Nu exista minune mai mare in cer si pe pamant decat intoarcerea omului pacatos, la

indreptare, la pocainta, din moarte la viata, din slabanogire la taria credintei,

la bucuria harului cu nadejdea mantuirii, caci bucurie se face in cer pentru un
pacatos care se pocaieste, caci si ingerii in ceruri se bucura.. este tocmai
invierea sufletului din moarte..
Duminica aceasta fiind a 34 dupa Rusalii, dupa Pogorarea Preasfantului Duh, si a
2 , din Triod,, toate aceste duminici pregatitoare pentru Sfantul si Marele post
sunt indemnuri spre meditarea firii noastre, sunt moduri de traire, perioada care
trebuie sa ne duca cu mintea la meditarea, aprofundarea si mai pe urma implinirea
Cuvantului vietii, o revenire in fire, pentru ca nu poate fi om care sa-L iubeasca
pe Dumnezeu si sa nu se gandeasca la postul care urmeaza, iar postul este tocmai
aceasta revenire in fire despre care ne vorbeste evanghelia de astazi, s-a citit de
la Sf. evanghelist Luca.. Cel care a ascultat cu luare aminte evanghelia de astazi
este imposibil sa nu se trezeasca in suflet, in minte in constiinta un freamat de
durere, Doamne cat m-am departat de Tine, O constientizare a indepartarii noastre
de Dumnezeul nostru, si dorinta fierbinte de a ne intoarce.. inapoi de am plecat..
la Tatal nostru..
O, de-am constientiza dragostea lui Dumnezeu cat de mare este pentru pacatosi, n-ar
fi oare suficint ca sa ne intoarcem de la pacatele noastre si de la neascultarea si
indaratnicia noastra..
Si spune Evanghelia, Cuvantul Evanghelie, cum vedem la inceputul capitolului, ca
fariseii mereu murmurau in nebunia lor, ei crezandu-se intelepti, ziceau despre
Mantuitorul ca El primeste la Sine si mananca cu pacatosii, si le Mantuitorul o
pilda, despre oaia cea pierduta.. le graia in pilde pentru ca doar cei care aveau
urechi de auzit sa auda, pentru ca pilda trezeste mintea spre meditatie, din minte
coboara in inima si incepem sa vedem felul nostru neoranduit, cazut, departat de
har, nenumaratele pacate pe care le facem .. Fariseii n-au inteles Cuvantul
Mantuitorului, cum multi dintre noi nu intelegem.. Si continue Mantuitorul si le-a
spus inca o pilda frumoasaa, tot spre invatatura.. Pildele graite de Dumnzeul
nostru ascund in ele lumina cunostintei de Dumnezeu, cu cat cauti mai adanc cu atat
gasesti mai multa frumusete.. si sa punem in noi acest cuvantul pe care tocmai
Mantuitorul ni-l daruieste noua.. si spune Mantuitorul:
Un om avea doi fii, spune Mantuitorul Nostru Iisus Hristos... Acest om, tata a doi
fi, nu este altul decat Dumnezeul nostru, iar fii suntem noi, Un om avea doi fii,
iar unul dintre ei cel mai tanar ii spune �Tata da-mi partea mea de avere� iar
tatal a impartit averea si la scurt timp a strans tot ce avea spune Evanghelia
si a plecat intr-o tara indepartata unde si-a cheltuit toata averea pe care o avea,
in diezmnadari , in placeri, in pacat. Averea s-a scurs repede si de indata a fost
lipsit spune Evanghelia ... Incat veni o foamete mare peste acea tara , a cautat
sa munceasca undeva si a gasit la un slujitor sa fie pazitor de porci incat spune
Evanghelia ca isi dorea sa manance din roscovele porcilor dar nimeni nu ii dase.
Atunci si-a venit in fire sune Evanghelia ca si-a adus aminte cate bunatati avea
la casa tatalui sau , ca nici argati pe care ii avea tatal sau nu traiau cum traia
precum traieste el....si-a spus ma voi intoarce la tatal meu sa ma faca ca unul
din argati sai si voi zice �tata am gresit inaintea cerurilor si inaintea ta si
numai sunt vrednic sa ma numesti fiul tau. Si asa a facut...tatal a vazut de
departe ca vine fiul sau ratacit si i s-a facut mila spune Evanghelia. Si a alergat
indata, la imbratisat l-a sarutat...el a spus ca nu mai este vrednic sa fie numit
fiul sau, dar tatal l-a iertat si a poruncit de indata sa aduca haina cea-dintai si
sa-l imbrace, sa-i puna inel in mana sa. Sa-i dea tot ce este de cinste si sa
injunghie vitelu cel mai gras, cel mai ingrasat si mincand sa ne veselim . Caci
fiul acesta mort a fost si a inviat , pierdut a fost si s-a aflat. Celalalt fiu,
ne spune Evanghelia fiul mai mare cel care pare a fi ascultator era plecat undeva
la camp undeva la lucru si intorcandu-se a auzit cantece si jocuri de veselie , si
a trimis slugele care iau spus ca fiul cel mic, fratele sau s-a intors acasa si a
fost primit sanatos de catre tatal sau. Si venind statea la usa si nu voia sa
intre si tatal il ruga sa intre, explicandu-i intoarcerea fratelui sau, si a spus
de atata vreme sunt cu tine si nici un ied macar nu mi-ai dat ca sa-l fi taiat si
sa ma bucur cu prietenii mei . Iar care tatal i-a spus �toate ale mele sunt ale
tale�.
Extraordinar de frumoasa este Sfanta Evanghelie de astazi, si nu este doar o
pilda , in ea ar trebui sa ne regasim fiecare dintre noi.. chiar in ambii fii..
unii traind in Biserica, credinciosi fiind insa neavand dragostea desavarsita, iar
alti indraznim si ne cerem partea de avere.. avere pe care inainte de a o cere noi
de la Dumnezeul nostru EL deja o are pregatita pentru noi si ne-o da din marea Sa
dragoste pentru noi, viata noastra.. noi n-avem viata ca noi ne o cerem ci o avem
ca Dumnezeu ne-o da, Dumnezeu din izvorul vietii ce la revarsat peste noi, sufletul
nostru cu toate darurile sale primite la sfantul botez, e marea moastenire de la
Dumnezeul nostru.. insa noi nu ascultam de Dumnezeul nostru, ne cerem si ne luam
averea si plecam.. plecam in tara indepartata..ne facem un dumnezeu propriu si nu
mai dorim a primi in sinea noastra tocmai bunatatea dumnezeirii de care ne-am
indepartat..
Indepartarea si plecarea noastra in tara indepartata este tocmai faptul de traire a
vietii dupa mintea noastra, fara de Dumnezeu.. Acest fiu tanar a plecat intr-o
tara indepartata unde a cheltuit toata averea in dezmierdari, in pacate, in
desfranari unde ajunge rob pacatului, pentru ca pacatul este cel care robeste
sufletul omului, ca zice evanghelia �si de indata a fost lipsit spune
Evanghelia ... a foat lipsit de harul lui Dumnezeu Omul risipeste darul lui
Dumnezeu usor prin pacat prin nesocotinta...Incat veni o foamete mare peste acea
tara, omul fara har este gol, ca un pamant fara de apa, fara averea primita de la
Dumnezeu, fara frumusetea duhovniceasca ramane flamand fara Dumnezeu, flamand
duhovniceste, a cautat sa munceasca undeva si a gasit la un slujitor sa fie pazitor
de porci incat spune Evanghelia ca isi dorea sa manance din roscovele porcilor dar
nimeni nu ii da-se, nu-i dadea nimic� Ne spune Evanghelia tara indepartata este
ceea ce nu este noua firesc a ne fi.. Devenim slujitori ai pacatului in starea
noastra.. isi doarea sa manance din roscovele porcilor dar nimeni nu ii dadea,
pentru ca pacatul nicioadata o sa de-a ceva bun,, Departarea noastra de Dumnezeu
duce Sufletul intr-un zbucium continuu.. cat de slabi suntem in a indrazni catre
Dumnezeu de-a ne putea vindeca , pentru ca de multe ori suntem bolnavi si nu ne
putem vindeca si ramanem in boala noastra pentru ca noi nu facem nimica in trairea
noastra interioara .. boala cea mai grava este cea a sufletului .. nu facem nimic
nu incercam sa ne ridicam cand vin asupra noastra fel si fel de incercari..acel
zbucium nu-si gaseste linistea decat in casa de unde a plecat..
Cand sufletului ajunge intr-un zbuciun necontenit pentru ca omul care se
indeparteaza de Biserica nu-si mai gaseste pacea sufletului sau, fara intoarceri si
fara cainta si atunci spune Evanghelia, si-a venit in fire... si aceasta venire in
fire este tot lucrarea dragostei dumnezeiesti care trezeste constiinta noastra de-a
ne vedea pacatosenia si departarea in care suntem, acel freamat cu durere in
suflet.. caci zice Cati argati, spune Evanghelia ai tatalui meu nu mananca paine,
si eu pier aici de foame.. aceasta hrana despre care vorbeste acest fiu sunt
firimiturile ce cad de la masa stapanilor, cum vedem si in alta evanghelie, e
Cuvantul vietii hrana sufletului.. si zice, sunt indestulati..
De-am intelege ce inseamna sa-ti vii in fire, de aceea cainta, de aceea rascolire a
sufletului acel dor inapoi de Dumnezeu si plans al inimii si sa lasi totul, si te-
ntorci si zici Tata am gresit inaintea cerurilor si inaintea ta si numai sunt
vrednic sa ma numesc fiul tau, macar primestema ca unu dintre argatii tai.. pentru
ca vazandu-ti pacatosenia ajungi sa nu te mai vezi vrednic de a te numi fiu.. sti
ca ai gresit, plangi, te caiesti si nu-ti doresti decat sa fi ca un argat in casa
tatalui .. Ce spune Evanghelia? Ca tatal l-a vazut de departe. Dumnezeu este in
cer, este viu, este lucrator... ce este ascuns de la fata lui Dumnezeu ? Dumnezeu
vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostiinta adevarului sa vina, pentru
ca si acea venire in fire, acel sintamant de trezire a constiinte este tot o
lucrare a harului a dragostei si bunatatii lui Dumnezeu revarsate catre noi, Zice
omul cum poate Dumnezeu sa ne vada, sa stie, pai cum sa nu stie daca Dumnezeu
locuieste in noi tocmai prin suflet .. prin Dumnezeu traim, ne miscam, toate sunt
cunoscute de Dumnezeu.. fiecare gand, fiecare gest, fiecare fapt si miscare, Si
spune ca de departe ne vede, si spune a venit pe carare si la sarutat, pe grumaz
fiind semnul iertarii, al reprimirii.. cata dragoste are Dumnezeu fata de noi,
ticalosi fiind.. Si a spus Tatal, aduceti haina cea mai buna,deci acest tanar, pe
langa ca a cheltuit toate darurile nu mai avea nici o imbracaminte peste el.. Harul
este imbracaminte sufletului, imbracaminte pe care primul a pierdut-o Adam.. pentru
ca fara har suntem goi.. si mai mult i-a pus inel i-a pus incaltaminte, toate
acestea arata grija pe care Dumnezeu o are pentru noi,da-ti inel in dreapta lui si
injunghiind vitelul cel gras si mancand sa ne veselim este bucuria pe care trebuie
sa o traim fiecare la Sf Liturghie ...,este tocmai bucuria intoarcerii, ca ingerii
in ceruri spune evanghelia se bucura pentru un pacatos care se pocaieste care se
intoarce, este pilda celor 99 de oi.. oaia neascultatoare sunt eu.. si spune ca s-a
intors fiul cel mare si a intrebat pe sluga saa ce este aceasta cum adica sa fie
acea veselie, fiul, acela adica care a fost atat de pacatos , Chipul fratelui mai
mare este tot din firea noastra pe care Mantuitorul ne-a pune inainte,, judecata pe
care o purtam .. dar cine suntem noi sa decidem in locul Tatalui Ceresc? este
judecata pe care o purtam unii pentru altii, neintelegand cu adevarat lucrarea
harului dumnezeiesc, de aceea si sfarseste evanghelia de astazi cu acel cuvant
frumos, �Tata, am gresit inaintea cerului si inainta ta� si nu suntem vrednici sa
ne numim fii ai tai ,.Amin!