PREOT PROF. DR.

ENE BRANl,STE

ale credinciosilor, fiind adresate nu direct lui Dumnezeu, ci sfintilor, cum sunt la noiftkr{L CAPITOLUL V
slujpele numite Acariste §i Paraclise sau Canoane de ru;piàune22. . . ;::,>>){::_,
In Biserica Or-tocìoxà Romaneasca insa 'Tedeurnur ile sunt coucepure §i practicate e
sluj be ad use din partea intregii obsti religioase ( parohii ori Biserici nationalej, fiiiT; :(!i .~l) lerurgiile §i rànduielile traditionale ìn legatura cu
totdeauna adresate lui Dumnczcu insusi, iar in continutul lor, cu exceptia càtorva Te{i~lF.
deurnuri, predomina nota euharisticà si doxologicà, adicà exprirnarea sentimentelo- cte·f:c'.'.:
sfàrsitul omului §i cu grija pentrn cei morti
1''.t
recunostintà si de multumire, de lauda §Ì de preamàrire. ..
Biserica .Jfreceasca intrebuinteazà putine slujbe corespunzàtoare Tedeumurilor ,ditrA':
Biserica noastrà; ele sunt intitulate ,,doxologii" §Ì au o rànduialà deosebità de cele din. · INTRODUCERE
Biserica noastrà/:'. · · ll
Servicii religioase cu un scop §Ì continut sìmilar Tedeumurilor rornànesti existà §Ì in.
.
Precum am spus, Biserica este prezentà ~i--1 asistà, cu harul §i cu binccuvàntarea ei,
pe orn, in toate momcntele si imprejuràrilc mai importante ale vietii lui, de la leagàn

I
Biserica Romano-Catolicà, inca din sec. IX, oficiindu-se in toate duminicile §i sàrbàtorj,
le sau la diferite ocazii, ca hiroronia de episcop, incoronarea rcgilor, consacrarea fecioa- : pànà la morrnànr. Ea il intàmpinà pe om inca de la venirea lui pe lume §Ì ìl insotesre
relor, canonizàrile de sfinti ori alte mornente festive din viata publicà si religioasà'". ;! pana in ultimele clipe aie exisrentei lui pàrnàntcsti, petrecàndu-l §i pe calea cea rara de
! intoarcere a morrnàntului. Ba ceva mai mult, grija ei pcntru morti se prelungeste §Ì
, .
\ dincolo de pragul morrnànrului; ca nu-i da uitàrii pe cci dusi din aceastà lume, ci
j pàstreazà legatura nevàzutà, dar strànsà, care trebuie sa existe intre cei vii si cei morti
(,,comuniunea sfintilor"), pornenindu-i pe cei din urmà, rugàndu-se §Ì rnijlocind pen-
·.JI.

tru iertarea pàcatelor, pentru odihna si fericirea sufletelor lor in lumca cealaltà.
j De aceea, in viata religioasà a tuturor popoarelor ortodoxe §Ì indeosebi la poporul
l nostru, cultul mortilor - adicà ansamblul ierurgiilor §Ì al rànduielilor traditionale prin
j care Biserica celor vii I§i aratà grija fata de cei ràposati - este foarte dezvoltat, consti-
J tuind una din rnanifestàrile caracteristice §i esençiale ale vieçii religioase ortodoxe. Ìn
afara de scopul lor principal -- cel soteriologie - aceste slujbe au §Ì unul catehetic §Ì pe-
dagogic; prin ele, Biserica urmarqte adid nu numai sa-i ajute pe morti, ci sa-i §i
'1

. mangaie pe cei ral11a§Ì in viaça, sa le U§Ureze durerea, Sa le aminteasca nestatornicia lÙ-

Ì cmrilor pamantqti §i sa le intareasd sperança §i credinça in nemurirea sufletului ~i in
i
invierea moq:ilor, dogme de dpetenie ale credinçei crqtine ortodoxe1. ·
I
Ierurgiìle din categoria aceasta sunt patru:
l 1) Slujba la ie§irea cu greu a sufktului,
ì 2) Panihida,
/ 3) Slujba inmormantàrii,
1 4) Parastasul.
j1 Dintre acestea, cea dintai se savàqe§te inainte de moarte, ìar celelalte trei - dupa
mo arte.
ì

A. IERURGIILE ~I RÀNDUIELILE ÌN LEGÀTURÀ CU

MOARTEA ~I CU ÌNl\10RMÀNTAREA
22 Vezi rànduiala lor 'ìn trad. genn. la Al. Maltzev, Bitt-Danlt-und Weihe Gottesdienste (Kniga Mo-
1. Slujba la ie§irea cu greu a sufletului. Cea dintai slujba din Molitfelnic, cu care
Iebnih pienii), Berlin, 1897, pp. 643-662; acelasi, Bcqraebrass-Ritus und einige specielle und alte1·hiùn-
Biserica il asista pe crqtin in dipa grea a sfar§itului sau, cautand sa i-1 ll'.?ureze, este
licbe Gottesdienste, pare. II, pp. 1-37. Comp. §Ì PI. de Meester, Rituale benedizionale bizantino, PP·
523-525. slujba la Ìefirea cu Jfreu a sufietului. Se face la dpataiul celor care lupta greu §Ì indelun-
23
Vezi, de ex., celc douà ,,Rinduieli de doxologic": la Armi Nou si la ziua de 25 Martie gat cu moartea, adica cei care se chinuiesc rau §Ì nici nu se fac sanato§i, dar nici nu-§i
(sàrbàtoarea nationalà a eliberàrii Greciei de sub robia turceascà), in Litu1;ghierul grecesc (Ieraticon) pot da sufletul. Situatiile de acest fcl erau socotite, de obicei, ca ur~ari ale unor pacate
de Atena, 1968, pp. 238-242; ' Huepoxòto, ,;fiç ' EKKÀ:rpiaç ,;fjç 'EÀÀaooç 'tOU twuç, 1961, PP·
39-40 ~i 85-86. Comp. §i Pl. de Meesrer, Rituale benedizionale bizantino, p. 521 ~.u.
I
24
Rànduiala Tedeumului din ritul roman vezi-o la Arhim. Ghenadie Enàccanu, art. /i rev. cit. su- Mathaus Rothenhausler, Stujbele de inmorniantare in Biserica bizantina, ìn vol. ,,Ut omnes
pra, pp. 837-838 (la inceputul slujbei se canta imnul Tedeum, care la noi se canta la sfàrsit). unum sint", Paderboi:n, J.939, pp. 91-100.

382 383
 Pn.C'.LYr Paoç_ Da_ EN1: BRANTST!i
grele, sàvàrsite de muribund §Ì nernàrturisite sau neispàsite, care apasà greu con§tiinta
lui §i nu-I lasà Sa moarà pana cànd IlU-§Ì va usura suflerul prin spovedanie §Ì cainça2. '·
Cànd preotul este chemat in astfel de cazuri, Ì§Ì ia epitrahilul si Molitfelnicul §i
la patul de zàcere al bolnavului, slujba cu titlul de mai sus, alcàruità din urmàtoarele: _ 1:,a capul rnortului §i in sfqnicele aduse ìn juruJ sicriului se aprind lumànari, caci
Binecuvàntarea §i rugàciunile lfJCepatoare, pana la: ,,Veniti sa ne inchinàm ... " (in­
ciusiv); Psalmii: LXIX, CXLII §Ì L; Canonul, alcàruit de Sfànrul Andrei Criteanul, in
care muribundul e irifàtisat ca màrrurisindu-si lumii intregi pacatele sale, tàn~ruindu·se
§Ì pocàindu-se pentru ele; dona rugàciuni, dintre care cea dintài intitulatà Ru._JJdciunea ·
pentru suflecu! cel osandit))ar cea de-a dona: Alta ruJJdciune peutru ce! ce se lupt,i,qreu cu
moartea; in ele preotul Il roagà pe Dumnezeu sa dezlege suflerul muribundului de
blestemul san de pàcatul care-I tine kgat de rrup, sa-i ierte pacatele si sa-i dea sfaqit ·
U§Or si grabnic, precum §i odihnà netulburatà <lupa moarre.
O slufbd asemdndtoare pentru iesirea sufletului existà §i la catolici, cu titlul Ordo
commendationis animae, quando infirmus est in extremis (Rdnduiala iesirii sufletului, cdnd.
este bolnav pe moarte), care se face la càpàtàiul agonizantilor. Originea ei e desrul de ve-
che, cel putin din a doua jumàtate a_ secolului IV3.
2. Rànduielile traditionale la moarte. Cànd moare vreunul din crestini, se trag .
clopotele bisericii ( pànà in clipa inmomàntàrii), pentru ca sa se vesteascà §Ì celorlalri
membri ai parohiei cà unul dintre ei a plecat pe calea vesniciei, sa-i indemne sa se
reage pentru el ( de aceea zie toti: ,,Dumnezeu sà-I ierte") §Ì sa le aducà §Ì lor aminte
ca toti vom muri. Glasul clopotului ne duce totodatà cu gàndul la tràmbita cu care in-
gerul va vesti sfàrsirul lumii §Ì scularea celor morti din morminte pentru infricosà-:
toarea judecatà de apoi (vezi Mt. XXIV, 31; I Cor. XV, 52; I Tes. IV, 16).
Trupul mortului e scaldar (spalar) in semn de curàtire, <lupa pilda primilor crestini
(vezi Fapte IX, 37), cu apà curata, care ne aduce aminte de apa botezului, prin care rà-'
posatul a intrat in Bisericà"; apoi e imbràcat in straie noi §Ì curate, inchipuind vesrnànrul
cel nou al nestricàciunii, cu care vom invia la ziua judecàtii (I Cor. XV, 42.44).
Trupul e pus apoi in sicriu (rada sau cosciug), pentru a fi ocrotit de greutatea
. .._.... .
pàmànrului, inainte de descornpunere §Ì pentru a arata ca el se aflà ,,sub acoperàmàntul
Celui Preainalt §Ì odihnesre sub umbra Celui Atotpurernic" (PS. XC, 1/. Mortul e asezat
cu privirea spre ràsàrit, ca si la borez §Ì cum facem toti cànd ne rugàrn, pentru cà dinspre
ràsàrit ne-a ràsàrit Hristos, ,,lW11ina cea adcvàratà", si tot dintr-acolo va veni El la
judecata viitoarc (Mt. XXIV, 27). Pc piept i se pune o icoanà sau o cruce, pentrn a arata
2 Un asrfel de caz este relatar de Pr. N .M. Popescu, Preoti de mir adormui in Domnul, Bucuresti,
1942, P· 127 §.U.
3 Vezi rexrul acestei rànduicli in DAC1, t. IV, part. I, pp. 435-436. Comp §Ì A.G. Martimort,
L'Orcio commendationis animae, in MD> 15 (1948), P: 150 ru. §Ì D. Sicard, Preparation à la mort et
prière pou.r les agonisants> ìn vol. ,,La maladie et la mot1: du chrétien dans la Limrgie" (Conf Saint-Serge,
XXI-e Semaines des Emdes lirurgiques, Paris l-er-4 juillet 1974), Roma, 1975, PP- 327-337.
4 Simeon al Tesalonicului, Despre sjètiJÌtul nostru, cap. 368, 111 trad. rom. cit., p. 248. Nu trebuie
sa se citeasca vreo molitfà pentrn curati rea celor ce au spalar mortul, cum fac unii preoti ( de altfel, o
asemenea molitfà nici nu exisra in Moliifelnic); caci pentru noi, crqtinii, rrupurik m011ilor nu sunt
neo1rate, ca sa fie nevoie .c;a ne cudçim dupa atingerea de ele, cum credeau evreii (vezi Constitu/iilt:
aposi-olice> VI, 30). . .
5 Nu avem in .l'violiifelnicul rornanesc o n1gàciune pemni binecuvantarea co§cmgulm, de§l
credincio~ii cer aceasta in multe parti aie Biserìcii noastre. O astfel de randuiala aflàm numai intr-un
Moliifelnic ruteau (Euchologhin ili Trebnic) tiparit la Leopoli (Lemberg sau Lwow)., 1873, p. 1059;
in trad. germana la Al. von MaJtzew, Begriibnissritus... , Berlin, 1898, part. a II-a, pp. 172-174.
384
LITURGICA SPECIAL.A
ca un cre§tin Ì§Ì da duhul lui Hristos, intru Care crede §i Carnia I se incredinteaza la
m,?arte6, iar C~cea Lui sau sfantul zugravit pe icoana e scut §i arma ìmpotriva kigerilor
Gli care cauta sa 1a sufletele mortilor §Ì, totodata, mijlocitor inaintea lui Dumnezeu.
lumma e~_re., pe de o parte, cjlauza suflemlui pe calea spre eternitate, risipind ìntuneri-
cul_moqu, 1ar pe de alta, ea Il simbolizeaza pe Hristos §Ì Evanghelia Sa, precum El ìn-
SU§l a spus: ,,Eu sunt lumina vieçii: Cel ce-Mi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric,
ci va avea lumina vieçii" (In. VIII, 12. Comp. §Ì II Cor. IV, 4, 6). Lumanarile
simbolizeaza apoi candelele aprinse sau lumina faptdor bW1e, cu care cre§tinul ìl va
ì~tàmpina pe Mire~e Hristos la judecata de apoi, asemenea fecioarelor ìnçelepte, din
p1lda celor zece fec1oare (Mt. XXV, 1-13). Acela§i lucru ìl simbolizeaza §i lumànarea
care se pune ìn màinile celui ce trage sa moara, precum §Ì lumànarile care se impart
celor de faça la inmormàntare §i la parastas7.
3. Iie chiar ìn ziua mortii, fie 1'.n ziua inmormantarii (iar uneori chiar in fiecare zi
pana la ìnmormantare), preotul savaqqte, la casa mormlui, slujba numita panihida
(pani-1,hi:dd) care nu e altceva decat o anticipare pe scurt a slujbei i:nmormàntarii.
Preotul ̧i pune epitrahilul ( de culoare neagra, dadi are) §i, primind ìn mana
stanga lumànare aprinsa, iar ìn mana dreapta avànd didelniça ( sau un vas cu ramaie
pentru cadit), ìncepe slujba, care este alcanùta din urmatoarele:
Binecuvàntarea §i mgaciunile incepatoare (ìn timpul acesta, preotul cadqte tmpul
mortului de jur-ÌmJ?rejur, icoana, casa §Ì pe cei de fata); ~
Troparele mor1;:1lor pe gl. 4: ,,Cu duhurile dreptilor. .. , Intm odihna Ta, Doam-
ne ... ", §i celelalte;
Ectenia pentru morçi: ,,11iluiqte-ne pe noi, Dumnezeule ... "; la fiecare alineat, pre-
otul il cadqte pe mort;
Rugaciunea: ,,Dumnezeul duhurilor §i a tot tmpul ... ";
Otpustul specific slujbelor funebre: ,,Cel ce a ìnviat din morçi ... " etc. (vezi Molitfèl-
nicul san Panihidti). ·
Apoi, tamaind spre mort, preotul zice: ,,Ìntru fericita adormire ... " §Ì se canta:
,,Vqnica pomenire", de trei ori8 .
Preoml binecuvànteazà mortul, zicànd: ,,Dumnezeu sa-I ierte §Ì sa-1 odihneasca" §i
ìncheie cu: ,,Pentru rugàciunile ... ". ·
Termenul panihida vine de la cuvintele grece§ti navvuxiç (miç = tot, vuç =
noapte) §Ì aoco :=e cant, §Ì insernneaza priveghere sàu slujbd de toatd noaptea, deoarece
6
Simeon al Tesalonicului, o-p. cit., cap. 362, trad. rom. cit., p. 244.
7
Despre alte <latini, rirnri ~i credinte cvasi-religioase din folclor in legatura cu momennd mortii
~i al inrnormantarii, a se vedea frumoasa antologie folclorica de Sim. Fl. Marian, irmumniìntarea la
1'01ndni. - Studiu etnografie. Bucurqti, 1892. Apoi: T.T. Burada, Datinile poporului roman la
!nmm,na::itari> Ia~i, 1882;_Dim!trie Canternir, Descrierea .Nioldovei,_ partea a II-a, cap. XIX (Despre
mmo~mantarea moldovemlor), m trad. rom. de G. Pascu, Bucurqt1, 1923, pp. 164,-165.
8
In randuiala din Molitfelnice ca §i din Panihida nu era prevazuta formula: çìnnu fericita ador-
mire ..." ·'ìi ,,Vqnica pomenire", de§i ea era generalizata in practica peste tot; a tost introdusa abia in
edi@e ultime ale Moliifelnicului ( 1966 §i 1971) ~i ale Panihidei ( 196 7).
~n unele parti din Biserica noastra (nordul Moldovei ~i in Ardea!) preotul strope~te acum cruci~,
cu vm (paus) sau cu agheasrna, trupul mortului, zicand: ,,Se stropqte robtù (roaba) lui Dumnezeu X
.
cu apà sfintita., in numele Tata.lui... " etc., apoi §i sicriu1 zicand: ,,Stropi-ma-vei cu isop §i ma voi
curati ..." (Ps. L, 8). Stropirea aceasta amimqte imbalsamarea mortilor de odinioara (Vezi: P.
Pr~xopovic~u_,-'f!-itualistica> pp. 158-159; Bojor §Ì Ro~ianu, Tipic bisericesc, p. 192, 197, 200; V.
M1trofanovic1§l colab., op. cit., p. 895; Juv. Stefanelli, o-p. cit., p. 149 ~.a.).
385
PREOT PROF. I)R. ENE BRANI~TE
slujba numità panihidà inlocuieste privcqhiile, adicà rugàciunile §i càntàrile din timp.uJ},i:"
noptii, pe care credinciosii le fàceau odinioarà in bisericà, in ajunul .praznicejoj ma.r,i/{--
sau ìn case, la capatàiul celor morti, mai ales in vrernea cànd mortii se 't'ngropa~,
noaptea, din pricina persecutiilor", Astfel de privegheri la casa mortului au ramasìn iiz(
pànà astàzi in unele parti ( ca dè ex. in Ardeal si pe alocurea §j in Moldova), dar; ele
s-au transformat in prilejuri de adunare si petrecere, sau in adevàrate sezàtori j cu
glume §Ì istorisiri uneori necuviincioase, pe seama celui mort, obiceiuri osàndite ade1c
sca de ierarhii romani de odinioarà!". . '->
Lumdnarea aprinsd care se pune in mana morrului (in unele pàrti sub forma de
roatà sau colac), precum §i lumànàrile aprinse pe care le poartà in màini atàt sfintitii
slujitori, càt §Ì credinciosii partici pan ti la slujbele funebre ( panihidà, ìnmormantare·;
parastas), Ìl sirnbolizeazà atàt pe Hristos - Lumina lurnii, intru Care cel ce urnblà rtu
va umbla intru ìntuneric ( comp, In. VIII, 12) - càt §Ì lumina candelei credintei §Ì a
faptelor bune, cu care Il vom intàmpina si noi, irnpreunà cu ràposatul, ca §Ì fecioarele
inrelepte, pe Hristos Mirele Ceresc §Ì Iudecàrorul nemitarnic, cànd El va veni pe
neasteptate, la sfìrsitul lumii (comp. Mt. XXV, 1 s.u.). Lurnina aceasta càlàuzestesn',
fletul pe calca cea rara de intoarcere, risipind intunericul rnortii; avànd deci lumànarea
ln màinile sale, omul trece la cele de dincolo irnpreunà Cli Hristos §Ì avànd cu cl · ,,lù-
mina vietii" celei vesnice, pe care a primit-o inca de la borez. Viata pàmàntcasca 'a
crestinului, inceputà cu Hristos, se sfàrsesre astfel tot cu El, pentru a se prelungi in ce-
ruri lànga El, dacà in viatà a irnplinit poruncile Lui.
Acelasi lucru ìl simbolizeazà si luminile din sfesnicele care ard in jurul sicriului,
lumànàrile pe care le aduc §i le aprind crcdinciosii la càpàtàiul rnortilor ori la rnor-
rninte, precum §Ì candelele care ard la morminte11.
in timpul càt rnortul sta in casa sau ln bisericà ( dacà e dus acolo ), pe langa
Panihida reglcmentarà, se obisnuieste pe alocurea sa se citeascà de càtre preot, la capul
morrului, asa-numitii stàlpi; adicà pericope din cele" patru Evanghelii; unii preoti citesc
din EJJan)fheliar toate pericopele dintre Pasti §Ì Inàltare, altii numai pericopele de
sàrnbàtà, altii munai Evangheliile mortilor pentru toate zilele sàptàrnànii, altii Evan-
gheliile Patirnilor Dornnului sau pe cele din rànduiala Maslului, iar altii cele 11. E van-
ghelii ale Ìnvierii, care se citesc Duminica la Utrenie si care au §Ì fost tipàrite in editiile
mai noi ale Panihidei §Ì ale Molitjèlnicului, sub titlul de EJJan,ffhelii ce se citesc la stdlpi12•
Evangheliile acestea se intercalcazà de obicei intre ecrenie §i rugàciunile de dezlegare
din rànduiala Panihidei. Alteori, se .citqte din Apostol sali din Psaltire ( din care pot citi
§i càntàretii sau simplii laici). Citirca se face in mai multe rànduri 13.
-------------
9
Vezi, de ex., Sfànrul Ioan Gurà de Aur, Omiùe la martiri, P.G., t. L., coJ 665: ,,Ati prefàcut
noaptea in zi prin sfinrcle privegheri (òu:i 'tWV llavvuxJ&ov 'tWv 1.1:.pwv) ... ". Comp. V. Mitrofanovici
§Ì colab. op. cit., pp. 896 §i 905.
10
Vezi, de ex., Mitrop. Iacob Puçneanul al Moldovei, Sinopsis, Ia§i, 1751, f 62-63.
11
Pr. Prof. Ene Br;:i_ni§tC, ìn lmNi(titura de credin/ii cre1tina 01"-todoxa, Bucure§ti, 19152, pp.
318-319. Comp. §i Pr. V. Aga, Simbolica biblica JÌ crefti.na. Dic{ionar enciclopedie, Timi§oara, 193.5,
pp. 183-184.
12
Vezi, de ex., Molitfélnic, BucurC§ti, 1971, pp. 252-272 §Ì Panihida, ed. Bucure§ti, 1928, p. 119
§.U, §i ed. Bucure§ti, 1967, p. 147 §.U. , ìnmormantarii acasa §i de aici sa fie dus direct la cimitir, rara sa mai tread pela biserica (vezi Bojor
1~
Despre practica stalpilor vezi §Ì Sim. Fl. Marian, Inmonndntarea la romani. Studiu. etnografie, Bu-
cure§ti, 1892, p. 223 §.U.; Pr. M. Apostol, Stalpiifimeb-ri, art. in rev, ,,Tomis" (Constanta), an. 1948,
nr. 4-6, pp. 13-17; acela§i,Despre ,,stdlpii'' care se citescla morfi., in GB, an. 1957, nr. 4-5, pp. 265-278.
386
LITURGICA SPECIALÀ
4. Slujba inmormantarii (prohodul sau po)fribania). ìn ziua ìnmormàntarii14, preo-
tul merge ( din nou) la casa mortului §Ì face serviciul Panihidei dlipa rànduiala ara.tata.
Dupa ,,Ve~nica pomenire", mortul e scos din casa ~i pornit spre biserid. Convoiul
mortuar se aranjeaza astfel: in frunte merge cineva cu crocea. care va fi pusa la capul
mortullii; urmeaza cei ce poarta coliva §i vinul (pomenite §i pomul, numit prin unele
parçi paos)15, a poi purtatorii steagurilor ( prapurii), cei cu coroanele ( daca sunt),
purtatorii de sfè§nice, cantareçii §i clerul, a poi sicriul ( carul mortuar), urmat de. rudele
mortului §i de ceilalçi.
Pe drum se canta ,,Sfinte Dumnezeule ... ", funebru. Se canta aceasta cantare, ca una
ce este inchinata Sfintei Treimi, Careia mortul I-a slujit, §i ca una ce este cantata §i de
ingerii din cemri, cµ care nadajduim §j ne rugam ca mortul sa se uneasca, pentru a-L
slavi impreuna cu ei pe Dlimnezeu16.
Dqi .lviolitfèlnicul nu prescrie, mai pretlitindeni se obi§1miqte a se face popasuri
san ,.;tii1,-i,)) (trei sau mai multe), mai ales pe la rascruci (raspa.mii de drurnuri) sau in
loclirile legate de viaça §i activitatea raposatului17; convoiul se oprqte, preotul, cu faça
spre sicriu, zice ectenia pentru morçi, rugacilinea: ,,Dumnezeul duhlirilor ... ", ecfonisul
respectiv §i ,,V qnica pomenire", iar unii ci tese §i ca.te o Evanghelie, fie din cele 11 ale
.Ìnvierii, :fie din - cele 7 de la Maslu, fie din cele 5 de la inmormàntarea preoçilor (in
une}e parçi din Moldova, se cere preoçilor sa citeasca 12 Evanghelii la aceste stari)18.
Inainte de a fi dus la cimitir §i ìnmormantat, trupul mortului e adus la biserica,
unde j se face slu_fba intnorrndntarii. Aici mortul se afla pentru ultima oara 111 rnijlocul
parohiei sau al familiei cre§tine din care a Ìacut parte. El ̧i ia acum · ra.mas bun nu
numai de la cei rama§i in viaça, ci §i de la loca§ul sfant unde a lliat parte la sfintele
slujbe §i in jurul druia s-a desÌa§urat ìntreaga sa· viaça religioasa. $i <lupa cum in
biserica a primit botezul §i imbisericirea, adica ìnceputul vieµi sale ìn Hristos, se cu-
vine ca tot aici sa i se fad §Ì cea din urma slujba, aceea care binecuvanteaza sfàr§itul
vieçii noastre pamante§ti §Ì jmrarea pe poarta vqniciei 19.
Slujba ìnmormàntarìi nu este ìnsa aceea§i pentru toçi rnorçii. Moliifelnicul cuprinde
cinci randuieli deosebite ale inmormàntarii; una pentru credincio§ii laici ìn varsta ( de
la §apte anj in sus), a doua pentru prunci §i capii pana la §apte ani, a treia pentru dia-
conii §Ì preoçii de mir, a patra pentru dlugari §Ì arhierei §i a cincea pentru toçi cei ce
mor intr-un anumit timp al anului, §i anume in Saptarnana Luminata. Cea mai des
savàr§ita dintre acestea e cea dintai, de aceea vom descrie mai intai rànduiala ei pe larg.
a) Rdnduiala i'n1nonndntarii niirenilor adulti dupa.Moli~felnic este, pe larg, lirmatoa-
rea: Dupa ce se aduce trupul mortului in biserid (de regula ìn pronaos)20, unde e a§e-
14
Din cauza caracterulul funebm al slujbei prohodirii mort:ilor, nu se fac ìnmormantari in zilele
praznicelor imparatqti, cand trehuie sa predomine bucuria duhovniceasca. Dupa traditie, nu_se fac
de asemenea i:nmormantari de morti in ziua de luni, ca inceput al saptamanii.
15
Despre semnificatia colivei §Ì despre paos vezi mai departe, la randuiala Parastasului.
16
Simeon al Tesalonicului, op. cit., cap. 363, trad. rom., p. 244.
17
Starile acestea se numesc, prin Moldova, poduri sau va,ni.
18
Vezi Pr. P. Procopoviciu, op. cit., p. 159; Bojor §Ì Ro§ianu, op.·cit., pp. 193-194; C. Vladu,
Manual de Tipic preo/esc, p. 156. Comp. §Ì F. Balamace, op. cit., pp. 433-434.
19
Pr. Prof. Ene Brani§te, in inva/atura de credinfa crejtina ortodoxa, pp. 320-321. E curios obice-
iul, generai ìn Ardea! §i care a 1nceput sa se strecoare §i prin alte parti, de a se face morndui slujba
§Ì Ro§ianu, op. cit., p. 192). ,
20
Dupa indicatiile din Evhohghiu, ìn insemnarile de la ìnceputul randuielilor ìnmormàntarii,
moq:ii se a§aza in biserica astfd: mirenii 10 pridvor, clerul de enorii (preotii §Ì diaconii) §i calugarii
387
Dn_~nrr va.or;_ Du_ BNH BRANISTE
;·\,:,.·.
zat ~ll f~ça spre rasarit~ se impart lumànar~ aprinse l~ ~ei ~ie faJ~;. precum a~ ;7azu~:~J!tr
Iumananle acestea, ca ~1 cea care se pune - m unele parti - 111 mamue morrului, 1ridata}f:!,
dupà ce i s-a fàcut toaleta funebri, simbolizeazà lumina lui Hristos, care càlàuzesr- stilff
fletele celor riposati in inrunericul rnortii, caci Hristos este ,,Lumina lumii ~i·· ciiiéJ·,
urrneazà Lui nu va umbla inrru inruneric, ci va avea lumina vietii" ( comp. In. VU!<:: ·
12). Preotul, invesrnàntat in epitrahil §Ì felon (de culoare neagrà), vine §Ì, primindfà1~
clie aprinsà in mana, face incepurul, dànd binecuvàntarea obisnuità la ierurgii (in 'so~:
boro zice protosul)21. Càntàretul incepe cu ruqdciunile introductive (,,Sfinte Dumnezet.
ule ... ", càntat funebru) §Ì apoi citeste Psalmul XC (,,Cel ce Iocuiesti sub acoperàmànnj]
Celui Preainalr ... "), in care se exprirnà deosebita purtare de grija a lui Dumnezeu fata:'
de cei ce si-au pus increderea intr-insul. In tirnpul acesta, preotul cadeste icoanele irn-
pàràtesti, apoi 111 jurul sicriului ~i pe cei de façi22. Apoi se canta Ps. CXVIII (,,Fericiti
cei fàrà prihanà in cale ... "), irnpàrtit in trei stari; dupà fiecare verset se repetà refrenul
,,Aliluia" la starea I, ,,Miluie§te pe robul Tau" la starea II §Ì ,,Numele Tau, Aliluia" la
starca III. Ìntre stari se zice ectenia micd pentru m011i. Apoi se càntà Binecuvantarite
Pogribaniei (ale mortilor: ,,Binecuvantat esti, Doamne ...< Ceata sfintilor ... " §i celelalte)/
in practicà insà, mai peste tot (mai ales la orase), se suprirnà cirirea celor doi psalmi ~i·se1
face inceputul slujbei astfel: Dupà binecuvàntarc, preorul canta ,,Aliluia" (de 3 ori) pe gl: 8,
troparele ,,Cela ce cu adàncul intclepciunii ... , Slava ... , .Si acum ... , Pe tine zid si liman te
avem ... "2\ Ìn tirnpul acesta, preorul (in Sobor protosul) cadeste morrul imprejur, pe sluii-
tori si pe credinciosii din bisericà, Apoi indatà incep Binecuvantdrile mortilor (pe alocurea,
inainte de Binecuvàntàri, se mai canta càteva stihuri din Ps. CXVIII, si anume cele insern-
nate in Mofiiftlnic cu crucc). Ìn unele pàrti (Bucovina), in timpul Binecuvàntàrilor preorul
cadeste din nou.
Urrneazà ectenia tntreita penrru morti (,,Miluie~te-ne pe noi, Dumnezeule ... ")~
càdindu-se spre mort, la fiecare alineat. Apoi se canta troparele .ffl. 5: ))Odihne:jte, Man-
tuitorul nostm, cu dreptii, pe robul Tau (roaba Ta) ... , Slavà..., Si acum ... , Cela ce din Fe-
cioarà ai ràsàrit lurnii ... " si se citeste Ps. L ( care insà, de cele mai multe ori, se suprirnà)," ;
Dupà aceasta urrneazà Cano1iul mortilor, alcàruit de Teofan Graptul ( Scriitorul. de
cantari, t843), din care 111 practicà, mai ales la· Ora§e, se canta numai irmoasele de: l~
sirnpli (rara hirotonie) in pronaos (rindà), iar clerul monahal §i arhiereii in naos, càt mai aproape de
usile impàràtesti (vezi, de ex., Motitfèlnic, Bucuresti, 1937, pp. 189, 237, 257). Dupà Pseudo-Dioni-
sie Areopagirul (Despre ierarhia bisericeascà, VII, 2, trad. rom. de Pr. Cicerone Iordàchescu, pp.
141-142), trupurile clcricilor adorrniti se pun ,,tn fata durnnezeiescului alrar", iar aie monahilor
,,langa cinstirul presbiteriu, inaintea intràrii preotilor". Dar in practicà aceasta disrinqie nu se mai
respectà astazi, toti raposatii - de orice fel - fiind a§ezati in mijlocul bisericii (naos, sau pronaos)',
ceea ce se tàcea ìnca de pe vremea arhiepiscopului Simeon al Tesalonicului, adica secolele XIV-XV
(vezi De:,pre :,fa1"fitul nostru, capitolele 363 §Ì 364, rrad. rom., pp. 244-245).
21
De obicei, preotul (preotii) se a~aza pe solee (sau ìntre sfqnicele impararqti), cu fata sp~e
mort; dar in unele parti (Rusia, Moldova) se prefera a§ezarea la capul morrului, cu fata spre ra.sanr,
punàndu-se Sfanta Evanghelie §Ì Sfanta Cruce pc sicriu (vezi, de cx., Pr. P. Procopoviciu, <Jp. cit., P·
159. Comp. §i F. Balamace, op. cit., p. 434). . Obiceiul e vechi. Vezi, de ex., Pseudo-Dionisie Areopagitul (op. cit., VII, 2, 3, trad. rom., pp.
22 Cadirea aceasta nu e prevazucii in rànduiala din Moli"tftlnic, dar e genei-alizata 'ìn practid (vez1,
de ex., F. Balamce, op. cit., p. 434).
. Vezi Simeon al TesaJonicului, Despre sfdrJitul nostru, capitolele 367 §i 368, trad. rom. cit., pp.
23
Aceste doua tropare au fost introduse la incepurul slujbei inmormantarii rnirenilor ~duit1.f!­:U~
mai in ultimele editii aie Molitfelnicului romanesc (ìncepand cu cea de Bucurqti, 1950). In edituk
anterioare, ele se aflau numai Ja ìnceputuJ slujbei pent1·u ìnmormàntarea pnmcilor, la cea pentru in-
mormàntarea calugarilor §i ìn randuiala Parastasului.
388
LITURGICA SPECIAL.A.
cantarea a treia (,,Nu este sfant ca Tine, Doamne Dumnezeul meu ... "), a §asea (,Ma-
rea vie:tìi vazand~o :ìnalçandu-se de vifoml ispitelor ... ") §i a noua (,,Pe Duinnezeu a-L
vedea nu este cu putinça oamenilor. .. "). Dupa irmosul canta.rii a treia se cite§te
Sedealna )) Cu adevarat dqertaciuni sunt toate ... ", iar dupa. irmosul canta.rii a §asea - se
cànta Condacul !fl. 8 (,,Cu sfinçii odihne§tel Hristoase ... "), se cite§te Icosul (,,Ti.i ìnsuçi
e§ti fàra de moarte ... ") §i se canta din nou Condacul. .
Du pa irmosul Canta.rii a noua se cànta ( sau se citesc) cele opt stihiri idiornele ( ca.te
una pentm ficcare glas), alcatuite de Sfantul Ioan Damaschinul, 111 care se deplange
scurtimea vieçii omenqti §Ì zadarnicia lucmrilor pamànte§ti, inalçandu-ni-se cugerul §i
nadejdea la Dumnezeul cel vqnic.
Urmeaza :Fcricirile cu stihirile lor (pe gl. 6). Se cite~te apoiApostolul din I Tes. IV,
13 §.U., qnde Sfàntul Apostol Pavel ne mangàie, ìncredinçàndu-ne despre. invierea
morti.lor. In timpul Apostolului preotul ddqte ( ca la inceput), apoi citqte Evmwhelia
de la In. V, 24 §.U., unde Mantuicorul vorbe~te iudeilor despre invierea moqilor.
Dupa aceea, preoml citqte langa mort niolitfa d~ dezle11are) caracteristica - tururor
slujbelor funebre: ,,Dumnezeul duhurilor §i a tot trupul. .. "24 §Ì apoi rt4ffaciimile de ier-
tiire (,:,Doamne Dumnezeul nostn1, Care cu :ìnçelepòunea Ta cea negra.fra ai zidit pe
om din çarana ... ", §Ì celelalte) :ìn care se roaga ca Dumnezeu sa dezlege suflerul
raposamlui de orice blesrem sau afurisenie, sa-i ierte tot pacatulsufletesc ~i trupesc, ca
sufletul lui sa se odihneasca impreuna cu drepçii, iai tmpul sa se dea firii, destàcàn-
du-se fn cele din care a fost zidit.
Apoi se canta frumoasele podobiiJ!l. 2: )) Veniçi, fraçilor, sa dam mortultù .sarutarea de
pe urma..." §i celelalte, in care Biserica ne zugrave§te din nou piericiunea §Ì vremelnicia
vieçii parnante§ti, ne 3.ffiÌnte~te ca toçi v9m muri §i ne 1ndeamna Sa ne fugam Cll toçii
pentrn iertarea §Ì odihna celui raposat. In timpul acesta, mcepànd cu preotul, mdele,
prietenii §Ì cunoscuçii mormlui vin pe rànd §Ì dau mortului samtarea cea mai de pe
unna (se sa.ruta de fapt Sfama Cruce san icoana de pe pieptul mortului)25. Aceasta saru-
tare este pecetea dragostei §Ì ,1 unirii care-i leaga pe cei vii cuce moqi §i totodata senmul
iertarii §Ì al :ìmpacarii, prin care ne luam rarnas bun de la cel ce pleaca di.ntre noi26.
Pre:otul face apoi apolisul. As_um, de e cazul, se çine cuvdntarea _funebrii (necrolo-
gul) . Dupa care, preoml zice: ,,Intm fericita adormire ... " §Ì se canta ,,VqnicaApome-
nire" de rrei ori (prima oara clericii, a doua §i a treia oara corul sau càntareçii). In tim-
pul aciesta, preotul §i rudele apropiate ale mormlui ridica §Ì leagana colìva ( parastasul
sau paosul).
Prin dntarea ,,Ve§nica pomenire" ne mgam, lui. Dumnezeu ca', pe de o parte, El
sà-§i aduca pururea aminte de cel mort intm imparatia cemrilor, iar pe de alta, cei vii
sunt indemnaçi sa pastreze ne:ìntrerupta legatura spirituala cu cel raposat, sa nu-1 dea
uitarii, ci sa-1 pomeneasca nemcetat :ìn mgaciunea lor.
Pre:otul ìncheie cu: ,,Pentm nigaciunile ... "27•
24
Penrru vechimea acestei rugaciuni, vezi rugaciunile similare din Constitu{iile apostolice( care. VIII,
cap. 41), §i din Despre ierarhia hisericeascaa lui (Pseudo) Dionisie-Areopagiml (VII, 3, trad. rom. de
Pr. Cic. Iordachescu, p. 144), in care mtalnim acelea§i expresii ca §Ì in texutl rugàciunii de azi.
25
144, 149): arhiereul d:'idea cel dìncaì sarutarea.
26
247-248. ,i
27 ./'
Formula aceasta de incheiere nu e prevazura m randuiala din Jvloliifelnic, dar e obi§nuita in I.
practicà (vezi, de ex., F. Balamace, op. cit., p. 437); in unele parti ea nu se zice acum, ci se ìncheie cu .I
ea la cimitir, dupa punerea mortului ìn groapa. I
:ii
i·
389 :\i
!i
PREOT PROF. DR. ENE BRANI~TE
Trupul mortului este apoi ridicat §Ì dus la groapa, procesiunea forrnàndu-se ca,§v{
pe drumul dintre casa si biscricà. Pe drum se c~nt~ ,,Sfinte Du~n~ezeule .... '\ fune,_bru;fi.
iar uneori (acolo unde cimitirul e dq:~arte de b1senc~) se f:c 5,.tan sa~ opnn pe l_ang:t:
ràspàntii de drumuri sau là;nga locunle le.rate ~e v1at~ pa~ante~sca ~ m;>rtulru · ~ ~et
obicei trei stdri, prin analogie cu cele prcvazute m Molitfelnic la randm~l~ mmor~am4,,
tàrii càlugàrilor), rostindu-se ectenia pentru morti si càntàndu-se ,,Ve§mca pomenìrez;
iar une01'.i citindu-se §Ì càte o Evanghelie din cele pentru stalpi18.
Ìn cimitir, Unga, groapa, preotul zice pentru nltii:na. dat~ ~ctenia p~n,-!u,, m~11i,r
rugàciunea: ,,Dnmnezenl duhurilor §Ì a tot trupul..." §1 ,,Vqmca _pomemr~: . .ln~mte,
de a se inchide sicriul, preotul varsà crucis peste trup untdelemn dm candela (mai ales.
din cea de la Sfànta Masà), sau - mai des - din vinul zis paus (paos), adus de rudele
ràposatului O data cu coliva, zicànd: ,,Stropi-ma-vei cu isop §Ì ma voi curàti ... " (Ps. L~.
8)29• Unii varsà acum si cenusa sau càrbunii din càdelnità san d!n ~a~ul c~ care pr~ot~
a càdit . zicànd: , Praf si cenusà suntem"30. Dupà ce se acopera sicriul §1 e coborat rrr
mormint, preo;ll aruncà peste el cea. dintài lo~:Jata. de _çarana, ~ruci1, zi<;=,1n~; ?)il
Domnului este pàmàntul §Ì plinirea l\u, lume~ §1 ton cei ce _J.ocu~:scv m:r-msa·. (_P"s ..
XXIII, 1). Prin aceasta ni se aduce ammte cuvantul D?mnulm: :'Ca.pa~an~_e§tl §11°.'
pàmànt te vei intoarce" (Fac. III, 19); dar, totodata, se cauta a-i mangaia pe cer
ràmasi inviata cu credinta ca, chiar in pàrnànt, trupul mortului ramane tot_in puterea
si sub ocrotirea lui Durnnezeu Care este Stàpànul ceruJui §Ì al pàmàntului. Sau pre-
~um ne invatà Sfànrul Apostol ,Pavel: ,,Caci dacà tràim, pentru Dom!1ul rr:aim, §Ì dac~
rnurim pentru Domnul murirn. Deci §Ì dacà tràim, §i dacà munm, ai Domnului
suntern. Caci pentru aceasta a murit §Ì ; inviat Hristos ca sa stàpàneascà §i pesti: .morti
~i peste vii" (Rom. XIV, 8-9)31• . . .
3.,
Apoi preotul incheie, zicànd: ,,Slava lui Dumnezeu, Cel ce a~a a binevoit !" ,, .
Se varsà cenusa peste trupul morrului (sicriul), pcntru a adeveri cuvànrul Sfint~;i Scrip:
turi ca ,,pamànt §Ì cenusà suntern" (Fac. ::Xrv!II, 27; Iov _XX:~, 19; _Ecc~es. _?(I~,. 1 \· Apoi
aceastà cenusà, fiind binecuvàntatà §Ì sfintità cu semnul Sfintei Cruci, pnn tamaie, 11 pune·
~8 Vezi Ic. D. Lungulescu, Manual de Pra~tica litu1'l;,1ica, p. ~85: Prin unele parti ~Arde:f §_Ì Ba-
nat), la poarta cimitirului se citeste Evangheha de la Ioan X? /-16 (,,Eu sunt _uf' 01lor:·· ), rar 1~
groapà, Evanghdia cu invierea lui Lazàr (Ioan XI, _145). yez1 Pr. P. Pro~opovtc11.~,op. cit., P· 161,,
Tipicul bisericesc, de Bojor §i Rosianu, pp. 193-194 §I 200 §I C. Vladu, op. at., pp. _107-170. r-
2~
Formula,' obi§~uita !11ai de mult in J?•?ctic~ (vezi d~ -~x. F._ Balar:nace, op. et~, pp. 43/-438), a
fost mtrodusa mlvf.olitfelmcul nostru numa1 m ultunele ed1i11 (Bucurqt1, 1965, 19: l). , . todoqi din nordul Moldovei (vezi Trebnicul de Lemberg 1873, pp. 683-691; rrad. germ. la Al.
,~o Vezi, de ex., Pr. P. Procopoviciu, op. cit.) p. 180. Dupa S~me:m al_ Tesa_lomculm (op. cit., cap.
287, trad. rom., p. 185) §i mitrop. lacob Putneanul al Moldove1 (Sinopsis,, la§t, 17?1, f. 15)? cenu§a
d~n ~adelnita se varsa peste sicriu? ~upii c~boràrea lui in gr?~pa, ap cum s~ face §1 acum pnn unde
paq:i (vezi de ex. Pr. P. Procopovicm, op. ctt., pp. 160-161 §i L. Vladu, op. ctt.~ P: 156). . exista o scuna randuiala in acesr scop, deosebita de cea dio Mofrtfèlnìcul rntean citat.
Ìn ~nele parti (Mold~va §i Ardeal), ina~nte de a ar~mca J?all?~t ~este sICrm, p_re~tul face :em-
31
md Sfinte1 Cn.1c1 cu lopata m cele patru latu~I ale morman1:1l~11,ztcand. ,,S~ pece:1rne~te m<~~ma::nù
robului lui Dumnezeu X, pana la a doua vemre a J?o1~nul~ §1 ~unm_e~euhu §1 _Man~1toru~m no,,~r,:n
Iisus Hristos, ìn numele Tata.lui (la capul mortulrn), §1 al ~1~lm (la ptc10are), §I al _Sfan,t:ulm pub
(10
laturile de nord §i de sud), Amin". Vezi Pr. P. Procopovicm, op. cit., p. 160; BoJor §1 Rrnpanu, op.
cit.,g 194 §Ì Pr. l.St. Popescu, Nofiu"'!"ilitml]ice... , p. -~4~. . V ,, • V • ;
, - Unii adauga: ,,Dumnezeu sa-11erte §1 cu dreptn sa-1 od1hneasca... §I: ,,Pentru ruga~mn~le.~. ·
~mintim §i formula cu care preotii de prin Ardeal ìn~heiau odinioa~a /lujb_a: ,,T<?a~e cele ~m p_aman:
111 pamant le trimiti, Doamne, iara sufletul care 1-a! luat, cu. sfinf_u Il ?d1hn;§tl ! flkfolitfdnt:;ul d,.
Balgrad, 1689, vezi V.M., Un interesant 1na.nuscrrs al Molitfelniculut roma.nesc, m rev. ,,Lulrura
cre§tina" (Blaj), an. 1942, nr. 10-12, p. 652).
390
LITURGICA SPECIALÀ
pe mort sub scutul lui Hristos pana la inviere;1;1. Iar untdelemnul din candela este semnul l?i
pecetea lui Hristos, ca §Ì untdelemnul de la botez. ,,Atunci (la botez), ungerea cu untde-
kmn il chema pc candidami la botez la luptele cele stinte; acum insa untdelemnul cd varsat
inseamna ca cd adormit a luptat 1n luptele sfinte §i s-a desavar§it";l4.
La capatul mortului se pune apoi cruce, care este semnul crqtinatatii celui adormit,
semnul lui Hristos §Ì al biruintei Lui ìmpotriva mor1;ii. Crucea care strajuie§te de.ci mor-
mantul crqtinului arata ca
cd ce doarme sub scunù ei a adormit intru Hristos, biruitorul
morçii, §i e~ nade_jdea d. se va scula impreuna cu El, la invierea cea de ob§te~s.
Dupa ìnmormantare (mai ales la tara), preotul revine la casa mortului, unde face din
non Panihida san Parasta.sulpe scurt) binecuvantand totodata panzana sau praznicul
mortului (numit prin Transilvania §i Moldova., conuind)36, rama§ita a vechilor agape sau
mese fraçqti, care la primii cre§tini insoteau inmormàntarile ~i care de altfel reprezinta o
supravie~re sau prelungire a vechilor ospeçe funerare (conviviafunebralia) din religiile
mai vechi, greco-romane. Aa1m. preotul citqte, dad e nevoie, §Ì molitfa speciali
prevazuta in J}folitfelnic.,pcntru binecuvantarea hainelor sau a altor lucrun care se dau de
pomana sau pentru sufletul nwrtujui (,,Doamne Iisuse Hristoase, Dtmmezeul nostm, Cela
ce stapàne§ti morçii §Ì viii ... "37• In unele partì, ìn Transilvania §Ì Bucovina de regula, ina-
inte de parastas §Ì de binecuvantarea ospatului fi.merar preotul face ~fin,tireacea mica a
apei cu care stropqte apoi casa §i pe cei de faJa38; e o reminiscença a stravechii practici
pagane ~i iudaice, a lustraçiilor ( curatirilor), bazata pe ideea ca atingerea de cadavrele
morçilor pangarqte §Ì ca deci cei in cauza trebuie sa fie curaçiçi39•
Dupà ce am expus, mai pe là.rg, randuiala obi~nuita a inmormantarii laicilor in
varsra, pe care preotul o savaqe§te cel mai adesea, vom vorbi mai departe, pe scnrt,
despre randuiala 'Ìnmormamarii pruncilor, a clericilor de mir §Ì a calugarilor, precum
§i despre slnjba speciala a ìnmormantarii pentru Saptamana Luminata, aratand doar
"" Simeon al Tesalonicului, D1!.spn sfantul maslu, cap. 287, trad. rom., p. 185.
M Pseudo-Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia biscriceasca_, VII, 3 (trad. rom., p- 149). Comp. §Ì
Simeon al Tesalonicului, Despre ~fantul maslu~ capitolele 286-287 (trad. rom. cit., p. 185) ~i Despre
sfdr;iti!l nostru, cap. 368 (trad. rnm., p. 248).
~s In ultimele cditii aie Molitfèlnicului romanesc (Bucure~ti, 1965, pp. 617 ~i 1071, p. 281-283)
~i aie Panihidei (Bucurqti, 1967, pp. 131-133) s-a adaugat o Randuiala pentru binecuvantarea crucii
ce se a;azti la monnant, care exista mai de mult in alte evhologhii Ot't:odoxe (Trebnic, Belgrad, 1956,
• p. 408). Nu avem :ìnca in Molitfelniettl rornanesc o randuiala pentru binecuvantarea (sfinfirea) 1.ocului
de cùnitìr, care exista mai de mult ìn practica mtenilor ortodoc§i §i care patrnnsese §Ì la romànii or-
lvlaltzew,, Begriibnissritus ... , Berlin, 1898, part. II, pp. 156-172; trad. rom. de Pr. P. Procopoviciu,
Rtinduiala slttjbei sfintùii ciniitirului, 1942. Comp. §i V. Mitrofanovici §Ì colab., op. cit., pp. 876-877
~i Juv. Stefanelli Liturgica, pp. 136-138). Numai 'i.nEuholovhion sau},;loliifelnic, Blaj, 1940, p. 322,
1
·~6 De la cuv. latinesc conunendare = a-§i da sufletu1, a-§i incredinta suflentl lui Dumnezeu.
Vezi
I.A. Candrea §i Gh. Adamescu, Dicfiona1• enciclopedie ilustrat ,,Cartea Romaneasca'), Bucurqti,
1926-193], p. 313.
37
Rànduiala linirgica indatinata la mesele pentru pomenirea mortilor e descrisa la Ghen. Enacea-
nu, Panaghìa) in rev. BOR, an. X, nr. 11, pp. 857-872; vezi §Ì Panihida, Bucure§ti, 1967, p. 137 §.U .
• ,, .:is Vezi Juv. Stefanelli, op. cit., p. 158 ~i Bojor-Ro~ianu, op. cit., p. 202. Prin partile Ardealltlui, ìn
timp ce preotul face sfintirea apei, cantaretu1 ori fatui (paracliseml) deseneaza cu ceara pe perete o
cruce cu multe inflorituri ~i cu initialele Mann1itorului, care se numqte ea ìnsa§i ,,sfqtanie".
39
Vezi Gavril Pop, Datinile romanil.or la tmnonnantiiri tn rapovt cu ale noastre, Blaj, 1900, p. 16.
Comp. §Ì Diac. Prof. Em. Vasilescu, Rituri/e de inmormdntare in diferite religii, in 1\1JHS, an. 1961,
nr. 1-2, pp. 63-65.
391
PREOT PROF. DR. ENE BRANI$TE
deosebirile mai imporrante fata de rànduiala expusà pana acum, urrnànd ca pentfu:·.·
arnànunte sa se consulte Molitfelniculy la locurile respective.
b) Rdnduiala tmnormdntarii pruncilor. Pruncii si copiii pana la sapte ani, curatiti!de}·.·
pàcatul originar prin baia botezului, sunt neintinati de alte pacate si deci<.rnorcJ· :
nevinovati, deoarece ei nu au nici constiinta pàcatului §i nici putinta de a face deose.;:{i;
bire intre bine si ràu. Pentru sufletul lor neprihànit §i Iipsit de biutate; Mantuitonit:i, .a ·
dar ca pildà celor vàrstnici, asiguràndu-ne ca ,,a lor este irnpàràtia cerurilor" (M~.; X,
14 §i Le. XVIII, 16). . din cantari, rugaciuni §i citiri mai multe, mai lw1gi §i mai impresìonante; de pilda, se
De aceea, slujba 1nmormàntarii pruncilor, desi alcàtuità <lupa un plan identic cu al
celei pentru oamenii in vàrstà, este multmai scurtà decàr aceea (lipsesc, de exemplq,~
Ps. CXVIII, Binccuvàntàrile mortilor §Ì cele opt stihiri idiomele ale Sfànrului Ioan
Darnaschinul), Càntàrile §Ì rugàci unile ei exprimà mai putinà jale si durere ( avern alt;
Canon, alt Apostol §Ì alta Evanghelie). Ìn aceste cantari §i rugàciuni nu ne rugaaj:
pentru iertarea pàcatelor, ca la oamenii 111 vàrstà, ci pentru odihna pruncului si aliriai':
rea durerii pàrintilor. De aceea, atàt molitfa de: dezlegare (,,Dumnezeul duhurilor §i)'
tot trupul..."), càt §Ì rugàciunile de iertare din rànduiala obisnuità a 1nmormàntarii;
sunt inlocuite cu o scurtà rugàciune pentru primirea sufletului pruncului in loca§uril~~;
dreptilor (,,Doarnne, Cela ce pàzesti pruncii in viata de acum ... "). Ectenia funebrà din;
aceastà sluibà, in ultimele editii ale Molitfelnicului'", are de asemenea cereri speciale 1n,
locul alincatelor pentru iertarea pàcatelor din ectenia obisnuità ( ectenia specialà pe~rro;
slujba inmorrnàntàrii copiilor exista mai dinainte in practica ruseascà, de unde fusese
introdusà §Ì inMolitfelnicele rornànesti tipàrite sub influcnta ruseasd.)41.
Pruncilor nàscuti morti sau celar ce mor nebotezati, li se poate face slujba inrnor-.
màntàrii, ca §Ì la pruncii morti botezati'". . .::·,
c) Rdnduiala mmormantarii clericilorde mir (preoti si diaconi) se dcosebeste de cea-
obisnuità, a mirenilor, mai intài prin aceea ca, <lupa moarte, trupurile preotilor si dia-
conilor nu se spala (scalda) ca cele ale credinciosilor de rand, pentru ca ele au fost vase.
alese ale darului lui Durnnezeu, ci numai se sterg, de càtre trei preoti, cu w1 burete
muiat in unrdelernn sau cu o pànzàrurà udatà in apà curata, inchipuind asrfel ungerca
trupului Domnului cu miresme, de càtre Iosif §Ì Nicodim43.
Pc lànga hainele preotesti obisnuite, clericii ràposati sunt imbracati si in vesmintélè'
( odàjdiilc) treptei din care aii fàcut parte'"; dupà ce sunt asezati in sicriu, li se acoperà
fata cu un pocrovàt ( acoperàmànt) nesfintit; pe piept, 111 sernn de deosebità cinste, li
se asazà Sfama Evanghelie, càreia au slujit ~i dio care li se cireste acum la càpàtài ( stàl-,
40
Ìncepànd cu cea de Bucuresri, 1960 (p. 208).
41
Vezi, de ex., Trebnic (Molit:ftlnic), Chisinàu, 1908, p. 344. O variantà a acestei ectenii, tradusà
dupà un Trebnic slavon, publicase mai inainte le. D. Lungulescu (op. cit., pp. 185-186).
42
Vezi hotàràrea Sfànrului Sinod al Bisericii Ortodoxc Romane din 5 mai 1908 (BOR, an,
XXXII, nr. 3, iunie 1908, P: 258). Dar in alte Biserici ortodoxe in astfe1 de cazuri preotul binecu-
vànteazà doar groapa ~i slujba e inlocuirà cu càntarea trisaghionului (,,Sfinte Durnnczeule ... ") ·lf!
tirnpul ingropàrii. Pentru amànunte a se vedea Arhim. Alexandre (Nelidow), Rite des funérailles des
enfants, in vol. ,,La malaàie et la mort du chrérien dans la Liturgie", Roma, 1975, pp. 229-242.
43
Juv. Stefanclli, op. cit., p. 155.
44
De aceea, vechile Pravile il obligau pe orice preot sa aibà un rand de vesrnirite pentru_ irigro-
pare, osebit de ale bisericii (vezi de ex., Mani1ai. d~ Pravilif: /ise1'iceas,_ca, de Mi~r?f· N~for~;l
Ungro-Vlahiei, ed. II. Bucure~ti, 1854, p. 121). Obiceml de a-1 ìnmormanta pe clenc1 1111bracat~_;lf:
ve~mincele lor liturgice este vechi, continuand privilegiul pe care il aveau in antichitate dregatoru ~1
demnitarii de stat de a fi ingropafi cu hainele de ceremonie ~i insignele demnitatii lor (comp. le. G
Popovici, Studii religios-morale Ji litu.rgice, p. 437).
392
:~r,J
f
LITURGICA SFECI.ALA
pii Evangheliei)45, iar in mana li se pune Sfama Cruce46. Dupa ce i se face acasa
Panihida obi§nuita, trupul preotului ( diaconului) raposat e purtat de· clerici dus la
biserica ~i a§ezat :ìn naos, 111 fata sfàntului altar, de care e legata slujirea preote;sca47 ~i
1mqe ramane pana la ìnmormàntare. ' ' .
In al doilea rand, slujirea inmormantarii clericilor e mult mai lunga ~i mai solemna
decàt: cea a laicilor, ca pentru unii care au fast purtatori ai Han'ilu{ dumnezeiesc
savar~itori ai sfintelor taine ~i organe ale sfintirii mirenilor48. Aceasta slujba e alcatuitl
citesc cinci Apostole §Ì cinci Evanghelii, urmate ficcare de càte o rugaciune de dezle-
gare ~i de o serie de antifoane, sedelnc ~i tropare. Dupà Ps. L, slujba 'urmeaza in gene-
ral. rànd1~iala Utreniei zilelor de rand (a. se vedea mai ales analogia cu · randuiala din
slu1ba Sfmtelor Parimi, la Denia celor 12 Evanghelii de Joi seara in Sàptamana Pati-
milor). Stihirile idiomele ale celor opt glasuri au care doua ori chiar trei stihiri (strofe)
pentru fiecare glas.
De aceea, s!ujba inmorrnantàrii clericilor se oficiaza de obicei 111 sobor de mai
multi preoti (cel putin cinci, pentm a citi fiecare dte o Evanghelie); pe alocuri este §Ì
obiceiul ca, <lupa slujba, sa se ìnconjoare cu trupul mornùui biserica unde a slujit sat.1
unde i s-a fàcut: slujba ìnmormàntarii (in Orient 1nconjurarea aceasta se fàcea
odinioara ìnainte de a se depune trupul ìn biserica, <lupa ce era adus de acasa)49. Pen-
trn preotì, s-a pastrat pe alocuri privilegiul de a fi ingropati ca odinioara, aproape de
bis~rica, de obicci l~nga zidul altarului.
_ In Bisericile ~recqti §Ì 1n Biserica romàneas~a, slujba inmormàntarii preotilor se
tace, de regula, §1 la 1nmormàntarea diaconilor. Iù Biserica mseasd insa s-a contestar
diaconului dreptul de a fi inmormàntat cu aceasta · slujba, deoarece in ea se vorbe§te
despre drepml preotului de a savàqi sfintele taine, pe care diaconul nu il are; de aceea,
de multe ori diaconii sum ingropaçi <lupa randuiala mirenilor, cazurile contrare fiind
. aprobate de arhiereu.
d) Randuiala tnrnormdntarii cdli~qdrilor se deosebe§te de cele precedente, prin
urmawarele: ·
Trupul dlugarului adormit in Domnul nu este · spalar, ca al laicilor, ci numai 111-
sernnat cruci§ cu un burète inmuiat in apa calda, la fmnte, la piept, la m:lini, picioare
~i genunchi, aratàndu-se prin aceasta ca raposatul a pastrat curatia trupului toata viata
sa sau, cel puçin, dupà intrarea in monahisrn. Dupa ce i se pune cama~a curata, e
45
~ìimeon al Tesalonicului, Despre sfdrJitul nostru, cap. 361; trad. rom., p. 244. ·
In Biserica rusa se pune pe fruntea preonllui (ca ~i la alti m011i) 0 fà~ie de panza sau stofà pe
46
·
care este brodata sau ata~ata o iconifij. cu Minruitorul incadrat de Sfànta Fecioara §Ì Sfàntul Ioan
Botezatornl, precum !jÌ inscriptia cu cuvincele Trisaghionului: ,,Sfinte Dumnezeule, Sfince care,
Sfinte rara de moarte". Aceasta simbolizeaza cununa despre care Sfantul Apostol Pavel spune ca a
fàgaduit-o Hristos n1n1ror ceJor ce a§teapca a doua Sa venire (II Tirn. IV, 8).
47
Vezi Pseudo-Dionisie Areopagitul, Despre iercu-hia bisericeascd VII, 2 (Prad. r01n. cit., p. 141).
Prin unele parti (Ardea! ~i Bucovina) crupul preornlui mort se a§aza cu fa\a spre apus, adica privind
spre poporul pe care 1-a pastorit (Pr. P. Procopoviciu, op. cit., p. 161). ·
4
' O ampli ~i frnmoas.i analiza a continutului teologie al slujbei inmormantarii, preotilor, la A.
Kniazeff, La 11'WYt du prétre d'après le TrebnifzJJ slave, m vol. ,,La n1aladie et la mon: du chi:étien dans
JJ
la Liturgie", Roma, 1975, pp. 155-192.
49
Pl. de Meester, op. cit., p. 107. Despre varìatiile slujbei in trecut, a se vedea §Ì V. Bruni, Les
funérailles d'un prétre au rite byzantin se/on les euchologes manuscrits de langue grecque (origine,
développement, contenu). Thèse, Institut Catholique, Paris, 1970 (~i trad. ical. Ierusalim 1972: I
funerali di un sacerdote nel rito bizantino secondogli eucologi 1nanoscritti di lingua greca).
393
PREOT PROF. DR. ENE BRANI~TE
Imbràcat in hainele càlugàresr: ( de este schivnic, i se infàsoarà capul cu carnilafca pànaf\,>:;
sub barba, ca sa nu i se vada fata); e invelit a poi in mancia (rasa) càlugàreascà, aie dre'i!>. ,-::::
margini sunt tàiate in fàsii, cu care se leaga trupul, fàcàndu-se asrfel trei cruci (una laJ.i.·.;;:1t. •.i.;.;,.t t
cap, alta la piept, alta la genunchi)~ <lupa aceea e asezat pe o nàsàlie (pe un pat simplutf?;(
P e care e §_i inmormàntat, dar nu In sicriu), aràtàndu-se cu aceasta sàràcia de bunàvoie · ·
in care càlugàrul a vietuit, precurn §Ì jugul crucii, pe care el l-a purtat.
La càpàtàiul càlugàrilor ràposati se citeste din Psaltire'",
Càt priveste slujba inmorrnàntàrii càlugàrilor, ea e tot a~a de lunga §i de bogara ca,
~i a clericilor de enorie, dar are càntàrile, citirile §Ì rugàciunile ei proprii, deosebite de
cele dio celelalte slujbe aie mmormàntàrii; 111 ele se arninteste de lupta §Ì de nevointele
vietii càlugàresti (numai Apostolul §i Evanghelia, precurn §Ì parte din stihirile de la.
sàrutarea de pe urrnà sunt aceleasi ca §Ì la inmorrnàntarea mirenilor). Idiomele lui:
Damaschin se canta pe drumul de la bisericà la rnorrnànt, fàcàndu-se trei popasuri, la
care se rosteste ectenia §Ì rugaciunea: ,,Dumnezeul duhurilor. .. ". La punerea trupului
in morrnànt se toarnà peste cl untdelernn din candela, iar <lupa astuparea gropii se
càntà patru tropare speciale (,,Cu semnul Crucii Tale ... " si celelalte).
Arhiereilor ràposati li se fa.ce slujba inmormàntàrii càlugàrilor, deoarece ei au facut
parte din cinul rnonahal inainte de a. fi hirotoniti arhierei51. Dupà moarte ei sunt
imbracati in vesmintele arhieresti si li se pune pe piept Sfànta Evanghelie, ca §i la
preotii de mir.
e) Rdnduìala tnmonnant-d:riitn Saptèbnana Luminatd. Pentru ce.i ce mor sau trebuic
sa fie inmorrnàntati in vreuna dio zilele Saptàmànii Luminare ( de la Pasti pana la Du-
minica Tornii), nu se fa.ce rànduiala obisnuità a inrnorrnàntàrii, pentru ca, precum serie'
in Moliifelnic: .1, acestea sunt zile de bucurie si de veselie, iar nu de jale §Ì de plàngere. ~i
tot càti rnurim intru nàdejdea invierii §Ì a vietii celei vesnice, intru Hristos inviem"52. . fost transferate, de exemplu, osemintele Sfantului Martir Vavila de la DafÒi ìn
De aceea, pentru ca bucuria Invierii Domnului sa nu fie 1ntunecata sau màcar
umbrità de jalea si de durerea pentru cei morti, atàt Panihida care se face acasà, càt ~i
slujba inmorrnàntàrii din restul anului e inlocuità cu o rànduialà spccialà a inmor-
rnàntàrii, alcàtuità aproape numai din càntàrile invierii (troparul §Ì stihurile Pastilor,
Canonul, srihirile §Ì Binecuvàntàrile Invierii, Evanghelia prima a Invierii,. ,,Càçi in
Hristos, .. " etc.). Dio slujba obisnuità a inrnormàntàrii se pàstreazà numai ectenia
pentru morti, condacul (,,Cu sfintii odihneste, Hristoase ... "), rugàciunile de dezlegare ·
§Ì de iertare (,,Dumnezeul duhurilor. .. " si celelalte) §Ì ,,Vqnica pome.nire"53.
Preotul imbraca vesrninte luminare, iar pe drumul de acasà pànà la biscricà §Ì apoi
la cimirir, 111 loc de ,,Sfinte Durnnczcule ... " pe melodie funebri, se canta Canonul In- .
$O Sirneon al Tesalonicului, Despre sfdr1itul nostru, ca.p. 361, p. 244.
si Vezi Jnvafdturd cum. sa se tngroape arhiereù, ln Ejl1oloc..qhion sau Maliifelnic, Bucuresti, 185,8, PP·
203-204 §Ì Bucuresti, 1937, p. 256 (reprodusà si in Rdnduielile calugtiriei .... Bucuresti, 1.951, P: 96):.
Sunt, tott1§i, cazuri cand arhierei, proveniti cl.in preotii de enorie, se inmormànteaza cu slujba preo-'
tilor de mir, dadi §i-au exprimat aceasta dorinta, din,viata (cazul mitrop. Sebastian al Moldovei, sept:
1956, vezi rev. BOR, an . .1956, nr. 10-11, p. 878). In Biserica rusa se intrebuinta, ìnca din sec. XVI,1
o rànduiala speciali pentru inmormàntarea arhiereilor, aJcatuita de calugarnl bulgar Eremia §1'
tiparita 10 Potrcbnik, Moscova, 1623, dar, ìncepànd dio 1767, ìnmormàntarea arhiereilor <lupa ràn-
duiala 1nmormantarii prectilor de mir devenise regula (N. Lebedev-N. Filip, Litut;gica, p. 443-); dar'
de curànd (In 1963 ), arhiepiscopul Modest dio Patriarhatul Rusiei a alcatuit un rit special ptnttu
slujba ìngroparii arhiereilor, aprobat de toti episcopii n.1§i.
"2 Moliifelnic, B ucure§ti, 19 3 7, p. 301.
53
,,Ve§rtica pomenire" e prevazuta numai in editiileMoliifelnicului §iAgheas,natarului romànesc.·
Unii o ìnlocuiesc cu ,,Hristos a inviar", de 3 ori. · Omilia IV-a la Epist. cdtre Evrei ...~ P.G. t. LXIII, col. 43.
394
LITURGICA SPECIAL.A
vierii §i ,,Hristos a inviar ... ". Otpustul se face ca la Pa§ti54, iar la mormant se cite~te
rngaciunea de dezlegare din slujba obi~nuita a inmormantarii55. .
Randuiala aceasta se oficiaza la toçi cei morçi in Saptamana Luminata: mireni cle-
i.fJ
rici §Ì dlugari, de orice vàrstà (atat la maturi, càt ~i la prunci)56; odinioara, ea se fàcea
§i celor ce erau inmormantati 1n ziua odovaniei praznicului Pa§tilor (miercurea
f
· f' saptamànii a §asea <lupa Pa§ti)57.
Observ. Pe baza Canonului 11 al Sfantului Timotei al AJexandrici, care oprC§te a se
aduce jertfa ( deci a face pomenire cu Limrghie) pentrn sinuciga§i ( cu excepçia celor ie§içi
din minte ), vechile Pmvile interz.iceau sa se faca slujba inmormantarii §i parastase pentru .si-
11~1eiga§i (artic. 178 al Nomocanonului slav §i Prctvila de la Govora) gl. 40 §Ì 143); <lupa Pra-
·vila de la Govora (gl. 40) acela§i tratament se aplica §Ì celor uci§i cand au fost prin§i asupra
mmi furt, in preacurvie etc.
5. Vechimea tii evolntia r.itualului liturgie al inmormantarii. Nu avem docu-
mente despre ritualul liturgie intrebuinpt de Biserid pentru 1nmormantarea crqtini-
lor ìn primele: trei secole. Probabil ca la ìnceput s-au respectat, in aceasta privinç:l, da-
tinile, obiceiurile §i formulele de rugaciune obi§nuite ìn ritualul iudaic (pentru cre§ti-
nii proveniçi dintre iudei) ori in paganism, dintre care, de altfel, multe s-au pastrat ~i
mai tàrziu, Biserica straduindu.-se sa le dea insa W1 inçeles cre§tin58. Dar cura.ud, trans-
portarea trupurilor la locul de ìngropare. a ìnceput sa fie insotita de cantari cu continut
cre§tin. Dupa pacea Bisericii, mulçimile de credincio§i §Ì 'c1erici insoçeau trup~rile
morçilor pe drumul ca.tre cimitire, ca §Ì moa§tele sfinçilor martiri care erau deshumate
§Ì aduse in ora§e, purt:1nd lumini in màini §Ì canta.ud psalmi sau diverse imne. A§a au
, Antiohia59 pe vremea imparatului Iulian Apostatul (361-363), iar Sfantul Ioan Gura
! de Aur spune ca luminile §Ì dntarile cu care erau petrecuçi morçii exprima mulµunirea
faça de Dumnezeu pentru ca i-a incununat, cape lļte atleti pe cei ce pleaca din mij-
I
1
l locul nostru60. Ìn casele unde erau depu~i <lupa ce . lì se fic~a toaleta funebri, ori in
biserici, morçii erau privegheaçi, zi §Ì noapte, din ziua morçii pini la irunormàntare,
I 54
55
f. Bal:unace,
op. cit., p. 439.
In uncle parti (nordul Moldovei), Catisma a À'Vll-a (Ps. CXVIII), care lipsqte din randuiala
.
I 1nmorma.ntarii penero Saptamàna Luminata, se citqte la casa mortului (Pr. P. Procopoviciu, op. cit.,
I
' p. 162).
V6 s !n
Bvise~ica rus~ ex~s~a ins~ O ra.i1~ui~a deosebita pen~ru pre~tii morti Ìn Saptamana Luminata,
. · a care1 aka~!re e atnbu!ca_ patnar.hul~~.F1laret al Mo~cove1 (~escnsa la Pr. P. Procopoviciu, op. cit.)
I
·.1·
p. 1 ?2). .)1 m une!e pa111 al~ B1sen~11 _n,?astre, l,_a 1~u:i:orm~tarea pre_otilor morti . in Saptamana
V
~urr.unata se ada~ga cele sp~~1fice sluJ?e1 mmormai:itaru, pr~ottlor de mir, adi~a 1'.'-n~~foane~e §i cele
cmc1 Apostole §I Evanghelu cu mohtfele respecttve, mamte de Canonul Inv1eru (vez1 le. D.
Lu~~lescu, op. cit., pp. 188-189).
. · Ve_zi Pl. de ~eest~r, op. cit.) .P· 90. ~anunte despre practica di.n Biserica ruseasca privitoare la
sl~~bele fonebre dm penoada Pa§tilor, vez1 la P. Kovalevsky, Les funérailles se/on le rite de Pdques et les
pneres pour les nwrts pendant le temps de Pdques à l'Ascension, ìn vol. ,,La maladie et la mort du chrétien
dans la Liturgie", Roma, 1975, pp. 141-151.
ss Despre ~ceste. <latini., uzuri §i rituri funerare, practicate la ìnmormàntarea crC§tinilor pana pe la
~ul f?O,
v~zt Cyrille Vogd_ (Strasbourg, L'eni;i1:1nne:,nent cultuel de défùnt duran~ la piri.ode pa-
. leoc~;:tienn:e, m voi. ,,La °:1aladie et la mort du chretten ... , pp. 381-413 (cu bogata bibliografie, la zi).
· Vez1 Socrate, Ist. bis., III, 18.
60
395

l'"KEOT l"Ror. DK, EN13 Brv).NI$TE
cum s-a fàcut, de exernplu, cu trupul impàratului Constantin cel Mare61 sau cu ceLaV
Sfànrului Ambrozie62.
Conform sfatului Sfànrului Apostol Pavel: ,:,Frap.lor, nu voim sa fiti . in nqti~ta.
despre cei ce au adormit, ca sa nu 11d intristati, ca ceilalti, care n-au nàdejde ... " (I Tes-
, ,
IV, 13 §. u.), era inrerzisà jelirea rnortilor §Ì purtarea hainelor de doliu ( culoare:!
neagrà), pentru ca moartea nu constituia motiv de plàngere §Ì intristare, ci de bucu.uie;.,
ca trecere la viata cca fericirà §Ì eterna.63.
Fara indoialà, cele dintài cantari si lecturi sfinte cu care crestinii ìi privegheau pe
morti §i ìi petreceau la groapa vor fi fost psalmii biblici, indeosebi accia in care era
vorba despre viatà §Ì rnoarre. Astfel, Sfàntul Grigorie de Nissa spurie ca, la rnoarten
surorii sale Macrina, s-au càntat psalmi §Ì imne'" §i acelasi lucru ne relateazà si Sfàntul
Grigorie de Nazianz la moartea fratelui sàu, Cezar (Chesarie)?"; iar Ieronim spune ca
la inmormàntarca rnatroanei Paula in Betleem, s-au càntat psalmi 111 limbile ebraica,
latina §Ì siriana, deoarece erau adunati crestini de multe neamuri si ficcare canta sau
asculta psalmi in limba sa66. . ..
Cele dintài reguli privitoare la ritualul crestin de inmormàntare le gàsim
Constitutiile apostolice. Astfel, in cartea a V1-a (cap. 37) din acest document se combate'
obiceiul iudaic §Ì pagan al spàlàrilor lustrale <lupa atingerea de morti si se· spune d'
mortii care au ràposat inrru bunà-credintà sa fie scesi din casa si petrecuti spre groapa cu
cantari; autorul anonim citeazà, mai departe, versctc din Psalmii CXV (vers. 6: ,,çinstita'.
(scurnpà) cste inaintea Domnului moartea cuviosilor Lui") §Ì CXIV (vers. 7: ,,Intoar:.;
ç:e-te, suflete al rneu, la odihna ta ... "), care se càntau ( citeau) probabil in astfel de ocazii:'
In cirnitire, se rccomanda sa se citeascà din Càrtile Sfinte ( ceva mai jos se citeazà, de ex.;
din Prov. X, 7; Intel. lui Isus Sirah III, l; Ies. Ill; 6 §i Le. XX, 38), sa se cinte psalmi §i
sa se aducà, in biserici §i in cimitire, ca jertfà, ,,placuta Euhartistie, icoana trupului
impàràtesc al lui Hristos" (trad. rom., p. 179). Probabil ca de aici s-a luat obiceiul,
ràspàndit in multe regiuni ale Bisericii vechi, de a se pune particele dio Sfama Euharistie
in gura celor ràposati, obicci pe care I-a condamnat sinodul cartaginean din 393 ( can.
I
I\y-,. 18 intre cele de la Cartagina) §Ì apoi sinodul trulan in canonul 83.
Tot in Constitutiile apostolice ( cartea VITI, cap. 41) ni se da cea dintài rànduialà de
~ slujbà pentru cei morti, in care gasim §Ì texrul unor ectenii si rugàciuni in acest scop.
Un diacon rostea mai 1ntai o cctenie mare, apoi o ectenie specialà pcntru cei morti,
I
r
<lupa care episcopul rostea o rugàciune, in care gàsim idei §i formule din rugàciunile
slujbelor funebre de azi. Slujba se incheia cu o rugàciune pentru plecarea capctelor §Ì
concedierea credinciosilor din bisericà?".
Ìn Evholoqhionul episcopului Serapion de Thmuis (ìn Egipt) din sec. IV gasim
texrul unei rugàciuni pentru cei morti, asemànàtoare cu cea din Constitutiile aposto-
lice68, iar in sec. V, scrierea cu titlul Despre ierarhia bisericeasai a lui Dionisie Pseu-
61
Vezi Eusebiu, Via/a lui Constantin, IV, 66.
(_ 62
Vezi Paulin, Viaµi SfantuluiAmbrozie, 47-49, P.L., t. XIV, col. 46-47.
6-~
Vezi, de ex., Sfantul Ciprian, De nwrtalitate, 20-21, P.L, t. IV, col. 618-619: ,,Nu trebuie sii-i
~1 plit!~en~ pe frati (raeosaf ) ... §i ni~~ sà nu ìmbracam pentrn ei haine mohoràte ... ,··.
Via{aMacnnet, P.'1., t. XLVI, col. 992 D-993.
r
,65 Vezi Cuv. VII-ii, P.G.) t. XXXV, col. 755.
66
Epitaphiurn Paulae (Epist. CVIII), 29, P.L.) t. XXII, col. 904-905.
67
Constìtufiile apostolice, trad. rom. din SPA, II, pp. 262-263.
68
Vezi textul la F.X. Funk, Didascalia et Constitutiones Aposto!orum) Paderborn, 1905,. vol. II,
p. 192.
r
i
396
~'<·t,
I f
LITURGICA SPECIAL\
do-Are~paginll cap. VII, 2_-3), ~e da o descriere §Ì o interpretare a rànd1ùelii slujbei
1_1
I pentr~ 1runor~~ntar~~ _mmi c~enc, cu1;1 ~e fàcea J?robabil. prin parçile . Amiohiei de
atunc1. lvkmbrn fam1lie1, adunandu-se m 1uml celm adorm1r, inaltau cantari de lauda
I
;
di~re Izv?rul iz_bavirii, mgandu-L sa ajunga §i ei la locul de odihn'a 111 care sala§luiesc
ce1 drepp. Apo1 il luau ~i il duceau la ierarh, ,,pentru a-i da cununile cele sfinte".· Aces-
ta aduna ceata preoçilor §Ì daca raposatul era cleric, trupul lui era a~ezat in bise1·ica in
fai~ clum!1ezei~~cului altar, iar daca era monal1 era a§ezat ,,Linga cu1.stitul presbiteriu,
m~mt:e.a mtraru preoçilor" 111 altar. Ierarhul i:ncepea el insu§i ,,rugaciunea §i multu-
1?mea ce~ c~tre Durnrn~zeu':; cand o te~m~na, di~con~i citeau, pe rand, ,,fàgaduint~le
cele nemmcmoase cupnnse m dumneze1e~t1le Scnptun despre sfanta noastra inviere §i
c1:1 evlav~e car~ta camarile ps~lmistice care au_ acela§i cuprins §i i:nçeles". Apoi, primi:il
d:ntre _d1acom 0cea conced1ere_a cat~~m~eml?r, <lupa care rostea o ectenie, poine-
m~d\L-1 pe sfinçu care au adonmt mai inamte §1 pe cel adormit anmci §i ii i:ndemna pe
top sà se roage pentrn fericirul sau. sfarsit imru Hristos.
Dupa a_c~_ea,v apropiindu-se de rrnpul celui adormit, ierarhul rostea o rngaciune
mi pent~u el §1 11 dadea sarntarea sfama, urmat de toçi cei de faça. Apoi turna untdelemn
sfinçit: pe~t~ t:rupul ce.lui ad?rmir §Ì __,,fàdnd pemm toti _ rugaciunea cea s~anta, a§aza
trupul lm .m _l~c de cmste, 1mpreuna cu celelalte trupun sfinte de aceea§l treapta."69.
Ps:eudo-D1oms1e nu reda texrul rngacim1ii rostite de episcop pentru cel mort inainte
?-e: sa:rutarea sfanta; dar in explicarea care urmeaza, el o rezuma astfel: ,,Rugaciunea
11:1plorJ ?~na~atea dumnezeiasd sa iene celui adormit toate cele ce el a grqit din pri-
c~-:1a,, sla,?1c11:mI01: omenqti _§i sa-1 i~wredniceasca pe dansul de lumina §i in çara celor
vu, m sanunle lm Avraam §1 Isaac §1 Iacov, in locul unde nu este durere, nici intristare,
nici suspin"70. .
Precmn se vede, atat rugaciunea din Constitufiile apostolice, càt §i cea rezumata in
?es~ril_erea §Ì ~~plicarea slujbei funebre din Despre ierarhia bisericeascd) conçine acelea§Ì
1de1 §I expresu pe care 1e aflàm ~i in rugaciunea: ,,Dumnezeul duhurilor §Ì a tot tn.1-
pul. .. :,, ( ' O <Pcòç 'tC.OV 1tvcuµchwv), specifica ruturor slujbelor fonebre din. riml bizan-
tin de azi. Dupa parerea unor litnrg-̧ti71, aceasta ar fi cea mai veche dimre rugàciunile
fo~ebre fol~site azi. !extul ei il aflam nu numai in cele mai vechi Evholo..1fhii-manus-
c~1se g-recq~1 (1:ar~ermit:s g:r. 336, sec. VI~I §i ~od. gr. 226_din Biblioteca publica Le-
mngrad), _CI chrnr u:itr-un document antenor, §1 anume Papirusul ele la Nessana din ju-
ml anulm 60072' 1ar formule din ea 1e gasim reproduse intr-o serie intreaga de
inscripçii mai vechi din Nubia.
. ~i.ci cel mai vechi Evholo)Jhiu-manuscris grecesc (Barberinus gr. 336, din sec. VIII)
§I mCl altele, ulterioare, nu contin o randuiala ( 6. KoÀou<jAa) a slujbelor funebre, ci
nm,:i_ai ru~aciuni izolate, pemm diferite categorii de raposaçi ( clerici, barbaçi, femei,
copu). Ab1a manuscrise mai tarzii cuprind d.nduielile sluj belor fonebre din Molitfelni-
cele ortodoxe de azi; primele editii tiparite ale lor provin abia din secolul XVII73. ·Ràn-
69
P.G., t. III, col. 560 ~i traci. rom. de Pr. Cicerone Iorda~hescu, pp. 141-142.
70
Ibidem, col. 560 B §i ·trad. r01n. cit., p. 144.
:1 • .B. Botte, L~s plus t1nciennes fannules de prière pour les nwrts, tn vol. ,,La maladie et la mort du
chrenen dans la Liturgie", Roma, 1975, p. 92.
l_fd. de Jr. C. Kraemer, Excavations at Nessana) III, Princeton, 1958, p. 310.
72
73
In slava - Potrebnic; Moscova, 1623, 1636, 1651 §i 1677, Lvov, 1645, §Ì Kièv, 1646 (ed. lui
Peu-_u Movila); in grec. - J. Goar. EtxoMywv sive Rituale Graecorum, Paris, 1647, ~i Venetia, 1730.
Vez1 M. Arranz, Les prières presbytérales de la ))Pannychis)) de /Jancien Euchologie byzantin et la
J)Paniilhida') des défunts, 111 vol. ,,La maladie et la mort du chrétien ... ", p. 69 §.U.
397
PREOT PROF. DR. ENE BRANI$TE
d.uielile actuale reprezinrà o cornbinatie a rugàciunilor pentru morti din vechile Ràn.
duieli bisericesti si manuscrise ~e E_vhofu,qhii cu can:ari~e §! lecturµe cljn r~nd~~a}a P_rit
vegherii de toata noaptea (Pannikh1s), care se fàcea inca din vechirne 111. biserici Hl <lJU,-
nul durninicilor si al sàrbàtorilor mari si care era cea mai potrività pentru acest scop,
Astfel, Psalmul CXVIII (,,Fericiti cei rara prihanà in cale ... "), care alcatuieste Catisrna
a XVII-a, specifica slujbelor funebre, impartita in trei antifoane, constiruia inca .de .la
inceput psalmodia Utreniei de duminicà §Ì de sàrnbàtà, in oficiul rnànàstiresc, asa cum
se canta la catedrala patriarhalà (Marea Bisericà) din Constantinopol74• El se canta
odinioarà si la slujba inmormàntàrii Domnului de la Denia din Sfànta §i Marea Vineri
(azi ràmas numai sub forma de versete izolate printre strofele Prohodului).
O parte dintre càntàrile §Ì rugàciunile din rànduialà actualà a slujbelor funebre, care.
provin din fondu! vechi al slujbei Privegherii d~ toatà noaptea _(Panichi~a),_ il au ca
autor, <lupa traditie, pe Sfànrul Gherrnan I, parriarhul Constantmopolul'-1:1 dm sec. ,ù
VIII-lea. Din acelasi veac provin si stihirile de la Binecuvàntàrile rnortilor (,:,Ceata
sfintilor. .. "), care se càntà in prima parte a slujbelor funebre, precum §Ì cele opt fru-
moase stihiri idiomele din slujba inmorrnàntàrii, care se datoreazà marelui imnograf si
dogmatist, Sfànrul Ioan Damaschinul (t754)75. . uneori §i Panihida mareJ corespunzator Requieni-ului din cultul romano-catolic) se
Canonul slujbelor funebre este opera lui Teofan, episcopul Niceei (t c. 850), dar a
lnglobat probabil in texrul lui formule §i expresii din productii mai vechi, in legatura cu
cultul rnartirilor. Ìn cadrul lui, la slujba inmorrnàntàrii preotilor se intercaleazà, dupà Càn­
tarea a sasea, Condacul si Icosul obisnuit al slujbeJor funebre (,,Cu sfintii odihneste, Hris-
toase ... ''), dar nu singure, ci urmate de inca alte 24 de strofe, .care alcàruiesc un amdac
complet, in forma sa originari. Acest condac este atribuit de unii Sf'antului Roman Melo-
dul/", dupà altii càlugàrului Anastasie, probabil prietenul Sfànrului Maxim Màrturisitorul ..
Pana in sec. XIV nu exista decàt o singurà slujbà a inmormàntarii, camuna pentru
toate categoriile de morti ( derici, laici, monahi, copii), care se pare ca era _cea. a inmor-
màntàrii rnonahilor de azi; in ea se incadrau rugàciunile proprii pentru diferitele care-
gorii de morti, existente mai dinainte in Evholo;rhiile-manuscrise. Slujba de azi a :ì!::unor-
màntàrii laicilor adulti a apàrut in Biserica din Constantinopol in cursul secolulw.
Tot atunci se pare ca a apàrut o rànduialà speciali pentru inmormàntarea preotilor
(clericilor de mir), datorità probabil patriarhului ecumenic Filotei (Kokinos), al carni
rol important in creatia liturgica bizantina din secolul XIV e cunoscu~; ea a fo~t
introdusà in Biserica Rusiei de mitropolitu1 Ciprian (1380-1406), fost discipol al patn-
arhului Filotei77. Aceastà slujbà nu era insà uniforma peste tot, ci avea dcosebiri locale;
in unele variante se citeau, de ex., sapte, opt sau nouà Evanghelii, in altele, 14 sau 15
Evanghelii, dintre care ultima, cea citità la groapa, era de obicei a invierii lui L~ar78.
Slujba specialà pentru inmorrnàntarea copiilor nu se intàlneste in manuscnse decàt
din secolul XV inainte; <lupa inscmnàrile din unele càrti de ritual, lnrocrnirea ei s-ar
datora unui ieromonah, Gavriil, din Sfàntul Munte79•
74
M. Arranz, op. cit . ., pp. 81-82.
75
Comp. ~i Pr. P. Vintilescu, Despre poezia Ùnnografica... , p. 339.
76
Ca de ex., liturgistul conternporan Ciprian Kern.
77
Vezi, de ex., Trebnicul slav (Af.olitfelnic), ed. la Grottaferrata, in 1945.
78 Vczi amànunte asupra variatiilor acestor slujbe, la V. Bruni, op. cit., la nota 47, §I la A.
Kniazeff, La mort du prètre d'après le Trebnils" slave, in vol. ,,La maladie et la mort du chrétien dans
J)
la Liturgie", Roma, 1975, pp. 155-192.
79
Vezi, de ex., Penticostarul 1·01n., la sfàrsitul slujbei din Duminica Pastilor (ed. Bucuresti, 1936,
p. 16).
398
LITURGICA SPECIALA
B. IERURGIILE ~I RANDUIELILE TRADI'fIONALE DE DUPÀ
INMORMÀNTARE. POMENIRILE .MORTILOR
1. Slujbele pentru pomenirea mortilor (Parastasele). Dupa credinta crqtina,
viata omului nu se sfar§e§te cu moartea tmpului; sufletul i§i continua existenta ~i din-
colo de hotarele vietii pamante§ti, intr-o alta viata. De aceea, precum am spus, Bise-
rica nu-i da uitarii pe cei moqi, nici <lupa inmormàntarea lor. Purtarea ei de grija se
intinde §i dincolo · de pragul mormantului, pomenindu-i pururea pe cei raposati,
rugàndu-se §i mijlocind pentru odihna §i pentm iertarea pacatelor lor, atàt ìn
mgaciunile §i dntarile din slujbek ìn care Biserica face pomenirea generala a tuturor
morçilor, ìn zilele indatinate din cursul anului bisericesc (Sàmbetele mortilor, Mo§ii de
iarna ~i de vara §.a. )80, càt §Ì in ierurgiile speciale, alcatuite de Biserica pentru pomeni-
rea individuala a mortilor.
Slujba pe care ea ~ face pentru cei morti, <lupa inmormàntarea lor, se nume§te in-
deob~te parastas, de la cuvàntul grecesc nap<icr1:acrtç, care insemneaza: ìnfàti§are ina-
intea cuiva, mijlocire, deci mijlocire la Dumnezeu pentru cei morti. Parastasul (numit
savàqqte fie la casa mortului (mai ales indata <lupa ìnmormantare), fie la biserica,
<lupa sfàqitul Liturghiei sau <lupa Rugaciunea amvonului, fie la mormànt.
Se aduc spre pomenirea mortului coli va, pàine ( colac sau prescura) §Ì vin, care in
biserica se pun pe masa ofrandelor, de lànga sfqnicul impara.tese ·din stanga, ori pe
alta. masa a§czata in mijlocul bisericii.
Colim (1:à KÒA:uf3a. sau KÒÀÀ:uf3a), fàcuta din gràu fiert, indulcit cu miere sau zal1ar81,
inchipuie ìnsu~i tmpul mortului, deoarece hrana principala a trupului omenesc e gràul. -:1
Ea este, totodata, o cxpresie materiala a credinçei noastre in nemurire §i in ìnviere, fiind
fàcuta din boabe de gràu, pe care Domnul insu§i le-a infàti§at ca simboluri ale invierii
tmpurilor: <lupa cum bobul de gràu, ca sa incolteascà §i sa aduca roada, trebuie sa fie
ingropat mai intài in pamint §Ì sa putrezeasd, tot a§a §Ì tmpul omenesc mai ima.i se
JC!V· ìngroapa §Ì putreze§te, pentru ca sa invieze apoi intm nestricaciw1e (vezi In. XII, 24.
Comp. §Ì I Cor. XV, 36 :~.u.)82. Dulciurile §Ì ingredientele care intra in compozit:ia
colivei reprezinta virtuçile sfintilor sau ale raposatilor pomeniti, ori dulceata viqii celei
ve§11.Ìce, pe care nadajduim ca a dobàndit-o mortul83. In vechime existau mgaciuni sau
chiar randuieli speciale pentru binecuvàntarea colivei folosite la slujbele funebre84.
Accla§i 1ucru ca §i coli va simbolizeaza §i pdine·a sau colacul ( prescura) care se aduce
la morti pe lànga coliva ( sau uneori in loc de coli va) §Ì care in unele parti ale tarii ( ca
A
HU Mi trop. T.E. Matteakis, Lucrare a Bisericii in cùnitire (ìn grec.), Atena, 1973.
81
Despre originea colivei, vezi: Sinaxarnl din Sambata primei saptamani a Posutlui Mare (in
Triod, Bucure§ti, 1945, pp. 219-220); Gavriil al Filadelfiei, Despre colive (ìn grec.), ed. R. Simon, in
,,Fides Ecclesiae Orientalis", Paris, 1671, pp. 23-30 §i 265; J. Goar, EùxoÀ.6ywv sive Rituale
Graecorum ... , ed. I, pp. 658-661; Nicodim Aghioriuil, Marturisirea credin(ei (in grec.), Venetia,
1819, pp. 8-50 §.a. Comp. L. Petit, La grande controJJerse des colybes. 111 rev. EO, an. II, nr. 8
(au~.-sept. 1899), p. 321 §.u.; PL. de Meester, Rituale benedizwnale ... , pp. 124-131.
2
. Simeon al Tesalonicului, Despre sfdryitul nostru, cap. 371, trad. rom., p. 249. Comp. §i .Mitrofan
din Konewets, Viafa repausafilor no/tri. Trad. din fr. de Iosif (Gheorghian) ed. Il, BucurC§ti, 1899, pp.
172-173. Vezi §i M. Jugie, Theologiadogniaticachristianorumortentalium, vol. IV, p. 169, nr. 4.
.
8~
Vezi J. Stefanelli, Litur;gica, pp. 149-150; V. Mitrofanovici §i colab., Litur;gica, ed. 1929, pp.
905-906; P. Procopovìciu, Ritualistica, p. 142, n. l; Pr. V. Aga, op. cit., p. 252.
.84 Vezi Pl. de Meester, Rituale benedizionale ..., pp. 130-131.
399
 P11r;:0T PROI:.'_ DR_ ENE BRANISTE
de ex. in Ardeal) se mun~§te ptira~tas85. Colacii ~nt~e"buinç3:çi_ la_ ~ìesele rit:i~e §Ì 1~ sluj&,}:
bele funebre (parastase §I .porneni) sunt de obicei impletiti §1 impodobiti cu diferite-
motive ornamentale, care dovedesc simtul pentru frumos ~i gustul artistic al poponi..
lui, care se exercità si in acest domeniu86. . I?an __J[?amaschin~l §i _srihi~ile finale ale samtarii ~e pe unna. Fiind insa prea lunga, la
Obiceiul de a aduce vin la inmormdntare si la parastas §Ì de a turna din el crucis peste
rrupul_ m?rtului_ s~u- peste groapa _(la cimitir), ~ri pe _rar~ios~ala biser~c~i (la par~stas)~-
reprezinta o danna toarte veche, fimd o prelungire a libatiunilor (stropirilor) de vin, pé
care stràmosii nostri romani le fàceau pe mormintele mortilor'". La noi, stropir~a
aceasta a càpàtat insà o sernnificatie crestina, simbolizànd arornatele §i balsamul cu caré
a fost uns trupul Dornnului. Totodatà vinul, care este sàngele strugurelui (mai ales cànd
e rosu, cornp. Deur. XXXII, 14), esrc si simbolul sàngelui, adicà al sevei de viatà care
curge prin màdularcle rrupului ornenesc §i 'ìl insufleteste. Turnarea lui peste trupul sau
morrnànrul mortului este deci prin analogie cu Sfìntul Sànge din Sfintele Taine
preinchipuirca ncmuririi sau a invierii pentru viata cea vesnicà, pe care o nàdàiduirn. ~ avem .. :"· Urmeaza citirea Ca'tismci a 17--a) formata din Psalmul CXVIII (,,Fericiçi cei
In uncìe pàrti, vinul de la morti e arnestecar cu untdelernn, §Ì atunci stropirea tru-
pului morrului (sau a gropii) cu el este simbolul curàtirii trupului de intinàciunea
pàcatelor din viatà (,,Stropi--ma-vei cu isop si ma voi curàti ... ")88; iar in alte pàrti vinul
1,
e inlocuit cu apà indulcità cu miere (rnied), ori cu agheasma si poartà numele de paos
I­· sau paus ( de la cuvànrul latinesc pausum = incerare, odihnà, moarte, de unde §i cu-
vàntul rornànesc de repausat sau rdposat)89. -·
I Prin unele parti ale tàrii (Ardea! si Moldova), la inmorrnàntàri si parastase, pe
rI
langa colivà §Ì vin, sau chiar in loc de colivà, se aduce §i pomul, adicà un copàcel (de
obicei un bràdut) impodobit cu fructe, zaharicale §Ì lurnànàrele, care se poartà inaintea
rnortului cànd J.l pornesc la cimitir si care se infige la rnorrrìànt dupà astuparca gropii,
iar la parastase se da de pornanà'". Uneori, ,,pomul" se reduce la o simplà ramurà
infiptà in pàine ( colac) si se ridica in tirnpul càntàrii: ,,Unde urnbreazà darul tau, ar-
hanghele ... ", asa cum se ridica coliva, la: ,,Vqnica pomenire"91. Pomul, care prin pier-
derea fnmzelor toarnna si reinverzirca lui primàvara, e simbolul vietii §Ì al mortii, in-
c~ipuie raiul in care s-a dus suflerul mortului sau pomul cunostintei binclui si ràului,
dm care au mancar protopàrintii nostri in rai92.
La parastas se impart celor de faça (inclusiv preotilor) lumànàri aprinse, a. càror
semnificatie esre aceeasi ca si la inmormàntare; se aprind de asemenea §Ì lumànàrile
infipre in coli va ( colac) 93.
~
r
1i
f
85
Vezi I. Aurei Candrea ~i Gh. Adamescu, Dictionar enciclopedie ilustrat ))Cartea Romdneascd",
Bucuresti, 1926-1931, p. 901; Bojor-Rosianu, o-p. cit., p. 195, nota 1 ~i p. 201.
86
Vezi amànunte §i diverse rnodelc la Pr. D. Buzaru, Paniornamentica; in rev. MO, an. 1963, nr.
7-8, f- 568 ~.ll.
H _ Vezi Pop Gavril, op. cit., p. 16.
88
Comp. §Ì Pr. V. Aga, op. cit., p. 359, col. 2 ~i 236, 238_
89
Pri_n ext~ns!une, ìn _unde parti,paos (pai_1.s) inseamna orice ofranda (pàine, vin, vase) adusa pen-
tn-1 mot11 la b1senca (vez1 I. Aurei Candrea §L Gh. Adamescu, op. cit.] p. 895 §i Dic/Ùma-rul lùnbii ro-
mane) ed. de Acad. R.S.R., 1958, p. 582).
90
Ve:zi Ghenadie Enaceanu, Panaghia) i:n BOR, an. X, nr. 11, pp. 878-879.
91
Vezi Bojor-Ro§ianu, op. cit.) pp. 194-195. in Moldova pomul se obi§rmie§te numai la 40 de z.ile
dup~ moarte §Ì se binecuvinteaza o data cu lucmrile care se dau de poman:i, dupa o rànduiala speciala
(vez1 F..iì-nduiaia ridù:driì Panaghiei pentru cei riiposa/i, in Panihidii cuprinztind slujbele i'nmorrnantèiri;i,
ril
precum1i alte s!ujbe ce se sava:rJescde preotpentnt cei rdposa{Ì,Bucure§ti, 1967, pp. 140-146).
92
Juv. Stefanelli, op. cit., p. 150; Pr. V. Aga, op. cit., p. 71; L. Petit, artic. Ji rev. cit., p. 321 §.U.
93
~espre djfericde. dat\ni cva~irituale m. popor, _ 1n legatura cu moartea, 'ìnmormàntarea §Ì
pomemrea mort1lor, vez1 mai ales S1m. Fl. Manan, op. cit., p. 223 §.U.
r 400
LITURGICA SPECIAL.\
. Slv.ifbt:T: para:stasuliii pe larg, a§a cum o aflam in cartea numita Pani'hida fi cum O des-
c_ne ]l.,fofitfelnicu~, _n~ e altceva dec~r randuial~ inmorrhantarii, cu singura deosebire ca
hpsesc doar Fencmle, Apostolul §1 Evanghelia, cele opt srihiri idiomele aie Sfàntului
b1s~ncile de enone ( §1 mai ales la ora§e), in practica, aceasra randuiala se prescurteaza,
fàcandu-se ìn modul urmator:
Daca parasrasul se face ìn biserica, dupa orpusml Lirurghiei ( uneori ìndata dupa
Rugaciunea amvonului), preotul, avand cadelniça, sta inainrea mesei cu coliva §Ì vim_tl
cu taça spre rasarit, §i dà binecuvantarea: ,,Binecuvantat este Dumnezeul nosrm ... ". Apoi
ddqre imprejur masa (la cimitir, mormantul), icoanele de pe cat.apeteasma, iconosrasul
str~na ~rhiere.~sca ~i pe cei de faça94, in rimp ce d.ntareçii zie rugaciunile 1nceparoar~
ob1§mute (unu le om1t). Preotul incepe sa came ,,Aliluia" (de trei ori) pe gl. 8 §i tropa-
rele: ,:,Cela ce cu adancul intelepciunii ... , Slava .. :, $i acum ... , Pe tine zid §Ì liman te
rara pnhana in cale ... "), din care wìii canta recitativ numai stihurile inserriùare in Molit-
felnù cu cmce, ori seri.se cu litere groase; alçii, dupa tropare, trec indata la Bi'necuvdntari-
le rnor#lor (,,Bine e§ti cuvanrat, Doamne ... , Ceara Sfinçilor. .. ", §i celelalte). Apoi preotul
zice ectenia pentru -,nor# (,Miluie§te-ne pe noi, Dunmezeule ... ") §Ì troparele)Jl. 5: ))Odih-
ne~te, Mantuitorul nostru, cu drepçii pe robul Tau ... , Slava... , $i acum: .. , Cela ce ai
rasarit lumii din Fecioara ... ". Unii zie apoi ecfonisul: ,,Cu mila §Ì cu indurarile ... ", dupa
care urmeaza Canonu./ rrwr(ilor, din care de obicei se canta recitativ numai irmoasele
C:~~arii a III-a (,,Nu este sfant ca Tine, Doamne Dmnnezeul men ..."), a VI-a (,Marea
v1et11 vazànd-o ::i:nalçandu-se de vifontl ispitelor. .. ") ~ì a IX-a (,,Pe Dumnezeu a-L vedea
nu este cu putinç~ oamenilor. .. "). Dupaairmosul Canta.rii a III-a se cirqte Sedealna (,,Cu
adevarat dqertacmni sum toare "); <lupa irmosltl Canta.rii a VI-a se canta condacul
(,,Cu sfinçii odihnqte, Hristoase "), se cite§te icosul (,,Tu insuçi e§ti fara de moarte ... ")
§i se canta din nou condacul (mai grabit); iar dupa irmosul Cantarii a IX-a se zie din nou
11U)Jdciunile _introductii1e (,,Sfinte Dumnezeule", §Ì celelalte), urmate de troparele gl. 4:
,,Cu dlulmrile dreptilor. .. " :~i celelalre ( de cele mai multe ori mgaciunile introductive §i
rroparele acestea sunt omise).
Apoi preotul zice: ,,Domnului sa ne rugam" §i citqre molitfele de dezle,_ffare _fi iertare
(,,Dumnezeul duhurilor..." §Ì celelalte), din randuiala inmormantarii (uneori cànd
urmeaza a se merge la cimitir, molitfek de dezlegare se lasa §Ì se ciresc la mormànt)95.
. Apoi r:ireotuJ zice: ,,Slava Tie, Hr)stoase ... " §i face otpustul mor(i'lor (,,Cel ce a inviar
dm m.orp ... "). Dupa aceea, zice: ,,Intru' fericira adormire ... " §i se carira de rrei ori
,,V qnica pomenire", in rimp ce preoml §i rudele mormlui ridica §i leagana coliva ( co-
lacul sau pomul), simbolizand asctèl tomuniunea sau legatura lor cu raposatul (acela§i
Juc1:1 s~mbolizeaza §Ì gustarea din coliva, dupa slujba). Preontl toarna apoi cmci§
puçm vm peste coliva (colac) sau jos (in cimirir, pe' mormarir), zicànd:'.;,ln veci sa fie
p~m~nit(i), Dumnezeu sa-1 (sa-i) ierte §i sa-1 (sa-i) odihneasca §i pe noi sa ne
m1lmasca, ca un bun §Ì iubitor de oameni"96. ·
Apoi incheie cu: ,;Pentru rugaciunile ... ". .
i
I Cand se face parastasul propriu-zis cu Limrghie (parastas mare), morml'.(pomelnicul cu
·1 numele morçilor) e pomenit la Proscomidie, iar la troparele obi§nuite de qupa ie§irea cu
I
! Evanghelia se adauga §i troparul §i condacul moqilor; pe langa Evanghelia §i Apost~lul zileì
94
% Vezi F. Baiamace, o-,h.
r àt .., p. 458.
' le. D. Lungulescu, op. cit., p. 190.
96
F. Balamace, op. cit.) pp. 456, 462.
401
PREOT PROF. DR. ENE BRANI,STE
respectivc se pun §Ì Apostolul si Evanghelia.pentru morti, iar <lupa ectenia intreita din rart,,,/i
duiala Liturghiei se zice ~i ectcnia pentru morti, cu rugàciunea: ,,Dumnezeul duhurilor."~~~/:
Mortul e pornenir apoi §Ì la iesirea cu Darurile, iar in locul Chinonicului sau al Sinaxat:l.llW[;;
se citeste, in zilele de rand, Canonul mortilor'". · luni, la §ase luni §Ì la nona luni, in cinstea §Ì slava Sfintei Treimi ( caci 6 = 2 x 3, iar 9
Atat in Panihidd, càt si in lHolitjèlnic §Ì in Liturqhier, mai gàsim §Ì ;un parastas mie s~{{
pe scurt, prescurtare a celui mare, tipàrit de obicei sub titlul de Litia micd pentru 11:-0111,.'
Rànduiala ei e aceeasi cu a Panihidei care se face la casa mortului indatà dupà rnoarte sat1
in ziua inmormàntàrii, cu . singura deosebire ca la ectenie se face pomcnirea ge:nerala;
ncnominalà, a t:uturor mortilor. Se face de obicei pe la rnànàstiri, indeosebi vineri seaia~
§Ì se numeste Litie (procesiune), pentru ca se face iesind in pridvor (pronaos), ori chiar;
se merge 111 procesiune la cimitir (gropnita), iesind din bisericà <lupa slujbà'". . Astfel, caqile noastre de slujba dau o explicatie fiziologid sau naturala, bazata pe
Ìn catedralele §Ì in bisericile de mir (mai mult la orase), Parastasul acesta pe scurt
(Litia mica) se face de obicei la sfàrsirul Lirurghiei - fie <lupa Rugàciunea amvonului,
fie <lupa otpust - si poartà numele de Trisaqhion pentru morti sau Panihidd nifdl.
Aceeasi rànduialà se face ~i la cimi tir, lànga morrnànt, sau la casa mortului, cu oca':".
zia pomenilor care se fac la termenele san soroacele indàtinate pentru pomcnirea
mortilor, despre care vom vorbi mai departe. · urmeaza deci procesul invers al zamislirii §i forma.rii trupului omenesc in pantecele
Ìn Ardeal existà §i o rànduialà spccialà a parastasului din Sambata lui Lazdr ( pentru
dezlegarea Pàresimilor, la cirnitir, unita cu binecuvàntarea màtisoarelor)?",
2 .. Soroacele sau termenele pentru pomenirea individuala a mortilor §Ì expli-
carea lor. Dupà traditia veche si generala a Bisericii Ortodoxe, se face pornenirea
morrului prin slujbe cu rugàciuni la urmàtoarele termene sau soroace: ziua a treia (tà.
1:pt1:à, care corespunde de obicei cu ziua inmormàntàrii), ziua a noua (1:à ~vvcx.1:a) ·§Ì
ziua a patruzecea (-cà 1:ecrapa.Kocr1:à, sase sàptàrnàni) <lupa moarte'?"; la trei luni, la
sase luni, la nona luni §i la 12 luni (un anjdupà moarte; apoi in fiecare an, in ziua
rnortii, pana la implinirea a sapte ani de la moarte.
Se face pornenirea mortului la trei zile dupà moarte, in cinstea Sfintei Treirni, intru
care ne màntuim §Ì in amintirea Ìnvierii celei de a trcia zi a Domnului, Care,
sculàndu-Se din morti, S-a fàcut parga san incepàturà §i arvunà sau chezàsie a invieri~
celor adorrniti (comp. I. Cor. XV, 20). La nouà zile se face pentru ca ràposatul sa se
invredniceascà de pàrtàsia cu cele douà cere ingeresti san cele nouà cete alc sfintilor, §Ì
in arnintirea Ceasului al nouàlea, cànd Domnul, inainre de a muri pe cruce, a Bi.gaduit
97
Vezi Panihtda, la sfàrsitul rànduielii Parastasului ( cd. 1928, pp. 110-111); D. Lungukscu, op.
cit.,~p. 189-190; F. Balarnace, op. cit., pp. 456-457.
' Tipicul mare, pp. 22-23.
99
Vezi Bojor-Rosianu, op. cit., pp. 204-205 §Ì Evholoqhion sau Molitfelnic, Blaj, 1940, p. 178. .
100
In unele parti (mai ales in Moldova) se obisnuiestc sa se facà pomcnirea §i la 20 sau 21 zile
(trei sàptàrnàni) <lupa moarte, obicei ràmas probabil de la romani. Vezi, de ex., Hrisovul din 1466 a1
lui Stefan ccl Mare, care, in schimbul unci danii càtre Mànàstirea atonica Zografu, orànduieste sa i se
facà acolo, <lupa rnoarte, slujbelc de ziua a treia, a nona, a doudzecea §Ì a patruzecea, de o jumàtate de
an §Ì de un an (la I. Bogdan, Documentele lui ;;tefan cel Mare., vol. I, p. 102). Comp. §i: Pravi/a de la
GfJIJora 1640, gl. 29 (ìn ed. Bujoreanu, p. 99, col. 2 sus); Ghenadie Enaceanu, Panaghùi, in BOR, an.
X, nr. 11, p. 872; Mitrofan Critopulos, Miirturisirea Ortodoxd (la I. Mihalcescu, Die Belmmtnisse... ,
p. 246); Iacob Antonovici, Randuiala ridiciirii Panaghiei, Cernica, 1924, pp. 6, 9, 12; Panih;ida, Bu-
curqti, 1967, p. 137: ,,Rànduiala, ce se savar§qte pentru pomenirea mortilor la 3 zile, la 9 zile §i lrJ,
trei siiptamani de la ziua mort:ii". In unele parti, pomenirea se face §i in fiecare samba.ti panii la §ase
saptamàni (D. Lungulescu, op. cit., p. 132).
402
LITURGICA SPECIALÀ
tàlharului raiul, pe care ne rugam sa-1 mo§teneasd §Ì morçii no§tri101• La patruzeci de
zile sau ~ase s!ptamàni, 111 amintirea Inaltarii la cer a Domnului, care a avut loc la 40
de zile <lupa Inviere, pentru ca tot a§a sa se inalçe §Ì sufletul nostm la cer102. La trei
= 3 x 3). La un· an, <lupa pilda cre§tinilor din primele veacuri, care praznuiau in fie-
care an ziua morçii martirilor §i a sfinçilor, ca zi de na§tere a lor pentru viaça de din-
colo103, <lupa cuvàntul lui Solomon ca ,,mai buna este ziua morçii dedt a na§terii"
(Eccles. VII, 1). Termenul de 7 à.ni, cànd se face ultima pomenire anuala a mortului, e
nurp.ar sfànt, amintind de cele §apte zile aie creatiei.
In afara de aceà.sta explicatie, pe care am putea-o numi teolo;:rica sau simbolica) s-au
dat §i alte interpretari aie soroacelor pentru pomenirea morçilor pana la 40 de zile.
analogia cu fazele prin care trece descompunerea trupului omenesc pàna la completa
lui putrezire. De exemplu, facem pomenirea mortului :ìn a treia zi <lupa moarte, pen-
tm ca 111 aceasta zi fata mormlui incepe sa se desfigureze; in ziua a noua, pentru ca
atunci tmpul mortului incepe sa. se strice, afara de inima; la 40 de zile, pentm ca
arunci se pierde §i inima. Conform acesrei · interpretari, procesul descompunerii fizice
mamei: ,,Alcatuirea omului se face tot la fd: ìn a treia zi se formeaza inim"a; in a noua
se fixeaza la trup, iar in a patmzecea zi se akatuie§te desavàr§Ìt tmpul". In sfàr§it, se
face la §apte ani, pentru ca atunci trupul mortului e cu totul prefàcut in taràna.104.
Altii pun soroacele pentm pomenirea mortilor in legatura cu credinçele papulare
dcspre vam1;le JJazduhului) prin care ar trece sufletul mortului pana sa ajunga la cer.
Astfel, pomenirea din ziua a treia se face pentru ca abia atunci s-ar inalta sufletul la
cer; in primele trei zile <lupa moarte el ar da tàrcoale trupului. Cea din a noua zi se
face pentru d. atunci sufletul se ìnfàçi§eaza a doua oara lui Durrmezeu in cer, pentru a
101
Pomenirile la crei §i nona zile cx.istau §Ì 1a grecii antici (Vezi Em. Vasilescu, op. fi rev. ci:t., la
nota 39 din cap. anterior, p. 64), iar stramo§ii nO§tri romani fàceau un ultim sacrificiu pentm mort,
la 9 zile <lupa moarte, numit n(J)}emdiale sacrificium (G. Pop, op. cit., p. 20).
102
Dupa Sfàntul Ambrozie,, pomenirca de la 40 de zik se face <lupa pilda lui Iosif patriarhul,
care, 1mprenna cu tot Egiptul, 1-a plàns pe tata.I sau Iacov; la 40 de zile <lupa moartea acestuia (Fac.
L, 3). Comp. Juv. Stefanelli, op. cit., p. 158.
io~ Vezi Constitufi,ile apostolice,VIII, 42; Sfanutl Ambrozie, Oratio de obitu TI,;eodosii, 3, P.L, t. XVI,
col. 1448 (despre pomenirea la 3 §i 30 sau 7 §i 40 zile), Ferie. Augustit1, Q;,taest. CLXXII in Genesim,
P.L, t. XXXIV, col. 596, osànde§te pomenirea 1a nona file, ca fiind de origine pagana; in schimb, o
gase§te pe cea de la §apre zile ca avànd baza biblica: Infelepciunea lui Isus Sirah, XXII, 11. Sf'anntl
Grigorie cd Mare, Dialogi liber IV, cap. 55 (pomenirea 1a 30 de zile, <lupa pilda popomlui evreu, care 1-a
plans pe Moise timp de 30 zile <lupa moartea lui, vezi Deut. XXXIV, 8). Simeon al Tesalonicului, Despre ,
I
sfd17ìtul nostru, cap. 372, trad. rom., p. 250; Mitrofan Critopulos, Mdrturisirea ortodoxa, cap. 20 (ed. I.
Mihalcescu, Die Bdunntnisse... , p. 246). Comp. §i Mitrofan din Konewets, op. cit., pp. 169-172.
104
Vezi, T1'iodul, in Sinaxaml din Sambata lasautlui sec de carne §Ì Simeon al Tesalonicului, Desp1·e
sfd17itul nostru, cap. 371, trad. rom., p. 249. Scriitorii dasici romani au consemnat uneori ìn operele lor
cat de adanc este inradacinat intre credincio§i culrul moqilor, prin respectarea soroacelor traditionale de
pomenirc a lor, la care uneori se adauga §Ì altele, ìn afara de cele mentionatc aici. Citam, de ex., din
cunoscuta nuvela Sultania1, a lui Barbu Delavrancea: ,,Doanme ferqte, apai moap Safta, cu Sultanica
lasata pe dmmuri, (biata Stanca) n-a avut parte nici de parastasul de trei zile ... ~i pe deasupra mai va
parastase la nona zile, la trei §i §ase saptamàni; la trei, 1a §ase, la noua luni; la anu, la anu §i jwnatate, la
doi ani, apoi la doi ani §i patru luni. Cine sa i le faca ? Astea-s capetele cre§CÙ1e§ti pentru màntuirea su-
fleutlui. ~i cine poate, 1a §apre ani, scoate oasele din sanul pamantului pentru sfama molifta. Dupa §apte
ani omul e curat, ca e taràna. ~i taràna cu oa:sele binecuvantate se vor ìntrupa in ziua d-apoi, mai curate
ca lacrima, in fata tronului de lumini ve§nica" (B. Delavrancea, Nuvele, BucurC§ti, 1967, E.P.L., p. 27).
403
 I
~ PREOT PROF. DR. ENE BRANISTE
I se inchina, <lupa ce a vizitat raiul. Cea din ziua a 40-a, pentru ca atunci ar avea .loo
judecata particularà a fiecàrui suflet, <lupa peregrinarea de 40 de zile prin vàmile
vàzduhului, prin rai ~i prin iad105.
Pomenirea mortului la soroacele de mai sus se face fie cu parastas §Ì Liturghie (mai
ales la 6 sàptàmàni, la un an §Ì la 7 ani <lupa rnoarte), fie ducàndu-se numai coliva,
colac §Ì vin la mormànt, unde preotul face parastasul pe scurt (Litici mica) ~i stropesré,
morrnànrul cu vin ( asa se obisnuieste, mai ales in primele 40 de zile <lupa moarte) '.'
Cànd parastasul e precedat de Lirurghie, se face pomenirea mortului la Proscornidìe
(prin scoaterea de miride), la ectenii §i la iqirea cu Darurile, punàndu-se §Ì ectenia
pennu morti, cu rugaciunea: ,,Dunu1ezeul duhurilor. .. ", <lupa ectenia ìntreita. Uneori,
pomenirea e insoçira de mese pemn1 saraci (pomeni) ~i se ìmpart, mai ales la §ase
saptamàni §i la un an, diferite lucrnri de pornana pentm sufleml n1ortului~ care s'lint
mai intài binecuvàntate prin randuieli de slujba ìnscrise in ediçiile mai noi ale ciqilor
noastre de slujba106•
De obicei, soroacele nu se fac in orice zi a saptamànii, ci mai ales joia, sàmbata §i
duminica.
3. Zilele in care se fac ~i cele in care nu se fac parasta.se, in cursul anului bise-
ricesc. Precum am vazut, ziua saptamanala, stabilita de tradiçia constanta, pentru po-
menirea moqilor, e sambata. Sambata e deci ziua cea mai potrivita din saptamàna,.
pentru savar§irea parastaselor §Ì a pomenilor107. : mdns1v)? in ca~e se f~ce Lirurghia Celar mai inainte sfintite, deoarece parastasul e le-
De la o vreme, a ìnceput a se face parastase (mai ales la ora~e) §Ì in alte zile din cui--
....,. sul saptamanii, mai ales in zilele de sarbatoare, inclusiv duminica ( de ex., la hramul bi-
sericii se face parastas pentru ctirorii raposaçi, iar la sarbatorile sfinµlor se face parastas
pentru raposaçii care au purtat numele sfanmlui respectiv). Savàr§irea parastaselor in.
zi de duminid. este insa admisa ca o excepçie san ca un pogoramànt pentru cei ce nu
por veni la biserici in zi de lucru; ea .:L dar na§tere unei aprige ~i interminabile contro-
verse, cunoscuta sub numele de ,,cearta colivelor'-~ care a tulburat Ortodoxia greceasd
§Ì ìndeosebi manastirile Sfantului Munte, incepand din a doua jumatate a secolului al
XVIII- le a inainte 108.
105
Sfantul Ma carie Alexandrinul ("I" 395). Citvdnt pentm iqirea sufletului ( citar la Macarie, Teologui
dogm.atiai ortodmp:i, trad. rom., t. Il, p. 778). Comp. §Ì Mitrofan, op. cit., pp. 25, 29-31; Pravila lui
!vfatei Basarab (IndreptareaLegii), gl. 162 (ed. Academiei Romane, 1962, p. 169). Vezi toate cele trei·
interprerari aie soroacdor de pomenire, expuse sumar §i la Nicodim Mw1teanu, CuJJantàri liturgice
(,,Semi.nte evanghelice pentru ogornl Domnului", voi. VIII), Neamtu, 1933, pp. 393-396.
106
Vezi, de ex., Moliifelnic, Bucurqti, 1965, pp. 275-279 (Litia 1nicdpentru morfi ~i Rugaciunea
care se cite;te de ca.tre preot La bnpiirfirea hainelor ;i altor lucruri pentru cei adonnifi tn Domnul);
Panihida, Bucure§ti, 1948, p. 112 ~.u.; Rdnduiala ridiet'frii Panaghiei, de cpiscop. Iacob Antonovici
al Hu§ilor, Cernica, 1924, pp. 27-28. Mai pe larg: E. Freistedt, Altchristliclie Totengedachtnistage
und ihre Bezùhung zurn]ensrits-Glciuben und Toten/2ultus der Antille, 2 Aufl., Miinster, 1971.
107
T. Balsamon, P.G., t. CXXXVII, col. 1411; M. Vlastare, P.G., t. CXLV, col. 145, 149;
Nicodim Aghioriml, Martunsirea credinfei, pp. 1-50. - · ·
ws Vezi hotad.rile (contraclictorii) date de diferiti parriarhi ecumenici, asupra acestei chestiuni, la
M. Ghedeon, KavwvtKa.ì 8ta'tét.çetç, I, 262, 263-264, 269, 272-273 ~i Il, 122-125, 152-155.
Comp. ~i M. Ghedeon, ·O' A<l>oç, pp. 152-156; L. Perir, La grande controverse des colybes, m BO, an.
II, nr. 8 (aug.-sepr., 1899): Dom PI. de Meester, R#itale-benedizionole bizantino, Roma, 1929, PP'
224-231; C. Papulidis, Nicodérne l'Hagiorite, 111 rev. grec. GeoÀ.oyia (Atena), an. 1966, caiet. 4, p.
581 ~.u. Comp. §Ì Arhim. i\mfilohie Radovici, Réformes liturgiques dans ,t'Eglise de Grèce, tn vol.
,,Liturgie de l'Eglise pat1:iculière et liturgie de l'Eglise universelle" (Conf. Saint-Serge ' Paris),
Roma, 1976, p. 260 ~.u.
404
LITURGICA SPECIALA
Nu se fac parastase in urrnàtoarele zile §i perioade din cursul anului bisericesc:
A a) Aln ode,.12_ zile di?tre _Na§tere §i ~ob_?t:aza (s,_au, mai. bine zis, de la 20 dec., de
cand ~ncepe Ina~nte-praznwrea Nasterii, pana la Sfànrul Ioan Botezatorul), pentru ca
b~cuna duho".'mceasci a celor douà mari praznice (N asterea si Boboteazà) · nu se po-
tnveste cu doliul pentru cei morti;
b) La praznice irnpàràtesri;
c) In Sàptàmàna Patimilor ~1 111 toatà Sàptàmàna Luminatà adicà din Sàmbàta
Fl?riilor (_.S~11bata _lui Lazàr) pana la Duminica Tam.ii (inclusiv): pentru ca in Saprà-
mana Patirnilor prirneazà doliul pcntru patirnile §Ì moartea Mànruiroruluil''? iar 111
Sàpràrnàna Luminatà bucuria pentru Ìnvierea Dornnului nu trebuie sa fie intunecatà
sa~ umbrirà ?e jalea pentru rnortii nostri; pomenirile rnortilor §Ì pelerinajelc la rnor-
m1~te,_ pracncate _pe_ alocurea in Sàptàrnàna Lurninatà, sub denumirea de Pastile
B_l/.1-7e7'~ilor110, consnr_me o traditic cu caracter local, pe care Biserica nu a acceptat-o ofi-
cial ~1 nu a gencralizat-c. Pe càt este cu putinrà, ar fi de dorir ca nici in dùminicile
Pent1~ostamlui ( dintre Pasti §i Rusalii) sa nu se facà parastase, pentru a nu se intuneca
bucuna rnarclui praznic al lnvierii;
d) De la làsatul secului de carne (Duminica infricosàtoarei Judediçi). pana la
Sàmba.ta a doua din Postul Mare1u
. Ìn _rimpul Postului Mare nu se f~K parastase in zilele de rand ( de luni si pana vineri
~at de Lmlfgh1~ deplinà san normala ( a Sfàntului Ioan sàu a Sfàntului V asile), care 111
timpuJ. Postul1~10,are nu se sàvàrseste decàt sàrnbàta si duminica, potrivit èanonuJui
49 al sinodului dm Laodiceea si can. 52 al sinodului trulan. Toate soroacele care cad
in zilele de rànd din acest ràsrimp se arnànà pentru sàmbàta urmàtoare ( sàrnbetele a
doua, a treia si a parra din Posrul Mare).
In zilele §Ì in perioadele rnentionate, rnortii por fi porneniti nominal numai in
tain~,. la Proscornidie, §Ì ìn momentele din cursul Liturghiei prevàzute de tipic si de
traditie pentru pomenirea generala a viilor si a mortilor ( de ex., la iqirea cu Darurile).
'. 4. Des1~re sar0,dare. Ìn unele pàrti, in afarà de soroacele indatinate pentru porne-
turca m?rtilor, se ta~e po~~nir~a ?.ominala_ ~ llll\lÌ rnort ( sau ~ unui pomelnic intreg
de morti) la 40 de Lirurghii in sir, indeosebi in pnmele 40 de zile dupà moartea curva
precum ne indeamnà Simeon al Tesalom'cului sa facem112• Lucml acesta se-face mai
ales in rnànàstirile §i la catedralele chiriarhale, unde Sfama Limrghie se sàvàrseste
lOY _i? une!e. pàqi aie Bisericii .noastr~ (~umenia, Oltenia ~i nordul Moldovei) se fac, totu~i,
dezlegan de san_n~are pentl:1.mort1, 1n Jo1a dm Saptamana Patimilor, dupa Lirurghie (vezi, de ex.,
~r. P. P~·o_copov1c_1_u, Ri~i:alistica). P: 73). D::1pa practica din Biserica Gi-eciei, ,,111 Sàmbata lui Lazar,
m 3?~11111mca _!?lor11J~r §1 ~n J?um1mca T':m~1 nu. ~e fac P<:>meniri cu colive, dar se pomenesc numele
moqi_lor, ~;<? trebme, can~andu-se la sfaq1ml L1mrgh1e1 cele patru tropare funebre: ,,Cu duhurik
drepftlor. ... §I celelalte (vez1 · HµepoMywv, pe 1960, Atena, 1959, p. 92). ·
110
V~z1:Afonualul de Liturgictigenerata, la cap. Zilele pentrtt pomenireageneralii a nwr{ilor; in cur-
sul anului brn~ncesc. ·
111
• Ve_zi can. _ 11 _ ~in cele discipl_inar_e atribuite Sfanrului Nichifor, patr. ConsrantiqopÒlului (la J.
P~~ra,Juns eccl~siasttct Graecorum f.:tstona et 1'/'JOnttn,te~ta, ~- II, Roma; 1848, p. 326); Jndreptarea Le:-
gtt, ~l. 1?2, alm. 2 (~d. Bl1Cllfe§t1, 1962, p. 169) §1 artic. 169 din Nomocanonnl slav in 228 titluri;
Mo!itfa.lnic:, ~ucure§t_1, 1832, p. 48~ §i Bucure§ti ] 888, p. 562; Synopsù, Ia§i, 1751, f 44 v;
ii,
Pra~~~oara, Luc,ur~§tt, 1781, f ~4 v, lnviipitura de credin{ti c~e;tind ortodoxd, Bucurqti, 1952, p. 327.
IJ,espre sfarpt1~l 1~stru, cap1tolele 369-370, wad. rom. cit.., pp. 248-249. Vezi §i Pravi/a lui Matei r,r:
BasarabindreptareaLegu), gl. 160, ed. cit., pp. 166-168. Comp. §i Pl. deMeester, op. cit., pp. 117-118.
i"l:
1i!.
405 \\\
lii
 . ,,
·,·­.·.­.· .. ·.;·.P'·· .. ·..
.
··1'.'1··
. .·. ·

PREOTPROF. DR. ENE BRANI.STE

LITURGICA SPECIAL.A

aproape zilnic. Acest fel de pornenire se 11Ull1C§te in popor sdrindar ( de la cu:rantul din I ung cu untdelemn (eventual de la Maslu) ~i, fiind a§ezate intr-un sicriu mie ori ìntr-un
j
greaca moderna n cra:.pa:.v-capui =
un grup de 40, slavoneste = soroc) sau (pnn Ardealj ! sac, se a§aza la loc in mormant, ala.turi de sicriul nÒului rnort, ori sunt transportate la
§i saracustd ( de la 'T.E<JCJapaKO<J't11 tiµépa = a patruzecea zi) si se intemeiazà pe- loc~l _unde. urmeaza sa fie reinhumate, fàcandu-li-se acolo slujba parastasului ori
credinta popularà ( de origine rnonahalà) ca 111 a 40-a zi de la moarte, dupà ce suflenil i pan}h1da mica pentm morti119.
mortului a stràbàtut vàmile -vàz.duhului §Ì a vizitat raiuJ §Ì iadul, se infàtiseazà la jude- • 1
. In nici un caz nu se vo~ face exhumari de oseminte nejustificate de motive serioase
cata particularà, pentru a i se hotàri scarta provizorie pana la judecata din urmau3, §I nu se va face slujba inmormantarii in cazul in care astfel de exhwnari sum i:ngaduite.
soartà care se poate usura, prin mijlocirile §Ì milosteniile fàcute de cei vii ìn folosul
mortilor. La sfàrsirul celor 40 de Liturghii se face Liturghie cu parastas §Ì se pornenesc
toate pomelnicele expirate, ceea ce in popor se numeste dezleqarea san slobozirea
sdrindarelor, insotità uneori de Agbeasrnà mica §Ì masà de obste pentru praznic'!",
Tot un fel de sàrindar sunt §i asa-numirele capete sau cdpetele, obisnuite in unele ·
parti (ca de ex., in Muntenia). Se aduce adicà, la bisericà sau direct la rnormànt, spre
pomenirea mortului, o colivioarà, un colac sau covrig mai mare (numit càpetel), putin
vin §Ì lurnànare. Preorul face parastasul pc scurt (trisaJfhÌonul) §Ì stropeste morrnànrul
cu vin. Aceste pomeniri se fac prin Moldova in primele 40 de zile <lupa rnoarte, iar In
alte parti in Posrul Mare, timp de 40 de zile ìn §iru5; sfìrsitul acestora se nurneste
dezleqarea Pdresimilor §Ì se face, prin unele parohii, in Sàrnbàta lui Lazàr, prin altele ln
Joia Patimilor, in Sàrnbàta Tornii, ori luni ~i rnarti <lupa Duminica Tornii (la Pastile
· ,,Blajenilor" sau al mortilor).
La unele biserici parohiale se mai obisnuiesre a se face pomenirea individuala
neintreruptà a mortilor la toate Lirurghiile din cursul mmi an bisericesc, ceea ce in
unele parti ( ca nordul Moldovei) se nurneste parusie ( dé la cuvàntul grecesc ncxpoucio;
= prezentà, a sta cuiva neintrerupt in ajutor)116.
5. Càteva cuvinte despre dezgroparea mortilor. Ìn timpul din urrnà, s-a incetàtenit
prin unele pàrti ale Bisericii noastre obiceiul sporadic de a se dezgropa oscmintele rnor-
tilor la sapte ani <lupa rnoarte - cànd corpuJ a putrezit deplin si cànd inccteazà pomenirea
anualà a mortului - si de a li se face panihida §Ì parastasul (unii fa.e din nou slujba
inmormàntàrii), pentru a fi inhurnate din nou, fie in acelasi mormànt, fie in alta parte.
Vechile Pravile interziceau categorie exhumàrile'!" ori le ingàduiau nurnai cu stirea
§Ì dezlegarea chiriarhului locului'?". Ele au devenit astàzi mai dcse, mai ales in cimiti-
rele din orase, cu locuri de inmorrnàntarc pe sapte ani, in care, dupà implinirea ter-
rnenului de sapte ani, trebuie ingropati alti morti; sunt, de asemenea, permise, cu
autorizatiile necesare, atunci cànd e vorba de transportarea unor oscrninte pentru a fi
reinhurnate in alt loc decàt cel al inmorrnàntàrii initiale ( de ex., pentru cei care au rnu-
rit §i au fost inmorrnàntati in dilatorie, departe de locul de origine, soldatii morti pe
càmpul de ràzboi etc.). In toate aceste cazuri, osemintele dezgropate se spala cu vin, se

ID Vezi Pravila lui Matei .Basarab, gl. 162; Mitrofan din Konewets, op. cit., pp. 29-31. Comp. ~i
Nicodim (Munteanu), op. cit., p. 410.
114
Vezi mai pe larg la Pr. D. Lungulescu, op. cit., pp. 191-192. Se pot da sàrindare ~i pentru cei
vii, de obicei cu prilejul unui evenirnent mai important din viata parohici, ca de exemplu, la sfintirea
unci biserici sau a unei fantini, ori cànd vine prcot nou in sac etc. ·
115
Vezi Ierod. Firmilian, Carte de rugaciuni, ed. II, Bucuresti, 1937, pp. 171-173.
116
V. Mitrofanovici, op. cit., pp. 904:905.
117
Vezi, de ex., Pravila cea man (Indreptarea Leqii); gl. 138. Comp. §i unele Ràspunsuri ale
patriarhului ecumenic Nicolae III Gramaticul, la M. Ghedeon, Kavc.ovtKa.ì. 8to:-ca.çEtç, I, p. 9 iì,U·
m Vezi, de ex., Manual de Pravi/a bis., tipa.riede mitrop. Nifon al Ungro-Vlahiei, ed. Il, Bncurqti,
. " Ìn vech"l
119
1854, p. 128 ~i Agheasmatar, Bucure§ti, 1854, p. 128: ,,Nimeni sa nu indrazneasd a face dezgropari · · · '
t e manuscn~e grec~tl §1 m unele filade grecqti mai noi exista randuieli speciale de
de oase de raposati, rara §tirea §Ì dezlegarea chiriarhiei eparhiei, nici a ingropa mo11i prin biserici". slu1ba pemru astfel de ocazu (cp. Pl. de Meester, op. cit., pp. 147-148).

406 407