ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA

    Aducerea
moaştelor celui dintru Sfinţi, Părintelui nostru Ioan
gură de aur, Arhiepiscopul Constantinopolului.

LA VECERNIE

După obişnuitul Psalm, cântăm : Fericit bărbatul... Slava

dintâi.

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 8, Glas 4.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Trâmbiţa cea cu aur ferecată, organul cel de Dumnezeu

insuflat, noianul dogmelor cel nedeşertat, întărirea
Bisericii, mintea cea cerească, adâncul înţelepciunii,
paharul cel cu totul de aur, care varsă din sine râuri de
învăţături curgătoare de miere, şi adapă făptura; cu dulce
cântare să-l lăudăm. De două ori.

   Steaua cea neapusă, care cu razele învăţăturilor

luminează toată partea cea de sub soare, pe învăţătorul
pocăinţei, buretele cel cu totul de aur, care şterge umezeala
relei deznădăjduiri, şi rourează inimile cele topite de
păcate. Pe Ioan cel cu cuvinte de aur, după vrednicie să-l
cinstim.

   Îngerul cel pământesc, şi omul cel ceresc, rânduneaua

cea bine grăitoare şi mult glăsuitoare, vistieria bunătăţilor,
piatra cea nezdrobită, pilda credincioşilor, cel cu mucenicii
asemenea, întocmai stătător cu Sfinţii Îngeri, cel asemenea
la obicei cu Apostolii; întru cântări să se mărească Gură de
aur.
Alte Stihiri, glas 4.

Podobie : Cel ce de sus eşti chemat...

   Sfinţită dănţuire să facem, că cununa Bisericii lui Hristos

cea în chipul aurului spre mărire împărătească astăzi din
Comane cetatea împărătească vine, luminează strălucind de
sus întru întoarcerea sa, la împărăţia cea fără materie pe
credincioşi aduce, şi la Împăratul tuturor îi apropie. Pentru
aceasta strigăm, cu numele de aur numite Părinte :
Dumnezeiescule Hrisostoame, cel cu totul de aur, roagă-te,
să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre. De două ori.

   Ca un Cer luminos al Bisericii, la apus, o Hrisostoame !

Izgonire ai luat preacumplit, şi luminezi astăzi făpturii fără
apunere bucurându-te, încălzeşti împodobit fiind cu stelele
minunilor, Înţelepte. Porţi pe Hristos, Cel mai strălucit
decât soarele, Care luminează acum întoarcerea ta; pentru
aceasta strigăm : Prealuminate de lumină purtătorule,
Hrisostoame preaînţelepte, roagă-te să mântuiască, şi să
lumineze sufletele noastre.

   Acum Cerul cu îngerii dănţuieşte, împreună cu făptura se

veselesc adunările omeneşti, că cel ce a arătat pe pământ
pe toţi gânditorii de cele cereşti, prin dumnezeiască scara
cinstitelor sale cuvinte, acesta prin suirea dumnezeieştilor
trepte, ca un nou Iacov arată pe dumnezeieştii îngeri, care
se bucură de întoarcerea lui. Pentru aceasta strigăm,
Preafericite vorbitorule împreună cu îngerii cei fără
materie; Hrisostoame, roagă-te să se mântuiască sufletele
noastre.
 Slavă..., glas 4. A lui Cosma.

   Nu era cu cuviinţă ţie Hrisostoame, lăsând

Constantinopolul, să locuieşti în Comane. Pentru aceasta
de Dumnezeu îndemnată fiind toată adunarea
împărătească, iarăşi te-a întors în Constantinopol, şi s-a
veselit Biserica văzându-te pe tine, mărturisindu-te, şi
zicând : Măreşte mărirea mea pe Domnul, care mi-a întors
mie pe mirele meu, şi întărirea credinţei, primirea
vredniciilor mele şi odihna tâmplelor mele, şi înălţarea
înţeleptei smerenii, şi adâncul milosteniei şi bogăţia
sărăciei mele, şi îndelungarea pocăinţei. Pentru aceasta te
rugăm pe tine Cuvioase Părinte, cere pace, şi sufletelor
noastre mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei :

   Proorocul David, care pentru tine este a lui Dumnezeu

Părinte, cu cântare mai înainte pentru tine a glăsuit, către
Cel ce a făcut ţie măriri. Stătuta Împărăteasa dea-dreapta
Ta. Că pe tine Maică solitoare vieţii te-a arătat Dumnezeu,
Care fără de tată din tine a Se face om bine a voit, ca iarăşi
să zidească chipul Său cel stricat de patimi, şi oaia cea
rătăcită, din munte răpită, aflându-o, pe umeri ridicându-o,
la Tatăl să o aducă, şi după voia Sa cu puterile cereşti să o
împreuneze, şi să mântuiască Născătoare de Dumnezeu
lumea, Hristos, Cel ce are mare şi bogată milă.
VOHOD : Lumină lină...

Prochimenul zilei şi citirile.

De la Pilde citire :
Cap. 10, vers 8.
    Pomenirea dreptului cu laude, şi binecuvântarea
Domnului pe capul lui. Fericit este omul, care a aflat
înţelepciunea, şi muritorul ce ştie priceperea; că mai bună
este neguţătoria acesteia, decât a aurului şi a argintului
vistieria. Şi mai scumpă este decât pietrele cele de mult
preţ; şi tot ce este scump nu este vrednic ei. Pentru că
lungimea zilelor şi anii vieţii sunt în dreapta ei şi în stânga
ei bogăţie şi mărire. Că din gura ei iese dreptatea. Legea şi
mila pe limbă le poartă. Deci ascultaţi-mă pe mine o fiilor,
că lucruri de cinste voi să zic. Şi fericit este omul, care
căile mele va păzi. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă şi se
găteşte vrere de la Domnul. Pentru aceasta vă rog pe voi, şi
pun înainte glasul meu fiilor omeneşti. Că eu înţelepciunea
am tocmit, sfatul, ştiinţa şi gândul eu l-am chemat. Al meu
este sfatul şi întărirea, a mea este priceperea, şi a mea este
tăria. Eu pe cei ce mă iubesc pe mine îi iubesc; şi cei ce mă
caută vor afla Dar. Înţelegeţi dar cei fără de răutate
chibzuială, şi cei neînvăţaţi lipiţi-vă inima. Ascultaţi-mă pe
mine iarăşi că lucruri de cinste voi să zic. Şi voi scoate din
buzele mele cele drepte, că adevărului se va învăţa
grumazul meu, şi urâte sunt înaintea mea buzele
mincinoase. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele,
nimica nu este într-însele strâmb, nici răzvrătit. Toate sunt
drepte celor ce înţeleg, şi netede celor ce află cunoştinţa.
Că vă învăţ pe voi adevărul, ca să fie în Domnul nădejdea
voastră, şi să vă umpleţi de Duh.
De la Înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 4, Vers 14.

   Lăudându-se dreptul, se vor veseli noroadele; că

pomenirea lui este fără de moarte. Pentru că de la
Dumnezeu se cunoaşte şi de la oameni, şi place Domnului
sufletul lui. Iubiţi dar o oamenilor înţelepciunea, poftiţi-o
pe dânsa, şi vă veţi învăţa, că începerea ei este dragostea, şi
paza legilor. Cinstiţi înţelepciunea, ca să împărăţiţi în veci.
Spune-voi vouă, şi nu voi ascunde de voi tainele lui
Dumnezeu. Că Acela este povaţă înţelepciunii, şi
îndreptător înţelepţilor, şi ştiutor a tot cugetul şi lucrul, şi
toate gândurile le învaţă înţelepciunea, că este într-însa
Duh înţelegător şi sfânt, şi strălucirea luminii celei ce este
dea-pururea, şi chipul bunătăţii lui Dumnezeu. Aceea aşază
soţi lui Dumnezeu şi prooroci, şi mai frumoasă este decât
soarele, şi decât toată facerea stelelor. Luminii
asemănându-se se află mai întâi. Aceea pe cei ce slujesc ei,
i-a scăpat de dureri, şi i-a îndreptat pe cărări drepte. Datu-
le-a lor cunoştinţă sfântă, şi i-a păzit pe ei de vânători.
Datu-le-a şi luptă tare ca să înţeleagă toţi că mai puternică
este decât toată credinţa, şi nu va birui răutatea niciodată
pe înţelepciune; nici va trece judecata pe cei răi certându-i.
Că au zis întru sine gândind cu nedreptate : Să facem silă
dreptului, să nu ne fie milă de sfinţenia lui, nici să ne
ruşinăm de cărunteţile bătrâneţilor celor de mulţi ani. Că
ne va fi tăria noastră lege, şi să vânăm pe dreptul, că nu ne
este nouă de nici o treabă, şi stă împotriva lucrurilor
noastre, şi ne impută nouă greşelile legii, şi ne defăimează
nouă păcatele învăţăturii noastre. Şi ne spune nouă, că are
cunoştinţa lui Dumnezeu, şi Fiul lui Dumnezeu pe sine se
numeşte. Şi ne-a fost nouă spre vădirea cugetelor noastre,
şi greu ne este nouă, şi vedem, că nu este asemenea altora
viaţa lui, şi s-au schimbat cărările lui. Tot în batjocură ne-
am socotit înaintea lui, şi se depărtează de căile noastre, ca
de nişte necurăţii, şi fericeşte cele mai de pe urmă ale
drepţilor. Să vedem dar de sunt cuvintele lui adevărate, şi
să ispitim cele ce vor să i se întâmple lui. Cu ocară şi cu
muncă să-l întrebăm pe dânsul, ca să cunoaştem blândeţile
lui, şi să ispitim nerăutatea lui, spre moarte de ocară să-l
 judecăm pe dânsul. Că va fi luare de seamă din cuvintele
lui. Acestea au gândit, şi au rătăcit; că i-a orbit pe dânşii
răutatea lor. Şi nu au cunoscut tainele lui Dumnezeu, şi n-
au socotit, că Tu eşti Dumnezeu însuţi, Care ai stăpânire
peste viaţă şi peste moarte; şi mântuieşti în vreme de
scârbă, şi curăţeşti de toată răutatea, Îndurat şi Milostiv, şi
dai sfinţilor Tăi, Dar, şi cu braţul Tău mândrilor stai
împotrivă.

De la înţelepciunea lui Solomon citire :

Cap. 10, Vers. 32.

   Gura dreptului izvorăşte înţelepciune; şi buzele

oamenilor înţelepţi, ştiu Darul cel bun. Gura înţelepţilor se
învaţă înţelepciune, şi dreptatea îi scapă pe dânşii din
moarte. Sfârşindu-se omul drept, nu-i piere nădejdea. Că
fiul drept se naşte în viaţă, şi întru bunătăţile sale va culege
roada dreptăţii. Lumina drepţilor este dea pururea, şi de la
Domnul vor afla Dar şi mărire. Limba înţelepţilor ştie cele
bune, şi în inima lor odihneşte înţelepciunea. Iubeşte
Domnul inimile cele cuvioase, şi primiţi sunt lui toţi cei
fără prihană în cale. Înţelepciunea Domnului luminează
faţa celui priceput. Că soseşte la cei ce o doresc mai înainte
de ce o cunosc pe dânsa, şi lesne se vede de cei ce o iubesc
pe dânsa. Cel ce mânecă la dânsa nu va osteni, şi cel ce
priveghează pentru dânsa degrab fără de grijă va fi. Că pe
cei vrednici ei, singură umblă împrejur căutându-i, şi în
cărări se arată lor cu bună priinţă, pe înţelepciune niciodată
nu o biruieşte răutatea. Pentru aceasta am fost şi iubitor
frumuseţii ei, şi o am iubit, şi o am căutat pe dânsa din
tinereţele mele; şi o am căutat să o aduc mie mireasă. Ca
pe Stăpânul tuturor o am iubit, că este învăţătoare întru
ascuns de ştiinţa lui Dumnezeu, şi aflătoare de lucrurile
Lui. Ostenelile ei sunt bunătăţile, şi învaţă aceea curăţenie
şi minte, dreptate şi bărbăţie, decât care mai de trebuinţă
nimica nu este întru viaţa oamenilor. Şi de pofteşte cineva
multă ştiinţă, ştie cele trecute, şi cele ce vor să fie le
semuieşte, ştie tălmăcirea cuvintelor, şi dezlegările
vorbelor celor ascunse, semne şi minuni mai înainte ştie, şi
întâmplările vremilor şi ale anilor, şi tuturor este sfetnic
bun. Că nemurire este într-însa şi slavă întru împărtăşirea
cuvintelor ei. Pentru aceasta am făcut vorbă către Domnul,
şi m-am rugat Lui, şi am zis dintru toată inima mea :
Dumnezeule al părinţilor şi Domnul milei, Cel ce ai făcut
toate cu cuvântul Tău, şi cu înţelepciunea Ta ai tocmit pe
om, ca să stăpânească făpturile cele făcute de Tine, şi să
îndrepteze lumea întru cuviinţă şi dreptate. Dă-mi
înţelepciunea care şade pe scaunele Tale, şi nu mă despărţi
pe mine de la slugile Tale, că eu sunt robul Tău, şi fiul
slujnicei Tale. Trimite-o pe dânsa din ceruri, de la lăcaşul
Tău cel sfânt, şi de la Scaunul măririi Tale, ca fiind cu
mine să mă înveţe ce place înaintea Ta, şi să mă îndrepteze
spre cunoştinţă, şi să mă păzească întru slava sa. Că
gândurile celor muritori toate sunt cu temere, şi cu greşeală
cugetele lor.
LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 5.

Podobie : Bucură-te cămara...

   Bucură-se Biserica lui Hristos, la tine făclia cea sfinţită

privind, la sfeşnicul cel purtător de lumină, pe care
surpându-te vrăjmaşii, sub acoperământul tăcerii te-a
ascuns, şi te cinsteşte Cuvioase Părinte pe tine, cel ce în
muntele bunătăţilor ca o dumnezeiască strălucire, luminezi
cu minunile marginile lumii mai mult decât soarele. Astăzi
judecata lui Dumnezeu ceea ce nu ia mită, arată din
înălţime dreptatea ta ca o amiază prealuminată, şi dă celor
din lume pace şi mare milă.
Stih : Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele
pricepere.

   Izvorăşte ca un vas cu mir frumos, dumnezeieşti izvoare

de minuni, Gură de aur, sicriul tău în lume, şi cu curgerea
tămăduirilor umpli de mireasmă sufletele celor ce te
cinstesc pe tine. Că cu miresmele darurilor lui Hristos cele
fără materie îmbogăţindu-se, bună mireasmă pururea vie
dăruieşte, celor ce aleargă cu credinţă. Pentru aceasta
îndulcindu-ne credincioşii cu Duhul, din miresmele
cinstitelor tale moaşte, ne desfătăm cu desfătare de sus, şi
cerem sufletelor noastre să se dea mare milă.
Stih : Gura dreptului va deprinde înţelepciune şi limba lui
va grăi judecată.

   Măsurătorul de grâu al lumii, care cu cerească desfătare a

Duhului, hrăneşte inimile tuturor credincioşilor, nu din
Egipt vine, ci nou Iosif arătându-se prin cinstitele moaşte,
din Comane se mută, viforul răutăţilor şi noianul
necazurilor astăzi tăindu-l cu rugăciunile. Deci pe acesta
fericindu-l, luminat să-l lăudăm, ca de greşeli şi de boli şi
de primejdii să ne mântuim, pe Hristos rugând, să dea
sufletelor noastre mare milă.
Slavă..., glas 6.

   Cuvioase de trei ori fericite preasfinţite Părinte, păstorule

cel bun, şi al lui Hristos mai marelui păstorilor ucenice, cel
 ce ţi-ai pus sufletul tău pentru oi, tu şi acum prealăudate
Ioane gură de aur, cere cu rugăciunile tale să se dăruiască
nouă mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu tu eşti viţa cea adevărată, care

ai odrăslit Rodul vieţii, ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu
Ierarhul Ioan, şi cu toţi sfinţii, să se miluiască sufletele
noastre.
Troparul, glas 8.

   Din gura ta ca nişte lumină de foc strălucind Darul,

lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a
câştigat, înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci cu
cuvintele tale învăţându-ne, Părinte Ioane gură de aur,
roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu, să mântuiască
sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire

ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat şi
învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe
cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni,
Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce
Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi
mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel
deznădăjduit.