Daca in duminica intai dupa Pogorarea Sfantului Duh s-a facut pomenirea Tuturor

Sfintilor, si am vazut cine sunt sfintii, cum au ajuns la sfintenie, de ce ii ci

nstim pe ei si sfintele lor moaste.. Pomenirea sfinilor ne aduce aminte frumosul
cuvant de lauda al psalmistului David: Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai!"
sau Laudati pe Dumnezeu intru Sfintii Lui! pentru ca Stintii sunt casnicii lui Dum
nezeu si Sunt prietenii lui Dumnezeu.
In duminica a doua dupa Pogorarea Sfantului Duh, Sfantul Sinod a hotarat, la 20
iunie 1992, ca de atunci si pana la sfarsitul veacurilor, in intreaga Biserica O
rtodoxa Romana, sa se numere cu Sfintii si sa se cinsteasca dupa pravila cu sluj
ba speciala si cu acatist toti Sfintii din neamul nostru, stiuti si nestiuti.
Pentru cinstirea acestora, s-a instituit atunci DUMINICA SFINTILOR ROMANI , care es
te asezata in Calendarul Bisericii noastre in fiecare an, in a doua Duminica dup
a Rusalii.
Radacina credintei a poporului nostru, vine tocmai de la Sf Apostol Andrei (cel
dintai chemat) care a propovaduit Evanghelia Mantuitorului nostru Iisus Hristos,
credinta cea noua in Iisus Cel inviat prin partile de miazazi ale Rusiei si prin
Dobrogia, coborand pana in Grecia unde a murit rastignit pe un lemn in forma li
terei X.
Noi ne-am increstinat de aproape 2000 de ani, din timpul Sfantului Apostol Andre
i. Colonistii romani, carora le-au predicat Sfaintii Apostoli Petru si Pavel la
Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile roamane, au adus credint
a ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostrii dacii si romanii, de la care
am ramas noi romanii. De atunci de cand am primit sfanta si dreapta credinta in
Dumnezeu, poporul nostru a avut viata.
Cercetand in istoria noastra, primii voievozi crestini ai romanilor, de cand sun
t cele trei Tari Romanesti, Moldova , Muntenia si Ardealul, toti au fost crestin
i ortodocsi aparand legea stramoseasca , infruntand cu barbatie pe otomani si habsb
urgi sau pe alti asupritori,
Sfantului Voievod Stefan cel Mare (1457-1504), mare ctitor de biserici si manas
tiri si aparator al crestinatatii si granitelor pamantului stramosesc. Sfintele
lui moaste se gasesc la Manastirea Putna;
Ieremia Movila si Gheorghe Movila, la Sucevita;
Petru Rares , la Probota; Lapusneanu la Slatina;
Alexandru cel Bun la Bistrita; Mircea cel Batran, la Cozia,
Sfntului Ier. Antim Ivireanul, mitropolit al Tarii Romanesti (1708-1716), martiri
zat de turci, mare predicator, tipograf, ctitor al Manastirii Antim din Bucureti;
Cv. Paraschiva de la Iai, sec. XI, nascuta in Epivat, Tracia, viata retrasa in pu
stnicie; din 1641 sfintele ei moaste sunt aduse la Iasi de catre domnitorul Vasi
le Lupu;
Sf. Mc. Filoteea de la Arges, nascuta la Tarnovo, sec. XIII, ucisa de tatal ei c
u securea, pentru ca impartea mancare la saraci; sfintele ei moaste se gasesc la
Manastire Curtea de Arges;
Cv. Daniil Sihastru, duhovnicul lui Stefan cel Mare, retras in chiliile de la Pu
tna si Voronet; inmormantat la Manastirea Voronet;
Sfantului Ier. Calinic de la Cernica, nascut in Bucuresti, calugarit la Manastir
ea Pasarea, vietuitor la Cernica, langa Bucuresti, episcop de Ramnic (1850-1867)
;sfintele moaste la se afla Manastirea Cernica; vietuitor smerit si mare facator
de minuni;
Sfantului Mc. Ioan cel Nou de la Suceava, nascut in aprox. 1300 in Trapezunt, ne
gustor; un dregator tatar il persecuta pentru a-l trece la legea lui. Refuza si
pentru aceasta I se taie capul cu sabia. Alexandru cel Bun ii cumpara Sfintele M
oaste (1402) ce se afla la Manstirea Sf. Ioan Cel nou de la Suceava;
Sfantului Ier. Leontie de la Radauti, sec. XIV, calugar la Manastirea Bogdana, p
e vremea lui Bogdan I; episcop de Radauti, sub domnia lui Alexandru cel Bun; se
retrage in pustnicie la Schitul Laura; Sfantului moaste au disparut fara urma;
Cv. Teodora de la Sihla, nascuta in Vanatori-Neamt (1650), casatorita, dar pentr
u ca n-a avut copii, in buna intelegere cu sotul au imbratisat amandoi haina ing
ereasca, ea retragandu-se, cu binecuvantarea staretului Varsanufie de la Neamt,

in Muntii Sihlei (intr-o pestera, numita azi a Sfintei Teodora ), el la Manastirea

Poiana Marului. Sfintele ei Moaste se gasesc la Manastirea Pecerska-Kiev;
Sfantului Mc. Constantin Voda Brancoveanu, martirizat de turci, pentru ca nu a v
rut sa se lepede de credinta ortodoxa, alaturi de cei patru fii ai sai, Constant
in, Stefan, Radu si Matei, si de Sfetnicul Ianache, la 16 aug. 1714, la Constant
inopol.
Trebuie sa stim ca avem si noi, din mila lui Dumnezeu, destui sfinti, preoti ale
si, ierarhi purtatori de Hristos, voievozi aparatori ai crestinismului,osteni ma
rtiri, mucenici, cuviosi si cuvioase, pustnici, si care s-au jertfit prin viata
lor sfanta ori pentru a apara credinta ortodoxa pe pamantul tarii noastre.Toti a
cestia, si multi alti stiuti si nestiuti, prin rugaciune si evlavie sau prin suf
erinta si jertfa pentru adevar si dreptate, au atins culmea desavarsirii, au dev
enit temple ale Duhului Sfnt
Biserica lui Hristos este Biserica
ta pe jertfa Domnului de pe Cruce,
i de milioane de martiri. Biserica
de sfinti. Biserica si astazi cere
cu viata sfanta.

sfintilor si a martirilor. Ea a fost intemeia

pe invatatura Apostolilor si pe sangele a zec
dintotdeauna a nascut sfinti, a fost slujita
sfinti, pastori cat mai sfinti si credinciosi

Dintre acestia facem parte si noi. Dar ca fii ai lui Dumnezeu dupa har si fii ai
Bisericii luptatoare de pe pamant, santem datori sa fim "urmatori lui Hristos",
sa traim duhovniceste pe pamant, sa ne facem vrednici de Imparatia Cerurilor.
Ca fii sufletesti ai sfintilor care ne-au nascut in Hristos santem datori sa le
urmam credinta lor dreapta, sa le urmam viata lor sfanta, dragostea lor pentru D
umnezeu, ravna lor pentru Evanghelie, evlavia lor pentru sfanta rugaciune. Nu ne
putem mantui, daca nu imitam dupa putere viata sfintilor. Adica smerenia cuvios
ilor, barbatia mucenicilor, rugaciunea sihastrilor, sfintenia dreptilor, curajul
si statornicia in credinta a inaintasilor, rabdarea parintilor care ne-au nascu
t, blandetea mamelor care ne-au crescut.
Sa ravnim cu staruinta acestor mantuitoare virtuti crestine. Noi nu ne socotim s
finti, dar traim si ne mantuim in Biserica sfintilor. Ei ne sunt parinti, rugato
ri, ajutatori in necazuri si modele de urmat. Sa parasim mandria, rautatea si ne
credinta care ucid sufletul si sa cerem ajutorul tuturor sfintilor din cer, si M
aicii Domnului.
Prin Textul evangheliei citit in duminica a doua dupa Rusalii, chemarea primilor
Apostolilor ,Glasul Mantuitorului, care i-a chemat pe cei patru pescari, ne cheama
si pe noi, Desi chemarea fiecaruia dintre noi, poate fi diferita, dar scopul es
te acelasi pt toti mantuirea
Glasul Mantuitorului ne cheama la mantuire prin constiinta noastra. Prin conatii
nta, Dumnezeu ne mustra pentru relele ce le-am facut. Prin constiinta, Dumnezeu
ne indeamna spre tot lucrul bun.Pentru aceasta este nevoie sa ne desprindem de mr
ejele acestei lumii,si sa alungam din suflet noroiul pacatelor si sa auzim chemar
ea de dincolo de veac a Mantuitorului: Veniti dupa Mine! .
De vom cerceta Sfanta Scriptura, vom vedea la ce ne cheama Dumnezeu;
In primul rand Dumnezeu ne cheama la pocainta (Matei 9, 13; Marcu 2, 17; Luca 5,
31-32);
Dumnezeu ne cheama la impacare cu El (II Corinteni 5, 20);
Dumnezeu ne cheama la sfintenie ( I Tesaloniceni 4, 7; I Petru 1, 15,16);
Dumnezeu ne cheama de la intuneric la lumina (Fapte 26, 18; I Petru 2, 9);
Dumnezeu ne cheama din moarte la viata (Ioan 5, 24);
Dumnezeu ne cheama la pace (I Corinteni 7, 15; Coloseni 3, 15); Dumnezeu ne chea
ma la cuminecarea cu Hristos (I Corinteni 1, 9); Dumnezeu ne cheama la slava cea
vesnica a lui Hristos (Romani 8, 29-30; II Tesaloniceni 2, 14);
Dumnezeu ne cheama la Imparatia si slava Lui (I Tesaloniceni 2, 12);

Dumnezeu ne cheama la viata cea vesnica (I Timotei 6, 12).

Iar de nu vom urma lui Hristos, Si vom respinge chemarea Lui, rau vom patimii, p
entru ca:
Cei care resping chemarea lui Dumnezeu se departeaza de harul Lui (Matei 10, 14;
Luca 9, 5;).
Cei ce resping chemarea lui Dumnezeu ajung la orbire duhovniceasca (Fapte 28, 26
-27; Romani 1, 21; 11, 7-10).
Cei ce nu asculta si resping chemarea lui Dumnezeu ajung la ratacire ( II Tesalo
niceni 2, 10-11).
Cei ce resping chemarea lui Dumnezeu ajung la departare de El (Romani 1, 32).
Acest Hristos strabate de doua mii de ani Galileea lumii noastre, cerandu-ne saL urmam spre a gasi in El adevaratul sens al trairii vietii noastre, pentru a in
telege scopul calatoriei noastre din acest veac.
Si zice evanghelia:
Pe cand umbla Iisus pe langa Marea Galileii, a vazut pe doi frati, pe Simon ce se
numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau
pescari.
Si le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni.
Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El.
Evanghelistul Ioan istoriseste in alt fel chemarea lui Petru si a lui Andrei. Di
n aceasta se vede ca aici, la evanghelistul Matei, este vorba de o a doua chemar
e a lor. Evanghelistul Ioan spune ca au fost chemati inaintea de intemnitarea Sf
Ioan Botezatorul, Evanghelistul Matei spune, ca au fost chemati dupa ce a fost
arunca Botezatorul Ioan in inchisoare. In evanghelia lui Ioan, Andrei il cheama
pe Petru, aici insa Iisus ii cheama pe amandoi. Ioan evanghelistul spune: Vazand
Iisus pe Simon venind, ii spune: ,,Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi
Chifa care se talcuieste Petru . Matei spune ca Petru avea chiar numele acesta: Vaz
and pe Simon, zice Matei, care se numeste Petru . Din textele evanghelie si din lo
curile care au fost chemati vedem ca este vorba de doua chemarii..
Si uitandu-ne la credinta si la ascultarea acestor doi apostolii, fiind adanciti
in lucrul lor, dar cand au auzit pe Iisus ca ii cheama, n-au intarziat, n-au za
bovit, nu au zis sa ne ducem sa ne sfatuim cu rudele , ci lasand totul, L-au urmat
pe Mantuitorul Iisus Hristos.
O ascultare ca aceasta cere Hristos de la noi, sa nu zabovim nici o clipa, chiar
daca cele mai grabnice treburi pamantesti ne silesc de a amana urmarea lui Hris
tos, ceea ce nici un lucru pamantesc nu justifica amanarea.. De aceea, intr-o al
ta parte a evanghelie cand un tanar i-a cerut Domnului sa-l lase sa se duca sa i
si ingroape tatal, Iisus i-a zis: lasa morti sa isi ingroape pe mortii lor , nu l-a
lasat, aratand ca urmarea Lui, trebuie pusa inaintea tuturor.
Iar mai departe zice evanghelia:
. Si de acolo, mergand mai departe, a vazut alti doi frati, pe Iacov al lui Zeved
eu si pe Ioan fratele lui, in corabie cu Zevedeu, tatal lor, dregandu-si mrejele
si i-a chemat.
Iar ei indata, lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa El.
Si a strabatut Iisus toata Galileea, invatand in sinagogile lor si propovaduind
Evanghelia imparatiei si tamaduind toata boala si toata neputinta in popor.
Fagaduita ce a facut-o Domnul Iisus Hristos, lui Andrei si lui Petru a fost foar
te mare, si fara ca ei sa fi vazand inca vreo minune au crezut in maretia fagadu
intei si au pus urmarea lui Hristos mai presus de toate. Au crezut ca prin cuvin
tele cu care ei au fost pescuiti, vor putea, tot cu acelea, pescui si ei pe alti
i. Au fost preschimbati din pescari pamantesti in pescari duhovnicesti, pentru a
putea prinde oamenii spre mantuire.
Lui Andrei si lui Petru le-a facut Domnul Iisus Hristos aceasta fagaduinta; lui
Iacov si lui Ioan si celorlalti apostoli nu le-a spus nimic asemanator pentru ca
ascultarea celor dintai chemati le deschise si celorlalti drumul spre aceeasi f

agaduinta.
Cuvantul dregandu-si mrejele arata saracia lor.. neputand sa isi cumpere altele, s
i indurau cu usurinta saracia, hranindu-se din munca lor cinscita, pt ca erau un
iti unii cu altii prin puterea dragostei, avandu-l alaturi de ei si pe tatal lor
pe care il slujeau. Dupa ce i-a pescuit Iisus, incepe sa faca minuni de fata fiin
d si ei. Ducandu-se des in sinagogi, invatandu-i cu asta ca nu este potrivnic al
lui Dumnezeu, ci a venit fiind intru totul de-acord cu Tatal, iar cand se ducea
in sinagogi nu numai predica ci facea si minuni. Bolnavilor tamaduiti le daruia
un nou fel de vietuire; minunile fiind ca niste garantii ale puterii Sale date
celor ce aveau sa-I primeasca legile. Mantuitorul a vrut sa aduca in lume o alta
vietuire si sa spuna oamnenilor ce nu se mai auzise pana atunci, intarind prin
minuni si prin Cuvintele Sale, si pentru ca imparatia cerurilor care o propovadu
ia nu se vedea, Hristos o face vazuta prin minunile sale savarsite de El in vazu
l tuturora.