Iisus este Mântuitorul nostru şi Mântuitorul

întregii omeniri. El a trăit doar treizeci şi trei de

ani, a predicat Împărăţia lui Dumnezeu, a vindecat
mulţi bolnavi, a arătat oamenilor iubirea lui
Dumnezeu, a murit pe cruce, şi în cele din urmă a
înviat din morţi, şi l-a trimis pe Spiritul Său cel
Sfânt asupra Apostolilor în ziua Rusaliilor. El a
dorit ca lucrarea Lui de mântuire să dureze pentru
totdeauna. Astfel a ales doisprezece Apostoli, i-a
pregătit în timpul vieţii Lui pentru misiunea de a
continua lucrarea Lui de mântuire în istorie. Ei
erau oameni obişnuiţi, dar cu harul lui Dumnezeu
au devenit mari Apostoli şi misionari.
În pasajul evanghelic de astăzi auzim cum Isus
le-a arătat Apostolilor Săi puterea Sa, şi a sintetizat
misiunea lor. Isus a venit pe malul Mării Galileii,
şi a fost urmat de o mulţime de oameni dornici să îl
asculte vorbind. Cuvintele Lui sunt hrană pentru

1
suflet. Nici un om nu a vorbit vreodată ca El. În
această ocazie particulară mulţimea a fost atât de
mare încât Cristos i-a cerut lui Simon Petru să îi
dea barca pe post de amvon. Dacă Cristos se
îndepărta puţin de mal, mulţimea nu l-ar mai fi
înghesuit, dar în acelaşi timp ar fi fost în
continuare suficient de aproape pentru a-l auzi.
După ce a vorbit din barcă, Isus s-a întors către
Petru şi i-a cerut să înainteze în larg şi să arunce
năvoadele pentru a prinde peşte. Petru a răspuns:
“Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic
nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca
mrejele”. “După cuvântul Tău!” Să remarcăm
diferenţa între Petru care lucrează singur, şi Petru
care lucrează cu cuvântul lui Cristos: singur, Petru
a trudit toată noaptea şi nu a prins nimic. Cu
cuvântul lui Cristos, într-o clipă, când năvodul a
fost aruncat în mare, încărcătura de peşti prinsă a

2
fost atât de mare încât acesta a început să se rupă.
Când Petru a înţeles miracolul care se întâmpla în
faţa ochilor lui, a căzut la picioarele lui Isus şi l-a
rugat: “Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om
păcătos”. Cristos i-a spus atunci lui Petru: “Nu te
teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”. Şi
după ce bărcile au fost aduse la mal, Petru,
împreună cu Iacob şi Ioan, şi-au lăsat munca şi
casele lor, şi au mers să fie Apostolii Domnului.
Când mă gândesc la vocaţia mea la preoţie, îmi
amintesc că am spus şi eu cu Petru: “Ieşi de la
mine, Doamne, că sunt om păcătos”. Dar Isus mi-a
spus, aşa cum i-a spus lui Petru: “Nu te teme; de
acum înainte vei fi pescar de oameni”. Noi toţi
suntem păcătoşi, dar cu harul lui Dumnezeu putem
face lucrările Lui. Lecţia importantă de aici este
următoarea: Isus poate scoate la suprafaţă ce este
mai bun în oameni. Nimeni altcineva nu poate

3
realiza acest lucru. Singurul lucru pe care trebuie
să îl facem este să rămânem alături de El, să
credem cuvântul Lui. “Eu sunt viţa, voi sunteţi
mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela
aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face
nimic” (Ioan 15,5). Pentru a aduce roade de virtute
şi sfinţenie, în viaţa noastră personală, la locul
nostru de muncă, în viaţa noastră în comunitate, şi
în educarea copiilor noştri, trebuie să rămânem
uniţi cu Cristos şi să ascultăm cuvântul Său.
Să privim la Simon Petru. Dacă Cristos nu s-ar
fi întâlnit cu Petru, el ar fi trăit şi murit ca un
pescar. Oamenii care au trăit pe malul lacului au
văzut în Petru un semen de-al lor cu o inimă mare,
nimic mai mult. Cristos a văzut în el un lider, care
le va vorbi într-o zi la trei mii de oameni ce se vor
boteza şi vor deveni creştini. Să privim la alţi
Apostoli şi lideri ai Bisericii lui Cristos. Sf. Matei

4
a fost un vameş. Majoritatea oamenilor l-au
considerat un trădător şi un hoţ, deoarece evreii îi
dispreţuiau pe cei care erau angajaţi ai stăpânirii
romane, şi în plus, vameşii cereau adesea de la
oameni mai mulţi bani decât ar fi trebuit. Mulţimea
nu avea nevoie de Matei. Dar Isus a văzut în el
dorinţa de a îndrepta toate relele, dorinţa de a-l
sluji pe Dumnezeu, şi l-a chemat să devină un mare
Apostol şi Evanghelist. De-a lungul întregii istorii
a Bisericii putem găsi exemple ale acestui fel de
transformare, în care Cristos scoate ce este mai bun
din oameni. Saul, persecutorul Domnului, a
devenit Pavel, vas ales al lui Dumnezeu şi mare
Apostol şi misionar; Iacob şi Ioan şi-au lăsat
năvoadele pentru a deveni şi ei mai Apostoli şi
misionari de dragul lui Cristos.
Desigur, acest lucru nu a fost valabil doar în
trecut; este valabil şi astăzi. Se poate întâmpla şi cu

5
noi. Există mulţi oameni astăzi ale căror vieţi au
fost atinse de Domnul şi care, în consecinţă, au fost
transformaţi în creştini care îl slujesc cu entuziasm
pe Domnul şi pe aproapele lor. Petru ne arată
procesul acestei transformări. În primul rând şi-a
mărturisit slăbiciunea. Când a înţeles cine este
Cristos, a căzut în genunchi înaintea Domnului.
Apoi şi-a părăsit vechiul mod de a trăi şi a urmat
noul mod al Domnului.
Să devenim conştienţi de măreţia lui Cristos şi
de micimea noastră, de sfinţenia Lui şi de păcatul
nostru, şi apoi să aducem lumina lui Cristos în
vieţile noastre pentru a le transforma în cât mai
bine cu putinţă. Sf. Pavel le-a scris efesenilor: “Să
vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte,
de omul cel vechi, care se strică prin poftele
amăgitoare, şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,
şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după

6
Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia
adevărului” (Efeseni 4,22-24). Iubiţi fraţi şi surori,
a influenţat Cristos vieţile voastre? Suntem tot ceea
ce putem fi? Suntem la înălţimea potenţialului
nostru? Facem tot ce putem mai bine – la şcoală, la
biserică, la locul de muncă, acasă? Să lăsăm ca
viaţa lui Cristos să atingă vieţile noastre, şi
năvoadele noastre vor fi umplute cu peşte, vom
aduce roade bune pentru noi şi pentru întreaga
lume. Amin.