Sunteți pe pagina 1din 6

Exegeza pasajului din Evanghelia după Luca, 5:1-11

Descrierea contextului

În redactarea acestui eveniment în Evanghelia după Marcu, Hristos apare pur și simplu
lângă mare în timp de pescarii își curățau plasele. Fără ca Isus să le dea o motivație pentru care ei
să-L urmeze, El îi chemă ca ucenici, iar Simon, Andrei, Iacov și Ioan acceptă. Scopul teologic al
aghiografului a fost accentuarea forței chemării Domnului. Evanghelistul Luca în schimb, se
focusează doar pe Simon și oferă contextul și motivația prin care aceasta a lăsat totul pentru a-L
urma pe Mesia.
Se observă din text că faima lui Mesia s-a răspândit în lung și-n lat, El fiind deja cunoscut
de către Simon. El a scos un demon în sinagoga din Capernaum, a uimit mulțimile, a vindecat-o
pe soacra lui Simon... Când Domnul îi cere lui Simon să-L lase să predice din barca sa, acesta era
deja cunoscător al puterii lui Hristos și a mesajul Său.

Analiza versetelor:

v. 1. Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui
Dumnezeu,

Pentru că Hristos vorbea și înfăptuia lucrări cu autoritate (4:32), mulțimile Îl îmbulzeau


ca să audă cuvântul lui Dumnezeu. Evanghelistul Luca egalează mesajul Mântuitorului cu
cuvântul lui Dumnezeu. Acest esaj era vestea bună a Împărăției. Totși, simpla audiere a
mesajului nu este suficientă, ci această ascultare trebuie să nască pocăință și acțiune. Un astfel de
răspuns este demonstrat de către Simon Petru.
- Lacul Ghenezaret este Marea Galileii. Luca folosește Lacul Ghenezaret ca nume pentru zona
fertilă din vestul lacului. Când Luca folosește Marea Galileii se referă la tot „corpul de apă”,
adică la Marea Mediteraneană.

v. 2. Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele.

1
Cele două bărci sugerează parteneriatul menționat și în versetele 7 și 10. Faptul că-și
curățau plasele de pescuit indică faptul că au terminat-o cu pescuitul din noaptea trecută („toată
noaptea ne-am trudit”). Cu alte cuvinte, erau gata să plece acasă.

v. 3. S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin
de la ţărm. Apoi a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie.
Simon Petru oferă o mică favoare Mântuitorului, oferindu-i barca pentru a învăța
mulțimile. Din barcă, El se afla mai jos decât auditoriu, ca într-un amfiteatru, iar acustia naturală
era foarte eficientă. Postura normală în care Isus predica era în șezut (vezi și 4:20).
- Focosul nu cade pe învățătura lui Hristos, ci mai mult pe cererea Lui către Simon Petru.

v. 4. Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă


mrejele pentru pescuire.”
Verbul depărteaz-o este la singular, întrucât Isus se adresează lui Simon Petru. Cererea
aruncaţi-vă mrejele, la plural, este adresată echipei. Isus nu sugerează că ar trebui să pescuiască
din nou, ci are o poruncă ce insuflă siguranță.

v. 5. Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins
nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!”
Domnul nu avea nevoie să fie informat de eșecul pescarilor din noaptea trecută. Pe lângă
faptul că Hristos manifesta cunoaștere supranaturală de la Duhul Sfânt, era și evidentă neizbânda
lor: năvoadele sunt goale, de abia curățate. Unii consideră aceste spune ale lui Simon ca fiind un
mic protest. Este stilul lui Petru de a protesta (vezi 8:24, 45; 9:13, 18:28).
Aici se evidențiază falimentul când ei se descurcă pe puterile lor și promisiunea
succesului când ei se supun poruncii lui Hristos. Or fi ei maeștri pescuitului, dar Isus este
Maestrul oricărei situații. Nu degeabă a fost numit El drept Maestru, adică Rabii / Învățător
(ἐπιστάτα = cel care stă peste, termen folosit pentru un mare învățător). Numai ucenicii și
leproșii din 17:13 I s-au adresat în felul acesta.
Este necesită o descriere a contextului mai detaliată: pescarii sunt obosiți și descurajați
după „nesuccesul” din noaptea trecută. Ora oportună a pescuitul cu plase a trecut. Pescarii ăștia

2
nu aveau plase monofilament, așa că peștii, pe timp de zi, puteau vedea plasele și puteau scăpa.
Ba mai mult, plasele erau de abia spălate și vor trebui spălate din nou.
Cu toate acestea, în ciuda indiciului de rezistență din retorica lui Simon, acesta se supune.
Este în același timp și impresionantă supunerea lui Petru („la cuvântul Tău, voi arunca mrejele”),
fără să ceară explicații.

vv. 6-7. După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se
rupă mrejele. Au făcut semn tovarăşilor lor care erau în cealaltă corabie să vină să le ajute.
Aceia au venit, şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.
- Isus Hristos are putere profetică de a ști ce se va întâmpla;
- Supunerea față de cuvântul Său duce spre succes;
- Pescuirea devine un simbol al misiunii pe care Simon Petru este chemat să se implice, și un
simbol al marelui succes al acestei lucrări.
=> Legătura dintre pescuirea peștilor și proclamarea evangheliei: succesul în pescuit sub
autoritatea lui Hristos este un simbol profetic al misiunii în care Simon va participa, în care Isus
Însuși, prin cuvânt și prin fapte miraculoase, va fi implicat în „prindere”.

v. 8. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis:
„Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.”
- Înțelegem implicit că bărcile lor nu s-au cufundat, totul este în control. „Când a văzut Siomon
Petru” – această sintagmă oferă posibilitatea interpretativă de a înțelege că Petru a avut un
moment de reflecție asupra celor întâmplate. Simon Petru nu se întreabă cum e posibil ca un ne-
pescar să știe unde se aflau peștii, iar el, un profesionist, să nu știe. El a sesizat un miracol și a
descoperit că se află în prezența unui sfânt. În urma acestui miracol el capătă convingerea stării
lui păcătoase. Se pleacă în față Domnului, își exprimă păcătoșenia și cere Mântuitorului să plece
de la el. Această atitudine are trei implicații:
1. Acest moment are forma unei epifanii – Isus se manifestă ca având puteri
dumnezeiești. Petru este prima persoană din Evanghelia după Luca care se adresează
Mântuitorului cu cuvântul „Doamne” (κύριε). Evanghelistul Luca folosește acest termen în limba
greacă pentru a evidenția caracterul dumnezeiesc al Mântuitorului. El mai apare și în 2:11. Deci,
Petru are acum experiența unei epifanii și se găsește în fața Celui Sfânt. Când stai în fața lui

3
Dumnezeu, este normal să ai sentimentul de profundă nevrednicie. Chiar Ioan Botezătorul
spunea despre sine că e nevrednic să dezlege sandalele lui Mesia Isus. Simon simte exact același
lucru precum Ioan Botezătorul. Se știa că prezența Dumnezeului Sfânt poate aduce nimicirea
celui păcătos. Exemplu: «şi a zis nevestei sale: „Vom muri, căci am văzut pe Dumnezeu.”»
(Judecători 13:22); «Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta: dar să nu ne
mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.”» (Exodul 20:19) Aceleași sentimente le nutrește și
Simon Petru: el descoperă că Isus nu este doar un om, ci că El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu,
Mesia cel promis.
2. Cuvântul păcătos (ἁμαρτωλός) este folosit în Evanghelia după Luca pentru prima dată
aici. Definiția fariseilor a omului păcătos este acel cineva care-i distant de Dumnezeu și fără de
drept la favoarea Lui divină. În LXX ἁμαρτωλός definește pe cel lipsit de pietate, opusul
neprihănirii. În lumea greacă, cuvântul ἁμαρτωλός nu avea în mode necesar conotație religioasă,
dar desemna pe cineva care încălca legea și ordinea.
- Convingerea stării păcătoase a celui ce urmă să fie mai mare între apostoli este
deschiderea notei dominante în care Hristos exprimă interes nu pentru cel drept, ci pentru cei
păcătoși întru pocăință. Observăm în toată scrierea lucană că cei care se recunosc păcătoși, sunt
cei mai receptivi față de Hristos; cei care se consideră religioși și virtuoși și privesc cu dispreț la
ceilalți, aceștia sunt cei mai ostili evangheliei.
3. Răspunsul lui Simon Petru este un ecou al atitudinii profetului Isaia: «Atunci am zis:
„Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot
cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”» (Isaia 6:5) De fapt,
observăm că majoritatea marilor oameni ai lui Dumnezeu au avut aceeași descoperire a
nevredniciei când au fost chemați în slujire. Pe lângă Isaia amintim pe profetul Ezechiel
(Ezechiel 1:28), pe marele Moise (Exod 3:5-6). Simon Petru are atitudinea perfectă: Stând la
genunchii lui Isus, aproape se agață de El, dar în același timp cerându-I să plece.

v. 9. Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o
făcuseră.
Termenul pentru spaimă (groază îmbinată cu respect) este θάμβος. Acest cuvânt grecesc
apare numai în scrierile lucane și este folosit ca răspuns religios față de descoperirea unei puteri:
în 4:36 (în cazul unui exorcism), Fapte 3:10 (cazul vindecării unui om orb)... Nu numai Simon

4
Petru recunoaște miracolul, ci „toți cei ce erau cu el”. Toți au avut sentimente de frică, uimire,
venerație, evlavie, groază...

v. 10. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus i-a zis lui
Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.”
Chiar dacă narațiunea începe și continuă cu existența celor două bărci, deși sunt
menționați Iacov și Ioan, numai Simon Petru iese în evidență. Mesajul lui Hristos pentru Petru
este „Nu te teme!”. Acesta este un mesaj central al Evangheliei. „Nu te teme!” i-a spus îngerul
lui Zaharia (1:13); „Nu te teme!” i-a spus îngerul Fecioarei Maria (1:30); „Nu vă temeți” a spus
îngerul păstorilor (2:10); „Nu te teme, turmă mică!” a spus Domnul într-o predică (12:32); „Nu
te teme!” i-a spus Domnul către apostolul Pavel noapte în vis (Fapte 18:9)... În prezența lui
Hristos, Petru nu trebuie să se teamă de Cel Sfânt.
După confesiunea nevredniciei sale, Domnul nu i-a spus despre iertarea, ci despre
următoarea lui slujbă: Petru este chemat să devină pescar de oameni. Dumnezeu nu fuge și nu
respinge păcătosul: „Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”
(Luca 19:10) Dumnezeu, din contră, îi recrutează: «După aceea Isus a ieşit afară şi a văzut pe un
vameş, numit Levi, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!”» (Luca 5:27). Și mai mult
decât orice, Dumnezeu îi salvează: «Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta”»
(Luca 19:9) Despre Petru, putem spune că era un păcătos care s-a angajat să caute și să salveze și
alți păcătoși. „De acum în colo” sugerează faptul că Petru și-a schimbat vocația pentru totdeauna.
Petru devine un pescar amator ce învață acum de la Învățător, de la Maestru.
Minunea pescuirii miraculoase devine acum o metaforă a misiunii Bisericii. Această
minune a pescuirii este promisiunea că oamenii vor fi prinși în mod miraculos în mreaja harului
lui Dumnezeu. Pescuitul omenesc are conotație negativă: peștii sunt pescuiți pentru a fi omorâți,
consumați sau vânduți. Pescuitul este fatal pentru pește. Însă pescuitul despre care vorbește
Hristos nu este spre moarte, ci spre viață veșnică. În pescuitul lui Hristos nu moare omul pescuit,
ci moare Pescarul, Domnul Ceresc! [... ... ...]

v. 11. Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers după El.


Bărcile au fost lăsate la mal împreună cu toată captura. Unii cercetători biblici consideră
că toată captura a fost suficientă ca familiile lor să se hrănească în timp ce ei plecau cu Domnul.

5
Însă accentul cade pe faptul că ei au lăsat totul în urmă pentru a urma calea uceniciei. În ciuda
dorinței lui Petru ca Isus să plece de la el, acum Petru Îl urmează pe Mântuitor. „Aceeași putere
care l-a îmboldit pe Petru să cadă la genunchii lui Hristos, acum îl ridică în slujba lui
Dumnezeu.” (Craddock)
A lăsa totul se referă în mod special la profesie, o parte din posesiuni („Vameşul a lăsat
totul, s-a sculat şi a mers după El.” - Luca 5:28 – și totuși avea casa în continuare), dar în mod
special se referă la renunțarea de interese... să te expui insecurității, să te expui pericolul și
defăimării.
„Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” (Luca
14:33)
„Atunci Petru a zis: «Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.»” (Luca 18:28)
„Şi Isus le-a zis: «Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau
fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu, şi să nu primească mult mai mult
în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.»” (Luca 18:29-30)

Ideea exegetică: Puterea și gloria dumnezeiască a Mântuitorului este manifestată prin miracolul
pescuirii. Hristos depășește sentimentul de frică și nevrednicie a lui Petru în dumnezeiasca-I
prezență prin chemarea lui în slujire. Isus nu-i alungă pe păcătoși, ci îi caută și nu doar că le
oferă iertarea, ci îi alege ca să-i găsească și pe alți păcătoși.

Ideea homiletică: Descoperirea de Sine a lui Hristos prăbușește păcătosul pe genunchi pentru a-l
ridica apoi în slujba lui Dumnezeu.

Dezvoltarea ideii homiletice prin secțiuni:


Introducerea
Idee homiletică
Explicaţia
Ilustraţia
Aplicaţia – Ce avem noi de făcut?
Încheierea – Unde ajungem dacă facem aşa?