Institutul Teologic Penticostal din București

Facultatea de Teologie Penticostală

Conceptul de sfințire

Coordonator:
Pastor Lector univ. dr. Eugen Jugaru
Student:
Ciprian Velișca
E-mail: velisca.ciprian@yahoo.com
Tel. 0749597390

București
2021
 Cuprins
1. Introducere........................................................................................................................3

2. Definirea termenului.........................................................................................................3

3. Aspecte fundamentale ale sfințeniei................................................................................4

A. Sfințirea pozițională......................................................................................................4

B. Sfințirea progresivă.......................................................................................................5

C. Sfințirea totală (desăvârșirea veșnică)........................................................................6

4. Modalități de sfințire........................................................................................................6

5. Concluzii............................................................................................................................7

Bibliografie................................................................................................................................8

1
 Conceptul de sfințire

1. Introducere
După ce avem parte de nașterea din nou în viața credincioșilor se ridică mai multe
întrebări. Cum ar fi: mai poate păcătui credinciosul după convertire? Care sunt modalitățile
prin care putem duce o viață biruitoare autentică asupra păcatului? Ce se întâmplă cu viața
credinciosului după convertire? Astfel de întrebări fac parte din conceptul doctrinar numit
sfințire.
De aceea, în lucrarea de față vom încerca să facem un studiu mai aprofundat asupra
conceptului de sfințire în viața credinciosului. Subiectul este de o importanță majoră, fapt ce
rezultă din următoarea afirmație: „Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără de care nimeni nu
va vedea pe Domnul”. Așadar, lucrarea de față va fi structurată după cum urmează. Mai întâi
vom încerca să definim termenul sfințire, apoi vom prezenta aspecte fundamentale ale
sfințeniei. Iar în final, vom încerca să găsim câteva modalități de sfințire.

2. Definirea termenului
Termenul „sfințire” ca parte de vorbire substantiv este întâlnit de mai multe ori în Noul
Testament. Spre exemplu, 1 Corinteni 1:30 „El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi
înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare”, 1 Tesaloniceni 4:3 „Voia lui Dumnezeu
este sfințirea voastră”, Evrei 12:14 „Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără de care nimeni nu
va vedea pe Domnul”. De asemenea, termenul „sfințire” ca verb are mai multe sensuri,
precum: a recunoaște ca venerabil, a onora, a separa, a dedica pentru Dumnezeu, a consacra
sau a purifica. Termenul este folosit și ca adjectiv pentru lucruri „când eram cu El pe muntele
cel sfânt” ( 2 Petru 1:18), pentru Tatăl „sfinte Tată, păzește, în Numele Tău, pe aceia pe care
Mi i-ai dat” (Ioan 17:11), pentru credincioși „către sfinții care sunt în Efes” (Efeseni 1:1)
„frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească…” (Evrei 3:1).1
Cuvântul folosit în greacă pentru sfințire este xαγιος și se referă la ideea de pus deoparte,
ideea de separare. De fapt, conceptul de sfințire înseamnă a fi separat de păcat, a fi pus

1
Henry Clarence Thiessen, Prelegeri de teologie sistematică, revizuită de Vernon D. Doerksen, Grands Rapids,
Michigan, Eerdmans Publishing Company, 1979, p. 331-332.

2
deoparte pentru Dumnezeu, pentru o închinare și pentru o slujire plină de bucurie și de
respect.2

3. Aspecte fundamentale ale sfințeniei

Întrucât sfințenia nu este facultativă pentru credincioși, ci este normativă vom încerca să
examinăm mai îndeaproape aspectele sfințeniei. Sfințirea este atât un act momentan cât și un
proces. Astfel, prin acest lucru sfințenia se diferențiază de justificare, deoarece justificarea
are loc o singură dată, și nu este un proces.

A. Sfințirea pozițională
Astfel, primul aspect al sfințeniei este sfințirea pozițională sau inițială. Sfințirea
pozițională se realizează instantaneu în momentul în care o persoană crede în Cristos Isus, cu
alte cuvinte în momentul convertirii. Astfel, persoana respectivă devine separată de păcat și
pusă deoparte pentru Dumnezeu.3 Jertfa Domnului Isus Cristos a făcut posibil ca un
Dumnezeu sfânt să nu ne vadă așa cum suntem noi, ci să ne vadă îmbrăcați cu hainele
neprihănirii lui Hristos (Filipeni 3:9 „și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe
care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă
Dumnezeu prin credință”). De menționat faptul că în sfințirea pozițională nu există o a doua
lucrarea a harului, nu există progres sau creștere. Datorită relației poziționale cu Cristos, viața
credinciosului trebuie să fie trăită „așa cum se cuvine unor sfinți” (Efeseni 5:3). De
asemenea, noi suntem uniți cu Cristos într-o viață nouă pe care o trăim pentru Dumnezeu.
Viața nouă este făcută posibilă doar prin lucrarea lui Cristos și prin unirea noastră cu El „Și
voi, prin El, sunteți în Cristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune,
dreptate, sfințire și răscumpărare.”(1 Corinteni 1:30) 4
Conform cu Evrei 10:10 „noi am fost sfințiți prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată
și pentru totdeauna.”, reiese faptul că noi toți am început viața în Hristos ca sfinți. Așadar, noi
am întors spatele la tot ce este rău și am luat decizia de a-L urma pe Hristos. Viața
credinciosului nu este sfântă pentru că a atins perfecțiunea finală, ci este sfântă pentru că se
îndreaptă în direcția corectă.5

2
William W. Menzies și Stanley M. Horton, Doctrine biblice: o perspectivă penticostală, trad. Dan Mitra,
Springfield, Missouri, Life Publishers International, 1999, p. 158.
3
Stanley M. Horton, Cinci concepții despre sfințire, Oradea, Cartea Creștină, 1999, p. 120.
4
Henry Clarence Thiessen, Prelegeri de teologie sistematică, p. 334.
5
William W. Menzies și Stanley M. Horton, Doctrine biblice: o perspectivă penticostală, p. 161.

3
 B. Sfințirea progresivă
Sfințirea progresivă continuă pe toată durata vieții de credință. Astfel, pe baza a ceea ce
creștinul a făcut deja la convertire, el este îndemnat să trăiască în sfințenie în tot timpul vieții
sale. În viața credinciosului trebuie să existe acest proces de „a se dezbrăca de omul cel
vechi” și „a se îmbrăca cu omul cel nou” (Coloseni 3:9-10). 6 Un rol foarte important pentru
sfințirea progresivă îl are lucrarea Duhului Sfânt. Romani 8:13 ne arată clar faptul că „prin
Duhul, facem să moară faptele trupului”, iar în Romani 8:37 reiese faptul că noi suntem
„biruitori prin Acela care ne-a iubit”. De asemenea, Galateni 5:16-18 ne arată faptul că dacă
trăim cârmuiți de Duhul nu vom împlini poftele firii pământești. Așadar, natura păcătoasă
este contrar Duhului, iar Duhul dorește ceea ce este contrar naturii păcătoase. În consecință
credinciosul trăiește într-o competiție între Duhul lui Dumnezeu care locuiește în el și vechea
fire păcătoasă care dorește să continue să supraviețuiască. De aceea, dacă credinciosul se lasă
prelucrat de Duhul Sfânt, ceea ce este un act de credință, vom fi siguri de victoria asupra
tentațiilor păcătoase „nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea
omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile
voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1
Corinteni 10:13).7
Astfel, lucrarea Duhului Sfânt are un rol foarte important în sfințirea progresivă. De
asemenea, cu ajutorul lucrării Duhului Sfânt în sfințire, viața credinciosului este condusă
înspre creșterea în har și dezvoltarea roadei Duhului Sfânt. Astfel, acest proces este posibil
doar prin jertfa Domnului Isus Cristos: „De aceea și Isus, ca să sfințească norodul cu însușși
sângele Său, a pătimit dincolo de poartă” (Evrei 13:12). Dar acest proces ne-a fost pus la
dispoziție prin lucrarea Duhului Sfânt, conform cu 1 Corinteni 6:11 „Și așa erați unii din voi!
Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus
Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.”. De menționat faptul că acest proces de sfințire
trebuie să continue pe tot parcursul vieții credinciosului, potrivit cu 1 Tesaloniceni 5:23
„Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin și duhul vostru, sufletul nostru și trupul
vostru să fie păzite întregi, fără prihană pâna la venirea Domnului nostru Isus Hristos”.8
Între sfințirea pozițională și sfințirea progresivă există câteva diferențe. Astfel pentru a
înțelege mai ușor diferențele dintre cele două aspecte ale sfințeniei vom realiza un tabel.

Sfințirea pozițională Sfințirea progresivă

6
Henry Clarence Thiessen, Prelegeri de teologie sistematică, p. 335.
7
William W. Menzies și Stanley M. Horton, Doctrine biblice: o perspectivă penticostală, p. 162-163.
8
Stanley M. Horton, Cinci concepții despre sfințire, p. 123-124.

4
 1. Are legătură cu poziția noastră în 1. Are legătură cu viața noastră
Hristos cotidiană
2. Are loc în momentul convertirii 2. Are loc pe tot parcursul vieții
3. Este o lucrare instantanee făcută de 3. Este o lucrare progresivă facută de
Dumnezeu Dumnezeu și de om
4. Este complectă și absolută 4. Este incompletă și relativă
5. Este identitică pentru fiecare 5. Variază de la un credincios la altul
credincios 6. Face ca cel credincios să aibă un
6. Face pe cel credincios să capete un caracter sfânt 9
statut nou

C. Sfințirea totală (desăvârșirea veșnică)

În viața credinciosului nu putem vorbi despre perfecționism sau despre desăvârșire. Pe
toată perioada vieții, credinciosul trebuie să lupte continuu pentru curățire, luptă pe care o
ducem împotriva poftelor noastre pământești. Astfel, sfințirea totală va avea loc la arătarea lui
Cristos. Potrivit cu 1 Corinteni 13:10 „ dar, când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se
va sfârși.” ne arată faptul că sfințirea totală se va realiza doar la arătarea Domnului Isus. De
asemenea, Filipeni 3:21 ne arată faptul că sfințirea totală va avea loc la întoarcerea Domnului
Isus, atunci când „el ne va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului
Slavei Sale”. De menționat faptul că sfințirea totală se va realiza după învierea trupului, Ioan
spune în 1 Ioan 3:2 „atunci când se va arăta El, vom fi ca El”, iar atunci trupul credinciosului
va deveni un instrument perfect al ascultării de Dumnezeu. 10

4. Modalități de sfințire
În realizarea procesului de sfințire a omului sunt implicate două părți foarte importante:
Dumnezeu și omul. De menționat faptul că nu Dumnezeu Tată singur participă la acestă
lucrare, Dumnezeu trinitar. Astfel, Dumnezeu Tată sfințește pe credincios prin faptul că pune
sfințenia lui Cristos în seama lui (1 Corinteni 1:30). De asemenea, Dumnezeu Tată lucrează la
sfințenia credinciosului prin faptul că îl disciplinează, conform cu Evrei 12:10 „dar
Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui”. Mai mult
decât atât, Cristos lucrează la sfințirea credinciosului prin faptul că El și-a dat viața pentru
noi, fapt ce reiese din Evrei 10:10 „am fost sfințiți prin jertfa trupului lui Isus Hristos, o dată
pentru totdeauna.”. De asemnea, potrivit cu Evrei 2:11 „Căci Cel ce sfințește și cei ce sunt
sfințiți sunt dintr-unul” reiese faptul că Cristos produce sfințirea prin Duhul Sfânt în viața

9
Ioan Brie, Teologie morală penticostală: Note de curs, Bucureşti, ITP, 2010, p. 59.
10
Henry Clarence Thiessen, Prelegeri de teologie sistematică, p. 337.

5
credinciosului. Duhul Sfânt lucrează la sfințirea credinciosului prin lupta împotriva firii
pământești, prin eliberarea de natura păcătoasă și prin faptul că produce roada Duhului.11

5. Concluzii
Așadar, în urma acestui studiu mai aprofundat asupra conceptului de sfințire în viața
credinciosului putem conclude următoarele lucruri. În primul rând, conceptul de sfințire poate
fi definit prin separarea de păcat și punerea deoparte pentru Dumnezeu. De asemnea, în urma
acestei cercetări am înțeles faptul că sfințirea are trei aspete: sfințirea pozițională în care se
realizează la momentul convertirii și este instantanee, apoi sfințirea progresivă ce are legătură
cu viața de zi cu zi a credinciosului și se produce pe tot parcursul vieții fiind un proces
realizat de Dumnezeu și om. Iar în final, sfințirea totală sau desăvârșită care va avea loc doar
la momentul arătării Domnului nostru Isus Cristos. În ultimul rând, am văzut faptul că în
procesul sfințirii este implicat Dumnezeu împreună cu Cristos și Duhul Sfânt, dar și omul.

11
Henry Clarence Thiessen, Prelegeri de teologie sistematică, p. 337-338.

6
Bibliografie
Brie, Ioan, Teologie morală penticostală: Note de curs, Bucureşti, ITP, 2010;
Menzies, William W. și Horton, Stanley M., Doctrine biblice: o perspectivă penticostală,
trad. Mitra, Dan, Springfield, Missouri, Life Publishers International, 1999.
Horton, Stanley M., Cinci concepții despre sfințire, Oradea, Cartea Creștină, 1999.
Thiessen, Henry, Clarence, Prelegeri de teologie sistematică, revizuită de Doerksen,
Vernon D., Grands Rapids, Michigan, Eerdmans Publishing Company, 1979.