25.

Caci erati ca niste oi ratacite, dar v-ati �ntors acum la Pastorul si la

Pazitorul sufletelor voastre.

Ca si pana aici Apostolul se adreseaza cititorilor la persoana a II-a pluralul,

spunandu-le ca dupa atata ratacire s-au intors la Pastorul lor. Expresia �caci
rataceati ca niste oi� este luata din Isaia (LIII,6) care vazuse ca popoarele
pagane rataceau in idolatrie si faradelegi, departe de Dumnezeu si fara calauza
buna risipite si rapite de lupii cei rapitori (Matei VII, 15; Fapte XX, 29).
Ideea aceasta o amintise si Mantuitorul (Matei IX, 36; Marcu VI, 34) de la Care a
auzit-o si Apostolul Petru. In pilda cu Pastorul cu si cele o suta de oi ( Matei
XVIII, 12-14, Luca XV, 4) Mantuitorul intelege, in mare - prin oaia cea pierduta si
aflata - omenirea intreaga, pe care El a venit sa o mantuiasca ( Ioan IIIM 17,
X,11-12). Iar dupa Apostolul Petru, toti oamenii descendeti din Adam, prin care
firea umana a cazut in �ratacirea� nestiintei si in negura pacatelor, erau ca niste
oi, umbland in necunostiinta de Dumnezeu si de mantuire. De la aceasta ratacire nu
erau exclusi nici iudeii, pentru ca, dessi aveau Lege, ei cei din dintai L-au
respins si L-au rastignit pe Hristos, intrucat asteptau pe Mesia national. Aceasta,
din pricina netrebniciei lor si a gresitei intelegeri a Sfintei Scripturi.

Prin fraza: �Dar v-ati intors la Pastorul si Izbavitorul sufletelor voastre�,

Apostolul Petru arata ca, dupa vremea ratacirii si a nestiintei, cum cititorii s-au
intors la Pastorul lor, adica au ascultat glasul chemarii )1,15. III.9) .
�ntr-un alt loc, Iisus a zis: �Eu sunt pastorul cel bun� oile Mele asculta de
glasul Meu� Eu le chem pe nume si ele vin dupa Mine �i Eu le dau viata vesnica�
(Ioan 10). Minunat glas! Minunata chemare! Asta ar fi plinirea Evangheliei si
plinirea chemarilor noastre: a-L urma cu totii pe Mantuitorul, Pastorul cel mare,
si a asculta glasul Lui.
�n pilda cu oaia cea pierduta putem vedea dragostea si bunatatea Mantuitorului Care
a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel ce era pierdut. �n chipul omului care a
lasat cele nouazeci si noua de oi si a plecat sa o caute pe cea pierduta, este
Iisus, Mantuitorul Pastorul cel mare si bun Care cauta oile cele ratacite, le
�ntoarce, le leaga pe cele cu picioarele frante si le �ntareste pe cele slabe�
(Ezec. 34, 16).Mantuitorul Iisus Hristos este si azi Pastorul cel bun Care umbla
ne�ncetat sa ne scape din pierzare.

Marele Pastor Hristos Care a venit sa-l caute ca sa-i readuca la Dumnezeu Tatal,
oferindu-le binecuvantarea cereasca. Si raspunzand chemarii Lui, EL i-a adus la
turma Sa - Biserica, pentru ca dupa ce ei vor birui in lupta credintei sa-i urce in
Biserica slavei ceresti unind si impacand Biserica de pe pamant cu Biserica
cereasca sub pastorirea Sa ( Filip II, 10, Col I, 20, I Petru V, 4).
Credinciosii se pot mentine insa in aceasta stare de har si alegere numai atat
timp cat conlucreaza cu harul Mantuitorului si se straduiesc necontenit sa ramana
in lumina, in sfintenie si in comuniune cu Dumnezeu.

__

Chemarea Apostolilor tare mult seamana cu trimiterea lor. Astfel, la chemarea lui
Iisus, acestia au lasat toate: pesti, corabie, casa, parinti si toata grija vietii
acesteia. Cum s-a putut aceasta? Nu e decat o singura explicatie: au avut o
straluminare de suflet, prin care au cunoscut in Iisus pe Dumnezeu. Si Dumnezeu e
mai presus de pesti, parinti, nevasta, copii, viata�

In oamenii acestia era de mai inainte intrebarea dupa Dumnezeu. Cand s-au intalnit
cu Iisus, s-au intalnit cu raspunsul. SI acum raspunsul la intrebarea lor, la
asteptarea de milenii a unui neam, era nu o vorba, ci o fiinta � Iisus � nimic nu-i
mai putea retine de a urma acestei Fiinte desavarsite, dupa care de fapt tanjeste
tot omul din strafundurile fiintei si de la obarsiile timpului, pana la sfarsitul
lumii.

Deci, pe aceasta tanjire profunda dupa adevar, pe intrebarea dupa Dumnezeu, s-a
intemeiat ucenicia lor. Evanghelia spune ca primul lucru pe care l-a facut Iisus
dupa chemarea celor dintai ucenici a fost invatatura ce le-a facut-o cunoscuta
despre Imparatia lui Dumnezeu (Matei 4:23).

Trimiterea Apostolilor in lume a fost ca si chemarea: �fara traista, fara punga si

toiag�. �Mergand, invatati toate neamurile sa pazeasca toate cate v-am poruncit
voua�, (Matei 28:19-20). Aceasta-i apostolia, urmarea lui Iisus si invatatura
Imparatiei lui Dumnezeu, intr-un cuvant, invatatura si trairea Adevarului.

Prin aceasta se stabileste limpede ca oamenii, desi toti sunt frati si fii ai
aceluiasi Parinte, in privinta spalarii oamenilor de pacate, in privinta
invataturii Imparatiei lui Dumnezeu sunt imparatii in doua � paastori si oi: in
pastori si turma; unii cu raspunderea si altii cu ascultarea. sunt datori cu
ascultarea de Pastorul cel Mare. Aceasta este randuiala instituita de Dumnezeu.

Oamenii, insa, sunt oile cele mai greu de pastorit. Nu sunt toate oi, mai sunt si
berbeci si tapi; in veacul acesta oile sunt amestecate cu caprele si multe oi se
transforma in capre. Nimic mai impartit pe lume decat parerile oamenilor asupra
Adevarului. Oare este vina Adevarului? Dumnezeu a stiut aceasta infirmitate a
omului in fata aflarii Adevarului curat, de aceea a dat Bisericii si slujitorilor
ei legiuiti � lor singuri � grija invataturii Lui curate.

Toata stradania, oboseala, truda�), pastorilor Bisericii, deci, este aceasta

invatare uniforma a imparatiei Adevarului care lor le este data in grija. Toata
stradania pastorilor Bisericii invatatoare este aceasta unificare a credinciosilor
cu viata lui Iisus � Pastorul turmei, este lupta Bisericii impotriva ratacirilor
mintii de la Adevar, este lupta ridicarii credinciosilor din robia neguroasa a
superstitiilor la intelegerea larga si luminata a crestinismului.

Crestinismul este o conceptie de viata, este modul de viata a lui Iisus, conceptie
pe care nu a zdrumcinat-o nimic din cele ce s-au petrecut impotriva crestinismului
vreme de 2.000 de ani.

Toate celelalte intelegeri ale lumii si vietii s-au invechit si s-au stins. Singur
crestinismul este mereu nou, mereu divin. O dovedeste focul ce i s-a deschis
impotriva in toate veacurile. Drept aceea, stiind ce comoara de mantuire avem in
Biserica, stati uniti: Turma si Pastori,

In expresia �Pastorul si (Arhiereul) Izbavitor al sufletelor� Pastor si Episcop sau

Izbavitor, sunt denumiri sau titluri pe care Apostolul Petru le da Mantuitorului
Hristos, pentru a aexprima prin ele intreaga opera mantuitoare.
Titlu de Pastor si L-a aplicat Mantuitorul Siesi cand a spus: �Eu sunt Pastorul cel
bun ... care-Si pune sufletul sau pentru oi ( Ioan X, 11, Matei XXVI, 31, Marcu
XIV, 27) adica pentru om si omenie. In aceste cuvinte se afla nu numai ideea de
pastorire a turmei Sale, ci si acea de rascumparare a ei,, prin jertfa si preotia
Lui, activitati implinite aici pe pamant. Iar titlu de �Episcop� pe care Sfanta
Scriptura il da si lui Dumnezeu ca pazitor si Izbavitor si cunoscator al inmii este
aplicat aici de Ap Petru lui Hristos mai ales in sensul de Arhiereu jertfitor ca si
in Evr VII, 26-27, Care s-a jertfit pentru mantuirea sufletelor si poarta de grijaa
lor si dupa aceea. Deci prin acest titlu El e privit atat in opera Sa pamanteasca,
precum si in lucrarea Lui cereasca de dupa proslavire unde activeaza neincetat ca
Mijlocitor si Aparatorul sufletelor, catre Dumnezeu Tatal, pregatindu-le locas in
Casa Parinteasca.
Dupa minunea vindecarii orbului din nastere, caruia Evanghelia Sfantului Ioan �i
dedica un capitol �ntreg (cap. 9), Mantuitorul se adreseaza locuitorilor
Ierusalimului, prezentandu-Se pe Sine ca fiind Pastorul cel bun. Subiectul central
al acestei teme �l reprezint� simbolul, atat de des �ntalnit, �n paginile Sfintei
Scripturi, si anume �Pastorul cel bun�.

Asumandu-Si rolul de Pastor, Mantuitorul foloseste un simbol, binecunoscut si

familiarizat cu el, de toti iudeii piosi, care cercetau scrierile profetilor si
care asteptau timpurile mesianice, timpuri de pace si prosperitate. Profetul
Iezechiel dedica capitolul 34 al cartii sale, marelui Pastor, chemat sa cerceteze,
sa poarte grija de oile sale si chiar sa se sacrifice pentru viata lor �voi pune
peste oile Mele un singur pastor, care le va paste, voi paste oile Mele si Eu le
voi odihni, zice Domnul Dumnezeu. Oaia pierduta si ratacita o voi �ntoarce la
staul, pe cea ranita o voi lega si pe cea bolnava o voi �ntari. Asa zice Domnul
Dumnezeu: iata Eu vin la pastori; le voi cere �napoi oile Mele din mana lor si �i
voi �mpiedica sa nu mai pasca oile Mele si nu se vor mai paste pastorii pe ei
�nsisi ,�iata, Eu �nsumi voi purta grija de oile Mele si le voi cerceta.�
(Iezechiel 34, 2-20).

Trebuie sa remarcam, dintru �nceput, ca Cel ce este prezentat pe Sine �Mielul lui
Dumnezeu� (Ioan 1, 29), este, �n acelasi timp, si Pastor.Taina Pastorului a marcat
adanc tot poporul lui Israel, mai ales �n vremea marilor �ncercari si lipsuri, a
calatoriilor, robiilor si asupririlor, carora trebuia sa le faca fata. De aceea, �n
cartea Psalmilor, imaginea pastorului este edificatoare �Domnul ma paste si nimic
nu-mi va lipsi. La loc de pasune, acolo m-a salasluit; la apa odihnei m-a hranit.
Sufletul meu l-a �ntors, povatuitu-m-a pe caile dreptatii, pentru numele Lui. Ca de
voi si umbla �n mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu cu mine esti�
(Psalmul 22, 1-4).

Cu toate vociferarile fariseilor si acuzatiile ce le aduceau Mantuitorului, ca

mananca cu vamesii si pacatosii, Mantuitorul rosteste pilda cu oaia cea pierduta,
pe care pastorul o cauta, lasand pe cele 99, iar gasindu-o, de bucurie o ia pe
umerii sai, aducandu-o la locul ei (Luca 15, 4-6). �nainte de sfintele Sale Patimi,
Mantuitorul anunta �mplinirea cuvintelor profetice din cartea lui Zaharia (13, 7)
�voi bate Pastorul si se vor risipi oile Sale�.

Cuvantul Domnului, avand tema �Pastorul cel bun� nu �ncepe, �n mod surprinzator, cu
aceasta, ci cu o alta imagine: �adevarat, adevarat zic voua: Eu sunt usa oilor�
(Ioan 10, 7). Deci, cel ce este pastor, are nevoie de a intra �n staul prin usa,
aceasta usa nu poate exista acolo, fara prezenta Mantuitorului Iisus Hristos, El
fiind usa, Lui apartinandu-I oile. Pastorul cel bun intra prin usa iar oile cunosc
glasul Lui, si El le cheama, pe nume, si le mana afara (Ioan 10, 3). Dupa ce le-a
scos pe toate afara, El merge �naintea lor, aratandu-le Calea, iar oile �i urmeaz�,
staulul este Israelul, �n mijlocul caruia s-a coborat Domnul; trebuie remarcat ca
pastorul nu porunceste, nici nu striga, si oile se supun, recunoscandu-L dupa glas,
de asemenea, pastorul le cheama pe oi.

Fiecarui suflet ale carui taine le cunoaste, I se adreseaza, �n mod direct, Domnul.
Activitatea pastorului este urmatoare chemarii, ea se �ntemeiaza pe o relatie de
ordin personal, �ntre pastor si oi. Pastorul, �ntai cheama oile, apoi le calauzeste
spre izvoarele apei vietii. Toti cei chemati de catre Mantuitorul Iisus Hristos se
aduna �mpreuna, formand o turma, aceasta imagine fiind o aluzie la momentul
�ntemeierii Bisericii, cand ea se va constitui, �n mod vizibil, la Cincizecime.

Mantuitorul este �Usa� si �Calea� deoarece deschide si conduce portile �mparatiei

harului, tuturor celor ce cred �n El, dar si �Pastor�, pentru ca vegheaza asupra
oilor si le calauzeste spre pasunile vesniciei. Expresia �si va intra si va iesi�
sugereaza deplina libertate, responsabila, de care se vor bucura cei ce-L urmeaza,
ei nu vor fi supusi constrangerilor, si nici nu se va exercita asupra lor vreo
presiune.

Cand Mantuitorul vorbeste, promitand ca va paste oile Sale, �nseamna ca El le va

aduce la izvoarele vietii. Ne re�ntoarcem la Psalmul 22 si aflam ca Domnul duce
oile Sale la loc de pasune, �la apa odihnei ne-a hranit� (vs. 2), iar profetul
Iezechiel prooroceste ca oile vor paste �n pasune buna si staulul va fi pe muntii
cei �nalti ai lui Israel, �acolo se vor odihni ele �n staul bun� (Iezechiel 34,
14).

Omul traieste din Adevar, el are nevoie de viata, iar viata este darul lui
Dumnezeu, care-I arata sensul vietii, si-l hraneste cu painea vietii, ce s-a
coborat din cer (Ioan 6, 51) �cine mananca din painea aceasta, viu va fi �n veci,
iar painea aceasta este trupul lui Hristos�. De aceea, blandul Pastor �si da viata
pentru oile sale (Ioan 10, 11). �n mijlocul purtarii de grija, a pastrarii oilor,
se afla Crucea, nu ca instrument de tortura, ci ca daruire pana la moarte: �Eu �mi
pun sufletul ca iarasi sa-L iau� (Ioan 10, 17). El nu �si sacrifica viata pentru
Sine, ci de buna voie, pentru oile Sale, pentru ca ele sa aiba viata.

�n slujirea Pastorului se reliefeaza lucrarea Lui, care consta �n �nvatatura oilor,

ca Profet, le calauzeste, ca �mparat, si se jertfeste pentru ele ca Arhiereu.

Un alt aspect al slujirii Pastorului este Acela ca oile �si cunosc pastorul, iar El
le cunoaste dupa nume �Eu cunosc oile Mele si ale Mele ma cunosc pe Mine�. El
cunoaste oile pentru ca apartin Lui, iar ele �l cunosc pe El, pentru ca sunt ale
Lui. Pastorul adevarat nu poseda oile ca pe un obiect pe care-l folosesti, ci ele
apartin fiintial Lui, pentru ca sunt create dupa chipul lui Dumnezeu, de aceea
apartin Lui. Pentru Pastorul cel bun, oile sunt �n libertate, deoarece El le
cunoaste si le iubeste, ele apartin Lui, si-L cunosc �n legatura dragostei cu care
El le iubeste.

El le conduce spre a le darui viata, nu oile hotarasc �ncotro merg, ci Pastorul are
hotararea.

�n prezenta celor care-L vor ucide,Mantutorul Iisus afirma ca toate se �mplinesc

prin libera Sa acceptere. El nu va �ndura moartea �n chip pasiv, ca ceilalti
oameni, ci ea, moartea, va fi rodul optiunii Sale, pentru ca lumea (oile) Sa, sa
aiba viata. Modul �n care Mantuitorul, Fiul, se supune, ascultand de Tat�l, si �si
ofera viata pentru mantuirea oamenilor, marturiseste dragostea pe care Dumnezeu I-a
daruit-o �mai �nainte de �ntemeierea lumii� (Ioan 17, 24).

Pastorul cel bun este Cel ce pazeste oile sale, supraveghind mereu ca cel rau sa nu
le ademeneasca, spre a le distruge. Prin moartea Lui rascumparatoare, El va avea
puterea sa biruiasca si sa �nvinga raul (lupul), �mpiedicandu-l sa atenteze la
viata oilor Sale. Turma oilor, adica Biserica, va fi una, �n veci: �un Domn, o
credinta, un botez� (Efeseni 4, 5), ea va �nainta, biruind �ncercarile, calauzita
fiind, �n chip nevazut, de Pastorul cel mare si bun, spre pasunile �mbelsugate ale
�mparatiei.