„După aceea, Iisus li S’a arătat din nou ucenicilor la Marea Tiberiadei.

Li S’a arătat
așa: Erau împreună Simon Petru și Toma, cel numit Geamănul, și Natanael, cel din Cana
Galileii, și fiii lui Zevedeu și alți doi din ucenicii Săi. Simon Petru le-a zis: „Mă duc să
pescuiesc”. Și ei i-au zis: „Venim și noi cu tine”. Și au ieșit și s’au suit în corabie, dar în
noaptea aceea n’au prins nimic. Iar dacă s’a făcut dimineață, Iisus a stat pe țărm, dar
ucenicii nu știau că este Iisus. Atunci le-a zis Iisus: „Fiilor, nu cumva aveți ceva de
mâncare?” Ei I-au răspuns: „Nu”. Iar El le-a zis :„ Aruncați mreaja în partea dreapta a
corăbiei și veți afla”. Deci ei au aruncat-o, și nu mai puteau s’o tragă de mulțimea peștilor.
Atunci ucenicul acela pe care-l iubea Iisus i-a zis lui Petru: „Domnul este!”. Deci Petru,
auzind că Domnul este, și-a încins haina, că era dezbrăcat, și s’a aruncat în mare. Și ceilalți
ucenici au venit cu corabia, că nu erau departe de țărm, ca la două sute de coți, trăgând
mreaja cu pești. Deci, când au ieșit la țărm, au văzut jeratec jos și pește pus deasupra, și
pâine. Iisus le-a spus: „Aduceți din peștii pe care i-ati prins acum!” Simon Petru s’a suit țn
corabie și a tras mreaja la țărm, plină de pești mari, o sută cincizeci și trei, și, atâția fiind,
mreaja nu s’a rupt. Iisus le-a zis: „Veniți de prânziți!” Și nici unul dintre ucenici nu
îndrăznea să-L întrebe: „Cine ești Tu?”, știind că este Domnul. A venit Iisus și a luat pâinea
și le-a dat; și, de asemenea, și peștele. Aceasta este acum a treia oară când Iisus li S’a arătat
ucenicilor după ce S’a sculat din morți.

„Ultimul capitol din Evanghelia Sfântului Ioan se prezintă ca un epiolog, sau ca un

adaos, care corespunde prologului și care nu intra în planuloriginar al operei ioanine.
Perspectiva sa este ecleziologică, evocândprezența Mântuitorului înviat în mijlocul ucenicilor
Săi.”1
Sfântul Evanghelist Ioan ne prezintă și în această minune toate detaliile pe care le avea
la cunoștință. „Această arătae nus-a făcut în fața tuturor apostolilor, ci numai în fața a șapte
dintre ei, cinci fiind pomeniți cu numele. Arătarea s-a petrecut pe țărmul mării Tiberiadei,
căci acolo își exercitau ucenicii vechea lor meserie de pescari. În așteptarea vremii pe care le-
o hotărâse Domnul, ei nu stau degeaba, ci întrebuințează aceste clipe cu o ocupație smerită și
legiuită, la chemarea lui Petru. ”2
„Ucenicii sunt în număr de șapte, iar cuvântul ucenic, revine în text de șapte
ori(versetele 1,2,4,7,8,12,14). Atât în vechiul testament numărul șapte are o valoare simbolică.
Cei șapte ucenici care se aflau în galileea la pescuit, simbolizeazăprimițiile Bisericii trimisă să
1
Constantin Preda, Arătarea Mântuitorului Hristos înviat la țărmul Mării Tiberiadei. Viitorul Bisericii în lume., în
Mitropolia Olteniei, nr 5-6, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2001, p. 36.
2
Serafim Papacosta, p. 441.
propovăduiască neamurilor. Activitatea de pescar, în viziunea Sinopticilor, devine o metaforă
a muncii apostolice pe care Iisus o încredințează apostolilor Săi: Vă voi face pescari de
oameni.”3
Însă în avea noapte ucenicii nu au prins nimic. Evanghelistul vrea să precizeze acest
fapt pentru a arăta că fără Hristos, ei erau neputincioși.
Iisus apare în zorii zilei, dimineața, prin aceasta, Sfântul Evanghelist ne arată că Iisus
este lumina. El apare în zorii zilei, ca un fel de lumină pentru ucenici, deși ei nu știau cine
este. „Cuvântul fiilor cu care Domnul se adresează ucenicilor, este un apelativ care se
întrebuința de obicei față de muncitorii casnici. Domnul îi întreabă dacă au ceva de mâncare,
cum ar fi întrebat un trecător, care ar fi vrut să cumpere ceva merinde sau ar fi vrut să fie
servit cu ceva. Domnul nu avea nevoie de hrană ci a intrat în vorbă cu ei pentru a li se
descoperi treptat. Astfel când ucenicii i-au spus că nu au nimic, Domnul procedează la o faptă
minunată, prin care s-a descoperit pe Sine. Le zice ucenicilor să arunce mreaja de-a dreapte
bărcii lor.”4
Ucenicii au ascultat de Domnul și au aruncat mreaja de-a dreapta bărcii și au prins
mult pește, căci nu mai puteau să tragă mreaja cu peștii în barcă. „În cele trei secvențese poate
individualiza schema istorisirii unei minuni: porunca, executarea acesteia și efectul.”5
„Mulțimea peștilor pe care i-au prins dovedește că s-a petrecut o minune, prin care
Domnul dă de înțeles ucenicilor că S-a sculat în putere. În același timp, făcând această
minune, Domnul a amintit ucenicilor minunea asemănătoare, prin care îi chemase la început
ca să-L urmeze. Le-a dat din nou icoana și simbolul convingător care să închipuie munca
duhovnicească , spre care îi trimitea acum, aruncând mreaja cuvântului, ca apostoli ai lui
Hristos, și după porunca Lui, ucenicii aveau să aibă rezultate minunate în pescuirea
oamenilor.”6
„Primul care îl recunoaște pe Iisus în penumbra dimineții este ucenicul pe care îl iubea
Iisus, care este Apostolul Ioan. Și la constatarea mormântului Gol, tot Ioan este cel care,
corelând toate datele materiale privitoare la lipsa Trupului mort al lui Iisus, se încredințează
că Învățătorul lor a înviat. După această recunoaștere a Domnului, a prins contur semnificația
simbolică dar pragmatică și programatică a misiunii ce le-o încredința Domnul Hristos și
anume la pescuirea oamenilor, la prinderea lor în mrejile învățăturii lui Iisus.”7

3
Constantin Preda, art cit., p. 39-40.
4
Serafim Papacosta, p. 442.
5
Constantin Preda, art cit., p. 41.
6
Serafim Papacosta, p. 443.
7
Leon Arion, p. 678-679.
 „Petru , ca de obicei, reacționează numai într-un moment secundar. La auzirea
cuvintelor care îl recunoșteau pe Iisus, se aruncă în apă.”8
Când au ajuns la țărm, Domnul îi aștepta cu jeratic și cu pâine și pește deasupra.
„Unde găsise Domnul jăratic, pești și pâine și cum le pregătise pentru ucenici? Cum le-a aflat
nu trebuie să întrebăm. Tocmai pentru că nimic nu este cu neputință atotputernicului
Dumnezeu, tocmai poate să procure prin minune oricărui rob al Său devotat, cele pentru
susținerea vieții, de aceea se cuvine să ne încredințăm și noi bunei Sale purtări de grijă, fiind
desăvârșit convinși că bunătatea și atotputernicia Domnului ne vor procura toate la timpul
cuvenit.”9
„Deși era cina pregătită, Domnul le zice să aducă și din peștii prinși de ei. Domnul nu
avea nevoie să completeze cina cu peștii care îi prinseseră ucenicii, căci peștii care erau pe
jăratic și peștii pe care îi prinseseră ucenicii erau rodul lucrării Sale minunate. Dar voia să îi
facă pe ucenici să înțeleagă și prin acest simbol, că El se va îngriji de nevoile lor și de buna
reușită a lucrării lor, numai să conlucreze și propria lor credință”10
Ucenicii au numărat peștii și erau 153. Și aici, Evanghelistul Ioan ne face precizarea
exactă a numărului peștilor. Și totuși, în ciuda acestui număr mare de pești, mreaja nu s-a rupt.
„Iar faptul că mreaja nu s-a rupt, deși erau atăt de mulți pești și mari, este o urmare și o
culme a minunii. Evanghelistul nu omite nici un amănunt important.”11
După aceasta, ucenicii au venit și au prânzit împreună cu Iisus, dar nici unul dintre ei
nu L-au întrebat cine este că știau că este Domnul. Prin aceasta, Evanghelistul ne precizează
că ucenicii erau siguri de faptul că omul acela este Iisus, s-au convins de acest lucru.
„Și de data aceasta, ca și la Emaus, Iisus le-a dat ucenicilor pâinea și mai apoi peștele.
Ofertoriul, anaforaua euharistică este foarte vizibilă, încât n-avem îndoială că aici, pe malul
lacului, Apostolii au fost chemați la un prânz Euharistic.. Aceasta trebuie să fie o întărire
divină asupra sufletelor, precum pâinea asupra trupurilor, în greaua dar mântuitoarea misiune
de pescuire a sufletelor din marea vieții, pentru Împărăția cerurilor.”12
Aceasta este a treia oară când Iisus li s-a arătat ucenicilor Lui, după învierea din morți.
Sfântul Evanghelist Ioan face această relatare a minunii, pentru a arăta asceza
ucenicilor față de prima întâlnire a lor cu Iisus. „Când în urmă cu trei ani, printr-o minune
asemănătoare, chemase Domnul pe ucenici să-L urmeze, atunci mreaja li s-a rupt de

8
Constantin Preda, art. cit., p. 41.
9
Serafim Papacosta, p. 446.
10
Ibidem, p. 447.
11
Ibidem, p. 447.
12
Leon Arion, p. 680.
mulțimea peștilor. Căci mreaja aceea era a ucenicilor și acum devenea nefolositoare, când ei
urmau să părăsească meseria pescuitului, ca să se facă ucenici ai Domnului. Dar după înviere,
la marea Tiberiadei, mreaja a fost păzită întreagă, mai cu seamă ca să simbolizeze purtarea de
grijă și sprijinul pe care Domnul îl dă Bisericii Sale.Căci Biserica este o altă mreajă, care
atrage sufletele din marea învolburată a lumii și această mreajă Domnul o va păstra puternică
și nebiruită, prin minune, pentru ca să-și facă lucrarea Sa prin ea.”13

13
Serafim Papacosta, p. 447-448.