Mariologia

Imnul acatist este impregnat de o prezentare amplă a rolului Mariei în cadrul istoriei
mântuirii. Compus în mod special pentru a dezvolta premărirea ei, versurile acatistului ne
conduc spre Taina care este Maria1. Pentru o mai bună înțelegere, mariologia prezentă în
Imnul Acatist, trebuie privită din punct de vedere istoric și teologic. Secolul al-V-lea, secol în
care imnul acatist a fost scris2, a fost presărat de diverse problematici hristologice, care au
condus inevitabil și spre atingerea mariologiei. Erezia nestoriană ce se răspândea și propaga în
mod special în partea orientală, și nu numai, amenința și submina totodată dogma întrupării
Mântuitorului. Recunoașterea dualității firilor în Persoana Logosului Întrupat, dar repingându-
se comunicarea însușirilor, s-a ajuns inevitabil și la respingerea atribuirii termenului de
Theotokos (Născătoare de Dumnezeu)Fecioarei Maria, propunându-se termenul de
Antropokos(Născătoare de om) sau Hrisostokos(Născătoare de Hristos)3

Condamnarea ereziei nestoriane și stabilirea învățăturii dogmatice despre cele două firi
ale lui Hristos,4 a echivalat cu recunoașterea termenului de Theotokos pentru Fecioara Maria,
din acest moment mariologia fiind recunoscută oficial ca parte integrantă a hristologiei, acest
lucru dând un impuls pentru literatura mariologică.

Pe această linie merge și Imnul Acatist, fiind înainte de toate un cântec de laudă, o
celebrare liturgică, prin care autorul anonim a urmărit să continuie linia teologică a Sinodului
de la Chalcedon. În acest sens stau mărturie folosirea denumirii de Născătoare Dumnezeu în
șașe din cele doisprezece icosuri ale acatistului(Icosul 1, 3, 6, 9, 10 ,12). Mai mult decât atât,
Acatistul se folosește cu măestrie de omilii ale unor părinți participanți la Sinodul de la

1
Ermanno M. Toniolo, Acatistul Maicii Domnului explicat: Imnul şi structurile lui mistagogice, traducere de
diac. Ioan I. Ică Jr, Sibiu, Ed. Deisis, 2009, p. 308.
2
Ermanno M. Toniolo, Acatistul Maicii Domnului explicat: Imnul şi structurile lui mistagogice…, p. 253.
3
Pr. Prof. Dr. Viorel Ioniță, Istorie Bisericească Universală, Vol. 1, Ed. Basilica, 2019, p. 430) .
4
În cadrul Sinodului s-a mărturisit și hotărât că în Iisus Hristos sunt două firi, una divină și una umană, dar o
singură persoană, cea a Fiului lui Dumnezeu. Hristos este consubstanțial cu Tatăl după dumnezeire și
consubstanțial cu noi după umanitatea pe care a primit-o în sânul Fecioarei Maria. Datorită unirii celor două firi
în Persoana Logosului Întrupat, Fecioarei Maria i se cuvine demnitatea de Născătoare de Dumnezeu. (Pr. Prof.
Dr. Viorel Ioniță, Istorie Bisericească Universală,… p. 434) .
Chalcedon, împrumutând de la aceștia sensuri sau înțelesuri: omilia Patriarhului Proclu5,
omilia 39 a lui Vasile a Seleuciei6 ori omilia a-IV-a Sfântului Chiril al Alexandriei7.

5
„O, ce taină! Văd minunile şi proclam divinitatea. Văd pătimirile şi nu tăgăduiesc umanitatea. Ca om, Emanuel
a deschis porţile firii, dar ca Dumnezeu n-a rupt zăvorul fecioriei. Ci a ieşit din pântec aşa cum a intrat prin auz;
S-a născut aşa cum S-a zămislit. A intrat în chip nepătimitor, a ieşit în chip negrăit, […] Iată o dovadă limpede a
sfintei şi Născătoarei de Dumnezeu Maria”.( Proclu Episcopul Cyzicului, Omilie rostită în prezenţa lui Nestorie
în Marea Biserică a Constantinopolului, în Ermanno M. Toniolo, Acatistul Maicii Domnului explicat: Imnul şi
structurile lui mistagogice… p. 348.
6
„Bucură-te, cea plină de har! Ia un chip luminos! Căci din tine se va naşte bucuria tuturor şi va înceta blestemul
cel vechi desfiinţându-se stăpânirea morţii şi dăruindu-se tuturor nădejdea învierii. Bucură-te, cea plină de har,
raiul neveştejit al curăţiei, în care sădit fiind pomul vieţii va odrăsli tuturor roade de mântuire şi de unde izvorul
cu patru guri al Evangheliilor ţâşneşte credincioşilor râuri de îndurări. Bucură-te, cea plină de har, care mijloceşti
între Dumnezeu şi oameni, ca să surpi zidul din mijloc al duşmăniei şi să uneşti cele pământeşti cu cele cereşti.
«Domnul este cu tine!» Fiindcă eşti templu cu adevărat vrednic de Dumnezeu înmiresmat cu miresmele curăţiei,
de aceea va locui în tine Arhiereul cel Mare, «cel după rânduiala lui Melchisedec, fără mamă şi fără tată» (Evr.
6, 20; 7,3): fără mamă din Dumnezeu Tatăl şi fără tată din tine, Mama Lui”.( Vasile al Seleuciei, Omilia 39 Întru
lauda Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în Ermanno M. Toniolo, op. cit., p. 366).
7
Sfântul Chiril al Alexandriei, Omilia 4 împotriva lui Nestorie, când au coborât cei şapte la Sfânta Maria, în
Ermanno M. Toniolo, op. cit., p. 349-350.