Sunteți pe pagina 1din 4

Opera de mantuire a lui Iisus Hristos. Raportul dintre mantuirea subiectiva si obiectiva.

Intreita slujire a Mantuirorului Chemarea profetica, slujirea arhiereasca si demnitatea


imparateasca.
Termenul general si cel mai des folosit de Sfanta Scriptura si de Sfintii Parinti pentru a arata motivul si scopul
intruparii Mantuitorului este mantuirea neamului omenesc
Termenul mantuire se foloseste atunci cand vorbim despre mantuirea generala sau obiectiva, dar si atunci cand
vorbim despre mantuirea personala sau subiectiva.
Mantuirea generala sau subiectiva reprezinta intreaga activitate rascumparatoare a Mantuitorului, activitate
realizata pentru intreaga fire omeneasca de la Adam si Eva si pana la cei de la sfarsitul veacului.
Mantuirea personala sau subiectiva consta in insusirea si improprierea roadelor jertfei de pe cruce a
Mantuitorului. Opera de mantuire infaptuita de Hristos incepand de la Intruparea si pana la Inaltarea Sa la cer,
reprezinta izbavirea intregului neam omenesc de consecintele caderii in pacatul stramosesc a protoparintilor nostrii
si refacerea comuniunii dintre om si Dumnezeu.
RAPORTUL DINTRE MANTUIREA OBIECTIVA SI CEA SUBIECTIVA:
Mantuirea obiectiva realizata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos prin Intruparea, prin Jertfa de pe cruce, prin
Invierea si Inaltarea Sa la cer, este o lucrare dumnezeiasca de care beneficiaza intraga omenire de la Adam si pana
la cei de la sfarsitul veacului. Desi este temelia mantuirii subiective, mantuirea obiectiva trebuie insusita de fiecare
credincios in parte, iar daca prin jertfa Mantuitorului s-au deschis noua usile raiului aceasta nu inseamna ca
doar prin mantuirea obiectiva am dobandit efectiv imparatia cerurilor. Prin mantuirea obiectiva, noi am fost
sloboziti din robia pacatului stramosesc, insa pentru a dobandi fericirea vesnica este nevoie de lucrarea noastra
proprie, caci dupa cum apreciaza unii Sfinti Parinti, Dumnezeu l-a creat pe om fara voia lui, insa nu vrea sa il
mantuiasca fara ca omul sa-si demonstreze bunavointa sa de a fi mantuit prin starunita in rugaciune si fapte bune.
In acest sens sunt si cuvintele Sfantului Apostol Pavel: Lucrati cu frica si cu cutremur la mantuirea voastra
(Flp.2.12)

Intreita slujire a Mantuitorului


Chemarea profetica. Slujirea arhiereasca. Demnitatea imparateasca
Starea de decadere a omului, dupa savarsirea pacatului stramosesc, a constat in intunecarea mintii cu privire la
adevarul religios si moral, ruperea legaturii harice a omului cu Dumnezeu, alterarea chipului lui Dumnezeu in om
si chiar a fiintei omenesti ca dovada a inclinarii omului mai mult spre rau.
Astfel, pentru restaurarea firii omenesti si aducerea omului la starea de dinainte de pacat, era necesara luminarea
mintii prin invatatura cea adevarata, redobandirea harului divin si sustinerea omului in permanenta legatura cu
Dumnezeu.
Mantuitorul isi indeplineste opera Sa de mantuire sub intreit aspect: ca profet sau ca invatator, ca arhiereu si ca
imparat, continuandu-Si aceasta opera si dupa inaltarea Sa la cer prin lucrarea Sfantului Duh, dupa cum graieste
Insusi Mantuitorul: Si Eu voi ruga pe Tatal, si alt Mangaietos va va da, Care Sa ramana cu voi in veac, Duhul
adevarului...Nu va voi lasa orfani, ci voi veni la voi (In. 14.16, 18)
Ca profet invata prin Revelatia divina, despre Fiinta si voia lui Dumnezeu
Ca arhiereu reface prin jertfa rascumparatoare legatura dintre om si Dumnezeu, adica impaca omenirea cu
Tatal ceresc
Ca imparat invinge puterea raului, conducandu-l pe om la menirea lui adevarata

Cele trei aspecte ale operei de mantuire sunt numite trei chemari, trei slujiti saui trei demnitati. Cele mai dese
numiri care se dau celor trei aspecte ale jertfei Mantuitorului, sunt chemarea profetica, slujirea arhiereasca si
demnitatea imparateasca. Aceste slujiri sunt cele mai inalte demnitati care exista in viata omeneasca, insa nimeni
dintre oameni nu le poate avea pe toate deodata, acestea fiind unite doar in Persoana Mantuitorului Hristos. Aceste
aspecte sunt doar trei laturi sau trei fete ale aceleiasi opere de mantuire, caci Acelasi Hristos este si profet si
arhiereu si imparat, lucrarea sa mantuitoare nefiind impartita in trei. In centrul operei mantuitoare sta slujirea
arhiereasca a Mantuitorului; chemarea profetica, prin invatatura, pregateste sufletul pentru impacarea cu
Dumnezeu iar prin demnitatea imparateasca se daruieste harul impacarii.
Sfanta Scriptura arata clar intreita slujire a Mantuitorului:

In Vechiul Testament:

Hristos vestit ca profet (de Moise): Prooroc asemeni mie, va ridica tie Dumnul Dumnezeul tau, pe Acela sa Il
ascultati (Dt.18.15)
Hristos vestit ca preot: Jertfa si prinos n-ai voit, dar trup mi-ai intocmit (Ps.39.9)
Hristos vestit ca imparat: Iar Eu sunt pus de El Imparat peste Sion, muntele cel sfant al Lui, vestined porunca
Domnului (Ps.2.6). ...va iesi din tine Stapanitor peste Israel... (Mi.5.1). si mare va fi stapanirea Lui si pacea
Lui nu va avea hotar. Va imparati pe tronul si peste imparatia lui David (Is.9.6)

In Noul Testament:

Hristos ca profet: Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine
(Lc.13.34)
Hristos ca arhiereu: Pentru ei, Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar (Mt.17.19)
Hristos ca imparat: Iar cand va veni Fiul Omului, intru slava Sa si impreuna cu El toti sfintii ingeri, atunci va
sedea pe tronul slavei (Mt.25.31)
Toate slujirile la un loc: Iisus Hristos, care pentru noi S-a facut intelepciune de la Dumnezeu, si dreptate si
sfintire si rascumparare (1.Co.1.30)

Chemarea profetica

Este activitatea Mantuitorului de invatator si descoperitor al adevarului absolut despre Dumnezeu.


Hristos este luminatorul desavarsit : Eu sunt lumina lumii. Cine Imi va urma mie nu va umbla in intuneric ci va
avea lumina vietii (In.8.12)
In comparatie cu ceilalti profeti, Mantuitorul este profetul profetilor. Proorocii vestesc si invata in
masura puterii data de Dumnezeu, insa Hristos le vesteste pe cele ale Sale care sunt si ale Tatalui. Profetii vesteau
ceea ce au primit, insa Hristos Se vesteste pe Sine; profetii vesteau adevarul in parte, din umbra, insa Hristos
vesteste adevarul, El Insusi spunand: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. (In.14.6); Hristos este plinirea sau
apogeul Revelatiei supranaturale. In Noul Testament este aratat ca fiind proorocul Cel mai de pe urma: Dupa ce
Dumnezeu, odinioara, in multe randuri si in multe chipuri a grait parintilor nostri prin prooroci, in zilele acestea
mai de pe urma, ne-a grait noua prin Fiul (Evr.1.1,2)
Adevarul propovaduit de Hristos, consta in invatatura Sa despre Sine Insusi, despre lucrarea si imparatia
Sa, despre adevaratul sens al Legii mozaice, pe care Hristos insusi a spus ca venise sa o implineasca (Mt.5.17)

Hristos Isi indeplineste chemarea profetica in doua moduri: direct predicand El Insusi adevarul
Evangheliei Sale; indirect in Biserica, prin Apostoli si urmasii Sai (episcopi si preoti) pe care ii lumineaza si ii
sustine prin Sfantul Duh, fiind cu noi pana la sfarsitul veacurilor. (Mt.28.20)

Slujirea arhiereasca a Mantuitorului

Se situeaza in centrul intreitei Sale slujiri, fiind lucrarea prin care l-a impacat pe om cu Dumnezeu,
lucrare ce cuprinde toate suferintele indurate de Hristos, de la Intrupare si pana la moartea Sa pe cruce;

Pentru om, data fiind gravitatea pacatului savarsit, mantuirea prin forte proprii, fara ajutor divin, era
imposibila. Dar Dumnezeu, in intelepciunea Sa, hotaraste mantuirea neamului omenesc prin intruparea Fiului Sau
si jertfa de pe cruce a Sa;

Odata cu intruparea Mantuitorului si jertfa Sa, se restaureaza natura cazuta a omului i se reface
comuniunea dintre Dumnezeu si om;

In centrul lucrarii mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu se gaseste Jertfa de pe cruce, adusa pentru
rascumpararea neamului omenesc si pentru eliberarea lui din robia pacatului
Sfanta Scriptura adeverseste ca moartea pe cruce a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, este jertfa adevarata
pentru pacatele noastre:
Dar El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat. Iar noi il socoteam
pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu...Chinuit a fost, dar S-a supus si nu Si-a deschis gura Sa. Ca un miel spre
junghiere S-a adus si ca o oaie fara de glas, inaintea celor ce o tund, asa nu Si-a deschis gura Sa. Intru smerenia
Lui, judecata Lui s-a ridicat si neamul Lui cine il va spune? Ca s-a luat de pe pamant viata Lui! Pentru
faradelegile poporului meu a fost adus la moarte. (Is.53.4, 7, 8)
Iata, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii (In.1.29)
Fiul Omului, n-a venit sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si Sa-Si dea sufletul rascumprare pentru
multi (Mt.20.28)
Eu sunt Painea cea vie, Care S-a pogorat din cer. Cine va manca din painea Aceasta, viu va fi in veci. Iar
painea pe Care Eu o voi da pentru viata lumii, este trupul Meu (In.6.51)
Acesta este trupul Meu, Care se frange pentru voi...Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea (Lc.22.19)
Acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, Care pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor (Mt.26.28)
Jertfa Mantuitorului, se actualizeaza permanent in Biserica, prin jertfa euharistica.
Opera mantuitoare a lui Hristos are si unele consecinte:

Adeverirea adevarului propovaduit de Mantuitorul


Sfintirea prin jertfa divino-umana a legii celei noi
Dovedirea nemarginitei iubiri a lui Dumnezeu fata de omenire: Caci, asa a iubit Dumnezeu lumea,
incat si pe Fiul Sau, Cel unul nascut, L-a dat. Ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aibe viata
vesnica (In.3.16)
Infirmarea zvonurilor ce circulau printre iudei, cum ca Mesia este un Hristos lumesc, prin cuvintele
Mantuitorului: Imparatia Mea nu este din lumea aceasta (In.18.36)
Aratarea unui exemplu desavarsit de umilinta, ascultare, lepadare de sine si rabdare, caci El, fiind in
chip de Dumnezeu, S-a desertat pe Sine, luand chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor, si aflanduSe la asemanare ca om, S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe
cruce (Flp.2.6-8)

Demnitatea Imparateasca
Se evidentiaza in maretia si puterea Dumnezeului-om, Mantuitor, Imparat duhovnicesc, Imparat ceresc,
Imparat al adevarului;
Demnitatea imparateasca se arata in diferite profetii mesianice: Imparatii tarsisului si insulele daruri vor
aduce, imparatii arabiei si ai reginei Saba, prinoase vor aduce (Ps.71.10). In Noul Testament, Hristos
este numit Imparat vesnic, iar in fata lui Pilat, Mantuitorul isi recunoaste demnitatea imparateasca
(Mt.27.11). Demnitatea imparateasca a lui Hristos este aratata prin savarsirea diferitelor minuni: invierea
fiicei lui Iair, invierea fiului vaduvei din Nain, invierea prietenului Sau Lazar si mai ales este imparat
pentru ca Si-a biruit propria moarte, prin Invierea Sa
Dupa moaret, Hristos Si-a manifestat puterea Sa prin coborarea la iad si ridicarea stramosilor nostrii si a
dreptilor Vechiului Testament, prin invierea Sa din morti, zdrobind puterea mortii, prin inaltarea Sa la
ceruri si sederea de-a dreapta Tatalui, prin prezenta Sa continua in Biserica, prin judecata universala si prin
reinnoirea creatiei