VIII. MIJLOACE PRACTICE DE CATEHIZARE ÎN BISERICĂ. CÂTEVA CONSTATĂRI ŞI PROPUNERI.

PRELIMINARII:

- experienţa pastorală constată că este nevoie acută de catehizare, pentru toate vârstele de credincioşi,
mai ales cu privire la cunoaşterea şi aprofundarea doctrinei ortodoxe.

REMARCI: -din diverse motive, creştinii noştri acordă, în general, puţin timp preocupărilor religioase

- insuficienta atenţie faţă de cele duhovniceşti, ne determină să constatăm cu tristeţe că mulţi dintre
crestini nu au o credinţă luminată

-din decembrie 1989, când nimănui nu i s-au mai impus restricţii pe motive religioase, nu putem afirma
că s-a progresat simţitor în aprofundarea credinţei ortodoxe.

-mijloace sigure care pot contrinui la luminarea credintei: cateheza de la slujbele din zilele de rând,
dialogul săptămânal, biblioteca parohială şi publicaţiile parohiale.

1.CATEHEZA:

-În fiecare parohie, se oficiază slujbe pentru zilele de rând, de obicei se săvârşesc acatiste, Taina Sf.
Maslu şi vecernii, slujbe la care se poate adăuga, la sfârşit, o scurtă cateheză, care, dacă este bine
întocmită şi susţinută cu convingere, aduce multă lumină şi bucurie în sufletele ascultătorilor şi va atrage
un număr tot mai mare de credincioşi.

-majoritatea crestinilor vin pentru participarea la slujbele savarsite insa sunt crestini care marturisesc ca
"prefer să vin la această biserică pentru că aici mi se explică mereu câte ceva…"

-o astfel de cateheză nu trebuie să depăşească "timpul psihologic", in general 10 minute, insa aceste
lucru este determinat de durata slujbelor, daca este prea cald sau prea frig, de interesul sau dezinteresul
ascultatorilor.

-Se impune, astfel, o întreită adaptare:

 La AUDITORIU: cunoscându-le capacitatea de înţelegere, măsura dorinţei de cunoaştere şi,

totodată, limitele răbdării

 La CONTINUTUL CATEHEZEI: adică proporţional cu gradul de dificultate al subiectului respective

 La PERSOANA NOASTRA INSASI: ca învăţători, cunoscându-ne propriile puteri, cunoştinţe, limite,

dexteritate în exprimare.

0
AUDITORIUL catehezelor din Biserica este intotdeauna variat, astfel se impune un nivel mediu de
expunere al invataturilor, intr-un limbaj cat se poate de simplu.

CONTINUTUL se va orienta dupa trebuintele ale credinciosilor din parohia respective pe care fiecare
preot trebuie sa le cunoasca macar in linii mari.

TEMATICA se fixează la libera opţiune a preotului, îngrijindu-se, totuşi, să aibă în vedere cu prioritate
principalele subiecte ale doctrinei ortodoxe, semnificaţia (simbolismul) actelor de cult, punctele de
credinţă interpretate greşit de către protestanţi şi neoprotestanţi.

Pentru prima categorie sugerăm următoarele subiecte:

- dogma Sfintei Treimi (cateheze despre Sfânta Treime, în

general, şi despre fiecare persoană a Sfintei Treimi, în particular);

- Revelaţia dumnezeiască;

- Sfânta Scriptură;

- Sfânta Tradiţie;

- crearea lumii văzute şi nevăzute;

- providenţă;

- înviere;

- mântuire;

- judecată;

- virtutea şi păcatul;

- post şi rugăciune;

- poruncile dumnezeieşti şi poruncile Bisericii;

Din categoria catehezelor liturgice, exemplificăm:

- simbolismul Sfintei Liturghii (aprox. trei cateheze succesive);

- simbolismul Vecerniei;

- simbolismul Utreniei;

- simbolismul Sfintelor taine;

1
- simbolismul Ierurgiilor.

Dintre subiectele controversate interconfesional, propunem:

- Sfânta Tradiţie;

- Sfintele Taine (o cateheză generală + câte una pentru fiecare, separat);

- cultul Maicii Domnului;

- Sfânta Biserică;

- cultul Sfinţilor;

- cultul Sfintelor Moaşte;

- cultul Sfintei Cruci;

- harul divin;

La acestea se adaugă subiecte impuse de vremurile actuale: radiestezia, bioenergia, bioterapia,

cristaloterapia şi problemele de "bioetică" (clonarea, fecundarea in vitro, transplantul de organe,
euthanasia).

În afară de temele enumerate mai sus, preotul poate aborda catehizarea şi sub forma unor mici
cuvântări conjuncturale (scurte pareneze).

2. DIALOGUL SAPTAMANAL:

-intrucat in timpul catehezei nu se poate desfasura un dialog intotdeauna efficient, este nevoie ca cel
putin o data pe saptamana sa aiba loc o intalnire speciala, prestabilita in acest scop.

-pentru că un astfel de dialog se desfăşoară în biserică, este bine ca el să fie precedat de o slujbă, care să
nu depăşească, însă, o oră.

-la sfârşit se face o mică rugăciune (de obicei, Cuvine-se cu adevărat), iar cu cei doritori de a pune
întrebări suplimentare se mai rămâne, atât cât este nevoie.

-dialogul propriu-zis se poate desfăşura şi fără o anumită tematică, lăsând pe cei prezenţi să pună ad-hoc
întrebările ce-i frământă, iar preotul să răspundă pe rând la ele

-întâlnirea pentru dialog este mult mai eficientă după o tematică stabilită anterior:

 se programează citirea sistematică a Bibliei, incepandu-se cu NT deoarece VT este mai greu de

parcurs pentru incepatori, se iau de fiecare dată pentru lectură câte 10 capitole, care se citesc cu

2
 atenţie acasă de către fiecare participant, "cu creionul în mână" - cum se spune, iar în
săptămâna următoare se comentează cele citite

 lecturarea Catehismului, de preferinţă a unuia mai bogat, ca de pildă cel cu întrebări şi

răspunsuri, pentru ca credincioşii să fie familiarizaţi cu principalele puncte ale doctrinei
ortodoxe.

 parcurgerea unui manual de Dogmatică, pentru început de nivel mediu, fapt care permite
aprofundarea şi fixarea cunoştinţelor de Catehism.

 anumite capitole din Istoria Bisericească Universală şi românească, pentru contextualizarea

cunoştinţelor biblice şi dogmatice, teme liturgice, teme misionare.

Pentru a se elimina pericolul rutinei, al plictiselii şi al saturaţiei, ora de "dialog biblic" se va structura
astfel :

1. Rugăciunea după care toţi cei prezenţi iau loc;

2. Preotul face o mică introducere, aprox. 5 minute, reamintind celor prezenţi ce s-a discutat ora
trecută, sau făcând un scurt comentariu asupra unor evenimente religioase majore petrecute în acea
săptămână

3. Credinciosul rânduit prezintă "tema", în aprox. 15 minute;

4. Cei de faţă pun întrebări, la care încearcă să răspundă mai întâi cel care a pregătit tema, sau altcineva
dintre participanţi, iar acolo unde ei se poticnesc intervine preotul;

5. Ultimul sfert de oră al întâlnirii este bine să fie rezervat întrebărilor de ordin general, pe teme
religioase, fără a se exclude, însă, mici dezbateri pe teme culturale, sociale, economice, chiar politice (

6. În ultimele 2-3 minute ale orei se fixează tema şi prezentatorul ei pentru data viitoare;

7. Se face o rugăciune de încheiere sau se cântă ceva.

Din când în când este bine ca la aceste dialoguri să invităm câte o personalitate din afara parohiei pentru
ca dialogul să arate, astfel, deschidere faţă de experienţele altora

3. BIBLIOTECA PAROHIALA

-În vremurile noastre nu se mai poate concepe catehizare fără o lectură minimă din partea
credincioşilor, nu doar în mediul urban, ci şi în cel rural.

-dacă nu-i vom ajuta noi pe creştinii noştri să citească literatură ortodoxă, o vor citi numai pe cea sectară
şi, neavând termeni de comparaţie, vor risca să ia de bună învăţătura greşită

3
-cum mulţi dintre creştinii noştri nu au posibilităţi să cumpere cărţi ortodoxe, soluţia salvatoare este
înfiinţarea de mici biblioteci parohiale, care să funcţioneze cu scopul de a împrumuta cărţile solicitate

-biblioteca trebuie să fie amenajată în interiorul Sfântului Lăcaş, pentru a fi la îndemâna tuturor.

4. BULETINUL PAROHIAL

-reprezintă un mijloc de catehizare deosebit de eficient în zilele noastre, atât pentru creştinii participanţi
la Sfintele Slujbe cât şi pentru cei care, din diferite motive, nu pot veni la biserică, dar se pot bucura de
citirea unui cuvânt ziditor şi pot fi beneficiarii unor îndrumări liturgice.

-o dată cu acestea, enoriaşii pot fi ţinuţi la curent cu anumite probleme administrative, cu programul
slujbelor şi cu alte ştiri de interes general

-sprijinul misionar al unei publicaţii parohiale este deosebit de mare, este o bună pavăză împotriva
colportajului sectar.

“dacă nu vom pune noi, ortodocşii, în mâinile credincioşilor noştri măcar o publicaţie cu învăţătura cea
mântuitoare, le vor pune sectarii foile şi broşurelele lor pline de otravă ucigătoare de suflete” (pentru
pretentiosi care vor sa dea pastila pt. nota 10)

-Cheia reuşitei, fie şi parţiale, constă în închegarea unui colectiv redacţional conştiincios, cu pregătire de
nivel universitar şi cunoscător al realităţilor din parohie.

-Buletinul parohial, departe de a constitui o povară financiară, este şi un mijloc eficient de sensibilizare a
cititorilor pentru a sprijini material biserica, mai ales în cazurile în care se derulează lucrări de reparaţii,
pictură, restaurări

-preotul are prilejul sa publice iar publicarea înseamnă un antrenament pastoral-misionar deosebit, care
favorizează întâi de toate perfecţionarea limbajului omiletic şi catehetic, îmbogăţeşte cultura generală şi
în special pe cea teologică.

-Pe lângă predici, preotul poate publica mici eseuri pe teme religioase şi cultural-educaţionale, poezii,
scurte comentarii asupra evenimentelor mai importante

-Este bine ca preotul să coopteze cât mai mulţi colaboratori, întrucât buletinul trebuie să-şi păstreze cât
mai mult posibil caracterul parohial, deschis tuturor enoriaşilor.

-Pentru a preîntâmpina orice fel de neplăceri, se recomandă ca editarea buletinului, ca de altfel a

oricărui gen de publicaţie parohială, să nu înceapă fără binecuvântarea chiriarhului locului. Este un semn
de încunoştinţare şi supunere canonică, pentru ca lucrurile să se desfăşoare "cu binecuvântare
ierarhică".

CONCLUZII:

4
-Dintre cele patru mijloace propuse mai sus, primele două (cateheza şi dialogul) se pot subsuma total
interiorului sfântului lăcaş, dar ultimele două (biblioteca şi buletinul parohial) depăşesc spaţiul propriu-
zis al bisericii. Biblioteca poate funcţiona cu succes şi într-o cameră a casei parohiale de lângă biserică,
iar redacţia Buletinului de asemenea.

-În sfârşit, facem menţiunea că cele patru mijloace prezentate aici este recomandabil a fi utilizate chiar
de la începutul pastoraţiei, pentru că niciodată nu este prea devreme pentru o lucrare misionară
importantă

-Procedând aşa preotul începător va dovedi ab initio vocaţie autentică, întrucât va avea din capul locului
conştiinţa că nu se mai poate face astăzi pastoraţie numai prin săvârşirea slujbelor tradiţionale, nici doar
cu "ceaslovul şi molitvelnicul", după expresia unui înalt ierarh al Bisericii noastre, mitropolitul Antonie al
Ardealului