Sunteți pe pagina 1din 221
STELIAN Topar.rA Presa Uniyersi tafi Cluieanil.
STELIAN Topar.rA
Presa Uniyersi tafi Cluieanil.
Pr. Conf. Dr. STELIAN TOEANA TNTRODUCERE IN STUDIUL NOULUI TESTAMENT VOL. I @ 2000 besa
Pr. Conf. Dr. STELIAN TOEANA
TNTRODUCERE IN STUDIUL
NOULUI TESTAMENT
VOL. I
@ 2000 besa Universitaril Clujeand. Totte drepturile rezervate.
TEXT $I CANON. EPOCA NOULUI TESTAMENT
Reproducerca lntegralii sau parfiall a textului, fiir6 acordul editurii,
este intezisl gi se pedepsegte conform legii
Edi{ia o II-a, revizuitd gi tmbundtdlitd
Tehnoredactare computerizati: Codrufa Slcelean
Universitatea "Babeg-Bolyai"
Presa Universitarii Clujeanl
Director: Horia Cosma
Str. Republicii nr. 24
3400 Cluj-Napoca
RON44.NIA
Tel. : (+40)-64 -405.352
Fax: (+40)-64-191.906
Presa Universitari Clujeani
rsBN 973-9354-96-s
2000

F amiliei Si p drinyilor,

tln gdnd de recunoStinld, prin uceastd carte.

Profunde mu\umiri D-lui Ec Vasile Moldovan, Director at B.C,R Clui'Napoca, S,C. "Electro-

plast" S.A. Bistri\a, ptecum gi Pr. Iosif Hulpe,

pentru ajutorul acordat tn vederea apotifiei acestei

lucrdri a teologiei biblice romilneStl

CUPRINS

cuvANT iNamrr LA EDITIA A rI-A

PREFATA LISTA ABREVrERrLOR

INT'RODUCERE

Pag.

"""""""" e

"""""""""""11

"""""1s

"""""""""""'17

A. INTRODACERE GENEML{ iN STUOTUT NOULUI

TESTAMENT

"""""""""'21

I.ISToRICULINTRODUCERtrSAUISAGOGIf,IBIBLICE

zI

II.

47

6 Introducere fn Studiul lrioului Testament 5tulian Tofand c). Citqtele Sfinlilor Pdmnli ScriitoribisericeSti III.
6
Introducere fn Studiul lrioului Testament
5tulian Tofand
c). Citqtele Sfinlilor Pdmnli
ScriitoribisericeSti
III. ISTORIA EVOLUTIEI FORMARII CANONULUI
Si
NOULUT TESTAMENT
I97
61
ai primelor veacuri creStine
d) Edilii critice ale Noului Testament
199
3). Tiplrituri $i edi+ii critice rominegti alc Sfrntei Scripturi
210
1 ). Notiunea de c anon gi criteriile canonicitii1ii
62
2). Definitivarea incheierii canonului Noului Testament
in primele 4 secole cregtine
a). Canonul Noului Testament la Pdrinlii Apostolici
b). Apologefii .secolului II Si mdrturiile lor despre coleclia
68
B.ISTORIAEPOCIINOULAI TESTAMENT.
243
7l
I. LUMEA GRECO-ROMANA
de cdr li canonice ale Noului Testament
, 7 6
iN rpoca NouLr[ T8srAMENT
244
Excurs: "Fragmenful Muratori"
85
c).
Canonu l
Noului
Te s tament in
se colul LlL
, 1 03
1). Situatia politicl.Imperiul Romei
,
244
d). C anonul Noului Te
stqment tn secolul lV
,,,
I 12
2), Filosofra. Principalele curente filosofice
252
- in Biserica de Risirit
Excurs: Epistola a 39-a festivd
172
a). Stoici.smul
,
254
Epicureismul
b).
261
a Sf. Atanasie cel Mare
1I7
Gnosticismul
,
c).
271
- in Biserica de Apus
e). Canonul Noului Testatnent Si problema teologicd
127
3). Situafia religioas[
279
a). Panteonul greco-roman
281
q cqnonului in Bisericil.e protestante
132
b). Religiile
mistere
de
282
tmpdratului
c). Cultul
288
IV.ISTORIA, CRITICA
$I
TRANSMITEREA TEXTULUI
NOULUI TESTAMENT
II. ILTDAISMUL EPOCII NOTILTII TESTAMENT
293
147
gruplri religioase
1). Originalele Noului T'estament
l). Principalele
148
293
,
Fari,seii
a).
Forma extemd
a originalelor
a).
148
293
b).9aducheii
b). Materialul de scris
c). Limba originalelor Noului Testqment
d). Scrierea originalelor Noulai Testament
749
300
Esenienii
154
c).
303
Cdrturar1i
159
d).
309
e). impdrfirea textului biblic Si autografele Noului Testament
160
Sinedriul
e).
,
,.312 ,
\. Transcrierea cdrlilor Noului Testament
Si cauzele coruperii textului
2). Textul clr,tilor Noului Testament plstrat pind ui
f.Irodienii
316
164
g) Zelofii
317
168
a). Manusc rise Papyrus Si codici majusculi
1 69
3). Diaspora iudaic[. Filon din Alexandria gi importanfa
b). Traduceri vechi ale
textului SfAfi Si importanla lor
doctrinei sale pentru lumea iudaismului elenizat
, 324
pentru critica textuald
178 ,
a). Organizarea diasporei iudaice
326
- traduceri striene
179
b). Prozelitismul Si propaganda
religioasd a diasporei iudaice.32B
- traduceri latine
185
c).Iudoismul elenistic
al diasporei
,
330
- traduceri coptice
190
anti-iudaice
d). Reaclii
:
,
338
- alte traduceri (gotic[, armeanL georgianl)
1 93
4). Situalia politicl a iudaismului 339 irodiand ,,. a). Dinastia 340 , ,,., - kod
4). Situalia politicl
a iudaismului
339
irodiand
,,.
a). Dinastia
340
,
,,.,
- kod cel Mare
340
- Fiii giurmagii
Mare,,,.,,
CUVANT INAINTE
lui hod ccl
347
rom*tt
b), Procuratorlt
,.,
356
LA EDITIA A tr.A
procurEttrilor
- Rqimul
356
- Pdmll
Froourutor1,, proourEtod
,
3s8
Reeditarea volumului de fa!d, intr-o noui edilie, era
.,
Cl, Rwaile oanlm Romll gt heepulul nttnet iudaice
. Uldmll
362 ,
367
programal^d a avea loc abia dup5 publicarea urmltoarelor trei din
Introducere tn Srudiul Noul Testament, volt:rrltl II gdsindu-se deja, la
III. DESCOPNRIRII,E DE I,A QUMRAN $I IMPORTANTA
LOR PENTRI.] S'T IJDIU I, NOULUI TESTAMENT
momentul apariliei prezentei reeditlri, in faza finald de lucru. Dar
373
epuizarea rapida a primului volum, in mai puljn de o jumltate de an,
1). Manuscrisele de la Marea Moart[
375
de la aparifie, cft gi numeroasele solicitdri, venite din toate pirlile,
a). Imp
r ej
ur dr i le de s c
op e r i ri
mqnu s c ri s e I or :
isloricul Si cuprinsul 1or
375
b). Datarea manuscriselor de
la Qumran - vechimea acestora .387
adresate at6t Editurii "Presa Universitari Clujeani',, cit gi autorului,
de republicare a volumului, ne-au determinat si purcedem la
2). Qumranism pi cregtinism
396
reeditarea lui.
a). "Esenianismul" Sf, loan Botezdtorul
Si aMfuttuitorului lisus Hristos
397
Volumul, apdrut infr-o edifie reirultd gi imbundt[fiti nu con]ine
b). Comunitatea de la Qumran Si Biserica primard.
substantiale modificiri, totugi c6teva caracteristici trebuie subliniate:
A inJluenlat e s eni ani smul cre S tini smul?
,
408
c). Impo rtanta manu s cris e lor de la Marea Moartd
414
a) in volumul de falA apare pentru prima oarl intr-un Manual
sau Introducere tn Sndiul Noului Testament, in literatura de
c. BTBLIOGRAFIE SELECTIV4
421
specialitate rom0neasci, textul latin al Fragmentului Muratori Si
textul grecesc al Epistolei a 39-a festive a Sf Atanasie cel Mare.
b) Cele douf, texLe sunt insofite de traducerea lor in rominege,
precum gi de cdteva repere privind locul gi semnificalia lor in gi pentru
canonul Noului Testament.
c) Textele nu apar in capitole separate, ci in form6 de
"Excurse", inserate, la locul potrivit in tematica respectiv6.,
t0 Stelian Tofand d) Aparatul bibliografic a fost imbunlt5lit cu titluri de referinff, atilt in
t0
Stelian Tofand
d) Aparatul bibliografic a fost imbunlt5lit cu titluri de
referinff, atilt in ceea ce privege bibliografia celor doui teme noi,
amintite, cdt qi a altor capilole gi subcapitole ale lucrf,rii.
PREFATA
e) Textul a fost gi el uqor imbundtilit, in sensul unor
reformuliri de fraze, propozifii etc. dar frrd si se modifice sensul ori
structura capitol elor respective.
Sper ca acest volum s5 fle, pe mai departe, de folos atdt
Obiectivul major, concentra! al studiilor biblice, ramificate in
mai multe discipline covergente, este, pe de o parte, facllitanea
stabilirii unui text al Noului Testament, cdt mai aproape posibil de cel
originar, prin alrtaliza gi comparalia manuscriselor, traducerilor din
primele secole cregtine, a citatelor biblice prezerfre in operele Sfinlilor
elevilor gi studenfilor osdrduitori in cele ale Teologiei, c6t gi publicului
larg cititor, dornic de a afla gi chiar de a aprofunda cunogtinfe noi din
Pirinli, intr-un cuv6.nt, prin prezentarea complexitifi intregului proces
al evoluliei sale, de la forma originarS, pini la cea de azi, iar, pe de
tamicul gi captivantul studiu al Noului Testament.
a7t6 parte, in explicarea gi interpretarea acestuia in duhul inlelesului
Autorul
autentic pe care aghiografii sfinli au vrut si-l imprime acestuia tn
scrierile lor.
In acest cadru de studiu gi cercetare biblici se impun a fl
ldmurite doua direcfii fundamentale:
a) - probleme de introducere generald, in care urmeazd a fi
abordate cunogtiinfe legate de istoria canonului Noului Testamenl
evolulia textului, mediul de aparilie al cirfilor sfinte, cadrul istorico-
religios in care acestea atv5,zu;t lumina z.lei etc.
b) - probleme de introducere speciald -itn care se lrateazA,in
parte, fiecare carte a Sfintei Scripturi, cu intreaga gami de informalii
legate de autor, destinatari, timpul scrierii, autenticilatea scrietii, scop,
teologia cuprinsului c[r]ii etc.
Limitele cronologice gi istorice ale acestui cadru de analizd sunt:
I - in timp - epoca lui Alexandru cel Mare (sec.IV. i.Hr.) gi
pAn[ la a doua gi ultima mare rlscoalt fudaicd, impotriva
cotropitorilor romani ai Palestinei (L32-135 d.Hr.)
2 - in spafiu- Palestina qi Imperiul greco-roman.
3 - in mediul religios, cultural,social, politic gi
economic al vremii- Istoria poporului iudeu qi a lumii
greco-romane.
Pt efald 13 in aceasti ordine de idei, lucrarea pir. rect. dr. Stelian Tofan[, introducerea
Pt efald
13
in aceasti ordine de idei, lucrarea pir. rect. dr. Stelian Tofan[,
introducerea de rigoare in studiul disciprinei. ceea ce refine atenfla in
intitulatd "Introducere in Studiul Nourui restament; Text si canon.
aceastd primi parte, este un capitol binevenit, in care autorul prezintd"
Epoca Noului Testament", vol. I., care va apdrea la edifura "presa
un succint, dar, in acelagi timp, detaliat istoric al tlplririi textului sfdnt
Universitarf, clujeanf,", ctuj-Napoca 1997, trat6nd tocmai probleme
in limba romini.
de Isagogie generalf,, legate de studiul biblic al Noului restament, se
In partea a doua, care constituie gi noutatea volumului de
prezintl ca un material de baza, cuprinzAnd primul stadiu al
cunogtinlelor, indispensabile abordirii subiectelor din r/rapa
urmltoare, legate de complexitatea problemelor care constituie
fa!a, este prezentat cadrul istoric al epocii Noului restament, incadrati
intr-un larg spectru de probleme care o caracterizeazi, precum:
principalele curente filosofice cu care s-a confruntat cregtinismul in
obiectul de studiu al Introducerii speciale.
faza sa ini,tiala, gi implicit evanghelia M6ntuitorurui Iisus Hristos,
Avdnd in vedere cd autrecut aproape 70 de ani, de c6nd n_a
Iudaismul epocii Noului restament $.a., parte incheiali cu analiza unei
mai aparu! in teologia romdneasci de specialitate, o Introducere in
studiul Noului restamen! de la aceea, pe atunci, dar r[masf, la fel gi
probleme, deloc lipsitr de actualitate gi importanfi pentru studiul
Noului restament, fapt oglindif de altfel, in imensur numir de lucrf,ri
aa, mult documentata "Introducere in sfintele Cdrli ale Testamentului
Ei studii apdrute in lard gi striinitate, gi anume, Descoperirile de la
Nou", a Pr. prof. dr. Vasile Gheorghiu, Cemiuti, 1929, o nouf,
Qumran.
Introduccrc in studiul Noului Testament, adusi ra zi cu informalia gi
biliografia dc specialitate, sc impunea de la sine.
Prin felul in care este expus materialul, pirintele Lector
Stelian Tofani dovedegte, din nou, prin lucrarea sa, ci stf,pdnegte bine
De aceea, salutirn cu toatd cf,ldura iniliativa gi curajul
metoda teologicf, gi gtiinfific[ de cercetare gi expunere sistematici,
P5.rintelui stelian Tofan[ de a se fi inrolat la un astfer de efort, de a
analitici gi sintetici, a problemelor de specialitate, intr-un limbaj
incerca elaborarea unui prim volum de Introducere in studiul Noului
academic, clar gi fEri ambiguitifi.
Testament, din seria atrei, cdte intentioneazr a scoate atdt de necesare
Ceea ce ne refine atenlia in mod deosebit este bogatul aparut
pentru teologia romdneasci, in general, gi pentru studiul biblic, in
bibliografic cu care opereazA autorul gi care demonstreazi
special.
profesionalism in abordarea subiectelor gi o deosebit5 orientare in
Volumul de fa![ se inscrie astfel, ca o prim[ etapi intr-un
proces de innoire gi documentare de specialitate, care poate qi trebuie
literatura de specialitate, mod academic de lucru, cu care pirintele
Stelian Tofani ne-a familiaizat deja, prin prima sa lucrare: "Ilsus
s[ fie l5rgit, irnbogf,fit gi imbunltiflt prin noi lucriri de acest gen.
Hristos, Arhiereu veSnic, dupd Epistola cdtre Evrei,,, Cluj-Napoca
CAt privegte fondul lucrf,rii, confnutul este desfrqurat pe
1996. Cele peste 1000 de note bibliografice care oferl o laryd gand de
spafiul a douf, capitole mari. In prima parte sarrl abordate probleme
rnformalie, sunt mai mult decAt un argument in acest sens.
legate de istoria formirii canonului gi evoluliei textului, cu toate
subcapitolele ce lin de problematica respectivd, precedate de
Agadar, lucrarea Pirintelui Stelian Tofan[ corespunde pe
deplin unei necesitdti, de mult simlite in teologia romdneasci de
specialitate, motiv pentru care o recomandam ca fiind de un real folos gi ajutor, studenlilor
specialitate, motiv pentru care o recomandam ca fiind de un real folos
gi ajutor, studenlilor teologi, elevilor seminarigti, preofilor qi nu in
LISTA ABREVIERILOR
ultimul rind publicului larg citilor, din ce in ce mai numeros, interesat
gi dornio de a Eo inifia gi ln probleme gi cunogfinfe specific teologice,
ANTF
BBB
cer! margtc benello spectrul culturii generale, individuale. av6nd in
BJRL
s Library
reolell timp gl darul, tot mai evident probat astdzi, de a trasa o noui
BOR
BZ
:
orlonterc gi un nou curs viefii,
Bb
Biblische Zeitschrift
: Biblica
BeO
: Biblica et Orientalia
CSCO
EIB
:
Bucuregti, 21.X1.1997
la Sirbatoarea -"Intrarea tn
: Corpus Scriptorium Christranorum Orientalium
Editura Institutului Biblic
Pr. prof, dr.
ETR
: Etudes
theologiques
et
religieuses,
Montpellier
CONSTANTIN CORNITESCU
EthL
: Ephemerides Theologicae Lovanienses
Bisericd a Maicii Domnului"
EvTh
:
Evanghelische
Theologie
GB
: Glasul Bisencii
Decanul Facultilii de Teologie
HTR
: Harvmd Theological
Review
Ortodoxi, Bucuregti
JBL : Journal of Biblical Literature
JJS
:Journal ofJewish Studies
JTS :Journal
JThSt : Journal
ofTheological Studies
ofTheological Studies
MA
:MitropoliaArdealului
MMS
MO
:
: MitropoliaMoldovei gi Sucevei
Mitropolia Olteniei
MThSt :
MbThST :
Miinchner Theologische Studien
Marburger Theologische Studien
NF
:Neue
NTSt
Folge
:New Testament Studien
NTTS :New
Testament Tools and Studies
O
: Ortodoxia
Orchr :
Oriens Christianus
PSB
: Parinfl
gi Scriitori bisericegti
RB
: Rer,ue
Biblique
SNTSB
: Studiorum Novi Testamenti Societas Buletin
ST
: Studii Teologice
StD
:
Studies and Documents
ThWNT
: Theologisches Worterbuch zumNeuen Testament
ThZ
:
Theologische
Zeitschrift (Basel)
ZNW
: Zeitschrift fiir die neutestamentliche Wissenschaft
INTRODUCERB in galeria de valori perene ale literaturii universale , cere 27 de cdrli care
INTRODUCERB
in galeria de valori perene ale literaturii universale
,
cere 27 de
cdrli care formeazi canonul Noului restament, ocupi un loc apartr
Ele n-au fost arese in mod deliberat, ci mai curdnd s-au
impus
de la sine primelor generatii cregine, fiind apoi reunite treptat intr-o
culegere separati, consideratd gi cinstitf, ca Sfrnti Scriptura, sub
numele de "Noul restament", alrturi de carfle care formau canonul
numit al "Vechiului Testament,,.
Lucrarea de fali nu-gi prop,ne insf, si anarizeze fiecare ca.rte a
Noului restament, in parte, ci ea abordeazi doar acele probleme,
specifice pdrlii generale ale unei Introduceri in studiul Noului
Testament, accentuindu-se, in mod speciaf cadrul gi contextul istoric,
politic, social, religios, cultural, in care au apdrut cirlile sfinte, modul
in care au fost reunite intr-o coleclie unitari, istoria textului etc.
Textul Noului restament reprezinti norma de bazd" a credinlei
cregtine, inspirand de-a lungul istoriei numeroase vieli eroice, celebre,
de cele mai multe ori, rrmase anonime. Mai mult, cuvAntul sfhnt qi-a
pus pecetea atat de pregnant pe etica individualr sau colectivf,, pe
Iiteratura, arta, viala sociali gi culturali a ciirizafi intregi, inc6t le-a
schimbat, nu o datd, din temelii, infieagalor structurf, exiatenfialr.
Nevoia unei [ntroduceri in studiul Noului restament, care sd-l
l'arnlliarizeze pe cititor cu intreaga gamf, de cunogiinte care fin de
rstoria textului sfbnt, inveqnicit in slova inspirati a colectiei de cirfi
sllnte neotestamentare, rez;u.htd, asadar, din insigi semnificafla gi
insemnitatea pe care cuvdntul sfiint o are in viafa gi istoria omenirii.
Agadar un studiu complet al canonului Noului resiament, privit in
intreaga complexitate a evoluliei sale istorice se poate impune gi

18

Stelian Tofand

numai datorit[ rolului exccpfional pe care l-a jucat gi continui si-i

joace, ca tcxt sfenL ln istoria Bisericii, ca $i in istoria lumii, in general.

Cititorul zllolor nosilro rlsfoind paginile Noului Testament,

lntr.una dln edlfllle modcrno do Biblici, sprc cxemplu, va gisi un text

plln de eletlhte, e6t dln punct do vodore editorial, cit gi din punct de

wdero mlllftlc; dc eceec vo Ii grou s[-gi dca searna de diversitatea qi

60mpl0xlBtoB dooumsntolor cnre stau la baza textului tipirit gi nici de gnofmsle dlflcutt[[ ivite pc parcursul stabilirii, descifrlrii qi evaluarii

&coitof documonto, ori a etapelor prin care a trecut textul de la forma

lul originartr, p0n[ la cea de astdzi. Rispuns la probleme de acest gen, carc fac pafte din insugi procesul care caracterizeaziirrtreaga istorie a

evoluliei textului sfbnt, ca exprim6nd in sine vorbirea lui Dumnezeu

citre lume (Evr. 1, i), oferd o buni parte din conlnutul aceshri volum,

Elaborarea lucririi de fafn a alut ins6. la bazL doud scopuri principale: unul de catedrd, incercAnd a pune la dispozilia studenlilor

nn material de studiu care sf,-i famlliaizeze cu cunogtinte gi notiuni de

Introducere generalf,, indispensabile etapei urmltoare in studiul

aprofundat de Isagogie speciali, iar altul de informare generald

pentru tofi aceia care doresc sI se inilieze gi sunt interesafi in

probleme teologice neotestamentare, mai pufln ajunse la cuno$infa

cititorilor in anii de dinainte de 1989, dar gi pentru cei care doresc

sf,-gi reimprospiteze cuno$inle de acest fel, acumulate cu ani mulli

urmt.

Lucrarea se prezinti ca primul din cele 3 volume de

"Introducere in Studiul Noului Testament", pe care intenflonez si

le public, urmitoarele dou[ fiind deja in curs de pregitire (Vo1.II - Sf.

Evanghelii qi Faptele Apostolilor; Vol. III. - Epistolele pauline, sobornicegti gi Apocalipsa). Nucleul volumului de fald l-a constituit seria de cursuri predate intre anii 1993 - 1997 Ia Facultatea de

Teologie Ortodoxi din Cluj-Napoca, amplificate insi, in textul

lucrlrii, la nivel de documentare. Obiecflvul major pe care l-am

Introducere

19

urmarit prin prezentul volum a fost acela de a comprima intr-un cadru

unitar datele mai releva.fte referitoare la textul Noului Testament gi

evolutia sa, istoria formlrii canonului biblic, epoca Noului Testament,

descoperirea manuscriselor de la Marea Moa(a date care, mai ales

cele care formeazi obiectul de amlizi al plr]ii a doua, lipsesc at6t din

Introducerea tn ,sfintele cdrli ale Testamentului Nou a profesorului

Vasile Gheorghiu, Cernaufi 1929, cdt gi din Manualul pentru

Institutele Teologice (Studiul Noului Testament), Ed. a II-a, Bucuregti

t977.

in abordarea gi tratarea acestor probleme am fost mereu

condus de convingerea cf, mesajul Noului Testament poate fi in{eles gi

mai bine, daci nu lipsec cunoginfe de genul celor enumerate mai sus,

mai ales cele legate de cadnil socio-cultural, politic, religios etc., al

primului veac cregtin, care costituie dealtfel, contexful istoric al

descoperirii lui Dumnezeu insugi, in Fiul S[u, Iisus Flristos.

Lucrarea nu-qi propune si investigheze eshaustiv temele abordate sau si aduc[ nouti]i deosebite in domeniu, ci ea se incadreazi in coordonatele de cuprins general gi particular, specific tuturor Introducerilor in diverse discipline gi care nu sunt opere de

creatie, ori de etalare a unor rafinate subtilit[fl de reflecfi, ci, in

primul rind, lucrf,ri de informare pi transmitere de date elementare,

bazate pe lucrdri anterioare, similare, cdrora vin a le intregi informafia

gi a le ac1otaliz.a aparatul bibliografic cu literatura de specialitate, rorn0neascf, qi strf,inf,, izilnd in primul r6nd scopul didactic, de

catedri.

Probleme de amSnunt pi implicalii teologice deosebite,

referitoare la subiectele tratale, nu sunt abordate, intrucflt am socotit ci

nu-gi gf,sesc locul intr-un volum de Introducere cu specific de

informare generali. Pentru aminunte, in acest sens, cititorul poate

apela la lucririle qi studiile prezentate in notele dezvoltate la subsol,

care insofesc si ilustreazi textul sau [a Bibliografia selectivi, de la sfhrqitul clrfii, CEt privoqte
care insofesc si ilustreazi textul sau [a Bibliografia selectivi, de la
sfhrqitul clrfii,
CEt privoqte partoa ultim[ a lucrtrrii, tn care este tratati
A. II{TRODUCERE GENERAIA iIV STUOruT
problema ducopcrlrllor do la Qumran, am socotit necesar si introduc
NOULUI TESTAME]){T
&cgrt cepltol ln volunr, fln&nd Boama, ?n special, de doui considerente:
| . do lntpoft&nla evonimentului qumranit - aducerea la luminf,
a ntunurcrirelor do la Marea Moartd, fiind cea mai pretioasi
derooperire ftr:ut[ plin6 acurn in domeniul studiilor biblice, generdnd
6l inrpulsionflnd ceroetf,ri ample ale crror rczultate s-au agernut in
I. ISTORICUL INTRODUCERII
SAU ISAGOGIEI BTBLICE
studii gi lucrdri de arverguri.
2 - de faptul cI acest domeniu n-a irfrrat spre tratare gi
Rolul unei "Introduceri", ca disciplini biblici, in general, este
aprofindare in nici unul din manuaiele de studiu al Noului restament
acela de a analiza" problema apar$ei crrfilor Sfintei scripturi,
(pentru Seminarii gi pentru Institutele Teologice), apirute pdna in
coleclionarea lor in canonul vechiului gi Noulur Testamen! potrivit
prezent.
unor criterii bine definite de Bisericr (inspirafie gi apostolicitate),
Ca o concluzie generald,. doresc s[ afirm cf, lucrarea de fafA
este o continuare a strrdaniilor r,rednicilor inaintaSi, ostenitori in
precizarea timpului incheierii acestui canon, stabilirea textului originar
al scrierilor sfinte, precum si analiza" fiecdrei cf,r,ti in parte, probleme
cimpul biblic, gi, in acelagi timp, un tnceput deschis intru toate
perfectibilitllii.
care privesc autorul, timpul, scopul, imprejurlrile, destinatarii scrierii,
cuprinsul etc.
De asemenea - gi nu in ultimul r6nd - exprim profunde
Disciplina Introducerii biblice se prezinti astfel ca o ramuri a
mullumiri gi aleasi recunoqtinti prrintelui prof. dr. constantin
Cornitescu, care a prefafat volumul; Cristinei $ova (culegerea
studiului biblic strict istoricd, care prin clarificarea problemelor
iunintile mai sus, oferd astfel elemenlele primordiale, necesare
materialului pe calculator), Editurii
"presa
universitari
clujeanf,,,,
intelegerii textului cirfilor sfinte considerate gi scrieri istorice, apdrfis
reprezentantllor s. c. " Electroplast I' Bistrija, D-lui vasile Moldovarl
intr-un spaliu qi timp istoric bine determina! facilit6nd in acelagi timp
Director al B.c.R. cluJ, pe ajutorul cf,rora s-a clddit apaitjavolumului
gi gisirea celor mai bune gi potrivite metode de interpretare a textelor
de fa![, precum gi familiei, cea mai jertffih pe parcursul elaborarii
lucririi, oferind autorului conditiile gi timpul liber necesar incropirii
cu un grad ridicat de diflcultate in intelegerea sensului lor.1
Problemele de introducere in cdrtile sfintei Scripturi se tratau in
el.
tirnpurile vechi impreund, atit cele referitoare la vechiul restament,
Autorul
cdt gi cele ce priveau Noul restament. in timpurile mai noi, insi
problemele ivite in cdmpul de studiu biblic al Noului restament au
rcclamat, tot mai mult, necesitztea ca problemele de introducere
' W.G. Kiimmel, Einleitung in das Neue Testament,Marbrug
19g3, p.5.

Stelian Tofand

referiloare la cirfile Noului Tcstament sd fie tratate separat de cele ale

Vechiului Testament.

Primul c6ro separd introducerea in studiul cirtilor Noului

Toatamonl, do eeo a ctt4ilor veclriului restament, a fost teologul

catslic Rlehar.l simon (+1712) carc se ocupf, in studiile sale numai

dc lntreidueorou in osrlilo Nclului Testament.2 Dupi un timp de FuEpectero a lnnoitoaroi nrunci qtiin[ifice a savantului Richard Simon,

22

Biseriot rornano-catolicd s-a vf,zut

obligatl sI se asocieze, qi ea,

postum, la omagiile inflf,cirate pe care le-a stdrnit acfiunea

rcvolu[ionarului prezbiler al oratoriului din paris. Agadar, $tiinta

Inlroclucerii in Noul Testctment tncepe cu Richard Simon.

Cel dintdi teolog romano-catolic care apreciazi, dupa merit

activitatea gtiinfifrci a lur R-rchard Simon, pe terenul introducerii

biblice, a fost Leonard Hug (+1846), care scrie o Introducere in

cirlile Noului Testament3, distingdndu-se prin competenja gi

maturitatea gtiinfifici cu care abordeazl problemele isagogice

neotestamentare, lansAnd ipoteze curajoase.

Preocupf,rile isagogice sunt insl mult mai vechi. inceputurile

lor au fost identifrcate inci in literatura creqtinf, a veacului IIa, iar

numele pe care il poarti ca disciplinf, i-a fost dat in veacul V, de citre

ieromonahul Adrian, membru al

Hrisostom) gi autorul lucririi eioayc,rlil els rds 0e[as ypaQris (Introducere in Dumnezeieqtile Scripturi).s

$colii

din Antiohia (ucenic al Sf.Ioan

2 Vezi amdnunte Dr. Grigore T. Marcu, O Stiinld noud: Istoria vremurilor

neotestamentare, Sibiu 1946, p.8. 1 l:inl"iturry in die Schriften des Neuen Testamerfis,2 vol. Tiibingen 1808, ed. a IV-a,

1847

' La Mcliton, episcop de Sardes, in lucrarea fi rc.tels (Cheia) (Cf Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeascd,PSB vol.13, Edit. Instituhrlui Biblic qi de Msiune

a Bisericii Ortodoxe Rom6ne, Bucuregi 1987 , cartea a IV-a, XXVI, 1-14, p.175).

5 Cf. Gr.T. Marcu, op.cit,p.8

Istoricul Introducerii

23

La obargia acestor preocupd.ri isagogice sti grija Bisericii cregtine - a celei de Rdsdrit, in special - de a consena gi rlsp0ndi

cunogtinlele privitoare la imprejurarile in care au fost intocmite textele

inspirate, la autorul gi scopul scrierii, gi de a preveni denaturarea

acestor informalii prin transmiterea lor, de la o generafle la alta, pe

cale exclusiv orald.

ll

d

pcntru a se putea ivi primejdiile uitdrii sau falsifictrii 1or gi prea unanimd convingerea cd ele cuprind exclusiv adevdrul revelat.

odatf, cu aparilia primelor erezii, c6nd au inceput, din motive

clogmatice, sf, fie contestate unele cf,rli sau pnrfi din cirlile sfinte, s-a

lhcut simlita gi nevoia apariliei primelor Introduceri, sau nofiuni de

introducere in cdrlile sfinte, a$a cum au aprnrt infazainifiala in unele

scrieri ale Sfinfilor P[ringi.6 Totugi, destul de hmpuriu au aprrut gi

primele tratale sau scrieri speciale, av6nd menirea de a introduce pe cititori in infelegerea gi cunoagerea cirlilor Sfintei Scripturi, drumul

in aceasti direcfie fiind deschis de Biserica de rf,sf,ril, urmatd. 1a scurt

tirnp, de cea apuseani.T

1) Istoricul literaturii Isagogiei biblice in Biserica de REsErit

o primi lucrare meniti s6-i introduci pe cititori in cunoaqterea

5i intelegerea cf,4ilor Sfintei scripturi este lucrarea Episcopului

Meliton de Sardes, apdnid pe la anul 170 qi intitulati ,,fi rl.e[s,,

'' (lt. Prof. dr. Galaction Liviu Munteanu, Compendiu de Introducere fn cdrsile

Noulsi 7rt;o*enr, (manuscris), Cluj 7941, p.7; pr. dr. Vasile Gheorghiu, lnlroducerea in sfntele cdrli ale Testamentului nou, Cemil\t1929, p 30.

' ll,i,lnm.

Stelian Tofand Istoricul Introducerii 25 (clavis, sc.Sacrae Scripturae),8 Lucrarea nu mai existi a*,izi, dar din
Stelian Tofand
Istoricul Introducerii
25
(clavis, sc.Sacrae Scripturae),8 Lucrarea nu mai existi a*,izi, dar din
pnvegte preocuparea isagogici a continutului, fap de scrierea lui
analiza fragmentelor caro au mai r[mas din ea, consemnate in lucriri
Meliton de Sardes.r2 Dar cea dintai operi de introducere in Risdrit, in
ale lui lrineu,
clernont Alexandrinul, origen, Dionisie aI Alexandriei,
intclesul restrdns al cuvanturui, este, dupi pdrerea unor bibli$il3,
Eure
re6o
f,a,o, s-a concluzionat cf, scrierea continea o
lucrarea numitf, "Xr5uorlrus inltopos rfrs 0ios ypflOis,, (,'Synopsis
llffi
oblgnuif
tropi bibtici ra care se
adiuga
gi
expricarea
lorl0
scripturae Sacrae"), atribuitf, in general Sfflntului Atanasie,
lucrflrii ora, sc pore, mai mult ermineutic, dec6t
irrhiepiscopul Alexandriei (+373) in lucrare se mentioneazd cttoate
lmgoglc
scripturile sfinte sunt inspirate de Dumnezeu, dupf, care se inqird
Tot ln acost timp apare qi lucrarea in 5 clrfi a lui papias,
clrfile vechiului Testament gi ale Noului Testamen! preocup6ndu-se
oplrcop do llierapolis din Frigia, intitulati
"Explicdri
la cuvintele
dc autorul, timpul aparifiei, cuprinsul lor qi traducerile vechiului
lhtmrutlul", in care Papias se ocupl, ?n general, de originea
ovangheliitor. rr
Testament. frcute panr la acea data in limba greac6. Lucrarea se
incheie cu mentionarea unor scrieri din Sf6nta Scriptur4 care la data
Primul scriitor bisericesc, insi, care igi intitulea za ltcrarea sa
rcspectivf, erau socotite pierdute. 1 a
introductiv[ eioayolil eis t&s Oeias ypo,gris este ieromonahul
O alti scriere care s-a pistrat purt6nd, la fel, numele de Synopsd
Adrian, ucenic al Sfintului Ioan Hrisostomur. $i aceasti lucrare are
mai mult un cuprins ermineutic, dar prenntd, un progres, tn ceea ce
- xiluorliLs rfrs na),aias ct rsl rar.ufrs dLa@rircr1s este atribuiti, de cei
rrru mu{i specialigti, sfantului Ioan Hrisostom.l5 in predoslovie
tutorul lucririi arati motir.ul pentru care cele douf, Testamente ale
8 A se vedea Eusebiu de Cezareea,Istoia biseiceascd,p.lZ5.
Sfintei Scripturi, unul se numege vechi, iar altul nou, ingirdnd
s Ctl LG. Munteanu, op.cit.,p.7.
apoi
oilrlile canonice ale Noului Testamen! 4 Evanghelii, Faptele
r0 in anul 1884 cardinalul Pitra a publicat in limba latin6 sub numele lui Meliton,
episcopul de Sardes, o scriere dup6 codicele Clmamontan, din sec. X, tip
compendig intitulatr "clavis". Lucrarea e impdrfit6 in mai multe capitole: cap.l -
Apostolilor, 14 epistole ale Sfhntului Pavel gi 3 epistole catolice. Se
prezinti apoi cuprinsul fiec6rei cirfi a vechiului Testament incepAnd
. fErE sd conlind weun subtiflu, ftateaza despre membrele lui Dumnezeu - pdrintele,
ardtand care e insemnarea lor tropicd in sfenta scripturd; cap.2 - ingirE membrele
Fiului lui Dumnezeu celui intrupat qi aratE care e insemnarea acestor4 cap.3 -
cu Geneza qi sfbrgind cu cartea profetului Naum-16
vorbeqte despre creaturile cele mai inalte; Cap.4 - deqpre nle, arttgi timpuri; cap.5
- despre numerele din Sfdnta scnpturft cap.6 - despre lume qi pdr,tile ei; cap.7 -
tn a doua jumhtate a sec. V, diaconul Euthaliu din Alexandria,
tnai tdrziu episcop in Sulce (orag necunoscut), din Egipt, transcrie
cilrlile Noului restament, afard de Evanghelii, le imparte in versete gi
despre lemnele cele neroditoare; cap.S - despre diferitele numiri ale oamenilor;
cap.9 - despre dilbrite nume de edihcii, cap 10 - despre metale; cap.1l - despre
p[sdri; cap.12 - despre vietd{r, cap.13 qi 14 - despre cetE}i gi provincii. rauri,
l' (:t. LG.Munteanu, op.cit., p.7
lacuri, popoare gi numele 1or ebraice etc ln aceastE formE dezvoltatE scrierea
'' ( I 1. V. Gheor ghil,, op. ci t.,p. 32 gi L. G.Munteanu, op. cit., p.7 -g,
originar6 fi r.l"ets a lui Meliton, se pare c[ a fost alcdtuitE mult mai rlrzfu, pe
timpul carolingienilor, pe baza scrierilor pErinlilor bisericeqti latini, mai ales
Augustin (Cf.G.Hanuctq Realenqtclopddie, Theologie und Kirche, 3, Aufl.,
t't lhid"m.
t'lltidem
"' Lr,.Jzrea se aseamdnd in multe privinle (puncte) cu Sinopsa lui Atanasie. Ambele
Leipzig 1903, XII, art.Melito, p.556, dupd V.Gheorghiu, op.cit.,p.30_31).
lLrcrdri au fost folosite secole de-a randul in gcolile mEndstireqti din R. ca manuale
rr vezi Eusebiu de cezareea, Istoria biseiceascd, cariea arrr-a,39, r-r7, p.r42-144.
irrLroductive in studiul Shntei Scripluri: (Cf. LG. Munteanu, op.cit.,p.g).
26 Stelian Tofand Istoricul Introducerii 2'7 sectiuni, punand in fruntea fiecireia continutul, adaug6du-1e apoi
26
Stelian Tofand
Istoricul Introducerii
2'7
sectiuni, punand in fruntea fiecireia continutul, adaug6du-1e apoi
Contemporanul siu, monahul din Constantinopol Euthimie
anumite observatii introductive. I 7
La sfirqitul sec. v ajunge la mare inflorire
qcoara teologicd
nestoriani din Nisibi. intre reprezentanfii acesteia se
disting,
Zigabenul, dezvoltd" o recunoscutd activitate literard gi biblic6, pe
timpul impiratului bizantin Alexie Comnenul (1081-1118), scriind
nllmeroase comentarii la clr,tile Sfintei Scripturi, gi abord6nd, cu multi
pe
tir0mul studiilor biblice, Paul supranumit persa. in trmp ce
competen!f,, o serie de probleme de isagogie.22
Urmeazl acum o perioadl grea pentru Biseria de R6s6ri!
functiona ca profesor de studiu biblic la gcoala teologicr din Nisibi,
Paul scrie o Introducere in cdrtile biblice (compendiu) gi care se
marcati de cdderea Constartinopolului, cdnd secole de-a r6ndul nu
rnai apare nimic nou pe tlrdmul studiilor biblice. Abia in sec. XVIII gi
bucurf, de o mare autoritate in biserica nestoriani.ls
Un contemporan al lui Paul persa a fost Cosma numit
XIX studiile teologice gi, cu precidere cele biblice, incep s6 reinvie gi
Indicoplevstul, negustor din Alexandria, care dupi mai multe
si fie marcate de noi orientdri gi direclii de specialitate.
in acest timp, fiecare biserici na,tionali incepe s[-gi aibd propria
cilatorii intreprinse in orient, intri in cinul monahal, desfEqurflnd o
bogala actiitate literard. Dintre scrierile lui s-a pistrat doar una,
sa literaturi de specialitate, in limba sa national6.23
intitulata "Topogralla creStind"
conoypcQ'ua) in 12 c[r]i.
Qqptoruvt"rrl
in cartea a Y-a, Cosma vorbegte despre autorii, scopul gi cuprinsul
c[rfilor Sfintei scripturi.le tmportant de amintit este gi lucrarea
2). Istoricul literaturii Isagogiei bibtice in Biserica de Apus
patriarhului Constantinopolului Fotie (+891), numita,,Amphilohia,',
a). in Biserica romano-catolicd
cuprinzSnd 325 de capitole adresate mitropolitului Amphilohie de
Cyzic. O mare parte din aceste capitole se ocupd de intreblri exegetice
gi isagogice.20
Prima scriere in Apus care incearcS. o introducere a cititorului in
lrr a doui jumltate a sec. XI este de remarcat actiitateabiblicd
a arhiepiscopului de Ohrida, Theophylact, care scrie mai multe
cunoa$terea Sfiatei Scripturi este socotit Fragmentul Muratori2a.
l,ucrarea prezintl carlile Sfintei Scripturi care trebuie considerate
comentarii la crrlile Sfintei Scripturi. in fruntea fiecirui comentariu se
oanonice, precum gi timpul qi scopul scrierii lor.
gasege o introducere care oferd informatii
despre
autorul,
locul,
''2 rbidum
motivele scrierii, prezentAnd gi cuprinsul car,tii pe scurt.2l
I
il Biserica romdnE apar acum primele lucr6ri de specialitate in domeniul biblic,
dintre care amintim: Timotei Cipariu,
Sfintei Sciptui, Blaj 1854; Nifon
$tiinln
t7 Cf. Dobschiitz, in Realenqklopeidie
Gheorghiu, op. cit., p. 34, noLa 3
5, arl Eutalius, p63l-633, dupa V.
lliligescu, Isagoghi sau Introducere tn
cd4ile Scipturii, Bucuregti 1858;
Melchisedec, Introducere in sfintele cd4i a Vechiului
Noului ASezdmhtt,2 vo7.,
Si
lagi 1860; Dr. Ilarion Pugcariu, Isagogicd, adecd Introducere tn cunoscinla
" Scrierea s-a pierdu! dar metoda sa de predare a studiilor biblice devine cunoscutE
cd4ilor Sdntei Sciptui, Sibiu 1878; Iuliu Olariu, Introducere in cd4ile sdnte ale
prin Iuniliu Africanul, cel care l-a cunoscut pe Paul la Constantinopol pe baza
Testamenhtlui vechi
nou, Caratsebeg 1903; Ion Cornoiu, Introducere tn Cd4ile
Si
informaliilor primite de la Patrl Persa, Iuniliu scrie gi el o intoducere (compendiu),
Noului Testamezll, Bucureqti 1903; L Scriban, Cars de introducere tn Noul
in care se pare cd va fi urmat metoda de predare a lui Paul. (Vezi V, Gheorghiu,
op.cit., p.35).
'l' es
tament, Bucureqti
1 924
)r Fragmentul a fost gdsit cle invE{atul Muratori intr-un codice <lin biblioteca
te lbidem,p.36
Arnbrozian[ din Milan, care il gi publicd pentu prima oar6 in anul 1740.
ll'ragmentul dzteazi. de la sfdrqitul sec.Il qi inceputul sec.III. (Vezi amdnunte in
20 lbidem.
2l ,,
.,
l DIAem.
legirturd cu vechimea gi importanla acestui fragmen! la Diacon Dr.Grigorie T.
Marcu, Fragmentul Mura to ri, Slbiu 1 9 44, 26 p.)
28 Stelian Tofand Istoricul Introducerii 29 Primul teolog din Apus care se ocupi in rnod
28
Stelian Tofand
Istoricul Introducerii
29
Primul teolog din Apus care se ocupi in rnod special gi constant
O introducere care se apropie, intr-un fel, de Introducerile
cu studiul Sfintei Scripturi este donatistur rychonius din Africa, pe la
contemporane, este cea a lui Iuniliu Africanul, consilier al
mijlocul sec. al rv-lea. in jurul anului 3g3 el scrie o lucrare intitulatf,
"Liber de septem reguris", in care cauti sf, stabileasci 7 reguli pentru
impiratului Iustinian, qi care poarti titl.ul "Instituta regularia divinae
legis libri duo". Ltcrarea este compusi pe h anul 551 qi este dedicati
cercetarea qi aflarea sensului autentic al unui text biblic. cartea se
episcopului Primasiu din Adrementum. in cartea I a lucr5.rii autorul
prezinti caprimaincercare a unei ermineutici biblice teoretice.2s
vorbegte, sub formf, de intrebiri gi rispunsuri, despre attoritate4
Contemporanul lui Tychonius, Fer. Ieronim scrie un
autorii, impirlirea qi ingirarea cirfilor Sfintei Scripturi, precum gi
compendiu literar:istoric care poartd tithtl "De viris illustribus,, siin
despre felul in care se exprimi Smffa Scipturf, despre Dumnezeu gi
care pe intinderea a 135 de capitole prezintddatele biografice cele mai
fiinta Sa. Carteaall-atrateazi despre lume, om, profefiile Vechiului
mteresante ale scriitorilor bisericegti din primele 3 secole ale bisericii
Testament gi ale Noului Testament gi implinirea 1or, precum gi despre
creqtine. in pnmele 9 capitole Fer.Ieronim vorbege despre autorii
expresiile tipice al Vechiului Testament.2e
sfinli ai Noului Testament gi imprejurf,rile in care au scris.26
in secolul MI, Isidor din Sevilla (+636), un sflrguincios
Prietenul lui Ieronim, Fer. Augustin, episcopul Cartaginei
(+430), prezinti in lucrarea sa',De doctrina christiana,', compusi pe
colector de matenal gtiintific, produs de cultura romani pdnl in timpul
siu, compune o voluminoasd operf, intitulali "Etymologiarum libri
la anul 39727, o prirare generali asupra cuprinsului
dogmatic
al sfintei
XX" in cartea a VI se ocupi "de libris et offrciis ecclesiasticis", unde
scripturi si d[ citeva reguli, dup6 care trebuie studiat[ Sfbnta
aratd care sunt cf,rlile Sfintei Scripturi, vorbind apoi despre inspiralia
Scripturf, gi aflat intelesul autentic al textelor sfinte.28
gi autoritatea lor canonicf,, despre materialul de scris, despre sdrb[tori
gi j ertfele Vechiului Testament. 30
2s cele 7 reguli sunt redate de Fer.Augustin in lucrarea sa ,,De doctrina
P0ni in sec. XI teologia biblicI apusean[ nu mai cunoage
chisfiana,,
,
IiI, c 30-37 (Migne, PL 34, sr-90). Regulile lui rychonius rrateaza: 1) Despre
noutili gi nici personalitafi de referinBi tn domeniu. Teologia se
Dumnezeu gi hrrpul lui Biserica; 2) Despre trupul impdr{it al lui Isus }Listos,
mullumea si reproduci ceea ce se $ia pdnf, atunci despre cirlile
intrucdt biserica se compune din buni gi rdi; 3) Despre indreptare qi lege; 4) Despre
intreg qi p6(i1e lui; 5) Despre timpuri; 6) Despre repetErile din
srEnta scriptur5
(tipuri 9i anletipuri), 7) Despre diavolul 9i trupul lui (aderenlri
sei).
cf. J.
Sfintei Scripturi.
Din sec. XI teologia a inceput sf, se ocupe in Apus mai mult de
Haupleiter, in Realencyklopcidie, I'heol.unde Kirche, 3 Aufl. 20, 190g, art,
limbile biblice. Faptul acesta a dat un nou impuls studiului
Ticonius, p. 851-855).
26 scrierea a fost compusd in arrul 392 pe c6nd se gEsea la Betleem cu probleme
isagogice Fer. Ieronim se ocupd qi in epistola Ad pammachizz, precum qi in
precuvantrrile la traducerile
gi comentariile pe care le face la Sfdnta ScripturE
(Cl.V. Gheorghin, op, cit., 40).
27 Exegelii Schiifer-Meinertz, Einleitun.g in das Neue Testamenl, paderborn
1913,
2e Scrierea lui Iuniliu nu este orrginald, ci a fost alcdtuitl a$a cum autorul alirmE, dupd
cursurile pe care profesorul nestorian Paul Persa le linea la gcoala teologicE din
Nisibi Scrierea aceasta s-a bucurat de mare autoritate in biserica occidental6, f,rind
ltlltzatd in gcolile teologice ca manual de intooducere , pdnd lAnfu, in evul mediu.
p 4, susfin cE Augustin ar fi inceput aceastd scriere pe la anul 396, dar ar fi
termrnat-o abia la anl 426
(C1. Miihler, inRealencyklopadie, Theol. trnd Kirche,3 Aufl. 9, 1901, art. Iunilius
Aliicanus, p 634-635, dupd V. Gheorghiu, op.cit.,p.42).
'* LG. Munteanu, ctpcit.,p.9
"'Ci LG. Munteanu, op.cit.,p10.
Stelian Tofond Istoricul Introducerii 3l problemelor de isagogie biblicd, insi, cu toate acestea, multf, vreme
Stelian Tofond
Istoricul Introducerii
3l
problemelor de isagogie biblicd, insi, cu toate acestea, multf, vreme
adversus huius temporis haereticos". Bazatd pe cuno$iinte
profunde
disciplina Introducerii biblice va urrna acelagi drum bitltorit in trecut.
ale Sfintei scripturi gi tradiliei bisericegti, rucrarea rui Bellarmin se
intre teologii care se ocupf,, totugi, de probleme de introducere
prezintd ca cea mai erudita care s-a scris in apdrarcacredinlei bisericii
biblic[, pot fi aminti]i acum Hugo de St.Victor (+1141), Toma de
romano-catolic e, imp otriva
prote stantilor. 3 a
Aquino (+7274), acesta din urmi fixdnd in lucrarea sa ,,Summa
in anul 1597 apare de sub tipar lucrarea iezuitului
Salmeron,
theol.ogiae" cdteva reguli ermineutice. Tot ceea ce se gtia apoi p6ni in
intitulatd "Proregomena bibrica", in 16 volume, ra Madrid. Lucrarea
sec. XIV despre canonul cf,rlilor sflnte, despre autorii, originea gi
cuprinde pe l6ngi un comentar 7a cdr[ile Noului Testament gi
cuprinsul 1or, despre anumite reguli ermineutice, cuprinde Nicolaus
i mp ortante disertafiuni
teolo gi ce de cuprins exegetic_isagogic. 3 s
Lyranus (+1340) in prevucantarea la comentariul siu biblic "postiilq
Minusul tuturor lucrf,rilor amintite p6nr acum este
acela cd, nu
perpetua in universa Biblia" .31
precizeazd clar care sunt probremere de care trebuie si se
ocupe
Un renumit cercetitor al Sflntei Scripturi, de la inceputul sec.
XVI, a fost Santas Pagninus (+1541), care scrie o Introducere in
disciplina Introducerii bibrice gi nici nu fac cercetdri amdnunlite
asupra problemel0r de care se ocupi, rezumandu-se 1a a pubrica doar
cirlile biblice intitulatd "Lragoge seu introductionis ad sacras literas
informatiile pe care le delin in direcfiile abordate.
liber unicus", Lyon 1528 gi 1536 Si aceastl scriere, ins6, este de
ureazi insi
cuprins mai mult ermineutic, expunAnd pe larg intelesul tropilor
Richa
qi direcliile
de car
biblici.32 A doua jurnitate a sec. al XVI-lea a dat studiilor biblice un
Metoda de
crudit cercetdtor in persoana lui Sixtus din Sienna, eweu botezat
ccrcetare pe care o aplici este cea istorico-criticd,
verificdnd, dupd
(+1569). Opera sa mare de introducere in cf,rfile Sfintei Scripturi o
caz, veridicitatea informafiilor istorice. prima lucrare
publicati
este
o
publica la Venetia in 1566 sub titlul "Bibliotheca sancta et praecipuis
lntroducere in carflle vechiului Testamen! intitulati: ,,Histoire
cathol.icae ecclesiae quctoribus collecta", in 8 cir!i.33 Lucrarea este
critique du vieux Testament", paris 167g. Datoritd unor pdreri prea
scrjsf, cu multf, erudilie gi trateazi despre c5rlile canonice ale
liberale pe care le-a exprimat ?n lucrare, in faza inilial[ este interzisd
Vechiului qi Noului Testament, despre autorii, cuprinsul, limba
publicarea ei, apoi datoritd atacurilor vehemente indreptate impotriva
scrierilor, precum gi despre comentatorii Sflntei Scripturi, incepdnd cu
sa- demisioneazd. din congrega[ia oratorianiior, dupi care publici
sec. III ;i incheind cu cei contemporani lui. Opera a fost consultatf,
rnult de invifalii timpurilor ulterioare.
irrtre anii 1689-1693 cele trei mari opere de introducere in
cirfile
Noului restamen! care ii gi conferi numele de ,,prrinte al
Inspirat de Sixtus, publici cdfva ani mai ttran cardinalul
introducerii istorico-critice in Sffinta ScripturE". cele 3 lucruri
Bellarmin (+1621), o oper5. vast5, in 3 vol., in Iugolstadt, intre anii
srrrrl: "rllsroire critique du texte du Nouveau Testqment,- Roterdam
1 5 8 1 - 1 5 82, intitulata:
" Di sputati one s de controve rsiis christi anae fi dei
1689; "Histoire critique des versions du Nouveau Testament,
rt Vezi
L.G. Munteanu, op.cit.,p.7l.V. Gheorghiu, op.cit.,p,46
t' Ibid"*
" lhidem,p.47
L lbidurr,.
'" lhid"-.
32 Stelian Tofond Istoricul Introducerii 15 Roterdam 1690; "Histoire critique des principctux commentateurs du
32
Stelian Tofond
Istoricul Introducerii
15
Roterdam 1690; "Histoire critique des principctux commentateurs du
Orundri/3 der Einleitung in das Neue Testament, 1925; M. Goguel,
Nouveau Testament" - Roterdam 1693.36
Meritul mare a lui R.Simon a fost gi acela cf, el este cel dintii
care a deosebit introducerea de istoria biblicl qi a despiifit
introducerea in carfile Vechiului TesLament de cea in cirtile Noului
Introduction au Nouveau Testament,Pais 1922-26; J. sickenberger,
Kurzgefa/|te Einleitung in das Neue Testament, 1939; A. Merlg
lntroductionis in sacrae scripturae libros compendittm, paris 1940;L.
Y aganay, Initiafi on d la criti que textue lle ne qtes tamentaire, 1934; p.
Morant, Introductio specialis in libris NI,
Testament.3T
Roma 1950; K.Th.
Cel dintdi teolog romano-catolic, care a apreciat just contribuf,a
Schflfer, Grundrit3 der Einleitung in das N.7., 1952 A. Robert et
incontestabili a lui R. Simion pe tirAmul introducerii biblice, punand
in umbrf, intregul arsenal de atacuri polemice la adresa lui R. Simon, a
A.Feuillet, Introducfion d lct Bible, Paris 1959, Z vol.3e, J.Schmidt-
A.Wikenhauser, Einleitung in das Neue Testament, Freiburg 1956;
fost, aga cum s-a mai amintit la inceputul capitolului, Leonard Hug
l(.H.Schelkle, Das Neue Testament eine literarische und theologische
(ie,ychichte, 1963; A.Vogtle, Das Neue T'estament und die neue
(+1846), care prin introducerea sa in c5rfile Noului Testament
trmeazA acelagi stil de abordare a problemelor qi aceeaii metodl de
Katholische Exegese,I Grundlegende Fragen zur Entstehung und
lucru ca qi inaintaqul siu.38
Dintre autorii timpului mai nou care qi-au canalizat preocupf,rile
I ii genart des Neuen Testaments, 1966.40
teologice in direclia disciplinei Introducerii (sau Isagogiei) in Noul
Testament, amintim pe cei mai semnificativi: Adalbert Maier,
Einleilung in die Schriften des Neuen Testaments, Freiburg 1852;
Joseph Langen, Grundr{3 der Einleitung in das Neue Testament,
b). in Biserica protestantd
- Curentul dogmatismului ortodox
Freiburg 1868; Vigouroux, Manuel biblique, Pais 1878; Alois
Schiifer, Einleitung in das Neue Testament, 1898; E. Jacquier,
Imediat dupi ivrrea protestantismului M.Luther, din motive
Histoire des livres du Nouveau Testament, 1928-1935; H.J. Vogels,
clogmatice, elimini. drn canonul Noului Testament toate acele cd4i sau
seoliuni din cdr,ti, care dupd concepfia sa, erau vidit impotriva
t6 Extensiunea acestor opere este de peste 2000 pagini. Vezi Reus-Nestle, in
Realeneyklopridie, Theol. und Kirche,3 Aufl 1906, art. Richard Simon, p.361-366.
rrrhrturisini sale de credinla. in rest, el respectd. gi mf,rturisegte
caracterul divin al Sfintei Scripturi, socotind-o singurul izvor in
37 NoutElile cu care Richard Simon s-a impus in gtiinta wemii qi metoda noud
inaugurati de el in cercetarea qi studierea cidilor sfinte au n^6scut insd o adevdratd
rnaterie de credinld, pe aceasti direcfie aparind qi primele lucriri de
literatur5 de polemicE cu lucrdrile lui, printre care amintim teologi ca: Louis Ellies
du Pin, cu lucrarea "Dissertation preliminaire ou Prolegomenes silr la Bible",
Paris 1899, Ei care primegte r5spunsul direct de la R Simon, apoi teologul
Martianay, I.F. Marchini q.a., care n-au reugit sd diminueze cu ceva valoarea
"' La alcatuirea acestei introduceri aphrute sub ingrijirea lui A.Robert gi A.Feuillet gi-
ru adus conkibutia bibligti de marc[ precum: C.Bigue, M.E.Boismard, J.Bonsirven,
qtiinlificn a lucrdrilor lui R.Simion (Vezi V. Gheorghiu, op.cit., p.49-50; LG.
I illrnbier, J.Carmignac, Mgr.L.Cerfaux, A.Feuillet X.L6on-Dufour, S Lyormet,
Muntean, op.cit
p.l2).
A Miclrei, J Trinquet g.a. Vea A. Robert
,
'r(' o lista dezoltatla literaturii isagogice a telogiei catolice contemporane. Vezi W.G.
,
irtroduction
pag. de titlu 9i pag.3.
" L. Hug, Einleitung in die Schiften des Neuen Testaments,2 vol., Ttibinger. 184'7,
Ed.aIV-a.
Kiimmel, Einleitung ,
p.9.
Istoricul Introducerii 35 34 Steliqn Tofand Scripturi este respectatd.43 in edilia a lll-a (1777) insi
Istoricul Introducerii
35
34
Steliqn Tofand
Scripturi este respectatd.43 in edilia a lll-a (1777) insi imparte
Introducere in cf,rfile Sfintei Scripturi. in acest sens amintim pe
lntroducerea in doui p5rfi: generala gi speciall gi stiruie in continuare
Matthias Flacius Illyricus, care compune o lucrare de cuprins numai
asupra inspiratiei cdr,tilor Noului Testament. fn edifla a IV-a,
ermineutic gi pe care o nume$e "Clavis Scripturae sacrae"; Michael
abandoneazd teza inspiraliei biblice, ocupdndu-se numai de istoria
Walter cu lucrarea "Oficina biblica noviter adaperta", Lipsiae 1636;
tcxtului. Ca inspirate Michaelis socote$te numai acele cirti care au ca
Joh. Heinrich Heidegger, Enchiridion biblicum, 1681, g.a.al
Pnn aparilia poliglotei din Londra in anul 1657 se constati
faptul ci prin ea s-a dat un impuls, mai ales, cercetirilor asupra
autor direct un Apostol. Din acest punct de vedere pentru Michaelis
canonul Noului Testament nu se mai prezinti ca un tot unitar, ci
irnpirfit in douf,; in cdrfi apostolice (inspirate) Si cdrli neapostolice
textului cirfilor sfinte, celelalte probleme introductive r[mdndnd in
(sau neinspirate).aa
sfera de abordare tradiflonali specifici pAn[ la acea dati. in acest gen
Privit de pe pozilia unor astfel de concepfi teologice, Michaelis
sunt scrise Introducerile teologilor protestanli, precum: John Mill
poate fi socotit precursorul lui Semler, care va abandona definitiv
(Oxford 1707); Wettstein (1730); Bdngel (Tiibingen 1734); l.G.
Pritius (170a) q.a.
Ceea ce apare suprinzitor la acegi teologi e faptul c[ nu se
problema inspiraliei Noului Testament gi va rupe frapant legdtura cu
prostestantismul ortodox. in acest sens, in teologia protestantl
Michaelis sti undeva la riscrucea dintre protestantismul vechi ortodox
simte asupra scrierilor lor in sens pozitiv influenla lui Richard Simon,
care tocmai atunci inaugurase un drum nou in studiile biblice qi pe
gi cel nou, ralionalist, nlscut sub influenla fllosofiei panteiste a lui
Baruch Spinozza, care pretindea ci rafiunea trebuie sd exercite
ca^re teologia protestantd de mai tdrnt il va ciuta ct atAlaasiduitate.az
intotdeauna judecata supremi gi definitiv[ gi a deismului venit din
Totugi, ca adoptdnd in parte ideile lui R.Simon 9i frcdnd un pas
inainte in istoria formali a textului Noului Testament, trebuie socotit
teologul protestant L David Michaelis (+1791) cu scrierea sa:
Anglia qi Franta. care nega categoric existenla qi influenfa unei ordini
supranaturale $i care inund[ nefast spiritul gi cugetarea teologilor
protestanfi din Germania.
" Enleitung in die gdttlichen Schriften des Neuen Bundes", GOttingen
1750, ed,.a IV-a 1788. in prima edilie, singura deosebire, fa!5 de cele
antecedente, este introducerea limbii gernane; inspiralia Sfintei
'l'A se vedea in amlnunte Udo Schnelle, Einleitung in das Neue Testament,
(iottingen 1994,p 16.
'ra l'omurd de la acest principiu Michaelis se intreab6 referitor, spre ex. la Evanghelia
dupa Marcu, I-uca gi F.Ap.: "Das Markus - und Lukasevangelium sowie die
ar Introducerile respective sunt departe de valoarea qtiinlihc[ a celor catolice 9i care
Apostelgeschichte stammen nicht von Aposteln, dann warum sind sie zum Kanon
au lbst amintite, dar ele srmt primele tncercEri de abordare a problemelor de
zu rechnen, obgleich sie nicht als inspiriert gelten ktinnen". (J.D. Michaelis,
exegezd biblicE, de studiu al iimbilor originare, de inspiralie biblicd, precum qi de
Einleitung in die gr)ttlichen Schiften des Neuen Bundes, G<ittingen 1788, p.100,
stabilire a raportului dintre Scripturd gi tradilia bisericeascS, pe care o retuzau.
(Vez-r V. Gheorghiu, op.cit.,p 54)
dup6 U.Schnelle, Einleifi,mg. , p.16-17). Acelagi lucru ll afirm[ Michaelis gi
dcspre epistola citue Evrei: "Selbt der vortreffliche Brief an die Hebr2ier wird nur
a2 Dimpokiva Irkoducerea lui John Mill, tiparit[ in anul 1707, spre ex., sau edi{ia lui
Pritius, cautA sa restabileascd autenticitatea acelor cAteva secJiuni din Noul
Testament, contestate oarecum de R.Simon, lu6nd chim atitudine impotriva
tlann fiiLr gdtlich gehalten werden k<innen, wenn er von Pauli Hand ist
wtire er das
nicht, so bleibt er immer der vortreffliche Brief
aber
inspirirt unttiglich,."
(lbidem, p 82, respectiv p.16)
metodei lui. (Vezi L.G.Munteanu, op.cit.,p 73).
36 Stelian Tofand Istori cul Introducerii 37 prin critica sa negativd, apiruti ca o consecin!tr
36
Stelian Tofand
Istori cul Introducerii
37
prin critica sa negativd, apiruti ca o consecin!tr fireascf, a faptului cI
- Curentul criticii rationaliste gi a gcolii tiibingiene
cl trata legdtura dogmatici a creginismului desprinsd de religia
rcvelati, l[sdnd si mai subziste din ea doar acele reziduuri abstracte
Secolul al XIX-lea cade in miezur celui mai agitat anotimp
numite, de obicei, religie nafurali, Semler se constifuie ca "pdrinte al
rationalismului biblic", inaugurdnd critica ralionalisti protestanti.
istoric prin care au trecut vreodatl qtiinlele teologice.
Asen'it complectamente panteismului devastator a lui spinozza,
care investise raliunea cu exercifiul judecifii supreme, Johannes
Semler n-a scris practic o Introducere in sensul strict al
ouvdntului, dar intr-o serie de monografii, concepute toate in spirit
critic negativ, a abordat multe din problemele introductive.
Salomo Semler (1721-1791) dd lovitura de graf,e inspiratiei divine a
crrtilor Noului restament. Acestea sunl socotite drept operr pur
Sustinerile lui Semler au stirnit, firege, vii reacf,i gi critici chiar
orneneasci, apdruti in sec. [I cregtin, din cuprinsul lor ar,6nd valoare
la adresa lui, dar cu toate acestea in secolul sf,u, mai ales in Germania.
s-a lucrat mult in noua directie inauguratS.
doar preceptele morale. Restul este mogtenire pur iudaica.as
Respingdnd categoric inspiratia biblici Semler trateazi c[rflle Noului
Testament numai din perspectivf, pur istorica, ajung0nd sr fac6
Tipica pentru aceasti fazd a Isagogiei biblice raflonaliste, la
protestanti, este opera de lntroducere a lui Joh. Gottfried Eichhorn,
deosebire intre cuvdntul lui Dumnezeu in smnta Scripturf,, intrucdt -
afirmi el - "in Sftnta Scripturd existd capitole (pdrti) care n-au avut
intitulati "Einleitung in das Neue Testament",5 vol., Gottingen 1804-
1827. Noutatea cu care a venit Eichhom in cdmpul studiilor biblice a
impctrtanld decdt doar in trecut si care azi nu mai slujesc unei
lost lansarea ipotezei existenfei unei evanghelii primordiale scrise.a8
imbundtdlirr morale a omului
sfanta scripturd si Cuvdntul lui
Acelagi punct de vedere ralionalist in studiile biblice il
rcprezifid. gi Introducerile lui A. Hiinleino', J.E.Ch. Schmidtso sau L.
Dumnezeu trebuie deo.sebite deoarece aceastd deosebire este evidentd
din insdsi cdrlile scripturii
"a6
llerthold.5l
cuvantul lui Dumnezeu este ace14 in
in fala acestei critici rationaliste, porniti pe o panti
conceplia lui Semler, care il face pe om, evident, mai bun moral.
complectamente negativd, lncep si se ridice insf,, destul de cur6nd,
Din aceastd perspectivd, Semler face deosebirea gi intre Religie
voci impotnva acestor exageriri. in aceasti direcfie se impune
gi Teologie, in timp ce Religia inseamnl - in concepf,a sa - evlavia
srnceri care trebuie practcatd de tof, creqtinii, Teologia este doar un
tcologul Wilhelm Martin de Wette, care prin lucrarea sa "Lehrbuch
ansamblu de metode necesare pregatirii giinflfice a teologilor
,
Astfel
n* Cl. V. Gheorghiu, op.cit.,p.56.
ar Vezi Gr.T. Marcu, O Stiin;d
noud.
.,p 14.
'r'' A. Hedein, Handbuch der Einleitung in die Schiften des Neuen Testaments,
oo C1. J.S. Semler, Abhandlung von freier tJntersuchung des Canons,I, Halle 1771,
llrlangen 1794-1800; ed a2-a,1801-1 809.
p.7-5, dupa u. schnelle, Einleitung
,
p.l7 DeosebireatransantE intre cuv6ntul lui
"" JE.CIT Schmidt, Histoisch-Kritische Einleitung ins Neue Testament, Giessen
Dumnezeu gi Scriptura Semler o raporbazainmod special la vechiul restament.
I 804 qi 1808
a7 "wahrend die Religion die von allen christen zu ribende rechte Frdmmigkeit
'r t,. Berlhold., Historisch-Kitische
Einleinhmg in srimtliche kantonische and
umta8t, versteht Semler unter Theologie die zur fachlichen Ausbildmg der
Theologen notwendigen Wissenschftilchen
Methoden,'. (Vezi U. Schnelle, op.cll.,
p 18)
apohryphische Schriften Alten und Neue Testament, Erlangen, 1812-1S19. Bethold
e de p6rere cd poate descoperi pretutindeni evanghelii primordiale, scrise in limba
aramaicd. (Cf V. Gheorghiu, op.cit., p.57).
38 Stelian Tofand Istoricul Introducerii 39 der historich-kritis'chen Einleitung in die Kanonischen Biicher des
38
Stelian Tofand
Istoricul Introducerii
39
der historich-kritis'chen Einleitung in die Kanonischen Biicher des
]{euen Testament,s", Berlin 1826, lanseazd ideea cf,, in cercetarea
aminunlitf, a problemelor de introducere, in cirlile Noului Testament,
nu se mai pot neglija rezultatele, concluziile gi opiniile cercetirilor
trecute, specifice protestantismului dogmatist ortodox.52 Consecinfa
nu-i altceva decat rezultatul descompunerii lumii romane57, iar
acestei idei este cI critica biblic[ devine de acum mai sceptici gi mai
scrierile Noului Testament nu trebuie socotite drept produsul unor
circumspecti, nisc6ndu-se chiar o
gcoalf, numiti "sceptici-
pcrsonalitltr religioase, ci, in strdnsr legrturl cu istoria creginismului,
rationalistf,".s3
sirnple documente ale diferitelot faze din evolufia lui primari. cheia
Curind insf, at6t impotriva rafonalismului, cdt gi impotriva
cunoa$tedi aceslei istorii avem s-o gisim in controversa dintre pavel
qi ceilalli Apostoli; intre reprezentantul unui creptinism universal, liber
scepticismului, in special a lui De Wette, se ridici teologul Heinr.
dc preceptele Legii mozaice, gi suslintrtorii
Ernst Ferd. Guericke, care in
unui mesianism legat de
lucrarea "Neuetestamentliche
toate practicile religioase iudaice. in a doua
generalie de cregtini,
[sagogik", Leipztg 1868, sustindnd punctul de vedere gi critica
aceast5 lupti gi-a mai pierdut din intensitate, frcandu-se
concesii
din
vechiului dogmatism, apf,rf, inspiralia intregului canon al c64i1or
nrnbele p[r!i, pentru salvarea existen]ei creginismului in falr-
Noului Testament. originea gi autenticitatea 1or.5a
rtacurilor iudaice gi prgine, precum gi in fala tendinlelor dizolvante
O schimbare radicalf, in tratarea introducerilor protestante in
gnostice.
Noul Testament o va aduce din nou gcoala Tiibingianl, numitd astfel
o teologie paulini gi iudaizanti constituie fundamentul pe care
dupi inifiatorul ei, profesorul din Tiibingen Ferdinand Christian
s-a cladit biserica. impf,carea acestor teologii
a fost sigilati
prin
BaLur (1792-1860) 55
cornpunerea canonului Noului Testamen!
in
care tolaTitatsa
Apostolilor este recunoscuti
ca supremf,
autoritate,
ca
qi
cand
rriciodati n-ar fi existat intre ei weo divergenli Scrierile Noului
t' Vezi V. Gheorghiu, op.cit., p.57
'l'cstament stau, deci, intr-o strinsi legdturi cu disputele din biserica
53 yezr L.G. Munteanu, op.cit., p.14 intre reprezentanlii acestei gcoli pot fr amintdi
primard, flecare avandu-gi locul gi rolul sf,u in ri.stimpul dintre anul 40
Carl Aug.Gredner cu lucrfile: "Einleitttng in das Neue I'estament", Halle 1836 gi
rl Hr., cdnd au inceput aceste dispute gi anul 200 d.Hr., c6nd acestea
"Geschichte de.s Neuentestamentlichen Kanons", publicatd dulE moartea sa, de
D.Volkmar, Berlin 1860, Eduard Reuss, "Die Geschichte der hl. Schriften des
s-au sfhrgit prin impdcarea partidelor. crrlile Noului Testament au fost
Neuen Testaments"
, Halle 7842- ed.a VI-a 1 887 g.a.
scrise fEri exceptie, fie in interesul susfinerii controverselor, fie in
5a in acelagi curent se inscriu qi Ilermann Olshausen cu lucrarea "Die Echtheit der
scopul impicirii.ss
vier Kanonischen Evanghelien", 1823 qi Augustin Neander cu lucrarea
"Geschichte der Pflanzung und Leitung der chistlichen Kirche durch die Apostel",
"' Vczi amdnunte in acest sens la Gr.T. Marcg Mythos. De la Epistolele pastomle si
Ilamburg, ed.
5,1862
(Vezi V. Gheorghiu,
op.cit.,p.58).
pdnd la dl.Lucian Blaga, Sibiu 1942, p.22 urm
t' Ditttr" lucririle cu care s-a impus pe tir6mul criticii biblice amintim: "Die
" (ll Gr.T. I\{arcu, O Stiinld noud
,
p.15. Teza resepctivd nu era cu des6v6rgre
Christuspartei in der kointhischen Gemeinde", 7831', "Paulus der Apostel Jesu
rroul, ea circuldnd in alte forme cu mult inainte.
Christi", i845, eda II-a 1867; "Krifische Untersuchungen ilber die kanonischen
Evangelien", 1841', "Das Chislenthum und die chistliche Kirche der drei ersten
t" vezi in acest sens F.chr. Baur, Die Einleitung in das Neue Testament als
J ahrhunderte" . ed.a 3 -a, 1 863. (Vezi qi L. G. Munteana, op. cit., p 7 5).
thaologische Ws.senschaft, Th.ib (T)9, 1350, (463-566), 478 p., U. Schnelle,
()p.cit., p 19:20 - ideile expuse in rezttmat.
Stelian Tofand Istoricul Introducerii 4t Astfel este limpede - spune Baur - motir,ul pentru care
Stelian Tofand
Istoricul Introducerii
4t
Astfel este limpede - spune Baur - motir,ul pentru care gisim
cartea Fap. Apostolilor are ra bazi. ideea punerii in paraleli a
scrieri in Noul Testament atribuite lui Pavel Petru gi Ioan, cind
Apostolilor Petru gi Pavel, reprezentanfii celor doud partide gi
neautenticitatea lor este evidenti. Autorii de mai ttrzbt at pus in gura
ittcercarea unei identificiri a fapteror E inv{iturilor 1or, in scopul
primilor parteneri ai controverselor, idei care aparfineau timpului lor,
c6gtig[rii intregii cregin6t6fi pentru lozinca: "pstru qi pavel',.61 Dintre
penlru a le imprima mai multi autoritate. Devierea punctului de
vedere al acestor autori, de la conceplia ini[a15 a apostolilor, era
cei mai renumiti adepgi ai qcolii riibingiene amintim pe E.Zeller,
elcvul acestuia Albert Schwegler62, Gustav vorkmar63 gi mai ales
imposibil de a mai fl controlat6 dupd cdteva generalii.
Din scrierile atribuite lui Pavel gi ucenicului siu Luc4 se poate
reconstitui evolufia din s6nul partidului paulin, iar din epistolele
Bruno Bauer, cel care impinge cntica gcolii tiibingiene dincolo de
orice extremi, declarflnd in lucrdrile sale6a ci toate scrierile Noului
catolice, evanghelia lui Matei, Marcu, scrierile ioaneice, se poate
'lcstament sunt neautentice gi scrise mult mai tdrzil, intre anii 'lo-t3o
urmdri direclia celorlalfi apostoli gi biruinla lor asupra
d,Hr. creginismul, in viziunea lui, este un produs al flrosofiei greco-
paulinismului.5e
romane.u'
Ca opere scrise in cea mar veche perioadf, cregtini, inainte de
vederile gcoti riibingiene sunt
impdrtigite
in afara
Germaniei,
anul 70 d.FIr., trebuie privite cele patru mari epistole pauline:
lntre a$i de englezul samuel Davidson66 gi francezul Ernest
Galateni, I-[I Corinteni gi Romani, precum qi Apocalipsa lui Ioan, ca
Rcnan67, acesta din urmr contestand categoric chiar divinitatea lui
document impotriva paulinismului gi ebionililor. Documentul celei
lisus Hristos.
mai inalte sinteze este Evanghelia a IV-a, compusi dup[ anul 160
d.Hr, qi cireia ii urmeazi epistola I Ioan. Din acelaqi timp, rezull5 qi
epis.Il Petru, iar cu pufin inainte epistolele pastorale. Celelalte scrieri
ale Noului Testament aparfin perioadei incerclrilor de impf,care dintre
ul lbid"m. Ideea este dezoltalA in amdnwrt in lucrarea lui Chr. Baur: ,Das
chistentum md die chistliche Kirche der drei ersten Jahrhunderte,', Tubingen,
1863, Ed.3-a. Periodicul de publicisticE al gcolii riibingiene, plin de lucrEri asupra
cele dou[ partide, a$a cum este cazul Evangheliilor sinoptice qi
creqtinismului primar este "Theologische Jahrbilchei, lg42-lg5:., iar din anul
Faptele Apostolilor.
Evangheliile sinoptice in forma lor actualf, au putut reanlla
11167, revista din Leiden numitd "Die theologische Tiydsschifr'qi la care
solaborea?A in special criticii olandezi.
il A, schweglertn lucrarea sa "D4s Nachapostoliche Zeitalter in den Hauptmomenten
numai din tendinlele de impf,care ale disputelor specifice sec.Il, prin
prelucrarea unei scrieri fundamentale, itdaizarfie, a lui Matei gi a unei
scrieri mai vechi, strict pauline, a lui Luca. Evanghelia lui Marcu s-a
seiner Entwicklung", Ttibingen 1847, prennt1 evolufia cregtinismului in timpul
upostolic gi postapostolic exact pe linia lui Chr. Baur.
u'(1, Volkmar,iidezvoltLrdeile
saleinlucr6iTe:,,Marh,u tmd die Slmopsis,,,Leipzig
niscut din celelalte doud, aga explicdndu-se faptul c6, e atilt de
1870;"Jesus Nazarenus", Zurich 1882, q.a.
incolord.6o
'( l)intre acestea amintim: "Kitik der Evangeliez',, Berlin 1850-52; ,,Kitik der
paulinischen Biufu', Berlin 1850-52;',Chistus und die Cdsarm,,,Bedin 1g77.
un V,.:zi V. Gheorghiu, op.cit., p.60
te lbidu*. Vezi qi LG. Munteanu, op.cit.,p 15
'o Lrrcrarea sa remarcabild este "An introduction to the New Testamenf, ,3 vol., 1g4g-
uo Ibid"m, p 16 hoblema aceasLa este tratat6 in mod special de lucrarea lui Chr.
5t.
Ballrt'. "Kritische Untersuchungen ilber die Kanonischen Ettangelien", TUbingen
rr {)pcra sa capitaldin care igi e4pune ideile sale este'. "Histoire des oigines du
1847.
i'Iui.ttianisme" , Paris I863-82.
42 Stelian Tofand Istoricul Introducerii 43 sa istona in parLe a fiec[rei cirti, a Noului
42
Stelian Tofand
Istoricul Introducerii
43
sa istona in parLe a fiec[rei cirti, a Noului Testamen! istoria canonului
gi istoriatex-tului.T2
- Curentul $colii neo-critice gi al opozitiei Tiibingiene
Poa[ia caracteristicil a reprezentanf,lor acestui curent poate fi
caracterizatd, de urmfltoarele idei pe care le-au susfinut:
Direcfia acestui curent a incercat, prin reprezentanlii lui, o
- scrierile Noului Testament trebuie cercetate in contextul
apropiere intre qcoala Tiibingiann, cu extrernismul ei qi punctul de
istoriei cregtinismului originar, intre Apostolul Pavel qi ceilalfl
vedere tradilional cregtin, referitor la scrierile Noului Testament gi
care s-a oglindit, in cea mai mare parte, in operele protestantismului
apostoli neexist6nd divergenle radicale, aga cum afirma Baur.
- baza bisericii o formeazL p6g6no-creqtinismul.
ortodox.
intre reprezentanfli mai semnificativi ai acesfui curent amintim
pe: Albrecht Ritschl, care in lucrarea sa
- Evangheliile sinoptice au la baza lor dou[ evanghelii
;:rimordiale, idee conqetizati intr-una din ipotezele problemei
"Entstehung
der
altkatholischen Kirche", 1857, aruti. ci intre Apostolii primi gi
Apostolul Pavel a existat o armonie de vederi, gi numai tactica lor
sitioptice aga-numita "Zweiquellentheorie".
- Faptele Apostolilor nu au de autor pe Luca, el scriind numai
accle secliuni cu "noi", cunoscute sub numele de "Wirstiicke".
misionari ii deosebea; apoi pe H.J. Holtrmann, care in lucrarea
- dintre epistolele pauline, autentice sunt numai cele 4 epistole
"Lehrbuch der historisch-kritischen Einleitung in das Neue
mari (Galateni, Romani, I-II Corinteni).
Testament", 1892, accenttteazi. faptul cI Introducerea in Noul
- toate epistolele catolice sunt neautentice, precum gi
Testament trebuie si se ocupe de Istoria canonului qi nu de invif5tura
livanglrelia alY-a.7'
despre canon, de unde rentltd, misiunea ei de a cerceta gi prezenta
impotriva criticii qcolii Ttbingiene gi a celei neo-critice s-a
aparilia gi colecfia in canon a celor 27 cdrf- ale Noului Testament.68
rrdicat insi curAnd o puternici opozif,e, reprezentatt de teologi de
Holtznann imparte disciplina Introducerii in Noul Testament in doui
pf,rtr: una generali, care se ocupi de problema canonului gi istoria
prestigiu, respingind poziliile tiibingienilor, unii, din punct de vedere
critic-istoric, iar a$ri, din punct de vedere dogmatic confesional.
textului, gi alta special[, care se ocupi de fiecare carte in parte din cele
Unul din cei mai reprezentativi teologi ai opozifiei fali de
27 ale Noului Testament (autor, destinatari, timpul scrierii etc.).6e
Alte doua nume care s-au remarcat in direcfia acestei gcoli sunt
William WredeTo pi A. Jiilicher". A. Jii{icher concq)e Introducerea
curcntul ttibingian este J.Chr. K.von Hofmann, intemeietorul gcolii
din Erlangen. Modificind concepfia inaintagilor despre inspirafie,
in Noul Testament ca o disciplind strict istoricf, Sitrateazd in lucrarea
llofmann arati cd toate cdrtile Noului Testament sunt autentice qi deci
irrspirate.Ta
68 ILJ. Holtzmarrn, op.cit.,p. 11, dup6 U.Schnelle, Einleitung
,p.200.
6e lbid"m.
70 W.Wrede, Uber Aufgabe und Methode der sogenannten neutestamentlichen
T'heologie,1897 Am5nunte in legdturd cu orientarea sa biblic6 vezi U.Schnelle,
/r Vczi U. Schnelle, op.cit.,p22.
/' Vczi V. Gheorghiu, op.cit., p.62.
op.cit., p,21
tl A. Jiilicher, Einleitung in das Neue Testament, Ed.6, 1906.
''r t-lonceplia sa despre autenticitatea cErlilor Noului Testament qi-a expus-o in
lucrdrile: " Einleitung in das Neue Testament' , publicatd posturn, Nordlichen 1881,
44 Stelian Tofand Istoricul Introducerii 45 La catedra studiului biblic al Noului Testament din Erlangen,
44
Stelian Tofand
Istoricul Introducerii
45
La catedra studiului biblic al Noului Testament din Erlangen, ii
amintim: americanul Brevard S. Childs8r, G. Streckertr, U.
lrrmeazi ucenicul sru Th. zahn, care in lucrrrile sale75 se strIduiege
si demonstreze cd gtirile tradifionale despre canonul Noului restament
sunt suficient de fondate gtiinlific pentnr a fi acceptate gi reprezentate.
Schnelles3, E. Schweizert*, E. Lohse85, H. KiisterE6, D. Guthrie8?,
R.M. Granttt, R.M. Harrisonse, O. Cullmanneo.
Munca inceputi de teologii de marc6 ai curentului opus
Astlzi, Introducerea in car,tile sfintei scripturi a devenit o
gtiinfi biblic-teologic-eclesialr, avdnd bine fixat rolul siu qi delimitatl
extremismului gcolii critice ttibingiene a fost preluati gi continuat[ cu
precis sfera sa de cercetare, dovedindu-se indispensabih studiului
succes de referinfa de mari teologi contemporani, inlre care amintim
biblic Ai teologiei ca $nnt4 in general.
pe werner Georg Kiimmel care tn opera sa de Introducere in cir,tile
Noului TestamentT6, apiruti it:_ 2l de edilii, rf,m0ne in tradifla
inaintagilor sf,i H.J. Holtznann gi A. JulicherTT; philipp Vielhauer
(1914-1977), care prin opera sa apiruti in L975 gi intitulati:
"Geschichte der urschristlichen Literatltr", realizeazfl, in ceea ce
priveqte introducerea in cirlile Noului Testamen! ',idealul unei istorii
a literaturii vechi",8 in sensul cE a concentrat toals elementele care
privesc o lucrare de strictf, specialitate a unei discipline ca cea
amintitf,; Martin Dibelius (1383-1947), dascdlul lui Vielhauer, cu
lucrarea "Geschichte der urschristlichen Literatur", 1926, Willi
Marxen, care in Introducerea s{' arat6" cd, "Noul Testament este o
carte numai a Bisericii gi este inspirati".8o
in centrul istoriei contemporane a dezvoltirii Introducerii
biblice, ca disciplini gtiinfific5-teologici, stau teologi de mare
rr,B.S. Childs, The New Testament as Canon: An Introduction, London 19g4. in
nume ai protestantismului, devenit aproape tradifional, dintre care
Itrcrarea sa el afirmd cd"dezvoltarea canonrlui Noului restament nu afost numai
un proces al istoiei, ci tn pimul rfrnd o lucrare a lui Histos fnviaf,
p.21.
,
qi "Die heiligle Schrift des Neuen Testaments zusammenhangend untersuchf,,
fr (;, Strecker , Litemturgeschichte des Neuen Testaments,Gottingen 1992.
1862
rt lL Schnellg Einleitung in das Neue Testammt,Gottingen 1994.
'75 Dintre lucrdrile sale amintim dou6 mai importante: ',Geschichte des
fa l'1. schweizer, Theologische Einleih,tng in das Neue Testament, GNT2, Gottingen
neutestamentlichen Kanon^s", Erlangen 1888 qi "Einleitung in das Neue
I 989
Testament't ,Ed. a3-a, Erlangen 1907.
f t U. Lohse, Die Entrtehung des Neum Testaments,stuttgart 1990,
'6 "Einleitung in das Neue Testament", ed.21, Marburg 1983.
rn I l. Koster, Einfiihnmg in das Neue Testaments,Berlin 1980.
11 YezilJ. Schnelle, op.cit.,p22.
78 lbidem,p,23.
U t). Guthrig The Pauline Epistels, N.T. Introduction,lg6l.
rr l{. M. Grant, A Hi stori cal Introduction to the New Testament, 19 64.
7e Einlritung in das Neue Testament, Gutersloh I 963.
ru t{.M. Harris on, Introduction to the New Testament,1964.
to W. Marxsen , op.cit.,p.23.
plr O, Cullmann,Einfi)hrang
in das Neue Testament,7968
II. NECESITATEA, DISCIPLINELE, IZVO.dRELE s'ruDruLUI NouLUr TESTAMENT, ivlrAnlrREA cAnlrroR Sr METoDE DE cERCETARE
II. NECESITATEA, DISCIPLINELE, IZVO.dRELE
s'ruDruLUI NouLUr TESTAMENT, ivlrAnlrREA
cAnlrroR Sr METoDE DE cERCETARE
Sfhnta Scripturdo ca mijloc sau cale de trasmitere a Revelaliei
divine supranaturale, cat gi ca depozitard a unei bune p[rf din ea,
cuprinde o dubli coleclie de cdrfi: colectia vechiului restament qi
colectia Noului restament. Prima coleclie cuprinde revelafia fbcuti
prin patriarhii vechi gi prin prooroci intr-un interval de
timp
de
nproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V i.d.Ffu.), fiind una
pregatitoare, cuprinzdnd adevdrurile religioase fundamentale, dar nu
lnsfl in toata amploarea lor. Ea este indispensabili, dar nu absoluti.el ,4
dtrua coleche cuprinde descoperirea supranaturali frcuta nu prin
Itttennediari, ci direct prin Dumnezeu
npoi, o parte din ea, in slovi inspirati
F'iul (In.8,12; Evr.1,l) gi pusi
de unii dintre Apostoli sau
lJccnici ai Apostolilor in primul secol
cregtin.
Faptul
descoperirii
directe gi nemrjlocite a acestei din urmd Revelafii
ii
conferi
tuperioritatea nedefinitr fali de prima, desrvdrgind-o: "sd nu socotifi
a,d am venit sd stric Legea sau Proorocii,. n-am venit sd stric, ci sd
lmplinesc" (Mt.5,I7).
cu aceastr a do,a coleclie se ocupi Studiul Noului restament.
l) Nofiunea de "Noul Testament'r
Prima colecfie de clrli sfinte, care se incheiase in sec. V i.d.Hr.,
H lfrsl numitlin greaca vorbiti de pe wemea M6ntuitorului 6lo0rirrl
sl l'rul: Diac. Dr. Nicolae r. Nicolaescu, pr. prof. dr. Grigorie Marcu, pr. prof
Dr. tiofron vlad, Pr, Prof. dr. Liviu G. Munteanu, studiul Noului Testament,
l\ltttntal pentnt Instittttele teologice, Ed a dou4 Bucureqti 1977. p.5.
48 Stelian Tofond conditii bine stabilite gi care are caracterul unei dispozilii, a unei (leg[mdnt).
48
Stelian Tofond
conditii bine stabilite gi care are caracterul unei dispozilii, a unei
(leg[mdnt). La apailia colecfiei a doua de cIr,ti sfinte, pentru a se face
o distinctie de colectia prim4 cea din urmf, a fost numiti
orinduiri, pe care cel in drept o dicteaza gi pe care cel cu care a fost
Blp,l"r.a u€us 6ua0rirrls (rcauufls Sr.a0rirqs), carfile Legtrm6ntului Nou
incheiattr trebuie si o execute. Daci dispozilia respectivf, este ultima
(LegflmdntulNoD.e2
pc care cel ?n drept a frcut-o inainte de moartea sa, atunci termenul
Numirea de 6r.a0rir4 (LegImant), dati celor doul colecfli de
6le0rirr1 are inlelesul special de dispozilie din urmi sau tesiament.es
Traducdtorii Septuagintei nu vor fi luat termenul 6La0rircq in
cir,ti sfinte, a aparut in momentul in care autorii Septuagintei (prima
traducere greceascl
a cdrfilor sfinte
intelesul acesta, gtiind din cuvintele lui leremia (31,31 urm.), cI
cinstite de iudei)
au tradus
cuvdntul ebraic
n t 1)
lcgltura pe care Dumnezeu a fEcut-o pe muntele Sinai cu poporul
@erit), care insemneazA,'legdmLat,,
"invoial5", "pact"", prin cuv6nful grecesc 6La0rircq. Avdnd in vedere cf,
isrtrelitean nu este una frcuti pentru totdeauna gi c[ va fi inlocuitI
Legea lui Moise din coleclia Vechiului Testament reprezenta un
legdmdnt inae Dumnezeu gi poporul ales, termenul h
t
I
:
ltrintr-o alta nouf,.
Termenul 6La0rirq poate s[ aibl pentru "cei 70" numai inlelesul
se
potrivea destul de bine ca tiflu la in,r;eaga colecfe de cir,ti'rnrrt.
clc dispozilie, aSezilmdnt care a intervenit intre Dumnezel, cue
pomnce$e, qi poporul ales, care s-a obligat pe muntele Sinai la
apdrute inainte de Mdntuitorul.
Cu toate ci traducerea termenului ebraic pdn grecescul
5ro0qrr1 n-a fost cea mai potrivitf,, mai corespunzltoare fiind
ilscultare. e6
Pe la mijlocul sec. II d Itu cdnd Sfhnta Scriptura a fost tradusi
Itr lirrrba latin[ (Itala), grecescul 61a.0{rq a fost tradus prin latinescul
traducerea prin ouu0r(rcq sau oriu0qpa, (inlelegere, semn, convenfie),
schimbarea traducerii in timp, cu tot efortul ftcut de traducitorii
ttil!,tlamentum". Nici aceastl traducere nu este deplin corespunzf,toare,
Aquila qi Spnmach'4, t-& mai devenit posibili, ea trecdnd de la
colectia cir,tilor sfinte vechi gi la colecfa cea nouf,. Termenul
rlur are totuqi o justificare in citatul din Er,rei 9,15, unde 6r.a0rir<q are
tcrrsul de "dispozitia din urmd". Aici se aratl clar ci Mdntuitorul
llristos prin moartea sa pe cruce a incheiat cu omenirea un aqezimdnt
Srcr0qrq cu care traducitorii Septuagintei au tadus cuv6ntul ebraic
il()u, care ramAne definitiv, deoarece cel care l-a incheiat a murit.
inseamnl ceva mai mult decdt un simplu acord pe care l-a frcut o
parte contractaflti cu cealaltS. Termenul 6ua0rir4 inseamnd un pact, o
invoial4 care a intervenit inte douf, sau mai multe persoane, in
Fcr. Augustin atage aten!1a asupra acestei nepotriviri, fdrf, ins[ a putea
rcltirnba ceva, fapt pe care il va face totugi Fer.Ieronim, traducitorul
Vulgatei, care va traduce cuvdntul n 5 ] J , at6t in Vechiul
'l'cstarncnt, c6t qi in Noul Testamen! cu exceplia locului din Ew.9,l5),
e2 rbidem, p.6.
et Vezi Dr. Vasile Gheorghil, Introducere in Sfintele Cd4i ate Testamentului Nou,
Cern6uli 1929,p.11.
;trin latinescul "foedus" (alian!5, pacl convenlie). Ieronim ptsteaz[",
krltr;i, pe mai departe numirea de "testamentum" pentru cele doui
ea Avand in vedere c6 grecii obignuiau a reda noJiunea de legEturd, invoiald, pact, carc
ot ('l V.(lheorghirt, op.cit.,p 72
a fost incheiat intre dou6 sau mai mufte pArli contractante, de reguld egal
indreptElite, prin termenii ouu0f6r'1 sau o6u04pc, traducdtorii Aquila gi S).rnmach
" n ," vedea in amdnunt inlelesurile cuvAntului 6ro0114 in Theologisches
traduc termenul prin cuvintele amintite mai sus, socotindu-le mai potrivite cu
senzul cuvdntului originar. (Cf. V. Gheorghln, op.cit.,p.72).
Wiiltr:rbuch zum Neuen Testament (ThWNT), vol. 2, Sfuttgart-Berlin-Kc,,1n,
1990,
ulieol . Johonaes Behn gi Goltfried QueU, \rurtlrytr1, om1qxq pag. l0S-138.
Necesitatea, Disciplinele, Izvoare le Studiului 51 50 Stelian Tofand b) dificultatea traducerii textului originar al
Necesitatea, Disciplinele, Izvoare le Studiului
51
50
Stelian Tofand
b) dificultatea traducerii textului originar al scrierii sfinte
colecfii de cirli sfinte ale Sfintei Scripturi, astfel cI din limba latjrrd
aceastd numire a trecut aproape in toate limbile moderne. eT
Irrtr-o limba veche, ce nu se mai vorbegte qi din a cdrei vocabular,
grccii de azi, mai folosesc doar o jumitate.
c) textul sfbnt cuprinde pe ling[ adeviruri naturale qi adevlruri
2) Necesitatea studiului Noului Testament
tupranaturale, descoperite aghiografilor fie prin vedenii, fle prin
proorocii, acliuni gi imagini simbolice, fie prin pilde, aseminiri etc.,
nga incdt pe unele nici chiar autorii nu le-au putut descifra deplin.
O simpl5 lecturare a textului sfbnt al cirfilor Noului Testamen!
fie ea qi repetatS, precum gi cunogiinfele individuale numai, ori
AplicAnd la descifrarea acestor expuneri doar regula generall- a
puterea de pdtrundere a raliunii, nu oferi posibilitatea descifrlrii gi
tensului literal, u$or se poate ajunge la erori.
inlelegerii exacte a sensului pe care aghiografii sfinfi au voit s6-1
imprime cuvintelor sfinte care confin adev5rurile de credinfi
d) multe din adevirurile de credintI, continute de textul sfEn!
depflgesc ratiunea, trebuind, in acest cM, st se facf, apel la norma
fundamentale 9i dupi care trebuie si se cilf,uzeasci viala cregtini, in
efortul constant de dobdndire a mdntuirii. Din acest minus a decurs,
0rodintei pentru primirea lor.e8
Aqadar, problema restabilirii unui text cdt mai aproape de
aqadar, necesitatea studierii cirfllor Noului Testament gi nu numai
origirrar gi a interpretdrii 1ui corecte, a devenit azi o preocupare de
citirea lor, precum gi intreprinderea unei cercetiri gtiinlifice asupra
brud a teologiei, in general, qi scopul imediat al Studiului biblic, in
textului sfbnt, care alcatuiegte un studiu complex, imp[r1it in mai
ipecial. $i-aceasta, cu atat mai mult, cu cet incl Origen, la abia doui
multe drscipline qi axat pe o gam[ diversificati de metode de analizd" a
teoole numai de la aparilia acestei dumnezeiegi opere se intreba: Cine
tertului: filologici, istoricf, etc.
Iunl autorii c[r,tilor sfinte? Ce culluri au avut? Ce inteles au dat ei
in acest sens, un studiu complex gi sistematic al Noului
&nrrmitor cuvinte?
Testament, care si ofere intelegerea qi pitrunderea sensului textului
sfhnt, c61 mai aproape de cel originar, trebuie sI ia in considerare
cdteva aspecte:
De unde diferenlele, nu pufine, de la text la tex! de la traducere,
ln traducere? etc. Pentru limurirea tufuror acestor probleme, giinlele
1t nr I an e c onstituie un indisp ensabil auxiliar.
a) importanta gi necesitatea studiului imprejuririlor
externe ale aparitiei textului, a studiului limbii in care a scris
3) Disciplinele Studiului Noului Testamentee
autorul, a culturii epocii sale, sau a sa personal[, starea de spirit in
momentul scrierii etc.
Studiul aprofundat al clrfilor Noului Testament s-a concretizat
ln rr lrndtoarele discipline biblice:
e7 N.L Nicolaesat, op.cit., p.6, Tertullian a incercat gi el sE dea c6rtilor Shntei
Scnpturi o numire mai generald care sd corespundd mai bine cu cuprinsul acestor
cdrfi, numtndu-le "instrumentum", termen specific juridic care inseamnE act de
'n N. l. Nicolae
sat
,
Studiul Noului Testament, p.7.
BU hrlirrmaliile subcapitolului de fald sunt luate exclusiv din manualul pentru
dovadtr. Tertulliaa credea cd aceastl denumire s-arpotrivi Shntei Scripturi intrucAt
cfuJrle ei cuprind cele mai bune dovezi de credinj6 pe baza cErora se pot respinge
Itrstrtutele teologice "Studiul Noului Testament", Bucureqti 1977,pag.8-9,pe carc
Itr-irtn socotit suhciente pentru ilustrarea specificului liec6rei discipline biblice a
invdldturile greqite Termenul irsd n-a gdsit ecou in r6ndul scriitorilor bisericegti.
Noului Testarnent.
(V. Gheorghiu , op.cit., p.74).
52 Stelian Tofond Ne ce s i tat ea, D i scip line le, Izv
52
Stelian Tofond
Ne ce s i tat ea, D i scip line le, Izv o are I e Studiu lui
53
a) Introducerea sau isagogia cdrtilor Noului Testament
Obiectul hermenticii ca disciplind este de a fixa princrpiile gi
Obiectul introducerii in cirpile Noului Testament este de a
rcgulilc cu ajutorul cf,rora si se poatr face o exegezi corectd a Sfintei
Scripturi gi in special a Noului Testament.
urmf,ri soarta acestor cirli din momentul aparifei lor pdni in zilele
noastre. Ea
igi grupeazh materialul intr-o parte generali gi alta
Hermentica se imparte in trei capitole mari:
speciali. in
partea general[ - introducerea in cirlile Noului
- Noematica - se ocupi cu teoria sensurilor Sf.scripturi
Testament se ocup6 de: istoria canonului Noului Testament; istoria
- Euristica - se ocupf, cu aflarea qi identificarea sensurilor in
textului Noului Testament; istoria traducerilor Noului Testament. tn
dilbrite texte biblice.
- Proforistica - se ocupf, cu aplicarea senzului celui mai
partea speciall - se analizeazA la frecare scriere: problema autorului,
imprejurarile scrierii, scopul, destinatarii gi limba scrierii,
;rol.r'ivit textelor biblice, dificil de interpretat.
autenticitatea, integritatea ei etc.
b) Arheologia biblici - este disciplin[ mai nou6, care pe
f) Exegeza sau interpretarea Noului Testament - este cea mai
vochc qi cea mai importanti dintre disciplinele Studiului biblic.
temeiul cercetf,rilor djrecte, oferi informalii privind imprejuririle
Lixogcza este tot at0t de veche ca gi clrtile Noului Testament, chiar
Apostolii simlind nevoia explicirii unora dintre inviliturile
sociale, geografice, politice, culturale, religioase ale timpului scrierii qi
apariliei cirlilor canonului Noului Testament.
c) Istoria gi gramatica limbii originare (grecegti) a Noului
Testament. $i ea este o disciplind de origine mai noui al cirei obiect
este cunoagterea limbii in care au fost scrise cf,rtile Noului Testament
pentru ca exegetul si poati mai uqor addnci sensul cuvintelor, care.in
traducere nu pot fi redate cu maximf, fidelilate.
M0rrtuitomlui lisus Hnstos. CAnd M6ntuitorul Hristos rosteyte pilda
$etrtilnitorului, Apostolii I se adreseazl cu cuvintele: "T6lcuiege-ne
ttoult pilda aceasta" (Mt.13,36). Nevoia interpretirii textului sfhnt se
Fc$inltc cu at6t mai mult qzi, cdnd intre noi gi epoca Mdntuitorului
Flrisl.os s-au interpus secole integi.
Din precizarea obiectulur, rezu'lli evident gi limitele interpret[rii
d) Istoria epocii Noului Testament - stabileqte cadrul istoric al
Ex0ts0tice. Numai interpretarea care igi propune s[ deslugeasci
datelor qi evenimentelor cuprinse in clrfile Noului Testamen! in
Ittlclcsul dat de autorul sfbnt scrierii lui, este exegeticd. in momentul
funclie de istoria poporului iudeu gi a lumii greco-romane (de la
Itt carc acest obiectiv e depiqit, urmirindu-se gi alte tendinle, ca:
Alexandru cel Mare, p6na la ultima mare riscoald" iudaica - sec. IV
Hp0rarea intelesului dat de autor anumitor adevdruri sau aplicarea
i.Hr. - 135 d.Hr.).
e) Hermeneutica biblic[1oo- inceputurile acestei discipline
BQestor adevd.ruri pe terenul vielii practice, nu mai avem o exegezd
ptttil, ci unamixt5, ce are caracter apologetic, dogmatic, omiletic etc.
biblice igi au rf,dicinile inci in sec. II, in lucrarea episcopului Meliton
de Sardes - q rci.els (170 d.I{r), in care apare iista celor mai obignuiti
g) Teologia Noului Testament - are in vedere o sistematizare a
Htlovf,rurilor de credinff, evidenliate de textele sfinte. Ea este o
tropi biblici gi explicarea lor.
disciplini sistematici spre deosebire de exegezi, care este analitici.
4'1 lzv oar ele Studiului Noului Testament
100 lnformalii detaliate in leg[turd cu Ilermeneutica biblicd ca disciplind de studiu; a
Materialul documentar folosit de toate disciplinele neotes-
se vedea lucrarea Pr. prof. dr. Mircea Basarab, Erminentica Biblicd, Oradea,
lnrucntare este oferit de:
199'7
Necesitatea, Disci nele, Izvoarele Studiului a) Cdrfile Noului Testament - folosindu-se numai editiile Nr. Denumirea
Necesitatea, Disci
nele, Izvoarele Studiului
a) Cdrfile Noului Testament - folosindu-se numai editiile
Nr.
Denumirea scrierii
cntrce gi traducerile ceie mai bune.
Prescurtare
Cuprinsul
c rt.
b) Hotdr[rile Sinoaderor ecumenice qi locare ate Bisericii
tt.
Epistola all-a cl-/:re Corinteni
II Cor.
13 cap.
c) operele Sfintilor pdrinti qi scriitori bisericeqti, in care se
t)
Epistola citre
Galateni
Gal,
6 cap.
dezbat probleme biblice neotestamentare.
l0
Epistola citre Efeseni
Efes.
6 cap.
d) Scrierile profane (iudaice, eline gi latine), care confin
It.
Epistola catre Filipeni
Filip.
4 cap.
indicafii referitoare la imprejurdrile religioase, culturale, sociale,
ti-
Epistola citre
Coloseni
Col
4 cap.
politice, economice ale epocii apariliei crr,tilor Noului restament.
Epistola I citre Tesaloniceni
.1
I Tes.
5 cap.
e) operele mai importante are teorogilor cregtini caro se
t4
Epistola a II-a cdtre Tesaloniceni
II Tes.
3 cap.
ocupi cu shrdiul Noului Testament.
ls
f) Predoslovii, precuvintdri, prefete ra diferite editii are
Epistola I citre Timotei
Epistola a II-a cdtre Timotei
I Tim
6 cap.
Bibliei.
l(r
II Tim.
4 cap.
g)
Rezultatul cercetdrilor gtiintifice asupra epocii
l7
Epistola citre Tit
Tit
3 cap.
M0ntuilorului (arheologie, i storie etc. ). 1 0 1
25 vers.
ln
Epistola cdtre
Filimon
Fil
(1 cap.)
l9
Epistola citre
Ewei
Er.r
13 cap.
5) implrfirea clrfilor Noului Testament
:0
Epistola sobomiceasc5 a Sf. Iacob
Iac
5
cap.
ll
Episola I sobornioeascri a Sf. Petru
IP
4
cap.
Noul Testament cuprinde un nurnir de 27 de cdr[i:
Epistola a II-a soborniceasc[ a
1)
IP.
3 cap,
Sf. Petru
Nr.
Denumirea scrierii
l3
Epistola I sobomiceascd a Sf Ioan
IIn
Prescurtare
Cuprinsul
5 cap.
crt.
Evanghelia dupa Matei
1
Mt
)4
28 cap.
Epistola a II-a soborniceascd a
Sf. Ioan
II L1
I cap.
2
Evanghelia dupi
Marcu
- Mc.
16 cap.
Epistola a III-a sobomiceascf,
Evanghelia dupd Luca
III In.
-')
- Lc.
24 cap.
1 cap.
a Sf. loan
4
Evanghelia dupi
Ioan
- In.
21cap.
( Epistola soborniceascl a Sf. Iuda
Iuda
I cap.
5
Faptele Apostolilor
F.Ap
28 cap.
/ Apocalipsa
Apoc.
22 cap.
6.
Epistola catre Romani
Rom.
16 cap.
t.
Epistola I cf,tre Corinteni
I Cor.
l6 cap.
Cea mai veche grupare a celor 27 de cd$, dateaz-d din sec. II,
flirrtl ?rnpirfiti in Evanghelii 9i Apostol dupf, obignuita impirflre a
uhr"f rlor Vechiului Testament - Lege gi Profeli. prima grupi cuprinde
'0' Cl. Strdiul Noului |'estament
,
p l0: V. Gheorghiu, op.cit., p.25-26.
Iivrrrrgheliile, care infrtigeazi viafa qi actiitatea M6nluitorului Iisus
56 Stelian To/and lVecesitatea, ', Izvoarele Studiului Hristos, iar a doua (Apostolul) descriind activitatea
56
Stelian To/and
lVecesitatea,
', Izvoarele
Studiului
Hristos, iar a doua (Apostolul) descriind activitatea Sf.Apostoli qi a
lr co*lact nemijlocit cu grupul apostoric inc[ inainte de moartea lui
ucenicilor lor in mijlocul lumii iudaice qi pig6ne.102
Mai recenti este impirf,rea clrfllor Noului Testament in trei
grupe, imparlire orientati dupd cuprinsul cflrtilor gi dup[ genuri
literare:1 03
a) cdrfi cu caracter istoric - dintre care fac parte Sf,
lata o scheml a impirfirii cirlilor dupi autori:
Evanghelii, care preztnti din diferite puncte de vedere viafa gi opera
M6ntuitorului Hristos gi Faptele Apostolilor, un volum care insolegte
Er,'anghelia lui Luca gi care contine descrierea cfltorva fapte are unor
Apostoli gi ucenici ai lor dupi incheierea vielii p[mantegi ai lui Iisus,
pun6ndu-se accentul in mod special pe lucrarea misionari a
Sf.Ap.Pavel.
-Ev. dupa Ioan
b) clr{i cu caracter didactic-doctrinar - incluzdndu-se in
aceasti categorie epistolele Sf.Pavel gi epistolele sobornicegi.
-Epist. I Ioan
-Epist. II Ioan
c) clr{i cu caracter profetic - singura cartn aNoului Testament
aparfindtore acestui gen fiind Apocalipsa, descriind prin acliuni
-Epist.III Ioan
srmbolice, vedenii qi descoperiri supranaturale prezentul gi viitorul
Bisericii lui Fkistos in lupta definitivi cu puterea celui rdu qi victoria
deplind asupra acestuia. Datoriti stilului simbolic Ai a modului
Epistcdtre Romani
Epist.I Corinteni
metaforic de descriere a actiunii, Apocalipsa este incadrati gi inr
Epist.II Corinteni
literatura apocalipticf, .
Galateni
Cdrfile Noului Testament pot fl grupate gi dup[ autorii lor.10a
Efeseni
Filipeni
Toli scriitorii Noului Testament au fost evrei, cu excepfla Sf.Luc4
Coloseni
care a fost de origine plgdn. Trei dintre ei, Matei, Petru gi Ioan au fost
membri ai grupului apostolic, iar Marcu, Iuda gi Iacob au fost ucenici
I
Tesaloniceni
II
Tesaloniceni
ai Apostolilor, fiind activi in viata Bisericii primare gi aflAndu-se astfel
I Timotei
II Timotei
Tit
'o' Cl.\r. Gheroghiu, op. cit., p 78.
Filimon
I03 Unii exegefl ataSeazd, acestei imp5rfiri gi o altd categorie de scrieri gi anume aqa-
Evrei (autorul epis. cltre Evrei nu
zise "personale": I gi II timotei, Tit, Filimon, tr gi Itr Ioan. (Vezi Merril C.
Tenney, New Testament Surve1,, 1961, tadrx in rom6neqte sub titlul Studiu al
Noului Testament, Aadea 1991. p. I 1 i .
Ioa Vezi M C. Tenney, op.cit., p.771 .
58 Stelian Tqfand l(r93.107 Cutoate cS lainceput Richard Simon a fost aspru criticat de Pentru
58
Stelian Tqfand
l(r93.107 Cutoate cS lainceput Richard Simon a fost aspru criticat de
Pentru uzul particular gi pentru cercetiri gtiin$fice, cattile
crrrtf'ralii sii catolici, cateva decenii mutArmmetoda lui este adoptati
Noului Testament au fost imparlite in capitole gi versete. impa4irea
nl)roapc in intregime, mai intAi de protestantr, apoi gi de catolici. prin
este de dati mai nou5, degi este redusl de unii pinf, in sec. III. Actuala
impdrtire in capitole dateazi din sec. XIII, de la cardinalul gtefan
rtcastf, noui metodi, "criticd istoric6", se introduce principiul
cclcctlrilor directe cu intreg aparatt/r giinjifrc asupra textului Noului
Landgton (+1228), care, dupi aparilia tiparului, a fost adoptatd in
'l'cstarnent. Din metoda lui Richard Simon, se dezvolti in cursul sec.
toate edifiile tipirite ale Bibliei. Actuala impirfire in versete dateazf
nl XVIIIJea metoda "istorico-criticd", o imbinare a metodei istorice
de la editorul Robert $tefan, care o introduce in edilia Vulgatei din
1549.105
cu oca critic6, metodi intrebuinfat[ p0ni ua. Prin aceasti metodi, pe
tle o parte, se line seama de pdrerile SfPirinfl gi a1e scriitorilor
Itiscricegti, atfitin ceea ce pnvegte puritatea textului, c0t gi in ceea ce
ltrivcgte interpretarea lui - intrucdt Sfinf,i P-'-F au fost mai apropiati
6) Metode de cercetare'ou
dc tirnpul Mintuitorului gi de mentalitatea epocii Lui, au awt la
dispozilie texte mai apropiate de originarul Noului Testament, dec6t
Scopul urmf,rit in Studiul Noului Testament este:
il0i cei de azi etc. - iarpe de altiparte, se folosegte de intreg arsenalul
a) - de-a stabili un text al Noului Testament c6t mai aproape
pLiin[ific al timpului nostru, in investigafii directe asupra textului.
de textul originar, prin cercetarea qi comparafia manuscriselor, a
lecfionariilor, citatelor gi traducerilor din primele secole cregine, cu
ajutonil filologiei comparate, paleografiei gi arhe ologiei.
('lind ambele puncte de vedere sunt de acord, se trage o concluzie
Itgrrrf,; cdnd nu, problema cercetdrilor rimdne deschisf, in atenfla
lpccialigtilor, care cauti noi mijloace pentru soluf,onarea problemelor
b) - de a scoate intelesul autentic exprimat de autorii Noului
de irrfclegere qi interpretare a textului.
Testament in scrierile lor.
tn Protestantism, din metoda inaugurati de Richard Simon se
Metoda clasicf, de cercetare este metoda istoric[ gi care
domind pdni la sfbrqitul sec. XVII. in folosirea acestei metode,
pS.rerile Sfinflor PdrinF, sunt supremul argument. Dar evolu,tia
dezvolti trei metode mai insemnate:
I - metoda critico-istoric[, adoptati de protestantismul
rronsorvator qi reprezentatd in domeniul biblic prin Fr. Delitzsch, Th.
giinfelor profane, in cursul sec. al XVII-lea, ridic[ pentru Studiul
Noului Testament o seami de probleme care nu mai pot fi rezolvate
numai cu metoda istoricf,. Lovitura de grapie o dd acestei metode, in
Ztrlrrr. B WeiB etc. Deosebirea fafa de metoda istorico-critici este ci se
dlt inldietate cercetdrilor critice cu mijloace gtiinfifice asupra textului,
dol,ozile istorice venind numai ca o confirmare arezullatelor obflnute.
domeniul biblic, metoda criticd istoricl inauguratl de Richard
2 - Metoda criticl liberalS (critica negativi), cu principalele
Simon prin trei lucrf,ri ale sale apdnrte la Rotterdam intre 1689-
tlotul gcoli: gcoala tiibingiand extremisti, intemeiatf, de F.Chr.Baur,
nviind urmagi pe Zeller, Renan, gi dusi p6n[ la extremd de Volkmar,
105 Cf Nicolae L Nicolaescq Op. cit, p.11.
to6 Vezi pentru acest capito! la fel N.I. Nicolaescu
llt'rrrto Bauer; gcoala neocriticl intemeiati de A.Ritschl cu urmagii
,
Studiut Noului Testament,
l"' V,:zi enutnerarea lap 5
manual, p.11-13.
Hilgenfeid, Julicher, wrede etc. prin aceasti metod[, cir,tile Noului Testament sunt cercetate ca gi oricare
Hilgenfeid, Julicher, wrede etc. prin aceasti metod[, cir,tile Noului
Testament sunt cercetate ca gi oricare alte clr,ti ale literaturii
universale, inspiralia este contestati, dovezile patristice sunt
llt. ISTORIA EVOLUTTET FORMARTT CANONULUT
nesocotite. s-ar mai putea vorbi gi de o metod5 criticr istorico-
NOULUI TESTAMENT
literarS, care igi indreapta toati atenfia asupra formei
textului,
inarmati cu i,treg aparatul firologic de aa. cel mai insemnat
studiul biblic impune, ca o premiza a sa, o literaturi biblici de
reprezentant al ei fiind Ed.Konig.
proporlii fixe: intinderea acesteia este stabiliti, in mod tradifional, in
Toate aceste metode de cercetare, folosite in studiul Noului
Testament de protetantismul modern au generat in sdnul lui aparifa
€rutonul Noului restamen! incr din perioada marilor controverse
tsttlogice, in care toate cele 27 de c6r!i sunt considerate de Biserica
unor noi directii in interpretarea Sf.scripturi, marcate gi ele nu de mai
Oftodoxa canonice, adicf, normative pentru m6ntuire.
pufine exageriri. Dintre acestea amintim cdteva:
Sfhrgitul veacului intdi cregin, glsege toate cir,tile care
- interpretarea existenfialisti
dedtuiau Noul Testament la destinafile lor. lns6 nu toate car,tile
- mterpretarea profund psihologic[
- interpretarea feminista
- interpretarea materialisti
llOului TesLament au fost cunoscute de la incepu! de tofl cregtinii;
potrivi, este foarte probabil, ca foarte multi dintre primii cregtini
nu li vizuttoate Evangheliile, sau toate epistolele Sf. Pavel, inainte
rltrgitul secolului intAi cregtin. itt afard de aceasla, multe dintre
- interpretarea intertextuali etc.108
liile apocrife, Faptele apocrife, epistolele apocrife erau in
Toate aceste noi directii de interpretare ale sf.Scripturi watd, cdt
la[ie in cursul secolului aldoilea, fiind acceptate de mu{i cregini.
de mult s-a ?ndepirtat protestantismul modern de duhul patristic al
Itind aceste imprejuriri s-au ridicat gi se ridici intrebf,ri ca
intelegerii gi interpretini autentice a texhrlui sfrnt, inspirat de
', Pe baza ciror criterii au fost accepatate unele cdrti ca fiind
Dumnezeu.
ice iar altele au fost respinse? Pebaza ciror criterii qi cind cele
Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele pauline, sobomicegi
Apocalipsa au fost adunate laolalti alcituind canonul Noului
in timp ce alte scrieri, aproape la fel de vechi, au fost
? Cend s-a incheiat acest proces de selectare gi colectionare a
care urmau a forma canonul scrierilor Noului Testament?
I la aceste intrebari gi ldmurirea imprejuririlor gi timpului
ici clrlilor Noului Testament constituie problema canonului
Itti 'l'estament.loe
vezi amdnunte in legifurd cu fiecare dintre aceste direclii de interpretare qi
"lltr dicse sammlungen und schlilSlich die sammlung des Neuen Te.staments
consecintele aplicabitulii lor: lrorst Klaus Berg, Ein wort wie Feuer, Mtlnchen
Jntk,nd(n sind sucht die Kanonsgeschichte aufzuklciren',
(W.G.
Kiimmel,
\992.
liuleitmry
,
p.421; vezi gi Merril C. Tenney, op.cit., p.365; V. Gheorghiu,
lp r'it,,1t.757).
62 Stelian Tofand - udt'1ilo canonice gi cele necanonice poate fi socotitr ca fiind produsul
62
Stelian Tofand
-
udt'1ilo canonice gi cele necanonice poate fi socotitr ca fiind produsul
1) Nofiunea de "canon" gi criteriile canoniciti{ii
utloi congtiinfe spirituale crescande a Bisencii, recunoscdnd qi
dolinritand astfel ceea ce este canonic, de ceea ce nu este canonic. cel
Cuvdntul "canon" este o latinizare a cuv0ntului grecesc ',Ku\frv,',
pttfirr doui sunt criteriile dup[ care s-a atribuit scrierilor Noului
Tgtlrrnrent calitatea de " canonic e"'. apostoli ci tqte q si inspi rapa divind.
care insemna "trestie" gi care, datoriti intrebuinf[rilor variate ale
acestei plante pentm a misura qi pentru a ttasa, cuvdntul a ajuns sd
a). Apostolicitatea -
insemne "bit", "liniar", "linie impirtiti", coloanf, mirginit[ de linie gi
scrierite Noului restament sunt
rrBpostolice" intrucat au fost scrise de Apostoli, fie direc! fie mijlocit.
de aici, listi scrisd sub forma unei coloane"o rau6y insemneazi, de
asemenea, reguld salo standard, de aici derivdnd sensul secundar al
Dlntrc cele 27 de cf,4i, cel pufln 2l i$i au originea nemijlocit de la
Canonului, acela de listl de cirfi pe care Biserica le recunoagte ca
fiind Scripturi inspirate, normative pentru credinli gi mflntuire.lrt
Apostoli: Matei, Ioan, Petru qi pavel, iar resful de gase au aceeagi
Ollgilrc, insd mijlocit, prin ucenici ai Apostolilor: Marcu, Luca, Iacob,
Iudu ri autorul epistolei citre Evrei, care trebuie si fi fost unul din
Contrar principiilor folosite in cea mai mare parte a lucririlor,
]ltttra.iul apropiat al Apostolului Pavel."' Marcu qi Luca, in scrierile
literare, canonul Noului Testament nu poate fi stabilit numai pe baza
lEr, rodau cu fidelitate predica sf Ap. petru, respectiv pavel, ai cdror
paternitdlii scrierilor. Canonul nu poate fi stabilit in intregime nici
au fost. Sf Iacov, ca gi Sf Apostoli petru gi Ioan, a
numai pebaza acceptf,rii c[rflor lui numai de Biserici. Se cunoage ci
eritat numele de "st6lp" al Bisericii din Ierusalim (Gal. 2,9-10),
majoritatea cirhlor au fost acceptate imediat de Bisericf,, dartot
aqa
cunoagte gi faptul cd au existat unele care au fost acceptate w ezrtdi SL luda a fost fratele Sf. Iacov qi continuatorul misiunii sale.1r,
sau la o datf, tArzie, ori chiar deloc, sau dreptul lor de a fi incluse
b). Inspiru{ia - Sfl Scripturd. privit[ tn general, cuprinde
canon, contestat parlial sau definitiv. Prejudeclfile
locale
ia lui Dumnezeu, cur,6ntul pe care Acesta l-a adresat neamului
preferinfele individuale ar fi putut influenfa
soarta includerii lor in
osc in vederea m6ntuirii, transmis mai int6i pe cale orali gi fixat
canon, dacf, s-ar fi luat in considerare numai opinia unei
cregine, sau numai a unei persoane. In ciuda acestui fapf ceea ce
rnai tdrzu, in scris. Aceasti fixare in scris a Revelaliei s-a frcut
influen]a harismei Duhului sfiinl adicd prin inspira]ie, care este
persoanf,
sau o comunitate a respins,
aacceptatalta, fard"rezerve,
Duhului SfAnt, de iluminare prin intermediul cireia
ce, 'in cele din urmi, s-a ajuns la un consens unanim sub
actiunea
I transpune in scris Revelalia divindl15.
cilduzitoare a Duhului Sffint in viata Bisericiillz, Distinctia
Iir n trrh,,rnt" in legdtur6 cu controversata problemE a autorului epistolei citre Ewei,
tro Ct. Oscar
Cullmann,
Noul Testanrent,
Bucuregi
1993,p.177,rrota1.
vezi l)r.I-ect.Dr. Stelian Tofand, Iisus Histos, Arhiereu vesnic, dupd epistola
t'r Ct'. Diclionar bitrlic, Oradea 1995,p.179.ln gramaticE "canon" insemna o
tlrllttt
de procedur[, in cronologie, un tabel de date; in ]iteraturd a ajuns s6 insemne o
lr{ t,t ,l/
de lucrlri care puteau h atribuite in mod corect unui autor. (Vezi Merril
llt t'ltt l,
inspiraliei divine, vezi pr. prof. Vl.
Tenney, op.cit., p.365; V. Gheorghiu , op.cit., p.768).
lfrrlllrceanu, Inspitalia Sfntei Sciptun, in "Ortodoxia',, XfV,
rc. +, tSiZ, p
+ZO;
t12 Vezi qi Men'il C. Tenney, op.cit.,p.366
l/, {,ilrcorghiu, op.cit., p764; Konstantin B. Kallinikos, Die hermineurischen
Istoricul Evolulie i Formdrii Canonului 65 Aqadar, toate scrierile colecfiei Noului Testamen! ca parte a
Istoricul Evolulie i Formdrii Canonului
65
Aqadar, toate scrierile colecfiei Noului Testamen! ca parte a
Scripturii, sunt socotite inspirate de Dumnezeu, intrucdt Apostolii, ca
iu predicat oral sub asistenla gi inraurirea Duhului. Deci gi ceea ce au
tltenut pe hdrtie era tot de la Duhul.116
autori ai lor, au fost organele mijlocitoare ale revelaliei divine fEcuti
lumii prin mandatul primit de la M6ntuitorul de a propovidui
Referitor la caracterul de scrieri inspirate a cf,rtilor Noului
T€stament, Sf Ap. Pavel ii scria lui Timotei: ,,Toatd Scriptura este
Evanghelia la toate neamurile gi prin darur Duhului sfEnt primit la
Cincizecime - puterea inspiraflei divine.
lfiq,t7ct76 de Dumnezeu Si de folos spre invdldturd, spre mustrare, spre
lndrcptare, spre tnlelepciunea cea tntru dreptate clesdvdrsit, astfel ca
tn cuvdntarea pe care Mdntuitorul o fine Apostolilor cu prilejul
@lnul lui Dumnezeu sd fie bine pregdtit pentru orice lucru bun, (Il
trimiterii lor la propoviduire tine si precizeze acest adevrr care se va
Tlttt, 3, 16-17).Iar Ap Ioan mirturisege clar in Apocalips6 ci a fost
implini:
lndornnat de insugi Domnul si scrie ceea ce i s-a descoperit (Apoc.
"Vel fi duSi la dregdtori Si la regi pentru Mine, spre mdrturie
l,l
I l 19,9)
lor Si pdgdnilor. Iar cdnd vd vor da pe voi tn mdna lor, nu vd ingnjili
Apostolii ingigi sunt congtienli gi mirturisesc ci misiunea gi
cum sau ce veti vorbi, cdci se va da voud in ceasul acela ce sd vorbi\i;
lEtlvitatea lor, fie oralf,, fie scris6, se desfrgoarf, sub auspiciile puterii
findcd nu voi sunteli care vorbifi, ci Duhut ratdlui vosffu este care
lilVlne, a$a cum le-a promis Mantuitorul, care ii ?nt[rege
gi
ii
grdieSte in voi" (Mt. 10,19-22; Mc. 13,11; Lc. 12,11). Iar cu pu[n
inainte de Patimi, in cuvtntarea de desplrfire, Mdntuitorul mai spune
zit. in acest sens, Sf.Ap Pavel scrie Efesenilor: ,,prin
Apostolilor Sdi "Dar Mdngdietorul, Duhul Sfint, pe care-Lva timite
rire mi s-a dat aceastd taind, precum pe scurt apucai a vd
, De unde citind, puteli sci cunoasteti priceperea mea tn taina lui
Tqtdl, tn numele Meu, Acela vd va tnvdla toate qi vd va aduce aminte
despre toate cele ce v-am spus" (ln. 14,26). Agadar, Apostolii transmit
mai departe, oral sau scris, ceea ce au invf,fat de la Mdntuitorul prin
cqre nu s-a ficut cunoscutd fiilor oamenilor din alte veacuri
s- a descoperit acum Sfinlilor Sdi Apostoli Si Prooroci prin
/ie" (Efes.3,3-5). fn epistola cltre Galateni, Sf. Pavel afirm5
Duhul. Iar ceea ce au scris maitirzitt nu va fi decdt o parte din ceea ce
Evanghelia sa nu este de obArgie omeneasci. "pentru cd n-am
<t, nici n-am fnvdlat-o de la om, ci prin descoperirea lui lisus
(Gal.l,l2). La fel le scrie Corintenilor: "Ci noud ni le-a
t Dumnezeu prin Duhul Sdu, fiindcd Duhul toate le
Prinzipien der orthodoxen Kirche, in "Wahrheit und VerlOfndigung"; Mchael
leazd, chiar Si addncurile lui Dumnezeu" (l Cor. Z,l0-13).
Schumans nrm70 Geburstag, Band I, Miinchen - Paderborn - Wien 1967, p.420;
"ASadar, ne tnfiliqam tn locul lui Hristos, ca Si cum Dumnezeu
Pr. prof. dr. Mircea Basarab, Autoritatea Sfintei Scriptui in Biseica Ortodoxd,
in "Ortodoxia" , 2. ),980, p.225; sa.u def,rnilia adoptati. de Comisia interortodoxd in
gedinja de lucru de la Chambesy - Geneva (1971) care a definit irspiralia ca o
lnclemna prin noi" (II Cor.5,20); precum gi Tesalonicenilor: ,,
voi cuvdntul ascultdrii de Dumnezeu de la noi, nu ali luat
"acliune particalard a Sf, Duh asupm consfiinlei credinciosului, a spiitului sdu
l\lttl omenesc, ci precum este adevdrat, cuvdntul lui Dumnezeu,
care face ca acesta - in deplindtatea facultdlilor sale si manifestdndu-se actiy -
,S'i lucreazd intru voi cei ce credeli" (I Tes. 2,13). Iar Sf. petru
vorbind, scriind Si compundnd - sd deyind un mijloc de comunicare a
descoperirilor prottenind de la Dumnezeu, dupd veSnica Sa voinyi,', in
"
prin cei ce intru Duhul Sdnt trimis din cer v-qu
"Ortodoxia" , rv. 1, 1972, p 145.
Vuzi qi V. Gheorghiu, op.cit.,p.759-760.
Istori cul Evo lulie i Formdri i Canonului Stelian Tr 67 licripturii: "Cdnd aghiografii au
Istori cul Evo lulie i Formdri i Canonului
Stelian Tr
67
licripturii: "Cdnd aghiografii au scris ceea ce le-u ardtat qi le-a spus
propovdduit Evanghelia" (I Ptl,l2). Aqadar, mdrturia
lltu,t' Hristos, trebuie sd ne pdzim de a obiecta cd El insuSi n-a scris
Testament este evidentf, in sensul c5: 1). mesajul transmis de Apostoli
ileiaostq
fiindcd tot ceea ce El avoit ca noi sd cittm despre lucrurile
este cuvdntul lui Dumnezeu gi 2).ci a produs un efect asupra celor
I-au auzt gi au crezut in el. Convins de autoritatea cuvdntului siu, ca
gi cuv6nt al lui Dumnezeu, Sf. Pavel mai scrie tesalonicenilor: "
gl c'tnintele Sale, El le-a poruncit ca la niqte mdini sd scrie,,.l2r in
l0olagi sens se exprima gi Sf. Irineu c6nd spunea cd""scripturile sunt
dailtvdrSite, deoarece cuprind graiul Cuvdntului lui Dumnezeu Si al
vreunul nu ascultd de cuvdntul vostru prin epistold, pe acela
Duhutui Lui".t22
in.semnali Si sd nu mai aveli cu el nici un amestec, ca sd-i fie ruE
(II Tes 3,14).
Coleclia epistolelor Sf Ap Pavel a ajuns sI facf, parte din-
Dar inspiratia scrierilor Noului Testament mai rcatlti gi din cel
pUftt inci trei motive:
la o datf, timpurie, deoarece in episola soborniceasci II Petru 3,15-l
autorul face aluzie la aceasti colecf,e ca la un grup de scrien
- din continutul lor intrinsec, sau din hristocentrismul lot - toate
frfurd ca subiect central persoana gi lucrarea M6ntuitorului Fkistos.
liile sunt schile biografice, Faptele Apostolilor relateazl.
trebuie sf, fie acceptate ca Si "celelalte Scriptui". Faptol cd,
"neqtiutori qi nestatornici le rdstdlmdcesc" dovedeqte
e istorice ale lucrdrii Sale mdntuitoare, epistolele avAnd un
inut doctrinar teologic qi practic ce eman[ din raportarea noastrd
acestor scrieri ca fiind dumnezeieqti qi care meriti toattr atentia
unele ce sunt canonice.l17
porsoana divino-umani a lui Iisus Flristos, iar Apocalipsa prezicdnd,
lpocial, relalia Lui cu viitorul eshatologic.
Dar caracterul inspirat al ci$lor Sfintei Scripturi o dovedesc
marturiile externe, venite din partea Sfinfilor P[rin1i gi scriitori
Bisericii. tn acest sens, Sf. Atanasie cel Mare scria'. "fiilor, t
- din efectele lor etice Si spirituale tnviala omenirii.
Toate scrierile redau gi inspiri gdnduri umane, putdnd influenla
g6ndirea umand, dar o transformare ontologici a ei o pot
Scriptura noastrd, atdt cea veche, cdt Si cea noud, este insuflatd
E[ numai scrierile inspirate ale Noului Testament. Efectul lor
Dumnezeu Si de .folos este pentru tnvd,tdturd, dupd cum este scris".l
fn aceleagi cuvinte s-a exprimat despre caracterul inspirat al Scri
qi Sf. Ioan Damaschin'. "toatd Scriptura este de Dumnezeu ins
profund transformator de congtiinfe, l-a probat gi il probeazi
cregini de aproape 2000 de ani, in tdirea adevdrului revelat
qi foarte fotositoare".lle Sf. Ioan Gurd de Aur, accentuAnd faptul Eltrc cregtinii identificati plenar cu lkistos gi cu Evanghelia Sa.
Dumnezeu este autorul principal al cirfilor sfinte, suia'. " Scriptu dc slabi ar fi cregtinii in urmirirea idealurilor, ei s-au deosebit
in curgerea timpului, de lumea pdgdnd, in mijlocul clreia
sunt scrisorile pe care Dumnezeu le-a trimis oamenilor".l20
Vorbind de colaborarea divino-uman5 la scrierea
, locmai datoriti puterii ce emana din adevf,rul carf,lor sfinte pe
le citcau
Fer. Augustin avea sf, scrie gi el despre caracterul inspirat al
rI7 Merril C. Tenney, op.cit.,p.368
IIB Sf Atanasie cel Mare, Epistola cdtre Marceliu, Mgne, P.G.,26,422.
IIe S[ Ioan Damaschin, Despre credinld,Migrte, P.G., 94,7775.
I20 Sf. Ioan Hrisostom, Omilia a II-a la Genezd,Migoe P.G.,62,28.
391, Augustin, Despre acordul Evangheliilor, Migne, P.L., 34, 1070^ dupd
v.
Frclllrrcrrnu, art. cit p.47 447 5.
ll, lrtncr, ,,lclversus haeresis,2,28,4,dLlipl.Y. Gheorghiu, op.cit.,p.762.
- din mdrturia istoricd a Bisericii cregtine care va ardtavaloarea tttntntii din imprdstiere" (rac. 1,1),
- din mdrturia istoricd a Bisericii cregtine care va ardtavaloarea
tttntntii din imprdstiere" (rac. 1,1), iar Apocalipsa este scrisr pentru
atribuiti acestor cirfi, in special in evolufia formf,rii canonului Noului
t'r:lc 7 biserici ale Asiei proconsulare (Apoc. 1,1 1).
Testament in primele patru secole cregtine.123
Aceasti rdvnd cre{tind ne-a dat, asadar, primele coleclii de
r'irli ale Noului Testament. Aga se explicl de ce Sf.Ap petru
lccomandi. cititorilor s5i scrierile Sf.Ap. Pavel (II pt. 3,15-16) qi de ce
2) Definitivarea incheierii canonurui Nourui restament
in primele 4 secole cregtine
sl Luca vorbea de mai multe incerciri de a se scrie opere evangherice
ltiirril la el (Lc. 7,7)"0.
in rnarea lor majoritate, crrtile Noului restament sunt scrieri
La sffirqitul sec. I, aproape simultan cu aparifla ultimei cf,rf, a
Noulur Testament, cel pufin in cdteva centre mari ale Bisericii sunt
ocazionale, unele fiind adresate anumitor comunititi, altele unor
uollcfionate cele mai multe cirli canonice. Acest lucru era important
ttu uumai pentru pS.strarea intacti a cuprinsului Evangheliei
persoane anume, iar altele av6nd caracter eflciclic. Toate au fost scrise
aproximativ intre anii 43-98.
Scrierile apostolice, in general, erau socotite de cregini un bun
Mtintuitorului, ci gi pentru ingridirea falsurilor. De altfel, Sf Apostoli
re 6i ingrijesc ca scrierile lor sf, nu poati fi falsificate sau inlocuite,
spiritual comun gi indispensabil, de aceea c6nd apdrea o scriere
Itrrlrr:iind citjtorilor semnele dupi care si le cunoasci autenticitatea. in
apostolicI, indiferent de caracterul ei particular sau enciclic,
comumtf,tile cregtine principale incercau si o aiba in proprietatea lor,
copiind-o Era un titlu de cinste pentru o comunitate s[ aib[ cdt mai
multe din scrierile apostolice.
tl(rust sens, SfAp. Pavel scrie Tesalonicenilor: "Salutarea cu mdna
tttt'tt, a ltti Povel: acestq este semnul meu Si orice scrisodre a;a o
rllrrr" ([ Tes. 3,17). Curierii scrisorilor aveau de asemenea mandatul
rlu ir gtrranta originea lor apostolici.
Schimbul de epistole intre diferite centre qi comunitd! creqtine,
Pe aceste temeiuri s-a clf,dit concluzia ci la sfErgitul sec. I a fost
este recomandat chiar de Apostolul Pavel. rata. ce scrie el colosenilor:
Itrolroiat canonul Noului Testamen! canon normativ pentru toate
"$i dupd ce scrisoarea qceasta se va citi de cdtre voi, faceli sd se
fililrUnititile125.
citea,scd Si in Biserica Lqodicenilor, iar pe ceq din Laodiceea sd o
P[rintii apostolici, Sfin]ii Pinn]i gi scriitori bisericegti din sec.
ll lV. prin folosirea gi citarea cdrtilor Noului Testament in
citili Si voi" (Col. 4,16) (adicit" epistola cdtre Efeseni) Apoi epistola
citre Galateni a fost adresatd tuturor "bisericilor din Galatia" (Gal.
1,2),iar epistola I citre Corinteni "credincioSilor din Corint Si tuturor
Htltunrontarea multor idei din operele lor, nu fac altceva decdt sd
Ittlnrcitsca aceastd concluzie. Iar daci in sec. II-IV s-a pus uneori in
care invocd numele Domnului nostru lisus Hristos, tn tot locul', (I
Cor. 1,2). Epistolele Sf. Petru sunt adresate bisericilor din cele 5
tltxrrrr;ic canonicitatea unor cirIi, aceasta nu s-a fEcut decdt din raf,uni
;ttrr lrcrsonale sau prudenfi exagerati in apirarea adevirului cregtin. in
qrr(' lV de altfel, Biserica se gi pronunfi oficial, in c0teva Sinoade
provincii ale Asiei rnici (I Pt. l,l: II pt. 3,1); Iacob scrie,,celor 12
tt1 t'l
I23 Amanunte in legdturl cu aceste criterii de recunoaqtere
a inspraliei cdrfilor sfinte
,\ltdiul. Noului Testament-p.74
| !'
alc Scriptuni, a se vedea M.C. Tenney, op.cit.,p.366-368.
lltltl(tttt
Istoricul Evo lutiei Formdrii Canonului 11 locale, asupra numirului cirtilor canonice, ale colecfiei Noului Testament.
Istoricul Evo lutiei Formdrii Canonului
11
locale, asupra numirului cirtilor canonice, ale colecfiei Noului
Testament.
lilod direct din cel de "apostolr2T in cadrul Bisericii, apostolul are o
fLrre 1ie unic5, irepetabili: el e martor ocular. Ca urmare, doar scrierile
care a lbst calea qi procedura pe care au folosit-o singularele gi
gnro apa4ineau unui apostol, ori ucenicului unui apostol au fost
izolatele comunitf,li gi biserici cregtine ale creqtinismului primar, ca sd
intre in posesia crr[lor sfinte ale Noului restament, este foarte greu
locotite ca qi garanfii ale puritifii mf,rturiei cregine.
astdzi, din lipsa de informatii clare, a se demonstra. Totugi precizanea,
Canonul nu s-a forma! totugi, ca urnare a unei serii de decizii
ptccise Ca{ile admise ulterior s-a.u impus de la srze membrilor
care dintre reprezentantli bisericilor veacurilor primare le ctrnosc, le
Ehcricii; atunci c6nd se compari, spre exemplu, confinutul celor 4
tttilizeazd, gi le citeazd in scrierile lor ca $i carfi sfinte, poate creiona
Evunghelii cu cel al evangheliilor apocrife, trebuie admirati siguranla
intr-un fel, chiar gi sumar, drumul pe care l-a luat istoria culegerii
$tccierii cregtinilor din acele timpuri, siguranfi in care teologia vede
acestor cirfi sfinte intr-o coleclie de cirfi canonice.
in general, canonul Noului Testament nu s-a forma! a$a cum s-
lgcrnrea Duhului Sffint, prezent atilt in aceste scrieri, cdt gi in viafa
conrruritalilor care le receptau.l2t
ar putea crede, prin adifionare, ci prin eliminare.l26 La inceputul sec,
al Il-lea, au mai fost alcituite nu numai Evanghelii gi Fapte apocrife,
a). Canonul Noului Testament la Pdrintrii Apostolici
ci qi un mare num[r de alte scrieri cregine, precum cele ale pdrinjilor
apostolici, care, chiar daci nu puteau avea pretentia plasdrii la origini,
nu aveau totuqi in principiu o autoritate inferioari fati de cea a
O prima mdrturie despre un "canon" al Noului Testament la
itul veacului I gi inceputul celui de al doilea este aceea a unuia
scrienlor care fac azi parte din Noul Testament.
cei mai vechi reprezentartlt ai bisericii Orientale din Palestina
Elaborarea canonului Noului restament a fost deci rodul unui
Alexandria, gi-anume Barnaba. in jurul anului 96 d.Hr. acesta
proces derulat, pdnf, la fixarea finatq de-a lungul mai multor secole.
o epistoldlze, foarte cititi in biserica veche. Din cuprinsul ei se
Faptul decisiv il constituie insd apari,tia ideii de canon. Acest
r observa cf, autorul cunoagte Evanghelia lui Matei, pe care o
unportant moment e plasat in jurul anilor 140-150, atunci c6nd
(Mt. 2J4)130, qi se pare, ct qi pe cea a lui Ioan, apoi Faptele
Biserica a ajuns la convingerea cf, nu mai putea controla de una
lor, epistolele Sf. Pavel cltre Romani, Efeseni, Filipeni,
srngurd tradiliile ce se inmulfeau necontenit. in acest corfext, ea a
supus orice tradifie unei norme superioare, tradilia apostolicd fixat[ in
Ewei, Iacob, I-II Petru gi Apocalipsa. Autorul nu le inqirE
numele, dar face afuzlila citate din ele.13r
scrieri precis determinate, singurele delinitoare ale valorii canonice.
Iatf, rnotir.ul pentru care caracteml apostolic atribuit unei scrieri
lll !l,l,l,'nr, p.l8o.
a rnfluenfat alegerea fEcut5. in anumite cazttri, pentru a putea
lu ll,l,l,,n,.
lle V.,zi tritducerea romdneascd a acestei epistole in PSB, vol. I, Bucureqti 1979,
introduce in canon o carte ce nu avea drept autor un apostol, a fost
l{te-139
1r
necesar sd se stabileascd ulterior o relatie intre acesta qi un apostol. se
lil('l
w.G. Kiimmel, op.cit.,p.427
poate afirrna in acest sens ci, de fapt, conceptul de "canon" derivi in
lil N,, ,. l-au referiri precise in Epistola lui Bamaba la Evanghelia dup5 Marcu 9i Luca
'26 Ct-. Oscar Cullmann, NoulTestam.enr, Bucuregti 1993, p.179
aurr opistolele I-II Corinteni, Galateni, I-II Tesaloniceni, Coloseni, q.a., dar nu
;x,rrlrrr cir nu le-ar fi cunoscut, ci simplu, pentru faptul cd probabil nu va fi fost
Stelian Tofand Lrtoricul Evolulie i Formdri i Canonului t-t O alti mirturie, intre primele, despre
Stelian Tofand
Lrtoricul Evolulie i Formdri i Canonului
t-t
O alti mirturie, intre primele, despre existenta unei colectii a
(lnluicni, Efeseni, I-II Timotei, Coloseni, E.r,rei), citand gi din I petru
cirtilor sfinte ale Noului Testament in epoca Pf,rintilor apostolici, o
f i I loan. "o Fiind ucenic al Ap. Ioan gi un bun prieten a lui
Ignaflu din
gisim la Sf. Ignatie, ucenic al Apostolului Ioan, care vorbegte in
Atttiohia, care utilizeazd milt Evanghelia dupf, Ioan, este foarte
scrierile sale132 despre <iayyi.l,r.ou gi &ndor.l.or, pe care le pune allturi
pttthrrbil ca gi Policarp sf, o fi cunoscut. Motivul pentru cEre nu citeazA
de "Lege" qi "Prooroci""3. Ce a inleles el prin aceste cuvinte reztltl
dltr eu. nu cste cunoscut.
din citatele folosite de Pinnfii Apostolici contemporani lui: Sf
Un alt repezentant al Bisericii din Asia Mici este papias,
Varnava, Sf Policarp gi Sf. Clement RomanuT, care in scnerile lor
Ehcopul de Hierapolis din Frigra, ucenic Ai el al Ap. Ioan qi prieten
cileazd, din cele patru Evanghelii, din Faptele Apostolilor, din aproape
toate epistolele pauline qi din epistola I Petru. Toate aceste citate sunt
BU ['olycalp."' Din lucrarea sa "l.oylcou ruprarriru i(riyqsts" in 5
khlnrc, in care a incercat sf, adune gtirile despre cuvintele gi faptele
insolite de formulele. "SJiinta Scripturd zice" sau " Scriptura zice" .
tlltrilorrlui, care mai circulau pe atunci gi care nu erau fixate in
Dar poate ce1 mai vechi document care clteazA weuna din
carflle Noului Testament a fost "Epistola I cdtre Corinteni" a fuI
llr scrierile apostolice, potri\,lt fragmentelor care s-au mai pistrat
ett la Eusebiv. de Cezareea, se poate obsena cd Papias avea
Clement Romanul, datatA in jurul anului 90 d.Hr.l3a, scrisf, de la
Roma qi inclusd in Codex Alexandrinus, gi care cuprinde citate din
inlil despre Evangheliile dupa Matei, Marcu gi Luca, precum qi
Fnptole Apostolilor gi epistolele catolice. I 38
Er,rei, I Corir-teni, Romani gi Evanghelia dup[ Matei.
Trebuie sd mai amintim gi faptul ci Policarp din Smirna in
itttr-un manuscris pS.strat in Biblioteca vaticani din Roma, din
al lXJea, existi gi o importanti mdrturie a lui Papias gi despre
Scrisoarea sa cdtre Filipenil3s aratd cd" el cunogtea bine Evangheliile
ia dupa loan. "'
dupf, Matei qi Luca, epistolele pauline (IJI Corinteni, Romani,
Yelt W.<;. Kiimmel, op.cit., p.426427. Yezt traducerea acestei scrisori gi citatele
nevoie sE se rel-ere 1a ele in argumentarea tezei pe care o hata. (Vezi V,
dltt lnrlilc arnintite in cele 14 capitole ale Scrisorii, in PSB, vol. I, trad. gi note de
Gheorghiu. op. cit., p.77 0 -77 7).
[l
l'i'.,iorrr, lSrrcureqti 1979, p.208-214.
B2 Dupa ce Ignaliu conduce biserica din Antiohia timp de 40 de ani, pleacd la Roma
unde sul'er6 moarte de martir. in drum qpre Roma scrie 7 epistole pentu Bisericile
IFnpiir,l uscuftase pe Evanghelistul Ioan gi-l insolise pe Policarp" (Cf. Irineu,
'tlltlnt ttreziilor, V, XX)CII, 4, d.upd Eusebiu de Cezareea, Istoia
,
p 142, nota
din Efes, Magnesa, Tralles, Roma, Filadellia, Smima gi una cEke Polycarp,
ln4 r
episcopul Smirnei. in aceaste epistold, Ignaliu citeazA dttBvanghelii, mai pulin din
El l,lurclrlu de Cezareea, op.cit., cartea a 3-a, XXXX, 15-16, p.144; vezi
Marcu, din epistolele pauline, Iacob, I-II Petru, I-[ Ioan, Apocalipsa (Vezi V.
flflAtturrle ln Bruce H, Metzger, The Carion of the New f'estament. Its Orogin,
Gheorghiu, op.cit., p771, W.G. Kiimmel, op.cit., p.425; O traducere in
,{*velrrlrrncnts and SigrLihcance, Oxlbrd 7987,p.51-56 9i Lllrich H. J. Kiirtner,
rom6neqte a acestei epistole, vezi PSB, vol. I, had. gi note de D. Feciom,
fupinx v,,n l-lierapolis Ein Beitag zur Geschichte des tiiihen Christentums,
Bucuregti 1979,p 145-1 91)
.CJFIttrrHcrr, 1983
"t C1-. V. Gheorghiu, op.cit.,p777.
['l
f' tJltcrrrghiu, op.cit., p.772 Aceeaqi mErlurie a lui Papias despre Evanghelia
r3a Vezi Dicfionar biblic, p. 180 qi Merril C. Tenney, op.cit. , p.369 .
rr5 Scrisoarea sau Epistola c6tre Filipeni, scris6 de Policarp de Smima se crede tot mai
hl lrrcrr o ghsim gi in manuscrisul 1b1. 44 din biblioteca regald din Stuttgart. in
*FHHlfl nrlirturie se mai spune c5 Ioan irsuqi a dictat lui Papias evanghelia gi c6 l-a
mult cd a lbst compusd din doud scrisori, scrise la date diferite qi anume, cap. 73-
fflltial 1ra Marcion. (C1. Th. Zahn, Einleitung in das Neue Testament, 7906,
74, cca. 115 d.Ik., iar restul, cca. 135 d.lh. (Vezi Dic{ionar biblic, p 180).
p lnnl
Istoricul Evolulie i Formdrii Canonului 75 74 Stelian Tofond (0rtrct1{ rf,ry 6or6<ra &noodk:v).'ot La baza
Istoricul Evolulie i Formdrii Canonului
75
74
Stelian Tofond
(0rtrct1{ rf,ry 6or6<ra &noodk:v).'ot La baza celor doui cii - calea
in Biserica de Apus, o mlrhrie insemnati despre existenfa
vlo[ii qi a mor,tii - despre care se vorbege in lucrare, sti respectarea
canonului Noului Testamen! in acest timp, este cea a lui Clement,
episcopul Romei.roo in junrl anului 95 d.Fk. Clement adreseazi o
tau nerespectarea principiilor noi de via!5 cregini de care vorbege
Nurrl 'l"estament, f6c6ndu-se aluzii la aproape toate scrierile. Mai pufn
epistoli Bisericii din Corintlal, in care ii invitd pe corinteni si citeascd
Ollntc in lucrare sunt Evanghelia dupi Marcu, Filimon, I-ilI Ioan.1a6
epistolele Ap. Pavel adresate lor in urmf, cu aproximativ 40 de ani 9i
in care vor gisi solulii necesare pentru stingerea diferendelor dintre ei,
lmportant de menlionat pentru acea$e perioadl sunt
alte doul
$i
Jucrnri intitulate "Epistola cdtre Diognu;tr4l A care autorul 1qi
cuvintele Apostolului fiind "duhormicegti"- in ea glsim aluzii gi la
lnterrrr:iazA expunerile sale pe cele scrise in"lege qi profefi",precum
gi
citate din Romani, I-II Corinteni, Galateni, Efeseni, Coloseni, I-I
fi " 1,,'vanghelii Si scrierile apostolice", citAndu-se in mod special
Timotei qi Tit. De asemenea, se pot int6lni gi "multe idei Si
chiar pasaie tntregi din Epistola cdtre Evrei".la
Clement cunoagte gi epistolele I-II Petru 9i Iacob. Nu face,
iile dupl Matei qi Luca, precum gi Romani, I-II Corinteni,
Filipeni, I Timotei, Tit, I Petru gi I Ioanlas, Si "Pdstorul lui
Umu't4e, care face speciali amintire de cartna Apocalipsei, cea care
schimb, aluzii la scrierile lui Ioan Apostolul, probabil, din motivul,
Ffvlt de model autorului in compunerea scrierii.
el va fi scris inaintea acestuial43. ftl toate scrierile sale,
I)ac[ rlmtn in epoca P[rinfllor Apostolici, necitate anumite
introduce citatele Scripturii cu cuvintele: "l€yeu n YpcrQ{"
nlc Noului Testament aceasta nu inseamni ci ele nu fEceau parte
"ral (tepa 6E rpeQfi )'Lyet".taa
O lucrare mult cititi in aceste timpuri a fost 9i scrierea
oolc 2 grupe: Evanghelii gi Apostol, ci numai cA din ele nu s-au
scris[ c0ndva pe la inceputul secolului II, undeva in
Anlfutturl" in legdttr[ cu lucrarea "Didahia celor 12 Apostoli", vezi PSB, vol. l,
sau
Egipt, intitulata "invdldtura celor 12
ogti 1979,p.15-33.
' (ihsorghiu, op. cit., p.713-77 4.
ttl oi este necunoscut, darin cap. 11 al lucrlrii el se intitrleaz6 "irv6pcel al
llru'". (Vezi V. Gheorghiu, op.cit., p.774 gi traducerea rom6neasc6 a
I4 Cf. Eusebiu, op. cit., cartea a 5-a M, 2, p.796.
'u' Epistola este cuprinsi in Codex Alexandrinus (sec. V). (Vezi Eusebiu ", op'
Irr l'SB, vol. 1, Bucureqti 1979, p.331-347).
cartea a 3-a, XVI, notz 66,p. I 17)- Epistola e tradusE 9i in romane$e in PSB, vol'
trarl. qi note D. Fecioru, Bucureqti 1979, p.37-104.
ra2 Cf Eusebiu, op.cit., cartea a 3-a, )OO(VItr, l, p.741. in ac'est capitol Eusebiu
t fbst scrisZ undeva l6ng5 Roma sau poate chiar in Roma de un oarocare
lirrte al unui episcop pe nume Pius I (141-157) qi face amintire de ea Sf
cezareea atribuie paternitate paulind Epistolei c6tre Ewei, iar pe clement
socotegte wrul dinte posibilii traducdtori ai acesteia: "
ea (epistoh cdtre
rrn r c il $i clteazl in scrierea sa C ontm ereziilor (hirleq C ontra ereziil or, lY,
11 - l'tlllorul lui Herma, trad. rom in PSB, vol. 7, p.217-317). La sfhrqihrl
fost socotitd ca/dcdnd parte din operele Apostolai Pavel, cdci acesta
rlut e ltllc ltornani, Sf. Pavel salutE intre a[ii qi pe un oarecare Hermas (Rom.
in scris evreilor trebuia sd o facd tn limba matemd, iar de traducerea ei s-al
f {1 1rr, urrrc C)rigen il identificd cu autorul scrierii '?dsrorul
",
dm care nu e
(Vtrzi 1;,ir"o, Scieri alese, partea a [-a, Exegeze la Noul Testament.
tngijitfe Evanghelisnl Luca, fie Clement despre care vorbim. Ultima pdrere
cea probabild din picina asemdndii stilistice dintre Epistola cdtre Evrei Si
lui Clement, precum Si din pricina tnrudirii ideilor din ambele sciei"'
ra3 v. Gheorghiu, op.cit.,p173.
llttgllciune. Filocalia, in PSB, vol. 7, tad, Pr.prof. T. Bodogae, Pr.prof. N.
/,rrricrr l,u[cu, Bucuregi 1982, p.l5 9i 313 gi ldem, Scnei alese, partea a
ll l'Slt. vol. tl, p.275),
tu Yezt W.G. Kiimmel, op.cit., P 427.
76 Stelian Tofand Istoricul Evo lutiei Formdri i Canonului 7't scos argnmente in favoarea cel,or
76
Stelian Tofand
Istoricul Evo lutiei Formdri i Canonului
7't
scos argnmente in favoarea cel,or analizate in scrierile Parintil
apostolici.
oxprcs cA aceste "memorii" au fost compuse de
"Apostoli sau de
Unna$ii 10r"156. intre scrierile inlelese de el
ca ',memoriile
Apostolilor", nu include operele Sf. Ioan (Evanghelia, epistolele
b). Apologelii secolului II gi mdrturiile lor despre colecfia
tobomicegti gi Apocalipsa), dar este pufn probabil ci Sf Iustin si nu
de cdrli canonice ale Noului Testament
fl cunoscut scrierile Sf. Ioan. Explicafia ar fl ci, pentru tezele sale i-au
:lrr.jit mai mult celelalte scrieri de care face amintire, gi mai pufin ale
Secolul II este epoca mirturiei apologetilor cregtini. intre cei
8ll [oan's'. Mai pufn citate rim6n qi unele epistole pauline qi
at apirat cu r0l,ni gi convingere invifdtura credinlei cregtine, at6t
fala iudeilor, cdt gi pdgdnilor, 1a loc de frunte se situeazi Sf. I
:oborbnicegi (Filimon, Efeseni, [I Petru, I-[ Ioan qi Iuda)158.
Ucenicul sf,u Tatian Sirianull5e, devenit mai tdrziu, dupl ce
Martirul 9i Filosoful, grec de origine, din Siriar50.
in lucririle sale "Dialogul cu iudeul Trifon"tsl gi cele
pArll se gte creginismul, inlemeietorul sectei encratitilorl6o compune
pontru tara sa o "Armonie a Evangheliilor" otnoscuti sub numele
"Apologii"\52, Sf. Iustin aratil cdin fiecare duminicf, la serviciul
ttllhtlcsaronul lui Talian" sau "Cele patru Evanghelii tn una
de la tsisericd se
citea rd, d,nopurlp ovei;pma titv a
ilngprd"161, din care rcz;irtA o buni cunoagere a celor patm
(memoriile apostolice),
q rq, ouyypq,pFr,0(rq, rrriu npoQrlrf,ru (
[?vnr rghelii canonice I u2.
profelilor)1s3.
Sf. Iustin inlelege prin "memoriile Apostolilor", aga dupi c
insuqi afirmS, Sf. Evanghelii c0t qi Faptele Apostolilorls4. El citnazA
** lhi,lrrr,103,8. Iustin in{elege prin "urmagii Apostolilor" Evangheliile dup6 Marcu
mai multe ori in scrierile sale texte din Evangheliile sinoptice ca
St 1,rca, p.214.
yiypenraL iy rds anoprurlouer5pr aot rirl &nootol,rivl55 gi afirma in
A4t cxplic6 Prof. V. Gheorghiu lacuna Sf. Iustin, ven op.cit., p.776.
Vczi W,G. Kiimmel, op.cit.,p429.
Vtrzi Il,usebiu
,
op.cit.,4, XVI. 7-9; XXIX. 1-7; 5, XlI. 1-8, XXVII 4; 6,K]1.
t50 O prezentare documentatd a vielii operei teologice a St. Iustin Martirul, vezi L.
Bamard, Justin Martyr, his Life and Thought, Cambridge 1967.
1
llutehiu de Cezareea prenrtA doctrina 1or, astfel "aSa-nttmilii "encratifi"
'5' Lucrarea "Dialogul cu iudeul Tifon" a lbst tradusl qi in rom6negte in
Ittttlimu ablinerea de la cdsdtoie, respingdnd vechea crealie o lui Dumnezeu Si
Apologeli de limba greacd, vol
2, Bucuregi 1 980, p.89-259.
ttlllrilind naiv pe cel ce a Jdcut pe bdrbat Si pe femeie tn vederea nasteii de fii. Ei
152 Informalii despre Iustin Martirul qi Frlosoful gi lucrdrile sale vezi la Eusebiu
ltt'il'(tnizau abyinerea de la aSa-numitele elemente tnsuflefite, prin care, tn
Cezareea, op.cit., cartea a 4-4 \{If 3-8; )C, 6-10; XVI; XV[; XVtrI; c'artea a
Nenillumirea lor fald de Dumnezeu care a creat tntreaga lume, tdgdduiau
VIII, 9; XXVII 4. Cele 2 Apologii ale Sf Iustin a fost tradusE qi in rom6nege,
PSB, vol 2, Bucuregti 1980, p.25-89.
Htr'lttluirea celui dintdi om
"
(op.cit., cxtea a4-a, XXD(. 2-5, p.178)
f 'f, llusebiu, op.cit.,4,)O(X.6.
153 Vezi Sl. Iustin Martirul 9i tr)losoful, Apologia I, 66,3, trad. rom. PSB, vol.
p 70 qi \Y.G. Kiimmel, op.cit.,p.429.
t'l W,G. Kiimmel, op.cit., p.432 Diatesaronul lui Taflan s-a bucurat multE yreme
154n.t
tDtaem
Itt hrserica siriacd de mare autoritate, inlocuind evangheliile canonice. Abia
'f 'lrtrrxloret, episcopul din Cyrus, a pus cap[! la anul 423. ace*ei stdri de lucrun,
t55 Cf . Dialogul cu iudeul
Tifon, PSB, vol. 2, 707,3, p.211 qi 104,7, p.216. Yea
lttltrxlucAnd iaraqi in biserica siriacd, evangheliile canonice. (Cf. V. Gheorghiu,
W.G. Kiimmel. op.cit., p.429
l1t r'i1,, p.777)
Stelian Tofand Istoricul Evo lutiei Formdrii Canonului 79 intr-o alti scriere a sa"Cuvdnt cdtre Elini",
Stelian Tofand
Istoricul Evo lutiei Formdrii Canonului
79
intr-o alti scriere a sa"Cuvdnt cdtre Elini", Talian crteazd din
Faptele Apostolilor gi din mai multe epistole pauline ca: Romani, I
0omcntariu probabil la cafiea Apocalipsei, daci acest lucru ar insemna
fuorarea cu tiflu1 "Despre diavol Si Apocalipsa lui loan"170.
Corinteni, Efeseni, Coloseni, Tit qi Ewei163.
O mirhrrie importantf, deqpre canonul cir,tilor Noului
Un reprezentant de seami a bisericii siriace din a doua jumitate
'l'ostament, din prima jumitatea a sec. II, este gi aga-zisul "Canon" al
a sec. II, es[e Teofil, episcopul Antiohiei Siriei.l6a
lul Marcion, ereticul, scris in junrl anului 744 d.Hr.l7r Marcion era
El scrie in jurul anului I 8 1 d.FIr. 3 car,ti adresate hi Antolicr6s , o
cfi6inar din Sinope, din provincia Pont, unde tatil sf,u era episcopl72.
Armonie a Evangheliilor Si potrivit mdrturiei lui Eusebiu gi lucrarea
"impotriva ereziei lui Hermoghun"'uu, la alcltuirea cf,reia, folosind
Datoritf, atitudinii sale exagerat antiiudaice, ajungAnd sA
ft;pingl intreg Vechiul Testament, este aspru criticat gi exclus din
multe mirturii din Apocalipsi, Teofil citeazA in lucririle sale din
icf,. Pleaci la Roma in cele din urmi gi, nefiind nici acolo
Epistolele pauline: Romani, I Corinteni, Coloseni, pastorale 9i Elrei,
de Biseric5, incearci sd otgarizeze o Biserici proprie cireia ii
precum qi din epistolele catolice Iacob 9i I-II Pstru, numindu-le
o noul Sf. Scripturi, un nou canon al Noului Testamenl care sf,
" sfintele Scripntri ale autorilor inspirali"t67 ,
lipsit total de influenle iudaice. "Canonul" sdu consta din
O bogat[ activitate literarf, desfrgoari, in aceeaqi vreme,
lia dupd Luca, deSi a respins primele dou[ capitole care
reprezentantul bisericilor din Asia Micd, Meliton, episcopul
de nagterea din fecioari, din l0 epistole ale lui Pavel,
Sirdes.,ut in anul 176 inainteazd impdrat,lui Antoniu Piull6e
epistolele pastorale gi Ewei. Lista lui incepea cu Galateni,
Apologie pentru apdrureacredinlei cre$ine, in care vorbe$e despre
Scripturi, menlionand mar multe locuri din cele 4 Evanghelii, F
ctrre urma I-II Corinteni, Romani, I-II Tesaloniceni, Efeseni (pe
n numil-o Laodiceni), Coloseni, Fitipeni gi Filimon.r73
aritand cI toate cele profelite in V
Apostolilor qi Apocalipsi,
"C)anonul" lui Marcion a stdrnit o reacfle violenti in Bisericf,.
Testalnent s-au
implinit intocmai in timpul 9i in
Mantuitorului Iisus Hristos. Se pare cf, in lista lucrSrilor
Meliton, prezentatd de Eusebiu de Cezateea, se gdse$e fl
c[ oponenlii lui s-au ridicat in apdrarea cir,tilor pe care el le-a
s, c dovada clard. a autoritSgii lor. Irineu l-a atacat violenl iar
lurr a scris cinci cir,ti tmpotriva erorilor lui.l'o in ce mdsur6, insi,
tut 'latirn nu citeazd gi epistolele cdtre Timotei, pentru motive ugor de dedus,
linem seama de faptul cE Sf. Pavel ii recomandd lui TimoGi pufln vin
sldbicirmile lui trupeqti (Ibidem).
r6a Cf, Eusebiu, op.cit., 4, XXIY, p-174.
155 Vezi aceste ca1ti traduse gi publicate i:r romdneqte fu PSB, vol. 2, Bucureqti 1
nt'errsttr listd la Eusebiu, op. cit., 4, XXIr'I, 2, p.77 5.
p 267-368.
W.(,i, Kiimmel, op.cit., p.430.
rrtlc despre Marcion gi activitatea s4 vezi Eusebiu de Cezareea, op.cit.,
166 Cf. Eusebiu, op. cit., 4, XXIY, p.L74.
a 4ar,Xl.4-9;){n34. XIV.5-7; XXD(.2-3; cartu.a 5-4 XVL2l etc.
'u7 Cf. w.G. Kiimmel, op.cit.,P.432.
168 Cf. Eusebiu,op.cit.,4, XXVL 1'p.175',W'G' Kiimmel'Einleih'tng"''p'433'
r6e
Potrivit
cronicii lui Eusebiu
(la
anul 170), Meliton, episcop de Sardes' a
Morfll C. Tenney, op.cit.,p.371; W.G. Kiimmel, op.cit., p.430-431; I(Th.
, Marcion und die dltestem Prologe zu den Paulusbriefen, Kyriakon,
rt, .1, Quasten I, 1970, p.135 urm gi Pr.prof.dr. Ioan Coman, Patrologie,
Apologia sa nu c6tre Marc Aureliu, ci c[tre Antoniu Piul. (cf Eusebiu, op.cif.,
l, lf trcrrr cgti 1984, p408412
XXVL 1, nolz 724,P. 175).
l,l,i, ('rrman, op.cit., p.471
80 Stelian Tofand Istoricul Evolutiei Formdrii Canonului 8l Marcion in mod cu totul intenfonat gi
80
Stelian Tofand
Istoricul Evolutiei Formdrii Canonului
8l
Marcion in mod cu totul intenfonat gi motivat a renunlat la c5r,tile
orl)rimare, se crede cI e o traducere defectuoasi in latini a unui
Noului Testament pe care le amintegte, este astizi lncf, o etigmd.'1s
original grecesc.rT8 Presupunerea este totugi greu de dovedit.
Canonul arbitrar stabilit de Marcion scoate in eviden!6 2
Ft'ngrncntul de document care s-a pistrat dd o listi a scrierilor Noului
adeviruri. 1). cirlile pe care le-a inclus in "Canonul" s[u erau
'festanrcnt impreuni cu o descriere a originii gi confinutului lor. Ceea
considerate indiscutabil autentice; 2). cd{.lle pe care le-a respins erau
socotite canonice de marea majoritate a contemporanilor sii.
CS rcicse din aceasti listi qi descriere este faptul cI in sec. II, creginii
tlltr Rorna socoteau canonice; 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor, 13
Pentru cunoa$erea extensiunii canonului Noului Testament in
€pisl.olc pauline (epistola cdtre Ewei nu este amintiti), unele epistole
sec. II, in Biserica Apuseand, de o deosebiti importanll este
"Fragmentul Muratori", un manuscris latin cf,ruia ii lipseqte incepuful,
€Elolioe (mai pulin Iacob gi Petru) gi Apocalipsa. De cele ale lui Iuda
fl loan, autorul afirmi cd au putut sd nu fie compuse de cei doi
aparfindtor sec. vIL g6sit in Biblioteca ambrozianS din Milan 5i editat
Aprlstoli. ci numai s5. le poarte numele pe nedrep! precum "Cartea
pentru prima oari de invilatul Ludovico Muratori in anui L740.176
Documentul a fost compus in sec. II, in jurul anului 170 d.FIr., de un
lnle lcpciunii lui Solomon", poartf, numele lui Solomon. 17e
Fragmentul mai cuprinde qi scrierea "Apocalipsa lui Petru" giin
autor necunoscutlTT iar pentru c[ limba lui prezintf, multe greutafi de
surprinzitor "inlelepciunea lui Solomon". Este mentionat de
ea "Pdstorul lui Herma", dar scrierea nu este consideralS
riviti pentru inchiniciune"'. "in catholicam ecclesiam recipi non
r15 Y eziW.G. Kiimmel, op. cit., P.431,
r75 unii teologi
au atribuit acest manuscris lui Ipolit de Roma, dar s-a dovedit
atribuirea
nu este intemeiati. (Cf. W.G. Kiimmel, op'cit., p'435, 9i H
1tr.r80 rrBl poate fi :uttlizatpe cont propriu, dar citirea lui in cadrul
ui divin este prohibitf, pentru ci autorul acestei cilti nu line nici
Campenhausen, Die Entstehung der Chistlichen Bibel,7968, p284) -
gnrpul profepilor, al cf,ror numf,r este complet gi nici de soborul
Antonio Muratori, unul dintre cei mai mari istoriografi italieni qi invdlat renumit
a nascut la 27 Oct. 16'72 in Vigrola. Duph ce intr6 in randul clerului, devine in
dinMilano. cinci ani mai tatziu (1700
l6g5
bibliotecarlaBibtiotecaAmbrozianE
in serviciul familiei princiare d'Este, la curtea din Modena, unde i
trece
Vr,rlirsscr des Muatorischen Kanons, in NKZ 32, 1922, p.411436', l.I.J.
p6n6 la moarte (23 ian. 1750) firncJnnile de arhivar 9i bibliotecar. AmEnuntt
despre prodigioasa qi variata sa oper6; veztitt Lexikonftlr Theolo.gie und Kirche
vol vI[, 1935, call. 381 urm Dup[publicare fragmentul s-a bucurat de o aten]i
l,uglrrnge, Rerue Biblique, XXV, 1926,p.83-88 9i XL[, 1933, p 161-186; V.
[trt]ct il propune ca autor pe Melilon de Sardes; J. Capman incearc6 sE
tlutrrorrstrcze cd tiagmentul a lEcut parte din Hipotipozele lui
Clement
deosebita din partea cercetatorilor, iar bibliografia referitoare la el este irners6.
Alt'xrrrrtlrirril Vezi Bruce H. Metzger, The Canon of the New Testament, Oxford
studiu de referinla, in acest sens, este cel al lui G. Bardy in Dictionnaire de
l qHT
Blbie. Supplement, vol. 5, Paris 1957
W,(,J, l(iimmel, op.cit.,p.434;EL von Campenhausen, Die Entstehung
,p.283
t77 in privinla autorului s-au presupus, de-a lwrgul timpului, foarte multe ipoteze.
mai adese4 luat in calcul, ca autor al documentului a fost Hipolit al Romei (1
Mnt t'cccnt P. Henne (La datation du Canon de Muratori, it Revue Biblique 7993,
lr r,l '75) a ajr.ms Ia concluzia cd Fragmenful este de provenient6 apuseand gi
235). tmpotriva acestei ipoteze s-au ridicat obiecJri in primul r6nd, totala t6cere
documentului in privinla epistolei cdtre Evrei, de care Hipolit este interesat,
rlqlr,nzh ([in sec. al Il-lea Amdnunte in leg5turd cu vechimea, formatul, cuprinsul,
llttlrnt lrur[a lragmentului Muratori pentru Noul Testament, vezi Diac. dr. Grigorie
amintire de ea, in scrierile sale, precum 9i opinia autonrlui cE Apocalipsa a
f' Mtrcu, Fragmentul lv,Iuratori,Slbnt 7944.
pauline. A se vedea amdmrnte in leg6tur5
scrisa inaintea epistolelor
l.'l W.(;. Kiimmel, op.cit., p.435.
autorului: 'Ih, Zaht, Miscellanea 1/, Hypolifus,
controversata problema a
lhhlunt
82 Stelian T, Istori cu I Evo lupiei Formdrii Canonului 83 Apostolilor, cdrora le-a fost
82
Stelian T,
Istori cu I Evo lupiei Formdrii Canonului
83
Apostolilor, cdrora le-a fost incredinlati culminafla descopenn
l)t'o voca dezbinirt Galatenilor le interzice circumciziunea; Romanilor
frcute de Dumnezeu oamenilor".18l
Importanla acestui document consti, agadar, nu numai
le sr;ric despre folosul scripturilor sfinte etc, Apostolul scrie ca gi Ioan
G&tt'c 7 Biserici: Corint Efes- Filipi, Colose, Galatia, Tesalonic Ai
mirturia pe care o di despre existenla in r.remea aceea a unui
Ftttttt Corintenilor gi Tesalonicenilor a fost nevoit si le scrie, pentru
aproape cuprinzdtor despre Canon, ci gi pentru incertitudinile
lndrcptarca lor, a doua oari. Este mentionat, de asemenea, gi faptul c[
referitoare la omiterea sau lrcluderea unor scrieri care ulterior au
respinse ca apocrife. Urmarea practici a includerii sau exlcluderii
fuostolul a scris gi unor persoane particulare, fiind amintite astfel
fttlrlolole citre Filimon, Tit gi douf, cf,lre Timotei186.
scneri in canonul Noului Testament, a fost acceptarea
ln fragment mai este amintit gi faptul ci Sf Paul ar fi scris inci
neacceptarea citirii ca lecturi biblice la cultul divin a unor pericope
cpistole, una citre Laodiceni qi alta citre Alexandrini, aceasta
aceste scrieri, fapt care, cu timpul, pentru unii a devenit chiar
cnteriu dupf, care se putea distinge canonicitatea ori necanonict
rrlml pled6nd in favorul ereziei lui Marcion. Aceste epistole -
ll0 l]ragmentul - nu pot fi primite in "Biserica catolicf," pentru ci
unei scrieri.l*2
l( loate dmesteca mierea cufagurele".181
Listei cirlilor canonice enumerate de fragment
inceputul.l83 Fragmentul incepe cu o propoz\lie teclari care
in afar[ de cirlile amintite, mai sunt considerate canonice gi
lui luda, cele doud ale lui Ioan (I-il Ioan) qi Apocalipsa lui
referire la Evanghelia dupf, Matcu, urmf,toarele amintind
dupa Luca, despre care se afirmf, cd e a treia din ;irul celor
'I'rccerea sub tf,cere a Epistolei cdtre Ewei, de cf,tre autorul
canonice.lto Sunt amintite in continuare Evanghelia dupi loan,
tcntului, se va fi datorat, probabil, faptului ci Novalienii cdutau
din cei 12 Apostoli ai Domnului, precum 9i Epistolele sale.
ilrtorneieze rigorismul lor exagerat pe un loc riu tnleles din
Faptele Apostolilor se afirmi cd sunt scrise tot de Luca
"preabunul Teofil", iar lipsa gtirilor despre moartea lui Petru,
It1 ((,,4), la fel inttmplAndu-se qi cu Epistola lui Iacob, care
este moartd" (2,26), iar Epistola a II-a
alt, "credin1a
fird fapte
cdlitoria Sf, Pavel in Sparia, ftagmentul o pune pe seiuna faptulut
"Luca n-a fost martor ocular al acestora".l85 Referitor la epistolele
Itctru, i se va fi pirut indoielnic[ datoritf, locului din 3,5.10
lrr
Pavel. fragmentul Muratori mdrturisegte ci insuEi autorul lor arutd c
O traducere gi o prezentare in detaliu a Fragmentului
ori" va fl expusi la sffirgitul acestui capitol, intr-un Excurs,
de unde qi motivele pentru care scrie: corintenilor le interzicea
$pccial acestei probleme.
r81 Ct-. Gr.T. Marcu, Fragmentul
,p.78
. Vczi Ei V. Gheorghiu, op cit.,p.780
tB2 lbidem,p.431
'lu, I'attlusbiefe, die aus hdretischen Kreisen stammen, wie die Biefe an die
r8r Unii
specialiqti nu exclud posibilitatea ca acel inceput s6 h cuprins 9i
'ttrcr ocler Alexandiner, werden zurl,tckgewiesen;
man Kdnne nich Galle mit
Veclriului Testament (Vezi V' Gheorghiu, op. cit., p 77 9).
tni:sc'lten". (Cf W.G. Kiimmel, op.cit., p435; Yezr qi Gr.T. Marcu,
Iua in cele precedente va h fost vorba de Evangheliile dupd Matei qi Marcu' (Cf
Ktmmel, Einleitung
,
P 43 5)
Vut
Irr rrrniinunt katat[ aceast5 problemE \a Th. Zahn,
Geschichte des
,rt "Di" Passio Petri und die Reise des Paulus yon Rou. nach Spanien berichtet
tnrtttlichen Kanons, Leipzrg und Erlangen, tr, 1906,
p.1-143; W.G.
nicht, weil er sie nicht miterlebt hat" . (Cf. W.G. Kiimmel" op.cit',p'435)'
t t 1 t. t' i t., plJ 43 5 437, V. Gheorghiu,
op. cit., p.7 81-7 82
Stelian Tofond g5 84 Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului pllrrrclor doul se explicS, prin conlinutul 1or
Stelian Tofond
g5
84
Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului
pllrrrclor doul se explicS, prin conlinutul 1or de mai mic6 rmporta4i,
O ultimi marturie a sec. II, despre canonul Noului Testament o
ofer[ Sf. Irineu, episcopul Lyonului (+ 202), care gi-a ciStigat
lHt' lrtlrcbuintarea mai rard, a celor din urmi se datora faptului ci mulli
cultura gi fonnalia sa teologicf, in Rf,s[rit.18' in lucrarea sa "Adversus
Elotici pretindeau a-qi intemeia erorile lor pe citate din ele.1e2
Haeresis", Sf Irineu df, dovezi clare c[ tn vremea sa cele 4 Evanghelii
erau un fapt axiomatic fiind comparate cu cele 4 co$uri ale
Excurs : " Fragmentul Muratori "
plmAntului gi cu cele 4 v6nturi ale cerului.leo El citeazd' adesea din
Faptele Apostolilor qi afirmd, uneori in mod explicil ct citeazt
Originalul latin aI "Fragmentului Muratori"re3 este insofit de
Scriptura. Epistolele lui Pavel, Apocalipsa 9i unele epistole catolice,
rea lui, publicata pentru prima oari integral in literatura biblic[
degi nu sunt citate in mod explicit ca Scripturd, sunt privite cu mult
noirsci de specialitate.lea Excursul va cuprinde gi cdteva refleclii
respect (in special primele douf,), in ele g[sindu-se o sursi primari de
tturginea cuprinsului qi, in special, valorii Documentului Muratori
doctrini qi autoritate la care trebuie si facem apel in caz de
conttoverse. Impotriva aqa-zisei "cunoaqteri ezoterice" a adversarilor
Coctt ce pnvegte atestarea canonului Noului Testament in sec. II.
toxtul fragmentului:
sf,i, Sf Irineu pune accert pe tradiliile Bisericii pe cale le socotegte de
l. "Fragmentul Muratorium"
origine apostolici. in aceste tradilii. Scripturile Noului Testament i$i
[.
<
> quibus talnen interfuit et ita posuit.Ter-
au un
loc de primf, autoritate. Se cunoa$e, de asemenea, ci el a
lll
respins cu hotdrare epistola cdtre Ewei ca flind nepaulinf,, amintind, la
tium evangelii librum secundum Lucam.
fel, mai pu,tin de Filimon, II Petru, III loan, Iacob qi Iuda.lel
Lucas iste medicus, post ascensum Christi,
in concluzie, se poate afirma ci apologef,i sec. II folosesc, ca
fiind socotinte canonice aproape toate scrierile Noului Testament, cu
cum eum Paulus quasi itinerisles studiosum
.5
excepfia epistolei catre Filimon, 5i III loan. Mai pulin folosite au
secum adsumpsisset, nomine suo
epistolele cdtre Ewei, II Petru, Iacob, Iuda 5i Apocalipsa'
ex opinione conscripsit, dominum tamen nec ipse
vidit in came, et ideo, prout assequi potui!
ita et a nativitate Iohannis incipit dicere
,8e Irineu era originar din Asia Micd qi se n,*e c6 a avut ocazia ca sd-l aud[ qi
cunoascd pe Polycarp, episcopul Smirnei. (Vezi Pr. Prof. LG. Coman', op'cit'
Quartum evangeliorum Iohannis ex discipulis
p 130-132 9i 148-150 qi Eusebiu de Cezareea, Istoria biseiceascd,2, XItr-XIV;
3, X\4II 2-3, XXILZ4: 4, VII 4-9, X-XI; XN 1-2; XXD( 1-2; 5, XXIV 1l-18;
XXVI-XXVIII etc.)
Vprr W. l( Kiimmel, op.cit. , p.434; Studiul Noului Testament,manual
,
p. 16.
'eo Este vorba, aqadar, de o "evanghelie in 4 forme" (ei:ayy{"uov tetpopl6pQov),
Numdrul lor de 4 este prehgurat in viziunea apocalipticE a celor 4 fiare
-lprlrrl csto proluat din Bruce M.Metuger, The Canon of the New Testament. Il's
lhlttltt, l)evelopment mdSignficance,Oxford 1987, Anexa4, Appendix, p.305-307.
I,4 urm; 10,14; Apoc 4,6 urm.); in cele 4 legStwi pe care Dumnezeu le-a
cu omemrea: Adam, Noe, Moise 9i Hristos. (Cf. Irineu, Adversus Haeresis
lhrr tttrrcrrtul a mai fost tradus dup6 acelaqi text, de Pr.Ioan Barbu in tpza sa de
dttr,lrrtrrt nepublicatd incd, cu trtld, Istoia formdrii Canonuui Noului Testament
lll,ll,2, dupdProf. dr. LG. Coman, op.cit.,p.21)-
Ier V. Gheorghil, op.cit.,p.782; WG. Kiimmel, op.cit.,p.433-
t'n,ttcolul al lV-lea, Bucureqti, 1999,p 219 urm.
Fthl
*lth,l lrr 'l'h.Zahn,Geschichte des neutestamentlichen Kanons, vol.Il, p. 139.
I st or i cul Evo lulie i Formdri i C an onu lui 87
I st or i cul Evo lulie i Formdri i C an onu lui
87
86
Stelian Tofand
l,4l
tzl
be ad Spaniam proflciscentis. Epistulae autem
10 cohortantibus condiscipulis et episcopis suis,
40 Pauli quae a quo loco vel qua ex causa directae
dixit: "Conieiunate mihi hodie triduo et quid
sint, volentibus intellegere ipsae declarant:
cuique fuerit revelatum, alterutrum
primum omnium Corinthiis schismae haereses in-
terdicens, deinceps Galatis circumcisionem,
Romanis autem ordinem scripturarum, sed et
t5
nobis ennaremus. "Eadem nocte reve-
latum Andreae ex apostolis, ut recognos-
centibus cunctis Iohannes suo nomine
cuncta describeret. Et ideo, licet varia sin-
45 principrum earum esse Christum intimans
prolixius scnpsq de quibus singulisln neces-
gulis evangeliorum libris principia
se est a nobis disputari, cum ipse beatus
doceantur, nihil tamen differt creden-
tium fidei, cum uno ac principali spiritu de-
apostolus Paulus sequens predecessoris sui
lohannis ordinem non nisi nominatim septem
20
clarata sint in omnibus omnia de nativi-
50 ecclesiis scribat, ordine tali: ad Corinthios
tate, de passione, de resurrectione,
de conversatione cum discipulis suis
prima, ad Ephesios secunda, ad Philippenses ter-
ac de gemino eius adventu,
tia, ad Colossenses quarta, ad Galatas quin-
primo in humilitate despectole6, quod fu-
25
it, secundo in potestate tegali prae-
claro, quod futurum est. Quid ergo
ta, ad Thessalonicenses sexta, ad Romanos
septima. venun Corinthiis et Thesalonicen-
55 sibus licet pro correptione iteretur, una
mirum, si lohannes tam constanter
tamen per omnem orbem terrae ecclesia
singula etiam in epistulis suis profert
diffirsa esse dinoscitur, et lohannes enim in a-
dicens in semetipsum'. Quae vidimus oculis
30
nostris et auribus audivimus et manus
nostrae palpaverunt, haec scripsimus vobis.
pocalypsi licet septem ecclesiis scribat,
tamen omnibus dicit. Verum ad Philemonem uruIm
60 et ad Titum unam et ad Timotheum duas pro affec-
Sic enim non solum visorem se et auditorem,
tu et dilectione, in honore tamen ecclesiae ca-
sed et scriptorem omnium mirabilium Domini per ordi-
nem profitetur. Acta autem omnium Apostolorum
tholicae, in ordinatione ecclesiasticae
disciplinae sanctificata sunt. Fertur etiam ad
t3l
t5l
35 sub uno libro scripta sunt. Lucas "optimo Theophi-
lo" comprendit, quae sub praesentia eius singula
Laodicenses - alia ad Alexandrinos Pauli no-
65 mine finctae ad haeresem Marcionis et alia plu-
gerebantur, sicuti et semota passione Petri
14 quae in catholicam ecclesiam recipi non
evidenter declaral sed etprofectione Pauli ab ur-
thtlem, lttp'd B.Metzger, op.cit, p.306
te6 lbidem.
Istori cul Evolu{iei Formdrii Canonului 89 88 Stelian T potest: fel enim cum melle misceri
Istori cul Evolu{iei Formdrii Canonului
89
88
Stelian T
potest: fel enim cum melle misceri non con-
gruit. Epistula sane Iudae et superscripti
Iohannis duae in catholica habentur et Sapi-
hlurlio. dupi inallarea lui Hristos, (4-5) dup[ ce Pavel l-a luat cu sine
$6 pr.: unul instruit in drept201 (6) a compus-o in numele s1u202, dupe
p[rorco conformf, tradifleizo3 (6-7). Totuqi el insugi nu l-a vdztfi pe
t6l
70 entia ab amicis Solomonis in honorem ipsius
scripta. Apocalypses etiam Iohannis et Pe-
tri tantum recipimus, quam quidam ex nos-
[/ll,t "*ia
" quasi ut iuris studiosum" a fost in]eleasE qi interpretat6 in mod diferit de
uAlre
specialiqti in acest sens A llarnack (in Sitzungeberichte der kaniglich
tttvultichen Akademie der Wissenschafien, Berltn, 1903, p. 273), care a relinut
tris legi in Ecclesia nolunt. Pastorem vero
lltttr. rr indicat cE in limbajul tehnic al dreptului roman expresia s-ar putea referi la
tlll lNrrti()r sau expert in legi, care a fost in serviciul unui demnitar roman. Degi
nuperrime temporibus nostris in urbe
Huitiltn (itulature era frecventd inainte de vremea Digestelor lui Iustinian (publicate
l7l
Itr I tl;. a^sllel incdt a putut fi la indem6na traducdtorului Fragmentului,nrmeni nu
75 Roma Hermas conscripsit sedente cathe
I $trris nici o ipotez[ sintagmei grecegti pe care o traduce - acceptAnd, bineir{eles,
dra urbis Romae ecclesiae Pio episcopo fratre
9F rttrr'rst car:ron a fost scris inilial in greceqte. O ipotezE in sprijinul interpretErii lui
Hutttrrok este aceea a lui Joseph Lamari6 care, in Saint Chromace dAquilde,
eius: et ideo legi eum quidem oportet, se pu-
blicare vero in ecclesia populo neque inter
tln tlu Canon de Muratoi, Revue des Etudes Augustiniennes, XXIV (1978),
prophetas completo numero, neque inter
l(ll-102, este de pirere cE textul latin al Fragmentului pare sE fi constituit o
lrurttru Chroma{iu de Aquileea, care, in Comentaiul sdu La Matei (scris intre
80 apostolos in fine temporem potest.
Arsinoi autem seu Valentini vel Mi l tiadis
6i 4fl7), vorbegte despre Luca mult mai clar decdt Fragmentul, astfel'. "Lucas
l)ominum in catne non vidit, sed quia entditissimus legis erat quippe qui
l'uuli apostoli in omnibusfuit, instntctus gratia Dei ipse apostolontm Acta
nihil in totum recipimus, qui etiam novtrm
exposuit et evangeliam nomine suo conscripsit." Yei Bruce B.
Psalmorum librum Marcioni conscripse-
t', op cit, p 305, care prezinl[ gi alte variante de interpretare gi Ion Barbu,
nrnt una cum Basilide
gum constitutore (
Asiano Cataphry-
r'll .1t.'222
)
J[tv(:flc expresia "nomine suo" M.J. Lagrange, itI-e canon d'Hippolite et le
dt: Muratoi, Rerue biblique, XLII (1933), Paris, p. 173, nota 3, e de
t, r:lr Luca nu ar h putut scrie Evanghelia in numele s6u, szo referindu-se la
2. <Fragmentul Muratori> traducele qi explicalii la
lnlivrrl cel mai apropiat (Paulus), iar pe nomine il transcrie It numine,
| "crr asentimentul sdu" (al lui Pavel). Ipoteza nu pare ^zi cea trrli
(1)
carelee oricum a participat $i astfel ie-a intocmit.200
)tm.
1a
ttltttnt)nt,, "dupd p6rerea generah", adicd potrivit tradiliei, intruc6t expresia este
(2) al treilea rdtrd cartea evangheliei dupi Luca. (3) Acest
h rrrci ca echivalent al lui i( drofrq = "din auzite, prin tadilie". Lagrange
11f 1,ry|c clr ex opinione se referd lapdrerea
lui Luca, traducAnd nomine (:numina)
teu La traclucerea gi explicarea textului am folosit spre comparare gi lucrarea Pr.
lt\ t)lilni()ne conscipsit "a scrie cu asentimentul sdu (al lui Pavel), ceea ce le
,221unn. gi pe care o qi citez.
,,r l,trr:a) socotea de cuviinl6". Zahninlocuieqte ex opinione at ex ordine,
Barlru, I.stoia formdrii
tee Termenul quibus se referd desigtu la predicile Sfhntului Apostol Petru.
urrl rrl lui rcuOe(iq = "Ia rdnd, unele dupl altele'', "rAnd pe rAnd", "succesiv"
200 Text,l se refer6 la Sl-.Marcu cel care a agternut in scris, in opera s4 o bun6
I ttrrr l, 31. (Vezi I. Barbu, op.cit.,p.222).
din activitatea kerigmaticd a Sf.Ap.Petru.
Stelian T' 90 I stori cu I Evo lu,ti e i Formdri i C ano
Stelian T'
90
I stori
cu I Evo lu,ti e i Formdri
i C ano nului
9l
Domnul in trup qi, de aceea, pe cat a putut dobdndi20a, (8) aga a
llt lirsl. scrise intr-o singurf, cmte.210 Luca redacteazd" (36'1 pentru
inceput sf, spun6205 - de la naqterea lui Ioan. (9) A patra dl
lrltt'eu-alcsul Teofr1"211 toate cele ce se petreceau (37) in prezenJa lui,
evanghelii este a 1ui Ioan, (unul) dintre ucenici. (10) Fiind
dttptt ourn arati lamurit, lf,sdnd la o parte gi pdtimirea lui Petru, (38)
(si scrie) de citre ucenicii206 9i episcopii2oT s[i (11) (le-)a zis: "Posti
der pi plccarea lui Pavel din otag212 (39) cdnd a pornit spre Spania. Iar
impreun[ cu'ot mine trei zlle, de a*dzi, 9i ceea ce (12) ni se va
descoperit fieciruia (12-13) sf, povesteascd fiecare dintre
Eplrtolcle (a0) hi Pavel, care, din ce loc sau din ce pricin[ sunt
Ultrrisc, (41) ele insele o arata. lamurit celor ce vor si inleleagd'. (42)
celorlalli". in aceeagi noapte (14) i s-a descoperit lui Andrei, (
de toate Corintenilor, interzicind ereziile schismei, (a3) apoi
dintre apostoli, (15-16) ca Ioan sI le consemneze pe toate, in nume
deSi (17) in fiecare carte
rilor2i3 - circumciziunea, (44-46) iar Romanilor le-a scris mai
s6u. cu asentimentul tuturor. $i de aceea,
nimic nu risi
lurg eviden{iind
ordinea2la scripturilor, dar 9i c[ Fhistos este
(18) totu$i
evangheliilor se invali lucruri diferite,
(19-20) de 'ureme
ce in
toate
irrl2r5 acestora.
Despre fiecare dintre acestea (47) trebuie sI
din credinla credincio;ilor,
)ultrn'r, de vreme ce insuqi fericitul (48) apostol Pavel, urmand
proclamate de cdtre un singur
gi stapanitor Duh, toate cele despre (21
inviere, (22) despre conviefuirea
rriitla predecesorului sau (49) Ioan"u, nu scrie pe nume decAt la
nagtere, despre pf,timire, despre
indoita sa venire, (2a) mai intdi
0 (50) biserici, in ordinea aceasta. c[tre Corinteni, (51) prima,
ucenicii
s[i
(23) ca qi despre
in umilinla- ceea ce s-a tntflmplat, (25\ a doua oar[ in strf,luci
fo Elbseni, a doua, citre Filipeni, a (52) treia, cf,tre Coloseni, a
cltre Galateni, (53) a cincea, cf,tre Tesaloniceni, a $asea, c[tre
puterii imp[rf,tegti, (76) cea ce are s[ se intdmple' Agadar ce este
ri, (5a) a $aptea. insi deqi pentru Corinteni 5i pentru (55)
de mirare dacf, Ioan inf5ligeazi cu atAta consecvenlA (28)
eveniment trf,it chiar qi in epistolele2oe sale, (29) zicdnd despre si
Ioniceni innoie$e (epistolele) pentru indreptare, (56-57) este
urtoscut totugi cf, existi o singuri Bisericf, rf,spAnditi pe tot
am duzit cu urechile'
Ceea ce am vdzut cu ochii (30) noStri $i
le-am scris' (32\ Cdci
rirtsrrl pf,mdntului; caci gi Ioan in (58) Apocalipsi, deqi scrie la
mdinile (31) noastre au pipdit, acestea vi
hiserici, (59) totuqi vorbe$e tuturor. intr-adevf,r, (Pavel i-a scris)
el se declard nu numai privitor
ascultitor, (33) ci 9i scriitor al
9i
(34) insi faptele tuturor Apostolilor (3
Filirrron, una. (60) 9i lui Tit, una 9i lui Timotei doui, din (61)
minunilor Domnului la rind.
llnr,li lunlru Domnul swrt enumerate patru carli (Evangheliile), pentru toli apostolii
Etlu rrtlrrrisZ o singur[ carte (Faptele), presupurLdnd respinse apocrifele de tipul
2a't assequi, sE dobAndeasca informafii, si priceapd'
li111iltlr l.ui Pavel.
2n5 dirnre,
sd rclatezc- sd descrie.
t'l l,rrt:rr [,3
,ou Pnn
termenul condiscipulis nu trebuie inleleqi ceila[i apostoli, pentru c6 mai jos
J.elr votba de Roma
aphrea Anclrei cu acest nume "condiscipolii" sunt deci ucenicii 1ui Ioan intre
I tlrrrrr /, din textul latin inainte de "Galatenilor" poate apafitrc cuvdntului anterior
(Ibidem, p.223).
"l 'rr ttrlt:ttilor" (tpb6 Kopw0iouq) cf. B. Metzger, op.cit.,p.306, nota 6.
207 episcopii sunt cei c6rora li se adreseaz[ Ioan in Apocalipsa qi aI cSror
lil l(utrrrrrri tru este menlionatl ordinea cdr!ilor Vechiului Testament.
autonrl vede in Hristos raJiunea supremE qi initia16 a Vechiului
este.
lttttt,i1tium,
208 Duwqote,5erv apare insb la Sfhntul lustn,ApolI,6l, 2; PSB, 2,p' 66'
al-u.mAnd prin acesta superioritatea celui Norl cf M.J. Lagrange,
leElntrrt:rtt,
20e pluralul epistulis indica cel pulin doud Epistole ale Sfhntului Ioan.
,rrr r'i,l ,
l)
l7-5, nota 1.
t'l ll. l\4ctzger, op.cit,P. 795.
92 Is toricul Evo luliei Formdri i Canonului Stelian Tofand 93 Mlllitdcs (82) nu primim
92
Is toricul Evo luliei Formdri i Canonului
Stelian Tofand
93
Mlllitdcs (82) nu primim absolut nimic; ace$tia au compus chiar o
afectiune qi iubire, totugi, spre slava Bisericii (62) universale au fost
Eilttl (l'13) carte a Psalmilor pentru Marcion, (84-85) impreunf, cu
consacrate2lT in rdnduiala (63) disciplinei bisericegi. Circuli chiar (o
epistold) c[tre (64) Laodiceni, alta, cf,tre Alexandrini, (65) niscocite
Enrl I rdcs, intemeietorul asiatic al catafrigienilor
>
in numele lui Pavel, in (spnjinul) ereziei lui Marcion gi multe (66)
3. Conlinutal gi semrur.ficayia "Fragmentului Muratori"
alteie, care nu pot"* fi acceptate in Biserica universali: (67) cf,ci nu e
potrivit sf, fie amestecatd fierea cu mierea.2le 1Ot) Desigur, epistola lui
Iuda qi doui mai sus menfionate ale lui Ioan (69) sunt ind[tinate in
Ceea ce se poate constata la o prim[ lecfura a "Fragmentului"
Biserica universalf,; gi220 inlelepciunea (70) scrisi de citre prietenii
ctl acest document nu este un canon in sensul stdct al cuvdntului,
Solomon in cinstea acestuia. (71-72) Acceptim gi Apocalipsa lui I
o simpli listd de titluri, ci este o formi de introducere ln Noul
qi a lui Petru doar, pe care"'unii dintre noi (73) nu o doresc cititi
cnt. Autorul nu intocmege numai un catalog al cdr,tilor
Bisenci,. Iar Hermas (74-76) a alcituit Pdstorul foarte de cur6nd
wemile noastre, in oraqul Roma, pe c0nd gedea pe scaunul biserici
de cf,tre Bisericl drept autoritative, ci le discut6, adf,ugdnd
i istorice gi refleclii teologice. Aceste comentarii ne permit sl
oragului Roma episcopul Pius, fratele (77) acestuia. $i de
desigur, se cuvine si fie citit; el (78) insl nu poate fi
r unele concluzii in privinfa modului in care autorul inlelege
lvclo gi normele care au stat la baza procesului de formare a
poporului in bisericd nici intre (79) profeli, numdrul (acestora)
I u i N oulur Te stament.
222 P r e zentarea confinutului F ragm entului
complet, nici intre (80) apostoli, wemurile acestora fiind la
00lt compusf, in canonul Noului Testament.
(81) Iar dintre cele ale lui Arsinous sau din cele ale lui Valenttn
u) Cuprinsul Canonului Noului Testament
dupd " Fragmentu I Muratori'|
2t1 sanctificate. in text apare s-cificate, pe care Z*r
il propune significate,
abrevierea din tert este mai frecvent tttllizath pentru prima form6.
- Iivangheliile (aliniatele l-33)
citAndu-l pe Ongen, (XXXI in Luc.) spune c6 Pavel insugi este cel care
Epistolele, cf. MJ. Lagrange, op.cit, p. 175, nota 6. Cf. B. Metzger, op'cit,
Cu toate cf, Evanghelia dupf, Matei nu apare explicit in
195
- cf,ruia ii lipseqte inceputul -, putem fi siguri ci ea a fost
ztB non potestin loc de non possilnt,probabil o traducere literala din greacd,
prima. De asemenea, ceea ce s-a pdstrat din primul rdnd se
liind Ia neutru plural. (Ibidem)
"n Patonomaza, care poate h sesizatb gi in traducere, ca 9i gomparaJia, famil
latinilor, au constitgit argumente in sprijinul celor care at aftrmat cE textul origi
ar li lbst in 1atrn6. Poate tl ins[ vorba de o adaptare a unui proverb grecesc
poate ce autonrl a fhcut o citare din (ori o aluzie la) tertul grec aI Pdstorului
Hermas (Mand. V, 1,2: "miere qi pelin amestecate"). (Ibidem).
220 T. Zahn (op.cit., vol II, p 66) 9i a[ii presupun 9i aici omisirmea unei nega]ii; ar
deci, de citit: "nu qi . " (Cf. Ibidem)
lir Sffintul Marcu. iar propozilia mutilati trebuie si fi spus cd
il nu a fostmartor ocular latoate cele pe care le consemneaz5, ci
fre lirrg la .Iohannes Beumer, Das fragmentum Muratoi und seine Rabel,
'l lturrlrrplic und Philosophie, XLVII (1973), pp. 534-550 qi la Helmut Burkhardt,
'21 quo*: "pe care" - adicd pe aceasta drn urmd, referindu-se la Apocalipsa apocrifE
lf ltw ttnd MaBsttibe der Kanonbildung nach dem Canon Muraton, Theologische
/ et I rr I r r r ll,
lui Peku
XXX (197 4), pp. 207 -21 1, dupE Bruce M Metzger, op. cit, p, 196
Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului Stelian Tofona - Cartea "Faptele Apctstolilor" (aliniatele 34-39) ci
Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului
Stelian Tofona
- Cartea "Faptele Apctstolilor" (aliniatele 34-39)
ci le-a scris intemeiat pe mdrturiile unuia sau mai multor martori
in ordinea fireascf, urmeazf, carbea faptele Apostolilor,
,
.223
oculan.
trdnotat^i de Luca pentru "prea alesul Teofil" - apelativ preluat din
DespreSffintulLucainschimbsesprrnefrrd,rezervecinua
Afrrmafla "faptele tuturor apostolilor au fost scrise tntr-o
lui
Hristos",
sub autoritatea
Evnnglrelie.
fost martor ocular,
dar cil, "dupf, ina{area
carte" poate fi indreptatl impotriva lui Marcion, care il
Pave1, al clrui colaborator a fost, a scri