Institutul Teologic Penticostal din București

Facultatea de Teologie Penticostală

CONTRASTUL DINTRE SAUL ȘI DAVID

DIN 1 ȘI 2 SAMUEL

Coordonator științific:
prof. dr. Marcel Măcelaru

Absolvent:
Vasile Grigore, Isip Dărăban

BUCUREȘTI
(2019)
CUPRINS
Introducere
Saul și David – o privire de ansamblu asupra vieții celor doi monarhi
Contrastul și asemănările dintre cei doi împărați
Concluzii

2
 CONTRASTUL DINTRE SAUL ȘI DAVID DIN 1 ȘI 2 SAMUEL

Introducere

Saul și David sunt persoane de referință atunci când se vorbește despre istoria poporului
Israel. Saul este primul rege al evreilor, întemeietorul monarhiei, iar David este regele cu care
Dumnezeu a făcut un legamânt de continuare a dinastiei, este omul din a cărui linie genealogică
avea să vină Mesia și totodată rămâne în continuare regele iubit al poporului. Istoria acestor doi
împărați se află în cărțile 1 și 2 Samuel. În acest studiu vom analiza contrastul prezentat în
aceste cărți între Saul și David.
Pentru a încadra în timp evenimentele trebuie menționat că acestea sunt relatate în cartea
a cărui autori sunt Samuel potrivit Talmudului, Gad, Natan și probabil o mulțime de scribi,
preoți și profeti implicați în realizarea acestei lucrări editoriale, carte datată către sfârșitul
secolul X î.H1.
În continuare voi prezenta câteva informații despre cei doi împărați pentru a avea o
privire de ansamblu asupra evenimentelor din viața lor.

Saul și David – o privire de ansamblu asupra vieții celor doi monarhi

Deși cerința poporului Israel de a avea un împărat după modelul popoarelor din jur lovea
în teocrație, Dumnezeu este deschis față de aceasta propunere. Dumnezeu îi descoperă
profetului Samuel viitorul rege și îi spune ce trebuie să facă. Saul a fost primul împărat al lui
Israel fiind ales să instaureze monarhia teocratică drept sistem politic. Acest bărbat era ,,tânăr
și frumos, mai frumos decât oricare din copii lui Israel și îi întrecea pe toți în înălțime, de la
umăr în sus” (1 Sam.9:2). Tatăl lui era Chis, un om din Beniamin. După o domnie zbuciumată,
fără a mai avea suportul lui Dumnezeu, Saul moare pe câmpul de luptă împreună cu fiul
lui ,Ionatan. Numele Saul mai apare de câteva ori în Scriptură cu referire la alte persoane
precum împăratul vechiului Edom(Gen. 36:37), un fiu al lui Simeon(Gen. 46:10) sau apostolul
Pavel al cărui nume evreiesc era Saul(Fapte13:9). 2
David, cel mai tânăr fiu al lui Isai, din seminția lui Iuda, a devenit al doilea rege a lui
Israel. Este important de menționat că acest nume nu mai apare în Scriptură făcând referire la

1
Silviu Tatu, Introducere în Studiul Vechiului Testament-Pentateuhul și cărțile Istorice, Oradea, Casa Cărții,
2016, p. 344
2
J.D.Douglas, Dicționar Biblic, trad.Livius Percy, Oradea, Cartea Creștină, 2015, p, 1349.
3
o altă persoană ceea ce arată rolul foarte important pe care regele David îl are ca strămoș și
înaintaș al Domnului Isus Hristos. În Noul Testament numele regelui David este mentionat de
58 de ori3, fară a conține detalii cu privire la viața lui, fiindu-i atribuite Domnului Isus nume
precum ,,Rădăcina lui David” (Apoc. 5:5) sau pentru a demonstra genealogia lui Isus( Mt. 1:1-
17; Rom. 1:3). Deși în timpul domniei lui au fost multe războaie, David nu a murit pe câmpul
de bătălie ci de bătrânețe văzând cum Dumnezeu și-a împlinit promisiunea față de el prin
numirea lui Solomon , fiul lui, ca împărat al lui Israel.
După această scurtă prezentare a celor două exemple de monarhi voi continua să prezint
contrastul și asemănările dintre acestea.

Contrastul și asemănările dintre cei doi împărați

Analizând numirea în funcție a celor doi domnitori trebuie menționat faptul că Saul,
primul împărat al lui Israel, trebuia să fie după modelul amoniților pentru că asta a cerut poporul
iar David, cel ce avea să îi ia locul, avea să respecte modelul Deuteronomului pentru că el era
propunerea lui Dumnezeu. Astfel se poate vedea un conflict între cele două tipare de monarhie4.
Modelul preluat de la amoniți se baza pe un împărat care trebuia să fie puternic, cu o statură
impunătoare care să conducă poporul în lupte fără prea multe alte așteptări deoarece ,,oamenii
din Orientul Apropiat antic puneau mare preț pe statura și înfățișarea unui rege”.5 Când Samuel
l-a prezentat pe Saul poporului s-au auzit strigăte de ovaționare deoarece el era cel care împlinea
dorința și cererea poporului fiind mai înalt decât toți din mulțime. În ceea ce privește modelul
găsit în Deuteronom cap. 17:14-20 acesta trebuia să fie după placul lui Dumnezeu și nu al
oamenilor având menirea să îl reprezinte pe Dumnezeu.
În ceea ce privește asemănările dintre cei doi împărați acestea nu sunt foarte multe,
totuși există câteva. Prima dintre asemănari este felul în care au fost desemnați ca împărați și
anume prin ungere cu undelemn de către profetul Samuel, un om care avea autoritate. A doua
asemănare importantă este aceea că amândoi au avut momente în care au greșit în ceea ce
privește relația lor cu Dumnezeu. Saul a greșit atunci când și-a asumat funcția lui Samuel,
moment în care profetul îi prezintă judecata lui Dumnezeu. O altă greșeală a fost când în urma
biruinței dată de Dumnezeu lui Ionatan face o juruință pripită cum Iefta a făcut în trecut.

3
J.D.Douglas, Dicționar Biblic, trad.Livius Percy, Oradea, Cartea Creștină, 2015, p, 374.
4
S. Tatu, Introducere în Studiul Vechiului Testament-Pentateuhul și cărțile Istorice,, p. 359.
5
John H. Walton, Comentariu cultural-istoric al Vechiului Testament, trad.Silviu Tatu, Oradea, Casa Cărții,
2014, p.315.
4
Momentul care rămâne puternic ancorat în istoria poporului lui Dumnezeu este acela în care
Saul este respins de către Dumnezeu datorită neascultării. Împăratul nu a făcut întocmai după
porunca Domnului care cerea să fie nimicit tot poporul inamic și a păstrat animale cu scopul de
a aduce jertfă care să îl oblige pe Dumnezeu să acorde lucrurile solicitate la fel cum ar fi făcut
închinatorii la idoli6. În ceea ce îl privește pe David, când facem referire la greșelile lui cea mai
gravă dintre ele este păcatul adulterului comis cu Bat-Șeba relatat în 2 Sam. 11 urmat de
conspirația împotriva soțului acesteia. 7 O a doua situație este cea în care David face
recensământul care atrage sancțiunea lui Dumnezeu. A treia asemănare dintre cei doi împărați
rezultă din momentele în care cei doi sunt confundați cu profeții( 1 Sam. 10:9-13; 19:20-24,
21:1-9; 2.Sam. 6:14).
Dacă greșelile lor îi aseamănă, tot ele îi și diferențează. În urma păcatelor și a
neascultării Saul nu are puterea și nici voința să se căiască cerând iertarea lui Dumnezeu fapt
ce îl face sipe profetul Samuel să înțeleagă că soarta împăratului este pecetluită și acesta nu mai
poate fi recuperat. În schimb, când lui David îi este descoperit păcatul sau când înțelege greșeala
pe care a făcut-o nu ezită sa caute împăcarea cu Dumnezeu. O a doua diferență care reiese din
asemănările de mai sus este aceea că deși amândoi au avut experiențe în care sunt confundați
cu profeții ,,doar David are manifestări care îl pot confirma în galeria profeților-leviți”8 el fiind
autorul multor cântări unele dintre ele cu caracter profetic. Pe lângă aceasta, David era și un
instrumentist, cânta deseori la harpă chiar și la cerința împăratului Saul. David a fost cel care a
implementat felul de închinare și a împărțit slujbele preoților și ale leviților.
De fiecare data când Dumnezeu a ales un om care să Îl reprezinte și cu care să lucreze
într-un mod special, înainte să îl pună în funcție l-a pregătit pentru asta. Acest lucru s-a
întamplat cu Moise, cu Iosif, cu Daniel, dar și cu David. Pentru a fi pregătit să îl înfrunte pe
Goliat, David s-a luptat înainte cu leul și ursul pentru a-și apăra oile. Din aceste experiențe a
învățat să se increadă în Dumnezeu care îl ajută. Despre Saul nu avem relatări din care să
înțelegem că Dumnezeu l-a pregătit pentru a împărății ci dimpotrivă, deducem imaturitatea
spiritual și politică a lui.9

6
John H. Walton, Comentariu cultural-istoric al Vechiului Testament, trad.Silviu Tatu, Oradea, Casa Cărții,
2014, p.327.
7
John H. Walton, Comentariu cultural-istoric al Vechiului Testament, trad.Silviu Tatu, Oradea, Casa Cărții,
2014, p.364.
8
S. Tatu, Introducere în Studiul Vechiului Testament-Pentateuhul și cărțile Istorice,, p. 360
9
Familia lui Saul locuia la o distanță mica față de profetul Samuel. Când Saul pornește în cautarea măgărițelor
ajunge la Samuel fără a ști cine este acesta și ce statut avea el în Israel. Faptul acesta ne arată ca Saul nu avea
nici un interes și nici o cunoștință despre conducerea politică și spiritual din acea vreme.
5
 Așa cum aminteam mai sus, regele avea menirea să fie reprezentatul lui Dumnezeu și
pentru asta caracterul lui trebuia să coincidă cu cel al unui om spiritual. Și din acest punct de
vedere diferența dintre cei doi monarhi este mare. ,,Saul reprezintă o lecție exemplară a
diferenței esențiale care există între omul carnal și omul spiritual”.10 Saul de multe ori nu a
acționat după planul lui Dumnezeu în schimb, David și-a înțeles rolul de reprezentat al
divinității și nu a făcut nimic fară să fie sigur că are acceptul lui Dumnezeu.
Istorisirea din cartea Samuel urmărește biografiile celor doi în paralel. Despre Saul
aflăm că este necruțător, cu dorință de răzbunare, iar David ne este prezentat ca fiind îndurător.
Și aceste aspect evidențează contrastul dintre cei doi.11

Concluzii

Folosind comparațiile de mai sus și argumetele acestora conluzia dedusă este că

monarhii studiați din cărțile 1 și 2 Samuel sunt într-un contrast mare. Unul dintre ei, Saul, era
monarhul propus după dorințele poporului iar celălalt, David, era propus să fie după placul lui
Dumnezeu. Cartea Samuel evidențează clar acest lucru și îl prezintă pe David ca rege ideal.12
Acest lucru reiese din faptul că David respectă modelul Deuteronomului și totodată cu el se
împlinește și promisiunea lui Dumnezeu care spune că împăratul trebuie să fie din seminția lui
Iuda(Gen. 49:8-12). Datorită acestei promisiuni și a legământului de continuare a dinastiei făcut
cu David, Dumnezeu a vegheat asupra acestora pentru ca la împlinirea vremii să vină ,,Șilo”
adică Mesia (Gen.49:10).

10
J.D.Douglas, Dicționar Biblic, trad.Livius Percy, Oradea, Cartea Creștină, 2015, p. 1351.
11
S. Tatu, Introducere în Studiul Vechiului Testament-Pentateuhul și cărțile Istorice,, p. 359
12
S. Tatu, Introducere în Studiul Vechiului Testament-Pentateuhul și cărțile Istorice,, p. 359
6
 BIBLIOGRAFIE

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, traducător Dumitru Cornilescu, Oradea, Edit. Societatea
Biblică din Romania, 2010
2. Tatu, Silviu, (coord.), Introducere în Vechiul Testament Pentateuhul și cărțile istorice,
1-2 Samuel, Oradea, Casa Cărții, 2016
3. Douglas, James, (coord.), Dicționar Biblic,trad. Livius Percy, Oradea, Cartea
Creștină, 2015
4. Walton, John, Comentariu cultural-istoric al Vechiului Testament, trad.Silviu Tatu,
Oradea, Casa Cărții, 2014