Sunteți pe pagina 1din 178
OPERAOMNIA VOLUMUL II
OPERAOMNIA
VOLUMUL
II
De libero arbitrio ,r;' \efu,
De libero arbitrio
,r;' \efu,
Liberul arbitru
Liberul arbitru
EM E BIL1}-{ DACIA
EM E BIL1}-{
DACIA
Augustin, sfe.ntul nepereche, dupi care filosofia a lncetat sE fie OPE OMNTA Enctriridion sive De
Augustin, sfe.ntul nepereche,
dupi care filosofia a lncetat sE fie
OPE OMNTA
Enctriridion sive De fide, rpe eu charitate,.
Enchiridion eau Despre eredinfe, sperar{f, qi iubire
De
fide et
olo - Despre credinqi
gi Crez
De
Symbolo,serrrlo
ad
catechumenos - De*pre Crea cf,cre eatechumeni
II
Deliberoafbitlio- L
I arbitru
rtI
De musica - Oespre rrluzic&
IV
Conffa aeademieos - Conffa acadernicilor
De endine - Despre ordine
De quantitate ani.rnae - Despre cantitatea sufletului
Soliloquia - Solilnorii
De natura boni . Eespre n&sJra binelui
De agone christia*o - Despre lupta erqtini
vl
De magistro. Despre n"ragistru
De beata vita "
Despre viatra
ferieit{
De lmr talitate anirnae - Despre nemudrea sufletului
ISBN cl73-35-1'{?5-h
Cole4ia: Sf. Augstin Opera Omnia SFANTLL AUGTJSTIN Coordonator : Yasile Sau CoPerta: Mihai$enea t Opnna
Cole4ia: Sf. Augstin Opera Omnia
SFANTLL AUGTJSTIN
Coordonator : Yasile Sau
CoPerta: Mihai$enea
t
Opnna OuNn
Vorulawll
Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romtniei:
AUGUSTIN, St.
De libero arbirio = Liberul arbitrtr,/ Sf6ntul Augustin-
Cluj-Napoca: D acia, 2002
352 p.; 13x20,5 cm - (Opera Omnia)
ISBN: 973-3S14?F6
82t.72 4', 02-97 = 135.L= ]^24' 02
LIBERIJL ARBITRIJ
(DE LIBERO ARBITRIO)
@ Editura Dacia
Cluj{.{apoca 3400, sh. Ospitdriei nt. 4, lel./f.ax:. 064/42 96 75
e-mail: edituradacia@hotmail.com,
wwwedituradacia.ro
Bucuregti: Ofrciul poqtal 15, sector 6
sh. General Medic Emanoil Severin nr. 14
tel.0l/315 89 84, far 01/315 89 85
Satu Mare,.3600, Bdul Lalelei R13 et. VI ap. 18
tel. 06L/76 91 11; fax: 06]^/76 9l 12
Edilie bilingve
Cdsufa pogtald 509; Piata 25 octombrie nr. 12
Text latin-romin
www.rrultiarea.ro
Traducere, note introductive, note si comentarii de
Baia Mare, 4800, str. Victoriei nr. 146
tel./fax:062/21 89 23
VASILE SAV
Tehnoredactor: Clristian Moisa
EDITIIRADACIA
Comanda nr. 4540
Cluj-Napoca, 2OO2
NOTA I\YTRODUCTIVA De Libero arbitrio are, in ecclnomia operei augustinene' o Mulpmim prietenilor noqtri, Dana
NOTA I\YTRODUCTIVA
De Libero arbitrio are, in ecclnomia operei augustinene' o
Mulpmim prietenilor noqtri, Dana gi Ioan
pentru sprijinul ac.rdat realizdrii acestui proierr editorial.
fr EI Aululju !u.SLL1!,!L Liberut arbitru Notd introductiud trrclo a*prirrat. hr ,.cst diarog dcspre liberul
fr
EI Aululju !u.SLL1!,!L Liberut arbitru
Notd introductiud
trrclo a*prirrat. hr
,.cst diarog dcspre liberul arbitru ar voin
dlnrprrriva, chiu r trr
tletre;t ai u;;,, i'rl"' Jr.,or,
assemnt, non se extollant quasi eorrrn egerim causam; quia multa
nl, (irrnr udhut: llonrae
in his libris dixi pro libero albitrio, quae illius dr'spttationls
rl_emoraremuri uotri_r. disputandr
gu€6tnrn uncle sit
malum. Et oo modo
oausa poscebat. Dixi quippe in libro primo, malefacta iustitia
disputavinr,;., ;;;
hoc re divinae auctoritati
Pj1?6,itltr{, id quod de
subdit
ad
inteltisentiagr nostranr.,1,;;,;;
Dei vindicari et addidi: lYon enim iuste uindicarentur, nisi fierent
uoLuntate (Lib. 1, c. 1, n. 1). Item cum ipsam honam voluntatem
:ln]:l::11,,-1,."1i"-
clianor.,dtr
.pitulante
[)eo agere
i";;",f,
,,
;;il:;].,.:l,
J;lr":
j:ll.:::,,
Et qr,r.,i.r,r-
constitit inter nos,
tam magnum bonum esse monstrarem, ut omnibus corpttreis et
externis bonis merito anteponeletur, dixi: Vides igitur iam, ut
rT]l11ret.
a;I,g".,t"'
ratirrne discussa,
malum non exortum
i,r".li
;;ilt;#
etistimo, in uoluntate noslra esse constiLutum, ut hoc uel
"i.;'1"
oT. eadem
ai.prt.ti"
,TnlTl"^:].:.lild
flperit, appoilatr.
sunr
de Libero
Arbitrio. euorum secundum et'teliu;
il,li.il,"il
.f'ruamur uel careamus tanto et tam uero bono: quid enim tam
in uoluntate quam ipsa uoluntas sita est (Id., c. 72, n. 26)? Et
i^t::l"]Orone-Regio presbyter,r.dinatus, sicut tunc pot
alio loco: Quid ergo cctLtsoe est, inquam, cur dubitandum
Termrnavl.
putemus, etiam si nunquam ante sapientes fiimus, uoluntate
2. ln his libris
nos tamen laudabilem et beatam uitam, uoluntate turpem et
ita multa disserta sunt, rrt inciclente
nonnullae quaestiones,
quas
vel enodare
miseiam mereri ac degere (Id., c. 13, n. 2B)? Item alio loco: Et
nrtn
pttterarn,
vel longan
sermocinationem in praeserrti requirebant,' it"
jiff,-
"";;r!;
quo conficitur, inquam, ut quisquis recte honesteque oult uiuere,
ex u.traque
parte, ver ex omnibus
earumdem qr.,".riorrli
si. id se uelLe prae
rebus uelit; aisequatur tantam rem
fugacibus
partibus, in
quibus
non apparebat
quid
ut
tanta facilitate,
ni.hil
aliud ei, quam ipsum uelle, sit habere
potius
veritati, ad hoc tamen
";gr;;
quod. ooluit (Id., n. 29). ltemque alibi dixi: Hac enim aeterna
ratitcinatio nostra concluderctur,
quodilibet eorum verum esdet,
lex illa, ad cuius cansiderationem redire iam tempus est,
laudandus creclor.etur, vel ctia
ostenderetur Deus. propter eos
quippe disputatio illa
susr:ep
est, gui negant, ex libero voluntatis
;ri;;;;,i
".li.rfo'_J;
creatorem omnium
incommutabili stabiliLate firmauit, ut in uoluntate meritum sit;
in beatitate autem et miseria pro.emium atque supplicium (1d.,
c,. 14, n.30). Et alio loco: Quid, inquam, quisque sectandum et
naturarurn
li"?e-11,:,t]1 :.t
cutpandu
esse
contendunt:
eo
modo volentes suae
i_pi"t"tl.
ampLectendum eligal, in uoluntate esse positum constitit (Id., c,
i;;;;;
(Manichaei enim sunt),
immutabll"-- qr.-darn
16, n. 34). Et in libro secundo: Homo enim ipse, inquam, in
et De
coaeternam introducere mali nalrrram. De
quanlum homo est, aliquod bonum est, quia recle uiuere cum
giatia
ver.o l)ei.
surs
electos.sic.praedestinavit. ur eorurn. q": ;;
i;
,;;
liber,r arbitrio. iose et;
_ ,ram
";.'
luh, potest (Lib. 2, c,, -l , n. 2.). Et alio loco dtxi: Recte Jieri non
nisi eodem libero ooluntatis arbitrio (Id., c, 18, n. 47). Et
r.
praeparet voluntates, nihil in
his libri
;tos.se,
est.propter hoc
libro tertio: Quid opus esL, inquam, quaeri unde i.ste motus
proposita quaestione.
itr
1"F,Y:1t"-
[Jbi
auten
incidit
locus ut huiris gratiac'fieret
,,o-irl_,r.utio. tr.anseu.
ersistat, quo rtoLunt.as auerlitur ab incommutabiLi bono ad
qro.i
inde agoretur, oper(
t:ommutabile bonum, cum eum non nisi animi, et uoluntarium,
l3',.
ratittcinatione
""ff:: ]:1t1
""t',
defensa. Aliud
rl ob hoc culpabiLe,m esse
omni.sque de hac re
est enim rluaerere, unde sit
J'ateo.mur;
malum
et alius. est
quaerere, unde recleatur .i
br:num.
tlisciplina u\ilis ad id ualeat, ut eo motu improbato atque
frirrl.rrrrr, vel ad maiui
pelvcniatur
ttthi.bito, uoluntatem noslram ad per/ruendum sempi.Lerno bono,
l-3. Qua-propter nov.i
haeretir.i pelagi.ani, qui liberum sic
tr lnpsu temporaLium conoertamLLs (l-ib. 3, c. 1 , n. 2)? Et alio
arbitriunr, ut
gr.ati,e
Irvt: Optime, inquam, de te ueritas clamat. Non enim posses
Dei
.,on,"ii",1".r,i
ilt::,j"r_::,:^111,i".
qr.,
I o
r:u
m,
ri,il
;";;;
d.-,
f
". ;;.:, ; ; il'
; :1,;;i
:: irXr::lj
rtli.ud se.nLire esse i.n polesto.te nostra, nisi quod., cum uolumus,
,lrtrimus. Quapropler ni,hil to.m i.n noitra potestdle, quam ipsa
Notd. introductiud t{ 'ff, Aureliu A u€l!t!!1 Lj! erul arbitru llo, mor ut uolumus, Si.
Notd. introductiud
t{
'ff, Aureliu
A u€l!t!!1
Lj!
erul arbitru
llo, mor ut uolumus,
Si. enim tu laudaris,
id non uideas, nisi
tert.l.a,s; quo.nto magis ille qui e.t
el aia funru .[o.atus est, ul. necess
Cum, or74t peocat, quocl clebet,
netnurcnt no.l,ura sua cogil ul
peccet
(lt,
Qule
tondem ets" polerit,'inquo*,
o.nte uolunlqlem causa
uolunteUsl
Aut enim et i.psa uoluntas
est,
et a
radice ista
ooluntalis non
receditur;'aut non est uolunt<ts; et
pe:ccotu.m
nullum habet. Aut enim
uoluntas est prima causa peccand,i;
aul nullum peccatum est
prima
peccandi:
nec
est
cui
"ourl
i:::" j:p"*!"., ny""1r, ni.si pecco.nti.'Non er{+o est cui recte
c, 20, n.54)'
fkl,e teneamus
(1d.,
'
5. Et in lihro tertio, cum dixissem illud, quo et Pelagium
respond,issem, titulum libri mci esse
volui, de Natura et Gratia. r
4. In his atque huiusmodi verbis
meis, quia gratia Dei
(j(rrrlruemL)rata non est, de qua tunc non
agebatur. putantl
vel putare possunt, suam nos tenuisse
felaglali,
sent"rrti"-. S"d,
frustra
hoc putant. Voluntas quippe esl oua et neccatur.
ct
recte
vivitur: quod his verbis
egimu
a nisi Dei gr.aria,
Iibcrctur a ser-r,ih_rtc, qua fa<1a
vivi
rer.tc picque
;*:l
TIT::
llruvetur';
divinurn
bencficium quo
liberatur., nisi eam praevenir.et, iam
mcritis oiu's daretur) et ,()n esset
gratia, quae utique gratis iatur.
Quod in aliis .pust:ulis n,stris
ii.
"gi-rr., ist.s inimir:.s huius
omnia bona, htxr cst, Dt:o. lit par

1,0

_sL fulr!* 4le!.".jyn,_Libely!_grbitru = - Noti, introductiud. 11 recedi.lur ab eo modo .ro n.t,t.^tit^^ t-,--.-
_sL fulr!* 4le!.".jyn,_Libely!_grbitru
=
-
Noti, introductiud.
11
recedi.lur ab eo modo
.ro n.t,t.^tit^^ t-,--.-
?uo,naLuraliter
Jaclus
est,
ito ul
ess(,
ntrt, rvtcolr.
no^
_,
melius,
ess(1
pctssil.;
^-_
qu,i"
;;;";;;:i"i;")i
,;::ii^:::
"o
debet, /ac,it,
Tr::l:;
l)elagiani trolunt ex iusta damnatione descelrdere, ne{antes
originale per:caturn: quamvis igrrorantia et diffi<;ultas. etiamsi
f)T!,?!,:, ?,:,,;;,;;,";;;;
qui,, ita
bctnus,
est,
non est
nec habet
in
potestate
ut
cssent homjnis primordia naturalia: nec sic culpandr;s, sed
bonus
,fr,"'!rr!!""Ii!,
::;"
q,u7lk
esse debeat,
siie
'poe,
debere
debere
es,se nirlor ;^^--^
uklendo "r-r.f)"i
esse
uidet.
,
,
lnudanclus esset Deus, sicut in eodem tertio libro disputavimus
(l,ib. 3, c<:.20.,21). Quae disputatio contra Manichaeos habenda
plena. si iusta
i1iT'iti#r7':;r:5
ost, qui non accipiunt Scripturas sanctas Veteris lnstrumenti, in
",,.
Si
oute- ini,,.r^
^-.'^,
l;,x';^,;t'::z:;f
cpritrus originale peccahrm narraturq et quidquid inde in l,itteris
qut, r.ur.t1
:::i:,"^,;7*ii::.::"7;_moamlisi
---1*"
t.mposita
porro
npostolicis legitur, detestabili impudentia immissum fuisse
esl.,
omnipotentia
.noTrl,
quia"d,
Dei et rustttia
d.ubitare rlementio ^-t :
-,
contendunt a corruptoribus Scripturarum, tanquam non fuerit
t
Ooen.o e.l
esl, et
Dt
pro
^-^
2t
lo:na
nh Apostolis dictum. Contra Pelagianos autem hoc defendendum
tntustus dominato
est, quod utraque Scriptura comendat, quam se accipere
profitentur. Hoc opus sic incipit: Dic mihi, quaeso te, utrum
!l::' .:-',:::":1?
conftigenio, ut
nomtnem
131,
in.irt.ctn
l.)eu.s non sit auctor mali (I Retract., P.I-., t. XXXU, col.595-599)",
j:!::r,;:r;:i'ii,',i'"!:;;;:::::":;:;':r:;::;"i!"o1Tiii
'
ndic6, dupl ce ne spune c5, pe cAnd mai zdbovea inc6 Ia Roma
iXff 'r\,1*;!;i,'"u;i\-1osriui1u"i;:7;;::;Z::,:
el
atque
(,888, n.n.), voind sd afle, disputAnd, de unde -"5 fie rdul, a ajuns,
tn urma desbaterilor, Ia concluzia ci riul nu se ptlate nagte decAt
carnalis
lorquente
,ina,,r) ^^-'1"'-ut'
,res.is.tente
o tibidinosis
o[J,;;;"::;:::f:
Posse
itrrmai qi numai din liberul arbitm al voinlei; cd din acea disputd
2.':Z':;
:::,:"i!:
,::;
homiyis,. sed
,t.nu ndscut trei cd4i, dintre oare pe a doua 9i pe a treia le-a
rte lih-.^ .,^,. :!:i
poena aonrnoii. Cu"i,
autem
u te
m
ti
b
e r
a
u o
tu
n t o
i
;;:,:;'
;;;
7
d 3
i;;
f",
tcrminat in Africa, la Hippo-Regio, ordinat deja presbiter (1395,
'" s": or:,::
",
";ii
":T ifr 1,, !,
!::i'
."t.
toquioi,,
'
t"-"''-'
iiffi.,'li
rzi.
n,n);
cd aceste c[4i au fost scrise irnprltriva maniheilor, care,
lruru',
rr' JZ/.
6. _Ecce
tam
lont
antequam
pdn
eroarea impiet6lii lor, voiau s[ introducd o nu gtiu ce naturi
.i" di.pr;r;;;.;'#;i:
Pclagiana haeresis exstitisset,
,r*
<nntra.illos
disputaremu
n rdului, coeternd lui Dumnezeu, qi r:5, in felul acesta, Dumnezeu
rbpurarenlus.
omnia
omnia
C"_
bona
hono Jj^^*^_-_,
uum enir
dicerertu. e* o".,";i'".,
".ri_
6r putea, cicd, fi culpabilizat; c5, insd, despre gralia lui
;'-T: 1' ::il
;
;;,.
.1
;
*"
i',
I
ll;,1'
ffili;,;
l)ttmn"r"rr,
prin care astfel i-a predestinat pe aleqii sii, incAt El
arhitrium,
XJ,l,'fr
:i,
ilfl
quia
et
-ut" ttr,,-;
il;;;:;::Jffi:jl;ijTi:
"
le prepare pAni gi voinlelc, nu a disputat amplu in
Itrnrrr.i sd
ftonus
Frrtrste odrfi; cd, in locul, unde a venit v,lrba sd se aminteascd
H:J::,,:.:y::_nequeamus.
autem usus
virtus
eius ia
est,
quac
in
mar
bo"it;'
{ll'"p"itu'
;1"# #iJ
potcst. Iit quia o,,,r;n
srcut
"rt":J
dictum_ est, et
de,rpre gralic, s-a discutat incidental, qi nu printr-un ralionament
6ltrlrorat: r:5 noii eretici, pelagienij, carc vorbesc astfel despre
;;
rnagna,
et minima cx l)o,,
et me(
",,'^:.:l
qu itur' "'
#l
et'lritrul vointei, tncAt nu mai lasi nici un fcl de loc graliei lui
s
e
;:i"J
#tr?J#:tl
;l#::' ffi fi i,,";'
c l4ltus e'st' c1
i-
Dtnrtnereu, n-ar trebut' sd se sumefeasr:5 pret:rtm ci el ar fi ap6rat,
Dinde
riir:tunr
,ri,.r,,-,
r-
^^.
, urrrr
,Dinde
est, ex qua miseria
pe
ltr;
cd Pelagius insuqi s-a folosit in fals de
fut rrr:r:ste <:d4i. cauza
Ilbcret
i"?,"#;
Dei gr.atia.
guia
sprirrtc h,rm,r.
Flgtrrrerrte
potuit.
n()n r.r;qh
-:,-^^- ^
cadere
c.tiam.
Illrl
.,l
surger.er-
ad cruam mrseriam
lr.r"" ar_rXiSiri
l(lll,
29;
lnatc din aceste cirli (I, l, l;
l, XlV, 30; l, XVl, 134; II, 1,2;
l, Xll, 26; l, Xlll,28; l,
lI, XVI|l, 47;IlJ,l,2; lll,
^l
,g:::::,::?
et diffi<,urtas suam
il::;i
f.ii,,.
Z; ttt. XVI, 46; IIl, XVI[, 49;]l\ XVIII, 50), dar cd lui Pelagius
exordi,
,,mnis homo
lll,
nativi tati s
ar
.11,,
;
;;;
ffi i:,'
;l_1";"i?;r,1
l.rt lirslruns in cartca al cdrei titlu a vtlit sd fie De natura et
",,,l
:_
"
tluisquanr lihcrantur (1,;b.2,,,.
iti,
(413-415, n.n); t:d zadalnic, deci, gAndest: sau cred ei cd
",'fin. j.
.,. ,O;, quanr miscrian
$|rilia
gAndi, pelagienir, cd prin aceste cdr{i, in tare gralia nu a fost
|rnt
E|_4yt4iy Augustin, Liberut arbitru Noti introductiud 13 amplu tratat5, el al fi sustinut cauza lor.q
E|_4yt4iy Augustin, Liberut arbitru
Noti introductiud
13
amplu tratat5,
el al fi sustinut cauza lor.q cd vointa este, desigu4
pi prin improprierea cirnii noastrc lumin5 a lumii" mAntuitorul
cea prin care se
gi pdcdtuiegte qi se gi tudieqte hnie (:drept, nln):
lostru, Dumnezeul qi Omul" r:d, adic5", intm cuvAnt ne naqtem
cd n, se pr:ate trdi
drcpt gi pios de
c5t,e m,ritori decat numai q
ttrtru cuvAnt ne pagtem, intru cuvAnt ne petrecem, intru cuvAnt
nrunai dacd vointa este ajutatd, prin
gralia 1uj Durnnezerr, .d
elibereze de servitutea, prin care
a foi
f[cutd
serva
pdoahrlui,
sd invingi uciile; cd acest beneficiu divinl Rrin care este libera
t'rlnagtem, theologul, gAnditorul gi ornul despre care avea sE se
Hlruni cE, dupd apostoli, a onorat in cel mai inalt grad aceastd
htme, marele filosof creqtin, cdruia i se va acorda locul intAietdlii
dacd nu ar preintAmpina-o pe ea, i
sale, qi, aQaT n-ar mai fi graFe, care
s-ar d{'d,ro,^r-, prin meri
itr istoria Biserioii qi a civilizaliei, geniul cdruia i-a fost dat, ca
este absolut graiis clatb, I
iloaltuia, s[ chintesenfieze, in scrierile sale, tezaurul gAndirii lumii
despre care el a tratat indesat tn alte
opere ale
,i",
d*
atrtice gi si-l transmitd increqtinat lumii noi, alesul dintre cei
in
"hi
aceste cil$i Despre liberul arbitru, care n_au fost
scri
aklpi, pe care Pronia l-a ales, s[ fie balan]a qi etalon iudicatrice
impotriva
pelagienilor., c,i numai gi nurnai impotriva manihei
sale gi marele inspirator al gAndirii filosofice qi
;rosteritSlii
intmcAt, pe
ahrnci, pe c6nd erau ele scrise, ei, pelagienii, nici
leligioase
ulterioare, predestinatul a fi numit primul om modern.
existau; c5, deci.
chiar gi-n aceste cdrti desprc tiU".It arbitru,
lR rnulte puncte cardinale ale gAndiii, mai mqdern decAt oricare
a
intrutritul
despre
ldclt
gralia lui Dumnezeu, pc care, prin
dirr marii filosofi moderni ai lumii. numeascS-se ei Kant,
nelegiuiti impietate, creticii
pelagieni
,o. i
,
excludi,
tfurlrtlppenhauer, Kirkegaard, Hegel ori Nietzsche, acest mare autor
dimpotriv5, a zis, iatd, in cartea a dcira, cE nu numai marile.
runei doctrine esenlialmente catholice, ctitorul culturii
chiar gi minimele bune nu
pot fi
decAt numar' qi numai de
Acela de la Carele sunt bunele toate,
aclicd, de Ia Durnneze
iversale moderne, exegetul care-gi incheiase, in cvadmplul sdu
os, lechrra sinoptici a amAnduror testamentelor gi care definea
amintind, apoi, ce a spus despre virruli
(lt, XlX,
50) qi
dcsp
multe altele (II, XX,
34;lIl,xVIII, 50_51; IIl, XVllI,52j, r.".r"r,i,
it armonizdrii lor, care mistui, cu un realism specific latin,
tsul literal, carnal, corporal, al pulpei literrei, qi-l limuri pe cel
incaltea, qi accentuAnd cd, iath,
erezia pelagiand sd sc fi niscut,
inci cu multul gi cr,'multul
rkrgic, il transcendi pe cel alegoric, pentru a se statornici in
astfel a disputat, precum ar
rrnalogic, secret, spiritual, misticul apologet, care, in De
disgulat irnpotriva incplilor lor,
rezumAnd, in fine, cele sp
il.ote (400-416) qi ori de cAte ori a cuvAntat sau a scris despre
in II, XX; III,
X\,'III, III, XX qi lII, XXI, -
splrse, pe care citii
ilrrtca persoanelor divine, vorbea inefahil inefabilul, magistrul,
le poate urmdri
singur, in traducerea de fati,
ii
p,rate
singr
d6duse lumii manualul ce avea s[-qi cAqtige supranumele
observa c5 sunt
argumente prin care SfAntul A,rgrrti, Ie i
intr-adevdr, negatorilor
graliei lovitura dc gratie. lati. prin urmar
o1)us aureum, Enchiridion-ul (420), 9i, cugetAnd invizibilele,
rsc malea sa sintezS, capodopera capodopelelor, Cetatea
cd nici spre sfAr.gitul vielii
doctrinar-fdrd de pereche,
sale, cAnd ii eia deja recunoscut rol
' l\unnezeLt (413-426), care std la temelia
gAndirii
occidentale
cAnd ne,rplatonismul gAnclirii s
rrlcrnc, iatd, deci cd atunci cAnd, in fine, revine, in
e,a la fel de sut,lim articulat qi
recunoscut,
.A.d
teoria cunoast
qi ontologismul ii elau admiratc, cAnd era cle_acum
a[i,uni, asupra operei De libero o.rbitrio, nu doar cd nr,r
tt'rrr:tr:a25, nu amendeazd qr nu conleazd absolut nimic, ci,
doctor al Biscricii, al gratiei gi al charititii, int-un cuvAnt, dor
tlrotrivS,
reia aceleaqi argumente, prin
care afirmd liberul
unive.sal, predir;*t,r-ul sublir,, care-gi asumase
pi_i
impusr:se
lu
rilrrr al vointei, qi le foloseqte, nemodificAndu-lc, ci
adevdrul cd ni.i rl t;r'eatur6 ratinnali gi-nteleg6t.a.e nu sc-nlumir
rrrlizAnduJe, impotliva erreticilrr, pe care-i combituse deja
dc Ia sine i,sdqi" <:i n,mai qi numai de la
lu"mina r\dev6rului qi
Itll,,,,1icre ale sale qi care se tolosisold strAnrb de unele din
lnlclepciunii irnuabile, prin acr:l sim{ inter.io.,
pr.,,1rri,.
o*,
c
rf rglrmente in favoarea ct'c.,zici
[or. Aceasta fiind invedcratd
inte'ior, gi p.in ca.e pa'ticip6m la ete'nitatea cuvantului. deve
tltr {'rilrtlritd de SfAntul Augustin insursi, oricincr poate dejudeca
Notd, introductiud. 15 1.4 sL 4ra-4Yrytiy 4WYU1W singur ce temeinicic poate si mai aibS' peste
Notd, introductiud.
15
1.4 sL 4ra-4Yrytiy 4WYU1W
singur ce temeinicic poate si mai aibS' peste secolc' semrl arbi
a aotzd o6 rcstaurato'Tl
sau deopotriv[' n ecugetat
f:::I':J-'::
cAt
s6
,.
,,"*
in aohrl mAntuirii, atAt, desigrrr,
cic[, sinergia
mai strAmb6' semipelagian'
il;:;tt*ir-o
gai,u'" qi
c[' in
multe
controverse cc au avut loc de-a lur
Cert e
rrristerii ale creqtinismului qi cuegti in funclie de ine{abilitatea
timoului.
SfAntul
Augustin a fi
;ffi#;;iir",
ei
e' qi de alt
cvendicd 1
ui'ei
'n',
mplexitil
datoreazi
dreot.
iar
asta nu se
H#;ffiJ"" " s;"i"l"i
"go'ti'i"' Dac[' in tt'"'"] Tl].:?l
,r: trebuie imediat f6cut, sau cand eI confundS satisfacerea
ruriozitdlii qi voinp
de a
incaltea, deliciile
ntarea psalmilor,
tcr,ru.le, pL
care i
le in
prin semnificalia
lltt6ntAndu-i
urechile, in
l0xtului. El inaugureazS psihologia qi-i sc;urteazS adancurile qi
. iia"orf"i Ar5,r.ti" s-a realizat sinteza rarissim6 dintre sptn
romanilor' in ea s-a reali
;;;;d
al grlcilor qi
;'tg-ttitm,l
adAnc pitrunz1toare a lui PIal
di.tre dr.leJtict
mirific sinteza
profunda conceplie a lui Aristotel' sau' cum s-a spu
uif" f"f de
lui Origen.qi gr11ia^9i d?'"1""
dintre
suplelea
spiritului
sinteza
\/^-il- .,ol Mqre *i i.".
---^^-
Chrisosthtmul (Cf' E' Portali6' ar
0lr insugi faptul
de a voi semnifir.i sfalqitul oricdrei ezit6ri,
oricirei indoieli, al oricirei violenle purcese din
irrr:ertitudinif al
rurntlariul sinelui insuqi. Eul descoperi cd voinla este pacea pe
seamb filosof decAt theolog' lnfluenla.pe
care accasra uPUrct
imens6, 9i aproape cd t
^--^-^;+-+ ^ na nqrr'rrr*Irl secolclor. este
r
lil--^,
---^
, scriitor care sd fi tratat desprc libel
i
d"-".it,
glorie
ori vituPerar
virtute sau vlclu'
sabilitate, despre
izvol augustinian (Cf'
est salubru
totdeauna particulare qi izolate, ins[, e
lrsupra unr)r ,,ce"-uri,
l)eL
libre albedrio' in: B'A'C'' Obras de
livalistcr Seias,
decizia e asupra fiinlei ins69i, in totalitatea-i;
rrlrsolut difer.it, cand
;;
.tl,.;t- III,
illadrid, M(lMxl;utt' p' 247)' lncaltea' este
Noti introductiud 17 Sf. Auretiu Augustiry' Liberul arbitr!'- 16 ---, aqa, a voi qi a
Noti introductiud
17
Sf. Auretiu Augustiry' Liberul arbitr!'-
16 ---,
aqa, a
voi qi a putea nu-s decAt abso]ut una' dan insuEi a vrea ii
cul nu poate voi vointa
i"Jr,"
trr chip
incomprehensibil;
".rl.ri
pr'in
face ci
r el
voieqte' nu eul este mirluria
ca voin15,
dar se
: realizarea sa; decizAndu-se' el
J""oi"l sale, nu eut dispune
s-a decis deja; in aceast[
d"cide'e, eul nu-qi cste propriul
cd Dumnezeu il d5 pe siile sieqi;
Tag]stru:
dacd
eul
e constrAns sE accepte
de sine insuqi, de propria-i.fiin1[, dacS
ia astfel cunogtiniS
el se simte pe sine-
a".pri"ra"ar-r" d" libertatea-qi,
in;uit 11
dac6'
fiind ceea ce este) pentru
eternitate, 9i neputAnd fi altfel'
aplecat.asupra lui insuli',11g"=]:1
aqa, cuprins de teami, disper6,
c;umci, datorati
pbcat'ului originar' o't"PLu
ii'r6spunde
"'-'r-'--
ll:l:
recurg[ decAt la
it la sratra
gralra r[cump6r
rdcumpdrdtoarc
gdseqte
la ce sd
'si-gi
L:'
ph'!X:::::-:',
.iJ'rt"
i.
-i-ril,
(cf. K;l'laspers,
s':"(:
"rJamle
)zl
s13""]{
;ff."
;;
.qq.;.
Existd, in
gandirea.
senslrrg]'i.":i:
o diferenld n-etd
Augustin, spun exegelii,
]nle
care diferenlS trebuie tlunoscutd pen
qi r'1" lib"t"lui arbltru,
intmcAt *]i::1'
i;,
;g;*. concepliei
sale despre vo{ld
:]l:
llb:Tl s[u arbitru;
faptd
aceas
i"lafl"i"9,". uoi.,1,
relevd in
in niciunul din stadiilc sa.le' nici
facultate nu-i creeaz6,
Jfi"rt r,",
vaiazd intru eficacitatea sa, qi, de aici,.se fact
dar. ea
diferite grade ale libertlii. Peste tot, unde episcopu
c5 exista
se intAlneqte aceasti dualitate
Hipponei
atinge antropologia,,
prii-rl
,tm, de aici, faptul cb el a ale
Iiberul
arbitru exista in
este, aqadar, in fiecare,
ulrsolut deloc si mai pdcdtuiasca; ,,libertas"
,arlri; aga, el
t pi"id't
libertatea de a face bine' pe care
"J".
1
t-
mult ,,liberatus" (Apud A'
^t^
).x i.l^-
adl('a' de
rrrr atAt mai mare, cu cAt este mai
Cu toate -.
ci
li},ertatea- Dutelea. adi<;d,
poseda.
Adam ^,."^.1^
poseda
libertatea' putelea'
'
se g5"'sea intr-o situaJie-*:tll
(lrrudcl, Libertas et liberum arbitrium, in Enchiridion, Oevres
I rru pa"etri
(pe de o parte,idam
iir, *o-"tt
nu doar in posesra ptstllrer' t
rlc Saint Augustin, 9, Paris, Descl6e, de Brouwer et Cie, 1947,pp'
ce era
privillgiati,
ilSl sqq., 413 sqq.).
iit
sdu arbitru nu cunoqtea
inoi scrvitutea consecutlv
"rrri
petmitea protop[rintelui sa ign
Aj", Sfa"t"f Augustin
a pus, totodat[, primul dintre Pdrin]i,
aceastd libertate ii
fe"Jri,
libertate gi liberul arbitru, acesta din
qi s5 tindd {iresc spre Dumnezeu:
rlirtinctia esential[ intre
iir".tiu
concupiscenlei
trlrrrd firnd parte
integrantd a minfii, unde strdluce imaginea, gi'
consecin![, el putea,
per meritum, dobAndi via]a etelna" pc cra
dal trebuic' totodatA' h
trr,r,nsecini6,
indestiuctibil, el este puterea de a voi, pe cAnd
nou6 ea
ne este acorclatS per
45ratiam,
c5, in chiar stadiul pti^tt,
nu putea avea mtlrite fbr
identificati cu voinla, estc puterea de a face ceea ce
el
lilrrrrtatea,
aminte
totala qi nccesara O:'"-10."::]
Iibertate de r.rpliunc, va-si-zic[; libertatea este putinfa
rr, rrlcge,
are raliunea.in
d",
9.16", fapt ce-qi
,1,' ,, ,r,
pdcdtui, intim legat6 de putinla de a nu se tlbura, adicS'
;'.;;i"i
Dumnezeu; Drepta.eea' chiar da''ir pdtratu
fa15 de
din vina sa' a
r['.rr nu se pune in des<rrdine; dupd pierderea,
libcmlui artritr-u' persevelnta pe r':alc^r
este totdeauna in puterca
voinld, intreagi, fird
ajutol divin' asta' tntrucA
nr','str:i puteri, omul nu mai posedS decAt o
justiliei reclamd
intotdeaurra ul
Notd, introductiud, t9 Liberul arbitru 18 Sf. Aureliu EtriltIu a ar6ta importanla pe care i-a
Notd, introductiud,
t9
Liberul arbitru
18 Sf. Aureliu
EtriltIu a ar6ta importanla pe care i-a acordat-o totdeauna sfantul
indoiali, dar neputincioas[,
de vreme ce ]iberul arbitu nu 1
liberului arbitru al voinlei. Aqa, deci: ,,Neque enim
ba insursi primum mouens-u7.it'
Atrgrrstin
nicicAnd realiz,a binele,
urlirrrtatis arbitrium ideo tollitur, quia iuvatur; sed ideo iuvatur,
,r",it^bila infirmitate, ceva mai mult det
ir.,fo.ibil,
ceea ce-i o
o
carenl[ datorati culpei, aqa c5 numai 81"1]u.s.1,R1emd
prin
lui
Christos'
prin
care voim, qi, asta,
meritele
ajutorului
l,oir1"i d"pn."iti"
prin'cupidita6 forta de-a iu
'de-a
i t"
ulipi eficace; grali a-charitate
"fnf"re .rrr"."rrrl bine qi
fiindci nu-i inliturat. Cel care, intr-adev5r,
0i rlr: aceea-i
ajutat,
este gralia Noului'festament -,
"h".itrt"t
de pe d"reapta cale qi-o orienteazd
rectific[ dclecta]iun
spre beatitudine; uni'
Dumnezeu: uAjutorul meu si fii' (Psal' XXII, 9),
ll zi,rr: Iui
rSticitd
cea ce a poruncit, dar
trooyerll
operantd
lilllrturiseqte ci el wea sd plineasci
9d $e
.".i;t r1i", d""i, u libertalii prin gralia
qi
(ltl
ajutorul ca si poatd (Ep' CLW!,10,
Caiele a poruncit cere
care qterge, prin botez' vir
fa
gralre .sanctificatoare f.rtb; ii-t'tai
P,l ,., t. XXXIII, col. 677). Legea
nu-i este suficientd liberului arbitm
Doctrina graliei, care o are drept corglar
[a"otrl"i.
!:^:T
nu trebuie sd se sume{easci 9i s[
Bl voinlei, aqa
cd nimeni
atAt n
il;;t4*
y
n-a fost nic"iodatd expusi
Pro.fesso' qi' cu
putelile proprii, intrucAt ,,nu ale voinlei, ci, mai
16'rrrrrcad5-n
pu1in,
discutat[
contradictt riu, in Biserit",t
]Ut6tlt"f.l] :1'$:
ale vanit[1ii-s ele" (1d., 18, lbid., col. 683), iar: ,,libertas
deduce caracterul fundamental al
ortodoxiei
grece
bio
*t* +ar
ro gratia non est libertas, sed contumacia", adic6: ,,Iibertatea
acela de-a avea o anume repugnanlE
de a ralio.naliza,dogr
cit
'r1 grafie
nu-i libertate, ci contumacie" (Id., 17, ibid', col' 682),
lumina platonician[' de
stabiliti qi interpretatd, prin
dersi nu-i nici o indoiald cd exist[ liberul arbttru,
nrcAt,
earl"6i Bis"ri"ii' Realit[tile
triite in interiorul Bisericii sur
lui nu-i, totuqi, suficientd, dacd nu-i este ajutati
t()statea
aici, situate pe un plan spiritual,
unde totul se-nf[goard
clar-obscurui
misterului'
Ar fi
vorba de un pragmatl
l'irnritatea, gi nurnai astfel: ,,Haec enim vohrntas libera tanto
it liberior quanto sanior: tanto autem sanior, quanto divinae
r6mAn striine qi psihologismul pur'
pr"r-u,ofor,
cdruia ii
subiectior", adic5:,,Aceastd voin!6 liberd
ru : ricordiae gratiaeque
irUrlfnaff"
discursului, de unde, o predomin"Td
'.thlott'-!
atAt mai liber6, cu cAt mai sdnitoasi: cu
fi. intr-adev[r, cu
ct
.p"f"ri"L, care inspirl secret
intreaga religie .Ortodox.['
mai sinStoas[, cu cAt mai supusi divinei misericordii
tT:"::li
, ins[,
;;*U,"
expresia plenara in viala
!i-l
11cr11nantalu
(I'1., B, ibid., col. 6'76), citci,,pirdsit de divinul ajutor,
grrrliei"
.rga"irrr", mental[,
floarea
qi frurrtul ascer
3""J'ir.r"i.
xrrtrl arbitru, prin oricAti qtiin!5 a legii ar excela, nu va avea,
I-'ot-Borodine' La
traditionale (Cf. My.rha
-diificaLion de
Paris, 1970, pp' 192-3;187-8|
Ed. d; Cerf,
homme, --
'lbt in limbaiul abstract qi elevat al filosofiei vorbeqte
rrioi un chip, soliditatea justiliei, ci umflarea impiei superbii
lurnoalea exitioasd" (1d., 5, ibid., col. 675)'
(ieea ce-l deosebeqte pe SfAntul Augustin de oricare dintre
gratis
dat[
SfAntul Augustin despre libeiul arbitru 9i gralia
Inilislbfll
rrlrinele filosofice, numeascS-se ele stoicism, epicurism,
of"r"t" scrle dupd
naqterea
er eziei.pelagiene'
gratuitatca graliei sunt, deopotriv6'. postul
lile.ului arbitm qi
i"
in,EqtstoLe,,
yt1
;i;;;;";,.ate;
inc"altea,
"eI"ltlt"
.op:l"'
unde trateazd incidental qi conjr.rnctur
I".*a,
qi-n
Predici,
intAlnim' intr-o mirifi
libertatea, liberul arbitru qi gralia,
o ."*i
de
formulSri ce au avut da
stilisticd,
"fllr."."".rta
ii^prl,
diinuind memorabile' Aleg' in cclc ce
,6-rrfru.,t"
-urmc€
tocm
aceste oper"e' dc-o circulalie mai restrAnsi'
exemple din
20 Sf" Aureliu Augustin, Liberul arbitru Noti introductiud. 21 (Ep. ClXItll, 15, ibid., col. 739),
20 Sf" Aureliu Augustin, Liberul arbitru
Noti introductiud.
21
(Ep. ClXItll, 15, ibid., col. 739), intrucAt: ,,lex libertatis le
v()im, sA ne rugdm ins6, cum, Insuqi diruindu-ne, vom fi-nleles
charitatis
est", adicd,
Iibertdlii
este legea
charitdlii"
drept, si fim in stare de ceea ce vom fi voit. Bine, pe care, fiindc5
,,Le6Jca
(
.19, ibid., col. 740). Daci voim cu adevdrat sd apdrdm li
arbitru, sd nu ne rdzboim cu de unde este f5cut el liber,
l-ai primit deia, ai de unde sd aduci mulgrnin. intr-adevir, ce ai
()o nu ai primit. Dac6, insd, ai primit, pdzegte-te sd nu cumva sd
dacd ne rizboim impotriva graliei, prin care este liberat li
te sumefeqti,
ca qi cum n-ai fi primit" (I Cor., IV.7): ca 9i cum ai
nostru arbitru, sd se decline fa!5 de rdu qi sd-nclihe sE facd
putea,
adic6, avea de la tine insuli, $tiutor, insi, de unde ai
voim ca insugi arbitriul nostru s5 rdmAn5 captiv inc6 (Cf.
primit, de la Acela cere sE se desdvArqeascS, de cdtre Carele s-a
CCXVIL III, B, ibid., col. 981). Dovada insuficienlei voinlei si
dat s6 inceap5.
astfel, cu teamd qi tremur htcreazil-ti sinetatea
$i,
este insiqi rugdciunea, c6ci: ,,lpsa quippe oratio admonet te
ta. Dumnezeu este, tntr-adevir, Cel Carele l:ucreazil intru tine 9i
indigeas adiutorio Domini tui, ne spem bene vivendi in te
Oras enim non iam ut accipias divitias et honores pr
a voi, qi a des[vArgi, pentru buna voinl[ (Filip.,lI, 1.2,13): fiindci
voinla este pregitit5 de cStre Domnul (Prou', YIll,35, sec. LXX),
saeculi, aut aliquid vanitatis humanae, sed ne intres i
6i de cdtre El insuqi diriguifi sunt pagii omului, qi va voi calea lui
tentationem: quod utique gi homo sibi praestare posset
(Psal. XXXI/I,23). Aoeast6 cugetare sacrd te va serwi pe tine, ca
non posceretul orando. Quapropter, ut non rntremus
tnlelepciunea ta sE fie pietatea, adic5, si fii bun de la Dumnezeu,
tentationem, si voluntas sufficeret, non oraremus, c[uae tamen
deesset, nec orare possemus. Adsit enim ut velimus, oremus aute
qi nu ingrat graliei lui Christos (Ep. CCXWI,3, ibid
col. 990).
Starea vechii libertdfi a leformat-o venirea lui Christos. In Adam
ut valeamus quod voluerimus, cum ipso donante
s-e aritat de ce-i in stare libeml arbitru in privinla morgii, intru
sapuerimus. Quod bonum quoniam iam coepisti, est unde grati
agas. Quid enim habes guod non accepisti? Si autem
(lhristos, de ce-i ln stare aiutorul lui Dumnezeu in privinla vielii'
l)umnezeu nu a dat nim[nui libertatea de a face rdul, altfel nu
cave ne glorieris quasi non acceperis (l Cor., Id 7), hoc est, qu
ex te ipso habere pohreris. Sciens autem unde acceperis, ab i
pete ut perficiatur, a quo datum est ut inciperetur. Cum ti
itague et tremore tuam salutem operare. Deus este enim
operatur in te et velle, et perficere, pro bana voluntate (Philipp
ne justifici pedeapsa. Protop4rintele nostm a fost, el insuqi, liber
u face binele qi liber a nu face rdul. Cine socoate cd atunci, cAnd
Domnul va veni sd judece lumea, nu va fi judecat dupi lucririle
' sole oF4ul, care deja s-a putut folosi prin etate de libeml arbitm,
greqe;te, dupd cum greqeqte gi cel ce socoate cE gralia lui
II, XII, 13). quoniam praeparatur voluntas a Donrino (Prov., VII
Duqnezeu
este dati dup5 meritele omeneqti (Cf. Ep. CCXT l,
35, sec. LXX) atque ab ipso gressus hominis diriguntur, et vi
ibid.,
col. 971). Prin insuqi faptul, aqadar, ci Domnul a venit si
eius volet (PsaL. XXXII,2i3). Haec cogitatio sancta servabit te,
sapientiam tua pietas sit, id est, ut ex Deo sis bonus, et Chri
uolveze lumea qi ci va veni sd o judece, se-n-credinleazd
rloopotriv6 gralia qi liberul arbitru (CI Ep. CCII/,2, ibid., col.
gratiae non ingratus", adicd: ,,Rugdciunea insdgi i1i atrage 1i
tncaltea, luarea aminte cd duci lipsd de ajutorul Domnului
l)69). Libeml arbitru nu trebuie apSrat astfel, incAt s[ i se atribuie
111i, f6rd gralia lui Dumnezeu, bunele lucrbri, nici gralia lui
cn si nu-gi pui in tine speranla de-a trSi drept. Te rogi, intr-adevdr
nu trebuie asffel apdrati, incAt, cvazisigrri de ea, sd
f)r;pnezeu
de-acum, nu s5 primeqti bog5liile qi onorurile prezentului
fio-ndrigite lucrirife rBle. Credinla catholicd nu neagd liberul
ori t:cva dc-alc vanitltii r;mane. ci sI nu intri in tentatiune.
(re, desiglrr, dacd omul gr-ar putea-r) presta siegi voind, n-ar
nrhitr-u nici in viala bund, nici in viata rea, dar nici nu-i atribuie
hri atAta, incflt sd fie-n stare de ceva fdrd grafia lui Dumnezeu,
cerutd prin rugdciunc. l)reptaccea, dacd voinla ar fi sufici
fir: ca sE se gonverteasc6 $in r'6u in bine, fie ca s[-nainteze
sd mr intrint it1 tentatiune. nu ne-arn ruga; carea, dao6, totugi
fie s-ajungd la binele sempitern, de unde
lrr.rlseverent lntru !ine,
ar lipsi, nu am putea nir:i sd ne rugdm: Sd fie deci de fald ca
rir nrr se mai teamd cd
este lipsit (Cf. Ep CCX\ 4, ibid., col. 973).
23 Notd' introductiud, Aureliu Ausustin, t 4_ Sf. --9i.-4!\e!!! +!ELs]"" "!!7! i!:t4Lg!91t'y
23
Notd' introductiud,
Aureliu Ausustin,
t
4_
Sf.
--9i.-4!\e!!!
+!ELs]""
"!!7!
i!:t4Lg!91t'y
Prin insursi faptul cd surttcm sfhtuili qi ni se pomnceqte si fir
se re(rurgc [a-obedienfa loastr6'
in{clepli qi s[-nlelegel]r
"tt".l
{[ri
libclul arbrtru,
d"fd,-"J*
nu
exrsti
p,,ut" tb.rolut exisia
niri rrn {cl ilc rnoarte
a sufletului rnai rea decAt libertatea erofll
tip. Cl,
col. 400), i'rr litrertatea
(t)1.
lbrd
,
Fiu $"1,i::)ii:
t
i".-t
sut picat (De uero "eLig,' Xl',76,
P'L',
XXXI\''
,t"
Latflum ne libertatem tn occastonen
Li.berlatem ttocali esti.s;
cltarilaLem seruile inuicem (Calat'' V' 13)
carnis cleLis, sed per
Non ergo dicat
cristianus: ulibcr sunt, in libertatem vacatus surr:
sed rcdemPtus sunr, et ipsa redernptirlne libe
s;"r,rr.""r"rr,
vc'lo' nelno me prohibeat a volunti
effectus sum, faciam quoi
mea, si liber sumr. Scd si
ista voluntate peccatum facis' serwrs
Noli elgo libertatc abuti ad libere peccandum' sed r
p".'""rt.
fueilt
IJ
t
p"""tnir*.
Illrit enirn voluntas tua libera'
:i
Eris liber, si fueris
scr\-rls; li'ber peccati, serr''us iustitae; d
Lfortnlo, Cum serui essetis peccati Lib.eri .eratis
,i"it':::";-
Deo'
habetis
,rur"o, liberali a
ot'Len' l'octi
Jruct
Peccoto,
'"'lui
linem uero uitam aetern
t)estrLtm in sarictil'ical,ionr:m,
(tlom.,Vi, 20, 22).
Hoc c(inelnur, id agamus"' adic6:
"Aceasti
Liberul
estc libertatea
noastrS, fra1ilor, si fim iiberali de c6trc
eram'
intr-adev6r; ser
;;i, liberAndu-ne, si nc facd pe noi sert'i:
f,,.i flculi
charitalii' Otli
trupiditefli,
Iiberali,
^m
.servii.
"::
che.mali tntru l.ibertat:
Hr;,ili,'
ioi, tnr,ri,
/i'aliLot,
oli /bsL
,ri*oi
.sd ntL'ctaPi liLerialea tnt'ru
ocaziunea cdrnii.' ci pri
charitol.e
seru/1i. unul oLtuia (Calat', V, 13)- Sa nu zic6' de
clcqtinul:
ns.,r,i lib"r', am fost chemat intru libertate; scrv,erl
riscumpirarea am d
r,r,, fost riscumpirat, ,si prin irrsdqi
.1
r1
nirncnea si nu md op
liber'. sd fac ce vreaul dac[-s libt:r',
ac:easti voin![ far-:r pdcatu
clc la vclinla rrcar. Dru', dttcd pril
aqirdar', sd aYtuzczi dc aceast
,rr'r-ti
pitratului. Nu vot,
"gti
Notd introductiud, 25 Liberul arbitru Sf. Aureliu 24 lrrre dobitoc se plAnge f'*rului etern? Fiindcd
Notd introductiud,
25
Liberul arbitru
Sf. Aureliu
24
lrrre dobitoc se plAnge
f'*rului etern? Fiindcd
de pdcat,
care pasire
se teme de gheena
participarca ci la viala etern5-i rnli, nules
cst ad imaginem Dei: levatus in hunc honorem' erectus a pulve
animam rationalem'
erectus a
terra,
lt""p"?1',1:t
lricele miseriilor. Omul, insd, fiindcd a fost fdc;ut, el, care sd fie
""c"pit
-l;--
t''*"iU"t bestiss' pecorbius'
volatilibr
vivacittl"
rationis ipsius
ir rtru
0i."1'u;
' rar--o";i ""i* l":ll.n:l",ti:::::-i"$
vier{a
Deir
est ad
imasinem
ff[::
tum
$urPa
euomo
t'".";"i'-'1'!^i1':i
l":I
tri-ai
X#:l';"."
miseriam' Quod emm pecu's plan t.at P""""l9L-Ti
lillcrul arbitru, ,si, prin
aceastd raliune, nu mi fdceai mai bun
gehennam ignis aeterni? Quia
avis timet
""11"^:'::l"l:::t
r'lecAt dobitoaccle, nu
rnd urma pe mine, pac[tuitorul, just[
autem'
c1na
racl
;",
nulli stimuli miseriarum'
Homo
;;;""
liberul arbitru inillatu-m-ai pe minc qi
rlnmnarea. Deci,
prin
*"ll19Tji::
u"""
est qui
sit in beata -*l
:::,TI
judecata justiliei surpatu-m-ai pe mine" (Enar. in. Psal'
"i
ltrin
ideo
sequrtur
leoasti' elisisti me:
cr,ri.
vixit. Ergo: Quia
i'll,
tt, itia., col. 1302). Nu aqa au fost constituite lucrdrile lui
-ut"
sij"::
Lb erum arbitrium
;::#;;i"al'',L1tr
S*l
l)rrmnezeu.
incAt cratura, constituitd intm liberul arbitru, sd
et per hanc rationem
pecoribus
ffiiJ.'iil"irri-r.umi"m,
"
hrvrng6
voinla Cratorului, chiar dacd face impotriva voinlei l-ui'
d"Til:i:,]:
non me sequeretur
non faceres meliorem,
l)trrnnezeu
me' et
per
Iiberum levasti
iustiti
;n#;:t#;;;;'tt'*-
nu wea s5 pdcdhrieqti, cici prohibegte pdcatul; totuqi,
p5c6tuit, s5 nu socoli ci omul a f5cut ceea cc a voit qi
f:W *ari",^rr'f
drtcd vei fi
*"'i-
la
,,De
iudicium
elrsrstr
ceea ce Dumnezeu nu a voit. intr-adevdr precum
'ai"a:
rr.rr-ntAmplat
,lr,dl',tatu- m-ai' surp atu-m-ai' 1
ind.ienat iu n ii Tale, 1:iina"a
omul si nu pic6tuiascr[, aqa voie"ste s6-i dea cru1are
Voieqte ca
'"''o'
'-
^
'far
i
Doamne' intru Adam: mAnie crl care
ca si se reintoarcd qi si tr'diasc[; aqa wea, in cele
insiqr
acea
manle a
I
lllrr:ituitorrlui,
ne-am alipit strans' m'ani
#-llffi#:'.u*t",
"u*;;;-;"'
tlitr urm6,
sdJ pcdepseasr:E pe pcrseveratorul
intru pdcat, ca sd
p5catului: dup
fj_r_-.
i-.nhitirii^ mania
dintru massa
--Xcil.
Aqa, orice vei fi ales,
f
):^ t:-^ #ii
tnr scape contumacele de puterca justiliei.
noi oarecdnd
din
fire
tii
-Ani,
Si
lnr-i va lipsi Omnipotentului de unde s5-9i plineasci dintru tine
,i"" Dom.,,l: Mdnia lui Du
tirirrfa Sa (Cl. Enar. in. Psal.
- ,.^,,tnxcn,
unulndscutul Fi
nLt a crezut intnt
in predici,
cAnd vorbcrs
espre liberul
rdmdne asuPrc, Lut, Jttndca
lll,
aol' l"tt-"devir' nu
ile sblimului'
lui Dumnez"u
ltoo',
zice.: Yuit'" 1
retorllui atinge.
&t'lritru, tonul
riindcs.
;1#;:;;;;":;i^;"p; tL"
lui, ci, rdmdne asupra lui:
A6r. Dumrezeu i-a dat omului liberul arbitru, qi, dacd wea omul,
t-"li*f 1T
intru
carea
se
qterge
"*"*
:"::;,!:::;I.
lari u fost paie. astizi se face grAu: dac[ se intoarni pe sine de la
::J".?:#;""
;tt""-to""t
indltatu-m-
aceasta: Findcd
ntvAntul lui Dumnezeu, ast6zi se face paie (Cf. Serm. CCLI, P'l'',
nu zice: l'iindc6 m-ai ridicat'
lnt'-tJevir,
XXXVII, col. 1175). Prin a voi rdul, omul a pierdut, aqadar, a
surpatu-m'al'
;ffi
;;"
i,
cr: I'ii ndcd tndl{atu'm
?\
"'!
1!!:f *:
:: :'
;ttttr:a binele. VAndutu-s-a, strige el, prin umare: ,,Vendidi me,
-t
a fost fdcut dupi
imaglnea
pus intru onoare'
Omul,
me: r,endidi me arbitrio meo, redime sanguine tuo. In
asta?
It,rlime
t.),,mnozcrr. tniltat intru
aceastS onoare, ridicat din pulb
Vnrrr.litore erubescat superbia, in redernptore glorietur gratia",
grlic[,:,,VAndutu-m-am, rSscump[r6-m5:
vAndutu^-m-am prin
:ff;:l:Ii.,iH?*
H:T";.T
iu
ht'lritriul rneu, rdscumpdr6-m6 prin
sAngelo Tiu. In vAnzitor
,
r'
-----
acelea' -^^l^ a
Oare'
intr-adevir' dintre
vivacitatea raliunii i"*qi
rirsr:5 superbia, in tdscumpirdtor glrrifice-se gralia" (Serm'
;;;;1;1.iJg"fi
ie
Ce"i''<riuna dintre
:1" :: l:i. l1::':"::l
,[,[, II, 2, ibid., col. 187).
Pelsorrificat, liberu] arbitru e supus
#;;;;ilipi*''"'"''
Precum niciuna dintre ele
:"
i'"
liberunr arbitrium sine l)eo Flxpcrti
lm;rrccaliei: ,,O malum
niciuna dintre ele nu are acastd miserie'
lntr
;,'nl;;,;u.
Notd, introductiud 27 26 surlus quid valeat sine Deo' ldeo miseri facti sumus" qura sr
Notd, introductiud
27
26
surlus quid
valeat sine Deo' ldeo miseri facti sumus" qura sr
lrinelui
(:
creatura,
fiecare in parte),
a binelui foarte
(: creatura
D"o qrid
valeat exprerti sumus' Experti ergo tandem aliquan
I/^^
^:
ei' I/eni
,rov".i-r., et ueniie ad.oremus eum' et Proslernomur
irr totalitatea-i) qi a suprem binelui (: Creatorul), bine qi bine
lirarte, unde rdul nu-i absolut nimic alta dec6t numai qi numai
adoremus eL prosternamur
ilLi, et fleamus corom Domino qt
priva{iune (lips[) a binelui, conform celebrei invoca]ii din nu
per nos, reficiat nos qui {ecit nos' Ec
nos Jbcit; ut perditos
nos
rrrai pulin celebla Rugiciune clin SoliLocuii: ,,Dumnezeule, Carele
homo, et pcr libemm arbitriumlfactus est mal
honus factus est
rru faci rdul, gi faci c5 nu existd atotriul" (Cfl. Soli.l., P.L., t.
homo: quando facturus est bonum hominem malus homo
XXXII, 1,2, col.869). Aga,
in aceastd diferenti dintre Creator qi
liberum arbitrium deserens Deum? Servare se non poturt
r:r'eatur6, este definitd
qi voinla liber6, firi
de care creatura
bonum,
et facturus est se nlalus bonum? Cum esset bonus'
ralional5 ar fi fost, intr-adevdr, imperfectS. ,,Omne quod fit, ei a
se servar.it bonurn; at cum sit malum dicit: uFacio me
Quid facis malus, qui pelisti
bonus, nisi reficiat te qur permar
rluo fit par esse non potest. Alioquin iustitia, quae sua cuique
lribuere debet, de rebus auferatur necesse est. Hominem ergo
b'onus?", adici,, ,O
,art,
i[ri
de Dumnezeu, Iiber arbitr
de
Dumnezeu,
in stare' De ac
ce-i, firi
l)cus cum fecit, quanquam optimum fecerit; non tamen id fecit
rpod erat ipse. Melior autem horno est qui voluntate, guam qui
Experimentat-am de
am fost fdculi miseri, fiindcd
experimentat-am de ce-i' firi
nccesitate bonus est. Voluntas igitur libera danda homini fuit",
deci, noi s[ qtim' cAndva'
Dumnezen, in stare. Experimentali,
trdic6: ,,Nimic ce-i f[cut nu-i poate fi egal celui de c[tre cine-i
cele din urm5, 9i uenili, sd-L
adordm pe El, Si sd I ne pr
adordm, Ei sd I ne posterncim I'ui, 9i sd
Lui. l/enipi sd-L
noi, ca, pe noi' pierd
tnaintea'DomnuLui
Carele ne-a
fdcut
Pe
liicut. Altrninteri, jusiilia, care trebuie s6-i atribuie fiecdruia ceea
rrr: i se cuvine, e necesar si fie eliminatd din toate situaliile. Deci,
crrm pe om l-a fdcut Dumnezelll ctt toate cd l-a fdcut optim, nu
prin
noi, si ne refac[ pe
noi Cel-Carele ne-a fdcut pe noi' la
qi, prin liberul arbitru, ficutu-s-a r
Lrn . fost ficut omu[,
l-a f[cut, tohrqi, ceea ce era El insugi. Este mai bun, insi, omul,
care-i bun prin voin1d decAt care-i bun prin necesitate. Voinla
liberul arbitru, pe Dumnez
omul: cAnd, pdrisindu-L, prin
bun? Bunul nu s-a putut pistra
are sE ," fu"d omul rdu om
lilrcrd, trebuia, aqadar, sd-i fie dat5 omului" (De diu'quaest.
l,XXXIil, Il, De libero arbitlio, P.L., t. XL, col. 11). De unde se
jrrstifici gi providenla in raport cu-ntAmplarea gi temeraml, cici.
,,Quidquid
casu fit, temere
fit' quidquid temere fit, non fit
lrrrrvidentia. Si ergo casu aliqua fiunt in mundo, non providentia
cd natura uman6 a fost in stare sd se rdneasci pe s
aceasta,
rrrriversus mundus administrarur. Si non providentia universus
rtrundus administratur, est ergo aliqua natura atque suhstantia
liberul albitru, dar c;6, acum sAngerAndi, nu m1i
prin
rluae ad opus providentiae non pertineat. Omne autem quod
1st1
sta.e ,5 se insinStoqeasc6
srngur'6 pe sine, revine, ca un leitrr
lst, in quantum est, bonum est. Summe enim est illud bonum,
in multe din predici
(Ct. Sernz' CLI4,lbid', col' 850; ibid''
cuius participatione sunt bona caetera. Et omne quod mutabile
877; ()Cl,XXl/\il, 1b;d'., col. 1268), dupd
cum revine qi ideea
(lst, non pel se ipsum, sed boni immutabilis participatione, in
riu, nu poate fi rinit
omul, eliberAndu-se pe sine insuqi de
t'Itre altul ((if. Serm. XLll.;bld ,
t:'i' 253; CCXCl4l, rbid''
(luantum est, bonum est. Porro illucl bonum, cuius participatione
xrrnt bona caetera quaocumquc sunt? tlon per aliud, scd per se
1136i3
sq.).
St'".rtrt Augustin a-nvi1at 9i continud sh-nvc{e lumea
ipsum bonum est, quam divinam etiam providentiam vocamus.
Nihil igitur casu fit r'n mundo. Hoc constituto, consequens videtur
creqtrrr) crealronrst)
gAndeasci in trel mai profund ^sentiment
rrt quidquid irr mundo gelitrrr', partim dMnitus geratul', partim
oricdrri dualism' in limil
sfera libertdlii e*purgaie dc urnbrele
rrostra voluntate. Deus enim quavis hrtmine optimo et iustissirno
Notd, introductiud' 29 28 Sf. Aureliu Augustin, I'tleyt qli*y numai dac[ va fi ajutat de
Notd, introductiud'
29
28 Sf. Aureliu Augustin, I'tleyt qli*y
numai dac[ va fi ajutat de citre Dumnezeu. intr-ade'r'[l, acel
meliol et iusti<ll est' Iustus autem I
longe atque imc<-rrnparabiliter
prirn om a plimit
drept liberul arbitru, qi Dumnezeu a pus
,"gi.t. et gulberrrans
universa, nullarn f o"l"T -:'i1l,1t^ :l:i
inaintea lui,
preoum zice Scriptura, focul gi apa: spre cct're uei fi
uoit, zice, tnti,nde mttna ta (Ebl. XV, 17). Focul alesu-l-a, a l6sat
Ia-ntAmplare
e temerar fdcut: orice-i temerar ficut nu-i fdcut prin'
Dac5, in lume, sunt deci, fdcute unele la-ntAmplare'
;;JlF
nu-i
administratd Prin Provid
administrati Prin Proudenld
naturi sau substanli care sd
Tot ceea ce este, ins[, in cAt est
este acel bun, Prin ParticiPare
prin sine insuqi, ci prin parhcrparea
tot ceea ce este mutabil, nu
rnuritoare, libelului arbitru, nu s[-mplineascd omul cum va fi
noastr6. Dumnezeu este, ins6, cu multul qi incomparabil mai'
U"" gl mai just decAt oricare om optim
qi atotiust' Justul'. tnsio'
voit justilia, ci, prin pietate suplicantS,
prin darrrl Ciruia sd poat[ sd o-mplin
toate, in nici un chip nu
i*pare6.rar-Ie qi guvernAndu-le pe
ad. Simpl:qu. I, 14. ibid., col. 108),
p:d"-"pti ul
i"g'aa*" .a
i ."
upfi.,"
cuiva pe nemerit
Y'o,
l]:1:l
de foarte mult in stare, ba chiar este,
iil;;
;;
,r;,#;
vreun i'"-i'
Meritul, inss' al pe{epsei'i
cc este el, oare, intru vAndulii sub picat, in stare" (Idem, qu [I,
pa"t*ft -".ltrt
premiului este fapta dreapt6' Nioi pdcatull lT?,
21, ibid., cci. 126)?
in limbajul artelor liberale, armat de proprietatea dialectrcii
ente in acea
conselTrnate
ugustin pe
agaiar, de ominpotenla Creatorului sE permitd sE
Zo1. 17).
Jine,
Andu-l prin
de justilia
iJ."f"i"
p,.o',r"rird din libe.,l arbitru,
1i","
{up1-cuT
argumente r:are vizeaz6 diferenla dintre creator qi creaturd,
l"
permitd nepedepsite
(Cf
'
De
diu'
daem'' ibid''
Justului s5 ,,,
,'Jr., rd.lui, picatul
o,iginar, meritul qi demeritul, liberul
ficitorul miscricordiei sd qi-rr
col. 581 sqq.) 'l-ine, iariqi, de
gra{ia. Suntem, aqadar, in 392, la Hippona'
arbitru qi, desigur,
intrucAt:
ce poate ti'
invedereze,'sd iertc ,si sd rdscumpere,
"de
cap.VI, cumcd, atunt:i,
Afldm do la Possidius, din lita Augustini,
in stare liberul arbitru
neaiutrrt s-a-nvederat intru
intr-adevdr.
uranihee qi ci pcstilenla-i
rrctatea cra plini de rnorbul ereziei
Adam. La rdu igi este suficient sieqi, la bine' nu'
insuqi
Notd introducti.ud, 31 30 Sf. Aureliu Augusti;n, Lib"f! tiltt y suhiectului desbaterii, Augustin voind s5
Notd introducti.ud,
31
30 Sf. Aureliu Augusti;n, Lib"f! tiltt y
suhiectului desbaterii, Augustin voind s5 me1!in6 disputa strict
notabilitililor cet[1ii, t[bli1ele, in sald se {icu linirste; lud intAi
cuvAntul Augustin, care, voind, impotriva doctrinei manihee,
gintei intunericului, pe care o ndscociri rnaniheii, nu trebuia
,'ri"i
.a trimiti aici sufletele, partea substanlei sale, adic5, dupd
doctrina maniheilor, unde s5 pdtimeasci atatea qi atatea necazuil
dar:6, ins5, Dumnezeu a putut pdtimi ceva din partea gintei
intunericului, El nu este inviolabil' EvitAnd, cu argumentele
in care voia si-l
atrgd
maniheul, care
dialecticii, multele hdfquri,
si rispundi la intrebirile pe care i Ie
se codea cu orice chip
il fo4eazd pe
cuvAntul lui
ce qi credeau,
t atAt de mult
asistenta, incAt indignarea
explodd in vacarm' Disputa se
intrerupse,
urmAnd sd se continue-n ziua urm6toare' A doua zi,
l"ortunatus incercd s5-9i apele dualismul siu, dar Augustin
conduse astfel disputa, presAndu-l cu argumentul amintit, pAnE
doud zile. incd de la inceput, intre Augustin
9i Fortunatus
fnu
distan!6 in privinfa'
.r.r"rri, clrm era de agteptat, o anume
Notd, introductiua 33 32 Sf. Auretl" 4ygy'tirlbr4'!!\fy-- ins6, nu este cel care cautd s[ se
Notd,
introductiua
33
32 Sf. Auretl" 4ygy'tirlbr4'!!\fy--
ins6, nu este cel care
cautd s[
se ajute de lreo materie, de unde
sd facd oeea ce wea; de unde
este consecvent ca, dupi credinla
adev6rat[, toate pe care l)umnezetle-a f6cut prin CuvAntul qi
care Augustin
ii rdspunde cd el aqa crede, dar toate care au fost
Maniheul constatd c[ f[cutele consunS, dar, fiindci-gi
{dcute.
sunt loruqi
inconveniente. crede el, din insuqi acest fapt rezulti
cd nu
exist6 doar o singuri substan!5, chiar dac5 f[cutele au
fost ficute din porunca uneia, c6, aqa cum o aratd lucrurile tnsele,
nu au nimic similar firtnericul gi lurnina, nimic similar, adevdrul
'ldtdl meu ceresc, ua fi eradicat, Si ua fi aruncat tn foc, fiindcd
nu face Jructe bune (Mo.t., XY,
grosolan, deduce c6, in aceastd
a oorpului,
alta, ins5, eternS, a
ei,
maniheii, o cred fiinla lui
l"::rjxi,*;,Txl
pdcatului
nostl'u,
simqim
urnnezeu le-a 9i fdcut
ele, si
le
cdderii omului, care n-a vrrit sd pdzeascd legea lui l)umnezeu'
Sr.rfletului ralional, intradevdr, oare este in om, i-a dat l)umnezeu
liberul arbitru. Cici aqa se putea sd ajbd meritul, dacd suntem
Notd introductiud. 35 34 Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru ficut pe amAndoud una, qi surpAnd
Notd introductiud.
35
34 Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru
ficut pe
amAndoud una, qi surpAnd peretele din mijloc al
buni prin voinl6, nu prin
necesitate. Cum se cuvenea, aqadar, sA
despd4irii, ura in carnea Sa, deqertAnd prin decrete legea
fie bun, nu
prin necesitate, ci prin vtlinfi, se cuvenea ca
Dumnezeu s6-i dea sufletului liberul arbitru. Acestui suflet, ins6,
sale, i le-a supus f5r5 adversitate pe toate:"
ascultitomlui
legilor
s6-i serveasc[
Iuitoate celelalte pe c.are Dumnezeu le-a zidit, dacl
mandatelor, sd-i zideasc6 pe doi intru Sine Insuqi, in unul noul
trm, f[cAnd pacea, s6-i reconcilieze, pe amAndoi intr-un corp, lui
I)umnezeu, prin cruce, omorAnd ura intrr Sine Insuqi' $i venind
va binevestit pace voud, care erali departe, gi pace lor, care erau
qi el insuqi
ar fi voit sd-i serveascd lui Dumnezqr' Daci 1-1 fi"
lui,
aproape. F-iindcd prin El insuqi avem
unii, qi allii intr-un singur
voit, insa, si-i serveascd el lui Dumnezew, cele ce ti'serveau
se"
-qi
spirit acces Ia Tat[I" (Efes., Il,
1-1S). in replic5, Augr-rstin ii arati
lui. Dreptaceea, daci toate le-a rAnduit'
converteau intla pedeapsa
cii acest fragment din Apost<-,I, pe care I-a citat, este mai mult in
nici Dumnezeu nu pitimeqte rdul' La
Dumnezeu, gi sunt bune,
care Forfunatus rispunde c5, -ntr-adev6r, Dumnezeu nu pdtimeqte
sprijinul credinfei sale decAt in sprijinul
intAi, fiindci liberul arbitru, prin care
credinlei manihee, mai
el, Augustin, a zis ci se
r6ul, dar il previne, gi nu temerar, ci prin virtute qi pregtiin!6, qi;
{ace cd sufletul p[cdtuieqte, a fost indesa! exprimat aici, cAnd
voind si concludd
cumcS libera facultate de a tr6i nu-i dat6
decat numai unde este c[derea, aduce in sprijinul s6u urmdt6arele
Apostolul a numit pdcatele qi cAnd a zis cd reconcilierea noastr6
cu Dumnezeu se face prin Isus Christos. Picituind, intr-adevdr,
nc-am instrSinat de Dumnezeu; finAnd,
ins5, prcceptele lui
Christos,
ne reconciliem cu Dumnezet\
ca noi, care eram morli
prin
p[cate, pizind preceptele Lui, si fim vivificali qi si avem
pacea, intr-un singur
spirit, cu El, fa16 de Carele, nepSzAnd
toli am trdit, cAndva,
intru dorinlele cdrni noastre, fdc[tori ai
preceptele
Lui,
ne-am instr'dinat, precum se^predicd in credinla
cirnii, 9i eram nah-rral fiii mAniei, precum gi
vointelor sfaturilor
.o, d".p."
primul om care a fost constituit. il intreabS, apoi, pe
ins6, Carele este bogat intru toata-ndurarea;
ceilahi. Dumnezeu,
Fbrtunatus, in cel chip putea avea, conform fragmentului pe care
s-a-ndurat de
noi. Si, cum eram morti prin p6cate, n
l-a citit, pdcate, daci o naturi contrard ne cr.rnstrAnge pe noi s5
convivificat pe noi tntru Christos, prin a c6rui gralie ali
facem ceea ce facem, intn-rcAt, cine-i constrAns prin necesitate sd
ficuli salvaqi, qi impreund cr-r El ne-a colocat intru cereqti cu
christos, sd arate secolelelor r.iitoare abundenti bogalra gralieil
fac6. ceva, nu p6c[tuieqte,
arbitru pdcdtuieqte. De
cine, insi, p6cdtuiegte, prin liberul
ce, apoi, sd ne fie nou6 poruncit6
prin
bunatatea asupra noastr.S intru lsus christos. Prin gra]ie,
sale
penitenta, dacd noi nu faccm nimic riu? $i-ntreabi' iardqi, cui
intr-adev6a sunteli salvat-i prin credinl6: Ei asta nu de la voi, c6ci
este darul lui Dumnezeu, nu dintru lucr'5ri, ca sd nu se glorifice
ii este dat6 indulgenla pdcatelot, noui, ori gintei intunericului,
cici, clac5 ii este datd gintei intunericului indulgenla pdcatelor,
cineva. Suntem, intr-adevir, fipitura Lui Insuqi, creali int
va impdr[1i dimpreund cu Dumnezeu gi ea, primind indulgenla
Christos, intm lucrdrile bune, pe care le-a preg6tit Dumnezeui
plcatelor, daci, ins[, ne este datd noud indulgen]a p6catelor,
sd umbldm intru ele. l'-apt pentru t)arc, sd vd aducegi aminte
c-nvederat c-am pScdtuit prin voint6, intrucAt este-ndestul de
voi eragi ginte intn-r carne, care erati numiti prepul, a"p1
: pr'ostoqte a i se da iertare celui care nu a fdcut nimic rdu; nu a
"" ," ,rrrir"qte
circumcizie ficut6, cu mAna, in carne, fii
l'ircut, ins6, nimic ldu cel ce nu a fdcut nimic prin propria voinfd,
timp fdri Christos, alienali dc convietuirea lui Israe
era1i. in acel
qi
str[ini
ai testamentelor, neavAnd speran]a promisiunii, qi f6rt
qi, in continuare, ii aratd inepliile ce se nasc din faptul cd
rnaniheii induo o a doua natur6, natura intunericului, adicd,
Durrrnezeu in ar:east6 lumc. Acum, insd, intru Christos Isus,
coetcrn5 lui Dumnezeu.
c;are, cAndva, era{i departe, a}i fost f6rruli aproape intru sAr
lui Christos. El insuqi este, intr-adevir, pacea noa'stre, Carele
Notd, introductiud, 37 36 Sf. Aureliu Augustin, fi!S!"l -9tt- luturor relelor, il arc, iat[, pe
Notd, introductiud,
37
36 Sf. Aureliu Augustin, fi!S!"l -9tt-
luturor relelor, il arc, iat[, pe Apostolul zicAnd ci rfiddcina tuhrror
lelelor este cupiditatea. Ridicina r[d6cinii cl, AuS.rstin, n-o poate
c6uta. Sau, daci este vreun rdu a cdrui rdddcin6 nu este
,;upiditatea, nu va fi cupiditatea ridicina tuturor relelor. Dac6,
insd, este adevirat cd rddicina'tuturor relelor este cupiditatea,
cdutim zadarnic un alt gen
al riului. I)ac6, ins6, acea naturi a
rdului, pe care o induce
maniheul, este tot r[ul qi nici picatul
nu poate
fi decAt numai de Ia acea natur[ contrarie, pedeapsa
trebuie
sd o merite singurd ea ins5gi, nu sufletul, de la care nu
pedeapsi cel ce picdtuieqte impotriva voinfelr
i."a u. -"ritu
merite gi p."mi, cel ce impotliva voinlei sale face
sale, trebuie sd
contaminat de nici o cidere, tu m-ai trimis pe mine aici, tu ai
pitimit
necesitatea, tu te-ai temut de-mpdrdliile tale, cAnd
umeninla marea lor cidere gi devastarea. Cum, deci, cunoqteai
pot fi astfel precum
este lil insuqi, Carele le-a f5cut. Este, deci,'
iniust gi proitegte
a crecle ci operelo-i sunt pare artificelui 9i
rlecAt numai qi numai faptul od r[ul
triieqte in noi; deqi,
zidirile,
ziditorului. Dreptaceca, dacd credinta vie este c{i1
cxceptAnd corpurile
noastre, rezulti
cd relele trdiesc in toat[
Durnnczeu le-a ficut pc toate bule, {'a1d dc care, totuqi, hll Insuqil
pe care le avem numai in corpurile noastre
lrrmea. Nu acestca
ostc cu multrrl tnai excclent qi pe departe mai ptestant, onglnep
lriicsr; in toatd lumea. qi-s in putere prin nume, bunele; ridicina
a zis Apostrtlul: Rdddcina'
gi capul rtitrlui tlste picatull f)re(]um
irrLt ro, reLeLor esle cttpiclilateo.,
pe care unii urmdnd-o au
rr:a stiruie. Cici o zis LuminS{ia ta c5 aceasta este rdddcina
pe sine cu dur.eri
lr:lelor, r:upiditatca,
t:are tr[ieqte in corpurile noastre) c'um, cAnd
nau|rogiaL de la credinld. Si s-clu strdpuns
cupitlitatea rdului de Ia c,rrpurile noastre, dintru acea
maniheul, cautd ridicina
nrr este
,rulie (i't.i^,, Vt, 10). Dacd. aqadar" el,
39 Noti. introductiud' 38 -$:4Yq4AuggLL'!'*t q'b't'Y- va fi fnut sufletul, el insuqi se v -
39
Noti. introductiud'
38 -$:4Yq4AuggLL'!'*t q'b't'Y-
va fi fnut sufletul, el insuqi se v
-
duPd
astfel, incAt sd nu
Poat6,
qi-a
fiurit picdtuind. Vedem c
iii.rd"a deja consuetudinea stiP
nu iasd din gura loruqi cele ce
stirpea rdrrlui". Aci,
Au
cum e clar ci r[ul acesta' care traleqte rrr,ur' uuuu-'::'t^^
nlei' desPre
;;';;;";'"iheri,
iar s
numit-o':16til":^"1:"11'i:::;
disPar din
cd asta, pe care
atorul rau qi
3i
acele cuvinte, care, ce
araclet' Iar'
qi
cu
*"r" f.r, s-ar'in1ele6e
aqa
:,'r,il : i "':
"li' l* **ru illE:iT:
iilt!,ff
il{il
ice' instituie
daci ei voiesc sd
experimenteze c
pe
merit
eradicat
u olrntu,
Tatdl Sau' qi-i
ci
acea
cici faptul cd zice-ch
sd nu !ure. Vor vedea
xV,
tl,
tlt. 10)'
asta-nseamni c
w
r
obiqnuieqte.
$i
,
acea natura
a
-^^+-,*ii
naturii
^^-+.qIii
contrarii' acea naturS al
trebuie s6-i fie lmputat pa""t"f
consuetudinea f6cutd in carn
Ii"'i"f este al sufJetulll'
riului
vq
raulur
este,
usf,tr
si
ir
soLu
uttt
c,e*
r--
pruden{a cirnii, care, cAt timP
itoarea lui
'1?T:*l;
doctnnd
Salvatorului nostru ql intrem€
avertizarea
iui Dumnezeu,
atAta timP este
steqr'
-^ fl ^^-aco+ fqti cle oontrara
qr inamicS
stirpe
r
sulletu n ,
fiind sfletul,
aceea inceteazd s[
_
Pure' alt{el
alffel nu
^^r^ *-i
etul , r cu
c"ie mai
^,,"o
'n
;itt:T
intr-adevir s-a zis ci Pmdenla c
poate
?yl
":""T"^::::1'Li"?'.::;i
Dumnezeu,
gi mai
crase'
interpretanc
Precum s-ar zice ci g
tt ott"l"'
ffir.t"trs
se deda
qr
Cu nici un chiP, intr-adevir, c
.*i@;i"-;
"ii.',
it:.i?:,"
I
anapoda
pasaie
{I'??' 3",T,;"Lt*
Dar, precum acea zdPadi se to
i;:Ei:\:\;,;;5",
coto' '
Y\'
'4':tlT1::':-:
zdpadd, intfucAt Poate
^^-^1.'lB^,,mcisevedeclarcisufletulbunpicitureqteprl
cirnii,
consuetudinea,
mintea noastrd va fi fos
sieqi tot omul Ia arbitriul legii d
rele a sufletului face consuet
arborele riu' pe care Fortunatus l-a
u.t ol, arborele bun 9i
r
l\----6ryarr
qA- sa-
va c lnsidera
demn
Dumnezeu
-
Scripturi qi c5, precum
amintii, atot adevsr at s-a .p,,. T#T:
chip t"i]^."::':ir":"J
:I.ff x:
.rr"
f"
t""'t' tn cel
ddruiasc[,
"*p"f
in
":,"'#J1.ft
acer o
3iiXffi'l;";t#t";;'
ili';;urber''1 arfil.r a iost
SE luim
doi
oameni: omul bun
o'#;il;;;'
u'r
t3st
face loade rele: cAt
ll'J5'I"t".,
n) nu Poate
3
111"1 :""*"lT:1"*';
1e pr":"1'']
;#"'#l;;;;a
lui' da.6 vola
Dar, ca si-n1eleagd' el'
voinlei
ade bune.
t'tll
Dupd ce, ins6' el a plcdtutt'
au fost astfel amintili de citre
iri-nr*""reu.
"?l'-
;;;.n"'
fost precipititi 'iti
liberul arbitru' cE nu natun
lui, arn
*-:l
Domnul, incAt sd se semnifice
acolo
ffi;,
l**1']l11ll^"::1 ::
printr-o
::i,1'lTT#i"":;;';
:;;,
de rat1,
voinlele noastrc' El insuqi- zice in
"u
dtri
ci
sunt
aceqti
"nl,."gh"ii"'
"Uo'i,
ffi
;t*".,,A.tari
", z:rce el,,,in ac,truf
lualC
aIUIrItu'
),nrl4ar
ile
""iill"l Jlt"lirti
bunul'arbore' sau f'ace!'i
SrLu
fo."pi
:d:l
:'b::
e) avem
liber
arbitn
Dac6'
pnn
printr-o anume c()nsuctudrn
cel ce sd poatd
face natura?
.l n" i*pfi"dm
il,trriff,
33). Cine
este
sau de-anu face' C)And'
arborele' sau bunul' sau
'de
a
face ceva
;"t11]i^fl,:Y:t;il
ni
s-a pomncit noui '5 facem
raptului
in
ulrnale,
1X"".#i0"".*;:;,;i ;"icea{a qi voluptatea
Notd, introductiud, 4'.t 40 Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru l,irustus" intr-o lucrare ampl[, compuse din
Notd, introductiud,
4'.t
40 Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru
l,irustus" intr-o lucrare ampl[, compuse din treizecigitrci dc c[4i
rdul, de noi line sd alegem oeea ce wem. Despre acest p[cat al
omului, aqadar, qi despre aceast[ consuetudine a sufletului cu
rlc intinderi varii. Pe Faustus aoesta, care a al,ut un rol destul de
itnportant in chiar pdr'dsirea de citre Augustin a sectei maniheilor,
carnea zice ApostohtL: Nimenea sd nu ud seducd (Efes.,Y, 6)t
Augustin in cunoscu la Carthagina,
pe cAnd trecea in al
toatd creatura, care a fost fdcutd de Dumnezeu, bund este (.I
rloudzeciqinouilea an al etS.tii sale. African milevitan, ndscut
dintr-un tat[ obscur gi sdrac, F-aushrs imbrdliqi secta maniheilor,
rrnde-Ei dobAndi rangul episcopal, ccea ce-l ridica in rAndul
Alcrsilor, secta constAnd din Auditori qi Aleqi. Faustus se lSuda cd
cl igi pdrdsise tatil, mama) so1ia, copiii gi toate celelalte, pe care
lcgca evanghelicd le poruncegte a fi pdrisite, se sumelea cd a
rt:nuntat la aur qi argint; se lngAmfa ci nu are bani in pungS; se
lntrufelea c6, mullumit cu nutremAntul ootidian, mr duce grija
consuetudinii noastre, intrucAt nu facgm ce voim' CAnd, ins6,
zilci de mAine gi nici nuJ hllburb de unde s6-gi umple pAntecele
iiau cu ce s[-rsi acopere capul gi predica despre sine cd este seracT
blAnd, paci{ic, cu inirna purd, plAngitor, fl6mAnd, insetat,
r[bditor, pentru justilie, al persecutiilor qi ulii. Era, ins5, notorie,
ftrtre manihei, mai cu seamd intre cei ce-l vizitau la Roma, luxui-ia
lui F-austus, <.5ci despre neruqinarea lui strigau, de tofi stiute,
ddicatele perne, pe care dormea, pieile de caprd, cu care se-nvelea
;i
afluenla tutlrror
delicir'lor, in care-gi ducea traiul, prin care era
vtidit ci dispre{uia nu doar severa disciplind a chatarilor, a
traniheilor ce se culcau pe rogojini, dal gi casa bietului s5u pSrinte
milevitan. Precum nu strdlucea, prin moran.rri, fa!5 de ceila(i
manihei, aqa nu le era supcrior nici prin doctrini qi erudigie,
noi de la legea picatului qi a morlii, iqtorqi la justilie,.suntem
httrucAt, in afara unor cunoqtinfe in arta gramaticii, pe care gi Ie
insdqi aceearsi carne, care pe noi, rdindstitorii
liberali. Ca, mai apoi,
dobAndise citind cAteva discursuri ale lui Cicero, pufintele r:drfi
intru picate, ne-a
chinuit cu pedepsele, si ni se spund nouf,
intru iesurecfiune, gi prin nioj o adversitate sd nu ne tulbure sE
tle-ale lui Senec;a, c;Ativa poefi qi cAteva scrieri de-ale autorilor
It:ctei sale, in celelalte discipline liberale se dovedi, din chiar
e cu Augrstin, un biet ignorant" ignorantS, pe care gi-o
t'(,cunosc:u, incalteta, fapt ce-i pl6cu lui Augustin giJ ficu sd
recieze Ia acest la{ al mor{ii, cum era F-austus supranumit,
ntru cd, printr-o anume eleganfd a vorbirii ,si prin farmecul
I reuqea sd-i atragd pe mu$ la rdticirea manihee, o anume
ceea (je pcntru ttllt ccr, atuncl,
Fbrtunafus
iqi recunoscu
neputinta,
rr-lestie a sufletului care-qi mdrturisea neqtiinta, calitate pe oare
dc ia!5 insemni recunrlasterea ertl'ii (Cl. Contra l'ertun'
rugustin o r:onsidera mai prcsus chiar decAt acele lucruri pe
lVlanich.,
P.L., XI-ll, col. 111-130).
Cu
aceeaqi fermitate qi ou aceeaqi excelenld. dar in cu totul
spera sd le afle de la episcopul maniheu, qi nu-i fu datul sd
afle. Aga, <;u toate cd nrai intrelinu cu el legdturi, mai ales in
alt registru stilistic, in combate Augustin pe epistlopul maniheu,
43 Noti introductiud problemc privincl.litelatura' O:*11":; c.are preda pe atu cd acest Ia CarthaErta, ne
43
Noti introductiud
problemc
privincl.litelatura' O:*11":; c.are preda pe atu
cd acest
Ia CarthaErta, ne mirturisegte.
"f"""I:T':
retorica
;;;;;i"
Ia1 al mo4ii'
incepu'
ffi;",^;
mulli un
;;ntru
Lj^- :--^-^-+--i
qi
a;fr.r."a lapl
in care se 16s6, timp de
firnr
r---.x ^l-.i-oi,rl
obiceiul
timP-1l
i. Iuiecat, duPi
drePt ade$Prata cledin
1" Pr"r"rtt
unde sd meditezc t^ P:tl:
sule.
sP ]
corija,
rit[cire,
a se
Pentru
P.url/l
tu;#ii;s, ei.
rmpou:wa
LcBrr ?r
'
"""t':
.'
fle si
1l:
mal cu s:lllrd'
----
q
incarnarea
lui Chrrstos
11'
*;lr"'
:"
prezinte
cat mai
'ti"9t:{
l1l':[:ltl ;1,],
in
mainile
IYi.Ausu:
[::,:##a;;;;;;aniheului
alunse
cbtre'l"fii
tu cititd qi de
'p'*t'l
"::'-"
*:,""::r**;r|
ei
Augustrn'
e
ffi"o"-iJ D;*nrlrri, la
rugamintea
ace-stora)
*"ilttt"t"i
cuvAnt d"
de-acum, ii r[spunde
din blasfemiile sale,
""111]:,9,
care o
intituld
intr-tl
lucrare
pe
P'L'' t' XLII':tl
Faustum Manichaeum (Cf'
?OT-?'|L1
i"'"t'e
lui
blasfemiile
Fausflls
sub forma unui cvazidi'tlog,
yaustu{dL;[,
iar r[spunsurile lui Aug
citate sub forma:
ditit'
sub forma: Augustinus
purcede Faustus s[ crititle molalitatea Vechi
Aqa, cum
prirt
Testament,
curente inc[ printre
d" pilde' ei
:'::1U]::,
;;tt"F
"tg'*ente
prin
raptuJ
ff':""f;:d;t
"";!''1"ri,
rur^:-- o nrrrrqr rxrt
i",
ii rhspune printr-un adevt
Augrotin
r:are nu lips
ia gratis dat6,
in interPret
rrr!e- -
r
fundamentelor artelor lu'r@1!"
cunoaqterea
"r
,
1 i-
,,este criticat Moise
,'-,--^^* ^-^.1.-
,i"" ---
,trgostin,
.,'
l^-.x
I-
--
L"
i'"t'"iJ-ai
pulin crittcat dacd Ie
decAt dac6' poruncindu-i l)umnezeu'
uT',
s[J
e7.
purta: a-ndrizni, intr-adevir'
ori
I a
por.rrr"it unele de-aceste.a,
urrur!
t;i1
PUr
-
unele-oe-a.'"*o.1' t"'-' "-
qi Lurrrl, a putut porunci
:
ui, dit]",":--11''l:
mai blAnd, de omul ne-nstare :-t
"1-tg:t"
peste toarc inalturile
qi abisurile' nici rru-i este
intinzAndu-se
ceea ce troale; dar cd fit
nalste, mci nu-i piele
ceea ce se
Notd. introductiud. 45 Sf. Auretiu AWustiry, LPgYlarbitrY 44 fic;uti, fie intrr ingeri, fie intru oameni,
Notd. introductiud.
45
Sf. Auretiu AWustiry, LPgYlarbitrY
44
fic;uti, fie intrr ingeri, fie intru oameni, a primit liberul arbitru'
Dar'' care este distribulia
Domnul nostru (Ilom., VI1,24,25)'
dacd voia s6-i seweasci lui Dumnezeu'
prin care liber arbitru,
gi indurdto.r'rlui Dumn
eze."., de ce unul' aqa' altul'
i"J""ai"t-f"i
irrri, ,.q.,
."
fut" din cauze oculte, juste, totuqi' Nu suntem' totuqr'
iJrrpd voinla qi legea
eternS, dac6, ins5,
lui Dumnezeu' ar fi avut de la El fericirea
nu voia si i se supun[ legilor Lui,. ci' uzAnd
;;;;;,
negtiutori
c[ toate acestea sunt f[cute prin iudecata
uqs fiind Puse
*:
lri
sau misericordiu
iTHTff'il1#;:t;'"::'?.i,1
prin
orr
a le crea pe toate,
alta,
iustrlia
:Hl H',-l::fi
ci
c[tre Dumnezeu creat
tle
Apoi ii demonstreazi ci faptul
libeml
e oricine, dacd vrea'
existh
qi nu pdc'tui
i:lrilliililiii
loruqi,
sd nu Ii se
acest fapt, .a"a"a tt' tptili"Lt
qi condiliilor
P
3#"5 ?ilnr* probeazi
nrtrr"
universalit[1ii' Care, cum sunt aqa, 9i' cum prin acest
lrberului arbitru
qi alte
dovezi scripturistice,
maniheul
acolo' in fafa
anatemizeazi credinla lui Mani qi subscrie'
(Cf' De act' cum Fel'' P'L''
asistenfei, cu propria mAn6, anate'ma
t. XLII, col. 537 sqq.).
Nimeni, .poi,-in
istoria crrlturii universale, nu a scris despre
d".p." gralie cum a scris, dup6 nagterea ereziei
liberul arbitru ii
in operele. sal e: De peccatorum Meritis
SfAntul AugustIn,
f
",
Spiritu et Littera liber unus, De Natura
Lt
"hg,"t nZ**rione tibri III, De
etCratialiberunus,DePerfectionejustitiaehominisliber,De
Lir,",.rrr-l este bine decAt numai prin Lene{iciul divin' qi cui i-e
de
Peccato
Cestis PeLagii
liber
unus,
De Cratia Christi et
i
r5u decAt numai prin judecata divinS"^(Cf ' Contra'
-io^tpt"";"h.,
,ar,'n,
este
libTi 11, De nuptiis
et Concupiscentia libri II, De Anima
Originali
LXXVIII,
P'L'' t' XLII, col' 450 sq')?
Contra duas Epistolas Pelagianor.um'
Ziu,
Origine libri It,
referitoare la liberul arbi'1ru qi intr-o 1
"t
Tot cu argumente
act Ronfoium,
Contra lulianum Libri VI, De Gratia et
Libri lll
disputd
prbii", de
trei zile, dar nesuccedente' dintre
:t*-11]
liber unus, De correptione et cratia liber unus,
Libero A"rbitrio
",
din zllele a gaptea qt pr1T3
fost notate de notari doar disputele
De Praedestinatione Sanctorum liber, De Dono perseuerantiae
adic6, 9i 12 Decembie' 404;
dinaintea Idelor lui Decembril, 7,
Li.ber, Contra secundam luliani Responsionem imperfectum
.oPu:'
in istoria
ser libros compaclens
(Cf. P.L., t' XLIY XLY), 9i
fm91i'
liberul
arbitru' cum a
fiolosfiei
universal
cugetat SfAntul Au
sale: Enchiridion (P'L,
XLII, col' 819 sqq')' De
t. il-,
col. 231 sqq
tncerca si justifice credinla in doud naturi' a binelui
-".tih"rl
t. XLI, col. 13 sqg')'
Ciuitate Dei (P.L.,
gi a
riului, prin pasaje
scripturistic'e, Augustin
:i
insugi a scris o c lrte intitulat6 De' Libero Arbilrio'
Pelagiu
'"""1"-1"^Li
irqa'
precum
scdlda, demonstrAndu-i c5'
marea
in <;are sc
despre care ne sPune
".o"l"
r:are le vedem qi toate cele
vorbeqte
Insugi i\dev6rul, toate cele pe
huius, et hos legi, et e
p;
;r;"
,r, le l0",1"m,
care subzistd
natural' au fost ficute de
[)rop('sui, ct ul Potui
care, creatul'a rtrfi9nal6, chiar qi ea ins['i,
Dr*rrezeu. iltre
"d*"
Notd. introductiud. 47 d"gyttilt Lib erul arbitru 15---- -|L4-4ly numai si ni se descopere noud
Notd. introductiud.
47
d"gyttilt Lib erul arbitru
15---- -|L4-4ly
numai si ni se descopere
noud doctrina chiar 9r prin divini
rcvelatiune, nu ca s[ fie
ajutatd mintea omului si desivArqeaso[
ccca ce va fi-nvdfat cE trebuie fdcut chiar gi prin iubil'e ,si acliune.
intradevir, nu se departd absolut deloc de Ia acea atotmanifestd
dr:gm[ a sa, unde a constituit acele trei anume: posibilitatea,
vointa, acliunea. $i singurS posibilitatea zice <:il este pururea
vointa, insd, qi actiunea-socoate cE nu
aiutor al lui Dumnezeu. insugi ajutorul,
cd este ajutati posibilitatea
liqeazd
natural[, il constituie in lege qi
doctrina, care, m6rh-rriseqte cd ne
erste noud revelatd de citre chiar Spiritul SfAnt, fapt pentru care
ooncede cd trebuie sd ne gi rugdm Dar acest ajutor al legii gi al
doctrinei a fost chiar qi-n timpulile profetice; ajutorul graliei,
insd, care este propriu
numit gragiaT socoate ci este intru exemplul
lui Christos: ceea
ce vedeli cd ii apa4ine cu nimic mai pulin
cloctrinei, care ni se predici nou5, evanghelice: precum,
t:are-va-s6-zic5, fiind ca qi invederatd calea pe care trebuie sd
fatetur etiam sancto Spltitu revelari, propter quod
qrram
.robi,
umbl5m. ne suntem, de-acum, prin fo4ele liberului arbitru,
orandum esse concedit. Sed hoc adiutorium legis atque
et
nemaiducAnd lipsa niciunui fel de aiutor al altuia, suficienli
doctrinae etiam plopheticis fuisse temporibus: adiutorium autem
noud inqine, sE nu pierim pe cale; oric6t susline sus 9i tare cumcd
gr"ti.",
q,r." prop.il g
t*
nuncupatur, in Christi "*"
Il]lTY'
calea poate fi gdsitd prin singurd firea, dar, mai ugor, daci
ad doctrinam. pcrtinere perspicitis'
insSgi
E*"*pioi qr"a
"iUJ*inus
o ajut5 gralia" (De CraLChr' et d.e Pecc. Orig', XII, 45, P.L., t.
praedicatur: ut videlicet
quae-nc,bis evangelica
linqlaT.:lP
liberi arbitrii'
i"-on.tr"t.,
qoti-brrlare debeamus, iam viribus
Xl,IV, col. 380 sq.).
Robust defensor al liberului arbitru, impotriva aberaliilor
.lt".ius
sufficiamus nobis' ne
adiutorio
,rilo
indigentcs,
maniheilor', SfAntul Augustin a ft.rst un 9i rnai zelos defensor al
et i1]sam
viam contendat etiam sola
deficiamus in via; quamvis
graliei, impotriva doctrinei pelagienilor', in teoria eronatd a cdrora
scd fa"ilius, si adiuvet gtatia" ' adic6:
inveniri posse natura,
orrpru
libertdtii umane, el a intrev5zut pericolul evacuirii crucii
operei
acesteia, qi pe acestea le-am citit' qi din ele
,,Patru-s
"e4it"
lui
Chlistos, aneantizarea, adicd, a soteriologiei, intrun cuvAnt,
mi-am propus sb' tratez qi sE di'sc;ut' 9i' pe
-i-"* extras
cele ce
mai nainte sI md ocup de scrisorilo
cAt am putlrt, am pertractat,
Roma' Dar', chiar in aceste patru c[rti;
lui, ce au fost trimise la
rulltii pietrei de moari a ateismului. Despre erezia pelagiand ne
rrrultumin deocamdatb cu ceea ce ne spune SfAntul Augustin
insugi in tlatatul sdu, Liber de haere,sibus ad Quaduultdeum,
tot ceea
ce pare
a zice in favoarea graliei, prin care suntem alute
sd ne declindm de r5u qi s[ faoem binele, aqa zice' incAt cu ni
I,XXXllll:,,PELAGIANOIILIM est haeresis, hoc tempore ominum
rccentissima a Pelagio monacho exorta. Quem magistrum
un c}ip nu se clepartd de ambiguitatea cuvintelor' pe care
(l6elestius sir: stlcutus est, ut sectatores corum Coelestiniani'etiam
frute utt+"t
dist,ipolil'x,.incAt
s.5 nu creadS.r.rjti^"'l
"]:
rruncupentur.
Hi Dei gratiac, qua praedestinati
sumu.s in
"*prr,.,
intru legc gi doctrinS' Aqa'
inc
al gralici clec,At
m,mai 9i numai
rrrloptionem
filiorum per [esum C]rristurn in ipsum
(EJbs., l, 5),
,rhil*,'qi insegl rug6ciunile,
precum atotapriat afirm6-n scrieli
(ft gua
eruimur de potestate tenekrralurn, ut in cum cledamus
sde, oiincazd trd nu-s de
rt'stit pentru absolut nimic alta'
48 Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Noti introductiud 49 ad Derrm: Di,mitte nobis debita nostra
48 Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru
Noti introductiud
49
ad Derrm: Di,mitte nobis debita nostra (Mat., Yl. 12). Parmlos
etiam negant ser:;trndum Adarn carnaliter nat,rs" contegirrm nrortis
antiquae prima nativitate crontrahere. Sic enim eos sine ullcr
pet:oati originalis vinculo asserunt nasci, ut prorsus non sit qr.rod
eis oporteat secunda nativitatc dimitti; scd eos propterca baptizari,
ut regeneratione adoptati admitantrr ad regnunr Dei, de bono
in melius translati, non ista renovationc ab aliquo malo
obligationis veteris absoluti. Nam etiamsi non baptizentur,
prornittunt eis extra regnum quidem Dei, sed tamcn aeternam et
beatam quamdam vitam suam. Ipsum quoque Adam dicunt,
etamsi non peccasset, fuisese corpore moriturum. neque ita
mortuum merito culpae, sed conditione naturae. Obiiciuntur
eis et alia nonnulla, sed ista sunt maxime, ex quibus intelliguntur
etiam illa vel cuncta, vel pene cuncta pendere", adicd: ,,Erezia
pelagienilor, dintre toate, in acest timp, cea mai recentd, a fost
ndscocitd de monahul Pelagius. Pe care Celestius astfe] l-a urmat
ca magistm, incAt sectanlii lor se numesc chiar qi celestieni. Aqtia
sunt pAn6-ntr-atat inamicii gratiei lui Dumnezeu. prin care am
fost predestinali intr-r-r adopliunea fiilor prin Isus Christos, intrrr
lil insugi (t)fes., 1,5), gi prin carea suntem scoqi din potestatea
intunericului, s5 credem intru El qi sd fim. tranferali intru
impdrSlia Lui insuqi (Colo.s.,l, 13), fapt pentru care zrce: lYimenea
nu uine lo, Mine, decdt numai dacd-i ua fi lbst. dnl lui de la
'lhtdl Meu (loan, YI,66), gi prin care-ai revdrsat5, in inimile
noastte, charitatea (flom., \', 5), t,a si luoreze prin iubire credinta
(Calat., y, 16), incAt ei cred ci omul poate sd-mplineascS, fdrd
rle ea, toate divinele mandate. Pe cAnd- daci una ca asta ar fi
in eis fides, et persevet-ent in ea' Haec
fidelibus, ut augeatul
quippe non ab fp.n
adevdrati, ar pirea cE in zadar a zis Domnul: Fdrd de Mine
.",rip"r'e, sr:d ad se ipsis homines.habere
nimic nu puLeli f'ace (Ioan, XY, 15). Apoi, PeJagius, strimurat de
Dei gua liberamur ab impietate' dicente.s
.orrt"ndrrrt, glatia.m
c5tle frati cumr;5 nu atribuic nimic gratiei lui Dumnezeu spre
nostra c1ari. Quod quidem Pelagius in episcnpali
ser;untlum -"r'ito
plinirea mandatelor Sale, a cedat torijirir' lor numai p6ni-ntr-atAt,
darnare compulsus est;
iudioio Palestino damnari metuens,
incAt
n-o prepune pe
ea liberului arbitru. ci, printr-o infidelS
suis scriptis hoc
invonitut docere' ln id etiam'
in posterioribus
qiretenie, i-o supune, zicAnd ci ea le este dati oamenilor ca,
ut dicant vitam iustomm irt hoc sae<lulo
frn'gredirrtur',
lull,um
in
hac
L-.,il,,,
habc,c pec(ratum, et ex his lictlesi.m Christi
ut sit ,rmrlino sinc mac'ula et ruga lElbs'' V'
mortalitate perfic,i"
tJoar, ceea, ce li se porunceqte s5 facd prin liberul arbitru, s[
prratd plini mai uqor prin gralie. Zicdnd, care-va-sd-zic5:oSd poatd
nrai ugorr, a voit sd se creadd c6, chiar gi dacd rnai gleu, oamenii
27); quasi ,-,,-rr, ,it
(lhristj l')cclesia, (Ilrae toto terraralm c'rbe clam
1rot, totuEi, sd plineasc5, fdr'd gralia divin6, poruncilc dir.ine. Pe
Noti introductiud. 51 Sf. AureLiu Augustiru, Liberul arbitry 50 p"t"l] a lui Dumnezcu' fer6 dc
Noti introductiud.
51
Sf. AureLiu Augustiru, Liberul arbitry
50
p"t"l]
a lui Dumnezcu' fer6 dc
mirifica gralie
:1t," l"
nimic bine' ci nu (l llumes<; a
{i
decAt nlrmar qr
face
i",, "a""ei
care natura noastr[ l-a plimit'
intru libeerul arbitlu'
pe
""^";
f5rd
de nici un merit
preccdent, de la El' [a asta nulnal
aiutAndu-ne El insuqi ca sI-rrvi16m prirr
.,i tt"bri" s5 facem qi sd speram' nu' in
poate-ntelege ci atArnd qi celelalte, {ie toate, fie aproape toate"
rlarul Spiritului
Sdu si fac:e'm celc ce
asta, ei m[rtr-rl
divin dat[
ficute.
prin
sfArqitul nelii
lupta cu pelagienii,
$i,
(P.L., t. XLII,
A fost o
e este datd
gtiinla,
prin
cdci moartea
rflrl Augustin muncind incd la al
s6-zici' Pc
charitatea,
doilea tratat,
impotriva lui Iulian, pelagianul;
darul lui
cAnd
sliinl
are edific6' ea' ca qtiinla si nu
Dumnezeu,
;;il,
;.,
darul lui Dum ezeu (l.Cor'' VIII'
este
')
'lT?
:l
infidelii
pl"iiir-saciunile, po care le-nalti Biserica' fie pentru
d octiin ei
Du rnnezeu' ca t""
iii*p-ri"itorii
:
-":L":5:::
fie pentn: ficleli, -lui. ca sd sporeascd
intru
ei
oedinla
la
Dumnezeu:
tf31?T:1.ti:fi:*i
qi Et .a rq
p"r."rn"reze^intru e'a' Astea, incaltea'
YUro\
1?
t'i cd le au de la ei
.," a" la El I'nsuqi
lc prinrcsc oamcnll'
"a
i*iqi,
,i.a"d cd
gral-ia lui Dumnezeu' prin care suntem
Tt^",t:i
bine'
i.*pi"t.t", " d"ata dup6
meritele noastre' Ceea ce' vezi
d"
.i .,u fie damnat in iudccata,""i^"]'**
fr"t"gi;.,
temandu-se
el insuqi' dar
prin
Palestinian, a fost constrAns sd damneze
cd asta invaf6' Ba' au mers
scrierile sale ulterioare e descoperit
ci viala
juqtilof in acest secol' nu are
chiar pAn
prin
ei,
Biserica lui Christos ajunge'
abs6lut n
,
pi"[
acolt" incAt s5 fie f11 absolut
intru ace
Y,27), ca qi cum nu Biserica hril
" p.,a gi zbArcitur[ (E/bs',
afirmativ - interogativ: ,,Quisquis
tihi enumelat vera merita sua
"i"i
t]ltgi:6"3.
p"-'li'"g
rototrolul pimAntului'
Christos este cea
rluicl tibi
nisi rnunera
tua?": ,,Orit:ine-fi enumerd Jie
"tr",
V'
12)' Nea
"rrr*" 1
noud
g'"ioL"le noo'slre (Mat''
'!'ie,
Dumnezeu: lartd-ne
merite ale salc, ce-1,.i enumerS
dacd nu darurile
adc.vdratele
Adam' i9i
,rr-"a chiar qi miculii,-n6sclrli carnal
"dupd
11'
"l
latc' Aqa' vczi
['inc'
contagiunea
mor-tii
antice prin pnma natrvt
;;tt"";
se nasc fir[
nii;i un {el cle 1"rr}
ei
?l
P5"t}t}t,."19111*i
li
i""ii,
i
sd
sc
itr
t,
;;
absolut nimtc c:e sb trehuiast:a
";
"
lor prin a doua naltere
Ci, c[ cle aceca-s
"t
R *ly
l)ei, XY,22:
-O']1:*i1:
intm impir[fia
lui
Dumnezcr
priJ t"g""-'atiune,
si fie aduriqi
i.",-r1;"alr-,tru
bine in mai
binc, nu rrb.:t]1"',1] qtt:,tc"",::
Ili,rec tua sunt; bona sunt' quia tu bonus isla cr':rrsti
Nrl nostrum est in eis, nisi quod peccamus ami:rntes,
de vre,un rdu anumc al vechii legdturi'
Cdci'
thi
,"g"rt" 1;rne
_- ----SLe*41" e"gy4!.!tb"4- "'bi't* Notd introductiud, Ordine ncglecto, pro tc, quod conditur
_- ----SLe*41" e"gy4!.!tb"4- "'bi't*
Notd introductiud,
Ordine ncglecto, pro tc, quod conditur abs te;
a intervenit, la mai toate conciliile africane, impotriva maniheilor
gi pelagienilor, qi a mai intervenit, de asemenea, in chestiunea
Toate-ale Tale-s; sunt bune, chci, Bunule, Tu le-ai crcat doar'
Nu-i, de-ale noastre,-ntru ele' ninric- doar c5' norrna-ncilcind-o'
pelagiand iscatd la convontul de la Adrumetus.
Chintetsenfiindu-i acestui Evodiu lumesc trdsdturile
PAchtuim. iubitorii, in locu-Ji, a cc fdruit-ai'
t:racterului, SfAntul Augustin a reuqit si faci din el, ca indealtfel,
gi din ceilalli prieteni qi consAngeni ai sdi. din fiul s6u, din maica
sa qi chiar din sine insugi, protoganiqti ai cclorlalte dialoguri.
prin acest mirific dar al crealiei artistice, un personaj real, crcdibil,
care igi pune, pune gi repune gi supune anahzei raliunii, cu o
indeniabild obstinagie, marile probleme ce urmeazd a fi dezlegate,
dAnd, prin exigen{ele intelectuale, o mai sensibilS migcare
dialogului, o mai acutd precizio conccptelor, o mai credibili
amplitudine problemelor.
Ndscut6, agadar, precum altc aspecte cardinale ale doctrinei
sale, din valurile luptei cu ereziile qi ereziarhii, teoria liberului
arbitru al voingei a rdmas, in concep{ia SfAntului Augustin,
neschimhatS., aqa cum a fost ea constituitd in acest mirific dialog.
I)e libero arbitrio are, pentru noi, o intreiti valoare: filosofic5:
prin stilul inconfundabil augustinlan, prin care profurrdul
gAnditor, menlinAnd echilibrul intre geniul speculativ qi viziunea
mistic6, inalld, in manier'5 platonicianS, neoplatoniciani qi
;;;;;;'r;;"i.
crir,-, v, col' tzitj' E"oclius, militarul' agcnt a,
r:iceronian6, printr-o ardentd pietate gi printr-un patos inefabil,
imperiului,
care)
renun;And
la-
singurul, iatd dintre Pdrinlii epocii de aur a Patristicii, in
""iit'^
armelor' "t ":l]"1'i-1.1
i"
il',",;';t;'';;;:;;;ili",;a
lui
Augustil,
n1
revelarea adevdrurilor cardinale ale filosofiei gi ale teodiceei,
1P"1:
'".'"*
la Ostia
trburtlna'
la
,rr.ri,'ilor de [a
Cassiciacum,
asistd, ins'l,
ratiunea pAnS la o ageza pe acelagi plan r:u credinta, netrecAnd-o,
insd, niciodatd, intru sondarea rnarilor mistere ale lumii gi ale
moartea
Monicdi, qi el este oel ce, in acel moment greu pnn care
;;;;;";
Augustin q; Ad"otlttus, ia
" *:tlll:
.amAnd.Psaltirea'',
intreaga
isaLmut C, cAntd,ir
sale
raspunzanfu-i
;;;6"
.e?eot"
gAndirii, inaintea credinlei, instituindu-i, adicd, un fundament
ralional credinlei qi unul pios raliunii, in sensul cd adevirata
r:redinti a adevdrurilor revelate concregte dintru credinfa
iraotiota
asistenfd. Evodius, alituri de Adeodatus' Alyrius' Scvet
din cercul de prieteni impreund crt
face parte
adevdrurilor cunoscute
prin
singure luminile raliunii; prin
qi .l1i
"a1i,na,
intemciat, la '['hagasta' in casa
Sfaot,t
Augustin a
distincpia netd, firl echivo<;, pe care o face ?ntre suflct qi corp, in
.pdrintc
intAia
augustiniand,
perioduri in care exemplele, indelung alese gi vegheate, tropi ai
"nrigr"go1i"
unde'' ^"a^9iticali l"':-.,1
otiu ", sc dedici, totuqi'
,,indumnczeirld,]-u"-r,
ii'e',.!":-t:'
incaltea' originalitatea insigi'
":Tij
in
intelectuale,
fapt
care ct'nsista,
XXXIII, c1l,7a) U",tl'::
Iip.X, 2, PJ'',t'
gAndirii metaftzice a lumii antice ori vechi gi noutcstamentare,
ori de autoritard circulagic in sr;rierile Pirinlilor predecesori sau
(rontemporani lui, se desfir[, in r:ristalina logicd a desfSgur5rii
((','1.
:^t:
"""gr"g"fi";
i"
care l-a dclegat' alsturi d.e
r" carthasina,
inf[qurAndu-se firesc qi inviscAndu-se, eliberate
;;;""l?;;;,.)ii"l
;rolisilogistice,
Honoriu rez:lutr]l:'-t.?i:]l
prezinte imp[ratulur
rlin
literei care mortificd, in imperiul spiritului care
sd-i
c:hinglle
iari.,g,
"*'
r--""--
HGrr.Lr)
,i.t"o'd sa
sc fat:E dreptatea''lot cl' l'ivodi
impotriva donaqtilor 9i
Notd, introductiud 55 54 Sf. Aureliu Augustiru Liberul arbitru vivi{icd, sufittient, in ol'iztlntul lui ,credc
Notd, introductiud
55
54 Sf. Aureliu Augustiru Liberul arbitru
vivi{icd, sufittient, in ol'iztlntul lui ,credc ut intelligas"' "t:retle' ca
imprime, in arta dialogului, o sr.rbtili sensibilizare a abstractului
din jurispruden!5" logici, metafizici qi theologie, infuzAndu-i,
Pentru neiniliali, ir
s6-n!elegi",
in impletirea silogistici qi polisilogistic[ a indelebilS tensiune
rati,rnal
credinlei 9i a [c c6li
conflictualS, care captiveazi trititorul qi-l ctlapteaz5, deopotrivi.
ptlati inainta, mgArrdu-sc, intnl
actor gi arbitru disputei; prin umicitatea frumselii stilului
qi luminat, din sub-text, de lurr.rir
augustinian, sintezS, nernaiatinsi dc nici un alt scriitnr, dupd el,
alegoriile
Ei analogiile. intn-rpat
in m[refie gi profunzime, a stilului clasio roman, a\sa c]um a
ale
c[ror raze lumin[ din Pala
culminat el in epocile ciceroniand gi augustanS, 9i a celor iudaic
pasul ragiunii, intru r
gi cregtin,
ale Vechiului qi Noului Testament, materializatd, in
m,rral5 pe care o
retorica
textului, in organizarea Ei stmcturarea periodului, prin
particulare qi univer
inlocuirea membrilor hipotactici cu cei introduqi paratactic) cate)
cAte ori oste nevole,
fird sd destrame cAtuqi de pu{in conexiunea fapticd qi ideatich,
o accentueazd prin resugerare qi izolare emfatici, prin aceea
abstragere-cotragele, infdprare-desfiEurare,
care a fost de atAt
de multe ori l5udat6, qi de atAt de
puline ori inleleasi,
inf5qurare-desf[qurare,
conc,lmitent antiteticd qi sintetic6,
ersald 9i imuabild qi-i suficient[
specifici
protaxei
biblice, frumsete, pe care) in acest dialog, o
intru a-i condamna pe toli cei ce fac rdul' raliunc suverani'
ilustreazd atotmirific capitolul al XlIl-lea: Erhortalie tntru
tmbrdlipare.a adeudrttlui, careLe singuruL ti fo.ce pe fericipi; prin
in care se descoperi
raliuniii noastre'
care, in aceeaqi mdsur6,
inima noastr[;
nenumiratele qi minunatele figpri
poetice gi retorice, Pe care,
in cxact.""e.qi
mlsuri se simte cu
uneori, prea alese ,si
indclung
studiate, le strecoard in chiar
prin spiritul
theol rgico-mistici:
punctele
culminante
ale demonstraliei polisilogistice, 9i prin care
naliunea divin6 tiPar etern qi P
p6r6sita
de c5tre el, ca mcserie, nu qi in scris, aratd a retoricii,
a tot qi a toatc, Iege eterni c
necesitate, cAnd dirigue exis
uictoriosa loquacitas,
s-a r'6zbunat. nu tl dat5, pe ucenicul siu
fiinlele lrtrere qr gandrtoare;'
dezertor prin
nedurnerilile pe care lc-a stArnit in minlile unor'
gt"n""'eazd
iibertate, imperativ,
"aid
et nihiLo act al omnipotenleii
capete incoronate sau aureolate, ori care se credeau aleqii Proniei
plirr felul in cate prezinti crealia
dclctrina comuna tuturor. filosofiilor spiritualiste
9i Bisericii ]
diune,
drept tYlT"
intru a reforma credinla, gi, nu in ultimul rAnd, prin alese artificii
formale, de structurare a textului dialogului) cum e) de pild5,
,ri*r.rf"t prin elogiul
pe
t'are-l inaltS.omului
1
folosirea rostilii perpetue, modalitate stilisticd la care a recurs qi
qi
prin
credin15, speranfd- qi iubire' aceste trei nrtulr
"*",
in De Magistro, adoptatd aici convenient dispunerii discursului,
"r"^1;"i
theolngul",
prin
care " "i"'""'"tisd intreagd doctrina il"Ultli;
genezei dialogului,
in cartea a treia, gi clatoritd ,,incidentului"
c6ci el a fost sclis, aqa cum am mai
diferite.
amintit, in doui perioade
intre gAnditorii
creqtini ai secolului de aur al Patristicii,
SfAntul Augustin este considcrat l"ilosoful, prin excelen{i, iar
-.di,,a,'si iacd liher 9i r6splitit binele qi sE nu P:ate. sa
[.r*,a,
atributul prin carc estc el partit;ularizat estc acela de platonician,
ci va fi fdcut una' fie alta;
i.ce
f;f,,- qi ner[splStit rdui, qi, iic
sau, ccva mai l6r'git, neoplatttnician. Acestuj
atlibut i s-a adinrgat
totulsdfiefdcutintrurnat'narclauda(lreatonrluirartisticdi
adesea, ca rcploll teotrentrismul. Celrlr
carc li se al[turd voit
sc;riitorului
a
reuqit
sd
inefabilS-prin
<;are
gcniul
ilir, it;"f^
Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru 56 suslindtorilor tezei reprobabile a teocentrisnrului aggustinian 9i li care
Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru
56
suslindtorilor tezei reprobabile a teocentrisnrului aggustinian 9i
li
care mai bat inci rnoned6 calpi in matrilele acestuia,
s-ar
Iubililor noqtri: Ilenei gi lui Crigan Milcioiu.
echilibm intre teocentrism gi antrt'rpocentrism' I s-a mai reproqat
idealiste. Dreptaceea, p6strAndu-m5-n aria transfrguranvA
cutumei noastie chintesenlializatoare, cercAnd atent cu dintele
-a;
caractele cuvAntului, riscAndu-l, qi spunAnd cdi SfAnhrl Augustin
este Fdt-Frumosul culturii latine a incputurilor de Ev Mediu 9i
genitorul
culturii occidentale moderne, s-au, 9i mai apriat, Platon
creqtinismului, nu fac nimic alta, decAt c5, asociindu-md celor
care cu vizut qi au demonstrat, fi:r culh-rra lor, dupd ce au incetat
il
sd mai vorbeascd latinegte, cu cd4ile, in limba lor, pc masi, cE
doctorul graliei este, intr-adevflr', ctitorul acestei r;ulturi, transl
deocamdit[, printr<t
metaford, demonstra{ia, pAnE cAnd vtl
avea Qi noi, dacd nu
in intregime, m5oar cele md rcptez,
scrieil din tezaurul siu, ncmasacrate de netrebnicia unora
noqtri, nici de criminala, deformatoarea de gAnd, de spirit 9i
in vederep realizlci acestei traduceri am beneficiat de o
spiiitualit.to, glosolana mistificare, cu qtiin{a sau ou neqtiin
bursd a Fundatriei Sor os pentru o Societate l)eschisd,pentuu care
in limba noastr6, pe mas[, cdci abia atunci se vor putea
imi exprim intreaga €Fatitudine.
rostul qi temeiul dcmonstraliei' Dar fi-va, oare, vreodatd,
atunci?
S. AURELII AUGIJSTINI SF. ATJRELITJ AIJCIJSTIN HIPPONENSIS EPISCOPI EPISCOPI]L HIPPONEI DE LIBBRO ARBITRIO LIBERUL
S. AURELII AUGIJSTINI
SF. ATJRELITJ AIJCIJSTIN
HIPPONENSIS EPISCOPI
EPISCOPI]L HIPPONEI
DE LIBBRO ARBITRIO
LIBERUL ARBITRU
LIBRI TRES
TREI cAntI
CARTEA |IVTAT LIRER PRIML|S tn pusd intrebarea: De unde, rdul, se "or", etplicd ce tnseamnd
CARTEA |IVTAT
LIRER PRIML|S
tn
pusd intrebarea: De unde, rdul, se
"or",
etplicd ce
tnseamnd a fo.ce rdu Si, apoi, se aratd cd
rele ale oamenilor purced din Liberul arbitru
faptele
al
uoinle.i, de oreme ce mintea nu este de nimeni
constrdnsd sd serueascd libi.doului, care domneSte
tntru toatd. fapta rea.
cogatur,
l. - [Col. 7221) Deus an alicujus ma'li auctor'
l. - Este, oare, Dumnezeu autor al ureunui rdu?
1. E(vodius).: Spune-mi, ro6pr-te^, daci nrr cumva Dumnezeu
este autorul rdului? A(ugustinus).: I1i voi spune, dacS-mi vei fi
Iimurit pe deplin despre care rdu cauli, anume, sd afli. Cdci
obignuim sd numim r6ul in doud moduri: unul, cdtd zicern cL
neqti4e a fScut rdu; altul, cAnd, cd s-a suferit ceva rdu. ,Eu.: Despre
amAndoud doresc s5 qtiu. Aug.: Dar, dac6 qtii sau crezi cd
Dumnezeu este bun, qi, intradevdr, nici nu este legiuit altfel, nu
face r5u: iar6qi, dacd i] mirturisim pc Dumnezeu ca just, cici qi a
o nega pe asta cste sacrileg, precum atribuie celor buni premii,
aga celor r5i, suplicii; care suplicii sunt, desigur, rele pentru cei
c&re le pitimesc. Dreptaceea, daci nimeni nu ispiqegte injust
pedepsele, ceea ce este necesar sd cledem, din moment ce credem
universul condus de Divina Providenfi, autorul acelui prim gen de
rele nu este, in nici un chip, Drrmnezeu, al acestuia secund, irrs5,
este. Eu.: Altul este, prin urmale, autorrrl acelui rdu, al ciruia s-a
dcmonstrat a nu fi Dumnezeu? Aug., Este. desigur: cici nu se poate
face fird nici rm autor. Daci, ins5r, tauli sd afli cam cine este el, nu
se poate spune: circi nu este neqtine anume, ci ficcare rdu este autorul
faptei sale rr:le. De unde, daci te indoicqti, ascultd ceea ce s-a spus
mai sus, anume, t:6 faptele rele sunt pedepsite prin justilia lui
Dumnezeu. Cdci n-ar fi just pedcpsite, dacd n-ar fi fdcute pnn voin151.
fiercnt voluntatc.
Liber primus Sf. Aureliu Aupustin, Liberul arbitru Cartea intdi 63 62 - S. Aurelii Augu!4!'i
Liber primus Sf. Aureliu Aupustin, Liberul arbitru Cartea intdi 63 62 - S. Aurelii Augu!4!'i
Liber primus
Sf. Aureliu Aupustin, Liberul arbitru
Cartea intdi
63
62 -
S. Aurelii Augu!4!'i De libero ar"bitrio _---
2. B, Nesttio utrum quisquam
peccet' qur non
2. Du.: Nu qtiu dac5 cineva, care nu va fi fost invilat de la
quisnam sit ille a quo
altul, poate sE picdtuiascS: ceea ce, dacd este adev5rat, cat eu
didicerit: quod si verum est,
Aliquid boni existimas
sd aflu cine, oare, s[ fie cel de la care vom fi-nvdfat sd pbc[fuim.
peccare
didicerimus, inquiro'
'4-
audeat dicere malum esse
Aug.: Sor:ofi tu cE disciplina2 este, ea, ceva bun? Eu.: Cine s-ar
Lsse
disciplinam? E' Quis
incumeta sE spunb ci disciplina este un rdrr? Aug.: Ce, dacd nu-i
,4.
si
nec bonum nec malum est? E'
disciplinam?
Quid,
nici bine, nici r5u7 Eu.: Mie mi se pare un bine. Aug.: l-ctarte
Mihi
bonum ,"dltrrr' .u{. Bene sane; siqujdem scientia
per illam datur aut excitatur, nec qursquam^nrsrler
bine; gi, dac6, intr-adevir, prin ea este datd sau excitatd gtiinfa,
E
atunci nimeni nu invald nimic decAt numai prin disciplinS: sau tu
iisciplinam aliquid
discit: an tu-.aliter putas?
lqo
.to" nisi bona disci arbitror' '4'
Vide
gAndegti altfel? Ev.: Eu sunt de pdrere cE prin disciplini nu se
per discipli.rtrr,
nam disciplina'
nisi a
inva16 decAt numai bunele. Aug.: Yezi, prin urmare, ci relele nici
ergo ne non discantur ma[a:
Unde ergo ab homine fiunt
non dicta est' E'
diJcendo
discuntur? ,4' Eo fortasse quod se a disciplina'
m[car nu se inva!5; cici disciplina nu se numegte decAt numai de
la a invdfa de la altuls. Ev.: De unde sunt, prin urmare, ficute de
si non
id est a d,iscendo avertit atque abalienat: sed sive hoc'
sive aliud aliquid
sit, illud certe manifestum est'
bonum est, et a discendo dicta est
cdtre om, dacd nu-s inv[fate? Aug.: De acolo, poate, ci s-a intors gi
s-a ilrstrdinat pe sine de la disciplini, adicd de la a inv5ja. Dar fie cd
este asta? fie orice altcevq fiindci disciplina este un bine, qi disciplina
quoniam
discipiina
disciplina, m.lt dis"i omnino non posse'
.":.i*
-Pi
este numit5 de la a trvd1a, este invederat faptul c6 relele nu pot fi, in
absolut nici un caz, inv51ate. Dacd, intr-adevdr', s-ar invd1a, ar fi
disciplina
continentur, atque ita disciplina
disc;untur,
bonum est autem' ut ipse conccdi's:
confinute in disciplini, gi asdel, nu va mai fi un bine disciplina; ea
non erit
bn.r*;
cste, irs5, curn tu insuli o corunz\ un bine: prin urrnare, nu se irrvalE
non igitur
discuntur mala, et fmstra illum a quo male
relele, qi-l cauli in zadar pe cel de la care invildm a face rdu; sau, dacd
facere
discimus, quaeris; aut si discuntur mala' vitanda
relele se inva]i, se firvald spre a fi evitate, nu f6cute. Dintru care, a
non facienda disiuntur'
Ex quo male facere nihil est'
nisi a disciPlina deviare'
3. E. Prorsus
ego
duas disciplinas essc puto; unarn
face rdu nu-i nirnic alta, decAt numai a devia de Ia disciplini.
3. Ev.: Ba, eu socot, pur gi simplu, ci sunt doui discipline;
una, prin care inv[!6m sd facem bine, alta, prin care invS!6m
per
quam bene faclere, aliam per quam male facere
ii."i*r
utlum disciplina bonum
Sed cum quaereres
esset,
ipsius
boni amor
intentionem meam rapurt' ut
illarn
disciplinam intuerer, quae bene faciendi est' ex
nunc autem admoneor esse
guo bonum esse respondi:
drrbit' malum esse confirmo' et
sA facem rdu. Dar, cum intrebasegi, dacd disciplina este' ea'
oare, un bine, amorul binelui insugi a tArdt intenliunea mea sd
am in vedere doar acea disciplinS, care este de a face bine, de
unde am rSspuns c5 este un bine: acum, insd, iau seama cE
este o alta, pe care, departe de orice dubiu, o confirm cd este
quam procui
"li"rrr,
Saltcm intelligentiam non
un rdu qi al cdrei autor caut eu sd-l afht. Aug.: Nici mdcar
cujus
auctorem requiro.
'4'
inteligenla+
nu o socoli numai
numai un bine? .Eu.: Pe ea o
,ri.i bonr^ putas?
E.
Istam plane ita bonam puto' ut
Ei
in homine possit e'sse praestantius;
socot
astfel intrutotu] bun5, incAt nu vid ce ar putea fi mai
non videam quid
d,i*e.im aliquam intelligentiam malam
nec ullo rnodo
cum docetur qursquc' sr non
prestant in om; gi nici nu aq fi zis, irr nici un chip, c5 poafe fi
rca o anume inteligentd. Aug., Ca, cAnd cincva inva!6, va putea,
esse posse. ,4. Quid?
tibi doctus vidcri? Z'' Omnino non
daci nu infelegc, s[
]i
intelligat, poteritne
ergo omnis intelligentia bona est' nec
absolut deloc. Aug.:
se pard lic invSlat?.8u.: Nu va putea
Dacd, intr-adevdr, toatd inteligenla este
poterii. ,'1. Si
qui discit'
qul
non rntelligit, discit;
qulsquam
-omnis
orrrrris enim qui discit, intelligit;
et omnis qui
Lruld, gi nici <:ineva, cal'e nu inlelcge, nu invald; oricinc, care
inval6, face bine: r:ici fiecine, carc inva!6, in{elege: 9i fiecine,
b".r" f".,it,
O!-- S. A"r"ln tus"i"ip9l\gy ",A4ry" ------- t'llUfryy: Sf. Aureliu Aueustin, Liberul
O!-- S. A"r"ln tus"i"ip9l\gy ",A4ry" -------
t'llUfryy:
Sf. Aureliu Aueustin, Liberul arbitru
Cartea intdi
65
care infelege, face bine: oricine caut5, prin urmare, autorul
prin care inva!6m ceva, caut5, intr-un cuvAnt, autorul prin care
face bine. lnceteazd,, dreptaceea, a voi s6 investighezi nu qtiu
ce inv6!5tor r[u. Cdci, dacd este r5u, nu este invd]itor: dac6
este inv[fdtor, nu este r[u.
si doctor est. malus non est.
ll. - Malum unde priusquam disquiratur, iuid de Deo
ll. - Mai tnainte de a se cerceta-n e,mdnunt, de unde este rdul, ce
trebuie crezut despre Dumnezeu,
credendum.
7224) E. Age jam, quoniam satis cogis ut
4. Ev.: Ei bine, fiindcd m5 constrAngi indeajuns sd
4. [Col.
fatear non
nos cliscere male facere, dic mihi unde male
faciamus. A. Earn quaestionem moves, quae me
admodum adolescentem vehementer exercuit, et
fatigatum
in haereticos impulit, atque dejecit' Quo
mdrturisesc cd noi nu invildm sd facem riu, spune-mi, acum,
de unde facem rirt. Aug.: Tu ridici acea chestiune, care, incd
adolescent, m-a chinuit vehement gi, frimAntat, m-a impins gi
m-a aruncat la ereticis. Cddere, prin care aqa am fost lovit qi
it.
sum afflictus, et tantis ohrutus acervis
strivit de atAtea inlSnluiri de judecSli paradoxale ale unor fabule
"".i
inanium fabularum, ut nisi mihi amor inveniendi
degarte, incAt, dacd iubirea gdsirii adevdrului nu mi-ar fi oblinut
veri opem
divinam impetravisset, emergere inde,
sprijinul divin, nu mA puteam ridica de acolo gi nu puteam
atque
in
ipsam primam quaerendi libertatem
respira nici mdcar in insdqi prima
libertate de a cduta.
$i,
.".pi."r"
,to, po
"-.
Et quoniam mecum sedulo
intrucAt cu mine s-a terminat.
fdrd inqeldtorie, si m[ elibercz
actum
est, ut ista quaestione liberarer, eo tecum agam
nos
de aceastd chestiune, eu o voi dezbate impreun5 cu tine, in
acea ordine, in care am reuqit, urmAnd-o de la sine, sE scap.
tum
Fi-ne-va, intr-adevdr, Dumnnezeu intr-ajutor qi ne va face
ritis,
sd-nlelegem ceea ce credem, Cici suntem atotcongtii de noi cb
nos,
bene nobis conscii sumus. Credimus autem ex uno
Deo omnia esse quae sunt; et tamen non esse
linem pasul prescris de profetul carele spune: Dacd nu oe{i fi
crezut, nu ueti tnlelege (Isai., YIl,9, sec. LXX)6. Credem, ins6,
ci toate, cele ce sunt, 6unt de la Unul Dumnezeul gi, totugi, cd
Dumnezeu nu este autorul pdcatelorT. Tulburd, ins5, spiritul,
peccatorum a.uctorem Deum. Movet autem anlmum,
si peccata
ex iis animabus sunt quas Deus creavit,
illae autem animae ex Deo, quomodo non parvo
intervallo peccata referantur in Deum'
dacd pdcate]e sunt de la acele suflete, pe care Dumnezeu le-a
t,:reat, sufletele acelea, ins5, de la l)umnezeu, in ce mod picatele
nu se raporteazh, intr-o cAtugi de micd misur5, la Dumnezeu?
5. L-. Id nunc plane abs te dictum est, quod me
5. Eu.: Acum s-a spus limurit de c5trc tine ceea ce mi
cogitantem
satis
excruciat, et quod ad istam
mrrnceqte-ndestul pe mine, cugetAnd, gi m-4 constrAns qi m-a
tras la aceasth cSutare. Aug.: b-li tale de spirit gi crede ceea ce
inquisitionem coegit et traxit. A. Yitili animo esto, et
q.,od credis,
nihil enim r'reditur melius, etiamsi
".i"
causa lateat cur
ita sit. Optime namque de Deo
t:rezi: nimic nu se orede mai bine, chiar dacd rdmAne ascunsd
t:auza de ce esto aqa. C6oi a flrgeta optim despre Dumnezeu este
existimare verissimum est pietatis exordium; nec
quisquam
de illo optime existimat, qrri non eum
omnipotentem, atque ex nulla particula r:rlrnmutabilem
atotadr:viratul exordiu al pictdlii; Ei nici nu cugetd optim despre
lil neqtine, care nu-I- crede omnipotent gi dintru nici o particul5
r:omutabil; qi, intradevdr, creator al tuturor <relor bune, cdlora El
Sf. Aureliu Aueustin, Liberul arbitru Cartea tnt6,i 67 66 - S. Aurelii Augustini De libero
Sf. Aureliu Aueustin, Liberul arbitru
Cartea tnt6,i
67
66 -
S. Aurelii Augustini De libero arbitrio ----tt*St-p-"*":
insuqi le este mai prestant; qi, de asemenea. rector al t,turor acelora
credit; bonorum etram omnium creatorem'
quibus est
pe care le-a creat; gi
cE nu
s-a ajutat,
intn-r a crea, de nici o natur6,
ipse praestantior'; rectorem quoque iustissimum,"ot'T
natura
ln
p.""r-
urrul care
nu qi-ar fi suficient sieqi. De unde se face ci pe
o*nium quae creavit;
nec ulla adiutum esse
dintru nimit: le-a creat; dintru Sine, insd, nu a creat, ci a
non sibi sufficeret' Ex quo fit. ut de
ioate
creando, quasi qui
niscut Ceea Ce este egal Sieqi, pe Carele-L numim Unicul Fiu al
nihilo creaverit omnia;
de se autem non creaverit' sed
esset, quem Filiurn Dei unicum
lui Dumnezeu, pe Car
genuerit quod
sibi par
qr"t
deplin, il numim Vir
planius
enuntiare conamur' Dei
dicimus,
"'*
nominamus' per quam fecit
Dumnezeu, prin Care
Virtutem et Dei Sapientiam
de nihilo facta sunt' Quibus constrtutrs'
ficute. Acestea fiind
omnia,
quae
ad intelligentiam eius rei quam requiris' opitulante Deo'
Dumnezeu, spre inlelegerea acelui lucm, pe care cauli s6-l afli, in
acest mod:
nitamur hoc modo'
lll. - Natura rd.ului, dintru libidou.
lll. - Mati natura et libidine'
ergo
6. Cau1i, desigur, sd afli de unde facem r5u: trebuie,
certe unde male faciamus: Prlus
6. Quaeris
re. tibi
est quid sit rnale facere; qua de
discutiendum
Quod si non potes toturn simrrl
qurd videatur
"*ptt'-"'
saltem particulatim
breviter verbis
"n*pt"h"ttdere'
sententiam tuam notam
malefacta ipsa commemorando'
facmihi.E.Adulteriaethomicidiaetsacrilegia,ut
vel
tempus
vel
omittam caetera)
quibus
enumelandis
quis est cui non male facta
cines este, cui sd nu i se pard fapte rcle? Aug.: Spune, aqadar,
memoria non suppetit,
mai intAi, de ce socoli a fi rdu adulteriul; sau fiindcd legea se
adulterium male fieri
videantur? ,4' Dic'eigo ptius'
"u'
opune a-l faoe?.8u.: Nu, desigur, nu de aceea este un r6u, fiindc6
lex velat? B' Non sane ideo
putes; an quia id fi"ete
vetatur lege; sed ideo vetatu'L?.8t,'
oprit prin lege;
ci, de aceea este oprit prin lege, fiindcd este
malum est, quia
un ".t"
est' A' Quid, si quispiam nos exaglt€t'
riu. Aug.:
Ce, dacd cineva ne-ar critica, exagerAnd
quia malum
delectafiunile
a
exasseransdelectatione'"u"'JTil.:tJiff ;"ffi ,";:;
pe el un r[u
gi
ceJ judecdm
are, cd noui,
de-a
a qi infelege,
endum censes hominibus'
oamenilor,
d intelligere cuPientibus?
nu ne
rdmAne decAt a recurge la autoritatea legii? CSoi qi eu
. 1225) tecum credo, et inooncusse
cred, dimpreund
cu tine, qi cred nestrimutat, 9i le 9i strig tuturor
popo.relol
qi
neamurilor cI trebuie sd cleadd cd adulteriul
atque gentibus
ctedo, omnibusque populis0
la cale sd qtim qi sd linem
Lst" u.t
r[u; dar, aoum) punem
c;redendurn
-ul'- in
""t"
"ttrno, quod
id
esse adulterium: sed
fidem rccepimus' etiam
atotferm, qi inr;d inlelegAnd,
ceea ce primim prin credinlS'
nuno molimur
Cum
i in stare,
d5-mi un rdsPuns,
firmissimum' (lonsidcra itaque
9i
intelligendo scire ac tenere
prin
tu, oalc, ci adultcriul este un
et renuntia mihi' quanam ratrone
quantum potes,
r6u.
r'du, fiindcd tocmai pe el nu aq
malum esse cognoveris' 'E' tiloc soitl malum
aclulterium
hoc ipse in uxore mea pati nollem: quisquis
mea. Orit;ine ii face, insi, altuia
voi s
esse, quod
primus Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea tntdi 69 6g s. Aurelii Augustini De libero
primus
Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru
Cartea tntdi
69
6g
s. Aurelii Augustini De libero arbitrio
--Libe.r
{acit'
ceea ce nu ar voi sd i se facd siegi, face,
desigur, riu. Aug.: Ce,
male
autem aheri facit quod sibi fieri non vult'
':tique
,4. Quid, si cujuspiam
libido ea sit, ut uxorem suam
dac[ cuiva 5,sta ii este libidoule, ca s-o ofere altuia pe sogia sa,
qi induri cu plicere a fi corupt de cdtre acela, fa!6 de a cdruj
praebeat
alteri,
libentcrque ab eo corrurnpr patratur' trt
uxorern vicissim parem cupit habere lir;entiam?
solie rAvnegte sI aib6, Ia lAndu-i, o ing6duin!5 similar[,
culus
nihilne mali faccre tibi videtur? E Imo plurimum' zl' At
pare-!i-se, oare, lie cd nu face nimic riu? Eu.'. Ba, dimpotliv5,
foarte mult. Aug.' Dar Ssta nu pS,cdtuiegte prin acea regul[:
iste non illa regula peccat:
non enim id
{aoit quod pati
est' unde
cdci el nu face ceea ce nu vrea si indure. Dreptaceea,
tibi quaerendum
!i-e
de
nolit. Quamob"rem'aliud
cSutat altceva, de unde si dovedegti cd adulteriul este un rdu.
malum esse adulterium conr'T ncas'
7. E. Eo mihi videtur malum, quod hujus criminis
7. Eu.: Prin aceea mi se pare un riu, fiindc5 am vdzut ci
oamenii sunt adeseori condamnali pentru aceastd crim6. Aug.:
homines vidi saepe damnari' '4' Quid' propter recte
facta nonn" ho-i""t
plerumquc
damnati sunt?
Ce, n-au fost, oare, oamenii, adeseori, condamna,ti pentru fapte
libros mittam' eam
drepte? Revezi, ca si nu te trimit la alte cdrti, ins[qi acea istorie
Recensc historiam, ne te ad alios
care este superioard prin Divina Autoritate: vei gdsi, iat5, cAt
ipsam quae divina auctoritate praecellit; iam inve.nies
d"- omnibus martyribus
de riu trebuie sd simlim despre Apostoli gi despre to,ti martirii,
qr"*
male de Apostolis
-"1
daci ne-ar conveni cE i4diciul cert al faptei rele este
slntiamus, si placet nobis damnationem certum
cum iIIi omnes damnatione
condamnarea, de vreme ce tofi aceia erau judecali demni de
indicium er.e m'l"facti,
condamnare pentru confesiunea lor', Dreptaceea, dacd tot ceea
digni propter
confessionem suam juclicati slnt
ce este condamnat este un rdu, era un r[u, in acel timp, qi a
Qri.-otr"* si quidquid
erat illo tempore
credlre
damnatur malum est' malum
in Christum' et ipsam confiteri
crede intru Christos, qi a mirturisi insEgi credinla: daci, insd,
nu tot ceea ce este condamnat este un rdu, caut5. altceva, de
fidem:
.i t
non omne malum est guod damnatur'
i"
,
unde sd ar51i ci adulteriul este un rilu. Dv.: Nu gdsesc ce s5-fi
quaere aliud unde adulterium malum esse doceas' E'
Quid tibi resPondeam non invenio'
rdspund.
B. Aug.: Poate cd libidoul este, prin urmare, in adulteriu,
8. ,4. Fortassis ergo libido in adulterio malum est:
sed dum tu foris in ipio
malum quaeris, pateris
rSul: dar, cAt timp cauti rdul in afarb de ceea ce, de-acum, se
poate vedea in faphrl insugi, tu induri strAmtor[ri. Cdci, ca si
inlelegi cd libidoul este riul in adulteriu, dacd cineva, cui, chiar
Iibidinem in aduiterio
facto quod iam videri p-otest'
angustias' Nam ut intelligas
malum esse' si cui etiam non
sd nu-i fie datd facultatea de a se culca impreun6 cu solia altuia,
contingat facu]tas
concumbendi cum coniuge aliena'
aliquo modo sit id eurn cupere' et sr
pla.ru-
tamen
e totuqi limpede, intr-un anume chip, cd el iqi doreqte asta, gi,
dacd i-ar sta in putinfd, ar avea de gAnd s-o facd, el nu este mai
potestas detur fac'turum esse, non minus reus est' quam
E Nihil est omnino
putin riu, decAt dacd ar fi surprins asupra faptului insuqi. Eu.:
.i in ip.o facto deprehenderetur'
et jam video
non opus ess.e longa
Absolut nimic nu este mai invederat gi vdd cd nu mai e nevoie
manifestius,
de-acum de-o lungd cuvAntare, ca si md convingi despre
sermocinatio,,", t't mihi de homicidio et sa<llilegio' ac
homicid qi sacrilegiu qi, incaltea, despre toate pEcatele. E,
prorsus de
.omnibus
peccatis persuadeatur" Clarum est
quam libiclinem in toto malefaciendi
intr-adevir, clar c5, in tot genul de a face rdu, nu mai domind
erum lam mhil
aliud
nimic alta inafara libidoului.
genere drlminari'
primus Cartea intdi 7'l' Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru 70_ s. Aurelit A"g"ttiry D"ltg9
primus
Cartea intdi
7'l'
Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru
70_
s. Aurelit A"g"ttiry D"ltg9 *bjty-
-=-Liber
tY. - Objectio de homicidio patrato er metu' Cupiditas culpabilis
lY. - Obiecpie de.spre homicidul comis din teamd. Ce este
cupiditatea culpab ild.
quid sit.
9. Aug.: $tii tu, oare, cd libidoul insugi este numit, cu alt
9. ,4. Scisne etiam istam libidinem alio nomine
inter hanc et
nume, cupiditate?
Ce, s,tcoli cd intre aceasta 9i
Eu.: $tiu. Aug.:
Quid?
cupididatem vocari? B' Scio' '4'
teamd nu-i nici o diferenfi,
sau, ci existi vreuna? Ers.: Ba,
an
aliquid
pritas? B' Imtr
nihilne interesse,
-",r-
invicem distare arbitror' '4' Credo te
dimpotrivb, socot c5 ele se deosebesc foarte mult in de sine' Aug.:
;i;ti;*
haec ab
Cred ci de aceea o socoti, fiindci cupiditatea apropriaz5, teama
Iilt".
,.U;,."ri. q,;u
cupiditas appelit" metus fugit' E'
d ,i
quisPiam non cuPiditate
"rgo
.ei, .ei
ne quid ei mali
indep5rteaz6. Eu.: Aqa-i, Precum zici. Aug.: Ce, daci, prin urmare,
negtine va fi ucis un om nu din cupiditatea aproprierii weunui
-Lto"r.
ciderit? num
homicida iste non
lucm, ci temindu-se sd nu i se intAmple weun r6u, Ssta nu va fi,
sed non ideo factum hoc cupiditatis
oare, homicid? Ev.: Va fi, desigur, dar fapta aceasta nu-i, prin
eit? E. Erit quidem,
nam qui metuens hominem occidit'
asta, lipsitd
de dominaliunea cupiditSlii; c6ci cine, temAndu-se,
dominatu caret:
r.rm tibi videtur
ucide un
om, doreqte, vezi bine, sd trdiascd fird team6. Aug.:
$i
bonum est, sed
!i se pare gie un bine
mic a trii fdrd teamS? -Eu.: Este un mare
l' 1226] suum
bine, dar aceasta nu-i poate, in nioi un chip, proveni acelui
homicid, prin crima sa. Aug.: Nu intreb ce i-ar putea proveni,
quaero quid ei
cuPiat' certe enrm
ci, ce anume doreqte el insugi; cdci doregte, cu siguranlE, binele,
Pse
metu liberam; et idcirco
cel ce doreqte o via16 liberd de team6; 9i, in aceste imprejurdri,
non est; alioquin omnes
ista cupiditas culpanda
aceastd cupiditate nu trebuie culpabilizat[: altfel, ne culpabiliz[m
toli amatorii binelui. $i suntem, incaltea, constrAnqi sd mSrhrrisim
boni' Proinde cogimur fateri esse
culpabimus arnatores
in quo nequeat malae illius cupiditatis
c[
existd un homicid,
in care nu poate fi g5sitd dominagiunea
homicidium,
erit illud' quod in
acelei cupiditSli rele; gi va fi fals faptul c6, in toate picatele,
I.-i".,i"
,"p".iri;
falsumque-
intrucAt sunt rele, dornneqte
ut mala sint'
libido dominatur; aut
libidoul; sau va exista un anume
o*rriUr. pec"rti"
erit aliquod h
homicid care sE poat6 a
nu fi picat. Eu.: Dacil homicidul
inseamnd a ucide un om) atunci el se poate intAmpla uneori
peccatum B. Si
fdrd pdcat: cdci mie nu mi se par a picitui, cAnd ucid omul,
potest accidere
hostem, et iudex
nici soldatul,
pe duqman, nici
sau executorul s[u, pe
iudecdtorul
rdufdcdtor, nici cui, poate, fdri
voie sau imprudent, ii scap5
invito atque
imPrudenti t
cum hominem occidunt' '4' Assentior:
lancea din mAnd. Aug.: Asimt: numai cd acegtia nu sunt numili,
videntur peccare,
indeobqte, homicizi. Prin urmare, rSspunde-mi, numai, dacd pe
."J tro-i,,idac
isti appellari
non s'rlent' Responde
cel ce gi-a ucis stdpAnul,
din partea cdruia se temea pentm sine
ir"q"",
illum q''i
dorni"'m occidit' a quo sibi
",."m
in
de grele schinguiri,
il
eolum numero
socoli de prcnumirat in rAndul acelora
meiuebat
crucratus graves'
hominem orxidunt' ut ne
care ucid omul astfel, incAt, intr-adevdr, nu meritd numele de
L^L'o-rLrm r:xistimes" qui
sic
homicizi Eu.:
Ved cE Ssta.diferd cu multul fa15 de aceia: cdt':i
,ru-in" digni sint? E' I-onge ab
aceia o fac fic prin legi, fie nu imprltriva lcgilor': crima 6stuia,
: nam illi veI e* legit'rus far:iunt, vel
n()n contra leges; hujus autem facilus nulla lex approbat'
ins6, n-o aprobd nici o lege.
Cartea tntdi 73 Liber primus Sf. Aureliu Augustin, LiberllL arbitru 72 S. Aurelii Augustini De
Cartea tntdi
73
Liber primus
Sf. Aureliu Augustin, LiberllL arbitru
72 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio ----
1,0. A. Rursus me ad auctoritatem revocas: sed
gi pe asta. Aug., CAnd stiPAnul
cupiditate, de cdtre serv, el nu
culpabil[. Dreptaceea,
este acest omor un
nu ne-am
r[u' Cdci s
buni, ci chiar gi tuturor rdilor: se deosebesc mult, insd, prin faptul
amoml de Ia acele lucruri
cI cei buni doie." asta, indepdr-tAndu-gi
care nu se lasd a fi alrrte fdr'E
perioclul dc a lc pierde; riii, insd,
intrucat le irrcumbd sx-gi infrupte, cu seculitate, bucuria dintr-u
se muncesc din rasputeri s5 inlSture impedinlentele 9i duc,
cle,
de
accea, o via!5 nelegiuite qi scelerat5, carc se numegte mai
bine moarte . Eu.: int revin in
oli qi inci mi bucur foarte ci am
inleles mdr:al ce inseamnE acea cupiditate culpabila, care sc
numeqte libiclou. Care, ar;um, se aratd a fi amorul acelor lucruri
pe care le poater, invtlluntar, pierde oricine'
invitus amittere'
Liber primus Cartea intdi 75 74 S. Aurelii Aueustini De libero arbitrio Sf. Aureliu Augustin,
Liber primus
Cartea intdi
75
74 S. Aurelii Aueustini De libero arbitrio
Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru
v Objectio altera de occisione hominis uim afferentis per
humanas leges licita.
Y. - Obiecpiunea a doua, despre uciderea, prin legile umane licitd,
a unui om care etercitd uiolenla.
11. Quare nunc? age, quaeramus, si placet, utrum
11. De aoeea, haide, acum, si cercetdm, de f-e pe plac, dacd
etiam in sacrilegiis libido dominetur,
quae videmus
gi in sacrilegiile pe care Ie vedem, pe cele mai multe, comise din
plura superstitione
committi.
A'
Vide ne
superstilie, domind libidoul. Aug.: Bagd de seamd sd nu fie prea-n
prius enim mihi discutiendum
praeproPerum srt:
pripS: c.5ci rnie mi se pare de l[murit, mai intAi, dac5, intr-adev[r,
,1rrrt vel hostis irruens, vel insidiator sicarius,
"ia"t",
pro vita, sive pro libertate, sive pro pudicitia, sine
este ucis, fie pentru viafi, fie pentru litrertate, fie pentru pudici,tie,
absolut fdrd nici un fel de libidou, fie duqmanul tibirAtor, fie
sive
ulla interficiatur
libidine. E' Quomodo
possum
asasinul
insidiator.
.Eu.' in ce mod ii pot eu socoti lipsigi de libidou
arbitrari carere istos libidine, qui pro
iis rebus
pe dgtia, care se bat la culite pentm acele lucruri: pe care Ie pot, in
pofida voinlei lor, pierde, sau, dacd nu le pot, de ce este necesar sd
se ajung5, pentru ele, pAnE la moarte de om? Aug.: Nu-i, prin
urmare, just6 legea care le di potestatea qi c6lStorului, ca sE nu fie
el insugi ucis de cdtre acela, sd-l ucidi pe Lrtm, qi oricdmi birbat
qi oricdrei femei, de a-l omori, dacd pot, inainte de comiterea
violenter sibi stupratorem irruentem ante illatum
pAngiririi, pe oricare pAngiritor violent tibdrAt asupra-le. Cdci
soldatului i se chiar pomncegte prin lege sd-l omoare pe dugman;
omor, de la care, dacd se va fi ablinut, igi va ispaqi pedepsele din
partea comandantului. indrdzni-vom, oare, sd zicem cd aceste legi
sunt injuste sau c5-s, mai degrab[, nule? CEci mie nu mi se pare a
non videhrrr Quae justa non fuerit.
fi lege cea care nu va fi fost justd.
72.
unitam
72. Ev.: Eu o vid destul de-nt6ritS-mpotriva unor astfel de
in
contra
eo
aarzepe insSgi legea, care a dat,ln acel popor, pe care-l conduce,
populo
majora
Iicenld unor fapte rele mai mici, ca sd nu fie comise unele mai
commit
t enrm
mari. CIci este, i.ntr-adevd-r, cu multul mai blAnd aJ fi ucis pe cel
mitius eum
qui
alienae vitae insidiatur, quam eum
ce niv6legte asupra vielii altuia, decAt pe cel care qi-o apiri pe a
qui suam tuetur, occidi' Et multo est immanius
sa. $i-i cu multul mai crrd ca un om sd indule, impotriva voinfei
quam eum a
invitum hominem stuprum
perpeti,
sale, pAngirirea, decAt a fi ucis cel de cdtre care este folositd acea
quo vis illa infeltur,
interimi. Jam vero
ab
eo cui
inferre conatur,
forld de c5tre cel impotriva cdruia se munceqte sd gi-o foloseascd.
miles in hoste interficiendo
Ac;um, intr-adevdr, soldatul, ucigAndu-gi duqmanul, este plinitorul
minister est legis; quare officium suum facile nulla
libidine implevit. Porro ipsa lex, quae tuendi populi
legii: de aceea el gi-a indeplinit uqor, f5rd nici un fel de libidou,
oficiul sdu. Apoi,
ins5qi legea, care a fost datd intru apdrarea
causa lata est, nullius libidinis argui potest' Siquidem
poporului, nu
poate fi invinuitS de nici un fel de libidou. Iar,
ilte gui tulit, si Dei iussu
tulit, id est quod praecep.it
aeterna justitia, expers
omnino libidinis id agere potuit:
daci cel care a dat-o, daci a dat-o din porunca lui Dumnezeu'
adici, ceea ce l-a sfdtuit eterna justrlie, a putut face asta lipsit de
si autem ille cum aliqua libidine hoc statuit, non ex eo
absolut orice libidou: dacd. insd. el a stahrat asta printr-un oarecale
s.Auretiil@- LiberPrimu: 76 Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea tntdi 77 libidou, nu devine, prin
s.Auretiil@-
LiberPrimu:
76
Sf. Aureliu Augustin, Liberul
arbitru
Cartea tntdi
77
libidou, nu devine, prin a^sta, neapirat necesar a i se supune prin
libidou acelei leg; cdci o lege bund poate fi dati gi de cdtre unul
care nu este bun. lntmcAt, fiindc.5 veni vorba, daci cineva.
ajuns la
o potestate tianicS, ia ul prel de la altcineva" ciruia ii este de folos
una ca asta, ca si hotdrascd cd nu-i este nimdnui ingdduit, nici
chiar in scopul cdlsdtoriei, si rdpeascd o femeie, legea nu va fi, totuqi,
din acest motiv, o lege rea, fiindcd a dato acel nedrept gi corupt. Se
poate, prin urmare, a i se supune, f[rd nici un fel de libidou, acelei
legi, care, in scopul apirdrii cetd{enilor, por-unceqte ca forfa ostild sd
fie respinsd prin aceeaqi firr!6: qi asta se poate spune despre toti
slujbaqii, care sunt supuqi, prin drept
pozitie,
oricE,ror potestdti.
,si
Dar, legea fiind ffu6 cusur) nu vdd, il nici r;n chip, crrm pot fi fdr6
cusur acei oameni: cdci, vezi bine, legea nu-i constrAnge pe ei sd
ucid5, ci le-o lasd in potestate. $i, astfel, le sti lor in putere ca rrimenea
sE nu ucidd pentru acele lucruri, pe care le pot, in pofida lor iryile,
pierde, qi, din aceastd cauz6., nu trebuie sd le iubeasc.d. in privinla
viefii, poate, cineva ar sta la-ndoial6, daci intradevir, nu-i.poate fi,
in nici un chip, Iuatd suflctului, in timp ce este ucis corpul; dar,
dacS-i poate fi luat5, este de disprepit, dacd nu poate, nu-i nimic
de temut. In privinla pudicigiei, ins6, cine va mai fi stAnd la indoiala,
din moment ce este o virtute, de ce anume sd fie, ea, statorniciti irr
spiritul insuqi, de r-rnde nici ea insdqi nu poate fi smulsd de citre
pAngfitorul violent. Orice avea, agadar, de gAnd si ripeascd acela
care este ucis, asta nu-i totul in potestatea noastrS: de aceea nu
inpleg in ce mod trebuie numit al nostru. Dreptaceea, nu resping,
desigur, Iegea care permite a fi uciqi al'de'dgtia, dar nu gdsesc, in ce
rnvenlo.
mod, sE ii apfu' pe cegtialalg-i, care ucid.
13. A. Multo minus
ego
invenire possum) eur
13.Aug,: Cu multul mai pulin pot eu sd-mi dau seama, de
hominibus
defensionem quaeras, quos reos nulla lex
ce cauli tu apS,rarea oamenilor pe care nici o lege nu-i line de
tenet. fl.
Nulla fortasse, scd earum legum quae
apparent, et ab hominibus leguntur: nam nescro
ui**
non aliqua
vehementiore a(i secretissima lege
rLi. Eu.: Niciuna, desigur, dar dintre legile acestea, car.e apar qi
sunt legiuite de cdtre oameni: cdci nu gtiu dacd nu cumva nu
sunt socotiti vinovali de weo lege mai puternicS gi atotascunsd,
.l
,rlhil rerum est quod non administre
i".r" tr.,
din mriment ce nu existd nici un lucru pe care sd nu-l administreze
divina providentia. Quomodo
enim apud eam sun
l)ivina ProvidenfS. ln ce m,rd sunt, intr-adevir, dup6 ea, liberi
isti peccato liberi, qui pro
iis reb^u^s. quas contemn
dc picat dqtia, care, pentm acele lucruri, oarc se cuvin dispreguite,
humana caede polluti
sunt? Videtur
oporiet,
:t8tl -11
s-au pdtat cu sAnge omenescT Mie mi se pare, prin urmare, qi ci
regendo scribitur'
re
l"g"- istam, quae populo
lcgea aceasta) care este sr:risd pentru conducerea poporului,
"i
Sf. Aureliu Au?ustiU!'*grl9tbtby- Cartea tntdi --f2 Liber primus' 7|--L.4*"tii4!s"!!yl-Delib'!9
Sf. Aureliu Au?ustiU!'*grl9tbtby-
Cartea tntdi --f2
Liber primus'
7|--L.4*"tii4!s"!!yl-Delib'!9 "'bit'!''---' =-
permite astea pe drept, qi, gi ci Divina ProvidenlS le rizbunS.
et
ista Permittere,
Cici aceastd lege a poporului
iqi asumi sd pedepseasc5 cele ce
Ea enim vindicand
sunt de ajuns pentru
concilierea pdcii printre oamenii
satis sint conciliandae
nepriceputi gi cAte pot
fi
domnite de citre om. Acele culpe au,
insb, potrivite,
alte pedepse, fa!6 de care singuri inlelepciunea
poate s5 ne
libereze. Aug.: Latd gi aprob aceast5, oricAt de
neincheiatd gi mai pu{in perfectd, totuqi, credincioasd ql vizAnd
minusque Perfectam' tamen
distinctionent
ceva mdre!, distincgre a ta. Cd.ci 1ie 1i se pare c[ aceastd lege, care
raedam Petentem
ittt'
quae regen{is
e dati spre conducerea cet6filor, concede qi las[ nepedepsite
iibi l"*
tuam. Videtur
""i"'
multe, care sunt, totugi, r[zbunate de cdtre Providenta Divin5;
multa concedere atque impunrta
civitatibus flrtrr,
qi pe drept. Dar, nici, fiindcd legea omeneascd nu Ie face pe
divinam tamen providentiam
relinquere,'il;;'
per
toate, nu trebuie, intr-adevir, dezaprobate, de aceea, toate cele
recte' Neque enim quia non omnra
vinriicantur;'et
pe care Ie face.
quae facit improbanda sunt'
facit, id'eo
Yl. - Legea eternd, moderatoarea celor umane. Nopiunea legii
Yl. - Let aeterna moderatrir humanarum' Aeternae legis
eterne.
notio.
14. Sd discernem, dar, dacS-1i place, pAni unde trebuie sE
fie r[zbunate faptele rele prin aceastd legc, care infrAneaz6
popoarele, in viala asta: mai apoi, ce anume r'dmAne sd fie pedepsit
de Providenla Divin6, mai inevitabil qi sccret. -Eu.: Doresc, numai
daci s-ar putea ajunge la limitele unui atAta de mare lucrrr: cici
aqa ceva eu socot infinit. Aug.: Ba, ai, mai degrab6, curaj 9i strdbate,
int5rit prin pietate, c[ile ra]iunii. Cici nu-i nimic atAt de abrupt
qi de dificil, care sd nu devinS, cu ajutorul lui Dumnezeu, atotneted
ii ntot qor. $i, suslinupi intrr El insuqi qi de la El insuqi rugAndu-ne
".,*p;
ttqu" ab eo auxilium deprecantes' qu(
stdruitor dc ajutor, sd cercntdm, astfel, ceea ce am hot[rAt. $i, mai
intAi, r5spunde-mi, aceastd lege promulgatS in scris este, ea, oare,
Et prius
instituimus,
quaeramus
.'"tp911" Tll'-T1:
de ajutor
oamenilor ce-Ei trdiesc aceastd vialL. Eu.: E-nvederat,
hanc
vita
ill"xil;"iio"ti,
p'o-'lj^t"1 hominibus
lr:i
r:6ci
dintru acegti oameni cttnsistS, in special, popoarele qi
opituletur" E' Nfa"if"stum est:
viventibus
T,,1
cct61ile. Aug.: Ce, oamenii inqiqi qi popoarele aparfin, ei, oare,
hominibus utique populi civitatesque
consistunt' '4' Qu
aceluiaqi gen de lucruri, incAt
sd nu poat6 sd moard sau si se
pop'u, eiusdemne
generis rerum. sunt)
;#;;;;";
'r"-
"i
schimbe gi sunt absolut eterni, sau sunt, intr-adcvdr, schimbdtori
interire
mntarlve no
;i
au fost supugi timpurilor? Eu.: Cine s-ar indoi cd acest neam
an vero mutabiles
Mutabile
1---'
NItlLaU[tr
lcol. 1229)
l\]ur'
J
-r'! -e
quis
dutitctl A' t'rg<t' sr PoPuluD
;;;;;
".J"
utitlt3
oste-ntnrtotul schimbdtor qi supus timpului? Aug.: Dac6' poporul
cstc, prin urmare, bine moderat gi grav, qi custode atotdiligent al
interesului comun) in sAnul cdmia, fiecare cAntdreqte minor ar'rrtul
gravis,
communisque
moderatus et
lttrru(
rdlu.
o
.
privat fald de al'utul public, nu este, oarel pe drept dat6 legea
ln
quo unusqulsque mrnons
Jiligcntissimus custos?
Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartua intdi 81 80 s.Aur"lir-@-- LiberPimus prin care si i
Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru
Cartua intdi
81
80 s.Aur"lir-@--
LiberPimus
prin care si i se ingdduie insuqi poporului si-gi creezc sieqi
magistralii prin care sd-i fie administrat bunul sdu, adic6, cel
public? Ev.: Pe drept, desigur. Aug.: Apoi, dac5, depravat pu{in
cAte pu1in, acelaqi popor preferi binelui public binele privat gi
are un sufoagiu venal gi, compt de cdtre cei ce iubesc onorurile,
incredinleaz5 unora din sAnul s[u, ticdlogi gi p6ta]i de crirne,
cArmuirea, oare, nu pe drept, iardqi, oricare bdrbat bun, care se
va fi ivind atunci, de foarte mult in stare, ii poate lua acelui
popor potestatea acordlrii onorurilor qi s-o incredinleze
arbitrului cAtorva buni sau qi chiar numai al unuia singur? .Eu.:
$i asta, pe drept. Aug.: CAnd aceste doud legr par a-qi fi, agadar,
astfel contrarii, incAt prima dintre ele atribuie poporului
videantur esse contrariae, ut una earum honorum
potestatea acord[rii onorurilor, a doua i-o ia, gi cum aceastaT a
tribuat potestatem,
auferat altera; et
dandorum populo
cum ista secunda
ita lata iit, 't
nullo modo ambae in
doua, este astfel dati, incAt s[ nu poatd, in nici un chip, exista,
simultan, amtrele, in at:eeaqi cetate, zice-vom noi, oare, cd weuna
dintre ele este nedreaptd gi ci nu trebuia nicidecum datir? Eo.:
in nici un chip. Aug.: S-o numim deci, dac[-ti place, temporal[,
pe aceastd lege care, cu toate cd este justd, poate fi, totuqi, in
timp, pe drept, schimbat6,. Ev.: S-o numim.
75. Aug.: Ce, mirifica lege, care se numeQte
suprema ratiune,
illa lex quae summa ratio nominatur'
clreia i se datoreaz5 pururi supunere gi prin care riii meriti
15. ,4. Quid?
Lbt" tp"ru,d"
est, et per quam mali
cui semper
via!6 mizer6, bunii, fericit[, prin care, intr-un cuvAnt, aceea,
miseram,
boni beatam
vitam mcrentur, per quam
despre care am zis c.5 trebuie numitS. temporald, e, pe drept,
illa quam temporalem vocandam diximus' recte
denique
datd gi-i, pe drept, schimbatd, poate-i-se, ea, oare pdrea indiferent
curPlam intelligenti
fertur, recteque mutatur,
potestne
cdrui inteligent, non incomutabilS gi non eternd? Ori, poate-se,
non incommutabilis
aeternaque videri? An potest
oare, pirea injust cd riii-s miseri, bunii, insd, fericili; sau ca Lrn
esse ut mali miseri, boni autem beati
aliquando injustum
.lni, .r, ut
modestus et gravis populus ipse sibi
popor just gi grav s5-gi creeze el insuqi magistlalii, disolut, ins5,
qi tic[loqit, sd fie lipsit de aceastd licenlS? ,Eu.: Vdd cd aceasta
creet, dissolutus vero et nequam ista licentia
cste legea eternd qi incomutahild. Aug.: Socot, totodat[, cd tu
-rgirt
E. Video han' aeternam esse atque
vezt cE, chiar gi in cea temporal5, nu este just qi
legitim nimic,
pe
",aieat?
etiam te videre arbitro(
incommutabilem legem' ,4. Simul
justum atque legitimut' q'ol
i" iff" *rnoorali niiil esse
(iare oamenii s5 nu gil fi derivat dintru aceasta eternS: c5.ci,
dac5, intr'-un anume timp, acel popor a atribuit, pe drept,
non ex hac aeterna sibi homines derivarint: nam sl
juste honol".t
foprlr. ille quo<lam tempore
91di"
,rr'rr.
juste non
dedit; haec vicissitud
;;;J;-
iusta esset, ex illa aetcrnitate tracta. es
temp,rralis ut
onorurile, intr-altul, iar5qi, tot pe drept, nu le-a atribuit, aceastd
vicisitudine temporalS a fost, intru cAt este just6, trasi dintru
ucea eternitate, prin care este pururi just ca poporul grav sE
rxrnfere onorurile, uguraticul sd nu le confere, sau lie !i se pare
cle
qua semper
jrstrm est gravem
r.rltfel? -Eu.: Asimt. Aug.: Pin urmare, ca sd explic, pe cAt sunt ln
P?p"llT-honores
llrr"- ,-rn.,
dlr", .r, tibi alitel videtur?
-E
Assentior"
Liber Priry'us Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea int6.i 83 82
Liber Priry'us
Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru
Cartea int6.i
83
82 S.AureliiA"Sry!!{D'lih'19"'U't'ig
_ -
stare, pe
scurt, in cuvinte, noliunea legii eterne, care ne-a fost
tlt igitur breviter aeternae legis,notionem' quae lmpressa
noui
valeo verbis cxplicem'
imprimatS, aceasta-i prin care este just si fie toate
nobis est, quantum
."t:t1-,J:L
sI
allter'
omnia sint ordinatissima: tu
atotrAnduite: tu, dacd socoli altfel, arat-o. Eu.: N-am cu ce sd md
justum est ut
tibi'r'era dicenti contradicam
impotrivesc gie, rostitorului adevirului. Aug.: Cum, aqadar, legea
existimas, prome'
B' Quid
aceasta, dintru care sunt variate toate acelea tempora.le intru
/.
non habeo.
C"; "rgo
hr"" sit una lex, ex qua illae
es regendos vqriantur' num
ocirmuirea oamenilor, este una,
poate
fi, oare, de aceea variatS,
Z'' Intelligo omnino
in weun mod, qi ea insdqi? Eu.: Inleleg ci nu poate nicidecum:
Potesl?
ullus casus' ulla rerum
gi, intr-adevir, nici o forf6, nici o-ntAmplare. nici o surpare a
vis,
ut justum non sit omnia esse
realitilii nu va fi ficut niciodati si nu fie adevdrat cd toate-s
atotrAnduite.
ordinatissima'
Yll. - Homo w aeternct lege quomodo ordinatissimus disquirendum'
Yll. - in ce mod omul este, dintru eterna lege, atotrdnduit. A gti
este mai bine decdt a trdi.
eoque fine ostenditur scire melius esse quam L)Luere'
0""*"9:ll
nunc' udeamus' ht.r-mo
76.Aug.: Haide sE vedem, acum, omul insugi, in ce mod este,
1o.
.4'
Age
iU::
ordinatissimus: nam ex homtntbus una l\'or'
el, atoh6lduit intru sine insuqi, cdci dintm oamenii asociagi printro
seipso 'it
1230]
lege sociatis, PoP
singuri lege consisti poporul; care lege este, aqa cum am spus,
temporalS. $i spune-mi dar:i 1i-e atotcert cd tu trdieqti. I?u.: Ce ag
est,
temPoralis est' Et
putea, intr-adevir, rSspunde mai cert decAt asta? Aug.: Ce, pop,
tibi
vivere te' E Hoc ve
oare deosebi, micar, ci una este a tr[i, alta, a gti cineva cd trdieqte?
Quid? illud Potesne dignc -
neminem t" t'.f]tt:
E
Scio quidem
nosse se uvere?
nisi viventem;
desigut c[ nirnenea nu gtie cd el triiegte, decAt numai
:],:::'
-Eu.: $tiu,
omnis vivens novent se \'lvele'
sed utrrm
trditorul,
dar ignor dac5 tot tr6itorrl gtie sau nu cE el triiegte.
Quam vellem ut credis' ita etiam scires pecora
Aug.: Cdt ag lr'ea ca, precum crezi,tot aga sd gi gtii cd dobitoacele-s
il;r;.
,4,
ab ista quaestione
nostra disputatio
carere,tt'o"";
Iipsite de raliune; repede ar trece disputa noastri de la aceeastd
"ito
te dicis' longam
transiret: sed
quoniam ncscire
enim talis res cst' qua
moves' Neque
chestiune; dar, fiindcd zici cE tu nu qtii, iqti o lung6 discugie. Iar
faptul nici nu este, intr-adevir, astfel, incAt, ocolindu-I, sE ni se
sermocrinationem
quae intendimus' tanta
ingdduie sd pagim spre ceea ce tindem, fdrd o atAta conexiune a
ftt"t",,oltta
ratroms' Pergere in ea
q
rationamentului, cAtd simt cd e de trebuinfd. Spune-mi, prin
connexione
Dic itaque
mihi, cu
urrna-re, cum vedem, adesea, fiare imblAnzrte de citre oameni, nu
domitas, id
numai corpul fiarei, adici, ci gi sufletul astfel subjugat omului,
hominibus
incAt ii slujegte voinlei lui, printr-un anume simldmAnt gi
sed et animam ita ho
sensu quodam et cons
ut bestia quaelibet immanis
modo fieri i"""
obiqnuintd, dac6 1i st) pare cd poate, ilr lreun mod anume, s5 se
intAmple ca weo fiari, oricAt de sdlbaticS, fie prin ferocitate, fie
"ia""tur'
etiam sensu quolibet acernma'
vel
prin corp, fie chiar, prin vreun simt oarecare, foarte aprigS, sd
vel feritate vel corporc'
vice sibi hominem subiugare
conetur' cum corpus
lncerce, la rAndul ei, s[-gi subjuge sieqi omul, cum multe-s in stare,
pari
ejus seu - t;*'i1"* multae
i"i"'i*"t"
valeant' E Nullo
fie prin fo45, fie pe furig, sa-i ucidi lui corpul. Eu.: Consimt cd, in
Bene sane: sed item
posse
consentio'
modo istuc fieri
'4'
rrici un chip, nu poate si se intAmple una ca asta. Aug.: Bine
manifestum sit, lrrrbus caeter.isque officiis
dic mihi, cum
fbarte: dar, iar5qi, cum e-nvederat cd omul este uqor intrecut, prin
9I4l@ c*t""wai Liber primw w 84 8. Aurelii Augustini De libero arbitrio corporis a plurimis
9I4l@ c*t""wai Liber primw w 84 8. Aurelii Augustini De libero arbitrio corporis a plurimis
9I4l@
c*t""wai
Liber primw
w
84
8. Aurelii Augustini De libero arbitrio
corporis a plurimis bestiis hominem
- facile superari,
qlraenam res sit qua homrt excellit, ut nulla ei bestiarum,
ipse autem multis imperare possit? an forte ipsa est quae
ratio vel intelligentia dici solet? Z. Non invenio aliud,
quandoquidem in animo est id quo belluis antecellimus:
quae sr exanlmes essent, dicerem nos eq praestare, quod
animum habemus. Nunc vero cum et illa sint animalia,
id quod eorum animis non inest ut subdantur nobis,
inest autem nostris ut eis meliores simus, quoniam neque
nihil, neque parvum aliquid esse c.uivis apparet; quid
aliud rectius, cluam rationem vocaverim? ,4' Vide quam
facile fiat Deo adjuvante, quod homines difficillimum
putant. Nam ego, fateor tibi, cpaestionem istam, quae,
ut intelligtt, terminata est, tamdiu nos retenturam
putaveram, quam fortasse omnia quae dicta sunt ab
ipso nostrae disputationis exordio. Quare accipe iam,
ut deinde ratio connectatur: nam credo non te ignorare,
id quod scire dicimus, nihil esse aliud quam ratione
habere
perceptum. E Ita est. ,4. Qui ergo scit se vivere,
ratione non caret. E. Consequens est' ,4. Vimnt autem
bestiae, et sicut jam emicuit, rationis expertes sunt' E'
Manifestum est. A. Ecce igitur jam nosti, quod te
ignorare responderas) non omne quod vivit scire se
lrirr"r", quanquam omne quod se vivere sciat, vivat
necessarl o
17. E. Non mihi est jam dubium; Perge
quo
17.,8u.: Nu mai am nici un dubiu: du_te_ncotro
vivele,
intenderas: aliud enim esse vivere, aliud scire se
satis didici. ,4. Quid ergo tibi horum duorum videtur
esse praestantius? E. Quid putas, nisi scientiam vitae?
,4. Meliorne tibi videtur vitae scientia quam ipsa vita?
an folte intelligis superiorem quamdam ct sinceriorerri
vitam esse scientiam, qra- s,,ir'" nemo potest, nisi qui
intelligit? lntelligere autem quid est, nisi ipsa luce
illustrius perfec;tiusque vivere? Quare tu mihi, nisi
non vitae aliud aliquid, sed cuidam vitae meliorem
1231] omnino et cognovi
praeposuisti. fl. Optimo [(]ol.
et explicasti sententiam
nleam: si tamen scientra ma
Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea intd.i 87 S6 S. A*rlii A"s"']i'i O'lt!:tP qtitiP
Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru
Cartea intd.i
87
S6
S. A*rlii A"s"']i'i O'lt!:tP qtitiP
Liber Primus
totugi, ,stiinla
socot, decAt
nu poate fi niciodatS rea. Aug., in nici un chip,
numai cAnd, trasferAnd cuvAntul, zicem gtiin{d
in locul experienfei, c6ci a experimcnta nu este totdeauna un
bine; precum a experimenta supliciile: aceea, insd, care este
numitl propriu gi pur qtiin!6,
fiindci se dobAndegte prin
raliune gi inte[igentd, cum anume poate fi, ea, rea? -Eu.: lin qi
aceastd diferen!5: infSliqeazS-le pe celelalte.
Persequere caetera'
UIII. - Raliunea, prin care omul este superior dobitoacelor, trebuie
VIII. -
Ratio qud praecelLir homo bestiis debet in ipso
sd domine Ei-n sine tnsuSi.
cl.ominari.
18. ,4. Illud est quod volo dicere: hoc quidquid est'
18. Aug.: Asta-i ceea ce vreau sd zic, c5, orice este asta,
prin care omul este mai presus de dobitoace, fie cd se numeqte
minte, fie, spirit, fie, mai drept, amAndoud (cici pe amAndou5
Ie intAlnim in Ci4ile divine), dacd domin6 gi poruncegte tuturor
celorlalte, dintru care consistd omul, atunci este omul
atotrAnduit. Vedem, intradevSr, cd noi avem multe comune, nu
numai cu dobitoacele, ci chiar qi cu arborii qi plantele, cici a
extrage alimentul corpului, a creqte, a da naqtere, a fi in vigoare
le vedem ca dar pAni qi arborilor, care sunt cupringi intr-o
anume via16 infimS: a vedea, insd, qi a anzi, qi a simli cele
corporale prin miros, gust qi pipdit, observdm gi recunoaqtem
cd pot
gi
dobitoacele, qi, cele mai multe, chiar mai acut decAt
noi.
Adaug6 for{ele, vigoarea qi fermitatea membrelor,
plomptitudinea qi suplelea miqcdrilor corpului, toate acestea,
prin
care, pe unele dintre ele le intlecem) pe unele le egal6m,
dc cdtre unele suntem chiar intlecu{i. 'fotuqi, genul insuqi al
lucrurilor ne este sigur comun cu dobitoacele: in fine, a rAvni
plScerile corpului qi a ocoli neplScerile e intreagd activitatea
vielii sSlbatice. Sunt altele anume, care nu mai par compatibile
cu sdlbiticiunile, qi nu-s, totugi, culmea nici in omul insursi,
precum a glumi
a rAde: ceea ce-i omenesc, desigrr; dar', oricine
,si
judec[ atotdrept despre natura uman6, le judecd infimul
tametsi bestialum non sunt,
libidine bestiis meliores nos es
omului" Apoi, amoml laudci qi al gloriei gi dorin{a de a domina,
(:arel cu toate t;5 nu-s proprii dobitoacelor, nu trebuie, totugi,
socr>tit cE noi suntem, prin nesalul acestor lucruri, mai buni
rlecAt bestiile. Cdci gi acest apetit, cAnd nu estc supus ratiunii,
ii face pe cei nefericiti. Nimeni, ins6, nu s-a gAndit sd se punS
iste appetitus cum rationi sub
Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru Cartea int6,i 89 Liber primus 88 S. a{-tii Augustini De-!*-p9t!'ni'
Sf. Aureliu
Augustin, Liberul arbitru
Cartea int6,i
89
Liber primus
88 S. a{-tii Augustini De-!*-p9t!'ni' --
pe sine mai presus de orice altceva prin nefcricire. CAnd
ra{iunea dominS, aqadar, miqcdrile sufletului, omul trebuie
numit rAnduit. Cici nu trebuie numitd rAnduiald dreaptS, sau
nu trebuie numit[ absolut deloc rAnduiali, unde maibunele se
supun mairelelor: sau nu ti se pare? Eu.: -E-nvederat. Aug.:
llaliunea aceasta) prin urmare, sau mintca, sau spiritul, cAnd
stipAneqte miqcirile irafionale ale sufletului, in om
domnegte
firegte, ceea cdreia dominalia i se datoreazd prin acea lege, pe
care am descoperit-o a fi etern6. Eu.: Inteleg qi te urmez.
lntelligo ac sequor'
lX. -
StuLti et sapientis cliscrimen et dominatu aut seruitute
mentis.
lX. - Dosebirea prostului Ei inpeleptului, dintru dominapiunea sa
seruitutea min,tii.
19. Aug.: Cum omul este, prin urmare, constituit gi rAnduit
astfel, nu !i se pare, oare, lie \elept?
.E'u.: Nu qtiu cile poate sd mi
sc
pard mie om inlelept, dacS nu
pare acesta. Aug.: Cred, iarigi,
cd
tu mai gtii gi faptul cd mulli oameni sunt progti.,Eu.: Asta-i,
desigur, destul de cunoscut. Aug.: Da4 dac6 prostu-i contrariul
inleleptului gi, din moment ce pe inlelept l-am descoperit, inlelegi,
desigur, de-acum cam cine-i gi prostul. -Eu.: Cui nu-i e limpede cd
acesta este, intru care mintea nu are suprerna potestate. Aug.:
Ce-i, aqadar, de zis, cAnd omul este afectat astfel, cd-i lipseqte lui
rnintea, sau, deqi-i inl5untru, ci ea este lipsitd de dominagie? -Eu.:
Asta, mai degrab6, pe care-ai adiugat-o la urmi. Aug.:'lare-aq
rnai rtea eu sd aud de Ia tine prin ce dovezi anume gi-ai insuqit cd
mintea, care nu-qi exercitd principatul siu, se aflS inlSuntrul
omului. -Eu.: Bine-ar mai fi, de-ai voi sd iei asupra-1i rolul acesta,
c[ nu mi-e uqor a susline ceea ce-mi impui. Aug.: !i-e uqor sd-1i
rrminteqti mdcar cd am spus, cu pulin mai nainte, in ce mod slujesc
lrcstiile imblAnzite qi domesticite de citre oameni; ceea ce, precum
ne-a demonstrat rafionamentul, ar suporta, la rAndul lor, gi oamenii
quod ab eis vicissim homines'
nisi aliquo exc;ell
Paterentur
r1c la ele, daci nu le-ar fi mai presus prin ceva anume. Asta, ins5,
rr-o gdseam in corp: astfel, r.;um apdrea a fi in suflet, nu am g5sit
inveniebamus in t'orPore: ita tltm
quid aliud aPPe
r,rrm altcum ar putea fi ntmitd decAt raliune) care, dupi aceea,
rrc>am amintit cd a fost numitd gi minte, gi spirit. Dar; daci una-i
comperlmus; quam
rnintea, alta, r'atiunea, inscamnd cert cd numai mintea se poate
recordati sumus' S
lirl,rsi de ragiune. Dintru care rezultd faptul anume cd ccl care are
cetlt' nonnisi men
rrr[iune nu poate fi lipsit de minte. Eu., irni amintesc pe#ect asta
rxrnfi<;itur', eum qui rationem habet' mente carere non
y- Cartea tntdi 91 Liber pimus 9i-4yt4*e"gqn,!'l!qrlgrOtt 90- --,-5. Aurelii Ayryyg!-
y-
Cartea tntdi
91
Liber pimus
9i-4yt4*e"gqn,!'l!qrlgrOtt
90- --,-5. Aurelii Ayryyg!- O'W!9f''b!49-
-
ista reminiscor ac teneo' '4' Quid? illud
posse. E Probe
credisne,
dr'rmttores belluarum nrsi sapientes essc non
voco' quos veritas vocari iubct'
posse? E'os enim sapienles
omni libidinis srrbiugationc pacah
id est, qur
-"nnt
'"gnr'
istos' quos-lTrlgo
est tales putare
sunt. E' Ridiculum
imblAnzitori sau chiar pdstori,
sau vic;ari, sau aurigarilo, cirora,
pa^ctore aut bubulcos'
vel etiam
mansuetariot
tuturora, le vedem supusS
vita-rnblAnzitd qi prin a c[ror
'it"'pt"''
aut aurigas'
q'1tr"'omnibus d"mitum oet'us sublectum
ta. Aug.: Iatd c5 ai, Prin unnare,
subiici' -4' En
;ffi;"#;'iiu.it'do*irum
viclemus,
e-nvcderat c[ omul are in sine
",
certiss'
num'
quo manifestum
igitur
habes documentum
esigur, in sine; ei fac, intr-adev5r,
inesse t";;;"h;;ini
sine dominatu' His quippe
fiat
quae agi sine mente non possent:
enim talia'
inest; agunt
regnum melhs
t;;
nam stulti sunt' neque
non tamen
E Mirum est hoc
nisi sapientium
essc'
percogrrirum est
;';;ii';fE'io'ib"
confcctum'
"-t,l'nt
{uisse "
iam
veni in minte ce si r6sPund.
'qrid
potursse in mentem venlre'
,"'po"derem' non
X. - Mintea nu-i constrd.nsd de nimeni, sd-i serueascd libidoului'
libidini'
X. - lkens a nullo cogitur
'seruire
20. Dar si-ntrefesem altelc' C[ci s-a dovedit, de-acum, gi cd
20. Sed alia
contexamus' Jam enim et regnum *:lT
humanaehumanamessesapientii.,T;":Hffi.1fi,::':I
a
lege
concessum esse
libidinem? ego enim nullo
esset ordinatissimum ut
necesse
, eo iPso
quoque
quo c.upiditati
recte
iustcqu
mnem num dubitamus olnnl
i.
Quirl? virnrtcm
"ai".,q.
ut
virtus quanto melior atque
vitio sic anteponere,
viciu, incAt vitutea,
cu cAt este mai bund 9i mai sub[im6, cu atAt
sit? Z" Quis
{ir'mior
invictiorque
tanto
sublimior,
animus virtute
este mai fermd gi
mai de nc-nvins? Eu-: Cine se va fi-ndoit? AW':
igitur viti,sus
i"ii,.""rirz
e' rtr'ri"'t
Nici un spirit vicios nu invinge, plin urmarc, spiritul
armat prin
Verissimum est' '4' Jam
animum tttf"l:it-.
armatum
-f
de-acum, ci tu
meliorem
virtnte. Eu.: E-atotadevdrat. Aug': Nu mai socot,
animum
corpore omni qualemlibet
i"
utfittor
negaturum' fl'
potentioremq'"
"ttf'oot' q';
facile est) videt aut
id
negat,
1q'na
Nemo
non
viventi'
leventem
,u"'
"1*^::1":'r:I
substantiam
i:?':l'il#;il;;;';
p'u"r"'""d
am
A'
Murto
minus
iissl
;:i":r;*;'iaii
q"^r"cumque id sit' animum
Cartea intd.i Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru 93 Libuglryt 92 S. Aurelii Au,ustini De libero
Cartea intd.i
Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru
93
Libuglryt
92 S. Aurelii Au,ustini De libero arbitio
-
-
virtute. Eu.: E-atotevident. Aug.: Ce, spiritul just gi mintea,
vincit' E Evidentissimum est' '4' Quid?
virtute praeditum
custodiindu-gi dreptul propriu qi
imperiul, se poate, oare, si
mensque jus proprium imperiumque
arri*u. iustus,
rdstoarzre din tron o alti minte, domnitoare prinh.o egalS echitate
custodiens,
num potest aliam mentem pari
""qYil"l:.":
gi virtute, qi s-o subjuge libidoului? Eu.: in nici un chip: nu numai
libidini
virtute
regnantem, ex arce dejicere, atque
din cauza aceleiaqi excelente in amAndoud, ci chiar gi prin faptul
non solum propter eamdem
subjugareiE. Nullo modo;
sed etiam q'o{.u justitiaprior
in utraque
excellentiarn,
cd va declina, mai ilrt6i, de Ia justipe gi va deveni vicioa^sd mintea,
care se va sforla sd o seducd pe alta, qi, prin insugi acest fapt, va fi
fietque vitiosa mensl quae aliam facere cc'rnabitur'
decidet,
rnai infirm5.
eoque iPso erit in{irmior'
21. Aug.: Bine-ntelegi; de aceea rimAne, de pog-i, si rdspunzi,
quare illud restat ut respondeas'
27. A' Beneintelligis;
dacd gi se pare cumva ci existd ceva anume, mai prestant decAt
videatur rationali et sapienti mente
si potes, utmm tibi
mintea ralionalS gi-nleleaptS? Eu.: Nimic, socot, inafara lui
q.,idqr"*
esse praestantius' E' Nihil praeter. Deum
Dumnezeu. Aug.:
mea-i sentinla aceasta. Dar, fiindcd
$i-a
arbitror'
A. Et rnea
ista sententia est' Sed quoniam res
problema-i grea, qi nici nu-i oportun, acum, cercetat5, incAt si
nunc opportune quaeritur' ut ad
ardua est, neque
devinE cunoagtere, sd fie, ea, linut5 printr-o cAt mai robustl
veniat, quanquam robustissima teneatur
intelligentiam
fide, iitegra
nobis sit hujus quaestionis' diligens et cauta
credin!5, ca s[ ne fie integrd tratarea diligentd gi atent6 a acestei
chestiuni.
tractatro.
Xl. - Mintea, seru;nd din liberd uoin{d libidoului, este just
Xl.-MenserliberauoLuntatetibidiniseruienspunitur
pedepsitd.
juste.
in imprejur6rile actuale, putem, intr-adevdr, qti c5, oricare si
enim scire possumus quaecumque
In praesentia
fie natura aceea, cdreia-i este datul s6-i fie superioard minfii
quam menti virtute pollenti fas est
illa natura sit,
impodobite de virtute, nu se poate, in nici un chip, sd fie injust5.
esse nullo modo posse' Quare ne
excellere, injustam
Dleptaceea, nu ea, desigur, degi are potestatea, constAnge
tametsi habeat potestatem' coget mentem
ista quidem,
mintea si-i serveascd libidoului. ,Eu.: Pe-asta nu-i absolut nimeni
est qul non slne
sd n-o mdrhrriseascd firi nici o tdriginare. Aug.: RimAne, prin
relinquitur ut
urmare, c5, fiindcd nimic, din ce-i este egal sau mai presus
irtutis, quidquid
servam libidinis
quidquid^.autem inferius est' non
minlii imp[rilitoare gi stdpAne a virtulii, nu o face pe ea sclava
libidoului, datoriti justiliei, nimic, insi, din ce-i este inferior,
propter lustrtram;
nu poate face asta, din cauza infirmitdlii, precum ne invaf6
p
tit
hoc facere
propter infirmitatem' sicut ea quae
r:cle ce au fost intre noi lSmurite, nimic, din cele c;Ate existS, nu
inter nos constiteiunt
docent; nulla res alia mentem
scduc;e mintea a fi soala cupiditSl-ii, decAt numai gi numai propria
et
cupiditatis
comitem faciat, quam proplia
.voluntas
liberul arbitru. -Eu.: Nu vdd nimic si rdmAnd atAt de
arbitrium' E' Nihil tam necessarium
restare
liberum
H"::"".:t
video.
22. A' Seqtitur
jam ut tibi videatur juste illam pro
22. AuS.: Llrmeazd acum cd ti se pare just ca ea sd-qi
ispdqeascd pedepsele pentru un atAta de mare picat. Eu.: Nu
peccato
tanto
poenas pendere E Negare non possum'
p()t nega. Aug.: Cum adic6? Trebuie ea, oare, socotitd micd,
igihrr? i'{um itta ipta Poena parva existimanda ast
,4. Quid
Liber primus Sf. Aureliu Aupuatin, Liberul arbitru Cartea tnt6.i 95 94 S. Aurelii Augustini De
Liber primus
Sf. Aureliu Aupuatin, Liberul arbitru
Cartea tnt6.i
95
94
S. Aurelii Augustini De libero arbitio
exspoliatamque virtutis opulenna"
insSgi aceastd pedeapsS, t:5 o domini libidoul gi, spoliatd de
quod ei libido dominatur,
p",
dir"
inopem
atque indiggntem tahit' nunc falsa pro
i"ri.
nunc etiam defensitantem' nunc
opulenla viltu{ii, o tArdgte, sdlacd qi lipsit6, acum aprobatoare
a celor false in Lrcul celor adevirate, acum chiar, apdr[toarea,
.pprobantem,
antea probavisset' er nihilomimrs in aiia
acum dezaprobatoare a celor ce inainte le
aprobase, qi, nu
improbantem quae
nunc assensionem suspendentem suarn' et
mai pu{in, pribugitd
in altele false; acum refinitoare a
falsa irmentem;
asensiunii sale qi, de cele mai multe ori, temdtoare de
plerumque
persplcuas
ratiocinationes formidantem; nunc
inventione veritatis, et Jtultitiae tenebris
desperantem Jrioo
rationamentele limpezi; acum disperatd in privinta intregii
gisiri a adev[rului gi adAnc lintuitS-n tenebrele prostiei; acum
penitus inhaerentem; mrnc conant
rwsusque fatigatione decidentem:
opintit6-n lumina de-a inlelege qi iariqi prdbuqitS-n ostenealS:
illud regnum tlrannice saevia]'
animum vitamgue. p:rtybet:
cum, intre timp, acel imperiu al cupiditSlilor se-nfurie tiranic
gi tulburS, prin varii qi contrarii furtuni, intreg spiritul omului
tohrm hominis
tempesta:tibus
gi viala, ici, prin team6, colo, prin dorin16, ici, prin anxietate,
hinc timore,
inde desiderio; hinc anxietate' inde inani
colo,
prin
degarti
qi fals6 bucurie, ici,
prin chinul pierderii
falsaque laetitia; hinc cruciatu rei amissae quae #:5X
lucrului indrigit, colo, prin ardoarea dobAndirii celui
bus vindicandae:
dissipare luxuria,
neoblinut, ici, prin durerile injuriei primite, colo, prin torfele
rizbundrii; din toate pd4ile o poate constrAnge avarilia, risipi
Iuxuria, inrobi ambilia, umfla superbia, torhrra, invidia, lenea,
sePelire, Pervicac
inmormAnta, incipifAnarea, strdmura, izbi supunerea) qi cAte
nenurn[rate altele frecventeazd gi muncesc imperiul acelui
quaecurrique alia
libidou; putem noi, totuqi, considera, oare, nul5 aceastd
frequentant
et exer
pedeapsS, pe care, cum vezi, toli, care nu-s strAns alipili
tZ54l
istam poenarn putare, quam' ut cermsT omnes qur
necesse est perpeti?
inlelepciunii, e necesar s-o indure?
non inhaerent sapientiae,
23. Du.: Mare, intr-adevdr, judec eu cd este aceastd pedeapsd
23. E, Magnam
qui.dem istam poenam **
]19]:^":
sublimitate saprentrae
qi absolut just6, dacd
cineva, aqczatl de-acum, in sublimitatea
et omnino iustam, si quis ftt
il
libidini sen''ire delegerit:
inlelcpciunii, va fi ales s[
coboare de acolo qi sE slujeascd
collocatus,
rnde descende'e ac
libidoului, dar este incert,
dacd poate fi cineva, care, sd fi voit,
sed
utrum esse quisquam possit incerfum est' qui haec
enim credamus
fic s[ r,oiasci, sd facd asta. OricAt il credem, intr-adevir, pe omul,
aut voluerit fuu'", aut velii' Quanquam
Deo' et in beata vita
hominem tam periecte conditum a
td
atAt dc pcrfoct zidit de citre Dumnezeu gi aqezat in viala fericit5,
sd fi fost cdzut, el insuqi, de acolo, la necazurile vielii muritoare,
constitutum, ,i
aerumnas mortalis vitae ipse inde
sit; tamen hoc cum firmrssima
plin plopria-i voin15, tohrgi, degi 1in asta cu atotfermi credin1d,
propri. voluntate delapsus
nu am ajuns inc6 la ea prin inlelegere, fapt a cdrui diligentd
fide teneam, intelligentia
nondum assecutus sum: culus
cercetare, daod abum o socop' de amAnat, o faci impotriva voinlei
rei diligentem
inqulsitionem, si nunc differendam putas'
mele.
me invito facis'
)jTl. - Mortalb uitae poenas qui kbidini seruiunt' merito patiuntur'
Xll. - Pedepsele oiepii muritoare le-ndurd pe drept cei care slujesc
libidc,ului, chiar dacd n-au fbst nicicdnd tnlelepli.
etiamsi sapientes nunquam fuerint'
movet' cur
24. Adevdrul invederat, care mi miqcl cel mai mult pe mine,
24. Yertrn illud quod me maxime
patlamur nos' (ful'
de ce, adic6, sd-ndurim, anume, atotcruntele pedepse de acrcst fel,
hu juscemodi acerhissimas poenas
If. A*"lio AyTttin, Lib"r"l tfiittu Cartea intdi 97 96 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio
If. A*"lio AyTttin, Lib"r"l tfiittu
Cartea intdi
97
96 S. Aurelii Augustini De libero arbitrio
Liber primus
noi, care,-n mod cert, suntem progti, gi nici n-am fost
celte stulti sLrmus, nec sapientes unquam fuimus, ut
merito haec dicamur perpeti propter desertam virftrtis
niciodatS,-nfelepli, ca sd fim
considerati a le suferi pe merit, din
cauza pdrisirii fortdre{ei virtutii
alegerii
servitulii sub
9i
libidou,
arcem, et electam sub libidine serwituteut, quin aperias
in nici un chip nu !i-aq fi conoes cd trebuie amAnat, f6rd sd-l
disputando, si vales, nullo modo tibi dif{erendum esse
dezvdlui disputAnd, dacd te gin puterile. Aug.: Lqa o rosteqti pe
concesserim . A. lta istuc dicis, quasi liquido comperhrm
habeas nunquam nos fuisse sapientes:oattendis enim
asta, ca gi cum ai gti absolut limpede cd noi n-am fost nicicAnd
infelepfi: cdci iei in seamd doar timpul de cAnd ne-am ndscut in
tempus ex quo in hanc vitam nati sumus. Sed cum
sapientia in animo sit, utrum ante consortium hujus
aceastd via{i. Dar, cum inlelepciunea este in spirit, dacd, inaintea
conso4iului acestui corp, va fi trdit sufletul intr-o anume altd viatd
corporis alia quadam vita vixerit animus, et an aliquando
sapienter vixerit, magrla quaestio est, magnum secretum,
et suo considerandum loco: neque ideo tamen hoc quod
gi trditu-va-fi, el, oare, inlelept, oarecAnd, e o mare-nt."bu"", ,r1
mare secret, qi-i de scrutat la locul sdu: gi, totugi, nici ceea ce avem
acum la-ndemAni nu-i impiedicat, de aceea, sd fie dezvbluit, pe
nunc habemus in manibus impeditur, quominus
cAt posibil.
aperiatur ut potest.
25.
e vointi7 Eu.:
25. Nam quaero abs te, sitne aliqua nobis voluntas.
Nu qtiu.
asta
n-o stirr.
E Nescio. ,4. Visne hoc scire? B, Et hoc nescio. ,4. Nihil
Aug.:
Sd
acum inainte.
ergo deinceps me interroges. E. Quare? ,4. Quia roganti
tibi respondere non debeo, nisi volenti scire quod rogas.
Deinde nisi velis ad sapientiam pervenire, sermo tecum
de hujusmodi rebus non est habendus. Postremo meus
amicus esse non poteris, nisi velis ut bene sit mihi. Jam
vero de te tu ipse videris, utrum tibi voluntas nulla sit
beatae vitae tuae. E Fateor, negad non potest habere nos
voluntatem; perge jam, videamus quid hinc conficias. ,4.
Faciam, sed dic etiam prius, utrum et bonam volultatem
te habere sentias. El Quid est bona voluntas? .4, Voh-urtas
qua appetimus recte honesteque vivere, et ad summam
sapientiam pervenire. Modo tu vide utrum rectam
f'at;: dar spune, intAi, dacd simpi.tu, sau nu, cd ai qi bun6. voinfd.
Ev.: Ce este buna voinld? Aug.i Yoinla prin care dorim sd trdim
tJrept qi onest qi s-ajungem la-nlelepciunea supremi. Acum, vezi
dacd nu wei cu
honestamque non appetas vitam, aut esse sapiens non
, dacS-ndrdznegti,
vehementer velis, aut certe negare audeas, cum haec
: Nu neg nimic
volumus, nos habere voluntatem bonam. E Nihil horum
nego, et propterea me non solum voluntatem, sed etiam
umcd eu am nu
trumai
qi bund voinld
bonam voluntatem jam habere confiteor. ,4' Quanti
rrrgu-te,
Socoti tu, oare.
pendis, oro te, harrc voluntatem? Numquidnam ei ulla ex
irr
wdo
5, in cump6nir
parte divitias, aut honoresT aut voluptates oorporis, aut
voluptdlile corpului, sau toate
haec simul omnia oonferenda arbitlaris? ^8. Averterit Deus
l)umne'zeu de aceastd sc;eleratd
istam sceleratan'r dementiam.,4, Parumne ergrt gaudendum
rr,.huirrrdm. prin rrrmare- putin
est habere nos quiddam in animo, hanc ipsam dico
qlrA*"ti" A"g*tir,Lib"r"t "rbr!r" Cartea intdi 99 Liber pn'mus s. Aurelii Augustini De
qlrA*"ti" A"g*tir,Lib"r"t "rbr!r"
Cartea intdi
99
Liber pn'mus
s. Aurelii Augustini De libero-yy!!y----
gg _
aceasti bund voinld, zic, in comparalie cu care sunt atotabjectc
--
de una maxim6.
26. Aug.: Acum vezi, preflrm socot, cd in voinla noastri este,
prin urmare, orAnduit fie si ne-nfrupt
ne lipsim, aici, de acest atAta de mare
Cici ce a fost l5sat liber in voin16 atAta,
oricine, cAnd o are bund, are, in mod cert, ceea ce trebuie cu
foarte uqor sd le piardS, 9i nici nu Ie are de-ndat6 ce voieqte, este
rle nefericire. -Eu.: Asimt.
Assentior'
XIII. - Pin uoinld ne petrecem Jbicild uiapa, prin uoinld, neferit:itd'
XIII. - Voluntate uitam beatam' uoluntate miseram degimus'
27. Aug.:
Ia, acum, searna, dac6 pruclenla nu fr se pare, ea,
utrum tihi videatur esse
27. A. Considera nunc ;
qtiinla lucrrrilor de dorit gi de ocolit' -Eu.: Aga mi se pale' Aug''
*i'"d*::,
":
p*a
Jr,i"
fl
:":"#;
il", ti.i, nu este, ea, oare afecliunea sufletului, prin care disprepim
"pp"t9"+?:;:"
est
anrmae
fortitudo
nonne illa
Hffi;;;;T'-Quid?
orn"iu
L',rur'u
incommoda " d?1":
Itf
aIIeCUo,
0".
Llud
i:.tj*""r"t:
"",*"
contemnl
mus?
B.
Ita
nostra potestate constitutarum
in
1
est affeotio coercens el
existimo. ,4. Porro temferantia
rp
frrrnltel
ab iis rebus quae
turprter
;;i;;
appetitum
ait"' p*"tz E' Imo ita ut dicis sentio'
ffi;;'-;;*

lOO

S. Aurelii4Wy:1ry O"l&-S "!!'t'-

-

Liber

pimus

iustitiam pertinere t:um dicerem, approbasse te' ut puto)l

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Carteo tntdi

101