Cenzurat
&aul LIII
PROPUI ETAR-DIRECTOR
AUGUSTIN P O P A
Kedactia şl a d m i n i s t r a ţ i a
BLAJ, J U D . TÂRNAVA MICĂ
INSERATE'
i ABONAMENTE
] C¡'- regulamentului de a
j jijeare a tarifului comer­
cial, categoria V.
F o a i e l i i s e r i c e a s c â - p o l i l i c â — a p a r e în f i e c a r e
ămanem datori...
După serbările de comemorare a lui Inocenţiu Micu Clainla 15 Maiu
(*) Pe ulădicul cu suflet
de văpaie şi cu destin
de proroo l-am come­
morat Sâmbătă, 15
Maiu, împreună cu le­
giunile umbrelor, care
în această zi a anului
1848, tot de aici, de
pe „Câmpul Libertăţii''
dela Blaj, au pornit la marea răfuială a răspicat,
desrobirii.
Legătura nu-i întâmplătoare, ci firească
şi necesară. Intre Inocenţiu Micu Clain şi
generaţia de foc a lui Bărnuţiu şi lancu există
un raport de filiaţiune spirituală directa şi
manifestă. Cei 40.000 sunt executorii testa­
mentari ai episcopului-martir, precum cei
adunaţi la Alba-lulia în ziua întâi a lui De­
cemvrie 1918 sunt realizatorii fericiţi ai ace­
stei moşteniri naţionale.
Intr'adevâr, Inocenţiu Micu a fost întâiul
făuritor al crezului şi idealului politic româ­
nesc din Transilvania. El a fixat drept scop
al luptei ce a început: libertatea noastră na­
ţională, egalitatea în drepturi cu alte naţiuni
până atunci privilegiate. Vlâdicul dela Blaj
nu cerea mici uşurări de sarcini pe seama
oropsiţilor iobagi români; nu se târguia pen­
tru hatâruri excepţionale şi ocazionale, ci pre­
tindea răsturnarea situaţiei de drept în totalul
ei: recunoaşterea Românilor din Transilvania
de naţiune liberă şi egală în drepturi cu cele­
lalte conlocuitoare.
Tot el a formulat, cel dintâi, şi temeiu­
rile de nesdruncinat pe care se răzima acest
desiderat. Ele au rămas aceleaşi până astăzi: nuşa vlâdicului Inocenţiu, ca s'o aşezăm în
Ardealul este înainte de toate românesc, a-
decă al Românilor, fiindcă ei sunt băştinaşi
pe aceste plaiuri, toţi ceilalţi sunt venetici
ei sunt cei mai mulţi; ei contribue, cu su->
doarea şi sângele lor, mai mult decât toţi
ceilalţi, la apărarea şi înflorirea lai.
Nouă era şi tactica arătată de vlâdicul
Inocenţiu. El n'a înţeles să se milogească,
nici să se tânguiască, ci a afirmat, şi a pre­
tins ! Prin aceasta se arăta limpede dru­
gul viitorului: cel al luptei deschise. — Plă­
mădit din aluatul de cremene şi de fos al
narilor luptători, el va rămâne pe veci în
istoria româneasca model de curaj, de hotă-
f
îre neşovăitoare, de îndrăzneala uluitoare, de
"utosacrificare totală. Acel: „singur împotriva hotărât. Precum s'au şi ţinut. Şi lumea a înce­
tuturor!", cum au caracterizat contimporanii
"imiţi sbuciumul lui titanic, spune cât volume
de istorie.
Era deci firesc ca, la împlinirea unui
sfert de mileniu dela apariţia acestei figuri
fenomenale, care a schimbat cursul destinului Nimenea însă nu se opreşte la celea din â-
românesc, să simţim nevoia de a aduce me­
Blaj, la 22 Main 1943 Numărul 21
REDACTOR
DUMITRU N E D A
Foaie înscrisă în Registrul de
Publicaţii al Trib, Târaava-Mtcf
sub Nr. 2—1938.
P e un an . . . 300Lei
Pe 6 luni . . . .180 L-i
Pentru străinătate 900 L e '
Sâmbătă
noui, măreţe Şi înălţătoare simţeminte, uşor
de presimţit.
La închinare.
Sâmbătă la ceasul opt al zilei e slujbă
arhierească la Catedrala ale cărei temelii le
moriei lui slăvite închinarea recunoscătoare a pusese Inocenţiu Micu, şi între zidurile c ă ­
neamului. Ne îndemna la acest pelerinaj spi­ reia ar fi dorit ctitorul ei să fie prohodit şi
ritual şi tragedia care ne striveşte şi ne în­ aşezat spre veşnică odihnă. Slujeşte I. P..S.
sângerează. Isbiţi de soartă, lipsiţi de sprijin, Valeriu Traian, cu P. S. lodn al Lugojului şi
avem nevoe de exemplul reconfortant al P. S. Vasile Aftenie dela Bucureşti, în sobor
eroismului neînfrânt, care a luptat „singur de preoţi. Răspunsurile liturgice le dă corul
împotriva tuturor", fără teamă, fără şovăire, Academiei Teologice, sub conducerea păr. Ioan
fără cruţare şi cu toate sacrificiile. Trebue să Florea, distinsul profesor de cant şi muzică
învăţăm dela el politica mândră a cuvântului bisericească dela Academia Teologică. Ascul­
a frunţii ridicate, a atitudinii drepte, tătorii au putut răzbate aci numai cu bilete
a voinţii intransigente, a demnităţii romane şi speciale, cum era firesc dealtfel. Dar şi aşa
a dârzeniei dace. — De aceea a fost invitat e arhiplin sf. l ă c a ş de închinare. Cu neputinţă
neamul întreg pe „Câmpul Libertăţii", din a- de reţinut d e c â t doar câteva nume din aleasa
cest prilej de comemorare sărbătorească. asistenţă: I. C. Petrescu, subsecretar de stat
la Ministerul Culturii Naţionale; apoi: profe­
Planurile organizatorilor serbării au fost
sorii universitari : Giurescu, Iuliu Haţieganu,
mari. Realitatea a rămas în urmă. Strâmto­
Camil Negrea, Borza, Alex. Pop, R. Boilă,
rarea vremilor şi măsuri de prudenţă politică
Goia, V. Papilian, lonaşcu; prepozitul lugojan
impuse de împrejurări n-au permis să se dea
N. Brânzeu; canonicii: I. Agârbiceanu (Cluj),
momentului istoric amploarea meritată; nici să
Deciu, V. Paveloniu (Lugoj), Tămăianu; Stoica
se afirme întreg conţinutul lui naţional.
dela Haţeg, Dr. Iuliu Rap'u dela Timişoara,
Dar ceeace a lipsit în strălucire externă s'a
Cornel Oţiel dela Abrud; vicarul mitropoliei'
compensat prin adâncire sufletească, prin at­
sibiene păr. Scorobeţiu; protopopi, preoţi, pro­
mosfera de elevare spirituală care a dominat
fesori, avocaţi, medici, militari, şi altă lume
întreg programul festivităţii. Căci tot ceeace
de seamă, ca dd. Zenovie Pâclişanu, gene­
nu s'a putut spune în vorbe, s'a simţit cu atât
ral Mitrănescu, Iuliu Albini-junior, Ion Bozdog
mai intens în inimi, cari au vibrat toate, la
Braşov.; P. Aug. Pop, egumen la sf. mănăstire
fel, pentru idealul românesc întreg şi neştirbit,
basiliană dela Obreja,ş.a.Sufletulvlădicului mu­
aşa cum l-gu visat înaintaşii. .
cenic va fi fost iluminat de s u p r a p ă m â n t e a n ă
Atâta timp cât acest dor nu-i împlinit, fericire privind din slăvile cereşti pe cei c e
noi nu putem avea sărbătoare nici odihnă, ci îi săvârşiau pomenirea la Blajul doririlor sale
rămânem datori,-marilor umbre sărbătorite, la în cucernică reculegere, şi vor fi fost cuprinse
15 Maiu, cu o viitoare prăznuire, care să cu­ de tainică şi, de astă dată, mângâietoare în­
prindă toate plaiurile româneşti, libere şi unite fiorare truditele-i rămăşiţe de lut din biseri­
după rânduiala firii şi a dreptăţii. cuţa Madonna del Pascolo din Cetatea V e ş ­
Atunci abia vom putea aduce acasă ce­ nică. Asta pe lângă toată lipsa deplinătăţii
de închinare ce i-s'ar fi căzut lui din p a r t e a
catedrala Blajului, aşa cum i-a fost dorinţa. tuturor fiilor acestui neam, mai mult decât
Atunci neamul românesc va putea sta mândru oricărui alt apostol ce a odrăslit din tulpină
şi drept în faţa lui, cu conştiinţa senină a îm- română.
I plinirii întregei dreptăţi româneşti, de dragul
căreia doarme el până astăzi în pământ strein. Pomenirea Dreptului
a făcut-o, după luminatul c u v â n t a i I. P. S. S.
Revista serbărilor j Valeriu Traiun, pe care-1 dăm în altă p a r t e ,
d. Dr. Zenovie Pâclişanu, cel mai bun cu­
Sosesc o a s p e ţ i i !
noscător al lui Inochentie Micu şi al vremii
încredinţatul Mitropoliei, păr. Iuliu Ma­ sale, şi totodată şi cel mai devotat a d m i r a ­
ior, şi cei împreună cu dânsul, au făcut din tor al uriaşului dela Sadu. Fără să p r e a r e ­
parte-le tot ce le-a stat în putinţă, să se ştie tuşeze anumite umbre (cari nu erau ale lui
că, pe lângă t o a t ă urgia ceasului de faţă, Inochentie Micu), a scos în lumină c o p l e ş i ­
serbările comemorative plănuite şi anunţate toarea figură de erou fără pereche a acestui
mai de mult se vor ţinea negreşit la sorocul 'erarh ce a trăit şi s'a topit în titanică luptă
pentru drepturile Bisericii sale umilită î n t r e
put să curgă spre Blaj, încă din preziua ser­ umiliţi, şi a Neamului său oropsit, încrezător
bărilor. Toate trenurile au adus din toate păr­ în dreptatea dumnezeească ce va duce, la
ţile Pământului Românesc oaspeţi dragi, pri­ vremea sa, Ia isbândă, împotriva oricui, g â n ­
miţi cu frăţie şi găzduiţi după puteri, ca în dul curat. — Au mai avut la Palatul Cultu­
vremuri cum sunt acelea prin cari trecem. ral, (unde s'a trecut după sf. slujbă din C a ­
tedrală) cuvinte mult cumpănite ş i ' c u grijă
îară, când inimile sunt calde, în aşteptare de ticluite, dd. /. C. Petrescu, ^ a r e ceteşte

'il.
şi cele trimise, în scris, de d. M. Antonescu,
primul ministru al Ţării Ia a cărei urzire şi
închegare are atât de mare parte arhiereul
comemorat:
„Mulţumind Sfintei Mitropolii Româno-
Unite de Alba-Iulia şi Făgăraş pentru invita­
rea ce mi-a făcut-o la comemorarea marelui
episcop Inochentie Micu Klein, şi neputând
fi de faţă la a c e a s t ă cinstire creştină şi româ­
nească, nici la închinarea pe Câmpia Liber­
tăţii in amintirea românilor care, acum nu
veac, au mărturisit crezul ardelean al Sfintei
Uniri Româneşti, vă rog să citiţi tuturor celor
de fată mărturia mea de credinţă nebiruită
în drepturile veşnice ale Neamului pentru
care a luptat apostolul naţional Inochentiu
Micu Klein şi Românii de pe Câmpia Liber­
tăţii de altădată şi de totdeauna.
în aceste ceasuri aspre, după încercări
nedrepte şi lupte drepte, evocarea acestor
luptători ai Ardealului nostru este nu numai
semn de pietate recunoscătoare, ci româ-
nânească îmbărbătare şi poruncă de slujire
a aceluiaş crez".
Au urmat la cuvânt: păr. Scorobeţiu
dela Sibiu, d. C. Giurescu, prof, univ. la Bu­
cureşti, în numele Institutului de Istorie din
Capitală, d. /uliu Haţieganu în numele uni­
versităţii din Cluj-Sibiu, păr: /. Agârbiceanu
în numele Academiei, d. Dr. Preda în nu­
mele „Astrei" dela Sibiu, şi d. Dr. Alex. Borza
în numele Agrului. — Din aceste vorbiri vom
da şi noi cu proximul prilej.
P e Câmpul Libertăţii
Cât a ţinut slujba în Catedrală, şi puţin
timp şi dup'aceea, pe când se rostiau cu­
vântările în Palatul Cultural, de sus, din înăl­
ţimi, se cernea o ploaie lină, ca o binecu­
vântare,' după care, ieşind de după perdeaua
de nori, a început să zâmbească radios un
mândru soare de primăvară mănoasă, mul­
ţimilor ce se îndreptau, în ordine şi recu­
legere (sub impresia celor rostite în Palal,
ş\ auzite afară, prin m e g a f o n ) spre Câm­
pul Libertăţii. Negreţe şi plugărime venită
cu steaguri naţionale, din satele din jur
şi din depărtări, s'a dus, cu lumină în ochi
şi foc în inimi, s'asculte, pe acelaş Câmp
| FOIŢA „UNIRII"
iiiiiiiiliiiiiiuiiiiiiiiitMiitiitiMiiiiiiiiiiiftiiiHiiiiiiiiiiiiiiiiiiiMiiitiifniiiininiuiiiiitit
B L A J
In inima Ardealului râsboinic
La'mpreunarea Târnavelor-falnic
Te'nalţi, bătrâne Blaj, al desrobirii
Şi-al înfrăţirii noastre sacru crainic.
Oraş vestit de şcoli şi de biserici,
De dascăli mari şi de olădici cuminţi,
Căliţi în focul dragostei de lege,
De ţară şl de neam-postelnici, sfinţi:
Tu ai format în şcolile-ţi bătrâne
Un neam întreg-în umbra mănăstirii,
Crescutu-l-ai în dragostea străbună,
In tainica nădejde-a izbăvirii.
Apostol al latinităţii noastre,
Ai spulberat minciunile duşmane;
Iar marii, ne'ntrecuţii tăi luceferi
Ne-au desgropat trecutul sfânt şi mare.
Istoria ta: un sbucium fără seamăn,
De două veacuri aprig-oţelire
In apărarea crezului pe care-
Ni Iau lăsat strămoşii moştenire...
Un neam întreg te preamăreşte
Cu lauri fruntea ţi-o 'ncunună,
U NI RtA
al Libertăţii, ca cei din „paişopt", cuvânt
de întărire în clipe de pătimire. Aici au îm­
părtăşit mulţimilor căldură din căldura su­
fletelor lor, părintele -Dr. Victor Macaveiu,
prepozitul capitular blăjan, şi d. Pamfil Şei-
cam, directorul marelui ziar „Curentul" dela
Bucreşti. Viforul de aplauze era cea mai
vie dovadă că se vorbia dela gând la gând
şi dela inimă la inimă. - Praznicul de pe
Câmpul Libertăţii s'a încheiat cu defilarea
elevilor şi elevelor dela toate şcoalele Bla­
jului, şi în acordurile oţelitoare ale lui „De-
şteaptă-te Române".
F e s t i v a l artistic
După masa luată, de notabilităţi la „In­
stitutul Recunoştinţei", şi după ce s'au făcut
vizite la simpaticele expoziţii dela Şcoala de
Fete ce are ca directoară pe distinsă profe­
soară d-na Virginia Puia, şi dela Şcoala de
Gospodărie, unde face cu cinste faţă slujbei
e A ieşit acolo, la î m p r e u n a r e a TârnaveloiO
de directoară dş. Comşia, a avut loc în P a -
latul Cultural un foarte reuşit Concert, sus­
ţinut de toate şcoalele din Blaj. P e s t e 300
elevi, eleve şi clerici,, sub conducerea m ă e a -
stră a profesorilor cu nume ales in lumea
muzicei: Fr. Hubic, C. Cherebeţiu şi S. Toduţa
(acesta acum la Academia de Muzică din
Timişoara), au cântat, acompaniaţi de orhestra
Flotilei de Aviaţie din Mediaş, şi a v â n d în
mijlocul lor şi pe soliştii: d-na Livia Pop, d. I-
Tudoran, A. Jarotzky, N. Avrigeanu, dela O p e r a
Română din Cluj, şi păr. Dulău din Blaj, b u c ă .
ţiie: Oda Vlădicului Inoc. Micu, de 1. Gârleanu,
armonizată de păr. Hubic; Fiul rătăcit de I.
Cherebeţiu, şi Erculeanul de Iacob Mureşianu.
— De î n c h e i e r e : Rapsodia Română Nr. 2 de
G. Enescu, cu finalul: Deşteaptă-te Române,
cântat cu însufleţire "de întreg publicul.
La bucuria celor ce erau de faţă a con­
tribuit, în această şi neuitată zi şi comunicarea
făcută de păr. prepozit Macaveiu, că a d e c ă
o comisie de specialişti (Enescu, Alexandre-
scu şi Jora dela Bucureşti şi păr. Hubic) a aflat
vrednice de a îi premiate trei dintre alcătuirile
muzicale închinate lui Inochentie Micu. Şi a-
nume : premiul I (50.000) 1-a primit dl S. Toduţa ;
premiul II (30.000) dl Iuliu Mureşanu dela
Turda, iar premiul III (20.000 lei) pâr. Pop
Ierusalimul nostru, Mica Romă,
| Oraş de scump şi sfânt pelerinaj...
Când nouri grei s'ar ridica năvalnic
Semnul ţării noastre să'ntretaie,
U L
Ne-om aduna la sânul tău de tată
Foc să luăm din sfânta ta văpaie.
Şi vom fura precum odinioară
Cei patruzeci de mii de precursori:
.. Să ne-apărăm moşia, legea, ţara.
De "mârşavii duşmani cotropitori... '
Simion I. Crşianu
închinare lui lnocenţiu Micu
— C u v â n t u l I. P . S. V a l e r i u T r ă i a u —
Trăim emoţia unei aniversări care îm­
bracă în nimb sărbătoresc conştiinţa românească
şi înalţă sufletul neamului in seninul celui mai
curat naţionalism. S au împlinit 250 ani dela
arătarea pe orizontul istoriei noastre, neasă-
mănatul astru care vine să arate şi să con­
ducă la liman libertatea şi înălţarea -naţiei
româneşti din Ardeal şi de pretutindenea:
Inochentie Micu Clain. Cel dintaiu Vlădică a
Blajului, trimisul extra-ordinar al Cerului crai­
nicul ş i începătorul luptelor naţionale pentru
eliberarea neamului, neînfricatul şi inflexibilul
astăzi atlet al românismului integral, izvorul limpede
Blaj, al ideii naţionale de apoi.
Bruckenthal dela Beiuş. Cronicari g r à t ) j
siliţi la scurtime, ţinem să încrestăm şi ' *
amănunt al serbărilor d e s p r e care a m ?
numai o palidă c o a n ă . (N. Drunieţu) 31
Lângă Blaj se afla Câmpul Liherta-
Nu_e nimic a t r ă g ă t o r în Blaj. Nici
a c e a simpatie geografică, cu g r e u l brazil 0
cu orgoliul Tâmpei şi întinderea mănoasă' '
Ţării Bârsei, cu care te invită Braşovul, p ^ , !
întâlnirea Târnavelor şi dealurile cu vii ^
reţin privirea şi dorul. Dar s e a r a când ase*
zidurile acelea reci şi grele, cernite de vreme
se a u d rugăciunile pelerinelor negre şi CllJ
s e s t r e c o a r ă istoria pe uliţele strâmte şi
cimitirul mucenicilor cărţii şi marilor EpisconL'''
cu o tristă modestie. ¡1
Blajul nu e un oraş, care putea ficlâ^'
oriunde, d u p ă arhitectura inginerească. \\
ca o protestare a umilinţii, s'a ridicat cu tur' *
nuri şi şcoli să strige o n e d r e p t a t e , suptj.i
dela un n e a m cu a s c e n d e n t e aristocrate.
Blajul nu e un oraş „indiferent", ad'z
în istorie sau suprapus, ci Roma împinsă spre ?
răsărit, scoica Romei în care se aud valuri!
Tibrului, un oraş moştenit, desvelit de ImJ
chentie Micu, întâiul m a r e exilat al Romi'!
nilor. — Blajul răsare ca o splendidă ir» \ -i
rectie în stilul Romei prin peisajul încenuşi \ . s
al Transilvaniei. ]
£
E î n t r ' a d e v ă r miraculoasă această pei '|
v
sistentă insurecţie a oamenilor şi bibliotecii!; 4
din Blaj, a manuscriselor în c a r e se văis
a u t e n t i c i t a t e a română a n o a s t r ă şi drepturi!
peste ţara sustrasă.
Suntem uneori ridicoli de puri, daci ;
vreţi ridicoli de sfinţi în istorie. Priviţi oUi \
mai a t e n t istoria acestui Blaj, şi ve{i vedei •
cât praf m ă c a r de sfinţenie se aşeza pe frun
ţile lui Petru Maior, Gheorghe Şincal sau pi •
t o a t ă biblioteca aceea umplută de prea no (
bila „lăcrămaţie" a dreptăţii. Ic
Nu ştiu dacă e adevărat, (şi nici nu in[l ,d
t e r e s e a z ă c â t ă vreme îl socotim capabil) daf j JI
se spune că Timo'eiu Cipariu s'a dus călarf.j a
la Constantinopol să aducă o carte. Ca ii j
minunatul roman al lui Cervantes. HR
Pronia l-a ales de profet al Neamului j u
său şi de aceea îl înzestra cu cele mai ales j r
daruri care ies din comun. E înălţat la treapti j P
cea mai înaltă ierarhică înainte chiar pe a?ij A
fi terminat studiile teologice şi e onorat «i iu
titluri cari îl pun în rândul baronilor şi ijj •ti
consilierilor împărăteşti. El insă nu-şi «''M •P
obârşia umilă/ nici neamul său care pe p^j
priul său pământ poartă jugul aspru al fobj'jj a
giei. Din darurile firii îşi face a r m ă neînvins!'] P
din rangurile strălucite scară sigură pentru' ] •P
- proclama sus şi tare şi fără încetare în f*ţ'' v
celor mari şi puternici, şi chiar în faţa impf j fi
râtului, drepturile sfinte ale Poporului Ron* ] a
pe care îl păstorea cu suflet de Arhanghel f j rr
cu dragoste şi bunătate de a d e v ă r a t Părinte } t
Lupta lui de tribun a fost aspră, îndelungul •n
3
dar totdeauna strălucită şi a p r o a p e supr "' 1
menească. Iar dacă viclenia pizmaşă a <W ; a
manilor l-a scos de pe arenă, u n d e era P ' \ i 0
rurea neînfrânt, El s'a exilat în Roma luf, 2
nării şi zămislirii drepturilor sacre la viaţa 8' ;
la liberlatea lui, de unde striga şi aici Pf fl r
mucenicia lui ca o trâmbiţă prevestitoare* j ti
bine pentru neam, iar p e n t r u duşmanii op / d tS
sori ca un glas de fulgere şi de judecată ® \ i
avea să vi«. , ; a
=ri
Marele român, Vlădica loan Inoch^J ! C
se stinge departe ca o făclie ce s'a consoi». |
până la ultima picătură de ceară. Dar n " u!
trupul lui rămâne daparte, sufletul 1«' ]
 Nr JLL
Iar Şincai nu era ridicol de sfânt, pri­
cind cărţile de istorie în desagi?
c u
Delà Catedrala Blajului până la Câmpia
Libertăţii nu sunt d e c â t c â t e v a sute de paşi.
par pe parcursul acesta, şi pe întinsul Câm­
piei, s'a răsvrătit o naţiune. Simion Bărnuţiu
nu a inventat discursul acela celebru; el a pro­
mulgat o stare sufletească şi de grea de du­
reri, a deschis testamentul sigilat al Romei.
,çu discursul a c e s t a nu n e mai putea fi ruşine.
Dreptul de autodeterminare e spus înainte
e Wilson, iar aroma Libertăţii delà marea
iU
S u n a r e se va împrăştia în toată ţara. Nu
va reuşi încă Avram Iancu prin revoluţie, nu
r reuşi încă memorandiştii, se va întuneca
v 0
.Câmpia de lângă Blaj, dar gustul de a ne fi
descoperit şi de ă ne fi ridicat mâinile spre
libertate, de a le fi înmuiat în apele albastre
ale cerului, nu mai piere.
Uneori ţările au n e v o e de un „supliment
,de suflet" (cum spune Bergson undeva). Pe
t â m p u l Libertăţii, la 15 Mai, se citeşte dis­
cursul lui Simion Bărnuţiu. Şi e destul. Sunt
lucruri oneste şi drepte în discursul acela.
Şi e a t â t de mult al nostru. Poate că e un
discurs politic, dar învăluit într'o mistică;
mistica nedegradată numai în politic, cum ar
spune Çharleâ Péguy, mortul delà Marna.
Nu, Blajul nu e un oraş fermecător. Clă­
dirile vechi sunt simple.. Şi Catedrala prea
severă. Erau zile în istorie c â n d Blajul a c e s t a
era singur în faţa Sfântului Ştefan. — La câţiva
paşi, Simion Bărnuţiu parcă nu a părăsit
Câmpia Libertăţii.
Coriolan Gheţie
T â r n ă v e n i i I a l u c r u . Datorită price­
perii ş'\ hărniciei celor doi 'păstori sufleteşti,
I parohia Târnăveni este în plină înaintare. Pe
.Ungă eforturile ce se depun pentru termi­
narea acelei monumentale biserici, care îţi
• aminteşte de măreţele bazilici italiene, s'au
j iniţiat şi s'au desăvârşit aci a t â t e a opere cu
•j caracter spiritual-bisericesc. — Desprindem
l dintr'un ansamblu de activităţi următoarele
I manifestări de viaţă religioasă în decursul
I acestui a n :
l 1. In 14 Martie, după sfânta Liturghie,
i Reuniunea Mariană de sub priceputa condu-
uriaş al gândirii şi simţirii româneşti avea să
râmâoă totdeauna viu, combatant, între noi
prin oraşul Blaj, întemeiat de dânsul, care
devine de atunci chiar leagănul şi centrul
luptelor şi luptătorilor luminaţi pentru drep­
turile neamului de pretutindenea, pentru pro­
păşirea şi înflorirea lui de totdeauna.
Cei 40.00 de Români dela 1848 nu s'au
adunat la Blaj fiindcă n'ar fi aflat altă câm­
pie, ci pentrucă Blajul era centrul din care
pornise şi uude se întărise, în decursul unui
veac, ideea drepturilor naţiunei şi de unde prin
fiii sufleteşti ai săi deveniţi în şcolile lui tot
atâţia crainici, purtători de steag, ce procla­
mau din patru unghiuri ideile sfinte de liber­
tate şi veşnicie pentru neamul nostru româ­
nesc.
Aşa a fost văzut totdeauna oraşul lumină
a
' lui Clain de toţi Românii mari, iar Heliade
Rădulessu deseoperindu-şi capul l a şi salutat
2|
' '«ănd: „de aci a răsărit soarele Românilor".
Da, Blajul a fost pururea uzina de su­
flete curate şi înţelepte cari s'au jertfit pen
t r i 1
neam. Blajul a fost făuritorul de suflete
e f
^ o c , cari au luminat ideea naţionalismului
lut
e g r a l şi au luptat pentru izbânda lui, căci
a ;i
* i-a învăţat sărbătoritul nostru de azi, Ma-
e em'm a tempore Traiani adhunc, antequam
* ' e Vlădică al Blajului loan Inochentie Micu
Uain.
Se cuvenea deci ca aniversarea de 250
dela naşterea lui să fie sărbătorită cu tot
UNIREA Pag 3
cere a doamnei prezidente Dorina Dr. Săroiu, Singură doctrina creştină, geniul creştinismu­
şi-a ţinut într'un cadru sărbătoresc adunarea lui, conţine în sine t o a t e principiile de orien­
generală. Din citirea rapoartelor s'a conturat tare sigură, în a c e s t veac întunecat, s p r e
frumoasa şi rodnica activitate ce s'a depus luminişul plaiurilor veşnice.
spre mărirea lui Dumnezeu şi a binelui su­
Astăzi, mai mult ca oricând, Mântuitorul
fletesc. Realizările ei se situiază pe un întreit
se adresează aleşilor săi, preoţilor, şi le
p l a n : al adâncirii-vieţii sufleteşti, în centrul s p u n e : „Voi sunteţi lumina lumii" — .Mer­
căruia stă mărturisirea şi cuminecarea c â t gând, învăţaţi t o a t e popoarele"...
mai d e a s ă ; al operei caritative, de ajutorare
— învăţaţi"! C e ? — Cuvântul Iui Dum­
a celor nenorociţi, a răniţilor dela Spital şi
nezeu = Teologia. Dar cuvântul lui D u m ­
premierea elevilor merituoşi; al îngrijirii şi
nezeu nu e o învăţătură, o doctrină a b s t r a c t ă
împodobirii Casei Domnului.
şi rece, seacă şi moartă, ca celelalte învă­
2. In după amiaza zilei de 15 Martie
ţături izvorâte numai din înţelepciunea ome­
elevii şi elevele dela Gimnaziu, constituiţi în
nească, ci e Cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt
„Apostolatul Rugăciunii", printr'o frumoasă
viu, a doua Persoană dumnezeească introme-
serbare şcolară au aniversat 4 ani de ponti­
nită: o doctrină desprinsă din viaţa unei
ficat al Sanctităţii Sale Pius XII. Părintele
Persoane, o doctrină vie. Căci ce este, în
Teodor Racoviţan, Catehetul Şcoalei, a rostit
ultima analiză, învăţătura creştină, d e c â t
dircursul festiv. manifestarea Cuvântului lui Dumnezeu sub
3. Ia 15 Aprilie s'a făcut Constituirea lormă omenească, în relaţiile sale cu Tatăl
Agru-lui pe protopopiat, cu care prilej Părin­ şi cu Spiritul, şi în legătură cu neamul ome­
tele protopop Eugen Arieşan, într'o expunere nesc pe care a voit să-1 răscumpere prin
plină de lumină şi superioară înţelegere, a mijloace a d a p t a t e condiţiilor cosmice şi so­
a r ă t a t r Iul binesimţit al Agru-lui în viaţa ciale în care se desfăşură viaţa lui?
Bisericii noastre ca şi a. neamului. Domnul
Dr Onoriu Cismaş, preşedintele reales, a Toată învăţătura creştină e întruchipată
a c c e n t u a t importanţa participării mirenilor în Hristos. Isus a învăţat ce este El, în Sf.
întru promovarea cauzei Bisericii noastre. Treime şi în neamul omenesc (învăţătura
2. In s ă p t ă m â n a Patimilor sfinte, timp dogmatică) 'şi ce face El pentru noi, cum a
trăit El pentru noi, ca şi noi să fim ca El
d e 7 zile s'au ţinut sfinte Misiuni de c ă t r e
(învăţătura morală). Dogma creştină e Hri­
părinţii ordinului sfântului Vasile: Dr. Iosif
stos. Morala creştină e Hristos. De aici d e ­
Bal şi Grigore-Vasile Dardai. Cele 25 predici
curge obligaţia d e a privi întreagă Dogma­
ca şi frumoasele servicii au fost menite a
tica, întreagă Morala şi întreagă Istoria bise­
aşeza viaţa parohiei pe adevărata alvie de
ricii în lumina Cuvântului întrupat care s'a
trăire creştinească. — Toate acestea spre
făcut nouă apropiat, luând firea noastră ome­
mai marea mărire a Iui Dumnezeu, (c.)
nească, pentrucă noi să ne apropiem de El
şi să ne împărtăşim, prin har, de firea s a
dumnezeească.
P r e o ţ i e şi Teologie învăţătura creştină nu poate îi d e c â t
de A u r e l L e l u ţ i u cristo-centrică. In jurul persoanei Mântuito­
rului trebue să graviteze toate preocupările
Timpurile prin care trecem se caracteri­ şi toate consideraţiile maxime ale Teologiei,
z e a z ă printr'o uriaşă nesiguranţă doctrinală, căci numai âşa studiul teologic devine izvor
când ideologii d i s p a r a t e şi contradictorii c a u t ă de lumină şi viaţă. „Intr'însul viaţa era, şi
să pună stăpânire pe întreaga fiinţă a omului; viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina în în­
dar care, pentrucă sunt pur omeneşti şi în­ tuneric luminează".
chise în lut, nu pot aduce leacul n e c e s a r Persoana lui Isus e viaţă (Dogmatica v i e ) ,
p e n t r a relele şi valurile ce bântue omenirea, j iar viaţa Lui e lumină pentru oameni, c a
fastul la Blaj. Vă salut pe toţi cari aţi venit miseriis et variis oneribus utpote a potentio-
în mijlocul nostru, ca împreună să ne arătăm ribus oppressi).
recunoştinţa datorită acestui Mare Român şi Această conştiinţă a dreptului istoric
Luminător al neamului. străbate toată activitatea de o energie e x e m ­
plară a episcopului Inochentie Micu Clain.
EI socotea — şi pe bună dreptate — popo­
La început a tost rul român despuiat de sacrele lui d r e p t u r i
prin acţiunea uzurpatoare a naţiilor c e s ' a u
INOCHENTIE MICU CLAIN pripăşit ulterior în Transilvania. O existenţă
de Pamfil Ş e i c a r u
sbuciumată, luptând necurmat cu m e m o r i i
[...] Fiu de ţăran de lângă Sibiu, Ioan către Viena, pentru desrobirea poporului r o ­
Micu, căruia i-se schimbă numele prin diploma mân, acest episcop unit încurcă toate soco­
imperială care-1 creea barou, în Clain, a re­ telile, devine un element turburător al unei
prezentat prima afirm areahotărîtă a ideii naţio­ ordine stab'lite pe nedreptatea poporului r o ­
nale, căutând să impună constituţiei austriaco mân. Când Inochentie Micu Clain a izbutit
poporul român ca a patra naţiune egal în­ să obţină dreptul de a învăţa carte nu numai
dreptăţită în Transilvania. fiii da preoţi ci şi fiii de iobagi, după 12 ani
Apărându-se împotriva unor atacuri să­ de luptă necurmată, a fost o adevărată vic­
seşti, Inochentie Micu Clain s p u n e : «Noi încă torie, aşa de mare era rezistenţa popoarelor
dm vremea lui Traian, înainte ca naţia să­ privilegiate din Transilvania faţă de orice în­
sească să fi intrat în Ardeal, am fost moşte­ cercare de ridicare a poporului român. Rezi­
nitori în acel pământ regal şi stăpâni prin stenţă explicabilă, cum o mărturiseşte u n
scriitor contimporan, Rettegi: „De această ro-
întregi moşii şi sate, cu toate că a m fost
apăsaţi de mizerii milenare şi de tot felul mânime urmaşă a Dacilor şi Romanilor, m ă r -
turisesî drept, mă tem, pentrucă dacă c i n e v a
de sarcini din partea celor mai puternici"
(aceasta este în traducere, fiindcă scrisoarea, le bagă în cap mai bine acestea, atunci p e
era într'o foarte frumoasă limbă latină: Nos noi foarte repede ne pot stârpi fiindcă în
Transilvania pe uşor sunt de zece ori aţâţi
Români câţi Unguri".
naţio saxonica Transilvaniam intrasset, in terra
illa haeredem egimus integrasque possessiones [...] Ideile politice semănate de aprigul
et pagos usquedum possidemus, lice't milleniis episcop au germinat în conştiinţa românilor-

altfel ar dibui şi rătăci în întunerec (Morala
trăită).
— Preotul e un alt Hristos (alter Christus),
un ambasador al lui Isus în republica oame­
nilor, un nunţiu al Cuvântului lui Dumnezeu
şi un distribuitor al tainelor dătătoare de viaţă.
Dar este preotul, astăzi, un vestitor al
Teologiei? Dogmatica, Morala şi celelalte ma­
terii de studiu teologic, pe care le-a învăţat
în seminar sau Ia universitate, sunt pentru
el, alături de Sf. Euharistie, lumina şi hrana
de toate zilele, sau au fost date uitării ca
lucruri inutile sau inoportune, bune numai
să-ţi tortureze creerul?
Trebue să constatăm cu durere că o
bună parte a preoţilor de azi nu predică
nici Dogmatica nici Morala creştină aşa cum
au învăţat-o cândva, ci-şi caută alte izvoare
de „inspiraţie", — unele bune, dar totuşi
secundare şi adesea lipsite de substanţă vie
şi de temeiu teologic. Teologia nu o înveţi
ca să treci un examen ş i . . . punct. Nu. Exa­
menul este o probă, o dovadă că posezi sau
nu ştiinţa necesară pe care, — în virtutea
misiunii tale de preot, — va trebui s'o îm­
părtăşeşti altora. „Scientia ad vitam. Con­
templata aliis tradere" (Sf. Toma de Aquino)
— „Vai mie, de nu voiu vesti", — spu­
nea cu îngrijorare Sf. apostol Pavel. Acelaş
lucru trebue să-1 spună fiecare preot. „Vai
mie, dacă nu voiu ţinea un strâns contact
cu Sf. Scriptură, îndeosebi cu Noul Testa­
ment, şi cu cărţile de Teologie, aşa încât
predicile mele meditate, frământate şi trăite
personal, să poarte pecetea Cuvântului lui
Dumnezeu".
Desigur nu te poţi prezenta înaintea
oamenilor veacului XX cu terminologia pur
„scolastică" a Teologiei; dar altceva e să
îmbraci o doctrină teologică temeinică într'o
haină potrivită lumii moderne, şi altceva e
să neglijezi'doctrina însăşi.
Doctrina, dacă nu este definită în ter-
Când drepteredincioşii căutau să-1 repună in
scaunul episcopal, Inochentie Micu Clain se
arăta gata să reînceapă vijelioasa lui luptă
naţională, dar o condiţiona de o curs joasă
solidaritate românească în jurul lui: »Insă,
de vi voia să mă aveţi iarăşi, trebue să aveţi
inimă mare, voile tuturor împreună, să
deschideţi o.hii şi să înălţaţi cuvântul, să le­
pădaţi toată frica pentru dreptate. Nu tremu­
raţi, ci, fiind nevinovaţi precum sunteţi, ni­
mica nu vă pot face... Nu tămândarăţi vre­
mea, ci lucraţi până aveţi lumină, ca să nu
vă ajungă întunericul*.
«Corespondenţa lui Inochentie Micu Clain,
publicată de d. Zenovie Păclişeanu, oglindeşte
sufletul aprigului episcop, care iniţ'ază marea
mişcare da afirmare a drepturilor neamului ro­
mânesc (Nos enim a tempore Traiani adhunc,
antequam naţio saxonica Transilvaniam in-
trasset...) în Transilvania, unde de totdeauna
a fost mişcare naţională care se continuă
fără întrerupere cu mişcarea lui Horia dela
1784, cu revoluţia lui Avram Iancu şi Bărnu-
ţiu la 1848, cu procesul memorandului, până
la Unirea din 1918. O idee în mers pe care
nimic nu a putut-o opri din fireasca ei des-
•oltare.
Sufletul episcopului Inochentie Micu
Clain slarue în acel centru de regăsire ro­
mană, in Blajul neclintitelor afirmări naţionale.
Evocarea aprigului episcop ne recapitu­
lează o luptă, ne împrospetează vechi lozinci.
Capul s u s : Nos enim a tempore Traiani
adhunc1"
(In „Curentul" din 16-5 1943)
UNIREA
meni exacţi, chiar rigizi, fşi pierde din lim-
pezime şi dă anză la interpretări ş, practici
greşite. Preotul trebue să caute, personal,
transpunerea sau coborîrea Teologie,, din
sferele ei senine dar, înalte ale limbajului teo­
logic, în viaţa de toate zilele a credincioşilor
(sau necredincioşilor), găsind comparaţiile şi
exemplele cele mai potrivite cu nivelul de
pătrundere al sufletelor care-1 ascultă. Şi cu
cât va medita mai mult adevărurile dogma­
tice şi morale din cărţile serioase de teologie,
cu atât mai uşor îi va fi preotului să gă­
sească modalitatea de-a propune întreaga
doctrina creştină în asemănări şi parabole
luate din mediul în care trăesc păstoriţii săi.
*
E dureros şi întristător lucru să constaţi,
chiar şi în preoţii „buni", lipsă de sim­
patie pentru studiul teologic în pastoraţie,
şi să asculţi numai predici „moralistice", ne­
gative, .cu a b s e n ţ a totală a adevărului teo­
logic, pozitiv şi luminos. Acest rău trebue
îndreptat, dacă voim cu inimă sinceră dom­
nia Luminii' asupra întunerecului, domnia lui
Hristos asupra celui rău. Victoria Luminii nu
poate însă veni în lume decât prin aceia
cărora Cuvântul de lumină al Tatălui le-a
zis: „Voi sunteţi lumina lumii". Şi a d e v ă r a t a
lumină e cea străbătută de zefirul neprihănit
al Teologiei.
Preotul conştiincios şi conştient de în­
datoririle sale, ca să poată corespunde cerin­
ţelor pastorale ale veacului XX, t r e b u e să se
nutrească foarte des cu hrana îndrăgită a
cărţilor sale de Teologie, care t r e b u e s c aşe­
zate în loc de frunte, răsfoite, meditate, asi­
milate şi apoi împărtăşite altora. Preoţia,
şi Teologia nu pot exista decât intim şi
armonios unite.
Distincţii binemeritate. Preaven. Ordinariat
al Blajului a distins de canonici onorari pe Mon-
Protopopi Ariton Popa dela Reghin şl iosif Pop dela
Târgu-Mureş. Date fiind marile vrednicii în deobşte
cunoscute şi simpatiile de care se bucură la clerul
şi poporul nostru, noii canonici onorari, înălţa^
rea lor la aceasta onoare va fi primită cu Insufle
ţire unanimă. Tălmăcind acest sentiment general,
le exprimăm si din partea n o a s t i ă : — Sincere feli­
citări !
început promiţător. O mână de bune cre­
dincioase de-ale noastre din Dragşina (eparhia Lu­
gojului) - şase la număr — la îndemnul păr. loan
Crişan, preotul local, s'au constituit în Reuniune Ma­
riană, cu dna Valeria Crişan preoteasă, în frunte.
Numai decât au colectat pentru lipsele Casei Dom­
nului 3200 lei şi au câştigat, în dar, două coperi-
toare pentru altar, în preţ de peste 10.000 lei. -
Doamne ajută!
Msgr. Spellman la Stambul. Arhiepiscopul
catolic al New-Yorkului, Msgr. Spellman, care-i şi
om de încredere al d. Roosevelt, a fost bine de cu­
rând şi în metropola de pe malurile Bosforului, pre­
cum şi la Ankara, în capitala Turciei. Tn cadrele
unei recepţii a presei din Stambul, înaltul ierarh
a
declarat că dânsul a venit aci să viziteze pe ve­
chiul său prietin Msgr. Romcalli, nunţiu apostolic
mai având să inspecteze, în calitatea sa de episcop
şi al armatei, pe catolicii aflători sub drapel nord.
american. Prin urmare — cum susţine agenţia Ra-
dor — este complet eronat să se pretindă că nu­
mitul biserican ar face această călătorie în calitate
de trimis al Vaticanului, cum au insinuat unii.
Locale. Dumineca viitoare, a Orbului, va pre­
dica în catedrală pâr. luliu Maior, canonic mitro­
politan despre: Ajutorarea Misiunilor interne şi ex­
terne, şi a Seminariilor.
Nu mai trebuesc autorizaţii de călătorie n«»
C.F R. Ministerul Afacerilor Interne facecun s t C u
următoarele: începând cu ziua de ,5 Maiu a c . ™
desfnnţează regimul autorizaţiilor de călătorie pe
C. F.R. pentru c e t ă ţ i P*
Tipografa Seminarului Blaj
Nu vor mai fi deci necesare autorizaţii SD
al
călătorie, decât pentru evrei şi cetăţeni .»!»iH
Pelerinaj la Cărbunari. p rj .
e U l n
Si
Părinţi - 6 Iunie c. - Părinţii A s s u m ţ i o r T ^
jează pelerii
rinaj. la bisericuţa din Cărbunar* \ ^
stea Preacuratei. Va avea loc o sf. Hturghi
e
arfe
rească, care se va începe la ora 9. Credin -
c
ce vor dori să se mărturisească Ie vor
In's t a
demână preoţi spoveditori. <
V i c t i m e n e v i n o v a t e . Aviaţia nordam • Bl
a bombardat nu de mult localitatea Reggioc^ ••
din Italia. Cu acel prilej au fost ucise şi pat,"'" :
lugăriţe din „Congregaţia Providenţei". Cel !' e
surori să găsiau în grădiniţa de copii şi au f^'
morîte, dimpreună cu mai mulţi micuţi, tocm -
timpul când încercau să ducă copiii l adâpo^ a
1
A s o c i a ţ i a refugiaţilor şi expulzaţilor *
nordul Ardealului (filiala Lupenl jud. HuriedoJ
Solemnitatea Sfinţirii drapelelor Asociaţiei Reţ 0
ţilor din Lupeni, a fost amânată la 30 Mai 1943*1
se vor ţinea având ca program tot programul^;, I
ţat de noi cu adresa Nr. 144 din 7 Aprilie ¡943 '
primând: ascultarea sfintei Liturghii în bisericii^]
ţionale (ora 9); sfinţirea drapelelor, tn piaţă; jjj
comună (ora 14); la ora 17 conferinţă, urmaţi) {
concert în Palatul Cultural. (Comitetul.) j
Aviz. Sesiunea de primăvară a exameneki
Academia de Teologie în Blaj, durează din 26 \,
până în 12 Iunie curent. — Examenul de licenţa'
va ţine în zilele de 7—8 Iunie. — Rectoratul.
Direcţiunea L i c e u l t e o r e t i c de iei
„Sf. Ecaterina" din Blaj, aduce la cunoştii
celor interesaţi că examenul de admiterea
clasa I-a de liceu se va ţinea în ziua di
Iunie 1943, orele 8 dimineaţa.
Condiţiile de admitere s u n t :
1. Eleva să fie absolventă a clasei a 1
primară.
2. Etatea să fie cel puţin 10 şi cel mnlfl
Actele care t r e b u e să le prezinte la v
scriere s u n t u r m ă t o a r e l e : 1. Act de naşte?
2. Act de botez; 3. Act de on'gtne etait
4.. Act de revaeciaare; 5. Certificatul de abs
vire a clasei a IV-a p r i m a r ă . ; 6. Buletin (
domiciliu; 7. Dovadă de muncă de răsbo;
Aceste acte vor fi însoţite de o cerere tic
brată cu 20 lei fiscal, pe care o vor face f
rinţii sau tutorele elevei.
DIRECŢIUNEA
Liceul de băieţi român unit „Sf. Vasile
M8re" — Blaj r^j
Nr. 2747-1942/43
A V Î 25
In baza ordinului Onor. Minister S
1
65.299/B. 1943, examenul de admitere ti
I se va ţine la 6 Iunie 1943. j
Elevii cari voiesc să se înscrie la ac:
examen, vor înainta dire ţiunii liceului o ti
rere legal timbrată, semnată de părintele»'-
tutorul elevului, până în ziua de 5 Iunie a.
La cerere vor anexa următoarele acte:
1. Certificat de IV clase primare; 2. #
tras de botez; 3. Extras de n a ş t e r e ; 4. B
letin de revaccinare; 5. Certificat de DBP'
litate; 6. Certificat de avere.
In clasa I. vor fi înscrişi numai ele v
cari la 1 Sept. a. c. vor avea vârsta de"
puţin 10 ani şi cel mult 13 ani împlinit'-
ÎD£l
Elevii cari nu vor fi primiţi vor fi
noştinţaţi, pentru s-şi putea cere înscria
a altă şcoală.
Taxa de înscriere pentru acest es^"
este de 400 lei, care se va achita în ^
neaţa zilei de 6 Iunie, la ora 8, înainte « !
începerea examenului.
DIRECŢIUNE