STELIAN Topar.rA Presa Uniyersi tafi Cluieanil. rsBN 973-9354-96-3 Pr. Conf. Dr. STELIAN TOEANA TNTRODUCERE IN STUDIUL NOULUI TESTAMENT VOL. @ 2000 besa Universitaril Clujeand. Totte drepturile rezervate. Reproducerca lntegralii sau parfiall a textului, fiir6 acordul editurii, este intezisl gi se pedepsegte conform legii I TEXT $I CANON. EPOCA NOULUI TESTAMENT Tehnoredactare computerizati: Codrufa Slcelean Edi{ia o II-a, revizuitd gi tmbundtdlitd Universitatea "Babeg-Bolyai" Presa Universitarii Clujeanl Director: Horia Cosma Str. Republicii nr. 24 3400 Cluj-Napoca RON44.NIA Tel. : (+40)-64 -405.352 Fax: (+40)-64-191.906 Presa Universitari Clujeani rsBN 973-9354-96-s 2000 CUPRINS F amiliei drinyilor, tln gdnd de recunoStinld, prin uceastd carte. Si p Pag. cuvANT iNamrr LA EDITIA A rI-A """""""" e PREFATA LISTA .."""""""""""11 """""1s ABREVrERrLOR.......... .......... GENEML{ iN STUOTUT INT'RODUCERE """""""""""'17 NOULUI A. INTRODACERE TESTAMENT """""""""'21 I.ISToRICULINTRODUCERtrSAUISAGOGIf,IBIBLICE....zI II. Profunde mu\umiri D-lui Ec Vasile Moldovan, Director at B.C,R Clui'Napoca, S,C. "Electroplast" S.A. Bistri\a, ptecum gi Pr. Iosif Hulpe, pentru ajutorul acordat tn vederea apotifiei acestei lucrdri a teologiei biblice romilneStl ..47 6 NOULUT 5tulian Tofand Introducere fn Studiul lrioului Testament c). Citqtele Sfinlilor Pdmnli Si ScriitoribisericeSti ai primelor veacuri creStine ....I97 d) Edilii critice ale Noului Testament ..............199 3). Tiplrituri $i edi+ii critice rominegti alc Sfrntei Scripturi.......210 III. ISTORIA EVOLUTIEI FORMARII CANONULUI TESTAMENT.............. cregtine...... ..................... 61 1 ). Notiunea de c anon gi criteriile canonicitii1ii................... ......... 62 2). Definitivarea incheierii canonului Noului Testament in primele 4 secole ........ 68 a). Canonul Noului Testament la Pdrinlii Apostolici............. 7l B.ISTORIAEPOCIINOULAI I. LUMEA GRECO-ROMANA TESTAMENT. ........243 b). Apologefii .secolului II Si mdrturiile lor despre coleclia de cdr li canonice ale Noului Testament..........,................ Excurs: "Fragmenful Muratori".... 7 6 iN rpoca NouLr[ T8srAMENT.............. .....244 ...... 85 c). Canonu l Noului Te s tament in se colul LlL.............,........... 1 03 d). C anonul Noului Te stqment tn secolul lV................,,,....... I 12 - in Biserica de Risirit ............172 Excurs: Epistola a 39-a festivd a Sf. Atanasie cel .....1I7 - in Biserica de ...............127 e). Canonul Noului Testatnent Si problema teologicd q cqnonului in Bisericil.e ..........132 Apus Mare.... protestante Romei........ ,...............244 filosofice..... .........252 a). Stoici.smul .................. ..,...........254 b). Epicureismul.............. ............261 c). Gnosticismul...........,..... ...........271 3). Situafia religioas[... ......279 a). Panteonul greco-roman................. ..............281 b). Religiile de mistere ..................282 c). Cultul tmpdratului ...................288 1). Situatia politicl.Imperiul 2), Filosofra. Principalele curente IV.ISTORIA, CRITICA $I TRANSMITEREA TEXTULUI NOULUI TESTAMENT.............. .......................147 1). Originalele Noului a). Forma extemd a originalelor .....148 b). Materialul de ..................749 c). Limba originalelor Noului Testqment..............................154 d). Scrierea originalelor Noulai Testament...........................159 e). impdrfirea textului biblic Si autografele Noului Testament...160 Transcrierea cdrlilor Noului Testament II. ILTDAISMUL EPOCII NOTILTII TESTAMENT.............. .....293 T'estament.. ...........,..... scris ........148 l). Principalele gruplri a). ....164 Si cauzele coruperii 2). Textul clr,tilor Noului Testament plstrat pind ui................168 a). Manusc rise Papyrus Si codici majusculi .......................... 1 69 b). Traduceri vechi ale textului SfAfi Si importanla lor pentru critica textuald....... - traduceri striene.. - traduceri latine...... .... - traduceri \. textului religioase Fari,seii.. b).9aducheii................... c). Esenienii d). Cdrturar1i................. e). Sinedriul f.Irodienii g) Zelofii.... iudaice ........293 ..............293 ..............300 ..............303 ...............309 ,.....,.....,.312 ...............316 ..............317 3). Diaspora iudaic[. Filon din Alexandria gi importanfa ..,...178 ..................179 doctrinei sale pentru lumea iudaismului elenizat ....,.............324 a). Organizarea diasporei ....................326 ...........185 ...........190 - alte traduceri (gotic[, armeanL georgianl) .................... 1 93 coptice......... b). Prozelitismul Si propaganda religioasd a diasporei iudaice.32B c).Iudoismul elenistic al .........,.........330 d). Reaclii diasporei anti-iudaice ......:.......................,......338 4). Situalia politicl a iudaismului................ .............339 a). Dinastia ...............340 - kod cel Mare .............340 - Fiii giurmagii lui hod ccl ...........347 b), Procuratorlt ,.,.............356 irodiand...,,. ..,....,,., Mare,,,.,, rom*tt - Rqimul procurEttrilor Cl, - Pdmll ,...............3s8 . Uldmll .,....,.........362 Rwaile oanlm Romll gt heepulul nttnet iudaice .............367 Froourutor1,, proourEtod ..........356 CUVANT INAINTE LA EDITIA A tr.A Reeditarea volumului programal^d de fa!d, intr-o noui edilie, era II gdsindu-se deja, la a avea loc abia dup5 publicarea urmltoarelor trei din Introducere tn Srudiul Noul Testament, volt:rrltl III. DESCOPNRIRII,E DE I,A QUMRAN $I IMPORTANTA LOR PENTRI.] S'T IJDIU I, NOULUI TESTAMENT ......... 373 momentul apariliei prezentei reeditlri, epuizarea rapida a primului volum, in faza finald de lucru. Dar 1). Manuscrisele de la Marea ......................375 a). Imp r ej ur dr i le de s c op e r i ri mqnu s c ri s e I or : Moart[ in mai puljn de o jumltate de an, isloricul Si cuprinsul 1or............... ...............375 la aparifie, cft gi numeroasele solicitdri, venite din toate pirlile, adresate at6t Editurii "Presa Universitari Clujeani',, cit gi autorului, de b). Datarea manuscriselor de la Qumran - vechimea acestora .387 2). Qumranism pi ......396 a). "Esenianismul" Sf, loan Botezdtorul .....397 Si aMfuttuitorului lisus b). Comunitatea de la Qumran Si Biserica primard. A inJluenlat e s eni ani smul cre S tini smul? ..........,.............. 408 c). Impo rtanta manu s cris e lor de la Marea Moartd ............... 414 cregtinism........... de republicare reeditarea lui. a volumului, ne-au determinat si purcedem la Hristos............. Volumul, apdrut infr-o edifie reirultd gi imbundt[fiti nu con]ine substantiale modificiri, totugi c6teva caracteristici trebuie subliniate: a) in volumul de falA apare pentru prima oarl intr-un Manual sau Introducere c. BTBLIOGRAFIE tn Sndiul Noului Testament, in literatura de Si SELECTIV4........... ..................421 specialitate rom0neasci, textul latin al Fragmentului Muratori textul grecesc al Epistolei a 39-a festive a Sf Atanasie cel Mare. b) Cele douf, texLe sunt insofite de traducerea lor in rominege, precum gi de cdteva repere privind locul gi semnificalia lor in gi pentru canonul Noului Testament. c) Textele nu apar in capitole separate, ci in form6 de "Excurse", inserate, la locul potrivit in tematica respectiv6., t0 Stelian Tofand d) Aparatul bibliografic a fost imbunlt5lit cu titluri referinff, atilt de in ceea ce privege bibliografia celor doui teme noi, amintite, cdt qi a altor capilole gi subcapitole ale lucrf,rii. PREFATA unor Obiectivul major, concentra! al studiilor biblice, ramificate in mai multe discipline covergente, este, pe de o parte, facllitanea stabilirii unui text al Noului Testament, cdt mai aproape posibil de cel originar, prin alrtaliza gi comparalia manuscriselor, traducerilor din primele secole cregtine, a citatelor biblice prezerfre in operele Sfinlilor e) Textul a fost gi el uqor imbundtilit, in sensul structura capitol elor respective. reformuliri de fraze, propozifii etc. dar frrd si se modifice sensul ori Sper ca acest volum s5 fle, pe mai departe, de folos atdt elevilor gi studenfilor osdrduitori in cele ale Teologiei, c6t gi publicului larg cititor, dornic de a afla gi chiar de a aprofunda cunogtinfe noi din tamicul gi captivantul studiu al Noului Testament. Autorul Pirinli, intr-un cuv6.nt, prin prezentarea complexitifi intregului proces al evoluliei sale, de la forma originarS, pini la cea de azi, iar, pe de a7t6 parte, in explicarea gi interpretarea acestuia in duhul inlelesului autentic pe care aghiografii sfinli au vrut si-l imprime acestuia tn scrierile lor. In acest cadru de studiu gi cercetare biblici se impun a fl ldmurite doua direcfii fundamentale: a) - probleme de introducere generald, in care urmeazd a fi abordate cunogtiinfe legate de istoria canonului Noului Testamenl evolulia textului, mediul de aparilie al cirfilor sfinte, cadrul istoricoreligios in care acestea atv5,zu;t lumina z.lei etc. b) - probleme de introducere speciald -itn care se lrateazA,in parte, fiecare carte a Sfintei Scripturi, cu intreaga gami de informalii legate de autor, destinatari, timpul scrierii, autenticilatea scrietii, scop, teologia cuprinsului c[r]ii etc. Limitele cronologice gi istorice ale acestui cadru de analizd sunt: I - in timp - epoca lui Alexandru cel Mare (sec.IV. i.Hr.) gi pAn[ la a doua gi ultima mare rlscoalt fudaicd, impotriva cotropitorilor romani ai Palestinei (L32-135 d.Hr.) 2 - in spafiu- Palestina qi Imperiul greco-roman. 3 - in mediul religios, cultural,social, politic gi economic al vremii- Istoria poporului iudeu qi a lumii greco-romane. Pt efald 13 in aceasti ordine de idei, lucrarea pir. rect. dr. Stelian Tofan[, intitulatd "Introducere in Studiul Nourui restament; Text canon. si Epoca Noului Testament", vol. I., care va apdrea la edifura "presa Universitarf, clujeanf,", ctuj-Napoca 1997, trat6nd tocmai probleme de Isagogie generalf,, legate de studiul biblic al Noului restament, se prezintl ca un material de baza, cuprinzAnd primul stadiu al cunogtinlelor, indispensabile abordirii subiectelor din r/rapa urmltoare, legate de complexitatea problemelor care constituie obiectul de studiu al Introducerii speciale. in studiul disciprinei. ceea ce refine atenfla in aceastd primi parte, este un capitol binevenit, in care autorul prezintd" un succint, dar, in acelagi timp, detaliat istoric al tlplririi textului sfdnt in limba romini. In partea a doua, care constituie gi noutatea volumului de introducerea de rigoare fa!a, este prezentat cadrul istoric al epocii Noului restament, incadrati intr-un larg spectru de probleme care o caracterizeazi, precum: principalele curente filosofice cu care s-a confruntat cregtinismul in faza sa ini,tiala, gi implicit evanghelia M6ntuitorurui Iisus Hristos, Iudaismul epocii Noului restament $.a., parte incheiali cu analiza unei Avdnd in vedere cd autrecut aproape 70 de ani, de c6nd n_a mai aparu! in teologia romdneasci de specialitate, o Introducere in studiul Noului restamen! de la aceea, pe atunci, dar r[masf, la fel gi aa, mult documentata "Introducere in sfintele Cdrli ale Testamentului Nou", a Pr. prof. dr. Vasile Gheorghiu, Cemiuti, 1929, o nouf, Introduccrc in studiul Noului Testament, adusi ra zi cu informalia gi biliografia dc specialitate, sc impunea de la sine. De aceea, salutirn cu toatd cf,ldura iniliativa gi curajul P5.rintelui stelian Tofan[ de a se fi inrolat la un astfer de efort, de a incerca elaborarea unui prim volum de Introducere in studiul Noului Testament, din seria atrei, cdte intentioneazr a scoate atdt de necesare probleme, deloc lipsitr de actualitate gi importanfi pentru studiul Noului restament, fapt oglindif de altfel, in imensur numir de lucrf,ri Ei studii apdrute in lard gi striinitate, gi anume, Descoperirile de la Qumran. Prin felul in care este expus materialul, pirintele Lector ci stf,pdnegte bine Stelian Tofani dovedegte, din nou, prin lucrarea sa, gtiinfific[ de cercetare gi expunere sistematici, analitici gi sintetici, a problemelor de specialitate, intr-un limbaj metoda teologicf, gi academic, clar gi fEri ambiguitifi. Ceea ce ne refine atenlia in mod deosebit este bogatul aparut pentru teologia romdneasci, special. in general, gi pentru studiul biblic, in bibliografic cu care opereazA in abordarea profesionalism autorul gi care demonstreazi subiectelor gi o deosebit5 orientare in Volumul de fa![ se inscrie astfel, ca o prim[ etapi intr-un proces de innoire gi documentare de specialitate, care poate qi trebuie s[ fie l5rgit, irnbogf,fit gi imbunltiflt prin noi lucriri de acest gen. CAt privegte fondul lucrf,rii, confnutul este desfrqurat pe spafiul a douf, capitole mari. In prima parte sarrl abordate probleme legate de istoria formirii canonului gi evoluliei textului, cu toate subcapitolele literatura de specialitate, mod academic de lucru, cu care pirintele Stelian Tofani ne-a familiaizat deja, prin prima sa lucrare: "Ilsus Hristos, Arhiereu veSnic, dupd Epistola cdtre Evrei,,, Cluj-Napoca 1996. Cele peste 1000 de note bibliografice care oferl o laryd gand de rnformalie, sunt mai mult decAt un argument in acest sens. Agadar, lucrarea Pirintelui Stelian Tofan[ corespunde pe deplin unei necesitdti, de mult simlite in teologia romdneasci de ce lin de problematica respectivd, precedate de specialitate, motiv pentru care o recomandam ca fiind de un real folos gi ajutor, studenlilor teologi, elevilor seminarigti, preofilor qi nu in ultimul rind publicului larg citilor, din ce in ce mai numeros, interesat gi dornio de a Eo inifia gi ln probleme gi cunogfinfe specific teologice, cer! margtc benello spectrul culturii generale, individuale. av6nd in reolell timp gl darul, tot mai evident probat astdzi, de a trasa o noui orlonterc gi un nou curs viefii, LISTA ABREVIERILOR ANTF BBB BOR BJRL s Library Bucuregti, 21.X1.1997 la Sirbatoarea -"Intrarea tn Bisericd a Maicii Domnului" Pr. prof, dr. CONSTANTIN CORNITESCU Decanul Facultilii de Teologie Ortodoxi, Bucuregti BZ : Biblische Zeitschrift : Biblica Bb BeO : Biblica et Orientalia CSCO : Corpus Scriptorium Christranorum Orientalium EIB : Editura Institutului Biblic ETR : Etudes theologiques et religieuses, Montpellier EthL : Ephemerides Theologicae Lovanienses EvTh : Evanghelische Theologie GB : Glasul Bisencii HTR : Harvmd Theological Review JBL : Journal of Biblical Literature JJS :Journal ofJewish Studies JTS :Journal ofTheological Studies MA :MitropoliaArdealului MMS : MitropoliaMoldovei gi Sucevei MO : Mitropolia Olteniei MThSt : Miinchner Theologische Studien MbThST : Marburger Theologische Studien NF :Neue Folge NTSt :New Testament Studien NTTS :New Testament Tools and Studies : Ortodoxia O Orchr : Oriens Christianus PSB : Parinfl gi Scriitori bisericegti RB : Rer,ue Biblique SNTSB : Studiorum Novi Testamenti Societas Buletin ST : Studii Teologice StD : Studies and Documents ThWNT : Theologisches Worterbuch zumNeuen Testament ThZ : Theologische Zeitschrift (Basel) ZNW : Zeitschrift fiir die neutestamentliche Wissenschaft JThSt : Journal ofTheological Studies INTRODUCERB in galeria de valori perene ale literaturii universale cere 27 de , cdrli care formeazi canonul Noului restament, ocupi un loc apartr.. Ele n-au fost arese in mod deliberat, ci mai curdnd s-au impus la sine primelor generatii cregine, fiind apoi reunite treptat intr-o de culegere separati, consideratd gi cinstitf, ca Sfrnti Scriptura, sub numele de "Noul restament", alrturi de carfle care formau canonul numit al "Vechiului Testament,,. Lucrarea de fali nu-gi prop,ne insf, si anarizeze fiecare ca.rte a Noului restament, in parte, ci ea abordeazi doar acele probleme, specifice pdrlii generale ale unei Introduceri in studiul Noului Testament, accentuindu-se, in mod speciaf cadrul gi contextul istoric, politic, social, religios, cultural, in care au apdrut cirlile sfinte, modul in care au fost reunite intr-o coleclie unitari, istoria textului etc. Textul Noului restament reprezinti norma de bazd" a credinlei cregtine, inspirand de-a lungul istoriei numeroase vieli eroice, celebre, de cele mai multe ori, rrmase anonime. Mai mult, cuvAntul sfhnt qi-a pus pecetea atat de pregnant pe etica individualr sau colectivf,, pe Iiteratura, arta, viala sociali gi culturali a ciirizafi intregi, inc6t le-a schimbat, nu o datd, din temelii, infieagalor structurf, exiatenfialr. Nevoia unei [ntroduceri in studiul Noului restament, care sd-l l'arnlliarizeze pe cititor cu intreaga gamf, de cunogiinte care fin de rstoria textului sfbnt, inveqnicit in slova inspirati a colectiei de cirfi sllnte neotestamentare, rez;u.htd, asadar, din insigi semnificafla gi insemnitatea pe care cuvdntul sfiint o are in viafa gi istoria omenirii. Agadar un studiu complet al canonului Noului resiament, privit in intreaga complexitate a evoluliei sale istorice se poate impune gi 18 Stelian Tofand Introducere 19 numai datorit[ rolului exccpfional pe care l-a jucat gi continui si-i joace, ca tcxt sfenL ln istoria Bisericii, ca $i in istoria lumii, in general. Cititorul zllolor nosilro rlsfoind paginile Noului Testament, lntr.una dln edlfllle modcrno do Biblici, sprc cxemplu, va gisi un text plln de eletlhte, e6t dln punct do vodore editorial, cit gi din punct de wdero mlllftlc; dc eceec vo Ii grou s[-gi dca searna de diversitatea qi 60mpl0xlBtoB dooumsntolor cnre stau la baza textului tipirit gi nici de gnofmsle dlflcutt[[ ivite pc parcursul stabilirii, descifrlrii qi evaluarii &coitof documonto, ori a etapelor prin care a trecut textul de la forma lul originartr, p0n[ la cea de astdzi. Rispuns la probleme de acest gen, carc fac pafte din insugi procesul care caracterizeaziirrtreaga istorie a urmarit prin prezentul volum a fost acela de a comprima intr-un cadru unitar datele mai releva.fte referitoare la textul Noului Testament gi evolutia sa, istoria formlrii canonului biblic, epoca Noului Testament, descoperirea manuscriselor de la Marea Moa(a date care, mai ales amlizi al plr]ii a doua, lipsesc at6t din Introducerea tn ,sfintele cdrli ale Testamentului Nou a profesorului Vasile Gheorghiu, Cernaufi 1929, cdt gi din Manualul pentru cele care formeazi obiectul de Institutele Teologice (Studiul Noului Testament), Ed. a II-a, Bucuregti t977. evoluliei textului sfbnt, ca exprim6nd in sine vorbirea lui Dumnezeu citre lume (Evr. 1, i), oferd o buni parte din conlnutul aceshri volum, Elaborarea lucririi de fafn a alut ins6. la bazL doud scopuri principale: unul de catedrd, incercAnd a pune la dispozilia studenlilor nn material de studiu care sf,-i famlliaizeze cu cunogtinte gi notiuni de Introducere generalf,, indispensabile etapei urmltoare in studiul aprofundat de Isagogie speciali, iar altul de informare generald pentru tofi aceia care doresc sI se inilieze gi sunt interesafi in probleme teologice neotestamentare, mai pufln ajunse la cuno$infa cititorilor in anii de dinainte de 1989, dar gi pentru cei care doresc sf,-gi reimprospiteze cuno$inle de acest fel, acumulate cu ani mulli urmt. Lucrarea se prezinti ca primul din cele 3 volume de "Introducere in Studiul Noului Testament", pe care intenflonez si le public, urmitoarele dou[ fiind deja in curs de pregitire (Vo1.II - Sf. Evanghelii qi Faptele Apostolilor; Vol. III. - Epistolele pauline, sobornicegti gi Apocalipsa). Nucleul volumului de fald l-a constituit seria de cursuri predate intre anii 1993 - 1997 Ia Facultatea de Teologie Ortodoxi din Cluj-Napoca, amplificate insi, in textul lucrlrii, la nivel de documentare. Obiecflvul major pe care l-am acestor probleme am fost mereu condus de convingerea cf, mesajul Noului Testament poate fi in{eles gi mai bine, daci nu lipsec cunoginfe de genul celor enumerate mai sus, mai ales cele legate de cadnil socio-cultural, politic, religios etc., al primului veac cregtin, care costituie dealtfel, contexful istoric al descoperirii lui Dumnezeu insugi, in Fiul S[u, Iisus Flristos. Lucrarea nu-qi propune si investigheze eshaustiv temele abordate sau si aduc[ nouti]i deosebite in domeniu, ci ea se incadreazi in coordonatele de cuprins general gi particular, specific tuturor Introducerilor in diverse discipline gi care nu sunt opere de creatie, ori de etalare a unor rafinate subtilit[fl de reflecfi, ci, in primul rind, lucrf,ri de informare pi transmitere de date elementare, bazate pe lucrdri anterioare, similare, cdrora vin a le intregi informafia gi a le ac1otaliz.a aparatul bibliografic cu literatura de specialitate, rorn0neascf, qi strf,inf,, izilnd in primul r6nd scopul didactic, de catedri. Probleme de amSnunt pi implicalii teologice deosebite, referitoare la subiectele tratale, nu sunt abordate, intrucflt am socotit ci nu-gi gf,sesc locul intr-un volum de Introducere cu specific de informare generali. Pentru aminunte, in acest sens, cititorul poate apela la lucririle qi studiile prezentate in notele dezvoltate la subsol, in abordarea gi tratarea care insofesc si ilustreazi textul sau [a Bibliografia selectivi, de la sfhrqitul clrfii, CEt privoqte partoa ultim[ a lucrtrrii, tn care este tratati problema ducopcrlrllor do la Qumran, am socotit necesar si introduc &cgrt cepltol ln volunr, fln&nd Boama, ?n special, de doui considerente: | . do lntpoft&nla evonimentului qumranit - aducerea la luminf, a ntunurcrirelor do la Marea Moartd, fiind cea mai pretioasi derooperire ftr:ut[ plin6 acurn in domeniul studiilor biblice, generdnd 6l inrpulsionflnd ceroetf,ri ample ale crror rczultate s-au agernut in studii gi lucrdri de arverguri. 2 - de faptul cI acest domeniu n-a irfrrat spre tratare gi aprofindare in nici unul din manuaiele de studiu al Noului restament (pentru Seminarii gi pentru Institutele Teologice), apirute pdna in prezent. A. II{TRODUCERE GENERAIA iIV STUOruT NOULUI TESTAME]){T I. ISTORICUL INTRODUCERII SAU ISAGOGIEI BTBLICE Rolul unei "Introduceri", ca disciplini biblici, in general, este acela de a analiza" problema apar$ei crrfilor Sfintei scripturi, coleclionarea lor in canonul vechiului gi Noulur Testamen! potrivit unor criterii bine definite de Bisericr (inspirafie gi apostolicitate), precizarea timpului incheierii acestui canon, stabilirea textului originar al scrierilor sfinte, precum si analiza" fiecdrei cf,r,ti in parte, probleme care privesc autorul, timpul, scopul, imprejurlrile, destinatarii scrierii, cuprinsul etc. Ca o concluzie generald,. doresc s[ afirm cf, lucrarea de fafA continuare a strrdaniilor r,rednicilor inaintaSi, ostenitori in cimpul biblic, gi, in acelagi timp, un tnceput deschis intru toate perfectibilitllii. este o De asemenea - gi nu in ultimul r6nd - exprim profunde mullumiri gi aleasi recunoqtinti prrintelui prof. dr. constantin Cornitescu, care a prefafat volumul; Cristinei $ova (culegerea materialului pe calculator), Editurii "presa universitari clujeanf,,,, reprezentantllor s. c. " Electroplast I' Bistrija, D-lui vasile Moldovarl Director al B.c.R. cluJ, pe ajutorul cf,rora s-a clddit apaitjavolumului de fa![, precum gi familiei, cea mai jertffih pe parcursul elaborarii lucririi, oferind autorului conditiile gi timpul liber necesar incropirii el. Autorul Disciplina Introducerii biblice se prezinti astfel ca o ramuri a studiului biblic strict istoricd, care prin clarificarea problemelor iunintile mai sus, oferd astfel elemenlele primordiale, necesare intelegerii textului cirfilor sfinte considerate gi scrieri istorice, apdrfis intr-un spaliu qi timp istoric bine determina! facilit6nd in acelagi timp gi gisirea celor mai bune gi potrivite metode de interpretare a textelor cu un grad ridicat de diflcultate in intelegerea sensului lor.1 Problemele de introducere in cdrtile sfintei Scripturi se tratau in tirnpurile vechi impreund, atit cele referitoare la vechiul restament, cdt gi cele ce priveau Noul restament. in timpurile mai noi, insi problemele ivite in cdmpul de studiu biblic al Noului restament au rcclamat, tot mai mult, necesitztea ca problemele de introducere ' W.G. Kiimmel, Einleitung in das Neue Testament,Marbrug 19g3, p.5. 22 Stelian Tofand Istoricul Introducerii 23 referiloare la cirfile Noului Tcstament sd fie tratate separat de cele ale Vechiului Testament. Primul c6ro separd introducerea in studiul cirtilor Noului Toatamonl, do eeo a ctt4ilor veclriului restament, a fost teologul catslic Rlehar.l simon (+1712) carc se ocupf, in studiile sale numai dc lntreidueorou in osrlilo Nclului Testament.2 Dupi un timp de FuEpectero a lnnoitoaroi nrunci qtiin[ifice a savantului Richard Simon, obargia acestor preocupd.ri isagogice sti grija Bisericii cregtine - a celei de Rdsdrit, in special - de a consena gi rlsp0ndi cunogtinlele privitoare la imprejurarile in care au fost intocmite textele inspirate, la autorul gi scopul scrierii, gi de a preveni denaturarea acestor informalii prin transmiterea lor, de la o generafle la alta, pe cale exclusiv orald. ll d La Biseriot rornano-catolicd s-a vf,zut obligatl sI se asocieze, qi ea, postum, la omagiile inflf,cirate pe care le-a stdrnit acfiunea rcvolu[ionarului prezbiler al oratoriului din paris. Agadar, $tiinta Inlroclucerii in Noul Testctment tncepe cu Richard Simon. Cel dintdi teolog romano-catolic care apreciazi, dupa merit activitatea gtiinfifrci a lur R-rchard Simon, pe terenul introducerii biblice, a fost Leonard Hug (+1846), care scrie o Introducere in cirlile Noului Testament3, distingdndu-se prin competenja gi maturitatea gtiinfifici cu care abordeazl problemele isagogice neotestamentare, lansAnd ipoteze curajoase. pcntru a se putea ivi primejdiile uitdrii sau falsifictrii 1or gi prea unanimd convingerea cd ele cuprind exclusiv adevdrul revelat. Preocupf,rile isagogice sunt insl mult mai vechi. inceputurile lor au fost identifrcate inci in literatura creqtinf, a veacului IIa, iar numele pe care il poarti ca disciplinf, i-a fost dat in veacul V, de citre ieromonahul Adrian, membru al $colii din Antiohia (ucenic al Sf.Ioan Hrisostom) autorul lucririi eioayc,rlil els rds 0e[as ypaQris (Introducere in Dumnezeieqtile Scripturi).s odatf, cu aparilia primelor erezii, c6nd au inceput, din motive cirlile sfinte, s-a lhcut simlita gi nevoia apariliei primelor Introduceri, sau nofiuni de introducere in cdrlile sfinte, a$a cum au aprnrt infazainifiala in unele scrieri ale Sfinfilor P[ringi.6 Totugi, destul de hmpuriu au aprrut gi primele tratale sau scrieri speciale, av6nd menirea de a introduce pe cititori in infelegerea gi cunoagerea cirlilor Sfintei Scripturi, drumul in aceasti direcfie fiind deschis de Biserica de rf,sf,ril, urmatd. 1a scurt clogmatice, sf, fie contestate unele cf,rli sau pnrfi din tirnp, de cea apuseani.T gi 1) Istoricul literaturii Isagogiei biblice in Biserica de REsErit 2 Vezi amdnunte Dr. Grigore T. Marcu, O Stiinld noud: Istoria vremurilor neotestamentare, Sibiu 1946, p.8. 1 o primi lucrare meniti s6-i introduci pe cititori in cunoaqterea intelegerea cf,4ilor Sfintei scripturi este lucrarea Episcopului 5i Meliton de Sardes, apdnid pe la anul 170 qi intitulati ,,fi rl.e[s,, '' (lt. Prof. dr. Galaction Liviu Munteanu, Compendiu de Introducere fn cdrsile l:inl"iturry in die Schriften des Neuen Testamerfis,2 vol. Tiibingen 1808, ed. a IV-a, 1847 ' lucrarea fi rc.tels (Cheia) (Cf Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeascd,PSB vol.13, Edit. Instituhrlui Biblic qi de Msiune a Bisericii Ortodoxe Rom6ne, Bucuregi 1987 , cartea a IV-a, XXVI, 1-14, p.175). 5 Cf. Gr.T. Marcu, op.cit,p.8 Sardes, La Mcliton, episcop de in Noulsi 7rt;o*enr, (manuscris), Cluj 7941, p.7; pr. dr. Vasile Gheorghiu, lnlroducerea in sfntele cdrli ale Testamentului nou, Cemil\t1929, p 30. ' ll,i,lnm. Stelian Tofand Istoricul Introducerii 25 (clavis, sc.Sacrae Scripturae),8 Lucrarea nu mai existi a*,izi, dar din analiza fragmentelor caro au mai r[mas din ea, consemnate in lucriri ale lui lrineu, clernont Alexandrinul, origen, Dionisie aI Alexandriei, Eure re6o f,a,o, s-a concluzionat cf, scrierea continea o llffi oblgnuif tropi bibtici ra care se adiuga gi expricarea lorl0 lucrflrii ora, sc pore, mai mult ermineutic, dec6t lmgoglc Tot ln acost timp apare qi lucrarea in 5 clrfi a lui papias, oplrcop do llierapolis din Frigia, intitulati "Explicdri la cuvintele lhtmrutlul", in care Papias se ocupl, ?n general, de originea ovangheliitor. rr pnvegte preocuparea isagogici a continutului, fap de scrierea lui Meliton de Sardes.r2 Dar cea dintai operi de introducere in Risdrit, in intclesul restrdns al cuvanturui, este, dupi pdrerea unor bibli$il3, Primul scriitor bisericesc, insi, care igi intitulea za ltcrarea sa introductiv[ eioayolil eis t&s Oeias ypo,gris este ieromonahul inltopos rfrs 0ios ypflOis,, (,'Synopsis scripturae Sacrae"), atribuitf, in general Sfflntului Atanasie, irrhiepiscopul Alexandriei (+373) in lucrare se mentioneazd cttoate scripturile sfinte sunt inspirate de Dumnezeu, dupf, care se inqird clrfile vechiului Testament gi ale Noului Testamen! preocup6ndu-se dc autorul, timpul aparifiei, cuprinsul lor qi traducerile vechiului Testament. frcute panr la acea data in limba greac6. Lucrarea se incheie cu mentionarea unor scrieri din Sf6nta Scriptur4 care la data "Xr5uorlrus lucrarea numitf, rcspectivf, erau socotite pierdute. 1 a Adrian, ucenic al Sfintului Ioan Hrisostomur. $i aceasti lucrare are mai mult un cuprins ermineutic, dar prenntd, un progres, tn ceea ce 8 A s Eusebiu de Cezareea,Istoia biseiceascd,p.lZ5. Ctl LG. Munteanu, op.cit.,p.7. se vedea r0 1884 cardinalul Pitra a publicat in limba latin6 sub numele lui Meliton, episcopul de Sardes, o scriere dup6 codicele Clmamontan, din sec. X, tip compendig intitulatr "clavis". Lucrarea e impdrfit6 in mai multe capitole: cap.l . fErE sd conlind weun subtiflu, ftateaza despre membrele lui Dumnezeu - pdrintele, ardtand care e insemnarea lor tropicd in sfenta scripturd; cap.2 - ingirE membrele Fiului lui Dumnezeu celui intrupat qi aratE care e insemnarea acestor4 cap.3 - in anul O alti scriere care s-a pistrat purt6nd, la fel, numele de Synopsd - xiluorliLs rfrs na),aias ct rsl rar.ufrs dLa@rircr1s este atribuiti, de cei rrru mu{i specialigti, sfantului Ioan Hrisostom.l5 in predoslovie tutorul lucririi arati motir.ul pentru care cele douf, Testamente ale Sfintei Scripturi, unul se numege vechi, iar altul nou, ingirdnd apoi oilrlile canonice ale Noului Testamen! 4 Evanghelii, Faptele - vorbeqte despre creaturile cele mai inalte; Cap.4 - deqpre nle, arttgi timpuri; cap.5 despre numerele din Sfdnta scnpturft cap.6 - despre lume qi pdr,tile ei; cap.7 - p[sdri; cap.12 - despre vietd{r, cap.13 qi 14 - despre cetE}i gi provincii. rauri, lacuri, popoare gi numele 1or ebraice etc ln aceastE formE dezvoltatE scrierea originar6 fi r.l"ets a lui Meliton, se pare c[ a fost alcdtuitE mult mai rlrzfu, pe timpul carolingienilor, pe baza scrierilor pErinlilor bisericeqti latini, mai ales Augustin (Cf.G.Hanuctq Realenqtclopddie, Theologie und Kirche, 3, Aufl., rr despre lemnele cele neroditoare; cap.S - despre diferitele numiri ale oamenilor; cap.9 - despre dilbrite nume de edihcii, cap 10 - despre metale; cap.1l - despre Apostolilor, 14 epistole ale Sfhntului Pavel gi 3 epistole catolice. Se prezinti apoi cuprinsul fiec6rei cirfi a vechiului Testament incepAnd cu Geneza qi sfbrgind cu cartea profetului Naum-16 tn a doua jumhtate a sec. V, diaconul Euthaliu din Alexandria, tnai tdrziu episcop in Sulce (orag necunoscut), din Egipt, transcrie cilrlile Noului restament, afard de Evanghelii, le imparte in versete gi l' (:t. LG.Munteanu, op.cit., p.7 '' t't ( I 1. V. Gheor ghil,, op. ci t.,p. 32 gi L. G.Munteanu, op. cit., p.7 -g, lhid"m. t'lltidem "' Lr,.Jzrea se aseamdnd in multe privinle (puncte) cu Sinopsa lui Atanasie. Ambele lLrcrdri au fost folosite secole de-a randul irrLroductive Leipzig 1903, XII, art.Melito, p.556, dupd V.Gheorghiu, op.cit.,p.30_31). vezi Eusebiu de cezareea, Istoria biseiceascd, cariea arrr-a,39, r-r7, p.r42-144. in gcolile mEndstireqti din R. ca manuale in studiul Shntei Scripluri: (Cf. LG. Munteanu, op.cit.,p.g). 26 Stelian Tofand Istoricul Introducerii 2'7 tir0mul studiilor biblice, Paul supranumit persa. sectiuni, punand in fruntea fiecireia continutul, adaug6du-1e apoi anumite observatii introductive. I 7 La sfirqitul sec. v ajunge la mare inflorire qcoara teologicd nestoriani din Nisibi. intre reprezentanfii acesteia se disting, pe Contemporanul siu, monahul din Constantinopol Euthimie Zigabenul, dezvoltd" o recunoscutd activitate literard gi biblic6, pe timpul impiratului bizantin Alexie Comnenul (1081-1118), scriind nllmeroase comentarii la clr,tile Sfintei Scripturi, gi abord6nd, cu multi competen!f,, o serie de probleme de isagogie.22 in trmp ce functiona ca profesor de studiu biblic la gcoala teologicr din Nisibi, Paul scrie o Introducere in cdrtile biblice (compendiu) gi care se bucurf, de o mare autoritate in biserica nestoriani.ls Un contemporan al lui Paul persa a fost Cosma numit Indicoplevstul, negustor din Alexandria, care dupi mai multe cilatorii intreprinse in orient, intri in cinul monahal, desfEqurflnd o bogala actiitate literard. Dintre scrierile lui s-a pistrat doar una, intitulata "Topogralla creStind" Qqptoruvt"rrl conoypcQ'ua) in 12 c[r]i. in cartea a Y-a, Cosma vorbegte despre autorii, scopul gi cuprinsul c[rfilor Sfintei scripturi.le tmportant de amintit este gi lucrarea patriarhului Constantinopolului Fotie (+891), numita,,Amphilohia,', cuprinzSnd 325 de capitole adresate mitropolitului Amphilohie de Cyzic. O mare parte din aceste capitole se ocupd de intreblri exegetice gi isagogice.20 Urmeazl acum o perioadl grea pentru Biseria de R6s6ri! marcati de cdderea Constartinopolului, cdnd secole de-a r6ndul nu rnai apare nimic nou pe tlrdmul studiilor biblice. Abia in sec. XVIII gi XIX studiile teologice gi, cu precidere cele biblice, incep s6 reinvie gi si fie marcate de noi orientdri gi direclii de specialitate. in acest timp, fiecare biserici na,tionali incepe s[-gi aibd propria sa literaturi de specialitate, in limba sa national6.23 2). Istoricul a). literaturii Isagogiei bibtice in Biserica de Apus in Biserica romano-catolicd lrr a doui jumltate a sec. XI este de remarcat actiitateabiblicd Prima scriere in Apus care incearcS. o introducere a cititorului in cunoa$terea Sfiatei Scripturi este socotit Fragmentul Muratori2a. multe comentarii la crrlile Sfintei Scripturi. in fruntea fiecirui comentariu se gasege o introducere care oferd informatii despre autorul, locul, a arhiepiscopului de Ohrida, Theophylact, care scrie mai l,ucrarea prezintl carlile Sfintei Scripturi care trebuie considerate oanonice, precum gi timpul qi scopul scrierii lor. ''2 motivele scrierii, prezentAnd gi cuprinsul car,tii arl pe scurt.2l I il rbidum t7 Cf. Dobschiitz, in Realenqklopeidie... 5, Gheorghiu, op. Eutalius, p63l-633, dupa V. Biserica romdnE apar acum primele lucr6ri de specialitate in domeniul biblic, dintre care amintim: Timotei Cipariu, $tiinln Sfintei Sciptui, Blaj 1854; Nifon lliligescu, Isagoghi sau Introducere tn cd4ile Scipturii, Bucuregti 1858; cit., p. 34, noLa 3 " Scrierea s-a pierdu! dar metoda sa de predare a studiilor biblice devine cunoscutE prin Iuniliu Africanul, cel care l-a cunoscut pe Paul la Constantinopol pe baza informaliilor primite de la Patrl Persa, Iuniliu scrie gi el o intoducere (compendiu), in te 20 care se pare cd va fi urmat metoda de predare a lui Paul. (Vezi V, Gheorghiu, op.cit., p.35). )r Melchisedec, Introducere in sfintele cd4i a Vechiului Si Noului ASezdmhtt,2 vo7., lagi 1860; Dr. Ilarion Pugcariu, Isagogicd, adecd Introducere tn cunoscinla cd4ilor Sdntei Sciptui, Sibiu 1878; Iuliu Olariu, Introducere in cd4ile sdnte ale Testamenhtlui vechi Si nou, Caratsebeg 1903; Ion Cornoiu, Introducere tn Cd4ile Noului Testamezll, Bucureqti 1903; L Scriban, Cars de introducere tn Noul 'l' es tament, Bucureqti 1 924 lbidem,p.36 lbidem. l DIAem. 2l ,, ., Fragmentul a fost gdsit cle invE{atul Muratori intr-un codice quibus talnen interfuit et ita posuit.Ter- tium evangelii librum secundum Lucam. Lucas iste medicus, post ascensum Christi, cum eum Paulus quasi itinerisles studiosum .5 secum adsumpsisset, nomine suo ex opinione conscripsit, dominum tamen nec ipse Irineu era originar din Asia Micd qi se n,*e c6 a avut ocazia ca sd-l aud[ qi cunoascd pe Polycarp, episcopul Smirnei. (Vezi Pr. Prof. LG. Coman', op'cit' p 130-132 9i 148-150 qi Eusebiu de Cezareea, Istoria biseiceascd,2, XItr-XIV; 3, X\4II 2-3, XXILZ4: 4, VII 4-9, X-XI; XN 1-2; XXD( 1-2; 5, XXIV 1l-18; vidit in came, et ideo, prout assequi potui! ita et a nativitate Iohannis incipit dicere Quartum evangeliorum Iohannis ex discipulis XXVI-XXVIII etc.) (ei:ayy{"uov tetpopl6pQov), 'eo Este vorba, aqadar, de o "evanghelie in 4 forme" Numdrul lor de 4 este prehgurat in viziunea apocalipticE a celor 4 fiare I,4 urm; 10,14; Apoc 4,6 urm.); in cele 4 legStwi pe care Dumnezeu le-a cu omemrea: Adam, Noe, Moise 9i Hristos. (Cf. Irineu, Adversus Haeresis Ier lll,ll,2, dupdProf. dr. LG. Coman, op.cit.,p.21)V. Gheorghil, op.cit.,p.782; WG. Kiimmel, op.cit.,p.433- l( Kiimmel, op.cit. , p.434; Studiul Noului Testament,manual .., p. 16. -lprlrrl csto proluat din Bruce M.Metuger, The Canon of the New Testament. Il's lhlttltt, l)evelopment mdSignficance,Oxford 1987, Anexa4, Appendix, p.305-307. lhrr tttrrcrrtul a mai fost tradus dup6 acelaqi text, de Pr.Ioan Barbu in tpza sa de dttr,lrrtrrt nepublicatd incd, cu trtld, Istoia formdrii Canonuui Noului Testament Fthl t'n,ttcolul al lV-lea, Bucureqti, 1999,p 219 urm. *lth,l lrr 'l'h.Zahn,Geschichte des neutestamentlichen Kanons, vol.Il, p. 139. Vprr W. 86 Stelian Tofand I st or i cul Evo lulie i Formdri i l,4l C an onu lui 87 tzl 10 cohortantibus condiscipulis et episcopis suis, dixit: "Conieiunate mihi hodie triduo et quid cuique fuerit revelatum, alterutrum nobis ennaremus. "Eadem nocte reve- be ad Spaniam proflciscentis. Epistulae autem 40 Pauli quae a quo loco vel qua ex causa directae sint, volentibus intellegere ipsae declarant: primum omnium Corinthiis schismae haereses interdicens, deinceps Galatis circumcisionem, Romanis autem ordinem scripturarum, sed et t5 latum Andreae ex apostolis, ut recognoscentibus cunctis Iohannes suo nomine cuncta describeret. Et ideo, licet varia singulis evangeliorum libris principia doceantur, nihil tamen differt credentium fidei, cum uno ac principali spiritu de- 45 principrum earum esse Christum intimans prolixius scnpsq de quibus singulisln necesse est a nobis disputari, cum ipse beatus apostolus Paulus sequens predecessoris sui 50 20 clarata sint in omnibus omnia de nativitate, de passione, de resurrectione, de conversatione cum discipulis suis lohannis ordinem non nisi nominatim septem ecclesiis scribat, ordine tali: ad Corinthios prima, ad Ephesios secunda, ad Philippenses tertia, ad Colossenses quarta, ad Galatas quinta, ad Thessalonicenses sexta, ad Romanos septima. venun Corinthiis et Thesalonicensibus licet pro correptione iteretur, una tamen per omnem orbem terrae ecclesia diffirsa esse dinoscitur, et lohannes enim in a- ac de gemino eius adventu, 25 30 primo in humilitate despectole6, quod fuit, secundo in potestate tegali praeclaro, quod futurum est. Quid ergo mirum, si lohannes tam constanter singula etiam in epistulis suis profert dicens in semetipsum'. Quae vidimus oculis nostris et auribus audivimus et manus nostrae palpaverunt, haec scripsimus vobis. Sic enim non solum visorem se et auditorem, sed et scriptorem omnium mirabilium Domini per ordinem profitetur. Acta autem omnium Apostolorum sub uno 55 60 pocalypsi licet septem ecclesiis scribat, tamen omnibus dicit. Verum ad Philemonem uruIm et ad Titum unam et ad Timotheum duas pro affec- t3l 35 tu et dilectione, in honore tamen ecclesiae catholicae, in ordinatione ecclesiasticae disciplinae sanctificata sunt. Fertur etiam ad t5l 65 libro scripta sunt. Lucas "optimo Theophi- lo" comprendit, quae sub praesentia eius singula gerebantur, sicuti et semota passione Petri evidenter declaral sed etprofectione Pauli ab urte6 Laodicenses - alia ad Alexandrinos Pauli nomine finctae ad haeresem Marcionis et alia plu- 14 quae in catholicam ecclesiam recipi non thtlem, lttp'd B.Metzger, op.cit, p.306 lbidem. 88 Stelian T potest: fel enim cum melle misceri non con$6 pr.: Istori cul Evolu{iei Formdrii Canonului 89 hlurlio. dupi inallarea lui Hristos, (4-5) dup[ ce Pavel l-a luat cu sine gruit. Epistula sane Iudae et superscripti Iohannis duae in catholica habentur et Sapit6l 70 unul instruit p[rorco conformf, in drept201 (6) a compus-o in numele s1u202, dupe tradifleizo3 (6-7). Totuqi el insugi nu l-a vdztfi pe entia ab amicis Solomonis in honorem ipsius scripta. Apocalypses etiam Iohannis et Petri tantum recipimus, quam quidam ex nos- tris legi in Ecclesia nolunt. Pastorem vero nuperrime temporibus nostris in urbe l7l 75 quasi ut iuris studiosum" a fost in]eleasE qi interpretat6 in mod diferit de in acest sens A llarnack (in Sitzungeberichte der kaniglich tttvultichen Akademie der Wissenschafien, Berltn, 1903, p. 273), care a relinut lltttr. rr indicat cE in limbajul tehnic al dreptului roman expresia s-ar putea referi la tlll lNrrti()r sau expert in legi, care a fost in serviciul unui demnitar roman. Degi Huitiltn (itulature era frecventd inainte de vremea Digestelor lui Iustinian (publicate [/ll,t uAlre specialiqti "*ia " Itr I tl;. a^sllel incdt a putut fi la indem6na traducdtorului Fragmentului,nrmeni nu Roma Hermas conscripsit sedente cathe dra urbis Romae ecclesiae Pio episcopo fratre eius: et ideo legi eum quidem oportet, se pu- blicare vero in ecclesia populo neque inter prophetas completo numero, neque inter 80 apostolos in fine temporem potest. Arsinoi autem seu Valentini vel Mi l tiadis nihil in totum recipimus, qui etiam novtrm Psalmorum librum Marcioni conscripsenrnt una cum Basilide Asiano Cataphrygum constitutore (... ) 2. traducele qi explicalii la ipotez[ sintagmei grecegti pe care o traduce - acceptAnd, bineir{eles, 9F rttrr'rst car:ron a fost scris inilial in greceqte. O ipotezE in sprijinul interpretErii lui Hutttrrok este aceea a lui Joseph Lamari6 care, in Saint Chromace dAquilde, tln tlu Canon de Muratoi, Revue des Etudes Augustiniennes, XXIV (1978), l(ll-102, este de pirere cE textul latin al Fragmentului pare sE fi constituit o lrurttru Chroma{iu de Aquileea, care, in Comentaiul sdu La Matei (scris intre 6i 4fl7), vorbegte despre Luca mult mai clar decdt Fragmentul, astfel'. "Lucas l)ominum in catne non vidit, sed quia entditissimus legis erat quippe qui l'uuli apostoli in omnibusfuit, instntctus gratia Dei ipse apostolontm Acta exposuit et evangeliam nomine suo conscripsit." Yei Bruce B. t', op cit, p 305, care prezinl[ gi alte variante de interpretare gi Ion Barbu, $trris nici o I r'll .1t.'222 J[tv(:flc expresia "nomine suo" M.J. Lagrange, dt: itI-e Muratoi, Rerue biblique, XLII (1933), Paris, canon d'Hippolite et le p. 173, nota 3, e de t, r:lr Luca nu ar h putut scrie Evanghelia in numele s6u, szo referindu-se la lnlivrrl cel mai apropiat (Paulus), iar pe nomine il transcrie It numine, | "crr asentimentul sdu" (al lui Pavel). Ipoteza nu pare (1) ..1a carelee oricum a participat $i astfel ie-a intocmit.200 ^zi cea trrli este )tm. (2) al treilea rdtrd cartea evangheliei dupi Luca. (3) Acest La traclucerea gi explicarea textului am folosit spre comparare gi lucrarea Pr. Barlru, I.stoia formdrii .. ,221unn. gi pe care o qi citez. tee Termenul quibus se referd desigtu la predicile Sfhntului Apostol Petru. 200 Text,l se refer6 la Sl-.Marcu cel care a agternut in scris, in opera s4 o bun6 din activitatea kerigmaticd a Sf.Ap.Petru. teu ttltttnt)nt,, "dupd p6rerea generah", adicd potrivit tradiliei, intruc6t expresia h rrrci ca echivalent al lui 11f i( drofrq = "din auzite, prin tadilie". Lagrange 1,ry|c clr ex opinione se referd lapdrerea lui Luca, traducAnd nomine (:numina) lt\ t)lilni()ne conscipsit "a scrie cu asentimentul sdu (al lui Pavel), ceea ce le ,,r l,trr:a) socotea de cuviinl6". Zahninlocuieqte ex opinione at ex ordine, lui rcuOe(iq = "Ia rdnd, unele dupl altele'', "rAnd pe rAnd", "succesiv" I ttrrr l, 31. (Vezi I. Barbu, op.cit.,p.222). urrl rrl 90 Stelian T' Domnul in trup qi, de aceea, pe cat a putut dobdndi20a, (8) aga a inceput sf, spun6205 - de la naqterea lui Ioan. (9) A patra dl evanghelii este a 1ui Ioan, (unul) dintre ucenici. (10) Fiind (si scrie) de citre ucenicii206 9i episcopii2oT s[i (11) (le-)a zis: "Posti impreun[ cu'ot mine trei zlle, de a*dzi, 9i ceea ce (12) ni se va descoperit fieciruia (12-13) sf, povesteascd fiecare dintre celorlalli". in aceeagi noapte (14) i s-a descoperit lui Andrei, ( dintre apostoli, (15-16) ca Ioan sI le consemneze pe toate, in nume s6u. cu asentimentul tuturor. $i de aceea, deSi (17) in fiecare carte evangheliilor se invali lucruri diferite, (18) totu$i nimic nu risi I stori cu I Evo lu,ti e i Formdri i C ano nului 9l llt lirsl. scrise intr-o singurf, cmte.210 lrltt'eu-alcsul Teofr1"211 toate cele ce se petreceau (37) dttptt ourn Luca redacteazd" (36'1 pentru in prezenJa lui, din credinla credincio;ilor, (19-20) de 'ureme ce in toate proclamate de cdtre un singur gi stapanitor Duh, toate cele despre (21 nagtere, despre pf,timire, despre inviere, (22) despre conviefuirea ucenicii s[i (23) ca qi despre indoita sa venire, (2a) mai intdi in umilinla- ceea ce s-a tntflmplat, (25\ a doua oar[ in strf,luci puterii imp[rf,tegti, (76) cea ce are s[ se intdmple' Agadar ce este de mirare dacf, Ioan inf5ligeazi cu atAta consecvenlA (28) eveniment trf,it chiar qi in epistolele2oe sale, (29) zicdnd despre si Ceea ce am vdzut cu ochii (30) noStri $i am duzit cu urechile' mdinile (31) noastre au pipdit, acestea vi le-am scris' (32\ Cdci el se declard nu numai privitor 9i ascultitor, (33) ci 9i scriitor al minunilor Domnului la rind. (34) insi faptele tuturor Apostolilor (3 arati lamurit, lf,sdnd la o parte gi pdtimirea lui Petru, (38) der pi plccarea lui Pavel din otag212 (39) cdnd a pornit spre Spania. Iar Eplrtolcle (a0) hi Pavel, care, din ce loc sau din ce pricin[ sunt Ultrrisc, (41) ele insele o arata. lamurit celor ce vor si inleleagd'. (42) de toate Corintenilor, interzicind ereziile schismei, (a3) apoi rilor2i3 - circumciziunea, (44-46) iar Romanilor le-a scris mai lurg eviden{iind ordinea2la scripturilor, dar 9i c[ Fhistos este irrl2r5 acestora. Despre fiecare dintre acestea (47) trebuie sI )ultrn'r, de vreme ce insuqi fericitul (48) apostol Pavel, urmand rriitla predecesorului sau (49) Ioan"u, nu scrie pe nume decAt la 0 (50) biserici, in ordinea aceasta. c[tre Corinteni, (51) prima, fo Elbseni, a doua, citre Filipeni, a (52) treia, cf,tre Coloseni, a cltre Galateni, (53) a cincea, cf,tre Tesaloniceni, a $asea, c[tre ri, (5a) a $aptea. insi deqi pentru Corinteni 5i pentru (55) Ioniceni innoie$e (epistolele) pentru indreptare, (56-57) este urtoscut totugi cf, existi o singuri Bisericf, rf,spAnditi pe tot rirtsrrl pf,mdntului; caci gi Ioan in (58) Apocalipsi, deqi scrie la hiserici, (59) totuqi vorbe$e tuturor. intr-adevf,r, (Pavel i-a scris) Filirrron, una. (60) 9i lui Tit, una 9i lui Timotei doui, din (61) llnr,li lunlru Domnul swrt enumerate patru carli (Evangheliile), pentru toli apostolii Etlu rrtlrrrisZ o singur[ carte (Faptele), presupurLdnd respinse apocrifele de tipul 2a't 2n5 assequi, sE dobAndeasca informafii, si priceapd' li111iltlr l.ui Pavel. dirnre, ,ou c6 mai jos Pnn termenul condiscipulis nu trebuie inleleqi ceila[i apostoli, pentru intre aphrea Anclrei cu acest nume "condiscipolii" sunt deci ucenicii 1ui Ioan sd rclatezc- sd descrie. t'l l,rrt:rr [,3 J.elr votba de Roma 207 (Ibidem, p.223). episcopii sunt cei c6rora este. li se adreseaz[ Ioan in Apocalipsa qi aI cSror I tlrrrrr /, din textul latin inainte de "Galatenilor" poate apafitrc cuvdntului anterior "l 'rr ttrlt:ttilor" (tpb6 Kopw0iouq) cf. B. Metzger, op.cit.,p.306, nota 6. lil 208 20e Duwqote,5erv apare insb la Sfhntul lustn,ApolI,6l, 2; PSB, 2,p' 66' pluralul epistulis indica cel pulin doud Epistole ale Sfhntului Ioan. l(utrrrrrri tru este menlionatl ordinea cdr!ilor Vechiului Testament. lttttt,i1tium, autonrl vede in Hristos raJiunea supremE qi initia16 a Vechiului leElntrrt:rtt, al-u.mAnd prin acesta superioritatea celui Norl cf M.J. Lagrange, ,rrr r'i,l , t'l l) l7-5, nota 1. ll. l\4ctzger, op.cit,P. 795. 92 Stelian Tofand Is toricul Evo luliei Formdri i Canonului 93 afectiune qi iubire, totugi, spre slava Bisericii (62) universale au fost consacrate2lT in rdnduiala (63) disciplinei bisericegi. Circuli chiar (o epistold) c[tre (64) Laodiceni, alta, cf,tre Alexandrini, (65) niscocite in numele lui Pavel, in (spnjinul) ereziei lui Marcion gi multe (66) Mlllitdcs (82) nu primim absolut nimic; ace$tia au compus chiar o Eilttl (l'13) carte a Psalmilor pentru Marcion, (84-85) impreunf, cu Enrl I rdcs, intemeietorul asiatic al catafrigienilor <. . . > 3. Conlinutal gi semrur.ficayia "Fragmentului Muratori" la o prim[ lecfura a "Fragmentului" ctl acest document nu este un canon in sensul stdct al cuvdntului, o simpli listd de titluri, ci este o formi de introducere ln Noul cnt. Autorul nu intocmege numai un catalog al cdr,tilor de cf,tre Bisericl drept autoritative, ci le discut6, adf,ugdnd i istorice gi refleclii teologice. Aceste comentarii ne permit sl r unele concluzii in privinfa modului in care autorul inlelege lvclo gi normele care au stat la baza procesului de formare a 222 P r e zentarea confinutului F ragm entului u i N oulur Te stament. 00lt compusf, in canonul Noului Testament. Ceea ce se poate constata I in Biserica universali: (67) cf,ci nu e potrivit sf, fie amestecatd fierea cu mierea.2le 1Ot) Desigur, epistola lui Iuda qi doui mai sus menfionate ale lui Ioan (69) sunt ind[tinate in Biserica universalf,; gi220 inlelepciunea (70) scrisi de citre prietenii Solomon in cinstea acestuia. (71-72) Acceptim gi Apocalipsa lui I qi a lui Petru doar, pe care"'unii dintre noi (73) nu o doresc cititi Bisenci,. Iar Hermas (74-76) a alcituit Pdstorul foarte de cur6nd wemile noastre, in oraqul Roma, pe c0nd gedea pe scaunul biserici oragului Roma episcopul Pius, fratele (77) acestuia. $i de desigur, se cuvine si fie citit; el (78) insl nu poate fi poporului in bisericd nici intre (79) profeli, numdrul (acestora) complet, nici intre (80) apostoli, wemurile acestora fiind la (81) Iar dintre cele ale lui Arsinous sau din cele ale lui Valenttn alteie, care nu pot"* fi acceptate u) Cuprinsul Canonului Noului Testament 2t1 sanctificate. in text apare s-cificate, pe care Z*r il propune significate, abrevierea din tert este mai frecvent tttllizath pentru prima form6. citAndu-l pe Ongen, (XXXI in Luc.) spune c6 Pavel insugi este cel care Epistolele, cf. MJ. Lagrange, op.cit, p. 175, nota 6. Cf. B. Metzger, op'cit, 195 dupd " Fragmentu I Muratori'| - Iivangheliile (aliniatele l-33) ztB non potestin loc de non possilnt,probabil Ia neutru plural. (Ibidem) care poate o traducere literala din greacd, Cu toate cf, Evanghelia dupf, Matei nu apare explicit in - cf,ruia ii lipseqte inceputul -, putem fi siguri ci ea a fost prima. De asemenea, ceea ce s-a pdstrat din primul rdnd se liind "n Patonomaza, in traducere, ca 9i gomparaJia, famil sprijinul celor care at aftrmat cE textul origi latinilor, au constitgit argumente in ar li lbst in 1atrn6. Poate tl ins[ vorba de o adaptare a unui proverb grecesc poate ce autonrl a fhcut o citare din (ori o aluzie la) tertul grec aI Pdstorului Hermas (Mand. V, 1,2: "miere qi pelin amestecate"). (Ibidem). 220 T. Zahn (op.cit., vol II, p 66) 9i a[ii presupun 9i aici omisirmea unei nega]ii; ar sesizatb gi '21 h lir Sffintul Marcu. iar propozilia mutilati trebuie si fi spus cd il nu a fostmartor ocular latoate cele pe care le consemneaz5, ci fre lirrg deci, de citit: "nu qi . " (Cf. Ibidem) quo*: "pe care" - adicd pe aceasta drn urmd, referindu-se la Apocalipsa apocrifE 'l lturrlrrplic und Philosophie, la .Iohannes Beumer, Das fragmentum Muratoi und seine Rabel, XLVII (1973), pp. 534-550 qi la Helmut Burkhardt, (197 lf ltw ttnd MaBsttibe / et I lui Peku rr I r r r ll, XXX der Kanonbildung nach dem Canon Muraton, Theologische 4), pp. 207 -21 1, dupE Bruce M Metzger, op. cit, p, 196 Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului Stelian Tofona - Cartea "Faptele Apctstolilor" (aliniatele 34-39) ci oculan. le-a scris intemeiat pe mdrturiile unuia sau mai multor martori , .223 in ordinea fireascf, urmeazf, carbea faptele Apostolilor, DespreSffintulLucainschimbsesprrnefrrd,rezervecinua sub autoritatea fost martor ocular, dar cil, "dupf, ina{area lui Hristos", de a treia Apostolului Pave1, al clrui colaborator a fost, a scris cea Sfeffuhi Ioan Botezitorul' Evanghelie, incepAnd cu relatarea na$erii O in afar[ de faptul ci Luca este denumrr medicus (cf' Col' I' 1-4: par a lorpoq b oyorr',irog), cele mai mulle informalii despre el preluate din introducerea Evangheliei sale (Lc '^-*--ir, "eea rhndurileg-16niseoferao..,.tadarexpresividescriere:''Fi zi sli (Ioan le-)a indemnat (s[ scrie) de citre ucenicii 5i episcopii ^ -- -r- -,:: ce privegte oiigirr.u celei de a pa*a Evanghelii, I' l-4).'z2a llngurci carte" poate fi indreptatl impotriva lui Marcion, care il Hctttillca pe Sfhntul Pavel cu singurul Apostol, sau poate fi o aluzie impotriva numf,rului crescdnd - in acea vreme - al c[rtilor ilb de "Fapte ale Apostolilor". Totodatl autorul confirml faptul l,uca nu relateazt orice lucru legat de Sfinfii Apostoli, ci neazd numai ceea ce a fost observat de el insuSi. De aceea rru nrenfioneazdnici martiriul lui Petru, nici cf,ldtoria lui Pavel in trdnotat^i de Luca pentru "prea alesul Teofil" - apelativ preluat din Evnnglrelie. Afrrmafla "faptele tuturor apostolilor au fost scrise tntr-o de) tre,i,zile astdzi' "Postili tmpreund cu mine, (incepdnd) de .(timp (dintre noi) sd ne povestim un ceea ce ni se vafi descoperirfiecdruia -otir,,ir". des"operit lui Andrei-(unul) dint, i -oporroti,in aceiaqi noip'n '-o toate' tn numele sr cd loan (trebuie) sd le consemneze pe Luca (r'6) qi despre Ioan cu asentimenlul tuluror". Afirm0nd despre ril ci au scris, fiecare, "in numele sdu (propriu)" ' au.l f"-1"1]T:1il iiog*untutui vteasf, spuni c6, desi-ei inqisi au ?: ielor consemnate in scrierile lor' ii ,i"g*.r. autoritili in privrnla pat a fl Sfbntul cazul lui Luca autoritSlilt tJlt .PT:l,$i -'*"j 'Evanghetriei sale' in cazul lui Ioan *"rr1lorrot. in prefala cu claritate: re u,rrorito,.u divina 5i umanf, este consemnat[ inten]ia autor divin[ qi aprobarea ucenicilor care il urmau' Evanghelia lui Igan documentului fiind aceea de a investi t Apostoli' O.i'.inenA! autoritatea comuni u .tlo' doisprezece lyl Evangheliilor canomce' incheie ca o concluzie expliciti coleclia deosebiti z ,"i"-f Fragmentuhzi accentueazf, semnificaliaU:O'Ye:::a Evanghelii, ---- a sintetizat invilitura ",'o: ut.-Lbl.v,aL) cate _ au dat :: cle Luca nvangtretii - in perspectrva celor spuse despre tradi1ii Particulare - Epistolele Sf.Ap.Pavel (rdndurile 39-68) Dupi Cartea "Faptele Apostolilor" urmeazf, emrmerarea a il)Iczece Epistole ale Sffintului Apostol Pavel' Autorul afirmi c[ au tbst trimise bisericilor in urmf,toarea ordine: Corinteni (I 5i lilbseni, Filipeni, Coloseni, Galateni, Tesaloniceni (I qi II) 5i rri Facdnd un fel de panntezA autorul observi cf,, deqi Pavel rlo rloui ori Corintenilor 9i Tesalonicenilor pentru a-i indrepta, el rrdrcsat nominal numai la gapte biserici, urmdnd exemplul :sorului s[u Ioan"226, din respect pentru el. Ioan, scriind celor c biscrici in Apocalipsi, s-a adresat de fapt uneia singure, Bisericii salc "rispindit[ pe tot cuprinsul pimdntului". Pe 16ng[ acestea, "' ,r, Ibid"*. '?o lbide*. Ioan westcott a presupus c5 il pe Ioan ca hind apostol inainte ca Pavel sd devind la rAndul sdu Cesr,trrrrr-rrz6 fi;rrrrilrrl, Stcnrlahl a sugerat c[ pentru autorul Fragmentului inspiratia profeticS ar trrtrrlitrri criterill principal al canonicit6Jii unei scrieri, mai inainte chiar de apostolicl. Cf. B. Metzger, op.cit., p. 197, nota 18. I l+,grllt:s a tradtx prodecessoris "mai sus amintitul" ftnlunilrrt.oa zz:^Ib,idem Vezi qi I. Barbu, op'cit ,p' 227 ' Stelian Tofand Istoricul Evo lutiei Formdrii Canonului 97 continui autorul, Pavel a mai scris patru Epistole unor particulare: cite una lui Filimon qi lui Tit 9i dou6lui Timotei. au fost scrise "din afecliune si iubire", dar "au fost consacrdte s, slava Bisericii universale, tn rdnduiala disciplinei bisericeSti" . Hvnnghelia apaaa,insi el nu exclude alte interpretdn.'2r in acest sens Pglcr Katz"n propune in loc de duas in catholica, cum de fapt apare in originale' remarcd existenla a douf, scrieri care promoveazb erezia lui Marcton care au fost atribuite in mod fals lui Pavel. Acestea nu trebuie s5 primite in nici rt17 Pe l6ngd aceste trersprezece Epistole s5 se citeascd dua(e) sin catholica'. "doud pe l0ngf, (opistola) catolicf," ("soborniceasc6"), corespunzdnd unui original lfoeusc care consemneazd" 6uo oUv ro0ol"trfi. C.F'.D. Moule230 kuoptil in principiu varianta latini, dar propune 6uo zrpdg ko0okrriu ffiarrtrscris, original. cM de cf,tre Biserica Universalf,, cdci"nu e epistolf, sd fie amestecatd fierea cu mierea" . Este vorba despre o Laodiceni 5i de alta citre Alexandrini. se $ie c6 epistola Laodiceni amintiti in col. rv, 16 n-a fost aTtceva decdt un exemplar Epistolei canonice cdtre Efeseni, ci Marcion gi-a intitulat o versiune ( sa la Efeseni - "cf,tre Laodiceni" 9i ci existi o bine cunoscutf, tfunu)epistol[ pseudo-paulin[ av6nd acelaSi titlu. in privin]a epi ajute "cltre Alexandrini" nu existi nici un indiciu in plus care si elucidarea patemitSlii acesteia. Agadar, daci epistolele I gi II Ioan au fost traduse in latin[ rnt dc III Ioan, nu ne r[mane decdt si presupunem ci a existat o rudl cAnd in Biserica apuseanf, n-au fost in uz decflt I gi II Ioan qi litrgmentul Muratori se refere la aceste doui epistole. Mu{i cercetatori au presupus cd acestnumearfidesemnatf,Epistolac6treEltei,daraceastanu in nici o a1t[ sursf, ca fiind adresatf, Alexandrinilor, iar textul ei in stadiul dovedegte cu nimic ci ar promo va ereziamarcionitl' al cercetdrilor, cea ma1 satisfac[toare solulie oferitd se refertr la epistolei "cdtre Alexandrini" pare afi aceea cf, autorul scriere care nu a ajuns pina la noi'"1 - Alte Epistole in mod cu totul neageptat este citati in continuare, cartea iunii" "scrisi de citre prietenii lui Solomon in cinstea i4"231, socotiti deci de cf,tre autorul Fragmentului tn fe1 de omagial[. pentru a justifica expresia ab amicis Salomonis I 70), unii teologi au sugerat cI autorul manuscrisului a citit cxprcsia greacd Lnb Otfuirvoq ("de cdtre Filon"), cum au llns cf, ar fi fost in original, interpretdnd-o drept bzd qiX,rov ("de prictenii")232. Deci automl Canonului l-a socotit pe Filon drept cf,rfii cunoscute sub numele de "inlelepciunea lui Solomon", u cAre, de altfel, a fost destul de raspdnditd in tradigia apuseani."' ll (aliniatele 68-71) ['l h rt1t.t:i1.,P.797 'l'1rc sau pe a doua 5i desemneazi prima 5i a doua Epistola a lui Ioan, de II qi treia. Bruce Metzger este de p[rere c[ ar putea fi vorba c6nd a Ioan, intrucdt autorul s-a referit deja la I Ioan atunci 221 doui luda continuar e Fragmentul menfioneazd Epistola lui fbrmula Epistole ale lui Ioan. S-a discutat mult dacf, aceasta tn ,lohannine Epistle,s in the Muratorian Canon, Joumal of Theological iltt,lics. N.S., VIII (1957), p.273 9rwm. ht'l'fu llirth of the New testament,London, 1962,p 206,rcta 1 (Cf. Ibidem). tttn lttltt)ren rpsias" (r6ndu1 70) nu trebuie raportat la Biserica UniversalS, cum lttFnulrunc Ilamack, nici la inlelepciunea ins5;i, cum o face Lagrange, ci la Flrrlrrrrrrrrr, cum afirm5 T. Zahn,; cf. Campenha\sen, op.cit.,p.247,nola 205, dup[ F l\lt'tzgor, op.cit..p $ rr vtxlca amEnunte 198 t'l lhidem in acest sens, Ibidem. l't'r lcronim,Praef. in Libros Salomonie, P.L. )C(VI[, col. 1308 (Ibidem). O lillrlrrrrurc a ercestei idei in literatura romdneasc6 Yezi Studiill Vechiului Testament, Istori cul Evolu{iei P-ormdri i Canonului Stelian Tofand Rdmine o enigmi canza includerii acestei c6rti tntr-o listi Evangheliilor gi Epistolelor creqtine, a clrei solutionare, ori de cite ori a fost permisA, nu a fost niciodat6 pe deplin concludentf,. - Apocalipse (aliniatele 71-80) Catalogul propriu-zis se incheie cu doui apocalipse: a lur Ioan gi a lui Petru. Despre aceasta din urm[ autorul documentului afirmd: "unii dintre noi nw voiesc a fi cititd tn Bisericd". constatare di de presupus cd textul Apocalipsei, pus pe seama lui Petru era citit in adunirile de cult ale wemii, dar nu era receptat i toate bisericile. ilorn etapd existi numai doui (a lui Ioan gi a lui Petru), iar cea de a lruia etapd trmeart" sf, se constate cf, numai Apocalipsa lui Ioan este apostolicf,. Primul stadiu a fost deja dep[git. in cel de al doilea stadiu te alli autorul. tn ciuda simpatiei sale pentru Pdstorul lui Hermas, E000pt[ personal numai dou[ apocalipse. Cel de al treilea stadiu se lRtrcvede in mornentul in care autorul ii mentioneazd pe cei care Ecccpta numai Apocalipsa Sffintului Ioan. Degi el nu impirtigegte Ecost punct de vedere, totuqi nu aduce in discufle motivele pentm fpspingerea Apocalipsei lui Petru. De fapt, pare a-i lipsi orice criteriu llgtrr pentru solutionarea problemei. A treia etapd, a recepti.rii, este pe tnlc dc a se impune.:16 Documentul menlioneazi Hermas2'4, plasat in secliunea literaturii apocaliptice, probabil cf, aceastd scriere conline 5i ea o serie de viziuni. Enumerarea ei Canonul Muratori nu ne poate surprinde, ?ntrucdt s-a (fragmentar) siin codex sinaiticws (secolul al IV-lea). AceastS carte fost compusf, de Hermas, "foarte de curdnd tn vremile noastre" ' pasajul citat este obscur gi incoerent, el sugereazi totugi ci nu a fost scris in epoca apostolica 9i de aceea nu artrebui sf, fie citit in - Cdrli excluse (aliniatele B1-85) continuare lucrarea Textul ultimelor cinci r6nduri ale Fragmentului este atdt de at,incdt aproape c[ este indescifrabil. Cu toate acestea se pare lextul se referf, la o seamd de carli respinse total. Sunl citati ca rri ai lor Arsinous qi Miltiades"' - doi eretici obscuri - qi Valentin noscut serviciul divin in relalie cu profelii sau cu aposlolii, dar, prestigiul fratelui autorului, "desigur se cuvine sdfie citit", probabil aduniri parficulare sau la mici intruniri neoficiale.235 in secliunea apocalipticii se constati o interesarti evolufle receptdrii, cuprinzdnd trei etape. intr-o primd etapd au existat apocalipse: a lui Ioan, a lui Petru 9i Pdstorul lui Hermas; in cea de Manual pentru Institutele teologice, E Despre dumnezeiegtile Scripturi intrucdt am amintit despre eretici ca despre niSte morli, de,'pre noi tnsine ca de unii care delinem dumnezeiestile Scriptu spre mdntuire - Si pentru cd md tem ca nu cumva' precum a scns Pavel Corintenilorio5, ca p€filru nevoia, cdt Si pentru folosul Bisericii. $i amintind aceste l\rruri, md voi folosi, pentru a-mi fndreptdli tndrdzneala, de formula dtrttrtghelistului Lucai06, zicdnd St eu; "Deoarece" unii "au incercat ,tfi ulcdtuiascd" pentru ei tnSiqi aEa-numitele apocrife Si sd le atn(lslece cu Scriptura insuJlatd de Dumnezeuto', despre care "amfost 1u deplin tncredinlali a$q cum le-au ldsat pdrinlilor "cei ce le-au Wl';trl cu ochii lor de la inceput Si care au fost slujitori ai Cuvdntului, am gdsit gt eu cu cale", tndemnat de frali legitimiiqs, cunoscdndu-le ile lt inceput, sd prezint lo rdnd cdrlile cuprinse tn canon3qe Si lftn,s'm.ise prin tradifie, incredinlate spre pdstrare ca unele care sunt 1l rhtmnezeieqti, astfel incdt-fiecare, dacd afost tnselat, sd-i condamne po c'ci care l-qu tndepdrtat de la calea cea dreaptd, iar cel cqre a hlnms pdnd la capdt curat sd se bucure amintindu-Si-le din nou. Cdt despre celui Nou, iardqi nu trebuie sd pregetdm ti lc numim. Acestea sunt: patru evanghelii: dupd Matei, dupd lnl,rrc'u, dupd Luca Si dupd loan. iar dupd acestea Faptele Apostolilor qt l,jti,s'tolele numite soborniceSti, ale apostolilor - Eapte, astfel: una a lul ltcob, iar doud ale lwi Petru; apoi trei ctle lui loan Si, dupd ttt't',\'lea, una a lui luda; (apoi) - cdtre Romani, apoi doud cdtre ('ut'1y719ri, iar dupd dcestea cea cdtre Galateni,' qi apoi, cdtre Efeseni, ,tltt)i cdtre Filipeni Si cdtre Coloseni {i, dupd acestea, cdtre 'll,vrloniceni doud, cea cdtre Evrei; Si Si, tndatd, doud cdtre Timotei, ""'/\lLrzicprobabillacitatuldupqlucal, 1-3. .,/ Il Tim. III, 16, Probabil c[ se referi aicinumai la Vechiul Testament t"n fr{oLoE, '1egitim" ca opus al tui v6r}o6, 'helegitim", degi se refer4 la cregtini in r rrrrrpiua{ie cu ereticii, ar putea sugera fapful cd sfbnful Atanasie a cunoscut pulinii dintre cei curati simplitate $i puritate prin fie inldturali de I uneltirea oamenilor, tncepdnd atunci sd sd t"'r'l t rr rptu{irea c64i1or Noului Testament 2-3. 'ot Aluzi" la citatul din Corinteni XI, rrrtr |{ r Kcr\/ovla 6pevo, probabil cele inscrise in catalogul ohcial. Stelian Tr iar cdtre Tit - una Ioan. Si, la sfarSit, una cdtre Filimon. Apoi Apocalipsa lu Sflrrtclor Scripturi, care si reflecte lrraditiabisericeasci gi sr-i apere pe itrciogi de influenlele nefaste ale ereziei. Acestea sunt izvoarele mdntuirii, care sd-l sature pe insetqt din cele ce se aJld tn ele: numai prin acestea se bineves buna pietate. Nimeni sd nu adauge la acestea ceva, Si nici sd scoatd din ele cera.t'o Cdci pentru acested ti mustra Domnul saduchei zicdnd: "Vd rdtdcili neStiind Scripturile, nici putetea lorill iar pe iudei ti indemna: "Cercetali Scripturile cdci ele sunt cele mdrturi s es c despre Mine ". irr cazul vechiului Testament, Sfafful Atanasie exclude cirfile ca lecturi edificatoare. cele gi gapte de c[r,ti ale Noului Testament actuale sunt stabilite ringurele canonice; ele se afla in ordinea urmitoare: Evanghelii, c Apostolilor, cele qapte Epistole sobornicegti, Epistolele linc (cu cea citre Ewei intercalati intre II Tesaloniceni gi I oi), incheindu-se cu Apocalipsa Sfhntului Ioan, Ca gi cir,tile lcrocanonice3l3, ingf,duindu-le doar Dar pentru qi mai multd exactitate (rirp$eiaQ adaug Si lucru, cdci scriu constrdns: cd existd qi alte cdrli tn afard de acestea, care nu sunt cuprinse tn canon, dar care au fost rdnduite de pdrinpi pentru a fi citite celor care se apropie acumt" Si vor sd invdlali despre cuvdntul credinlei (evlaviei). inpelepciunea Solomon Si inyelepciunea lwi Sirah qi Estera qi Iudit Si Tobrt invdlatura numitd a Apostolilor Si Pdstorul. qi (intre $i astfel, iubifitor, atitintre cele curpinse in canon, c6t care se citesc. niciieri nu se aminte$e despre apocrife, ci niscocire a ereticilor, pentru ci le scriu c6nd vor, dar le fac placute le adaugi ani, ca si aibf, prilej, infili;0ndu-le ca vechi, pentru ca ingele apoi pe cei curali (neintinaii). tiului Testament, ele sunt socotite "izvoare ale mAntuirii care sf,-l t'c pe cel insetat din spusele ce se aflf, in ele" cici "numai prin sc binevesteqte dreapta credinta". in sprijinul acestei declarafli cclrivoc, autorul citeazh trei texte scripturistice care scot in [[, fiecare in felul sdu, caracteristicile Scripturilor inspirate: i si nu adauge la acestea ceva, gi nici si nu indiperteze din ele " (cL Apoc. 22, 78-19); cici despre acestea ii mustra Dommrl pe ohci zicdnd: "Vf, r[tdcifi negtiind Scripturile" (Mt.22,29)... iar pe ii indemna: "Cercetali Scripturile, clci ele sunt cele care risesc despre Mine". (in 5, 39)." Accentul pus pe caracterul exclusiv al cartilor ce compun ul Ei pe faptul ci este ?ncheiat, are, fireqte, o strdnsf, legf,tura cu [ia teologici a Sfhnhrlui Atanasie, concep]ie socotiti in aceastl 4. Semnificafia 9i valoarea Epistolei Analizdnd, agadar, fragmentele de mai sus, se poate c6 intenlia autorului a fost aceea de a alcf,tui un canon unitar rro Cf Apoc 22,78-79. 1lt rr2 cf.Mt 22,29 Expresi.a rdg iiptt ttpooepyopLvorg este probabil o formuld pentru sI remarc6m, c5 mai inainte, in jurul anului 350, Sfantul Atanasie fbcea intre cl4ile inspiraG gi c6rfile canonice. Nu o dat5 el a citat ca fiind lllx;rtrrrtr: anurnite c[rfi care mai tdrziu vor fi excluse din Epistola sa festivd din 1lr /. ;rrinlre aceste cdrli s-au numdrat Itr Ezdra (= I Ezdra din Biblia noashE) gi l\ltt,,r'ul lui Hermas. Cf. B. Metzger, op.cit., p. 2102.12, dup[ Jean Ruwet, Ie l'ttrttt tlexandrin des Ecitures. Saint Athanasie,inrev. Biblica 33, Roma 1952, 'l tolrrric dprrnt,hire catehumenilor. ltl Stelian Istoricul Evoluliei Formdri i Canon ului 127 Este de privin!5 "uimitoare pentru secolul al IV-lea"'3'o inci dinainte de faptul'cl Sfhntul Atanasie a fost interesat unitari penau intreaga Biserici' acestei Epistole s[ aibd o Scripturf, (respinsi cu precf,dere in Apus) admiterea Epistolei cf,tre Evrei poate fi inteleasi ci Apocalipsei (respinsd de obicei in Ris[rit) I rtinric prin Cuv6nf iar in sprijinul argumentajiei sale il aduce pe 5qr (F'ac.I, 1), cartea "foarte folositoare" a Pdstorulul qi pe SfAntul incercaredepunereinacordatradilieirf,sf,ritenegiaceleiapusene. DeosebitdeinsemnatesteqifaptulabarrdoninrEpat dt 11*1ft@: i""11f imparJirea cirlilor in trei categorii qi false)' S de Cezarcea(recunoscute de toli' indoieinice Eusebiu recunoscute sau cuprinse in Atanasie cunoa$te numai scrierile de eretici' Este drept (rcrvovt(6pevct) gi apocrifeie, inventate ca lectur[ (dvoytvoror6 afara acestor douf, categorii el admite qi edificare spirituali' cum citeva scrieri de invdlatura cregtin[ Pdstorul ltti Hermas' 1 invdldtura celor doisprezece Apostoli Si ceidecurAndconverti,tigicareurmeazisdprimeasclbotezul'c fac parte din canon 9i cf, au accentueazf, faptul ci ele nu statornicite de cdtre Pf,rinti'315 operei Sffintului Pe de alti parte, privind ansamblul inspiralei ca4ilor sfi putem constata o t'otolit in privinla receptarea lor in canon' chiar mar tn acest sens. in jurul anului 350' daci nu carli oare nu fac parte din Sfintul Atanasie afirmi d"'p" unele : ;;; irrpoo. in tratatul Despre intruparea Cuvdntuluiil6' Hermas apare in mod evidet aceast[ perioadi, Pdstorul lui cdtotul a fost *rr*r. in aceasti lucrare, Sf6ntul Atanasie arati Pavel (Ew. XI, 3). Mentionarea Pdstorului intre Cartea ii Ei Epistola citre Evrei ne d5. limpede de inleles cd, dupd SEntului, Pdstorul era o carte inspirati in aceeaqi misur[ cu Itc dou6. DeSi invdldtura celor doisprezece Apostoli (Didqhid) siltc cihti in weo alti lucrare, este de presupus cd eru socotiti o inspiratS, de vreme ce Sfhntul Atanasie o menfloneazA in tltr a XXXIX-a festivd inaintea Pdstorului. Ambele scrieri sunt dc data aceasta, clar delimitate de cirdle canonice Agadar, in Epistola a XXXIX-a festivd din anul 367, canonul 27 de cirfi ale Noului Testament este promulgat cu toati Pentru Sffintul Atanasie cel Mare, purtitorul de cuvdnt al alexandrine a timpului, acest canon al Noului Testament rrie izvorul desf,vflrgit, intangibil gi de nedepagit a1m6ntuirii.317 Mcsajul sdu, mereu actual, este, prin unnare, faptul ci Sfintele i ale Vechiului gi Noului Testament sunt divine, inspirate, c primite qi acceptate de Biserica cSlf,uzitoare spre mdntuire, i urm6nd a face distinalie categoric[ intre cele eretice gi cele le 0. 2). in Biserica de Apus Ia Wilhelm p.44- Schneemelcher, Bibel: T estaments,in Die Entstehung des Kanons des'' Berlin-New York' fn"ofogittt'" Realenzvklopiidie' Band M' Itt Apus, asupra canonului Noului Testament existau practic indoieli ca gi in Risiril cu deosebirea c[ Apocalipsa era mai trtacatf,, deoarece hiliasmul nu era aici atflt de puternic rtat ca gi in Rlsdrit; in schimb, epistola cltre Bwei318 gi 'l lV, Schneemelcher, op.cit,p 45 giL Barbu,op.cit,p.281 rril () ounoa$te, dar o atribuie lui Bamaba; Ambroziaster, comentariul anonim ulrtrlrrlclc pauline gi pud6nd denumirea respectiv6 dup6 numele lui Arnbrozie de r, e liruizr r-a lbst atribuit cdndva, se limiteazE Ia a enumera 13 epistole pauline, tt' Vezi 316 Barbu, oP'cit,P' 286' intn'ryarea Cuvdntului' introd' qi note Vezi Sf' Atanasie cel Mare, Despre 1 907' p' 92 urm' prof. D. Stiniloae in PSB nr 1 5 ' Bucuregti' gi L t28 majoritatea Stelian T' lstoricul Evolutiei Formdrii Canonului "necunoscuto Itrdrr gi una a r29 cirlilor soborniceqti au fost mult timp lui Iacob). Nu este crtatil, agadar, epistola c[tre Ewei, dosprc care Philastriu gia ci unii nu-l consideri pe Sf. Pavel autor al El, ci pe unul din insolitorii s[i, fle BarnabE fie Luca sau chiar €loment Romanul. Despre Apocatipsi afirmi cf, numai acei care nu BtlRosc gi nu voiesc sf, infeleagi puterea Sf, Scripturi leapldi Apocalipsa. care este o scriere a Apostolului Ioan.323 0 m[rturie a Bisericii africane gi care dateazi de la sfhr"situl sec. canonici gi are de autor pe Evanghelia alY-a."o ci Sf Ioan, apostolul' care a IV cstc ai Codicele Claramontanut. in lista cirtilor Iui Testament pe care o canonice ale HilariudePictavium,devenitinanul355episcopal cetili,recunoa$eorigineaapostolicigicanonicitateaepistoleici Apocali Evrei, cit6nd, de asemenea, mult in scrierile sale "aposlolului Ioan" (+ 370)' Episcopul Lucifer de Calaris, din Sardinia bine Orientul, care ;i-a lf,sat amprenta asupra in Orient s-a bucurat a1 nu eziti a cita Epistola cf,tre Ewei, care nu aminte$e nic intodeauna de autorttate apostolici; in schimb nu citeazi 5i nict Apocalipsa, iar dintre epistolele sobornicegti amintegte de 321 formafiei sale oferi, sunt consemnate: cele 4 Evanghelii, rtfolcle lui Pavel, 7 epistole catolice, Apocalipsa gi Faptele rslolilor. Dintre epistolele Sf. Pavel, lipsesc, din rationamente rroscute, epistolele I-II Tesaloniceni gi Filipeni. Despre epistola Is Hvrci se credea cf, este scrisl de Barnaba. De observat este ci e mai cuprindea qi Pf,storul lui Herma, Faptele lui Pavel gi ipsa lui Petru, probabil din motivul cf, erau des citite in icil.,324 II Petru 9i III Ioan322' despre eretici Se impune a fi menfionat aici 9i Scrierile in care eI consem episcopului Philastriu dintre anii 383-387' se lin de faptul ci ereticii leapada "scrierile canonice" 9i ilio.rif." intre scrierile canonice Philastriu menfoneazi: cele ale lui Pavel gi 7 epistr Evanghelii, Faptele Apostolilor, 13 epistole (2 a lui Petru' 3 ale lui Ioan' una a care sunt scrise "de alli apostoli" Din jurul anului 360 dateazA gi in Apus o listi a canonului lui Testament, numitf, dupa descoperitorul oi, istoriograflrl htr Mommsezr, in anul 1886, intr-un manuscris datAnd din sec. X npirrfin6nd bibliotecii Philipp din Cheltenham,"Canonul ian", care inqirf, dupd nume cirlile Vechiului Testament qi Noului Testament. Dintre cirtile canonului Noului Testamen! lista : cele 4 Evanghelii, 13 epistole pauline, Faptele Apostolilor, lipsa, I-il-ilI Ioan qi I-II Petru.325 irrainte de epistolele Sf. Ioan gi dupi epistolele Sf Petru, trrl consemneazi cuvAntul "una sola"326- care dupi concepfla Fhllrutrtu, De haer. 60, 88, 89, dupd V. Gheorghiu, op.cit,,p.785. f'l I "t;. Muntcanu, op.cit.,p.233. lbl,l,'n. 1447 Yezi gi V. Gheorghit4 op.cit., p.794 9i N.L Nicolaescu, op.cit., n lu I' i,lrnlrrkrc Joharinis III (una sola), epistulae Petri II (rura sola),.." (Cf. W.G. Sllrrrrrrcl" op.cit., p.447 gi care in ceea ce priveqte cuvintele dintre paranteze se r" 12t trmstritten geu'es en." (Ibid en)' Cf. Ct'. v. Gheorghiu, op.cit',p'193 qi W'G' Kiimmel' op'cit''p 442' t" lbidem w.G. Kiimmel, oP'cit',P'442' Stelian Tt Istori cr.il Evo luti ei Fonndrii Canonului 131 orlodoxagiromano-acatoicis.arfireferitlaEpistolaluilacob \tdf'l ,in text, deci, ar fi fost: "Iacob Ltna sola" Si"Judae und sola" ' Ferici De mare autoritate se bucura in Occidenl in acelagi timp' (intre 382-385) face Ieronim, care, tn timpul gederii sale 1a Roma la revizuire a textului canonului Noului Testament cuprinsul canonu episcopului Romei, avdnd la baza lucr[rii sale men'tioneaz5 lnt atanasian. iar dupf, o gedere a sa in Rf,sirit' lui Atanasie' ca fiind scrisoare32e din 394, in mod expres canonul sa cu privire la ongrt adevdrat, dar nu-;i ascunde total relinerea in lucrarea paulinf, a epistolei citre Evrei' Tot Fer' Ieronim adunf, ttth preqedinlia episcopului Romei Damasus I (366-384), in care s-a lnccrcat s5 se stabileascf, qi canonul cir,tilor Sf. Scripluri in Apus.3" Reloritor la cuprinsul canonului Noului Testament, pf,rerea papei era cd acesta cuprinde: cele 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor, L4 Epistole pauline (inclusiv Ewei), Apocalipsa lr6postolului Ioan" gi cele 7 epistole catolice. Dintre acestea II-III Ioan 3lurr atribuite prezbiterului Ioan, iar epistola Sf. Iuda este atribuiti lui Drunasus I ludn Zelotul.333 Ceea ce este sigur este cI papa Inocenliu I, in anul 405, la "Devirisillustribus",dinanul3g2,toaleindoielileexprmate II Petru' Iacob' I timpul siu asupra onginii apostolice a scnerilor indoieli seri Ewei qi Apocalipsa, de unde rentltA ci inci existau cdrf,lor amintite'33o spre sfrrgitul sec. IV asupra canonicitdlii faptul ca sub infl Este posibil, deqiinparte controversat33l' intluen]i lui Ieronim, care la r6ndul slu se glsea sub o oarecare prive$te atitudinea fa!f, R[saritnlui, aga cum s-avdzut, in ceea ce in anul 382 un Sinod la canonul Noului Testament, sf, se fi finut unui episcop galican, care este canonul roman al Noului arnent. rispunde prin a numi canonul Sf. Atanasie cu 14 epistole line gi 7 epistole sobomicegti.33a Fira indoiali cd gi Fericitul Augustin33s sub influenia lui irn. impartage$e pf,rerea Sf. Atanasie cu pri'r'ire la canonul lui Testament, iar apoi sub influenia qi la indemnul Fer. Augustin, le africane din Hippo (393) 9i Cartagina (397) declati toate a 27 de cirfi ale Noului Testament ca gi canonicet'u, in Bisericd pcrmis a se citi numai din acestea. t' 442) ar fi un protest impotriva Urrii teologi protesta{i cred od acel "una sola" nu ar exista in original, ele fiind contopite cu papilor de mai tdrziu (sec. IV) Gelasiu 9i Hormisda. (vezi v. Irrrllirlirile (lhcorghiu, op.cit., p.795). Am6nunte ln legdhr6 cu "Dectehm Gelasianum", Ne pare cd hotararile Sinodului O rlrre SinoduluirEsdriteandelaLaodiceea,undeSf6ntulurloanis-auatribuit nu e. v3rlsimttn,-titltil Epistole, iar SfAntului Petru dou[. P[rerea Sinoadele de ir ol cuprinde sau nu hotEr6rile la Hippo qi Cartagina, t-ac acelaqi lucru' (Vezi Diac' llrc'retum Gelasianum, in ZNW, rr Sinodului amintit a se vedea E. Schwarlz, Zum 29,7930, p.161 urm. op.cit.,p'442, nota 20 t" t" Nicolaescu..., oP cit', P.79) Diac. N.L Nicolaes cu, op'cit', p 19; V' Gheorghiu' op'cit'' p'794' L' op' I N.t Nicolescu, op.cit.,P79-20. ('l lnnocenz l, Epist.6, dupe W.G. Kiimmel, ( Munteanu, o P. cit. - P.223' W' G' Kiimmel' Hieronymu s, Ep. ad I' aulinum, 53,8,dup6 330 Vezi W.G. Kiimmel, op.cit', p'442' cit" p'442' nolz l "'Ibidum. #t llr,r'. Augustin, De doctina christiana,2,73 lrrtstl irsd plreri cd Sinodul de Ia Flippo ar fi decretat canonice numai 13 epistole prrrrlirrc, consemn6nd formularea: "Pauli apostoli epistulae tredecim. Eiusdem ad lliltruteos una" gi numai la wr a1t Sinod din Cartagina din 419 se va fi formulat: " l'rtrtli upostoli epistulae quatordecim" . (Vezi W'G. Kiimmel, op'cit.,p'442). t32 Stelian Istoricu I Evol u tie i Formdri i Canonului 133 Cu aceste hotdrdri romane gi africane s-a hotirdt astfel de canonul Noului Testament in Biserica de Apus."'Hotirdrile ami dacl o scriere nu e scrisl direct de un Apostol. Daci duhul ffe$titt pulseazi int-o scriere, ea este apostolic[, chiar daci ar vorbi €lttur oa alf,turi de cea din Laodiceea, suttt consfinlite apoi pentru Bisericd de Sinodul ecurnenic Trullan (892) 5i de Sinodul ecumenic (787).338 e). Canonul Noului Testament qi problema teologicd a canonalui in Bisericile protestante luda, Pilat, Irod etc., iar dacf, nu pulseaz[ duhul cregtin, ea nu e icf,, chiar dact ar vorbi prin ea Petru sau Pave1.3a1 Din acest de vedere, Luther a pus la sfbrgitul Noului Testament 4 din cele lcrieri neotestamentare controversate in primele secole, precum: la cdtre Ewei, Iacob, Iuda gi Apocalipsa gi firi a le socoti la rul celorlalte.342 Luther face critica canonului cirfilor Noului Testament nu din de vedere istoric, ci doctrinar-subiectiv. Cnrlile care i se pflreau ea Biserica proteslant[, in general, tn ciuda tuturor ridicate de reformatorii sec. XVI, a preluat qi respectat Noului Testament pe care i l-a oferit Biserica veche aqa cum hotirit in tntinderea qi cuprinsul s[u."' De altfel, pentru Luther "canonic este ceea aposLolic".3a0 Dar el inlelege cuvantul "apostolic" ce intr-un dublu sens inlelege prin " intr-un mod inooerent de exprimare: odatd ceea ce au scris Apostolii, odati modul de exprimare apostolic ln 337 \'tlorizeazt teoria sa despre indreptarea omului numai pnn F, le socoteste "cf,r,li principale". intre acestea numdrd rclia dupi loan, Epistolele citre Romani, Galateni gi I Petru. laltc cirli, sus,tine Luther - sunt de mai pufin[ importanln. in ceea plive$te epistola citre Ewei, Luther susfine ci pe 16ng[ "aur curat, ouprinde gi lemn, paie gi fhn", iar de autor il are mai curand pe lo, decdt pe Pave1.3a3 c[ n-au fost fbculi imediat pagi hot6rdtr qi defrnitivi aceastd direclie Astl'e1, epistola cStre Ewei lipsea in continuare din manuscrise qi chiar codici (Codex Boernerianus paragraful 38, I c; pseudoaugustinian din sec v), iar cassiodor nu cunogtea pe la mijlocul sec. nici un comentariu la Epistola cStre Ewei. Pe de a1t5 parte s-a gisit, p6nE mi.llocul Evului Mediq scrisoarea apocrifE a lui Pavel c6tre Laodiceeni in practic6 insl se pare manuscrisril Vulgatei Acestea sunt totugi exceptii, aflrmA biblistul W G care n-au pus sub semnul intrebarii faptul c6 ire Biserica de Apus de la ince sec V, canonul Noului Testament era socotit incheiat w 27 de carfi (Cf' W Kiimmel, 3tB op. cit., p.442443) tt' roo Cf. Diac. N.L Nicolaescn..., op.cit.,p.79. cf. w.G. Kiimmel, op.cit., p.446. Luther in acest sens: "Auch ist das der rechte Priifstein alle wenn man sicht, ob sie Christum treiben oder nicht. Was fillilrcr zu tadeln, ('ht'isltm nicht lehret, das ist nicht apostolisch, wenn es gleich Petras oder Paulus lalilt; wiedettrm was Christum predigt, das ist apostolisch, wenn es gleich Judas, ll,uttttts, Pilatus und Herodes tdte". (Cf. Luther, Votede z'tm Jk, dupE W.G. lill rrr rnel, op. cit., p.446) I rrurrl opistolei cltre Ewei avaiatin MErturisirile de credinlE protestante, existdnd ll rrt;r:st sens diferenle intre ele: spre exemplu "Confessio Belgica" (1561) o citeazE [nll'r r:unr se exprimd acest sens, in am6nunl conceptia lui Luther dezvoltatA la Bornkamm, Luthers Vorreden zur Bibel, 1967 qi W.G. Kiimmel, Vorreden zum Neue Testamenl, in "Reformation und Gegenwart", I\4bThST 1968, p.12 urm A se vedea in t+r rr 14-a epistold a lui Pavel, in timp ce "Confessio Galicana" (1559) qi "ll'tttntinster Confession" (1647) o include intre epistolele catolice. (Cf W.G. hllmmct, op. cit., p 447). Vr,rr V. Gheorghitt, op.cit.,p 803. Istoricul Evoluliei Formdri i Canonului 135 t34 Stelian Tt Canonicitatea epistolei lui luda o punea la indoialf, din moti c6 ea se referea la cartea apocrifd a iui Enoh 5i este foarte inruditf, epistola a II-a soborniceascf, a Sf. Petru.3aa Epistola " cLtrat r)e paie" lui Iacob o atacd puternic, afirm6nd despre ea cf, , "pentru ci lupta impotriva lui Pavel qi a Sf Scripttu iar Apocalipsa este catalogatd de Luther ca nefiind carte inspirat6.3a5 O atitudine asemf,ndtoare fali de Apocalipsi are qi Ulr Zwingli, care o socote$e neinspiratS, alirmdnd cf, 9i cele 5 epi catolice, controversate in Biserica veche (antoilegomena) nu pot puse alf,turi de celelalte Scripturi sfinte.3a6 Calvin nu se pronunli asupra autorului epistolei cltre Ewei se indoiegte de canonicitatea epistolelor II Petru, II-III Ioan, Iacob luda, ftrd ins[ a se pronunfa, in acest sens, in mod expres' nu o comenteazf,, fiindu-i o carte neinleleasf,'347 Andreas Bodenstein de Karlstadt, imparte clrfle N Testament in 3 clase in funclie de autoritatea car:e le-a fost conferiti Biserica veche. De gradul suprem de autoritate (libri primi ordinus) au bucurat cele 4 Evanghelii gi Faptele Apostolilor. in a dc categorie, cele cu o autoritate mai micf, (libri secundi ordini I Andreas Bodenstein a inclus cele 13 epistole pauline, I Petru 9i (libri tertii ordini iar in a 3-a categorie, a celor de infimi autoritate Iuda enumera epistola citre Evrei, Iacob, II Petru, II-[I Ioan' cele Apocalipsa.ro, i, consecin!f,, Martin Schemnitz, considerf, t" A se veclea amlnunte in acest sens: 'I'C' Greenfield 9i If Stone' The Book 26, 1979, p'82; Pierre Grelot' Enoch and the Traditions of Enoch,Numen el ses ecitures, inRB, 82,7975,p 488498' to'Luther, Obersetzung des Neuen Testaments, Wittenberg 1522, duPd Gheorghiu, op. cit-, P.803. €6lli contestate de Andreas, direct "apocrifele Noului Testament,'.3ae Swlngli respinge doar Apocalipsa, zwinglienii recunoscind totuqi ca qi 350 Bgl v i r i canonicitatea tuturora. Cu timpul insd, at6t reformalii cit gi luteranii incep a revizui nea lor radrcald, fata de canonul Noului Testament. incerc6nd a rnai face deosebiri atdt de radicale in privinfa autorit[lii canonice a ilor Noului Testament, a$a cum s-a fEcut imediat dupi Reformd. in I acestei direclii noi de orientare, loh. Gerhardt' recomandd", ca lc c[r[i din canonul Noului Testamen! care au fost controversate va in Biserica veche, si nu mai fie numite apocrife, ci doar numai canonici secundi ordinis", sa,u "deuterocanonice". P0nd la locurl sec. al XVIII-lea, teologii protestanf rlmdn insd credincioqi ilor amintifilor reformatori din sec. al XVIlea. Dar Johann S. Semler (1725-1791) emite un principiu nou, qi fiecare credincios este indreptdtit ca personal sI se pronunle u valorii canonice a fiecf,rei c[rti a Noului Testament. uosc6ndu-le numai pe acelea in care, ca gi Luther" simte puls6nd I cvanghelic apostolic.352 Principiul lui Semler poate avea inle extrem de plgubitoare, mai ales atunci cdnd este vorba de roa in viala practici a adevlrurilor cuprinse in paginile cdrfilor Itri Testament, pentru cd orice adevdr incomod in trdirea gi lui in viala morald, practicl, poate fi socotit simplu, rtic, iar ca justificare a atitudinii respective se contesti icitatea gi autoritatea ctnlli care il deline. (lAt de departe a mers principiul lui Semler gi care au fost rrfcle sale negative pentru autoritatea Sf, Scripturi in via,ta rcii. std mirturie $coala criticd Tiibingiand, care a inglobat in r i t't 3a6zwingli, Auslegung to1 ta8 der Schlufireden, Berrrcr Disputatiory 1528, duP6 Gheorghiu, oP.cit', P 803. lbidem. Ibidem. N. l. Nicolaesctr, op.cit., p 20. llryl*tt rlttlt ( crh ard, I-o ci. theolog., II, 1625, dup6 V. Gheorghiu, ['l N, l. Nicolaescu, op.cit, p 20. J op. cit., p.8O4 t36 sAnul ei Stelian T'ofand Istoricul Evolutiei Formdrii Canonului t37 Vol figuri proeminente ale teologiei protestante precum 1a concluzia ci in Bruno Bauer 9.a. Adeplii acestei 9co1i au ajuns Bisericiiprimareauexistat2dtrec!|l,contradictorii-petrinii oral cdt paulinii,care s-au combf,tut reciproc, tmp indelungat' atdt II' d6nd na$ere Brsel scris- impdcdndu-se abia pe 1a mijlocul sec' gcolii ttibingi catolice. Pe fondul unor astfel de conceptii' adeplii 70 d'Hr') numai E atribuie timpului apostolic (pand in anul care rept primordiali a lui Matei (Urmatthiius) 9i Apocalipsa' primordiali a lui punctul de vedere petrin-iudaistic, scrierea mari pauline - Romani' I iurt ku.;, precum 9i cele 4 Epistole de vedere paulin.3s3 corinteni si Galateni - carc reprezintf, punctul drn pa tn timpul post apostolic (70-140) ar fi fost scrise Epistola lui lacob' iudaiqtilor sau petrinilor Evanghelia iui Matei 5i Apostoli din partea paulinilor, Evanghelia lui Luca' Faptele I-II Tesalon*ti1--::'l Epistolele cf,tre Efeseni, Filip eni, Coloseni lu t[rzr.tt, dup[ anul 140, ar fi fost scrise Evanghelia dupS ale 1ui Ioan'"4 Aceste atil epistolele pastorale, cele ale lui Petru 9i neautenticitSlii s e*primat , duc, firesc, la concluzia 1or divin6' decimindu-se exprimate, contestfindu-se originea altfel' au 9i existat voci in intreg canonul Noului Testament' De Noului Testament nu sens, aftrmindu-se ci toate scrierile ,,'"t tdrzitt'abia dupi anul 1c0 d'Hr',s5 "t"n tiibingienilor au fost respinse ins[ Teoriile 5i exageririle pilstrdnd numai *l* U*r]"o]l'^tl mai "vwv' "'-' -' $coala ,tLq' noud literar-criticd, Qa'uulu creEtrne' In ceea evolulioniste despre gerrez;. primei biserici resne]1v111;tt prir.qt. canonul Noului Testament' adeplii Wotir mari pauline (Romani' I autentice nu numai cele 4 Epistole citre Filipeni' I Tesaloniceni Corinteni 5i Galateni), ci 5i Epistola #h#;'Ir'"it.dtt frlltfilc "cu noi" (w'rrstiicke) din cartea Faptele Apostolilor. Restul te ticrilor sunt neautentice356, negAndu-se gi inspiratia biblici. Multe idei insa din teologia sec. al XV[I-lea, cu referire la Htilrrdinea fa!5 de canonul Sf Scripturi, in general, gi al Noului 'l'r,stiunent, in special, s-au repercurtat gi in teologia protestant5 Eotflcmporani, cu deosebire in problema teologiei canonului3sT in cadrul intruninlor teologice privind problema Scripturii, un fttr irnportant il ocupi ?n teologia protestanti contemporanf,, problema E6ttonului Sfintei Scripturi. Teologii protestanti ai secolului trecut, ca fl coi contemporani, cerceteazi cu mult interes istoria formirii lbritelor c[rti sacre, unitatea lor internd, validitatea lor ca mirturie irttd a Revelaf,ei. Din acest punct de vedere, pozi[ia marelui teolog Karl Barth, oxomplu, vtzavi de canon, este cea tradifionali, mentin6ndu-se pe r dc vederi a ortodoxiei protestante qi insemnflnd in acest sens o 1ic in teologia protestanti, un curen! in timp ce qcoala de la , a lui Rudolf Bultmann, adopti o cale proprie, adecvati tgllmului bultmanian al demitizirii gi al interpetlrii existenlialiste a tiplrrrii, constituind, agadar, un alt cutent, o alt[ direcfie pe care s-a in luarea de atitudine fali de canonul Sf. Scripluri. Acestea ar fi tloul direclii mari pe care s-a mers in teologia protestanti cnrporanf, in abordarea teologici, critici a "problemelor . Clanonul rrrt:r Noului Testament este dupi K. Barth, qi dup[ in scris asupra rirlir" sa, culegerea de mf,rturii fixate qi transmise lui Iisus, mf,rturii care intemeindu-se pe cele ce au vizut gi rrrnrtorii invierii lui Hristos, aveau sf, devinf, lreptat atestiri lhr,lrtn t" '50 155 Vezi V. Gheorghiu, oP'cit', P'805' Ibidurn. lbidum. A rrt' vcrlca amdnunte, Appel Nicolaas, Kanon und Kirche. Die kanonkrise im It"ttltNan Protestantismus als kontroyerstheologisches Problem, Paderborn 1964,p. 1ilH r t7 138 Stelian Tr Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului 139 care impreun6 cu ct normative ale Cuvflntului lui Dumnezeu $i sinagoga iudaicf,, au a veterotestamentar, mogtenit de la biblic' inseamni a rec Scriptura.358 A recunoaqte canonul contact in viala Bisericii' a unei starea de fapt cu care venim in -in viala Bisericii3se se poate spune defin ftiva rolul Bisencii in stabilirea 9i fixa ;ffd;;;:;r, in * ceea c. prive$e Barth minimalizeazil total apr canonului Noului Testament, Karl la solulionarea problemei respective' acesteia prln reprezentanlii ei ,{o rrnqnnnrr inseam: de "canon"' care insea iracceplrunea sa primar6' termenul in acelapi timp la conlinutul doctrtnar "regula adevirului", se 'eferi drept sacre. Este exclus - cre la inventarul de texte recunoscute da ea insf,gi aceastf, Barth - ca Biserica s[-qi fi putut -.i1'1 qeatoarea canonului' ci numai nrimito, adevlrului". Biserica nu e de la sine' in sAnul comuni acestuia, ca a unui fapt implinit biblic este foarte complex[ 9i niciodati ecleziale. Istoria canonului depiin incheiatf,. Barth subliniazi biblic fa![ de autontat'( protestant al independenlei canonului si proclame aparilia de la sine ecleziali qi de hot6r6rile ei..uo El fne s6nul comunitilii primare' ca canonului in viala Bisericii, in premergitor oriclror hotdrdri ecleziale. "tll],?, ::1':lT:"::i"::l *t K' Barth ei a discipolilor sf,i' crealie a pri sumA^d; scrieri t::"::t:" comunitf,li creqtine, alcatuita dintr-o ,".irri qi care, asrfel consrituite, ca reguld sinodale' referitoare la ele' deci adevirului, au premers deciziilor o stare de lucnri deja care nu au tbcut decit sd consfinleasci in privinla numAruhi carfilor canonice ale Scripturii, K. Barth rcgunoa;te pe cele 66 cdt\i biblice, dar pune la indoiala integritatea 9i Cnracterul definitiv al canonului astfel stabilit 5i se pronun!5 pentru llhurtatea cercetdtorului de a aprecia asupra validit[Fi cf,rfilor sacre Ittl a eventualei includeri in canon a unor scrieri pdnf, acum inci nc(:lnoscute ca normative. Canonul este, prin ufinzre, in concep]ia sa ll1 nlonument in permanen!f, verificabil qi perfectibil, operi la care €Ftc indatoratd, desigur, Biserica in ansamblul ei.361 Se poate f60snoa$te aici, uqor, continuarea, prag;,ic, a ideilor lui Semler, din l€ucul anlerior lui Barth, dupi care orice credincios este indreptilit ca 'potsonal sA decidd asupra canonicitilii fiec[rei cd\i a Noului TBsloment.352 astfel.lli: t:^Ttt]:t",:*:: ;il;l;;"..rf" Atitudinea pe care Barth o recomandi Bisericii in problema ului, este aceea de deschidere 9i de ingiduinli prin care ea sd lc si aprecieze eventualele noi aprofunddri asupla evoluliei €afionulni. sf, fie in permanen!f, pdstrdtoare a canonului, veghind la 6hservarea lui gi rectificarea eventualelor modificf,ri gregite ale nia. Prin urrnare, el line si sublinieze cf, Biserica nu este garantul toril"ifii divine a canonuiui, ci numai martorul ei.363 in cealalti direclie, Rudotf Bultmann, ca qi a\i teologi 0r.rori lui, manifesti fap de canonul biblic al Noului Testamen! cu itrl cdnia se ocupA indeaproape, o atitudine eclecticd 9i il;;;;;i-ur,o, in viala Bisericii minatorie. Dintre Evanghelii, Bultmann o refine, ca exprimAnd ila kerigmi, pe cea a lui Ioan, 1[s6nd pe plan secundar pe llnoptici. Dintre epistolele pauline, Bultmann consideri ca nedemne dtr calitatea de sursd temeinicd a teologiei lui Pavel 9i, deci, ca ; 15e ,""*"ron a la theologie p 28' "^""*; Labor et fides, Gcnve-ZLiLrich 1962' evangelique, tradfr Fernantl biblic' a se vedea *t lhi,l,nt,p 460 lbidem *r A sc' vcdeaN.L Nicolaescu,op.cit.,p20. t60 lui K Barth fap de canonul Amenuntereferitor la concep1ia noi despre sf. scripturd, (teza Macsim, Concepsii protestante mai Nicolae doctorat), Iaqi 1975, P'459462 *r o tlezvoltare a ideii respective la Karl Barth, a se vedea dogmatica sa, "l,rtgnntique" I,71, La doctrine de la Parole de Dieu, Ed' Labor et Fides, Geneve l')51, p 16-23. 140 Stelian Tofand Istori cul Evolu{iei Formdri Entc reprezinti i Canonului 741 neautentlce, un numAr de 6 epistole, Coloseni, fi anume; Epistola citre II Tesaloniceni, I-il Timotei gi Tit.36a in privinla atitudinii bultmaniene cu privire la canon relevante aprecierile unui contemporan al siu gi teolog de formafie, M. Barth. Acesta afirma ci Bultmann "a falsificat teolo paulind despre Hristo,s' Ei Bisericd, neglijdnd afirmafiile ace epi.ttole cu privire la Hristos Si Bisericd, cu privire la Hristos Domn al lumii Si al Bisericii, la omul nou creat ln Hristos, profePiile veterotestamentare relative la Parusie qi la doctrinei Si a tradiliei creStine. Excluderea integrald din epistolelor pauline a scrierilor menlionate, rezultd dintr-un apriori metodei sale, ale cdrei consecinle sunt imense. Bultmann Stie bine cd qnumite pasaje din respectivele epistole sunt in contradi cu rezultatele cercetdrilor sale qi tocmai de aceea le respinge. remarcile sale qsuprct mitologiei, Bultmann tnvdluie ,semiobscuritate afirmaliile pauline capitale asupra lui Hri ignordnduJe ln antropologia sa qi subordondnduJe in soteriologia unui pragmatism grosier. Teologul existenlialist reduce paulind in chip exclusiv la doctrina justificdrii, deSi, tn reali Pavel. nu trateazd despre aceasta in epistolele sale decdt uneori nu prtn dluzil...t 365 Ucenicul lui R. Bultrnann, Gerhard Ebeling, observf, cf, teologia protestanti din sec. al XIX-lea se fEcea deosebire principiul fomal al lui "Sola Scriptura" 5i principiul material justific[rii prin credinfi (So1a fidae), problema Canonului 9i textul Sf. Scripturi fiind interpretate in funclie de principiul . .. un fel de "canon tn canon".366 Acest fapt se intemeia p6 uorceplia cf, simpla recunoaqtere a canonului biblic nu poate SBrtulta gi o interpretare corecti a Scripturii. tn consecinla, ar fi itf, adoptarea unei atitudini libere qi critice fala de insuqi I biblic, gi chiar ideea unei revizuiri posibilie a acestuia.367 rlar, ideea pe care G. Ebeling o reprezenta era aceea a unui "cqnon 368 'Al,v " corecturilor, imbunltdtirii., laindemdna oricui. O conceptie similarf, fap de canonul biblic manifesti qi colegul bultrnanian Ernst Kdsemann. Problemea fundamental5 la care se bril Kiisemann in legituri cu canonul Sf. Scripturi in general gi al lui Testament, in special, este aceea a posibilitilii de a funda, pe lui, unitatea Bisericii uestine in ansamblul ei, sau de a gasi prin cdiul canonului calea teologici adevirati pentru apropierea Biserici.36e Agadar, prin ridicarea unei probleme noi, de stricta iLate teologici, Kiisemann devine un teolog ecumenist, indu-gi exegeza sa pe frga$ul ecumenicitf,tii. Dar cercetirile ermineutico-exegetice aveau sf,-l conducf, pe mann la concluzia cA nu tot ce este Scripturi este qi cuvdnt tghelic gi cf,, prin unnare, nu toate car,tile Sf Scripturi trebuie xielcrate gi linute ca inspirate divin. Canonul Scripturii, in I cirlilor salc, nu formcazi, dupi pdretea sa, o unitate xolubili. in mdsura in care el reprezinti produsul unei seleclii ti tardive, limitele sale rim6nAnd mereu nesigure, canonul somnul unei dezvoltdri deosebit de complicate, la originea cdreia A tr: vedea amdnunte in acest sens, Gerhard Ebeling, "Sola Sciptura" und das lttriltlem der Tradition in "Schrift und Tiadition", Ziiich 1963, p.106-108. A rc vedea amhnunte in legdturE cu conceplia lui Ebeling, despre canonul biblic la lrt', N. Macsim, op.cit.,p.466. tuo Vezi Pr. N. Macsim, op.cit., p.462. 365 C1-. Markus Barth, La mdthode de Rudolf Bultmann dans "La Thdologie N o uv e au T e s tam ent ", in ThZ, j anvier-fewier 1 9 5 5, trad franc. E. Blancy, ETR, /\ sc Jl/..1l3 Itcttllstamentlichen Kanons, in Zeitschrift vedea amdnunte, W.G. Kiimmel, Notwendigkeit und Grenze der fiir Theologie rurd Kirche, 17, 1950, p. 2,1956,p 15-16. lhtrlm,p 467. 142 Stelian I storicul T, Evolulie i Formdri i Canon ului r43 s-ar afla apocaliptrca iudaicl qi la flnele clruia s-ar plas4 Kzisemann, "catolicismul" primar, in sensul de primf, institu,tionald, dezvoltare care va fi fost determrnati gi de religioase profunde ale epocilor de redactare respective gi care pus amprenta puternic pe canonul Noului Testament. Privit astfel, in structura sa, canonul Noului Testament, apare fafa lui Kiisemann ca un "complexio oppositorum", respectiv ca amestec de elemente contradictorii, o simpli arsamblare de clr$i, date frri o ordine logic[ gi cronologici care si stea labazalor. Date fiind astfel contradictiile interne din cuprinsul rentltd dupd Ktisemann, cf, nu existi cilton fixat sau susceptibil de fixal odatf, pentru totdeauna.3To Canonul Noului Testament este document istoric datind de aproape 20 de veacuri, timp in care continutul siu se vor fi putut strecura unele sensibile modifi Traducerea in diferite limbi a Bibliei comporta in chip inevi asemenea modificf,ri. Pe de alti parte, in canonul Scripturii nu ni transmis decdt un simplu fragment din tradifia creqtind primarf,; mare parte din materialele tradilionale rdmdnAnd in afara Astfel, nu ne este posibil a descoperi in acest fragment decdt minimum din ceea ce se va fi petrecut realmente in istoria in forma in care s-a pdstrat plnd aA, canonul este, dupd operi incompleti qi arbitrud, conlinind in cuprinsul siu un considerabil de elemente contradictorii, ca reanltat al unei arbilrare qi tardive a Bisericii qi purtAnd amprenta epocii in care a alcdtuit.371 lott,"' in concluzie, Scriptura este pentru Kiisemann, o operd. literari Elttoneasci, iar nu o carte sacri, inspirati de Dumnezeu. Cu toate acestea, edifiile moderne ale Noului Testament din ricile protestante, trec6nd peste aceste exagerS.ri, numird intre ile lor toate cele 27 de cirti ale Noului Testament, recunoscAndu, practic, canonicitatea in urma tuturor celor expuse in legituri cu problema canonului lui Testament, se impun citeva concluzii generale'. a) Din datele expuse aici este evident ci nu toate cirlile actuale Noului Testament erau cunoscute sau acceptate de toate bisericile ItasSrit qi din Apus in perioada prirnelor patru secole creqtine. c, precum Evangheliile, au fost cunoscute din cele mai vechi rpuri; altele, cum este Epistola cdtre Er.rei, erau cunoscute, dar vitc cu multd susceptibilitate, datoriti faphrlui cf, nu se gia cu itudine cine este autorul lor; iar altele, precum II Petru sau II-I l, rlu au fost menlionate deloc, sau locul lor de drept in canon fiind tlisputat. b). Nici una din cdr,tile canonului Noului Testament nu a fost de bisericile creqtine datoriti unei obligativitdli ecleziastice. iliile care au discutat canonul Noului Testament nu s-au tinut t in sec. al lV-lea, c6nd Noul Testament devenise deja Scriptura 'lcu in ce priveg te timpul cdnd se va fi incheiat procesul de se cf,rtilor canonului Noului Testament, Kiisemann este de pdrere acesta trebuie si fl fost secolul al IV-lea, degi esenfialul Noului Testament va fi existat deja incf, de pe ia jum[tatea sec. al t'o cf. N. Macsim, op.cit.,p 470 t't lbidem c). Aparenta refinere cu care au fost acceptate in canon unele l)r'ccum Iacob, II-ilI Ioan gi Iuda nu inseamni cf, acestea au fost c dc autenticitate. Epistolele Filimon, II-ilI Ioan gi Iuda sunt c6r[ tlc scurte, incdt ele au fost citate numai arareori gi, in afarf, de . clc au fost adresate unor persoane al c6ror loc de reqedin!5 splrlca sf, nu fi fost prea bine cunoscut. Spre deosebire de epistolele rntui, care au circulat prin toate provinciile, epistolele mai mici Hu l)utut si intre in atenlia generali decdt atunci cflnd au fost cerute E liiiscmann, Exegetische Versuche und Besinungen, Giittingen 1960,p.270-271 t44 Stelian T' . _ - Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului 145 in mod expres sau cand persoanele sau grupurile cirora le-au prirnarl gi de ce a fost primiti cu indoieli de teologii primelor trei Rttrolc. Cdt privesc motivele indoielilor la adresa Epistolei citre Ewei adresale le-au adus in atenlia generalf,' Aqadar, varialiile din cadrul canonului s-au ci condipiilor gi intereselor locale. Ele au demonstrat cf, in insistentelor exagerate zNupra minunilor, bisericile 9i conducatorii d). poarte numele u nu au acceptat orice manuscr$ care se intdmpla sf, care apostol, sau care suslinea cd prearrti int6mpliri 5i inv[!f,turi fl Allocalipsa, ele au fost amintite pe parcursul capitolului. g) Concluziile teologiei protestante mai timpurii sau €ontcrnporane, au despuiat Noul Testament de orice autoritate divini, Ec0nd astfel aproape imposibili aplicarea general[ sau particulari a ldcvltrului lui. h) mai fuseserd relatate pAnf, atuncr. Canonul Noului Testament contine cuvdntul plin de al lui Dumnezeu gi revelat lumii in scopul mantuirii ei. inerente qi puterii sale dinamrce' canoanelor 0. O analizl a diferitelor ctfi' cit'ate, a listelor 9i mai omise cdr'ti prirnele 4 secole, va ardia ci cele mai disputate 5i Apocalipsa' Pot fost Iacob, Iuda, II Petru, II-[I Ioan, Elnei 9i au fost negl4 propuse cdteva motive pentru care aceste cirfi Diaspor[ 9i conli Epistola lui Iacob a fost adresatd eweilor din apel 1a g6ndii porirr. elemente doctrinare irrteresante care si faca Iuda' II-U Ioan sunt atit speculativa a cregtinilor greci; Epistola lui s6 fie de interes general' scurte, incit confn prea puflne lucnrri care sau semipersonal p p1us, ele au al'ut 5i un caracter personal si nu fi fost puse .orgrrotot 1or, aqa incdt este posibil ca ele mai extinse in con]inut circulafie la fel de repede ca qi lucrf,rile fost discutati p6n[ pe autorilor 1or. A II-a epistoli a lui Petru a lui Eusebiu de Cezareea, Fer Ieronim afirm[ c[ Pnriniii Bisericii au ezitat si aceastiepistolidatorititstiluluieiatdtdediferitdelPetru. aparenta difl probabil greu Oe gtiut r'reodatd dacd nu cumva faptului c[ dintre II Petru 9i I Petru nu se datoreazAinintregime a folosit doi secretari diferifi' Faptul cf, epistola a fost scrisi unui pentru o anumit[ sr de cregtini aflali la granilele lumii creqtine' cunoscuti de Bi urgenti, poate explica de ce a fost atAt de pulin IV. ISTORIA, CRITICA $I TRANSMITEREA TEXTULUI NOULUI TESTAMENT in capitolul precedent s-a arifiat cI toate cele 27 de ci{r ale Noului Testament, fiind inspirate de Dumnezeu, s-au bucurat de la Ittccput de autoritate canonicf, in Biserici. Istoria textului Noului Tcstunent, tema capitolului de fali,,vaincerca si faci dovada p[stririi lntryritdlii acestor cf,rti, adicl s[ rdspundf, la intrebarea dacd texhrl 1or I'u pisrat in decursul veacurilor, in forma sa integr6, a$a cum a ieqit de sub pana aghiografilor sfinti, sau nu? Specialigii deosebesc, de obicei, B[l'orit o integritate dogmaticd (nrutcriala) a textului, adicd o scriere este integrf,, auturticfl, dacd n-a nici o alterare in ceea ce priveqte fondul ei de in'r,1!aturi, qi o lnt(gritate criticd (formal[), o carte fiind integri din acest punct de Votlcre, dacf, ea n-a suferit vreo schimbare nici in forma ei exterioari. Itttegritatea critic[ o garanteazi gi pe cea dogmatici; in schimb lltlcgritatea dogmatic[ nu o presupune gi pe cea critic6. Totugi, in 6[nul din urmi, alterarile in text nu pot sf, depiqeasci o anumitf, lfmitti. pur formalf,. lar dacd au intervenit alterdi, in curgerea thttpului, in textul cirfllor sfinte ale Noului Testamenl se poate 0onstata azi numai cu ajutorul manuscriselor biblice pistrate, a Iuticlilor pi citatelor Sfintilor P5rinti, precum gi a traducerilor vechi qi [lni rroi. probleme care vor constitui subiectul de analizd, la modul gstrr:ral, al caprlolului de fafi. Stelian Tt . _. epistola". Istoria, Critica fi Transmiterea Textului 149 [hcca pe tahigraful375: "Vd imbrdlisez in Domnul, eu, Terlius, care am 1. Originalele Noului Testament gati,s a). Formo externd a originalelor Noului Testament scriau cf,rfile cu proprie, de obicei, ei igi dictau, gdndurile qi scrierile lor unor "scrii de meserie", de reguld unor sclavi, care erau in misurf, si scne dictate, cdt se poate de repede qi care se numeau tahi (taluypdQor). Acegia uzuau de foarte multe abrevia,tiuni qi semne In ceea ce priveqte pe ceilalfl autori ai Noului Testament nu nici o informatie din scrierile lor, in acest sens, dar se poate ca gi ei vor fi procedat la el ca Sf.Ap. Pavel, cel pulin din motive: in antichitate foarte arareori autorii igi l) - timpul pentru Apostoli era foarte prelios, propordduirea liei M6ntuitorului lisus Flristos, absorbindu-i cu totul 2). - aproape toli autorii Nou1ui Testament aveau ucenici care nugteau scrisul. iniliali,le puteau descifra. Din motiv scrierile 1or trebuiau transcrise de alli scditod, cu scri frumoasf,, numili caligrafi (rail,r.ypriQou). Cele transcrise coleclionau apoi cu dictatul original de cf,tre anumi,ti (6uop0r,rtau), iar cei care urmau a intocmi apoi cartea se care foarte pufini, gi aceia numai bib cdnd apar scrierile Noului Testament existau deja rrrrrititi cregtine puternice care respectau atdt de mult pe Sf. li, incit bucuros jertfeau pentru ei bani, in scopul angajlrii filor 4). - este de presupus ca unii Apostoli si fi cunoscut mai pu,tin I scrisului, ori nu erau prea obignuifi cu el, de aceea nu se li angajat sf,-gi scrie personal operele 1or.'76 'franscrierea prin caligrafi va fi fost fEcuti insf, cur6nd latoate ilc Noului Testament, intrucit textele, urmdnd a fi citite in ititi cregtine, trebuiau si fie ugor descifrabile. h). Materialul de scris al originalelor Noului Testament 3). - li o gr afi (B LB.l, LoypriQo L ). Sfintei Scnpturi, ca qi Sfinlii Pnrinli 9i bisericegti trebuie si fi procedatlafel.3la Despre Sf Ap. Pavel se cd nu gi-a scris epistolele sale cu mAna sa proprie, ci obiqnuia sI dicteze unui ucenic din anturajul siu, urmdnd ca el si adauge cu sa proprie numai binecuvintarea finalf, 9i salutul (I Cor. 16,21; 4,18; II Tes. 3,17 q.a.).Ala, spre exemplu, din epistola cdtre (16,22) aflf,m ci ea a fost scrisf, de Terlius, un sclav incre$inat. urrnare, unul din ucenicii sii, mai obignuit cu meqtegugul scri "' $i autorii ('are a fost materialul obignuit de scris pe care au fost scrise rtlclc Noului Testament, nu se spune niciieri in mod expres, degi Flrisostomul este de pdrere cd Epistola cdtre Galateni ar fi fost scrisd in lltltr.l,tiruc de mAna proprie a apostolului Pavel. Fer. Ieronim ins6, nu e de acord cu El l,,ln 3" Cf. N.t Nicolaescu, op.cit.,p.29; V. Gheorghiu,op.cit.,p.812; LG. op.cit., p 226. yo Despre Origen se spune c5 a alr-rt la dispozilia sa 7 tahigrafi 9i tot pe atdlia gi libran. (Cf. r,tcrr S l. Ioan }lrisostom gi afirmd cd numai partea din urmE a epistolei (6,1 1-18) ItAt nt li lost scrisd de Ap Pavel (Cf. V. Gheorghil, op.cit., p.813). Nu este exclus ca Flrlnlnlr:lc mai mici, precum cea cdtre Filimon, sE h fost scrisE direct de Apostolul Fgv,'l N.t Nicolaescu..., op.cit.,p.29). ii ! Nlcolacscu..., op cit.,p 30. Istoria, Critica 150 Si Transmiterea Textului ls1 Stelian Tr in II Tim. 4,13 Apostolul Pavel amintege de pelrppdua iar Sf. Ioan, in II Ioan 12, vorbegte de xdprrls ftaftie Totugi se poate presupune, ca autorii sfinfi igi vor pe un material de scris din cel mai ieftin qi mai respective. $l'nu a$ezate transversal, una pesto alta, una cu structura verticali, g$n[rlta cu cea originalf,. lipindu-se una de cealaltr prin simpla lovire de fi t scris scrierile pe in uz Din descoperirile arheologice"', unele cu totul ale secolului trecul se poate trage concluzia cd. cele mai multe originalele Noului Testament vor fi fost scrise pe hdrtie de papi De altfel, Pliniu cel Bitr6n3'u consemneazi, faptil ci materialul scris cel mar des folosit pe timpul siu, era h6rtia de papirus. H0rtia de papirus se obfinea din tulpina tresliei "papyrus", cregtea in cantitili mari in linutul mlf,ginos de la virsarea Nilului; Centrul de fabricalie al haftiei "papynrs" era oragul Fajun, din Egi de Nord.380 Pentru a ob,trne din trestia "papyrus" hdrtia de scris, p era recoltatd intr-o anumita perioadl a anului gi sortata dup[ mlri grosime qi finefe. Apoi cu ajutorul unor culite fine, tulpinile erau curi{ate de coaja 1or, tf,iate la o lungime de 40-50 cm, iar moale era tAiati tn bucifi lungi gi sub]iri sub forma unor F0giile erau apoi a$ezate una lAngi alta pe o suprafafi tare de len suprapundndu-se pulin la un capit. in mod similar, mai multe 377 lntr-u a djn caseie vechiului orEqel Herculanum, care in ariul 79 d.Hr ingropat de lava lulcanului Vezuviu, s-au descoperit la lurele sec. aI a XD(-lea manuscrise de pe vremurile de atturci, deci din cele apostolice, care erau scrise hdrtie de papims. $i in localitatea Fajium din Egiptul de mijloc s-au fragrnente de papirusuri aparfinitoare sec. III d.Fk. qi care cuprind chiar un despre Cuvintele Domnului dc la Matei 26,31 wn (Vezi V. Gheorghiu, p.815) 9i LG. Munteana, op.cit.,p227). 37* lor cu un ciocan de lemn. Foile astfel lipite se puneau sub teasc tlru a se suda cit mai bine gi a primi o suprafafd cdt mai netedf,. suprafala nu era destul de neteda, se netezea pe deasupra cu de pumice (Bimstein) sau cu un os mai mare de pegte. Dupf, ce inile erau indreptate qi suprafala finisat4 se oblinea o coalf, de tlio alba, dar care cu timpul se ingSlbenea. H6rtia astfel preparati se dup[ format qi calitate Aprecierea hArtiei de papyrus se fEcea dupi lilimea ei, dupl sc orienta qi preful. Pliniu cel Bdtr6rt'8r amintegte de 9 sortimente ) de hdrtie de papyrus. HArtia din clasele 1 qi 2 avea o litime de rxirrrativ 24 cm gr se numea in cinstea membrilor din casa "augusta" gi "liviana". Flirtia din aceasti categorie era numai de curtea imperialf, gi de cei mai bogali oameni. Cu runti pescarii slraci din Galileea, precum gi SfAp. Pavel nu vor fi s pc aceastf, hirtie atit de scumpd. Autorii sfinfl vor fi scris pe o io inferioarf, gi mai ieftinI, probabil de prin categoriile a 5-a, cu o de I 8 cm, sau chiar a 6-4 care avea o lifme de numai 14 cm qi sc labrica in localitatea Sais din Egipt. Cea mai scumpd hArtie de papyrus era cea din categoria a 9-4 rtf, in onoarea impiratului Claudiu, "claudiana" gi care era formati 'l lbi de papyrus, avAnd in5{imea de 35 cm, iar lf,limea de 20 cm, lrlirtia "clqudiqna" se putea scrie pe ambele plrfi, intrucit 82 aveau structura verticali. Pcntru o scriere scurtf, va fl fost suficienti o unicf, foaie de tyrrrs Pentru scrieri mai mari gi opere giinfifice era necesar insl un nrai mare de foi de papyrus. Acestea nu se legau in caiete, ci se 3 Cf. Pliniu cel BltrAn, Histoia naturalia, 13)1, p.815. Planta numil5 papyrus cregte gi ast[zi in61!ime de aproape 4 m dnp:a V. Gheorghiu, Nil op. lte in Egipl pe marginea r6u1ui p6n6 lr lt lrllrriu cel BItrAn, Histoia naturalia. I 5.til6 73,27 urm., dupd V, Gheorghiu, op.cit., llu,l,'nt. 380 N.I. Nicola escu,... op. cit., p 30. 160 Stelian Incepdnd Tt 153 cu sec. VII, forma literelor tncepe si se schimbe, devenind tot mai lungi, mai inguste qi aplecate spre dreap6. Prescurtirile devin gi ele tot mai numeroase. scrierea aceasta numele de "semiunciald". Totugi in codicii care erau destinati citire la culful divin, in aqa-numitele ',1ec!ionarii,', scrierea uncial6, in fonna sa dreapti qi elegantii, predomini pana ?n sec. IX. Manuscrisele'copiate cu scrierea unciali sau semiuncialr, poarttri denumirea de manuscrise " majusculeu .408 inlocuiege in buni parte papymsul, urmind ca in sec. v s[ domine. Pcrgamentul era pregrtit din piei de capri, oaie, vifel sau antilopi, acesta din urmi fiind foarte fin. pielea se rf,dea pe ambele pir,ti, se argdsea gi apoi se vopsea in diferite culori. pergamentul era mult mai scump decdt h0rtia de papyms. Avea tnsd marele avartaj, ci era mult mai durabil, se put€a scrie pe anrbele fefe, putlindu-se chiar gerge sau Dar prin sec. IX se incetdtenege tot mai mult scrierea cursivll (sau minuscul6), irl care literele sunt mai mici, legate una de alta gi inclinate spre dreapta. De obicei, scrierea aceasta era folositi de tahigrafi c6nd scriau dupr dictare, sau de negustori gi militari. tntrucft era o scriere mai miruntS, ea se mai numea Si minusculd.a@ Originalele Apostolilor au fost scrise, desigur, cu unciale (majuscule), majoritatea codicilor biblici din primele g secore sunl de altfel, majusculi. Daci autorii sfinf, vor fl avut la dispozifie caligrari, este pufin probabil. corectorii gi caligrafii sunt folosifl abia mai tarau la transcrierea cf,rfilor Noului restament. codicii minusculi erau numai cei destinafi uzului particular. Din sec. IX, scrierea cursivtr (minuscul[) incepe si faci tot mai mult concurenp celei majuscule, astfelc5" in sec. X o inlocuiege definitiv. Q. corect4 dacd, era nevoie, scriindu-se din nou. 386 spre deosebire de papyrus, pergamentul se rndoia in trei sau patru foi, formdnd un caiet, numit ',tetras', sau ,'tedradion,,. Mai multe caiete legate la un loc formau un volum sau codice, numit de greci "tevchos" - r6u?(os. Sub aspectul calit6fii gi pergamentele cunosc deosebiri. Dupi materialul intrebuinla! existau pergamente dure sau fine. Pergamentele superioare erau vopsite de obicei in culoare purpurie, scriindu-se cu cerneald de aur sau de argmt. invelitoarea codicelui se fEcea din material cdt mai rezisten! de obicei din lemn invelit in piele sau stofd pretioasr. cu timpul s-au ferecat chiar in aur sau argint, infrumusefandu-se cu gravuri sau piehe prefoase. codicii cei mai mari aveau dimensiunile 45 x 40 cm, iar cei de mijloc 30-20 cm. inptufirea turtului biblic ai outografele Noului Testament Lilimea codicelui liind mai mare dec6t a papynxului, pentru a se putea respecta alinierea r6ndurilor, se scria in coloane inguste. O coloanf, cuprindea aprox. 16-18 silabe qi cca. 36 litere. Dupr numtrnrl randurilor qi coloanelor, se fixa r,aloarea codicelui. c6nd s-a inceput a Iar in sec. tr pregdtirea acestui material ajunsesg se parg chiar la un arume grad de imbun6tElrre, mai ales in oragul Pergam din Asia McE, unde fabricanli reuqiser5 sr taie pieile in foi at6t de subtiri ca pi hdrtia de papyr. De la oragul Pergam acest material de scris gi-a pdstrat pdfurd azi denumirea de "pergament', degi nu se mai lbbricd aici (nepyapr,rluitpq.rppriua), (Cf, V. Gheorghiu, op.cit, p.825-826). t86 Codicii primelor secole cregtine nu conflneau, a6a cum s-a a.rdltat, semne de punctuaf,e. Abia prin codicii sec. al fV-lea apar "spfuitele" qi "accentele", iar din sec. W, apar prescurtirile precum gi semnul intrebrrii gi virgula.al, Din acest motiv citirea cuvintelor gi 408 aoe lbidem,p.82B. N.L Nicolaesca, op.cit.,p.32. L.G. Munteanu, Introducere... p.229 4'o Existau cazuri cdnd se gtergea scrisul urrui intrg codice, scriindu-se deasupra alt text. Scrisoarea veche rlmEnea insd desful de transpare,ntE. Un astfel de codice se numea palimsest sau rescript (ex. C-04-Codex Ephraemi Rescriptus). 154 Stelian Tofand Istoriq, Critica se clf,degte Ei Transmiterea Textului 155 Scripturf, pe pergament, pantru a putea fi folosite c[rlile sfinte mai ugor la ser\,rciul divin, s-a scris in codici mai mici, unii se scrie cupnnz6nd numai Evangheliile, Sf a[ii Faptele Apostolilor, ori epistolele pauline sau cele sobomicegti.38T incepdnd cu sec. X, pentru scrierea manuscriselor biblice s-a folosit Si hdrlia de bumbac. numiti "chartz bombycina", descoperiti irnperiul roman, mai puternic qi mai vast, cultura qi limba greacf, trec gi in Italia, Africa de Nord, Europa de Vest 9i de Nord. Astfel, prin aceasti limbl gi cultur[, se deschide larg drumul Evangheliei lui Hristos spre toate popoarele civllizate ale timpulur.3ei Limba gteacil in care s-au scris gi pf,strat documentele Noului Testament, nu este Platon, ellrlu prin sec. VIII, prin mijlocirea arabilor, a fost cunoscuta gi in Europa. La inceput hdrtia de bumbac se folosea numai pentru transcrierea manuscriselor biblice destinate uzului particular. Pentru intrebuinlarea liturgicl se folosea tot pergamentul.388 Dar incepAnd cu sec. XIII. tot numai pentru uzul particular, se folosegte un alt material de scris, mai ieftin gi mai bun, gi annme hdrtia de zdrenle, fabricatiin Europa. de chinezi gi care, incep6nd de insi limba clasic[ greceascf,, limba folositi de Dernostene $i aryii, in scrierile 1or, ci "greaca de rdnd" san (rcoLvr\ lirnba numiti "dialectul comun" Lrcr\ 6 ud..l.et De Principiis 104 338 Stelian T' de aici era totugi departe de a fi atil. de numeroasi gi compactl din Alexandria. Practic ea nici nu se bucura de aceeagi Ar,,6nd in vedere spnjinul de care s-a bucurat din partea i Iudeea qi Egip! Iulius Cezar s-a ariltat favorabil iudeilor din atitudine imbraliqati qi de Augustus. [n schimb, impiratul un edict de expulzare a iudeilor din Roma, pe la anii d.rlr.(Cf F.Ap.l8,2), dar se pare c[ numai un mic numf,r de suferit rigorile acestui decret, urmdnd ca dupi scurt timp reinloarci in capitald gi cei expulzagi. in ceea ce prive$e i comunitilii din Roma gi a rolului ei in pregf,tirea cf,ii creptinismului se poate spune cu certitudine ci acesta a fost poate de qters gi neinsemnat. d) Reaclii anti-iudaice ia anul 65 d.Hr.)8ee, atiltdrnpartea autoritSlii romane, clt fl f l[imii p5g6nilor in mijlocul clrora trdiau, momente in care au fbfi i mii de iudei. Toate aceste crime gi manifestiri violente dln lumii plgdne fa[d de lumea iudaicd trebuie atribuite reacfiol ate a pdgdnismului impotriva unei religii gi a unui cod moral superioare celor pigdne gi care numai prin simpla lor prezen![ ituiau pentru lumea pdgdnd gi nu numai pentru can:ri singulare, de referin!6. 4. Situafia politici a iudaismului Evolu!.a iudaismului in mediul diasporei grece$i n-a ca qi consecinll disparifa, nici mdcar atenualea uttt, ostilitilii, pe care lumea greco-romani o nutrea dintotdeauna evrei. Este adevirat ci mu[i pageni au Stiut si aprecieze intriseci a iudaismului, dar cei mai numeroqi nu simleau ostilitate faja de comunit[f,le iudaice. Caractenrl nafional accentuat al religiei iudaice, exigenla flra limite cdnd nafiunii iudaice era in joc, dispreful manifestat fa![ de toate culte pf,gdne in comparalie cu cel dedicat lui Iahve, arogantg" afigatd in incercarea de a se arf,ta total diferifl de toate popoare, faptul de a nu lucra in zile de sabat, muti circumciziune, privilegiile de care se bucurau etc, au considerabil puterea acapwataare a prozelitismului iudaic' mult, toate acestea au provocal nu de puline ori reacf,i din violente (ex. in Alexandria in anul 38 d.Hr. 9i 66 d.Hr., in 8e8 lui Alexandru cel Mare (323 i.Hr.) - care a fost totul favorabil eweilor - Palestina a ajuns sub stipdnirea ilor, cunoscuta dinastie greacd" a Egiptului, iar in anul 198 ,, Palestina a trecut in zona de influenli a Seleucizilor, dinastie stlp6nitoare in Siria. Sub stipAnirea seleucizilor, in special sub Antioh Epifanes al (174-164 i.FIr.), er,reii au awt de suferit mari umilinfe. Regele oh Epifanes IV a urterzis, spre exemplu, cultul mozaic, a profanat Dupf, moartea I din Ierusalim qi a introdus pedeapsa cu moartea pentru iudeii cutezau sI prdanuiasci sabatul gi s[ se circumcidi.eoo Patriofii iudei, sub conducerea neinfrincalilor gi vitejilor frafl i, din familia preoleascf, a hasmoneilor, s-au ridicat impotriva i Si imprllrii seleucide, reuqind dup[ lupte grele gi rgate, sf, elibereze lara Sffinti. Hasmoneii, devin cipetenii gi regi - ale poporului iudeu, domindnd cu oarecare schimblri A, llobert qi Cf. A Feuillet, op.cit..p.705 Merril C. Tenney, op.cit.,p 705. 340 Stelian Tt Iudaismul Epocii Noului Testamenl r,ll pana in anul 37 i.Hr., de regele c6nd tronul davidic avea strlin de neiLm> Irod Idumeul.eol s[ fie ocupat, ocupat a) Dinastia irodiand o pozilie influenti in Iudeea dupl cucerirea rom&n[, Illnd i[ procurator al Iudeii de citre lulius Cezar, in anul 47 LW, il numegte pe fiul sf,u Irod, la scurt timp dup[ numiroa sa rator, prefect militar al Galileii, funcfie care i-au remarcat - Irod cel Mare - viala gi activitatea Dupi eliberarealdrii Sfinte de sub jugul seleucid, s-au a$adar, la conducerea lirii marii preoli din familia Macabeilor erau totodati gi conducitori politici (etnarhr). intr-adevir, Ioan I (134-104 i.Hr.)e02 gi Alexandru Ianeu (103-76 i.Hr.) - primul a luat titlul de "rege" - cumulaserd, alilt autoritatea religioasE puterea politicd.eo3 file de conducitor prin promptitudinea gi vitejia cu care a stevilit la drumul mare'r din regiuneal respectivd. Guvernatorul roman Siriei a fost aga de impreionant de energia sa incdt l-a numit prefect Itur al provinciei Coele-Siria.'0u in cursul disputelor sAngeroase care au urmat morlii lui anui 76 i.Hr. funclia de rege a rimas in aceastl Hasmoneilor,noo dar din ce in ce mai mult restrAnsi la rolul ei In timpul lui Ioan Hircan al Il-lea, ultimul hamoneu, se din ce in ce mai evident ca inalt demnitar, un idumeu, Romei. numit Antipater. Acesta era eweu, de origine din I 90r,,., I DlAem La moartea sa in ariul 104 i It., {inutul Iudeii a cunoscut cea mai mare din vremea lui Solomon incoace. (Cf. Dic{ionar biblic, p.784). '0t Cl-. Pr. Protl dr'. Vasile Mihoc, Notrtre de curs (manuscris) - an universitar cap "dinastia irodianE" e02 Denumirea de "Hasmonej" vine de la numele unui obscur strdmoq al (Vezi Diclionar biblic, p 782). eo5 Despre copilSria lui Antipater, Eusebiu de Cezareea mdrturiseqte: "Antipater lui lrod cel Mare) se trdgea din ldumeea...Si se ndscuse el insuSi dintr-un Irod din Ascalon, unul din slujitorii de la ternplul lui Apollo,..Acest Antipatet dus in robie de mic copil de cdtre niSte "haiduci" din ldunieea gi a rdmal pentru cd tatril lui fiind sdrac nu l-a putut rdscumpdra. $i fiind cresctt obiceiuile lor, el a fost tndrdgit mai tdrziu de Hircan, marele preot al Din el s-a ndscut apoi lrod, cel din timpul Mdntuitorului"" (Cf. Cezareea, Istoria bisericeascd, cartea I,6,3, p.46). Iosif Flaviu dE o altE celor spuse mai sus (A se vedea Antichitd{i iudaice, XIV, 1,3, dupd op cit , p 46, rrotz'l2 eoa Dupi asasinareali Cezar gi dupi rdzboiul civil care a urmat, s-a bucurat de simpatia qi bunf,voinla lui Antoniu. Astfel c6nd au invadat Siria qi Palestina qi l-au pus pe tronul Iudeii pe I Antigonus (40-37 i.FIr.), senifiul roman, la propunerea Arrtoniu gi Octavian, ii acordi lui Irod titlul de "rege al Iudeilor".eo7 liul lui Antipater, Irod, supranumit "cel Mare", va ocupa tronul in anul 40 i.Hr., instaurind o noud dinastie. Dar, pentru ca Irod sa ajungl efectiv pe tron avea sA hpte timp I nni, cu ajutor masiv roman, impotriva propdului siu popor, care l.n vnrt, flind considerat strtin de neam, c6t gi pentru servilismul lhtrt de Roma, pentru simpatiile afi$at€ fali de elenismul p[g6n qi pi pcntru despotismul siu brutal. Astfel domnia sa se intinde ic numai din anul 37 ptndinanul4 t.Hr.eo8 Irod nu s-a bucurat, a$adar, niciodati de afecfiunea sau de I supuqilor sii iudei, care n-au incetat sd-l socoteascl un r datoritd ascendentei sale idumeniene. Romanii in schimb au iat abrlitatea $i caracterul energic al lui Irod, acord6ndu-i statutul 'lrul socius" , adicd" de rege asociat sau aliat.eoe El se bucura de o ilutonomie gi era scutit de tribut; depindea insi de Roma in ceea l)i,'lionar....p 611. Vezi amdnrurte Ed. Lohse, op.cit.,p.78lomr. thhlrn Ye'zi qi Eusebiu de Cezareea, op.cit., carteal,6,7. frl r\. l{rrbert qi.d Feuillet, op.cit.,p,86. lhnl,u, 342 Stelian Iudaismul Epocii Noului Testamenl T, 343 gi ce privea politica externi qi trebuia sd, fumizeze trupe imperiale in timp de rdzboi. se cisitoregte cu hasmoneand Mariamne, nepoata fostului mare preot loan Hircan lea. Doi ani mai tdrzi.o- anul 35 i.Hr. sub presiunea soacrei Alexandra, Irod l-a numit pe fratele Mariamnei, Aristobul, in tlc Marea Galileii ca Itureea, Gaulanitis, Bataneea, Tratronitis Totala aservire a in primivara anului 37 i. Hr. Irod lui Irod, imp[ratului, s-a aritat foarte bine gi traducerea in viaJd a politicii culturale qi gospodaresti a lui ian Augustus, manifestati in proiecte grandioase de construc$i, numai in teritoriul siu, dar gi in cetSfi strf,ine. Monumentele pe care de arhiereu. Dar simlind dragostea poporului pentru acest ascendent hasmoneu cu drepturi legitime la tron, Irod va di acelagi an, ca Aristobul sf, fie innecat in baie in timp ce era palatul siu din Ierihon. Pdni in anul 31 i.Hr.. in ciuda bunlvoinlei lui Antoniu, lui Irod era precarf, datonti uneltirilor Cleopatrei care spera sf, Iudeea qi Caele-Siria unite din nou cu regahrl Ptolemaic. ln anul i.Hr., cdnd izbucnege conflictul dintre Antoniu qi Octavian, Irod pe punctul si vini in ajutorul lui Antoniu. $ansa este de intructt acum Cleopatra il impinge pe Irod lntr-un rdzboi nabateenii. flind astfel scutit de a lupta irnpotriva lui Octavian gi compromite iremediabil cariera politic5. Irod ii infrdnge pe dar victoria lui Octavian la Actium (anul 31 i.Hr.) pf,rea ci ii fatala. $iret qi abil se iniEf,geazl totuqi inaintea invingitorul Rodos, cu importante damri qi ajutoare pentru continuarea militare, obfindnd astfel gi de la Octavian, noul "stApan" al romane, recunoaqterea ca rege al Iudeii.elo Chiar mai mult, Augustus i-a redat zona de ges gi teritoriul din zona lerihonului, de Cleopatra qi care fusesera temporar in stip6nirea ei, adlugdnd la posesiunile lui gi Samaria, astfel incdt Irod ra ajunge sd practic intreg teritoriul peste care domnise odinioard Solomon qi cuprindea: Idumeea, Samari4 gesul dinspre Mediterana pdntr Cezareea, Galileea, Pereea in Transiordania gi finuturile de la "o Diclionar biblic, p.61 ridicat stau p0na astdA o mirturie a admiraliei sale pentru arta mai ales a preocupirii gi grijii de al flata cu orice pre! pe Augustus Astfel a construit temple dedicate lui Augustus in ilc sale elenizate; a restaurat Samaria, cdreia i-a schimbat numele Sobaste, dupi numele implratului (gr.Sebastos : lat.Augustus). De din neinsemnata cetate de pe coasta Mediteranei numiti lui Strato, Irod a fbcut cel mai important pofi a1 sf,u la Mare, md-o 1a proporlii ambilioase qi schimbAndu-i numele in ; tot in cinstea impiratului. In Ierusalim va construi palatul li va purta numele, pe colina de Vest a oragului (cea numiti astizi $ionutui), iar in nordul Templului fortdreala Antonia.el2 Pretutindeni eorrstruit in fara gimnazii, teatre, stadioane. Dar cel mai mire! dintre toate proiectele sale de construcfi a rcconstrucfa Templului din Ierusalim, inceputi in prima parte a i 20 i.Hr. Purcezdnd la aceasti luctate, Irod gi-a dat toati sI nu rineasci orgoliul religios al iudeilor gi nici s[ rcc susceptibilitifl din partea lor. De altfel, obiectiwl rucfiei templului a fost incercarea de impicare a eweilor cu : lor idumeu gi nu o intenfie de a-l preamf,ri pe Dumnezeu. in sens, construclia s-a deslEgurat de o aga manieri incdt cultul de lcrnplu n-a incetat nici micar o singuri zi, iar construcfia edificiului iu-zis a templului gi a altarului de jertfd s-a sf,v6rgit de m0ini tfitc. Irod dispunAnd sd fie calificaf in acest scop, in diferitele | ('l t'r. prof. dr. V. Mihoc, Notile de curs (Citate), f.p i lllclionar biblic, p 612 344 Stelian T, i Noului Testament mesem necesare, peste 1000 de preoti. Constructia templului dweze aproximativ 8 decenii. Lucrarea se va incheia abia in lcroare, astfel cf, ris ca cel al unui in istoria poporului iudeu, numele s[u a d,me! d.Hr., adici la numai cAliva ani inainte de distrugerea sa totali in 70 d Hr.Qn.2,20).e13 Totugi, nimic din ceea ce a intreprins Irod, nici chiar generoase pentru templu nu l-au putut face indrigit de iudei. Originea sa edomiti nu a fost uitatf, niciodat6. Deqi a fost prin religia sa gi a reconstruit templul Dumnezeului lui I Ierusalim, faptul acesta nu I-a impiedicat s[ ridice in alte plrli pentnr zeitili pigdne Ydrutd din afart, situafa Palestinei plrea indoiald, a fi prosperi. Pacea gi linigea la frontiere fusese asi numai cf, in interiorul lirii impozitele apd.sau greu pe popor, i mai mare parte a aurului lua calea str5initalii; aristocrafa i fidelf, dinastiei hasmoneene, fusese decimatd din chiar primii crudului idumeu; Sanhedrinul nu mai avea nici un drept sd se afacerile publice; iar mai presus de toate exterminarea hasmoneilor cerea rf,zbunare din pafiea poporului. Pdna gi marea preolie, care inainte trecuse neam in chip in neam, de la strimoqi la urmagii lor imediali, se sfhrgise. Flaviu istorisegte faptul ci dupf, ce a primit dregitoria de rege romani, Irod n-a mai rdnduit arhierei din vechea seminfle, incredinfat aceastf, cinste unor oameni necunosculi. Cdnd e a$ezarea arhiereului tot aga a fEcut gi fiul lui Irod Arhelau, iar t6rziu au continuat aceastf, practicd,romanii.era Irod practica un 'lt er4 tiran singeros qi chinuit de bdnuieli.e" cruzimsa lrcd se oglindegte cum nu se poate mai bine in numeroasele fii pe care le-a ordonat in propria sa familie. in anul 29 i.Hr. si fie condamnati gi executat5, acazata de complot impotriva i sale, sof,a sa Mariamne, singura din cele l0 sofii succesive pe lrod pare si o fi iubit cu adevdrat. in anul urmitor 30 LFk. avea nihfi aceeaqi soarti mama Mariamnei, Alexandra.,,u Cei doi fii ai tlc la Mariamne, Alexandru gi Artisobul, crescu,ti la Rom4 erau inapi a fi mogenitorii tronului tatilui lor. Descendenta lor din onei (prin mama lor) fEcea si fie acceptata de poporul evreu. tiir or privilegiatd, insd a stdmit invidia frafilor vitregi, in special a Antipater, fiul cel mai mare a lui Irod, care reugegte sd strecoare illa de complot in inima tatilui 1or. in cele din urmf,, in anul 7 ci sunt gisili vinovaf de complot impotriva regelui gi astfel sunt ttafi prin grangulare la Sebaste. Antipater nu a profitat de pe nrortii lor, pentru ci trei ani mai tdrzi,:, cade gi el victimi iciunii lur Irod, tatf,l s5u, gi este executat in anul 4 i.Hr., cu numai inaintea morfii lur Irod.e17 l)atru alli fii ai lui Irod au fost ucigi gi ei din porunca tati"lui lor. l, dupa informafile pe care ni le-a transmis Macrobius, Octavian stus ar fi exclamat la un moment dat "Melius est Herodis um esse Eram filium" (E mai bine si fii porcul lui Irod, decit fiul ', lhcand aluzie Ia faptul c5, respect6nd cel pufin acest precept al f Arnenunte in legiturE cu construcfia, dimensiwrilg materiatul folosit, templului lui Irod etc. a se vedea: Dic{ionar biblic, p.1264, Dd, Lohse, p.20. i\. Robert gi A Feuillet, op.cit., p86 de gi Pr. prof. dr. Grigorie T. Marcu, aparifie...,p255. Cf Iosif FIzvtu,, Antichitdli iudaice, XX,247,279, dupE Eusebiu.., op.cit., cd I, 6,9-10, p.47. Tot Iosif Flaviu istorisegte qi faptul kod a mers cu ceea ce privea arhieria pdn6 acolo cd a pus sub cheie, cu sigiliul sdu odEjdiile sfinte ale arhiereului gi n-a mai ingAduit altor mari preoli si le mai ,t'l lhtirttr, lrrsil'Flaviu, Antichitdfi, XVII, 187, REzboiul. .,I, 665, dupE Eusebiu, op.cit., 8,1-5, p.54. [Hllttr l, Iblosi. Dupd el Arhelau qi apoi romanii au procedat la fel. (Ibiden). 't l)r'. Vasile Gheorghiu, lr\ Evanghelia dupd Nlatei cu comentar., Cernduli 1925, 346 Stelian T' Iudaismul Epocii Noului Testamenl i{? Bibliei, tiranul iudeilor nu consuma carne de porc. La propria sa familie se mai pot adiuga gi cele ale doi succesivi ai surorii sale Salomeea.ele Ultimii ani ai lui Irod au fost teribili. Flrf, incetare, el noi torturi pentru victimele sale. in cele din urmi este lovit de teribili, probabil un cancer al inestinului. Puroi 5i viermi se din tot trupul lui.e2o A poruncit sf, fie dus la biile de la Calli est de Marea Moart4 dar la prima baie a leginat. Turba! fanloma victimelor sale, suferinla se amplificaflrilurme de in preajma morlii sale, poruncise sf, fie adunali in din Ierihon aproximativ 500 de fruntagi iudei, dispunind ca moartea sa tof, aceqtia si fie uci5i, astfel incdt iudeii sI motiv sf, se bucure de disparifa tiranului 1or.e2' Salomee4 sora, fost insi destul de inleleapta sf, nu execute aceastl poruncf, ele lrod moare intre 27 martie qi 11 aprilie a anului 4 I,Hr, le gi a fost ingropat in fortireala pe care el insugi o construisg l0 de Bethleem numiti Herodiumez3, in convingerea unanim[ a torilor celor sfinte $i a tutwor ghicitorilor, cf, Irod "a pldtit cu o de pedeapsd relele comise,"eza tn Evanghelia dupi Matei (cap.Z) kod ne este prezentat ca I care urmerea pe Pruncul Iisus qi cate a poruncit uciderea :ilor din Betleem qi imprejurimi in speranla cI printre ace$ia s-iu pi Pruncul mesianic, fiindu-i salvat astfel tronul. - Fiii qi urmagii lui lrod cel Mare Irod gi-a irnparfit prin testament regatul la cei trei fii ai sii: gi Samaria lui Arhelau (Mt.2,22); Galileea $i Pereea lui , iar teritoriile din Nord-Est lui Fitip (Lc.3,1) impirfrea ivi a fost ratiflcattde Octavian Augustus."t Cf A Robert qi ,{ Feuillet, op.cit.,p 88. "o Iata cum descria Iosif Flaviu teribila boalE a lui kod: "Intesfinele lui erau rdni, indeosebi stomacul ii provoca durei cumplite, un lichid albicios tl Jdrd incetare din picioare... mai tdrziu boala i-a cuprins tntreg manifestdndu-se fu diferite chipuri. Accesele de figui nil erau prea mai, avea o mdncdime insuportabild pe tot cotpul... ca sd poatd respim trebula ridice mereu tn pieioare Si rdspdndea un miros rdu cu totul de a) - Arhelau (sau "Irod Etnarhul", pe monedele sale). Acesta a in Iudeea "in locul tatSlui s5u Irod" (Mt,2,22) din anul 4t'.Hr., rd in anul 6 i.Hr. in Evanghelia dupi Matei este amintit ca cel de cdruia familia smnte, h intoarcerea din Egrpt, nu se a$eazf, in , ci pleaci in nordul !f,rii sfinte, stabilindu-se la Nazaret: "Dar cd Arhelau domneSte peste ludeea tn locul tatdlui sdu, s-a sd meargd intr-acolo Ei, ludnd poruncd fn vis, s-a dus tn pdrlile pincina respiraliei sale apdsdtoare. Mddularele erau zgttduite de inspdimintdtoare..." (C[. Antichitfii iudaice, XYIL 168-170 qi itdaic,I,657 462, dlpir Eusebiu, cartea I,7,6-7, 9, p 52-53). e2r Localtiate pe coasta rds[ritean6 a ltflarii Rogii. Arndnunte in legdturd cu i acestei localitdp, vezi M. Abel, Geographie de la Palestine, Pais 7932, p.467 e22 Iosif Flaviu istorisegte gi aceasti nebund ponrncd a muribundului disperat '1 a cheamt pe sora hi Salomeea Si pe solul ei Alexa Si le'a zis: "Stiu cd sdrbdtori bucuroSi moartea mea, dar tot a$a s-ar putea sdfiu Si regretal de sd am o inmormdntare pompoasd dacd vreli sd asculta1i de poruncile aceSti oameni intemnilali aici sd-i omordli indatd ce voi mui eu, cu artnatd. in chipul acesta intreaga ludee Si fiecare casd va pldnge dupd Itrttrclacdnuvavrea..."(R[zboiuliudaic,],664-665,dupaEusebiu,op'cit',cartea r('l I I, ll.1 3, p 53) A. Robert gi t' I I os if Flaviu, I Yrti Diclionar biblic,p.614 A' Robert 9i A Feuillet, 1p.cit',p.88. Rizb oinl iudaic. l, 657 -662, dup[ Ei Eusebiu, op. cit., p.53. A. Feuillet, op.cit',p'88' J48 Stelian Iudaismul Epocii Noului Testament t{9 Gqlileii. $i a venit Si a locttit in oraqul Nazaret..., (l\[t.2,ZZArhelau a fost flul cel mai mare de la solia Malthace a awt cea Ei rea reputafie dintre toli Iiii lui Irod.e27 El ofenseazi religioasi a eweilor cdsitorindu-se cu Glaphyra, viduva fratelui vitreg Alexandru. Continua insi planul de constuire qi conso regatului inceput de tatal sdu, dar domnia sa represivf, a insuportabil[. CurAnd dupf, moartea tatalui s5u, Arhelau sdnge o tulburare care a agitat Ierusalimul. De aceea, c6nd noul pe larmul lacului Ghenizaret in anul 22 d.Hr., numit! iada in cinstea imp[ratului de atunci de la Roma, Tiberiu. Irod Antipa s-a cas[torit cu fiica regelui Aretas al lV-lea aI ilor, pe care insf, o repudiaz[ cur0nd pentru a se cisitori cu fosta sofe a fratelui s5u Filip. Aceasti legdturl incestuoasi f,loan Botez6torul o va cornbate cu vehemenfii gi curaj (M1.14,3 urm. loc.paralele), pldtind scandaloasf, insi scump atitudinea sa a lui Irod gi a fafi de aceasti Irodiadei, sfhrgind cu plecat Ia Roma pentru a obline recunoagterea titlului, o anstocraliei din Iudeea qi Samaria a incercat si se opun[ i sale, plecdnd la Roma gi avertizdndu-l pe Augustus de izbucnirea revolte generale in cantl recunoagterii lui Arhelau ca rege. (Lc.19,1 Augustus, degi a aprobat testamentul lui Irod, il Arhelau, il deposedeazd. de toate bunurile gi il exileazi in Vienne in anul 6 i.Hr. Iudcea este atagati provinciei romane a iar conducerea gi administrarea ei fu incredintati de Roma procuralor.e28 - Irod Antipa in Evanghelii este cunoscut sub numele de "Irod t (Lc 3,19 urm.), adic5. stipdn peste o pf,trime dintr-un regat. El a fiul mai tdndr al1ui Irod cel Mare, care potrivit testarnentului sdu mogtenegte Galileea gi Pereea, domnind din anul a i.Hr. pOnA, anul 39 d.Hr.e2' Irod Antipa a fost cel mai capabil dintre flii lui fiind la fel ca gi tatil siu un mare constructor. El construiege o e26 Iosif llaviu consemneazil in lucrarea sa "Antichitdli iudaice" 17,1,3 faptul Arhelau era un domn "tot atat de despotic Si cnd ca Si pdintele sdll" (dup4 Vasile Gheorghia, Ettanghelia dupd Matei, p. 138). ifarea gi in cele din urmi cu moartea. (Mc.6,14-28). Ca nte din viala sE Sf.Evanghelii mai consemneaz6 9i faptul nirii sale cu Iisus cdnd i-a fost trimis acestuia de Pilat ca s5 fle . (Lc.23,7 urm.), precum gi o caracterizarcpe care i-o face Iisus o alti ocazie, numindu-l "vulpe": "...unii dinfarisei i-au zis: IeSi Si -le rle aici, cd lrod vrea sd te ucidd. $i El le-a zis: Mergdnd, spuneli ii acesteia' Iatd, alung demoni..." (Lc.l3,3l-32). Divorful de fiica regelui Aretas al IV-lea al Nabateenilor ii va in cele din urml duqmdnia fostului siu socru qi cAf,va ani mai u in anul 36 d.Hr., profili de o ocazie gi porne$e rf,zboi impotriva i Antipa. Forlele lui Antipa suferi o grea infrdngere, mu{i iderAnd infrdngerea ca o pedeapsf, venit[ de la Dumnezeu pentru e3o lui Ioan BotezStorul. in anul 39 d.Hr. Irod Antip4 angajat tntr-o refea de intrigi la nnul Irodiadei, care nu vedea cu ochi buni favorurile primite de pa, nepot al lui Irod cel Mare, fiul lui Aristobul, va pleca la Roma ru a obfne titlul de rege. Agripa, nepotul sf,u, reuSe$e insi si ineze eforfurile lui Antrpa, astfel incAt demersul sf,u n-a alut ca Itat decdt exilul sf,u in sudul Galiei, la Lugdunum gi pierderea llcgii sale averi.e31 e27 A.. Rofrert, op.cit., p.88 '- lbtdem. '' lbtdem t'" lllciionur biblic, p.614 ('l A Robert qiA- Feuillet, op.cit,,p88. Stelidn - Irod Filip 7', Ca al treilea beneficiar al testamentului lui Irod, Filip stipdnire districtele din nordul Pereei, precum Bataneea, lturee4 Trahonilis gi Auranitis. Domnegte intre anii 4 i.FIr. gi 34 dar ca gi Antipa, nu primege de la Roma decat titlul de tdrarh.esz Filip a ar,ut o domnie pagnici gi mogenind gi el de la tatdl s6u gustul pentru marile constructii, reconstruie$e la poalele Hermon arfiica cetate Paneas, cireia ii d[ numele de Cezareea' Filip). precum qi tsetsaida, de la virsarea Iordanului in Marea cireia, in cinstea fiicei lui Augustus, i-a dat numele de BetsaidaIrod Filip s-a cdsitorit cu nepoata sa, Salomeea, fiica dar de la care nu are copii. La moartea sa (34 d.Hr ) tetrarhia lui a anexati provinciei romane a Siriei, iar dupi 3 ani (37 d.Hr.) Cali va face cadou prietenului siu Irod Agripa Le33 Dar intrucdt doi dintre nepolii lui Irod cel Mare sunt i evenimente ale Bisericii primare pe care Noul consernneazi, se impune a fi aminti,ti, pe scurt, 9i acegtia. - Irod Agripa I - El a fost fiul lui Aristobul 9u nepotul lui cel Mare. Dupi executarea tatSlui siu in anul 7 i.Hr., el a fost la Roma, in relalii desflrl de apropiate cu familia regald. tn d.Hr. intra in dizgralia lui Tiberiu care il aruncf, in inchisoare. Caligula a devenit ?rnpf,rat in anul 37 d.Hr., acesta il Agripa I d6ndu-i teritoriul fostei tetrarhii a lui Filip 9i Lisanias, Ia a addtgat gi Abilene, o regiune situat[ intre Damasc gi Antili urma exilf,rii lui Irod Antipa in anul 39 d.Hr., Agripa I pri stdpdnire gi Galileea qi Pereea, aflate e11 4l d.Hr., cdnd Caligula a fost asasinat, Irod Agripa I se afla la Roma, Unde a jucat un rol destul de insemnat ?n numirea ca imp[rat a lui iu. Ca recompensf, acesta ii d[ titlul de rege, punAnd totodat[ sub lui gi teritoriul administral p6ni atunci de procuratori, adic6 Iudeea qi Samaria. Se reconstituia astfel, sub stf,pdnirea lui ipa I, fostul regat al lui Irod cel Maree3-'. Scurta domnie a lui ipa I a fost pagnici gi prosperi. Degi el insugi era un sceptic, ripa I s-a straduit si respecte scrupulele religioase ale iudeilor, care aaceptat, privindu-l ca pe un urma$ al hasmoneilor prin bunica sa iarnne, acorddnd gi sprrjin mare fariseilor. Tot pentru a se face pl5cut iudeilor, Agripa I dezllnfuie impotriva tinerei Biserici din Ierusalim, ucigdndu-l pe lacob,e36 fratele lui Ioan gi incercdnd sf,J ucidi gi pe Sf.Ap.petru, care e sclpat insf, in chip miraculos de Dumnezeu: ,,in vremea , regele lrod Agripa a pus mdna pe unii din Bisericd, ca sd-i $i a ucis cu sabia pe lacob, fratele lui loan. $i vdzdnd cd este placul iudeilor, a mai luat Si pe Petru... pe care prinzdnduJ l-a in temnifd..." (cf F.Ap.I2,I-23) Irod Agripa I a inceput si fortifice Ierusalimul, dar cel de-al ilca zid pe ca"re il proiectase nu ajunge s5-l termine, deoarece moare lhitlent l)e spre moartea lui Iacov conscmneazE gi clernent Alexandrinul o pilduitoare in regatul celui dint6i.e3a in tHloriozre, pe care va h luat-o din tradilia inaintaqilor El spune cE cel care l-a p6r6t rlr lic iudecat a r6.mas miqcat vdz6ndu-i curajul, incdt a declarat c6 gi el esie cregtin. ",.lndndoi - spune Clement - au fost duSi la locul de osdndd, insd inainte de a rllrtnge acolo, pdnlhtl l-a rugat pe tracoy sd-l ierte. Iacoy s-a rdzgdndit pufin, apoi I rt zis' "Pace fie!" Si l-a sdt"utat. Dupd aceea amdndorura n't,laSi lhident. ntt e3a li s-q tdiat capul in timp" (CliHypotipozele, V[, fragm.74, dupd Dusebiu de Cezareea, lbidrrr. Vezi amdnunte in acest sets, Diclionar bibkc.p.674 qi Eusebiu, op.cif', II-a, 4,1 qi nota 33, p 70 rtlt c'i1,, c'artea a II-a, 9,1-3, p.75). Istorisirea cuprinde o mostrE de pietate populard, rt,tl cstc cE Iacob a sfdrgit "find aruncat de pe acoperisul templului Si apoi bdtut ilr rtnarte, cn un ciomag de lemn" (Cf. Eusebeiu,.., op.cit, cartea aIl-a,23,3, lr'Jl) 352 Stelian Tt subit la Cezareea, in anul 44 d.Hr., atins de o boali ca qi bunicului s[u. in aceastf, moarte Biserica primarl din Ier vdzut pedeapsa lui Dumnezou revdrsati peste el datoitA ll sb-l asculte pe Sf.Ap. Pavel, care urma a fi trimis la Roma spre judecat de tribunalul Cezarului (F.Ap.25,13 -26,32\. Cu aceastii dezlintuite impotriva Apostolilor Domnului',...ti Iudeea la Cezareea, a rdmas acolo... $i tntr-o zi rdndui lmbrdcdndu-se tn veSminte regesti Si Sezdnd la tribund, vorbed ei; iar poporul striga: Acesta este glas dumnezeiesc, nu tndatd ingerul Domnului l-a lovit, pentru cd nu a dat s Dumnezeu. $i mdncdndu-l viermii a murif,. (F.Ap.20,19 ,Zl-23). in urma lui au rimas un fiu Agripa II gi doui fiice: Br (niscuti in anul 28 i.Hr.), menfonati in F.Ap.25,13 qi urm gi (niscutlin anul 38 d.FIr,), care a devenit ateia sofe a p Felix (Cf, F.Ap .24,24).e38 ic, ascult6ndu-l pe Ap.Pavel, regele a fost foarte aproape de a se ina "Agrippct a zis cdtre Povel: Cu puyin de nu rnd tnclupleci sd ,/itc Si eu creStin" (F.Ap 26,28) La izbucnirea marii revolte iudaice impotriva Romei la anul 66 Fl Agrippa II, care a incercat in prealabil cu el gi dinastia irodianf, sf, o previni, rf,mdne fidel ilor. Moare f1r5" urmaqi in iurul anilor 92-93 d,.Hr., disp6r0nd - Agrippa II - Pe numele siu adevirat Marcus Iulius a fost fiul lui Irod Agnpa I gi s-a niiscut in anul 27 d,.Hr. considerat prea tAnir pentru a deveni succesor al tat5lui sdu, titlul de rege abia mai t6rzl, de la Claudiu, dimpreund cu din nordul gi nord-estul Palestinei, mdrite de Nero in anul 5G Agripa II schimbi numele capitalei sale din Cezareea lui Neronias, ca un compliment adus impf,ratului Nero. Din anul 48 in anul 66 d.I{r. a ayut gi prerogativa de a numi direct pe mai preoti ai evreilor, in calitatea sa gi de inspector al templului. in d.Hr., afldndu-se, ?mpreund cu solia sa Berenice,la Cezareea, IIe3e e37 O descriere a modii sale, fEcutd dup6 Iosif Flaviu, vezi in,La Bible,, TOB, o "Il entro au thddtre a l'aurore, yetu d,une robe argent et d'un lissu admirable...Alors il fut pis de maux d,intestins et p2647, notd, jours plus tard." (Cf. Antichitdli iudaice,XX, 343-351). e38 Ct. Diclionar biblic, p.614. Cf .'La Bible", ToB, p.2681 nota r, etn n* Ibid"*. Stelian Tofand Iudaismul Epocii Noului Testament 355 Hartaimplr[liei lui Irod - Diclionar biblic p. 612, Harta Familiei lui Irod 1 . Diclionar p. 613 2 ti I I I €. q Stelian T, Iudaismul Noului Testament de un 351 o gamizoarrt compus[ dintr-o cohortf, comandatf, b) tribun a Procuratorii romani i detagamente ocupau vechile fortdrefe irodiene.ea3 - Regimul procuratorial Dupi depunerea lui Arhelau in anul 6 al erei cregine, peste care domnise, Idumeea, Iudeea gi Samari4 a fost provrncrei romane a Siriei qi pus sub administratia unui imperialeal, moment care coincide, agadar cu instaurarea procuratorial in lara Sfhnti,.eo2 Aceastl administrafie p a mentinut pina in anul 66 d.Hr. c0nd a izbucnit marea iudaicf,, cu o scurtd intrerupere intre anii 4l-44 d.Ih., in domniei lui Irod Agrippa I. Procuratorul roman avea regedinla oficiali la Cezareea, elenistic fondat de Irod, insf, la sirbitorile mai importante ale \/enea la Ierusalim, insotit de o escortd puternici, pentru a Exerciliul justi,tiei era lisat in sarcina Sinedriului gi tribunalelor care se pronunlau in conformitate cu dreptul iudaic. Daci i Sinedriul se pronunla pentru condamnarea la ffLoarte, sentinfa executorie numai dac6 eraratiftcafii de reprezentantul Romei, rul care dispunea de 'Jus gladii" (Cf.In.18,31) in ceea ce priveqte str6ngerea taxelor 9i impozitelor (tributum gi tributum capitis) pentru trezoreria imperiald, acliunea era init[ de func]ionari romard, dintre care mu{i apar,tineau ilor. intre ace$tia se numf,rau qi a;a-zi5ii vamegi, Evangheliile ind cu numele cel pufln doi dintre ace$i4 9i anume, Levi-Matei 5,27) gi Zaheu, mai marele vameqilor din lerihon (Lc.19,1-2)' acegtia erau dotestafl de iudei, in care vedeau intruchipafl ii ocupantului toman, degi ace$ia nu erau totuqi scut$ de llumirile ce veneau din "exactitatea 5i corectitudinea" direct evenimentele, tar in caz de tulburiri si poati interveni La Ierusalim se instala, de obicei, fle in vechiul palat regal, fortareala Antonia, din imediata apropiere a Templului. P roman avea, agadar, la dispozifia sa trupe, iar puterile sale qi dreptul de a numi direct qi a destitui pe marii preof. in majore ale provinciei el se adresa totuEi legatului imperial al Si practicd, autonomia sa era aproape deplina. Grosul procuratorului roman se gd"seau in Cezareea. la lerusalim ,(Cf.Lc.3.l2-13) Referitor la of,rcierea cultului de la Templu sau la practicile publice, Roma cu toate ca se putea opune, n-a modificat Credinfa iudaicf,, ca gi manifestirile de pietate erau scnrpulos putea $i cum iudeii nu tolerau nici o imagine sau chip care o ofensi la adresa sentimentului 1or monoteist, procuratorul decisese chiar ca trupele sale sd nu iasd niciodatd in orag stindardele lor; la fel monezile de aram6, bitute in far6, nu nici o efigie.'aa Totuqi nu pufine au fost 9i cazurile in care iudeii ear Testament titlul de procurator apare sub denumirea de (F Ap.24,10; 26,30 sau praeses, in latin6 Iosif Flaviu foloseqte in scrierilo termenul de fnriplos FeuilleJ, op.cit.. p.89). tn Noul lhl,lrm. - praefectus gi tnupel,rirp - curator. (Cf. A. Robert Itr uocst sens a existat totugi o exceplie in ceea ce prive$e neamestecul lupruzenlantului Romei, in afacerile religioase: el putea destitui dup6 bunul plac rllrr litulatura cle mare preot, aga cum au fEcut-o de 8 ori cei din dinastia irodim6, Itrlrluiii 6 i.tIr. gi 41 d.llr., sau de 4 ori procuratod Valerius Gratus inte anii l5Jtr '4' Cf. A R.obert gi A t-euillet, op cit.,p 89 tl,ltr (Vezi A. Robert giA. Feuillet, op.cit.,p.90). 358 Stelian Tr Iudaismul Epocii Noului Testament 3"59 s-au plAns, mai mult sau mai putin, direct sau indirec! nodreptitile gi jigrurile sentimentelor nationale provoc procuratori. - Primii procuratori Despre primii procuratori se cunosc foarte puf,ne date. acegti primi procuratori se numf,rf,: Coponius (6-9 d.Hr.) - a fost trimis in Iudeea ca acelagi timp ?n care Quirinius devenea Legat al Siriei, pentru a oar6. Aceata se intdrnpla in amul 6 d.Hr., a doua zi dtrpd destitui Arhelau.ea5 Acum Quirinius primege ordin s6 purceadd recensimdnt in provincia care i-a fost oferitf, spre guveflure. misur[, normali din punct de vedere roman, aplicati Iudeii in d.Hr., a stdrnit revolta lui Iuda Galileanul (Ap.5,37), care sprijinul zelotilor, fusese repede inlbuqiti in sdnge de procuratorului Coponius.eau Lui Coponius ii urmeazi M Ambibulus (9-12 d Hr.), gi care a av:ut ca succesor pe Annius (12-1s d Hr ) Acestuia ii urmeazi Valerius Gratus (15-26 d.Hr.), procurator de cStre Tiberiu. Gratus destituie 3 mari arhierei din pe parcursul primilor sii 3 ani de guvernare. in anul 18 desemneazS. ca mare preot sau arhiereu pe Joseph Caiafa, fbstului arhiereu Anna, demis tot de Valerius Gratus (Lc. 3,2 18,13) Caiafava rim6ne in functie pdnl in anul36 d.Ht.eal ii urmeazl Pontius Pilatea8, care a guvenrat tn timp de 10 ani, intre 26 gi 36 d.F{r. Ca procurator, el a definut rolul in provincie. fiind geful aimatei de ocupafle, care staliona ln rcca, un detaqament functionind ca qi gamizoanf, in Ierusalim in cetafuia Antonia. Pilat e cunoscut din relatirile ligtilor qt ocazia procesului lur [isus (Mt.27, Mc"15, Lc.23; llt- 19), qi din informaliile lui Iosif Flaviueae gi ale lui Filon.eso Abia in Palestrna, noul magistrat iriti qi rdnege intentionat religioase gi nationale ale locuitorilor Ierusalimului, rfind ca trupele sale si intre in ora$ cu steagurile imperiale.e5r A zi un numf,r considerabil de iudei pleaci la Cezareea unde timp 5 zile qi .5 nopfi protesteaza in fala palatului irnperial. Pilat nu dar urmAnd un ordin a lui Tiberiu dispune ca steagurile si se totugi din Ierusalim la Cezareea. Pulin mai tdrziu, Pilat d[ ca pe zidurile palatului lui Irod de la Ierusalim si fie suspendate panouri cu numele impiratului, iritAndu-i din nou pe ewei.'52 Dar Lui Caiafa Itt lcgltur[ cu numele sEu adevdrat qi cu semnihca]ia includerii cuvintelor "a pf,lirnit sub Pon{iu Pilat" in Crezul creqtin, vezi S. Liberty, The Impofiance of Puilius Pilate in Creed and Gospel.rt JTS 45-1944, p 38-56. Aillifiitdli iudaice, XVIII, 32-33, dupd Eusebiu, op.cit., cartea I, 9,2, p.54, vezi qi ;tt',1trof.dr. Grigore T. Marcu, Trei pofirete neotestamentare: Iuda Iscaioteonul, l'tlut din Pont Si Claudia Procula, in rev "M.A. nr.34, 1958, p.195-199. in termeni foarte duri: "Pilat - spune el - era crud pin inimii sale, nu ierta nimic Si nici nu putea fi induplecat de Itlmttni. in fimpul gut;erndii sale, Iudeea n-a cdstigat nimic decdt cotpulie, irtrtrttind pretutindeni, orgoliul, aroganla Si insolenla. 'fara era destinatd jafului, tltinfitilor Si tnSeldciunilor de tot felul. Se trimiteau oameni la moafte /drd o ituhrcald prealabild. Ferocitatea tiranului n-a fost imbldnziti niciodatd" (Cf. ttl tyatio ad Caium",it "Les Oeuvre.s de Philon...y, vol.38, Paris 1972, $tpd A. llolrrrrt gi A. Feuillet, op.cit., p 97). llilrrrr il descrie pe Pilat ttttlrtrd Si tn duritotea ea5 lbidem,p.97 Irrlrrrrnalia o d[ Iosif Flaviu, Antichitdli iudaice, 18,5-5, dup5 Eusebiu, op.cif., sulca ir II-a,6.4,p.73 Vczi rLnrhnunte 'ou lbidn* iri acest sens P.I- N{aier, The Episode of the Golden Roman Shilds noi lbid"* tt ltru.salam, in HTR 62,1969, p.109 unn. r 360 Stelian Iudaismul Epocii Noului Testanenl 16t indignarea populari atinge culmile atunci cdnd Pilat construiasci un apeduct pentru mai buna aprovizionare cu Ierusalimului, achizilroneazi suma necesari construcfiei din sacrd, a Templuluie5', Pilat fiind cel care definea controlul Templului gi visteriei sale. P0nf, qi veqmintele noului pf,strate de el qi ii erau eliberate aceshria numai pentru procuratorul venea la Ierusalim, aducdnd atunci trupe supli el, care patrulau permanent prin cetate. Izbucnegte acum o manifestalie in cursul cireia igi pierd viala foarte mu[i di fiind ucigi de trupe deglizate, scoase pe strizi din porunca lui Latoate acestea se mai adaugf, gi masacrarea unor pelerini Templul din Ierusalim, de cdtre soldafii procuratorului in anul (Cf.Lc. 13,l-2).ess Asfel de ac,tiuni, cflt gi atitudinea gi politica sa di fafl de iudei, l-au fbcut in fafa acestora extrem de nepopular, n-a putut fi inlocuit ugor, intrucdt polilica lui Tiberiu era de a in funcfie inaltele ofrcialitifi cAt mai mult posibil. Pilat iqi pierde totugi rangul imperial in anul 36 d.FIr., motive aotzatoate porunceste masacrarea unor samariteni muntele Garizim de un pseudo-Mesia"6 pentm ale arhtavasele ascunse acolo de Moise. in ciuda falsitSlii acestei afrma17les1, c me de samariteni inarmali se prezintf, ln munt€, pllrt fl rjoari, captureazil pe instigatorii lor gi ucide un numlr mrn da iteni. o mare delegalie de samariteni se infdfigeazl, dupl rmG ru, inaintea "t e54 Apu urma s5 fre adusd prin acest apeduct de la o distantd de 300 de Eus ebiu..., op. Cl-. cit., cartra a l[-a, 6,6, p.7 3). Iosif f,'lavir, op.cit.,78.60, dupa Dicfionar, p-1025 e55 Un- exegeli cred cE dugm,Snia pe care i-o purta kod lui PiaI (Lc.23,12 catzatd de faptul uciderii in acest nur^sacru gi a cdtorva supuqi ai lui Dicfionar, p1025). e56 Yezi am5nunte, DicSionar bibkc, p.1025 9i documentata lucrare despre activitatea lui Pilat P.L Maier, Pontius Pilatg 1968. Moise nu a trecut niciodatd dincolo de Iordan. Unii considerd cd in texte eroare de text, apdrAnd Moyseos in loc de Oseos. Iosif Flaviu menfi tradrfre samariteand conform[ cdreiarJzzt, marele preot (I Cron.6,6) ar fi chivotul qi alte vase prelioase in muntele Crarizim. (Cf Iosif Flavit, op.cit,, 89, dupE Dicfionar..., p.1025). :natorului Siriei, vitellius, cerind pedepsirea gi inl[tura,roa dlil ie a lui Pilat. Vitellius il demite pe pilat qi-l trimite la Roma pentru a.tl ilica fapta in fala impiratului riberiu. Dar pe c6nd se afla in drum I l(oma, Tiberiu moare (37 d.Hr.), ?nsi in procesul care totugi are gi despre al carui renitatnu se gtie nimic, caligula il condamnd pe ih arul 3l d.LJr..la exil sau la sinucidere. e5s concluzia datelor Noului restament referitoare la pilat gi la persoanei sale este ci era un om slab, gala sd-gi incalce ipiile pentru avantaje personale gi al carui consimlamAnt la la moarte a M6ntuitorului Iisus Hristos s-a datorat nu de mult dorintei de a face pe placul autoritrlilor iudaice, c6t de de a nu-l supf,ra pe Tiberiu in cazul in care, intr-o tulburare din cineva se fbcea pe sine impdrat. (Cf In.19,12-16). Acest lucru cvident din batjocwa pe care a adus-o la adresa iudeilor prin olc de pe inscripfia Crucii lui Iisus Hristos, cel Ristignit le,te-22). Dcspre succesorii lui Pilat, Marcellus (36-37 d.Hr.) qi (37-41 d.Hr.), in afara numelui lor nu se cunoagte nimic referitor laia[a gi activitatea 1or. Nu se gie exact nici dacd nu vt acestea sunt numele unuia gi aceluiagi procurator. iln anul 39 iudeii din Iaurnia distrug un altar ?nalfat in acel oraE in cinstea Caligula. Furios, simtindu-se extrem de jignit, impdratul a it ca statuia sI fie aqezatd. in chiar templul din Ierusalim. Siriei, Publius Petronius (39-42 d.Hr.) fiind rugat stdruitor de in legdturd cu ultimele evenimente din viala lui pilat gi chiar cu enigma lfttlitt[oi procesului vezi E.M smallwood, The Date of the Dismissal of pontius ,lrom Judeea, JJS 5, 1 954, p 12 urm Totugi nici Iosif Flaviu gi nici Eusebiu {c t',:zareea nu ne dau amdnurte despre felul gi locul unde a sfhrgit pilat forrflrrrurtc e57 'l lluscbiu, op.cit., cartea II, nota 53, p.7 a) Stelian Iudaismul Epocii Noului Testament T, l(r I iudei, incearci si obfin[ schimbarea acestei hotar0ri demento, timp Caligula a fost asasinat (41 d.Ift.)e5e, iar noul impSrat, suprimi administralia procuratorialtr, dend britoriul procurator al ludeii, prietenului sdu Irod Agnppa L, dar in d.FIr., c0nd Irod Agrippa I moare, Claudiu reinfiinleazA procuratoriald in Iudeea, adlugdnd fostului ei teritoriu gi aflate odinioari sub st[pdnirea lui Filip, fiul lui Irod cel aceastd perioadd, situafla politicd gi sociali a inceput inrf,ut6leasci din ce in ce mai mult datoriti activitif,i zelofilor, extremi st ultranali onalist. cu iudeii pornili spre oragul sfhnt qi c6nd sunt masacrati foarto qi sa de citre legatul Siriei, [i dintre ei, fapt care a dus la depunerea Calnul se instaleazi deplin, graFe ratus (50-60 d Hr venliei care reuSiserl in anul 50 d.FIr. s[ se rege de Chalcis (lntre Liban 9i Anteliban) 9i administrator- lui Agrippa II, ). - Ultimii procuratori procuratoriali qi pdn[ in anul 66 d.Hr., care coincide cu i tragediei iudaice sub romani, se succed 7 procuratori tn Judeea. procurator dupi reorganizarea acestei institufi este Cuspius (44-46 d Hr ) a cirui activitate va fi marcatti de multiple conflicte cu zelofii. Urmagul sdu Tiberius Alexandru (46-48 un iudeu aposta! nepot a1 filozofului Filon din Alexandria, a decapitare a partidului zelolilor prin r6stignirea fiilor lui Galileeanul, primul conducltor al acestui partid. Iacov qi Si timpul guvernarii sale, procuratorul Alexandru s-a confruntat situalia Eteaapopulaliei din Iudee4 generatd de foametea de cars Din anul 44 d.Hr. cAnd s-a reinfiintat Cumanus este inlocuit in anul 52 d.Hr. cu procuratorul iius Felix (52-60 d.Hr.), un favorit al imp[ralului Claudiu. prin lf,comie, infidelitate, lips6 de scrupule, cf,sltorit cu 3 i, dintre care ultima a fost Drusilla, sora lui Agrrppa II, Felix a cletestat gi urdt de supuqii sai. in timpul guvernirii sale un batran inchis , Ionatan, este asasinat in anul 54 d'Hr', iar Sf.Ap'Pave[ audiat' (B.Ap'23,24;24,1C)ezareea, avea si fie adus in fala sa 9i F.clix nu rezolvdcazul Sf.Ap.Pavel atAtdinlipsf, de interes, cat pi rL[ faptului ci agteapta mitt de la el. (Cf.F.Ap.24,26>' al Templului.e6l Agitatf, de false speranle mesianice, tensiunea politici 5i sociala ilrcetat sf, creascf, in larn Reacfla procuratorului a fost cum nu se mai durf, qi mai inoportuni, ceea ce a 9i dus la rechemarea sa la ln anul 59 d.Hr. gi inlocuit din funcfie de citre Nero'e62 Lui Felix i-a urrnat procuratorul Porcius Festus (60'62 d'Hr,), o nragistrat onest gi prudent, dar care moare in timpul guvern6rii.'6', dup6 ce acesta, rus este cel care l-a trimis pe Sf.Ap.Pavel la Roma, amintire cartpaFaptele Ap ostolilor I l,Z7 4 0.e60 Sub urmf,torul procurator Ventidius Cumanus (48-52 d. produc mai multe incidente: mai intfli la Ierusalim, soldalii in zeflemea pelerinajul celor venili la Ierusalim de Pagelui, ceea ce a constituit o grea ofensd adusi senti nalionaliste iudaice; apoi in Samaria, sprijinl pe samariteni, e5e gdsegte nevtnovat, dar respecti cererea ului de-a fi judecat la Roma. (F.Ap.25-26). Moartea lui Festus llsat insa, p6nd la venirea noului procurator, m6ni libera icului arhiereu Anna al Il-lea, care profitand de ocazia ivlta tz de calltatea sa de cetSlean roman, ceruse apel la tribunalul ,ui. Festus il a se rizbuna pe cre$ini, l-a ucis pe Sflacov, "fratele Arrrirnunle in legdturl cu acegti procuratori aminti{i dupl anul 44 . d.fu. vezi A. Amanunte despre asasinarea lui Caligula vezi P. Grimal, Civilizalia trad E.Cizek, Bucuregti 7973,I, p.572. e60 llrrhcrt ;i A. tr'euillet, op.cit., p.93 9t ('l A. Robert qii A Feuillet, op.cit.,p.93 'll,r,l,,n, Cf. Eusebiu ile Cezateea, op.cit. , cartea all-a, 8,7, p.74. 364 Stelian lt Iudaismul Epocii Noului Testament 365 i Domnului", primul episcop al Ierusalimului, prin lovire cu de altfel ne mrrlti alti crestini e6a Din acest punct de vedere situafia n-a incetat si se inrf,ut?t in Palestina. Noul procurator Albinius (62-64 d.Hr.), n-a intr, nimic insl spre a o remedia. Venal ca gi Felix, el a devenit ra1 instrument docil in mdinile aceluragi arhiereu Anna al Il-lea, p, SfAp.Pavel, adus in fala lui la Ierusalim gi lovit fiind flra mo aruncd un invectiv care il caracterizeazd deplin, numindu-l "; varuit" (F.Ap. 23,3 ).e6' Anarhia atinge punctul culminant sub ultimul proc Gessius Florus (64-66 d.Hr ). De la nord la sud, lara int destfuratd debusolarii totale, trSia ultimele zvdrcoliri ale exasp Zelolh intensificau cu fiecare zi ce trece4 acliunile lor crir impotriva Romei gi a tuturor strf,inilor; in oraqele de la m conflictele dintre iudei qi plgdni scf,paserd de sub control! Ierusalim, exaltalii qi fanaticii executau pe oricine, fbrf, o jur prealabild, care ar fi fost bf,nuit de tridare gi complicitate cu ocu strdin.e6T Procuratorii romani ai Iudeii Perioada 6 Procuratori Coponius Relafia cu Noul Testement d.Hr.- 9 d.Hr. I d.Hr.-12 d.FIr. Marcus Ambibulus l2 d.Hr.-I5 d.Hr. Annius Rufus Valerius Gratus Pontius Pilat Marcellus Marullus Procesul, R[stignirea gi Moartea lui Iisus fkistos lJ d.Hr.-26'd.Hr. 26 d.Hr.-36 d.Hr. 36 d.Hr.-37 d.Hr. 17 d.t{r.-41 d.Hr. 4l d.Hr.-44 d.Hr. 14 d.Hr.-46 d.Hr. 46 d.Hr.-48 d.Hr. Cuspius Fadus Procuratorul Flavius dep[;it de evenimente Si intuit misurile sale dure nu vor rimdne nepedepsite, el insugi i-a detel pe iudei sf, se revolte. Revolta izbucne$e in anul 66 d.Hr., dar insemna tnceputul dezastrului total pentru iudei, Tiberius Alexandru Ventidius Cumanus Judecarea Sf.Ap. Pavel 4lt d.Hr.-52 d.Hr. l2 d.Hr.-60 d.Hr. eua e65 Antonius tr'elix Porcius Testus (F.Ap.n-2a) Judecmea Sf.Ap. Pavel Vezi arnlnr.rnte L Munteanu, Viala S.finlilor Ap o stoli, Cluj, 1 945. 60 d.Hr.-62 d.Fk. 62 d,Hr.-64 d.Hr. (r4 A. Robert gi A. Feuillet, op.cit.,p.93 (F.4p.25-26) e66 Iatd cum descrie aceastz situa{ie a evreilor, Iosif Flaviu: "in toate oraqele ltl erau urmdili Si ucisi Jdrd mild, de cd*e ceilalli ordqeni, tncdt pretufindeni vct orasele pline de cadavre neingropate, batrdni arancali la un lac cu copiil, vedeat chiar Si fernei aruncate fdrd tmbrdcdminte pe strdzi. Toatd lara gemel asfel de nenorociri care nu se pot descie, ba cu cdt trecea vremea cruzlt deveneau tot mai mari." (Cf . Iosif Flaviu, Rdzboiul iudaic. lI, 462, dupd Euct de Cezareea, Istoria biseiceascd,Btcwe$i 1987, p.98). eu'Ibid"m. Albinius Gessius Florus d.Hr.-66 d.Hr. 70 d.Hr. Asedierea Ierusalimului Stelian Tr Iudaismul Epocii Noului Testament secol lf / lmpEratii romani din primul ' c) Revolta contra Romei qi inceputul ruinei iudaice 27 i"Hr.-l,t d Hr Nagterea lui Luca 2,1 urm, Iisus Hristos Propovdduirea, Agrippa [I a incercat la rugamintea procuratorului Florus s5-i pe iudei de a face pasul decisiv in pornirea lor contra l4 d.Hr.-37 d.FIr. activitatea gi moartea lui Iisus Hristos 37 d.Hr.-41 d.Hr. Caligula F.Ap.11,28 F.Ap.18,2 F.Ap.25, 10-l F.4p.27,24 41 d.Hr.--54 d.Hr Judecarea 54 d.Hr.-68 d.Hr. Sf.Ap.Pavel Perseculie la Roma II.Tim.4,16-1 nilor. N-a fost ascullat cu toate cf, tentativa sa era aprobafi S1 rruti de cipeteniile inaltei preolii gi conducf,torii partidulut lor.'6t Partidul extremigilor, condus la Ierusalim de un oarecare a provocat revolta deschisd impotnva romanilor. Soldafii zoanei romane din Ierusalim s-au predat dar furf, masacrati de lalie intr-un mare numir. Tot acum furf, ucis de cf,tre insurgenli gi rcul Annania.'un in octombrie 66 d.Hr. legatul Siriei, Cestius us. s-a indreptat spre trerusalim, cu scopul de a veni in ajutorul lor romane gi a inibugi revolta. Observdnd ci trupele sale sunt liciente, s-a retras, dar a suferit o grea infrAngere in defileul Bet. Victoria i-a umplut pe rAsculali de entuziasm deplin 9i f, independen{a statului iudaic. Din nefericire, ura 1or comun[ /a ocupantului strlin n-a fost suficient[ pentru a-i face sf, qi disensiunile grave dintre diversele grupuri, care va avea llnirlitate o adevirati sinucidere a naliunii iudaice rea Ierusalimului a fost incredintatd marelui preot Anna al lt-lea Ilrrri oarecare Iosif ben Gorion. Zelo[li au fost trirniqi in Idumeea, 69 d.Hr.-79 d.Hr. 79 d.Hr.-81 d.Hr. 81 d.Hr -96 d.Hr. Eleazar, probabil pentru a fi indep[rta]i din alir. Iosif Flaviu, cel care a qi 16sat o istorisire detaliati arevoltei 00"0. a fost numil guvernatot al Gatrileii, unde s-a lovit de zeloli tle conducitorul acestoraloan din Giscala conducerea lui 96 d.I{r.-98 d.Hr. 98 d.Hr.-117d.Hr. Ar crrsta a I r r r fost gi rrsiordania (Cf. A.Robert..., momentul in care mica comunitate cre$ind s-a refugiat la Pella, in o p. cit., p.9 4). llti,ltm Vrzi losif Flaviu, Rdzboiul iudaic,II, 425428; 462465. Stelian T, _ Iudaismul Epocii Noului Testament - l6q Acest egec nu putea fi ins[ acceptat la Roma. De aceea, ln 67 d.Hr., Nero il insdrcineazi pe generalul Vespasian cu revoltei. Astfel el debarc[ la Ptolemais in fruntea a ?l erau omordli tntrucdt avereo li Jdcea suspecli de trddare, Deocldlll gu.fbametea cre$tea Si furia rdsculalilor... Grdul lipsea pretufindenl, du uceea mulyi trei legiuni, impreun[ cu trupele auxiliare, insemnau un total de cca 60.000 Dupf, un an Galileea este cuceriti. Ioan din Giscala gi sf,i s-au refugiat la Ierusalim, mlrind astfel num5rul el extremiste din capitala iudaicd. Dupi un conflict local, in numerogi membri ai aristocrafiei au fost executafi sau asasinafi, din Giscala devine stipdn al cetilii. Observind aceasti conflictuali internf,, Vespasian se indreapti in anul 68 d.Fk. Pereea, lisAndu-i pe ewei sd se dezbine singuri. CAnd a fost punctul de a invada Iudeea, Vespasian afll de moartea lui iunie 68), suspendl operafiunile gi a$eapti noi ordine de la AmEnarea atac[rii Ierusalimului, a fost dezastruoas[ pentru i primlvara anului 69 d.Hr., o nouf, bandd de zelo$ intr6 in sub conducetea lui Simon Bar-Giora, care intrf, in conJlict cu Ioan Giscala. in urma acestui conflict se formeazi un al treilea partid conducerea unui fiu al proaspf,tului venit Bar-Giora, pe nume in cele din urmf,, Ioan din Giscala pune capit acestui riu;boi impunAndu-se. intrau prin casele oamenilor ca sd contraleze peste tot. (clnd gdseau lo unii cdte cevq ii chinuiau ln toate felurile pentru ttivul cd au tdgdduit; in schimb, dacd la unul nu gdseau nimic tl cd Si-ar fi ascuns prea bine proviziile... din dorinya de a etui chiar Si unele mame trdgeau bucdtura din gura pruncilor rut se ruSinau, nici mdcar sd retragd pdnd Si laptele pentru hrana sleit de foame... Acoperisurile caselor erau pline de cadavre lbmei Si de copii, iar pe uli[ele inguste ale cetdfii abia dacd mai trece de lequrile bdtrdnilor,.. Mufti lncetau din viald tn timp ingropau morlii, ba unii s-au grdbit sd se aseze in mormdntul 4triu tnainte de a le fi venit ceasul lor firesc... Mulyi au tnceput sd pielea de pe scuturi sau tdlpile tncdlldmintei.. Fericirea era td a acelora cqre au murit Si n-au vdzut astfel de nenorociri".eT3 nstfel de condilii, la 25 martie 70 d.Hr. romanii reu$esc si deschidfl brcgi in cel de al treilea zid care fusese inceput de Agrippa I Ei inat in grabd,la izbucnirea revoltei. Timp de 5 luni Iudeii lupt5 eroic, dar cupringi de disperare. Dar Ia 24 itiie 70 d.Fk. a fortfueala Antonia; Ia 10 august 7O a fost cucerit qi dat prad5 Templul.eTa tntre timp, in iulie 69 d.FIr., legiunile romane din in Cetatea Smnti, foametea aclamaseri pe Vespasian ca implrat. tn fruntea trupelor din el il llsase pe fiul s5,u Titus.e72 in martie 70 d.Hr., Titus se spre Ierusalim cu patru legiuni. Totugi rezistenfa iudaicf, continua. Ultima reduti de rezistenfi icl se pribugeqte la 8 septembrie 70 cAnd, cu aceasta, ultimul act uur:eririi Ierusalimului este jrucat, cdzdnd prinzonieri qi cei doi rizboiului civil, vine in ajutorul romanilor. Tragedia celor asediali in interiorul cetalii 9i lisali sa moarl foame este descrisd de Iosif Flaviu in cuvinte de un inexprimabil'. "Chiar Ei pentru cei avuli rdmdnerea in oraq tnse adevdratd osdndire la moarte. Sub bdnuiala cd arfi vrut sd e71 ucf,tori ai rezistenlei iudaice, Ioan din Giscala gi Simon Bar- ('l l r r Cf. Pr. prof. dr. Vasile Mihoc, noti,te de cws, cap. " Cele doud revolte iudaice" , n2 Cf. A- Robert..., op.cit.,p94.YeztgiDusebiu..., op.cit.,car1.raaIII-a,5,1,p.1 rI losif tr'laviu , Rdzboiul iudaic, Y, 424438, 512-519,566, dupi Eusebiu, op.cir., urr a III-a - 6,1 2,5 -1,1 | -12,79, p. 1 04- 1 0 8. ll,r,l,,rn 370 Stelian Tofand - Iudaismul Epocii Noului Testament 711 Ierusalimul nu mai era acum decdt un morman do Templul distrus, iar independenfa nalionali pierdutl totdeauna.15 l'cl ca la numai o Totuqi ultimele sc6ntei ale rezistenlei iudaice nu se odatf, cu cucerirea fortirelelor Herodium gi Macherus, care rezistau gi cu clderea celei mai puternice fortirele iudaice, de l6ngi Marea Moarti, in aprilie, anal73 d.Hr., in care momentul in care au pierdut orice speranli de scipare, pentnr de umilirea deportirii in robie, dau foc cetilii gi apoi se sinucid. i in primir,ara anului 7l d.Hr., Titus primea la Roma triumfirlui oficial pentru victoria repurtati asupra celor mai dugmani ai Romei. Arcul triumfal care se inalli nu Colisseum qi care poarti pe el numele invingitorului, atestl secole gloria implratului Romei, rimasi nemuritoare. Tara Sfhnti a fost transformati intr-o provincie autonomi, distincti de cea a Siriei gi supusl autoritSfi unui Legiunea aX-a a fost agezati ca 9i garnizoand in Ierusalim. pierde numele sf,u oficial de Iudeea qi e inlocuit cu cel de Sinedriul a fost suprimat, iar institulia arhieriei dispare 9i ea. ne mai exist6nd, cultul naflonal nu se mai celebreazd; toate religioase ale Iudaismului se prdbuqesc in catastrofa nali Totugi, acei iudei care au mai supraviefuit se regrupeazA 1n conducitorilor lor spirituali, cirturarii 9i fariseii. La Iamnia ia astfel o gcoali rabinica, unde se vor aduna gi codifica tradifiilc iudaice in jurul Torei, constituindu-se ceea ce se va numl toate acestea, dezastrul nalional din anul 70 d'Hr. n-a reugit stingf, in cenuga ruinii spiritul combatant zelot 5i ura contra e'5 e'6 e77 e18 jumitate de secol maitdrAt, iudeii se vor ridica inutili revo1t6. Motivele cire au generat-o a fost cd in anul 130 d.Hr., implratul Marcus Hadrianus (l17-138) ul reconstruirea Ierusalimului ca un ora$ pigdn sub numele de ia Aelia Capitolina", dupi numele siu Aeliu,eTe, iar pe locul ui templu iudaic ridicarea unui templu dedicat lui Jupiter inul.eEo Aceastl hotErdre, precum qi un decret care interzicea au provocat o noui revolti, in fmntea ei s-a aflat n Bar Kochba ("fiul stelei", Num.24,17)"', al c6rui nume era Bar Kokheb, salutat ca qi Mesia de ilustrul rabin Akiba, ii Ei oferi tot sprijinul. Revolta a izbucnit in anul 132 d.Lh. o mare parte din Iudeea,es2 transformdndu-se din nou intr-o pc r,rali gi pe moarte intre iudei gi romani. Amdnunte despre rarea acestei revolte se cunosc foarte puflne. Ea s-a prelungit de 3 ani, degi pentru reprimarea ei Roma a trimis patru legiuni, l:omanda lui Iulius Severus, chemat in mod special pentru aceastE intr-o ultimf, qi rrc, din Marea Britanie.e83 Pierderile au fost grele gi de o parte gi nltt. dar represiunile au fost mai teribile decdt in anul 70 d.Hr. i supraviefuitori au fost v6nduf ca sclavi; impiratul Hadrian chiar accesul iudeilor in Ierusalim qi exercitarea cultului ['l F l)usebiu, op.cit., catlea aIY-a,6ra, p.148. qi Grigorie T. Marcu, art.cit., lh,lrut "57 t I l,)uscbiu..., rrrru'c op. cit., cartea a IY -a, 6 2, p.l 48. li parte dintre rdsculali s-au addpostit chiar in grotele din Wadi Murabba'at, gi ale lbidem. Cf. Grigori e Mlar cu, M e d iul A. Robert.. ., op.cit.,p 94. lbidem. de aparifi e..., p.256 din degerhrl Iudeii. in 1950 au fost gdsite int-adevdr dou6 lui Bar Kochba in Wadi Murabbaat, iar in 1960 au fost descoperite alte It irsllcl de scrisori intr-o grot6 situatd mai spre sud, aproape de Marea MoartE. ( t' I \/. Mihoc, notile de curs, cap."Cele doud revolte iudaice", f .p. Itr nllr: locuri ascunse tltiruli ll'tlrtn Stelian Tt religiei lor;"0 o statuie a Cezarului roman se inf,lta chiar in templului dedicat lui Jupiter, ridicat pe locul fostului templu sfbnt.e8' Prin urmare, pentru a doua oarS qi in mod deplin s-au cu aceste evenimente cuvintele profetice ale Mdntuitorului, cu pri la soarta iudeilor pi a capitalei lor: "...Cdci va fi fn lard ,strdmtoare g'i mdnie impotriva acestui popor. $i vor cddea ascutiSul sebiei Si vor fi duSi robi la toate neamurile, qi Ierusalimul fi cdlcat in picioare de neamuri, pdnd ce se vor implini vre ne a mu r i I or" (Lc. 2 I -23 -24). Oragul sfbnt al lui Dar,id devenise acum simbolul trium pagfi.nismulur asupra nalionalismului extremist iudaic. III. DESCOPERIRILE DE LA QUMRAN $r TMPORTANTA LOR. PENTRU STUDIUL NOULUI TESTAMENT Descoperirea manuscriselor de la Qumranetu a provocat o ntlevarati explozie de interes pi noutate atAt pentru lumea teologicf,, t'n (-)urn.on este denumirea araba modemd a cdmpului de grote (peqteri) de pe |Ermul rurr d vestic zrl M6rii Moarte, unde s-au descoperit manuscrisele. Descoperirile de Ia Miu'ca MoartE au constituit obiect de anali:zi, gi refleclie concreltzatd intr-o bogat[ litcraturd romdneascd de specialitate, din care amintim cdteva dintre studiile mai rqurtniitlcative : - f'r. V. Godeanu, Irnportanla marilor descoperiri biblice de la Marea Moartd,itt "Ortodoxia", an VI, I 956, p 628-671. f . Moscrrvici, Manuscisele de la Marea Moafid, in "Glasul Bisericii", an XVI, rr":v lt)57 , p.736-7 53, Descoperii arheologice Jdcute tn trt "Studii Teologice", nr 1958, in apropiere de Qumran, 9-10, 1959, p.60'7-618; Persoana Mdntuitotului tn lumina manusciselor de la Marea Moartd, p, I j8-163. l,). Popescu, 11 in "Studii Teologice", nr. 3-4, 1959, Descoperirile de la Marea Moartd Si din desertul iudaic,it"Shtdli t;crcetiri de istoric veche", an. D(, 1958, p.481-490. l\,litrop. Tit Simedrea, Sf. Ioan Botezdtontl tn lumina descopeiilor de la t-)ttilran, in "Studii'Ieologice", an, X, 1958, p.139-161. ,\ lirt'ii e8a Vezi Eusebiu..., op cit., Iv, 6,3, p.148, Ei A Robert..., op.cit., p.95. Marcu, Zece ani de la descoperirea manuscriselor strdvechi din depresiunea luloarte, in "Studii Teologice", nr. 7-2,7958, p.726-736 Srrhin Verzan, Cronologia manusciselor de la Qumran, in "Studii Teologice", nt. l-2, 1960, p 40-59; Cdteva probleme de teologie qumranitd gi creStinismul ltt'ttlrur, in "Glasul Bisericii", nr 7-2,1960, p.66-78. r\lhanasie Negoifi, Manuscisele de la Marea Moartd in studiile mai noi,irr Nlilropolia Ardealului", an IV, 1960, p.333-343; Descopeirile de la Marea ( Jr'. es5 Se pare cd fusese protanatd chiar Golgota, pe locul rEstigmrii M6ntuitorutui ,\lrttrtd, rnanuscrisele de la Qumratr, irr "Mitropolia Banatului",7962, 1r r l-76, Organizarea Si doctrina esenienilor, w. 7-2, umi. dupd a(ii pe locul lvlormdntului smnt, tiild ridicat un alt templu dedicat Venns-Afiodita (Vezi A. Robert..., op cit.,p 95). in "Studii Teologice", rrr.34,1962, p't)).-220, Dascdlul Dreptdlii din manuscrisele de la Qumrtm, in "Glasul llrr;tricii", nr. 5-6, 7962, p.473-495; Manuscrisele de la Qumran Si oiginea Stelian Tqfand cdt qi neteologici. Degi la inceput de plrea gi se credea cd manuscrise prezitti importan![ doar pentru Vechiul Testament, curdnd s-a ajuns insf, la concluzia ci ele au o importanli la insemnati gi pentru Studiul Noului Testament. lntr-adev6r, faptului cd aceste manuscrise dateazi din primele doui secole de aparilia cregtinismuluie8T, ele pot oferi o imagine destul de cadrulul istoric, in care a ap5rut Biserica cregini, precum substactului ebraic al Noului Testament. 1) Manuscrisele de la Marea a) Moarti imprejurdrile descoperirii manuscriselor Si cuprinsul lor in "Glasul Bisericii", nr. 7-8, 7962, p.678489', Dascdlul Mesia din Manuscrisele de la Marea Moartd, in "Mitropolia nr. 1 1 -12, 1962, p 650-667 ; Preotul necredincios Si mamtscisele de la "Mitropolia Banatului", nr. 9-10, 7962, p.485495, Paralele intre ntanu.scrisele de la Llarea l,:[oartd, in "Mitropolia Banatului", nr. 7-9, 1968, 407'. Descoperii noi despre esenieni, in "Mitropolia Banatului", nr. 7-9, creStinismului, Si cei doi p.388-400. - I.D. Amusin, Manuscisele de la Marea Moartd, Moscova coleclia "Pagini de istorie universal6", Bucureqti 1963. 19 - Arhinr. Sergiu Jazadjieff, A putut oare face parte Sf. Ioan comunitatea esenienilor de la Qumran,in "Studii Teologice", nr.34, 1964. - M. Iancu, Persoqna Mdntuitorului tn lumina descopeiilor de la Marea in "Studii Teologice", r. 34,1959, p.138-163. - i\Iagistrand SibiduE Ilatn, Descoperiile de la Marea Moartd qi raportnl Noul Testamenl, irl "Studii Teologice", w.3-4,7965, p.210-241. - Dr" Corrstantin Daniel, Les Herodiens du Nouveau testoment essenens?, in "Rel'ue du Qurnr6n", r't.21,1967, p.31-54; "Irodienii" de esenienilor tn Noul Testament, in "Studii teologice", fi. 7-8, 7970, p. esstiniens et "ceux qui sont dans les maisons des rois" (A4ath. )il, 7-8 et 24-25), in "Revue du Qumr6n", nr. 22, 1967, p.261477', Far,* prophetes des Bsseniens dans le Sermon sur la Montagne, in "Revue du Qumrdn", 1969, p.45-79 Une mention paulinienne des Esshtiens de Qumrdn, it " Qumrdn", nr.20, 1966, p554-567 Une mention des Essdniens dans rttt syiaque de lApocalypse,lt"Le Mus6on", Louvain L)O(X, 1966, p.155-164, e87 Vezi Pr. Sabin Yerzan, Cronologia manusciselor de la Marea Moartd,ir.tti teologice", Moarti se datoreazi in lmente cuatei int6mpl6ri. Un beduin palestinian pe nrlme el Dib, in primdvara anului 1947e88, cf,utAndu-gi caprele ite printre st6ncile falezei din partea de Nord a Marii Moarte intimplitor o piatrdintr-una din grotele din peretele unei stAnci llingd care trecea. Un zgomot de cioburi sparte rlspunde din iorul grotei. Speriat se indeparteazd de respectiva groti, dar itatea il face si revini a doua zi, de data aceasta, impreuni cu I slu Ahmed Muhamade8e. Strecurandu-se in grota respectiv[ mai multe cioburi de vase precum qi 8 vase intacte, acoperite o fesf,tur[ de in, dintre care unul continea 3 suluri din piele de rit, infdgurate la fe1, inptnzi de in. NeEtiind ce si faci cu ele, le iau cr.:lc din urmd cu ei gi le predau unui anticar din Betleem, numit il Iskandar Sahineeo Constatdndu-se cd scrierea de pe suluri este siriacl, ruscrisele sunt predate mindstirii siriace "Sf. Marcu,,, din limul vechi. intre timp, beduinii cercetAnd mai cu atenlie grota, la ivealf, alte resturi de manuscrise, precum gi o serie de fragmente lllltnuscrlse. Descoperirea manuscriselor de la Marea ('l ('l liduard Lohse, Umwelt des Neuen Testaments, Gcittingen 19g0, p.63. Dup6 1 o rlcclrrra{ie ulterioard a beduinului, decoperirea a avut loc in primEvara anului ,l lr) 945. W. Rrownlee, in "Joumal of NearEastern Sfudies", nr.4, oct. 1957,p.236_ ru ).-2, 1960, p 40-60 l'l ,1.'l'. Mililt" Dix ans de ddcouyefies dans le Desert de Juda,paris 1957, p.14. ('l ,t.M. Allegro, The Dead Sea Scrolls (Pelican Books) 1956,p.17, dup[ Ath. Ntgrrifa, op.cit.,p 9. Stelian To De de la Qumran 377 In toamna anului 1947, bedlinii gi anticarii incep str astfel de manuscrise diferitelor institufii Etiinfiflce din Astfel in decembrie 1947 Universitatea ebraicf, din achizitiona 3 drn aceste manuscrise, profesorul E.L. Sukenik, primul care constatd vechimea acestor manuscrise, binuind atunci originea lor esenianf,eel. Constatdndu-se vechimea lor do specialigti intinz6ndu-se pe o perioad[ de timp ce incepe cu i.Hr. gi se termind cu sec. I d.Hr.ee2 gi intuindu-se importanfa elucidarea unor perioade obscure ale timpurilor trecute din i Israel, in special gi a culturii umane, in general, arheologi gi numerogi deschid un adevirat $antier arheologic in regiunea incep6nd slpiturile cu grota care a adipostit primele descoperite, inti/oilatj de acum Grota I de la Qumran.ee3 In timpul acestor prime slpf,turi (anul 1951), beduinii in 1952 un alt lot de manuscrise in regiunea Wadi Murabba'at, lcn sud de Ierusalim qi in regiunea Khirbet-Mird,la 14 km Ierusalim. in urma analizelor fi.cute de specialigti s-a aj concluzia ci vechimea acestor manuscrise coboari p6nd la cea doua revoltf, iudaica 132-135 d.Hr.eea ln concluzie, manuscrisele glsite in degerrul Mlrii Moarte s-ar impirfl in 3 grupe, atilt dupi vechimea lor, cdt qi dupl ienta 1or geografrcd,: l) manuscrise provenind qi din grotele din regiunea td din sec. II i.Hr. I d.Hr.. 2) docume,tele de la wadi Murabba'a! din partea sudici a i Iudeii. 3) manuscrisele de la Khirbet-Mird, acestea din urmi, dat6nd eumran t timpul celei de a doua revolte iudaice.ees Agadar, documentele descopente la eumran qi in ?mprejurimile l'ormeazi o colecfie de manuscrise din piele, din foi de aram6 sau inrs, majorilatea dintre ele fiind doar fragmente, uneori de din sec. II i.Hr,, cAteva chiar din sec. il, din sec. I al erei cregtine Luni foarte reduse qi datdnd, a$a cum s-a mentionat, o parte din III i.Hr.ee6, iar unele, eel Y. Yadin, The Message of the Scrolls, London 7957, p.2129, dupd Ath. op.cit., p.10. en' ly'ezi amEnunte 1963, p.86 urm. ee3 in acest sens LD. Amusin, Manuscisele de la Marea colecJia "Pagini de istorie universal6", Moscova 1961, trad. rom. Manuscrisele clescoperite in sdpdturilor arheologice in ea sunt desemnate azi cu sigla I Q. din regirurea Qumran sunt publicate in 11 apdr6nd pdn6 acum cinci volume ee4 "Discoveries in the Judaean Desert" gi care apare la Oxford University in legaturh cu istoricul primelor primelor manuscrise vezi: Ath. Negoiti, op. cit., p.11 -12. Ct'. Vlr lur rt' vcdea am[nunte in leg6tur6 cu clasihcarea manuscriselor din acest punct de c la J. T. }trilnk, op.cit., p.21 -22. Ath. Negoifi, op.cit., p 13-75 t'l l.l). Amusin, op.cit., p 86. Descoperirile de la Qumran Qumran. Vedere generald. A. Negoifi, p.16 17'J g\ I(hirbet-Qumrnn q s 5. s s q{"{ Harta regiunilor descoperirii de la M. Moarti 380 Stelian Tr Descoperirile de la Qumran 3il numirul acestor fragmente se cifreazd la circa 40, cea mai mare parte avAnd caracter bibliceeT, dar in peqterile Qumran qi Kirbet Mird s-au gisit gi manuscrise cu organizatoric sau adrninistrativ. lntre manuscrisele de la Q Astdzi gasesc fragmente ale tuturor cdrlilor Vechiuiui Testamen! cu cdrfii Esterei, Tobie qi a in{elepciunii lui Iisus Sirah, din care descoperit nici un fragment. Multe dintre cirfile Vechiului au fost copiate in mai multe exemplare, aga explicdndu-se faptul fost descoperite la Qumran, spre exemplu 14 copii Deuteronomului, 2 copii ale carfii profetului Isaia, l0 a1e 8 copii fragrnentare din proorocii mici. O pozilie intermediarf, intre textele biblice gi scrierile ale sectei qumranililor o ocupi comentariile. Astfel s-au comentarii la car$ile proorocilor Habctcuc (Avacum), Naum, Sofonie, Oseea, l4iheia, precum Sila Genezd gi Psalmi. De s-au gdsit fragmente de tdlcuiri la"Pseudoepigrafele" Enoh, Si Te,stamentul lui Levi,preew gi dintr-o Apocalipsd necunoscut* descrie mai ales Ierusalimul cel de Sus.'ntDin categoria ma or caracter nebiblic fac parte: Statutul comunitdlii (l QS)"', celor 2 coloane (1 QSa) numite Si Suluri ale Legii sau disciplind; Documentut de to Damasc (CD)'ooo; Rdzboiul fiilor ee'l triva fiilor intunericulu, (1 QM)1001 Rugdciunile de mullumlre (t QH); Apocrifu cdrlii Genzei (l Q Gen. Apoc.), precum liagmente din apocrife cu profll apocaliptic; "Carted lui Noe", 'wlea Tainelor" , "Cuvdntdrile lui Moise" etc.r\o2 ' Manuscrisele de la Qumran sunt scrise in 8 limbi gi dialecte: ici veche (biblica), aramaicd palestiniani, ebraicf, mignaiti (neciod), greaci, latinf,, nabateicd,, arartaicd, tirzie (aqa-numita siroiniani) gi arab6. Majoritatea qumranologilor sunt de pdrere cd reprezintd rdmdqiyele unei vaste biblioteci care aparlinea unei comunitdli religi
Sign up to vote on this title
UsefulNot useful