Sunteți pe pagina 1din 280

STBLU\NTOFAI\IA

tsBN 973-s9s-096-0

olecfia "BIBLIOTHECA TIIEOLOGICA"

Pr. Conf. Dr.

STELIAN TOFANA

USUS HRISTOS ARHTEREU VE$NIC


Dupd Epistola cdtre Evrei
2000 Presa Universilafi Cluieand, Toate drepturite rezervate. Reproducerea integrali sau par,tialI a textului, t]ri acordul editurii, este interzisd gi se pcdepsegte conform legii'
@

Edilia
Tehnoredactare computerizati: Codru{a SXcelean

II-a, revizwitd gi tmbundtdlitd

Universitatea "Bab eg-Bolyai"


Presa Universitari Clujeanl

Director interimar: Codruta Sdcelean Str. Republicii nr. 24


3400 Cluj-Napoca

ROMANIA
Tel.

: (+40)-64 -40s "352 Fax: (+40)-64-191"906

Presa Universitar[ Clujeanl


ISBN 973-s95-096-0 2000

CUPRINS
Pag.

Dedic uceastd carte soliei mele Mdrioara Si copiilor Laura, Carmen Si Gabricl, pe jertfa Si tnlelegerea cdrora s-a tnveSnisit in slovd osteneala mea.

rrvint inainte IS IN ABREVIERILOR


IN I'IIODUCERE

. .

13 18

2l

PRELIMINARII I
(lotrtroversata problemd a autorului epistolei tt) Scut't istoric al paternitd{ii epistolet
31 31

l,) incercdri de determinlre a aulorultti epistolei din critica internd Raportul teologic Si lingtistic ttl epistolei cdtre Evrei cu scrierile pauline i cu alte scrier i neotes lame ntare ' Situafia religioasd a "cornunit6lii destinatarilor" ' it) intloiala in realitatee "timpului celui nou" inuugural de venirea lui lisus IJristos
.s

J6

54 60

63 r) l' rrtblema "limpului intermed iar tuilisus Hristos in epistola citre E'vrei I Nrrnriri gi titluri ut. 65 acesteia 5i ,;emnificalia lor in cadrul hristologiei

l,) inrioiola in posibilitc{ea proprit

de mantuire

6l

PARTEA iNTAT FIUL LUI DUMNEZEU iNT'NUPAT - iMPAR.AT A TOATE (l.l-2,18) Profunde mufiumiri DJui Ec" Vasile Moldovtn, Directar al B.C.R. Cluj-Napoca, S.C. "Electroplast" S.A. Bistri;a, precu?n Si Pr. Iosif Hulpe,
pentru aj utorul acordat ?ru vede rea apari{tei lacrdri a teologiei biblice romilneStl
aceste

l. l'ozifia actualS a Fiului (1,1-4)

89

Vorbirea ltri Dumnezeu prin Fiul' Fiulrnogtenttor qi mijlocitor al crea{iei

9l

tI. Iisus Hristos apXly,lg al rnAntuirii. "Micgorarea"

2. Fiul - strdlucirea (&narilaopra) slavei, chiPul (1aporcri1p) ii in! ei lui Dumnczeu gi ntoqtenitor al unui "nume" 3. Superioritatca Fiului fa{[ de ingeri (1,5-14) a) Superioritatea lui Hristos ca Fiu b) Superioritatea h-iului in calitale de Domn Si Creator

II. Superioritatea preofiei celei noi "dupI rinduiala lui Melchisedec" fa(I de "prcotia veche" (7'11-28) ' '
)02
124

290
290

t27
136

2 Fiinta gi slujirea arhiereasch desivArqti a lui Iisus ttrisios gi raportul dintre ele lll. Slujirea arhiereascd a lui Iisus Hristos in "Sfflnta Sfintelor" din ccruri (8,1 - 9,28) "

I Necesitatea schimbirii preo(iei

""

"

' . " "

302
319

Fiului prin intrupare - baza drhieriei Sale" (2,6-18; ' ' 144 1. Chenoza Fiului prin intrupare 9i necesitatea ei ' ' '.. ' " t46 2. imbricarea firii omeneqti de c[tre FiuI lui Dumnezeu, t63 premizd a Arhieriei Sale 166 a). lzbdvirea din robia morlii
-

b)

lspdsirea Pdcatelor PoPorului

115

2. Iisus Hristos - Arhiereu al bun6talilor viitoare intrd propriut Sdu sAnge o dati pentru totdeauna (60rinaE)

l.Hristos''leitourg6s''la,'altarulgicortulceladev[rat''9i ' ' ' ' ' 325 mijlocitor al unui "Testament mai bun" 328 """' a). l{ristos)etroupydq "' (pe oirrTQ unui b). Ilristtts - Millocitorul " " 338 "testament mai bun" cu t
'' in "Sf6nta Sfintelor" (9,1-23) a). Superioritatea cultului lui Iisus Iltistos in raport
349
355 365

PARTEA A DOUA
CHEMAREA EE,REASEA. A TUT ttsUS HRISTOS

EA A.RHIEREU . EXPRESIA. voINTEi LUI DUMNEZEA (3,1"5,10) Iisus Hristos (3,1-4,16)


-

b). "Cortul cel mai ruare Si mai desdvArSit" cale tle pdtrundere in Sfdnta Sfintelor '
I85
188

cucelvechi

"" '

'

''

"

I insuqirile Arhiereului

......

1. lisus Hristos - Arhiereu credincios

2AA 2. Iisus Hristos - Arhiereu compitimitor . - l. Chemarea 9i desiv6rgirea lui Iisus Hristos 217 Arhiereu (5,1-10) pericopei (5,1-10) in contextul hristol. Structura Ei roiul logic al epistolei. Aspectele debazd aie Arhieriei . . . ' ' 2t7 2. Chemarea gi desavArgirea umani a lui Hristos Arhiereu 226

PARTE,A. A PATRA
EFICA,CITATEA JERTFEI CELEI UNICB $t DEFTNITIVE EI A LUI IISUS HRISTOS ARHTER.EU $I CONSE.CINTELE (10,1'25; 13,?'11\ PREZENTE $l \iitToARE

PARTEA A TREIA
rrsus HRrsTos - ARHIEREU CERESe (7,1=9,28)

I. Iisus Hristos Arhiereu dupl rinduiala lui Melchisedec

262 (7,1-10) - prototip al lui Hristos. Figura biblicl I " Melchisedec 263 a lui Mclchisedec (7.1-3) . . 2. MeIchisedec "fbcut asemenea" (rtQcoport-rpdvoq) Fiului 272 lui Dumnezeu. Raportul sdu cu preo{ia leviticd

I. Jertfa lui lisus Hristos superioarl tuturor jertfetorvechi ".... I. Abotirea iertfelor Legii vechi (1 0,1-10) a) Insuficienla Legii - cauza abrogdrii jertfelor vechi
b) Funclamentul hristologic al abrogdrii jertfelor
moztrice

425

421
431

435

CONTENTS
2. Eficacitatea vegnicd a jertfei celei unice a lui Iisus Hri,stos 9i consecinfele ei prezente gi viitoare (l0.11-25 13,7-17) 441 a) biruinla asupra vrdjmctsilor 444

I,IST OF ABREVIATIONS

18

INTRODUCTION

2t

IL Relafia dintre arhieria vegnici

s{inlesc" (10,14) c). noua existenld creSlind Si struc(ttra ei sacramentald de.sdt'dr;irea "eelor ce
,se
.

b)

447 4s9 476 477 493

PRELIMINARIES

lui lisus Hristos

gi preo,tia Bisericii 1. Arhieria lui Iisus Hristos, izvorul preoliei Bisericii: sacramental6 gi subiectiv-generale a cregtinilor 2. Actualizarea preofiei gi jertfei lui lisus Hristos

The disputed problem of the author of the Epistle . . . . a) Short survey on the original belonging ofthe Epistle b) Attempts of determinating the author of the Epistle

..

3l 3l

in gi prin Bisericd 3. Biserica lui Dumnezeu pe p[mint, participanti la Liturghia cereasce qi la starea de jertfd permarenrd a lui Iisus Hristos Arhicreu

s00

CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

5ll
519

writings and with other newtestamentary writings . . 2. The religions situation of "Ihe deslinalors'community" a) The doubt upon the reality of "the new time" brought in by Jesus Christ's coming b) The doubt upon the possibility of self:salvation c) The problem of " ihe intermediary time' . J. Names given to Jesus Christ in the Epistlc to the FIe brews
.

from internal criticism. The linguistic and theological report of the Epistle to the Hebrews with Apostle Paul's
.

38 54 60

6t
63 65

and their significance in thc chlistological frame of the Epistle

THE FIRST PART


Tue ElreoDtED SoN oF CoD - EtupEnoR ovER EvERYTHINC

(l,l-2,18)
The topical position of the Son (1,1-4)
God's speaking through His Son. The heir Son and mediator to creation 2. The Son - the glory'brightness (ana6yaopo), the image (lapartlp) of Father's beeing and the heir of "a name"
89
91

t02

i()tity against the angels (1,5-14) rr) ( lrrl,il'', srrIt'riority as the Son lr; iiorr'r srrllt:riority as Lord and Ct'eator It. ,trsrrs ('hrisl apXly6S of salvation. " l'lt( tlt,craesing" (kenosis) of the Son hy rucans of Embodirnent - the basis of His work us a Highpriest (2,6-18) The kenosis of the Son and its necessity 'Ihe covering of the human nature by the Son ofCod, 2 the premise for his work as a Highpriest a) The salvation from the slavery ofdeath b)'the expiation of the people's sins

I l1r' r,trrr',. riul)('r

t24 t27
136

lll.

Jesus Christ's work as a Highpriest in the "Holy oJ the Holynessesrr in heavens (8,1-9,28) ancl tent" t . Chiist " leitourgos" at " the true allar Testamenl" and mediator for a "better
a) Christ

319

t44 t46
r63
166

338 b) Christ- Mediator (1teoit4) for " a-better Testament" 2. Jesus Christ - The Highpriest of the future ever dainties which enter with his own blood once and for (9'1-28) ....... 349 (e$dta() in "the Hoty of the Holynesses" 'uj fn. inferiority of the old cr-rlt in comparison

2ettouPYd6

. . -.

325 328

r75

THE SECOND PART


TTrg HEA.VET.TLY EALLING OF THE HIGHPRIEST JESUS EHRIST, THE EXPRESSION OF GOD'S II/ILI (3, I.5, I O)

l. Jesus Christ - faithful Highpriest 2. Jesus Christ - sympathetic Highpriest II. The calling and the perfection of the Highpriest Jesus Christ (5,f -10) l. The structure and the role ofthe part 5,1-10 in the christological context of the Epistle- The main aspects of the work as a Highpriest . 2. The calling and the human perfection of Jesus Christ
.

I. The qualities of the Highpriest Jesus Christ (3,1-4'16)

185

r88 204
217

355 with that of Jesus Christ - "The greatest and the most b) Jesus Christ perfect tenl" ' the way to enter in"the 365 Holy of the HolYnesses" . . . " the way c) The btood of Christ's sacrifice to " the Holy of the Holynesses" and means to obtain an eternal redemption and to 379 institute "a New Testament" -'''' soteriological effect ofthe rn'ork as a HighPriest d) The ...... 397 and of the sacrifice-like service of the Jesus Christ

THE FOURTH PART

oiri.us -...
217 226

Tgr EprtcteNCY

oF rHE ETERNAL AND UNIQUT' Sn'cRlplcE pneseNr AND FUTURE e unrsr Hrcrrpr<rasr AND ITS e ottsB-Quut'tcEs ( l0,l "25 ; \3,'1=17)

THE THIRD PART


JEsus e HRIST - HIAVENLY HIGHPRIES [ (7, I -9,28)

I. Jesus Christ - Highpriest after Melchisedec's rule (7'l-10) I. Melchisedec - Christ's prototype. The biblical character of Melchisedec (7,1-3) " 2. Melchisedec "made - alike" (&0roporolprivoq) God's Son. tlis report with the levitic priesthood ll. The superiority of the new priesthood "afler Melchisedec's rule" against "lhe old ptieslhood" (7'11-28) . . I The necessity ofthe changing ofthe priesthood.
. .

262
263

272

b) The christological foundation of the repealling of Moses' sacrifices 2. The eternal efficiency of the unique sacrifice of Jesus Christ and its present and future consequences

[. Jesus Christ's sacrifice superlour to all the old sacrifices t. The abolition of the old Law's sacrifices (10,1-10) a) The Law - the cause ofthe repealling ofthe old sacrifices.... -...

425 421

43r
43s

2 The beeing and Jcsus

Christ's perfect work as a Highprtest

290 290 302

441 (10,1I -25;13,7-17) ..444 a) The victorY against the enemies .. . 447 b) 'fhe perfection of " those who are hollowed" and its sacramental structure .' 459 c) The new Christian existence

Cuvfrnt tnainte
II.
The relation between Jesus Christ's eternal work as a Highpriest and the priesthood of the Church l. Jesus Christ's work as a Highpriest, the priesthood ofthe Church: sacramental and general - subjective

476

Lucrarea "Iisus trIristos, Arhiereu vegnic, dupd Epistola cdtre Evrei", suslinutd in mai 1996 ca tezd de doctorat la

ofthe Christians

477 493

2. The present-day living of Jesus Christ's priesthood and sacrifice in and through the Church 3. God's Church on earth participating to the heavenly Sermon and to the permanent state of sacrifice of

in vedere lipsa mare de literaturd teologicir romdneascd de )^pecialitate Si a unei lucrari de referinYd, dedicate unei teme cruciqle - cea a Arhieriei lui trisus Hristos- a;q cum este inleleasd

Facullatea de Teologie Ortodoxd din BucureSti de cdtre Pdrintele Lect. Stelian Tofand este de mare imporlanld $i actualitate avdnd

theHighpriestJesusChrist

........500 5ll
519
5s1

Si tratotd in epistola cdlre Evrei qi in interpretarea Sfinlilor Pdrinti cti Bisericii.

CONCLUSIONS

Lucrarea este rodul unei munci de cercetare interdisciplinard sus{inute, de mai mulyi ani, fiind elaborata dupd un plan judicios intocrnit explorardndu-se cea mai buna
b i h I io

BIBLIOGRAFHY
SUMMARY

stdpdneSte bine metoda teologicit qi stiinlificd de cercetare Si expunere sistematicd a problemelor specifice leologiei biblice neoteslqmentare. Autorul dovedeSte un bun echilibru al judecd!ii intr-o problemd atdt de complexd Si dificild ca cea abordatd, in care pdrerile specialiStilor ,sunt impdrlite Si care solicild la maximum pe cel ce se incurnetd in traducerea Si pdlrunderea eiin ceea ce priveste forma lucrdrii, se poate afirma cd ea este adecvatd lucrdrilor Stiinlifice, problemele fiind expuse inlr-o viziune originald Si unitard, intr-un stil sobru Si concis, autorul optdnd intre un simplu comentariu qi o expunere sistemalicd a pdrlii doctrinare a epistolei, reuSind sd ne ofere o izbulitd Si certd lucrare de teologie biblicd neote.\tamentard, de care duce lipsd teologia romdneascd in general Si cea biblicd in special Referitor lafondul lucrdrii, tema expusd este dezvoltatd sistematic Si organic in palru pdrli, bine Proportionate, fiecare aspectele Si laturile esentiale ale problernuticii abordate

gr afie asup r a s ub ie c lului tr atot. Pdrintele Stelian Tofand dovedeSte in aceastd lucrare, cd

avdnd 2-3 capitole Si tn cctre sunl unalizate succesiv toare

t4

15

Astfel, dupd o Inlroducere in care se expune metoda de lucru, urmeazd un capitol de Preliminarii, in care autorul insistd in rnod deosebit asupra a doui probleme de isagogie care definesc ,si incadreazd lema tratatd Si anume, conlroversata problemd a aulorului epistolei cdtre Evrei Ei situalia speciald a "comunitdlii destinatarilor" cuprinsi de tndoiald cu privire la mesianitatea Si dumnezeirea lui lisus Hristos, a realitdlii "timpului celui nou" inaugurat de yenireq Lui, precum Si a posibilitalii proprii de mdntuire. In ceea ce priveSte problematicu paternitdlii epistolei, trecdnd tn revistd cele mai autorizale opinii in acest sens, incepdnd cu Sf. Pdrinyi ai Bisericii Si sfir;ind cu exegelii moderni Si dupd o laborioasd analizd a gradului de tnrudire dar Si de diferenliere intre vocabularul epistolei Si vocabularul celorlalte epistole pauline, in special, precum Si a unor mari idei reprezentative pentru gdndirea Si teologia neobositului Apostol al neamurilor, care s-ar regdsi tn coordonatele majore ale feologiei epistolei cdtre Evrei, pdrintele Stelian Tofand conchide cd deqi nu se poate identifica autorul epistolei in persoctna Aposlolului Pavel, acesta pqre a fi totuSi destul de familiarizat cu specificul gdndirii pauline. Dupa abordareo cu suficientd precaulie Si sensibilitate criticd a problemelor capitolului de Preliminsrii, autorul expune Si etidenliazd in partea I, intilulatd "Fiul lui Dumnezeu trntrupat, Impdrat a loate", dumnezeireq lui lisus Hristos, tnleleasd ca premizd a Arhieriei Sale veSnice, de unde rezultd Si superioritatea Sa incontestabildfald de toate fdpturile create, vdzute Si nevdzule. In sprijinul aceslui fapt autorul aduce trei argumente: a) Fiul este "chipul" Si "strdlucireu" slavei Jiinlei Tatdlui. b) Fiul esle superior tngerilor prin insdsi calitatea Sa de
Fiu
c) Fiul este coautor la crea!rc.

llr rslrt.s in t'rtmparalie cu Moise rezultd din:

j, j)' u) Ca[itotea de creator a lui Iisus Hristos ( simplu slujitor in " casa lui b) Calitatea de Fiu Si nu de

I t tt

rtr

rtt'zeu" (3, 5).

Citlprivestechemarealaarhieriesidesdvdrsirealuilisus in lucrore' se rrtrttii r:d Fiul lui Dumnezei a primit chemarea la arhierie de la l)ttttnezeu si in calitak de Dumnezeu, iar desdvdrsirea lui lisws llri.rtos Arhiereu nu inseamnd decdt faptul cd lucrarea Sa Sa omenescd osumatd' pe rrttitttuitoare se mnezeirea Sa' eliberdnd-o , ,tre aducdnd-o te in ea in urmrt pdcatului rlt' ufectele, pdt
llt t,:los Arhiereu, teme asupra cdrora se insi'std
.\ t

,\ttlc arltieresti veSnice in ceruri (9'24)


l,trnc.tul

Asfel, desdvdrSirea firii Sale omenesti' prin patimi' rrtttttrte, tn-,tiere si tndllare, deyine condilia perpetudrii lucrdrii

rii mo\te s c.

a) - supetioritotea prectliei celei noi a lui Hristos "dupd tincluiala lui Melchisedec", superioritate care reiese dinfaptul cd trebuie sdfie "preol in ltreotul tlupii "rdnduiala lui Melchisedec" (5,20), intrucdt Melchisedec din Genezd este prezenlat ca vt:ctc" fiiv/ "Ttreot pururea" (7, l -3). intr"adevar a,cest Melchiseclec, fie cd se are in vedere

rL'xtului trei idei mari hristologice'

in iarrca u lreia - "Iisus Hristos - Arhiereu cetesc" pertinentd a fctrie al lucriirii, se tlezyolld intr-o analizd

lui lisus Hristos, ca jertfa curatd pentru impdcarea omului cu Dumnezeu prin $lergerea pdcatului, presupune "chenr.;tza" Fiului prin Intrupare, cdnd Fiul lui Dumnezeu a asumat in Ipostasul Sau Dumn.ezeesc firea omeneascd pentru a ne izbavi ditr robia pdcatului Si a morlii.
se aratd cd Arhieria

justificat de altfel, asupra sensului termenilor "dtraiyuopu" Ei "Xapdrrip", care exprimd cel mai elocvent deofiinlimea cu Tatdl. In continuarea acestei idei
Se insistd mult in aceastd pqrte,

preo!ia lui Melchisedecb) - insu/'icienta vechii preo!ii levitice de a nijlocii

t6
adevdrata curdlie interioard a omului, impunea schimbarea ei Si odald cu ea Si a legii cultice pe care se intemeia. De remarcat este modul in care autorul Epistolei .justificd, pe buza textelor

t7
It,sus [Iristos, facdnd permqnent conexiunea intre exegeza lextului 1i nuanlele sale profund teologice, dovedind astfel din plin ca .srtipdnegte meloda teologicd Si Stiinyificd de cercetare, unalizd Si t,\punere a problemelor spectfice teologiei biblice rtttuteslamenlare, domeniu in care s-a specializat, precum Si faptul tlLt a fi investigat, a;o cum reiese din impresionantul aparat htblictgra.fic de specialitate, aproaPe tot ce s-a scris in legdturd cu t'.pi.stola ciitre Evrei Si nu in ultimul rdnd procedura sislematicq

scripturistice, motivalia inslituirii unei noi preolii, din altd

seminyie decdt cea leviticd, Si anume o preolie din neamul lui luda, cdruia i se fdcuse fdgdduinlele. Din superioritatea preoliei noutestamentare, din neamul lui luda Si dupa "rdnduiala lui Melchisedec", decurge in mod logic

jertfei lui Hristos se datoreazd,pe de o pqrte, persoanei care a adus-o. fiind Fiul lui Dumnezeu Intrupat. iar pe de altd parte foptului cd "nu mai are un caracter ciclic Si nici un rezultat iluzoriu", ci dimpotrivd o eficacitale definitivd Si universalrecapitulativd.
c) - ca Arhiereu desdvdrSit Mdntuitorul Hristos este $i dzi (8,2) in ceruri, adicd in permanentd stare de jertfa, prezentdnd astfel veSnic, Tatdlui, intr-un continuu act de oferire, umanitatea Sa jertfitd Si prin ea Si pe noi. in partea a pafia intitulatd "Eficacitatea jertfei cetei unice Si definitive a lui lisus Hristos Arhiereu gi consecinlele ei ptezenle gi viitoare" se scot tn relief toate efectele Si consecinlele care rezultd din Arhieria veSnicd a lui lisus Hristos: abolireq

Si ,superioritatea cultului celui nou, atdt ca eficienld curdliloare, cdt Si ca posibilitare de reconciliere divino-umand. Superioritalea

dc expunere a ideilor intr-un limbaj academic, la nivelul trigenlelor de specialitate, lac din lucrarea P"C-Lector Stelian I ofand o operd de teologie biblicd de mare valoare Pentru
literatttro romdneascd de specialilate, o lucrare de referinld in dorneniu, suplinind cu succes, prin exegeza de cect mai bund talilate a textelor luate in considerare, lipsa unui comentariu Sliin!{ic romdnesc al acestei Epistole.

Toale aceste consideralii rezuhd unqnim Si din aprecierile fdcute asupra lucrdrii de cdtre Pdrinlii profesori referen!i ai tezei - Pr.prof.dr loan Icd, Pr.prof.dr Constantin Voicu Si Pr conf.dr.

Petre Semen, de tndrumdrile Si observaliile cdrora Pdrintele Stelion Tofand a linut seama la redactarea finald a lucrdrii. Conchidem prin a afirxta cd literatura romdnd de specialitate a dobdndit prin lucrarea de fald un noujalon de referinla.
Pr.prof.dr. CON STANTIN CORNITESCU Facultatea de teologie ortodoxd Bucuregti Universitatea Bucureqti

luturor jertfelor Legii vechi, instituirea unui Nou Legdmdnt,

dobAndirea unei vegnice rdscumpdrdri, acces la Tatdl etc. Se insistd apoi, tn acelasi timp, Si asuprq faptului cd slujirea arhiereascd veSnicd a lui lisus Hristos devine Si izvorul gi lemeiul preoliei Bisericii prin care se actualizeazd in iertfa euharisticd a Sf.Liturghii, pdnd la sfdrSitul veacurilor, jertfa lui lisus Hristos Arhiereu, ctit Si participarea noastrd la starea Sa permanentd de je.rtfd, precum Si la Liturghia care se sdvdrSeSte veSnic ln ceruri.

In acest sens Liturghia Bisericii nu este decdt prelungirea pe pdmdnt a Liturghiei lui lisus Hrislos, Arhiereu ceresc Si o permanentd i'mpdrtdqire a noastrd de la acest altar Prin puterea jertfei Si arhieriei lui lisus Hristos, care este "jetfa izvor" a toatd jertfa gi "Arhiereul izvor" a toata preolia, Biserica devine astfel in intregime jertfo Si in intregime preolie
ASadar, modul in care Pdrintele Lector Stelian Tofand a abordat tema Epistolei catre Evrei, cea a Arhieriei veSnice a lui

19

LISTA ABREVTERTLOR
AThANT AThR
AUSS

KuD

MCM - Abhandlungen zur Theotogie des Alten und


Neuen Testaments
M

MThZ
NCBC
Neotest

BEThL
Bib

- Anglican Theological Review - Andrews University Seminary Studies - Biblioteca Ephemeridum theologicarum
Lovaniensium

NIC NRTh
NTS
PG

- Kerygma und Dogma - The Modern Churchman - Migne - Milnchener Theo logische Zeitschrift - The New CenturY Bible Commentary - Neotestamentlca - New International Commentary on the New
Testament

- Biblica

BiLi
BiTod BNTC BOR
BS

BU

BZ BZNW
CBC CBQ CGTC
DBS

- Bibel und Liturgie - The Bible Today - Black's New Testament Commentary - Biserica Ortodoxd RomanI - Bibliotheca Sacra - Biblische Untersuchungen - Biblische Zeitschrift - Beihefte zur Zeitschrift fiir die neutestamentliche
Wissenschaft - The Cambridge Bible CommentarY - Catholic Biblical QuarterlY - Cambridge Greek Testament Commentary - Dictionnaire de la Bible- Supplement - Evangelisch-Katholischer Kommentar zum Neuen
Testament - Etrrdes bibliques

PL
PSB

RdQ RechBib
RestQ

- Nouvelle Revue Theologique - Novum Testament. SuPPlement - (Migne) Patrologia, ser. Greaca - (Migne) Patrologia, ser. Latina - Pirinli gi Scriitori Bisericeqti - Revue de Qumran - Recherches Bibliques
- R.estoration QuarterlY - Revue des sciences religieuses

RevSR
R.NT

RSPhTh RSR SBi

- Regensburger Neues Testament - Revue des sciences philosophiques


et thdologiques

EKK
EtB EvTh EWNT FRL FRLANT HNT HThR ICC

SBL SBT
SNTS

- R6cherches de science religieuse - Sources Bibliques - Society of Biblical Literature

- Studies in Bibtical TheologY - Society of New Testament Studies

- Evangelische Theologie
- Exegetisches Wcirterbuch zum Neuen Testament - Forschungen zur Religion und Literatur - Forschungen zur Religion und Literatur des Alten und Neuen Testament - Handbuch zum Neuen Testament - Harvard Theological Review - International Critical Commentary on the Holy Scriptures - The Interpreter's Bible - Journal of Biblical Literature - Journal of the Evangelical Theological Society - Kritisch-exegetischer Kommentar tiber das Neue
Testament

SNTU

StNT ThBer ThBI

- Studien zum Neuen Testament und seiner Umwelt - Studien zum Neuen Testament

ThHK

- Theologische Berichte - Theologische Bliitter - Theologischer Handkommentar zum Neuen


Testament
L iterat ur zeilung - Theologische Rundschau - Theologische Studien und Kritiken - Theologische Versuche

ThLZ
ThR ThStKr

- Theo logische

IntB JBL
JETS

Thv
ThWNT ThZ TNTC TRE

KEK

-'Iheologisches Wcirterbuch zum Neuen Testament - Thelogische Zeitschrift der Universitiit Basel - Tyndale New Testament Commentarles - Theologische Realenzykloplidie

TU

VD WThJ WThJ WUNT

- Texte und Untersuchungen zur altchristlichen Literatur - Verbum Domini - Westminster Theological Journal - Westminster Theological Journal - Wissenschaftliche Untersuchungen zum Neuen
Testament
-

Introducere

zAw
ZNTW ZNW ZSTh

Zeitschrift fiir die alttestamentliche Wissenschaft


Wissenschaft

- Zeitschrift ftir die neutestamentliche - Zeitschrift fiir die neutestamentliche Wissenschaft und die Kunde der iilteren Kirche Una dintre cele mai controversate epistole ale Noului 'fcstament, care a ocupat gi mai ocupd incd un loc aparte in istoria exegezei qi in preocupdrile teologilor bibliqti, atAt ref'eritor la probleme de isagogie (autor, autenticitate. gen literar), cAt gi de teologie a conlinutului doctrinar, este

ZThK

- Zeitschrift f0r systematische Theologie - Zeitschrift fiir Theologie und Kirche

cpistola cdtre Evrei.

La o prim[ lecturd a epistolei, cititorul,

exegetul

modern, poate rdmAne deconcertat. ParcurgAnd-o 9i analizdndo cu spirit critic, exegetic, se incearcd cel pulin doud stdri, intr-o permanentd inconsecvenfa de succedare: cdnd un

sentiment de admiralie, cind o impresie de surprindere'' De

adrniratie, in fafa densitagii doctrinare 9i a profunzimii problemalicii tratate, ce transpare din modul in care aceasta este abordatd in unele pasaje ale conlinutului epistolei, precum gi in fala unei desdv6rqite cunoaqteri a Vechiului Testament de cdtre autor. Spre exemplu: autorul utllizeazdin epistold formule inedite pentru a proclama transcendenla
MAntuitorului Iisus Htistos ca Dumnezeu, exprimAnd insd, in acelagi timp, intr-un real ism concis gi extrema solidaritate
integrale (TOB)' ps Editions du Cerf et Societ6 Biblique Franqaise, 1988, Epitre aux H6breux, p 2917

' La Bible, Traductio* oecunte*ique, E6ition

22

STEL]AN TO..'ANA

INTRODUCERE

23

care une$te pe lisus cu "fralii Sii", toate pe fondul unei perfecte ilustrdri cu revelalia Vechiului Testament. De surprindere, cdnd observdm cum autorul rezervd, pc de o parte, un qir de pasaje din epistol[. evocdrii de rituri 9i sacrificii de animale din Vechiul Testament' iar pe de altd parte, cum manif'estI o mare mobilitate a spiritului cAnd interpreteazd, intr-o manierd simbolic6, texte 9i evenimente din Vechiul Testament 9i cdnd sugereazi raporturi intre realitSli terestre gi arhetipuri cereqti, intre fapte istorice, temporare gi realitagi divine, vcAnice. Surprinderea se mf,regte cind in derularea descrierilor se mai intdlnegte gi un stil deosebit de abordare a ternei 9i a
teologiei Epistoiei, in general, caraclerizatd printr-o dispozilie concentricd a temelor ei,2 stil pe care nu-l mai intdlnim in nici 3 o altd scriere a Noului Testament Toate aceste caracteristici au frcut, ca in decursul timpului, sd se ridice asupra epistolei intreb[ri complexe, care au necesitat incd din primele secole lungi dezbateri 9i disculii

;i

care s-au reluat 9i reunit apoi, parcd cu mal mare intensitate, dupd Reformd: Se poatc sau nu atribui epistola o Sf.Ap.Pavel? in ce sens se poate, 9i daca se poate vorbi de
paulinitate a ei, av6ndu-se in vedere foarte pufinele' dacd nu chiar insignifiantele "asemdndri" de conlinut cu unele epistole pauline? Aparline epistola genului literar epistolar' sau nu? De unde aceastd noud tem5, Iisus Hristos-Mare Preot' dezbatuti de epistold, 9i pe care n-o mai int6lnim' in coeziunea a pe care o gdsim aici, in nici o altd scriere paulinl sau carte

Noului Testament?a

' ;

lutZ,

o schemd rezunrativi

structurii teologiei Epistolei propus6

de

A.Vanhoye:
a. eshatologie

j. c. jertfr | C. i".tft

1 b. eclesiologie

i- B. eclesiologie

A. eshatotogie (Vezi A. Vanhoye, I'a struclure littdraire de l'Epitre uix


Hdbreux, Paris 1962, P 239).

7920 u Vezi gi Diac.Dr. N.I' Nicolaescu, Pr- Gr. Marcu, Pr' S. Vtad gi Pr. L.G. Munteanu. "stuttiul Noului Testantenr". Manual pentru Insritutele Teologice. ed. a ll-a, Bucurepti. Edrtura lnstitutului Biblic 9i de l\'lisiunc

Io Bibl" . p

Or1odoxf,. 1977.

208-212

24

STELIAN TOFANA

INTRODUCERE

25

intr-adevir contribulia originald a acestei epistole la aprofundarea problemei hristologice a fost aceea de a grupa, in jurui noliunii de "Arhiereu", afirmaliile referitoare la
credinla in lisus Hristos, intemeindu-se, atAt pe exprimdrile directe sau indirecte ale MAntuitorului referitor la siujirea Sa arhiereascd, cAt 9i pe credinla prirnilor creqtini care mdrturiseau caracterul sacerdotal al lucrhrii mintuitoare a lui Iisus Hristos.s
Agadar, privitor la doctrina epistolei, se poate spune

cilci "ungi" erau numar profefii, arhiereii 9i imparalii' ('oncentrAnd in persoana Sa toate cele trei demnitAli'
MAntrtitorul este "Unsul" prin excelenlb'

cd ea este centrat6 pe titlul hristologic de Arhiereu, dezvoltand tema slujirii arhieregti a MAntuitorului lisus
Hristos, prezeolat ca arhiereu nu sub aspectul temporar al slujirii, ca arhiereii Vechiului Testament, ci in postura de
Arhiereu vegnic, in ceruri mijlocind pururea pentru noi (9,24), jertfa Sa unic6 av6nd eficacitate deplind asupra tuturor cregtinilor (10,10) - "cici printr-o singurdjertft adusd, a adus la vegnicd deslvdr;ire pe cei ce se sfinlesc" (10,14)' Lucrarea de mdntuire a lumii s-a realizat de Iisus Hristos prin intreita Sa slujire de profet, arhiereu 9i impirat' Demnitatea slujirii arhiereqti a lui Iisus, care intr-un anumit sens le inglobeaz6 gi pe celelalte doud (1,5-8; 3,1-6; 4,741.8,I; 9,24;10,12-13)6, rezidd in chiar numele Sau de I{ristos, care insemneazd ',LIns" gi care exprimS aceasta intreita demnitate,
Testament nu sunt chiar straine de ideea "Hristos-Arhiereu". dar nicdieri nu gAselte abor<Iata predilect sau <lezvoltata sistematic mai mult ca in Evrei'
5 se

DintreceletreislujirimAntuitoarealeluilisusHristos lutorul Epistolei cdtre Evrei addnceqte in cuprinsul ei' cu arhiereqti pe care o rapofieazdla lrrecSdere, latura sluj irii Sale slujirea preo!eascd a Vechiului Testament, 9i in special 1a Epistola aratd cd lrreolia lui Aaron, arhiereul Legii vechi' Mdntuitorul, in rolul sau de mijlocitor intre Dumnezeu 9i ()ameni, "a exercitat in sensul cel mai propriu misiunea arhiereascd, arealizalcu adevdrat impdcarea intre ctameni Si grea 9i Dumnezeu, aduc6nd jertfd 9i rugdciune, jertfa cea mai rug6ndu-se ca nimeni altul" (5,7)'1 DacF' demnitatea de invd!6tor gi de impdrat a lui Iisus I{ristos iqi are ultimul izvor in calitatea lui de Dumnezeu, demnitatea de arhiereu prin cxcelenld, o are, se poate spune, tn virtutea calitd[ii lui de Mijlocitor tntre om Si Dumnezelz, intrunind in persoana Lui ontologic ;i pe unul 9i pe altul, aflAndu-se qi in tabdra lui

implcarea. Acest lucru autorul epistolei ?l surprinde in g,l2'15'24; l0'10'74 amdnunt (4,1 5;5,1.5.9; 7,25-26; 8,1-2;
etc).
pe care Sluj irea arhiereascd este, astfel, inima misiunii

cerqesc Dumnezeu, care trebuie impdcat, 9i a oamenilor, care

indicalia ;i-a luat-o Iisus Hristos prin intrupare, avdndu-;i

divind in sfatul etern al lui Dumnezeu, sau chiar in hotlrArea inainte de veci a Lui, de a crea fiinie spirituale' cu care sd

Vezi O. Cullmann, oP rit . P 79 ',in lucrarea mintuirii, lisus Flristos realizeazA paradoxul Mielului cae
7

imparafegte". (vezi Pr.Dr. Dumitru StEniloae, Iisu,s Hristos sau restaurarea omului, Sibiu 1943 p 196)

Pr. Dr. Dumitru Stlniloae. op cit

-p

193

26

STELIAN TOFANA

INTRODUCT,RE

21

intrelind un raport de comuniune, cdreia calitatea de Arhiereu


a

Fiului ii da o accentuatd expresie'8 MAntuitorul Hristos ca Arhiereu indeplinegte' in

l'irii noastre nu numai ca Dumnezeu, ci Si ca Om, ludnd ustfel cercare de patimile noastre, numai de pdcat
r

viziunea autorului epistolei, in confruntarea cu preolia veche' toate condi!iile arhieriei, ardtdnd, mai intAi, insuqirile comune' apoi pe cele care ii sunt proprii Lui, evidenliind prin aceastd paraleld superioritatea Lui fa16 de aceia' Cea dintAi condilie a unui arhiereu este aceea de a fi luat dintre oameni, posed0nd in consecinld intreaga naturd in umand (Ies. 28,1), numai astfel putdnd sd fie comp[timitor

neputinle cu oamenii (Evr- 2,17-18; 5,1-3)' Iar acfiunea "ludrii dintre oameni" este str6ns legatl de cea a aqezdrii in funclia slujirii pentru oameni, de-a mijloci pentru ei la
Dumnezeu.e

RaportAnd la [isus Hristos-Arhiereu aceste calitdii' autorul scrie: "Pezltru aceea, dalor era intru toate sd se in asemene fralilor, ca sd Jie milostiv Si credincios Arhiereu cele cdtre Dumnezeu' pentru ispdsirea pdcatelor poporului" (2,17).
Pentru a putea deveni Arhiereu, deci Mijlocitor pentru Sei, MAntuitorul a luat trup omenesc, cu toate

dmdndnd neimpdrtdsit" .to Dar arhiereul, av6nd rolul de mijlocitor intre oameni ;i Dumnezeu, fiind punctul de legaturh intre pdm6nt 9i cer, trebuie sd mai indeplineascd o condi!ie: chemarea' Aceastd chemare nu poate veni decAt de la Dumnezeu, intrucAt este vorba de relalii intre om 9i Dumnezeu. in acest mod a fost Aaron chemat la preo[ie: "nimeni nu-Si ia cinstea aceasta ,singur, decAt dacd este chemat de Dumnezeu, ca gi Aaron" (5,4; Ieq.28,1; Lev.8,l-2. Num- 3,10). MAntuitorul Iisus Hristos, cu toate cd etaDumnezeu-Om, a fost investit 9i El cu cinstea aceasta de a fi Arhiereu, de cdtre Tatdl. "in care timp a fost facut Arhiereu? Chiar in clipa in care Cuvantul s-a fdcut om; Cdci firea omeneascd a fost chiar de atunci unsd 1i slintitd in El prin dumnezeire"lr, 9i aceasta "in virtutea insagi
a

unirii ipostatice".r2

Superioritatea acestei chemdri autorul o scoate in evidenld prin aratarea cI l{ristos n-a venit arhiereu din familia

fralii

neputintele lui, afarl de pdcat: "Nu firea tngerilor' ci sdmdnla lui Avraam a luat" (2,16), "ispitit tntru toate' dupd asemdnarea noaslrd, afard de pdcat" (4,15)' Tdlcuind aceste cuvinte, Teodoret spune: "Arhiereul nostru Stie neputin[a
I
e

r0

traduccre

Teofilacq Arhiepiscopul Bulgariei, Talcuirea Epistolei cdfre Evrei' in limba romani de Mitropolitul Vcniarnin costache. Bucuregti 1904, p

449. Cf. Sf. Ioan Guri de Aur, Omilia VIII-a la Evrei. P G' LXI[, 98 Iar Sf' Cirit al Ierusalimului spune. "E! a fost uns din vegnicie de Tatdl, spre arhieria supraomeneascit" (Cateheze,X,4, P'G. XXXIII, 664 fiad' Pr' D' Fecioru, vol.I' Bucureqti, 19 43, p. 226). Y ezi 9i A.F. Ma un o ury, C o me ntar iu as upra Epi s to l e i Sf. Ap. Pavel cdtre Evrei.traducere gi prelucrare de Pr' G'F' Ciauganu, Craiova,

"

lbident,

795

f.a p

5,

Vezi pr. Dionisie Stamatoiu, lisus Hrislos, l\4arele Arhiereu, dupd eptslola '78 cdtre Evrei-inrev "Glasul Bisericii"- anul XXXVIII ,nr 1-2' 1979'p

srtcerdoce du Christ, ']z A. Michael , Le Catholique", Par.is 1924, col 1338

in "Dictionnalre de Thdologie

28

STELIAN TOFANA

INTRODTJCERE

29

in EI pronrisiunile mesianice'

pentru noi inaintea lui Dumnezeu" 19.24) gi aducdnd prin jertfa Sa unicd, sdvArgitd o dati pentru l( )lcleauna (9,26; 1 0, 10), la ve,snicd desdvdrSire pe cei ce se .;lintesc prin ea ( i 0, 14). Agadar, analiza slujirii arhieregti unice a lui lisus
| 1,25), "tnfiliSdndu-Se

cd ea este veche, este evidenliatd de autor qi prin faptul jurdmdnt' ceea ce nu netrec[toare, veqnicf,, fiind aqezati prin a fost cazul cu preolia lui Aaron (7'2C-21)' "Juratw-S'a in veac dupd Domnul si nu-i va pdrea rdu: Tu eSti preot : 7 rdnduiala lui Metchisedec" (Ps'l10,4 Evr'5'6; '20-25)' Aceastl slujire arhiereascd,Iisus Hristos a implinit-o \n "zilele trupului Sdu", in chip desdvdrSit' "aducdnd cu fEcAndu*Se strigdt gi cu lacrimi, cereri Si rugdciuni" (5'7) 9i' (5'8; Filip' 2'8)' deqi "ascultdtor pdnd ta moarte de Cruce" era Fiu. Astfel, prin jertfa Sa unicd' de pe Golgota' El a cu Dumnezeu' realizatin chip real, obiectiv, impdcarea omului omenesc devenind astfel Mijlocitorul mdntuirii neamului

cu cea Dar superioritatea acestei preolii' in comparalie

(5,9)."
Darnoutateacucareautoruivineinaceastdepistol6 a lui Iisus este prezentarea faptului c[ slujirea arhiereascd moment Hristos nu s-a realizatnumai cAndva, intr-un anumit
a1

ceruri' unde trecutului, ci ea se exercitd 1i azi, in prezent' in cel Hristos se afla slujind continuu la "altarul Si cortul noi" penlru adevdrat" (8,1-2), "fiind pururea viu' miilocind
Gh' Bogdaproste' HristoloSia d111 ll-12'l97l'p 1094 EpistolacdtreElr-ci'in.e,'iGl"s'l Bisericii"'anutXXX'nr
cit ,

t'Cf. P..D.Stamatoiu. art

801

lristos, a$a cum o prezintd epistola cdtre E,vrei gi consecintele t:i prezente gi viitoare pentru omenire, constituie obiectul de s(udiu al lucr6rii de fa!a. Date fiind insI, particularitalile stilistice proprii ale c:pistolei, a$a cum am ardtat in partea de ?nceput a Introducerii, pl'ecum gi complexitatea unei teme cu totul noi ce apare ?ntr-un mod surprinzdtor in Noul Testament, am socotit irnportant pentru inlelegerea continutului ei gi a modului de abordare a temei, de cdtre autor, sd, analiz.ez pentru inceput, intr-un capitol preliminar, cel pufin doud teme de isagogie gi anume: problema autorului, pentru a vedea dacS epistola are vreo notd de afinitate cu gdndirea Sf. Pavel, gi, dacl are, in ce mdsurd s-ar putea vorbi de o oarecare paulinitate a ei; apoi problema situa{iei religioase a destinatarilor, care ne ajutd sa intelegem mai bine haina culticd a exprimdrii ideilor qi, de ce nu, rostul abordErii de citre autor a unei astfel de teme gi poate chiar motivul alegerii ei intr-un context istoric gi religios specific al vielii destinatarilor. Pentru infelegerea, mai profundd a titlului de Arhiereu, atribuit lui Iisus Hristos, gi a semnificaliei lui, vor fi analizate, tot intr-un capitol preliminar, gi alte titluri date de autor lui lisus Hristos in cadrul epistolei, gi care stau intr-o strAnsl legatura cu cel de Arhiereu. In afard de cele spuse mai sus, tema este tratatd sub
I

30

STELIAN TOFANA

(1'1formh de comentariu al pdr!ii doctrinar hristologice 10,18), fdra insistenld asupra pericopelor de cuprins parenetic, cu exceplia cdtorva versete din finalul epistolei' care intregesc, intr-un fe[, ideile pdrlii doctrinare' Abordarea pe perlcope a confinutului epistolei' in
de funclie de ideile hristologice existente, nu are caracteristici de studiu analizd exegetic-filologic6, ci mai mult nuanle specifi c teoiogiei biblice' Aqadar, in lucrarea de fal6 se incearch o analizl paginile detaliatd a acestei teme, cu totul noi, aparuti in anume "Arhieria veqnicd a lui Iisus Testarnent,

PRELIMINARII

1. Controversata problernd a autorului epistolei' a). Scurt istoric al problemei paternitdlii epistolei' inainte de a trece la analiza acestei spinoase probieme rr studiilor biblice - cea a autorului Epistolei cdtre Evrei - se irnpune mai intai o scurt6 privire in istoria paternitalii cpistolei. Paternitatea paulind a epistolei a fost dovedite literar pcntru prima oard de cdtre Clement Alexandrinul'ra El face rcf-erinle, de fapt, la o mai veche tradilie 9i anume, la spusele "{'ericitului prezbiter" Pantenus, care afirma paulinitatea cpistolei.ls Clement Alexandrinul va accepta ?ntr-adevdr paulinitatea epistolei, dar intr-o formi pulin modificatE: el susfine cd initial, epistola cdtre Evrei, a fost scrisl de Sf'Ap' l'avel in ebraica, fiind apoi tradusd, mai tArziu, in grecegte de
S

Noului

;i

Hristos", gi consecinlele ei prezente Ei viitoare

in'

9i pentru

viala creqtinilor, tem[ care, in Teologia biblic[ romAueasci' care sd n-a constituit inc[ subiectul ttnei cecetflri mai ample, deplqeascd liniitele restrictive ale unui simplu articol'

f. Luca-

16

'' Cf

E. Grdtler, An clie Hehrcier, EKK zum Neucn Testament, Ziirich 1990'

p.lg.VezigiEusebiudeCezareea,IsloriaBisericeascd,CarteaaVl-a"XIV'
p 238. ColecliaPSB ("Parin1i 9i Scriitori bisericeSti"), 13, Edituralnstitutului 1987' 1i de misiune a Bisericii Ortodoxe Romdne, Ilucuregti

biblic

" lbi,lr^
(Vezi Clement gase$te inrudiri de stil ale epistolei cu Faptele Apostolilor cle cezareea, Istoria Bisericeascd,p.258. I--l da 5i ldmuriri pentru care I:usebiu
r5

rnotiv

51.

Pavel nu s-a indicat pe sine ca autor: din modestie 5i pentru a nu scandaliza

32

STELLAN TOFANA

PRELJMlNARII

JJ

in Biserica de Rdsdrit, tn Ierusalim, Antiohia, Egipt, Siria gi in alte pdrli, acceptarea Epistolei catre Evrei, ca fiind paulini, a prins repede rddacini. Astfel in Antiohia, spre exemplu, epistola cdtre Evrei era socotitd ca hind paulina, incl de la formarea canonului paulin.r? Istoricul Irusebiu de Cezateeals o numdrd intre cele l4 epistole pauline, care sunt recunoscute de toli (<ipoi.oyoripe va), cu toate ci gtie cd unii au fala de ea o atitudine rezervatd, mai ales, pentru faptul cd Biserica Romei nu ar recunoalte-o ca operd genuind a Apostolului Pavel.re $i Ciril din lerusalim'o ;i Epifaniu2t o utlilzeazd.mult in scrierile lor, considerdnd-o ca paulind' in Antiohia, Ignaliu2z gi Teofil de Antiohi a2l utllizeazd Si ei Epistola cdtre Evrei, ca fiind paulind, atunci cdnd se adun[ in sobor la anul 264 d.Hr.2a, pentru a lua hotirdri impotriva Iui

pe evrei
Clement

prin epi "a multor exegef


17

idem ). ConcePlia lui


a stat la baza ipotezelor

Paul de Samosata. Pentru autenticitatea epistolei se pronuntau, la fel, Teodor de Mopsuestia2s gi Theodoret.26 in Biserica din Siria, in traducerea Peqitto, epistola cdtre Evrei este enumerald, ca a 74-a epistola a Apostolului Pavel. Iacob de Nisibi2T ;i elevul sau Sf. Efrem Sirulzs o citeazd, mult in scrierile lor ca fiind paulina. Marii Capadocieni, la rdndul lor, ca Vasile cel Mare2e, Grigorie de Nazians3o gi Grigorie de Nyssari sunt convingi gi ei de autenticitatea ei. Aceeagi pdrere e suslinuta gi de Origen, numai cd intre traducatori el numegte fie pe Clement Romanul, fie pe Luca.r2 Origen socote$te cd ideile din epistol[ sunt ale lui Pavel, dar vocabularul gi compozitia este a unuia din anturajul apostolului. "Cine este acesta, numai Dumnezeu qtie".33 in Apus, dimpotriv6. in secolele II qi iII epistola nu era recunoscutd ca paulind. Astfel, canonul Muratori, din cauza refuzului celei de a doua poc[in!e, de care vorbepte
lbidem. (Theodor Mops., in Hebr fragm M 66,952) Ibidem (Theodoret, inHebr. arg., M 82,673). 'u

diferenlele de stil din

epistola c[tre Evrei gi celelalte epistole (Cf.Vasile Gheorghiu, Introducere tn Sfinlele cdrli ale Testamentului Noa, Cernhuti 1929, p. 6ll. in mutte clinlre cele mai vechi mdrturii ale catonului paulin, epistola cdtre Evrei apdrea chiar dup6 epistola citre Romani. (Amanunte in acest sens vezi E.GriiBer, op-cit , p. 20).
t8

"

" Ibid"^.
13-16).
28

(Iacob de Nisibi. Serm. de dilect. 6,13 etc., Galandi, Bibl. Patr-,5, p.

Eusebiu, Istoria Bisericeascd, Cartea aYI-a,25, p 248-250


Cartez a

'n lbidu^,

III-a

5, p. t 00

lbide*.(Ephraem Syrut. Gen. 2l; de cotrpuncr etc. Opp. Syr; I, Opp. Graec; I, p.30,38 etc; II, p.203 u)
19-20 (Cyril

p 159;

'0 A se vedea aminunte bibliograficc la E. Griifler, op.cit, Jerusat., Cal 4,36; 10,18; 17,20: M 33,500,684,912).

" lbidr*. (Vasite c Mare. Adv. Eunom.


to

1,14 18.20, M 29.-s45,-553.555)

" " "


'o

Ibidem. (Epifaniu, Haer 4?,12,M4l,812).

lbid"o, (Grig Naz , Carm

de verit. Script.

3l,M

37,474).

Ihidem (Ignalrius, Ad Eph.16

Ebr.10,28, M 5,657)

" Ibidn*
r2

(Grig, Nyss, Atlv Eunom-

l, M 4-5,364,369) (M
14.1309) la Eusebiu de

Ibirlem (Theophil, Ant., Ad. Antolyc 2,25,M6,1092)

Eusebiu. op.cit, Cartea-Yl-a, 25,14, p.250

lbidem (Cf Mansi, Coll Concil I,

1038)

" O.ig"n., Hom. in Ep ad Hebr. tiagm. Cezareea. op.cit , YI,2-5. 14, p 2-50

34

STELIAN TOT'ANA

PRELIMINARII

35

este men!ionatd epistola(6,4 -10;12'17) o ignori total' Ea nu probabil din nici mai tirziuin codex claramontanus (sec vl), acelea$i motive.sa Cele mai mari comentarii latine ale secolelor Interesanta e $i urmatoare, IV 9i V, nu au t6lmlcit-o deloc'tt pentru rigorismul s6u pozilralui Pelagius care o omite, deqi' argumente etic. epistola cdtre Evrei i-ar fi oferit importante o introduce in iJr.. e,ol.'6 in sfArqit, SfAntul Atanasie o recunoagte unde Scrisoarea sa, a39-afestiva de Paqti (367)' de la Hippo (393) 9i ca paulind. La fel fac 9i Sinoadele nu lipsesc Cartagina (397 9i 4lg)-37I)ar exprimirile ambigui Pavel' sau nici eie; pentru Fer. Ieronim autorul epistolei e Sf' rezervat cdnd "oricare altul"'*, iar Fer. Augustin este retinut 9i e sI menfioneze autorul epistolei'3e indoielile asupra paulinitdlii epistolei au caracterizat p6ni la in mare parte aproape toati perioada vielii Bisericii privire la Reformj. in sec. XVI vechile nedumeriri cu asiduu' autenticitatea epistolei sunt reluate' parcd mai epistola nu Cardinalul Cajetana0 ajungc la concluzia' cd dacd Apostolul Pavel, atunci nu e evidenta nici

Luther comenteazd in 1517 epistola socotind-o ca fiind lraulind, ca apoi in cuv6ntdrile din 1522 9i 1546 sd nege paulinitatea ei. Calvin procedeazd la fel: pentru el epistola t;Itre Evrei este incontestabil o parte a Scripturilor apostolice, "nu insl o operi a Sf. Pavel".ar in secolul XVII, balanla exegezei protestante inclind rlin nou spre o paulinitate a epistolei. Bengel in Gnomul apdrut in 1742 o inqird printre cele scrise de Pavel in captivitatea romand, fErd insd a menliona despre care este
vorba.
a2

Catolicii, degi au rdmas puternic legali de mlrturiile 'l'radiliei, se exprimd in acest timp in mod diferit. Conciliul din Trident (1545-1563) refuzi sd stdruie asupra autenticitdlii Epistolei, insE af-trmd, totugi, cd ea ar putea fi scrisd de un ucenic al Sf. Pavel.a3 La inceputul sec. al XX-lea Comisia biblica catolic[
din Roma interzice a se mai nega originea paulind a epistolei, dar ingdduie sd se mai vehiculeze ideea unei redactdri nepauline. Degi in prima jumdtate a sec. XX paulinitatea epistolei e afirmatl cu tdrie, au existat totu;i voci 9i contra. 'l-eologul catolic A. Vanhoye sinletizeazd cAteva din afirmaliile lor, nu lipsite dc interes: - stilul coerent al epistolei reflectd un alt temperament decdt cel impulsiv al lui Pavel;

e scrisd de

canonicitatea ei'

E. G.eBe., oP cit., P.20 3' W.S.hr"em elcher, Zur Geschichle des neutestamenllichen Kanons' inl. 'Iiibingen I987, p 39' ubersetzung I, Neutestamentliche Apokrlphen in deutscher
tu

to

cf. E. Grhlter,

oP

cit . P 2o
ot

t' !bid"^ tt lbid"*. t' lbide^.


o0

Cf. E. Grii0er. op.cit

,p

20

Caletanus. Comm in Hebr'

l'l : 2'l:

9'2 etc' dupa E' Grdfter-

oJ't

cit"

20

ot Cf. A. Vanhoye. TRE. 14,49-5.37; F. Schriiger. Der Hebraerbrid paulinisch? in: FS F MuBner. Freiburg. 1981, p 211-222

" Ibidr*.

36

STEL|AN TOFANA

PRELIMINANl

j'|

gi apara

sine - in timp ce Sf.Ap' Pavel vorbe;te adesea despre cf,tre Evrei puternic apostolatul s[u, autorul epistolei

se retrage

in spatele operei sale 9i nu manifestd nici o

preten!ie asupra autoritelii sale apostolice; din - citatele din Vechiul Testament sunt fEcute direct din sunt fhcute Septuaginta, pe cind, in alte epistole, citatele memorie (n.n. sau dupd textul ebraic-aramaic);
- in centrul hristologiei sale std o teml
aceea a

strlini Sf'Ap'

Pavel

Arhieriei lui Iisus Hristos;

epistolei - puterea de sintezd pe care o vddegte autorul

nu se potrivegte Sf.Ap. Pavel etc'aa La toate acestea se mai pot adauga 9i altele:

epistolei

ii

lipseqte complet adresa' obiqnuitl

celorlalte ePistole Pauline; fi - locurile din Vechiul Testament sunt citate fhrd a

introdusecucuvintele(<iqy6'ypun"cut'rat&td
ye

l)omnului Iisus Hristos (7,1 u.), ardtdndu-se deosebirile p6nd rn cele mai mici aminunte, ceea ce apostolul pavel nu olriqnuiegte sd facd (cf. Gal. 4,1 u).as in eforturile de a stabili paternitatea epistolei, isloria t'xcgezi consemneazl insa multe nume care au fost asociate rrlcii de posibili autori ai epistoiei: Clement Romanul (( )rigen), Sila (Hewitt), Apolio (Luther), Barnaba (Tertulian), l'riscilla (Harnack) gi chiar Maria, marla lui Iisus.a6 Ceea ce trebuie subliniat totugi, in acest context, este lrrptul c5, mult discutata gi nerezolvata problemd a autorului nrr a ridicat in nici un tirnp greutdli ermineuticii biblice. l'robiema autorul ui era importantd gi reiegea in prim plan rrrrrrrai atunci, cAnd era vorba de includerea in canonul biblic rr Lrnei scrieri, qi c6nd una din condiliile ce se cerea a fi rrrtlcplinitd era cea a apostolicitdf ii. Ca principiu era valabil: ''('rrnonic este ceea ce este apostolic".aT Se p6rea totugi cI
''
rl, rr

ypappdvov sau rl ypa$n )"{'ya ca de obicei); puJin - in ce privegte lexicul, epistola prezintd nu mai prezenti in dec6t l68 hapax legomena, iar conjunclia 60ev' spre epistold, este una de predilectie, nu este int6lnitd' exemplu, niciodatd in epistolele par'rline;

Vezi Dr. Vasile Gheorghiu. op cir. p. 607-608.


a6

urncntare t'rt,7. p. 145; I v (.) 40, 196


l11

in

parantezd sunt date numcle celor ce-au emis aceste ipoteze. Spre

pe - efectul operei rdscumplrdtoare a lui Iisus Hristos' cu care Sf. Pavel il concepe ca o impicare a omenirii

citat I.D. cilta,

30,
thy,

Dumnezeu,
"desdvdrqir
e"

in Evrei se cheamd "sfinlire""'curdtire"'


(2,10; 5,9;
10,1 0' 14)'

&

preo!ia levitica se pune

in

paraleld cu preolla

Ilr, Ilniv. of Dayton Rev. 11, 1975 ( l, n)(:nl pi Luca- nu mai sunt in atenf rlrrrlri pentru cE nimeni nu cuno$tea r r r rllr:zrt 6i evaluate in lumina Epist t,r;llJcr. 4n die Hebrcier, p.22)
'W.C. Krimm
el,

ltn,ytl, and otlter Essays, New-York, 1969: A. Harnack, probabilia iiber die l,l*,.rse u den Verfasser des flebraerbriefes. in ZNW, 1900. p. 16-41; Josephine l\1. ltrrd, The Mother ofJesus and the Authorship of the Epistle to lhe Ilebrews,

the

A. Vanhoye, oP cn-,495,31

'llrl, il7. 1950,p r; 1, lt0-259).

Notwendigkeil wtd Cirenze des neulestomentlichett Kanons.

277-313

(:ders. Heilsgeschehen

und Geschichte. I95-5 [MThSt

38

STELIAN TOFANA

PRELIMINARII

39

cel pu!in epistolei cdtre Evrei ii conferea demnitate apostolici 2 criterii: inscriplia de la inceput ("npbq 'Eppaiouq") 9i ultimele versete cu care se incheie epistola (13,19-22-25)'48

,,itt'e

unii il vad a fi Sf. Pavelae, gi altul nemijLocit, care at irtrbrica intr-o formd aleasa a limbii grecegti ideile Ei t'rrgetarea acestuia (13,1-21)-sn Cine ar putea fi cel dintAi ;i t'ine cel de-al doilea este greu de precizat, dach nu chiar

b). incercdri de determinare a autorului epistolei din critica internd' Raportul


leologic Si tingvistic ul Epistolei cdtre Evrei cu scrierile pauline gi cu alte scrieri
neolestflmentare. Din intreg cuprinsul epistolei rezultdcd autorul ei este un un bun cunoscdtor al Vechiului Testament 9i in acelaqitimp deoarece cregtin convins. El trebuie sd fi fost de origine iudeu' cdnd zice: de la inceput se expriml ca un iudeu'
t

in privinqa greuta{ii pauline a capitolului 13,22'25, La Bible' taduction \l'uminique, (Edition int6grale TOB, Paris I 988, p. 2949) se exprim6: "La parole

ae

rl'cxhortation -yerse22-25 - ont un ton clil1'erent de ce qui pr6cdde. Ils semble avoir

incd

"Dumnezeu ne-a vorbit noud (i1'p'iv)'"' ' in zilele acestea mai de pe urmd ne-a grdit noud (il"6')'qoev qpiv) prin Fiul. ." (Evr. 1,2). Originea iudaici a autorului se poate aceste constata qi din 3,7'4,16 9i 13,13' Ceea ce rezultd din texte e faptul cd autorul cunoa$te foarte bine toate instituliile grele 9i de cult ale iudeilor (9,1 u.) precum 9i suferinlele credinfei jertfele mari fdcute de cititori pentru plstrarea
cre $tt ne.

';rlutiri mai marilor cititorilor gi cititorilor inqigi (13,24). 2 Mentionarea urei vizite ce urmeazi a fi fhcuta cititorilor impreuni cu Timolei, I I itrata po cel ce incheie epistola ca o persoand bine cunoscutl cititorilor qi care era rr rulalii apropiate cu ei. Cea mai indreptElitd persoand in acest sns nu putea fi alta rbclt Apostolul Pavel (E. Grii0er, Neue Kommentare zilm Hebrrierbrief'Th.R.
r

56.1991,p.129).C Spicqgaseptepaulinchiarintregcapitolul13,numaicdinacest

Privind in ansamblu stilul, redactarea 9l haina in care versete sunt imbrdcate ideile conlinutului, precum 9i ultimele ale capitolului XIII, s-ar putea ajunge la concluzia a doi in autori: unul miilocit care ar incheia epistola (13'22-25) 9i
ition integrale'IOB' Paris

rrtgcnioase Si merita atenlie, insd argumentele irrrpotriva patemitalii pauline le pun rn( ii pe toate acestca in umbra
tn P" lirria de definire a autorului epistolei, ca tlind unul din colaboratorii Sf' I'rtvel merg exegefi ca: Wilkcnhauser, Benoit, Kuss, Spicq, Cambier, Rigaux, t'xceptlc thcdnd unii care emit ;i ipoteza unui ucenic din qcoala postpaulin6- (Cf' E' (ir:iller. Die l/erfossenschaft,Th.R 30. 1967) Prof. V Gheorghiu e de parere c5 rrrlreagaepistoldin forma ei actual5, gi nu numai capitolul din urma il are ca autor 1tc Sl. Pavel (vezi Pr.Dr. V. Gheorghiu. op cit . p 605)

aB

\r/ezi L,a Bible,

T radu c t i o

tt

o ec u

nteniu

rte.

Ed

1988,p 2949

40

STELIAN 7'OFANA

PRELIMINARIl

4t

imposibil. AvAndu-se in vedere insd, cd totuqi, anumite idei ale con{inutului doctrinar al epistolei n-ar fi chiar striine de cugetarea ;i teologia paulind, ceea ce se va vedea ulterior. i-a {Ecut pe unii exegefi s[ ajungd la concluzia aqezdrii printre autori cel pu{in a doi dintre cei mai apropiali ucenici gi colaboratori ai apostolului Pavel, 9i mai potrivifi pentru
aceastd lucrare: Lucasr gi Apollo.s2 Apollo nu e menfionat decAt intr-un mod episodic in

Noul 'I'estament cu toate cd el a apdrut ca un personaj de prim rang in viala Bisericii primare. Dar tocmai "discrelia relativd a textelor ref'eritoare la persoana sa corespunde in mod curios - afrrmd C. Spicq - atitudinii autorului epistolei catre Evrei de
a rf,m6ne

in anonimat".s3

l,uca s-au pronunlat Calvin, Grotius, Estius, Salmeron, Fr. Delitzsch, J. Brown, etc. (vezi A.R Eagar, The Autorship of the Epistle to the Hebrews. in The Expositor, X, 1904, p. 74-80; ll0-123 etc. Vezi 9i E. GriBer, op cit , p. 19-22).
Numcle lui Apollo a fbst propus pentru prima oarf, de Luther in i 537 urmdnd ca apoi, in exegeza modern[ ipoteza sa gAseasca ecou in scrierile tot mai multor comcntatori: L. Ziegler,(Vollstt)ndige Einleitutrg h den Brief an die llebrcier, Gdttingen 1891, p. 255); J.H. Kurtz, (Der Brief an die Hebrrier. Mitau, 1869, p55); S. Davidson (lm lfiroduclion to the Study of the New Tesatment, London 1868, p. 255); Ed. Reuss, (Jlrsroire de la Theologie Chrdtienne, Strassbourg 1864, p.268-269);Th. Zahn, (Einleitungindas Neue Testament,Leipzig 1907, p. 154);
52

tt Pentru

A. Seeberg, (Der Brief andie Hebrr)er, I'eipzig1912,p.2-ezitaintr.- Bamabagi Apollo); V. Bartlet, (The Epistle to the Hebrews ()nce More, in The Expository Times, 1922, p 58-61 - se raliazd ia Apollo dupd cc a abardonat teza Bamaba),

Luca, care l-a cunoscut personal pe Apollo, ii face un portret foarte favorabil in Faptele Apostolilor (19,24-29), descriindu-l ca fiind de origine iudeu ('Ioudaioq), de neam alexandrin (4,1,e(av6peig rrir ydver), bdrbat iscusit in cuvAnt (,irvTlp l.riytoq), puternic in Scripturi (Suvordq riv iv taiq ypa$ai6), invdlat in calea Dornnului (rcrrnXrlpdvoq rnv oOdv ro0 KUpfou), fierbAnd cu Duhul ((erov rQ nve riprctt) gi care invdla cele despre Iisus, f5r6 sfiala, in sinagogS, infruntindu-i public pe iudei cu tdrie, argumentAnd cu Sf. Scripturi mesianitatea Iui Iisus (6nl6errcvilq 6ia trirv ypa$<irv e ivcrr rdv Xprordv 'Iqoo0v). pe baza acestor informatii, exegetul C. Spicq, suslin6tor al tezei "Apollo", crede ca epistola cdtre Evrei reclamd astfel de calitdli autorului gi pe care Apollo le indeplinegte foarte bine: - de origine iudeu, bun cunoscdtor al datinilor gi traclitiilor iudaice, r'eprezentant al culturii iudeo-elenistice alexandrine; - desdvdrSit cunoscdtor

RC-H. l*nskt (Thc [nterpretation of the Epistle to the Hebrews. Columbus I 946,
p.22-24); T.W" Manson, (The Problem of the Epistle to the Hebrews, in" Bulletin ofthe John Rylands Libmry", I949, p. t-17); G.P..Lewis, (Study Notes on the New T'estament, London 1949, p.335); C. Spicq, (I.'Epitre aux HebretLx, Paris 1952, vol. l, p. 197-218) Dintre exegefii mai noi amintim pe H. Hegermann. care in comentariul sdt(Der Briefan die Hebrrier, Berlin I 988, p. l0), inctina spre aceea;i conceplie: "Der Verfasser har mit Paulus viellaltig Traditionen gemeinsam, die bei dem Apostel in dem weiteren Kreis des -itidisch-hellenistischen Urchristentums weisen Der pallistinanahe Zweisprachler Paulus hat im iibrigen unter seinen
Mitarbeitem.ledenfalls einen Vertreter h6chster hellenistisch-jUdischer Bildung: Apollos Ats ein iihnlicher Vertreter jiidisch-hellenistischer Bildung unter den Apostel Bcgleitern wird auch unser Autor atrzusehen sein Seine l-einsinnige Stilgebung. sein reicher Wortschatz, seine rethtlrische Gestaltungskaft werden der Auslegung aufSchritt und T'ritt begegnen".

ql

Vechiului I'estament,
din

reiegind din modul direct


Se

in carc introduce citatele

ptuagintd;

bun apologet, specializat in disputa cu iudeii, din felul in care dezvolta tema centrald a cpistolei - superioritatea arhieriei Si slujirii lui Hristos in raport cu slujirea Vechiului Testament.
luceasta reiegind

"

C. Spi.q, op. cit . vol. l, p. 210

42

STELIAN TOFANA

PRELIMlNANI

43

- erudit Si mare orator' fapt ce rezult/d din conlinutul cd ai in epistolei, care e in aqa fel structurat, inc6t ai impresia de un adevirat fala moi degraba un tratat teologic, prelucrat "fervens spiritu" ,sa decdt o epistol[' a Toate aceste calitali au st6rnit adrniralia deosebitd 6)' 4-6' 4' corintenilor fa!6 de persoana sa (I Cor' l' 12;3' bucurat' a,Jmirafie de care putini predicatori s-au personal5 9i Pe de altd paite, Apollo a fost in relalie

Mtrdr.rl in care C. Spicq argumenteaz6 "reza Apollo"s8 este rrrtr'-adevdr interesant, dar lipsa vreunei scrieri de la Apollo, pr:rrlru a se putea face o comparalie cu Evrei 9i a se determina

directd cu Sf. Ap. Pavel, contribuind mai ales

la

primit sd i se propov6dui.ea Evanlheiiei in Corint'ss Dacf, el a formalia-sa cateheticb de cdtre Acvila 9i Priscila "o-plet"ze se va fi lSsat ei ingigi ucenici ai Apostolului - cu atAt mai mult intimitatea marcat de autoritatea doctrinard a Sf' Pavel' in Pavel ii face a trlit.s6 in jurul anilor 65-66 Apostolul "aruiu a fi primit lui Apollo chiar o caldd recomandare cltre Tit' de perfect dimpreuni cu Zenas, cunoscdtorul de lege - echipl aveau de onrogen[ din anturajul Apostolului - ;i care de inaef,tinit o sarcind apostolic[' intr-u'-t astfel de cerc de autoritatea u"eni.i, din jurul Sf. Pavel, ce se imp[rt69eau timp 9i apostolic6 a maestrului lor, insuqindr-r-9i in acelaqi trebuie sd-l fi cunoscut tsvanghelia pe care o binevestea, durabild Apollo gi pe Timotei, cu care a legat chiar o prietenie (l Cor. iO,tO-tZ1-"SE fie, prin urmare, vorbain Evr' 13'23 de el' Apollo?", se intreabl Spicq' "Posibil",s? rdspunde tot

calitdlile scriitoricegti ale autorului comun, r rr fEcut pe cei mai mulli exegeti moderni sA nu vadd in "tez.a ,A;rol1o" nimic mai mult, decAt o simpla ipotezS:.se intr-adevdr, ;rvlndu-se in vedere slrdcia aproape totald de informalii pe , lle critica internd a epistolei le furnizeazd cu privire la autor, rrrajoritatea exegelilor s-au linut rezervali in a inainta solulii ,lctinitive, sau n-au dat chiar niciuna.6o
rrr:ri indeaproape

tt lbid"-, p. 2lo-215
5e Un mare numir de critici care n-au vrut si defriSeze anonimatul autorului r,lristolei cf,fie Evrei s-au limitat doar sf, afirme cf, autorul e tn iudeu alexandrin. Asltbl Eischhorn, Schatt, Nendecker, Grimm, Kiuge, von Soden, Iloltzmann'

M6n6goa Davidson, Westcot! Bruce, C. Hollmann (Der HebraerbrieJ

it

"Die
p'

Sclrriften des Neucn Testarrents", herausgegeben J. Weiss, Gtittingen 1908' 1298);

II,

,la5); H.T. Andrews (The Abingdan Bible Commentary,New York 1929, p

M. Goguel (Le Nouveau

T-dsktment, Paris 1929, p. 364);

[I-

Robinson

ttn die Hebrcier, Gtittingen 19a9, p.


m

l6).

to

lbidnH. Preisker , Apttllos


18'24 - 19'6' in

untl ZNTW, 1931, p. 301-304 - incearca irlei 'intrc Evrei gi i-ll Cor'. pebaza
55

nitdti de lexic $i Evrei lui Apollo

t" lbid"r,
57

Vezi C. SPicq, oP cit . P' 215

O parte insd au refuzat sa se pronunle, fie din respect pentlu anonimatul in e are autorul a vrut sd rdmdna, fie pentru multitudinea traditiilor vechi din ccle mai Variare privind autorul. sau al1ii, pur pi simplu, din simplul motiv al dificultAli de a rcuni sub un singpr nurne multiplcle conditii pe care confinutul epistolei le reclamE (vezi: J.D, Michaelis. Einleitung in die gdltlithen Schriften des Neuen Bundes, ( idttinger 1888; H. von Soden, Der Briaf an die Hebrtiet, Fribourg 1893; E'F. Scolt. The EpistLe to the Hebrews. Edinbourg 1922 Ll- Windisch, Der ttehrderbrief. Tiibingen 1921, O. Michel, Der Brief an die Ilebraer, Gtitlingen 1949; E. Mangenot. art, Epitre aux Hebteux- in Dictionnaire de'fhdologic t)atholique. VI B,2092; F.B. Kiimmel , Einleitttng in das Neue Testantent. I leidelberg 1964) etc

44

STELIAN TOFANA

PRELIMINARII

45

Raportul teologic. - Un lucru pare, totuqi' evident: La puse in anal\zd amdnunlit[ a ideilor teologiei epistolei'

- Superioritatea lui lisus Hristos fald de tngeri punct important in hristologia paulind gi care exprimE demnitatea durnnezeiascd a lui Iisus, este clar reliefatd de
epistola catre Evre i Evr.1,4-5. "Fdcindu-se cu atAt mai presus de ingeri, cu cAt a moStenil nume mai presus de ei. CIci cdruia dintre ingeri i-a zis Dumnezeu vreodatd: Fiul Meu egti Tu, Eu
astdzi te-am nEscut".

Colos.2,I0. "... care este cap

sens, de o paulinitate a ei,


62

fie 9i in mod indirect, nu ar fi ceva

toatd domnia

9i

stdpdnirea".

foarte surPri nz[tor. O punere in paralel a anumitor idei ale epistolei cu altele, asernin[toare din scrisul paulin, intdregte aceste ahrmalii. l. Elemente de hristologie O comparalie atentd intre anumite elemente ale hristologiei epistolei citre Evrei pi cea a epistolelor captivit6!ii demonstreazd incontestabile puncte comune: - Fiul ca Si chip al lui Dumnezeu Si stdpdn al universului Colos' f,15-17 "Care este Evrei 1,3. "Care fiind strdlucireaslaveiSichipulfiinlei chipulluiDumenzeu(eix6vro0
(lopaxrt'1p tq6 arlro0), care line tnoord.oeri,g toate cn cuv6ntul puterii Sale, rlupE ce a siv6rgit curdfirea pdcatelor ooastre, a gezut de-a dreapta slavei, intru cele inaltc".

- Iisus ca mo;tenitor al unui


ctrice nume"

nume "mai presus de


aceea qi

lui

Dumnezer.r

@eou) Celui nevdzut nrai tntdi

Evr.l,5. "Fiul MeueStiTu,eu astizi Te-am n6scut; gi iardgi Eu ii voi fiLui Tatd gi El imi va fil'[ie Fiu ?

Filip.2,9-l0. "Pentru

Durnnezeu L-a preaindllat $i I-

ndscut decdt toatd fdptura' Pentru cL in Acesta au fost facute toate, cele din ceruri qi
cele de pe pam6nt' cele vazute Si cele nevizute " Toate s-au fdcut

a ddruit Lui nume care este mui presus de orice nume, ca intru numele lui Iisus tot genunchiul s[ se plece..." (Vezi si Efes.1,2l).

Prin El

Si Pentru El. El este mat tnainte de toate fi toate Prin El

sunt asezate" -(Vezi 9i

II Cor'

Reprezentarea patimilor lui lisus Hrislos co o iertfd (Evr. 9,14; 10,10) are puncte de sprijin in mai multe texte pauline (I Cor. 5,7; Rom. 3,25; Efes.5,2)-

4,4-

6)

0vr.9,l4. "Cu c6t mai mult >iingeie lui Ilristos. care . prin
Duhul cel vegnic, s-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfafara de

Vezi A, Vanhoye, Hebrrlerbrief'fRE l4- Walter de Gruyter - Berlin - New York 198-5. p, 495; C. Spicq, EtB, l9-s2, l, 196.
6r

1tt

ihand. va curd!i
"

cugetul

Rom.3,25. "Pe care Dumnezeu l.-a r6,nduit jertfd de ispasire prin credinla in sdngele Lui.. " Efes.5,2. ".. S-a dat pe Sine pentru noi, prinos Si jertfd lui
Dumnezeu, intru miros de bunA
m i re asnr

vostru

u'lbid"o,

f,"

46

STELIAN TOFANA

PRELIMINARI]

4',1

Tema Arhieriei lui Hristos - tema specific pauline: epistolei- este strAns legatl de doul teme 10' 1- 10 - Gal' critica Jdcutd Legii vechl (Evr' 7' I I - 19; lui Hristos ca act 21,25; Rom. 4,15; 5,20) St ascultarea Rom' 5'19)' mdntuitor (Evr.5,8;10,9 - Filip' 2'B; Gal'3'21b' "Cdci daci s-ar fi dat Evr.7,12'18.19. " lar dacd ge care sf, poata da via{d' cu preotia s-a schimbat, urme'azd Le dreptatea ar veni din numaidecdt ql schimbarea adevirat

'

principald

Mdntuitorul lisus Hristos a tnvins moartea Si pe dictvolul l-a biruit. Tim.l,l0 "lar acum s-a dat pe Evr.2,l4. "Deci devreme ce fa!'a prin aratarea MAntuitorului copiii s-au fEcut parta$i sdngelui nostru Iisus Hristos, cel ce a gi trupului, in acelagi fel pi El a irnpSrtagit acestea, ca sa surpe nimicit moartea qi a adus la plin moartea Sa pe cel ce are lum'ina viata gi nernurirea. prin Evanghelie." stdpdnirea morlii, adicd pe
- Prin
de pe cruce,

jertfa Sa unicd

diavolul "

Legii." (12) "Astfel Porunca dctd intdi se desfiinleazd Pentru


"

Lege. "

Rom.5,19' "Cf,ci Ptecum Prtn


neasculatrea unui om s-au f6cut

neputinla Si nefolosul ei" (18)'


Cdci Legea n-a desdvdrqit nimic,
o

- Opera maniuitozre a lui Hristos se conlinud Si in


cerurl. Evr.9,24. "Cici Hristos n-a intrat intr-o SfAntd a Sfintelor l'icutf, de mdini - inchipuirca
eclci adevdrate - ci chiar in cer, r:il.srl s infdgiSe=e pcntru noi
inaintca lui Dumnezeu.
"

iar in locul ei igi face cale

picdtogi cei mulqi. tot ala Prtn ascultarea (Jnuia se vor face
drcpli cei mulli-"

Rom"E,34, "Hristos, Cel ce Care

n6dejde mai buna" (19) Evr.5,8-9. "... 9i desf,vdrqinduSe, S-a flcut tuturor celor ce-L ascultd Pricinf, de mdntuire
ve5nic6i. "

murit, gi mai ales Cel ce a inviat,

qi

este de-a dreapta Iui

Dumnezeu, (-are se

Si

roaga

penlru noi "

- Legdtura dintre smerenia Fiului Prin IntruPare


deplina Sa umanilate Evr.5,7-9. "tn zilele truPului Sdu, El a adus cu strigdt tare

St

- Legdtura dintre Hristo.s in calitate de Creator


creatura Sa. \-,vr.1,2. "in zilele acestea mai tle pe urmi ne-a grdit noud prin Fiul. pe care L-a pus rrrogtenitor a toate Si prin carc
u

Si

Filip.2,7-8. "Ci s-a deqertat pe Sine, chiP de rob ludnd'

Rorn. 11,36. "Pentrlu cd de la El gi prin El gi intru E/ sunt


toate".

gi cu lacrimi, cereri

Pi

rug6ciuni cdtre Cel ce Putea


sa-L mdntuiasc[ din moarte iI izbdvit a fost de frica Sa de
moarte. "

fdcindu-Se asemenea oamenilor, 9i la infZli9are


aflAndu-Se

I Cor.8,6b.

un

singur

ca un om' S-a smerit Pe Sine, ascultitor


fbcAndu-Se Pind la moarte, 9l

fdcut Si veacurile".

Domn, Iisus Hristos.prin care sunt toate ;i noi prin El".

incd moarte Pe cruce'"

2. Paulind s-ar perea $i refel'irea autorului epistolei Ia Parusie qi .Iudecata din urmd. I Tes.5,4. "Voi insi, l'ralilor, nu I.,vr. 10,37. "(lAci mai este putin sunte.tr in intuncric. ca sa va linrp. prea pufin, gi Ce I ce e sd
vind, va veni gi nu va intArzia"
apuce ziua aceea ca un fur"

PRELIMINARII
48

49

STELIAN TOFANA

Evr.6,5;9,11

$i au gustat cuvintul cc! bun al lui Dumnezeu ,, 0r,..,r. vcacului ,viitor ' " pt'l'l'ovcoq (6uv<ipe rg te air,lvoe). .
"

3. Pauline sunt $i alte idei ale epistolei" viitoare - paralela dintre cele prezente Si

Efes'1'21' ''Mai presus decit toata domnia 9i ptlterea $l


dregdtoria 9i decat tot numele ce se numelte' tru numai in veacul

c[ din epistola cdtre Evrei Iipsesc agaziseIe invd!dturi pauline ca'. mdntuirea prin credin!d Si nu ltrin /apteLe Legii; chemarec pdganilor la creStinism saLt
E,ste adevdrat,

acesta

a,[ld rcri dv ttir Prdl'l'ovrt) - paralela dintre umbrd Si realitate sunt umbra Evr.l0,l. " tn adevdr, Legea Col'2'17' "Care eotrv ort&' (& avand umhra bunurilor celor viitoare" ttov pe Il6vtov) viitoqre (Ercr.&v y&p dlorv o

ci 9i in cel viitor" (or) torjtro P<ivov iv t<o oirivr

mor{ilor, dar se $tie, cA nici intre cpistolele Sf. Pavel nu intAlnim vreuna, care se contind intreaga teologie paulinS.
irrvS.tdtura despre inyierea

Toate aceste comparalii de idei gi expresii ale teologiei

v6poq), iar nu
lucrurilor...
"

chiPul

cpistolei puse in paralel cu altele asemdnetoare din unele cpistole pauline, demonstreazd faptul cd tradilia biblicd rislriteand, care a accentuat intr-un fel paulinitatea epistolei cltre Evrei, in conlinutul sdu general, nu a fEcut aceasta frrd
o oarecare bazd.

ca

- paralela dintre realitdlile lumeSti Si Efes'l'10' "Spre iconomia plinirii 8vr.9,23 (8,5;6,a)- "Trebuie dar vremtrilor ca toate sd fie

cele cereSti

chipurile celot din ceruri' sd se curaleascd prin acestea' tar cele ceregti insigi cu mai bune jertfe decAt acestea" - ideea despre diferenla ascd' Si hr and duhovnice
Evr.5,l2b. "...
aqi ajuns sa avefr nevoie de laPttl, nu de hrand tare" (XpDf ov dlovteq 1 dl'artog)'

cuprinse iaraqi in Hristos' cele din ceruri si cele de pe pdmdnl'


toate intru ele"
'

dintre lapte' mancare tore


I.Cor.3,2. "Cu laPte v-am hrdnit

nu cu bucate (Ytil'a 'Paq


Puteli" '

Raportul lingvistic. - intr-un studiu cl,e analizd, a peste 1000 de cuvinte din vocabularul epistolei citre Evrei, Ilaralarnbie Rovenla este de pdrere cd scrierea cor-rfine 127 de t uvinte hapax legomena, care pot fi socotite ca fiind ne gativ lrauline, Si 136 de euvinte total nepauline.63 AddugAndu-le pe lcestea la cele hapax legomena, procentul cuvintelor nepauline cre$tc atingAnd cifra de 263 de cuvinte, adicd aproape la fiecare 4 cuvinte s-ar gdsi un cuvdnt care nu-i
lraulin, ceea ce reprezintd, desigur, un procent insemnat gi care

tn<itroa), cf,ci incd nu Puteafi mdnca gi inc6 nici acum nu

viitoare' stdtdtoare, ci numai tn ceruri' in lumea Filip.3,20. "Cdci cetalenra noasEvr.l3,l4. "C-dci nu avem alcl tra este in cet'uri, de unde 9i ci o cAutam Pe
cetate stataloare. aceea ce va sd fie" a$teptam Mdntuitor- Pe Domnul Iisus [Iristos"

- ideea cd aici pe pdmAfi creStinii nu au cetate

63

I-ista cuvintelor "negativ pauline" gi

Haralambie Roventa in lucrarea sa" Cine


1933,

ct ,scris

celor "nepauline" este prezentatd de Dr. epislola cdtre Evrei?", Bucuregi

14.

50

STELIAN TOFANA

PRELIMINANI

51

a epistolei6a' La atirn6 nu ugor in balanla originii nepauline aproximativ 18 particule 9i acestea se mai pot adauga apoi 9i considerabil conjunclii nepauline, ridicAndu-se astfel pro""ntul nepauiin al vocabularului'6s un numdr de Totuqi, intdlnim in cuprinsul epistolei Si numdr de 162 de 57 de cuvinte speciJice Sf' Pavel Si un vddindu-se astfel o cuvinte de preferinld ale Sf Pavel' cu vocatrularul oarecare afinitate lingvisitca a epistolei neutru' adicd cuvinte paulin.66 in ce"u ce priveqte vocabularul scriitorilor Noului folosite in cit5ri, sau comune tuturor vocabular se ridicl la Testament, se poate afirma cd acest cuvintele pozitive cu cifra de 501 cuvinte '67 Dacdse considerd impreund' at6t in cele neutre, care se afld intrebuinlate Sf' Pavel' Haralambie epistola cdtre Evrei, cAt qi in epistolele de cuvinte din Rovenla, pe baza anal\zei celor 1000 concluzie vocabularul epistolei, ajunge la urmdtoarea

vocabularul paulin. Aceastd constatare, la care ajunge Haralambie Rovenla, ar putea conduce la ideea cd autorul epistolei, in redactarea finald, a rnanifestat o stimd gi un respect deosebit fala de Apostolul I)avel, din a cdrui limbaj a consemnat, a;adar, un insemnat
ind

isculabilS legdturd

cu

procent de cuvinte. 56 fi fost acesta unul din ucenicii sau colaboratorii apropiali ai Apostolului Pavel? Posibil! Numai cd aceasti "posibilitate" nu depdqeqte stadiul unei simple presupuneri' Ceea ce rdmAne important din aceste constatdri, este apadar faptul cd limbajul epistolei cdtre Evrei nu-i intru totul strdin de cel paulin, fapt care ne dd dreptul de a respinge cu desdvArgire teza suslinut6 de teologii bibligti protestanli, a unei nepaulinitdti totale a epistolei. Priviti epistola insi 9i dintr-un alt unghi, qi anume, cel al raportului ei cu ceilalli scriitori ai Noului Testament, H' Rovenfa, in studiul sdu, socotegte ci se poate ajunge 9i la o altd presupunere, cea a intrdrii, destul de serioase, in combinalia autorului, chiar a Sf. Luca.6e O analizd amdnunfitd a raportului lingvistic al vocabularului analizat al epistolei cu scrierile Sf. Luca, ar conduse la urmdtoarea constatare: Evrei - Luca (Evanghelie + Faptele Apostolilor) 360 cuvinte (comune sau inrudite - 36Yo - din 1000 de cuvinte studiate);

generalS:

- vocabularul paulin :

'72A de

cuvinte (72%

- 501

cuvinte neutre, 219 cuvinte pauline); -vocabularulnepaulin:28|decuvinte(28oA).68 proporlia cuvintelor Se poate conchide de aici' cd deqi pdstreazd totuqt o nepauline este destul de ridicatd' epistola
Roventa' in tabele toate aceste 1000 cuvinte la Haralambie
-

6a

Yezi

agezate

op cit .P. 15-23.


6s 66

lbidem,

p 17
25

Ibidem. p.

u'lbidurr.
ur

6e

lbid"*

lbidem-p 26 u

52

STELIAN TOFANA

PRELIMlNARII

53

(33oh)'1o Evrei - Sf' Pavel 330 cuvinte scrierile Sf' Luca st6' Afintatea epistolei cdtre Evrei cu de cea cu Sf' Pavel'7t deci, in fruntea tuturor, urmata tiind ar fi una intAmpldtoare' Excluz6nd ideea c[ aceastd afinitate epistola cdtre Evrei poate H. Rovenla ajunge la concluzia cd Sf' Luca 9i cele fi privitd ca o puflte de legdturl intre scrierile

in concluzie, putem spune cd problema autorului epistolei nu poate fi dezlegatd, !indndu-se cont numai de
cdteva principii critice teologice sau lingvistice. Imensele eforturi ale exegezei biblice de pdna acum n-au reugit sd dea inc[ la lumind teze mai valabile, decAt simple propuneri sau presupunerl. Degi problema autorului rdm6ne incl doar la stadiu de tpateze, important este c[ autenticitatea gi canonicitatea epistolei nu suferd prin aceasta nici o gtirbire. Un lucru rim6ne totugi cert: autorul epistolei citre Evrei, cel mai bun stilist intre autorii Noului Testament,Ta meritA sd fie nurnit alSturi de Sf. Pavel gi de Sf. Ioan, cel de-al treilea mare teolog
al Noului Testament.Ts

ale Sf, Pavel.72

Sf' Luca a fost unul apropiat Apostolului' hind dintre ucenicii cercului celui mai Ap' Pavel' atAt in prima' singurul, de altfel, care se afl[ t6ng5 (II Tim' 4' 1 1; Col' 4'14)' cAt gi in a doua captivitate romand fi asociat tot atat de e de pdrere, cd Sf' Luca poate

findnd

seama 9i de faptul ca

H. Rovenla dac[ nu chiar mai bine' bine autorului epistolei ca 9i Apolo'73 totuqi' conlinutul AvAnd insI in vedere faptul cd' iudaic[' ceea ce Sf' Luca epistolei trddeazirun autor de origine rirnAne discutabild' nu era, "teza Luca", ca autor al epistolei' dacd nu chiar cu desdvirgire exculs['
prin cifre in continuare un tablou genelal indicand pe 'o lbidn^,p. 27' Redim al Noului Testamcnt' exceptdnd catre Uvrei t' i""*t *tiitor

Ca o concluzie generali a tuturor celor

expuse,

afinitatea epistolei f-r"u pipe Sf. Pavel, aminti[i deja: Evrei - Matei 228 cuvtnte Evrei - Ioan 213 cuvinte Evrei - Marcu 179 cuvinte Evrei - Petru I l7 cuvinte Evrei - Iacob 67 cuvinte tCf Evrei - Iuda zl

ii.

1t

""i"it

Dr' H' Roven! a'

op'cit.

'

p' 26)

referitoare la autorul epistolei cdtre Evrei, nu se poate spune ctr certitudine cd epistola este a Sf Ap. Pavel, dar se poate insd afirma cu siguranld cd nu-i total strlind de g6ndirea qi teologia lui. Ea a fost g6nditd, ccmpusd, strlizatd gi redactatl probabil, de vreunul din ucenicii apropiali ai Apostolului (13,23), dificil azi de a putea fi identificat, a cdrui culturd Ei formalie teologicd in mediul gi spaliul cultural iudeo-elenistic gi-a pus amprenta puternic pe stilul gi modul de abordare a temei epistolei. Dar avdnd in vedere gi faptul cd epistola nu are forma unei dictdri de idei, lasat[ sub impulsul de moment al autorului, aga cum e cazul cu unele epistole pauline, ci e o

lbidem,P 26.
Ibid"m.
pe baza afinitdqii dintre

"
'3

cd

Sf pavel e autorul a" o.ej

H. Roventa,

,""f"gir.

i,

(op cit'p'30)' [,uca fiind cel ce a redactat-o

la concluzia 9i Sf' Pavel' ajunge ce prrveqte ideile, argumentare4 al epistotei, inceea

Sl Luca

'o E.

GreR.r, Hebrri.er

1,

t-4

tIeft

i,

Ziirich-Kciln-Neukirchen 1971,

Ein exegetrscher L'ersuch rn EKK, Vorarbeiten p 204.

7s

E. Hoskyns, N. Davey, Das Rcitsel des Neuen Teslaments, 1957. p. 176

54

STELIAN TOFAT'IA

PRELIMTNARIl

55

in redactare metodicA, st[p6nit6 9i gletuit[

toati construclia

de inleles ale ei, limba nelasdnd loc nici o clip6 lipsurilor o arhitecturd bine frazei,ori destrdm[rii de idei, ci form6nd

gi care vorbeau limba greac[, fiind numili "oi'Etrtr.qvtrotot" (elenigti) (F Ap. 6,1;9,29; II Cor. 17,22, Filip. 3,5).77 in consecinld, titlul "'EBpafouq" poate desemna o

fapt mai qi incheiatd in toatd alcdtuirea frazelor argumentdrii' ne putem rar intAlnit la autorii c6rlilor Noului Testament' avea nici un r[spuns: totugi intreba in final' chiar dacd nu vom una din tainele de nep[truns sE fie autorui epistolei cf,tre Evrei ale Noului Testament?

2' Situafia religioash

"cornunitd{ii destinatarilor"

epistola Lipsa unor informafii clare furnizate de cercetarea referitoare la destinatari, face problematicd epistolei' exegetice in eforturile ei de-a stabili adresanlii Dupi vechiul titlu al epistolei "npde Eppc(ou6"' are in vedere faptul cd adresanlii ar trebui sl fie iudei, dacd se Testament termenul "'Eppa(ouq" desemneazd in Noul

comunitate de iudei convertiIi Ia cregtinism, distincta de pdg6no-cregtini, care putea exista in vreun orag oarecare al lmperiuluiTt, sau, mai probabil, o comunitate iudeo-cregtinI din Ierusalim ori din PalestinaTe. Dar titlul "tpbq 'Eppa(ouq" nu poate ldmuri intru totul problema destinatarilor, ci cel mult conlinutul gi datele pe care epistola le furnizeazd. Cert este, insb, faptul cd titlul este atestat documentar incd de la finele secolului II de c[tre Panten gi Clement
11

VeziY. Gheorghiu, lntroducere in

S/. Car;i ale Testameniului Nou,

622

deci' pe iudeii originea nalionald precum qi limba evreilorT6' spre din Palestina a cdror limb[ malernd era aramaica' in diaspord' deosebire de iudeii care trdiau in afara Palestinei'
de 3 se ga$e$te mentionat numai

GriiBer, Der Hebrcierhrief l9j8-1963, in ThR 30, 1964,p. 147. Interesanid cste in acest context intrebuinlarea numeliti "dppofoq" in Evanghelia lui Filip: "Cdnd noi amfost evrei, amfost orfani;i um avu! numai mamd. Cdnd tnsd am devenit creStini am primit Si tatd Si mamd Cine n-a primit pe Domnul lisus este incd evreu" (Cf. Schenke, ThZ84,1959, Sp.6 gi I l)
pi E.

piv or3v ydvog avdxaOev dppaiog r]v, tdrv Odn 1\.1.e(av6pefaq dv t6ler 6raQavriv" (Hist. Eccl. I1,4,2-vezi gi traducerea romdneascE"/s/oric
IJisericeascd,carleaa-II-4p.70);;i despre destinatarii epistolei I Petru, care se gisesc

"

Cf. cd 6co0e xdQu.l,ov

(F

.Ap.26.7; Jac. l,

l)

Eusebiu scria despre Filon: "td

ocazia unei neinlelegeri textul din F.Ap. 6,1 face

cc disinclie ,#*"" f"pat to;q'E$paiouq) 9i


I - Cu
se

'6 Termenul

"dppaior"

ori in Noul festament: din Ierusalim' ina 9i vorbind


ei din diaspora

in Pont, Galatia, Capadocia, etc: "iv f toiq 6( iBpafrov ouotv ndvrou" fibidem IlI,4,2 in trad. rom.p.l0l)
7e

iv Ordotopo

evreiascS' din proclam6 pe sine "ef3paioq"' adic6 de origine palestinianr Ei limba sa sa'e de origine (Fitip

in timpul tui Aclrian se pot numara l-5 episcopi care s-au succedat pe scaunul din Ierusalim. "Astfel, am aflat din inscmniri ca pAn[ la rdscoala iudeilor. de pe vremea lui Adrian, pe scaunul episcopal din Ierusalim s-au succedat un numlr de I5 episcopi, despre care se spune cf, au fosl toli iudei... "(Eusebiu, Ist. Bts IV, 5, 2, p I 47). Dttpd " Omiliile Pseudoclementine" , lacov , fiatele Domnului a primit

i;ir' ?;ilia

sarcina administdrii Bisericii evreilor

din lenrsalim, nenroieupevoq

6v

palestinrana" SL care se liuda-u cu origrrrea lor 3 _ impotrivindu_sc iuda'i'zanlilor ('or' pi eul" (ippaiot ciorv' xdyt'r - [l surtl l,avcl sc inrreabA: "Sunt cr

ica (F'AP 21,40'' 22'1)

'lpouoa,t r;p 11v 'EBpaitov 6rdze rv 6xxl.lofav - (Cf C. Spicq. L'Epitre . vol.l,, p 221) Iar Sf. Ioan Hrisostom coml:nteazAFAp 6,1 astfel: "il.lrlvrotdq 6i
6re

;;;i'E;t.,

t1,22)

ofprcn xal-eiv toig il.Lqvrori S0eyyopdvouq, ot,tot y&p i.trtr1vroti .l.iyovro ippaior 6vreg" (Hom XIV. P,G LX. I l3)

56

STELIAN TOFANA

PRELIMINARII

57

Alexandrinul, apoi in Africa, de Tertulian, pretutindeni fiind universal recunoscut, ca exprim6nd destinalia epistolei'80 Nu alt titlu se cunoa;te ca vreo alt6 Bisericd s[ fi dat in vechime epistolei, decAt cel de fa![.81 Mai mult, acest titlu este atestat de cele mai multe 9i mai vechi manuscrises2, 9i chiar de versiunile egiptene gi siriaces3. Titlut meritd toati aten!ia cercet[rii, incrucat constituie un indiciu de referire in favoarea identifi cdrii destinatarilor.8a lpoteza susfinutd de majoritatea comentatorilor vechi gi mai noi, este cd epistola a fost adresati cregtinilor recrutali dintre iudei 9i care iqi aveau sediul in Palestina' probabil chiar tn Ierusalim.sl

Dincuprinsulepistoleirezult5insicScititoriieisunt
cregtini a cdror mAntuire a luat "obdrSie din prapovdduirea Domnului", gi care a fost adeverit6 de "martori care au ascultat-o" (2,3); c[ mulii dintre ei ar putea sd fie chiar
8o

invalatori (5,12), ceea ce denotd o oarecare maturitate a lor in cunoo$terea Scripturii; cd au suferit chiar persecu{ii la ?nceputul stlrii lor de creqtini ( 10,32) gi ca mulli din invildtorii lor de odinioard (4yo0pdvor) au suferit chiar moarte martirica (13,7). Dar cu toate eforturile gi jertfele conducdtoril.or lor spirituali, care privegheaz[ pentru sufletele lor (2,1 u; 10,25 l;72,25 u), mulgi dintre cititorii epistolei au slabit in credinla lor cregtind, inclinAnd ugor sd cada in iudaism, sedugi fiind gi de splendoarea cultului de la templu.86 Prin urmare, ftrd. a desemna cu numele pe cititorii s6i, autorul e preocupat in mod expres sd-i intdreascd pe frafii sdi in credin!5 qi nddejde (4,t4-16; 10,22-23), si le ajute sd depSgeasca oboseala in credinld (6,11-12), a$a incAt, incercarilor de orice fel, sf, le poatd face fa(d cu curaj (10,36; 12,1-13).67 Toate aceste amdnunte furnizate de epistold, se potrivesc cel mai bine iudeo-creStinilor din palestina Si tn special celor din Ierusalim,ss in mijlocul cdrora a activat

Cf.C. Spicq, op.cit , P.220.


omite). Titlul este mai comPlet

" Ibid"*

in

olfou d6 Tppafouq (L); 6YPd0n ard


rPdq'EBPofouq (P), ro0

* Ibidr-.
8'-

Ibidem.

otol.il exte0eioa
(M), Cf. C. Spicq, oP cit., P.221)83

<irq

dv

rivcxr

op'cit Peschitto o nume$te chiar "Epistola citre Evrei" (Cf' C' Spicq'

'p'
nu

221).

Riggenb este "o eroare veche", ci este sa revenim, daci nu vrem


referitoare la epistolA (Der
85

e Exegetul E.

lt' lce
Vol l4' Berlin - New
York'

AceastA parere au inlpartasit-o pi vechii exegegi catolici gi protestanti, diferenfele existand doar cdnd trebuiau sd afirme, dacd le-a tbst trimisa numai creqtinilor din lerusalim sau gi lot cat si tutuor din inheaga palestina. (A se vedea F.B. Kiimmel, Einleitung in das Neue Testament, Hei<ietberg, D6a, p 2gg). Astrzi pdrerile exegefilorprotestanli 9i catolici mai noi, cand e sd se pronunlc asupra adresantilor epistolei srurt la fel imparlite; unii suslin teza cd epistola ar fi adresati unor comunitdli qumranite (Ya
d i n afar a P al e s t in e i, imprdStia[i

88

A se vedea A. Vanhoye, Hebraerbrief, TRE

198-s, p. 497.

a tnei minoritdli reprezentdnd parere ca epistola ar fi fost adresati, pdgano-crestinilor, sau in orice caz. unor cregtini foarte slabi in credinld (Julicher, wrede, windisch, Michaelis, Michel, Kiisemann. Kuss, Hegermann). sau, pur pi simplu. Bisericii, vizatd fiind o

58

STELIAN TOFANA

PRELIMINARII

59

Apostoli 9i Mintuitorul Iisus Hristos, unde au predicat primii lui Zevedeu 9i Iacob' unde Sf.Arh. $tefan, apostolul Iacob al au suferit fratele Domnului, primul episcop al Ierusalimului' creqtini erau Acegti moarte martiricd (F Ap' 1,6; 8,12 etc)' la practicile acum ispitili sd se intoarci din nou Ia iudaism 9i

cd iudaismul a rlmas cultice iudaice.'e Ispita care b6ntuia era absolut qi trebuie sI rdmAnd 9i pentru creqtini o institutie moartea grea mai ales dupd necesard. Ispita aceasta a devenit al Ierusalimului lui Iacov, fratele Domnului 9i primul episcop Bisericii din (+62 d.Hr.)eo, cAnd nimeni dintre conducdtorii

din aceste

teze a se vedea: F.B. Kiummel, Einlei Dibelius, Der himmlische Kultus im He

288; M'
161 u; A' urg 1973'

Wikenhauser' J. Schmid,

Einleitung

Ierusalim nu se mai bucura de autoritatea intAiului ei stitdtor; mai mult, au intervenit chiar anumite neintelegeri pentru succesiune gi care ameninlau mai ales unitatea cultica a Blsericii din Ierusalirn.er La toate acestqa s-a mai adaugat pi faptul ca regele trod Agripa II reugise, chiar in acel timp, sI deflnitiveze restaurarea templului in toate pdrlile sale, sd organizeze din nou serviciul preolesc la templu gi sE redea cultului divin o splendoare neobignuitE. in faIa acestor condilii, ispita leclderii in iudaism era irezistibild. Agadar, in aceste imprejurlri, cregtinilor iudei le este trimisd o epistold, cu aj utorul c[reia, prin accentul pus pe superioritatea indefinibil6 ir descoperirii Noului Testament fa{n de Vechiul Testament, qi prin indemnurile adresate de a nu phrdsi credinta cregtin5, dup[ ce odald"s-au luminat, au gustat darul cel ceresc Si pdrtasi Duhului Sfant s-aufdcut" (6,4), se incerca sd se evite rec6derea in iudaism a destinatarilor ei gi prin aceasta, pericolul ca jertfa lui Iisus Hristos sd devind pentru ei z.adarnicS. De altfel, modul in care se descrie situalia

clecdt

"inutileindrdzneli". cetdfi din "Sp Antiohi4 Cipru, Jerusalim, Licaonia, Tel


ca destinatmi ai epistotei 1'R-A

Xii*-et

'

op cit ' p' 353;

V' Gheorghiu' op cit '

p'

624-625).

epi odi

;i afirma ca p. 623. Unii al comunitEfii iudaice creStine de cator (preot)


merg chiar mai departe

C' Spicq' "ehemalige'jtidische Priester" (Vezi

E'IB, 1952, m.1,P 227-231)'

ni le-a clarificat mai inainte Clement' care

numil "cel drepl", pentru cd mulli alli iudei mai purlau numele de lacov; dar el cra sfint parcd de cdnd era incd tn pdnlecele mamei lut: n^a bdut nici vrn Si nici ultd bduturd belivd, dupd cum nici n-a gustat carne in toatd viata lui Nici o /oarfeca nu s-a atins de pdrul lui, nu s-a uns vreodold cu ulei Si nici nu s-a imbdtat treodatd Nunai lui t-afost tngddutt sd inye in Sfinta Sfintelor, ntci ndvea pe el haine de l6nd, ci numai de pdnzd Ll tntra singur tn bisericd Si acolo
il gdseai mereu stdnd in genunchi Si cerdnd iertare pentru popor, tn aSa mdsurd irtcu! genunchii lui se ingroSard ca la o cdmild tn urma indelungatelor ingenuncheri inaintea Domnului Si a continuelor lui rugdciuni pentru ierlarea poporulut" (Cf .Eusebiu, lst Bis p.92)
e1

Cf,.

Iosif l-la ttiu- Antichit 20,9,1; Eusebiu, op cit .11,23 p.92u.

60

STELIAN TOFANA

PRELIMINARII

61

religioasd internd a adresanlilor, lasd sf, se intrevadi o oarecare "anemie spiritual5"e2 in credinla 9i raportarea lor la Iisus Hristos qi la jerta Sa. Din acest punct de vedere, starea lor spirituald in raport cu Iisus Hristos qi lucrarea Sa, va fi caracterizatl de 3 atitudini: Q. indoiula in realitatea "timpului celui nou" inaugurat de venirea lui Iisus Hristos'
spatete acestei indoieli se ascunde problema confrunt[rii dintre realitatea pEminteascd, concretd, a existenfei, experiatd de cregtinii adresanli 9i existenla eshatologicd, ca obiect al credinlei Ior: Una era realitate, cealaltf, speranl5.e3 Pe de-o parte, cregtinii il mdrturiseau pe lisus Hristos ca pe Domnul lor, ca pe Acela care a fost ridicat la c6rma intregului Univers (1,3.10-13). Pe de altd parte, chinuili de dureri, suferinie gi cuprinqi de p[cat se vedeau in fala acestei situafii, ca fiind lipsili de orice putere 9i ajutor' Tocmai in aceastd experienl6 a propriei lipse de putere, in fala realitdfilor prezente, std indoiala cre$tinilor destinatari, in realitatea gi eficacitatea "timpului celui nou" inaugurat de venirea lui Iisus Hristos.ea in ciuda tuturor mirturisirilor lor,

in

Iisus este Domn al intregii lumi, cd El este Mijlocitorul .nui nou Testament, cu mai bune fagdduinle, realitatea lor plm6nteasci ii domina. Nu cumva Domnul lor era lipsit de l)utere, dacd ei ramAn in continuare stdpdnili de realitdJile Irrmegti vechi, sub care au trlit pdnd acum? in ce sens este lisus, ca MAntuitor gi Domnul cel prezent? in ce sens venirea lui Iisus Hristos a schimbat totul, in mod fundamental? Erau intrebdri care stdpdneau starea de spirit a destinatarilor.es (leea ce era important pentru ei, era de a gti gi a fi incredinlali dacd bunurile viitoare promise (8,6) au venit gi Ii s-au dat Ior prin Iisus, sau nu? Frdmdntarea care ii stdpAnea nu era faptul dacl mAntuirea s-a rcalizat c6ndva sau nu, ci dacd aceastd rnAntuire a venit prin Iisus Hristos (8,25) gi dac5 ei se pot imp6rtagi de ea cu adevdrat, sau nu, existdnd in acest sens atunci posibilitatea unei diferenle intre timpul precregtin gi cel creptin (8,8). Acestor frdmAntlri se strdduiegte autorul cpistolei sd le rdspundd,e6 analizlnd o temd noul in Noul I'estament, gi-anume, Arhieria lui Iisus Hristos gi eficacitatea
('t.

ci

b). indoiala in posibititateil ptoprie de mdntuiresl

o' Cf. O. Kuss, Der theologische Grundgedanke des Hebraerbriefes' Zw Deutung des Todes Jesu im Neuen I'estament, in M'I'HZ 7,1956' p 233
theologischen L'erstcindnis des Hebrrierbriefes, in J. Schreiner, G' Dantzenberg (Hg),besrult uncl Anspruch des Neuen Testomenls. Wiirzburg 1969, p' 272'
%

Neincrederea in posibilitatea propriei mAntuiri se l)oate caracteriza ca indoiald in chiar congtiinla propriei

" E. Fiorenza,

Der Anfiihrer und Vollender unseres Glaubens' Zum

es

lbid"..
totdem.
,

96 ,, .
e7

b.

Vczi Rolf Wohlrab,

Christologie im Hebrcierbrief, Magisterarbeit im Fach

Neuen Testament, an der Philipps - Universitat, Marburg, 1990,

-5'

Yezi amdnunte in acest sens la E. Grdller. Der Claube im Hebrtierbrief, Malburg, 196-5, p. 208-209.

62

STELIAN TOT-ANi

PRELIMINANI

63

logicl a mdntuiri. in acest sens, a doua nu e decAt consecinla celei dintii. Pdrtagi chemirii cereqti (rc'l"rloetoq inoupavf ou prdtoloi - 3,1) creqtinii destinatari sunt sfinli dar ei r[mAn pe

ei, Care, ca gi ei, ispitit fiind, a biruit ispita, frcdndu-Se astfel "ChezaSul (6yyuo6) wnui mai bun Testament" (rpetrrovoq

6ra0rjxq6 - 7,22), cu mai bune speranle pentru


c). Pro blemo " timp ului irctermediar
"es

et.

dar biruind ardtAnd cd tnsugi Mdntuitorul lor a fost ispitit' poate s[ ajute aceste sldbiciuni prin puterea Sa proprie (4'74)' in gi celor ce se ispitesc (2,18), putAnd chiar sd sufere cu ei

sl[biciunile lor (4,15), ca Unul care a fost intru toate'


asemenea 1or,

ispitit. Autorul arat[ apoi, cE acest Mdntuitor a lor a strlbdtut cerurile, dar in acelagi timp a inv6lat ascultarea din cele ce a pitimit (5,8), S-a desivArgit, frcdndu-Se tuturor ASadar, celor ce-L ascultS pricini de mantuire vegnicd (5,9). ceea ce vrea autorul s5 scoata in eviden!6, este accentuarea faptului cd dobdndirea m6ntuirii std in propria putere a cu cregtinilor destinatari, in propria lor voinla de a o cAqtiga' lor atit mai mult, ct-t c6t EI, Arhiereul Hristos, MAntuitorul aproprte' "poate sd mdntuiascd desdvdrSit pe cei ce se printr-inrul, de Dumnezeu, cdci pururea e viu' ca sd decAt mijloceasca pentru ei" (7,25)' Cregtinilor nu le rdmAne mdrturisirii sd "tndrepte privirea la Trimisul si Arhiereul lor, la Domnul Iisus Hristos" (3,1), prin care au apropierea c[tre Tatdl (1,25).

problemei destinatarilor, in care expresia "indreptali mAinile ostenite" (raperpivaq Xeipaq) qi "genunchii sl6bdnogili" (napal,el"updvcr y6vara - 12,12) aratl cFt realitatea "existenlei eshatologice"ee nu mai poate fi pdstrati in tensiunea sa dialecticd intre indicativ qi imperativ.100 De aici rezultd problema lui dn(l"ortoq 1p<1voq, care, pentru cregtinii adresanli, inseamnd o tensiune a trdirii atdt a eshatologiei deja prezenle, prin jertfa lui Iisus Hristos ( I 0,10. 14), cAt gi a trdirii anticipate afazei ei plenare, viitoare (9,15.28), dupi a doua ardtare a Sa. La toate acestea, se mai adaugd gi ispita rec6derii lor in iudaism, atragi gi sedugi frind de tastul cultului de la templu, fati de care, cregtinismul pdrea cd nu oferea decdt o palidd compensafie. in acest context ,rutorlll se strdduiegte sd arate cd: "timpul din urmi" este, de fapt, un timp prezent gi care inseamnd ?ncheierea cu "casa lui Israel gi cu casa lui Iuda a unui Testament nou" (8,8), dupd ce cel dint6i n-a desdvflrqit nimic datoriti neputinlei lui, "nefiind

Cu aceasta e atins un alt aspect al

in acest sens, posibilitatea dobAndirii mAntuirii' nu

e8

O explicare detailata a sensurilor acestei expresii vezi laF-. Grdller, op.cit

rezidirdecAt in propria putere 9i voinla a cre$tinilor adresanli pentru de a crede gi a se uni cu Cel ce e pururea viu, mijlocind

212

'lhrdent
'oo

Co-p

R. Wohlrab, oo cit-,

64

STELIAN TOFANA

PRELIMINARII

65

fEr[ de prihani" (7,18-19 8,7). Timpul de fa]d

inseamnS

2- cregtinii

destinatari, au in acest sens, motiv clar, si

trdirea deja a mai "bunelor {Igdduin}e" (8,6) venite prin Iisus Hristos, chezagul unui Testament mai bun, care pentru a putea fi gustate plenar de cregtini, trebuie ca ei sd pageascd "pe calea cea noud gi vie pe care, pentru noi, Hristos a innoit-o prin catapeteasmd, adicd "prin Trupul Sdu" (10,20). Timpul din urmd poate insemna, agadar, pentru cre$tinii destinatari,tr6irea anticipatd a eshatologiei viitoare: "Cdci printr-o singurd i"rtfd adusd, a adus la veSnicd desdvdrSire pe cei ce se sfinlesc" (10,14). Toate aceste probleme schifate acum, dar dezbdtute de autor in cuprinsul epistolei, aratl criza profundd in care se aflau creqtinii destinatari ai epistolei gi cdrora, autorul, prin epistola trimisd, a incercat sd dea rdspuns la toate frdmAntdrile, incertitudinile gi indoielile lor in credinld. Astfel, argumentativ, intr-o hristologie concentratS, se ldmuresc cel pu!in 3 probleme mari care frdmdntau conqtiin!ele cregtinilor adresanli : 1- prin gi cu Iisus Hristos s-a inaugurat un "timp nou", cel de mdntuire desavdrgitl, fapt ce nu s-a putut realiza sub Vechiul Legam6nt. De aceea, autorul va insista in mod expres, prin metoda comparaliei permanente, in atdtarea superioritSlii incomparabile a Noului Legdmdnt, chezdguit de Iisus Hristos, a preoliei Sale veqnice gi a jertfei Sale proprii, unice, s6vdrgitd ca Arhiereu, in antitezd cu preolia trecAtoare, limitata gi ineficace a Vechiului LegdmAnt. Cu venirea lui Iisus Hristos innoirea eshatologicd gi mAntuirea desdvdrgitd au avut loc deja.rol

lie congtienli de posibilitatea propriei lor m6ntuiri gi de


increderea in forlele proprii de mAntuire, din moment ce au un Arhiereu, sf6nt, {iri rdutate, fhrd patd (7,26), in stare sd poatd suferi cu ei in sldbiciunile lor (4,15), fEcAndu-Se prin patima

tuturor celor ce-L ascultd "pricini de mdntuire vegnicd." (aitio6 ootqp(aq ciovrou - 5,9). 3- in virtutea operei r[scumpdrdtoare a Arhiereului vegnic [isus Hristos, "pururea viu ca sd mijloceascd pentru ei', (7,25; 9,24), cregtinii destinatari pot gi trebuie sE trdiascl cu incredere qi speranld acest dnf,torTroq Xp6voq, av6nd in vedere, rnai ales faptul, cE ei sunt "chemati sa ia fEgaduinla mogtenirii vegnice" (9, I 5).t02
Sa

Numiri gi titluri ale Iui Iisus Hristos in epistola cltre Evrei qi semnifica(ia lor incadrul hristologiei acesteia
3.

Noliunea-vedetd a Epistolei cdtre Evrei este cea de "Arhiereu". Pentru a putea infelege intreaga semnificalie hristologicd pe care o comportl aceastA noliune, ea trebuje asociatS. altor titluri hristol ogice, intreb ui ntate de creqtinismul primar gi consemnate in Noul Testament, in special, in epistola cdtre Evrei. Autorul epistolei gtia acest lucru, de aceea aportul s[u la hristologia Noului Testament, prin aprofundarea noliunii "arhiereu", nu e lipsit de suportul
r02

tot

lbidem, p.8,

Vezi gi S. Goppelt, Die apostolische und die nachapostolische ZeitCidrtingen, 1962.p 94

66

STEL]AN TOFAN,4

PREL]M]NARII

61

in restul Noului 'festament 9i in cugetarea primar[, in general.lo'


necesar

cregtind
St-.

Numele "IisLrs" este

in primul r6nd

expresia

;rccentudrii omenitelii sale,t07 fapt ce reiese clar din

mirturia

Constatarea aceasta este, de fapt, qi motivul incropirii capitolului de fatd. Analiza fiecdrei numiri in parte, acordate

lui Iisus in epistold gi raportarea ei la semnificalia hristologicd pe care o comportd, are ca scop tacilitarea inlelegerii slujirii arhieregti a lui Iisus Hristos gi a efectului ei soteriologic, a;a cum e prezentat[ in cadrul epistolei'

Evanghelii care consemneazd, cE sub acest nume se vorbea despre El in popor ca despre o persoanS. Numele "Iisus" era cel mai mult folosit in popor cAnd era vorba de Persoana Sa, iar spre a-L deosebi de alte persoane, care purtau acelagi r)ume, era allturat numelui "Iisus" adaosul "rind Na(apir 1116la,l,r,,l,af flq", "6 Na(apqvriq, 6 Ncr(ap&i<iq", sau chiar

"uidq Aauef6" cdnd se voia a se preciza originea Sa


davidiciros (ll.4t.21,11 gi loc. paralele; Mc. 70,47; I"c.24,19, Mc. 16,6; Lc- 18,38).

In. 18,5.7;

1. Iisus.roa

in

terminologia hristologicd

a epistolei, numele

epistolei cStre Evrei folosegte cuvintul "Iisus" singur, este necesar a se face o incursiune in Noul Testament qi a se vedea ce sens au dat autorii biblici cuvAntului "Iisus"'106
dupd epistola cdtre Evrei'\n '0'P.. Asist. V. Mihoc, Iisus Hristos Arhiereu' rev "Ortodoxia", XXXV, Nr-2/1983, p 177 tM Titlul ,,Hristos', este numele-vedetd al Epistolelor pauline, in care revine de Le peste 400 de ori, in timp ce "Iisus" apare numai de 200 de ori (L' Cerfaux' Paris 195a, p 36l) thrist dans la thiologii de kdnt Paul, ed. a II-a,
to'
,06

Acolo unde Evangheligtii ingiqi redau intr-o formd rezumativd ceea ce allii spun sau aud despre Iisus, lipsegte adaosul caracteristic deosebirii lui Iisus de alte persoane, care poartd acelagi nume (Lc. 7,3; Mc. 5,27; Mt. 5,20).10e Prin numele "Iisus", creqtinismul primar, gi cu el intreaga cregtindtate, a mirturisit gi a infeles cd Hristos este incepatorul vielii (ripXnydq tllq (to4q - F.Ap. 3,15), Cel inviat din morli de Dumnezeu, cd toatf, lumea prin El gi pentru El s-a fdcut (Col. 1,16) pi ci acest 'Iqoouq and trlq lal"r,l,a(aq, Fiul lui Dumnezeu, cel Unul-n5scut, este gi singurul M6ntuitor al oamenilor, in numele Cdruia trebuie sd se plece tot genunchiul (Filp.2,7).t'0

107

y ezi Werner Ftierster, art "Inooiq", in Theologisches Wr)rterbuch zum

Neuen Testamel,/, herausgegeben von Gerhard Kittel,

Vol III (O-K),

Shrttgart -

Berlin - Kciln 1990, p. 284 u.


to8

Pr.A.ist. V. Mihoc, art ctt , p.

177.

lbidem,

288.

Acest procecleu va fi urmat la analiza tuturo' titlurilor date

lui Iisus Htistos

r09.,., lDtaenl
n0 tntaPnt ,, . ,

in epistoll

68

STELTAN TOFAN/i

PRELIMINARII

69

Agadar, autorii biblici au exprimat prin cuvAntul "Iisus" mirturisirea de credin|d a creqtinatalii primare in gi despre persoana lui Hristos, care S-a intrupat, S-a frcut om 9i care poate fi astfel definitd gi circumscrisl concret intr-un timp istoric. Accentuarea omenitdlii Sale nu trebuie inleleasd insf, ca o separalie a vielii Lui pdmAntegti de Hristos, care este 9i Domnul; Iisus este in acelagi timp atdt "Domnul", c6t gi "Omul" (nlpro6 gi riv0pdrnoq). Numai in acest sens autorii sfinli ai Noului Testament L-au prezentat pe Iisus din Nazaret, ca persoand istoricS, ca pe unul, pe care Dumnezeu L-a rdnduit in acelaqi timp gi "Domn" gi "Judecdtor" 9i "MAntuitor" (dv tivdpi rir r,rptoev - F.Ap. 17,3 I )."t Aceasti accentuare este scoasd in eviden!6 in mod deosebit de F.Ap.: Iisus este Hristos, Domnul, la care adaosul "6 Nc(a,pai66" este important, intrucdt indicl clar, ftrd echivoc, persoana istoricd a lui Iisus, care a pdtimit in Ierusalim de la iudei (F Ap. 2,22.32.36;3,13.20;5,30; 10,38; 13,23.33; 77,3; 18,5.28 comp. cu 4,10; 9,27). Cdnd in epistola cdtre Evrei, autorul folosegte numele "Iisus" singur, accentueazS, la fel, acelagi aspect al omenitdlii lui Hristos manifestatd prin intrupare gi scoasi in eviden!6, in mod deosebit, in Patimi (2,9; 10,19; 13,12). Dar autorul epistolei aduce, in prim plan, altrturi de omenitate 9i dumnezeirea Sa, ceea ce arald, cd acest "Iisus" nu e o simpld persoand istoricf,, ci qi Dumnezeu in acelagi timp, in care

calitate, a strdbatut cerurile (6,20) ca sd mijloceascd pentru rroi.rl2 Addugarea Ia cuvdntul "Iisus" de 3 ori numele "Hristos" ( I 0,10; 13,8.12) gi o datd "Domnul nostru Iisus Hristos" (13,20), aratl in mod evident, cd Iisus este qi Mesia cel promis, venit deja in lume. rrr Numai astfel lisus - Om adevdrat ;i Dumnezeu adevdrat - constituie obiectul credinlei cititorilor cpistolei, incepdtorul gi plinitorul credinlei ('Ir1oou6 tqq rfore<oq &plqydv rcri te)"erotilv: 2,9; 3,1; 6,20; 7,22; 10,19; 12,2.24). Prin urmare, accentuarea omenitefii Mantuitorului lisus Hristos de cltre autorul epistolei, prin folosirea numelui lisus, atAt singur, c6t gi insofit de numele "Hristos", "Domn", rru e int6mpldtoare, intrucdt tema de bazd a epistolei e Arhieria lui I{ristos, ori calitatea de Arhiereu presupune in rnod necesar omenitatea Sa.tla 2. Xpto'c6q
intrucdt epistola cdtre Evrei il prezintd pe M6ntuitorul
nu numai ca un simplu Arhiereu, ci Mesia-Arhiereu, apelativul

"Hristos", titlu mesianic prin excelenf6, apare in epistold singur de 9 ori (3,6.14; 5,5; 6,1 ; 9,11.14.24.28; 71,26)t13, tErd nici o explicalie suplimentar5.
"2 lbid"^tt3

lbidem, p. 289.

"o Cf. V. Mihoc, op cit.,p. 178.


t15

Expresia "Hristos-lisus". care apare frecvetrt in epistolete pauline este absentd

t" Ibide*

in
(- hr

epistola cdtre

Evrei (Vezi L. Cerfaux, Christus in cier paulinischen

istologie, Diisseldorf, 1964. p. 294)

10

STELIAN TOFANA

PRELIMINARII

7t

Apelativul "Hristos" atribuit MAntuitorului nu este


numai un nume propriu, care desemn eaztr o persoand istoricd, a$a cum adesea s-a afirmat,116 ci in primul rdnd acest cuvdnt il exprimd pe Mesia, Cel promis de profefi 9i Care avea sd aducd prin jertfa Sa impicarea omului cu Dumnezeu (Mt' I 1,2;

se accentueaz6, faptul cd "Hristos" este cel ce a pAtimit gi a inviat.trs Astfel in Damasc, Sf.Ap. Pavel il predica pe Iisus in sinagogd, ca fiind Fiul lui Dumnezeu gi Mesia cel

lui Iisus,

F.Ap.8,5; 9,20; Rom.9,3.5; I'Cor.1,6.13'17; Gal'1,7; 6,2; Efes.2,5 etc), cu alte cuvinte numele "Hristos" exprimd in acelaqi timp gi dumnezeirea lui Iisus. Numele "lisus" lasd sd se intrevadd, aSa cum s-a vdzul, o referin!6 la viala Sa pdmdnteascl, dar titlul "Domn" se refera la existenla lui Iisus cel inviat qi la prezenla Sa in mijlocul comunitdlii cregtine.
Pentru a exprima ?nsE Persoana care vine din vegnicie 9i S-a intrupat, devenind om ca noi, se folosegte cuvantul "Hristos". Hristos este Acela prin care, in viziunea paulini, Dumnezeu imptinegte lucrarea de mdntuire a omului'r17 Faptul ci autorul epistolei folosegte de cele mai multe

ori cuvAntul "Hristos" singur,

necombinat cu apelativul "Iisus", gi mai intotdeauna legat de ideea de jertft (5,5; 9,ll.l4;24,28), nu e int6mpl[ior, accentudnd astfel, in mod special, jertfa Sa. in acest sens el a evidenIiat, pe de o parte, caracterul unic al jertfei Sale 9i efectul ei mantuitor, fiind sdvdrgitd de Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, iar pe de alti parte, realitarea implinirii profeliilor vechiului Testament in persoana lui Mesia 9i necesitatea ata;irii prin credinlI de persoana Sa. Aceasta se poare inletege gi mai bine din predica Apostolului Pavel, in care, vorbindu-se de patimile 9i invierea
t'u
111

promis (F.Ap 9,20.22); in sinagoga din Tesalonic, 3 sAmbete la r6nd, Apostolul a explicat cd Hristos a pdtirnit gi a inviat, gi cd pe Acesta il propov[duiegte el acum (F Ap. 17,2 rt);in Corint, dovedegte cd Iisus este Hristos (F.Ap. 18,5), fEcAnd referire Ia Scripturl (F.Ap. 18,28); in cuvAntarea linutI in fala regelui Agrippa, in Cezareea, a sintetizat invd\tttura sa, ar[tdnd cd nu este altceva dec6t ceea ce profelii gi Moise au vestit: Hristos trebuia sd pdtimeasci gi s5 invieze,frc6ndu-Se incep[turd a invierii celor adorrnili qi vestind lumind atAt poporului iudeu c6t pi neamurilor (F.Ap. 26,22rt)11e. Agadar, M6ntuitorul Iisus Hristos, ata cum e prezentat in Epistola cdtre Evrei, nll e un Arhiereu oarecare, ci Arhiereul mesianic, lapt exprimat cel mai bine de autor prin folosirea apelativului Ifristos in numirea lui Iisus, titlu mesianic prin excelenld.

3. Fiul lui Dumnezeu.

Unul din titlurile hristologice care ocupd un loc


important in Epistold, este cel de "Fiul lui Dumnezeu" (6 ui6q ro0 0e o0)r'0. Sub aceastd numire, apare Persoana lui Iisus de

"r !bid"*.
tre

lbidem,p.298.

lbidn*
lbidem,

'20 E.xpresia "Fiul lui Dumnezeu" este prezent5 gi ta iudei 5i chiar lapdgAni Despr c semnificalia sensurilor ei in litelatura iudaicd gi pagana vezi O. Cullmann,

p 305

Christologie du Nouveau Testament, Neuch0tel. 1968.

23-5-2-l8l G.P.Wetter.

72

STELIAN TOFANA

PREL|MINARII

t3

4 ori in epistold (4,14;6,6;7,3 9i 10,29), apoi de 2 ori sub forma "Fiul Meu" (6 uidq p60) (in citate din Vechiul Testament - Evr. 1,5; 5,5) 9i de 6 ori sub numele de "Fiul" fErE nici o altd combinagie.rzl Expresia "Iisus, Fiul lui Dumnezeu" se pare cI fdcea parte chiar dintr-o formuld a unei mdrturisiri de credinl[ a cregtindtllii primarel22 gi pe care autorul epistolei o cuno$tea, de aceea o gi citeazd sub forma unui indemn: "Drept aceea, avdnd Arhiereu mare, pe lisu's, Fiul lui Dumnezeu, sd linem cu tdrie mdrturisirea" (rpatripev rfrq 6po.tr"oyfaq - 4,74). Titlul "Iisus - Fiul lui Dumnezeu" nu e intrebuinlat de celelalte cdrli ale Noului Testament decAt foarte rar, av6nd in unele locuri, unde apare, o semnificalie particulatd'r2t Pentru sinoptici, Iisus este Fiul lui Dumnezeu, dar
inleles mai mult tn caiitatea Sa de Cel ce implinegte misiunea divind cu care Tatdl L-a trimis in lume, intr-un mod de deplind ascultare unita chiar cu suferinfa.r2a Pentru Marcu, spre exemplu, credinfa in Iisus "Fiul lui Dumnezeu" ocupd un loc

primordial, dar se observd la el o evidentl relinere de a vorbi de aceasta in mod deschis. in acest sens, Sf. Marcu se caracterizeazd prin a evidenlia chiar atitudinea proprie a lui Iisus de discrelie in a-$i descoperi adevdrata Sa identitate.t2s Spre deosebire de sinoptici, Sf. loan plaseazd in centrul Evangheliei sale, oarecum ca gi Sf. Marcur'6, credinla in Iisus "Fiul lui Dumnezeu", esenfial pentru el fiind faptul filiafiei divine a lui Iisus qi unitatea Sa de fiin!5 cu Tatal, gi nu expiicalia acestui fapt. Pentru Sf. Ioan este important ca Iisus este 6tc 0eo0.r27 Cele"doud motive sinoptice" - al ascultlrii Fiului de Tatdl gi unitatea dintre Tatal qi Fiul in opera revelatoare gi m6ntuitoare a lui Dumnezeu se g[sesc gi la Sf. Ioan, numai cd, in Evanghelia a IV-a, al doilea rnotiv e mai puternic accentuat, intruc6t Ioan insista mai mult asupra ideii reveldrii lui Dumnezeu. tn acest cadru ai istoriei mdntuirii, nofiunea de Fiul lui Dumnezeu, o cuprinde gi pe cea de Logos, care subliniazdin Evanghelia dupd Ioan, faptul cd Iisus este una cu Tatal in gi prin opera pe care o implinegte pe
pimdnt.r26
Sf. Pavel vorbeqte in schimb mai mult de rcup(oq, fEra

Der Sohn Gottes Eine Llntersuchung ilber den Charakter und die Tendenz des
Johannes evanghe I iums, 19 I 6.

"'
r22 r23

Pr. V. Mihoc, art cil ,p. 179.

in legdturd cu formulele pr imelor mirturisiri de credinfE creqtine, vezi O' Cullmann, Les premi*es con{essions de foi chrdtiennes. 1943, p. 45 u.
in epistola Sf Iacob titlul "l-iul lui Dumnezeu" nu apare niciodata la fel in I datd (1,17), qi atunci, cit8ndu-se Ps' 2,7; in Apocatipsa o singurd data (2,18), iar in F.Ap. de 2 ori (9,1 0; 13,33). Explicagii in

'"

se vedea

in acest

sens,

Heikki Rlisiin cn,

Das Messiasgeheimnis im

Petru, apoi in II Petru numai o


acest sens vezi
t2o

Markusevangelian, Helsinki, 1976,p.61 u. La sinoptici se poate observa cd Iisus preferd in general titlul de "Fiul Omului", decdt cel de "Fiul lui Dumnezeu" gi aceasta pentru ca mulfimea sI nu fie determinatd in a considera mai mult unul din cele 2 aspecte pe care le implicS: acela aI majestiSi divine. in detrimentul celui de ascultare, chenoz6 etc. (Cf. O. Cullmann, op.cit , p.245)

V. I'aylor,

The Names ofJesus, 1953'

57 u

''u Cf- O. Cullmann, op cit., p.258

Despre modul in care sinopticii inleleg expresia de "Fiul lui Dumnezeu", luafi mai intAi impreund gi apoi in particular, a se vedea O- Cullman, Christologie du

'" Ibid".
p
''8 A se vedea amdnunte in legdturd cu acest subiect la O. Cullmann. op rrl 259-263
.

Nouveau Testament,

238-258.

14

STEL]AN TOFANA

PRELIMINARII

'15

insd a subestima prin aceasta titlul de "Fiul lui Dumnezeu"' cu toate c6 acest titlu e total absent din Epistolele pastorale.l2e Despre acest fapt nu se poate vorbi in Epistola cbtre Evrei, in care toate afirmaliile hristologice esenliale stau intr-o strans6

rlt:

<r

parte, ceva comun: comunicarea revelaliei divine (1 ,1-2),

legdturi. Este adevdrat c5' epistola dezvolta cu predileclie tema Iisus Hristos - Mare Preot, contribulia originala 9i
personala a autorului la apiofundarea problemei hristologice fiind de a grupa afirmaliile relative la credinla in Hristos in jurul acestei noliuni, dar pentru a vorbi ins6, in mod special,

de preexistenla lui Hristos, autorul aplicd titlului de "Mare Preot" pe acela de "Fiul 1ui Dumnezeu", 9i aceasta pentru cd el gtia ca din calitatea de Fiu al lui Dumnezeu decurg toate

demnitAtile

lui Iisus Hristos, deci inclusiv 9i

cea

de

Arhiereu.l3o Pentru a se demonstra caracterul unic al persoanei Fiului, se arat5, cu ajutorul citatelor din Vechiul Testament, cd Fiul e mai presus decat toate creaturile. De altfel, intenlia specificd a autorului epistolei e de-a evidenlia superioritatea

Hristos in toatc domeniile: mai prcsus dec6t proorocii Vechiului Testament (l ,l-2); superior ingerilor (1,4-i4) qi mai mare decdt Moise (3,1-6)'r3' in ceea ce privegte raportul dintre lisus Ilristos Si

Iui Iisus

rnsi pe de altd parte, vrAnd sd arate cd misiunea lui Hristos e rilc mult superioard profelilor, fondeazd aceastd superioritate, uxacl ca gi Ioan, pe unitatea dintre Tatdl 9i Fiul,t32 relalie liirrtiald strSind profelilor. De fapt, superioritatea Fiului fa!5 rlc profeli iese in evidenld de la inceput, cAnd Iisus este distins rlc profeli, ardtAndu-se cd El este Fi:ul'. "dupd ce Dumnezeu rtdinioard... a vorbit pdrinyilor nctStri prin prooroci-. in rlele din urmd ne-a grdit noud prin Fiul..."(1,1-2). Mdntuitorul lisus Hristos este prooroc intr-un sens unic gi suprem, "Calitatea Sa de prooroc finAnd de persoana Sa, spre deosebire de sensul cuvAntului "prooroc" din Vechiul 'lcstament, unde aceastd calitate e legati accidental de o pcrsoand sau de alta. Iisus Hristos e invdldtorul gi Proorocul plin Sine, nu printr-un dar venit din alti parte".133 Aga cum Hristos a venit ca "Apostolul" Sdu propriu (6 dn6otol,oq - 3,1), tot afa s-a fEcut 9i "Proorocul" Sdu propriu, cici "ludnd modul uman de a se comunica, a putut tleveni accesibil ca Dumnezeu gi a putut intra cu oamenii in acelagi dialog direct".r3a De aceea, revelalia fEcuta de [)umnezeu prin Fiul, o singurd data, depd;e$te toate celelalte revelalii fdcute prin prooroci odinioard (l.l).

proorocii Vechiului Teslament, autorul atribuie acestora,

pe

t2e

lbidem, p. 262

F. Biichsel, Die Chri.stologie des Hebrrierbriefes, coleclia "Beitrtige zur este o Forderung christlicher 1'eologie" nr 2'7, 1922, p. 1 5, noteaza ca"arhieria parle a sittLaliei Sale de Fitt al lui Duntne:eu"
rr0

t3'
'33

lbid"*.

Pr. Prof. Dr. Dumitru Stlniloae, Teologia Dognntica Ortodora' vol Bucurcgti, 1978, p, I 15-l 16.
t1a

ll,

'r' O. Cullman

n. op cit . P- 264

lbidem.p

120.

'76

STELIAN TOI-ANA

PRELIMINARIl

71

Superioritateafald de ingerilss e ardtatl prin aceea cl El nu este creat, precum sunt ei, ca gi creaturi, ci Fiul esto ndscut din veci (1,5). Astfel, El este Domnul 9i impiratul tuturor (1,2.10-l l), agezat de-a dreapta Tatllui (1, l3), in carc calitate ingerii ii sunt duhuri slujitoare (1,14), datordndu-l inchinare ( 1,6).

slavei Tatdlui

qi chipul Fiinlei lui -

26apartr"1p rrlq

0noortioeoq a0ro0 (1,3). Astfel, ca qi in Ev. Sf. Ioan, Fiul


provine din Tat6l, prin nagtere (1,5), de aceea El este "Cel intAi n6scut" (6 npotritorcoq - 1,6), afirm6ndu-se astfel, in modul cel mai evident, preexistenta din vegnicie a Fiului lui Dumnezeu prin identitatea Sa de fiin1d cu Tatdl. Prin urmare, pentru definirea slujirii arhieregti a lui lisus Hristos, titlul "Fiul lui Dumnezeu" ocupd un loc principal, avdndu-se in vedere ca posibilitatea oferirii Sale depline ca Om lui Dumnezeu, prin jertfE, este implicatd in calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu, Care, fala de Tatdl, se afld in veci intr-o ascultare desdvirgitd de Fiu.
4" Dumnezeu.

Referitor la superioritatea lui lisus Hristos tn calitate de Fiu fald de Moiserl6, autorul o demonstreazd prin
2 argumente: 1. constructorul este mai mare decAt casa (3,2-4), ot, spre deosebire de Moise, Hristos este constructorul, El zidind casa, adicd poporul lui Dumnezeu; 2. Fiul este mai mare decdt sluga (3,5-6).137 in ceea de privegte, insd, participarea totali a Fiului la dumnezeirea Tatilui, se poate afirma cd este exprimatd intr-un mod asemdndtor Prologului Evangheliei a IV-a: prin EI S-au fEcut veacurile (1,2.10-11); El este strdlucirea (rinarj'ycropcr)

expresiei "Fiul lui Dumnezeu", care exprimd, a$a cum s-a vdzut, deofiinlimea Fiului cu Tatdl, implicd qi posibilitatea numirii lui Iisus chiar
cu

Utilizarea de citre autor

titlul de "Dumnezeu".

yezi referitor la aceasti temd, H' Windisch, cap. "Der Engelglaube im Hebrtier brief in lucrarea " Der He brcierbrief', 1931, p. 17
13s
.

in credinga iudeilor, Moise era mai mare decdt ingerii, prin misiunea sa de peoicrlq (Gal. 3,19-20) al Vechiului Testament. De aceea, in in;irarea: profe(i, ingeri, Moise, el vine la sfdrpitul seriei "ca ultimul termen al unei gradalii ascendente" (Cf. F. Prat, La thiologie de Saint Paul, I-dre partie, Paris. 1924, p.
437). $iin acest caz,caqi in cel al profelilor, apare cevacomunintre Iisus 9i Moise: amdndoi au fost credinciogi misiunii lor. ffezi in acest sens gi A. Vanhoye, Jesus 'fidelis ei qui fecit eum" (Hebr 3,2), in "Verbum Domini" 45, 1967, p 291-305

r16

tn afard de scrierile ioaneice,r3E singurd epistola cdtre Evrei ii dd,, fdrd nici un echivoc, lui Iisus titlul de "0e6q". Este adev6rat ci cuvdntul 6 0edq apare de 2 ori citat intr-un psalm din Vechiul Testament (Ps. 44,8-9): " Scaunul Tdu, Dumnezeule, in veaculveacului..." (1,8); "pentru aceea te-a

't'Asrp.u rrperiorita{ii lui Flristos fala de Moise, autorul vamai reveniintr-unul din capitolele principale ale Epistolei. cea a compa-ratiei dintre cele 2 Testamente. considerate in raport cu mijlocitorii lor(8,6-13). In acest sens autorul mai adaugb faptul cd Moise vorbea israelililor "pe pAmant", I{ristos vorbegte insd credincio;ilor
Sai "din ceruri" 112.2-5).

Vezi O. Cullmann, op cit., p. 268-269 in scrierile Sf.Pavel (Col. 1. I 5; Fil 12,8; Rorn 9,5; Col 2.2.l1Tes l.l2; Tit.2, l3)precumgi altescrieri aleNoului Testament(F 4p20,28;llP 1.1)indicatiileinprivirr(aatribuirii lui Iisus Hristos a titlului de 0e dq, sunt indirecte (Cl. O. Cullma nn. op cit . p 272-273)
'38

2,6,

IICor

78

STELIAN TOFANA

PREL|MINARII

79

uns pe tine Dumnezeu, Dumnezeul Tdu" (1,9), dar despre aceste locuri autorul afirmd clar cI se raporteaza la Fiul lui Dumnezeu: npdq 16v ui6v - (1,8)."' Folosind aceasti numire, distincfia intre Tatdl gi Fiul rdmAne totuqi evidentd in aceste pasaje, c[ci in interpretarea cregtindra0 a psalmului, cuvAntul "Dumnezeu" din [,9 se raporteazL,in aceeaqi frazd, ca subiect, Tatdlui, iar ca obiect (in vocativ), Fiului: "Dumnezeul Tdu" (Tatel) "te-a uns pe Tine, o, Dumnezeule" (Fiul). $i in cazul folosirii acestui titlu se poate constata o inrudire cu Evanghelia dupd Ioan: "6 0e6q r]v o l.6yog" spune Ioan Evanghelistul (l,l), iar Ap.Toma il numegte pe MAntuitorul Hristos, Cel inviat, "Domnul meu Si Dumnezeul meu" (6 xripr66 pou rai o 0e dq pou - In. 20,28)' Afirmalia cd lisus Hristos este "Dumn ezerf' , ftcuti prin cele 2 m[rturii, una la inceput gi alta la sfdrgit,rar incadreazd, a$a cum se poate vedea, intreagi Evanghelia lui Ioan. Aqadar, prin maniera ei de a cita Ps. 44, epistola cdtre

Evrei atestd gi ea, ca gi Evanghelia dupd loan, acest paradox al intregii hristologii, si anume ci Iisus Hristos, CuvAntul (Logosul), este "la Dumnezeu" (npdq tdv 0e6v - ln. I,l) gi in acelagi timp este "Dumnezeu", ca sd folosim termenii Prologului ioaneic. Titlu-rile "Fiul lui Dumnezeu" gi "Dumnezeu" atrag, deci, atenlia asupra preexistenlei din veqnicie a lui Iisus Hristos. in acest sens, cele 2 titl;;i vin sd completeze hristologia arhiereasc[ a epistolei gi care se referd numai la perioada de dupd intrupare a existenjei Sale. Autorul epistolei spune, dealtfel, cd orice arhiereu "e lual dintre oameni" (5,1), deci chemarea lui Hristos la arhierie s-a frcut numai prin

intrupare. Dacd hristologia epistolei n-ar

fi

inglobat

gi

270.Yezi qi Hans-Friedrich WeiB, Der Brief an die Hebrcier, Gtittingen, 1991, p. 165 u; F. Schrtiger, Der Verfasser des Hebrcierbriefes als Schriftausleger, Regensburg 1968, p 60-66; Pi H. Kleinknecht, G. Quell, E. Staufer, K.G. Kuhn, art. 1edEin ThWNT, Vol III, p.65-124, special p. 105.
'3e

lbid"o,p

'{ Sf. Ioan Guri de Aur spune: "Cele ce sunt ale Tatilui sunt ale Fiului" in "Comentariik sau explicarea epistolei cutre Evrei", traducere de Theodosie Atanasiu, episcopul Romanului, Bucureoti 1V23, p.73.
''' Cf. o.Cullmann, op.cit , p.268.Iisus Hristos mai este numit in In 1,18 ;,rovoyevflq 0ed6, dar din punct de vedere textual, expresia nu este prea sigura, intrucAt unele manuscrise au aici cuvintele d povoyevilg ui6q (Vezi oi C.K. Barrett' Ihe arndnunte O. Cullmann, op.cit., p. 268-269 precum St John,London 1955, p- 141). Gospel According to
oi

preexistenta din vegnicie a lui Iisus Hristos gi s-ar fi axat exclusiv pe titlul de Arhiereu gi care insumeazd in sine mai mult ideea existentei plmrintegti, ar fr rdmas o hristologie oarecum incompletd, deoarece insugi aspectul exceplional gi unic, precum gi eficienla slujirii arhiereqti a Mdntuitorului igi au temeiul gi izvorul in preexistenla Sa din vegnicie. Autorul epistolei it infrligeazi clar pe Iisus Hristos ca fiind, in calitate de Dumnezeu, acelagi, aldt ca Preot, c6t gi ca jertfE. El nu este Arhiereu in calitate de Dumnezeu, intrucdt arhiereul slujegte lui Dumnezeu. Dar nu e Arhiereul suprem, decdt pentru cd e gi Dumnezeu, numai astfel putdnd fi Mijlocitorul desdv6rgit, eficient intre Dumnezeu qi oameni. Titlul xripro6 aplicat lui Iisus Hristos gi semnificalia profundd a acestui nume, a ocupat un loc central in g6ndirea leologicd a primilor cregtini-ra2

'02

Amanunte in acest sens vezi ta O. Cullman n. op cit-,

176-202

80

STEI,IAN TOFANA

PRELTMINARII

81

A vorbi de "divinitatea" lui Iisr.rs Hristos in Noul


Testament, inseamnd a porni de la titlul rle xriproq (Domn) 9i de la ideea domniei universale gi absolute pe care acest titlu rr implicd. Exprimarea divinitalii lui Hristos nu e completd, dacit nu se pune in raport gi cu "domnia" pe care Fiul o exercitl dupd invierea Sarn3, domnie care implicd ideea de "Dumnezeu" adevdrat, de "Domn" ceresc, in sensul in care era inteles lahve in Vechiul Testament. Septuaginta a tradus cu rcrjploq termenul ebraic Adon sau Adonai. Se cunoagte, cd incepdnd cu o anumit6 epocd, evreii au inlocuit la lecturile liturgice numele lui Dumnezeu (Tahve) cu Adonai.'aa Agadar, xf proq traduce in Septuaginta numele cel mai sfdnt al lui Dumnezeu.'o' AplicAnd titlul de mai sus lui Hristos, creqtin[tatea primard inlelegea prin acest procedeu un transfer a propriei suveranitili a lui Dumnezeu asupra lui Iisus Hristos, dupd invierea Sa, frrd insd a face confuzie intre persoanele Tatdlui gi a Fiului. ln acest sens, toate pasajele Vechiului Testament, care vorbesc de Dumnezeu, pot fi aplicate, in principiu, 9i lui Iisus Hristos, ceea ce se intdmpld in epistolacdtre Evrei, cAnd se vorbegte de divinitatea lui Iisus Hristos. AruncAnd o privire asupra folosirii termenului rrlpro6

intr-o concordanla a Noului Testament grec, se poate observa cd adesea Noul Testament aplicd, pur gi simplu, lui Iisus pasaje, in care, in Vechiul Testament este vorba de Dumnezeu Tatdl . Aga e cazul, spre exemplu, cu Isaia 45 ,23 , pasaj citat in imnul din Filipeni 2, I 0 u, in care e vorba de intreaga creaturS, plec6ndu-gi genunchiul gi mdrturisind suveranitatea lui Iisus "Domnul" (rr5ptoq). Dar exemplul cel mai concIudent, ?l gdsim in Evr. 1 ,10 - unde este citat un pasaj din Ps. 101,26 u. "Dintru inceput Tu. Doctmne, pdmdntul L-ai intemeiat Si cerurile sunt lucrul mdinilor Tale. Ele vor pieri dar Tu acelasi eSti Si anii Tdi nu se vor sfirSi" (1,10-12).'ou Textul biblic vorbegte aici in mod expres de Dumnezeu TatdLl Creatorul, dar autorul epistolei, aplicdnd acest citat Fiului, nu ezitd, prin aplicarea titlului rf proq numelui lui Iisus, sd faci gi din Fiul, Creatorul cerului gi al p6mAntului.raT La fel se exprimd gi Ap.Pavel in "mdrturisirea de credin!6" din I. Cor 8,6, unde activitatea preexistentd a lui Iisus, coautor al crealiei, nu e menlionatd, decdt in relatie cu semnificalia cuvAntului "r6proq": "-- un singur Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate Si noi prin El". $i pentru cd

momentului acestei inlocuiri este dificili Ceea ce este sigur e cd la inceputul erei cregtine ea era deja efectuata (W- Fiirster, art' xriproq, in'thWNT, vol III, p. 1043-l045).
a

'03 lbid"*. Vezi pi p. 203. I4 Determinarea cu precizie

Explicalii in legdturd cu sensurile acestui citat a se vedca : ICJ. Thomas, ?".he Old T'estament Citations in Hebrews. ia " New Testament Studies" , nr. I l, 19641965, p 323-324 5i H.Fr. WeiB, op cir., p. 167. IV-acare rndrturiscgte desprc '47 Din nou se poate observa aici legitura cu Ev a "Cuv6ntul'' cd " toate prin El s-au fdcut, Si Jdrd de Dl nimic nu s-aldcul din ce s a /dcut" (ln. 1,3) Atributele de "Creator" 5i "Mdntuitor" (1.1 l2) strnt identice in persoana Fiului- Aceasta estc de altfel gi g6ndirea epistolei citre Evrei lVezi O. ('ullmann. op.ctt . p.210\.

re

in legatura cu atribtrirea numelui nipLoq lui l)umnezeu in Septuaginta 5r in iudaismul elenistic a se vedea studiile impoftante si bine documentate ale lui L.Cerlaux- "Le nom divin rciptogdan"' la Biblie ,qrecque" si "'4donoi et Kyrios". in "Recueil L Cerfaux". vol I. 1954. p I I3 u 5i 137 u

las

82

STELIAN TOFANA

PRELIMINARII

83

Hristos este astdzi pentru noi singurul rr5pro6, Domnul cat't' guverneazh peste toate lucrurile, trebuie si fi fost de lrr inceput in relalie cu toate lucrurile (F.Ap- 3,14) in calitatc dt' coautor la creatie. (Col. 1,16). Titlul rrjpr,oq desemneazd inainte de toate mai alcs puterea gi suveranitatea divinb al lui Iisus Hristos in perioaclit actualI a istoriei mAntuirii,las dandu-I-se Mdntuitorului toatri puterea in cer gi pe pdmAnt (Mt.28,19) prin inviere 9i inll]arc gi aqezare de-a dreapta Tatdlui- El este njpto6 intruc6t estc Cel ce are puterea (d(ouof u) deplin6. Titlul xf proq mai apare de 2 ori in epistold, tot cu referire la MAntuitorul: propovdduirea Domnului" (.1,4)"eio0ar 6tri toO xupfou - 2,3) Si "Domnul nostru u rdsdrit din luda" (7,14)- E de relinut aici, faptul cI al doilea text (7,14) asociazd titlul de "Domn" siujirii arhiereqti a MAntuitorului: Domnul nostru este Arhiereu, degi nu provine din seminlia sacerdotald a lui Levi, ci din seminlia lui Iuda. Se poate, deci, ugor inlelege de aici importanla 9i semnificalia hristologicd a atribuirii acestui nume lui Iisus Hristos, in calitatea Sa de Arhiereu, dar de Arhiereu vegnic. De altfel, insuqi MAntuitorul Hristos s-a numit pe Sine cu acest nume, ceea ce constituie afirmarea fErd echivoc a dumnezeirii Sale, cdci rcripro6 este numele cel "mai presus de orice nume" (FiI.2,9), adicS insugi numele lui Dumnezeu: Iahve, Adonai,
-

faptul ci toate numirile date lui Dumnezeu, cu t'xceptia celui de Tat5, pot sd fie atribuite gi Fiutui.tae Dar calificativul rriproq corespunde, aga cum se poate vcdea, qi de mnitdlii impardtegti a Mdntuitorului, intrucAt, intre rrccastd demnitate gi cea arhiereascd exista o str6nsd legiturd, rlcnrnitatea qi puterea impdrdteascd a Fiului manifestAndu-se ;;i prin activitatea de invalator (Prooroc) gi Arhiereu. Inclusiv "rnoartea, cu toate cI e un act al Arhieriei Sale, prin modul in L:are a suportat-o gi invins-o, tine gi de puterea lui irnplrdteasc6".lso Astfel, dupd in5lf are , Iisus Hristos continu6 insd sI fie "Arhiereu in veac", dar un Arhiereu-impdrat sau un ArhiereuPdstor (13,20), un Arhiereu a$ezat pe tronul mdririi gi impdrdliei vegnice (8.1). Prin urmare, este imposibil si vorbim de arhieria lui Hristos gi mai ales de etapa actuald, cea
, orrsecinJS,

de dupI indllare, a exercitlrii acestei arhierii,

fdcAnd

Domnul.

abstracfie de faptul ca El este iotodati qi xriproq (Domnul), Stdp6nul a toate.lsr Pe de altd parte, insdgi calitatea Sa de rcripro6 este, intr-un f-el, un rod al lucrdrii Sale arhiereqti, pe care a sdv6rgit-o prin jertfa de pe Clruce, iar eficien!a fdrd. rlargini a lucrlrii Sale arhieregti vegnice se datoreqte gi situatiei Sale de "Domn" al Universului intreg. Agadar, calificativul rriproq este un titlu hristologic complet care expriml bazainfiegii lucriri a l-iului - atdt preexistentS, c6t gi pdmAnteasci, sau, altfel spus, trecut6, prezent6 gi viitoare.
loe
r50

Atribuirea numelui de "Domn" lui Iisus are, drept


(ll. o, Cullmann.
op cit .

204

Pr. Prof, Dr. D. Stinilo

ae. op

cit., r,ol II.

54

'oo

Cf. O. Cullmann, op cit

,p

214.

'5'Ci

Pr. V. Mihoc. art cit.,p 183

84

STEI-IAN TOFANA

PRELIMINANI

in ucest sens, "dintre

toate titlurile hristologice acela de xdproq este cel mai bogat prin semnificafiile pe care le insumeazd. inlelesul s[u profund este un "compendium", 9i in acelagi timp, un "repetitorium" al hristologiei neotestamentare, parcurg6nd in mod succesiv toate gamele titlurilor hristologice gi deruleazd in faJa ochilor no;tri drumul care duce de la demnitatea invdldtoreascd, impdrdteasc[ 9i arhiereascd a lui Iisus Hristos la cea dumnezeiasce".ts2 El poate constitui o "adeviratd sintezd hristologicd al cdrei cenlru cronologic este moartea 9i invierea lui Hristos".153
6. 6 urdq toO rivOprinou (Fiul Omului)

Expresia "Fiul Omului" are in Noul Testament o sennnificalie strict pi profund hristologici, fiind cel mai frecvent titlu hristologic al Noului Testament, precum 9i denumirea cea mai frecventd pe care $i-o da insugi MAntuitorul,rsa noliunea "Fiul Omului" aratdnd, in primul
p' 94' 'sz Vezi E. Stauffer, "Die Theologie des Neuen Testaments",1941, ann scria: la Rel'eritor ,,... le title , ce que la done, sans rceQo.lrj est pourtant en disqualifier aucun" (Cf. op.cit.,p 204)-

rAnd, deplindtatea naturii omenegti a Mdntuitorului. DacE expresia "Fiul lui Dumnezeu" exprimL integritatea Sa divina, atunci cea de "Fiul Omului" aratd integritatea Sa umani, fi ind in acest sens intr-o stransA corelalie cu slujirea arhiereasci a Miintuitorului.r5s Expresia "Fiul Omului" este foarte bogatd in conlinut. Prin intrebuinlarea constanti a acestei expresii, Mdntuitorul Hristos vrea si atragd atenlia iudeilor ca El este "Omul" prin excelenti, Mesia despre care vorbesc profefii, insugi intemeietorul impdraliei lui Dumnezeu pe pdmAnt. Deci, acest nume este cel care exprimd firea omeneascd a M6ntuitorului, dar in acelagi timp qi dumnezeirea Sa, mesianitatea Sa. Dar fblosirea expresiei este legat5 gi de viitorul eshatologic, de pream6rirea lui Iisus Hristos, de rolul Sbu de judec[tor ai oamenilor la sfArgitul veacului.rs6 Patimile, moartea gi invierea lui Iisus, a "Fiului Omului" sunt, deci, o dovadd supremi atdt a omenitelii Sale, a identitd!ii intre "Fiul Omului" gi "Ebed-Iahve",1s7 Sluga Domnului (Is.53,ll-12; Mc.8,31; Lc.9,22), cdt qi dovada supremd a mesianit5.lii Sale depline gi expresia cea mai inaltl

in de p

t5'
r5a

cf. o. Cullmann, op.cit., p. 2o4.

oi Expresia revine foarte des aproape numai in Sf. Evanghelii- Expresia apare de 8l de ori in Evanghelii, de 30 de ori la Matei, 14 ori la Marcu, 25 de o.i lu Lo.u oi de 12 ori la Ioan. Exceptie fac 4 versete din alte cdrpi : Ps' neotesiamentare, dintre care 3 sunt cirare din Vechiul 'fesmment (Evr 2,6 Apoc. 1,13 oi 14,4 = Dan. 8,13), iar al patrulea (F.Ap 7,56) foloseote 8.5; expresia cu sensul ei comun din Evanghelii (A se vedea H- Lesltre, Fils de I'Hontme- in "Dictionaire de La Bible", vol II, Paris, 1926, col 2258)

A se vedea aminunte O. Cullmann, op.cit. p. 131-156; L. Goppelt, Theologie des Neuen Testarwnts, vol.Il: Vielfalt und Einheit des apostolischen Christuszeugnlsses, herausgegeben von J.Roloff, G<ittingen, 1976, p. 580; Pr-V.Mihoc, Fiul Omului dupa Noul Testament, in "srudii Teologice", XXV, nr. l-2, 1973, 34 u

tts

Vezi O. Cullmann, op.cit , p. 135; V. Mihoc, ibidem. in legatura cu identiratea dintre lisus Ilristos oi Ebed-Iahve, in Noul Testament, vezi L. Plim5dealS, Ebed-lahv,e in lumina Noului Tesrament. in rev "Mitropolia Baratului", nr. 4-6, 1970
r57

1s6

86

STELIAN TOFANA

PRELIMINARII

87

slujirii Sale arhieregti'tsE Patimile 9i moartea M6ntuitorului incununeazd astfel activitatea Sa mesianic[' arhiereascd' aducAnd mdntuirea neamului omenesc' 1" acest sens' importanla jertfei "Fiului Omului" este subliniatd' de
a

Sf.Atanasie cel Mare astfel: "Consecinta pdcatului' moartea' era unitd cu trupul pe care-l stdpdnea' De aici necesitatea intrupdrii Cuvdntului in trupul stdpdnit de aceasta' Dacd Cuvdntul s-ar fi tntrupat tn qltceva' moartea nu s-ar 'fi omordt, pentru cd ea nu era distrusd de om' $i stricdciunea ar.fi rdmas pe mai departe in om, trupul unindu-se cu viala' nu mai rdmAne nemuritor' ci se tmbracd in nemurire" '15e Faptul cd Fiul lui Dumnezeu "flcAndu-se offi' deplind pdtimegte ca un muritor"r60, presupune manifestarea invierea Sa a omenescului in Iisus Hristos, dar in moartea 9i deplind' vedem, totodatE, qi dumnezeirea Sa, mesianitatea Sa venit sA intruc6t Fiul Omului nu pdtime$te pentru Sine' El n-a puni capdt morlii Sale, ci mor{ii oamenilor' Prin inviere 9i de apoi inallare, "Fiul Omului" face trecerea de la stadiul "Ebed-Iahve" la starea Sa de judecdtor al lumii' in Evrei, expresia "Fiul Omului" o intAlnim intr-un

Ps. 8,6: "Ce este amul cd-l pomeneSti pe el saufiul omului cd-l cercetezi pe el?" , pe care il aplicd la Hristos. Analizdnd contextul, ajungem la concluzia cd autorul era la curent, se pare, cu dubla semnificalie neotestamentard a titlului de "Fiul Omului" dat Mdntuitorului Hristos: l. pe de-o parte, apelativul "Fiul Omului" se referd la "degertarea" de slavd a lui Hristos, prin intrupare, deci la acceptarea condiliei umile a umanitdlii (Hristos a fost pus, scurtl vreme, "mai prejos de ingeri" '2,7a qi 9a), 2. pe de altd parte, se referS la opera lui Iisus Hristos cel preasl[vit ("cu mdrire Si cu cinste L-ai lncununat Si L-ai pus peste lucrul mainilor Tale" - 2,7b-9b), care va culmina la Parusie, cAnd "Fiul Omului" va veni pe norii cerului ca
Judecdtor.
r62

singur text, in 2,6 rt.r6t in care autorul afirm6 superioritatea din Fiutui omului fatd de ingeri, citand astfel cunoscutul text
"s L. Lemonnyer et
r5e

Dacd acest al doilea aspect corespunde conceptiei iudaice pe care o gdsim la Daniel 7,13 9i in apocalipseie apocrife iudaice (IV Ezdra. Cartea lui Enoh, cap.37-71) adoptati de Mdntuitorul in prezentatea operei sale eshatologice, atunci primul aspect este gi el justificat in Sf.Evanghelii, unde M6ntuitorui se prezintd pe Sine uneori ca Fiul Omului - Ebed-Iahve, care in chip de rob, p[timeqte 9i moare (Mc.8,31; 10,45).16r Agadar, folosirea de cltre autor a

L. Cerfatx,

Thdologie du Nouveau Testament' Pais


44

t963, p. 82.

'6'

Cf Pr. Asist- V. Mhoc,

Iisus Hristos,

Arhiereu...,

178.

Sf. Atanasie cel Mare, Cuvbnt despre tntruparea I'ogosului '


1764.

'

P 'G '

'

xxv,
841C

tffi Sf. Ioan Damaschin, Canonul invierii, oda

VII' Irmos' P G ' XCVI'

'u' Ibidtm. Cu privire la aceste 2 aspecte ale nopiunii 'Fiul Omului" a se vedea indeosebi O. Cullmann, op.cit., p. 131 u; H. Johnson, The Humanity of the Saviour, 1962, p. 113-116; G.W. Grogan, Christ in His People: An
ExegeticaL and theological Strtdy of Hebrews 2,5-18,

in "Vox Evanghelica",

6,

'u'Cf. Dr.Dr. C. Colpe. art.cit.,p

433'

54-71;P. Giles, The Son of Man in the Epistle to the Hebrews, in "Expository Times", 86, 1974-19'15, p. 328-332.
1969,

88

STELIAN TOFANA

expresiei "o urdq to0 av0p<ilfiou", ca titlu hristologic aplicat lui Iisus Hristos, serve$te foarte bine descrierii slujirii arhieregti a M6ntuitorului gi jertfei Sale depline ca Dumnezeu qi Om petrecutd in "zilele trupului Siu" (5,7).

PARTEA

TWTAT

FIUI LUI DUMNEUEU hirNUPAt

tupAnar

,4 ToATE

{l,t=2,18)

I. Pozifia actualS a Fiului (1,1-4)


Epistola cltre Evrei incepe cu un prolog ( I , I -4), de o inegalabild facturd teologicd gi stilistici, al cdrui conlinut definegte, cdt se poate de clar, poziyia actualI a Fiului lui Dumnezeu, oferind in numai opt propozilii, persoanei qi

misiunii lui Iisus Hristos, ca Fiu, o prezentare, care prin bogdfia sa teologicS, exegeticd ocupi un loc unic in Noul
Testament.I6{

Intenlia prologului epistolei (1,1-4), la fel ca qi cel al Evangheliei dupi Ioan 8), este de a preciza preexistenla din veSnicie a Fi.ului Si calitatea Sa de de o fiinfd cu Dumnezeu Tati tea ire opera de mdnfuire vepni in rat gi de Srepan al intregului in prolog ca gi in cel ioaneic, foarte bine cele doud aspecte ale hristologiei - aspectul cosmic cu cel soteriologic. (Yezi A. Vanhoye. Situatiott du C'hrist. Hdbre*x l-2, Lectio Divina -58, Paris 1969, p.7).
(

re

l,

I-I

ll

90

STELIAN TOFANA

PARTEA

iNTiI

91

(1'3)' aga Ca Fiu qi expresie absoluti a fiinlei Tatdlui Revelafia prin cum e prezentat in prolog, Iisus Hristos este qi lui El este superior profelilor qi ingerilor precum

in

excelenld; ai Legii Moise, care au tbst numai intermediari ai Revelaliei 9i Ca Dumnezeudatf, de Durnnezeu poporului S[u (1 ,1 ' 4'13)' Om, El e Preot f[rd patd qi desdv6rqit' compitimitor 9i mai mare decAt credincios, a Cdruijertfi are o valoare infinit cultului toate cele savdrgite impreunI, odinioard' in cadrul 18)' Astfel' Noul vechi, de preolii seminliei lui Levi (4,14 - 10' direct prin LegdmAnt este CuvAntul lui Dumnezeu transmis Fiul, superior intru toate celui vechi, care i se substituie' a Ideea dominanti a prologului este marea dramd se g[se;te istoriei revelaliei 9i a mAntuirii, in centrul c6reia transcendente Persoana lui Iisus Hristos: El se afl[ in relalii ocupl un loc cu Dumnezeu Tatll, particip[ la crearea lumii' jertf,a Sa' privilegiat 9i definitiv in revelalie, curtrlind' prin 16s omenirea de pf,cate, mdntuind-o' diversele Aceste multiple aspecte ale fiinlei Fiului 9i grupate in trei faze alerolului Sdu cosmic ai istoric, ar putea fi Dumnezeu' idei principale. AtAt in raport cu oamenii cAt 9i cu vorbind in Hristos se prezint[: 1 - cu atributele unui profet' care gade numele lui Dumnezeu: 2 - a unui impdrat ceresc. care sdv6rqegte de-a dreapta Tatilui gi 3 - cu ale unui preot' gtergerea lucrarea sacerdotalS prin excelenfS: iertarea sau pdcatelor omenirii.'66

centru Persoana lui Iisus Hristos, in calitatea Sa de Dumnezeu adev[rat, reliefatd prin atributele definitorii ale tiinlei dumnezeirii Tat[lui, nu este deloc intamplStor. finta sa era de a prezenta lucrarea mantuitoare a lui lisus Hristos in calitatea Sa de Arhiereu si efectul ei asupra omenirii, nu
numai sub aspectul sdu temporar, c6t mai ales sub aspectul ei vegnic, netrecitor, adicd de a-L prezenta pe Iisus Hristos, nu numai Arhiereu pdmantesc, c6t mai ales Arhiereu Mare ceresc, vegnic, mijlocind pururea pentru noi, continudnd slujirea Sa putea arhiereascd la altarul cel ceresc, vegnic' Acest lucru nu-1 rcalizaautorul decdt ardt6nd de la inceput cI cel ce urma a se

Faptul cd autorul incepe epistola cu un Prolog, care are

jertfi

pentru noi nu era un simplu arhiereu pdmintesc' asemdndtor arhiereilor Legii vechi, ci era in primul rAnd un Mesia-Arhiereu, superior oricirei creaturi, de aici decurg6nd efectul vegnic al slujirii Sale arhiereqti unice' in acest mod creeazd autorul baza viitoarei sale expuneri despre Iisus Hristos Arhiereu Mare veEnic, slujirea Sa gi unicitatea jertfei Sale' Acesta e 9i motivul pentru care s-a acordat in lucrare Prologului, o atenlie deosebila' 1. " Vorbirea" lui Dumnezeu prin Fiul' Fiul mogtenitor 9i miitocitor al creafiei'
incd din primele versete se poate intui direclia in care autorul iqi indreaptd accentul temei sale' Afirmaliile despre prin Dumnezett ( 1,1) 9i despre "vorbirea lui Dumnezeu (Tatdl) Fiul" (1,2), sunt polarizatetreptat spre accentuarea "Fiului"' trecAndu-se astfel de Ia teologie, chiar din primele versete'

'6s

lbid"*.p

t6 tbide*

-.,-_
92

STELIAN TOFANi
PARTEA

tIITAI

93

spre hristologie gi, potrivit cu aceasta, interesul indreptAndu-se, inainte de toate, spre "titlurile Fiului", incepAnd cu (cel de) ur6q (Fiul) ( 1,2). Succesiunea de exprimdri in pdrli de propozilie relative gi participiale, in versetele l,2b-4, nu reprezinta nimic altceva, dec6t un comentar asupra titlului ir5q din versetul 1,2a. in acest verset se comenteazd gi se precizeaz\, semnificalia faptului vorbirii lui Dumnezeu "prin Fiul" eshatologic-definitiv, o datd pentru totdeauna.I6? Astfel, chiar in versetul 1,3 al Exordiului epistolei este exprimatd tema fundamentald, privitd dintr-un unghi hristotogicsoteriologic, gi care trmeazd, a h dezvoltatd in amdnunt ?n partea centralS a epistolei (8,1-10,18). Sivdrgirea "curdfirii pdcatelor" de cdtre Fiul, prinjetfa Sa (ra0aplopdv t6v ripcptrrilv norqocipevo6 - l,3c), constituie baza qi condifia fundamentald a indlllrii gi agezarii Sale de-a dreapta slavei, intru cele inalte (irriOloe v 6v 6e(ta rfl6 pe ya,l,r,ro6v116 iv ur[r1,l"oi6 - 1,4d). Cele dou[ lucrdri, "curdlirea picatelor" gi "gederea de-a dreapta slavei" presupun pentru Iisus demnitatea de Fiu al lui Dumnezeu, fapt pe care autorul epistolei ?l exprimd in versetul l,3a prin cuvintele: "Care fiind strdlucirea slavei" (d.naiyaopo ctq 66(nq) gi "chipul fiinlei lui Dumnezeu,,(yupurrrip rnq unoord,oer,:6 a0ro0), demnitate care ii conferd lui Iisus Hristos gi calitatea de coautor la actul crealiei, actiune pe care o putea realiza iardgi, numai ca Dumnezeu adevdrat.
t67

Agadar, epistola citre Evrei il prezintd pe Fiul, in chiar partea de inceput a ei, nu numai ca realizztor al mdntuirii obiective, ci gi ca creator al lumii gi, in acelagi timp, ca implinitor al revelaliei supranaturale, prin care Dumnezeo a griit lumii "in zilele acestea mai de pe urm" (6o1dcov rriv rlpe p6v roJrrov - l,2a), inlelegAnd prin aceastd expresie, cd tirnpul a ajuns la sorocul potrivit, adicd la implinirea lui, care

s-a realizat numai prin Iisus Hristos. Cu vorbirea lui


Dumnezeu prin Fiul SEu a inceput un nou eon, a inceput "noul" in istorie gi timp, dar nu inleles in sensul unei eshatologii des6v6rpite, prezente, ci in sensul numai cd cregtinii tr[iesc deja, prin venirea lui Hristos, realitatea timpului profeliilor implinite in Fiul168, cu alte cuvinte, timpul "intervenfiei divine definitive"I6e (cf.Iez.3 8,16; Dan.Z,28; Mih.4,1). Astfel, chiar de la inceputul scrierii se constatd cd venirea Fiului marcheazd. diferen fa de timp in care revelatia s-a dat gi s-a implinit. Dacd. inainte de venirea Fiului, Dumnezeu S-a descoperit in multe rAnduri gi in multe chipuri (no,l"upepri6 xai nol"utpdn<o6), intr-un mod deosebit prin prooroci, acum, in "zilele acestea mai de pe urme" (,2a) S-a revelat, vorbind numai prin Fiul, a Cdrui acfiune asupra lumii nu se limiteazd numai Ia aceea de coautor al creatiei, "prin care a fdcut gi veacurile" (1,2), ci exercitd asupra ei qi acliunea Sa de Pronietor, pus fiind gi "mogtenitor" a toate (1,2), devenind astfel scopul ultim al
'ffi H.F, WeiL, Der Brief an die Hebrcier. Gottingen 1991, p 139
'ue

Aceastd inclinalie de ta Teo-rogie spre Hristo-logre nu are ca rezultat indbp5rtarea de "primatul" Teologiei, intrucAt spre 4 (4,12 u.) se gisegte un "imn" de spre Cuvdntul lui Dumnezeu in 6 cu Evrei | , I (Vezi o paralela in acest sens la W,G. Ubetacker, D Hebr. und tlie Bedeutung von flebr I , I -4 als Lxordium. Lund I 986, p 55)
.

lhidn*.

94

STELIAN TOFANA

PARTEA

iNTiI

95

descoperirea intregii crealii. in acest sens, odatd cu un "timp din urmd" Iui Dumnezeu prin Fiul, timpul devine 9i

deplina a

Testament ar
de nelimitate

fi caractetizat,pe
posibilit6li

de o parte, pozitiv, ca o epocd

(1,2)-"0

a lui Dumnezeu Diversitatea tnodurilor de descoperire prtn in Vechiul I'estamentl7l autorul epistolei o exprimd (1'1)' Aceste cuvinte cuvintele no).upe p<lq qi no)"utp6n<':q

suntinleleseadeseacaexprimAndintreagabogalieqiimplinire Testament - dupd a descoperirii lui Dumnezeu in Vechiul prin porunci' profe!ii' formi gi conlinut - qi anume manifestatd de mdngiiere' atdt promisiuni, sentinle de judecatd' cuvinte insuqi' cdt 9i prin p.i., der"operirea directa a lui Dumnmezeu Prin aceasta' irg".i, viziuni, vise. acliuni simbolice' etc'r?2 din Vechiul timpul trecut al Revelaliei dumnezeieqti

a"-r*. t."". ;i;fj;'G;;


i)""rr*t, tW
Weiss,
[-rnters uchungen

lT0Vorbireaautoru]uiesteaiciputemicmarcatddeliteraturasapienfiala. se vedea in acest sens H'F' s"to.n 7

'23;e.'t-2'A
des

'i'-["t*"t"g'e 97)'i966;E' GreEer' An die Hebrrier'

helle-nistischen und palristinischen p' 16

folosit Dumnezeu pentru a-$i face cunoscutd voia Sa 9i cuvAntul S[u, pe de alt6 parte, se vorbegte, ins6, cd acest mod de exprimare a diversitalii Revelaliei, indeosebi prin cuvant, "in multe rAnduri giin multe chipuri" ar putea exprima 9i un aspect negativ al Revelaliei, gi anume un caracter difuz al ei care nu ar fi permis inlelegerea perfecta a efectului mantuitor al intervenliei revelatoare a lui t" Labaza acestei conce plii din urmd, s-ar pdrea Dumnezeu. c5 ar sta antiteza dintre adverbul de timp nd,)"u (odinioard) 9i expresia "bn' tol6.rou tdrv rlpepttv" (zilele din urmd 1,2a). Cu aceasta, destinatarii epistolei ar trece in antitezd cu ,l pt r, lor rdm6ndndu-le promi siunea, noui impdrtdqindu-ni-se mantuirea. De altfel, insugi modul de transmitere a reveialiei s-ar pdrea cd marcheaz5, totuqi, o diferenlS: acelora ("pdrinlilor" - roiq natpriorv)r7a Dumnezeu le-a vorbit prin prooroci, noud prin Fiul (ev uiQ).t" Acest posibil paralelism antitetic inceput cu 1,1 u' i9i
de care S-a

lTlRevelaliavccheatbstfoartevariathinformule;iinperioacleleeideaparilie.

t?3

Brief an
SoliLn

Hebrrier, (KEK l3), Gdttingen 1978. p.94'


ofxr2"og ooQfct tori 0eo0)

die und Christologi

F. Bleek Der Brief an die Hebrcier, Berlin

8,i,

II 1840, p' l0; O' Kuss' Der 1966, p' 29; William R'G' Loader' Regensburg

Eine traditionsgeschichtliche Untersuchung zur briefes, 1981, p' 63; O' Michel, Der Brief an die

in privinla diversita(ii modurilot l' Testament, vezi E' GrIBer, Hebrcier


r72

de revelare a

lui Dumnezeu in Vechiul

Chrisr

London Cimmenrory). London 1948,1958)-

. , P 57; F.F' Bruce, Commen 196-5' p'


P

p. 4\

Commentarl' on the EPistle ttt the

'"

E. Grafi"., op cit.,p 206

96

STELIAN TOF'ANA

PARTEA .NTAI

97

gase$te solulia in aspectul de unicitate al Celui care S-a revelat, gi anume Dumnezeu. Cel care vorbeqte 9i se descoperl atdt "odinioard", cAt gi "in zilele acestea mai de pe urmd" (1,12) este Unul gi Acelagi Dumnezeu.'76 Diferenlaar fr doar una calitativi, tranzitivd - de 1a mic la mare. Ceea ce in conceplia autorului exprimd cuvintele "in zilele acestea mai de pe urmE" (1,2a),177 este prezentul in intinderea sa istoricd prin timp,176 fapt exprimat gi prin expresia ouvtilers ttilv atr,ivt^tv (sfArqitul veacurilor 9,26).r7e

se depdgegte printr-un pod al succesiunii neintrerupte

"vorbirii lui Dumnezeu" cdtre lume, astfel cI "prezentul"


generafiei de cregtini, cdrora autorul se adreseaz6, r6m6ne calificat ca un "eshatologic of pepov" - (3,5;4,7). Structura esenfiali e aceasta: "Acum" (c6nd auzim cuvAntul) il asigurd pe "Atunci" (implinirea ftgdduin(elor).181 in acest sens, putem numi eshatologia viitoare o realitate deja prezentd.rt2 Astfel Iisus Hristos reprezinti ultima etapd a revelafiei supranaturale, ?ncununarea ei gi implinirea planului ei, din EI iradiind forla implinirii acestui plan cu intreaga creatie gi cu tot universul.'83 Cu El timpul istoric inainteazd in realizarea acestui plan, trdindu-se, intr-un fel, incd de aici, virtual eshatologia, numai cd desf,vArgirea acestei impliniri se va face abia dincolo de istorie, in veacul viitor.lsa Vorbirea lui Dumnezeu prin Fiul marcheazd, de fapt, inceputul mdntuirii, care coincide cu intruparea Sa, oferindu-se astfel gi posibilitatea cunoafterii depline a adevlrului revelat (10,26),18s exprimat prin Fiul.
t8'Ibidn*.
r82

Aceast6 epocd mAntuitoare prezenllrdmAne,

1a

rdndul

sdu, un timp al implinirilor promisiunilor fdcute in Vechiul Testament qi realizate desEvdrgit in Fiul. Raportul dintre "odinioard" gi "acum" nu este in acest sens unul de contradic!ie, ci unul comparativ intre doud trepte: intre primul Testament gi intre al doilea Testament ( 10,9), acesta din urmd ca "unul mai bun" ce venea in urma celui dintfli, tntrucdt era intemeiat pe mai bune frg[duinfe (8,6), iar aceastd intorsdturd de vremi, inauguratd prin "vorbirea lui Dumnezeu prin Fiul", ne privegte pe noi (nprv), sau se referd la noi"t8o Distanla istoricd dintre primul 9i al doilea Legdmdnt

G. Bornkamm, Das Bekenntnis im Hebrtierbrief in Ders. "Studien zu Antike und Urchristentum", Gesammelte Aufstitze II, Miinchen 1959, p. 193. t'1 tn' toy,lttou rcov rlpep<ilv e loculiune curentdintdlnitl des in Septuaginta
prin care se desemnneazd timpurile mesianice - D)Dr.i'l 1"1...n N-.1 (Num. 24,14; Ierem. 23,20, Dan. 10, 14) E. Lohse, Mtirtyrer und Gottesknechr, (FRLANT 64), Gdttingen 1963, p. 172 " Die Jetztzeit in ihrer historischen Erstreckung durch die Zeit" .

r'6

t969,p
r83

G. Theifien , {intersuchungen zum Hebrcierbriel (S]NT 2), Giftersloch,


106.

Pr.Prof. Dr. D. Stiriloa e, Teologia Dogmaticd Ortodotd, vol.l, Bucureqti

r978,p- 39.

'"

'7e

R. Gyllenb erg, Die Cltristologie des Hebraerbrtefes, ZSTI 11, 1934, p

665.

''o

lbid"*.

in acest infeles func]ional. titlul "Fiu al lui Dumnezeu,'. de care vorbepte autorul in acest pro.log al epistolei, amintegte de prescriptul epistolei c6tre Romani (Vezi P. Stuhlmacher, Probleme des RAmerbriefprciskripts, EvTh. 27, 1967 , p. 37 4-389), gi cu care pericopa Evr. I , 1-4 ,ar avea o oarecare legf,turd de idei (Vezi J. Dupont, Filius meus es fu, RSR. 35. 1948, p.522-543) E. Grii8er e de parere ci in spatele textelor referitoare la "FiuJ", ca titlu, se poate recunoa$te aceeagi traditie,

'80 r85

lbid"*.

98

STELIAN TOFANA

PARTEA INTAI

99

ere divine, era mesianice caraclerizata prin plenitudinea revelaliei

Cu venirea Fiului s-a flcut inaugurarea unel

Prin El s-au creat toate (In' 1,3), iar

aceasta

Evangheliei, a vorbirii directe a lui Dumnezeu generaliei, identificata prin pronumele adjectival toutriv.ttu in Iisus Hristos, Dumnezeu avea sd vorbeascd nu numai prin cuvinte, ci prin intreaga Sa viali de ascultare, prin patimi, moarte, inviere gi indllare, descoperindu-se in El intreaga Sa bundtate qi iubire fala de oameni ([n. 3,13; Tit. 3,4-1)' Dar preexistenia 9i dumnezeirea Fiului, linta prologului de fa!I, e evidenliati nu numai prin aspectul cd Fiul e plinirea revelafiei divine, prin El "vorbind" Dumnezeu ultima dati gi definitiv, ci gi prin scoaterea in relief a rolului Sdu de coautor al crealiei, de moqtenitorlET 9i pronietor al ei (rl.1pov6pov td,vttov 6( o0 rcai ito(r1oev toiq ai<ivaq

participare a Fiului 1a creafie privegte natura Sa divin[18e' Lucrul acesta se explicd mai clar prin l,l0 unde Fiul e numit Domn, Cel ce a fEcut cerul 9i p[m6ntul - deci, Dumnezeu adevIrat. Agadar, Fiul nu e un instrument al Tat6lui, folosit la
crealie, ci Dumnezeu adevarat, cate cteazd' Sf' Ioan Hrisostom

1,2b).188

spune: " Dupd cum Tatdl pe nimeni nu judecd zicdndu-se cit El judecd prin Fiul, cd judecdtor L-a ndscut pe Ddnsul' tot pe El' aSa Si creazd prin Ddnsul, cdci creator L'a ndscut prin care a fdcut si veacurile" (ci6rva6 - 1,2b)'1e0 Pluralul ui6vaq ar trebui sI fie inleles in text nu ca referindu-se la depozitarea straturilor structurii universului unul peste altul (stratificarea minerald a universului), ci mai degrabd la "totalitatea lucrurilor pe care curgerea timpului le-a adunat in

sine, adicd totalitatea lucrurilor create, limitate in timp qi spaliu,cutotceelecontin''.Ptin,.veacuri''(airilvaq)trebuie sf, inlelegem lucrurile care all inceput 9i care continul a fi' lucrurile a cdror existen!6 se compune din momente succesive. "f)evreme ce Tat6l a fdcut prin Fiul toate lucrurile supuse timpului, Fiul insugi, agadar, nu e supus timpului ;i c6nd totul
cit,p
4

ttu

C. Spi"q, op

incepea, El exista".1e1 Pe l6ng5 faptul de a

fi

coautor al crealiei, Fiul a fost

Ciauganu. Craiova, f.a., P. 13).


r88

Contextul indicd a se considera aici rolul cosmic al Fiului in calitatea Sa de sensul in care se remarcd acest lucru in Colos'
a

a fost atribuit in Sf. Pavel lui vechiul 'festament infelepciunii, Filon il atribuie Logosului. Sf. Ioan 9i YeziC' Spicq, op cir'' p' 5. Hristos (In. 1,3; I Cor' 8,6; Col l,l6)'
rm

Sii prin tisus Hristos, inci inainte de intemeierea lumii ,t, Acest rol care scoate in relief insupirea divini a Fiului

DupA

A.F' Maunoury , op cit', prelucrare

de

Pr' G'F' Ciauganu'

p l4

in Efes. 1.3-4 - Dumnezeu

mAntuit pe alegii

"t lbidn.

100

STELIAN TOFANA

PARTEA .NTA]

101

investit gi cu rolul de a fi "mogtenitor a toate" (rl,qpovdpov nti,vtorv), adica a intregii crealii (Ps. 2,8; Gal- 4,7; Rom. 8,17),re2 investitur[ care a avut loc intr-un anumit moment al trecutului, marcat de verbul d0r1rev. Ac{iunea marcatd de acest verb in text, nu se poate referi decfltla aqezarea Fiului de-a dreapta 'fatalui, moment din care viitorul lumii se determind prin Fiul in calitatea 9i rolul Lui de Guvernator, StapAn gi Pronietor a1 intregii lumi.res Prin expresia x,l,qpov6pov ttivttov - mogtenitor a toate (1,2b) - autorul pune accentul pe aspectul de domnie qi stdpdnire a Fiului, funcliuni ce revin numai Lui, subliniindu-se astfel indirect 9i

expresia "prin care a fdcut Si veacurile" _ legitimitatea acestei domnii. insugi actul creatiei pune deja bazele stdrii gi poziliei de Domn, Staprin (comp. I Cor. g,6; Col. 1,16), precum gi revendicarea acestei pozitii asupra creatiei (comp. In.1,3.10), ceea ce dintru inceput (ral upyd.6 _ l,l0) ii
apar!inea.

filialia

divinS.lea

Iraptul cd epistola cdtre Evrei il numegte pe Iisus Cel indllat "stdpAnitor peste toate" (1,2b), exprimi categoric ideea cd Iisus stdpAne$te atet peste lumea trecitoare' ce se apropie de sf6rgitul ei firesc, cdt 9i peste cea viitoare, adicd' veacul viitor cel nou - trlv oiroupdv4v trlv pdl"l"ouoav (2,5).

Prin scoaterea in relief a poziliei Fiului de StdpAn peste toate, nu se urmdregte dec6t descoperirea domniei impardtegti eshatologice a lui Dumnezeu-Fiul,res care mai tirziu va fi pusi in relalie nemijlocita cu imaginea lui HristosArhiereu vegnic in ceruri (9,24), in pozilia de rc,tr,r1povdpros fid,vr,t,)v,1e6 adicd St5pan absolut al Universului. Autorul
subliniazd c5, in mod paradoxal, aceste demnitdli eshatologice Cel indllat le-a dobAndit prin patimiie, ascultarea, jertfa Sa, ardtAnd cI la pozilia supreml s-a ajuns numai prin starea de jertfr. Astfel drumul Fiului, dinspre in[lfime spre cele de jos gi dinspre cele de jos spre indlfime, este calea chenoticd insdgi, prin care Dumnezeu-Fiul a dobdndit domnia Sa impdrdteascl, definitiva gi universald, gi care se glsepte in strdnsd legdturd cu calitatea Sa de Arhiereu veqnic.,eT

Astfel dupd ce se aratd in 1,2b cd Fiul a fost

pus

Mogtenitor gi StapAnitor peste toate, 1 ,2c afirmd imediat prin

Le

nd,tta

gi

td ndvta

circumscriu intreaga crealie (inlelep. Sol. 1.7), ca qi oi

'et O. Hofius, Der Christushymnus philipper 2,6-l l,Tubingen 1976, p.95


te6

airirveq.

lbidr*.

'" Mathirt Rissi, Dre Theologie des Hebrcierbriefes, Ihre llerankrung in der Situation des Verfassers tnd seiner Leser, Tiibingen 1987 ' p. 46
t'o Sf. Ioan Hrisostom zice'. "Fdcdnd uz de numele "clironomon" sott mo;tenitor, doui l.ucruri invedereazd (Sf Pavel): veritatea infierii, in acelasi timp
lui de stapanie; mo$tenitor tuturor' -ice' adica al intregii lumi".
Si nedezlipirea

:#'.Tl::'f 5:ffi ,TyJi,l#?::;xl'fr",,,:jlfi i"i.Jil; rchen ,8, iar 8 reie ingeri


Inviere 9i Indl(are. ci se va realiza deplin abia la parusie. I , I -4. Ein exegetischer Versuch. in EKK Vorarbeiten tie
se

sprijinape de_o

vezi Conrentariile sau explicarea epistolei cdffe Evrei. a celui intre Sfinti,
Pdrinteltti nostnt loan Hrisostom. p. 51.

ingelesul Cdnd autorul in 2,5 se gasefte in strAnsa

Oqr

l0,l3

r02

STELIAN TOFANA

PARTEA INTAI

2. Fiul - strilucirea (crnoriyaopa) slavei, chipul (lnpartlp) fiinlei lui Dumnezeu qi moqtenitor al unui ttnumett. Descrierea Fiului ca fiind chipul Ipostasului lui Dumnezeu in veqnic raport cu El 5i cu lurnea, urmeazd

descrierii lucr[rii Sale unice de mijlocitor sau coautor al crealiei. Participarea totald a Fiului Ia dumnezeirea Tatdlui, exprimdnd fiinla Acestuia, este exprimatd de autor magistral prin cuvintele: "6q, rlv rinadycopd"t trlq 66[rlg'n' rsi laparrqp rrtq 0noordoeoq a0t60" ("care fiind strdlucirea slavei gi chipul fiinlei sale" - Evr. 1,3). Agadar, prin doud expresii anaiyaopa gi lcrpartip'oo se scoate in evidenld gi se subliniazd unitateareal6 de fiinld cu Dumnezeu pi apartenenfa reald a fiinfei Fiului la fiinla dumnezeirii

Cuvdntul furaiyuopa poate fi infeles atdt in sens activ de "strdlucire", "emitere", "iradiere", cAt gi in sens pasiv de "reflectare", de "reflex", de "rdsfr6ngere" a ceva. Caracterul pasiv al cuvAntului gi carc cuacterizaazd raportul Fiului cu Tat[], nu exclude in nici un fel primul sens, care, la fel, caracteraeazl,pe Fiul in raport cu TatEl, ci, mai degrab5, in sensul hristologiei epistolei, il include. (Vezi U. Wilckens, art lapdKrqp,in ThWNT Stuttgard-Berlin-Kdln, 1990, vot. IX, p 411). in acest sens explicafia p care Sf Ioan Gurd de Aur o dE la Evr 1,3 (vezi Explicarea epistolei cdtre Evrei..., p. 6l), in sensul cE "strdlucirea slavei Tatalui" e un
echivalent al expresiei "Lumind din Luminf," din Simbolul credin[ei, este foarte potrivitf. Agadar, autorul incearcd sE redea prin acest cuvdnt. cflt se poate de profund, misterul esen(ei fiin{ei dumnezeegti a Fiului (vezi gi H. Braun, Die Gewinnung der GewiJJheit im Hebrcierbrief,Til,Z96 (1971), p. 321-330). TaElui este shtlucirea gi mErefia Celui care locuiegte in lunina cea cdLrui simbol era in Vechiul Testament splendoarea (shekinach) cme inviluia templul (Pr.Asist V. Mihoc, art.cit.,p. 179). Cuv6ntul 66(o desemneazd in tradi[ia biblica intdi de toate, modul apariliei lui Dumnezeu in Teofanii (Exod 24,16;33,18 u-; 40,34). In F.wei cuv6ntul desemneazd luminafiinpi lui Dumnezeu (vezi ;i H.F. Weift, op.cit., p. 145)
neapropiata, al
t99

re8

rr5lurun

ceI rd-stignit

Cuv6rtul Xapaxrlp il intSlnim in Noul Testarnent numai in Evr. 1,3 fiind un hapax legomenon 5i insemndnd reproducerea exact[ a originalului, insemnare, intipirire Amdnunte in leg6turf, cu semnificafia acestui cuv6nt vezi C. Spicq, L'Epitre arLx Hdbreux,ll, p. 8 u; G. Bornkamm, Das Bekenntnis im Hebrtierbrief, in Ders. Studien zu Antike und Uhrchristentum,Mlnchen 1963, p 197-200;8. Kiisemann, Das wandernde Gol tesvo lk- FRt. -5-5 ( I 957), p 6 1 -7 I ; U. Wilckens, art cit , in ThWNT, IX, p. 407-413

2m

104

S'\ELIAN TOFAN,4

PARTEA .NTAI

r05

acest sens, Fiul este descoperirea fiin(ei lui Dumnezeu gi a slavei Sale negraite, ca Unui care in virtutea unitelii de fiin1d, este total cuprins in -81.201 Pdrrd in 1,3 Fiul a fost desemnat, oarecum. mai mult ca "instrument" al lui Dumnezeu, prin care El a vorbit, S-a fEcut descoperit, a ficut veacurile, etc. (comp. In. l,1B); incepdnd cu 1,3, Fiul intrd deja in lucrare, ca Unul care este Dumnezeu adevdrat. Luat in context cu 1,2, versetul 3 din cap. I prezintd aceeagi schernd a acliunii de m6ntuire ?ntreprinsa de Fiul, precum apare in Filip. 2,5-l l, Col. 1,'15-2A; I Tim. 3,16: Fiul lui L)unrnezeu apare in timpul nostru prin intrupa re, realizeazd, opera de rdscumpdrare a neamului omenesc gi apoi Se intoarce la Dumnezeu, agezdndu-Se de-a dreapta Slavei.202 Frin patru calificative hristologice autorul definegte fiinla gi opera Mijlocitorului crea!iei, Mogtenitorului gi Stipdnului Universului : l. strdlucirea slavei (drncdyaoufl trlq 66ine ) 2. chipul tiinlei Sale (lapuxrrlp rrlq unoorrioe coq suro0 ) 3. suslindtor al lumii (Qdpov t,e rd. nd.vra) 4. curdlitor al pdcatelor (ra0apropdv rdrv wpaptrt^lv - 1,3). Primele doua calificative unite prin conjunclia rai,

'tat[lui. ln

formAnd un paralelismus membrorurn, caracterizeazi pe Fiul ca preexistent, dAndu-se astf-el o definifie dumnezeirii lui Iisus,203 asemdndtoare celei din Filip. 2,6-7, in care nu se

El gi Dumnezeu Tat6l.20{ Fiul este numit, una6yacpa, adici, strdlucirea, reflexia, emiterea slavei lui Dumnezeu Tatil, Care este lumind. De altfel Iisus [{ristos a qi rn[rturisit acesr adevdr: "Cel ce M-a vazut pe Mine, L-ay6,zut pe Tatil" (In. 14,9). "strdlucirea" este in
Sterge distinclia dintre
strdnsfl dependenlE de lumind, pe care o emite, o rdspdndegte mai departe, din sine insuqi, cu o forli proprie, iar',chipul',

aceasta. Dacd Fiinla lui Dumrrezeu este luminS, iar Fiul este chipui acestei Fiinle, atunci El nu e altceva dec6t lumina dumnezeirii ?n reflexie.2os "Tatdl este izvorul etern al luminii, iar Fiul este izvor6.rea necesari, vegnicd., precum e obArqia, izvorul insugi".206 Sensul lui anartyaoste pi XapaKrrlp, prin care autorul redi foarte bine egalitatea de fiintd a Fiului cu Tatdl, d6nd astfel o definilie completd esenfei fiinlei Fiului, se poate gi mai bine explica printr-o paraleld din carrea inlelepciunii lui Solomon (7,25), unde inlelepciunea, identificala de multe ori cu I-ogosul lui Filon207, este numitd "suflul puterii lui
to'

!ine de fiinf6, reflectdnd-o pe

ll

Expresia "carefii.nd strdlucirea slavei Si chipul Jiintei lui Dumnmezeu" (Evr 1,3) constituie un text de bazd al perihorezei treimice (Vezi Ei E. GriiBer, Hebr 1 ,l-,1 . p. 84: Wiliam R.G. Loader, Sohn und Hoherpriester, Neukirchener Vcrlag, 1981, p. 70). E. Kese-"nn e de pirere ca stilul imnic din 1.3 gi expresiile adecvate din locurile paralele, citate in text, duc la ideea ca la bazd ar s1a o schemd hristologicd deja raspdadita ;i utilizatd in cregtinismul primar (Dos wandernde (ioue.srolk. p. 63; compara 5i l'. Biichscl, Die Christologte de s llebrcierbriefe.r, p. l7 u).

20r

Cf. Pr,Asist. V. Mihoc,

art

cit .

p.

179

gi T.F. Glasson. "lrlurality of Divine persons,,and the Qttotcttiorts in lJebrews I ,6 u., in "New Toslme nt Studies', 12. 1965-1966, p 270212; A.W. Wainwringt, The Trinitlt in lhe New 'Iestament_ 1962, p 189-l9l 'nt C,rmp. A. Vanhoye, "Filius
est

'00 lbid"*. Vezi

''

splerulor gloriae Dei",inVerbum Domini.

43. 196-5, p,

.52

'*
)07

A.F. Maunoury. op cir . p 14. YeziC. Kelber. U. Wilckens, art lapart4p- in fhWNT. vr:l IX. p 409

106

STELIAN TOFANA

PARTEA INTAI

107

Dumnezeu, ... curata revdrsare a slavei Celui Atotputernic "' strf,lucirea luminii celei vegnice gi oglinda f6r5 patd a lucrdrii lui Dumnezeu gi chipul bunatelii Sale". Cum Logosul 9i inlelepciunea din cartea inlelepciunii lui Solomon (7,25 u') sunt oglinda, chipul, reproducerea, reflectarea, icoana, imaginea lui Dumnezeu prin faptul cd fiinla dumnezeiascd este imprimatf, prin ele, strdlucind prin ele, tot aqa 9i Hristos, ca Fiu at lui Dumnezeu, este intipdrirea, reproducerea, reflectarea fiinlei divine (comp. Col. l,l5). $i precum Logosul 9i inlelepciunea lui Dumnezeu sunt active in lume, tot aqa este 9i

realiza opera de m6ntuire a lumii prin jertfa Sa proprie, adus5. ca mare Arhiereu, decAt in calitate de Fiu al lui Dumnezeu, de Dumnezeu adevdrat. Arhieria lui Hristos decurge, agadar, ca de altfel toate celelalte demnitdfi ale Lui, din calitatea Sa de

Fiu al lui Dumnezeu.2ro


Iisus Hristos este imaginea perfecta a

lui Dumnezeu,

intAi de toate, pentru

c5,

ll

reveleazd pe Acesta autentic.

Aceastd idee se gdsegte exprimatd in termeni aproape identici

Fiul activ in lume (Evr. 1,3). Fiinla Sa identic6 cu fiinla divin6,

pe care o reflectd 9i

o reproduce intocmai, nu confine gi nu pastreazd strdlucirea

fiinlei lui Dumnezeu numai in sine insdqi, ci o deschide, o


manifestd, atdt fa16 de universul intreg, in calitate de Stdpan al lui, guvernSndu-l qi suslinandu-l cu "cuvdntul puterii" Sale dumnezeeqti (1,3), cAt qi fa!6 de oameni, prin faptul c[, prin chenoza Sa precum gi prin in[l1area Sa El a devenit pentru ei "pricind de mAntuire vepnicd" (5,9), conducdndu-i pe toli cei ii rrr*"rzd., cafra!i ai Sai, spre aceasta (2,10)'208 in acest "L sens inlelesul pasiv al lui lapartrlp qi anariyoopfi se transformi intr-un sens activ, exprimAnd acfiunea Fiului de

gi in II Cor.4,4-6, Col. 1,15, unde, la fel, Hristos e numit "chipul lui Dumnezeu", pe fala Caruia "strd.lucegte slava lui Dumnezeu". Conexiunea strAnsd ce existd intre termenii biblici "slavd" gi "imagine" relevd mai clar acest lucru. "Slava lui Dumnezeu" nu e alta decAt Dumnezeu insugi, revel6ndu-Se in toati mdrelia gi splendoarea atributelor Sale: majestatea Sa, sfinlenia Sa, etc. gi mai ales puterea Sa milostivd care mdntuiegte pe to!i. A vedea slava lui Dumnezeu pe fata lui Hristos (II Cor. 4,6) qi a privi la Hristos, imaginea, chipul lui Dumnezeu, e unul gi acelagi lucru."' Referindu-se la definirea persoanei M6ntuitorului Iisus Hristos, autorul exprimd prin cuvdntul riruriyaopcr o triplI idee: cea a originii divine a Fiului,cea de asemdnare cu Durnnezeu gi cea de independenld personald.2l2 Aceastd

reflectare a Fiinlei divine.2oe in acest inleles, in care Fiul este chipul, icoana lui Dumnezeu Tat51, deofiinla cu El, std condilia esenliald a intregii opere de mAntuire intreprinse de Hristos' El nu putea
lo8

in acest sens, F. Biichsel gi scrie c6 "Arhieria este o parte a situatiei Sale Fiu al lui Dumnezeu" (Die Christologle des Hehrcierbriefes,p. l5).
2tr

2t0

de

A. Feuillet, Christologie paulinienne et tradition biblique, Parts 1972, p.

41.

lbidem. p. 471 E.

'09

Kes".a

nn, op

cil . p

61

''2 Compara C. Spicq, op.cit , p.7 in momentul controverselor teologice ale IV, acest text (Evr. 1,3), care delrnegte dumnezeirea persoanei Fiului, va fi citat mult in favoarea consubstanfialitafii Fiului cu Tatdl. a etemitatii Persoanei Sale
sec-

108

STELLAN TOFANA

PARTEA

iNTiI

109

descriere a Fiului, prezentat ca "str[lucire a slavei", presupune cI Dumnezeu este lumind (I In. 1,5; I Tim. 6, i 6; Iud. 1,5.9),2t1 iar a spune cd Fiul este strdlucirea, reflectarea acestei lumini, inseamnf, a exprima prin intermediul acestei metafore relalia Sa directS cu Tatdl, Care e lumind, comuniunea Lor de naturd,

mai bun comentariu al acestei expresii.


lumina.2ls

Evenimentul

schimbarii la Fald a Fiului evoca clar spiritualitatea naturii divine a Fiului, care n-are nimic mai mult irnaterial in ea decdt
Dar formula definirii persoanei Fiului este completati

identitatea

Lor de esenfd,

consubstanlialitatea

sau

deofiin!imea Fiului cu Tatll.2ra Precum razele nu se despart de soare, tot aga razele slavei pdrintegti sunt inseparabile de Tat6l, iar aceastS slavd pdrinteascd, Fiul o deline intreag6 de la nagterea Sa, din vegnicie, din Tatdl. Sf. loan Evanghelistul scrie in acest sens: "$i am vdzut .slava Lui, slavd ca a UnuiaNdscut din Tatdl, plin de har Si de adevdr" (1,14). Conciliul de la Niceea a rlmas fidel acestei metafore, desemndnd pe Fiul Qrirq er Qordq (Lumini din Lumin[), iar schimbarea la Fala a M6ntuitorului Hristos qi declaralia simultand a filialiei prin vocea cerascd (Mc.9,2-9), sunt cel

de autor gi prin expresia 1apcrcc1p tfr6 0noot d,oeaq suro0 (chipul fiintei Sale). Aceast5 expresie este strAns legatd, de cea precedentd ("strdlucirea slavei', - &,naiyuopa trl6 66{r1q), am6ndoud fiind ata$ate frrI articol aceluiagi
participiu prezent rilv, vrdnd sd exprime, in consecinld, doud aspecte complementare ale aceleagi idei. Cuvdntul Tgcparcc1p se poate traduce fie gravuri, semn gravat, fie amprenti ldsatd de un sigiliu. Gravura sau amprenta d6nd obiectului o reprezentare exacte, Xapaxrilp desemneazd, in acest caz, ceea ce redd unei persoane sau unui lucru caracteristica sa proprie, adicl ceea ce are propriu, trdsdtura sa distincti. Astfel, cuvAntul lapoxrrlp comportl un sens mult mai profund, gi anume de similitudine absolutd, de identitate riguroasl cu modelul, decdt cuv6ntul e ircolv, care exprima mai mult ideea de imagine sau copie (II Cor. 4,4; Col. 1,15), care poate fi mai mult sau mai pufin asemdndtoare cu modelul. prin urmare, iensul pasiv al cuvdntului exprimd cel mai bine fiinfa dumnezeiascd a Fiului.216 Dar formula de definire a persoanei Fiului mai contine pi cuvdntul in6oraotq.2t7 Acesta

(Yezi J. Lebreton. Origine du dogme de la Trinitd. Palis 1928, p a13).


2r3

in Vechiul Testament Iahve

e prezentat ca imbracat

in haina de lumind (Ps'

103,2),iu slava Sae ca un foc strllucind (Exod24,17; Ps. 49,3; Iez- 1,27;Hab. 3,4). Aceast[ conceptie despre Dumnezeu prezentat ca un soare strdlucitor,
conceplie foartecurentimai ales in sdnul iudaismului-elenistic dinAlexandri4 afost exploatatii de creptinismul primar, care il comparl pe Dulnnezeu cu un soare pntru a pune ln valoare proprietatile divine, apropierea gi in acela;i timp departarea 54 imposibilitatea de a fi contemplat direct, caracterizarea naturii Sale. (Vezi J. Diilger,

Sonne und Sonnenstrahl als Gleichnis in der Logostheorie des christlichen Altertums, in Antike und Christenturns, Mijnster 1929, p. 27?-290)

in Noul Testament. cuv6ntul 6d(o insemneazd mai intotdeauna natura divina implicdnd o nuanld de lumind strdlucitoare, radiantd (Apoc. 21,23; II Cor
4,6 - "straluceascd, din intuneric. lumina! - EI a stralucit in inimile noastre, ca sa stleluceasca cuno$tinfa slavei lui Dumnezeu (tr1q yvriroeoq fllq 66(16 t<50 0e ou), pe fala lui Hristos" (dv npoor,ino Xprorou)

zta

'1' Cf. C. Spicq, op cit., p.8.


216,,., IDfiEM
2'7

Cuventul

se gisegte

Evr. 1,3; 3, 14; I l, l, insh cu sensul de naturd- fiin[d, numai in Evr.

in Nou[ Testament nurnai de cinci ori: II Cor, 9,4; I


1,3.

l,l7;

110

STELIAN TOFANA

PARTEA INTAI

lll

desemneaza substanla ce nu e parte dintr-un tot, ci una individualS, completS, existand in sine 9i pentru sine. Existand in sine, ea e deosebita de orice alt ipostas; e felul de a fi al naturii; e natura in forma individuald de sine stltitoare; e proprietarul, subiectul sau purtdtorul naturii;218 e substanfa sau esenla unei fiinfe.'f in Evrei I ,3 in6or'uol6 std in paralel cu cuv6ntul 66(4, am0ndoud cuvintele servind autorului pentru a descrie Fiinla lui Dumnezeu'"o in acestcLZ, cuvantul r5nt5otaorq se poate traduce prin fiin!6' Aqadar, prin '.expresia t116 inootd'oeroq auto0 (- chipul

celor trei Persoane treimice. Astfel, in virtutea perihorezei treimice, Fiul e "chipul" (2gcpaxtrlp), amprenta Fiinlei Tatdlui, adicd a Ipostasului Sdu, ca unul care qi El deline Fiinla dumnezeiascd intreagS gi deodatA cu Tat[l 9i cu
Duhul.221

in acest sens, expresia "chipul fiin1ei Sale"


completeaz[ gi precize az6, mai indeaproape cealaltl expresie "strS.lucirea slavei" din formula definirii persoanei Fiului (Evr. 1,3), accentu0ndu-se, pe de o parte, ideea de realitate subzistentd, de persoand distinctd, excluzAndu-se, astfel, o interpretare modalistd ce s-ar putea da termenului d.nuiyuoltc, iar pe de altl parte, punindu-se in evidenld 9i mai mult consubstantialitatea sau deofiinfimea Fiului cu Tatdl.

Fiinlei lui Dumnezeu), pusd in paralel cu &narilaopc tqq 66EqS (- str[lucirea slavei -1,3), autorul n-a inten]ionat altceva, decAt sd marcheze identitatea perfectfl, desIvflrgitI de Fiinll dintre Tatll gi Fiul, reztitald din comunicarea de c6tre Tat[l a intregii Sale fiinle Fiului prin nagterea din
vegnicie, fdrd a se inlelege, insd, cd Tatdl i-ar comunica Fiului propria Sa persoani, ci numai fiinfa Sa, care e comund tuturor

lapartlp

218

Prof. N. Chi{escu, Pr.Prof. Isidor Todoran, Pr'Prof'

I'

Petreuftr'

Teologia Dogmaticd Si Simbolicd' Bucuregti 1958' p' 395' 2te Yezi gi C. Spicq, op cit., p.8. Cuv6rtul undotaorg a devenit termen in sec. IV consacrat pentru a desemna o persoan4 echivalent lui np6o<lnov, numai in timpul iontroverselor hristologice (Vezi M. Richard, L'Introduction du mot r)n<ioicorq dans la thdologie de l'lncarnation, in M6langes Sc. R1. 2, 19.45, p. -atre Evrei acest sens nu poate fi atribuit textului, sens 5-2g;243-,i70) in Epistola tarziu decdt epistola. Sf. Ioan Damaschin scrie: "Cuvantul care a apzrut mult mai un6oraor,q, are doud insemndri: un-eori el inseamnh simplu, existen!6. conform de ce unii acestei insemnSri ouofo gi ur6otooLg sunt unul 9i acelagi lucru. Iati Sfin{i Pdrinli atzis naturi sao ipostase Alteori et inseamnd ceea ce exista prin sine insuii Si in propria sa existenld Dupd aceastd insemnare el aratd individul numeric, a"oseblt de altul. de exemplu Petru. Pavel . '' (Vezi Dialectica. C. 42,PG 94.612).
12o

Modul in care autorul acum, la inceputul epistolei, a ales termenii prin care sd deflneascd persoana Fiului, ca fiind deofiinli cu TatS'I, in calitatea Lui de Dumnezeu adevirat, pe care se intemeiazd Arhieria Sa vegnicd, este intr-adevdr magnific, trld6nd calitdlite unui profund teolog. Prin sublinierea in partea de inceput a epistolei, in special in prolog, a dumnezeirii Fiului, egal in slavd 9i putere cu Tatf,l, autortil n-a ftcut altceva dec6t sd creeze baza temei majore, predilecte, dezvoltatd de epistol6 - Arhieria lui Iisus Hristos, o Arhierie vegnic eficientd gi aceasta pentru cd Arhiereul Hristos, in calitate de Dumnezeu adevdrat, este vegnic. in aceasta conste, a$a cum s-a mai ardtat, rolul prologului in

Vez) H. Kiister.

art

in6araorq. in ThWNT, vol' VIII' p'

-584

221 yezi amdnunte V. Loichifa, Perihoreza "Ortodoxia", nr,1/19-58. P 12.

Si

eniposlasia tn Dogmaticd,inrev

tt2

STELIAN TOFANi

PARTEA INTAI

113

contextul general al dezvoltdrii temei epistolei - Arhieria vegnicd a lui Iisus Hristos. Dar dumnezeirea Persoanei Fiului, este scoasl in evidenl5 de autor gi prin expresia: "... care line toate cu cuvdntul puterii Sale - "Qipotv re t& n&vra tQ prjparr, tfl6 6uvripreto6 a0ro0" (1,3b). Ceea ce este de remarcat, inainte de toate, in aceastd expresie, este faptul cd. deqi subiect este Fiul, actiunea sau efectul exprimat prin verbul $dpro vine de la cuvdnt. O aluzie aici la Iisus definit ca Logos, este exclusd (ca gi in 4,12).222 Acest ,'cuvdnt,,,,,plin de putere" ar putea fi referit la cuvdntul creator dinfaza crealiei lumii ("a zis... gi s-a fEcut" - Gen. 1,3), precum se inlelege din I 1,3; in acest caz, ca gi in "tradilia creafiei", ',cuvdntul" din 1,3b poate fi inleles cuvflntul lui Dumnezeu ca actiune. Ceea ce este sigur, este cd "c[uro0" din 1,3b se referd la Iisus, astfel, cd acest " cuvdnt creator" , " plin de putere" , este inleles ca fiind cuvintul Iui Iisus, subliniindu-se astfel, din nou, dumnezeirea lui Iisus prin evidentierea insugirii de Creator. Cu aceasta gi versetele din l,l0 u. care se referd la Iisus, numindu-L direct Creator, primesc mai multd lumind.22l Astfel, relalia Fiului lui Dumnezeu cu Tatdl, rezultata din unitatea Sa de naturS, de fiin!6 cu Acesta, implicd gi relalia Sa cu Universul, 1in6nd in fiinfd gi conduc6nd lumea pe care a
creat-o, spre scopul
ei.22a

Aceastd conservare gi guvernare permanenti este exprimatd prin verbul Qdp,,t "t, care corespunde ebraicului ).:,n gi care se traduce tot a$a de bine prin: a purta, a duce (Cf. 13,3), ca gi prin a guverna, a domni, a dispune.226 in acest sens, [isus este prin excelenli Cel ce sustine lumea, Cel ce o guverneazl. cu cuv6ntul puterii Sale227, in calitatea de Cdrmuitor gi Pronietor al ei, pentru ca ea sd nu se intoarcd la nefiinla ini1ial6, prdbugindu-se astfel in golul primordial. Astfel in 1,3b nu este vorba de un principiu atemporal, care sd find lumea veqnic tn forma prezentd., ci de Iisus insugi, Dumnezeu adevdrat, Care e activ in cer, Care domnegte gi va domni, gi dupd trecerea lumii actuale (1,10 u. comp. 12,27 u.). Prin urmare, acliunea Fiului asupra Universului intreg implici migcare, progres, orientare cltre un scop, suslinere a ei, lucrare ce poate fi definiti ca o crealie continud, exercitatd de Fiul prin cuv6nt ca expresie a voinlei, sau ca manifestare a puterii Sale divine . " Purtdnd toate - zice Sf. Ioan Hrisostom -

Amanunte in legituri. cu semnificaliite acestui verb vezi H.F. WetA, art Sip<,r tivcrQdpr,r..., in ThWNT, vol. IX, p. 61.

22s

"6 Cf..C. spicq, op.clr., p. lo.

(liprov td. ndtra exprimd un atribut al Celui preexisten! gi anume, atotputernici4 pi care, pinh acum, nu putea fi intdlnit decdt in textele iudaice, anterioare epistolei c6tre Evrei, fiind exprimat cuvAnt de cuvdnt in forma ebraicd
s6bcl hak - k6l. Despre o tradilie iudaicd culticE ce ar putea stalabaza vers. 3 din cap. l, vorbegte P. Billerbeck (gi H. Strack), Kommentar zum Neuen Testament aus Talmud und Midrasch, 1-4, MUnchen 1969, p.6-73. Cel pu{in in imnul "Malak Alj6n", care preamAre$te atotputernicia imparatului ceresc, se spune: "Imparatul celor prea inalte, fine universul pe care il schimbd gi il innoiegte gi peste care El va domni vegnic". Amdnunte vezi: Otfried Hofius, Der Christushymnus Philipper 2,6-l l, cap. "Der Skopus des Christushymnus und der Hebrcierbrief,

221

22'
223

se compa.ra

In. l, l; Apoc

19,

l3

cu Evr. 4,

l2

u.

W. Loader , op cit , p 70 '20 Yezi R.Ch.H. Lenski, The lnterpretation of the Epistle to the Hebrews. Columbus. (Ohio) 1946, p. 38

Ttibingen 1976, p. 8l-82.

tl4

STELIAN TOFANA

PARTEA INTAI

115

insemneazd ocarmuind Si pe cele cdzute a le indrepta' cdci a cdrmui lumea, a o guverna' nu este mai pulin ca a o face' tncd. dacd trebuie a spune ceva minunat, este chiar ntui

ba mare Aface, esle a produce din nimic; dar ca cele fdcute sd setransformeinnimic,iarceledezbinateintreddnsele'sd cea se lege la un loc unele cu altele, acedsta este dovada de creat mai mare putere, dovada mdreliei LLti" '228 Dumnezeu a (Gen' toate prin Fiul Sau, aducAndu-le la existenfd prin cuvAnt 1; Ps. 32,9), tot Fiului revenindu-I 9i acfiunea de conservare 6v a lor, de a le menfine in existenla (Col' 1,77 - t& ndvta siraD ouviotqrev) 9i de a le conduce spre scopul final"e' Astfel tot ansamblul de elemente din care se compune acest univers, existd, subzisti qi este guvernat prin puterea cuv6ntului divin.23o Acela care ins6, ca "FiLI" reprezint[, reflectd fiin]a lui

Cu versetui 1,3c, autorul introduce un nou aspect al lucrlrii Fiului, desemnAnd opera esenlialA a intrupdrii Sale: "curdlirea pdcatelor", care este gi ea o lucrare a puterii dumnezeiegti, prezentdndu-se in acelagi timp 9i ca o refacere totald a cosmosului bulversat de pdcate, ca o readucere la unitatea initialA - miracol mai mare dec6t crea!ia insdqi gi decAt conservarea sa: 6nof4oev toiq airilvaq,.. (a f6cut

veacurile...) ra0aprop6v... norlodpevo6


cur61irea...).23t

(sEvArqind

Dumnezeu, pe care o posedd toatd 9i deodatd cu Tatil 9i cu Duhut SfAnt qi prin Care Dumnezeu a creat veacurile 9i Tn puterea cuvAntului Ciruia Universul iqi gdsegte durata' trdinicia gi stabilitatea nu este altul, in viziunea autorului' dec6,t Acela care a realizat 9i curdfirea, ispdsirea pdcafelor ttoastre (xa0apropov

t6v apcprriov - l,3c)'

"s Sf. Ioan Hrisostorn. Comentariile


"e C. Spicq, op cit
"o prllro
Z.Z;
este

sau explicarea

' ' p' 63'

,p

10.

(c1' in Evlei cuvAntul creatiei (cf' I 1,3) iar fuiyoq cel al rcvelaliei

Autorul subliniazd puternic acum aspectul soteriologic al hristologiei epistolei, acoperit fiind de succesiunea de expresii care au exprimat mai inainte (l,3abc) dumnezeirea Fiutui qi preexistenla Sa. intr-o terminologie specific culticS, se scoate in prim plan acest "odatd pentru totdeauna" (iQrinc(), expresie care va fi accentuat6 categoric in partea centrald hristologic-soteriologicd a epistolei (cap. 8-10, 18)"Curdlirea plcatelor", a$a cum se va accentua in amdnunt in aceasti parte a epistolei, in forma unei prezentdri tipologice a ritualului jertfei Vechiului Testament din Ziua Irnpicdrii (Lev. 16),232 este o Iucrare preofeascd (2,17.5,1), realizatd prin jertfa Arhiereului Hristos, Care acum e aSezat de'a dreapta tronului slavei in ceruri, slujitor al altarului 9i cortului cel adevirat (8,1-2), caracterul programatic al acestei afirmafii din Exordir-rm fiind astfel, c6t se poate de evident. Umilinlele gi patimile inrplicate in lucrarea de

iotoriiO. -to.,
ca

put.r.,

ca sA gi suslind toate (td ,r.1ir,"", are ingeles'analog celui ciin (iriifler. op cit - P 21)

cuvAntului este un genitiv qLratiiatis, clesemnAncl aici fiin(a, escnla (4,12 u.) Cin" pout" deci, cre'a veacurile (l 1,3)' are de asemcnea gi putere

+,ij

- vezi C. Spicq, op-cit,

10. Genitivul

tQ priprcn t1g

6uvdpe<'rq

trirta)
Col

Sensul lui Qdperv insemnAnd aici "a 1,17 - "toate prin El sunt a;ezate". (E'

'3' C. spi.q, op cit


2:t2

,p

lo.

Amanunte despre acest ritual pi serurificaliile lui tipologice a se vedea H.FrWeiB, Der 13rief an drc Hebraer, Giiltingen 1991, p 149-

ll6

STELIAN TOFANA

PARTEA |NTAI

tt7

"cur6!ire a pdcatelor" (1,3c) sunt, in viziunea autorului, in mod paradoxal condilia preliminard, a "indlfdrii" qi "preamdririi" lui Iisus: ". . dupd ce a sdvarsit curdlirea pdcatelor noastre, a $ezut de-a dreapta slavei, tnlru cele prea tnalte" (6v ur[r1i.ois) (1,3d - comp. 5,J-10).2rr Astfel, intr-un anumit sens, cheia in{elegerii hristologiei epistolei e oferit5 numai de legdtura dintre norqodpe voq (a sdvArgit) gi drri0roe v (a gezut). Acest fapt este subliniat prin a se ardta cd un astfel de Arhiereu avem, Care S-a alezal in cer, de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatdl, fiind acolo "slujitor ul altarului Si corlului celui adevdral" (8,1 u), "mijlocitor" inaintea lui Dumnezeu pentru ai Sdi (7,25), dar dupd ce a sf,v6rqit "curdtirea pdcatelor" noastre. Accentuarea speciald a expresiilor referitoare Ia "indl!are" ("a gezut de-a dreapta slavei" - 1,3) aratd incd din Exordium cI interesul principal al autorului este acela de-a aduce in congtiinla adresanfilor pe "Fiul" ca pe Acela Care S-a adus pe Sine jertfl pentru ei, o data pentru totdeauna, sdvdrgind mAntuirea lor, iar acum,
indlfat 9i agezat de-a dreapta Tatdlui, mijlocegte vegnic pentru ei. "o inEl!area la cer gi gederea de-a dreapta Tatdlui

reprezintl deplina pnevmatizare gi indurnnezeire a trupului Sau omenesc, deplina umplere a lui de infinitatea durnnezeiascS, deplina ridicare a lui la starea de mediu transparent, neimpiedicat al iubirii infinite a lui Dumnezeu in lucrarea ei indreptatl spre noi oamenii.23s
Prin indlfarea Sa la cer cu trupul, dup[ ce prin patimd a slv6rgit curdtirea pdcatelor noastre, gi gederea de-a dreapta Tat5lui, Iisus Hristos se afld gi cu trupul unde se afld cu dumnezeirea. pe tronul dumnezeiesc, pe treapta supremei autoritili intru cele inalte,236 pentru faptul cd e plin in trup, in mod desdvdrgit de infinitatea vielii qi iubirii dumnezeiegti, pe care o extinde apoi spre oameni, continuAnd lucrarea de atragere a lor gi a intregului i-Inivers spre indumnezeirea in care se afldEL. "Domnul S-a suit la cer gi folosindu-se de un nor, ca de un car de lumind, S-a urcat in slavh gi a intrat in Sf6nta Sfintelor cea neltcutd de m6nd gi S-a agezat de-a dreapta miririi, in ceruri, fhcAnd frSm6ntdtura noastrl impreund gezitoare cu Dumnezeu".237 $ederea "de-a dreapta Tatdlui" a Fiului intrupat, aratl cd'fatdl Ii dd Acestuia chiar primul loc in conducerea lumii

"'C""oc"e
pusd aproape

specific epistolci c5lre Evrei este ca "inallarea" lui Flristos nu este

niciodatl in legaturd cu invierea 5i despre care nu e vorba, se pare, numai o datE in Evr 13,20, ci mai degrabi cu evenimentul crucii, cu patimile. (comp Filip 2,6-ll;. I Tim 3,16) Comparativ cu aceast4 a se vedea qi legdtura dintlelnviere,si Inaltare -inFAp.2,30u;-5,30; Rorn 8,34;Col.3,l;Eles 1,20-22;
2,6
tro

235 P.. Prof. Dr. Dumitru Stiniloae, Teologict Dogmaticd Ortodoxd, vd. ll, p. 184. Vezi in acest sens gi E. Schweizer, Erniedrigung und Et'hdhwtg bei Jesus und seinen Nachfolge.rn, (AThANT 28) Znrich 1955, p. 68 9i C. Betram, Die fiimmefahrt .Jesu vom Kreuz aus und der Glaube an seine Auferstehung. in f'cstgabe fur A. DeiBmann, TiiLbingen 1927.

op cit .

E. Kese-an n, Der Ruf der l;retheit, Tilbingen 1972, p 197; H.Fr. WeiB, p. 150; E. Criiller, flebr 1,1-4, p.224.

'* "- l, cerul cerului". "mai presus de toati autoritatea 5i stapiinirea gi de tot numele pi demnitatea". care e numit de [saia "muntele lui Dumnezeu qi casa lui Dumnezeu a$ezati pe vdrfuJ tuturor munlilor" (Ci Sf. Grigorie Palama, C'uvdntarea )l la Inaltare, PG, col. 276).
'1' Ibid"or-col 28od

118

STELIAN TOFANA

PART'EA INTAI

119

spre indumneze\re, in lucrarea de aducere a ei la unirea cu Dumnezeu, la umplerea ei de inllnitatea dumnezeiascd, intr-o relalie de iubire netrecdtoare cu Dumnezeu'"* Expresia "la dreapta lui Dumnezeu" sau "de-a dreapta slavei", din Evr' 1,3; 70,12, poate fi explicatb 9i prin ceea ce Sf' PaveI spunea cf,

natura fiin1ei dumnezeiegti a Fiului gi la rolul Sau in lucrarea de creare, proniere gi rnAntuire a lumii 9i demonstralia detaliatd care incepe cu 1.5, despre transcendenla lui Hrislos in raport cu toli ceilalli intermediari intre Dumnezeu 9i oamenl.

,sd tmpdrdleascd pdnd ce va pune pe tolt vrdjmasii Sdi sub picioarele Sale, iar vrdimasul cel din urmd va fi moartea. Cdci toate le-a supus sub picioarele Lui. Dar cdnd zice: Cd loate l-aufost supuse Lui - invederat e.ste cd oford de Cel care I-a sttpus Lui loate" (I Cor'15,2527). linla ultirn[ a lucrdrii lui Iisus Hristos este sd invingd moartea universald, adic6 sd ridice crealiunea din starea de

"El trebuie

dezmembrare proclusd de despSr!irea de Creator'23e Pozilia de prim rang a lui Hristos inviat 9i inal!at in

slava cereasca e confirmatd qi de superioritatea sa fa15 de oricare alte fiin1e ale cerului, chiar gi fafi de Serafimi, pe care Sf. Scripturd ii situeazd in pozilia cea mai apropiati fala de Dumnezeu (ls 6,2; Apoc. 4,4), tbrmAnd sfatul Sdu (Ps' 88,7; Ps.28,1; Iov.l.6; 2,1; 38,7)' Astfel, autorul mdrturisegte: ".fdcdndu-Se (.7evripe v oc,) cu atdt mtti presus tle ingeri, cu cdt a moStenit nume nnai deosebit decdt ei" (1,4)' Acest verset, cu care se ierminS exordiul solemn al epistolei 9i care completeazS in aceIagi timp propozilia precedenti, subliniind unul din aspectele preamSriril lui Hristos, intrat in posesia slavei Sale vegnice, 9i anume superioritatea Sa fald de ingeri, la se rve$te ca ttanzi[ie intre afirmafiile 1,1-3 referitoare
rr8

Participiul aorist ye v5pe voq (fdcAndu-Se) din 1,4, referindu-se la un fapt istoric dat 9i mai ales in contrast cu participiul rbv din 1,3, marcheazd o superioritate accentuatd gi indica clar cd e vorba aici nu de Fiul ?n preexistenla Sa din vegnicie, ci de Hristos cu firea Sa omeneascd preamdritS, indllati ia rangul de divinitate.2a0 Cuvdntul rcpe fttov2al din 1,4 (mai presus, mai deosebit) care mai intotdeauna in Noul Testament este un comparativ, indicb in text nu numai o superioritate oarecare, ci pe aceea a puterii, a domniei, a calitalii, o supremafie de rang gi de demnitate,z4l asa culn
reiese din context. Un prim aspect al acestei superioritdli este

faptul permanenlei posesiunii numelui, pe care autorul il indicl prin perfectul rerl.rlpov6prqrce v (a mogtenit). Superioritatea de nume primiti de Hristos, e evocatd
gi de Efes. l,2O-21, unde Sf. Pavel vorbegte de Iisus Hristos, ca de C--el pe care Dumnezeu L-a a$ezat" de-a dreapta Sa in

'no
2al

C. Spi"q, op.cit

,p.

12.

Comparativul xperttov apare de 13 ori in epistold qi la fel ca 5i toooritro cele mai indr[gite de autor (comp 7,20.22; 8,6; 10'25) Nimic nu e mai caracteristic pentru teologia epistolei cf,tre Evrei decAt aceastf,

doo - e o formuld din


metoclh c<rmparativ'a-.
"

jertfe" (9.21;10.34); "o mai bund


Pr.Prof, Dr. Dumitru Stlniloae, op cit .p
lhfient.
187

ttume mai deosebil" , " mai hune Jdgitdumte" (8,6); " mai bune sperantd" (7,19); "chezaSul uttui mai burt

lestanrcnt" (7.22\

ezi E- GrdBer. op cit . p 225

"'

C. Spi"q, op cit .

p 12

r20

STELIAN TOI.ANA

PARTEA

iNTiI

t21

ceruri, numele Lui fiind mai presus de orice nume, iar in Filip' 2,9, unde Apostolul, dupd ce vorbeqte de umilinla suportata de bundvoie de Hristos, declard c5 Dumnezeu L-a preaindltat, dAndu-i t)n " nume mrti presus decdl orice nltme" ' Este vorba aici de Lrn nume care rezumd toat5 mdrelta divin6 gi omeneasc[ a lui Hristos, exprimdnd in particular suveranitatea Sa biruitoare absolutd prin care El s-a ridicat veqnic mai presus de ingeri, ca fiinle subordonate, duhuri slujitoare ale lui Dumnezeu, caracterizate in acest mod de

insugi nurnele ior (&yye Ao6: trimis :1,7). Frin urmare, epistola vorbeqte de un nume divin inefabil,2a3 pe care nici o ureche nu-1 poate auzi 9i nici un duh percepe sau pricepe, este 6vopa 6 ou6eiq oi6ev ei pn aut6q (Apoc. 19,12). Acest nume exprimd esenla fiinlei Persoanei la care este aplicat, care nt) e pdtrunsd' sau nu poate fi pdtruns6, decdt de gtiinfa dumnezeiascd,2aa 9i despre care Sf' Ioan Hrisostorn spune: "Acest nume' Durnnezeu Cuvantul L-a avut din veci qi nu L-a rnoStenit dupd aceea Si ttici nu a devenil mai bun otunci cdnd a sdvdrSit curdyirea pdcatelor noastre, ci veSnic a fost mai bun Si incd mai bun fdra de
asemdnaret'
.2as

oarecare importantd. Majoritatea exegetilor se opresc in general asupra numelui de "Finl".2a6 Concluzia primei parli a textului din (2,17), aplicd lui Hristos titlul de "Arhiereu". Dacd dezvoltdm aceast6 observatie, se poate ajunge la urmitoarea constatare: Subiectul frazei din 1,2 este "Fiul" gi atunci ce sens ar fi avut ca autorul sd spund cd Fiul a moqtenit numele de "Fiul"? (1,4). Exegetul B.F. Westcott a prezentat, ca probabild, o interpretare, pulin deosebitS, in sensul cI el afirmd cd "numele" pe care Hristos l-a primit e cel care adunl in sine tot ceea ce Hristos ?nseamnd pentru cregtini,2{7 oprindu-se cu analiza generalS asupra titlurilor de Fiul, Suveran, Creator gi Domn. A. Vanhoye afirmd gi el ci nu cu sf6rgitul capitolului I se terrninf, partea care trateazd "numele" lui Iisus Hristos, ci cu sf6rgitul capitolului 2, aqa cum o arat5 studiul rnetodic al structurii acestor texte.2aB Numele lui Hristos trebuie agadar sd se defineascl prin douE genuri de relalii gi nu printr-unut singur. La unirca Sa

Totugi, in privinfa numelui lui Hristos pe care El l-a "mogtenit", se impune o observalie, cars nu e lipsiti de o
Cuvdntul L-a avut din 'ot Acest numc. spune St. Ioan l:lrisostom, Dumnezeu

Astfbl, spre exemplu O. lVlichel. "Es geht hier im Hebrrier um rien Sohn.enbegrifl ", in "Der Brief an die Ilebrcier", Gtittingen. 1966, p. 105; J. Duptrnt. "f-ilius meus es tu",il RSR 36, 1948, p. 530-53-5. 'o' B.F. Westcott, |'he Epistle to the Hebrews, London, 1903, p l7
24

246

veci gi nu L-a mo;tenit dupl aceea gi nici nu a devenit mai bun atunci c6nd

p 38 qi 69-85,

A. Vanhoye, La structure litteraire de l'Epttre aw IIebreux. I,aris. 1962. PanA in momentul de fafd lucrarea amintita este sludiul cel mai

savargit curdlirea pacatelor noastre, ci ve$nic a fost mai bun gi incd mai bun fhra de asemanare. (Sf. loan Ilrisostom. Comentariile , p 53)

"o Ci C. Spicq, op cit

12.

'u'Sf. Iorn Hristostom.

op

ut .p.53-

aprofundat dedicat structurii literare a epistolei. Acest lucru il semnala pi Stanislas Lyonnel S.J. in prefata lucririi pe care el o semncazd: "Jusqu'ici nul. a ma connai-ssance, n'avait ir-rtrepris une dtude aussi fouillee, aussi minutir:use, aussi complete" (p 8) DupA mai binc de 30 de ani de la aparitia iucrtu'ii se poate afirma gi azi acelagi lucru

t22

S7'ELIAN TOFANA

PARTEA .NTAI

123

privilegiatd cu Dumnezeu, Care L-aaSezat de-a dreapta Sa in slava cereascb (1,5-14), Hristos uneqte raporturile Sale foarte stranse cu oamenii, cu care El este pentru totdeauna solidar (2,5-16). A sublinia un aspect, subestimAndu-l pe celf,la1t, inseamnd a trunchia doctrina hristologicd a epistolei qi a minimaliza inv5fatura sa asupra "nllmelui" lui Hristos'2ae in acest cat., o analizd atentd a versetelor incepdnd cu 1,5 pAnd la2,lB poate duce la concluzia cd numai titlul de "Arhieteu" corespunde simultan celor doua aspecte fundamentale ale "numelui". adic6 a exprima in acelagi timp at6t slava cereascS l6ngd Dumn ezeu, cdt 9i solidaritatea Sa cu oamenii. Nici un alt titlu atribuit lui l-Iristos in capitolele I 9i 2 nu posedd aceasta valoare de sintezi. in primul capitol, epistola vorbeqte de relalia de slavd a lui Hristos cu Dumnezeu: El este "Fiul", "primul-nf,scllt", "Dumnezeu", "Domn", pe cdnd, in al doilea capitol, autorttl pune accentul pe participarea lui Iisus Hristos la destinul oamenilor: El este "Onl", "Fiul Omului", "Iisus", "incepdtorul mAntuirii", "Fratcle oamenilor". f itlul de "Arhiereu" dd astfel ideea unei dr-rble rclatii, atat cu Dumnezeu, cdt 9i cu oamenii, evoc6nd, in acelaPr timp, atdt Patimile, cdt 9i slava'2s0 Este adcvdrat c[ autorul fbloseqte acest titlu pentru a fac.e trecerea de 1a un mesianism regal 1a unul sacerdotal, al slujirii. insd slujirea este o funclie de mediere care reclamd o dubla relalie, intr-at6t de perfecta pe cAt e posibil, atdt cu oamenii, cAt
2oe

Sacerdofiul lui Hristos a fost necesar pentru a duce pAnd la capit solidaritatea Sa cu oamenii; preamlrirea Sa finald, careL-a introdus in intimitatea Tatalui, este necesard pentru a da relaliei Sale cu Dumnezeu perfecliunea posibili-251 Titlul de "Arhiereu" exprimd in acelaqi timp atdt ideea de autoritate (arche), c6t gi cea de slujire (hiereus). Agadar, in spiritul doctrinei hristologice pe care autorul o desllgoard in epistola cdtre Evrei, numele pe care Hristos L-a primit (1,4) s-ar putea exprima cel mai bine prin titlul de uir56-&pXre peiq."' Acest titlu exprimd cel mai bine atit slava Sa gi relalia Sa filiala cu Dumnezeu-Tatal, fiind deofiinla cu Acesta (1,3), cAt gi relalia Sa vegnicd cu oamenii, slujind gi mijlocind pururea pentru ei. ca Arhiereu veqnic, dar gi cu Universul intreg in calitatea Sa de "Domn" pronietor. Acest punct de vedere e conf,trmat qi de sfdrgitul pdrfii a doua a conlinutului doctrinar al epistolei (3, I -5, [ 0) care in termeni festivi sintetiza concluzia sugerati de 2,17: slava lui Hristos dupd ce "a invSfat ascultarea din cele ce a patimit" (5,8) a constat in aceea de-a fi "numit Arhiereu de cdtre Dumnezeu"
(5,1 0).

;i

cu Dumnezeu.
le
25'

A. vanhoye. Prdres

ancierts

Prdre

n.ouveau, selon

Nouveau

A. vanhoye. Prdres anciens. -, p. 108-

Testament. Paris, 1980.

106

"o lbide^.

's' A. Vanhoye e de pdrere ci simplu titlul de "Arhiereu" ar viza "numele" primit de Hristos tle care epistolaface amintire (1,4), op ttt 'p 106-r08

24

STEL]AN TOFAN,4

PARTEA INTAI

125

3. Superioritatea Fiului

fati

de

ingeri (1,5_14)

Dupd ce autorul anuntd schifat in 1,4, printr_un comparativ rpefrtov, care se referd la nume, tema superioritdfii lui Iisus fala de ingeri, dezvoltd in continuare aceastd temd intr-un aqa-zis ',comentar al exordiului,' (1,5_
l4)2sr format, practic, numai din citate scripturistice. Aceasti secliune nu adaugd nici un element nou la demnitatea personald a Fiului, dar precizeazd., numai pe bazd de dovezi scripturistice din vechi ul Testament, singurele ce puteau avea

putere de argument suprem asupra cititorilor, suprematia rolului lui Iisus Hristos in ordinea creafiei gi a iconomiei m6ntuirii2sa" insagi dispozitia acestor citate in text manifestd intenlia expunerii. gi anume, evidcntierea superioritdtii lui Iisus fald de ingeri.:tt Comparatia cu tngerii autorul o insereazd in text cabazd. pentru viitorur sdu excurs tematic suprematia arhieriei lui Iisus FIristos, in comparalie cu orice slujire preoleascd a Legii vechi. Dacd Iisr.rs Hristos e mai presus gi dec6t ingerii, atunci superioritatea arhieriei Sare fafd de preofia veche este mai mult clecAt cvidentd. in legdturd cu ingerii, nu se gdsesc menlionate decAt douS citate scurle (Deut. 32,43 - Evr. 1,6 gi ps. 104,4 _Evr. 1,7), in timp ce cinci texte. din care trei foarte evidente, se raporteazd. la Hristos (ps. 2,7; I Cron. 17 ,13 _ Evr. 1,5; ps. "'H.Fr.
Hebreux
25'

45,7-8 - Evr. 1,8-9; Ps.lO2,26-28 - Evr, 1,10-12 gi Ps. 110,1 - Evr. l,l3).2s6 Aceastd combinalie de citate (1,5-14) aruncd inainte de toate o lurnind asupra expunerii din prolog ( 1 , I -4). Versetele 1,5-6 ilustreazdincd o datd calitatea de Fiu a lui Hristos; versetele 1,7-9 vorbesc de calitatea de mogtenitor a Fiului; iar versetele i,10-12 Il prezinta ca Mijlocitor al crea!iei. Toate acestea conduc spre intenlia principal5 a autorului, aceea de a scoate in evidentd superioritatea Fiului fald de ingeri. O comparafie cu ingerii pare justificat5., numai daci aceast6 construclie exegeticd (1,5-14) e privitd in context cu

256

MAiestria literarS. unicdinNoul Testament

a acestei

epistole pi grija autorului,

WeiB, op cit .

"o C. Spicq, op.cit..

p 156 p l4. A. Vanhoye. Situation


70

et 2.Paris 1969-p.123.

tlu Christ, Epitre ttux

A. Vanhoye, I"o structure . p

pdni in detaliu, pentru compoziliascrierii, iese in evidenli aproape in fiecare capitol. Un astfel de exemplu de eleganlE a dispunerii materialului se poate observa floarte bine in acest capitol ce Eateazlsuperioritatea iui Hristos fafd de ingeri. in cele trei contraste prin care^se eviden(iazd superioritatea lui lisus, se poate remiuca o altemantd regulatd. In primul contrast 1,5-6 textele citate privesc mai int6i pe Fiul, apoi pe ingeri; in al doilea contrast 1,7-12 texkle privesc mai intdi pe ingeri, apoi pe Fiul; in al treilea 1,13-14 iese din nou pe primul plan Fiul pi apoi ihgerii. Aceasta miiestrie artisticd culmineazd in tehnica "inclusio" prin care autorul scoate in evidenff, temele scrierii prin delirnitarea sectiunilor. gi anume, prin reluarea la sfhrgirul unui pasaj a unui cuvdnt sau a unei formule utilizatd la inccputul pasajului. Astfel se obline un fel de incadrare care marcheazd lirnitele pasajului. Expunerea, de exemplu, a superioritAlii lui Iisus prin compararea cu ingerii, comportd doui incadriri a acestui gen de dispuncre a materialului, La inceputul prelucrarii (1,5) expresia: "$i cdruia dintre ingeri i-a zis Dumnezel .?'' iqi glsegte ecoul in formula versetului 1,13. "oSi cdruia dintre ingeri i-a zis [)umnezeu vreodatd ?". Astfel e delimitat primul paragraf. O alti incadrare de acest gen se poate observ4 putin mai departe, intre 2,5 Si 2,16 Fraza din 2.5 e un inceput: " Pentru cd rut ingerilor a supus Durnnezeu lumea viitoare .", iar cea din 2.16 o concluzie exprimatl in termeni asemlndtori. Fiecare din aceste formule introduce o comparalie antitetica intre Hristos gi ingeri Astfel e delimitat un paragraf final, continuind apoi in 2, t7l8 cu anunfarea temei pA4ii urmatoare, Vezi amSnunte in acest sens. A. Vanhoye. La struclure litteraire de l'dpitre a*x Hebreux, p 6-5-7-5 gi A. Vanhoye, Situation du Chrisl, Epitre a*x Hebreux I et 2,Paris 1969, p 123

126

,\7-ELIAN L'UI./1Ni

PARTEA INTAI

127

nu are in vedere speculafii cre$tine gnostice despre ingeri,260 ori de confruntlri cu vreo angeologie specific qumranite,261 ci simplul fapt al evidenlierii superioritdlii lui Iisus,

exemplificatd printr-o primA comparafie cu fiinlele de cel mai inalt rang - ingerii. a)" Superioritatea lui Iisus Hristos ca Fiu

Autorul evidentiazd, acesl aspect prin sublinierea tdcerii Scripturilor despre o aga-zisa "vorbire" a lui Dumnezeu catre ingeri: "Cdci cdruia dinlre tngeri i-a zis Dumnezeu vreodatd: Fiul Meu eSti Tu..." (1,5). Ca o dovad5 puternicd a poziliei singulare gi a demnitSfii de Fiu, autorul citeazd.Ps.2,7 gi textul II Sam. 7,l4in 1,5b, ceea ce aratd cf, interesul sdu este de a scoate in evidenli realitatea superioriti(ii ca Fiu a lui Iisus Hristos, Cel indlfat, superioritate pe care El o define, de fapt, din vegnicie, adevir exprimat prin cuvintele: "Eu astdzi (oqpe pov)262 Te-am nlscut". Agadar, Fiul Cel
ales,cicel pufindupaCol.2,lS;Efes. 1,20:1Pt 3,22'. A.poc.5,8-14;19,10 22,9 ar fi vorba de o aga-zisd cinstire deosebita a ingerilor prezenti in comuritalile
spafiului restrdns asiatic pi chiar la iudeo-creqtinii primari.
2@

the Hebrews,1957

Vezi J"Nloffatt. A Critical and Lxegetical ('ommenlary on the Epistle to (lCC l4), p. 62 u

"'E.
2s8 2se

G.iirJ*r, .4n die Hebrcier,

71.

'u' H. Brornn, Qumran und das Neue Teskiment, II Tiibingen, 1966,


244.
262

242-

Vezi A. Vanhoye, Situation , p. 94_100.

Yeziin

acest sens amdnunte la: E. Lohse, Der Brtef an die Korosser untl an ; M. Wcrner. Die Entstehung des christlichen E. GriiBer, op cit , p. 72;F. Laub, lJekennt:nis

p 52,O. Hofius. op cit.. p.96 u.;H.Fr. WeiB. exclude posibilitatea unei astfel de poiemici mai

Exegeli ca J. Dupont, "Filius Meus est Tu" L'interpretation du Ps 2,7 dans le Nouveau Testament, RSR 35, 1948, p 535 u; E. Liivestam, Son and Saviaur.A Siudy ofActs 13,j2-37, (CN'I l8), Lund - Copenhaga 196t, p. 39 u.; E. Khsenrann, Das wandernde,p 58 u, L-tc sunt de pdrere cd or]pepov s-ar referi fie la momentul indllarii, fie la Parusre Sf. Ioan Hrisostom e de plrere cd oripe pov ciin Ps. 2,7 se refer6 la momentul intrup[rii, cdnd ar fi fost inauguratd

t28

STELlAN TOFAN,,{

PARTEA INT'AI

t29

preexrstent nu mo$tenegte pozilia Sa de superioritate fatd de ingeri numai de la o anumitE datd, limitatd in tirnp, ci din vepnicie, fiind din vegnicie Stap6nul intregului univers. prin indllarea Sa de-a dreapta lui Dumnezeu aceastd pozilie a Sa in fala ingerilor devine mai evidentd, aga cum tot a$fide evidentd se va ardta intregii lurni Ia Parusie.263 in acest sens, conceptia debazd, hristologicd a epistolei urmeazd aceeagi schemd ca gi Filip. 2,6-11, precizdnd atdt Fiinpa Fiului, cet $i funclia Sa, ca Cel inSllat gi preamIrit.26a Superioritatea lui lisus Hristos fald de ingeri, in

iardsi, cand aduce in lume pe Cel intdi-Ndscut, El zice; Sd se inchine Lui toli ingerii Lui" (1,5). Aici regele davidic, Hristos, este numit fipot6-roKoq (uiriq)266 ;i anume Acela C6ruia Ii este promish domnia gi stdpAnirea asupra intregului
cosmos. Acest adevdr autorul il exprimd in textul amintit mai sus prin referire la Deut. 32,43 SiPs.9,6-7, ca expresie a unei

gAndiri tipologice: Aga precum odinioard Dumnezeu a introdus pe poporul Sdu in lara frgdduitd, la fel aceasti
imagine e valabild gi pentru Iisus Hristos, Cel intdi-Ndscut, intrucdt oircoupdvqv de care se vorbegte in 1,6, nu e altceva dec6t oixoupdvrlv pf)t)"ovoa (lumea viitoare - 2,5) gi care in acest inteles, inseamnl lumea cereasc6 ( I I , I 4- I 6), egald cu "cetatea viitoare" (13,14), cu Ierusalimul cel ceresc {12,22) Si
l. Intruparea (ipoteza e suslinuti printre alfii de: H. Monteliore, ,4 Commentary on the Epistle to the Hebrews, (BNTC) Londra 1964, p. 5; W. Michaelis, art. trpordroKo5in ThWNT, vol. VI, p 881; H.W. At1,ridge, The Epistle to the Hebrews, 1989 (Hermeneea), p. 56; A. Yitti, Et cum iterum
introducit primogenitum in orbem terrcte (Hebr. 1,6),VD 14. 1934, p. 306-3 16; 368-374: VD 15, 1935, p. l5-21 Aceastl ipotezd e sus[inutE qi de Sf. [oan Gurii de ,{ur (P.G. 63, col. 2l u.), T'eodoret (P G. 82, col. 685) 5,a. 2. Parusia (E. Kiisemann, Gottesvolk, p. 59; F. Schr0ger, Der l'erfasser des Hebrtierbriefes als Schriftausleger, (Bibl Unt 4) 1968, p. 51; E. GrEBer, Hbr.^} ,1-1, p. 8l u.; O. Hofius, op cit .p.89 3. Indllarea (P. Andriessen, De Betekenis van Hebr. /,6, St. C 35 (1960), p. 2^13; A. Vanhoye, Ibiroupdvq dans l'Epitre aux Hebrew, Bibl. 45

calitate de Fiu, e accentuati ?n continuare de autor prin sublinierea ideii actului inchinErii ingerilor cind, ,,aduce in lume (eiq tr'1v oircoupdvqv)26s pe Cel intdi-Ndscul,,: ".fi

Acelagi lucru e valabil qi pentru citatul din formulhrile Ia viitor doopar gi dorar.
263

Il

Sam. 7,14

in

1,5b,

in special in

E. Kasem, nn, Gottesvolk. . p. 6g.

Darmstadr 1961, p. 77; O. Hofius, op.cit., p.75.

'* E. Lohmeyer,

Kyrios Jesus. Eine Untersuchung zu phil.

2,5-ll,
q

('i964).

248-253; F.J. Schierse, L'erhei/3ung und Heilsvollendung Zur

referz autorul ciind spune "cdnd aduce in lume pe Cel intdi-Niscut',. Diutre

hri ul,, ste

a
e

theologischenGruru{rage des l{ebrtirbriefes, (MiiThSt 1.9) M0nchen 1955, p 96; G. Theissen, Untersuchungen zum Hebrcierbrlel (SINT 2) Giitersloch 1969. p 122;H.F.WeiB, Der Rrief un die Hebrcier, p. 163. Aceasti din urmd ipotezd se pare cE corespunde cel mai bine contextului in care este vorba de orjpepov.

mulfimea de ipoteze emisc in acest sens amintim dbar trei, gi anume pe cele mai importante:

nprot6toxoq este un titlu de onoare care stabilepte din capul locului raportul exceptional cu Dumnezeu gi prioritatea asupraintregii creaturi. Acosta este si scopul citdrii Psalmului de cdtre autor, si anume- dc a scoat in prim plan superioritatea Fiului lath de orice crealura.

26

130

STELLAN TOFANA

PARTEA

iNTiI

131

care

il ridicl pe Fiul deasupra ingerilor (1,4-6 comp' cu I Pt' 3,22 qi Filip. 2,11), in care "Cel jertfit"267 a reintrat prin
indllare gi intronizare. Aqadar 1a aceastd situalie se refer6 citatul "Sd se tnchine lui totri ingerii lui Dumnezeu" (Deut' 32,43; Ps. 96,7),
Dimensiunea hristologicd a acestei afirrna!ii, in sensul

precizirii in continuare a superioritelii Fiului fala de ingeri, este tot atet de clarb ca gi cea soteriologicd: Dumnezeu insuqi I.-a introdus pe Fiul in acea lume - "[ara flgdduinlei" - in care urmeazi s6 intre gi creqtinii destinatari ai epistolei, urmdnd "tncepdtorului mdntuirii lor" (2,IA).268 Aqadar, titlul de npa:t6rorcoq luat in relalie cu ideea cd Hristos este pentru "tialii SAi" (2,1 1), care sunt ?n acelaqi timp qi "fiii lui Dumnezeu" (2.10), un "inainte Mergdtor" (6,20), care Ie deschide calea mdntuirii veqnice (2,15; 4,14; 5,9; 6,2A) marcheazd pozilia de intdietate ce revine Fiului in comparalie cu ingerii cdrora nu li se poate atribui acest titlu' Titlul de "Fiul" st[ astfel, in primd linie cu apX\y6c (incep[tor - 2,10; 12,2), np66popo6 (inainte Mergdtor - 6,20), notprqv 6 pfyuC (Pdstorul Cel mare - 1.3,20), care toate exprimd

yezisf" Ioan Hrisostom, op cit.,p- 70 u.; A. Vanhoye, Situatiott , p 248253. Teza e sustinut6 qi de P. Andriessen, A, Leuglet , De Brief aan de Hebreecin, Roermond 1971,p.4-6; G. Johnstov, OXOYMENH andKOXMOX;n the New Testament,NTs 10 (1963164). p 352-360. special p- 353 u.; W. Loader, op ci! ,
267

p.23-25
ztr
gi mai

irnpreun[ proeminenla lui Hristos fa]6 de fralii Sii, dar in acelagi timp gi legltura Sa cu ei, cu care formeazd' acea exrctrqofa npcorotSrcov (adunarea celor int6i ndsculi 12,23).26e in acest sens numirile " intdiul ndscut din morli" (Col. 1 ,18), "intdiul ndscut tntre mulli frali" (Rom. 8-29), "tncepdturd celor adormili" (I Cor. 15,20), "Ce I tntdi tnviat din morYi" (F.Ap. 26,23), nu sunt decAt adev[rate echivalente ale titlutui npot6toroq (Evr. 1,6), loate marc6nd o stare de superioritate a Fiului in raport cu orice creatur5. O alta dovadf, scripturisticd folositd de autor in reliefarea superioritatii Fiului fa{a de ingeri este 9i citarea Ps. 103,4 in Evr. 1,7: "Cel ce faci pe tngerii Tdi duhuri Si pe slugite Tale pard de foc" . Superioritatea este marcatd prin accentul pus pe expresia 6 nol<iv, din care rezultd cd Dumnezeu dispune de ingeri ca de mesagerii Sdi, aceqtia nefiind altceva decdt slujitori ai voii Sale (.f,e rtoupyo(), sau, currr e afirmat in 1,14, "duhuri slujitoare". Acliunea lor se exercitd atdt in cer, unde in prezenla lui Dumnezeu sdvArgesc o Liturghie sublimd,2lo cAt 1i asupra lumii. CAt priveqte prima ac{iune, in cer, lsaia face o aluzie la aceasta in cap.6 al scrierii sale, iar Iezechiel, printr-o profunzime simbolisticS, exprimd acest fapt intr-o manierd mult rnai impresionantd in cap.1 gi 10. Psalmistul exprima 9i el acelaqi lucru: "Ldudali-L pe El toli tngerii lui" (Ps. 148,1 u', cf. Ps. 103, 19 u)' Cdt privegte acfiunea ingerilor asupra lumii, mdrturia Scripturii aratd cd ei intervin direct in istoria popoarelor, gi, in
'72 'u' H. Ker.-, nn, Gottesvolk. p "o A. Vanhoye. Srtuation - p 96 tr

O astlel de dimensiune soteriologich a afirma{iilor hristologice din 1,6. iese

cl co precum
2.18
intrebui

ductivdaePistolei l'5comPozitii simelrice,

nPotriroxog in

1,6a.

t32

STELIAN TOFANA

PARTEA

JIvriI

133

transmilAnd poruncile lui Dumnezeu (F.Ap 7,53; Evr. 2,2) qi acorddnd ocrotire celor credinciogi (Fs. 34,8; 9l,l 1; Tobit 6,2) erc.27l Dar aspectul de superioritate a F-iului in raport cu ingerii iese gi mai clar in evidenld, dacd ludm in considerare, in acest context, gi cuvintele textului din Evr. 12. I 8: " Voi nw v-ati aprctpiat nici de muntele ce putea fi pipnit, nici de /bcul care ardea cuJlacdrd, nici de nor, nici de beznii, nici de vijelie" . Autorul vorbegte aici de teofania din Sinai, iar "focul" trebuie inteles ca desemnAnd lumea material[, trecdtoare, creat[. in acest sens, ingerii ca slujitori "frcuti pard de foc", aparlin acestei lumi create, materiale,272 in timp ce Fiul std de-a dreapta lui Dumnezeu. intregul pasaj, de altfel, din Evr. 1,8-12 trebuie inleles ca marc6nd o dubld antitezS. supusi aceluiagi scop, deja, arnintit: f . ingerii sunt supz,ii schimbdrii gi, ca orice creaturd, apar!in lumii create - pe cdnd Fiul e vegnic acelagi, neschimbabil.

particular,

in cea a lui Israel,

2. ingerii
Stapdn peste toate_

sunt

slujitori

Fiul e Domn, Creator

gi

in l, l4 unde ingerii sunt numiii "duhuri sIujitoare", trimigi ca sd slujeascd, autorul


pundnd accentul aici, in urmdrirea scopului siu, pe participiul

Ideea din urmd e reluatd apoi

va: " ingerii oare nu sunt to{i duhuri slujitoare, trimi;i (tinoote,l,,l"r5peva) ca sd slujeascd,
rinootel,i,6pe
moStenitorii mdntuirii?,, Dar domnia cea netrecdtoare a Fiului, in contrast cu aspectul variabil al slujirii ingerilor, este accentuat[ gi prin citarea Ps.44,7 in 1,8, unde se scoate in relief "scaunul de domnie" al Fiului, numit fiind in vocativ, chiar Dumnezeu: " Iar cdtre Fiul: scaunul Tdu Dumnezeule tn veacul veacului; toiagul dreptdlii este toittgul Impdrdliei Tale,, (1,8). Fiul sti agadar de-a dreapta lui Dumnezeu, pozi\ie din carerezultS, ca o consecinld faptul ci tronul Sdu, domnia Sa rdmAne in veac. Acest lucru e exprimat prin cuvintele "toiagul dreptdfii" (1,8b - Ps.44,7), care, desemndnd in timbajul biblic simbolul imp5rSliei Frului, definegte imp6ra!ia Lui ca "implrdlie a dreptAtii" (cf. 1,9 : Ps.44,7). Agadar, ceea ce l-a determinat pe autor s6 apeleze in 1,8-9 la citarea Ps. 44,7, a fost intentia sa de a evidenlia caracterul netrecetor al impardgiei Fiului, fapt de care nu poate fi vorba in lumea ingerilor- Dar locul de cea mai inaltd cinste ii revine Fiului printr-un alt act,9i-anume prin ,,ungerea" Lui de cdtre Dumnezeu: ".. pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeu, Dumnezeul Tdu cu untdelemnul bucuriei, mai mult decdt pe pdrtasii Tdi' (1,9), act prin care, ,'Cel uns" este prezentat ca avAnd o demnitate gi o cinste care-l deosebegte

pentru cei ce vor

fi

Concepliile cosmologice ate timpului noteazi cd ingcrii aveau rolul chiar de a regla cursul astrelor, de rulare a anotimpurilor, dcteiminare a timpului. ghidare a stelelor, etc (CarteaJubileelor tl,2). in "Regulacomunitatii" qunuanite sti scris cd "Dumnezeul lui Israel qi ingerii Sdi vin cu adevSrat in ajutorul fiilor lummii" (I QS 3,24 o. - vezi A. Vanhoye, op.cit . p 97).

27r

"' Se presrpune ctr ingerii au o anumitE "sensibilitate" cu totul deosebita pentru structurile rafionale ale realit[tii materiale, o anumiti capacitate intrinsecd pentru sesizarea gi influenfarea lumii rnateriale, fbrd ca aceastd capacitate sd aj unga pAna la aceea a spiritului uman inriddcinat in trup (Prof.Dr. D. Stflniloae, Teologia Dogmaricd Ortodoxd, vol. I, p 433). Probabil cd in acest sens vorbesc unii Sfinfi Prrinti ;i:;cr-iitori bizantini chiar de un corp foarlc sublire aingerilor (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sf. Duh, 18, P.C 32, col 152- M. Psellos, De daemonum operdtione, P G. 120. col 836-837)

t{

STELIAN TOFANA

PARTEA

iNTiI

135

fundamental de toata creatura Sa (pet510t oou - 1,9)."' Actul ungerii Fiului poate sd fie cel al consacrErii regale (I Sam. 10,1; 16,12-13), sau mai degrabi, cel al incoronlrii (Is. 21,3) dupa biruinla Sa asupra morlii prin inviere, cu at6t mai mult, cu cAt "untdelemnlll" cu care s-a fEcut e numit "dAcrtov &"ya))"r&,oeorq" gi care simbolizeazd fericirea gi slava ce caracterizeaz[ domnia Fiului. Aceasta e o confirmare solemnl a impdrf,liei Fiului care depSgegte in fericire, putere qi slavd orice alta imp5r6lie.2'o Pe de alt5 parte, rAnduirea lui Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu intru putere (Rom. 1,4) presupune 9i o ungere tainicd din veqnicie, ce corespunde calitS.lii de Fiu al iui Dumnezeu.'Tt Totuqi aoristul 61prodv, folosit de autor, sar referi mai bine la un mornent mai clar definit temporal, decdt la exprimarea unui act ce aparline eternitIlii in acest sens Sf. P[rin!i, referindu-se la acest text, spun cI e vorba de

obignuili de schimbare a unui loc, de exemplu, de pe pimdnt, in cer, etc., ci ea sugereazd in profunzime o transformare interioard. Ungerea penetreazd cele mai intime, cele mai addnci ale fiinlei, de aceea ea serveqte ca sitnbol al acliunii Duhului Sfdnt. in acest sens, "ungerea" liiului (1,9) evocd clar transforrnarea, indumn ezeireauman itdlii Lui la sfdrgitul jertfei Sale, cdci "puterea vielii indestructibile", (7,16) ce a revenit

virtutea filia!iei divine, a invins moartea, restaurAnd din moarte fiinla Sa omeneascd, aceastA "re-creere" fiind patrunsd de o bucurie negrditd, astfel textul din 1,9 putdnd fi pus in raport cu locurile din epistold, care vorbesc de desdv6rqirea lui Iisus Hristos (2'10; 5,7-9;7,28)' Ungerea Sa L-a frcut pe E,l Hristos, verbul din Ps. 44,9 - Evr' 1,9 (dlptodv) fiind de fapt acela rlin care derivd numele de

lui Iisus in

Hristos. De altfel,

"ungerea" umanitSlii

lui Iisus de cdtre divinitate,2T6

constituind un aspect al preamdririi Iui Iisus, care a avut loc la sfArgitul lucrdrii Sale mAntuitoare pe pf,m6nt. [Jngerea de fapt, nu exprima prcamdrirea in sensul inlelegerii termenilor

"3 in context cuvdntul pe"c6^1or poate sd desemneze pe toli ceilalfi regi pamdnteqti care au primit ungerea regeasca sau, mai bine, toatl creatura cdreia Hristos I-a devenit participant prin firea Sa umana (2,9-13) Vezi in acest sens E. R.iggenbach, Der Brief an dre Hebrcier,Leipzig1922,p 86 Unii comcntatori inleleg prin pe'r<i1or pe ingeri (G. TheiBen, Unter,suchungen ;un llebrrierbriefp. 101;H. Braun, Andie Hebrcier, p.40 u.; E. GrdBer, op.cit,p.86.etc.
t'o
r'5

C" Spi.q, op cit ,p. 19

L. Cerfaux.

Cl'rri,stus in der paulinischen Christologie. Diissetdorf 1964,

oblinut deplintrtatea demnitelii Sale, ce revine numelui de Hristos, prin preamdrirea Sa, prin desivArgirea omenititii Sale, prin indumnezeirea ei prin Patimi gi inviere. Ungerea profeticd a Iui Iisus, de la inceputul activit[fii Sale publice gi de care vorbeqte Sf. Luca (Lc' 4,18 cf. [s.6l,l; F.Ap. 10,38), nu e decAt o anticipare a ungerii pascale care singurd conferd lui Iisus toatd mlrirea Sa, in calitatea numelui de Hristos (Lc.24,26)' E ceea ce 9i Sf' Petru a spus in primul sdu discurs dup6 invierea lui Iisus Hristos: "Dumnezeu a inviat pe Acest lisus- - pe Care voi L-a1i rdstignit, L-a facut Domn qi Hristos" (F.Ap' 2,32-36)' B' adevdrat, c5 pentru prima oarl autorul foloseqte numele de Hristos abia in 3,6. dar aici se gdseqte intr-un context
_tisus a

p.294.
Sf. Grigorie de Nazians. P G 16. col 132, Sf, Ciril al Alexandriei. P C 74. col.960
2'6

asemindtor celui analizat, a$a cd, atat de o parte. cAt;;i de alta, este vorba de Fiut (-l,8; 3,6), preamdrit de cEtre Dumnezeu

\
136

STELIAN TOFANA

PARTEA INTAI

131

(1,9; 3,3) despre care se afirmd cd are superioritate asupra a tot ceea ce Il inconjoara (1 ,9; 3,6).217 Agadar, in actul "ungerii" Fiului autorul vede deja superioritatea Sa maximd nu numai in raport cu ingerii, ci gi in calitatea Sa de Arhiereu, in raport cu toatA creatura, cdci "ungi" erau in Legea veche numai profelii, arhiereii qi impdratii.

lumii sensibile. Fiul e situat prin cuvintele psalmistului (Ps. 101,26) intr-un alt plan decdt cel al lumii perisabile, fiinla Sa
depdgind ordinea cosmici.278 Cerul qi p[mAntul sunt destinate trecerii; Fiul rdmAne in veci: "Ele vor pieri, dar Tu rdmdi, Si

b). Superioritqlea Fiului in calitate de Domn


Creator

Si

OricAt de solemnd ar fi imaginea oferitd Fiului de Ps. 44, autorului nu-i este suficientd aceasta in descrierea superiorit[!ii Fiului, intrucdt el e preocupat de a deschide perspective mult mai largi. De aceea recurge la citarea unui nou Psalm (101,26), care atribuie Fiului chiar numele de ''Domn", exprimdnd qi sensul puterii exercitatd de El: ".fl apoi: Tu, Doamne. dintru tnceput pdmantul l-ai intemeiat Si cerurile sunt lucrul mdinilor Tale" (1,10). Fiul e numit astfel Domn al cerului gi al pdmAntului, puterea Sa necunoscdnd margini, ea inglobAnd in sine actul insugi al creafiei gi incluzdnd gi hotdrArea finalE. Deasupra efemeritElii universului creat, Fiul domind in perfecfiunea imutabilitdlii Sale. Titlul de "Domn" atribuit Fiului, exprimd deci un nou aspect al numelui gi superioritdlii lui Hristos in raport cu toatd creatura. "Domnia" gi puterea Sa apare, in text, ca avdnd un caracter universal gi transcendent, depagind locul gi limitele

toate ca o haind se vor tnvechi" (1,11). Numai in Fiul se verifici, astfel, contrastul exprimat prin cuvintele psalmului intre universul perisabil qi "Domnul" Cel vegnic. Iar acest contrast se exprim[, pe de o parte, prin faptul cd El e Dumnezeu adevdrat, iar pe de altl parte prin aceea cd El este implinirea planului lui Dumnezeu cu lumea.27e CitAndu-se Ps. I 01,26 in 1, 10, se explicS mai clar ceea ce autorul a avut in intenlie cAnd a afirmat in prolog prin cuvintele: ".. prin Care a.fdcut Si veacurile" (1,2). Reluind acum aceastd idee gi intdrind-o printr-un citat din Psalmul I01,26, aratd, cd a avut in vedere o mediafie de cel mai inalt grad: Fiul nu e numai un instrument subordonat Tatdlui in actul crealiei, ci El insugi este Creatorul."o Legdtura Sa cu Dumnezeu Tatdl nu se realizeaza la un nivei inferior, ci 1a unul de egalitate. De aceea se poate spune despre Fiul, ceea ce se spune despre Tatdl: "Tu, Doarnne, dintru tnceput pdmdntul l-ai tntemeiat Si cerurile sunt lucrurile mdinilor Tale" (1,10). Cuvdntul Tatllui are in el puterea pe care o are El insugi ca Tatd; nu numai o putere transformatoare, ci una care igi aratd deplindtatea nemarginitd in faptul cd poate crea din nimic, cd poate aduce la existen!5 lucruri care nu sunt. Aceeagi
"8 tbidn*.
27e

2" A. Vanhoy

e.

Situation

p. 192

A. Vanhoye. op-cit, p )40,,., I Dtlem.

203

138

STELIAN TOFANA

PARTEA INTAI

r39

putere ii este proprie gi Fiului. $i intru aceasta se aratd insugirea de subiecte absolute ale Tatllui gi Fiului, cd nu existd ceva care si nu fie obiect total al creafiei lor.28t Fiul nu are nimic pasiv in Sine, ci este tot atAt de mult a toate Creator gi Lucrdtor ca gi Tat5l, sau, altfel spus, iqi insugegte tot ce areTatdl ca al Sdu, ca un subiect desdvArgit egal cu El, deci gi lucrarea ?nsdgi a Tatalui. Tatdl nu face, prin urmare, nimic decdt prin Fiul, deoarece este in Fiul gi Fiul in 81.282 Sub acest aspect nu se gdsegte in tot Noul Testament o
expresie mai profundd care sd defineascd actiunea creatoare a Fiului ca gi cea amintitd in 1,10. Prologul Evangheliei a IV-a insistd ce-i drept, asupra rolului CuvAntului in creafie, dar

(1,11), "dar Tu acelasi egri Pi anii Tdi nu se vor sfirSi"


(1,

vin in contrast cu aspectul efemer gi schimbdtor al lucrurilor create, aspect ptezental de autor in mod variat: mai intdi in l,1l - "toate ca o haind se vor
I 2). Aceste doud expresii

Aici autorul epistole i face un pas mai departe atribuind creatia direct FiLrlui in
rdmAne numai la prepozilia 6r& (prin).

calitate de Dumnezeu'. "Tu, Doamne, dintru inceput pdmdntul l-ai tntemeiat Si cerurile sunt lucrul mdinilor Tale" (l,10).283 Dar aspectul netrecdtor al Domniei Fiului in raport cu ?ngerii mai este exprimat insd gi prin cuvintele din 1, I 1- I 2: " Ele vor pieri, dar Tu rdmdi Si toate ca o haind se vor invechi. Ca pe un veSmdnt le vei strdnge Si ca o haind vor fi schimbate Dar 7'u acelasi eSti Si anii Tdi nu se vor sfdrSi" (cf. Ps. 101,262B). Textul accentueazd indeosebi doud atribute caracteristice fiinlei dumnezeirii, veqnicia gi imutabilitatea care sunt insugiri gi ale Fiinlei Fiului prin doud expresii: "Tu insd rdmdi"

tnvechi", in sensuI de "degradare a unei haine", ;i apoi in l,l2 - " ca pe un vesmdnt le vei strdnge" , in sensul de "impdturire a unei haine", subliniindu-se, prin aceste cuvinte, totodatd 9i faptul ci acest proces de invechire qi schimbare va avea 9i el un sfArgit - rcai di"l.ay{oovtcrt.zto insagi accentuarea 9i pozilia pronumelui personal "7n2" (oir) la inceputul versetului 1,10 : "Tu, Doamne, dintru tnceput. - " in loc de " dintru inceput Tu, Doamne" ' ", vine sd sublinieze contrastul dintre Dumnezeu cel veqnic (Domnul cum e numit Fiul), Creatorul gi aspectul ef,emer al crealiei'28s Aceasti accentuare a lui oil apare, de fapt, in trei versete la rAnd gi nu int6mplEtor: oir Kot upX&g"'

60epel.f<locrq (1,10a) - "Ttt dintru inceput"'"; oil 6' 6ra;,rdverq (i,11a) - "Tu rdmdi.. "; oi 6i 6 a0t6e (1,12c) "Tn insd acelasi.. ". autorul reliefAnd, cdt se poate de bine, prin aceasta repetilie, inten{ia sa marcant teologica: " Hristos rdmdne in veec",insemn6nd astfel pentr.;-"ai Sdi" o veqnica
m6ng6iere.286

$i ca o incoronare a acestei argumentdri, autorul subliniazd incd o dati in l,l2 ideea deja prezenta in 1,3 ca

.28r
282

l0mem

,, . ,

Pr. Prof. Dr. D. Stlnilo ae, Fitl Si Cuvdntul lui Dumnezeu prin Core toate s-ouficu! Si se refac, in rev. "Ortodoxia". An XXXV. nr.2. 1983,p 112.
283

legatura are inlelesui speci Testoment und di


in
'8t E.G.efier. op cit ,
286

2&

in context cu Evrei 1 verbul ti'i"l"rioerv i insrabilitare (vezi A. viigtle. Das Neue


gi

, Dtissetdorf 1970' p 96 u)'

88

A. Vanhoye, op.ti! , p 207

lbidem,p

92

r40

STELIAN TOFANA

PARTEA

iNTiI

t41

toatd superioritatea Fiului fald de ingeri gi crealie in general, se reduce la calitatea Sa de Dumnezeu adev6rat, participind [a slava dumnezeirii Tatdlui, stdnd de-a dreapta Sa gi formdnd cu Acesta o unitate indisolubila (ln. 10,30.38).287 Rezultantd fiind a acestui adevdr dogmatic Ai seripturistic, superioritatea Fiului este, deci, nedepagibila. Citarea in continuare a Psalmului 110,1 completeazd foarte bine descrierea inceputd in 1,8. Psalmul 44,7 a reamintit interventia Fiului in lume, Iucrarea Sa realizatd "pentru dreptate gi nimicire a rdului " (i,9). Psalmul 101,26 a anunlat pozilia Sa finalI in raport cu efemeritatea crealiei intregi (1,i0-12). Trecutul gi viitorul au fost ?ntr-un fel schilate, r[mAnAnd a fi definit[ doar situa]ia intermediard. Aceasta o face autorul citdnd in continuare Ps. 1 10,1 in l,l3:" Si cdruia dintre tngeri zis-a Dumnezeu vreodatd: Sezi de-a dreapta Mea pdnd ce voi pune pe vrdjmasii Tdi asternut picioarelor Tale?". Situa!ia prezentd este caracterizatd agadar, printr-o acliune a lui Dumnezeu in favoarea Fiului: Acesta este invitat a gedea de-a dreapta lui Dumnezeu, proclamat in deplind putere, in timp ce, in mod progresiv, dugmanii Sdi sunt aSeza\i, deplin supugi, "agternut picioarelor Lui" (1,13). Astfel, intre Patirnile gi invierea Sa sldvitd pe de o parte, qi Parusie. pe de altd parte, domnia lui Hristos, impardfia Sa va cdpdta intreaga sa extensiune."t in acest sens,

supcrioritllii Fiului faga de ingeri gi in special fa15 de toatd creatura. Astfel contrastul intre superioritatea Fiului gi
irrferioritatea ingerilor, in raport cu El, este scoasd in relief cAt sc poate de clar.28e Toata aceaste demonstralie scripturisticd zugrivegte, dcci, o scend ce,reascd in care Dumnezeu L-a introdus pe Fiul Sau in locul cel mai de onoare- de-a dreapta Sa - analoagi celei atribuirii"numelui" dinFllip.2,1I gi mai ales viziunii din Apocalipsd 4--5, unde Mielul injunghiat, jertfit pentru Iume cste recunoscut de cdtre ingeri ca fiind egal cu Dumnezeu, preludnd conducerea Universului intreg. Aceastd inscdunare impdrhteasci a lui Hristos in cer, cc demonstreazd superioritatea Sa fali de orice creatur[. urrneazd trei faze: a) proclamarea solemnd a demnitdfii Iui Ilristos prin declaralia lui Dumnezeu:" Tu eSti l-iul Meu" ( I ,-5) ; b) cerinla impusi ingerilor de-a se supune noului rege; c) urcarea pe tronul ceresc, de-a dreapta Tatdlui (1,8-13), toate acestea fiind insi acte ale lucrdrii Treimice din vegnicie. Cu aceastd sintezd scripturistica a superiorit[lii lui llristos, autorul vine in ajutorul adresanliior s5i par6nd oscilatia lor in noua credinli prin reprezentarea lui Hristos in cca mai inaltl demnitate, iar prin indicagiile rpefrrrov yr.v6pe vo6 trilv tiyydi"<,lv gi prin "mogtenirea un:ui Nume rrrai deosebit decdt ei" le-a ar[tat clar cd lumea cereascd spre care sunt destina{i nu este sub controlul ingerilor, ci sub r:ontrolul Impdratului Universului. Iar dac5. aceastd lume nu

citarea

Ps.1l0,i in 1,13, constituie o


Jtletten Testamenls,

incoronare

'8'O.Cullman n, Die Christologie des

Ti.ibingen 1966, p
,0,,

i|2--3t8,
288

A. Vanhoy e, Situation .,

209

lbidffi

4')

S7-ELIAN TOFANA

PARTEA INTAI

t43

std sub controlul ingerilor, ci sub controlul Celui in61!at 9i aSezat de-a dreapta Tatdlui, atunci nu mai rdm6ne loc pentru nici o indoiald asupra siguranlei posibitritalii mdntuirii lor.2e0 Dar vegnicia gi neschimbabilitatea fiinJei Fiului, ca Dumnezeu adevdrat, exprimata in capitolul 1 al epistolei a;a cum s-a vizrrt, printr-o serie de citate din Psalmul l0l, va fi din nou accentuatd in ultimul capitol 13,8 prin cuvintele: " "' ieri gi azi Si tn veci este acelaSi", fapt ce dE epistolei Pi irrtenliei autorului ei un incontestabil caracter hristologic' Aruncdnd acum o privire de ansamblu asupra pdrlii introductive a epistolei, putem sd distingem in doctrina autorului, privind persoana Fiului, doud genuri de afirmalii: unele ce se refer[ la prezenla Sa i'storicd 9i altele /a preexistenla sa. Un prim calificativ dat Fiului privegte istoria mdntuirii: El este Moqtenitorul in care istoria prezentd i$i gasegte implinirea sa (1,2); un al doilea calificativ it situeazd intr-un plan in care Fir.rl apare de la inceput ca 9i coautor impreund cu Dumnezeu la acliunea creatoare a lumii

tuturor lucrurilor (in!. Sol. 7,25-28); iar pe de alt[ parte, este vrrrba de tradilia mesianicd: Hristos este Fiul 9i urmagul lui David regele, e Preot in veac dupS r6.nduiala lui Melchisedec ;i agezat de-a dreapta lui Dumnezeu (Ps' 110,1-4 - Evr'
I ,13).2e1

introductive -acela de-a scoate in evidenl5 pozilia extraordinard a Fiului lui Dumnezeu desdvArqit (te ,i"e f60efq)

Agadar, cu incheierea capitolului

tr

scopul exegetic al

p[r!ii

este atlns.

Titulatura de "Fiu" (ui6q), o'05q",'rKJptoq"' "Creator", "Moitenitor", atribuit[ Fiului in primul capitol al epistolei, prin care se accentueazi preexisten!a

la tnceput' 9i dumnezeirea Sa, definegte foarte bine, de

bazaslujiriiSalearhieregtiveqnicealuilisusHristos' temldominant[ahristologieiepistolei.ohristologie axatil exclusiv pe titlul de Arhiereu ar fi rimas incomplet[, dacl n-ar fi inglobat in definilia ei
preexisten(a din veqnicie a Mflntuitorului' Mai mult, insuPi caracterul unic qi exceplional, precum qi eficien{a veqnicl

(1,2.10.11). Pe de altd parte, Fiul este "chipul Fiinlei lui Dumnezeu", deofiinla cu Dumnezeu-Tatdl 9i in acelaqi timp

a slujirii arhiereEti a Mintuitorului iEi au temeiul in preexisten{a Sa din vegnicie" Reliefarea acestei pozilii
preexistenliale a Fiului, la inceputul epistolei, n-a fost fEcutd

sus!inhtorul universului
(1,3 .4.t1

qi Mdntuitorul cel

preamdrit

.r2). Nu e greu de identificat aici 9i cele doud tradilii care sunt utilizate in mod succesiv in aceasti prima parte: pe de-o parte, este vorba de tradiyia sapienyiald- inlelepciunea este reflecfia luminii divine, participd la crealie, este fauritoarea

agadar de autor intAmpldtor, ci intenlionat, pentru cd prezentarea unei slujiri arhieregti vegnice a lui Iisus Hristos ,u, p. Iisus Hristos, Arhiereu veqnic nu putea fi conceputd altfel decdt dacd avea 9i o bazd' veqnic6 9i aceasta este in!eleasd ca avdndu-9i izvorul in preexistenla veqnicd a Fiului'
ca Dumnezeu adevirat-

2w

W. Loatler. op cil . p.22

2e'

A. vanhoy e . op cit, P l o0.

t44

STELIAN TOFANi

PARTEA INTAI

145

puternice a realitalii lumegti, dominatd de "robia morlii" (2,5), greu depdgibild.

II. Iisus Hristos

upXny6e al mffntuirii.

Acestei stlri de indoiald, de incertitudine


nesiguranld in posibilitatea proprie de mAntuire, autorul

qi

"Micqorarea" Fiului prin tntrupare - baza Arhieriei Sale (2,6-18)


Reprezentarea Fiului ca upyrly6q (incepdtor) al mdntuirii prin patimi, suferintd 9i jertfr (2,5-18), alhturi de prelucrarea poziliei Sale in calitate de Dumnezeu adevdrat (1,1-14), este o altd laturd caracteristicd a hristologiei epistolei. Ea vine sd ldmureascl acum raportul dintre Fiul gi

"fiii".
inlelegerea acestei pericope trebuie pusi, ca gi cea anterioari, in raport cu starea de oscilalie a destinatarilor in noua lor credinfd gi cu scopul urmdrit de autor allturi de situalia cu care este confruntat; intdrirea echilibrului religios al destinatarilor ameninlali de trei furtuni la fel de puternice: 1. propaganda gi presiunea iudaicd; 2. perspectiva suferinlei in eventualitatea stabilitdtii qi perseverenlei in noua credintd; 3. indoiala ce plana in s6nul cornunitdlii adresantilor privind posibilitatea proprie de miintuire gi deplgire a "robiei mortii" (2,15). Scopul urmdrit in aceastd pericop6 este de-a inldtura incertitudinea gi nesiguranla ce plana in privinla posibilitalii proprii a cregtinilor destinatari, nu numai de-a participa efectiv la opera de mAntuire realizatd. de Iisus Hristos, ci chiar de a qi-o putea insugi in mod congtient, in ciuda navalei

ii iese Hristos ca in intAmpinare prin reprezentarea lui Iisus nerpco0ei6 (ispitit) intr-o profundd chenozd. Cu aceastd teprezentare autorul leaga situa!ia destinatarilor sdi de destinul lui Iisus prin intrebuinlarea cuvintului cheie "suferinfi"."'Acest aspect al destinului comun este accentuat de autor in 4 puncte: 1. drumul parcurs de Fiul spre siavb trebuie urmat 9i de cregtini in acelagi fel; 2. Hristos este Fiul, ei sunt "ftii"; 3. Hristos nu este numai "pricinuitorul" mAntuirii lor, ci le este qi un inaintemergdtor (apXny6e); 4. drumul spre desdvArgire (te l.e (oo16) trece prin patimi gi suferin16.2e3 DupI ce intr-o scurtd parenezdzea (2,1'4), ce se prezintd ca un rezuh"at al exegezei sale din l,i-5, autorul previne pe cititori asupra pericolului ce amenin!5, 9i anume,
"de a aluneca pe al5turi" (2,1), adicd de a pierde mAntuirea, dac[ sunt nepdsdtori la o "astfel de m6ntuire" adeveritd de Dumnezeu prin semne, minuni, puteri, prin darurile Duhului

2e2
2e3 2ea

Vez) E. GriiBer, Der Glaube im Hebrcierbriel Marburg 1965' p- 208-

yezi amdnunte J. Kiigel, Der Sohnwrd die Stthne, Gtjtersloh, 1904,p

22.

in epistola cf,tre Evrei pareneza are doua falete: una de-a incrrraja gi alta de-a indemna mereu la a se privi in faF, tEra a-i lrpsi accentul prerenitor (Rolf Wohlrad.

Chrislologie p 2l).

t46

STELIAN TOFANA

PARTEA |NTAI

t47

Sfdnt (2,3-4), explic[ mai departe in cadrele acestei inten]ii opera de mdntuire a lui lisus Hristos in 3 trepte: mai intdi se opregte asupra problemei chenozei lui lisus Hristtts prin intrupare, apoi l[mure gte necesitatea acestui mod de ardtare in lume gi ca incheiere, accentueazd mdntuirea ca operd a lui Hristos, prezentati ca o izbdvire din moarte gi de sub puterea diavolului.zes

1. Chenoza Fiului prin Intrupare qi necesitatea ei.

inceputul procesului de mintuire realizat de Iisus Hristos gi pe care epistola il explicd pornind de la cap.2
versetul 5, este fondat in starea de chenozd Ia care ajunge lisus Hristos prin intrupare. Printr-o constatare negativS: "pentru cd nu ingerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare... " (2,5) se continud ciclul dezbaterii hristoiogice. intrebarea: Cui aparline "lumea viitoare"? - adicd "realitatea eshatologicd a impirdliei viitoare (Baor,l"eia &.od),evrog - 12,28)2e6, pe care Evrei o transcrie metaforic ca "odihnS" (4,3-l1), "casE" (3,6;10,21); "cetate" ( 1 1,10. 16;' 12,22; 13,74), "patrie" ( I 1 ,14), este de la inceput tractandum: Fiul este Mogtenitorul Universului (1,2), Lui ii sunt supuse toate, intrucdt El este introdus in "lume" ca gi npot6rorcoq (1,6). in aceasta parte de inceput de pericopd este vorba de
2es

intenlia autorului de a accentua din nou domnia 9i stapdnia Fiului, prin accasta refbcdnd trecerea spre cealaltd parte a intenfiei sale, 9i anume, de a evidenlia faptul ci pozilia actualdr fq (desdv6rqit)' a Fiutui, care acum domneqte ca 9i te IerolOe este consecinla sau rezultatul stdrii existenlei Sale omeneqti prin ca gi netpaoOeiq (ispitit). Acest lucru este evidenliat preios de cuvintele: "Ci pe Cel ce' scurtd vreme, afost mai din tngeri, pe lisus, tl vedem incununat cu slavd Si cu cinste care explicE' in pricina morlii pe care a suferit-o"'" (2,9) 9i 8'5-l acelagi timp, qi funclia citatului din Psalmul mesianic '2e' din Psalmul 8'5' folosit in2,5-8. Astfel, cu ajutorul citatului autorul subliniazd faptul cd cel Preaindlfat a fost pus "pulin timp" mai prejos decdt ingerri (2,7a), dar care apoi a fost incoronat cu slavl 9i cu cinste (65En r&i rLpTl o datd' 0ote qtivc,tooq aritdv - 2,1b2es, accentu6ndu-se, incd Z-ai spre inchei ere, pozilia Sa de StdpAn al Universului "'ri - "toate le-ai supus sub pu, p"st" lucrul mdinilor Tale" 'piciiarele Lui" (x6.vru '6nd'ruluq rlnortitro rCov n65ov sutoO - 2,7b-8a). Dar cu ajutorul citatului din Psalmul 8'5-7 fi pus scurtl se marcheazd 9i faptul cd micaorarea Lui, prin a

Der Brief an Die Hebrrier, P.4l etc'

,*
H. windisch. Der Hebrcierbrief, Tlbingen. 1931,
p

,,incoro.rar"a Sa cu slavd cu cinste" este o paralelS 5i

inalldrii 9i agezarii I-ui

"u tl. G.eB"r, An die Hebrcier.

p I l4

de-adreaptaluiDumnezeu(l.f.l0)precumgia?nchiniriiingerilor'(l'6)(CfE'
Grh8er. oP cit, P. 119\

148

STELIAN TOFANA

PARTEA

|IITAI

t49

noi chipul noslru Si astfel se moSteneSte Si El lnsuSi pe Sine impreund cu noi datoritd cobordrii Sale..."3o2

il moStenim Si noi dupd har, intr-un chip mai presus de fire, prin participarea cea negrditd lar ca Om ne-a insuSit pe noi, fdcdndu-Se pentru
Dumnezeu Si Om, ca Durnnezeu

intre Iisus Hristos gi oameni: " Hristos fiind prin fire

vreme mai prejos de ingeri (r1.tr drrr,rooq s0tdv Bpay(szee tr na/ ayyd,)rouq - 2,7), trebuie inleleas[ in cadrul condiliilor preamdririi Saleto0: "Ci pe Cel ce, scurtd vreme a fost pus mai prejos de ingeri, pe Iisus, il vedem tncununat cu slavd ;i cu cinste, din pricina morlii pe care a suferit-o..." (2,9). Astfel se aratd cd Hristos a dob6ndit prin intruparea, patima, moartea gi invierea Sa, acea desdvArgire pe care cititorii Sf,i inci o agteaptS. Dar diferenla de timp insd, dintre Mdntuitorul gi cei ce urmeazd sd dobdndeascd m6ntuirearealizatd de El, prelucratd de apostolul Pavel in I Cor. 75,20-28, nu afecteazd. deloc raportul dintre "Fiul" qi "fiii" in procesul desdvdrgirii lor, ci rlmdne mai departe intre ei o permanentd qi ontologicd sol idaritate.3ol Sf. Maxim Mdrturisitorul referindu-se la intruparea Fiului lui Dumnezeu, prin care Acesta a devenit om, fdr6 a inceta sE fie in continuare Dumnezeu, scoate in evidentl acest raport de solidaritate, de unire realizatd prin actul intrupdrii

despre chenoza lui Hristos numele de "Iisus", cu care se intAlnim acum pentru prima oard identifica toate aluziile Psalmului 8 mesianic citat:"Ce este omul, cd-l pomeneSti pe el sau fiul omului cd-l cercetezi pe

in interiorul afirmaliilor

el " (2,6), "... pusu-L-ai pe El scurtd vreme, mai preios de ingeri" (2,7). in jurul numelui de "Iisus" se invArt toate
afirmaliile ce exprimd starea chenoticd a Fiului din pericopa 2,5-78, culmindnd cu cuvintele: "Ci pe Cel ce scurtd vreme, afost pus mai preios de ingeri, pe lisus, il vedem incununat cu slavd si cu cinste, din pricina morlii pe care a suferit-o, astfel cd, prin harul lui Dumnezeu, (6naq X&.pt'u" 0eo0)'03

y6.pwt 0eo0 sau 1opiq, 0eo0- expresii carcapar c6nd un4 crind cealaltiin

2s

vreme, pufin timp). Vezi 1947, p.78.


3N

Cuvantul ppald din 2,7 trebuie in{eles aici nun.rai in sens temporal (scurtd H. Strathmann, Der Brief an die Hebrcjer, G6ttingen,

s'
302

lbidr*
E. Grefier, op cit , p 120.

Sf. Maxim Mlrturisitoru l. Rdspunsuri cdtre Talasie, Filocalia rom . vol. III. Ed. a II-a. Bucure;ti. 1993, p 319

_50

STELIAN TOFAN,4

PARTEA TNTAT

151

El a gustat moartea pentru fiecare om" . Aqadar, patimile 9i moartea, umilinlele lui Hristos sunt prelucrate de autor din 2
unghiuri: hristologic - ca gi condilie paradoxald a Preamdririi gi indllerii Sale (din pricina morlii pe care a suferit-o Iisus e incoronat cu slavl gi cu cinste) Si soteriologic - moartea Sa fiind spre folosul fiecaruia (unip ncvtbq ye6orltc,r Oavdrou - 2,9)."n Astfel, Iisus apare ca Cel in Care Scriptura se implinegte gi in Care se realizeazd planul lui Dumnezeu de mintuire al omului. Aspectul paradoxal al afirrnaliilor autorului din2,9: " incununat cu slavd Si cu cinste, din pricina morlii pe care a suferil-o", trebuie inleles in sensul necesitalii soteriologice: frrd patimi, f6rd jertfl nu existi biruin![. Schema hristologicd, familiard cregtinismului primar, MicSorare - indlyare (comp. Filip. 2,6-11) gi care dd posibilitate autorului sI arate cd "micgorarea" lui Iisus care merge p6na la a deveni intru toate asemdndtor oamenilor (2,14.17), inclusiv gust6nd moartea
lopiq 0eo0 in textul unormanuscrise datdnd din secolul X se poate reduce fie la o gregeald de copiere a cuvAntului 1d.pr"tt", fie cd e vorba de o glos5" o nota marginal[ la2,8 pe baza informaliei datd de Sf. Pavel in I Cor 15,27: " Dar cand
zice: Cd toate i-au fost supuse Lui - invederat este cd afard de Cel care i-a supus Lui toate". Agadar, lopig nu poate fi decAt o corecturd 9i care poate avea la bazd explicafii de genul celor oferite mai sus- La Sf. Ioan Hrisostomul intfllnim expresia

(2,9.14), acestea fiind baza qi condilia preambriri Sale (2,9), va fi mijlocul de fortificare a credinlei rczultatd tocmai din aceasta diastaza "Cruce-CoroanA" cu care autorul iese in int6mpinarea stdrii de incertitudine gi de indoiald, ce bdntuia in sAnul cititorilor sii, cu privire Ia posibilitatea proprie de
mAntuire.

Important este cA imediat dupd expresiile care afirmd chenoza, aspectul hristologic al patimilor este legat de expresiile centrale ce marcheazd aspectul soteriologic al acestora gi anume, cf, El a murit pentru toli (undp navrdq -

2,9). Aspectul soteriologic al chenozei lui Hristos, al micgorhrii Sale, al faptului cd' El a primit, ca Fiu al lui
Dumnezeu, s[ fie subiect al modestelor insugiri 9i manif'estdri omenepti305 va constitui, de fapt, subiectul versetelor urmitoare 2,10-13. Sintactic privit textul din 2,9, se poate constata cd are gi funclia de trecere spre o altd temd, de la una hristologicd laalta soteriologicl, cuvdntul cheie "td nti0lpa

yrltpwr ?eoi. (Comentariile.. p. 89). AmAnunte

in

leg[turd cu

aceastd

controversatd problemd exegetici din timpul rnai vechi 9i mai nou a se vedea A. Vanhoye, Situtttion du Christ, p. 295-300; A. Harnack, Zwei alte dogmatische Korrekturen im Hebrcierbrief in Studien zur Geschichte des Neuen Testaments und der Alten Kirche t: zur neutestamentlichen Textkritik, 1931, p. 235-252 B.MMetzger, Lrplicit Refereces in the works of Origen to trtariant Reading in N T. Manuscripts, in Biblical and Patristic Studies in Memory of R.P. Casey, Fribourg. 1963, p 91.

" fiind reluat din nou in2,10 (6r& naOqpdtcov).30' Pentru prima oari se ancoreazd aici, expresiile despre chenoza lui Hristos cu cele care vorbesc despre premdrirea Sa' Cu aceasta se vine in intAmpinarea situaliei religioase dificile a adresanlilor, ardtdnd cI destinul umilinlei este str6ns ancorat in cel al inll!5rii (2,10). Cu constatarea'. ".. il vedem pe Iisus incoronat cu slovd Si cu cinste, din pricina mor{ii (5td td nri0qpa to0
305

Prof. N. Chilescu, Pr.Prof' Isidor Todoran, Pr.Prof' L Petreu!5,

Teologta Dogmaticd Si Sintbolicd, vol


106

l.

BucureSti 1958,

604

'*

E. Gre0"r, op cit

.p

121.

w. Loader.

Sohn .

,p.94

\2

STELIAN TOFANA

PARTEA

iNTiI

153

0avritou) pe care a suferit-o" (2,9a)

se indreaptd atenfia spre inlelesul destinului uman al lui lisus gi se pregdtegte, de

aici, terenul pentru introducerea afirmafii1or ce privesc calitatea de arhiereu al lui Iisus Hristos. Astfel, se reia parenetic in 3,1 cAnd se spune: "... tndreptali privirea la Trimisul Si Arhiereul mdrturisirii noastre", teza din 2,9,
se continud intr-o pericopd speciald (2,10-13) cu accentuarea semnificaliei gi necesit6lii "micSordrii lui Hristos". Aceastd parte de text (2,10-13) sti intr-o strAnsd
dup6 care

pentru care sunt toate Si prin care sunt toate, ca sd desdvdrSeascd prin pdtimire pe incepdtorul mdntuirii lor" (2,10).roe Astfel, textul 2,10a caracterizeazd' opera mintuitoare a lui Hristos, care a fost deja semnalatd in 2,9b
intr-un sens eshatologic, in universalitatea sa, in cadrul unor categorii specifice calitalii Sale de Mijlocitor al Crealiei. Dar pentru exprimarea gi precizarea fdr[ echivoc a confinutului gi dinamicii acestei solidaritdli (ouyyiveta) dintre cei ce au nevoie de mAntuire gi Mdntuitorul lor, autorul introduce un nou titlu - apItly,iq"o tf 6 ocorq p(aq, (2,7A) care explicl gi interpreteazdpe cel de ui6q, intr-un mod nou. in continuare este precizatd legdtura strdnsd dintre creqtini

legdturd cu pericopa anterioard 2,5-9, transfer6nd exegetic afirmaliile ficute acolo asupra inlelesului tranzitoriu gi soteriologic a[ morfii lui Iisus.307 Semnifrca!ia pericopei respective pentru hristologia epistolei in general, dar in special pentru observa!iile cu

privire la folosirea titlului de "Fiul" (ui6q), este


considerabilS. Doud idei trebuie remarcate in acest paragraf: L - ceea ce deosebe$te pe Cel ce mdntuiegte, de cei ce se mAntuiesc; 2. - ceea ce uneste pe Cel ce mdntuiegte, cu cei ce au trebuinfd de mAntuire.so8 Necesitatea "micgordrii" Fiului prin intrupare incepe a fi subliniatd incep6nd cu2,70 prin dezvoltarea aspectului de solidaritate al Fiului, ca Mijlocitor al mdntuirii, cu oamenii: "Cdci, ducdnd pe mulyi Jii la mdrire, i se cddea Aceluia

in c""a ce privepte limbajul Ei ideea conceptualS a pmagrafului ghsim o paraleli in Evanghelia dup6 Ioan (comp. Evr. 2, I 1 cu In. I 7, I 9; Evr. 2,12 - In.
17,2.26;
3r0

30e

Evr.2,l3 - In

6,37.39).

[n Septuaginti cuvdntul ,ipXqy6q are sensurile de: conducdtorul unei cete (Num. 14,4; 16,2; lud. 5,2;11,5 I t; Is. 30,4; Neemia 2,9), al unei familii sau trib (semin[ie), intemeietorul unui nearn (Exod. 6,14; Num. l],3; 25,4;Deut.33,2l;l Cron. 5,24; 8,28). (Vezi C. Spicq, L'Epitre atu Hdbreux /1, p. 38). Cu tip1ll<iq intdlnim in Evrei, in acest [oc (2,10), pentru prima oari un titlu hfistologic care depi apare numai de 2 ori in epistola (2.10: 12,2) - este pentru hristologia qi sotericrlogia epistolei de o insemnatate hotzfatoare (Vezi J.J. Scoll. Archegos in the Salvation History of the Epistle to the Hebrews, JETS, 29. 1986, p. 47-54; G. Friedrich, Die Verkilndigung des |-ode.r Jesu im Neuen Testament, (Biblisch-TheolStudien 6), Neukircheq 1982, p. 156- 175) Ceea ce desemneazE titlul tip1r1y6q in comparafie cu cel de trplleperjq este leghtura sa cu concepfia unei comuniuni de destin 5i de solidaritate aincepdtorului gi desdvirpitorului mdntuirii cu cei ce inc6 se g6sesc pe cale gi ii urmeazf, in atingerea aceluia;i lel - desiv6rqirea (Vezi AVanhoye, Prdtres anciens, Prdre nouveau selon le Noweau Testament, Pais,
1980,

30'

Yezi F. Laub, Bekenntnis..., p. 66

p. 104).

Hebriier 2,1,1-18, in Andriessen C.. Klein C. (HC). Teologia Crucis - signiumcrucis.FS E Dinkler. Tiibingen 1979. p 166-167
Todes Jesu in

to8

E. Gnifi.., Die Heilsbedeulung des

Pntru titlul opXny6q gi motivul hristologic de "conducere" in Noul J'estamenl, implicat in el, a se vedea lucrarca bine documentatd: P G Miiller, XPIXTOX APXHI"OE Der re ligiotn gesc hic htlic he und the o logi sche H intergrund e i ne r C hr i s tus p r rid i kation, Bern-Frankfurt, I 973

t54

STELIAN TOFANA

PARTEA .NTAI

155

intreolalt6, prin desemnarea lor cu titlul de


de mAntuire, Cel ce sfinlegte gi cei ce se sfinlesc

"fii" (uior), (i(

este un atribut al naturii Sale divine, sfinlenia creqtinilor este

explicAndr,r-se gi faptul cd Cel ce mfintuiegte 9i cei ce au nevoie

dintr-unul

ivdq) sunt to!i (ntivte 6): "Pentru cd Si Cel ce sfinleSte Si cei ce sunt sfinli;i dintr-unul sunt toli, de aceea nu se ruSineazd sd-i numeqscd pe ei frali" (2,1 I ). Aceastd solidaritatc dintre Iisus gi fralii Sdi este intemeiatd pe originea lor comund 66 ivdq3lt, prin e iq fiind inleles Dumnezeurrz, cdI gi pe acliunea sfinjitoare a Fiului, exprimatI prin participiul prezent riyrri(orv, care, ca gi titlu hristologic, (Cel ce sfinle;te) apare numai aici in Noul Testament. riyrd(etv (a sfinli) este o acliune, o lucrare, care poate fi atribuitd, in cele din urmd, numai lui Dumnezeu, astfel cd prin participiul o &yrd(tov se exprimi in acest caz, cdt se poate de intens originea divind a Fiului. in aceastd acliune sfinlitoare a Fiului autorul vede
profunda solidaritate dintre Hristos 9i creqtini, tialii Sai, cu care este impreund "fiu" (2,10). Dar aceastf, unitate, acest tot unitar dintre Fiul gi fiii, nu este exprimatl numai in categorii naturale, creaturale (2,14), ci este vd'zutd chiar in atributul care definegte Fiinla lui Dumnezeu in profunztme, gi anume sfin1enia.3'3 Dar, spre deosebire de sfinlenia lui Hristos, care

3rt

se vedea

H. Hegermann, Der Brief an die Hebrrier, (ThHK 16), p. 75

Unii exegefi vld in 6( ivdq originea comund in Adam, alli vad aceasta origine comundL in Avraam. A se vedea J.A. Bengel, Gnomon- Auslegung des Neuen Testaments infortlaufenden Anmerkungen (deutsch v. C.F. Werner) II: Briefe u Offenbarung, Stuftgart, 1970, p. S3; qi (O. Procksch, G .Kuhn), arr &yroq, &1rri(c,-r. d.yt"aop6g, a"lr6tqq . in ThWNT, Vol.I, p 113; H'F' \|ei$, Der Brief an die Hebrcier. p. 273.

3'2

una sacramentalS dob6ndit6 prin Botez 9i una morald, in continu[ devenire, intr-un continuu proces dinamic, dar in strinsd dependenld de acliunea sfinlitoare a Fiului. in acest sens, cregtinii primelor veacuri se numeau "sfinli" (Filip. I ' I )' De altfel, din 10,14 rezultl faptul ci cregtinii, ca 9i &yta(Spevor (cei ce se sfinfesc), sunt sfinfili, adic[ desf,vArgili, numili chiar cu acest cuvdnt tdleror (desdv6rliti) - (5,14). Cu toate acestea, in calitate de riyrcr(5pvo1, cregtinii trdiesc incI intr-o tensionat6 a$teptare p6nd la posedarea deplinS a bunurilor ceregtii moqteniri, a desdvarpirii sau sfinleniei depline (i,14; 9,15; 12,17). Se poate infelege aici o variantd a dialecticii eshatologice pauline care afirml: "Cdci prin nddeide suntem mdntui[i - rrt y&p 6i'nfdl dor,i01pev" - (Rom. 8,24).3r4 Prin urmare, Ayta(6pvo1 transcrie starea "fiilor" in raport cu 6 ayrri,(ov (Cel ce sfinfegte), stare marcatd prin calitatea lucririi mdntuitoare a Fiului, de o puternicd amprentd soteriologic6.3ls in acest sens, cuvintele din2,l I concluzioneazd': " De aceea nu se ruSineazd sd-i numeascd pe ei frati" (2,11b). Infinitivul medio-pasiv 6naro266veo0at (nu se rugineaza) nu poate fi infeles Pi explicat psihologic, ci numai in sensul cuvintelor din Mc' 8,38; Lc. 9,26; (comp. cu Rom. 1,16;2 Tim. 1,8'12'16), unde Iisus nu se rugineazd a-i numi pe cregtini frafi, aqa cum Dumnezeu nu se ruqineazd a fi numit de aceqtia Dumnezeu (Evr. 11,16).

"o cf. H. Kiisemann, Das wandernde , p 88

u. de

t't H. Zi--".mann. Das Bekenntnis der Hoffnung. Tradition und Redaktion int Hebrcierbrie/ Koln. 1977 p. 163

E. G.eBer, An die Hebraer, p 135 Cu 2, I I ne gasim deja in sfera nofiuni cultice ce catactf.j::lzeaza lucrarea sacramentali. arhiereascd a Fiului

t't

5(r

STELIAN TOFANA

PARTEA INTAI

t57

Realitatea ci Iisus s recunoagte pe Sine a fi frate cu ai Sdi, nu e dovedita din cuvinte sau evenimente ale vietii Sale pdmAntegti, ci din mdrturia Scripturii. fn acest sens, cuvintele din Ps. 22,24 gi Isaia 8,17-18 sunt introduse de autor in mod special in 2,72-13 gi puse in gura lui Iisus zicdnd: "Spune fralilor Mei numele Tdu. in mijlocul Bisericii Te voi lduda. $i iarnqi: eu voi fi tncrezdtor in El; qi \ncd: Iatd Eu Si pruncii pe care Mi I-a dat Dumnezeu". Prima parte a Psalmului 22 citat in Evr.2,l2 se implineqte in patimile lui Iisus, a doua parte, care anuntd eliberarea, dezrobirea, se inlelege ca o parte ce exprimd triumful pascal. Se poate preciza, in acest sens, cI termenii folosili in locurile citate, se regdsesc ai in cuprinsul relatdrilor evanghelice despre inviere (cf. Mt. 28,8.10; Mc. 16,10.l3; Lc. 24,9). in acest sens e de remarcat faptul cI in relatdrile despre inviere Iisus ii numegte pe ucenici "lratii Sdi": "Duceli-vd Si vestili fralilor Mei (roiq c6eLQoiq pou) ca sd mearga in Galileea .." (Mt.28,i0), iar in alt loc Iisus spune: "... merg;i Iafralii Mei Si le spune. Md sui la Tatdl Meu Si la Tatdl vostru, la Dumnezeul Meu qi la Dumnezeul vostru" (In. 20,17). Iisus cel inviat afirma astfel, intr-o manierd noud, solidaritatea Sa cu oamenii, apropiere sugestivd, care vine sd sustind in acest sens punctul de vedere al autorului din textele amintite in reliefarea raportului dintre izvorul sfinleniei gi cei ce se impirtigesc din eI.316 Schimbarea care are loc in Bvr.2,12-13 fald de citatul debazS. din Septuaginta, este gi ea demni de a fi remarcatd: in loc de 6rrlyrloopar (a povesti, a expune amdnunlit) in text se

afld dnayye l.<i (spune, vestegte). Aceastf, schimbare s-ar putea infelege in sensutr ci Iisus formeazd o unitate cu fra]ii Sai gi in rugdciunea de laudd a Bisericii: ".. in miilocul adundrii Te voi lduda" (2,12). in versetul wmdtor 2,13, citatul din lsaia 8,17-18: "Eu voi fi tncrezdtor in El: si iardsi: iatd eu Si copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu", se aratd cd lisus se une$te cu ai Sei, nu numai in ruglciune, ci 9i in increderea fald de Dumnezeu. Ca gi cuvinte ale lui Iisus, acest citat prescurtat, folosit de autor, vrea sd scoatd in I'ai Sdir'.3r7 evidenld comuniunea eclesiald dintre Iisus gi ins[, pentru ca aceastl influenld purificatoare 9i salvatoare sd se poatd exercita, este necesar, ca arhiereul insugi sd fie apar!indtor aceleagi firi, naturi, ca gi cei pentru care jertfegte (5,1), 6E ivbq nrivte 6 fiind formula acestei reguli constante.3l8'E( evdq este agadar formula prin care se exprimd in acelagi timp qi actul intrupdrii lui Iisus Hristos, imbrdcarea de cdtre Acesta a firii omenegti, condilie absolut necesar[ pentru ca El sI poatd deveni 6 riyrri(ov. Astfel verbul &,yui.(etv, folosit in sensul sdu cultic original, desemneazd lucrarea preofeascd a lui Hristos. Mult mai clar devine sensul acestui verb in contextul in care in capitolele 9 gi 10 hristologia arhiereasc5. e legatd special de tratareajertfei lui Iisus Hristos Arhiereu. Iald ce spune autorul: "... suntem sfintiti, prin jertfu trupului lui Iisus Hristos, o datd pentru totdeauna" (10,10). tn acest sens, verbul ayrd(erv c6gtigd gi r-rn alt inleles, qi-anume pe cel de "curdlire" de pdcat. in

t" H. Zirn-"rmar,n.
116

ap

cit,

163.

A. Vanhoy

e,

Situution . p 30

ttt C. Spicq, L'Epitre

aux

Hebreu,

40.

t-58

STELIAN TOFANA

PARTEA .NTAI

159

masura in care "a sfinti" gi "a cur6!i" este specificul slujirii preo{egti, prin care poporul se curaleqte de p6cat sfinlindu-se, atunci anticiparea in 2,ll a slujirii arhieregti a lui Iisus Hristos, numitd categoric in2,l7, este evidentd.3re ldeea de sfinlenie, apdrutl in2,1l, aparline, agadar, vocabularuiui cr-rltic, iar dezvoltarea inceputd' in 2,10 va ajunge in2,77 la o afirmare explicitd a preoliei lui Hristos. Nu este exclus ca, vorbind in 2,10 de desdvArqirea Fiului, ac,drei iniliativi aparline Iui Dumnezev "ca sd desdvdrseascd prin pdtimire pe incepdtorul mdntuirii lor", autorul sI o conceapd deja ca o consacrare preo!eascd,320 avdnd in vedere cI cei doi termeni, "sfintire" qi "desdvf,r;ire" se aplicd, aga cum s-a vd.zut, operei lui Iisus Hristos. Fdri a se confunda, termenii amintili exprimd doud aspecte complementare: verbul rel,ero0v exprimi ideea de transformare interioard ;i evoci indirect aspectul defrnalizate, iar verbul &yrd(e lv expriml valoarea religioasd a acestei transformdri punAnd-o in raport cu Dumnezeu.r2t Astfel, atflt sfin{irea c0t 9i deslv0rqirea cregtin[ este implicati 9i decurge numai din sfin{irea 9i deslvirgirea lui Iisus Hristos ca Arhiereu, dob6nditd prin patima, moartea qi invierea Sa."' Definirea completd insd a rela[iilor Fiului clL "fiii", care din punct de vedere al unei legdturi specifice caracterizeazd raportul de "fr[1ie" dintre ei, este exprimatd ciar in 2,llb-l3, prin utilizarea a3 citate scripturistice:

"frali":

Ps. 22,23 - defineqte conlinutul relaliei "... spune fralilor Mei numele tdu", datd in originea

-Evr.2,l2:

lor comund 6E evdq (2,71a); - Evr. 2,13a: Isaia 8,17 - definegte modul de-a fi al de "frdfie": ". eu voi fi tncrezdtor tn El"; - Evr. 2,13b: Isaia 8,18 - definegte scopul acestei relalii "... iatd Eu Si copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu"' Motivul pentru care Iisus nu se rugineazd a-i numi "fra!i" pe "cei ce se sfinlesc", rezultd din cuvintele: "Cdci, intr-adevdr nu a luat firea ingerilor, ci sdmdnla lui Avraam a luat" (2,16), de unde reiese cd "frilia" se realizeazd numai prin imbr6carea firii omeneqti de c[tre Iisus Hristos prin intrupare (2,14).ln acest sens, Sf' Ioan Gurd de Aur spune: "Cdci tmbrdcdnd trupul omenesc a imbrdcat tn acelasi timp Si "frdfia", e$a cd s-a unit la un loc cu trupul Si frdlia" ' Acest fapt este exprimat clar prin expresia: "Eu voi fi ndddj duindu-md tntru ddnsul" (2,8).323 Relalia de fr5!ietate dintre Hristos 9i creqtini este exprimatd gi prin cuv6ntul nar6fa (copiii) din 2,13b'32u rg16fa nu exprimd in text, nici pe "copiii oamenilor",32s nici

"'

Sf. loan Hrisostom, Comentariile , p- 97-

32a

nu,r6iov este un diminutiv al )ui

tciq

qi se ga;eqte de 46 de ori in Pide3

"'H.F. weiB, op cit,,p.2l5.


r2o

" (Evr.
i" (In.
2

A. Vanhoy
Ibidem,
I

e,

op cit., p 326

cregtini

12t

p.3l

naiq, narOiov, tcrr6riprov, t6rvov .' in ThWNI' vol V, p' 637)

121,,.r

DIAem

"t

Cf. E. Riggenbach, op cit - p 54.

t60

STELIAN TOFANA

PARTEA

JUTiI

16r

"copiii lui

Dumnezen",326 ci "copiii lui Hristos"327. adicd "copiii de aceeagi origine", in[elegAndu-se oamenii to1i.rz8

infinitiv aorist), se refere la acelagi subiect, care este Dumnezeu gi la aceeagi lucrare a Sa: de a conduce pe fii la
mirire (l0b), pe de o parte, 9i de a des[vArgi prin p[timire pe incepdtorut'*antri.ii lor, pe de alt6 parte (10b)' in cadrul
acestei acliuni de"desdvdrSire" aFiului, in care accentul cade

Fiul devine, agadar, in baza"Micgorbrii-indltdrii" Sale, conducdtorul "fi ilor" ctrtre mAntuire-32e in argumentarea orientata soteriologic, calea prin care Fiul ajunge la slava cereascd, devrne in acelagi timp gi calea prin care Dumnezeu desdvdrgegte pe Fiul: "...5e cuyenea Aceluia... sd desdvArSeascd prin pdtimire pe incepdtorul mdntuirii lor" (2,10), ca incepdtor gi conducdtor spre mdntuire33o. Expresia "sd desdv6rgeascd"nu trebuie inleleasd in sensul unei desf,vdrgiri morale a lui Iisus331, ci numai in sensul indumnezeirii firii umane a lui Iisus Hristos prin Patimi, Moarte gi inviere. Ambele verbe din 2,10 d.yay6vta (ducdnd - participiu), gi ne l,erdrocrr.332 (sd desiv6rgeascd J. Kiigel, Der Sahn und die Solme, p.7A 32'Sf. [oan Hrisostom, Comentariile... p.9l;H. Braun, Andie Hebrrjer (HNT14), 1e84, p. 63.
328 32e

pe lucrarea lui Dumnezeu, nu trebuie sd-L inlelegem pe Fiul

ca simplu element pasiv. inlelegAnd prin "desdvdrsire"

indumnezeirea

firii

Sale omeneEti prin purificarea de pdcat,

dar nu de cele personale, excluse datoritd unirii ipostatice, qi

3'u

A. Vanhoye, op cit., p. 346; A. Oepke. arr cit., p. 637.

Specificul acestui titlu din 2,10 apare pentru autorul epistolei ca elementul de legdturd intre ideea de conducere spre m6ntuire qi cea de mAntuire, ca o combinalie teologich asemdndtoare celei din F.Ap, 5,31. Vezi P.G. Miiller, op.cir.. p.291; H. Montefiore, A Commentary on the Epistle to the Hebrews, London 1964, p.385; A. Vanhoye, op cit., p.318.

umplerea de via(i dumnezeeascl ce se impdrtSgeqte trupului lui Iisus Hristos, putem spune ce este qi El activ in calitate de Dumnezeu adevdrat, deofiin!5 cu Dumnezeu-Tat[l' Prin urmare, in exprimarea din 2,10 accentul cade, pe de o parte, pe acliunea lui Dumnezeu, iar pe de altd parte, pe actiunea Fiului' Cd nu poate fi vorba de un progres moral, sau de o desdv6rgire morald 1a Iisus, autorul epistolei af-rrmd cu toatd claritatea cand aratd cd Iisus era fdr[ de pdcat:". ..ispitit intru toate afara de pdcat "(4,15) 9i cI El se ofer6 Tatilui fdrd a avea vreo vina, ori pate, jertfa Sa fiind fari de prihan6' (7,26;9,14)' prin patimi gi inviere nafura Sa umanl suferd o transformare interioard profundd, in sensul ci este desdvarqitd qi este agezath astfel intr-o nou6 relalie cu Dumnezeu care o incoroneazd cu "slavd 9i cinste" (2'9), precum 9i intr-o noud

"o P.G. Miiller, op cit., p.289.


Ideea insa de desdv6rgire morala la Iisus, din acest text, o intAlnim la cei mai mul(i exegeli modemi. Vezi in acest sens; O. Cullman n, Christologie du Noweau Testament.,1968, p. 82; F. Laub, Bekennlnis , p. 73 u.
33r

Aldturi de substantive ca re l"er<irqq (6,1 ), te ,tr.ertor ie 02,2), reLei.;io4 (7,11) 9i adjectivuI r(]"etog (-5,14), verbul te.i,ero0v apartine,inainte de toate
,cuvintelor preferate ale autorului epistolei. in cadrul epislolei, acest verb este folosit insi in contexte d iferite: o dat'a hristologlc in sensul strict, $i anume, cdnd este vorba de actiunea lui Dumnezeu referitoare la Fiul (2,101-5,9;7.28); alm data soteriologic privind rapornrl dintre Fiul Si "fii" (10, l4), la care se adaugZ apoi ?ntrebuintarea lui

332

Anschauuttg des Hebr.. in ThStKr 106'

p 3i3-353

162

STELIAN TOf ANA

PARTEA .NTAI

t63

relalie cu oamenii, cArora, de acum le este M6ntuitor (5,9; 7,25).333 in toat[ aceastd lucrare de deslv6rqire initiativa aparline lui Dumnezeu, dar serealizeazd numai in comuniune cu Fiul. "Desdvdrgirea" care, in sens general, are semnificalia de "a ajunge la 1el, la scop", este expresia accentu[rii soteriologice a lucrdrii arhieregti mdntuitoare a lui Iisus Hristos, in care legitura dintre Cel ce mAntuieqte qi cei ce sunt mAntuili este punctul hotdr6to.. in p.ocesul "micqorareinallare" Fiul gi fiii se unesc impreund in acelaqi destin soteriologic. El este cauza mdntuirii (5,9), des[vArqitorul credinlei (12,2) gi conducdtorul care duce la scop 9i care a atins in acelagi timp, in mod paradoxal, prin umilinfe qi patimi, finta: desivArgirea in umanitatea Sa.33a Umanitatea Lui, dacb n-ar fi trecut prin jertfh 9i n-ar fi ajuns la inviere, n-ar fi umanitatea desdv6rgitd, eliberatd de afectele ;i de moartea pdtrunsi in umanitatea intreagd prin pdcatul originar' Numai suportdnd gi depaqind afectele 9i biruind moartea, umanitatea Lui a intrat intru slavi. in acest sens, frrd unirea cu El, spiritualizarea deplind sau desdvArgirea cregtinA nu este posibild, cdci Cel ce S-a fdcut desdvArgit prin moarte 9i inviere poate sd intipdreascd 9i in noi starea de desdvArgire, sau ne poate conduce treptat la ea."t in acest sens, Sf. Chiril din Alexandria afirm5: "fi Hristos a rdbdat moartea pentru a nimici stdpdnirea morlii,

ca sa fie sldvit de Dumnezeu. Moartea tnainteazd asadar' spre slava lui Dumnezeu, avdnd ca lintd invierea intru strdlucire; iar smerenia pdtimirii fiind depdsitd prin slava
supremd, dispare tn nefiin\d" Mdntuirea spre care Fiul, ca 9i &p11y5q, ii conduce peaiSdi,esteagadar''Slavacereascd''a,'Conduc[torului''lor, care pentru ei se prezintS ca un "bun" eshatologic viitor. Astfel, des[vdrqirea incep6torului m0ntuirii lor constituie
316

baza obiectiv[

speranlei eshatotogice mdntuitoare

cregtinilor.33T Prin urmare, necesitatea chenozei lui Iisus Hristos se dovedegte deplin tocmai in aceastd nevoie ontologic[ de

solidaritate a Lui cu oamenii caracterizandu-se printr-o unitate de origine (2,11) Si de rela{ie cu Dumnezeu' atdt culticd (2,12), cdt si personala (2,13)'
2. imbrlcarea firii omenegti de cltre Fiul lui Dumnezeu - premizl a Arhieriei Sale

Ultimul paragraf al capitolului 2 (v'14-18) dezvoltd


tocmai aceastd "necesitate" (6npenev - se cddea)
a

Patimilor'

r'r A. vanhoye, op.cit.,p.318


314,,., tDtaem
Pr.Prof.Dr. D. Stdniloae, Jertfo lui Hristos qi spiritualizarea noastrd prin intpdrtiisirea de ea in Sf. Liturghie, in rev- "Ofiodoxia". an XXXV, nr I . 1983' p
335

104

t64

STELIAN TOFANA

PARTEA |NTAI

165

Fiului (2,9-10). Fraza din 2,14:- " Deci de vreme ce copiii s-au.fdcut pdrtasi sdngelui Si trupului, in acelasi fel Si El a tntpdrldSit acestea, ca sd surpe prin moartea Sa pe cel ce are stdpLnirea morlii, adicd pe diat'olul" explicd modulin care principiul solidaritalii dintre Fiul Si "fiii" a fost pus in lucrare in misterul intrupdrii lui Hristos. Autorul, revine, astfel, asupra unui punct, deja evocat infraza sinteticd din 2,10: rolul suferinlei in realizarea mintuirii. in viziunea autorului epistolei, moartea lui Iisus a fost necesarb din dou[ motive: a). pentru ca "copiii" apar!in6tori MAntuitorului (2,13) sd fie izbdvili din robia morlii (2,14-16); b). pentru ca Iisus si fie aritat inaintea lui Dumnezeu ca Arhiereu milostiv gi credincios (2,17-18).
a chenozei

Sa de Fiu

il arati frate cu cei ce sunt "fiii lui Dumnezeu" (Mt'

6,9), motiv pentru care, avand in vedere faptul ciderii "fralilor Sii" in p[cat, in robia (6ou.l,efa) morlii, imbracd haina condiliei omenegti, se jertfeqte, pentru ca pe "ai Sdi" s6-i intoarcl la starea dint6i. intr-una din c6nt[rile bisericeqti, care red6 intr-o forml poeticf, simldmdntul de recunoqtinfd a cregtinului fald de umilinla 9i rnicqorarea asumatd prin

chenozS, prin intrupare de Mdntuitorul Iisus Hristos in vederea mAntuirii intregii zidiri, se spune: "pe mine cel prddat

prin

mdncarea cea vicleand

Pi cu mintea alunecat,

Agadar, aspectul

de solidaritate sau

asemdndndu-vd celor necuvdntdtoare, ai venit Cuvdntul lui Dumnezeu, iardsi sd md zideSti, punte fdcdndu-te'"rao Agadar, baza necesitelii mantuirii autorul epistolei o vede in "fifll6f d" (copiii) 9i in trebuinla nimicirii robiei (6oul'eia)
morlii.3ar

aceastd

o uy y dv e r a (inrudire, frali etate) pr ezentatd in 2,7 A -13, are ca

qi consecinl6 necesitatea Patimilor lui Iisus, cdci robia rnorlii

care-i stepanea pe "ai Sdi" it determind pe Fiul

sd

impirt6geascd acelaqi destin.338 Migcat fiind de "fraternitatea cereascE",3" Iisus se face, astfel, p[rtag trupului qi singelui fratilor Sni (2,14): "Deci, devreme ce copiii s-au fdcut pdrtasi sangelui ,si trupului, tn acelasi fel 5i El a impdrtdSit acestea, ca sd surpe prin moartea Sa pe cel ce are stdpdnirea morlii, adicd pe diavolul". Dar nu numai intruparea il face pe Iisus frate cu oamenii, ci insdqi calitatea

in acest sens paragrafrlJ2,l4-18 vine sI explice, in ce mod "principiul solidaritaiii" a tbst pus in lucrare in misterul lui Hristos. Autorul revine astfel la un alt punct, deja evocat in fraza sinteticd din 2,10: rolul patimilor lui Iisus in realizarea m6ntuirii.

Paragraful amintit are astfel o importanld semnificativS, apSrdnd aici (in 2,17) qr ideea principald a teologiei epistoiei: Datoritd solidarit5lii cu frafii Sdi, i S-a
cuvenit incep[torului m6ntuirii sd treaca prin suferinlE Patimi, numai astfel putAnd sd dcvinl milostiv (el'e rlpr<ov)
ro Mineiul lunii tlecembrie. stihirea IV
inaintea Nagterii. ro'

9i
qi

tt* H. B.^rn, An die Hebraer. Ttibingen. 1984, (HNT l4),p

64

de la "Doamne strigat-am" din duminica

()rund"e P.J. Schie.se, l'erheiJsung und HeilsvolLendung zur theologischen p l0-5 /i'age des Hebrtierbriefes, MthSt{H) 9. Miinchen. l9-5-5.

E. Graft.r. An die Hebrcier,P 143

t66

STELIAN TOFANA

PARTEA |NTAI

167

credincios Arhiereu (mrotdq aplrpe riq) pentru isp[9irea pdcatelor poporului. Cu aceasta este desemnatd deja baza pe care se sprijind posibilitatea Ace stuia de a veni in ajutorul "celor ce se ispitesc" (xo1 nerpri(op6volq).342 Aceastd sec!iune a capitolulut2 st1t deplin sub inten{ia autorului ca pe Cel infdliqat in 1,3 ca stend de-a dreapta lui Dumnezeu, si-L reprezinte acum stAnd tot aga de deslvArqit 9i
de partea oamenilor.ra3

toate trupul nostru omenesc, expresia "sAnge 9i trup"3aa insemnAnd asumarea intregii existenle omeneqti in toatd
profunzimea
ei.3as

Dar participarea deplina a lui Hristos la existenfa trupeasc[, nu inseamnS insd o totald cufundare in aceasta, o
identitate desivArqit6 cu ea, ce ar putea presupune participarea

realtzeazd numai ?ntr-o "manierd de asemdnare".3a6 Expresia nupun)"qofco6 pet6oyev (la fel a

la pdcat, ci ea se

Reflecfiile se pot canaliza in acest sens asupra a doud interesante aspecte hristologice : a). biruirea diavolului 9i a fricii de moarte, intr-un cuvdnt, a "robiei morlii"; b). introducerea titlului de "Arhiereu" caracterizat de calificativele 6,i"eripov (milostiv) qi nrotdq (credincios).
a). Izbdvirea din robia morlii Participarea Fiului ca!itativd, cantitativd 9i necesard in acelagi timp, la condiiia omeneascd, este exprimatl in2,l4 prin cuv6ntul nar.Sfs (copiii), cuvAnt ce exprimd mai mult nuanla afectiva a apelaliunii. Cu expresia'. "de vreme ce copiii s-au fdcut pdrtasi sdngelui Si trupului, tn acelasi fel (napailuqofoq) Si El a impdrtdsit acestea" (2,14a), se ajunge la ideea cea mai importantd a capitolului, in contextul ideilor tratate pAnd acum, gi anume cI Iisus este Om adevirat, imbric6nd intru
342

impbrtigit...aluatparte-2,14)lasdtotugisdseintrevadlo nuan!f, de distinclie, care se explicd mai departe in 4,15 prin cuvintele "afatd de pdcat" (Xrpiq apaptfoq)' Aceeaqi grijd in exprimarea doctrinarb a participdrii depline a lui Iisus Hristos la condilia omeneascd se poate
observa gi la Sf.Ap' Pavel' Astfel, in Rom' 8,3 Apostolul evitd sI spund cd Dumnezeu L-a trimis pe Fiul S[u intr-un "trup al pdcatului", utiliz6nd in acest sens o expresie mai complexd 9i

"intru asemlnarea trupului plcatului" (""- ndtr'l[cq ev 6por<ilpatr oapxdq ripoprfa6").


anume

'festament de douf, ori: Eclf]xpresia "s6nge gi trup" se intdlnegte in Vechiul I 15'50 14,18; 1i,31 pi de ori in Noul Testament: Mt 16,17; Gal' 1,16'; Cor' (ordinca obignuita a cuvintelor aici e "trup 9i sdnge'')'
3a

Yezi W.R.G. Loader, Sohn und Hohepriester, C. Spicq, L'Epitre aux Hebrerx Il, p.42.

135

u
306

to'

A. vanhoy e, Situation , P. 149

168

STELIAN TOFANA

PARTEA INTA|

169

Natura omeneascd a lui l{ristos, purtdnd consecinlele picatului, dar departe de a favoriza ea insd;i proliferarea rdului, a putut sA serveascd, in acest fel, la nimicirea pdcatului (Evr. 9,26). Se poate observa aici o dublS exigen!6 care condilione azi r ealizare a opere i mdntuitoare 1). acceptarea unei strAnse solidaritali cu oamenii; 2). refuzul complicitdlii cu plcatul. Faptul de-a deveni prin intrupare Om adev[rat, stare culminAnd in Patimi gi moartea pe Cruce, exprimd in modul cel mai profund inlelesul soteriologic al coborArii Fiului din s6nul Treimii gi-a imbrlcdrii firii omenegti: prin moartea Sa a dezarmat pe cel ce avea stdp0nire asupra morlii, adicd pe
:

diavolul.

Moartea

lui Iisus ca 9i moarte m6ntuitoare,

salvatoare,3aT e inleleasd acum ca gi un act soteriologic, de eliberare dintr-o robie, iar, in acest sens, este descrisi 9i mai

posibilitatea de a participa la biruinla lui Hristos sare "Q distrus moartea Si-a fdcut sd strdluceascd viala Pi nemurirea". (II Tim. 1,10).34e Vorbind de eficienla jertfei Mintuitorului Iisus Hristos 9i a mor{ii Sale ca sfin}ire 9i eliberare a firii noastre de pdcat 9i moarte, Sf. Chiril al Alexandriei spune: "Cdnd S-afdcut Hristos Arhiereu;i prin El am fost adu;i in chip spiritual tntru miros de bund mireasmd lui Dumnezeu Si Tatdl, atunci ne-am invrednicit in chip bogat de bundvoin{a Lui qi am dobdndit Si fdgdduin{a sigurd cd moartea nu mai are putere asupro no a s tr d, d e sfi infate fi in d ur m dr i I e b I e s t em ulu i v e chi'"35o Rostul morlii ca pedeapsd a fost, astfel, desfiinlat pentru totdeauna de moartea lui Iisus Hristos, pentru cei ce se unesc cu El."Noi murim unindu-ne cu Hristos tntr-o "asemdnare a morlii Zzi" (Rom. 6,5); murim omului vechi, adicd picatului, rdmdndnd si suportlm, ca 9i Hristos, durerile
care ne conduc la moarte, neamestecate cu pdcatul, deci nu ca pedepse pentru pdcat, ci ca mijloace de depSgire a morlii 9i ca

expresiv

in 2,75: "$l sd izbdvea'scd pe cei pe care frica

DeschizAnd astfel, prin moartea Sa, un drurn care il pune pe om in situalia de a se posta deasupra morlii, Iisus Hristos transformd radical condilia omeneascd, in sensul cd ea nu se mai deruleazd de acum sub opresiunea fricii de moarte. Dintr-un obiect al fricii, moartea devine acum o necesitate de dorit (Fil. 1,23 II Cor. 5,8), chiar dacd ea continud sd provoace o repugnare naturald (II Cor. 5,4).'o' Cei ce mor unili cu Hristos obiin astt-el prin moarte
3" H.F. WeiB. Der Brief an die Hebrtier, p 218
3n8

morlii ii linea in robie, loatd viala"

dureri ale efortului de renunlare la egoismul nostru pldcut 9i


pdcdtos.ssl
Se pot

morlii lui

distinge in paragraful2,l4-18 doud direclii ale lisus, inleleasd ca gi acl' soteriologic: una
a

indreptatd spre nimicirea stdpdnului morlii, adicd

349

tDtdem.

,,..

Sf. Ci.il al Alexandriei, Glaphyrorum in Cenesim, tibr 2' P G.' 69, I00B, in trad. rom "Glahre", in col PSB, vol 39, Buc 1992. p21
3s'

tto

A. Vanhoye. op.cit.

3.55

Pr.Prof.Dr. D. Stdniloae, Teologia Dogmaticd ., vol. II, p, 146-147.

170

STELIAN TOFANA

PARTEA .NTAI

tlt

diavolului,tt' iar alta tndreptatd spre iertarea pdcatelor


poporului.l5' Agadar, un prim efect al morlii lui Iisus este de a reduce la neputinti, de a distruge, tocmai prin moartea Sa, pe st6pinitorul morli i.3sa Acliunea lui Iisus Hristos impotriva puterii diavolului este atestatd de mai multe ori gi in Evangheliile sinoptice. In cadrul unei controverse cu fariseii, Iisus lasd sd se inleleagi cI a venit pentru a pune capit puterii lui Satan (}i4t' 12,2530). Iar autorul Evangheliei a IV-a definegte patimile lui Iisus ca sosind ora, sau timpul luptei decisive impotriva "stdpAnitorului acestei lumi" (In. 12,31;. 74,30; 16,i 1)' Aceeagi perspectivd e prezentata 9i in I In' 3,8: ""' pentru aceasta s-a ardtat Fiul lui Dumnezeu, ca sd ,strice lucrurile diavolului". Paradoxul distrugerii stipAnului morlii "prin moarte" (6ia to0 Oavdtou) nu este insd explicat' Modul in care diavolul pierde imparSlia sa prin moartea Fiului lui Dumnezeu cel intrupat, nu ne spune autorul. "l-oarte probabil - afirmd exegetul C. Spicq - prin expierea pdcatului, pentru cd
352 CuvAntul 6rripo,loq se gaseste numai in acest loc in Noul Tcstament, precumtot numai aici, s

a ltdcatu!, la baza cdruia std diavolul, este cauzct imediatd Ioan Hrisostom mortii" (Rom. 5,12; I In. 3,12)."t lar Sf' spune: "Iatd ce e minunat' cd, adicd, prin ceea ce diavolul tt stdpanit, prin aceea a fost biruit, Si arma cea mat puternicd ce o avea cu stne, adicd moartea, prin aceasta chiar l-a rdnit Hristos, ceea ce invedereazd marea putere a invingdtorului" .'s6 Aceastd interpretare implica faptul cd moartea lui Iisus Hristos este o jertfb perfectd' Acest mod de exprimare poate fi pus in legdtur[ cu ceea ce Sf. Ap- Pavel spune, qi anume cI moartea a intrat in lume prin pdcat (Rom - 5,12), acesta fiind reprezentat ca o putere personificat[ 9i care iqi exercit[ domnia prin moarte (Rom. 5,21) qi care constituie 9i plata lui (Rom' 6,23)' Faptul acesta e exprimat 9i in Cartea inlelepciunii lui Solomon(2,24) ,'prin pizma diavolului moartea a intrat in unde se spune c5

lurne".

in Evrei 2,14 autorul inlelege pe diavol ca pe acea


putere personificatd, care std in spatele pdcatului, insd nu o menlioneazd in text.

scurta sa privire retrospectiv-eshatologici a condiliei omenegti, consemnatd in I Cor' 15,26, St" Pavel afirmd cd cel din urmd dugman care va fi nimicit va fi moartea' iar in II Tim. 1,10 aratd clar, cd Hristos e cel ce o biruieqte'

in

mo(ii. Altfel

cuvAntul

lisus Hristos, mai cu se Hoffnung, p. 169) qi

ThWNT, vot.IlI, 1990,


353 3sa

P. 907.

AceastSideeeshatologicaanimiciriidiavoluluiinleles ca o forld satanicd opusd lui Dumnezeu, este cdt se poate de obignuit[ gAndirii pauline (I Cor. 2,6;75,24; Col' 2,14; Efes'
ttt C. Spi"q, L'Epttre aux Hebreux,ll. p
r5"
'14'

H.F. Weil!, der Brief an die Hebrtier,


Verbul

218

rataplefv.

gase$te nu mai pufin de 2-5 de dezarma, a surpa, a elimina

utilizat de autor. apa(ine vocabularului paulin unde se ori El insemneaza: a distruge, a face fard putere. a

Sf. Ioan Hrisostom, Comentariile

'p

92

112

STELIAN TOFANA

PARTEA INTAI

t73

1,27 Il Tes. 2,8). In acest context de g6ndire gi tradilie ar putea fi incadratd gi exprimarea din Evrei 2,14: "ca sd surpe prin moartea Sa pe cel ce are stdpdnirea morfii, ctdicd pe
diavolul".3s1

stdpAnirea

fricii

de moarte este depSgiti, agadar, prin moartea

de pe Cruce a MAntuitorului Iisus Hristos. Cel pulin doui conceplii din Tradilia crucii pot fi intrunite aici, ca fiind
legate impreunS:

'friada moarte-diavol-frica de

moarterss

caracterizeazd o sferd de putere, in care moartea, cu ajutorul forlei sale proprii, igi exercita st5pAnirea 9i de sub a cdrei

robie oamenii nu se pot sustrage.3se Frica de moarle este inleleasd in text, ca fiind mai mult decdt o fricd creatural5 in fala morlii; ea este spaima, groaza in fala unei puteri total distrugdtoare ce p6trunde pAnd in addncul existentei.s6o Aceastd groazd, spaimd ?i face pe oameni sclavii fricii (Rom.8,15), ai impdrSliei intunericului (.1s.9,2), iar eliberarea din aceast[ robie nu se realizeazd decAt prin nimicirea stdpAnului ei (2.14c). Pentru exprimarea acestei realitali autorul foloseqte verbul anu))"d.oa (a izbdvi) care, in Noul Testament, se gdsegte numai la Lc. 12,58 9i F.Ap. 19,12, dar sensul de izbdvire, ca qi de eliberare, il are numai in Evrei (2,\5): "^fi sd izbdveascd pe acei pe care frica morlii ti linea tn robie toatd
viala"
.

Conceplia despre Cruce ca biruinyd; 2. Conceplia despre Cruce ca Si eliberare.sul Aceastd nimicire a st[pAnului morlii prin moartea lui Iisus Hristos este exprimatd prin imnul pascai al Bisericii de R6sirit in care Hristos e sldvit ca gi biruitor al morlii $i eliberator al tuturor din robia ei intr-un mod inegalabil: " Hristos a tnviat din morli, cu moartea pe moorte cdlcdnd...". Astfel, prin moartea qi jertfa lui Iisus Hristos ca Arhiereu gi prin invierea Sa, in relaliile dintre puterile Cosmosului intervine o cotiturd: puterea suverand asupra vielii gi morlii in Cosmos o va deline de acum invingdtorul stdpAnului mor!ii, Iisus Hristos.362 O dovada in privinla acestei schimbiri de forle ce intervine in Univers prin Moartea gi invierea lui Hristos, ne-o oferi cuvintele: "Cdci, intr-adevdr, nu a luat firea ingerilor, ci sdmdnla lui Avraam e luat" (2,15).

l.

Autorul incearcd acum, pentru ultima oard,

Lipsa de perspectivd a situaliei omeneiti de

sub

comparalie cu ingerii: Nu ingerilor le revine realizarea acestei

cotituri in Univers, ci "seminlei lui Avraam".363 Acest apelativ ce se aplicd atAt posteritalii spirituale,

"'H.
r58

Zim**.mann,

Das Bekenntnis der Hoflnung,

p. 165.
tu'

Compara cu triada pautini "I-ege-PdcarMoarte" (Rom. 5,12u'-2 tl 6.23)


9i ca putere demonica

tt'Priuita moartea ca gi instrument al diavolului 15,24-26). vezi W. lllichaelis. art cir.p.907.


'uo

(l Cor

Vezi W.R.G. Loader. Sohn und Hohepriester.


I

l13

16),,.,
36t

Dtde nl

E. Gr[n.r. An clie Hebrcier-

p 148

Expresia "sfundnfa lui Avraam" constituie o ibrmul[ de "inctusio" literard

t74

STELIAN TOFANA

PARTEA INTAI

175

ca nou popor al

lui Dumnezeu (Gal. 3,29; Rom.4,16.18; 9,7), cdt gi urmagilor dupa trup ai Patriarhului (Gal. 3,16), intr-un cuv6nt intregii omenirir6a (Rom. 4,11.12.16), are intenlia de a lega tntruparea MAntuitorului Hristos de f5g[duinfele mesianice, f6rd insa a le Iimita numai la poporul lsrael'r6s Prin expresia "n-a luat firea ingerilor" (2,16), adicd' acelor duhuri slujitoare , puse in slujba m6ntuirii (1,14) 9i care nu sunt supuse robiei morfii, autorul aratd cd Iisus Hristos nu s-a ar;tat in lume cu un trup spiritual, nesupus robiei morf ii, ci a imbrdcat trupul omenesc, natura omeneascd, cu toate proprietd!ile ei, supusE robiei morlii, ca tocmai prin aceasta sd invingd pe cel ce a robit-o. Agadar, cuvintele "s5mdnfa lui Avraam a luat" (o:rdppato6 Appcrap dnr,tr'apBtivetcr), exprimd itrtrarea clard a Celui ce avea sd devin[ Mdntuitor al tuturor in solidaritatea de de stin comun cu oamenii356. Tdlcuind cuvintele citate, Teodoret spune: "Arhiereul nostru Stie neputinlo lirii noastre nu numai ca Dumnezeu, ci Si ca om a luat cercare de patimile noastre, rtumai de pdcat rdmdne neimpdrtdgit".36T Aceastd insuqire a naturii omenegti de cdtre Iisus Hristos, prin participare la sdm6n{a lui Avraam, este accentuatl de autor pentru a-i da mai multl semnificafie

soteriologicE printr-o dubld exprimare: mai intdi prin cuvintele "de vreme ce copiii s-au fdcut pdrtasi sdngelui Si trupului, tn acelasi fel ,si El a impdrtdsit aceslea" (petiole v riov autrirv - 2,11), apoi in 2,17 prin expresia ".. tlalor era tntru toate sd .ge asemene fralilor" (rcar& ndvta roiq a6e l"$oi6 dporo0rlvar).
b). Ispdsirea pdcatelor poporului Prima parte a epistolei se continud cu ultimele doui versete ale capitolului 2, in care, aldturi de ternele deja tratate prin care s-a reliefat calitatea Fiului de a fi Dumnezeu adev5rat, se scot in prim plan elemente noi care sunt de cel rnai mare interes. Noutatea cea mare, care se impune atenfiei in aceste ultime doub versete ale sf6rgitului acestei pdrfi, este introducerea titlului de "Arhiereu". Necesitatea soteriologicd "de-a se face Iisus asemdndtor oamenilor" e pusi acum in raport direct cu sacerdofiul. Ca un progres in expunere se poate constata de acunt clar faptr"rl cd hristologia epistolei e una sacerdotalS. Faptul cd in definilia Arhiereului din 2,17: "Pentru dceeq, dator era intru toate sd se asemene fralilor. ca sd fie

'*

C. Spi"q, L'Epitre attx Hebre*x,II, p. 46 \65,,., lDktem.

milostiv Si credincios arhiereu in cele cdtre Dumnezeu, pentru ispdsirea pdcatelor poporului", intrd calificative ca 5i rrot6q (credincios) gi ei.erjpo:v (milostiv) face carelalia

166 Gerhard Delling. art ),appdvr,t, dva,l'apBrivo, &vcttrr1p{tq' . in ThWN1. Vol IV, p 9 367 Dupd Teofilac! Arhiepis. Bulgariei, Talcuirea Epistolei cdlre Evret. trad-

de

Mitrop. Veniamin Costache, Bucure;ti,

1904, p. 449

r76

STELIAN TOFANA

PARTEA INTAI

r77

cu in[elesul noliunii upXtepe{q36t (arhiereu) sI necesite o aten{ie specia16, datoritd faptului c[, apar acum insuqiri, care, in raport cu arhiereul Vechiului Testament, nu sunt niciodata aduse in leg6tur[. Mai degrab6, acestea sunt atribute ce pot fi
acordate numai Iui Dumnezeu, desemndndu-L, intr-adevdr, ca milostiv gi demn de incredere- ins[, prin acest procedeu, al

iartd pdcatele, cAt compasiunea pentru suferinlele

gi

unei provocdri de insemndtate a termenilor, nu se urmSreqte nimic altceva, decat sd se transmitl hristologiei epistolei un nou impuls.tu' Cu aceasta este anunlatl o posibil6 nuanlare in cadrul intenliei de ansamblu a descrierii siguranf ei
mdntuirii.3To

CuvAntul e,l.e rlpolv, care in afard de acest loc, numai o datd se mai g[seqte in Noul Testament (Mt. 5,7) 9i care desemneazd in Vechiul Testament, ca 9i in iudaismul de mai tfirziu, o insuqire esenlialE a lui Dumnezeu, milostivirea Sa indreptatd in mod special spre p6cat, se aratd acum 9i in Fiul Sdu ca qi Arhiereu, in lucrarea Sa indreptatd spre "ai Sdi"' Adjectivul di"eriprov nu desemneazd atdl mila care

poporutui"
incluzand

lui Iisus sunt

(2,

care Prin moartea

arte" (6,1; 9,14)'


(10,26), c5t 5i cele

atdt neintentionate
An die Hebrcier, p. 28 u)

sldbiciuni le aproapelui.3Tr Prin exprimarea din 2,17 autorul face un pas mai departe in conceplia sa hristologica gi aratd cd Iisus Hristos nu e in raport cu oamenii numai simpiu apXqydq (incepdtor 2,10) qi riyrri(ov (Cel ce sfinlegte - 2,11) ci 9i Mijlocitorul lor in relalia acestora cu Dumnezeu. Aceasta este definilia insdqi a misiunii de preot, de arhiereu, reliefatd de epistola cdtre Evrei.372 CAt privegte calificativul nlo16q acesta insemneazd in text indeplinirea total6, exactd a misiunii preolegti, in sensul in care I Sam.2,35 menfioneazd pe "preotul credincios", ca observdnd punctual legile sanctuarului (Jez44,15). Acest apelativ ar fr, deci, aproape sinonim cu calificativele credincios, sincer, adevdrat, insugiri date lui Hristos 9i de autorul Apocalipsei (Apoc. 1,5;3,14;19,17). Agadar, s-ar putea conchide c5, prin intrupare, Mdntuitorul Iisus Hristos devine preot pentru totdeauna, sau altfei spus, ci solidaritatea Sa cu "frafii Sei" il pune in starea de a exersa permanent milostivirea Sa (cf. 5,7-6,11), sau de a-gi indeplini in gradul cel mai perfect rolul Siu de mijlocitor pentru oameni in raport cu Dumnezeu, rol ce revine numai funcliei de Preot (Arhiereu), precizdnd cel mai bine calitatea sacerdotald a slujirii, astfel cd increderea in El poate fi desiv6rgit[ (cf. 3,5-6). in lucrarea de restaurare a omului, sdvdrqitl de Iisus Hristos se include astfel, de la inceput,

(Vezi H' Braun,

t6'Rolf Wohl rnb, Christologie im Hebrtierbrief, p- 3lt'n

lbidu.

"' t"

Ibid"n
C. spicq, op.cil , ri. p. 47.

178

STEL]AN TOF-ANA

PARTEA INTAI

119

noliunea de jertf6, incdt se poate concluziona cd ctdatd ctt intruparea incepe Si preolia Sa' El S-a intrupat ca sd se jertfeasc[ qi sd invie qi precum raminp intrupat permanent' jertfit 9i a aga rimdne pentru totdeauna 9i ca Cel ce S-a inviat... $i precum valabititatea veqnicd a jertfei Lui e dependenti de intruparea 9i invierea Sa, tot a9a qi in intruparea Lui e implicatl qi jertfa sau arhieria precum 9i invierea, a9a cum ni se aratd in icoanele vechi aie Naqterii' ca unde pruncul niscut e asezatpe disc ai deasupra lui steaua'
deasupra unui A gne!-Miel".r7'

rezumd tot ceea ce s-a spus despre Iisus Hristos in prima parte
a epistolei.376

"Compdtimind sldbiciunea Si miScat de cdderea

sd noastrd, ca sd nu stdpdnectscd moartea asupra noaslrd Si nu piard ceect ce a fost creat Si ca sd nu se zdddrniceascd 374, Mintuitorul se intrupeazd opera Tatdlui J'a[d de oameni"

reapezandu-lpeomdinnouinSine,astfelcdlisusHristosca prin Preot, ca Arhiereu credincios 9i compdtimitor, este "zaua cu care intreaga omenire este repusI intr-o legdturd virtuald Dumnezeu, rdminind pe seama fiecdrui ins, datoria sI contribuie la activarea acestei leglturi"'37s Cele doud calificative "milostiv"
"credincios" exprimd, deci, pe de-o parte, intreaga substanld conlinutd in titlul de arhiereu pe care il insolesc, iar pe de alti parte'

Astfel prirnul paragraf din partea intii (1,5-14), care pune in lumin[ relalia lui lisus Hristos cu Dumnezeu-Tat6l, a pre getit calificativul de "credincios" (nrordq), iar urmdtorul paragraf (.2,5-76), care ttateazd solidaritatea lui Iisus cu oamenii, a pregdtit calificativul de ti'e 11p<ov (milostiv)' RezultS, deci, cd expresia final6 "milostiv 9i credincios arhiereu" poate fi consideratl ca fiind egal5 in profunzime cu exprimarea "fdcdndu-Se cu atdt mai presus de ingeri, cu cdt a moStenit nume mai deosebit decdt ei" (1,4) 9i care, in concepfia autorului, definegte cel mai bine situalia lui Hristos cel Preamirit.377 CAt privegte insd scopul "asemindrii fialilor", adica al solidaritdlii de destin cu ei, acesta este indicat, prin propozilia finald introdusd prin conjunclia ivct (ca sd): "ca sd ({va) fie milostiv Si credincios arhiereu" (2,17), urm6nd aft precizat apoi gi efectul "asemdndrii fra!ilor", asemdnare concentratd in lucrarea Sa arhiereascd. ispdSirea pdcatelor poporului (eiq td

9i

iLdoreo0sr t&q apcptia6 ro0 l.cro0). Cu verbul i.l.doreo0or (a ispagi) este anunlata deja marea zi a ispf,girii pdcatelor omenirii,378 pe care autorul o
descrie exclusiv in caPitolul 9Acest verb il.rioropflr, care in Noul Testament nu SE mai g[segte decAt la Lc. 18,13, indica acfiunea iertdrii qi
r'6

pr. prof. D. stEniloae, Iisus an. XXXI, Nr. 2- 1919, P 217


i73
-

Hristos, Arhiereu inveac, in rev. "ortodoxia",

rro sf. Atanasie al Alexandriei,Despre intruparea Cuvdntului,lrad de G. Atanasie cel Popescu-Pietrile, Bucuregti, 1905, p. 22' Yet; 9i edilia mai noui" Sf Buc Mire, Cuvant despre Intruparea Cuyantului,trad. Pr ProlD-t.t Stdniloae.
1987

A. Vanhoye, Situation , P. 378 H. zimme.fiann, op clr , p- 168

t" Ibid"*.
r'8

r'5 Pr.Prof. D. Stiniloae, Iisus Hristos sau restaurarea ,

p 117

180

STELIAN TOFANA

PARTEA

iNTi]

181

gtergerii totale a pdcatelor prin jertfa cea ve9nicd, in sensul inlelegerii cf, acestea sunt qterse cu adevdrat, ch nu mai exist6, c[ nu mai sunt socotite de DumnezetJ."n Prin intrebuinlarea acestui verb autorul a exprimat toatd profunztmea gi importanla soteriologicd a lucrdrii arhiereqti a lui Iisus llristos infeleasS in sensul cd moartea Sa a realtzat, ceea ce lucrarea arhiereilor Vechiului Testament, n-a reugit sd oblina prin jertfa sdngelui de animale, in marea zi a ispSgirii pdcatelor poporului: iertarea 9i curl{irea deslvflrgitl a pdcatelor.rso Faptut cd autorul se referl in mod sigur prin verbul utilizat il.riorceo0ar Ia moartea gi jertfa sAngeroasa a lui Hristos, o aratl cuvintele din 2,18: "Cdci prin ceea ce a pdtimit,fiind El insuSi ispitit, poate Si celor ce se ispitesc sd le ajute" . Suferinfa Sa a fost in acelagi timp 9i ispita Sa, dar suferinla strAns unitd cu ispita, nu poate oferi cuiva posibilitateade a-i ajuta qi pe allii in aceastd stare. Or, autorul epistolei exprimd clar: "Cdci prin ceea ce a pdtimit, fiind El insuSi ispitit, poate Si celor ce se ispitesc sd le ajute" O analizd mai amdnunfite insi a textului ne Ya oferi solulia explicdrii relaliei dintre suferinlele indurate de Iisus 9i posibilitatea de a fi in acelagi timp gi ajutor pentru al!ii. Verbul a pdtimi, a suferi, folosit de autor in text la perfect (ndirov0ev), timp care marcheazd faptul cd o acf iune a ajuns [a termenul sdu, producAnd un rezultat durabil, nu e

intAmplator. El lasd si se inteleagd cd de la inceputul suferinlei Sale, Hristos n-a sllbit in ea, n-a cedat durerii, ci a indurat patima Sa pAnd la sfArgit, astfel cd ea nefiind lepadatd, a produs un fruct care rdmane vegnic - mantuirea deslvargiti a tuturor. in acest sens, prin rezultatul oblinut de acliunea definitd de verb se d[ acesteia un aspect de prezent, frcAnd in
acest mod legdtura cu afirma{ia din prezent, 66vctct, (poate) expunandu-se astfel capacitatea gi posibilitatea efectiv[ a lui

Iisus de a ajuta in suferin!a pe "ai Sei".r8' Astfel, datoritd perseverentei Sale in patimi, ?n suferinlE, Hristos este in mdsurl de-a ajuta celor ce sunt

ispitili.
numai experienla unei dificultili, a unei incerciri, ci luptAnd impotriva ei p6n[ la biruin!d, a deschis tuturor calea spre triumful final. ceea ce El a reuEit sd aducd prin patima Sa e mai mult decAt un exemplu incurajator, este un ajutor interior eficace' Fenomenul este aidoma unui proces intern ce se petrece cu un organlsm puternic care lupta impotriva unei boli, lupt6 din care rezuitd nu numai insandtoqire a, dar 9i crearea de anticorpi care pot fi ulilizali, sau care vin in ajutor, intr-o situa[ie i'n care organismul ar fi incercat din nou de microbii aceleiagi
maladii.382

El n-a fdcut prin patimd

Tocmai de aceea Iisus Hristos are puterea, ca pe cei ce sunt ispitili in suferinld, sd ii ajute. Acest fapt e clar accentuat de autor, ata cum s-a mai vdzut,itt2,71, unde e subliniatd
r81

ThWNT. Vol
180

"e J. H"..*rnn gi Fr.

Biichsel,

art ()ea4, i)cioroltat, i)aopd;

tn

lll.

1990,

3 16

A. Vanhoye, Situalion . P 385

lbide*

tut

lbide*.

r82

STELIAN TOFANA

PARTEA TNTAI

183

legdtura str6nsE, unirea deplini, dintre Iisus gi "fralii Sdi": Precum Et e d dyrri(tov (Cel ce sfin[eqte) 9i ei sunt oi ri1r.a(6pevor (cei ce se sfinlesc) (2,1l), la fel este El gi nerpao0e f q (ispitit), iar ei sunt ne rpu(6pevor (cei ce se ispitesc). De aici, se poate inlelege motivul pentru care autorui inlelege patimile lui lisus ca o ispit6. El are mereu in vedere, in exprimare, legdtura strSnsa dintre "Fiu" 9i "fii", dintre "Frate" si "frati", astfel cd suferinlele lor pentru Hristos sunt gi patimile Lui. [n acest mod, cregtinilor destinatari, autorul le pune in fala slSbiciunilor gi indoielilor lor, exemplul sau modelul izbdvirii gi care nu rdmAne unul exterior, obiect al contemplSrii, ci unul ce e strins unit cu destinul lor, purtAnd haina condiliei lor.383 Dupd intrupare, patimi, moarte, inviere 9i indllare, Mintuitorul Iisus Hristos nu rim6ne pentru noi numai modelul nostru ca om, ci prin lucrarea Sa arhiereasci va fi ;i sprijinitorul plinirii acestui model, prin spiritualizarea, mai int6i a omului, ca urmare a energiilor preotiei Sale gi apoi, prin om, a intregului univers sensibil, ca o operd de revelare a dumnezeirii prin forme materiale. inaintarea prin spiritualizare spre acest model ne-o prezintd', in mod plastic, Sf. Maxim Mirturisitorul, rdspunz6nd Ia intrebarea: pentru ce S-a fEcut Dumnezeu om? Si tot el r6spunde: fdrd indoiala cl S-a fdcut om, pentru ca s6-l fach pe om I)umnezeu.'r' Reprezentarea micgordrii lui Iisus Hristos in schema
r8t
r8o

trircli[ional hristologicd ' a devenirii prin intrupare Orn irrlcvdrat, intru toate asemenea noud, afard de pdcat t onstituie pentru autor baza hristologiei Sale arhieregti in toatd semnifica!ia sa soteriologicS.rss Aqadar, asumarea rrrle gralS a naturii omenegti era o condilie indispensabild pcntru ca Hristos sd poat6 deveni Arhiereu' Acest fapt poate fi pus in legdturl cu pasajul din Filip. 2,6-l1 unde ascultarea, micgorarea lui lisus, p6nd la a se da rnor!ii, este la fel o condilie a preamdririi Sale, primind un nurne mai presus de orice nume (Filip.2,g).lnsd ceea ce in l-'ilipeni prin expresia ''ascultarea pdnl la moarte" s-a schilat numai, in Evrei devine tratat: Moartea lui Iisus nu este, simplu, ultimul punct al chenozei, ci ea comportd in sine o putere esenlial mdntuitoare, ca sacrificiu de sine, pentru
"

spune cd lui Iisus Hristos i-au fost prezentate pAnI aici in mod succesiv diverse titluri. Dacd le-am reduce la dou6, arn putea spune, cd

ispAgirea pdcatelor poporului".sE6 Ca o concluzie finald a parlii

I, putem

I{ristos este in acelaqi timp "Fiul lui Dumnezeu" (l'1-1a) 9i "frate cu oamenii" (2,5-16). Daca ar trebui sd le rezumdm intr-unul singur, am putea sd exprim[m cd Hristos est'e "Arhiereu deslvArgit".rsT Aceastd noliune aduce 9i un nou argument in necesitatea intruplrii: Determinarea sluiirii arhiereSti desdvdrSite a lui Hristos atdt pe plmdnt,

385

F. Laub, op.cit , p- 85.

H. Zimmerma,nn. op.cit, p.

168

N. W"lt"., Christologie und irdischer Jesus im HebrcierbtieJ in FS'G Vcrigt, Berlin, 1982, p.69

t*u

Sf. Mrxim Mtrrturisitorul, Capete Bnostice,II, P.G., 90.

'8'A. vanhoye,

op cit..

378.

184

STEL]AN TOFANA

manifestatA in lucrarea mdntuitoare sdv6rgitd prin jertfa Sa po Cruce, cdt gi in cer, manifestatd vegnic in actiunea de mijlociro pentru cei ce se aproprie prin El de tronul harului. Aceasta

este, se pare, intenfia care l-a condus pe autor

sA

concluzioneze sub acest titlu prima parte. Aceasta concluzie va constitui de fapt gi anunfarea subiectului pdrlii a doua.tEl

PARTE,A A DOUA

('I IIiMAREA CEREASCA A LUI fiSUS HRISTOS CA A.RHIERET' .E,XPRESIA volNTEI LUI DUMNEZEU. (3,1-5,10)

I. insuEirite Arhiereului Iisus Hristos (3,1-4'16)


SfArgitul temei precedente se incheie cu anunlarea ,,rrtricctului ce urmeazl a fi tratat in continuare: "Fiul lui l)urnnezeu intrupat, Cel care a suferit (ninov0ev '2,17) a tlcvcnit arhiereu compdtimitor qi credincios (itre1prov"' rai rLro16g apXlepefq - 2,17), in stare fiind sd ajute celor inccrcafi (toiq nerpa(opdvorq)"' O priml parte din :iccfiunea ce urmeazd a fr tralatd (3,1-4,76) il prezintd pe Iisr-rs, ca Arhiereu credincios fafa de Dumnezeu (3'l-6), iar rrrmitoarea ll prezintd pe Iisus, ca Arhiereu compdtimitor in laport cu oamenii (4,14-16; comp. 9i 5.1-10), dar nu aI unui
388

A. Vanhoye, La structure littdraire de l'Epitre aur Hdbreux. p. 38-40

Arhiereu pur gi simplu, ci ca Arhiereu Mesianic, sau ca Mesia-

186

STELTAN TOFANA

PARTEA A DOUA

187

Arhiereu; slujirea arhiereasc[ a Mdntuitorului, ca centrul lucr[rii Sale m6ntuitoare, fiind cuprinsd in insdgi calitatea gi numirea Sa de Hristos-Mesia.38e intre amdndoud pflrlile se situeazd o lungd parenezd (3,7 -4,13 ), mai intdi ameninldtoare (3,7-19), apoi incurajatoare (4,1-11) gi care, de altfel, e un
midraq la Ps. 95.3e0 Potrivit predilecliei pentru chiasme, ceea ce constituie un element caracteristic dialecticii sale, anun!0nd deja cele doui calitdli ale Arhiereului: compitimitor gi credincios (2,17), autorul trateazb. mai intdi prima calitate, pe cea de nror6q. Ideea e conceputd prin zugrdvirea imaginii administrdrii unei case, pe care Dumnezeu a construit-o (3,4), care constituie poporul lui Dumnezeu (3,6), c[ruia Moise i-a fost slujitor (3,2-5) gi peste care domnegte Iisus Hristos (3,6). [n timp ce primele doul capitole schileazi locul qi rolul lui Iisus Hristos in Univers gi planul divin de m6.ntuire a lumii, sectiunea 3,1-5,10 il situeazd pe [isus Hristos in raport cu istoria religioasl a lui Israel gi cu reprezentantul ei

t'cl mai semnificativ, Moise,3er prezent6nd gi instituirea Sa ('crreasc6 in calitatea de Arhiereu, ca o expresie a voinlei
tlumnezeiegti (4, I 4-5, I 0). Un prim subcapitol ce abordeazdrema anunlatl este 1,1-6. Specificul sdu ar consta in ceea ce se s-ar puteanumi "dublu caracter".3e2 "Dublu caracter" poate fi infeles in sensul in care indemnurile adresate cititorilor epistolei, a$a cum sunt lbrmulate in 3,1 gi 3,6b apar in nemijlocit[ legdturd cu partea

hristologicE a subcapitolului printr-o referire precisa Ia rnanifestarea 1ui Iisus ca "Apostolul gi Arhiereul mdrturisirii
noastre" (3,2-6a). Cu aceasta, devine evident faptul cd indemnurile adresate cititorilor nu rdmin numai la stadiul de apel gi atenlionare de a se fructifica posibilitatea mAntuitoare ce li se oferd adresanlilor, ci ele iau chipul revendicdrii cerinfei de a-;i potrivi efectiv atitudinea lor in conformitate cu linuta lui Iisus I{ristos de "Apostol gi Arhiereu al mlrturisirii" 9i a dobAndi,

mf,surd propriilor lor atitudini Pi comportamente. Astfel, partea hristologicd imbrS!igeaz6, in acest context, gi un caracter parenetic. in acest sens, acest

de aici, bazd gi

YeziPr.Asis. V. Mihoc, Mdntuirea in Hristos (prin intreita Sa slujire ca profet, arhiereu Si impdrat), in rev "Mitropolia Ardealului", nr. l0-12, 1981, p.
773.

38e

'* C. Spi"q, L' Epitre au.x Hdbreur, 11, p. 62. Vezi gi L. Y aganay, Le plan de l'Epitre aux Hibreur, in: "Memorial Laglange", Paris 1940, p 269-277. DeSi aceasta parte pareneticA, intr-o privinfd formali, e caracteizatdlafel ca gi 2, l-4, de stilul de adresare marcat de pronumele personal [a persoana I plural "noi" - ttp.fg (3,6.14 19:4,1.3 I I). apare totuEi vis-a-vis de aceast4 indeosebi accentuat, pentru prima oard in Evrei. modul de adresarc al autorului cdtre cititori pnn persoana a doua plural upeiq(3,1 l2)pi,irracestcontext,pentruprimaoarlapare,lafel,oexpliciti exptimare eclesiologicd (3,6) Cf H.F. Weif3, Der Brief andie Hebrrier,p 237

C. Spi"q, op cit., p 63. " Moise, fondateur de la thiocratie juive et du royaume de Dieu sur terre, exercant, autirieuremenl i Aaron, les functions
sacerdotales, dtait un "type" du Messie Leurs oeuwes et m&ne leurs vertus dtaient atwlogues, et cetle ressemblance est soulignie" (3,1-21, cf- Apoc. l-5,3: trlv tir6ilv

t''

Mo0odoq. xai

t'J.

toO ripviou).

Thur.n, Das Lobopfer der tlebrcier Studien

von

llebr /J,

B. Klappert,

zum At{bau und Anliegen Acta Academiae Aboensis. Scr A 47, Abo. 1971. p. 33 u ; comp. 9i Die Eschatoktgie des Hebrcierbrie-fes, Theol Exjstenz Heute 156,

Miinchen. 1969.p.45.

188

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

189

subcapitolului amintit nu e simpld int6mplare, ci semnaleazd, in spiritul autorului epistolei, orientarea necesard a hristologiei qi sple parenezd, ca qi legatura clard a acestor pf,rli cu cele doctrinar-hristolo[ice.3e3

"dublu caracter"

al

1. Iisus Hristos -

Arhiereu credincios

Caracterul hristologic al acestui subcapitol (3'l-6) iese in prim plan chiar din versetul l. Nuanla imperativd a versetului, marcatd de verbul rutavo{oote (a indrepta privirea) rezultd, precum aratd conjunclia introductivd 60ev (pentru aceea, de aceea), ca o urmare fireascd, logic necesard din expunerea hristologicd anterioari cu care subcapitolul 3,1 6 este legat printr-o serie de cuvinte cheie.3ea Cititorii sunt indemnali a indrepta privirea cu toati atenlia (rcarovod<o)t" lu Iisus, nu numai ca la Cel inilfat, ci in prirnul rAnd la Acel "[isus" care, a$a cum e prezentat mai

inainte (2,1'1), S-a frcut "intru toate asemenea fralilor" rrrdtAndu-Se pe astfel pe Sine ca "milostiv gi credincios, Arhiereu".re6 Din aceaste luare aminte expresd la Iisus rrrmeazd cu necesitate strdduin[a "!inerii cu neclintire a indrlznelii mdrturisirii" 9i a "laudei nddejdii", care iEi gdsesc temeiul numai in El (3,6). Aceastd contemplare a lui Iisus ccrutd de autor capltd in lumina accentuf,rii omenitalii Sale, in contextul capitolului 2, Si o dimensiune soteriologicd:
Iisus, este chiar Arhiereul care "a isp[git pdcatele poporului" (2,17) gi care, in acest sens, este in stare sd ajute "fralilor" in

orice incercare (2, 1 8).3e7 in acest context autorui scoate in evidenld una din intenfiile sale de baz[, qi anume, de a accentua o uniformitate existenliald legatd de natura omeneascd intre "Fiul" qi "fiii" (fra!ii). Pornind de Ia aceastd uniformitate pe tlrflmul firii omeneqti, accentuatd cu multd insistenf a in cap. 2, l0- 1 8, se aduce in prim plan gi un calificativ cAqtigat de cititori, acela de u6e.l.$oi riyror (fra[i sfin!i) 9i r,i.rioeoq 6noupavfou prdrolor (pdrtagi chemdrii cereqti)"3es in acest sens apelativul

E. GreBer, Der Altebund im Netten. Exegetische Srudieru zur Israelfrage (\!'LINT 35), TilLbingen, 1985, p. 291 u., spune, in acest sens, referitor la 3,1-6; " Einerseits bleibt die Christologie in 3,l-6 Thema und wird weiter vertieft, andererseits will der Text als Gundlegung und l"orbereitung auf 3,7- I 9 gelesen werden ."
im Neuen Testamen!,

re3

l%

Cuvantul'It1oo0g care apare singur aici, ffua alt adaos, accentueazd' ca 9i in

2.g,ntaiindeaproapedecdtin2,ll-14.27,omenitateaFiului (['-Laub, Bekenntnis


und Au"^legung.

Pe primul loc se poate numi ca un astfel de cuvdnt cheic (Stichwort) adjectivul trrot6g,cNeprccir,eaz\,contextul din2,17.Comp lafel "cuvinte-cheie", ca: c6e AQriq (?,11 17), &yro-c (2,1l: dyra(r5pevor), pdrolos (2,14: pe tdle rv), 66Ec. (2,7 9) gi rrprrl Q,7) Y ezi A.Y anhoye, La structure littiraire de L'Epitre aux

rea

90, special P. 93).

'n' lbid"^.
Numcl" de "fra1i" (cf. 3,12 10,19; 1 3,22), dat de catre predicatorii iudei coregionalilor lor gi de cStre esenieni membrilor comunitali lor, este frecvent uzitat in s6nul Bisencii primare (aproximativ de 30 de ori in F.Ap., de 130 de ori la Sf. Pavel). A se vedea Hans Freiherr von Soden, art. aEeLQ6g, ri6elQ{, aDei"$6tr1e in ThwNT vol. 1,p. 144-146. Termenul desemneazd credinla cornund in Hristos (filip. 1,14), unitatea dragostei fi'ate;ti (1 In. 2,9-10), apartenenla [a Bisericd (l Cor 5,11). Cf. C' Spicq, op cit ,p- 64.
3'E

Hebretx,
3e5

87 u,
desemneazd o atenlie deosebitS, o observafie (F

xo"arod,

Ap

7,3 I -32; Iac.

1,23-24), dal rmplicd rnai ales gi o consideratie a spiritului; el presttpune un rafionanrent plecand de la o perceppe iniliala (Rom. 4,19). Vezi C. Spicq, op ctl.

p64

r90

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

191

i.Qoi &yrot (in relalie cu 2,10-18) este clar accentuat hristologic: "Frali" sunt adresanlii epistolei nu numai in
&6e

origine este pdm6nteasc[ 9i nu cereasci ca 9i a Fiului'


(

Dumnezeu, Fiului, devenind p[rtaqi ai lui Hristos (2'14)' p6rtagi chemdrii ceregti,3ee cu o stare privilegiatd in ordinea

m6ntuirii.''Pdrtdgia''laHristossearatdastfelcaunrodal

sfinleniei cAgtigatd prin Patima m6ntuitoare a lui Iisus' Atributul dnouprivro6 (ceresc), ce caracterizeazd' loc nu chemarea cregtinilor adresanli, desemneazi in acest numai starea de a fi ceva aflltor in cer, precum in8,5;9'23; 11,26 elc., ci insdgi calitatea chem[rii lor, precum 9i originea 9i lelul strldaniilor lor. S-a amintit mai inainte de imperativul dat de autor cititorilor sdi de a lua aminte, de a contempla la Iisus ca "trimis". ca "apostol", prin care a vorbit Dumnezeu' S-a Sdi"' revelat gi Care, ca gi Arhiereu, a ispSgit pdcatele "fralilor Folosirea cuvantului "apostol", ca 9i calificativ atribuit lui Iisus,puneinevidenlSunaspectnouinslujireaarhiereasc[a luilisusHristos,gi-anume,celaltransmiteriicuvantuluilui

DumnezeugialautoriteliiSaleinlume.Calificativul

anriotol.oq dat lui lisus Hristos, 9i care apare in text in mod cu totul exceplional' preg[te;te comparalia cu Moise care 9i el a fost trimis, numai ci el nu a venit din "cer" 9i a c6rui

lalificativul desemneaz[in acelaqi timp qi faptul ce "trimisul" llicut Om - lisus Hristos - vine de la Dumnezeu (rind toO 0co0), deci are o trimitere specialf,, complementul trlq r'r;-tol.oy (crq np,irv (al mdrturisirii noastre) determinAnd otriectul acestei misiuni: transmiterea apelului divin r:regtinilor privitor la credinld 9i mdntuire. Comparalia cu Moise aduce insl in prim plan 9i tema autoritdlii cuvdntului' Moise care in Vechiul Testament e mediatorul cel mai prestigios al cuvdntului lui Dumnezeu, 9i care a primit insagi l.egea, are autoritatea cea mai inalt6. Dar autoritatea lui Iisus Ilristos, ca Apostol gi Arhiereu, este infinit mai mare intrucdt Ul nu vestegte un cuvAnt primit prin revelafie, ci ins69i lJvanghelia Sa. Hristos este, a$a cum se va afirma mai departe, Cel care "vorbeqte din cer" (12,25); Cel care, devenit obiect al credinlei, relevd vocalia creqtind cereascd (3,1) 9i ne cheamd a intra in "odihna lui Dumnezeu" (3,'l-4,1 l)'noo in ceea ce priveqte demnitatea de Arhiereu, asupra cdreia se insist6, este marcatd, aqa cum s-a ardtat, prin doud calificative care exprimd,pe de o parte, relafia cu oamenii, cdrora intru toate le-a devenit asemenea (2,17) - qi anume calitatea de a fi "milostiv", reahza-td prin ins69i jertfa Sa, iar pe de alta parte, gi calitatea de a f-r "credincios", sau demn de crezare gi care expriml atAt relalia Sa cu Dumnezeu, in calitate de trimis, cit qi cu cei cu al cdror destin, ca om' este
solidar.

3'Comp

E. GriiBer, Der Alte Bund im Neuen ,

293

o* C. Spi.q, op cit.,p.65; A. Vanhoye. Prdres anciens' p'

118

5i 128

r92

STELIAN TOFAN4

PARTEA A DOUA

193

Calitatea M6ntuitorului Hristos de Arhiereu "credincios" e subliniatd incepAnd cu versetele l-2 ale capitolului 3: "... indreptali privirea voastrd la trimisul Si Arhiereul mdrturisirii noastreaot la Iisus Hri'stos' care credincios a fost Celui ce L-a rdnduit' precum Moise in
toatd casa lui". Ca Arhiereu, Iisus este "credincios" cu referire la existenla Sa pdmdnteasci, ca expresie a unicului mijloc de indeplinire a planului de mAntuire a lui DumnezeucLt lumea 9i la solidaritatea sa de destin cu "fralii Sdi" prin ispitire' patimi qi moarte (2,g.14.18; 5,7 u.), care s-au dovedit cale siguri garant spre slava Sa, ardtdndu-se in acelaqi timp un ajutor 9i sigur al mdntuirii lor.no'

acesteia, autorul recurge ia o comparalie "Hristos - Moise", astfel ci versetele 3,2-6 trebuie inlelese ca o aprofundare a

expresiei "credincios Arhiereu" (nrcr6q &plrepe riq) din 2,17. Degi versetele scot in evidenfI o superioritate in ceea ce privegte calitatea de nrot6g a lui Iisus Hristos in raport cu Moise, scopul argumentdrii nu e polemic, sau apologetic, ci a03 exc lus iv soteriologic-pareneti c. Moise este luat ca exemplu de credincioqie intruc6t aceasta i-a fost atestatd direct de citre Dumnezeu (Num.
72,7). El nu servegte decAt ca mdrturie pentru ceea ce vrea sd se spun6: "Moise afost credincio,s in toatd casa Domnului ca

Pentru
credinciogie a

a sublinia argumentativ
lui

necondifionata Iisus Hristos ca Arhiereu 9i valoarea

o slugd, spre mdrturia celor ce erau sd fie descoperite tn viitor, iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa.-." (3,5-6a).Agadar, superioritatea lui Hristos in comparalie cu Moise rezultl din: l. insugirea de Creator a lui Iisus Hristos in calitate de Dumnezeu (3,3) 2. calitatea Sa de Fiu gi nu de simplu slujitor in "casa lui Durnnezeu" (3,5).aoa Intenlia expresl a autorului este de a evidenlia din nou, prin aceastd antitezd, Hristos-Moise, superioritatea lui Iisus Hristos ca Arhiereu, exploatAndu-se, alSturi de criteriul fidelitdlii, "metafora casei", subliniindu-se, in acelaqi timp, 9i nivelul raportului dintre Hristos-Arhiereu qi Dumnezeu, precum gi fundamentul autoritalii Sale sacerdoiale-aos
ao3

cregtini, special P- 231-2)4.

F. Laub, op.cit.,p.90.

aB

A. Vanhoye, La structure lirtdraire


u

89

{5 A. Vanhoye, Pr&res anciens. . p. I 19 Lr.; C. Spicq, L'Epitre atu Hibreat.

II, p. 66

794

STELLAN T'OFANA

PARTEA A DOUA

r95

Credincioqia lui Iisus Hristos ca Arhiereu exprimd tot cititori sensul verbului rcutavorioate (3,1), sens care pentru Sale' a constd in faptul cd Iisus, in ciuda ispitirii 9i patimilor

lumii.ao6

Credincioqia Sa manifestatd fali de Dumnezeu devine gi baza increderii in mijlocirea Sa prezentd, ca Arhiereu vegnic, pe ldngd Dumnezeu, pentru "ai S6i"' precum 9i

certitudineadesiv6rgiriicregtinilorprininsugireaefectelor

Versetele urmdtoare 3,3-5 formeazd' lrecerea de la irrterpretarea genuine a cuvintelor din Num' 12,7 folosite de autor, la interpretarea hristologic6 a celor spuse in 3'6" " Iar l{risto.s a /bst credincios ca Fiu peste casa Sa' ^$i casa Lui .\untem noi, numai dacd Sinem pand la sfdrSit, cu neclintire' intlrdzneala mdrturisirii Si lauda nddejdii noastre" ' Ceea ce vrea autorul sd dovedeascd acurn este pozilia lui Iisus in casa lui Dumnezeu care este superioard celei lui Moise, intrucit lisus Hristos il dep6;e;te in slavd intr-un mod incomparabil' Referirea autorului la Moise, in comparalie cu Iisus Hristos' nu se face avAndu-se in vedere rolul pe care l-a avut Moise la primirea gi darea Legii, ci mai degrabd, calitatea sa de conducdtor al poporului evreu prin pustie dupd ieqirea din
qi de robia egipteand, cAnd activitatea lui Moise a fost marcatd

Caom, Iisus a fost "credincios" 9i a manifestat aceastd pe "credincioqie" fala de Dumnezeu ca 9i Moise' insd "plusul" in "credincioqie"' ci care Iisus tl are fald de Moise nu constd in "slav6" : "Pentru cd Acesta (Iisus) S-a invrednicit de mai

multd mdrire decat Moise" '" (3,3a)'408


*u E. G.afi"t, op cit., P. 1640? (intr-o stare) pe El) Cuvintele t<i norrjoavrr, out6v (Celui ce L-a rinduit luzie la alte decdt simplu situalia de " nu exprim6 a fi pus"' "a na$tere4 etc' Termenu
evenimente, ca rAndui intr-o stare", "a desemnapentru o irin i, in p".ro*a Sa divino-umnn4 de in calitate de trimis, de reprezentant al omenirii (cf.
isus Flristos'
p

indoieli,faptcarel-agilipsitdeatingerealelului:intrareain pdmAntul fagdduinlei.a0e Unul este credincios ca slujitor in casa lui Dumnezeu, celdlalt ca Fiu peste casa Domnului' ce Moise nu este decdt un slujitor pus spre mdrturie a ceea avea sd se vesteascd (eiq paptriprov ttiv .Iol.rlOloopdvrov). Aceasta inseamni cd Moise a vestit deja
,Cescoperirea viitoare, care s-a fEcut o datd pentru totdeauna'

misiunea Sa

c. spicq,

op

cit,

- 66)

ffi in

a.doui sens paulinic sau ioaneic ai nici de o colnparalre tipologic-antiteticz pur 9i sinrplu' de informatii istolice. sau intre doud person rlitati istorice' ci e vorb4

in acest paralelism Moise-Hristos nu este vorba de o antitezd Moise-Llristos

im O. Hofirs, Katapausis' Die l'orstellun<;vom endzeilli'chen Ruheort 1970. p 722 He brc)er brief, WIINT I l, Ttibingen
oon

l(r

STEL|AN TOFANA

PARTEA A DOUA

t97

in acest sens, Moise l--a gi vestit deja pe Hristos gi gi-a insugit "ocara" Sa
avAnd caracter nedepdgibil in Fiul (1,2).

(l

t,26).41o

Pentru ilustrarea acestei idei autorul recurge la o agaparabol6: Iisus a primit mai mare m[rire decAt Moise, zisd pentru cd cel ce zideqte casa (ziditorul), are mai mare cinste decdt casa insdgi: "Pentru cd Acesta S-a invrednicit de mai rnultd mdrire decdt Moise, dupd cum are mai multd cinste decdt casq cel ce a clddit-o" (3,3). in continuare prin cuvintele: "Cdci orice casd e ziditd de cdtre cineva, iar ziditorul a toate e Dumnezeu" (3,4) se precizeazi, clar sensul acestui mod parabolic de a se vorbi, ardtdnd cd Creatorul gi Ziditorul a toate este Dumnezet).4lt Or, in lumina intregului efort de a se dovedi gi ilustra in primele doud capitole c[ Fiul este Dumnezeu adev5.rat gi, in aceastA calitate, creator a toate (1,2), sensul modului indirect de a vorbi al autorului in 3,4 nu e decdt un nou argument ce subliniazd acelagi adevlr: dumnezeirea Fiului.ar2 Agadar, faptul cd Iisus S-a invrednicit de o cinste mai mare decdt Moise este logic argumentat: Dumnezeu are mai mare cinste, decdt intregul univers creat de El.

Scopul acestui dificil argument este, fdrl indoiald, pretucrarea, totuqi, a unei diferenle in ceea ce privegte modul de a fi "credincios" (ntot6q): Moise nu e ziditor al casei Domnului, ci simplu slujitor in ea. lar daca totuqi Moise ca slLrjitor in casa Domnului a dovedit o mare credinciogie, cu c6t mai mult atunci Iisus care este Fiu peste casa lui Dumnezeu? (comp. 10,21).413 Comparalia dintre Iisus 9i Moise privegte, deci, rolul jucat de cei doi in raport cu unica iconomie religioasd, care cuprincle at6t iudaismul, cat qi cregtinismul 9i in care Iisus Hristos, in calitate de Fiu al lui Dumnezeu, este fondatorul adevdrat, at6t al vechii, cit 9i al noii Alianle (11,26), in timp ce Moise, cu toate c6 merit[ pe deplin titlul de fondator al Alianlei religioase a israeliliior Vechiului LegdmAnt, nu posedd acest titlu, decAt ca titlu subordonat, fdcand parte el insugi din aceastd iconomie a cirei origine igi are r6ddcina la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, intruparea 9i Moartea lui Iisus Hristos igi intind efectul mantuitor de la Adam p6nd la ultimul om, pdnd la ultima zi a timpului istoric de dupd intrupare'n'a Ceea ce-i important acum este schimbarea de exprimare in 3,6 - trecdndu-se de la una cu sens pur hristologic la alta cu sens eclesiologic: Iisus Hristos a fost credincios ca Fiu pesle casa Sa, iar casa Lui suntem noi"'' adicd "fra,tii" Sei, cregtinii, cei ce sunt "pdrtaqi chemdrii cere$ti" (3, I ). Ideea se gdsegte intr-o continuitate exegetic6: in locul poporului lui Israel, ca 9i "casa Domnului", (Numeri
t't
o'o

Expresia paulin[ despre Evanghelia lui Dumnezeu care a fost vestita mai inainte prin profelii Sai, in Sfintele Scripturi (Rom 1,2), are aici in text o paralelS evident5. Pentru sensul textului din Rom 1,2 a se vedeaWilckens, Ekk VI, l, p. 63.

410

Autorul foloseqte aici metoda tbrmei argumentului comparativ prin aralogie (vezi arninunte H.W. Attridge, The Epistle to the Hebrews- Commentarv on the Epistle to the Hebrews (Hermeneia). Philadelphia 1989. p. I l0

o"

E. Grii0e., op.cil

,p.

161

o'' C, spicq. op cit

,p

68

C. Spi"q, op.cit., p. 67

198

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

199

lz,J), trece acum noul Israel, cre$tinii, ca "noua

casd a

ocea ce

Domnului". Caracterul hristologic al acestei eclesiologii devine insd evident din context. "Casa Domnului "de care este vorba in text este casa peste care domnegte Iisus I-Iristos ca Fiuals,astfel ci membril acestei "case" sunt in acelagi timp "plrtagi lui Hristos"(3,14)4t6,iar pdrtdqia la Iisus Hristos Sf. Ap. Pavel o explicd eclesiologic in imaginea Bisericii ca gi Trup a lui Iisus, cregtinii fiind mddulare ale acestui Trup (Efes.1,23; 3,6;5,30). Aceasta idee corespunde insd inten!iilor parenetice ale autorului, care sunt urmdrite in intregul context 3,1-4,1 3,numai in mdsura in care aceasti indicativd asigurare "noi suntem" sti sub indeplinirea unei condirii:" Si casa lui Lui suntem noi, numai dacd linem pdnd la sfdrSit, cu neclintire, tndrdzneala mdrlurisirii Si lauda nddejdii noastre". (3,6) Cu alte cuvinte, acum este reliefat

noi am dobindit deja prin Iisus Hristos o datd pentrLr lucrdrii lotdeauna: statea cre$tin6 de participare la efectul pasivS' ci arhieregti, gi care, a$a cum se indica, nu este una dovedire una activA, dinamic6, manifestata intr-o permanentd a relaliei de fidelitate fald de cel ce e stepanul "casei".a17

AsfellisusHristos,CelceinintreagaSaactivitateafostintru toate credincios Celui ce L-a trimis,apare acum in fala cititorilor ca un Exemplu de urmat, ca o mdsurA de fa!6 de credincioqie a intregului comportament creqtin
Dumnezeu.
de Prin urmare, acest comportament 9i atitudine cerutd amintitd autor cregtinilor in propozilia condilional6 din 3'6b' mai sus, stf, sub un puternic indiciu hristologic-soteriologic acest imperativ' fapt strdns unit cu consecinlele ce de curg din se vede clar din 3,14, care intr-un fel interpreteazf,

ce

Gramatical oJ din 3,6 poate fi referit atdt la Dumnezeu (cutoi),cdt gi la Iisus Hristos. in nici un caz insa nu poate fi vorba de oixoq lprotou ca de o a doua casd alanri de cea a lui Dumnezeu (oirog 0e o0)."Casa Lui" (a lui Iisus Hristos) poate fi numai o specificare a uneia qi aceleeaSi case a lui Dumnezeu in misura in care noi, ca qi cregtini, apar,tinem Iui Iisus Hristos, care este Domn peste oirog 0eo0 (E. GrERer, opcit.,p. 168). Unii exegeli ca gi G. Bornkam, Das Bekenntnis im Hebrcierbrief, in Studien zu Antike und Llrchristentum, Ges. Aufsiitze ,II,Beitr. Z.Ev Theol. 28, Miinchen 1970, p. 191, considerd oixoq 0eo0 sau oixo6 lpwr6g numai in sens eshatologic; " Haus Gottes" ist die eshatologische Gemeinschaft jener "Gemeinde der Erstgeborenen" von 12,23, die im llimmel eingeschrieben ist, weil sie aufgrund gleiclrcn Ursprungs (2, I I u ), gleichen irdischen Geschick (2,14 u ) und gleichen Zieles (2,10) zur Genossenschaft von Sohn. und Sohnen zusammengeschlossen lsl So lsf dann auch keineswegs zufallig daJJ dem o oi,t oir6q dopev nSteqvon 3,6, das pdtolor io0 Xprotou yel6vope v von 3,14

o's

cuvintele din versetul 3,6' Astfel "p6rt69ia la Iisus Hristos" se menline numai plstr6nd cu tdrie inceputul "st6rii in El"' stare ce se m[rturisirii" caracterizeaziiprinf inerea cu tirie a "indr5znelii (napprlo(o) "lauda nidejdii" (xariplpa rflq il'nf6oq)ar8:
9i

ut'

H.F. W eiL, op.cit.,

P-

250'

entspricht"

''6 E. GrfrBer, op cit , p 168

200

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

20t

mdrturisirea in dumnezeirea Sa qi nddejdea de-a fi impreunb cu El (4,16) qi-a dobAndi ajutor in ispite (2,18), intr-un cuv6nt, intdrirea increderii in El prezente 9i viitoare.ate 2. Iisus Hristos - Arhiereu comp5timitor privire de ansamblu asupra analizei pericopei 3,1-6, care scoate in evidenld ca insuqire - "credinciogia" lui Iisus Hristos ca qi Arhiereu, s-ar putea concluziona urmitoarele: Chemarea cereascd a cre$tinilor adresanli ii obligd atdtla o hdelitate fald de "Apostolul" 9i "Arhiereul mdrturisirii" 1or, Iisus Hristos, care 9i El a fost credincios, la rAndul Sau, Celui ce L-a trimis, cAt qi la pdstrarea increderii gi speranlei in El, pentru a putea r5m6ne pAnd la sfArgit "Casa Domnului" (3,6) in "Casa Domnului". Prima consecinfi deci a chemdrii cereqti a cregtinilor (3,1a), care constituie de altfel, tema capitolului urmltor, caracterizat parenetic (3,J -4,1 3 )a2o este aceea cd ei formeazd "Casa Domnului" (3,6b). Realizarea acestei stdri depinde insd, pornind de la "argumentum a tempore", de o condilie, care
FdcAnd o

lui "tempus generale" 1: 1p5voe)n" ar fi urmetoarea: ". dacd linem pdnd la sforSit, cu neclintire, indrdzneala mdrturisirii Si lauda (mdndria) nddejdii..." (3,6bc). Aceastd condilie devine insd completat[ consecutiv (brri - 3,7)0" prin indemnul in "tempus speciale'l (: ratp5q)a23'. rttrrl (oripepov) dacd veli auzi glasul Lui, nu tnvdrtoSali inimile voastre, ca la rdzvrdtire ..." (3,7b-83 :
pusd mai int6i sub egida
Ps.9 5,7c-8a).424

A doua consecinld a ceregtii chemdri a adresanlilor este cd ei au devenit"pdrtasi ai lui Hristos" (3,14). Acestei realitdli afirmate ii urmeazl la fel o condilie, ce merge paralel cu cea din 3,6bc gi anume: "cdci ne-arnfdcut pdrtaqi ai lui Hristos (pdtolor y&p toO lprotoO yel6vcpev), numai dacd vom pdstra temeinic, pdnd la urmd, (pdXpt til,oug),
inceputul stdrii noastre in El" (3,14), condilie ce devine clar pusl in lumind in 3,15-19 prin "exemplu contrarium", adicd prin exemplul neascultarii qi rl,zvrdtirii pdrinfilor in pustie, explicdndu-se in acest sens Ps- 95,7 u.a2s Privitd in confinutul ei, aceastl chemare dumnezeiascd

a2l

Amdnunte in privinqa acestui mod retoric de argumentare vezi H. Lansberg,

Elemente der literarischen Rhetoric -Eine Einfiihrung

fiir

Studierende der

classischen, romanischen, englischenund deulschen Philologie, Mtinchen, 1971, p. 385u.

lar in ceea ce privegte sensul expresiei xarilqpa trlq il,ni6oq, vezi E. Griiller op.cit.,p l7; O. Michel, Der Brief an die -. ,p.179.

in privin(a locului pi funcliei lui Otti a se vedea F. Schriiger, Der Verfasser des Hebrrierbriefes als Schriftauslegea p. 104.
a23
a2a

422

Chrisrian Philosophy. The Epistle to the Hebrews- (CBQ.Sl3). Washington 1982. p 124 a20 K. Nissilii, Das Hohepriestermotiv im Hebrtjerbri"f.p 57.

Zur theologischen Grundfrage des llebrcierhriefes, p.I66 u.: J.W' Thompson, The Beginings of
L'erhei/3ung und Heilsvollendung.

o'' F.J. Schierse,

H. Lansberg, op cit.,

388.

Psalmului 95 in Evrei 3.7 u-'teziF, Schriieger, opcit,p. 101 u.pi S.Kistemaker,TlrcPsalmCitationsintheEpistle to the Hebrews, Amsterdam, 1961, p 107 Lt.

in privinla modului

de citare gi analiza a

425

Amanunte vezi F. Schriiget, op

cil, p. 105

,r( ).t

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

203

cstc o tEgdduinl6 (6nay y e)riu) gi anume, promisiunea intrlrii in odihna lui Dumnezeu (rat&.nuvatq).426 Dar chemarea cereascd gi realizarea ei, provoacl o tensiune insb, ce se face

simlitd in special la nivelul intensit5lii de trlire a relaliei dintre !el, scop gi efortul de atingere al lui.
Tocmai aceastd tensiune dintre chemarea cereasc6 Pi peregrinarea piminteascd a "poporului lui Dumnezeu" in

Dumnezeu" - formeazd baza conlinutului hristologic al pericopei ce urmeazd a ft analizatd, (4,14-16),427 in care autorul puncteazd o alt[ calitate a lui Hristos ca Arhiereu, qianume aceea de a fi compdtimitor, tn stare sd sufere, cu "frafii sdi", sa pdtimeascd impreund cu ei.azt Scopul

drumul spre atingerea obiectivului ei, - "Odihna lui

426 in privinla conlinutului noliunii rctdnauorg vezi amtulunte: O. Hofius, Katapausis.., Tilbingen, 1970 J. Frankowski, Requies, bonum promissumpopuli Dei in VT et in Judaismo (Hebr.3,7-4,11), VD 43, 124-149;,225 u' 9i E. Kiisemann, Das wandernde Glottenolk, p 40 u.; C.Spicq, L'Epitre aux llebreux, II, Excurs ll, "Le Repos de Dieu et des chritiens'i p. 95-104'

ar

Conlinutul pericopei 4,14-16 este str6ns legat de confinutul contextului 3,1-

4,13. Statura marelui Arhiereu face referiri la Moise gi Josua (lisus ca al ll-lea Josua) care n-au putut conduce poporul la odihna deplini (3,16; 4,8). Iisus,
dimpotrivd, a stabatut cerurile. Combinagia aga-ziselor motive "Arhiereu"-"Fiu" qi apelul la{inerea "mirnrisirii" (opoi"o1(o) gaseste corespondenta in 3,l'6. Ispitirea 5i p[timirea Arhieteului Hristos (4,15) std in sh6nsd leg[tur6 cu 2,18. Necesitatea de-a primi mila pi har (4, l6bc) rezultd at6t din imaginea sumbr[ a peregrinarii prin pustie (3,16 u.), cdt qi din imaginea cuvdntului lui Dumnezeq ca gi putere dep.lin5. prezentat cajudecitor aJ inimilor oan:enilor (4,12 u). (Vezi IC Nissilii, op.cit,p.606 l) in privinla categorisirii analogiilor intre 4, 14 u. $i 3. I u. precum pi 2.17 -18 vezi gi G, Friedrich, Beobachtungen zw messianischen Hohepriestererwartung in den Synoptikern, in ZThK 53, 1956, p.26-5-311; W. Schenk, Die Partinese Hebr. 1 3, l6 im kontext des llehrtierbriefes, in STL 39, 1985, p. 244 u
028

orientdrii con[inutului hristologic al pericopei respective fiind rrringAierea qi imbErbdtarea adresanlilor in starea de incertitudine pi nesigurant, ?n noua credinla imbrdligatd in care gi ei pluteau.a2e in ceea ce prive$te structura pericopei axatd total pe tcma hristologiei arhiere$ti, se poate observa cd ea se imparte in doui afirmafii legate de temd, care, apoi' fiecare, la rdndul ci, e legatd de un cuvdnt de indemnare ce se prezintd ca o concluzie fireasc[ la cele afirmateA. prima afirmalie a strdbdtut " Drept oceea, avdnd Arhiereu mare, care (4,14a) cerurile, pe lisus, Fiul lui Dumnezeu" '" a). primul indemn .. sd linem cu tdrie mdrturisirea" (4,14b) B. a doua afirmatie "Cd nu avem Arhiereu care sd nu poatd suferi cu noi in ,slabiciunile noastre, ci ispitit tntru toate dupd asemdnareo nctastrd, aford de Pdcat" (4,15) b). al doilea indemn ",sd ne apropiem, deci, cu incredere de tronul harului": (4,16) - scopul:

ludm mili 2. sI aflim har, spre ajutor, la vreme potrivitS'a3o in privinla rolului pericopei, deja menlionare (4,14l6), in cadrul intregii hristologii a epistolei, se poate remarca clar nu numai funcfia ei de legbturd cu cele anterioare, ci 9i

l.

ca sE

A, Vanhoye, La structure litterarie, p 39,104; Ders Bib.55 (197a). p. 356

(4"4"q6.H Hebrcier Sndien zum Aufbau und Anliegen von Hebrrier l3 p 4l-45 u. Abo. 1973,

*r, l),

F. Laub, Bekenntnis itnd .4uslegttrtg, p. 106; J. Thuren, Das Lobopfer der

u ; J. Swetnam, Form antl Content in llebrews

l-6

in Bib 53 (1972), p, 368-385;

"'H.F. weil,
o3o

Der Brief an die Hebrder ' Y czt K. Nissilii, oP cit, P- 55-56

291

204

STELIAN TOT-ANi

PARTEA A DOUA

205

cel mare", lisus Hristos a realizat inainte de toate ca


mmcrmann, auc'h einen

urmeazS,a3r gi anume spre dezvoltarea in amdnunt a hristologiei arhieregti in 5,1-10, dar in special in 7,1_10,1g. Baza hristologicd a incercdrii autorului de_a intlri credinla destinatarilor prin dezvoltarea slujirii arhieregti a lui Iisus Hristos gi a efectelor ei este dat6 in aceastd pericopd, in aflrrmafia de la inceput "Drept aceea. svilnd Arhiere, mare, care a strdbdtut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, sd linem cu ldrie mdrturisireo,, (4,14) gi care exprimi posesia fundamental5 a cregtinilor, gi anume, un "Arhiereu mare,, Qtdyae ripXre peiq). in contextul celor afirmate mai inainte in cap.3 gi 4, acestui 6Xov"reg (av6nd) din 4,14 ii corespunde obiectiv caracteristica cregtinilor de-a fi "pdrtagi chemErii ceregti', (3,1), respectiv de-a fi "pdrtagi ai lui Hristos" (3,14) ca "Arhiereu mare". Dar cregtinii posedd un "Arhiereu mare,' numai in mrsura in care ei s-au facut pdrtagi acestuia prin botez, dAnd astfel curs prin comportamentul lor in credinfa pi in mdrturisirea confinutului ei, chem[rii lor cerepti.a32 Verbul dlovreq (avAnd) folosit de autor in text include in sine mereu ideea "pdrtigiei" la ceea ce ,,Arhiereul
gi

aceea de a avea un profund caracter de sintezd a celor deja menlionate, indeplinind astfel gi rolul de trecere spre cele ce

Pricinuitor, lncepator (2,10) 9i Realizator (5,9) al unui bun eshatologic netrecdtor: mdntuirea veqnicd 9i definitiv6' Ceea ce e important de la inceput in incercarea de a se pune in fala adresanlilor imaginea obiectului credinlei lor - pe Iisus llristos, ca Arhiereu - este apelativul "mare" (pdycq), ce
insoleste cuvAntul AP26rePeir6. Privit in ansamblul expunerii hristologice, p6n6 in acest punct, apelativul prdya6, ce apare pentru prima oard acum, se va inscrie in suita incercdrilor autorului de a scoate in eviden!6 superioritatea lui Iisus ca Arhiereu, in comparalie cu arhiereii Vechiului Legdmint (comp. cu cap.9).433 Caracterul transcendent al "mdrimii" 9i superioritd!ii lui Iisus ca Arhiereu este pus in prim plan acum prin accentuarea a doud lucruri: cI El a strlbdtut cerurile,a3a deci nu e un Arhiereu circumscris categoriilor puterilor imanente, limitate, omenegti 9i cI este Fiul lui Dumnezeu (4,14)' Cu

alte cuvinte. superioritatea Sa reiese din calitatea


mindu-gi deplina sa insemndtate'a3s
a" H. Zimmermann, Das Bekenntnis der Hoffnung, p' 769'

de

Dumnezeu adevirat pe care o deline, de aici indemnul de a line

cu terie mdrturisirea (rcpatrirpev rr16 6po'l'oyfaq), pri-

des
432

Das ilber Verfasser,s

ng, p. 169: Der Abschnitt ,'Er will die bisherigen

Jo zu dem

Folgen"den

.Wei}, H.F. Der Brief an die Hebrcier,p 292-293:,,Es ist ein,,Haben,, gleichsam im ch; tm Modus des
"Ergreifens"

de

Hebraerbriefes lhre Verankerung in der Situation des llerfassers und seiner Zeser, WTINT 41, f i.ibingen, 1987,p-39,56.
O intr.bar" care a smuts exegezei moderne diferite rdspunsuri a fost: Ce trebuie inleles prin expresia 6po ),o1iain 4,142 in domeniul celor mai noi cercetari exegetice expresia "opol.oyfo" a czlpdtat urmdtoarele rdspunsuri: o mdrturisire

scns. acest "noi'

rlpeiq

eclesial.

kenrttnis...,,. in poate fi in[eles ca un

,."ri

o,t

206

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

20'7

lmportant de observat aici e faptul, gi nu f6r6 intenfie, ce de la expresii prin care s-a subliniat superioritatea gi grandoarea lui Iisus ca Arhiereu, exploatAndu-se calitatea Sa de Dumnezeu adevdrat se revine direct asupra aspectului chenotic al Arhieriei lui Iisus, la omenitatea Sa, evidenfiinduse capacitatea Lui de a suferi impreund cu "fralii Sdi", de a impirtaqi ispitele, suferinlele gi incercdrile ior, cu alte cuvinte accentu6ndu-se, insugirea Sa de compdtimitor cu fralii Sdi: "Cdci nu avem Arhiereu care sd nu poatd suferi tmpreund cu noi in sldbiciunile noastre, ci ispitit tntru toate asemenea noud, afard de pdcat" (Xrrpiq apapr(aq - 4,15). Prezenfa acum in text a unei carcteristici a persoanei umane a Arhiereului Iisus Hristos - cea a lipsei de p5cat - nu e intAmpldtoare. Cu ea autorul creeazd. incd un element debazd. a condiliei eficacitalii depline a slujirii arhieregti a lui Iisus Hristos pe care o va evoca complet in partea cheie a hristologiei epistolei, cap. 8-10, 18. Lipsa de pdcat a

Mdntuitorului Hristos nu trebuie inteleasd ca

stare

culticd, care cheamd poporul lui Dumnezeu la urmarea lui }lristos (H. Kjisemann.

op.cit, p. 110); oformuld liturgicd sub forma unei mdrturisiri,

carc confinea

diferite insugiri akibuite lui }lristos pi care sub o formd imnicd se rostea in cadrul serviciului divin (S. Nomoto, Die Hohepriester - Typopogie im Hebrrierbrief lhre traditionsgeschichtliche Herkunft und ihr religiongeschichtlicher Hintergrund. Theol Diss , Hamburg, 1955, p. 44); "o mdrturisire scurtd de la Botez,,prin care cel botezat il mdnurisea pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu (G. Bornkamm, Das Bekenntnis im Hebrtierbrief,TltBl 21, 1942. p. 58; O. Kuss, Der Brief an die Hebrcier, ad loc; o " expresie a omogenitdtii credinlei cregtinilor in antitezd cu cArtirea pi razvratirca Pdrin!ilor in pustie" (K. Nissilii, op cit.. p. 70), ca s6 citim astfel numai cateva Pdrereanoastrd. in lurninaintregului context al capitolelor l-4, este cA prin dpol.oyia nu trebuie sd infelegern nimic altceva decdt obiectul credinlei primilor cregtini (intre acegtia numdrAndu-se gi destinatarii) gi anume mdrlurisirea lui lisus Hristos ca;i Fiu al lui Dumnezeu intrupat, care a adus mdntuirea tuturor prin patima Sa

rezultantd dintr-o constrangere venite din partea naturii Sale dumnezeiegti, ci aceasta constd in insdgi acliunea 9i faptele Sale, in ascultarea Sa deplind fa\dde Tatdl ca un rezultat al armoniei perfecte dintre firea dumnezeiascd 9i cea omeneasca in virtutea unirii ipostatice in persoana Fiului lui Dumnezeu intrupat (Rom. 5,19; Filip. 7,8).Exact pe aceastd linie a inlelegerii "lipsei de pdcat" a lui Iisus, se inscrie 9i exprimarea din Evrei 4,15 in care biruirea ispitei 9i a incercdrilor prin ascultarea desdvArgitS de Tatdl in ducerea la deslv6rgire a slujirii Sale arhieregti devine un bun soteriologic in care adresanlii epistolei pot g6si un punct de sprijin in ispitele 9i incercdrile lor.a'6 Expresia Xopi6 upapt(ug (inafard de pdcat) este agadar de o insemndtate deosebita in exprimarea umanit6tii lui Iisus Hristos, cabazlL a arhieriei Sale, dar a unei umanitdli in deplin acord cu firea Sa dumnezeiascd in lucrarea unicE mAntuitoare a Arhiereului Iisus Hristos. Pentru a putea inlelege toatd profunzimea semnificaliei expresiei 1<opiq d.papriuq, ea trebuie cititd intotdeauna in contextul inceputului versetului in care se afla: "Cd nu avem Arhiereu care sd nu poatd suferi cu noi ln sldbiciunile noastre, ci, Unul ispitit tntru toote dupd asemdnarea noctstd, in afard de pdcat" (4,15). Cu siguranfd, autorul nu are in vedere aici numai ispitirea Mdntuitorului relatatd de sinoptici (Mt.4,l-l l; Mc. 1,72:.Lc.4,l-13). unde este vorba de o ispitd specific mesianicla3T cdreia numai lisus singur ii putea fi supus, CAnd autorul epistolei afrmd' cd "a
in legatura cu aceasta idee a "lipsei de pacat" a lui Iisus. E. Riggenbach, Oer Rrief an die Hebrcier. KNT 14, Leipzig, 1922, p. l2l, face o rcmarcd important6,
ardtind c6 interesul autorului in Evrei fald de istoricrtatea Iui Iisus, pus6 in legiturS
cu lipsa sa de pacat, constituie principala diferenld alaturi de exprimanle paralele ale aft

Acesta poate constitui un argument impotriva concepfiei unei putemice influenle filoniene asupra continutului epistolei gi care e reprezentat de C. Spicq, RB 56. 1949, p- 20,

lui Filon in legf,turd cu Logosul,

t3'Cf. o. Cullmann, Christologie du .p.84.

208

STELLAN TOFANA

PARTEA A DOUA

209

fost ispitit tntru toate cele dupd asemdnarea noastrd" (nene rpdopvov rqt& ra0' dpordrrlta - 4,15), nu are in

vedere prin folosirea verbului "nenerpd.opvov" : ispitit, exclusiv ispitirea amintite, nici pasajele din evanghelii in care Iisus apare "ispitit" in dezbateri doctrinare (cf. Mc. 8,33; 12,15; In. 8,1 u.), ci ispitirea generald, datoratd sldbiciunii umane gi careia toli ii suntem supuqi prin firea umand din noi. Expresia "dupd asemdnarea noastrd" nu apare in text una pur formal5, ci incdrcati aqadar, de un sens profund hristologic. Aceastd declaralie a epistolei cdtre Evrei, gi care depSgegte toate mdrturiile sinopticilor referitoare 1a omenitatea lui iisus, este poate afirmalia cea mai incdrcatl de sens dintre toate cele ale Noului Testament care vorbesc de

Nicaieri nu e specificat in Vechiul Testament calitatea rrrhiereului de-a fi asimilat fralilor sii, ci dimpotrivf,' e cpararea de ei. in binecuvintarea datd lui Levi, sacerdofiul de farnilie (de exemplu Deut' lirnrlat pe ruptura totald fafd }j,9).MersulistoricalevenimentelorVechiuluiTestament
;rratd cdmilostivirea fa!6 de picdtogi pare
sE

fie inconciliabi16

latura absolut umand a persoanei lui Iisus, adicd de

cu preolia. in virtutea unei fapte pline de violenld' spre i se acordd tribului lui Levi preolia (Ex' 32,26-29)"*emplr., Fiii l;i Levi, care la porunca lui Moise, ucigAnd pe toli cei cdzu!i in idolatrie, aud din gura acestuia cuvintele: Domnului' fiecare prin " Afiirosili-vd astdzi mdinile voastre /iul sdu sau prin fratele sdu, ca sd vd trimitd El astdzi hinecuvdntrr"1I.r.32,29)-I)ncazasem[ndtors-aintdmplat pe cu Fineas, care, strdpungind cu lancea un israelit infidel 9i

umanitatea Sa profund6.{3t In acest fel participarea totald a Arhiereului Iisus Hristos 1a umanitatea noastrS, inteleasf, ca bazd a Arhieriei Sale, este afirmatl c6t se poate de evident.. Dar prin exprimarea ideii "lipsei de pdcat" a M6ntuitorului nu se subliniazd o superioritate glaciarl, de naturd transcendenll, a Arhiereului Hristos, care ar putea indepirta gi ar ldsa sd se simtd o distanld intre El 9i cei pentru care mijlocegte,ase ci una imanentS, care apropie. E vorba de o migcare de apropiere la![ de "ai Sdi" paradoxal5: cu cAt se inalld mai mult, cu at6t devine mai aproape: Iisus, Fiul lui Dumnezeu, care a slrdbdtut cerurile... ispitit intru toate dupd asem5.narea noastrd.... poate sd sufere impreund cu noi (4,141

cu el ta plcat, a primit promisiunea sacerdoliului ."u "o*pii"e (Num.25,6-14). Aceste cdteva exemple aratd clar cd in ceea ce priveqte preolia Vechiului Testament, atenlia se punea numai pe relalia rlirectd dintre preot 9i Dumnezeu (cf' Ies' 32-36; Num' 25'11)'

irJepdrtarea totala a preotului fald de pdcatele oamenilor 9i refuiul oricdrui fel de mil6.aar Vorbind insl de superioritatea lui Iisus Hristos' ca Arhiereu autorul o zugrdvegte ca fiind una capabila de a impirtdgi condilia umand: Avem Arhiereu care poate sd sufere
(ouprna0e iv) in . sldbiciunile noastre' compitimire manifestatd ca o consecinli a imbriclrii intru toate a firii noastre omene$tl

or,acestlucruducelaideeacSoastfelderelaliepretindea

i-p."ura cu noi

5).

Trasltura specificd a sacerdotiului lui Hristos, acela de-a fi "compdtimitor", iese gi mai clar in evidenld dacd aruncim o privire asupra Arhiereului Vechiului Testament.
41R ,, o3e

Ceea ce se inlelege concret prin expresia "in sldbiciunile noastre", devine clar dintr-un context mat afropiat sau mai indepdrtat: e vorba de "sldbiciunea" iinpulinerii ascultarii adresanlilor de cuvantul lui Dumnezeu
*o Vezi A. Vanhoye, Prdres anciens . p 134-13'5

lbtdefil

Vez.i

p98

H. Strathmann - Der Brief an clie flebrrier.NTD 9, Gdttingen, 1963.

STELIAN TOFANA

PAR EA A DOUA

ztl

(3,1-4,11) sau "slSbiciunea ispitirii

in

credin!5", adici

"sISbiciunile" tipice care rezultd din situafia criticd relrgioasd a lor" trn sldbiciuni de acest fel datorate firii omenegti gi, ca de altfel, in toate, MAntuitorul Hristos este compdtimitor cu noi, compdtimirea Sa rezultAnd din solidaritatea deplina de destin cu oamenii generatd de asemlnarea des5.v6.r9itb cu acegtia, a;;a cum s-a subliniat deja in 2,17 prio expresia "tntru tome sd se osemene fra;ilor".aat Numai in acest sens se poate vorbi de o ispitire a Arhiereului Hristos "intru toate dupd asemdnarea noastrd" (xu6' 6por6tqta), dar afard de p5cat. Acfir-rnea verbului ouprnuOe iv (a suferi impreunl cu noi) din text, nu trebuie agadar infeleasd intr-un mod psihologic, ci deplin existenlial: Cel indllat poate gi suferd real impreund sldbiciunile cu cei incercali, dar exceptdnd implicarea firii Sale in pdcat.aa2 In acest sens verbul oupnaOeiv nu exprimd, aqadar o simpli atitudine, ci in primul r0nd o faptd,a{3 o actiune a lui Hristos de implicare directd in destirrul "fraJilor Sdi",precum nici nu poate fi restrins inlelesul celor exprimate prin el numai la trecut, [a viala pimAnteascf, a lui Iisus, ca realitate istorici trecutd, ceva in sensul: El insugi a fost cAndva om 9i in viafa Sa pdm6nteascd a cunoscut slSbiciunile omeneqti, de aici pdstr6nd sentimentul de compatimire cu sldbiciunile

noastre-444 Acest mod de a gAndi este cu desavArgire exclus,

intrucAt autorul vorbe;te in text de Iisus Hristos ca Arhiereu, desfEgurAnd lucrarea Sa arhiereascd, nu numai pe pimant, in

Aceastd modalitate de abordare a insugirii de "compdtimitor" a lui Iisus Hristos ca Arhiereu, ii di astfel posibilitate autorului sd prezinte raportul dintre i'.lIbi"iuoe" gi "ispit5" in persoana lui Iisus Hristos prin a ardta cd El "a fost ispitit inlru taate dupa asemdnarea noastrd, du afard de pdcat" (4,l5). Ceea ce vrea se spuna prin aceste cuvinte, e faptul cd ispitirea de care Iisus a fost cuprins nu numai ch nu a avut puterea si-L impingd spre pdcat, dar nici mdcar sd nascd in El ideea de picat, careztiltat al copleqirii totale de slSbiciune. Este interesant de remarcat cb autorul epistolei ll prezintd totu$i pe Hristos in viala Sa p6minteascd qi ca 1rrrpfiopdvov (ispitit), dar niciodata insd ca avdnd vreo legaturd cu pdcattli" E,l nu se referd niciodatd la oarecare ispitiri ale lui Iisus Hristos izolate, de care vorbesc

la altarul cel aclevdrat in Sf0nta Sfintelor din ceruri.

Cullman n, Die Christologie des,\,!eunen Testamenl.p 944. Linia care conducein aceastdprivintiin Flvrei, incepdnd2,l8 hecdnd prin 4,15 gi -5,7 u pdna in 12,2 t. arat4 destul de clar, in ce mod tabloul lui Iisus cei pimdntesc, ispitit gi suferind, e pus in tala ochilor adresantilor ispitifi in credin{d gi increderea in Dumnezeu, pentnr ca acegtia sd se poati indrepta spre "ascultarea" Lui (5.7 u ), spre "ribdarea" Lui dovedita in patimi 1,12.2 u.) ca contemplAndu-L (3,l, 12,2) sA cdqtige increderea gi siguranta lor in crcdintS, depdgind ispita (Vezi H.F. Weil!, op_cit , p
296).
oot

*t 0.

!44 ,,
I

Dtdenl.

O. Mich"l, Der ltrte/an die Hebrrier,p 207-

*1

H. Zr-mermann,

op cit .

170

a indepartarii de Dumnezeu (comp Evrei 3.7-4,11).

(H' Zimmermann'

oP

cit '

r7r).

.rl.l

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

2r3

l:)vangheliile, ci inielege in starea de "TrTre rpuopdvov" intreaga existenli pdm6nteascd a Fiului,aou departe de a fi redusd cumva vreodatd numai la un simplu proces anamnetic de genul fiind cdndva Om, trdind ispitirile gi incercdrile omenegti, le cunoagte pe acestea, le inlelege, intrucit le-a experiat personal, si in acest fel, in virtutea deplinei sale inlelegeri, ce ar putea veni dintr-o trdire a unei experienle

trecute, poate sd ajute celor "ce se ispitesc" (toi6 nelpu(opdvorq). De acest gen de reflecfie poate fi vorba intrucAt El, ca Domn gi Stdpdn indlfat, r5mAne in continuare gi azi acelagi Hristos istoric, ispitit,aaT in aceeagi relalie directd, actuald,,
dinamici cu "ai Sdi", ca gi "altddata". Acest fapt se daloreazd firii Sale omenegti, care, in virtutea unirii ipostatice, rimdne vegnic unite de cea dumnezeiasc[, gi astfel Iisus Hristos, ca Arhiereu In6lfat, rdmAne gi va rdm6ne in continuare, pentru de-a pururi, ca Cel ce suferi impreund cu ai Sdi.a{8 Aceasta inseamnS, cf, prin inlllare Hristos nu s-a dezbrdcat de omenitatea Sa, cu toate particularitdlile, trdsdturile existenlei Sale pdmdntegti, ca de o haini, in locul cdreia sd imbrace haina slavei dumnezeiesti, ci El a pdstrat omenitatea Sa prin inlllare gi a agezat-o de-a dreapta Slavei cu absolut toate proprietilile sale, cu tot ce a apartinut existenlei Sale
omenegti.aae

Acest lucru se strdduiegte autorul sd arate in paragraful hristologic amintit gi anume: carui fapt se
M Il.Zim-urfiianr.,

Der Brief an die Hebrcier, p.207 . " Nur wenn cler erhohte Herr auch der geschichtliche und versuchte ist, kann seine lVilrde uns in der Anfechtung helfen"

*' O. Mi.h"l,

ap ctt ,

p.771.

datoreazd calitatea Sa de Arhiereu compdtimitor actual precum gi posibilitatea gi capacitatea Sa prezent1, de-a veni in ajutor "frafilor Sdi". "Mila pi harul" sunt, agadar, o manifestare a insugirii Sale de compatimitor actual, calitate fondatd pe experienfa directd a tuturor incercArilor omenegti gi verificatd in toate punctele aseminirii cu oamenii. Acest fapt e ardtat magistral prin intrebuin!area verbului nerpa(eiv (a ispiti) care, dupd ce in 2,18 a fost folosit la participiul aorist pasiv gi desemna ispitele suferite de Iisus, ca evenimente ce aparlin timpului trecut, reapare acum in 4,l5la participiul perfect (nenerpaopivov) exprimAnd rezultatul durabil al acliunii trecuteaso. Mdntuitorul Iisus Hristos posedd de acum inainte experienla incercirilor omenegti, cunoagte din interior condilia umand nemijlocit, cAqtigAnd de aici profunda Sa capacitate de compasiune. Capacitatea de "compdtimire" vine aqadar din experienla directd a pdtimirii gi, in cele din urmd, din experierea morfii. Con]inutul jertfei lui Iisus Hristos, ca jertfl indreptatd spre Durnnezeu gi cu mare efect pentru umanitatea Sa, este o total5 predare a Sa, ca Om, Tatdlui. Iar motivalia suferinfei implicatl in ea din cauza legdturii Lui cu oamenii instrdinali de Dumnezeu este addnca gi totala compdtimire a Lui pentru oameni. Compdtimirea aceasta dusd pdna la moartea pentru ei, ca predare totali Tatdlui, pentru a-i face gi pe ei sd se predea Tatdlui, este ea insagi o forfd eficienta asupra Ior, dar gi asupra umanitdlii
Sale.asl

*tt C. Spi.q, L'Epttre aux Hebreux.lI, p 94 *n H. Zim^ermann, op cit.,p 173

aso

A, vanhoye, Prtres anctens.,

p 132
vol ll.

a5'

Pr,P.of. D. StEniloae. Teologia Dogmatica.

I32-133

214

STELIAN TOFANi

PARTEA A DOUA

215

creatura cdzutd,,',afost ridicat

prin patimd suferinlA din dragosre 9i gi mila fatd


_

de

sustinuta de puterea dragostei cea pentru noi gi_a marei Sale milostiviri: ,,ne-a vdzut aruncali la pdmdm _ ztce Sf. Ioan Gurd de Aur - tiranizati de moarte I_a mild de noi Si fost fdcdndu-Se pentru noi Arhiereul milostiv Si credincios,,.as3

- cel irnpdtimit, iar pentru sufletul trupul no.\tru Si au fost date pre! de rdscumpdrare ,suJletul Si trupul Celtti ntai pre.rus cle noi,.4s2 puterea arhieriei lui Hristos a fost mereu

spune Sf. Grigore de Nazians

de El cu incredere (pe c& nappqof

a)nsa sa afle "ajutor la rimp potrivit" (4,16). Pornind de la aceasta realitate existenliaid. invitatiaass de-a se apropia de tronul harului (0p6voq trlq ldprtoq),as6 I'dcutd adresan!ilor Sdi (4,16), iqi prime$te deplina putere 9i incredere de-a fi urmatf,.

a5aCuvdntul

nappnotaintAlnitininteriorul epistoleiin3,6;4,16;

10,19.35 sta

precard de sl6bire gi i.spitire a creciinfei destinatarilor sri nu trebuie sd_i conducd in mod expres spre pdcat, spre lepddarea increderii in El, spre indepdrtarea de Dumne zeu. F,a, mai mult, se face un pas mai departe: tocmai fiindcd Hristos a trecut prin aceasti stare de ispita 9i parimi, depdgind_o pi biruind_o, poate si ajute "celor ce se ispitesc". Agadar, intrucAt El nu e departe de ,,ai Sdi,, clatoritd faptul ui cd r6m6ne pentru vegniJie ,,Om,, gi ,;ci n, ," indepdrt.eazd prin superioritatea Sa de slibiciunile ii ir;,t"1; incercdrilor cre;tinilor, acegtia au posibilitatea sd ,;

Pornind de aici, autorul face, aqadar, referire Ia situafia religioasi criticd a adresanf ilor sdi" Dacd Iisus Hristos a fost intru toate ispitit asemerea nou5, tlrd ca starea de ispitire sE-L conducd spre ,'p5cat,,, atunci situalia

intotdeauna intr-un context parenetic. nuppqoia nu desemne'aizd numai simplu o atitudine subiectivd, ci are un caracter specific propriu. Un pas mai departe in inlelegerea sensului acestui cuvAnt ni-l oferd o comparafie intre 3,5 gi 3, I 4, unde ruappqofo e strAns legatd de il n6otaotc,: daca se pdstreazdincredere4 se pAsreaza atunci gi inceputul stirii in El. Astfet ea devine calea de acces spre o realitate gi punctul de spr iiin al acestei realitali ce se confundd cu a fi " pdrtasi ai lui Hristos" sanr "membru al irupului Sdu" :rappqofa devine deci "die [rreiheii des Zuganges zu Gott, die Macht, in das Heiligtum einzutreten, die Oflenhcit flir den neunen, lebendigen Weg den Jesus uns erneuert hat" (10,19). (H. Schlier, Art. xapploiu. in'l'h\\trlT. V. 1990, p 882)

Zirnmermann, op.ci!,p. 169, vede in acest mod de a scrie a[ autorului, ca dupa o constatare (4, 14- 15) sa umeze un indemn privit ca o concluzie a ceva constatal, o asemanare cu scrisul Sf, Pave| "Wie Paulus aus ,seiner Feststeliung als Folgerung den Zugang zu der Gnade ableitet (Rom. 5,2), hei.f|t es hier in ahnlicher i{'eise: LaJ3t uns zum Thron der Gnade hinzutreten (4, I 6) Der vergleich mi! Paulus knnn noch v'eitergefihrt werden LI/ie Jilr Paulus aus dem lndikatitt der ltnperaliv folgl (comp Rom 6,3 u.), so verhall es sich ahnlich ttuch hier: Da wir einen gtalJen Hohenprei.sler haben, laJ3t uns das Bekenntnis ergreifen Ds wird also zu etwas aufgen{en, das uns geschenkt isl' - in incercarea noastrSL [a inceputut lucrdrii, de a nu instriina cu totul epistola de gfudirea gi teologia Sf. Pavel, o astfcl de constatare nu poatc fi lipsita de in-semnitatc (n n).
Fara tcmei apare insa controversa cxegetici (r'ezi H. Zirnrnermann, op.cit , p. I 73 gi H. Windisch, Der Hebrtierbrrel fDiT 14, Tiibingen.l93 I . p. 40) in jurut expresiei 0p6voq trlq ldplroq: tronul lui Dumnezcu sau tronul lui IJristos? intrucdt autorul, cAnd vorbegte dc Iisus Hristos ca Cel [nil(at, vorbe$te ca dc Fiul ce sta de-a dreapta Tatllui, deci il calitatea Sa dc Dumnezeu atlevarat (1,3.8; 8,1; 12,2), ni sc pare foartejustihcalh pi potrivita. cu elortul autorului de a prezenta supcrioritatcir F'iului prin sublinierea dumnezeirii Sale. interpretarea lui O. Michel, op c it . p 209, care leagi cele doua conceplii impreunf,. "Tronul hanrlui " este aici in Evrei o transcriere ebraicd a lui Dumnezeu insugi. prin faptul ca ne apropiem de " fron". nc apropiem de Drrmnezeu, dc Ilristos inallat" (Flvr 1,13 : Ps. 1 10,I).
056

o-t'H.

"p;;;;i;

's2 Sf.

nr l-2- 1968.
a5rv-ezi

G.igore de Nazians. I)cspr.e preolie. trad.

t-i6.

de

I)

Fecioru. in rev. B.O.R

t'n 4. 1956,

N. Chitescu. int,-,tprrrt rascumpdrare. si in rev "Oflodoxia", an.

362.

VIII,

ltr

STELIAN TOFAN{

PARTEA A DOUA

21',7

a afla "mil5 gi har" (dl.eoq rci ltiprv) (4,16) presupune 2 aspecte: unul obiectiv qi artul subiectiv. obiectiv: este posibila apropierea de "tronul harului" intruc6t Hristos ca Mare Arhiereu pi Fiu al lui Dumnezeu in acelaqi timp, a strdbltut cerurile (4,74a), agezdndu_se de_a dreapta lui Dumnezeu pe tronul cel ceresc (comp. 1,3cd), unde se gisegte in prezent, gi pentru totdeauna. Subieetiv; up.opi"."u cre$tinilor de tronul harului pentru a afla milE gi har e posibild in virtutea calitalii lui Hristos de Arhiereu compdtimitor cu gi de realitatea ispitirii Sale ca om "intru toate asemenea
noud".4s7

ConcluzionAnd, apropierea de ',Tronul harului,, pentru

fi compdtimitor in suferin!6 cu "ai Sdi" autorul o exemplific[


pornind de ta situalia religioasd a destinatarilor sdi' Ca Arhiereu credincios Si compatimitor, gi in acelaqi timp gi Fiu al Iui Dumnezeu, Iisus este infali9at cregtinilor destinatari " exemplum fidelitatis" qi in acelagi timp "exemplum totum simile" , adicI un exemplu solidar' desdvirgit, in contrast cu " exeruplum contrarium" al poporului necredincios din pustie (3,7 -4,71)'45e

"slSbiciunile noastre", insugire condilionatd de omenitatea Sa

II.

Chemarea 9i deslvflrEirea lui Iisus Hristos Arhiereu (5,1-10)

illcercare. as8 Agadar, insugirea arhiereasc5 a

Prin aceastd insugire a Arhiereului Hristos de a fi compdtimitor cu suferinlele "frafilor Sdi", tronul ceresc a lui Dumnezeu devine un tron al harului, un tron al milei dumnezeiegti spre dobdndire de ajutor la vreme potrivitd (e i6 er5rccrrpov Borj0etav - 4,16). La ce se referl autorul prin aceastd expresie "ajutor ra timp potrivit", rezuhd din context. "Timpul potrivit" in care e nevoie de ajutor, mili gi har, este timpul ispitirii in credinld al destinatarilor, e timpul de cldtinare in increderea fa[d de Dumnezeu, in cuvantur Siu gi in propriile forre, e timpul in care destinatarii sunt confruntati cu grele i.cercdri in credin16. Iar "ajutorur" nu poate fi altui, dec6t acela necesar spre a nu pierde acel ,,asld,zi,, din 3,13 in care poate fi depagita situatia de indoiali, de ambiguitate, de lui lisus Hristos de_a

rolul pericopei (5,1-10) tn contextul hristologic al epistolei. Aspectele de bazd ale Arhieriei.
1. Structura 9i

Pericopa 5,1-10 se leag[ nemijiocit de pericopa in anterioara 4,14-16 explicand-o, intr-un fel 9i deschizdnd acelagi timp girul reprezentSrilor lui Iisus Hristos Arhiereu,
care vor continua Pdnd

in 10,18.

in ceea ce priveqte con!inutul pericopei 5'1-10' in majoritatea exegelilor sunt de pdrere cd ea se poate impdrli doua pdrfi principale (5,7-4 9i 5,5-1O),nuo diversitatea de pireri intervenind numai cdnd e vorba de a stabili elementele
45e

4'7

ot'H.F.

K. Nissile, op cit - p. 61.


WeiB, op

K. Nissile. op cit.,P.75 K. Nissilfi- op.cit.,P.79

ril

, p. 300.

4m

218

STELIAN TOFAN{

PARTEA A DOUA

219

comune care Ie unesc: sunt ele gapte, cinci, trei, douE?a6l Prima parte prezintd trdsdturile caracteristice ale arhiereului Vechiului Testament (5,5-10), iar a doua, pe cele ale Arhiereului Iisus Hristos (5,5-1 0).462 in ceea ce privegte aspectele d,e bazd, ale Arhieriei, autorul le reduce in ambele pericope la: a). Fiinla Arhiereului b). Funclia de a jertfi c). Chemarea de la Dumnezeu. Av6nd in vedere aceste caracteristici, pericopa 5,1-10 are urmdtoarea constructie:463

A. Arhiereul Vechiului Testament (5,1-14)

l). Chemare4:

de cdtre Dumnezeu dintre oameni ( I ab)

(Aaron-5,4) 2). Func{ia: de a aduce daruri qi jertfe pentru pAcate gi nemijlocit, avdnd in vedere sldbiciunea fiin1ei omene$ti, sA jertfeascd nu numai pentru popor, ci 9i pentru sine insugi
(5,3 ).

3). Fiinla Sa: omeneasca $i cuprinse de sl5biciune


B. Arhiereul Iisus Hristos (5'5-10) a). Ca Arhiereu Pltimitor (5,5-8) 1. Chemareo: de la Dumnezeu (5,5a) interite printr-o

(5,2).

Kt yeziin acest sens: M. Dibelius, Der himmlische Kuh nach dem Hebrrjerbrief, p.8 u.; G. Friedrich, Das Lied von Hohepriester im Zusammenlrang von Hebrcierbrief,4,l4-5,10, in ThZ l&, 1962, p. 98; A. Vanhoye, La structure literaire..., p. 114; Situation et signi/ication de Hdbreux 5,1-10; NTS 23, 1977, p.
445 u.; Th. Lescow, Jesus in Gethsemane bei Lukas und im Hebrcierbrief,

58, 1967, p. 225; H. Zimmermann, Die Hohepriester-Christologie

D,lW
des

Hebrrierbriefes, Paderbon, 1964, p.

ll.

62 A, Vanhoye, Siluation et signification.., p. 445:,, . description du sacerdoce" (5,1-4) en precise ensuite l'aplication au Christ (5,5-10),,.
aspecte debazir ale Arhieriei nu sunt totu$i simetric impi(ite. Accentul cade insd pe chemarea dumnezeiascd a Arhiereului care incadreaz6 ambele plrfi gi care, de fapt, le gi leagd: 5,4 55 $i nimeni nu-gi ia singur cinstea aceasta c, - la fel 9i Hristos Ci daca e-ste chemat de a, - nu S-a preasldvit pe Sine Dumnezeu insuEi, ca sf, se facE Arhiereu precum Aaron b, - ci Cel ce a grdit cltre El.

nu'C.1.3

b c

dubla specificatie: - indicarea calitalii de Fiu: "Fiul lv{eu eSti Tu"'" ' - ardtatea cd preo{ia este ''dupd randuiala lui Melchisedec,': "Tu eSti Preot tn veac dupd rdnduiala lui Melchisedec" ' 2. Func1ia: a aduce lui Dumnezeu rugeciuni 9i cereri (5,7-8), inlelese in sensul general al cuvdntului, cajertfe' 3. Fiintra: privite sub latura umane - petimitoaret "A invdlat ascultarea din cele ce a pdtimit" b). Ca Arhiereu Preamdrit (5,9-10) l. Fiinla: desdvArqita (5,9): "$i desdvdrSindu-Se"'" ' 2. Funclia: de a se face pricini de mdntuire vegnicd tuturor celor ce il ascult[ (5,9). 3. Chemareo: numirea de cdtre Dumnezeu - "Preot
-

in

prim Centrul

arhieregti
; 6ab,l0). chemarea

dupd rdnduiuala lui Melchisedec" (5,10)'a6a

5,5) Vezi anZnunte K. Nissilii, op.cit ,p.81.

arhiereascd, fapt cc devine evident prin citatele din Septuagintd(ps 2.7.110,4 aa

Amanunte a se vedea [a A. Vanhoye, Prdtres anciens

''

l4l-142

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

22t

Privita in context se poate observa cd se revine in aceasti pericopa la ideea omenitatii depline a lui Iisus, cabazd a arhieriei Sale, amintitl in 4,1 5, devenind acum punctul de plecare in zugrdvirea gi precizarea Arhieriei vegnice a lui Iisus
Hristos.a6s

Comparalia dintre arhiereul Vechiului Testament gi Cel al Noului Testament este conceputd in aceastS pericopd, hristo logic,a66 Astfel arhiereul Vechiului Testament "tngdduitor cu cei neStiutori Si rdtdcili, de vrente ce Si el este cuprins de .sldbiciune" (petplono0eiv 6uvdpe vo6 - 5,2) poate fi comparat, in viziunea autorului, cu Arhiereul compdtimitor (Suvripe vo6 oupna0froat) din 4,15a.461 Aici devin evidente gi diferenfele dintre Iisus gi arhiereuI Vechiului Testament: in tirnp ce Iisus ca Arhiereu este prezentat ?n 4,1 5 ca flind ispitit intru toate asemenea oamenilor qi de aceea putAncl sa aiba mili gi sa sufere impreuni cu noi, in slabiciunitre noastre, calitatea arhiereului Vechiului Legdm6nt de a fi ingaduitnr cu "cei neStiutori fi rdtdcili" este o consecinld logicd a faptului cd el insugi este cuprins de sl5biciune (rue p(r1rdtr aoOdve rav). "Sldbiciunea" este agadar. o caracteristicd pe care oamenii o au comund cu arhiereul Vechiului Testament.a68 Astfel, pentru inteiegerea pericopei 5,1-10, referirea la 4,14-16 este tot atAt de importantl ca pi ref'erirea la Ps.

i I0,4 pentru in{elegerea capitolului 7. Privitd in sine, in contextul intregii hristologii a epistolei, pericopa 5, I-10 nu reprezintd o unitate de sine stdtdtoare, ci are mai degrabl o funclie tranzitorie spre cele ce urmeazd a fi dezvoltate in 7,110,18. Astfel, Arhiereul dup6 "rAnduiola lui Mechisedec" (Ps. I lO,4 - 7,75.77) nu va fi altui decAt Iisus Hristos cel intrupat, care in "zilele trupului Sda", prin patimile Sale, "a invdlat ascultarea din cele ce a pEtimit". in aceastd privin{d nu se lSmuregte aici numai condilia debazd, generald a Arhieriei lui Iisus qi anume participarea Sa la condilia umand, ci

inrleosebi cea specificd pentru epistola. qi anume ".solidaritatea" Sa deplinl umani cu "tiafii Sdi", aqa cum

programatic, s-a anunlat deja \n2,17 u. 9i 4,15-a6e Privitd in contextul hristologic al epistolei, intreaga pericopd (5,1-l 0) are agadar furrclia de a prezenta aspectele de bazd ale Arhieriei lui Iisus Hristos, fapt ce se realizeazd cu utorul Vechiului Testament' in logica argumentdrii autorului se eviden(iazd. mai int6i, in rnodul de abordare a temei, o conceplie specificd unor "corespondenfe" tipologice, urmatd, apoi, de una caracteristic[ "de depdgire". Ca Arhicreu, Iisus Hristos nu numai cd a implinit toate normele aaronitice specifice arhieriei (5,1-4), dar 1e-a qi depdgit (5,9-10). implinirea, cAt gi depa;irea, s-au realizat in"zilele Trupului Sriu", adicd in lucrarea 9i slujirea Sa artriereasc6 " dupd rdnduiula lui lvlelchisedec" (5,9u)Priviti in amdnunt, pericopa incepe prin descrierea
aj

2,16-18 este doar o scurta anticipatie a desthgurdrii argumentaliei din 4,14-5,10. Cf. J. RolofI, Der Mitleiderule Hohepriester Zur Frage noch der Bedeutung des iridist:hen Jesus fir clie Christologie des Hebraerbriefrs, in Fs. H. Conzelrnann, Tiibingen. 1975, p. 160. Vezi pi A. Vanhoye, Situation et

o6'Pericopa

signification

t*

,p

446u.

J, Roloff, art cit..

149.
a

Dupa A. Vanhoye, autorul accentueazd aici "solidalitatea" cle destin arhiereului cu poporul (Sinotion et sigtri/ication . p 446)
a6E

a6'

K. Nissitfl. op cir

-p

85

au'

FI"Fr. W eiL, op.cit , p 302

STEI,],IN TOFAN4

PARTEA A DOUA

223

prescriptiilor Legii, este valabil pentru orice arhier eu,, luat dintre oameni', (i( &v0ponr,iv). Astfel, in fruntea pericopei std o sci;rtd descriere a felului gi funcfiei arhiereului :,'Cdci orice Arhiereu, luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre "fiind cele cdtre Dumnezeu, ca sd aducd Si jertfe pentru pdcate,,(5,1 ). El este instituit "... spre cele cdtre Dumnezeu,, (rri npdq 16v 0e6v), adicd, spre a rdndui gi reglementa toate in raportul Ior cu Dumnezeu, sintetizat exprimat in cuvintele ,,pentru a qduce jertfe" (ivc ttpoo0dpn). inainte de toate, se accentueazd caracterul jertfei adusd de arhrereu _ pentru pdcate _ (undp tipuprrriv) gi pentru oameni (unip ri0pr6ruov). c."u rmportant de subriniat in acest context este "" " unitatea de scop dintre actul instituirii arhiereurui gi iucrarea sa. astfei jertfirea "pentru oameni" st5 intr-o str6,si. reg[tur5 cu instituirea arhiereuluj, tot,'pentru oameni,,. Cu aceste expresii sunt scoase in evidenfd indeosebi doul lucruri: preocuparea deosebiti a Iui l)umnezeu pentru omenire, qi trrsitura specific urnanr a fiin{ei arhiereutrui, care, fiind luat dintre oameni, nu este astfel desparfit $i strain de ei: "dintre" oameni gi ,'pentru" oameni..r, Punctul central al "pdrtii vechi testamentare,,
(5,1_4)

institutiei omenegti a Arhierici, prezentatd integral la "prezeat", adicd explicat, ceea ce in mod general, potrivit

pericopei il reprezintd descrierea din 5,2. unde se marcheazd o caracteristicd a umanitefii arhiereului, gi anume aceea de a fi cuprins de slSbiciune: "El pocte sa fie ingdduitar cu cei neStiutori Si rdtdcili, de vreme ce Si el este cuprins de sldbiciune". $i ca urmare, a acestei "slSbiciuni" el poate fi ingiduitor qi cu sldbiciunile altora (comp. -5,2a cu 4,15a). Din acest punct de vedere el trebuia sa aducd in acelagi timp jertfe
a

atAt pentru pacatele sale, cdt gi pentru ale poporului, din mijlocul cdruia a fost ales: " Din aceastd pricind dator este, precum pentru popor, aSa Si penlru sine sd iertfea.scd pentru pdcate" (5,3). intre afirma!iile hristologice din 2,17 1i 4,1,5, pe de-o parte, gi cele generale despre arhiereul din 5,2, pe de altd parte, exi std un evident paralelism: expresiei "6uvdpe vov oupna0rtrocr" (poate impreunh suf-eri) din 4,15 ii corespunde acum petptonaOeiv Duvripevoq (poate fi ingiduitor 5,2).n"
Dar afirnialia din 5,2b despre "sldbiciunea" arhiereului vechi testamentar, este pusd insd in opozilie cu ceie afirmate in 5,9 qi anume cE Iisus I{r-istos este, in contrast cu primul, un

Arhiereu desdvdrgit: "Si desdvdrSindu-se

mdntuire veSnicd" (teAelr,l0eiq


orotqpfaq aic,lvfou).

fdcut pricind de d1dveto... cirtroq


S-a

?n

29,

zeu. Comp. A. Vanhoye, Situation et


ntnis urul .4uslegung. Die [,arcinetische (BUl.5), Rcgcnsburg. 1980, p. I

evidenla. daca ludm in considerare gi I numegtc slu-iirea lui Aaron ca gi

Diferenla hotdrdtoare dintre Iisr.rs Hristos gi arhiereul Vechiului Testament constd in aceea, cd pentru arhiereul Vechiului Leg[mAnt "omenitatea" insemneazd" a.fi cuprins de

t3

o'' H.F.. weiB, op cit ,p 304

224

STELIAN TOFAN{

PARTEA A DOUA

225

sldbiciune", in timp ce Iisus Hristos, tocmai in virtutea omenitalii Sale, poate sd sufere impreund cu fraiii Sdi, in sldbiciunile 1or: "Cd nu ayem Arhiereu care sd nu poatd suferi cu noi in sldbiciunile noastre, ci ispitit intru toale
dupd asemdnarea noastrd, afard de pdcat,, (4,75).4i1 in ce sens, insd, este vorba in text de ',sldbiciunea,, arhiereului omenesc, se aratd in continuare.. ,'tlin eceastd pricind datar este, precum pentru popor, aSa Si pentru sine sd jertfeascd pentru pdcate,,(5,3). Agadar, prin cuvdntul

singur, ci numai dacd e chemat de Dumnezeu, dupd cum Si Aaron". Instituirea, sau chemarea la arhierie de cdtre Dumnezeu este accentuatd aici printr-o negalie, care apare inaintea afirmaliei, tocmai pentru a intdri mai mult faptul, cd gi preolia pSminteascd aaronitS a fost o institulie instituitd de
Dumnezeu insugi. Acest procedeu, de-a pune negalia inaintea afirmagiei, ii va servi autorului, foarte bine, pentru a scoate in

"sldbiciune" autorul are in vedere propria stare de pdcltogenie a arhiereului.',Sldbiciunea" acestui arhiereu corespunde "sldbiciunii noastre", sau stdrii noastre de plcdtoqenie (4,i5), stdnd astfel in opozilie cu Iisus Hristos Arhiereu, care, degi "tntru toate dupd asemdnarea noa.strd fiincl ispitil", totuli nu a fost cuprins de pdcat (fopiq apapr(ug - 4,15). Din acea.stl "slAbiciune" a arhiereului pdmdntesc decurge, astfel, cu necesitate, trebuinta (6 r' aritrlv
oQef,l,e l)473 ca nu numai pentru popor, ci gr pentru sine insugi sd aducd jertfd pentru iertarea pdcatelor.aia

relief superioritatea preoliei lui Iisus Hristos, in sensul, c6 ea depdgegte nu o preolie de instituire omeneascl, ci una voitd 9i
instituitA chiar de Dumnezeu.
Pronumele nehotdr6t

tiq din 5,4 (rcai our iaut6 trq

Al doilea punct de vedere esential, referiror la analogia dintre arhiereul vechiului Legdmant gi Arhiereul Iisus Hristos,

il

aratd clar textul din 5,4: "$i nimeni nu-Si ia cinstes aceusta
41'

C:f.

lL Nissilii,

op cit..

96

Expresia paralell din 7.28 aratE cd o$ef).er nu inseamnd o obligafie, o constr6,gcre prevazuti de Lege (cf o. Michel . op cit , p. 2lg) ci, analog iui oix dyer . avd.yxrlv -1-27. r) necesiratc logicn(cf. H.Fr. WeiIl. op cit .p.-306)

a'3

l.apBriver trlv trprlv) nu desemneazd un sirnplu arhiereu "oarecare", ci arhiereul in succesiunea legitimd a lui Aaron (ru0cione p rci Aap<,iv - comp' Exod' 28,1; 29,4u; Lev' 8,1; Num. 3,10-16-18), adica voit 9i chemat de Dumnezeu' Astt'el, aspectele de bazd" ale arhieriei vechi erao alegerea dintre oameni, prin aritarea participdrii depline la destinul comLln uman, caracterislicile naltrii umane Si chemarea directS gi voitd in acelagi timp de Dumnezeu. Aceste aspecte generale, dar qi particulare, ir-r acelagi timp, ale arhieriei, definesc clar gi contureazd 9i Persoana, cit 9i slujirea arihereascS a lui Iisus Hristos. Prin urmare, accentele sernnificative ale definilie i Arhiereului cad pe doua caracteristici speciale ce definesc in acelaqi timp 9i rolul Pi
implicarea divina in existenla gi slujirea arhiereascf,: alegerea gi chemarea directd de la Dumnezeu'

t'* O. Michel.

op.c'it .

306

STELTIN TOFANA

PARTEA A DOUA

227

2. Chemarea pi deslvArgirea umani a lui Iisus Hristos Arhiereu. Potrivit schemeixaOrione p - oiltolq (dupa cum... a$a gi... - 5,4) se incepe cu textul din 5,547s indicarea analogiei intre cele dou6 preofii, sub aspect hristologic, printr-o analogie nemijlocitl cu arhieria aaronitd potrivit afirmafiilor frcute despre ea in -5,4. In lumina celor exprimate se arati ca nici Iisus Hristos nu $i-a luat singur cinstea aceasta, adicd demnitatea arhiereasc5, ci Dumnezeu insugi L-a instituit in ea prin cuvintele: "FiuL Meu eSti Tu, Eu astdzi te-am ndscut" (Ps. 2,7-5,5), Si "Tu eSti Preot tn veac, dupd randuiala lui Melchisedec" (rcar& 11v rti(rv Mel,lroddex - 5,6 - Ps. I 10,4). Agadar, chemarea arhiereascd a lui Iisus vine direct de la Dumnezeu gi e intlritd cu citate din Psalmi (Ps.2,7;
110,4).476

Dumnezeu" (ral,orSpre voq ufib toO 0e o0 - 5,4), primegte in text, o semnificalie aparte. Abia de acum intrA qi autorul deplin in tema sa. Din acest llloment devine clar, c[ de fapt, nu mai este vorba aici de o indicare exegetica a unui paralelism' ci' simplu, de superioritatea nedefinitd a arhieriei lui Iisus Hristos in comparalie cu toli arhiereii vechi-testamentari,
a9a

cumcurAndsevadezvoltaincapitolulT,insensulunui paralelism expres: "dupd rdnduiala lui Melchisedec" qi nu


"dupd rAnduiala lui Aaron" (7,11)' Ambele citate scripturistice introduse in 5,5 9i 5,6 ca

adresarenemijlocitlaluiDumnezeu,nuconstituiein
conceplia autorului o "dovada scripturisticd" ulterioard pentru teza din 5,5, ci expresia nemijtocitd a instituirii lui Iisus Hristos ca ArhiereuaTT gi legatura indisolubil6 intre filiafie ("Fiu! Meu esti Tu" - Ps.2,7) Si arhierie ("Tu esti preot tn veac" - Ps. 110,4) in lucrarea 9i slujirea preoteasce' mdntuitoare a lur Iisus Hristos. Mdntuitorul Hristos nu putea fi Arhiereu, dacd n-ar fi ftrst om, dar nici nu putea mAntui neamul omenesc prin j ertfa Sa ca Arhiereu, dace n-ar fi fost 9i Dumnezeu a.devdrat. Accentuarea proftlndd a acestei idei se pare c6 o va fi avut ?n Vedere autorul prin combinarea acestor in clouS citate in inrerval de douI versete (5,5-6), pe fondul

Frin faptul cf, de acum inainte conlinutul chemdrii e numit in mod expres nemijlocit "adresare dumnezeiasci", exprimarea divind "Cel ce a grdit cdtre El" (6 ),il"r1ouq fipdq ctrjr<iv - 5,5b), corespunz6nd lui " chemat de
R.ferito, la structura 5i construc(ia pericopei 5, l-10, unii exegeti sunt de pirere ca incepand cu -5,5 panl in 5,10, autorul ar folosi aici un imn creqtin gata prelucrat (Cf. C. Schille , Erwagungen :tu' Ilohepriesterlehre des Hebr , in ZNW , l9-5-5, p 8l-109; G. Friedrich e de pdrere cd acest imn a lost folosit de autor numai incepAnd ct 5,7 " Das Lied von Hohepriester im Zusammenhang von Ilebr. 4,145,10", in ThZ. 1962, p 95-l l5) Dupa E. Branderburger. 5,7-10 nu ar fi dec6.r continutui adoudtexte liturgice distincte ("Text und lt'orla.qenvon Hebr 5_7-10. Ein Beilrag zur Christologie des Hebr" , in NI', I 969, p 190-224)
o'o o's

careelvorbeadechemareagiinstituireadirectddecatre DumnezeuaIuilisusHristosindemnitateaqislujireaSa
arhiereascS. in faptul
c5,

Hristos e sfinfit qi chemat ca Preot de

F. Schriige r- Der l,'erIas.rcr .

I I6.

t" cf. H.Fr. w ei[l. op-cit , P 3 1o

228

STELIAN TOFAN,i

PARTEA A DOUA

229

citre Dumnezeu se aratd nu numai iniliativa Fiului in a Se aduce jertfd lui Dumnezeu pentru oameni, ci gi initiativa lui
Dumnezeu-Tatal. Iniliativa Fiului e mai degrabf, un rdspuns simultan al Sdu la iniliativa 1'at6lui, constituind impreuna implinirea sau "sfatul cel vegnic" al Sfintei Treimi. in baza acestei iniliative, Tatal trimite pe Fiul Sdu in lume pentru a Se aduce jertfd ca om (In. 3,16) pentru mdntuirea lumii 9i imp6carea ei cu Dumnezeu. Astfel, iniliativa lui Dumnezeu-Tatdl se intdlnegte cu rdspunsul simultan gi total al Fiului inainte de intrupare, iar dupd intrupare cu rlspunsul Sdu ca Om, desf,vArgind intr-o deplind disponibilitate aspiralia umanl spre preo!ie. in acest sens, la iniliativa Tatdlui qi la iniliativa Fiului inleleasd ca rdspuns la necesitatea Intrupdrii qi a devenirii Arhiereu deplin, se adaugd asocierea firii Sale umane, care face rdspunsul Siu sd fie gi un raspuns uman ce vine in intAmpinarea iniliativei Tatdlui. Astfel, iniliativa Fiului lui Dumnezeu de a Se aduce jertfr ca Om, care se conjugd ca rdspuns cu inifiativa sfinlitoare a Tat5lui, face ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, sd personalizeze umanitatecr asumati de El prin Intrupare, destindnd-o jertfei. In acest sens, chiar de la inceputul existenlei Sale ca om, inifiativa sfinlitoare a Tatdlui se intdlnea cu pornirea Fiului ca Om de a Se aduce jertf6.478 in lumina celor exprimate trebuie sd rispundem acum la 3 intrebdri:

lui lilialiei divine? 2. De ce este intemeiatd chemarea arhiereasci a lui lisus cu menlionarea preoliei lui Melchisedec, din Ps' 110'4' in tipologia Aaron-Hristos?
3. De ce sunt intrebuinlate impreuni aceste doud citate

De ce este fundamentatd chemarea dumnezeiascf, a Iisus Hristos la arhierie cu Ps. 2,7,n" care conline ideea

l.

din Psalmi? (Ps.2,7 9i Ps. 110,4)' l. in legaturS cu chemarea lui Iisus Hristos la slujirea ca gi demnitatea arhiereasc6, termen de comparalie este Aaron arhiereu al Vechiului Testament' Deosebirea fundamentald intre Aaron gi Iisus Hristos constd in aceea, cI Aaron a fost pe chemat de Dumnezeu ca om din r6ndul oamenilor (5'1a)' cdnd MAntuitorul Iisus Hristos a fost chemat de Dumnezeu direct la preolie, din calitatea 9i din starea de Fiu al lui in Dumnezeu. Cu acest motiv al filialiei divine este scoasl prim plan de autor, partlcularitatea specificd 9i unici a

dumnezeiegtii chemdri

a lui Iisus Hristos la

sluj irea

are un arhiereascS. Dimensiunea. arhiereasci a acestei chemiri

la aspect dublu: Fiul lui Durnnezeu a primit chemarea Sa Arhierie de la Dumnezeu, dar in calitate de Dumnezeu' Acest fapt constituie primul pas argumentativ in scopul dovedirii pi r-eliefrrii particularit[1ii caracterului unic al chemdrii dumnezeiegti a lui Iisus Hristos la slujirea
arhiereascd.a80

418

yezi in acest

sens

Pr.Prof.Dr. D. Sthniloae- Teologia Dognaticd. rol. ll

139-140

Psalmului Amanunte in legdtura cu intrebuinfarea vechi cregtind a F. Schriiger Der L'erfasser des Hebr , P 215 u irnplrdtesc a se vedea ae.I. Roloff. Der mitleidende' , p I52
a7e

230

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

231

2. Rdspunsul la cea de-a doua intrebare ar viza


valabititatea celor doua slujiri arhieregti: cea a lui Aaron 9i cea a lui Iisus. Arhieria lui Aaron nu era ins[ suficienti pentru ca sd poatd fi un arhetip pentru preolia lui Iisus Hristos, intrucdt durabilitatea ei nu era vegnicd (ei6 rdv aidlvc), a$a cum era preolia dupi r6nduiala lui Melchisedec. In acest'sens autorul epistolei considerd aceastS preotie, dupd rAnduiala lui Aaron, ca existdnd numai atdt cdt este in via1i.a81 O astfel de limitare temporari a unei preolii, marcheazd trecerea de la existenla ei dintr-un tempus speciale (e iq erirarpov poriOetcv - la vreme potrivitd 4,16) lo existenla unei alteia intr-un tempus generale (eiq tbv oiiova - in veac - 5,6).ot' 3. A treia intrebare s-ar referi Ia scopul urmdrit de autor prin combinalia dintre Ps.2,7 qi 110,4. Combinalia citatelor conduce, mai intAi, prin evidenlierea filialiei divine a lui Iisus Hristos (Ps.2,7), spre o aprotundare a preoliei vegnice a lui lisus Hristos aga cum o m[rturiseqte Ps. I10,4.483 Cu ajutorul acestor doud citate se fundamenteazdapoi, in al doilea r6nd, conceplia hristologicl a autorului, care se

sprijinS, ala cum se poate observa, pe o cornbina(ie dintre invtr{Itura despre filialia divinl 9i arhieria veqnicl a lui dacd lisus Hristos:a8a Iisus Hristos n-ar fi 9i Arhiereu vegnic spus, arhieria veqnicd rr-ar fi qi Fiul lui Dumnezeu' sau, altfel filia1ia divini' ir MAntuitorutui Iisus Hristos are ca fundament teologice fundamentale Raportat la aceste afirmalii tlcspre instituirea 9i chemarea Fiului Ia slujirea arhiereasc[ potrivit cu 5,5-6, urmdtoarele versete din 5,7-10 sunt de o
i

rrsemndtate esenlialS.
a Chenoza Fiului prin intrupare, asumarea deplind

firii

[lmaneinlpostasulSdudumnezeiesc,imbrdcareaintrutoate conceplia a umilei noastre condilii omenegti, constituind in fundamentald a autorului, in mod paradoxal, condilia
lrristologice, este explicatd in amdnunt in versetele urmdtoare' in 5,7-10. Acest "Fiu" qi "Arhiereu ve$nic" nu este altul' decAt cu Acela care in zilele trupului Sau "a adus cu strigdt tare si lacrimi cereri gi rugdciuni cdtre Cel ce putea sd-L a rndntuiasca din moarte' Si care din cele ce a patimit ittvdlat ascultarea. . Si de'savdrSindu-Se' S-a fdcut tuturor pricind de mantuire veSnicd'" (5,'l-9) ' in locul prezentului, care desemna vechea institulie a arhieriei (5, 1-4), apare acum aoristul, zugrdvind un eveniment in sine' unio in istorie care depdgeqte prin claritatea faptului tot ceea ce s-a spus p6na acum despre chenoza' starea de umilinla, condiiia umand a Iriului asumati prin Intrupare ("intru toate asemanAndu-se lralilor" - 2,17; "ispitit intru toate dupd aseminarea noastr6" - 4,15 etc)'

l,reamsririiSaleqifiirrdelementesenlialalviziuniisale

481

K. Nissile, op cit

,p

107.

Nuanle in legaturd cu raportul dintre tempus speciale 5i tempus generale a se vedea H. Lansberg, Elemente der literarischen Rhetorik. Eine Einfihrung

a2

fiir ,p
43

385u

Amfinunte in legdtura cu raportul dintre Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu qi Dumnezeu. a sc vedea in lucrarea bine documentatl a lui E. Liivestan, Son and Saviour A studyof Acts 13,32-57 Cu un apendice:"Son of God" in the Synoptic Gospels, CN XVIII. Lund 1961, p 34 u

o'o

Ibidr*. Vezi 5i K. Nissilii,

op cit .

p 107

232

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

233

tlcllnitivd sunt foarte impdrlite. in acest sens, o scurtd analizit


Ir acestor versete se

impune, totuqi. Prima problemd o ridicd expresia rcsi eiostcouoOeiq tino rrlq e ul"apefcr6 (5,2)o'u care reptezintd, de altfel, pentru cxegezS, sunt de p6rere majoritatea exegelilor o "veche crux
interpretum",a8T

desi era de teama sa de moarte (rind tqq e ul.ape(46), si Fiu, a tnvalat ascuktrea din cele ce a pdtimit" ' in Omenitatea lui lisus Hristos, a$a cum e intdlnitd text, este caract erizatd, prin urmare' de doud trdsdturi principale: eul.dpela (team[) qi unarcorl (ascultare)' intrucit versetele amintite (5,7-8)' foarte importante de pentru hristologia epistolei, comportd unele dificultali interpretare, pdrerile exegelilor in a oferi o explicalie

Dificultatea de infelegere a expresiei rezultd din inIetesul substantivului eul.apefc, pe de-o parte, 9i din
in{elesul prepoziliei rcci, pe de altd parte.

Pornindu-se de la sensul originar al cuvdntului "culapefa": "prudentd","pdzire de ceva", "atentd bdgare in seamd la ceva", "pd.zire de sine" (1. Sirah 78,27;22,22), s-a ajuns in greaca clasicd sd se dea cuvAntului inlelesul de "fric5", "teamd" (de ceva, de cineva), pe de-o parte, 9i "teamd de Dumnezeu", "evlavie", "pietate", "respect", P de altd parte.a88 AvAndu-se in vedere aceste sensuri sunt posibile
rrumai doud traduceri: a). Dacd se in{eiege

prin "eul'crBefc'"

- "teami de

inainte de patimi), aceste traduceri sunt .justificate numai gramatical. nu


contextual, iapt ce se va vedea pe parcursul analizei expresiei t8'Ci J. Jeremias. Hebrcler 5.7-10, in ZNW 44, 1952-19-53' p' 107

9i

6s Vezi R. Bultmann, art. ei)'o,Bng. eu.l"cpdopar, er)l"dpe ra in-lhWNT'


Situation et significatiotz'

'. p 445-446 etc'

vol 2,

749-751

234

STELIAN TOFANA

PART-EA A DOUA

23s

Dumnezeu", "pietate", "evlavie", atunci trctfid"ase ar trebui sd indice motivul, canza, traduc6ndu-se prin "din cauz6", "ca urmare a faptului", "din", etc., gi atunci sensul expresiei s-ar putea traduce caluzal'. "ascultat pe baza (din cauza) evlaviei Sale",Aeo inlelesul hind acela cd rugdciunea Lui de a tr izbirvit de patimi gi de moarte a fost ascultatd: "Pdrintele Meu, de este cu putinld, treacd de la mine paharul acesta" (Mt. 26,39). Agadar, "auzirea", "ascultarea" Tatdlui nu s-ar fi putut referi, decit la izbdvirea lui Iisus de patimi gi moarte, fapt ce nu s-a intdmplat, traducerea amintitd nefiind justificatd, in acesl caz, decit gramaticalb). Dacd se inlelege, dimpotrivd, cuvdntul "e ril,aBe icr" ca "teamd", "fricI" (de ceva)ael atunci avem
Vezi toate sensurile tui srd in diferite contexte, la W. Bauer, Wcirterbuch zum Neuen Testament, Berlin-New York, 1971, p. 173 u. 4e

lraducerea expresiei: "a fost ascultat", in sensul c6"afost iz.bdvit de (&.n6)ae' teama (euLripeta) Sa" (de moarte)' scns care se potrive$te cel mai bine contextului temporal al tlramatismului anticipat al momentului Patimilor Sale (Mt.
26,39).

in cele mai multe edilii

ale

Noului Testament, apare

prima versiune a traducerii ) care, gramatical, e adevhrat, este

cea mai bund, dar in contextul sensului expunerii nu este potrivitd. intregul context al faptelor ne arat[ ca este vorba de frica, de teama puternicd de moarte, de starea de angoasi pe cu care Iisus a trlit-o in Ghetsimani, in rugaciunea puternicd sudori de s6nge, in care cerea ca "paharul" sE treacd de ta El (Mt.26,39).4e3 Acetaqi lucru ni-l aratd $i informaliile Sf' Evanghelii: "$i ludnd cu Sine pe Petru Si pe cei doifii ai lui Zevedei' a inceput q Se intrista {i a Se mdhni. Atunci le-a zis: " intristat

o* O **" parte a exegef ilor modemi inclind spre aceasta traaducre . Vezi: 0. Michel, Der Brief an die f{ebrcier, p.22 u.; J. Jeremias, Hebr 5,7-70, p. I l0; M. Rissi, Die Menschlichkeit Jesu nach Hebr 5,7-8,inTt:rZ I1.155, p. 38
Pentru inlelesul cuvintului e0,l.cpefa in sensul de "frica", "teame" putemic6 de cev4 se exprimd exege[i ca: M. Dibelius, Der himmlische Kultus nach dem J. Hering, L'Epitre aux Hebreux, Hebrcierbrief, in ThBl 21, 1942, p.
aer

l-ll;

(CNTNI2), NeuchatellParis, 1954, p. 53-54. E. Brandenbuger, Text


pi

und

Vorlagen , p. 190-224; P. Andriessen, Angoisse de la mort, p.282-292. Adolf v. Harnack. infelegdnd prin erl,l,aBefa - fric4 teerna de moarte,
prepozilia oad in sen^sul de "din", "din ceva"... (aus, von-weg) conshta simplu cA rugdrciunea lui Iisus, de-a fi izbdvit de patimi 9i moarte (" treacd de la Mine Paharul acesta" ,Mt.26,39), nu a fbst implinita Fi presupunand ca existAnd, in textul original un o0r (nu) inaintea lui eioaxouo0eiq haduce: " El nu afost izbdvit" . Dacf, textul s-a deteriorat exact in locul care ar Ii continut un our este pufin probabil, dar felul in care Flarnack in[elege traducerea expresiei qi sensul ei, ni se pare corect F. Laub, in lucrarea sa Bekenntnis und Auslegung,p 132 este de p6rere ca expresia eioarouoOeiq an6 riq, eu,l"aBefa ar trebui tradusd linAnd cont de

ttusge sI ande n hat t e, erh Orl"

unct de

Bauer,

P 282n cazul

substantivului eul.dPero. oe3 p.J. Bonsierven, Saint Patl. Epttre aux Hebreta (Introduction, traduction, contiennl une allusion commentaire), Pais,1942,p.209 scrie: "Lesyersetes 5,7-8 unonim de d la vie de Jesus et plus piobalemenl, suivanl le sentiment presque L'Agonie A Gethesemani" ' commenlaleurs, d un mctment desici[:

236

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

237

este sulletul Meu pand la moerte" (Mt.26,37-38a; cf. Mc. 14,33-34); "$i fiind in zbucium, cu mai mare stdruin;d se ruga. Iar sudoarea Lui s-a fdcut ca picdturi mari de sdnge care picurau pe pdmdnf" (Lc. 22,44). Dar alternativete referitoare la clarificarea exegeticd a textului nu sunt de cea mai mare importanfd. Important insi este un lucru: Moartea ameninldtoare a cdrei apropiere Iisus o simtea, a fost insolitd de o teamd atdt de puternicd, de o adevirat5 "angoas5" gi care a marcat profund natura omeneasc[ a iui Iisus. $i cum de izbdvirea de Patimi gi de moarte nu poate fi vorba, rdmdne, ca o consecinlI togicd, numai concluzia cd Iisus, dupfl rugiciunea Sa, nu putea fi izbdvil dec0t numai de teama Sa teribilS de moarte, de angoasa din fala morlii, de zbuciumul SIu din fata ei.aea

Faptul ch Iisus ca Om s-a inspaimAntat in fala lnlenintAtoarei morli, reiese clar din Rugdciunea Sa din (ihetsimani . "Pdrintele Meu, de este cu putinld, treacd de la Mineaes acest pahar" 9i indatl a adAugat: "insd nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieSti" (Mt. 26,39)- Aceste cuvinte nle rugdciunii confin o caracteristici a Arhieriei Sale, 9i lunume, legdtura puternicd cu aiutorul $i puterea prin care El putea parcurge panE la sf6rgit, pentru "fralii Sdi", drumul rnAntuitor al crucii.ae6 in Ghetsimani, lui Iisus ii este fricd de [toarte, dar compdtimirea pentru oameni ii dd putere se invingd frica, degi, pe de alte parte, gi ea ii produce
suferin!6.4e7 Dar Iisus a gustat in acel ceas unitatea Sa cu noi

pdnf,

aceastd intensitate de trdire nu a inceput numai in acel ultim moment pe cruce, ci mult mai devreme. De mai inainte a apdrut Tatdl, Cdruia El se ruga acum sd fie izbdvit de chinuri, ca Acela care se gase$te

in ad6ncurile negrdite. De fapt,

sens d' "angoisse". C'est justement li la lentation de Jesus, c'esl ld que se montre son ao0dvera. comme toul homme, il a peur de mourir. ll4ais Dieu a exauci sa priere puisqu'il a surmonte son angoisse et qu'il peut dire "non pas ce que je

O traducere in acest sens gdsim gi in "Noul Testament" al Mitropotitului 'Iransilvaniei Simion $tefan. tip[rit la 1648 "Carele in trupul zilelor Lui, cu rugdciuni Si cu rugdri Si cu strigare mare Si cu lacrimi, ducand la Acela care-L, poarc mAntui pe El de moarte, Si fiind ascultatd rugdciunea Lui, mdntui-Sd din fricd" {F.vr 5,7) (Citatul e luat dupd "Noul Testament" reeditat. Alba-Iuli4 1988, p. 541) Acelagi sens il dau cuvintelor amintite (5.7);i traducatorii Bibliei lui $erban Cantacuzino din 1688: "Corele in zilele Trupului Lui, rugdciuni Si rugi cdtre Celo ce putea sd-L mLfiuiascd pre El din moarle cu strtgare tare Si lacrdmi aducand Si ascultdndu-Se de teamere" (Evr. 5,7) (citat dupd Biblia de la 1688 reeditata "Biblia adecd dumnezeiosca Scripturd", Bucuregti, 1988, p. 904. Vezi o pronunfale expres5 pentru acest mod de traducere gi infelegere a textului 9i O. Cullmann, Christologie.,, p.85: "Aussi je ne comprends pas bien comment, en prisence des deux traductions possibles de eioaxouo0eiq crnd tqq eu.l"apeioq: "exaucl et dilivrd de son angoisse" ou "exaucd a cause de sa pidtd", on peut decider enfaveur de la seconde Toul le contexte pousse i donner d ei)uapeia le

o%

intr-o leg[turE cu pacdtosul, a clrui soartd ;i-a insuqit-o acum Iisus ca pe a Sa. "in acel ceas Stiin(a despre vina omului Si .suferinla pentru pierderea lui a luat un caracter atdt de

oes

Noul Teslament, versiune revizuit[ redactatd de Bartolomeu Valeriu

Anania, Bucuregti, 1993, consemneaza in acest loc "treacd pe-aldturi de Mine pahantl acesta..." (Mt 26,39). ae6 in acest sens M. Rissi spune tezer\at: "Probabil cd putem sd vedem in rugdciunea lui lisus un sens si mui profind: Dacd tntreaga e\tstenld a lui lisu.t in zilele Trupului sau o putem priti sub auspiciile unei lucrdri cultic-preolesti, atunci se poate ofirma cd El a trdit, a gdndit, avorhit, a activat ;i s'a rugat, deci, nu cd toate analogiile cu ltentru Sine Si inlavoarea Sa. ci avind in vedere Si faptul le-a depdsit, a aclional in primul rdnd "ixip arhiereul L'echiului Testament cv0pcinov" (Die Menschlichkeit Jesu- , p 40)
ae

veu-r

"

Pr.Prof-Dr. D. Stiniloae, Teobgia Dogmaticd. vol II,

p 133

238

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

239

tnfricoSdtor, tncdt frdmdnlarea vdzutd Si spaima lui lisus' rugdciunea "mai cu stdruinld" Si sudoarea, care "ca picdturi mari de sdnge picura pe pdmdnt" (Lc' 22,44) n-au fost decat ultimul semn ce a ajuns la noi - aSa cum furtuna de la suprafaya mdrii e semnul cel mai dinafard al unei cataslrofe, ccre s-a produs pe fundul ei Si a cdrei proporlie depdseSte puterea noastrd de tnchipuire" -otr in aceasta a constat ceasul din Ghetsimani: inima omeneascS gi spiritul omenesc a lui Iisus Hristos a p[;it in
aria experienlei extreme a ceea ce inseamnd pdcatul inaintea felei judecitoare a lui Dumnezeu 9i indepdrtarea omului de
Dumnez-eu

Rugdciunea Sa, deqi a fost foarte puternic marcatd de instinctul specific omenensc de conservare a vielii proprii, a

prin

el"

Aceastd teamd 9i intristare de moarte era o "ispitd" (cf'

Lc.22,40), pe care MAntuitorul Iisus Hristos a biruit-o prin ruglciune. El s-a rugat cdtre fatdl "Cel ce putea sd-L mAntuiascd din moarte" (Evr- 5,7; cf .Ml 26,39 u. 9i loc'par') gi rugdciunea Sa a fost ascultatd (eiouxouoOeiq), cdci cum ar putea un arhiereu sI mij loceascd pentru al1ii, dacd Dumnezeu nu-l ascultd?nee Dar aceasta ascultare nu trebuie infeleasa in sensul cd a fost izbd'vit de moarte, ci in sensul ca a fost eliberat de teama de ea, sau de "intristarea pdnd la moarte", cum o calificd primele doud Evanghelii sinoptice, de starea de nelinigte gi tulburare cauzatd. de o teamd puternicd,
pe care vocabularul modern o nume$te "angoash"'s00

lost totugi pltrunsE de un profund respect, pietate fa]d de l)umnezeu, astfel cI nu voia s5-i prezinte Acestuia o solulie proprie de mAntuire a Sa, ci, dimpotrivd, s-a exprimat ca intru toate sd se fac5 voia lui Dumnezeu: "..- dar nu precum Eu voiesc, ci precum Tu voiesti" (M1.26,39). Ceea ce iese in prim plan din acest context, nu este atAt continutul rugdciunii, cdt mai degrabd relalia Sa profundd cu Dumnezeu, care putea s[ producd in natura Sa, puternic marcatd de suferinld, o transformare total6.sor in acest sens am putea traduce cuvdntul e0Lripeto cu "fricd de Dumnezeu", "pietate", fEra ca s6 ne indepdrt[m de sensul conferit cuvantului de contextul dramatismului faptelor, ala cum s-a vdzut. Astfel s-ar putea afirma ca Iisus a fost izbdvit, eliberat de frica Sa de moarte, datoritd "pietalii Sale", "evlaviei Sale", profundului "Sdu respect" fala de
Dumnezeu.

decAt ascultatd, deoarece manifestarea lui Dumnezeu in a asculta rugdciunea lui Iisus nu a fost int6mpinatl dec6t cu profund respect, cu deslv6rgitd "pietate" gi "credinciogie", Iisus neopunAnd bunit[!ii lui Dumnezeu, generozitalii Sale, nici cel mai mic

O astfel de rugdciune nu putea

fi

obstacol.

ae8 oee

Prot.Dr. D. Stiniloae, Iisus Hrislos sau restaurarea , p 279'


Pr.Asist. V. Mihoc, art cit

"eliberarea" de cate vorbegte textul n-a insemnat Pentru Iisus o evadare din isPitS, din

Astfei, " ascultarea"

,P

191

sm

vezi gi T. Boman, Der Gebetskampf ./esa, in "New Tesiament Studies"'

1963-64,

p 261 u gi O. Cullman

n, op

cit , p 84

to'Cl A. Vanhoye,

Prtres anciens - '

149

240

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

24r

suferint6, ci, dimpotriv[, o adeviratd transformare a suferin[ei, a patimilor, a ispitei in durere, intr-o cale de mf,ntuire,so' intr-o trecere de la teamd, la capacitatea de-a
suporta, de-a indura moartea, ba mai mult, de a o intelege ca fiind mdntuitoare. Aceastd putere transformatoare a patimitor aclion6nd asupra naturii omenegti a lui Iisus, este scoasd in evidenld foarte clar in versetele urmitoare 5,9-10, unde aspectul suferinlei, de putere transformatoare, se prezintd ca o sintezd a consecintelor Patimilor asupra lui Iisus, ca Om. O frazd din prima parte a epistolei qi care amintegte clar de des6v6rqire,

(ru om simplu"

Cuprins de zbucium, in intristarea Sa de rnoarte, Iisus a strigat gi a plAns, dar n-a considerat moartea in maniera unui stoic resemnat, ca o trecere naturali de la o stare la alta: El avdzrtt in ea ceva teribil, ceva ce Dumnezeu tlctestd: "ultimul vrdjmag", a$a cum spune Sf. Pavel (I Cor. 15,26)soa: "Vrdjmagul cel din urm5, care va fi nimicit, este
.sot

rttoartea".

confirmi aceastd interpretare, vorbind explicit

de

deslvflrgirea prin pltimire: "... ca sd desdvarSeascd prin pdtimire pe incepdtorul mdntuirii lor,' (2,10). Agadar, versetele 5,7-8 men!ioneaz6, o ispitire
concretl pe care MAntuitorul Iisus Hristos a trdit-o, 9i anume agonia din Ghetsimani, inainte de Patimi. Aceste versete, de o rnare insemnltate pentru hristologia Noului Testament, se opun oricirei forme de dochetism; Iisus a fost Om cu adevdrat gi ntr un Dumnezeu travestit in om. Expresiile ',strigdt" gi "lacrimi', sunt atAt de concrete, incAt omenitatea lui Iisus Hristos apare in tot realismul ei. Sf. Maxim Mdrturisitorul spune in acest sens ci: "in agonia din Ghetsimani, Iisus gi-a ldsatfirea omeneascd, privatd de lucrarea Lui, ca sd-i arate sldbiciunea Si sd-i adeyereascd realitatea Altddatd o acoperd, ca sd a/li cd nu

Singura explicalie a acestui sentiment de pdrdsire totalf, gi de spaimd trdit de Iisus, este cf, dumnezeirea Lui s-a relinut in El de la manifestarea puterii Sale intdritoare. Dar aceasta nu inseamnd c[ Dumnezeu - Omul nu era activ prin dumnezeirea Sa in nici un mod. Probabil c[ prin durnnezeire susfinea in natura Sa omeneascd iubirea fald de om, aga cdzut cum era gi in virtutea cdreia suporta chinurile gi pdrdsirea. 'locmai in acele clipe a atins iubirea lui Dumnezel fa!d. de om punctul culminant, intensitatea sa de trdire gi manifestare cea rnai profund6. Tot la firea omeneascd a Mdntuitorului se refera gi afirmaliile epistolei cE El "a inv6{at ascultarea din cele ce a petimit" (6pa0ev rir[' 6v dna0e v trlv unarcoriv - 5,8), ca S-a desdvirgit (tei.e roBeig - 5,9) sau cd a fost desivdrgit de Tatal (rel.erCoocr - 2,10; cf. 7,28) sau cd "se sfinleqte" (ayra(6prevor - 2,11). Sf. Grigorie Teologul referindu-se la dualitatea firilor

502

A. Vanhoy

e..

op ci.t,

150

Opuscula theologica et polemica. P.G. XCI, p 164, dupa Pr. Asist V Mihoc, -Iisus Hristos arhiereu. p.l9l, nota 7-5bis. Vezi qi M. Rissi. Die l'lenschlichkeit Jesu , P 28 u 504 Vezi O. Cullmann, Die Christologie . p, 85.

503

242

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

243

existente intr-unul gi acelagi ipostas dumnezeiesc, Persoana Fiutui lui Dumnezeu intrupat, spunea: "Hristos afost botezat ca Om, dar a biruit pe ispititorul ca Dumnezeu, afldmdnzit ca Om, dar a sdtural ca Dumnezeu mii de oameni Si e pdinea vietii... Se roagd ca Om Si Arhiereu, dar ascultd rugdciunile altoro.
.

. "sos

Aceastd stare de maximi chenozi, ca Om, completatd in acelagi timp cu cea de maximd mdrire, ca Dumnezeu, este o rezultantS a consecinlelor unirii ipostatice. Agadar, temeiul

eficiengei absolute a slujirii ariheregti a MAntuitorului este unirea desdv6rgitd, in Persoana Sa, a firii omeneqti cu firea dumnezeiascd in unul gi acelagi Ipostas, cel al Cuv6ntului lui Dumnezeu intrupat. Astfel, paradoxul patimilor "Fiului" - "de;i era Fiu a invdlat ascultarea din cele ce a pdtimil" (5,8) - nu este in viziunea autorului numai condilia "desdvArqirii Sale" (5,9), ci

Astfel, intre situalia Sa de Fiu qi faptul c6 a rrrvf,!at ascultarea nu este nici o contradiclie, a$a cum o aratd rrrsdgi exprimarea epistolei: "$i deSi era Fiu, a tnvdlat ,t.srultarea..," (5,8).Punctul culminant al acestei ascult6ri a lirst atins prin jertfa ispEqitoare (5,8b)-so' Natura umand in Hristos trebuia sb invingd prin Irscultarea desdvArgitd gi iubitoare de voia Lui dumnezeiasca una cu voia Tatdlui, sau prin conformarea cu ea 9i prin suportarea morlii pe cruce, afectele inrobitoare intrate in firea rroastr[ prin pdcat, ca tot atdtea slIbiciuni, ;i moartea ca rrltima consecin![ a lor.sot SfAntul Maxim Mdrturisitorul vede rostul morfii Mantuitorului in eliberarea firii omenegti de altctele care s-au introdus in ea dupd cdderea lui Adam' E
l)runnezeu.s06

vorba de o eliberare

firii

de aceste afecte, nu printr-un act de

gi condilia instituirii Sale in slujba de Arhiereu: "Iar de Dumnezeu a fost numit: Arhiereu dupd randuiala lui
Melchisedec" (5, l0). Se ridicd acum intrebarea: "in ce sens a invdlat M6ntuitorul Hristos "ascultarea" gi ce trebuie se inlelegem prin aceasta"? Umanitatea M6ntuitorului a invalat ascultarea in sensul ca El s-a pdtruns tot mai mult ca Om de firea dumnezeiascS. Este vorba deci, de o cregtere a firii omene;ti asumate de MAntuitorul spre desivArgita implinire a voii lui

atotputernicie divinS, sivdrqit asupra ei din afari de ea' ci printr-o biruire a lor de cltre firea omeneascd ins69i' dinduntru in afard, se inlelege nu fErd lucrarea lui Dumnezeu' care este neapirat necesard, pentru a face firea omeneascd in stare de un asemenea act. caci ele reprezintd starea de slabiciune in care a fost aqezatd ea dupd ctrderea in pdcat' Deci scaparea firii omenegti de ele trebuie si se arate ca o tdrie a irrii fa15 de ele. Si numai intr-un act de biruire a lor de cltre

in acest sens gSsim o par.aleld in cuvintele Evangheliei dupf, Luca carc spune cit,,Iisussporea(xpoxonrcv)cuinpelepciuneasicuvdrstasicuharullaoameni Si la Dumnezeu" (2,52;cf.2'41). 5m J. Coste, Notion grecque et notion biblique de la soufronce dducatrice,ln " Revue des Sciens Religieuses",43, 1955' p 48I u 508 Cf. Pr.Prof.Dr. D. StEniloae, op cit ' p 219

5tr

t0'

Sf. Grigorie Teologul, Cuvdntarea XXIX teologica

ll.P.G

26,100

244

STELIAN TOFAN{

PARTEA A DOUA

245

firea omeneascd, se arati tdria ei efectivd fa16 de ele-soe Unul din aceste afecte era frica de moarte. Dar biruinla acestei frici de moarte nu o putea arita firea omeneascd a Domnului ocolind moartea, ci primind-o, biruind frica ce face aceastd fire sI fugd de moarte. Aceastd fiica e cel mai puternic afect, e cea mai mare sldbiciune a firii omenegti. De aceea, in biruirea ei se manifestd cea mai mare tdrie a firii. Si de aceea ea este ultima pe care a invins-o Mdntuitorul. trnvingAnd astfel cu firea Sa omeneascl aceasti ultimd sldbiciune a ei, a fost invinsd moartea insdgi ca punct final al slabiciunii firii umane. Acesta e paradoxul cregtinismului: prin primirea morlii se invinge moartea.sro in felul acesta ni s-a deschis posibilitatea participdrii noastre la infinitatea vielii dumnezeieqti: "Cdci a

u el

ocupd un

loc important in

cugetarea autorului

l',pistolei.sli

Exegelii bibligti au subliniat, pe bunf, dreptate, r:aracterul cultic Ai sacral al "desdvArgirii" umane a lui Iisus llristos, de care este vorba in text, care se aduce pe Sine lui l)urnnezeu, fiind at6t Arhiereuljertfitor, cdt 9i victima.sta Des[vArgirea lui lisus Hristos de care se amintegte in
loxt pune in lumind clard ideea cd lucrarea Sa m6ntuitoare se indreaptd gi spre firea Sa omeneasci asumate, pe care, ir<lucAnd-o ca jertf6, o umple de dumnezeirea Lui 9i o clibereazd de afectele, p5timirile 9i moartea de pe urma pf,catului strdmogesc.t'5 Se indreapti, apoi, chiar prin ele spre noi toli, pentru ca prln participarea la dumnezeirea rrranifestati in puterea pe care o transmite prin firea Lui rrmani sI ne elibereze gi pe noi, in aceastd via1d, de pEcat, sd ne sfinleasc5, iar in cea viitoare, de afecte, de coruptibilitate

murit Ernanuel, ldrgindu-ne noud intrarea in

Sfanta

Sfintelor Si deschizdndu-se uSile Bisericii din ceruri. noud celor ce credem in El".s)1 Verbul 6pa0ev (a invdfat) din 5,8 lamuregte qi sensul cuvAntului rel,ero0v care apare in versetul urmdtor 5,9: ",fi desdvdrSindu-Se (rui tel"et<,lOeiq) s-a ficur tuturor celor ce-L ascultd pricind (a[troq) de mdntuire veSnicd" Termenul r,d)retog, care evocd deopotrivd ideea de desdvArgire, ca gi pe cea de impliniret" $i expresiile inrudite
.

Vezi J. Kdgel, Der Begrilf rei.ero0v im Hebrrierbriel in "'fheologische Studien, M. Kdhler dargebracht", 1905, p. 3-5 u.; A.A. Hoekema, The Perfektion ,tf Christ im Hebrews, in "Calvin Theologicat Joumal" (Grand Rapids), Michigan, e , 197 4, p. 3l-37 .
Sinn in " Der Brief "o O. Mi"h"l, Christliche tiollendung im sakta!-kultischen ttn die Hebraer",p.225-229;5i mai ales C. Spicq' opcit.,p 214 u' unde ddin iicest sens gi o bogaE bibliografie Vezi pi A. Feuille! Le sacerdoce du Christ et de
.\ e

t'1

s minis

te

res,

ais,

1972, P.172 u.

Vezi Pr.Prof.Dr. D, Stiniloae, Legdrura interioard dintre moarteet Si inyierea Domnului, in rev. "Studii Teologice", nr. 5-6, I956, p 281
t'o

s'e

t"
5'2

lbid"*
Sf. Chiril din Alexandria, Glaphyr4 P.G. cit, col.54-5D.

Din acest rnotiv C. Spicq face o apropiere intre rei,e rouv din Evr -5.9 gi cuvdntul de pe cruce al Mdntuitorului tetd.)teora (SavAr'5itu-Sa) (In. 19,30).
(L'Epttre aux Hebreux, II, p. 39).

'ailrieregt satisface Ior. llri rot rcd


Pr.Prof.Dr. D. Stiniloae, op cit ,p.

a $i protestantd - eliminlnd efectul slujirii


nume le oamcnilor care L-au a elinrinat toata Preo s 9i Prin aceasta 5i in

omeneqti 9i socotind-o numai ca o lucrare dc jignit cu pdcatul

ezeiror al -iertfei 9i
129).

afie.iuridioi, exterio

246

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

247

9i de moarte.sr6 Rostul ontologic al mAntuirii in Iisus este, agadar, gi sfinlirea noastrd: "S-a sfinlit cu noi Cel ce este mai presu.t decdt toatd zidirea,ri Cel ce Se sfinleSte c{t Dumnezeu cdnd S-a fdcut om Si S-a sdldsluit intre noi, S-a fdcut frate al nostru, dupd umanitate, sfinlindu-Se impreund cu noi Trebuinla de a sluji ca preot Si de a Se sfinli Si desdvdrSi tmpreund cu noi, line, deci, de iconomia intrupdrii" .sr? Prin urmare, desdvArgirea lui Iisus Hristos, de care vorbegte autorul poate fi infeleasd ca un act transformator,
umane asumate de Hristos pentru a o face aptd de comuniunea perfect5, vegnicd cu Dumnezeu (9,24). in acest sens, se poate spune c[ Hristos a fost izb[vit
de reinnoire radicald a de moarte, intruc6t ea n-a fost altceva decdt ceea ce L-a fEcut

firii

rrnll;rrc ai penetrarea ei de energiile Duhului SfAnt, devine t rttttltlia perpetudrii lucrdrii Sale arhiereqti vegnice in ceruri (').t4) Astfel prin jertfa Sa adusd lui Dumnezeu Tatdl, dar in se irr t'lrr;ii timp qi Siegi ca Dumnezeu, Iisus Hristos rlcshvArgegte pe Sine ca Om, dar sfinleqte 9i des6vArgeqte, in rrr:t:ltrgi timp, 9i pe "fralii Sdi", adicd pe cregtini'sre El se face astfel, pentru toli cei ce i! ascult6, aitlo6 rrr^rtqpfc6 aitov(ou - "pricinl de mdntuire vegnicd" (5,9)'t'o O astfel de pozilie 9i slujire arhiereascd se leag[ rt:rnalic de pozilia Fiului de-a dreapta slavei (1 ,3d) 9i conduce, rrrrri cleparte, in derularea confinutului epistolei, spre cealaltd rr,risltur6 arhiereascS a Fiului, cea de " Miilocitor al wnui mai
lt u

Te

pe El, prin firea Sa umand, mai mult dec6t era inainte de gustarea ei. "Transformarea"srs lui Iisus Hristos prin patimi, moarte gi inviere inseamnd in acelagi timp gi o transformare a lucririi prepascale intr-o lucrare reald,, prezentd a lui Hristos Cel viu, de sfinlire gi desdv6rgire a cregtinilor pi-a lumii intregi, supugi deci acestei transformdri prin lucrarea prezenti arhiereascf, a lui Hristos, Care se afla plin de viafd dumnezeiascd de-a dreapta Tat5lui. insugirea firii umane de cdtre MAntuitorul Iisus llristos prin intrupare, constituie, aga cum s-a mai spus, baza devenirii Sale ca Arhiereu (2,17), dar deslvArgirea firii Sale omenegti, prin patimi, moarte, inviere,
516

stament" (8,66) Apadar, toatd semnifica!ia 9i importan{a soteriologicd


-

5te

lbidem,p. 132.

in diferite Expresia cifloq oorrlpfaq ai<ovfou (5,9) e inleleasd de excgeli f,te in sensul de ap11"1dq tflq ot'rtrlpictq rrrrduri, din care ne refine atengia doua:
r,0

;i,r".pa,-a*Antuirii'-2,10,(veziinacestsensE.K5semann,DasWandernde.-., finalitate a lucririi arhieregti (veziK. NissilS, op.cil., p. l0l- 102). 1r. 79j lre ca scop, cu expresia: "incepdtor al mdntuirii" se i lin contexnrl in care e folosit5 9i in raport
rxll lraqe urmdtoarele concluzii: -- -'-c' ln tun"tiu de "incepator al mdntuirii" (alrroq) Iisus [Iristos sta la oq) de mdntuire vepnicd" irrceputul lucrarii Sale mAn un atribul al lui Iisus in it.giria i"ta la sfhrqitul ei Sa de Ia shtitul slujir.ii Sa de chenozd; ca a starea in starea SaactualS de Arhiereu puureave$ruc Sate arhieregti pe pAmant, precum 9i in ceruri. Cuv6ntul ,ipXnVOe defineqte un calificativ al Fiutui intrupat, avdnd morlii Prin patimi, misiunea de a aduce mantuirea tuturor pi de a nimici puterea

lbidem, p.

ll2.

5'' Sf. Chi.il al Alexandriei, inchinare in Duh si Adevdr. P C . 60, I 1 l -5 5'8 Cf. Pr.Prof. D. StEniloae. Teologia Dogmaticd, vol, ll. p. l-51

-""'..liinviereacestrolm6rrtuitor.s-aimplinitintr-unplanimanent(2,10). Preamarit, dar in stare


lbflnenul aiT1"ogreprez.intl, dimpotrivE, un atribut al Fiului ca Arhiereu vegnic cerisc (8.1) (Vezi K' Nissil:i' op cit A"

i".tft,

'p

102-103)

248

STELIAN TOFANA

PARTEA A DOUA

249

a capitolului cade asupra expresiei "pricind de mAntuire


vegnicS" (5,9). Unii exegeli,s'l au inleles prin desdvArqirea lui Iisus, de care vorbeqte autorul epistoiei, ca fiind una moralS' Dar faptul cd desavdrqirea credinciogilor este implicatd in desdvArgirea lui Iisus Hristos (Evr. 5,9; 9-13-14;10,10:14), aratl, cbnu poate fi vorba de o des6v0rgire morald a Sa, ci de desdvdrgirea firii umane, pe care a asumat-o qi a indumnezeit-o prin Patimi, Moarte gi inviere.s2? in acest sens putem sd socotim gi cuvintele M6ntuitorului, consemnate de Sf' Ioan
Evanghelis trtl: " Penlru ei Eu Md sfinlesc pe Mine insumi' ca 17,17)' E Si ei sd fie sfintili intru adevdr" (In' 17,19; cf' vorba aici de caracterul cultic al sfinfirii sale, de o sfinlire sau o consacrare a victimei pentru

l)rin miilocirea Lui safie sfinliti toli cei ce cred"'s2a Dar Irt'cast6 sfinlire a trupului inseamn6 sau pregdtirea lcrtlltorului pentru a se jertfi lui Dumnezeu, sau un efect al rrt'tLrlui de jertfr. Aceasta implica direcfia jertfei spre l)rrrnnezeu gi spre insugi, Cel ce Se jertfeqte't" E'l Se sfinleEte prin aceastd iertfd's26 "El ;rcntru jertfr gi ii sfin!eqte pe ai Sdi rtttlizeazd astfel prin jertfa Sa (npoo$6u) sfin[irea celor ce
r'tt

jertfr'

in sens liturgic ai cultic, ca victimX destinat6 jertfirii, El a fost sfin1it incd inainte de naqterea Sa, de aceea e numit "sfAnt" incd inainte de a se na$te (Lc' 1,35)' De altfel, MAntuitorul spune: "Despre Cel pe care Tatdl'L-a sfinqit Si L-a trimis in lume, voi zice{i; Tu hulesti" " (In' 10,36)' E evident, deci, faptul, cd st-tnfirea lui Iisus s-a frcut incd inainte de trimiterea Lui in lume-s2' Sfinlirea de care se impirtEgeqtc Hristos vizeazd, prin urmare, firea Sa omeneascd- "Aceasta e puriJicarea de pdcat Si umplerea de viald dumnezeiascd' ce se impdrtdSeSte lrupului lui lisus Hristos de El tnsuSi ca Dumnezeu, pentru
t2t

fiind mijlocul de impdcare (10,29 13,32) pentru toli creqtinii: "Penffu aceea Si lisus, ca ,tt'i .;finfeascd poporul cu sdngele S,iz (1va rilldorl 6r& to0 i6fou &rpcrtoq rdv l"a6v) a pdtimit afard de poartd" (13,12). Legdtura intre terrninologia impdcirii gi cea a sfinlirii cste aici cit se Poate de clara in acest sens, Sf. Chiril al Alexandriei spune: "Cel ce ra afla in chipul si egalitates Tatdlui, cdruia ti stau inainte (ii aduc slujbd ,si Serafimii de sus, Cdruia ii liturghisesc sfintd) mii Si mii de ingeri, cdnd S-a golit pe Sine se spune t.ti s-a si ardtat liturghisitor al celor sfinte si al cortului ttdevdrat. Atunci s-a qi sfin{it cu noi Cel ce-i mai presus de toutd zidirea. Cdci cel ce sfinyeSte Si cei ce 'se sfinlesc, dintrttnul sunt toli. Pentru care pricind nu Se ruSineazd sd-i
tt' .sfinlesc (10,10.14), sdngele Sdu

numeascdpeeifrali,zicand'"Vesti-voinumeleTatdlui /ialilor Mei" (Evr. 2,11-12; Ps 21,23)' Deci, Cel ce sfinleSte


ca Dumnezeu, cdnd
S-a

fdcut om Si S-a sdldsluit intre noi Si cd S-a rr .fost frate dupd omenitate cu noi' atunci se '\pune Si
52a

t" t"

0. Cullmann. oP cit.' P 82. Asist. V. lvlihoc, art.cit , p- 193 Pr.


Yezt

Pr.Prof.Dr. D' Stlniloae, op cit .p- 135-136' 'lbtdem yez.iKuhn Procksch, art d.yrcq,ayr'd'(<t" in ThWNT, vol I, p'
113

P.. v. Mihoc, art

cit.p

193

526

250

STELIAN TOFANi

PARTEA A DOUA

251

sfinlit. ASadar, trebuinla de-a fi preot Si de-a fi sfinlit line


de cabordrea ln trup".s21 Despre aceastd noud situalie creatd pentru to!i oamenii vorbesc concluzional versetele 5,9-l0: " $i desdvdrSindu-Se,

rlt'vine totul clar, de ce osteneala pentru El nu este zadarnicd. Cine "ascultf," lui Iisus, qi pe Iisus ca Arhiereu, devine lrlrcr de toate vechile gi intinatele legituri, fiind transpus intr-o t'xistenfd fundamental schimbati de cea veche,s2e gi aceasta

fdcut tuturor celor ce-L ascultd, pricind de mdntuire Iar de Dumnezeu a fost numit; Arhiereu dupd rdnduiala lui Melchisedec"
S-a

rrrlrucAt

Iisus, prin patima Sa, n-a devenit numai

veSnicd.

Aceste yersete exprimd in 3 expresii str6ns legate intre ele, consecinlele Patimilor asupra persoanei lui Hristos: a). re i,e r.o0e fq (S-a desavdrgit) b). S-a ftcut pricind de m6ntuire vegnicl pentru toli cei ce-L ascultd

rt:prezentantul exemplar al unor noi posibilitdli de existentd, t i insugi intemeietorul, F[uritorul prin Sine insugi a realitilii rroii existenle, care este deja la indem0na oricui. "Ascultarea" care se cere adresanfilor in 5,9, nu-gi are

in "ascultarea" lui Hristos, numai propria-gi mdsuri, ci, in acelapi timp, gi inainte de toate,
;rsll'el in viziunea autorului,
irrsdEi baza sa.s3o

c). a fost numit de Dumnezeu

,,Arhiereu dupd

Dacd Dumnezeu
,lupd.

il

nume$te de-acum pe Fiul "Arhiereu

rdnduiala lui Melchisedec"s2s. Agadar, tot ceea ce El a realizat prin ',ascultarea" Sa, ca Cel umil, in stare de chenozd, de micporare sau restrdngere a modului dumnezeiesc de manifestare a slavei pe care a avut-o inainte de intrupare, gi anume nimicirea morlii gi desfiinlarea pdcatului, nu rlmdne numai ca efect asupra Sa, ca nigte" consecinte limitate la un episod trecut, ci devine "acum" tuturor celor ce-L ascult5, "pricind de m6ntuire',. ,'A asculta Lui" nu inseamni nimic altceva dec6t a fine cu t6rie mdrturisirea gi credinfa in El ca Arhiereu vegnic. tn acest fel

rdnduiala lui Melchisedec" (5,10), aceasta inseamnd cI l:l a intrat, gi prin El "tofi ai Sdi", in posesia a ceea ce a rcalizat prin slujirea Sa arhiereascd - mdntuirea.s3r Hristos icrtfindu-Se ni se face astfel pricind de mdntuire vegnicd, t:onducdtor spre Dumnezeu, gi aceasta prin ridicarea rrrrranitd{ii Sale, aqa cum s-a vdztt, la un nou mod Ce existen}d, tleosebit de cel de dinainte de moarte gi inviere, la o stare de slavd, de penetratie prin Duhul, intr-un fel deosebit de cel de rlinainte de moarte gi inviere.ssz In acest sens moartea
Roloff, Der Mitleidende , p 158

"'J.
tro

t2'
528

Glaphyrorum in Genesim,libr. II, p G,, 69. 1008.

H.Fr. WeiB, op.cit., p.320.


Vezi J. Roloff, op.cit , p. 158

53'

AmEnunte in legEtura cu semnificalia hristologich a cuvintelor ,, _ Arhiereu dupd rdnduiala lui Melchisedec" (5,10), vezi J. Bonsierven, Le sacerdoce et la sacrifice de Jesus-(lfuist d'apres l,Epitre aw Hebreur, in ,,Nouvell Revue Theologique", 6, 1939, p. 6-57 u

tt'Sf. Ciril din Alexandria, CILAPHYRA in Exod, P.G. 69, col, 517. "S-a
ldus pe Sinejertfr nepatata pentru noi lui Dumnezeu;i ardere de tot spirituald- cum preinchipuit iar\i dumnezeiescul Moise, conducdndu-se prin lumina duhului spre t unogtinla celor viitoare"
;r

PARTEA A DOUA

253

2s2

STELIAN TOFANA

jertfd MAntuitorului Hristos se prezinta pe de-o parte, ca o ca om' pe de adus5 lui Dumnezeu, ca o renunlare la tot ce este se alta, ca o sdltare pe un plan de existenla superioard' este un infelege ca om, dat fiind cd modul de existenld sfinlitd mod de existengh mai inalt[, fiind imparte$it6 de Dumnezeu' izvorul vielii. Dacd numai in stare de jertfE se poate pdtrunde la
Dumnezeu, atunci ea are doud sensuri: a). inca chiar in starea de jertfE pe cruce' Hristos e ridicat ca orn intr-un mod nou la Dumnezeu; jertfr 9i b). Hristos rdmine la Dumnezeu in stare de aceastl stare dupd inviere, pentru cd numai insuqindu-ne 9i noi ne putem transpune in starea de jertf6' avAnd prin

b). ca renunlare a voinlei omeneqti la orice fel de autoafirmare gi ca supunere ultiml a ei voii dumnezeiegti, gi c). ca jertfd curatd a umanit5lii Sale, adusl lui I)umnezeu pentru a se sfin1i, ca prin ea apoi sd ne sfinfim gi noi - laturi care, privite in fondul lor, sunt una -moartea Lui irpare ca un drum spre inviere.t'o in acest sens putem se afirmf,m cI moartea nu e despdrfita de inviere, intre aceste doul acte ale iconomiei mdntuirii exist6nd o indisolubili unitate. Dar aceastd unitate trebuie vdzttld nu numai ca o
succesiune necesarE a celor doud mornente in opera mdntuirii,

a Lui,

urmare intrare la Dumnezeu'

Faptul cd chiar actul de jertfire este o sdltare ontologicl a celui ce se jertfe$te pe un plan superior de jertfa Sa existen!6, se vede din faptul ci Mdntuitorul intrd cu in Sfflnta Sfintelor. Sf. Ciril spune ca prin insagi jertfa Sa' Iisus Hristos se oferd ca un dar de bunl mireasmd lui Dumnezeu, iar prin Sine, 9i pe noi'ss3 in concluzie, din oricare din cele trei laturi am privi moartea M6ntuitorului Hristos : a). ca desfiinlarea p5catului, sau a sldbiciunilor din firea lui omeneascd;
"'Sf. Citil, comentAnd cuvintele tor" 1li. ti.z-lj. ,prn.' "Cdci a Pdtr
inr, )i ,a ne va'duie si Pe noi, nu se
-5ls)
ua
rn cu

moment in celSlalt. Moartea M6ntuitorului cuprinde astfel in sine inceputul invierii, iar starea de inviere a Sa nu e goiitd de o anumitd prezenld a crucii. Acest lucru il exprimd foarte bine Sf.Ap. Pavel prin cuvintele: "Nebun ce eSti! Tu ce semeni nu dd viald, de nu va fi murit" (I Cor. 15,36). insd este clar cd bobul semdnat nu moare mai intdi de tot, ca abia apoi pe urmd si rdsard, ci incd in timp ce moare, incepe viala cea noud in el. Sf.Ap. Pavel revine adeseori asupra acestei idei, afirmdnd cd in fiecare zi moare dupd omul din afard ca sh invie dupl cel dinduntru (I Cor. 15,31; II Cor.4,l6)Existenla faptului tainic cd moartea lui Iisus Hristos cuprinde in sine inceputul invierii Lui ne-o adeveresc deplin sfinlii plrinfi, iconografia, c6ntlrile bisericii. Nu e ftrd semnificalie faptul, cd in acest sens, iconografia ortodoxd in{Eliqeazd invierea Domnului prin scena coborArii Lui in iad intru slavd, ardtAnd ci viafa invierii incepe in El incd din clipa

ci ca o anumitd prezen[d a fiecirui

v tatiiiuiai Sicuaieitsangealsdu

ol

t'o

P..Pr,Dr. D. Strniloae, art.ctt., p. 285-286

PARTEA A DOUA

255

254

STELIAN'TOFANA

ldngi faptul cd sufletul morlii, ca lAqnind din iad' Dar pe inci de Vineri' de slava cobordt in iad s-a umplut anticipat' via!6

sugestive in zdrobit cu moartea r lirrlirile Bisericii: "stdpanirea morlii ai


rre

rrrrnrdrate randuri

in cuvinte din cele mai

,i"liiinri"rii,

trupul rdmas pe cruce are qt el o deplin de-abia din clipa fEcdtoare care, desigu', '" 'u dezvolta cred ci acest lucru invierii Lui. Scriitotii bis"r"eqti risdriteni Domnului curge' dupa moartea se arat[ in faptul cE din coasta e o minune aqa de mare cd Lui, sAnge cald 9i ap[ caldd' ceea ce prin intdrirea sa de evanghelistul Ioan line sd o adevereascd ei motivul' pentru martor ocular (1n'20,23)' in aceasta^vld la Sf impdrt[qanie' De aceea care biserica foloseqte cdldura de pe cruce' pe ii. puri.tfi din r[sdril numesc Trupul Domnului de viaJa f[cdtor pe de altd parte de-o parte mort (vexp6v), iar a ideii c6 Trupul Domnului f<-."r".0,)"'' O fot*uiu'" ciatavedere natural' prin absen[a pe cruce, degi mort din punct de Duhul Sf6nt prezent in El' sufletului, e de vialil1tuto,.' prin Toarnd cdldurd tn o g6sim la Sf' Simion din Tesalonic: " Trupul Domnului potir. Iar aceasta o face mdrturisind cd Sdu su/let' devenit mort' prm dlspdrlirea dumnezeiescului intrucdt dumnezeirea nu s-a a rdmas totuSi de viayi fdcdtor' Sf' Teodor or'gy'l.'so In acelaqi sens se exprimd 9i rana pe care Studitul: "Cdntdrile mele laudd rdstignirea Si sorb eu' Din ea Si sulila a deschis-o in coasta dumnezeiascd' md sfin;eSte" 'si? care o. Hristoase, infiecare zi' bdulura

putere de

l'tt, Puternice, cd de Tine S-au cutremurat portarll in rtrtlllui"s3}; "Puindu-Te in mormdnt, pe cei ce locuiau t,,t)rmant Tu i-ai lnviat, nestricdciune si viayd ddruind
,(Ltmului ornenesc"sle; "Inoitu-ne-ai pe noi prin crucea Ta' rlitrttindu-ne noud viald Si nestricdciune" '54o MAntuitorul Iisus Hristos nu putea rupe insd leg[turile

aceasta prin faptul

iliii"tii

e afundarea desivdrqitd a ornenescului in dumnezeiesc, prin faptul ci omenescul soarbe in gi prin acest act, putere din dumnezeire' Iar aceasta

cI moartea Lui

,,
I

l)cntru,

poate face Hristos ca Om pentru cd

totodatd

9i

morlii' cit 9i ideea despre Mdntuitorului Hristos incd in timpui inviere, este exprimatd in starea Lui de jertfd de dupa
538

Ideea vielii celei noi' rdshrith in

umanitatea

)umnezeu.sn'

lar puterea acestei morli 9i a stdrii Sale de jertfi


I, glas l, dupd Catisma I la utrente
Stihoavn4 glas 4, vecemie'

Sedealna

t"
Vezi H. Grondijs, L'lconographie Bruxelles, 1952, P. I 18-l 19
53s

byzantine clu

Crucrfid mort sur la cro-a'

Stihi.u

all-ula

"u
s3'

cap 94. ta Erminie despre locagul bisericii'


Triod- Miercurea I-a a Postului Mare'

H' Grondijs' op cit'

p 126

'oo 5al
5a?

Stihira a v-a- glas 7, veccrnie

Pr.Prof.Dr. D. Stiniloae, art'cit

'p

280

Ibidem,p 286.

2s6

STELIAN TOFANA

ve$nice in fala

Tatllui ne-o comunicd 9i noua unindu-Se cu noi in dumnezeiasca euharistie, pentru ca murind cu noi 9i in momentul morfii noastre, sd nu ne fie moartea spre moarte, cl spre trecere 1a via!d, spre identificare deplind a voii noastre cu voia Tatilui aga cum a fost 9i moartea Lui'sa3

PARTEA A TRtsiA
4

IISUS HRTSTOS - A.RHIE,REU CERESC (7,1=9'28)

Al doilea mare expozeu doctrinar al epistolei

cEtre

lrvrei (7,1-10,18), prezentdnd Arhieria lui Iisus Hristos, ca It:md preferenfialI a scrierii, diferd mult de primul' Acest cxpozeu cuprinde trei secliuni care se succed una pe aha, fdrFt ir mai fi intrerupte prin expuneri parenetice' cum a fost cazul
crr cele precedente (3,7-4,14 9i 5,11-6,20)'

Una din primele caracteristici ale acestui expozeu este cll autorul, in expunerea temei, trece acum de la raportul de

ttsemdnare, demonstrat in pdrlile anterioare, la cel de diferenliere Si depdsire in ptezentarea elementelor de cornparaliesaa referitoare la Arhieria lui Iisus Hristos. Astfel, ;lrin acest nou procerleu, el incearcd sd pund in lumind caracteristicile preotiei gi slujirii lui Iisus Hristos. intrucat rrutorul nu considerd cd e suficient faptul de a fi amintit numai ca cregtinii "au un Arhiereu mare" (4,14-15), trece acum sd cxplice gi ce fel de Arhiereu este Acesta: "Un astfel de .4rhiereu se cuvenea sd avem. sfffnt, fdrd de rdutate, fdra patd, osebit de cei pdcdtosi Si fiind mai presus decdt
54 yezi A. Vanhoye, Pr&res anciens

s$

Ibidem, p.284

,p'

161-170'

2s8

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

259

ceturile. El nu mai ate nevoie in fiecare s sd aducd iertfe, intdi pentru pdcatele poporului, cdci a fdcut acedsta o datd'

rrou, superior, cel

al realizdrilor divine in lisus Hristos.sa6 Accasta este intenlia predilectd a autorului in prezentarea

',lrrlirii arhieregti a lui Iisus Hristos. Felul in care o face este rrragistral. Accentuarea raportului de diferen{iere dintre llristos gi Aaron, pentru a se scoate in evidentd superioritatea Arhieriei lui Iisus Hristos se face numai cu argurnente scoase rlirr datele concrete oferite pind acum' Cuvintele Ps. 110,4, ( irre au servit mai int6i in 5,6.10 pentru a demonstra o rrscrndnare fundamentald intre Iisus Hristos qi Aaron, sunt lirlosite acum, in cap. 7, printr-o abilitate dialecticd, in scopul tlovedirii in mod antitetic, cd preolia lui Iisus Hristos diferd totaI de cea a lui Aaron, fiindu-i intru toate superioard.soT in ;rrimul caz autorul citeazd cuvintele psalmului frrd o analizd ;r acestora in detaliu, ci numai pentru a artrta cd 9i Iisus llristos a fost chemat 9i numit preot de citre Dumnezeu. Astf-el apare un raport de asemdnare intre Iisus Hristos 9i Aaron in al doilea caz, cuvintele psalmului sunt supuse unei ;rrralize precise: fdrd. a inceta de a exprima aseminarea, ele rc:levd acum accentuat diferenlele semnificative, care ntarcheazd o schimbare de valori.sas Aceasta nu este cazul, spre exemplu, numai cu Ps' I 10, ci in modul cel mai evident, exprimi acest lucru 9i textul tlirr 5,9-10. CAnd autorul deciar6 cd la sfArqitul patimii Sale,

llristos "desdvdrSindu-Se, S-a fdcut tuturor celor ce-L ,t;;cultd pricind de mdntuire veSnicd. lar de Dumnezeu a fost
ttttntit Arhiereu dupd rdnduiala lui Melchisedec" (5,9-10),
to6

lbid"^. Vezi in acest sens dez.voltarea ideii ;i

la Pr.Prof'Dr' Dumitru

Mdntuitorului,in indrumf,ri misionare, Editura Instifutului Bihlic, Bucuregti 1986, p.342U. Pr.Prof.Dr. Dumitru stlniloae, lisus Hristos, 'Ir hiereu in veac, in "Ortodoxia" Nr 2, 1979, p.2l7u'
iRltdu, intreita slujire a
547

Vezi amanunte A. Vanhoye, op

cit.,p

169

5us

A. Vanhoye. Prdres onctens ' p' 168

to'Ihrd"-

PARTEA A TREIA

261

260

STELIAN TOFANA

inlelegem concluzia pirlii demonstratraportuldecontinuitate:tota$acaqiAaron'Iisus Dumnezeu' Hristos a fost numit preot de citre Darcuvintelecitatecon}intreiafirma(iicarepunln lui lisus Hristos in luminl, in primul rdnd, superioritatea de asemdnare' Prima comparalie cu Aaron, pe acest fond

precedente (3'1-5'10)' care a

secliunii urmitoare care urmeazd, sd 1ualeze tocmai acest s ubiect: Iisus Hristos Arhiereu, dup[ rdnduiala lui
Melchisedec (7,1-28). Termin6nd-o pe aceasta, prin alegerea cuvintelor din ultima frazd, anunld terna urmEtoare gi cea mai lungd (8,1-9,28), qi anume cea a des[vArgirii sacrificiale a lui Iisus Hristos,.exprimatdinT,2S prin acelagi verb ca gi in 5,9a

exprimAnd afirmafie reprezinti miqcarea ascendenti' des6virgit prin jertfa desdvirgirea prin jertf6: "Hristos S-a descendente' exprim6nd Sa". ,4 doua corespunde miqclrii jertfei: Iisus Hristos salvatoare, m6ntuitoare a

- te l"er<^l0eiq. DupI

eficacitatea

spre Dumnezeu' frc6ndu-Se deschide "celor ce-L ascult[" calea afirma[ie ei "pricin[ de mintuire veqnic6" ' A treia

pentru numirea ca Preot de exprim6, in sfdrgit' momentul central:

cltre

(5' 1 1- 10'39) In acest fel se anun96 9i partea urmltoare cele doud preolii' dovedind care va sublinia diferenlele dintre ca $r gi insistdnd asupra superiorit[lii lui Iisus Hristos

Dumneze:u.sae

Arhiereu.

prln Procedeul de a anunta partea urmdtoare este' de altfel' cuvintele-concluzie a p5r[ii precedente'

a modului de lucru al specificul 9i caracteristica principalS procedeu unic in autorului in tratarea subiectului epistolei' parenetrce Noul Testament' Astfel, Ia sf6rqitul pdrlii afirmalie a treia preliminare (5,11-6,20) autorul' reamintind dupi din 5,9-10: "Iisus Hristos e Arhiereu desf,vArgit tema vine sd anunle rAnduiala lui Melclrisedec'' (6,20),

analiza acesteia, autorului nu-i mai rdmfine sd dezvolte decdt ultima tem6 de cuprins doctrinar, aceea a valorii m6ntuitoare a jertfei lui Iisus Hristos. Pentru aceasta autorul foloseqte din nou acelagi procedeu: plaseazd la sfArgitul secliunii (9,28) un cuvdnt ales din ultima fraz6' din 5,9b, 9i anume, cuvAntul ot^ltqpf a. Astfel va pune in contrast neputinla soteriologicd a preoliei vechi, cu eficacitatea perfecta a jertfei celei unice a lui Iisus Hristos ( l0,l - 18).tt' In acest sens, fiecare secfiuue are tema ei distinctd: pozilia personald a lui Iisus Hristos ca Preot (7,1-28); activitatea Sa mdntuitoare (8,9-9,28) qi roadele acestei acfiuni m6ntuitoare (10,1-18). Ceea ce este iardgi caracteristic aici, e faptul cd autorul, tratAnd o temd, nu pierde din vedere pe celelalte doud anterioare, ci dimpotriv5, pune in lumini taporturile strdnse dintre ele, creind astfel utt schelet puternic, care dd o viziune coerentd trdsdturilor specifice slujirii arhieregti a lui Iisus Hristos.ssr

tto
55r

lbid"*.

Vez.i. in arndnunt, prezentarea fliintifica a acestor procedee folosib de autor structura lor literard la A- Vanhoye, Za s tnrcture littdraire , p. 53-59, Idem, Ies lr lt'retres anciens ., p. 170-171

to'Ibid".,p, 169-l7o

PARTEA A TREIA 262

263

STELIAN TOFANA

rAnduiala I. Iisus Hristos - Arhiereu dup[ lui Melchisedec (7'1-10)


cltre Evrei este' Caracteristica principald a epistolei de a demonstra' in toate a$a cum s-a putut vedea, aceea lui Iisus Hristos fatd de domeniile 9i planuriie, superioritatea decAt proorocii (1'l-4); mai orice creaturd: El este mai mare (1,5-14; 3,1-6); este Fiul lui mare dec6t ingerii 9i dec6t Moise veqnic al Universului (1'3)' Dar Dumnezeu, Domn 9i impdrat ca reprezentant al un^ei Iisus Hristos mai este desdvdrgit 9i Vechiul Testament' In preo{ii cu mult superioare cetei din este singura carte a Noului acest sens, Epistola cdtre Evrei fi constituit o hristologie Testament care are meritul de-a a Mintuitorului'ss2 completd,axat[ pe demnitatea arhiereasc6 durdnd in veac' Iar desfdguratd cronologic de la intrupare 9i il ocupl jertfirea de Sine locul central in aceastd desfrgurare in care El a fost in acelagi timp atAt a Mdntuitorului pe cruce, cdt 9i primitorul jertfei' Arhiereul jertfitor, Jertfa sau victima' aplicatd rra"areu.tt'in acest sens noliunea de "Arhiereu" profet sau "" decdt aceea de Iui Iisus Hristos e mult mai completi ea nu se taporteazd' slujitor al Domnului (Ebed-Iahve)'intrucdt lui Iisus ci se continud 9i in exclusiv numai Ia opera terestrd a epistola cdtre Evrei' cer. Acest lucru il J"r.rolta magistral singura scrlere Dar Epistola cdtre Evrei nu este totuqi prezinti pe Iisus Hristos in calitate a Noului Testament care-L
p
rrcavind

cltre nic[ieri, coeziunea pe cale o gdsim in Epistola

l,vrei.
1. Melchisedec -

prototip al lui Hristos' Figura biblicd a lui Melchisedec (7'1-3)'

Ps' 110'ss7 autorul AxAndu-se pe textul din Fac' 14 9i adevdratul qi vegnicul cpistolei dovedegte cd Iisus Hristos este

Arhiereu,

,'dupI rdnduiala lui Melchisedec"' Aparilia

9i

5so',/ezispre exemplu: O' Cullmann' op'cit p' 77'79' 93' G' Friedrich' ' tiestererwartung in den Synoptikern' \n
relev6
ent555

e Peste

Vezi C. Spicq, L'origine

johanni
range' E
eceden[s
1941

Prdre
ienne"'

t,Ep "Melange .lean, Par 'fheme im


dans

Priestertum Christi
,ru

:'rir."i"ei t.t . Literaturzeitun g",'l


Sf.

in N

n PE' arl

'P' ' \n Testament ausserhalb des Hebraerbriefes'


9 47'

335

-3 3 8.

Chi

roagd aici
iumatarc a p 93)

in

7,9.

cl

Iisus Hristos Se

arhiereascd" a

sec

"lxi*ff,;11'"TH;' (O' Cullmann' oP'cll

clu Nouveau "2 O. Cullman n. Cltristologie ttt P..Asirt. V.Nlihoc. art cit .p 184'

Teslament'

92

cel mai des cital in Noul 110 este pasa-iul din Vechiul l'estatnent acestu i Psatm (Mc' l 4'62)' marcdnd cuvintele l-est2nDent insu;i Mdntuitonll citeaza .onpriir;u Sa ca indeptine;te o nrisiune arhiereascd

"'P,

2,64

STELIAN TOFANA
PARTEA A TREIA

265

dezvoltarea acestei idei, in capitolul 7, a preoliei lui Iisus Hristos "dup[ rAnduiala lui Melchisedec" (Ps' I10,4), nu este o noutate, ea fiind amintitd deja in 5,6'10 9i 6,20' Dacl autorul o reia in capitolul 7, nu face altceva dec6t sd o dezvolte pe fondul invS!6turii despre propria jertf[ a Arhiereului Iisus Hristos, de care vorbise deja in 5,1-10' Dar pentru c6 cititorii s6i "s-au Iacut lenegi 7aauzit" (5,1 I) in ceea te privegte aceast[ inv[!dtur6, intrerupe meditalia doctrinarl

3p

4ropus.suo

7,ll-25 - Aaron qi Hristos. 7,26-28 - refleclii ce caracterizeazd scopul

profund hristologice (5,1-10)

pareneticd, tip "advertisment" (5,1 1-6,6), prevenindu-i de pericolul cdderii din nou in "faptele cele moarte" (6'l)' in cazul indepirt6rii de starea de "iluminafi" (6,4), dobAnditd prin Sfrntele Taine: Botez, Euharistie ("gustarea darului ceresc", impdrtdgirea Sfdntului Duh, punerea m6inilor - 6'24)' prin "cuvflntul cel bun al lui Dumnezeu" 9i gustarea puterilor veacului viitor (6,5)."' I)upi aceastd parte parenetic6, se revine acum asupra inv[fdturii despre Arhieria vegnicd a lui Iisus l{ristos, urmSnd a fi dezvoltate in profunde gi inalte "noliuni hristologice"sse incepdnd printr-o comparalie cu Melchisedec' Noul excurs doctrinar-hristologic, 9i care diferd mult de primul, este dezvoltat acum, in cap' 7, in patru subcapitole: | - 7,7-3 - istoria lui Melchisedec din Genezd 14 9i caracteristica semnifi ca{iei persoanei sale' 2 - 7,4-10 - comparalle intre Melchisedec ai Avraam'

9i

intercaleazi

parte

Autorul face practic din acest capitol pivotul intregii sule epistole,s6r cele gase capitole precedente nefiind decdt o 'l lrregdtire pentru cele ce urmeazd a fi expuse in cap. , iar cele iase care urmeazd nu sunt decdt o explicafie gi o consecinld a ircestei doctrine centrale.s62 Prezentarea figurii lui Melchisedec cu care incepe ircest expozeu doctrinar, are darul de-a deconcerta realmente pe cititor. Acestui personaj mentionat numai in doul texte lirarte scurte din Vechiul Testament (Gen. 14,18-20; Ps. I I 0,4) i se face o descriere in care apare ca o frinld rrristerioas6: "fdrd tatd, fdrd mamd, fdrd spitd de neam, a t'itrui zile n-au inceput Si a cdrui viald nu are sfdrSit", el "rdmdndnd preot veSnic" (7,3). Melchisedec, preot-rege, apare ca o "cotnetd trecdtoare"s6r pe scena istoriei Vechiului Testament in perioada patriarhului Avraam, mai precis, in momentul intoarcerii acestuia victorios dintr-un rdzboi contra regelui lilamului qi alialilor acestuia:s6a "Iar Melchisedec, regele
sn
s61

lbidem, p.82.

Vezi A,F. Maunoury , op cit , p 82


a:aLx

,tt

virtor" viala Sf. Ioan Gur6 de Aur infelege prin "gustarea puterilor veacului ereascd. (Sf' Ioan Hrisostom, ei, p. 152). Vezi 9i A.F- Maunoury. Comentariul cdtre Evrei,P.72. Comentatiile sau

'u'C. Spi.q, L'Epttre


u6'

HebrerLx,Il.

I79.
1946,

D., Mircea Chialda, Melchisedec preot-rege din Salem, Caraasebep

p5
Din cartea Facerii cap. 1 4 se cunoagte cd patriarhul Avraam a avut un rdzboi cu regcle Elamului, Kedarlaomer pi cu cdgiva aliati ai acestui4 pentru a scoate din robia lor pe Lot, nepotul sau. Rizboiul se poarth in localitatea Dan (Laip-Lesem) pe
5s

tje

M. Rissi. Die Theologie

, P- 82.

266

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

267

Salemului, i-a adus pdine Si tin Melchisedec era preotul Dumnezeului celui Preatnalt. $i a binecuvdntat Dumnezeu pe Avraam Si a zis: Binecuvdntat sdfii Avraam de Dumnezeu

in timpul lui Iisus Hristos, la inceputul erei cregtine, psalm era interpretat deja mesianic, cercetdrile mai noi ;rcest rlovedind pe baza unor speculafii teologice nu numai cb cregtinii au interpretat mesianic acest psalm, ci chiar cd irrdaismul il identifica pe Melchisedec insugi, dacd nu chiar cu Mesia, cel pulin cu alte figurl eshatologice.s66 Astfel, cap. 7 din Evrei, ca de altfel gi literatura patristicI posterioard,tu' care vdd in Melchisedec un tip, o prefigurare a lui Hristos, implicd existenta unei tradilii iudaice asupra importanlei eshatologice a figurii Rege-Preot.tt* Prin rtrmare? ideea unui Mesia-Arhiereu nu este strdind cugetdrii iudaice tfuzii. Pe baza apropierii textelor din Maleahi 3,1 .23-24 Si 2,4-5, acest arhiereu mesianic a fost identificat uneori cu proorocul Ilie.s6e Tot aga, in unele specula!ii, regele-preot Melchisedec este prezentat cu trasaturile lui Adam, considerat

Cel Preainalt, Ziditorul cerului 9i al pdmdntului'


vrdjmasii

^$l

binecuvdntut sdfie Dumnezeul Cel Preatnalt, Care a dat pe

Melchisedec zeciuiald din toate" (Gen. 14,18-20)' in ceea ce prive;te celdlalt text: "Juratu-S-a Domnul dupd rdnduiala Si nu-l va pdrea rdu' Tu eSti preot tn veac, lui Melchisedec" (Ps. 110,4), cuvintele, dupd sensul lor literal, sunt adresate regelui, cdruia ii sunt atribuite funcliuni sacerdotale de cel mai inalt ordin 9i care erau inserate in

tdi in mdinile tale! ^!i i-a dat Avraam

lui

ritualul slrbdtorii iudaice

a intronizdrii.s6s

t6 O. Cullman
s67

n, op cit.,

p.75

Yezi G. Bardy, Melchisedec dans la traditionpatristique,in "Revue triblique", 1926,p.496 u. gi 1927.p.25 u.; G. Teillen, Untersuchungenzum t tabrrierbrief, p. 33-48. Aici se gAse$te o bogatd analizd a evolufiei tradiliei
Melchisedec in I Clement qi la Sf. Ignaliu. O. Michel, Melchisedek ausserhalb des

(.hristentums. ,in Der BrieJ an die Hebrcier, 1966,


t6

257-258

"Vaterlos, mutterlos, ohne Geschlechtsregister", p' 261-262) t6t r, "Die Psalmer", (ATD) 19-50, Cf. O. ezi H'H' Rowley' " Melchizedek p. 459 u. in p
and

Astfel, intr-un midra;. mai tdrziu, la CAntarea Cdntiirilor. R.egele-Preot nu era th:paftc de a imbrdca haina funcfiunilor unui mediator mesianic. Tot aga "Ilie rr:divirrs"apare uneori in literaturd sub dublul aspect de Profet $i Sacrificator in ire:cla$i timp. (cf. J. Jeremias, arr. "Hi.(e)fcrq", in ThWNT, II, p 934; Strackllillerbecli, Der I I 0 Psalm in der altrabbinischen Literatur, IV, p. 452 u . articolcrcurs in H.L: Strack gi P. Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament aus ttlmud und Midrasch,4 vol , Miinchen 1922-1928 P. Teiflen, op cit., p l6-20),
56e

Zadok,,.

461 u.

J. Jeremias , art cit , p.932

268

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

269

ca om ideal.s70 Pe de alt6 parte, apare 9i ca un arhiereu eshatologic, in calitate de Kohen Zedek, aldturi de Ilie.s7l
Filon din Alexandria asimileazd Logosul cu Melchisedec 9i-l numegte "Preotul lui Dumnezeu",s72 identificAndu-l cu
Mesia.s73

intr-o scriere tiagmentard descoperitd la Qumran (notatd I I a Melchisedec)s74, rolul central in planul
eshatologic, de a elimina puterea lui Veliar qi de a executa judecata lui Dumnezeus", ii este rezervat lui Melchisedec.sT6 Se poate aminti in aceastd direclie 9i "inv6ldtorul dreptAtii" al sectei de la Qumrafi, care, pe de o parte, prezinti caracteristici eshatologice, iar pe de altd parte, cum se vede gi din
t'o Cf. F.J, Jerome, Das geschichtliche Melchisedek-Bild und
Bedeutung im
s7

(lomentariul la Habacuc (II,3)s77, el este preot, jertfitor. in "Regula comunitetii" de la Qumran (lQS 9, I I gi lQSa 2, l2 u.), precum gi in "Scrierea din Damasc" (D 12,23; 14,19; 19,10; 20,1) gi in apocrifa intitulatd "Testamentul celor l2 patriarhi" (Rub. 6,7 t.; Simeon 7,2;Levi 2,8; Juda 2l;Dan. 5 etc.), se distinge un Mesia-Preot $i un Mesia-Rege politic, un Mesia din Levi gi un Mesia din Juda, "Mesia lui Aaron" gi "Mesia lui Israel", Mesia-rege fiind subordonat lui Mesiap

reot.

s78

Agadar, e evident cd cel pulin in anumite cercuri din

seine

IJe

brcierbr ief, 1920.

Strack-Billerbeck, op.cit., p. 463-464

din Alexandria, Legum alegoriae,lll,T9; vezi 9i J.J- Petuchowski, in "flebrew Union College Annual", 28 (1957), p. 127-136; R Le D6aut, Le titre de Summus Sacerdos donnd ii Melchisedec est-il d'origine juive?,in "Recherches de Science Religieuse", 50 (1962), p.222-229; O. Michel, art pe)'Xroeddx, in ThWNT, vol IV, p. 573 uThe Controversial Figure of Melchizedek

t" Filo,

cadrul iudaismului, speranla venirii unui arhiereu mesianic desdv6rgit era totu$i intrelinut6, misiunea sa prinz6nd contur in opozilie gi in comparatie cu arhiereul mozaic. Astfel, chiar inaintea scrierii Epistolei cdre Evrei, in unele cercuri iudaice cxistaserd speculafii cu privire la Melchisedec, in care acesta era asimilat cu diferite personaje eshatologice.s?e ln acest sens, meritul deosebit al Epistolei cdtre Evrei este acela de a fi demonstrat cE speranla iudaicd a unei preolii deslvArgite s-a impiinit in Iisus Hristos. Existenla acestei

in acest sens, A,T. Harson apira ideea potrivit c6reia "Melchisedek dtait [e preexistant" in"Jesus Christ in the Old Testament", London 1965, p- 65-72. Christ
574

573

t"
|

K. Ellig"., Studien zum Habakuk-Kommentar vom Tolen Meer,

1953, p.

der Woude, arl.


575

Aceasta scriere fragmentard a fost publicatd pentru prima dat6 de A.S. von den "Melchisedek als himmlische Erkisergestalt

68.

neugefundenen eschatologischen Midraschim aus Qumran "Oldtestamentliche Studien", l4 (19-56), p 354-373.

lIdhle XI",

in

5" ICG. Kuhn, Die Geiden Messias Aarons und Israels, in "New Testament

in

5i A.S. von der Woude, 1/ Q New Teslament, in "New Testament Studies", l2 (1966), p. Melchizedekand the 301--326: J.A. Fitzmyer, Further Light on Melchizedekfrom Qumran Cave I I .in "Joumal of Biblical Literarure", 86 (1967), p 25 u Alte indicafii bibliografice in aceasta problemd vezilaC.spicq, L'Epttre aux Hdbrettx. II' 1953. p 213 t

A. Vanhoy e, Prdres anciens , p. 172. s'u Vezi in acest sens gi M. de Jouge

I (1965), p. 168 u. Probabil ca St Ipolit al Romei, care vorbegte despre Mesia din Juda gi Mesia din Levi, unifi amdndoi in persoana lui Iisus Hristos, cuno$tea tradi[ia raporta6 de "Testamentul celor l2 patriarhi", de textele de la Qumran gi de documentul din Damasc, a$a cum o dovedepte studiut lui L. Marids, Le Messie issu de Ldvi chez Hippolyte de Rome, in "Melanges J. Lebreton", vol, I, "Recherches de Science Religieuse", 195 I , p. 381 u, Vezi pi Pr. V. ][{ihoc, art cit., p. 185-186, O. Cullmann. op cir., p 76-7
Studies"
.1

5'e

o.

Cullman n, op cit , p.76

210

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

2'n

un speranle arate cd demonstralia epistolei nu e frrd un scop Ei pe linia efortului obiect, ci cd ea era necesard 9i se inscria general al cregtinilor veacului apostolic de a dovedi cd Iisus

este Hristos-Mesia 9i,

acelaqi timp, Mare Arhiereu vegnic,sso dup5. r6nduiala unei preolii veqnice' Punctul de plecare al autorului in aceastd demonstra{ie de prezentare a lui Hristos Mare-Arhiereu, il constituie 14' cuvintele Ps..110,4. El recurge la istorisirea din Genez5 l8-20 pentru a confrunta aceste date cu cele ale Psalmului' numai dup6 ce citeazd de trei ori cuvintele acestui Psalm (5,6.10; 6',20)' Agadar, se porne$te in dezvoltarea temei de la autorul contemplarea lui Hristos Cel preamdrit, slavd pe care particular' gen o vede in Ps. 1 10 ca fiind una preoteasci, de un acest fapt: "dupd rdnduiala lui Doud expresii ilustreaz[ Melchisedec" li "in veac". in acest sens, cititorii sunt invitali ca mai intii la observarea 9i contemplarea lui Melchisedec el o prefigurare a lui personaj biblic, 9i apoi sd recunoascf, in

in

posed6 doud mari caliteli, precum insuqi numele ni-l aratd' l)entru aceasta, nu intdmpl[tor autorul epistolei se ople$te irsupra sensului pe care il oferd acest nume' Melchisedec, de la evreiescul "Malki-tsedec", se t6lcuieqte "rege al dreptdlii",

iar dupd numele regedinlei sale, cetatea Salemului, ce se tlilcuiegte pe evreiegte cetatea pdcii, este 9i rege al pdcii' Sf' loan Guri de Aur, interpretdnd acest text, vede o mare
lui Melchisedec ai cel al Mdntuitorului Iisus Hristos: "Ce om poate fi impdrat al dreptdsii Si al pdcii? Nimeni altul decat numai singur Domnul nostru lisus
asemdnare intre numele

I'{ristos"

.s81

Hristos preamdrit "Arhiereu in veac": " Cdci

acest

Melchisedec, rege al Salemului, preotul Dumnezeului Celui Preainalt, tntdmpind pe Avraam, care se intorcea de la infrdngerea regilor $i-l binecuvinteazd Melchisedec cdruia Avraam i-a dat zeciuiald din toate - se tdlcuieSte mai intdi rege al rlreptdlii, apoi el este rege al Salemului' ceea ce irr"o*nd regele pdcii- Fdrd tatd' fdrd mamd' fdrd spild de neam, neavdnd nici inceput al zilelor' nici sfdrSit al vielii, ci fdcut fiind a,semenea Fiului lui Dumnezeu' el rdmdne preot Pururea" (7,1-3)' Acest mare preot "al Dumnezeului Celui Preainalt"

observalie gramaticald aici nu e lipsitd de importanfd pentru cele ce urmeaz6. a fi tratate. Aceste trei versete, amintite mai inainte, nu formeazd decdt o singurd f-razd al c[rei subiect se glseqte la inceput, iar verbul la sfdrgit. Redusi la aceste elemente principale, fraza conchide: "Cdci acest Melchisedec ... rdmdne preot pururea"' Toate celelalte elemente intermediare nu servesc dec6t pentru a pregiti afirmalia final[. O conjunclie "ytip" (o0ro6 Y&p 7,1) pune frazain raport cu concluzia cap. 6, 9i care proclam[ preofia vegnicd a lui Iisus Hristos: " Unde Iisus a intrat pentru noi ca inaintemergdtor, fiind fdcut Arhiereu tn veac (ap26re pe iq yev6pevoq eiq tdv airiva), dupd rdnduiala tui Melchisedec (rata trlv td(rv pel'26lod6ex)"'s82 Cele doua specifi cdri ale profeliei "in veac" 9i "dupa randuiala lui Melchisedec" (Ps. 110,4) din 6,20, sunt puse in legdturd cu

5*'

Sf. loan Hrisostom, oP-cit-,P 177

'*

P.. V. Mihoc, art-cil., P. 186

s8'vezi A. Vanhoye, op cit.,P 174-

272

STELIAN TOFANL

PARTEA A TREIA

273

textele din Geneze. 14,18-20, in felul acesta cele dou[ precizdri explicAndu-se reciproc, astfel ci introducerea in temd e fdcut[. Preotul "dupi rAnduiala lui Melchisedec" trebuie sd fie "preot in veac" (6,20'), intrucdt Melchisedec din Genezd e prezentat ca fiind "preot pururea" (7,1-3).s83 Calificativul "ei6 16v ai6va" (in veac) extras din Ps. 110,4 9i aplicat in 6,20 preoliei lui Iisus Hristos pream[rit, i;i are ecoul in 7,3 in calificativul "eiq td 6tqverciq" (pururea) fondat pe textul din Genezd gi aplicat preoliei lui Melchisedec. Dar cele doud
calificative nu sunt insd identice: sensul calificativului care il caracterizeazd pe Melchisedec eiq td 6111ver66 e mai pulin profund; el nu exprimd eternitatea , ci doar simplu absenfa intreruperii. Aceastd diferen!6 aratd clar c[, pentru autor, Melchisedec e numai o prefigurare a preotului veqnic' o schi!6 care il reprezenta pe acesta intr-un mod sugestiv, dar
imperfect.s8a

O altd expresie pune in lumind 9i mai clard acest punct de vedere: Melchisedec "a fost fdcut asemenea Fiului lui

rrristerios, Melchisedec,s" care apare 9i dispare din Sfdnta Scripturd ca un meteorit, tl intereseazd pe autorul epistolei numai in semnificafia sa de tip al lui Hristos.ss6 Din referatul biblic despre Melchisedec, atenlia irutorului epistolei este relinutd, aqa cum se poate observa, doar de trei am6nunte: etimologia numelor, comportarea h\ Avraam fala de preotul-rege al Salemului 9i tdcerea Scripturilor cu privire la originea sa(7,1 u)' in acest sens, cxaminarea numelor gi a titlurilor lui Melchisedec e suficientd l)cntru a ardta cd acest personaj reprezenta pe Hristos, Mesiarege gi Preot. Numele lui Melchisedec se traduce "rege al dreptelii" (Bcroti,eil6 Drraroorjvng - 7,2), iar titlul s6u "rege al Salemului" (paor.,Leirq Eulf p - 7,2)tfi inseamnd rege al pacii (BaorAetrq eiprivqq - 7,2).Or, aceste calificative <Jreptatea gi pacea - erau daruri care se agteptau numai de la Regele-Mesia.s88 Iar dacd addugdm 9i celdlalt titlu "preotul Dumnezeului Celui Prea Inalt" (iepeirq toO 0eou ro0 urfif otou - 7 ,l), se obline astfel unirea clard a preoliei cu

Dumnezeu" (ri$<,lpotopdvoq 6ts ttir uiCo to0 0eo0 - 7,3)' Astfel Melchisedec nu reprezenta decAt o icoand a Fiului lui Dumnezeu, un prototip al Modelului, 9i nu pe Fiul Insugi, el fitnd fdcut potrivit prototipului. De fapt, acest personaj

t&5 Numele lui Melchisedec apare de 8 ori in textul original al Epistolei: 5.6.10; 6,20; 7,1.10.1 l.l5.l7 - in unii codici 9i in 7,21. 5e ,,Nulnai in aparenld cugetarea autorului merge de la Melchisedec la Hristos

(7,1-10), cici numai Hristos ii permite autorului s6 atribuie acestui personaj -festament semnificafia sa profunda Ei definitiva", scrie A. rrristerios din vechiul de Dieu, Paris 1966, p. 108' !'euillet in Le Christ s(lgesse
Aproape toli scriitorii identifica Salemul cu ora.gul lerusalim Excep[ie face rrurnai Fcr. Ieronim, care e de par.ere cf, Melchisedcc ar fi fost rege al Sichemului, ora$ czne s-ar fi numit in vechime Salim sau Salem. Vezi: A. Maunoury , op cil , p gS in legdtur6 cu toate ipotezele privitoare la identificarea oragului Salem cu r,reun alf orap vezi; Dr. M. Chiald a. op cit-. p 6 u
s87

58sUnparalelismde pozigiesubliniazdraportulintreexpresia din6,20 5i ceadin 7,3; aflr' una, cAt 5i cealaltd se gasesc la sfhr5itul frazei58a

A. vanhoy e, op cit , p 175

"8 cf. Is. 9,5-6,2,1-9; Miheia 5.4; Ps

4-5,8

citat in Evr. l'9:'Ps 72,7

274

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

275

al zilelor, nici sfdrSit al vielii" (Ltnte opXn' rlpe p6v, p(te (o116 t{)'oq 6yov - 7,3)' Dar cuvintele
inceput
acestea "n-au inlelesul
ar

ci Melchisedec "nu s-ar fi niscut

9i n-

fi murit ca orice om, ci trebuie infelese in sensul

cA na;terea

;imoartealuisuntnecunoscutenouS,datoritdt[ceriiSf'
Scripturi ".se3. Intr-o inlelegere duhovniceascl a lui Melchisedec' Sf' Maxim Mdrturisitorul socotegte c[ expre sia "fdrd tatd' fdrd decdt mamd, fdrd neam" (Evt.7,3), rN "tnseamnd altceva lepddarea deplind a trdsdturilor naturale, produsd in el de Itarul suprem din pricina virtulii"sea Iar cuvintele "n-avea al zilelor, nici sfdrSit al vielii" mdrturisesc "

inceput cuno$tiinla

care crcumscrie timpul Pi veacul'


.sss

cctntempla{ia ce depdseSte existen{a a loatd -fiinla materiald


si nemateriald"

'si

Era ridicat, aqadar, prin contemplalie peste

asocialii' dar nu insistd asupra Autorul sugereazi aici toate aceste apropieri Pi suhcient dezvoltat intr-o secliune autoritElii pe care o por.aa ft.irtos, asieci anterioard 3,1-6' 5q CarteaEzdraistorise$e cum' la reintoarcerea din exil' un numdr oarecare dc care sa aEste originea preofeascd' preoti evrer, neavand ta ei "cun"o it famitie" cu preoleasca (Ezdra2'6r'63)' de ta slujirea I;;;;i;".lusi
5s

cle, iar prin aceasta insuqi spiritul biruise sfArgitul 9i se Se intinsese inainte de inceputul existenlei lui pdmdnteqti' a fi intindea peste timp 9i veac, dar nu desfiinfa insd faptul de afltrm5' mai inceput sd existe. Tot Sf. Maxim M[rturisitorul departe, cd descrierea lui Melchisedec, ca "fdrd tatd' fdrd rramd, fdrd neam, neavdnd nici tnceput al zilelor' nici ,t/arSit al vielii" (7,3) nu s-a {Zcut din "pricina firii celei
t'reate Si a celor din nimic, dupd care a inceput Si a sfdrSit care de a fi. ci din pricina harului durnnezeiesc Si necreat
Lxplicarea epistolei cdffe Evrei, Caransebeq' 1913' p 38-5 5eo Sf. Maxim Mtrrturisitorul, Ambigua, trad' de Prproldr Dumitru Slrlniloae, Bucure5ti 1983. pag 137'

so'Pentru exegeza acestui verset vezi E' Griitler' An die Hebrcier' II' p 18-221 ohne Geschlechtsregister"' P 261O. IVlichel, op.cil' excurs: 'VutJo'' mutterlos' 262.

t* D.. I. Olariu,

se Yezi A. VanhoYe' oP'cit P 116' '

"'Ibid.m,

pag. 138.

276

STELIAN TOFANA

PARTEA A TRETA

277

existd pururea mai presus de toatd firea Si tot timpul, din pururea existentul Dumnezeu' har dupd care se cunoa$te ca fiind ndscut tntreg cu totul prin alegerea voii Sale"se6 ' "Fdrd tata gi fErI mami" mai poate insemna gi cI Melchisedec s-a ridicat mai presus de materie 9i form6, cdci forma era consideratd in filosofla gteacd veche (la Aristotel) qi ca un principiu care d6 materiei form6 qi prin aceasta aduce la existenld o nou6 individuafiune. Deci sfantul s-a niscut ca ftptura noud altfel decAt prin aceastl lege a naturii, in care se intdlnesc doi factori. El s-a ndscut prin virtute, care reprezintl ridicarea peste aceast[ Iege. Dar in general existenla naturall se produce printr-o intalnire in timp intre materia consistenttr gi forma gAndita gi se desface dupd un timp, materia scipdnd de sub forma care a organizat-o. Sf6ntu[ insd nu s-a ndscut ca atare prin aceastd intalnire in trup intre materie 9i formd si nu va inceta sd fie sf6nt printr-o despdrlire a materiei 9i a formei. Ridicarea mai presus de materie 9i formd mai poate insemna insd qi ridicarea peste orice opozitie a trupului fala de sufletul umplut de har. Sfinfenia nu are un inceput temporal, ci vine din vegnicie cel ce se impdrtSge9te de ea; 9i nu are sfArqit

Omisiunile Scripturii amintite mai sus au ca rezultat .ilatura biblicd de a fi "fbcut asemenea Fiului lui Dumnezeu" ( 7,3 ) a Cdrui existen!5 e vegnicd (1,8' l0- 12). Astfel absenra

absenla limitelor temporale ale t:xistenfei lui Melchisedec dau caracteristica principald a prco[iei sale tipologice, unice.seE Cand autorul spune cd Mclchisedec "rdmAne pururea viu" (7,3), el se g6ndeqte, de l'apt, ta Hristos gi preofia Sa,see care va purta aceleagi

licnealogiei umane

gi

caracteristici. Melchisedec se bucurd astfel de o "veSnicie negalivd"

rnarcatd

de t6cerea Scripturii

asupra genealogiei

9i

tlcscendenlei sale. Sf. Ioan Gurd de Aur scrie cd "Melchisedec c lhrl spil[ de neam, nu in sensul cd n-ar fi avut str6mo$i, ci "pentru cd Scriptura nu aratd. Cdci precum, adicd, aceluia nu i se raporteazd genealogia sau spi\a neamului, tot aSa $i Ilristos prin insdsi firea lucrurilor. Cdci acela este tip Si de ttceea s-a pus faplul despre inexistenta genealogiei lui de la ldcerea Scripturii pe cdnd Acesta nu penlru cd nu s-a scris,

pentru cd nu existd".600 "Hristos rdmdne preot in veac' spune Maxim Mdrturisitorul - ca unul ce nu tnceteazd de a
t'i
tnr

pentru cd sfdntui nu mai iese din

ea.se7

lbid"*.
in

Ibidem, pag. I 41 . Aici este afirmat, cu mult inainte de Palama, caracterul necreat al harului, Subiectul uman indumnezeit se caracterizeutdntmat din harul
s%

prezent pi dupa

acest sens nu avem nici un temei si credem cd el avea in vedere un Melchisedec redivivus, a5a cum acesta apf,rea in concep[iile ezoterice ale cercurilOr p. 188). La baza acestei laFac. 14 qi Ps. I 10,4 (cf-

5'9

profunddr Iisus Hristos,


nceastd

prin vo
natur5mamd dupd naturd. (Ibidem, Vezi nota 164)

t" Ibid...

ii levitice. dar a gi implinit persoana Sa (Vezi 0. Cullmann, op cil . p 80 u) preolie in

Sf.

lorn Hrisostom, Comentariile sau erplicarea

epistole i cdtre Evrei, p'

l 78.

218

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

2'79

in persoana sa' vor r[mine Iisus ,l"osebite in Israel pentru c6, pdnd la MAntuitorul calitatea llristos, nirneni nu va mai intruni in persoana sa apare astfel ca tlubl6 de preot 9i rege. Preolia lui Melchisedec MAntuitorul ,,,p"rioa.a celei a lui Aaron, de aceea' <lespre veac dup[ rdnduiala lisus Hristos nu se spune c[ este preot in Ca preot' el a Iui Aaron, ci dup6 rAnduiala lui Melchisedec'60'
l)Lr

care le-a intrunit Melchisedec

spirituale 9i nu prefigurat acea preolie ideald, a unei r6nduieli nu avea sd ,rrp"gri, ca cea leviticd, gi anume, preolia care irrceteze niciodat6.

vind prin moartea lui Iisus Hristos' sus' asupra Prin aceste dou6 trdsdturi menlionate mai descrie figura unei cdrora autorul nu va inceta sd revin6' se tradilionalI preolii vegnice, care se indepdrteazd mult de ideea Testament' unde se a preoliei, aga cum o exprtmd Vechiul inlocuirea sa menlioneazd moartea naturali a arhiereului 5i in concluzie' printr-unul din descendenlii sdi' Se poate spune' persoana p" u.r,o, il intereseazd,in mod deosebit' nu atAt "5 sunt lui Melchisedec-istoric, cat caracteristicile ei 9i care lui lisus arhieriei exploatate in scopul evidenlierii veqniciei pdm6nteascd'602. Hristos, incomparabilitatea Sa cu o preolie prin insuqi Agaclar, personalitatea lui Melchisedec de preot-rege' ne numele sdu, regedinia 9i funclia sa dubla marelui Arhiereu' apare ca o adeviratd prefigurare a de preot $l rege' MAntuitorul Iisus Hristos' Cele doud chemdri'
D' Stiniloae' Mlrturisitoru I' Ambigua' trad' de Pr'Prof'Dr'

Punctuldecisivinafirmareavegnicieipreo}ieilui intrucAt din llristos e raportul dintre preolia qi filiatia divind tatd' fdrd filia{ia divind rezultdeternitatea preoliei'60a "Fdrd tnceput al zilelor' mamd, fdrd spild de neam, neavdnd nici Fiului lui nici sfdrSit al vieyii, ci fdcwt fiind asemenea

l)umnezeu, el rdmdne preot pururea" (7 '3)' Filialia divinf, ocupd aici o pozilie cheie: una la lui Metchisedec' 9i alta ?nceput (7.3), pentru a l[muri persoana Astfel' ptecizatea la sfArqit, pentru a defini preolia lui Hristos'
de Jesus-Christ d'apra I'Epitre J. Bonsirve t, Le sacerdoce et le sacrifice Theologique' nr' 6' 1939' p' 659' uu, Hdbr"*,in "Nouvelle Revue uoo A..rt raport nu e unul nou in epistoltr. Aurorul
03

,fflrllff::?;tj;,#i
Hristos: El e credincios

departe concluziondnd Arhiereu, autorul a atras (4'14)' lui Dumnezeu" a lui Iisus Hristos temf e solidaritatea Sa cu oamerul ;r care totu;i de doui ori cf,
.de9i era Fiu..." (5.8),

mr

Sf. Maxim

Bucure;ti 1983. P 142-l 43 @ veziH'Fr. WeiR' Der Brief an die Hebrcier'p' 375-317

(Vezi in amanunt A. Vanhoye,

Ia

ii"*"n.r*

Hause Gortes ' O as GroJ3e Priestir ilber a m

'' p' 86-117 ;i p 93-94) '

J'

280

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

281

raportului care se face intre filialie gi preo(ie e foart!


importantA pentru inlelegerea justd a doctrinei epistolei' Se ridicd acum o intrebare: atunci cdnd autorul spune cd Melchisedec "a fost lEcut asemenea Fiului lui Dumnezeu" (7 a avut in vedere pe Fiul lui Dumnezeu tn preexistenla "3) Sa veSnicd, tn existenla Sa umand, sau in preamdrireu

oblinutd la sfdrSitul patimii Sale?


La prima vedere, insistenla asupra perpetudrii preo[iel ar inclina spre un raport al preogiei lui Hristos cu calitatea Sa de Fiu a[ lui Dumnezeu in preexistenta Sa veqnicd. in acest

caz, Melchisedec ar reprezenta preolia CuvAntului lul

Dumnezeu, a$a cum il concepe, spre exemptru, Filon,60t "CuvAntul" e prezentat de autor ca qi mijlocitor intro Dumnezeu gi crea1ie,6tr ca Acela prin care Dumnezeu a f[cut veacurile, deci Dumnezeu adevdrat, coautor al crealiei (i,2). In acest sens, preof ia ar aparline lui Hristos, inaintea Intrupdrii ins6gi, ori momentul consacrdrii Sale ca Arhiereu coincide cu Intruparea Sa. Sf. Ciril din Alexandria scrie in acest sens: "Cel cefiind tn chipul Si in starea lui Dumnezeu .. cand s-a golit pe Sine, se spune cd S-a;i ardtal liturghisitor al celor sfinte Si al cortului celui adevdrat".601 "El a venit tn lume Arhiereu, a fost ndscut Arhiereu, cdci lntruparea So a fost tn aceeasi vreme ,;i o ungere arhiereascd" -6ot De altfel, in unele pasaje ale scrierii, se 9i vorbeqte

rlcrlul de clar de faptul cI Hristos ,'a devenit" Arhiereu (2,17; 1,\; (r,20). Ca Fiu, El este Fiu din totdeauna, na$terea Sa fiind rlrn vegnicie, intrucit Tatdl, Care e vegnic, n-a putut exista o r lilra ca Tatd fdri Fiul. In epistold nu spune niciodata ci Fiul rr rlcvenit Fiu, dar se afirmd in schimb gi se repetd, cd El a ,lcvcnit Arhiereu "fiind fdcut Arhiereu in veac" (6,20). ( ':rlitatea gi rolul de preot al lui Hristos nu se confundd, agadar r rr rolul Fiului in raport cu crealia, ca gi Creator direct, sau ( oirr,rtor direct cu Dumnezeu la actul credrii lumii (1,2). Ca gi trr loan l, descoperirea lui Dumnezeu prin Fiul Sdu este rrs.ciatd aici cu crearea lumii, afirmAndu-se relatia vegnicd irlre Fiul gi Dumnezeu Tatdl.6oe Sa mai remarcdm c,d, fraza insdgi din 7,3, care ',rrlrliniazd aserrdnarea dintre Melchisedec Ai Fiul lui l)rrrnnezeLl, comportd un calificativ care exclude aplicarea rrecstui text la Fiul in preexisten[a Sa. Despre Fiul lui l)rrrnnezeu preexistent nu se poate spune cI e "fErd tatd.,,. El ru.c pe Dumnezeu de Tatd deriv6nd din vegnicie din Tatdl, prin nir$tere (1,5) gi de aceea El este gi "Cel intAi ndscut" (o

roxoq - I ,6).u'o Dar nici a doua ref'erire - cea Ia Fiul intrupat in r'xi.stenfa pdm6nteascl - nu poate fi aplicatd lui Melchisedec irr sensul intrebarii pusd la inceput gi aceasta pentru cd
rr

lrr^lr6

05

Vezi A. Vanhoye. Prdtres anciens , p' 178lotaem.


11.

$i6 ,' . ,

Sf. Chi.il din Alcxandria., Glaphyrorum in Genesim.libr Vezi 5i trad, rom Col, PSB. vol 39,p 28lu 100 *' A. Mrunou ry. op cit , p 126-

P G.

LXIX'

I.r spective hristologice: cosmic6

Se poate observa cZ prologul epistolei (l,l-4) unegte strins cele doud qi soteriologicE, 9i face oarecum trecerea intre col. I l5-20 gi Prologul Evangheliei dupa Ioan. vezi amdnunte: A. Feuillet, op.cit.. p '/1. O. Cullmann,op.cil.,p. 178.
uto

ooe

Yezt A. Feuillet, op.cit , p.273

282

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

283

celelalte calificative ale lui Iisus Hristos atribuite vielii lui omenegti (genealogie, origine matrimonialS) ii sunt lul Melchisedec inaplicabile' De aceea, cdteva versete mal departe, se va gi spune cd "Domnul nostru a ieSit din ludatl (7,14), precizdndu-se astfel cd El are o genealogie' Se poatc
afirma, agadar, cf, viala Sa terestrd are un inceput gi un sfArgit, ceea ce din datele Genezei 14 9i Evrei 7, l-3 nu se poate spuno despre Melchisedec. Prin urmare, singura interpretare care convlne e aceea care aplicd textul 7,3 la Hristos preamdrit'611 Acesta, intr' adevdr, se descoperd in acelagi timp atAt ca Om nou, cAt 9i ca Fiu al lui Dumnezeu vegnic, c6t 9i ca Arhiereu vegnic' Despre Iisus Hristos Inviat se poate spune cu adevdrat ca e un Om "frrd tat6, fErd mamd, frra genealogie", cdci invierea Sa a fost cu adev6rat o "noud nastere" a naturii Sale omeneqti in carc n-a intervenit nici tat[, nici mami omeneascd, 9i care a fdcut

llrisLos inviat, se spune sd "n-a fost fbcut de mAn5, adici nu rriic din zidirea aceasta" (9,1 I ; Cf. Mc. 14,18; II Cor. 5,17).612

din El un"intdi ndscttt" cu totul fEr[ genealogie' Daca Sf. Petru poate spune despre cregtini cd"aufosl ndsculi din nou prin Invierea din morli a lui lisu.s Hristos" (I Pt. 1,3). atunci aceeaqi afirma!ie se poate aplica cu 9i mai multd putere lui Iisus Hristos insugi inviat' De altfel, acelagi mister va fi evocat de autorul epistolei gi in alli termeni, cind va vorbi de "cortul cel mai mare gi mai desiv6rgit" care a permis lui Hristos intrarea in "prezenta" lui Dumnezeu (9,11). Despre acest cort, in care se poate recunoagte o descriere simbolicd a naturii umane a lui

Referitor la comparalia dintre Melchisedec ai Iisus llristos pe baza celor afirmate de autorul epistolei despre vc;nicia negativd a lui Melchisedec "fdrd tatd, fdrd mamd"' (7,3) Sf' Maxim Ir'it'ul fiind asemenea Fiului lui Dumnezeu" cele spuse de cdtre Mirrturisitorul referind la Iisus Hristos Mclchisedec afirmI: "Cdci singur Domnul Si Dumnezeul rro.slru lisus Hristos este prin fire Si tn adevdr fdra tatd Si l|trd mamd Si fdrd neam Si n-are nici inceput al zilelor, nici tlrirSit al vielii. Fdrd rnamd, pentru caracterul nematerial, ,t(trupesc al nasterii Lui dinainte de veci de sus din Tatdl' l,ird tatd. dupd nasterea de jos, temporald. din mamd Si tn t,'up, care n1t s-a produs datoritd zdmislirii prin sdmdnyd' liird neam, intrucdt modul ambelor Lui nasteri e luturor cu totul inaccesibil Si necuprins- Si n-are nici inceput al ilelor, nici sfirsit al vielii, fiind fdrd tnceput, fdrd sfdrsit yi cu totul nemdrginit, ca ,-el ce e prin fire Dumnezeu' Si exista, r imdne preot i.n veac, co un pune sfi fiindcd 1,,:'in o moarte care fire si ,' Dumnezeu gi ddtdtorul a
Aceste determindri negative corespund, intr-un alt rcgistru, acelora care ii sunt atribuite lui Melchisedec in 7,3 pcntru a se face din el o prefigurare a lui Hristos 9i, astfel, ele confirmd cd autorul inlelege atunci a vorbi de Hristos ;reamdrit prin Inviere.6ra
r;irtute."6t3

""
u'n

yezi pi la A. Vanhoye, op cit.,p' 179Sf. Maxim Mlrturisitoru), Ambigua, pag-142.

6rr

Sf. Ioa, Hrisostomul infelege acest "cort" ca fiind insuqi trupul M6ntuitorulrri. dar nu insistdasupra ideii avansatemai sus (Sf. Ioan flrisostom, op cit.,P ,
61r

in

acest sens vezi

A. Vanhoye. op cit , p- 718'

vcz-i 9i

A. MaunourY, oP cit ,P. 127)

284

STELIAN TOFANA

PARTEA A TRETA

285

Cf, Acesta trebuie sd fie recunoscut ca Fiu veqnic a lui Dumnezeu, epistola o spune cu toatd limpezimea in alte pasaje, in special atunci cdnd Il proclamd pe Hristos, ca Ce[ ce a creat cerul gi pdmdntul gi care va rdmdne vegnic dupl ce toate acestea vor pieri (1 ,70-12;4,14). Aceasta este, deci, perspectiva in care se situeazd evocarea lui Melchisedec, adici, exact aceea fixatd la sfdrgitut cap.6, inainte de a se incepe expunerea privind aceastd temd. Agadar, preotul pe care tl prefigureazd Melchisedec nu e nici Fiul lui Dumnezeu in preexistenla Sa, nici lisus tn viala Sa pdmdnteqscd, ci Hristos, Fiul lui Dumnezeu, preamdrit prin patima, moartea Si Invierea Sa. Din perspectiva autorului nu era suficient numai faptul, cd Hristos era Fiul lui Dumnezeu pentru a poseda dintr-o datd preo!ia vegnicd gi nici faptul de a fi numai Fiul lui Dumnezeu Intrupat. O transformare a umanit[lii Sale prin patimi, moarte gi Inviere, in sensul unei spiritualizdri depline a ei, era, din aceastd

Dacd Melchisedec se relevd pe sine ca fiind deosebit ;ii in toate superior preofilor levili, atunci Hristos "preot dupf, riinduiala lui Melchisedec" se va g6si intr-o posturd
rrsemdndtoare, de diferenld Si superioritate, atestald de insf,;i

Vechiul Testament.

Dificultatea constf, in a face aici o comparaf ie intre ccle doud preolii ale Vechiului Testament - cea a lui
Mclchisedec Ei cea levitic6, intrucAt Vechiul Testament nu le-a

Dupi ce a fost astfel, prezenlat un raport al asemdndrilor dintre Melchisedec gi I{ristos preamd.rit, se mutd acum atenlia stpra deosebirilor care existd intre preolia lui Melchisedec i preofia leviticd. Acest fapt formeazdtema
unei a doua subdiviziuni a capitolului 7 a cd.rei func-fiune este, evident, aceea de a pregdti confruntarea dintre preo!ia leviticd gi cea a lui Iisus Hristos.6rs

perspectivS, necsard, adicd o consacrare preoteascd de un gen cu totul nou care L-a frcut "des[vdrgit". De aceea, cAnd la sf6rpitul capltolului se revine asupra titlului de "Fiul,,, se are in vedere legarea acestei menliuni de aceastd ',deslvdrgire": Acela care a fost rAnduit Arhiereu este cu siguranla Fiul, dar Fiul "desdv6rgit" (7,28, cf . 2,10; 5,8-9).

confruntat niciodatE de-a lungul secolelor. Cu o abilitate rabinicd, autorul reu;egte, totugi, aceastd comparafie, utilizdnd rlatele oferite de Vechiul Testament privind istorisirea irrtAinirii dintre Melchisedec gi Avraam. Primul fapt comentat este darea zeciuielii din "toate" tlc cltre Avraam, patriarhul, lui Melchisedec (Gen. 14,20).in rrceasta autorul g6segte un prilej de a face o comparafie cu ;rrcotia leviticd care gi ea percepea zeciuiald: " Vedeyi, dar, cdt tl(' mare e acesta, cdruia chiar patriarhul Avraam i-a dat :t,ciuiald din prada de rdzboi Cei din /iii lui Levi, care ltrimesc preolia, au poruncd, dupd lege, ca sd ia zeciuiald ,lr la popor, adicd de lafralii lor, mdcar cd Si uceStia au tt';it din coapsele lui Avraam lar Melchisedec, care nu-si tt'dge neamul din ei, a luat zeciuiald de la Avraom--." (7,4(riI).

u't in ce"u privegte ce o tematizare a capitolului pe sectrunr pi o sintetizare doctrinard a lui. vezr: M. Rissi. Die 'fheologie. , p. 8l-90: E. Grd}er, An die Hebrrier- II, p 1-65.

Comparalia determind reluarea succesivd a doul lriisdturi care, dupd excursul precedent, caracterizeazd pe lrleotul Melchisedec; absen[a genealogiei Si existenla vt.ynicd (7,3). Problema genealogiei e evocatd, in primul rdnd, l)cntrLr ci, constituind legdtura intre levili 9i Avraam, ea grcr-mite surmontarea separaliei lor in timp. Situalia preolilor

286

STELIAN TOFANA

PARTEA A TRE]A

287

levili, care iau zeciuiald de la ceilalli frali ai lor israeli[],


descinzand gi ei, ca gi aceia, din Avraam, este cornparata decl, cu cea a lui Melchisedec, care, fir[ a avea aceastd spitl genealogicS, ia totugi zecitiall'de la Avraam insuqi' Diferenfr

evidentd in acest sens, scoate in evidenla posibilitatea existenlei gi a unei alte preolii, care nu e legatd de o genealogie, las6nd sd se inleleagd astfel cd ea e de ordin
superi
o r.616

,lvruam se trdgeau preolii Legii Vechi, ardtat este cd Si pe ttt't,ia ti cottdrSea Melchisedec, fiindcd, blagoslovind el pe rlrtimoSul lui Avraam ,si ludndu-i zeciuiald, totodatd l,lugoslovea si lua zeciuiald si de la preolii cei ce se trdgeau ,lin Avraam. $i daca, inchipuind pe Hristos, Melchisedec rttit tntrecea pe preolii Legii, cu mult mai mult ii covdrSea lui Melchisedec si Melchisedec 1tt: ei Hristos, tntdiul chip al
,'t'L

adevdrat"

.618

Fdrd a intra in amdnunte in aceastd problem[, autorul o pdrdsegte pentru pulin, recurgAnd la un alt fapt semnificativ,

Inleleasl in adevdratul sens al cuv6ntului,

acela al binecuvdnldrii, in vederea confirmdrii evidente a raportului de superioritate. Melchisedec l-a binecuvantat p0 acela care avea frgdduin(ele, iar faptul cI l-a binecuvantat po Avraam inseamnd ch el este mai mare decAt el' "Cdci fdrd indoiald - spune autorul - cel mai mic se binecuvinteazd de cel mai mare" (7,7). Este un principiu bine stabilit cl binecuvdntarea coboarfl de la pdrinte la copil, de la rege la supus, intr-un cuv6nt de la superior la inferior, ceea ce epistola nu omite sd preclzeze.6'7 De aici se trage concluzia justa c5, fiindu-i superior lui Avraam, este superior 9i urmagilor lui. Acest lucru e confirmat prin cuvintele: "Vedeli cdt de mare este acesta, cdruia Si Avraam palriarhul i-a dat zeciuiald din cele mai bune prdzi" (7,4). Interpretdnd aceste cuvinte, Teofilact al Bulgariei spune: "El covdrsea pe Avraam, cd de nu l-ar fi covdrSit, nu l-ar fi blago'slovit pe Avraam Si nu ar fi luat zeciuiala de la ddnsul, Si fiindcd din
u'u

lrirrecuvAntarea este cuvantul care asigurd transmiterea darului rlivin, in special acela al unei vieli fericite 9i prospere. Aceasta c absolut necesar sE coboare, intrucAt toatd darea cea bun6 9i

tot darul desdvArqit vine de sus, cobordnd de la pdrintele Irrr-ninilor (Iac. I ,17). Binecuv6ntarea coboard, agadar, direct de la
Dumnezeu Insugi sau printr-un reprezentant al S6u atfiorizat,

tatel familiei (Evr. 11,20-21) sau printr-un preot'


llinecuvdntindu-l pe Avraam, Melchisedec se descoperd pe sine astfel, ca fiind superior lui Avraam, strf,mogul preolilor
lt:vitic
i.61e

aceastd men(iune, autorul revine Ia problema ddrii zeciuielii gi la raportul de diferenli, lu6nd in considerare,

Dupi

datd., a doua caracteristicd a preofiei lui Melchisedec Ai anume, existen{a fIrI sfflrqit a zilelor: "Sl uici iau zeciuiald niSte oameni muritori, pe cand dincolo, unul care e mdrturisit cd e viu" (7,8)' Contrastul e exprimat

de aceast6

Cl A. Vanhoye, op. cit ,p

181

6rE
.

Teofilact al Bulgariei, Erplicarea Epistolei cdtre Evrei. p

168

u'' Pr.Atist. V. Mihoc. art cit

,P

187

u't

lbidr*

288

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

289

evident, cu ajutorul textului biblic, care nu atribuie vielii lui Melchisedec nici o limite, dar menfioneazd insd clar, in mod indirect, moartea lui Avraam (Num. 20,24-29) pi-a tuturor preolilor levili 9i a arhiereilor lor (Num. 35,25'28'32), scolandu-se prin aceasta in eviden{d rolul limitat in timp pe care l-au avut in exercitarea funcfiunilor sacerdotale. Moartea intrerupe continuitatea slujirii sacerdotale a acestora, ceea ce nu e cazul cu Melchisedec, cel m[rturisit pururea viu' in finalul reflecfiilor concentrate in aceste versete, autorul reulegte, oarecum, sd-i puna pe preolii levili, in confruntarea cu Melchisedec, intr-o atitudine de subordonare: "$i ca sd spun aSa, prin Avraam a dat zeciuiala Si Levi, cel ce lua zeciuiald, fiindcd el era in coapsele lui Avraam, cdnd l-a tnt[rmpinat Melchisedec" (7,9- 10), Vorbind de superioritatea lui Melchisedec fald de Avraam, accentuatl de acest verset, Sf. loan Guri de Aur zice: "$i n-a zis "levilii", ci "Levi". Ai vdzut superictritate'? Ai vdzut cdtd deosebire este lntre Avraam Si Melchisedec cel care poartd tipul Arhiereulu[ nostru? Iar superioritotea o aratd ca avdnd-o prin puterea sa, Si nicidecum din vreo necesitate, cdci acela a dat zeciuiald, ceea ce este o preotului, iard acesta a binecuvdntat, ceea ce este a celui mai mare Aceastd superioritate trece si la urmasf".620 Aqadar Melchisedec este arhiereul prin excelenld. Preofia aceasta 9i-a gdsit insd implinirea absoluta gi definitivd in Iisus Hristos care este Arhiereul adevdrat, vegnic pururea mijlocitor intre Dumnezeu
gi oameni,

Acest mod de argumentare a superioritdlii preoliei a lrri lisus Hristos, fala de cea levitici. prin accentuarea faptului hinecuvAntdrii ca element principalin raportul de diferenliere intre cele doul preofii, are la bazd o conceplie profund tcoIogic6: Iisus Hristos, adevdratul Arhiereu nu a impins rrrrrnai spre sfdrgit, prin venirea Sa, preolia veche, ci a 9i

irnplinit-o in Persoana Sa.62r Raportul de subordonare este realizal, in chip cit se poate de logic, prin afirmarea faptului cd insuqi Levi, "rcprezentantul preoliei Ievitice" qi care primea zeciuiald622 (d 6crcri'rcq l.upprivov) adat chiar el zeciuiald lui Melchisedec (6e 6e rcdtotar) prin Avraam, in coapsele c6ruia era incd in rrromentul intAlnirii istorice dintre acegtia.

Astfel, Levi qi urmagii s5i trec in raport de


subordonar e fa!d, de Metchisedec.62s

Cu aceasti argumentatie a raportului dintre cele doud

u'' Yezi O. Cullmann, op cit ,P 6" E. Gr6Ber, op.cit., p. 32

80

u'o

Sf. Iorn Hrisostom, op.cit

,P

180

1,14; Rom. 5,12.15-I9; R Scroggs, The Lost Adam, Oxfad 1966, p 4l-46 Aceastl conceplie a st6mit ins6 disculii incepAnd de la Augustin, dacS nu cumva 9i I lristos, Care apar!ine acestei succesiuni strdmo$e$ti, ar fi dat gi El zeciuiald lui Mclchisedec gi, astfet, sd fie pi el subordonat lui Melchi"sedec Versetul 7,3c elimina rr irstfel de conceplie, intrucdt spune limpede: Melchisedec e fhcut asemenea F-iului lrri Dumnezeu Cf. E. Gr?iBer, op cit . p 33. nota 94.

u" E. G.ARer, opcit., p 32 e de pdrere cdin spatele acestui raport de subordonare a lui Levi qi, prin el, a urmaqilor sai lui lvlelchisedec, exprimat de rrutorul epistolei prin 7,9-10, std concepfia iudaicd despre strimo;i in care destinele rrrnragilor sunt prehotirdte, determinate: "Das Geschick des einen das Geschick aller rlr:terminiert". Veziin am5nunt acea-sEproblemA ataltzatdla. M-W' Robinson, The llcbrews'Conception of Corporate Personality", 1936 (BZAW 66), p. 49-62. Aceasti concep{ie el o gasegte exprimata in ahe texte ca: I Cor. 15,21 u'; II Cor.

290

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

291

preolii,

termine aceaste etapi intermediard a demonstrafiei' ca Ea a fEcut si apar6, a$a cum s-a vdzut, intre Melchisedec' preot, qi preolii levili, in special raporturi de diferenld 9i in superioritate. ceea ce e cu totul interesant insd este modul care autorul a gtiut sd giseascd, in insuqi textul revelat'
se

dou6

preolii gi exploateazd doud expresii ale Ps' 110: "dupd runduiala lui Melchisedec" Si " tn veac"; a doua subdiviziune (1,20-25) insista asupra raportului de superioritate 9i atrage
rtenlia asupra jurhmantului lui Dumnezeu, menlionat in Psalm ;ii apoi, din nou, asupra expresiei "in veac"' Rapor.tul de diferenld dintre cele doud preofii, cea lcviticd gi cea "dupd rAnduiala lui Melchisedec"625 e scos in cviden![, in primul rand, prin ardtarea necesitdlii schimbdrii este ltreo[iei. un prim motiv care st6 labazaacestei necesitali imposibilitatea celei dintAi de a aduce desdvdrgirea

argumente

in

mdsurd

sI zguduie convingerea tradilional[

iudaicd care atribuia preo!iei levitice valoare absolut[, demonstrdnd cl incd inainte de na;terea lui Levi' textul Scripturii evoci existenla unei preolii diferita de cea levitictr qi infinit superioari ei. Astfel autorul preg6teqte, intr-un mod foarte subtil, continuarea argumentafiei sale'

Itr. Superioritatea preofiei celei noi "dupf, rflnduiala lui Melchisedec" fa(i de "preotia vecherr (7'11-28)
1. Necesitatea schimbErii preo{iei

(tel.e(roorq): " Deci dacd desdvdrSirea ar fi fost prin ltreolia levililor (cdci legea s-a dat poporului pe temeiul preoliei lor), ce nevoie era sd se mai ridice un alt preot tlupa rdnduiala lui Melchisedec, ;i ntt se zice dupd
rdnduiala lui Aaron?" (7,1 1)' Agadar, desdvArgirea (tei.e fr^rorq - 7,1l) n-a fost ttinsl de preolia levitic6, de aceea, Ps' 1 10 anun!6 un nou preot, o noul preolie care va reugi realizarea ei' Aparilia acestui nou preot rdspunde deci, unei necesitSli (Xpefa) care s_a ftcut simfitd prin intermediul unei preo!ii nedes6v619ite. Acest nou preot (6te poq - 7 ,17)t'u n' aparlinea liniei

incepAnd cu acest paragraf autorul rnutd centrul de greutate de pe persoana lui Melchisedec, pe preofia "dupd rAnduiala lui Melchisedec", menfionatd in Ps' 110, in

confruntare cu Preolia leviticS' ParagrafuI se imparte in doua subdiviziuni"6zo prima (7,11-19) insista asupra raportului de diferenlf, dintre cele

subdiviziunilor sunt marcate de procedeul "inclusio" folosit de A' Vanhoye. cf. La structure littiraire . p 128-136'
uro

Li-it.l"

292

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

293

succesorale a lui Aaron, ci era dupd o altd rinduiald (tri(r6), de o naturd cu totul diferita fa![ de prima. Cele doua specii de preolie Levi-Melchisedec sunt in viziunea autorului epistolei strdine, eterogene, incompatibile, astfel cE prima a fost abolitl de institulia divind a celei de-a doua. Prin urmare, prima n-a

irrterioare, acea transformare radicalI a fiin;ei, accesul


ilpropierea cu adeverat de Dumnezeu.62e

$i

avut decdt un rol tranzitoriu, avAnd in vedere

ra$iunea

imperfec!i unii sale.t" Cuvdntul te l.efootq (desivdrgirea) exprimAnd o stare infeleasd ca rod al lucrdrii preoliei, nu e folosit decAt aici in epistold. Acest termen folosit in Vechiul Testament gi av6nd doar o valoare culticd62s poate preci za c6. jertfele qi intregul

ansamblu de ceremonii religioase din Israel au fost neputincioase in a aduce iertarea cu adevirat a pdcatelor
(10,1.4), cur[lirea conqtiinlei (9,9), deci, cdgtigarea dreptSlii

L'Epitre aru Hebreux,Il,p


a

188- 189. Vechiut Testament foloscgte termenul pentru exprima diferenfa intre lahve gi alti dumnezei (Deut. 4,28; 5.7; 11.16 etc.). Vezi 9i H.W. Beyer, art 6tepo6, in ThWNT, vol.ll, p. 701.
621

despre preolie. in rev. "Studii Teologice",


628

Yezi in acest sens Drd. Emil Cornifescu, Prolelii Vechiului Testamenl u. 7-8, 1967, p. 491 u.

De altfel, pe plan moral, viala sub Legea veche il rnenlinea pe om intr-un stadiu de stagnare spiritual[, intrucdt lcgea gi preolia ei nu puteau oferi omului posibilitatea unei rnaturizlri spiiituale, a unei desdvAr;iri, ceea ce se va atinge abia in iconomia cregtind (cf, Iac. 1,25 - v6po6 tdleroq)'53o Nici Moise, nici Aaron n-au posedat harul care sd conduc[ spre rl"(ootq (desdvdrqire), har rezetvat numai lui lisus llristos (12,2) "incepdtorul gi plinitorul credinJei" (tdv tfrq nfote<oq rip26qydv rcci te.i"e rotrlv). De aici a rezultat necesitatea ivirii unui alt preot, cu totul diferit, care sA fie el insugi desdvArgit pentru a putea oferi cu adevdrat sfinlirea 9i desdv6rgirea; un preot deci, nu avAnd o sfinlire ritual[ cxterioard, ci una care sd ofere intreaga sa existenfd acfiunii recreatoare a lui Dumnezeu, introducdnd umanitatea sa reinnoitd in infinitatea veqnicd a lui Dumnezeu.6rr Realizarea acestui fapt l-a oblinut real Mdntuitorul Iisus Hristos ca Arhiereu prin patima- jertfa 9i invierea Sa. Acest contrast puternic intre preo!ia veche 9i cea a lui Iisus Hristos, intre

Vezt amS.nunte in acest sens C. Spicq, op.cil., Excurs, p, 215 u. gi A. Ytnhoye, op.cir, p. 189. in Levitic, cuvdntul te l.e foor6 apare de 7 oi (Lev.7 ,37; 8,22 26 28.29.31.33) mereu in acelaqi context, cel al sfinlirii preotului. Cuvdnrul desemneazd.iertfa adus6 cu ocazia sfinlirii preotului. In acelaEi context intilnim acela;i cuviint pi in Exod de 5 ori in spa{iul a 13 versete (Exod 29,22.26.27.31.34 etc) ln afard de aceste locuri. acest cuvant nu mai apare niciodatd pc tot spafiul
Pentateuhului. Citdnd aceste texte se poate constata ca se vorbea- exista tel,ef<oorq in Vechiul 'l-estament, dar avdnd o nuan[a cultica, legata de r,ur singur eveniment gi privind o singurd categorie de oameni -preotti, fErd insi ca sfera Ei acliunea sa sf, cuprindi infreg poporul av6nd eficacitate deplind in a sfinfi qi des5vdrqi (Vezi A. Vanhoye. op cir . p.189)

pgea lui Moise n-aveau in nici un fel posibilitatea interioare a fiinfei. Nu erau decdt sacrificii de animale, rituri unei transformari cxterioare, care simbolizau numai transformarea, tbrtr a o putea realiza. Apadar "re l.e ioor6" din Vechiul festament nu insemna desivhrqirea nimdnui, omul ramdnAnd pe mai departe in stadiul sdu trupesc $i aceasta pcntru cE nici preotul nu poseda o veritabilA consacrare sacerdotald. 610 C. Spicq, op cit ,p 189. Vezi 9i Sf. Ioan Hrisostom, Comenlariile sau
62e

Ceremoniile prescrise de

explicarea epistolei cdtre Evrei--,


63'

185-189-

A. Vanhoye, op cit, P.

190-

294

STELIAN TOFANA

PARTEA A TRELA

295

eficacitatea uneia gi eficacitatea celeilalte va fi scos in evidenf d in 7,28. Termenului te l,e foorq i se poate conferi gi o nuanfl eshatologicS: preolia leviticd n-a fost in mlsurd sd-i ducd pe credinciogi pind la #),oq (1intd), la odihna cereascf, (cf. l1;
12,23). Dar preo!ia 9i legea veche permiteau totuqi o apropiere de Dumnezeu prin jertfe, cel pulin in congtiinld, insd aceasta nu era dec6t o etapd in apropierea maximd de Dumnezeu, care era firesc s[ revind atunci unei alte preofii, in mdsurl sd poatd

virtutea funcliondrii celei dintAi,

il

va determina pe autor sd

oonchidd logic, ardtAnd cd inlocuirea uneia antreneazdautomat

oferi desiv6rgirea. Agadar, dac[ preolia veche era inlocuitS, indirect cddea cu ea qi Legea, care s-a dat prin intermediul ei, pentru un singur popor gi pentru un timp determinat (Rom. 10,4; Gal.
3,24-28).611 Reliefarea acestui raport de interdependen!6 intre

preofie gi lege, legea neavAnd existenld gi sens decdt in

632 l!,fenlionarea schimbrrii preofiei, a$a cum o prezinti autorul epistolei prin ivirea unui nou Preot dup6 o altd r6nduiala gi care a atras dupd sine gi anulare4 schimbareaLegii Vechi (7,12.18.19), face camulliexegefi siseintrebedacdnu cumva aceasta are vreo oarecare legiturd cu concepfia paulini despre ineficacitatea LegiiVechi(Rom l0,4gitexteparalele,Gal.3,24,sauGal.l3,19cuEvr.2,2).Vezi Hans Fr. WeiR , Der Brief an die Hebrder, Excurs "Das "Gesetz" im Hebrlierbrief ',

schimbarea celeilalte: "Iar dacd preolia s-a schimbat, trrmeazd numaidecdt Si schimbarea Legii,' (7,12).633 $irul acestei argumentalii se continud cu 7,13, unde se arati cI MAntuitorul Hristos, vizat de Ps. i l0 gi Care urma a l'i preotul dupa rdnduiala lui IV{elchisedec, de care s-a vorbit in 7, 11, nu Se va nagte dintr-o seminfie sacerdotale, cu toate cd va fi preot, ci din Iuda, adicd "dintr-o altd seminlie, de unde nimeni n-a slujit altarului" (7,13): "Prea Stiut fiind cd l)omnul nostru a rdsdrit din luda (e( 'Iorl6a &var6ral.xe v r) rc6proq rlpniv), iar despre seminlia aceasta, cu privire Ia ltreo{i" Moise n-a vorbil nimic', (7,14). Frin acest rnod de rrbordare a originii preoliei lui Hristos, autorul face apel la t,uno$tinlele pe care destinatarii sdi le aveau cu privire la viafa istrrricd a lui Iisus. Ei cunosc promisiunile (Gen. 49,lO), rlocumentele evanghelice (Mt. 2,6 cf. Rom. 1,3), psalmii (ps. ll0 - David il numegte xripro6 po0), care toate vorbesc de vcnirea Domnului din Iuda. Agadar, Mdntuitorul Hristos nu /rvca o genealogie leviticd, sacerdotiul sdu nefiind fondat pe o
t'rr

p. 403-405; U.Luz, Gesetz @iblische Konfrontationem), Stultgart 1981, I 12I 16; H. Riiisiinen, Paul and the Zaw, (WNNT 29), Tubingen 1983, p 207-210; G. Bornkamm, Ll/andlungen im alt - und neutestamentlichen Gesetzverstcindnis. Ders., "Geschichte und Glaube" 2 Teil.Ges Aufs.Bd. IV (BEvTh -53), Mtnchen 197 I, p. 73-ll9,special p I l6 u.; L. Goppelt. Theologie des Neuen Testaments, Grittingen 1975,p 589 u LIn capitol demn de a fi luat in considerafie in ceea ce priveEte raporml de similitudinc intre gdndirea paulinl gi cea a autorului Epistolei c5tre Evrei referitor la cap "Lege", vezi W. Gutbrod, art. \t61oe, in ThWNT, vol lY, 1072 u., subcap.: "Die Zeit nach dem Kampf um das Gesetz", p. 1071-1073. Intrebdrile devin importante pentru teologia exegeticd gi biblica in a stabili in ce mSsura se poate vorbi de ur raport de similitudine intre Evrei gi gdndirea paulindL, o problemh mult controversala-

ln viziunea autorului epistolei, Legea este o institufie de mediere gi, din acest

Irrrrct de vedere, partea sa decisivf, trebuie sd fie organizarea preoliei, pentru cA lrrrrc[ia principall a preoliei este exercitarea rolului de mijlocire intre Dumnezeu qi r. A tncerca si determini valoalea Legii, inse amni automat a verific4 inainte de ' 'r I.,rtc, cficacitatea preoliei sale. in acest raport de interdependen(a vede autorul ,rlrogarea Legii prin inlocuirea preoliei vechi nedesavdrgite. (vezi A. vanhoye, l'r riras anciens , p. 188; W.RG. Loader, Sohn und Hohepiester, p 146: ',Die
Vt'rirnderung des Priestertums bedeutet ltrner Verdnderung des Gesetzes (7.12). l),r: wird durch die Abstammung Jesu aus Juda - und nicht aus Levi - bestiitigt ( / I l). Ils geht hier also nicht um das Priestertum_ sodern um das ganze ,,alte 'i1,;lt:rn". den alten Bund"

296

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

297

apartenenli genealogica sacerdotal6, realitate din care autorul va scoate superioritatea gi particularitatea specifici a preotiei lui Hristos fald de cea leviticd. Preofia Lui urma deci, sd fie de o cu totul altd naturd, vegnicd, dupa o rAnduial[ deosebitS:" Cdci mdrturiseSte despre el; Tu eSti preot in veac dupd rdnduiala lui Melchisedec" (7,17). Autorul face acum un pas mai departe in preocuparea sa de a marca diferenla dintre noua preolie a lui Hristos gi cea veche. Numai trdsdtura negativS, aceea a absenlei unei genealogii sacerdotale, nu oonstituie, evident, un titlu in virtutea c6ruia sd posezi preo{ia. "Eternitatea" preoliei este ins[ o trdsdtur6 pozitivd, care face trecerea de la o simpl6

(o0 rcatri v6pov ivtol"rlg ocpxfrrlq), ci cu [)uterea unei vieli nepieritoare (rcctd 6rjvaprv (alrlq
trupeSti

cxisten!f, vegnici: "El S-a fdcut nu dupd legea unei porunci

drcatal"rjtou)" (7, I 6). Sf. Ioan Hrisostom mdrturise$te in acest sens: "... dupd puterea vielii celei nepieritoare, adicd, prin puterea :;a, prin viala Sa cea nestricdcioasd, desi nu era acessta urmarea expresiei "care nw dupd legea poruncii celei trupe$ti s-afdcut", cdci urmarea logicd era sd zicd "ci dupd legea poruncii celei duhovniceSli". insi prin legea poruncii
lrupegti el a invederat temporalul, efemeritatea, dupd cum mai

clasificare exterioard - preot dupdrdnduialalu Melchisedec - la o ?mplinire reald preot "dupd asemdnarea lui Melchisedec" (rcatd rqv 6por5tqtc pel"ltod6e rc -7,15).634 Schimbarea expresiilor care se remarcd intre 7,11 "Kcrr& rrlv tri(rv" (dupd rdnduiala) gi 7,15 "ratri tqv 6por,6tr1ta" (dupd aseminare) nu formeazd o simpld varialie de stil, ci indicd un progres in argumentare. Preofia iudaicl era reglementatd potrivit legii unei porunci trupeqti, adica potrivit unei legi a succesiunii ereditare, care o lega de genealogie gi deci, implicit, de limitele unei existenle trecdtoarc- Preolia cea nou[, dimpotrivd, a fost fondatd pe puterea unei vie[i indestructibile, venitd din Hristos Insugi 9i care-i conferd

departe zice: " tndreptdri ale trupului, erau puse pdnd la vremea tndreptdrii" (9,10). "Dupd puterea vielii", adicd, vieluieSte prin propria lui putere...".63s Iisus Hristos intrd apadar, ?n posesia preofiei Sale, de la nagtere.636 Dar schimbarea preofiei atrage dupd sine nu numai schimbarea legii (pe tti0e orq v6pou) (7,12), ci chiar tlesfiintarea ei: "Astfel porunca datd intdi se desfiinleazd (&gdtqorq) , pentru neputinla Si ne.folosul ei" (7 ,18).u" in locul acesteia, concluzioneazd autorul, igi face

63s

Comentariile sau explicarea ,

p 188.
pi

Cf. C. Spicq, lrbrderbrief, p. 36.


nt'
Sf.

u'u

op.cil,p. 194 Vezi

Rolf Wohlrab, Christologie im

Cf. A. Vanhoye, Pr&res anciens, p. l8-5; vezi qi E' Grfrfler. op cit-, p- 43: Sf. Ioan Hrisostom, op cit, p 188 9i Hans Fr. Wei0, Der Brief an die flebrcier, p. 398-399

6to

Gurh de Aur spune cd'. "desfiintare - ri0drrlor6 inseamn5 scoatere celor ce dej a au putere, este desfiinlarea lor, aruncarea lor lr o parte, a;a cd apostolul a artrtat prin acea-std expresie ca ea (legea) stipAnea, dar l:r rrrmd a fost disprefuiti- de vreme ce nimic n-a folosit "Cd nimic n-a sdvdrSit /r'.r;czl", aceasta insemnare are. adica. toate erau tipuri, toate umbra... n-a avut putere rle a phtrunde in suflet, pi de aceea s-a dat in laturi, a hcut loc alteia" (op cit , p
;r
I

Io*

ru'X, aruncare. Scoaterea

t{())

298

STELIAN TOI'-ANA

PARTEA A TREIA

299

itrovoq aparilia o nddejde mai bund (dneroayoYTl 6i xpe il.n(6oq) prin care ne apropiem de Dumnezeu (7'19)' vechiSchimbarea Legii 9i a intregii or6nduiri cultice
prudent transcrisE testamentare semnalizaldinT ,12, este acum (tneroayolrl ) a unei "nldejdi mai bune"

cu Dumnezeu, de a a.iunge chiar la tronul pdmdntesc Si

a-I

sluji impreund cu ingerii..."

-63e

Ideea de superioritate a preofiei lui Hristos fald de cea veche in incercarea de a se argumenta necesitatea schimbdrii

ca introducere (rpe (tr<ov el.nfq). Aceasta trebuie insl s[ fie un "bun" ceva obiectiv, asemdn[tor lui ratrinsuolq din 4'9 9i nu promisiunilor subiectiv. Acest bun obiectiv era implinirea Testament ;i fdcute prin jurdmdnt inci lui Avraam in Vechiul (6,13-20)' care s-au realizat acum prin np66popoq'Ir1oo0q un alt Precum cuvdntul v6po6 din contextul nostru este care se cuvAnt pentru timpul lui 6lrarc6p&xc oepK66 9i a;a referd la randuiala cultic[ pdmAnteasc[ a Legii vechi'

preofiei levitice

gi cu ea automat qi a legii, pentru

ineficacitatea lor, e continuatd prin a se arlta cd ivirea noului Preot dupd rdnduiala lui Melchisedec, prin jurlm6nt divin, nu a insemnat doar aducerea unei mai bune nadejdi (7,19), ci El s-a fEcut chiar chezagul (Eyyuoq)640 unui testament mai bun (7,22). Raportul de diferenliere e accentuat qi de faptul cE acest chezag al unui testament mai bun e intdrit prin jurdmdnt

dumnezeiesc. JurdmAntul divin asigur[, intr-adevdr, o validitate indefectibili preoliei 9i mijlocirii lui Hristos: "Ci incd a fost la mijtoc Si un juriimdnt (6prapoof aq), cdci pe c'dnd aceia s-au fdcut preoli fdrd de iurdmdnt' El s-a fdcut t:u jurdmdntul Celui ce i-a grdit; Juratu-S-a Dornnul Si nu se

ve cdi; Tu eSti preot tn veac, dupd randuiala lui


in Dumnezeu (3,6; 6,1 1.18; lO'23; 7,79)'u'8 intrarea Sf' comuniune cu El. Referitor la aceastd "rnai bund nddejde" insd nu loan Hrisostomul spunea: "Avea Si Legea nddejde' pdmdntul aSa. Ndddjduiau Si ei. mulyumindtt'se a avea - noi insd acum fdgdduin;ei, Si netntdmpindnd rele ndddiduim, mul;umind lui Dumnezeu' nu pentru a stdpani - ceea pdmdntul, ci pentru a sfipAni cerul, sau mai bine zis ce este cu mult mai principal - noi ndddiduim a stq aldturea
u" Cf. E. GriilJer. op cit ,p.49; Idem, Der Glaube , p. I l-5-l l7; O. Michel' op cit . p.273: H.Fr' Vtteit, op cit , p' 400-402

Melchisedec". (Evr. 7,20-21). Jurdm6ntul este agadar, punctul forte al superiorit6lii preotiei lui Hristos, fiind o mdrturie ireversibil6. Diferenfa:

"cu iurImffnt" (petd 6px<,rpoofaq), "fIrI jurlmint"

Co*entariile sau explicarea, p 190-191. @ Eyyuoq este un hapax legomena in Noul Testament 9i se mai intdlneqte in
u'n

300

STELIAN T'OFANA

PARTEA A TREIA

301

(X<opiq opx<opooiaq) servegte, cAt se poate de bine, clasificErii preoliei vechi gi noi din perspectiva a doud caracteristici: "veqnic" gi "trecdtor".tal Aceasta este de altfel gi trdsdtura principalS a capitolului 7 - superioritateinferioritate gi consecinlele acestui raport - dezvoltate pe baza mdrturiei Ps. I 10,4. Preferinla autorul u i pentru preo[ia mel ch i sedechi and a c6rei valabilitate e intdrite prin jurdm0nt dumnezeiesc este evidenliatI in 7,22, sub forma unei concluzii chiar: "Cu acesta, (cu acest jurdmdnt) Iisus s-a fdcut chezasul (dyyuoq) unui mai bun testament" (rpeirxovog 6ta0rirnq ydyovev).
Acest "mai bun testament" nu e altul decAt testamentul iertS.rii p5.catelor,6a2 in care Dumnezeu a realizal prin Fiul Sdu

definitiv mAntuirea din pdcat, in timp ce, din acelagi motiv, primul testament invechindu-se, este aproape de pieire, nerealizdnd nimic in aceste hotir6toare puncte (8,13).641 Ca gi "nddejdea mai bund" la fel gi "Testamentul mai
bun" este o parte a bunurilor eshatologice prezente gi viitoare, precum "odihna" (4,1 1), "patria" (I l, 14), "cetatea stdtdtoare" (13,14), aparlin6nd astfel gi el cultului celui ceresc, ca unul care a fost realizat prin singele Arhiereului celui pururea viu (8,6; 9,14;' 12,24).

*t
u2

Cf. E. Grfl0er, op.cit., p. -54, H.Fr. WeiB, op.cit. p. 404

Raportul de diferentiere intre cele doud preofii, accentul fiind pus pe superioritatea preoliei lui Hristos, intdrita prin jurdmdnt, fafd de preolia levitica, este continuat apoi prin evidenlierea unor alte aspecte caracteristice in acest sens. in versetele 7,23-25 se aratd ci preofia leviticd era formatd dintr-un gir de preoli pe care moartea ii impiedica sd diinuiascl (7,23), pe cdnd preolia lui Hristos e nemuritoare in virtutea calitelii de Fiu gi de Dumnezeu adevdrat, veqnic viu. Aceastd preocupare predilectd de a se ardta superioritatea lui Hristos, ca preot, in toate planurile, fafd de preofia veche, va trece in continuare de la linia orizontalS de confruntare a celor doud. preolii (cap. 7), la cea verticall in cap. 8-10, unde accentul va cldea pe durabilitatea preofiei lui Hristos, pururea liturg in cer, mijlocind ca Arhiereu ceresc vegnic: acolo deci, o preolie a cdrei slujire s-a incheiat, dincoace una a cdrei slujire mijlocitoare continuud in ceruri pentru de-a pururi: "Pentru qceasta Si poate sd mdntuiascd desdvdrSit pe cei ce se oproprie printr-insul de Dumnezeu, cdci pururea e viu ca sd mijloceascd pentru ei" (dvtuy26rive rv 0ndp a0rdrv - 7,25). Agadar, preofia leviticd avea nevoie mereu pentru a continua, de regenerarea prin noi gi noi membri, succesiune limitati totugi, corespunzdtoare unei legi pe care epistola o numegte "legea unei porunci trupegti" (7,16). Preofia dupa "rAnduiala lui Melchisedec" are existenta ei "extra legem mandati carnalis",6aa in virtutea puterii unei vief i nepieritoare

Exact la fcl vorbepte gi sL Pavel in Rom. 11,27 , fapt ce poate constitui un punct de sprijin in presupunerea unei legdturi care ar putea exista totugi intre Sf. Pavel ;i Evrei (n.n)

*t

E. G.efie.. Der olte und der neue Bund, p. 329

to Cl E. Gr?ifjer.

op.cit ,

60

302

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

303

zeazd ptin continuitate de ,16), de aceea nici nu se caracteri care e pururea succesiune de persoane, ea dlinuind prin Unul are o vitt. "Aici, insd, Iisus, prin aceea cd rdmdne in veac' (1'24)' preolie ccre nu mai trece la altul" (anapd'put'ov) Pentru Multiplicitatea e astfel trecdtoare, unicitatea ddinuie'6as caracterul netrecltor qi neschimbdtor al noii preofii' u
(7

"np66popoq" prezintd aqadar, un nou aspect al operei sacerdotale a lui Iisus: acela al slujirii arhieresti a lui Iisus
Hristos preamdrit. P6nI irr 6,20, s-a putut vedea cf, Iisus Hristos, gralie vielii Sale pdmAnteqti, care culmineazdin moartea ispdqitoare a picatelor ornenirii, a devenit autorul (citroq, tipXqy6q Evr. 5,9) mAntuirii oamenilor. Pltrunzdnd apoi "dincolo de catapeteasme", El antreneazil cu Sine 9i pe ai Sdi ftcdndu-i p5rtagi consecinlelor lucrf,rii Sale arhiereqti. Cu siguran![, cd acest al doilea aspect este intru toate subordonat primului, pentru c6, in acest capitol, no(iunea Iisus -Mare Preot, intrd in categoria termenilor hristologici care se taporteazd, inainte de toate, la opera pdm6nteascd a lui Iisus. in 9,12 se afirmd, cd "El a intrat o singurd datd, in Sfdnta Sfintelor"'cu tnsuSi .sangele Sdu ." Scriind acestea, autorul se referea, cu siguran![, la actul invierii lui Hristos, cazin care expresia rp66popoq indicd o apropiere de afirmalia pe care o gdsim la Sf. Pavel (Rom.8,29;Col' 1,18; I Cor. 15,20: rincplil trirv

duparAnduialaluiMelchisedec,autorulfoloseqtedeci'un cuvant rar folosit in limbajul vremii, 9i anume &,nup&,puroc,


(netrecdtor)6a6, adicI ceva ce aparline lucrurilor dumnezeiegti'

"*pri**

lui Hristos vegnice. ln acest fel caracterizeazdepistola preolia Preot' ca fiind veqnic[, netrecltoare, iar pe Iisus, ca Mare
pururea Mijlocitor Pentru ai SEi'

2. Fiin{a 9i slujirea arhiereasc5 deslvflrqiti a lui Iisus Hristos 9i raportul dintre ele'

RidicarealuilisusHristoslademnitateagipoziliade a fost mare Arhiereu cerSC; depagind slujirea pimAnteascd' prin numitd deja proleptic in 5,9 u', fficutd mai clar in 6'20 prin expresia "np66popoq" (inainte-mergdtor), ca apoi' Titlul imaginea lui Melchisedec in 7,1 u' sd fie deja pecetluita'
*t lbid"*
ffi &napii$atoq
este un cuv6nt rar, cafe nu se mai intalnegte

in

sl

Scripturd
al

si era folosit in mediut elenistic pentru a exprima caracterul neschimbabiI

se schimbz' i;i;rili. .*; ce imapdpatoq eite' apa4ine lucrurilor care nu &raprigotoqceva ist' dumnezeie$i chiar' "Was l,rcrurilor cereqti, care apa4ine 'e;nice, nicht wandeln, also himmlisctr' ewig oder g"h#li, a", Dingen, Oie'sici i*ottfr.ltfi.fr" sind"I(Vezi M'A' Williams. The Immovable Race A Gnostic (NHS) 29 9i E' and the Ttme of Stabitiry in Late Antiqltity, 1985,

KKotpopdvr,rv) 9i in Apocalipsa Sf. Ioan (1,5): Iisus a devenit prin inviere npot6toroq rtiv vercprirv' Astfel relalia intre invierea lui Iisus gi a noastrd este analoagi celei stabilite de Sf. Pavel in I Cor.l5,l2 u.641 Expresiile din7,26-28 oferi in continuare o zugrdvire o fiinlei lui Hristos ca Arhiereu ceresc mai presus de Arhiereii t,egii vechi: "(Jn astfel de Arhiereu se cuvenea sd avem: .,;fant, fdrd rdutate, fdrd patd, osebit de cei pdcatoSi Si fiind

6nrig^"tio"

Grii$er, op,crt,P 6l

*'

O. Crll-aon, Christologie ., P. 89

304

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

305

mai presus decdt cerurile. El nu mai are tnfiecare zi nevoie, ca acei arhierei, sd aducd jertfe, tntdi pentru pdcatele Sale,

apoi pentru ale poporului, cdci a fdcut aceasta o datl (e$dno(), aducdndu-Se iertfa pe Sine insusi Legea pune ca arhierei oameni care du sldbiciune, pe cdnd cuvdntul jurdmdntului, venit tn urma Legii, pune pe Fiul deslvffrgit
(te re l"errop6vov) tn veacul veacului". (7,26-28). Aspectul de superioritate al Arhieriei lui Hristos in comparalie cu arhieria Legii vechi, atinge acum punctul culminant. Contrastul metafizic6aE dintre levilii vechi gi Iisus este adus acum la expresie in modul cel mai evident. Analiza textelor 2,10 gi 5r9 au ardtat o nuan!tr soteriologic[ a desdv6rgirii lui Hristos: Potrivit planului dumnezeiesc de mdntuire Fiul ca 9i incepdtor al mAntuirii (ripXqyde rqe otorrlpfaq) a dob6ndit de la Dumnezeu, prin patima Sa, desdvdrgirea (6rri nc0r1pritov tel"etriost 2,lO). in acest sens, patima Sa e conceputd cao condipie sau ca o bazd a realizarri Sale soteriologice deslv6rgite. Apoi cu cele exprimate in 5,7-9 autorul face un pas mai departe in conceplia sa soteriologicS: Desdv6rgirea Fiului gi Arhiereului Iisus Hristos este prezentatd ca un rezultat al ascultdrii (5,8) gi slujirii Sale arhieregti in "zilele Trupului,Sdu", aducAnd "rugdciuni Si cereri" (5,7), des[v6rgire care L-a fdcut sI devinE pentru loti "cei ce-l ascultd, pricind de mdntuire veSnicd" (rofrro6 oorrrlpfaq criarvfou : 5,9) Si Arhiereu desdvdrSit dupd "rdnduiala lui Melchisedec" (5,10).

Noua menlionare insd a desdvArqirii lui Hristos in 7,1 I u. std sub semnul unui aspect nou, 9i anume, a legdturii frcutf, cu faptul "chemdrii divine a lui Hristos ca Arhiereu" ," dupd

randuiala lui Melchisedec". in necesitatea acestei chemdri divine autorul vede un argument al nedesdvArgirii soteriologice'a preoliei levitice vechi, chemarea lui Aaron fiind fhcut[ dupd cuvAntul unei Legi, care n-a adus desdvirgirea (7,19). in contrast cu aceastd chemare, std chemarea lui Hristos prin cuv6ntul jurdmAntului lui Dumnezeu care l-a instituit Arhiereu pe Fiul desdvArqit in veac (7,28).64e Particularitdlile specifice ale Arhiereului desdvdrqit Hristos sunt sintetizate clat in 7,23-25 urmAnd ca apoi in 7 ,26 u,. sd fie des6vdrgite: - in 7,23 Arhiereului Legii vechi i se opune Hristos Arhiereu "dupi rAnduiala lui Melchisedec". - nedesivirqirea preoliei Legii vechi se arate in aceea cd existenla ei era limitati prin moarte. - in contrast cu caracterul efemer al acestei preofii, arhieria lui Hristos e netrecdtoare (d,tr,upd.patov dler' rrlv ie poor5vqv - 7,24). Acest caracter netrechtor al Arhieriei lui Hristos e exprirnat apoi in 7,25 in 2 moduri: 1. Din 7,24-25a reniltd cd Hristos poate sd-i m6ntuiascd desdvdrgit pe cei ce se aproprie printr-insul de Dumnezeu, deoarece El este gi rdm6ne Arhiereu in veac.

''

A. K5r"ma nn. Das wandernde Goltesvolk . p

85

l, n. 56 " In 2,10 we learn about God's purpose to learn a K, bout the actual process where by He was perfect Christi, in 5,7-9 we perfected and in 7,28 we read about the final result of this perfecting of the son"
13

6aeNissilii, op,cit.,

306

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

307

Trisdturii hristologice "pricind de mdntuire veSnicd"

tronul harului (4,16). 2. Caracterul netrecAtor al Arhieriei lui Hristos rezultl

Dac[ pdnd acum autorul s-a oprit mai mult asupra fiinfei qi laturii umane a Arhieriei (2,14; 3,1-6; 4,14-16), analiz6nd-o dintr-un unghi etic-parenetic,6s2 de aici atenlia lui se indreaptf, asupra fiinlei gi persoanei arhiereqti a lui l{ristos privitd dintr-un unghi cultic-teologic.653 in acest nou mod de prezentare a fiinfei gi persoanei arhiereqti a lui Hristos nu va fi scdpat din vedere primul aspect care va servi ca motiv de comparalie. in ce mdsurd Hristos este pentru noi Arhiereul potrivit, care se cuvenea sd-L avem, este ardtat de autor printr-o salbd de cinci atribute, unele privind latura dumnezeiasci a Persoanei Sale, altele privind latura
omeneascd a acesteia.

Latura dumnezeiascl a lui Hristos Arhiereu indllat c scoasd in relief de autor prin atributele "sfdnt" (6oloq) 9i "mai presus decdt cerurile fiind" (ur[r1l,5tepoq rOv oupav<iv), iar cea omeneascl prin insuqirile "ftrd rdutate" (&rccxo6j, "tErd patd" (ap(avto6) qi "osebit de cei pdcdtoqi" (Kr(optopivoq rtnd trirv cpaprroi.riv) (7,26)-6s4 Atribuirea calit'rcativului de "sfAnt" (6oro6) Arhiereului Iisus,6ss inseamnd recunoa$terea nemijlocitd 9i deplind a calitalii Lui de Dumnezeu adevdrat-6s6 Era unul din
62

K. Nissilii, op,cit.,p. 133.


Vezi 9i O. Michel, op.cit.,p.270-281.
Despr" calitatea'lui Iisus de a fi "sfhrtt", Noul Testament vorbegte numai in

$' Ibid"*.
usa

cei pacdtoSi

Si

fiind

mai presus decdt cerurile"

'
l)

-t

iirrroq vezi Fr, tlaucli, art. 6orog,6oio6, av6oroq. 6ot6tqq. in'fhWNT. V' p.
u5o

.Ap 2,27; I3,34pi Evr.T,26.inceeaceprivestesensulqi confinutulnoliunii


656

cr. o. Michel. op ct,P ?76 6st Vezi K, Nissill, rtP cit-, P 132

488-491

yezi gi E. GriiBer. An die Hebrrier,

68-

308

STEI-IAN TOFANA

PARTEA A TRE|A

309

atributele care-L deosebeau pe Hristos in mod inconfundabil de arhiereii vechiului Testament a cSror stare de pacdtogenie evidenta se exprima in primul rand prin faptul cd trebuiau s6 aducd jertfe de curSlire 9i pentru ei ingigi' insugirea supremd a fiinfei Arhiereului Iisus, cea de Dumnezeu adevS.rat, exprimatd prin cuvdntul "sf6nt" est intirite apoi qi de expresia "mai presus decdt cerurile" (7,26), qi care se prezintd ca o paraleld a exprimdrii din 4,14a "Arhiereu mare care a strdbdtut cerurile" (6lel1Lu06tu toirq oupcrvoriq) unde "4 intrat pentru noi ca inainte mergdtor" (np66poproq unip tip,ix eiol'l'Oiv - 6,20), expresii care toate aveau acelagi rol: sublinierea calit[1ii Fiului de Dumnezeu adevirat -ut' " Mai presus decdl cerurile fiind" exprimd locul SEu de-a dreapta lui Dumnezeu, pe care L-a preluat prin in61larea Sa la cer. Acolo rdmAne vegnic 9i ca Fiu al lui Dumnezeu 9i ca Arhiereu mare ceresc ' " Ca sfdnt tn cele sfinte, mai presus decdt toate cele pdmdnteSti intru totul aparlindnd lumii lui Dumnezeu, fdrd de pdcat, fdrd patd, osebit de domeniile lumii pdcatului, este preolia Sa mai presus decdt toate preoliile" .658 ln ce.a ce privegte latura umani a fiintei lui Hristos ca Arhiereu, aceleagi atribute intrebuinlate de autor pentru evidenfierea calitalii de Dumnezeu au aceeaqi putere in a evidenf ia superioritatea gi desSvdrgirea lui Hristos in raport cu preolia veche gi sub aspcctul uman al Persoanei Sale'

(&pf crvtoq)6se subliniaza inainte de toate curf,tenia gi desavArgirea religiosculticd a lui lisus, exprim6ndu-se prin aceasta faptul cd Iisus Hristos exercitd slujirea Sa arhiereascd in "sfdnta Sfintelor" din ceruri ?ntr-o desdvArgitd integritate culticd.660 Celelalte doud calificative privind latura umand a fiin1ei 9i persoanei lui Hristos dxarcoq66t (adic[ fErd rlutate, fbrd a avea nimic fals in Sine, nevinovat, gi "osebit de cei pdcdtoqi'' (xeloplopdvoq tind r6v drpaproll"<iv), adic6 lipsa oricarei legdturi cu pdcatul), evidengiazd la fel desdv6rqita vrednicie gi integritate culticd, sacramentald a Arhiereului Iisus Hristos, in raport cu arhiereii Legii Vechi. Aceastd expresie din urml "osebit de cei pdcdtogi" exprimd gi raportul dintre Hristos Arhiereu inalfat gi oameni, insd aparilia ei acum, dupi ce la incepului epistolei (2,14 u gi 4,15 u) se aratd egalitatea intru toate a Arhiereului Iisus cu poporul Sdu, este cu totul surprinz6toare. "Osebirea" de cei pdcdtogi trebuie infeleasd ca o formd

Astfel calificativul "fdrd patd"

Cuvfintul apare de 5 ori in Septuaginta, iar in Noul Testament, afard de Evrei 7,26 Si 13,4 mai apare la I P 1,4; lac. 1,27. Vezi aminunte la Fr. Hauck, nra ;.rrofvtl, prriao;ra, pr"aap6g, dpfavroq, in I)WNT, lY, p. 647-650.
#n -. * Cuvflntul riprfcvtoq, face o aluzie la legea veche, care cerea de la preoti o oarccare

65e

curifie trupeasca in timpul oficiilor sacerdotale. Iisus Hristos e singurul preot care e cu destrvArgire curat (vezi G.F. Ciauganu, op cit.,p 99)

6s' Cf. K. Nissilii. op cit, Holfnung, p.97 u.


u5*

136 9i

H. Zimmermann, Das Bekenntnis der

Cuvdntul e prezent de l-5 ori in Vechiul l-estament mai ales in literatura sapienfiald: Iov 2,3, 8,20 gi loc. paral , iar in Noul Testament se geseste numai la I(om 16,18. Cuviintul apare de 3 ori gi in lireratura pseudo-epigrafE veche Vezi

trl

configurafia cuvAntului gi semnificatia lui in literatura clasicd elenistd la W. Grundmann. art Ks,K66 drcroq, xcrrfc, xaro0pyoq^ etc_ in TnWNT, III, p.
483

Cf. E. GrAIler. op.cit . p 69.

310

STELIAN TOFANA

PARTEA A TRE|A

311

speciale de sfinlenie,uu'"u o paralelS a despdrlirii spaliale a arhiereului Legii vechi de cei pacdtogi inainte de oficierea ritualului slrbdtorii impdc[rii de la Templu, precum 9i ca o paralelI la Evrei 9,28, in sensul, deci, a unei sfinfenii

de semeni.

ca Arhiereu EI trebuie s5 fie deschis mereu atdt falit de Dumnezeu, in fala cdruia mijloceqte, c6t 9i fa![ de

semeni pentru care mijloceqte

deosebite gi care revine numai Arhiereului Hristos, spre deosebire de preolii pi arhiereii Vechiului Legdmflnt. Pentru adresanlii epistolei aflali in situalia de regret dup5 fastul cultului de la templu gi "obositi" in noua credinfd, aceste calificative atribuite Arhiereului Hristos au fost hot5rAtoare in a face deosebirea intre ceea ce au avut gi ceea ce posedtr acum. "Osebirea" de cei pdcatogi, ca trdsdturd esentiali a Persoanei Arhiereului Iisus Hristos, trebuie inleleasd in primul rdnd ca un calificativ al sfinfeniei lui Hristos in calitate de Fiu al lui Dumnezeu, ca o lipsd totald, desavdrgitd a pdcatului in El in virtutea cdreia El se deschide cdtre cei picltoqi, st[ in legdturd cu ei, mijlocind pururea pentru ei ca 9i Arhiereu vepnic. in acest sens trebuie inleles modul paradoxal de a vorbi al autorului: "in acelasifel Si El a tmpdrtdsit acesleo" (2,14) Si " Un astfel de Arhiereu se cuvenea sd avem... osebit de cei pdcatosi" (7,26). Pdcatul e o inchidere a omului fala de Dumnezeu, ca sursd infiniti de putere, o voin!6 de a nu mai line seama de El, de a uita de EI; e o dugmdnie fafl de El. Dar pacatul e o inchidere gi fa!5 de semeni.6ut in Iisus Hristos, ca om, nu putea exista insd pdcatul care sd-L inchida fald' de Dumnezeu 9i fafa
62 yezi O. Michel, op cit p.279-280. K. Nissil?i, op cit p. 134. , ,
61 Yezi Pr.Prof.Dr. D-tru Stiniloa e, Teologia Dogmaticd ortodoxd, vol
2^

Trdsdtura lui Iisus Hristos de a fi "osebit de cei p[cdtogi" trebuie insd inleleas[ num-ai in virtutea unirii ipostatice a firilor Sale, potrivit cdreia firea Lui umanf, iqi are subzistenla reala, deci actualizarea concret[ in Ipostasul cuvantului. De aceea, cuvdntul dumnezeiesc ipostaziind in Sine firea noastrd "curdlind-o pe aceasta chiar prin asumore de toatd intindciunea, a indumnezeit firea intreagd prin intrupare". El pune firea noastrd prin insuqi acest fapt in deplin[tatea libertetii de patimite pictrtoase 9i in actualitatea puterilor ei.66a StrAns legatd de prezentarea fiinlei arhieregti desdvargite a lui Hristos, este qi slujirea arhiereasca a lui Iisus Hristos, care se prezinta in eficacitatea 9i insugirea ei ca o consecinfd directa a naturii desf,vArqite a lui Hristos' Lucrarea arhiereascd a Mdntuitorului Hristos este

astfel determinatd la incheierea capitolului

aqa-zis

"Melchisedec" in modul urm[tor: "El nu mai are tn fiecare zi nevoie, ca acei arhierei, sd aducd iertfe, intdi pentru pdcatele Sale, apoi pentru ale poporului66s cdci a fdcut

Ibirtem,dupl Sf. Maxim Mirturisitorul, Opusa theol

et

polem

'

p' 91' 157'

Vezi gi G.F. Ciauganu,

op.cit.,p-99.

ffiAutorul face aluzie laritualul cuttic din ziualspalirii, ziin care intreg serviciul de isp6gire pe de la templu era sdvargit de marele preot 9i cutmina prin sacrificiile

apoi pentru introg care Arhiereul le aducea mai intdi pentru sine 5i pentru familia sa'

*O-r,

ivf. Cnl"tOr, Sacrificiile Vechiului

89.

(Lev. 16,l-34; 23,26-32; Num ' 29.7-'11 cf' Ies' 30'10; Lev' 25'9)' (Vezi Testoment, Caransebeg, 1941' p' 383)' saleprin jertfireaunui vi(el (Lev 16,3 tl), cura[indu_se maiinthi pentrupacatele o arhiereul lua rolul de mijlociior pentru popor. Degi in aceastd zi nu se realiza aduse f,rind numai tipuri 9i umbre ale curi(ire reala de pacate a poporului'jefifele jer-tfa lui celoi viitoar.e (g, i; g,23 ; iO, r ), .iertru acesrei zile prefigura cel mai b ine

312

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

313

aceasta o datd, aducdndu-se jertfd pe Sine insuSi" (7,27). Autorul vorbegte aici de Iisus Hristos ca Arhiereu in[lfat. Aceastd arhierie transcendenti este pusd in paralel6 cu Arhieria pdm6nteascd a levililor, in mod polemic. in primul rdnd, pentru Hristos e anulatd necesitatea de a jertfi pentru Sine insugi, aga cum ftceau levilii pentru ei.

Cauza directd a acestui fapt este puterea Sa cereasctr, desdvdrqitd (7,26bcd) 9i sfinlenia deplind a fiinfei Sale dumnezeieqti. in al doilea rind, este anulatd gi trebuin(a, de ajertfi continuu pentru pdcatele poporului, cauza pentru aceasta, fiind propria jertfr de Sine, adusf, o datd pentru totdeauna (b$&ns.il pentru ispdgirea pdcatelor tuturor. Argumente pentru deslvdrqirea acestei jertfe proprii le gdsim enumerate in 7,26b: El este sfAnt, fard pdcat, fdrd patd..666 Agadar, fiinla Sa deslvirgiti devine automat gi baza deslvArgirii slujirii SaIe arhieregti precum pi a efectelor ei soteriologice.

zilnice in sensul celor din Vechiul Testament gi nici de o altd de mdntuire universalS, din moment ce ea a fost adusa o datd pentru totdeauna (eQrina().6u'in ce constd insd aceastd jertfE proprie a lui Hristos nu ne dezvdluie autorul aici. Abia in 9,1 I u. se va dezbale amdnunlit semnificalia hristologici gi soteriologicd a jertfei lui Hristos adus[ "o datd pentru totdeauna" at6t ca Cel ce aduce jertfa, cAt gi ca Cel ce se jertfegte, fiind in acelagi timp gi jertfitor 9i jertfl in acest sens, prin influenfa imaginii lui "Melchisedec" (7,1 u), corespondenla tipologic[ dintre Aaron qi Hristos din pericopa 5,1-10, se transformd acum la sfirgitul capitolului "Melchisedec" intr-un contrast. Acest contrast dintre Arhieria leviticd gi Arhieria lui Hristos, avAndu-se in vedere funclia jertfei, are un dublu as'pect: l. rsO' rlpdpav - tS&,na( (in fiecare zi - o datd pentru totdeauna)

jertfr

Calitatea lucrlrii Sale arhieregti este o urmare, consecinfi directi a naturii Sale deslvArgite.

2. 0uofa6 &va$dperv - iautdv

npoo$dperv668

Prin urmare, ideea centrall a textului citat este cd Iisus Hristos, datoritd desdvdrgirii Sale, nu trebuie sd se jertfeascl pentru Sine insuqi gi nici cregtinii nu mai au nevoie de jertfe

(aduc6nd jertfe - aducdndu-Se pe Sine jertft). Primul contrast e de naturd temporald. Aceasta loculiune adverbiald ra8' rlp6pav e folositd de autor, se pare, pentru a scoate in evidenfd, in mod deosebit, jertfa Iui Hristos gi unicitatea Sa.

Hristos. Totugi in text e vorba de o jertlE zilnicd (xc0' tlp6po) cu caracteristicile celei amintite din Ziua Ispdpirii E o inadvertenld aici ? Nu, ci expresia rca0' rlydpa trebuie infeleasd in sensul de "tot mereu", "in fiecare an" ("imrner wieder"), adicd in sensul de repetare continud a ei Comp 3,13; 10,1 l, ca gi I Cor, 15,31; 2 Cor. I 1,28. (Vezi Th. Zahn, Einleitang in das Neue Testament,Il, p 159; N. Rissi, Die Theologie des Hebr.,p 73).
666

Compard 7 ,27 cu 9,12.26-28 ca pi consecinli hristotogici a lui (dQ)rinu{ gi 6,4;10,2-10. ArnEnunte in legdturi cu semnificafia qi consecingele hristologice ale cuvdntului iS-6.na( yezi: A- Winter, Anal t$d.ta( im Hebrrierbrief, Eine exegetisch - bibeltheologische Studie zur Theologie der EinmaIigkeit, Rom4 1969; D.J.C. van Wylt" Die betekenis van hapox en e/hapax in die Hebrcierbrief,HTS 23, 1972, p. 153-164; H.Fr. Weifl, op cit., p.425-426.
668

tr7

K. Nissilii. op.cit . c. 138

Vezi K. Nissilii, op

cit..p

138

3t4

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

315

AldoileacontrastconstEinnumIruljertfelor:

pune ca arhierei oameni care au sldbiciune" 9i pe

care

prescripliile rituale ale Legii n-a reugit sf,-i transforme total, neputAnd niciodatd a fi in mdsurl sd se ridice pAn[ la Dumnezeu

gi acolo sd exercite cu adevirat slujirea

de

mijlocire,670 gi preolia afirmat[ de cuvdntul

aspect al jertfei sens se subliniazd prin contrast 9i celSlalt sa des[vflr$itE, celei unice a lui Hristos qi anume: eficacitatea I unica 9i singura jertfr' adusl o Hristos datd

u iertarea p[catelor poporului' i Iisus Hristos e Pusd incl odatd verset in evidenld de autor la sfirgitul capitolului 7' in ultimul intre 28, prin acela;i procedeu de comparalie 9i confruntare caracterul modul de instituire al arhiereilor in Legea veche 9i oficiului lor pe de o parte:,,Legea pune ca

pe

eSti preot in veac dupd rdnduiala lui I 1 0.4), preolie vegnicf, 9i desdvdrqitd' Astfel preolia lui Iisus Hristos e catacterizatd ca fiind definitivd prin unirea a 3 termeni, din care primul exprimd filialia, iar al treilea, desdvdrgirea Sa. Acest al treilea termen
e luat in acelagi timp at6t in sensul sau general, "desdvdrgit",

jurdmintulrti" "Tu Melchisedec" (Ps'

trecdtor al arhierei, oameni cctre au sldbiciune" (7 '28a) 9i caracterul jurbm6ntului netrecdtor, vegnic al instituirii prin cuvdntul
dumnezeiesc (Ps. 2,7;110,4) 9i al

lucrlrii

Sale arhieregti de

c6t gi in sensul sdu tehnic, "consacrat preot", qi aceasta, deoarece in cazul lui Hristos consacrarea preoleascd s-a efectuat clar prin intermediul unei transform[ri in sensul de desivirpire reald anaturii Sale umane (Evr'2,10; 5,8), pentru a putea fi 9i Om desdvdrqit, precum este ;i Dumnezeu desivirgit, perfect unit ca Om cu Dumnezeu 9i total deschis in acelaqi timp fralilor S[i-67r
Aceasth desdvAr;ire a Sa, trebuie inleleasd deci, in sensul unei depline comunicdri a insuqirilor firilor, a unei perihoreze la nivelul firiior, in virtutea unirii ipostatice.6T2 Fiul lui Dumnezeu copleqegte cu puterile 9i cu darurile firii

(te te Ie r, opdvo v)66e tn v e acul v e aculu i" (7'2 8 b)' un Agadar, ultima frazd a capitolului 7'28 exprimd contrast complet intre preolia reglementatd de Lege: "Legea

Sale dumnezeiegti firea Sa omeneasc5, dar nu ca sd

MeVezi semnificalia ac estui cuvdnt in amdnunt ta Gerhard Delling' art VIII' p' 84 9i A' Vanhoye' d),.oq, te)"e.;,.,.. tdleroq, te le r'rit1q , in ThWliT' p. 188-192. cap "La question de la tdtdidsis" ttncienes

6" VeziA. Vanhoye, Prtres anciens. u" rbidr*


6'1

,. p-

l9l

irir'",

Vezi Pr.Dr. D. Stlniloae, Teo logia Dogmaticd ', vol' II,

p 57-64

316

STELIAN TOFANA

PARTEA A TRE|A

3t7

desfiinleze, ci ca s-o desivArgeascd.6T3 Singurd numai o astfel de consacrare sacerdotala, putea institui un Arhiereu adevdrat.6Ta De o desf,vdrgire la Fiul se poate vorbi agadar, aga cum s-a mai ardtat, numai in privinfa firii Sale omenegti, care prin comunicarea insugirilor se indumnezeiegte, frrd insa a se desfiinfa, sau a inceta sd mai fie fire umand. indumnezeirea, deslvdrqirea ei va fi deplinl insd numai dupd inviere. Dar gi atunci, prin cugetare, se va cunoa$te ce e indumnezeit pi ce indumnezeiegte, adicd firea omeneasc[ in deosebirea ei de cea dumnezeiasc[, degi, in realitate, nu se poate despdrfi qi nici chiar distinge una de alta. in mod paradoxal are loc, pe de-o parte, un progres continuu in indumnezeire, iar pe de alta, o neiegire a firii omenegti din definilia ei, din specificul ei, gi din faptul cd ea are nevoie totdeauna sd primeasci, pe cdnd firea durnnezeiascd r6m6ne o rezervd, mereu nesecat[ de viatl gi lumini.6Ts Faptul cd desdvdrgirea, de care vorbegte epistola, nu se referd la Fiul lui Dumnezeu dup[ firea dumnezeiasci, a fost precizat clar in 5,7-9. Autorul n-a ezitat s[ afirme zici cd pentru a fi proclamat Arhiereu, Hristos a trebuit sd meargi pe o cale care nu se acorda cu demnitatea lui de Fiu: "Si deSi era Fiu, a tnvdlat ascultqrea din cele ce a pdtimil" (5,8). Agadar, in 7,28 se regdsegte o dubld implicare a preoliei: relalia cu Dumnezeu gi relalia cu oamenii, exprimatd

intr-o formul[ de o densitate extremd:ulu " Legea pune arhierei oameni care au sldbiciune, pe cdnd cuvdntul jurdmdntului..pune pe Fiul desdvdrsit ln veacul veacului". intre primul termen, "Fiul", gi al treilea, "desf,vArgit", autorul a inserat expresia, care in Psalmul I l0 caracter\zeazd pe noul Preot: "in veacul veacului" 9i care std intr-o relalie strinsd cu ceilalfi 2 termeni care o incadreazd. Ea definegte, pe de-o parte, valoarea consacrdrii preole$ti pe care a primit-o Hristos: "Tu eqti preot in veac", iar pe de altd parte, raportul intre acest aspect al preoliei Sale gi filialia divinS' Dacd Iisus a putut sd fie instituit Arhiereu pentru velnicie, e pentru cd El
era

Fiul lui Dumnezeu.

u' Ibirl"-,p.63.Yezipi Hans Urs v. Balthasar, Le lrbtst*e Pascal,Ed,.


Cerf,7972, p.79.
6'n

func!iunea unei "concluzio" a capitolului qapte, ci 9i funcliunea unei tranzifii, a unei legdturi cu tema centrald urmdtoare (8,1 u) in care se va expiica in amdnunt, prin acelaqi procedeu de eonfruntare antiteticd, consecinlele jertfei lui Hristos ca Arhiereu 9i funclia Sa sacerdotald actuali in stare de tecel.erorpivoq de-a dreapta Tatalui. Baz6ndu-se pe Vechiul Testament, autorul a demonstrat cdpozilia personal6 a lui Hristos, mare Arhiereu, este incomparabil superioard celei a arhiereului Vechiului Testament, alSturi de care, aceasta din urmi nu-gi mai are raliunea de a fi, punctul decisiv al argumentdrii fiind atribuirea Iui Iisus Hristos a unei preolii veqnice. Interpretand cuvintele Psalmului I l0 in lumina

in

acest context, cuvintele din 7,28 au nu numai

du

t"

Cf. A. Vanhoye. op cit . Cf. D. Stiniloae,

p l9l
6'6

op.cit,p 6l

Yezi A. Vanhoye, op cit , p 192

318

STELLAN TOFANA

PARTEA A TREIA

319

preamlririi pascale a iui Hristos" autorul le-a atribuit


plenitudinea de sens, putAnd sd arate, in consecin![, ce aceaste preamirire implic6 o rupturl cu preo{ia levililor, transmisd prin succesiune genealogich umani [a capltul clreia' ca

finalitate, std moartea.677 S-a ardtat, apoi, pe de altd parte, cd modul in care in Geneza l4 prezintd pe Melchisedec, permite a descoperi acest personaj biblic prefigurarea unui preot definitiv' convergenlele observate astfel intre Genez6 14 qi cuvintele Psalmului 110,4, pe de o parte, 9i pozilia lui Hristos preamdrit, pe de altd parte, ddnd demonstraliei o for![
deosebit6.678

inchistat in situalia Sa de sldbiciune umand, ci a fost in m6suri sd se ridice mai presus de ea, atingdnd chiar prin ea desdvdrgirea. Din texte anterioare (2,17;4,15;5,7-9) se poate apoi cunoagte cd suferinla insaqi a constituit elementul fundamental in atingerea desavArqirii.6Te Pozilia Sa apare acum ca una inconjurat[ de slavd de-a dreapta puterii, mijlocind pentru ai S5i gi mAntuind desdv6rgit pe cei ce se apropie printr-ingl de Dumne zett (7 ,25), ca Unul care este pururea viu. Cu aceasta autorul a atins culmea excursului s[u in incercarea de demonstrare a superioritelii lui Iisus Hristos, ca Mare Arhiereu, in raport cu arhiereii Vechiului Testament: Iisus Hristos este Arhiereu ceresc - vegnic viu-

Aspectul de confruntare prin metoda paralelismului antitetic folosit de autor in epistold pentru a scoate in relief superioritatea lui Hristos in toate planurile, dar mai ales in cel al pozifiei Sale de Mare Arhiereu, se poate observa foarte clar adoptate in aceastd secliune 9i Ei in cdteva puncte de vedere care apar diferite fa[[ de cele ale capitolului 5: - in cap. 5, autorul exprimd un paralelism intre preolia lui Hristos gi cea a lui Aaron; in cap' 7, autorul subliniazd' dimpotrivd, distanla care separd cele doud preolii' - in cap. 5, autorul descria intr-un mod afectiv jertfa participarea lui Hristos la suferinfa uman6, menliondnd Sa dureroasd, calea consacririi Sale preoleqti; in cap' 7' autorul aratd dimpotriv6 grandoarea noului Arhiereu, deja consacrat. Astfel spre deosebire de cel vechi, El n-a rdmas
ut'Ibide^.

III. Stujirea arhiereasci a lui Iisus Hristos


in "Sfflnta Sfintelor" din ceruri
(8,1 - 9,28)
incepAnd a doua sectiune (8,1-9,28) a marelui sdu expozeu central, autorul anunla cd a ajuns deja in punctul central al expunerii sale doctrinar tematice: Iisus Hristos mare Arhiereu ceresc. "Lucru de cdpetenie (reS&,A.uov) din cele spuse este cd avem astfel de Arhiereu Care S-a osezat de-a dreopta tronului slavei din ceruri" (8,1)' Termenul grec xesdl"arov (lucru de cdpetenie, lucrul cel mai

de seamd) folosit de autor la inceputul capitolului 8

nu

67e

618

lbide^.

lbidem, p. 193.

320

STEL]AN TOFANA

PARTEA A TREIA

321

desemneazd numai punctul cel mai important atins, ci gi acela

care permite o intreagd recapitulare, o privire de ansamblu asupra tuturor celor expuse. De aceea, secfiunea se prezintl ca o sintez6680 a tuturor celor expuse gi in care autorul igi continud metoda sa de lucru, de a face permanent o confruntare intre cele "vechi" gi cele "noi", in scopul relielirii superioritifii celor din urm5. Se reia acum imaginea agezdrii lui Hristos de-a dreapta lui Dumnezeu Tatdl, se prezintd apoi noua Lui slujire, continuAndu-se cu amintirea de jertfe gi prornisiuni, de noul Legdmint qi curdlirea congtiinlei etc., in toate aceste puncte, autorul confruntdnd situatia veche, trecut6, cu cea nou6, inauguratd de Hristos. Asupra importantei fundamentale a celor ce urmeazd a fi tratate in aceastd secliune centralS se atrage atenlia inc6 de la inceput (8.1) prin expresia accentuat asezatd in fruntea secliunii6st: "lucru de cdpetenie din cele spuse..."

speran{d" gi al cdrui loc este "de-a dreapta tronului slavei lui Dumnezeu" (8,1) unde este pururea viu, mijlocind pentru ei (7,25). Cu aceasta se trece de la o contempla{ie staticl, abstractd, a Arhieriei lui Hristos, specificd epistolei pAnd in acest moment, la o orientare dinamicE a slujirii lui
arhieregti.6s2

Autorul pune in lumind de acum drumul trasat de Hristos, cel al jertfei, care a efectuat o desivArqire, o tranformare in umanitatea Sa, gi pe care suntem invitali a-l
urma gi noi, transforrnarea produsd

in El urmAnd a activa
-desdvdrsirea-683

9i in noi o transformare asemdnitoare

(reSdl.arov 6ni toiq

Ae

lopdvorq).

Acesta e punctul capital al expunerii ce urmeazd a fi tratatd. Pentru a anunla aceast[ sec]iune, autorul a utilizat in 5,9 gi repetatin7,28 un verb inc6rcat de mult sens 9i anume tel.etrio (a desdv6rgi), (in text te.tr.etr^rOeiq - 5,9; te re l,e rorpevov - 7,28) care definegte expresiv modul in oare

Cu aceasti expresie este deja tras semnalul de alarmi

corespunz[tor pentru destinatari oscilanli in credin[d, gi anume cI aici urmeazd a fi tratat in am[nunt, in mod special, ceea ce s-a anticipat mai inainte, concentrat in expresia: "yenirea unei nddejdi mqi bune" (7,19). Ceea ce este important pentru ei de acum, e faptul ci aceastd "mai bund speranyd" este sintetizaldin realitatea cd ei au un"astJbl de Arhiereu" care concentreazd in Sine aceastd "mai bund
u'o

autorul concepe subiectul sdu. in secliunea precedenti, s-a accentuat imposibilitatea Legii in a transforma real pe om. in contrast cu aceasta, s-a ardtat c6 Fiul, proclamat Preot prin Ps.1l0, a cSgtigat prin

pritre idtial suscite, assurdment l'admiration, rnais elle risque de paraitre fort dloignde de l'existence hummaine ordinaire Pour corriger cetle
glorieuse du

in acest sens A. Vanhoye, op.cit.,p 195-196 spune: " Celle-ci prdsente plus d'un avantage. Elle est d la fois plus stimulante e! plus eclairante La ddmonslration du ch 7, il faut l'avouer, itait reslie assez abslraite La position impresion,

682

il

importait de montrer le dynamisme qui rend compte de la


(.-.'est ce que

Cf. A. Vanhoye. Prares anciens , p,1.94

glorification el qui en ddfinit la portde concrde

l'auteur

fail

en cette

68'

Vezi H.F, WeiB. Der Brief an die Hebrcier.

428

secli.on-ci". ot'

Ibidr^

322

STELIAN TOFANI

PARTEA A TREIA

323

jertfa Sa aceastd schimbare, transformare (7,28 -

cf.

7,11,7,18). Autorul dezvoltE acum aceastd afirmafie gi explicS, intr-un mod mai complet, diversele aspecte ale desdvdrqirii lui Hristos gi ale slujirii Sale arhieregti.
Cdteva dintre aceste aspecte au fost deja exprimate in textele precedente. in textul din 2,10, s-a relevat cI este vorba de o transformare profundd efectuatd de Dumnezeu asupra lui Iisus prin petimire. ("sd desdvdrSeascd prin pdtimire"). in 5,7-9 desdvdrgirea lui Hristos este un rod al jertfei gi patimirii in cursul clrora Fiut a "invdyal ascultarea". in secfiunea care urmeazd acum a fi analizati, autorul e preocupat sI pund in lumind alte dimensiuni ale evenimentului decisiv.6Ea in aceastd schild de intentie, autorul compard misterul

timp,

Acest raport de diferenliere 9i corespondenli in acelagi dintr-o analizd a structurii celor dou[ paragrafe. Fiecare din cele doutr paragrafe ale secliunii confine 3
se poate observa mai bine

subdiviziuni, a cdror limite sunt marcate cu grijE prin intermediul. procedeului .numit "inclusion".686 Privite sub
aspectul confruntdrii dintre vechi gi nou, dintre pdmAntesc qi ceresc, schema generalE a secfiunii se prezinti astfel:

I.

A. Nivelul cultului vechi 8,3-6 B. Problema Leglm6ntului Vechi 8,7-13 C. Descrierea cultului vechi 9,1-10
C'. Descrierea noului cult 9,11-14 B'. intemeierea Noului Legdmdnt g,l5-23 A'. Nivelul final al cultului celui nou 9,24-28.6E1
u8u

patimilor gi al preamdririi lui Hristos cu derularea cultului vechi, structura generala a secfiunii ardtdnd clar aceastd
orientare a gdndirii. Dlpd,fraza de introducere, se disting doud mari paragrafe, din care primul (8,3-9,10) se ocupd mai ales de cultul vechi, gi al doilea (9,11-28) de misterul lui Hristos cel pream[rit.68s O expresie marcheazd. Iimitele primului

tI.

(8,3-9,9), caracterizdnd cultul vechi prin multiplicitatea gi exteri otizarea prestaliilor sale. in al doilea paragraf, intdlnim o expresie asemdndtoare, care corespunde primei, dar cu care std in contrast: "S-a adus pe Sine jertfd" (9,14.25), expresia subliniind jertfa lui Hristos caracterizatd. ca unicd gi personald. Agadar, raportul dintre preolia lui Hristos gi cea veche este gi sub raportul jertfei unul de diferenliere.
"

paragraf

Ca sd aducd daruri ,si jertfe"

Vszi amfinunte laA. Vanhoye, Le mesage de l'Epitre aux lldbreux, in Cahiers ivangile, Pais, 1977 , p. 23 u.
n7

in centrul primului paragraf, autorul pune problema Leg6m6ntulLri vechi (B'),

lr

acdruiinferioritateomarcheaz6 ax6ndu-sepecuvintelelui Ieremia(31,31;32,37; 31,33), care anunie un nou Legdmdnt. in mijlocul paragrafului doi (B') Hristos e proclamat "Mijlocitorul unui nou testament" pi pune in paraleld intemeierea noului
testament, cu cea ce lui Moise i s-a dat pe Sinai. De fiecare parte a acestor expuneri care privesc testamentele, celelalte

subdiviziuni preiau ca tem6 organizarea cultului. Faptul apare evident in


subdiviziunea C a primului paragraf, consacrati in intregime descrierii cuttului vechi Autorul vorbegte mai int^ii de cortul mdrturiei gi impl4irea sa in doua ptrli (9,2-5), apoi de reglementarea ritualului (9,6-7) li termind printr-o apreciere critic6 (e,8-r 0). Un contrast e exprimat imediat in subdiviziunea urmdtoare C', prima a celui de a doilea paragrafl Aceasta descrie cu solemnitate intervenfia decisivd a lui Hristos in lume, prezentAnd-o ca o liturghie nou[ a cErci elemente diverse se opun unul c6te unul cultului precedent.

u8o

lbid"*
tbidem.

68s

197

324

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

325

concentrice,6s8 accentul principal cade evident in interiorul acestei compozilii chiastice a subdiviziunilor centrale C C'(9,1-10 - 9,1 1-14) 9i aceasta in primul rdnd, pentru cd autorul scoate in evidenfi, inainte de toate, pozilia soteriologic-hristologici a lui Hristos, mai ales in subdiviziunea C' (9, 1 l-14).68s Astfel in expresia lprotdq 6E de la inceputul versetului (9,11), in relafie cu d$rinc( din 9,1i-14 este de fapt concentrat "mijlocul", punctul decisiv al hristologiei
epistolei.6eo

in lumina unei simetrii

De aici, din acest "miez hristologic"6et rezaltd, tot ceea

ce este analizat mai departe in epistold, qi anume atat consecin!ele soteriologice corespunzetoare, cum sunt concentrate in 9, 14, "Cu atdt mai mult sdngele lui Hristos, care, prin Duhul cel veSnic, s-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jerffifdrd prihand, va curdli cugetul nostru, de faptele cele moarte, ca sd sluji(i Dumnezeului celui viu?", cet $i cele ce vor rezulta din partea parenetica dupd sfiflrgitul pdr(ii
doctrinare (10,18).
1.

In centrul intregii secjiuni existd doud subdiviziuni antitetice C 9i C' a clror temd comund c cea a descrierii achrlui culfului- Aici se poate vedea confirmat,
cd perspectiva adoptatd e dinam icd gi nu staticE. inainte de toate atentia e concentratA

Hristos "leitourgos" Ia "altarutr gi cortul cel adevflrat" gi mijlocitor al unui "Testament


rnai buntr

ajertfei lui Hristos Subdiviziunile iniliale A gi A' dezvolta de asemenea tema cultului. Raportul de diferenf6-inferioritatc-suprioritate apare aici evident: dar (8,j4) qijertfr
asupra unei acfiuni unice, cea (8,3; 9,26), cort (8,5) 9i ternplu (9,24 2-5); rdnduirea unui cult (8,5) ;i liturghie (8,6) Se poate ob:;erva gi prezen+a unor termeni care nu au mai apbrut pdna acum: autorul vorbegte de "plmrint" (8,4) 9i de "cer" (8,5; 9,23-24), apoi exprimI raporturi inrre "modele" flinoq (8,l5) gi dvrfturo6 (9,24), intre realitEli cere;ti (8,5; 9,23) pi preinchipu^iri (Uro6e (ypc - 8,5; 9,21) sau umbr6 (orclr&). In aceste doua subdiviziuni atenfia se pune deci, mai prccis asupra nivelului la care se situeazE cultul: terestru 9i figurativ pe de o parte (A) gi ceresc gi autentic pe cle cealaltd parte (A'). Vezi in amdnunt schema pi dcz.voltarea ei [a A. Vanhoye, [.il structure litteraire . , p 161 u. Prima prezentare a structurii centrale a epistolei vezi A. Vanhoye, La structure centrale de l'Epite atu Hdbreilx, in RSR 47, 1959. p" 44-60. O scnrtE privire de ansamblu asupra modului in care apare structura pdrlii centrale, inainte de aparitia lucrlrii lui A. Vanhoye, La structure vezi la cxegeti ca: B.F. Westcolt, O. Michel, J.Bonsirven, etc. [a A. Yanhoye, La

Dupd curn s-a observat, in cap. 7, autorul descrie persoana lui Hristos, dar incepdnd cu 8,1 pdnd la 10,18 prezint6 o bogatd zugrdvire a lucrlrii arhieregti a lui Iisus Hristos (Ae rroupyfa - 8,6) in ceruri. Pericopa (8, I -6) ocupe in contextul secliunii B,l-9,28 pozilie centralE, dovadd fiind cuvAntul rceQd,l"crov din o 8,1, care a fost inleles de comentatori atdt ca o concluzje6e2 cdt gi ca "crown" sau "crowning affirmation",6e3 ori ca o sintezd

slructure , p. 138.
ut*
ffie
6m

Co,rp A. Vanhoye.

La slructure, , p.

16l

u.

6nt

Vezi H.F. WeiB, op cit . p. 430.

Aceastd concluzie este gi rezultatul "analit-ei structurale" a epistolei ficutd cu multe compL:tentd de L. Dussant, Synopse structurelle cle l'Epitre a.ux Hdbre*x Approche d'analyse slructurelie. Parr-s. 1981, p. 73

Cf. H.F. V*teifr, op cit . p. 450. 6" C. Spicq, op cit (Il Commentaire) , p.233.
6e3

Lei<ien, 1970, p. 127

Cf. R. Williarnson, Philo antl the Epistle to the Hebrews (ALGH 4),

326

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

327

concentrat[ a tot ceea ce s-a spus pAnd acum,6'o ori ca argumentul principal,u's sau esenlialul6e6 tuturor celor spuse. in acest din urmd sens, expresia re$til.urov 6d 6ni toiq l"eyopdvorq (lucru cel mai de searnd din cele spuse 8,la) leagd pericopa 8,1-6 cu contextul ei, adicd cu cele enunlate pAnd acunr, in 3 moduri: a). in primut rdnd ca expresie retoric-greceascd,6eT ea este o caracteristicd a structurii retorice a epistolei' insemndt.atea deosebitd a acestei pericope in intregul context al epistolei consti in faptul cd in relalia ei cu Exordiumul (1,1-4) reprezinti al doilea punct de vdrf al epistolei: Tema curdlirii pdcatelor efectuatd de Fiul qi gederea de-a dreapta tronului slavei in ceruri, prezentd in Exordium, e dezvoltati mai departe acum in "capitulum" (re$til,arov) printr-o amdnunlitd analizd a faptului agezirii lui Hristos Arhiereu in
ceruri. b). Actul gederii de-a dreapta Tronului slavei in ceruri este conceput ca o urmare, ca o consecinli a jertfei Sale proprii prin care s-a realizat curdfirea pdcatelor poporului

(l,3cd; 7,27). Aceastl gedere de-a dreapta lui f)umnezeuTatii aratd, in fond, 2 lucruri: intiri suficienla jertfei adusd de

Iisus, ne mai fiind astfel nevoie de o altd jertfd, apoi valoarea gi eficacitatea inegalabild a ei pentru toli oamenii. Astfel cd starea de mdrire gi putere de-a dreapta slavei in care se gasegte noul Arhiereu este o dovadd a eficacitigii jertfei Sale unice. In

acest sens rceQril.clov reprezintl esenIialul hristologiei epistolei. c). Expresia xeQdl"arov 5d 6ni roiq l.eyopdvotq (dar lucrul cel mai de seamd in cele spuse - 8,1a) se referl nemijlocit gi la cele spuse anterior in pericopa 7,26-28, 1i anume in sensul cI expresia "s-a apezat de-a dreapta tronului Slaveiin cerurt" (8,1b) se leagd str6ns intr-o unitate de infeles de expresia "fiind mai presus decAt cerurile"
Aqadar, acest esential - "luotul cel mai de seam6" este reliefarea func(iei gi poziliei lui Hristos Arhiereu indl{at qi agezat de-a dreapta tronuiui slavci cereqti. Estc sinteza invaldturii autorului expus[ pAna acum referitoare la preolia lui Hristos in comparalie cu cea veche, comparafie care, va constitui, de fapt, subiectul de analizi al autorului 9i in acest capitol. Trei sunt motivele care scot in evidenld aceastd superioritate: 1. - primul izvorhgte din ins69i persoana lui Iisus Hristos: "El este atdt de sldvit incdt a Sezut de-a dreapta Slavei tn Ceruri" .u" (8,1)
(7 ,26d).6e8

6* Cf, K. Nissih, op.cit p. 151. "Here tt refers no1 only to the discussion , in chapter seven, but to the very beginning of the book" ut W. Hartor,, The Epistle to the Hebrews A Historical and Theological Reconsideration, London, 1966, ad.loc. u'u O. Mich.l, op cit , p 287 . E. Riggenbach- Der Brief an die llebrtier, (KNTl4), l.eipzig, 1922,p.2l7.inacestsensreQdl.arov(esenlialulaccva)apare
des

in literatura elenisticd gi iudaic-elenisticd. (comp- Platon, Phaidon 95ts;

Leges
6eE

I643D; Epiktet. Diss I,24,20; Phillo, All-II,202' etc)' Folosit cu acest sens in Papiri, vez.i J.H. Moultin, G. Milligan, The Vocabulary of the (ireek Testament
illusiratetl front the Papvri and other new literam Soarces' I-ondon, 1952- p- 342' 6e' cf o. Michel. op cit . p 287

Amanunte in legSturd cu aceste reflectii expuse mai sus vczi K. Nissila.


157.
101

op.cit Evrei,

,p
p

u'e

Cf. A.F. Mannoury, Comentariul asupra epis'tolei Sf.Ap. Ptuel cdtre

328

STELIAN TOFANi

PARTEA A TRE|A

329

2. - superioritatea Sa izvordgte gi din atribuliile


funcliei Sale: El este Arhiereu al cortului celui adevdrat,cel vechi nefiind dec6t o umbra a acestuia (8,2-5) 3. - El este Arhiereu al unui mai bun Testarnent, in comparafie cu cel dintAi (8,6).,r0 Dar faptul cd autorul vorbegte acum de Iisus ca fiind un astfel de Arhiereu (roro0rov, Elopev apftep{,a) Care s-a a$ezjat de-a dreapta slavei in ceruri (B,l), slujitor al altarului gi cortului celui adevlrat (8,2a) gi Mijlocitor al unui mai bun Testament (8,6a), ridicd 3 probleme spre analizd: a). Cum trebuie inleleasd aceastd ,,agezare,,a lui Iisus de-a dreapta lui Dumnezeu in cer, in raport cu functia Sa arhiereasc[ de liturg la "altarul gi cortul cel adevdrat"? b). Cum definegte acest "sessio" caracteristjca arhiereasci de "Mijlocitor al unui mai bun Testament"? c). ln ce raport se gdsesc insugirile arhiereqti de "Liturg" gi "Mijlocitor" impreund? Asupra acestora e important a stdrui in continuare, pe scurt.
a). Hristos Lertoupy6q Compararea expresiei in care vorbegte de agezarea Arhiereului Hristos de-a dreapta tronului slavei in ceruri (g,l
)

cel adev6rat" (8,2): "slujitor la altarul si cortul cel adevdrat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul", ridicd o problemd spre analizS, nu numai in ce privegte raportul dintre sessio 9i slujirea activl a Arhiereului, ci 9i in ce privegte relalia dintre imaginile "tron" pe de-o parte 9i "cortul cel adevdrat", pe de alt6 parte.7o' Vom incepe cu ultima, intruclt aceasta o definegte gi pe prima. in lf,murirea infelesului dublei expresii: "al altarului Si cortului celui adevdrat" (t6rv cyfov-.' xci tr16 or4vqq rrlq dl,r10rvr1q) pdrerile exegelilor sunt impdrlite: dupd unii exegeli, Hristos este "the priestly minister of his Eucharistic body"To2, dupi alEii, acest Sanctissimum (ttirv dyf<ov) reprezinta insuqi cerul: cortul cel adevdrat tnsemn6nd noua

slujire a mintuirii in care Hristos a intrat prin jerta Sa


cauz6nd o m6ntuire vegnic6; 9i intrucdt prima slujire la cort a avut loc in pustie, a doua slujire a mdntuirii se numegte tot "cort",703 dar avAnd loc in cer. Alli exegeli v6d in aceastd expresie o deosebire "betweenn heavenly sanctuary and the heavenly regions" ,7oa slujba lui Hristos cuprinzAnd at6t

"Lucrude cdpetenie din cele spuse esle cd avem un astfel de Arhiereu care s-a a$ezat de-a dreapta tronului Slavei tn ceruri", cu cea despre funcfia Sa liturgicl la ,,templul gi cortul

Cf. K. Nissilii, op.cit.,p. 155. ru J. Swetnam Christologt and the Eucharist in the Epistle to the Hebrews. , in Bib.70, 1989, p. 74-95. Amanunte in legdrurd cu alte semnificalii simbolice in
acest sens vezi E.P. Hughes, The Blood of Jesus and His Heavenly Priesthood in Llebrews, BS 130, 1973, P.305 u. 18 Veziam5nunte la L. Sabourin , Liturge du sanctuaire de la tente viritable, in NTS 18, 197111972, P. 87-90

?or

'*

rbidu,

7s Th. Haering, Gedankengang und Crundgedanke des Hebrcierbriefes, ZNW l8,l9l7-1918, p 84 Vezi ideea 9i la C. Spicq, op cit ,p 234'235;

330

STELTAN TOFANA

PARTEA A TRELA

331

funcfia Sa in insugi templul din ceruri (t& ciyra), cAt qi strlbaterea cerurilor 1: q orrlvi).70t
Altarul gi cortul ceresc din 8,2 nu sunt deci - dupd unii exegefi - decAt arhetipurile cele p[mAnteSt\ (9,24) 9i pe care profetii le-au putut contempla uneori (Is. 6,1; Mih. 1,2; Apoc. I l,l9; 21,2-3.10).'o' lnteresul principatr al autorului nu se opre$te totuqi asupra imaginii templului in incercarea de delimitare 9i incadrare spa!ial5 precisE a lui, ci interesul e pus pe descrierea qi eviden!ierea slujirii arhieregti a lui [{ristos, in acest "templu", indl!at de-a dreapta slavei.707 Realit[1ii unui Arhiereu ceresc ii urmeaz6 in mod logic ai existenfa unui cult ceresc precum gi a unui altar ceresc (8,2; 9,23). Sf. Ambrozie nu inlelege preolia gi lucrarea arhioreascd a lui Hristos numai in jertfa de pe Golgota, ci mai ales in continuarea ei in SfAnta Sfintelor din ceruri, la "altarul" cel din ceruri: "Dupd ce Dumnezeu respinsese sdngele taurilor

'ot Unii exegefi. referindu-se la t& dyra au in vederc imaginea cosmicd a constructiei templului ceresc, care dupdFilon, "Sfenta Sflntelor" reprezint6 cerul, iar "Sfhnta" lumea (Vezi ['ilon, All 2,56 - dupd E. GriiBer, op cit . p.88; C. Spicq, op cit . p.231'-K. Nissilii, op.cit.,p. 158); O. Michel, op cit , p 290.
7ffi S-a invocal de catrc mulli exegeli, pentru lSmurirea acestui text, conceplia platonicd dupd care toate realitalile materiale nu cxista deciit in funclie de ideea divina= gfurclitd de supremul Arhitect, dar care nu reprezinti decAt imperfecf iunea (Cf. C. Spicq, op cit , p. 2)4) Rabinii credeau ca templul din Jerusalim era

Si al boilor. trebuia ca acest preot (Hristos) sd inlre cu propriul Sdu sdnge in Sfdnta Sfintelor din ceruri, ca jert.fd vesnicd pentru pdcatele noastre".lot Sf. P6rinli aprofundeazd qi spiritualizeazd aslfel inlelesul acestor noliuni, privindu-le dintr-un unghi hristologic - soteriologic, inlelegAnd in cortul gi templul cel adevdrat templul trupului Sdu inviat ;i preamerit. in acest sens, Sf. Ioan GurI de Aur spune: "e cort Si templu pentru cd are inlduntrul Sdu Dumnezeirea Si fiindcd acolo e preotul slujitor",70e iar Teofilact al Bulgariei comenteazd mergdnd pe aceeagi idee: ".9e nume$le trupul Domnului cort pentrtt cd s-o sdldsluit intrdnsul Fiul lui Dumnezeu, cel Unul Ndscut. S, se mai nume$te pi catopeteasmd, .fiindcd ascunde inlduntrul Sdu pe Dumnezeu. De asemenea, nume$te cu aceste cuvinte Si cerul (8,1) fiindca acolo locuieSte adevdratul Arhiereu Hrislos lar catapeleasmd, pentru cd tn mijlocul cerului se inchid sfintele ce sunl in ceruri Si nu- se t,dd de cei de pe pdmdnl".lto Agadar, acesta e " lucrul de cdpetenie din toate cele spuse" pdnd acum (8,1), cd avem uu astfel de Arhiereu slvflrqind Liturghia cereascl in Sfdnta Sfintelor din ceruri gi in cortul cel adevdrat infipt nu de orn, ci de Dumnezeu. Dar in Sf6nta Sfintelor El celebreazd la altarul care este cel mai inalt loc in ea, $i care nu poate fi altul, decAt El ingugi. Astfel, altarul bisericii devine chipul vazut al lui Hristos pe care sau intru care El ingugi oferd jertfa Sa, prin preot, Tatalui Sdu,
daruindu-Se gi noua pentru a ne ridica impreund cu El ca jertIE

imaginea terestra a templului ceresc qi a cultului de Ia el Amindoua sunt intr-o corespondenta; cel din cer fiind locagul lui I)umnezeu, a fost instituit inainte de crearea lumii. $ i cum nu se poale concepe paradisul fird Jerusalim 5i templu, aceste copii p6mAntegti trebuie sd fie reinnoilc pentru impdratia vepnich (Cf. C. Spicq'

opcit,p214) 'o'O. Mi.h.l obserr,i Hristos (op cit . p 290)

at6t de bine ca templul

sti in Evrei in umbra Athicrettlui

'ot Sf. A*b.ozie, Dc fide. XL,87,P.L, 16. G32. '0e Sf. Ioan Gurtr de Aur, Episrolo cdtre Evrei, Omilia a Vlll-a, p, 63.69
7r0

Teofilact al Bulgariei, Epistola cdtre Evrei,

125,258.

332

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

333

la Tatil. Iar Sf. Ignatie de Antiohia zice. "Alergali toli pentru a vd reuni in acelasi templu al lui Dumnezeu, la
picioarele altarului, adicd ale lui Hristos!".71' Sf. Chiril din Ierusalim spune gi el:. "Altctrul este Hristos, cdci Hristos este piatra cea din capul unghiului, piatra de mare prel"."'
Interpret6nd apoi cuv6ntul din Iepire cap.20,24-26, Sf. Chiril din Alexandria mdrturisegte: "Alter de pdmdnt numeSte aici pe Emanuel. Cdci "Cuvilntul s-a fdcut trup (In. 1,14) 'si firea trupului este tot din pdmdnt Apoi tn Hristos este oferit tot ceea ce noi oferim" .1ti Astfel, Hristos este altarul nepieritor gi jertfa nepieritoare, care n-are trebuinld si fie repetatd, pentru cd trupul lui este nestricdcios gi nesupus morlii, avAnd pe Fiul lui Dumnezeu ca ipostas gi put6nd fi oferitd in El toatl crealiunea. Datorit6 aceluiagi fapt, Iisus Hristos este cel mai ?nalt altar, aga cum s-a spus, altarul prin excelenfd, deasupra intregii crealiuni, in fafa Tatdlui. in aceastl stare, El poate desdvdrgi toati creafiunea, ridic6nd-o la cea mai mare apropiere de TatII, in stare de jertfd vie, singura stare in care crealiunea poate veni gi persista in aceastl apropiere maximd de Tatdl.Tra Apadar, prin dubla expresie "slujilor al altarului si cortului celui adevdrat" (8,2) autorul exprimd nu numai
7rl

diferenla spafial5 intre prima slujire a lui Hristos ca Arhiereu ;rr: pdrnAnt, slujire conceput6 la templul trupului SEu prin jcrtta Sa, gi a doua slujire,de data aceasta vegnicS, in ceruri, tlc-a dreapta slavei dumnezeiegti ca mijlocitor pentru noi, ci gi calitatea Sa de Dumnezeu, locuind in trupul Sdu dumnezeirea, a$a cum remarci Sf. Pdrin!i, decurg6nd de aici superioritatea lirnc!iei sale sacerdotale, slujitoare, in comparalie cu cea
veche.

Astfel, in viziunea autorului, in aceastd perioadd actuald ("azi"), adicd intre prima gi a doua venire a Sa,71s MAntuitorul Hristos este le rtoupy6s"u (8,2) in ceruri, ceea cc inseamnd c5 El este in stare de jertfl; cdci intrdnd in lrlanul existenlei netrecitoare "S-a tnveSnicit acolo cu :tAngele Sdu preacurat, datoritd jertfei prin care s-a turdyit" - Starea Sa de jertfb vepnicd in ceruri inseamnd gi prezentarea veqnici a umanit5lii Sale jertfite Tatdlui, tntr-un continuu act de oferire ce constituie dimensiunea jertfelnicl a

"'
Sf. Ignatie de Antiohia, Ad. Magnes,6, citat dupd Pr. Prof. Dr. D. Stlniloae, Jertfu lui Hri.ttos Si spiritrnlizarea noastrd prin impdrtdsirea de ea tn Sf Liturghie, inrcv "Ortodoxia" , an XXXV, nr l, 1983, p 110.
).c

Cf- Pr. V. Mihoc, art (:it , p. 197.

"' Sf. Chi.il al Jerusalimului, op cil., P.G 68. col. 592-593 9i 647, dupa Prof. D-tru Staniloae, art cit p.Il0.
''3 Sf. Ciril al Alexandriei - Adoratio in spiritu et veritate,libr IX, P.G 68,
col- -592. dupd
1to

Stdniloae, lbidenl

yezi Prof. D. Stlniloae. art cit ,p-

ll0.

''u G*pul de cuvinte Lertoupyiro (l0,ll). trelroupyfc (8,6; 9,21) li Lroupy6q (1,7:8,2) folosite de greaca clasicd mai cu seami in sens politic, sunt rrrlrebuinfate in Septuaginla (aproximativ 100 de ori) pi in iudaismul elenistic in contexte cultice, ca termeni tehnici pentru descrierea slujbei preofegti. Cu aceste ('uvinte s desemneazi slujba savirgitii de preot, inaintea lui Dumnezeu la cort sau lir tcmplu, sau chiar de Arhiereu in Sfinta Sfintelor in ziua impicdrii (Exod 28,35; .2(),30). Verbul l.e rroupye iv are in Septuagint4 pe care autorul o citeaz.5, infelesul t'xclusiv de slujire cultica preoteascd; orice altd "slujba" se red5 prin alte cuvinte. lrvrci rdmAne complet in cadrele Septuagintei. (Vezi Strathmann,Meyer, art it ttoupydto, )'ewovpyia,lerroupy6q, l"erroupyrrri6, in ThWNT, vol IV, p. ,).ll-239 (pt nota p 232-233)

334

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

335

Liturghiei Sale ceregti.TtT Prin slujirea ca Arhiereu in Bisericd' Hristos igi infrfigeaz[ neincetat trupul SEu jertfit Tat6lui, dar odatd cu acesta ne infrliqeaza 9i pe noi ca jertfe benevole de buni mireasmf,, din puterea trupului Sau jertfit din care noi ne imp[rtagim. Fiind acum "Arhiereu care s-a a$ezat de-a dreapta tronului slavei in ceruri" (8,1), demnitdlii Sale arhiereqti i se asociaztr gi demnitatea de impdrat a toate ( I 0, l2).718 in aceastd dubl6 calitate de Arhiereu qi imp6rat, st6nd de-a dreapta tronului slavei in ceruri, Hristos este 9i Pdstorul cel mare al oilor
(

13,20).71e

Aparent autorul combinl faptul urclrii 9i agezirii lui Hristos pe tronul ceresc cu ritualul sdvArgit in marea zi a impdcarii. in aceastd zi Arhiereul intra inaintea felei Domnului (ivavtr rcupfou - Lev. 16,13), care, potrivit Ps. 11,4, are tronul Sdu in ceruri. Autorul epistolei cunoagte deci din Septuagintd nu numai cd Domnul locuieqte in ceruri (I Reg.22,l9; Is. 40,22), dar gisegte in ea 9i expresii potrivit cdrora ctLivotul Legii reprezintd tronul Domnului care gade intre Heruvimi (I Sam. 4,4; I Cor. 13,6). Aceastd imagine il aj utd sd facd legatura intre reprezentarea arhiereului care jertfea inaintea chivotului 9i imaginea lui Iisus Hristos Care troneazd in cer ca Dumnezeu-

LI lcagd aceastd imagine a zllei impdc[rii, de realitatea jertfei t clci unice adusd de Hristos (7,27) o datd pentru totdeauna 9i ('rrro cu propriul SEu sAnge (9,12) a intrat in SfAnta Sfintelor rlirr ceruri, unde, ca "slujitor la altarul 9i cortul cel adevdrat", rii\vfir;egte stropirea cultici a St-rntei Sfintelor (Lev' 16,14)' Toati exprimarea autorului are deci sens tipologic' "Altarul" pi "cortul sfdnt ceresc" la care Hristos e slujitor, nu irrscamnd decdt implinirea deslvdrgitd in trupul Sdu 9i t';rracterul de permanenla a ceea ce odatd s-a sdvirqit in cortul pi tcmplul pdmdntesc, ca umbrd a celor viitoare, m6ntuirea tlcsirvirgitd a lumii prin Jertfa Sa. Astfel, prin expresiile irrrrintite, Iisus Hristos este prezentat ca Arhiereu in ceruri, irrlr-o stare de jertfa permanent[, iar permanenla aratl
irctualitatea ei. tn acest sens, expresiile dxrl0loev (s-a aqezat) 9i l"crroupyoq (slujitor) (8,1-2) se gdsesc intr-un raport de tlornplementaritate, ardtAndu-se cd Iisus Hristos Arhiereu nu poate fi .l.ertoupy66 vegnic, adicl reprezentantul mijlocitorTzo ;rl cregtinilor, decdt stdnd veqnic, in calitate de Dumnezeu irtlevdrat, in nemijlocitul prezent veqnic al lui Dumnezeu (6v or(f a toO 0p6vou tf q pe yal.<^rorlvr1q - 8,1), prezent6nd-ne yi pe noi vegnic, ca liturg, prin umanitatea Sa, ca jertfe lrcnevole Tatllui in cadrul vegnicei Liturghii ceregti' De fapt, in aceasta qi consta Liturghia cereascd la altarul cel adevarat: rrr vegnica mijlocire pentru noi 9i in ptezenlarea noastrl prin rrrnanitatea Sa, in fala Tatdlui, ca subiecli in permanentd stare

'''
au:c

J. Bonsierv en, La sacerdoce et le. sacrifice de Jesus-Christ d'npres l'Epitre

Hdbre*x, p.780-

'tB
7rq

Cf O. Hofius, Der

Vorgang vor dem Thron Gottes,Tobingen. 1972, p.77.

Aceasta expresie relevd o apropiere de cugetarea ioaneicd Mihoc. art.cil , p- 197.

(ln l0). Vezi V.


"'t Yezi E. GriiBer,
op

cit.,P

82-83.

336

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

337

de jertf6. Dar "gederea de-a dreapta TatElui", sau "de-a dreapta Tronului slavei in ceruri" este $i o prezentare a slujirii impir[tegti prin care se dovedegte cd "Tatdl ii dd chiar primul loc in conducerea lumii, spre indumnezeire, in lucrarea de aducere la ulnirea cu Dumnezeu. Expresia "la dreapta mdririi sau la dreapta lui Dumnezeu" (1,3, 8,1; 10,12) poate fi inleleasd ?n sensul amintit de Sf.Ap. Pavel in I Cor. I 5,25: " cd El trebuie sd tmpdrdleascd pdnd ce va pune pe toli vrdjmasii Sdi sub picioarele Sale, iar vrdjmasul cel din urmd va fi
moartea".72r

Vertical tipologic privite cele cultice vechi, se poate


ohserva in spusele autorului o superioritate a celor sdvdrgite

Prin aceastd aSezare a Mintuitorului de-a dreapta Tatdlui s-a plinit in chip desdvdrgit indumnezeirea firii omenegti in Iisus Hristos qi, totodatS, $i a firii noastre recapitulatl in firea Sa omeneascd, dar s-a plinit qi comuniunea in sdnul Sf. Treimi, comuniune ce a schimbat, intr-un oarecare fel, realitatea Treimii, cireia I s-a addugat intr-o fericitd comuniune firea omeneascd a lui Hristos indumnezeitl in ce1 mai inalt grad. Astfel, orizontul tipologic privind indeplinirea normelor cultice vechi, s6vdrgite odinioard prin slujirea arhiereasci de la altarul cel pdm6ntesc, igi gdsesc deplina
implinire in slujirea liturgicd a Arhiereului Iisus la altarul cel ceresc, adica in ceruri, adicd in propriul Siu trup.722 Acest lucru il exprimf, autorul astfel: "Apoi orice arhiereu este pus sd oducd. daruri Si jertfe, de aceea trebuincios era ca Si acest Arhiereu sd fi avut cevq sd aducd" (8,3).
72r
122

tlururile potrivit Legii, Si care slujesc inchipuirii Si umbrei tclor cereSri... " (8,5a). b). in timp ce Aaron, ca arhiereu, dup[ sdvArqirea r itualului in Sfdnta Sfintelor din cort se intorcea inapoi in tab6ra poporului (Lev. 16,23 u.), Hristos prin jertfa Sa ploprie unici, adusl o dat6 pentru totdeauna, s-a aqezat de-a rlrcapta slavei in ceruri, intorcdndu-se astfel gi El de unde vcnise, loc unde nu mai era nevoie de o repetare a jertfei Sale. Curajos in polemicd, autorul se pdzegte, totugi, de a tlcveni unilateral. Departe de a nega toate meritele instituliilor l.cgii vechi, le recunoaqte o dublS valoare: pe de-o parte, aclmite cd ele constituie imitalia omeneascd a unui ritual preexistent, pe de alt6 parte, le acordd o funcfie profeticd, ;rceea de a prefigura realizarea planului lui Dumnezeu de rndntuire a lumii. Cuv6ntul uno6eiypa (inchipuire - 8,5) cxprimI acest al doilea sens "..." care sluiesc lnchipuirii si rtmbrei celor cereSti, precum a primit poruncd Moise, cdnd rra sd facd cortul. Ia seama, zice Domnul, sd faci toate dupd rhipul ce li-a fost ardtat tn ntunte" (8,5). Iar pulin mai rleparte autorul spune cdLegea avea numai umbra bunurilor viitoare, iar nu insugi chipul lucrurilor (10,1). Cele vechi au rrvut totugi o valoare, dar una trecdtoare, nedepSgind insi stadiul Ior pur figurativ gi insuficien!a indeplinirii unei ldevdrate mij lociri mflntuitoare.723

rlc ilristos Arhiereu, in 2 moduri: a). Hristos indeplinegte funclia Sa arhiereasci liturgicd rrrr pe pdmdnt, ci in cer, la altarul trupuiui Sdu'. "Dacd ar fi pe ltrimant, nici n-ar fi preot, fiindcd aici sunt aceia care aduc

Pr.Prof. D. Stlniloae. Teologia Dogmaticd.vol II, p 230


Yezi C. Nissil5, op cit , p 159.

"'Cf. A. Vanhoye, Prdres - , p.203

338

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

339

,,Arhiereul nostru a dobandit o slujire cu atdt mai deosebitd, cu cdt este Si mijlocitorul unui testament mai bun"'" (8,6)' Iar valoarea unui legdm6nt depinde direct de actele de cult care il fondeazd.

lui Dumnezeu (1'1,11;i Om adevdrat (Arhiereu omenesc) (2,14-18) se gdseqte la de mijlocitor intre rrri.iloc, intre Dumnezeu 9i ottt' in pozilia Sa in sensul elenistic l)rrnrnezeu gi om, Iisus nu este un "neutral" unirii ipostatice' rrl cr-rvAntului peo(t11q,726 intrucdt in virtutea uman6' l)crsoana Sa'este in acelagi timp atAt divind cAt 9i cAt 9i llristos luAnd parte in acelaqi timp, atAt la dumnezeire'
Sirlc divino-umane, astfel Hristos ca Fiu al

lir umanitate, in mod dePlin'

Reliefareaacesteipoziliide.'Mijlocitor,'estepreg[tit6
vorbesc at6t de inca de la inceputul epistolei prin expresii care

b). Hristos - Miilocitorut (peoiq)72s


"testament
mai bun"

unui

l'iinta divind a Fiului (1'3), cdt 9i de cea omeneascd


A

Calitatea de "Mijlocitor" a lui Iisus Hristos, aia cum e prezentata de epistola cdtre Evrei, se datoreaz[ persoanet

rhiereului Hristos (2,1 4-18)' O slujire defectuoas[ nu poate realiza un leg[mAnt una de solid. Stabilirea unei alianle intre cloud pdrli distanlate mijlocire' iar alta nu se poate realiza decflt printr-un act de
ct-ectiv

se efectueazd cAnd e vorba de oameni 9i Dunnnezeu, medierea a g[si gi in mod necesar in cult' Problema e numai de

"o lbide*.

acte de cult in

m[sur[

dintre Dumnezeu 9i un astfel de legdmdnt (mai bun) cu o slujire deosebitS' capabili sd.realizezeunirea dintre cer 9i pdmAnt'727 tf q Ca Fiu al lui Dumnezeu, Iisus este "crnodyaopa 65(qq" (i,3a), adicd strdlucirea, reflexia slavei dumnezeieqti' chipul in care revf,rsarea mdreliei, a str6lucirii lui Dumnezeu' Dumnezeu' a$a precum razele soarelui sunt strilucirea
se aratd

sd surmonteze loate obstacoleie unirii om' Prin Hristos 9i jertfa Sa s-a intocmit

"6 cf, A. oepke, art cit-,P.603'


Epistle to the Hebrew.s, WThJ 40. 197'7-1978,

p 89-ll5

"' Co-p

cu A. VanhoYe, Prtres

' ', P 202

340

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

34t

soarelui sau lumina, reflexia luminii.728 Acest mod manifestare reflectd o trdsdturi activd.Tze a fiinlei Fiului.

de

Expresia "strdlucirea slavei" este insd strdns legatd de "chipul Fiinlei lui Dumnezeu" (1,3) exprimdnd astfel complet fiin1a Fiului preexistent gi raportul Sdu cu Dumnezeu. Hristos este astfel revelalia deplina a realitalii dumnezeiegti
trans c endente.
Tso

Agadar, in aceste

Fiului, care il vede autorul condilia gi posibilitatea funcliei Sale de mijlocitor. "Mijlocirea" lui Iisus Hristos care - in virtutea operei Sale mdntuitoare realizatd o datd pentru totdeauna este pururea eficace pentru "ai Sii", se prezintd ca un abt autentic sacerdotal. in calitatea Sa de nctvtote (6v (vegnic viu), El nu mai mijlocegte pentru noi de o manierf, colectivd, ca odinioard prin jertfa Sa, ci acum mijlocegte, infEfigAndu-Se inaintea lui Dumnezeu pentru fiecare din noi, in parte. Se poate observa, din nou, cum cele 2 aspecte ale slujirii arhiereqti a lui Iisus, opera m6ntuitoare gi mijlocitoare slv6rgitd o datd pentru toli qi opera mijlocitoare care se continud, sunt strAns legate intre ele intrucAt "Iisus Hristos este acelagi ieri qi azi gi in veci" (Evr. 13,8)73I. Al doilea aspect al poziliei sale de mijlocitor,

ale Fiinlei dumnezeiegti a viu (nrivtote (rirv - 7 ,25), aratd ca fiind vegnic

trisituri

t)rt(:nitalea,presupune intruparea Sa (5,2 u.) care e 9i condilia Arhieriei Sale (2,14-18). Dacd Hristos Cel viu mijlocegte 9i ire rrm incd pentru noi, se datoreazi faptului ci El este gi azi rrccla;i care a trf,it pe pdmAnt, cd pistreazd pentru totdeauna rrr ipostasui Sdu dumnezeiesc omenitatea asumatd de El prin Irrlrupare, cd este de-a dreapta slavei nu altul, dec6t Acela care ru lbst ispitit intru toate dup6 asemdnarea noastr6, dar afard de piicat. in acest sens El este pentru de-a pururi compdtimitor cu rroi. "Comp6timirea" este deci gi ea o bazd a acliunii Sale rrri.ilocitoare, a calit6[ii Sale de pe ofrr1q.732 Astfel, umanitatea asumat[ de El prin intrupare n-a lirst necesar6, gi n-a fost numai condifia pentru a putea sdvdrqi ycrtf-a Sa unicd mdntuitoare, ci gi pentru a putea qi azi mijioci 1i a se inlziliga lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Ideea rrnei mijlociri continue, prezente a lui Iisus Hristos in lume, cste astfel o trdsdturd din cele mai importante a hristologiei

cltistolei.
Aceastd trecere treptatd de ia tema Fiu la cea de Arhiereu, cum

s-i:r vdzut in contextul analizei cap. 2,14-18, poate fi t,onsideratd o pregdtire a temei despre Hristos Arhiereu, Mijlocitor intre Dumnezeu gi oameni, pe care autorul o va tnaliza in continuare. Dar particularitalile trdsdturii de pe ofr116 qi posibila tlr:osebire dintre ea gi 61yuoc se pot llmuri numai din context

yi
"t O. Michel spune in acest sens. "Der Abglanz ist vom Licht abhr)ngig, strahlt jedoch von sich aus we iter" . (Der Brie{ an die Hebrrier, p. 98).
"n
13o

anume din caracteristicile atribuite i) r a0rirrlq (7,22; 8,6).

lui rpe(ttov66

lbid".,
O.

E. GriiBer, An die Hebrtier, vol l,

60-61.

Vezi gi J. Swetnam , op cit.,

378u.

"'

Crlt.a

na- Christologie .,

p 90.

'3' Ibide*.

342

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

343

"Noul Testament" este mai bun dec6t Vechiul, deoarece Noul este intemeiat pe mai bune ftgdduinle (rcpefttoorv inoyyel.farq vevopoOitrltcr - 8,6b). Aceste
"mai bune f5gdduin!e" autorul epistolei, (8,8-12) le-a g[sit in cuvintele lui Jeremia 31,31-34, unde, ca indicii ale unui "testament mai bun", se dau in primul rAnd 4 fEglduinle: l. legile "Noului Testament" sunt scrise direct in cugetul gi inima oamenilor;i nu pe table de piatrd (8,10b)' "Acesta este testamentul pe care il voi tntocmi casei lui Israel, dupd aceste zile, zice Domnul: Pune-voi legile mele tn cugetul lor Si tn inima lor le voi scrie---" 2. o noul rela{ie cu Durnnezeu: "Si voi fi lor Dumnezeu Si ei vor fi poporul Meu (8,10c)3. toli vor cunoaste pe Dumnczeu: .-. cdci toli Md vor cunoaste, de la cel mai mic, pand la cel mai rnare a lor"
(8,1 I c). 4. inainte de toate "testamentul mai bun" insemneazl o relafie de iertare, de impicare cu Dumnezeu: "Cdci voi

lrrrrcIacerile temporare promise printr-unul (Deut' 29-30), rlirlurilor spirituale ale celuilalt (7,10-71;19 9'5)'Er i' rrt:t:asta constd superioritatea noului LegdmAnt f'a!d de cel vr:chi, iar nuanla de stabilitate 9i securitate a acestei .;rrlrcrioritd!i (7,20-22) autorul o sugereazl prin folosirea
rt:putatd a comparativului xpe fttove6.73n Aqadar, potrivit acestora, miezul "Noului Testament", lui Israel " ittld vin zilele, zice Domnul, cdnd voi face cu casa

si t'u casa lui luda, testament nou" (8,8), ar fi implinirea llrglduinlelor in Iisus, despre mila lui Dumnezeu 9i iertarea poporului,T3s iertare realizatd pe pdmdnt prin jertfa
1ri\catelor rnicl a Arhiereului Hristos.736

fi milostiv (ii"eoq Soopar) cu

nedreptdlile lor, Si de pdcatele lor nu-mi voi mai aminti"(8,12)' inscris deci, in inimi, acest testament este universal, fiind o transformare interioard gi unirea cu Dumnezeu (8,10), cunoagterea lui Dumnezeu (8,11) gi iertarea pdcatelor (8,i2), iar intrucAt acestea presupun un preot gi ojertfr, se accentueazdfaptul cd, intr-adevdr, toate acestea s-au oblinut prin Preolia 9i jertfa lui
Hristos.

Pentru autor primul testament instituie un raport jrrridic al iertdrii,T3? "testamentul mai bun", dimpotrivd, irrscamnd deja starea de iertare, starea de "mai bun", adicd starea reald de completd gi vegnicd iertare a pacatelor. in acest scns, fiinla celui din urmd e inleleasl tot intr-un cadru cultic, concentr6ndu-se in cAqtigarea iertdrii depline a picatelor 9i t;urdtirea congtiinlei, ceea ce primul n-a fost in mdsur[ sd trbtinS.: "dacd cel dintdi era fdrd de prihand, nu mai cduta

"'
'14

Sf, Ioan Hrisostom, op,cit., p. 197-207

,1t

1r 165

vezi C. Spicq, op.cit.,volll, p.239 yeziF. Schriiger, Der Verfasser des HehraerbrieJbs als schrlftausleger, u qi O. Michel, oP.cit,P 295.

Noul Leg5m6nt se caracterizeazd astfel, ca 9i cel vechi, prin promisiuni fEcute de Dumnezeu celor ce sunt credincio9i prescrip{iilor lor. Sf. loan Hrisostom opune in acest sens,

werden in 8,8-12 und dann noch "u Di" .perrroveg Enolyel.(ot von 8.6 niiher bestimmt als die irdisch schon erfirllte, Zusage der t:rnmal in tO.l6f siindenvergebung. (Vezi G. Friedrich, J. Schniewind' art tr-ayy{)"}lo' r:rcry1e,l.fo, ir,dyyd'pa,in ThWNT, vol lI, p 581

"'

cf. K. Nissil5.

344

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

345

loc pentru al doilea" (8,7). Astfel, numindu-l "nou" pe cel viitor, proorocul l-a declarat "vechi" pe ceI anterior. De aceea, ce este vechi gi batr6n este aproape de sfdrgit: "$i zicand unul nou, Domnul a tnvechit pe cel dintdi lar ce se tnvecheste Si

rr rir'()s

[n afara puterii acea v6pog 6vtoArlq oapxfvq6 (legea ;rorrrncii trupegti - 7,16), intruparea Vechiului Leg6mAnt. Pretutindeni in epistol6 acest adjectiv ratvriq (nou)

tmbdtrdneSte, aproape

este de pierire"

rrrlc subliniat,

in mod deosebit, in

contextul ideii

de

(8,13).7r8

ExploatAndu-se acest cuvdnt "nou" din cuvintele

lui Ieremia,

se scoate din el un argument pentru superioritatea noului Legdm6nt fala de cel vechi, pe cdt de just, pe atit de
nea$teptat.

Dar de un testament (legdmdnt sau lege) se vorbegte gi in Sf.Evanghelii gi in unele epistole pauline ( 26,28; Mc. 14,24;Lc.22,29; I Cor. 11,25; II Cor. 3,6), numai cd Evrei este singura epistola care ii mai atribuie acestui legimdnt gi calificativul de "vegnic". Astfel, Evrei 13,20 este singurul text neotestamentar unde acest legdmdnt este numit "vegnic", aceasta inseamndnd cd "noul" testament nu mai este expus pericolului invechirii, ci posedd o noutate permanenti.Tse Astfel epistola cdtre Evrei vede in acest "xcrvil 6lcgrjrq" "calea cea noud gi vie" prin care ne apropiem de Dumnezeu (7,19), cu adevErat innoita de Arhiereul noului LeglmAnt (10,20). Pentru aceastd cale "noul testament" insemneazd intruparea "puterii vielii nepieritoare" (7 ,16), care

738

Acest citat

Scriptura precum $i cuno$tinlele sale scripturistice, deoarece Jeremia 3 1,3 I este singurul loc din Vechiul Testament in care legim5ntul ce va fi incheiat prin Mesia este numit "nou" (cf. A.l-. Maunoury, op cit, p. 113).
13e

fi

aceasta argumentarc dovedesc atenlia cu care autorul urmare$te

"lcsirment", "legdm6nt", ca insemn6nd intruchiparea a ceva cu lolrrl deosebit, a ceva minunat, mai presus de exprimare, gi r irrc aduce cu sine "timpul din urm6 al mdntuirii"Tao prin prrrticiparea cregtinilor la viafa lui Iisus Hristos, jertfit dar gi lrrvilrt. Astfel cunoa$terea lui Dumnezeu va veni ca un rezultat nl t:onruniunii dintre El gi popor, a relafiei vii dintre Creator 9r crcaturd, dintre Tatd gi fii, cunoagtere caracteristicl pentru "t'rrsa Iui Dumnezeu" (8,8): "$i nu va mai invdla fiecare pe t't'r'inul sdu Si fiecare pe fratele sdu zicdnd: Cunoaste pe ltrt11111ylt - cdci toli Md vor cunoa;te, de la cel mai mic pdnd Irt t t'l mai mare al lor" (8,11). Unor astfel de realitili caracteristice timpului din rrrrrrl al mdntuirii ( 1,2) s-a frcut Hristos Arhiereu - Mijlocitor y rrrrrnai in acest context trebuie ?n(eleasd in epistold relafia rlrrrtrc pteofrqq gi rarvq 6ra0rirr1. Acestui din urmd testament Iisus Hristos S-a fdcut gi r lrcza;;ul (6yyuo6) adic6 garantul, cind a fost chemat A rlricreu pentru vegnicie, dup[ rAnduiala lui Melchisedec, in ',r.rrsrrl cd toate cele propuse gi implinite in El vor dura rlrrr;rbilitatea gi continua valabilitate pentru cregtini fiind l,iriurtatA de cel ce le-a mijlocit, prin implinirea lor in

"Verbum Don.rini", 44, 1966,

VeziA. Vanhoye. De instauratione novae Dispositionis (Evr 9,15-23), in p 113-130 pi R.A. Harrisville, The Concept of

Newness in the New Testament, 1960,

-51 u

,,r'rrr..rrtv<i<i. in ThWNT, volIII, p.45I. " xalv<ie ist der \lrllrt'n. Wunderbaren, das die Endheilzeit bringt"

'''(' Vezi amanunte J. Behm, art. rut"v6q, rar.v6rr1toq, &vaxar,vf(r,r,

lnbegriffdes ganz

346

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

347

Persoana Sa.'ol Ca peoirrlq, Iisus Hristos Arhiereu a ff,cut posibild implinirea promisiunilor fdcute de Dumnezeu prin glasul proorocului din vechime, IIcAndu-se intermediarul 1or, mijlocul de realizare al lor. Odati realizale 9i implinite,

tlltitsireap 1rt:rrtru totd rr Sl- Sfinte

lrsrrs,

in viziunea autorului epistolei, in mod treptat: prin


adusSo datd

garanteazd apoi ca peoftrlq existenfa, valabilitatea 9i actualitatea lor. Deosebirea dintre peoftqq (mijlocitor) 9i 6yyuoq (chezag) este doar de nuant6: primul este instrumentul prin care se realizeazd gi se implinegte in sine voinfa 9i raportul lui Dumnezeu cu lumea, concentrat in fhgtrduinlele mesianice, aduc6nd la realitate aceste fhgdduinle, implinindu-le, al doilea (iyyuo6) garanteazd, chezSguiegte, intdreqte ceea ce s-a implinit. intr-un anumit fel, "6yyuoq" se afld intr-un raport de dependen[i de peoftlq, gdsindu-gi rafiunea de a fi numai intruc8t Hristos s-a fbcut intdi "Mijlocitor" (pe of tr16). Daca nu era mijlocitor, nu era nici chezag, neavdnd ce garanta. El este "chezagul" intrucdt e vorba de frgdduinlele lui Dumnezeu, ori acestea numai Iisus le poate
garanta.Ta2

ea" liturgicd aPta tronului 'ilrrvci in ceruri (8,1), ca Arhiereu desdv6rqit (7,28)intr-o astfel de pozilie ca Fiu al lui Dumnezeu prcaindllat este Iisus Arhiereu in veci, dup[ rdnduiala lui Mclchisedec, atdt mijlocitor, cAt mai ales garant al unui mai
lrrrn testament.T4l
;r

Aqadar, in lumina lui "sessio" funclia de "mijlocitor" lui Iisus se referd la: a). participarea la impiralia cereasci a lui l)umnezeu, clci tronul slavei este tronul imp5reliei Sale

t:c

lcgtt.

b). dovada pentru ispdgirea definitivi a pdcatelor ciici tronul slavei este tronul harului (4,16)c). slujirea arhiereasci prezent - eshatologicl a lui llristos pentru cregtinii de pe pdmAnt, cu care e solidar prin
rrrnanitatea asumatd (2, I 8).

Pozilia Sa de mijlocitor, Mdntuitorul Hristos

dobdndit-o prin funclia Sa arhiereascd de iertare a plcatelor, iertare oblinutl prin Jertfa Sa unicd, implinind astfel in Sine fdgdduinlele lui Dumnezeu despre un "testament mai bun". Astfel numai in acest cadru al Noului Testament, de implinire in El a fEgaduinlelor lui Dumnezeu (Ies. 31,31-34: Evr. 8,812) poate fi numit Iisus "mijlocitor". Dar pozilia de Arhiereu ceresc preaindllat a c6gtigat-o
1at

in acest context liturgic, domnia Fiului lui Dumnezeu inseamnd superioritatea lui Iisus ca Arhiereu, in comparalie cu prcolia leviticd a vechiului Legamdnt, scop permanent urmdrit tlc autor in scrierea sa. El poate se mintuiascd deslvirgit pe cci ce se'apropie printr-tnsul (6t' a0co0) de Dumnezeu 17,25a), sau, cu alte cuvinte: El este vegnic viu ca Arhiereu, lrcntru ca sd mijloceascl veqnic pentru ai Sdi (7,25b; comparativ cu9,24; Rom. 8,34; I7n.2,1), tocmai pentru cI posedd o preolie vegnicd, superioar[ celei vechi. in virtutea jertfei Sale arhieregti, calitatea de "Mijtocitor" primegte qi o altd dimensiune - pe cea de

Vezi Max Thurian, Sacerdoce el ministse,Taize,p. 17 1a2 yezt H. Priester, art cit. (Eyyuoq) in ThWNT, vol.III, p. 329

Cf. H. Fr. WeiR, ap cit. p. 441-442. Yezi gi F. Lang, Abendmahl und tlundesgedonke im Neuen Testament, in Ev'Ih 3-5, 1975. p 524--538
'03

348

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

349

mijlocire nu numai a mdntuirii prin mai bune fEgiduinle, aga cum s-a vdzut, ci gi pe aceea de mijlocire tnsensul oferirii de ajutor pentru, obyinerea mdntuirii Mdntuirea n-a fost adusd numai prin mijlocire, ci ea se Si dobdndeSte prin mijlocire. Prin propria Sa jertIE arhiereascd.Iisus a fEcut valabil (9,5) gi eficace (12,24) "noul testament", noul legdm6nt, iar ca cel Preainllfat se gdsegte pentru ai Sdi pentru totdeauna in nemijlocita apropiere de Dumnezeu, garant6ndu-le efectul mijlocirii acestui nou Testament - iertarea pacatelor. Astfel, calitatea de "Mijlocitor" rezultS, in viziunea autorului, din expresia 5r' orlro0 (prin EI) gi din verbul dvtuyXd..v<,t (a rnijloci). Sensul profund al acestor doud expresii se concentreazd,in dou[ calit[fi ale lui Iisus: cea de Fiu al lui Dumnezeu, numai in acest sens putdndu-se obline ceva "prin El", ca Unu[ ce e vegnic ai av6nd puterea deplind, gi cea de Arhiereu rre$nic, chernat de Dumnezeu prin jurimdnt
vegnic.

rl.r'i caracteristici importante ale lui Iisus - cea de "sessio"


(lrrrsiva) in calitate de Fiu al

Relevarea acestei teme rezultatd dintr-o combinalie de

lui Dumnezeu gi cea de pe ofrq6 (;rclivd) ca Arhiereu qi care derivd din prima, era exl,rem de r.rportantd pentru cregtinii destinalari in situalia oscilaliei lor rcligioase.
rrrlricregti, a suportat suferinlele ,,din zilele trupului Sdu,, (),7) li a fost "ispitit intru toate dupd asemdnarea noastrd ttfttri de pdcat" (4,15), gtie deci cum sd ajute celor ispitili in prrt'rrlitile qi ispitele lor actuale (2,18).Iar faptul cd poate, 9i .t' rlirloreazd puterii ce o are ca cel a$ezat de-a dreapta slavei
It(,
I ).

Ca "Mijlocitor", care, in virtutea misiunii

Sale

Acest dinamism al acliunii Sale arhieregti va fi rlczvoltat in continuare in capitolul 9.


2. Iisus Hristos - Arhiereu al bunitltilor viitoare intrl cu propriul SIu s6nge o dati pentru tot_ deauna (i$&.nal) in "sfinta Sfintelor" (9,1_2g) Cele doua idei mari ale capitolului g referitoare la
',lrriirca preofeascd a lui Iisus Hristos in ceruri (,i.erroupyfa) ;,r l;r Noul Legam6nt (xarvrl 6ra011rcq) sunt reluatc succesiv rrr rrrod detailat in capitolul 9 comparAndu_se cele "doud

Tipologic vorbind, funcfia Sa de "mijlocitor", in


calitate de Arhiereu ceresc, corespundejertfelor zilnice aduse in vechime de preolii Ievili. Expresia "mijlocitor al unui mai bun Testament" inseamnd insl o spiritualizare a funcfiei jertfelnice a acestei preo[ii, prin care continuitatea gi realitatea prezent-eshatologicd a actiunii mdntuitoare a Arhiereului Hristos este astfel asiguratl in s6nul comunitdtii cregtine a

Noului Legdml,nt.7aa

'oo S.C.K. Barrett. The Esc'hato[ogy of the Epistle to llrc Hebrews The Back:ground of lhe Neu, Testdment and its Eschatologt in llonor of C D- Dodd. Cambridge, 1956, p 363-393

rrrtrrri" (cel vechi gi cel nou) gi slujba ,'zilei Ispdgirii', ',,ivrir'gitd at6t intr-una, c6t gi in alta din cele doud Alianle. \,tlcl se va stabili o comparafie, care va urma apoi p6nd in ,,rlr I0.18. intre jertfa lui Hristos - act esential al slLrjirii Sale
,

350

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

351

preoiegti gi jertfele levifilor' Scopul comparaliei este acelaqi:

reliefarea superioritalii lui Hristos in

toate.Tas

acest sens se va ardta mai int6i cd curifirea cugetelor prin jertfa sangelui lui Iisus Hristos Arhiereu e mult mai eficace gi profund6, dec6t curdlirea cf,utatd prin slujba cortului pirndntesc. Descrierii cortului pdmdntesc, cu tot ceea ce el cuprindea (9,2-5), precum 9i a slujirii arhiereului din ziua Isp[girii (9,1-10 cf.8,l-5), accentul punindu-se pe ineficacitatea amflndoura, autorul ii opune acum, in continuare, slujirea lui lisus Hristos, adevdrat Arhiereu a cdrei

in

valoare curdlitoare gi m6ntuitoare este inestimabil

(9,11-14)' ldeea centrald a primei pArfi (9.1-15) a acestui expozeu din capitolul 9, ce urmeazd a fi dezvoltat, este exprimatd in versetele I l-12 prin verbele rucpayev6pevo6"' Ta6 eior11,0e v... eirpripevoq: venind..., a intrat -. dobdndind
d'

1rt,l4-l-5). Astfel, aceastd primd Parte a capitolului 9 se grrcziuta ca un comentar a lui ii.eoq de la sf6rqitul citatului rltrr lcrremia (8,12; cf. il.cotriprov - 9,5; &'yt6"(er, - v.l3; lrt()rrpei - v.l41.,l,utpr,lot v - v.12). Dar verbul eiorll.0ev igi primegte insd deplinul Irrlclcs numai.dacd il privim ca fiind intr-o strAnsd legdturl cu r rrviintul aipa (s6nge) pe care autorul pune un mare accent 9i rlrrr c,rrre scoate apoi gi comparalia intre sdngele animalelor de 1t'rllii ale Legii vechi gi sAngele lui Hristos, din care reniltd rrrlrr:r'ioritatea jertfei lui Hristos in raport cu cele vechi. Pornind de la principiul din Levitic 17,11 c6: "Viala It rtltttlui este tn sdngb-.. sdngele oferind ispdsirea prin vialo t tu t' (tste in el", autorul dovedegte faptul cd s6ngele lui
I

lr

rstos

superior sdngelui animalelor de jertfE


se

ale

I t'llrirndntului vechi din considerentele:

Relalia internd a ac{iunilor simultane este implicat6 in timpurile verbelor deliberat alese, verbul principal asupra cdruia cade accentul aici fiind eiorll"0ev: Iisus Hristos a intrat o singurd datd in Sf6nta Sfintelor prin propriul Sdu
sAnge, dobAndind astfel o veqnicd rdscumpdrare 9i curElirea

cugetelor celor chemali si ia fdg6duinla mogtenirii veqnice


Vezio bibliografie ilustrativd in acest sens: A. Vanhoye, fixpialionancienne et sacriJice du Christ, \n " Assembldes du Seigneur" , 1964 p l 8-9-5; O, Hofius, Das "eiste" und das "zweite" Zelt. Lin Beitrag zur Auslegung von Hebrcier 9' J -l0' in "Zeitschrrfr fir die neutestamentliche Wisseruchaft" , 61 . 1970.p.271-277 ' T'G' Stylianopoulo s, Shctdow and Reality: Re/lexions on Hebrews, 10, I - l 8, in " Greek
1a5

jertfegte viala unei persoane 9i irurirsttr persoand e Unsul Domnului. - El este in acelagi timp 9i jertfr 9i jertfitor. - in sanctuarul ceresc El este preot 9i slujitor. - Viala Sa oferitd ca jertfr este fdrd patd nu numai din ;rrrrrtlde vedere trupesc, ci gi sufletesc;i aceasta pentru cd e rrrrrlri cu dumnezeirea Sa, in calitate de Dumnezeu adevdrat. - Propriul Sdu sAnge e vdrsat de voie 9i oferit lui

- in Iisus Hristos

)r r rrr

rrczetr

etc.7a7

Agadar, diferenla capitald intre intAiul I'estament I r 1r<^rrq 6tu0rirq - 8,13; 9,1-10) gi al doilea Testament

Orthodox Theological llettiew",


'ou C.

17

- 1972,

p 215'230.

Spi"q, compara aceste verbe cu - veni. vidi, vici 'vezi op'cit , p 246

352

STEI,IAN TOFANA

PARTEA A TREIA

353

(ravfl 6ra0rjrq - 9,11-22in special 9,15) autorul


in
cele doud corturi gi cele

o rezumd

doui feluri de s6nge.7a8

tn lumina celor spuse, capitolul 9 conJine astfel doua pericope (9,11-15; 24-28)74e in care autorul dezvoltd invd!5.tura sa despre Hristos Arhiereu, accentul pundndu-se, cu o mdiestrie literard rar intAlnitS, pe consecinfele slujirii Sale arhieregti: A. Htistos, venind Arhicreu al bundthlilor eelor viitoare (9,11-14), a intrat cu propriul Sdu sAnge, o datl pentru totdeauna @$d,nul) in Sfinta Sfintelor (l l-12) din ceruri. Ideea e dezvoltatdde autor analizdnd-o din 3 unghiuri: a). comparativ Aceastl SfAntI a Sfintelor este mai mare decAt prima gi nu este IEcut[ de mdnd omeneascd, insemndnd cd nu aparline acestei crealii: "a trecut prin cortul cel mai mare Si mai desdvdrSit, nu fdcut de mdnd, adicd nu din zidirect aceasta" (9,1 l bc). b). antitetic Nu cu s6nge de lapi gi de vi1ei, ci cu propriul Sdu singe (9,l2ab). c). cancluzioncl, consecinfa acestei acfiuni este dobAndirea unei vegnice rdscumpdriri (12d). Autorul lSmuregte in continuare antiteza ardtAnd gi consecin(a ei (9,1 3-14):
148,,., lDtaem
?ae

a). a minore Sdngele acestor animale de jertfd sfinlegte spre turltirea trupului; "cdci dacd sdngele lapilor Si al taurilor ,tri cenuSa junincii, stropind pe cei spurca{i, ii sfin[eSte spre
r

urilirea trupului"

99,13).

b). dd maius Sdngele lui Hristos curi[egte cugetul nostru: "cu cdt nui mult sangele lui Hristos ... va curati cugetul vostru ... de liplele cele moarte..." c). consecinla: ".. ca sd sluiili Dumnezeului celui ll rr " (9, l 4). B. Pentru aocasta El este Mijloeitorul unui "Nou 'l'estament" (9,15) 1. Cauza: gregelile sdvirgite sub intdiul testament, rrrol"iv pentru care prin moartea Sa s-a cigtigat mdntuirea. 2. Scopul: - ca cei chemali si ia ftgaduintd mogtenirii
vcsnice.
Tso

Astfel concepe autorul jertfa lui Hristos gi


t orrsecinfele

slujirii Sale arhieregti in raport cu ineficienta

vt:chiului Legdmdnt. Pericopa primd (9,11-15) constd deci din 3 giruri de lrropozilii antitetice (9,11 u.; 9,13 u.; 9,15): Primul gir (9,11 rt 1. "Iar Hristos, venind Arhiereu al bundtdlilor viitoare, a trrt'ul prin cortul cel mai mare Si mai de:sdvdrSit, nufdcut de rrttind, adicd nu din zidireq qceasto..." , incepe cu particula ,rtlversativ6 6i, care marcheazd,reliefarea Arhieriei lui Hristos rrr contrast cu preotia vechiului Testament (9,6 u).

re.

,p

O impa4ire tematic6, amiaunlita a capitolului vezi A. Vanhoye, La structu149 u pi 16l

"0Am5nun[itdezbatutdstructurapericopei vezi gi laK.Nissilii,

opcit,p.

169-

354

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

355

Prima componentd a antilezei este expresia "cortul cel mai mare gi mai desdvflrEit" (9,1 1b), prin care a trecut Hristos, iar a doua este jertfa propriului Slu sdnge caracterizatS prin

rrlirrs "punctul central" al

hristologiei epistolei,752 "punctul de Iot)",753 ''un adev[rat rezumat esentd",7s4 al tuturor celor r\l)use.
a). Superioritatea cultului in rtPort cu cel vethi

unicitatea ei (6$rina(), care este prezentatd antitetic, atAt negativ (oubd), cdt 9i pozitiv (6i) in raport cu vdrsarea repetatd a s6ngelui animalelor jertfelor vechi (61& lavt6q &.naf roi 6vlcuto0). Al doilea rflnd de propozi(ii incepAnd printr-un explicativ y&p (9,13 u); "Cdci dacd sdngele lapilor si al taurilor Si cenuSa iunincii, stropind pe cei spurcali, ii sfinleSte, spre curdyirea trupului, cu atdt mai mult sdngele lui Hristos. ." este constituit comparativ (n6orp pa'tr"1'ov) dup[ schema a minore (9,13) ad maius (9,14)' A doua parte a acestei comparalii este suslinuti de explicativa propozilie relativl din 9,14b "... care prin Duhul cel veSnic (6q 6ld nve dpatoq) s-a adus lui Dumnezeu pe Sine"-" ' Al treilea rind de propozi(ii (9,15) face trecerea spre tema despre "Mijlocitorul unui Nou Testament"' Expresia "rci 6rd ro0ro" st[ intr-o strinsd legdttlrd cu propozilia finald introdusd prin 6ntlq - 9,75 in care se explicd cauza 9i scopul poziliei lui Iisus ca Mijlocitor al Noului Testament'7st Intportanla acestei pericope priviti in intregul conlinutului general al epistolei este, agadar, cov6rgitoare' Majoritatea exegelior cred cd autorul cu aceastf, pericopd a

lui lisus Hristos

Pentru a se inlelege motivul profund al imperfecliunii vr:chiului Aqezdmant qi necesitatea inlocuirii sale, idee cu care

capitolul 8, este examinat in continuare cultul rr('L:stui Agezdmdnt, ptezentindu-se de data aceasta locul crrltului - cortul qi slujbele care se sdvdrqesc in el, in r orrrparalie, cu cele ce vor urma ale noului Aqezdmdnt' Autorul igi incepe excursul prin a evita sd foloseascd
,rc incheie
r

rrviintul "testament", ca 9i in 8,7 9i 8,13, c6nd vorbeqte de rrr:rlitufiile vechi, spundnd simplu "l npcitq" (intAiul) : "Este tttl(t)drat cd Si "primul" (T1 npcitrl) avea ordnduiri pentru tlrtjhct dumnezeiascd si un altar pddntesc" (9,1 )' Aceastd din re licen{d aratdclceea ce s-a statornicit pe Sinai nu meritd grlrrr cuv6ntul de 6ra0rircr1, tot ala precum nici sfinlirea rrrlricreului levit nu meritd numele de rel.efcoo(g' Legdmdntul

"Was der Vf. hier iiber die hohepriesterliche Funktion Christi sagt "das im Kapitel 7 und 8 schon angeschlagen srnd und weiter ln dieser Perikope sei die Lehre "tiber das Hohepriesterhrm l rr,, l 0. l 8 wiederkehrenrrrrrr tlroologischen und Grundfrage des tlebrzierbriefes". PIThS, H9, Mijnchen,

"'

rrrrrrrrrt lauter Tcine auf, die

151

Vezi amanunte in acest sens la H.F' WeiR- op cit , p' 474 u' Dacd expresla

li)\\,
'"'

l). -54;

Fr Laub,

Bekenntnis und Auslegung, p. 185-

6rd touto indici spre inainte, spre cele ce urmcaza sau spre cele spusepdnd la eaeste o intrebare exegetica controversatL Pdrerile exegefilor sunt impa4ite in acesl sens Vezi amanunte E. Grflfler, op cit.,

(l[ Fr. Laub, "Einfilr


K. Nissile, op.cit ,

allemal hineingegangen in das Allerheihgsle", (Evr'

', 1.,)- Zum Verstiindnis


''"r

des Kreuzestodes

imHebriierbief,BZ,6-5, 1991, p' 67

161-171.

172.

356

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

357

stabilit pe Sinai poseda simplu ceea ce ii era necesar pentru a funcliona: "un loc sfdnt", care, in principiu, constituia punctul de intAlnire cu Dumnezeu gi "rAnduielile" care trebuiau sd permitd preotului de a intra in contact cu Dumnezeu. Valoarea real6 a acestui cult autorul o precizeazd, din capul locului prin calificativul "lumesc": locul sfAnt era din aceastd lume (xooprrc6v : 9,1). Or, acest calificativ nu era cel mai bun pentru a desemna ceea ce pretinde a fi "templul lui
Dumnezeu".Tss

de aur Si chivotul Legii ferecat peste tot cu aur. in lttvttl cra ndstrapa de aur, care avea mana, era toiagwl lui 7tt,'(tn c odrdslise Si tahlele Legii. Deasupra chivotului tt rttt hcruvirnii mdririi, care umbreau tronul impdcdrii - dar ,lrtltt't, ocestea nu putem sd vorbim acrtm cu deamdnuntul',
t

tfruiierii

(,,t,.,-5).7s8

insista, pentru moment, asupra acestui punct, autorul amintegte pe scurt modul cum era amenajat acest loc sfdnt:7s6 "Cdci s-a pregdtit cortul mdrturiei. in el se aflau mai intdi - sfeqnical Si masa Si pAinile punerii tnainte; partea aceastq se numeSte Sfdnta. .Apoi, dupa catapeleasma a doua,7s7 era locul numit Sfdnta Sfintelor. Avdnd altarul
Fdrd, a

Slintelor (Exod. 26,31 u). Vezi in acest sens Fr. IL WeiB, op.cit., p.453, O. op.cit., p. 57-61; F. J. Schierse, Verheifiung und.... p. 29 u; A.F. Mnrrnrrury, in Comentariul asupra .. scrie: "La intrarea in tabemacol era pus6 o ;rrrlcir, apoi dupd aceasta una care desparte SfAnta de Sl6nta Sfinteloq apoi vine
lf rrflrrs.

ttlllrrtrr

;r'rrlnrrrir a doua"

"t Cf A. Vanhoye,
un"d.

Prdres anriennes ...p.206;Vezi pi Fr. Laub, Bekenntnis

., p. 186

"6 Amanunte in legaturi cu fiecme lucru ce se afla in corr precum gi-o scurtd privire asupra originii gi lnsemnatalii istorice a lor vezi E, GrdBer, op.cit., p ll8127 gi H. Fr. WeiB, op.cit ,p.453-454. '57 Autorul vorbegte aici de douZ catapetesme (per&

6i rd Oerirepc

xurax{.raopa - dupd

catapetea-sma a doua

- 9,3a), pe cAnd Vechiul Testament

vorbepte numai de una pi-anume cea clte desp64ea Smnta de Smnta Sfintelor (Exod. 26,31-33) Ce trebuie infeles prin aceste douI catapetesnre? TrecAnd peste toate speculafiile exegef;lor referitoare la infelesul cuv6ntuiui ratcr"6taoya (vezi in acest sens documentata lucrare a lui O. Hofius, Der Vorhang vor dem Thron

Gones, Tiibingen, 1972,

catapeteasma cereasca in iudaismul antic", p 4-28 gi cap 3 "Concepfia despre catapeteasma cereasci in epistola cltre Evrei", p. a9-95), trebuie sd spunem simplu ce autorul vorbegte in Evrei de doud catapetesme, inlelegdnd prin prima pe cea de la upa din afarA a cortului (Cf. Exod. 26,36 - "Apai sd faci o perdea la uSa cortului, de ntdtase violetd ")- iar prin a doua, pe cea care despa(ea Smnta de

in

special cap.

I al lucririi:

"Concepfia despre

"* in ceea ce privegte descrierea fEcutd de autor a ceea ce conlinea conul, a rrrrikrr din el, existl o deosebire fa(a de relatarea Vechiului Testament. El lrrrl('ilc, spre exemplu, ca in Sf6nta se aflau sfeqnicul qi masa punerii pAinilor Irrrrrrrtt: (crxnp. cu Exod. 25-3A), iu altarul tarnAierii (respectiv chdclni;a de aur) il rurrtti t'rr ltrcrind parte din Sfinta Sfintelor (gi nu din SfEnta cum arata Exod 30, I-6). I rrrrr cxcgcfi vorbesc ci ar fi vorba aici de o omisiune (o greSeal6 chiar ??) din partea rtrrlrrrrrlui (vczi IC Nissilii, ap.cit.,p. 173). Aceastd gregeald ar fi fost corectatd de lrrri'r Vaticanus gi de traducerile etiopiene (ibidem). Iata cum explica A.F. Merrrorrry aceasta inadvertenfi intre supusele autorului epistolei gi mdrturia Vr r lrrrrlrri ['estament: 'Nicdieri in Vechiul Testament nu vedem scris cd in Sfhnta 'ilrrrrt'krr ar fi fost vreun altar al timdierii. De altfel Ia ce ar fi slujit? Marele preot nu lillrll Ir(:r rlccdt o datd pe an, litl,efld in lndna o cddelnitfl pe care o umple de cdrbuni lrrrrlr ,k' 1rc altar; el punea in ea mirodenii 5i din ea se ridicl fumul in chip dc nori , 'rr ,r( ()l)crea cele din Sfanta Sfintelor (comp. Lev.16,12 u). Apoi Apostolul nu rilililrl( slc altarul trm6ierii, care cu siguranla era in primaincapere a tabemacolului. lrrrr rrrlrrrc/it acest altar era alituri de a doua perde4 norii inmiresmafi pe care ii ifllrr',lt':r accst altar, prin arderi de mirodenii - -se rdsp6ndeau pi in SfEnta sfintelor ltrx rr ,rtr-rn fel ;;i de Sffinta Sfintelor (Exod. 30) De aceea Ap. Pavel zice ca Sfiinta ',llrrl.lr rr irvca altarul tam6ierii... (op cit., p. I l8-l l9). De altfel, termenul grecesc llr,trur riprov desemneazd in greaca clasicd (Thucydidg VI,46) gi in cea biblicd rlr ll,ll, IV Mac. 7,1l) o cadelnipsau o casoletd. I.l Cron.26.19 distinge in mod , *p11', 5iv 0uprrcotrjprov ro0 0uprdoar dv to vor,t de Ouoraotriprov rtiv ll'lrrr,rlrrirriv ("cadetnila pentru tdmAiere" de ''altarul t[m6ierii"). probabil cd
Irtr

'. rt,r rrl, irverd mereu in vedere ziua IspaSirii pi slujba de la Templu din acea zi Ei mai ah . rrr,rrcntul intr5rii Arhiereului in slhnta Sfintclor, vrand sd scoatE in eviden(d .r, lrrr-ir lrri, va fi in[e les prin 0upraorrjprov cidelnita cu care el intra in Sfdnta

358

STEL|AN TOFANA

PARTEA A TREIA

359

FondAnd descrierea sa pe Legea lui Moise, autorul vorbepte aici de "cort" 9i nu de "templu", remarc6ndu-se sistemul de separdri rituale care caractetizeazd intr-adevar cultul vec;hi. Divizarea "locului sfant" in doud par1i, din care una e numitd "Sfanta" gi cealaitd "sfanta Sfintelor" nu e numai menlionata, ci gi accentuatd, gralie unei facilitali gramaticale oferite de limba greacd: in loc de a spune "prima parte a cortului", autorul spune literar "primul cort (r1 npdlrrl orc1vi1 - g,2.6), frcdnd acelaqi lucru c6nd vorbeqte de a doua parte, prezentdnd-o ca un al doilea cort (perri 6E td 6e ftepov

orrliuntat cu eflrcacitatea iucrdrii arhieregti a lui Iisus Hristos prcz.entatd in pericoPa 9,11-15. Slujirea arhiereascd a lui lisus Hristos este comparate rn continuare, cu cea a preotului Legii vechi (9,6-10) din 3

rcuraxdraopa oxqvil

11

l.eyopivq Aytc Ayforv - 9,3)'"'

Dupd ce s-a fEcut o schi![ a cortului, se zugrlveqte in continuare concis func(ia preotului in prima parte a cortului

ptncte de vedere: local, temporal 9i modal.76r Local 9,llbc 9,6-ta fiind aceste "... prin cortul cel mai mare 9i " Astt-el intocmite mai desivdrqit (rqq pef(ovoq irrcirperi, preofii intrau xci rele loxptrq orrlvrlq), trrtrlcauna in cortul cel dintdi, nufdcutdem6nd,adicinudin slujbele rivirgind ziditea aceasta (or5 raftrlq rlrrrrrnezeiegti, irc cel de-ql xtfoe orq). rlttilea insd numai arhiereul, o "nq
rlrrlr"r

(Sfinta) (9,6) qi pe cea a Arhiereului in "al doilea cort" (9,7) tn care acesta intra numai o datb in an, in ziua Ispigirii, a impacdrii sau a cur[lirii' (Iom hakippurim)' Aceste rinduieli ale slujbelor sacrificale sunt prezentate ca fiind numai "o pildd pentru timpul de fatl" (rcarp6v tdv dve or1rc6t u - 9,9).760 Pentru a se arSta ineficacitatea gi caracterul trecStor al acestui cult vechi, este

pe an... "

Aici in g,Tadevine clar faptul c[ prin acest "al doilea t'olt" autorul inlelege Sfinta Sfintelor. Temporal
9,7 a

9,12a

r"tna( 'ro0 6vr,auto0 (o tlatd pe an)

e$rina( e iq t& riyrc, (o singurd datd in SfAnta


Sfintelor).

in contrast cu jertfa anuald (&nc( toO dvrcuto0) t'';lc pusd acum jertfa cea unica, adusd o singurd datd
1r'rprina() de Iisus Hristos. Astfel, in timp ce, sistemul cultic vt'chi testamentar era "pentru timpul de fa!d" (9,9) qi "pdnd la vrcnrea indreptdrii" (9,10b) Iimitat, slujirea arhiereasc5 a lui llristos, frrd astfel de limite, are in contrast cu vechiul cult o
A se vedea amdnunfit tratata ideea la K. Nissil?i, op cit ,

acest sens C, Spicq,

Commentaire,Il,

249-251)'
.

"n Co.p.
?m

A. VanhoYe, oP-cit ,

201

Expresia

ratpdq o eve

Evr. 9,9

in legatura cu GrABer. op.cit..P. 134-135 (Ex ).

ot4x<,5q in Noul Testament se gdse;te numai alci in scnsul de "timp soteriologic prezent gi viitor" vezt E.

"''

p 174-176

360

STEL|AN TOFANA

PARTEA A TREIA

361

valabilitate vegnicd, dob6nd ind o vegnicl (aiovfav l"rlcpoorv eupripe voq).


Modal
1).9,76

rd.scumpirare

Agadar, confruntarea celor expuse in pericopa 9,11-14 r rr t:cle spuse in cea care ii premerge (9,6-10), scoate cit se

9,l2ab

"... nu fIrI de sflnge (ou Iopiq oiparoq) pe care il


aducea pentru sine insu;i gi pentru gregelile poporului".

"... nu cu singe de (api gi de vi{ei, ci cu insugi sdngele sdu (6r& 6i ro0 i6fou ciparoq).

Ceea ce este comun, deci, arhiereilor eelor douE Agezdminte, cel vechi gi cel nou, este faptui cI numai prin efectul ispdgitor al sdngelui ei au avut acces la Sfdnta Sfintelor. Dar, in contrast cu jertfa de animale a Arhiereului Vechiului Testament, adusa atdt pentru sine, c6t qi pentru popor, jertfa proprie a lui Iisus Hristos - Arhiereu s-a adus exclusiv pentru iertarea pdcatelor intregii omeniri. 2). e,eb 9,14 "... darurile gi jertfele ce se "... s-a adus lui Dumnezeu pe aduceau n-aveau putere si Sine, jertfd fird de prihand, d e sdvdrgeascd (icrurdv cugetu I np oorlveyxe v inchind.torului " dp<,rvov rQ OeQ) va curdli
cugetul vostru de faptele cele

in relief superioritatea slujirii jertfelnice proprii rr lrri Iisus Hristos gi eficienla ei deslvArqitd in raport cu 1r'r I lcle Vechiului Testament, trecitoare gi ineficiente. Dar ineficacitatea cultului vechi mai rezultd gi dintr-o rrlt;i rcflecfie a autorului. in 9,8 el spune: "Prin aceasta, lltthul Sffrnt ne ldmureqte cd drumul cdtre Sfdnto Sfintelor uu t'ro sd fie ardtat, cdtd vreme cortul intdi mai std tn
;rorrlc de bine Itir'lt tttrett.

Pentru a inlelege textul din 9,8 trebuie frcutb legltura

cxpresiile "primul cort" $i "al doilea cort". "Cortul intAi" urrrrir, in mod logic, sE fie drumul spre Sf6nta Sfintelor, dar rlr t'sla nu era decat "al doilea cort", ftcut tot de m6nd nrrrcrrcascd. Prin urmare, drumul spre Sfenta Sfintelor nu
r rr

fi ardtat de ceea ce era omenesc.762 Autorul nu scrie numai cd "drumul spre Sfdnta tilrrrlclor "n-afost deschis", ceea ce ar l6sa sd se inleleagdcd
prrlcrr rlrrrrrrrrl era cunoscut, dar era interzis, el aratd simplu cd" acest

moarte, ca sd slujili
Dumnezeului celui viu (eiq rd l.crpeilcr, v 0e<i (rivrt).

'lt rtttt lncd n-a fost ardtat"; Dumnezeu nu l-a descoperit, nu I ir rclcvat incd. De altfel, felul amenajdrii locului sfdnt gi a rttrrrrlrrrilor care se practicau in el constituiau, intr-un fel, o

Confruntarea jertfei lui Hristos gi efectul ei - curltirea cugetelor de faptele cele moarte - cu jertfele vechi, care n-au realizat acelagi efect, este accentuatS, gi ad6nciti in 9,13-14a:

"Cdci dacd siingele yapilor Si al taurilor Si cenuSa junicii, stropind pe cei s:purcati ti sfinleste spre curd{irea trupului. cu cdt mai mult sdngele lui Hristos?"

non-relevdri i.763 Un cort care introduce intr-un alt cort, evident nu era r rrlr';r spre adevlratul sanctual'. Ritualul vechi insugi confirma l,r r;rrrrlul lui aceasti stare de ignoranfd, de necunoaptere.
,

l.

vrrtli-r a

A.F. lVlaunoury, op.cit , pre lucrare de G.F. CiauEanu, p 124 t'1. A. Vanhoye, Prdres onciens , p. 208

362

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

363

Arhiereul in ziua ispigirii pSgea in Sf6nta Sfintelor, dar o fEcea anual, in mod repetat, marc6nd prin aceasta o insuficienld a actului sdv6rgit. insugi acest ritual conlinea o ingrddire: arhiereul trebuia sd aqtepte un an intreg p6nd sd aibd din nou permisiunea de a repeta ritualul. Toate aceste prohibifii demonstrau cd medierea adev[rati intre Dumnezeu gi popor incd n-a fost stabilitd gi cI drumul spre Stdnta Sfintelor sfirgea intr-un impas, intr-un neajuns.T6o Dar faptul cd legile qi prescripliile liturgice ftceau parte din insugi textul revelat al Legii, inspirat de Duhul Sf6nt, autorul e indrept[fit sA spune cd Duhul Sfdnt era acela care ardtaprin aceasta cd drumul spre adevlratui sanctuar incl n-a fost descoperit. Astfel, intregul sistem liturgic vechi s-a dovedit ineficace.'6s Deplas6nd pulin mai departe analiza, autorul limuregte acest neajuns. Ritualul vechi constituie, spune el "o pildd", o reprezentare figuratd care se aplicd "timpului de fa!d" (9,9). Prin aceastd expresie nu se inlelege insd timpul inaugurat de Hristos766, ci dimpotrivd, "timpul lumii incd nerdscumpdratd", pe care Ap. Pavel il numeqte "acest veac viclean" (Gal. 1,4). Iisus Hristos a inaugurat insd "timpul
7* Sf. loan Hrisostom spune in acest sens: "Pentru aceea, zice, au fost intocmite acestea in ctqafel, ca sd aJldm cd Sfinta Sfintelor, odicd cerul, este tncd nepdtruns. Dard daca nu putem pdlrunde incd tntrdnsul sd nu ne inchipuim cd nu este, fiindcd nu ne ridicdm in Sfdnta Sfintelor care era pildd pentru vremea de

viilrrr" (cf. Evr. 6,5;9,11; 10,1), cel al bundtafilor viitoare, rrtcla al noii creafii. in acest sens Sf. Ioan Hristostom se trrtroabd: "Ce se tnlelege prin "vremea de atunci"? Adicd v re mea cea mai dinainte de venirea lui Hristos, pentru cd dupa vt'rrirea lui Hristos nu mai este "vrelnea de atunci", cdci, cum rrr putea fi, venind El, gi avdnd sfArgit?". Indicdnd apoi inca r t'vr, el zice' " care era pildd in vremea de atunci" , adicd, cl ,r (lcvenit tip.'o' "Timpul prezent" continud, totugi, s5 se deruleze, de rr nranierd provizorie. El corespunde unui nivel inferior, rrrrperfect de existenf[, tn care cultul vechi, tocmai i;i rlcscoper6 limitele: "darurile Si jertfele ce se aduceau n (^)eau puterea sd desdvdrSeascd cugetul inchindtorului" (').9). Este vorba deci, de "legiuiri pdmdntesti despre rttincdruri, despre bduturi, despre felurite spdldri care erau lt()runci pdnd la vremea indreptdrii" (9,10)'
Sensul acestui text este clar, ap6rAnd din nou problema

lrri te .l.erfoorq (a

desdvdrgit) intr-o ftazdnegativ[ ca gi in /, I 9. Totugi, spre deosebire de 7,19, care constatd simplu un l;r;rl ce privea Legea: " Legea n-a desdvdrSil nimic" , in 9,9 se

fi

r'xl)rimA ceva mai mult, fraza atest6nd o imposibilitate:

u (r)eou putereq sd desdvdrSeascd..." Pe de altd parte, se ytrccizeazd apoi gi mijlocul folosit in atingerea desdvdrgirii: "tlaruri gi jertfe", precum gi scopul care trebuiau s5-l atingd: , transformare profundd a persoanei,768 in care e vorba de rleslvArgirea congtiin!ei, a cugetului.
,,,,

atunci" (Ci A.Vanhoye op-ctt,


'ut lbidem. p.209-2lo
166

210) Ibidem

lhidem

(--[ A. Vanhoye, op.cit., 'u8

270

364

STELIAN TOFANi

PARTEA A TREIA

365

analiza sa, aga cum se vede, autorul a utilizat succesiv dou[ moduri de exprimare. Preludnd, mai int6i, in 9,g un "vocabular de spaliu gi migcare",76e el lasd sd se inleleagd nevoia care se arati de a gdsi adevd,rata cale pentru a ajunge in apropierea Iui Dumnezeu, PreluAnd apoi in 9,9 un vocabular
ce vorbegte de o transformare personalf,, el lasa sd se inleleagd necesitatea unui act de cult eficace, proporlional cu acest nivel

In

dlrccicrea criticd e fondata pe marturia Vechiului Testament: profelia Irr unca primitd de Moise (8,5) in a construi cortul; Irrr leremia (8,8-12) referitoare la inlocuirea Vechiului It'sllment, mirturie inspiratd din ritualul prescris de Lege

I')

8 ).

Ceea ce se poate constata deci, e faptul cE autorul nu

ce trebuie atins. El va relua aceste dou[ formul[ri in


paragraful 9,1L-14, in care se va arlta raportul foarte strdns care existd intre ele. Deosebit prin jertfa Sa, Hristos a devenit El insugi adevdrata cale gi pe care creqtinii trebuie sd o urmeze, desdv6rgindu-se astfel prin El gi ei, la rdndul lor.770 AjungAnd in acest punct, dacd facem o privire retrospectivS, incepAnd chiar cu capitolul 8, observdm cd in 3 etape succesive autorul igi indreaptd atentia asupra cultului a;a cum era practicat "dupd Lege": El a definit nivelul cultului (8,3-5); a apreciat Agezam6ntul care ii corespundea (8,7-13), descriind apoi locul sf6nt al vechiului Agezdm6nt gi riturile sale (9,1-10). De fiecare datd s-a exprimat insa o judecatd criticd: - nivelul cultului vechi a fost terestru qi figurativ. - Legdm6ntul imperfect qi provrzonu. - Iocul sf6nt - neautentic, iar ritualul lipsit de eflcacitate.TTr Trebuie sE remarcdm insi gi faptul cd de fiecare datd

vechiul Testament numai o pozilie exclusiv critic6. I I ii recunoagte valoarea permanenti, revelatE, in care el r nrrl]1, de altfel, solufia. Constatarea la care el ajunge este c[ Vtchiul Testament, ca revela(ie, anunf[ sfffr9itul Vechiului 'l'r.s(ament qi ca institu{ie.zz Scopul urmdrit nu era numai de n critica, ci de a ardta cd revelarea adevdratelor limite ale Vcchiului Testament trebuie s6 conducd la ideea implinirii lui rrr ct:t nou, implinire care se realizeazd,numai in Iisus Hristos' Arlcvlrata eficacitate a cultului este realizat6 aqadar, numai in r rrltul noului Agezlmdnt, cel al lui Iisus Hristosnrc taftr de

b). "Cortul cel mai mare gi mai desdvArSit" cale de pdfiundete in "Sffrnta Sfintelor" Dupi ce autorul prezintd, a$a cum s-a vdzut in prima pirr te a cap. 9, cultul vechi, 9i ritualul specific lui, ca punct de r onlparalie cu cele ce urmeazd in paragraful aqa-zis "pozitiv" r't. I l-28)773, ardt6nd c[ toate cele descrise erau porunci numai " Iar 1r;ind la vremea indreptdrii (9,10), spune in continuare:

16e

lbidem,p

2ll
tt) vezi A. Yanhoye, op cit ,p.211

?10,,., lDnem
17)
al

Vezi amenunte C. Spicq. op cit . Com II, p. 285-29g. Excurs ',Les deur

liarces".

ttl lbidem,p.2l2-

366

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

36',1

Hristos,l|n venind Arhiereu (nupayev6pvo6 ap26te peilq)"t ol bundtdlilor viitoare (tfov yevopdvorv rty a06v), a trecut prin cortul cel mai mare Pi mai
desdvdrSit, nu fdcut din mdnd, adicd nu din zidirea, aceasta; El a intrat o singurd datd, in Sfdnta Sfintelor, nu ctt sdnge de {api gi de vilei, ci cu tnsuSi sangele Sdu' dobdndind o veSnicd r ds cumpdrar e" (9,1 1 -12). Fraza prezintd o structurd concentric[- La inceput e

tinele manuscriseT?7 conlin expresia t<ilv yevopdv<'lv fi yrr()rirv (al bunntililor deja sosite), alteleT?8 conlin expresia fi ;rr,\ii,rivtr,rv &ya0riv (al bundtalilor viitoare).77e Care ar rlr,r r st:nsul corect al exPresiei? Complementul participiului final (o vepnici

numit personajul care intervine "Hristos", iar la sfir9it, acliunea efectuatd de El "intrarea in Sfanta Sfintelor". Un titlu

rlnpdrare - air,lv(a,v ,l"6tptoolv) fixeazd sensul erlrcsiei: rdscumpdrarea fiind vegnic[ qi bundtdlile sunt vcirrice Ei viitoare in acelagi timp'780 Cei mai mulli exegeli nrloplir acest inleles al expresiei lindnd cont de faptul cd
tHrr

ii

dd un calificativ lui Hristos, "Mare Preot", iar un participiu precizeazd rezultatul lucrdrii efectuate: dobdndind o veqnicd
e ri p

rSscumpdrare" (aiov f av l"6t poo I v

ripevoq)."u inainte de a se analiza lucrarea mdntuitoare 9i rezultatul ei (9,11-12), se atribuie autorului ei, Mantuitorul Iisus Hristos, calificativul de "Arhiereu al bun6t6lilor viitoare" (9,1la). Expresia constituie o problemd de criticd textuald gi exegeticd, de aceea se impune o ldmurire a ei'
,'Hristos" este primul cuvani cu care incepe aqa-zisa pericopd "pozitiv["

lrrrrl'tr[[ile soteriologice inaugurate 9i dobandite prin jertfa lui llrisros constituie implinirea {Eg6duinlelor mogtenirilor vr';inice, care sunt gi viitoare.T*' Avend in vedere tensiunea rlrrrlt:cticii eshatologic-soteriologice traite de creqtini intre

)t' 1,.46, B.D 1739 pc, sy, etc.


'/r NAD'precum gi multe minuscule 33, 81, 88, 104, etc'

77a

(g,ll-28) marcdnd precedent

Cuvdntul qi VanhoYe, Ia
ori(9,1 1- 15)

"'

nmanunte in legf,turd cu aceasta problemE de critica textual* varianta

ctura, ce lei 231)'

Ir,,1,465

op.cit,p. 126)
"u Cf. A. Vanhoye, op cit . p 237 u

"n CL A. Vanhoye, Prdres anciens."..p.2l3. '*' Sf. Ioan Hrisostom adopti traducerea "bunuri viitoare"' avdnd in vedere 2) Ca Arhiereu, Iisus este l,rzrr dcplind de trf,ire a lor esha entru a dobdndi pentru noi rr,lr1l,rciiorul, sprijinitorul nostru veacului ce va sd fle" (Cl l,rrrirrr-ilc duhovnice$ti de care ne
,\,1.. lvlaunoury, op

cit

p 126)

368

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

369

"deja" gi "nu inc5"7t2 bun6t[1ile venite sunt qi prezente, n0 implrtdgim de ele, dar trairea lor deslvargitd se va realtza abia in viitorul eshatologic (Cf. I Cor.2,9).183 Ca sd vinl Arhiereu al bun6t6lilor viitoare, Flristos a trebuit si treacd insd prin "cortal cel mai mare Si mai desdvdrsit", nu frcut de m6nd, adicd nu din zidirea aceasta
(9,1 I ).

rrrrrrrologice?86, 9i-anume cd

irii arhiereqti a lui Iisus Hristos, expresia "prin cortul (cel) mai mare 9i mai desdvArgit" (6rd trlq pe((ovoq rof tele rordpaq orr1vr16) este de mare insemnState in contextul hristologiei 9i teologiei epistolei.
Pentru infelegerea sluj

Pentru exegeli expresia constituie gi ea un punct dificil de


interpretare.
Tsa

incercdrile de interpretare qi inlelegere a expresiei se impart in doud grupe principaleTss: l. Din prima categorie fac parte exegefii care reprezintd punctul de vedere al unei interpretdri

"prin cortul cel mai mare 9i mai rlcriiv.lrgit" prin care a trecut Hristos, s-ar inlelege cerul, dar rrr cor inferior,TtT pe care Hristos a trebuit s6-l traverseze grrnlr rr a ajunge in cel divin. Al!i exegeli7EE au recurs la o distinc!ie mai subtilS: Irrlrt: cerul coimic, care aparline acestei crealii, 9i cel divin, rrrr.lc locuiegte Dumnezeu, ar exista un cet intermediar, nici r'rrsrnic, nici divin, gi anume "certtl ingerilor"Tse acesta fiind, Er l)irre, cel pe care autorul il numeqte "cort" 9i care nu e din rrrlirca aceasta. in sprijinul acestei ipoteze, exegelii aduc ca nrllrrrnent o seame de texte din tradilia iudaic6'7e0 Adepfii tezei Irrtcr pretdrii cosmologice, sunt de plrere cd, concepfia "llrirtraterii cerului ingerilor", inleles ca 9i "cortul mai mate", purr care a trecut Arhiereul bundtdtilor viitoare, s-ar putea rrlr:rrtifica in cdteva locuri paralele: 4,l4,lexl care se g5segte t'rlrlicat in 9,17; 6,20 - in imaginea "pentru noi ca inainte

Heil 'P V ezi K. Nissilii, op.cit , p. 180: "Fiir die Christus-Gemeinde ist das (dagegen) eine fi:tUrisch - eschatologische Grrisse, das Ziel ihrer christlichen WiiitJnwunO"rung. Die Gemeinde lebt in der Spannung der eschatologischen Dialektik "schon-non nicht"'

'*" Vczi C. Spicq, op.cit.,Il,p.256tt.', K. Nissilii, op.cit,p- l8l. '*' Cf. A. Vanhoye, op.cit., p. 13 Si Pr&res anciens---, p- 215.

'** O. Michul, Der Brief an die Hebrtier, Gottingen 1966, Mirhcl, Der Brief an die Hebrder, Gdttingen 1966. p. 3ll-312'*" P. Andriessen,
r,'rlerc concepfia ;r,rr lt:;r iu

3I

l-3 12; O.

cu d,1c06v (9,11), vezi Zimmermann, Das


78

in legaturd

pepe irq T tiv yevopdvt'rv n ThWNT,I, p' 12 u' Ei H' u'; H'Fr' WeiB, op'cit ' p'

op.ci , p.76-92.

464-465.

Vezi detalii in acest sens A' Vanhoye, "Par la lente plus grande el plus parfaite. " (Hebr 9,tt),in Bib. 46, 1965. p 1-28. Articolul o completat in 1976 intr-o nota din La structure littdraire..., p.267-268. 785 Amanunte ilt [egdt.r6 cu intelesul cuvAntului "orr1vri" vezi la W. Michaelis, art oKn.vi, in ThWNT. vol 7. P 378u
78a

''{' "Conform tradifiei iudaice - spune Andriessen - autorul epistolei ar avea in ceresc se impafie in douE pdr{i: I i nlelor) ;i 2. partea unde sunt ingerii lo", "*. cea mare a imphcarii intra in Sffinta , ,rr t' li slujesc (: S ',lrrrtclor, in fafa Chivotului Legii, et strdbdtea cerul ingerilor, utmdnd si se gdseasci r1r,r irr cerul propriu-zis, unde troneazd Dumnezeu. Sf- Sfintelor" (op cit., p.85). 'irtrrrul aceastfi imagine cultice la baza epistolei cdtre Evrei, ac[iunea arhiereului r cr lri cste o prefigurare a acfiunii Arhiereutui bunatA[ilor viitoare. -" (Comp. K. Nrrsild. op cil ,p. 182)

370

STELIAN TOFAN,I
PARTEA A TREU 371

mergetor"; 7,26d - "fiind mai presus dec6t cerurile,', expresia insemnAnd ca Hristos ca Arhiereu este mai presus de cerul ingerilor; B.l I u.7el AvAnd in vedere aceste interpretdri, problema care se pune gi care trebuie analizatd este, dacd, prin expresia ,'pri n cortul mai mare gi mai desdvArgit',, autorul epistolei a avut in vedere aceastd reprezenta!ie analizatd mai sus, sau nu. a). O primd precizare care ni se oferd se interpune exact impotriva acestei conceplii. Despre "cortul mai mare", autorul afirmd c5. nu era din zidirea aceasta (9, I I d). Or, in alte doud texte (1,10-121, 12,26 u.), cerurile fac parte din crealia (zidirea) aceasta gi c[ vor pieri odat6 cu ea. "Cortul" nu putea deci sd se confunde cu cerul. b). Distincfia propusa a unui cer angelic, care n_ar fi nici cosmic, nici divin, nu este atestat[ in nici un pasaj al epistolei sau al Noului Testament. c). A recurge la tradilii iudaice cosmologice este iardgi rnoportun, pentru cd autorul tocmai afirma cd "drumul spre Sfinta Sfintelor n-a fost incd ardtat" (9,8). d), Tradilia specrfic cregtinf, nu dd nici o importanld soteriologica cerului ingerilor, autorul, mai mult chiar dec6t allii, igi incepe epistola combdtdnd opiniile ',prea favorabile', ingerilor {Evr. 1,5- 13; 2,5.16). 2. Cu acestea am aj unge la a doua categorie principald

expresiei "cortul mai mare gi mai rlcsdv619it" o cu totul artd interpretare gi care poartS in sine 1'lrcutatea teorogicd a hristorogiei arhiereqti gi a
t'p

rlc cxegeli, care dau

istolei.

soteriorogiei

Paralelismul strAns pe care il fixeazd,autorul in traza sir intre "cort" gi "s6nge", ortenteaz6, deci, spre o altl ,rcrpretare care e mai bine inrSddcinat irin cateheza cregtintr prirnard.Te2 $i pentru cd sAngele este propriul sdnge al Iui llristos (9,12), nu ar putea fi loc pentru o aluzie la un raport spc:ciai dintre "cort" qi Hristos sau ,,propriul Lui sAnge ;t,r't lit"? Pentru a preciza un astfel de raport, trebuie sf, ulrscrvdm cE autorul e in curs de a evoca tema ,,Templu,, tttll rn context in care vorbeqte de "distrugere" gi ,'redresare,, {rirlrnvropo0 - disparigie in g,l3 gi 6ropOciroeoq _ indreptarc r)' l())' Aceastd temd se prelungegte intr-un mod nou qi foarte ',r'rrrniljcativ in cateheza evanghelici primara.Te3 Aici ea e It';i;rtii direct de misterur patirniror gi al Invierii Iui Iisus llrirlos, atAt la sinoptici, c6t gi la Ioan (Comp. Mc. 14,5g; | .l().38; Mt_ 26,61 27,40.51; In. 2,lg_22). " [ntr-un context oarecare, Iisus vorbegte de distrugerea lr'rrr;rlrrlui: "Ddrdmali templul acesta Si tn trei zile il voi t t,ltr'tt" (1n.2,19). Iudeii crezdnd cI vorbegte de templul din lrrrr.i;rlirn ii replicd ironic: ,'in patruzeci de ani s_u Si t,lrt ttmplul acesta! $i Tu il vei ridico inSase trei zile/,,(In.

(e,24)

'er Cf, P. Andriessen, op.cit.,p.87-g9;vezigi K. Nissilii, op.cit.,p.lg2-lg3 3 ingelcsuri ale cuv6ntului cer.. L cerul car.e apartine acestei creatii, de aceea fiind qi accesibil (1,10-12), 2. cerul prin care srAbate Hristos (4,14; 9.10-12\;3 cerul ca jocuintd propriu-zisd a luj Dumnezeu gi

o. Michel care constaE in Evrei

lr rrlrr1,1, ;i ;r

"''

'" tl",lr'^.

i,, ceea ce privegte,raportul dintre traditia cregtin it prtmardtgi conccp(ia ;rutorului epistolei, vezi: A. Vanhoye, prAr"s anctens.. , p.216_217
o. UrU-

372

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

373

2,20); dar evanghelistul face imediat precizarea cd" El vorbea despre ternplul trupului Sdz" (In. 2,21). Tradilia evanghelictr a pus aceasti profefie in raport cu patimile gi Invierea Sa.7ea O cunoagtere generald a catehezei evanghelice primare de cdtre autor e atestatA in mod explicit de mai multe texte ale epistole i (2,3; 4,2; 5,12 etc.) qi una din afirmaliile precise ale acestei cateheze, foarte aproape de tema despre care este vorba, joacl un rol fundamental in teologia pi concepfia hristologici a autorului epistolei. Este vorba de agezarea lui Hristos de-a dreapta lui Dumnezeu, vestitd solemn de Marcu gi Matei irnediat dupd evocarea temei "Templul" (Mc. 14,5862; Mt. 26,61-64) gi cu care are o legdturd biblicd foarte str6ns6: Acela care urma a sta,de-a dreapta puterii este intradevdr Mesia, Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu, a cdrui oper[ trebuia sE constea in (re)clddirea "templului lui Dumnezeu" (II Sam. 7,12-14; I Cron. 17,ll-14). in epistold, afirmaliile despre gederea de-a dreapta puterii aparde 5 ori (1 ,3.13;8,1;10,12;12,2) 9i in special la inceputul cap. 8, l: "Lucru de cdpetenie din cele .spuse este cd ayem astfel de Arhiereu care s-a asezat de-a dreapta tronului .:lavei tn ceruri". in acest context se poate afirma cu siguranld cI atributul in comparativ dat "cortului" de autorul epistolei, ca fiind "mai mare, mai desdvdrgit", corespunde exact celui pe care il primegte templul in Mc. 14,58 sau in In. 2,21, pe care Iisus urmeazd a-l (re)construi in trei zile: atAt despre unul, cAt gi despre altul se spune cd "nu sunt tlcute de 7Q{ mana omeneasca 'r'.' '

Citite gi inleleasd in lumina celor expuse mai sus, lr rrza clin 9, 1 l, dimpreunl cu expresiile analizate, i;i primeqte
rrrlrcgul ei sens.

desdvarSit" (9,11) este "nefdcut de mdnd omeneasce"Te6 Ir'rrrplul construit in trei zile, ,rlrcli dumnezeiascS realiza't'd in patimile 9i Invierea lui li:itrs.7e7 Paralelismul "cort"-"sAnge" se explic6 acum frrd tlil-icultate, pentru c6 "cortul mai desdvdrlit" nu este altul rlcr:iit trupul preamdrit, indumnezeit al lui Hristos, noua r lcafie realizatd.intrei zile graliejertfei "singelui" lui Hristos

Cortul "mai mlre

si mai

1'.':

cruce."t

in acest sens Sf. Ioan Gur6 de Aur zice: "cortul mai tttttre si mai desdvdrrrif este Trupul Lui. Bine l-a numit
Alrostolul mai mare Si mai desdvdrEit, daci este 9i Dumnezeu ( 'rrvdntul gi dacS toati energia Duhului locuiegte intr-Insul; cd t,u cu mdsurd dd Dumnezeu Duhul..- il numeqte cel nou, rlcsdvArgit, ca fiind ftrd de hula 9i ca cele mai mari

lricut tle mdn6 omeneasca, fiindc[ el a fost zamislit de la Duhul SIEnt in s6nul prt:acurat al unei fecioare. Adicd n-a fost frcut dupd legile acestei firi, ca toale p' 127)' t clr:late corpuri pe care le vedem" (Cf' A.F. Maunoury, op'cit ,

rrrlrr:macolul tui Moise. Apostolul tdlmacegte acest termen, prinfi-un al doilea: adica cort nu este rrrr al acestei zidiri (dcatuiri), ldsand s6 se infeleaga c6 nu numai acest

'*

A"est templu implrdtesc n-a fost fhcut de m6nd omeneasca, precum era

o primd vedere s-ar putea obiecta cf, nici unul din termenii folosili in lccasta frazd nu se refera Ia Invierea lui Hristos- Dar trebuie sI precizim cI ultimul

,n La

"o lbidt*. Vezi gi A.F. Maunoury. prelucrare G. Ciauganu, op cit.,p 127 '" Termenii grecegti sunt edificatori in acest sens; tile rponoirlrov (Mt. 14,58) gi ou XerporoLritou (Evr 9. I I ) Ambii se traduc literal: "nefEcut de mdnd"
195

Vanhoye. op.cit., P 217 -218) Cf. A. Vanhoye, op.cit-, p- 217 . Dit ace ast6 profunzime de idei decurge 9i (Ibidem). lrrscrrndtatea acestei subsectiuni constituind "centrul intregii epistole".

"t

374

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

375

sdvirgindu-le - "adicd nu al acestei zidiri". Iatd cum este mai mare, cd nu ar fi fost din Duh, dacl l-ar fi intocmit pe el omul. "Nu al acestei zidiri" zice, adicd nu al lEpturilor acestora, ci al celei duhovnicegti, cdci prin Duhul Sfdnt a fost intocmit. Ai vdzut cum numelte gi cort gi catapeteasmd gi cer? "Prin cortul cel mai mare" zice "qi mai desdvdrgit" qi "prin catapeteasmE, adicl prin trupul Siu", qi iardgi "in cea mai dinlduntru a catapetesrnei" gi "intrat o datd in cele sfinte" ca sf, se prezinte inaintea fefei lui Dumnezeu. Dard pentru ce oare face aceasta? Voind a ne invila pe noi, insernndnd intr-un fel gi in altul acelagi cuvdnt, sau, mai bine zis, aceea;i idee. De pild6, catapeteasmd este cerul ; iar precum catapeteasma desparte Sfintele, tot aga gi trupul Lui ascunde dumnezeirea; de asemenea trupul Lui este cort, avdnd in[untru dumnezeirea...".1ee Acest cort era mult mai mare dec6t cel al lui Moise, nu prin dimensiuni, ci prin demnitatea sa; cdci era loc de sdldgluire al Cuvdntului.s00 Agadar, nimic nu ne impiedici si recunoagtem in 9,1 I o aluzie la tradilia evanghelicd asupra templului (re)construit

rlr llristos. Ceea ce trebuie

scos in evidenfd insd, in mod rh.,r:ic:bit, este cI autorul nu se multumeste numai sh se inspire rlirr lradilie, ci igi di chiar osteneala sd o aprofundeze,

in aceasta o distinclie care avanseazd refleclia sa rlrrt tr inard. Evangheligtii vorbesc global de edificiul templului, lolusind pentru acesta cuvdntul vdoq, fd,rd, a distinge parfile rnlt' componente. Autorul distinge insd intre "Sfdntd" gi "\llirrta Sfintelor", intre "cort" (ox1vr1) qi Sf. Sfintelor (td /ly tn) precizAnd, astfel, problema care se punea in privinla
Irrlr o<luc6nd

Aceea$i idee o ghsinr gi la Teodoret de Clr, Interpretatio Epistolae ad Hebraeos, P.G. 66; J. Swetnam. The greater and the More Perfect Tent. A Contribution to the Discussion o/ Hebrews 9. I I ,B1b 47 (1966)- p. 9l-106 vede in cortul "mai mare gi mai desdvdrgit'' trupul euharistic al lui Iisus Hristos (in special p. 104-106). Alte amanunte de nuan[e dualistice 9i cosmologice ale interpretdrii expresiei "comrl mai mare gi mai desdvdrqit" vezi gi Ph.E. Hughes, The Meaning of lhe "True Tent" and the "Greater and More Perfect Tent", BS 130 ( 1 973), p. 305-3 l 4, special 3 l l u.,

"'Cf.

Sf. Ioan Hrisostom, Comentariile sau explicarea.., p.2ll-212.

W. Michaelis, art. aKnvi, orr;vo6, in ThWNT YIl, p. 317; O. Hofius, l)er


Gotte.svolk,

rnpoltului dintre om gi Dumnezeu. Nu era vorba de a construi rrrr "srrnctuar", o locuinfi lui Dumnezeu, pentru cd un astfel de qrrr('luar exista dintotdeauna: singurd sfinlenia lui Dumnezeu r*rlt' ceur care constituie singurul sanctuar veritabil - sf. lilrnlclor, iar pentru a-i exprima transcendenla, limbajul rnr('ncsc o situeazd in cer.tol Problema pentru oameni era mai degrabl de a gdsi un Irrr;lrrc de contact cu sfinfenia lui Dumnezett, sau altfel vorhind, de a construi un locag, Lln "cort" care sd-i introducd irr Slanta Sfintelor dumnezeiascd. Un astfel de cort, sau o ir,,lli:l de "Sf6nt6" care sh fie proporlionald cu Sf. Sfintelor ,lrrrrrrrczeiascd, sd poati fi unitd cu ea gi prin care omul sd ;rr,rlii intra cu adevdrat in intimitatea lui Dumnezeu, lipsea in Vcr lriuI Testament. Pentru Vechiul Testament aceasta r .rr';tituia o problemd insolubilS. NeputAnd sa producd el rrr',rr5i un astfel de mijloc, omul rdmAnea mereu intr-o rrr',rr('icien{5 in raport ctt Dumnezeu, neput6nd sd se transpund

Vorhang vor dem Thron Gottes, p 65-67; E. KAsemann, Das wttndernde p. I 48; F. Laub, Bekenntnis und Auslegung, p 1724

t*

"cor1" apare 9i la

CI. A. Maunoury, op cit . p. 127 Compara\ia trupului omenesc cu un Sf.Ap Pavel (ll Cor. -5,4) 9i la Sf.Ap Petru (II Pt. l,l3-14).

""' Vczi A. Vanhoye, op cit., p 218

776

STEL]AN TOFANA

PARTEA A TREIA

377

in comuniune cu Dumnezeu. Unica solulie era ca Dumnezeu Insugi sI le ofere un astfel de mijloc, iniocuind "primul cort" printr-un altul, care era o crealie divinl gi nu una omeneascl (8,2). E ceea ce s-a realizat efectiv prin patimile gi Invierea lui Iisus Hristos, dupd m[rturia Evangheliilor. Hristos, transformdnd propria Sa moarte intr-o jerttd suprem6, a depdgit "aspectul distrugator" pe care il comporta evenimentul ca atare, trecdnd prin Inviere la construirea in trupul Sdu a unui nou templu divin, "nefEcut de mdnl omeneascd". Aceastd transformare in trupul lui Hristos va insemna inceputul gi izvorul unei noi vie1iE02 a unei noi omeniri, transformatl total prin prezenla ei in noul cort, ce nu mai aparlinea acestei zidiri. Rezultatul a fost, inainte de toate, cd prezenla in acest cort il ftcea pe om de acum capabil de o comuniune perfectd cu Dumnezeu. Natura umand reinnoitd devenea nu un "cort" care conducea spre "Sf. Sfintelor", ci un "drum nou gi viu" care permitea a se ajunge la Dumnezeu.803 Invierea n-a insemnat o simplS intoarcere a viefii intr-un om ce fusese mort, ci ea a insemnat o transformare care a schimbat radical situalia existenfiald a tuturor oamenilor, deschizAndu-le noi posibilit6li de fiinfare, fEcdndu-se izvorul vielii celei noi gi vegnice.8o4

invierea se prezintd ca o reinnoire completd a fiinYei t,tutne in Hristos, reinnoire a;a de profundi, cd trebuie sl vorbim de o "noui creafie" 9i de un "om nou" (lI Cor' 5,17; ( irr I . 6, | 5; Efes. 2,15; 4,24; Col - 3, tr 0).uo' Expresia "nefrcut de m6nd omeneascI" exprimd faptul r n n0ul cort este real propor!ional gi adaptat "sanctuarului" rrrrtcntic (Sf. Sfintelor) "nef,[cut de mAna omului" (9,24)' Aceasti transformare, deslvargire a naturii umane in Hristos ,i n produs prin patimile, moartea 9i Invierea Sa (5,7-9)' La acestei ,'desdvirpiri", "cortul" meritd calificativul de
r

rrpf,tul

"rrrai desdvArgit" (tel.eroxdp&q - 9,11), precum 9i Hristos cel


,

lt: re.tr.ero0eiq (5,9).806

Referindu-se la expresia "cortul cel mai mare 9i cel rrr:ri desdvargit", Teofilact al Bulgariei, comentAnd-o, spunea: ",\t: numeqte trupul Domnului "cort", pentru cd s-a umbrit' tttlicd a sdldsluit intru Ddnsul Fiul lui Dumnezeu, cel Unul Niiscut, Si pe Acesta il numeSte Si Catapeteasrnd, fiindcd tt.\(:undea i.nlduntrul Sau dumnezeirea De osemenea numeSte t'u uceste numiri Si cerul, fiindcd acolo locuieSte adevdratul pentru cd in miilocul .'1 r'hiereu, Hristos. Iar catapeteusmd, t ct'ului se tnchid sfintele ce sunt tn ceruri Si nu se vdd de cei t'( .\unt pe pdmdnt".so7 Dar autorul mai adaugd acestui cort Ei rlllficativul de "cel mai mare" (pe f(ovoq)' Calificativul care e xprimd pi un alt aspect al misterului "cortului", acela
tn pr.Drd. Stelian Tofand,Invierea Mdntuitorului Hristos. chezdsia iwierii

8@ Cfl Pr.Prof.Dr. C-tin Cornitescu, lnvierea Domnului si tnsemndtatea ei pentru viala creStind, rev. "Ortodoxia",nt 2,1983, p. 2l I

8ot

Cf. A. Vanhoye. op cit.,


S[.

p 279.

r(\$lre, in rev. "Ortodoxia", nr.3, I986, p.


'ou
807

136 u'

'* Iorn Guri deAur, Omil 43,1 Ia I Cor.,P.G. 61, 368; Sf. Antonie cel Mare, Trei cuydntdri tmpotriva arienilor, P.G 26, 100 c; Sf. C rigorie de Nysa, Cuvdnt catehetic, 16, P G 45. 1260 A., Sf. Iustin Martirul. Ouestiones christiane ad Graecos, P.G 6, 1477 c (dupd Pr. Prof.Dr. C-tin Cornitescu, art cit.. p. 2 I I ).

A. Vanhoye, op.cit., P- 220

Teofilact al Bulgariei, fs.plicarea Epistolei dupd Evrei P'G CXXV' col' loi, citat dup6 M. Suparski, art cit-, p 298

378

STELIAN TOFANA

PARTDA A TRE|A

379

prive$te relatia lui Hristos pream6rit cu oamenii. "Noul cortrl nu este deschis numai spre partea "sfintei Sfintelor'l dumnezeiascd, ci gi inspre partea unde se g[segte poporul, Capacitatea sa de primire nu mai este de acum supusf, unol restric!ii, limit6ri, care reglementau intrarea in vechiul cort 9l in care numai preolii singuri gi arhiereul avea acces, poporul rdmdndnd afard, in curtea Cortului, in afara lui. in "Noul cort'l sunt invitafi sd intre toli oamenii accesul in el aparlinind do acum tuturor (Evr. 5,9;6,20; 10,19-22).808 Astfel, prin patima gi Invierea Sa, MAntuitorul Hristol a dobindit puterea de a reuni intr-un organism unic, care c trupul Siu indumnezeit, pe tofi oamenii care cred in El, ll urmeazd pi se impdrtdgesc cu El, unindu-se deplin.s0e Tof l devin astfel "participanli la Hristos" form6nd "casa sarl (3,6.14), pe toli acegtia El ii introduce in intimitatea lui Dumnezeu, intruc6t pe toli ii poart6 in firea Sa umantr, indumnezeit6, care nu inceteazd de a fi pe mai departe fire uman[ dar vegnic nedespdr{itd de cea dumnezeiascd qi caro cuprinde in Sine toate ipostasele umane, astfel cd toate so gdsesc prin ea in intimitatea lui Dumnezeu. in aceasta consttr taina "noului cort" prin care a pdtruns Hristos, o singurd datd (60rins{) in Sf. Sfintelor prin propriul Slu s6nge (9,12). Numai in acest sens se poate spune cd El a dobAndit o "vegnicl rdscumpdrare", de aici decurg6nd, agadar, importanta gi semnificafia pe care o acordd autorul locului central in cadrul epistolci in care el plaseazd tema "cortului".

c). Sdngele jertfei lui llristos - drum spre "Sfdnta Sfintelor" gi mijloc de dobfindire a unei veSnice rdscumpdrdri Si a iilstituirii unui "Nou Testament"

Imediat ce autorul incheie tema "cort", numegte "slirrgele" url alt mijloc, o altd cale care permite intrarea in Sliinta Sfintelor: "El a introt o singurd datd in Sfdnta ,\'linlelor, nu cu sdnge de lapi Si de vilei, ci cu insuSi sdngele ,\'rtrr, dobdndind o veSnicd rdscumpdrare" (9,12).s10 in r trntinuare este ardtaid gi eficacitatea acestui mijloc, nlirrndndu-se cd e vorba de "sdngele lui Hristos, care, prin l)uhul cel veSnic, s-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jerffifdrd
1n

ihund" (9,14). Prima noutate, pe care o comport5 aceste expresii, este luracterul personal al jertfei.sri Mdntuitorul Iisus Hristos rr ir imitat pe arhiereii Vechiului LegimAnt, care aduceau jertfe rlirrgeroase exterioare gi daruri, vdrsdnd sdnge de !api gi de vr1ci, ci El S-a oferit pe Sine Insugi, servindu-Se "de propriul
Slirr s6nge".

Aceastd afirmalie curajoasi nu este lansatd fErd sd fie lrrccedatl de o pregltire, sprijinitd pe cele afirmate mai inainte

^'o O
,,irry:,c

p.irire retrospectiva in conccafiile antice gi iudaice

cu privire la ideea de

8013

,, . , lDMem.

Ihr Verfuiltnis Auffassung der griechischen und hellenistichen Antike, der Bibel und der ,tlrr'n alexandrinischen Theologen Eine Vorarbeit zur ReligionsSieschichte des r )1'lrrs,1930 (SGKA.65), H,J. Hermisson, Sprache und Ritus im altisraelitischen htrlt l.ur "Spiritualisierung" der Kultbegrifle im AltenT'estament,l965 (WMANT
ca rnijloc de ispdqire, vezi: F. Riische, Blut, Leben und Seele.
tnt, lr

1,r1

p.92 u.
^r

"''

Pr.d.d. Stelian Tofand.

art.cit.p

135

I Vezi A. Vanhoye, op

cit.,

p 221

380

STELIAN TOFAN4

PARTEA A TREIA

381

in descrierea patimilor lui Iisus Hristos (5,7-8). Astfel in 5,7 s-a afirmat deja c[ Hristos "a jertfit", aritdndu-se prin aceastl gi direclia jertfei Sale indreptatd spre Dumnezeu, dar conlinutul acestei jertfe se limita doar la "rugdciuni qi cereri", Afirmaliile lasd totugi sE se inleleagd' cd intreaga fiinla a lul Hristos a fost angajatd in aceast[jertfr de rugdciune gi cererc, marcatd de o angoasd teribila in faia morfii, rezultatul acestcl jertfe fiind supunerea Sa acJiunii transformatoare a lul Dumnezeu prin suferinfd gi patimi. Acest zbucium trdit dc Iisus in momentele anterioare jertfei, gi in care a fost angajatl intreaga Sa fiin!6, poate fi socotit "o jertfire de Sino
anticipatd".812

Hrrt:tcrizeazd patimile

lui Hristos,

pe de alt6 parte. Substanfa

Afirmalia autorului din 9,14 mai scurt6, concisa gi profundd: "..- Hristos, clre prin Duhul cel veSnic S-a adus lui Dumnezeu pe Sine ierffi fdrd prihand" , are avantajul do
reiasl mai bine in evidenld raporturile de asemdnarc gi de diferenld dintre jertfele arhiereilor vechi qi jertfa lui Hristos. AtAtde o parte, c6t gi de alta, existl jertfr, qi incd una s6ngeroas6, dar in cazul lui Iisus Hristos, este vorba de o jertfd personald, existenfiald, gi nu de un simplu sacrificiu
a face sd

n lrca[ie exclusivd a autorului. Cdnd e vorba de aceastd 'rrrlr'r'ire de Sine", "jertfire de Sine" realtzatd de iisus, nici evrrngheligtii, nici Sf. Pavel nu utilizeazd verbele rituale n pooQdpe rv sau &vcQdpe rv,8rt precum face autorul rlrrstolei (7,27;9,14.25), ci verbele ,'a da", "a pune", "a se rlrr".tr6 in ceea ce privegte ritualul cultului vechi, in care verbul "rr icrtfi", "a oferi" revine foarte des, nu vom glsi niciodat6 rxprcsia "a sejertfi pe sine", cdci in acest context ea ar evoca lrlt:ca sinuciderii rituale, idee completamente respinsd din pclspectiva cultului israelit. in cazul lui Iisus Hristos o astfel rlt' itlee nu poate fi sugerat[, intruciit Hristos a fost condamnat lr cxccutat, crucificat. Existd deci in patimi o oarecare nuanld rlc pasivitate,ErT, dar, tocmai aceastd aga-zisd pasivitate a rlt:venit in mod paradoxal ocazia unui dinamism, a unei rrctivitS,fi cum nu poate fi alta mai efrcace: prin felul S6u de a

rrlirrrrirIiei nu este nou6,8r4 dar expresia "S-a dat pe ^!ine" este

8ta

in

special acest din urme aspect s-a putur observa in cuvinte, fapte,

rrrstituirea Euharistiei, in mod deosebit in aritudinea din Ghetsimani

ritual.

lrr

(Mc. 10,45;

10,18; Mt.26,26-28, etc).

in expresia "s-a adus pe Sine", autorul sintelizeazd


doud elemente ale catehezei Noului Testament:81' prezentarea

t't

Despre caracterul ritual al terminologiei in care autorul concep hristologia-

lui Hristos ca victimd de j ertlE (cf. I Cor. 5,17; I. Pt. I , I 9), de o parte, gi aspectul jertfirii voluntare, benevole
8lt tDtaem ,,. ,
81r

pe
ce
816 r'a

Vezi amAnunte la A. Vanhoye, op cit.,

ln
222

da{ - Mc 10,45; Mt. 20,28; Gal, 1,4; I Tim. 2,6; Tir 2,14;',a pune" 10,15-18; 15,13; "a se da" - ncpiSoxe v - Gat.2,2O;Efes 5,2.25
se vedea

8'' A

A. Vanhoye, op.cit., p.

222.

382

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

383

suporta suferinlele gi moartea, Iisus Hristos a fost extrem dl activ in Fatima Sa, realizand in ea o operd de transformart pozitiv6, care dep69e9te in valoare crealia primd'8r8 Aceastl

qi ;i, rrrlcrind patima in acelagi timp at6t pasiv, c6t activ, victimd 9i ntltl ('el care Se oferfl cit 9i Cel care oferi, lllilr ('rrltuIui vechi aceast[ posibilitate ii era totalmente

oper6 este o jertfd in sensul deplin al cuvAntului, adicd 0 transformare prin punerea ei in relalie cu Dumnezeu, in sensul de sfinlire deplind prin ea a naturii' Sale omenegti, o impregnare deslvArgitd a firii de sfinlenia lui Dumnezeu 9i do iubirea Sa. inlelegerea cea mai cuprinzdtoare a jertfei lul Hristos este aceea care vede at6t direclia ei indreptata sprG Dumnezeu, cAt gi direcfia ei indreptatl spre firea omeneascl asumati de Hristos gi, prin ea, spre ceilalli oameni' Faptul clt

prin jertfa adusd Tatilui, Hristos restaureazd 9i


indumnezeiegte gi firea Sa omeneascd, prin aceasta sfinlind
9i

desdvarqind pi pe ceilal{i oameni, da pi direcliei indreptato spre Dumnezeu un alt sens decdt acela al unei simple satisfacfii adus[ onoarei Lui jignite."e Prin jertfa Sa, Iisus Hristos indreapt[ starea de dugmdnie a firii omenegti fafa do Dumnezeu, c6gtigAnd chiar prin aceasta iubirea lui Dumnezeu pentru aceastd natur[. Altfel spus, jertfa Sa servePte restabilirii comuniunii intre Dumnezeu 9i ofl, iar

existd preot fdrd jertfi", nici jertf[ fEr[ tr "umdndoud se condilioneazd una pe alta, fiind t,u,tit lemei in iconomia mdntuirii"E2l, trebuind a se jertfi rllrr rrtAntuirea lumii, "Hristos tnsusi s-a fdcut preotul ttrri ,\ale iert/b"822, fiind Acelaqi Care oferd jertfa rrrlrilii Sale ca Om 9i o primegte in acelagi timp, ca trr('zcr.r impreund cu intreaga SfAnta Treime, atit pe grrlrr, c6t qi in Euharistia Bisericli " Cei ce zic cd jertfu rlrtttltti Trup Si Sdnge din vreruea Pcttimii lumii'spre Irtirt a Domnului qi Dumnezeului nostru lisus Hristos, tli tt/aritd de El penlru a noastrd mdntuire in calitatea 'l u, ,,,' lrhiereu lucrdnd pentru noi potrivit umsnitdlii Sale '

('iun

",?r,r

Ittlr

"comuniunea restabilitd tnseamnd atdl firea omeneascd restabilitd din egoismul ei, cdt si iubirea lui Dumnezeu manifestfrndu-se netmpiedicatd in voin{a ei de a tmpodobi pe om cu darurile ei".82o I\46ntuitorul Iisus Hristos S-a jertfit agadar pe Sine
Ibidn*

Ittl,tl, tlttr nu a primit-o ca Dumnezeu impreund cu Tatdl intrucdt prin tttt t t'u Cel Unul Ndsr:ut, nici Duhul Sfdnt, t,t r'tt,\lLt exclud pe tnsuoti Dumnezeu Cuvantul Si pe Duhul llrlttlitiie trtrul, Cel tle o fiin1d Si o cinstire cu El, de la de-o' ttn\lit'L'a Si egalitatea cuvenitd lor ca Dumnezeu, sd fie
itltllt'm0.

ttrttl marelui tn teologie Grigorie, Insugi este 'li tttt t tlit'rtlrtr Si victirna -'(Fiul) a oferit-o lui Dumnezeu

n'' (lf. Sf. loan GurI de Aur, Comentariile sau explicurea- , p'

199;

I
l3l

"'8

8r' Pr.Prof. D- Stlniloae. Teologia dogmatico 'vol [I, p

ltu (jale l lr,. lrlcrn, l, r,l,rgice". an XXIX,

I r,rrlilrrct

nr

1-2, 1977, p 5' l0-11

Evrei, r:ad'cit. p'453' Vezi 9i Pr' doctorat, Bucure;ti, 1973'p' 112turi si Sf Tradilie' in rev' "Studii

920,,., l Dtqem

"''

Sf. Ciril al Alexandriei,Comenturiu la loan, P'G, LXXIV,969'

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

385

cei

Cei ce nu admit cd jertfu adusd in fiecare zi de c ce au primit de la Hristos puterea ierurg

Acest caracter voluntar al jertfei Arhiereului Hristos,

dumnezeeStilor misterii e oferitd (intregii) Sfintei Treimi, ca unii ce contrazic s.fin{ii Si dumnezeestii Pdrinli Vasilie Si Ioan Hrisostom care impreund gldsuiesc (tofi) ceilalli cu Dum

(sacramentald)

a celebrdrii

cl

purtdtori Pdrinli ai noStri tn cuvintele Si scrierile lor, sd anatema"$23. Agadar El insugi "a fost Si Preotul jertfitor victima de ierffi, Mielul adevdrat... iertfit pe cruce, n altar. Acelasi a fost Si iertfi Si preotul jertfitor. FireSll, jertfd dupd trup si Preot dupd Duh. Acelasi a adus li S-a ll adus .iertfd\2a, insd dupd trup".82s Astfel, jertfa lui Ii Hristos face ca "centrul intreitei Sale slujiri sd-l constitull lucrarea arhiereascd, prin care a impdcat pe om cl Dumnezeu, celelalte doud demnitd{i fiind mai mult miiloacl spre " scopul r dscumPdrdr ii" .826

Irrri irr prim plan de Epistola c6tre Evrei:,'El S_a adus pe frlttt ltrsuSi" (7,27), are un paralelism totuqi in Vechiul It,.rtrrrrrcnt, gi anume in imaginea lui Ebed-Iahve (Robul llrrrrrrrrrlui) din proorocia lui Isaia. caracterul voluntar al er ll.r lui Ebed-Iahve este bine evidenfiat in textur profetic din
rnrrr (53,7.10.12).821 De

aitfel, ins6gi ideea cE Iisus Hristos Fctl Arhiereu, implica notiunea profeticd a "Robului lIrrrrrr.lui"; funcliunea arhiereului este de a aduce jertfE, iar ll,irs llristos este El Insuqi victima gi dacd El este gi jertfitor ;l vit'lirni, atuncijertfa este posibil6 numai in sensul ci se lrlrr.c jertfE pe Sine Insugi. in logica slujirii arhieregti a lui
f

llr,it.s
r

este inscrisd, deci, identificarea Sa cu Ebed-Iahve, cel

Cf. "synodiconul Ortodoxiei",traducere 9i prefagl de "Mitropolia Ardealului", nr 7-8 ,1985, pag.450.

823

drd'I'IcI'

ln

si sufere gi sd moard de bund voie pentru popor.srs Dar Hristos a putut sE fie in acelagi timp atdt victimd r fll ;ri icrtfitor intrucdt se prezenta pe Sine ca victimd, demnd rlr' l)rrmnezeu, ''lird prihand" (ripopog - g,l4),Eze in sensul nlrr.rr[ci totale din El a pdcatu.lui gi a oric[rei complicitdli cu tilul (4, 15,7,26). in acest sens, El nu trebuia sd caute victima Irr rrlura Lui, ci ea exista in stare perfectd in propria Lui
t'
rre

ccpt5.

lrcr sonn5.

respective la

drd. I. lcd, art cit pag-449-450.).

"" (lI A. Vanhoyq Le parfait Grarul-prtre (Hebr. 7,23-2g). in',Assembldes St:igneur", 1970,p.46 u DupaOrigen (Exhortatio ad MarB,rium, 30), cregtinii "rrnl Prcoli sub conducerea ArJriereului l:lristos, pentru cd gi ci (fiind supugi rr,r tr iului, pe wemea perseculiilor) se aduc jertfh pe ei ingigi lui Dumnezeu, ca gi llrr',tos (c[. gi De Oratione, 28,9).
rlrr

"t Sf. Ioan Gur[ de lrur. Omilia I si II despre cruce Si tdlhar,P G' XLIX, 399-400 9i Omilia /1, col.408826 yezi Hristu Andrustos, Dognnlicct, tlad de Dr. D. Stiniloae, Sibiu, 1930'
p
212

n"

O. Cullman n, Christologie du Nouveau 'I.estament,

p gl.
se

"' " t-la qi

I Pt 1,19, autorul imprumutA acest calificativ din pentateuh, in care

r r;rr rrrln saf gsnfa ce

IIt0)

reglementeazd alegerea animalului de -iertlh (Exod 2g, I ; Lev.

STELIAN TOFANi

PARTEA A TREIA

387

Eficienla dublei sale calitdli, de victimd qi jertfitor


acelagi timp, s-a datorat gi Duhului Celui vegnic (nve ripcr ai<ovfou - 9,14)830 care ia locul pe care il delinea lE

Dimensiunea spirituald

sacrificiile vechi "focul venit din cer" sau "focul lui Ia (Lev.9,24; I Rg. 18,38; II Cron. 7,1, etc.), foc indispensab[ tmplinirii j ertfei. Prezenla "Duhului vegnic" in jertfa proprie a lui Ii Hristos Arhiereu determini faptul ca El nu acfiona h domeniul lui "od,p('', ci al lui "T[vlip&,'. Jertfa Sa n-a folt deci un rit trupesc, ci o oper6 spirtuall, cu consecinft spirtuale, in care lucra Duhul Sf6nt. prezenla Duhului celul vegnic in acliunea sacrificiald a lui Iisus Hristos insemna, aqadar, "puterea viefii celei nepieritoare" (7,16) cu care lucrg Iisus Hristos Arhiereu-Omul pentru dobdndirea unei viefi
nepieritoare pentru cei pentru care EI Se jertfea, exprimAnd in acelagi timp permanenta Sa comuniune cu Dumnezeu gi in patimi gi jertfr.83t

llrr;t'asci Dumnezeului Celui viu, stabilind in acest mod o


t,lrrrrrniune vegnicd cu El.8ra

rfrrrlii SIi" (2,12), curdlindu-le cugetele (.. rrle tttrvr f 511orv)t" d" faptele cele moarte (9,14)s33, ca sd

vegnica llrr'rrr,pdrare din robia prcatului (9,r2) -imprim6nd in acelagi lirrr;r singelui Sdu, prin care a intrat in "Sfanta Sfintelor',, rrlr.n i, trupul Sdu spiritualizat prin patimi, moarte gi Inviere, tArrlit:le constituind mijlocul acfiunii Sale transformatoare in llrrc, putereade a acfiona tot atdt de profund gi in oameni,

16riilrrir astfel eficacitatea rezultatului ei -

jertfei proprii a lui Hristos,

830

Expresia nveriparog oir,:vfou este unicd in Sf. Scripfurd, iar sensul s&u

831

K. Nissilii, op

cir

.p

189

in noua situa;ie istoric-soteriorogicd vechiul rituai cultic se aratE ca ,,fapre in raport cu cultul slu.lirii adevdrate a lui Dumnezeu. Astfbl curitirea rrrrr.,'rirntei de faptere cele moarte inseamnd dobdndirea noii congtinle;rlG elrlx'.rld de povara unui cult vechi. imb[tr6nit, aproape de pieire 1cr. t. Nissita, ,,t" tt .p 190-l9l).
"

"

rrrrr,rrro".

"'' A. vanhoy

e, op.cit.,

p. 225.

388

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

389

Ideea asupra cdreia autorul insist6, scolAnd in evidenfl

printr-un paralelism din Vechiul Testament eficacitatea s6ngelui lui Hristos, adus ca jertfd pentru noi, o va fi
imprumutat din concepgia vechi-testamentari despre singesuflet-viald gi pe care o va fi corelat cu propria sa conceplie hristologicd. Autorul pune in paraleld astfel superioritatea cur6liei cultice absolute, dob6nditd prin sAngele lui Hristos, cu curdlia cultic-religioasd veche.
9,13 9,14
1. Cu cdt mai rnult sdngele

rd slujili Dumnezeului Celui viu" (9,14), leag[ aceastd idee irnediat de tema "testament", concluzionind: "Pentru aceasta c,ste El Mijlocitorul unui nou testament (peoi.trlq 5raOrircnq rcrvr1q), ca prin moartea petrecutd spre rdscumpdrarea (&noi,rirptrorv)836 greSelilor de sub intdiul testament, cei rhemati sd ia.fdgdduin{a" (9,I5).

al junincii 2. sfinleSte pe cei spurcali spre curdlirea trupului


l.
taurilor qi
dacd sdngele [apilor gi
cenuSa

lul

Hristos
2. va curdli cugetul vostru ca

sd slujili Dumnezeului Celui


vtu

Hristos ca Mjlocitor al unui "nou tcstament" reprezintd punctul culminant al funcliei Sale trhieregti prezent-eshatologice. "Testamentul cel nou" constituie un semn al punctului final al actelor cultic-rituale vechi gi caracteristica desdv6rgirii legilor cultice vechitcstamentare in Persoana gi opera lui Hristos.837 in "omparalie cu 8,6 u., funclia de Mijlocitor al Arhiereului Hristos este reprezentatd in 9,15 u. dintr-o altd Numirea
perspectivA, gi anume din cea a legdturii cu evenimentul morfii

lui

Afirmalia cd numai s6ngele lui Hristos curdleqte qi nu gi cel al animalelor, poate s6-gi aiba bazain Levitic l'7,11, unde se spune: "Pentru cd viala a tot trupul este tn sdnge Si pe acesta vi l-am dat pentru jertfelnic, ca sd vd curd{ili sufletele voastre, cd sdngele acesta curdteSte tot sufletul". intr-un anumit sens, efectul sdngelui jertfit al lui Iisus Hristos (9,14), trebuie inleles in spiritul "teologiei jertfei" Vechi ului Testament.s3s Aqadar, dupa ce autorul aprezentat eficacitateajertfei lui Hristos spun6nd cS,"sdngele lui Hristos, care prin Duhul Cel veSnic, s-a adu.g lui Dumnezeu pe Sine, jertfd fdrd de prihand, va curdyi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca

lui Iisus. Din perspectiva temei "testament", jertfa lui Hristos, sAngele Sdu vd.rsat, a fost necesar pentru sfintirea (comp. L.xod 24,8) noului testament, promis de Dumnezeu (Ier.

835

Vezi K. Nissilii. op cit , p

dnofuitpr^rorq este un cuvdnt desful de rar intrebuinlat tn Sf Scripturd (o singurd datd in Septuagint4 Dan. 4,34, ;;i de l0 ori in Noul Testament -Lc.2l,2B; Itom.3,24; 8,23;lCor.l.30; Efes. 1,7.14;4,30;Col. 1,14; Evr.9,l5; 11.35) ginu t:ste nici o nofiune specificd propovdduirii cregtine primare. Inigial avea sensul de cliberare a celor arestali gi condamnaii (Plut.Pomp. 24,4), a sclavilor (Jos.Ant. 12.21) sall a celor condamnali la moarte (Evr. I 1,35 - comp. cu W. Wilckens, l{(im. I, EKK, VI, I, p. 189) in schimbul banilor de rEscump[rare (i"rirpov). in cpistola cdtre Evrei are sensul expres de iertareadesAversitE a p[catelor gi nu de o rrcsocotire a lor, obfinutdprintr-o simplS intermediere (vezi amdnunte: O. procksch, l,r. Biichsel, art. Ltiro, i.ritpov, 1urp6v, in ThWNT, IV, p. 357)

816

187

"'

Cf. K. Nissilii, op cit., p. 192.

3m

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

39r

31,31-34

: Evr. 8,8-12). ConsideratS din acest punct de

vedere, moartea lui Iisus nu igi primeqte numai sensul de a fi, ci devine logic necesard: un testament devine temeinic numai dupd moartea celui ce a ficut testamentul (9,16 u).

Deplasarea punctelor grele tematice analizate pdnd acum asupra temei "Mijlocitor al noului testament" transfer{ girul de idei doctrinare ale autorului epistolei, din planul reprezentdrilor prototipice (8,16) asupra consecinlelor soteriologice pe care tema respectivi le reclamd pentru

destinatari, gi anume, in urmdtorul mod:


Iisus a murit
I

--:-->

pentru rdscumpdrarea gregelilor de sub intdiul Testament

I
Iisus este Mij locitorul -----> pentru ca cei chemati sd ia flgiduinta mogtenirii vegnice6rt Noului Testament

slArgitul veacului, chemali sd ia f[gdduinla mogtenirii vc;inice. Agadar, moartea lui Iisus realizeazl implinirea llt g[duinlelor din noul testament.8se A.ceastd mogtenire prornisd gi care urmeazd a fi primitd cslc in primul rdnd mflntuirea ("roLq p6)")"ovruq r*lqpovo;reiv ocltr1pfdv" - I ,14),'no adusd gi realizatd de llristos prin patima Sa. Valabilitatea acestei mogteniri este rrsiguratd prin testament, iar puterea testamentului e garantatd ii pecetluitd prin moarte, care, in lumina acestei teme lr'ologice, devine o "necesitate mdntuitoare":841 "Cdci acolo ttttde este testament trebuie sd fie vorba despre moartea t'rlui ce a fdcut testamentul. Un testament ajunge temeinic ,lttltd moarte, fiindcd nu qre nici o putere, cdtd vreme tt iie;te cel ce l-a fdcut" (9,16-17).842

ll

Agadar, moartea lui Iisus insemneazd iertarea gi riscumpdrarea gregelilor sdvdrgite in timpul primului testament, dar qi cauza noii pozi{ii a lui Iisus - de Mijlocitor al noului testament gi care se prezintl, in acelagi timp, ca semn al situaliei soteriologice a adresanlilor (cregtinilor), inleleas[ in dimensiunea ei prezenl-eshatologicd. Astfel, moartea Mdntuitorului Hristos capdtd in aceastd luminS 9i o dimensiune viitoare-eshatologici, vizdnd in primul rdnd urmaqii adresanlilor, adicd cregtinii din toate timpurile, pAnd

Vezi E. GriiBer, op.cit., p. 168: "in 8,6, 6la0rirq (testarnent) se intemeiazd pe cdnd in 9, 15, 6ta0rixq devine condi{ie pentru pr r nirca bunurilor tdgiduite. [n ambele locuri insd cuvAntul 0ra0rjxq std in strdnsd k'1itrturd cu expresia de nuanld eshatologicd 6ravyye,lia ca gi cu ideea de slujire grrculeascd, astfel ca se ajunge la concluzia: F[gdduinlele gi slujirea preo(easca {1e r tla) lormeazd fiinfa lui 6tc0rirq. Vezi amdnunte la F.J. Schierse, VerheiJ3ung uttl Lleilsvollendung.., p 138.

"'

lx cuvintele frgdduinfelor vechi,

'oo

ro'
*42

Cf K. Nissilii, op.cit..p. 193. lbid"*, p. 194 Vezi gi E. GrflBer, op.cit.,p.

172.

6ra0rjrr1 in sens gencral insemndnd "dispozifie", a primit in limbajul curent

',r sr:nsul tehnic de "testament"- Departe de a se crede obligat de a adopta un sens creluzAndu-l pe celalalt, autorul epistolei exploateazd simultan atdt pe unul, cdt gi pe

8t'rbid",

rli'rlalt (9,15-17).Yezi A. Vanhoye, op.cit., p.229', C. Spicq, op cit.,ll, p.286lixcurs IX. Acesta din urmd, scrie, intre altele: "in definitiv, 6rcrOrirrl dupa r ;rslola catre Evre i este "une manifestation glatuite de l'amour divin, rrr:rlitutionalisde dans une "6conomie", dont la stabilit6 et la consommation sont t,,ururties par une ratification cultuelle - la mort du Christ immold - le trdsor de la 1,r,rr:r st l'hdritage c6leste. Ainsi xcrvl 6ra0rixq et tel.e f<,ror6 sont corrdlatives.
{

)r)().

392

STELIAN TOFANA

PARTEA ATREIA

393

Prin urmare, intrebuintarea cuvdntului 6ra0r1xr1 infeles ca un "statut al fagdduinlelor"Ea3 - oferl autorulu posibilitatea de a scoate in relief, pe l6nga o laturd flgaduinlelor qi o altl dimensiune a morlii lui Hristos, ca deja s-a implinit - iertarea picatelor8aa, gi anume aceea I raportului sdu cu o moqtenire care poate fi accesibilS tuturol,
mogtenire specificd. "noului testament". Testamentul vi deci, comuniunea definitiva cu Dumnezeu, iar aceasta este 0 mogtenire vegnicd.8as Noul Leg6mant, numit 6rcr0rixq, trebuia decl posede toata valoarea unui testament gi cum un testame devine vaiabil numai prin moartea celui ce l-a fEcut, nou! Alianfa trebuia sd se intemeieze gi ea pe un singur eveniment ireversibil, pentru a-gi cdpata intreaga valabilitate: moa O confirmare a acestei necesitdli este vdzutd in modul primul testament (aliantd) a fost instaurat, qi anumo in care prin sdnge: "De aceea - spune autorul -nici cel dintdi n-a fost sfinyit fdrd sdnge. Intr-adevdr Moise, clupd ce a rostil /'ayd cu tot poporul toate poruncile din Lege, ludnd sdngele cel de vilei Si de lapi, cu apd Si cu land roSie, Si cu isop, a stropit Si cartea Si pe tot poporul. $i a zis. Acesta esle

tttttgele testamentului pe care l-q poruncit voud Dumnezeu,\'l tr .slropit la fel cu sdnge, cortul si toate vasele pentru

jhd" (9,18-21). Astfel se prefigurase evenimentul , adicd moartea care Irr'huia sd fondeze alianla-testament definitiv5, a clrei valoare rrl vegnicd (.13,20), intrucdt ea dddea acces la "mogtenirea
rlu

vc$nice".

Dar intrarea in mogtenirea Ye$nicA pretindea evident rr ;crtfb de cea mai mare valoare, alta decat cea care servea r rrltului terestru. E ceea ce autorul remarce in continuare (rrrcheind secliunea respectivd): "Dupd Lege, aproape toate \1, (urd{esc cw sdnge Si fdrd vdrsare de sdnge (Xorpiq nilrarerluo(u)Ea6 nu se dd iertare. Trebuie dar ca chipurile ,,,lrtr din ceruri sd se curdteascd prin acestea, iar cele r'r'r-t,{ti insd-Si cu mai bune jertfe decdt acestea" (9,22-23). Aceastl frazd care preg6te$te subiectul ultimei .,rrlrdiviziuni a capitolului (9,24-28), pare destul de curioasd,
rrrrrucAt ea
rt'r cgti.8a7

afirnd necesitatea unei cur[tiri a realitSlilor

Paralelismul indicat de autor intre realitdlile ceregti a rroii alianle gi "prefigurdrile" (0no6e (ypata)848 acestora din

L'alliance dans le sang du Ckist est un "arangement, une disposition" providentiel pour faire parvenir les hommes a leur fin, l'union divine". G.D. Kilpatrick, Ara0rirrl in Hebrews, ZNW 68 (1977), p. 263-265: ders. The Principles and Practice of New Testament'fextual Criricism, 1990 (BEThL 96), p. aa8-452.
803

*Cf.E-Gr5fler, opcit.,p l68Ei J.Schierse, opcit,p. 141. *t A .. vedea amdnunte la A. Jaubert, Lo notion d'alliance dan.s le judoismet aux abords de l'se chrdtienne- Seuil I 963, p 3 I 1-3 15.

Vezi E. GriiBer, op cit , p. 168.

*nn l)esp,e sensurile cuvintului aipcterluofct (vdrsare de singe) 9i legdtura r',lologicf,ain{elesului cuvdntului cu moartealui Hristos jertfelnica, vezi J. Behm, ,rtr aipa, aiporerluofa, in ThWNT, l, p. 176 u. C. Spicq, ap cit-,11, p.283, r rtlc in oipotexluoict "!e fruit de la contemplation de ['auteur de l'Epitre aux lrr

llclrcux".
*
rr

'

expiatoare carc s-ar desftqura chiar ' ' Unii exegeli imagineaza aici o ceremonie cr (vezi A. Vanhoye, op cit. , p 231).
808

Pentru sensurile cuvdntului u:td6erypro vezi C. Spicq, op cit ,11,

908.

STEL]AN TOFAN{

PARTEA A TREIA

395

Vechiul Testament sugereazd cheia unei interpretiri. contextul precedent (9,19-21), "chipurile" curdlite cu s6 animalelor au fost "cartea gi tot poporul", precum gi cortul toate vasele pentru slujbd: "Intr-adevdr Moise, dupd ce rostit fa;d de tot poporul toate poruncile din Lege, I sdngele cel de vilei Si de gapi, cu apd Si cu ldnd roSie Si isop, a stropit Si cartea Si pe tot poporul, Si a zis: Ace este sdngele testamentului pe core l-a poruncit Dumnezeu. $i a stropit lafel cu sdnge, cortul Si toate va pentru slujbd" (9,19-21).Eae Pentru a determina care su realitalile care urmau a fi purificate prin sdngele lui I Hristos, este suficient a cduta care din acestea corespund Noul Testament "chipurilor" vechi. Este vorba deci Evanghelie gi Bisericd, "Cortul mai desdvdrgit", precum Sfintele Taine ale Bisericii. Aceste realitlli noi sunt ,'ceregti'r, nu numai in sensul cd ele ar fi existat dintotdeauna in cer, cl
in sensul cd ele se definesc prin relafia gi raportul lor cu cerul, gdsindu-gi in cer implinirea lor desdv6rqite.sso

Cazul fundarnental este acela al ,'cortului mai rlcstrv6rgit" (reLeroripaq - g,ll) realitate cereascd prin cxcelentf,, fiind in raport direct cu prezenla cereasci a lui l)rrrnnezeu. Am vdzut cd acest ,'cort', nu e altul decAt trupul lrrcamf,rit, indumnezeit, spiritualizat al lui Hristos gi c6, grcrrtru atingerea acestei indumnezeiri. a fost nevoie de jertft.
rupul lui Iisus, solidar intru toate umanitdlii pdcltoase (2,14; llorn. 8,3), a avut nevoie aqadar, pentru a se indlfa de-a tlrcapta lui Dumnezeu gi a putea implini rolul sdu ceresc, de o I r lrnstbrmare sacrifi cial-culticd.
I

intre "cortul mai deslvdrgit" gi creqtini, relafia este c6t


,it: poate de stransA qi tinde sd devind identificatoare (3,6),

rrrtrucdt cregtinii formeazd trupul lui Hristos, care este lliserica (cf. Efes. 1,22-23). Cregtinii nu sunt fiinle ceregti, in ,icnsul obignuit al cuv6ntului, dar ei iau insd parte la chemarea t crcasc[ (3,1) pi gustd deja "darul ceresc" (6,4). "poporul lui l)rrmnezeu" cdruia cregtinii aparlin, este o realitate cereasci,8sr e lrrc, pentru a prinde consistent5, a avut nevoie de a fi cur6lit jertlE, alta decAt rituala: ,,. Iisus pentru ca sd Jrrintr-o t/inleascd poporul cu sdngele Sdu, a pdtimit afard de Itourtd" (13,12, cf. Efes. 5,25-27). Jertfele Vechiului Testament au unit poporul gi

verset o referire evidentd [a Euharistie (tez-i J. Jeremias, Die Abendmahl,yworte -/esu, Gdttingen 1963, p. 162 u)
850

Vezi A. Vanhoye. op cit.,

Ciauganu,

p.2lt;

A.F. Maunoury, op cit

prelucr. G.

I34-13-5,

"Cele ceregti" insemneazd Biserica lup6toare; caci ea este un tabernacol eresc, care este lrupul lui Iisus e duce o viaf6 ingereasci, care al doilea r6nd- este Biserica Irrrrrnhtoare, ai cErei membri au fost curdfifi prin sangele lui Iisus Hristos, inainte ,lc rr fi primifi in aceasti cetate preafericitd, (A. Maunoury. op.cit.,prelucr G. ( iauganu, p. 135; Sf. Ioan Hrisostom, P.G 63. 12.5).

*''

I I t

396

STELIAN TOFANi

PARTEA A TREIA

397

"Legea" care cuprindea "toate poruncile lui lahve" (Exod 24,4). Noul Testament este expresia unei revelalii mult mal intime gi mai transcendente decdt cea veche, fiind insugl cuvAntul lui [isus Hristos, venit de sus, adicd Hristos Insugl (cf. 12,25;8,10; 10,169- Cu toate acestea, pentru a cap[ta toatd forla sa cereascd, acest cuv0nt a avut de asemenea, nevoie de o cur5.tire sacrificial6.Es2 Or, aceast[ forf I mdntuitoare a fost conferitl cuvAntului lui Iisus - gi intregii Scripturi - de patima cea sfinlitoare gi indumnezeitoare a lul Iisus Hristos.ss3 Glasul care vine din cer, de acum, este cel al singelui lui Iisus, "sdngele stropirii (aipatr pavtropo0) care grdieSte mai bine decdt ul lui Abel" (12,24).
Pe lAngi Evanghelie, Noul Testament mai conline apoi gi alte mijloace carc realizeazd. unirea cu Hristos gi anume Sfintele Taine. Eie merit6, de asemenea, calificativul de "ceregti", pentru fiecare din ele, verific6ndu-se necesitatea curalirii exprimata in 9,23; iar ceea ce le-a conferit valoare supremd, este numai jertfa lui Hristos'. "Trebuie doar ca chipurile celor din ceruri sd se curdlea.rcd prin acestea, iar cele cereSli inseSi cu mai bune jertfe decat acestee".854

ii

Astfel inleles textul gi intregul context, nu face decdt rt' ;rprofundeze, pe baza unei comparalii cu cultul vechi,

fttlrrcrlriul revelat in Evangheiii: "Nu trebuia oare sd Itillttrt'oscd Hrislos, ca sd intre in slava Sa?" (Lc. 24,46).
Ajuns in acest punct, autorul conchide aceastd sectiune "r nlrillld" a expozeului sdu, atrdg6nd atenlia asirpra relevanlei

ir llrlui

jertfirii proprii a lui Iisus, fapt care va constitui


(9,24-28).
arhiereSti

rrlrrcctrrl de analiz5 a paragrafului urmdtor

d). Efectul soteriologic al slujirii


lonli,lnice a lui Iisus llristos

Avind in vedere aspectul concluzional


r
ir r ir

ce

t: I e

ri zea zd p ar agr aful care urrne azd spre analizd (9,2 4 -28),

tr;ta se prezintd ca o exegezd a expresiei xpe(ttoorv tlrrrrfarq ("mai bune jertfe" - 9,23b).Ess C6gtigul soteriologic rl,lr:irrdit de crestinii din aceste "mai bune jertfe", apare in vllrunea autorului epistolei intreit: intercessio pro nobis t't ,1,1); destructio peccati (9,25-26) si consummatio salutis
rrr
r

't, .17-2 8).

Es6

Semnificalia slujirii jertfelnice arhieregti a lui Iisus

"'
85t
8to

Cf. A.. Vanhoye, op.cit.,


lbidem.

232

I I r rs

los este subliniatd in paragraful 9,24-28 in

mod

,rrrlrlctic,ssT

A. Vanhoye, op.cit,p 232 inprivinlain{elesului expresiei inoupdvro (cele din ceruri - 9,23) gi-a necesitalii "cru'dtirii celor ceregti". parerile exegelilor confin coloraturi din cele mai diverse: de la imaginea apocaliptici a curd.tirii celor din ceruri de intinarea "i necuripia czuzatl de cEderea lui Satan (comp Apoc. 12.7-9 qi Isaia 14, i2-21 - O. Michel, op cit., p. 323 u.), pdnn la a intelege prin L.notp6.vta "patria ccreascd", "lucrarea lui Hristos pe pdmdnt", "congtiila omeneascd", etc (Vezi amanuntc la. F. Laub, opcit,p 124-126. F. Schierse, VerheiJJung. . p 48; Loader. Sohn und . p. 169 E. Griiller. op t'it - p 188-189;

Cf

t, r

Wcill, op.cit , p. 482-485). "" ('L E. Grii8er, op.cit , p. 190


.

"'" Vczi detaliat E. Griitlcr, op cit , p. 190-200. "''' Vezi spre comparagie A. Vanhoye. La structure litteraire , p. 154-161

398

STELLAN TOFANA

PARTEA A TREIA

lrrq

A. Antiteza pe plan vertical - intercessio pro nobis (24)


Hristos n-a intrat intr-o Sl6nta a Sfintelorsss facut[ de m6ini - inchipuirea celei adevarate. 2. Ci chiar in cer (&1.i"' e i6 aurdv rdv oripav6v) cu intenlia ca acum (v0v) sd se infdligeze (i4t|avro04vcl) (24b) pentru noi tnaintea lui Dumnezeu (rQ :tpoociro toO

l.

0eo0).

B. Antiteza temporal-modall - destructio peccati


(2s-26) (Hristos) pe Sine insusi jertfll de mai multe ori (no.X".X"tiK1q) - ca Arhiereul care intra in SfAnta Sfintelor, tn fiecare en, cu sdnge strdin, (cipatt ilJ.orpia), astfel ar fi trebuit sa pltimeasc6 de mai multe ort. 2. Ci acum,la s.fdrsitul veacurilor (ouvtel.efa t<iv airivorv) s-a ardtat odatd (&.tcuE-.. me$avdprotar). - cu .scopul: spte stergerca pdcatului (e iq &0dr1orv (rnq) apaptfoq) prin jertfa Sa (6r& trlq 0uof aq autou). C. Paralelism intre moartea oamenilor si jertfa lui Hristos - consummotio salutis (27-28) 1 . Si precurn este orAnduit oamenilor odatd sd moard, iar dupd aceea sdJie iudecata. (27) 2- Tot a9a;i Hristos, dupd ce o singura data aJost adus j"rt-fo, ca sd ridice pacatele multora, a doua oard, fdrd de

l.

Si nu ca

sE se aducd

fllrul, Se va ardta celor ce-L asteapld spre mhfiuire(}8).tsu l'rirnul paralelism antitetic-vertical (9,24) este ob!inut prin r rrrrrp;rratia cuvintelor "nu frcuti de mdini", "ci chiar in cer". Ar t'rrs(il antilezd este insl aprofundat5 de opozilia dvrf runa r r,r v dl.n0tv<iv (inchipuirea cetrei adevdrate). I r ccerea de la antiteza verticald spre cea temporal-modald, r orrstruitd, pe de o parte, prin paralelismul dintre cuvintele: "rrol.l,drt6" (de mai multe ori) gi "iirEd.f" (o singurd datd), gi rlrrr 1l:rralelismul dintre "Kcr' ivlflur6v" (anual) gi "iti urrv 11:l"efa rdv &irirvov" (la sfdrgitul veacurilor), pe de altl ;rirr lr:, este indicatd in textul din 9,25 prin construclia finald rrr'rii'Ivcr. Aspectul modal al antitezei e oferit qi de grnrrrlclismul expresiilor dv alparl riLlotpfro (cu sAnge rtrrrirr) qi 5r& trlq 0uofa6 durou (prin jerfa Sa), fiind apoi rr,lrrrrcitf, de conjuclia cauzald enei (deoarece - 9,26a). Incheierea acestei pericope o formeazd paralelismul rrrrlit:ut prin raO Soov (precum) pi or5t<og xai (tot astfel), rlrrrtrc sfdrgitul oamenilor qi jertfa cea unicd a lui Hristos gi I nr(' al)are in expresiile: "este rAnduit oamenilor odata sd rrr;q1-1-1 't ;i "Hristos a fost adus o singurd datd jertfl". Itrdecdlii (oamenilor), care urmeazd, dupd moarte (9,27), ( (,r cspunde apoi antitetic ardtarea lui Hristos spre mantuirea rr r rlor ce-L a$teaptd (9,28b). Prezentarea antiteticd a acestei

858 O araliza detaliata a ceea ce desemneazd "sfinta Sfintelor" in epistola cdlrc Evrei vezi A.P. Salom- ra Ayra in the Epistle to the Hebrews. Al'JSS 5, 1967' p

'r

184

r l,,

"' ( lonrp A. Vanhoye, La structure , p. 154 u Vezi o prezentare antiteticA rcopei gi la K. NissilS, op.cit ,p 197-lS8

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

401

pericope (9,24-28)86' pune in lumind clard agadar, intenfll concluzionalI a autorului de a sintetiza in cAteva verseta importanla soteriologicd pentru adresanli a slujirii arhieregtl a lui Iisus Hristos, concentratd in jertfa Sa unicd gi in urmdrih ei temporare gi vegnice: "mijlocitor" al unui mai bun testament, mijlocirea Sa vegnicd la Dumnezeu pentru "ai Sf,i", precum gi cea eshatologici, a ardtdrii lui Hristos in lume (l-ll oard). Sintetizatd aceastd idee, autorul o inftligeazd.astfel."td se infdliSeze pentru noi tnaintea lui Dumnezeu" (9,24b); "cl

c asupra insemnitdli i prezent-eshato lo gi ce a " ardtSrii " Irrt llr istos in lume, cAnd prezintd in 9,25 a doua oard, intr-un plrrrr inranent-concret, ardtarea unicd a lui Hristos la sf6rgitul vnrt trrilor cu scopul ridicdrii pdcatelor (9,26b), ca paralele la
I +r r r r

ir I

Irrlrrrrea repetate

in fiecare an a arhiereului vechi in Sfdnta

llirrtclor.
3. De la prezentul istoric miintuitor - autorul trece la vlrl()rul eshatologic; de la "ardtarea" unicd a lui Hristos avAnd

acum,

la sfdrSitul veacurilor, s-o ardtat odatd spra

pdcatelor" (9,26b); " a doue oard fdrd de pdcat sl va ardta celor ce cu stdruinld il asteaptd" (9,28b).161 Concluzia soteriologici a celor exprimate mai sus se poa,tt rezuma astfel la 3 idei: l. Prin expresia vOv 6pQovfo0rlvcl (acum sI sc infrligeze - 9,24b) autorul are in vedere insemndtatea prezent eshatologicl a "ardtdrii" lui Hristos intr-un plan transcendent prototipic. Ca punct de plecare in acest sens serve;te antiteza intrdrii arhiereului Vechiului Testament in SfAnta Sfintelor p[mdnt'easc6 in marea zi aimpdcdrii (9,24a). 2. Cu aceasti imagine autorul continud a insista
Stergerea

scop $tergerea picatelor, prin jertfa Sa, (9,26b comp cu 1,,') la "ar6tarea" lui Iisus Hristos de la Parusia Sa (6x 6r rrrdpou... 6$0rioetcr - 9,28b).
r rr

a). intercessio pro nobis


Prin ceea ce se mArturisegte in9,24: "Cdci Hristos n-a trrtt ut intr-o Sfdntd a Sfintelor fdcutd de maini - tnchipuirea r'tlci adevdratesGz - ci chiar in cer, cs sd se tnfdpiSeze pentru tt,'i inaintea lui Dumnezeu", se revine din nou asupra lrrrrrctului de vdrf al exprimirii din 8,1 u., c[utdnd sd se pund ,r, rrur rnai degrabi accentul pe caracteristica mdntuirii de a fi "vcqricI", decdt pe aspectul ei de unicitate. Caracteristicii de "rrrintuire vegnic6" i se atribuie gi un sens prezent, infeleasb , ;r o realitate prezentd, care se deruleazd chiar acum. Ea este prt:z.ent5, intrucdt este vegnicd, gi este vegnicd, intrucdt e

80

[n contextul de idei al capitolului 9, pericopa 9,24-28

se

prezinti

ca o paralelfi

mai dezvoltatii a pericopei 9,11-15: locativ (9,llbr-12g:9,2!);


201)
861

modal (9,12aF25b-9.26b) Ei temporal (9,12cH25a-9,26.28) (Cf K. Nissilii, op cit.. p.


O dezvoltare a acestei paralele, intre prima curifire a lui tlrjstos "incdrcat ou pdcatele oamenilor" gi a doua ardtare "fhrd a mar fi incdrcat cu pdcatele oamenilor" (cf, Bartolomeu Valeriu Ananta, Noul Testament (comentat), nota 3, p 398), vezi la K. Nissilii, op ct . p.201

in legitura cu crvtftunoq care, aici, std in paralelf, cu uzrtide rypo din 9,23 rrr lirrn6.nd o exegezd tipologicl in explicarea tcrmenului, vezi C.T. l'ritsch, to

s62

,\N'I'ITYtrON, in Studia biblica et semitica Theodor) Christiano Vriezen ,l,,ltruto (FS Th.Ch. Vriezen), Wageningen, 1966 p.100-107, spec. p I03 9i F.J.
\r'lriersc, VerheilSung und Heilsvollendung, p 28.

402

STELIAN TOFAN{

PARTEA A TREIA

403

fapt se dator( mereu prezenll'prin eficacitatea ei' Acest acum in MAntuitorului Iisus Hristos care se in{E!i9eaz6 n-ar m inaintea lui Dumnezeu mijlocind pentru noi' Dacd qi prezent!' pentru noi, slujirea Lui arhiereasci n-ar mai fi de adverbul doar trecut6. Verbul ipSavro0rlvar precedat timp v0v exprimd clar slujirea arhiereascd a lui Hristol

Mentuitorul Hristos pentru nol acum mereu lttrv) inaintea lui Durnnezeu", inseamni a exersa mijlocire pentru popor' r ruca specificl preoliei Sale de

"A

se inf61i9a

"1iszs Hristos Itlirrclu-Se astfel mare Arhiereu activ prezent:

1r

avAnd pentru cregtini o insemndtate

prezentd

(13'8); ,'tt Arhiereu, ieri, azi Si tn veci - este acelasi posibild crtslu inseamnd a trasa un drum care face ilirea unei rela[ii efective Si mereu prezente intre om Si
.867

al lucrdrii arhieregtl eshatologic6.863 ,A.cest prezent continuu


de mijlocirc' cer a lui Iisus Hristos in favoarea cre gtinilor -

lllnn<'zeu"

DarmareainsemnStateaactului,'intrdrii''luiHristos

este scoi inff,ligare, pentru ei inaintea lui Dumnezeu' v0v (9'2 evident[ prin intrebuinlarea adverbului de timp acliune se desfrqoari acum' in Ei prin arfltarea, cd aceastd a$ezat (d,Ll.' eiq... tdv oupav6v), unde Hristos este deja jertfa ltrd de pri inallarea Sa, dupi ce s-a adus pe Sine (8' l )' (g,14), de-a dreapta tronului slavei lui Dumnezeu cd i intrebuinlarea acestui adverb se exprimd ideea adverb mdntuirii este un ve$nlc prezent's6a 'dsociat acest ca timp v0v (acum) cuvAntului oupav6v (cer)' mintuitea'

rt:rttl propriu-zis (ei6 aurdv tdv o0pcv6v)' accentul Agadar' locul unde FErlttrd in expresie pe pronumele aritbv'

Il

slujirii arhieregti unice, primeqte 9i o greutate eshatolo in sensul de "a fi vegnicS"'86s Astfel prezentul cregtinilor deruleazl i determinat ca fiind un timp eshatologic, ce se jertfa Iui Iisus Hristos de pe Golgota 9i Parusia Sa''66
al
mddiation du ( Vezi antdnunte in acest sens la J' Schlosser' La p d'apra l'Epitre aux Hibreux, in ngvS^\llr^1989' 41-52' "ti#,ili",i"")in',i-i" cn i'r, Ht' s,24-28' A' Seign 63' telr'p' )r'l]
86r

19;'lll' I

pentru l,l, cstc subliniatd prin expresia"ca sd se tffi{iseze (9,24)' in acest sens Sf' itttt ittuintea feyei lui Dumnezeu" morli I lrrril al Alexandriei spune: "Dupd ce S-a sculat din I ttt,tttttel, noul rod al omenirii intru nestricdciune' s-a suit noi fe{ei lui Dumnezeu St Itt ' r't. ca sd se arate acum pentru El e l,ttrtlrti. nu aducdndu-se pe Sine sub vederea Lui' cdci pe Sine sub ut ((t cu Tatdl, ca Dumnezeu, ci aducdndu-se
ltut

8&

yeziH.Fr. WeiR, op

cit ,

p' 487-488 9i H' Zimmermann' Das


"'''

der llolfnung P 200 t6t Cf. K, Nissilii' oP cit

,P 203' *uu Cf. H.Fr. Weill, oP cit-- P 488

('l

A. Vanhoye, PrEtres anciens

,p

233'

""" Vczi E.

Grii8er, oP.cit ,P

l9l

STEL]AN TOFANA

PARTEA A TREIA

405

vederea Tatdlui mai vdrtos pentru noi care eram in felei Lui Si sub mdnia Lui din pricina neascultdrii. A in Hristos cdstigdm putinla de a veni tn.fa@ lui Dumn lnvrednicindu-ne de acum privirii lui Dumnezeu, patima Sa cea mdntuitoare".s6e Nemijlocita apropiere de Dumnezeu in Sfintelor" din cer, Iisus Hristos a realizat-o prin strdba "cortului" trupului Sdu cu dumnezeirea Sa, cdreia i se datoreazd aqezarea de-a dreapta tronului slavei. Luc arhiereasc[ a lui Hristos este transpusi acum, de autor, de plmdnt in cer gi inleleasd ca o continuare gi actualizare a ei, prin "inftfigarea Sa pentru noi (undp rlpril inaintea lrui Durnnezeu".ETo Expresia "ca sd se infr1igeze pentru noi inaintea Dumnezeu" (9,24)87r se explici gi mai bine, daci se inle ca o paraleld a expresiilor "slujitor al altarului gi cortului c adevdrat" (8,2a) gi "a dobAndit o vegnicd rdscump6r (9,12d),87"]' prin jertfa Sa unicd.
rr

poporului, gi prin efectul ei asupra firii Sale rrnrcne$ti, Iisus Hristos ca gi Arhiereu trece din sfera ;rf,rrrantescului, in cea a cerescului. Datoritd dimensiunii Irnrrscendente a jertfei gi morlii Sale ii este rezervatd, ca gi
grf,eirtelor

Arlricreu, nu mijlocirea intr-o SfAnta a Sfintelor pe pdm6nt, ci Irrlr-una cereasc5, adicl prin trupul Sdu indumnezeit, agezat

rlr

dreapta tronului slavei

in ceruri

(8,1 ).

l. Prin jertfa
ffi

Sa proprie adus[ pentru

Sf. Ciril al Alexandriei , inchtnare in Duh si Adevdr,P.G.,68, cartea 17, citat dupa Pr.Prof. D. Stlniloae, Liturghio comunitdlii, in rev "Oftodoxia", an, XXX, nr. 2,1978.p.379.

Slujirea Sa ca Arhiereu impdciuitor, El o realizeazd, ca Slrriitor ceresc (8,2). Astfel, numai in acest sens, ca Arhiereu, r r rr rcalizat qi realizeazd mereu pentru creqtini "imp6carea cu lrrrrnnezeu" (cf.2 Cor. 4,19), se infSligeazd El acum (v0v) ltrrurrtea lui Dumnezeu pentru noi.873 Dar Sf. Chiril al Alexandriei vede in actul "iffilisdrii lttttlru noi" a lui Iisus Hristos ca Arhiereu, Tatdlui (9,24) qi rr ,rllt dimensiune soteriologica a slujirii Sale arhiereqti, pe lflrr1lii cea de Mijlocitor. Sf. Chiril dezvolt[ ideea cI noi nu frrrtcrn intra la Tatdl (7,25), dec6t ca.iertfE curatd. Dar noi Irr,rrrrc nu ne putem transpune in aceastl stare de jertfl curat6, r[' irccea a acceptat Hristos starea de jertfa curate, pentru ca trrtrlirrd la Tatii in aceasti stare sE ne introducd gi pe noi rrrlrrurti in Sine, sau sel6$luit El insugi in noi.87a tdeea de jertfr qi de inlltigare ca Arhiereu prin jertfE
I'r lirtril, presupune in mod tainic gi o altd idee qi anume pe cea rlr. r omllniune. Intrarea lui Iisus Hristos ca om la Tatdl,

to
87r

Sf. [o^n Hrisostom, op.cit

,p.226

Dett 16,16a). Cf. E. GriiBer, op.cit., p. l9l; J. Reindl, Das Angesicht Gottes im Sprachgebrauch des Atlen Testaments,EThSl 25, t910.
(Ex. Exod 23,15.17 34,23;
872

Expresia cnrespunde exprimirii vechi testamentare "a vedea fata lui Dumnu zeu" (Ps. 42,3) pi care in foa-rte multe texte inseamndint6lnirea cultici cu Dumnezcu

Amanunte vezi K, Nissilii . op cit . p

"" ('1. A. Vanhoye. L'intervention dec'isive..., p. 49 Cornp. gi E. Lohse, art ,'t,,,,r,,)r:()v , in'l'hWNT. VI, p.778. " " sl. (liril al Alexandriei , inchitare in Duh si Adeldr, P.C , 68, cartea a XI-

r , ,rl i I A. vezi

trad. rom.,Col PSB, vol.38, cartea

XI. p.37.ju.

STELIAN TOFANA

PARTEA A TRE|A

401

condilionatf, de starea de jertfl curati, care poate fi in! gi ca o deschidere a omului pentru intrarea la Tatil, restabilirea comuniunii intre Hristos ca om 9i Dumne prin Hristos, gi intre noi qi Dumnezeu."El se infrligeazd noi intruc6t starea Lui de jertlE a realizat-o numai in favo noastrd, ca o int[rire a comuniunii Lui cu noi' Cdci El intr[

lologice, triite gi primite intr-o eshatologie deja prrrrtl. De la intrarea lui Iisus Hristos in "SfAnta Sfintelor" lrlcrrt6 de mdnd omeneascd (9,11-12), timpul trdit de eTtirri este determinat de acest "acum eshatoiogic" al
ltrrlrrlrri de mAntuire, adicd roadele mAntuirii realizate de tlrlos, prin jertfa Sa, se impropriazd de cdtre creqtini Irrrrrr". ir"t acest sens, eshatologia este deja ptezentd, hAlrrtl rt-se deja anticiPat.878 2. Prin moartea Sa, Iisus Hristos a nimicit moartea qi prrt(.rca diavolului, izbdvindu-i prin sAngele Sdu pe cei ce frica (2'14flrrrf ii 1ii puterea diavolului ii linea in robie toatd viafa Ity in lumina acestui fapt, Iisus Hristos Arhiereu este acum Itrlnligat pentru noi inaintea lui Dumnezeu (9,24b),ca veqnic

Tatdl ca jertft curatf,, sau restabileqte comuniunea Sa Tatdl, pentru a ne introduce 9i pe noi in comuniunea Tatdl".87s tn acest sens, realizarea comuniunii noastre Tatll poate fi socotiti ca un rezultat, sau efecl "infdli$drii" Lui penttu nol [a Tatdl (9,24)' "Cdci El nu prezintd fnfapa Tatdlui numai pe Sine insuSi, ci Si pe nol Sine, care am cdzut departe de lafaya Si din ochii Lui"' Hristos noi am dobdndit apropierea Si indrdznirea intrarea tn Sfintele" .876 Astfel, iertarea p6catelor 9i impdcarea cu Dumne conceputd de autor intr-un sens prezent-eshatologic, pentru cregtini, o "realitate mAntuitoarc continu["'877 Slujirea cereascb a lui Hristos oferd cregtinilor' urmare, in viziunea autorului epistolei, posibilitatea "ca lulm mil6 9i sE afldm har, spre ajutor, la timp potrivi (4,16b), ori, toate acestea se c6gtig5 "acum", in timpul de fr Privita acfiunea lui Hristos, de infrfi;are a Sa pentru inaintea lui Dumnezeu, in contextul exprimirii din 9,2 (vuvi 5i), putem afirma cd toate acestea sunt deja daru
8'5

Mftrrluitor (9,12d).Astfel, calitatea de Arhiereu se ltrtr,'pirtrunde cu cea de Mijiocitor - peoftrlq - (comp' 8,6b;
1,,'\t
9,1-5a),E?e

amdndoud reclamdnd permanenta stare de lertlil a lui Iisus Hristos Cel agezat de a dreapta slavei 9i rlrlrrrind in acest mod permanenla arhieriei Sale'

b) destructio Peccati
Pentru amarca mai bine valoarea realitalii ce trebuie

Vczi H. Zimmermann, Das Bekenntnrs tler Hof.fnung. p' 200 9i H'Fr' 11 tlll, rY., cit , P. 488n"' Veziin acest sens qi A. Cody, Heattenly Sanctuary ond Liturgy in the

""

Pr.Prof. D. St5niloae, op cit ,vol lI. p 136 "6 Sf. Cirll al Alexandriei, op ci!-, col 672"' Cf. K. NissilS, op cit-,p 207 qi A. Vanhoye. art cit '

the Epistle's Perspectives, t,|t1,. to tlrc Hebrews. The Achievment of salvation in 1960, p 193. Cea mai mare pafte insa a exegetilor vxd in functia N.l,.,nracl qi 2 - cea de I I r' r,,(:r a lui Hristos douf, aspecte: 1. cea de Liturg la altarul ceresc
I

.,t

50

Urrl,tr rr()ralNouluiTestament

(cf K' Nissilii, opcit 'p'206)'

408

STELIAN TOFAN,I

PARTEA A TREIA

409

recunoscutd slujirii Sale arhieregti sacrificiale, subliniazd in continuare aspectul decisiv 9i definitlV acesteia. intruc6t Iisus Hristos a atins prin jertfa Sa lntrupdrii Sale, el nu mai are nevoie sd repete jertta Sr, cum frceau arhiereii Vechiului Legdm6nt' repetend $ii in fiecare an jertfa lor: "Si nu ca sd se aducd pe Sine jertfd de mai multe ori - ca arhiereul care intrd in Sfintelor cu sdnge slrdin, infiecare an" (9,25)' Concluzia autorului epistolei in acest sens, marcheazd de altfel superioritatea 9i unicitatea jertlbl Hristos in comparalie cu cele vechi, esle'. "Altfbl, ar fi sd pdtimeascd de mai multe ori, de la lntemeierea lumlll acum, la sfdrSitul veacurilor, s-a ardtat o singurd dald. $tergerea pdcatelor, prin jertfa Sa" (9,26)' Prin urmare, jertfa Sa nu se situeazi intr-un si ciclic, in care aceleagi procese sd se repete in mod peri (9,26a) Ei in care transformarea obtinutd sd fie mai m iluzorie decdt reald. Jertfa Sa, se prezintd, dimpotrivd, ou eveniment unic gi irepetabil, care il elibereazd pe om repetarea perpetud a acelor procedee vechi fErd eficacitt definitivri. Ea aduce ctt sine "sfflr;itul veacurilor", in sensul timpul a ajuns prin Hristos la plinirea lui. Astfel, jertl'a unicd este un eveniment eshatologic , care introducc existenla uman[ o schimbare radicald.8Eo $tergerea pdca inseamnd eliberarea de robie 9i posibilitatea maxi apropieri de Dumnezeu, 1-apt ce nu putea f,t realizat I imperiul plcatului. in accst sens, primul efect al jertfei Sale a
880

tErrcrr pdcatelor omenirii gi impdcarea ei cu Dumnezeu,

ri t'c ofensa adusd Majestdtii divine prin pdcat a fost rlitn Sf. Chiril al Ierusalimului inva1d, in acest sens, cd
llristos gi-a vdrsat scumpul Sdu sAnge pentru noi, lptlrrrlu-ne de pdcat88l; cd El a murit pe cruce incdrcat cu alr.lc intregii lumi, intreaga lume fiind rdscumpdratd prin
rrB

l'rrrc S-a dat pe Sine pre! de rdscumpdrare,Es2 prin sdngele l)t: f1ggs, El impdcAnd cele din cer cu cele de pe lrtlrrt.ssr lar Sf. Grigorie de Nyssa afirmd cL"El a luat rttlcle pdcatelor noastre asupra Sa, desfiinldnd tttrilc morlii. Avenit in lume in trup pe.ntru ca diavolul, modelul peStilor nesdlioSi, ndzuind dupd natura t'nt'tt.\cd a lui lisus Hristos sd se prindd tn aceasta ca ,t undild" .88a Pentru a se inlelege mai bine ce inseamnd aceastd rlt:, itergere a pacatului (1,3c; 9,26c), ca rezultat al r[f ttlr'i Sale pentru omenire, e necesar a se arunca o privire Irrr lclminologiei utilizatd de autor ?n redarea noliunii de
f

ertl/1"

Autorul folosegte 3 expresii pentru redarea noliunii de 17rI sdnge - 5,i; 8,3 l.; 9,9);0uofs ertlrl singeroasd - 5,tr; 8,3 9,9.23.26;10,1 u.; 8,1l; 11,4) 9i ft1r,',rrlrurpri (exprirn.And atAt jertfh sAngeroasd, cdt 9i ffFilrlicroase - 10,5.8.10.14.18; comp. cu 5,1.3.7;8,3 t.; I l4 ?-8; l0,l u).88s 'l'oate cele 3 expresii joaci un rol important in

tln D6pov ffertfh

'ut

( ,ilelrcza mistagogicd II, S, P.G., 33, col. 1081A('rtteheza

'\'
n"'

XIII,

P G., 33,

col. 7734.

u" l!,t,lem, cot. 773B.

t ,,illra lui Eunomiu V, P G,

45.

col

680,4.

Cf. A. Vanhoye. Prdres artciens '

233

"o' Vczi amdnunte in acest sens W. Stott, lire Con<:eption of "Olfering" in the ,rl, t,t the Hebrews, NTS 9, 1962. p 62-67

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

4t1

inlelegerea slujirii arhiereEti a lui lisus Hristos, rep qi un criteriu pe baza caruia se poate face o diferenfiere po "diferitele,' jertfe ale lui Iisus. AstfeI jertfa lui Iisus prin e Sine insugi, in "zilele trupului S[u", e desemnatl 6rirpov, infeleg6ndu-se prin aceasta jertfa nesingeroall "rugiciunilor gi cererilor" c6tre cel ce putea s6-L mantui

t'u pdcatului, prin jertfa Sa", pteciz6ndu-se apoi 9i rrl t:i unic: "suntem sfinliti priniertfu trupului lui Iisus dnlll pentru totdeauna" (t,$d"xal - 10,10).t88 Aceastd
grr

din moarte (5,7); jertfa Sa proprie, unicd, este jertfirea sdngeroasi (0uo(a), oferitA in moartea Sa pe Cruce' expresia npooQopri conline at6t noliunea de 6fopov, clt pe cea de Ouof o (comp. i0,5-8'10'14'18)'t'u Acest intreit rnod de exprimare a noliunii de se susfine prin 9,26, cate reprezinth 9i un argument unicitatea jertfei lui Iisus Hristos' in acest sens, a confruntd expresiile: "trebuia sI p[timeascd de mai multe (66er, no,l.l.d,xt6 na0etv) 9i "o datl S-a aratat prin jertfa (iina(... 6td trlq Ouofaq crrirori ne Qavipotcr) (9 Aceast[ comparalie de expresii duce [a ideea cd prin Ouof c jertfa desemneazi, inainte de toate, moartea Sa jertfelnicd,
I

lrrle a jertfei lui lisus Hristos, subliniatd de autor cum nu prin intrebuinlarea celor doutr adverb e ixxa( frrrrrlc nrai bine lrlrrtna(, se gdsegte intr-o opozilie totaid cu necesitatea in e rc gdsea jertfitorul Vechiului Testament de a repeta

Sine a lui Hristos pe pdm6nt887 prin care s-a realizat 9t p6catelor omenirii (1,3a; 9,26)Caracterizarea jertfei lui Iisus Hristos, a morlii S ca jertfi unicl, apare pentru prima oar6 in 7,27: ""' cdcl aceasta o singurd datfi (tS6'naE) aducandu-Se ie

fdcut pe Sine insuSi", apoi, a doua oard in 9,12" ""' a intral singura datd (t,$d.na() tn Sfdnta Sfintelor " 9i acum g,26 " .. s-a ordtat o tlttd (adica o singurd datd - tixaE)
Cf. W. Stott, op crt. p. 65 5i K- Nissilfi, op cit 88' A. Vanhoye. l.'inlervention decisive' .p 50'

icrtfa sa. Din acest punct de vedere Iisus n-a implinit rrRr lrrin jertfa Sa unicl sacerdoliul sacrificial al Vechiului r{int, ci a $i eliminat, in acelagi timp 9i toate rlcctiunile lui. Acesta este motivul pentru care autorul tolci insistf, atdt de mult asupra cuvdntului 6$tira(.88e n profundd exprimatd prin acest cuv6nt este ci jertfa !r,t'r)es(i, m6ntuitoare a lui Iisus Hristos nu s-a mai repetat rrrr sc mai repetd sub aceasti forrnd niciodatd 9i de catre lrcrri. nici chiar de El insuqi, fiind unicd in sine, prin Ea se llrrrrca gi efectul ei r6scumpdrdtor 9i mdntuitor.E'o 'lu,tlizeazd mereu pe Sf. altar, dar nu se mai repetd sub rrrir ci sdngeroasd: "o datd" 16<[rirrai) insemnind in text "o Irgrrrir datd pentru totdeauna" (9,12-261. 10,10). Agadar, evenimentul istoric, unic, nerepetabil al jertfei I lrsrrs Hristos, posed6 o valoare mdntuitoare unici, decisiv5 fl rtllnite, constituind, in acest sens, centrul istoriei firltrrrrririi gi al timpului istoric. intregul cult creqtin este
orr

in lcg6turi cu semnificalia profundh a adverbelor daa( 5i 6Qrira( vezi 5i I r ',t;tlrlrn. orr &nul, n|d'nuE, in fhWNT I, p- 381 u
n{"

'*

.p

20'7

no'( l' O. Cullmann, Christologie , p 87


"'^'llridem

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

4t3

centrat de acum inainte pe acest eveniment istoric unic, cc vielii gi existenlei umane perfecliunea sa deplind. Acesta este gi motivul pentru care se insistl in atdt de mult asupra faptului cd Iisus, in calitatea Sa Arhiereu, este gi Mijlocitorul unei "noi alian{e" cu Dum " $i pentru aceasta El este qi Mijlocitorul unui testament..." (9,15). Astfel, pebazajertfei Sale unice, devenit Ei "incepltorul" (ttplnydC) unei noi umanitdli unei noi existenle umane. Din felul in care e prezentatl jertfa lui [isus Hristor textele ce vorbesc despre ea, se poate observa cI aceasta doud proprietagi, doud dimensiuni - una ternporall gi modaftr,8er care eviden[iazd.in acelagi timp gi importanfa pentru adresanlii epistolei, pentru cregtini, in general.

jertfa Lui n-ar fi fost fertlcirscd o singurd datd, intrucAt, dacd llrrlr Il, ltunci ar fi trebuit sd Se jertfeascd de mai multe ori ?n
llrrrp tlc la intemeierea lumii, ceea ce nu s-a intdmplat. l'lrrtr';rsluI temporal al expresiilor Kor' 6vtsutbv (in fiecare rrr)qir vuvi 6ts &nsE (acum o datd) reliefeaz6 at6t aspectul lnr( rli'rtii iertfei lui Hristos, c6t 9i aspectul s[u de jertfE drrllvffrqitS.Ee2 Timpul determinat de acest adverb de timp vrrvi 5i este, a$a cum s-a mai afirmat, timpul prezent al ttrflrrttririi gi care a inceput cu actul propriei jertfiri a lui Iisus llrlrlos. Agadar, prin intrebuinlarea acestor expresii lrrrrrlrrrrale, autorul ii incredinleazdpe adresanli 9i prin ei pe llli crcgtinii, in modul cel mai convingitor posibil, de irrrrt ilulea, desdvirgirea gi actualitatea jertf,ei alhiereqti a lui lltt';los. 2. - A doua caracteristici - cea modald, a jertfei cele rrr('(: a lui Iisus Hristos Arhiereu, o constituie Stergerea ltirttlclor (9,26). Acest rezultat concret al jertfei Sale ltlrt.icrea pdcatelor - este reliefat gi de verbul ne$avdprotar lr rr rrrltat - 9,26), care exprima timpul concret, istoric al
lr
I
r

l. - Prima dimensiune, cea temporall, e prezentatE 7,27 prin anriteza dintre menlionarea jertfelor zilnice levifilor, 9i jertfa unicd a lui Iisus Hristos. Acest con
temporal autorul l-arealizatin7,27 cu ajutorul combinaf dintre prezentareajertfelor zilnice ale Ievililor cu cea din zi Isp6;irii, sav6rgitd de Arhiereul Vechiului Testament. Ln9,25-26 contrastui temporal e restrdns la imagin jertfei zilei Isp5girii: procedura intrdrii anuale a arhiereul Vechiului Testament in Sfdnta Sfintelor cu singe strdin, conduce pe autor la ideea c5, datoritd faptului ch Iisus Hristol S-a jertfit pe Sine insugi, intrAnd in SfAnta Sfintelor, nu cU sAnge strdin, ci cu propriul Sdu s6nge, a fost suficient sd Sl

rt' t:

ri i j ertfe

i qi desfi inf area pdcatului.

8e3

Privit in context, verbul ne<f avdp<otar std in legiturd

t tlr ,r'r

{ 'omp .I. Swetnam, Sacrifice and Revelalion in t}rc l)pistle to lhe llebrews: vations and Surmise s on Hebrews 9,26, CBQ 30. I 968, p' 221-234; W. lllrr lr:rclis, art fid.o1ro, na01r6q, npontioy,o, oupx&oya, in ThWNT V, p. 917

'r"'

"'" Vezi H. Fr. WeiI], op cit


f

,p

491 9i J. Swetnam, art-cit.,p.228.

R Gyllen-

rrr g ..t:ric: "Christus. der uns verborgen in Himmel was, erschien uns zu einen l,t \tutnttt(,n geschichtlichen ZeitStunJ<t und gab diesem Zeitpunkt eine einzigartige,

8e)

Vezi K. Nissilii, op cit .p.208-2 l0

I'tll

ut\t

lt(.kle nde (162

Bedeuturtg".Yezi

Die Christologie des Hebrcierbriefes'Z.STh

ll'

4t4

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

415

cu verbul ipQavro0rlvar (sh se infEliqeze) din

tprt:sia 6l& tr16 0uo(46...

Arnbele exprimd ceva din "ardtarea" lui Hristos, reliefdnd acelagi timp insemn dtatea prezent-eshatologicd a acesteia. verbele comporte in sine gi c6teva nuanle de diferenliere: ln timp ce verbul dpQavro0rlvor marcheazd planul

ne$cvdpotar (S-a ardtat... prin rllrr Sa) se referd la aspectul concret-imanent istoric al

se mai adaugd fertltri lui Iisus Hristos pe pdmdnt.8" La aceasta lfror ;ii adverbialul "[a sfArgitul veacurilor" (dni ouvtel.e td

transcendent-prototipic al aritarii lui Hristos, adicl infEligarea Lui in cer, inaintea lui Dumnezeu pentru nol, ne Savdpr,ltd,r reliefeaza planul imanent-concret al "ardtlrilr lui Hristos pe pdmAnt, prin Intrupare, caracterizatd' de jert
Sa m6ntuitoare.sel

tov nidrvov)t'u $i intrebuinfarea absolutd a noliunii lopiq tlrr(a,q (ftr6 de pdcat) ddnd toate astfel, jertfei lui Hristos, e pcrspectivd istorico-soteriologicl.teT Folosind apoi in perlcct (neQovdpotaq) verbul $avep6o (a se ardta) care llA irr str6nsS leglturd cu expresia eig ri0dtqor,v ttlq
lprtJrrfaq (spre gtergerea p[catului),EeE autorul scoate clar in Fvirlt'rrId gi importanla gi semnificalia istorico-soteriologicd a ferllci lui Iisus Hristos. Jertfa Mdntuitorului Iisus Hristos a 1111;1it:it pdcatul, anuldndu-i puterea sa, subliniindu-se astfel, Irn cchivoc, eficacitatea sa soteriologicd. Ceea ce mai trebuie t+,rrrirr cat este folosirea cuvdntului apapr(u (p6cat) la tlrrpirrlar. Prin aceastd expresie autorul inlelege toate pecatele lltrrror oamenilor ca exprim6nd o unitate, astfel pdcatul, fiind
n'" B.F. Westcott scrie in acest sens: "Cftrislus isl erschienen. um von den Itr,rtt rtller Menschen sein menschliches Leben zu fiihren, dem Tod zu begegnen )trnl Lrrt sichtbares opfer (als Gegenteil zu dem im Dunkel des Allerheiligsten ty,lt r tulnenjildischen Hohenpriester) fur die Siinden der Menschen darzubringen"
I

Nuanla de diferenf d. rezultl gi din sfera tipologictr care autorul le intrebui nleazd:.In 9,24 se folosegte o tipologll verticall pentru a se zugrdvi infdligarea lui Iisus Hristol Arhiereu inaintea lui Dumnezeu, in cer, in contrast cu intrarol arhiereului vechii Alianle intr-o SfAntd a Sfintelor pe pdmAnt, Idcutd de mAnd omeneascd. in9,25 este pusd unicitatea jertfol lui Hristos in paraleld cu jertfele repetate ale levililor. Aceastl antitezd are aspect modal-temporal gi e prelucrate gi ea dG autor cu aceeagi multd grijdca gi cea din9,24: l. Hrislos ca Arhiereu s-l l. Arhiereul iudaic intri in ardtat Sf6nta Sfintelor 2. o datd la sf6rgitul veacu. 2. anual (in fiecare an) rilor spre $tergerea picatelor 3 . prin jertfa Sa (9,25-26). 3. cu sAnge slrdin. [va npoo$f pq (ca s[ se aducd), in timp ce expresia din 9,25a, are in spate verbul e ior1l.0e v (a intrat) din 9,24, marc6nd planul transcendent-ceresc ai ac!iunii Arhiereulrri,

l,

r,r

rr

n manunte in legifura cu ceea ce exprimd cuvdntul ouvtdlero vezi E' rlllrr. op cit.,p. 196.

rrr:cntar, ad.loc). 0""

n"'

lhdem Vezi gi H.Fr. WeiB, op.cir

,p

491.

""n Substantivul

dOdqorv insemneazd anulare, $tergere, distrugere Pentru o

8" Cf. K. Nissilii. op cit . p 210

clard atermenului compar6 9i 7,18 ca li 6,16 (Amanunte vezi: J.H. Alrrrrllon; G. Milligan, The Vocabulary of the Greek New'festament, p 12. A' ll+,rrrrn:rnn, Bibelstudien. Beitriige, zumeinst aus den Papyri und Inschriften zur tI,,, lrrchte der Sprache, des Schriftums und der Religion des hellenistischen rr,lr rrlrrrns und des Urchristentums, Marburg, 1982, p 228 ulrrlr h'1it:r'c
f

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

4t7

intr-un oarecare mod, chiar personificat. Ca Arhiereu, Hristos std la polul opus pdcatului, care se arit6 ca un du al Siu gi pe care a trebuit s6-1 infrunte personal in trupul prin lucrarea firii Sale omenegti, incdrcAndu-se astfel p6catele intregii omeniri. MAntuitorul Hristos S-a in tocmai pentru ca sd invingd acest dugman gi tocmai in I lui proprie, cea a umanului, unde el aclioneazl gi stdp cu putere. imbrdcarea firii omenegti insemna a cdmpului de luptb cu pdcatul, urmdnd ca acesta s[ fie i tn chiar tabdra sa.8ee Doud caracteristici strdbat, deci, tematic sluji arhiereascd a lui Hristos'. tndepdrtarea, anularea, $terg pdcatelor, pe de-o parle Si jertfirea de Sine a lui Iisus pdcatele noastre, pe de altd parte. In capitolul 9, se imbl aceste doui concepfii prin formuldri paralele: "spre gte pdcatului" (9,26b) gi "a fost adus o datd jertfE, ca sd ri pdcatele multora" (9,28a).eoo
c). consummatio salutis

Din aceasti perspectivd, autorul pune in paralel6e0r llnnllca oamenilor cu jertfa lui Hristos Arhiereu care gi El a
ller rrl prin moarte.

9,27b
cste ordnduit oamenilor

9.28ab

Tot aga gi (oriroq rai) Hristos lte, 'rrn (&no( drno0uverv) dupd ce a fost adus o datf, irtl'rln :ih moari

jertfh lrr rlrrgri aceea (perrit 6d to0co)

npooe vel0eiq) p6catele multoraeo2 ca sd ridice a doua oard (irc 6eutipou) ff,ri de pAcat se va arita ce-L aqteapti
(rft

rc(

Itrrh'r irla

(xpfor.q).

spre m6ntuire (ei6

ootrlpiav).

In acest paralelism, morlii ii corespunde jertfa cea uu('ii, proprie a lui Iisus Hristos Arhiereu, adusl pentru ;rAr;rlcle ornenirii (9,28b comp. 9,26b), \ar iudecdlif ii std in ;rrrrirlcl.{ Parusia lui Hristr:s, care va oferi oamenilor starea lrlcrr;rrd a mAntuirii c6gtigate in sensul gustdrii ei depline.e03 Ceea ce se rernarcf, in acest context este ci autorul e;rnlolci nu folosegte niciodatd verbul rino0vrior<,r, cdnd vorlrcgte de moartea lui lisus Hristos, ci constant verbul

Continudnd girul argumentdrii ehcienlei semnificaliei prezent-eshatologice a slujirii arhieregti a I


Iisus Hristos, autorul analizeazd, in continuare, aceastd sluji dar dintr-o altd perspectivS, pi anume, din perspectiva mortil sub a cdrei ameninlare se afld permanent existenfa umantr.

irr amdnunt vezi K. Nissil?i, op cit., p.212. 'r)' "$i de ce spune cd ale multora pi nu ale futuror - se intreaba Sf. Ioan llr trostom? Pentru cd nu tofi au crezut. Pentru tofi a murit, desigur ca to(i si se rrilrtuiusc5 - ca din partea Sa - cf,ci moartea Lui a fost in locul morlii tuturor, ii
lrxcatele tuturor, ins6 dacd nu s-au ridicat ptrcatele tufuror este pentru ca nu voit..." f)ar ce va sd zicd "a ridicat pdcatele?" . .Adic[ a ridicat pScatele rr'rrilor gi le-a inilfat la Tatdl nu doarh spre ahotlii ceva asupra lor, ci simplu spre 'rru ,r lr rcrlir . " (op.cit.,p.227-228). Referitor la folosirea cuv6ntului nol,trof in Evrei ,r r, l.r! rir sa cu ceea ce se inlelege Ia sinoptici (comp. Mc. 10,45 pi loc paralele) vezi

'"

l*

rrlr rr

1rr;r irrr

gee

A ," vedea H.F'r. 'WeiI!, op-cit , p 492-495 gi J. Jeremias. art no\)'oi, ThWNT VI, p 54.5

Vezi H. Fr. We i0, op cit , p 492

,ltrr,rnias, a/t.cit , in ThWN-T, 6,p.537-544.


'^" Sf. Ioan Hristostom, op.cit

,p

227.

STELIAN TOFANA

PAR'|EA A TRE|A

+r9

El nu recurge insi la acest procedeu fdrd un s Aceasta se poate observa din corespondenla indirectd d "unicitatea" faptului morlii oamenilor (iituf aruo0cveiv dat[ sI moar6 - 9,27 a) gi patima lui Hristos (na0eiv - 9, pe de o parte, gi unicitatea jertfei Sale (rima{ TTpoov - a fost adus o singurl datd jertfr -9,28) pe de altl
nd.oyto.noo

"paralela dintre tino0aveiq (9,27) pi ns0eiv (9, prelucrdnd specfficitatea morlii lui Hristos".eos Prezenla verbelor n6.oya (a pitimi - 9,26a) npoo$ipo (a se aduce jertf[ -9,28a), ambele exprim faptul rnorlii lui Iisus Hristos, scoate in prim plan caracto funclional al specificitdlii morlii lui Iisus: Prin moartea Hristos S-a dat pe Sine jertft pentru pdcatele poporului; moartea Sa a fost ispitit gi a pltimit pentru ca celor ce ispitesc si le ajute (2,18); in moartea Sa, in jertfirea de Si El arealizat ceva, ce nu s-a rcalizat prin nici o altd moarte jertfr - iertarea pdcatelor qi dobdndirea mdntuirii tuturor.
Dar insemnStatea hotdrdtoare a morli1 lui iisus pen

nrilnluirii gi realizator al ei, la a doua arltare se va face v;rr;itor" al ei, in sensul cd dupd judecata final5, cei ce :flu rf r()l)ial- prin El de Dumnezet(7,25), se vor imp[rtdgi de ltr rrrotl deplin. (ld "a doua ar[tare" va avea un caracter deosebit se ,,,r rlin felul in care e descrisd venirea a doua a lui Hristos: r' rrrlrir, (ttro,ptfuq(fdrd de pdcat - 9,28b). Expresia se inlelege rlrrr, tlacd se face o combinalie a functiei "primei" ardldti a i lrsrrs Ilristos cu a celci "de-a doua", 8$? cum sunt fltrrt'rrtrrte in 9,26b gi 28b: utr rrrrr irl;ii, la sfdrqitul veaourilor "a doua oarl ff,rd de Pacat

rr rr

jllirl o datir spre $tergerea

(Xr,rpig clropriaq)s7 se va arita...)

omenire, autorul o vede ardtdndu-se in actul Parusiei I Hristos, care va insemna implinirea gi desdv6rgirea viitoa
eshatologicd a mdntuirii adusl prin jertfa Sa. Dacd la prima ardtare Iisus Hristos s-a {Zcut "chezagrr

Este vorba aici de opozilia dintre cele "realizate" rr,.'{r);i cele nerealizate (9,28b). intre eshatologia prezentd f lr r ('u viitoare, $tergerea pdcatelor aparlinend categoriei e rIrrr I t, I ogiei realizate. I)acd "prima ardtare" a lui Hristos ca Fiu al lui l)rrrrrrrczeu gi Arhiereu avea ca scop, gtergerea p6catelor, "a rlrrrlr Sa atdtare", ca Fiu al lui Dumnezeu, se va intdmpla frrd ,t JrVCil Vreo leg[turd cu pdcatul, intrucdt pdcatul a fost anulat lrr "l)r.irna Sa aritare".eo' $tergerea pdcatelor se limiteazd deci,

!lr

rrlrrltrl

*
%5

Cf. W. Michaelis, lbidem,

ort

'nd.oyra., nc,0ur66. ., in

ThWNT. vol V, p, 916 ui

";tlrgtrrii" pEcatului, care s-a realizal o dat6 pentru toldeauna (9,26) (Cf. E. (,r illler, op cit , p.199. nota 1l). Vezi 9i A.F. Maunnoury, oP cll , prelucrare l'r (i. Ciauganu, p 138.
r)oi

'"" xrpiq d"pupt(,aq

nu exprimd ideea din 4,15, ci se referd aici la laptul

E. Griiller, op.cit , p. 194-19-5.


nou

'rwa.r er das erstemal erschienen. um die Siinden vieler zu tragen, so wird er

p 917 Co-p K. Nissilii, op cit . p

K. Weill. art.

Q{.p,,o, &vaQdpo,

npooQdp<o.'in ThWNT. lX. p. 63 u

lr I \(inem ztveiten Kommen aufJer Beziehur-rg ziir Siinde stehen, weil er nicht melu' ,lr,'Aufgabebesiut,dieeinfurallemal beseitigteSiindevonneuenzusiihnen Seine I r:tlrcinung hat.ieZr nur noch den Zweck. denen die endgliltige Reftung vom Vr rrlcrben und den Besitz des cwingen [,ebens, also die orotqpfo im

420

STELIAN TO.ANA

PARTEA A TREIA

42t

la dimensiunea eshatologicd a prezentul ui,inlelegAndu-se aceasta timpul slujirii jertfelnice m6ntuitoare a evenimenlul

Crucii.
Slujirea arhiereascd indeplinitl de Iisus necesitd 1l ca "prima Sa ardtare" sd devind argument pentru Parulla Dacd [isus s-a ardtat prima oarl ca sd poarte, gi apoi curdleascd, si gtearg[ pbcatele poporului, atunci a doua se va ardta spre mdntuire desdvdrlifd celor ce-L agteaptl stiruinfd spre mAntuire.eo' Expresia rix Oeutdpou (a doua oard), din acest v se referi in mod clar la Parusie, eare caracterizeazd,, opera eshatologici a Arhiereului Hristos,etu tot aga i$d"nal caracterizeazd. opera Sa terestrd $i, eiq 6rrlverdq, lucrarea Sa actuald. Totuqi nu ni se spune ni acum cu privire Ia lucrarea specific arhiereascd a lui Hri la Parusie, aparAnd nurnai indicalia, cd a doua ardtare a Lui Fr "fErd de picat", adicd "frrE raportul cu pdcatul", in s ci, aqa cum s-a ardtat, venirea a doua a Lui nu va fi pcn ispdgirea pdcatelor, cum a fost cea dint6i, ci pentru condu noastrd finatd spre plenitudinea sfinleniei gi a unirii definitivl cu Dumnezeu.ell

De altfel, existi gi o altd indicalie in acelaqi sens: ttl'rntt'tt cd nu tngerilor o supus Dumnezeu lumea viitoare lt,t1,t,' t'ure vorbim" (3,5), "lumea viitoare" fiind impSrllia Felrrrlologicd a tui Hristos, "cetatea stet5toare" ce va s[ fie ( t l,l,l),"'' $i care nu a fost supusf, ingerilor de Dumnezeu, ci Mnrrlrritorului Hristos. in continuare, aga cum s-a vd,zut (2,7' Itl), lisus Hristos este infEli;at "incununat cu slavi 9i cu t,in,rtt:" (2,9), agteptind s[-i fie supuse toate Ia Parusie, llr,nirrt:cc "acum incf, nu se vede cd toate i-au fost supuse'i

l,'H), astfel c6, la inaugurarea lumii viitoare, El va apare


ltrtrrriri in calitate de

Arhiereu "al bundtalilor viitoare". in acest terri , ll sl619itul lumii omenirea va avea nevoie incl o datd de rlrr ; r r,'rr Arhiereului Hristos.el3

semnifica!ia slujirii arlrrcrctrti a Mdntuitorului Hristos pentru cre;tini, se arat[ in urrrrl p,radat. Autorul porneqte de la insemn6tatea prezentet lrrrtologicd a slujirii cereqti inaintea lui Dumnezeu (9,24b), er, oprt';itc asupra importanlei prezente, a gtergerii picatelor

I'}rin urmare, importanla

qi

1u..)(r). trec6nd apoi la insemndtatea viitoare-eshatologicd a

1ertl,'lnice.
urnfassendsten Sinn
eoe

era

(ci

10,39) zu vermitteln, ."

(K. Nissilii, op cit , p.214\

cner0dlopar (a aqtepta) este folosit in text in inteles total pflulln determindnd atitudina cregtinilor in raport cu a$teptarea trf,irii celor viitour{, eshatologice, dotermindnd o calitate prescrisE a "'a;teptdrii" (Comp. Rom, 8,19.23.25; Filip.3,20' Gat.5--5 - Vezi gi W. Grundmann., art 6i1o;.rot,
rino6dlopcr..,inThWNT,
e'o

Ajungdnd astfel la sfdr;itul acestei secliuni, care a parfii a III-a (8,1f rrrrr;rl crbiectul de analizd a capitolului 3 a rl(), sc poate observa cu claritate care a fost obiectivul ', ,rrrtrrrrrlui: ideea pe cate a vrut sd o aprofundeze, a fost

II,p

55)pi inspecial atrdirii desavArgiteastariidl

nrAntuire (J. Schierse, VerhetJ|ung und Heilsvollendung,

l2'I-130; B. Klappcrl'
u

Die Eshatologie des Hebraerbrief,Nlitchen. 1969,

p 4i

G.C. Berkouwer, The Return of Christ, 1972.


nn. op t'it .

89

"'
''r

,\. Vanhoye, L'oikoumene dttw l'Epitre


Pr. V. Mihoc, art cit , p. 199

atLx

Hlbreux' p. 248 u

'" o. Crlt.,

p 91.

' ('l

' ' Vczi K. Nissil5, op cit , P.215

422

STELIAN TOFANA

PARTEA A TREIA

423

"Pagtile Hristosrr' valoarea sacrificiale a ceea ce noi numim evenim."*'I":l inlelegAnd prin aceasta doud aspecte ale. :::: patimile 9i invierea' Crucol form"aza ounitate indisolubil[: t"t":." je1tf1 gi invierea se presupun t"cipro"; 11.q

rr

rlrrbla constatare. Pe de o parte, trebuie

s[ recunoagtem cd

fglf fost fEri rost, iar invierea flri iertf[ ar fi

ti:i

*l']y;: t-nr.*rU.ers rri, crucea sau moartea luiHristos t^: sd virtual qi invierea Lui, iar in invierea Lui' continud

lrAtrna gi pream6rirea lui Iisus prin inviere au constituit un lsr r rliciu autentic, corespunzAnd exact la ceea cejertfele vechi llt, ,'r, ,ru sd realizeze: o jertfr inaintea lui Dumnezeu, sivArgitd lur ()m, care sd depSgeascd obstacolul pdcatului, care il lFlrrir;i indepdrta de Dumnezeu, un cult demn de a fi oferit l)rrrnnezeu gi de a stabili un agezdmAnt care sd-i deschidd

ajuns la invi prezentd puterea biruitoare a crucii' Nu s-a fdra cruce, invierea fiind ardtarea deptin ^actualizatll in concepfll manifestatf, de Hristos in suportarea crucii"el6 biruitoare' c ins5$i rdsdriteand "crucea lui Hristos este ea s-a dus plin de dutnnezeire la i Hristos murind, sufletul Lui ridicdnd apoi truput S unde nu a putut fi 1inut, ci l-a biruit, sd in nici .r,, .ru tipsit de indumnezeire 9i nici llsat
care

r;rorrrlui intreg posibilitatea ajungerii la comuniunea cu


rr rr

tr:

zeu.9l8

Pe de alt[ parte, se observ[ cd patima gi preamdrirea lrsrrs Hristos au surclasat de o aga manierd sacrificiile i r lrr, irr propria lor structurd fundamentald, cd ele, de acum, rrrrri pot fi considerate ca jertfe valabile. In acest context,

"l in stric[ciune".el7

Datorita acestui fapt, degi se pare cf, noltunea jertfS' totuqi Ii arhiereu ar fi legata oarecum numai de inviere Arhi Hristos continud sa fie 9i in inviere 9i dupa ca care se oferS pe Sine jertfr continuE' invd![torul mAntuirea in Stne propagl invdldtura despre Sine qi despre acesta El rdm8 Conducdtorul nostru spre mAntuire' in felul lar mereu cu noi intr-o continu[ innoire 9i actualizare'
ttm continuitate in El nu este determinatd de succesiunea a timpului determinat care imp[ici distanla, ci de o no]iune o comunlune. O comparalle cu cultul Vechiului Testament

llr'lc vechi nu apar decdt ca tentative ineficiente, forme lr. sinrple prefiguriri ale adevdratei jertfe.ele A;adar, ceea ce are specific, cu adevf,rat, jertfa lui
llristos este plenitudinea realitd[ii sale. Dep[gind stadiul Irrrlur exterioare, incapabile sI curdleascd cugetul (9,1l{1, lrsrrs l]ristos se jertfeqte pe Sine insugi prin Duhul cel rr , viirs6ndu-$i propriul Sdu sAnge, oblindnd astfel itlrlrrrrrrarea sacrificial6 a umanit6lii Sale, care a devenit rrtrrl t:cl mai desdv6r;it", adaptat adev6ratului sanctuar I I l,l). Depagind apoi stadiul primei alianfe, imperfectl gi rrvr/rric din cauza ineficientei cultului (8,7-13), Iisus lntrr',, lirafie eficacitdlii ireversibile a morfii Sale, a devenit lllnr rlortrl unui testament, a cirui valabilitate este totalS $i Irrr ii ((), l5-23). Depdgind, in cele din urm6, nivelul cultului lF:,,trr, cirre nu a fost decAt figurativ (8,3-5), MAntuitorul
u'r

Vezi Pr.Prof.Dr. C. Corni{escu ' art cit ' p' 209 ' cultul Bisericti Pr.Prof'Dr. D. StSniloae' Crucea in teologia Si 1975, p' a05-406 in revista "Ortodoxia". nr'3, nt'Pr.Prof.Dr. D. Sttrniloae' Teologia Dogmaticd' vol 1t' p 166
er5 er6

''' \,

.r A. Vanhoye, Prtres anciens. , p.234

424

STELIAN TOFANA

Hristos a stabilit efectiv o comunicare perfectd qi defin intre om gi Dumnezett (9,24-28). Astfel, lisus Hristo! devenit, este gi va rdmAne vegnic Arhiereul cel marG des[vdrgit. e2o Astfel prin patima gi invierea Sa, Iisus Hristos postat, cu adevdrat, intr-o alt[ forml de relalie cu omul' totul noui gi la care aspirau, de fapt, toate jertfele Vechi
Testament.

PAR.THA A PATRA

Din acest punct de vedere toate expresiile 9i titl aplicate lui Iisus Hristos, ca spre exemplu cel de "M Arhiereu", sau patimii Sale preamdrite, rle "jertfl unicd", umplute de o substan!iald plenitudine de confinut, elimindndu-se astfel orice acuzd adusd autorului de uzi unui limbaj metafizic.el2 in misterul lui Hristos, aceqti te ca de altfel gi al1ii, iqi gdsesc sensul lor, cu adev5rat intr-o plenitudine desdv6rgitd.

EFtrCA.CITATEA. JERTFEI CELEI UNICE $t t)EFTNITM A tur rrsus HRIsTos ARHTEREU qt C0NSECINTELE EI PREZENTE $I \riIToA,RE

110,1-25; 13,7=iV)

I. Jertfa lui lisus Hristos superioarl tuturor j ertfelor vechi


Transformate in jertfr supremd perfectl, suferinlele gi rrrrlea lui Iisus Hristos, care au incoronat slujirea Sa

E20 il -,

tDtoem.

t' Ibid"*.
O incercare de acreditarc a unei astfel de pdreri a inccrcat J. Smlth lucrarea sa"A Priestforever",London, 1969.El tinde si reduch, in scrisul sdtl, un sens metaforic, afirmaliile epistolei privind preo{ia 5i .iertfa lui Hristor, Delorme in articolul siu"sacrifce, sacerdoce, consdcralion" in RSR 63, 1971, 343-366, nu e destul de convingltor in a combate teza lui Smith. A. Vanhoyo,
e22

schimb, scrie: " .. on doit se garder de dire que l'auteur de l'Epitre

usc

"mdtaphores" lorsgu'il applique au Christ [e titre de "grand prOtre" et d Ia glorifiante du Christ le nom de "sacrifice" Saperspective cst exactement I'i c'est dans I'Ancien Testament que sacerdoce et sacrifice etaient pris en un m6taphorique, car ils s'y appiiquaient ii une figuration symbolique impui tandis, que, dans le mystere du Christ. ces termes ont enfin obtenu leur sans avec une pldnitude insurpassable" (Prtres anciens , p 235)

oblinut pentru El insugi intrarea in sanctuarul r rlrrbil, unde, ca o consecin[[ a acestei intrdri, Se infEfigeazd rrlrrr rroi, inaintea lui Dumnez-eu, Cel ce L-a incoronat cu tllvir ;;i cu cinste. Aceastd valoare flra egal a jertfei lui Iisus llrr';los este pusd din nou in relief nu numai printr-o ;rrrrrpuratie cu ceremoniile zilei Iom Kippur, asupra clrora s-a Irr:r',lrrt pAnd acum, ci chiar cu toate sacrificiile Legii vechi llll I 4). Jertfa proprie a lui Iisus Hristos a fost primita de llrrrrrrrt:zeu Tatal, iar ca o dovadi a acestei primiri. Fiul e a1r'.,;rl tle-a dreapta lui Dumnezeu, imprimind acestei jertfe
hrcrcascS, au

426

STELLAN TOFANA

PARTEA A PATM

427

eficacitate proprie maxim[, ceea ce va face ca ea sd nu so repete, avAnd caracter de jertfr unicf,. Roadele ei, aga sunt prezentate de autorul epistolei in cea mai mare partt capitolul 10, sunt: "cur[firea spiritual6" (rera0aproprd 10,2; "sfinlirea" (r'lytaopdvov - &yia(opdvoue - 10,10,1 iertarea pdcatelor ( 10,4.6.1 1 .12-17 .l 8); unirea cu Dum (10,1.14); curalirea inimilor (10,22), etc. Evenimentul jertfei nu se poate reduce agadar' ll simpld reugitd individuali, in care caz n-ar mai fi ci dimpotrivf,, intinde consecinfele ei decisive asupra i existenfe umane. Acesta este aspectul pe care autorul Iine sublinieze in aceastd secfiune (10,1 -8) 9i care concluzi marele sdu expozeu doctrinar (7,1 - 10, 1-18). Fidel orientdrilor din sectiunile precedente, aul procedeazS. qi aici, in reliefarea ideilor sale, pentru ulti oard, prin ef'ectul contrastului. Ineficacitdlii jertfelor vechi, opune eficacitatea perfectd a jertfei lui Hristos, intemei demonstralia sa pe texte din Vechiul Testament:Ps.40 Evr.l0,5-9; Ps.l10 in Evr.1O,12'13; profelia lui Ieremia

llrrrp ;i concluzia finali asupra preoliei levililor gi a Legii care rr ()pune noii Alian!e, precum umbra, realitdlilor; efemerul,

velrricului (10,1); ineficacitatea, eficacit6fii (10,4);


lrrrltiplicitatea, unitelii.eza Secliunea nu dezvoltd, prin urmare, u lcmb noud, ci se prezintd doar ca o reca-pitulare rorrcluzionali a temei slujirii arhieregti a lui Hristos, Mare Arhicreu pdmAntesc gi ceresc, temd incheiatl practic in 9,28. Irrsii ea subliniazi, totugi gi ceva nou, dupd cum reiese din tnrrrpara!ia dintre jetfa repetabilS a sdngelui de animale 9i lrrtll r-rnic[ a sdngelui lui Iisus Hristos: valoarea proprie, rlrsllvdrgitd a jertfei Sale, concentratS in efectul ei unic, trtllrrtuitor - rele f<oore (10,14).
1. Abolirea

jertfelor Legii vechi (10,f -10)

Jertfa lui Iisus Hristos este prezentat[ in Epistola cltre

l'vrci prin comparalie cu jertfele Vechiului

Testament.e2s

Evrei 10,16-11 . Ca revelatie nedesdvdrgitd, Vechiului Testament anun[e in aceste texte, incl o dat5, propriul sdu sfdrgit gi institulie. e2s
Secliunea ce urmeazd a fi lratatd 10,1-18, se prezi ca o concluzie a temei doctrinar-hristologice - Iisus Hri

Mare Arhiereu - inceputa in

5,

i. Dar ea exprimd, in acel

""t {lomparaspreexempluexpresiile: "in fiecare an", "an de an" (10,1.3); "in zi" (10,1 l), "de multc ori" (10,1 1), cu "o singur[jertfr" (1 0,1.12.14), "o datA krtdeauna" (10,2.10), pfa Ouofa, pfa npoo$opd (10,12.14) etc. C. Spicq 1*,rrlrrr ertr rlt: pdrere c5 aceastd insistenfl a autorului de a sublinia at6t de radical !trr lit,rrcitatea sacrificiald a jertfelor mozaice in comparalie cu eficacitatea jertfei furh lrrrr;rri ir lui Iisus tlristos, cireiaii acordd valoare incomensurabild,ttddeaz1, tr'lnrrlri, o inlenlie polemlcd. Aici el vede un argument, care ar vorbi de fapful c[ r pr,,toLr rr-a fost adresatd numai cregtinilor dintre iudei, ci 9i (sau mai ales) preo[ilor r rrrr rrliciau Ia Templul din Ierusalim. Autorul voia sd le dovedeascd inconsistenfa "Desfiin1eazd deci, pe cel dintdi, ca sd statorniceascd 1r , h ',liin[area cultului vechi: 1r ,l ,htilca" (10,9). (Aqa privitdipotez4 constituie 9i o dovadi a dat5rii epistolei trrirrrtc (lo anul 70, deci inainte de distrugerea Ierusalimului, n.n.). Vezi C. Spicq, I I 1,1171' atr Hibreux,lI, p. 300
ller rrrc

'"'
e21

Vczi in acest sens s. Lach, Les ordonttnces du culte israilite dans la lettre

A. Vanhoye. Pr&res anciens ,p.236.

,,r', Il,tltretLr,in "studiaPatristica", Il, 1959, p 390-a03.

428

SI'ELIAN TOFANA

PARTEA A PATRA

429

Autorul epistolei amintegte de mai multe feluri de jertl'l levitice: daruri (6rilpti - 8,3) sAngeroase, prinoase sau punerl tnainte (tpooS6paq - 10,5), arderi de lot (6i.oxaur<ipotc,' 10,6), etc.e26 Asupra acestora autorul nu insistd, ci ia itt considerare, aga cum s-a v[zut, jertfa cea mai insemnatd I cultului mozatc ai anume, pe cea din Ziua impdcdril,
Semnificativ este insugi numele de "Iom hakippurim" (rllrdpa ii.aopo0 sau d(rl.aopo0), care inseamnd "ziua ispdqirii, I impEc[rii sau a cur6!irii". Aceastd zi a impdcdrii de Ia 10 Tigrl era cea mai mare gi mai insemnati dintre sdrbdtorile mozaico (Lev. l6,lll). "Celelalte sdrb6tori ale mozaismului, degi au la bazalor evenimente istorice, clipe solemne din viala poporulul evreu, nu s-au bucurat de o cinstire gi o evlavie aqa de mare c8 Ziua Ispapirii".e2T Ea era "slrbltoarea sirbdtorilor" - Sabbnl Sabbaton (Lev. 16,31) gi cea mai insemnatd'zi de odihntr. i.rt."g serviciul de la templu era s[vArqit in aceastd zl de Marele Preot gi culmina prin sacrificiile de expiafiune (sau de ispagire) pe care arhiereul le aducea mai intdi pentru sinc gi pentru familia sa gi apoi pentru tot poporul (Lev. 16,1-341 23,26-32; Num. 29,7-l l; cf. Ie;. 30,10; Lev. 25,9)-e2E Prin aceste jertfe se realiza ispdqirea tuturor picatelor pe care poporul le-a sdvArqit in decurs de un an, de la ultima

rr a impdcarii. Dupa ce mai intAi se sivArgea cur[lirea ;rrlcatelor proprii prin jertfirea unui vilel (Lev. 16,3.11),
nrlriereul lua apoi rolul de mijlocitor. Ep i sto I a c Stre Evre i pr eci zeazd cd, la Ziua Ispag iri i, n u rc realiza o curdlire reald de pdcate, ci jertfele aduse erau rrrrrrrai tipuri qi umbre (8,5; 9,23; 10,1 ), fiind sdvArgite numai

trupului" (9,i3). Totugi, nici o altd sdrbdtoare jertfE a Vechiului Testament nu prefigura mai 1r rrici o altd lrrrrc jertf,a lui Iisus Hristos.e2e
r;rre "curdlirea

Acesta e scopul pentru care autorul epistolei prezintd

larg rAnduielile Vechiului Testament referitoare la Ziua l,,pllirii, aga cum s-a vdzut in 9,1-10, stabilind apoi raportui trlric care existd intre Ziua impdcdrii din Vechiul Testament 9i /rrrl impdcdrii din Noul Testament, cAnd Mdntuitorul S-a ,rrlrls pe Sine "jertfE lir[ de prihand" (9,14) pe crucea de pe t iolgota.ero fn acest sens, curtea templului unde erau ,,rrt litlcate animalele reprezenta p6mdntul, iar Sf. Sfintelor, in r ir c arhiereul aducea sdngele vilelului qi al fapului, ;,r,'inchipuia cerul, o Sf6nta Sfintelor "nu frcutd de m6nd" propriuI Lui SAnge, 'rnr(:neascd (9,11), unde Hristos a intrat cu
1rt'

O clasificare a jerttblor Vechiului Testament cu implicafiile lor in Noul Testamcnt, din difclite puncte de vedere, vezi: Pr.Asist. Stelian Tofan5, Sensurile jertfei Mielului Pascal. in rev "Studia", 1993, p. 20 u.

q26

''
la

P..D.. Mircca Chialda. Sacri,ficiile Vechittlui

Testament,
rJin

177

28 Vezi

ir

amlnunt desct'ierea ceremonialului de Ia femplu

Ziua Ispagirir

Pr.Dr. M. Chialda. op cit . p 383

'"" Cf. Pr.Asist. V. Mihoc, art.cit.,p 195 '"" in privinta raportului tipic dintre jerrflele vechi gi cea a lui Iisus Hristos, vezi 1 \/:rnhoye, Expiation ancienne et sacrifice du Christ, in "Assemldes du '', rl,rrcrrr'", 1964, p. l8-35; O, Hofius. Das "erste" und das "zw'eite" Zelt Ein lt, tttttr aur Auslegungvon I{ebr 9,1-10, in "Zeitschrift fur die neutestamentliche \\ r,,,t'nschaft", 6l (1970), p. 271-277 qi T.G. Stylianopoulos, Shadow and t',,ttrtr lleflections on Hebrews l0,l-18, in "Greek Orthodox Theological lr, r r,'rv". 17 (1972), p. 215-230. Unul din sacrificiile cu profi.rnda insemnitate rr1,,,lrr1,rcI mesianicd de care face arnintire Vechiul Testament este 5i sacrificiul l f r, lulLri l']ascal (leg 12) (Yezi Pr.Asist. Stelian Tofani, art cit ,p 24rt)

430

STELIAN TOFANA

PARTEA A PATRA

431

adicd in stare de jertfa, pentru a obline impicarea oamenil<tl cu Dumnezeu. Arderea resturilor de carne de la jertfele pentru pdcate afard din cetate sau, in timpul exodului, afard din tab[r61, preinchipuia moartea ispEqitoare a Mantuitorului in afara cetd[ii lerusalimului (13,11-12). Dar autorul epistoloi nu-gi propune sd epuizeze semnifica(iile ritualului ispdgirii,erl care ofer6 ins6 un vast domeniu pentru orice interpretarc

alegoric6, spiritualI sau misticS.o" in pericopa 10,I*I0, autorul opune pentru ultima oara, in cadrui unei antitezo viguroase ineficacitatea qi sterilitatea jertfelor mozaice, eficacitalii jertfei celei unice a lui Iisus Hristos' Repetarea infinittr a jertfelor de animale in Vechiul Testament putea sd contribuie, frrd indoiald, Ia splendoaren cultului gi inviorarea credin{ei poporului, dar, in realitate, elc nu dovedeau prin repetifie, decdt neputinla ior in a indepdrta pdcatrrl gi necesitatea unei alte jertfe care sd le depSgeascd 9i inlocuiascl, ceea ce s-a gi intamplat prin moartea lui Iisus Hristos. St-. loan Hrisostomul se intreabd" "De ce trebuiau multe, spune-mi, dlcd una ,singurd era de aiuns? Astfel cd fiind multe Si pururea sd se aducd, era dovoda cd niciodald ei (preofii, poporul) nu se curdleau - Si tocmai pentru cd sunt multe, sunt neputincioase" .e33 Autorul demonstrea zd aceasla pri ntr-un s i o gi sm 1o gi c
I
:

superior - general - Dacajertfele ar fi fost eficace, ar li rrrlr:lirt (10,2). inferior - particular - De aceea (6rd - 10,5) Hristos tr r lt'rtfit pe Sine, inldtur6nd cr-rltul vechi (10,5-10). Pentru abrogarea sacrificiilor mozaice, autorui aduce rrrt0i ca argument Legea, ineficace in toate institu!iile ei, rrr,rr ;t ,rpoi un argument hristologic axat pe revelalie. in trei tiltr(luti, pe parcursul a l0 versete, autorul denunld
i

rrrlni

l,' I t acitatea j ertfelor gi institu!i ilor vechi, nemullumin-du-se sd constate aceasta ca o realitate, ci prezintd abrogarea
r

lrrr t ;r rrn fapt

inevitabil.

a). Insuficienlu Legii

cauza abrogdrii

j*tfelor

procedeului literar inclusio ou6inote Alr,1v.r,,r, (nu poate niciodatd -10,1), dl66varov ycrp (c6ci e r rr rrt'pr-ltinfd - 10,4), pericopa l0,1-4 formeazl o unitate in .rn, "'lr Reludnd subiectul "jcrtfele vechi", punctul central al pr r rr'opei este concentrat de autor in ideea acestor jertfe, a r', I i oienlei cultului mozaic, ins ufi cientd concentratl in insig i lrrrrl;r Legii. Jertfele ce se repetd an de an (rcr'Bvrau16v lll l)'''s n-au puterea sd dobAndeascd ceea ce ar trebui SA
tr
r r

in cadrele

Co u. exemplu in accst scns, Epistola nu spune nimic desprc lapul ispf,Eitor' numit "1apul pentru Azazcl" (Lev. 16,10.20-26), in care unii autori patristici au vdzur un iip ul Mantuirnrului (vezi Prof.Dr. M. Chialda. opcit,,.4l0-41l).

''

"' A. Vanhoye. La.slructure liffirait"e, p. 162 u., vede un inclusio dat in lir,.r;r "r<c,t'ivrourou" Se pare totugi ca aspectul ccrncluzional al v.4 ar ',,rr,r/r('c parerea lui Vanhoye (Vezi tl.Fr. WeiR. op cit . p 499) ,
"'l:rpresiaxcr'dvrcutov lace leferire din nou la.jerlfa clin Ziua irnpdcarii | ,,rrl):lil 9.7.18 25 cu 10,1.4: "SAngele de tauri gi de lapi" cstcjertfa specificd din lr.r Itrrpacdrii

et' Ct. P..Ari.t. V. Mihoc, art cit ,pott Sf.

195

lo"n Hrisostom,

oP

cit , P.229

432

STEL|AN TOFANA

PARTEA A PATRA

433

ob1in6: desf,vdrgirea acelora ce se apropie de altar. Motl ineficacit6lii lor, autorul il vede in "Lege", care, in vi lui, nu e decAt "umbra bunurilor viitoare": "intr-adevdr, Legea avdnd umbra bunurilor vl (oriov... 'Etov pel"l,6vculv cryo0rilv), iar nu insusi

Ea nu aduce cu sine decit "umbra" realitdtilor

Iucrurilor (t?1, eircdva ttirv rupaypritov),

nu

niciodatd - cu aceleasi jertfe, aduse (neincetat) tn fiecarl - sdfacd desdvdrSili pe cei ce se apropie" (10,1).e36 Perspectiva autorului nu e aici cea specificd fil platoniene care distinge "ideile ve$nice" de "ima (e irc<irv) sau umbrele lor (oxia) materiale.e3T I)up6 urmat in acest punct de Filon,e38 ideea, anterioartr ti corporale, ii rdmdne superioard in perfec{iune. Aul epistolei adopti insb o perspectivd diferitd, care e a implinirif planului lui Dumnezeu potrivit Scripturii. EX distinge prefigurdrile imperfecte (orcic) de ex definitivd (e irrirv) a "bunurilor viitoare". In loc de a se la inceput, cel mai inalt grad al realitalii, acesta vine la s in realizdrile eshatologice (comp. II. 15,46 u). Venind i lui Hristos, Legea nu-i este superioard, ci, dimpotri

$i aici, ca gi in 9,9, scopul atribuit cultului sacrificial lransformarea omului, deslvdrgirea lui (te l"e foor6). lr, llr tci ce se apropiau de altar gi aduceaujertfa, trebuiau si Irrrii aceasti desdvflrgire, ca gi cei pentru care se aducea llrr ;i care apoi le permitea s6 se apropie de Dumnezetfdrd I Aceasta implica, evident, faptul ca "desivdrgirea" sd llrrgll $i congtiinfa, elimindnd din ea p6catul, obstacol in rrrniunea cu Dumnezeu. Odatd curAlit de picat, omul nu ar I'i trebuit sI aibi "congtiinla pdcatului" (... ouve(6qorv lrrrlrrr<,3v - 10,2).e3e Insistenla cu care autorul vorbeqte de irl in aceastd secliune (10,1-1S)eoo manifestS o diferenld lerrrrrificativd intre desdvdrgirea oamenilor 9i cea a lui Iisus llrr,,tos. Cdnd vorbegte de desdvArpirea lui Hristos in 2,10 gi i,,), rru face nici o aluzie la faptul eliminirii curdlirii de pacat .rrrliunea e simpli - Hristos a fost frrE de pdcat.e4r CAnd

e36 intelesul expresiei tpd.ypeta (lucrul in sine) de care e vorba aici, eslo context identica cu in(elesul expresiei gdll,ovta ayald. Agadar eixdv

insemneazi lucrurilc in sine, realita{i intrupale, madfestarea mantuitoare eshatologice de carc s-a mai vorbit (vezi G. Maurer. .lrl- ,l npd.ypa, xpaypateia. in ThWNT, VI. p 639).

npdyparov

ale cuvAntului ouvei6rlotq in spa{iul gi in iude+elenistic4 in special la Filon pi Sf.Ap. Pavel, a se vedea: pentru lrrrlrrnruul elenistic, compard Filon Imm 100; Det. 146 Spec. Leg. I, 235; IV,6; Ios lr't l)ccal 87. AmEnunte in acest sens, vezi: Chr. Maurer, arl. orivorDo, rrlr,, i6r;orq, in ThWNT, VII, p. 908-910. f)espre infelesul termenului la Sf.Ap I'rr!('1, vezi: A.J. Eckstein, Der Brief "Syneidesis" bei Paulus, (WUNT 2 B l0), Ill'trtBcn 1903, P. l2l u.
lltr-rrrtrrra

'"" l)espre infelesurile profunde

''") n utorul menlioneazd de 9 ori cuvdnful pacat (t1


rrrrrrr,rr I 8 versete.

tipoptia) intr-un

spatiu de

"'
e38

Plrton, Republica, VII, 514,


i

''''r I',vrei rt

4,15;7,26;9,14 Muit mai curajos, Ap. Pavel nu se tbregte

de expresii

Comentiind Gen. 1-2. Filon afirmd cd Dumnezeu a creat mai intai idcsl perfecta de om gi numai dupd acee4 in a[ doilea plan, l-a creat pe omul terestru, mai pu{in per.tbct (De opi{ mund i. p 1 3 4- trad de R. Arnaldez. Cerf I 96 I, p, 23 I ),

in Rom "('itci ce a muril, a murit pdcatului o datd pentru toldeauna, iar ce tt'dieSle, tt,tt ,\1., lui Dumnezeu" sau Rom. 8,3. "- Dumnezeu lrimildnd pe Fiul Sdu tntru :t\tuttnroreatrupuluipdcatului. ",dar deaicinudccurgecf,SfPavelaraveain
p-acal, ca spre exemplu

rll, ri orbesc de o relaqie strAnsd intre Hristos gi

lll

STELIAN TOFAN4

PARTEA A PATM

435

vorbe$te acum de "desdvArqirea" ce urma a


oameni, autorul revine

fi

atinsl

flri

incetare asupra problemei

10,4 sunt in realitate cea mai categoried 9i puternic5 rc de pin[ acum a Legii, precum 9i a jertfelor a cdror
rrial6 cultic6 se

p6catului. Nu numai cdLegea n-a reu;it si inlIture dar ceea ce a adus constan{a repet6rii jertfelor, potrivit mozaice, a fost tocmai reversul faptului: an de an ami pdcatelor (&vdpvqol6 dpoptrtiv): "Ci prin ele an de ai face amintirea pdcatelor" (70,3). Astfel, Legea 9i car repetativ al jertfelor ei, n-a inlSturat pdcatul, ci l-a licut evident (comp. Rom. 7,7-9). Prin urmare, ins[;i constituie, pe de o parte, cauza ineficienlei jertfelor de ea, declardnd in acelagi timp, pe de altd parte, ol consecin!5 a ineficienlei ei, inlocuirea sa printr-o altd Lego, un cult qi ojertfr care sd inlocuiascd inef,tcacitatea ei. A idee, ca Legea veche ins6gi s[ reclame prin ineficienfa ei o Lege, total superioard ei in eficacitate, constituie unul argumentele forte ale preocupdrii constante a epistolei sublinia superioritatea Noului Legdmdnt, a preoliei celei a necesitdgii unei noi pi alte mijlociri arhiereqti decdt mozaicd a Legii vechi. Mergdnd pe aceastd linie criticd a jertfelor m autorul conchide girul argumentdrii cu ideea-tezd din 10,4 care se aratd,cd"sdngele de tauri Si de yapi este cu neput sd tnldture pdcatul" . Ca punct final al argumentdrii din 1O,l-4, afirmafi

vechi, r'zt:ntate in epistola cdtre Evrei prin ritualul jertfei din r irnpEcdrii, cunosc ca mijloc de curdlire 9i de iertare pentru rri "s6ngele de vilei 9i de lapi". Din aceasta reztitd Hristos v6rsat ca or', antiteza propriului sAnge a lui trisus in tl'r1. cnunlatd clar in 9,12: "El a intrat o singurd datd, de vilei, ci cu tnsuSi ltttu Sfintelor, nu cu sdnge de {api Si ttyitle Sdu..." (6rri 6i toO i6o0 cripacoq)' Singur acest rli(: poate cu adevbrat 9i in mod eficace sd curele 9i sE
lRtrrre pdcatele.

[oate rflnduielile cultice ale jertfelor

sprijindpe

ea-eo'

a lirrtivd a cultului 9i a jertfelor vechi, avAnd ca bazd spre prezentarea celuilalt rrctcrului lor negativ, Legea, vedere in argumentarea necesitafii indepertlrii Legii filrrrct cle Vr,lri Ei jertfelor ei, 9i anume fundamentul hristologic al tlcslci idei din 10,5-10.

Cu aceastl inlelegere a afirmaliilor categorice din 10,4 lt ( ()ntextul cap- 9, este datd deja trecerea de la sublinierea

b). Fundamentul hristologic al abrogdrii iertfelor mozaice

Continudnd ideea de inceput al capitolului 10, ale jertfelor sunt in ;rrczentatd pAnd acum, doud aspecte
ulrccial imPortante Pentru autor:

l). Propria revocore din partea lui

Dumnezeu a

vedere pe Iisus Hristos ca fiind cuprins de p6cat Pentru el, dimpotrivS" Mdntu Hristos e Acela " care n-a cunoscut pdcatal" (II Cor. 5,21 ), Conditia de a lui Iisus Hristos uneqte paradoxal absenta completa a pacatului din Sine solidaritatea profunda intrup, cu umanitatea pacltoasd" (Vezi A. \/anhoye,

anciens.

p 237)

v 10,4 sunt "la "n' Co-p. C. Spicq, op cit,ll'p. 303, dupa care cuvintele ,,,rrrtunnation la plus radicale de I'ancienne Loi et de son culte"

STELIAN TOFANA

PARTEA A PATM

437

tuturor telurilor de jertfe ale cultului vechi, aduse pot Legii (10,8). 2). Propria voinld lui Dumnezeu exprimatl ld
aceasta ( 10,9).e41

rlt tol

jertfe pentru pdcat rut fi_au pldcut, atunci am zis; cdrlii - ev rce QaA(6r BrB,l.fou _ scri.s este mine) ca sq fac voia Ta, Dumnezeule,' (Evr. 10,5_ lt(utt'u / l's l9(40),7-9).00,
,yi

Irttrt v,in! (tn sulul

Legdtura dintre ideile celor doui paragrafe care tl concentreazd intr-una singurd - necesitatea abrog[rii Legll vechi - necesitate rezultatddin insigi fiinla Legii, argumentatl de autor din dou6 puncte de vedere diferite, este rezolvatl dl acest 5ub - concluzional, ce introduce paragraful 10'5-10e41 ll cdrui conlinut se catacterrzeazf, printr-o evidentd nuanll teologic5 de abordare a problemei' Privitor la propria revocare ajertfelor vechi din partc3 luiDumnezeu,insuqiVechiulTestamentm[rturiseqteaceBt lucru. (Comp. Is. l,l1; Ier. 6,20; 7,22; Osea 6'6; Amol 5,22.25; Ps. 39(40),7-9; 50,13-15, etc')' Autorului nu'l rdmdne astfel decit sd aleagd dintre aceste citate pe cel mal

Cu aceste cuvinte autorul ne introduce intr_un orizont

n lrLrpului Sdu.ea6 prin


1r irrrlp1e

;rropriu, hristologic al ideii sale: este vorba de propria Legii de cdtre Dumnezeu pe care El insugi a t,hl)nrrat-o, gi anume prin gura Aceluia, Care $i_a adus ;rrrrP'iul Sdu trup ca jertfE. Este vorba de Iisus Hristos in a I ilrrri venire in iume - eiodpleo0al ei6 t6v rc6opov autorul v.rlc deja unul din scopurile acestei veniri - inldturarea Legii fl ir tuturor jertfelor ei, ineficace in a deslvdrgi pe cel ce It'tllcgte sau pe cei pentru care se jertfe,ste, prin propria jertfE
Irrlrtturare a

in sensul hristologiei epistolei, adicd Celui Preexistent.eaT Semnificatia acestei ,,veniri in ltrrrrc", a intrupdrii este concentratd intr-un singur punct a.l
Itrlr rrparea

Iu

o0sr tbv lisus Hristos

in lume,, x<5opov) referirea este ciard la intruparea


expresia "intrdnd

recunoagte o profelie, care 9i-a gasit implinirea in existenfa umand a lui Hristos: "Drept aceea, intrdnd tn lume' zice: Jertfi Si prinos n-ai voit' dar mi'ai intocmit un trup' Arderl

*t

H.Fr. WeiB, ap cit ,P- 507.


forma unui MidraS la Ps' meMa o aEa-zis6 exegez! ser des Hebr., P. 116; S.
e

'''"'Cf. H.Fr. Wei0, opcit,p. 5ot3 "" ('uvdntul oopa din textul ps. 39.7
'r

se referd Sa

Hebrews.P.88.

l'istos f uat din Fecioare prin intruparea l,1l)8)


lrrr I

l}rd indoialh ra tmpur phmantesc istorica (comp. H.Fr. w eil, op cit ,

STELIAN TOFANA

PARTEA A PATRA

439

existenlei plmAntegti a lui Iisus Hristos: proprla tl un jertfd a Celui intrupat. in acest punct concepe deci aut' fundamentul hristologic al abrogdrii jertfelor vechi' inle
astfel cuvintele psalrnului, se deschide prin Evrei necesit principiutui hristologic al interpretarii 9i inlelegerii corecto

Vechiului Testament. Dar jertfa lui Hristos

este

corespondenld perfectd cu perspectivele exprimate psalmist. Ea nu este un simplu rit exterior, ci Ei un act asculterii personale de voinla lui Dumnezeu exprimatl aceasti jertfi: "Iatd vin.' sd fac voia Ta, Dumne
(10,7).
Spre deosebire de jertfele vechi pentru care Dum "nu-gi gdsea plicere", jertfa lui Iisus Hristos nu putea sd nu

a implinit voia lui llrrrs Hristos, prin care Cel intrupat 949 Dumnezeu mdntuitoare''"' l)rtrnnezeu'o8 Ei-anume voia lui hristologic inlocuirea ATntlar, in acest mod se argumenteazd prin jertfa cea unic6 9i definitivE a lui Iisus 1o,rt.to. vechi, qi a Legii' ll,ir,o* adusd pe Golgota, dar nu numai a 1or' ci Legea' riei in criticareajertfelor, autorul inglobeaz[ 9i in acest sens, implinirea voii lui Dumnezeu nu unul gornportd in sine numai un aspect hristologic' ci 9i
rult:riologic. jertfei AruncAnd acum o privire de ansamblu asupra pe care autorul lrri Iisus Hristos gi asupra jertfelor levitice' putem afirma ch epistola relevf, trei Irrr: rnai le-a confruntat, celelalte gcrruri de relafii intre jertfa unicd a lui Hristos 9i de irrrrt mozaice: de asem6nare, de diferenliere 9i
rr r 1lc

fll

acceptatd, intrucat in ea se "implinea voia lui Dumnezeu'l Rezultatul sdu a fost rea$ezarea lui Iisus Hristos de-a drea

lui Dumnezeu ". aducdnd o singurd jerffi pentru pdcate' Dumnezeu" (10'12 Sezut in vecii vecilor, de-a dreapta lui Astfel, jertfa Sa este conceputd in epistold ca fiind intruchipare a voinfei lui Dumnezeu, implinit[ in ascul lui Iisus Hristos. Privitd din acest punct de vedere jertfa lui Ii Hristos, suntem conduqi spre concluzia urmdritd" " "' Jer (0uof flq) si prinoase (npoo$opde ) ,si arderi de (6l"oxouttirpato) si jertfb pentru pdcat (nepi ripaprio6) n-ai voit, nici nu li-au placul" (care se aduc dupi Lege ' oitrve6 rat& v6pov npooQdpovtar). Adaugd dupd aceeal "... iatd vin sd fac voia Ta. Dumnezeule"' Desfiin{eazI decl "pe cel dintiri, ca sd statorniceascd pe al doilea" (10'8-9)' Acest "al doilea" nu e nimic altceva decat propria jertfa a lul

celor din 1. asemlnare: Jertfa lui Hristos se aseamdnd rno4ii Vr.chiul Testament: ceva este de adus (8,3), necesitatea (9,15-16), rolul isp5gitor al sdngelui vSrsat
vre

ri

oritate:

eso

timei

11,.7.14.18.22),intrareaintr-oSfdntdaSfintelor(9'7'12)' 2. diferen(ierea este esen{ialI: arhiereul Vechiului


p' 239; A'F' Cf. tr.F.. WeiB, op.cit., p' 509 pi A' Vanhoye' op'cit-' Iat[ Eu vin si fac' o Doamne' voia Ta"' llf rrrnoury, op.cit.,p- t+S: 'Zicana afa:

'*

illltir. l"#rn1ai
^ rlt

prima

jertf[,

pentru a statornici pe cea de-a doua" Gottes",

'

r Wrl llr

stimmt rn zuglei

Willen"'

lttl, t tl.. P. 510)' "'" Vezi W. Harringto o, Nouvelle Introduction I WinandY, Paris 1971, P 897-898'

i la Bible' trad din englezi de

440

STELLAN TOFANA

PARTEA A

PATM

441

Testament aducea "daruri qi jertfe" (9,9), pe c6nd I Hristos "S-a adus lui Dumnezeu jertfd pe Sine" (9,1 primul aducea singele victimelor, iar al doilea propriul sdnge (9,12.19.25); primul intra in Sf6nta Sfintelor in an (9,7 .25), Iisus Hristos intri o singur6 datl (7,27;9,12 prima SfAntd a Sfintelor era numai "inchipuirea adevdrate" (9,24). 3. superioritate: Jertfa lui Iisus Hristos superioard intru toate: El a adus "j"rtf, mai bune" (9,23)i trecut prin cortul cel mai mare Si mai desdvdr$ir" (9,I I eficienla jertfei sale nu se limiteazd numai la o purifi ritual6, ci ea curdfeSte "cugetul" (9,13-la) qi dobAndegte v e Snic d r ds c ump dr ar e" (9, I 2).tt' Aceastd jertfd comportd un raport profund cu i congtiinja uman6, cu propria natur[ a omului. Ea co intr-un act uman, congtient gi liber, fiind oferitd pen iertarea pdcatelor oamenilor, conform6ndu-se voii I Dumnezeu. De aici rezult6 eficacitatea ei pentru sfinfi noastri: "$i intru aceastd voinld suntem sfinli[i, prin jer trupului lui lisus Hristos, odatd pentru totdeauna" ( 1 0, I 0)' Ajung6nd in acest punct, exprimarea din versetul l0,l constituie gi concluzia intregului context. Importanff concluziei reiese gi din faptul cd, prin aceste cuvinte, se mul centrul de greutate din cAmpul hristologic al argumentdrii, [n cel soteriologic, ardtAnd efectul jertfei lui Hristos - sfinlirea noastr6, sfin!ire ce n-a fost atinsd intr-o asemenea profunzim,

prezentatd in continuare (10,11-25), prin llclt: Legii vechi. Comparati cu riyla(Spevot (cei ce se sfinlesc - 2,11; lll,l,l). expresia "rlyrcopivor iopdv (suntem sfin1i1i Iil,trt;. igi primegte in acest context sensul deplin: "Noi llrrrlerrr sfin1i1i..,1", adicd "noi - acum", "noi" cei din prezent
f

rn (:um

va

fi

nF

hntologic in acelagi timp, al actului jertfei celei unice de

liisim sub efectul soteriologic, istoric, ptezent 9i


in acest

Srlttr roard.

sens, acest 6Stina( asezat chiar la sfirqitul gi care pdnl acum a apArut accentuat pe parcursul frrupoz-iIiei,

F;rr'itrrlei

prrrrlrrrcazd

din perspectivd hristologici (7,27; 9,12.26-28), qi o perspectivl soteriologicS, de aceeagi

tltrrrt'rrsiune gi profunzime cu prima gi care se deschide in fala u r'ltirrilor prin jertfa unic[ petrecutd odinioar[, o datd pentru Iutrlc;runa, ei devenind sfin1i1i pentru totdeauna.es2

Tocmai perspectiva acestui aspect hristologic

ai

tlte r iologic in acelagi timp, a lui 6$tina( va fi pus din nou, ftr ( ('ntuat in mod expres, in fala ochilor crePtinilor destinatari, ltr rrlrnltorul paragraf 10,11-18, care va qi incheia expozeul
rlor

lrirtar al epistolei.

2. Eficacitatea vegnici a jertfei celei unice a lui Iisus Hristos gi consecinfele ei prezente ;i viitoare (10,11-25; 13,7 -17)
Paragratul 10,1 1-18 constituie sinteza intregii analize r,,tologico-soteriologice,'s3 atdt a paragrafelor 7,1-28, cAt 9i

lrr

"'tlf.
es'Vezi
tt, I't, 9i Pr.Asist.
n,.s,

P.H.E. Hughes, The Bloodof Jesus and His [leavenly Priesthood in 399; C. Spicq, op cil, II, p. 306
op

V. Mihoc, art cir ,p.

195

'' '('f. H.Fr. Weitl,

cit,p.5ll.

442

STELIAN TOFANA

PARTEA A PATRA

443

jertfei lui lisul 8,1-10,10, prin st6ruinla expres6.asupra totdeauna"(60ritaE) precunl Hristos, petrecute "o Juta pentiu qi a efectului ei corespunz6tor' ve$fllc', ultima oa Pentru a evidenlia din nou' qi pentru qi a jertfei Sale uni superioritatea sacerdoliului lui Hristos in aceste v autorul schileaz6, prin metoda comparativS'
dense,ceconlinconcluziadogmaticigiapologeticaa slujirii nu nu lisus Hristos -Mare Preot,esa caracteristicile Legii vechi' Astfel ale Arhiereului, ci chiar ale preotului jertfa lui Hristos' toate jertfele Lc aduc, in comparalie cu de exprimare: vechiess qi caracteristicile lor l. pozilia slujirii jertfitorului (in picioare); 2. timPul stujirii (in fiecare zi); inl 3. valoarea stujirii (nu in mdsurS de a pdcatul). levit 9i ccr Antiteza intre slujirea 9i jertfa preotului de autor in verseto lui Iisus Hristos Arhiereu este realizat[ cizdnd pe contrasl 10,11a: plv - l0,LZa:6d - accentul jetfelor preolilor leviii 9i aspect dintre aspectul repetativ al Acestui contrast i se adau de unicitate al jertfei lui Hristos' in 10'14' Autot un "suplirnent" in 10,13 qi o "explicalie" dupd urmato realizeazdintenlia sa in pericopa l0'1i-14 structurd antiteti cd:es6
A. Orice preot (nuq Pdv ie Pe6q) 1. sld,rl sluieSte in fiecare zi v. ll v. l1a

.) aducind aeeleagi jertfc de tflai multe ori rttluos a). pe cele ce niciodatE nu pot inldtura pdcatele It llristos (oicoq 6i) ' ;rducind o singurE jertf6
pcntru pf,cate

v.

llb

v. llc v.12-14 v. 72a v. 12b

tt ,yezut in vecii vecilor

rrrlrtrrs

rlc-a dreapta lui Dumnezeu b) $i asleaptd pdnd ce vrdjmasii lui vor fi puSi asternut

r1tl11's71r'.

picioarelor Lui C[ci printr-o singur6.iertffi

v.

13

adusd, a adus laveSnicd deslvirgire, pe cei ce se sfintesces?

v. l4

o privire atentd asupra desflagurarii ideilor din r';r,ilil pericop[, se poate constata cd ele stau intr-o str6nsI tr
L.a

lrli,ilrrrl cu cele din pericopa anterioard (10,1-10) explic6ndule rrrtr-un fel, de unde gi aspectul concluzional al lor la lrrr lrt'icrea par!ii doctrinare.'s8 Ideea centrald, permanent

''"

,\rrirlizatd in amAnunt pericopa, se poate obsewa

1,,;rtr

tt

c[ ea consti din urmdtoarele cc definesc caracteristicilejertfblor vechi in raport cu cea a lui Iisus

llrt

t,,,

l) modal
)1 temporal -

ll numeric

dotqrev - dxriOroev (6v 6e(r& ro0 0povou) ro0'r]pipav - ei6 rd 6r1vexi6


taq a,ricriq no.tr.i"rirr6- picv une p apapr<ov npooQdpov0uofaq rpooevdyxagOuofsv
se

eto

Cf. C. Spicq, oP cil , II, P 308'

('orrp A. Vanhoye, op cit ,p 167 u 'n I ,,rr) spr-Lr exemplu: 10,4-l0,llc, l0.l-10,14, in acest din urmiexemplu
1r,

ett Ibrd",n
et6

\ezi A. Vanhoyc,

La slruclure littdraire

p. 167-172

argumentarea trece de la dovada negativf, a lipsei de eficacitate a l. l,r1 11-1 l1i. Iaargumentul pozitivaleficacitdtii deplinealertf-ei cclei unicealui :rr llrr,ro., Arhiereu. (Vezi gi K. Nissilfr, olt.cit .p.222-22j)
;r ( a

t,,l(

444

STEL|AN TOTANA

PARTEA A PATM

445

urmeritA $i argumentatd, apare gi-n aceastb din urmd a expozeului doctrinar ca o concluzie finald: Jertfele vechi, aceleagi aduse in fiecare zi (ale preo!ilor levi!i). aceeagi in fiecare an (a arhiereului dtn Ziua Ispdgirii) putut sd inldture plcatele (10,1 1), pe cdnd jertfa cea un adusl de Iisus Hristos Arhiereu, o datd pentru totd (10,12) a deslvArgit vegnic pe cei ce se sfintesc (i0,14), insistenta gi accentuarea din nou, in final, a acestei central e a hristo Io giei sale arhieregti-superioritatea j ertfb I Iisus Hristos-autorul vine sd sublinieze at6t conseci prezente, c6t gi cele viitoare ale jertfei celei unice:

lulolrl o vede in apezarea Arhiereului Hristos la sf6r;itul


n;rrci Sale mintuitoare, de-a dreapta tronului ceresc' ca Fiu rl lrri l)umnezeu. Biruinfa lui Iisus Hristos ca Arhiereu prin lerllir rii moartea Sa asupra pdcatului 9i a morfii, este, deci, rlllrrritiv6, intrucAt in Hristos starea de jertft nu mai este lr,;luth cu moartea. El a murit o singuri datd pentru a birui [r]iulca, prin puterea dumnezeiasc6 9i prin libertatea Sa de ;rnlirni, o dat6 pentru totdeauna. Sf. Chiril din Alexandria rlunc, in acest sens: "Cdci Unicul Ndscut, fiind Dumnezeu tlttlti .fi7-s, a fdcut trupul Sdu nestricdcios Si imbrdcdndu-L Itt viula de sus L-a ridicat deasupra stdpdnirii mor;ii".e6o Toate cele trei direcfii ale jertfei lui Iisus Hristos rprc Tat[], spre firea Sa umand gi spre lume - 9i prin aceasta r,lrt'ienfa ei ca sfinlire qi eliberare a firii noastre de picat 9i rro;rrte, ni le infl{iqeazd Sf. Chiril al Alexandriei cdnd spune: " l)r,ci cdnd S-a f,dcut Hristos Arhiereu Si prin El am fost ,t,ltt,si tn chip spiritual tntru miros de bund mireasmd lui ltttmnezeu Si Tatdl, atunci rue-am invrednicit tn chip bogat ,1,' hundvoin1a Lui qi am dobdndit si fdgdduinla sigurd cd tttttttrlea nu mai are putere qsupra noastrd- S-au destrdmat tt t'(le qle mdniei Si au Jbst desfiinlate urmdrile blestemului vr't'lti Cdci am fost binecuvdntali tn Hristos".e6r Ca Fiu al lui Dumnezeu, dulmanul Sdu este inleles de

a). biruinla asapta vrdjmasilor


inlelege problematicii ridicate de biruinfa vrdjmagilor lui Hristos, constituie abordarea acesteia in strAnsd legitur6 cu d

Ca punct de plecare in tratarea gi

cea de Arhiereu gi cea de Fiu al Dumnezeu.ese Vrdjmagii Arhiereului Hristos sunt, potri concepliei autorului epistolei,moartea si plcrt (comp.2, 1 4.1 7 -I Cor.7 5,26). Ca Arhiereu desdvarSit, in toate ispitirile rd neatins de pdcat (4,15), Hristos a invins gi dep6git person puterea pdcatului, nimicind apoi moartea inteleasa ca g consecinfa a pacatului, prin moartea Sa. Dovada acestol misiuni arhieregti implinite, a biruinlei pdcatului gi morlil,

calitate

a Lui:

''*' Sf. Ciril al Atexandriei , Adoratio in spiritu et veritate,libr XI, P G , 68, ,,1 744 In trad. rom. Inchinarea Si slujirea.. Col. PSB, vol.38, cartea XI,r

ltrrr; 1991, p.373u.

ete

,.

vedea o dezvoltare a acestei

ide

la

K. Nissilii, op cit..

p 232-211

't

'*' ldem, Claphyrorum in Genesim,libr Il, P'G , 69, col 73A; in trad rom' ,h1lira", Col. PSB, vol 39, P.314,
I

446

STELLAN TOFANA

PARTEA A PATM

447

autor ca fiind diavolul (2,14), a cdrui invingere definitivA avea loc la Parusie, cflnd diavolul, cu toate puterile sale, v8 pus a$ternut picioarelor Fiului. "$i a$teapfi pAnd

vrdjmasii Lui vor fi puSi asternut piciourelor Lui" (l0,l3lr Aceastd biruinfd a Fiului lui Dumnezeu asupra diavolulul; inleleasd ca fiind deplind, are un aspect viitor-eshatologic' Prin jertfa Sa ca Arhiereu, puterea diavolului a considerabil redusa, el ne mai avind putere asupra c sfinlili pi m6ntuili obiectiv prin Patima Sa, dar biruirea finalh va avea- loc abia la Parusie. Acest aspect vl
eshatologic al invingerii diavolului este evidenliat de autor cuvintele - "agteptAnd de acum inainte pdnd ce "'" (10,1 3e Acest adverb de timp (Iorru6v), pe lAng[ particip medio-pasiv d16e 16pevoq aratd "timpul de aqteptare" la Parusie, in sensul cI timpul prezent e incI un "timp agteptare" a "timpului Parusiei", venit "deja" prin Hristos jertfa Sa, gi totuqi "nu inci".e63 $i in aceastA imagine a biruinlei vrijmagilol imprumutatl din Ps- i 10,1, se vede o superioritate totalI I eficacitaliijertfei lur Hristos Arhiereu, in comparatie cu cela vechi. De la un argument negativ conceput intr-un plan concret-imanent, referitor la ineficacitatea jertfei preolilol levili (10,1 l), ajungem intr-un registru prototipi0 transcenden t, la zugrdv irea vrdj mapilor Arhiereulu i Hristos cl

lui Dumnezeu, indlfat 9i alezat de-a dreapta Tronului vci. Ca antitezd a preolilor levitici, care stau zilnic 9i Itrlcsc, aducAnd jertfe, a$ezarea 9i inillarea de-a dreapta rtfllrri a M6ntuitorului Hristos cuprinde in sine o agteptare a rrrrcrii vrdjmagilor lui Hristos ca un eveniment viitorlologic, dorit a se realiza.e6o Jertfa cea unicd a Arhiereului Hristos are ca 9i urrrr:cinfd o biruinli totald: nu numai jertfele zilnice sau tlrr anuald a Arhiereului mozaic au fost anulate de jertfa lui lrrrs llristos, ci chiar pi vrdjmagii S[i, ca pdcatul, moartea $i svolul care au fost nimicili 9i biruili. In aceasti putere tologici se implinesc promisiunile mesianice ale Ps' 8,7 I 10. Le65 Astfel, e interesant cd, in insugi actul agezdrii lui llqIr llristos Arhiereu de-a dreapta slavei, autorul vede un ttgunrcnt al jertfei celei des6vArgite, in comparafie cu jertfe, care ltrrrrtiirrca slujirii zilnice a preolilor levitici aducand hlr rotlirtd nu pot sd inl6ture plcatele (10,11)' Aqadar, biruinla vrdjmaqilor lui Tisus Hristos este trrl(cputd de autor ca o consecinld atdt prezenld', cdt 9i Frlrrrtologic-viitoare a jertfei desSvargite a lui HristosIrr rrl
Ar

lrrcrcu.

b). desdvdrSirea "celor ce se sfinlesc" (10'14)

Pentru a exprima agadar, opera mAntuitoare rlrrrliloare a lui Iisus Hristos 9i eficacitatea ei deplin6,
"'''(
1. K, Nissilfl, op.cit.,P 156. ""' Ihirle*, Comp qi Maurer, op-cit,p 156

$r 1n

*'

Cf. H.F.. WeiB, op cit ,P- 514.

Yezi E. GriiRer. op-cit-' p.230., G. Thei8en' Untersuchungen zunl Dtr Hebrtierbrie.f, p.91.94 u.; H.Fr. Weit!, op'ut'' p 5I3; B' Klappert' Eschatologie des Hebrtierbriefes, (TEH 156)' Miinchen 1969' p' 34 u'
e61

448

STELIAN TOFANA

PARTEA A

PATM

449

contrast cu ineficienla Legii vechi, autorul utilizeaz[ tlltl gi nu int6mpl6tor, in 10,14, verbul te l.e 16or : a tlenl

pentru a sublinia urmdrile acestei opere rdscumplrlll [n timp ce Legea nu putea "sd facd dcsllv niciodatd pe "cei ce se apropie" (10,1), Hristot desdvArgit'' pentru totdeauna pe "cei ce se sfin1esc" ( I Aceastd ultimd intrebuintare a verbului rel.er6or mttrc o etapd importantf, in expozeul doctrinar al epistoloi
preo1ia.
e66

in acest punct, autorul folosegte acest vorb ori in raport cu Legea veche gi cu cultul ei, gi de fiecura in expresii negative (7 ,19; 9,9; l0,l ). Cele trci referitoare la Iisus Hristos au adus precizdri progresivc, prezentdndu-L intr-un rol receptiv, ca supus unui transformare a firii Sale omenegtt. Dupd 2,10, cel ce urma a produce translbt' exprimatii prin verbul la conjunctiv relerriroo,l desdvdrgeascd), era Dumnezeu, gi anume prin intcrln "p5timirii", in schimb in 5,9 verbul este folosit in pasivl des[v6rgindu-Se"-rccri te i,e rc,r0ei6 Eyive to, accentu astfel implicarea Sa personald in actul deslvdrgirii Contextul pune aceastd transformare in raport dircol suferin(ele, cu patimile lui Iisus Hristos, ca gi in 2,1(1, textul din 5,9 exprimd mai mult relaliile lui Hrisltu suferinfa- cu cei ce-L "ascultd", ardtdnd pe de altl raportul evenimentului cu instituirea preoliei Sale (5,10): rl
PAnd

ltttmnezeu a fost numit: Arhiereu dupd rdnduiala lui Itt.scdec" . S-ar putea inlelege din context cd experienla r,rrrsi a patimilor, cdreia Hristos a fost supus, a constituit rtrrr lrl insuqi o jertft a instituirii preo[egti, jertfh nu ritual6, eristcnliald, o transformare profundd a umanitElii Sale.e67 Ir orte astfel, in prim plan, unul din aspectele esenliale ale llri tLri Hristos Arhiereu, cel ontologic, de intlrire, sfinlire Irrtlunrnezeire a firii umane proprii a lui Iisus, gi prin ea a r'1iri naturi umane.'ut Astfel, infelegerea cea mai nzltoare a jertfei lui Hristos este aceea, care vede I rlirec{ia ei indreptat[ spre Dumnezeu, cit 9i direclia lnrlreptatd spre firea omeneasci asumatd de Hristos 9i Ir ur spre to{i ceilalfi oameni. Apostolul Pavel exprimd rrt lrrcru atdt de clar ?n Efes. 2,6: "...5i tmpreund cu El ne-a tlttl .yi tmpreund ne-q a$ezat intru cele cereSti, intru ltto:; [isus" . Prin urmare, natura umand a lui Hristos devine irr rnoarte qi inviere un bun vas comuRicant al energiilor Irrrrrczeiegti spre noi, deschiz6nd larg fluviile de har,
vnrsrindu-le spre noi.

in 7,28, verbul retrer6<o e intrebuinlat din nou la iar contextul il pune intr-o rela[ie 9i mai evidentd cu

'r" Ihtdem.,p.243.
i'n

I ;rplul acesta reiese a$a de ctar gi din

trrpl{ r r rclr de la impdrtaSirea


hrt I Er
I

viala liturgicd a Bisericii. mai precis din credinciogilor, cAnd se spune: "se imp5rt(segte robul

eft
r:eJ"e

Amanunte

in legiturA cu contribu[ia hristologicd

a intrebuinldrir
1

16o de citre autor in epistola. vez-i

A. Vanhoye, Prdres anciens ,1t

trr r ruzell spre iertarea pdcatelor" (adicd spre impZcarea sa cu Dumnezeu n.n-) ,l,rr vraladeveci"(adicdspreocontinuiridicareincomuniuneacuDumnezeu). I rrt , r r',lr;rlirc, in c6ntarea bisericeasci sub formi de rugEciune exprima:"intireqte-ne dleptatea I-a" 1,, r,,r rrtnr sfinlenia'I'a, toata ziua s5 ne invaldm

450

STELIAN TOFANA

PARTEA A PATRA

45t

preolia, fraza vorbind de "punerea" Fiului "desdvdrsll veacul veacului" (xaO(ot1orv... uidv eiq tdv a tere.l.er<opdvov). Patimile gi suferinfele lui Hristos nu sunt menfionate in acest pasaj, fiind evocate totuqi in

mod indirect, pulin mai inainte, gralie unei

ex

lndumnezeirea umanitelii lui Iisus Hristos este o lflrrlirc sacerdotalf,, un tetreicJotr6, transformarea operati prtrr lisus Hristos in fralii SAi fiind de asemenea un irl, Iuror6, o sfinlire, dar una prin participare la propria Lui lftrrlirc,eTr gi care se rf,sfr6nge apoi asupra intregii fdpturi'
f rr.itrrl ontologic al mantuirii in Hristos este, a$adar, sfingirea noi cel ltrrrr:rtri gi care se datoreazd faptului cd "S-a sfinlit cu Cel ce se sfinlette ca sF rstc mai presus dec6t toati zidirea 9i S-a lhrrrrrrczeu cAnd S-a frcut om 9i S-a sElaqluit intre noi,

sacrificiale'. "... aducdndu-Se iertfd pe Sine InsuSi" (7,21 Aceast6 expresie nu se mai g[seqte in pasiv ca gi in 7 ("desdvdrgit"), ci in activ, sau, mai exact, la ref'l reflectAnd contribufia personald a lui Hristos la desdvdrgi Sa proprie sacrificial6 gi compieteazd, de asem e5e coordonate le evenimentului. Exprimarea din 10,14 merge pulin mai departe: atribuie lui Iisus Hristos insugi, acliunea "de a desdvArgl autoruf dAnd acestui rol un nou cdmp de aplicare: "celor ce sfinlesc". in timp ce pdnd in acest punct Hristos a f, prezentat de autor ca primind desdvArgirea (5,9; 7,29), ac se afirm[ cd El o gi comunicd, sau, mai bine zis, cd "acum",din momentul jertfei, El a 5i comunicat-o prl intermediul naturii Sale omenegti ( l0,l 4). Aspectul pasivitalii ac!iunii i se atageazd acum aspectul unui dinamis in acelagi eveniment al desdvArgirii pentru totdeauna a celor primesc sfin[enia prin jertfa cea unicd. Astfel, in viziu autorului, patimile preamdrite ale lui Iisus Hristos au produl un dublu e.fect. prin ele umanitatea lui Hristos a foll desdvArgita, permilAndu-I astfel, in acelagi timp, sA'l transtbrme, la fel, pe fralii Sdi, desav0rgindu-i.e70
969,,.,
e7o

fir rrl lrate al nostru dupd umanitate, sfinfindu-Se impreunl cu 'l'rebuinla de a sluji ca preot qi de a se sfin1i impreun[ cu Irur numai omul, Irrrr, line, astfel, de iconomia intrupIrii.eT'Dar nu adus[ de r I ti ltrptura intreag[ se impirt[ge;te de sfinlirea impdrtdseSte de llr rstos: "toald firea vdzutd Si nevdzutd se llt tltos. ingerii Si Arhanghelii Si cei mai presus de ei Si llt'rrrvimii, nu sunt sfinlili decdt numai prin Hristos Cel
1tr

tlit ca Arhiereu,' .sr. Prin urmare, consecinlele sfinlirii lui llrrstos ca Orn se r[sfrAng asupra intregii crea]ii, avdnd efect rrnivcrsal. Cdnd se vorbegte de desdv6rgire in 10,14 este lrrlosit cu precddere trecutul: "a desivirgit", dar nu lipseqte lt( r exprimarea in prezent: "pe cei ce se sfinfesc"' Iisus
llristos "a desavdrgit", pentru c5 cei pe care i-a desdvdrgit "Se ilrrtcsc", sau au in ei virtual de pe acum desdvArgirea, care rrrrrinteazS prin imp5rtagire continua de jertfa lui Hristos, in ., lrrrlire. Prin urmare, efectul jertfei lui Hristos Arhiereu n-a
'"'Ihidem.

lDtAem

lbidem.

p 244

'"r Sf. Chiril al Alexandriei, lnchinare in Duh si Adevdr, P G 60'l115 "'r Pr.Prof. D. Stiniloae, Legdtura dintre Euharistie ' p 20'

452

STELIAN TOFAIIA

PARI'EA A PATRA

153

fost numai trecut, referindu-se la Hristos numai, ca Ccl

ci

gi prezent, inglobdnd pe toli cregtinii. In

Irr rroi
I
r7tl

pentru a ne indumnezei 9i topi puterea morlii din

accnt

demonstreazd autorul creqtinilor adresanfi, cd participarol la Hristos qi la efectul jertfei Lui este un fapt al pr cu efecte veqnice, printr-o participare vegnicd lajertlu lll lui Dumnezeu, devenit Om.

Se poate observa aici diferenla capitalI


"desdvdrgirea" Legii vechi gi a celei noi, idee majord,
c

urmf,ritd de autor in epistola sa.


sfinfirea sacerdotald,
aSa cum s-a

in Vechiul Testam
dl

vdzut, nu era eficace,

pentru cel ce

primea. Dupd jertfa consacrdrii

sacerdotale, arhiereul avea el singur numai permisiuneu intra in Sf6nta Sfintelor. Nici o altd persoand nu-l putea (cf. Lev. 16,17). Dimpotrivd, in cazul jertfei lui Iisus Hri

un unic sacrificiu are valabilitate atAt pentru preot, cit pentru popor. Intr-un singur gi acelagi act al jertfei, t-lri obfine desdv6rgirea naturii Sale omenegti, asociind desivdrgiri in mod foarte strdns, pe to!i cregtinii.eTa As dacl noi ne mAntuim gi ne sfinlim intrucdt ne insugim dejertft gi vialinoud la care a ajuns prin eatrupul lui H atunci acest trup jertfit gi inviat capdtd o im permanentd in m6ntuirea noastrS, in!eleasd ca fiind curifiro
ieqire din plcate gi participare la viala dumnezeiascd. In acoll

fel, trupul indumnezeit a lui Hristos mort gi inviat devinl


inelul incandeseente7s prin care ni se transmite tuturor focul dumnezeiesc care a tnlSturat in El moartea pi din El se intindo
e'o
e'5

Importan{a centralS permanentd a trupului sau naturii Irrl llristos indumnezeite prin patimi, moarte 9i inviere, intr-un 1.rrviint prin jertfr gi inviere, depinde de identificarea Lui ca Arhicreu cu calitatea Sa de jertf[' Se poate spune, ci Arlricreul este una cu Jertfa, sau Jertfa este una cu Arhiereul' lrrirrrind sE se faci om, Fiul lui Dumnezeu a primit sE se facd pl Arhieteul supreln al nostru 9i Jertfa suprem[ pentru noi, hrlrcir a prirnit sd ofere trupuI Sdu intru totul lui Dumnezeu 9i pentru a-L dlrui ca un aluat al invierii ;rrrrr aceasta s6-L invie lurri'r oameuilor prin unirea noastrd cu El. Efectul invierii lui Iisus Hristos asupra naturii sale rrrrrcnegti s-a extins, agadar, la to!i. Cauza acestei extinderi sti lrr lrrptul cd "Hristos ca ipostas dumnezeiesc al naturii Sale unrilne, este in rela{ie nemijlocitd cu noi, cd El, oferindu-ne nrrtura Sa uman[ spre imp6rtf,gire, intri El Insuqi in relalia cea rrrrri intimd cu noi, ca ipostasul fundamental al nostru"."7 Prin lrtrpul inviat al lui Hristos iradiazd, neimpiedicatd, puterea ('clui ce a frcut acest trup nestricdcios, conducdnd astfel, pe to(i cei ce se vor impdrtfti de El, la inviere 9i nestricdciune, ba r orrclucAnd intreaga crea!iune spre incoruptibilitate, la maximl triursfigurare, la o totalS personalizare a cosmosului in Hristos ,,;i in oameni, pentru ci existd o continuitate ontologicd intre rrrirteria trupului gi materia cosmosului . " Cdci dupd na;terea ,lrn trup, este frate acestara provenind din Adam; dar odatd
lhid"*.
147-148

lbid"*(lf. Pr.Prot D. Stlniloae. Teologia Dogmaticd, vot II, p

"'6
133

"' Ibidu*,p

454

STEL|AN TOFANA

PARTEA A PATRA

455

prin inviere, trupul Sdu mort $i l-a fdcut duhovniceld ni-l oferd noud spre mdncare, sddeSte Si in noi prla puterea vivificdrii spre invierea dupd moarte .. devttn cauza stdrii noastre nemuritoare $i incorultllh
ce,

viitoare. . ."

-e78

Explica!ia acestei nout5!i nea$teptate se gdscAta natura foarte diferitd a jertfei sfinlirii preoleqti. Pentru p Legii vechi, era vorba de un act al sfinfirii prin sep rituald. Pentru MAntuitorul tisus Hristos, este vorba despro act, care L-a unit in acelagi timp atdt cu Dumnezeu, cdt gl "fralii Sdi"; patimile Sale sunt in acelaPi timp at6t ascul
fa!6 de Dumnezeu, cdt gi solidaritate extremd cu oamenii ( 2,14-18;4,15; 5,7-9\. Din acest motiv, deslvirgirea ob[i de El in patimi qi Inviere nu are efect numai asupra Sa I ci are in acelagi timp efect asupra intregii omeniri partici la des6vdrqirea gi sfinfenia Sa.e?e Dar, desdvdrgirea lui Hri gi deci, gi desdvdrqirea care ne-o comunicd noud treptat vegnic, constd nu numai in faptul cd EI nu mai moare 9i cl afl5 in locul cel mai inalt gi cel mai apropiat de Tatdl, ci 9i faptul c5, in calitate de jertfa atotcuratd este Sfint 9i sfinfegte gi pe noi, ajutdndu-ne sa participdm la starea Lui jertfa. Sfinfenia este deci gi ea o componenta a desavdrgirll

eTlirrilor la preoJia lui Hristos, ca o consecin(d a propriei nlr icrtfe arhieregti, participare cate a schimbat radical rirlia raportului omenirii cu Dumnezeu. in asocierea cre$tinilor la preolia lui Hristos,se poate lerlc:r implinirea profeliei lui Ieremia referitoare la noul f 5czrlnrdnt: "Cdci printr-o singurd iertfd adusd, a adus la Vesnicd desdvdrSire (ei6 tb 0rqvexd6) pe cei ce se sfinlesc; Nt si Duhul Sfdnt ne mdrturiseSte aceasta, cdci dupd ce a llr ,4cesta este ASezdmdntul pe care tl voi tntocmi cu ei, tltt1,,i ,tc'ele zile - zice Domnul: Da-voi legile Mele in inimile ltrt si le voi scrie tn cugetele lor apoi adaugd: Iar de lttlr'ttlale lor Si de fdrddelegile lor nu-rni voi mai aduce

(10,l4-17 - Ierem. 31,33-34).e9r Prin expresia oi &yr.cr(6pevor (cei ce se sfinfesc ll),14), autorul desemneazd noua staturd a poporului lui l)rrrrrnczeu oblinutd prin jertfa lui Iisus l{ristos'e82 Ceea ce lirrrs Hristos a realizat prin jertfa Sa o datl pentru totdeauna, ltrrBcrea definitivl a pdcatelor gi imp[carea cu Dumnezeu, srlrcil mAntuirea obiectivd, in viziunea autorului epistolei lrrdvdr$iiea are ca gi corespondent a fazei iniliale a acestui lur)cos pentru cregtini, sfinlirea. in a""st sens mulli exegeli vflrl irr re .l.e to0v o nofiune ce exprimd o stare eshatologicd,
ttntittttt"

spiritualit[1i i cregtine. e8o AEadar, in 10,14, se afirm[ clar participarea tuturof

rlrrti

se

inlelege desdvArgirea in starea sa plenard ca o realitate

Cf. Leontiu de Bizan!, Adv. Nest , libr V, P.G 86,1, col. 1774D-174111, citat dupd Pr.Prof. D. Stiniloae, op cit , p 180-181
e'e
e80

q8

el a exprimat lrrlrrrrsiunilor divine, este suficient6 o privire retrospectivh a ceea ce 1,r.r't'rlcnt despre jertfa arhiereascd a lui Iisus Hristos (comp. 10,9 u. cu 9, l4; 5,7-9),
n82
ri

'8r I'entru a se vedea cu cata profunzime a infeles autorul implinirea

YeziB. Klappert. op cil..

55 u.

Cf. Pr.Prof. D. Sthniloae, Jertfu tui Hristos si sptritualizarea

,p lll

Vezi K. Nissilh, op.cit., p. 235 P'16 consentneazd in acest loc \,rrrr1;(9;1fv6uc in loc de rilra(opdvoug- Aceasta e doar o simpla variarta de rr rr lira consecin(e exegetice semnificative (vezi H.l-r, V,/ei0. op cit ,p.514\

456

STELTAN TOFANA

PARTEA A PATM

457

eshatologicd, iar in &1td(elv o expresie a unei rcol prezente in rdndul cre$tinilor, ca o fazd incipicn desdvdrgirii cAqtigatl de M6ntuitorul Iisus Hristos prin Sa unic6, gi anume sfintirea.e8r Prin jertfa cea unicd a lui I Hristos desdvArgirea eshatologicl devine o realitate dc pentru toli cregtinii, pentru cd iertarea pdcatelor s-a reall datd pentru totdeauna pentru toli. in acest sens expresil td 6rrlvexiq nu inseamnd numai cI jertfa lui Iisus ll adusd pe Golgota este atdt de valoroasa cd pentru ea vol iertali toli cei ce vor pdcdtui, sau vor fi sfin1i1i to$i cei co crede in valoarea ei, ci gi cd din ea iavor5ste o puterc poate sfinfi pi deci ierta pentru totdeauna, vegnic, pe cei primesc. Expresia e iq td 5r11ve rcd6 arati astfel o eon de efieieri[6, de putere iradiantd, nu de simpl6 echival juridica cu toate pdcatele viitoare. Altfel n-avea ro$t Hristos sI mai rdm6n[ "Arhiereu in veac", sau si ni se mal curaj de a ne apropia de Dumnezeu, cu incredinlarea cd " Preot mare" (Evr. 10,21), adica pe Cineva care mijl pentru noi in veac. EI este Arhiereu in veac, pe "tronul sl in ceruri (8,1), dar nu fdrd noi, ci prin mijlocirea Sa pentru la Tatal, pururea lucrdtor, agadar, asupra noastrd, vegnic noi. Autorul incheie expozeul siu doctrinar subliniind incl datd unicitatea jertfei lui Iisus Hristos: "unde este iertarea acestora (a pacatelor) nu mai este iertfd ('

l\lt',\ nu trebuie sd se mai iertfeascd) pentru pdcate"


l(,,ltt).
Aqadar, jertfa cea unicS a Arhiereului [isus Hristos are r,lcct durabil gipermanent in viala creqtinilor dintotdeauna.

[,luirlca Mdntuitorului, urmatd de inviere, "este totodatA o {elirriiivare in aceastf, stare de renunlare la Sine, de sfinlire 9i {e r ornuniune cu Tatdl"."n in aceast6 comuniune veqnicd cu 'lntnl Ill rdmAne gi Arhiereu vegnic qi in aceastd calitate El Frtr incep[torut (&p11y69 - 2,10; cf . 12,2),ets dar 9i autorul , rrItroq, 5,9 - mdntuirii creqtini-lor, intrucdt intrdnd o llrr;irrrf, dat6 in Sfdnta Sfintelor din ceruri, cu insuqi sdngele lirr, lrl a dob6ndit o ve;nicd rdscump[rare (9,12). in acest ltrrrrl cre;tinii se impirtdgesc permanent de roadele multiple ale
tf,rcumpdrarea gregelilor de sub intAiul testament (9,12.15); lerlrrrea (10,18); curd{irea cugetului de faptele cele moarte lr),14); curE{irea inimilor (70,22); sfinfirea (10,10.14; I t, I 2); veqniea desivffrgire (10, 14; 2,25)-e86 Prin urmare, poporul Noului Legdm6nt este prin popor sfinlit, un popor lrrr ticipare la preofia iui Hristos, un lrr('otesc, consacrat (comp. I Pt. 2,9; Apoc. 5,10 - Exod lt).')u.; Deut. 7,6; ls. 62,12). Dar intre sfinfirea preoleascd a

Irrtlt:i Sale, dintre care autorul epistolei enumerd:

"80

Pr.Prof.I)r, D. St[niloae, op cit .p- 145

(' "'D,E. Peterson, Hebrews and Perfection An Lxamination of the of Perfecrion in the Epistle to the Hebrews. (SNTS MS 47). Ciambridgc l()t12, I 49 u., special 1-5 I - I 53

in legdtura cu sensul hristologic al termenului irpXqyde vezi qi P' Miiller, rdq,i p Xn f .5S D e r reli gio ns ge s c hi c ht li c he untl t he ol o gis c h e H int e r grand d e r I I' r ltt t:tusprcdikarion, Bem-Frankfurt 1973, p- 279 u '''" O dcscriere a efectului aclului mAntuitor ai jertlei lui Iisus Hristos' vezi la M' llrssi. Die Theologie des Hebrcierbriefes,p 93-114.
''8'
I (,

458

STELIAN TOFANA

PARTEA A PATRA

459

lui Iisus Hristos gi participarea cregtinilor la aceastd sll qi preofie, existd o diferen!6, 9i inc[ una nu lipsitl importan![. in timp ce Iisus Hristos a oblinut aceast[ sfi direct, frrd intervenlia vreunui mediator, sfin!irea cregti
ca seminfie preoleascd, este total Hristos. in ce priveqte preolia despre care se vorbegte, t dependentd de

Tat[|. Dar odatd ce S-a desdvdrgit El (ca om) lr piilimiri, venim dupa El indatd ca dar sfinlit a lui rrrrr'/cLr Tatdl gi ne oferim pe noi ingine jertfE cu adevdrat
l)rrrrrrrczeu gi ltrrvtriccascS".es9

jertfa lui

(lel6lalt aspect insd, a/ mijlocirii, este rezervat cu s=r nrlcrc lui Hristos (cf, 8,6; 9,15; I Tim. 2,5). Nimeni nu
fllnlt'
:r

sd se disting[ doud aspecte: acela al cultului oferit Dumnezeu, al aducerii de jertfd, 9i acela al mijloo (medierii). Primul aspect al preoliei este caracteristio cregtinilor; acegtia, gralie MAntuitoruliu Iisus Hristos fl jertfei Sale rnAntuitoare gi sfinlitoare, au posibilitatea de I prezenta pe ei ingigi gi de a prezenta, in acelagi timp, Dumnezeu, jertfele lor (cf. i0,19; 9,14;12,28; 13,15 Autojertfirea noastri e plind astfel de autojertfirea Hristos.esT Jertfa noastr[ constd dintr-o vieluire curatl, rugdciune gi in alte daruri pentru semenii noPtri lipsiIl pentru intre{inerea slujirii Bisericii in vederea mAntuirii. noastrd constd, in esen[6, in renunlarea la noi, pentru a i
?n

jlrnge la Dumnezeu gi sd fie in comuniune cu El,

frri

sd

rrrrliii lrrin Hristos gi prin comuniunea cu El

(cf.7,25;10,19cea

?t

tt.15.21; In. 14,6). Mijlocirea, f,rind deci trasdtura

ftirr ,;pr:cificd preoliei, se inlelege de ce autorul epistolei n-a

llrilrrrrt cregtinilor titlul de "preot". Unicul Preot, in sensul lle;rlrrr al cuvdntului, este pentru autor, Iisus Hristos. Acest Itrr rrr I a demonstrat autorul, cu sucses, in epistold. Apadar, plenitudinea preoliei lui Hristos se manifestd ltlrt lrimbarea radical6 a condifiei umane, in raportarea ei la
rllv
rrr i tate.

c). noua existenld cregtind qi sttuclura


tnrrumentald

ei

relatie iubitoare cu Dumnezeu Cel infinit.e88 Pdtrungi de Hristos ca ipostas fundamental al n ne umplern de dispozilia Lui de jertfitor 9i suntem atragi 9i in actul Sau de autojertfire. Sau "dacd nu murea Hristos noi, n-am fi fost primili gi noi spre miros de bund mireas

Termindnd expozeul siu doctrinar, autorul pune in Irrrrrrrrd, in continuare, schimbarea intervenitd in situa{ia rrlrliioasd a cre$tinilor destinatari, schimbare conceputd de rurtor oa un efect al jertfei lui Iisus Hristos Arhiereu, rrr ( c:r)tuend in acelagi timp gi indemnul dat creqtinilor de a se

"' "Du, gi noi ingine suntem uniti cu Tatdl, c6nd se ridica din noi bunl mireasmi a mirelui Hristos" (Sf. Chiril din Alexandria- inchinare in Duh 1l Adevir, cartea a X-a P.G 68, 664; in trad- rom. Col PSB, vol-38.cartea a- X-a, p,
32-5 u
e88

Pr.Prof.Dr. D. Stlniloae- op.cit., p 234

'""'sf. Chiril din Alexandria, op cit, cartea XVI[, coi 1089: in trad. rom Col l" ;l l, vol.38, cartea a-XVII-a,p.573u

460

STELIAN TOFANA

PARTEA A PATM:

461

face vrednici acestei noi existenle. Fdrd a analiza in amE acest subiect, vom aminti doar cateva din elementclc lrtl importante, reunite in paragraful 10,19-25 9i care ex1 conexiune puternicd intre opera sacerdotald a lui Iisus Il gi noua existenld cre$tine- Primele trei versete cx

Aceastd ruppqoia ne-a fost oferitd de sdngele rtrritorului Iisus Hristos, vd.rsat pentru noi (10,18)
intregul fundament in slujirea Sa arhiereas cd,(4,14)Noutatea menlionatd este ftrd precedent: barierele Irt' oameni gi Dumnezeu sunt ridicate, drumul spre El la Sfintelor din ceruri) este liber. Prin aceasta. autorul rrrr;1. implicit, un contrast complet intre situalia cregtinilor rlr Alianle gi cea a celor de sub vechea AlianlI, aga cum a rlcscrisS, c6nd domnea sistemul separirilor rituale a cdror rrl'icicn!6, autorul a demonstrat-o. Sfintirea sperati rimAnea alrrla realiz6rii. intre Dumnezeu gi popor n-a existat nici o rlrcrc eficace. Singurul rezultat efectiv a fost domnia rrrrirrilor.ee3 Poporul rdm6nea separat de preoli, neavAnd Irrrrsiunea niciodatd sd intre in edificiul templului" preolii, lrl, r.ru aveau permisiunea sd-l inso[easci pe arhiereu in lrrrr lspdgirii, c6nd acesra intra singur in Sf6nta Sfintelor. l)rnirtia se impunea 9i intre preot gi victim6: preotul nu llrr si se jertfeascd pe sine insugi, iar victima nu era in rrrll s5-1 elibereze pe preot de p6cate, ea insf,gi neintr6nd r o111sni9619 reald cu Dumnezeu. Cu Hristos, separarile sunt inldturate; o cale noud gi ,;lrrc Dumnezeu este deja inauguratl: ". ..calea " cea noud t,tt' le care pentru noi a tnnOit-o, prin catapeteasmdeea,
Arrrlrr-gi

situalia religioasI creatd de Hristos, ultimele patru invitl manifestare a unei atitudini corcspunzltoare acestei st 1. Tonul cu care incepe autorul e triumfal, existenld cre;tind apdrAnd ca o stare privilegiatE' Ctrv care o caracterizeazl' este napploia 9i care exprirrtl numai un sentiment de siguranlS, de indrdzneald, sinceritate, de trecere in fala lui Dumnezeu, ci mai degruhl drept recunoscut, un mod de a fi al cregtinilor-eet Dre ptUl care se bucurd de acum creqtinii, este acela de a se apropll toatS siguranfa, indrhzneala, de Dumnezeu Insuqi' de t acces la El: "Drept aceea, fralilor, avdnd intru sangall Iisus indrdzneala (dreptul) sd intrdm tn 'sfdnta Sfinlalol' (10,19). in conlinut, "nc'pplofd" ca 9i caracteristicd tt existenle este libertate in a ne apropia de Dumneze u, pu de a intra in SfAnta Sfintelor cereasc[ 9i cuget deschh calea cea vie qi nou5, pe care, pentru noi, Iisus a in
(lo,1g).ee2

w
256.

Yezi in acest sens A. Vanhoyc, op ci! . p.247 1i K' Nissilii, op L:il ' lt
I

"

" A. Vanhoye, op.cit., p. 248.


A rt:i

er in legiturd cu sensurile multiple alc cuvAntului napprlof a vezi H'

art

Vezi gi b.'P"t"rror, Zum Betieutungsgeschichte von I'arresia.in IS 1929.p 283-291 "' H. S"hli".. art cit , p. 882

TTappno(d,tn ThWNT, vol

-5.

869-884, special pentru Evrei'

li
I

prepozilia "prin" nu are conotafia instrumentald, mediatoare. din versehrl ci pe cea circumstantiala, Qum ar fi "a deschide un tunel prin stdnc6". rrl ,* cstui text devine gi mai limpede, daci-i asociem taptul cA, in clipa morfii hr lr ,,r , "catapereasma templului s-a slfuiat in dou5, de sus pan[ jos" (Mt 27,5 l). tr.r \,,irl fL,stament - comentat, Edit. ln:titutului Biblic, Bucure;ti 1993, p. 399. F,r,r l)
r

*r

rl

rrl.

462

STELIAN TOFANA

PARTEA A PATRA

463

adicd

prin trupul Sdu" (10,20)- ?ntregul sistem al s a fost abolit, astfel, in lisus Hristos: - intre victimd qi preot - El fiind in acelagi victimi gijertfitor. - intre preot Ei popor - c[ci in patima Sa, in jert Hristos a asimilat complet gi pe "fralii Sdi", act ce a l: noud solidaritate intre El gi popor. Hristos e prcot asociazd preoliei Sale 9i poporul (10,14), prin tsl
avind acces gi drept la Sanctuarul ceresc, Sfdnta Sfin ceruri, unde El a intrat mai int6i cu propriul SIu sdngc, care in Vechiul Testament revenea o singuri datl arhiereului, gi acestuia numai o datd pe an, intrdnd Sf6nth a Sfintelor fhcutd de mAnd omeneascd, din
aceasta (9,1 I ).ees

2. Un alt privilegiu oferit creqtinilor

sI se modeleze, potrivit jertfei lui Hristos; el trebuie rr, r:onstituie intr-o transformare a existenfei insdpi prin o'foc din cer". rrrcdiul milei gi dragostei divine , adevlrat Astfel, jertfa lui Iisus Hristos prezintd doud aspecte rrabile, care se realizeazd unul prin celilalt- Unul vrptc relafia cu Dumnezeu: este aspectul ascultdrii, al [rii personale la vointa divin5 (5,8; 10,7-10), iar celllalt vr')tu raportul cu oamenii: este aspectul solidarit[(ii r,7li dusi p6nd la o ddruire totald (2,14-18; 4,15)' Ambele r.nsiuni, cea verticald (raportul cu Dumnezeu), 9i cea ,rrrrtald (raportul cu oamenii) se intAlnesc in Intruparea rr. fbrmdnd crucea. Unirea acestor dou6 dimensiuni *ttrizeazd cultul creptin, care realizeazd deslvAr-girea
rc
rlr

de

arhiereascd a lui Iisus Hristos, este posibilitatea a aduce, de acum, iui Dumnezeu ei inEigi jertfe. Intru sancluar gi darul cle jertfr sunt doud activitdti strdns I

rril a existenlei.eeT

intreolaltd, adic5, altfel spus, doud maniere diferito


exprima aceasti realitate existenliala, 9i anume actul care il introduce pe om in comuniune cu Dumnezeu, s

Aceeagi expresie "a face voia lui Dumnezeu", care a rr l rnai int6i j ertfa lui Hristos, caracterizeazd in continuare rrf iir cregtini (10,36; 13,21): ea se aplicd atAt atitudinii glinc in incercare - "oveti nevoie de rdbdare ca, dupd ce

giumanizindu-I, in acelagi timp, c[ci ate sfinfi insem a te umaniza gi orice fel de adevdratd umanizare este fel pi sfinfire.ee6 Jertfele cregtinilor, evident, nu pot fi cele din vcc Cultul cregtin, radical diferit de cel al Vechiului Tes

lit'rtt voia lui Dumnezeu, sd puteli dobdndi ce v'a fost i,lttit" (10,36), c6t gi activitdfii cregtine pozitive "sd vd rlrtttSCd tn orice lucru bun, ca sd faceli voia Lui--'"
1,,, | ).

grija de-a se face ceea ce este pldcut r | )rrrrrnezeu, ii pune pe cre$tini in situalia asemdndtoare lui Iri,,l,rs, de-a se ddrui unii altora jertfelnic: "iar facerea de rr,. r,;i ddrnicia nu le dali uiterii, cici cu jertfe ca acestea se
Pe de altd parte,

ry5

A. Vanhoye, op cit . P.248-249.


este

% yezi Fr.Prof. D. StEniloae. Dumrwzeu

lumind.in rev

t.

1974, p 92.

464

STELIAN TOFANA

PARTEA A PATRA

46s

multume$te Dumnezeu" (13,16). in aceast[ frazd., folosegte termenul tehnic al jertfei (0uof a)ee8 pe care il vielii caritative frf,fegti, ceea ce inseamnd cE, cultul trebuie sd preia intreaga viald ca dar sacrificial li l[ transforme in jertft generoasd a ascultarii de Dumneza[

dlruirii

fr6!egti.eee

3. Un punct esenlial insd nu trebuie trecut cu

o asemenea desf,vArgire a existenlei cregtine nu e poi decAt grafie mijlocirii arhierelui Hristos, care.com
creqtinilor forfa purificatoare gi reinnoitoare a Duhului $ De aceea, viala creptin5. se situeaz6 continuu in atmoi inrduritoare a acliunii harului.to00 in sfera acestei inll cre;tinii sunt invitali sd aduci printr-insul pururc0 Dumnezeu "jertfd dc laudd (Ouo(,a aivdoe oq), adicd buzelor, care preasldyesc nttmele lui" (13,1-5). Acesta esl6 alt aspect esen{iai al "jertfei" creqtine ql care se realizeazl numai prin Hristos, paragraful 10,19-25 ardtilnd clar fapt. Autorul e preocupat sd demonstreze in acest paragraf, la inceput, cd pentru a se apropia de Dumnezeu, omului ii necesarl o tripld condilie gi care, se gdsegte realizatd in li
Hristos.rool Pentru a

ltr rrt'voie inainte de toate, de un aga-zis "drept de trecere", ftHrr'lc permite sd inainteze ftrd teami; apoi de o cale, cate lF i conducd spre Sfenta Sfintelor cereasce, gi nu in cele din llrrrrir, de un preot, care s[-i introduc5 ia Dumnezeu: " Drept ttt'r'r'u,.fralilor, avdnd tntru sdngele lui lisus, tndrdzneala sd ittlr itrn in Sfdnta SJintelar, pe calea cea noud Si vie pe care lwttru noi a innoit-o, prin catapeteasmd, adicd prin trupul ,lrll, pi avdnd marc prcot peste casa lui Dumnezeu, sd ne illtropiem cu inimd curatd, intru deplindtatea credinlei..."

lto.t9-22).
Aga cum reiese din text, cel care oferd acest drept de

ltct'cre este [isus, care, intrdnd in Sf6nta Sfintelor "prin lrrrrpriul Sdu sdnge", a dobdndit o veqnicd rdscumpirare l',,12). Prin urmare, "dreptul de trecere" este dat in "sdngele lrrr IIristos", inc6rcat prin moartea sa de putere gi de elie ;rcitate.roo' Caleo spre sanctuarul ceresc este datl tot in Ilirrs, care a inaugurat-o pentru noi, trecdnd prin
"t ,rtapeteasml".

Precizdnd cd aceastd cale e "noui gi vie" gi cd are lr'liriturd cu trupul lui Iisus,1003 autorul vrea sd-i ajute pe

fi admigi in prezenfa lui Dumnezeu,


t'o'
Vezi M. Rissi, op.cit.,p.98-99. Funclia gramaticali precisf, a cuvintelor "adic[, prin trupul Sdu" (to0t' 10,20) este dificil de determinat. Am putea vedea aici ,, i rplicafie a cuv6ntului "catapeteasm6", care precede cuvintele amintite: ". .prin , rrt:rpcteasmS, adic6 prin trupul Sau". Trupul lui Hristos este, deci, comparat cu r ,rrrrpcteasrno Templului prin carc se trece pentru a intra in Sfanta Sfintelor. Tot ap.a rh lrrrre am putea atatagenitivul "trupului Sdu", termenului principal al propoziliei , ;rlc" pr sf,infelegem: "calea fupului SEu". ajungindin acest sens la ideeade lnviere r r lrsiivdrqire atrupului Shu prin Patimi gi Inviere, cxplicAndu-ne astfel mai clar ceea , , \ ir spus in analiza lui 9,1 I Alte ipoteze vezi: J. Jeremias, Brachyologie und

Amf,nunte in leglturd cu semnificafiile cuvdntului 0uofo in W ei0, op.c it., p. 7 42-7 44


eee

ry8

texf vczi

ll,Ifi

il

'(Dr
T

Lv

{q ocpr6q orirorl -

lbiclem, p.25(t.

M. Rissi. Die'fheologie, . p. 95-96


rm'

't*

D"spr. rapornrl dintre har 5i fapta bund. carezultatal actiunii harului. vsd Vczi pe lalg A. Vanhoye, op,cit , p.250-252

STELIAN TOFANi

PARTEAA PATM

467

misterul invierii lui Hristos,rm4 care a frcut din umanitatol o noua umanitate. Si dac5 trupul celui ce se aflI in comun compatimitoare cu allii, este transparent acelora, cu atAt mult trupul lui Iisus llristos, mai ales dupd ?nviere. in plind de compdtimire comunicatd noud, sdngele Sdu curAllt de orice preocupare egoisti care ar putea impi aceastd comunicare- prin Trupul S6u gi prin viafa Sa se la Tatdl insugi. Sf. Chiril din Alexandria, comentdnd cuvir din Evr. l0,lg-22 spuner ,,Noi spunem cd C,uvdntul Dumnezeu s-a ascuns, pentru cd Et a luat asupra Lul acoperdmdnt pentru iconamie a asezat timpul prol Si penrru a se ardta. $i acest timp in care s_a ardtat turur .fost invierea Sar .loos "Calea cea noud gi vie,, nu este, deci, dec6t umanitatea preamlriti a lui Hristos, devenitl tofi oamenii unica cale de acces la Dumnezeu. in 9, I l, umanltate preamdriti a fost prezentatd ca gi ,,cortul cel pi mai desdv6rgit", care conduce spre Sfdnta Sfintelor, 9,8, autorul pregategte aceastd idee fdcrind sd se inleleagl rolul cortului consta in a fi o cale de acces. Marele Arhicl nu trecea din Sfdnta in Sfdnta Sfintelor dec6t printr_o perd care despdrtea cele dou5 ?ncdperi ale cortului. Tot agt Hristos a trecut de pe pdmdnt la ceruri, prin pe

cititorii sdi sd infeleagd cI aici, ca gi in 9,11, vorbegto

lrupului SIu, Care a fost sfdqiat pe cruce; prin aceeaqi perdea ceresc; clci rrrptd ne face El qi pe noi sd intrim in Sanctuarul tronul lui Dumnezeu, tot aga 9i l)rccum perdeaua ascundea prrrdeaua cdrnii tui Iisus Hristos ascundea ochilor lumii
rlivinitatea Sa.1006 Expresiile "cale" Si "indrdzneala sd intrdm" nu sunt tlccAt expresii impersonale 9i care de fapt nu pun tn luminl personald nspectul cel mai important al mijlocirii: intervenlia De aceea autorul este ltcntru noi, a Mdntuitorului Hristos' mare preot peste casa lui l)rcocupat sd afirme cd avem deja "un l)urnnezeu" (10,20), deci mijlocitor adevarat pentru noi irraintea lui Dumnezeu, garant al unui mai bun testament (1,22)- PrecizAnd cE acest "preot" este pus "peste casa lui l)umnezeu", autorul face referire la tema dezvoltat6 in alt (:xpozeu mai de la ineeput (3,1-6) 9i aproape cu aceleaqi txpresii: preotul este omul sanctuarului 9i el este vrednic de ttcz.are; el are autoritate Si putere in a mijloci pentru noi la
l)umnezeu, care formdm "casa sa" (oiroq a0to0)'1007 Toate aceste aspecte qi dimensiuni ale noii existenle adusd de t rc;tine sunt o consecinld directb ajertfei celei unice

lisus Hristos,
rrr

dath pentru totdeauna prin slujirea

Sa

hiereasc6.

lnkonzinnitat im prtipozitionsgebrauch, in ZNW 62, lg7l,p. 13l; O. Hofiut, Vorhang vor dem Thron Gortes. p S _A: t

Cu acestea, se introduce a doua parte a paragrafului a rrrrrintit (10,19-25), in care autorul indeamnh pe creqtini in prin lrrir atitudini corespunz;dtoare noii lor situalii create ,,lrr,j irea arhiereascd a lui Hristos: "'Sd ne apropiem cu inimd
op.cit,p' 2l l; A'F' Maunoury, op cit'

'*

Cf. A. Vanhoye. op.cit

,p.251
ctt

'm5sf.

a-X-a, p.32-5u.

Chiril de Alexandria , op

,cartea X. col 6gl;in tracl ronr (

'tsCft(n''

Sf. Ioan Hrisostom,

149

Ibidem,p.252.

468

STELIAN TOFANA

PARTEA A PATM

469

curdgindu-ne qi spdldndu-ne trupul stropire inimile de orice cuget rdu,

curatd, tntru deplindtatea credin[ei,

rlrirgostea divind

apd curatd, sd linem mdrturisirea nddejdii cu neclinl pentru cd credincios este cel ce afdgdduit, Si sd ludm unul altuia, ca sd ne indemndm la dragoste Si la fapte fdrd sd pdrdsim Biserica noastrd, precum le este ob unora, ci indemndtori fdcdndu-ne, cu atat mai mult, cu vedeli ca sd se apropie ziua aceea" (14,22-25). Atitudinea fundamentald const6, deci, in ata prin credin(i la Iisus Hristos, Mare Preot. Agezat dreapta lui Dumnezeu, Hristos este pentru cregtini "Arhi Mare, demn de ctezate". Prima condilie de a inainta Dumnezeu nu e deci implinirea unei legi, ci recurgerea credinld la mijlocirea preoleascd a lui Hristos.1008 Gisim doctrina paulind ce respinge cuvintele Legii gi pune la tuturor credinla, doctrind ldmuritd de o "noud zi" ce-;i raliunea de a fi gralie reflecfiei asupra sacerdofiului lui lll Hristos. Ceea ce motiveazl respingerea Legii, in vizi autorului, este neputinla ei de a stabili o preolie valabilA, mijlocire et'ectivd intre Dumnezeu 9i oameni, pe cdnd, ceea fondeazd recurgerea la credinla, este eficacitatea unicl jertfei gi preoliei lui Iisus Hristos care introduce realmentc oameni in comuniune cu Dumnezeu. Credinta in eficacitate sacerdotald, este singura cale ce deschi posibilitatea autentic[ a desdvdrgirii existenlei umane, cur6!irii cugetului de faptele cele moarte (9,14), prin mila

in care igi afl5 ratiunea existentei preolia $i lcrtla lui Iisus Hristos Arhiereu.rooe Credinla este gi rdmdne, lruriru totdeauna, prima atitudine cregtind. A doua atitudine, in viziunea autorului, este nidejdea,
r

nrc

r-ru

este decdt o specificare gi exemplificare a credinfei, o

urnirre fireascd a acesteia, din care gi prin care fiinleazd.toto Mesajul primit nu e revelarea unui adevdr abstract, ci ttrirrrif-estarea unei persoane care este "cale", "promisiune" gi "r inrzd a mdntuirii" . " Sd linem deci rndrturisirea nddeidii cu ttr'r lintire, pentru cd credincios este cel ce a fdgdduit" ( 10,23). Ceea ce dd n6dejdii cregtine intreaga sa fermitate, e,rlc certitudinea cd scopul vizat a fost deja efectiv atins de Irrt:cpdtorul gi Plinitorul credinlei noastre (12,2) Iisus Hristos, l'rrrc, "prin cortul cel mai mare gi mai desdvdrgit... a intrat o rlrrlil pentru totdeauna in Sf6nta Sfintelor din ceruri" (9,11l.l) Potrivit exemplului lui Hristos, care in patimile Sale ",r invdtat ascultarea" Ei "a indeplinit voinla lui Dumnezeu", r rcltinii incercafi prin suferinle, se supun gi ei acliunii divine Itrrnstbrmatoare, implinind astfel voia lui Dumnezeu (10,36; l,',.f -13; IPt.2,21). in acest fel, prin credinld gi sperantd, Irrt t:rcdrile oferd cregtinilor ocazia unei uniri mult mai reale cu llrrsLos gi imp[rtigirii de jertfa Sa.lorr

A treia atitudine prin

care cregtinii

igi exprimi

rrlrrlirmefltul lor fa!6 de Hristos Arhiereu, ca o expresie a noii

"'''' lbidem, p.253

rm8,,., I DtAem

""{' Vezi M. Rissi, op cit., p. 113

"tt !trrlem.

470

STELLAN TOFANA

PARTEA A PATRA

471

existente cregtine, care i$i are rddacina in jertfa Sa, crtC intensd dragoste jertfelnic[. Aceasta se manitestA intrajutorarea frdleasc6 9i toate felurile de "fapte bunc" e literal exprimi textul grec (ayrinq6 rui rcal'<iv dploul 10,24). Aleasta manifestare diaconicd e o consecin![ fi a actului unirii lor prin credinld cu "Arhiereul compdti ( care a ariltat solidaritatea cea mai completd fralilor s[i tofi impreund, casa.l 2,71-18; 4,15), formdnd astfel, Dumnezeu (3,6). Dorind sI corespunda voca!iei lor ceregtl, sunt indemnafi s5 se ajute reciproc, evitAnd pericol descurajante, sus!indndu-se reciproc in constanfa dl mismului inaintdrii spre Dumnezeu cu incredere (cf ' 3,12 41 Credinla, nddejdea qi dragostea jertfelnicd sunt trei virtuli, trei atitudini spirituale caracteristice cregtinilol care permit acestora a trdi unifi cu Hristos, Marele Arh ti de a transforma astfei permanent existenla lor' Dacl afirmat mai sus cd nldejdea igi are izvorul 5r suportul credin(I, nu acelagi lucru putem spune despre cea de-a virtute - dragostea) care nu-;i are cauza in nici una celelalte, ci mai degrabd acestea se constituie ca o finalitatl ei. Dragostea, ca rittr.t. cregtind, i;i trage seva din izvorul 0 vegnic u-t luUi.ii eterne, de aceea ea "nu cade niciodat6"' i9i sieqi suficienta 9i poate constitui suport pentru alte virtuli' Dar autorul nu se mulfume$te sd vorbeascd numai virtulile gi atitudinile spirituale caracteristice urcugului Dumnezeu, ci evocd de asemenea 9i mijloacele concrete
I
r

rrrili cste

1O,25.33

1,2,1 5 -17

; 13,1 -3).

mijlocire. DacS posibilitatea pentru cre$tini de a oferi rrrr cult lui Dumnezeu rdmdne in acest timp continuu legatd de rrrrilocirea lui Hristos Arhiereu, este recesar ca aceasti rrrrilocire sd se manifeste pentru ei in mod tangibil. E ceea ce rrrlclege autorul. El nu vorbegte numai de credin!6, ci, de rr,i0menea, de ceea ce noi numim tainele credin{ei.torr Acestea rrrr sunt altceva dec6t expresia tangibilI a acliunii mijlocitoare ne luale prezente a lui Hristos ;i o definire a structurii lrcramentale a noii existenle cregtine.r0ra Astfel it 10,22: "Sd ne apropiem cu inimd curatd, rrttr u deplindtatea credinlei, curdlindu-ne prin stropire ttttmile de orice cuget rdu, Si spdldndu'ne trupul in apd r'ttratd", se poate recunoaqte usor o aluzie la botez: cre$tinii 1i au spilat trupul intr-o apd curat61o" (rd o<ipc iiDarr rn0apr,r) gi gi-au curdlit inimile de orice cuget rdu intr-o rlcplindtate a credinlei 6v n.l.qpoQop(u nioretoq (intr-o rrrilrturisire deplini a credinlei n.n)'tn'u Botezul apare ca o condilie prealabild, permildnd pirrticiparea la o liturghie comunitari, in care mijlocirea

'ot3 lbidem., toto

p.254.

unirii depiine cu Hristos, fructificAnd rol2


mij loc itoare.

lbidem.

acliunea

Logica expozeului sdu pretinde existenla a astfel mijloace, intrucdt o mijlocire care nu se exprimd concret

unde aceasta insoleqte '0'5 Menliunea "apei curate" face aluzie lalez.36,25, unei ',inimi noi" ca o continuare din Ier. 3l'31-34, citat putin mai 1'romisiunea rr;rintc in Evr- 10.16-17 ,0,6 Autorul facn aici aluie la spllirile gi stropirile cultului iudaic, care erau o

t, ,' I
,f,,ir,prelucr
de

aPoi 5i natura

Noul 5 ca sutlutul sa fi idesanctuar.(


dPlica ta

niile ului'
Fara

ury'

rtp cil '0r2 Vezi pe larg: A. Vanhoye.

-p

254-25'7

G.ciauganu.p I50)

472

STELIAN TOFANA

PARTEA A PATM

413

trupului gi s6ngelui lui Hristos, sursd a transformdrii crc a existenfei, se realizeazd, actualmente pentru a O cregtinilor reunili accesul la Dumnezeu intr-un elltl credin!ei, speranlei gi dragostei.l017
9-20) se poate recu pentru simplul fapt cl o aluzie la Euharistie, nu numai
( I 0, I

In versetele precedente

rc manifestd numai prin intermediul actelor sacramentale, r,l yi prin persoane. Inainte de a concluziona epistola sa, lulorul aratd intr-un pasaj, unde evocd intr-un fel Euharistia ;t crrltul sacrificial cregtin,r02'deslvArgirea insdgi a existenlei uruurc, cregtinii neformind o grupare amorfE, ci o comunitate
Irrr

autorul face amintire de "trupul" (otip[) gi "sAngelo Hristos" (a[parr 'Iqoou), ci pentru cd fraza in
corespunde, cum nu se poate mai bine, realit[1ii unei etiharistice.lors Vorbind astfel, autorul se situeazd deja int cadru sacramental, dat fiind faptul c[, de la inceputul fra

tlrrrcturati ierarhic, care

ili are "mai marii ei" (oi

t';loupdvor - 13,7). Doud menliuni a acestor "mai mari" ai lrrrrrunitdlii servesc ca gi cadru al unitAlii paragrafului: (13,7) qi " ,4tlttceli-vd aminte de mai marii voStri.. " " tt\(' ultati pe conducdtorii vctstri" (rlyoup6vol) ( I 3,17).

insistenla cade pe accentuarea rolului mijlocirii lui I Hristos. $i mai ales, cAnd men{ioneazd trupul qi sAngelo Hristos, el se referd la posibilitatea unei practici act acum creStinii au dreptul de a intra in sanctuar gralie sd lui Hristos Si acum ei au la dispozilie calea vie qi noud este trupul Lui indumnezeit gi preamdrit.r0le O ultiml trdsSturd meritd a fi subliniatd in contin pentru a completa imaginea comunit5lii cregtine in relaf ia cu Hristos Mijlocitorul, aga cum o prezintd autorul epistol In cadrul comunitdlii, mijlocirea preoleasc5 a lui Iisus Hri

Luat in sensul strict al cuv6ntului, titlul oi


tlyoupivot nu exprim[ nimic in sine sacerdotal, ci doar o qrnrl)ld pozilie de autoritate.'0" Titlul nu e folosit decit numai nrr.'i in Noul Testament, pentrll a desemna pe responsabilii

r'rrtr rrl

"''u }tste vorba de 13.9-22 unde mulfi exege[i vdd o aluzie la Euharistie ca fiind cultului sacrificial cregtin. Vezi in acest sens P. Andriessen, op.cit., p- 269'
t4175), p. 30G3

Yezi P. Andriessen , L'Eucharistie dans l'Epitre aux (19721, p. 269-277 .


1018

r0t7

Hdbreux,NRl'

Pasajul respectiv lasd impresia clar6 cd autorul are in vedere o rcu comportflnd in sine celebrarea Euharistiei. A. Vanhoye este, de altfel, de ptrrcre excel;fie flcdnd cdteva versete adaugate la sfdrpit (13,18 22-25) epistola cdtre l-,vGl nu se prczintd ca o scrisoare. ci ca o ''predica tematica" dezvoltatd, destinati pronunfa voci vii in cursul unei reuniuni creStine (cl. op,cit. p 254-255).

,t1,,rt.p209.

R. Williamson,The Eucharist and the Epistle to the Hebrews, NTS 2l t2; J. Swetnam. Chistologt and the Eucharist in the Epistle r,, thc Hebrews, Bib. 70, 1989, p 74-95. O interprelare antieuharistic6 a lr,rrrrglafului 13,9-ll vezi la F-J" Schierse, Verheissung und Heilsvollendung, lrltlrrchen 1955; G. TheiBes, Untersuchungen zum Hebrrierbrief,F- Schriiger, ltrr (iottesdienst der Hebrtierbriefgemeinde, Mif.TZ 19 (1968), p 16l-181. l'rurt:tul nostru de vedere referitor la acest paragraf, hrf, a intra in analiza lui, l,l, r lt'azd pentru o interpretare euharisticS. In acest sens vezi gi d.F. Maunoury,

'//.

lltt

l'lltitrt
ttt,

'o2r

in legdturd cu rolul acestor "mai mari" ai comunitalii, vezi Ch. Perrot,

'ore

Vezi A. Vanhoye, op cit . p.255.

l)r lrrrme), Seuil 1974,

aux Hdbrew, in "Le Ministdrc et les ministdres selon le N.1'. (ed. J. p 118-138.: F. Laub. l'erkundigung und Geme indeamllulorttatdesrlyoupdvor Hebr 13,7.17 24, SNTU 6/7, 1981 182, p. 169-190

474

STELIAN TOFANA

PARTEA A PATM

475

unei comuniteli cre$tine'lo" Ceea ce este important

A r lr

isria lui Hristos Insugi, de aici decurgflnd

qi

titlul ca ataro' contextului celor tratate pdnd acum nu este fac pen atribuliite care le sunt conferite 9i care ii N{ijlocitor' comunitate reprezentanlii lui Hristos Arhiereu ,,Arhiereu credincios" (3,1-6) Hristos este, a$8 0 calitate de DumnezeLr' lar ac s-a vdzut, mijlocitor al cuv6ntului lui po mijlocire se realizeazii concret in cadrul comunit[1ii cei textulri din 13,7 prin "mai marii" ei' aceqtia fiind lui adreseaz6, adicd fac cunoscut cuvflntul
creqtinilor. in aceastd calitatc' Dumnezeu" (3,6; 10,21), iar autoritatea

Iisus Hristos este apoi Preot peste "casa

marilor" comunitl1ii' $i-o exercitd prin lucrarea "mai ascul sunt indemnali cregtinii s5 le fie supuqi 9i supuneli lu1 "ascultali pe conducitorii vogtri qi v6 unefrete - fiind nef 0eo0e toiq rlyoupdvorq up6v rai
av6nd sa dea seam6 ei privegheazd pentru sufletele voastre'

ele..." (13,17)nu Ori. autoritatea sacerdotald a lui Iisus Hristos celor alt scop decit de a impdrt[9i "mAntuirea tuturor compattmttor ascult6", El fiind Arhiereu credincios 9i Acest aspect al preoliei acelagi timp (Evr. 2,77 ; 4,15; 5,9)' prin slujirea " Hristos este actualizat in sanul comunitdlii, inStituili marilor,, ei, adicd a slujitoriior ei sfin1i1i ti slujirii lor Hristos Insugi, care i;i au baza chemdrii 9i

n,llronsibilitatea lor fala de sufletele cregtinilor pentru care lrrlcazd a da seama ( 13,1 7).1023 Astfel, Iisus Hristos Arhiereu ly t:xe rciti lucrarea Sa prezentd preoleascd, mijlocitoare, prin rrrrrragii Sf,i, ierarhia sacramentald a Bisericii, ca o continuare rr rrlrcrei Sale mdntuitoare arhieregti 9i care se actualizeazd llinf ial in Sf. Euharistie. Aspectul permanent al lucrlrii Sale nrlricregti, autorul il exprimd clar in cuvintele: " Iisus Hristos trri ;i azi Si tn veci - este Acelagi " (1 3,8). Este adevdrat cd autorul nu spune explicit cd aceqti 'youpdvor au un rol precis in celebrarea Euharistiei, dar rlrrlrla menlionare a "mai marilor" comunitSlii (13,7-77), trre adr6nd un paragraf care definegte cultul cregtin 9i care lvocd in mod evident celebrarea Euharistiei sub triplul sdu rrspect de cintr sacrificiall 1a care doar creigtinii au dreptul sd rrr parte (13,10 - deci nu cei ce slujesc cortului), de jertfl de lrrudl adusd lui Dumnezeu prin Iisus Hristos (13,15) 9i de ,,c azie privile giatd pentru ma nifesta rea dragostei comunitare ( ll,l6), constituie un argument al rolului 9i implicarii "mai rrrarilor" cregtinilor (r'1youprdvor) in celebrarea 9i slvdrqirea ci.'024 Celdlalt pasaj al epistolei unde, la fel; s-a delimitat o rrlr-rzie euharisticl a textului (10,19-25) conduce, de fapt, la o , r,ucluzie a unei actualiz6ri a slujirii arhiere;ti prezente a lui

rmr

L'le aceastd insemnare 9i in Epistola I a lui (I Clern 1'3;21'6 Comp' F' Laub' SNTU 617' l9ll Romanul cdtre corinteni

to" Titlrrl sc mai gdseite cu

186 u)

,it) ,,, ir(

A. Vanhoye, op cit., p. 257; A.F-Maunoury, op.cit'. p 207 Si 212' tui Evr. 13,10, J' Thur6n

i;i

Si har(13,9), dintreEuharistie jcrtfa de laudi ( 13,15), toate iat (oP'cit , P' 204)'

476

PARTEA A PATRA

PARTEA A

PATM

4'77

Iisus Hristos prin intermediul lucririlor sacramentall slujitorilor Bisericii insdrcinali direct de El a-L reprczo
r6ndul cre$tinilor, a exersa deplin autoritatea Sa, a exprl impnrt[gi pentru totdeauna efectele jertfei gi lucrdrll

I sd slujeascd Si sd-Si dea viala rdscumpdrare pentru r" (Mt. 20,2t).


tliserica asem6ndndu-se cortului celui sf6nt este locul rril al actualizdrii dumnezeiegtiijertfe: ,,in loc sfdnt se va Ittr tt in curtea cortului mdrturiei', (Lev.6,26).
De

arhieregti, mflntuitoare.ro25 Agadar, structura sacramentall a noii exi cregtine se prezinti ca o consecinlS directd ajertfei celci a lui Hristos gi-a actualizdrii ei prezenre 5i viitoaro preolia sacramentald a Risericii, a "mai marilor" cre

jertfa vegnicd a lui Iisus Hristos ne impdrtdgim

II. Relafia dintre arhieria vegnici

a lui lisus H

9i Preo!ia tsisericii

trrrri in BisericS, unde are loc actualizareaei, prin mijlocirea e.liei sacramentale a Bisericii. Deci, intre jertfa Arhiereului rs l{ristos gi preofia sacramentalI a Bisericii, ca prelungire prcoIiei lui Hristos, pe de o parte, gi ?ntre jertfa Arhiereului llrrrs llristos gi Biserica Sa pe de altd parte, existd un raport {e rrrlerdependentS, de complementaritate. Aceastd idee va ]orrstitui subiectul de analizl al capitolelor urmdtoare.

Iisus Hristos r6mdne, aga cum s-a vdzut, Ar mare gi vepnic - "ieri Si azi Si tn veci este 'AcelaSi" (l izvorul nesecat din care "ai Sdi" igi trag seva ddtEtoaro via!5 qi mflntuitoare in acelagi timp, ce a izvorAt 9i izvo mereu din jertfa Sa unicd qi din energiile divine ale Duhu Sfdnt. El n-a jertfit lui Dumnezeu cerr'a in afar[ de Sine, cum cereau vechile sacrificii, ci S-a jertfit pe Sine I atrig6ndu-ne in Sine, cu voia noastr5, pe tofi,1026 oferi o vegnicl rdscump6rate (9,12), plinind astfel ceea ce se s despre E7 "cd Fiul Omului n-a venit ca sd I se sluieascd,

l. Arhieria lui Iisus Hristos - izvorul preoliei


Bisericii: sacramentald gi subiectiv-generaltr a cregtinilor
M6ntuitorul Iisus Hristos este Arhiereul nostru cel Irrrrt:gi veqnic laTatdl, intr-o continu6 stare de jertfE gi dlruire lrlnlru noi gi cu noi Tatilui (Evr. 4, 14; 5,5 t.; 7,16.17 .21.24_ ) I , t\,6; 9,1 I )-1027 Pentru ca jertfa MAntuitorului sd se poatd nr lrrrrliza qi cregtinii sd poatl participa la ea, impropriindu_gi cltctcle ei, Hristos, comunicdndu-se noul ca jertfd, "este rrrvtrie de niqte organe vd.zute, sau de nigte slujitori ai Lui,
"'r' Pr.Prof.Dr. D. Radu" Taina preo;iei. in ',Indrumf,rj
Irltrtrrttrlui Biblic, 1986,

t025

Vezi Sf, Ioan Hrisostomul, op cil..

383 u.

l0

'm6

P.. C. Galeriu- Slujirea preoleascd dupd Sf Scripturd si Sf' Tradilia,

misionare,'

577.

418

STELIAN TOFANi

PARTEA A PATRA

479

rdnduili in chip vdzut, din imputernicirea Lui. Acegtit preofii Bisericii. El trebuie s6 ne arate prin aceste vlzute, deosebite de noi, cd e deosebit de noi ca Arhl aducEtor de jertft, ca sd nu se volatilizeze totul intr_o im
subiectivd.I02E

prirrde gi toate aspectele

intreitei slujiri a lui Hristos, cu r' inrplicaliile lor intru cregterea mddularelor Bisericii.r030
rru

M6ntuitorul Iisus Hristos plinegte, deci, in pe Lui, preofia cea adeviratd gi jertfa cea adevdratd, fEc plrtagi gi pe noi acestei jertfe prin preolia bisericeascE, care ne putem aduce gi noi, jertfele noastre pe jertfelnicul Dumnezeului Celui viu. ln acest sens sacramentald a Bisericii se prezintd ca o prelungire a Iui Iisus Hristos gi ca o permanentizare in acelagi timp dar gi ca o prelungire a jertfei lui Iisus Hristos peste fEcAndu-i astfel pdrtagi acestei jertfe pe toli cregtinii, sau, alte cuvinte, pe tofi cei din preofia generali a Bisericii, cre$tinii. Preolia Bisericii igi are izvorul in Arhieria gi lui Iisus Hristos. Sf. Chiril al Alexandriei redl dogmatic prelungire prin cuvintele. " El ne-q dat drept merinde de pe Sine InsuSi, impodobindu-ne cu darul demnitdlii de,lll lui Dumnezeu. hdrdzindu-ne Si noud tn dar tmpdr noastrd de binecuvdntarea cea de viatd fdcdtoare, Sfdntul Sau Trup Si Sange".ro2e Continuarea acestei preof ii in preofia sacramenta Bisericii, nu se rezumd numai la aducerea jertfei Lui, ci
028

e capul Bisericii numai intrucdt e ipostasul divin vr:nit ipostasul umanitdlii gi intrucdt se menfine in ea cu rrlrrrl jertfit, inviat gi inalJat, ci gi intrucdt continud sd liert:ite gi si suslini in ea cele trei slujiri ale lui. in trrcitarea slujirii Lui de inv6tdtor, ne pune in relief continuu
ei profeticS, cdci ea ne duce prin propovdduirea filrt'ricii, la o treaptd tot mai apropiat6 de omul model care e llrtslr,rs. El e impdrat, dar gi noi suntem chemali s6 ne ftrrgrrirtdgim de puterea Lui impdrdteasc6, biruind orice piedicd flntrtru a putea ajunge sE imparalim impreund cu Elt'.10rr in virtutea acestui dinamism al preoliei Mflntuitorului, h;rrco[ia Bisericii nu este nici ea un simplu act de comemorare torr rlc imitare a preofiei lui lisus Hristos. Preotul nu imitd fcrtla lui Hristos, ci, prin puterea Duhului Sfdnt, actualizeazd, Fleclele preoliei lui Hristos".1032 Numai datoritd acestei permanente actualitlfi a ferll-ci Sale este Iisus Hristos ,Arhiereu in veci, gi preolia trr( riunentala a Bisericii o participare la sacerdotiul unic al Itrr llristos, iar cdnd "preofia consacrd gi oferd Iui Dumnezeu Itrr;rul qi s6ngele lui Hristos, ea este gi prelungireavizlbild a
I t'nlitatea

l'l

Pr.Prof.Dr. D. Stlniloae. /rsus Hristos, Arhiereu in veac, "Ortodoxia", An XXXI, nr 211979, p 223. to'e Sf. Chiril al Alexandriei, inchinare in Duh Adevdr. p.G, 6g, 50ll si

hrrr u toscd, tezd de doctorat, in l."l'/1i4. p. 152 u.

"'t0 Pr. Lect. Ioan MihIl[an, Preotia Mdntuitorului Hristos Si preotia rev "Milropolia Ardealului", An XXIX, nr. I l-

tu ltlt)72.p853.

""' (lf. Pr.Prof.Dr. D. Stlniloae, op cit , p.2J2""' Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Preotie Si Bisericd,in rev "Ortodoxia',,

An XXIX,

480

STELIAN TOFANA

STEL|AN TOFANi

l{

lui Hristos

in prelungirea acestei preo[l chiar dacd se evidenliaza- mai mult acliunea Fiului, ea umbreqte lucrarea celorlalte Persoane ale Sfintei Treiml, Aceastd lucrare treimicd in prelungirea preoliei lui Hri
peste veacurirr.1033
este subliniatd de Sf. Vasile cel Mare, care vede o nede

strtrgurele plin de viald

se

referd la actualizarea jertfei Sale

?rr

\llirrta Taina de via![ dlldtoare a Sf. Euharistii.ro3T

legiturd intre Hristos gi Duhul Sfdnt: "El trebuia sd se i ca Duhul sd coboare, deoarece creatura nu posedd nicl dar care .sd nu vind de la Duhul Sfdnt. El este sfinlil care ne uneSte cu Dumnezeu", iar Sf. Atanasie cel Mare "Noi bem pe Hristos imbibat cu Duhul Sfdnt".1o3a Referitor la efectul asupra noastrd a acestei actuali
gi prelungiri a preoliei Sale, Nicolae Cabasila zice cd "noi

deyenit prin prelungirea preotiei Sale moi apropiali

Hristos decdt

de

frayi, decdt de pdrinli sau chiar


.ro3s

de

noastrd cea dupd trup"

Rostul 9i efectul acestei prelun

actualizate a preoliei

lui Hristos in preofia Bisericii


Aspectul pozitiv ar starii de jertfd a rui Iisus Hristos,
",'/ Opusful Ru
llrr,,tos Mintuitorul I lrrlrrrlrrr Sflint:,,Ce

reliefat gi oglindit Ei in viala liturgicd a Bisericii prin i ei'. "Cruce. ce-ai purtat pe tine pe Cel preatnalt, cu strugure plin de viald se tnalld astdzi de pe pdmdnt, care Dumnezeu ne-o tras Si moartea de tot s-a nimicil",

t,t
'033

1t

rhqtd
St

Cf. Luis l,eroir, valeurt du sacerdoce ldttitique, in "Sacerdoce et ccl


197

l,tr'tl ;i
p.

Louvain
'030

l- p. 43.
tt
l't

Cf. Paul Evdochimov, La priEre de l'Eglise d'Orient, Paris 1966,


pe septembrie, stihira a 2-a, laudele Vecerniei

uttt lnsul i-a indumnezeit pe ei

'o
t0l6

Cf. D"tpr" viala in Hristos, trad. Teodor Bodogae. Sibiu 1946' p.

ll,

ltttt,rr11 ..1'111

q6stru ..,, (yezi peniicostar. otpustul vecerniei dc la Rusatii).

Si

V"zi Mineiul

mici din

septcmbrie

""' vezi pr'prof'Dr. D. Stiniroae, Legdtura intre Euharistie si iubirea t,rtrtrt.in rev "Studii teologice,', An XVII nr 1_211965,p 25.

482

STELIAN TOFANA

PARTEA A PATRA

483

adicd viala curat[, plind de iubire, din viala inviatl a lUl Hristos, ne-o insugim in modul cel mai evident prin $f, Euharistie, prin primirea cdreia gi pe noi ne jertflm, lepedAnd pe omul cel vechi din noi: "De aceea il primim qi noi, in nol ingine prin Sfdntul Lui trup gi sAnge, ca preschimbAndu-nt prin El pi in El, sd lepddim pe omul cel vechi care se strlol dupi poftele amlgitoare, potrivit cu ceea ce s-a scris: Rom, 6,4; Efes. 4,22".1o3e Prin preot, in Euharistie se face vizibild f l comunicabila jertfa lui Hristos, oferita pentru noi to;i ln continuare, de Hristos inst"lgi qi se oferS in acelagi timp tl jertfa noastrl in Hristos, adicdjertfele noastre personale adutt de noi ca preo!i particulari. Sunt jertfe cerute de Hristos gl oferite Lui prin acelagi preot slujitor gi care se unesc cujertfh lui Hristos, de a cdrei bunf, mireasm[ ne umplem to1i, cdci 1l pe noi ne aducem gi ne aduce Hristos prin preotul slujitor.loa0.Preotul e simbolul vizibil gi viu al lui Hristos, car "ridicd pdcatele noastre gi prin care suntem primili ctnd aducem darurile noastre in duh lui Dumnezeu gi TatS[".r0rl "Cdci Emanuel s-a numit. . Mijlocitorul tntre Dumnezeu Sl noi, Apostolul Si Arhiereul mdrturisirii noastre" (Evr,
3,1)too'

ca efect al perpetu[rii lui Hristos jertfit in via[a rrnirstrd: moartea fald de picat (ertfa noastri n-n') 9i sfinlirea spune: "Cdci lrrrrr l)uhul lui Hristos, Sf. Chiril al Alexandriei \tt.'()lesc cd cei ce vor primi tn ei pe Hristos prin Duhul tr rhuie sd fie spdlali mai intdi de pete $i curd[ili de pdcate, t'rr .rd-qi lffiliSeze suJletul lor sftdlucitor Si nepdtat' cum a r/,rr.r .)i dumnezeiescul cantdrel care a ajuns la bundtatea ttt't'slei virtuli" (Ps" 56,8).1043 La o treptat[ inaintare spre lrrtill e aplicatl gi imaginea intr6rii lui lisus Hristos ca
rrurrstre irr;rintemergator pentru a ne pregdti 9i nou6 intrarea: la inceput rroi suntem duqi pdnd la uqa Sfintei Sfintelor, apoi intrlm in

Vorbind de succesiunea celor doud aspecte ale jertfirii

'ot'Sf. Chiril al Alexandriei, op cit.. cartea XII, col. 795C; trad rom. cancE a-XII-a, p 410u, citat dupa Prof. D Stdniloae, art- cit.p.20.

rrrteriorul ei. Incd prin jert