P. 1
Stelian Tofana - Introducere in studiul Noului Testament vol. I

Stelian Tofana - Introducere in studiul Noului Testament vol. I

|Views: 2,855|Likes:
Published by sergiu_alin_1

More info:

Published by: sergiu_alin_1 on Jun 29, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/12/2014

pdf

text

original

STELIAN Topar.

rA

Presa Uniyersi

tafi Cluieanil.

rsBN 973-9354-96-3

Pr. Conf. Dr.

STELIAN TOEANA

TNTRODUCERE IN STUDIUL NOULUI TESTAMENT
VOL.
@ 2000 besa Universitaril Clujeand. Totte drepturile rezervate. Reproducerca lntegralii sau parfiall a textului, fiir6 acordul editurii, este intezisl gi se pedepsegte conform legii

I

TEXT $I CANON. EPOCA NOULUI TESTAMENT

Tehnoredactare computerizati: Codrufa Slcelean

Edi{ia o II-a, revizuitd gi tmbundtdlitd

Universitatea "Babeg-Bolyai"
Presa Universitarii Clujeanl Director: Horia Cosma Str. Republicii nr. 24 3400 Cluj-Napoca RON44.NIA
Tel. : (+40)-64 -405.352

Fax: (+40)-64-191.906

Presa Universitari Clujeani
rsBN 973-9354-96-s 2000

CUPRINS
F amiliei

drinyilor, tln gdnd de recunoStinld, prin uceastd carte.
Si p

Pag.

cuvANT iNamrr LA EDITIA A

rI-A

""""""""

e

PREFATA
LISTA

.."""""""""""11 """""1s

ABREVrERrLOR.......... ..........
GENEML{ iN
STUOTUT

INT'RODUCERE

"""""""""""'17
NOULUI

A. INTRODACERE

TESTAMENT

"""""""""'21

I.ISToRICULINTRODUCERtrSAUISAGOGIf,IBIBLICE....zI

II.
Profunde mu\umiri D-lui Ec Vasile Moldovan, Director at B.C,R Clui'Napoca, S,C. "Electroplast" S.A. Bistri\a, ptecum gi Pr. Iosif Hulpe, pentru ajutorul acordat tn vederea apotifiei acestei lucrdri a teologiei biblice romilneStl
..47

6
NOULUT

5tulian Tofand

Introducere fn Studiul lrioului Testament c). Citqtele Sfinlilor Pdmnli Si ScriitoribisericeSti ai primelor veacuri creStine ....I97 d) Edilii critice ale Noului Testament ..............199 3). Tiplrituri $i edi+ii critice rominegti alc Sfrntei Scripturi.......210

III. ISTORIA EVOLUTIEI FORMARII CANONULUI

TESTAMENT.............. cregtine......

..................... 61

1 ). Notiunea de c anon gi criteriile canonicitii1ii................... ......... 62 2). Definitivarea incheierii canonului Noului Testament in primele 4 secole ........ 68 a). Canonul Noului Testament la Pdrinlii Apostolici............. 7l

B.ISTORIAEPOCIINOULAI
I. LUMEA GRECO-ROMANA

TESTAMENT.

........243

b). Apologefii .secolului II Si mdrturiile lor despre coleclia de cdr li canonice ale Noului Testament..........,................

Excurs: "Fragmenful

Muratori"....

7

6

iN

rpoca NouLr[ T8srAMENT..............

.....244

......

85

c). Canonu l Noului Te s tament in se colul LlL.............,........... 1 03 d). C anonul Noului Te stqment tn secolul lV................,,,....... I 12 - in Biserica de Risirit ............172 Excurs: Epistola a 39-a festivd
a Sf. Atanasie cel .....1I7 - in Biserica de ...............127 e). Canonul Noului Testatnent Si problema teologicd q cqnonului in Bisericil.e ..........132

Apus

Mare....

protestante

Romei........ ,...............244 filosofice..... .........252 a). Stoici.smul .................. ..,...........254 b). Epicureismul.............. ............261 c). Gnosticismul...........,..... ...........271 3). Situafia religioas[... ......279 a). Panteonul greco-roman................. ..............281 b). Religiile de mistere ..................282 c). Cultul tmpdratului ...................288
1). Situatia politicl.Imperiul 2), Filosofra. Principalele curente

IV.ISTORIA, CRITICA $I TRANSMITEREA TEXTULUI NOULUI TESTAMENT.............. .......................147
1). Originalele Noului a). Forma extemd a originalelor .....148 b). Materialul de ..................749 c). Limba originalelor Noului Testqment..............................154 d). Scrierea originalelor Noulai Testament...........................159 e). impdrfirea textului biblic Si autografele Noului Testament...160 Transcrierea cdrlilor Noului Testament

II. ILTDAISMUL EPOCII NOTILTII TESTAMENT.............. .....293

T'estament.. ...........,..... scris

........148

l). Principalele gruplri
a).

....164 Si cauzele coruperii 2). Textul clr,tilor Noului Testament plstrat pind ui................168 a). Manusc rise Papyrus Si codici majusculi .......................... 1 69 b). Traduceri vechi ale textului SfAfi Si importanla lor
pentru critica textuald....... - traduceri striene.. - traduceri latine...... ....
- traduceri

\.

textului

religioase Fari,seii.. b).9aducheii................... c). Esenienii d). Cdrturar1i................. e). Sinedriul f.Irodienii g) Zelofii.... iudaice

........293 ..............293 ..............300
..............303 ...............309

,.....,.....,.312 ...............316 ..............317

3). Diaspora iudaic[. Filon din Alexandria gi importanfa

..,...178 ..................179

doctrinei sale pentru lumea iudaismului elenizat ....,.............324
a). Organizarea diasporei

....................326

...........185 ...........190 - alte traduceri (gotic[, armeanL georgianl) .................... 1 93

coptice.........

b). Prozelitismul Si propaganda religioasd a diasporei iudaice.32B c).Iudoismul elenistic al .........,.........330
d). Reaclii

diasporei anti-iudaice ......:.......................,......338

4). Situalia politicl a iudaismului................ .............339 a). Dinastia ...............340 - kod cel Mare .............340 - Fiii giurmagii lui hod ccl ...........347 b), Procuratorlt ,.,.............356

irodiand...,,. ..,....,,., Mare,,,.,, rom*tt - Rqimul procurEttrilor

Cl,

- Pdmll ,...............3s8 . Uldmll .,....,.........362 Rwaile oanlm Romll gt heepulul nttnet iudaice .............367

Froourutor1,, proourEtod

..........356

CUVANT INAINTE LA EDITIA A tr.A
Reeditarea volumului
programal^d

de fa!d, intr-o noui edilie, era
II
gdsindu-se deja, la

a avea loc abia

dup5 publicarea urmltoarelor trei din

Introducere tn Srudiul Noul Testament, volt:rrltl

III. DESCOPNRIRII,E DE I,A QUMRAN $I IMPORTANTA
LOR PENTRI.]
S'T

IJDIU I, NOULUI TESTAMENT ......... 373

momentul apariliei prezentei reeditlri,
epuizarea rapida a primului volum,

in faza finald de lucru.

Dar

1). Manuscrisele de la Marea ......................375 a). Imp r ej ur dr i le de s c op e r i ri mqnu s c ri s e I or :

Moart[

in mai puljn de o jumltate de an,

isloricul

Si cuprinsul

1or...............

...............375

la aparifie, cft gi numeroasele solicitdri, venite din toate pirlile, adresate at6t Editurii "Presa Universitari Clujeani',, cit gi autorului,
de

b). Datarea manuscriselor de la Qumran - vechimea acestora .387 2). Qumranism pi ......396 a). "Esenianismul" Sf, loan Botezdtorul .....397 Si aMfuttuitorului lisus b). Comunitatea de la Qumran Si Biserica primard. A inJluenlat e s eni ani smul cre S tini smul? ..........,.............. 408 c). Impo rtanta manu s cris e lor de la Marea Moartd ............... 414

cregtinism...........

de republicare
reeditarea lui.

a

volumului, ne-au determinat

si

purcedem la

Hristos.............

Volumul, apdrut infr-o edifie reirultd gi imbundt[fiti nu con]ine
substantiale modificiri, totugi c6teva caracteristici trebuie subliniate:

a) in volumul de falA apare pentru prima oarl intr-un Manual

sau Introducere
c. BTBLIOGRAFIE

tn Sndiul Noului

Testament,

in literatura de
Si

SELECTIV4...........

..................421

specialitate rom0neasci,

textul latin al Fragmentului Muratori

textul grecesc al Epistolei a 39-a festive a Sf Atanasie cel Mare. b) Cele douf, texLe sunt insofite de traducerea lor in rominege,
precum gi de cdteva repere privind locul gi semnificalia lor in gi pentru
canonul Noului Testament.

c) Textele nu apar in capitole

separate,

ci in form6

de

"Excurse", inserate, la locul potrivit in tematica respectiv6.,

t0

Stelian Tofand

d) Aparatul bibliografic a fost imbunlt5lit cu titluri
referinff, atilt

de

in

ceea ce privege bibliografia celor doui teme noi,

amintite, cdt qi a altor capilole gi subcapitole ale lucrf,rii.

PREFATA
unor Obiectivul major, concentra! al studiilor biblice, ramificate in mai multe discipline covergente, este, pe de o parte, facllitanea stabilirii unui text al Noului Testament, cdt mai aproape posibil de cel originar, prin alrtaliza gi comparalia manuscriselor, traducerilor din primele secole cregtine, a citatelor biblice prezerfre in operele Sfinlilor

e) Textul a fost gi el uqor imbundtilit, in sensul
structura capitol elor respective.

reformuliri de fraze, propozifii etc. dar frrd si se modifice sensul ori
Sper ca acest volum s5 fle, pe mai departe, de folos atdt
elevilor gi studenfilor osdrduitori in cele ale Teologiei, c6t gi publicului larg cititor, dornic de a afla gi chiar de a aprofunda cunogtinfe noi din

tamicul gi captivantul studiu al Noului Testament.

Autorul

Pirinli, intr-un cuv6.nt, prin prezentarea complexitifi intregului proces al evoluliei sale, de la forma originarS, pini la cea de azi, iar, pe de a7t6 parte, in explicarea gi interpretarea acestuia in duhul inlelesului autentic pe care aghiografii sfinli au vrut si-l imprime acestuia tn
scrierile lor. In acest cadru de studiu gi cercetare biblici se impun a fl ldmurite doua direcfii fundamentale: a) - probleme de introducere generald, in care urmeazd a fi abordate cunogtiinfe legate de istoria canonului Noului Testamenl evolulia textului, mediul de aparilie al cirfilor sfinte, cadrul istoricoreligios in care acestea atv5,zu;t lumina z.lei etc. b) - probleme de introducere speciald -itn care se lrateazA,in parte, fiecare carte a Sfintei Scripturi, cu intreaga gami de informalii legate de autor, destinatari, timpul scrierii, autenticilatea scrietii, scop, teologia cuprinsului c[r]ii etc. Limitele cronologice gi istorice ale acestui cadru de analizd sunt: I - in timp - epoca lui Alexandru cel Mare (sec.IV. i.Hr.) gi

pAn[ la a doua gi ultima mare rlscoalt fudaicd, impotriva
cotropitorilor romani ai Palestinei (L32-135 d.Hr.) 2 - in spafiu- Palestina qi Imperiul greco-roman. 3 - in mediul religios, cultural,social, politic gi economic al vremii- Istoria poporului iudeu qi a lumii
greco-romane.

Pt

efald

13

in aceasti ordine de idei, lucrarea pir. rect. dr. Stelian Tofan[, intitulatd "Introducere in Studiul Nourui restament; Text canon. si Epoca Noului Testament", vol. I., care va apdrea la edifura "presa
Universitarf, clujeanf,", ctuj-Napoca 1997, trat6nd tocmai probleme de Isagogie generalf,, legate de studiul biblic al Noului restament, se

prezintl ca un material de baza, cuprinzAnd primul stadiu al cunogtinlelor, indispensabile abordirii subiectelor din r/rapa urmltoare, legate de complexitatea problemelor care constituie
obiectul de studiu al Introducerii speciale.

in studiul disciprinei. ceea ce refine atenfla in aceastd primi parte, este un capitol binevenit, in care autorul prezintd" un succint, dar, in acelagi timp, detaliat istoric al tlplririi textului sfdnt in limba romini. In partea a doua, care constituie gi noutatea volumului de
introducerea de rigoare fa!a, este prezentat cadrul istoric al epocii Noului restament, incadrati

intr-un larg spectru de probleme care o caracterizeazi, precum: principalele curente filosofice cu care s-a confruntat cregtinismul in faza sa ini,tiala, gi implicit evanghelia M6ntuitorurui Iisus Hristos,
Iudaismul epocii Noului restament $.a., parte incheiali cu analiza unei

Avdnd in vedere cd autrecut aproape 70 de ani, de c6nd n_a mai aparu! in teologia romdneasci de specialitate, o Introducere in studiul Noului restamen! de la aceea, pe atunci, dar r[masf, la fel gi aa, mult documentata "Introducere in sfintele Cdrli ale Testamentului

Nou", a Pr. prof. dr. Vasile Gheorghiu, Cemiuti, 1929, o nouf, Introduccrc in studiul Noului Testament, adusi ra zi cu informalia gi
biliografia dc specialitate, sc impunea de la sine. De aceea, salutirn cu toatd cf,ldura iniliativa gi curajul P5.rintelui stelian Tofan[ de a se fi inrolat la un astfer de efort, de a incerca elaborarea unui prim volum de Introducere in studiul Noului
Testament, din seria atrei, cdte intentioneazr a scoate atdt de necesare

probleme, deloc lipsitr de actualitate gi importanfi pentru studiul Noului restament, fapt oglindif de altfel, in imensur numir de lucrf,ri Ei studii apdrute in lard gi striinitate, gi anume, Descoperirile de la
Qumran.

Prin felul

in care este expus materialul, pirintele Lector
ci
stf,pdnegte bine

Stelian Tofani dovedegte, din nou, prin lucrarea sa,

gtiinfific[ de cercetare gi expunere sistematici, analitici gi sintetici, a problemelor de specialitate, intr-un limbaj
metoda teologicf, gi
academic, clar gi fEri ambiguitifi. Ceea ce ne refine atenlia

in mod deosebit este bogatul aparut

pentru teologia romdneasci,
special.

in general, gi pentru studiul biblic, in

bibliografic

cu care opereazA
in
abordarea

profesionalism

autorul gi care demonstreazi subiectelor gi o deosebit5 orientare in

Volumul de fa![ se inscrie astfel, ca o prim[ etapi intr-un proces de innoire gi documentare de specialitate, care poate qi trebuie s[ fie l5rgit, irnbogf,fit gi imbunltiflt prin noi lucriri de acest gen.
CAt privegte fondul lucrf,rii, confnutul este desfrqurat pe spafiul a douf, capitole mari. In prima parte sarrl abordate probleme legate de istoria formirii canonului gi evoluliei textului, cu toate subcapitolele

literatura de specialitate, mod academic de lucru, cu care pirintele Stelian Tofani ne-a familiaizat deja, prin prima sa lucrare: "Ilsus Hristos, Arhiereu veSnic, dupd Epistola cdtre Evrei,,, Cluj-Napoca 1996. Cele peste 1000 de note bibliografice care oferl o laryd gand de rnformalie, sunt mai mult decAt un argument in acest sens. Agadar, lucrarea Pirintelui Stelian Tofan[ corespunde pe deplin unei necesitdti, de mult simlite in teologia romdneasci de

ce lin de problematica

respectivd, precedate de

specialitate, motiv pentru care o recomandam ca fiind de un real folos

gi ajutor, studenlilor teologi, elevilor seminarigti, preofilor qi nu in ultimul rind publicului larg citilor, din ce in ce mai numeros, interesat gi dornio de a Eo inifia gi ln probleme gi cunogfinfe specific teologice, cer! margtc benello spectrul culturii generale, individuale. av6nd in reolell timp gl darul, tot mai evident probat astdzi, de a trasa o noui
orlonterc gi un nou curs viefii,

LISTA ABREVIERILOR
ANTF BBB
BOR

BJRL

s

Library

Bucuregti, 21.X1.1997 la Sirbatoarea -"Intrarea tn Bisericd a Maicii Domnului"

Pr. prof, dr.

CONSTANTIN CORNITESCU
Decanul Facultilii de Teologie

Ortodoxi, Bucuregti

BZ : Biblische Zeitschrift : Biblica Bb BeO : Biblica et Orientalia CSCO : Corpus Scriptorium Christranorum Orientalium EIB : Editura Institutului Biblic ETR : Etudes theologiques et religieuses, Montpellier EthL : Ephemerides Theologicae Lovanienses EvTh : Evanghelische Theologie GB : Glasul Bisencii HTR : Harvmd Theological Review JBL : Journal of Biblical Literature JJS :Journal ofJewish Studies JTS :Journal ofTheological Studies MA :MitropoliaArdealului MMS : MitropoliaMoldovei gi Sucevei MO : Mitropolia Olteniei MThSt : Miinchner Theologische Studien MbThST : Marburger Theologische Studien NF :Neue Folge NTSt :New Testament Studien NTTS :New Testament Tools and Studies : Ortodoxia O Orchr : Oriens Christianus PSB : Parinfl gi Scriitori bisericegti RB : Rer,ue Biblique SNTSB : Studiorum Novi Testamenti Societas Buletin ST : Studii Teologice StD : Studies and Documents ThWNT : Theologisches Worterbuch zumNeuen Testament ThZ : Theologische Zeitschrift (Basel) ZNW : Zeitschrift fiir die neutestamentliche Wissenschaft
JThSt :
Journal ofTheological Studies

INTRODUCERB
in galeria de valori perene ale literaturii universale cere 27 de , cdrli care formeazi canonul Noului restament, ocupi un loc apartr.. Ele n-au fost arese in mod deliberat, ci mai curdnd s-au impus la sine primelor generatii cregine, fiind apoi reunite treptat intr-o de culegere separati, consideratd gi cinstitf, ca Sfrnti Scriptura, sub numele de "Noul restament", alrturi de carfle care formau canonul numit al "Vechiului Testament,,. Lucrarea de fali nu-gi prop,ne insf, si anarizeze fiecare ca.rte a Noului restament, in parte, ci ea abordeazi doar acele probleme, specifice pdrlii generale ale unei Introduceri in studiul Noului Testament, accentuindu-se, in mod speciaf cadrul gi contextul istoric, politic, social, religios, cultural, in care au apdrut cirlile sfinte, modul in care au fost reunite intr-o coleclie unitari, istoria textului etc. Textul Noului restament reprezinti norma de bazd" a credinlei cregtine, inspirand de-a lungul istoriei numeroase vieli eroice, celebre, de cele mai multe ori, rrmase anonime. Mai mult, cuvAntul sfhnt qi-a pus pecetea atat de pregnant pe etica individualr sau colectivf,, pe Iiteratura, arta, viala sociali gi culturali a ciirizafi intregi, inc6t le-a schimbat, nu o datd, din temelii, infieagalor structurf, exiatenfialr. Nevoia unei [ntroduceri in studiul Noului restament, care sd-l l'arnlliarizeze pe cititor cu intreaga gamf, de cunogiinte care fin de rstoria textului sfbnt, inveqnicit in slova inspirati a colectiei de cirfi sllnte neotestamentare, rez;u.htd, asadar, din insigi semnificafla gi insemnitatea pe care cuvdntul sfiint o are in viafa gi istoria omenirii. Agadar un studiu complet al canonului Noului resiament, privit in intreaga complexitate a evoluliei sale istorice se poate impune gi

18

Stelian Tofand
Introducere
19

numai datorit[ rolului exccpfional pe care l-a jucat gi continui si-i joace, ca tcxt sfenL ln istoria Bisericii, ca $i in istoria lumii, in general.

Cititorul zllolor nosilro rlsfoind paginile Noului Testament, lntr.una dln edlfllle modcrno do Biblici, sprc cxemplu, va gisi un text plln de eletlhte, e6t dln punct do vodore editorial, cit gi din punct de wdero mlllftlc; dc eceec vo Ii grou s[-gi dca searna de diversitatea qi 60mpl0xlBtoB dooumsntolor cnre stau la baza textului tipirit gi nici de gnofmsle dlflcutt[[ ivite pc parcursul stabilirii, descifrlrii qi evaluarii &coitof documonto, ori a etapelor prin care a trecut textul de la forma lul originartr, p0n[ la cea de astdzi. Rispuns la probleme de acest gen,
carc fac pafte din insugi procesul care caracterizeaziirrtreaga istorie a

urmarit prin prezentul volum a fost acela de a comprima intr-un cadru unitar datele mai releva.fte referitoare la textul Noului Testament gi evolutia sa, istoria formlrii canonului biblic, epoca Noului Testament, descoperirea manuscriselor de la Marea Moa(a date care, mai ales

amlizi al plr]ii a doua, lipsesc at6t din Introducerea tn ,sfintele cdrli ale Testamentului Nou a profesorului Vasile Gheorghiu, Cernaufi 1929, cdt gi din Manualul pentru
cele care formeazi obiectul de

Institutele Teologice (Studiul Noului Testament), Ed. a II-a, Bucuregti t977.

evoluliei textului sfbnt, ca exprim6nd in sine vorbirea lui Dumnezeu citre lume (Evr. 1, i), oferd o buni parte din conlnutul aceshri volum, Elaborarea lucririi de fafn a alut ins6. la bazL doud scopuri principale: unul de catedrd, incercAnd a pune la dispozilia studenlilor nn material de studiu care sf,-i famlliaizeze cu cunogtinte gi notiuni de Introducere generalf,, indispensabile etapei urmltoare in studiul aprofundat de Isagogie speciali, iar altul de informare generald pentru tofi aceia care doresc sI se inilieze gi sunt interesafi in probleme teologice neotestamentare, mai pufln ajunse la cuno$infa cititorilor in anii de dinainte de 1989, dar gi pentru cei care doresc sf,-gi reimprospiteze cuno$inle de acest fel, acumulate cu ani mulli urmt.

Lucrarea se prezinti ca primul din cele 3 volume de "Introducere in Studiul Noului Testament", pe care intenflonez si le public, urmitoarele dou[ fiind deja in curs de pregitire (Vo1.II - Sf. Evanghelii qi Faptele Apostolilor; Vol. III. - Epistolele pauline, sobornicegti gi Apocalipsa). Nucleul volumului de fald l-a constituit seria de cursuri predate intre anii 1993 - 1997 Ia Facultatea de Teologie Ortodoxi din Cluj-Napoca, amplificate insi, in textul lucrlrii, la nivel de documentare. Obiecflvul major pe care l-am

acestor probleme am fost mereu condus de convingerea cf, mesajul Noului Testament poate fi in{eles gi mai bine, daci nu lipsec cunoginfe de genul celor enumerate mai sus, mai ales cele legate de cadnil socio-cultural, politic, religios etc., al primului veac cregtin, care costituie dealtfel, contexful istoric al descoperirii lui Dumnezeu insugi, in Fiul S[u, Iisus Flristos. Lucrarea nu-qi propune si investigheze eshaustiv temele abordate sau si aduc[ nouti]i deosebite in domeniu, ci ea se incadreazi in coordonatele de cuprins general gi particular, specific tuturor Introducerilor in diverse discipline gi care nu sunt opere de creatie, ori de etalare a unor rafinate subtilit[fl de reflecfi, ci, in primul rind, lucrf,ri de informare pi transmitere de date elementare, bazate pe lucrdri anterioare, similare, cdrora vin a le intregi informafia gi a le ac1otaliz.a aparatul bibliografic cu literatura de specialitate, rorn0neascf, qi strf,inf,, izilnd in primul r6nd scopul didactic, de catedri. Probleme de amSnunt pi implicalii teologice deosebite, referitoare la subiectele tratale, nu sunt abordate, intrucflt am socotit ci nu-gi gf,sesc locul intr-un volum de Introducere cu specific de informare generali. Pentru aminunte, in acest sens, cititorul poate apela la lucririle qi studiile prezentate in notele dezvoltate la subsol,

in abordarea gi tratarea

care insofesc

si ilustreazi textul sau [a Bibliografia selectivi, de la

sfhrqitul clrfii,

CEt privoqte partoa ultim[ a lucrtrrii, tn care este tratati problema ducopcrlrllor do la Qumran, am socotit necesar si introduc &cgrt cepltol ln volunr, fln&nd Boama, ?n special, de doui considerente: | . do lntpoft&nla evonimentului qumranit - aducerea la luminf, a ntunurcrirelor do la Marea Moartd, fiind cea mai pretioasi derooperire ftr:ut[ plin6 acurn in domeniul studiilor biblice, generdnd 6l inrpulsionflnd ceroetf,ri ample ale crror rczultate s-au agernut in studii gi lucrdri de arverguri. 2 - de faptul cI acest domeniu n-a irfrrat spre tratare gi aprofindare in nici unul din manuaiele de studiu al Noului restament (pentru Seminarii gi pentru Institutele Teologice), apirute pdna in
prezent.

A. II{TRODUCERE GENERAIA

iIV

STUOruT

NOULUI TESTAME]){T
I. ISTORICUL INTRODUCERII SAU ISAGOGIEI BTBLICE
Rolul unei "Introduceri", ca disciplini biblici, in general, este acela de a analiza" problema apar$ei crrfilor Sfintei scripturi, coleclionarea lor in canonul vechiului gi Noulur Testamen! potrivit unor criterii bine definite de Bisericr (inspirafie gi apostolicitate), precizarea timpului incheierii acestui canon, stabilirea textului originar al scrierilor sfinte, precum si analiza" fiecdrei cf,r,ti in parte, probleme care privesc autorul, timpul, scopul, imprejurlrile, destinatarii scrierii,
cuprinsul etc.

Ca o concluzie generald,. doresc s[ afirm cf, lucrarea de fafA continuare a strrdaniilor r,rednicilor inaintaSi, ostenitori in cimpul biblic, gi, in acelagi timp, un tnceput deschis intru toate perfectibilitllii. este

o

De asemenea - gi nu in ultimul r6nd - exprim profunde mullumiri gi aleasi recunoqtinti prrintelui prof. dr. constantin Cornitescu, care a prefafat volumul; Cristinei $ova (culegerea materialului pe calculator), Editurii "presa universitari clujeanf,,,, reprezentantllor s. c. " Electroplast I' Bistrija, D-lui vasile Moldovarl
Director al B.c.R. cluJ, pe ajutorul cf,rora s-a clddit apaitjavolumului de fa![, precum gi familiei, cea mai jertffih pe parcursul elaborarii lucririi, oferind autorului conditiile gi timpul liber necesar incropirii
el.

Autorul

Disciplina Introducerii biblice se prezinti astfel ca o ramuri a studiului biblic strict istoricd, care prin clarificarea problemelor iunintile mai sus, oferd astfel elemenlele primordiale, necesare intelegerii textului cirfilor sfinte considerate gi scrieri istorice, apdrfis intr-un spaliu qi timp istoric bine determina! facilit6nd in acelagi timp gi gisirea celor mai bune gi potrivite metode de interpretare a textelor cu un grad ridicat de diflcultate in intelegerea sensului lor.1 Problemele de introducere in cdrtile sfintei Scripturi se tratau in tirnpurile vechi impreund, atit cele referitoare la vechiul restament, cdt gi cele ce priveau Noul restament. in timpurile mai noi, insi problemele ivite in cdmpul de studiu biblic al Noului restament au rcclamat, tot mai mult, necesitztea ca problemele de introducere
' W.G. Kiimmel, Einleitung in das Neue Testament,Marbrug 19g3, p.5.

22

Stelian Tofand

Istoricul Introducerii

23

referiloare la cirfile Noului Tcstament sd fie tratate separat de cele ale

Vechiului Testament.

Primul c6ro separd introducerea in studiul cirtilor Noului Toatamonl, do eeo a ctt4ilor veclriului restament, a fost teologul catslic Rlehar.l simon (+1712) carc se ocupf, in studiile sale numai dc lntreidueorou in osrlilo Nclului Testament.2 Dupi un timp de
FuEpectero a lnnoitoaroi nrunci qtiin[ifice a savantului Richard Simon,

obargia acestor preocupd.ri isagogice sti grija Bisericii cregtine - a celei de Rdsdrit, in special - de a consena gi rlsp0ndi cunogtinlele privitoare la imprejurarile in care au fost intocmite textele inspirate, la autorul gi scopul scrierii, gi de a preveni denaturarea acestor informalii prin transmiterea lor, de la o generafle la alta, pe cale exclusiv orald.
ll
d

La

Biseriot rornano-catolicd s-a vf,zut obligatl sI se asocieze, qi ea, postum, la omagiile inflf,cirate pe care le-a stdrnit acfiunea rcvolu[ionarului prezbiler al oratoriului din paris. Agadar, $tiinta Inlroclucerii in Noul Testctment tncepe cu Richard Simon. Cel dintdi teolog romano-catolic care apreciazi, dupa merit activitatea gtiinfifrci a lur R-rchard Simon, pe terenul introducerii biblice, a fost Leonard Hug (+1846), care scrie o Introducere in cirlile Noului Testament3, distingdndu-se prin competenja gi maturitatea gtiinfifici cu care abordeazl problemele isagogice
neotestamentare, lansAnd ipoteze curajoase.

pcntru a se putea

ivi primejdiile uitdrii

sau

falsifictrii

1or gi prea unanimd

convingerea cd ele cuprind exclusiv adevdrul revelat.

Preocupf,rile isagogice sunt insl mult mai vechi. inceputurile lor au fost identifrcate inci in literatura creqtinf, a veacului IIa, iar numele pe care il poarti ca disciplinf, i-a fost dat in veacul V, de citre ieromonahul Adrian, membru al $colii din Antiohia (ucenic al Sf.Ioan Hrisostom) autorul lucririi eioayc,rlil els rds 0e[as ypaQris (Introducere in Dumnezeieqtile Scripturi).s

odatf, cu aparilia primelor erezii, c6nd au inceput, din motive cirlile sfinte, s-a lhcut simlita gi nevoia apariliei primelor Introduceri, sau nofiuni de introducere in cdrlile sfinte, a$a cum au aprnrt infazainifiala in unele scrieri ale Sfinfilor P[ringi.6 Totugi, destul de hmpuriu au aprrut gi primele tratale sau scrieri speciale, av6nd menirea de a introduce pe cititori in infelegerea gi cunoagerea cirlilor Sfintei Scripturi, drumul in aceasti direcfie fiind deschis de Biserica de rf,sf,ril, urmatd. 1a scurt
clogmatice, sf, fie contestate unele cf,rli sau pnrfi din tirnp, de cea apuseani.T

gi

1) Istoricul

literaturii Isagogiei biblice in Biserica

de REsErit

2 Vezi amdnunte Dr. Grigore T. Marcu, O Stiinld noud: Istoria vremurilor
neotestamentare, Sibiu 1946, p.8.
1

o primi lucrare meniti s6-i introduci pe cititori in cunoaqterea intelegerea cf,4ilor Sfintei scripturi este lucrarea Episcopului 5i Meliton de Sardes, apdnid pe la anul 170 qi intitulati ,,fi rl.e[s,,
'' (lt. Prof. dr. Galaction Liviu Munteanu, Compendiu de Introducere fn cdrsile

l:inl"iturry in die Schriften des Neuen Testamerfis,2 vol. Tiibingen 1808, ed. a IV-a,
1847

'

lucrarea fi rc.tels (Cheia) (Cf Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeascd,PSB vol.13, Edit. Instituhrlui Biblic qi de Msiune a Bisericii Ortodoxe Rom6ne, Bucuregi 1987 , cartea a IV-a, XXVI, 1-14, p.175). 5 Cf. Gr.T. Marcu, op.cit,p.8
Sardes,

La Mcliton, episcop de

in

Noulsi 7rt;o*enr, (manuscris), Cluj 7941, p.7; pr. dr. Vasile Gheorghiu, lnlroducerea in sfntele cdrli ale Testamentului nou, Cemil\t1929, p 30.

'

ll,i,lnm.

Stelian Tofand

Istoricul Introducerii

25

(clavis, sc.Sacrae Scripturae),8 Lucrarea nu mai existi a*,izi, dar din analiza fragmentelor caro au mai r[mas din ea, consemnate in lucriri ale lui lrineu, clernont Alexandrinul, origen, Dionisie aI Alexandriei, Eure re6o f,a,o, s-a concluzionat cf, scrierea continea o llffi oblgnuif tropi bibtici ra care se adiuga gi expricarea lorl0 lucrflrii ora, sc pore, mai mult ermineutic, dec6t lmgoglc Tot ln acost timp apare qi lucrarea in 5 clrfi a lui papias, oplrcop do llierapolis din Frigia, intitulati "Explicdri la cuvintele lhtmrutlul", in care Papias se ocupl, ?n general, de originea
ovangheliitor.
rr

pnvegte preocuparea isagogici a continutului, fap de scrierea lui Meliton de Sardes.r2 Dar cea dintai operi de introducere in Risdrit, in intclesul restrdns al cuvanturui, este, dupi pdrerea unor bibli$il3,

Primul scriitor bisericesc, insi, care igi intitulea za ltcrarea sa introductiv[ eioayolil eis t&s Oeias ypo,gris este ieromonahul

inltopos rfrs 0ios ypflOis,, (,'Synopsis scripturae Sacrae"), atribuitf, in general Sfflntului Atanasie, irrhiepiscopul Alexandriei (+373) in lucrare se mentioneazd cttoate scripturile sfinte sunt inspirate de Dumnezeu, dupf, care se inqird clrfile vechiului Testament gi ale Noului Testamen! preocup6ndu-se dc autorul, timpul aparifiei, cuprinsul lor qi traducerile vechiului Testament. frcute panr la acea data in limba greac6. Lucrarea se incheie cu mentionarea unor scrieri din Sf6nta Scriptur4 care la data
"Xr5uorlrus

lucrarea numitf,

rcspectivf, erau socotite pierdute.

1

a

Adrian, ucenic al Sfintului Ioan Hrisostomur. $i aceasti lucrare are mai mult un cuprins ermineutic, dar prenntd, un progres, tn ceea ce
8

A

s

Eusebiu de Cezareea,Istoia biseiceascd,p.lZ5. Ctl LG. Munteanu, op.cit.,p.7.
se vedea

r0

1884 cardinalul Pitra a publicat in limba latin6 sub numele lui Meliton, episcopul de Sardes, o scriere dup6 codicele Clmamontan, din sec. X, tip compendig intitulatr "clavis". Lucrarea e impdrfit6 in mai multe capitole: cap.l . fErE sd conlind weun subtiflu, ftateaza despre membrele lui Dumnezeu - pdrintele, ardtand care e insemnarea lor tropicd in sfenta scripturd; cap.2 - ingirE membrele Fiului lui Dumnezeu celui intrupat qi aratE care e insemnarea acestor4 cap.3 -

in anul

O alti scriere care s-a pistrat purt6nd, la fel, numele de Synopsd - xiluorliLs rfrs na),aias ct rsl rar.ufrs dLa@rircr1s este atribuiti, de cei rrru mu{i specialigti, sfantului Ioan Hrisostom.l5 in predoslovie tutorul lucririi arati motir.ul pentru care cele douf, Testamente ale Sfintei Scripturi, unul se numege vechi, iar altul nou, ingirdnd apoi oilrlile canonice ale Noului Testamen! 4 Evanghelii, Faptele

-

vorbeqte despre creaturile cele mai inalte; Cap.4 - deqpre nle, arttgi timpuri; cap.5 despre numerele din Sfdnta scnpturft cap.6 - despre lume qi pdr,tile ei; cap.7 -

p[sdri; cap.12 - despre vietd{r, cap.13 qi 14 - despre cetE}i gi provincii. rauri, lacuri, popoare gi numele 1or ebraice etc ln aceastE formE dezvoltatE scrierea originar6 fi r.l"ets a lui Meliton, se pare c[ a fost alcdtuitE mult mai rlrzfu, pe timpul carolingienilor, pe baza scrierilor pErinlilor bisericeqti latini, mai ales Augustin (Cf.G.Hanuctq Realenqtclopddie, Theologie und Kirche, 3, Aufl.,
rr

despre lemnele cele neroditoare; cap.S - despre diferitele numiri ale oamenilor; cap.9 - despre dilbrite nume de edihcii, cap 10 - despre metale; cap.1l - despre

Apostolilor, 14 epistole ale Sfhntului Pavel gi 3 epistole catolice. Se prezinti apoi cuprinsul fiec6rei cirfi a vechiului Testament incepAnd cu Geneza qi sfbrgind cu cartea profetului Naum-16 tn a doua jumhtate a sec. V, diaconul Euthaliu din Alexandria, tnai tdrziu episcop in Sulce (orag necunoscut), din Egipt, transcrie cilrlile Noului restament, afard de Evanghelii, le imparte in versete gi
l' (:t. LG.Munteanu, op.cit., p.7

''
t't

(

I

1. V.

Gheor ghil,, op.

ci

t.,p. 32 gi L. G.Munteanu, op. cit., p.7 -g,

lhid"m.

t'lltidem "' Lr,.Jzrea se aseamdnd in multe privinle (puncte) cu Sinopsa lui Atanasie. Ambele
lLrcrdri au fost folosite secole de-a randul irrLroductive

Leipzig 1903, XII, art.Melito, p.556, dupd V.Gheorghiu, op.cit.,p.30_31). vezi Eusebiu de cezareea, Istoria biseiceascd, cariea arrr-a,39, r-r7, p.r42-144.

in gcolile

mEndstireqti din R. ca manuale

in studiul Shntei Scripluri: (Cf. LG. Munteanu, op.cit.,p.g).

26

Stelian Tofand

Istoricul Introducerii

2'7

tir0mul studiilor biblice, Paul supranumit persa.

sectiuni, punand in fruntea fiecireia continutul, adaug6du-1e apoi anumite observatii introductive. I 7 La sfirqitul sec. v ajunge la mare inflorire qcoara teologicd nestoriani din Nisibi. intre reprezentanfii acesteia se disting, pe

Contemporanul siu, monahul din Constantinopol Euthimie Zigabenul, dezvoltd" o recunoscutd activitate literard gi biblic6, pe timpul impiratului bizantin Alexie Comnenul (1081-1118), scriind nllmeroase comentarii la clr,tile Sfintei Scripturi, gi abord6nd, cu multi
competen!f,, o serie de probleme de isagogie.22

in trmp ce

functiona ca profesor de studiu biblic la gcoala teologicr din Nisibi, Paul scrie o Introducere in cdrtile biblice (compendiu) gi care se bucurf, de o mare autoritate in biserica nestoriani.ls Un contemporan al lui Paul persa a fost Cosma numit

Indicoplevstul, negustor din Alexandria, care dupi mai multe cilatorii intreprinse in orient, intri in cinul monahal, desfEqurflnd o bogala actiitate literard. Dintre scrierile lui s-a pistrat doar una, intitulata "Topogralla creStind" Qqptoruvt"rrl conoypcQ'ua) in 12 c[r]i. in cartea a Y-a, Cosma vorbegte despre autorii, scopul gi cuprinsul c[rfilor Sfintei scripturi.le tmportant de amintit este gi lucrarea patriarhului Constantinopolului Fotie (+891), numita,,Amphilohia,', cuprinzSnd 325 de capitole adresate mitropolitului Amphilohie de Cyzic. O mare parte din aceste capitole se ocupd de intreblri exegetice
gi isagogice.20

Urmeazl acum o perioadl grea pentru Biseria de R6s6ri! marcati de cdderea Constartinopolului, cdnd secole de-a r6ndul nu rnai apare nimic nou pe tlrdmul studiilor biblice. Abia in sec. XVIII gi XIX studiile teologice gi, cu precidere cele biblice, incep s6 reinvie gi si fie marcate de noi orientdri gi direclii de specialitate. in acest timp, fiecare biserici na,tionali incepe s[-gi aibd propria sa literaturi de specialitate, in limba sa national6.23

2). Istoricul
a).

literaturii Isagogiei bibtice in Biserica

de Apus

in Biserica romano-catolicd

lrr a doui jumltate a sec.

XI

este de remarcat

actiitateabiblicd

Prima scriere in Apus care incearcS. o introducere a cititorului in cunoa$terea Sfiatei Scripturi este socotit Fragmentul Muratori2a.

multe comentarii la crrlile Sfintei Scripturi. in fruntea fiecirui comentariu se gasege o introducere care oferd informatii despre autorul, locul,

a arhiepiscopului de Ohrida, Theophylact, care scrie mai

l,ucrarea prezintl carlile Sfintei Scripturi care trebuie considerate oanonice, precum gi timpul qi scopul scrierii lor.
''2

motivele scrierii, prezentAnd

gi

cuprinsul car,tii arl

pe scurt.2l

I il

rbidum

t7 Cf. Dobschiitz, in Realenqklopeidie... 5,
Gheorghiu,
op.

Eutalius, p63l-633, dupa V.

Biserica romdnE apar acum primele lucr6ri de specialitate in domeniul biblic, dintre care amintim: Timotei Cipariu, $tiinln Sfintei Sciptui, Blaj 1854; Nifon

lliligescu, Isagoghi sau Introducere

tn cd4ile Scipturii,

Bucuregti 1858;

cit., p. 34, noLa 3

"

Scrierea s-a

pierdu! dar metoda sa de predare a studiilor biblice devine cunoscutE prin Iuniliu Africanul, cel care l-a cunoscut pe Paul la Constantinopol pe baza informaliilor primite de la Patrl Persa, Iuniliu scrie gi el o intoducere (compendiu),

in
te
20

care se pare cd va

fi urmat metoda

de predare a

lui Paul. (Vezi

V, Gheorghiu,

op.cit., p.35).

)r

Melchisedec, Introducere in sfintele cd4i a Vechiului Si Noului ASezdmhtt,2 vo7., lagi 1860; Dr. Ilarion Pugcariu, Isagogicd, adecd Introducere tn cunoscinla cd4ilor Sdntei Sciptui, Sibiu 1878; Iuliu Olariu, Introducere in cd4ile sdnte ale Testamenhtlui vechi Si nou, Caratsebeg 1903; Ion Cornoiu, Introducere tn Cd4ile Noului Testamezll, Bucureqti 1903; L Scriban, Cars de introducere tn Noul 'l' es tament, Bucureqti 1 924

lbidem,p.36
lbidem.
l DIAem.

2l ,, .,

Fragmentul a fost gdsit cle invE{atul Muratori intr-un codice <lin biblioteca Arnbrozian[ din Milan, care il gi publicd pentu prima oar6 in anul 1740. ll'ragmentul dzteazi. de la sfdrqitul sec.Il qi inceputul sec.III. (Vezi amdnunte in legirturd cu vechimea gi importanla acestui fragmen! la Diacon Dr.Grigorie T. Marcu, Fragmentul Mura
to

ri, Slbiu 1 9 44, 26 p.)

28

Stelian Tofand

Istoricul Introducerii

29

Primul teolog din Apus care se ocupi in rnod special gi constant cu studiul Sfintei Scripturi este donatistur rychonius din Africa, pe la mijlocul sec. al rv-lea. in jurul anului 3g3 el scrie o lucrare intitulatf,

O introducere care se apropie, intr-un fel, de Introducerile contemporane, este cea a lui Iuniliu Africanul, consilier al
impiratului Iustinian, qi care poarti titl.ul "Instituta regularia divinae legis libri duo". Ltcrarea este compusi pe h anul 551 qi este dedicati episcopului Primasiu din Adrementum. in cartea I a lucr5.rii autorul vorbegte, sub formf, de intrebiri gi rispunsuri, despre attoritate4 autorii, impirlirea qi ingirarea cirfilor Sfintei Scripturi, precum gi despre felul in care se exprimi Smffa Scipturf, despre Dumnezeu gi fiinta Sa. Carteaall-atrateazi despre lume, om, profefiile Vechiului Testament gi ale Noului Testament gi implinirea 1or, precum gi despre expresiile tipice al Vechiului Testament.2e in secolul MI, Isidor din Sevilla (+636), un sflrguincios colector de matenal gtiintific, produs de cultura romani pdnl in timpul siu, compune o voluminoasd operf, intitulali "Etymologiarum libri XX" in cartea a VI se ocupi "de libris et offrciis ecclesiasticis", unde aratd care sunt cf,rlile Sfintei Scripturi, vorbind apoi despre inspiralia gi autoritatea lor canonicf,, despre materialul de scris, despre sdrb[tori 30 gi j ertfele Vechiului Testament. P0ni in sec. XI teologia biblicI apusean[ nu mai cunoage noutili gi nici personalitafi de referinBi tn domeniu. Teologia se mullumea si reproduci ceea ce se $ia pdnf, atunci despre cirlile
Sfintei Scripturi.

Contemporanul lui Tychonius, Fer. Ieronim scrie un compendiu literar:istoric care poartd tithtl "De viris illustribus,, siin care pe intinderea a 135 de capitole prezintddatele biografice cele mai mteresante ale scriitorilor bisericegti din primele 3 secole ale bisericii creqtine. in pnmele 9 capitole Fer.Ieronim vorbege despre autorii sfinli ai Noului Testament gi imprejurf,rile in care au scris.26 Prietenul lui Ieronim, Fer. Augustin, episcopul Cartaginei (+430), prezinti in lucrarea sa',De doctrina christiana,', compusi pe la anul 39727, o prirare generali asupra cuprinsului dogmatic al sfintei scripturi si d[ citeva reguli, dup6 care trebuie studiat[ Sfbnta
Scripturf, gi aflat intelesul autentic al textelor sfinte.28
2s

"Liber de septem reguris", in care cauti sf, stabileasci 7 reguli pentru cercetarea qi aflarea sensului autentic al unui text biblic. cartea se prezinti caprimaincercare a unei ermineutici biblice teoretice.2s

cele 7 reguli sunt redate de Fer.Augustin in lucrarea sa ,,De doctrina chisfiana,, , IiI, c 30-37 (Migne, PL 34, sr-90). Regulile lui rychonius rrateaza: 1) Despre Dumnezeu gi hrrpul lui Biserica; 2) Despre trupul impdr{it al lui Isus }Listos, intrucdt biserica se compune din buni gi rdi; 3) Despre indreptare qi lege; 4) Despre intreg qi p6(i1e lui; 5) Despre timpuri; 6) Despre repetErile din srEnta scriptur5

Haupleiter,
26

(tipuri 9i anletipuri), 7) Despre diavolul 9i trupul lui (aderenlri sei). cf.

J. art,

in

Realencyklopcidie, I'heol.unde Kirche,

3 Aufl. 20, 190g,

Ticonius, p. 851-855).

Din sec. XI teologia a inceput sf, se ocupe in Apus mai mult de limbile biblice. Faptul acesta a dat un nou impuls studiului

scrierea a fost compusd in arrul 392 pe c6nd se gEsea la Betleem cu probleme isagogice Fer. Ieronim se ocupd qi in epistola Ad pammachizz, precum qi in precuvantrrile la traducerile gi comentariile pe care le face la Sfdnta ScripturE (Cl.V. Gheorghin, op, cit., 40). Exegelii Schiifer-Meinertz, Einleitun.g in das Neue Testamenl, paderborn 1913, p 4, susfin cE Augustin ar fi inceput aceastd scriere pe la anul 396, dar ar fi termrnat-o abia la anl 426

2e

Scrierea

27

'* LG. Munteanu,

ctpcit.,p.9

lui Iuniliu nu este orrginald, ci a fost alcdtuitl a$a cum autorul alirmE, dupd cursurile pe care profesorul nestorian Paul Persa le linea la gcoala teologicE din Nisibi Scrierea aceasta s-a bucurat de mare autoritate in biserica occidental6, f,rind ltlltzatd in gcolile teologice ca manual de intooducere , pdnd lAnfu, in evul mediu. (C1. Miihler, inRealencyklopadie, Theol. trnd Kirche,3 Aufl. 9, 1901, art. Iunilius Aliicanus, p 634-635, dupd V. Gheorghiu, op.cit.,p.42).
Munteanu, op.cit.,p10.

"'Ci LG.

Stelian Tofond

Istoricul Introducerii

3l

problemelor de isagogie biblicd, insi, cu toate acestea, multf, vreme disciplina Introducerii biblice va urrna acelagi drum bitltorit in trecut. intre teologii care se ocupf,, totugi, de probleme de introducere biblic[, pot fi aminti]i acum Hugo de St.Victor (+1141), Toma de Aquino (+7274), acesta din urmi fixdnd in lucrarea sa ,,Summa theol.ogiae" cdteva reguli ermineutice. Tot ceea ce se gtia apoi p6ni in
despre canonul cf,rlilor sflnte, despre autorii, originea gi cuprinsul 1or, despre anumite reguli ermineutice, cuprinde Nicolaus Lyranus (+1340) in prevucantarea la comentariul siu biblic "postiilq perpetua in universa Biblia" .31 sec.

XIV

Un renumit cercetitor al Sflntei Scripturi, de la inceputul sec. XVI, a fost Santas Pagninus (+1541), care scrie o Introducere in cirlile biblice intitulatd "Lragoge seu introductionis ad sacras literas liber unicus", Lyon 1528 gi 1536 Si aceastl scriere, ins6, este de cuprins mai mult ermineutic, expunAnd pe larg intelesul tropilor biblici.32 A doua jurnitate a sec. al XVI-lea a dat studiilor biblice un crudit cercetdtor in persoana lui Sixtus din Sienna, eweu botezat (+1569). Opera sa mare de introducere in cf,rfile Sfintei Scripturi o publica la Venetia in 1566 sub titlul "Bibliotheca sancta et praecipuis cathol.icae ecclesiae quctoribus collecta", in 8 cir!i.33 Lucrarea este scrjsf, cu multf, erudilie gi trateazi despre c5rlile canonice ale Vechiului qi Noului Testament, despre autorii, cuprinsul, limba scrierilor, precum gi despre comentatorii Sflntei Scripturi, incepdnd cu sec. III ;i incheind cu cei contemporani lui. Opera a fost consultatf, rnult de invifalii timpurilor ulterioare. Inspirat de Sixtus, publici cdfva ani mai ttran cardinalul Bellarmin (+1621), o oper5. vast5, in 3 vol., in Iugolstadt, intre anii 1 5 8 1 - 1 5 82, intitulata: " Di s putati one s de controve rsiis christi anae fi dei
rt Vezi L.G. Munteanu, op.cit.,p.7l.V. Gheorghiu, op.cit.,p,46

ale Sfintei scripturi gi tradiliei bisericegti, rucrarea rui Bellarmin se prezintd ca cea mai erudita care s-a scris in apdrarcacredinlei bisericii romano-catolic e, imp otriva prote stantilor. a in anul 1597 apare de sub tipar lucrarea iezuitului Salmeron, intitulatd "Proregomena bibrica", in 16 volume, ra Madrid. Lucrarea cuprinde pe l6ngi un comentar 7a cdr[ile Noului Testament gi mp ortante disertafiuni teolo gi ce de cuprins exegetic_isagogic. s Minusul tuturor lucrf,rilor amintite p6nr acum este acela cd, nu precizeazd clar care sunt probremere de care trebuie si se ocupe disciplina Introducerii bibrice gi nici nu fac cercetdri amdnunlite asupra problemel0r de care se ocupi, rezumandu-se 1a a pubrica doar informatiile pe care le delin in direcfiile abordate.
3
i

adversus huius temporis haereticos". Bazatd pe cuno$iinte profunde

3

Noului restamen! care ii introducerii istorico-critice

ureazi insi qi direcliile Metoda de ccrcetare pe care o aplici este cea istorico-criticd, verificdnd, dupd caz, veridicitatea informafiilor istorice. prima lucrare publicati este o lntroducere in carflle vechiului Testamen! intitulati: ,,Histoire critique du vieux Testament", paris 167g. Datoritd unor pdreri prea liberale pe care le-a exprimat ?n lucrare, in faza inilial[ este interzisd publicarea ei, apoi datoritd atacurilor vehemente indreptate impotriva sa- demisioneazd. din congrega[ia oratorianiior, dupi care publici irrtre anii 1689-1693 cele trei mari opere de introducere in cirfile

Richa de car

gi conferi numele de ,,prrinte al in Sffinta ScripturE". cele 3 lucruri

srrrrl: "rllsroire critique du texte du Nouveau Testqment,- Roterdam

1689; "Histoire critique des versions du Nouveau Testament,

t' Ibid"*

L lbidurr,.

" lhidem,p.47
'"

lhid"-.

32

Stelian Tofond

Istoricul Introducerii

15

Roterdam 1690; "Histoire critique des principctux commentateurs du Nouveau Testament" - Roterdam 1693.36 Meritul mare a lui R.Simon a fost gi acela cf, el este cel dintii

Orundri/3 der Einleitung in das Neue Testament, 1925; M. Goguel, Introduction au Nouveau Testament,Pais 1922-26; J. sickenberger,

deosebit introducerea de istoria biblicl qi a despiifit introducerea in carfile Vechiului TesLament de cea in cirtile Noului

care

a

Testament.3T

Cel dintdi teolog romano-catolic, care a apreciat just contribuf,a incontestabili a lui R. Simion pe tirAmul introducerii biblice, punand in umbrf, intregul arsenal de atacuri polemice la adresa lui R. Simon, a

fost, aga cum s-a mai amintit la inceputul capitolului, Leonard Hug (+1846), care prin introducerea sa in c5rfile Noului Testament trmeazA acelagi stil de abordare a problemelor qi aceeaii metodl de lucru ca qi inaintaqul siu.38 Dintre autorii timpului mai nou care qi-au canalizat preocupf,rile teologice in direclia disciplinei Introducerii (sau Isagogiei) in Noul Testament, amintim pe cei mai semnificativi: Adalbert Maier, Einleilung in die Schriften des Neuen Testaments, Freiburg 1852; Joseph Langen, Grundr{3 der Einleitung in das Neue Testament, Freiburg 1868; Vigouroux, Manuel biblique, Pais 1878; Alois Schiifer, Einleitung in das Neue Testament, 1898; E. Jacquier, Histoire des livres du Nouveau Testament, 1928-1935; H.J. Vogels,
t6 Extensiunea acestor opere este de peste 2000 pagini. Vezi Reus-Nestle, in
Realeneyklopridie, Theol. und Kirche,3
37

das Neue Testament, 1939; A. Merlg lntroductionis in sacrae scripturae libros compendittm, paris 1940;L. Y aganay, Initiafi on d la criti que textue lle ne qtes tamentaire, 1934; p. Morant, Introductio specialis in libris NI, Roma 1950; K.Th. Schflfer, Grundrit3 der Einleitung in das N.7., 1952 A. Robert et A.Feuillet, Introducfion d lct Bible, Paris 1959, Z vol.3e, J.SchmidtA.Wikenhauser, Einleitung in das Neue Testament, Freiburg 1956; l(.H.Schelkle, Das Neue Testament eine literarische und theologische (ie,ychichte, 1963; A.Vogtle, Das Neue T'estament und die neue Katholische Exegese,I Grundlegende Fragen zur Entstehung und
I ii

Kurzgefa/|te Einleitung

in

genart des Neuen Testaments,

1966.40

b). in Biserica protestantd

- Curentul dogmatismului ortodox
Imediat dupi ivrrea protestantismului M.Luther, din motive clogmatice, elimini. drn canonul Noului Testament toate acele cd4i sau seoliuni din cdr,ti, care dupd concepfia sa, erau vidit impotriva rrrhrturisini sale de credinla. in rest, el respectd. gi mf,rturisegte caracterul divin al Sfintei Scripturi, socotind-o singurul izvor in rnaterie de credinld, pe aceasti direcfie aparind qi primele lucriri de
"' La alcatuirea acestei introduceri aphrute sub ingrijirea lui A.Robert gi A.Feuillet giru adus conkibutia bibligti de marc[ precum: C.Bigue, M.E.Boismard, J.Bonsirven, I illrnbier, J.Carmignac, Mgr.L.Cerfaux, A.Feuillet X.L6on-Dufour, S Lyormet, A Miclrei, J Trinquet g.a. Vea A. Robert..., irtroduction.., pag. de titlu 9i pag.3.
'r('

Aufl

1906, art. Richard Simon, p.361-366.

NoutElile cu care Richard Simon s-a impus in gtiinta wemii qi metoda noud inaugurati de el in cercetarea qi studierea cidilor sfinte au n^6scut insd o adevdratd literatur5 de polemicE cu lucrdrile lui, printre care amintim teologi ca: Louis Ellies du Pin, cu lucrarea "Dissertation preliminaire ou Prolegomenes silr la Bible", Paris 1899, Ei care primegte r5spunsul direct de la R Simon, apoi teologul Martianay, I.F. Marchini q.a., care n-au reugit sd diminueze cu ceva valoarea qtiinlificn a lucrdrilor lui R.Simion (Vezi V. Gheorghiu, op.cit., p.49-50; LG. Muntean, op.cit.. p.l2).

"

L. Hug, Einleitung in die Schiften des Neuen Testaments,2 vol., Ttibinger.
Ed.aIV-a.

184'7,

o lista dezoltatla literaturii
Kiimmel, Einleitung.., p.9.

isagogice a telogiei catolice contemporane. Vezi W.G.

34

Steliqn Tofand

Istoricul Introducerii

35

Introducere in cf,rfile Sfintei Scripturi. in acest sens amintim pe Matthias Flacius Illyricus, care compune o lucrare de cuprins numai ermineutic gi pe care o nume$e "Clavis Scripturae sacrae"; Michael Walter cu lucrarea "Oficina biblica noviter adaperta", Lipsiae 1636; Joh. Heinrich Heidegger, Enchiridion biblicum, 1681, g.a.al Pnn aparilia poliglotei din Londra in anul 1657 se constati faptul ci prin ea s-a dat un impuls, mai ales, cercetirilor asupra textului cirfilor sfinte, celelalte probleme introductive r[mdndnd in sfera de abordare tradiflonali specifici pAn[ la acea dati. in acest gen sunt scrise Introducerile teologilor protestanli, precum: John Mill (Oxford 1707); Wettstein (1730); Bdngel (Tiibingen 1734); l.G. Pritius (170a) q.a. Ceea ce apare suprinzitor la acegi teologi e faptul c[ nu se simte asupra scrierilor lor in sens pozitiv influenla lui Richard Simon, care tocmai atunci inaugurase un drum nou in studiile biblice qi pe ca^re teologia protestantd de mai tdrnt il va ciuta ct atAlaasiduitate.az Totugi, ca adoptdnd in parte ideile lui R.Simon 9i frcdnd un pas inainte in istoria formali a textului Noului Testament, trebuie socotit teologul protestant L David Michaelis (+1791) cu scrierea sa: " Enleitung in die gdttlichen Schriften des Neuen Bundes", GOttingen 1750, ed,.a IV-a 1788. in prima edilie, singura deosebire, fa!5 de cele antecedente, este introducerea limbii gernane; inspiralia Sfintei

Scripturi este respectatd.43 in edilia a lll-a (1777) insi imparte lntroducerea in doui p5rfi: generala gi speciall gi stiruie in continuare asupra inspiratiei cdr,tilor Noului Testament. fn edifla a IV-a, abandoneazd teza inspiraliei biblice, ocupdndu-se numai de istoria tcxtului. Ca inspirate Michaelis socote$te numai acele cirti care au ca autor direct un Apostol. Din acest punct de vedere pentru Michaelis canonul Noului Testament nu se mai prezinti ca un tot unitar, ci irnpirfit in douf,; in cdrfi apostolice (inspirate) Si cdrli neapostolice
(sau neinspirate).aa

Privit de pe pozilia unor astfel de concepfi teologice, Michaelis poate fi socotit precursorul lui Semler, care va abandona definitiv problema inspiraliei Noului Testament gi va rupe frapant legdtura cu prostestantismul ortodox. in acest sens, in teologia protestantl Michaelis sti undeva la riscrucea dintre protestantismul vechi ortodox gi cel nou, ralionalist, nlscut sub influenla fllosofiei panteiste a lui Baruch Spinozza, care pretindea ci rafiunea trebuie sd exercite intotdeauna judecata supremi gi definitiv[ gi a deismului venit din Anglia qi Franta. care nega categoric existenla qi influenfa unei ordini supranaturale $i care inund[ nefast spiritul gi cugetarea teologilor
protestanfi din Germania.

'l'A
'ra

se vedea in amlnunte Udo Schnelle, Einleitung (iottingen 1994,p 16.

in das Neue Testament,

ar

Introducerile respective sunt departe de valoarea

qtiinlihc[

a celor catolice 9i care

au lbst amintite, dar ele srmt primele tncercEri de abordare a problemelor de exegezd biblicE, de studiu al iimbilor originare, de inspiralie biblicd, precum qi de stabilire a raportului dintre Scripturd gi tradilia bisericeascS, pe care o retuzau. (Vez-r V. Gheorghiu, op.cit.,p 54) a2 Dimpokiva Irkoducerea lui John Mill, tiparit[ in anul 1707, spre ex., sau edi{ia lui Pritius, cautA sa restabileascd autenticitatea acelor cAteva secJiuni din Noul Testament, contestate oarecum de R.Simon, lu6nd chim atitudine impotriva metodei lui. (Vezi L.G.Munteanu, op.cit.,p 73).

l'omurd de la acest principiu Michaelis se intreab6 referitor, spre ex. la Evanghelia dupa Marcu, I-uca gi F.Ap.: "Das Markus - und Lukasevangelium sowie die Apostelgeschichte stammen nicht von Aposteln, dann warum sind sie zum Kanon zu rechnen, obgleich sie nicht als inspiriert gelten ktinnen". (J.D. Michaelis, Einleitung in die gr)ttlichen Schiften des Neuen Bundes, G<ittingen 1788, p.100, dup6 U.Schnelle, Einleifi,mg. , p.16-17). Acelagi lucru ll afirm[ Michaelis gi dcspre epistola citue Evrei: "Selbt der vortreffliche Brief an die Hebr2ier wird nur tlann fiiLr gdtlich gehalten werden k<innen, wenn er von Pauli Hand ist.. wtire er das nicht, so bleibt er immer der vortreffliche Brief...aber inspirirt unttiglich,."
(lbidem, p 82, respectiv p.16)

36

Stelian Tofand prin critica sa negativd,

Istori cul Introducerii

37

- Curentul criticii rationaliste gi a gcolii tiibingiene
Secolul al XIX-lea cade in miezur celui mai agitat anotimp istoric prin care au trecut vreodatl qtiinlele teologice. Asen'it complectamente panteismului devastator a lui spinozza, care investise raliunea cu exercifiul judecifii supreme, Johannes Salomo Semler (1721-1791) dd lovitura de graf,e inspiratiei divine a crrtilor Noului restament. Acestea sunl socotite drept operr pur orneneasci, apdruti in sec. [I cregtin, din cuprinsul lor ar,6nd valoare doar preceptele morale. Restul este mogtenire pur iudaica.as

fireascf, a faptului cI creginismului desprinsd de religia rcvelati, l[sdnd si mai subziste din ea doar acele reziduuri abstracte numite, de obicei, religie nafurali, Semler se constifuie ca "pdrinte al rationalismului biblic", inaugurdnd critica ralionalisti protestanti. Semler n-a scris practic o Introducere in sensul strict al ouvdntului, dar intr-o serie de monografii, concepute toate in spirit

apiruti ca o consecin!tr

cl trata legdtura dogmatici a

critic negativ, a abordat multe din problemele introductive.
Sustinerile
la adresa

lui Semler au stirnit, firege, vii reacf,i gi critici chiar lui, dar cu toate acestea in secolul sf,u, mai ales in Germania.

s-a lucrat mult in noua directie inauguratS.

biblici Semler trateazi c[rflle Noului Testament numai din perspectivf, pur istorica, ajung0nd sr fac6 deosebire intre cuvdntul lui Dumnezeu in smnta Scripturf,, intrucdt afirmi el - "in Sftnta Scripturd existd capitole (pdrti) care n-au avut impctrtanld decdt doar in trecut si care azi nu mai slujesc unei
Respingdnd categoric inspiratia

imbundtdlirr morale

a

omului... sfanta scripturd

si

Cuvdntul lui

Dumnezeu trebuie deo.sebite deoarece aceastd deosebire este evidentd

din insdsi cdrlile scripturii..."a6 cuvantul lui Dumnezeu este ace14 in conceplia lui Semler, care il face pe om, evident, mai bun moral. Din aceastd perspectivd, Semler face deosebirea gi intre Religie gi Teologie, in timp ce Religia inseamnl - in concepf,a sa - evlavia srnceri care trebuie practcatd de tof, creqtinii, Teologia este doar un ansamblu de metode necesare pregatirii giinflfice a teologilor.., Astfel
ar
oo

Tipica pentru aceasti fazd a Isagogiei biblice raflonaliste, la protestanti, este opera de lntroducere a lui Joh. Gottfried Eichhorn, intitulati "Einleitung in das Neue Testament",5 vol., Gottingen 18041827. Noutatea cu care a venit Eichhom in cdmpul studiilor biblice a lost lansarea ipotezei existenfei unei evanghelii primordiale scrise.a8 Acelagi punct de vedere ralionalist in studiile biblice il rcprezifid. gi Introducerile lui A. Hiinleino', J.E.Ch. Schmidtso sau L. llerthold.5l in fala acestei critici rationaliste, porniti pe o panti complectamente negativd, lncep si se ridice insf,, destul de cur6nd, voci impotnva acestor exageriri. in aceasti direcfie se impune tcologul Wilhelm Martin de Wette, care prin lucrarea sa "Lehrbuch
n*

Cl. V. Gheorghiu, op.cit.,p.56.

Vezi Gr.T. Marcu, O Stiin;d noud. .,p 14. C1. J.S. Semler, Abhandlung von freier tJntersuchung des Canons,I, Halle 1771, p.7-5, dupa u. schnelle, Einleitung..., p.l7 DeosebireatransantE intre cuv6ntul lui Dumnezeu gi Scriptura Semler o raporbazainmod special la vechiul restament.

'r''

A. Hedein, Handbuch der Einleitung in die Schiften des Neuen
llrlangen 1794-1800; ed a2-a,1801-1 809.

Testaments,

"" JE.CIT Schmidt, Histoisch-Kritische Einleitung ins Neue Testament, Giessen
I

804 qi 1808

a7

"wahrend die Religion die von allen christen zu ribende rechte Frdmmigkeit umta8t, versteht Semler unter Theologie die zur fachlichen Ausbildmg der
Theologen notwendigen Wissenschftilchen Methoden,'. (Vezi U. Schnelle, op.cll.,

'r t,.

Berlhold., Historisch-Kitische Einleinhmg in srimtliche kantonische and apohryphische Schriften Alten und Neue Testament, Erlangen, 1812-1S19. Bethold e de p6rere cd poate descoperi pretutindeni evanghelii primordiale, scrise in limba
aramaicd.

p 18)

(Cf V. Gheorghiu, op.cit., p.57).

38

Stelian Tofand

Istoricul Introducerii

39

der historich-kritis'chen Einleitung in die Kanonischen Biicher des ]{euen Testament,s", Berlin 1826, lanseazd ideea cf,, in cercetarea aminunlitf, a problemelor de introducere, in cirlile Noului Testament, nu se mai pot neglija rezultatele, concluziile gi opiniile cercetirilor
trecute, specifice protestantismului dogmatist ortodox.52 Consecinfa acestei idei este cI critica biblic[ devine de acum mai sceptici gi mai

circumspecti, nisc6ndu-se chiar
rationalistf,".s3

o

gcoalf,

numiti

"sceptici-

nu-i altceva decat rezultatul descompunerii lumii romane57, iar scrierile Noului Testament nu trebuie socotite drept produsul unor pcrsonalitltr religioase, ci, in strdnsr legrturl cu istoria creginismului,
sirnple documente ale diferitelot faze din evolufia lui primari. cheia cunoa$tedi aceslei istorii avem s-o gisim in controversa dintre pavel

Curind insf, at6t impotriva rafonalismului, cdt gi impotriva scepticismului, in special a lui De Wette, se ridici teologul Heinr. Ernst Ferd. Guericke, care in lucrarea "Neuetestamentliche [sagogik", Leipztg 1868, sustindnd punctul de vedere gi critica vechiului dogmatism, apf,rf, inspiralia intregului canon al c64i1or
Noului Testament. originea gi autenticitatea 1or.5a O schimbare radicalf, in tratarea introducerilor protestante in Noul Testament o va aduce din nou gcoala Tiibingianl, numitd astfel dupi inifiatorul ei, profesorul din Tiibingen Ferdinand Christian 55 BaLur (1792-1860) t'
53

ceilalli Apostoli; intre reprezentantul unui creptinism universal, liber Legii mozaice, gi suslintrtorii unui mesianism legat de toate practicile religioase iudaice. in a doua generalie de cregtini, aceast5 lupti gi-a mai pierdut din intensitate, frcandu-se concesii din nrnbele p[r!i, pentru salvarea existen]ei creginismului in falrrtacurilor iudaice gi prgine, precum gi in fala tendinlelor dizolvante
qi

dc preceptele

gnostice.

Vezi V. Gheorghiu, op.cit., p.57

yezr L.G. Munteanu, op.cit., p.14 intre reprezentanlii acestei gcoli pot fr amintdi Carl Aug.Gredner cu lucrfile: "Einleitttng in das Neue I'estament", Halle 1836 gi "Geschichte de.s Neuentestamentlichen Kanons", publicatd dulE moartea sa, de D.Volkmar, Berlin 1860, Eduard Reuss, "Die Geschichte der hl. Schriften des Neuen Testaments" , Halle 7842- ed.a VI-a 1 887 g.a.

5a

in

vier

acelagi curent se inscriu qi Ilermann Olshausen cu lucrarea "Die Echtheit der Kanonischen Evanghelien", 1823 qi Augustin Neander cu lucrarea "Geschichte der Pflanzung und Leitung der chistlichen Kirche durch die Apostel",

cornpunerea canonului Noului Testamen! in care tolaTitatsa Apostolilor este recunoscuti ca supremf, autoritate, ca qi cand rriciodati n-ar fi existat intre ei weo divergenli Scrierile Noului 'l'cstament stau, deci, intr-o strinsi legdturi cu disputele din biserica primard, flecare avandu-gi locul gi rolul sf,u in ri.stimpul dintre anul 40 rl Hr., cdnd au inceput aceste dispute gi anul 200 d.Hr., c6nd acestea s-au sfhrgit prin impdcarea partidelor. crrlile Noului Testament au fost scrise fEri exceptie, fie in interesul susfinerii controverselor, fie in scopul impicirii.ss
"' Vczi amdnunte in acest
sens la Gr.T. Marcg Mythos. De la Epistolele pastomle si pdnd la dl.Lucian Blaga, Sibiu 1942, p.22 urm

teologie paulini gi iudaizanti constituie fundamentul pe care s-a cladit biserica. impf,carea acestor teologii a fost sigilati prin

o

t' Ditttr" lucririle cu

Ilamburg, ed. 5,1862 (Vezi V. Gheorghiu, op.cit.,p.58).

care s-a impus pe tir6mul criticii biblice amintim: "Die Christuspartei in der kointhischen Gemeinde", 7831', "Paulus der Apostel Jesu Christi", i845, eda II-a 1867; "Krifische Untersuchungen ilber die kanonischen Evangelien", 1841', "Das Chislenthum und die chistliche Kirche der drei ersten J ahrhunderte" . ed.a 3 -a, 1 863. (Vezi qi L. G. Munteana, op. cit., p 7 5).

" (ll

t" vezi in acest sens F.chr. Baur, Die Einleitung in das Neue Testament als thaologische Ws.senschaft, Th.ib (T)9, 1350, (463-566), 478 p., U. Schnelle,
()p.cit., p 19:20 - ideile expuse

Gr.T. I\{arcu, O Stiinld noud..., p.15. Teza resepctivd nu era cu des6v6rgre rroul, ea circuldnd in alte forme cu mult inainte.

in rezttmat.

Stelian Tofand

Istoricul Introducerii

Astfel este limpede - spune Baur - motir,ul pentru care gisim scrieri in Noul Testament atribuite lui Pavel Petru gi Ioan, cind neautenticitatea lor este evidenti. Autorii de mai ttrzbt at pus in gura primilor parteneri ai controverselor, idei care aparfineau timpului lor, penlru a le imprima mai multi autoritate. Devierea punctului de vedere al acestor autori, de la conceplia ini[a15 a apostolilor, era imposibil de a mai fl controlat6 dupd cdteva generalii. Din scrierile atribuite lui Pavel gi ucenicului siu Luc4 se poate reconstitui evolufia din s6nul partidului paulin, iar din epistolele catolice, evanghelia lui Matei, Marcu, scrierile ioaneice, se poate

4t

urmdri direclia celorlalfi apostoli
paulinismului.5e

gi biruinla lor

asupra

Apostolilor Petru gi Pavel, reprezentanfii celor doud partide gi ittcercarea unei identificiri a fapteror E inv{iturilor 1or, in scopul c6gtig[rii intregii cregin6t6fi pentru lozinca: "pstru qi pavel',.61 Dintre cei mai renumiti adepgi ai qcolii riibingiene amintim pe E.Zeller, elcvul acestuia Albert Schwegler62, Gustav vorkmar63 gi mai ales Bruno Bauer, cel care impinge cntica gcolii tiibingiene dincolo de orice extremi, declarflnd in lucrdrile sale6a ci toate scrierile Noului 'lcstament sunt neautentice gi scrise mult mai tdrzil, intre anii 'lo-t3o d,Hr. creginismul, in viziunea lui, este un produs al flrosofiei grecoromane.u'

cartea Fap. Apostolilor are ra bazi. ideea punerii in paraleli a

Ca opere scrise in cea mar veche perioadf, cregtini, inainte de anul 70 d.FIr., trebuie privite cele patru mari epistole pauline: Galateni, I-[I Corinteni gi Romani, precum qi Apocalipsa lui Ioan, ca document impotriva paulinismului gi ebionililor. Documentul celei mai inalte sinteze este Evanghelia a IV-a, compusi dup[ anul 160 d.Hr, qi cireia ii urmeazi epistola I Ioan. Din acelaqi timp, rezull5 qi

lntre

vederile gcoti riibingiene sunt impdrtigite in afara Germaniei, samuel Davidson66 gi francezul Ernest Rcnan67, acesta din urmr contestand categoric chiar divinitatea lui

a$i de englezul

lisus Hristos.

epis.Il Petru, iar cu pufin inainte epistolele pastorale. Celelalte scrieri ale Noului Testament aparfin perioadei incerclrilor de impf,care dintre cele dou[ partide, a$a cum este cazul Evangheliilor sinoptice qi Faptele Apostolilor. Evangheliile sinoptice in forma lor actualf, au putut reanlla numai din tendinlele de impf,care ale disputelor specifice sec.Il, prin prelucrarea unei scrieri fundamentale, itdaizarfie, a lui Matei gi a unei scrieri mai vechi, strict pauline, a lui Luca. Evanghelia lui Marcu s-a niscut din celelalte doud, aga explicdndu-se faptul c6, e atilt de
incolord.6o

ul lbid"m. Ideea este

dezoltalA in amdnwrt in lucrarea lui Chr. Baur: ,Das chistentum md die chistliche Kirche der drei ersten Jahrhunderte,', Tubingen, 1863, Ed.3-a. Periodicul de publicisticE al gcolii riibingiene, plin de lucrEri asupra creqtinismului primar este "Theologische Jahrbilchei, lg42-lg5:., iar din anul 11167, revista din Leiden numitd "Die theologische Tiydsschifr'qi la care solaborea?A in special criticii olandezi.

A, schweglertn lucrarea sa "D4s Nachapostoliche Zeitalter in den Hauptmomenten seiner Entwicklung", Ttibingen 1847, prennt1 evolufia cregtinismului in timpul upostolic gi postapostolic exact pe linia lui Chr. Baur. u'(1, 1870;"Jesus Nazarenus", Zurich 1882, q.a.

il

Volkmar,iidezvoltLrdeile saleinlucr6iTe:,,Marh,u tmd die Slmopsis,,,Leipzig

'(
un

l)intre acestea amintim: "Kitik der Evangeliez',, Berlin 1850-52; ,,Kitik der paulinischen Biufu', Berlin 1850-52;',Chistus und die Cdsarm,,,Bedin 1g77.
V,.:zi

te

lbidu*. Vezi

qi

LG. Munteanu, op.cit.,p

V. Gheorghiu, op.cit., p.60 the
New Testamenf,

15

uo

Ibid"m, p 16 hoblema aceasLa este tratat6 in mod special de lucrarea lui Chr. Ballrt'. "Kritische Untersuchungen ilber die Kanonischen Ettangelien", TUbingen
1847.

'o Lrrcrarea sa remarcabild este "An introduction to

5t.

,3 vol., 1g4goigines
du

rr {)pcra sa capitaldin care igi e4pune ideile sale
i'Iui.ttianisme" , Paris I863-82.

este'.

"Histoire

des

42

Stelian Tofand
sa istona gi istoriatex-tului.T2

Istoricul Introducerii

43

in parLe a fiec[rei cirti, a Noului Testamen! istoria canonului

- Curentul $colii neo-critice gi al opozitiei Tiibingiene
Direcfia acestui curent a incercat, prin reprezentanlii lui, o apropiere intre qcoala Tiibingiann, cu extrernismul ei qi punctul de vedere tradilional cregtin, referitor la scrierile Noului Testament gi care s-a oglindit, in cea mai mare parte, in operele protestantismului
ortodox.

Poa[ia caracteristicil a reprezentanf,lor acestui curent poate fi
caracterizatd, de urmfltoarele idei pe care le-au susfinut:

- scrierile Noului Testament trebuie cercetate in contextul
istoriei cregtinismului originar, intre Apostolul Pavel
- baza bisericii o formeazL p6g6no-creqtinismul.

qi ceilalfl

apostoli neexist6nd divergenle radicale, aga cum afirma Baur.

intre reprezentanfli mai semnificativi ai acesfui curent amintim pe: Albrecht Ritschl, care in lucrarea sa "Entstehung der altkatholischen Kirche", 1857, aruti. ci intre Apostolii primi gi Apostolul Pavel a existat o armonie de vederi, gi numai tactica lor misionari ii deosebea; apoi pe H.J. Holtrmann, care in lucrarea "Lehrbuch der historisch-kritischen Einleitung in das Neue Testament", 1892, accenttteazi. faptul cI Introducerea in Noul Testament trebuie si se ocupe de Istoria canonului qi nu de invif5tura despre canon, de unde rentltd, misiunea ei de a cerceta gi prezenta aparilia gi colecfia in canon a celor 27 cdrf- ale Noului Testament.68 Holtznann imparte disciplina Introducerii in Noul Testament in doui pf,rtr: una generali, care se ocupi de problema canonului gi istoria textului, gi alta special[, care se ocupi de fiecare carte in parte din cele 27 ale Noului Testament (autor, destinatari, timpul scrierii etc.).6e Alte doua nume care s-au remarcat in direcfia acestei gcoli sunt William WredeTo pi A. Jiilicher". A. Jii{icher concq)e Introducerea in Noul Testament ca o disciplind strict istoricf, Sitrateazd in lucrarea
68 6e

au la baza lor dou[ evanghelii ;:rimordiale, idee conqetizati intr-una din ipotezele problemei
Evangheliile sinoptice
sitioptice aga-numita "Zweiquellentheorie".

-

- Faptele Apostolilor nu au de autor pe Luca, el scriind numai accle secliuni cu "noi", cunoscute sub numele de "Wirstiicke". - dintre epistolele pauline, autentice sunt numai cele 4 epistole
mari (Galateni, Romani,

-

I-II Corinteni). toate epistolele catolice sunt neautentice, precum

gi

livanglrelia alY-a.7'

impotriva criticii qcolii Ttbingiene gi a celei neo-critice s-a rrdicat insi curAnd o puternici opozif,e, reprezentatt de teologi de prestigiu, respingind poziliile tiibingienilor, unii, din punct de vedere critic-istoric, iar a$ri, din punct de vedere dogmatic confesional. Unul din cei mai reprezentativi teologi ai opozifiei fali de curcntul ttibingian este J.Chr. K.von Hofmann, intemeietorul gcolii din Erlangen. Modificind concepfia inaintagilor despre inspirafie, llofmann arati cd toate cdrtile Noului Testament sunt autentice qi deci
irrspirate.Ta

ILJ. Holtzmarrn, op.cit.,p.
lbid"m.

11, dup6 U.Schnelle,

Einleitung...,p.200.
/r Vczi U. Schnelle, op.cit.,p22. /' Vczi V. Gheorghiu, op.cit., p.62.

70

W.Wrede, Uber Aufgabe und Methode der sogenannten neutestamentlichen
T'heologie,1897 Am5nunte in legdturd cu orientarea sa biblic6 vezi U.Schnelle,
op.cit., p,21

tl A. Jiilicher, Einleitung in

''r t-lonceplia sa despre autenticitatea cErlilor Noului Testament qi-a expus-o in
das Neue Testament, Ed.6, 1906.

lucrdrile: Einleitung in das Neue Testament' , publicatd posturn, Nordlichen 1881,
"

44

Stelian Tofand

Istoricul Introducerii
Schnelles3,

45

La catedra studiului biblic al Noului Testament din Erlangen, ii lrrmeazi ucenicul sru Th. zahn, care in lucrrrile sale75 se strIduiege si demonstreze cd gtirile tradifionale despre canonul Noului restament sunt suficient de fondate gtiinlific pentnr a fi acceptate gi reprezentate. Munca inceputi de teologii de marc6 ai curentului opus extremismului gcolii critice ttibingiene a fost preluati gi continuat[ cu succes de referinfa de mari teologi contemporani, inlre care amintim pe werner Georg Kiimmel care tn opera sa de Introducere in cir,tile Noului TestamentT6, apiruti it:_ 2l de edilii, rf,m0ne in tradifla inaintagilor sf,i H.J. Holtznann gi A. JulicherTT; philipp Vielhauer (1914-1977), care prin opera sa apiruti in L975 gi intitulati: "Geschichte der urschristlichen Literatltr", realizeazfl, in ceea ce priveqte introducerea in cirlile Noului Testamen! ',idealul unei istorii a literaturii vechi",8 in sensul cE a concentrat toals elementele care privesc o lucrare de strictf, specialitate a unei discipline ca cea amintitf,; Martin Dibelius (1383-1947), dascdlul lui Vielhauer, cu lucrarea "Geschichte der urschristlichen Literatur", 1926, Willi Marxen, care in Introducerea s{' arat6" cd, "Noul Testament este o
carte numai a Bisericii gi este inspirati".8o

amintim: americanul Brevard S. Childs8r, G. Streckertr, U. E. Schweizert*, E. Lohse85, H. KiisterE6, D. Guthrie8?, R.M. Granttt, R.M. Harrisonse, O. Cullmanneo. Astlzi, Introducerea in car,tile sfintei scripturi a devenit o gtiinfi biblic-teologic-eclesialr, avdnd bine fixat rolul siu qi delimitatl precis sfera sa de cercetare, dovedindu-se indispensabih studiului
biblic
Ai

teologiei ca $nnt4 in general.

in centrul istoriei contemporane a dezvoltirii Introducerii biblice, ca disciplini gtiinfific5-teologici, stau teologi de mare nume ai protestantismului, devenit aproape tradifional, dintre care
qi "Die heiligle Schrift des Neuen
'75
1862 Testaments zusammenhangend untersuchf,,

fr (;, Strecker , Litemturgeschichte des Neuen Testaments,Gottingen 1992.
fa

rr,B.S. Childs, The New Testament as Canon: An Introduction, London 19g4. in Itrcrarea sa el afirmd cd"dezvoltarea canonrlui Noului restament nu afost numai un proces al istoiei, ci tn pimul rfrnd o lucrare a lui Histos fnviaf, , p.21.

neutestamentlichen Kanon^s", Erlangen 1888 Testament't ,Ed. a3-a, Erlangen 1907.

Dintre lucrdrile sale amintim dou6 mai importante: ',Geschichte des qi "Einleitung in das Neue

rt lL Schnellg Einleitung in das Neue Testammt,Gottingen 1994. l'1. schweizer, Theologische Einleih,tng in das Neue Testament, GNT2, Gottingen
I 989

f

t

U. Lohse, Die Entrtehung des
I

'6 "Einleitung in das Neue Testament", ed.21, Marburg 1983. 11 YezilJ. Schnelle, op.cit.,p22.
78 7e

rn

Neum Testaments,stuttgart 1990, l. Koster, Einfiihnmg in das Neue Testaments,Berlin 1980. M. Grant, A Hi stori cal Introduction to the New Testament, 19 64.

U

t). Guthrig The Pauline Epistels, N.T. Introduction,lg6l.
l{.

lbidem,p,23.

rr
ru

Einlritung in das Neue Testament, Gutersloh I 963. to W. Marxsen , op.cit.,p.23.

t{.M. Harris on, Introduction to the New Testament,1964. plr O, Cullmann,Einfi)hrang in das Neue Testament,7968

II. NECESITATEA, DISCIPLINELE, IZVO.dRELE s'ruDruLUI NouLUr TESTAMENT, ivlrAnlrREA cAnlrroR Sr METoDE DE cERCETARE
Sfhnta Scripturdo ca mijloc sau cale de trasmitere a Revelaliei divine supranaturale, cat gi ca depozitard a unei bune p[rf din ea, cuprinde o dubli coleclie de cdrfi: colectia vechiului restament qi colectia Noului restament. Prima coleclie cuprinde revelafia fbcuti

prin patriarhii vechi gi prin prooroci intr-un interval de timp de nproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V i.d.Ffu.), fiind una
pregatitoare, cuprinzdnd adevdrurile religioase fundamentale, dar nu lnsfl in toata amploarea lor. Ea este indispensabili, dar nu absoluti.el ,4

lJccnici ai Apostolilor in primul secol cregtin. Faptul descoperirii directe gi nemrjlocite a acestei din urmd Revelafii ii conferi tuperioritatea nedefinitr fali de prima, desrvdrgind-o: "sd nu socotifi a,d am venit sd stric Legea sau Proorocii,. n-am venit sd stric, ci sd lmplinesc" (Mt.5,I7). cu aceastr a do,a coleclie se ocupi Studiul Noului restament.

dtrua coleche cuprinde descoperirea supranaturali frcuta nu prin Itttennediari, ci direct prin Dumnezeu F'iul (In.8,12; Evr.1,l) gi pusi npoi, o parte din ea, in slovi inspirati de unii dintre Apostoli sau

l)
H lfrsl sl

Nofiunea de "Noul Testament'r

Prima colecfie de

numitlin

greaca

clrli sfinte, care se incheiase in sec. V i.d.Hr., vorbiti de pe wemea M6ntuitorului 6lo0rirrl

l'rul: Diac. Dr. Nicolae r. Nicolaescu, pr. prof. dr. Grigorie Marcu, pr. prof Dr. tiofron vlad, Pr, Prof. dr. Liviu G. Munteanu, studiul Noului Testament,
l\ltttntal pentnt Instittttele teologice, Ed a dou4 Bucureqti 1977. p.5.

48

Stelian Tofond

o

(leg[mdnt). La apailia colecfiei a doua de cIr,ti sfinte, pentru a se face

distinctie de colectia

prim4 cea din urmf, a fost numiti

Blp,l"r.a u€us

6ua0rirrls (rcauufls Sr.a0rirqs), carfile Legtrm6ntului Nou (LegflmdntulNoD.e2

Numirea de 6r.a0rir4 (LegImant), dati celor doul colecfli de cir,ti sfinte, a aparut in momentul in care autorii Septuagintei (prima traducere greceascl a cdrfilor sfinte cinstite de iudei) au tradus cuvdntul ebraic n t 1) @erit), care insemneazA,'legdmLat,, "invoial5", "pact"", prin cuv6nful grecesc 6La0rircq. Avdnd in vedere cf, Legea lui Moise din coleclia Vechiului Testament reprezenta un legdmdnt inae Dumnezeu gi poporul ales, termenul h t I : se potrivea destul de bine ca tiflu la in,r;eaga colecfe de cir,ti'rnrrt. apdrute inainte de Mdntuitorul. Cu toate ci traducerea termenului ebraic pdn grecescul

conditii bine stabilite gi care are caracterul unei dispozilii, a unei orinduiri, pe care cel in drept o dicteaza gi pe care cel cu care a fost incheiattr trebuie si o execute. Daci dispozilia respectivf, este ultima pc care cel ?n drept a frcut-o inainte de moartea sa, atunci termenul 6le0rirr1 are inlelesul special de dispozilie din urmi sau tesiament.es Traducdtorii Septuagintei nu vor fi luat termenul 6La0rircq in intelesul acesta, gtiind din cuvintele lui leremia (31,31 urm.), cI lcgltura pe care Dumnezeu a fEcut-o pe muntele Sinai cu poporul isrtrelitean nu este una frcuti pentru totdeauna gi c[ va fi inlocuitI
ltrintr-o alta nouf,. Termenul 6La0rirq poate s[ aibl pentru "cei 70" numai inlelesul clc dispozilie, aSezilmdnt care a intervenit intre Dumnezel, cue pomnce$e, qi poporul ales, care s-a obligat pe muntele Sinai la
ilscultare.
e6

5ro0qrr1 n-a fost cea mai potrivitf,, mai corespunzltoare fiind traducerea prin ouu0r(rcq sau oriu0qpa, (inlelegere, semn, convenfie), schimbarea traducerii in timp, cu tot efortul ftcut de traducitorii Aquila qi Spnmach'4, t-& mai devenit posibili, ea trecdnd de la colectia cir,tilor sfinte vechi gi la colecfa cea nouf,. Termenul Srcr0qrq cu care traducitorii Septuagintei au tadus cuv6ntul ebraic inseamnl ceva mai mult decdt un simplu acord pe care l-a frcut o
parte contractaflti cu cealaltS. Termenul 6ua0rir4 inseamnd un pact, o

invoial4 care a intervenit inte douf, sau mai multe persoane, in
e2

rbidem, p.6.

et

Vezi Dr. Vasile Gheorghil, Introducere in Sfintele Cd4i ate Testamentului Nou, Cern6uli 1929,p.11.
Avand in vedere c6 grecii obignuiau a reda noJiunea de legEturd, invoiald, pact, carc

mijlocul sec. II d Itu cdnd Sfhnta Scriptura a fost tradusi Itr lirrrba latin[ (Itala), grecescul 61a.0{rq a fost tradus prin latinescul ttil!,tlamentum". Nici aceastl traducere nu este deplin corespunzf,toare, rlur are totuqi o justificare in citatul din Er,rei 9,15, unde 6r.a0rir<q are tcrrsul de "dispozitia din urmd". Aici se aratl clar ci Mdntuitorul llristos prin moartea sa pe cruce a incheiat cu omenirea un aqezimdnt il()u, care ramAne definitiv, deoarece cel care l-a incheiat a murit. Fcr. Augustin atage aten!1a asupra acestei nepotriviri, fdrf, ins[ a putea rcltirnba ceva, fapt pe care il va face totugi Fer.Ieronim, traducitorul Vulgatei, care va traduce cuvdntul n 5 ] J , at6t in Vechiul 'l'cstarncnt, c6t qi in Noul Testamen! cu exceplia locului din Ew.9,l5), ;trin latinescul "foedus" (alian!5, pacl convenlie). Ieronim ptsteaz[", krltr;i, pe mai departe numirea de "testamentum" pentru cele doui
Pe la
ot

ea

a fost incheiat intre dou6 sau mai mufte pArli contractante, de reguld

egal

('l

V.(lheorghirt, op.cit.,p 72

indreptElite, prin termenii ouu0f6r'1 sau o6u04pc, traducdtorii Aquila gi S).rnmach traduc termenul prin cuvintele amintite mai sus, socotindu-le mai potrivite cu
senzul cuvdntului originar. (Cf.

" n ,"

V. Gheorghln, op.cit.,p.72).

vedea in amdnunt inlelesurile cuvAntului 6ro0114 in Theologisches Wiiltr:rbuch zum Neuen Testament (ThWNT), vol. 2, Sfuttgart-Berlin-Kc,,1n, 1990, ulieol . Johonaes Behn gi Goltfried QueU, \rurtlrytr1, om1qxq pag. l0S-138.

50

Stelian Tofand

Necesitatea, Disciplinele, Izvoare le Studiului

51

colecfii de cirli sfinte ale Sfintei Scripturi, astfel cI din limba latjrrd.. aceastd numire a trecut aproape in toate limbile moderne. eT

b) dificultatea traducerii textului originar al scrierii
Irrtr-o limba veche, ce nu se mai vorbegte qi din grccii de azi, mai folosesc doar o jumitate.
c) textul sfbnt cuprinde pe

sfinte

a

cdrei vocabular,

2) Necesitatea studiului Noului Testament
O simpl5 lecturare a textului sfbnt al cirfilor Noului Testamen!

tupranaturale, descoperite proorocii, acliuni gi imagini simbolice, fie prin pilde, aseminiri etc., nga incdt pe unele nici chiar autorii nu le-au putut descifra deplin.
AplicAnd

ling[ adeviruri naturale qi adevlruri aghiografilor fie prin vedenii, fle prin

fie ea qi repetatS, precum gi cunogiinfele individuale numai, ori
puterea de pdtrundere a raliunii, nu oferi posibilitatea descifrlrii gi inlelegerii exacte a sensului pe care aghiografii sfinfi au voit s6-1 imprime cuvintelor sfinte care confin adev5rurile de credinfi fundamentale 9i dupi care trebuie si se cilf,uzeasci viala cregtini, in efortul constant de dobdndire a mdntuirii. Din acest minus a decurs, aqadar, necesitatea studierii cirfllor Noului Testament gi nu numai citirea lor, precum gi intreprinderea unei cercetiri gtiinlifice asupra textului sfbnt, care alcatuiegte un studiu complex, imp[r1it in mai multe drscipline qi axat pe o gam[ diversificati de metode de analizd" a tertului: filologici, istoricf, etc. in acest sens, un studiu complex gi sistematic al Noului Testament, care si ofere intelegerea qi pitrunderea sensului textului sfhnt, c61 mai aproape de cel originar, trebuie sI ia in considerare
cdteva aspecte:

la

descifrarea acestor expuneri doar regula generall- a

tensului literal, u$or se poate ajunge la erori.

d) multe din adevirurile de credintI, continute de textul sfEn! depflgesc ratiunea, trebuind, in acest cM, st se facf, apel la norma 0rodintei pentru primirea lor.e8 Aqadar, problema restabilirii unui text cdt mai aproape de origirrar gi a interpretdrii 1ui corecte, a devenit azi o preocupare de brud a teologiei, in general, qi scopul imediat al Studiului biblic, in ipecial. $i-aceasta, cu atat mai mult, cu cet incl Origen, la abia doui teoole numai de la aparilia acestei dumnezeiegi opere se intreba: Cine Iunl autorii c[r,tilor sfinte? Ce culluri au avut? Ce inteles au dat ei
&nrrmitor cuvinte? De unde diferenlele, nu pufine, de la text la

tex!

de la traducere,

ln traducere? etc. Pentru limurirea tufuror acestor probleme, giinlele nr I an e c onstituie un indisp ensabil auxiliar. 1t

necesitatea studiului imprejuririlor externe ale aparitiei textului, a studiului limbii in care a scris autorul, a culturii epocii sale, sau a sa personal[, starea de spirit in
momentul scrierii etc.
e7

a) importanta gi

3) Disciplinele Studiului Noului Testamentee
Studiul aprofundat al clrfilor Noului Testament s-a concretizat ln rr lrndtoarele discipline biblice:
'n N.
BU

sE dea c6rtilor Shntei Scnpturi o numire mai generald care sd corespundd mai bine cu cuprinsul acestor cdrfi, numtndu-le "instrumentum", termen specific juridic care inseamnE act de dovadtr. Tertulliaa credea cd aceastl denumire s-arpotrivi Shntei Scripturi intrucAt cfuJrle ei cuprind cele mai bune dovezi de credinj6 pe baza cErora se pot respinge invdldturile greqite Termenul irsd n-a gdsit ecou in r6ndul scriitorilor bisericegti.

N.L Nicolaesat, op.cit., p.6, Tertullian a incercat gi el

l.

Nicolae sat..., Studiul Noului Testament, p.7.

hrlirrmaliile subcapitolului de fald sunt luate exclusiv din manualul pentru Noului Testament", Bucureqti 1977,pag.8-9,pe carc Itr-irtn socotit suhciente pentru ilustrarea specificului liec6rei discipline biblice a
Itrstrtutele teologice "Studiul

(V. Gheorghiu , op.cit., p.74).

Noului Testarnent.

52

Stelian Tofond

Ne ce s i tat ea, D i scip line le, Izv

o

are

Ie

Stu diu

lui

53

a) Introducerea sau isagogia cdrtilor Noului Testament Obiectul introducerii in cirpile Noului Testament este de a urmf,ri soarta acestor cirli din momentul aparifei lor pdni in zilele

noastre. Ea

speciali.

in partea general[ -

igi grupeazh materialul intr-o parte generali gi alta introducerea in cirlile Noului

Testament se ocup6 de: istoria canonului Noului Testament; istoria textului Noului Testament; istoria traducerilor Noului Testament. tn partea speciall - se analizeazA la frecare scriere: problema autorului,

Obiectul hermenticii ca disciplind este de a fixa princrpiile gi rcgulilc cu ajutorul cf,rora si se poatr face o exegezi corectd a Sfintei Scripturi gi in special a Noului Testament. Hermentica se imparte in trei capitole mari: - Noematica - se ocupi cu teoria sensurilor Sf.scripturi - Euristica - se ocupf, cu aflarea qi identificarea sensurilor in dilbrite texte biblice.

- Proforistica -

imprejurarile scrierii, scopul, destinatarii
autenticitatea, integritatea ei etc.

gi limba

scrierii,

;rol.r'ivit

se ocupf, cu aplicarea senzului celui mai textelor biblice, dificil de interpretat.

b) Arheologia biblici - este disciplin[ mai nou6, care pe temeiul cercetf,rilor djrecte, oferi informalii privind imprejuririle sociale, geografice, politice, culturale, religioase ale timpului scrierii qi apariliei cirlilor canonului Noului Testament. c) Istoria gi gramatica limbii originare (grecegti) a Noului Testament. $i ea este o disciplind de origine mai noui al cirei obiect este cunoagterea limbii in care au fost scrise cf,rtile Noului Testament pentru ca exegetul si poati mai uqor addnci sensul cuvintelor, care.in traducere nu pot fi redate cu maximf, fidelilate. d) Istoria epocii Noului Testament - stabileqte cadrul istoric al datelor qi evenimentelor cuprinse in clrfile Noului Testamen! in funclie de istoria poporului iudeu gi a lumii greco-romane (de la Alexandru cel Mare, p6na la ultima mare riscoald" iudaica - sec. IV i.Hr. - 135 d.Hr.). e) Hermeneutica biblic[1oo- inceputurile acestei discipline biblice igi au rf,dicinile inci in sec. II, in lucrarea episcopului Meliton de Sardes - q rci.els (170 d.I{r), in care apare iista celor mai obignuiti tropi biblici gi explicarea lor.

f) Exegeza sau interpretarea Noului Testament - este cea mai vochc qi cea mai importanti dintre disciplinele Studiului biblic. Lixogcza este tot at0t de veche ca gi clrtile Noului Testament, chiar

Apostolii simlind nevoia explicirii unora dintre inviliturile
M0rrtuitomlui lisus Hnstos. CAnd M6ntuitorul Hristos rosteyte pilda $etrtilnitorului, Apostolii I se adreseazl cu cuvintele: "T6lcuiege-ne ttoult pilda aceasta" (Mt.13,36). Nevoia interpretirii textului sfhnt se Fc$inltc cu at6t mai mult qzi, cdnd intre noi gi epoca Mdntuitorului Flrisl.os s-au interpus secole integi. Din precizarea obiectulur, rezu'lli evident gi limitele interpret[rii
Ex0ts0tice.

Numai interpretarea care igi propune

s[

deslugeasci

Ittlclcsul dat de autorul sfbnt scrierii lui, este exegeticd. in momentul Itt carc acest obiectiv e depiqit, urmirindu-se gi alte tendinle, ca:

intelesului dat de autor anumitor adevdruri sau aplicarea BQestor adevd.ruri pe terenul vielii practice, nu mai avem o exegezd ptttil, ci unamixt5, ce are caracter apologetic, dogmatic, omiletic etc. g) Teologia Noului Testament - are in vedere o sistematizare a Htlovf,rurilor de credinff, evidenliate de textele sfinte. Ea este o disciplini sistematici spre deosebire de exegezi, care este analitici.
Hp0rarea

4'1
100

lzv oar ele Studiului Noului Testament

lnformalii detaliate in leg[turd cu Ilermeneutica biblicd ca disciplind de studiu; a se vedea lucrarea Pr. prof. dr. Mircea Basarab, Erminentica Biblicd, Oradea,
199'7

Materialul documentar folosit de toate disciplinele neoteslnrucntare este oferit de:

Necesitatea, Disci

nele, Izvoarele Studiului

a) Cdrfile Noului Testament
cntrce
gi

-

folosindu-se numai editiile

Nr.
c

traducerile ceie mai bune. b) Hotdr[rile Sinoaderor ecumenice qi locare ate Bisericii c) operele Sfintilor pdrinti qi scriitori bisericeqti, in care dezbat probleme biblice neotestamentare.

rt.
tt.

Denumirea scrierii
Epistola

Prescurtare Corinteni

Cuprinsul
13 cap.

all-a

cl-/:re

II

Cor.

se

t)

Epistola citre Galateni Epistola citre Efeseni Epistola catre Filipeni Epistola citre Coloseni Epistola I citre Tesaloniceni
Epistola a II-a cdtre Tesaloniceni

Gal,
Efes.

6 cap.
6 cap.

d) Scrierile profane (iudaice, eline gi latine), care confin indicafii referitoare la imprejurdrile religioase, culturale, sociale,
politice, economice ale epocii apariliei crr,tilor Noului restament. e) operele mai importante are teorogilor cregtini caro se ocupi cu shrdiul Noului Testament. f) Predoslovii, precuvintdri, prefete ra diferite editii are Bibliei.

l0

ti.1

It.

Filip.
Col I Tes.

4 cap. 4 cap.
5 cap.
3 cap. 6 cap.

t4

II

Tes.

ls
l(r

Epistola I citre Timotei Epistola a II-a cdtre Timotei Epistola citre Tit Epistola cdtre Filimon Epistola citre Ewei
Epistola sobomiceasc5 a Sf. Iacob Episola I sobornioeascri a Sf. Petru

I Tim II Tim.

4 cap.
3 cap.

g) Rezultatul cercetdrilor gtiintifice asupra epocii
M0ntuilorului (arheologie, i storie
etc. ).
1 0 1

l7 ln l9

Tit
Fil
Er.r Iac

25 vers.

(1 cap.)
13 cap.

5)

implrfirea clrfilor Noului Testament

:0

5 cap.

ll
Noul Testament cuprinde un nurnir de 27 de cdr[i: Nr. crt.
1

IP

4 cap.
3 cap, 5 cap.

1)

Epistola a II-a soborniceasc[ a
Sf. Petru
Epistola I sobomiceascd a Sf Ioan

IP. IIn
II
L1

Denumirea scrierii
Evanghelia dupa Matei Evanghelia dupi Marcu Evanghelia dupd Luca
Evanghelia dupi Ioan
Faptele Apostolilor

Prescurtare

Cuprinsul 28 cap.
16 cap.

l3
)4

Mt
- Mc. - Lc.
- In.

Epistola a II-a soborniceascd a
Sf. Ioan

I

cap.

2
-')

24 cap.

4
5

Epistola a III-a sobomiceascf, a Sf. loan
(

III In.
Iuda Apoc.

1 cap.

F.Ap
Rom.

21cap. 28 cap.
16 cap.

Epistola soborniceascl a Sf. Iuda

I cap.
22 cap.

6.

t.

Epistola catre Romani Epistola I cf,tre Corinteni

/

Apocalipsa

I Cor.

l6

cap.
uhr"f

Cea mai veche grupare a celor 27 de cd$, dateaz-d din sec. II,

'0' Cl. Strdiul Noului |'estament..., p l0: V. Gheorghiu, op.cit., p.25-26.

flirrtl ?rnpirfiti in Evanghelii 9i Apostol dupf, obignuita impirflre a rlor Vechiului Testament - Lege gi Profeli. prima grupi cuprinde Iivrrrrgheliile, care infrtigeazi viafa qi actiitatea M6nluitorului Iisus

56

Stelian To/and

lVecesitatea,

',

Izvoarele Studiului

Hristos, iar a doua (Apostolul) descriind activitatea Sf.Apostoli qi a ucenicilor lor in mijlocul lumii iudaice qi pig6ne.102 grupe, imparlire
literare:1
03

lr

co*lact nemijlocit cu grupul apostoric inc[ inainte de moartea lui

Mai recenti este impirf,rea clrfllor Noului Testament in trei orientati dupd cuprinsul cflrtilor gi dup[ genuri
lata o scheml a impirfirii

a) cdrfi cu caracter istoric - dintre care fac parte Sf, Evanghelii, care preztnti din diferite puncte de vedere viafa gi opera M6ntuitorului Hristos gi Faptele Apostolilor, un volum care insolegte Er,'anghelia lui Luca gi care contine descrierea cfltorva fapte are unor Apostoli gi ucenici ai lor dupi incheierea vielii p[mantegi ai lui Iisus, pun6ndu-se accentul in mod special pe lucrarea misionari a
Sf.Ap.Pavel.

cirlilor dupi autori:

incluzdndu-se in aceasti categorie epistolele Sf.Pavel gi epistolele sobornicegi. c) clr{i cu caracter profetic - singura cartn aNoului Testament

b) clr{i cu caracter didactic-doctrinar -

-Ev. dupa Ioan
-Epist. I Ioan -Epist. II Ioan -Epist.III Ioan

aparfindtore acestui gen fiind Apocalipsa, descriind prin acliuni srmbolice, vedenii qi descoperiri supranaturale prezentul gi viitorul Bisericii lui Fkistos in lupta definitivi cu puterea celui rdu qi victoria deplind asupra acestuia. Datoriti stilului simbolic Ai a modului metaforic de descriere a actiunii, Apocalipsa este incadrati gi inr literatura apocalipticf, Cdrfile Noului Testament pot fl grupate gi dup[ autorii lor.10a Toli scriitorii Noului Testament au fost evrei, cu excepfla Sf.Luc4 care a fost de origine plgdn. Trei dintre ei, Matei, Petru gi Ioan au fost membri ai grupului apostolic, iar Marcu, Iuda gi Iacob au fost ucenici ai Apostolilor, fiind activi in viata Bisericii primare gi aflAndu-se astfel
.

Epistcdtre Romani Epist.I Corinteni Epist.II Corinteni
Galateni Efeseni

Filipeni
Coloseni

I Tesaloniceni

II Tesaloniceni
I Timotei

'o' Cl.\r. Gheroghiu, op. cit., p 78.
I03

Unii exegefl ataSeazd, acestei imp5rfiri gi o altd categorie de scrieri gi anume aqazise "personale": I gi II timotei, Tit, Filimon, tr gi Itr Ioan. (Vezi Merril C. Tenney, New Testament Surve1,, 1961, tadrx in rom6neqte sub titlul Studiu al Noului Testament, Aadea 1991. p. I 1 i
.

II Timotei Tit Filimon
Evrei (autorul epis. cltre Evrei nu

Ioa

Vezi M C. Tenney, op.cit., p.771

.

58

Stelian Tqfand

Pentru uzul particular gi pentru cercetiri gtiin$fice, cattile Noului Testament au fost imparlite in capitole gi versete. impa4irea este de dati mai nou5, degi este redusl de unii pinf, in sec. III. Actuala impdrtire in capitole dateazi din sec. XIII, de la cardinalul gtefan Landgton (+1228), care, dupi aparilia tiparului, a fost adoptatd in toate edifiile tipirite ale Bibliei. Actuala impirfire in versete dateazf de la editorul Robert $tefan, care o introduce in edilia Vulgatei din
1549.105

6) Metode de cercetare'ou
Scopul urmf,rit in Studiul Noului Testament este: a) - de-a stabili un text al Noului Testament c6t mai aproape

de textul originar, prin cercetarea qi comparafia manuscriselor, a lecfionariilor, citatelor gi traducerilor din primele secole cregine, cu ajutonil filologiei comparate, paleografiei gi arhe ologiei. b) - de a scoate intelesul autentic exprimat de autorii Noului Testament in scrierile lor. Metoda clasicf, de cercetare este metoda istoric[ gi care domind pdni la sfbrqitul sec. XVII. in folosirea acestei metode, pS.rerile Sfinflor PdrinF, sunt supremul argument. Dar evolu,tia giinfelor profane, in cursul sec. al XVII-lea, ridic[ pentru Studiul Noului Testament o seami de probleme care nu mai pot fi rezolvate numai cu metoda istoricf,. Lovitura de grapie o dd acestei metode, in domeniul biblic, metoda criticd istoricl inauguratl de Richard Simon prin trei lucrf,ri ale sale apdnrte la Rotterdam intre 1689-

105

Cf

Nicolae L Nicolaescq Op. cit, p.11.

Cutoate cS lainceput Richard Simon a fost aspru criticat de crrrtf'ralii sii catolici, cateva decenii mutArmmetoda lui este adoptati nl)roapc in intregime, mai intAi de protestantr, apoi gi de catolici. prin rtcastf, noui metodi, "criticd istoric6", se introduce principiul cclcctlrilor directe cu intreg aparatt/r giinjifrc asupra textului Noului 'l'cstarnent. Din metoda lui Richard Simon, se dezvolti in cursul sec. nl XVIIIJea metoda "istorico-criticd", o imbinare a metodei istorice cu oca critic6, metodi intrebuinfat[ p0ni ua. Prin aceasti metodi, pe tle o parte, se line seama de pdrerile SfPirinfl gi a1e scriitorilor Itiscricegti, atfitin ceea ce pnvegte puritatea textului, c0t gi in ceea ce ltrivcgte interpretarea lui - intrucdt Sfinf,i P-'-F au fost mai apropiati dc tirnpul Mintuitorului gi de mentalitatea epocii Lui, au awt la dispozilie texte mai apropiate de originarul Noului Testament, dec6t il0i cei de azi etc. - iarpe de altiparte, se folosegte de intreg arsenalul pLiin[ific al timpului nostru, in investigafii directe asupra textului. ('lind ambele puncte de vedere sunt de acord, se trage o concluzie Itgrrrf,; cdnd nu, problema cercetdrilor rimdne deschisf, in atenfla lpccialigtilor, care cauti noi mijloace pentru soluf,onarea problemelor de irrfclegere qi interpretare a textului. tn Protestantism, din metoda inaugurati de Richard Simon se dezvolti trei metode mai insemnate: I - metoda critico-istoric[, adoptati de protestantismul rronsorvator qi reprezentatd in domeniul biblic prin Fr. Delitzsch, Th. Ztrlrrr. B WeiB etc. Deosebirea fafa de metoda istorico-critici este ci se dlt inldietate cercetdrilor critice cu mijloace gtiinfifice asupra textului, dol,ozile istorice venind numai ca o confirmare arezullatelor obflnute. 2 - Metoda criticl liberalS (critica negativi), cu principalele tlotul gcoli: gcoala tiibingiand extremisti, intemeiatf, de F.Chr.Baur, nviind urmagi pe Zeller, Renan, gi dusi p6n[ la extremd de Volkmar, llt'rrrto Bauer; gcoala neocriticl intemeiati de A.Ritschl cu urmagii
l(r93.107

to6

Vezi pentru acest capito! la fel N.I. Nicolaescu..., Studiut Noului Testament,
manual, p.11-13.

l"'

V,:zi enutnerarea

lap

5

Hilgenfeid, Julicher, wrede etc. prin aceasti metod[, cir,tile Noului Testament sunt cercetate ca gi oricare alte clr,ti ale literaturii universale, inspiralia este contestati, dovezile patristice sunt nesocotite. s-ar mai putea vorbi gi de o metod5 criticr istoricoliterarS, care igi indreapta toati atenfia asupra formei textului, inarmati cu i,treg aparatul firologic de aa. cel mai insemnat reprezentant al ei fiind Ed.Konig. Toate aceste metode de cercetare, folosite in studiul Noului Testament de protetantismul modern au generat in sdnul lui aparifa unor noi directii in interpretarea Sf.scripturi, marcate gi ele nu de mai pufine exageriri. Dintre acestea amintim cdteva: - interpretarea existenfialisti - mterpretarea profund psihologic[
- interpretarea feminista

llt. ISTORIA EVOLUTTET FORMARTT CANONULUT
NOULUI TESTAMENT
studiul biblic impune, ca o premiza a sa, o literaturi biblici de proporlii fixe: intinderea acesteia este stabiliti, in mod tradifional, in €rutonul Noului restamen! incr din perioada marilor controverse tsttlogice, in care toate cele 27 de c6r!i sunt considerate de Biserica Oftodoxa canonice, adicf, normative pentru m6ntuire. Sfhrgitul veacului intdi cregin, glsege toate cir,tile care dedtuiau Noul Testament la destinafile lor. lns6 nu toate car,tile llOului TesLament au fost cunoscute de la incepu! de tofl cregtinii; potrivi, este foarte probabil, ca foarte multi dintre primii cregtini nu li vizuttoate Evangheliile, sau toate epistolele Sf. Pavel, inainte rltrgitul secolului intAi cregtin. itt afard de aceasla, multe dintre liile apocrife, Faptele apocrife, epistolele apocrife erau in la[ie in cursul secolului aldoilea, fiind acceptate de mu{i cregini. Itind aceste imprejuriri s-au ridicat gi se ridici intrebf,ri ca ', Pe baza ciror criterii au fost accepatate unele cdrti ca fiind ice iar altele au fost respinse? Pebaza ciror criterii qi cind cele Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele pauline, sobomicegi Apocalipsa au fost adunate laolalti alcituind canonul Noului in timp ce alte scrieri, aproape la fel de vechi, au fost ? Cend s-a incheiat acest proces de selectare gi colectionare a care urmau a forma canonul scrierilor Noului Testament? I la aceste intrebari gi ldmurirea imprejuririlor gi timpului ici clrlilor Noului Testament constituie problema canonului
Itti 'l'estament.loe

interpretarea intertextuali etc.108 Toate aceste noi directii de interpretare ale sf.Scripturi watd, cdt

-

- interpretarea materialisti

de mult s-a ?ndepirtat protestantismul modern de duhul patristic al intelegerii gi interpretini autentice a texhrlui sfrnt, inspirat de
Dumnezeu.

vezi amdnunte in legifurd cu fiecare dintre aceste direclii de interpretare qi consecintele aplicabitulii lor: lrorst Klaus Berg, Ein wort wie Feuer, Mtlnchen
\992.

"lltr dicse sammlungen und schlilSlich die sammlung des Neuen Te.staments Jntk,nd(n sind sucht die Kanonsgeschichte aufzuklciren', (W.G. Kiimmel, liuleitmry..., p.421; vezi gi Merril C. Tenney, op.cit., p.365; V. Gheorghiu,
lp
r'it,,1t.757).

62

Stelian Tofand

udt'1ilo canonice gi cele necanonice poate

fi

socotitr ca fiind produsul

1) Nofiunea de "canon" gi criteriile canoniciti{ii
Cuvdntul "canon" este o latinizare a cuv0ntului grecesc ',Ku\frv,',

Bisencii, recunoscdnd qi dolinritand astfel ceea ce este canonic, de ceea ce nu este canonic. cel pttfirr doui sunt criteriile dup[ care s-a atribuit scrierilor Noului
Tgtlrrnrent calitatea de " canonic e"'. apostoli ci tqte q si inspi rapa divind.

utloi congtiinfe spirituale crescande

a

care insemna "trestie" gi care, datoriti intrebuinf[rilor variate ale acestei plante pentm a misura qi pentru a ttasa, cuvdntul a ajuns sd insemne "bit", "liniar", "linie impirtiti", coloanf, mirginit[ de linie gi de aici, listi scrisd sub forma unei coloane"o rau6y insemneazi, de

a).

Apostolicitatea

aici derivdnd sensul secundar al Canonului, acela de listl de cirfi pe care Biserica le recunoagte ca fiind Scripturi inspirate, normative pentru credinli gi mflntuire.lrt Contrar principiilor folosite in cea mai mare parte a lucririlor, literare, canonul Noului Testament nu poate fi stabilit numai pe baza paternitdlii scrierilor. Canonul nu poate fi stabilit in intregime nici numai pebaza acceptf,rii c[rflor lui numai de Biserici. Se cunoage ci majoritatea cirhlor au fost acceptate imediat de Bisericf,, dartot aqa cunoagte gi faptul cd au existat unele care au fost acceptate w ezrtdi sau la o datf, tArzie, ori chiar deloc, sau dreptul lor de a fi incluse canon, contestat parlial sau definitiv. Prejudeclfile locale preferinfele individuale ar fi putut influenfa soarta includerii lor in canon, dacf, s-ar fi luat in considerare numai opinia unei cregine, sau numai a unei persoane. In ciuda acestui fapf ceea ce persoanf, sau o comunitate a respins, aacceptatalta, fard"rezerve, ce, 'in cele din urmi, s-a ajuns la un consens unanim sub actiunea cilduzitoare a Duhului Sffint in viata Bisericiillz, Distinctia
tro

asemenea, reguld salo standard, de

intrucat au fost scrise de Apostoli, fie direc! fie mijlocit. Dlntrc cele 27 de cf,4i, cel pufln 2l i$i au originea nemijlocit de la Apostoli: Matei, Ioan, Petru qi pavel, iar resful de gase au aceeagi
Ollgilrc, insd mijlocit, prin ucenici ai Apostolilor: Marcu, Luca, Iacob, Iudu ri autorul epistolei citre Evrei, care trebuie si fi fost unul din

rrBpostolice"

-

scrierite Noului restament

sunt

]ltttra.iul apropiat al Apostolului Pavel."' Marcu qi Luca, in scrierile lEr, rodau cu fidelitate predica sf Ap. petru, respectiv pavel, ai cdror

au fost.

Sf

Iacov, ca gi

Sf

Apostoli petru gi Ioan,

a

eritat numele de "st6lp" al Bisericii din Ierusalim (Gal. 2,9-10), SL luda a fost fratele Sf. Iacov qi continuatorul misiunii sale.1r,

b). Inspiru{ia
osc

- Sfl Scripturd. privit[ tn general, cuprinde
s-a frcut

ia lui Dumnezeu, cur,6ntul pe care Acesta l-a adresat neamului in vederea m6ntuirii, transmis mai int6i pe cale orali gi fixat

rnai tdrzu,

in scris. Aceasti fixare in scris a Revelaliei

influen]a harismei Duhului

sfiinl

adicd prin inspira]ie, care este

Duhului SfAnt, de iluminare prin intermediul cireia
I transpune in scris Revelalia divindl15.
Iir
trrh,,rnt" in legdtur6 cu controversata problemE a autorului epistolei citre Ewei, vezi l)r.I-ect.Dr. Stelian Tofand, Iisus Histos, Arhiereu vesnic, dupd epistola
n

t'r

Ct. Oscar Cullmann, Noul Testanrent, Bucuregi 1993,p.177,rrota1.
Ct'.
de

Diclionar bitrlic, Oradea 1995,p.179.ln gramaticE "canon" insemna

o

tlrllttt
lr{

procedur[, in cronologie, un tabel de date; in ]iteraturd a ajuns s6 insemne o de lucrlri care puteau h atribuite in mod corect unui autor. (Vezi Merril
Tenney, op.cit., p.365; V. Gheorghiu , op.cit., p.768). t12 Vezi qi Men'il C. Tenney, op.cit.,p.366

t,t ,l/

llt t'ltt

l, inspiraliei divine, vezi pr. prof. Vl. lfrrlllrceanu, Inspitalia Sfntei Sciptun, in "Ortodoxia',, XfV, rc. +, tSiZ, p +ZO; l/, {,ilrcorghiu, op.cit., p764; Konstantin B. Kallinikos, Die hermineurischen

Aqadar, toate scrierile colecfiei Noului Testamen! ca parte a Scripturii, sunt socotite inspirate de Dumnezeu, intrucdt Apostolii, ca

Istoricul Evolulie i Formdrii Canonului

65

autori ai lor, au fost organele mijlocitoare ale revelaliei divine fEcuti

lumii prin mandatul primit de la M6ntuitorul de a propovidui
Evanghelia la toate neamurile gi prin darur Duhului sfEnt primit la Cincizecime - puterea inspiraflei divine.

iu predicat oral sub asistenla gi inraurirea Duhului. Deci gi ceea ce au tltenut pe hdrtie era tot de la Duhul.116 Referitor la caracterul de scrieri inspirate a cf,rtilor Noului T€stament, Sf Ap. Pavel ii scria lui Timotei: ,,Toatd Scriptura este
folos spre invdldturd, spre mustrare, spre lndrcptare, spre tnlelepciunea cea tntru dreptate clesdvdrsit, astfel ca @lnul lui Dumnezeu sd fie bine pregdtit pentru orice lucru bun, (Il Tlttt, 3, 16-17).Iar Ap Ioan mirturisege clar in Apocalips6 ci a fost lndornnat de insugi Domnul si scrie ceea ce i s-a descoperit (Apoc.
lfiq,t7ct76 de Dumnezeu Si de

tn cuvdntarea pe care Mdntuitorul o fine Apostolilor cu prilejul trimiterii lor la propoviduire tine si precizeze acest adevrr care se va implini: "Vel fi duSi la dregdtori Si la regi pentru Mine, spre mdrturie lor Si pdgdnilor. Iar cdnd vd vor da pe voi tn mdna lor, nu vd ingnjili cum sau ce veti vorbi, cdci se va da voud in ceasul acela ce sd vorbi\i; findcd nu voi sunteli care vorbifi, ci Duhut ratdlui vosffu este care grdieSte in voi" (Mt. 10,19-22; Mc. 13,11; Lc. 12,11). Iar cu pu[n inainte de Patimi, in cuvtntarea de desplrfire, Mdntuitorul mai spune Apostolilor Sdi "Dar Mdngdietorul, Duhul Sfint, pe care-Lva timite Tqtdl, tn numele Meu, Acela vd va tnvdla toate qi vd va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus" (ln. 14,26). Agadar, Apostolii transmit mai departe, oral sau scris, ceea ce au invf,fat de la Mdntuitorul prin Duhul. Iar ceea ce au scris maitirzitt nu va fi decdt o parte din ceea ce

l,l I l 19,9)
Apostolii ingigi sunt congtienli gi mirturisesc ci misiunea gi lEtlvitatea lor, fie oralf,, fie scris6, se desfrgoarf, sub auspiciile puterii lilVlne, a$a cum le-a promis Mantuitorul, care ii ?nt[rege gi ii zit. in acest sens, Sf.Ap Pavel scrie Efesenilor: ,,prin rire mi s-a dat aceastd taind, precum pe scurt apucai a vd , De unde citind, puteli sci cunoasteti priceperea mea tn taina lui cqre nu s-a ficut cunoscutd fiilor oamenilor din alte veacuri s- a descoperit acum Sfinlilor Sdi Apostoli Si Prooroci prin /ie" (Efes.3,3-5). fn epistola cltre Galateni, Sf. Pavel afirm5 Evanghelia sa nu este de obArgie omeneasci. "pentru cd n-am <t, nici n-am fnvdlat-o de la om, ci prin descoperirea lui lisus (Gal.l,l2). La fel le scrie Corintenilor: "Ci noud ni le-a t Dumnezeu prin Duhul Sdu, fiindcd Duhul toate le leazd, chiar Si addncurile lui Dumnezeu" (l Cor. Z,l0-13). "ASadar, ne tnfiliqam tn locul lui Hristos, ca Si cum Dumnezeu lnclemna prin noi" (II Cor.5,20); precum gi Tesalonicenilor: ,,... voi cuvdntul ascultdrii de Dumnezeu de la noi, nu ali luat l\lttl omenesc, ci precum este adevdrat, cuvdntul lui Dumnezeu, ,S'i lucreazd intru voi cei ce credeli" (I Tes. 2,13). Iar Sf. petru

Prinzipien der orthodoxen Kirche,

in

"Wahrheit und VerlOfndigung"; Mchael

Schumans nrm70 Geburstag, Band I, Miinchen - Paderborn - Wien 1967, p.420; Pr. prof. dr. Mircea Basarab, Autoritatea Sfintei Scriptui in Biseica Ortodoxd, in "Ortodoxia" , 2. ),980, p.225; sa.u def,rnilia adoptati. de Comisia interortodoxd in gedinja de lucru de la Chambesy - Geneva (1971) care a definit irspiralia ca o "acliune particalard a Sf, Duh asupm consfiinlei credinciosului, a spiitului sdu
care face ca acesta - in deplindtatea facultdlilor sale si manifestdndu-se actiy vorbind, scriind Si compundnd - sd deyind un mijloc de comunicare a descoperirilor prottenind de la Dumnezeu, dupd veSnica Sa voinyi,', in

"... prin cei ce intru Duhul Sdnt trimis din cer
Vuzi qi V. Gheorghiu, op.cit.,p.759-760.

v-qu

"Ortodoxia" , rv. 1, 1972, p 145.

Stelian

Tr

Istori cul Evo lulie i Formdri i Canonului

67

propovdduit Evanghelia" (I Ptl,l2). Aqadar, mdrturia Testament este evidentf, in sensul c5: 1). mesajul transmis de Apostoli este cuvdntul lui Dumnezeu gi 2).ci a produs un efect asupra celor I-au auzt gi au crezut in el. Convins de autoritatea cuvdntului siu, ca gi cuv6nt al lui Dumnezeu, Sf. Pavel mai scrie tesalonicenilor: " vreunul nu ascultd de cuvdntul vostru prin epistold, pe acela in.semnali Si sd nu mai aveli cu el nici un amestec, ca sd-i fie ruE (II Tes 3,14). Coleclia epistolelor Sf Ap Pavel a ajuns sI facf, parte dinla o datf, timpurie, deoarece in episola soborniceasci II Petru 3,15-l autorul face aluzie la aceasti colecf,e ca la un grup de scrien trebuie sf, fie acceptate ca Si "celelalte Scriptui". Faptol cd, "neqtiutori qi nestatornici le rdstdlmdcesc" dovedeqte acestor scrieri ca fiind dumnezeieqti qi care meriti toattr atentia
unele ce sunt canonice.l17

licripturii: "Cdnd aghiografii au scris ceea ce le-u ardtat qi le-a spus lltu,t' Hristos, trebuie sd ne pdzim de a obiecta cd El insuSi n-a scris ileiaostq... fiindcd tot ceea ce El avoit ca noi sd cittm despre lucrurile gl c'tnintele Sale, El le-a poruncit ca la niqte mdini sd scrie,,.l2r in l0olagi sens se exprima gi Sf. Irineu c6nd spunea cd""scripturile sunt dailtvdrSite, deoarece cuprind graiul Cuvdntului lui Dumnezeu Si al
Duhutui Lui".t22 Dar inspiratia scrierilor Noului Testament mai pUftt inci trei motive:
- din continutul

rcatlti

gi din cel

Dar caracterul inspirat al ci$lor Sfintei Scripturi o dovedesc marturiile externe, venite din partea Sfinfilor P[rin1i gi scriitori Bisericii. tn acest sens, Sf. Atanasie cel Mare scria'. "fiilor, t Scriptura noastrd, atdt cea veche, cdt Si cea noud, este insuflatd Dumnezeu Si de .folos este pentru tnvd,tdturd, dupd cum este scris".l fn aceleagi cuvinte s-a exprimat despre caracterul inspirat al Scri qi Sf. Ioan Damaschin'. "toatd Scriptura este de Dumnezeu ins foarte fotositoare".lle Sf. Ioan Gurd de Aur, accentuAnd faptul Dumnezeu este autorul principal al cirfilor sfinte, suia'. " Scriptu sunt scrisorile pe care Dumnezeu le-a trimis oamenilor".l20
qi

Vorbind de colaborarea divino-uman5 la scrierea Fer. Augustin avea sf, scrie gi el despre caracterul inspirat al
rI7
IIB

lor intrinsec, sau din hristocentrismul lot - toate ca subiect central persoana gi lucrarea M6ntuitorului Fkistos. frfurd liile sunt schile biografice, Faptele Apostolilor relateazl. e istorice ale lucrdrii Sale mdntuitoare, epistolele avAnd un inut doctrinar teologic qi practic ce eman[ din raportarea noastrd porsoana divino-umani a lui Iisus Flristos, iar Apocalipsa prezicdnd, lpocial, relalia Lui cu viitorul eshatologic. - din efectele lor etice Si spirituale tnviala omenirii. Toate scrierile redau gi inspiri gdnduri umane, putdnd influenla g6ndirea umand, dar o transformare ontologici a ei o pot E[ numai scrierile inspirate ale Noului Testament. Efectul lor profund transformator de congtiinfe, l-a probat gi il probeazi cregini de aproape 2000 de ani, in tdirea adevdrului revelat Eltrc cregtinii identificati plenar cu lkistos gi cu Evanghelia Sa. dc slabi ar fi cregtinii in urmirirea idealurilor, ei s-au deosebit in curgerea timpului, de lumea pdgdnd, in mijlocul clreia , locmai datoriti puterii ce emana din adevf,rul carf,lor sfinte pe
le citcau

Merril

C. Tenney, op.cit.,p.368

Sf Atanasie cel Mare, Epistola cdtre Marceliu, Mgne, P.G.,26,422.

IIe
I20

S[ Ioan Damaschin, Despre credinld,Migrte, P.G., 94,7775.
Sf. Ioan Hrisostom, Omilia a

II-a la Genezd,Migoe P.G.,62,28.

391, Augustin, Despre acordul Evangheliilor, Migne, P.L., 34, 1070^ dupd v. Frclllrrcrrnu, art. cit.. p.47 447 5. ll, lrtncr, ,,lclversus haeresis,2,28,4,dLlipl.Y. Gheorghiu, op.cit.,p.762.

- din mdrturia istoricd a Bisericii cregtine care va ardtavaloarea atribuiti acestor cirfi, in special in evolufia formf,rii canonului Noului Testament in primele patru secole cregtine.123

2) Definitivarea incheierii canonurui Nourui restament in primele 4 secole cregtine

in rnarea lor majoritate, crrtile Noului restament sunt scrieri ocazionale, unele fiind adresate anumitor comunititi, altele unor
persoane anume, iar altele av6nd caracter eflciclic. Toate au fost scrise aproximativ intre anii 43-98.

Scrierile apostolice, in general, erau socotite de cregini un bun spiritual comun gi indispensabil, de aceea c6nd apdrea o scriere

de caracterul ei particular sau enciclic, comumtf,tile cregtine principale incercau si o aiba in proprietatea lor, copiind-o Era un titlu de cinste pentru o comunitate s[ aib[ cdt mai multe din scrierile apostolice.
apostolicI, indiferent
Schimbul de epistole intre diferite centre qi comunitd! creqtine, este recomandat chiar de Apostolul Pavel. rata. ce scrie el colosenilor:

tttntntii din imprdstiere" (rac. 1,1), iar Apocalipsa este scrisr pentru t'r:lc 7 biserici ale Asiei proconsulare (Apoc. 1,1 1). Aceasti rdvnd cre{tind ne-a dat, asadar, primele coleclii de r'irli ale Noului Testament. Aga se explicl de ce Sf.Ap petru lccomandi. cititorilor s5i scrierile Sf.Ap. Pavel (II pt. 3,15-16) qi de ce sl Luca vorbea de mai multe incerciri de a se scrie opere evangherice ltiirril la el (Lc. 7,7)"0. La sffirqitul sec. I, aproape simultan cu aparifla ultimei cf,rf, a Noulur Testament, cel pufin in cdteva centre mari ale Bisericii sunt uollcfionate cele mai multe cirli canonice. Acest lucru era important ttu uumai pentru pS.strarea intacti a cuprinsului Evangheliei Mtintuitorului, ci gi pentru ingridirea falsurilor. De altfel, Sf Apostoli re 6i ingrijesc ca scrierile lor sf, nu poati fi falsificate sau inlocuite, Itrrlrr:iind citjtorilor semnele dupi care si le cunoasci autenticitatea. in tl(rust sens, SfAp. Pavel scrie Tesalonicenilor: "Salutarea cu mdna tttt'tt, a ltti Povel: acestq este semnul meu Si orice scrisodre a;a o rllrrr" ([ Tes. 3,17). Curierii scrisorilor aveau de asemenea mandatul rlu ir gtrranta originea lor apostolici. Pe aceste temeiuri s-a clf,dit concluzia ci la sfErgitul sec. I a fost Itrolroiat canonul Noului Testamen! canon normativ pentru toate
fililrUnititile125.

"$i dupd ce scrisoarea qceasta se va citi de cdtre voi, faceli sd se citea,scd Si in Biserica Lqodicenilor, iar pe ceq din Laodiceea sd o citili Si voi" (Col. 4,16) (adicit" epistola cdtre Efeseni) Apoi epistola citre Galateni a fost adresatd tuturor "bisericilor din Galatia" (Gal. 1,2),iar epistola I citre Corinteni "credincioSilor din Corint Si tuturor care invocd numele Domnului nostru lisus Hristos, tn tot locul', (I Cor. 1,2). Epistolele Sf. Petru sunt adresate bisericilor din cele 5 provincii ale Asiei rnici (I Pt. l,l: II pt. 3,1); Iacob scrie,,celor 12
I23

P[rintii apostolici, Sfin]ii Pinn]i gi scriitori bisericegti din sec. folosirea gi citarea cdrtilor Noului Testament in Htltunrontarea multor idei din operele lor, nu fac altceva decdt sd Ittlnrcitsca aceastd concluzie. Iar daci in sec. II-IV s-a pus uneori in tltxrrrr;ic canonicitatea unor cirIi, aceasta nu s-a fEcut decdt din raf,uni ;ttrr lrcrsonale sau prudenfi exagerati in apirarea adevirului cregtin. in qrr(' lV de altfel, Biserica se gi pronunfi oficial, in c0teva Sinoade

ll lV. prin

Amanunte in legdturl cu aceste criterii de recunoaqtere a inspraliei cdrfilor sfinte alc Scriptuni, a se vedea M.C. Tenney, op.cit.,p.366-368.

tt1
|

!' lltltl(tttt

t'l

,\ltdiul. Noului Testament-p.74

Istoricul Evo lutiei Formdrii Canonului

11

locale, asupra numirului cirtilor canonice, ale colecfiei Noului
Testament.

care a lbst calea qi procedura pe care au folosit-o singularele gi izolatele comunitf,li gi biserici cregtine ale creqtinismului primar, ca sd intre in posesia crr[lor sfinte ale Noului restament, este foarte greu astdzi, din lipsa de informatii clare, a se demonstra. Totugi precizanea, care dintre reprezentantli bisericilor veacurilor primare le ctrnosc, le tttilizeazd, gi le citeazd in scrierile lor ca $i carfi sfinte, poate creiona intr-un fel, chiar gi sumar, drumul pe care l-a luat istoria culegerii acestor cirfi sfinte intr-o coleclie de cirfi canonice. in general, canonul Noului Testament nu s-a forma! a$a cum sar putea crede, prin adifionare, ci prin eliminare.l26 La inceputul sec, al Il-lea, au mai fost alcituite nu numai Evanghelii gi Fapte apocrife, ci qi un mare num[r de alte scrieri cregine, precum cele ale pdrinjilor apostolici, care, chiar daci nu puteau avea pretentia plasdrii la origini, nu aveau totuqi in principiu o autoritate inferioari fati de cea a scrienlor care fac azi parte din Noul Testament. Elaborarea canonului Noului restament a fost deci rodul unui proces derulat, pdnf, la fixarea finatq de-a lungul mai multor secole. Faptul decisiv il constituie insd apari,tia ideii de canon. Acest unportant moment e plasat in jurul anilor 140-150, atunci c6nd Biserica a ajuns la convingerea cf, nu mai putea controla de una srngurd tradiliile ce se inmulfeau necontenit. in acest corfext, ea a supus orice tradifie unei norme superioare, tradilia apostolicd fixat[ in scrieri precis determinate, singurele delinitoare ale valorii canonice. Iatf, rnotir.ul pentru care caracteml apostolic atribuit unei scrieri a rnfluenfat alegerea fEcut5. in anumite cazttri, pentru a putea introduce in canon o carte ce nu avea drept autor un apostol, a fost necesar sd se stabileascd ulterior o relatie intre acesta qi un apostol. se poate afirrna in acest sens ci, de fapt, conceptul de "canon" derivi in
'26 Ct-.

lilod direct din cel de "apostolr2T in cadrul Bisericii, apostolul are o fLrre 1ie unic5, irepetabili: el e martor ocular. Ca urmare, doar scrierile gnro apa4ineau unui apostol, ori ucenicului unui apostol au fost locotite ca qi garanfii ale puritifii mf,rturiei cregine. Canonul nu s-a forma! totugi, ca urnare a unei serii de decizii ptccise Ca{ile admise ulterior s-a.u impus de la srze membrilor Ehcricii; atunci c6nd se compari, spre exemplu, confinutul celor 4 Evunghelii cu cel al evangheliilor apocrife, trebuie admirati siguranla $tccierii cregtinilor din acele timpuri, siguranfi in care teologia vede lgcrnrea Duhului Sffint, prezent atilt in aceste scrieri, cdt gi in viafa conrruritalilor care le receptau.l2t
a). Canonul

Noului Testament la Pdrintrii Apostolici

O prima mdrturie despre un "canon" al Noului Testament la itul veacului I gi inceputul celui de al doilea este aceea a unuia cei mai vechi reprezentartlt ai bisericii Orientale din Palestina Alexandria, gi-anume Barnaba. in jurul anului 96 d.Hr. acesta o epistoldlze, foarte cititi in biserica veche. Din cuprinsul ei se r observa cf, autorul cunoagte Evanghelia lui Matei, pe care o (Mt. 2J4)130, qi se pare, ct qi pe cea a lui Ioan, apoi Faptele lor, epistolele Sf. Pavel cltre Romani, Efeseni, Filipeni, Ewei, Iacob, I-II Petru gi Apocalipsa. Autorul nu le inqirE numele, dar face afuzlila citate din ele.13r
lll !l,l,l,'nr, p.l8o.
ll,l,l,,n,.

lu

lle V.,zi tritducerea romdneascd a acestei epistole in PSB, vol. I, Bucureqti 1979,

lil('l
lil

1r

l{te-139

w.G. Kiimmel, op.cit.,p.427

Oscar Cullmann, NoulTestam.enr, Bucuregti 1993, p.179

aurr opistolele

referiri precise in Epistola lui Bamaba la Evanghelia dup5 Marcu 9i Luca I-II Corinteni, Galateni, I-II Tesaloniceni, Coloseni, q.a., dar nu ;x,rrlrrr cir nu le-ar fi cunoscut, ci simplu, pentru faptul cd probabil nu va fi fost
N,,
l-au

,.

Stelian Tofand

Lrtoricul Evolulie i Formdri i Canonului

t-t

O alti mirturie, intre primele, despre existenta unei colectii a cirtilor sfinte ale Noului Testament in epoca Pf,rintilor apostolici, o gisim la Sf. Ignatie, ucenic al Apostolului Ioan, care vorbegte in scrierile sale132 despre <iayyi.l,r.ou gi &ndor.l.or, pe care le pune allturi de "Lege" qi "Prooroci""3. Ce a inleles el prin aceste cuvinte reztltl din citatele folosite de Pinnfii Apostolici contemporani lui: Sf Varnava, Sf Policarp gi Sf. Clement RomanuT, care in scnerile lor cileazd, din cele patru Evanghelii, din Faptele Apostolilor, din aproape toate epistolele pauline qi din epistola I Petru. Toate aceste citate sunt insolite de formulele. "SJiinta Scripturd zice" sau " Scriptura zice" Dar poate ce1 mai vechi document care clteazA weuna din carflle Noului Testament a fost "Epistola I cdtre Corinteni" a fuI Clement Romanul, datatA in jurul anului 90 d.Hr.l3a, scrisf, de la Roma qi inclusd in Codex Alexandrinus, gi care cuprinde citate din Er,rei, I Corir-teni, Romani gi Evanghelia dup[ Matei. Trebuie sd mai amintim gi faptul ci Policarp din Smirna in Scrisoarea sa cdtre Filipenil3s aratd cd" el cunogtea bine Evangheliile dupf, Matei qi Luca, epistolele pauline (IJI Corinteni, Romani,
.

(lnluicni, Efeseni, I-II Timotei, Coloseni, E.r,rei), citand gi din I petru f i I loan. "o Fiind ucenic al Ap. Ioan gi un bun prieten a lui Ignaflu din Atttiohia, care utilizeazd milt Evanghelia dupf, Ioan, este foarte pttthrrbil ca gi Policarp sf, o fi cunoscut. Motivul pentru cEre nu citeazA
dltr eu. nu cste cunoscut.

Un alt repezentant al Bisericii din Asia Mici este papias, Ehcopul de Hierapolis din Frigra, ucenic Ai el al Ap. Ioan qi prieten BU ['olycalp."' Din lucrarea sa "l.oylcou ruprarriru i(riyqsts" in 5 khlnrc, in care a incercat sf, adune gtirile despre cuvintele gi faptele tlltrilorrlui, care mai circulau pe atunci gi care nu erau fixate in llr scrierile apostolice, potri\,lt fragmentelor care s-au mai pistrat ett la Eusebiv. de Cezareea, se poate obsena cd Papias avea inlil despre Evangheliile dupa Matei, Marcu gi Luca, precum qi
Fnptole Apostolilor gi epistolele catolice.
I 38

itttr-un manuscris pS.strat in Biblioteca vaticani din Roma, din al lXJea, existi gi o importanti mdrturie a lui Papias gi despre
ia dupa loan.

"'

nevoie sE se rel-ere 1a ele
Gheorghiu.
B2 op.

in

argumentarea tezei

pe care o hata. (Vezi V,

cit., p.77 0 -77 7).

Dupa ce Ignaliu conduce biserica din Antiohia timp de 40 de ani, pleacd la Roma unde sul'er6 moarte de martir. in drum qpre Roma scrie 7 epistole pentu Bisericile

Yelt W.<;. Kiimmel, op.cit., p.426427. Yezt traducerea acestei scrisori gi citatele dltt lnrlilc arnintite in cele 14 capitole ale Scrisorii, in PSB, vol. I, trad. gi note de [l l'i'.,iorrr, lSrrcureqti 1979, p.208-214. IFnpiir,l uscuftase pe Evanghelistul Ioan gi-l insolise pe Policarp" (Cf. Irineu, 'tlltlnt ttreziilor, V, XX)CII, 4,
ln4
r

d.upd

Eusebiu de Cezareea, Istoia..., p 142, nota

din Efes, Magnesa, Tralles, Roma, Filadellia, Smima gi una cEke Polycarp,
episcopul Smirnei. in aceaste epistold, Ignaliu citeazA dttBvanghelii, mai pulin din

I-II Petru, I-[ Ioan, Apocalipsa (Vezi V. Gheorghiu, op.cit., p771, W.G. Kiimmel, op.cit., p.425; O traducere in rom6neqte a acestei epistole, vezi PSB, vol. I, had. gi note de D. Feciom,
Marcu, din epistolele pauline, Iacob,
Bucuregti 1979,p 145-1 91)

l,lurclrlu de Cezareea, op.cit., cartea a 3-a, XXXX, 15-16, p.144; vezi flflAtturrle ln Bruce H, Metzger, The Carion of the New f'estament. Its Orogin, ,{*velrrlrrncnts and SigrLihcance, Oxlbrd 7987,p.51-56 9i Lllrich H. J. Kiirtner, fupinx v,,n l-lierapolis Ein Beitag zur Geschichte des tiiihen Christentums,

El

.CJFIttrrHcrr, 1983

V. Gheorghiu, op.cit.,p777. r3a Vezi Dicfionar biblic, p. 180 qi Merril C. Tenney, op.cit. , p.369 rr5 Scrisoarea sau Epistola c6tre Filipeni, scris6 de Policarp de Smima se crede tot mai mult cd a lbst compusd din doud scrisori, scrise la date diferite qi anume, cap. 7374, cca. 115 d.Ik., iar restul, cca. 135 d.lh. (Vezi Dic{ionar biblic, p 180).

"t

C1-.

.

['l f' tJltcrrrghiu, op.cit., p.772 Aceeaqi mErlurie a lui Papias despre Evanghelia hl lrrcrr o ghsim gi in manuscrisul 1b1. 44 din biblioteca regald din Stuttgart. in
*FHHlfl nrlirturie se mai spune c5 Ioan irsuqi a dictat lui Papias evanghelia gi c6 l-a

fflltial
p lnnl

1ra

Marcion. (C1. Th. Zahn, Einleitung in das Neue Testament, 7906,

Istoricul Evolulie i Formdrii Canonului
74

75

Stelian Tofond

despre existenfa canonului Noului Testamen! in acest timp, este cea a lui Clement, episcopul Romei.roo in junrl anului 95 d.Fk. Clement adreseazi o

in Biserica de Apus, o mlrhrie insemnati

epistoli Bisericii din Corintlal, in care ii invitd pe corinteni si citeascd epistolele Ap. Pavel adresate lor in urmf, cu aproximativ 40 de ani 9i in care vor gisi solulii necesare pentru stingerea diferendelor dintre ei, cuvintele Apostolului fiind "duhormicegti"- in ea glsim aluzii gi la citate din Romani, I-II Corinteni, Galateni, Efeseni, Coloseni, I-I Timotei qi Tit. De asemenea, se pot int6lni gi "multe idei Si
chiar pasaie tntregi din Epistola cdtre Evrei".la Clement cunoagte gi epistolele I-II Petru 9i Iacob. Nu face, schimb, aluzii la scrierile lui Ioan Apostolul, probabil, din motivul,

&noodk:v).'ot La baza celor doui cii - calea vlo[ii qi a mor,tii - despre care se vorbege in lucrare, sti respectarea tau nerespectarea principiilor noi de via!5 cregini de care vorbege Nurrl 'l"estament, f6c6ndu-se aluzii la aproape toate scrierile. Mai pufn Ollntc in lucrare sunt Evanghelia dupi Marcu, Filimon, I-ilI Ioan.1a6 lmportant de menlionat pentru acea$e perioadl sunt $i alte doul Jucrnri intitulate "Epistola cdtre Diognu;tr4l A care autorul 1qi lnterrrr:iazA expunerile sale pe cele scrise in"lege qi profefi",precum gi fi " 1,,'vanghelii Si scrierile apostolice", citAndu-se in mod special iile dupl Matei qi Luca, precum gi Romani, I-II Corinteni, Filipeni, I Timotei, Tit, I Petru gi I Ioanlas, Si "Pdstorul lui
(0rtrct1{ rf,ry 6or6<ra

el va

scris inaintea acestuial43. ftl toate scrierile sale, introduce citatele Scripturii cu cuvintele: "l€yeu n YpcrQ{" "ral (tepa 6E rpeQfi )'Lyet".taa O lucrare mult cititi in aceste timpuri a fost 9i scrierea scris[ c0ndva pe la inceputul secolului II, undeva in

fi

Umu't4e, care face speciali amintire de cartna Apocalipsei, cea care Ffvlt de model autorului in compunerea scrierii.

I)ac[ rlmtn

in

epoca P[rinfllor Apostolici, necitate anumite

nlc Noului Testament aceasta nu inseamni

ci

ele nu fEceau parte s-au

oolc 2 grupe: Evanghelii gi Apostol,

ci numai cA din ele nu

sau Egipt, intitulata "invdldtura celor
I4 Cf. Eusebiu,
op.

12

Anlfutturl" in legdttr[ cu lucrarea "Didahia celor 12 Apostoli", vezi PSB, vol. ogti 1979,p.15-33.

l,

(ihsorghiu,
'

op. cit., p.713-77 4. ttl oi este necunoscut, darin cap. 11 al

lucrlrii el se intitrleaz6 "irv6pcel

al
a

cit.,

cartea a

5-a M, 2, p.796.

llru'". (Vezi

V.

Gheorghiu, op.cit., p.774 gi traducerea rom6neasc6

(sec. V). (Vezi Eusebiu ", op' 'u' Epistola este cuprinsi in Codex Alexandrinus 66,p. I 17)- Epistola e tradusE 9i in romane$e in PSB, vol' cartea a 3-a, XVI, notz trarl. qi note D. Fecioru, Bucureqti 1979, p.37-104. ra2 Cf Eusebiu, op.cit., cartea a 3-a, )OO(VItr, l, p.741. in ac'est capitol Eusebiu cezareea atribuie paternitate paulind Epistolei c6tre Ewei, iar pe clement socotegte wrul dinte posibilii traducdtori ai acesteia: "... ea (epistoh cdtre fost socotitd ca/dcdnd parte din operele Apostolai Pavel, cdci acesta in scris evreilor trebuia sd o facd tn limba matemd, iar de traducerea ei s-al tngijitfe Evanghelisnl Luca, fie Clement despre care vorbim. Ultima pdrere cea probabild din picina asemdndii stilistice dintre Epistola cdtre Evrei Si lui Clement, precum Si din pricina tnrudirii ideilor din ambele
ra3

Irr l'SB, vol. 1, Bucureqti 1979, p.331-347).

t fbst scrisZ undeva l6ng5 Roma sau poate chiar in Roma de un oarocare lirrte al unui episcop pe nume Pius I (141-157) qi face amintire de ea Sf rrn r c il $i clteazl in scrierea sa C ontm ereziilor (hirleq C ontra ereziil or, lY,
11

l'tlllorul lui Herma, trad. rom in PSB, vol. 7, p.217-317). La sfhrqihrl rlut e ltllc ltornani, Sf. Pavel salutE intre a[ii qi pe un oarecare Hermas (Rom.
1rr, urrrc C)rigen il identificd cu autorul scrierii '?dsrorul...", dm care nu e (Vtrzi 1;,ir"o, Scieri alese, partea a [-a, Exegeze la Noul Testament. llttgllciune. Filocalia, in PSB, vol. 7, tad, Pr.prof. T. Bodogae, Pr.prof. N. /,rrricrr l,u[cu, Bucuregi 1982, p.l5 9i 313 gi ldem, Scnei alese, partea a ll l'Slt. vol. tl, p.275),

-

f

{1

sciei"'

v. Gheorghiu, op.cit.,p173.
P 427.

tu Yezt W.G. Kiimmel, op.cit.,

76

Stelian Tofand

Istoricul Evo lutiei Formdri i Canonului

7't

scos argnmente apostolici.

in

favoarea cel,or analizate

in scrierile Parintil

oxprcs cA aceste "memorii" au fost compuse de "Apostoli sau de Unna$ii 10r"156. intre scrierile inlelese de ca ',memoriile

el

b). Apologelii secolului de

II gi mdrturiile lor despre colecfia cdrli canonice ale Noului Testament
II
este epoca

mirturiei apologetilor cregtini. intre cei at apirat cu r0l,ni gi convingere invifdtura credinlei cregtine, at6t fala iudeilor, cdt gi pdgdnilor, 1a loc de frunte se situeazi Sf. I Martirul 9i Filosoful, grec de origine, din Siriar50. in lucririle sale "Dialogul cu iudeul Trifon"tsl gi cele "Apologii"\52, Sf. Iustin aratil cdin fiecare duminicf, la serviciul
Secolul

de la

tsisericd

se

citea

rd, d,nopurlp ovei;pma

titv

a

Apostolilor", nu include operele Sf. Ioan (Evanghelia, epistolele tobomicegti gi Apocalipsa), dar este pufn probabil ci Sf Iustin si nu fl cunoscut scrierile Sf. Ioan. Explicafia ar fl ci, pentru tezele sale i-au :lrr.jit mai mult celelalte scrieri de care face amintire, gi mai pufin ale 8ll [oan's'. Mai pufn citate rim6n qi unele epistole pauline qi :oborbnicegi (Filimon, Efeseni, [I Petru, I-[ Ioan qi Iuda)158. Ucenicul sf,u Tatian Sirianull5e, devenit mai tdrziu, dupl ce pArll se gte creginismul, inlemeietorul sectei encratitilorl6o compune pontru tara sa o "Armonie a Evangheliilor" otnoscuti sub numele ttllhtlcsaronul lui Talian" sau "Cele patru Evanghelii tn una ilngprd"161, din care rcz;irtA o buni cunoagere a celor patm
[?vnr

(memoriile apostolice),
profelilor)1s3.

q rq, ouyypq,pFr,0(rq, rrriu npoQrlrf,ru (

rghelii canonice

I

u2.

Sf. Iustin inlelege prin "memoriile Apostolilor", aga dupi c insuqi afirmS, Sf. Evanghelii c0t qi Faptele Apostolilorls4. El citnazA mai multe ori in scrierile sale texte din Evangheliile sinoptice ca yiypenraL iy rds anoprurlouer5pr aot rirl &nootol,rivl55 gi afirma in

**

lhi,lrrr,103,8. Iustin in{elege prin "urmagii Apostolilor" Evangheliile dup6 Marcu
St 1,rca,

p.214.

A4t cxplic6 Prof. V. Gheorghiu lacuna Sf. Iustin, ven op.cit., p.776. Vczi W,G. Kiimmel, op.cit.,p429.
Vtrzi Il,usebiu..., op.cit.,4, XVI. 7-9; XXIX. 1-7; 5,

t50

XlI.

1-8,

XXVII

4; 6,K]1.

O prezentare documentatd a vielii operei teologice a St. Iustin Martirul, vezi L.

1

Bamard, Justin Martyr, his Life and Thought, Cambridge 1967.

'5' Lucrarea "Dialogul cu iudeul Tifon" a lbst tradusl qi in rom6negte in
Apologeli de limba greacd, vol.. 2, Bucuregi 1 980, p.89-259. 152 Informalii despre Iustin Martirul qi Frlosoful gi lucrdrile sale vezi la Eusebiu Cezareea, op.cit., cartea a 4-4 \{If 3-8; )C, 6-10; XVI; XV[; XVtrI; c'artea a VIII, 9; XXVII 4. Cele 2 Apologii ale Sf Iustin a fost tradusE qi in rom6nege,
PSB,
153

llutehiu de Cezareea prenrtA doctrina 1or, astfel "aSa-nttmilii "encratifi"
Ittttlimu ablinerea de la cdsdtoie, respingdnd vechea crealie o lui Dumnezeu
ttlllrilind naiv pe cel ce a Jdcut pe bdrbat
Si pe

Si

vol

2, Bucuregti 1980, p.25-89.

Vezi Sl. Iustin Martirul 9i tr)losoful, Apologia p 70 qi \Y.G. Kiimmel, op.cit.,p.429.
tDtaem

I, 66,3, trad. rom. PSB,

vol.

154n.t

t55

Cf . Dialogul cu iudeul Tifon, PSB, vol. 2, 707,3, p.211 qi 104,7, p.216. Yea W.G. Kiimmel. op.cit., p.429

femeie tn vederea nasteii de fii. Ei ltt'il'(tnizau abyinerea de la aSa-numitele elemente tnsuflefite, prin care, tn Nenillumirea lor fald de Dumnezeu care a creat tntreaga lume, tdgdduiau Htr'lttluirea celui dintdi om..." (op.cit., cxtea a4-a, XXD(. 2-5, p.178) f 'f, llusebiu, op.cit.,4,)O(X.6. t'l W,G. Kiimmel, op.cit., p.432 Diatesaronul lui Taflan s-a bucurat multE yreme Itt hrserica siriacd de mare autoritate, inlocuind evangheliile canonice. Abia 'f 'lrtrrxloret, episcopul din Cyrus, a pus cap[! la anul 423. ace*ei stdri de lucrun, lttltrxlucAnd iaraqi in biserica siriacd, evangheliile canonice. (Cf. V. Gheorghiu,
l1t r'i1,, p.777)

Stelian Tofand

Istoricul Evo lutiei Formdrii Canonului 0omcntariu probabil

79

intr-o alti scriere a sa"Cuvdnt cdtre Elini", Talian crteazd din Faptele Apostolilor gi din mai multe epistole pauline ca: Romani, I Corinteni, Efeseni, Coloseni, Tit qi Ewei163. Un reprezentant de seami a bisericii siriace din a doua jumitate a sec. II, es[e Teofil, episcopul Antiohiei Siriei.l6a El scrie in jurul anului I 8 1 d.FIr. 3 car,ti adresate hi Antolicr6s , o Armonie a Evangheliilor Si potrivit mdrturiei lui Eusebiu gi lucrarea "impotriva ereziei lui Hermoghun"'uu, la alcltuirea cf,reia, folosind multe mirturii din Apocalipsi, Teofil citeazA in lucririle sale din Epistolele pauline: Romani, I Corinteni, Coloseni, pastorale 9i Elrei, precum qi din epistolele catolice Iacob 9i I-II Pstru, numindu-le " sfintele Scripntri ale autorilor inspirali"t67 O bogat[ activitate literarf, desfrgoari, in aceeaqi vreme, reprezentantul bisericilor din Asia Micd, Meliton, episcopul Sirdes.,ut in anul 176 inainteazd impdrat,lui Antoniu Piull6e Apologie pentru apdrureacredinlei cre$ine, in care vorbe$e despre Scripturi, menlionand mar multe locuri din cele 4 Evanghelii, F Apostolilor qi Apocalipsi, aritand cI toate cele profelite in V
,

la cafiea Apocalipsei, daci acest lucru ar insemna
diavol
Si

fuorarea cu tiflu1 "Despre

Apocalipsa lui loan"170.

deqpre canonul cir,tilor Noului jumitatea a sec. II, este gi aga-zisul "Canon" al lul Marcion, ereticul, scris in junrl anului 744 d.Hr.l7r Marcion era cfi6inar din Sinope, din provincia Pont, unde tatil sf,u era episcopl72. Datoritf, atitudinii sale exagerat antiiudaice, ajungAnd sA ft;pingl intreg Vechiul Testament, este aspru criticat gi exclus din icf,. Pleaci la Roma in cele din urmi gi, nefiind nici acolo de Biseric5, incearci sd otgarizeze o Biserici proprie cireia ii o noul Sf. Scripturi, un nou canon al Noului Testamenl care sf, lipsit total de influenle iudaice. "Canonul" sdu consta din lia dupd Luca, deSi a respins primele dou[ capitole care de nagterea din fecioari, din l0 epistole ale lui Pavel, epistolele pastorale gi Ewei. Lista lui incepea cu Galateni,
'l'ostament, din prima

O mirhrrie importantf,

Testalnent s-au implinit intocmai in timpul 9i in Mantuitorului Iisus Hristos. Se pare cf, in lista lucrSrilor Meliton, prezentatd de Eusebiu de Cezateea, se gdse$e fl
tut 'latirn nu citeazd gi epistolele cdtre Timotei, pentru motive ugor de dedus, lui TimoGi pufln vin linem seama de faptul cE Sf. Pavel ii recomandd sldbicirmile lui trupeqti (Ibidem).
r6a
155

Corinteni, Romani, I-II Tesaloniceni, Efeseni (pe n numil-o Laodiceni), Coloseni, Fitipeni gi Filimon.r73 "C)anonul" lui Marcion a stdrnit o reacfle violenti in Bisericf,. c[ oponenlii lui s-au ridicat in apdrarea cir,tilor pe care el le-a
ctrre urma

I-II

s, c dovada clard. a autoritSgii lor. Irineu l-a atacat violenl iar lurr a scris cinci cir,ti tmpotriva erorilor lui.l'o in ce mdsur6, insi,

Cf, Eusebiu, op.cit., 4, XXIY, p-174. Vezi aceste ca1ti traduse gi publicate i:r romdneqte fu PSB, vol. 2, Bucureqti
p 267-368.

1

nt'errsttr

listd la Eusebiu, op. cit., 4, XXIr'I, 2, p.77 5.

166

Cf. Eusebiu,

op.

cit., 4, XXIY, p.L74.

W.(,i, Kiimmel, op.cit., p.430. rrtlc despre Marcion gi activitatea s4 vezi Eusebiu de Cezareea, op.cit., a 4ar,Xl.4-9;){n34. XIV.5-7; XXD(.2-3; cartu.a 5-4 XVL2l etc. Morfll C. Tenney, op.cit.,p.371; W.G. Kiimmel, op.cit., p.430-431; I(Th. , Marcion und die dltestem Prologe zu den Paulusbriefen, Kyriakon,

op.cit.,P.432. 'u7 Cf. w.G. Kiimmel,
168

r6e

Cf. Eusebiu,op.cit.,4, XXVL 1'p.175',W'G' Kiimmel'Einleih'tng"''p'433' a Potrivit cronicii lui Eusebiu (la anul 170), Meliton, episcop de Sardes' Marc Aureliu, ci c[tre Antoniu Piul. (cf Eusebiu, op.cif., Apologia sa nu c6tre

rt,

.1,

XXVL

1, nolz 724,P. 175).

l,

lf trcrrr

Quasten I, 1970, p.135 cgti 1984, p408412

urm gi Pr.prof.dr. Ioan Coman, Patrologie,

l,l,i, ('rrman, op.cit., p.471

80

Stelian Tofand

Istoricul Evolutiei Formdrii Canonului

8l

Marcion in mod cu totul intenfonat gi motivat a renunlat la c5r,tile Noului Testament pe care le amintegte, este astizi lncf, o etigmd.'1s Canonul arbitrar stabilit de Marcion scoate in eviden!6 2 adeviruri. 1). cirlile pe care le-a inclus in "Canonul" s[u erau considerate indiscutabil autentice; 2). cd{.lle pe care le-a respins erau socotite canonice de marea majoritate a contemporanilor sii. Pentru cunoa$erea extensiunii canonului Noului Testament in

orl)rimare, se crede cI e o traducere defectuoasi in latini a unui original grecesc.rT8 Presupunerea este totugi greu de dovedit.
Ft'ngrncntul de document care s-a pistrat dd o listi a scrierilor Noului 'festanrcnt impreuni cu o descriere a originii gi confinutului lor. Ceea CS rcicse din aceasti listi qi descriere este faptul cI in sec. II, creginii

Biserica Apuseand, de o deosebiti importanll este "Fragmentul Muratori", un manuscris latin cf,ruia ii lipseqte incepuful, aparfindtor sec. vIL g6sit in Biblioteca ambrozianS din Milan 5i editat pentru prima oari de invilatul Ludovico Muratori in anui L740.176 Documentul a fost compus in sec. II, in jurul anului 170 d.FIr., de un autor necunoscutlTT iar pentru c[ limba lui prezintf, multe greutafi de

sec.

II, in

r15

Y eziW.G.

Kiimmel,

op.

cit., P.431,

r75

unii teologi au atribuit acest manuscris lui Ipolit de Roma, dar s-a dovedit atribuirea nu este intemeiati. (Cf. W.G. Kiimmel, op'cit., p'435, 9i H
Campenhausen, Die Entstehung der Chistlichen Bibel,7968, p284) Antonio Muratori, unul dintre cei mai mari istoriografi italieni qi invdlat renumit a nascut la 27 Oct. 16'72 in Vigrola. Duph ce intr6 in randul clerului, devine in l6g5 bibliotecarlaBibtiotecaAmbrozianE dinMilano. cinci ani mai tatziu (1700 trece in serviciul familiei princiare d'Este, la curtea din Modena, unde i p6n6 la moarte (23 ian. 1750) firncJnnile de arhivar 9i bibliotecar. AmEnuntt despre prodigioasa qi variata sa oper6; veztitt Lexikonftlr Theolo.gie und Kirche vol vI[, 1935, call. 381 urm Dup[publicare fragmentul s-a bucurat de o aten]i deosebita din partea cercetatorilor, iar bibliografia referitoare la el este irners6. studiu de referinla, in acest sens, este cel al lui G. Bardy in Dictionnaire de

tlltr Rorna socoteau canonice; 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor, 13 €pisl.olc pauline (epistola cdtre Ewei nu este amintiti), unele epistole €Elolioe (mai pulin Iacob gi Petru) gi Apocalipsa. De cele ale lui Iuda fl loan, autorul afirmi cd au putut sd nu fie compuse de cei doi Aprlstoli. ci numai s5. le poarte numele pe nedrep! precum "Cartea 17e lnle lcpciunii lui Solomon", poartf, numele lui Solomon. Fragmentul mai cuprinde qi scrierea "Apocalipsa lui Petru" giin surprinzitor "inlelepciunea lui Solomon". Este mentionat de ea "Pdstorul lui Herma", dar scrierea nu este consideralS riviti pentru inchiniciune"'. "in catholicam ecclesiam recipi non rrBl poate fi :uttlizatpe cont propriu, dar citirea lui in cadrul 1tr.r80 divin este prohibitf, pentru ci autorul acestei cilti nu line nici ui gnrpul profepilor, al cf,ror numf,r este complet gi nici de soborul

Vr,rlirsscr des Muatorischen Kanons, in NKZ 32, 1922, p.411436', l.I.J. l,uglrrnge, Rerue Biblique, XXV, 1926,p.83-88 9i XL[, 1933, p 161-186; V. [trt]ct il propune ca autor pe Melilon de Sardes; J. Capman incearc6 sE
tlutrrorrstrcze cd tiagmentul a lEcut parte din Hipotipozele lui Clement Alt'xrrrrtlrirril Vezi Bruce H. Metzger, The Canon of the New Testament, Oxford
l

qHT

Blbie. Supplement, vol. 5, Paris 1957 t77 in privinla autorului s-au presupus, de-a lwrgul timpului, foarte multe ipoteze. mai adese4 luat in calcul, ca autor al documentului a fost Hipolit al Romei (1 235). tmpotriva acestei ipoteze s-au ridicat obiecJri in primul r6nd, totala t6cere
documentului in privinla epistolei cdtre Evrei, de care Hipolit este interesat, amintire de ea, in scrierile sale, precum 9i opinia autonrlui cE Apocalipsa a leg6tur5 se vedea amdmrnte scrisa inaintea epistolelor pauline. controversata problema a autorului:

W,(,J,

l(iimmel, op.cit.,p.434;EL von Campenhausen, Die Entstehung...,p.283

Mnt t'cccnt P. Henne (La datation du Canon de Muratori, it Revue Biblique 7993, r,l '75) a ajr.ms Ia concluzia cd Fragmenful este de provenient6 apuseand gi

lr

rlqlr,nzh

([in sec. al Il-lea Amdnunte in leg5turd cu vechimea, formatul, cuprinsul,

'Ih, Zaht, Miscellanea 1/, Hypolifus,

A

in

Noul Testament, vezi Diac. dr. Grigorie Mtrcu, Fragmentul lv,Iuratori,Slbnt 7944. f' l.'l W.(;. Kiimmel, op.cit., p.435.
llttlrnt lrur[a lragmentului Muratori pentru lhhlunt

82

Stelian

T,

Istori
l)t'o

cu I Evo

lupiei Formdrii Canonului

83

Apostolilor, cdrora le-a fost incredinlati culminafla descopenn
frcute de Dumnezeu oamenilor".18l

voca dezbinirt Galatenilor le interzice circumciziunea; Romanilor

Importanla acestui document consti, agadar, nu numai mirturia pe care o di despre existenla in r.remea aceea a unui aproape cuprinzdtor despre Canon, ci gi pentru incertitudinile referitoare la omiterea sau lrcluderea unor scrieri care ulterior au respinse ca apocrife. Urmarea practici a includerii sau exlcluderii scneri in canonul Noului Testament, a fost acceptarea neacceptarea citirii ca lecturi biblice la cultul divin a unor pericope aceste scrieri, fapt care, cu timpul, pentru unii a devenit chiar cnteriu dupf, care se putea distinge canonicitatea ori necanonict
unei scrieri.l*2

Listei cirlilor canonice enumerate de fragment inceputul.l83 Fragmentul incepe cu o propoz\lie teclari

care

folosul scripturilor sfinte etc, Apostolul scrie ca gi Ioan G&tt'c 7 Biserici: Corint Efes- Filipi, Colose, Galatia, Tesalonic Ai Ftttttt Corintenilor gi Tesalonicenilor a fost nevoit si le scrie, pentru lndrcptarca lor, a doua oari. Este mentionat, de asemenea, gi faptul c[ fuostolul a scris gi unor persoane particulare, fiind amintite astfel fttlrlolole citre Filimon, Tit gi douf, cf,lre Timotei186. ln fragment mai este amintit gi faptul ci Sf Paul ar fi scris inci cpistole, una citre Laodiceni qi alta citre Alexandrini, aceasta rrlml pled6nd in favorul ereziei lui Marcion. Aceste epistole ll0 l]ragmentul - nu pot fi primite in "Biserica catolicf," pentru ci l( loate dmesteca mierea cufagurele".181 in afar[ de cirlile amintite, mai sunt considerate canonice gi lui luda, cele doud ale lui Ioan (I-il Ioan) qi Apocalipsa lui
le sr;ric despre

referire la Evanghelia dupf, Matcu, urmf,toarele amintind dupa Luca, despre care se afirmf, cd e a treia din ;irul celor canonice.lto Sunt amintite in continuare Evanghelia dupi loan, din cei 12 Apostoli ai Domnului, precum 9i Epistolele sale. Faptele Apostolilor se afirmi cd sunt scrise tot de Luca "preabunul Teofil", iar lipsa gtirilor despre moartea lui Petru, cdlitoria Sf, Pavel in Sparia, ftagmentul o pune pe seiuna faptulut
"Luca n-a fost martor ocular al acestora".l85 Referitor la epistolele Pavel. fragmentul Muratori mdrturisegte ci insuEi autorul lor arutd c de unde qi motivele pentru care scrie: corintenilor le interzicea
r81
tB2

'I'rccerea sub tf,cere

a Epistolei cdtre Ewei, de cf,tre autorul

tcntului, se va fi datorat, probabil, faptului ci Novalienii cdutau ilrtorneieze rigorismul lor exagerat pe un loc riu tnleles din

((,,4), la fel inttmplAndu-se qi cu Epistola lui Iacob, care alt, "credin1a fird fapte este moartd" (2,26), iar Epistola a II-a Itctru, i se va fi pirut indoielnic[ datoritf, locului din 3,5.10 lrr O traducere gi o prezentare in detaliu a Fragmentului ori" va fl expusi la sffirgitul acestui capitol, intr-un Excurs,
It1

$pccial acestei probleme.
. Vczi Ei V. Gheorghiu, op cit.,p.780 'lu, I'attlusbiefe, die aus hdretischen Kreisen stammen, wie die Biefe an die 'ttrcr ocler Alexandiner, werden zurl,tckgewiesen; man Kdnne nich Galle mit
tni:sc'lten".

Ct-. Gr.T. Marcu, Fragmentul...,p.78 lbidem,p.431 r8r Unii specialiqti nu exclud posibilitatea ca acel inceput s6 h cuprins 9i Veclriului Testament (Vezi V' Gheorghiu, op. cit., p 77 9). Iua in cele precedente va h fost vorba de Evangheliile dupd Matei qi Marcu' (Cf

(Cf W.G. Kiimmel, op.cit., p435; Yezr qi Gr.T.

Marcu,

Ktmmel, Einleitung..., P 43 5) ,rt "Di" Passio Petri und die Reise des Paulus yon Rou. nach Spanien berichtet nicht, weil er sie nicht miterlebt hat" . (Cf. W.G. Kiimmel" op.cit',p'435)'

Vut Irr rrrniinunt katat[ aceast5 problemE
tt
1

\a Th.

Zahn, Geschichte des

tnrtttlichen Kanons, Leipzrg und Erlangen, tr, 1906, p.1-143; W.G. t. t' i t., plJ 43 5 437, V. Gheorghiu, op. cit., p.7 81-7 82

84

Stelian Tofond
O

..__.__

Istoricul Evoluliei Formdrii

Canonului

g5

ultimi marturie a sec. II, despre canonul Noului Testament o ofer[ Sf. Irineu, episcopul Lyonului (+ 202), care gi-a ciStigat cultura gi fonnalia sa teologicf, in Rf,s[rit.18' in lucrarea sa "Adversus Haeresis", Sf Irineu df, dovezi clare c[ tn vremea sa cele 4 Evanghelii erau un fapt axiomatic fiind comparate cu cele 4 co$uri ale plmAntului gi cu cele 4 v6nturi ale cerului.leo El citeazd' adesea din Faptele Apostolilor qi afirmd, uneori in mod explicil ct citeazt Scriptura. Epistolele lui Pavel, Apocalipsa 9i unele epistole catolice, degi nu sunt citate in mod explicit ca Scripturd, sunt privite cu mult respect (in special primele douf,), in ele g[sindu-se o sursi primari de doctrini qi autoritate la care trebuie si facem apel in caz de conttoverse. Impotriva aqa-zisei "cunoaqteri ezoterice" a adversarilor sf,i, Sf Irineu pune accert pe tradiliile Bisericii pe cale le socotegte de origine apostolici. in aceste tradilii. Scripturile Noului Testament i$i au un loc de primf, autoritate. Se cunoa$e, de asemenea, ci el a respins cu hotdrare epistola cdtre Ewei ca flind nepaulinf,, amintind, la fel, mai pu,tin de Filimon, II Petru, III loan, Iacob qi Iuda.lel in concluzie, se poate afirma ci apologef,i sec. II folosesc, ca fiind socotinte canonice aproape toate scrierile Noului Testament, cu excepfia epistolei catre Filimon, 5i III loan. Mai pulin folosite au epistolele cdtre Ewei, II Petru, Iacob, Iuda 5i Apocalipsa'
,8e

pllrrrclor doul se explicS, prin conlinutul 1or de mai mic6 rmporta4i, lHt' lrtlrcbuintarea mai rard, a celor din urmi se datora faptului ci mulli Elotici pretindeau a-qi intemeia erorile lor pe citate din ele.1e2

Excurs

: " Fragmentul

Muratori "

Originalul latin aI "Fragmentului Muratori"re3 este insofit de oari integral in literatura biblic[ noirsci de specialitate.lea Excursul va cuprinde gi cdteva refleclii tturginea cuprinsului qi, in special, valorii Documentului Muratori Coctt ce pnvegte atestarea canonului Noului Testament in sec. II. toxtul fragmentului:
rea lui, publicata pentru prima

l.

"Fragmentul Muratorium"

[. lll

<... > quibus talnen interfuit et ita posuit.Ter-

tium evangelii librum secundum Lucam.
Lucas iste medicus, post ascensum Christi,

cum eum Paulus quasi itinerisles studiosum

.5

secum adsumpsisset, nomine suo ex opinione conscripsit, dominum tamen nec ipse

Irineu era originar din Asia Micd qi se n,*e c6 a avut ocazia ca sd-l aud[ qi cunoascd pe Polycarp, episcopul Smirnei. (Vezi Pr. Prof. LG. Coman', op'cit' p 130-132 9i 148-150 qi Eusebiu de Cezareea, Istoria biseiceascd,2, XItr-XIV; 3, X\4II 2-3, XXILZ4: 4, VII 4-9, X-XI; XN 1-2; XXD( 1-2; 5, XXIV 1l-18;

vidit in came, et ideo, prout assequi potui! ita et a nativitate Iohannis incipit dicere
Quartum evangeliorum Iohannis ex discipulis

XXVI-XXVIII etc.)
(ei:ayy{"uov tetpopl6pQov), 'eo Este vorba, aqadar, de o "evanghelie in 4 forme" Numdrul lor de 4 este prehgurat in viziunea apocalipticE a celor 4 fiare I,4 urm; 10,14; Apoc 4,6 urm.); in cele 4 legStwi pe care Dumnezeu le-a cu omemrea: Adam, Noe, Moise 9i Hristos. (Cf. Irineu, Adversus Haeresis
Ier

lll,ll,2, dupdProf. dr. LG. Coman, op.cit.,p.21)V. Gheorghil, op.cit.,p.782; WG. Kiimmel, op.cit.,p.433-

l( Kiimmel, op.cit. , p.434; Studiul Noului Testament,manual .., p. 16. -lprlrrl csto proluat din Bruce M.Metuger, The Canon of the New Testament. Il's lhlttltt, l)evelopment mdSignficance,Oxford 1987, Anexa4, Appendix, p.305-307. lhrr tttrrcrrtul a mai fost tradus dup6 acelaqi text, de Pr.Ioan Barbu in tpza sa de dttr,lrrtrrt nepublicatd incd, cu trtld, Istoia formdrii Canonuui Noului Testament Fthl t'n,ttcolul al lV-lea, Bucureqti, 1999,p 219 urm. *lth,l lrr 'l'h.Zahn,Geschichte des neutestamentlichen Kanons, vol.Il, p. 139.
Vprr W.

86

Stelian Tofand

I st or i cul Evo lulie i Formdri i
l,4l

C an onu

lui

87

tzl
10

cohortantibus condiscipulis et episcopis suis, dixit: "Conieiunate mihi hodie triduo et quid cuique fuerit revelatum, alterutrum nobis ennaremus. "Eadem nocte reve-

be ad Spaniam proflciscentis. Epistulae autem 40

Pauli quae a quo loco vel qua ex causa directae sint, volentibus intellegere ipsae declarant: primum omnium Corinthiis schismae haereses interdicens, deinceps Galatis circumcisionem,
Romanis autem ordinem scripturarum, sed et

t5

latum Andreae ex apostolis, ut recognoscentibus cunctis Iohannes suo nomine cuncta describeret. Et ideo, licet varia singulis evangeliorum libris principia
doceantur, nihil tamen differt credentium fidei, cum uno ac principali spiritu de-

45

principrum earum esse Christum intimans prolixius scnpsq de quibus singulisln necesse est a nobis disputari, cum ipse beatus

apostolus Paulus sequens predecessoris sui
50

20

clarata sint in omnibus omnia de nativitate, de passione, de resurrectione,
de conversatione cum discipulis suis

lohannis ordinem non nisi nominatim septem ecclesiis scribat, ordine tali: ad Corinthios prima, ad Ephesios secunda, ad Philippenses tertia, ad Colossenses quarta, ad Galatas quinta, ad Thessalonicenses sexta, ad Romanos
septima. venun Corinthiis et Thesalonicensibus licet pro correptione iteretur, una tamen per omnem orbem terrae ecclesia diffirsa esse dinoscitur, et lohannes enim in a-

ac de gemino eius adventu,
25

30

primo in humilitate despectole6, quod fuit, secundo in potestate tegali praeclaro, quod futurum est. Quid ergo mirum, si lohannes tam constanter singula etiam in epistulis suis profert dicens in semetipsum'. Quae vidimus oculis nostris et auribus audivimus et manus nostrae palpaverunt, haec scripsimus vobis. Sic enim non solum visorem se et auditorem, sed et scriptorem omnium mirabilium Domini per ordinem profitetur. Acta autem omnium Apostolorum
sub uno

55

60

pocalypsi licet septem ecclesiis scribat, tamen omnibus dicit. Verum ad Philemonem uruIm et ad Titum unam et ad Timotheum duas pro affec-

t3l
35

tu et dilectione, in honore tamen ecclesiae catholicae, in ordinatione ecclesiasticae disciplinae sanctificata sunt. Fertur etiam ad t5l
65

libro scripta sunt. Lucas "optimo Theophi-

lo" comprendit, quae sub praesentia eius singula
gerebantur, sicuti et semota passione Petri evidenter declaral sed etprofectione Pauli ab urte6

Laodicenses - alia ad Alexandrinos Pauli nomine finctae ad haeresem Marcionis et alia plu-

14 quae in catholicam ecclesiam recipi non
thtlem, lttp'd B.Metzger, op.cit, p.306

lbidem.

88

Stelian T
potest: fel enim cum melle misceri non con$6
pr.:

Istori cul Evolu{iei Formdrii Canonului

89

hlurlio. dupi inallarea

lui Hristos, (4-5) dup[ ce Pavel l-a luat cu sine

gruit. Epistula sane Iudae et superscripti Iohannis duae in catholica habentur et Sapit6l
70

unul instruit

p[rorco conformf,

in drept201 (6) a compus-o in numele s1u202, dupe tradifleizo3 (6-7). Totuqi el insugi nu l-a vdztfi pe

entia ab amicis Solomonis in honorem ipsius scripta. Apocalypses etiam Iohannis et Petri tantum recipimus, quam quidam ex nos-

tris legi in Ecclesia nolunt. Pastorem vero nuperrime temporibus nostris in urbe

l7l
75

quasi ut iuris studiosum" a fost in]eleasE qi interpretat6 in mod diferit de in acest sens A llarnack (in Sitzungeberichte der kaniglich tttvultichen Akademie der Wissenschafien, Berltn, 1903, p. 273), care a relinut lltttr. rr indicat cE in limbajul tehnic al dreptului roman expresia s-ar putea referi la tlll lNrrti()r sau expert in legi, care a fost in serviciul unui demnitar roman. Degi Huitiltn (itulature era frecventd inainte de vremea Digestelor lui Iustinian (publicate

[/ll,t

uAlre specialiqti

"*ia

"

Itr I

tl;.

a^sllel

incdt a putut fi la indem6na traducdtorului Fragmentului,nrmeni nu

Roma Hermas conscripsit sedente cathe dra urbis Romae ecclesiae Pio episcopo fratre eius: et ideo legi eum quidem oportet, se pu-

blicare vero in ecclesia populo neque inter prophetas completo numero, neque inter
80

apostolos in fine temporem potest.

Arsinoi autem seu Valentini vel Mi l tiadis nihil in totum recipimus, qui etiam novtrm Psalmorum librum Marcioni conscripsenrnt una cum Basilide Asiano Cataphrygum constitutore (... )
2. <Fragmentul Muratori> traducele qi explicalii la

ipotez[ sintagmei grecegti pe care o traduce - acceptAnd, bineir{eles, 9F rttrr'rst car:ron a fost scris inilial in greceqte. O ipotezE in sprijinul interpretErii lui Hutttrrok este aceea a lui Joseph Lamari6 care, in Saint Chromace dAquilde, tln tlu Canon de Muratoi, Revue des Etudes Augustiniennes, XXIV (1978), l(ll-102, este de pirere cE textul latin al Fragmentului pare sE fi constituit o lrurttru Chroma{iu de Aquileea, care, in Comentaiul sdu La Matei (scris intre 6i 4fl7), vorbegte despre Luca mult mai clar decdt Fragmentul, astfel'. "Lucas l)ominum in catne non vidit, sed quia entditissimus legis erat quippe qui l'uuli apostoli in omnibusfuit, instntctus gratia Dei ipse apostolontm Acta exposuit et evangeliam nomine suo conscripsit." Yei Bruce B. t', op cit, p 305, care prezinl[ gi alte variante de interpretare gi Ion Barbu,
$trris nici o

I

r'll .1t.'222 J[tv(:flc expresia "nomine suo" M.J. Lagrange,
dt:

itI-e

Muratoi, Rerue biblique, XLII (1933),

Paris,

canon d'Hippolite et le p. 173, nota 3, e de

t, r:lr Luca nu ar h putut scrie Evanghelia in numele s6u, szo referindu-se la lnlivrrl cel mai apropiat (Paulus), iar pe nomine il transcrie It numine,

|

"crr asentimentul sdu" (al

lui

Pavel). Ipoteza nu pare

(1)

..1a carelee oricum a participat $i astfel ie-a intocmit.200

^zi

cea

trrli
este

)tm.

(2) al treilea rdtrd cartea evangheliei dupi Luca. (3) Acest
La traclucerea gi explicarea textului am folosit spre comparare gi lucrarea Pr. Barlru, I.stoia formdrii .. ,221unn. gi pe care o qi citez. tee Termenul quibus se referd desigtu la predicile Sfhntului Apostol Petru. 200 Text,l se refer6 la Sl-.Marcu cel care a agternut in scris, in opera s4 o bun6 din activitatea kerigmaticd a Sf.Ap.Petru.
teu

ttltttnt)nt,, "dupd p6rerea generah", adicd

potrivit tradiliei, intruc6t expresia

h rrrci ca echivalent al lui
11f

i(

drofrq = "din auzite, prin tadilie". Lagrange

1,ry|c clr ex opinione se referd lapdrerea lui Luca, traducAnd nomine (:numina) lt\ t)lilni()ne conscipsit "a scrie cu asentimentul sdu (al lui Pavel), ceea ce le

,,r l,trr:a) socotea de

cuviinl6". Zahninlocuieqte ex opinione

at

ex ordine,

lui rcuOe(iq = "Ia rdnd, unele dupl altele'', "rAnd pe rAnd", "succesiv" I ttrrr l, 31. (Vezi I. Barbu, op.cit.,p.222).
urrl rrl

90

Stelian

T'

Domnul in trup qi, de aceea, pe cat a putut dobdndi20a, (8) aga a inceput sf, spun6205 - de la naqterea lui Ioan. (9) A patra dl evanghelii este a 1ui Ioan, (unul) dintre ucenici. (10) Fiind (si scrie) de citre ucenicii206 9i episcopii2oT s[i (11) (le-)a zis: "Posti impreun[ cu'ot mine trei zlle, de a*dzi, 9i ceea ce (12) ni se va descoperit fieciruia (12-13) sf, povesteascd fiecare dintre celorlalli". in aceeagi noapte (14) i s-a descoperit lui Andrei, ( dintre apostoli, (15-16) ca Ioan sI le consemneze pe toate, in nume s6u. cu asentimentul tuturor. $i de aceea, deSi (17) in fiecare carte evangheliilor se invali lucruri diferite, (18) totu$i nimic nu risi

I stori cu I Evo

lu,ti

e

i Formdri

i

C ano

nului

9l

llt

lirsl. scrise

intr-o singurf,

cmte.210

lrltt'eu-alcsul Teofr1"211 toate cele ce se petreceau (37) dttptt ourn

Luca redacteazd" (36'1 pentru in prezenJa lui,

din credinla credincio;ilor, (19-20) de 'ureme ce in

toate

proclamate de cdtre un singur gi stapanitor Duh, toate cele despre (21 nagtere, despre pf,timire, despre inviere, (22) despre conviefuirea

ucenicii s[i (23) ca qi despre indoita sa venire, (2a) mai intdi in umilinla- ceea ce s-a tntflmplat, (25\ a doua oar[ in strf,luci puterii imp[rf,tegti, (76) cea ce are s[ se intdmple' Agadar ce este

de mirare dacf, Ioan inf5ligeazi cu atAta consecvenlA (28) eveniment trf,it chiar qi in epistolele2oe sale, (29) zicdnd despre si Ceea ce am vdzut cu ochii (30) noStri $i am duzit cu urechile' mdinile (31) noastre au pipdit, acestea vi le-am scris' (32\ Cdci el se declard nu numai privitor 9i ascultitor, (33) ci 9i scriitor al minunilor Domnului la rind. (34) insi faptele tuturor Apostolilor (3

arati lamurit, lf,sdnd la o parte gi pdtimirea lui Petru, (38) der pi plccarea lui Pavel din otag212 (39) cdnd a pornit spre Spania. Iar Eplrtolcle (a0) hi Pavel, care, din ce loc sau din ce pricin[ sunt Ultrrisc, (41) ele insele o arata. lamurit celor ce vor si inleleagd'. (42) de toate Corintenilor, interzicind ereziile schismei, (a3) apoi rilor2i3 - circumciziunea, (44-46) iar Romanilor le-a scris mai lurg eviden{iind ordinea2la scripturilor, dar 9i c[ Fhistos este irrl2r5 acestora. Despre fiecare dintre acestea (47) trebuie sI )ultrn'r, de vreme ce insuqi fericitul (48) apostol Pavel, urmand rriitla predecesorului sau (49) Ioan"u, nu scrie pe nume decAt la 0 (50) biserici, in ordinea aceasta. c[tre Corinteni, (51) prima, fo Elbseni, a doua, citre Filipeni, a (52) treia, cf,tre Coloseni, a cltre Galateni, (53) a cincea, cf,tre Tesaloniceni, a $asea, c[tre ri, (5a) a $aptea. insi deqi pentru Corinteni 5i pentru (55) Ioniceni innoie$e (epistolele) pentru indreptare, (56-57) este urtoscut totugi cf, existi o singuri Bisericf, rf,spAnditi pe tot rirtsrrl pf,mdntului; caci gi Ioan in (58) Apocalipsi, deqi scrie la hiserici, (59) totuqi vorbe$e tuturor. intr-adevf,r, (Pavel i-a scris) Filirrron, una. (60) 9i lui Tit, una 9i lui Timotei doui, din (61)
llnr,li lunlru Domnul swrt enumerate patru carli (Evangheliile), pentru toli apostolii Etlu rrtlrrrisZ o singur[ carte (Faptele), presupurLdnd respinse apocrifele de tipul

2a't
2n5

assequi, sE dobAndeasca

informafii, si priceapd'

li111iltlr l.ui Pavel.

dirnre,

,ou

c6 mai jos Pnn termenul condiscipulis nu trebuie inleleqi ceila[i apostoli, pentru intre aphrea Anclrei cu acest nume "condiscipolii" sunt deci ucenicii 1ui Ioan

sd rclatezc- sd descrie.

t'l

l,rrt:rr

[,3

J.elr votba de Roma

207

(Ibidem, p.223). episcopii sunt cei c6rora
este.

li

se adreseaz[ Ioan

in Apocalipsa qi aI cSror

I tlrrrrr /, din textul latin inainte de "Galatenilor" poate apafitrc cuvdntului anterior "l 'rr ttrlt:ttilor" (tpb6 Kopw0iouq) cf. B. Metzger, op.cit.,p.306, nota 6.

lil

208
20e

Duwqote,5erv apare insb la Sfhntul lustn,ApolI,6l, 2; PSB, 2,p' 66' pluralul epistulis indica cel pulin doud Epistole ale Sfhntului Ioan.

l(utrrrrrri tru este menlionatl ordinea cdr!ilor Vechiului Testament. lttttt,i1tium, autonrl vede in Hristos raJiunea supremE qi initia16 a Vechiului leElntrrt:rtt, al-u.mAnd prin acesta superioritatea celui Norl cf M.J. Lagrange,
,rrr r'i,l ,

t'l

l)

l7-5, nota 1.

ll. l\4ctzger, op.cit,P. 795.

92

Stelian Tofand

Is

toricul Evo luliei Formdri i Canonului

93

afectiune qi iubire, totugi, spre slava Bisericii (62) universale au fost consacrate2lT in rdnduiala (63) disciplinei bisericegi. Circuli chiar (o epistold) c[tre (64) Laodiceni, alta, cf,tre Alexandrini, (65) niscocite in numele lui Pavel, in (spnjinul) ereziei lui Marcion gi multe (66)

Mlllitdcs (82) nu primim absolut nimic; ace$tia au compus chiar o Eilttl (l'13) carte a Psalmilor pentru Marcion, (84-85) impreunf, cu Enrl I rdcs, intemeietorul asiatic al catafrigienilor <. . . > 3. Conlinutal gi semrur.ficayia "Fragmentului Muratori" la o prim[ lecfura a "Fragmentului" ctl acest document nu este un canon in sensul stdct al cuvdntului, o simpli listd de titluri, ci este o formi de introducere ln Noul cnt. Autorul nu intocmege numai un catalog al cdr,tilor de cf,tre Bisericl drept autoritative, ci le discut6, adf,ugdnd i istorice gi refleclii teologice. Aceste comentarii ne permit sl r unele concluzii in privinfa modului in care autorul inlelege lvclo gi normele care au stat la baza procesului de formare a 222 P r e zentarea confinutului F ragm entului u i N oulur Te stament. 00lt compusf, in canonul Noului Testament.
Ceea ce se poate constata
I

in Biserica universali: (67) cf,ci nu e potrivit sf, fie amestecatd fierea cu mierea.2le 1Ot) Desigur, epistola lui Iuda qi doui mai sus menfionate ale lui Ioan (69) sunt ind[tinate in Biserica universalf,; gi220 inlelepciunea (70) scrisi de citre prietenii Solomon in cinstea acestuia. (71-72) Acceptim gi Apocalipsa lui I qi a lui Petru doar, pe care"'unii dintre noi (73) nu o doresc cititi Bisenci,. Iar Hermas (74-76) a alcituit Pdstorul foarte de cur6nd wemile noastre, in oraqul Roma, pe c0nd gedea pe scaunul biserici oragului Roma episcopul Pius, fratele (77) acestuia. $i de desigur, se cuvine si fie citit; el (78) insl nu poate fi poporului in bisericd nici intre (79) profeli, numdrul (acestora) complet, nici intre (80) apostoli, wemurile acestora fiind la (81) Iar dintre cele ale lui Arsinous sau din cele ale lui Valenttn
alteie, care nu pot"*

fi

acceptate

u) Cuprinsul Canonului Noului Testament
2t1

sanctificate. in text apare s-cificate, pe care Z*r il propune significate, abrevierea din tert este mai frecvent tttllizath pentru prima form6. citAndu-l pe Ongen, (XXXI in Luc.) spune c6 Pavel insugi este cel care Epistolele, cf. MJ. Lagrange, op.cit, p. 175, nota 6. Cf. B. Metzger, op'cit,
195

dupd " Fragmentu I Muratori'|
- Iivangheliile (aliniatele l-33)

ztB

non

potestin loc de non possilnt,probabil
Ia neutru plural. (Ibidem) care poate

o traducere

literala din greacd,

Cu toate cf, Evanghelia dupf, Matei nu apare explicit in - cf,ruia ii lipseqte inceputul -, putem fi siguri ci ea a fost
prima. De asemenea, ceea ce s-a pdstrat din primul rdnd
se

liind

"n Patonomaza,

in traducere, ca 9i gomparaJia, famil sprijinul celor care at aftrmat cE textul origi latinilor, au constitgit argumente in ar li lbst in 1atrn6. Poate tl ins[ vorba de o adaptare a unui proverb grecesc poate ce autonrl a fhcut o citare din (ori o aluzie la) tertul grec aI Pdstorului Hermas (Mand. V, 1,2: "miere qi pelin amestecate"). (Ibidem). 220 T. Zahn (op.cit., vol II, p 66) 9i a[ii presupun 9i aici omisirmea unei nega]ii; ar
sesizatb gi
'21

h

lir Sffintul Marcu. iar propozilia mutilati trebuie si fi spus cd il nu a fostmartor ocular latoate cele pe care le consemneaz5, ci

fre lirrg

deci, de citit: "nu qi . " (Cf. Ibidem) quo*: "pe care" - adicd pe aceasta drn urmd, referindu-se la Apocalipsa apocrifE

'l lturrlrrplic und Philosophie,

la .Iohannes Beumer, Das fragmentum Muratoi und seine Rabel, XLVII (1973), pp. 534-550 qi la Helmut Burkhardt,
(197

lf ltw ttnd MaBsttibe
/
et
I

lui Peku

rr

I r

r

r

ll, XXX

der Kanonbildung nach dem Canon Muraton, Theologische 4), pp. 207 -21 1, dupE Bruce M Metzger, op. cit, p, 196

Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului

Stelian Tofona

- Cartea "Faptele Apctstolilor" (aliniatele 34-39)

ci

oculan.

le-a scris intemeiat pe mdrturiile unuia sau mai multor martori , .223

in

ordinea fireascf, urmeazf, carbea faptele Apostolilor,

DespreSffintulLucainschimbsesprrnefrrd,rezervecinua sub autoritatea fost martor ocular, dar cil, "dupf, ina{area lui Hristos", de a treia Apostolului Pave1, al clrui colaborator a fost, a scris cea Sfeffuhi Ioan Botezitorul' Evanghelie, incepAnd cu relatarea na$erii O in afar[ de faptul ci Luca este denumrr medicus (cf' Col' I' 1-4: par a lorpoq b oyorr',irog), cele mai mulle informalii despre el
preluate din introducerea Evangheliei sale (Lc

'^-*--ir,

"eea rhndurileg-16niseoferao..,.tadarexpresividescriere:''Fi zi sli (Ioan le-)a indemnat (s[ scrie) de citre ucenicii 5i episcopii

^ -- -r- -,:: ce privegte oiigirr.u celei de a pa*a Evanghelii,

I'

l-4).'z2a

llngurci carte" poate fi indreptatl impotriva lui Marcion, care il Hctttillca pe Sfhntul Pavel cu singurul Apostol, sau poate fi o aluzie impotriva numf,rului crescdnd - in acea vreme - al c[rtilor ilb de "Fapte ale Apostolilor". Totodatl autorul confirml faptul l,uca nu relateazt orice lucru legat de Sfinfii Apostoli, ci neazd numai ceea ce a fost observat de el insuSi. De aceea rru nrenfioneazdnici martiriul lui Petru, nici cf,ldtoria lui Pavel in

trdnotat^i de Luca pentru "prea alesul Teofil" - apelativ preluat din Evnnglrelie. Afrrmafla "faptele tuturor apostolilor au fost scrise tntr-o

de) tre,i,zile astdzi' "Postili tmpreund cu mine, (incepdnd) de .(timp (dintre noi) sd ne povestim un ceea ce ni se vafi descoperirfiecdruia -otir,,ir". des"operit lui Andrei-(unul) dint, i -oporroti,in aceiaqi noip'n '-o toate' tn numele sr cd loan (trebuie) sd le consemneze pe Luca (r'6) qi despre Ioan cu asentimenlul tuluror". Afirm0nd despre ril ci au scris, fiecare, "in numele sdu (propriu)" ' au.l f"-1"1]T:1il iiog*untutui vteasf, spuni c6, desi-ei inqisi au ?: ielor consemnate in scrierile lor' ii ,i"g*.r. autoritili in privrnla pat a fl Sfbntul cazul lui Luca autoritSlilt tJlt .PT:l,$i -'*"j 'Evanghetriei sale' in cazul lui Ioan *"rr1lorrot. in prefala cu claritate: re u,rrorito,.u divina 5i umanf, este consemnat[ inten]ia autor divin[ qi aprobarea ucenicilor care il urmau' Evanghelia lui Igan documentului fiind aceea de a investi t Apostoli' O.i'.inenA! autoritatea comuni u .tlo' doisprezece lyl Evangheliilor canomce' incheie ca o concluzie expliciti coleclia deosebiti z ,"i"-f Fragmentuhzi accentueazf, semnificaliaU:O'Ye:::a Evanghelii, ---- a sintetizat invilitura ",'o: ut.-Lbl.v,aL) cate _ au dat :: cle Luca nvangtretii - in perspectrva celor spuse
despre tradi1ii Particulare

- Epistolele Sf.Ap.Pavel (rdndurile 39-68)

Dupi Cartea "Faptele Apostolilor" urmeazf,

emrmerarea a

il)Iczece Epistole ale Sffintului Apostol Pavel' Autorul afirmi c[ au tbst trimise bisericilor in urmf,toarea ordine: Corinteni (I 5i

lilbseni, Filipeni, Coloseni, Galateni, Tesaloniceni (I qi II) 5i rri Facdnd un fel de panntezA autorul observi cf,, deqi Pavel rlo rloui ori Corintenilor 9i Tesalonicenilor pentru a-i indrepta, el rrdrcsat nominal numai la gapte biserici, urmdnd exemplul :sorului s[u Ioan"226, din respect pentru el. Ioan, scriind celor c biscrici in Apocalipsi, s-a adresat de fapt uneia singure, Bisericii salc "rispindit[ pe tot cuprinsul pimdntului". Pe 16ng[ acestea,

"'

,r, Ibid"*.
'?o lbide*.

Ioan westcott a presupus c5 il pe Ioan ca hind apostol inainte ca Pavel sd devind la rAndul sdu Cesr,trrrrr-rrz6 fi;rrrrilrrl, Stcnrlahl a sugerat c[ pentru autorul Fragmentului inspiratia profeticS ar trrtrrlitrri criterill principal al canonicit6Jii unei scrieri, mai inainte chiar de apostolicl. Cf. B. Metzger, op.cit., p. 197, nota 18.
I

l+,grllt:s a tradtx prodecessoris "mai sus amintitul"

ftnlunilrrt.oa

zz:^Ib,idem

Vezi qi I. Barbu, op'cit ,p' 227 '

Stelian Tofand

Istoricul Evo lutiei Formdrii Canonului

97

continui autorul, Pavel a mai scris patru Epistole unor particulare: cite una lui Filimon qi lui Tit 9i dou6lui Timotei. au fost scrise "din afecliune si iubire", dar "au fost consacrdte s,
slava Bisericii universale, tn rdnduiala disciplinei bisericeSti"
.

Hvnnghelia apaaa,insi el nu exclude alte interpretdn.'2r in acest sens Pglcr Katz"n propune in loc de duas in catholica, cum de fapt apare in

originale' remarcd existenla a douf, scrieri care promoveazb erezia lui Marcton care au fost atribuite in mod fals lui Pavel. Acestea nu trebuie s5 primite in nici
rt17

Pe l6ngd aceste trersprezece Epistole

s5 se citeascd dua(e) sin catholica'. "doud pe l0ngf, (opistola) catolicf," ("soborniceasc6"), corespunzdnd unui original lfoeusc care consemneazd" 6uo oUv ro0ol"trfi. C.F'.D. Moule230 kuoptil in principiu varianta latini, dar propune 6uo zrpdg ko0okrriu
ffiarrtrscris, original.

cM de cf,tre Biserica Universalf,, cdci"nu

e

epistolf, sd fie amestecatd fierea cu mierea" . Este vorba despre o

Laodiceni 5i de alta citre Alexandrini. se $ie c6 epistola Laodiceni amintiti in col. rv, 16 n-a fost aTtceva decdt un exemplar Epistolei canonice cdtre Efeseni, ci Marcion gi-a intitulat o versiune ( sa la Efeseni - "cf,tre Laodiceni" 9i ci existi o bine cunoscutf, tfunu)epistol[ pseudo-paulin[ av6nd acelaSi titlu. in privin]a epi ajute "cltre Alexandrini" nu existi nici un indiciu in plus care si
elucidarea patemitSlii acesteia.

Agadar, daci epistolele I gi II Ioan au fost traduse in latin[ rnt dc III Ioan, nu ne r[mane decdt si presupunem ci a existat o rudl cAnd in Biserica apuseanf, n-au fost in uz decflt I gi II Ioan qi
litrgmentul Muratori se refere la aceste doui epistole.

Mu{i

cercetatori au presupus cd

acestnumearfidesemnatf,Epistolac6treEltei,daraceastanu in nici o a1t[ sursf, ca fiind adresatf, Alexandrinilor, iar textul ei in stadiul dovedegte cu nimic ci ar promo va ereziamarcionitl' al cercetdrilor, cea ma1 satisfac[toare solulie oferitd se refertr la epistolei "cdtre Alexandrini" pare afi aceea cf, autorul scriere care nu a ajuns pina la noi'"1
- Alte Epistole

in mod cu totul neageptat este citati in continuare, cartea iunii" "scrisi de citre prietenii lui Solomon in cinstea i4"231, socotiti deci de cf,tre autorul Fragmentului tn fe1 de omagial[. pentru a justifica expresia ab amicis Salomonis I 70), unii teologi au sugerat cI autorul manuscrisului a citit cxprcsia greacd Lnb Otfuirvoq ("de cdtre Filon"), cum au
llns cf, ar fi fost in original, interpretdnd-o drept bzd qiX,rov ("de prictenii")232. Deci automl Canonului l-a socotit pe Filon drept

cf,rfii cunoscute sub numele de "inlelepciunea lui Solomon", u cAre, de altfel, a fost destul de raspdnditd in tradigia apuseani."'

ll

(aliniatele 68-71)

['l h

rt1t.t:i1.,P.797
'l'1rc

sau pe a doua 5i desemneazi prima 5i a doua Epistola a lui Ioan, de II qi treia. Bruce Metzger este de p[rere c[ ar putea fi vorba c6nd a Ioan, intrucdt autorul s-a referit deja la I Ioan atunci
221

doui

luda continuar e Fragmentul menfioneazd Epistola lui fbrmula Epistole ale lui Ioan. S-a discutat mult dacf, aceasta

tn

,lohannine Epistle,s in the Muratorian Canon, Joumal of Theological iltt,lics. N.S., VIII (1957), p.273 9rwm. ht'l'fu llirth of the New testament,London, 1962,p 206,rcta 1 (Cf. Ibidem). tttn lttltt)ren rpsias" (r6ndu1 70) nu trebuie raportat la Biserica UniversalS, cum lttFnulrunc Ilamack, nici la inlelepciunea ins5;i, cum o face Lagrange, ci la Flrrlrrrrrrrrr, cum afirm5 T. Zahn,; cf. Campenha\sen, op.cit.,p.247,nola 205, dup[

F l\lt'tzgor, op.cit..p
$ rr
vtxlca amEnunte

198

t'l
lhidem

in acest sens, Ibidem. l't'r lcronim,Praef. in Libros Salomonie, P.L. )C(VI[, col. 1308 (Ibidem). O

lillrlrrrrurc a ercestei idei in literatura romdneasc6 Yezi Studiill Vechiului Testament,

Istori cul Evolu{iei P-ormdri i Canonului

Stelian Tofand

Rdmine

o enigmi canza includerii acestei c6rti tntr-o listi

Evangheliilor gi Epistolelor creqtine, a clrei solutionare, ori de cite ori a fost permisA, nu a fost niciodat6 pe deplin concludentf,.
- Apocalipse

(aliniatele 71-80)

Catalogul propriu-zis se incheie cu doui apocalipse: a lur Ioan gi a lui Petru. Despre aceasta din urm[ autorul documentului afirmd: "unii dintre noi nw voiesc a fi cititd tn Bisericd". constatare di de presupus cd textul Apocalipsei, pus pe seama lui Petru era citit in adunirile de cult ale wemii, dar nu era receptat i
toate bisericile.

ilorn etapd existi numai doui (a lui Ioan gi a lui Petru), iar cea de a lruia etapd trmeart" sf, se constate cf, numai Apocalipsa lui Ioan este apostolicf,. Primul stadiu a fost deja dep[git. in cel de al doilea stadiu te alli autorul. tn ciuda simpatiei sale pentru Pdstorul lui Hermas, E000pt[ personal numai dou[ apocalipse. Cel de al treilea stadiu se lRtrcvede in mornentul in care autorul ii mentioneazd pe cei care Ecccpta numai Apocalipsa Sffintului Ioan. Degi el nu impirtigegte Ecost punct de vedere, totuqi nu aduce in discufle motivele pentm fpspingerea Apocalipsei lui Petru. De fapt, pare a-i lipsi orice criteriu llgtrr pentru solutionarea problemei. A treia etapd, a recepti.rii, este pe
tnlc dc a se impune.:16

Documentul menlioneazi Hermas2'4, plasat in secliunea literaturii apocaliptice, probabil cf, aceastd scriere conline 5i ea o serie de viziuni. Enumerarea ei Canonul Muratori nu ne poate surprinde, ?ntrucdt s-a
(fragmentar) siin codex sinaiticws (secolul al IV-lea). AceastS carte fost compusf, de Hermas, "foarte de curdnd tn vremile noastre" ' pasajul citat este obscur gi incoerent, el sugereazi totugi ci nu a fost scris in epoca apostolica 9i de aceea nu artrebui sf, fie citit

in

- Cdrli excluse (aliniatele B1-85)

continuare lucrarea

Textul ultimelor cinci r6nduri ale Fragmentului este atdt de at,incdt aproape c[ este indescifrabil. Cu toate acestea se pare lextul se referf, la o seamd de carli respinse total. Sunl citati ca rri ai lor Arsinous qi Miltiades"' - doi eretici obscuri - qi Valentin noscut

serviciul divin in relalie cu profelii sau cu aposlolii, dar, prestigiul fratelui autorului, "desigur se cuvine sdfie citit", probabil aduniri parficulare sau la mici intruniri neoficiale.235 in secliunea apocalipticii se constati o interesarti evolufle receptdrii, cuprinzdnd trei etape. intr-o primd etapd au existat apocalipse: a lui Ioan, a lui Petru 9i Pdstorul lui Hermas; in cea de
Manual pentru Institutele teologice, E<l Institutului Biblic qi de Misiune Bisencii Ortocloxe RomAne, Bucureqti, 1985, p 402403 (Vezi L Barbu, op'

cirfile excluse gi la ereticii combituf, in par a fl mult mai numeroase, ins[ cele expuse I Muratori sus par a fi mai plauzibile.
Ipotezele privitoare la

llttlcm.
Irr rnarLuscris apare forma Mitiades, care este de obicei transcrisd Miltiades. IJn Itroutanist cu numele Miltiades este mentionat de cdtre Eusebiu de Cezareea lllit cccl., V, XVI, 3), dar aceast6 precizarc nu este lipsiti de dubiu. in traducere
trrrrr,

p

229).

G'Coman, "a Despre lucrarea Pdstontl lui Hermas, vezi Pr.prof'Ioan vol.I, Bucuregti, 1984, P 173-188' 2t5 Vezi B. Metzger, op.cit., P- 199

llusebiu de Cearreea, Istoia Bisericeascd, tadrcere, note gi comentarii de
1'.

lf r'. lrro

T. Bodogae, PSB

nr. I

3, 7987, p.204.

Stelian

Istoricul Evolulie i Formdrii Cqnonului
Un motiv

l0t

b'1

Valoarea Si semnifi.catia 'tDocumentului Muratori'q

La o atalizd sintetici a datelor furnizate de acest document poate constata cd lista intocmiti imparte clrfile in patru categodi: a) mai intai cA4ile care se bucurl de autoritate generalfl 9i sunt: cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, treisprezece Epi ale Sfhntului Apostol Pavel, Epistola 1ui Iuda, dou[ (probabil trei Epistole ale lui Ioan 5i Apocalipsa lui Ioan, b) Apocalipsa lui Petre, mult discutatl carte pe care unii
refuzit

cu totul special care apare destul de des in text este Autorul se referd de doui ori la Biserica 3El ul vcrsal6, iar o dati cuvAntul catholica este folosit singur, probabil t'oli.:rire la Biserici, qi nu la Epistola (I) a lui Ioan. Aceasti. Bisericd urta, fiind "rdspdnditd pe tot cuprinsul pdmdntului',. Legat de ivul ecumenicitifii este mentionarea numdrului de $apte rttritlli destinatare ale Epistolelor Sf[ntului Pavel. Degi Apostolul unor biserici locaie, Epistolele sale sunt destinate Bisericii vclsale, ca qt Apocalipsa lui Ioan. De altftl, numf,rul gapte are un
ccumenicitS.lii.
tt t
i

stic, implicAnd plenitudine gi universalit

ate.2a1

si

o citeascd

in Bisericd;

c) in al treilea rAnd existf, o carte, Pdstorul lui Hermas, cane, deqi respins[, se cuvine totuqi a fi cititd in particular; d) carlile eretice care sunt excluse cu totul.

stabilirea criteriilor canonicitf,lii cirlilor o i speciali o are terminologia folositi. Pentru ca4ile socotite canon este folosit verbul recipere ("a recu[oa$te", "a primi" - aliniatele 72, 82). Alte verbe folosite s:unt haberi ("a accepta") ca qi ("a socoti sfhnt", "a sfinti", "a consacra" - rdndul 63)' Alte dou[ pentru stabilirea canonicitilii unei c6rfi sunt: a) citirea publici serviciile cultului divin gi b) apostolicitatea directa sau pentru ca o carte s[ fie considerata autoritativf, pentru Bisericf,, care necesar si aibi ca autor un martor ocular al evenimentelor sau (Apostol lr ascultat relatarea evenimentelor de la un martor ocular ucenic direct al Apostolilor). Pe acelaqi plan cu apostolocitatea sti,

in

Dintre clrlile canonice care nu sunt menlionate in listd I Ei II Petru, Iacob gi Epistola cf,tre Er,ryei. Dintre acestea, cea rrrrprinzdtoare omisiune este cea a lui I Petru, epistola folositi de tttulfi scriitori bisericegti timpurii, at6t in Apus, cit gi in R[s[rit. posibil, a$a cum au presupus Zalm qi a$ii, ca la origine lista s[ fi Ittut T Petru, dar omiterea ei si fi fost datoratd neglijenlei
inr
rltrlui.2-41

conceplia autorului, ProfePia.
238

23e

Ansamblul documentului relevi nu atdt caracterul siu iv - c6ci nu este un "canon" in adeviratul infeles al cuv6ntului, miti dcgrabd, pe acela de declaralie explicativi privitoare la o stare lirpt aproape definitiv constituiti. Singura diferenfi de opinie printre membrii Bisericii acelei wemi este ttilizarea ttliltsei lui Petru. Afirmarea gi argumentarea autenticitlfii celor livarrghelii implici respingerea evidenli a evangheliilor apocrife crrculau in epoci. tn acelagi timp este sesizabil un oarecare tpologetic in maniera in care autorul se refer[ la acordul celor
C'l I(ristcr Stendahl, The Apocalypse of John and the Epistles of Paul in the ililnrlrtrian Fragment,it Current Issues in New Testament Interytretation. Essays 511 lpnnnr of Oxo Pipe4 ed. de W. Klassen gi G.F Snyder, New Yorlg 1962, pp. J 1r, .145, dup6 B. Metzger, op. cit,, p. 200. Vezi gi I. Barbu, op. cit.,p.232, ['f fl. Mctzger,op, cit.,p.20O

pentru acest subcapitol reddm aproape integral aprecierile 9i maliza DocumentuluidecdtreteologulBruceMetzger,op.cit.,p,Tgg-20l.Asevedea I.Barbu, op.cit., P. 23 1 urm. 21e ,,pastorului lui Hermas" i se reluzd statutul de carte canonicd, intrucdt autorul
70-e0). este socotit printre profeli qi nici printre Apostoli (vezi aliniatele

r02

Stelian

T,

Istoricul Evo lulie i Formdri i Canonului

103

esenliale ale adevf,rurilor patru Evanghelii in privinla punctelor al Il-lea' ttTl: ir.Ot"f" ir-..u de a doua jumltate a secolului

l$rrstof ilor, este Evanghelia lui Ioan, ea reprezentand forma concretS,

descoperitunnumdrconsiderabildecontradicliiimaginaresaureale - ln Evanghelii' Mai tfltru' adversa dintr-un anumit punct de vedere manihei' le-au adoptat ai Bisericii, ca imp[ratul Iulian sau unii accentueazi acot uropfili.ut. in orice caz, autorul Fragmentulul cir'tilor sfinte ,r**n.ntrola2 explicflndu-lprin aceea c6" autorii proclami in realitate "canonicil l[sat ciliuzi]i de acelagi Duh care

mlrturisirii de credin{I a comunitf,tii. "in teologia sa despre ts ca Logos-Dumnezeu Si a unei pe cdt posibil intime legdturi a 'ii cu El, Evanghelia lui loan cuprinde acele idei cdre puteau \ril creStinismului victoria asupra iudaismului qi
a
i,s'mului".2a5

cirlilor Prin insPiralie'

crelrii celor relatarea autorului, despre procesul o replic[ datd atAt alog Evanghelii, s-ar mai putea intrevedea udt'l1 (gruparea eretic[ din Asia Mic[ de "t

Concluziondnd, se poate afrrma cd Fragmentul Muratori are, EituJiul descoperirilor qi al cercetErilor de p0ni acum, o remarcabill pentru cunoagterea constituirii canonului cf,rflor Noului

in

T::t:t:-tl*:lt":;

Atestat in cea de a doua jumitate a secolului al II-le4 in forma in care il cunoage Origen in secolul al III-lea qi u al Cezareei in secolul al IV-lea gi, in fond, gi noi, la sfhrgitul i al XX-lea, acest canon a constituit o autoritate supremf, qi in io dc credintf, gi in materie de istorie bisericeascl.

aceasta, respingerea

atare,

ne

di

declarati exptiiita a diferitelor scrieri eretice' de o situz decit de inleles c6 nu poate fi' vorba

l.

Canonul Noului Testament tn secolul

III

polemicf,.2a3.

tntr-un context asem[nf,tor' este relevant cf,tre Romani: "Hristos autorului in leg[turf, cu Epistola Scripturilo''l Chiu' uY
Qtrincipium)
este,

este temt

Y:":;;;:;;;'*""i'***iiscriptunlorvechiuluirestament'tot spusele autorului' m[s
din dupi cum reiese cet pulin indirect Testament'2aa canonicititii scrierilor Noului autorul Fragmentului' Singura scriere remarcatd' de in virtutea autoritilii criteriu decisiv ar canonicitafli,

T::::.,:1i""::Yr',"i

l)c o mare autoritate in acest secol sunt, cu precldere, pf,rerile dascali ai qcolilor catehetice din Alexandria Si Cezareea. Un rollrczentant al Bisericii gi gcolii catehetice din Alexandria, de rtul sec- al III-lea, a fost Clement Alexandrinul, urmagul lui
Irr scricrea sa,

in 8 cirfi, intitulatt Stromate'4u sa.u dupi numele "etle lui Titus Flavius Clement stromate sau note gnostice lilosofiei celei adevdrate"241 , folosege expresiile "Vechiul gi

-*t.*tt*t*resimlit6iauni inke Evangheliile canonice' vezi die Evangelien; Ihre polemische
firarc Ai ru.lugustin,Tiibinge4 lbid"*,P. 201, resPectiv 233 'o'
'M lbidem

irl e B

e zwi

""':
der

1971' Ibtdem

r,lt, lrri Clement Alexandrinul au fost traduse in romAnegte de Pr.prof.dr. rr liccioru, in coleclia PSB, ru. 5-6, Bucuregti 1982. in haducerea respectivE
I
f
rr

sri r umai
r

iu tehl

u de Cezareea,

7 citrtr la Stromate gi rut 8 c6te existd in original I st oria bi s ei ceascd, p.23 6.

Istori cul Evo luliei Formdri
104

i Canonului

105

Stelian Tofand

Noul

Testament"2a8,

iar din multele Evanghelii

numite irtreaga Sf. Scripturi neotestamentarf,, amintind 9i de cele "cdrfi controversate", cum sunt Epistola lui iuda, precum 9i gi Apocalipsa epistole soborniceqti, apoi Epistola lui Barnaba
Petru'ae

canonicitatea doar la Patru. Acelagi num[r de cir]i, ca qi Stromatele, cuprind 5i operele Hipotipoze in care Clement oferd exfrase rezumative

imprejuririle scrierii: "dupd ce Petru propovdduise public frvilitura creStind in Roma Si Jdcuse cunoscutd Evanghelia cu t Duhului Sfant, mulli din cei ce ascultaserd aceste predici au pe Marcu, ca unul care tl tnsolise pe Petru de multd vreme Si pd,ttrase in amintire cele spuse, sd pund tn scris cele
Elttlr.rltzit

ReferilorlaepistolacdtreEvrel,ClementAiexandrinul in limba atribuie sf. Pavel, afirmand ci a fost adresata el-reil0r

pentru elini proprie, iar Luca dupl ce a tradus-o cu grijf,, a editat-o

limba 1or. Aqa s-ar explica faptul c[ limba acestei epistole Clement mai explici aseamdni cu cea a Faptelor Apostolilor'"o "l motilul pentru care epistola citre Eltei nu incepe cu cuvintele pentru faptul ci elteii apostol.ul,",cum ar fi de a$eptat, 5i anume' la ne pornifi impotriva apostoluiui datoritl predicirii sale

Motiwl

explicat acesta este apoi din nou reluat de Clement-$i DQmnul a prezbrtefsl' "Dupd cum spunea odinioard un fericit Pavel ca Apostol al Celui Atotputernic' aSa tncdt

trimis la evrei n-a vrut sd se intitult modestie Si din respect -fald de Mdntutitorul rdnd dascdl Si apostol apostol al evreilor, intrucdt fiind in primul t 25'. excep|ionat s-a putut adresa qi evreitor" '2s2 ;r;;;,;;";;;;;;"'chip Tot in lucarea Hipofipoze, Clement relateazi' in acord evanghelitl tradilia vechilor prezbiteri, pdvitoare la ordinea spila nearnului lui Iisus urmf,toarele'. "dcele Evanghelii care conlin Marcu' mai tntdi"253. Iar referitor la Evanghelia Sf'
/bst scrise
2aB

ptltluite. AflAnd de aceastd dorinld, Petru n-ar fi intewenit nici ,tt\-l impiedice, dar nici ca sdJ incurajeze".754 'l'ot de la Clement ne-a parvenit gi informalia potrivit cireia Sf. t lrr 1l scris o evanghelie duhovniceascd'. "Cdt despre loan, cdnd a , ltt ttrmd de tot, cd tnvd,tdtura privind omenitatea Mdntuitorului ,linl pusd tn lumind (in celelalte evanghelii) lq tndemnul 'u[ilor sdi Si fiind luminat de Dwhul SJiint, a alcdtuit evanghelia lru'(, a mai duhovniceascd'zst (decdt celelalte n.n.). Precum relese din mirtuira lui Eusebiu de Cezareea2tu, Clement de Ei epistolele soboroniceqti, qi qtie ci Apocalipsa este scrisi Iilrril Este adevdrat ci clement citeazi gi din Epistola lui Barnaba, l)itlahie, Pf,storul lui Herma, Apocalipsa 9i Sintagma lui Petru257, htr lo atribuie acestora niciodatf, autoritate divinS, cit6nd din ele cu alc "unii zic", Si nu "scriptura zice", "Domnul zice" sau 'reste , cu ciue Clement introducea citatele Sfintei Scripturi. Astfel el o tlistrnclie clariintre lileratura canonici qi cea necanonici. tlrmagul lui Clement la conducerea $colii catehetice din ntlrizr a fost marele invdlat Origen. El s-a ocupat indelung cu triblice scriind un numir impresionant de explicf,ri la Sf. rlt. putAnd fi socotit intemeietorul criticii textuluiz58, cu

c prin monumentala sa operi de adev[rati criticl
lhhletn, fttr/errr,

textualS

(\'/eztinPSB vol 5)' Stromate,4,27,134',5,13,85, I6,100; 11 '107 2aq Ct, Eusebitt, oP.cit.,P.238 250 cartea a VI-a' 74'2'p'238' Ct-. Eusebiu de Cezareea , op'cit , 238' nota 70)' ?5r Probabil sE he vorba <1e Panten (Eusebiu, op'cit''p
252

Yt. 4, 6-1, p 238 Vl, 1 4,7, p 238.
1

Cl. Eusebin, oP.cit., VI, 14,4'

#lrlprrr, VI, 14,1, p.237 -238 g..., p.43 4 lbt, I n n Y c tl qi lV. G. Kiimmel, .B-i n I e i tun L (,ilrcrrrghiu, op.cit.. P 784

"'

Ibid"m,M,

14,5, P.238

t06
,,Hexapla,,25n, care cupdnde

Stelian

Tr

textul traducerilor rcalizate pdnl in timpul ele' sdu, a$ezat pe 6 coloane $i compar6nd traducerile intre in scrierea sa"De Principiis", Origen avea sA afirme origi
canonice divinf, a scrierilor Noului Testament, spundnd: "Cdrlile Sfant' sunt un proclus al spiritului omenesc, ci operd a Duhului unanimd Semnul a,tnoasterii lor este originea apostolicd Si tradilia le Bisericii".260 Iar cdrlile Noului Testament pe care el toate episto canonice sunt: cele 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor' sobornice$i: pauline, mai pufin epistola citre Er,,rei, dintre epistolele loan,

I s to r i cu I Ev o luli e i F-ormdri i Canonului
l1ipt,rtole,

L0'l

el trimite trdznetul tmpotriva perelilor lerihonului Si aruncd la plntdnt, pdnd la temelii, todte md$indriile rdzboinice ale idolatriei, dle rtpiniilor greSite ale filosofitor."262

Origen cunoagte de asemenea
Enuonicltatea epistolelor

ci unii se indoiesc

de

Ioan, Iacob 9i Iuda263. Iteferitor la cele patru Evanghelii socotite canonice de Biserica lui siu gi implicit de el, Ongen se pronun!f, asupra ordinii lor, gi amf,nunte asupra autorului lor, astfel: "Dupd cum am prins din

II-[I

I-II Petru 9i in cele din urmf, Apocalipsa' in Omitia a 7-a la cartea losua, Origen consemneazd acest a trimis ca astfel. "Cdnd a venit Domnul nostru lisus Hristos"'

ie, ln legdturd cu cel.e 4 Evanghelii, care sunt Si singurele
a/ld sub cer, mai tntdi a fost scrisd "rlupd Matei", cel care fusese inainte vame;, iar apoi a devenit il al lui Iisus Hristos, qi pe cdre a redactat-o pentru credincioqii ti clin iudaism compundnd-o in limba ebraicd- A doua lie este cea "dupd Marcu", pe care a compus-o dupd rdrile pe care i le-a dat Petru, care de alt'el tl qi numeSte "fiu|" ln Ttrima sa epistold soborniceascd (I Pt. 5,1j). A treia este ia "dupd Luca", cel care afost ldudat de Pavel (II Cor. B,l89; lt 't'im. 2,8; Col. 4,14) Si care d fost compusd pentru creqtinii trt(nili dintre pdgdni. Ultima dintre toate este evanghelia "dupd
,;cute fn Biserica, cdtd se

peApostoliisdicarepoartdtrdmbilafrurnoaseiqicerestiitnvdldturi trdmbila preoleascd intdi, Matei, tn Evanghelia sa, face sd rdsune sune trdmbi apoi Marcu, Luca Si loan fecare au ldsat sd ale Epistolelor s' preoyilor. Petru a rdsunat Si et prin 2 trdmbi! lui' Ioan ldsa sd se reverse' chiaiir qi Iacob Si luda. $i la rdndul relatdnd Fapi sale, trdmbila.'u' Si Luca, asemenea Si el'
Episto,lele

apostoli (Pavel)' cu tt Apostolilor. Cdt despre cel din urmd dintre m-a ardtat ca pe cel cd zice: "Mi se pare cd pe mine Dumnezeu prin trdmbilele celor urmd dintre Apostoli" ( Cor' 4,9); totuqi'

I
Origen se pronunja 5i asupra paternit[fii epistolei citre Er'rei, rrrult decat oricare dintre contemporanii sii, 5i totodati poate cel
ruproape

z5eManuscrisul original al Hexaplei s-a p6strat rur timp la biblioteca dtn Cezateea' Field din Oxford a incercat cu venirea arabilor s--a distrus' in tgZS' F'

odatl

aflate' reconstituire a Hexaplei pebazafragmentelor

2uoorigen,

De principiis..,t,lt. Exprimari ale
oriien, Scieri

lui **T. ut:L:",tTl:::

An

ea se cere imbundtalitE'

de adevf,rul pe care il comporti enigma Noului

<lumnezeiesc al

fata de dovez m6rturiil0r scripturistice gi despre superioritaGa
atese

nt - epistola citre Evrei. Iati ce scrie el in Omilille sale'. "Cdt qre ,l't(' construc:lia stilisticd, epistola numitd "cdtre Evrei" nu

cunoaqteri-i omeneqti, vezi

Bucuregti 1982, p302 urm', capitolul: "Despte Scriptura trebuie ea cititd 9i inJeleasd'1" Ei cap V, "Toatd
este o singurf, oarte", P 335 urm'
26r

f$:"-1 t::O:1illl' J"l imp5rdlia Sf' Scriptun qr
cea de Dumnezeu rIls

ldtea graiului sctu a exprimdrii din celelalte scrieri ale rtttlulr,ti, ci in compozilia ei se foloseqte mai ales de tntorsdturi de
Origen, Scieri alese (partea I), in PSB, vol. 6, trad. in rom. Pr' prof' llrrrlrrgae, pr. prof. dr. N. Neaga 9i Zorica Lafcu, BucureStil98l,p.247. Vr,r r W. G. Kiimmel, op. cit., p.437 9i Eusebiu, op.cit., YI, 25, 8, 10, p.249'

,,omiliei la losua" figiiriJazi qi Apocalipsa intre cartile in unele manuscrise ale ancienni du canon du Nouveau T Ioan. A se vedea P. Lagrartge, Histoite
Paris 1933, P.95 urm.

'I

l'l
!r'

r 1 t,)u

sebiu, o p. cit.,

-V\ 25, 4-6, p.248-249.

108

Stelian Tofond
h1

Istoricul Evolutiei Formdrii

Canonului

109

se pricepe cdt fraze elineSti, lucru pe care il recunoatte orice om care de cdt la felurile diferite de exprimare. De altfel, cd ideile din aceastd epistold sunt minunate Si cu nimic in urma celor din epistolele apostolice recunoscute, acest lucu e adevdrat cd-l va aproba oricine e atent lq lectura epistolelor Apostolului... cil despre mine, dacd ar fi sd-mi dau pdrerea, aq spune cd ideile sunt ale Apostolului, dar limbalul si compozilia sunt ale cuiva care finea minte invdldtura Apostolului Si care redacteazd aqa-zicdnd cu mintea lui cele spuse de dascdlul sdu. De ceea, dacd vreo bisericd crede despre aceas epistold cd-i opera lui Pavel' n-are decdt sd o facd, pentru cd intdmpldtor au transmis-o cei vechi ca fiind a lui Pavel. Dacd ne-am intreba totuqi cine a scris epistola, trebuie sd rdspundem cd numai Dumnezeu o Stie. Tracli|ia aiunsd pdnd la noi o atribuie fie Clement, episcopttl Romei, fie lui Luca, autorul Evangheliei Si

Origen mai stabileqte qi o a ffeia categorie de scrieri numite - din care fac parte scrieri care au fost respinse ca fiind flalsuri cc. citate fiind aici o serie din scrierile apocrife266. Urmagul 1ui Origen conducerea gcolii catehetice din ria, gi invllicel al siu, cu numele Dionisie, devenit mailArzllu al Alexandriei (247-265) qi care stitea in corespondenji cu ii din Egipt Asia qi Roma gi se bucura de mare autoritate ln I ltisericii se lasd atras intr-o disputi cu episcopul Nepos din un hiliast notoriu, care atacd, $coala alexandrini pe motiwl

la

Fa pt e I or

Meritul mare al lui Origen este ins6 acela de a fi cel stabilegte pentru prima oari, care scrieri ale Noului Testament cirora exi aprobarea unanimd a Bisericii 5i care sunt acelea asupra indoieli. De remarcat sunt cele 3 clase in care el imparte scrienle: 1. Din prima clasi fac parte aqa-numitele scrieri 6po'x'o1or5p< &uuurlppnte - adicf, "acelea asupra cdrota nu existi indoieli
sau

A

p

os

to li

I

o

r"

.26s

alegorice a textului din Apocalipsf, 20,3 ufin., el interpretare hteralt a acestuia. Lucrarea lui Nepos riva alegoristilor" , foarte bine primita in multe cercuri cregtine, ricnteaz.d pe Dionisie. Staruinfa lui Nepos in eroarea hiliast5, ndu-se la Apocalipsd, il determin[ insi curdnd pe Dionisie la o rc pripiti, declarAnd Apocalipsa intr-o lucare a sa, "Despre lnle", drept carte necanonicf,267, renun!0nd Ia autoritatea icit a ei, nemaisocotind-o scriere a Ap. Ioan, ci a unui prezbiter lclc Ioan, justificAnd deosebirea intre Ap. Ioan gi prezbiterul pritt diferenla de stil qi vocabular care existi intre Apocalipsl gi
zAnd o
lia dupa Ioan'u*.

Biserica

lui Dumnezeu de sub cer" 9i in care sunt enumerate: cele Evanghelii, 13 epistole pauline, I Petru, I Ioan, Faptele'Apostolilor
Apocalipsa.

2 A doua clasi de scrieri o formeazi cele tn privi upQLpa)J"dpeva - adicd, cele asupra cirora existi indoieli Ev canonicitdlii lor Ei intre care se numiri: II Petru. II-[I Ioan'
lacob qi luda.
265

l)irr acest moment incep disculiile in jurul canonicilalii acestei ;i carc dweazi, in R[sdrit un secol, mulfi Sf. Piri"F gi scriitori i temdndu-se s[ o mai aminteasci intre c[rfile canonice $i se rlirr ea, fiind trecuti sub ticere ori de cdte ori se punea problema lui cdrtilor canonice ale Noului Testament. lln reprezentant de seami a Bisericii africane de la inceputul lll a fost Tertulian. Chiar dac[ destul de curdnd dupi
Htrrirrtunl,e
r

in acest sens la W.G. Kiimmel, Einleitung..., p.437438.

Ct-.

contemporan6 cu cu patemitatea epistolei cdtre Evrei in Bi'serica de Rasfuit 1 996, p.3U-J l. a se vedea Pr. lect. dr. Stelian Tofan6, op.cir., cluj-Napoca

Eusebiu de Cezareea " o p. c it.,

-Vl, 25, 1l

-1

4, p'249-250' Amdnunte in

u rr lEcut Dionisie in Rds5rit, din carzz hiliaqtilor, la Roma face preotul r:u deosebirea c[ acesta declard direct Apocalipsa carte apocrifE, irlurtirrtl-o operE a ereticului Cerint qi aceasta pentru motivul cd ea vorbe$e in prca clogiogi despre un Israel spiritual, ceea ce nu era dupd gustul s6u. t ,\lruliul Noului Testament...,p 17 gi W.G. I(immel, op.cit.,p.438). I I li llrnrncl, op.cit.. p 438.

Istori cul Evo lutiei Formdri
110

i Canonului

lIl
adeseori

Stelian

T,

lln bhericii di Cartagtna,

irnbrifiSarea cre$inismului trece

in secta montanigtilor, atitudinea rimas constantil. Terhrlian numt falA de cdrlile Sf. Scripturi a c[rfile "Testamentutui Vechi qi Nou", cum se intitulau, pe vremea utrius cirlite Sfintei scripturi, cu un termen juridic: "Instrumentum Testamenti,,,dinmotir.ulciscrierilesf,scripturicuprindcele
gi clare dovezi impotriva tuturor neadevf,rurilor ereziilor26e.

special lucrarea "Testimonia" Ia tstbt'irt1e IN scrierile sale, ritatea cdr,tilor sfinte", pe care le imparte in "lege" gi "evanghelii" viafa creqtin[. Sf. Ciprian afirmi ci cele formeazi o unitate, iar dintre epistolele pauline rimdne livrrrrghelii iilizata numai epistola citre Filimon gi cea cf,tre Evrei. Dintre :tolcle sobornicegti citeazd, doar pe I Pstru qi I Ioan gi aproape lacob, II Petm, II-III Ioan gi Iuda. Apocalipsa este insi citati de I (,liprian in foarte multe locuri ca gi "scriptur6 sfiintf,"u2. Agadar, mirturiile Sf. P5rinli gi scriitori bisericegi din sec. III c5" in Biserica, atdt cea de Rislrit, cdt gi in cea de Apus, erau itc ca sfinte qi canonice: 4 evanghelii, Faptele Apostolilor, 14 pauline (in Apus cu oarecare indoieli asupra epistolei citre ) Si 4 epistole sobornicegi (I Pelru, I Ioan, Iacob gi luda), totugi indoieli cu privire la canonicitatea epistolelor lui gi Iuda. Mai pufln citate au fost de la Dionisie incoace: ipsa, II Petru, II-ilI Ioan, dar nimeni nu le-a socotit insl
Qu'c sunt normative pentru

in

Sf. Ciprian (+ 258). Acesta face

in

in

Tertulian imparte clrfile "Instrumentului Nou" in categorii:''instrumerrtulevanghelic''9i''instrumerrtulapostoliu
categorie intrd cele 4 Evanghelii, care
Si

prila
itvtut.i

Ioan) 9i de 2 ucenici ai include: Faptele Apostolilor' epistolele lui Pavt Oo.,u "ut.gorie in numir de 13' Apocalipsa qi I loan. Epistolele Sf' Pavel sunt singulare', care 9 sunt scrise citrei biserici, iar 4 cdttepersoane puternic de M Despre epistolele pastorale, atacate Terhrlianutrroecf,eletrebuiesf,sebucuredeaceeaqiautoritateca legea, profefli qi evangheliile' Referitor la-epistola :Uttt-"*"]jt^l' e scrisi t J.., .. pare, in "Insrumentul apostolic"' crede cf, in biseric[ de o Barnab4 dar menlioneazi faptil c[ se bucura Dintre epi mare autoritate decit "Pistorul 1ui Herma"270' intre cdrlile care catolice, cea a lui Iacob nu e menlionati "instrumentul apostolic", la fel ca qi I Petru' Un reprezentant de profundf, erudilie teologicd a
1

tt'i:t d: ;Tt 5i Luca)' T: in I iar apostolilor (Marcu

apusene a fost gi ucenicul Sf' Irineu, I,Oo'-n; ::111 o mirturie importa episcoputul din Roma, Calist' Hypolit ofer[ fiind situirlia ei din acel ceea ce priveqte car[ea Apocalipsei, dat[ autoritate ca s1 carte gi anuml, ca La se bucura de cea mai mare 5i apostolul Oomnutui''?]gi ca arrtorul ei este Iouo'

^ '"""col prive$e evol Dintre mirturiile de referinli in ceea ce il ocupa gt canonului in sec- III, un 1oc important
26e
z1o

l,t mirturiile sec. II qi III ar mai putea fi adiugate gi atitudinea lor epocii. Unii dintre ei, precum: valentinienii, vasilidienii se u pentru canonicitatea Evangheliilor, Faptelor Apostolilor gi clor Sf. Pavel, dar aproape tofi erau impotriva canonicitif,i elor sobornicegti. O mdrLurie semnificativd pentru aceste ri oste gi aEa-zisul Canon al lui Marcion, oiginar din Sinope, provincia Pont, tatil sf,u fiind acolo episcop, canon care a apirutin I etrului 144 d.Hr.273 lil a manifestat o af,'tudine rtdt de antiiudaic[, incdt a repudiat Vr:chiul Testament, caut6nd si stabileasci un canon al Noului trerrt lipsit de orice in{luenle iudaice. Astfel, recunoagte intre lii doar pe cea a Sf. Luc4 degi a respins din ea primele dou[
l/, l(Unrmel, op.cit.,
,iltt, /t,
r

Vezi V. Gheorghiu, oP'cit',P185'

p.447. Vezi qi Fahey A. Michael, Cyprian and the Bibel:
E x e ge
s i

rr' l' I t i rd-C entwy
I

s, Tubingen

1

97 7,

p.

4

3 urm.

lbidem,p.7g6.
statuia

"' $i p"

lui Hypolit, care a fost allatb in 1551'

se poate

citi o

noti{E

rlc in leg[tur6 cu Canomrl

lui Marcion,

a se vedea

W.G. Kiimmel, op.cit.,

prioege Apocalipsa. op.cit.,vol. tr, P 56)

(Ci V' Gheorghiu, op'cit'

p'786'

Pr' prof' LG'

41il ,l l

Stelian Tofand capitole, care vorbesc de na$terea din Fecioari a lui Iisus Flristos, pastorale utrlizeazil doar 10 epistole pauline, excluzand epistolele urma I-II Cori Ewei. Lista lui incepea cu Galateni, dupf, care Romani, I-II Tesaloniceni, Efeseni (pe care el a numit-o Laodiceni), Coloseni, Filipeni 9i Filimon'274 Elrrrrisic O
ulloan.277

Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului

113

vizavi de Apocalipsi, ci o socotegte ca fiind scrisi

de

altl mirturie importantd a inceputului secolului al IV-lea, in co privegte starea canonului Noului Testament in acel timp, a fost rcopul Petru din Alexandria, dugmanul lui Origen.
Din fragmertele scrierilor sale se poate remarca faptul cd el carfi canonice: cele 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor, Sf. Pavel, inclusiv epistola citre Ewei qi I loan. Dacf, el a
Apocalipsa, nu se cunoaqte.278 Dar cea mai insemnati mirturie a sec. IV, in R[s[rit, cu privire Cnnonul Noului Testarnent, rimAne elelul lui Pampfil, istoricul
$0u nu

Dup[cumerafiresc,CanonrrlluiMarciona$arnitovieree in Bisericd. Sf. Irineu a fost primul care a luat atitudine impotriva iar Tertulian a scris 5 cd4i, combitdnd erorile lui'275 Totu$i,canonularbitrarstabilitdeMarcionademonstrat
lucruri:

t. - carfile pe care el le-a inclus in canon

erau considerate

indiscutabil autentice. 2. - cdrfile pe care le-a respins erau socotite canonice de majoritate gi considerate ca av6nd autoritate canonic['
c)). Canonul

iu de Cezareea. Datele aduse de el cu privire la extensiunea lui Noulur Testament sunt rezultatul unor cercetiri istorice,
cu sf6rqitul sec. L

Noului Testament in secolul IV

1).

in Biserica de RIs5rit

Ilusebiu face deosebire, din punct de vedere istoric, intre cir,ti nu fost recunoscute de toli ca qi cdrfi sfinte gi cirli controversate, nd cf,rfile Noului Testament in 2 grupe mari, alf,turi de care n;cazd qi o a treia grupA de scrieri, dar care n-au fost amintite ca
td parte din canon, decAt cu mici excepf,i, neinsemnate Aceste grupe sunt urmf,toarele:

N ceea ce privegte problema extensiunii canonului Testament, sec. IV aduce limpezime definitivi'

in

Conducltorul$coliidinCezareeaPalestinei,lainceputul IV, era un admirator al lui origen, prezbiterul Pampfil (+309)' Nou Referitor la atitudinea sa fali de cirlile canonice ale citre Evrei Testament, este de notat faptul cd. el ctteaza din dpistola qi "scril din ApocalipsS, pe care le socote$e "cirfi apostolice" este faptul ci sfinte", c[r(i mai pu]in citate in sec' III' De remarcat de curentul creat studiase in Alexandria nu s-a lisat influenlat
2?4

toli, numite 6prol"oyo6peua dln care frceau parte: cele 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor, 14 rlr: pauline "gi dacf, i se pare cuiva (tlye$aveu1\ qi Apocalipsa".2Te atrtudine fa!d, de Apocalipsi se datora faptului cd Eusebiu a rfrare adversar al hiliasmului, care se intemeia pe Apocalips[ lur
|

. c:drti recunoscute ca Si canonice de

Cf.

Merril

C. Tenney, epistola cdtre Ewei op'cit',p'377'

'1t lbidum.
276

de care s-au El este cel ce pune bazele renumitei biblioteci din cezareea 9i toti cei ce i-au urmat. (Cf. V' Gheorghit', op'cit''p 788)

tlf l'trrll Dr. Liviu G. Munteanu, Compediu de introducere,p.22l. Ctt ltr'. V. Gheorghiu, op.cit., p.789 gi LG. Munteant, op.cit., p.227. €'I f,]uschiu de Cezareea, Istoriabiseiceascd,ITI,25,l-2,p127;W.G. Kiimmel,
$tnltttrtng...,p 439

Stelian

7i iei

2. cdrli asupra cdrora au existat anumite tndoieri sau au mai pufin folosite in sec. II-ru - numite dvr(t"<y6p,<va _ gi din fEceau parte. II Petru, II-III Ioan, Iacob gi Iuda.280 3. scrieri care pe nedrept au fost atribuile apostolilor, moti pentru care nu trebuie incluse in canon, numite "yriea,'. intre Eusebiu enumera. Faptele rui pavel, "pistorul lui Herma', "Apocalipsa lui Petru", "Epistola lui Barnaba,', ,'Didahia celor I Apostoli" qi apoi "Apocalipsa lui Ioan", ,'dacd wem- aceasta fii respinsi de unii. iar de alfii fiind primiti intre cele recunoscuterr28l. 1. in randul acestor scrieri Eusebiu plaseazd gi "Evanghelia dl Ewei"282, "care place mai ales acelora dintre evrei care au primit
Hristos"'o'.

Formdrii Canonului

ceea ce privegte criteriile dupi care si se stabil canonicitatea unei cirfi, Eusebiu socotege cd apostolicitatea criteriul principal. ln acest caz, intrucdt Eusebiu nu se indoia apostolicitatea "artilegomenelor", ren/rtd ci gi acestea frceau
din canon.

in

nl clin Antiohia, din anul 341, canon care a rntrat in randrrl rnnclor apostolice, gi in care se ingiri carlile sfinte ale ambelor
rrrrente.

lmportant de amintit in acest context este gi canonul

B_j

al unui

Un fapt mai trebuie insf, menfiona! qi anume cd in anul 33 Eusebiu primege de la imparatul constantin cel Mare incredintarea scrie Sf. Scriptura in 50 de exernplare. Eusebiu duce Ia indepli acest mandat, ctptinzdnd in canonul Noului Testament 26 de c
deci toate cele canonice, cu exceptia Apocalipsei.28a

intre cele are Nourui Testament sunt enumerate cele 4 lltclii' 14 epistole ale sf. pavel, 2 epistole ale lui petru, 3 are rui
lacob gi Iuda. La urm6 sunt amintite gi Faptele Apostolilor. De

Irpsi nu se face amintire, fiind considerati carte cu cuprins ios, ca qi cele douf, epistole are lui clemenl Roman t gr ,litufiile apostorice, care erau enumerate in canon imediat dupd
llo ctnonice.286

aceeagi importanfl este qi m[rtuiia Sf. Ciril Ierusalimului, care intr-una din Catehezele sale din anul 348, ti
280.,.,
1

De

Dtdem

Sf. Grigorie de Nazianz, trecdnd peste susceplibilitatea sorilor sf,i, pune Apocalipsa alituri de Eyanghelia Sf. Ioan Ittt,r-i astfel, dupi mai bine de un secol, locul cuvenit in canonul /'7,
It

2Br

Cf. Eusebiu, op.cit., In, 25, 4, p.127.

fi vorba de rm Targum erl Evangheliei dupE Matei sau de un "Diatesaron,,, armonie a Evangheliilor, compusl pentru uzul evreilor. 28r Eusebiu, op.cit.,lll,25, 5. Tot Eusebiu de Cerureeane fuformeazd c[ "Evanghel cEtre Er'rei" era prefuiti mult de lregesip, de clement Alexandrinul (stromate, a5,5) qi de Origen (Corn Ioan 2,81, op. cit., IY, 22, 8, p 17 l).
'u2 Poate
284

numind-o "Scriptur5 sfhnti,,.288 [)ar mdrturia cea mai insemnati a acestui secol IV, aparfine Sf. sic cel Mare (+ 373), care in Epistola saJbstivd

a

39_(t.face o

['l I'
lht,l,'n,

(

llroorghin, op.cit., p 791; L.G. Munteanu, op.cit., p.222
18.
op.

L.G. Munteanu, op.cit.,p222.

Ul

N.

l. Nicolaesct...,studiul...,p
29,17 ; 30

['l,fr,r /,,., (C uvdntdri

"9; 40,45; 42,9)dupd V. Gheorghiu,

cit., p.7 92

116

Stelian

lt'7
ptivirrla acceptirii frrtrezervd. de acum inainte, a canonicititii celor 17 de cirfi ale Noului restamenl aga cum astizi sunt cinstite de
Elsorica.

distinclie netd intre "Scripturile irupirate de Dumnezeu... pdrinlilor noStri de cdtre cei care auJbst martori oculari Si slujitori Cuvdntului de la inceput" gi aga-numitele " scrieri tainice" ereticilor, d0nd o lista a cdrtilor Noului Testament, care

Daci in secolul urm6tor, atilt in Ris5ri! cdt gi in Apus, mai
din rdndul celor sobomicegi sau chiar Apocalips4 care nu citate in scrierile sfl Pirinli gi scriitori bisericegti2e2, faplnleste cu
I

intru totul canonului nostru de a*dzi. Lista lui Atanasie a cuprins: Evanghelii, Faptele Apostolilor, lacob, I-II Petru, [-[-III loan, Romani, I-II Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, I Tesaloniceni, Ewei, I-II Timotei, Ti! Filimon gi Apocalipsa. "Aces - spunea Atanasie - sunt izvoqrele mdntuirii... Si nimeni sd nu sau sd scoatd ceva din ele" .'8e in scopul rezolvirii definitive a problemei canonului Testamenf la Sinodul local din Laodiceea, din anul 360, in canonul se stabilegte regula potrivit cf,reia la serviciile divine sd se fi numai c6rlile canonice, urmAnd ca in canonul 60 si se dea lista c[r!i in numir de 27, identici cu cea de azi,'no Aproximativ in aceeagi perioadd de timp scrie 5i Amphilochiu de Iconiu o epistolf, in versuri citre Seleuc 9r cuprinde intre altele gi o lista a cirlilor canonice qi inspirate Vechiului gi Noului Testament. Lista cf,rtilor Noului Testament identic6 cu cea a Sf. Atanasie, dar cuprindea in schimb menliunea mai sunt inci unii care socotesc, pe nedrept, episLola c6tre Eltei fiind neapostolic6, pun la indoiali canonicitatea Apocalipsei, dar pe nedrept gi resping dintre epistolele catolice pe celelalte cu epistolei lui Iacob, I Petru gi I Ioan.2e1 Ceea ce este importanl menliunea fdcuti de Amphilochiu este accentul pus pe cuvintele nedrept", fapt care denoti opinia unanimf, a Bisericii Rasaritului
28e

ci$

intamplitor qi dictat de rafluni cu totul de moment qi in funcfie de
e abordate

Jlxcurs: Epistola a39-a festivi a Sf.Atanasie cel Marernt

1. Preliminarii. incd din primele zlle ale ofensivei sale riva anenilor SfAtanasie cel Mare a inteles ci lupta se df,dea pe Scriptunlor qi cd era in interesul dogmei si existe o imagine a confinutuluilor.2eo Cu toate acestea, a agteptat pdna in anil 367
r a promulga un canon

al Sfintei Scripturi, in cea de a XXXW_a festivd a sa. in concluzie, acest canon apare in urma unei documentS.ri, gi, dupi propria afirmafie, la indemnul unor

ilcgitimi".2es Canonul a fost alcituit cu scopul de a-i feri pe credinciogi de

iciile pricinuite de lectura clrtilor

apocrife2e6, frecvente

. mai ales ci ereticii igi intemeiau o serie de invifituri pe astfel cf,t'li. Aga cum s-a putut vedea inci din anul 348 (sau 350) Smntul
Vrrri W.G. Kiimmel, op. cit., p.440.

in

tl

;,,,,r",,1r,r"u gi traducerea epistolei am folosit pe l6ngI B.Metzg er, The Canon
Nulv

of

Cf. W.G. I(immel, Einleitung..., p440: "... Zu diesen soll

niemand

Testament,p.2l0-212,Pr.Prof.dr.Ioan G.coman, patralogie,Bucuregti, lUllr'. vol III, p. 107-219 9i LBarbu, op.clt.,p.279wm. t'l [4.,]. [,agrange, Histoire ancienne du Canon du Nouyeau Testament, pwts,

lht

hinzuftigen noch etwas von ilnen wegnehmen" "o lbidn^, p 439; L.G. Munteanu, op.cit.,p 233; Nicolae

lUtt,

gr 134.

I. Nicolaescu'..,

p
2et

19 9i

yeziV. Gheorghiu, op.cit., p.793

W.G. I(immel, op.cit.,p 439.

Elf fl. Mctzger, op.cit., p. 2ll. E [ ,lcrrn Ruwet, Le Canon alexandrin des Ecitures saint Athanase, Biblica,

ll(X lll

t{oma, (1952), p.I.

118

Stelian

Itrori"
Tt

chiril al Ierusalirnulur oferea o lista a car,tilor Noului restament. din canonul Sfhntului chiril lipsege Apocalipsa, semnificativ faptul ci el se consideri dator si precizeze - ca qi sfantul Atanasie calitate de episcop, care anume erau cirf,le sfinte recunoscute ca de citre Biserici, intrucat ambii episcopi socotiserd, grav perico cirtilor apocrife pentru credinla cregtind. odatd publicat[ oficial li
acestor cf,rli, orice apocrifr era stigmatizati Si semnalati pentru a se feri de ea. Degi ambii episcopi au oferit c0te o list6 acelagi scop, "Atanasie pare a fi primul prelat care s-a folosit pozilia sa din fruntea unei dioceze intinse qi importante pentru a ocupa cu problema canonului biblic" .2e7 Catalogul Sfhntutur Atanasie are pentru istoria bisericii importanf[ deosebiti, deoarece este pentru prima dati c6nd, Alexandria, autoritatea bisericeascd face cunoscut care sunt scrier recunoscute, de cdtre ea, drept ci.r,ti sfinte, anul 367 marcdnd prima datd'ra care extensiunea canonului Noului restament coinci ca declaralie oficialf,, cu numf,rul de douf,zeci qi gapte de acceptate astazi drept canonice."t Exista un vechi obicei, iniliat se pare de Sf6ntul Dionisie Mare"', ca episcopul Alexandriei sd scrie, dacd.era posibil, in dfl, cur'and dupd sf,rbitoarea Epifaniei, o aga-numitf, Epi festivd3,,adresati bisericilor gi m[nistirilor egiptene de sub autori sa, prin care le informa despre data Pagtelui gi a inceputului Mare. Odati cu stabilirea datei Pagelui, aceasti epis old stabilea qi datele tuturor sirbitorilor dependente de pagele a respectiv. Pe de alti parte, este bine cunoscuti reputafa invlfafilor Alexandria in privinla calculelor astronomice, clrora li se dedi
2e1

inainte, iar dintre cei care s-au succedat la conducerea fti,roasei Biblioteci din Arexandria e de-ajuns s6-r amintirr l.i p" Eratostene din cyrene (c.275-rg4 i rrr.l, care a calculat cu un inart frad de precizie circumt'erinfa pimantului gi ale cirui xporoypoqto,

urr sccole bune

stiinlificd lTf:"'"i}lB]3" -..r.arede context de a rixa datele istoriei'iotitice ;l literare.3.r intr-un astfel ;;;*r;;r;#HJT n1+i are. crestiniietji", upa* h Biserica egipteani l*::::ll.llt-1 ru a se informa
puse

ii:

despre data s'rbdtoririi pagtelui. Aceste ir-r"r-ut i la dispozilia Bisericii apusene de c6tre .pir*p;fR;;;, siriene de cdtre episcopul Antiohiei. in ce context se poate rune cd Epistolele festive ale episcopului Alexanoriei aveau o !i suficient de mare in acest context astfel de comunicdri pastorale anuale este drscutirii ei altor probleme teologice, ?n i de l1"t^ ",1.'llrr]:rl cea a datei sarbltonrii pagtelur, pr..u_

*^iiri;;i;, ,;2*:,,::i:"TlyAtanasiecerMare3Di"o;;;";,;;;" "rr"
pat proliferarii

il;#

YeziB. Metzger, op.cit.,p.211
se vedea Pr.Prof

298,t.r 1otaem.

1973, p'14l: "von den enthartenen griech. Iandsehriften nt. Texte enhalten bis in

L Barbu, op.cit.,p 2g0 L0t privegte efectul anrt de aceastd epistold in afara Egiptului, sunt incE multe rurrhiguitEti. in orice caz, existd suficiente motive sd credem cE recunoagterea trrtru:or celor gapte Epistole soborniceqti in Rds[rit a fost promovatd de aceastd elristols Pe de altd parte insd, ea nu a reugit s5 indepdrteze opozilia fa+fi cle Alrrrcalips[ marufestat' in afan Egipt,lui. tn ciuda declaraliei clare a sfinfutui Alurrasie in favoarea ei, aceast, urtimd carte a Noului -l.estament a tebuit sd agtepte lltclr nrult timp pentru a-gi cuceri un loc stabil in RasErit, din catua,reticefelor rrrovooate de hiliasm. De fapt, "numSrul de doudzeci qi qapte de c,(i ale Nourui 'J'eslument s-a imp,s derrnitiv in Biserica greac[ abia prin secorur al X-lea,,, cf wcrner Georg Kiimmer, Einleitung in das Neue Testament,HeiclerbergtT,
Vczi

t;t/ilbyzantinische
19g5, vol.2, p. 410.

zeit nw

serrr wenige

"'A
300

loan G. Comqrr, patralogie,Btcuregti,

"Epistold de slrbf,toare',, "EpistolE solemn6", al do termen tiind tradus uneori qi prin cuvanful "festald". Aceste scrieri sunt cunosc
gr sub denunrirea de "Epistole pascale" sau "pastorale,.

Ertotol"l ioptcrotrrrl,

als Teil eines Kommentars "rrt*a"r ,tl.r'zusammen mitnichl biblischen schriften. Das wird erst vom r0/1 r Jh. an larrpsarn anders Man kann darum sagerl dap sich die zail vot27 Kanonischen
Fle

llrrrrtlschriften der Apk- bieten dereri

Ter

die Apk, wrd die meisteri

griech.

(yezi B.Metzger, op.

lrrrften des NT in der griech. Kirche erst etwa im 10.

p.212 LG.Coman,

op.

c

it, p.470).

hnl "

ft.

endgiirtfu durchgesetzt

Stelian Tofand

Istoricul Evo luliei Formdrii Canonului

121

citre meletieni' Pe de apocrife, r[spdndite indeosebi de

alti

parte'

i

\rilrlxuv€L) itepoug d(plovtau
yt,or)€,

tds

.:----r ^-rorii .,1" il

ci Roma (340-341), fusese solicitat de Y -1:1 ^- O{i-+^; S^rinfrrti c[ o list6 a cirfilor Sfintei Scripturi' c[r]ilor canonului 367 sunt aceleaqi sec. fV', cate ar Putea fi infeles 5i
Epistolei3qa
Si

tt llt( I (r)F€VOL
ir rrr

.i bpt,rvuprd tf,iv dr nepi 6v Enfotcro$e, repi todtt.rv
Tpdgu 6rd

tre1op€vorg &noxp(xpoug, dlrp)f,rv pr.p),fov, nupoxatrf,r,
x&1,)

flrind rezultatul

Manual de Introducere ei- apitrutipentru prima oar1intr-un rom6neasci de specialitate' Noului Testament, in literatura
2. Textul EPistolei

activit[fi Sf'Atanasie Mare' Prezentim in cele ce urmeazi textul

te tr)v &vd1x1v xai rd 1pr]oupov rfo aE. Me),),t,rv 5e to6tov pvlpovederv, Xp{oopar npdg

in

v rIS tpautou t6),p1g t(, ,)"{ td e'tra11e}.uord l,€1t.rv xci ailtdg. 'EneLSri nLp rrv€€' inelefprpav €crurors td l.el6pevcr dn6xpugcr xtxL' prlar rc[urcr,
: \r / ) / \

TOY AYTOY
ENETONHE EK THE NO. EOPTAETIKHE

flePi tf,rv ..}e(t'-rv 1Pogf,'v cripettxiv ipvrio']1pev 'A11 'enetSri nepi fev tirv Trpfu otorrp(crv to\ rle( vexpiv, nepi 6E hp6' ri'rg i16vturv rig €lporle *Tt11"t:.1* Tpdqdg, ,oi tpoBonl""j"6 &p6tr1 .is &nr6rros xoi

*h'-t'

ffi:;'il"a".0"r'"
,^rrrmtrv
ror

fis

xcri dn5 tfrg rruvoupT(crs tf,rv dvtlprirov'

trou

syn Histoire "ac6phale'' et lndex texte critique' d'Alexandrie. Lrtroduction,

y"ri

nr'317' Paris 1985' p' 302-303'lotal02' Albert, coll. "sources Chr6Jennes"'
too

et la taductron ou LcxL€ Dv'.Yuw avec la collaboration pour 1'6dition

*- ,.lcl

0eonve6ot6 'rptxqi, nepi iS in).rpogoprj.')Ip€v, xoOrig 6oosv rdE notpdor.v oi &n'&p1frg c/ut6nruL xcri Lrnrp€toL td tr51ou, 'L6o\e xcilto(, rrpo:upun€vtu nopcr' lvloftov irv xcri po06vtr. &vt.rrlev'e!frg ix.}€o.'}Gr tcr' xavovuf6pevo nupo6o.l€vra te .licx etvou Bupl,(u,'(ta ixcrotog, er pev xatalvf,r tiv n),ov1odvtutv, b 8L xorlopdg 6rapeivag p1 ndtruv ilropupvlox6pevog. -\A\r^lra)F\ qg xcrrvrlE ld)tLv o(sx bx'vrp(ov e1ndv.'Eott To' 5t 1ap , Eba11€trLcx t€ooopo, xatd Mat.)dov, xtxtd Md,pxol, xand, iiv xcri lrrrdvvlv ettcr petd tdtcr l-lpdfero &noot5l,ov, xcli rtrui xcr.)otrlxcri xcr),o6lr€vcxt tirv &noot6\ut *wd,, oUtt.rg p€v p(a, f1€tpou 8e 56o, e"rtcr 'lodvvou tpdig, xcxi petd iev loo6rx pio npdg Fopoioug, eltcx npdg Koprvrlioug 66o, trretd tdto rpdg l-a),dtoE, xcri i!frg Trpdg Egeo(oug, elto

B.Metzger, oP'cit', P' 213' Textul este preluat u'-,*'^tt

[H;:^#J;;;;;

Metzger' care larandui

M

'13' Pericles-Pierre Joannou P:ontifi"area

'"."': "1,*:I?,,1 '!" preiatexttil grec dupr edifia Coy"::":!""i!"!:':li.O')-r',:,1:i'
sau

;;:;:;,;;;;";";';;";',ronn'ro'"i"oto[,"Disciptinegdn'lrateantiquet) p"n' C'""' (Luft'n'^Cl.""l''K2:]!'!)n"fiiJ:: IX s.), t. Il'. Les canons au' o buna editie este et

"1";';;"'"i",;;;t;;;^"*""' dirtNeutestamentliche

Roma' 1e62' pp11-76' Ap;:i;p;'" in ileutsche (Jbersetzung' Herausgegeben

xoi npdg Ko).ooocrdg, xoi peto'toita npdg rxiE 56o, xai i1 npdE Eppo(oug, xai eir$ilg npdg pev rov 66o, npdS 6e T(tov p(a, xcri teleuto(cx n Tp6S rva picr xai ndltv 'ltodvvou Anoxdl,ur.f.rr.g, Tcri)tcr nnTcri ourryrfou, tbore tdv 6r.$f,rvta ipgopfio.lcu iv to6toug p6vor.g td p'uoeBe(og Stscroxal,dov 1:).(!etcrr. prlSeig todtotg inuBcdttr€tt.r, iqsl todturv
Or).rnmpfoug,

1968' Edgar Hermecke u a, Tiibingen'

l'

30'

122

Stelian Tofand

ei Formdrii Canonului

l-lepi 8t todtt.rv b x6pr.og EoSSouxo(oug li., i6uotiner, ),€1r,-rv. fl),av&o.)e pr) et66teg tcx\ 1po9o! p$L rr)v 66voprv a'utiv, tfrs 6k'louScr(oug napriver. 'Epeuv&te ta\ Tpcgds,6tu cr'utcr( duor.v dr. pcptupdoou nepi ip6. 'A},tr €vexd 1e nle(ovog dxp$e1olg rpoorf+urt xai tdto 1pdgt.,v &volxoit-rg, d.rE 6tl 'Lorr xai Etepcr BuBtrfc to6tttv Elt,rrlev, oir xovovt!6pevu lr€v, tetunrr.rp€va 8t lcrpd t6v nut€pf,rv &voltvrioxeorlcrr tds d,ptv npooepxop€vorg xcrl poutrop€vorg xauq1do.lar. tdv ,is eiloepe(cg )'61ov. Iog(o Io),opf,rv'rog xoi Eog(o Etpo'X rai 'Eo',}fip xci 'lou5irl xci ToB(og xui ArSalrj xcrtroup€vr1 t6v &noot6)'uv xoi b l-loupriv. Kcri 6lrrs, &lctnrpo(, xdxe(vav xcvovrfop€vt-rv, rai to6tt-rv dvulrvuroxop€vov, oirSapdr ti,v dnoxp6gt.rv l-Lv(prl, &),)d alpettxfiv istLv ir(voLo, lpog6vtcuv 1)ev 6te r)€l'ouot cr'utd, xopr(op€vttv 5I xcri lpoorur)€vtrrrv a'utriig 1p6voug, ivo riE ncr),clrd npog€povteg, np6gcrotv €1t^totv &rcxt&v '€x toiltou toJg &xepaioug.
&goupio.,lu.r

tr.

t'llttrscd altele, aSa-numitele apocrife, fiind fnselayi de asemdnarea de nume cu cel al cdrtilor adevdrate - ingdduili-mi, vd rog, desi qtili detltre qcestea, sd vd scriu eu despre ele, ca sd vi le amintesc, atdt
Si

3. Traducerea Epistolei
'f

Din cea de a treizeci 9i noua Epistol5 festivl a acelu
rr

<Sfflnt Atanasie> Despre dumnezeiegtile Scripturi intrucdt am amintit despre eretici ca despre niSte morli, de,'pre noi tnsine ca de unii care delinem dumnezeiestile Scriptu spre mdntuire - Si pentru cd md tem ca nu cumva' precum a scns Pavel Corintenilorio5, ca

p€filru nevoia, cdt Si pentru folosul Bisericii. $i amintind aceste l\rruri, md voi folosi, pentru a-mi fndreptdli tndrdzneala, de formula dtrttrtghelistului Lucai06, zicdnd St eu; "Deoarece" unii "au incercat ,tfi ulcdtuiascd" pentru ei tnSiqi aEa-numitele apocrife Si sd le atn(lslece cu Scriptura insuJlatd de Dumnezeuto', despre care "amfost 1u deplin tncredinlali a$q cum le-au ldsat pdrinlilor "cei ce le-au Wl';trl cu ochii lor de la inceput Si care au fost slujitori ai Cuvdntului, am gdsit gt eu cu cale", tndemnat de frali legitimiiqs, cunoscdndu-le ile lt inceput, sd prezint lo rdnd cdrlile cuprinse tn canon3qe Si lftn,s'm.ise prin tradifie, incredinlate spre pdstrare ca unele care sunt 1l rhtmnezeieqti, astfel incdt-fiecare, dacd afost tnselat, sd-i condamne po c'ci care l-qu tndepdrtat de la calea cea dreaptd, iar cel cqre a hlnms pdnd la capdt curat sd se bucure amintindu-Si-le din nou. Cdt despre <cdrtile> celui Nou, iardqi nu trebuie sd pregetdm ti lc numim. Acestea sunt: patru evanghelii: dupd Matei, dupd lnl,rrc'u, dupd Luca Si dupd loan. iar dupd acestea Faptele Apostolilor qt l,jti,s'tolele numite soborniceSti, ale apostolilor - Eapte, astfel: una a lul ltcob, iar doud ale lwi Petru; apoi trei ctle lui loan Si, dupd ttt't',\'lea, una a lui luda; (apoi) - cdtre Romani, apoi doud cdtre ('ut'1y719ri, iar dupd dcestea cea cdtre Galateni,' qi apoi, cdtre Efeseni, ,tltt)i cdtre Filipeni Si cdtre Coloseni {i, dupd acestea, cdtre 'll,vrloniceni doud, cea cdtre Evrei; Si Si, tndatd, doud cdtre Timotei,
""'/\lLrzicprobabillacitatuldupqlucal, 1-3. .,/ Il Tim. III, 16, Probabil c[ se referi aicinumai la Vechiul Testament t"n fr{oLoE, '1egitim" ca opus al tui v6r}o6, 'helegitim", degi se refer4 la cregtini in r rrrrrpiua{ie cu ereticii, ar putea sugera fapful cd sfbnful Atanasie a cunoscut

pulinii dintre cei curati

simplitate $i puritate

prin

fie inldturali de I uneltirea oamenilor, tncepdnd atunci sd
sd

t"'r'l

t rr

rptu{irea c64i1or Noului Testament

2-3. 'ot Aluzi" la citatul din Corinteni XI,

rrrtr
|{

r Kcr\/ovla

6pevo, probabil cele inscrise in catalogul ohcial.

Stelian

Tr

iar cdtre Tit - una
Ioan.

Si,

la sfarSit, una cdtre Filimon. Apoi Apocalipsa lu

Sflrrtclor Scripturi, care

si reflecte lrraditiabisericeasci

gi

sr-i apere pe

itrciogi de influenlele nefaste ale ereziei.

Acestea sunt izvoarele mdntuirii, care sd-l sature pe insetqt din cele ce se aJld tn ele: numai prin acestea se bineves buna pietate. Nimeni sd nu adauge la acestea ceva, Si nici sd scoatd din ele cera.t'o Cdci pentru acested ti mustra Domnul saduchei zicdnd: "Vd rdtdcili neStiind Scripturile, nici putetea lorill iar pe iudei ti indemna: "Cercetali Scripturile cdci ele sunt cele
mdrturi
s es

c despre Mine

".

irr cazul vechiului Testament, Sfafful Atanasie exclude cirfile ca lecturi edificatoare. cele gi gapte de c[r,ti ale Noului Testament actuale sunt stabilite ringurele canonice; ele se afla in ordinea urmitoare: Evanghelii, c Apostolilor, cele qapte Epistole sobornicegti, Epistolele linc (cu cea citre Ewei intercalati intre II Tesaloniceni gi I oi), incheindu-se cu Apocalipsa Sfhntului Ioan, Ca gi cir,tile
lcrocanonice3l3, ingf,duindu-le doar

Dar pentru qi mai multd exactitate (rirp$eiaQ adaug Si lucru, cdci scriu constrdns: cd existd qi alte cdrli tn afard de acestea, care nu sunt cuprinse tn canon, dar care au fost rdnduite de pdrinpi pentru a fi citite celor care se apropie acumt" Si vor sd

invdlali despre cuvdntul credinlei (evlaviei). inpelepciunea Solomon Si inyelepciunea lwi Sirah qi Estera qi Iudit Si Tobrt

invdlatura numitd a Apostolilor Si Pdstorul. qi (intre $i astfel, iubifitor, atitintre cele curpinse in canon, c6t care se citesc. niciieri nu se aminte$e despre apocrife, ci niscocire a ereticilor, pentru ci le scriu c6nd vor, dar le fac placute le adaugi ani, ca si aibf, prilej, infili;0ndu-le ca vechi, pentru ca ingele apoi pe cei curali (neintinaii).

tiului Testament, ele sunt socotite "izvoare ale mAntuirii care sf,-l t'c pe cel insetat din spusele ce se aflf, in ele" cici "numai prin sc binevesteqte dreapta credinta". in sprijinul acestei declarafli cclrivoc, autorul citeazh trei texte scripturistice care scot in [[, fiecare in felul sdu, caracteristicile Scripturilor inspirate: i si nu adauge la acestea ceva, gi nici si nu indiperteze din ele " (cL Apoc. 22, 78-19); cici despre acestea ii mustra Dommrl pe ohci zicdnd: "Vf, r[tdcifi negtiind Scripturile" (Mt.22,29)... iar pe ii indemna: "Cercetali Scripturile, clci ele sunt cele care risesc despre Mine". (in 5, 39)." Accentul pus pe caracterul exclusiv al cartilor ce compun ul Ei pe faptul ci este ?ncheiat, are, fireqte, o strdnsf, legf,tura cu [ia teologici a Sfhnhrlui Atanasie, concep]ie socotiti in aceastl

4. Semnificafia 9i valoarea Epistolei
Analizdnd, agadar, fragmentele de mai sus, se poate c6 intenlia autorului a fost aceea de a alcf,tui un canon unitar

rro

Cf Apoc 22,78-79.

1lt
rr2

cf.Mt

22,29

Expresi.a

rdg iiptt

ttpooepyopLvorg este probabil o formuld pentru

sI remarc6m, c5 mai inainte, in jurul anului 350, Sfantul Atanasie fbcea intre cl4ile inspiraG gi c6rfile canonice. Nu o dat5 el a citat ca fiind lllx;rtrrrtr: anurnite c[rfi care mai tdrziu vor fi excluse din Epistola sa festivd din 1lr /. ;rrinlre aceste cdrli s-au numdrat Itr Ezdra (= I Ezdra din Biblia noashE) gi l\ltt,,r'ul lui Hermas. Cf. B. Metzger, op.cit., p. 2102.12, dup[ Jean Ruwet, Ie l'ttrttt tlexandrin des Ecitures. Saint Athanasie,inrev. Biblica 33, Roma 1952,
'l tolrrric

dprrnt,hire

catehumenilor.

ltl

Stelian

Istoricul Evoluliei Formdri i Canon ului

127

Este de privin!5 "uimitoare pentru secolul al IV-lea"'3'o inci dinainte de faptul'cl Sfhntul Atanasie a fost interesat unitari penau intreaga Biserici' acestei Epistole s[ aibd o Scripturf, (respinsi cu precf,dere in Apus) admiterea Epistolei cf,tre Evrei poate fi inteleasi ci Apocalipsei (respinsd de obicei in Ris[rit)
I

rtinric prin Cuv6nf iar in sprijinul argumentajiei sale il aduce pe 5qr (F'ac.I, 1), cartea "foarte folositoare" a Pdstorulul qi pe SfAntul

incercaredepunereinacordatradilieirf,sf,ritenegiaceleiapusene. DeosebitdeinsemnatesteqifaptulabarrdoninrEpat dt 11*1ft@: i""11f imparJirea cirlilor in trei categorii qi false)' S de Cezarcea(recunoscute de toli' indoieinice
Eusebiu

recunoscute sau cuprinse in Atanasie cunoa$te numai scrierile de eretici' Este drept (rcrvovt(6pevct) gi apocrifeie, inventate ca lectur[ (dvoytvoror6 afara acestor douf, categorii el admite

qi edificare spirituali' cum citeva scrieri de invdlatura cregtin[ Pdstorul ltti Hermas' 1 invdldtura celor doisprezece Apostoli Si ceidecurAndconverti,tigicareurmeazisdprimeasclbotezul'c fac parte din canon 9i cf, au accentueazf, faptul ci ele nu
statornicite de cdtre Pf,rinti'315 operei Sffintului Pe de alti parte, privind ansamblul

inspiralei ca4ilor sfi putem constata o t'otolit in privinla receptarea lor in canon' chiar mar tn acest sens. in jurul anului 350' daci nu carli oare nu fac parte din Sfintul Atanasie afirmi d"'p" unele : ;;; irrpoo. in tratatul Despre intruparea Cuvdntuluiil6' Hermas apare in mod evidet aceast[ perioadi, Pdstorul lui cdtotul a fost *rr*r. in aceasti lucrare, Sf6ntul Atanasie arati

Pavel (Ew. XI, 3). Mentionarea Pdstorului intre Cartea ii Ei Epistola citre Evrei ne d5. limpede de inleles cd, dupd SEntului, Pdstorul era o carte inspirati in aceeaqi misur[ cu Itc dou6. DeSi invdldtura celor doisprezece Apostoli (Didqhid) siltc cihti in weo alti lucrare, este de presupus cd eru socotiti o inspiratS, de vreme ce Sfhntul Atanasie o menfloneazA in tltr a XXXIX-a festivd inaintea Pdstorului. Ambele scrieri sunt dc data aceasta, clar delimitate de cirdle canonice Agadar, in Epistola a XXXIX-a festivd din anul 367, canonul 27 de cirfi ale Noului Testament este promulgat cu toati Pentru Sffintul Atanasie cel Mare, purtitorul de cuvdnt al alexandrine a timpului, acest canon al Noului Testament rrie izvorul desf,vflrgit, intangibil gi de nedepagit a1m6ntuirii.317 Mcsajul sdu, mereu actual, este, prin unnare, faptul ci Sfintele i ale Vechiului gi Noului Testament sunt divine, inspirate, c primite qi acceptate de Biserica cSlf,uzitoare spre mdntuire, i urm6nd a face distinalie categoric[ intre cele eretice gi cele
le 0.

2). in Biserica de Apus

Ia Wilhelm
p.44-

Schneemelcher, Bibel:

T estaments,in

Die Entstehung des Kanons des'' Berlin-New York' fn"ofogittt'" Realenzvklopiidie' Band M'

Itt Apus, asupra canonului Noului Testament existau practic indoieli ca gi in Risiril cu deosebirea c[ Apocalipsa era mai trtacatf,, deoarece hiliasmul nu era aici atflt de puternic rtat ca gi in Rlsdrit; in schimb, epistola cltre Bwei318 gi 'l
lV, Schneemelcher, op.cit,p 45 giL Barbu,op.cit,p.281 rril () ounoa$te, dar o atribuie lui Bamaba; Ambroziaster, comentariul anonim ulrtrlrrlclc pauline gi pud6nd denumirea respectiv6 dup6 numele lui Arnbrozie de r, e liruizr r-a lbst atribuit cdndva, se limiteazE Ia a enumera 13 epistole pauline,

tt' Vezi
316

Barbu, oP'cit,P' 286' intn'ryarea Cuvdntului' introd' qi note Vezi Sf' Atanasie cel Mare, Despre 1 907' p' 92 urm' prof. D. Stiniloae in PSB nr 1 5 ' Bucuregti'
gi L

t28
majoritatea

Stelian

T'

lstoricul Evolutiei Formdrii Canonului
"necunoscuto
Itrdrr gi una a

r29

cirlilor soborniceqti au fost mult timp

lui Iacob). Nu este crtatil, agadar, epistola c[tre Ewei, dosprc care Philastriu gia ci unii nu-l consideri pe Sf. Pavel autor al El, ci pe unul din insolitorii s[i, fle BarnabE fie Luca sau chiar €loment Romanul. Despre Apocatipsi afirmi cf, numai acei care nu BtlRosc gi nu voiesc sf, infeleagi puterea Sf, Scripturi leapldi
Apocalipsa. care este o scriere a Apostolului Ioan.323 0 m[rturie a Bisericii africane gi care dateazi de la sfhr"situl sec.

canonici gi

are de autor pe Evanghelia alY-a."o

ci

Sf

Ioan, apostolul' care a

IV cstc ai Codicele Claramontanut. in lista cirtilor
Iui Testament pe care o

canonice ale

HilariudePictavium,devenitinanul355episcopal cetili,recunoa$eorigineaapostolicigicanonicitateaepistoleici Apocali Evrei, cit6nd, de asemenea, mult in scrierile sale
"aposlolului Ioan" (+ 370)' Episcopul Lucifer de Calaris, din Sardinia bine Orientul, care ;i-a lf,sat amprenta asupra in Orient s-a bucurat a1 nu eziti a cita Epistola cf,tre Ewei, care nu aminte$e nic intodeauna de autorttate apostolici; in schimb nu citeazi 5i nict Apocalipsa, iar dintre epistolele sobornicegti
amintegte de
321

formafiei sale

oferi, sunt consemnate: cele 4 Evanghelii, rtfolcle lui Pavel, 7 epistole catolice, Apocalipsa gi Faptele rslolilor. Dintre epistolele Sf. Pavel, lipsesc, din rationamente rroscute, epistolele I-II Tesaloniceni gi Filipeni. Despre epistola Is Hvrci se credea cf, este scrisl de Barnaba. De observat este ci e mai cuprindea qi Pf,storul lui Herma, Faptele lui Pavel gi ipsa lui Petru, probabil din motivul cf, erau des citite in
icil.,324

II Petru 9i III Ioan322' despre eretici Se impune a fi menfionat aici 9i Scrierile in care eI consem episcopului Philastriu dintre anii 383-387' se lin de faptul ci ereticii leapada "scrierile canonice" 9i ilio.rif." intre scrierile canonice Philastriu menfoneazi: cele ale lui Pavel gi 7 epistr Evanghelii, Faptele Apostolilor, 13 epistole (2 a lui Petru' 3 ale lui Ioan' una a care sunt scrise "de alli apostoli"

Din jurul anului 360 dateazA gi in Apus o listi a canonului lui Testament, numitf, dupa descoperitorul oi, istoriograflrl htr Mommsezr, in anul 1886, intr-un manuscris datAnd din sec. X npirrfin6nd bibliotecii Philipp din Cheltenham,"Canonul ian", care inqirf, dupd nume cirlile Vechiului Testament qi Noului Testament. Dintre cirtile canonului Noului Testamen! lista : cele 4 Evanghelii, 13 epistole pauline, Faptele Apostolilor, lipsa, I-il-ilI Ioan qi I-II Petru.325 irrainte de epistolele Sf. Ioan gi dupi epistolele Sf Petru, trrl consemneazi cuvAntul "una sola"326- care dupi concepfla
Fhllrutrtu, De haer. 60, 88, 89, dupd V. Gheorghiu, op.cit,,p.785. f'l I "t;. Muntcanu, op.cit.,p.233. lbl,l,'n. 1447 Yezi gi V. Gheorghit4 op.cit., p.794 9i N.L Nicolaescu, op.cit., n lu I' i,lrnlrrkrc Joharinis III (una sola), epistulae Petri II (rura sola),.." (Cf. W.G. Sllrrrrrrcl" op.cit., p.447 gi care in ceea ce priveqte cuvintele dintre paranteze se

r"
12t

trmstritten geu'es en." (Ibid en)' Cf.
Ct'.

v. Gheorghiu, op.cit',p'193

qi

W'G' Kiimmel' op'cit''p 442'

t"

lbidem

w.G. Kiimmel, oP'cit',P'442'

Stelian

Tt

Istori cr.il Evo luti ei Fonndrii Canonului

131

orlodoxagiromano-acatoicis.arfireferitlaEpistolaluilacob \tdf'l ,in text, deci, ar fi fost: "Iacob Ltna sola" Si"Judae und sola" ' Ferici De mare autoritate se bucura in Occidenl in acelagi timp'

(intre 382-385) face Ieronim, care, tn timpul gederii sale 1a Roma la revizuire a textului canonului Noului Testament cuprinsul canonu episcopului Romei, avdnd la baza lucr[rii sale men'tioneaz5 lnt atanasian. iar dupf, o gedere a sa in Rf,sirit' lui Atanasie' ca fiind scrisoare32e din 394, in mod expres canonul sa cu privire la ongrt adevdrat, dar nu-;i ascunde total relinerea in lucrarea paulinf, a epistolei citre Evrei' Tot Fer' Ieronim adunf,

ttth preqedinlia episcopului Romei Damasus I (366-384), in care s-a lnccrcat s5 se stabileascf, qi canonul cir,tilor Sf. Scripluri in Apus.3" Reloritor la cuprinsul canonului Noului Testament, pf,rerea papei

era cd acesta cuprinde: cele 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor, L4 Epistole pauline (inclusiv Ewei), Apocalipsa lr6postolului Ioan" gi cele 7 epistole catolice. Dintre acestea II-III Ioan 3lurr atribuite prezbiterului Ioan, iar epistola Sf. Iuda este atribuiti lui
Drunasus

I

ludn Zelotul.333

Ceea ce este sigur este

cI papa Inocenliu I, in anul 405, la

"Devirisillustribus",dinanul3g2,toaleindoielileexprmate II Petru' Iacob' I timpul siu asupra onginii apostolice a scnerilor indoieli seri Ewei qi Apocalipsa, de unde rentltA ci inci existau
cdrf,lor amintite'33o spre sfrrgitul sec. IV asupra canonicitdlii faptul ca sub infl Este posibil, deqiinparte controversat33l' intluen]i lui Ieronim, care la r6ndul slu se glsea sub o oarecare prive$te atitudinea fa!f, R[saritnlui, aga cum s-avdzut, in ceea ce in anul 382 un Sinod la canonul Noului Testament, sf, se fi finut

unui episcop galican, care este canonul roman al Noului arnent. rispunde prin a numi canonul Sf. Atanasie cu 14 epistole
line gi 7 epistole sobomicegti.33a

Fira indoiali cd gi Fericitul Augustin33s sub influenia lui irn. impartage$e pf,rerea Sf. Atanasie cu pri'r'ire la canonul
lui Testament, iar apoi sub influenia qi la indemnul Fer. Augustin, le africane din Hippo (393) 9i Cartagina (397) declati toate a 27 de cirfi ale Noului Testament ca gi canonicet'u, in Bisericd
pcrmis a se citi numai din acestea.

t'

442)

ar fi un protest impotriva Urrii teologi protesta{i cred od acel "una sola"

nu ar exista in original, ele fiind contopite cu papilor de mai tdrziu (sec. IV) Gelasiu 9i Hormisda. (vezi v. Irrrllirlirile (lhcorghiu, op.cit., p.795). Am6nunte ln legdhr6 cu "Dectehm Gelasianum",
Ne pare cd hotararile Sinodului
O
rlrre

SinoduluirEsdriteandelaLaodiceea,undeSf6ntulurloanis-auatribuit nu e. v3rlsimttn,-titltil Epistole, iar SfAntului Petru dou[. P[rerea
Sinoadele de

ir ol cuprinde sau nu hotEr6rile

la Hippo qi

Cartagina, t-ac acelaqi lucru' (Vezi Diac'

llrc'retum Gelasianum, in ZNW,

rr

Sinodului amintit a se vedea E. Schwarlz, Zum 29,7930, p.161 urm. op.cit.,p'442, nota 20

t"
t"

Nicolaescu..., oP cit', P.79) Diac. N.L Nicolaes cu,

op'cit', p 19;

V'

Gheorghiu' op'cit'' p'794' L'
op'

I N.t Nicolescu, op.cit.,P79-20. ('l lnnocenz l, Epist.6, dupe W.G. Kiimmel,
(

Munteanu, o P. cit. - P.223' W' G' Kiimmel' Hieronymu s, Ep. ad I' aulinum, 53,8,dup6 330 Vezi W.G. Kiimmel, op.cit', p'442'

cit" p'442' nolz

l

"'Ibidum.

#t llr,r'. Augustin, De doctina christiana,2,73 lrrtstl irsd plreri cd Sinodul de Ia Flippo ar fi decretat canonice numai 13 epistole prrrrlirrc, consemn6nd formularea: "Pauli apostoli epistulae tredecim. Eiusdem ad lliltruteos una" gi numai la wr a1t Sinod din Cartagina din 419 se va fi formulat: " l'rtrtli upostoli epistulae quatordecim" . (Vezi W'G. Kiimmel, op'cit.,p'442).

t32

Stelian

Istoricu I Evol u tie i Formdri i Canonului

133

Cu aceste hotdrdri romane gi africane s-a hotirdt astfel de canonul Noului Testament in Biserica de Apus."'Hotirdrile ami

dacl o scriere nu e scrisl direct de un Apostol. Daci duhul ffe$titt pulseazi int-o scriere, ea este apostolic[, chiar daci ar vorbi
€lttur
oa

alf,turi de cea din Laodiceea, suttt consfinlite apoi pentru Bisericd de Sinodul ecurnenic Trullan (892) 5i de Sinodul
ecumenic (787).338 e). Canonul Noului Testament qi problema teologicd
a canonalui in Bisericile protestante

luda, Pilat, Irod etc., iar dacf, nu pulseaz[ duhul cregtin, ea nu e icf,, chiar dact ar vorbi prin ea Petru sau Pave1.3a1 Din acest de vedere, Luther a pus la sfbrgitul Noului Testament 4 din cele

lcrieri neotestamentare controversate in primele secole, precum: la cdtre Ewei, Iacob, Iuda gi Apocalipsa gi firi a le socoti la
rul celorlalte.342 Luther face critica canonului cirfilor Noului Testament nu din de vedere istoric, ci doctrinar-subiectiv. Cnrlile care i se pflreau
ea

Biserica proteslant[, in general, tn ciuda tuturor ridicate de reformatorii sec. XVI, a preluat qi respectat Noului Testament pe care i l-a oferit Biserica veche aqa cum

hotirit in tntinderea qi cuprinsul s[u."' De altfel, pentru Luther "canonic este ceea
aposLolic".3a0 Dar el inlelege cuvantul "apostolic"

ce

intr-un dublu sens inlelege prin " intr-un mod inooerent de exprimare: odatd ceea ce au scris Apostolii, odati modul de exprimare apostolic ln
337

\'tlorizeazt teoria sa despre indreptarea omului numai pnn F, le socoteste "cf,r,li principale". intre acestea numdrd rclia dupi loan, Epistolele citre Romani, Galateni gi I Petru. laltc cirli, sus,tine Luther - sunt de mai pufin[ importanln. in ceea plive$te epistola citre Ewei, Luther susfine ci pe 16ng[ "aur curat, ouprinde gi lemn, paie gi fhn", iar de autor il are mai curand pe
lo, decdt pe
Pave1.3a3

c[ n-au fost fbculi imediat pagi hot6rdtr qi defrnitivi aceastd direclie Astl'e1, epistola cStre Ewei lipsea in continuare din manuscrise qi chiar codici (Codex Boernerianus paragraful 38, I c; pseudoaugustinian din sec v), iar cassiodor nu cunogtea pe la mijlocul sec. nici un comentariu la Epistola cStre Ewei. Pe de a1t5 parte s-a gisit, p6nE mi.llocul Evului Mediq scrisoarea apocrifE a lui Pavel c6tre Laodiceeni
in
practic6

insl

se pare

manuscrisril Vulgatei Acestea sunt totugi exceptii, aflrmA biblistul W G care n-au pus sub semnul intrebarii faptul c6 ire Biserica de Apus de la ince sec V, canonul Noului Testament era socotit incheiat w 27 de carfi (Cf' W

Kiimmel,
3tB

op.

cit., p.442443)

tt'
roo

Cf. Diac. N.L Nicolaescn..., op.cit.,p.79. cf. w.G. Kiimmel, op.cit., p.446.

Luther in acest sens: "Auch ist das der rechte Priifstein alle wenn man sicht, ob sie Christum treiben oder nicht. Was fillilrcr zu tadeln, ('ht'isltm nicht lehret, das ist nicht apostolisch, wenn es gleich Petras oder Paulus lalilt; wiedettrm was Christum predigt, das ist apostolisch, wenn es gleich Judas, ll,uttttts, Pilatus und Herodes tdte". (Cf. Luther, Votede z'tm Jk, dupE W.G. lill rrr rnel, op. cit., p.446) I rrurrl opistolei cltre Ewei avaiatin MErturisirile de credinlE protestante, existdnd ll rrt;r:st sens diferenle intre ele: spre exemplu "Confessio Belgica" (1561) o citeazE
[nll'r r:unr se exprimd

acest sens, in am6nunl conceptia lui Luther dezvoltatA la Bornkamm, Luthers Vorreden zur Bibel, 1967 qi W.G. Kiimmel, Vorreden zum Neue Testamenl, in "Reformation und Gegenwart", I\4bThST 1968, p.12 urm

A

se vedea

in

t+r

rr 14-a epistold a lui Pavel, in timp ce "Confessio Galicana" (1559) qi "ll'tttntinster Confession" (1647) o include intre epistolele catolice. (Cf W.G. hllmmct, op. cit., p 447). Vr,rr V. Gheorghitt, op.cit.,p 803.

Istoricul Evoluliei Formdri i Canonului

135

t34

Stelian

Tt

Canonicitatea epistolei lui luda o punea la indoialf, din moti c6 ea se referea la cartea apocrifd a iui Enoh 5i este foarte inruditf,
epistola a II-a soborniceascf, a Sf. Petru.3aa

Epistola
"

cLtrat r)e paie"

lui Iacob o atacd puternic, afirm6nd despre ea cf, , "pentru ci lupta impotriva lui Pavel qi a Sf Scripttu

iar Apocalipsa este catalogatd de Luther ca nefiind carte inspirat6.3a5 O atitudine asemf,ndtoare fali de Apocalipsi are qi Ulr Zwingli, care o socote$e neinspiratS, alirmdnd cf, 9i cele 5 epi catolice, controversate in Biserica veche (antoilegomena) nu pot
puse alf,turi de celelalte Scripturi sfinte.3a6

Calvin nu se pronunli asupra autorului epistolei cltre Ewei se indoiegte de canonicitatea epistolelor II Petru, II-III Ioan, Iacob luda, ftrd ins[ a se pronunfa, in acest sens, in mod expres'
nu o comenteazf,, fiindu-i o carte neinleleasf,'347

Andreas Bodenstein de Karlstadt, imparte clrfle N Testament in 3 clase in funclie de autoritatea car:e le-a fost conferiti Biserica veche. De gradul suprem de autoritate (libri primi ordinus) au bucurat cele 4 Evanghelii gi Faptele Apostolilor. in a dc categorie, cele cu o autoritate mai micf, (libri secundi ordini I Andreas Bodenstein a inclus cele 13 epistole pauline, I Petru 9i (libri tertii ordini iar in a 3-a categorie, a celor de infimi autoritate Iuda enumera epistola citre Evrei, Iacob, II Petru, II-[I Ioan' cele Apocalipsa.ro, i, consecin!f,, Martin Schemnitz, considerf,

t" A se veclea amlnunte in acest sens: 'I'C' Greenfield

9i If Stone' The Book 26, 1979, p'82; Pierre Grelot' Enoch and the Traditions of Enoch,Numen el ses ecitures, inRB, 82,7975,p 488498' to'Luther, Obersetzung des Neuen Testaments, Wittenberg 1522, duPd Gheorghiu, op. cit-, P.803.

€6lli contestate de Andreas, direct "apocrifele Noului Testament,'.3ae Swlngli respinge doar Apocalipsa, zwinglienii recunoscind totuqi ca qi 350 Bgl v i r i canonicitatea tuturora. Cu timpul insd, at6t reformalii cit gi luteranii incep a revizui nea lor radrcald, fata de canonul Noului Testament. incerc6nd a rnai face deosebiri atdt de radicale in privinfa autorit[lii canonice a ilor Noului Testament, a$a cum s-a fEcut imediat dupi Reformd. in I acestei direclii noi de orientare, loh. Gerhardt' recomandd", ca lc c[r[i din canonul Noului Testamen! care au fost controversate va in Biserica veche, si nu mai fie numite apocrife, ci doar numai canonici secundi ordinis", sa,u "deuterocanonice". P0nd la locurl sec. al XVIII-lea, teologii protestanf rlmdn insd credincioqi ilor amintifilor reformatori din sec. al XVIlea. Dar Johann S. Semler (1725-1791) emite un principiu nou, qi fiecare credincios este indreptdtit ca personal sI se pronunle u valorii canonice a fiecf,rei c[rti a Noului Testament. uosc6ndu-le numai pe acelea in care, ca gi Luther" simte puls6nd I cvanghelic apostolic.352 Principiul lui Semler poate avea inle extrem de plgubitoare, mai ales atunci cdnd este vorba de roa in viala practici a adevlrurilor cuprinse in paginile cdrfilor Itri Testament, pentru cd orice adevdr incomod in trdirea gi lui in viala morald, practicl, poate fi socotit simplu, rtic, iar ca justificare a atitudinii respective se contesti icitatea gi autoritatea ctnlli care il deline. (lAt de departe a mers principiul lui Semler gi care au fost rrfcle sale negative pentru autoritatea Sf, Scripturi in via,ta rcii. std mirturie $coala criticd Tiibingiand, care a inglobat in
r

i

t't

3a6zwingli, Auslegung
to1 ta8

der

Schlufireden, Berrrcr Disputatiory 1528, duP6

Gheorghiu, oP.cit', P 803.
lbidem. Ibidem.

N. l. Nicolaesctr, op.cit., p 20. llryl*tt rlttlt ( crh ard, I-o ci. theolog., II, 1625, dup6 V. Gheorghiu, ['l N, l. Nicolaescu, op.cit, p 20.
J

op.

cit., p.8O4

t36
sAnul ei

Stelian

T'ofand

Istoricul Evolutiei Formdrii Canonului

t37

Vol figuri proeminente ale teologiei protestante precum 1a concluzia ci in Bruno Bauer 9.a. Adeplii acestei 9co1i au ajuns

Bisericiiprimareauexistat2dtrec!|l,contradictorii-petrinii oral cdt paulinii,care s-au combf,tut reciproc, tmp indelungat' atdt

II' d6nd na$ere Brsel scris- impdcdndu-se abia pe 1a mijlocul sec' gcolii ttibingi catolice. Pe fondul unor astfel de conceptii' adeplii 70 d'Hr') numai E atribuie timpului apostolic (pand in anul

care rept primordiali a lui Matei (Urmatthiius) 9i Apocalipsa' primordiali a lui punctul de vedere petrin-iudaistic, scrierea mari pauline - Romani' I iurt ku.;, precum 9i cele 4 Epistole

de vedere paulin.3s3 corinteni si Galateni - carc reprezintf, punctul drn pa tn timpul post apostolic (70-140) ar fi fost scrise Epistola lui lacob' iudaiqtilor sau petrinilor Evanghelia iui Matei 5i Apostoli din partea paulinilor, Evanghelia lui Luca' Faptele I-II Tesalon*ti1--::'l Epistolele cf,tre Efeseni, Filip eni, Coloseni lu t[rzr.tt, dup[ anul 140, ar fi fost scrise Evanghelia dupS ale 1ui Ioan'"4 Aceste atil epistolele pastorale, cele ale lui Petru 9i neautenticitSlii s e*primat , duc, firesc, la concluzia 1or divin6' decimindu-se exprimate, contestfindu-se originea altfel' au 9i existat voci in intreg canonul Noului Testament' De Noului Testament nu sens, aftrmindu-se ci toate scrierile ,,'"t tdrzitt'abia dupi anul 1c0 d'Hr',s5 "t"n tiibingienilor au fost respinse ins[ Teoriile 5i exageririle pilstrdnd numai *l* U*r]"o]l'^tl mai "vwv' "'-' -' $coala ,tLq' noud literar-criticd, Qa'uulu creEtrne' In ceea evolulioniste despre gerrez;. primei biserici resne]1v111;tt prir.qt. canonul Noului Testament' adeplii Wotir mari pauline (Romani' I autentice nu numai cele 4 Epistole citre Filipeni' I Tesaloniceni Corinteni 5i Galateni), ci 5i Epistola

#h#;'Ir'"it.dtt

frlltfilc "cu noi" (w'rrstiicke) din cartea Faptele Apostolilor. Restul te ticrilor sunt neautentice356, negAndu-se gi inspiratia biblici. Multe idei insa din teologia sec. al XV[I-lea, cu referire la Htilrrdinea fa!5 de canonul Sf Scripturi, in general, gi al Noului 'l'r,stiunent, in special, s-au repercurtat gi in teologia protestant5 Eotflcmporani, cu deosebire in problema teologiei canonului3sT in cadrul intruninlor teologice privind problema Scripturii, un fttr irnportant il ocupi ?n teologia protestanti contemporanf,, problema E6ttonului Sfintei Scripturi. Teologii protestanti ai secolului trecut, ca fl coi contemporani, cerceteazi cu mult interes istoria formirii lbritelor c[rti sacre, unitatea lor internd, validitatea lor ca mirturie irttd a Revelaf,ei. Din acest punct de vedere, pozi[ia marelui teolog Karl Barth, oxomplu, vtzavi de canon, este cea tradifionali, mentin6ndu-se pe r dc vederi a ortodoxiei protestante qi insemnflnd in acest sens o 1ic in teologia protestanti, un curen! in timp ce qcoala de la , a lui Rudolf Bultmann, adopti o cale proprie, adecvati tgllmului bultmanian al demitizirii gi al interpetlrii existenlialiste a tiplrrrii, constituind, agadar, un alt cutent, o alt[ direcfie pe care s-a in luarea de atitudine fali de canonul Sf. Scripluri. Acestea ar fi tloul direclii mari pe care s-a mers in teologia protestanti cnrporanf, in abordarea teologici, critici a "problemelor
.

Clanonul
rrrt:r

Noului Testament este dupi

K. Barth, qi dup[
in
scris asupra

rirlir" sa, culegerea de mf,rturii fixate qi transmise

lui Iisus, mf,rturii care intemeindu-se pe cele ce au vizut gi rrrnrtorii invierii lui Hristos, aveau sf, devinf, lreptat atestiri

lhr,lrtn

t"
'50
155

Vezi V. Gheorghiu, oP'cit', P'805' Ibidurn. lbidum.

A

rrt' vcrlca amdnunte,

Appel Nicolaas, Kanon und Kirche. Die kanonkrise im

It"ttltNan Protestantismus als kontroyerstheologisches Problem, Paderborn 1964,p.

1ilH r t7

138

Stelian

Tr

Istoricul Evoluliei Formdrii Canonului

139

care impreun6 cu ct normative ale Cuvflntului lui Dumnezeu $i sinagoga iudaicf,, au a veterotestamentar, mogtenit de la biblic' inseamni a rec Scriptura.358 A recunoaqte canonul contact in viala Bisericii' a unei starea de fapt cu care venim in -in viala Bisericii3se se poate spune defin ftiva rolul Bisencii in stabilirea 9i fixa

;ffd;;;:;r,
in

*

ceea c. prive$e Barth minimalizeazil total apr canonului Noului Testament, Karl la solulionarea problemei respective' acesteia prln reprezentanlii ei ,{o rrnqnnnrr inseam: de "canon"' care insea iracceplrunea sa primar6' termenul in acelapi timp la conlinutul doctrtnar "regula adevirului", se 'eferi drept sacre. Este exclus - cre la inventarul de texte recunoscute da ea insf,gi aceastf, Barth - ca Biserica s[-qi fi putut -.i1'1 qeatoarea canonului' ci numai nrimito, adevlrului". Biserica nu e de la sine' in sAnul comuni acestuia, ca a unui fapt implinit biblic este foarte complex[ 9i niciodati ecleziale. Istoria canonului depiin incheiatf,. Barth subliniazi biblic fa![ de autontat'( protestant al independenlei canonului si proclame aparilia de la sine ecleziali qi de hot6r6rile ei..uo El fne s6nul comunitilii primare' ca canonului in viala Bisericii, in premergitor oriclror hotdrdri ecleziale. "tll],?, ::1':lT:"::i"::l *t K' Barth ei a discipolilor sf,i' crealie a pri sumA^d; scrieri t::"::t:" comunitf,li creqtine, alcatuita dintr-o ,".irri qi care, asrfel consrituite, ca reguld sinodale' referitoare la ele' deci adevirului, au premers deciziilor o stare de lucnri deja care nu au tbcut decit sd consfinleasci

in privinla numAruhi carfilor canonice ale Scripturii, K. Barth rcgunoa;te pe cele 66 cdt\i biblice, dar pune la indoiala integritatea 9i Cnracterul definitiv al canonului astfel stabilit 5i se pronun!5 pentru llhurtatea cercetdtorului de a aprecia asupra validit[Fi cf,rfilor sacre Ittl a eventualei includeri in canon a unor scrieri pdnf, acum inci nc(:lnoscute ca normative. Canonul este, prin ufinzre, in concep]ia sa ll1 nlonument in permanen!f, verificabil qi perfectibil, operi la care €Ftc indatoratd, desigur, Biserica in ansamblul ei.361 Se poate f60snoa$te aici, uqor, continuarea, prag;,ic, a ideilor lui Semler, din l€ucul anlerior lui Barth, dupi care orice credincios este indreptilit ca 'potsonal sA decidd asupra canonicitilii fiec[rei cd\i a Noului
TBsloment.352

astfel.lli: t:^Ttt]:t",:*::

;il;l;;"..rf"

Atitudinea pe care Barth o recomandi Bisericii in problema ului, este aceea de deschidere 9i de ingiduinli prin care ea sd lc si aprecieze eventualele noi aprofunddri asupla evoluliei €afionulni. sf, fie in permanen!f, pdstrdtoare a canonului, veghind la 6hservarea lui gi rectificarea eventualelor modificf,ri gregite ale nia. Prin urrnare, el line si sublinieze cf, Biserica nu este garantul toril"ifii divine a canonuiui, ci numai martorul ei.363 in cealalti direclie, Rudotf Bultmann, ca qi a\i teologi 0r.rori lui, manifesti fap de canonul biblic al Noului Testamen! cu

itrl cdnia se ocupA indeaproape, o

atitudine eclecticd

9i

il;;;;;i-ur,o,
in viala Bisericii

minatorie. Dintre Evanghelii, Bultmann o refine, ca exprimAnd ila kerigmi, pe cea a lui Ioan, 1[s6nd pe plan secundar pe llnoptici. Dintre epistolele pauline, Bultmann consideri ca nedemne dtr calitatea de sursd temeinicd a teologiei lui Pavel 9i, deci, ca

;
15e

,""*"ron a la theologie
p 28' "^""*; Labor et fides, Gcnve-ZLiLrich 1962'

evangelique,

tradfr Fernantl
biblic' a se vedea

*t lhi,l,nt,p

460

lbidem

*r A sc' vcdeaN.L Nicolaescu,op.cit.,p20.

t60

lui K Barth fap de canonul Amenuntereferitor la concep1ia noi despre sf. scripturd, (teza Macsim, Concepsii protestante mai Nicolae
doctorat), Iaqi 1975, P'459462

*r o

tlezvoltare

a ideii respective la Karl Barth, a se vedea

dogmatica sa,

"l,rtgnntique" I,71, La doctrine de la Parole de Dieu, Ed' Labor et Fides, Geneve l')51, p 16-23.

140

Stelian Tofand

Istori cul Evolu{iei Formdri
Entc reprezinti

i Canonului

741

neautentlce, un numAr de 6 epistole, Coloseni,

fi

anume; Epistola citre

II Tesaloniceni, I-il Timotei gi Tit.36a in privinla atitudinii bultmaniene cu privire la canon relevante aprecierile unui contemporan al siu gi teolog de formafie, M. Barth. Acesta afirma ci Bultmann "a falsificat teolo paulind despre Hristo,s' Ei Bisericd, neglijdnd afirmafiile ace epi.ttole cu privire la Hristos Si Bisericd, cu privire la Hristos Domn al lumii Si al Bisericii, la omul nou creat ln Hristos, profePiile veterotestamentare relative la Parusie qi la doctrinei Si a tradiliei creStine. Excluderea integrald din
epistolelor pauline a scrierilor menlionate, rezultd dintr-un apriori metodei sale, ale cdrei consecinle sunt imense. Bultmann Stie bine cd qnumite pasaje din respectivele epistole sunt in contradi

cu rezultatele cercetdrilor sale qi tocmai de aceea le respinge. remarcile sale qsuprct mitologiei, Bultmann tnvdluie ,semiobscuritate afirmaliile pauline capitale asupra lui Hri ignordnduJe ln antropologia sa qi subordondnduJe in soteriologia unui pragmatism grosier. Teologul existenlialist reduce paulind in chip exclusiv la doctrina justificdrii, deSi, tn reali Pavel. nu trateazd despre aceasta in epistolele sale decdt uneori nu prtn dluzil...t 365 Ucenicul lui R. Bultrnann, Gerhard Ebeling, observf, cf, teologia protestanti din sec. al XIX-lea se fEcea deosebire principiul fomal al lui "Sola Scriptura" 5i principiul material justific[rii prin credinfi (So1a fidae), problema Canonului 9i textul Sf. Scripturi fiind interpretate in funclie de principiul
.

..

un fel de "canon tn canon".366 Acest fapt se intemeia p6 uorceplia cf, simpla recunoaqtere a canonului biblic nu poate SBrtulta gi o interpretare corecti a Scripturii. tn consecinla, ar fi itf, adoptarea unei atitudini libere qi critice fala de insuqi I biblic, gi chiar ideea unei revizuiri posibilie a acestuia.367 rlar, ideea pe care G. Ebeling o reprezenta era aceea a unui "cqnon 368 'Al,v " corecturilor, imbunltdtirii., laindemdna oricui. O conceptie similarf, fap de canonul biblic manifesti qi colegul bultrnanian Ernst Kdsemann. Problemea fundamental5 la care se bril Kiisemann in legituri cu canonul Sf. Scripturi in general gi al lui Testament, in special, este aceea a posibilitilii de a funda, pe lui, unitatea Bisericii uestine in ansamblul ei, sau de a gasi prin cdiul canonului calea teologici adevirati pentru apropierea Biserici.36e Agadar, prin ridicarea unei probleme noi, de stricta iLate teologici, Kiisemann devine un teolog ecumenist, indu-gi exegeza sa pe frga$ul ecumenicitf,tii. Dar cercetirile ermineutico-exegetice aveau sf,-l conducf, pe mann la concluzia cA nu tot ce este Scripturi este qi cuvdnt tghelic gi cf,, prin unnare, nu toate car,tile Sf Scripturi trebuie xielcrate gi linute ca inspirate divin. Canonul Scripturii, in I cirlilor salc, nu formcazi, dupi pdretea sa, o unitate xolubili. in mdsura in care el reprezinti produsul unei seleclii ti tardive, limitele sale rim6nAnd mereu nesigure, canonul somnul unei dezvoltdri deosebit de complicate, la originea cdreia
A tr: vedea amdnunte in acest sens, Gerhard Ebeling, "Sola Sciptura" und das lttriltlem der Tradition in "Schrift und Tiadition", Ziiich 1963, p.106-108. A rc vedea amhnunte in legdturE cu conceplia lui Ebeling, despre canonul biblic la
lrt', N. Macsim, op.cit.,p.466.

tuo

Vezi Pr. N. Macsim, op.cit., p.462. 365 C1-. Markus Barth, La mdthode de Rudolf Bultmann dans "La Thdologie N o uv e au T e s tam ent ", in ThZ, j anvier-fewier 1 9 5 5, trad franc. E. Blancy, ETR,

/\ sc
Jl/..1l3

Itcttllstamentlichen Kanons, in Zeitschrift

vedea amdnunte, W.G. Kiimmel, Notwendigkeit und Grenze der fiir Theologie rurd Kirche, 17, 1950, p.

2,1956,p 15-16.

lhtrlm,p 467.

142

Stelian

I storicul
T,

Evolulie i Formdri i Canon ului

r43

s-ar afla apocaliptrca iudaicl qi la flnele clruia s-ar plas4 Kzisemann, "catolicismul" primar, in sensul de primf, institu,tionald, dezvoltare care va fi fost determrnati gi de religioase profunde ale epocilor de redactare respective gi care pus amprenta puternic pe canonul Noului Testament. Privit astfel, in structura sa, canonul Noului Testament, apare fafa lui Kiisemann ca un "complexio oppositorum", respectiv ca amestec de elemente contradictorii, o simpli arsamblare de clr$i, date frri o ordine logic[ gi cronologici care si stea labazalor. Date fiind astfel contradictiile interne din cuprinsul rentltd dupd Ktisemann, cf, nu existi cilton fixat sau susceptibil de fixal odatf, pentru totdeauna.3To Canonul Noului Testament este document istoric datind de aproape 20 de veacuri, timp in care continutul siu se vor fi putut strecura unele sensibile modifi Traducerea in diferite limbi a Bibliei comporta in chip inevi asemenea modificf,ri. Pe de alti parte, in canonul Scripturii nu ni transmis decdt un simplu fragment din tradifia creqtind primarf,; mare parte din materialele tradilionale rdmdnAnd in afara Astfel, nu ne este posibil a descoperi in acest fragment decdt minimum din ceea ce se va fi petrecut realmente in istoria in forma in care s-a pdstrat plnd aA, canonul este, dupd operi incompleti qi arbitrud, conlinind in cuprinsul siu un considerabil de elemente contradictorii, ca reanltat al unei arbilrare qi tardive a Bisericii qi purtAnd amprenta epocii in care a
alcdtuit.371

lott,"' in concluzie, Scriptura este pentru Kiisemann, o operd. literari Elttoneasci, iar nu o carte sacri, inspirati de Dumnezeu. Cu toate acestea, edifiile moderne ale Noului Testament din ricile protestante, trec6nd peste aceste exagerS.ri, numird intre ile lor toate cele 27 de cirti ale Noului Testament, recunoscAndu, practic, canonicitatea in urma tuturor celor expuse in legituri cu problema canonului lui Testament, se impun citeva concluzii generale'. a) Din datele expuse aici este evident ci nu toate cirlile actuale Noului Testament erau cunoscute sau acceptate de toate bisericile ItasSrit qi din Apus in perioada prirnelor patru secole creqtine. c, precum Evangheliile, au fost cunoscute din cele mai vechi rpuri; altele, cum este Epistola cdtre Er.rei, erau cunoscute, dar vitc cu multd susceptibilitate, datoriti faphrlui cf, nu se gia cu itudine cine este autorul lor; iar altele, precum II Petru sau II-I l, rlu au fost menlionate deloc, sau locul lor de drept in canon fiind
tlisputat.

b). Nici una din cdr,tile canonului Noului Testament nu a fost de bisericile creqtine datoriti unei obligativitdli ecleziastice. iliile care au discutat canonul Noului Testament nu s-au tinut t in sec. al lV-lea, c6nd Noul Testament devenise deja Scriptura
'lcu

in ce priveg te timpul cdnd se va fi incheiat procesul de se cf,rtilor canonului Noului Testament, Kiisemann este de pdrere acesta trebuie si fl fost secolul al IV-lea, degi esenfialul Noului Testament va fi existat deja incf, de pe ia jum[tatea sec. al
t'o cf. N. Macsim, op.cit.,p 470 t't lbidem

c). Aparenta refinere cu care au fost acceptate in canon unele l)r'ccum Iacob, II-ilI Ioan gi Iuda nu inseamni cf, acestea au fost c dc autenticitate. Epistolele Filimon, II-ilI Ioan gi Iuda sunt c6r[ tlc scurte, incdt ele au fost citate numai arareori gi, in afarf, de . clc au fost adresate unor persoane al c6ror loc de reqedin!5 splrlca sf, nu fi fost prea bine cunoscut. Spre deosebire de epistolele rntui, care au circulat prin toate provinciile, epistolele mai mici Hu l)utut si intre in atenlia generali decdt atunci cflnd au fost cerute
E liiiscmann, Exegetische
Versuche und Besinungen, Giittingen 1960,p.270-271

t44

Stelian

T'

.

_

-

Istoricul Evoluliei Formdrii

Canonului

145

in

mod expres sau cand persoanele sau grupurile cirora le-au

prirnarl gi de ce a fost primiti cu indoieli de teologii primelor trei Rttrolc. Cdt privesc motivele indoielilor la adresa Epistolei citre Ewei

adresale le-au adus in atenlia generalf,'

Aqadar, varialiile din cadrul canonului s-au ci condipiilor gi intereselor locale. Ele au demonstrat cf, in insistentelor exagerate zNupra minunilor, bisericile 9i conducatorii

d).

poarte numele u nu au acceptat orice manuscr$ care se intdmpla sf, care apostol, sau care suslinea cd prearrti int6mpliri 5i inv[!f,turi

fl Allocalipsa, ele au fost amintite pe parcursul capitolului. g) Concluziile teologiei protestante mai timpurii sau €ontcrnporane, au despuiat Noul Testament de orice autoritate divini, Ec0nd astfel aproape imposibili aplicarea general[ sau particulari a
ldcvltrului lui.

h)

mai fuseserd relatate pAnf, atuncr.

Canonul Noului Testament contine cuvdntul plin de al lui Dumnezeu gi revelat lumii in scopul mantuirii ei.

inerente qi puterii sale dinamrce' canoanelor 0. O analizl a diferitelor ctfi' cit'ate, a listelor 9i mai omise cdr'ti prirnele 4 secole, va ardia ci cele mai disputate 5i

Apocalipsa' Pot fost Iacob, Iuda, II Petru, II-[I Ioan, Elnei 9i au fost negl4 propuse cdteva motive pentru care aceste cirfi Diaspor[ 9i conli Epistola lui Iacob a fost adresatd eweilor din apel 1a g6ndii porirr. elemente doctrinare irrteresante care si faca Iuda' II-U Ioan sunt atit speculativa a cregtinilor greci; Epistola lui s6 fie de interes general' scurte, incit confn prea puflne lucnrri care sau semipersonal p p1us, ele au al'ut 5i un caracter personal si nu fi fost puse .orgrrotot 1or, aqa incdt este posibil ca ele mai extinse in con]inut circulafie la fel de repede ca qi lucrf,rile fost discutati p6n[ pe autorilor 1or. A II-a epistoli a lui Petru a lui Eusebiu de Cezareea, Fer Ieronim afirm[

c[ Pnriniii Bisericii au ezitat si

aceastiepistolidatorititstiluluieiatdtdediferitdelPetru. aparenta difl probabil greu Oe gtiut r'reodatd dacd nu cumva faptului c[ dintre II Petru 9i I Petru nu se datoreazAinintregime
a folosit doi secretari

diferifi' Faptul cf, epistola a fost scrisi unui pentru o anumit[ sr de cregtini aflali la granilele lumii creqtine' cunoscuti de Bi urgenti, poate explica de ce a fost atAt de pulin

IV. ISTORIA, CRITICA $I TRANSMITEREA TEXTULUI NOULUI TESTAMENT
in capitolul precedent s-a arifiat cI toate
cele 27 de

ci{r

ale

Noului Testament, fiind inspirate de Dumnezeu, s-au bucurat de la Ittccput de autoritate canonicf, in Biserici. Istoria textului Noului
Tcstunent, tema capitolului de fali,,vaincerca

si faci dovada p[stririi

lntryritdlii acestor cf,rti, adicl s[ rdspundf, la intrebarea dacd texhrl 1or I'u pisrat in decursul veacurilor, in forma sa integr6, a$a cum a ieqit
de sub pana

aghiografilor sfinti, sau nu?

Specialigii deosebesc, de obicei,
B[l'orit

o integritate dogmaticd

(nrutcriala) a textului, adicd o scriere este integrf,, auturticfl, dacd n-a

nici o alterare in ceea ce priveqte fondul ei de in'r,1!aturi, qi o lnt(gritate criticd (formal[), o carte fiind integri din acest punct de Votlcre, dacf, ea n-a suferit vreo schimbare nici in forma ei exterioari. Itttegritatea critic[ o garanteazi gi pe cea dogmatici; in schimb lltlcgritatea dogmatic[ nu o presupune gi pe cea critic6. Totugi, in 6[nul din urmi, alterarile in text nu pot sf, depiqeasci o anumitf, lfmitti. pur formalf,. lar dacd au intervenit alterdi, in curgerea thttpului, in textul cirfllor sfinte ale Noului Testamenl se poate 0onstata azi numai cu ajutorul manuscriselor biblice pistrate, a
Iuticlilor pi citatelor Sfintilor P5rinti, precum gi a traducerilor vechi qi [lni rroi. probleme care vor constitui subiectul de analizd, la modul gstrr:ral, al caprlolului de fafi.

Stelian

Tt

.

_.
epistola".

Istoria, Critica

fi

Transmiterea

Textului

149

[hcca pe tahigraful375:

"Vd imbrdlisez in Domnul, eu, Terlius, care am

1.

Originalele Noului Testament

gati,s

a). Formo externd a originalelor Noului Testament scriau cf,rfile cu proprie, de obicei, ei igi dictau, gdndurile qi scrierile lor unor "scrii de meserie", de reguld unor sclavi, care erau in misurf, si scne dictate, cdt se poate de repede qi care se numeau tahi (taluypdQor). Acegia uzuau de foarte multe abrevia,tiuni qi semne

In ceea ce priveqte pe ceilalfl autori ai Noului Testament nu nici o informatie din scrierile lor, in acest sens, dar se poate ca gi ei vor fi procedat la el ca Sf.Ap. Pavel, cel pulin din
motive:

in antichitate foarte arareori autorii igi

l)

- timpul pentru Apostoli era foarte prelios, propordduirea

liei M6ntuitorului lisus Flristos, absorbindu-i cu totul 2). - aproape toli autorii Nou1ui Testament aveau ucenici care
nugteau scrisul.

iniliali,le puteau descifra. Din motiv scrierile 1or trebuiau transcrise de alli scditod, cu scri frumoasf,, numili caligrafi (rail,r.ypriQou). Cele transcrise coleclionau apoi cu dictatul original de cf,tre anumi,ti (6uop0r,rtau), iar cei care urmau a intocmi apoi cartea se
care foarte pufini, gi aceia numai
bib

cdnd apar scrierile Noului Testament existau deja rrrrrititi cregtine puternice care respectau atdt de mult pe Sf. li, incit bucuros jertfeau pentru ei bani, in scopul angajlrii
filor 4). - este de presupus ca unii Apostoli si fi cunoscut mai pu,tin I scrisului, ori nu erau prea obignuifi cu el, de aceea nu se li angajat sf,-gi scrie personal operele 1or.'76 'franscrierea prin caligrafi va fi fost fEcuti insf, cur6nd latoate ilc Noului Testament, intrucit textele, urmdnd a fi citite in ititi cregtine, trebuiau si fie ugor descifrabile.
h). Materialul de scris al originalelor Noului Testament

3).

-

li o gr afi (B LB.l, LoypriQo L ).

Sfintei Scnpturi, ca qi Sfinlii Pnrinli 9i bisericegti trebuie si fi procedatlafel.3la Despre Sf Ap. Pavel se cd nu gi-a scris epistolele sale cu mAna sa proprie, ci obiqnuia sI dicteze unui ucenic din anturajul siu, urmdnd ca el si adauge cu sa proprie numai binecuvintarea finalf, 9i salutul (I Cor. 16,21; 4,18; II Tes. 3,17 q.a.).Ala, spre exemplu, din epistola cdtre (16,22) aflf,m ci ea a fost scrisf, de Terlius, un sclav incre$inat. urrnare, unul din ucenicii sii, mai obignuit cu meqtegugul scri

"'

$i autorii

('are a fost materialul obignuit de scris pe care au fost scrise rtlclc Noului Testament, nu se spune niciieri in mod expres, degi
Flrisostomul este de pdrere cd Epistola cdtre Galateni ar fi fost scrisd in lltltr.l,tiruc de mAna proprie a apostolului Pavel. Fer. Ieronim ins6, nu e de acord cu

El l,,ln

3" Cf. N.t Nicolaescu, op.cit.,p.29; V. Gheorghiu,op.cit.,p.812; LG.
op.cit., p 226.
yo Despre Origen se spune c5 a alr-rt la dispozilia sa 7 tahigrafi 9i tot pe atdlia gi libran. (Cf.

r,tcrr S l. Ioan }lrisostom gi afirmd cd numai partea din urmE a epistolei (6,1 1-18) ItAt nt li lost scrisd de Ap Pavel (Cf. V. Gheorghil, op.cit., p.813). Nu este exclus ca Flrlnlnlr:lc mai mici, precum cea cdtre Filimon, sE h fost scrisE direct de Apostolul Fgv,'l

N.t

Nicolaescu..., op.cit.,p.29).

ii !

Nlcolacscu..., op cit.,p 30.

Istoria, Critica
150

Si Transmiterea Textului

ls1

Stelian

Tr

in II Tim. 4,13 Apostolul Pavel amintege de pelrppdua iar Sf. Ioan, in II Ioan 12, vorbegte de xdprrls ftaftie
Totugi se poate presupune, ca autorii sfinfi igi vor pe un material de scris din cel mai ieftin qi mai
respective.

$l'nu a$ezate transversal, una pesto alta, una cu structura verticali, g$n[rlta cu cea originalf,. lipindu-se una de cealaltr prin simpla lovire
de

fi

t

scris scrierile
pe

in uz

Din descoperirile arheologice"', unele cu totul ale secolului trecul se poate trage concluzia cd. cele mai multe originalele Noului Testament vor fi fost scrise pe hdrtie de papi De altfel, Pliniu cel Bitr6n3'u consemneazi, faptil ci materialul scris cel mar des folosit pe timpul siu, era h6rtia de papirus.
H0rtia de papirus se obfinea din tulpina tresliei "papyrus", cregtea in cantitili mari in linutul mlf,ginos de la virsarea Nilului; Centrul de fabricalie al haftiei "papynrs" era oragul Fajun, din Egi de Nord.380 Pentru a ob,trne din trestia "papyrus" hdrtia de scris, p era recoltatd intr-o anumita perioadl a anului gi sortata dup[ mlri grosime qi finefe. Apoi cu ajutorul unor culite fine, tulpinile erau curi{ate de coaja 1or, tf,iate la o lungime de 40-50 cm, iar moale era tAiati tn bucifi lungi gi sub]iri sub forma unor F0giile erau apoi a$ezate una lAngi alta pe o suprafafi tare de len suprapundndu-se pulin la un capit. in mod similar, mai multe
377

lntr-u a djn caseie vechiului orEqel Herculanum, care in ariul 79 d.Hr
ingropat de lava lulcanului Vezuviu, s-au descoperit la lurele
sec. aI

a

XD(-lea

manuscrise de pe vremurile de atturci, deci din cele apostolice, care erau scrise

hdrtie de papims. $i in localitatea Fajium din Egiptul de mijloc s-au fragrnente de papirusuri aparfinitoare sec. III d.Fk. qi care cuprind chiar un despre Cuvintele Domnului dc la Matei 26,31 wn (Vezi V. Gheorghiu,
p.815) 9i LG. Munteana, op.cit.,p227).
37*

lor cu un ciocan de lemn. Foile astfel lipite se puneau sub teasc tlru a se suda cit mai bine gi a primi o suprafafd cdt mai netedf,. suprafala nu era destul de neteda, se netezea pe deasupra cu de pumice (Bimstein) sau cu un os mai mare de pegte. Dupf, ce inile erau indreptate qi suprafala finisat4 se oblinea o coalf, de tlio alba, dar care cu timpul se ingSlbenea. H6rtia astfel preparati se dup[ format qi calitate Aprecierea hArtiei de papyrus se fEcea dupi lilimea ei, dupl sc orienta qi preful. Pliniu cel Bdtr6rt'8r amintegte de 9 sortimente ) de hdrtie de papyrus. HArtia din clasele 1 qi 2 avea o litime de rxirrrativ 24 cm gr se numea in cinstea membrilor din casa "augusta" gi "liviana". Flirtia din aceasti categorie era numai de curtea imperialf, gi de cei mai bogali oameni. Cu runti pescarii slraci din Galileea, precum gi SfAp. Pavel nu vor fi s pc aceastf, hirtie atit de scumpd. Autorii sfinfl vor fi scris pe o io inferioarf, gi mai ieftinI, probabil de prin categoriile a 5-a, cu o de I 8 cm, sau chiar a 6-4 care avea o lifme de numai 14 cm qi sc labrica in localitatea Sais din Egipt. Cea mai scumpd hArtie de papyrus era cea din categoria a 9-4 rtf, in onoarea impiratului Claudiu, "claudiana" gi care era formati 'l lbi de papyrus, avAnd in5{imea de 35 cm, iar lf,limea de 20 cm, lrlirtia "clqudiqna" se putea scrie pe ambele plrfi, intrucit 82 aveau structura verticali. Pcntru o scriere scurtf, va fl fost suficienti o unicf, foaie de tyrrrs Pentru scrieri mai mari gi opere giinfifice era necesar insl un nrai mare de foi de papyrus. Acestea nu se legau in caiete, ci se
3

Cf. Pliniu cel BltrAn, Histoia naturalia, 13)1,
p.815. Planta numil5 papyrus cregte gi ast[zi
in61!ime de aproape 4 m

dnp:a

V. Gheorghiu, Nil

op.

lte

in Egipl

pe marginea r6u1ui

p6n6

lr lt

lrllrriu cel BItrAn, Histoia naturalia. I 5.til6

73,27

urm., dupd V, Gheorghiu, op.cit.,

llu,l,'nt.

380

N.I. Nicola escu,...

op.

cit., p 30.

160

Stelian Incepdnd

Tt

153

cu sec. VII, forma literelor tncepe si se schimbe, devenind tot mai lungi, mai inguste qi aplecate spre dreap6. Prescurtirile devin gi ele tot mai numeroase. scrierea aceasta numele de "semiunciald". Totugi in codicii care erau destinati citire la culful divin, in aqa-numitele ',1ec!ionarii,', scrierea uncial6, in fonna sa dreapti qi elegantii, predomini pana ?n sec. IX. Manuscrisele'copiate cu scrierea unciali sau semiuncialr, poarttri
denumirea de manuscrise " majusculeu
.408

inlocuiege in buni parte papymsul, urmind ca in sec. v s[ domine. Pcrgamentul era pregrtit din piei de capri, oaie, vifel sau antilopi, acesta din urmi fiind foarte fin. pielea se rf,dea pe ambele pir,ti, se argdsea gi apoi se vopsea in diferite culori. pergamentul era mult mai
scump decdt h0rtia de papyms. Avea tnsd marele avartaj, ci era mult mai durabil, se put€a scrie pe anrbele fefe, putlindu-se chiar gerge sau

Dar prin sec. IX se incetdtenege tot mai mult scrierea cursivll (sau minuscul6), irl care literele sunt mai mici, legate una de alta gi

inclinate spre dreapta. De obicei, scrierea aceasta era folositi de tahigrafi c6nd scriau dupr dictare, sau de negustori gi militari. tntrucft era o scriere mai miruntS, ea se mai numea Si minusculd.a@ Originalele Apostolilor au fost scrise, desigur, cu unciale (majuscule), majoritatea codicilor biblici din primele g secore sunl de altfel, majusculi. Daci autorii sfinf, vor fl avut la dispozifie caligrari, este pufin probabil. corectorii gi caligrafii sunt folosifl abia mai tarau la transcrierea cf,rfilor Noului restament. codicii minusculi erau numai cei destinafi uzului particular. Din sec. IX, scrierea cursivtr (minuscul[) incepe si faci tot mai mult concurenp celei majuscule, astfelc5" in sec. X o inlocuiege definitiv.
Q.

corect4 dacd, era nevoie, scriindu-se din nou. 386 spre deosebire de papyrus, pergamentul se rndoia in trei sau patru foi, formdnd un caiet, numit ',tetras', sau ,'tedradion,,. Mai multe caiete legate la un loc formau un volum sau codice, numit de greci "tevchos" - r6u?(os. Sub aspectul calit6fii gi pergamentele cunosc deosebiri. Dupi materialul intrebuinla! existau pergamente dure sau fine. Pergamentele superioare erau vopsite de obicei in culoare purpurie, scriindu-se cu cerneald de aur sau de argmt. invelitoarea codicelui se fEcea din material cdt mai rezisten! de obicei din lemn invelit in piele sau stofd pretioasr. cu timpul s-au ferecat chiar in aur sau argint, infrumusefandu-se cu gravuri sau piehe prefoase. codicii cei mai mari aveau dimensiunile 45 x 40 cm, iar cei de mijloc 30-20
cm.

inptufirea turtului biblic ai outografele Noului Testament

Lilimea codicelui liind mai mare dec6t a papynxului, pentru a se putea respecta alinierea r6ndurilor, se scria in coloane inguste. O coloanf, cuprindea aprox. 16-18 silabe qi cca. 36 litere. Dupr numtrnrl randurilor qi coloanelor, se fixa r,aloarea codicelui. c6nd s-a inceput a
Iar in sec. tr pregdtirea acestui material ajunsesg se parg chiar la un arume grad de imbun6tElrre, mai ales in oragul Pergam din Asia McE, unde fabricanli reuqiser5 sr taie pieile in foi at6t de subtiri ca pi hdrtia de papyr. De la oragul Pergam acest material de scris gi-a pdstrat pdfurd azi denumirea de "pergament', degi nu se mai lbbricd aici (nepyapr,rluitpq.rppriua), (Cf, V. Gheorghiu, op.cit,
p.825-826).
t86

Codicii primelor secole cregtine nu conflneau, a6a cum s-a a.rdltat, semne de punctuaf,e. Abia prin codicii sec. al fV-lea apar "spfuitele" qi "accentele", iar din sec. W, apar prescurtirile precum gi semnul intrebrrii gi virgula.al, Din acest motiv citirea cuvintelor gi
408 aoe

lbidem,p.82B.

N.L Nicolaesca, op.cit.,p.32.
L.G. Munteanu, Introducere... p.229

4'o

Existau cazuri cdnd se gtergea scrisul urrui intrg codice, scriindu-se deasupra alt text. Scrisoarea veche rlmEnea insd desful de transpare,ntE. Un astfel de codice se
numea palimsest sau rescript (ex. C-04-Codex Ephraemi Rescriptus).

154

Stelian Tofand

Istoriq, Critica
se clf,degte

Ei Transmiterea Textului

155

Scripturf, pe pergament, pantru a putea fi folosite c[rlile sfinte mai ugor la ser\,rciul divin, s-a scris in codici mai mici, unii
se scrie cupnnz6nd numai Evangheliile,

Sf

a[ii

Faptele Apostolilor, ori epistolele

pauline sau cele sobomicegti.38T incepdnd cu sec. X, pentru scrierea manuscriselor biblice s-a folosit Si hdrlia de bumbac. numiti "chartz bombycina", descoperiti

irnperiul roman, mai puternic qi mai vast, cultura qi limba greacf, trec gi in Italia, Africa de Nord, Europa de Vest 9i de Nord. Astfel, prin aceasti limbl gi cultur[, se deschide larg drumul Evangheliei lui Hristos spre toate popoarele civllizate ale timpulur.3ei Limba gteacil in care s-au scris gi pf,strat documentele Noului
Testament, nu este Platon, ellrlu

prin sec. VIII, prin mijlocirea arabilor, a fost cunoscuta gi in Europa. La inceput hdrtia de bumbac se folosea numai pentru transcrierea manuscriselor biblice destinate uzului particular. Pentru intrebuinlarea liturgicl se folosea tot pergamentul.388 Dar incepAnd cu sec. XIII. tot numai pentru uzul particular, se folosegte un alt material de scris, mai ieftin gi mai bun, gi annme hdrtia de zdrenle, fabricatiin Europa.
de chinezi gi care, incep6nd de

insi limba clasic[ greceascf,, limba folositi de Dernostene $i aryii, in scrierile 1or, ci "greaca de rdnd" san
(rcoLvr\

lirnba numiti "dialectul comun"
Lrcr\ 6 ud..l.et<rcros).
te2

6Lri'l"ertos

sau

Limba greact a Noului Testamerfi rcptezintd, aqa cum arati morfologic gi elementele ei fundamentale, un amestec al dialectelor
atic, ionic gi grec apusean, impestrilat cu multe barbarisme locale din diferite ![ri ale imperiului, toate fuzionand, dupf, cuceririle lui Alexandru cel Mare, in formarea unei limbi unitare, cu puline au descins greaca bizatfiinit f, limb[ ajunge la o formd specific perioadei a treia de lormare a limbii grecegti, numita elenisticd, dup6 perioada homericf,
(sec.

c). Limba originalelor

Noului

T'estament

Cu exceplia Evangheliei dupd Matei, care a fost scrisi in limba aramaicd, vorbitf, de iudeii din Palestina din sec. V i.Flr.38e, toate celelalte 26 de cirfi ale Noului Testament au fost scrise in limba acest fap! se poate observa o infeleaptf, hotar6re a Providenlei divine pentru inlesnirea r[spdndirii Evangheliei impdr[fl ei
greaci..'no

'

VIII-VI i.FIr.) 9i atici (sec. VI-IV i Hr')

in

Limba Noului Testament apar,tine ins6, unui stil care nu este
face

modelat

in

lume. Prin vastele cuceriri ale lui Alexandru Macedon 9i ale urmagilor lui, iimba gi cultura greacf, se rf,spdndesc p6ni la Tigru gi Eufrat gi pAna la cataractele Nilului. CAnd pe ruinele acestui imperiu tt'Aqu,
388 38e

de prezentare a acesteia se
.l'heophrast,

sofiei

spre exemplu, Cassiodorios Qnst. div. litt.7-9 11) a copiat integra Sf Scripturd in 9 codici de pergament (Cf V. Gheorghitr, op.cit. , p.827).

Nicolae L Nicolaescu.. ., op.cit.,p.37. Vezi A. Robert, A, Feuillet, Introduction a la Bible..., p.194-195; W.G. Kiimmel, Einleitung in das Neue Testament..., p76 urm; Udo Schnellg Einleitung in das Neue Testament.. , p 258 urm, N.I. Nicolaescu..., op.cit., p.52'53 q a.

c6t gi in scrierile de medicin[ ale Scolii lui Hipocrate' paralele contemporane la gteaca Noului Testament pot fi gdsite in lui scrierile filosofice populare, cum sunt, spre exemplu, discursurile llpictet, sau in documente comerciale ale wemii, care sunl cunoscute din papirusurile descoperite datdnd in epoca respectivS 9i din scrierile
;" rbid"*,p.29
"'1

$iin[

3e0

N.I. Nicola escu...,

op.

cit., p.28

lbid"m; Dicfionar biblic P 763

152

Stelian

T,

t51

lipeau una de marginea dreapti a celeilalte, atatea, cate erau Lipite astfel, un numir mai mare de foi, dideau aspectul unei

lungi de hdrtie de papyrus, numindu-se "volumen". Cum hdrtia papyrus era un material de scris foarte fragll, in scopul pistririi pe timp cit mai indelungat, parilglica de papyrus se in-Egura de obicei, scrisoarea inlIuntru, in jurul unui ba! cilindric, care se lipea marginea dreapti a ultimei foi de pap1,rus. Volumele de papyrus a diferite marimi.383 Pentru ca volumele mari si nu fi prea cititorului, exista obiceiul ca operele intinse sf, se scrie in douf, mai multe volume de papyrus. Volume1e, care aparlineau unei erau legate cu curele, fixate de capetele betelor cilindrice qi se in cutii special construite in rafturile unei biblioteci. Scrierea pe hirria de papyms se frcea in coloane ( colometrica), de la stinga la dteapta, literi cu literf,, separat. scris se folosea un condei (otil'os sau rcrilepos - III In. 13) care inmuia intr-o cerneald fEcut[ dintr-un amestec de gum[ gi funi (rd i.r€l.ru - II Cor. 3,3; II In. 12) gi care maitilrzit afostinlocuitl cerneala pregatita din gogoage de ristic (noix de gal1e, Galltipfel).384 Papyrusul era, asadar, cel mai ieftin material de scris, era mai intrbuinlat, dar se qi uza foarte repede. Este sigur cI origi Noului Testament au fost scrise pe papirus, fiind un material accesibil Sfinlilor Apostoli, aga explicdndu-se, in parte, di
timpurie a originalelor

lutorilor Noului restament, este dificil de stabilit, cu exceplia cazului Ior directe sau a expresiilor imprumutate din textul Septuagintei. exemplu, Sf. Luc4 folosege orpresii ebraice din Septuagint4 il, in mod deliberat pe cdnd autorul Epistolei cite Erzrei, foarte iliaizat cu textul Septuagintei, folosege in orprimare un stil literar foarte complex gi subtil in acelagi timp.3e6 Astfe! limba Noului are caracterul unui idiom al dialectului comun, primind le de "idiomul elenisf'.3e7 Autorii clrfilor Noului Testament, confruntEndu-se insf, in inism cu multe noflruri noi, pentru care limba greacd" nu poseda i corespunzltori, au fost obligafl sf, frureasci gi unele cuvinte ori s[ dea celor vechi, tnsemnlri qpecifice cregine. A;a sun! spre , cuvintele: Idyos, elluyyl)'rcv, trrc.l,r1o[a, rlorus, 1dpus,
gtc.3e8

Daci toate aceste particularitiili lingvistice mai sunt prezente in I pe care-l posedim azi, qi astfel sf, se poatl trage o concluzie pra felului in care ni s-a pf,sffat textul, in sensul cdt de aproape sau dcparte se gf,sege de cel originar, se poate constata dint-o ie critici a textului sfiint cu texhl altor documente scrise, din
epoc[, cu caraster profan.

Dupi o

prezerrtare

in linii generale a caracteristicilor limbii

Sec.

III gi IV
in

pergament.3ss
tt3

reprezintd epoca luptei dintre papyrus sec. IV, pergamentul, material mai

Cel mai lung papyrus tecunoscut este marele "Papyrus llatis', cwe dateazA prin anii 1160 i.Hr., este lung de 40 m 9i se gEse$e in muzeul b'ritanic din (Ct'. Dicfionar Diblic, p.965)
lbidem.
Se pare

scrierilor Noului Testament se poate face o int6 prezentare a caracteristicilor stilistice individuale ale fiectrrui al Noului Testament. Evanghelia dapd. Marcrz este scrisf, in vorbiti a omului de rdnd3ee; Matei Si Luca folosesc am6ndoi I lui Marcu, dar fiecare corccteaz5. Si crzeleazd stilul lui. Stilul lui
in acest sens gi mai ales problema aqa-numitei "aborddi aramaice,, lpxtul Noului Testament vezi Dicfionar biblic, p.764-765.
Atrtlrrrunte

grecegi

a

il

184

t'f
insl
cd

N.

I. Nicolaescu..., op.cit., p.29

r85

mult mai

devreme s-a inceput a se scrie pe

piei de animale. inc6

llttle rn.
1\ xe vedea

trmpul lui Cicero (Ad. Atic. , 13,24) se puteau intAlni in Roma unele volume de

W.G. Ktmmel, op.cit.,p.56 urrn;

A

Robert..., op.cit.,p.797 wm.

158

Stelian

Tr

159

Matei este mai pufin distinctiv dec8t al lui Luca. El scrise intr-o gramaticali, sobri qi culti, avAnd qi unele elemente marcante Septuaginter. Luca este capabil sd atrng[ culmi stilistice inalte

tradifia atica, dar revine adesea, in porfiuni mari, la stilul i sale sau la o rcouui1 foarte modesti. La amdndoi evangheligtii, aramaic al textului iese in evidenli, tn special in vederea
directe.aoo

concluzie, se poate afirma cd limba originaleror Noului a fost "greaca inleleasd de popor,'aou, d* folositi cu dil'erite grade de mf,iestrie stilistic6 pentru a exprima un mesai, care pcntru propoviduitorii lui, a fost mesajul unui Dumnezeu viu, preocupat de relafa omului cu Sine. Aceasti Evanghelie a modelat limbajul gi sensul acestui mesaj in aga fel incdt Ei disciplinele litrgvistice, necesare pentru analiza lui, au devenit, in urtimf, instantr,
'l'ostament
pflr'!i din teologie.

In

Limba Evanghelistullr loon este o greaci comparati de mu{i cea a lui Epictet, dar cei mai mulgi cercetf,tori s-au pronunlat pentru roLufi scrisf, de un autor a cdrui tipar de gdndire gi limba materni fost aramaice.ao' Sf. Pavel scne intr-o greaci viguroasi, cu o schimbare de care poate lt observati cdnd se comparl epistolele sale timpurii cu de la sfErgitul vielii. Spre exemplu, schimbarea de stil din Epi cdLtre Efeseni sau din Epistolele Pastorale este at6t de izbitoare,

d), Scrierea originalelor

Noului Testament

pe mulli i-a condus spre ipoteza unei compuneri pseudonime., Epistola cdtre Evrei este scrisi intr-o 1imbf, grcacd foarte ingrijitf,, un autor familiar cu frlosofia alexandrini gi cu tipul de gandire exegezi exemplificat de Filon, dar spre deosebire de acesta, limba
stilul Epistolei sunt puternic influenJate de textul Septuagintei.ao3 tn Epistola soborniceasci a Sf-Ap. Iocob, se poate intilni, greacdfoarte "iudai c1"ooo;pe cdnd Epistola 1oi luda 9t' I-il Petru i o greaci intortocheati 9i foarte complexf,.aot

in primul secol cregtin se folosea scrierea numiti unciald (sat htttjusculi), numirea derivind de la latinescul "uncia". indic6nd cu imalie minmea gi formatul literelor (aproximativ 2 cm). Literele forma pdtratd sau rotundd, scriindu-se una dupi alta, fEri nici o tur[ gi fEri semne de punctua]ie, Aceasti scriere se mai numege gi :uld Si era folositi la scrierea operelor religioase, istorice,
frce gi la inscrip]iile pe monumente.

i

Pentru a se putea da literelor aceeaqi mf,rime gi a se scrie cdt drept, paginile se liniau. Linierea se fEcea cu ajutorul unui ac

tulit, cu care se trasa

linia, sau cu ajutorul unei tiblile, peste care intjnse fire de ali in formi de linii. Pe aceasti tablip se apf,sa iu de pergamen! pe care se imprimau urmele liniilor de pe tiblili.

lttla dintre gire era de obicei egal[ cu inil]imea literelor.
400

De

Amdnunte la A. Robert.. ., op.cit., p.231 urm.

irrrca literelor gi formatul codicelui depindea qi numf,rul qirelor, t-.-Y- - pe pagrna. ' -:..407 ilrcapea o

ao'
ao2

cf. Di4ionar biblic, p 765.
Yezi A. Robert..., op.cit.,p.491 urm gi p.523 urm.; W'G' Kiimmel, op'cit', urm gi 326 urm.

aor

Amanunte vezi A. Robert..., op'cit., p.535 urm, p 29 urm
Cf. Diclionar biblic, p 765.

Pr'Dr' Stelian Tofan6,

llurltut
Itt ('odex N (01) existi 48 de gire pe o paginS, in Codex B (03) o pagind are numai ,l,r tlu ;rrc, iar in Codex H (015) al epistolelor pauline o pagind numdrE numai 16

aoa
aos

lbidem,p.766

lltr, ((l{. V. Gheorghiu, op.cit.,p.827).

160

Stelian

Tr

153

incepdnd cu sec. VII, forma literelor tncepe s6 se devenind tot mai lungi, mai inguste gi aplecate qpre Prescurtirile devin gi ele tot mai numeroase. Scrierea aceasta numele de "semiunciald". Totuqi in codicii care erau destinati citire la cultul divin, in a;a-numitele "lecfionani", scrierea uncial5, in fomra sa dreapti gi elegantS, predomin[ pdni in sec. Manuscrisele copiate cu scrierea unciali sau semiuncial[,
denumirea de manuscrise "majusculeu .408 Dar prin sec. IX se incetElenege tot mai mult scrierea (sau minuscul6), in care literele sunt mai mici, legate una de atta

lnlocuiege in buni parte papyrusul, urmtnd ca in sec. s[ domine. Pcrgamentul era pregf,tit din piei de caprf,, oaie, vigel sau antilopr,
acesta din
srgtrsea

v

urmi fiind foarte fin. pielea se rrdea pe ambele p[r,ti, se gi apoi se vopsea in diferite culori. pergamentul era mult mai

ftrsi marele avafiaj, cd era mult mai durabil, se putea scrie pe arnbele fele, put6ndu-se chiar gerge sau oorectE daci era nevoie, scriindu-se din nou.,E6
Spre deosebire de papyrus, pergamentrl se indoia in trei sau p[tru foi, form6nd un caiet, numit ',tdras,, sau ,'tedradion". Mai muhe oaiete legate la un loc formau un volum sau codice, numit de greci

Bcump decdthdrtia de papynrs. Avea

inclinate spre dreapta. De obicei, scrierea aceasta era folositil tahigrafi c6nd scriau dupi dictare, sau de negustori gi militari.

mirunti, ea se mai numea Siminusculd.a@ Originalele Apostolilor au fost scrise, desigur, cu (majuscule), majoritatea codicilor biblici din primele 8 secole sunt altfel, majusculi. Daci autorii sfinli vor fl avut la dispozifie cali
era o scriere mai

pulin probabil. Corectorii gi caligrafii sunt folosili abia mai la transcrierea cf,rgilor Noului Testament. Codicii minusculi numai cei destinali uzului particular. Din sec. IX, scrierea (minuscul6) incepe si facd tot mai mult concurenli celei maju astfel c5" in sec. X o tnlocuiegte definitiv.
este

Sub aspectul calitEfii gi pergamentele cunosc deosebiri. Dupi materialul intrebuinJa! existau pergamente dure sau flnc, Pergamentele superioare erau vopsite de obicei in culoare purpurie, scriindu-se cu cernealI de aur sau de argtrnl. lnvelitoarea oodicelui se fEcea din material cdt mai rezisten! de obicei din lemn tnvclit in piele sau sbofE prefioasr. cu timpul s-au ferecat chiar in aur mu argint, infrumusefandu-se cu gravuri sau piehe pretioase. codicii ooi mai mari aveau dimensiunile 45 x 40 cm, iar cei de mijloc 30-20
Gm,

rrtcvchos"

- curos.

Ldfimea codicelui flind mai mare decflt a papymsului, purAu a l0 putea respecta alinierea rdndurilor, se scria in coloane inguste. O
Coloand cuprindea

Q. impibgirea textului biblic gi autografele Noalui T,

f&ndurilor gi coloanelor, se
Irrr

aprox. 16-18 silabe gi cca. 36 litere. Dup6 numirul fixa valoarea codicelui. Cdnd s-a inceput a
acesh,ri

Codicii primelor secole cregine nu confneau, aga cum arnfiaL sernne de punctuafe. Abia prin codicii sec. al lV-lea "spiritele" gi "accentele", iar din sec. IX, apar prescurtirile precum semnul intreblrii gi virgula.alo Din acest motiv citirea cuvintelor
NB
aoe 410

material ajursesg se pare, chiar la un anrme grad oragul Pergam din Asia McE, unde fabricanlii rouqiserd sd taie pieile in foi at6t de subfiri, ca gi h6rtia de papyr. De la orayrl lfcrrg66 acest material de scris gi-a p5stat pdbni, azi denumirea de ,,pergament', rlogi nu se mai fabr-icd aici (nepyaprlul Lrqgpdyo). (Cf V. Gheorghirl op.cfl.,

in sec. II pregdtirea

tlc imbundtElire, mai ales

in

p tt25-826)

lbidem,p.828. N.I. Nicola esct, op. cit., p.32. L.G. Munteanu, lztroducere... p.229.

tlo

l'lxistau caanri cdnd se $ergea scrisul urrui intrg codice, scriindu-se deasupra alt Scrisoarea veche r[m6nea ins6 desful de transpment[. un astfel de codice se rttrrnea palimsest sau rescript (ex. C-M-Codex Ephraemi Rescriptus).

lcxt

154

Stelian

T,

Istoria, Critica Si Transmiterea Textului

155

se scrie Sf Scriptur[ pe pergament, pentru a putea fi folosite sfinte mar uqor la serraciul divin, s-a scris in codici mai mici cupnnz6nd numai Evangheliile, a{ii Faptele Apostolilor, ori epi pauline sau cele sobornicegti.3sT

lo clidegte imperiul romal, mai puternic gi mai vasl cultura Ei limba gteaca trec qi in Italia, Africa de Nord, Europa de Vest gi de Nord.

X, pentru scrierea manuscriselor biblice folosit Si hdrtia de bumbqc, rumiti "charta bombycina,,, de chinezi gi care, incepdnd de prin sec. 'VI[, prin mijlocirea
Incepdnd cu sec.

in Europa. La inceput hdrtia de bumbac se numai pentru transcrierea manuscriselor bibtice destinate partrcular. Pentru intrebuinlarea liturgici se folosea tot pergamentul. Dar incepAnd cu sec. XIII. tot numai pentru uzul particular, folosegte un alt material de scris, mai ieftin gi mai bun, gi hdrtia de zdrenfe, fabricatiin Europa.
a fost cunoscuti gi

gi culturi, se deschide larg drumul lui Hristos spre toate popoarele civllizate ale timpului.3el Evtrngheliei Limba greacd, in care s-au scris gi pS.strat documentele Noului 'l'cstament, nu este insi limba clasic[ greceasc[, limba folositi de lrlatorL Dernostene $i alfli, in scnerile lor, ci "greaca de rdnd" sa:u lirrrba numilf, "dialectul comun" (rcouur\ 6r.ril"ercros sau
Astfcl, prin aceasti limbd
r

ll,r1u r.ri1 6 Lci.trerrros).3e2

Limba greacd a Noului Testament reptezirfii, aga cum arati luorfologic gi elementele ei fundamentale, un amestec al dialectelor
ionic Si grec apusean, impestrifat cu multe barbarisme locale din dilbnte !6ri ale imperiului, toate fuziondnd, dupl cuceririle lui Alcxandru cel Mare, in formarea unei limbi unitare, cu pufne dilbren[eri dialectale; este limba din care au descins greaca bizanlind" ;i cca modernl. ln sec. III i.Hr., aceasta limb[ ajunge la o form[ lilcrari, numindu-se dialectul alexandrin, specific perioadei a treia de lirrrnare a limbii grecegti, numiti elenisticd, dupd perioada homericl (soc. VIII-VI i.Hr.) gi atica (sec. VI-IV i Hr ). Limba Noului Testament aparfine insd, unui stil care nu este frtxlelat de educafia literar[ formalf,, ci face parte dintr-o tradifle de prczentare a materialelor tehnice qi a filosofiei practice. Antecedentele trcr.:sl.eia se pot urmiri in scrierile gtiinlifice ale lui Aristotel, llrcophrast, cdt gi in scrierile de medicina ale qcolii lui Hipocrate. f,rrralele contemporane la greaca Noului Testament pot fi gdsite in turierile filosofice populare, cum sunt, spre exemplu, discursurile lui liprctel, sau in documente comerciale ale wemii, care sunt cunoscute tlrrr papirusurile descoperite datdnd in epoca respectivd 9i din scrierile
ettlt:,

c). Limba originalelor

Noulai Testament

Cu exceplia Evangheliei dupd Matei, care a fost scrisi in /l aramaicd, vorbitd de iudeii din Palestina din sec. V i.Flr.38e, celelalte 26 de carfi ale Noului Testament au fost scrise in li greaci."o in acest fapt, se poate observa o inleleapti hotirfire Providenlei divine pentru inlesnirea rispdndirii Evangheliei in lume. Prin vastele cuceriri ale lui Alexandru Macedon gi urmaqilor lui, limba gi cultura greacd se rf,sp6ndesc pAni la Tigru Eufrat gi pdni la calaractele Nilului. CAnd pe ruinele acestui imperiu

"'
388

ScripturE

A$u, spre exemplu, Cassiodorios (In.st. div. litt. 1-9.11) a copiat integra in 9 codici de pergament. (Cf. V. Gheorghin, op.cit.,p.827).

Sf,

Nicolae L Nicolaescu.. ,,op.cit.,p.37. Vezi A. Robert, A, l-euillet, Introduction a la Bible...,p.194-195; W.G. Kiimmel, Einleitung in das Neue Testament..., p.16 wm', Udo Schnelle, Einleitung in das
Neue Testamenr.., p 258 urm;

'8e

N.I. Nicolaescu..., op.cit.,p.52-53

q a.

1"tll,trlem,p29

3e0

N.L Nicola escu...,

op.

cit., p 28.

''"

ll,i,l"m. Dicfionar biblic p.763

156

Stelian

Tt

Istoria, Critica Si Transmiterea Textuhti

161

unor scriitori din perioada elenistici, in special de facturl Acest stil a oferit un mediu convenabil pentu prezentarca de interes general pe care dorea sf, le transmiti Biserica primarS, limb[ pe cutre, probabil, o invdlau sElinii atunci c6nd intrau
societatea greco -romani.'n'

pt'opozifiilor era foarte anevoioas[, motiv care a necesitat impd.rflrea

Limba respectiv6 avea o fiadi,tie intelechrah, dar nu proprietatea unei clase de invifafi, nu era limbajul uzual de Alele, dar avea legituri cu acesta, ceea ce nu avea limba literari Limba Noului Testament, de 1a particularitilile specifice Apocalipsei, la stilul foarte hgrijit d lui Luca sau al Epistolei citre Ewei, se incadreazi in aceastiffadif,e comunf,. Nu un dialect separat, dar aspectele sale caracteristice derivl din zubi
trataf din cadrul lingvistic oferit de Septuaginta 5i din amprenta 3ea materne a majoritifii scriitorilor sfinfi. Greaca "KoLvi1" se mai caractnizeazl gi prin pierderea atenuarea multor subtilititi ale limbii din perioada clasicf,, pri

lsxtului in propozifli, sectiuni gi capitole. tncfl din timpul c6nd se flrlosea papirusul, aparre o aga-zisi impf,rlire in ,'stihuri,,, stih tttscmn6nd cuvintele scrise intr-un gir, care consta de obicei din 16-1g tllnbe gi 36 de litere. Dupi numirul acestor rdnduri era apreciat[ mnrimea gi prelul unei scrieri.all O primi impf,rlire a textului Noului Testament (cel puf,n la Blturnite cirfi), pentru scopun liturgice, este cunoscutd inc6 din epoca p0tristica. in acest sens, despre un anumit fel de secliuni (pericope) lllurgice, amintesc Clement Alexandrinul, Arnmonius Saccasalz gi
tu de Cezareea.

sec. al IV-lea Eusebiu de Cezareea, pentru scopuri iirr[ilrcc, face o impf,rtire a Evangheliilor in 1162 de sectiuni,
ilirrd qi l0 tabele evanghelice, numite canoane, cuprinzdnd toate t'ile comune ale celor patru Evanghelii.al3 tn acest scop, Eusebiu rLr: textul Evangheliilor astfel: Evanghelia dupi Matei in 355 de iutri, Evanghelia dup[ Marcu in233 de sec]iuni, Evanghelia dupi, in 342 de secliuni, iar Evanghelia dupf, Ioan in 230 de sectiuni, lrind notate pe marginea textului.aia

In

reducere generali

conjuncpilor, intrebuinjarea redus6 a optatir,ului qi aproape deloc in conformitate canoanele limbii clasice vorbite in Atica; distincfia dintre perfect aorist nu este respectatl de multe 3e5 variantele textuale, etc.

a forlei

particulelor,

o4 trdsituri reflectati

frecvent
lhnltn, p230
lilhrsulirlui Ammonius Saccas, invdt6torul tui Origen, i s-a atribuit pe nedrep{ in ru,r' lll, o impdrfire a textului Noului Testament in sec{iuni, intr-o aga-numit6 hllrrtc a sa"Avmonia Evangheliilor" . Se pare cd este vorba de o confuzie de nume. A r,xistal, intr-aderrdr, un cregtin cu numele Ammonius, contemporan lui Eusebiu {g ('r:zirreea oare a compus un fel de "Armonie a Evangheliiloy'', gi care a fost lltr;rnr lit/r in secliruri liturgice (Vezi N.I. Nicolaesclu^, op.cit.,p.32).
ll 1rt ttrrLtl tabel trece toate secliunile evanghelice comune celor 4 Evangheliqti; in al ll-lsrr ccle oomune la 3 Evangheligti (Matei, Marcu gi Luca); in al III-lea cele Errtumc lrri Matei, Luca qi Ioan, ire al IV-lea cele comune lui Matei, Marcu gi Ioan; Itt rrl V-lca, al M-lea, a1 MIJea, al MII-lea qi al IX-lea cele ale lui Matei qi Luca; f4rrlrr 5i Marcu, Matei gi Ioan; Luca qi Marcq Luea gi Ioan, in sfhrqit in al X-lea ller r loatc locurile proprii numai cAte unui evanghelist. (Cf. L.G. Munteanu,

Limba greacf, a cf,rfilor Noului Testament are insi 9i pronunlat colorit semit, cuprinzind ebraisme 5i aramaisne, gi in primul rdnd, datoritl faptului ci, cu excep]ia Sf Luca to]i Noului Testament au fost iudei de origine. Ebraismele igi au originea gi in Septuaginti, texhrl sfiint cunoscut 9i folosit in peri scrierii textului Noului Testament. Precrzatea tnsf, a gradului influen!5 a Septuagintei, cu coloratura semitici a textului ei,
3e1

lbidem,p764.
lbidem.

lea 1et

tffrr't/,p231)
lhr,lun.

lbide*

162

Stelian

Tr

Tot din sec. fV dateaza qi o imparlire a textului Evangheliilor capitole, dar care nu corespunde capitolelor de azi, precum gi implrfire in stihuri, atribuiti lui Evagrie din Pont.al5 In sec. al V-lea Euthaliu imparte textul Faptelor Apostoli Epistolelor pauline gi sobornicesti in "Kefalleea", Kefaleon fii pericopf, citit[ Ia o slujb[ divini.al6 in sec. VII, Euthaliu din Alexandria, din motive imparte textul cirlilor Noului Testament, in secfiuni scurte, "stihoi", separdnd intr-un stih atdtea cuvinte, c6te exprimau o uni sensului. Metoda de scris in astfel de stihuri poartil denumirea, de Eutha"liu incoace, de stihometricd.at1 La finele flecirei cirli era

lctviciul divin erau fixate insf, lecliuni (pericope) precise din
generalizeazi,in scurti weme in lntrcaga biserici, lectiunile fiind scrise intr-o carte apmte, numiti l,e c pi onar" (trcl.oyri8 La, lectionaria). Daci lecfionaml cuprindea numai poricope evanghelice, el purta denumirea speciali de "Evangelistariu" ovarghelii gi apostoli. Fenomenul
tt

se

u" (<r3ayyel, uor d.p vov, evangeliarium); daci cuprindea nurnai pericope din Faptele Apostolilor, epistolele pauline sau
lnlr " Ev angeli ari
Irttr ornice

gti, se numea

"

P r axap

os

to

lon"

.41e

in codicii grecegti ai sec. al IX-lea, pericopele destinate pentru leoturi in duminici qi sarbitori sunt insemnate cu note marginale, de
(te]"os). Se intAlnesc, de asemenea, in codicii acestui secol qi aqa numitele " Sinaxarion" , un Itrdice al pericopelor din intreg anul, iar in unele gi aga-numitul 420 n i n o I o gi a", un indice pentru zilele sfinfllor. implrfirea de azi a textului in capitole dateazA din sec. al XIIIleir, dc la cardinalul $tefan Langton, cancelarul Universitilii din Paris ( I 1228), iar in versete de la editorul Robert $tefhn, care o introduce pcntru prima oari in edilia Vulgatei din anul 1548.421 Autografele Noului Testament au dispirut de timpuriu, probabil Ittcil din prima jum[tate a sec. II, intrucdt nici un Sfrnt Pdrirte, ori tcriitor bisericesc nu fac referire la vreunul din aceste autografe. (lulrzele pierderii lor au fost multiple: perisabilitatea materialului de rclis: intrebuinlarea fbarte mare in comunititile cre$ine primare, etc. Ipoteza unor teologi mai vechi care suslin cI Tertullian in ilricrca sa "De praescripfione haereticorum" s-ar fi referit la unele rrrip,inale apostolice cate ar mai fi existat pe wemea sa, in comunitSlile Inclropole, este astdzi aproape parasita. Este aproape sigur ci 'l'crtuallian, prin cuvdntul "archeia", inlelegea traduceri sau transcrieri
obieci inceputul cu ot (crpXq),
tt
t

iar sffirgitul cu

t

numirul stihurilor. Opera lui Euthaliu ajunge generali abia in sec. al X-lea. Ea reprezentat un progres in ceea ce privea impirfirea textului sf5nt, dar awt $i un dezavantaj, in sensul cf,, un rdnd cuprindea uneori c0teva cuvinte, rimdnind astfel mult spafiu go1, Pentru a se insd materialul de scris, s-a inceput a se pune la sffirgitul stihului punct sau o liniufi, dupf, care se incepea stihul urmitor. procedeu insernneaz[ inceputul interpuncliei, care se perfecteazl 9i
introduce in toate manuscrisele, devenind generalf,, abia
lea.
a'

in

sec. al

t

Foarte de timpuriu se vorbe;te insi 5i de impdrfirea Noului Testament in capitole, dar care nu are in vedere configurafia

capitolelor Noului Testamenf ele fiind doar ni$e p6rfi textului, care se impuneau prin conlinutul lor. Tertulian aflrmi cl timpul siu, in biserica african5,, buc[file care ulmau a se serviciul divin, erau liber alese. in sec. fV, tot in Africa,

azi

a

a[ N.L Nicola esat, op.cit., p.33.
o'u

lbidr-.
Amannnte in legiturd cu scrierea stihometricd, vezi V. Gheorghiu, op.cit.,p.832,
C1'.

4t" ll,idom
1!r

'L
418

lltident.

LG. Munteanu, op.cit.,p

230; N.L Nicolaescu..., op.cit.,p.33.

r'l \\,.G. Kiimmel, op.cit.,p.437

Stelian

T,

16s

fr vizat, pirn "archeia", originalele apostolice, este atunci imposibil ca in lupta contra lui Marcion si nu se fi referit niciodati la aceste originale. De asemenea, afirmaliile cf, pe wemea lui petru din Alexandria 311) s-ar mai fi pf,strat in Efes originalul Evangheliei dupi Ioan, ca Evanghelia dupi Matei. copiati de Varnava, in Constiantinopol, ori fragment din Evanghelia dupl Marcu, in Venefia, ramdn si
vechi, dupa originale. Daca Tertullian ar
legende aparfinf,toare sec. al VII-lea.a23

t1r,:
tu
I

variante
Ie

la

textele transcrise. Cele mai multe sunt insi

n

nli ona t e, rczatltate dir|.

hxtul care urma a

1 - Lipsa de atentie la transcriere, copiatorul citdnd neglijent fi transcris. Ochiul putea ugor si schimbe, agadar,

La intrebarea, pusi nu o dati, de-a lungul wemii: Daci o scrisi sub inspiratie divini se poate pierde sau nu?, rispunsul este singur: inspirafia divini nu o poate feri qi nici nu o feregte de acfl r6u intenlionate, de vitregiile ori neglijenta timpului etc., pentru a
se pierde.

'

A, sau H gi N, ori E gi 0, etc., mai ales cdnd lct'iorca nu era destul de clari. Uneori at cdnfi chiar gire (rdnduri) Itttrogi din text mai ales in cantrlle in care se intAmpla ca r0ndul ltlrttf,tor sd inceapd la fel ca cel precedent. Aqa s-a omis in Codicele D ((15) versetul pcrcripLor. oL rl.d,r.oyres (Lc. 6,27) din sirul fericirilor,
lhorole aserndnitoare gi
€nrc toate incep cu cuvintele "purd,puou o'1".o"

A

Ahe alterdri de text s-ar explica, apoi, prin faptul cd cel care th a auzit defectuos textul dictat, sau l-a infetes gregit. [n acest sens 2

-

oontribuit mult la alterdrile de text mai ales faptul
1rl, care se vorbea

cI limba

greacit

fl. Transcrierea
textului

cdrgilor Noului Testament Si cau4ele

La scurt timp dupd aparifie, c5.r,tile Noului
transcris

in

Testament zeci gi sute de exemplare, qi-aceasta din mai multe moti

enciclic al unor scrieri, 2 - intrebuinfarea deasi a unor texte care se foloseau la

1 - caracterul

in timpul apariflei cirfilor Noului Testament nu ldcea deosebire intre vocalele o gi o, daci sunt lungi sau scurte, rn tot aga intre e gi 11 La acest neajuns a mai contribuit gi rtnenul itacismului, in urma cdrura vocalele r, n $i u se citeau toate 1i r, la fbl qi diftongii or gi eL iar diftongul crr ca qi e Aga se explici rrl ca in unii codici intAlnim oo[ in loc de oil; e'r.6e in loc de '[6e: is irr loc de ripfrs etc.o'o
Mai grave sunt insi alterdrile de text ivite in urma unor erori
tlirmate, intre care se numirf,:

3 - dorinla multor comuniti,ti qi a foarte mu{i creqtini de a poseda personal, fie in sAnul comunitilii, fie in casi, etc.aza
Dar pe misurf, ce se inmulteau transcrierile, cre$ea gi introducerii de schimbi.ri fie intenfionate, fie neintentionate, de copigti. Astfbl, inci de la inceputul sec. III sunt semnalate o

pripitd a copitorilor, care credeau uneori cf, trebuie Itrlocuiasci unele parlicole, conjunclii sau prepozilii, cu altele care rc pf,reau mai potrivite cu textul. A$a s-au inlocuit adeseori tltrrrcfiile KCrl cu 6e sau invers, ori 6L cu o0u, sau oiy cu y&p etc.; ori rzitiile <Ls cu fu qi invers, sau repl cu r)n€p, apoi particolele iirr. cu rr ctc. Nu arareori au fost cazurile cdnd reminiscente dintr-un loc
Jt

l)

tdecata

422

N.I. Nicolaescu...,

op.

cit., p.33
V r:,,

o" Ibidn*.
414,t.t . tDtaem,p.i+.

r

y. Gn"o, ghiu,

op.

cit., p.820; L G. Munteanu, op. cit., p.237.

lltrltnt

166

Stelian

T,

paralel au fost introduse in ceidrart. Aqa au fost adiugate dq cuvintele rirolrl &rorioere (Mt. 13, r 4) din locul paraler de la Isaia (6, inca gi cuvintele nopeJ0r;tL rsl eint rri, ,i,e6 rourri.
bisericeqti au fost introduse adeseori cu cuvintele: Lniv 6 ^ipuos prOqr&r.s arlroi, cuvirte care mai pe urmr auintratchiar in tertjzj

Confrunt6ndu-se
0orrcluzia

azi

manuscrjsele pf,strate,

s-a ajuns la
in citatele

ci

aproape nu existf, verset al Nouiui restament care si, nu

nihri mai multe variante in textele transcrise, in traduceri gi

Z) Alte schimbdri in texte, qi nu pufine, se datorer incercirilor copiatorilor de a corectq unele erori gramaticale gi a se textului o formi, cat mai corect gramaticalf, qi un stil c0t mai
grecesc

Sll Parinfi Astfel, oercetirile critice mai noi au ajuns la concluzia nzi oxista peste 350.000 de variante la textul Noului Testament.a30
'l'cstanrent, unii cercetatori

ci

Aga, spre exemplu, a fost schimbat genitiwl absolut €,t 06r, srlroi din Matei g,2g, din pricina datir,ului care urma, in ii,0dvrL srl Apoi in locul nominatirului rlp€po*pds s-a pus la Matei 15,32 Marcu 8,2, actzativul temporal f1p€pos rpds, care din punct de al clasicismului grecesc era rlar corect gramatical. La textul din 2,20 dttpd, acuzatir,ul rlu yuu&1rca, participiul f1 .1,€youou, care stf, nominativ, a fost inlocuil- cu actzatiwl, mai corect gramatical si

Explicalia numirului imens de variante la textul Noului il pun pe seama primelor 3 secole, c6nd, in tll)oca persecutiilor, creptinii n-au putut lucra nestingherili ia tlirrrscrierea textelor sfinte, sau, dupi unii, pe seama ereticilor. ultima pllrcrc este pufin fondala, intrucdt falsul eretic se rezumd cel mult la olirrrinarea unor cuvinte sau pericope din text, care se contrazic cu
tlrrctrina lor qi nici intr-un caz, la corectarea lor.

Dupf, conceplia loxtului ar fi:

lui

Origen, adeviratele catze ale coruperii

I

- lipsa de atenlie a copiatorilor,

dy

L?yo,touv.a28

2 - corecturile bine intenlionate ale copigtilor,

3). Incercarea :urror copigti de ct da unor texte. care li se nu destul de clare, tn tnleles cdt mai aproape de priceperea. Din aceste motive termenul abstract 5urca,Loo6ur1 de la Matei 6,1, a inlocuit cu tennenul mult mai concret il.eqpoorSurl. Alti dat6 copi qi-au permis chiar a explica textul insugi. Astfel in loc de narlp

in denaturarea textului, 4 - tendinla unor copiqti de a limuri anumite texte qi pericope,
3 - reaua intenlie flprlrorlt obscure,
-5

- dictatul defectuos etc.o3'

Primele incerciri de restabilire a unui text critic s-au fbcut pe la

au tralscris direct 'Iarori$, sau
pap
se pdreau

in loc de youds airroi au scrit lry rcaL 'Ioot'1g. Uneori au eliminat din text chiar cuvinte care nu

flttclc sec"
A prrs

III,

de invSfali ca Origen,

invilicelul

acestuia Pieriu, care

copiatorilor pe plac, ca spre exemplu nporrdroros (Mt. 1,25) sau ou6l d ul6s (Mc. 13,32).42e

fali in fa!6 textul mai multor manuscrise biblice, compar6nduJe in acelaqi timp: Pamfil din Cezareea Palestinei, ;i llttclonul lui Origen, cate a copiat o serie de manuscrise, c6ut6nd sd ltnslrczc cel mai fidel textul cf,rlilor sfinte. in jurul anului 300, F;rtsr:opul Hesichiu din Egipt a recenzat din nou traducerea
corcct6ndu-le
r"' a't

421

lbidem,pB2l
Ibirle*.
Ibidem,p BZ2

a"
a2e

('l

N.L Nicolaescu..., op.cit., p 34

ll,t,l"tn.

168

Stelian

T,

i Transmiterea Textului

Septuagintei. Recenzia sa s-a bucurat in Alexandria gi Bisericf, din Egipt, de cea mai buni primire.a3z

169

in i

au fost copiate Evangheliile, astfel c5 doud treimi diu numiruI 'rrrlt
e;ttstolele pauline qi Faptele Apostolilor, "]:l::::|::i:1.,_olo,1.: carte care a fost copiatf, fie rlirrrpreu,,

Cam in acelagi timp s-a ocupat gi prezbiteml Lucian Antiohia, intemeietorul $corii exegetice de aici. cu critica biblic, incercflnd sd elimine, in primul rafld, adaosurile i nemotivat in textul cirfilor Nourui Testament. Dupi nu prea succes al incercirilor sec. al III-lea in restabilirea unui text critic Noului restament, s-a reugit totugi acest fapt la inceputur sec. ar IV lea, c6nd textul recenzat a fost grupat in adevdrate.famirii de tacte unii critici (Bengel gi Tischendore sunt de pirere ci la inceputul r al IV-lea ar fi existat 2principale familii de texte: asiatice (bizanti Si africane (alexandrine), pe c6nd allii, in frunte cu J. Gries suslin ci ar fi existat chiar 3 famllii de texte critice:
occidentale qi africane.
a'3

cuyind texlur evangheriilor Urmeazd

apoi

Sotrlcmporane.

cu Evangheliile, fie cu epistolele paurine. Mult mai redus .src numirul manuscriselor care cuprind epistolele sobomiceSti gi lillrtc mic al acelora care cuprind Apocalipsa.a36 Nici un originar insa al Noului restament nu ni s-a pastrat p6n5 ceea ce poseddm noi in prezent sunt numai copieri sau 'sr'rzi' Iru'scrieri are textului Noului Testamen! mai murt sau mai pulin er'rcr'c- sau citate are Sr parinfi ori scriitori bisericegi, dupd cere mai vcchi texte transcrise, originare, sau recenzate. A restabili din aceste g,1lii, transcrieri gi citate vechi, un text c6t mai aproape de ,l'rgirnr, constituie misiunea sau sarcina criticii textul texfuale
Textul ediliilor critice de astdzi se axeazl, aqadar, pe: I - manuscrisele gi codicii majusculi din papyms qi pergamen! 2 - vechile traduceri ale textului sf6n! 3 - citatele Sf. pirinfr.
u) Manuscrisele papyrus Si Codici majusculi

Ceea ce este important insf,, este tofugi faptui ca multime de variante nu au atins qi alterat integritatea dogmatici cuprinsului cirtrlor sfinte ale Noului Testament. 2. Textul

clrtilor Noului

Testament pistrat

pflni

Nici o alti carte a literaturii universale nu a fost atdt de copiati, tradusi ori transcrisi ca gi c[rfile intregii Sf. Scripturi, general, qi a Noului Testament, in special. Numai in text cdrtile Noului Testament s-au pf,stra! dupi unele estimlria3a, in
manuscrise minuscule
412 433

85 manuscrise papyrus, peste 268 manuscrise majuscule, peste 2 si 2193 leclionare.a3t Dintre acesteE cel
yeziV. Gheorghiu, op.cit.,p.823; L.G. Munteanu, op.cit.,p.4g4
W.G. Kiimmel, op.cit.,p4g4 urm.

lrn.

o3o

yed ri Aland, Bericht der stiftung zur Fdrderung der nt. Textforschungfilr Jahre 1970-1971, Mrinster 1972,p 10 urm.

o" Cf. w.G. Kiimmel, op.cit., p 455.

irrtljsg;" M (01) cuprinde intreg textul Noului I'estamen! cereralte inregistr^nd Irrrrltc lacune flil.G. Kiimme\ Einleitung. , p a55).

Jrr rrlirr'l de aceste manuscrise mai existE rmele care cuprind intreg Noul Testament. Ar'r:stca sunt oarecum Biblii complete, intruc^t cuprind gi cdrfile vechiului It'slttttlent, dupd traducerea Septuagintei. Exist6 in acest sens aproximativ 5 Biblii Ittrttt tttlciale ( N, A, B, c, ...) gi vreo 56 Minuscule. Dintre toate acestea, numai

Stelian
- manuscrise evanghelice

Ii

Istoria, Critica

Si Transmiterea Textului

t7l

- manuscrise la epistolele pauline - manuscrise la Faptele Apostolilor qi epistolele sobornicegti

- manuscrise la Apocalipsf,. Manuscrisele qi codicii Noului Testament poartd,diferite num

Unii au fost numiti dupi locul de unde provin, a[ii dupl locali unde se pdstreazi, alfii dupi proprietarul de odinioarfl sau dup[
circumstante ori particularrtitgi care le sunt caracteristice.

Hermann Freiherr von Soden, grt'olbsor la Berlin, introduce in anul 1902 un nou sistem de lnvcntariere a manuscriselor biblice. El nu urmdrege prin catalogarea Ittiutuscriselor numai distincfia dintre codicii majusculi gi minusculi, frc care, de fapt, o qi abandoneazi, ci qi stabilirea cuprinsului qi voulrimii fieciruia. Astfel el distinge 3 grupe de codici: - litera 6 (6La0rircn) - desemna codicii care cuprind interpretirile
Ittatruscriselor biblice a lui Wettstein,

Noului Testament, - litera e (eiayyfi,Lou) - desemna codicii evanghelici,

in anul 1751 criticul gi profesorul din Basel Joh. Jac. W (+1754) introduce un sisten de catalogare a manuscri neotestamentare numerotanduJe pe cele majuscule cu literele mari alfabefului latin sau grecesc. iar pe cele minuscule cu numerele Astfel, avem: A = codicele Alexandrin, B : codicele Vatican, C codicele Ephraemi Rescriptus etc. Dar pe misuri ce numdrul codic biblici majusculi a crescut, prin noi descoperiri, n-a mai ajuns numerotalea lor literele alfabetului latin, trecAndu-se la cel grecesc chiar ebraic, unul in continuarea celuilalt.a37 Sistemul lui Wettstein de catalogare qi numerotare rnanuscriselor aveainsi gi unele inconveniente gi neajunsuri. Aga, exemplu, s-a insemnat cu litera B un manuscris evanghelic din IV, dar cu aceeaqi literi B s-a insemnat la Apocalipsd un alt sec. VIII. Pe de altd parte, se poate constata faptul ci codice purta mai rnulte insemniri. Spre exemplu, Codicele poarti pentru Evanghelii semn[tura 367, perfLnt Faptele Apostolilor epistolele sobornicegti numf,rul 146, pentru epistolele pauline 182, iar pentru Apocalipsi nr. 23,438 Complic6ndu-se, in acest catalogarea manuscriselor, sistemul lui Wettstein a fost cruend abandonat. Ludnd in considerare sciderile sistemului de catalogare A

- litera cr (dn6ocol"os) - desemna codicii care cuprind epistolele
apostolice,

F.Ap

qi Apocalipsa.a3n

Sistemul lui Hermann von Sodeq degi foarte bun, fiind destul de complicatooo, s-& incercat de multe ori simplificarea lui. in acest sens, C.R. Gregory introduce, in anul 1908, un nou

lrstcm de numerotare a manuscriselor biblice.aal El pdstreazi, drroscbirea dintre majuscule gi minuscule. Gregory numeroteazf, llccare codice biblic majuscul cu o cifri arabl precedati de un 0, iar corlioii minusculi, fiecare in parte, cu o cifri arabd simpli. Astfel cotliccle Vatican B (la Soden Sl), primegte la Gregory numerotarea 03 ([(]3) etc. Papirusurile au fost insemnate in sistemul amintit, cu litera P gi ur cKponentin cifri arabi - PT,P2, P3 etc., iar Leclionariile cl'tlitera
{''' W.G. Kiimmel, op.cit.,p 456; N.L Nicolaescu, op.cit.,p.36.

{t" l.i.:lrlerea principald a sistemului lui Soden consta in faptul c6, intr-un viitor rnrocare, admit6nd caztl, cd inlr-o bibliotecd oarecare s-ar alla mai multe Irrrrrruscrise din acelagi secol, n-ar mai putea fr catalogate dupd acest sistenl tlcoarece numlrul stabilit de Soden penlru tur anumit secol era deja ocupat de alfi rotlioi (Vezi amanunte V. Gheorghiu, op.cit., p.838 qi W.G. Kiimmel, op.cit.,
p .1,56)

rrr

"'
433

W.G. Kiimmel,

op.

cit., p.455

Vezi amdnunte in legdturi cu neajunsurile sistemului de catalogare a lui Wettsteir; V. Gheorghiu,op.cit., p 837 9i LG. Munteant,op.cit..p.232.

lui Greogory a colaborat qi profesorul Dr. Vasile Glreorghiu, Vezi amlmurte: V. Gheorghiu, Reformele recente l)( tcrenul citicii textului cdrlilor Testamentului Noz, CemEuti 1909.
l,rr claborarea gi introducerea sistemului
rrrrrrAn

172

Stelian

Tt

Istoria, Critica
tlo la cap, 15-21 doar

Ei Transmiterea Textului

113

insotitS, la fel, de un exponent in cifri arab[ LI, LZ etn. Avindu-se in vedere simplitatea de catalogare a manuscriseror bibli oferitd de sistemur Gregory, acesta a r6mas acceptat pand a*azi, maj oritatea specialigtrlor de criticd. textuald. Manuscrisele neotestamentare pe papyrus au, a$a cum s_a arttat, o insemnitate deosebitd pentru critica textuara, av6ndu-se vedere vechimea lor, care primeazd in fata pergamentelor maj lnfie Papyrusurile cele mai importante amintim. P52 - este cel mai vechi fragment de text al Noului restament
dateazd,

L

P66 - confine in intregime Evanghelia dupi Ioan cap. L-I4, iar in fragmente. Dalr;az} din sec. [I gi se prezintA ca 1l P4-5 (la Faptele Apostolilor) un precursor al textelor egiptene la
Fivanghelie.aa6

de

la inceputul sec. II.

Confine doar un fragment

Evanghelia dupf, Ioan cap. 18,3 I37.443

P64 qi P67 - contin fragmente din Evanghelia dupi Matei, cdror text nu se indepdrteazd prea mult de textul critic Nestle. din sec. II-III d.Hr.aaa P45,P46, P47 - contin 126 de foi, cu scriere foarte din 3 Papyrusuri - volum. p 45 (o singurf, pagind aflati la Vr conline fragmente din cele 4 Evanghelii qi Faptele A Manuscrisul se prezinti ca fiind cea mai veche mirturie a scurt, egiptean la Faptele Apostolilor gi dateazi din sec. III. p46 ( pafte din manuscris aparfne Universitd]ii din Miinchen) epistolele pauline in urmitoarea ordine: Romani (de la cap. S, inainte), Er.rei, I-II Corinteni, Efbseni, Galateni, Filimon, Coloseni, I Tesaloniceni. Manuscrisul P46 conf,ne cea mai valoroasi mdrturie textelor pauline nerecenzate ale sec. ll. Dateazd, din jurul anului 200 Hr. P 47 confine un fragment din Faptele Apostolilor de la cap. p6ni la 17, oferind cel mai vechi text la Faptele Apostolilor, nu insd cel mai bun gi dateazil din a doua jumf,tate a sec. IILaa5
ao2

contine fragmente din Epistola lui Iuda gi din epistolele :obomicegti I-II Petru. Drteazd,, se pare, din sec. III-N qi este scris de Un oopist, de limba matemd., coptici. Manuscrisul oferl cel mai vechr text pf,strat la cele 3 epistole, iar in unele fragmente conline un text ilai bun chiar decdtB.aal P75 (cunoscut gi sub denumirea de Papyrus Bodmer X[V-XV) 18,18; 22,4 Sorr[ine fragmente din Evanghelia dupi Ltca 4,34 qi din Evanghelia dupf, Ioan 1,1 13,10. Se presupune cf, 14,.53 mluruscrisul ar fi cuprins cele 4 evanghelii canonice qi ar fi fost scris la lnccputul sec. III. Textul manuscrisului este aproape identic cu cel din E qi sc prezintd., fEri indoiala, ca o primi formf, atextelor egiptene.aa8 Trei Fragmente de Pap;,ms, dat6nd din sec. IU-ry, sunt pentru P72

-

-

-

fltrnra textulur sf6nt de o deosebiti importanjf,:

P37 - conline un fragment din Evanghelia dupl Matei 26,19-52. Dtrtcaza din sec. III-IV, are o scriere majusculi pi se gisegte in posesia

Urrivcrsitilii Michigan. Prin textul siu, care oscileazi intre B gi D, a fi cea mai veche dovadf, a unui "Mischtext" din Egipt.aae
lhillem',Il. Ilunger, Geschichte der Texti,tberlirfr*ng,I,7961, p 82 urm.

se

{r

Arrrainunte in legdturE crtP72 vezi: E. Massaux, Le texte de la I Petri d Papynts lhnlner Wn e72), in EThl 39,1963,p.626 urm.; J.N. Birdsall, The Text of Jude
ttt

l'72,itt

JThSt, HS 14,1963, p.394 urm.
o paraleld intre

,(,1.

Kiimmel, op.cit., p.459460 Pentru

textul manuscrisului P75

qr

YedW.G. Kiimmel, op.cit., p 456
lbidem,p.457
lDtAem.

'l

lcxtul codicelui Vaticamrs, a se vedea: C.L. Porter, Papyras Bodmer W and the t,rt ty' Codex Vaticanus between Pap 75 and Codex Vaticanus in the Text of John,

aa3

045

Studien zur Geschichte des

W.G. Ktmmel, op.cit., p.458. Amdnunte ln legdturd at, p47 ase vedea J giech. Apk. Textes,Il, M.Th.St., I, 1955, p.109 urm

,\tulies in the History and text of the New Testament, Festschr KW" Clar( StD )t). l9(:7, p 71 urm.; I( Aland, Die Bedeutung des P75 fiir den Text des Neuen Itttrtments, Studien zur Liberlieferung des Neuen Testaments und seines Textes, AN l'lr, 2, 1967, p. 15-5 urm.
su

ll',t;. Kummel, op.cit.,p.460

Stelian Tofand

contine fragmente din Faptele Apostolilor, sec. III gi se gisege astitzi in biblioteca Laurentiana din Textul manuscrisului prezint[ o marturie a rdspdndirii "apusean" al Faptelor Apostolilor, in sec. III, in Egipt.a5o P81 - contine fragmente din I petru 2,20 - 3,7.4-12, sec. V gi se afla azi la Barcelona (Seminario de

P48

-

Istoria, Critica Si Transmiterea Texlului
c 43 de

t75

llanuscrisul dovedegte aflnitifi marcante cu p72,
sahidice.451

B

qi

foi descoperite de Tischendorfin 1844 au fost publicate ('rxlcx Friderico-Augustanus in anul 1846. Codicele intreg (347 tt lbst publicat, in facsimil, in anul 1862 de citre guvernul rus in rlc cxemplare. Codicele se gisege astitzi in British Museum din dupl ce a fost vtndut acestuia, ln anul 1933, din muzeul din tgrad, de regimul sovietic, pentru l00.000lire sterline.a53
lJ

confine fragmente manuscris datdnd din sec. vII, cuprinzdnd aproape jumitate din Faptelor Apostolilor, (inceputul 9i sfirqitul textului fiind deteriorat), precum qi fragmente din epistolele soborniceEti. prezintd, afinitifr cu cel din N, gi A, in ceea ce privege
fragmentelor din Faptele Apostolilor.a52 Dupd datele paleografiei, in afar6 de manuscrisele de cei mai vechi codici ai Noului Testament, dateazA din sec. IV,

P74 (Papyrus Bodmer XVII)

-

-

Vaticanus (03 Gregory)

-

Codrcele dateazi din sec.

IV qi a

lbi de pergament. Astf,zi, din Vechiul

Scripturf, in limba greacd, pe spafiul a Testament lipsege tul, iar din Noul Testamenl Er.rei 9,15-13.25,1-ll Timotei, Ti! qi Apocalipsa 'l'extul este scris in trei coloane qi reprezirtd pe cel revizuil de iu. in jurul anului 1000, datorit[ degradlrii cernelii, scrisul a
la inceput intreaga

Sf

rcinrprospf,tat cu o noud cerneald,, prevtnfi cu spirite gi accente 5i

mai noi din sec. al XVI-lea. Drntre Codicii greceqti ai
Testarnent mai importanti gi mai cunoscuti amintim:

in aproximativ 2000 de locuri de 2 corectori (B2 gi B3).asa rurrul 1550 codicele a ajuns in posesia Bibliotecii Vaticanului. prima oarf, a fost editat de cardinalul Angelo May, aplr0nd
ot

N - Codex Sinaiticus (01 Gregory) - Codicele dateaza din qi cuprinde intreg Noui Testament in limba greaci. in plus, IV cupnnde Vechiul Testamenl Epistola lui Barnaba $i o parte Pastorul lui Herma. Codicele a fost descoperit de invf,latul Tischendorf in anul 1844 gi 1859 in ministirea Sf. Ecaterina Sinai, care l-a gi adus in Europa. Tischendorf socotegte manuscrisul {iind unul din cele 50 de exemplare pe care Eusebiu de cezarcea scris la. ordinul impdratului constantin cel Mare in anul 331
J50.,,, I
at'
Ol4en|.

in 1857, dupi 3 ani de la moartea

sa.ass

A - Codex Alexandrinus (02 Gregory) - Codtcele a fost scris in a jumitate a sec. V, in Egipt, probabil in Alexandriao'u, de unde

liirziu, patriarhul Cyril Lucaris, l-a diruit in anul 1628, regelui ici, Carol I. in anul 1753 regele Georg II il daruie$e muzeului
llurl,'n,p 461462.
Vezr arndnunte

W.G. Kiimmel, op.cit.,p.461
p

(
'Daris,

l. N.L Nicolaescu..., op.cit.,

36; V. Gheorghiu, op.cit.. p.839; L.G'

Ibid"m.

S. L)n nuovo frammento della Frima Lettera di j ,12, Papl,Tslogica Castroctavian:a2, 7967.

petro

(

petr.

2,

lll u ntcanu, o p. cit., p.233 -23 4.

452

W.G. Kiimmel, op.cit.,p 460-461.

l,S. Skeat, The Provenance of the Codex Alexandinus, irt JThSt, NS 6, 7955, j urm., este de pirere cd ConstarLtinopolul ar {i locul, mai probabil, unde ar fi 1r .)l
losl sc'.ris codicele

Stelian

T,

Istoria, Critica Si Transmiterea Textului
I

111

britanic din Londra. Codicele cuprinde, in grecege, intreag4 Sc,ptur', cu mici lacune, precum gi Epistolele lui Clemeni
Corinteni. Codicele numdrf, 773 de frle.asl

o lista a cirlilor canonice. Astizi se gisegte la Biblioteca
tnnllt din Paris.a6o

C - Codex Ephraeni Rescriptus sau parisiensis (04 codicele este numit rescript, deoarece textul biblic a fost

ras

pergament in sec. al XIIJea, iar pe acelagi pergamer,t biblic s_a traducere ?n limba greacd a 3g de lucrdri ale Sf Efrem Sirul,

ajutorul unor substanle chimice, Tischendorf a reugit sf, reci textul biblic care este scris apoi per extensum. in anul 1 Tischendorf reuqegte sd publice Noul restam ent atat cdt a descifra. Manuscrisul este format din 200 de file gi se giseqte azi proprietatea Bibliotecii Nationale din p aris. as 8

dateazi din sec. VI Faptele Apostolilor in limba greac[ gi latin[. a fost descoperit in Sardinia de Arhiepiscopul Laud, care l-a Itibliotecii Universititii din Oxford. Acest codice a fost folosit :ctiitorul Beda Venerabilul in comentariul siu la Faptele
1,,',

-

Codex Laudianus (sau 08 Gregory)

-

Vll pi cuprinde

ll3 - Codex Cctislinianus - dateazi din sec. VI gi cuprinde o rlin Epistolele pauline. Cele 41 de foi ale codicelui se pistreazd lR Paris, Kiev, Moscova, Leningrad, Athos.ou2
Boernesianus (012 Gregory) - numil dupl inva]atul nor, clruia i-a aparginut. Dateazi din sec. IX gi a fost descoperit in

D - Codex Cantabrigiensis sau Codex Bezae (05 Gre dateazt din sec. V-VI. Cuprinde numai Evangheliile gi F Apostolilor in limba greaci gi in traducere latin6. Manuscrisul
pdstrat intr-o Bibliotecf, din Frant4 iar in

(i - Codex

timpul rIzboaielor relisi din sec. al XVI-lea, manuscrisul a dispirut. A fost descoperit reformatorul Beza, care l-a ddruit Bibliotecii Universit6tii
Cambndge.a5e

irca Sf. Gallen. Cuprinde textul Epistolelor pauline, lard la cf,tre Elrei, cu o traducere latini interliniard. Codicele se
c aziinDresda.a63 Freerianus (032 Gregory) - dateazd, probabil din sec. .V A fost editat de H.A. Sanders, in New York 1912, iar azi se c la Washington. Textul este indeaproape iniudit cu cel al a# oc lui Cantabrigiensis.
W - Codex
i

D2. - Codex Claromontanus (06 Gregory) - dateazhdin sec. cuprinde Epistolele Sf Pavel in limba greaci gi in traducere latini. fost proprietatea lui Th. Beza, care l-a descoperit in Clermont qi a editat de Tischendorf in anul 1852. codicele e important qi pentru
057
asg

w.G. Kiimmel, op.cit.,p 462

lltrtlant, p.463.
f, I N,

Jbidum Vezi aminwLte in legdtur5 cu acest codice gi R.W,Lyon, I of Codex Ephraemi Res*iptus, NTSt, 5, 1958-1959, p.260 urm. o5ecl w.G. Kiimmel, op.cit., p.462463. Amznunte vezi J.D. yoder, Concordancc to the Distinctiye Text Codex Bezte, NTTS, 2, 1961
.

L Nicolaesct, op.cit., p 37.

*l
*'
h^
I

ll,t,lom

IV.( ;.
l, i, l r,

Kiimmel,

op.

cit., p.463.

*

9i L. G. Munte anl., op. cit., p.234.

Stelian

T,

179

0. Codex Coridethi (7jB Gregory) - dateazi din sec. este un codice evanghelic. Azi se afl6la Tbilisi.a65

Ituduceri vechi gi folosirea lor ca mirturii model pentru originalitatea t$ritrrlui sffint grecesc, trebuie fEcutf, cu maximi precau,tie, intrucdt nici

H. Codex Euthalianus (015 Gregory) - este m fragmentar, confin6nd Epistolele pauline gi dateazA, se pare, din
VII.466

nu redd, in modul cel mar fidel, originalul, chiar gi atunci sunt foarte fidele textului. subtrlitrili qi caracteristici specifice ofurd
E lraducere

To! ceilalfi codici unciali
epoci mai apropiatl de noi.

sunt fragmentari Ei dateazd, di

flttrbii grecegti, care exprimi o mzlre vaietate de profunzimi ale textului (spre exemplu exprimarea in aorist, in mediu-pasiv etc.), nu Vor putea aproape niciodatd si fie redate exact intr-o traducere. Totugi, precoulia abordarii acestor traduceri nu sif,begte cu nimic valoarea lor 0e liind unele din mirturiile cele mai vechi ale textului sfhnt.
- Traducerile siriene in Siria gi in par,tile invecinate creqtinismul a inceput s6 se fitpundeasci incd din timpurile apostolice, astfel cd literatura trligioasa a inceput si infloreascl la Sirieni inci de timpuriu. in acest tgus, Hegesip, ajuns la Roma pe la mijlocul sec. II, face amintire in

b) Traduceri vechi sle textului pentru critica textu ald

sfiil

qi importanla

lor

DupI pdtrunderea gi rispdndirea cregtinismului in spalii gi popoare care nu vorbeau Ei nu cunogeau limba greacf,, s-a i necesitatea traducerii textului sfEnt in limba maternf, a popoare. A$a a apIrut potrivit cu spaliul de rispdndire cregtinismului, mai int6i traducerile siriene, latine gi coptice. istoria textului sffint, vechile traducen ale Sfintei Scripturi, sunt de mai mare insemnitate, intrucAt ele se referl la scrieri gi grecegi de tex! care sunt mai vechi decdt manuscrisele, cupr textul sfbnt, cunoscute gi ajunse p6nd 1a noi. Cele mai vechi qi mai cuprinzdtoare manuscrise grecegti Noului Testament, ca spre exemplu, P.45 gi P.46, provin de inceputul sec. III, iar cel mai vechi codice (Vaticanus, B), cupri aproape intreg Noul Testament, igi are originea in sec. IV, pe cele mai vechi traduceri siriene gi latine, igi au originea in sec. II, cele coptice la lnceputul de sec. III.467 Totugi, referirea la
465r., )Dlaem. 466,r.r tDMem.
ou7

le lui de unele pasaje din "Evanghelia dupl Ewei"468, din Evanghelia siriaci" gi indeosebi din cea scrisd in limba ebraici.a6e
in timpul domniei impiratului Marc Aureliu un sirian pe nume rdczan alcituiegte nigte "Dialoguri " 470, impotriva marcionitilor gi orlpcteniilor altor invalituri rdtdcite, traduse apoi in grecege de icii sii. Bardezan trebuie si fi cunoscut ca si poatd combate pe Mnlcion gi erezia sa, Sfhnta Scripturi dintr-o posibil5 traducere tlfirrcil Presupunerea este confirmatI, de faptul cd, mai tAran, lllllticrn Sirul amintegte cI exista pe vremea lui, de multi vreme, o tfarlrtccre siriacl a Sfintei Scipturi, care eratn intrebuinlare generuldla €teftinii din Siria gi pe care Fer.Ieronim avea ocazia si o cunoasci,
*r *t
ti vorba de un targum al Evangheliei dupi Matei, ori de un ,,Diatessaron',, r\rrrronie a evangheliilor, compusd pentru u21 evreilor.
l',rrrlc t'
f

o

I
't

l,lusclriu de Cezarea, I stoia bisericeascd,'[,/, 22, 9, p.172.

A ."

vedea amEnunte,

in

acest sens, \Y.G. Kiimmel, Einleitung

in

das

lt"

Testament, p.465466

rrrrrri

tttltc "Dialogurile" btrfrgr,teaz6. gi unul foarte iscusi.t "Despre destin,, adresat ozrrecareAntoniu. (Vezi Eusebiu de Cezareea, op.cit.,ly,30,3, p.179).

180

Stelian

T,

Istoria, Critica

;i

Transmiterea

T'extului

181

mai tdtzi:u, dar din care, mf,rturisea el, nu mai ingelegea unele
ale ei.a1l

manuscrisele cunoscute astdzi din aceste vechi traduceri. Unul codicele Syrus curetonianus (syrcur sau syc),
descoperit de

Din vechile traducen siriene existi astdzi mirturii referitoare numai la Sfintele Evanghelii.al2 Doui sunt

d

cureton in anul 1842, intr-o veche mrndstire din Egrpt si pubricat, acelagi, in anul 1858473. Manuscrisul apar,tindnd ,... V, cuprir: fragmente dintr-o traducere foarte veche siriacf, a evangheliilor. Celllalt codice este Syrus Sinaiticus (sylsrn sau sys) gi a descoperit de surorile Agnes Smith Ler.l,is qi Margaret Dunlop Gi in ministirea sf Ecaterina din muntele Sinai, in anul 1g92, unde gdsegte gi astizi. Manuscrisul este un parimpset apar,tindnd sec. IV V gi cuprinde, la fel, textul evangheliilor, dar cu mari lipsuri.aTs Din cercetirile intreprinse de speciarigi asupra acestor
manuscrise s-au constatat douf, lucruri: I - este vorba de una gi aceeaqi traducere veche siriac4

willi

Din informaliile istoricului Eusebiu de Cezarcea se pot afla gi Ello rnirturii despre traducerile siriene ale texfului sfiint. Astfel se lfltmtl cd Tatian Asirianul, care a trait o buni parte din viafa sa la flottt,t, dupi ce a fost eliminat din biserica cregini datoriti practicilor conceptiilor sale extrem de ascetice, fiind promotorul sectei roti1ilora77, se intoarce in juml anului 172 in Orient 5i spre sfbrgitul i de a doua jumitnfl a sec. II, alcituiege o Armonie a heliilor, numiti Diatessaron, salu"Cele patru Evanghelii tn una '.478 Lucrarea sa care circula la sf6rgitul sec. II qi inceputul sec. I ln limba siriac6, a fost atdt de bine primit6, incdt aproape cd a scos uz, pentru mult timp, evangheliile despdr,tite ale celor patru
l$11.'
. _. l1a -

Aceasti "Armonie a Evangheliilor" s-a pierdut cu timpulituirea ei fiind aproape imposibilfl, folosindu-se numai izvoare ndare sau terfiare. Astfel un fragment de Pergament pistra! inzfrrnd o descriere a Patimilor Domnului in limba greaci gi

2 -

manuscrisele prezintd,

cel mai vechi text

siriac

evangheliilor.aT6

III, este, cred speciali$ii, o bucatf, din originar al lui Tafian. Dar datoritf, dimensiunilor extrem de fsdusc ale fragmentului, concluzii pertinente nu se pot tragea8o, de
indnd inceputului de sec.

trt't
4'r
472

Dusebiu

de

Cezareea, op.cit.,

rV,

29,7-3, p.178, secta encratililor

Cl. V. Gheorghiu, op.cit.,p.gig.

Un studiu amanrurlit in aceastd problemi a se vedea A. voobus, studies
Gospel Text in Syiae, in CSCO I 2A, 1951.

in

ptopovdduiau intre altele ablinerea de la clsitorie, consider6nd-o pierzanie gi rlcsfiAu, osAndind grav pe Ce1 ce a fEcut pe blrbat gi pe femeie in vederea naqterii
the
rlcr

lli

413

Astdd se gdseqte in Muzeul britanic din Londra. aTaManuscrisulcuprinde:

Mt.l,l-8,22;10,32-23,25;Mc.16,1g-20; Lc.2,4g_3,16;7,34-

o7'W.G.Kiimmel,

16,72', 17,1-24,44,111,1-42; 3,6-7,52; B,t2_19; 14,1129. (Cf. W.c. Kiimmet, op.cit., p.468), oscar cullmann, Noul Testqment, Ed.Humanitas, Buc. 1993, p.1g,

lts ll,irl"rr, IY,29,6. Amdnunte in leg6hrd cu Diatessaronul lui Talian a se vedea: 1,. l,cloir, Le Diatessaron de Tatien, L'Orient Syrien I, 1956, p208 urm. Idem, l,'original syiaque du commentaire de S.Ephrem sur le Diatessaron, in Bb,40, l')59, p.959 urm; W.G.Kiimmel, op.cit., p467-468; B.M.Metzger, Tatian's

q6

op.cit.,p.46g; V.Gheorgfur, op.cit.,p.g60 redEpericopele pe caro manuscrisul Ie conline, folosind o edi{ie publicati la cambridge, in anul 1g94, cle R.L. Bensly, Harris 9i Burkitt

l''

l)ttlessaron and a Persian Harmony of the Gospels,IBL 69,1950, p.261 urm.

lbid"*

M,l,trr.iein acest sens st6 qi un Cornentar la Diatessaronul lui TaJian, al Sf.Efrem lrirrrl. scris in jurul anului 360 (Cf.V. Gheorghiu, op.cit., p.860, nota 2 qi W.G. lriimmel, op. cit.. p.467.
Vozi amanunte W.G.

{Itr

Kiimmel, op.cit.,p.467

Stelian
accea

T'

Istoria, Critica
se

TTansrnitere a Textu lu i

183

pirerile specialiqtilor sunt irnpirf,te cdnd e vorba si

rn ipoteza

ci

aceastd tradifie

ar

fl

precis originea, locul scrierii, limba etc. Dar pe l6ngi Sfintele Evanghelii trebuie sf, se fi tradus in siriacd gi celelalte cirti ale Noului Testament, intrucflt SfEfrem

face amintire de o veche traducere a Sf.Scripturi, limba.siriacd..asl Dar intrucAt mf,rturii directe in acest sens nu exi totul rarndne Ia stadiul de simple presupuneri, care pot si exprime
(sec.
tot atilt de simplu gi realitatea. Cea mai veche traducere gi adesea cea mai intrebuintatd
biserica siriani a primit cu timpul numirea de "Pesitta" (syrP). Se

lV)

vtr 1l "modernizat" intrucdtva qi limba veche siriani, numai aga explic6ndu-se faptul citraducerea pesitta din codicii sirieni, scriqi prin !iec. v-vl, nu mai prezintd" vechea limbi siriand din sec. II-II.486 prin tlflrare, vechimea altor traduceri siriene preced pe cea a pesitter. La

uoncluziona cd trebuie si fi existat ?naintea lui alte traduceri vechi ririene care sa fi aparut respectivere "clevieri', qi pe care Rabburas cr. acum chemat a le indrepta. cu aceastd ocazie, episcopul Rabbulas

adevarati, atunci se poate

i,

ci autorii acestei traduceri nu sunt cunoscuti. ei succedfurdu-se in ti
in marea opera de traducere a cf,rfilor Sfintei Scnpturi.a8? tn urma unor cercetiri minulioase asupra textului sirrace, specialistul in materie F.C.Burkitta83 a ajuns la reprezentatil gi de alli cercetf,tori contemporanio*a lui ca Pesitta, prezentatd de codii sirieni cei mai vechi, nu ar fi mai veche prima jumitate a sec. V, gi cd ar avea de autor pe episcopul Rabb din Edessa (+436), despre care circula o tradiFe veche, care afirma "prin tnlel.egerea lui Dumnezeu, care i s-a dat, el a tradus Tes'tament. . din limba greacd, tn cea siriacd... din cauza devieri ale lui".a85

fi awt ioc inainte de sec. tV. in acest s[2, ca mr mai poate avea de autor pe episcopul Rabbulas, autorul (sau eutorii) ei, rimdnand inviluigi de anonimat.as8 Agadar, stabilirea 0xtcH atat a vechimii Pesittei, c6t qi a autorului ei, rfmdn probleme
trtrducerea Pesittei trebuie sd

ise oricf,rei cerceti.ri. Cel mai vechi codice care cuprinde cerea Pesitta, este codicele Ambrozian din sec. VI, pistrat in
Flbl ioteca din Milano.
a8e

in stabilirea unui text critic grecesc al Noului Testamen! cerile ulterioare siriene, precum traducerea Philoxenianl gi cea
ou

i

Cl. V. Gheo

rghitt,

r.t

p.

ci

t.,

p. 86

1

; W. G. Kii mme|

op.

cit.,

p.4

6

9, numai indirect

amintire de o astfbl cle mdrturie.
432

V, (

;heorghiu, op.cit., p.862 pesittei

Aceasta e ste pErerea prof-. V. Gheorgh irt, op. c i t., p.86 7 . aLt Evangelium Da-Mepharresche, s.Anm. 54,II,p. 1 00 urm., dupd W. G. Kiim op.cit., p.469, nota 58.
a8a

rr

' t 'l W. G. Kiim mel, op.cit., p 469 .

utt

Evogels, Flandbuch der ne.utestamentlichert Texthritik,Miinster 1923, p.136, in "Via1a lui Rabbulas din Edessa" scrisS la scurt timp dupd moartea lui - Cf. f,'. Burkitt, (Jrchristentun im Orient, Tubingen 1907 , p.25-51, dup6 V. G
op.cit ,p 862, nota4

I'rx:hitta,BJRl 33, 1g50, p 203 urm. fu l'r', prof. r. prof. dr. Nicolae Neaga, pr. prof. Gh, llttrna, p , Studiut Veclriului Testament, manual pt.

in legdturd cu vechimea a se vedea: a voobus, Das Alter der I'r'tchitta. Prchr 38,1954; M. Block, The New Testament peschitta and its l'n,dacessors, SNISB,1950, p51 urm.; ldem, Rabbula of Edessa and the
Arrrlrnunte

Irrstitutele

p.99.

In,l

Stelian

Tr

I{arclensl, pun
anterioare lor.

la

dispozifie mijloace

mai eficace

dec6t

- Traducerile latine

Traducerea philoxeniana GVph) are ca promotor al ei episcopul monofrzit din Mabug (Hierapolis) 10ng5 Eufrat, care sa aib4 in scopuri polemice, o traducere siriacf,, care s[ redea c0t exact textul grecesc, il attorizeazi la arul 50g pe horepiscopul Polycarp sd intreprindd o noud traducere a sfintei scnpturi in li. siriani. Se pare ci acesta va fr reizuit din nou pesilta.4eo Texte
lucrarea sa s-au pf,strat prea pufine, doar cdteva fragmente din Isaia 4 Epistole sobornicegti ([-m Ioan, II petru, Iuda)ael

odati cu rf,spdndirea creqtinismului la popoarele din afara Rnmci, in provinciile din sud, nord gi vestul imperiului roman, in
in spaniE in spafiul cirora nu se cuno$tea rru se vorbea limba greacd", s-a ivit cerinla imperioasf, a traducerii flntoi Scripturi, in limba latini, limba oficiali a statului roman. c0nd, gi de citre cine s-a frcut prima traducere, in limba latinq a Iui sffinl, nu se cunoagte, dar in a doua jumdtate a sec. I[ se pare ca cxista deja. Problema stabilirii vechimii traducerilor latine a ului sfhnt depinde de rispunsul la controversata intrebare, daci vir Tertullian cunoqtea, la sfbrgitul sec. II, traducerea unor l)c
biblice in latina, de care se pare cL ar face amintire in lucrarea sa monogamia" (cap.ll), cu mentiunea cf, uneori textul latin nu
ll'ica de Nord, in Galia gi

Un secol mai tdrzi,t, Thomas din Harkel (Heraclea), maitarzi, episcop de Hierapolis, intreprinde ra anul 616 o revizuire textului traducerii Philoxeniene dupi nigte codici grecegti din Alexandria, cuprinz6nd bxtul Noului Testament. prin
diacritice (obelus gi asterisc) gi cu variante marginare, Thomas voia arate raportul dintre textul siu qi textul originar grecesc, intre
dorea sd lie un acord tnai exac.,.ae2

lll existau in uz in Africa, qi ltalia texte ratine gi care se
cntau reciproc.o" Totuqi, inc[ nu exist[ printre specialiqti o titutc de opinii in ceea ce prive5te problema existenlei unei tlrrluceri originare latine qi care trebuie sf, se fi frcut in Africa dupd I grecesc, sau au apdrut gi coexistat impreunl mai multe

rda cu cel grecesc.a'o ceea ce este sigur este faptur cf, ia mijlocur

in afard" de traducerile amintite, a mai existat o traducere siri gl anulne, una Iicut6 in dinlecfurl siric-palestinian (Westarammaisch). Se pare ci traducerea este o prelucrare a vechi sirian, tEcuti pentru Melchifi, cindva prin sec. fV.an3
critica textuali traducerea respectivi are un rol neinsemnat.
ae.

Dates
4er
4e2 *e3

Spiitus

un shrdiu aprofundat privind versiwrea philoxeniand. vezi s.A. voobus, Ney for the solution of the probrem Concerning the philoxenian version,
et
v

eitates, Festschr.K, Kundsin,

ceri deodati. Probabil ci istoria traducerii in latini a unor pf,rfi t Noul Testament va fl ar,ut cursuri diferite. Sigur este insi faptul cd se pot constata existenla a cel pulin trei fnnne de texte latine diferite: un text african, artul european qi altul :plniol gi ci. nu existi indoiald ci cea mai veche formi de texl latin Etlicrau corespunde intru totul cu mirluria aga-ziselor texte

1

95 3, p. I

69 urm.

Studiul Vechiului Testamen! p.g9. Cf W.G.Krimmel, op.cit.,p 470.

Inilial

s-a

ir anul 10 publicat p
cunosc inc6 doud manuscrise care au acest text, unul dat6nd

I I llt, aflate de Harris gi Lewis in mdn[stirea sf.Ecaterina, din sinai. Textul lor a lirsl publicat pentru prima oarE de A s Lewis qi D Gibson la Londra in anul 1g99. ( (' l, W. G. Kiimmel, c p. cit., p.47 0 qi \/. Gheorgh il, o p. cit., p g64. lur

din 1104 gi altul din

A s,: vedea W.G.Kiimmel, op.cit.. p.47?.

186

Stelian Tofand

187

in acest sens, denumirea textului vechi latin de ,'Itara,, desemndnd o traducere latinf, veche , mitmd, a textului sfint nu corectd, deoarece Fer. Augustin inlelegea prin aceastd denumire, indoiali, nrunai o formi de text europeani a traducerii vechii latinp textulur Sfintei Scripturi. ae7 Textul acestor traduceri, prin copieri dese, a inceput ins[ si altereze atet de mult, cd s-a simflt imperios nevoia corectirii lui. cum orientul prin stridurntele unor mari reprezentarir ai sii, Origen, Hesichiu etc., ajunsese sd. aibf, un text recero:rt, corect Sfintei Scnpturi, Occidentul nu putea neglija acest fapt. De papa Damasus ii traseazr sarcini Fer. Ieronim si faci o recenzie traducerilor latine gi sd realizeze o traducere unitarr a Bibliei. in 384 Ieronim prezintd. Papei textul revizuit al Evangheliilor, weme dupi aceea qi pe cel al celorlalte clrfi ale Noului T Pentru Evanghelii Ieronim a ar.ut la bazi un text latin pe care corectat dupa vechi manuscrise grecegti.ae8 Asupra principiilor care s-a condus in revizuirea gi corectarea texfului, Fer. Ieronim exprimd. in Prefala care a insolit manuscrisul Evangheliilor,
"vestice".4e6

2 - avdnd inaintea sa codici foarte buni grecegi, el a indreptat flttntai acele locuri, care i se pf,reau cd nu redau destul de bine ln[clcsul autentic al textului originar.aee 3 - prevede cI mu{i nu vor aprecia dup6 merit lucrarea s4 dar Ftc congtiinta cd a stat in slujba adev5rului.5o0 Dupi tenninarea indreptarii texhrlui Noului Testamentsol lororri m incepe reviztirea traducerilor cirfilor vechiului Testament, dttpii recenzia hexaplari a Septuagintei, dupf, care traduce direct din originalul ebraic, in latinf,, cirfile Vechiului Testament. in aceasti lllilnctr are de adversar chiar pe prietenul sdu Augustin care vede in itonfia datl de Ieronim textului ebraic o diminuare a autorititii Ecptuagintei, in uz general, inci din timpul apostolic.502 [n jurul anului 405 traducerea Vechiului gi a Noului Testament E lfrst incheiati, insf, traducerea s-a impus destul de greu, intrucAt nu tltt irr spatele ei o autoritate bisericeasciso3, astfel ci numai in sec. VIII
{u'Arll'"I
(

la Evanghelii Ieronim a indreptat aproximativ 3500 locuri de texl. (ll.W.G.Kiimmel, op. cit., pAT).

Damasum", unde afirmd:

t0"

I - ca n-a voit sd facd o traducere noui. ci a revrnfit
textul vechilor traduceri latine, ciutdnd sd-i dea sensul care cel mai bine cu textul grecesc.

(ll. V. Gheorghiu, op.cit.,p.867.
l'culru celelalte c6rfi ale Noului Testament au existat voci qi mai existd qi azi, in rcnsul, dacd au fost revizrite de Ieronim sau nu qi cdnd a alut loc aceastE realizare, Nlu care texte vechi latine qi grecegti au stat la baza wrci astfel de revizuiri E ittdrcpt5ri a texh.rlui: "Fur das tibrige Neue Testament ist es dagegen sehrfraglich, rth die Revision ilberhaupt etwas mit Hieronwus zu tun hat und wann sie ulstanden ist. Ebenso mufl vermutlich fur die einzelnen Teile des Neuen

lfll

ae6Pentru

amdnunte

in

acest sens a se vedea

W.G. Kiimmel, op.cit. p.472

S1

4eicf. Fer. Augustin, De doctrina Chistiana

bibliogralre indicat6 de el Ia cap. "Die lateinischen (Jbersetztmgen,, p.470471.

II, 152: "h ipsis autem

irrterpretationibus Itala caeteris praeferatur", dupE W.G. Kiimmel, op.cit., p.472, r.ota 77: "Die Bezeichnrurg des altlateinischen Textes als ',Itala" ist falsch da

leweils verschieden beantwortet werden, welche lat. Texte rtttrl welche griech. Textform der Reyision zugntnde liegen". (Cf. W,G. Kiimmel, o1t.cit., p.473). in acelagi sens se exprimd qi II Zimmermann, Untersuchungen zur (ieschichte der altlat. Uberlieferung des 2.Kor,BBB 22, 7965;F-l_nwew, The
lleclieval History of the Latin Vulgate, The Cambridge History of the Bible, tr, l\)69,p 102 urm gi 514 urm. "'',\ rl i ul t"'
I r

'l'r:;taments, die Frage

Augustin

dieser Bezeichnung zweifellos nur eine europziische Form der altlateinischen ubersetzung meint". compard gi J. schildenberger, Die Itala iles hl. Augustinus, Colligerefragmenra, Festschr.A. Dodd, 1952, p.g4 urm.
4e8

mit

Ve

chiului

T e stam ent,

p.86.

Cl-.W.G. Kiimmel, op. cit., p.473

n

stt'"I Papa Leon cel Mare (440-461) qi Hitariu (461468) ttllizeazAin scrierile lor rrrrrnai in parte Vulgata. Nici pe timpul Papei Grigorie cel Mare (590-604)

188

Stelian Tofand

_
sfl

Istoria, Critica

Si Transmiterea

Textului

189

valoarea gi valabilitatea vulgatei a fost asiguratds'a. Iar numele slu cinste "Vulgata" in sensul de "allgemein verbreitetrrs05 1-u primit la sfirgitul ewlui mediu.

Dupd infiinlarea unor noi Universit[,ti

in Occident qi care voind

Curdnd insi gi textul Vulgatei datoritl deselor copieri nu mai pastrat curat. Adesea vechi citate ale traducerilor latine, u

chiar fraze clasice latine, puteau fi intdlnite in recenzia lui Ieroni Astfel ci s-a purces la indreptarea textului Vulgatei Dupd o prirnd incercare nereugitd a abatelui Magnus Aureli Cassiodorius (+562) de ?ndreptare a textului lucririi lui Ieronim, pe

aibi un exemplar al Vulgatei, normativ pentru ele, se pucede la Iccenzarea textului Vulgatei, fiind inzestratin acelaqi timp cu un bogat Bp.ual critic. Dintre toate aceste texte s-a bucurat mult timp, de o ronrarcabild autorilate, textul Universitltii din Paris, numit "l'uri,sius" san'texemplar Parisiense" intocmit in jurul anului 1230,
tlcvcnind astfel, curAnd, "textus receptus" aI Bisericii occidentale.s08

sfhrqitul sec. VIII, impiratul Carol cel Mare traseazd. teologului Alcuin (+804) si indrepte textul corupt al Vulgatei. consultf, mai multe manuscrise vechi ale Vulgatei, corecteaz.d qi-l predl in anul 801 irnp[ratului. Ce1 pufin doud secole noul numil "Biblia Alcuini" sau, "Biblia Caroli Magna,, a fost scutiti alterari, bucurdndu-se in Occident de autoritatea cuvenitf,.so6 trecerea acestui timp s-a ivit din nou necesitatea unei corecturi, pe o realizeazi mai intai, cardinalul Petrus Damiani (+l supranumit de unii "al doilea Ieronim", urmat fiind apoi Arhiepiscopul de Canterbury Lanfranc din Bec (+1089), a recenzie a devenit normativi mult timp pentru copiile Vulgatei
in Franta qi Anglia.soT
traducerea veche latind nu cedase incE pretutindeni locul Vutgatei. Papa aprobd folosirea acesteia, dar in scrierile sale fiilizeazA in schimb, alternativ,
vechea traducere latind cu rccerzia

lui Ieronim. Abia Isidor din Sevilla (+636) af
generald.

aminti cd recerzia op.cit.,p 867).

lui Ieronim ar fr in inkebuinlare

(V. Gheorghiu,

Dar textul Vulgatei pierde cu timpul din nou din claritate, de llcocA, qi sub presiunea protestantismului care se ivise, biserica f0rn.m5-occidental6 hotirf,gte o noul recenz;rre a texfului Vulgatei pentru a deveni un adevdrat text biblic. Faptul acesta intrl in sarcina (,lonciliului Tridentin, care dupl ce s-a exprimat in gedinlele sale din Z"il rnartie qi 1-3 aprilie 1546 asupra canonicitilii gi autoritifii clrlilor Stintci Scripturi, hotiraqte in gedinla din 4 gi 8 aprilie autoritatea Vulgatei ca text auterrtic pentru inlreaga Bisericf, apuseand.to' Cum o edifie autenticd, hotirdtd, de Concil se lSsa agteptati, Ptrpa Sixtus V dispune elaborarea unei edifi oflciale a Vulgatei, Runlih "Sixtina", dupf, o consultare a celor mai bune manuscrise 0xistcnte precum: codicii Amiantin, Fuldens, Toletanus, Carolinus 1r0 Dar intrucAt "Sixtina" continea destul de multe gregel! dupl otc tttccrcari repetate ale unor papi de revizuire gi reeditare a textului Eihlici Sixtine, dar frri gregeli, reugege acest fap! in cele din urm4 dupil multe eforturi Papa Clemens al YIII-tea (1592-1605), texhrl €diliilor Vulgatei, apirute sub egida Papei Clemens WII, purtind dBttrrmirea, de atunci, de "Vulgata Clementind".
ttrr

'ot Beda Venerabilul (674-735) afirmE cE pe wemea sa vechea traducere latjrf, disp6ruse, in intrebr-rinJarc generald liind numai recenzia lui Ieronim. (W.G.
Ktimmel, op.cit., p 473').
lDtdem.
5au

Vr,zr

V.Gheorghiu, op.cit., p 869.

lbid"m. Ibid"m.

ta'"

"tu ".,u, lrtec ipsa yetus et vulgata editio, quae longo tot saeculotam usu in ipsa tt'r'l.t,.sia probata est, in publicis lectionibus, disputationibus, praedicationibus et tt:ltrtsitionibus pro authentica habeatur, et ut nemo illam reicere Etovis praetextu u I c ut v e I p rae sumat. " (Dupd W. G. Kiimmel, op. cit., p.47 4). tl|
rrt

lltirlttnt.

190

Stelian
Dup5. cdteva edilii

T,

Istoria, Critica pi Transmiterea Textului

191

imbunitifte, in cele din urmd. textul celei a III-a edilii clementine, din 159g, devine p6,i astrzi textul
latin oficial al Bisericii catolice.511 Cdt privege numlrul manuscriselor Vulgatei, acesta este, pirerea specialigtilor, necunoscut.sl2 Cel mai vechi manu (Sangallensis) provine din sec. V, iar cel mai bun manuscrrs Amiatinus, din sec. VIII. din Florenta.513 - Traducerile coptice tn timput pf,trunderii cregtinismului in Egip{ limba derivati din cea egipteanf,, era divizata in mai multe dialecte, di care se disting in mod deosebit trei: dialectul vorbit in Egiptul de ntmil Memphitic sau Bohairic, dialectul vorbit in Egiptul de mij numit Basmuric sau Faiumic, qi dialectul Sahidic sau Thebaicin Egiptul de Sus.5'a
Sfhnta Scriptura s-a tradus in toate cele trei dialecte, stAnd, in acest sens, fragmente de traduceri pistrate gi publicate

C6t privegte timpul in care s-au intreprins aceste traducer! l0ssta nu poate fi determinat cu exactitate. Unele considerafii de ordin lfioric indreptafesc presupunea cf, inceputurile acestor traduceri *gbuie si fi avut loc cdndva, cdtre incepufiil sec. III sau tn a doua
a sa.
515

Sf.Antonie (251-356), p[rintele viefii cenobite, nu cunogtea llntlrt greacd, fapt care rcntltd" din descrierea vietii sale ftcuti de blugraful sdu pe nume Athanasiu.t'u Faptul cd acesta se retrage in pustiu fiind ad6nc impresionat de p6ricopa despre "tdndrul bogat" (Mt.19,16 umr.), pe care va fi auzit-o Eltirrdu-se in biserici, poate duce la concluzia cd pe la mijlocul sec. III Fxlsta in Egipt Sf6nta Scripturi tradusl in limba coptici qi care era in
Ur,irr Bisericf,.

timp. Cele mai insemnate traduceri ale Sfintei Scripturi s-au ftcut dialectul sahidic gi in cel bohairic, darnici un codice n-a pf,strat respectivele traduceri in intregime.
5rt

in Egiptul de sus un c5lugdr pe mrme (292-348), care atrf,sese in jurul siu un numir considerabil Pnhomie de nronahi, infiin!flnd prima minlstire cu numele Tabenna din Tlrr:bais. Potrivit regulelor monahale pe care Pahomie le scrie pentru
Cam in acelaqi timp trdia ltAnilstirea sa, nimeni nu era admis in mf,nistire dacd, nu cunoqtea cel prrlin Noul Testament qi Psalmii. Cum insf, cei mai multi cSlug6ri erau Ittdigcni, necunoscAnd limba greacil, puteau si cunoasci, in acest caz, Noul Testament gi Psalmii numar dintr-o posibili traducere coptici a

lbidem; V. Gheorghiu. op.cit.,p 873, LG. Munteanu, op.cit,p.Z3g-239. imbunntatit al edi,tiei clementine fat[ de cea Sixtin6 se aratE in cele aproxi
4900 de corecturi in text. Amdnunte in legdtur6 cu istoricul qi autoritatea clementine ca text recept in Biserica apuseand a se vedea documentatul studiu pr. prof. dr. Nicolae Neaga, Vulgata, il1 "M.A ,, , m.4-6, 1965, p.275-287 .

lc\tului cirlilor respective.5" in care diaiect s-a {bcut prima traducere eopticS, este greu de precizat. Probabil ci se va fi fEcut ln cel lfolrairic, vorbit in Egiptul de Jos, unde pf,trunde mai intii creginimul ;i rrnde se va fi simlit, eviden! lipsa unei traduceri a Sfintei Scripturi
itr linrba copticS. tF W.(). Kiimmel, op.cit., p475
rtp
trn

5r2

Totuqi se apreciazr a h peste 8000 la num5r. (cfvoobus, .s/zdies in the Gospel
text in Syiae, CSCO,

l28,

1951).

5t3 5Ia

Cf.W.G. Kiimmel, op.cit.,p 414
Aceste dialecte nu s-au perindat succesiv, ci au existattoate deodald,frind socotito evoLulii loca]e ale limbii demotice Odatd cu scurgerea timpului aceste dialecte au incetat a mai

De. aceeagi p5rere este qi prof. Y. Gheorghiu, ci|.,p.814 ('1. Athanasitt, Vita s.Antonii,P.G. 26,541.944 ss, dupd V. Gheorghiu, op.cit.,
1. 87 5;

fi vorbite, llind inlocuite

de limba arab6. Limba copticd a rzmas

in uz

p,ll74, nota

pAn[ astbzi, dar numai in Biserica CoptrcS- (Sndiul Vechiului..., p.90).

'r'

(

:

l

V. Gheorghiu, op. cit., p

Sudiut Vechiului Testament, p.97.

Stelian
Se pare

T,

c[ traducerea s-a frcut de pe texhrl grecesc nerecen fapt cunoscut din felul traducerii. Multe cuvinte grecegti, particolele, c0te n-au ar,ut corespondent in limba capticf,, au
netraduse.

1. Tradacerile bohairice - Vechimea traducerilor bohairice
controversatS. Dar faptul

ci textul lor

se aseamdnd cu cel din

Sinaiticus

(76)

gi Vaticanus (B), care provin din sec.

de text "vestice" sunt mai pujine decdt tn conchidem cd traducerea lor se vafi Jdcut cdndva cdtre sJiirSitul III Si tnceputul sec. IV.s18

IV, gi cI varia traducerile sahi

Alte traducen Dintre alte traduceri vechi care provin din trecutul indepirtat al htorici textului biblic aproape nici una nu s-a frcut dupf, texhrl vechi Efccesc, de aceea nici nu constituie mirhrrii directe pentru vechimea gi &tttcnticitatea textului carfilor Noului Testament. Excepfie face totuqi fturnai traducerea gotici, apartinttoare sec. IV. Pentru celelalte traduceri secundare in arabd, etiopiani q.a., toxlul traducerilor armene gi georgiene s-a atdtat a fi un text critic de bnzit. $i aceasta pentru ci traducerea armeanf,, a$a cum reiese din Sltrtte, a awt la bazd texlul vechi sirian a lui Tafian, cu care se pare c6 le inrudegte ca limbi, iar textul georgian pistrat in manuscris l-a awt
ln hazi pe cel armean.

2. Traducerile sahidice - provin probabil din

sec.

III,

dar

Totugi, cdt privesc arumite amAnunte referitoare
mnrruscrisele amintite, specialigtii

la

mai vechi manuscris pistrat proune din sec. IV. Textul manuscri

nu au incd o unitate de vederi. A

concordl foarte bine cu textul Papirusului P75 gi cu textul codi Vaticanus (B). Totugi manuscrisul conline multe variante de "vestic", in special textul Evangheliilor gi al Faptelor Apostolilor.5le Toate traducerile coptice sunt de o importanfi pentru cunoagterea textului Sfintei Scripturi incl inainte de epoca Ongen. Textul lor este foarte asemlnf,tor cu textul traducerii
latine.
t'B

fust, spre exemplu, cea mai veche traducere armeani a Evangheliilor Un Dratessaron sau un Tetraevanghelium?s2. Este o intrebare la care
htr s-a dat incf, un rf,spuns.

il[t

Agadar, pentru analiza textului sirian gi al celui grecesc, care a

la baza acestuia, traducerile armene qi georgine au un rol
in vedere toate aceste constatiri, o succinti prezentarc
se

llrrportant.5" AvAnd

a

Bocstor traduceri,

impune, totugi.

Amemrnte legate de vechimea traducerilor bohairice, a se vedea W.G. Ktimmel,; op.cit.,p.475; J,.L Koole, Studien zum koptischen Bibeltext,BhZNW,17,1936;R Kasser, Les dialectes coptes et les yersions coptes bibliques, Bb,46, 1965, p.287 urm.: P. Weigandt, Zur Geschichte der kopt. Bibeliibersetzungm,Bb,50, 1969, p.80 urm.

ste

Cf W.G. Kiimmel,

op.cit., p 475. Dinliteratura cle specialitate care s-a ocupat do

- Traducerea goticd Dupa increginarea golilor, episcopul gi incregtin[torul acestui pol)or, UIfila (310-380) s-a ingrijit si dea poporului gotic o Liturghie ;i tlaclucerea Sflntei Scripturi. in acest scop, Ulfila a intocmit mai int6i tttt alfabet gotic din litere grecegi gi vechile rune gotice.
tr" S. l,yonnet, Les origines de la yersion armenienne et le Diatessaron, BeI 73,
le5()
Ei

problematraducerilor sahidice, aminfim: IL Thompson, The Coptic Version of the Acts of the Apostles anrl the Pauline Epistles in the Sahidic Dialect, 1952; R Kasser, Papynts Bodmer XlX, Epitre aux Romains 7,1-2,3 en sahidique, 1962. O bunE edi,lie criticd, in 3 volume, fEcut5 in baza tuturor manuscriselor coptico cunoscute, cu bogat aparat critic a publicat G. Horner, in Oxford la anul I 91 1 .

| ,t. Molitor, Die

Bedeutung der altgeorgischen Bibel 'l'crtkitik, BZ, NF 4,1960,p.39 urm.

fir

die neutestamentliche

lstoria, Critica
194

Si Transmiterea Textului

195

Stelian Tofand

Traducerea lui {.Jlfila s-a flcut dupi textul grecesc recenzat gi, cuprins intreaga SIEnti Scripturf,, cu exceplia cirfilor Regilor Vechiul Testament Nu se gtie daci Ulfila a frcut traducerea S Scripturi inainte sau dupd trecerea sa la arianism .t" Tradtcerea a Bibliei a fost cunoscutl Sf Ioan Gur6 de Aur, care se ingrijea ca i si fie cititd in Biserica "SfPaul", din Constantinopol, care goti1or.523 Traducerea lui Ulfila a fost in uz la poporul gotic p6nd sec. IX, c6nd se pierde urma ei, dispirAnd odat6 cu ea qi limba goticil. O buna parte din aceasti traducere este cuprinsf, in " Argenteus"t'4, descoperit in sec. XVII gi care confine cea mai parte a Evangheliilor. Din analiza acestor fragmente specialigtii au ajuns la concluzia cd, traducerea s-a frcut Septuaginta, reeenzia lui Lucian, fiind destul de fidela. Agadar, traducerea Sfrntei Scripturi in limba goticd reali in sec. IV qi avdnd labazA textul grecesc, are un rol important critica textuali.

in limba armeani o face patriarhul Isaac (lnu Sahac 390-440), cu ajutorul lui Mesrob, crl care, mai intdi,
tttttluccre a Sfintei Scripturi lltrbilcsc un alfabet propriu armean (cu 36 litere), apoi incep a traduce Blflt l,iturghia, cdt qi Sfhnta Scripturi, din codicii sirieni, dupd Pesitta,

nici codici grecegti, nici cunoscitori ai limbii grecegi. 'fraducerile arnene dupl text grecesc, incep dupi Sinodul din E[cs (a31), c6nd patriarhul Isaac, participant la Sinod, primegte un glemplar al textului grecesc dupi care inrpreunf, cu Mesrob purced la 0 lt'aducere armeanf, a Sfintei Scripturi din grecegte. in acest scop sunt tflrrtigi in Alexandria doi ucenici de ai lui Mesrob, Josef gi Etnac, pontru ainvdtp,limba greacd, astfel ci la intoarcere, toli intr-un efort Fottrun, ajutali gi de istoriograful Moise din Horone, traduc Sfanta Bcripturd in limba armeand dupfl textul grecesc hexaplar.526 Ttuducerea redf, textul grecesc cu mare fidelitate, intr-o limbi
ttcavAnd

ll

- Traducerea armeand

in timpul
"'

imediat

de

dupi increginarea

armenilor525,

Biserici, la serviciul divin, se folosea limba sirianS. Cea
St dirl l/echiului Testament, p.92', Y. Gheorghirl op.cit., p.879', L.G.

di

chsici, elegant5. Textul traducerii armene este tip[rit pentu prima oard de opiscopul Oscam Vartobied, in Germania, in anul 1666. Edifla a fost l'otilllrit[ apoi in repetate r6nduri (1668; 1698, Constantinopol 1703, Verrcfia i710, Petersburg 1810 etc ). O edifie criticd a Bibliei armene prrblicl mai intdi loh. Zahrab, in Venefia, la anul 1789, dar numai toxtrrl Noului Testamen! urmdnd ca Biblia intreagil sd aparf, in edifie eritic6 in anul 1805, la Venefia, urmati apoi de o noud edifie, intr-o
Btnrcana

op.cit..p.237. 521,t.r IDlOem524

ttttrluccre neoanneanl , realizatd la Paris

in 1825,s27

"Codicele Argenteus" a fost scris cu litere tle aur gi de argirrt pe

purpuriu, injurul anului 500, inltafua, pentru curtea regald goticd Iniflal avea de foi gr cuprindea toate evangheliile. AstEzi num5rd numai I87 de foi gi cupri numai zece capitole din Evanghelia dupd Matei, 13 din Ioan, 17 din Luca gi 13

l)ionisie din Alexandria, citre Armeni, despre care aminteqte Fer.Ieronim, (De v ir is illustribus P .L 69 ,23 , 71 8), reiesg c[ s6mrinJa evanghelicS s-ar h rdsp6ndit in Arrnenia, abia pe la mijlocul sec.III. (Cf Y.Gheorghin, op.cit., p.881).
:/o ( lcroclEri

codicele se aflE in posesia bibliotecii Universitllii din Upsala (Vezi V. Gheorghiu, op.cit., p.880), LG. Munteanu,
Evanghelia dupf, Marcu
op.cit., p.237).
525

in prezent

mai noi conchid ci onginalul dupd care s-a Ecut traducerea, nu ar apr{ine rricr uneia din recerziile cunoscute ale textului hexaplar, traducerea fEcdndu-se probzrbil dup5 codici de provenienJe diferite (Constantinopol, Alexandria, Efes).

de origine apostolicd, Tadeu, unul din ucenicii M6ntuitorului, dupd ce a vindecat pe Abgar, regele Edesei, ar fi venit in Armenia unde l-ar fi botezal pe regele armean. Dar din epistola lui

DupA o veche tradilie creqtinismul la armeni ar

h

(

t'

l'. S

tudiul..., p 91).
.

r"

(ll

V, Gheorghiu, op.cit.,p 883; L.G. Munteanu, op.cit.,p.231

Stelian

Tt

Valoarea critica a traducerii :umene pentru critica consti in aceea cd este o traducere fidela, literald, iar texhrl pistreazf,, in codicii mai vechi, gi semnele critice are rui origen.

ln care s-a pistrat textul, sunt de dat6 recentd5ll,
Vttriafii de text. c) citatele sfinTilor

prezentAnd

mici importanff, pentru critica textuald a Septuagintei,

- Trqducerea georgiand sau grux,ind Popoml georgian, de la poalele munfilor C.atcaz, a cregtinismul de la armenii vecini, in sec. fV, in timpul lui Cor cel Mare. Se pare ci de la armeni au primit gi alfabetul, Liturghi4 pe originalul armean, traducdndu-gi probabil apoi gi scriptura. L6nd a realizal aceastl traducere nu se poate preci za cu exactitate, u cercetltori opindnd pentru sec. VI, a{ii pentm sec. VI[. La fel, nu cunoa$te exact, dacf, traducerea georgian[ s-a fEcut dupi tex annean sau dupi texl grecesc.trt in general, limba g.orgrana a fost este pufin sfudiati, de aceea nici traducerea georgiani nu a indeajuns studiati critic. Traducerea georgian[ s-a publicat pentru prima oard,laTibili, anul 1709, apoi la Moscova 1723,1743,petersburg lgl6, lglg etc. prefala ediliei din 1743 se arat6 ci texhrl a fost corectat in multe dupf, textul Bibliilor ruseqti.52e Pdnf, nu se va rcaliza o reyizuire criticl a traducerii ea nu intrd in calcul larevinrireatexfului grecesc. Cdt privege o alti traducere, gi anume cea etiopianii, qi destul de veche, aparf,ndnd perioadei dintre sec. IV_V, fe( probabil dupd textul Septuagintei, recenziaalexandrinis3r, ea este
deoarece textul

Pdrinli qi scriitorii bisericegti ai primelor

veacuri creqtine
Pentru stabilirea integntifii dogmatice, dar qi critice sau verbale tcxtului biblic, consultarea operelor sfinlilor pirinli gi scriitori E biscriccgti ai primelor veacuri cregtine, constituie un mijloc de fltx.lumentare dintre cele mai ehciente. citalele biblice din operele Sfinlilor pirinfl 9i scriitorii hlsoricegti sunt importante pentru critica textualf, biblici din trei
puncte de vedere:

1) redau un text al Noului Testament dintr-o perioadd din care nu oxisti

mirturii directe ale unei traditii manuscriptice,

decdt foarte inlesnegte

lzttlate gi sporadice.

2) pot fi

toate localiz,ate geografic, ceea ce

dctcrmirnrea clari a grupelor de texte locale, a aparif,ei gi dezvoltirii lur, spre deosebire de textul manuscriselor care expriml deja o etapi uottturati a evolutiei textului specificS. momentului aparifiei lor, Mu{i dirrtLe Sfinlii Pnrinfl au scris perioade de timp anterioare tttmuscriselor in care s-a pistrat texful sfhn! fiind sigur mai aproape
rlc lcxtul originar.

in

traducerii nu s-a pdstrat in forma sa cea mai veche, ci intr_o form6 dg dati mai tfuzie, cu multe revizuiri gi schimbdri, iar codicii
manuscrigi,
pleda pentru o traducere georgianE IEcutI ln Studiul..., p.92).
t"')o

analiza criticf, a citatelor Sfintilor pirinpi gi scriitori hisoricegi dau o imagine clarf, gi asupra unor curente care au 532 t u enlat odinioari evolutia dezvoltirii tertului. Evaluarea acestor citate este totuqi dificil de realizat pe de o llrrtc, datoritl faptului cI cea mai mare pafie a lor, prezente in
It 11
f

3)

ll ('.:l mai vechi codice care pEstreaz[ textul traducerii etiopiene apar\inesec.
lou

al

XI[-

ru,o" n,,

p.gii.,

s tudi

u

t..., p 93

11r

Vr:zi amantmte W.G.

I(immel , op.cit.,p.476

198

Stelian

Tr

manuscrisele opereror Sfinflor pirinti, au suferit unere recrtarea lor in timp, de unde nevoia unei editii

modificiri critice a

Istoria, Critica

Si Transmiterea Textului

199

Sfinlilor Pf,rinfi, iar pe de altl parte, datoriti faptului ci foarte nu citeazd textual, ci de cele mai multe ori liber, din memorie, ceea a concurat lesne la ivirea de variante textuale. La toate
consra-tiri se adaugi apoi gi fuptu1 cf, multe din citatele lor au fost acomodate, corectate in textul biblic de copigtii lucrrrilor lor. in scnitorii bisericegti nu citeazd intotdeauna precis, cu indicarea clartr

Dintre edifiile critice ale literaturii patristice, care, luate in
t'ogul lor, nu sunt totugi complete, amintim:

locului din cirtile sfinte. Cu toate acestea, firegte ci aceste imprejurf,ri gi constatiri scad cu nimic din documentari a acestor citate in 'aloarea dovedirii integritSlii esentiale a textului biblic. citatele lor mr neglijate nici chiar de critica verbali atextului, iar o noufl edif,e a operelor scriitorilor bisericeqti va ridica gi mai mult valoarea criticl citatelor din Sfbnla Scripturi. 533 Cercetarea Si analiza citatelor biblice din operele Sfi Pdrinli constituie, agadal un ajulor prefios 5i pentru gruparea a mirturiilor textuale biblice. in acest sens, teologul M.E. Boismard incercat sf, arate, intr-un studiu documentatt o, cd din textul Sfinti Pirinti, de dinainte de aparifia marilor manuscrise din sec. IV, se reconstrtui o formf, criticf, a textului, care s-a pierdut in manuscri grecegti ulterioare, astfel ci, concluzioneazi autorul: ,,un text cdt aproqpe de cel autentic nu se poate cdstiga, decdt din ci
Sfin1ilor Pdrinti,"53s

- 'rDie grieschischen christlichen Schrifsteller der ersten Jahrhunderterr, editati de Academia din Berlin in 1897, lctat[ fiind ultenor gi cu autori gi opere din sec. IV-U. - "Corpus ecclesiasticorum Latinorum", editatil de Academia Vienain anul 1866. - "Corpus scriptorum christianorum orientalium'r, 1903. - "Patrologia orientalis" 1903. - rrCorpus christianorum", Seria Latind 1954. - "Sources Chr6tiennesr', seria greaci qi latind lg4l.s36 Cea mai rf,sp0nditf, edifie a literaturii patristice, nici ea insf, plct6, este edi{ia Migne. in aceasti edilie autorii greci sunt icafi de la Pannfii Apostolici p6nd la Fotie in 104 volume, iar de Fotie p0nf, la Vissarion (1453) in 58 volume, iar autorii latini de la rrllian (+ 240) pAnA la Papa Inocentiu al III-lea, fut 217 volume; coleclie numirdnd, a;adar, 364 de volume.'t" Nefiind nici aceasti edilie completi, s-a simlit mult lipsa unei critice moderne pentru opere patristice. Astfel, de cur6nd, o de specialigi din Berlin qi Viena fucreaztrtn colaborare la o edilie patristici. Lucrf,rile corporaliei din Berlin ap[rute p6ni se citeazi cu inilialele C.B. (Corpus Berolinese), iar a celei din
Viena C.V. (Corpus Vindobonense).
d)

Editii critice

ale

Noului Testament grecesc

s'3

studiul.".,p.95
urrn

"4 \4E. Boismard, Citique textuelle et citatictns potristiques,RB,5T, 1950, p
515

De la descoperirea tiparului in sec. XV, critica textului biblic a Uunoscut remarcabile progrese qi aceasta pentru cf, striduinla Bisericii
dlrr totdeauna a fost aceea de a avea un
Hpft)apc de cel originar.
t'u

-. au.s dem Text der vdter vor der Zeit der grofien Handschiften der 4.Jh, Textform rekonstniieren lasse, dte in den giech. Handschriftenverloren sei, so dafi der Urtext nur noch aus den Vciterzitaten zu gewinnen sei.,, (ME.
"

text sfEnt cdt mai fidel gi mai

Boismard, Citi que textttelle...,p.

3

98)

(ll w.G. Kiimrnel,

t''

lrrrrtc gi pe autori in parte, vezi

op.cit.,p.478. o ingiruire a ruror edilii critice, dar mai vechi, V. Gheorghiu, op.cit., p.855-856.

t'l

Studiul Vechiului..., p 95

Stelian

T,

Istoria, Critica Si Transmiterea Tertului

201

t,tlihtm"54t, n-a aurt labazd decAt doi codici din Basel, pe care

grecesc. too

strddania cardinalului Francis Ximenes (1437-1517). o partn Noului Testament apare trpariti in 1514, dar intreaga op.re . terminati abia in 7517, cu patru luni inainte de moartea cardinaru Totugi ea apare pe piafd abia in a.t:r.ltl 1522, dupl ce primise aproba Papei pentru tiplrire in anul 1520.53e Textul Bibliei complutene este impf,rfit in doul coloana din st6nga cuprinde trp[nt textul grecesc, iar cea din o traducere latind,, care prezintd unele diferente fafi de
2.

1' Biblia porigrotr din Arcata (comprutensis) numiti aga dr oragul Complutum Alcala, din Spania. Ea apare

ti corecteazd, d.updt alf doi codici, iar alte patru manuscrise le tlttl doar ocazional. Pentru Apocalipsf,, Erasmus a awt Ia i1ic, se pare, un singur manuscris pe care i l-a pus la dispozitie lin gi care la Cap.22,l6 se intrerupea, capitolele urmiloare rdu-le cu unele greqeli din Vulgata, direct in limba greacd,.
rrs

:

rrl cdiliilor urmf,toare (1519542, 1522,152'7,1535) corecteazA, pe

la iniliativa

gi

ttri, textul destul de defectuos al primei

edilii

Pentru editia a IV-a

Edifia "Erasmus" Tipograful Froben, din Basel, cunoscdnd cI va apare Biblia Ximenes, voind si o ia acestuia inainte, il roagi pe Erasmus Rotterdam (1464-1536), in anul r5l5 sd se ingrijeasci de tipiri uner edilii a Bibrier. Erasmus accept5 gi in anur 1516 publici-tex.tul grecesc al Noului Testament. Edifia sE aprruti in grabi, dupi cum el. insuqi mafturise$te intr-o scrisoare din 1516: ,,praecipitatum verius

utilizat gi textul Bibliei Complutene. Fiind mai mult opera unui librar pentru scopuri comerciale, til in grabi qi av6nd 7a bazi doar cdter,a manuscrise de dati mai edifia lui Erasmus este inferioari Bibliei Complutene. Cu acestea, ediflile lui Erasmus, tipirite in mii de exemplare, a tat mult timp, alituri de Poliglota Compluteani, o inrAurire asupra formei textului ediliilor viitoare.5a3 in acest sens, ediliile urmitoare avAnd la bazi cele doui texte, pB carc il corecteazA qi il imbunitifesc, se inscriu intr-o aga-zisd a iltttttt ,/itzd sau perioadd din istoria criticii textuale biblice.5aa Primele edifii care inaugureazd aceastl noui etapf, sunt cele pfltrtr ale lui Robert $tefan, prima apd,ruti in anul 1546, a doua in anrrl 1549. A treia edifie, care vede lumina ttparului in anul 1550, rlctlicata regelui Henric al Il-lea, poarti supratitlul de "Editio Regia" Si le distinge pnntr-un tipar de calitate remarcabilS. Pentru aceasti otlilic, R.$tefan folosegte ca text debazA edilia ultim[ a lui Erasmus
Erasmus a
Des.Erasmi Roterdami, I\ m.402, dup6 W.G, l(iimmel, op.cit.,p 479,nota 1; Oscar Cullmann, op.cit.,p23. t tr '1 edi{rei din 1 51 9 a fost folosit de Luther pentru Noul Testament, fiind textul

ll7)

'" l'.S. Nlen, Opus epistolantm
""tul

"t
5re
540

Paoi in anul l5r4 s-a tipdrit
p.478)

in

'1imba greacd"numai

(Mlano 1481, Vene{ia 1486 qi 1498, Tubingen 1514). OV.c. Kirmmet, op.cit.,

prrfi din Nour Testament

tlc bazh al traducerii sale (Ibidem)

[biclem, p 479; Oscar Cullmann, Noul Testamenl, Bucuregti 1993, p.22.

''r' l'entru contribulia operei lui Erasmus in domeniul criticii textuale biblice, a
vcdea B. Rieike,Erasmus und die nt. Textgeschichte,TI1Z,22,1966, p.254 urm.

se

Vezi V. Gheorghiu , op.cit., p.g42.

"'' w.G. Kiimmel, op.cit.,p479

202

Stelian

T'

aparat critic (a marginea foii) in care consemneaza variantele 15 manuscrise pe care le-a mai consultat. Editia a fV_a, apiruti in 1551, la Geneva, introduce pentru prima oarr impar,tirea texturui capitole gi versete, pishati pdrrt azi, cuprinzdnd gi textul vurgatei st6nga) gi textul lafin a lui Erasmus (la dreapta).sas Demne de remarcat sunt gi edifiile textului grecesc al Testament publicate de Theodor Beza,la Geneva intre anii I 1604 (5 edif,i). Degi a ar,ut la baza texfiil ediliilor lui R.gtefan, Beza nu intervine prea mult in texful lor, forosind, in mod curi foarte pulin, textul celor doi Codici Cantabrigiensis gi C care se aflau in posesia sa. Pentm edifiile din urmi folosegte qi Pesittei precum Si parF din vechi traduceri arabe.sau Edifrile sec. al XVIIJea se caracteri zeazi pintr-un efort consolidare, in cea mai mare parte, reugi! a textului prelucrat irnbunltifit din ediliile secolului anterior. in acest cadru se inscrie, o incercare reugiti, edifia publicati de Abraham gi Elzevier, in anul 1624, avdnd Ia bazi textul edifiei ',regegi,, a R.$tefan gi ultima a lui rh.Beza. in elaborarea edi{iilor rui Elzevier s-au folosit deloc manuscrise noi, ci numai texhrl ediliilor principale, tipdrite pdni atunci (Ed. a 3-a a lui R.$tefan, a 5-a a lui Erasmus,
P

(1535), pe care o reproduce aproape intocmai, dar frti,a neglija te: Poliglotei complutene. Texhrr acestei editii este prev5zut gi cu

=

Istoria, Critica

fi

Transmiterea

Textului

203

oliglota Compluteani).

Textul edifiilor lui Elzevier, numit chiar de autori, in prefaB ediliei a ll-a din l633s47, "texfi,ts receptlts,t, s-a bucura! mai ales in Protestartism, de o mare autoritate, fiind considerat, mult timp, ca
5ot
546 5a7

flltttl inspirat pan6 in cele mai mici detalii.5as Texhrl a fost, in repetate ri, retipdrit de The British and Foreign Bible Society. Ediliile poliglote care au urmat, r,poliglota din Antwerp€tr", t pe cheltuiala regelui Filip al Il-leq sub ingrijirea teologului Arias Montanus, in anul 1571; rrPoliglota din paris", apd"ruti 'dnii 1629-1645 qi "Poliglota din Londra", publicati de Brian lon, in ,otil 1657, nu mai atlabazd texte ale unor manuscrise noi, rcproduc, in fond, textul Poliglotei Complutene, folosind numai cu izolat variante din edifiile lui Erasmus gi R.$tefan.sae Poliglota din Londra publicI pentru prima dat5, in notifie iniare (sub textul grecesc), variantele codicilor Alexandrin, iensis gi Claramontanus, precum gi al unor minusculi. critic al edilei respective nu face altceva, dec6t si arate c6t doparte sti "textus receptus", de textul codicilor vechi care au fost sulLati. in acest sens, Poliglota din Londra, inatgareazA o epocd tll in istoria criticii textuale biblice a clrei noti caracteristici este lUpt u impotriva "texhrlui recept". In aceastd ordine de idei, editiile critice ale sec. al XVII-lea in in textul recept (este adevf,rat, cu destul de multi relinere, fapt nu va mai putea fl sesizat un secol mai t6rziu) gi sunt prevf,zute, fc ;tlrrs, cu aparate critice minutios intocmite, conlindnd principii ale Uttei critici textuale giintiflce, venite ca rezultat al unei munci asiduue dg unalizd a manuscriselor, traducerilor, citatelor sfinlilor pdrinfl, ptor;um gi a unei cercetdri crescdnde in domeniul istoriei texhrlui
blhlic

lbid

u-;

L. G. Muntean

4 op. cit., p.243; y . Gheorghirl

op.

cit., p.g44.

W.G. Krimmel, op.cit.,p.479.
Iata propozilia din Prefala ediliei a II-a din 1633 prin care se amrnla textul edifiei, fiind "textus recepfus"'. "textum ergo habes nunc ab omnibus receptwn, tn quo nihil immutatum aut coflltptum demus,,(dup6 W.G. Kiimmel, op.cit.,p.4g}).
ca

XVII-lea, teologi fl cdilori precum John Mill, carc editeaziNoul restament grecesc la 0rlirrd, in anul 1707; J.A.Bengel, care in edifia critici publicatr la
t# lhi,lr,m,p 480.
t{'
Arrrxnunte despre caracteristicile frecdreia a se vedea
X,l(;:

Cu aparat critic au lucrat, incep6nd cu sec. al

v. Gheorghiu, op.cit.,p.g45-

LG. Munteanu,

op.cit., p 244.

204

Stelian

T,

i==

Istoria, Critica Si Transmiterea

Textului

205

Tiibingen,

care sunt pdnd a*Fm insemnarea manuscriselor majuscule qi minusculetso
desemnat in text locurile care trebuie sf, fie corectate gi Johann Jacob Griesbach (+1812), care pe baza unor pri metodice, este cel dint6i, care, in mod prudent, este adeviral schi

in aparatul critic, variantele de preferate textului recept; J.J.Wettstein, de la care a
1734, numegte

in anul

"textul recept" insugi, in multe locuri.551 prima editie a textului Testament a lui J.Griesbach apare la Halle in arul 1774-1775 Si urmat[ de edifia a doua in anul 1796 (l volum) gi 1806 (II volum).s52 "Textus receptus" este abandonat aproape in intregime cu sec. al XIX, care marcheazd" de altfel o nou[ etapd in i acestei noi epoci este prof. Lachmann (+1851), care pe baza celor mai vechi manuscrise a traducerilor latine gi a citatelor din Sflnlii P[rin]i, incearcI restabileasci textul biblic in forma cea mai veche specificf, de sec. trII sau inceputul sec. IV, respingind, in aceasti definitiv "textul recept". 553 Edifa sa, epocali la aparifia ei, este tipdriti la Berlin, in 7842, fiind retipiriti de opt ori pdnd in amrl 1850

in elaborarea editiei sale, Lachmzurn s-a condus dupl urmitorul prltcipiu: Daci ambele categorii de texte, orientale qi occidentale5sa $unsuni., hotf,rdrea este datf,; dac5 textul lor nu concordf,, atunci au pfloritate codicii A B.C. in cazul in care intre textele orientale ar tltista dezacord, priontate au atunci textele occidentale. Daci insi se Bt,nshtf, dezacordtir in ambele categorii de texte, neputdndu-se da o IOlufie satisfbcitoare, atunci o variantf, se pune in text, iar alta la
ffflrgine.555

criticii textului sf6nt. Pionierul

Strf,daniile qi rezultatele ob,tinute de Lachmann in domeniul €fiticii textuale au fost continuate de Constantin V.Tischendorf (+ n74). Acesta il dep[gegte chiar pe Lachmann, intrucdt nu se fful[umegte numai cu munca de cercetare a textului folosit in Biserica €lo$tind veche, in sec. IV, ci purcede la reconstituirea gi indreptarea lui
Eolnpleta.

C.Tischendorf a ar,ut gi qansa, nu numai de a cerceta, in timpul $f,lltoriilor sale gtiinlifrce intreprinse in Occident qi Orient, documente

gtcoogi gi latine foarte vechi,

precum codicele Sinaiticus (N :

ci chiar de a

descoperi codici noi,

551

lbidem. DupE ce compard o mu{ime de manuscrise cu citate scriptwistice Shnlilor P6rinlr qi cu traduceri mai vechi (armeanE, siriacd), J.Griesbach cd existl trei familii mari de codici biblici gi trei recerzii diferite ale textului: recenzia occidentale - reprezentat6 prin codicii Cloramontanus gi Contabrigi (D=05 gi 06) 9i prin traducerea latin[ Itala;2. recenzia alexandrini prin Origen este ndscutd din cea occidentali gi se caracterizeazh pir. faptd corecteazd erorile gramaticale qi stilistice ale acesteia; 3. recenzia bizantinl amestec dintre primeie doud (Cf V. Gheorghiu, op.cit., p.84S qi LG. M
op.cit., p 244). G. Munteanu,
o p.

01), ori de a colecf,ona gi publica alji (Ephraemi rescriptus, Laudiensis, Parisiensis $.a.). $orlici vechi Prcoildere in text df,dea insf, Codicelui N 9i B, traducerilor celor mai vechi, citatetor Sfinfilor PAr'*F din sec. II, III qi IV.556 Printr-o munci criticd,, ordonati Tischendorf editeazil intre anii ll{41-1872, opt edilii diferite ale textului Noului Testament grecesc. firliliitc critice ale lui C.Tischendor! chiar dacd au avut gi unele
tta

I.rchmann deosebe$e numai douE grupe de texte: grupa oriental5 - repryzentati rlc codicii A(02) B(03) c(0a) 9i Origen; qi grupa occidentali - din care fac parte t,odicii D(05 gr 06), traducerea Itala gi PAfintrii Tertullian, Crpnan, Hilariu etc. gi
tr

tt' W. G. Kflmmel, op. cit., p 480; L tt' W.G. Krimmel, op. cit., p.480

irduoerea

Vulgata (Cf. L.G. Munteanu, op.cit., p 245-246).

cit., p.244 -245.

t^'lhidem,p246.
t'"

W.(]. Kiimmel, op.cit.,p.480, O. Cullmann, op.cit.,p.23.

206

Stelian

Tr

fi putut, in mare restabirr starea textului din sec. rv. Aparatul critic care a iru ediliile sale, neegalat pdnd, astdzi, face din opera sa un ajutor gi rnstrument de lucru indispensabil pentru critica
de a se

scideri5s7, ilustreazr intreaga evolutie Testamen! pdni a se ajunge la stadiur

a criticii textului

contempotani.s58

Paralel cu c.Tischendorf lucrea zain Angria, dar independeut insf, dupf, principiile critice ale lui Lachmann, samuel prides 'l'regelles (+1875), care publici o edilie criticl nour a texhrlui al Noului Testamen! intre anii rg57-rg79,la Londra. prin apirr ae fi consultat un numrr mai mare de texte vechi decdt Lachmann. edir sa se deosebege de a acestuia, iar de cea a lui rischendorf (I edi prin aceea de a fi consurtat qi intrebuinlat mai exact traducerile v qi citatele Sfinfilor pdrinli.s5e Prima mare redactare a texfului grecesc al Noului T alcituit, dup6 principii metodice foarte riguroase, rezurtatul munci de cercetare de aproape 30 de ani, a fost edilra critic[ profesorilor din Cambridge, B.p. Westcott (+1901) Si J.A.HI (+1892), publicati in anii lggl-1g92, in doui primul volume. cuprinde textul propriu-zis, iar volumul doi, cuprinde principiile de critici textuali, precum gi cdteva reflecfii
pe

criticii de text.560 penrru edilia respectivf, codicele B constituie reproffisttul *tt:xtului neu1ral"561 gi este hotardtor in restabilirea textului ori$ry,m ultima mare editie qiticd, a textului Noului Testament,-provln€ dc la inv[latul Hermann Freiherr von soden (+r9r4). er iniliaa rur drurn nou in incercarea criticii textuare de a restabili textul grco d lui Testament" citmai aproape posibil de cel originar gi anume, nu ai prin consultarea codicilor vechi, ci in primul r6nd, prin u bazf, textul codicilor mai noi, care reflecti variante desprinse"ro, din
tul vechi.

probleme din punct de vedere al

ilnor locuri mai importante din textul Noului Testamort, O11I ttdlgt

Rezultatele cercetitorilor sale re-a publicat in scrierea de i: 'tDie schriften des Neuen Testaments in ihrer dltesten Text g e s t alt h e r g e s t e llt aufgr u n d ihr er Text g e s ch i cht e t, intre anii 1 91 1-1 91 3563
ll,l". westcott and F.J.A Hort, The New Testament in the oiginal Greek (Te*. critic rarocuri speciale (1gg1) vor.I vor.Il. princrpii 9i ils uriticd textuale - I 882. wcstcott 9i rrort, mergdnd pe linia lui Bengel gi Griesbach,
crr notile marginare qi apmat

dooscbire de aceqti4 trei gnrpe de
drrr se regEseqte

tete:

delimiteazE, spre

"'
tt'

Munteanu,
"...

foarte mult de "textus receptus" (Cf.V. Gheorghiu, op."it., p.g5l
op. cit.
"

edilia a IV-a ap[rutE in anul lg4g, la Leipzig,pErdsegte directoare ale rui Lachmann, dupd care a lucrat pdn, ah'rc! gi apropie teJ,l
qi

Spr" exemplq

Muthodiu

I ' tcxtul alexandrin, care s-a format pe ra sfArgitul sec.Il, care ins6 nu s-a pEsha! in operere rui origen, ciril al Arexandriei, in traducerile .oiti"" qi llt codici precum: y, C, L, E, X, Z etc. | ' lcxtul occidental, av6nd ca reprezentanli, codicii D(05 qi 06), traducerea veche rlrirroir qi cea veche ratinE, precum gi operele pdrinlilor turtir,, Linzu, Hippori!
g a.

p.246).

d*

unentbehrliihen Hilfsmittelfiir jegliche textlcritische Arbeit.,, (Cf. W.G. Kii op.cit.,p.487).
sse

beispielos reiche Kifische Apparat macht dqs

werk

bis

heute zu

(Jltcrrrghiu, op.cit., p.852; r11r,r,il., p.485486.
W, (
|

I . textul neutral, r6mas mai nealterat qr reprezentat prin codicii B(03) (01). 9i (Vtrzi 4r5rr*," Oscar Cullmatn, Noul Testament, Buc.l993, p.l9_20; y.
LG. Munteau,
op.cit., p.247 qi W.G. Kiimmel,
;. Kiimmel, op.cit.,
rl volum publicat

p.4ll.

lbidem; L.G. Munteanu, op.cit.,p.247.

'r r rrrr

lrr crrrc s-a pdstrat gi

in 1 9 1 1 cuprinde dovezile textului Noului Testamen! forma istoria texhrlui vechi, iar vorumur rI, apErut in r 913, .,rp*a"

Stelian

Soden a dez,amtgrt, in cele din urmf,, pe specialigi 5i aceasta in primul r6nd prin faptul de a nu fi dat cuveniti citatelor din Sfinfii Pdfinfi, foarte importante reconstituirea textului originar.56a Edilia critic6, a cdrui text este astazi folosit gi acceptat de textualf,, este "editia Nestle-Aland". Dr. Eberhard Nestle primi editie la Stuttgart, in anul 1898, urmatd" foarte curflnd de edifli. Practic editia E.Nestle56s nu oferi un text nou, ci un sintezd" rentltat din edif,ile Tischendorf, Westcott-Hort gi B.W insotit de un aparat critic intocmit dup[ cele mai riguroase norme critic6 textuali.566 in anul 1904. edilia "Nestle" este adoptati de "Societatea Britanicd" (British and Foreign Bible Societl) gi tipiriti ca recept". La edilia a22-atipdriti, in anul 1956 a colaborat qi Kurt autor al unor lucriri de valoroasi critici qi istorie a textului originar Noului Testament. Un an maitirzia, cdnd apirea Edif,a a 23-a (l Enryin Nestle, fiul lui Eberhard Nestle, lasi conducerea lucririi in lui Kurt Aland, care a asigurat ulterior gi aparifia ediliei a 25-a anul 1963, in editura "United Bible Societies".567 in cadrul edituri, reniltatd din fuzionarea Societitilor Biblice

Edilia

lui

gllglozi, scotianS., olandez1. gi germand, a apirut la Londra, in anul 1966 "The Greek New Testament", ingrijit de cunosculii specialigi Aland, Bruce M.Metzger, Matthew Black, Carlo M.Martini qi llon Wikgrensu', texl care nu se indepdrteazA prea mult de Editia " gi care pind azi se arati de neinlocuit, La aII-a edilie a acestei pretioase lucrdri din anul 1968, apare , in spirit de colaborare ecumenisti qi teologul romano-catolic M.Martini, de la Institutul Pontifrcal din Roma. Astfel, prin eforturile depuse de inv5lalii secolului trecut, in , qi ai celui prezent, in special, critica textuali a ajuns sf, ofere, direclii de cercetare, inaugurate gi valorificate ingenios, ca spre plu, gruparea codicilor in familii dupd importanla textului, idarea importanlei traducerilor vechi gi a citatelor din operele ilor Pinnti, elaborarea unor aparate critice intocmite dupf, cele i riguroase nofine cerute de critica texfului, un text biblic grecesc [ic cu o formi gi sens cdt cdtmai aproape de cel originar.

textul insotit de apmatul critic Ai completdri. Texhrl propriu-zis este publicat edilie specialh ap-arut6,1a Gcittingen, in anul 1913, intihrlatE: "Giechisches
Testament, Text mit Apparat". (Ibidem, nota 8).
5uo

Soden deosebeqte trei forme de text: 1) - textul alexandrin, alc6tuit Alexandria de Hesychius, in jurul anului 300; 2) - textul din Cezareea, al Pamfil, din anul 300 9i 3) textul din Antiohia, a lui Lucian elaborat, la fel, in i anului 300. Din aceste trei forme de te{e, crede el, trebuie reconstifuil originar. (Cf V. Gheorghin, op. c it., p. 8 53 ; L. G. Munteanu, op. c it., p.247).

II

56s 5u6

Nouum Testamentum Graece cum apparatu

citico curavit,

Sfuttgart 1898.
"'n ,Arrrzinunte

W.G. Kiimmel, op.cit.,p.483
Ibidem.

tu'

in legltur6 cu edi{ia citati a se vedea RP. Markham qi E.A. lnfxtduction to the Bible Societies, Greek N.T., 1966.

Nida,ln

Stelian

Tr

Istoria, Critica Si Transmiterea Textului

2rt

in
3.

Tipdrituri

9i

edifii critice rom6neqti ale Noului T

aceastd ordine de idei, prima Cincizecime cregtinf, este pecetluire a dreptului la existenld al limbilor Si prin ele al

Locul gi rolul Sfintei Scripturi in viala Bisericii, in general; creStinului, ?n particular, ca texl sfant, inspirat de presupune in mod evident gi necesar qi "tf,lmf,cirea" acestuia itt maternf, a celor care il ascult[ qi-gi potrivesc via]a dupi
divine.

De altfel, insdgi voinla dumnezeiascd este ca fiecare incregtinat si aibi posibilitatea sf, audi, s[ citeasci gi propovSduiasci cuvAntul sfhnt, care exprimi mesajul, voinla
vorbirea lui Dumnezeu citre lume (Evr.1,l), in propria sa limbf,. in acest sens, temei sfhnt pentru traducerea cuvdntului Dumnezeu in limba fiecirui popor esle indeosebi dumnezei

ktr de pe pdmdnt"s6e. Astfel, greqitl a fost opinia celor care suslineau cdndva cd ia se cuvine a fi propoviduiti numai in'sreuna din limbile ite - unilateral qi nejustificat - "sfinte" (ebraica, greaca qi eventual , "Sfdntd" este limba oricdrui popor, cdnd in ed se preamdreSte u, a$a cum vrednic de cinste este inaintea Domnului, tot ul care cdntdrit fiind cu negreSalnica cumpdnd a Evangheliei,
wt vdcli
a

fi fost

Ltn "deqert"

.57o

Din

aceastS perspectiv5. lucrarea binecuv6ntati

inceputi la

ta Cincizecime cregtini, se cuvenea a

fi demoltati gi desiv6rEiti la sffirgitul veacurilor, in orice limbl omeneasci, limbile elor sfinlindu-se prin insigi a$ezzrea lor "tn slujba Cerului
571

porunci dati de M6ntuitorul nostru Iisus .Flristos Sfinfllor Apostoli, in preajma ina{6rii la cer, c6nd le traseazd propoviduirii Evangheliei impdriliei la neamuri:"Mergeli in lurnea ,ri propovdduili Evanghelia la toatd Faptul (rcr1pr3(ace ro e0a1y€.[uov n&aq ri1 rrloe L - Mc.16,15 ) Apostolii "pornind, au propovlduit pretutindeni..." krlpvluv ravruyov - Mc. 16,20) , arati clar ci ei indeplinesc divin, strf,duindu-se si ducf,, in intreaga lume veche, Evangheliei gi s6'l fac[ cunoscut in limbile pe care le vorbeau inlelegeau cei cdrora li se propovdduia. Faptui devine evident la pri Cincizecime cregtinf,, cdnd Apostolii, plim de Duhul S
propoviduiau in limbile popoarelor de fa!I, fapt consemnat de Sf. in Faptele Apostolilor 2,6-8'. "... mu$imea s-a tulburat, cdci fiecare

vdt pe pdmdnlt

Interesul qi grga pentru traducerea textului sfbnt in limba itd de tofl rom6nii n-a lipsit nici poporului nostru, cire weme ungati l-a citit qi ascultat in grai latinesc, grecesc sau slavonesc. oceea de mai bine de cinci veacuri, are gi poporul romdn Sfhnta Boriptura intreagf, (sau pirfl din ea) "intoars6" pe grai rom6nesc. Mttrturii despre acest fapt stau primele texte scrise in limba romini Gnro dateazd din sec. al XV-lea sau de la inceputul sec. al XVI-lea, iar €erlc: dintdi manuscrise care cuprind texte biblice, in traducere Jonrineascf,, provin din nordul Transilvaniei gi au apirut pe la sfhrgitul
tu'
n rtfel se exprima episcopul academician Nicolae Colan, in discursul de receplie solemnh la Acadenia rorn6ni, din 28 mai 1945, intitulat: "Biserica neamtilui qi
r

in limba sa... Si se minunau zicdnd: iatd, nu aceStia care vorbesc toli Galileeni. $i cum auzim noi fiecare limba
auzea pe ei vorbind

noctstrd, tn care ne-am ndscut?"

nr tatca limbii romdneqti", Bucuregti 1 945, p. 1 3. t"' ('1. Pr. prof. dr. Grigorie T.Marcu, Noul Testament de la Bdlgrad in contextul i,tlotic-literar al Bibliei romdneSti - 325 de ani de la tipdirea /ui, Ar rev."M.A.", rrr I-3, 1974, p 85,
r

''t

ll,idem.

212

Stelian

T,

putut difuza prin intermediul tiparului au fost bine ori
pretutindeni

sec. al XV-lea sau prima jumitate a sec. al XVI_lea. acestor prime traduceri fuseserd ins6 scrise cu muft timp inai obargia lor pierz6,du-se in ceala wemii. Traducerile ajunse p6n[ ra sunt copr tdcute mai tarziu de caligrafi ale cSror nume nu ne cunoscute.5" prin urnare putem si credem gi si afirm5m cf, cuprind o limba 5i o teologie cu mult mai veche decdt data apari lor, o limba qi o teologie care circulau de multi weme, mai ales cdlugiri misionari, in toate regiunile locuite de rom6ni. in a", privin!5- se poate concluziona ci traducerile biblice, ca de altfel gi ale carfilor de cult, ori de inviflturi cregtinf,, au apdrut pe un cuhural pregitit cu anticipatie, de aceea, in momentul in care

.,__

Istoria, Critica Si Transmiterea

Texrulul

!t
Sf ird$n

'

Manuscrisul numirl 530 do pfdnl rcris pentru uz lirurgic, de trei copigi diferili pe rtng[

- Psaltirea gcheianl

irrl gi Noul restament precum: cdntarea rui Moise, Rugtrcruncr l0l, rnama lui Samuil, cdntarea Sfintei Fecioara Maria etc., precum Blnrbolul Atanasian. psaltirea poarl2i denumirea de ,'$cheian[,' .rrmele lui
574

rr-zsa manuscrisul mai cuprinde gi cateva texte arorc da

D.c. Sturdza-scheianu (din Scheii Braqor,ului), mare i.nur de documente istorice gi care in lgg4 a diruit-o Academiei

Intre primele traduceri ale textului sfutei Scripturi in rom0ni, descoperite p6nf, acum tn manuscrise, enumerim:

Psaltirea voroneteanr. Manuscrisul prezinti mai int6i textul al Psalmilor gi apoi traducerea lor in limba romdni, frazele i alternfind cu cele slavone. Manuscrisului ii lipse sc azi elc 58 de file. A fost descoperit in anul 1gg2, fu Ministirea

'

lttc[, de renumitul

folclorist Simion Florea Marian, a*ila
gi

- Codicele Voronetean - descoperit in anul lg71 la Voronet, de prof. Grigorie Crefu din Huqi: este un manuscris format mic, lipsindu-i multe file, indeosebi de la inceput gi Este scris pe hdrtie de in, iar cele aproximativ g5 de foi. c6te

tdtr-sc in posesia Academiei Rom6ne. Lucrarea marcheazaun pas

in incercarea de scoatere a limbii slavone din cult
tirca ei cu limba romAnf,.575

l1 capitole (XVIII, I4_XXVIII, 3l) din Faptelor Apostolilor, apoi Epistola sf.Iacob, Epistoia I a sf.petru
exrstd, cuprind aproape

parte din epistola a II-a a Sfpetru. codicele a fost studiat publicat de prof dr.Ioan Sbiera la cernaufi in lgg5. originalul pdstreaz1' azi in Biblioteca Academiei Rom0ne din Bucuregti, Lim codicelui este foarte veche, prezentdnd, incl fenomenul scrierea este cu litere cirilice, iar textul este implrlit numai pericope (lectiuni), fard a fi delimitat pe caprtole qi versete. 573

bu,i

gi

Psaltirea rrurmuzachi. Manuscrisul poarti denumirea dupl elo istoricului bucovinean Eudoxiu Hurmuzachi, inifiatorul ici de documente ale Academiei Rom6ne. cdt privege vechimea 1tt igirrea manuscrisului, p[rerile specialigtilor sunt imprr,tite. Unii ri sunt de pirere cd Psaltirea ar fi copia unui manuscris de rrrar veche; dupi concluzia altor specialigti, ne-am afla in posesia
t\tttu'lrro5s" (100 de ani de

'

la apariliu Bibliei lui $aguna), in rev.,,M.A.", nr.ll_l2,

Iur8, p.785. Prrrll N.L Nicolaescu, art.cit.. p.494. AmEnunte in legdturd cu psaltirea $cheiand, H H(! vsdea: LBianu, Psalfirea $cheiand, Bucureqti 1gg9; N.Iorga, Istoia Ittetrtmii religioa.se pdnd la 1d88, Bucureqti 1904; Al.piru, Literatura romdnd t,rrr h,, cd.II, Bucureqti 1962. l'crt:ctf,rile inteprinse pdnd astazi n-au pufut totugi stabili daci este vorba de o in sec al XM-lea sau este vorba de utilizarea de caligraf a unei Itirrlrrccri romAneqti cu mult mai vechi. (vezi N.r.Nicolaescu art.cit.,p.494). ,
ltrrrlrrccrc fEcutr

214

Stelian

T,

Istoyia, Critica gi Transmitere.a Textului

215

autografului traducatorului din slavonegte.5T6 Se crede cd ar proveni din Maramureq avdndu_se in vedere limba,

patrimoniu latin, numeroase provincialisme, precum qi unele gi influen{e ale limbii slavone, din care s_a fEcut Manuscrisul dateazd", ca gi celelalte, amintite arterior, din sec. al lea sau inceputul celui de al XVi-lea, cuprinzAnd gi el
rotacismului.577

lexicul cuprind foarte multe cu'rnte mogtenite din stril

caracteristicile h6rtiei- deqi, copistul, dupa parerea unor gr-ar avea originea in sud-estul rransilvaniei. Atat morfologia,

- Tetraevanghelul slavo-rom0n, tipf,rit de Filip Moldoveanul $ibiu, in juml anului 1550, aceasta fiind prima tip[rituri bilingvf,
lora noastr[.580

de diaconul Coresi qi diaconul r, la Braqov in anii 1560-1561, dupl o traducere mai veche, cum rezulti din introducerea lui Coresi la Catehismul din 1559
Tetraevanghelul
creqtini buni .socotird Si scoaserii cartea den limha sdrbeascd limba rumdneascd" .581 - Praxiul (sau "Lucrul Apostolesc" adici Apostolul), tip[rit tot Coresi la Bragov in anul 1563, precum gi Psaltirea sa, tot de la

-

- tipdnt

- Evanghelierul din Londra - manuscris vechi rom6nesc,
in anul 757 4 inMuntenia.5Ts Agadar, manuscrisele amintite se impun ca unele din cele vechi mirturii despre existenla unor traduceri are sfintei
romdnegte.
s7e

Dar intre aceste prine traduceri ale textului sacru stau gi mai vechi gi mai importante tiplrituri de cirti biblice traduse limba romdnd qi destinate uzului liturgic:
576,,.,
511

lDldem-

lbidem,p195.
I* G. Munteanu, op. cit., p.241;V. Gheorghiu, op. cit., p.ggg cu problema originii qi timpului in oare s-au realizat primele traduceri

"* Cl
57e

traduceri roma,epti ale Bibriei trebuie s[ h lbst contemporane inte. principalului Molclover. in acord cu academicianur Ion Brianu, profl M.p. localtzeazi, prirnele traduceri romAneqti ale Sfintei Scripturi in

aie Stinlei Scripturi s-a ocupal intre a[ii, pr. prof. dr. Milan p. $esan. F documenta{ie bogatd, analizand gi combdtA.d apoi succesiv diferite teorii ale inv6]alr in aceast6 problemd, pr. prof. M.p.$esan ajrurge la concluzia c6 pri

din anul 1570, amdndoui lucririie flind tipirite dupi vechi ceri maramure$ene, din care au fost scoase, ca ;i din celelalte turi coresiene, caracteristicile fonetice ale graiului rnuregean, inl5turitf, topica limbii slavone, iar multe din ,incialisme au fost inlocuite prin cuvinte de largf, circulalie intre ii clin cele trei l5rigoare rom0negti.582 - Pslatirea slavo-rorndnd,, tipdtitA de Coregi la Bragov in anul 177 Si care poarti insemnarea'. "eu diacon Coresi, dacd vdzui cd mat limbile (-neamurile) au cuvdntul lui Dumnezeu in limba lor, noi Rumdnii n'avdm.. drept aceea, fralii miei preufilor, scrisuaceste Psaltiri... de qm scos din Psalfirea sdrbeascd pre limba ftfin(lneascd sd vdfie de in/elegdturd" .583 - Tetraevanghelul slavo-rom6n, tipdrit de diaconul Coresi, tot In lJra$ov, in anul 1580, tot dupd o traducere mai veche.5to Tiperiturile

iH" ( 'l

. Nicolae I. Nicolaescu, art.cit., p.496
i

nLoldove,e din Bucovina (in special la Moldovila), in vremea domniei voi Alexandru cel Brm intrc anii 1402- 14 1 g gi fiind opera unor monahi "pedepsili mult[ gtiin{6", ale cdror nume sunt scrise in "cartea vie}ii". (vezi prof. prof. d4 N{ilan P.$esan, originea si timpttl primerot' traducei romiinesti ale sf.nrar Sciptuh, Cernduli 1939, p 10a 9i 112)

lqt

I

l,

rlent. f,. G.

Muntean4

op.

cit., p.247.

'x) ll,klem. Un exemplar din aceast6 traducere se g5se$e pdstrat la Muzeul Na{ional de Antichitati din Bucureqti. ifl' N.l. Nicolaescr4 afi.cil.,p 496.
'^'t

ll,idu^.

!216

Stelian

T,

gi pe care traduc ii le numesc cu cuvinte slavone Ishodul. Totugi in prefafa traducerii ,,pe se spune ci ,"iTy::!:^ci:c: cd:ti ate tui Moise prooro"ut,s_au dat patru cdrti cheamd "yrstua" (impdrdtesti) atli proorctci cdtivq,,.586 Aceste Si deqi s-au tradus, n-au mai vizut insi lumina tiparului, foarte pn din cauza greutalii de difuzare, rom^nii preofii 10r si se fereascd de clrf,: tipirite de eterodocai, iar cei trer la carvinism fiind pe atunci destul de pufini. colaboratorii pariei fost Efrem Zakan, ,'Dascil de discilie a Sebegutui,,, $tefan H€ "propovdduitorul Evangheliei lui Hristos,,; Mihaii fo.Oug, .*a irrtftuleazi "ales episcopur Rumdn,or din Ardear,,; Moise pest "propoviduitorul Evangheliei in oragul Lugoj,, gi Archirie ,, Varmeghei Hunedoarei" 587

biblice ale lui Coreqi dovedesc ci la wemea aceea exista un romdnesc al Sfintei Scnpturi. Epoca primelor edifii ale Noului Teslament qi ale inQ Biblii in limba rom,ni incep insi cu palia de la Or.gtie ,pirr; anul 1582, prin ostenelile lui $erban, Iiul lui MSrian'5E5 Tipirirea cuprinde numal primele doud cSrfi din penta Facerea gi Iegirea, deqi se numegte ,,palia,,, adici vechiur ( Testament

_

Istoria, Critica Si Transmiterea

Textului

2I,l

iar al vechiului restamenf tipirit la clui, in 1551, de pastorur Heltai, fost elev a1 lui Filip Melanchton, coautonrl confeiunii

aG;';;;

ln Augsburg gi al unui text corectat al v,rgatei.se. intr-adevdr, conline unele maghiarisme, caracteristice romdnilor din

ilvania. Totugi, limba traducenr este curgltoare,

clard, fEcdnd astfel din traducere un ?nsemnat monument literar

"*i";;a,

ffip

.jidoveascdsss, greceascd qi sdrbeascd pre rumdneqscd""', da, cerceti.ri ulterioare au stabilit gi folosirea
585

den limba

Traducerea s-a fEcut cum se afirmf, in prefafd ,,cu, mare

(Atba Iulia). Cartsa poarti titlul "Noul Testament sau rea) au Legea Noud a lui Iisus Hristos Domnului nostru',, de precizarea ci faducerea s-a fEcut din limbile greaci qi Traducerea s-a frcut de ieromonahul Silvestru, fost egumen irii Govora gi de mitropolitul Simion $tefan. Textul propriu-zis al Noului Testament este precedat de doud prima adresati lui Gheorghe Racoti, principele Transilvaniei. io mitropolitul ii multume$te pentru sprijinirea tipflririi, scriindu-i, altele'. "cd n-a ficut Dumnezeu oamenii pentru craiu, ce alt l)umnezeu Si au rdnduit craii qi domnii pentru oameni, ca sd_i ,,este Si sd-i pdzeascd...", iar chemarea acestora sd poarte
tle supuSi nu numai trupe$te, ci Si sufleteSte".se2 l)r.I. Popovici, Palia de la OrdStie, Bucuregti I 913, p. 15. Testament..., p 101. ('1, Noul festament, tipdrit prima datE il limba romand la 154g de cdtre Simion frlrrlirn, mitropolitul Trarsilvaniei, reeditat dupd 340 de ani, in edi{ie I'eshvd din Itrllirrtiva gi purtarea de gn3d a Prea sfurlitului Emrliarl episcop al Alba-Iuliei, Alba Itrlirr l988, p 111-112. in cuvintele amintite mai sus, Simion $tefan exprimd doui tttrrli llrincipii sociale, foarte inaintate pentru vremea sa: principiul suveranitifli ;tttporului qi principiul contractului social. Aceste principii, dovezi ale ltr.rrrrlostabilei sale orientEri umaniste, vor fr formulate pentru primadald,pe larg, du lilosolul englez John r,ocke (1632-1704),irtscrierea sa,,Doud tratate despre
('1,

irr anul 1648 s-a tipdrit pentru intdia datiin romdnegte intreg Testament, prin osteneala mitropoiitului Simeon $tefan, la

aurr", de la ordqtie, de pr. prof. dr. Nicolae Palia de la OrdStie. t5S2-lgS2,in,M.A.,,, nr 4_6, 19g2,p.309_315. '86 C[ N.L Nicolaescu, op.cir.,p.499.
i87

cf

studi,lui

u.**1i ffi

$lnliul Vechiului

Cf

Nicolae Neaga, art.cit, p.371.
,,came,,

"p.312)

f::-Lo"^:::,".::"-:::"1,":ralsme duc la presupurerea ci intre texele
t$

in toc de ,,trup,,; ,,Sil6r,, din Fac 4e,r0 consultate va h fost gi unul ebrarc (

Studirl Vechiului Testament..., p.701

.

gnwntdmdnt" , apEruti spre sfdrqitul sec.al XVII-lea.

218

Stelian

Tt

Istoria, Critica Si Transmiterea Textului

2t9

In "Predoslovie citre cititori", mitropolitul Simion $tefan ci traducf,torii s-au folosit gi de izvoare sirbegti gi latineqti, pe cele grecegti gi slavonegti gi cI a lisat netraduse unele cuvinte
precum: sinagogi, poblican, gangreni, unele nume de pietre oameni, lemne, ve;minte "qi altele multe cqre nu sd Stiu sdnt... pentru cd alte limbi incd le-au ldsat dsia',se3, rezolvdnd in mod problema neologismelor. Edilia tipdritd, de Simion gtefan cuprinde scurte

le acealea sunt bune carele le tnleleg tofi; noi drept aceaia netilit den cdt qm put"ut sd izvodim asia cum sd tnleleagd toli. Iard sd

iuc'd) nu vor intelege toli, nu-i de vina noastrd, ce-i de vina celuia ,ttrt riisfirat rumdnii printr-alte ldri, de Si-au mestecat cuvintele cu limbi, de nu grdescu toli tntr-un chip".tna

[n concluzie, Noul Testament de la Bllgrad, prin calitatea ii sale a jucat un rol de priml insemndtate in intirirea unitifii gi a culturii noastre, contribuind la impunerea unei nofine,
lexicale, supradialectale, ramAnind, aqadar, un moment de nlt al limbii romdne, o oglinda a stadiului atins de iimba literari ni, la jumitatea veacului aI XVll-lea.ses Dupf, trei ani, in anul 1651 apare tot la Bllgrad "Psaltirea", olre mitropolitul Simion $tefan gi ceilalli ostenitori ai tiplnturii din nou asupra insemnf,t[lii limbii nationale in Bisericf,, ind de la textul din I Cor.14,l9 traducitorii Psaltirii aratd d Taine gi alte " crfnguri ale credinlei drepte" trebuie ite credincioSilor "cu tnfeles";"iar dacd le vomface acelea in lmha strdind, tn care nu tnleleg dscultdtorii, ei de acolo ce folos vor lutt'/.. rugdciunile Si cdntdrile gi alte slujbe dumnezeieSti numai ce-s ht le$ert tn limbd strdind Si inaintea lui Dumnezeu cd ntt-s voite... Si g vind se vor pdgubi ceia ce slujesc slujba dumnezeeascd tn limbd dlriiind, neinpelegdnd-o, cumfac Papii de la Rdm Si cei bdrbali leneqi
rua

fiecare carte a Noului Testamen! numite tot predoslovii, prin cititorii sunt informali asupra originii cuprinsului gi caracterului respective. Textul biblic este impdrfit in capitole gi versete, iar sugestive in fruntea fiecirui capitol indic[ cuprinsul acestuia. marginea textului se gisesc Ai succinte indicalii de locuri paralele,

i

antifoanele gi prohimenele mai des folosite in cult.

Mitropolitului Simion $tefan ii revine marele merit de contribuit, prin vocabularul qi stilul acestei traduceri, atdt la unitdlii de origine a tuturor romAnilor, c0t gi la dezvoltarea unificarea limbii romdne literare vechi. Din aceasti perspectivd, prefala adresatl cititorilor el inscrie cdteva consideratii pentru strf,dania sa'. "Aceasta tncd vd rugdm sd luali aminte rumdnii nu grdescu tn toate ldrile tntr-un chip, incd neci tntr-o toli intr-un chip. Pentru aceed cu nevoie poate sd scrie cineva inteleagd toti, grdind un lucru unii intr-un chip, allii tntr-alt chip; vesmdnt, qu vase, au altele multe nu le numesc tntr-un chip". parafrazilnd maxima latineascf, "Verba valent sicut nummltl
,

Noul Testament, "Irredoslovie cdtre cititori", Alba Iutia 1988, p.116. Trebuie a se inlelge caracterul gtiintific al ideilor gi atitudinilor din "l'refala cdtre cititori", ci sugestiva comparalie intre cuvinte gi bani va fi reluat6 gi,
sLrbliniat, penlru t:viderrt, imbogSlita qi argumentatd de marele savant B.P.Hagdeu, cu mijloacele

mitropolitul Simion $tefan scria'. "Bine Stim cd cuvintele trebuie sd ca banii, cd banii aceia sunt buni, carii tmbld tn toate gdrile, asia
5e3

lrroprii epocii sale, in celebra sa tezd privitoare la circula{ia cuvintelor. (in "('uvente den bdtuAni", t[I, partea I, Bucureqti 1881, p.95-105, republicat in
lilyrnologicum magnum Romaniae, 1.1, Bucureqti 1886 (Cf. vrrl [, Bucuregti 1972,p.3242).

ed Gr.

Brflncug,

Cf. Noul Testament, edi{ie festivd, Alba Iulia 1988, "Predoslovie c[tre cititoriil,
p.1 l5-1 16

r"

(

ll

Prof. dr. Florica Dimitrescu, Importanla lingvisticd a Noului Testament de la

llt\lgrad, in "Noul Testament", AlbaIulia 1988, p 97.

220 Si

Stelian

Tr

Istoria, Critica gi Transmiterea
Ei de episcopul

Textulul

ltl

Patdrii, ce se chiamd pdrinli, care nu Stiu carte tncd cdntd Si nostru si Ave Maria s'i psalmii in limbo strdindJdrd de toatd gi aceia, ca Si pdsdrile, carele-s fird de toatd ,tiinla Si tncd grdiascd, ca Si omul..." se6 in prefala Psaltirii bdlgridene se observi pe de o parte tendinld a traducf,torilor de a menaja susceptibilitlfile atotputernici in principatul transilvan astfel cd in loc de Cuminecdturi, adopti, de circumstanti, expresia "Cina IEri insa a girbi prin aceasta integritatea numerici a Sfintelor inclus6 in expresia "qi celelalte", iar pe de alt6 parte, asculirea indreptate impotriva papalitj,lii- care fr6na introducerea li nahonale in cullul divin.5e7 In anul 1673, la Uniew (Polonia) mitropolitul tiplregte 'rPsaltirea in versuri',,|a a cf,rei versiflcare a lucrat ,r ani foarte cu osdrdie", oglindind expresia at6t aunui ales talent c0t gi a unui inalt patriotism, din partea autorului.ses Dar cea dintei tiparituri care cuprinde in grai romAnesc Sfanta Scripturi, este rnonumentala lucrare tipiriti la Bucuregi anul 1688, sub titlul. "Biblia, adecd Dumnezeiasca Scripturtr Legei vechi gi a celei Noaud Lege" Lucrarea numiti mai pe scurt "Biblia de la 1688 sau Biblia $erban Cantacuzino", a fost tipiritl dupi cum este consemnat insemnare aSezatd. la sfbrgitul textului clrfii Apocalipsei gi postfa![ separatt, cu stradania dascf,lilor $erban gi Radu Greceanu a episcopului Mitrofan al Hugilorse', care qi fac traducerea, aj
t'u
5e1

Gherman de Nissa (elenist celebru, doocdrt h lucrului), de Stolnicul Constantin Cantacuzino, car€ tnvtp3 Pndova(Italia) gi probabil 9i de patriarhul Dositei al Ierusalimulul, scmneazd prefala dedicata domnitorului.

anul.60o

Pentru cdrlile Vechiului Testament, ostenitorii au luat ca bazi lucru traducerea fEcutf,, cu c6liva ani in urmd, de renumitul cErturar dovean Nicolae Milescu Sp5tarul, care in arllJ 1662 se glsea la

1 ca diplomat al Domniei Jirii Romdnegti gi care, altele, se indeletnicea qi cu traducerea Sfintei Scriptun din in limba romAnS gi cu care $erban Cantacuzino intrefinea
ri slrflnse de prietenie Textul originar dupi care s-a tradus a fost cel al Septuagintei, s-a lua! in schimb, in considerare qi textul traducerii latinelgata, precum gi traducerea slavond, gi nu in ultimul rdnd, ile rom6negi anterioare: cele ale lui Core;i, Palia de Ori$ie, I Testament de la B5.lgrad etc.601Textu1 biblic este precedat de o uvdntare a domnitorului c[tre cititori gi de o precuvdntare a iarhului Dositei al Ierusalimului c[tre Domnitor. in Precuvdntarea $erban Cantacuzino accenlrcazi in mod deosebit calitatea $i Ioarea traduceni fbcutf, nu de diletanfi, ci de "dascdli Stiuli foarte

Cl. Pr. prol'. dr. Gr. Marcu, S/dnta Scripturdtn "pom rom6nesc',...,p.790

lbid"-.
StudiulVechiului..., p 161; N.L Nicolaescu, art.cit.,p.497. Iipiscopului Mitrofan i-a reveni! clupE cum se menlioneazd intr-o altE conducerea tuturor lucrdrilor de tipograhe 9i indreptarea cuviatelor,
revizuirea manuscrisului gi corectarea gregelilor de tipar.

'rrr'(11'.

Pr. prof. dr. Grigorie T. }/Iarqt, art. cit., p.797; LG. Munteantu, op.cit.,
N.L Nicolaesc!, art.cit.,p 501-502.

'e*
5ee

p.241.
t0r

Vczi

2?.2

Stelian

Tr

Isloria, Cyitica

;i

Transmiterea

Tgxtului

223

den limba elineascd. . pedepsitfo2 nu numai tntru a noastrd ;'i de limba elinea,ycd avdnd qtiinld ca sd o tdlmdceascd,'.603

li

Traducitorii Bibliei de la Bucuregti s-au nevoit imbrace cuvintul lui Dumnezeu in grai cu putinf.i de inleles do romdnii, llri considerare la hotarele nefiregti, afirmdnd ci ro mdni i dintr-Lt fi n tdnd curd" .604 Biblia de 1688 cuprinde, pe l6nga cirlile din canonul pe cele adiugate in canonul alexandiin. Cele din $i alexandrin, numile de traducitori in mod gregit ',apocrife,' sunt: Judit- Baruh, "Poslania" (epistola) lui leremia, CAntarea celor coconi (=ineri), Ill Ezdra, inplepciunea lui Solomon, lui Iisus Sirah, Istoria Suzanei, Istoria sfErdrnarii idolului Bel omorini balaurului, I,I,ilI Macabei. LipseEte Rugiciunea lui Degi nu face parte din canonul biblic, a fost tradusi gi tipiriti. gi a fV-a a Macabeilor, atribuitd in mod gregit istoricului eweu
Flaviu.

cu c6te 59 r6nduri fiecare, este o adev[ratf, capodoperi pentru in care a apdrut
In acest sens, Biblia de la Bucuregi este consideratf, de Nicolae

ca "cel dint6i document sigur de limb[ Iiterari stabiliti pe tuturor romfinilor6ou. Cet privegte limba traducerii, ea este

afi
601

atdt o sintezi a scrisului romanesc de pAni atunci, cdt

pas inainte pe calea dezvoltf,rii limbii noastre
Dat fiind faptul cd procurarea unei astfel de Biblii era prea oare pentru credinciogii de rlnd, s-a tipf,rit in anul 17O3, la i, in tipografia dornneascf,, textul rorn0nesc al celor patru lii. Cartea are un format mai mic decdt Biblia de la 1688 qi irnprimatf, cu caractere mai mari, foarte uqor de citit. Ea poarti lt "Noul Testament, acum tip5rit intr-acest chip pre limba flneascd", urmat de insemnarea: "cu porunca ;.1 cu toatd riala Prea bunului Si indllatului Si iubitorului Io Cosntantjn Voevod Si cu blagoslovenia Prea Sfintitului Mitropolit Si I Plaiurilor Kyr Teodosle". Textul inscris pe copert5 se incheie lnscmnarea cd tipdrirea ci{ii s-a fbcut "de smeritul intru 608 mahi Anfim lvireqnul" Dupd un veac de la aparifie, Biblia de la Bucureqti a devenit atdt rnr[. incat aproapg nimeni nu mai putea intra in posesia ei.6n' tdnd acest fapt, Samuil Micu-Clain, reprezentant de seami al
N,lrrrga, lstoia Bisericii Romdne, vol.I, p 402

Capitolele Bibliei nu sunt precedate de titturi care si cuprrnsul pericopelor. Cdr{ile III qi IV Macabei sunt impdrfite in capitole, iar III Ezdra este impirfitd atfit in capitole gi versete, in 109 pericope.unt Sub raportul artei ttpografice, Biblia lui Cantacuzino, operi de proportii considerabile, numirdnd 944

602

Adjeotirul "pedepsili" din acest context (de la verbul grecesc nur6suot = a are sensul de inv6tati, instmili N.I. Nicolaesct,drt.cit.,p 502; Gr.'I. Nlarcu, afi.cit.,p.797 Gr.T. lVIarcu, art.cit., p79l CAt privegte valoarea exegeticd gi teologi traducerii textului sfbnt in iimba roman6, reliefatE ini observa,tii de veri specizrlist. cu analizi directl pe text, a se vedea pr. prof. dr. Nicolae Biblia de la BuatreSti..., (270 de ani de la ti.pdrirea ei), in rev. ,,M.A,',
1959, p 38-41.

60r

['1, ,\1. Piru, Biblia de la BucureSfi, in Istoria literaturii rom6ne, vol.I, Bucureqti
1,rr,.1, p N,

ooo

457

l, Nicolaescu, afi.cit., p.503. Biblii, atdta s-au tmpulinat,tncdtfoarte rar, sd nu zic bun credincios creStin,

lhl,d un secol. de la tipdrirea ei, Samuil Micu constatd cd exemplarele "acelei
I'r,t'hi

ff, I

605

\bidem,p 37-38

tt l)tk)l iaste la carele sd afld Si nici cufoaite mare pret/drri de mare trapdd Si tttlttrutld nu sd afld ca ,sd-$i poatd nescine cumpdra". (Cf. N.L Nicolacscu,
rl1
r'i

/., p 504)

Stelian Sfintei Scripturi

T,

$colii ardelene, purcede la efectuarea unei noi traduceri romdnegi

_-,

Istoria, Critica

$

Transmiterea ,lbxlulul

__*.*_31!
a
fost

dostinatarii scrierii. inzestrati cu aceste complettrri, lucraroa
Irnprimatf, la tipografia Seminarului diecezan

Septuaginta, vulgata gi dupd alte versiuni, doar ceea ce a socotit nu redf, deshrl de bine ideile din textul originar.6,1

Pregitirile pentru editarea unei noi Biblii in rimba romdnd fost incepute de petru pavel Aaron, episcopul romhnilor gre catolici, care nu a reugit a traduce dec6t o parte din cirlile vechir Testament. Dupd moartea acestun, munca de traducere a rf,mas seama lui Samuil Micu.610 pe atunci, cIlugir la Brai, Samuil Micu r realizat, de fapt, o traducere noui a crrtilor sfintei Scripturi, ci indreptat mai mult limba Bibliei din 16gg gi a corectat

"mqxima sacrorum Bibriorum in varachico idiomate penuria,,6t Afland cd noua Biblie va fi tipdriti la Sibiq Ioan Bob a
guvernatorului sd respingi demersul episcopului ortodox gi sr di ca manuscrisul in cauzd sa-i fie incredinlat lui spre tipirire, fapt
se gi int0mpla.613 loan Bob dispune instituirea unei
c

Samurl Micu avea insd intenfla ca noua Biblie s6 fie de tuturor rominilor ardeleni. De aceea, a oferit manuscrisul spre episcopului ortodox Gherasim Adamovici de la Sibiu, care a gi guvernatorului G. Banfy din cruj, invoirea de a-l tipiri, motivdnd se gdsesc oameni care sd suporte cheltuielile necesare spre a

unit de la Blaj lntro I Noiembrie 1793 qi 15 noiembrie 1795 sub tiflul: ,'Biblia adicl Dumnezeeasca Scriptur[ a Legii vechi gi aceei noau[". Traducerea s-a fEcut dupi originalul grecesc, iar textul confinc rcurte note subliniare cu observatii de criticr textuali 5i explicalii excgetice la unele versete, acestea din urmf, av6nd uneori caracter Qorrfbsional catolic. Prefafa Bibliei expune notiunile introductive esupra canonului, integritilii, inspiraliei Ei infarlibilitSf,i sfintei $cripturi, ddnd apoi cititorilor cdteva informalii sumare de ermineuticf, blhtica La sfbrqitul textului Noului Testament s-a addugat ,trscmnarea Apostolilor gi a Evangheliilor duminicilor gi sdrbrtorilor ilnri drn cursul anului liturgic, precum qi a celor incluse in rdnduiala utror Taine gi ierurgii.6r4 Biblia corrtine cirlile necanonice gi unele lpocrife, ca IV Macabei, precum gi scrierea: "Despre singur liitorul atribuiti lui Iosif Flaviu.615 Biblia de la Blaj rcprezinti, agadar, qi a4, o contributie natd la deslugirea romdneascd a cuvdntului lui Dumnezeu din Vochiul gi Noul Testament gi la dezvoltarea limbii noastre riterare.6l6
+.
lla N.l. Nicolae sat, art.cit., p.506.

comisii care cerceteze textul, si-l inzestreze oJ note gi insemniri. cu paralele, cu titluri succinte Ia inceputul fiec[rui capitol, ilustreze conlinutul lui, precum gi cu o scurtd introducere ra carte cu informafi rezumative despre autorul, scopul, timpul"
u'0

mutirii sediului eparhiei,
6rr
6'2

Nu s-a putut insd folosit de munca lui petru pavel Aaron, deoarecg cu
o brur6 parte din manuscrisele acestuia au dispdrut.

N.I. Nicola escu, art.cit., p.504. lbid"m.
patriarhului Miron Cristea la Biblia Sinodald din 1936.

613

Arhiva Guvemurui rransi-rvaniei nr.9935 din anur 1790. citat din

'Stutliul Vechiului Testament... p 102 lliblia de la Blaj nu este insd o traducere des[v6rgitE, care sd r]ea ostenitorilor ei rhcptul la criticile doar negative aduse ostenitorilor Bibliei din 16gg gi nici la Irrrrclcle exagerate pe care ei ingigi gi le aduc. comparalia obiectivd a celor doud lf ilrlii fac dovada cd traducrtorii de pe vremea lui $erban cantacuzino cunoqteau gr.irc:a mult mai bine dec6t cei de la Blaj qi cE nu o singurI dat6 aceqtia din urm6 sntr Lrllal muit sub influenla vulgatei sau a teologiei catolice spre mirturia celor ulirnLate se poate citi in Prefa$a Bibliei de la Btaj, intitulati ,citri cititoriu,', rs(!il ce Samuil Micu afirma: Scriptura tradusd dup[ septuaginta gi editatE la lfttcrrrcati in 1688 "s-au tipdrit cu foarte intunecatd si incurcatd asezare si I'ntt)cmirea graiului romdnesc mai mult osibit de vorba cea de acum obicinritd, si ntttt oles de graiul si de stilul cel din cd4ile bisericesti... cdt acea tdlmdcire a ceii lltl,lii mai pre multe locui nepldcutd urechilor auzitorilor iaste si .foarte cu

Stelian

T,

Istoria, Critica Si Transmiterea Textului
hou drum

22',7

Prin contribulia Societalii biblice Ruse, intemeiatd in anul I a fost tipirit[ o nouf, traducere rom6neascf, a Sfintei Scri cunoscut6 sub numele de Biblia de la Petersburg, apErutl in 1819. Doud editii ale Noului Testament, apirute succesiv in anii

{e ortografle.u18 Dupd Unirea Principatelor Romdne, care a deschis un

activil5lilor culturale, tipdrhea de carfl biblice gi liturgice tnoopind si capete un dtm mai susfnut. Primil pas pe acest drum il freo o nouf, edilie a Noului Testament apdrut[ in anul 1854 la

gi 1819, editate de

aceeagi Societate biblicd rus5., preced

ti

Bibliei (in anul 1819) Biblia de la Petersburg se oienteazi dupl textul Bibliei Blaj, din care au fost inlSturate adaosurile episcopului Ioan precum $1 cartea a fV-a a Macabeilor. La buna reugit[ a tipirituri au vegheat exarhul Gawiil B5nulescu, pe atunci Chiginiului gi Hotinului, ca gi Sfiintul Sinod al Bisericii O Ruse. Pe l6ngi textele romOneqti existente, traducitorii s-au de textul slavon, eweesc Ai francez.617 O noui realizare pe tirimul tipdririi textului biblic in rom6n6, vede lumina tiparului in anul 1838 Ia Smirna, concreti intr-o noud edilie a Noului Testamenl purtAnd titlul qi insem "Noul Testament zl Domnului gi Mflntuitorului nostru I Hristos". Edifia apare in timpul domniei lui Alexandru Ghica Voie domnul l[rii RomAnegi, in tipografia lui A.Damianov gi Tov. Testament este tipirit cu litere cirilice, uqor de citit, fEri tifluri capitole. Limba este insd destul de arhaici gi conflnflnd multe

Bucuregti sub titlul: "Noul Testament al Domnului gi Mlintuitorului Iisus Hristos", purlAnd sub titlu mentiunea: "cu vltrocuv6ntarea Prea Sfinlitului Arhiepiscop gi Mitropolit al Ungrovlahiei D.D.Nifon". Cartea corespunde instr numai in parte

tlllulur ce i s-a dat, intrucdt cuprinde numai cele patru Evanghelii. Fiocare Evmghelie este precedatl de cate un aqa-numit "Argument", llt care sunt expuse, foa(rc succittt, citeva noliuni introductive asupra Btrtorului, destinatarilor, motivelor, scopului, datei, locului 5i lrrtcgritilii fiec6rei Evanghelii. Capilolele zunt prevf,zute cu tifluri llrrstrative a cuprinsului lor. Noul Testament ptezintd, un text destul de hurr pentru stadiul cuno$iinfelor filologice gi teologice a1e timpului
respcctiv
61e

lui tipirirea Bibliei $orban cantacuzino gi dupi Iui Samuil Micu, nevoia apariliei unei noi edilii a Sfintei Scripturi (lcvcnea tot mai evidenti, fapt cerut apoi tot mai stiruitor gi de ;lrolbsorii gi elevii Seminariilor teologice care fuseseri infiinlate la lrrpi (1803), Bucuregti, Bttzdu (1836), R6mnicu-Vdlcea (1837), Sibiu
aproape gase decenii de la
( l 8s0)

DupS mai bine de un secol gi jum[tate de la apari]ia Bibliei

mare pagubd sufleteascd iasle neamului Si

aneyoie de inleles, ba pre altele locuri tocma Jdrd de tnleles iaste, care lucru Beseaicii rcmdnilor... Deci cndnd

cu..

Astfel o noui edifie a Sfintei Scnpturi o tealizeazd episcopul lr'ilotei al Buzaului, care tipdregte intre anii 1854-18-56 - Biblia de la lluzlu, in cinci vo1ume620, sub titlul "Biblia sau Testamentul vechi Si
"rH

indelefiricire m-am indemnat sd md apuc de atAtu ha"u Si sd tndreptez graiul, Bibliei ceii noi dinainte romdneSte tipdntd; iard ntai vdrtos tntnt adndr poci sd zic cd mai ales Testamentul cel vechiu mai mult de noi de pre cel elinesc ... l-am
tdlmdcit..."
6t7

Alte cAteva edilii ale Noulul Testament de la Smima vor apare la Bucureqti, dar cu rrcinsemnate indreptari de limb6 qi de scriere, in anii 1855, 1857 9i 1859. (Vezi
ir

rrr[nunte N.

I. Nicolaes cu, afi cit.,
.

p. 5 A9).

Studiul Vechiutui Testamenl.. p,103; Pr. prof. dr. Grigorie T. }/;arcu, Sfdnta S cipturd in "pom rorndn e s c ", p 7 92 L G. Munteanu, op. cit., p.247.

"t" lbidem.
n)"

ln anul 1854 apare vol I, in 1855 vol II-III 9iIV, iarin 1856 vol.V

228

Stelian

T,

Istoria, Critica Si Tronsmiterea Textului

229

nou". Noua edifie a Sfintei Scripturi nu este de fapt o traducere ci mai mult o retipirire a Bibliei de la Blaj, asupra cireia s-a harnicul vlidici, din considerentele ardtate in "precuv6ntare,,: ', Bibliile tipdrite in limba noastrd, mai bine tdlmdcitd Si mai la lnpeles este cea de la Blal , pe aceasta noi am ale,s-o de a o tns'ri mai indreptatii Si mai curdlitd de ziceri tnvechite obicinuite numai la frapii noStri ardeleni" .621 Biblia de la Buziu cuprinde, ca qi cea de la Blaj, acelagi de cdrti, inclusiv denumirea de aprocrife, pentru cele canonului biblic alexandrin, precum qi atribuirea cirtii
Macabei istoricului Iosif Flaviu.

la care nu vede cineva decdt "l,irurghia" (Liturghierul)
Si

Molitfelnicul, iar SJbnta Scripturd, coroana cdrfilor, niciodatd n-a fmpodobit stearpa lor bibliotecd".622

Textul fiecirei

cirji

sfinte, ?mpflrjit in capitole gi versete623, este

in Biblia de la Buziu de un "Cuvdnt inainte", care pune la cititorilor nofiuni introductive referitoare la autor, inatari, scop, locul scrierii etc. Volumul al V-lea care cuprinde lnul Vechiului Testament, incepe cu o lungl "vorbire despre
fllttta Scripturi" (p.1-16), prezentdndu-se ca o introducere generali gi

prefafa intitulata "Precuv6ntare citre drept cititori", episcopul Filotei subliniazi citeva adeviruri
actualitate qi azi:
1 - mai

in

c de

pe scurt teme ca: inspirafia Sfintei Scripturi, integritatea tului sfEnt, impS.rfirea clrfilor Sfintei Scripturi, inlelesul textului
ci Scripturi etc. Aga cum Biblia de la Buziu se infrligeaz[, ea nu se prezintii ca o simplf, reeditare a celei de la Blaj, ci in realitate ea urmeazd llltrl.e multe pericope, pe cea de la Bucuregti, iar in mufte altele pe

int6i accentueazi inegalabila valoare qi utilitate a Sfintei Scripturi, susfin0nd teza cd citirea gi meditarea ei continui este de neapf,rati trebuin![ pentru mdntuire, 2 - episcopul se piAnge apoi de faptul cf, la noi Biblia se citege foarte pulin gi "cu dezgust", fl.l numai laicii, spune el, qi preotii, degi sfintele canoane le poruncesc s-o cifeasci mereu gi
mediteze asupra ei, ca

unii care sunt propoviduitorii cuvdntului
(

tlin Petersburg, astfel ci ea se aratt ca o lucrare de sintez[, nu riri in privinla limbii, ci gi a traducerii propiu-zise.u'a Dar pe timpul in care vlidica de la Buzau isprivea lucratea sa, lo mitropolit al Ardealului, Andrei $aguna, incepea la Sibiu, rca Bibliei care avea s6-i poarte numele gi care a durat doi ani
lll5(,-1858)

Dumnezeu gi vor raspunde inaintea Dreptului ltdecdtor "de
cdtre sufletele norodttlui, cd nu le-au luminat".
3 - recunoagte,

ci

acest mare neajuns vine nu numai din

"neinvdtf,tura preotilor", cu gi din "marea lipsd a cdrlilor sfinte, in care se afld. Biserica noastrd astdzi". 4 - vlf,dica Filotei constatl apoi cu durere
a

tlr

l,ll.:ilc sunt sistematizate dupd citarea textului Predosloviei fEcutE de N'I.
Nleolacscu, an.cit., p.517
face numai cartea

ci

Sfdnta Scripturi

"t l'rtcptie
ll{

IV Macabei

ajurs "o carte ctdt de rard Si costisitoare, tncdtfoarte rar o poate vede"q cinwa, nu numai la creStini, ci chiar Ei .la preofi...
62t

Citat dupd N.L Nicolaescu, art.cil.,p.570

l'crrlrLr ilustrarea acestei constatEri a se vedea N.L Nicolaescu, art,cit., p.512, unde rulorul pune pe patnr coloane te*ul sfdnt spre comparalie, lu6nd textul din I lle scni 1,10-11 . in prima coloand ageaz6 textul Bibliei din 1688; in a doua coloand lrt'ccl alBiblieidelaBlaj TTgs,irratreia,texhrlBiblieidelaPetersbwg 1819 giin r I V-l coloand pe cel al Bibliei de la Buz6u 1 854-1 856.
r

Stelian

To

Biblia incepe cu o Introducere ampl[ de caracter istoric gi care poarti titlul: "CunoStinle folositoare despre ,lcripturd". Cuprinsul acestei introduceri este imparf,t in cinci
avflnd urmitoarea structuri:
1. Despre ?ncep[toriul gi cuprinsul Sfintei Scripturi (p 3-5)

.

Istoria, Critica

{i

Transmiterea

Textului

231

llttrirna (1838) 9i Biblia de la Buziu (1854-1856). De Biblia de ta n lui Samuil Micu Clain (1795) nu se face nici o amintire.627 Calitatea superioari a textului Bibliei lui gaguna o vf,degte gr risunitoarea polemicf, purtata de marele mitropolit cu Ion Ridulescu. in jurul anului 1858, c6nd era pe sfhrgite tipdrirea ici tui $aguna, Ion H.Radulescu incepea sa publice la paris, o

2. Despre intoarcerea Sfintei Scripturi in limbile cregtine (p 5-16). 3. Cum cd Sfrnta Scriptura este Cuvdntul cel adevirat al lui Dumnezeu (p 16-18). 4. Despre puterea cea dinlduntru a Sfintei Scripturi (p.19). 5. Trebuinla Sfintei Scnpturi (p.19-20).

incheiere (p.20

-21).62s

Mitropolitul Andrei $aguna nu revendicd pentru nici un fel de originalitate. Aceasta ar fi, contraas conceplia sa limba Bibliei, care "nltmqi o datd se poate face; dacd s-a piedica cea ]nare a traducerii credincioase Si tnlelese qi dacd a primit l.imba aceea aqa zicdnd tn insdsi fiinla sa, atunci au de-a mai face slta, ci numqi a o refnnoi Si fndrepta aSa, dupd ar Jt reinnoit qi indreptat traducdtorul cel dintdi al Bibliei, de trdit pdna in vremurile lor... Iard limha noastrd e pom viu, toatd primdvarq se ,schimbd; ramurile bdtrdne Ei Jdrd suc se cad, dar alta noud curdnd tl tmpodobeSte - toate ale lui se fac
prefuc, num.ai tulpina rdmdne totdeauna aceeaSi".626

proprie a Sfintei Scripturi, tipirindu-se doar primele douf, rulc Pentateuhului: Facerea gi leqirea, insofite de o seaml de ri publicate cu anexe sub titlul: "Biblice sau Notilii historice, tphice, religioase Si politice asupra Bibliei" (Paris 1858). O parte din aceste adnotf,ri, dimpreund cu cartea Facerii, Rlldulescu le-a trimis lui $aguna. Nemullumit de cele citite, lc supune unei aspre critici in "Telegraful Romdn',, aducdndu-i I I tr:liade-Ridulescu o intreitl aclzd". a) ca laic nu era competent gi nici chemat si sf,vArgeascd o astfel
roere

lucrtro bisericeascf,.
b) a interpretat fals invd!5turile Sfintej Scnpturi

Lirnba romdneascd a Bibliei lui $aguna a fost creati de N
Testarnent de la Bilgrad (1648) qi de Biblia de la Bucuregti (1688),

ldngf, aceste traduceri, $aguna a mai folosit qi Biblia tipirit[ Societatea ruseascd de la Petersburg (1819), Testamentul Nou,

c) a inlocuit, in traducerea sa, limba curat6 a poporului gi a Itilor carli sfinte, cl "o limbd pocitd, .stricatd qi latinizatd, pe 62s Ittt o intelegea nimeni" I t lcliade-Radulescu rdspunde acestei critici pe un ton agresiv, trnlc il determina pe $aguna si incropeasci o Scrisoare pastorald i1 clerului, infierAndu-l pe I.H.Ridutrescu cu caracterizarea oirrc: "dcest mirean nu Stie legea creqtineascd"6ze. dAnd i proportii de eveniment.

Iht,l,'ut

lht l,,nt

u"

Arn6nunte in legitlr6 cu cuprinsul hecdrui capitol amintit, a se vedea Pr. prof, Gr.T. Marcu, Sfdnta Scipturd tn "pom rorndnesc", p.798-805.

Attrnrrrrrrts

Htlrr,,rrri prrstorale a
Elllrrrlrrrr.' kanriantd

in legdturi cu polemica $aguna-IHeliade-R6dulescu, gi con{inutul lui $agwia adresatd clerului qi credincioqilor prin care lua

626

Ibiden, p 802

impotriva gcliunii lui I.Heliade-Rddulesou, irine intenlionati de in lirz;r initiall, generatd de nernuilumirea pe care i-o pricinuiau traducerile tlllf,l,

232

Stelian

233

Biblia de la Buzf,u qi Biblia de la Sibiu au fost, prin bine primite pretuttndeni gi timp de peste o jumitate de constituit fhntOnile cu apf, rne din care qi-au potolit setea
romAni.

Dar editiile iniliate sau patronate de BisericA, n-au fost ins6 rele tiparituri ale Noului restament Ei ale intregii Biblii in limba Dou[ dintre acestea - una scoasi h paris de l.Heliadelescu6".

in anul 1867 apare o noud edife a Noului Testament sub "Noul Testament al Domnului gi Mflntuitorului nostru Hristosrr, tipdrit cu binecuvdntarea Prea Sfinf;tului Mitropolit de Relegea ortodoxi rislnteand din Ardeal gi Andrei $aguna, Sibiu 1867, Tipografia arhidiecesan[. Edifia prevd"zttl cu nici o prefafu iar scurte titluri enun!5 capitolelor. Edilia Noului Testament din 1867 reproduce, ln generale, textul Bibliei din 1856-58, ciruia i-au fost aduse imbundtiliri, in special, dupi Biblia de la Buziu.u'o O edilie a Sfintei Scripturi a mai aparut in anul 1873 la Budapesta, edi Societatea Bibliei Britanici, dar cdreia ii lipsesc cirlile canonice,63l O noui edilie a "Noului Testament" apare in anul 1886, cu aprobarea gi cu binecuv0ntarea Sfbntului Sinod al autocefale Ortodoxe Romdne.632 De$i se intituleazS "Noul T edilia cuprinde numai textul Sfintelor Evanghelii. Este o edifie format mic, conlindnd cu titluri amdnunlite la inceputul
Limba traducerii este mult apropiati de cea bisericeasci de an.
pline de gregeli ale Bibliei editate de propaganda diferitelor societeli biblice in slujba unor interese sectare, vezi Gr.T.Marclu, art.cit.,p.806-808.
uro

hlta editatd

la Bucuregti de C.Aristiau'o, r'u sunt reuqite nici ca gi nici ca limbd, provoc6nd nemulfumire, alAt in cercurile gi teologice, cdt gi in rAndurile filologilor gi literaf,lor

Un rol insemnat in tipirirea gi traducerea Sfintei Scripturi l-a il are gi organizalia misionari de origine qi facturi protestarti ictatea pentru rispAndirea Bibliei in Anglia gi in striin6tate,, (The
gi

and Foreign Bible Society), irrfiinlati in anul 1804, prin cf,reia, unic[ in felul ei, s-a reugit sf, se traducd gi tiptrreasci irttreagf,, sau pirfi din ea, in rnai toate limbile qi dialectele iu [e. In acest sens, un numir considerabil de edilii ale intregii
l,tterlrea semnat[ de pagoptisful I H Rdclulescu, care desfEgura in capitala Franfei tuliviti4i culturale, se intituleazh "Biblia Sacra que coprinde Vechiul qi Noul I'srlnment" tradusl din hellenesce dupd A quellor septedeci de L Heliadeulcscu,

Paris 1858. N-a fost tip[ril

decAt un singur

voltm (272 pag ),care red6

lntr o limba romAn6 "fatrricat6" dup6 italianE, cuprinsul cErfilor: Facere, Ieqire, l,svitic, Deuteronom, Iosu4 Judec[tori gi Rut. Cu aceeagi reliriere a fost ItlfirnlrinatI gi cealaltd scriere a sa'. "Biblicele sau Notilii histoice, philosophice,
lYllyitta.se Si
rga

Ce I

I

I

politice asupra Bibliei", qi care se voia a fi o introducere filosoficd Ia istorie gi teologie biblicA. (Amdnunte in legdtwE cu limba st6lcitd folosit5

Radulescu

in

operele sale amintite, cu exemplihcare pe text, vezi

N.I

Spre exemplu, baducerea cuv6ntului oLxovop"La gi a verbului

illtolncs cu, art. cit., p.516 l,ltltrrrcir publicatd iri anul 1859 de C.Aristia poartd titlul "Biblia Sacra... Din llllnnt ediliune elenica recarectatd. Supra ebraicilor ar.hetipi... BucureSti 1859,, T'ln,lrrucrea texlului biblic qi explicarea, in note subliniare, a unor cuvinte, arald" c6. prin ce loculiuni explicd c.Aristia cdteva din numeroasele cuvinte neobignuite fiilrrriilc in textul traducerii: allaptant = cellu ce suge lapte; doloase = viclene; tuHlurlc = cuv6ntare rug6torie; kamS = zibalfi proputissim = foarte galu,
l€trrrrrrri sau
ftrrulr,r

din originalul grecesc, din Efes 10,1, n-au mai fost traduse prin "i respectiv "si intemeieze", ci prin neologismul teologic "iconomie" qi respectiv intemeieze sub un cap", ca in Noul Testament de la Smima gi Biblia de la
(N.L Nicolaescru, art.cit-, p 515).
631

['

At islia cunogtea foarte superficial ]imba rom6nE. Spre exemplificare, iatd

Sndiul l/echiului Testament...,

p.7 03.

612

Este prima edilie sinodald a unei
Ecttmenrcb. (Ibidem).

tipdrituri biblice apErute dupd recunoagterea

25 aprilie 1885), a autocefaliei Bisericii Chodoxe Rom6ne de c6tre P

ioirrir=viitoareinurm[etc. (Cf. N.L Nicolaescu,art.cit,,p5lT).

234

Stelian

Istoria, Critica
T,

Si Transmiterea Textului

235

Biblii sau numai ale Noului Testament au fost

difuzate,

de D.Cornilescu,
relici
RornAn

St6nceqti-Botoqani-Bucureqti, Societatea

intermediul ei, intre romdnii dintgrd, cdt gi din strf,initate.635

in cadrul acestei SocietSli biblice apare tn cinci edifli Testament tradus de prof. N. Nitzulescu, dintre care patru ca aparte (1897, 1906, 1908 gi 1911), iar una incadrati in Biblir 1911. Prima edifie poarti. titlul "Noul AgezImdnt", tradus din
originard greacd, Archipdstor Si Mitropolit Primat fiind D, Gheorghian, profesor la Facultatea de Teologie. Tipdrit cu Societdlii Biblice Bntanice, BucureSfi 1897". In urmitoarele edi folosege denumirea curenti de "Noul Testame:nt". in general, traducerea lui N.Nitzulescu este corectd gi clard, nici despre ea nu se poate spune cf, este cu ade'v'drat o noui deoarece autorul a luat din traducerile anterioare, mai ales din de la Buzdu, tot ce i s-a pirut mai potrivit cu textul originar gi la unele versete s-au fEcutindreptiri dupl textul originar grecesct'5 in anul l92l apare traducerea frcuti de D. Cornilescu poarti tlthi: "Noul Testament al Domnului nostru lisus H,

e, I92 1.637 D.Cornilescu s-a folosit in traducerea sa de textul Bibliei de la
. precum gi de al altor traduceri anterioare rom6ne$i gi straine.

Traducerea lui Cornilescu a fost bine primitd la incepul u-se foarte repede, motiv pentru care s-a qireeditatin 1922 Dar foarte curAnd traducerea sa a devenit flnta unor indreptilite

i din partea teologilor orlodocqi, care au constatat existenfa in
rrl sdu a unor idei eterodoxe marcate

in traducerea tendentioasf, a vcrsete638, precum gi o schimbare cam arbitrard a grarului biblic motive pentru care autoritatea bisericeascl a declarat-o oasi gi eretic5, recomandand credinciogilor ortodocgi
Hxceptdnd aceste lipsuri, traducerea

Irrrarca acesteia din lectura 1or.

lui D.Cornilescu are totugi cnlitilli, fiind mai buni decflt cea a lui N.Nitzulescu, La unele traducerea are caracterul unor scurte glose exegetice63e, iar o subliniare explic5., inlelesul unor cuvinte ca: Iisus, Hristos, riu, ioti, cirti, codrant, saduchei, irodieni, vameqi, magi, corban,
ntca

63-t

Toate ediliile scoase de Societatea biblicd britanic6 trec sub tEcere traduc[torilor gi ale revizuitorilor texhrlui, c6nd aceqtia n-au alrrt pentru aduse Societdtii biblice incuviin{area Bisericii din care lEceau parte, colaboraroa "eterodocqii" putAndu-i expune, din pdcate, la sanctiuni canonice din autoriti{ii bisericegti. A se vedea, qlre exemplu, carul teologilor Gh.Erbiceanu gi Ghenadie Enhceanu (Pentru amAndoi vezi, IlRoventa, Noului Teslament la noi tn ulfimii 50 de ani, Bucuregti 1932, p.41). Excepfie fEcut doar penku prof. N.Nitzulescu, profesor la Facultatea de Teologie Bucureqti, care se bucura de inlelegerea mitropolitului primat Iosif Gheorghian 1ocul traducerii literale, adapteazA traducerea la ceri dogmaticii ortodoxe Aga este ca21, spre exemplu, cu textul din Evrei 11,3 care il traduce astfel: "Prin credintd pricepem cd veacurile au fost intemeiato cuv6ntul lui Dumnezeu, ca ceea ce este vEzut sd nu fie fEcut din cele ce se (N.L Nicolaes a4 art.cit., p.578)

Galileii, etc Cla o concluzie generalf,, referitor la aci';lrtar.ra biblic[ a iifii Biblice Britanice, se poate spune ci strldaniile depuse de ea tlrr,jba traducerii gi raspdndirii cuvdntului lui Dumnezet din Sf6nta i;rtura, in cAt mai multe limbi 5i la un numdr cdt mai mare de itrrli, meritd a fi apreciate c6t se poate de pozitiv. Dar nu trebuie a neprecrzat faptul ci Bibliile editate de Societatea Biblic[ sunt
nu a apdrut ca iniJrda qi tiparita de
Societatea Biblic6 BritanicS, dar

ti' li'

pentru D. Cornilescu
616

1:,li1ia

Uneori, autorul,

in

lui D.Cornitescu avea sd devind, dup6 cdteva revizuiri, textul pe care S re o tatea Biblic[ il tipbregte p6r6 astnzi. (Cf Merrill C' Tenney, op. ci t., p.39 6). V,,zi rr prez.entare a Bibiiei lui D Cornilescu qi a erorilor ei, ctt analizA pe tex! la
ltrrtlrrcerea
r i

,\ r'lrirI. Conf. dr. Petre L David, Biblia lui Cornilesca, in "GB" nr. 5, 1987. lru V.zi N.I. Nicolaesc\,art.cit.,p.518, nota 11.

236

Stelian

Tr

lrlcomplete' fragmentarerupte de tradifiile cregtine vechi refer numf,rul cdr,tilor care alcdtuies. carorrl Sfintei Scnpturi gi pnn traduce.:"-T::*"f, a unor versete,

Istoria, Critica
n,l
r

{i

Transmiterea

Textului

237

lui vechiului restamen! consemnat de edifiile Bibliei pdn[ in

Mica Bibtie, ingnjiti *,"^^,,,1 ::.:1,:1, 1pT.. Nicodim Munteanu, Arhim.I. Scriban ,r r*. pdrli alese din SIEnta Scnpturl gi este ilustrati cu icoaneuor. sinodali a intregii Sf Scripruri, aparc ,o,, 1e14 ?^.1.o1r.:rlir.

ri

.**;;";#;r_#

B_ucureeti

ln acelaqi an (1936) apare Biblia ilustratE la mdnistirea Neamf
de

n"i"*t'J.;

hind alcaturt de mitropolitul Nicodim, iar ilustratiile

de

pentru,.r;;;"il ; ;l:.?',.", Tfj:t.il,-.",;
a,
revraireasi

baza septuaginta rextul unor crrli pre C,ntarea C^nt'ritor, psalmii, prou.ri"t.,

:T:::1.;::::_1Iy"
dr. Vasile Radu q.a.

ll D.$tefdnescu. Dupi un cuvanl inainte, se fac cdteva lrmuriri cu t'c la Sffinta Sc,pturi, dupi care trmeazd textul propriu-zis care ilrr"^tratpe fiecare pagind, de cdte o icoanr. cdtevardmuriri asupra titfiilor sunt date in partea ultima a cd4il unde se fac ai citeva
tticri in legiturd, cu arta cregtini.6aa O nouf, edifle a Bibliei apare in anul 1938,

rd;#;#iil

traducerea-rexrului s_au ocupat oard Tl::.:.::rl*, in afa' precum pr. prof Acad. GaIa C.lr.ti.;,-;*;;#";;_ prof

la 250 de ani

de ta

av6nd ca septuaginta. Textur Bibliei din 1936 reprezinti cel mai progreat pe care il avem p6nd la acea datd. El este precedal de o ,,Intr ?n care se prezintd istoricul tipdririi Bibliei la rom6ni. ca o Biblia din i93G intercareazd "Rugiciunea lui Manase,, in urma ce patru car,ti ale Reg,or, spre deosebire de locul ei de ra sfirgitur crrfi

in anul 1936, din indemnul gi purtarea de grdd a pal Miron Cristea, apare o noud editie a Sfintei Scripturi i traducdtori fiind Gala Galaction gi Vasile Radu,

[ia Bibliei lui $erban cattaqtzino, prin str[daniile profesorilor lo Radu qi Gala Galaction. Traducerea Vechiului Testamerrl se tlupl textul ebraic a lui R.Kittel (1937), dar gi dupfl textul tuagintei editatf, de R.Rahlfs (I,II 1935), ultilizAndu-se inci gi I lui A.Merck, publicat la Roma in 1935. Textul sfhnt este de o substanfiald Prefali in care se arf,ti menirea Sf Scnpturi tt pdlrunde ca o relea de apd vie ogoarele inimii Si ale literaturii ti". Un neajuns al Bibliei din 1938 este lipsa locurilor
c.u4t

Tot in anul 1938, Societatea

Biblici Britanicd,

avAnd aprobarea

rrlui Sinod, edtteazA Noul Testament, traducitori fiind rupolitul dr. Irineu Ioan Mihalcescu gi prof. dr. Teodor M.
tltcscu.
uou

Dintre numeroasele edilii romdnegti ale Noului Testamen! o lllonlrune speciali se cuvine aceleia cunoscuti sub numele de "Noul t'ortrrment de la Cluj", apdn;/-in doul edifii - prima in anul 1942, iar
61t

600

6I.,.,
6a2

Studiul Vechiului T,estantent . ,p 104

,\trtrliul L'echiului Testament, p.704.

1brclem.

Fil ,, , lllltltlm Testament de la Bdlgrad...,

yeziPr. prof dr'. Gr.T. Marcu, Noul

p

'1' ll,i,lr,nt,p
90.

105

r

'"'t'r'. ;lrof. Gr.T. Marcu, afi.cit.,p.90

238

Stelian

To

__

Istoria, Critica

fi

Transmilerea

a doua in anui 1945, editat de episcopul academician Nicolae

T,exlului _Jy

Motir.ul care l-a determinat la intocmirea acestei lucriri este de aulor in Prefafa prirnei edifii: "Ne-am dat seama... cd fipdrirea Legii celei noi de cdtre marele ierarh Saguna, pdnd qu trecLtt aproape l}a de ani. Se cuvenea, deci, sd mai tocmim graiului sagun.ian, pe trupul vremii de azi". Aceastf, munci a ?nfeles-o ca pe un imperativ al r,remii zbuciumate, de aceea, in acelagi Cuv6nd de limurire a edif,ei Colan scria'. "$tiut este cd in zilele de cumplitd vifurnild, ca acuru, creStinii cautd cuvdntul dumnezeiesc cu mai multd sete,
tn zilele de pace binecuvdntatd.

o noui edilie sinodalr a Bibliei apare in anur 1944, tradusf, dc rr, patriarhul Romdniei. Textul s-a tradus dup[ bel al
iltrgintci gi a altor traduceri slave, franceze $.a.Introducerea din Bibliei ilustrate de la Neamf, din 1936, apare gi in Biblia ii din anul 1944.

$i e firesc

sd

fie

aSa. Cdci noi,

seomd tn asemenea vremi, unde ar putea sd alerge ei dupii mdngdiere, dacd nu la nesecata fantdnd de tnlelepciune qi

a dumnezeieStii Scripturi? Pricini ca acestea ne-au indemnat sd La lumind Si sd punem la indentdnd iubiyilor noEtri fii suJleteSti, nu Btblia tntreagd, cel pulin Noul Testament al Domnului Mdntuitorului nos tru Ii sus Hri stos ".6aB Ceea ce era specific "Noului Testqment de la Clui" din punct vedere al stilizirii, era faptul ctr textele paralele la Evanghelii, fdcut numai pe pericope Si nu pe versete, precum 5i o noui sll titlurilor a$e.zate tn Jrunlea capitolelor, mai aproape de cuprins, pare, clecdt al edifiilor prececlente.6ae "Noul Testament de la Cluj" se distinge gi printr-o
tehnica grafici de

inalti finutd

anul 1951, apare o noui editie a Nourui restament, intr-o rro revizuitf, gi imbunititita fa[d de cele anterioare, cu ajutoml Dgului gi literatului academician Gala Galaction, prof N.popescu 650 ln troplitului Tit. Dupi 280 de ani de la aparifia Bibliei tle la Bucuregi (16g8), in anul 1968. o noua edilie a intregii Biblii, cu aprobarea ttlui Sinod, avdnd catitlu: 'rBiblia sau Sf6nta Scriptur5".65l Pen1ru traducerea Vechiului restament. textul de bazi era al din 1936, cu trimiterile revizuite qi indreptate are Bibliei- editia 'n, tiparita de patriarhul Nicodim in 1944, exceptie frcdnd cartea ilor, care s-a tipirit dupi tertul revizuit al psaltirii din anul Pentru c5{ile Noului Testament s-a folosit textul ,,Noului , tiparit in anul 1951. Aldturi de cirfile canonice ale Vechiului Testament, edilia din , cuprinde qi cdrtile gi fragnentele necanonice, Biblia din 196g, dcosebire de toate traducerile romAneqti de pAnd la acea datd, inca gi 6 hil4i policrome care stau in serviciul inlelegerii a textelor.65' Biblia apare intr-un tiraj de i00.000 de
i

h

artistic5.

;llare.

('l
6ar

Vezi arndnunte in leg[turii cu Noul Testament de la Cluj .- la Pr. asist fofan6, Vlddica lt'icolae Colan ca biblist, in "Omagiu rnitropolitului Ni
Colan" (1 883-1 993), Cluj-Napoca, 1 995,
la

t'|r. Prof.

Gr. Marcu, ayt.cit.,p.90 gi

91.

6asVezi

Pr. Florea Mureg an, (Jn eveniment religios literar, in "Via{a ilustatE",

l'rlilir era tipdrit5 cu ocazia impliniii a 20 de ani de neobosite strddanii in r or(luoorea Risericii ortodoxe Rom6ne a patriarhuiui Iustinian ln ce sers Biblia rlrlr 1968 este gi un eveniment bisericesc,'vezi pr. prof. dr. Gr.T. Marcu, Urz
.tt't'ilinent bisericesc: Biblia din l968, tttrev,'8.O.R.", ru,5-6, 1969, p.4g3 urm.

1942, nt,3, p 9.
6a'C1-.

Pr. asist. Stelian Totan5, art.cit.,p.38.

I'r', prof. dr. Gr.T. Marcu, (trt.cit., p.91-92. qi Biblia sau Sffinta Scripturd,
llrrerrrcqti 1968 (Cuvdnt cdtre cititori, p 2-3).

240

Stelian

T'

Istoria, Critica Si Transmiterea I'exlulul conlin nimic
Ittorare.

.r

ll

Tot sub purtarea grlt a patriarhulur Iustinian, apare in 1972,la Bucuregti, o noul edi(ie la Mica Biblie (Editura i biblic gi de misiune ortodox[). in general sunt reproduse
din ultima edilie (1944), pentm Vechiul Testamenl folosindu-se textul dupd traducerea Bibliei din anul 1968. Aga cum se in "Cuvdntul inainte", edifia este "de un real folos pentru Seminariilor teologice pentru studenlii teologi gi, in general, toli credinciogii. 653 In anul 1975, se retip5.regte traducerea Sfintei Scripturi 1968, "cu unele imbunilif,ri ale textului, constind din revizuiri traduceri, pe alocuri, gi din indreptlri de cuvinte, pentru o redare fideli a inlelesului textului originar.65a Noua edilie prezinti in sf6rgit, fald de Biblia din 1968, un tabel cu unitifile de m[surl monedele menlionate in Sffnta Scriptura. Cu purtarea de grijd a patriarhului Iustin qi cu SfEntului Sinod al B.O.R., apare in anul 1982 o nouf, edifie a Scripturi integrale sub titlul: Biblia sau Sfflnta Scripturl. Vechiul Testament, textul traducerii a fost reprodus dupi cel ih anul 1975, iN la Noul Testament, dupi traducerea din lg7g.6ss Ca cele doui edilii anterioare (1968 qi 1975) edilia din 1982 are gi ea bazi textul traducerii din 1936. Edifia este prevdzuti cu 6 har,ti legaturi cu Vechiul gi Noul Testament, precum gi cu 2 pagrni infonnafli, referitoare la unitl! de misuri gi monede mentionate in Scripturf,, toate aSezate la sf6rqitul Bibliei. O alti edifie sinodalS tipdritl sub purtarea de griji a P.F. Teoctist, este "Biblia sau Sf6nta Scripturd" apdrutd in anul 1 Prezintd aceleaqi caracteristici ca gi cea meqtionat[ anterior. Edi urmf,toare, apirute cu binecuvAntarea P.F. Patriarh Teoctist,
ut'
uto
ut5

in plus fald de cea din 1988, nu mai sunt monlioneto

in anul 1993, in editura Institutului biblic gi misftrne al Biscricii Romhne, apare: "Noul Testament" (comentat) al I.p,S. eu Valeriu Anania, tiplrit cu binecuvdntarea p.F. plrinte
Teoctist.

Noutatea cu care apare versiunea respectivi in qirul edifiilor i ale textului Sf Scripturi constf, in: L .scurte explicalii, date la unele versete din tex! consemnate in

ftrd sd aibi conotatii de comentariu. 2. succinte Introduceri, a$ezate la incepufui fiecarei cd,rli a lui Testamen! cuprinz6nd rezumative informa{ii isagogice toare la cartea respectiv[, de real folos pentru cititor in liarizarea sa cu unele notiuni generale legate de istoricul, rrutul, contextul apari,tiei cirlii pe care urmeazi. a o citi etc. 3. O reformulare a titlurilor capitolelor, fbcuti, in special, dupf,
f

la subsolul paginilor,

textului grecesc realizatA de Kurt Aland. Rlmdndnd loc. pentru unele imbundtd,tiri, editia se prezintd ca una "de probi".656 Ca o concluzie generald,. la toate cele expuse, putem afirma ci poporul rom6.n, de-a lungul inviforatelor sale pitrunderi prin lru rile existen{ei sale istorice, Biblia ainsemnat, dar a gi fost frurar gi ic al unitdfi de limbi, de credinli pi n[zuinli spre creqtere intru litatea gi congtiinla nafronala.
irt critic6 a

Mi"o Biblie,Bwureqti 1972, pl

.

Biblio sau Sfdnta Scripturd, Bucuregti 1975, (Cuvdnt cdtre cititori). Biblio sau Sfdnta Scipturd,Buareqti 7982, p.C7 (CuvAnt cdtre cititori)

A st: vcdea "Cuydnt tnainte" de P F. Pdrilte Patriarh Teoctist, p.M, care insoleqte r,rlrlit, qi Nota auton-rlui asupra ediliei, p. D(.

B. ISTOMA EPOCII

NOULUI TESTAMENT

Pentru a studia Noul Testament este necesar a-l plasa in mediul
oilre s-a derulat istoria sa qi

in care au luat nagtere cf,4ile sale. Acest

iu, sau cadru istoric, este dublu: lumea iudaicl gi lumea p6gani. Hristos se nage gi vine in lume din neamul evreiesc; primele je ale Evangheliei se adreseazi lumii iudaice; autorii primelor

i cregtine sunt aproape toli iudei. Prin urmare, studierea mediului

ic se impune. Totuqi in epoca Noului Testament, de care ne iudaismul n-a constituit o lume inchis5. Pe de o parte,
inul politic al Palestinei l-a plasat pe orbita gi sfera de influenli a

i; pe de

altd, parts,

in diaspor[

gi mai ales

in Egrpt contachl

ilor cu lumea elenisticd a fost din ce in ce mai strdns. $i numai din simplu motiv, studiul lumii greco-romane se impune exegetului Noului Testament. Nu e lipsit de importan!5

si mai precizim aici qi
foarte repede din

hptul

c[

mesajul Evangheliei cregine

a ieqit

1ti;locul lumii iudaice pentru a imbrdliqa gi lumea pilgAnh.
Este, prin urrnare, absolut necesar a se cunoa$te caracteristicile lelilgioase, culturale gi politice

a acestor doul lumi, fEri de care

o

:ilttnre concretf, a apariliei Noului Testament, intr-un cadru concret,
6;tlo aproape

imposibili..

Agadar se va examina in capitoleldurmdtoare in mod succesiv:
1. lumea greco-romanf,

2. lumea iudaici sau iudaismul epocii Noului Testament.

r. LUMEA GRECo-ROMANA iN Bpoc,q. NOULUI TESTAMENTU',
a mediului, a condiflilor politice, culturale, religioase care caracterizau epoca in care a textul sfhnt al Noului Testamen! aga cum s-a amintil corectf, a lui este profund drminuati. $i intrucAt lara SfEnti in care petrecut gi realizat istoria mAntuirii neamului omenesc, de care
cunoaqtere

FIri o minimf,

mirturie textul Noului Teslament, se afla atunci sub ocupafie e important si prezentim, chiar qi schematic, situagia lumii romane, incepAnd cu Imperiul Romei.

efectivi a impS.ratului Romei, numit ln Noul Tostamont "impirat" $ Pt. 2,17), cdt Si " cezan" (Lc. 2,1). Roma, agezarca originari din care a crescut statul romon, in anul 753 i.Hr., a fost la inceput o comunitate alc[tuit[ unirea mai multor localitafl mici din vecinitate qi era condus6 de rcgc. Pe la inceputul sec. V i.Hr., a atins un grad avansat de izare politici, in cadrul unei forme de guvernimdnt republicane. nlian!5 cu comunititile invecinate gi printr-o lungl succesiune de ie impotriva etruscilor, din nord gi impotriva altor triburi, din Roma a devenit stapina peninsulei italice in jurul anului 265 i.Hr. acest an tncepe expansiunea generuld, a cuceririlor in spafii gi ii mai indepdrtate, pundndu-se astfel inceputurile viitorului mare
romar.
acest sens, pentm o bun6 perioadi de timp, pdnn prin anul i.Hr., Roma a fost angajati intr-o mare luptd impotriva CartagSnei, putere maritima din apusul Mediteranei. Rizboaiele dintre

in

l. Situafia politicfl. Imperiul Romei
R[spdndirea creqtinismului in primul secol al erei noastre intr-un cadru geografic bine determinat: cel al Imperiului fbcut intreaga lume civilizatf, din acest timp, cu excepfia unor regate cunoscute din Orientul indepartat, era sub dominalia Romei6s8. De Oceanul Atlantic, in Apus, pdnL la fluviul Eufrat qi Marea Rogie Risirit, de la Ron, Dunire, Marea Neagr5 qi munfii Ca.ucaz,-la pdn[ la Sahara, inspre sud, se intindea un singur imperiu vast aflat

746 i.Hr., cdnd generalul roman Scipio rilianus a cucerit cetatea Cartagjna, gergAnd-o definitiv de pe fala rtului. Roma gi-a stabilit astfel stlpdnirea asupra Spaniei gi
s-au incheiat

in anul

in aceeagi perioadi, Macedonia a devenit provincie roman6, iar urrna ciderii Corintului, in acelagi an (146 i.Hr.), Ahaia a ajuns sub
lt0nire romanf,.65e

ut' o

sociale, culturale, spirituale ale lumii greco-romane in epoca Mdntuitorului, vea !-estugiere et P. Fabrc, Le monde greco-romain au temps de Notre Peris 1935
65t

"*pun"re

amdnunlit5 gi o prezentare

in

detaliu a particulmitElilor

in anul 133 i.FIr., regele Pergamului a murit gi a lisat regatul rornanilor. Din acest regat, romanii at orgatrtzat provincia Asia. icle din prlea de Rf,slrit a Asiei Mici au continuat pdnl cdnd tpci a incheiat cucerirea Pontului qi Caucazului. in primivara Iui (r3 i.Hr. a ajuns la Damasc, transformdnd Siria in provincie

A. Robert, .rL Feuillet, Introduction a la Bible, Paris 1959, p.8; Merril Tenney, Studiu al N oului Testament, Oradea I 99 l, p. i.

('l
I

Mcrrill C. Tenney, op.cit.,p.2 Dd. I-ohse, Unwelt

des Neuen Testaments,

l(lllirrg(jn. 1980, p 2). wm

246

Stelian

T,

Lumea Greco-Romand in Epoca lttroului Teslamenl avea 56 de ani gi fusese angajat toati r,iafa ln politici era un expert. EH

romani. de unde a trecut la cucerirea J[rii Sfinte, anexdnd Ierusalimul a fost asediat gi in scurtf, weme cucerit. in acelagi timp, intre 58-57 i.Hr., Iulius Cezar a
farmoasele sale campanii din Galia, pe care o cDceregte gi o

-__-" ?y

lt

in func[ii do stot,

Din nefericire, Augustus a insistat ca el

in provincie romani. Rivalitatea dintre cei doi generali a curAnd intr-un rdzboi civil (49 i.Fk.), care se incheie in anul 48
prin lupta de la Farsal4 unde Pompei e infr6nt definitiv de Cezar, in anul 44 i.Hr. Cezar este asasinat. izbucnind din nou rizboiul t Brutus gi Cassius, principalii exponenfi ai conspiraf,ei cdreia i-a victimf, Cezar, se vid acum confi:untafi cu Marc Antoniu gi cu Octavian, fiul adoptiv al lur Cezat, susf,nuli gi de marele Lcpidus. Triumvirii c6gigi in bdtilia de la Filipi gi iqi teritoriul, Octavian devenind cur6nd stdpAn qi peste parLea lui Lepi Dar in tirnp ce Antoniu este preocupat numai de d pentru Cleopatra, regina Egiptului, cu care se gi cisitoregte, se declara pentru Octavian, izbucnind astfel intre cei doi un armat, devenit inevitabil qi care se incheie cu bf,talia de la unde, dupi ce flota sa este distrusa (32 i.Hr.), Antoniu dimpreunfi Cleopatra se sinucid. Octavian rf,mfure astfel singurul stdpAn al romane. in anul 27 i.Hr., Octavian primegte din partea supranumele de Augustus, rf,rnin6nd pAni la moartea sa, in anul d Hr., in fruntea celui mai putemic imperiu pe aare l-a cunoscut i vreodati. In cursul celor 41 de ani de domnie a reugit sd increderea in guvern, a umplut din nou vistieria, a reinstaurat gi justi,tia, a promovat pacea qi prosperitatea. La moartea lui Augustus a fost ales ca succesor fiul siu Tiberiu (14-27 d Hr.) "Imperiumul" sau puterea pe care o Augustus prin reglernenliri constitulionale gi care era limitat[ la perioadi de timp, i-a fost conferitilui Tiberiu pe via16660. Cdnd a

si divorteze de sofia lui o iubea gi sf, se cisdtoreascf, cu lulia, fiica lui Augustus, o vtrdit imorali. Amaraciunea acestei experienle i-a afectat

ic gi iremediabil temperamentul. devenind un distant, suspicios gi irascibil. De aceea, degi imparflal gi intelept in deciziile

sl rru a fost indrdgit de popor, ba chiar ur6t, ultimii lui ani

de

liind consemnati in istorie ca o epocd de teroare.66r l,rri Tiberiu i-a urmat la domnie Caligula (37-41 d.Hr.), un I capricios, depravat gi orgolios. cerdnd ca oamenii si i se ca unui zeu. Tirania lui deveniti insuportabilf, a fost pl6tit[ , hind asasinat de un tribun din garda imperiald l,a moartea 1ui Caligula, Senatul a dezbdfiit ideea restauririi icii, dar problema a fost solulionati rapid atunci cnnd garda rilor l-a ales impdrat pe Claudiu (41-54 i.Hr.), care degi a tr[it f6lnlivi obscuritate in timpul domniilor lui Tiberiu gi Caligula, parte activd la activiElile politice ale Romei, s-a dovedil a fi conducf,tor mai capabil gi mai bun administrator, decAt s-au contemporanii sdi. Avind o puternici antipatie fafa de cultele qi incercAnd sd readuci religia romani veche la pozilia ei xrrf, de proeminenfi in societate, Claudiu ii expulzeazi pe ewei llrrrna (F.A. 18,2), apdriioi "prea fldeh" ai religiei lor, dar ril, dupi mirturisirea lui Suetoniu, gi datoriti unor agitatii care nvut loc "la instigarea uuia numit Crestus".662 Lui Claudiu ii zil la conducere fiul siu adoptiv Nero (54-68).
llti,lrn,
p 5.

Nrt ric qtie sigur dac6 "Crestus" era numele adevdrat

al vreunui insurgent sau

se

uuu

lbid"n (Merril),

p 4.

Irrtrlirrrda cu numele lui "Hristos" penlm care s-ar h iscat intre evrei tulburare de Itrrlrllr rcligioas6. Suetoniu inclin6 pentru prima variantS. (Suetonius, Claudius,

ll.,l, Vczi Dicfionar biblic, p.241).

248

Stelian

T'

=_

Lumea Greco-Romand in Epoca Noutui Teslamenl

-_ ,_. *=Ll.?_

Primii cinci ani de domnie ai lui Nero au fost pagnici qi succes, avdndu-i ca sfetnici pe Afranius Burrus, prefectul pretonienilor qi pe L. Annaneus Seneca, filosoful 5i scrii Nero a avut mai degrabl un temperament de artist, conducitor. Nes6buinla 5i extravaganfa lui au golit trezoreria gi, la fel ca qi Caligula, a recurs la opresiune 9i violenli umple din nou. El a fost gi primul mare persecutor al cre$i anul 64 d.Hr., fiind suspectat cd ar fl incendiat in mod deliberat c0nd a fost distrusi o mare parte a cetf,f,i, pentru a face loc sg noului siu palat de aur, un palat splendid pe care l-a colina Esquilin, (pentru a nu fi invinuit el insugi) Nero i-a cregini de provocarea acestui mare dezastru, pornind o perseculie impotriva lor, in care au fost aspru torturafi, ba chiar vii. in timpul acestei aspre perseculii, cea drnt6i organizatd de sta\ gisit sffirgitul qi Sf.Ap. Petru 9i Pavel.u63 Nero a fost 5i acela la
apelat Sf. Pavel sf, i se facd dreptate atunci cAnd Festus, acestuia, a ocolit s6 o fac6 (F.A. 25,10-11) gi tot la autoritatea lui
I
I t

etlrl 79, lasand tronul

fiului siu Titus, care n-a domnit dec0t dol rnl l), Acestuia i-a urmat fratele siu Domitian (81-96), autocfff persecutor nemilos al creginilor, dezldnfuind impotriva lor o pcrsecufie, poruncind sd i se inchine gi sa fie sldvit ca "Dominus $". Moare asasinat, urm6ndu-i la tron b[tr0nul jurist Nerva (96ttumit gi ales de Senat, ciruia i-a urmat Iiul sf,u adoptiv Traian I l7), spaniol prin naqtere, militar de profesie, temperament
agreslv care a reugit lrnperiul roman.
$1

si deschidl

o nouf, epoci de reinnoire

Agadar, in contextul acestor expansiuni ale Imperiului Roman Si

I t

I

referit Sf. Pavel 5i atunci cdnd cere cre$inilor romani loialitato de inaltele stapAniri (Rom. l3,l-7). intre timp excesele lui Nero l-au frcut tot mai neagreat, revoltele impotriva lui s-au inmulflt, iar in timpul celei a trupelor Galia gi Spania, a fost indepdrtat 9i asasinat, dar la cererea lui' Asasinarea lui marcheazi inceputul unei perioade de tulburin, in cursul cdrora trei impdrafi: Galbo, Otho 9i Vitellius
s-a

awt decdt domnii trecitoare (68-69). in
qi

acest

timp, armata incepo

puni pe tron preferalii ei. Astfel, legiunile de la Dun6re gi din l-au aclamat ca impdrat pe generalul Vespasian (69-79 d'Hr'), conducea pe atunci operaf,unile impotriva revoltalilor ewei. El a sa restabileasci ordinea, sf, reechilibreze economia statului 9i intireasci frontierele. Dup[ ce construie$e faimosul Coloseum,
663

dlvcrsitqtea evenimentelor cdre l-au frdmdntat, s-a ndscut I Si s-a rdspdndit tn tot cuprinsul sdu, ba chiar depdsindu-i llllcrcle. devenind astfel o religie universald: Iisus Hristos se na$te llm1rul domniei lui Augustus (Lc. 2,1); lucrarea Lui publicd Si [.,ui au avut loc pe vremeq lui Tiberiu (L". 3,1); perioada de expansiune misionard creStind, tn special activitatea Sf prin cdldtoriile sale, a cuprins domniile lui Claudiu (F.A. lA,2) (F.A. 25,11-12); scrierea Apocalipsei Si moartea ultimului il, autorul ei, Sf loan, avdnd loc tn timpul lui Domiyian.66a Prin urmare, in numeroase locuri ale sale, Noul Testament e legituri cu situalia politici a primului secol gi irnportanfa lui trebuie interpretati in acest context. Sub aspect administrativ, imperiul era impirlit in provincii. inrpcriul s-a n[scut din cuceriri, iar puterea lusese centrahzatd,la ttt. regimul a giut si limiteze acliunea sa la administrarea trciilor Cel mai frecvent, autonomia municipali era respectati., eetil[ile, ca gi provinciile, aveau administrafa lor compusf, din i alegi de cetd.tenii 1or. Funclionarii imperiali, cu excepfa

Vezi Merrill, op.cit.,p.7

llllr'u,

Adversus Haeresies,

V, 30,3

250

Stelian

Tr

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului T'eslamant organ

l.l I

civic al cf,rui model a fost fiimizat romanilor de c[tre
cetSlilor grecegi din Asia Mic6.66s

vii nu posedau nici un drept nici civil, nici religios, ;oold llu ;, Spre deosebire de lumea sclavagistd romantr (oocidoftfll),
sclavagistf, elenisticl (oriental[) era mult mai umanl. Ei putafU Blibcrafi, fie de stap6ni, fie de stat,

Cele mai vechi provincii erau numite senatoriale, guvernate de cf,tre un proconsul, desemnat de citre Senat (F.A. 1 in timpul 1ui Augustus existatu 10 astfel de provincii, dintre
Macedonia (F.A. 16,9), Ahaia (Rom. 15,26), Bitinia (F.A. 16,7), (F 13,4), etc., sunt amintite in Noul Testament. Celelalte provincii imperiale gi erau conduse de un legal desemnat direct citre impirat. Dintre acestea, amintim in Europa: Spania (Rom. 5,

in acest caz intr6nd ln rAndullc igilor "liberli". Sclavii nu erau toli negiutori de carte, ci mulli

A

I ci erau medici, invfllitori, megegugari, etc. Epictet, renumitul ll era unul dintre ei. Cea mai mare parte a sclavilor munceau pe i, dar un mare numdr dintre ei erau slujitori gi in casi (vezi citre Filimon), funclionari in lumea afacerilor sau chiar
lnstitu,tia sclaviei este oglinditl in Noul Testament prin folosirea tf, a termenului "sclav" sau "rob" gi prin referiri ocaziotnle la

(II Tim. 4,I0), iar in Asia: Pamfilia (F.A. 13,13), Galatia 1,2), Cllicia (Gal.1,21), Siria (Gal. 7,21), etc. fara SfEntil ins6 avea frunte un procurator, aflat sub autoritatea legatului imperial al Siriei. Sub administrafia acestor funclionari, provinciile se bucurau libertate considerabili. Cet5lile mari puteau chiar s[-;i moneda proprie. Iar in libertatea religioasi a popoarelor Romanii nu s-au amestecat niciodati, religia locali menfinAndu-se
qi Galia

fiecare loc.

ii 1or. Sf.Ap. Pavel face mereu referire la ei, cit gi la stip6nii , in special in epistoiele pastorale. Sub impactul cregtinismului care pe picior de egalitate in fala lui Dumnezeu atdt pe stipdn, cit gi rclavul lui, fiind toji fraji in Fkistos: "...Pe el (Onisim) l-am trimis i la tine... de acum nu ca un rob, ci mai presus de rob, cafrate

Provinciile romane erau legate intre ele printr-o vasti relea drumuri. Sunt renumite in Europa, spre exemplu, a;a-zisele "Via Apia", "Via Aurelia". "Via Flaminia", "Via Augusta", Ignatia", care legau cele mai vestite cetili ale Imperiului de Misionarii creqtini vor folosi din plin aceste drumuri in vesti Evangheliei, profitind astfel de facilitilile pe care le oferea unt politici gi administrativl a lumii greco-romane. lnsd propovldu
cregtini avea si se loveasci curAnd de opozilia autoritiifii romane. O caractcristica importantA a lumii greco-romane din

t

iubit..." (Filim. 11-16), institufia sclaviei
rdnd in cele din urmd.

a sllbit

treptat,

incropirii Noului Testament, a fost 9i numarul mare de scla Numirul lor era aproape tot atAt de mare ca gi acela aJ liberi. Rizboaiele, datoriile, mf,reau in ritm rapid rdndurile sclavi
665
666

locuitorii aveau iul de a o avea. Ea conferea o serie de facilititi celor ce o , printre care scutirea de pedepse corporale, iar in caz de nare la moarte, aplicarea unei "bona mors", cetSlenii romani tdnd fi condamnafl la moartea prin rastignire. Cetilenii romanl u, de asemenea, dreptul de a face apel la tribunalul Cezarului. ClctrUonia romani putea fl acordatf, ca recompensf,, dar putea fi 5i Burttplratd (F.A. 22,25-28) devenind ereditarf,. Numirul cetilenilor fplrriuri era in primul secol creqtin de aproximativ 5 milioane.uu' intre e(s;tia, se numlra qi Sf. Pavel, cetilean al Tarsului Ciliciei, cetf,lenie

in

ceea ce privegte cetSlenia romanf,, nu

tof

Cf A Robert, A. Feuilleg op.cit.,p.73.
lbidem,p.74

ril r\, l{obert, A. Feuillet, op.cit.,p 12.

Stelian
pe care a mogenit-o de la

Tt

Lumea Greco-Romand fu Epoca Noului T'estanenl

2.r3

care o va fi la Pompei, fie de la guvernatorul Ciliciei.668

tatil siu,

primi! probabil, fie

Elltiretigioasi a filosofiei cirenaice i-a gdbit sfrrgitul.57o Pitagorismul
di,rp.lruse de aproape Pltugora, uqor

trei

secole,

insi o bunl parte din filosofia lul

2. Filosofia. Principalele curente filosofice
tn pnmul secol creqtin, perioadl de care ne ocupdm, tendinta filosoflei vechi de a degepta in om conEtiinfa Dumnezeu in epoca elenistic[ in]elepgii nu erau preocupa]i noliunile de ajutor divin, ori teama de zei, ci aveau convingerea ci realizarea unui ideal puterile proprii sunt suficiente. preocuparea esenfiali a filosofului era cercetarea gi defini
l

modificati, se mentinuse in misterele orfico-pitagorioo, in disciplina tradilional[ care constituie aga-numita "viaf[ pllngoric6".6?1 in jumdtatea de secol care a precedat na$erea M{lntuitorului se raspdndise un numlr considerabil de scrieri Hoopilagorice, incercdnd chiar efortul ca in primul secol al erei Efe$tine, aceasti filosofie si se ridice in primul plan al preocupirilor
isnrului

intr-o epoci, in care fllosofia igi asumase sarcina de a satisface ntele religioase ale omului, rena$erea filosofiei lui Pitagora era Un r:lbrt absolut normal: pitagorismul era filosofia cea mai religioasf, a
tntichitaFi. Dar influenla neopitagorismului, ca de altfel a tuturor celorlalte

pri,cipiilor pe care sd se intemeieze pentru a-qi salva propria sa fiind inif,turate problemele fundamentale, care de mai mult de ci secole erau obiectul de cercetare in fllosofla greacd, precum: cunoaqterea gtrinlifici a lumii gi precizarea locului pe care omul lI ocupi in Univers. in timpul Sffintului Apostol pavel, vechile gcoli fil Academia, in jurul cireia erau grupafi ucenicii lui platon, prieten elev a lui socrate gi Liceul - cu discipolii lui Aristotel. inci existau, dar exercitau asupra g6ndirii filosofice o influenti redus6.66e, gisi prea pufin ecou. Ceea ce preocupa mai mult lumea greco-romani a epocii respective, erau problemele vielii umane gi mai ales cele ce priveau conduita gi fbricirea individuala. cugetarea filosofici de la
inceputurile epocii creqtine, era, de fapt. eclecticd", ea ru6nd cdte ceva
din toate sistemele $coala cirenaici care propovf,duia plicerea asista neputincioasil la trecerea adeptilor ei in rdndurile ucenicilor lui Epicur, iar tendinla
568,r., tDtaem
66e

llrtome filosofice ale wemii a fost foarte redusd in raport cu rolul Crrnsiderabil pe care l-a awt invi.a intelectuali a epocii elenistice, Itoicismul gi epicureismul. Acestea corespundeau acum cel mai bine nlilor trebuinle spirituale pe care le simlea individul eliberat de Gottstrflngerea legilor cetSlii antice, in lumea nou5 care incepe cu Aloxandru cel Mare.uT' Centrul acestor sisteme filosofice a fost Atena. Sprijinindu-se pe filosofla anterioari, stoicismul pe filosofia lui llcraclit, iar epicureismul pe principiile stabilite de Democrit, cele dorrrl sisteme filosofice urmd.resc, in primul r6nd, descoperirea unui
i"'
( trr

l'ugclor, supranumit "ateul*, a fost ,,rrvocatul

rezultat al acestei tendinle unul din cei mai iluqlri reprezentanli ai acestei gcoli, edlat din Aten4 hind socotit primejdios pentru

r0ligia cetalii (Cf. Diogene Laertius, II,97404), iar doctrina lui Hegesias, numit mor(ii" a fost interzisd in ligipt, intrucdt provocase o adevSratd epidemie tlr: sinucided (Cf. Diogene Laertius, II, 93), dupe Iustin Moisesa4 Activitatea Sf
,,l'1t

Pavel in Atena., F Ap 17,16-34,Iaqi7946,p'25

E'r C. Tenney, op.cit., p 66

Vuzi Fustel cle Coulange, Cetatea anticd, vol
t)1t4. p.176. I

I, Editura "Minerva", BucureEti

Merrill

254

Stelian

T,

drum spre fericirea individului. tn acord desdv6rgit cu spiritul Zenon qi Epicur, renunf6nd, in cea mai mare partn,la speculaliile

ale filosofiei clasice, incearci sf, alcituiasci sisteme doctrinare
caracter eminamente practic. a) Stoicismwl

llt tcord cu legea naturald, reproduc6nd, prin fortele salo, inslgi legca [tlivcrsal6, pe care o cunoagte din legile frzice.675 Potrivit logicii stoice, impresiile obfnute pe calea simprilor treo prin diferite stadii (imaginatie, experienli, ratiune), pfln6 ajung ln finalf,, devenind cunoginte, incadr6ndu-se astfel in cugetarea ivcrsalf,. Fiind analizat acest proces cu mare griji de stoici, ei

$coala stoicd a fost intemeiatf, de Zenot din Kittion, niscut insula Cipru, in juru1 anilor 336 sau 340 i.H. Zenon a fost un comerciant, apoi

in anul 314 i.H. pleaci la Atena.

nu numai metoda de ffansformare in cunogtinle a llenrcntelor dob6ndite pe calea senzaliilor, dar se strdduiesc sd Itubileascd qi legile potrivit c[rora ra,tiunea reproduce ideile cu
Selccteazf,

devenind

cinicului Crates, apoi al lui Xenocrates gi Polemon, reprezentanfi gcolii platonice.

in jurul anului 300 i.H. Zenot

intemeiar-d

frumoasi galerie "ordu rolrculq", infrumusefatd Polygnot, cel mai mare pictor al Greciei antice673, o adevtrali; filosoficf,, de aici gi numele de "stoicism", (stoici) dati di

in Atena cu tablouri

vorbirii. In conformitate cu fizica stoic6, universul, in totalitatea sa, este crial gi pus sub controlul unei rafiuni absolute. prin urmare, e din lume sunt guvernate nu de intdmplare, ci de un scop Ratiunea nu e materie gi nici materia nu e raf,une, dar ea se e pretutindeni unde este materie. Ratiunea e via[a materiei qi a €ficilrci schimbf,ri petrecute in ea; este principiul vielii intregului. prin
qJtrttrrul

filosofice initiata de Zenon.67a Intemeiati pe materialism qi panteism, filosofla stoic6 si descopere rndividului binele suprem, precum gi metoda prin care
gi-l insugeasci.

lse[std materie curge rafiunea intregului.

676

Sistemul stoic se compune din 3 pn4i distincte: logica, trateazd. in linii generale, problema cunoagterii; fizica, un din Heraclit, Empedocle, Parmenide, Aristotel, Platon gi explici Iegile unviersului qi locul pe care omul il ocupd in Unrvers gi morala- care cere omului si se supuni ra,tiunii, si
673

Ratiunea nu e numai catzalitatn, o categorie a cunoagerii luorurilor sensibile, ci ea este gi o for![ care existi pretutindeni gi di 1umii.677 Stoicii considerf, cd,la baza Universului ar sta doui ptirrcipii, doui elemente: unul pasiv, (tb ruayov), adicf, materia inerti fl nltul activ (rd roiouu), dar care nu au valoare egalf,. Elementul Eeliv. insf,, conceput ca un spirit in formf, de foc (nu<ipa nupoeiSes), o

rafionali (.i.6yos) este principiul esenlial in Univers, din el tlorivi totul qi se sfbrqegte totul, el contin6nd iri sine formele sau gtrrrncnii tuturor lucrurilor. Transformdndu-se in elemente materiale
ptrtcro "

Polygnot este cel care a pictat gi "Cdderea Troii" qi "BdtElia de 1a Mmaton". O prezentare a pioturii sale vezi la F. Loewy, Polygnot, ein Buch yon
gri e chi sch en

'

Malerai,

Y iena

1

929

674

un punct foarte irall de aceea era in mar6 popor, ridicdndui-se chiar o statuie de onoare (Vezi Nicolae BalcI., Istoria cinste la

in etice

ar,:easE filosolLe a reprezertat

Arnlmrnte in legdlur1 cu direcliile sistemului frlosohc stoic vezi Alfred l\,laurice Croiset, Histoire de la litteratur€ grecqile, Paris 1928, p.54 urm. ('rrnstantin Tsatsos, Filosofia sociald avechilor greci, Bucureqti 1919,p.266.
ll,id"m

i'o ('1. C. Tsatsos, op.cit.,p.267

Jilosofiei antice,Brcuregti 1982, p 236)

t'

256

Stelian Tofand

Lumea Greco-Ronmnd tn Epoca Noului Teslament

2s',t

propriu-zise,po care le stribate cu o putere spirituald, ddndu-le

gi via!6, focul produce astfel lumea. Pitrunse de acest pri rafional, natura gi toate cele care o alcituiesc zunt ra,tionale gi
astfel spre scopuri definite. Ca gi omul, universul este viu gi fiind guvernat de aceleagi legi ralionale gi condus de aceeagi

"logos spermatikos" s-a separat intr-o infinitate de pf,rticele, de oare cresc qi dispar. Acestea sunt un fel de seminle ralionale

divinS. Nefiind etern, dupd trecerea unei

perioade

corespunzitoare uneia astrale, univetsul, lumea se vor distruge ardere, urmdnd ca o lume nouf,, n[scut5 tot din focul ra]ional, sd
locul.678

Acest foc viu, suflst al Universulitti. cavil" 9i rafiune a destin (eipcpp€uq), gi necesitate (d.vuyrli este, in concepfia divinitatea.6'e Agadar, stoicismul concepe divinitatea ca pe o material5-, ce a existat din totdeauna sub forma unui foc primor care rf,m6ne sufletul sau spiritul universului ieqit din ea. divinitatea nu este un element separat de lume, Dumnezeu gi constituind un tot unitar, elementul divin conflrnddndu-se cu material intr-un mod panteist. Cu toate acestea, in mod paradoxal, nu e concepati ca o materie itertL, ci ca principiul activ, un subtil gi pur", care str6bate materia, universul, ddndu-i form5. vialiu*o, gi pe care adesea ei il numesc Logos, o raliune, care ca " spennatikos"68l poarti lumea in sine. La inceputul procesului
678

CI. Iustin Moisescu, op.cit.,27-28 qi Constantin Tsatsos, op.cit. p.268 urm. Ca Cleante, Tnnot reprezenta, prin udnare, ideea eternei reirtoarceri' El a conceplia heracliteanl, dupE care lumea se afl6 int-o etern6 schimbare, cdci face un drum in sus gi altul injos, intrucdt intoarcerea la focul pur 9i etern merge drumul mai nobil, drumul in sus, iar evolulia lucrurilor din aceasta este drumul in jos. (Aceastd conceplie poate h considerat6 o idee care conceplia despre "evolulie" gi "disolulie" la H.Spencer) - Vezi N. Balci, op.
qi N.

seminale" (l,6yoL oneppacLrol) de naturf, materialtr, care iesc in TrvrDpG. Ele sunt germenii tufuror lucrurilor, care in decursul evoluliei lumii, puteri formative care fac ca rilc si se dezvolte in conformitate cu ratiunea universali. Aceasti oste o srngwf, putere mare gi totugi, fErI si devind un haos se r intr-o infinitate de forte.682 Problema sufletului gi a nemuririi lui a constituit in filosofia o invf,fitur[ de importanlE minima. in concordanlf, cu concep]ia psihologici materialisti, stoicii reprezintd, ideea ci materia a suflefului este muritoare, numai ratiunea, materia cea mai oa parte a divinitifii, este nemuritoare.683 Sufletul igi are originea litcul ordinar divin qi coboarf, in oameni in momentul crelrii 1or. c starea sufletelor dupi moarte nu existi o invi![turl cosntant5. unilari in stoicism. Potrivit ftzicli stoice, sufletul este o substantd ialf,, uniti in mod intim cu corpul. Moartea nu este altceva dec0t E0lvarea acestei compozilii, elementele constitutive pierzdndu-se in ipiile din care deriv6.u*a Nemurirea personalf, nu este posibilI, toate sufletele trebuie sI se intoarci in focul primordial i c6nd o conflagra,tie generali va distruge universul. Deoarece stoicii credeau ci natura este aga cum trebuie sa fie Ei rurice se intAmpli este guvernat de ProvidenfS; nu se accepti ideea rclificS.rii sau st5vilirii cursului sf,u irevocabil. Universul trebuie sI flo acceptat qi nu schimbat. AceastS atitudine fatalistd a stimulat il0pflnirea de sine gi, in consecin!f,, a promovat o moralitate inalti, Flica constituind, agadar, sdmburele filosofiei stoice.685 Etica acestei
ert

p.246,rcta635.
u'n
uto

ll,irl,r^ Ed. I-ohse, op.cit.,p 183-184

lbidn*,p28,Yea

Balcl, op.cit.,p.245-246.
dupdN.Balci, op.cit.,p.247'

o" ll,i,lum.

lbidu

.

o*'

Ct'. Diogene

Laertius,

YTL, 134,749,

'ti ('1. Iustin Moisescu, op.cit.,p.30. rri Vczi N. Balcd, op.cit.,p256.

258

Stelian

T'

Lumea Greco-Romand in Epoca Nottlui Te.slamenl a) pasiuni ndscute dintr-un lucru bun pe care

2.19

filosofli a fost atrigdtoare in special pentru gf,ndirea romani rigidl legalist6, astfel cd mulli dintre cei mai insemnati oameni de romani au aderat la tezele ei. in acest sens morala stoici a avut inlluenli considerabili asupra istoriei sistemelor de bucur6ndu-se de o formi deosebitl in decursul timpurilor. Morala stoica afirma, cu precidere, necesitatea luptei patimilor gi sentimentelor, pentru a se putea atinge sLarea de I interioari qi de independenti fali de circumstantele exterioare. bucuriile gi nici suferintele vielii - afirmau stoicii - nu trebuie influenteze pe oarneni, intrucAt adevdrata 1or stare se g[se$e in lume. Unica valoare qi supremul bine este virtute4 iar unica este raul. Toate celelalte, vrali, gi moarte, bucurie gi durere, iubire urd, fericire gi nefericire nu meritf, nicidecum atenlia omului adevlrat inlelept, a "inleleptului stoic". Natura este stipAniti de Logos, de Raf,unea universalf,, iar a virtuos este identic cu a trdi in concordantf, cu aceastd ratiune.686 trii, prin uflnare, conform cu natur4 cega ce inseamni a duce o vi conformi cu Raflunea unviersald, este teza fundamentalS. qi cel inalt principiu al rnoralei stoice. Instinctele inferioare, poftele afectele nu trebuie si devini niciodati motive determinante ale voi gi nici temeiuri ale unei ac,tiuni umane. Numai aga stoicul i menirea gi rostul existenlei sale, atingerea celei mai inalte virtuli intelepciunea. A fi inlelept este identic cu a fi liber. Numai infeleptul singur este liber qi r.'irtuos, flindci numai virtuosul este inlelept gi
liber.687

il posedlm $i vr6m

6-l pistrim ca si ne bucurdm de el. b) pasiuni care provin din "dorint[", pasiuni niscute dintr-un
luorrr bun pe care nu-l

posed[m, dar pe care wem

s6-1

ob]inem, pe caro

llrlorirn.
c) pasiuni izvordte din durere, adicipasiuni niscute dintr-un
pl'ozcnt pe care

r[u

il suportim.

Cu toate acestea apar uneori
patru categorii de pasiuni:

in congiin{a fiinlei rationale,

elemente iralionale care hotdrisc ceva opus naturii. Zenon identific[

Pasiunile pot s[ domine sufletul, si-l supuni, si-l faci sf, Sc[ir:neze contra rafunii. Via]a inseamnd rafune qi toate aceste pasiuni pot duce la nefericire, care e opusul raf,unii. "Omul nu trebuie sd fie Itrsullctit nici de durere, care e o pasiune, gi nici de plf,cere, care e qi otr pasiune; prima nu e un riu, cea de a doua nu e un bfuIe".6Ee Dorninarea pasiunilor inseamnd pentru stoici realizarca virtulii. Virtutea ellbereazl pe om de greutatea materiei, il ageazi in sfera rn[iunii unde traiegte suveran gi liber precum zeii. $i a$a cum stoicii ldontihci Raliunea Universului cu Zeus, omul care triie$e conform tuturii sau conform rafiunii se identificd cu divinitatea. Stoicii afirmf, cf, omul e mai meritos decdt zeli, pentnt cd zei nc[ioneazi conform rafiunii, pe cind oamenii au posibilitatea si nc[ioneze gi impotriva ra]iunii, nu din necesitate, ci inten]ionat. Odati cu fllosofia stoicf, apare insi 9i doctrina despre societate gi pcntru prima oari in filosofie ideea de umanitate, str5.ini at6t celui Irrlj rnare filosof grec, Platon, cdt qi republicanilor de la Roma. Ideea rrccasta este o consecinfl logic[ a metafizicii stoice. Dupi cum existi o singurd raliune divina universali, cdreia ii sunt pfutagi tofi oamenii, Iol astfel existi numai un singur drept, o lege, un stat: dreptul natural, lclgca naturali, lumea. Oamenii, participdnd in comun gi in mod egal la
""n
ott'

d) pasiuni "izvordte din frici", cele nf,scute dintr-un rAu care nu 0 l)rozent, dar pe care il a$ept5m gi de care ne temem.utt

u*u
681

Cf. Diogene Laertius, VII,85-86, dupE N. Balci, op.cit.,p.257.

Vezi Constantin Tsatsos, op.cit.,p.277.

lbidem,p.258

lhidem,p272.

260

Stelian

Tt

Lumea Greco-Rornand fn Epoca Noului Teslamcnl

26t

ratiunea

divini devin prin naturf, frali qi au cu tofii

drepturi
B-o

Deqi o mare parte a eticii s0oice era 16udabi15 gi ln unolo alp€oto

Dragostea fala de aproapele, consecinld imediati a acestui pri

nu a rirnas necunoscuti filosofilor stoici, acesta fiind cel mai merit al lor.6eo Astfel stoicismul devine cel mai apropiat filosofic de creqtinism, de aceea gi azi unii scriitori atei se s[ stabileasci un raport direct intre morala stoici gi pri
evanghelice.6er

aseminat cu cele mai inalte standarde etice cre$ine, oclo df,ll au fost foarte departe unul de cel[lalt datoriti ln primul rlrrd izelor de la care au pornrt gi apoi practicilor lor in timpul sosirii Sfhntului Apostol Pavel la Atena domina fia stoici mai noui, dependenti de filosofia lui Posidoniu, care

Stoicii nu cunogteau nici un fel de deosebiri de stare socialf, de ras6.Sple exemplu: filozofirl stoic Posidonius(l35-50 in.Hr.) sirian; Lucius Seneca(+65 d Hr ) era spaniol, Epictet (50-138 d. cel mai ilustru filozof stoic, era un sclav frigian etc.6ez

strilduit si innoiascf, filosofia bti Zenon, adaptAnd-o la noile cerinle ituale ale wemii sale, fbc6nd astfel ca ea si se bucure de o largd ndire intoate straturile sociale.

Doctrina stoicl forma fondul a ceea ce s-ar putea "filozofia populard" a primului secol al erei cregtine. Aceasia propovdduiti de oratorii stoici, care se bucurau de mare cinste partea poporului qi care foloseau mai ales metoda dialogului, intrebdri qi rf,spunsuri, cu apostrofe directe qi exclamafii, cunoscutf, in oratone sub numele de diatribl. Dar crezril stoic ins6, oricdt de virtuos era, era totugi departe a fi creqtin. El nu accepta ideea libertllii de voint[ gi nici ex reald a rlului. Toate relele aparente erau pentru stoici doar componente ale unui bine mai mare. O asemenea atitudine orice idee de schimbare in ordinea existenti a lucrurilor. Individul obligat si acfioneze in mod virtuos pentru sine gi si se con raliunii celei mai inalte pe care o cunoqtea, dar nu avea obligafla caute si schimbe soarta comuni a indivizilor sau s[-i ocroteasci
adversititi.

Rlsp6ndita in marele public de predicatorii de rf,spdntii, fia devenise acum un bun comun aJ intregului popor. incerc6nd cpoca apariliei cregtinismului si se substituie religiei, fllosofia nu oonstituia, ca in wemurile clasice, o preocupare teoretici a unor

ri de

intelectuali.6e3

Dar cu toate cd, in mod

formal,

ii

acestei filosofri aparlineau diferitelor 5co1i, ei profesau

ugi aceea$i doctrind eclectici at baze stoice. Din aceasti ca,uzA, rrd despre contactul Sf6ntului Pavel, cu filosofra greacd, Sffintul nu mentione MdL aldtlrnde stoicism, decit epicureismul.6ea
b) Epicureismul

Epicureismul ca sistem filozofic 5i-a primit numele de la jurul anului 341 ftrtrctatorul s[u, Epicur, niscut in insula Samos in I llr , ca fiu al atenianului Neocle de profesie invfllitor gi colonist pe

.bt
6e0

p,rcacl p6stra,

irr antichitate, alituri de cultele misterelor, de medicind gi alte gtiinle, filosofia intr-o oarecare mdsurd, caracterul de gtiinlE secret6. A se vedea in

Vezi Iustin Moises cu, op.cit., p 32. este socotit de

6" Dintr" scriitorii Noului Testamenl Sfdntul Apostol Pavel
exegeli ca hind inlr-o oarecare mdsur[ influenjat de stoicism
6e2

rrccst sens

Victor Magnien, I

es

Mysteres dEleusis, Paris 1930, p.l0'29

'

i'{

Aeesta era sistemul hlosohc, care, ardtdndu-se refractar procesului de modificEri r|rutrinare, necesar sincretismului, igi pdsta inc6 hinla sa proprie. (A se vedea N,

VeziN. Balc[, op cit.,p.263-264; Merril C. Tenney, op.cit.,p.7O.

lhtlcd, op.cit.,p.264 gi urm. - cap."Epicureismul").

262

Stelian

T,

L um

e

i'H', in faimoasa "Grrdind" care a devenit qi sediur gcolii6e6, aceastS cauzi in secolere urmdtoare epicureii aveau s5 se numei
rand situafiei materiare precare a prrinlilor sai. cu toate acer educalia qi cultura sa au intemeiat o gcoali in filosofia vremii.6es numai l7 an| citege cosmogonia lui Hesiod gi flindci acesta ca totul iqi are originea in Haos, Epicur pune intrebarea prol
"cei din grddind".6e7 Epicur a fost un autodidact, fapt datoratin pri

aceasti insuli.6e5 A studiat in Atena sub indrumarea lui un discipol a lui Democrit, intemeind aici chiar o gcoar'

a Gr e c o -R o m a n d tn Ep

oca

NouIuI

?,b,.HESJ=_=:J4-!

in anul

Linigea cu care a intdmpinat moartoa ose o5llnCl* htre )arc pe care o tnmite elewlui s5u Idomenous, problbll tfl 6hlff Itta zi a viefii sale: "Ti-am scris in acestd zi/bricirlt, cdrj.l atd dln I a vielii mele... durerile mele fizice sunt a$a rle marl, N lA tneq lor nu mai poate fi adevdrat nimic; dar ele sunr fntreculc cl| r .sufletului meu, pe core mi-o produce arnintirea foryelor gl O
otcascd. ' n.oclstre..
-t'1oo

sdi: de unde acest haos? Nemulfumit de ri.spunsunle primite, incepe si studreze singur filosofia pentru a se limuri in problemf,, fapt care coincide cu primii pagi frcufi in labi stufoasei gtiinte a filosofiei.6ee A murit in anul Z7O i.H.,in urma mari suferinte, datorate unei boli interre, dar in tainic[
un'

$tiinta la Epicur nu avea un scop in sine, ci ea era considerati a simplu mijloc, care trebuie pus in slujba fericirii omului. Acesta ttrr
scopul cel mai inalt al gtiinfei- c6t gi al flloso{iei. De aceea rlia la Epicurei nu mai nizuieqte si ajungi la o clarificare asupra ii, ci teoria filosoficd formeazdun fundament al artei de a trii. Pentru Epicur concepfia despre lume gi viali trebuie sf, fie mentatr pe qtiinlele naturii, cici numai pe acestea gi cu acestea posibili gtiinla culturii, a1 cf,rei scop practic este artra viefii.7'l runii i se didea, la fel, o importanl5 deosebiti, intrucdq dup6 ia lui Epicur, at6t deshvArqirea ornului, din punct de vedere rilual, cdt qi ltzic, precum gi progresril umanitilii spre o rtlctcrminare liber5, nu sunt posibile decdt pe temeiul raliunii. liunea inseamnf, pentru Epicur cea mai addnci ?ntelegere a legilor
(: gu

Desp'" mama sa, chaerestrate ne spune cE incrina ugor spre magie umbl^nd casl in casS pentru a da sfaluri in iegdturd cu
explicarea anunutor formule rnitice gi cu alungarea spiritel0r rere.

anumite preziceri cle viitor,

Laertius, X,1, dup, prof,.dr. Nicolae Balcir, op.cit.,Ed. Institutului biblic Misinne al B D R., Bucuregti 19g2,p264) 6e6 Cf Constantin Tsatsos, op.cit.,Bncnresti 1979, p27g,
p.69

(cf

Diog
ai

Sr1\4.C. Tenney, op.

u" se spune ci

Epicr.u ar fi pus la intrare in grddina sa urmitoarea i "Strii.ule,tu te vei simli br.e aici, deoarece aici cel mai inart bun este ptacerea,, (C1. Fr.Alb. f,ange, Geschichte tles Materialismus, 3 Anll.lg76, p.75" dup6 N Balcd, op.ctt.,p.265)

verneazd fenomenele naturii.

702

Privitf, in general, filosofia epicureici are insd un caracter strict pl'ite lic, cu o IogicI, fizicI qi cu o moral[ proprie.

'"" litrisoarea e importantl deoarece aici este exprimat[ intreaga concep{ie a Iui lrlricur despre pldcere (Cf. Diogene Laertius, X, 467, dup[ N. Balci, op.cit.,
1r

.166).

u"

Diog"n" Laertius, F,11, dupd N. Balci, op.cit,,p.264.

"'r ('l N. Balc6, op.cit.,p261. '" llrt,lctt

Stelian

Tr

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului T'e,ttamenl

Epicur atribuie logicii sale numele de canonicE sau (rcovwv), adic[ gtiinfa regulelor cugetirii.703 Potrivit concepfiei fllosofice, din senzatii, care alcituiesc izvorul tuturor cunogintelor, formeazi ideile generale. Acestea elaborate gi grupate de constituie fundamentul qtiin1ei.7oa Aqadar, qtiinla se bazeazi., principiu, pe datele primitive ale simfurilor. Dar in filosofia lui Epicur senzafile nu constituie numai i ideilor; in ele igi au originea gi pasiunile, adicd, pl5cerile gi Pentru cf, nu admite nici o idee care nu se intemeiazi pe Epicur introduce in sistemul siu fizica lui Democrit. Potrivit accasta, Epicur afirmi ci nimic nu existd in afard, de spaflu gi materiale, matoria constiluind prin cuprinsul esenlial al fiinfelor gi lucrurilor.'o' in acest sens, lumea s-a niscul concepfiei sale, dintr-o ploaie de atomi dintre care unii, intAmplare, s-au migcat pe o traiectorie oblici gi s-au ciocnit cu Aceste coliziuni au produs qi alte coliziuni gi in cele din migcarea rentltatLa adus in frinll universul prezent.106 Chiar sufletul omului este alcf,tuit din atomi mai fini gi care o formf, rotundi. Aceqtia se intercaleazi in spaflile libere dintre corpului. Migcarea, care alcituiege sau drzolvd, combinafiile de fiind perpetui, face ca nimic sI nu fie stabil in lume. Aceasta face sufletul, ca $i trupul, sI se descompunf, dupi moarte, in atomi din este format,'o' u$u cd despre o nemurire a acestuia nu poate fi In acest sens, frica de moarte nu trebuie sd existe, deoarece este ceva indiferent, intrucit - afirmd Epicur - atAta timp cdt
'03
7oa

flnr, moartea nu existf,, iar

lcrn noi. De aici, concluzia ca. Prin urrnare, viala omului se desfEgoari numai lntre na$oro
llltttrte.
To8

in clipa cdnd existi moarteo, nu lnel lui Epicur, ci noi nu ns tnt0lnirn cu

Priviti mai in amlnunt concepfa lui Epicur despre suflet, so vcdea faptul ci dup[ el sufletul se compune din doui pdrfi: o materie cald[, cu totul deosebit[ de cea a aerului sau a i, gi dintr-o materie fdrl de nume, ai cf,rei atomi sunt aqa de , cf, nu pot fi asemlnali cu atomii lumii fizice. Materia aceasta este rditi in intreaga constitrfle a corpului. Privit in felul acesta, rrl este conceput de Epicur ca o erfitate gi ca atare o parte lf, a corpului gi nu ceva independent ca o esenti a acestuia. r[irea aceasta pe care Epicur o face intre diferitele materii din ostc constituit sufletul, duce la corrcluzia unei alte delimitiri a
$tjl,utiei sufletului: materia ce nu poate

fl numitf, constituie partea

rrrali a sufletului "spiritual" (uois .l"oyr.rc6v), iar cealalti caldf,, de o

deosebiti, constituie partea neralronald sau sufletul
riirrs (r.liu1f &i.d1ou).

in

sens

Cl. Diogene Laertius, X,31 , dup6 Iustin Moises
Pavel in Atena,p.36.

ca,

Activitatea Sfdntului

Epicur wea si separe ttltatea "conqtientd" a sufletului, de cea "incon$ienti" gi sf, arate cd i spiritul e localizat in piept, in timp ce sufletul nerational este riirrdit in intreg corpul.Toe Perceplia este inteleas[ ca fiind ceva tot ial, fenomenul percepliei fiind explicat de Epicur in sensul ci iile se nasc in urma faptului ci p[rticele nespus de fine de la irla lucrurilor radiazi in toate pA{ile gi astfel pitrund, ca nigte rpii ale lucrurilor, prin simlurile noastr'e. Senzatiile se produc in noi Prin aceast5 distincfe, se pare

ci

Iustin Moisescu,

op.

cit., p.36.
iilo l"n

'05 lbidr*. '06 Cf, Adriano Tigler, Viala Si nemuirea in viziunea greacd, Bucuregti 1995, p.60.

V.zi N, Balch, op.cit.,p.269

('l

N. Balch, op.cit., p 268.

'o'

Ibid"*

Vezi gi Iustin Moisescu, op.cit-,p36.

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testament 266

261

Stelian

T,

prin ceva din afaril, care emantr de la obiecte qi care vin qi noi, in organele senzoriale, producdnd senza1ii1e.710 increderea absoluti in fizica lui Democrit li permite lui sd afirme cd in Univers nu existi loc pentru o activitate di Epicureismul a fost tn esenfS antireligios, numai teama de o ati ostilf, a poporului l-a impiedicat sd nu propoviduiascf, ateismul. lumea s-a niscut din materie in mod int6mpl6tor, nu a fost atunci o forti creatoare, gi daci int6mplarea este cea care rezultatul interacfiunilor cosmice, nu mai rimdne loc pentru o care si dea o direclie qi o finalitate acestora. Principial, nu a negat categoric existenla zeTlor, dar nici nu a vorbit in expres despre ei. Zeii pe care i-a imaginat epicureismul erau alcatuite dintr-o substan!5. deosebit de finf,, de existenla cdreia rafiunea omeneasci poate lua act. Cu toate cd sunt deosebifl nenumiratele manifestiri sub care ei se fac cunoscuti totugi, in realitate, zeii lui Epicur aveau ftrfEf,5area unor omenegti.7ll Ei triiau inchigi intr-un teram de basm, unde se de propria lor societate, fEr[ sf,-i preocupe interesele mirunte oamenilor, preocupafi numai cu contemplarea propriei lor fiinle'

Lipsili de pietate nu sunt oamenii care in zeii mu{imii, ci oamenii care au idei grepite despre zei.1" 0l'0d ln ciuda faptului ci epicureismul manifesta un disprel tacit faftr Grcdinlele religioase tradifionale gi formele de cult practicate de , pdstra, cel pulin teoretic, elementele esenf,ale ale religiei i, politeismul gi antropomorfismul. Epicur s-a pronuntat ?nsl/a
constituie adevirata pietate.

iva oricirei conceplii care ar admite o influenti a divinitltii ln ia gi existenla lumii. El nu putea infelege motivele care ar fr determina divinitatea s[ renunte la fericirea ei pentru a crea qi neincetat lumea. Apoi, interven$ia
itoare,

implicl in mod necesar,

divini, oricdt ar fi de sentimente de teami in sufletele

lor. Cel mai puternic argument impotriva concepliei despre un creator rimdne insf,, pentru Epicur, existenla rlului in
't1 4

in

ceea ce privege

num[rul zeilor, Epicur, sprijinindu-se

pe

ttrul limea oamenilor.71

;ipiul echilibrului universal, credea cf, mu$imea zeilor este egal5 t

mul! ei rf,mdn indiferenli la cererile oamenilor 5i nu acordf, atenfie jertfelor ce li se aduc. Din aceasti cauzi oame,nii pot avea
de zei sentimente de admiralie gi respect, dar in nici un caz iubire teami de ei.1r' Epicur nu-i impiedicd pe ucenici s[ aduci jertfe zeilor, participe la cultele religiilor de mistere, dar, afirmf, ci aceste

in filosofia lui Epicur etica igi are origine4 ca gi etica stoica in gi neputin]5 a inleleptului de a se salva din agitafile vielii 9i ale ii, pentru a realiza" completa autarhie fafi de acestea. Spre ire de sboici, insf,, care credeau c[ pot reaiiza aceasti stare iti cu ajutorul rafunii din om, care biruie afectele qi poftele, ii nf,zuiesc dupi o formi a viefii in care omul suferl cdt mai irr posibil gi gusta cit mai intens plf,cerea. Pelrtru Epicur "p15cerea incepuhrl gi lelul unei viefi fericite... bunul nostru cel dint6i, gi
,.1rrr716

7'0

Cf. Diogene Laertius, X,49, dup6 N. tsalcE, op.cit.,p.269. Cf. Iustin Moisescu, op.cit.,p.37.
amdntrnte in acest sens L. Gernet Ei A. Boulanger, Le Genie grec dans Religion, in coleclia L'Evolution de I'humanite, voL)C, PAris 7932, p.499-500, C onstantin Tsatsos, op. cit., P.282.

?r' 1,.

(lcrnet

gi

A

Boulanger, op.cit." p 507.

7rr

"'y.zt

lti ltt
I

ll,i,lr,nt,

p.499.
729, dupd N. Balcd, op. t., p.27 3.

ll,idem,p.500.
ci

l' I )|,,g.n. Laertius, X,

268

Stelian

T,

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testaruent

269

Epicur pornea in etica sa de la ideea, fundamentali pentru toate fiinlele, deci qi omul nizuiesc de ra naturd si ocoleasci gi sa trdiascf, plicerea, ea duce La fericfue.717 ',pllcerea este suferinfei din corp gi a tulburf,rii din suflet", deci cel mai inah

Concluzia

la care

ajunge Epicur

in urma analizLfli plf,cerilor

riu de si se fereascd,.1l& Dar pentru a se inldtura o i falsa a eticii lui Epicur, trebuie accentuat faptul cr el nu a profi
acesta trebuie

scopul ultim al existenlei inleleptului, iar durerea un mare

cll se impune ca necesarf, o mdsurare a plicerilor dupf, esenja gi ilc mijlocite gi nemijlocite pe carc le au acestea. In acest scop, se transformi in etica epicureicd, intr-o arti a misurlrii, ce nnlt scop dec6t si cXnlsreasci pl[cerea prezenti sau nepllcerea qi sd hotirasci pentru plScerea obiectivi, adevLratd in raport cca neadeviratd.l22 Aceasti mdsurare inleleptul o face cu ajutorul

senzualitatea, pldcerea ca satisfacere a necesititilor pe care le clipa, ci el a recornandat alegerca acelor pliceri care dau i

ii

sau a infelepciunii.

Foarte curioasf, era gi conceplia pe care Epicur

o avea

despre

satisfaclia cea mai durabili gi mai deplini. Dacr abstinen,ta anumite placeri poate aduce o satisfactie finali mai mare plicerile insele, este recomandatd cu desf,vdrgire gi fEri echivoc, cf,tre epicurei) abstinenlu."n Epicur gdsea sensul plf,cerii in oricarei dureri, in libertatea fatl, de ceea ce este riu, intr-o adAnci gi de nezdruncinat a sufletului, in pldcerea spirituali, ca ataraxiz, "Nu succesiunea de chefuri Si orgii, nu senzuqld, nu desJiitarea cu delicatese ;i mese tmbelSugate foc .fericitd, ci judecata sobrd, ce cautd motivele fiecdrei alegerl respingeri, ca Ei alungarea acelor pdreri prin care cele mai

dintre individ gi societate. in etica epicureicf, nu se vorbe$e despre conceptul de datorie, pe care ir avea-o individul fald de lttciotatea in care triiegte. Statul 5i justifa au rostul de a asigura pentru ca indivizli si nu se vatime unii pe uryti."' Pentru Bpir:ur insi este mult mai infelept ca omul sI trf,iasci departe de viala
politio[ qi de treburile publice. in concluzie, morala lui Epicur, conformd cu logica sistemului i&tr, care reduce totul la senzalie, la pl6cere, este arta de a dirija viala €lrrrlui spre dobAndirea fericirii. Daci Epicur prin adevlrata fericire ng irrfcles insugirea plicerilor imediate 5i trecltoare, totuqi marea ntlllime inclini spre o via]i lipsit[ de idealuri inalte, cultivind latura
ptr

tulburdri pun stdpdnire asupra sufletului. pentru aceasta
necesard intelegerea qi tnlelepciunea" iSi au originea toole virlutile".72l
.720

',ln qcesteq - afirmd Epi

l materialista a epicureismului. Epicureismul nu a propagat, aEadar,

o viald de pldceri
Ei a tnlelegerii

,tctt::rnle, dar nici nu a oferit un mod de a controla egoismul, a$a cum

"t

Stoicii combat

aceastE

plrere, consider6nd-o nu numai falsd, ci

de-a

tt

rtle

rit creStinismul mai tdrziu prin evanghelia iubirii

periculoasd, deoarece, pentru stoici instinctul de conservare aI omului nu indreptat spre plScere, ci spre scopul natural pe care il prescrie rafiunea, tiind un firpt secundar ce decurge dintr-o acliune conformd cu raliunea.

,t'ltttirii semenului, o slujire adusd lui Dumnezeu.l2a

t"
/te
7'0

Iustin Moises c\, op.cil., 27 trm.).
Cf. Diogene Laertius,
C1-.
C1-.

X,

128-clup6

N. Balcil, op.cit.,p214.

Merril C.Tenney, op.cit.,p 69
tr)iogene

7"

Laertius,X,i31, dupd N. Balci. op.cit.,p.275. Ibide* Vezi gi Iustin Nloisescu, op.cit.,p.39

'/'l t) privire critici a raporhrlui dintre cre$inism qi epicureism, precum gi critica rrtlus[ neajunsurilor acestui sistem filosohc de cdtre Sfintii PErinli a se vedea i\l.Warkotsch, Antike Philosophie im Urteil der Kirchenvrifer, Poderbom-Wien lt)13,p.56,59,66,99, 136, 151 9i 159.

Steliaru

T,

Cu toate c[ epicureismul a fost o filozofie destul de necontinudnd prea multe ralionamente abstracte n-a ar.ut niciodatll

Lumea Greco-Romand fn Epoca Noului Testament xrpe imposibil sd ajungi la vreo cerfitudine cu

277

a dat la o parte orice g6nd privire la plcat sau la faptul cI omul va trebui sI dea socoteali o judecatl finalE, deoarece nu a prezis nici un scop gi nici sfffrgit al proceselor actuale din lume. Nemurirea nu recunoscutS, deoarece un trup compus numai din atomi supraviefuieqte dincolo de via+g, prezentil, moartea dispersarea flnala a atomilor constitulivi ai fiintei umane. Aqa explic[ faptul ci atenienii au luat in rds predica Sfaftuhi
prea mare audienfi. Epicureismul Pavel din Areopag gi au refuzat s6-1 mai asculte atunci cdnd el vorbit despre Iisus gi despre inviere.T'5 (Faptele Apostolilor, 17,1 32). Cu toate acestea epicureismul a fost adoptat de gdnditori

privire la intrebdri utestea tn viala prezentd. $i cu toate dcestea ar trebui sd fl vlesc lag pe acela care nu a dovedit la nivelul cel mai lnalt ceea ce $pune despre ele sau pe acela a cdrui inimd s-a fnmuiat mai tnainte u le.fi examinat pe toate pdrlile. El ar trebui sd persevereze pdnd realizeazd unul din urmdtoarele doud lucruri: fie sd descopere td afle adevdrul despre ele, fie dacd lucrul acesta este imposibil, lr cele mai bune Si mai indiscutabile noliuni umane Si sd facd din pluta pe care sd navigheze prin viald - nu /drd riscuri, dacd nu gdsi vreun cuvdnt de la Dumnezeu care sd-l poarte cu mai mare udine Si in mai mare sigurantd".l28
c) Gnosticismul

Lucretiu gi Cicero sau de poeli ca Virgiliu gi Horatiu.726 Influenta se va prelungi insd asupra gindirii umane in primele secole cregtine. Dar, oricAt de populare au fost aceste filosofii, sau altele, care au mai amintit, ele au fost nesatisfEcdtoare, fiind prea abstracte ca fie inlelese in intregime de oamenii de r6nd. Divinitatea pe filosofia o propunea oamenilor spre adorare, nu era decdt un princi abstract care nu putea deveni obiectul unui adevlrat cult gi nici implinea cerintele unui suflet cucernic.727 Filosofla nu oamenilor decit o necredrntd cu temeiuri rationale, sau o echivalentf, cu o credin!f, religioasf,. Raf,onamentul tuturor si filosofice sffirgea intotdeauna in indoial[. Platon a explicat foarte clar acest neajuns cAnd a pus in gura lui Simmias afirmaf,a: "indrdznesc spun cd tu, Socrate, simli la fel ca mine, cd este foarte greu
725

Cultul religiilor de mistere pretindea si ofere omului calea rtl spre mdntuire, prin iniliere. Curentul gnostic are acelaqi scop, irea mAntuirii, insd pe o alti cale - cea a cunoagterii.T2e Gnosticismul este definit a fl un sistem filosofic, religios, cu o 'doctrina sincretisti, compusf, din elemente ale religiilor de mistere funrtc popularein India, Bolivia, Persia, miluri ale filosofiei grecegi, Btociate cu unele idei cregine, gi care a promis m6ntuirea prin Gunoa$tere, cuvAntul gnosticism deriv0nd de la cuvdnful grecesc
Y

v (r)

61s, care insemneazi cunoaStere (secreti), iniliere.

730

Rabinii ewei au folosit cuvdntul apiq6r6s pentru a indica pe cineva catc tlgiduiegte viala dupE moarte, iar mai t6rziu ca sinonim pentru "necredincios" (Cf, Dic{ionar biblic, p.396). 126 yezi Iustin Moises c\, op.cit., p.35, nota 3 9i Dicfionar biblic, p.396.
727

Originile gnosticismului sunt fdr[ indoiali, precre gtine, la baza ttllrora stau mai multe curente filosofice gi religioase. Singur Elttcretismul religios al lumii elenistice, plgdne nu poate explica mtisfdcdtor originea gnosticismului, dar este cert c[ a constituit un
t'u
f

'laton, Phaidon,Bucr.regi 7994,p.742.

"'('1. A Robert etA Feuillet, Introduction dIa...,p,26.
r1"t'1,

Cf. Iustin Moisescu, op.cit.,p.47.

Pr.prof.dr. Ion Bria, Diclionar de teologie ortodoxd, Bucureqti 1981, p.189,
wm.

l,lrl. Lohse, op.cit.,p.187

272

Stelian

Tt

Lumea Greco-Romand fn Epoca Noului
de

T'estamenl

Z1t

mediu prielnic apari,tiei lui. Pe de

alti parte, cultul religiilor

i, inv[!6nd doctrine absolut identice ceu cele ale gnosticismulul
ttccolul urmf,tor.73a

gnosticismului: orfismul gi neopitagorismul dddeau prin lor religioase gi folosirea frecvent[ a alegoriilor, o noul t filosofiei l[sind spa]iu liber pentru noi cugetlri religioase qi flloso misterele orientale, in special cele ale lui Isis gi Mithra, in mf,sura care se identificau practicile lor cu teosofia, au oferit teren pri ivirii gnosticismului. Originea gdndirii gnostice este insd dificil a preciza cu exactitate,"' d* poate fi insf, legat "de originile
de proveni enpd ori enta ld"
.732

curentului gnostic se pot distinge mai multe n[c de orientare speculativd, din care sunt evidente: una mai rr gi care se gf,segte intr-un raportfoarte strdns cu astrologia gi gi alta, mai filosoficl qi care cauti si dea prin speculalii un "cunoagterii" m6ntuitoare. Datoriti intrepdtrunderii de le ori a acestor dour tendin{e este foarte greu si se precizeze cui
autonomia deplini,.
73s

in i,teriorul

La apailta creginismului doud mari direclii preocupau spi
din granitele vastului imperiu ronuln:

a)
satisfEcea

preocuparea religioasf,

pe care mitologia oficiald

nu

Doctrina gnosticd - are ca extreme dou6 conceplii generale: a) ideea unui Dumnezeufoarte indepdrtat, inaccesibil b) ideea de materie conceputd ca fiind rea in sine,penetratf, de ffiultitudine de emanafi rele pornite de la divinitate.

in chip onorabil, orientdndu-se astfel cu pasiune spre

onentale.

b) preocuparea filosofici facilitati de intinderea limbii pe spalii tot mai largi ale imperiului, inlesnindu-se astfel accesul la mai multe scrieri gi idei fllosofice gi de cugetare religioasi. Acestor douf, direclii se adiugau apoi monoteismul iudaic ideile cregtine, pe acestea din urmf, rdzwdiitli wemii incercdnd a acomoda obiceiurilor gi modului de g6ndire potrivit gushrlui

Aqadar, ideea comunf, tuturor sistemelor gnostice, fie paracregtine sau chiar cregine, este dualismul intre fiinta , originari, inaccesibilI gi o serie de emanapii rele care ajung in
in materie. ln gnosticism Dumnezeu este conceput ca fiind o putere imensl, il6 de a se dezvolta, de a se deschide mereu prin emanafii ve, care sunt qi manifestarile sale. Aceste ernanafii pornesc de divinitatea supremf, in mod succesiv, qi se dezvoltd una dintr-alta, rc fiind cu pufin inferioari celei din care aprovenit, pnnd c6nd, in
gi

Toate aceste elemente pot sd stea

la baza originii
in Asia lV{inor
se

si

gnostice,733 Apadar, onginea gnosticismului ar putea

fi ciutatl

in a doua jumitate a secolului

I,

c6nd

ultimele dintre aceste emanatii sau "eoni". cum au mai fost itc736, au creat lumea. Seria intreagd de eoni formeazi ,'pliroma" nll, Pe mdsurl ce eonii se indepirteazi de Dumnezeu, ei devin mai tr perfecti. Al[turi de aceasti degradarc progresivi - spun gnosticii Itt nri.jlocul seriei de emanalii s-a mai produs gi o deviafle. Un eon

"'
7t2
133

A s" vedea in acest sens "Dicfionar biblic", p 500; A Robert..., op.cit., p.26.
Cl. Eugene de Faye, Gnostique et gnosticisme, Paris 1925, p.5

('l
l.

l\4Clavele, Le gnosticisme, les origines Simon le Mage, f.a.,p.73, dup6 Ncgoi[I, afi.cit., p 709.
M. Clavelle, op.cit., p.97, dup6 L NegoilI, art.cit.,p.7l.

yezrPr. Ilie D. Negoi{i, Gnosticismul lui Simon Magul, in Rev."Glasul Bisericii"

A, llrrhert .., op.cit,,p.26

u.7-2,p

1968, p.108.

t'l

274

Stelian

Tr

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testament

21!-

rebel deviazi gi este exclus din Pliroma divini. Aruncat in intermediar[ el o populeazi cu o noui serie de eoni inferiori
precedente.

in cele din urmi el

creazA lumea

material[ gi pe

Acesta se cheami Demiurgul.737

Dar omul nu este in intreguime riu, dupi conceplia eon superior a desfrcut din lumea suprasensibill o sc6nteie di Pliromei, care este sufletul, depozit0nd-o in materie, unde prizonierd, qi persecutati. Sufletul omenesc nu poate scipa din
str6nsoare prin propriile sale forfe. De aceea un Dumnezeu-om

misterele gnozsl , !! iau singuri gi sigur; psihicii (r[u1Lrco'r), in care erau lncadrafl ;l nii, se puteau mdntui prn gnozA, sau nu; ceila{i ilicii (Sfaurol) T3e Acegtia din urmi erau un fel considerali iremediabil pierduf. poria sau de sclavi ai duhutui religios gi moral, osdndili de gnoz.d ru totdeauna la ne$iinf5 gi nefericire. Ei erau robii societilii

[i prin giin]a qi prin inilierea lor in

lgioase gnostice.

pertru a elibera suflelul din aceasti inchisoare, pundndu-i la mijlocul necesar'3t Conceplia despre materie ca sediu al rf,ului, i-a dus pe la disprelul ei total. Dacd omul wea si ob,tina mdntuirea, trebuie renunte la lumea mateiald gi si caute lumea invizibili. Din concepfie au luat na;tere doud concluzii, doad, directii contradi Cea dint6i promova un ascetism, un rigorism excesiv gi susfi strictf, linere sub control a trupului care este material, deci riu, doua punea accentul pe spirit, considerat ca singurul real gi ca uni care va supra'r.iefui. Dacd trupul este trecf,tor, forfele lui sunt lipsite importanla gi tEri efect asupra mdntuirii ultime a sufletului. aceasti perspectivd nu mai existi viciu sau virfute, idolatria, teurgia se practicau cafapte indiferente, iar trupul se consuma in viciile posibile. In plus, m6nturiea depinde de transpunerea pe teren religios diferenfierii oamenilor in clase inchise. in locul libertilii gi egat universale a creginismului, gnosticismul introducea in lume religioase care sfidau cele mai juste interese ale societilii Dintre cele trei categorii de oameni, dupa impir,tirea gnostici

tleferitor la Mdntuitorul, gnosticismul afirma cd Cuvdntul lorul nu este acelaEi cu Dumnezeu - Creatorul, ci o emanalie care a trecut prin Fecioara Maria, precum apa prin :td, nu a murit.fizic Si nu a inviat. Mdnluirea nu a fost adusd de
ci ea este un act de cunoastere revelatd, necesard revenirii fn mia pliromei.lao Existf, posibilitatea dup[ unii exegeliTal ca acest inceput de gnostici s[ stea la baza rlfiAcirii denuntate de Sfbntul Pavel in epistolele cf,tre Coloseni, cdnd ii avertrzeazi pe llori: " Luali seqma ca sd nu vd fure mintea cineva cu filosofia qi cu fia tnSeldciune, din predania omeneascd dupd stihiile lumii Si nu Hristos" (Col., 2,8). Se pare cf, aceastf, raticire nega deplina dumnezeire a lui Iisus Htistos, considerdndu-l, probabil, una dintre emanafiile sau gusta, hltn i lcstf,rile lui Dumnezeu in afarf,. La fel, poruncii "nu lua, nu htt irtinge" (Co1.,2,27) pe care o sesizeazi Sfeffd Pavel, s-ar putea sd gnostic 9i pe care il condamni 11 lirst ecoul unui inceput de ascetism e1 toa1f, vehemenfa. Desigur, identitatea absoluti a acestor erori cu
gttosticismul nu este posibili, dar unele similititudini existf,.
iin Vozi aceastE implr[ire qi amdmrnte despre
grrozci, la
rl,tc'l.eurs de
'1" (
'

evolu]

acestor categorii

in

cadrul

A.A. cayre, Precis de Patrologie, Histoire et doctrine
l'Eglise,tom I, livre

des peres el

7r7

Cf. N{. Clavelle, op.cit.,p.98, dupe L Negoi{i, art.cit.,p.l77.
I

I

et 2, Pmis

1927,p 98-99'

7?4,,.,

DtAem

ll Pr. Ion Bria, op.cit., p 789 '11 Vr.:zi A, Robert..., op.cit,P27

Stelian

Tr.

Lumea Greco-Roruand tk Epoca Noului

Testarnent

271

-

Printre reprezentanlii gnosticismului cregin din timpul qr post-apostolic se numdri: Simon din Samaria (magician), Ni

fondatorul sectei nicolaitilor (Apoc.,2,6.15; I In.2,l9), contemporan cu Apostolul loan, Menandru din Samaria, Satomil
Antiohia, Vasilide din Alexandria,Ta2 Carpocrate, Marcion din Si Bardesan din Edessa 6.a. intre doctrinele gnostice care s-au impus in aria secolului doi al cregtinismului amintim in special dou[: marci gi rnaniheismul. MarcionismulTa3 sustine existenta a "doi dumnezei,,; dumnezeu inferior, imperfect, al Vechiului Testament, care a lumea, a datLegea. i-a inspirat pe profefi, dar este cuprins de rdzbmarc; gi un dumnezeu al Noului Testament, Tatil lui Hristos, un dumnezeu al iubirii, milei gi iertirii. fntre cei dunnezei", cel creator gi cel riscumpiritor, nu exist6 legituri, nici intre Lege gi Evanghelie sau intre iudaism gi cregtinism. inv[!f,tura lui Marcion, Sf Iustin Martirul gi Filosoful se astfel'. "...un oarecare Marcion din Pont, care lncd qi astdzi mai pe adepfii lui, ,socoteqte cd existd un alt Dumnezeu mai mare Dumnezeu Creatorul. Acesta, cu ajutorul demonilor, a /iicut pe oameni, de toate neqmurile, sd spund lucruri dffiimdtoare Sl tdgdduiascd pe Dumnezeu, care este mai mare Si aficut lucruri ql mari decdt Acestc.t".74a DupI Marcion materia este rea, de recomanda ur ascetism riguros. Ideile sale le susfine pe
1t2,,., )Dtaem
rar

riului canon scripturistic stabilit de el: Evanghelia dupl Luca gi cle pauline, ftrd. Timotei qi Ti! din care eliminl ideile
745

Maniheism:ul'46, ca sistem gnostic susfine dualismul radical ic intre cele douf, principii eterne, binele gi rdul, care se gf,sesc,

docursul desfrgurf,rii istoriei, intr-un antagonism fEr[ sfErgit. izati ca o nouf, religie, numiti "religia luminii,', av6nd chiar un gi o ierarhie, migcarea maniheisti. a fost adesea tinta unol ii organizate in decursul istoriei. in secolele IV qi V d.H., I gnostic maniheist se r6sp6ndege in China gi pentru prima in Europa occidentali.T al Sistemele gnostice sincretiste au fost insi combitute cu fd penlru inconsistenfa lor teologici gi etic[ de cite Sfintii i, scriitorii gi apologelii cregtini, dintre care amintim pe Origen, rrt Alexandrinul, Tertulian, Hipolit, Epifanie, SfEntul Efren l, Irineu din Lyon g.a. Creqtinismul nu poate admite revenirea la concep,tia pdginit nattrd,la demonolatie, la stipdnirea magiei asupra dutrului la sfbrdmarea imaginii umane de citre duhurile elementelor. inismul neagA faptul ci omul ar putea veni la Dumnezeu gi la e divine pe calea unei neincetate evolulii a g6ndirii; el afirmf, pc calea cunoagterii divine, omul indurd, o zgldttire spirituali ce ilic[ congtiin]a Si gdndirea sa raportatii la divinitate, arf,tdnd ci
lhhlcm, p.190. CeI mai important exeget modern al lui Marcion este Arlolph lltrnrrk (1351-1930), care susline deosebirea radicali intre Evanghelia unic6 a lui Ilt islrrs qi celelalte religii (Ibidem) [r'r.rsl sistem gnostic are ca intemeietor pe Manes-Mani Ql6-277 d.H.), filosof Frftsnu carg pretinz6nd a tt in posesia unor revelalii secrete se considerE a fi ttlltrrrrrl "trimis", intruchipmea fizicd. a Paracletului. (Vezi amEnunte ln legEhr6 cu fltttrrs(f, erezie la Serge lrutin, les gnostiques, Paris, Presses universitaires (call.
rr()ru:

Numele vine de la Marcjon, originar din Asia Micd, stabilit la Roma in jurul 140, unde sub inlluenta gnosticismului lui Cerdon, dqvoTtlpropriul lui sistem
baz-a

unor texte din Epistola citre Galateni, despre Durnnezeul celor

'Iestamente qi despre Canonul Shntei Scripturi. (Vezi I.

'o' Cf

Sf. Iustin Martirul qi Filozoful, Apologia

Bia, op.cit.,p.l89). in vol. ',Apologefi de d

sais-je?") ed.a 3-a, 1978, cap "Maniheismul", p.104-108).

greac6", PSB 2,

XXVI, p 42.

('l

l. llria, op.cit.,p.790.

278

Stelian

Lumea Greco-Romand in Epoca Noului
Tt

1'estamenl

219-

intdlnirea qi unirea cu divinitatea ate loc numai in urma 7o* exp eriente sp iriluale prealab ile cu aceasta. Pentru gnostici imaginea lui Dumnezeu gi imaginea omu intunecd gi se risipesc in procesele cosmice. Cosmosul cu ierarhicd extrem de complexi, cu inflnili eoni, a strivit complet umanf, in procesul transformf,rii gi int6lnirii ei cu Gnosticismul rimdne in afara misterului fundamental al cregtini gi al mdntuirii omului, al transtiguririi naturii inferioare in superioarf,. in realitate conceplia lor despre lume e una staticS, de dinamismui cregtin, care sustine transfigurarea naturii inferi "Gnosticismul a exaltat orgoliul oamenilor "pnerrmatici" gi sup lor ingdmfare asupra oamenilor "psihici" gi a celor "trupegti", dar putut gdsi calea sfintirii sufletului qi a trupului, a transfigurdri cuprinderii lor in duh. "75t' Nikolai Berdiaev este de pirere
elementele fundamentale ale sistemelor gnostice precregine gi

etta decdt o sintezd temporard a forlelor cosmice,,,ttlll TeofOfll restabilegte din nou, in antropologie, demonolatria, ffiUl

jugul geniilor rf,ului. Omul se intunecf, gi va disparc, inca lui tulbur0ndu-se in ierarhiile gi evolutiile cosmice, ful
sub
succesiune a eonilor.75' Ca o concluzie generali, se poate afirma

ci

toate aceste sisteme

licc, ca gi altele de altfel, s-au arltat a fi departe de a satisface urnan, ciutdtor de adevir suprem, lipsinduJe, in primul rAnd, cvident, ftnalitatea, at6t a omului - unirea cu Dumnezeu, cdt qi lilod Iui: transfigurarea

3. Situafia religioasa
,

tot aga de bine in teosofia modernd, cale antropologie se deosebeqte radical de creqtinism. in concepf,a moderne " omul - afirmE Berdiev - nu moqteneSte eterni
se gisesc cristalizate
Cosmosul este etern, dar omul nu este decdt temporar Si trecdtor,

corespunde decdt unui singur eon din evolulia cosmicd... copleqit de infra Si supra lumi. Nu iSi are rdddcina decdt tn timp Si ln eternilqte; tn cosmos Si nu in Dumnezeu. ConStiinla teosoficd monistd, monoJizitd, nu recunoaste decdt o singurd naturd: divin imper,sonal. Omul este rezultatul Si instrumentul evoluyiei,
uneste Si se descompune in procesul ei. Este

Cregtinismul nu s-a dezvoltal intr-un vid religios in care i sa agtepte si li se dea ceva in care si creadd. Dimpotrivf,, crcdinti in Iisus Hristos a trebuit sd-gi croiasc[ drum luptind va credinlelor religioase inrldicinate de veacuri in congiinfa cu care a venit in contact" Mult din aceste credinte au in supersti!.i vagi gi ritualuri lipsite de sens, altele la aparilia inisnrului erau relativ noi gi in floare

o entilate compusd trei corpuri ffizic, eteric Si a,rtral) Si "eul" spiritual, impersonal.
yezi in

Alexandru cel Mare (356-323 i.Hr.) qi rnrcnele care le-au insotit au schimbat total fata lumii vechi nu i din punct de vedere politic, ci qi spiritual gi cultural. Cultura riteanf, gi cea apuseanf, - cu desf,virgire strline una alteia p6ni i - s-au apropiat, gi in l,eacurile urmitoare, in epoca pe care o rnirn "elenisticd", s-au intrepitruns in felurite chipuri. Elada Expediliile

lui

1aB

acest sens Nikolai Berdiaev,

Spifi

Si libertate. incercare de fi
9i urm,

creqtinE, traducere de Stelian
lae

Lichtug, Ed Paidei4 Bucureqti 1 996, p 342

'tl ,\),r,il

lt'

iri libertate...,

p 324

lbidem, p 347 -- thtdem

ll,i,lo^ Un raport aminun{it intre teoria moderni gi cregtinism, vezi intregul
rrrlritol intitulat "Teosofia si gnoza", din lucrarea citatS, p.317-359.

Stelion

Tr

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului

Testament

2Bl

cucerise Asia, limba greacd devenise limb[ de circula]ie uni Roma insigi, atAt de mAndri de puterea ei militari gi de

; populara zeitil egipteani Isis a fost asimilatf, cu frigiang
cu semita Atargatis qi cu greaca Hera,7s5

organiz.atoric-administratin

a trebuit si-gi plece flamurile

geniului grec, recunoscflndu-i superioritatea indiscutabili. sfhrgit prin a adopta cultura Atenei qi a se supune, docili, spirituale a grecilor. Agadar, culfur4 educafa, limba au r5mas
departe grecegi in vastul impenu roman.

Acestei apropieri dintre diferitele forme spirituale ale lumii atunci nu i s-a putut sustrage nici religia. zertdgile locale ale diferi
popoare din

F'[ri indoialf, ci aceasti apropiere intre religii, care altidatf, se gi se lineau la distan!5 unele de altele, adici sincretismul pf,g6n, a favoizat rf,spAndirea credinlei monoteiste iudaice qi, t0rziu, a celei cregine, p[gdnii ne mai fiind at6t de opaci gi Itori lali de ideile religioase noi. Astfel gi sincretizarea inlesnitd olcnism iqi g[seqte locul in acea voiti de Dumnezet "preparatio
icq"
u) Panteonul greco-roman

risrrit

au inceput

si

emigreze deodati cu inchinItorii

din ce in ce mai mult sfera de inlluenfi. acesta de amestecare gi influentare reciprocd a diferitelor
qr sa-gi ldrgeasci

religii a generat ceea ce se cheam[ nsincretismul
elenistic"
.1sa

zeitilli Odatl cu dezvoltarea statului militar roman, care a dus la e cu civilizatra greacl, s-a petrecut o tuziune a zeitif,lor sub !a dominantd a panteonului grec. Jupiter, zeul cerului, a fost lbl identiflcat cu zeul grec Zeus; Juno, solia lui, cu Hera, Neptun, mf,ri, cu Poseidon; Plato, zeul lumii subpimdntene, cu Hades etc. listi a zeilStilor homerice a fost asimilatf, in echivalentele
lnchinarea inaintea zeilor

Din aceasti lupti pentru hegemonie religioasa a iegit Iumea zeilor orientali. Dar incetul cu incetul, acestei zeitirf orient s-au substituit zeilor traditionali ai grecilor gi romanilor, chiar atunci cdnd le-au respectat vechile nume, i-au fasonat
calapodul lor.

Credinfa in zei, adicd politeismul, inlesnea prin ea adoptarea de citre popoarele politeiste a unor noi zeit,5tj. pe de parte, cei afectafi de marile dizlocf,ri de populalii - pricinuite cuceririle romane - adesea recunogeau in zeitllile shdine trisituri proprii zeititflor lor nafionale gi nu pregetau sI gi insuqeascd, bineinfeles dupi ce procedau la anumite ajustiri. fenomene au avut o influenfi hotirdtoare in evolufla si religios elenist. De exemplu, zoul frigian Attis a fost adus la numitor comun cu egipteanul osiris, cu sirianul Adonis gi cu grecul
75r

din panteonul grec intrase insi in

in pe vremea M6ntuitorului Iisus Hristos. Imoralitatea crasf, gi icile lipsite de sens ale cultului oferit acestora, i-au expus lculizirii din partea scriitorilor satirici gi-a filozofilor antici. Platon, cxemplu, cu mai bine de trei secole inainte de Fkistos, afirma cI ile despre 2e7", ar trebui excluse din statul ideal, deoarece ele
corupi tineretul prin exemplul 1or negativ.Ts6 Dar un factor insemnat ins6, care a condus la distrugerea vechii ilrrdini de reverenli fatfi, de zei, a fost faptul ci nu a exrstat o
nvca tendinla sd
1t, ll,irlr,-

Pr. prof. dr. Grigorie T. Marcu, Mediul de aparilie a cd4ilor Noului Testammto in rev."M.A.", nr 4-6, 197 6, p 262 lbidem,p.263.

tto l'lrtorr, Republica, II,376;111,390, dupE M.C. Tenney" op.cit., p.6l',
lnirnunte Ed. Lohse,
op.

vez,i

754

cit., p.163

Stelian

Tt

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testament

283

in toate cetilile, flecare cetate sau propriul zerr ca patron. inchinarea era semi avAndu-gi persoani se inchina lui Zeus sau Herei sau lui Artemis pentru int6mpla sil locuiascf, intr-o cetate peste care prezida respectiva. Cdnd oragele state au capitulat in fafa puterii mili Romei, s-a ridicat in mod firesc intrebarea: "De ce nu gi-a p
inchinare uniformi Astfel cf, popoarele invinse tendinla sd-gi abandoneze credinfa in zeii lor care au fost fie prea
zeitatea locala cetatea respectivf,?"

t(lcritc culte. Spiritele luminate ale antichitdlii iqi d[deau scama din Itt oc mai limpede ci insegi masele populare incepeau sI vadd ln

acestor culte oficiale doar indeplinirea mecanicf, a unor cetifenegti sau politice. in rest, ele nu reugeau sI dea

nimic altceva, $i cu atdt mai pulin sf, satisfacl lor dupa o iald cu adevdrat religioas6.757

rdvna

fie prea capriciogi ca s5-i ajute. Sf,virqirea publici insi a ritualurilor religioase dedicate

Nu e de mirare, deci, cd tocmai oamenii cu mai addnci inclinafii lgloase gi-au pdrf,sit idolii stribuni, schimbdndu-i cu a$i, aparent
proprii nizuinlelor lor superioare.

supravieluit totugi destul de mult dupi primul secol cregtin. exemplu remarcabil a unui astfel de cult oferit unui zeu, menf Noul Testament, erainchinarea adusf, zeilei Artemis in Efes, cirei statuie se zicea cd a cdant din cer (F.Ap.19,27-35). lnchi fanatici adusi acestei zei[e locale este ilustrati c6t se poate de bi gloata infuriat[ care a umplut amfiteatrul in Efes gi care sfriga cu tare'. "Mare este Diana (Artemis) efesenilor!" (F.Ap.19,34), cu tulburirii produsi de argintarul Dlmitrie, confeclioner din argi temple mici ale Dianei, avffnd de aici mare cdgtig 9i care s-a ri impotriva Sf.Pavel, care propovdduia cd. "nu sunt dumnezei cei de mdini omeneSti" (F.Ap 19,26).
b)

in aceasti epocf, de acuti crizi spirituall, religiile sau cultele
nristere ale Orientului invadeazi lumea greco-romani, uzurpdnd zeiti{ilor locale qi colectAnd adeziuni din ce in ce mai

Prin misterii, antichitatea in{elegea acele culte

care

cd implrtdgesc inilialilor lor, prin anumite rituri sacre rf,ror secret era pdstrat cu str[gnicie), o legltur[ directl iilocitd) cu divinitatea. Aceasta leg[turi directi cu divinitatea

socotitf, mai apropiatf, sau mai indepf,rtati dupi gradul de iniliere l'lcclrui inifiat (numit "mistos", de la ctlvintul grecesc pDorl'lPtov
lnirtli, mister).758

Religiile de mistere

a zeititflor orientale in lumea gi popularitalea de care ele s-au bucurat este uSor de explicat.
Rdspdndirea largd, adorarea acestor zeil:{t[i, o bund parte a plgdnilor credeau ci pot ast6mpirarea setei lor religioase. Oamenii erau animali de ideea 9i setea de nemurjre qi sufereau de argi{a trebuin}ei unei vieli reli intense. Vechile culte oficiale s-au dovedit neputincioase
Ir

Grecia au existat asffel de practici religioase numite islr:rii" din wemuri str[vechi. Unele dintre ele se pare cf, s-au vultat sub influenla religiilor orientale. Altele s-au infiripat in jurul il[ilor mitologice tradifionale (ca Orfeu sau Dionisos); iar altele rrristerele de la Eleusis (Grecia) - nu erau altceva dec0t rodul

in

ru[iei lente qi indelungate a unor
r

datini 9i obiceiuri locale legate de

nr

barea anotimpudlor.

in

a satt

Cu r.Temea, aceste nturi au degenerat atdt de lamentabil incit au rrrs sd scandalizeze cea mai elementari conStiinfd moralf,, devenind
1t,

aceste trebuinfe suflete$i, de aceea, a disp6rut entuziasmul

inilial

lltitlan Dd. Lohse,

op.

cit., p.777-172

11'll,t,lem

Stelian

Tt

Lumea Greco-Romand tn Epoca Noului Testqment

285

un pericol penLru echilibrul sufletesc al obgtei. in anul 186 senatul roman s-a vdzul nevoit sd ia atitudine, pe cale de imp otriva s candaloase 7or p r a c ti c i p s e u do - r e I i gi o a s e ale,' inili misterele lui Dionisos, care se dedau la acte de adevLratd" in epoca elenistici, religiile (cultele) de mistere au luat o
dezvoltare, numai c5 informafiile asupra acestui subiect, mai ales referitoare la amf,nuntele practiclrii acestor culte, sunt, din destul de sumare, deoarece documentele vremii ajunse pdni la noi

ioiparea la misterele de

la Eleusis era socotitii ci asigur[ o via![

intr-o alti lume. Cele mai vechi gi mai populare dintre cultele de mistere ale ii clenistice erau cele ale lui Dionisos, zeul vinului, La inceputul crogtine, ele erau celebrate cam peste tot. Printre devotafii s[i se mai ales femei. Dupa o pregatire prin post gi anumite rituri de
l'icare, ele participau

gi pufine gi

sarace

in

aceasti privin![. Esen]ialul insd

cunoa$te. Din ceea ce se qtie se poate vedea

in ce mdsurf, cu

la ceremonii care durau toati noaptea gi ln I cirora aveau loc copioase libafluni. Rezulta o stare de frenezie inii", de extaz, in care se consum4 chipurile, unirea mistici cu ca un fel de pregustare a fericirii vegnice.
Dintre cultele orientale care au invadat Roma qi intreg Imperiul tlo amintit in primul r6nd cel al renumitei zeile frigiene Cibela a zeilor", cum se spunea, o zeild, a naturii, cfueia i-a fost

mistere descoperi nelinigtea sufleteascd

gi tragica neputi

p[gAnismului de a qi-o cunna prin practicile sale religioase. La riscruce de ere, pdgdnismul se glsegte in ciutarea cdii de salvare

i

torturile cumplitei crize religioase ale c6rei r.,remi strf,bateau atunci. Lumea pdgdnd de la inceputul erei cregtine amagi cu g6ndul ci a gisit aceasti cale de salvare in mistere, dar curdnd iqi va da seama cf, nu era decdt o noui inqelare. Pentru a se vedea in ce constau, in mod concret, cultelg mistere, iati citeva exemple: Misterele de la Eleusis se in jurul mituiui zeilei p[m6ntului, Demetra. Fiica ei, fusese dusa de Hades in infern. Gratie intervenliei altor zei, ea a redatf, mamei sale, cu conditia ca weme de patru luni in fiecare se reintoarci in infern. Misterele celebrate la Eleusis, in reac1ntalizan doliul Demetrei gi apoi fericita reintoarcere a printr-un simbolism care evoca trezirea naturii in primiverii. Cultul Demetrei se pare ci nu avea alt scop

icat un templu pe colina Palatin incf, in anul 191 i.Hr.761 ii ei ii aduceau omagiile lor prin practici rituale de-o
cruzime, impinse pAni la vdtlmarea propriei lor integritili rrale, prin automutildri. Slrbitoarea do cipetenie a Cibelei cf,dea vara Ea se desfrgura in zgomotul unor manifestiri ce videau o

lu din normalitatea psihici. Acompaniali de muzica stridenti a instrumente qi scolAnd strigite silbatice, care voiau sd fie afii, trchinitorii Cibelei se flagelau pflni la sdnge, igi frceau
lnr rlni pe trup cu diferite obiecte tiioase. Concomitent cu Cibela era adorat zeul frigian Attis.

"'

Ibidnor.

La origine, acesta era socotit "zeul naturii care rena$e" (al verii, al incollirii, a1 dezmorflrii). Moartea gi invierea lui rlicf, erau celebrate in fiecare primf,vari. Mai tilrm, cultul lui is a fost combinat cu ritul sacral numit "taurobolism" (ritul tlrrlui de jeftfe). "Mistos"-ul era cobordt in subsolul templuiui, unde, agepta inifierea. Deasupra se afla un gritar prin care se gca peste trupul iniliatului sdngele taurului jertfit, in templu, cu
1" Il,i,lcnr.Ed- Lohse, op.cit., p.776-177.

760Pr.

prol'. rlr. Gr.T. Nlarcu, urt.cit.,p264.

286

Stelian

T,

__ l,umea Greco-Romand tn Epoca

l{oului

T,estqm.ent

2g.7

acest

prilej. Sacerdotii lui Attis

se spald pf,catele qi cultului lui Attis se practicau, de asemenea, nigte ospe{e sacre, la rndncirurile qi bduturile erau servite dintr-un tamburin gi un instrumente muzicaLe preferate (gi socotite "sfinte") de acest zeu, Trebuie rnentionate, de asemenea, misterele egiptene Osiris qi SerapisT6', care qi ele aveau locuri de cult chiar gi la La aceste mistere se celebra mitul lui Isis, care c[l[toregte in subteranf, in ciutarea corpului deznembrat al sofului ei, devenit zgu al infernului. Prin acest mister se credea ci i retr5ieqte gi cilitoria epuizanti a lui Osiris, unindu-se astfel cu mortilor. El pierdea astfel orice fel de teamd in fala morfii gi spcranta redobindirii vietii in lumea de dincolo.T6a Dintre cultele orientale care au invadat Imperiul inceputul erei creqtine. cea mai mare dezvoltare a cunoscut-o Mithras. La obdrgie, Mithras fusese un zeu persan. in spaliul latin a prin soldafir romani care luaserf, parte la sAngeroasele
acesta
'62 lbidnm, p.265. Yezi descrierea acestui ritual al tarobolismului gi Dowefl, El a umblat pintre noi, Oradea 1994,p.194-795.
763

i

asigurau pe "initiat" cf, in se unegte cu divinitatpa.T62 irt

il

it Mithras a fost qi a rf,mas mai presus de orice o zeitate cazorrd
"rerr al soldafilor". Femeilor

le era interzist participarea la cultul

l',cu
Mithras era celebrat in temple miniaturale, dc campanie, care se

ir*proviza chiar qi in corturi. cultul siu avea $apte grade de , lnifialii se intruneau in jurul altarurui modest gi acoro, in i sobre, iqi celebrau ospelele ror rituare gi ceremonialul sacru de progresivi (gradali). ('ultul lui Mithras pretindea adeplilor sai o linuti corect6, o ittl rnorali sever5. Inifiatul era obligat sd. triiasci dupi modelui irdicf, singur, in castitate qi sfintente. Ze.,l Mithras se afla la I zeitd[llor senzuale ale celorlalte culte orientale de mistere. ;l cl. adepFi sii erau obligafi sf, duci o lupti neinduplecati va forfelor intunericului. Li se spunea c6, daci fEceau astfel. lor, dup[ o judecati gi o peregrinare prin lumea planetelor, sil intre in odihna cea fericiti. La sfHrgitul lumii, dup[ o judecatf, gi trupurile lor aveau s6 se impirt6qeascd de fericirea etem6.76s sirnbolul mithraismului era soarele, a cirui risrrit era salutat
ou o manifestare religioasf,.

la

Josh

Serapis era o crealie artificiald a Piolemeilor. La ob6rgia lui stltea str6r.echiului zeu egiptean Osiris. At6t Serapis cdt qi Isis s-au dezvoltat evoluat rapid intr-un f-el de zeitdJi universale, pancosmice, dominAnd, in coa mare parte, lumea veche. (Cf Gr. Marcu, afi.cit.,p.265). Trebuie re(inut faptul cd gi "misterele" acestor culte egiptene, care in in mister, rdspdndeau nadejdii in posibilitatea dob6ndirii nemtririi. in acest sens; ele sati vrernelnic qi aparen! rrlzuinlele religioase a1e epocii, motiv penlru care bucurat de o larga r[spdndire, fur ciuda faptului cd autorit6]i1e romane le-a inierdictie pe cele de lege gi le-a persecutat incS la mijlocul veacului I i.Ift,, pricina concurenlei pe care o IEceau zeitililor italice, adic6 cultelor oficiale (C1. Gr. Nlarcu, afi.cit-,p266)
privegte ambnuntele practicilor 1or, rdm6n trvdluite

Misterele lui Mithras exarim5 marea gr curata speranl5 de oare insuflelea pdgdnFiatea situl[ de neputinfa religioas[ a ilol ei ancronice. Prin doctnna qi practicile sale, mithraismul a - indirect - calea de pltrundere a Cregtinismului in lumea
Mai arnintim aici, din giragul frri. sfdrqit al curtelor orientale de cultul siriac al lui Baal gi Atargatis gi cultul lui Hermes

76a

tos (adici: Hermes "cel de trei ori mare',) care,
rrca. exprimf, neliniqtea
re
lht,lu,,,,

de

religioasi a pigdnilor gi neodihnita lor

dupi m6ntuire.76u
1',

266. Ed. Lohse, op. cit., p.178.

lhl,lem lt,d. Lohse, p.179.

Stelian

T,

Mdntuirea era obtinuti - conform acestor credin-te mijlocirea unei ceremonii de iniliere; in consecinfd, acest fel de avea o influenli real6 asupra conduitei morale qi, cu unele excepfii, invita la o schimbare a vielii. Din acest ultim punct de urlluenfa stoicismului a fost mult mai eficientd. Ca aspecte pozitiva, cultelor de mistere, trebuie totu5i refinute credinla in recurgerea la unii zei "mdntuitori", trezitea unei dorinfe de
personali cu divinitatea etc. Toate acestea rispundeau unor adAnc resimfite de sufletul omului antic dupf, o mai autentici religioasi decflt cea pe care i-o puteau mijloci cultele tradilionale. c) Cultu I impdr atu lui (Cezaru lui)

in zei, omul incepe sf, adore valori umane, esistcnti reald., care incorporau faptic "puterea" gi care dispuneau cupacitatea de a oferi ajutor gi scipare destinului sru mizer gi 'ot A$u s-a niscut in antichitate cultul personalitf,lilor de inarti Totugi acest cult era o creatie artificialr generatr, evident, de
ooxpropriat de credinta

i

..-^^

mai mult politice qi mai pufin, dacil nu chiar
769

deloc.

Rldacinile acestui cult se urci pdni in wemea lui Alexandru cel cAnd se stabilesc raporturi str6lse, pe toate planurile, social. io, religios, cultural, intre orient gi occident. Grecii au practicat toutc timpurile cultul eroilor, personaje considerate a fi jumitate :, jumdtate legendare.

Depi inchinarea la zeitdtlle locale a persistal cosmopolit tot mai accentuat din imperiu a pregdtit calea pentru nou tip de religie - inchinarea adusl implratului ( Decdderea religiilor antice qi degenerarea forfelor religioase ale pag6ne in epoca de riscruce a celor douf, ere este ilustrati cdt se
de limpede de aparilia gi dezvoltarea pe care a luat-o cultul ( personalitifllor de mare faim[ gi mai ales cultul impiratului. La rf,scrucea dintre cele doud ere. credinta in zeititile incepe si se prlbugeascS. Satul de mit qi legendS religioasi omul incepe acum si amestece raliunea in religie, recurgdnd astfel la cult empiric; in locul zeildtilor existente numai in imaginafie, antic promoveazd pe tronul spre care se indreaptf, instinctiv sale, fiinfe omenegi, care aveau avantajul de a nu mai ratiunea, existdnd in realitate" Politeismul epocii de rlscruce al doud ere finea la ceea ce e vizlbil, la ceea ce este
161

cult era vechi, gi era aplicat suveranilor chiar llnrpul vielii. Alexandru cel Mare, molipsindu-se de moravurile
irr
acest

orien!

[ilor pergi, pe care-i subjugase, a pretins de la un moment dat sd rtducd onoruri cultice.77o Compatriofii s6i, macedonenii, gi-au

cu surprindere eroul national timfliat ca o clivinitate. Au rurat, e drept, dar au acceptat in cele din urmi faptul implinit. i lui Alexandru, generalii sdi (diadohii), din considerente
tendin]i a spiritului .r,remii de a-i diviniza tuntttcnii "mari". $i Ptolemeii din Egipt gi Seleucizii din Siria se in rolul de pretinqi cobordtori din zei, lisdndu-se riz.a[i, ludnd titluri de-a dreptul mesianice ca: Sotir (salvator, ilor), BinefEcf,tor, "Cel ce s-a arttat", adicf, "zeu yd"zttt',. Astfel lrrlr al lV-lea al Siriei gi-a adiugat supranumele de Epifanes, adicd
iuo, au incurajat aceast[

ttt'iltnt, Ydzut".771

Vr,rr (,1r.

Marcu, art.cit.,p.268

Prezentareacu lux

de am6mrnte a acestui cult gi o bogatl bibliografie in leg6tnrf,

Vszt A.

llobert..., op.cit.,p27

acest subiect, vezi

L. Cerfaux, J. Tandlian, Le culte des souverains dailt
1

1'l llryrlqn.. p.28.
lltr,ltn

civi li safi on gre co -t'omain e, Paris

957

290

Stelian

Tt

Lumea Greco-Ro mand tn Epo ca

N ou

lul'l'eslame nl

291

Astfel de tendinte de zeifrcare se manifestl gi in conducitorii romani. Lui Octavian Augustus i s-au ridicaf de temple in mai toate regiunile orientale ale Imperiului: in Asia cetalile mari sau mici rivalizau, chiar, in zelul lor de a arilta, ridicarea de sanctua"re lmpdratului, atagamentul lor profund acesta.T'z La Roma ins5, se manifesta o oarec:tre rezervd hiperzelul divinizator al asiaticilor. Totugi, intt-o pirmd, fazA, hotirige ca geniului protector al Cezarului si i se aduci cultice. Dupf, moarte, tot prin edict senatoial, Cezarrul insugi consacrat gi ridicat la rang de zeu. Astfel, dupf, asasinarea sa in 44 i.H., senatul l-a agezat pe Iulius Cezar intre protectorii divi
Statului
TT3

tc

mihila! s-au llcut cu uqurin!6 aclamali ca zoi qi eu qfunl

el

sil se creadl zei. Domilian, de pildf,, se prezcnta co rrDOmn ;l " (Dominus ec Deus) in fruntea tuturor edictelor po car€ le
1't\

irr aceasti atmosferi de

li

totali abdicare in fala capriciilor unor impurpurali, numai creginii otteazh s[ se punl do-a

iqul nemisuratelor pretenlii de divinizare ale Cezarilor. Pentnt lltlrrrile de "domn" qi "mdntuitor" pe care gi le arogau cezarii erau

ii, ele cuvenindu-i-se numai lui Hristos. ConJlictul

era

Dar inceputul odatl ldcut, s-a alunecat vertiginos spre

ilariante, Cultul geniului Cezarulti se transformd destul de cultul Cezarului viu. O pauafr nebuni gi crudfl de specia abjectd. Caius Caligula, pretinde sf, i se introduci statuia in templul Ierusalim. Numai reaclra unanimi gi hotir0ti a iudeilor, tem citre legatul Petronius qi intervenlia in&dmeatfl a regelui Agrippa I pe l6ngi impf,rat au putut opri aceast6 i profanatoare.ll4 Mu tArz:r,t, smintif, ca Nero qi Domifian se intitula pompos "Divus". Mernbrii familiei imperiale sunt i ei, postum, in numirul zeitdlllor. Bineinteles ci ronanii inqiqi nu credeau cf, impiratul este Astfel, in cultul impiratului ei nu vedeau nimic altceva decflt principiu unificator al popoarelor, atilt de multe gi variate, intre granilele imperiului. Nu aceeaqi era insd gi pozifia unui Cali Nero sau Domilian, care, intr-o epoci in care rolul senatului

il, avdnd sd fie violent gi de durati. Cartea Apocalipsei sti in scns mirturie despre crancena ciocnire dintre tdnS.ra Biserici lrrfi gi forla imensa a Cezarului autodivinizat. Apocalipsa il ftt pe Cezarul de atunci, Domifian, ca pe instrumentul docil al rivirii satanice tap, de marqul triumfal al Impdrdliei lui Vreme de trei veacuri, au curs valuri de sdnge qi nrl sfinleniei creqtine s-a umplut pdni la refuz cu eroicele ale refuzului de a substitui pe viul gi adev5"ratul Dumnezeu ilor romani. Ecoul indignarii gi protestelor 1or impotriva acestui rllsunf, pind azi in cartea Apocalipsei. (6,9-11; 13,2-17;20,4). zul creginilor de a aduce jertfe la altarele pigdne$i ale rului salvator" gi ale "zeitei Roma" a fost urm[rit gi sancfionat ca
dc stat (inaltd trddare,laess majestatis).

perspectiva istoriei spiritualitS]ii omeneqti, lupta irrrsmulrri impotriva cultului imperial reprezitti un formidabil
I lrozitiv. Distinclia intre respectarea autoritSlii gi divinizarea ei a nllnnati cu un eroism care constituie una din marile glorii ale
irrismului.

in

"' Ibidr^, vezi gi Ed. l-ohse, op.cit.,p.160-16i.
77t

Iuliu Cezar a fost cinstit ca un adevdrat zett. El avea spre exemplu templul preolii sdi gi s5rbitorile sale (Vezi A Robert.,., op.cit.,p.28.
Yezi.Gr.T. Marcu, afi.cit., p.269.

114

]TJ

DAISMUL EPOCII NOULUI TESTAMENT
qi

creqtine, lumea iudaici, dintotdeauna animati, at0t in interior, cdt qi in afard,, afost str6bltut6 $i ugitatl de diferite curente, at6treligioase, cdt gi politice. Itrdoismul nu este o excepfie in ceea ce privege tendinla umanl religios, deqi coeziunea lui a fost mult mai mare dec6t a religii din lumea romanf,. Moise gi, in general, profetii, s-au strf,duit si apere gi si unitatea poporului iudeu, stdruind asupra pishnrii a credinlei monoteiste gi a respectdrii tradi[iilor strf,mogegti
4. r -e).

Ln inceputul erei

Oin picate, Israei n-a luat aminte intotdeauna la aslfel de ti gi indemnuri venile din partea unor oameni cu o autoritate morald, ceea ce a dus la compromiterea apar0nd diferite gruperi gi partide religioase antagoniste, salc, lu oonstituit factorul prim in f6rdmifarea vielii politice, religioase iudaice. Deqi toate grup[rile religioase din iudaism erau Legii, ele aveau o varis[ate de orientf,ri, de la liberalism la isrn qi de la misticism la oportunism politic.

l. Principalele gruplri religioase

u)

Fariseii ("cei alegitt, "cei separafi", "cei selectionatir')

(lca mai mare gi mai inlluenti gupare religioasl a Noului norrt a fost cea a fariseilor.T'u Sub acest nume ei intrf, in istorie la vrorne dupi epoca Macabeilor, astfel ci in timpul lui Ioan
prof. dr. Grigorie T. Marcu, Mediul de apailie al cd4ilor Noului
, p259 Ed. Lohse, op.cit.,p 53 urm.

294

Stelian

T,

Iudaismul Epocii Noului Testamenl poi in treburile interne ale statului iudaic,
rtc
xl

Hircan (135-105 i.H.), c6nd au exercitat o mare influen{d, de sprijinul poporului, ei erau bine delimitafi in cadrul i pare totuqi cd nucleul acestui partid, ca de fapt gi al eseni constituit in timpul rizboaielor macabeilor, in gruparea sau "pioqilor", grupare constituitd cu pulin timp inainte de rf,scoalei macabeilor, tocmai pentru a rezista in fata elenismului

in urma rc?nlolgEffll€f

intre Hircan II gi Aristobul, neintelegeri de carc farholl n.au

rilini.778

menline tntactit religia mozarcd. Faptul c.5 fariseii nu sunt ami Vechiul Testament este un indiciu ci ei au apirut dupi perioadei biblice vechi testamentare, respectiv dupi sec. IV i.Hr. victoria deflnitivd a Macabeilor impotriva sirienilor, fariseii au aldturi de cei dintdi, dar numai pdnl in momentul in care ace$ia asumat, pe lAngi puterea politic[ qi demnitatea religioasd funcfia de mare Arhiereu, dupi anul lO5 i.H.177 Acum ei au opozilie fald de noua dinastie a Macabeilor sau flasmoneilor, socoteau ci vederile profane gi ambiliile mondene ale acesteia in contrazicere cu demnitatea arhiereascf, uzurpati pe nedrept. intr-un mod foarte deschis fariseii s-au arifiat Hasmoneilor pe wemea domniei lui Ioan Hircan I (135-105), a succesorilor imediali ai acestuia la tronul Iudeii Aristobul, a ciror cruzime i-a tulburat foarte mult. Atitudinea va schimba ins[ dupf, moartea lui Alexandru Ianeu, c6nd so]ia acordd mari favoruri lbriseilor, in schimbul luirii sub protecfe ai doi fii ai Alexandrei, care au gi devenit - unul - rege, iar
arhiereu.

Dupi acest episod fariseii aproape cf, dispar de pe scona vlefil : gi religioase iudaice, urmdnd sd reintre din nou la urcaroo pe rr lui Irod cel Mare (anul 37 i.FIr.), c[ruia aarcfizat sd-i acorde de fidelitate. Fa,tit de acesta $i fala de stipdnirea romantr oi
plactica o rezisten!f, pasiva, evit6nd insd a se l6sa antrenati ?ntr-o dcschisa impotriva acestui uzurpator qi a stapAnirii romane pe

ol o reprezenta, atitudine care le-a atras din nou simpatia lui Fariseii se tineau insl la distanfi nu numai fali de cei aflali putorc, ci gi fa![ de masa poporului, pe care-l numeau cu dispref Irilaret", adicl "oamenii t[rii", "poporul de r6nd,,, care ,,nu Legea" (In. 7,49), ei socotindu-se oamenii Legii prin [[. De aceea gflrparea lor a atut un caracter eminamente
derivi de la verbul "paras" care insemneaztr distinge", ei fiind separatigtii sau puritanii iudaismului, lolrnra", "a ro lbreau de orice asocieri rele, cf,utind si dea ascultare deplini ri precept din Legea scrisf, sau orald.1le Spiritul de separafie at6t Epccitic fariseilor a inceput a se manifesta inci la er,reii revenifi din Itrl babilonic, in anul 538 i.tft., ci)re se manifestau cu dispre! qi rosprngere fa+fi, de pigdnii instalali in cet[file gi oragele lor ilo. dar gi fala de conalionalii lor, pulini la numir, rimagi in !ard,, tH(r i Hr.. c6nd Nabucodonosor a deportat marea majoritate a
Numele de farisei Iiarrseii se recrutau drntre toate clasele sociale ale lumii iudaice. irrlotdeauna au fost un grup minoritar. Pe r,remea lui Irod gruparea
rlrlrul a fost trecut, cu concursul lor, din mAinile lui Hircan Arlrrrlrrbul (Cf D. Abrudan gi E. Cornifescu, op.cit.,p.333).
Hr

Profitdnd abuziv de starea privilegiati ce li s-a creat, fariseii dedat la rdzbtnilri;i pedepse impotriva acelora care i-au wemea lui Alexandru Ianeu, fapt care i-a instriinat pe multi care

atunci nutreau sentimente favorabile ta,tn de ei, fiind socotifl principala catzd" a pierderii autonomiei iudaice, prin intervenfia
111

lI in cele ale lui

Cf. Pr. Prof.

Dr. Dumitru Abrudan

Ei Diac.Prof.Dr. Emilian Co

ttrheologie biblicd, p 332.

tl {', 'l'cnney,

op.cit..p.97

296

Stelian Tofand

.
ins[

Iudaismul Epocii Noului

Testament

fariseilor numira

in jur de 6000 de aderenti,78o
si
se

..

lU?

simpatizanfilor, declarafi sau in secret, era cu siguranfi mult mai

intituleze ct titlul de "fariseu'l faci parte din aceasti asociagie religioasi, el trebuia si cunoa$tere exac.i a Legii mozaice, a prescripf,ilor ei, precum tradiliei orale, gi si se distingi printr-o implinire minutioasi a preceptelor Legii. Scrierile rabinice arutil cA adesea problemele indi respectarea minu,tioasa a Legii trldau o cazuistici rafinati in populaliei evreiegi in Babilon. Fariseii se remarcau in mod deosebit prin amdnunjittr qi precisa a Legii lui Moise 5i a "tradif,ilor ( bf,tr6nilor", adicd a interpretirilor nescrise ale Legii (Torei). Insi cu care fariseismul sustinea valoarea traditiei orale
Pentnr a putea cineva

deopotrivi forja qi sl[biciunea sa. Pe de o parte, ea posibilitatea adaptlrii Legii diferitelor imprejuriri 9i schunbitoare ale vielii, pregitind spriritele pentru accqltarea i noi, ca cele privind nemurirea personali, judecata obgteascf,, existenla ingerilor, a providen1ei,781 care, dupf, ei, nu libertatea umani, dar pe de alti parte, acelagi ataqament al lor
tradilia oralf,, cireia ii ofereau aceeagi autoritate ca qi Torei, i-a robii ei, viafa lor religioasi ajungAnd o servitute intolerabilf,. Era aproape imposibil pentru un fariseu de a-gi pirisi a-gi servi hrana sau de a intreprinde orice alti acfune fard a una din infinitele prescriplii legale gi pe care ei ingigi le-au fi

"Vaiurile" pe care li ie adreseazd M6ntuitorul amintore c0tovE cxtrcme de deformare de citre ei a invf,!f,turii dumnezolofll prln (tradifia) 1or" lnainte insf, cu numai citeva zile de patlma So, n pronuntat teribilul rechizitoriu impotriva lor. De gapte orl El cgte invinuirile Sale, incep6nd totdeauna prin formula: "Vai ctl rt urarilor gi fa ris eil o r fEtamici ", repro gdndu-le : l. CI inchid gi pentru atf i imp5r5lia cerurilor, dupi ce ei ingigi rll itt ca. I Cl[ stribat marea qi uscatul pentru a face un prozelit, pentru sil facf, din el un fiu al pierzarii. j. Ci suslin ci jurimdntul fEcut pe templu sau pe altar este in timp ce jurf,m0ntul fEcut pe aurul templului sau pe jertfa de ostc valid. 4. Ci dau dajdie din mentl, mirar qi chimen. dar nesocotesc lca ;i milostivirea. t C[ spali cu multd grija vasele pe dinafard, dar ignori sufletului. 6, C[ poartl grijl exagerati de cele dinafar[, iar cele dinliuntru esc. In acest sens Iisus ii aseamf,nf, cu nigte morminte lle pc dinafar4 dar pline de putreziciune pe dinliuntru.

l,'rrr

iscul "agteaptl pufin", care cerea cuiva sd-l aqtepte pdnd cAnd fbcea o faptd

I trr

iscttl "orb", care se accidenta c6nd se lovea de weun zid pentru c6 igi
weo femere.
sE

Irrrlr:r ochii pentru a evita sE vad6

{
7to
181

lirrr

iscul "cap plecat", care umbla cu capul aplecat pentru ca nu cumva

nltEr,t

vc rspjta care sd-l alragd

A

Robert, A. Feuillet, op.cit.,p.69
seu qapte tipuri

I
li
?
r

l,'irr

isctil "care socote$te intr-una", care igi num5ra intr-una faptele bune, ca sd
iscul "temitor de Dumnezeu", care, la fel ca gi Iov, era cu adevirat drept.

lbidem,p.77.

Ytrltt Llircit ele compenseazb eqecurile sale
l,rrt

7r2

lbid"*, p.70, Kaufmann Kohler enumeri intr-un articol al
t'ari sei care repr ezeriz:o exlremele
:

lirr
n r
r

1. Fariseul

"llud5ros", cere lEcea paradd inaintea oamenilor cu faptele lui buns,

I

sci i ",

l;cul "iubitor de Dumnezeu", la fel ca gi Awam. (Cf. Kaufmann Kohler, in Jewish Encyclopedia, TX, 66 -666, Ierusalim 1 971 ).

298

Stelian

T,

ludaismul Epocii Noului Testamenl
pe

7. Ca zidesc Ai impodobesc mormintele profelilor,
aspra sentinti: "$erpi, pui de vipere, cum Gheenei?" (Mt.23, 1 3-33).

Vhrlil

ingigi i-au persecutat gi i-au trimis la moarte. $i Mantuitorul inc

vefi sc[pa

de

Preocupafi in mod deosebit de a-5i conserva propna influenji fariseii au devenit duqmanii declarali ai oriclror gi-ar fi cdgtigat stima sau simpatia poporului' Astfel conflictul qi Iisus era inevitabil. Preocuparea lor de cipetenie era numai intinde curse lui Iisus 5i a-l prinde in cuv6n! de unde si apoi discredttarea, comprorniterea gi condamtarea in fa,ta spre exemplu intr-o capcani provocatoare, ei L-au intrebat dacl ingiduit a repudia o femeie pentru indiferent ce motiv' Erau r[spunsul Sf,u negativ 5i in consecinfi de posibilitatea de a-L contradicfie cu Legea lui Moise, care a afiorizat divorful chiar motiv anume (Matei 19, I-9, Mc. 10,2-11)' Iisus nu intrf, tn ispitirii lor, ci Ie repeti sentinla din predica de pe munte ""'oricint ldsa pe femeia sa, afard de cuvdnl de desfrdnare' o face sdvdrqeascd adulter Si cine va lua pe cea ldsatd sdvdrSeEte (Matei 5,32; Lc. 15,18), pundnd, astfel, fati in faJi' intr-o

raportlrii la Lege qi la ajutorul lui Durnnezeu nocos0r 1ll omului. Mu1!i ajunseseri sd creadf, c[ omul so putoa cl insuqi, prin stricta observare a Legii. Sledul Apostol Pavol, fuscse el insuqi fariseu, ddndu-gi bine seama c[ o ?mpliniro ttti a Legii era imposibili (Rom.cap.7),ru ezitd si decline c[ nici nu lin Legea intru totul: "...tu care te lauzi cu Legea, tl Sti pe Dumnezeu, prin cdlcarea legii!" (Rom.2,23). Dar in ciuda faptului cd manifestau pentru poporul de rdnd i dispre!, din pricina ignoranlei sale tn cele religioase, fariseii se de suficient prestigiu pentru a exercita o influenfa de loc de in seam5, asupra maselor. RAvna lor pentru Lege, inillimea lui lor religios, conduita lor ce se voia exemplari erau motive
te pentru dobAndirea unei astfel de influen1e.783

-]22

si se refere Ia situalia sa cu cuvintele'. "...dupd lege fariseu... in ce dltriririte de convertire lc dreptatea cect din Lege, fdrd prihand fn vietuirea mea"
insugi Sffintul Apostol Pavel va putea lp 3,s-6)

ireconciliabill toleran]a in privinla divor]ului, cu imperfecfiunea mozaice gi cu impietrirea inimii iudeilor' Predica de pe munte confne, de altfel, condamnarea nu va formalismului fariseic: "Adevdrat vd zic voud: dacd nu dreptatea voastrd mai mult decdt a cdrturarilor Si fariseilor'

in plus, atitudinea 1or independentil fali de autoritatea romani pc placul poporului. Totugi, ei erau departe de a fi extremigti in scns, opundndu-se ideii unei revolte antrromane. l)ar, intr-un oarecare sens, trebuie recunoscut faptul cd fariseii Iuu totugi increderea pe care le-o acorda poporui de r6nd, cici, vdr ei vor fi cei care vor salva iudaismul dupd marea catastrofl rralrl din anil 70.784 Cu toate c[ principala lor preocupare era ci nu disprefuiau deloc cultul de la templu. Astfel cI atunci c6nd l'i distrus, ei vor $ti si reconstruiascl edificiul religios a1 nului numai pebaza Torei. in timpul domniei lui Irod ldumeul, rul lor se ridica la aproximativ 6000.785

l'l

A. l{olrert, A. Feuillet, op.cit.,p.77.

lht,l,'ttt.

t'l lrrsif'Flaviu, Antichitdli
nlrtt'ili<t, p.259.

iudaice, XYTII,2,4, dupd Gr.T. Marcu, Mediul de

Stelian Tofand

Iudaismul Epocii Noului

T'estament

:l(ll

b) Saducheii
Originea numelui lor este incerti. Cea mai mare specialigilor socotesc cf, numele lor trebuie pus in legf,turi cu arhiereu Sadoc786, contempora.n cu regele David (II.Reg.g,l Solornon (sec. X, i fft.), QII Reg 2,35) ai cdrui exercitat funcfia arhiereasca pdni in timpul regelui sirian Epifanes (17 5 -l 64 i.Hr. ).787 Acest nume gi l-au atribuit ei in5igi, din dorinla de a se scutul faimei unuia dintre personajele celebre ale trecutului, pentru a da o justiflcare pretenliilor de a se bucura de o
drepturi qi avantaje. Ca grupare organizati, saducheii apar insf, destul de istorie, in timpul domniei lui Ioan Hircan I (135-104 i.Hr.)."t fomat un partid compact qi numeros ca cel al fariseilor, fiind alcf,tuitf, numai din aristocratia sacerdotali, respectiv din gi marile familii preoleqti (F Ap 5,77).78e Totugi, un mare preofi din cetele de rind nu au frcut parte din gruparea ceea ce ne indrept6feqte si presupunem ci n-a existat o absolutl intre preolia iudaici gi gruparea saducheilor.
'uu

Cl A. Robert, A Feuillet, op.cit., p.7j.

'u' Exista in special 4 teorii cu privire la originea saducheilor. MH. Segal, pe Welhausen, a considerat ci au fost in principal rur partid politic, derivat elenigtii iudaici G.H. Box, urmAndu-l pe Seiger, crede cd au fost o religioasi 9i cd unii din scribii descriqi in Evanghelii au fost saduchei. Finkelstein crede c6 ei au lost un corp aristocrat nrral, in opozilie cu oriqeni. f.W, Manson crede cd ei erau la origine reprezentanli ai aparatului stat (Cl.Dicfionar bibkc, p 1 1 43).
73s 7se

Vezi A. Robert, A. I'euiilet, op.cit.,p.73.

Macabeilor, cand in confruntarea deschisf, dintre partldul gi dinastia macabeian , saducheii au fost de partoa or, fapt care le va aduce multi suferinli, intrucflt sub domnia rci (76-77 i Hr.), solia lui Alexandru Ianeu, fariseii devenind ici, vor intreprinde o serie de represalii contra saducheilor, -i pe mulli la moarte.Tno Dc fap! conflictul dintre cele doui grupiri era inevitabil, ele -se considerabil, at6t prin condilia sociald a membrilor lor, fl prin inr,'afiturile pe care le profesau. Fariseii apartineau, in , clasei mijlocii, in timp ce saducheii se recrutau din rAndurile i aristocralii sacerdotale. Fariseii pretindeau si domine prin cunoagtere gi pietate, in timp ce saducheii frceau caz de sdngelui qi de situafa 1or socialf,; fariseii erau progresigti, in 0c saducheii erau conservatori; fariseii cf,utau o imbunititire a rcligioase a poporului, saducheii se lineau insl departe de popor, lndu-se numai de adunarea gi de ritualul templului. Sub lrod cel Mare qi procuratori, neacceptati de farisei, lrcii dobAndesc aflrmite avarfiaje, indeplinind in acest timp ralele sarcini religioase. Politica a fost principala lor rafiune de a irtend de aici cel mai insemnat profit Ruina nalonald iudaicd de a cirei ca,uze ei n-au fost strdini, a tnot incheierea profltului, dar gi rafiunea lor de a fl.7e1 irr ceea ce privegte doctrina pe care o profesau saducheii, ei nu iru ca nonna de credinli decdt Scriptura, iar Legea clreia ii o interpretare strict literali, insemna mai ales cele cinci cirli Iui Moise, din care ei relineau cu deosebire ceea ce se referea la rc gi la jertfele de la templu. Tradilia orald o respingeau aproape tlesrlvdrgire, in consecinli, respingeau existenla ingerilor, negau
lhr,lrn.

l)rczenta saducheilor se face remarcat4 ca $i cea a

fuireilor,

tn

Iosit Flaviu , Antichitrisile hrdaice, XX, D(, 1 , dupd Pr. Prof. Dr. D-tru ti Diac. prof. dr. E. Cornifescu, op, cit., p,338.

t'l

(

Jr.'L Nlarcu, art.cit., p.260.

Iudaismul Epocii jtroului 302

Stelian

Testament

303

T,

invierea trupurilor, nemurirea personala, risplitirea ve$nicA,
pedepsele veqnice. (Fap.Ap. 23,8).7e2

pulini influenla in domeniul vietii morale qi religioase. Aga txplicfl faptul c[ atunci cand templul gi cultul de la templu vor
prr:a

Saducheii respingeau in egali misurf, 5i providenla di inviland cf, depinde numai de om sf, aleag[ binele sau r6u1, fi fiind liber si se orienteze in direclia voilf,. Dumnezeu nici o influen!f, asupra conduitei umane. E1 s-a aritat propriul s6u popor, pe care l-a abandonat sub dominatie strdintrl domeniul moralei, atAta timp cAt pentru saduchei nu exista personali, reprezettan conceplia cd avdndu-se in faj[ numai acel via15, trebuie ca omul si profite de tot ceea ce i se oferf, spre a trli mai bine. Aceasta conceplie s-a reflectat mai ales in atitudinea

. va dispirea qi raliunea de a exista a saducheilor.

t) Esenienii
lstoricul iudeu Iosif Flaviu vorbege de esenieni ca de a ,'treia
er,reiegiTea, dupd cea a or gi saducheilor. Tot dupf, informaliile acestui istoric se pare icnii au apirut in istorie sub domnia 1ui Ionatan 160-142 i.Hr ptohabil, provenind, ca gi fariseii, dintre "hasidimii', epocii

ljlozofiile" sau qcolile de gindire

concilianti fali de stf,p6nirea romanf,, a cdrei dominafe au profit' cu ugurinfd, situalie din care au gtiut sf, tragi maximum de insd, a merge pflni acolo, in politica lor fa![ de ocupantul striin' colabora deschis cu procuratorii, ei se strf,duiau totugi, deschis' evite orice atitudine violenti sau conflict deschis cu romanii, izvi
din sfinul maselor PoPulare."'

numirului lor, Filon din Alexandria inform eaza cd nrca lui aceasta se ridica la circa 4.000 de persoane qi ci locuiau qi oragelele Iudeii indeletnicindu-se cu agricultura, dar d mult timp insf, studiului comun al moralei gi problemelor rrrsc, inclusiv interpretarea cirlilor sflnte. Tot Filon interpreteaza
Irr privinta Irirca lor ca insemn0nd "piogi", aducdnd la cunogtinfi qi faptul cd. rii respectau cu scrupulozitats pvitatea ceremonialI, defineau

Din acest punct de vedere, vedeau in Iisus mai

ales

rauvoitor, care ciuta sf, tulbure ordinea stabiliti de romani 5i Er putea oricand atrage furia aceslora impotriva naliunii iudaice.

pentru cd /ariseii au adunat sineclriul qi ziceau: Ce .facem,

uneiastfeideimpresiidinparteasaducheilor,inlegf,tur[ Mdntuitorul, il gisim in Evanghelia dupi loan" "Deci arhiereil
Otl crede acesta sdvdrqeSte multe minuni? Dacd-L ldsdm d;a, toli vor El ,Si vor veni romanii Si ne vor lua qi lara Si neamul' Iar Caiafa' ei (,saduchei n.n.), care tn anul acela era arhiereu' le-a zis:

lttoprietltile in comun, nu aduceau jertfe de animale, practicau ul,"t nu def,neau sclavi, se ingrijeau de aceia dintre ei care nu

clintre

li)dvl,,, Antichitdli iudaice, 18, 78-22, dupd, Dicfionar biblic, p.411. Textele tulcritoare ia esenieni din lucrarea lui Iosif Flaviu pot fi gdsite in extras la t'e l)upont-Sommer, Les ecrits esseniens decouverls pres de la Mer Morte,
ri I 9ttt), p.36-47.

nu $tili nimic. Nici nu gdndili cd este mai de folos sd moard un pentru popor clecdt sd piard tot nearnLrl" (11,47-50)' O astfel atitudine nu le-a atras evident simpatia popularfl, ei exercitAnd,
1e2

Informalii detaliate qi complete cu privire la gruparea esenianE i\lhanasie Negoi!5, Manuscisele eseniene de la Marea Moar.td. Biblioteca
cunoagte

litrfrrlis, Bucuregti 1993 qi Dd. Lohse, op.cit.,p.59.

lltrrl l"laviu se pare c[
rr , I .)(

o gnrpare de eserrieni care ingdduiau
Iosif Flayiu, Rdzboiul iudaic,n,

totugi

irr, probabil, chiar practic6nd-o. (Cf
I

yIIl,

Yeziamdnunte

A

Robert, A. Feuillet, op'cit',p'14

) I,VUI

1

3, 160 dup[ Ath. Negoifi, op.cit. , p.171

'er Cf.

A

Robcrt, A. l'euillet, op.cit.,p13

304

Stelian
cauLza

T,

_
s[

Iudaismul Epocii Noului

Testament __l1l!"

puteau lucra din

bolii sau bf,lrAnetii, nu frceau ju
acestei

luau parte la activit5,li militare qi cultiv'au, in general, toate virtu

intre cauzele care au determinat aparilia

numdri, in primul r6nd, decadenla clerului de la templul din Se cunoage cf, inci pe timpul regelui sirian Antioh al [V-Iea o mare parte dintre preofi, in special cei tineri, se tradiliile iudaice strdvechi, acceptdnd inlluenle shiine, mai elenistice. Astfel, se ruginau de circumciziune, iSi indatoririle sacerdotale pentru apartictpa gi chiar a concura laj de pe stadioanele pdgdne, care apiruser[ gi la lerusalim. ln regii sau parinlii Macabei, din rindurile cdrora a fdcut parte gi Hircan I, au comasat in persoana lor arhieria gi regalitatea, fapt dus la compromiterea frrnctiei arhiere$i ca urmare a abuzurilor din funclia regalitifii. in fala unor astfel de situafii, esenienii, legf,tura cu iudaismul oficial, reprezentat de preolii de la ales o viali retrasf,, grupAndu-se in mici comunit[fi, cu reguli
cu avere comunf, gi mese sacramentale.

jurlminte solemne, dar infricogfltoaro, 0ar0 se angaja sd cinsteasci dupi cuviinl5 pe Dumnezeu, s6 to 0u dreptate fala de oameni, sd nu inqele pe nimeni, s[-i apcre po [i gi sd-i deteste pe cei rdi, sd nu mintd, si nu fure $i se nu secretele comunitilii. "Cei ce doresc sd intre fn secta lor losii'Flaviu - nu sunt primili numaidecdt... Acela care face
depunf, mai multe

parte la botez tn curatd, in vederea curdlini, dar nu e primit la ospdlul Itnrte l)upd o incercare de incd doi ani, dacd e a/lat vrednic, e ln cin...Cei prinSi tn greSeli mici sunt alungali din cin...,,.1ee Dupf, informatiile aceluiaqi istoric, ziua esenienilor incepea dc risaritul soarelui, cu rugf,ciunile de dimineatd, adresate i "ca gi cum l-ar implora si risar5".800 Apoi fiecare igi lua in sarcina incredinfatd, sub ?ndrumarea unui supreveghetor gi ;r0nlr la amiazd, cdnd membrii cornunitdlii se irnbf,iau gi luau lu o masf, comund simplf,, dupf, care continua lucrul pdni
l0I

clc infrdnare este tngdduit, dupd un an, sd ia

Cdt privege procedura

esenienilor, perioadi de 3 ani de noviciat. Dupd un an de noviciat cu purtarea a hainei grupirii, candidatul era admis la ritualul purificirii in aptr, la masa comunf, a comunititii. inteleasl ca simbol a1 initierii nu era acceplat dec6t dupf, trecerea a incf, doi ani de novicr inainte de a trece de la noviciat la statutul de membru,

intrdrii in comunitate gi de inifi dupl informa$ile lui Iosif Flaviu,lel aceasl;a )

Hippolyt nu spune nimic despre rugiciunea adresatd de esenieni i dimineafa: el spune cd. " ei stdruiesc in rugdciune din zori de zi
t'o,\'lesc

nici un cuvdnt pdnd cdnd nu cdntd un imn de l.audd lui

liscnienii ardtanun mare respect Torei. Ei flneau cu strignicie la tlo sabal trimiteau ofrande la templul din Ierusalim, dar nu
lihliu,op.cit.,IL
.VIII, 7,137-739, dupd Tit Simedrea, art.cit.,p.144. 9i Ed.
qi

"u Filon din Alexandria, Quod omnis probus liber sit,75-91, dttpd DicSionar p.411, gi Mitropolit Tit Simedrea, Sf.Ioan Botezdtorul tn lumina de la Qumran, in rev.S.T 3411958, p.142.
79',7

ttt', op.cit.,p72.

'l'lt Simedrea, afi.cit. p.144

Dbsionw biblic,p.412.

losif Flaviu, Rdzboiul iudai c, Il,YIIl, 7,73'l -139 dupE Ath. Negoi{i, eseniene..., p172-773; Mitropolit Tit Simedrea, art.cit., p.744-145 qi
Rolrert, A. Feuillet, op.cit., p.76-77. Cf. Edward l-nhse, op.cit., Gottingen 1980, p.60-61

fil,/r,lr Obiceiul
uirc
dlt rrrrliilii
se

descris de Iosif Flaviu poate sl fr fost cel al Sampsaenilor, un poate sd h fost asociat cu eserienii gi care a primit numele lor (Cf ebr.

''soare") de la omagiul adus soarelui care era considerat o manifestare a

798

306

Stelian

T,

t( t7

participau la cultul de la templu, socotind c5 acesta a fost Ionatan gi urmapii sii, ca unii care auluzurpat demnitatea arhi

Despre esenieni vorbege gi un alt scriitor antic, Pli BdtrAn, care ii prezinti ca fiind o comunitate situati pe lirmul de al Mdrii Moarte, undera la Nord de Enghedi. "Ei au locuit nenumdrate generolii - spune el - au renunlat la femei Si la toqte acestea numdrul lor a fost menlinut tn permanenld, mu$i oameni veneau in mod obiqnuit qi se aldturau exi solitare, fiind istovili de viala obiSnuitd".803 Pliniu se referi de fapt la comunitatea de la Qumran, unde fost descoperile importante ruine ile aSezfuii eseniene. Pe acestei comunitili, Pliniu ii numegte, agadar, "esenieni". De pentru marea majorilate a cercetltorilor contemporani nu existi indoiali cd aSezarea de la Qumran adipostea o comunitate de degi acest nume nu apare in documentele descoperite aici.80a Slpdturile arheologice fEcute in anul 1951 5i in anii 1954' in c0mpul de ruine de la Qumran au scos, intr-adevir, la ivealf, unui locaq cum nu se poate mai potrivit cu nevoile unei eseniene. Clf,direa fusese inzestratL cu inclperi pentru obgtii, cu cisterne pentru spllarile zllnice, at ttapezA pentru sfhnt luat in comul, cu inclperi cu mese qi c[limdri pentru cirfilor sfinte etc. LAngn chdire s-a aflat 9i un mare cimitir resp ectivei comunitSlii eseniene.

S{lplturile amintite au scos la iveal[ in posto zoc€ 8rot0 ale aceleagi regiuni qi un numtrr improslonnnt do ise, pe pergament gi papirus ale comunitafii de la Qumran, il $uprindeau fragmente din mai toate cirflle Vechiului Testamont ou exceplia cirfii Esterei, Tobit 5i inlelepciunii lui Sirah.Eos ('ltldirea care adf,postea comunitatea de la Qumran s-a zidit tn lui Ioan Hwcan (135-104 i.FIr.) qi-a diinuit, dimpreun[ cu ilatca, pdn[ in anii 68-70 d.k,, cind a fost distrusi in intregime ile romane, in timpul rf,zboiului iudaic. ('Ct privegte insi soarla esenienilor dupd iazboiul iudaic 9i lerusalimului din anul 70 d.Hr., pirerile qumranologilor gfupatp, in general, in jurul a douf, teze: ru) tcza dispariliei complete a esenienilor dup[ anul70, susfinuti
nl[ii de M. Simon806 gi S. BaronE07. tr) teza trecerii esenienilor la cre$inism dupi anul 70, incetdnd
il1 rnai existe ca sect6 separati.

,

Milik8oe n, dupa anul 70, rf,mi5ilele comunitilii au fost asimilate de grupurile cregtine de la est de Iordan, care au suferit cu timpul tot
rlc influenle sincretiste.
810

in acest sens O. Cullman8o8 susfin ideea ca dupi imp[rfirea comunitSfli de

5i

la

Negoili este insi de pdrerc ci dup[ anul 70 cscnienii n-au dispf,ru! ci ;i-au continuat existenla timp de
I)r.dr. Athanasie
,l,it

vr,zi
sor

simedrea, art.cit., p 141; Magistrant Sibhduq loan, Descopeiile de la Teologice", rir.3-4, llrtn,rt N[oand si raportul lor ctt Noul Testament,in rev."studii

Vezi Pliniu cel Bhtrfln, Histoia naturale, art.cit., p.143 9i Dicfionar biblic, p 411.

V,

17, dupd

Mtrop. Tit

Si

lUtrr, p,220.

8oa

Numele de "esenieni" dat comunit[]ii de la Qumran apare numai la Filon Aiexandria (Quod omnis probus liber sit 75-91) 9i Iosif Flaviu (Rdzboiul 119-161). Vezi Eduard Lohse, (Jmwelt des Neuen Testaments, p.59 9i Lagrange, Le Judaisme avant Jesus Christ,Puts 1931, capitolul dedicat
eseniene, p307-337 in privir{a identifrclrii guperii de la Qumran cu argumente in acest sens, vezi qi
eseni

M, Slmtrn, Les sectes juives, in "studia Patristica", Berlin 1957, vol l, llrtrrrn, Histoire d'Israel,tom II Paris 1957, p.659 urm'

l,

p'528 urm'

ll,(,ulmann, The Significarrce of QunranTexts,inK. Stendahl, The Scroll andthe N l . Neu,York,1957,P.32-35-

A

Robert..., op.cit.,p.79-80.

,l l'. Milih Ten years of Discoveries in the wildemess of Judaea, London 1963. llrr rrrport intre esenianism gi cregtinismgl primar vezi' la Constantin Daniel, l)rrttiutii Si Biserica pimard,irrrev. "S T.", nr. 9'70,1974,p'707-777'

308

Stelian Tofand
e

secole, "translfbrmdndu-,se cu timpul tntr-o sectd iudaicd, care Si azi"811 . Durtre argumentele sale amintim cabva:
1. Esenienii erau protejafi de regii din familia lui lrod cel qi astfel implicit de citre romani. Din acest motiv ei au fost de contemporani "irodieni", fiindcd se agezaserd,la adiposful irodieni.

2. Apailia pe la mijlocul sec. II d.Hr. a sectelor iudaice care profesau unele doctrine observate numai de precum: celibatul obligatoriu, oprirea de la consumul de genealogiile angelice etc.812, duc la concluzia conservdrii eseni a doctrinelor lor qi dupi anul 7O d.H. 3. Sf.Epifanietl', care a foait ins sec. IV d.Hr., vorbege de "oseenilor" ca r4efuind dincolo de Iordan, dimpreunf, cu alte cea. anazareeilor, sampseienilor ;.a. de a c5.ror existenld se sec. fV qi V d.H.s1a Documentele descoperite la Qumran sunt de cea mai importanJa nu numai pentru inlelegerea miqcirii eseniene, ci $i infelegerea Noului Testament. Veacul care a precedat imediat Iui Iisus Hristos reprezintil o perioadi relativ obscurf, a istoriei i Textele descoperite la Qumran ifl 1947, gi dup6 aceea, au ridicat oarecare misurd vf,lul care umbrea aceasti penoadi. Spre documentele de la Qumran pun in luminf,, printre altele, un necunoscut pdn[ acum al teologiei iudaice, anume un

care deosebegte douf, duhuri, cel aI lui Dumnozou gl col il Veliar, adrcd al diavolului; lumina se opune intunericulul, rtlt ltt c6t gi in sufletul omului. Totugi, acest dualism rlmfuo ist, caci Dumnezeu este cel care a creat amdndou[ aporto Ituri. Dualismul acesta iese in evidenp gi pe plan moral: influonfa lui adevf,rului apare in practicarea virtutii, in timp ce p[catul ca o manifestare a duhului intunericului Lupta aceasta \za avea tlhrgit, termindndu-se cu nimicirea complet[ a riului gi cu biruinfa lor luminii" intruc6t unele elemente ale doctrinei Qumranite gi ale izirii sectei oferi multe analogii clare cu cele ale cregtinismului , s-a pus adesea firesc intrebarea: S-ar putea vorbi de o inlluenli ismului asupra creqtinismului? R[spunsul la aceasti intrebare vom da aici, el constituid subiectul de dezbatere al ultimului rl din lucrarea de fa!a.
tli,s'm81s,

d) Cdrturarii

Cunosculi

trol (experf

in Noul Testament, sub numele de ypappareis in lege) sau uopo6r6&sru]'ov (invilttori ai legii)

16,21; Ltrca 5,17-22, 66; Faptele Apostolilor 4,5;5,34; I Tim. Etc., formau gruparea aga-zigilor "experti in studierea Legii lui

i

8r'
BI2

CL Ath. Negoild.,Manuscrisele e"seniene...
p.777.

,p

176.

Cl.Iosif Flaviu, Rdzboittl iudaic, 77,'ViI.I, 7,142, dupd Ath- Negoifl,
Panarion, Erezia a XD(-a,

(Tora). Originea 1or se pare ci urci pdnl in timpul lui on, cdnd pentru prrma oafi in istoria lui lsrael oamenii invdfa]i ptrrr gtiinla in slujba statului. Dar apaifa lor, datatd" ca grupare in IsraeL, poate fi socotitd abia dupi exilul babilonic, textul I Cronici 2,55 put6nd sugera chiar ideea reunirii tuturor lltlilor in "familii" qi "bresle".8'u tn epoca postexilic5, cirturarul
irr irr:est sens,
I

813

Hall, Band
3I'

1,

Lerpzrg

1

9

1 5

"Ancoratus tmd Panarion" herausgegeben von p 2) 7 -224, dtry:a Ath. Negoi[I, op. c it., p. 17 8. "

ir

J. Carmignac, Nt "Esseniens", inLes Tables duDTC,

faso.6,

Amenunte in legdturd cu aceste argumente gi cu altele neamintite, vezi

A

)h(,-l277,Paris 1 957.

op.cit.,p 176-180

llrl, !,ohse, op.cit., p 82-83.

310

Stelian

T,

Iudaismul Epo cii l{oului Testamenl
sau favorabili fariseilor,

3il

era un om versat in Legea lui Moise, ca Ezdta, spre exemplu, lost gi preot gi cirturar (Ezdra 7,6.11-12 Neem.8,9). Dar

in Israel un partid religios gi politic, bine determinat, timpul lui Antioh Epifane, cAnd misurile represive ale acestuia
devenit
afectat gi pe ei.

Clrturarii au putut fi int6lnif in Babilon pdni prin sec. V
d.Hr., iar in Roma pAna in ultima perioadf, a imperiului. fn erei creqtine, cirturani exercitau functia de jurigti, moraligi
qi

teologi, ei fiind propriu-zis cf,lduzele gi maiegtrii de iudaismului.*" Mantuitorul Iisus Hristos zice despre ei: "C fariseii au $ezut pe scaurutl. lui Moise. Deci toate cdte vd vor v ou d, fac e li - I e i pdzi li -l e. .. " (Mt. 23,2 -3). Infonnalii detaliate despre cdrturari individuali avem inainte de anul 70 d.Hr., influenfl mai ales in ludeea, dar prezenli Galileea (Luca, 5,17) qi in Diaspora, ca spre exemplu Gamaliel, al Sf.Ap Pvel (Fap.Ap.5,34-39;22,3), cdt qi dupi anul 70 d.Hr., dintre ei ajungdnd celebri, ca intemeietori de qcoli, istoria reti acest sens nurnele a cel pulin doi dintre acegtia - Hillel gi Samai, au tr[it in veacul I al erei cregtineur8. Mulfl dintre cdrturari au parte qi din Sinedriul din Ierusalim cu drepturi depline (Matsi I 26.3), Dupit anul 70 d.FIr. importanla clrturarilor a crescut gi mult, ei p6str6nd, dupf, dezastrul de la Ierusalim, in formi scrisd oralf, qi transmilind cu fidelitate, mai departe, Tora. Mu{i di pretindeau, in acest timp, de la ucenicii 1or, un respect mai mare decdt cel acordat pdrinlilor In Sfintele Evanghelii cdrturarii apar adeseori asociafi dar cei doi termeni nu sunt sinonimi. Clrturarii au existat exemplu, cu mult timp inainte de a apare gruparea fariseilor, iar dintre ei inclinau gi spre saducheism, invi!6nd chiar saducheici Dar rnarea rnajoritate a cirturarilor, este adevilrat,
S

rolul lor de "dasc[li", adicl tnvtt[dtori enorm de mult la inlluenfei exercitati de farisei asupra lumii iudaice. Activitatea clrturarilor s-a exercitat, in general, in 3 direclii:8le a) - pdstrarea Legii - Cf,rturarii au fost cercetitori scrupulogi ai gi apdrltori fideli ai ei, in special in perioada elenisticl Ei au is deciziile legale nescrise care au renlJtat din efortul lor de a legea mozaic[ in viala cotidianf, a poporului, pretinzind ca legii le s[ i se acorde o mai mare imporlan!f,, decdt cetei scrise. (Mc.7,5 ) Dar scrupuloatatea lor in observarea gi respectarea Legii, la fel ;i a fariseilor, nu adesea a frcut ca Legea sf, fle redusf, la un pur Rlisrn, lipsit de viafa. b) - adunarea a ctt mai multi ucenici in jurul lor in scopul Legii. Acestora li se cerea s6 memoreze materialul predat gi I ra nsmita fdri modificari. o) - aplicarea Legii in calitate de judecltori in Sinedriu Mt,22,3 5 ; Mc. 1 4,43 : Lc.22,26; Fap. Ap. 4,5 etc. ). Pentru activitatea lst'viciile depuse in Sanhedrin- nu erau pldtlti Cea mai importantd I a "cdrlurarilor", dar dintr-o epoc6 ceva mai tAtzie, a fost Irtlul82o, o adeviratl compilalie de texte referitoare la Lege. rrdul este compus din Migna ("repetare"), prima codificare a rurale culeasf, de Rabi Juda, citre sfbrgitul sec. II d.Hr. qi din ra (" desivdrgire", "perfeclionare") care cuprindea comentariile )r lEcute la Migna intre anii 200 gi 500 d.Hr., tradifli rorzrle in Migna, indemnuri morale pi legendare.
l,cg,ii, in s6nul comunitalii iudaice, contribuind

Vr,rr rrrrrlLnunt;
lrrr r ,/,, l) ll3-84

in legdtura cu activitatea lor, Dicfionm biblic, p.206. qi Ed. tr ohse,

ll

trrlroducere

in

ceea ce privegte Compozilia qi specihcul Talmudului a se vedea

817

drrr

Vezi Gr.T. Marcu, Mediul de aparilie"..,pag.260
Ed" Lohsc, op.cit.,p.85

t" Ibidr*

lui Herman L Strack, Introduction to the Talmud and llnlnrsh, traducere attorizatd dupd a 5-a edi{ie gerrnand, Philadephia: The Jewish I'll,lrurrlion Society of America, 1955.
tlrrcrrtata lucrme a

3t2

Stelian

Tr

Iudaismul Epocii Noului T'estamenl

313

Migna era in esenli o colecfie de "Halakhah" prevederi qi precepte juridice scoase din Lege impreunl cu di
complexe prin care s-a ajuns la acele decini82l $i "H interyretiri gi reguli flafi, caracter juridic. Haggadah este mai incercare de dezvoltare a sensurilor implicaliilor Legii gi nu de a afirmafiile ei explicite. Argumentul lui lisus cu privire la invi din Exod 3,6, urmeazi modelul procedurii din Haggadah (Mt. 33). Impreund, Halakhah gi Haggadah sunt numite "Midrag'l cuv6nt derivat de la verbul "dara;", care inseamnd "a ciuta'l cerceta". Agadar, cercetarea infelesurilor Legii scrise gi constituit astfel parte integranti a Talmudului.t" Talmudul se in douf, variante: Talmudul ierusalimitean, incheiat in sec. V d. Talmudul babilonian. incheiat in sec. VII d.Hr. Cele doui se deosebesc unul de celalalt in ceea ce privegte forma gi extensi cel babilonian f,rind cu mult mai extins decit cel ierusalimitean. Talmudul este important pentru ci oferi vaste despre modul it care era abordat gi interpretat de ewei V
Testament (Legea).823
e) Sinedriul (ebr. Sanhedrin)

rlc bf,trini care l-au insofit pe Moise in pustie, dup[ poruncr i(Num.11, l6-2q.8'o Se presupune cd Ezdra a reorganiz&t

i

sinedriului dupd exil, intrucdt persanii le-au dat autoritato in problemele locale (Cf.Ezdra7,25-26;10,14). in acest sens, cxclus ca batr6nii de care se amintegte in Cartea Ezdra 5,5; l0,tt qi conducitorul din cartea Neemia 2,16 4,1;79,5-7 etc. s[ it un corp conducitor in Israel care se asemlna cu Sinedriul de

Informaf,ile cu privire la originea qi istona Sinedriului destul de confuze. Conform Tradiliei se pare ci el igi are origi
82r

Ultcrior grecii au permis un "sfat" cunoscut sub numele de a" (senat) care era format din bltr6ni qi reprezenta natiunea.t" liub dominafa romand, mai precis sub procuraton 6-66 d.fk.), lo Srnedriului au fost mult extinse, chiar guvernarea internf, a fllrrct in mdinile lui826, iar in unele privinle frindu-i recunoscuti clriar qi in diaspora (F.Ap.9,2: 22,5;26-12\. lui Arhelau, fiul iui Irod cel Mare, puterile directe ale Iui au fost totugi limitate la Iudeea, neavAnd nici o putere Iui Iisus in timp ce era in Galileea. l)upf, anul 70 d.Hr. Sinedriul a fost abolit gi inlocuit cu "Beth (('rrrtea de Judecati). Degi in Talmud se consider[ cI aceasta era irruare a Sinedriului, ea era difenti in esenti, fiind fonnat5 din i ale cdror decizli nu aveau decAt o autoritate morali gi
irr c.ea ce privegte componen{a Sinedriului ea a variat de-a timpului. La inceput, format in special din aristocrafia , predominant saducheicd, componenla Sinedriului s-a licat din vremea reginei Alexandra (76-67 i.FIr.), cdnd au fost
,1.

Herman L Strock afirmd cd"orice devine Halaklah atunci cdnd:1) este pentra o perioadd de timp mai tndelungatd; 2) este confirmat de o recunoscutd; 3) este suslinut cu dovezi acceptctte din Vechiul Testament; 4) stabilit cl o majoilate de votui. Oicare sau toate aceste mofive putequ stabill principiu din legea orald " (Introdlction, p.5-7).
Vezi Herman

s22

L,

Strack, Introduction...,p 6.

l{rrbert,

A

Feuillet, op.cil., p.63. Vezi

qi

Pr.dr'. Ioan Mircea, Diclionar al
Macabei 12,3-6; 14,

szr

p^n5 astEzi Talmudul este standardul pentru iudaismul ortodox, credinla gi practicile rituale. El stabilege interpretarea Legii qi de multe ori influen{E rlrai directd chiar decdt Vechiul Testament asupra credin}elor qi vielii adeplilor iudaismului (Vezi Merril C. Tenney, op.cit.,p 96\.

l'cstament, Ed EID, Bucuregti 1984,p.447

lurll' f,'laviu, Antichitdli iudaice, 12, 128
hibhc,p.1217-1212

I

20.

Dupd

3t4

Stelian

T,

Iu da i smu I Ep o ci i N oulu

i

7'e s

tamenl

t

lr

incluqi fariseii gi clrturarii. Sub Irod cel Mare, carc i-a fa falisei, dorind sd limiteze inJluenta saducheilor gi a vechii nobili popor, elementul fariseic a jucat rolul preponderent in decizii. tn vremea Noului Testament Sinedriul se prezenta ca un cuprinzAnd preoti qi laici in numi.r de 70,|a care se adduga (marele preot),care era din oficiu gi pregedintele Sinedri Componenta Sanhedrinului numdra 3 grupe de membri frrd sf, se insi cAli membri numira fiecare grupd."' - qefii marilor familii preotegti ("mai marii preofilor" Evanghelii) (riplLep6s) - biitrdnii (npeopilrepoL) - care reprezentau aristocralia - clrturarii (^ypappur{s) - acegtia flind de tendin!6 far

in afara Ierusalimului, in comunit[lile iudaicc din Palefilna fl dinspori, tnbunalele locale erau gi ele numite "sinedril'r. Hdlr{rllO ie bazau pe jurisprudenla stabilita de Marele Sinedriu de lr
im, ale c6rui sentinle erau comunicate gi comunitiitilor looalo,lto

Rcferitor la procedurile de fiinlare gi aclune a Sinedriulul, aveau o notf, cu totul specific[. Sinedriul de la Ierusalim so la date stabilite sau in gedinte excepfionale, dar niciodatd ln dc s[rbitoare sau Sabat Sinedriul era aSezat in semicerc gi avea doi grefieri, unul care favoarea achitirii, iar celilalt in favoarea n6rii. in cazurile capitale se frcea mai intAi pledoaria pentru apoi cea pentru condamnare. Dacf, cineva se pronunla in achitirii, el nu-qi mai putea schimba opfiunea, dar dacd se pentru condamnare, iqi putea schimba ulterior votul. Achitarea li declaratd in ziua urmitoare. Votarea se ficea stAnd in picioare

voturile

in

primele doui grupiri fiind saduchei.828 SfAp.Par,-el va dovedi abilitate, atunci cdnd aflat la judecatd in fala Sinedriului va gi opuni pe farisei, saducheilor, dezbindndu-i, arttknd motivul care este judecat - nddejdea invierii morf,lor - in care credeau iar saducheii, nu. (F.Ap.23,7-9)

lnoepAnd

de la cel mai tdndr. Pentru achitare era suficienti

o

ritate simplf,,

in timpul MAntuitorului

cuprindea implicau o violare a Torei tineau de jurisdicfa sa; qi cum iudaismul {Ecea distinctie clari intre domeniul religios qi cel civil, cazurile
acest gen erau foarte frecvente. Ca tribunal suprem al Sinedriul dispunea gi de o polilie proprie. El putea dispune arestarea

Hristos jurisdic{ia Sined atdt domeniul religios, c6t gi cel civil. Toate ca.ozele

ri

schimb pentru condamnare erau necesare douf, din majoritate. Persoanelor al ciror caz era indoielnic, li se

in

prezumtia de nevinovdf.t", avantajul fiind intotdeauna de acuzalului. in acest context al condifiilor procedurale de , procesul Mdntuitorului lisus Fkistos gi sentin]a pronunlatd au nat mai mult dec0t o gravd eroare judiciarl: a insemnat cea mai

iudecati din istoria sa, dar care apecetluit insl drama care a
trtuit lumea.

pedepsirea rf,ufbcltorilor, putdnd si pronunle chiar sentinle condamnare la moarte. Dar aceste cazui, pentru a deveni sentinla trebuia si fie ratificati de procurator, intrucdt Sinedriului 82e. era recunosctrt de romani acel "ius gladii" (In. 18,31)
827

Arrrirnunte

pi inlluenla sa asupra diasporei, vezi

in leg6ttu6 cu stuctura, misiunea qi rolul Sinedriului in lara Sfhnta, c6t Ed. Lohse, arf. ouui,pLov, in Theologisches

Wdlrlcrbuch zum Neuen Testament, vol.7, p.858-859.

Cf.Ioan Mircea, Dic1ionar..., p.447. Robert, A. Feuillet, op.cit.,p 64; Pr.dr. Ioan Mircea, Diclionar. ,p.441, lbidem, p.65.
Cf.

t'8
82e

A

l'l', Diclionar biblic,p.l2l2-1213. Ambnunteinleg6turS cu originea, componen{a, jurisdicliei etc , a se vedea documentata lucrare s.B. Hoenig, The Great ,\rrttlretlrin, Philadelphia 1953, precum gi J.Z Lauterbach, afi. "Sanhedin",in
r,xlirrderea
l'
r

rcvclopedia Judaicq Voi XII, Jerusalem

1

971. Ed. Lnhse, art. cit., p

-861

.

Stelian

T,

Iudaismul rrlt;)ionarea"

Noului Testament

317

gi
fi

fl

lrodienii

uciderea sf Ioan Botezitorul, pentru indrizneala

60cstuia de a

condamnat public caanllegdfirii imorale a lui Irod cu

lrodiada, sofia fratelui siu Filip.E3a

Acegtia n-au format o secti re[gioasf, speciali, ci au fost simpli partizant ai familiei lui Irod cel Mare.832 in Noul T

sunt pomenifi numai de trei ori gi numai de citre primii Evangheligti (Mt.22,16; Marcu 3,6, tZ,I3). Irodienii nu se menlionali nici in literatura profan6, decdt intr-un mod vag, de
informatiile despre ei sunt destul de neclare.

in Evanghelia dup[ Matei 22,16 si Marcu 12,13 irodienii sunt ilonfiiona{i ca fiind asocia}i cu fariseii ina-o incercare de a-L implica Mdntuitorul intr-o culpi politici gi a-L compromite in fala
lur, intreb6ndu-L dac6 se cuvine a pliti impozit Cezamlui, sau M6ntuitorul Hristos cunoagte viclenia lor qi ii intreaba direct. ,'De Md ispitiyi, fiyarnicilor? Ardtali-Mi banul dajdiei... Al cui e chipul

in timpul activitalii
preponderent

in Galileea, lerusalim cdteva familii, rS.mase

Mintuitorului, irodienii se domeniul lui Irod Antipa, dar existau
atagate

irozilor.

Se pare ca

in tj

procuratorilor irodienii s-au aliat cu fariseii.833

Unii cercetitori biblici sunt de pirere cf, irodienii au fost care s-au ata$at dinastiei irodiene fie pentru faptul ci, politic, in aceasta supunerea, singura modalitate de a salva independenfa in fala Romei, fie c[ erau partizafi ai apropierii de civilizafia Er romani gi in acest chip credeau cd pot fi sprijinili de citre cei aceasti dinastie. Dupd aceasta accepliurie, irodienii ar fi prin mai mult un "partid politic", decdt o grupare religioasi. Cert este au fost mereu in legiturl nu numai cu lrod cel Mare, ci descendentii acestuia, qi in special, cu Irod Antipa apropiere mai mult de acesta, irodienii vor fi fost implicali
8r2

pe el? Rdspuns-au ei: Ale Cezarului',. in acest reduce la ticere prin chiar cursa lor: ,,Atunci a lor: Dali deci Cezarului, cele ce sunt ale Cezarului, Si lui cele ce sunt ale lui Dumnezeu." (Mt.22,lg-21). in cap.3,6 [vanghelia dupi Marcu, irodienii sunt pomeni]i in contextul unei ni siv6rgitl de Domnul in Galileea (vindecarea unui om cu m6na l1), cdnd din nou fariseii au fEcut repede sfat cu irodienii rtriva Lui ca s5-l piardS.
ront Mantuitorul

Si inscriptia de

ii

g) Zetolii

Aceasti grupare intruchipa evident nafonalismul extremist ic Ei sunt agadar, produsul direct al setei de libertate naflonalI a
lui iudeu.835

- (studiul se inlre paginile 184-19'7) Eisti insd intre specialiqti qi p5reri potrivit irodienii ar trebui identificati cu esenienii. Amdnunte in legdtr:rA cu aceste i a se vedea: Constantin Daniel, "Irodienii", denumire a esenienilor itt Testament, in rev, "S.T.'' rir.7-8, 1970, p.528-546; ldem, Les "H Nouveau Testumenl sont-ils des essdniens?, in "Relue de Qumran", rn. 21,
1

Vezi E.Bikermann , "Les I'Ierodiens ", in RB,

93

8, p 1 84-1 85

0 mdsurf, administrativa a puterii romane constituie momentul cr zelotilor, care mai bine de un secol vor avea si lupte
liicat impotriva ocupantului str[in. Acest moment al apariliei lor este legat de un recensf,mdnt intreprins de legatul Siriei Quirinius, in palestina, cuprinzdnd l)crsoane, cAt gi bunuri gi care a avtt loc in anul 6 sat T d.IIr.836

p 31-53; ldem, Nouveaax arguments enfaveur de l'identification des des Essdniens", ir "Reme du Qumran", nr.27,7970,p.391-402.
Bt3

Cf.

A

lLobert, A. Feuillet, op.cit.,p.84.

('l

lft', l'rrrf. Dr. D. Abrudan, Diac. prof. dr. E. Cor"nifescu,Arheologia,p.343. i\. ltobert, A. Feuillet, Introduction d la Bible,p.Z3.

3i8

Stelian Tofand

Iudaismul Epocii Noului Teslamenl

Misura lui Quirinius a st0rnit mare indignare intre iudei, neputdnd accepta ideea recenzirii lor de cf,tre p[g6ni, indignare a revirsat intr-o revolti carc a cuprins intreaga !ar6. Rezistenla condusf, de un fariseu cu numele Tadoc, gi de un galileean luda, onginar din Gamala. Aceqtia au reugit si adune in jurul oarecare grup de insurgenti, pornind astfel lupta impotriva mai intAi in Galileea, continuAnd apoi in Iudeea. Acesta este, momentul intririi pe scena istoriei a grupf,rii zelofllor, inflic5.rati, care se socoteau agen$i ai mdniei lui Dum instrumente de care El se va sluji in eliberarea poporului Sf,u.

r (lt7-138), Simon Bar Kokehba supranumit gl ,'llul ildelr,, ca un adevirat Mesia, a fosr animatorul prln$lpd d
rii insurectionale pentru "eliberarea lui Israel,,.E38 Accgtlr ru fblt ii supravietuitori ai unui partid ai cf,rui membri au profofrt ntl iil moari, decAt sa accepte dominalia pigdn[

-*

tna.'

,

in popor nidejdile mesianice, El singurele elemente biginage de care cotropitorli lnici ai Palestinei se temeau cu adevirat. Astfel, nu f6rd au fost poreclili "crucea" administraliei romane in
treze
ll]g -

Zeloli au finut, aqadar,

indbuqi u$or revolta, dar partidul zelotilor
supravietuiasc6.

ya

Chiar qi unul din Apostolii Domnului, numit Simon, a purtat

ele de "zelotul"
t,a,[os

-

!r1i"r,5rqs (Lc.6,15;

F.Ap.l,13)

sau

Zelolri nu formau propriu-zis o grupare organizatd". Atunci

imprejuririle o cereau, se strAngeau instinctiv in cete gi fulgeritor, ffu[ s[-;i aleagd, mijloacele de lupt[ i cotropitorilor striini qi a slujitorilor lor dinliuntrul !5rii. Ca patrio! gi nalionaligi aproape fanatici, zelotii se
departe de farisei pe care

- cananeul (Mc.3,18; Mt.10,4). Ambele apelative, atdt cel , c6t qi celilalt aramaic, trebuie si fie intelese in sensul de 1", qi nu ca indic6nd apartenenla la partiftrl "Zelotilor".8a0 Agadar, zelolli au inlruchipat nalionalismul extremist iudaic

ii

considerau prea concilianfl $i pasivi

produsul direct al setei de libertate nalional5 a poporului iudeu.

Ei uzau de toate mijloacele, inclusiv de a pentm debarasarea de opresorul striin, sau chiar de connalionali{ suspecli de colaboraflonism. Deoarece la uciderea foloseau un pumnal scurt numit de cltre romani "sica", li s-au gi "sicari".837 Fanatismul lor a ajuns insi la paroxism in timpul
ocupantul roman. supraviefuiasca indbuqirii singe a revoltei iudaice gi ci Ierusalimului s-au regrupat dupf, anul 72 in deqertul ludq astfel ultimd revolti iudaici are loc in aceastd regiune in fimpul

2. Samaritenii

in

Originile acestei grupari religioase se pierd - dupi unii Irliptisal in trecutul indepdrtat al istoriei, oprindu-se undeva la cntul ciderii Samariei in anul 722 i.Hr sub st6pAnirea asiriand, a insemnat un moment crucial in istoria regatului de nord,

f,
*to Vezi Gr.T. Marcu, Mediul de aparilie..., p.267. Yezi amdnunte Co Nu toate sectele iudaice au luat parte la osdndirea Mdntuitorului,ln Daniel, ' S 'I' rr, nr 7-10, 1976,p775
frf',

ltrrbert, A. Feuillet, op.cit.,p84.

l'rot Dr. Grigorie T.Mrrst,Mediul

de

aparilie...,p.267
Si

A,llrrhr:rt .,op.cit.,p 84 Yezi qi Constantin Daniel, Enigma smochinului Itt,\1,' livanghelii, in S.T., nr. 7-2, p.45-58
Vr,zi

zelolii

- lDtdem

l'r.asist. VasileNlihoc,Samaitenii,inrev "M.A." nr.7-911980,p.625.

Stelian

T,

_

Iudaismul Epocii Noului

Te,stameny

321

cunoscut gi sub denumirea de regatul lui Israel. Cu toate ci la datf, cet[fenli de vazi ai regatului nordic sunt deporta]i de

asirian Sargon, iar regatul colonizat cu exilafl din alte pdr,ti Lrnperiului asirian, israelifii, care au mai rimas pe teritoriul regat al lui Israel au cf,utat gi s-au str6duit si-gi pistreze pe departe identitatea religioasi in fala cultelor pdgdne aduse de colonigti, intrelinAnd relalii strdnse cu regatul lui Juda inainte gi ciderea Ierusalimului in anul 586 i.Hr. (Cf. II Paral 30,1 u, Reg,23,19-20). Agadar, samaritenii de pe wemea M6ntuitonrlui descendenfl ai colonigilor adugi in diferite epoci pentru a Samaria dupd ruina regatului nordic din anul 722i.Hr. Primele neinlelegeri grave dintre iudei gi samariteni au avut dupi intoarcerea unei pfuF a exilalilor din Babilon. La inceputul perioadei persane, cdnd li s-a permis iudeilor sil reintoarcf, din exil ei au incercat s[ reclddeasci templul gi zi imprejmuitoarc ale Ierusalimului. in aceastd actiune, ei s-au lovit opozilia claselor conducdtoare din Samaria" probabil din
exclusiv politice.

siunea de la socrul sdu nu nurnai cf, ii va asigura cinstca preofiei, vr procura chiar puterea gi demnitatea unui mare preot (arhiereu), ll luindu-i un templu ca gi cel din lerusalim, pe muntele Garizimsa3. ttrui inalt munle din Samaria, fapt care se gi int6mpli.saa construirea templului de pe muntele Garizim a inti.rit gi mai Jrrtrpastia dintre iudei gi samariteni. Iar la ruptura definitivi va fi rihuit $i faptul ci samaritenii nu primeau in canon clrtile 'elicc, Scriptura lor cuprinzdnd numai primele 5 c[r]i ale vechiului ment (Pentateuhul).

Fiind o grupare destul de restrinsf, n-au putut rezista asalturilor ale timpului. Astfel in timpul revoltei Macabeilor, samaritenii plccat in fa,ta voinlei regelui Antioh al IV-lea Epifanes (175-164 t'), iar in anul 168 i.Hr. templul 1or de pe muntele Garizim a fost

striini - Cf.II Macab.6,2). Capitularea 1or a fost definitiv[ in anul 128 i.Hr. c0nd regele llircan extinzand dominatia Hasmoneilor asupra intregii regiuni, r
Srhemul gi distruge templul de pe muntele Garizim.8a5

itrat lui Zeus Xenios (Zeus iubitorul de

insi dintre iudeii din Ierusalim gi samariteni a gi mai mult in epoca lui Ezdra gi Neemia. Zelul pentru puritatea manifestat de iudeii intorgi din robia babiloniana respingea amestec cu samaritenii (Cf. Ezdra 9-10; Neem.9,1 urm.), mai ales acegia igi construiseri un templu de inchinare pe muntele
Tensiunea
care va gi insemna, de fapt, ruptura completi dintre iudei gi

Mrrrrtcle Garizim fusese considerat un loc sfhrit de cdtre Itrr'ri ttin
( L r r r zirn

locuitorii din imprejurimi timpuri foarte vechi. in credia{a samaritenilor de azi, sfinfenia muntelui
munte s-au intAlnit pentru prima oardAdam gi Eva.

s-ar datora urm6toarelor evenimente:

I
J

1rc iLccst
r

r

ic

i a adus Noe

jertfd

dupE incetarea potopului.

Construirea templului samaritean pe muntele Garizim legatil, dupi informaliile tui Iosif Flaviuto' de un incident. Manase clsitorindu-se cu o femeie striini de neamul lor este rugat bitrdnii poporului iudeu si divo\eze de ea. Pldngdndu-se socrului Sanbalat ciruia ii spune c[ nu doregte sd se despartl de fiica lui, nici si piardd demnitatea preoliei, Manase preotul
842

I

irr templul de pe acest munte s-ar

h

gEsit manuscrisul originar al

Legii (Torei),

r('t'isir rlrrlrr'i

in

vechea

limb[ ebraicd, limba lui Moise (Vezi Pr. V.Mihoc, afi.cit., p.626

llanasein Wasef Kahen, The Samaitans. Their History-Religion-Customs,

Nrrlrlrrs 1969, p 5.

l'l

lrrsifFlaviu,Antichitdliiudaice,xLS,l-2;3-7 Relatarearespectivuluiincident

t'r,ri qi la
lrrlrrr
p tr)(r ('

IlH. Rowley, Sanballat and the Samaitan Temple, in "Bulletin of the llvlands Library, 38, 1955, nr.1, p.166-198, dup5 pr. V. Mihoc, art.cit.,
biblic, p.7147

Iosif Flaviu, Anti chitdli iudai c e, XI, 7,2

I

I )i clionarul

Stelian

To

Cu toate acestea Samaritenii au continuat insi sf,-gi autonomia cultici, celebrAnd in continuare Paqtele pe muntele sfbnt, obicei care s-a pf,strat cu sfinlenie perfit azt. in anul 63 i.Hr., Pompei a anexat Samaria noii Siriei, devenind mai tdrnu. regedinja favoriti a regelui Irod cel care a reconstruit-o gi i-a dat numele de Sebaste (Augusta) in impirului roman Octavian Augustus. in anul 6 al erei cre$ine, gi Samzria au fost unite intr-o provincie, fiind anexata Siriei, dar avind in frunte un procurator cu regedinfa la
Palestinei.Ea6

.
(llilrorn)
fln 4,4043).

Iudaismul Epocii l{oului

I'estamenl .._

?21.
El

2 z.le gi ca mulfi dintre locuitorii acestui ora$ au crezul

ln

in aceastl perioad5, neinlelegerile dintre iudei 9i samariteni
au scf,zut in intensitate, istoria relin6nd multe dintre ele.

Astfel istoricul Iosif Flaviu consemneazi in scrlerea "Antichitafi iudaice" un fapt petrecut ?ntre anii 6'9 aL erei cdnd niqte samariteni au impri$iat oase omene$i in templul
Ierusalim,in timpul sf,rbitorii PagtilorsaT; sau incidentul din anul d.Hr., cAnd samaritenii au masacrat la En-ganim un grup de galileeni care se indrepta spre Ierusalim-Eo8 Romanii vor fi insf, cei care vor impinge spre declin existenlei samaritenilor. in cursul revoltei iudaice incepute in anul oragul Sebaste a fost distrus qi incendiat, incercAnd s[ mai reziste un grup de riscula! pe culmea muntelui Garizim, p6nd in afl:J 67. atunci, samaritenii au supraviefuit ca o comunitate mici 9i
persecutata.. .- t4s -

Acegia erau samaritenii, care alezanlabaza credinfei lor idooa €H rnuntele Garizim este adevf,ratul loc de inchinare, loc sflint prin enld (In.4,20).8s0 DupA invierea Sa din morfi, Mdntuitonrl Iisus ii trimite pe Apostoli si propovdduiascf, Evanghelia gi ln lattttr:ia (F Ap 1,8), misiunea de evanghelizare a Samariei fiind lnlf itU, dupi martiriul Sf.gtefan, de Arhidiaconul Filip gi des[v6rgiti SllAp.Petru 5i Ioan (F Ap.8,5 urm.). In ceea ce privegte teologia comunitdfii samaritene, ea nu este rl dc precizat. Samaritenii acceptau drept scripturi numai primele oilr[i ale Vechiului Testament: Faeere4 IegireE Levitic, Numeri gi tcronom (Torah).851 Confinutul teologiei samaritene cuprinde in li generale 5 articole: a) - credinla intr-un singur Dumnezeu; b) - credinfa ci Moise este primul qi ultimul prooroc; c) - Torah este Scriptura inspiratf, de Dumnezeu lui Moise; d) - muntele Gaizim este capitala primului regat israelit qi locul ales de Dumnezeu pentru jertfb. e) - credinla in ziua judec[fi pi in invierea mor,filor.85'

Samaritenii sunt menfionafi in mod expres de Eva Ioan care consemneazd" prezenla Mdntuitorului Iisus Hristos in

846 847

Cf. Pr.v. Mihoc, arl.cit.,p.626. Cf. Io sif Fl
An ti chitd li i ud ai c e,

XY[I,

2,2, p. 532.

^viru, r^ Ibidu^,XX,6,12, p.592-593. (Yen
ton

9i DicYionar

biblic,p.1147).

Pr'.v. Mihoc, op.cit.,p 627

lnlr-o lradiJie a comunitE{ii samaritene de 1a Nablus (ntrmirea vechiului ora,g Siotrcm)- este consemnat faptul cd Solomon, unul dintre urmagii lur Eli, zidind trrrrrele templu de la Ierusalim, n-a fEcut decAt sd copreze cortul slbnt flcut de Moise qi ascuns intr-o pegterd a murtelui Garizim. Tot in aceastE traditie se yccrze'ad gi faptul c6 samaritenii de ast6zi sunt considerati adevEralii israelifr, trrrolcul autentic al popomlui ales, scos din robia egipteanE de c[tre Moise gi agezat lrr lriundntul Canaanulur (Cf. V. Mihoc, art.cit.,p.627). lrl l'otrivit tradiliilor samaritene, aceastd Torah este "cel mai vechi manuscris din Irrnre", avdnd o vechime de cca,3677 ani. (Cf.H.W. Kahen, op.cit.,p.4). ll! At'cslor articole li s-ar mai putea adiuga qi un al qaselea articol, nu suhcient de clar trlirrnat de tradilia samariteand, gi anume credinla in revenirea lui Moise ca Taheb rurrr viitor Mesia, idee inmditi cu a.gteptarea mesianicd la iudei. Probabil cE la rrr:elsl[ concep]ie mesianic5, destul de $ears6, se face aluzie in Evanghelia dupE lrrirrr 4,25. (Cf.A Robert 9i A Feuillet, op.cit., p.83). Aminunte in leg[turE cu rslratologia samariteani a se vedea J. Bowmann, Early Samaitan Eschatologt, Irtiltnal ofJewish Studies, VI, 1955, p.63-72.

324

Stelian Tofand

Iudaismul Epocii Noului

Testament

325

Decalogul samaritean cuprinde in general aceleaqi porunci cel iudaic, cu deosebirea cd" ei fac loc Ai unei porunci (a X-a) afirmf, credinta in sfinlenia muntelui Garizim ca loc de inchinare,

In ceea ce privegte sirbdtorile, samaritenii sarbitori mai importante. Paqtile, Sirbitoarea azimii (ultima
sirbitorii Paqtilor) (Cf.Lev.23,6), Cincizecime4 Sf,rbitoarea Nou - care comemora la samariteni ziaa de nagtere a lui
Sirbitoarea Postului (menlionatf, in Lev.23,26-32), corturilor qrZita a 8-a a sflrbf,torii cortunlor (Lev.23.36).854 lnfluenta elenismului insi asupra lumii samaritene a a rezultat, pe timpul M6ntuitorului lisus Hristos, aparifla in unor grupf,ri sincretiste cf,rora li se ataqeazf, nume ca Simon Magul, venerafi ca zei (F.Ap.8,9-13; 18-24) qi care considerafi de Sf. Iustin Martirul 9i Filozoful ca "p5rinlii erezii1or".85s Multe lucruri nu sunt clare insi in istoria acestor dar ele au putut constitui unul din punctele de plecare sau
miqcdrii gnostice de mai t6rziu.856

Dupi aflrmaf,ile lui Filon din Alexandria numInrl lor raspdndili in tot imperiul roman ar fi fost egal cu cel al nilor".85e Afirmafia este desigur exageratl, du creazd o imagine lrldeazd" totugi adevirul rdspAndirii numeroase a evreilor In
rri".858
ttsul imperiului.

erei creEtine "iudeii au invadat toate oraSele,, Si cd ,,ar Ji dificil a gdsi un loc unde evreii sd nu fi devenit proprietari Si

3. Diaspora iudaici. Filon din Alexandria gi importan{a doctrinei sale in lumea iudaismului
Termenul "diaspora" sau "impristiere" (CflII Mac.I,27\ tiecvenl in textele din perioada elenisticf,, desemndnd iudeilor care triiau in af,al,:a granifelor Jirii Sfinte.8si istoricul Strabon, contemporanul lui Octavian Augustus declari
'5t
854

lmprdgtierea poporului eweu a inceput odati cu ciderea lui de Nord in anul 722 i.Hr., c6nd impiratul Sargon al Asiriei doportat pe locuitorii lui Israel gi i-a aqezat in colonii in Asiri4 irrudnd apoi aceast[ imprigtiere cu robia babiloniani, dupi Regatului de Sud, sub Nabucodonosor in anul 586 i.Fh. (I, l\,29; 77,16;24,L4 urm.;25,11 urm.)860 Dar "imprf,qtierea" sau iudaicd s-a datorat qi faptului ci inc[ din sec. VI i.Hr., iudei au preferat si riminS in Babilon decdt sd profite de I lui Cyrus (538 i.Hr.), care permitea evreilor exilafi sf, se in patrie. Emigrarea a luat insi proporlii evidente mai ales I lui Alexandru cel Mare, cdnd cuceririle acestuia din sec. fV , in Orientul Mijlociu, indepirtAnd ostilita,tile dirfire regate care
tl e oonsemnat de Iosif Flaviu, ira "AntichitEli iudaice", )(rV, 7,2, qi citat aici dtr1r0 A. Robert qi A. Feuillet, Introduction..., p.98.
viI

a Mo si s,

2,27, crtat dupd

A

Robert...,

op. cit.,

p 98.

lbid"*.
O descriere a acestor s[rbbtori vezi la

Pr.V. Mihoc, art.cit., p.630-631.

tt5
856

Cf.

A Robert gi A Feuillet, op,cit,,p.83.

lbidem.

857

Ed. Lohse, op.cit.,p 86-87 Merril C.Tenney, Studiu al Noului Testament,p,T

tltrri spccialiqti vorbesc de inceputurile diasporei iudaice mult mai deweme dec6t t 122 i.I+ Astfel se afum6. cd sunt indicii cE a existat o "colonie" veche la Llnrtrrrsr: (I Reg.20,34) 9i cE este posibil ca trMgi politica expansionistE a lui f,l[rnon sE 1-r dus 1a stabilirea unor avanposturi comerciale pentru ewei (Cf bltllonur biblic. p 340 paragrafitl "diaspora"). Astfel se crede cE exodul se va fi attlr.lkrt in primul r6nd spre Egipt cu care rela{iile s-au sh4ns, dup6 ce Solomon se tlnfilorcgte cu fiica faraonului Egrptului (I Reg.3,1). intr-adev[r papirusurile ilirtrrrricc gdsite in insulele Elphantme se pare cE provin de la o comuntiate evt(,cirsoa comercialS care avea gi un altar propriu. (Vezi Pr.prof. Dumitru Alrr'urlan, Filon din Alexandia qi insemndtatea sq pentru exegezct biblicd vechi ldrlrmtcntard, in rev "Mitropolia Ardealului", w34,1985, p 187.

326

Stelian

T,

Iu dai smu I Ep

o

ci

i l,{oului

Te s

tamen

I

127

impiedicau deplasarile libere, au deschis noi oportunitifi mrgrare gi colonizare. .Apoi Seleucizii gi Ptolomeii care l-au pe Alexandru cel Mare au incurajat colonizarea prin cetiteniei gi prin scutirea de impozite pentru aceia care emigreze pe domeniile lor. in acest sens multi evrei au aceste oferte stabilindu-se in agezirile eieniste in plin[ Astfel in secolul I al erei cregtine, numf,rul total al eweilor in lumea mediteraneanS se ridica la aproximativ 4 milioane.862 O idee asupra ariei geografice, spatiale extrem de largi in igi frcuserd simliti prezenla iudeii, apar,tindnd diasporei, ne textul dirr Faptele Apostolilor cap.2,9-Il.
a) Organizarea diasporei iudaice

dup[ regulile gi prevederile dreptului iudaic cu
gi darurilor destinate

adunaroe

in diferitele centre ale lumri, vechi evreii

erau con

grupe sau comunitili compacte, lindnd legitura cu celelalte iudaice qi toate la un loc mentineau contact strdns cu

centrul iudaisrnului. Aceste grupe sau comunititi erau olicial de cltre legile romane gi in consecinti protejate Membrii acestor colonii iudaice puteau obline chiar cetdlenia dar aceasta nu insernna ci ei deveneau "mai putin iudei".863 Statutul cornunitf,tilor locale varia dupi loc qi dupi juridica in fiecare cetate sau stat. Conducerea propriu-zisf, a comunitali aparlinea unui "sfat al bltr6nilor" (gerousia). Acest era insdrcinat cu respectarea qi promovarea intereselor generale ale comunitilii, cu reglementarea diferendelor,

Templului din Ierusalim etc.86a Nucleul sau centrul fiecirei comunitf,ti il constituia sinagoga, u religios gi "casi" a fraternit[,tii spirituale. Sinagogile aveau tistralie propne: in fruntea lor se gisea "mai marele Sirngogii" isynag6gos), care prezrda serviciul de cult gi care era inconjurat qltrtat in conducerea qi administrarea sinagogii de "bitranii" sau cniile" comunitilii. Fiecare comunitale iudaici apdrea, agadar, organizare, ca o micf, cetate inchisS, ai cirei membrii trf,iau slrdns obiceiurilor qi tradiflil or nafionale. l,cgea romani nu numai cd recunoqtea acest regim special al talilor iudaice, dar chiar le acorda unele privilegii. Astfel statul :a gi le d[dea dreptul s[ adune dajdia qi alte ajutoare pentru I din lerusalim; iudeii diasporei erau dispensafi apoi de rea la ceremoniile pigAne gi de prestarea jurf,rnintului cu numelui impf,ratului gi se respecta, de asemenea, tinerea nnbatului cu tot caracteml ei sacru. Li se cerea, in schimb, s[ se pcntru impirat gi si se asocieze sdrbdtorilor care marcau zilei sale de nagtere sau comemorau victoriile na1ionale.865 Dtrr intre iudeii dlasporei gi populaliile pdgAne czre ii rau, legdturile se stabileau foarte greu, qi aceasta, in primul tlal.oriti. exclusivismului lor na[ionalist. In Iudeea, spre exemplu, lzafia greacd apf,rea ca o manifestare a impietlfii, a nciogiei. Este adevirat cd" nu tot a$a era civllizalia elinit Ei de iudeii care trf,iau in diasporf,, dar n-a avut totuqi rr[t gi puterea si afecteze apartenenla lor la ras[ 5i la tradiliile lui

l*

86r
862

Cl' Merril-C. fenney, op cit,,p.104. Ed Lohse, op.cit,p.87,
flrl'i,'rrr, p 100

Cf A Robert gi A Feuillet, ap cit.,p.98 863 C1-. A Robert..., op cit.,p95.

llu,lu.lt99

Stelian

T,

b) Prozeletismul gi propaganda religioasd a diasporei

iu

iudaismului acestei epoci constituia avdntul s[u prozelitist. (Cf.Mt.23,15). Scrierile propagandi compuse de iudei precum: "A treia carte a lui
caracteristicd
"Epistola lui Aristeea" sa.u"Oracolele sibiline"867 lisau impresia a unui efort congtient qi tenace, orgatizal metodic in vederea

O trlsiturf,

a

lilns de oameni, in special din lumea cultf,, ceea ce a frcut ca aria do influen![ si rimdni totugi limitati.86e Atracpia iudaismului asupra rilor nu s-a realizat, prin urmare, in mod special, prin aceast[ itlurd, ci mai degrabd prin superiorttatea sa intrinsecd, prin morala prescrisi de Legea iudaica qi prin conduita exemplari a iudeilor

lumii p[gAne prin religia iudaici.868 in special la Alexandria se constata, evident marele efort de rS.spdndire a credintelor iudaice ales prin filozofia lui Filon, orientatd in mod deosebit in acest sens. Activitatea misionari prozelistf, a diasporei iudaice reiese in mod indirect, dar de o manierfl semnificativi qi din activi misionarf, a Sf. Ap. Pavel, cate a int6lnit in mod regulat in j sinagogilor o clienteli venitf, din rdndul p6g0nilor qi compusd prozelili gi "temitori de Dumnezeu" (Fap.Ap.l3,43 wm.; I7,4, Rom.2,l9-20). intr-adevf,r, potrivit afirmaflilor M6ntuitorului Ii Fkistos, cirturarii qi fariseii "inconjurau marea Si pdmdntul, face un prozelit" (l|ldt23,I5). in toati literatura de propagandf, a diasporei iudaice nu urmirea decdt sa arate superioritatea Dumnezeului lui Israel zeii pdgdni, denigrarea practicilor idolatre qi plasarea poporului Israel pe primul podium al culturii popoarelor, prezentAndu-l depozitanrl revelatiei qi inlelepciunii prin excelenlI. Dar
867

legi bine determinat. p6g0nii nemullumifi de oe le oferea religia lor traditionalf, erau primi,ti deschis in iudaice. Astfel mulli au inceput si respecte unele din lile lamiliare iudeilor. ln carul in care acegia acceptau gi nrciziunea, ei deveneau prozeliti, fiind incorporafi in poporul Ei trebuind si se supund prescripfiilor acestuia. putini pdgdni lilceau acest pas decisiv, nu at6t din cauza ritualului ei, cdt mai datorita faptului cr ei vedeau in acest act un echivarent al inrolrrii trt naliunea iudaicf, qi care ar fi putut avea asupra tor consecinle c din punct de vedere material qi social. Iudeii care cunogeau li oroare a pf,gAnilor fafi de circumciziune, gtiau si se
ratf, intr-un cod de ncascd qi numai cu adeziunea acestora la credinla monoteistd.sTo

mni mulfl dintre pdgdnii atraqi de iudaism rimdneau ceea ce se ,'temf,torilor " lemdtori de Dumnezeu". Din aceastd lume a de " creqtinismul a recrutat totugi cel mai mai mare numlr al
krr

sii adepji.sTl (lu toate acestea, in ciuda tuturor eforturilor sale de a dep[gi
se universaliza, iudaisnrul rim6nea numai o religie Mesajul creqtin, marcat de un universalism care-i lipsea rrrlui, va oferi simpatizuttrlot acestuia, mai ales ',temf,torilor de zcu" ri.spunsul ageptat la intrebdrile qi aspiraliile lor religioase.

c ;i a

Amenunte in legdturd cu literatura de propagandd iudaicd a se veclea: A Histoire de la litterature hebmique et juive, Paris 1950; J.Danielo\Theolo
J ud e o -C hi s fi an
i s m e, P arts 1 9 5 8; P. Riessler, Alti Adis c h e s S ch ifttum der Bibel, Augsburg 1928; E.A Kurfess, Sibyllinische Weissagungen, 1951; P. Dalbert, Die Theologie der hellenistische jiidischen Missi unter Ausschluss von Philo und Josephus, Hamburg 1954

il, l{obert
. gr

pi

A

f,'euillet, op.cit.,p.701

102

868

lbidem,p.7ol.

p (-.f.Diclionar bibhc,p 341

330

Stelian

T,

Iudaismul Epocii Noului Testament

33t

convertiri printre acegti "temitori de Dumnezeu" care
sinagogile iudaice.
c)

r-o combinalie de idei din Vechiul Testament cu cele din filozofla

,

stabilindu-se astfel puncte de contact intre religia iudaicd gi

Iudaismul elenistic al diasporei
greacd.,

ia greaci.873

iudeii se aflau in contact cu o populaf,e impregnati de spiritul civilizaJiei gi elenistice. Mai mult, iudeii gi vorbeau aceast5 limbi ceea ce a fErf, indoiali, un climat favorabil adoptlrii ideilor gi culturii elenistice, daci nu in bloc, cel pulin intr-un proces
osmozi.

in diaspora de limbi

Una dintre comunit[file cele mai importante ale diasporei cea din Alexandria Egiptului. In epoca roman6, iudeii Alexandria, care primiserl favorabil cucerirea Egiptuiui de Octavian Augusfus, se bucurau de o considerabil[ autonomie, dar totuEi nu comporta cetilenie deplini. Locuitorii plgAni nu-i pe iudei atat din cauza spiritului lor de clan, cdt 5i din cauza ati lor proromane. Intre pigAnii qi iudeii din Alexandria au i tulburlri grave in timpul domniei lui Caligula (37-41), ordinea restabiliti abia de Claudiu (41-54). Cflnd a izbucnit marea iudaic[ in fara SIanti, ea a alut repercursiuni 5i in Alexandria, mii de iudei din acest orag au fost uciqi de concetilenii lor p[g6ni,
Dar iudeii care tr5iau in atmosfera cosmopoliti $i i Alexandriei nu puteau s[ rf,m6nf, insensibili la influenfa pe

Rabinii descoperiseri in filosofia greacd., mai ales in platonism stoicism unele idei referitoare la divinitate, la om qi mai ales la care, li s-a pdrut lor, puteau fi armonizate cu multele concepfli Bibliei in aceste direclii. Astfel pentru invitafli rabini se deschidea orizont nou de gAndire qi care s-a concretizat irrtr-o irnbogdtire a rii iudaice in domeniul filosofic Ai religios.sTo Se forma astfel in o gcoali de exegezA in care se practica metoda alegorici in , ca qi in mediul hcrmeneutic stoic gi pitagoreic. Reprezentantul cel mai ilustru af comunitSfii iudaice ine, ca de altfel al intregii diaspore iudaice, a fost iudeul Filon Alexandria, a c6rui spirit, tendinle gi metode de abordare a Iui nu erau pe linia iudaismului palestinian. Viala acestui invitgt iudeu este destul de pulin cunoscutil gi se datoreazd atdt faptului ci mlrturiile contemporanilor sai rare qi adesea imprecise, cflt gi sirf,ciei de informafii biografice
din scrierile sale.

Filon trebuie si se fi niscut in jurul anului 20 i.Hr., fapt s din informalia pe care el o di in scrierea sa "Legatio ad rn" pe care o alcituiegte in anul 4l d.Hr. gi in care se calificf, "bAtran". Trebuie sa fi a'vut la acea dat5, se crede, vdrsta in jurul
6l)clc ani.875

putea avea asupra lor cultura elenistic[. De aceea, intr-un cultural ca cel din Alexandda, intalnirea dintre gindirea iudai frlozofra greacl era imposibrlf,. Din aceast5 intAlnire a iudaismu elenismul n-arcntkat absorbirea celui dintAi de citre cel de-al a$a cum erau temeri mar ales din partea iudeilor palestinieni, ci ajuns la elaborarea unui sistem filozoflc iudeo-alexandrin
872

Filon este cI era originar din rrdria, iar din informafiile lui Iosif Flaviu, conafonal gi
Ceea ce se $ie precis despre

Vuzi Diac.prof. N.
f

Balci, 1sroriafilosofieiantice,p.302. Ed. Lohse, op.cit.,p.9l.

Cl.A.Robert gi AFeuillet, op.cit.,p 105

'l

A.

Vr,zr

Ilnbert gi A Feuillet, op.cit.,p.703 l'r. Prol'. D. Abrudan, afi.cit.,p.788.

332

Stelian Tofand

Iudaismul

contemporan cu el,

ci

fEcea parte dintr-o familie bogati876, din

membrii unii se aflau in strdnse relatii cu Roma. Filon aceste relafli 9i le pune in slujba comunitilii din momente de incercare pentru ea. Astfel, cdnd din cauza citre ewei a practicarii cultului imparatului impus de Cali abatut asupra lor in Egipt o groazd, de silnicii, Filon, in ciuda sale inaintate, se pune in fruntea unei delegatii gi pleaci la pentru a protesta contra misurii ce lez-a profund credinla
sau.'

Scrienle sale il videsc ca un bun cunosctrtor al mgrilOt 6UEffi fice ale timpului sf,u. Platon era pentru el maestrul oont{g* pl nu

eziti a-l cinsti cu apelati\,ul "preasfhntul" Platon.t'o ln fOUt sub influenla filosofiei platonice, Filon a imbr{igat ldlf, ntei Logosului care, in viziunea sa, este "primul Princlplu, ldJld

'pald sau prima mdsurd a tuturor lucntrilor".st' irnpreund cu alto sau puteri, Logosul umple prapastia dintre Dumnezeu $i materie.

lui Filon nu se cunoage nimic cur6nd dupf, anul 40.t78 in ceea ce conturul intelectual al personalitdfii lui Filon, se poate spune
Se pare ca el va

Despre ultirnii ani ai vietii

lbl, doctrina iudaicd extrasf, din Scripturi se organizeazA,,laFilon, sistem filosofic precis elaboral in care se remarci influenfa liei platonice, stoice qi neopitagoreice.882

fi murit

primit o educafie aleasi, fapt care reiese gi din lucrarea
congressu eruditionis gratia" in care mf,rturisegte toate gtiintele enciclop edice. 87e

ci

a fost

u'u Antichitdli iudaice, XVIII, 8,1, p.550, dupe D. Abrudan, afi.cit., Fericitul Ieronim vine cu informatia suplimentar[ cd Filon avea gi dreptul

lamilia sa aparfinAnd seminliei 1ui Levi (De viis illustibus, Il, t XXm, col.625). Dar sursa din care autorul a luat informafia nu se cunoagto,
877

Caletoria sa la Roma Filon o descrie in cartea "Legatio ad Caium" in exprimd ataqamentultotalfat{ de tradiliile neamului sEu, mdtAnd cd "evreii

Dumnezeu este pentru Filon Firn{a absolutii, care in sa, depf,$e$e in intregime puterea noastri de cunoagere lnlclegere. Dumnozeu, fiinld supremd, care nu putea intra in contact cu matoria s-a servit de intermedian in opera de creatie a lumii, pi de copervare gi menfinere in fiin!6 a celor creatn. Acegi cdiari sunt "ideile" sau "logoi".tt' fntre ace$i "logoitt cel mai cel mai aproape de Dumnezeu este Logos-ul prin excelen!5, <lriginari care cuprinde in sine toate celelalte idei. Logos-ul este Ei chipul lui Dumnezeu, prototipul tuturor celor create, putere gi se gasege plasat ca intermediar inae Fiinla supreml gi e sau realitllile lumii sensibile. Numai prin intermediul s[u
, vol28, "Quod omnis probus,73, Paris 1974, p.145. ln acest sens Fericitul luorrirn aniintegte de un dicton care circula in leg6turd cu influenta marelui filosof lru;rrrr gdndirii lui Filon: "citind scrieile lui Filon, nu Sfii anume dacd este Platon &tw,/ilonizeazd sau este este Filon care platonizeazd" ("De
[4igrrr: P

mai bine moadea decdt si se lepede de obiceitrile shlbunilor sEi" Oeuvres de Philon ., vol 32, Paris 1972,p.145). Vezi amdnunte in cElStoria sa la Roma, ca rnijlocitor pentru iudei, Iosif Flaviu, Antichitdli XyIIl,257 -260 dupd Eusebiu de Cezareea, op.cit., cxtea all-a, 5,1-6,p.11,
878

tiris illustibus",Tl,

Eusebiu de Cezareea spune cd sub domnia lui Claudiu, Filon ar fi Roma, unde ar h intrat in legdturd cu Sf Petnr, care predica acolo. Alte in acest sens nu se cunosc, de aceea specialiqtii afirmd cd spusele lui ldrd temei istoric (Vezi Pr.Prof. D. Abrudan, art.cit.,p.l90). 87e Les Oeuvres de Philon d'Alexlndrie, publides sous le patronage de de Lyon, vol 16 - "De congressu eruditionis gratta",47, Pmis 1967,
Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeascd, cxtea aII-a, 4,3, p.70.

L.,

t.XX[,

col.629) Tot Fericitul Ieronim il numegte pe Filon qi 'Platon

lVtorr" (Jrpist.

LXX,3, Mgne P.L.,

t.XX[

col.666)

l,rs Ouevres de Philon dAlexandie...,vol.34: "Quaestiones in Genesim",4,
fleris I 979, p.65. Verr A. Robert
p,

EiA Feuillet,op.cit.,p.7O3.

Art,nlc idei surit niqte puteri active, in miqcare asemenea ideilor platoniciene sau qi Fullr ilor (d),nameis) stoicilor (Cf.A. Robert A. Feuillet, op.cit., p.703).

334

Stelian Tofand

Iudaismul

i Noului ?'estanlr'nt

poate sufletul omenesc
mistica.88a

si

ajungl la Dumnezeu prin

Filon nu voia nicidecum sf, schimbe ceva din credinta El voia numai sf,-i dea un sens nou intr-un mediu imbibat de Dumnezeul lui Filon nu este altul decit Iahve din Vechiul T Dumnezeul sinagogii iudaice. Totuqi intre teoriile fi alexandrin qi invi.fatura rabinilor din Jara Smnt6 exist6, dacf, prf,pastie, cel putin o distan![ care ii separi considerabil: in mai int6.i, apoi in aspiratii, judecf,fi de valoare gi formule ale Conceptiile filosofului alexandrin erau mult mai universaliste punct de vedere religios gi mult mai spiritualiste chiar decdt rabinilor palestinieni; gi acest lucru se datora in mare misuri gi culturii greceqti, adici elenismului. hrfluenla lui Filon este evidentd cel pu{in intr-una din Noului Testament gi anume Epistola cf,tre Er,rei, al cirei autor redactor) va fi fost probabil un iudeu alexandrin, co cregtinism. Mai rnult decit elenistici, cultura gi formalia lui filon sf, fi fost iudaic[.s85 Mai presus de toli filosofii gi legiuitorii vechime, Filon il plaseazl pe Moise. Acesta a fost - spune el . mai bun dintre tofi legislatorii din toate timpurile Si din orice aceia greci scru bqrbari" .886 "Legea sa este expresia pe inlelepcittnii dumnezeie;ti ;i sinqura scrisd a oricdrei filozofii. sd se impund tn intreaga lume, ea va fi imbrdfisatd nu numai de i evrei, ci Si de cdtre alte popoare..."887

in ceea ce privegte literatura bibrici se poato ot1lfir c[ FIH r prin excelenli un biblist. Eusebiu de cezarcea gi F€rlelfid transmis un adevirat catalog al scrierilor biblico fllOnlru,ffi g sc pot nurnf,ra34 de lucriri pe diferite teme referitoafo h VM ent, Comentarii cu caracler general asupra Pontgt€h[lt[ cntarii alegorice asupra Genezei gi Expuneri asupra legltlfflfl icc, in aceasta din urmi Filon oprindu-se asupra unof ralitati insemnale din istoria poporului ales (spre ex.Avraam,

Iffi

, lsaac, Iacob etc.).88e

Ca metodf, de interpretare a textului sfhnt, Filon folosegte alegoricS.seo El nu neagd caracterul istoric al relat[rilor ci cautl numai sd evidentieze sensul lor mai profund, ilicatia simbolicd cu care sunt acoperite. "Sensul istorico-literal
- dupa opinia sa - secundar,

fiind destinat mai ales pentru cei care

il,tnl pregdtili sd se inal1e cu cugetul la o fnlelegere superioard".sel

Elatrrlogul operei frloniene este redat

\n"Les

Oeuvres de Philon d'Alexandrie",

l, "De opif,rcio mundi", Paris 1961, p.17-12 Cea mai nou6 gi completE edilie a ulrrr lui Filon (35 vol,) a dat-o coelctia "Sources Chretiennes", Paris 1961q(r:

Atrrlirrulte in legaturd cu opera filonian[ gi cu variatele ei direc]ii, biblice gi irrrc vezi Pr. Prof. D. Abmdan, art.cit, p 190-792 qi Eusebiu de Cezareea,
, uartea a

II-a, 1 8, 1 -8, p. 86-87

ri-a fost primul care a unlizat metoda alegoricd in interpretarea Vechiului

It. Cu patru
rrr.:tarea

secole inainte de el, hlosohi greci au folosit-o pentru miturilor pdgdne invalalri ewei din Alexandria in incercarea ior de a

rrcocsibile valorile religios-morale ale Pentateuhului n-au fEcut altceva dec6t

-- Lbfiem.
s85

mrr:

inrproprieze aceastd metod6. Astfel, Aristobul, un invd{at eweu, care a trdil l[ i.[k. a expJicat in chip alegoric antopomorlismele din Pentateuh. La fel
r qi (crapeulii, pe care

Vezi in acest sens G. Brady, Philon le Juif, art.in "Dictionaire de la Cathol-rque", tom XX, premiere partie, Paris 1 933, col.1439. Les O"uur"s de Philon d'Alexandrie, vol.22, "De vita Mosis", I1,72,Pais
p.1 99.

Filon i-a cunoscut foarte bine, gi pe care i-a admirat "[,egea tntreagd le apdrea tuturor acestora - spunea Filon - ca o fiintrd ce

o86

rlrcltl corp, sensul literal, iar drept suflet, sensul ascuns." (Les Oeuvres de
ttt,v<t1.29, Paris 1963, p.139)

88'-

Ibidem,p.}ol

I)truvres dePhilon..., vol.19 "De somuiis",39, Paris 1962,p39.

336 P6na la Filon nimeni n-a

Stelian Tofand

Iudaismul Epocii Noului Testament

J5l

folosit - se poate spune _ metoda intr-un mod mai eflcient ca el. Adept al acestei mterpreftrre a Scripturii, Filon afirma ci pentru a ajunge la infelegere a textului-sacru trebuie sesizat sensul siu tainic, inalt8e2. in iziunea sn, Biblia este un inepuirubil i spiritualitate. Fiecare cuvdnt al ei cuprinde o lecfle de pi aceea, acel cuvdnt trebuie privit nu atit ca un element filologic frazd,. aflat ?n legiturf, cu alte elemente, ci mai ales ca o c, ascunsi pe care exe5eza. este chematd sd o descopere. Lectura trebuie sd fie transfiguratoare, pentru c[ niciodati un anumit este numai ceea ce wea sf, spund sensul sdu literal, ci mai
ceea ce tdinuiegte sensul s5u alegoric.

Strdlucirea 9i in{luenfa acestui iudaism elenizat a fost imensi nles in Siria gi Asia Micf,. Astfel in multe centre ale lumii

gi un punct de sprijin orurilor Evangheliei.*nu chiar in Iudeea, "iudeii elenigi" deveniti ini (Sf $tefan gi alfii) introduseserf, in predica lor multe nuante dr.: interpretare a Scripturii (Cf F Ap 6-7), ei luaser[ iniliativa ii Cuvdntului in Samaria (Cf.F.Ap.,8,a) qi p[gdnilor din Antiohia 41t.2,19-20) Apoi unele din epistolele SfAp.pavei lasi sf, se vadi un contact cu g6ndirea greacd, mai cu seam6 cu etica
ilcraneene
bazd, de plecare

el oferea o

Ignorarea semnificatiei alegorice a textului sfhnt diminuarea valorii sale reale.8e3 Modul alegoric filonian de abordare a interpretirii gi i Scnpturii a fost impf,rtiqit de urmagii sai ilugtri ai gcolii ca Clement Alexandrinul, care admitea, ca gi inaintagul siu creatia instantanee qi ciuta si dea o interpretare alegoricd, terestruEea, sau Origen, care excludea gi el antropomorfismele gi sistemul intelpretarii alegorice la atdtea evenimente. 8e5
8e2

.*"' Iar Apollo, iudeu alexandrin, uzeazd cu deplin succes, mai tlccdt to,ti misionarii cregini ai primului secol, cunogiinjele gi e insugite prin formagia, cultura gi educafia elenisticd."

f

Ap. 18,24-28).

Prin urmare, nu poate

fi ignorat

tit calea creqtinismului cel puln in doui moduri: prin
Bibliei

marele merit al diasporei de a

fi

numitf, Septuaginta, care s-a s in Alexandria in sec. III i.Hr. devenind Biblia cregin[; gi prin irea semintei cuvdntului lui Dumnezeu intre neamuri. De pcntru a ayea o idee completi a mediului in care s-a dezvoltat n primarl, nu trebuie ignorate aspectele esenflale ale nului elenistic qi a rolului acestuia in insuqirea invdfdturii
llrc.

in limba greac[,

Les Oeuvres dePhilon..., vol.19, p.15 Les Oeuvres de Philon-.., vol.2, "Legum allegoriae',, paris I 962, p.19,

8'3C1-.

Abrudan, art.cit, p.793. Filon n-a fost scutit insd gi de exager6ri in metodei alegorice pentru interpretarea qi inlelegerea texfului sfhnt. De
stEpdnit de o astfel de filosohe Filon refirzr a arlelege literalmerite cele gase creafiei, ca gi relatarea despre crearea Evei din coasta lui Adam. Mai rrterpreteuz[ alegoric nu numai fapteie qi evenimentele, ci qi personajele, plantele, plserile amintite in Biblie, ceea ce srgur este o exagemre

Dar diaspora iudaicf, n-a insemnat numai comunitatea din
ndria Egiptului. Iudei au existat gi la R.oma, dar colonia iudaicl
rrlir cu conceplia exegeticl a reprezentanltTor gcolii alexandrine, Clement gi Clllpurr, vezi Prof. Nicolae I.Nicolaescu, Biserica Ortodoxd pdstrdtoarea celor lliltt ltune tradilii Si metode de exegezd biblicd, inrev.S.T., rc.34, 1952,p120-

subiectivizare (Vezi qi D. Abrudan, art.cit.,p.193).
8ea

lf.t

ltlccaluiFilonpreluatddelainaintagiisiudespreinfluenlaluiMoiseasupra

8e5

Mgne p.G.,t.X, col.109, 370,376. IV, 11, co1.365, In Levit., Omil.V, Mgne p.G., t.X[, Exemplifrc[rile sunt luate dupd pr.prof. D. Abrudan, art.cit.,p.l93. Am
Stromate

V,l1; VI,

16,

flhrnrrlilor greci afostirnp5rtdqit[9i de cdtoe sflustinMartiruI qiFilosofiri, de cdtre t rtlrrrr. Clement Alexandrind, Teodoret de Cyr etc lhtl,,ttt.
lht,lt'nt
1>

De Principiis

104

338

Stelian

T'

de aici era totugi departe de a

fi

atil. de numeroasi gi compactl

din Alexandria. Practic ea nici nu se bucura de aceeagi Ar,,6nd in vedere spnjinul de care s-a bucurat din partea i Iudeea qi Egip! Iulius Cezar s-a ariltat favorabil iudeilor din atitudine imbraliqati qi de Augustus. [n schimb, impiratul un edict de expulzare a iudeilor din Roma, pe la anii d.rlr.(Cf F.Ap.l8,2), dar se pare c[ numai un mic numf,r de suferit rigorile acestui decret, urmdnd ca dupi scurt timp reinloarci in capitald gi cei expulzagi. in ceea ce prive$e i comunitilii din Roma gi a rolului ei in pregf,tirea cf,ii creptinismului se poate spune cu certitudine ci acesta a fost
poate de qters gi neinsemnat. d) Reaclii anti-iudaice

ia anul 65 d.Hr.)8ee, atiltdrnpartea autoritSlii romane, clt fl f l[imii p5g6nilor in mijlocul clrora trdiau, momente in care au fbfi i mii de iudei. Toate aceste crime gi manifestiri violente dln lumii plgdne fa[d de lumea iudaicd trebuie atribuite reacfiol ate a pdgdnismului impotriva unei religii gi a unui cod moral superioare celor pigdne gi care numai prin simpla lor prezen![ ituiau pentru lumea pdgdnd gi nu numai pentru can:ri singulare, de referin!6.

4. Situafia

politici a iudaismului

Evolu!.a iudaismului in mediul diasporei grece$i n-a ca qi consecinll disparifa, nici mdcar atenualea uttt, ostilitilii, pe care lumea greco-romani o nutrea dintotdeauna

evrei. Este adevirat ci mu[i pageni au Stiut si aprecieze intriseci a iudaismului, dar cei mai numeroqi nu simleau ostilitate faja de comunit[f,le iudaice. Caractenrl nafional accentuat al religiei iudaice, exigenla flra limite cdnd nafiunii iudaice era in joc, dispreful manifestat fa![ de toate culte pf,gdne in comparalie cu cel dedicat lui Iahve, arogantg" afigatd in incercarea de a se arf,ta total diferifl de toate popoare, faptul de a nu lucra in zile de sabat, muti circumciziune, privilegiile de care se bucurau etc, au considerabil puterea acapwataare a prozelitismului iudaic' mult, toate acestea au provocal nu de puline ori reacf,i din violente (ex. in Alexandria in anul 38 d.Hr. 9i 66 d.Hr., in
8e8

lui Alexandru cel Mare (323 i.Hr.) - care a fost totul favorabil eweilor - Palestina a ajuns sub stipdnirea ilor, cunoscuta dinastie greacd" a Egiptului, iar in anul 198 ,, Palestina a trecut in zona de influenli a Seleucizilor, dinastie stlp6nitoare in Siria. Sub stipAnirea seleucizilor, in special sub Antioh Epifanes al (174-164 i.FIr.), er,reii au awt de suferit mari umilinfe. Regele oh Epifanes IV a urterzis, spre exemplu, cultul mozaic, a profanat
Dupf, moartea I din Ierusalim qi a introdus pedeapsa cu moartea pentru iudeii
cutezau sI prdanuiasci sabatul gi

s[ se circumcidi.eoo Patriofii iudei, sub conducerea neinfrincalilor gi vitejilor frafl i, din familia preoleascf, a hasmoneilor, s-au ridicat impotriva i Si imprllrii seleucide, reuqind dup[ lupte grele gi rgate, sf, elibereze lara Sffinti. Hasmoneii, devin cipetenii gi regi - ale poporului iudeu, domindnd cu oarecare schimblri

A, llobert qi
Cf.

A

Feuillet, op.cit..p.705

Merril

C. Tenney, op.cit.,p 705.

340

Stelian

Tt

Iudaismul Epocii Noului Testamenl

r,ll

pana

in anul 37 i.Hr.,

de regele

c6nd tronul davidic avea strlin de neiLm> Irod Idumeul.eol

s[ fie

ocupat,

ocupat

a) Dinastia

irodiand

o pozilie influenti in Iudeea dupl cucerirea rom&n[, Illnd i[ procurator al Iudeii de citre lulius Cezar, in anul 47 LW, il numegte pe fiul sf,u Irod, la scurt timp dup[ numiroa sa rator, prefect militar al Galileii, funcfie care i-au remarcat

- Irod cel Mare - viala gi activitatea Dupi eliberarealdrii Sfinte de sub jugul seleucid, s-au a$adar, la conducerea lirii marii preoli din familia Macabeilor erau totodati gi conducitori politici (etnarhr). intr-adevir, Ioan I (134-104 i.Hr.)e02 gi Alexandru Ianeu (103-76 i.Hr.) - primul a luat titlul de "rege" - cumulaserd, alilt autoritatea religioasE
puterea politicd.eo3

file de conducitor prin promptitudinea gi vitejia cu care a stevilit la drumul mare'r din regiuneal respectivd. Guvernatorul roman Siriei a fost aga de impreionant de energia sa incdt l-a numit prefect
Itur al provinciei Coele-Siria.'0u

in cursul disputelor sAngeroase care au urmat morlii lui

anui 76 i.Hr. funclia de rege

a rimas in

aceastl

Hasmoneilor,noo dar din ce in ce mai mult restrAnsi la rolul ei

In timpul lui Ioan Hircan al Il-lea, ultimul hamoneu, se din ce in ce mai evident ca inalt demnitar, un idumeu,
Romei. numit Antipater. Acesta era eweu, de origine din I

90r,,., I DlAem
La moartea sa in ariul 104 i It., {inutul Iudeii a cunoscut cea mai mare din vremea lui Solomon incoace. (Cf. Dic{ionar biblic, p.784). '0t Cl-. Pr. Protl dr'. Vasile Mihoc, Notrtre de curs (manuscris) - an universitar
cap "dinastia irodianE"
e02

Denumirea de "Hasmonej" vine de la numele unui obscur strdmoq al (Vezi Diclionar biblic, p 782). eo5 Despre copilSria lui Antipater, Eusebiu de Cezareea mdrturiseqte: "Antipater lui lrod cel Mare) se trdgea din ldumeea...Si se ndscuse el insuSi dintr-un Irod din Ascalon, unul din slujitorii de la ternplul lui Apollo,..Acest Antipatet dus in robie de mic copil de cdtre niSte "haiduci" din ldunieea gi a rdmal pentru cd tatril lui fiind sdrac nu l-a putut rdscumpdra. $i fiind cresctt obiceiuile lor, el a fost tndrdgit mai tdrziu de Hircan, marele preot al Din el s-a ndscut apoi lrod, cel din timpul Mdntuitorului"" (Cf. Cezareea, Istoria bisericeascd, cartea I,6,3, p.46). Iosif Flaviu dE o altE celor spuse mai sus (A se vedea Antichitd{i iudaice, XIV, 1,3, dupd op cit , p 46, rrotz'l2

eoa

Dupi asasinareali Cezar gi dupi rdzboiul civil care a urmat, s-a bucurat de simpatia qi bunf,voinla lui Antoniu. Astfel c6nd au invadat Siria qi Palestina qi l-au pus pe tronul Iudeii pe I Antigonus (40-37 i.FIr.), senifiul roman, la propunerea Arrtoniu gi Octavian, ii acordi lui Irod titlul de "rege al Iudeilor".eo7 liul lui Antipater, Irod, supranumit "cel Mare", va ocupa tronul in anul 40 i.Hr., instaurind o noud dinastie. Dar, pentru ca Irod sa ajungl efectiv pe tron avea sA hpte timp I nni, cu ajutor masiv roman, impotriva propdului siu popor, care l.n vnrt, flind considerat strtin de neam, c6t gi pentru servilismul lhtrt de Roma, pentru simpatiile afi$at€ fali de elenismul p[g6n qi pi pcntru despotismul siu brutal. Astfel domnia sa se intinde ic numai din anul 37 ptndinanul4 t.Hr.eo8 Irod nu s-a bucurat, a$adar, niciodati de afecfiunea sau de I supuqilor sii iudei, care n-au incetat sd-l socoteascl un r datoritd ascendentei sale idumeniene. Romanii in schimb au iat abrlitatea $i caracterul energic al lui Irod, acord6ndu-i statutul 'lrul socius" , adicd" de rege asociat sau aliat.eoe El se bucura de o ilutonomie gi era scutit de tribut; depindea insi de Roma in ceea
l)i,'lionar....p 611. Vezi amdnrurte Ed. Lohse, op.cit.,p.78lomr. thhlrn Ye'zi qi Eusebiu de Cezareea, op.cit., carteal,6,7.

frl

r\. l{rrbert qi.d Feuillet, op.cit.,p,86.

lhnl,u,

342

Stelian

Iudaismul Epocii Noului Testamenl
T,

343 gi

ce privea politica externi qi trebuia sd, fumizeze trupe
imperiale in timp de rdzboi. se cisitoregte cu hasmoneand Mariamne, nepoata fostului mare preot loan Hircan lea. Doi ani mai tdrzi.o- anul 35 i.Hr. sub presiunea soacrei Alexandra, Irod l-a numit pe fratele Mariamnei, Aristobul, in

tlc Marea Galileii ca Itureea, Gaulanitis, Bataneea, Tratronitis
Totala aservire a

in primivara anului 37 i. Hr. Irod

lui Irod, imp[ratului, s-a aritat foarte bine gi traducerea in viaJd a politicii culturale qi gospodaresti a lui
ian Augustus, manifestati in proiecte grandioase de construc$i, numai in teritoriul siu, dar gi in cetSfi strf,ine. Monumentele pe care

de arhiereu. Dar simlind dragostea poporului pentru

acest

ascendent hasmoneu cu drepturi legitime la tron, Irod va di acelagi an, ca Aristobul sf, fie innecat in baie in timp ce era

palatul siu din Ierihon.

Pdni in anul 31 i.Hr.. in ciuda bunlvoinlei lui Antoniu, lui Irod era precarf, datonti uneltirilor Cleopatrei care spera sf, Iudeea qi Caele-Siria unite din nou cu regahrl Ptolemaic. ln anul

i.Hr., cdnd izbucnege conflictul dintre Antoniu qi Octavian, Irod pe punctul si vini in ajutorul lui Antoniu. $ansa este de intructt acum Cleopatra il impinge pe Irod lntr-un rdzboi nabateenii. flind astfel scutit de a lupta irnpotriva lui Octavian gi compromite iremediabil cariera politic5. Irod ii infrdnge pe dar victoria lui Octavian la Actium (anul 31 i.Hr.) pf,rea ci ii fatala. $iret qi abil se iniEf,geazl totuqi inaintea invingitorul Rodos, cu importante damri qi ajutoare pentru continuarea militare, obfindnd astfel gi de la Octavian, noul "stApan" al romane, recunoaqterea ca rege al Iudeii.elo Chiar mai mult, Augustus i-a redat zona de ges gi teritoriul din zona lerihonului, de Cleopatra qi care fusesera temporar in stip6nirea ei, adlugdnd la posesiunile lui gi Samaria, astfel incdt Irod ra ajunge sd practic intreg teritoriul peste care domnise odinioard Solomon qi cuprindea: Idumeea, Samari4 gesul dinspre Mediterana pdntr Cezareea, Galileea, Pereea in Transiordania gi finuturile de la
"o Diclionar biblic, p.61

ridicat stau p0na astdA o mirturie a admiraliei sale pentru arta mai ales a preocupirii gi grijii de al flata cu orice pre! pe Augustus Astfel a construit temple dedicate lui Augustus in ilc sale elenizate; a restaurat Samaria, cdreia i-a schimbat numele Sobaste, dupi numele implratului (gr.Sebastos : lat.Augustus). De din neinsemnata cetate de pe coasta Mediteranei numiti lui Strato, Irod a fbcut cel mai important pofi a1 sf,u la Mare, md-o 1a proporlii ambilioase qi schimbAndu-i numele in ; tot in cinstea impiratului. In Ierusalim va construi palatul li va purta numele, pe colina de Vest a oragului (cea numiti astizi $ionutui), iar in nordul Templului fortdreala Antonia.el2 Pretutindeni eorrstruit in fara gimnazii, teatre, stadioane. Dar cel mai mire! dintre toate proiectele sale de construcfi a rcconstrucfa Templului din Ierusalim, inceputi in prima parte a i 20 i.Hr. Purcezdnd la aceasti luctate, Irod gi-a dat toati

sI nu rineasci orgoliul religios al iudeilor gi nici s[ rcc susceptibilitifl din partea lor. De altfel, obiectiwl
rucfiei templului a fost incercarea de impicare a eweilor cu : lor idumeu gi nu o intenfie de a-l preamf,ri pe Dumnezeu. in sens, construclia s-a deslEgurat de o aga manieri incdt cultul de lcrnplu n-a incetat nici micar o singuri zi, iar construcfia edificiului iu-zis a templului gi a altarului de jertfd s-a sf,v6rgit de m0ini tfitc. Irod dispunAnd sd fie calificaf in acest scop, in diferitele
|

('l

t'r. prof. dr. V. Mihoc, Notile

de curs (Citate), f.p

i

lllclionar biblic, p 612

344

Stelian

T,

i Noului Testament

mesem necesare, peste 1000 de preoti. Constructia templului dweze aproximativ 8 decenii. Lucrarea se va incheia abia in

lcroare, astfel cf,
ris ca cel al unui

in istoria poporului iudeu, numele s[u a d,me!

d.Hr., adici la numai cAliva ani inainte de distrugerea sa totali in
70 d Hr.Qn.2,20).e13 Totugi, nimic din ceea ce a intreprins Irod, nici chiar generoase pentru templu nu l-au putut face indrigit de

iudei. Originea sa edomiti nu a fost uitatf, niciodat6. Deqi a fost prin religia sa gi a reconstruit templul Dumnezeului lui I Ierusalim, faptul acesta nu I-a impiedicat s[ ridice in alte plrli pentnr zeitili pigdne Ydrutd din afart, situafa Palestinei plrea indoiald, a fi prosperi. Pacea gi linigea la frontiere fusese asi numai cf, in interiorul lirii impozitele apd.sau greu pe popor, i mai mare parte a aurului lua calea str5initalii; aristocrafa i fidelf, dinastiei hasmoneene, fusese decimatd din chiar primii
crudului idumeu; Sanhedrinul nu mai avea nici un drept sd
se

afacerile publice;

iar mai presus de toate

exterminarea

hasmoneilor cerea rf,zbunare din pafiea poporului. Pdna gi marea preolie, care inainte trecuse
neam

in chip

in neam, de la strimoqi la urmagii lor imediali, se sfhrgise. Flaviu istorisegte faptul ci dupf, ce a primit dregitoria de rege romani, Irod n-a mai rdnduit arhierei din vechea seminfle, incredinfat aceastf, cinste unor oameni necunosculi. Cdnd e a$ezarea arhiereului tot aga a fEcut gi fiul lui Irod Arhelau, iar t6rziu au continuat aceastf, practicd,romanii.era Irod practica un 'lt
er4

tiran singeros qi chinuit de bdnuieli.e" cruzimsa lrcd se oglindegte cum nu se poate mai bine in numeroasele fii pe care le-a ordonat in propria sa familie. in anul 29 i.Hr. si fie condamnati gi executat5, acazata de complot impotriva i sale, sof,a sa Mariamne, singura din cele l0 sofii succesive pe lrod pare si o fi iubit cu adevdrat. in anul urmitor 30 LFk. avea nihfi aceeaqi soarti mama Mariamnei, Alexandra.,,u Cei doi fii ai tlc la Mariamne, Alexandru gi Artisobul, crescu,ti la Rom4 erau inapi a fi mogenitorii tronului tatilui lor. Descendenta lor din onei (prin mama lor) fEcea si fie acceptata de poporul evreu. tiir or privilegiatd, insd a stdmit invidia frafilor vitregi, in special a Antipater, fiul cel mai mare a lui Irod, care reugegte sd strecoare illa de complot in inima tatilui 1or. in cele din urmf,, in anul 7 ci sunt gisili vinovaf de complot impotriva regelui gi astfel sunt ttafi prin grangulare la Sebaste. Antipater nu a profitat de pe nrortii lor, pentru ci trei ani mai tdrzi,:, cade gi el victimi iciunii lur Irod, tatf,l s5u, gi este executat in anul 4 i.Hr., cu numai inaintea morfii lur Irod.e17 l)atru alli fii ai lui Irod au fost ucigi gi ei din porunca tati"lui lor. l, dupa informafile pe care ni le-a transmis Macrobius, Octavian stus ar fi exclamat la un moment dat "Melius est Herodis um esse Eram filium" (E mai bine si fii porcul lui Irod, decit fiul ', lhcand aluzie Ia faptul c5, respect6nd cel pufin acest precept al
f

Arnenunte in legiturE cu construcfia, dimensiwrilg materiatul folosit, templului lui Irod etc. a se vedea: Dic{ionar biblic, p.1264, Dd, Lohse, p.20.

i\. Robert gi A Feuillet, op.cit., p86
de

gi Pr. prof. dr. Grigorie

T. Marcu,

aparifie...,p255.

Cf Iosif

FIzvtu,, Antichitdli iudaice, XX,247,279, dupE Eusebiu.., op.cit.,
cd

I, 6,9-10, p.47. Tot Iosif Flaviu istorisegte qi faptul

kod a mers cu ceea ce privea arhieria pdn6 acolo cd a pus sub cheie, cu sigiliul sdu odEjdiile sfinte ale arhiereului gi n-a mai ingAduit altor mari preoli si le mai

,t'l

lhtirttr, lrrsil'Flaviu, Antichitdfi, XVII, 187, REzboiul. .,I, 665, dupE Eusebiu, op.cit.,
8,1-5, p.54.

[Hllttr l,

Iblosi. Dupd el Arhelau qi apoi romanii au procedat la fel. (Ibiden).

't l)r'. Vasile Gheorghiu, lr\

Evanghelia dupd Nlatei cu comentar., Cernduli 1925,

346

Stelian

T'

Iudaismul Epocii Noului

Testamenl

i{?

Bibliei, tiranul iudeilor nu consuma carne de porc. La propria sa familie se mai pot adiuga gi cele ale doi
succesivi ai surorii sale Salomeea.ele

Ultimii ani ai lui Irod au fost teribili. Flrf, incetare, el noi torturi pentru victimele sale. in cele din urmi este lovit de teribili, probabil un cancer al inestinului. Puroi 5i viermi se din tot trupul lui.e2o A poruncit sf, fie dus la biile de la Calli est de Marea Moart4 dar la prima baie a leginat. Turba! fanloma victimelor sale, suferinla se amplificaflrilurme de in preajma morlii sale, poruncise sf, fie adunali in din Ierihon aproximativ 500 de fruntagi iudei, dispunind ca moartea sa tof, aceqtia si fie uci5i, astfel incdt iudeii sI motiv sf, se bucure de disparifa tiranului 1or.e2' Salomee4 sora, fost insi destul de inleleapta sf, nu execute aceastl poruncf,
ele

lrod moare intre 27 martie qi 11 aprilie a anului 4 I,Hr, le gi a fost ingropat in fortireala pe care el insugi o construisg l0 de Bethleem numiti Herodiumez3, in convingerea unanim[ a torilor celor sfinte $i a tutwor ghicitorilor, cf, Irod "a pldtit cu o
de pedeapsd

relele comise,"eza

tn Evanghelia dupi Matei (cap.Z) kod ne este prezentat ca I care urmerea pe Pruncul Iisus qi cate a poruncit uciderea
:ilor din Betleem qi imprejurimi in speranla cI printre ace$ia s-iu pi Pruncul mesianic, fiindu-i salvat astfel tronul.
-

Fiii qi urmagii lui lrod cel Mare Irod gi-a irnparfit prin testament regatul la cei trei fii ai sii: gi Samaria lui Arhelau (Mt.2,22); Galileea $i Pereea lui , iar teritoriile din Nord-Est lui Fitip (Lc.3,1) impirfrea ivi a fost ratiflcattde Octavian Augustus."t

Cf A Robert qi ,{ Feuillet, op.cit.,p

88.

"o Iata cum descria Iosif Flaviu teribila boalE a lui kod: "Intesfinele lui erau rdni, indeosebi stomacul ii provoca durei cumplite, un lichid albicios tl Jdrd incetare din picioare... mai tdrziu boala i-a cuprins tntreg manifestdndu-se fu diferite chipuri. Accesele de figui nil erau prea mai,
avea o mdncdime insuportabild pe tot cotpul... ca sd poatd respim trebula

ridice mereu tn pieioare Si rdspdndea un miros rdu cu totul de

a) - Arhelau (sau "Irod Etnarhul", pe monedele sale). Acesta a in Iudeea "in locul tatSlui s5u Irod" (Mt,2,22) din anul 4t'.Hr., rd in anul 6 i.Hr. in Evanghelia dupi Matei este amintit ca cel de cdruia familia smnte, h intoarcerea din Egrpt, nu se a$eazf, in , ci pleaci in nordul !f,rii sfinte, stabilindu-se la Nazaret: "Dar cd Arhelau domneSte peste ludeea tn locul tatdlui sdu, s-a sd meargd intr-acolo Ei, ludnd poruncd fn vis, s-a dus tn pdrlile

pincina respiraliei sale apdsdtoare. Mddularele erau zgttduite de inspdimintdtoare..." (C[. Antichitfii iudaice, XYIL 168-170 qi
itdaic,I,657 462, dlpir Eusebiu, cartea I,7,6-7, 9, p 52-53).
e2r

Localtiate pe coasta rds[ritean6 a ltflarii Rogii. Arndnunte in legdturd cu i acestei localitdp, vezi M. Abel, Geographie de la Palestine, Pais 7932, p.467

e22

Iosif Flaviu istorisegte gi aceasti nebund ponrncd a muribundului disperat '1 a cheamt pe sora hi Salomeea Si pe solul ei Alexa Si le'a zis: "Stiu cd sdrbdtori bucuroSi moartea mea, dar tot a$a s-ar putea sdfiu Si regretal de sd am o inmormdntare pompoasd dacd vreli sd asculta1i de poruncile aceSti oameni intemnilali aici sd-i omordli indatd ce voi mui eu, cu artnatd. in chipul acesta intreaga ludee Si fiecare casd va pldnge dupd

Itrttrclacdnuvavrea..."(R[zboiuliudaic,],664-665,dupaEusebiu,op'cit',cartea

r('l
I

I, ll.1 3, p 53)

A. Robert gi

t' I I os if Flaviu, I Yrti Diclionar biblic,p.614 A' Robert 9i

A Feuillet, 1p.cit',p.88. Rizb oinl iudaic. l, 657 -662, dup[
Ei

Eusebiu, op. cit., p.53.

A. Feuillet, op.cit',p'88'

J48

Stelian

Iudaismul Epocii Noului Testament

t{9

Gqlileii. $i a venit Si a locttit in oraqul Nazaret..., (l\[t.2,ZZArhelau a fost flul cel mai mare de la solia Malthace a awt cea Ei rea reputafie dintre toli Iiii lui Irod.e27 El ofenseazi religioasi a eweilor cdsitorindu-se cu Glaphyra, viduva fratelui vitreg Alexandru. Continua insi planul de constuire qi conso regatului inceput de tatal sdu, dar domnia sa represivf, a insuportabil[. CurAnd dupf, moartea tatalui s5u, Arhelau
sdnge o tulburare care a agitat Ierusalimul. De aceea, c6nd noul

pe larmul lacului Ghenizaret in anul 22 d.Hr., numit!
iada in cinstea imp[ratului de atunci de la Roma, Tiberiu.

Irod Antipa s-a cas[torit cu fiica regelui Aretas al lV-lea aI ilor, pe care insf, o repudiaz[ cur0nd pentru a se cisitori cu fosta sofe a fratelui s5u Filip. Aceasti legdturl incestuoasi
f,loan Botez6torul o va cornbate cu vehemenfii gi curaj (M1.14,3 urm.

loc.paralele), pldtind scandaloasf,

insi

scump atitudinea sa

a lui Irod gi a

fafi de aceasti Irodiadei, sfhrgind cu

plecat Ia Roma pentru

a obline

recunoagterea

titlului,

o

anstocraliei din Iudeea qi Samaria a incercat si se opun[ i sale, plecdnd la Roma gi avertizdndu-l pe Augustus de izbucnirea revolte generale in cantl recunoagterii lui Arhelau ca rege. (Lc.19,1 Augustus, degi a aprobat testamentul lui Irod, il Arhelau, il deposedeazd. de toate bunurile gi il exileazi in Vienne in anul 6 i.Hr. Iudcea este atagati provinciei romane a iar conducerea gi administrarea ei fu incredintati de Roma
procuralor.e28

- Irod Antipa

in Evanghelii este cunoscut sub numele de "Irod t (Lc 3,19 urm.), adic5. stipdn peste o pf,trime dintr-un regat. El a fiul mai tdndr al1ui Irod cel Mare, care potrivit testarnentului sdu mogtenegte Galileea gi Pereea, domnind din anul a i.Hr. pOnA, anul 39 d.Hr.e2' Irod Antipa a fost cel mai capabil dintre flii lui fiind la fel ca gi tatil siu un mare constructor. El construiege o
e26

Iosif llaviu consemneazil in lucrarea sa "Antichitdli iudaice" 17,1,3 faptul Arhelau era un domn "tot atat de despotic Si cnd ca Si pdintele sdll" (dup4 Vasile Gheorghia, Ettanghelia dupd Matei, p. 138).

ifarea gi in cele din urmi cu moartea. (Mc.6,14-28). Ca nte din viala sE Sf.Evanghelii mai consemneaz6 9i faptul nirii sale cu Iisus cdnd i-a fost trimis acestuia de Pilat ca s5 fle . (Lc.23,7 urm.), precum gi o caracterizarcpe care i-o face Iisus o alti ocazie, numindu-l "vulpe": "...unii dinfarisei i-au zis: IeSi Si -le rle aici, cd lrod vrea sd te ucidd. $i El le-a zis: Mergdnd, spuneli ii acesteia' Iatd, alung demoni..." (Lc.l3,3l-32). Divorful de fiica regelui Aretas al IV-lea al Nabateenilor ii va in cele din urml duqmdnia fostului siu socru qi cAf,va ani mai u in anul 36 d.Hr., profili de o ocazie gi porne$e rf,zboi impotriva i Antipa. Forlele lui Antipa suferi o grea infrdngere, mu{i iderAnd infrdngerea ca o pedeapsf, venit[ de la Dumnezeu pentru e3o lui Ioan BotezStorul. in anul 39 d.Hr. Irod Antip4 angajat tntr-o refea de intrigi la nnul Irodiadei, care nu vedea cu ochi buni favorurile primite de pa, nepot al lui Irod cel Mare, fiul lui Aristobul, va pleca la Roma ru a obfne titlul de rege. Agripa, nepotul sf,u, reuSe$e insi si ineze eforfurile lui Antrpa, astfel incAt demersul sf,u n-a alut ca Itat decdt exilul sf,u in sudul Galiei, la Lugdunum gi pierderea
llcgii sale averi.e31

e27

A.. Rofrert, op.cit., p.88 '- lbtdem.

'' lbtdem

t'" lllciionur biblic, p.614 ('l A Robert qiA- Feuillet, op.cit,,p88.

Stelidn - Irod Filip

7',

Ca al treilea beneficiar al testamentului lui Irod, Filip stipdnire districtele din nordul Pereei, precum Bataneea,

lturee4 Trahonilis gi Auranitis. Domnegte intre anii 4 i.FIr. gi 34 dar ca gi Antipa, nu primege de la Roma decat titlul de tdrarh.esz Filip a ar,ut o domnie pagnici gi mogenind gi el de la tatdl s6u gustul pentru marile constructii, reconstruie$e la poalele Hermon arfiica cetate Paneas, cireia ii d[ numele de Cezareea' Filip). precum qi tsetsaida, de la virsarea Iordanului in Marea cireia, in cinstea fiicei lui Augustus, i-a dat numele de BetsaidaIrod Filip s-a cdsitorit cu nepoata sa, Salomeea, fiica dar de la care nu are copii. La moartea sa (34 d.Hr ) tetrarhia lui a anexati provinciei romane a Siriei, iar dupi 3 ani (37 d.Hr.) Cali va face cadou prietenului siu Irod Agripa Le33 Dar intrucdt doi dintre nepolii lui Irod cel Mare sunt i evenimente ale Bisericii primare pe care Noul consernneazi, se impune a fi aminti,ti, pe scurt, 9i acegtia. - Irod Agripa I - El a fost fiul lui Aristobul 9u nepotul lui cel Mare. Dupi executarea tatSlui siu in anul 7 i.Hr., el a fost la Roma, in relalii desflrl de apropiate cu familia regald. tn d.Hr. intra in dizgralia lui Tiberiu care il aruncf, in inchisoare. Caligula a devenit ?rnpf,rat in anul 37 d.Hr., acesta il Agripa I d6ndu-i teritoriul fostei tetrarhii a lui Filip 9i Lisanias, Ia a addtgat gi Abilene, o regiune situat[ intre Damasc gi Antili urma exilf,rii lui Irod Antipa in anul 39 d.Hr., Agripa I pri
stdpdnire gi Galileea qi Pereea, aflate
e11

4l d.Hr., cdnd Caligula a fost asasinat, Irod Agripa I se afla la Roma, Unde a jucat un rol destul de insemnat ?n numirea ca imp[rat a lui iu. Ca recompensf, acesta ii d[ titlul de rege, punAnd totodat[ sub lui gi teritoriul administral p6ni atunci de procuratori, adic6 Iudeea qi Samaria. Se reconstituia astfel, sub stf,pdnirea lui ipa I, fostul regat al lui Irod cel Maree3-'. Scurta domnie a lui ipa I a fost pagnici gi prosperi. Degi el insugi era un sceptic, ripa I s-a straduit si respecte scrupulele religioase ale iudeilor, care aaceptat, privindu-l ca pe un urma$ al hasmoneilor prin bunica sa
iarnne, acorddnd gi sprrjin mare fariseilor.

Tot pentru a se face pl5cut iudeilor, Agripa I dezllnfuie impotriva tinerei Biserici din Ierusalim, ucigdndu-l pe lacob,e36 fratele lui Ioan gi incercdnd sf,J ucidi gi pe Sf.Ap.petru, care e sclpat insf, in chip miraculos de Dumnezeu: ,,in vremea , regele lrod Agripa a pus mdna pe unii din Bisericd, ca sd-i
$i a ucis cu sabia pe lacob, fratele lui loan. $i vdzdnd cd este placul iudeilor, a mai luat Si pe Petru... pe care prinzdnduJ l-a in temnifd..." (cf F.Ap.I2,I-23) Irod Agripa I a inceput si fortifice Ierusalimul, dar cel de-al ilca zid pe ca"re il proiectase nu ajunge s5-l termine, deoarece moare

lhitlent
l)e spre

moartea

lui Iacov

conscmneazE

gi clernent Alexandrinul o pilduitoare

in regatul celui

dint6i.e3a

in

tHloriozre, pe care va h luat-o din tradilia inaintaqilor El spune cE cel care l-a p6r6t rlr lic iudecat a r6.mas miqcat vdz6ndu-i curajul, incdt a declarat c6 gi el esie cregtin. ",.lndndoi - spune Clement - au fost duSi la locul de osdndd, insd inainte de a rllrtnge acolo, pdnlhtl l-a rugat pe tracoy sd-l ierte. Iacoy s-a rdzgdndit pufin, apoi

I rt zis' "Pace fie!" Si l-a sdt"utat. Dupd aceea amdndorura

n't,laSi
lhident.
ntt
e3a

li s-q tdiat capul in timp" (CliHypotipozele, V[, fragm.74, dupd Dusebiu de Cezareea,

lbidrrr.
Vezi amdnunte in acest sets, Diclionar bibkc.p.674 qi Eusebiu, op.cif', II-a, 4,1 qi nota 33, p 70

rtlt c'i1,, c'artea a II-a, 9,1-3, p.75). Istorisirea cuprinde o mostrE de pietate populard, rt,tl cstc cE Iacob a sfdrgit "find aruncat de pe acoperisul templului Si apoi bdtut ilr rtnarte, cn un ciomag de lemn" (Cf. Eusebeiu,.., op.cit, cartea aIl-a,23,3,

lr'Jl)

352

Stelian

Tt

subit la Cezareea, in anul 44 d.Hr., atins de o boali ca qi bunicului s[u. in aceastf, moarte Biserica primarl din Ier vdzut pedeapsa lui Dumnezou revdrsati peste el datoitA

ll

sb-l asculte pe Sf.Ap. Pavel, care urma a fi trimis la Roma spre judecat de tribunalul Cezarului (F.Ap.25,13 -26,32\. Cu aceastii

dezlintuite impotriva Apostolilor Domnului',...ti Iudeea la Cezareea, a rdmas acolo... $i tntr-o zi rdndui lmbrdcdndu-se tn veSminte regesti Si Sezdnd la tribund, vorbed ei; iar poporul striga: Acesta este glas dumnezeiesc, nu tndatd ingerul Domnului l-a lovit, pentru cd nu a dat s Dumnezeu. $i mdncdndu-l viermii a murif,. (F.Ap.20,19 ,Zl-23). in urma lui au rimas un fiu Agripa II gi doui fiice: Br (niscuti in anul 28 i.Hr.), menfonati in F.Ap.25,13 qi urm gi (niscutlin anul 38 d.FIr,), care a devenit ateia sofe a p
Felix (Cf, F.Ap .24,24).e38

ic, ascult6ndu-l pe Ap.Pavel, regele a fost foarte aproape de a se ina "Agrippct a zis cdtre Povel: Cu puyin de nu rnd tnclupleci sd ,/itc Si eu creStin" (F.Ap 26,28)
La izbucnirea marii revolte iudaice impotriva Romei la anul 66

Fl Agrippa II, care a incercat in prealabil
cu el gi dinastia irodianf,

sf, o

previni, rf,mdne fidel

ilor. Moare f1r5" urmaqi in iurul anilor 92-93 d,.Hr., disp6r0nd

- Agrippa II - Pe numele siu adevirat Marcus Iulius a fost fiul lui Irod Agnpa I gi s-a niiscut in anul 27 d,.Hr. considerat prea tAnir pentru a deveni succesor al tat5lui sdu, titlul de rege abia mai t6rzl, de la Claudiu, dimpreund cu din nordul gi nord-estul Palestinei, mdrite de Nero in anul 5G Agripa II schimbi numele capitalei sale din Cezareea lui Neronias, ca un compliment adus impf,ratului Nero. Din anul 48 in anul 66 d.I{r. a ayut gi prerogativa de a numi direct pe mai preoti ai evreilor, in calitatea sa gi de inspector al templului. in d.Hr., afldndu-se, ?mpreund cu solia sa Berenice,la Cezareea,
IIe3e
e37

O descriere a modii sale, fEcutd dup6 Iosif Flaviu, vezi in,La Bible,, TOB, o "Il entro au thddtre a l'aurore, yetu d,une robe argent et d'un lissu admirable...Alors il fut pis de maux d,intestins et

p2647, notd,

jours plus tard." (Cf. Antichitdli iudaice,XX, 343-351).
e38

Ct. Diclionar biblic, p.614. Cf .'La Bible", ToB, p.2681 nota r,

etn

n*

Ibid"*.

Stelian Tofand

Iudaismul Epocii Noului Testament

355

Hartaimplr[liei lui Irod - Diclionar biblic p. 612,

Harta Familiei lui Irod
1

. Diclionar p. 613

2
ti I
I

I

€.
q

Stelian

T,

Iudaismul

Noului

Testament
de un

351

o gamizoarrt compus[ dintr-o cohortf, comandatf,
b)

tribun a

Procuratorii romani

i detagamente ocupau vechile fortdrefe irodiene.ea3

- Regimul procuratorial

Dupi depunerea lui Arhelau in anul 6 al erei cregine, peste care domnise, Idumeea, Iudeea gi Samari4 a fost provrncrei romane a Siriei qi pus sub administratia unui imperialeal, moment care coincide, agadar cu instaurarea procuratorial in lara Sfhnti,.eo2 Aceastl administrafie p a mentinut pina in anul 66 d.Hr. c0nd a izbucnit marea iudaicf,, cu o scurtd intrerupere intre anii 4l-44 d.Ih., in domniei lui Irod Agrippa I. Procuratorul roman avea regedinla oficiali la Cezareea, elenistic fondat de Irod, insf, la sirbitorile mai importante ale
\/enea la Ierusalim, insotit de o escortd puternici, pentru a

Exerciliul justi,tiei era lisat in sarcina Sinedriului gi tribunalelor care se pronunlau in conformitate cu dreptul iudaic. Daci i Sinedriul se pronunla pentru condamnarea la ffLoarte, sentinfa executorie numai dac6 eraratiftcafii de reprezentantul Romei, rul care dispunea de 'Jus gladii" (Cf.In.18,31) in ceea ce priveqte str6ngerea taxelor 9i impozitelor (tributum gi tributum capitis) pentru trezoreria imperiald, acliunea era init[ de func]ionari romard, dintre care mu{i apar,tineau ilor. intre ace$tia se numf,rau qi a;a-zi5ii vamegi, Evangheliile ind cu numele cel pufln doi dintre ace$i4 9i anume, Levi-Matei 5,27) gi Zaheu, mai marele vameqilor din lerihon (Lc.19,1-2)' acegtia erau dotestafl de iudei, in care vedeau intruchipafl ii ocupantului toman, degi ace$ia nu erau totuqi scut$ de

llumirile ce veneau

din

"exactitatea

5i

corectitudinea"

direct evenimentele, tar in caz de tulburiri si poati interveni La Ierusalim se instala, de obicei, fle in vechiul palat regal, fortareala Antonia, din imediata apropiere a Templului. P roman avea, agadar, la dispozifia sa trupe, iar puterile sale qi dreptul de a numi direct qi a destitui pe marii preof. in majore ale provinciei el se adresa totuEi legatului imperial al Si practicd, autonomia sa era aproape deplina. Grosul procuratorului roman se gd"seau in Cezareea. la lerusalim

,(Cf.Lc.3.l2-13) Referitor la of,rcierea cultului de la Templu sau la practicile publice, Roma cu toate ca se putea opune, n-a modificat Credinfa iudaicf,, ca gi manifestirile de pietate erau scnrpulos putea $i cum iudeii nu tolerau nici o imagine sau chip care o ofensi la adresa sentimentului 1or monoteist, procuratorul
decisese

chiar ca trupele sale sd nu iasd niciodatd in orag stindardele lor; la fel monezile de aram6, bitute in far6, nu nici o efigie.'aa Totuqi nu pufine au fost 9i cazurile in care iudeii

ear

Testament titlul de procurator apare sub denumirea de (F Ap.24,10; 26,30 sau praeses, in latin6 Iosif Flaviu foloseqte in scrierilo termenul de fnriplos
FeuilleJ, op.cit.. p.89).

tn Noul

lhl,lrm.

- praefectus gi tnupel,rirp -

curator. (Cf.

A. Robert

Itr uocst sens a existat totugi o exceplie in ceea ce prive$e neamestecul lupruzenlantului Romei, in afacerile religioase: el putea destitui dup6 bunul plac
rllrr litulatura cle mare preot, aga cum au fEcut-o de 8 ori cei din dinastia irodim6, Itrlrluiii 6 i.tIr. gi 41 d.llr., sau de 4 ori procuratod Valerius Gratus inte anii l5Jtr

'4' Cf.

A

R.obert gi

A

t-euillet, op cit.,p 89

tl,ltr

(Vezi A. Robert giA. Feuillet, op.cit.,p.90).

358

Stelian

Tr

Iudaismul Epocii Noului Testament

3"59

s-au plAns, mai mult sau mai putin, direct sau indirec! nodreptitile gi jigrurile sentimentelor nationale provoc
procuratori. - Primii procuratori Despre primii procuratori se cunosc foarte puf,ne date. acegti primi procuratori se numf,rf,:

Coponius (6-9 d.Hr.) - a fost trimis in Iudeea ca acelagi timp ?n care Quirinius devenea Legat al Siriei, pentru a oar6. Aceata se intdrnpla in amul 6 d.Hr., a doua zi dtrpd destitui Arhelau.ea5 Acum Quirinius primege ordin s6 purceadd recensimdnt in provincia care i-a fost oferitf, spre guveflure. misur[, normali din punct de vedere roman, aplicati Iudeii in d.Hr., a stdrnit revolta lui Iuda Galileanul (Ap.5,37), care sprijinul zelotilor, fusese repede inlbuqiti in sdnge de procuratorului Coponius.eau Lui Coponius ii urmeazi M Ambibulus (9-12 d Hr.), gi care a av:ut ca succesor pe Annius (12-1s d Hr ) Acestuia ii urmeazi Valerius Gratus (15-26 d.Hr.), procurator de cStre Tiberiu. Gratus destituie 3 mari arhierei din pe parcursul primilor sii 3 ani de guvernare. in anul 18 desemneazS. ca mare preot sau arhiereu pe Joseph Caiafa, fbstului arhiereu Anna, demis tot de Valerius Gratus (Lc. 3,2 18,13) Caiafava rim6ne in functie pdnl in anul36 d.Ht.eal

ii urmeazl Pontius Pilatea8, care a guvenrat tn timp de 10 ani, intre 26 gi 36 d.F{r. Ca procurator, el a definut rolul in provincie. fiind geful aimatei de ocupafle, care staliona ln rcca, un detaqament functionind ca qi gamizoanf, in Ierusalim in cetafuia Antonia. Pilat e cunoscut din relatirile ligtilor qt ocazia procesului lur [isus (Mt.27, Mc"15, Lc.23; llt- 19), qi din informaliile lui Iosif Flaviueae gi ale lui Filon.eso Abia in Palestrna, noul magistrat iriti qi rdnege intentionat religioase gi nationale ale locuitorilor Ierusalimului, rfind ca trupele sale si intre in ora$ cu steagurile imperiale.e5r A zi un numf,r considerabil de iudei pleaci la Cezareea unde timp 5 zile qi .5 nopfi protesteaza in fala palatului irnperial. Pilat nu dar urmAnd un ordin a lui Tiberiu dispune ca steagurile si se totugi din Ierusalim la Cezareea. Pulin mai tdrziu, Pilat d[ ca pe zidurile palatului lui Irod de la Ierusalim si fie suspendate panouri cu numele impiratului, iritAndu-i din nou pe ewei.'52 Dar
Lui Caiafa
Itt lcgltur[ cu numele sEu adevdrat qi cu semnihca]ia includerii cuvintelor "a pf,lirnit sub Pon{iu Pilat" in Crezul creqtin, vezi S. Liberty, The Impofiance of
Puilius Pilate in Creed and Gospel.rt JTS 45-1944, p 38-56. Aillifiitdli iudaice, XVIII, 32-33, dupd Eusebiu, op.cit., cartea I, 9,2, p.54, vezi qi ;tt',1trof.dr. Grigore T. Marcu, Trei pofirete neotestamentare: Iuda Iscaioteonul, l'tlut din Pont Si Claudia Procula, in rev "M.A. nr.34, 1958, p.195-199.

in termeni foarte duri: "Pilat - spune el - era crud pin inimii sale, nu ierta nimic Si nici nu putea fi induplecat de Itlmttni. in fimpul gut;erndii sale, Iudeea n-a cdstigat nimic decdt cotpulie, irtrtrttind pretutindeni, orgoliul, aroganla Si insolenla. 'fara era destinatd jafului, tltinfitilor Si tnSeldciunilor de tot felul. Se trimiteau oameni la moafte /drd o ituhrcald prealabild. Ferocitatea tiranului n-a fost imbldnziti niciodatd" (Cf. ttl tyatio ad Caium",it "Les Oeuvre.s de Philon...y, vol.38, Paris 1972, $tpd A. llolrrrrt gi A. Feuillet, op.cit., p 97).
llilrrrr

il

descrie pe Pilat

ttttlrtrd Si tn duritotea

ea5

lbidem,p.97

Irrlrrrrnalia o d[ Iosif Flaviu, Antichitdli iudaice, 18,5-5, dup5 Eusebiu, op.cif., sulca ir II-a,6.4,p.73
Vczi rLnrhnunte

'ou

lbidn*

iri acest

sens

P.I- N{aier,

The Episode of the Golden Roman Shilds

noi

lbid"*

tt

ltru.salam, in HTR 62,1969, p.109 unn.

r
360

Stelian

Iudaismul Epocii Noului Testanenl

16t

indignarea populari atinge culmile atunci cdnd Pilat construiasci un apeduct pentru mai buna aprovizionare cu Ierusalimului, achizilroneazi suma necesari construcfiei din sacrd, a Templuluie5', Pilat fiind cel care definea controlul Templului gi visteriei sale. P0nf, qi veqmintele noului pf,strate de el qi ii erau eliberate aceshria numai pentru procuratorul venea la Ierusalim, aducdnd atunci trupe supli el, care patrulau permanent prin cetate. Izbucnegte acum o manifestalie in cursul cireia igi pierd viala foarte mu[i di fiind ucigi de trupe deglizate, scoase pe strizi din porunca lui Latoate acestea se mai adaugf, gi masacrarea unor pelerini Templul din Ierusalim, de cdtre soldafii procuratorului in anul (Cf.Lc. 13,l-2).ess Asfel de ac,tiuni, cflt gi atitudinea gi politica sa di fafl de iudei, l-au fbcut in fafa acestora extrem de nepopular, n-a putut fi inlocuit ugor, intrucdt polilica lui Tiberiu era de a in funcfie inaltele ofrcialitifi cAt mai mult posibil. Pilat iqi pierde totugi rangul imperial in anul 36 d.FIr., motive aotzatoate porunceste masacrarea unor samariteni muntele Garizim de un pseudo-Mesia"6 pentm ale arhtavasele ascunse acolo de Moise. in ciuda falsitSlii acestei afrma17les1, c

me de samariteni inarmali se prezintf, ln munt€, pllrt fl rjoari, captureazil pe instigatorii lor gi ucide un numlr mrn da iteni. o mare delegalie de samariteni se infdfigeazl, dupl rmG
ru, inaintea

"t
e54

Apu urma s5 fre adusd prin acest apeduct de la o distantd de 300 de
Eus ebiu..., op. Cl-.

cit., cartra

a

l[-a, 6,6,

p.7 3).

Iosif f,'lavir,

op.cit.,78.60, dupa

Dicfionar, p-1025

e55

Un-

exegeli cred cE dugm,Snia pe care i-o purta kod lui PiaI (Lc.23,12 catzatd de faptul uciderii in acest nur^sacru gi a cdtorva supuqi ai lui

Dicfionar, p1025).
e56

Yezi am5nunte, DicSionar bibkc, p.1025 9i documentata lucrare despre activitatea lui Pilat P.L Maier, Pontius Pilatg 1968.
Moise nu a trecut niciodatd dincolo de Iordan. Unii considerd cd in texte eroare de text, apdrAnd Moyseos in loc de Oseos. Iosif Flaviu menfi tradrfre samariteand conform[ cdreiarJzzt, marele preot (I Cron.6,6) ar fi chivotul qi alte vase prelioase in muntele Crarizim. (Cf Iosif Flavit, op.cit,,
89, dupE Dicfionar..., p.1025).

:natorului Siriei, vitellius, cerind pedepsirea gi inl[tura,roa dlil ie a lui Pilat. Vitellius il demite pe pilat qi-l trimite la Roma pentru a.tl ilica fapta in fala impiratului riberiu. Dar pe c6nd se afla in drum I l(oma, Tiberiu moare (37 d.Hr.), ?nsi in procesul care totugi are gi despre al carui renitatnu se gtie nimic, caligula il condamnd pe ih arul 3l d.LJr..la exil sau la sinucidere. e5s concluzia datelor Noului restament referitoare la pilat gi la persoanei sale este ci era un om slab, gala sd-gi incalce ipiile pentru avantaje personale gi al carui consimlamAnt la la moarte a M6ntuitorului Iisus Hristos s-a datorat nu de mult dorintei de a face pe placul autoritrlilor iudaice, c6t de de a nu-l supf,ra pe Tiberiu in cazul in care, intr-o tulburare din cineva se fbcea pe sine impdrat. (Cf In.19,12-16). Acest lucru cvident din batjocwa pe care a adus-o la adresa iudeilor prin olc de pe inscripfia Crucii lui Iisus Hristos, cel Ristignit le,te-22). Dcspre succesorii lui Pilat, Marcellus (36-37 d.Hr.) qi (37-41 d.Hr.), in afara numelui lor nu se cunoagte nimic referitor laia[a gi activitatea 1or. Nu se gie exact nici dacd nu vt acestea sunt numele unuia gi aceluiagi procurator. iln anul 39 iudeii din Iaurnia distrug un altar ?nalfat in acel oraE in cinstea Caligula. Furios, simtindu-se extrem de jignit, impdratul a it ca statuia sI fie aqezatd. in chiar templul din Ierusalim. Siriei, Publius Petronius (39-42 d.Hr.) fiind rugat stdruitor de
in legdturd cu ultimele evenimente din viala lui pilat gi chiar cu enigma lfttlitt[oi procesului vezi E.M smallwood, The Date of the Dismissal of pontius ,lrom Judeea, JJS 5, 1 954, p 12 urm Totugi nici Iosif Flaviu gi nici Eusebiu {c t',:zareea nu ne dau amdnurte despre felul gi locul unde a sfhrgit pilat
forrflrrrurtc

e57

'l lluscbiu, op.cit.,

cartea

II, nota 53, p.7 a)

Stelian

Iudaismul Epocii Noului Testament
T,

l(r

I

iudei, incearci si obfin[ schimbarea acestei hotar0ri demento, timp Caligula a fost asasinat (41 d.Ift.)e5e, iar noul impSrat,

suprimi administralia procuratorialtr, dend britoriul
procurator al ludeii, prietenului sdu Irod Agnppa L, dar in d.FIr., c0nd Irod Agrippa I moare, Claudiu reinfiinleazA procuratoriald in Iudeea, adlugdnd fostului ei teritoriu gi aflate odinioari sub st[pdnirea lui Filip, fiul lui Irod cel aceastd perioadd, situafla politicd gi sociali a inceput inrf,ut6leasci din ce in ce mai mult datoriti activitif,i zelofilor,
extremi st ultranali onalist.

cu iudeii pornili spre oragul sfhnt qi c6nd sunt masacrati foarto qi sa de citre legatul Siriei, [i dintre ei, fapt care a dus la depunerea Calnul se instaleazi deplin, graFe ratus (50-60 d Hr

venliei

care reuSiserl in anul 50 d.FIr. s[ se rege de Chalcis (lntre Liban 9i Anteliban) 9i administrator-

lui Agrippa II,

).

- Ultimii procuratori

procuratoriali qi pdn[ in anul 66 d.Hr., care coincide cu i tragediei iudaice sub romani, se succed 7 procuratori tn Judeea. procurator dupi reorganizarea acestei institufi este Cuspius (44-46 d Hr ) a cirui activitate va fi marcatti de multiple conflicte cu zelofii. Urmagul sdu Tiberius Alexandru (46-48 un iudeu aposta! nepot a1 filozofului Filon din Alexandria, a
decapitare a partidului zelolilor prin r6stignirea fiilor lui Galileeanul, primul conducltor al acestui partid. Iacov qi Si timpul guvernarii sale, procuratorul Alexandru s-a confruntat situalia Eteaapopulaliei din Iudee4 generatd de foametea de cars

Din anul 44 d.Hr. cAnd s-a reinfiintat

Cumanus este inlocuit in anul 52 d.Hr. cu procuratorul iius Felix (52-60 d.Hr.), un favorit al imp[ralului Claudiu. prin lf,comie, infidelitate, lips6 de scrupule, cf,sltorit cu 3 i, dintre care ultima a fost Drusilla, sora lui Agrrppa II, Felix a cletestat gi urdt de supuqii sai. in timpul guvernirii sale un batran inchis , Ionatan, este asasinat in anul 54 d'Hr', iar Sf.Ap'Pave[ audiat' (B.Ap'23,24;24,1C)ezareea, avea si fie adus in fala sa 9i F.clix nu rezolvdcazul Sf.Ap.Pavel atAtdinlipsf, de interes, cat pi rL[ faptului ci agteapta mitt de la el. (Cf.F.Ap.24,26>'

al Templului.e6l

Agitatf, de false speranle mesianice, tensiunea politici 5i sociala ilrcetat sf, creascf, in larn Reacfla procuratorului a fost cum nu se mai durf, qi mai inoportuni, ceea ce a 9i dus la rechemarea sa la ln anul 59 d.Hr. gi inlocuit din funcfie de citre Nero'e62 Lui Felix i-a urrnat procuratorul Porcius Festus (60'62 d'Hr,),

o

nragistrat onest gi prudent, dar care moare in timpul guvern6rii.'6', dup6 ce acesta, rus este cel care l-a trimis pe Sf.Ap.Pavel la Roma,

amintire cartpaFaptele Ap ostolilor I l,Z7 4 0.e60 Sub urmf,torul procurator Ventidius Cumanus (48-52 d. produc mai multe incidente: mai intfli la Ierusalim, soldalii in zeflemea pelerinajul celor venili la Ierusalim de Pagelui, ceea ce a constituit o grea ofensd adusi senti nalionaliste iudaice; apoi in Samaria, sprijinl pe samariteni,
e5e

gdsegte nevtnovat, dar respecti cererea ului de-a fi judecat la Roma. (F.Ap.25-26). Moartea lui Festus llsat insa, p6nd la venirea noului procurator, m6ni libera icului arhiereu Anna al Il-lea, care profitand de ocazia ivlta

tz de calltatea sa de cetSlean roman,

ceruse apel la tribunalul

,ui. Festus il

a

se rizbuna pe cre$ini, l-a ucis pe Sflacov, "fratele

Arrrirnunle

in legdturl cu

acegti procuratori aminti{i dupl anul 44
.

d.fu. vezi A.

Amanunte despre asasinarea

lui Caligula vezi P. Grimal, Civilizalia

trad E.Cizek, Bucuregti 7973,I, p.572.
e60

llrrhcrt ;i A. tr'euillet, op.cit., p.93 9t ('l A. Robert qii A Feuillet, op.cit.,p.93
'll,r,l,,n,

Cf. Eusebiu ile Cezateea, op.cit. , cartea all-a, 8,7, p.74.

364

Stelian lt

Iudaismul Epocii Noului Testament

365
i

Domnului", primul episcop al Ierusalimului, prin lovire cu de altfel ne mrrlti alti crestini e6a Din acest punct de vedere situafia n-a incetat si se inrf,ut?t in Palestina. Noul procurator Albinius (62-64 d.Hr.), n-a intr, nimic insl spre a o remedia. Venal ca gi Felix, el a devenit ra1 instrument docil in mdinile aceluragi arhiereu Anna al Il-lea, p, SfAp.Pavel, adus in fala lui la Ierusalim gi lovit fiind flra mo aruncd un invectiv care il caracterizeazd deplin, numindu-l "; varuit" (F.Ap. 23,3 ).e6' Anarhia atinge punctul culminant sub ultimul proc Gessius Florus (64-66 d.Hr ). De la nord la sud, lara int destfuratd debusolarii totale, trSia ultimele zvdrcoliri ale exasp Zelolh intensificau cu fiecare zi ce trece4 acliunile lor crir impotriva Romei gi a tuturor strf,inilor; in oraqele de la m conflictele dintre iudei qi plgdni scf,paserd de sub control! Ierusalim, exaltalii qi fanaticii executau pe oricine, fbrf, o jur prealabild, care ar fi fost bf,nuit de tridare gi complicitate cu ocu
strdin.e6T

Procuratorii romani ai Iudeii
Perioada
6

Procuratori
Coponius

Relafia cu Noul Testement

d.Hr.- 9 d.Hr.

I

d.Hr.-12 d.FIr.

Marcus Ambibulus

l2 d.Hr.-I5 d.Hr.

Annius Rufus
Valerius Gratus Pontius Pilat Marcellus Marullus
Procesul, R[stignirea gi Moartea lui Iisus fkistos

lJ d.Hr.-26'd.Hr.
26 d.Hr.-36 d.Hr. 36 d.Hr.-37 d.Hr. 17 d.t{r.-41 d.Hr.

4l d.Hr.-44 d.Hr.
14 d.Hr.-46 d.Hr. 46 d.Hr.-48 d.Hr.

Cuspius Fadus

Procuratorul Flavius dep[;it de evenimente Si intuit misurile sale dure nu vor rimdne nepedepsite, el insugi i-a detel pe iudei sf, se revolte. Revolta izbucne$e in anul 66 d.Hr., dar insemna tnceputul dezastrului total pentru iudei,

Tiberius Alexandru Ventidius
Cumanus Judecarea Sf.Ap. Pavel

4lt d.Hr.-52 d.Hr.

l2 d.Hr.-60 d.Hr.
eua e65

Antonius tr'elix
Porcius Testus

(F.Ap.n-2a)
Judecmea Sf.Ap. Pavel

Vezi arnlnr.rnte

L

Munteanu, Viala S.finlilor

Ap

o

stoli, Cluj, 1 945.
60 d.Hr.-62 d.Fk. 62 d,Hr.-64 d.Hr.
(r4

A. Robert gi A. Feuillet, op.cit.,p.93

(F.4p.25-26)

e66

Iatd cum descrie aceastz situa{ie a evreilor, Iosif Flaviu: "in toate oraqele ltl erau urmdili Si ucisi Jdrd mild, de cd*e ceilalli ordqeni, tncdt pretufindeni vct orasele pline de cadavre neingropate, batrdni arancali la un lac cu copiil, vedeat chiar Si fernei aruncate fdrd tmbrdcdminte pe strdzi. Toatd lara gemel asfel de nenorociri care nu se pot descie, ba cu cdt trecea vremea cruzlt deveneau tot mai mari." (Cf . Iosif Flaviu, Rdzboiul iudaic. lI, 462, dupd Euct de Cezareea, Istoria biseiceascd,Btcwe$i 1987, p.98). eu'Ibid"m.

Albinius
Gessius Florus

d.Hr.-66 d.Hr.
70 d.Hr.

Asedierea

Ierusalimului

Stelian

Tr

Iudaismul Epocii Noului Testament secol

lf /

lmpEratii romani din primul

'

c) Revolta contra Romei qi inceputul ruinei iudaice
27

i"Hr.-l,t

d

Hr

Nagterea

lui

Luca 2,1 urm,

Iisus Hristos Propovdduirea,

Agrippa

[I a incercat la rugamintea procuratorului Florus s5-i pe iudei de a face pasul decisiv in pornirea lor contra

l4 d.Hr.-37

d.FIr.

activitatea gi
moartea

lui

Iisus Hristos
37 d.Hr.-41 d.Hr.

Caligula F.Ap.11,28 F.Ap.18,2 F.Ap.25, 10-l F.4p.27,24

41 d.Hr.--54 d.Hr

Judecarea 54 d.Hr.-68 d.Hr.

Sf.Ap.Pavel
Perseculie la Roma

II.Tim.4,16-1

nilor. N-a fost ascullat cu toate cf, tentativa sa era aprobafi S1 rruti de cipeteniile inaltei preolii gi conducf,torii partidulut lor.'6t Partidul extremigilor, condus la Ierusalim de un oarecare a provocat revolta deschisd impotnva romanilor. Soldafii zoanei romane din Ierusalim s-au predat dar furf, masacrati de lalie intr-un mare numir. Tot acum furf, ucis de cf,tre insurgenli gi rcul Annania.'un in octombrie 66 d.Hr. legatul Siriei, Cestius us. s-a indreptat spre trerusalim, cu scopul de a veni in ajutorul lor romane gi a inibugi revolta. Observdnd ci trupele sale sunt liciente, s-a retras, dar a suferit o grea infrAngere in defileul Bet. Victoria i-a umplut pe rAsculali de entuziasm deplin 9i f, independen{a statului iudaic. Din nefericire, ura 1or comun[ /a ocupantului strlin n-a fost suficient[ pentru a-i face sf, qi disensiunile grave dintre diversele grupuri, care va avea
llnirlitate o adevirati sinucidere a naliunii iudaice rea Ierusalimului a fost incredintatd marelui preot Anna al lt-lea Ilrrri oarecare Iosif ben Gorion. Zelo[li au fost trirniqi in Idumeea,

69 d.Hr.-79 d.Hr.
79 d.Hr.-81 d.Hr.

81 d.Hr -96 d.Hr.

Eleazar, probabil pentru a fi indep[rta]i din alir. Iosif Flaviu, cel care a qi 16sat o istorisire detaliati arevoltei 00"0. a fost numil guvernatot al Gatrileii, unde s-a lovit de zeloli tle conducitorul acestoraloan din Giscala
conducerea

lui

96 d.I{r.-98 d.Hr.
98 d.Hr.-117d.Hr.
Ar crrsta a
I
r r
r

fost

gi

rrsiordania (Cf. A.Robert...,

momentul in care mica comunitate cre$ind s-a refugiat la Pella, in o p. cit., p.9 4).

llti,ltm Vrzi losif Flaviu, Rdzboiul iudaic,II, 425428; 462465.

Stelian

T,

_

Iudaismul Epocii Noului

Testament

-

l6q

Acest egec nu putea fi ins[ acceptat la Roma. De aceea, ln 67 d.Hr., Nero il insdrcineazi pe generalul Vespasian cu revoltei. Astfel el debarc[ la Ptolemais in fruntea
a

?l erau omordli tntrucdt avereo li Jdcea suspecli de trddare, Deocldlll gu.fbametea cre$tea Si furia rdsculalilor... Grdul lipsea pretufindenl,
du uceea mulyi

trei legiuni,

impreun[ cu trupele auxiliare, insemnau un total de cca 60.000 Dupf, un an Galileea este cuceriti. Ioan din Giscala gi sf,i s-au refugiat la Ierusalim, mlrind astfel num5rul el extremiste din capitala iudaicd. Dupi un conflict local, in numerogi membri ai aristocrafiei au fost executafi sau asasinafi, din Giscala devine stipdn al cetilii. Observind aceasti conflictuali internf,, Vespasian se indreapti in anul 68 d.Fk. Pereea, lisAndu-i pe ewei sd se dezbine singuri. CAnd a fost punctul de a invada Iudeea, Vespasian afll de moartea lui iunie 68), suspendl operafiunile gi a$eapti noi ordine de la AmEnarea atac[rii Ierusalimului, a fost dezastruoas[ pentru i primlvara anului 69 d.Hr., o nouf, bandd de zelo$ intr6 in sub conducetea lui Simon Bar-Giora, care intrf, in conJlict cu Ioan Giscala. in urma acestui conflict se formeazi un al treilea partid conducerea unui fiu al proaspf,tului venit Bar-Giora, pe nume in cele din urmf,, Ioan din Giscala pune capit acestui riu;boi
impunAndu-se.

intrau prin casele oamenilor ca sd contraleze peste tot. (clnd gdseau lo unii cdte cevq ii chinuiau ln toate felurile pentru ttivul cd au tdgdduit; in schimb, dacd la unul nu gdseau nimic tl cd Si-ar fi ascuns prea bine proviziile... din dorinya de a

etui chiar Si unele mame trdgeau bucdtura din gura pruncilor rut se ruSinau, nici mdcar sd retragd pdnd Si laptele pentru hrana sleit de foame... Acoperisurile caselor erau pline de cadavre lbmei Si de copii, iar pe uli[ele inguste ale cetdfii abia dacd mai trece de lequrile bdtrdnilor,.. Mufti lncetau din viald tn timp ingropau morlii, ba unii s-au grdbit sd se aseze in mormdntul 4triu tnainte de a le fi venit ceasul lor firesc... Mulyi au tnceput sd pielea de pe scuturi sau tdlpile tncdlldmintei.. Fericirea era td a acelora cqre au murit Si n-au vdzut astfel de nenorociri".eT3 nstfel de condilii, la 25 martie 70 d.Hr. romanii reu$esc si deschidfl brcgi in cel de al treilea zid care fusese inceput de Agrippa I Ei inat in grabd,la izbucnirea revoltei. Timp de 5 luni Iudeii lupt5 eroic, dar cupringi de disperare. Dar Ia 24 itiie 70 d.Fk. a fortfueala Antonia; Ia 10 august 7O a fost cucerit qi dat prad5
Templul.eTa

tntre timp,

in iulie 69 d.FIr., legiunile romane din
in Cetatea Smnti, foametea

aclamaseri pe Vespasian ca implrat. tn fruntea trupelor din el il llsase pe fiul s5,u Titus.e72 in martie 70 d.Hr., Titus se
spre Ierusalim cu patru legiuni.

Totugi rezistenfa iudaicf, continua. Ultima reduti de rezistenfi icl se pribugeqte la 8 septembrie 70 cAnd, cu aceasta, ultimul act uur:eririi Ierusalimului este jrucat, cdzdnd prinzonieri qi cei doi

rizboiului civil, vine in ajutorul romanilor. Tragedia celor asediali in interiorul cetalii 9i lisali sa moarl foame este descrisd de Iosif Flaviu in cuvinte de un inexprimabil'. "Chiar Ei pentru cei avuli rdmdnerea in oraq tnse adevdratd osdndire la moarte. Sub bdnuiala cd arfi vrut sd
e71

ucf,tori ai rezistenlei iudaice, Ioan din Giscala gi Simon Bar-

('l
l
r r

Cf. Pr. prof. dr. Vasile Mihoc, noti,te de cws, cap. " Cele doud revolte iudaice" , n2 Cf. A- Robert..., op.cit.,p94.YeztgiDusebiu..., op.cit.,car1.raaIII-a,5,1,p.1

rI

losif tr'laviu , Rdzboiul iudaic, Y, 424438, 512-519,566, dupi Eusebiu, op.cir., urr a III-a - 6,1 2,5 -1,1 | -12,79, p. 1 04- 1 0 8.

ll,r,l,,rn

370

Stelian Tofand

-

Iudaismul Epocii Noului

Testament

711

Ierusalimul nu mai era acum decdt un morman do Templul distrus, iar independenfa nalionali pierdutl
totdeauna.15

l'cl ca la numai o

Totuqi ultimele sc6ntei ale rezistenlei iudaice nu se odatf, cu cucerirea fortirelelor Herodium gi Macherus, care rezistau gi cu clderea celei mai puternice fortirele iudaice,
de l6ngi Marea

Moarti, in aprilie, anal73 d.Hr., in

care

momentul in care au pierdut orice speranli de scipare, pentnr de umilirea deportirii in robie, dau foc cetilii gi apoi se sinucid.

i

in primir,ara anului 7l d.Hr., Titus primea la Roma
triumfirlui oficial pentru victoria repurtati asupra celor mai dugmani ai Romei. Arcul triumfal care se inalli nu Colisseum qi care poarti pe el numele invingitorului, atestl secole gloria implratului Romei, rimasi nemuritoare. Tara Sfhnti a fost transformati intr-o provincie autonomi, distincti de cea a Siriei gi supusl autoritSfi unui Legiunea aX-a a fost agezati ca 9i garnizoand in Ierusalim. pierde numele sf,u oficial de Iudeea qi e inlocuit cu cel de Sinedriul a fost suprimat, iar institulia arhieriei dispare 9i ea. ne mai exist6nd, cultul naflonal nu se mai celebreazd; toate religioase ale Iudaismului se prdbuqesc in catastrofa nali Totugi, acei iudei care au mai supraviefuit se regrupeazA 1n conducitorilor lor spirituali, cirturarii 9i fariseii. La Iamnia ia astfel o gcoali rabinica, unde se vor aduna gi codifica tradifiilc iudaice in jurul Torei, constituindu-se ceea ce se va numl toate acestea, dezastrul nalional din anul 70 d'Hr. n-a reugit stingf, in cenuga ruinii spiritul combatant zelot 5i ura contra
e'5 e'6
e77
e18

jumitate de secol maitdrAt, iudeii se vor ridica inutili revo1t6. Motivele cire au generat-o a fost cd in anul 130 d.Hr., implratul Marcus Hadrianus (l17-138) ul reconstruirea Ierusalimului ca un ora$ pigdn sub numele de ia Aelia Capitolina", dupi numele siu Aeliu,eTe, iar pe locul ui templu iudaic ridicarea unui templu dedicat lui Jupiter inul.eEo Aceastl hotErdre, precum qi un decret care interzicea au provocat o noui revolti, in fmntea ei s-a aflat n Bar Kochba ("fiul stelei", Num.24,17)"', al c6rui nume era Bar Kokheb, salutat ca qi Mesia de ilustrul rabin Akiba, ii Ei oferi tot sprijinul. Revolta a izbucnit in anul 132 d.Lh. o mare parte din Iudeea,es2 transformdndu-se din nou intr-o pc r,rali gi pe moarte intre iudei gi romani. Amdnunte despre rarea acestei revolte se cunosc foarte puflne. Ea s-a prelungit de 3 ani, degi pentru reprimarea ei Roma a trimis patru legiuni, l:omanda lui Iulius Severus, chemat in mod special pentru aceastE
intr-o ultimf, qi
rrc, din Marea Britanie.e83 Pierderile au fost grele gi de o parte gi

nltt. dar represiunile au fost mai teribile decdt in anul 70 d.Hr. i supraviefuitori au fost v6nduf ca sclavi; impiratul Hadrian chiar accesul iudeilor in Ierusalim qi exercitarea cultului

['l
F

l)usebiu, op.cit., catlea aIY-a,6ra, p.148. qi Grigorie T. Marcu, art.cit.,

lh,lrut

"57

t

I l,)uscbiu...,
rrrru'c

op.

cit., cartea a IY -a, 6 2, p.l 48.

li

parte dintre rdsculali s-au addpostit chiar in grotele din Wadi Murabba'at, gi
ale

lbidem.

Cf. Grigori e Mlar cu, M e d iul A. Robert.. ., op.cit.,p 94.
lbidem.

de

aparifi e..., p.256

din degerhrl Iudeii. in 1950 au fost gdsite int-adevdr dou6 lui Bar Kochba in Wadi Murabbaat, iar in 1960 au fost descoperite alte It irsllcl de scrisori intr-o grot6 situatd mai spre sud, aproape de Marea MoartE. ( t' I \/. Mihoc, notile de curs, cap."Cele doud revolte iudaice", f .p.
Itr nllr: locuri ascunse

tltiruli

ll'tlrtn

Stelian

Tt

religiei lor;"0 o statuie a Cezarului roman se inf,lta chiar in templului dedicat lui Jupiter, ridicat pe locul fostului templu sfbnt.e8' Prin urmare, pentru a doua oarS qi in mod deplin s-au cu aceste evenimente cuvintele profetice ale Mdntuitorului, cu pri la soarta iudeilor pi a capitalei lor: "...Cdci va fi fn lard ,strdmtoare g'i mdnie impotriva acestui popor. $i vor cddea ascutiSul sebiei Si vor fi duSi robi la toate neamurile, qi Ierusalimul fi cdlcat in picioare de neamuri, pdnd ce se vor implini vre ne a mu r i I or" (Lc. 2 I -23 -24). Oragul sfbnt al lui Dar,id devenise acum simbolul trium pagfi.nismulur asupra nalionalismului extremist iudaic.

III. DESCOPERIRILE DE LA QUMRAN
$r TMPORTANTA LOR. PENTRU STUDIUL NOULUI TESTAMENT
Descoperirea manuscriselor de la Qumranetu a provocat o ntlevarati explozie de interes pi noutate atAt pentru lumea teologicf,,
t'n (-)urn.on este denumirea araba modemd a cdmpului de grote (peqteri) de pe |Ermul rurr d vestic zrl M6rii Moarte, unde s-au descoperit manuscrisele. Descoperirile de Ia Miu'ca MoartE au constituit obiect de anali:zi, gi refleclie concreltzatd intr-o bogat[ litcraturd romdneascd de specialitate, din care amintim cdteva dintre studiile mai
rqurtniitlcative
:

-

f'r. V. Godeanu, Irnportanla marilor descoperiri biblice de la Marea Moartd,itt
"Ortodoxia", an VI, I 956, p 628-671. f . Moscrrvici, Manuscisele de la Marea Moafid, in "Glasul Bisericii", an XVI,

rr":v

lt)57 , p.736-7 53,

Descoperii arheologice Jdcute tn

trt "Studii Teologice",

nr

1958, in apropiere de Qumran,

9-10, 1959, p.60'7-618; Persoana Mdntuitotului tn

lumina manusciselor de la Marea Moartd, p, I j8-163.
l,). Popescu,
11

in "Studii Teologice", nr. 3-4,

1959,

Descoperirile de la Marea Moartd Si din desertul iudaic,it"Shtdli t;crcetiri de istoric veche", an. D(, 1958, p.481-490. l\,litrop. Tit Simedrea, Sf. Ioan Botezdtontl tn lumina descopeiilor de la

t-)ttilran, in "Studii'Ieologice", an, X, 1958, p.139-161.
,\ lirt'ii

e8a

Vezi Eusebiu..., op cit., Iv, 6,3, p.148,

Ei

A

Robert..., op.cit., p.95.

Marcu, Zece ani de la descoperirea manuscriselor strdvechi din depresiunea luloarte, in "Studii Teologice", nr. 7-2,7958, p.726-736 Srrhin Verzan, Cronologia manusciselor de la Qumran, in "Studii Teologice", nt. l-2, 1960, p 40-59; Cdteva probleme de teologie qumranitd gi creStinismul ltt'ttlrur, in "Glasul Bisericii", nr 7-2,1960, p.66-78. r\lhanasie Negoifi, Manuscisele de la Marea Moartd in studiile mai noi,irr Nlilropolia Ardealului", an IV, 1960, p.333-343; Descopeirile de la Marea

( Jr'.

es5

Se pare cd fusese protanatd chiar Golgota, pe locul rEstigmrii M6ntuitorutui

,\lrttrtd, rnanuscrisele de la Qumratr, irr "Mitropolia Banatului",7962,
1r r l-76, Organizarea Si doctrina esenienilor,

w.

7-2,

umi. dupd a(ii pe locul lvlormdntului smnt, tiild ridicat un alt templu dedicat Venns-Afiodita (Vezi A. Robert..., op cit.,p 95).

in "Studii Teologice", rrr.34,1962,

p't)).-220, Dascdlul Dreptdlii

din

manuscrisele de

la

Qumrtm,

in

"Glasul

llrr;tricii", nr. 5-6, 7962, p.473-495; Manuscrisele de la Qumran Si oiginea

Stelian Tqfand

cdt qi neteologici. Degi la inceput de plrea gi se credea cd manuscrise prezitti importan![ doar pentru Vechiul Testament, curdnd s-a ajuns insf, la concluzia ci ele au o importanli la insemnati gi pentru Studiul Noului Testament. lntr-adev6r, faptului cd aceste manuscrise dateazi din primele doui secole de aparilia cregtinismuluie8T, ele pot oferi o imagine destul de cadrulul istoric, in care a ap5rut Biserica cregini, precum substactului ebraic al Noului Testament.

1) Manuscrisele de la Marea
a)

Moarti

imprejurdrile descoperirii manuscriselor Si cuprinsul lor

in "Glasul Bisericii", nr. 7-8, 7962, p.678489', Dascdlul Mesia din Manuscrisele de la Marea Moartd, in "Mitropolia nr. 1 1 -12, 1962, p 650-667 ; Preotul necredincios Si mamtscisele de la "Mitropolia Banatului", nr. 9-10, 7962, p.485495, Paralele intre ntanu.scrisele de la Llarea l,:[oartd, in "Mitropolia Banatului", nr. 7-9, 1968, 407'. Descoperii noi despre esenieni, in "Mitropolia Banatului", nr. 7-9,
creStinismului,
Si cei doi

p.388-400.

- I.D. Amusin, Manuscisele de la Marea Moartd, Moscova
coleclia "Pagini de istorie universal6", Bucureqti 1963.

19

- Arhinr. Sergiu Jazadjieff, A putut

oare face parte Sf. Ioan

comunitatea esenienilor de la Qumran,in "Studii Teologice", nr.34, 1964. - M. Iancu, Persoqna Mdntuitorului tn lumina descopeiilor de la Marea in "Studii Teologice", r. 34,1959, p.138-163. - i\Iagistrand SibiduE Ilatn, Descoperiile de la Marea Moartd qi raportnl

Noul Testamenl, irl "Studii Teologice", w.3-4,7965, p.210-241. - Dr" Corrstantin Daniel, Les Herodiens du Nouveau testoment essenens?, in "Rel'ue du Qurnr6n", r't.21,1967, p.31-54; "Irodienii" de esenienilor tn Noul Testament, in "Studii teologice", fi. 7-8, 7970, p. esstiniens et "ceux qui sont dans les maisons des rois" (A4ath. )il, 7-8 et 24-25), in "Revue du Qumr6n", nr. 22, 1967, p.261477', Far,* prophetes des Bsseniens dans le Sermon sur la Montagne, in "Revue du Qumrdn", 1969, p.45-79 Une mention paulinienne des Esshtiens de Qumrdn, it " Qumrdn", nr.20, 1966, p554-567 Une mention des Essdniens dans rttt syiaque de lApocalypse,lt"Le Mus6on", Louvain L)O(X, 1966, p.155-164, e87 Vezi Pr. Sabin Yerzan, Cronologia manusciselor de la Marea Moartd,ir.tti
teologice",

Moarti se datoreazi in lmente cuatei int6mpl6ri. Un beduin palestinian pe nrlme el Dib, in primdvara anului 1947e88, cf,utAndu-gi caprele ite printre st6ncile falezei din partea de Nord a Marii Moarte intimplitor o piatrdintr-una din grotele din peretele unei stAnci llingd care trecea. Un zgomot de cioburi sparte rlspunde din iorul grotei. Speriat se indeparteazd de respectiva groti, dar itatea il face si revini a doua zi, de data aceasta, impreuni cu I slu Ahmed Muhamade8e. Strecurandu-se in grota respectiv[ mai multe cioburi de vase precum qi 8 vase intacte, acoperite o fesf,tur[ de in, dintre care unul continea 3 suluri din piele de rit, infdgurate la fe1, inptnzi de in. NeEtiind ce si faci cu ele, le iau cr.:lc din urmd cu ei gi le predau unui anticar din Betleem, numit il Iskandar Sahineeo Constatdndu-se cd scrierea de pe suluri este siriacl, ruscrisele sunt predate mindstirii siriace "Sf. Marcu,,, din limul vechi. intre timp, beduinii cercetAnd mai cu atenlie grota,
la ivealf, alte resturi de manuscrise, precum gi o serie de fragmente lllltnuscrlse.

Descoperirea manuscriselor de la Marea

('l ('l

liduard Lohse, Umwelt des Neuen Testaments, Gcittingen 19g0, p.63. Dup6
1

o

rlcclrrra{ie ulterioard a beduinului, decoperirea a avut loc in primEvara anului
,l lr)

945.

W. Rrownlee, in "Joumal of NearEastern Sfudies", nr.4, oct. 1957,p.236_

ru

).-2, 1960, p 40-60

l'l ,1.'l'. Mililt" Dix ans de ddcouyefies dans le Desert de Juda,paris 1957, p.14. ('l ,t.M. Allegro, The Dead Sea Scrolls (Pelican Books) 1956,p.17, dup[ Ath.
Ntgrrifa, op.cit.,p 9.

Stelian To

De

de la Qumran

377

In toamna anului 1947, bedlinii gi anticarii incep str astfel de manuscrise diferitelor institufii Etiinfiflce din Astfel in decembrie 1947 Universitatea ebraicf, din achizitiona 3 drn aceste manuscrise, profesorul E.L. Sukenik, primul care constatd vechimea acestor manuscrise, binuind atunci originea lor esenianf,eel. Constatdndu-se vechimea lor do specialigti intinz6ndu-se pe o perioad[ de timp ce incepe cu i.Hr. gi se termind cu sec. I d.Hr.ee2 gi intuindu-se importanfa elucidarea unor perioade obscure ale timpurilor trecute din i Israel, in special gi a culturii umane, in general, arheologi gi numerogi deschid un adevirat $antier arheologic in regiunea incep6nd slpiturile cu grota care a adipostit primele descoperite, inti/oilatj de acum Grota I de la Qumran.ee3 In timpul acestor prime slpf,turi (anul 1951), beduinii in 1952 un alt lot de manuscrise in regiunea Wadi Murabba'at, lcn sud de Ierusalim qi in regiunea Khirbet-Mird,la 14 km Ierusalim. in urma analizelor fi.cute de specialigti s-a aj concluzia ci vechimea acestor manuscrise coboari p6nd la cea doua revoltf, iudaica 132-135 d.Hr.eea

ln concluzie, manuscrisele glsite in degerrul Mlrii Moarte s-ar impirfl in 3 grupe, atilt dupi vechimea lor, cdt qi dupl
ienta 1or geografrcd,:

l)

manuscrise provenind
qi

din grotele din regiunea

td din sec.

II i.Hr. I d.Hr.. 2) docume,tele de la wadi Murabba'a! din partea sudici a i Iudeii. 3) manuscrisele de la Khirbet-Mird, acestea din urmi, dat6nd

eumran

t timpul celei de a doua revolte iudaice.ees

Agadar, documentele descopente la eumran qi in ?mprejurimile

l'ormeazi o colecfie de manuscrise din piele, din foi de aram6 sau

inrs, majorilatea dintre ele fiind doar fragmente, uneori

de

din sec. II i.Hr,, cAteva chiar din sec.
il, din sec. I al erei cregtine

Luni foarte reduse qi datdnd, a$a cum s-a mentionat, o parte din

III

i.Hr.ee6,

iar

unele,

eel

Y. Yadin,

The Message of the

Scrolls, London 7957, p.2129, dupd Ath.

op.cit., p.10.
en' ly'ezi amEnunte 1963, p.86 urm.
ee3

in

acest sens

LD. Amusin, Manuscisele de la Marea
colecJia "Pagini de istorie universal6",

Moscova 1961, trad. rom. Manuscrisele clescoperite

in

sdpdturilor arheologice

in ea sunt desemnate azi cu sigla I Q. din regirurea Qumran sunt publicate in
11

apdr6nd pdn6 acum cinci volume
ee4

"Discoveries in the Judaean Desert" gi care apare la Oxford University in legaturh cu istoricul primelor

primelor manuscrise vezi: Ath. Negoiti, op. cit., p.11 -12.
Ct'.

Vlr lur

rt' vcdea am[nunte in leg6tur6 cu clasihcarea manuscriselor din acest punct de c la J. T. }trilnk, op.cit., p.21 -22.

Ath. Negoifi, op.cit., p 13-75

t'l

l.l). Amusin, op.cit., p 86.

Descoperirile de la Qumran Qumran. Vedere generald. A. Negoifi, p.16

17'J

g\

I(hirbet-Qumrnn

q

s

5. s

s

q{"{

Harta regiunilor descoperirii de la M. Moarti

380

Stelian

Tr

Descoperirile de la Qumran

3il

numirul acestor fragmente se cifreazd la circa 40, cea mai mare parte avAnd caracter bibliceeT, dar in peqterile Qumran qi Kirbet Mird s-au gisit gi manuscrise cu organizatoric sau adrninistrativ. lntre manuscrisele de la Q
Astdzi
gasesc fragmente ale tuturor cdrlilor Vechiuiui Testamen! cu

cdrfii Esterei, Tobie qi a in{elepciunii lui Iisus Sirah, din care descoperit nici un fragment. Multe dintre cirfile Vechiului au fost copiate in mai multe exemplare, aga explicdndu-se faptul fost descoperite la Qumran, spre exemplu 14 copii Deuteronomului, 2 copii ale carfii profetului Isaia, l0 a1e 8 copii fragrnentare din proorocii mici. O pozilie intermediarf, intre textele biblice gi scrierile ale sectei qumranililor o ocupi comentariile. Astfel s-au comentarii la car$ile proorocilor Habctcuc (Avacum), Naum, Sofonie, Oseea, l4iheia, precum Sila Genezd gi Psalmi. De s-au gdsit fragmente de tdlcuiri la"Pseudoepigrafele" Enoh, Si Te,stamentul lui Levi,preew gi dintr-o Apocalipsd necunoscut* descrie mai ales Ierusalimul cel de Sus.'ntDin categoria ma or caracter nebiblic fac parte: Statutul comunitdlii (l QS)"', celor 2 coloane (1 QSa) numite Si Suluri ale Legii sau disciplind; Documentut de to Damasc (CD)'ooo; Rdzboiul fiilor
ee'l

triva fiilor intunericulu, (1 QM)1001 Rugdciunile de mullumlre (t QH); Apocrifu cdrlii Genzei (l Q Gen. Apoc.), precum liagmente din apocrife cu profll apocaliptic; "Carted lui Noe", 'wlea Tainelor" , "Cuvdntdrile lui Moise" etc.r\o2 ' Manuscrisele de la Qumran sunt scrise in 8 limbi gi dialecte: ici veche (biblica), aramaicd palestiniani, ebraicf, mignaiti (neciod), greaci, latinf,, nabateicd,, arartaicd, tirzie (aqa-numita siroiniani) gi arab6. Majoritatea qumranologilor sunt de pdrere cd reprezintd rdmdqiyele unei vaste biblioteci care aparlinea unei comunitdli religi<tase iudaice, stabilite pe coastele i Moarte, in deSertul ludeii Si pe care aceStia o identificd cu nitatea eseniand.t}l3 intr-adevflr contacful cu continuful acestor rscrise duce la concluzia cf, ele aparf,n prin excelenli unei secte cs a cirei caracteristici orgatizatorice, de preocup[ri culturale,
lmnele
'/rrhtkile Work".De la acea dati a devenit cunoscut sub numele de "Documentul rln la l)amasc". Denumireaii vine de la faptul cE oraqul Damasc este mentionat ca llt'ul unde a fost izgonitl comunitatea "Noului Legdmdnt" (comunitate qumranit6), lat dcnumirea de "Fragmentele Tadokite", i s-a dat intrucAt membrii comunitElii tttrrl rrtuniJi uneori "hii lui ladok". (Ct tD. Amusin, op.cit.,p.l26 gi Ed. Lohse, llt,t'it., p.66).
[irrrp,rrrcntul are 2,97

llrorl r;onven{ional de
lbidem- p 82
ne'

m lungime gi aproximativ I 6 m. l5{ime. Titlul i-a fost dat in E, L. Sukenik, primul s6u editor, pe baza con{inutului

lltnttusorisului (Cf. Ibidem).
Vr'zr arndnunte
Itrlr r:

Ibid"n,,p

103 urm.

I.D. Amusin, op.cit.,p.126 9i Ed. Lohse, op.cit.,p.67.

eeel

QS constituie sistemtil de notare prescurtatd adoptat in literatura i specialitate privitoare la manusorisele de la Qumran. in starea sa actuald, comunit[]ii are aproxirnativ 2 m lungime,25 cm- i6]ime, av6nd 14 coloanE cu 25 rdncluri in medie. (Vezr I.D. Amusin, op.cit., p 103) qi E. Lohse,

cci mai cunosculi qumranologi care suslin acest punct de vedere, se num5r6: I , Vlilik, Dix ans des ddcouvefies dans le desert de Juda, Pais 1 957; Dupontrl, Ittttuncr, Les dcrits dsseniens ddcouvertes prds de la Mer Mofie,Puis 1959; Ath.

fygrilir, Manuscrisele

eseniene de la Marea

Moattd,Bttare$i 1993; F,M Cross,

p 66)
'ooo

T"xtul ,'Documentului de la Damasc" era cunoscut inaintea descoperirilOt vechi sinagogi din QurrLrzm in rinul 1896 s-au g[sit in dependinlele unei printre alte maruscrise Ei 9 lile scrise pe ambele fele in 1980 prof. Schechtlf Universitatea din Cambridge a editat textul celor 9 file sub titlul "

lln,rrtrcient of Qumran and modern Biblical studies, London 1958; Roland de lttlx, l,'Archeologie et les manuscrits de la Mer Morte, Lotdon 1961; J. f'lt'rrrignac, art "Essdniens", in "Les Tables du DTC", fasc. 6, col. 7266-7277, Fetrr 1957; M Burrolvs, Les manuscits de la Mer Morte, Puis 1956; Karl h ltrrlrcrt, Die Geminde von Toten Meer, Basel-Miinchen 1958 q.a.

382

Stelian

T'

religioase, de atitudine

fafi

de Templul din Ierusalim etc. o

Qumran . _.!!.!" Comunitatea religioasi de la Qumran ptezintd., afldef,
Descoperirile de lq

in mod evident cu gruparea esenianS. Spre exemplu, toate majore ale Vechiulur Testament sunt prezente in aceste
folosirea cdrlilor profetice dor,edeqte cf, gruparea se samariteni care refuzau sf, le acorde importanli pentru acesta ar exalta rolul Ierusalimului 5i al templului din Dimpotrivi, qumranilii priveau spre lerusalim ca spre iudaismului qi considerau templul vremelnic necinstit din inl[tutirii preotiei lui ladoc prin preo]ia hasmoneilor, considerdndu-se a fi chemati si restabileascfl marele pontificat revendiciri care se regisesc clar in aspira,tiile eseniene.'oo' Toth context se mai poate arninti 9i faptul cf, in lumina descoperite, comunitatea de la Qumran apare ca o religioasd care pretinde doar pentru sine privilegiul de a fi "adevdratul Israel" - autocalificAndu-se in consecinf[ " Dumnezeu" , " comunitqtea nttului legdmdnt sau a veSnicului gi care duce o htptil ddrzi impotriva "fiilor intunericului" frind " oameni aJtali in simbria lui Belial", in calitatea lor de lum.inii","fiii dreptalii Si ai adevdrului","membrii sacrei co Toate aceste apelative sunt specifice calificarilor gruplrii eseni in ceea ce privegte apoi datele importante din denumit convenlional " stqtutul comunitdfii" referitor la comunitilii qumranite, ele oferf, o imagine completf, a interne, a concepliilor ideologice a grupirii eseniene'
tooo

ljciente indicii care-i determinf, pe specialigi si o identifice ou ienii. Un istoriograf iudeu. Iosif Flaviu, un iudeu elenist, Filon din ia, qi un roman Pliniu cel Bitr6n, oferl informatii sumare, cedrept, dar suficiente pentru a constitui o imagine a esenienilor: o religioasf, iudaicl de tip quasi-monahal, ai cf,rei membri iau izolali de poporul evreu, in aqeziri proprii, situate - cum a Pliniu - la vest de Marea Moarti, adici tocmai in regiunea o'u ririlor arheologice a manuscriselor qumraniene.' Redim in continuare o scurtf, prezentare a celor mai importante
scrise qumrarrienc:

- Manualul de disciplind - prime$e acest nume de la una din

ile lui componente, cercetltorii francezi ddndu-i numele comunititii".'oo' Manuscrisul a fost gdsit in grota I
ind la origine din 5

de Q,

fiqii

de piele insumdnd2m lungime gi 20 cm

gi conlinind un ansamblu de instruc$uni 5i reguli privind iplina care trebuie si guverneze viala comunitdfii, admiterea noilor
ri in comunitate sau excluderea ceior nedemni, reguli referitoare oull etc.1008 Un citat din acest manuscris oferi imaginea idealului
onima pe membrii comunitSlii care au redactat manuscrisele'. "Ei ilii sectei n.n.) sd practice cu tolii adevdrul Si smerenia,

dragostea binevoitoare qi modestia

purtdrii in toate cdile

Vr.:zi

descrierea grupdrii eseniene fEcutE de cei arnintili rnai sus la

Ath' Negoi[I,

C1, Pr. Sabin Verzan, Cdteva probleme ale teologiei qumranite Si primar,in"Glasul Bisericii", w 7-2,1960, p'69 uIIn care citeazd in acest

I I u nuscris el e eseniene..., p. 66-83.

,1,'t.

Milil!

op.cit.,p.23. Amdnunte in legdturd cu descriereaManualului, vezi Ed.

'Nfanualul de disciPlind", D(, 3-1
roo5

1.

l,ohse, op.cir., p.68.

Vezi Martin Metzger, Licht auf btblischen Texte' Die Toten Meer, studiu apdrut in revista "Wort und Tat", nr' 3,7957, p'72-78, Grigorie Marcu, Zece ani de la descoperirea manusciselor rlepresiunea Mdrii Moarte,in "studii Teologice", nr ' 1-2,1958, p 130'

A. Ilobert, A. Feuillet, op.cit., p 1 19. O descriere in special a ritului de iniliere 9i
ntlrrritere

in

comunitate, a$a cum apare

in Manualul de disciplind, vezi Ath.

Nrgoi[I, op.cit., p.22-23

r'l' Ath. NegoilI,, op.cit.,p24

Stelian

Rdzboiul

fiilor luminii

contra

fiilor

tntunericului -

manuscris, av6nd o stare de conservare aproape perfecte, este cele mai mici de dimensiune, constdnd din 3 fh6ii de piele cusute

loc avAnd o lungime de 2,85 m gi o lf,lime de 16 cm. faptul cd, intre manuscrisele de la Qumran, se gise$e gi Regulii Rlzboiului ceea ce nu concordi cu felul in care eseni
descriqi de Iosif Flaviul010 gi Filon din Alexandria1ol1, ca fiind

pf,cii, excluzdnd folosirea armelor. Cum este posibil deci, ca grupare de pacifiqti si aparf, un manual de artd a rtzboiului? Rispunsul s-ar gisi in faptul cf, manuscrisul conline trisituri eshatologice ale unui gen de istorisire apocalipici finele lumii, cdnd va lua nagtere un cer nou qi un pimdnt Isaia 65,17; 66,22)1012, qi cdnd "fii luminii" vor trebui si "rlzbol" impotriva tuturor puterilor riului, inainte de definitiva
a

de restul poporului iudeu.l0ra Comentariul incepe cu cap, I, I 4, textul c[r]ii flind transcris gi apoi explicat verset cu versst incepe printr-o formulf, tipicr comentariilor eseniene: ,,sensul ') versetului este", ort "sensul qcestui cuvdnt este',. De aici, de peSarim, adic[ de "explicatii,, dat tratatelor asupra cir]ilor ice de citre autorii lor. PeSeril se prezinti sub 3 forme: a). explicafie a unui text in functie mai ales de istoria proprie a cum este cazul peger-ului lui Habacuc, Miheea, etc. b) explicalieizdtd un grup etnic din Falestina, cum este cazul -ului la carteaNaum c). explicalie eshatologicf, a textelor profetice, cum este cazul
ounca Isaia.lol5

impirlfiei lui Dumnezeu.'o''

Comentarul la cartea Habacuc - intre manuscrisele ' Marea Moart6, acest comentar este unul dintre cele mai instrq indicdnd cel mai bine modul de exegezd qumranitl qi pozifia

-

in sens propriu, peSer-tl esenienilor nu este an midras specific i iudaice qi in care se cf,uta sI se afle gdndul autorilor cf,rlilor, E$tc mai degrabi o incercare de a gflsi in Vechiul Testament iccri sau ahtzli la un timp viitor, in practici, r,ritorul pe care nii il gaseau prezis in Scripturi era chiar timpul ?n care trdiau

- Documentul de ta Damasclol1 - Manuscrisul contine doui
r0r0

cf. rosif Flaviu, Rdzboiul iudaic,II,VIJI,2-14 9i 119-161; Antichitdll
1,2--s 9i

prima comenteazi planul de mAntuire a lui Yahweh (cap. l-8), f)Rrtea

XIIL V, 9-10;171-173 XVItr
t 0 I

1l-12
.

I Filon din Alexandri a, 5 Qu o d o mni s..., pat agr afele 7 -97 t0I2 Unii autori srurt cle plrere cd esenienii au luat parle la rdzboiul dus dC zelot contra romanilor intr anii 66-70 d-tk., astfel explic6ndu-se exi
astl-el de manuscris.

a doua se ocupf, in detaliu de viala membrilor tului Nott". Cuprinsul manuscrisului amintegte de un

(Vezi J.T. Mihk" op.cit., p.82). Constantin Daniel

al dreptdtii", descendent din casa lui Aaron gi care apare dupd do ani de la distrugerea Ierusalimului de cf,tre Nabucodonosor, ca
A. Robert, op.cit.,p.121 qi Ed. Lohse, op.cit.,p.66.

cdteva studii ale sale, cd esenienii, ca sb scape de pngoana fariseilor 9i au fost fo(afl insd sI fie de partea romanilor qi a regilor din familia lui

in acest sens lucrErile: "Les Herodiens du Nouveau
essdniens?,

Testament

l). Howlett,
Ilt- lo)
,1t 29

in "Revue du QumrAn", nr. 21, 7967, p 37-54; "Irodienii", esenienilor tn Noul Testamenf, in "studii Teologice", nr. 7-8, 1970, p-5 essdniens et "ceux qui sont dans les maisons des rois" (tr4ath. XI' 7-8 el
2 4 -2

The Essens and the Christianity, New York 1957, dup6 Ath. , ctp.cit., p 28 unde autorul oferd qi un exemplu de comentariu la Habacuc

l0r3

in "Reule de Qumran", rtt. 22, 7 9 67, p.261 -277 . A. Robert, A, f,'euiltet, op.cit.,p.720 9i Ed. Lohse, op,cit.,p.66.
5 ),

Yclr clltcva informafii cu privire la titlu qi proeminenla sa nota It, op.cit., p 34, precum gi Ed. Lohse, op.cit., p.66.

1-5,

gi Ath.

Stelian To

minciunii" care il va persecuta qi ma Dascilul Dreptifii qi pe adeplii acestuia, dar care, in cele din fi pedepsit de Dumnezeu.1o18 - Sulul de aramd -ir1952 in timpul sipiturilor s-a grota a 3-a printre manuscrisele de pergament gi papirus qi un de arami const6nd dtn 12 coloane scrise pe 3 foi de metal, mod primitivl0re. Textul scris nu era nici religios gi nici bi confinea o listi de obiecte care frceau parte dintr-un tezatr foarte pretios, dar care in cele din urmd s-a descoperrt cd era scrierea ascunz6nd in spate o legendf,. Importanla insf, a acestui aramd, constd in faptul cd, prezint} un interes deosebit pentru limbii ebraice, intrucit textul nu se gf,sege scris in ebraica bibli intr-un dialect ebraic vorbit1020, qi care n-a fost cunoscut timpurile mai noi prin scrieri religioase iudaice dintr-o epocl tirzie, Miqna fiind cea mai veche dintre aceste scrieri. Pe ldngi aceste manuscrise mai importante descoperite care le-am amintrt sumar, in aga-numita biblioteci a mai fost descoperite fragmente de manuscrise gi care indici gi a altor specii literare cullivate de cltre gruparea esenianS.
gi de aparilia unui "Om al acestea amintim:

Descoperirile de la Qumran
-

rT7

Iv[ismarot - erau un fel de programe ale serviciilor religioarc ;l urmau a fi oflciate in templul ceresc, qumranifii rupand orico euc logirtura cu templul din Ierusalim. in aceast6 specie literarf, a fost
ldcntifi cat qi Calendarul sectei qumranite.
102r

b) Datarea manuscriselor de la Qumran

Una dintre problemele dificile cu care s-au
Cercctitorii

confruntat

1or de a stabili adevirurile elementare privitoare 1a maruscrisele de la Qumran qi a ridica vf,lul "enigmei" de pra 1or, a fost precizarea datei scrierii Si depozitdrii lor in grotele do la vest de Marea Moartii. lpotezele lansate in acest sens au fost e gi adesea contradictorii oscildnd intre douf, date, epoca deci secolul III i.Hr. gi elul mediu, in timpul

in incercarea

iadelor, sec. XI-X[.1022

Varietatea acestei ipoteze s-a datorat in primul rdnd lipsei de lndicalii sigure, precise de ordin intern, rezult6nd din insugi conlinutul llttmuscriselor, iar pe de altd parte insuficienfei paleografiei ebraice, dutorati pdna nu de mult lipsei unor documente vechi care si eonstituie puncte de referinli in incercarea unor solulii care si f 6 sp u nda exigenlelor gtiinlifi c e de sp ecialitate. Cornbindnd insf, astf,zi precizArlle oferite de paleografia ebraicf, EU privrre la vechimea manuscriselor de la Qumran, putinele indicafii
.

Testimonia - un fel de culegere de texte referitoare la anumite probleme de dogm[ precum cele ce pri Mesia, familia din care urma Si vini, misiunea pe care avea indeplineasci etc.
'o'r
rote

-

de ordin intern ale manuscriselor

lbidn*,p

35.

A

Robert, A. tr'euillet, op.cit.,p 122.

Desfacerea

lor

s-a realizat

in

1956 pintr-o tehnicE deosebit6 de c6tre H.

Baker, de la colegiul de tehnologie din Manchester. Sulul respectiv nu singurul caz de lblosire a foilor de metal ia scopul scrierii Egiptenii, spre sc.riau pe foi subliri de metal, care apoi erau rulate, iar orficii scriau pe foi dc care erau depuse in morminte constituind rur fel de paqaport pentru dincolo (Cf. D. Howlet, op.cit., p.42, dttp6. Ath. Negoifi, op.cit., p.35-36).
I02o

insf,;i- datele sipiturilor arheologice Cnlc s-au f5cut In regiunea M5rii Moarte pentru descoperirea acestor documente, indicaliile oferite de materialele pe care au fost scrise, ca
lrri

I

Amanunte

in legdflrd cu genuri

de mariuscrise descoperite
op.

la Qumran, vezi Ath'

N

cgoifi,

op. c it., p.37

44

qi

Ed, Lohse,

cit., p.68-7 0.

Cl- J.T. Mihk, op.cit.,p.39 gi Ed. Lohse, op.cit.,p.69.

lnr' ('haim Rabftr, The Historical Background of Qumran Hebrew, in "scripta llrcrosol).,rnitana", vol IV, 1958, p.144, dupd Pr. Sabin Versan, Cronologia ntttu.tscriselor de la Marea Moafid,in "Studii Teologice", nr. l-2,7960, p.4l.

Stelian

T,

gi rezultatele obfinute din analizele la care au fost supuse pdnzd de in, in care au fost infEgurate manuscrisele, in nucleare prin metoda carbonului 14, qumranologii au reugit

in

nostru sI stabileas cd datarea gi vechimea manuscriselor de Moarti cAt mai aproape de adevlrul lor. Un prim elemenl de ajutor in stabilirea vechimii il constituie informaliile de ordin intern, oferite de ele inselo privesc, in special, evenimentele descrise in aceste manuscrise gi nu trebure si fi fost prea indepirtate de data compunerii lor. in sens, importante sunt indeosebi manuscrisele nebiblice ale elemente interne aratd dqta redactdrii acestor scrieri, ceea evident, rnai important decdt data copierii 1or. Unul din manuscrisele nebiblice gi care prezinti o im mare pentru dalarea evenimentelor pe care le descrie qi, i pentru datarea redactf,rii lui, este Comentariul lui Habacuc. tn cap 1.6 al proorociei lui Avacum (Habacuc), se nivilirea haldeilor. in Comentariul lui Habacuc (II,12) se aceste cuvinte profetice privesc pe Kittim-i.to" Aceiagi sunt mentionali gi ?n alte locuri ale Comentariului (II, 15; III, 5. l0; VI, 1, 10) fapt care relevf, o prezenli destul de

ei sale. Fapt important pentru datzrea manuscrisului esto do a cine erau acegi Kittim-i la care autorul comentariului toate referirile profetului Avacum privitoare la haldei. [n rea de a se da un rispuns problemei respective, pirerile ilor sunt impirlite Unii cercetEtori v[d in Kittim-i pe ii care sub Pompei, in anul 63 d.Hr. au cucerit lerusaJimulro2a, pe crucia{ii de la sffirqitul veacului XIto", iar alfl specialigi prin termenul ebraic katia'im pe romanii din timpul primei iudaice, care au dus la cucerirea Ierusalimului de citre Tit in 7\'o'u, in timp ce alli numerogi cercetitod vfld in acegi Kittim-i Eclcucizii care stipAneau in Siria.1027 in mod propriu, termenul Kittim designeazi o parte dintre torii insulei Cipru.1028 ln Sf. Scripturi insi, termenul Kittim apare scnsuri foarte diferite. in Daniel XI,30 Kittim-ii sunt numiti Vulgata traduce "insulele Kittim-ilor" din lezechiel27,6, prtn n. rar in I Macabei 1,1: 8,5) se spune cI Alexandru cel Mare "a din lara Kittim-ilor". intr-un cuv6n! prin Kittim-i textele sfinte care au venit asupra lui Israel provocdndu-le gi

ili

termenului

in

acest manuscris,

de unde rezrilti. ci
A. Dupont-Sommer, Le "Commentaire d'Habacuc" ddcouvert pres de la Mer
itrtrle, lradtct;ton et notes, in "Relrre de I'Histoire des religious", tome 137 , w. 2, ft/5{), p.154 unn; M.IL Srcgal, The Qumran War Scrall and the Date of its n n p o s it i on, in " Scripta Hierosolymitana", vol. fV, I 9 58, p. 1 4 1, rrcta 7 .
t

Comentariului care se adresa unor cititori pentru care lermenului nu prezenta nici o dificultate, dorea sf, pdstreze rnemoria cititorilor sf,i toate faptele acestor Kittim-i, precum $i pe care l-au ar,ut in istoria poponrlui ales in anumite
102r

Cuv6ntul "kittim" este cunoscut cu mrflt inaide de descoperirea la Marea Moart6, gi anume din cartea Genzei (10,4) mde se af15 lista pamdntului gi unde Kittim-ii sunt menlionati ca descendenli ai lui Iavan, nu ne spnne unde era localizalA patria lor, dar din contextul in care este utilizat se pare cd teritoriul locuit de ei erau insulele dinjurul coastei dQ a Mdrii Mediterane. (Cf. Ath. Negoifi, op.cit., p.96; Iosif tr'laviu,

R, (inoseens, La secte

juite
de

"l(cvue de I'Universit6
l!,11.

de la Nouvelle Aliance et les oigines chritiennes,ln Bmxelles", nr. 5, 1951, p.404.

Del Medico, L'Enigme des Manuscits de la Mer Morte. Etude sur la date,

fil ltnnenience et le contenu des manuscrits ddcouverts dans h grotte I de Qumron {trtyit: de la tradution commentd des principaux textes,Paris 1957, p.179 wm.
Al h.

Negoi+i, op.cit., p.707.

iudaice.I, VI, l- 128-130).

Vezi

ll.

Gooseens, art.cit.,p.411

390

Stelian Tofand

dezastru.l.2e cam cu acelagi inleles este folosit termenul Comentariul lui Habacucto'0, descoperit la eumran.

Kittim

Aiuon gi de preolie a

Pentru identificarea insl a Kittim-ilor din Habacuc, nu rimAn, dupd majoritatea qumranologilor, decdt 2 identificarea 1or cu seleucizii sirieni sau cu romanii.t13l Din insigi a Comentariului se impun totugi douf, fapte care au o deosebiti pentru datarea scrierii: a). Tema central6 a Comentariului rdmdne conflictul preotul nelegiuit qi invi![torul drept[1ii (I, 13; ll,2;y,4,10; X, etc.) 9i nu dintre iudei qi asupritorii lor, Kittim-ii. Kittim-ii nu Comentariu dec6t un mijloc pnn care se structureazi central, dintre preotul nelegiuit qi inv[fitorul dreptl]ii. b). Comentariul de la Qumran trateazA o probleml i in raport cu stipAnitorii striini, seleucizi sau romani, c6t mai raport cu drepturile pe care invf,!f,torul dreptilii le are poporului ales. Kittim-ii nu ar fi dec6t instrumentul prin implinege iconornia divini. Comentariul se pretinti astfel ca o apologetici a drepturilor de care a fost deposedat invlldtorul de citre preotul nelegiuit. Prin urmare, in Comentariul lui "trebuie vdzutd o operd - e de pdrere Pr. Sabin Yerzan - in descrie un conflict pentru cdstigarea marelui pontificat, supremd, pentru iudeii din timpul de dupd 586 t.Hr., data regatului iudeLl'.1032 ldeea e intdriti gi de faptul cd in mai documentele de 1a Qumran apare foarte des notiunea de preolie
lo'e Vezi

lui Jadoclo33, liantul tuturor manuscrisolot d0 h nran fiind interesul pe care il arati fa!5 de preolia sadochitl, De [cl, gruparea qumraniti se prezinti ca una "schismatic6" fa]6 do
Lia

oficiali de la lerusalim, impotrivindu-se marelui pontificat onean, inaugurat prin Ionatan Macabeul, care ii succede in

lui Menelau, dupf, o intrerupere de 7 ani (159-152 lui Habacuc, fle a ar,ut loc in timpul seleucizilor sirieni, fie la inceputul epocii de re romanf,, este un conflict intre un preot hasmoneu qi un :ndent la aceasti funclie din spila lui fadoc. Este greu insf, de izat cere dintre preolii hasmonei a putut fi numit de autorul ui, preotul nelegiuit. Este foarte probabil si se refere la primul hasmoneu care apurtattitlul de arhiereu.Io34 in ceea ce prive$te identificarea Kittim-ilor la care se referf, lui Habacuc, o mare parte dintre qumranologiro3s sunt de cf, acegia par a fi romanii, in care autorul Comentariului vede cci ce implinesc voia divinl cu privire la pedepsirea preofiei cgruite. intre unele informafii interne pe care s-ar putea sprijini za respectivf,, este aceea potrivit cireia Kittim-ii se inchinau rilor lor militare (signa) qi aduceau un cult religios armelor de il (Comentariu Vl,2-6), Se pare ci romanii aveau un altfel de cult, oare nu-l aveau a{i asupritori ai iudei1o11036, in special seleucizii i. Prin urmare, romanii ar fi Kittim-ii la care se referi
ia de arhiereu
r.). Agadar, conflictul la care se referf, Comentariul YctiManualul de disciplind,Y,2;IX,74; Documentul din Damasc,IV, 1, 3 etc. Itloea estereprezentat[intre a[i specialigti de J.T. Milih Dix ans...,p'40-62.
Arniritimintre acegtiape J.T. N{ilik, afi.cit.,p.40-60; R Goossens, art.cit',p'412; Le "Commentaire d'Habacuc...", p.159; Th'IL Gaster, The ,\t riphtres of the Dead Sea Sect,London 1956,p'303-317, etc.

Pr. Sabin Venan, Cronologia manusciselor de h Marea in cadrul
cf,rora se plaseazE

"Studii Teologice" , l-2, 1960, p.44. '0t0 P"ntru evenimentele cele mai iniportante
Comentariul

Ilupont-Sommer,

lui

Habacuc, descoperit la Qumran, vezi

pr. Sabin Verzan,

p.4546.
I03r

Vezi Ath. Negoifi, op.cit.,p.106

p.159, dupd S. Verzan, afi.cit., p.47. Athanasie Negoifi nstc rezervat in a afirma cd, jertfa despre care vorbegte Comentariul ar h cea in fafa xiirrdardelor romarle Vezi argumentele lui in "Manuscisele eseniene...", p.102I03

('ll D. Sommer, op.cit.,

to'z

Pr. sabin Verzan, art.cit., p.46

392

Stelian

Comentariul

lui

Habacuc gi care vor pune capat preoliei

dup[ qumraniti, a hasmoneilor. fntr-adev5r, Irod cel Mare, conducerea Statului palestinian cu ajutonrl romanilor, va preolia lui Jadoc, fapt care nu s-a putut realiza prin seleucizii intruc6t macabeii reu$esc sI evite amestecul acestora in
religioase.
lo3T

Qumran lipsesc cu desdvdrglre ,ycmnth dt punctuatie, acestea fiind opera masoretilor, de dati relativ reconu, !oo, lll d.Hr. cunoscutul ebraist german paul Kahle acord[ manuscfisolof
nranuscrisele
dc la Qumran o mare vechime

,-

de

la

;*-;i:ll

tocmai din considerentur celor amintitg
Si

mai sus.loo'

Aqadar, ca dati a scrierii Comentariului putea

fi acceptat

in

sprijinul stabilirii vechimii manuscriselor vin ins6

celei de a doua jumdtdti a veacului I i.Hr., cdnd autorul vede implinit dezideratul major al sectei qumranite: rest
mare lui pontifi cat aaroni t.ro38

ocrcetirilor paleografiei ebraice.

Cel mai vechi document scris in limba ebraicf,, este prrlimpsestul descoperit in anul 1952 ra wadi Murabba'at in timpul
cxpcdiliei arheologice condusd de Roland de vaux. Acest manuscris, pulirnpsest este scris in alfabetul vechi ebraic (eweo-fenician) gi

Pr. dr. Athanasie Negoi!tr inclini insf, pentru Kittrm-ilor ot sirieniir)", intre alte motive qi pentru cd "aceStia
ucis pe Marele Preot lonatan (Preotul cel Rdu), tn timp ce,

mdre preot ucis de romani nu existd informalii documen Totugi, este de pf,rere acelagi qumranolog, c'/r e*e greu de i cu precizie pe Kittim-i cu unul din cele doud popoare i

seleucizii sirieni qi romanii, intrucdt ambele puteri au Palestina impildndu-i pe locuitorii lor.10a1 Ca o concluzie generalt s-ar putea insi afirm4 c[ identi poporului Kittim cu romanii sau cu sirienii se sprijinf, pe fel de pertinente, at6tpentru oipotez[, cdt 5i pentru alta. Dar in sprijinul efortului de datare a manuscriselor Qumran gi de stabilire a vechimii 1or, mai vin gi alte considerafii, vorba in primul rAnd de formatul ace*ot manuscrise, care se in formi de sul $i nu de codice; ori se gie cd sulul este forma cea
t03'7

lui R. de Vaux, din sec. VII i.IIr., adici dinainte Cc clderea regatului iudaic gi de exilul babilonian (586 i.]ft.).10aa Dupf, lxilul babilonian din alfabetul aramaic, care l-a inlocuit pe cel vechi 0hraic, s-a dezvoltat alfabetul ebraic sau scrierea ebraici nouf,, aganunriti "scriere pdtratd" sau "asirian6". Documentele de la Marea Moarti sunt scrise tocmai in acest alfabet numit pitral dar irtr-un iladiu mai avansat al siu, specific sec. IV gi sffirgitului de sec. III Ilr.roas Tounai din aceasti perioadi, sfhrgitul sec. III i.I*., dateazl 6 ftngnrente ale unui sul din cartea lui Samuil, descoperit in pegera 4 de
duLcazi, dupd parerea
l0r?

C'f E. Jacquier, Le Nouyeau Testament dans l'Eglise chreitienne, tom. II, Paris

le13,p.25 l0,lr O se vedea rezultatele cercetdrilor t,ittcratnrzeitung, 1950, nr 9, precum

lui Paul Kahle in Theologische gi in lucrarea s Die hebrciischer

llandschiften aus der lIdle, Stuttgart 1951. YeziPr. Sabin Yerzan, art.cit.,p.47.
Ibidrm. lfiri l{oland de Vaux, Suite aux Mantscits de la Mer Morte,in "Acaddmies des Irrscriptions et Belles-Lettres. Comptes rer,dus des Seances de 1'ann6e 1952, iantrrartie 1952, p.179, dupa S. Verzan, art.cit,,p.54
lrllt

,43,

t0t'Deslaqurarea argumentelor aduse de autor, unor pasaj e din manuscris, veA M anu
'ooo Ath. Negoifd, op.cit.,p.707.
sc

ir

acest sens, sprijinite pe

ri s el e e s eni en e..., p.97 -10 6.

l)..cri"r"a pe larg a acestui alfabet sub raport paleografic vezi Franc tr4 Cross. 'l'he Oldest Manuscripts from Qumran, in "Journal of Biblical Literature", 54,
lt)55, p.147-772.

toat

lbidem,p. lo6-107.

394

Stelian

la Qumran (Q a) 9i cdteva fragmente dintr-un sul al lui leremi4 in aceeagi groti Q 4. Acestor manuscrise le urmeazd cronologic, o grupd din care fac parte fragmente din Eclesiast descoperite in 4 (Q 4),Isaia, descoperit in Q 1 $ Manualul de disciplin[ (Ql) Si reprezinti perioada hasmoneeani a alfabetului amintit sf6rgitului de sec. II i.Hr. qi inceputul sec. I d.Ht. Urmeazd ultimul grup de manuscrise specific perioadei irodiane a al ebraic - din care amintim "Rizboiul flilor luminii impotriva intunericului", "Comentariul lui Habacuc", "Psalmii de mu 9.a., pentru copierea cf,rora se frxeazil terminus post qudm - mij sec. I i.Hr. gi ca terminus ante quem, anul 70 d.Hr., cAnd comuni de la Qumran se pare cf, igi intrerupe existenla ca ulmare a rdzbot
roman.'oou

animale supuse experientei, se poate deduce cu aproximaf,e v0rsta
acestora.
loat

Manuscrisele de la Qumran, a$a cum se cunoa$te, au fost infiqurate, inainte de a fi depuse in grotele in care au fost descoperite, intr-o pdnzd, de in. Supundndu-se anumite buclf din aceasti pAnA llmot atalize fizico-chimice specifice metodei radiocarbonului 14,la

Institutul

Chicago 9i compardndu-se cartitatea de carbon 14 existenti intr-un fir de in
proaspit cules qi cu cea dinpdnza de la Qumran, s-a ajuns la concluzia ci inul din care a fost lesut6 pinza a putut sf, creascl c6ndva ?ntre anii
100

de studii nucleare a Universitifii din

tn efortul qumranologilor de
progresele frzicli atomice, gi

determinare a

manuscriselor de la Marea Moarti vine gi o nouf, metod6,

reafiali

anume, aga-numita metod[ radiocarbonului C14.1047 Ea are la bazA constatarea lbcutii cercetdtorii in domeniu care au observat cf, prin contactul atmosfera, plantele gi animalele absorb o anumiti cantitate de 14", un element radioactiv natural. Respectivul carbon rimdne un ti in organism, scdzdnd apoi treptat. Stabilindu-se prin experienle laborator cantltatna de radiocarbon eliminat[ din resturile de plante,

i.Hr. qi 100 d.Hr.I0ae Analizele at ardtatinsl ci timpul cultivirii inului din pdnza de la Qumran poate fi gi mai precis datat gi-anume cAndva in jurul anului 33 d.Hr.1050, de unde ar rezulta firege cf, manuscrisele ar fi fost depozitate in grotele de la Qumran c6ndva in a doua jumdtate a sec. I d.FIr. Prin urnare, ludndu-se in eviden!f, toate datele istorice,
elementele interne de datare a manuscriselor, informaf,ile paleograliei ebraice, rezultatele obfinute prin analizele cu carbon 14 eic., se poate

ajunge 1a o concluzie generali, probabil[ cu privire la datarea gi vechimea manuscriselor de la Qumran, qi anume, ele vor f fost scrise cdndva tntre sec. III t.Hr. Si sec. I d.Hr., intewal de timp tn care tSi desJdsoard existenla gruparea qumranitd (esenienii), cdreia ti aparlin
manuscrisele descoperite la Marea Moartd Si care vor

fi fost

depuse

prin peSterile de la Qumran, iardSi cu mdre probabilitate, cdndva intre qnii 66-70 d.Hr., in timpul rdzboiului iudaic tmpotriva romanilor
ro* Pr. S. Yetzan, art.cit.,p.56-57.
1oo7

Si cand
toas

Ierusalimul a fost distrus.
Dumitreso4 art.cit., p.163 urm.; gi Werner Keller, Arheologia

Metoda a fost descoperita de profesorul W.F. Libby de la Universitatea din Chicago gi expus[ in cartea sa Radiocarbon Dating, Chicago 1954. Aprecieri asupra metodologiei experienJei gi a rezultatelor ei vezi Vladimir Dumitrescu,

y"zl Vl.

Vechiului gi Noului Testament, Ed. Miracol, Bucuregti 1995, p.405406.
'oan

Pozilia arheologilor

fald de rezultatele

metodei radiocarbonului

(Cl4)

tn

Vezi Del Medico, op.cit., p.3l Ath. Negoifi consemneazE in cartea sa Manuscrisele eseniene..., anii 67 i.LIr. qi 133 d.llr. (op.cit., p.51) ca f,rind rezultatul
cercetariLor amintitei metode.

domeniul cronologiei absolute,in "Studii qi cercetEri de istorie veche", tom. D(, nr. 1, 1958, p.163 urm.

to5o

Cf.

AD.

Sommer, op.cit.,p.1,3; Ath. Negoi[I, op.cit.,p.54.

2) Qumranisrn gi creptinism
Odatd cu descoperirea manuscriselor de la Marea Moartli "coB mai senzationalS descoperire din cdte s-a fEcut p6nA acum"roll referitoare la istoria iudarsmului gi creqtinismului, s-a alirmat tot md accenluat ideile teologice ale comunititii din Qumran au fost preluate de creginismul primar, fie prin contactul direct pe care autoril'

a) "Esenianismult' Sf Bote4dlorul gi a Mdntuitorului Iisus Hristos

derularea timpului au existat nu pufine voci1o53, care rcferindu-se la poblema qumranitd, au afirmat apartenenfa Sf. Ioan
Botezdtorul la gruparea esenienilor qi dependenla acestuia de doctrina qumranitf,.

in

ci

fi ar,ut cu scrierile qumranite, fie prin intrarea' unor fogti qumranili in r0ndurile primilor cregtini.1osz Vechimea
neotestamentari l-ar manuscriselor fiind mai mare decdt a creginismului, interesul pe caro l-au stdrnit aceste documente in rdndul specialiqtilor a fost rernarcabil gi explicabil Inifial se pf,rea ci ele prezintf, importan!tr doar pentru studiul Vechiului Testarnent, dar 1a scurt timp dupi descoperirea lof

al Sf. Ioan Botezitorul cauti sd gdseascf,, in acest sens, un prim argument in vestirea profeticl a Arhanghelului Gawiil citre preotul Zaharia, tatil profetului, mai precis in cuvintele ingerului despre Ioan cd "nLt ya bea nici vin, nici
ultd biruturd amelitoare" (Lc. 1,15). J. Steinmann crede ci respectiva abfinere ar reliefa apartenenla lui Ioan sectei esenienilor, avand in vedere c[ la masa 1or nu se bea
care ar echivala cu mustul dulce de strugure.10so Se cunoage insi ci prin expresia "nu va bea nici vin, nici hduturd amelitoare", se intelege insd potrivit Sf Scripluri (Num. 6,3) apartenenta vremelnici sau continuf, a unei persoane la votul de nazirett. Mdntuitorul Insugi a mirturisit despre votul de nazirea pe care il indeplinea Sf Ioan Botezitorul, cend a spus: "Ioan Botezdtorul a venit nemdncdnd pdine Si nebdnd vin" (Lc. 7,33). Despre Sf. Ioan Botezitoml, Sf Evanghelii afirmd ci hrana lui cra "l.dcuste Si miere sdlbaticd" (Mt. 3,4). in "Documentul de la l)amasc" (XII,14) se arati cf, membrii conrunitSfli qumranite foloseau ca hrani licuste, dar acest fapt nu dovedege ci Sf Ioan ar fi ar,ut r,reo

Partizanli pretinsului esenianism

cercetatorii au ajuns la concluzia cf, adevirata lor importanli est0 tocmai pentru studiul Noului Testament, avdndu-se in vedere unelg

vin, ci

tiraE,btfiird

analogii care af, exista intre aceste rnanuscrise
neotesfamentare.

gi

scrierilO

Ludndu-se

in calcul

aceste analogii, s-au emis cu timpul mai

multe rpoteze privind persoana gi invalatura Sf loan Botezitorul, a MAntuitorului Hristos, a SfAp. Pavel, sau cu referire la comunitatea creqtrna primard,, care a fost pusl in compara{ie cu comunitatea qunrraniti, in special sub raportul organizlrli, cultului, moralei.
I05r
I0r2

c1'. Jean Danielou, re.s manuscrits de la Mer Morte et les oigines

dil

'
1

chistianisme, Pans 1957, p
re1-erindu-se

123.

O bogata bibliografie in leg6tur1 cu aceste ipoteze qi eu altele mai nuanJato, la problema qumranism gi cre$inism" vezi M. lanca, Persoana

l.{dntuitorului in lumina manttsciselor de la ll[area Moartd, in "Studii Teologicer', nr 34, 1959, p 139-141, nota 7; Ath. Negoi![, op.cit., p.133-139 Despro

raporturile dintre qumranisrn

gi

cregtinism vezi

9i D.

Sommer, Apergua

l"tr Vezi in acest sens, Jean Steinmann, St. Jean-Baptiste et la spiitualitd du ddserr, Paris 1955; D. Sommer, Apergus preliminaires..., p191-213; Arhim. Sergiu Iazadjiefl A putut oareface pafie Sf. Ioan Botezdtorul din comunitatea eseninilor de la Qumran, in "Studii Teologice", ru. 34,7964,ttad. din francez5 de Pr. Ioiur
Gagiu. "''1 Cl. J. Steinmann, op.cit.,p.776.

preliminaires sur les ntanusctits ddcouyefies pres de la Mdr Morte, Pais 1953, p i91-213

3

9li

Stelian

Tr

IUu

legaturi cu esenienii, intrucdt lf,custele constituiau in acea weme lran5. comund pentru oamenii sf,raci din Orien! aqa cum ele
folosite pdnd azi ca hrani de beduni.'ot' Mai mul! dupi legea ritualf, lui Moise (Lev. X1,22)- if,custele erau recomandate pentru inarntea tuturor viefuitoarelor. in incercarea de a se stabili o legdturi de interdependenli

I9,1) gi care se deosebea de spilirile rituale, repetate ale cs0il ioil aloI tocmai prin unicitatea lui.'ot7
Considerat de

citre esenieni "principiu riu", "o inchisoare a

sufletului", trupul avea nevoie de o curifare continui, dupd conceplia lor, de aceea sensul spf,larilor eseniene era concentrat exclusiv asupra

secta de la Qumran gi Sf Ioan Botezltorul s-au adus gi argumente de ordin deductiv: foarte aproape de eumran, pe ti cAnd era populat de esenieni gi aproximativ la un secol dupi apdruse "Dascilul dreptitii", qi-a inceput adivitatsa in pustia Iudei pustia lui Iuda, St. loan Botezdtorul, practicind botezul pocf,inlei propovaduind, "apropierea impdrdliei cerurilor" (Mt. 3,1-6), iar S Luca spune despre el ci "a fost in pusfiu pdnd in ziua ardtdrii cdtre Isrqel" (Lc. 1,80). Continutul predicii sale, propovidui pociinlei, a botezului, impreunat cu mdrturisirea pictelor, precum lolosirea citatului din Isaia 40,3'. "glasul celui ce strigd fn pustte, calea Domnului, clrepte faceli cdrdrile Lui", sintagml care se afld qi cuprinsul "Manualului de disciplini" (VI[, 14)totu, cale pe care I Botezdtorul trebuia sf, o inaugureze, sunt elemente pe care, cei doresc sf, demonstreze cd Sf. Ioan Botezf,torul a fost esenian, le in sprijinul ipotezelor lor. impotriva unor astfel de presupuneri evident unele fapte istorice: in timpul actliti[ii sale, Sf. Botezdtorul se prezintf, ca un profet independent; botezul pe care el administra nu fdcea parte din ritualul cultic al unei comunltdli, ci era sf,u propriu " botezul lui [oan" denumire sub care era cunoscut (F.

Preocuparea esenienilor qumranlti pentru curifirea ritualI completi a trupului avea ca temei insi, gi mindria 1or. Curi,tirea lor completf, trebuie si fi fost Si " simbolul izoldrii lor de oamenii necurali Si garanlia stdrii lor privilegiate de aleqi ai lui Dumnezeu."r0s8, aSa cum pretindeau ei. Esenienii manifestau, aga dupf, cum se gtie, o altfel de mAndrie chiar gi fald de confrafli lor din treptele inferioare, incAt dupd un contact cu acegtia, "cei superiori" trebuiau s5 se curefe printro spf,lare.1otn

lui.

Existi, agadar, un contrast izbitor intre spilirile esenienilor gi botezul lui Ioan, a cdrui condilie principalf, era hot6r6rea lSuntricl pcntru pociin!f,, pentru mdrturisirea pf,catelor, fapt care lipsea cu desdvdrgire din practica cultici esenianf,. Apoi, cei botezali de Sf. Ioan nu deveneau, in jurul lui, membrii unei grup[ri apatte, ci ei se intorceau la viatg lor normali. La fel, ucenicii Sf. Ioan nu fac parte dintre membrii unei alte comunitf,fi, ci sn'nt "ucenicii lui loan" (In.
r,3s)

Sf. loan Botez6torul nu silea pe nici unul din cei ce veneau la el rnirrturisindu-qi pf,catele gi botezAndu-se, si se retrag[ in pustie, a;a cum cereau qumranilii pentru adepfii lor, ci el pune ir: ta\a' fieciruia un nou chip de via![, un nou model u$or de realizat chiar in via]a obignuitS. Astfel el nu poruncegte vamegilor sa se lepede de profesia lor, at6t de dezawata de iudei. ci le

d[ doar sfatul si nu ceari

de la

to5s

lbidem,p 777 Ath. Negoila, Manuscisele de la Qumran Si originea creStinismului...,p NI. Iancu, Persoana Mdntuitorului tn lumina descoperirilor de la

1"" Vezi Ath. Negoifi, B,lenistii din Faptele Apostolilor sunt oare esenienii?, in
"Glasul Bisericii", nr. 7-8, 7960, p.626.

'0i6 C1-.

Moand..., p,138-163

Cl S. Jazadjieff, art. cit., p 17 9; Ed. Lnhse, o p. cit., p.77 -78. " r('"'Cf. Iosif Flavitt,Rdzboiul iudaic,Il, S-10, dup[ S. Jazadjieft, art.cit.,p.l19.
l

t*

Stelian

Tt

nimeni mai mult decAt le este ingdduit de lege (Lc. 3,13); ostaqilor,

Ioan Botezitorul nu le cere renunle la slujba loa fafa de care dascSlii Torei aveau mare repulsie, le pune qi lor inainte un chip desdvArqit de dreptate, potrivit cu sluj lor (Lc. 3,14).1060
Agadar, faptul

fel, c6nd

il intreabi ei ce si faca Sf

speculafiilor speculafiilor czre s-au fEcut cu prlvlre h originile creginismului - influenle persane, pitagoreice, indienq a cultelor din Orient etc. - ideea care a grupatfu jurul ei pe cei mai mu$i eretici ostili dumnezeirii creginismului este aceea potivit cireia Iisus

in ln ciuda tuturor

ci Sf

Ioan Botezatorul atrdit, a propoviduit

gi

botezat in pustiul Enghedi, aproape de fosta agezare osen qumranitd gi de locul unde s-au gf,sit manuscrisele de la Moarti, nu se poate trage concluzta cd,Inainte Mergltonrl ar fi fost un esenian, ci cel mult presupunerea cd. el va fi cunoaste comunitatea de la Qumran. Dacd. el va fi fEcut parte secta, este iarigi greu de afirmat, ceea ce este insd evident gi sigur faptul ci nu mai era cu siguranfi membru al ei, dacf, va fi fost in timpul activitifii sale publice. Apelul siu universal la esenla propoviduirii sale, corrtra*eazA net gi ireconciliabil exclusivismul strimt gi inlolerant aI esenienilor.1061 Cdt privegte persoana Mdntuitorului Iisus Hristos, teoriei eseniene, defavorabili supranaturalului gi ostili Sale, au fdcut asupra persoanei gi inv6!6turii lui Iisus Flristos ap aseminitoare cu cele referitoare la Sf. Ioan Botezdtorul. in i de a stabili o leg[tura intre Iisus Flritos qi manuscrisele de 1a ereticii respectivil062 sugereazA ideea ci originile creginismului trebuie c[utate in Evanghelia M6ntuitorului Iisus fkistos, ci practicile, organizarea qi doctrina grupirii eseniene.
t060Cf
.t

fi fost esenieni.1063 Potrivit conceptiilor acestor critici, Iisus Fkistos, nemu$umit de inv6!5turile profesate la templul din lerusalim, se retrage in linutul locuit de esenieni, ftnbraligdndu-le doctrina gi morala. Dupi descoperirile de la Qumran pebaza unor int6mplitoare analogii intre persoana, viafa qi activitatea Mdntuitonrlui, pe de o parte, gi a "Dascilului Dreptiifii" sau "invititorului neprihinirii" de care este vorba in unele texte qumranite (Comentariul la Habacuc I, 4,5,13;ll, 2,4,8,15 Comentarfurl la Mihea I,5; Comentariul la Psalmul 37,24)1064, pe de alti parte, mulf, critici au reluat cu mai multi insistenli teza dependenlei creginismului de esenianism. tn acest sens, s-a mers pdn6 la a se propune chiar identificarea persoanei lui Iisus Flristos cu aceea 1065 a "Dasc6lului Dreptifli" din textele qumranite. Este adevirat c[ in chipul "Dascilului Drept[fl" despre care se crede c6 atrdit cu cel pu$n un secol inaintea lui lisus Hristos1ffi6, s-ar putea deslugi unele tr6situri de aserninare cu Mflntuitorul, dar acestea sunt formale gi cu total accidentale, in timp ce deosebirile sunt mai mult dec0t esen1ia1e.106' De astfel, impotriva identificErii MAntuitorului cu "Dascilul Dreptiifi" se ridicd tirsugi faptul ci, cu cxcepfia "Comentariului la Habacuc", da/.al de unii critici in prima
106r

Hristos, c0t gi primii cregini ar

Magistr. SdbIduE loan,art.cit.,p228;Mitrop. TitSimedrea,art.cit.,p.T

61.

Cf, Ath. Nqoilir,Manuscisele de laMareaMoartd...,p.678;Ed.Lohse, p 80.

op.cit.,

t061

Amenunte despre raporhrl de diferen!5 dintre Sf. Ioan BotezEtorul qi qurnranitE eseniand, vezi Tit Simedrea, art.cit., p.151-161 gi Ed. Lohse,

l0(i4
1tto5

Vez' cuprinsul txtelor respective la M. Iancu, art.cit. , p.143-144.

p.19.
'06' intre ace$ia enumerlm: Edmund Wilson, The Scrolls from the Dead Sea, York 1955; Yigael Yatlin, The Message of the Scrolls,Londra 1957.
|

4yffirrrGreferitome la astfel

de ipoteze, vezi 1\4. lancu, art.eit., p.145-163; LD.

Amusin, op.cit., p.200 txn:-

M Iancrl art. cit., p. 144; Slb ldu g Iloan, art. cit., p.229. l'"/ Cf. LD. Amusin, op.cit., p.209.

('uo

Stelian

T,

jum[tate a sec. I d.Hr.106', toate celelalte manuscrise de la Qur sunt considerate, aga cum s-a ptecizat in lucrarel06e, ca datdnd timpurile precregtine. Prin urmare, este cu neputinli ca autorii lor sd fi putut referi la lisus Hristos, cind vorbeau de 'r
neprihdnirii".

Analogiile neinsemnate qi cu totul accidentalo dlntrE "invi!6toru1" de la Qumran qi Mesia, nu oferl insi suflcient ryrlJln pentru a se putea tage concluzii favorabile unor raporturi do
interdependenli dintre Iisus Hristos qi "Dascilul Dreptifii".

Mai mult, o mare parte dintre qumranologi situeazi termenul quem pentru moartea "Dascilului Drept[fii" cdndva in preajma 63 i.Hr., fapt czre exclude cu desivdrgire identificarea lui Mdntuitorul Flristos, a cirui moarte gi inviere s-a petrecut cu un secol mai tArziu.loTn lpoteza care a provocat ins6 cea mai mare senzalie a fost emisf, de prof. A. Dupont-sommer de la Sorbona, potrivit "invdtitorul Galileean", a$a cum ne este El prezentat tn Noului Testament, apare in multe preivinle ca o uimitoare a invilitorului Neprihf,nirii1o71, despre care vorbesc textele Iar alli s-au grdbit chiar s[ spunf, ci "Khirbet-Qumran este mai mult decdt Betleemul sau Nazaretul, leaginul cre$inismului" Ca punct de plecare in susfinerea acestor ipoteze, 5i in special pri s-a luat conturul personalitlli "inv6!6torului" qumranit
Comentariul la Habacuc, unde din felul in care este prezentat ar oarecare asemf,ndri intre el 9i Iisus Hristos.'0"
1068

Unii cercetEtori numesc data scrierii cu exactitate anul 25 d.Ik., vezi M'

art.cit.,p.745.
toeo

"invf,tf,torului neprihanirii" din textele de la Qumran ii lipsesc cu totul caracteristicile mesianie esenliale, pe care le-au awt proorocii Vechiului Testament gi pe care lisus Hristos le-a intnurit in mod deplin in persoana Sa divino-umanl. Din manuscrisele qumranite nu rezultd,apoi, c[ acest "invf,titor" s-ar fi considerat pe sing sau c[ ar fi fost considerat de al,tii ca fiind drept Mesia, deqi unii qumranologiloTa, referindu-se la unele texte din "Fragmentele ladokite" gi din "Comentariul la Habacuc", au tras aceasti concluzie. Iati textele: "Steaua este tdlmdcitorul Legii, care a venit la Damasc, dupd cum este scris'. "O stea va ieSi din iacob Si un sceptru va rdsdri din Israel"10ls Si "Dumnezeu va nimici pe poporul Sdu prin mdna neamurilor, iar juecata tuturor va fi datd alesului Sdu".1w6 Dintr-un alt text din "Fragmentele Jadokite" (XIX,35XX,1)1077, ren;drtd" evident cd"alesul" de care vorbegte Comentariul la Habacuc, nu poate fi identificat cu Mesia. Iati textul: "Toli bdrbalii care nu au intrat fn legdmdntul cel nou in lara Damascului nu vor fi puqi la socoteald, tmpreund cu popoul Si nu vor fi scriqi tn cartea acestuia, din ziua tn care invdldtorul Dreptdlii a murit, pdnd la ivirea unui Mesia din Aaron qi Israel".l1'* Din acest text rezuItd clar cd,
ta1

t070

y"ri subcapitolul lucr5rii de fa{5 "Datareamanuscriselor de la Qumran"' L4 lancu, art.cit., p.146; Dupont Sommer, Apergus prdliminaires

sur

4

Y

eA I. Slbidug, art. cit., p 230, nota 46;

M

lancu, art. cit,,p. 1 48-1

5 1.

Manuscrits de la Mer Morte, Paris 1 950, p.39 urm.

ta15 t076 ro77

M Iancu, art.cit-,p.148. 'o't A.D. Sommer, Apergus prdliminaires...,p.127, ilrye 1072 Edmund Wilson, The Scrolls from the Dead Sea, p.708, dupE M' Iancu,
p.148.

Fragmentele ladolcite, VII, 19, dup[ I. SIbS'dut, drt.cit.,p.230. Comentariul la Habacuc, I, 13, Ibidem.

Cf L Sibidug, art.cit.,p.23o.

to" D. Sommer descria pe "invdldtorul Neprihanirii" din Comentarir-rl la Habacuo ( Q p h.) ca pe "alesul Si Mesia lui Dumnezeu, Mesia rdscumpdrdii lumii"
p.721;. Ibidem).

'o'8 Problema celor doi Mesi4 te><tele qumranite incd n-a

unul al lui Aaron qi alful at lui Israel, de care vorbesc fost solulionatE satisfbcltor de specialigti. (Vezi Pr. Ath. Negoi[6, Dascdlul dreptdlii gi cei doi Mesia din manuscrisele de la Qumran,

in "Mitropolia Banatului.", w. 11-12,

1962, p.650 urm).

"Dascilul dreptilii" n-a murit ca Mesia, ci doar ca tnvifitor comunititii qumranite, Mesia fiind ageptat abia duplmoartea lui. M0ntuitorul Iisus Hristos a fost, int-adevf,r, gi El un dar El invala mu$imea "ca Unul care are putere Si nu cum ti cdrturarii lor" (Mt 7,29). ingigi slujitorii trimiqi de arhierei aresteze gi si-L aducl legatla Ierusalim, nu numai cd nu-L leagd" mdfurisesc chiar la intoarcere cd "niciodatd n-a vorbit vreun om, vorbeSte Omul Acesta" (In. 7,46). "tnvifitorul neprihinirii" a inv[fatorul unei secte, pe c6nd Iisus Flristos a fosg este gi ra. invilitorul suprem aI lumii intregi.
Suslinitorii identiti,tii dinae Iisus Hristos gi "Dascf,lul qumranit, aduc in sprijinul tezei lor gi alte argumente cum opozilia partidei preo[eSti a iudaismului oficial atAt fatfi de dreptifii", cdt gi fap de Mdntuitorul Hristos, aga cum Noul Testament. Acest fapt nu constituie insl o similitudine de intrucdt aceeagi adversitate a manifestat-o clasa preoleasci iudaismului qi fa!6 de tof, proorocii Vechiului Testament (F.Ap. 7 Este adevdrat apoi, cd" aIAt "Dasc5lul drept5lii", cdt gi Hristos (Lc. 19,41-44) au pronunlat aspre cuvinte de musffare judecati la adresa Ierusalimului, iar faptul acesta l-au fitcut tofl Vechiului Testament astfel incit atitudinea aceasia dovedegte cel cd din vremea profelilor Vechiului Testament, trec6nd prin "Dascdlului drept5fli" Si p6nd la M0ntuitorul Iisus Hristos, a persistat in pf,catele sale, nepociindu-se.1 Moartea "Dascdlului dreptf,lii" gi a lui Iisus Fkistos constituio fel, pentru unii cercetitori, un punct de identificare a celor doi, acest sens, cercetitorul englez John Marc A11egror080 susfine Alexandru Ianeu, mare preot gi rege in sec. I i.FIr. a
107e

dreptitii" qi a adeplilor lui la etrmnn er g rd,zwdttre politicd, recurgind, pentru a pedepsi pe rlzvrlflfl, h exterminarea prin rlstignire, imprejurare in care a fost restignit d "Dascilul dreptifii".r,8l Cercstitorul I.M. Allegro igi sprijinl ipoteza pe doui menfuni din "Fragmentele [adokite", privitoare la moartea "dascllului dreptitii" CXIX,35-XX,1 gi 13) qi pe doul texte din Comentariul la Flabacuc (II,7-8; II,15): "Din ziua fn care invdydtontt unic a fost addugat, pdnd la nimicirea tuturor bdrbalilor de rdzboi,
retmgerea "invafitorului care s-au intors ca omul minciunii, vor trece cam 40 de aniu.1082

Referitor la textul din Comentariul la Habacuc, autorul spune: "Textul se referd la Preotul nelegi.uit, pe care din pricina rdului ldcut "Dascdlului dreptdlii" Si oamenilor din partida acestuia, l-a dat tn

mdna vrdjmasilor sdi, tntristdndu-l amdrdciunea suJletului din cauzd cd
tmpotriva
ale s ului s dtt" .1083

cu un bici nimicitor, fn a lucrat tn mod nelegiuit

in sprijinul tezei respective, a identificlrii "Dasc[lului dreptifii,' cu Iisus Flristos, mai este invocat un text din "Comentariul la cartea profefului Naum": "Leul cel tdndr s-a rdzbunat pe cei ce umblau dup% haine moi, fn sensul cd i-a spdnzurat de vii. ASa ceva nu s-a mal lntdmplat vreodatd tn Israel, cdci Scriptura considerd pe un otn qtdrnat de iu ca o ocard la adresa lui Dumnezeun.t0s4 Agadar, ipoteza, referitoare la rlstignirea "invAlitorului Neprihinirii", ca punct de identificare cu Mdnhritorul flristos, se
1081

Alexandru laneu mai folosise rEstignirea qi pentu a perlepsi un grup de farisei care se revoltase impotriva domniei sale despotice. Trupurile moarte ale

Antichitdli iudaice, m, A2, dupE Constantin Danrel, Esenimii gi Biseica pimard, in uStudii Toologie", nr. 9-10,1974,p.707).
|

r[stigni]ilor au fost ldsate apoi slputrezeascd sub ochii ervejlor. (cf. rosiff,'laviu,

Cf L Sib6dug,

art.

ci

t., p.232;

1080

p 99-100, dup[

J.M Allegro, The Dead M Iancu, op.cif., p.l53.

l{- Ietcu, art. cit., p.l 52-l 53. Sea Scrolls. A reaparaisol, Ed. II, Middlesex,

082

Fragm ente

ladokite,)O(, 1 3, dupd L Sibldu S, art.

cit,,

p.233.
S,

|tt83
1

Comentoiul la Habacuc,tr,7-8; tr, 1 5, dupE L Sdbldu
C

art.cit, p.233.

t\t{a

omentaiu la Naum, I\12, Ibidem.

bazeazt pe trei feluri de texte: Unul in care este vorba despre "inv5!6torul Neprihflnirii" gi despre moartea sa, dar nu se pomenegte nimic de rf,stignire (Fragmentele Jadokite), altul in care se vorbege de suferinti. fard caaceasta si se refere clar la "invIfdtorul Neprihinirii" gi fEr[ sI fie vorba de ristignire (Comentariul la Habacuc), gi in fine, un text in care este vorba de ristignire, insi nu se amintegte nicf,ieri de "inv5!6torul Neprih[nirii" (Comentariul la Naum). Probabil c[ textul din Comentariul la Naum se referi la imprejurarea in care Alexandru Ianeu poruncegte, intr-adev[r rdstignirea unor farisei care s-au impotnvit domniei sale gi de care face amintire Iosif Flaviu, fapt petrecutin jurul anului 88 i.Hr.108s Mai mult, chiar Dupont Sommer susfine cf, martiriul "invf,litorului Neprihdnirii" a avut loc cdndva jurul anului 63 i.Hr., cu c0teva luni inainte de ocuparea Ierusali de cltre Pompei. Cum s-ar putea explica atunci prezenta in text a pasaje inspirate de un eveniment care avea si se petreaci abia in sec.
d.Hr.?

apdrut tn toatd splendoarea sa pentru a-i face sd se poficneascdtt,larl Din faptul cf, cuvAntul ebraic tradus prin verbul "a apdrvt, era utilizat exprimarea aparifilor divinc cd at fl vorba aici de invierea "inv5.gitorului" qumrani! despre apailia sa supranaturali la Ierusalim in zi,ua Ispigrrii, tocmai pe cind oragul era capturat de trupele lui Pompei (anul 63 i.FIr.), cu scopul de a implini judecata asupra wljmagilor. Dar o antalizh atentd a contextului respectiv duce la constatarea c[ in propozilia anterioari nu este vorba de "Dascdlul dreptitii", ci de adversarul acestuia "Preotul nelegiuit". Mai mult, Comentariul la Habacuc nu este scris in ebraica biblici a Vechiului Testament. ci in cea post-biblici, adicl in limba aramaicd palestinianI, unde, dupi afirmaliile specialiqtilor, verbul "a apdrea" nu este utilizat
adesea

in Vechiul Testament pentru

supranaturale (teofanii), s-a tras concluzia

numai pentru aparifiile supranafuralelo8e, astfel cd argumentele invocate nu sus,tin teza identificirii dintre "Dascf,lul qumranit" gi lisus
I

in sprijinul aceleiagi ipoteze se mai aduc ai alte argumente afirmf, ci din scrierile descoperite la Qumran ar rcieSi lnvi "Dascilului dreptltii", a$a cum relateazi Sf. Evanghelii, invierea Iisus Hristos.rot'Referire in acest sens se face, in special, la un din Comentariul la Habacuc, unde se scie'. "Este vorba de nelegiuit, care a urmdrit pe "Dascdlul dreptdfii" pdnd in casa tn locuia acesta in exil pentru ca sd-l deruteze printr-o detJdS violentd a mdniei sale Si care atunci, cu ocazia zilei lor de odihnd,
'0" Arti"hitdli iudaice,XlI,l4,2, dupd M lanat, art.cit., p.154. Vezi la acest autor combaterea ir amlmrnt a tezei invocate de J.M. Allegro, prin comentariul la
respective (p.l 54-1 57)
t086

lristos, ci dimpotrivf,, mai degrab[ o in-firm6. Mdntuitorul Iisus Hristos a inviat, s-a ariltatlumii gi Apostolilor, petrecind apoi cu ei 40 de zile, dindu-le dovezi clare qi suficiente

despre realitatea

invierii

Sale.

La toate acestea se mai adaugi qi faptul ci nicaieri in scrierile qumranite nu apare credinla in moartea "inv6!6torului Neprihinirii" ca rrvdnd efect gi rol m6ntuitor. Odati mort, el inceteazA de a mai fi obiect al credinlei pentru urmaqi. Adevirul acesta reiese gi din faptul of, numele siu nu este amintit in Manualul de disciplind, care cuprinde rinduielile fundamentale ale grup5rii, nici in Psalmii de mu$umire, oare se pare c[ aveau gi o utilizare liturgici. Ori numele Mtntuitorului, l)crsoana gi lucrarea S4 constituie pentru creginism centrul in jurul ciiruia se invdr0e tot edificiul siu sacramental gi liturgic.
1\'n8

Apergus pr,lliminaires...,p.63, dup6

M lancu, art.cit.,p.751
Cf.

1087

Ce

care se pronunlE

prdliminaires...,

ih acest sens sunt ,{ Dupont-Sommer, p38 9i J.M Allegro, The Dead Sea Scrolls..., p,148,

Comentariul la Habacuc, II,5, dup6 N{. Iancu, art.cit., p.157; I. Sibiduq, art.cit., p.158

p.233
r()Ne

lalaca,art.cit.,p757

Cf M Iancu, arf.cif.,

"Dascil,l dreptdfi" apare dupi aproape doui mii de ani de uitare ca obiect de cercetare shinlifici doar penau un numtrr limitat de specialigi intr-o problemi in care se incearctr sr se faci lumin[ ftrtr-un alt domeniu "obscur p6ni acum in istorie, pe c6nd M6ntuitorul Iisus Flristos rimdne de 2000 de ani obiect de adorare gi cauzx de mdntuire penau orice om. Diferenfa dintre "Dascdlul,' qumranit gi Mintuitorul Iisus Flristos rf,m6ne aceea impusi de distanp dinae divin gi uman, dintre vegnic Ai efemer, dintre supranatural gi natural.
b) Comunitatea de la eumron gi Biserico primaril" A influ enlat esenianismul cregtinismul?

izbitor dintre legiturile de egalitate gi dragostc frlfoasc4 dlffie membrii Bisericii primare gi spiritul legalist gi juridic care domlnt g comunilate, ca cea qumraniti, in care rndividul era prefuit gi respoctft doar in raport cu demnitatea treptei ierarhice sociale pe cafo lC
situa.l
oeo

Viala bisericii primare insi era caractnizati" de cu totul altc
raportun comunitare gi de o coeziune spirituali infinit superioartr celei qumranite gi care avea la bazi shrjirea prin smerenie, principiu recomandat de insugi Mintuitorul Hristos care afirmd: "Cel ce vrea sd

Asemrniri frapante cu stahrt de identificare s-a incercat adesea a fi reliefate gi intre ,iala pradc-organizatorici a comunitifli qumranite gi cea a Bisericii cregtine primare. Aseminirile inst, dupl analize pertinente a caracteristicilor viepi cultice, organizatoice gi a moralei celor doui comunitili, au trecut in spatele deosebirilor care
sunt mult mai evidente.

comunitatea eseniani de la eumran se caruderiza printr-o riguroasr subordonare ierarhicr a membrilor e! unde fiecare ocupa teapta ierarhici potrivit cu vechimea qi chiar cu capacitatea sa in intelegerea gi pitrunderea Legii vechr, fapt neintdlnit in Biserica primar6, unde tofi creqtinii erau frafl gi egali intre ei. (F.Ap.4,32_35;
2,44-46). in spiritul acestei subordoniri ierarhice respectul in comunitatea qumraniti se accorda prin urmare membrilor ei, nu in virtutea wedniciei personatg ci ea era conferiti de treapta ierarhicd def,nuti. Faptul acesta atrlgeadupd sine gi arte consecinle de ',morali,'

5,1-ll;

/ie intrevoi primul, sdfie slujitorul tutturor" (Mt.28,I1; Mc.10,43-44 Lc.22,26) sau "^ffi,/l cd mai marii neamurilor domnesc peste ele Si cei mai mari le stdpAnesc. Dqr tntre voi sd nu fie aSa, ci acela care va vrea sd fie mai mare tntre voi, sdfie slujitorul vostru" (Mt.20,25-26). Societatea qumraniti poseda de asemenea, un intreg aparat juridic bine organizat, cu tribunale, judec[tori, cod de legi etc., precum r;i pedepse extrem de severe pentru orice infrac1iune.1oe1 Acest legalism juridic este cu totul slrdin Bisericii cregine primare, animatl de pnncipii cu totul opuse: "Nu judecayi, ca sd nufiti judecafi, cdci cu ce mdsurd mdsurafi, cu aceeqvi se va mdsura" (Mt.7, l-3, Lc.6,37). Una dintre deosebinle marcante dintre gruparea qumranitf, gi Biserica primarf, constf, in aceea ci secta de la Qumran a rimas pdnf, Ia disparilia ei o comunitate inchisi, o organizalie secretd, izolat: de lumea dinafara ei gi falA de care tinea tiinuiti inv[fitura 5i doctrina sa. in acest sens "Manualul de disciplinf," a comuniti,tii qumranite mirturisea: "Trebuie sd ascundem sfatul Legii (Tora), de oamenii strdmbdtdlii Si sd-i invdtdm adevdrul Si dreapta judecatd pe cei ce au

comunitari gi anume, treptele inferioare datorau supunere gi ascultare necondilionati celor din treptele superioare ale viefli comunitrfi. Din minunchiul unor astfel de raporhri sociale dintre membrii comunitifi qumranite nu poate decurge decdt conaastul evident,

l0e0

Vezi A.Negoi{d, Manuscrisele de la Qumran Si oiginea creStinismului, p.685
lbidem,p.686.

uiln.
1""t

410 ale,y

Stelian Tofand

drumul cel drept".loe2 Un contrast evident se gf,sege intre aceasti concepfie qumraniti gi gindirea universalist6 a lui lisus Hristos cu privire la inzuqirea adevf,rului mdntuitor gi a Evangheliei Sale, idee pe care o reliefeazi, gi Sf.Ap.Pavel, c6ndii scrie lui Timotei: "Dumnezeu voieSte ca toli oqmenii sd se mdntuiascd Si la cunoStinla adevdrului sd vind" (I Tim.2,4\. Ceea ce frapa in mod deosebit la membrii comunitdlii de la Qumran era exclusivismul lor extrem, "Restul" sau "rAme{ifa" de care vorbesc proroocii, adicl adevf,ratul popor al lui Dumnezeu, Israelul timpurilor din urmi se considerd a fi numai ei. in intentia esenienilor de a forma o comunitate autentic sacerdotali printr-o disciplini stricti, prin practicarea virtufilor morale, prin rugiciune gi meditafie, prin observarea scrupuloasd a LegSi, i'a determinat s[ refuze orice contact cu p[c[togii, adici cu orice om, care nu aparline sectei, ba chiar si nu accepte in comunitate pe nimeni care ar fi fost lovit de weo inf,rrmitate corporalf,. Procedura admiterii de noi membri in comunitatea din Qumran, trida aceastf, conceplie unilaterald. Pe ldngi condilia apartenenfei la poporul ales, noilor membri li se impuneau condifii qi cu privire 1a integritatea lor fizicd. Manuahrl de disciplini consemneazd c0teva in acest sens: "Nici un om atins de vreme din necurdliile omenesti sd nu vind tn adunqrea l.ui Dumnezeu. Nici un otn atins tn trupul sdtt, cu mdini sau picioare neputincioase, qchiop, orb, surd, mut sau infirm...bdtrdn tremurdnd Si care nu poate sd stea fn miilocul Adundrii sd nu vind sd ia loc in Adunarea conducdtorilor, cdci tngeri ai sfinteniei sunt in Adunarea lor".10e3
'0" Ci Manualul de disciplini, D(, 17-18 (lQS), citat dup6 Pr. LS5bdduq, ar.cir
p.231.

contrastul intre aceastr invifaturr exclusivistd gi individualiill gi universalismul Evangheliei Mdntuitorului Iisus Flristos est mai muJt decat evident gi definitoriu in a evidenjia diferenlele capitale intre colo doui tnvllaturi: Mdntuitorul Hristos "a venit sd caute Si sd mdntuiascd pe cel pierdut" (Lc.l4,2l; 19,10); nu refuzf, compania plcItoqilor, vindecl pe cei bolnavi, paralitici, di orbilor lumini gi-i cheami pe toF la sine: "Venili la Mine toli cei ostenifi gi tmpovdrafi Si Eu vd voi ctdihni pe voi" (Mt".l1,28). Deosebirile dintre comunitatea qumranitl gi comunitatea cregtini primari ies in eviden!5 qi cu privire la viata cultici. Respectarea odihnei sabatului era reglementati in comunitatea qumraniti de cele mai riguroase prescripfii.loea Cunoscuta sentinftr a M6ntuitorului'. "Sdmbdta a fost ficutd pentru om Si nu omul pentru sdmbdtd" (Mc.2,27) este tocmai opusul dispozitiilor qumranite cu privire la caracterul odihnei sabatice. Mdntuitorul Hristos nu desfiinleazi astfel Legea, ci o implinege cu duhul innoitor cregtin ln care omul igi gisea adevdrata staturd in raport cu Legea, precum gi prioritatea iubirii in fala rigorisrnului sec al prescripliilor vechi.
(Mt. 5, 1 7; 72,11-12; Lc. 14,5).

S-au incercat adesea de

unii criticiloe5 sd se facf, analogii

sau

chiar identific[ri intre mesele comune ale qumranifilor, infelese ca agape, in sens comemorativ, pentru moartea. martiti cd" a "itvttAtorului neprihinirii" pi caracterul sacru al Sf.Euharigtii cre$ine. in acest sens qumranologul I.D. Amusin scrie'. "Dacd trapeza qumranililor cu
ia Qumran (notat cu 4QD), care completazil o lacun5 din pasajul corespunzEtor al "Manuscrisului de la Cairo", a ardtat c6 nu e vorba numai de condiliile cenrte membrilor guparii doar "in ultimele zile", cr de condiliile cerute chiar la intarea in comunitate. (Cf. J. Milik, Dix ans de decoaverts..., p.76).Vezi gi .d Negoi[tr,
Nlanuscrisele de la Qumran Si originea...,p.687 urm.
'0'o

'0" Cf. Manualul de disciplinn, II, 3-9, dup6 J. Carmignac, Les textes de vol II, Paris 1963, p.22. S-a altrmat adesea cd aceste prescriplii nu priveau vr obignuiti a memtrilor comunitdlii qumranite, ci comportarea lor in "ultimele zile" premergdtoare venirii lui Mesia. Qumranologul J. Meli\ vorbind deqpre fragment nepublicat al Documentului de la Damasc, descoperit in grota a pata

in acest sens stI m6rturie Documentul de la Damasc XI, 13-14. lu" Vezi I.D.Amusin, op.cit.,p.267 wm.

_-@EiGFf

412

StelianTofand

ritualul binecuvdntdrii pdinii Si vinului, dferd de obiceiul iudaic, tn fond ea se deosebeSte Si mai mult de Taina creStind a Euharistiei. in rituahtl acesior mese, nu existd nici mdcar o aluzie la actul rdscumpdrdrii prin jertjd, atdt de caracteristic Euharistiei
creStine"
.loe6

raport cu deosebirile. Analiza lor obiectiva dovedege clar ct aseminarea nu inseamnd nicidecum identitate, interdependonf{ imprumut de idei gi conceptii sau imitare organiz:rtai..cr a unui tip
instituf onal anterior cronologic. 00 Agadar, intre comunital*a de la eumran gi Biserica cregtinl primar5 nu poate fi vorba nici m6car de aseminf,ri demne de a fi luate in calcul, cu at6t mai mult de o influenfi a esenianismului asupra cregtinismului, sau mai mult, ci esenianismul ar sta la baza originii cregtinismului, aga cum afirma Ernest Renan: "le christianisme est un esseniasme qui a largement rdussi"l''l, concepgie la modf, la sfErgitul sec. al 18-lea gi inceputul celui de al l9-lea, c6nd afirma tot el "originea cre$tinismului se explicd numai prin prisma esenianismului", tezd. dupi care Iisus Fkistos ,,a fost un esenian... c'rednd o comunitate aparte"tl,2, iar evangheliile nefiind nimic altceva decdt " redactareq moralei eseniene" .1103 Avdnd in vedere caracterul incontestabil al cregtinismului de rcligie revelatf, gi divinitatea Aceluia, care l-a intemeiat gi troneazi in centrul lui ca izvorul gi Mdntuitorul tufuror acelora pe care i-a cuprins
11

in sprijinul identificirii comunitilii de la Qumran cu cregtinf, primara s-au invocat qi unele asem[nIri de expresii cuvinte din manuscrisele de la Marea Moarti gi Noul T Astfel, spre exemplu in "Manualul de disciplind" se
prescrrplia: "Nimeni nu trebuie sd se amestece tn cuvdntul sdu, inainte de q termina ce dyea de spus".loe7 Sentinla se poate citi gi in I Cor. 14,30 :ur;r.'.ttlar dacd altuia care Sade i se descoperi cevq, cel dintdi sd tacd...". Totinacest sens se poate lua intdlnegte adesea qi

exemplu qi antiteza: lumin5.-intuneric (In.12,37; I In.1,5-7), care in scrierile qumranite.loe8 Este adevdrat cf, exi unele asemS.nf,ii intre anumite texte qumranite gi Noul Testament, acestea igi gdsesc simplu explicafia dac[ ljnem seama de faptul primii creqtini au fost iudei, ca gi esenienii de la Qumran, aceeapi limbi, aparlindnd inifial religiei mozaice a Vechi Testament qi pe care nici unii, nici allii n-au repudiat-o complet qi nu trebuia. Apoi atdt rurii, cdt qi alfii au triit in aceeagi epoci, acelaqi mediu de gdndire a lumii semiter0ee stc., numai cd aseminiri sunt accidentale, pur formale qi infinit insigniflante
1096

rl0o

cf Pr. prof. Grigorie Marcu, Lumind de la Rdsdit - zece ani de la descoperirea manuscriselor shdvechi din depresiunea Mdrii Moarte, in rev. "S.T. ", nr. l-2, 1 95g,
p 133.

rru'

' lDIAem
r

,r

'0" Citat
toes

dupa I.SIbndu

E,

art.cit., p 239

Ernest Renan, Histoire du peuple d,Israel, vol.V, paris 1g91, p.70, dup6 A.Negoifi, Manuscrisele eseniene..., p.133. Renan era influenlat de gcoala ralionalistE german[, care incepdnd din sec.al 18-lea a inceput sE priveascd
Revela{i4 Sf Scnpturd doar prin prisma ralionalismului demitologizant.

Cf

O prezentare amdnunlitE, prin punerea in paralel, a deosebirilor dintre scrj qumranite qi Noul Testarnent, vezi Ath. Negoi[I, Manuscisele eseniene..., p. 148, sau Mattin Metzger, Licht auf die Biblischen Terte. Die yom Toten Meer, slldlt de sintez[ apdrut in revista "Wort und Tat", m.3, 1 p 72-78. Vezi A. Negoi!6, op.cit..p.136

ll"?

cel care a propovrduit extrem de mult, in
1

parte din grupul esenian a fost t)nris 936.

FranJa, ideea cd Iisus rkistos a f6cut Edouard schure, cu lucrarea "Les grandes initiest',

10ee

tt"' ilritl"m,p.71, respectiv 133. Vezi in acest sens qi Archibald Robertson, Oiginea t,reStinismului, trad. romdneascd, Buc,reqti 1958, p.57 urm.; J.A knfman, Originea creStinismului, trad. rom., Bucureqti 1961

4t4

Stelian Tofand

Descoperirile de la

in

Sine prin imbrS"carea firii noastre omenegti, a ana[za gi a st[rui asupra unor astfel deleze, inseamni un act de impietate condamnabil.

Prin urmare, putem afirma cd gruparea qumranitf, gi doctrina ei nu este decAt cel mult un limbaj propriu, denaturat al vechii religii

tudaice, dovedind odatd in plus, superioritatea gi originalitatea creqtinismului in rapor[ cu conceplia ingusti, exclusivisti a iudaismului qi implicit a sectei qumranite-eseniene.
c) Importan{a manuscriselor de la Marea

Mourtd

Manuscrisele descoperite in regiunea Mdrii Moarte aruncd o luminf, considerabili asupra textelor qi istoriei wemurilor biblice, facilit6ndu-ne cu wemea o inlelegere mai cuprinzdtoare gi cdt mai ad6nci a cuprinsului gi importanlei 1or. in urma ccrcetirilor efectuate de la descoperirea lor gi din informatiile fwnizate in acest sens de specialigi, cercetitori, teoiogi, istorici etc., aceste manuscrise, clarificf, in mare parte unele proble de interes gtiinlific teologic, religios-istonc cu privire la: a) Studiul Vechiului Testament, in general b) Istoria poporului evreu, in special c) Studiul Noului Testament, in parte. a) O primi insemnitate a descoperirilor de la Marea const6, prin urmare, in aceea cd, at adus la lumind o serie manuscrise ale Vechiului Testament, mai vechi cu cel pu{in I de ani decdt cele cunoscute inainte de 1947.1104 Aqadar,
rloa.

specialiqtii in Testament, intr-o mare pafie a lui au o vechime de dou[ milcnll, Dar pnn descoperirile de la Qumran a inregistrat un ldl calitatrv, considerabil, nu numai critica textului; ci gi istoria textulul, din care face parte cea dintdi. Astfel. cornpardndu-se textele biblico descoperite la Marea Moarti, cu cele cunoscute inainte de 1947, s-a ajuns ia concluzia cA ele coincid aproape intru toful, textele masoretice, adici cele transmise de sinagoga iudaic[, neprezentand deosebiri esenliale de redactare fafl de cele descoperite. De aici rezllti o dubli concluzie: | - scribii sinagogali au fost extrem de exigenli tn transmiterea, multiplicarea, copierea fideld a textelor inspirate ale Vechiului

cu care opereazi

Qumran _ , *.=_*g materie de studiul Voohlulu!

'l'estament.

2 - textele Vechiului Testament aflate in uz, sunt, asadar, teslate ca valabile de mdrlurii documentare mai vechi de 1000 de ani, decdt

Manuscrisele Ver:hiului Testament cele mai vechi cunoscute inainte de 1 sunt Codex Cairensis, de cuprins profetic, dat6nd din 895 d tk. qi gesit sinagoga din Cairo, Codex Petropolitanus, de cuprins prolbtic, datAnd din 916 d.rk., in prezent g6sindu-se la Leningrad, un Codice la intreg

codicii pe care se bazau, pdnd la data descoperirii manuscriselor, lucrdrile de criticd a textului Legii vechi l1as b) Documentele descoperite la Qumran, in special cele de cuprins istoric-religios, oferd, a$a cum s-a vdzut, gi bogate informatii cu privire la aga-numita comunitate de la Qumran. in lumina documentelor respective, Comunitatea de la Qumran aparc ca o obgte religioasf,, care pretindea pentru sine privilegiul de a fi socotit[ "adel,f,ratul Israel", intruchiparea prin excelenld a poporului ales al lui l)umnezeu, auto-numindu-se qi "Comunitatea lui Dumnezeu", " Clomunitatea adev5.rului", " Comunitatea Noului Leglmdnt", sau chiar "Cornunitatea vegnicului Legf,m6nt". Era, prin urmare, o grupare rcligioasf,, cu caracter separatist gi care prin apelativele-gi asumate

Testament, din veacul X d Hr., pdstrat in sinagoga din A1epSiria, Leningradensis, de asemenea la intreg Vechiul Testamenl datdnd din anul I d,I{r., pEstrat la biblioteca din Leningrad a;a-numitul "Papyrus Nash",

doar Decaologul qi un fragment din Deuteronom 6,4 urm., dat6nd din intervalul de tirnp
Ir"t

d.llr. (Cl Gr.T. Marcu, LuminddelaRdsdrit...,p.129). Cf. Gr,T. Marcu, art.cit.,p129.

100iIIr.9i

100

4t6

Stelian Tofand

Descoperirile de la Qumran

il,
gi

reclama deosebirea gi distanfarea de restul inchindtorilor lui Iahve, in special de iudaismul oficial.1106 ceea ce privege indatoririle membrilor Comunitilfi de la Moarti precizeazi" cf, ,,cel ce pdgegte in legim6ntul lui Dumnezeu" trebuie s[ se oblige ,'sf, se intoarci dintaati inima gi din tot sufletul latoate cdte sunt poruncite
Qumran, manuscrisele descoperite la Marea

intuneric, diruindu-i cunoginta adevf,rului
"legdmdntul"
Sf,u.11oe

prrrrrrrrthr

I

ltr

in

pnn Legea lui Moise" qi la tot ce 1e-a fost revelat din Tora Birbafilor din Qumran. Acestora li se cere: "Viafd conformd legilor constitutive ale comunitdtii, sd facd ceea ce este bine Si drept inaintea lui lahve, aia cum a poruncit El prin Moise Si prin slujitorii Sdi, Proroocii; sd iubeascd toate cdte le-a deosebit El Si sd urascd ceea ce a lepddat El; sd se find departe de tot rdul Si sd lind cu strdsnicie la adevdr qi dreptate; sd nu umble tn cdile inimii invdrtoSate de pdcat Si a ochilor lacomi de pldceri vinovate; sd iubeascd pe fiii luminii Si sd urascd pe cei ai tntunericului" .11a1 Comunitatea de la Qumran, renega pe toli cei ce nu aparlin "Legf,mdntului", separindu-se categoric de ei. in contrast cu "Israelul secularizat, laicizat qi cSlcitor de legim6nt", ea se socotea ca un "vegnic risad, o casf, sfhntl pentru Israel, o temelie intru totul sfbntl pentru preolia lui Aaron, mfuturie a adevirului la judecatS, alegi prin buna plS.cere a lui Dumnezeu ca sd ispdgeasci pentru lume gi pe cei necredincioqi s6-i aduci in figagul faptei bune".110E Imnurile comunitSlii de la Qumran, formal inrudite cu cdnterile de mu{umire din Psalmi, preamireau pe Dumnezou, care, pe cel congient de picltogenia sa, il scapf, din cursele lui Veliar, il scoate din

1105

Vezi am5nunte Martin l1Letzger, Licht auf die biblischen Texte. Die

Handschrifienfunde vom Toten Meer, in rev "Wort und Tat", anul 11, 1957, w.3, p.72-78

t'o'

Cf Gr.T. Marcu, art.cit.,p

130, dupd

Martin Metzger, art.cit.,p.75.

Agadar, aceste citeva caractedstici a1e comunitdfii do la Qumran, precum qi altele amintite referitoare in special la organizareo comunitdtii, pun in lumini contrastul er,,ident dintre membrii acestci comunitili qi Israelul Vechiului Legdm0nt, din care acegtia s-au desprins, oferind astfel, prin comparalie destule aminunte legate de istoria poporului ales Ei de viala sa religioasi, socialf,, culticf,. c) Ceea ce intereseazi indeaproape Studiul Noului Testament referitor la comunitatea qumraniti sunt unele aseminS.ri care existi intre comunitatea respectivi qi Biserica cregini, primari a veacului apostolic gi care au fost tratate in cea mai mare parte in capitolul "Qumranism gi creginism". Aici ne rezumim doar a spune ci toate paralelele sau aseminf,rile dintre comunitatea qumraniti gi viala lilurgici, cultic6, oerganizati a Bisericii primare, dovedesc cel mult cf, Biserica primarf, era inrddlcinatl in traditia iudaismului gi din care a imprumutal ce-i drept, cdte ceva in viata cultici, organizatorict, dar pe toate increginAndu-le qi dAnduJe alte semnificafii gi profunzimi specifice scopului qi finalitlpi vielii creptine. Se poate conchide in acest sens cf, tocmai fondul asemdnlrilor dintre comunitatea de la Qumran gi creqtinismul primar, v[degte deosebirile profunde dintre creginismul veacului apostolic gi gruparea separatistl qumraniti, scof6nd Ia iveali implici! gi clt mai limpede, particularitatea Noului Testament. Constatarea aceasta este ilustrata de o serie de amdnunte deosebil de concludente, care au fost tratate in capitolul amintit gi rezumale in rispunsul la intrebarea care a frdmdntat pe mulfi, daci existi r.reo legituri de interdependenli intre comunitatea religioasS, de tip esenian de la Qumran gi creginism, sau altfel spus, a influenlat csenianismul creqtinismul sau nu? Iati in ce constf,, agadar importanla descoperirilor de la Qumran pentru Studiul Noului Testament.
'1neIhid"-

"T Ibidem,p 131, respectiv 76.

418

Stelian Tofand

Descoperirile de la Qumran

419

Raporturile esenianismului cu Noul Testament sunt reale, este adevirat, numai c[ ele nu trebuie supraestimate. Esenianismul n-a constituit decdt un curent religios tntre multe altele qi poate cel mai tndepdrtat de Evanghelie tn puncte capitale ca: universalismul

mdntuirii, atitudinea .fald de pdcdtoSi, porunca iubirii

etc.

Esenianismul a putut oferi tnsd iudaismului mdsurd tn ceea ce priveau redresdrile care trebuiau operate tn sdnul mentalitdlii sale in fala povdrnisului care-i stdtea in fuld, tngustimea fariseicd sau
exc lu s

ivis mul

es

eni an.t

1

1o

expuse referitoare la tema descoperirilor de la puted concluziona, lct modul general, cd problemele Qumran, s-dr legate de manuscrisele de la Marea Moartd ar fi definitiv rezolvate Si cd, tn consecinld, aceste manuscrise au aparfinut unui grup ascetic iudaic, cdre a trdit fn partea de nord-est a Mdrii Moarte in intervalul de timp dintre secolul II f.Hr. Si sec. I d.Hr. Si cd manuscrisele ar fi fost ascunse de gruparea qumrdnitd, de teama romanilor, in urma revoltei iudaice dintre anii 66-71 d.Hr. Dar concluzia de mai sus, bazatd pe rezultale, multe dintre el prezumtive, necesitd tncd cercetdrl :;i investigalii serioqse, de duratd, pdnd a putea rdmdne definitivd, $iaceasta pentru cd se aud tncd vocitlll , care afirmd faptul cd tncd nu e stabilit cu precizie, spre exemplu, dacd edficiile de la Qumran au

Din toate cele

sadohpi, cu terapeufii, cu zelofii, cu esenienii, cu creStinii, ebionilt etc.1113 Dintre aceStia toti, esenienii Ei zelolii aufost cei mai acceptafi, iar dintre ul.timele doud, esenienii tndeplinesc cele mai multe adeziuni. ins,i qi mdrturiile clespre ei venite de la scriitorii sec.I d.Hr. precum: Filonllta, Pliniu cel Bdtrdn11ls, Iosif Flaviu1116, nu se potrivesc in toate privintele, cq spre exemplu fn problema cdsdtoriei. Din "Statutul Comunitdlii" rezultd cd membrii sectei se cdsdtoreau, iar Filon se referd la un grup de esenieni care nu se cdsdtoreau, ci numai adoptau copii strdini, pentru perpetuarea ordinului.rrr7 Apoi Iosif Flaviu menlioneazd cd e,venienii obiSnuiau sd se scoale tnainte de rdsdritul soarelui Si sd rosteascd qnumite rugdciuni cdtre el, dar mqnuscrisele nu conlin nici o menffune in privinla acestei practici,llrt Nici Dacdlul dreptdfii, nici Preotul cel Rdu, nici poporul numit Kittimi nu au.fost identtficali pdnd tn prezent, in mod sigur. Data compoziliei manuscriselor necanonice de dinainte St dupd Hristos este incd dezbdtutd. La fel este incd cercetatd data la care au .fost copiate, precum Si cea la care aufostdepozitate tn grote. Cine au
/ctst cei care le-au depozitat Si tn ce scop, este incd subiect de analizd pentru mufti. Rdspunsul complet la multe probleme tncd necesitd, asadar, timp, precum
Si

pdnd

a

dvut cdracter religios sal,

nu.""

Si

a

se face studii asupra

lor, cdre vor confirma sau infirma

fi

traduse complet toate manuscrisele

Qumranilii au fost apoi identificali cu aproape toate sectele cunoscute de la finele secolului I d.Hr., cu fariseii, cu saducheii, cu
ttto

y"ri A. Robefi, A. Feuillet, op.cit.,pJ23
O expunere a unor indoieli cu privire la rezultatele de pAnE acum a cercetErilor frl eseniene...,p. 149 urm.

Irrr Amanunte in acest sens a se vedea D.W. Thomas, The Dead Sea Scrolls. What may be believed, in "The Annual of Leeds University Oriental Society", vol,Vl,
1966-1968, p.10.

irrl

problema manuscriselor de la Marea Moart6, vezi Ath. Negoifn, Manuscisela

t"o Philon din Atexandria, "Quod omnis probus liber sit"; "Apologia pro Jutleis";
"D e
t

vita c ontemplath, a"
cel

r15

tt"

Existe spre exemplu pdreri potivit cdrora ruinele de la Qumran ar h r6mdgiJelc unui vechi cimitir musulman, sau cb sunt resturile unui forum roman. (Vezi Ath, Negoi!5, op.cit.,p.l49, nota 2).

Pliniu

Bdlrin, Histo ria Naturali.r, V,

1

5.

tI16

"''
,rr*

Iosif Flavi4Antiquitates Judaicae si Bellum Judaicum. cf. Ath. Negoi{n, op.cit ,p l5O.

Ibidrm

420
acum.

Stelian To.fand

rezultatele la care ,savanpii Ei specialiqtii tn materie au ajuns pdnd

BIBLIOGRAFIE
I. Edi,tii ale Sfintei Scripturi
Biblia Hebraica Stuttgartensia, ed. de K. Ellinger gi W. Rudolpll Stuttgart,
79'.77.

Certd este insd convingerea cd manuscrisele descoperite tn regiunea Mdrii Moarte aduc o contribulie nebdnuit de prelioasd la o mai bund tnlelegere a cqracteristicilor unei epoci, in special, qi a

istoriei culturii umane, in general. Cdt priveSte importanla descoperirilar de la Qumran pentru domeniul studiilor bibrice, se
poate afirma cu certitudine cd ele lntdresc tn primul rdnd lncrederea in acurateyed cu care q fost transmis textul sfdnt de-a lungul
s'ecoleletr .1lle

Biblia sau Sf6nta ScripturE, tiparitd sub indnrmarea qi cu purtarea de gnjl a P.F. Pdrinte Iustirq Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romdng cu aprobarea Sfefirilui Sinod Bucuregti, Blitura Institutului Biblic gi de MisiunealB.O.R 1968.
Das Neue Testament - griechisch und deutsch, Herausgegeben im Institut fur neutestamenfliche Textforschung Miinster-WesfalelL von K. Aland und Barbara Alan{ Stuttgart 1986.

La Bible, traduction oecuemenique (TOB), Edition integrale, Les Edition du
Cerf et Societd Biblique Francaise, Paris 1988.

Noul Testament, Edilie festiva reeditat dupd 340 de ani din inifiativa purtarea de grijl a P.S. Emilian, Episcop de Alba Iulia, 1988.
Valeriu Anani4 Bucuregti, 1993.

gi

Noul Testament, versilrne revizuitA, rcdaclalL gi comentatd de Bartolemzu

II. Dic,tionarg enciclopedii, concordante
Bailly, A. Dictionnaire grec-francalq Neuvi{me Edition Revue, Paris, fa.
Balz. N., Schneider G., Exegetisches Wcirterbuch zum Neuen Testament Stuttgart-Berlin-Kriln 1 980-1 983.

I-[I,

Bibel-Lexikon, herausgegeben von Herbert llaag Zfich-Kdln

1

95 1.

Bria, pr. prof. dr. Ion, Diclionar de Teologie ortodoxd, Bucureqti 1981.
rr'e

O intreaga gami de mlrturii. in acest sens, a unor teologi, savanfi, arheologi eto,, vezi Josh NIc. Dowell,El a umblat pintre noi, Oradea 7994,p.248-249.

Dictionar biblic, Oradea 1995.

Bibliografie
422

423

Stelian Tofand
de

Barth, Karl, Dogmatique

I, l,l.

La doctrine de la Parole de Dierl Ed.Labor et
evangdlique, trad.fr.Femzmd Ryser,

Dictionnaire

la Bible, Paris 1926.

Fides, Geneve 1953.

-

Introduction

d la thtologie

Dictionnaire de Th6ologie Catholique, Paris 1924.
Encyclope dia Judaica, vol.

Ed.Labor et Fides, Geneve- Zintcll 1962.

I-XM, Jenualem

i 97 1.

Basarab, pr.prof. dr. Mircea, Etmineuticd biblicd, Orade4 1997.

Lexikon

fur

Theologie und

Kirchg

Freiburg-Basel-Rorm-Wien, (Herdet)

Bellinzoni, 4,J., The Sayings of Jesus
Leiden 1967

in the ll/ritings of Justin Martyr,
de

1996 (vol.1-5) 9i ed.19 vol.6.

Mirceq pr.dr.Ioan, Dictionar al Noului

Testamenf, EIB, Bucuregti 1984.

Berdiaev, Nikolai, Spirit Si libertate, lnceycare de filosofie creStind, trad. Stelian LIc5tuq, Rl.Paidei4 Bucuregti 1996.

Theologisches Wiirterbuch zum Neuen Testament, vol.I-X, ed.de C.Kittel gi
G Friedrich, Stuttgart-Berlin-Kdln 1990.

Berg Horst Klaus, Ein Wort wie Feuer, Miirrchen

1992.

Xavier, Leon D., Dicfionnaire du Nouveau Testament, deuxieme edition revuo,
Paris 1975.

Black, M, The Scrolls and the Christian Origins, New York 1961.
Bonnard, Andr6, Civi lizalia greacd, v oI.III, Bucuregti 1 969.

III LucrIri, manuale, monografii
x

Bria, prof. Ion, Iisus Hrislog Ed.enciclopedic4 Bucuregti 1992. Brou,n, M.P.,
The

Abrudan, pr. prot'. dr. Dumitru gi Cornifescu diac prof. dr., Emilian,
Arheo logi e b ib li cd, Bucuregti 1 994.

Authentic Writings of lgnatius, Durhan 1963.

Nand, Ktrt,

The Problem of the New Testament Canon,

Londo4

1961..

Campenhausen, Yon H., Die Entstehung der christlichen Bibel, 1968.

Apologefii de

limb[ greac[, in PSB, vol 2, tad. in rom. depr. prof Bodogae, pr. prof Olimp Cncild, pr. prof, D. Fecionr,
I 980

Carmignac, J., La rdgle de la querre, Paris 1958:
- Les Textes de Qumran,

vol.Il, Paris

1963.

Carlojan, Nicolae, Istoria literaturii romdne vechi,vol.l, Bucureqti, 1940.
heuti.

Appel, Nikolaas, Kanon und Kirche. Die Kanonkrise im
P r o t e s t a n ti smu

s

aI

s Kontr ov e r s t h e o I o g i s ch e s Pr o b I e m, P aderbofr,

Cayr6, A-t\, Precis

1964. Balca, diac prol'. dr. Nicolag Istoriafilosofiei antice, Bd. Institutuluibiblic de misiune a B.O.R., Bucureqti 1982.

de Patrologie, Histoire et doctrine des plres et docteurs de lEglise, tom.I, lirre I et2,Pais 1927.

Cer{aux,

L,

greco -r omaine,

Tondrian, J., Le culte des souverains dans le civilisation Pais 19 57
.

Barnard, L.W.,Justin Martyr. his Life and Thought, Carrbidge

1961

Childs, 8.5., The New Testament as Canon; An Introduction,Londtalg}4.
.

Barrera, Trebolle gi Montaner Vegas, Proceedings of the trnte Congress on the Dead Sea Scrolls, Madrid 18-21, March
Leiden 1992.

Clement Nexandrinul, Scri eri, partea a doua, " Stromafele" in pSB, vol. 5, trad.
1991,

Pr.dr. Fecioru, Bucuregi 1982.

Coman, pr.prof. dr. loan,

P at r o lo gi e, v

ol.I, Bucuregi,

1

984.

424

Stelian Tofand Guignebert, Charles, Le monde juifvers le temps de Jdsus,paris 1969.

Croiset, Alfred et Maurice, Histoire de la littirqture grdcque, Paris 1928. Cuflmann, Oscat, Einfihrung in das Neue Testarnent,7968; - Noul Testamenf, Bucuregti 1993, Ed.Humanitas.

Iralley' H-Henry,Manuar bibric, Un comentariubibric abrevial oradea 1995.

Danielou, Je'an, Les manuscrits de
Christianisme, Paris 1957.

la Mer Morte et les origines

du

Herkel, Helmut, Die Wiederspri)che z,yischen die Evangelien; Ihre polemische uytd apotogetische Behandrung in a", ot:tir-rirche bis
zu Augustin, Tiibingen 1971.

Hoenig S,B.,The Great Sanhedrin phitadelphia 1953.
David, Arhid.Conf.dr., Petre, Biblia lui Comilescu, in'G.B.", nr.5, 1987.
Eugen6 de Faye, Gnostique et gnosticisme,Parts 1925.

Horsley, G.[I.R, I{ew Docuntents lilustrating Earry Christianity, North
Ryde, 1982

Eusebiu lle Ceztreea, Istoria bisericeascd, colecfia PSB 13, Edihm Insfitutului Biblic ai de Misiune ortodox5, trad.studiu, note gi comentarii de Pr. prof. T. Bodogae, Bucuregti 1987.

Hutin, sergg ze,s Gnostiques, paris, presses universilaires (cote sais-je?"), d,z 3 -4 197g.
rorga, Nicolae, Istoria riteraturii rerigioase pdnd ra r6gg,Bucuregi 1904.

,,eue

Fahey,

A. Michael,
Exege
si

Cyprian and the Bible:
1

A

Study

in

Third-Century

s, Tiibingen

97

L

Jacquier, 8., Le Nouveau Testament dans l'Egrise chretienne, tonr.Il, paris
1913.

Festugiere,

J. et

Fabre, P., Le monde greco-romain au temps de Notre
Books Belong in the Bible?, Philadelphia 1957.

Seigneur, Paris 1935. tr'ilson, F.Y.,
't4rhich

Keller, Werner, Arheologia Vechiului pl Noului Testamenl,
Psychomassmedia, Bucuregti 1 995.

Ed.

Fustel de Coulanges, Cetatea anticd, vol.I, Ed.Minenq BucureEti 1984.

Kiimmel, wemer Georg Einleitung in das Neue Testament,Berrin 1963.

Genret,

L. gi Boulanger .d, Le Gdnie grec dans la Religion, in L'Evolution de I'humanit6, vol& Paris 1932.
t925.

cole{ia

KAsemann, Erns1 Exegetische Versuche und Besinungez, Gdthngen 1960.

Kiirler, H.J. [Ilrich, papias von rlieroporis. Ein Beitrag zur Geschichte
friihen Chri stentums. Grittingen
19

g3.

des

Gheorghiu, dr.Vasile, Sfiinta Evanghelie dupd Matei cu comentar, Cernluli

-

Introducerea

tn Sfintele Cdrli ale

Ktister, H,, Einfi)hrung in das Neue Tesament,Berlin i9g0. Testamentului Nou,

Cern6u! 1929; - SfApostol Pavel, Cmnh;/g7929.

I(iirzinger, Josif, Papias von Hieraporis und die Evangerien des Neuen
Te stament s,

Regensburg I 9g3.

Grant, R-M.,

The Formation of the New Testament, New-York 1965.

Lagrange, M.J., Le Judaisme avant Jdsas Christ,paris 1931. rdem, Histoire ancienne du Canon du Nouveau Testament,paris r933.

Gr.eeven Heinrich, Das Hauptproblem der Sozialethik

in der neuren Stoa und

in Urchri ste ntum. Giiterloh 193 5.

426

Stelian T'ofand nt, Loulain 1 980.
No.uveau

Bibliografie

427
de

Lambrecht, J., LApocalypse Johanique et l,Apocalyptique dans le
Te s ta me

Milik, J.T., Dix ans de decouvertes dans le Dbsert
Moisescu, Iustin, Activitateq
16-34), Iagi 1946.

Juda,Paris 195j.

Sf Apostol Pavel in Atena (Fap.Ap. XVIII,
T e s t a nt
e

Lohse, Eduard, Umwelt des Neuen Testamenlq Gdttingen 19g0; - Die Entstehung des Neuen Testaments, Stuttgart 1990. lVracsim,

Mou le, 7'.D.,
(teza

7'h e B ir t h

of

th e

I{ ew

nt, Lorrdon

19

62.

pr. Nicolae, Conceppi protestante mai noi despre sf.scripturd,
de doctorat), Ia6i 1975.

Munteanu, G. Liviu, Compendiu de Introducere tn Cdrlile Noului Testament,
C1uj, 1941.

Magnien, \'ictor, Les,\,[ystlres d,Eleusis, paris 1930.

Marcu, diac. Pr. T" Grigorie, Mythos.De la Epistolele pastorale
d l. Lt tcian B laga, Sibfu 19 42. - F-ragmentul lv[uratori, Sibiu 1944, 26 p. - Saul din Zars., Sibiu 1939. -,\tudii biblice, Sibiu 1940. - Antropologia patrlind, Sibiu 1941.

Si

pdnd la

Negoifd, Athanase, lulanuscrisele eseniene de la Marea l,foartd, Bibliotheca Orientalis, Bucuregti 1 993. Nicolaescu, diac.dr., Nicolae, Marcu, prof.prof.dr. Grigorie,

pr. prof. dr. Vlad 9i pr. prof. Liviu G. Munteanu, Studiul Noului $ofron Testament, Manual pentru Institutele Teologice, Ed.a II-4 Bucuregi
r97',7.

Marxsen, W., Einleitung in das Neue Testament, Glitersloh 1963.

Nielsen, C,M. Polycarp, Paul and the Scriptures, in Anglican Theological Review, 17,1965. Origen, Scrieri alese,partea I, in PSB, vo1.6, Bucureqti i981, traducere shrdiu
introductiv gi note de pr.prof. T. Bodogae.
- Soieri alese, p'Nte,a a II-4 in PSB, vo1.7, Bucuregti 1982, traducere de pr.prof, T Bodogae, pr.prof. Neaga qi Zorica Lalcu.

ldem,

The New Testament as the Church,s Book,
E7 a umhlat

philadelphi4lg72.

Mc Dowell, Josh,

printre noi, Oradea 1994.

N{edico Del, H.D., L'Enigme cles h:fanuscrits de la Mer Morte. Etude sttr la date, la provenience et le contenu des manuscrits decotwerts dans la
grotte I, Paris 1957.

O'Malley, T"P., Terlullian and the Bible: Language - Imagery - Exegesis, utrecht 1967.
Piru, r\l.,
Li -

Mees, M., Die Zitate aus dem Neuen Testament bei Clemens von Alexandri en, 2 vol., Bari L97 0.
MetzgerrM.,
Le,s

teratura rom dnd v e che, Ed.II-4 Bucure gti 1 962 ; Istoria literaturii romine,I, Bucuregi 1964.

routes de saint Paul dans l'orienfgrec, Neuch6tel-paris 1945.

Platon, Phaidon, Bucureqti 1994. Popovici, dr,L, Palia de la OrdStie, Bucuregti 1913.

Nletzger, Bmce NI.. The Canon

of the New

Testantent.

Its

Origin,

Develr,tpment and Signi/icance, Oxford I9B7.

Idem - The Early Versions of the New Testament, Oxford 1977.

Prelipceanu,

pr. prof.Vladimir, Neaga, pr'.prof. Nicolae, Bama, pr. rof.

Idem

-

The Text of the New Testament.
Re
s

Its T'ransmission, corruption and

Gheorghe, Chialda, pr.prof. Mircea, Studiul l/echiului Testament, Manuatr pentru Institutele Teologice, Bucuregi 1985.

toration. Oxford i 968

428

Stelian Tofand

Bibliografie vlddufescu, Gheorghe, Fi I o s ofia prime lor
se c o

t,
le cre stin e, B ucunogtl I g9s,

Rius-Camps, J., The Four Authentic Letters of lgnatius, the Martyr,Roma
t9'79.

\\/arkotsch,
Robert

A,

tr'euillet

L,

Al., Antike

Philosophie

Introduction d la Bible,tom.Il, Paris 1959"

im Urteil der /

Klrchuvdhr,

Paderborn-Wien 1973.

Schdfer-Meinertz, Einleitung in das Neue Testament, Paderborn 1913.
Schnelle, Ado, Einleitung in das Neue Testament, Gdttingen 1994.

Zthn, Th.

Te s tam

Gheschichte des neutestamenthichen e nt v or Ori ge ne s, Leipng, 1889.

Canons. Das Neuc

Schweizer, 8., Theolcgische Einleitung in das Neue Testament, Gdttingen 1989.

IV. Studii

pi

articole

Scriban, arhimandritulrL, Curs de Introducere in Noul Testament, Bucuregti
1924.

Alanassieff, N., Le monde dans l'icriture Sainte, in "Irenikon,' Monastere de Chel,etonge, tome LXf ru.l, 1069, recenzie a studiului ficutd de
Bdrbr-rlescu Coustantin in rev,"Ortodoxia"

nr.I, 1970.

Steinmann, Jean, St Jean Baptiste et la spiritualitd du desert, Paris 1955. Strack, L.Herrnan, Introduction to the Talmud and Midrash, Philadelphia: The Jewish Publication Socicty of America 1955. Strecka, G., Literaturgeschichte des Neuen Testaments, Gdttingen 1992.

Amiot, Francois, L'enseignement de Saint Paut, irr Etudes Bibliques, paris
1938.

Baillet, NL, Les m"qnuscrits de la grotte 7 de Qumran et le Noweau T'estament, in "Biblica" 54, 1973.
l-larth, Marcus, La mdthode de Rudolf Bultrnann dans "La Theologie
Nouv

Stuhlmacher, Peter, Biblisc:he Theologie des Neuen Testaments, Band
Gcithngen 1992. $esan, pr.prof.dr.

1,

au Te sta m e nt t', in Th. Z, janrrier-fe.vrier ET& nr.2, 1956.
e

1

95

du 5, trad.fr . E.Blanry,

Milan, Originea

Si timpul primelor traduceri romdneSti ale

SI Scripturi, CernIuli 1939.
Tenney, C. Merril, New T'estamenl Survey, 1961, trad.in romdnegte sub tithrl "studiu al Noului Testantent", Oradea 1991. Testuz,

Basarab, Pr.prof.dr. Mircea,Autoritatea Sf Scripturi in Biserica Ortodoxd,in "Ortodoxia", nr.2" 1980. Bikerrnann, 8., "Les Hirodiens", in RB., 1938. Block, M., Peshitta and its Predecessors, SNTSB, 1950. Boismard, M.8., Critique textuelle et citations patristiques, RB, 57, 1950.

M.,Militon

de Sarde.g. Homilie sur la Paque, Geneva 1960.

Tigler, Adriano, Viala Si nemr,rrirea tnviziunea greac'd, Bucuregti 1995.

Tofan4 pr. lcct. dr. Stelian, Llddica Nicolae Colan ca biblist, in Omagiu
mitropolian Nicolae Colan ( 1 8 93 - 1 93 3 ), Cluj-Napoca4 I 95 5. - Iisus Hrislo.v, At'hiereu veSnic, dupd Epistola cdtre Evrei, Ch{-Napoca 1996. fsatsos, C'onstantin, I,'ilosofia ,sociald a vechilor grecl, Bu'euregti 1969.

Burge, M.Gary, A Specific Problem in the New Testament Text and Cqnon, The Woman Caught in Adultery, in "Journal of tlre Evangelicel
Theological Societl,, 27, 1984.

Burkhardt, Ilelmut, A.(otive und Mapstcibe der Kanonbildung nach dem Canon Muratori, in "Theologische Zeitsehrift" 1974.

"!@.1

430

Stelian Tofanit

Carmignac, Jetn, ltiotion d'Eschatologie dans la Bible et
Qum. 1969.

a

Qumran, R.

Fitzmyer, J., The Contribution o/eumran Aramaic to the study olrht Nav Testament, in ,'New Testament Studies 20, 1g74.
Gheorghe, constantin, Iuclaism si erenism tn epistolele sf Ap. pavelln',s,T,,',

Comilescu, lect.dr. Constantin, Sf Trei lerarhi, interpreli ai Sf Scripturi,in "Studii Teologice", w.7-2, 1976. Cornitescu, pr.prof.dr. Emil, Canonul Sf. Scripturi la cei doi reformatori: Luther Si Calvin, in "Studii Teologice", rc.3-4,1969.
Cross, Frank

w.9-10,1973.

l{.,

The Oldest Manuscriptsfrom Qumran,

in "Journal of Biblical

C,ooseeus, R., La secte juive de la Nouvelle Aliance et les origines chretiennes, in "Revue de l,Universitd de B*rxelles, m.5, 1951.

Literature", 54, 1955.

C6ndea, prof.dr.Virgil, Noul Testament tn limba romdnd ca act spiritualitate Si calturd, in "Noul Testament", Alba Iulia 1988.

Greenfield, J.C. gi stone, M., The Book of Enoch and the Traditions of
de

Enoch, Humen 26, 19'79.

Hagner, A.Donald, The Use of the ord and New Testaments tn Clement

Danisf, Constantin, "Les Herodiens du Nouveau Testament sont ils des esseniens?" in "Revue du Qumran", nr.21,1967, pp.31-54; - Les esseniens et "ceux qui sont dans les maisons des rois" (Math )il, 7-8 et Luc.MI , 24-25) in "Revue du Qumran", rtr.22, 1961 ,
pp.267-217;

Roze (Supplements to,'No\rm Testamentum,',

of

3

4, Leide4 1913.
1993.

Henne, P., La datation du canon de

Mu*ator,in Relue Biblique,

Iancu, M., Persoana Mdntuitorului tn lumina manuscriselor de la Marea
Moartd,

-

"Irodienii" denumire a esenienilor tn Noul Testarnent",
7-8, I97 0, p. 528-546;

in S.T.,

i[

"S.T." nt.3-4,1959.

nr.

Enigma smochinului

gi zelolii tn SfEvanghelii, in rw"Studii

Teologice", m.l-2, 197 2; - Esenienii Si Biserica primard,in S.T. 9-10, 1974; - Nu toate sectele iudaice au luat parte la osdndirea Mdntuitorulul, in " Studii Teologice", nr.1 -10, I91 6;

Iazadjietr, Sergiu, A putut oare face parte Sfloan Botezdtorul din comunitalea esenienilor de la Qumran?, in "S.T.", m.3-4, L964,t'.d. dinfrancezi
de Pr.Ioan Gagiu.

Kallinikos

der ortodoxen Krche,

Schumans,
1967.

ntm'10,

Davies, Philip

R, Eschatolog,t at Qumran, in JBL 104, 1985.

Dimitrescu, prof.dr.

Itoric4 Importanla lingvisticd

a Noului Testament de la

Bdlgrad, in "Noul Testament", Alba Iulia 1988;

Koester, Helmut, Synoptische uberlieferung bei den Apostolischen vdtern, in "Texte und Untersuchungen, 15, Berlin, 19j7.

Dumitrescu, Vladimir, Pozilia arheologilor "f"!a

d"

rezultatele metodei

Kiimmel, w.G., lvotwendigkeit und Grenze der neutestamentlichen Kanons,
in Zeitschift flir Theologie und Kirche, l7, tgg}.
ldem, Einleitung in das Neue Testament als Arheologische Aufgabe,

radiocarbonului (C.14) tn domeniul cronologiei absolute, in "Studii gi cercetdri de istorie veche", tom IX, nr.1, 1958.

t9,7959.

ir

Evrh

Eisenman, RH.,,4 Mesianic Vision, in "Biblical Archeology Review, 1991. Festugierg A.J., L'ideal religier.x des Grecs et l'Evangile, in Eludes Bibliques,
Paris 1932.

[,agrange, M.J., Le canon d,Hippolite et Biblique", 42, Prris 1933.

le

fragment de Muratori,in ,,Revue

432

Stelian Tqfand
le Diatessaron, in Bb, 40, 1959. Negort5, pr. Athanase, Elenistii din FApostolilor stnt oare esenienli

Leboir, L., L'original syriaque du commentaire de S.Ephrem sur
Lemari6, Joseph, Saint Chromace d'Aquiled, tdmoin du Canon
tn Revue des Etudes Augustiniennes,24, 19'78.
de

nr.7-8, 1960;

/, ln G.8,,

Muratori,

- lvlanuscrisele de la

v,

Marea Moartd in .rtudille mai nolt in M.lu, un,

1960;

Lyonnet, 5., Les origines de la version armenienne et le Diatessaron,BeO 13,
1950.

Marcu, pr. prof. dr.

neotestamentare, in "Anuanil "Andreiene" din Sibiu 1945-1946;

T.

Grigorie, O Stiinln noud: Istoria vremurilor )Oil al Academiei teologico
descoperirea manuscriselor strdvechi din

intr[B. m.ll-12,1962;

- Organizarea gi doctrina esenienilor,in S.T., w.34, L962; - Dascdlul Dreptdpi din nmnuscrisele de la eumran, h GB,, nr.S{5, t962; - Manuso,isele de Qamran Si originea creStinismului, in G.8,, m.7_9, 1962; - Dascdlul Dreptdfii gi cei doi mesia din manuscrisele de la eumran,

-

Zece

ani de la

depresiunea Mdrii Moarte, in "S.T." rn.1-2, 1958; - Trei portrete neotestamentare: Iuda Iscarioteanul, Pilat din Pont gl Claudia Procula, inret, "M.A",m.3-4, 1958',

- Sf,inta Scripturd in "pom romdilesc" (100 de ani de la aparilia
Bib lie i

- Paralele fulre Biblie Si manuscrisele de la Marea Moartd,fu M,B. m.7-9, 1968; - Descoperiri noi despre esenieni, in M.B., m.7-9,lgll; - Care erau grupdrile religioase pe timpul Mfinhdtorului Hristos?,1n rev.M.B.. m.9-72, 197 6.

lui

E

- Preocupdri de interes actual
1968; - (Jn eveniment bisericesc:

aguna), in tev. "M.A ", rn, 1 1- 12, 1 95 8. Ei ecumenist, in rw."M.A.", nr.7-8.

NegoifS, pr.

IIig

Gnosticismul lui Simon Magu{ in rev.,,G.B.", nr.1-2, 195E,

Biblia din 1968,in rev. "B.O.R." nr.5-6,

Noul Testament de la Bdlgrad tn contextul istoric-literar al Bibliel romdneqti - j25 de ani de la tipdrirea lui, it re\t. "M.A.", nr.l-3,
1974;

-

1969.

Nicolaescu, I, diac.prof. Nicolae, scurt isloric al traducerii sfintei scriplurl, Principalele edifli ale Bibliei in rw. B.O.R., in rev.,'S.T.", nr,?.8,
7974.

- Mediut de aparilie al cdrlilor Noului
w.4-6179761,

Testament,
de

in rev."M.A,",
predoslovii,ln

Prelipceanu, pr.prof. Vladimir, Inspiratia Sf.Sffipfird,
7962.

in

"Ortodoxia,,, rrt.4,

- Valoarea isagogicd Si biblic-teologicd a celor 24
"Noul Testament', Alba Iulia 1988.

Reicke, 8., Erasmus und die nt.Textgeschichte,TltZ,22, 1966.

Maxim, pr. Nicolae, Conceplii protestante mai noi despre Sf Scripturd, (tendo doctoraQ, in "MitropoliaMoldovei gi Sucevei", nr.5-8, 1975.
Metzger, Martin, Licht auf die biblischen Teste. Die HandschriJtenfunde vom Toten Meer, in rev. "Wort unde Tat" , m.3 , 1957 . Mihoc, pr. asisl Vasile, Samaritenii, in rw."M.A.", nr.7-9, 1980.

Rovenfa, Haralambie, Siudiul Noului Testament la noi fn ultimii 5A de ani,in " S. T. ", nr.2, 1932, p.2 46-302 (qi in extras 60 p.).

Ruwet, Jean, Zes t'Antilegomena" dans les oeuvres d'Origene,ln "Biblicat,, 22 (te42)'.2a, Qea3);2s (re44).

ldem, Le Canon olexandrin des Ecritures. Saint Athanase, Irr "Biblica,' 33,
t952.

Molitar, J., Die Bedeutung der altgeorgischen Bibel
Textkritik, BZ, NF 4" 1960.

fiir

die neutestamentlichl

Schiifer,

LTh., Marcion und die

altesten Prologe zu den Paulusbriefen,
1970.

Neaga, pr.prof.dr. Nicolae, Biblia de la BucureSti (270 de ani de la tipdrirea ei), in rel.r."M.A. ", nr. 1-2, 1959; - Vulgata, in M.A. rr.4-6 11955; - Palia de la OrdStie, 1582-1982, tnrev."MA.",w.4'6, 1982.

Kyriakoa Festschr. J.Quasten I,

Schildenberger, J., Die ltala des hl.Augustinus, Calligere fragmente, Festachr,

A.Dod(

1952.

434

Stelian

Tr

Schneemelcher, Wilhdm, Bibel: Die Entstehung des Kanons des Testaments, in "Theologische realenzyklopiidie, Band VI,

New-York 1980.
Simedrea, mitropolit

Ti!

Sf.Ioan Botezdtorul tn lumina descoperirilor de

Qumran, in rev. " Studii Teologice " nr. 3 -4, 1 958.

Sommer,

A Ilupon!

Le "Commentaire d'Habacuc" decowert pr{s de la

l,Aorte, traduction et notes,
terYt.l31, nr.2, 1950.

in

"Revue de l'histoire

Staracky, J., Les quatre etapes du messianistne Biblique", 70,1963.

q

Qumran, in

Stendahl, Kriste4 The Apocalypse of John and the Epistles of Paul in

Muratorian Fragment, in "Current Josues in New T InterpretatiorL Essays in honour of Otto Piper, ed. de W.Klassen G.F. Snyder, New-York 1962.

Slltlduq, magistru loan, Descoperirile de la Marea Moartd gi raportul lor Noul Teslamen /, in S.T., nr.3-4, 1965. Yerzzn, pr.Sabin, Cronologia manuscriselor de la Marea Aloartd, nr 1-? IQ6O

in

S.

primar,in G.8., nr.l-2,

- Cdteva probleme de teologie qumranitd Si creSfinismul
1960.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->