CHIPUL EVANGHELIC ŞI ISTORICITATEA LUI IISUS HRISTOS, CA

DUMNEZEU ŞI OM.

MĂRTURIILE SCRIPTURISTICE ŞI PATRISTICE DESPRE FIREA DUMNEZEIASCĂ ŞI OMENEASCĂ

A LUI HRISTOS

1.Chipul evanghelic şi istoricitatea lui Iisus Hristos

•Chipul evanghelic al lui Hristos a avut impact asupra istoriei mai ales după învie-
rea Sa.
•Învierea lui Hristos este certificată în realitatea ei istorică prin eficiența și influența
pe care aceasta îl are asupra ucenicilor, realitate care trece în istorie și astfel apare
istoria creștinismului.
• Chipul plenar al istoricității lui Hristos se descoperă în toate dimensiunile după
învierea Sa din morți: ”Experiența învierii lui Hristos, întemeiată pe comuniunea cu El
după înviere, este baza ”istorică” ce a dat ucenicilor posibilitatea să recunoască istorici-
tatea Lui ca Dumnezeu și om și să o descrie ca atare. O teorie teologică despre Iisus care
face abstracție de această experiență ”istorică” a învierii lui Hristos va nega dumnezeirea
Persoanei lui, chiar în cazul în care va admite istoricitatea lui”. D. Stăniloae
• Experiența învierii ne deschide sensul deplin al adevăratului Hristos ”istoric”, ne
asigură privire la existența istorică a lui ”Hristos”.
• Chipul evanghelic al lui Hristos presupune timpul sau intervalul dintre nașterea
și moartea lui (Fp.1, 21), dar și învierea și înălțarea Lui=aceasta fiind perspectiva
reală și integrală al lui Hristos ca Om și Dumnezeu prezent iconomic în istorie.
• Astfel cei care încearcă să elimine tot ceea ce depășește caracterul omenesc în Hri-
stos, nu pot reconstitui chipul sigur istoric al aceluiași Hristos.
• Istoricitatea umană și în același timp dumnezeiască a lui Hristos este mesajul
principal al Evangheliei: ”Apropiați-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor”(Mt.4, 17)
• Evangheliile sunt procese verbale, uneori surprinzând în detaliu realitatea preci-
să, obiectiva, istorică a lucrării lui Hristos pe pământ ca Dumnezeu și Om.
• Chipul evanghelic și istoric al lui Hristos nu ar fi putut trece până la noi doar în
perspectiva umanității sale. Ceea ce a marcat istoria a fost lucrarea Sa ca Dum-
nezeu asupra Omului și a istoriei prin învierea și înălțarea Sa la cer ca Om: Iisus
este astfel ținta sau capătul final al tuturor drumurilor lui Dumnezeu către lume” D.
Stăniloae.
• Învierea ca rezultat culminant al lucrării lui Hristos este împlinirea istoriei și îm-
plinirea nădejdii înscrise în inima oamenilor după mântuire.
• În lucrarea sa istorică Hristos de la Întrupare până la Înviere nu realizează doar
un act de răscumpărare față de păcat, ci acțiunea sa istorică ridică umanitatea, nu
fără ajutorul omului, la nivelul la care nu s-a aflat în niciun alt om înaintea Lui.
• Hristos în aspectele și lucrările menționate nu poate fi o invenție în istorie. Ni-
meni nu poate inventa un om care să fie avut însușirile și acțiunile Lui. Omul sin-
gur nu putea gândi ceea ce Hristos a săvârșit ca Om și Dumnezeu.
• Istoricitatea lui Hristos este intervalul de timp în care acordă realitatea Sa pro-
fundă dumnezeiască la/cu umanitatea adevărată; este și deslușirea umanității
Sale desăvârșite realizată în urma unirii ființiale cu natura dumnezeiască.
• Chipul evanghelic și istoric al lui Hristos este unicul drum de desăvârșire: istorici-
tatea lui Hristos este totuna cu unicitatea lucrării Sale de mântuire a oamenilor;
de aceea El este ca existență istorică unică, singura cale și singura țintă spre care
pot tinde oamenii în drumul lor spre desăvârșire.

2. Surse profane ale istoricității lui Hristos și importanța lor hristologică

• IOSIF FLAVIU: ”În vremea aceea a trăit Isus, un om înţelept, dacă poate fi numit
aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi învăţătorul oamenilor care
erau bucuroşi să afle adevărul. A atras de partea lui o mulţime de iudei, dar şi o
mulţime de păgâni. Acesta a fost Hristos'. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzaţiilor
aduse de fruntaşii poporului nostru, l-a ţintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească
cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăşi viu, aşa cum au
prezis profeţii trimişi de Dumnezeu, înfăptuind şi o mie de alte miracole. De atun-
ci şi până azi dăinuie poporul creştinilor, care îşi trage numele de la dânsul.”

• Sursele necreștine cu privire la existența istorică a lui Hristos sunt impor-

tante pentru susținerea obiectivă a realității umane a lui Hristos ca Om.

• Susține perspectiva universală a lucrării și existenței Sale istorice

• Sursele istorice pot fi complementare revelației=ca revelație general umană

3.Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu cel întrupat, ţinta noastră finală

• ”Hristos ne este cale, întrucât ne este țintă” D. Stăniloae; așadar Fiul lui Dumnezeu
întrupat nu este doar modelul nostru suprem, ci și ajutorul nostru în calea și spre
ținta care este Hristos însuși.

• Hristos după înălțarea Sa la cer ne descoperă în Biserică, atât istoricitatea, cît și

supraistoricitatea Sa.

• Prin întruparea Sa Fiul lui Dumnezeu deschide posibilitatea comuniunii ”cu Sine
ca Dumnezeu în forma umană culminantă” D. Stăniloae

• Hristos este omul împlinit și realizat în modelul său veșnic Logosul divin, dar și
omul de vârf care împlinește întreaga creație fiind într-o comuniune desăvârșită
pe Dumnezeu. Numai după întrupare și în special după Înălțarea la cer a lui Hris-
tos, creația își află desăvârșirea ei.

• Prin natura Sa umană, Hristos adună lumea în Sine și o conduce până la starea ei
finală. Această stare trebuie activată cu ajutorul lui Hristos de fiecare dintre noi.

• Lucrarea Sa mântuitoare ține și de prezența în lume prin rațiunile creației și de

lucrarea istorică de ”plinire a toate întru El”: ”Prin El au fost făcute toate lucrurile
care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune, fie dregătorii, fie
domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. El este mai înainte de toate
lucrurile, și toate se țin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel
întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. Căci Dum-
nezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El și să împace totul cu Sine prin El, atât
ce este pe pământ, cât și ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui. (Col. 1, 16-
20)

• Prin Iisus Hristos suntem făcuți parteneri al unui dialog în iubire cu Tatăl și cu
toți oamenii: modelul Hristos, ne conduce la modelul Treimic de existență dumnezeiască
veșnică.
4. Mărturiile scripturistice şi patristice despre firea dumnezeiască şi cea omenească
a Mântuitorului Iisus Hristos

I. Temeiuri scripturistice

a. Dumnezeirea lui Hristos:

•”La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu…
Și Cuvântul S-a facut trup și a locuit printre/în noi, plin de har și de adevăr ”(In. 1, 1 și
14)

•”Fiul Omului n-a venit să piardă, ci să mântuiască” (Mt. 11, 18)

•„Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut” (Ps. 2, 9)

• „Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut!” (Ps 109, 3)

•”Ești tu Hristosul? Eu sunt!”(Mc.14, 62).

• Toma a strigat către Iisus: "Domnul meu, şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28).

•Pavel Îl numeşte pe Iisus “Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor” (Tit 2:13)

• ”Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile

noastre au pipăit despre cuvântul vieții, și viața s-a arătat și am văzut-o și mărturisim și
vă vestim viața de veci, care era la Tatăl și s-a arătat nouă” (I In 1, 1-2)

• Înainte de întruparea Sa, Iisus a existat ca Dumnezeu (Filipeni 2:5–8):”El, măcar că

avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu
Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea
oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la
moarte, și încă moarte de cruce”.

• Epistola către Evrei spune: “Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci”
(Ev. 1,8).

•Apocalipsa 1, 17: ”El Și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis: "Nu te teme! Eu
sunt Cel Dintâi și Cel de pe Urmă”.

•Alte exemple din Scriptură care ne învaţă despre dumnezeirea lui Hristos pot fi
găsite în Apocalipsa 2:8; 22:13; 1 Corinteni 10:4; 1 Petru 2:6–8; Psalmul 18:2; 95:1; 1
Petru 5:4; Evrei 13:20, însă chiar şi numai unul dintre acestea ar fi suficient pentru
a arăta că Hristos pentru cei ce cred este Dumnezeu.
 b. Omenitatea lui Hristos în Scriptură

•„Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor și cărturarilor și-l vor osândi la moarte” (Mt.

20, 18)

•”Domnul M-a zidit pe Mine început al căilor Sale spre lucrurile Sale” (Prov. 8, 22)

•”Dumnezeule, Dumnezeule, ia aminte la Mine pentru ce mai părăsit” (Ps. 21, 1)

•”A învățat ascultarea din ceea ce a pătimit” (Ev. 5, 8)

•„Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei,

unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. Dar El a luat

asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam

pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi

zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin

rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noas-

tră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost,

dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie

fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui jude-

cata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui!

Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte” (Is. 53, 3 – 8)

• Pilat a spus: „Iată, Omul!” (In. 19, 5)

• A plâns, a flămânzit, a ostenit, a murit pe cruce…

II. Temeiuri patristice

Hristos- Noul Adam:

• ” Adam este imaginea lui Hristos. Așa cum cel dintâi s-a făcut principiu al morții
provocate prin gustare pentru toți cei care, ieșiți din el, nu au mai mâncat din pom, tot
așa și Hristos a devenit izvor de mântuire prin jertfa de pe Cruce pentru toți cei care, deși
născuți din El, nu au săvârșit binele”. Sf. Ioan Hrisostom
• ”Pentru fiecare din greșelile noastre este oferit un dar precis… Pentru una [pomul
cunoștinței], pomul crucii; pentru mâna întinsă fără reținere brațele larg deschise; pen-
tru o mână îndrăzneață, mâinile pironite pe cruce; pentru mâna care l-a izgonit pe Adam,
brațele care țin marginile pământului. Pentru o greșeală, suirea pe cruce în locul căderii;
fierea pentru gustarea fructului celui oprit; moartea pentru moarte; îngroparea pentru
revenirea pe pământ” Sf. Grigorie Teologul

• ”Hristos însuși s-a socotit ca al doilea Adam și a odrăslit ca a doua rădăcină a umanității.
Cele în Hristos sunt zidite nouă și în El ne-am înnoit spre sfințenie, nestricăciune și spre
viață”. Sf. Chiril al Alexandriei

Hristos = Dumnezeu Cuvântul și omul Iisus sunt una

•”Nu există doi Fii, ci numai o îndoită naștere a aceluiași Cuvânt; Acesta rămâne Dum-
nezeu în natura Sa imuabilă, adăugând totodată la ființa Sa toată firea omenească, pentru
a restaura omenirea în starea ei originară și a o izbăvi din moarte și păcat. Cuvântul este
cel ce moare pe cruce, de aceea această moarte este cu adevărat răscumpărătoare”. Sf.
Chiril al Alexandriei

•”Este la fel de primejdios să-L recunoaștem în Hristos numai pe Dumnezeu, fără om, pre-
cum este să-L recunoaștem numai pe om, fără Dumnezeu …”. Sf. Leon al Romei

• ” Dumnezeu însă, pogorându-Se, S-a întrupat și S-a născut om ca și noi, afară de păcat și
a desființat păcatul, sfințind zămislirea și nașterea, și, crescând puțin câte puțin, a
binecuvântat toate vârstele (…) Sf. Simeon Noul Teolog

• ” Trupul Domnului s-au unit, fără să se despartă cu Dumnezeu Cuvântul […]. Trupul
Domnului s-a îmbogățit cu activitățile dumnezeiești în virtutea unirii prea curate cu Cu-
vântul, adică după ipostasă, fără să sufere vreo pierdere însușirile cele firești”. Sf. Ioan
Damaschin

• ”S-ar putea zice: firea omenească e ceva mărginit și ușor de descris, câtă vreme dum-
nezeirea este nemărginită. De aceea, cum ar putea încăpea nemărginitul într-un atom?
Dar cine spune că nesfârșitul Dumnezeu a fost circumscris în limitele trupului și silit să
încapă în el ca într-un vas? Căci nici în viața noastră sufletul nu este inclus în cadrele
înguste ale trupului, ci se răspândește prin mișcările libere ale minții peste tot cuprinsul
creației, atingând înălțimile cerului, cufundându-se până la adâncul mărilor…” Sf.
Grigorie de Nyssa

• ”Mărturisind că același Iisus Hristos Domnul nostru, este Dumnezeu desăvârșit și Om

desăvârșit, spunem că același le are pe toate câte le are Tatăl, afară de nenaștere, și le are
pe toate câte le are Adam cel dintâi afară de păcat, adică: corp și suflet rațional și cugetă-
tor”. Sf. Ioan Damaschin
• ” El este Hristos (Unsul) din cauza dumnezeirii. Căci aceasta este ungerea umanității,
nesfințindu-L prin lucrare ca pe ceilalți hristoși (unși), ci prin prezența întreaga a celui ce
unge, prezență care face să fie numit om Cel ce unge și să facă Dumnezeu pe Cel uns.
Care prin Sine a uns precum am voit frământătura noastră omenească, prin necuprinsa
Sa iubire de oameni”. Sf. Grigorie Teologul

5. Aspecte generale ale învățăturii patristice despre Hristos Dumnezeu-Om

a. ”Cuvântul s-a făcut trup și a locuit întru noi” (In 1, 14) - întruparea este o realitate
istorică, a avut mama, tată, frați, prieteni. „Ceea ce nu a asumat nu a mântuit” Sf.
Atanasie cel Mare . Planul iconomic al lui Dumnezeu a fost să se facă om să un-
ească Arhetipul cu chipul într-un Ipostas desăvârșit.

b. Ca urmare a înomenirii Lui se numește Hristos și niciodată în starea Sa veșnică și

în prezența Sa neîntreruptă („Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculându-L
din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa, în ceruri, mai presus decât toată începătoria şi
stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta,
ci şi în cel viitor. Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El
cap Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi” Ef. 1, 20-22).
Cuvântul unit cu firea umană, unge această fire și-i dă puterea harismatică a dum-
nezeirii. (Nikos Matoukas)

b. Inițiativa lui Dumnezeu în taina Întrupării a presupus Duhul Sfânt și sinergia

firii umane: ”Cuvântului Dumnezeu, fiind întreg ființa deplină (căci era Dumnezeu) și
întreg ipostas neștirbit (căci era Fiu), golindu-Se, S-a făcut sămânță a propriului trup și
compunându-Se S-a făcut ipostas al trupului pe care l-a luat și prin această taină nouă
făcându-se cu adevărat întreg om, în chip neschimbat, a fost același ipostas al celor două firi,
al celei necreate și al celei create…și S-a făcut cu adevărat după trup Dumnezeu pătimitor
împotriva păcatului.” Sf. Maxim Mărturisitorul

c.Taina Cuvântului întrupat = Hristos ipostas ”compus”= ”Și împreună cu cuvântul,

a intrat întreg Cuvântul ipostatic și de-o-ființă al lui Dumnezeu Tatăl în pântecele Fecioare,
și prin venirea și împreună-lucrarea Sfântului Duh, Celei de-o-ființă, a luat trup înzestrat
cu minte și cu suflet din sângele ei curat și S-a făcut Om… Deci fecioara L-a zămislit și L-a
născut din două firi, în chip minunat…” Sf. Nichita Stithatul

d. De ce s-a făcut Om? Pentru a noastră mântuire. Consecințele sunt multiple: reve-
lație, răscumpărare, înfiere, îndumnezeire, act de chenoză. ”Întruparea concordă cu
destinul originar al umanului, acela de a deveni organ de manifestare a lui Dumnezeu” Ion
Bria
e. Răscumpărarea = plan coextensiv al planului veșnic cu privire la creație

f.Trei aspecte ale Întrupării: Iconomia, libertatea întrupării și înnoirea firii prin un-
gerea umanității în Hristos cu firea dumnezeiască

g. Numele Fiului lui Dumnezeu întrupat:

Ioșua=Iisus ”Dumnezeu mântuiește” Mt. 1, 21/ ” Nu este sub cer dat între oameni alt
nume în care ne mântuim” FA 4, 12)

Hristos= înseamnă Unsul, Cel ce trebuia să vină (Lc. 7, 19), Care a primit underea
și consacrarea mesianic cu Duhul Sfânt la Botez (F.A. 10, 38). După înviere a fost
numit de Apostoli Domn și Hristos: ”Dumnezeu L-a făcut Domn și Hristos pe acest Iis-
us pe Care voi L-ați răstignit” (FA 2, 36)

Unul-Născut= ”Acesta este Fiul Meu cel iubit…” FA.

Domnul = ”Pentru aceea Dumnezeu L-a preaînălțat…, pentru ca întru numele lui Iisus
tot genunchiul să se plece și al celor cerești și al celor pământești…și să mărturisească toată
lumea că Domn este Iisus Hristos” (Fil. 2, 9 și 11)

Numele complet este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.