Institutul Teologic Penticostal din București

Facultatea de Teologie Penticostală

Conspect carte „Pledoarie pentru Cristos”

Coordonator:

Lector univ. dr. Dragoș Ștefănică

Student:

Ciprian Velișca

E-mail: velisca.ciprian@yahoo.com

Tel. 0749597390

București

2022
 Conspect carte „Pledoarie pentru Cristos”

Lee Strobel prin scrierea sa ,,Pledoarie pentru Cristos”, aduce un argument de o mare
actualitate pentru societatea din zilele noastre, și anume, despre istoricitatea lui Isus Cristos
ca persoană și ca miracol al învierii Sale. Mai mult decât atât, în urma prezentării
argumentelor apologetice ale lui Strobel, Isus Cristos devine pentru majoritatea cititorilor, o
persoană cu care ar trebui fiecare individ să aibă o confruntare personală. De asemenea, Isus
Cristos încetează să mai rămână un personaj pierdut, uitat în arhivele istorice.
Astfel, autorul, în primul său capitol începe prin a aduce în fața cititorilor dovezile
martorilor oculari. Conform dovezilor unui martor ocular, cinstit și corect, poate să devină
punctul culminant în luarea deciziilor cu privire la un caz, iar persoana acuzată să ajungă să
fie condamnat la închisoare sau la multe alte pedepse. Asemenea, un martor ocular este
extrem de important în cercetarea faptelor istorice. Spre exemplu, în investigarea următoarei
probleme: dacă Isus Cristos este sau nu singurul Fiu al lui Dumnezeu, un martor ocular poate
influența crucial argumentele. Atunci când Craig Blomberg este întrebat dacă a existat vreun
motiv ascuns ca oamenii să mintă cu privire la oamenii ce au scris Evangheliile, el răspunde
afirmând faptul că nu a existat nici un motiv sau vreo motivație greșită în a atribui
paternitatea Evangheliilor unor oameni mai puțini respectați, dacă nu ar fi fost adevărat.
O altă întrebare pe care autorul cărții o ridică lui Craig Blomberg este dacă
evanghelistul Ioan a scris cu o tendință teologic mai puternică, este posibilă alterarea
materialului istoric din cauza respectivă. Din punctul de vedere al lui Blomberg, consideră că
Ioan a avut un bagaj teologic orientat înspre alte domenii, astfel, nu consideră că argumentele
lui Ioan sunt mai teologice. Mai mult decât atât, susține că fiecare autor a scris din mai multe
perspective diferite, dar se punea accent pe anumite subiecte pe care doreau să le scoată în
evidență. Spre exemplu, Matei este cel care încearcă să prezinte și să înțeleagă relația dintre
creștinism și iudaism. Marcu evidențiază în scrierea sa faptul că Isus este robul care suferă.
iar Luca este considerat, drept teologul săracilor și preocupat de aspectele sociale.
Autorul cărții acordă o nouă întrebare. Și anume, care sunt cele mai cunoscute crezuri
pentru a susține credințele fundamentale în ispășirea realizată de Isus, în învierea și legătura

1
Sa unică cu Dumnezeu. Unul dintre cele mai cunoscute și importante crezuri referitor la
personalitatea istorică a Domnului Isus este cea prezentată în 1 Corinteni 15: ,,V-am învățat
înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după
Scripturi; că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi.”. De asemenea, textele din
Filipeni 2:6-11 și Coloseni 1:15-20 Îl descrie pe Isus ca fiind chipul lui Dumnezeu cel
nevăzut și făcând pace prin sângele crucii Lui.
Mai departe autorul cărții, în capitolul doi se oprește asupra dovezilor aduse de către
martorii oculari și prezintă rezistența acestora la o verificare amănunțită. Astfel, în cartea
,,Pledoarie pentru Cristos” ne sunt prezentate opt teste prin care dovezile martorilor oculari
trebuie să treacă pentru a demonstra rezistența lor. Primul este testul intenției, adică dacă
autorul a avut intenția să păstreze sau nu cu acuratețe istoria. Al doilea test este cel al
abilității, adică cum putem să fim siguri de faptul că materialele cu privire la viața Domnului
Isus au fost păstrate intacte. Răspunsul pe care îl primim este că noi trăim într-o cultură
diferită față de cultura din perioada respectivă. Astfel, pe vremea aceea exista o cultură orală,
ce se punea accent pe memorare. Interesant faptul că aproape toate cuvintele Domnului Isus
erau poetice, astfel acest lucru era un avantaj pentru memorarea mai ușoară a materialului.
Următorul test prin care trebuie să treacă dovezile martorilor oculari este testul
caracterului. Adică, ce ne determină să îi considerăm pe acei oameni demni de încredere. Al
patrulea test este testul consecvenței, acesta este unul din testele cele mai amintite de către
scepticii, pentru că ei susțin că Evangheliile nu îl trec. De asemenea, un alt test este cel al
prejudecăților. Iar întrebarea care se ridică la acest test este oare autorii Evangheliilor au avut
vreun interes să denatureze materialele pe care le relata? Testul mușamalizării este din nou un
test extrem de important în procesul verificării rezistenței dovezilor spuse de către martorii
oculari. Ultimele două teste sunt testul coroborării și testul mărturiilor adverse.
În capitolul următor autorul începe să prezinte dovezile documentare. Bruce M.
Metzger susține faptul că cu cât avem mai multe documente din diferite zone geografice ne
este de ajutor pentru a determina originea documentului, de asemenea, vechimea
documentelor este un aspect deosebit de important în autenticitatea dovezilor documentare.
Cel mai vechi fragment pe care îl avem în zilele noastre din Noul Testament este un fragment
din Evanghelia după Ioan din capitolul 18, ce a fost achiziționat în anul 1920 și descoperit în
anul 1934, fragmentul provine din anul 100-150 d. Cr. Una dintre întrebările ridicate în acest
capitol este pe ce criterii au fost alese cărțile din Noul Testament. Astfel, autorul ne
consemnează trei criterii prin care documentele au trecut pentru a fi testate, iar pe urmă
incluse în Noul Testament. Primul criteriu, necesitatea autorității apostolice a scrierilor. Mai

2
departe, criteriul conformității cu ceea ce se numea regula credinței. Iar ultimul criteriu, era
cel al continuității acceptării și a folosirii documentului de Biserică.
Capitolul următor ne evidențiază dovezile științifice, adică arheologia confirmă sau
contrazice biografiile lui Isus? În acest capitol vom afla răspunsul la întrebarea ridicată.
Astfel, una din întrebările ridicate de către Lee Strobel este dacă arheologia confirmă sau
subminează credibilitatea Noului Testament. Conform lui John McRay arheologia este una
dintre principalele mijloace ce întăresc credibilitatea Noului Testament, așa cum o face cu
orice alt document istoric descoperit. Spre exemplu, credibilitatea autorului Luca. Conform
cercetătorilor, a fost descoperit un document de prin anul 14 - 37 î. Hr, adică din timpul
domniei lui Tiberiu. Document ce atestă faptul că Lisania a fost tetrarh al Abilenei, lângă
Damasc, exact așa cum precizase Luca în 3:1. Mai mult decât atât, mai târziu are loc
descoperirea unui document de prin secolul I, ce începe exact cu termenii folosiți de către
Luca în Fapte Apostolilor 17:6 ,,dregătorii ai cetății”. De asemenea, scăldătoarea Betesda a
fost descoperită de către arheologi, aceasta fiind situată la aproximativ 12 m sub nivelul
solului, bineînțeles că a avut cinci terase sau porticuri. În plus, a fost descoperită și
scăldătoarea de la Siloam prezentată în Ioan 9:7. Cu privire la enigma despre recensământ
avem documente descoperite ce datează de prin anul 104 d. Cr. și un papirus datând din anul
48 d. Cr. în care este specificat faptul că recensământul trebuie făcut cu privire la toată
familia.
Capitolul șapte ridică următoarea întrebarea. A fost Isus cu adevărat convins de faptul
că este Fiul lui Dumnezeu? Iar atunci când dorim să aflăm dacă Isus a fost sau nu Mesia sau
Fiul lui Dumnezeu, cercetătorul Douglas este de părere că ar trebui să privim la
comportamentul Domnului Isus, adică la ce a făcut, ce a spus și cum S-a raportat la cei din
jurul lui. Savantul Witherington este de părere că minunile nu sunt mijloacele care ne fac să
credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu, ci minunile pentru Isus reprezentau defapt venirea
Împărăției lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, minunile ne anticipează Împărăția. Pe parcursul
misiunii Domnului Isus, Cristos a avut parte de confirmarea identității Sale și a misiunii pe
care o are de făcut pe acest pământ. Spre exemplu, botezul Său, schimbarea la față, în
Grădina Ghetsimani. Conform cercetătorilor se afirmă că la mai puțin de 20 de ani după
răstignirea Domnului Isus, deja au existat dovezi clare despre cristologia lui Isus. Dar,
conform perspectivei lui Witherington această ipoteză istorică este destul de improbabilă.
Craig afirmă despre Domnul Isus următoarele ,,iată un om care S-a văzut pe Sine drept Fiul
lui Dumnezeu într-un sens unic, care a considerat a fi făcător de minuni și care a crezut că
destinul veșnic al oamenilor depinde de credința sau necredința lor în El.”.

3
 Dacă privim în Cuvântul lui Dumnezeu, Ioan 10:20 prezintă faptul că oamenii l-au
numit pe Isus ca fiind nebun. Însă, dovezile psihologice și istorice nu dovedesc acest fapt.
Cercetători spun că trebuie privit la evenimentele și acțiunile ce au determinat să se spună
asemenea vorbe despre Domnul Isus. Oamenii au spus despre Isus că este nebun pentru că nu
îi depășeau norma înțelegerii. De aceea, Isus nu obișnuia să facă afirmații fără să nu le susțină
prin acte miraculoase, prin compasiune, prin vindecări sau în cele din urmă prin propria Sa
înviere.
Capitolul următorul prezintă în mod foarte detaliat dovada trupului lipsă, adică lipsea
cu adevărat trupul lui Isus din mormânt? La întrebarea dacă trupul lui Isus a fost în
mormânt? Cercetătorul Craig răspunde cu versetele 3-7 din 1 Corinteni, unde se menționează
foarte evident faptul că îngroparea a avut loc. Craig susține șase argumente ce îl determină să
creadă că mormântul gol este un fapt istoric. În primul rând, descrierea din 1 Corinteni 15, pe
urmă, dacă mormântul nu ar fi fost gol, nu s-ar fi născut o mișcare bazată pe credința învierii.
Al treilea argument, limbajul, stilul și gramatica folosită de către Marcu în cartea sa
demonstrează acest lucru, plus simplitatea cu care se prezintă istoria mormântului gol din
Marcu. În al cincilea rând, mărturia femeilor depusă că au văzut mormântul gol, iar ultimul
argument este că cele mai timpurii polemici atestă istoricitatea mormântului gol.
Astfel, în urma lecturării aceste cărți putem să afirmăm faptul că acest studiu realizat
de către Lee Strobel aduce o îmbunătățire a cunoștințelor din domeniul apologetic. De aceea,
cartea ,,Pledoarie pentru Cristos” aduce o multitudine de argumente apărătoare în favoarea lui
Isus Cristos. Mai mult decât atât, cartea este foarte utilă și aduce răspunsuri la întrebările
actuale din acest domeniu al apologeticii, iar asemenea răspunsuri pot să fi de folos atât
pentru cititorii de rând, când și cititorilor avizați în domeniul apologeticii.