Institutul Teologic Penticostal din București

Facultatea de Teologie Penticostală

Sinteză „Raportarea la politică”

Eric Gregory

Coordonator științific
Prez. Lector univ. dr. Dragoș Ștefănică

Student:
Velișca Ciprian
E-mail: velisca.ciprian@yahoo.com
Tel. 0749597390

București
2022
 Sinteză „Raportarea la politică”

Pe parcursul istoriei, unul dintre subiectele foarte neglijate ale creștinismului, din
motive sistematice și nu numai, este dezbaterea cu privire la politică. Astfel, se poate afirma
faptul că domeniul politic de cele mai multe ori a fost respins de către creștinism și nu oferea
o claritate, un răspuns în privința aceasta. Neglijența vorbirii despre acest subiect stă în
contrastul foarte puternic dintre dezbaterile polarizate despre politică și misiunea creștină.
Unii resping discutarea despre politică deoarece este încadrată în sfera teologiei liberale, sferă
rezultată din umanismul secular sau dorințele teocratice ale creștinismului.
Însă cu toate acestea, creștinismul are datoria de a aduce o clarificare cu privire la
raportarea creștinului față de politică. În Scriptură sunt întâlnite numeroase texte biblice cu
referire la politică, cum ar fi 2 Cronici 7:14, Ieremia 29. O dată cu reforma teologică, John
Stott și Francis Shaeffer au evidențiat pericolele idolatriei politice și ale modernității
secularizate. În plus, au îndemnat creștinismul să își exercite responsabilitatea politică, prin
intermediul evanghelizării și al acțiunilor sociale.
Evoluția studiilor recente pentru fiecare domeniu a condus înspre un interes teologic
pentru teologia politică atât în cadrul studiilor academice, cât și în cadrul publicului larg. Cele
mai multe opinii vin din partea gânditorilor cu convingeri evanghelice tradiționale sau
convigeri teologice constructive.

Ce este teologia politică? O abordare teologică

Una dintre dezbaterile foarte importante este etica cetățeniei în condiții de diferențiere
între ,,religios” și ,,secular”. Mulți au considerat această dezbatere, drept o raționalitate
valoroasă și un progres democratic. Însă, abordarea tinde să trateze religia drept ca un generic
al noțiunilor protestantismului conservator. În plus, se bazează atât pe influența dominantă a
teoriilor democrației liberale, cât și pe propunerile care impun restricții morale asupra
raționamentului religios. Majoritatea evanghelicilor susțin faptul că această abordare este
antidemocratică și incompatibilă cu integritatea morală, intelectuală și religioasă.
Deseori se ridică întrebarea dacă creștinii sau biserica ar trebui să se implice în
politică. Însă, mai degrabă ar trebui ca politica să fie interpretată teologic. De remarcat faptul
că definițiile despre teologia politică ridică o multitudine de controverse. Astfel, putem folosi
o afirmație foarte utilă: „Ceea ce distinge toată teologia politică de alte tipuri de teologie sau
discurs teologic este încercarea de a lega discursul despre Dumnezeu cu organizarea
corpurilor în spațiu și timp.”. Creștinismul pe perioada istorică a reușit să depună mărturia
despre Dumnezeu altor popoare prin acțiunile politice. Spre exemplu, 1970 creștinii au fost
foarte mobilizați politic și au contribuit la reconcilierea rasială, drepturile omului și
reînnoirea justiției globale. Mulți dintre protestanții liberali și reformatorii seculari au criticat
asemenea acțiuni politice, afirmând că sunt acțiuni apolitice pentru salvarea sufletelor și
câștigarea inimilor.

Două orașe, o lume

Influența lui Augustin a fost una remarcabilă pentru evanghelici datorită folosirii
imaginii sale biblice despre două orașe. Astfel, Augustin prin scrierile sale nu oferă o relatare
sistematică a bisericii și a statului. Însă urmărind discursurile ținute, teologia lui Augustin
este plină de politică și de curentele ei profunde. Augustin este de părere că veacul prezent
este atât de mizerabil încât se aseamănă cu un iad pe pământ, iar scăparea este posibilă doar
prin harul lui Hristos, Mântuitorul nostru. Inițial, Augustin a fost foarte atras de teologia
imperială a instituției constantiniene, dar la un moment dat a ajuns în punctul în care a respins
sacralizarea politicii pământești ca vehicul al mântuirii. O asemenea respingere provoacă
fustrare în mai multe tradiții utopice lumești și crează anxietate față de orice politică
teologică. În plus, a considerat că amestecarea politicii cu teologia se pare că este un exercițiu
păgân. Astfel, păcatul era considerat de Augustin că este rezultat din atașarea exagerată de
bunurile pământești, inclusiv justiția pământească sau chiar instituții umane, spre exemplu
biserica. El crede că nu va exista niciodată dreptate pe pământ până când Dumnezeu nu va fi
lăudat în ceruri.
Însă perspectiva lui Augustin are câteva dezavantaje. Precum, neglijează bunătatea
creație. Dar mai mult decât atât, gândirea lui Augustin cu privire la politică se îndreaptă
înspre separarea bisericii și a statului. Augustin crede că un popor este format din creaturi
raționale strâns legate de anumite acorduri comune. Însă, cu cât obiectivele comune sunt mai
bune, cu atât oamenii vor deveni la fel. Dar cu cât obiectivele sunt rele, cu atât oamenii vor
deveni tot mai răi. Întotdeauna, mândria va da deregla relațiile dintre oameni în cadrul
comunității. De asemenea, Augustin crede că nu există unitate între etică și politică, cele două
sunt într-o luptă continuă.
 Teologia politică evanghelică și păreri
Stanley Haurwas și Oliver Odonovan sunt de părere că toată teologia este politică. O
altă abordare este pluralismul creștin care sublinează în mod evident doctrina despre creație
în apărarea unei concepții creștine despre democrație într-o societate pluralistă. Astfel,
această abordare susține faptul că instuțiile politice nu sunt atât o ordine a providenței de
remediere, ci un aspect al creației lui Dumnezeu pentru a urmări binele comun al publicului și
de a stabili dreptatea în societate.
Criticii evanghelismului susțin faptul că o eclesiologie slabă va face comunitatea să
devină ușor manipulată politic. O teologie corectă despre politică va avea o semnificație și un
impact deosebit în societate prin evlavia comunităților creștine implicate în viața socială. În
perioada iudeo-creștin subiectul despre politică a fost de cele mai multe ori pus deoparte. Iar
unii cred că ar trebui să fie de o prioritate pentru evanghelici. Richard John Neuhaus și
Heorge Weigel, au promovat învățătura socială romano-catolică cu privire la bioetică,
sexualitate și căsătorie, război. În perioada contemporană, Biserica Catolică este cea care a
criticat cel mai puternic democrația, însă pe parcurs s-a ajuns a fi unul dintre marii apărători
ai democrației.
Lumea plină de Duh a evanghelicilor, războinicilor culturii și formatorilor de coaliții
ridică profeți și martiri, patrioți, pacifiști și idealiști, teologi și revoluționari. De asemenea,
evanghelismul oferă o comunitate ce efectuează lucrări extraordinare de dragoste și dreptate
în viața de zi cu zi a bisericilor și comunităților locale.
Așadar, neglijarea teologiei politice reprezintă un eșec care poate contribui la
despicarea caracterului politic al evanghelicilor. De asemenea, teologia evanghelică va
rămânea în izolare intelectuală și va eșua ca teologie, dacă nu va avea o perspectivă asupra
politicii.