ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A DOUĂZECI ŞI TREIA

Înainte prăznuirea Naşterii lui Hristos şi Sfinţii zece Mucenici din
Creta.
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am... Stihirile înainte-prăznuirii 3, şi ale Sfinţilor 3.

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea :

Podobie : Cel ce de sus eşti chemat...

   Glasul Isaiei se plineşte, că iată Fecioara pe Cel necuprins,

poartă cuprins în pântece cu trupul, şi cu preaslăvire vine să-L
nască; de Dumnezeu primitoare peşteră bine te înfrumusețează,
Vitleeme găteşte-te, că Împăratul te-a ales pe tine spre lăcaş.
Primeşte iesle pe Pruncul Hristos cel înfăşat, Care va să dezlege
legăturile oamenilor pentru bunătate.
 
   Norul cel luminos şi însufleţit, care poartă Ploaia cea cerească,
vine acum să o verse pe pământ, ca să adape faţa lui. Primăvara
Darului, Rânduneaua cea înţelegătoare purtând în pântece, cu
cuvânt negrăit, va să nască, risipind iarna nedumnezeirii. Palatul
cel curat şi nespurcat, aduce pe Împăratul în peşteră întrupat.
 
   Scrisu-te-ai împreună cu robii Stăpână, vrând să rupi zapisul
greşelilor, şi să scrii în cartea vieții pe toţi cei omorâţi prin
viclenia şarpelui. Fecioara Te poartă, pe Tine, Cela ce toate le
porţi, pe Tine, Cel înfăşurat cu trup muritor, Cela ce bine ai voit a
Te sălăşlui în peşteră mică; pe Tine, Care după ce Te-ai născut,
Te-au lăudat cetele cele de sus îngereşti cu dumnezeieștii păstori,
spăimântându-se de puterea Ta.
 
Alte stihiri, ale Sfinţilor Mucenici același glas şi Podobie.
 

   Zecimea cea de Dumnezeu chemată, candela cea cu zece

lumini, care cu dumnezeieştile străluciri luminează plinirea
Bisericii, stâlpii cei nemişcaţi, stelele cele luminoase, care au
făcut pământul Cer, prin luminările nevoinţelor celor mari, să se
laude astăzi cu mare glas, cu laude sfinţite.
 
   Să se laude Teodul şi Zotic, Pompie, Vasilid şi Evpor, Agatopus
şi Satornic, Ghelasie şi dumnezeiescul Evarest, şi dimpreună cu
ei Evnichian; să se cinstească acum cu cântări, limanurile cele cu
totul liniştite ale celor ce sunt în furtuni; care au înfruntat
rătăcirea în privelişte şi au luat cununile biruinţei.
 
   Pe odraslele Cretei, întăririle Bisericii şi înfrumusețările
credincioşilor cele neveştejite, cinstite florile raiului cele cu dulce
miros, pe junghierile cele bineprimite ale lui Hristos şi frumoase,
pe darurile Bisericii cereşti, să lăudăm pe nevoitori, pe zecimea
cea sfântă a Treimii.
 
Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Ciprian.
 

    Creta mai-nainte prăznuieşte astăzi Naşterea lui Hristos, întru

pomenirea purtătorilor de chinuri; pentru aceasta cu rugăciunile
lor Doamne mântuieşte sufletele noastre.
 
Şi acum..., a înainte-prăznuirii, glas același.
 

    Vitleeme pământul Iudei, vieţuirea cea după trup, luminat

împodobeşte-ţi dumnezeiasca peşteră, în care Dumnezeu va să Se
nască trupeşte, din Sfânta Fecioară, care nu ştie de bărbat; ca să
mântuiască neamul nostru.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 6-lea :
 
Podobie : A treia zi ai înviat...
 

   Înțelepciunea lui Dumnezeu cea nemăsurată, casă eiși mai

presus de minte şi minunată din Fecioară şi-a zidit, şi în peşteră,
şi în ieslea dobitoacelor cu trup va să Se nască, mai presus de
gând.
 
Stih : Dumnezeu de la amiazăzi va veni, şi cel sfânt din munte umbros cu desime.
 

   Arătatu-te-ai Proorocilor Hristoase, pe cât era cu putinţă a Te

vedea pe Tine, Ziditorul, şi în vremile cele de apoi Te-ai arătat
tuturor oamenilor, în cetatea Vitleemului, Om făcându-Te.
 
Stih : Doamne auzit-am auzul Tău, şi m-am temut, Doamne înţeles-am lucrurile
Tale, şi m-am spăimântat.
 

   Înconjurat-a steaua, vestind astronomilor pe Soarele slavei,

Hristos, în cetatea Vitleemului şi îngerii acum binevestesc
păstorilor; cu care împreună să alergăm, gânditorilor de
Dumnezeu.
 
Slavă..., glasul al 3-lea.
 

    Prăznuirea mucenicilor cea mai-nainte de praznic, astăzi a sosit,

care mai-nainte ne înseamnă nouă ziua cea de Naştere, şi pe
Soarele cel din Soare, pe Dumnezeu Cel ce S-a arătat din
Fecioară cu trup, mai-nainte Îl vesteşte, cei zece Mucenici, care
în Creta tare au pătimit, şi au luat din Cer, cununi de biruinţă;
către care să strigăm : Adunare sfântă aleasă, rugaţi pe Hristos,
Sfinţilor Mucenici, pentru cei ce săvârşesc cu credinţă
preacinstită pomenirea voastră.
 
Şi acum..., a înainte-prăznuirii glas acelaşi. A lui Anatolie.
 

    Bine te împodobeşte Vitleeme, că s-a deschis Edenul, găteşte-te

Efrato, că se înnoieşte Adam, împreună cu Eva; că blestemul s-a
dezlegat, mântuirea în lume a înflorit, şi sufletele drepţilor bine se
împodobesc; şi ca un dar bineprimit în loc de mireasmă aducând
cântare, să luăm mântuire sufletească şi nestricăciune. Că iată Cel
ce va să Se culce în iesle, mai-nainte porunceşte să săvârşească
cântare duhovnicească, cei ce strigă neîncetat, Doamne slavă
Ție !
 
Troparul, glasul al 4-lea :
 

    Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile

nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că
având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor
neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte
sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. 
Tot aceasta glasul al 3-lea.
 

    Creta cea mult minunată să o cinstim, ceea ce a înflorit flori

cinstite, pe mărgăritarii lui Hristos, stâlpările mucenicilor; că zece
sunt cu numărul fericiţii, şi toată mulţimea dracilor au ruşinat.
Pentru aceasta şi cununi au luat mucenicii lui Hristos, cei cu
suflet răbdător.
 
Slavă..., Şi acum..., al înainte-prăznuirii glasul al 4-lea :
 

    Găteşte-te Vitleeme, deschisu-s-a tuturor Edenul, împodobeşte-

te Efrata; că Pomul vieţii în peşteră a înflorit din Fecioară. Pentru
că rai înţelegător pântecele aceleia s-a arătat, întru care este
Dumnezeiescul Pom, din Care mâncând vom fi vii, iar nu vom
muri ca Adam. Hristos se naşte, ca să ridice chipul cel mai-nainte
căzut.
 
LA PAVECERNIŢĂ
 
Cântăm Tripeznețul, Irmosul de două ori, şi Troparele pe 6, apoi Irmosul în
amândouă stranele.
 
Cântarea a 5-a, glasul al 6-lea, 
 
Irmos :
 

   La Tine mânec, Cela ce prin milostivire Te-ai micşorat pe Tine

neschimbat pentru cel căzut, şi chip de rob din Fecioară ai purtat,
Cuvinte al lui Dumnezeu; dă-mi pacea Ta, Iubitorule de oameni.
 
   Spălându-ne gândurile, şi mai-nainte curățindu-le cu
împărtăşirea tainei înfricoşatei rânduieli, cu trupul şi cu sufletul la
cetatea Vitleemului să ne suim, şi să vedem pe Stăpânul
născându-Se.
 
   Vedeţi prieteni şi nu vă temeţi, că Irod cel fără de minte în
zadar se întărâtă, ca să ucidă pe Ziditorul, Cel se S-a născut; căci
El, ca Cel ce are putere peste viaţă şi peste moarte, viază şi
mântuieşte lumea ca un Iubitor de oameni.
 
Cântarea a 8-a, 
 
Irmos :

   Chipul răutăţii celei potrivnice lui Dumnezeu, dumnezeieștii

Tineri l-au defăimat; iar asupra lui Hristos întărâtându-se Irod se
sălbăticește, şi se sfătuiește cele deşarte, şi gândeşte a ucide pe
Cela ce ţine viaţa în mână; pe Care toată făptură bine-L
cuvintează, slăvindu-L în veci.
 
   De la ochi somnul lenei toţi credincioşii să-l lepădăm, şi întru
rugăciuni să priveghem, gonind ispitele cele de la vicleanul; şi cu
păstorii văzători slavei lui Hristos, să ne arătăm, Celui ce S-a
născut. Pe Care slăvindu-L, Îl laudă toată făptura.
 
   Cuvânt spurcat a ieşi din buze, să-l oprim noi credincioșilor, şi
învățându-ne, cuvinte de laudă să le aducem lui Hristos, Celui ce
ne-a dezlegat pe noi din dobitocie, în ieslea dobitoacelor
culcându-Se. Pe Care bine-L cuvintează toată făptura, slăvindu-L
în veci.
 
   Adâncul înţelepciunii şi al ştiinţei Ziditorului, cine din oameni
îl va putea cerca ? Noianul judecăţilor lui Dumnezeu, care
înţelept îl va ajunge ? Căci cerurile plecând, cu oamenii purtător
de trup a vieţuit. Pe Care bine-L cuvintează toată făptura,
slăvindu-L în veci.
 
   A ne lepăda de patimile trupeşti, şi de somnul lenei, să ne
nevoim, şi de grijile cele duhovniceşti să ne ţinem, înţelepţii lui
Dumnezeu, vrednici pe noi înşine puindu-ne cu fapte bune
înaintea Stăpânului, Celui ce S-a născut; pe Care bine-L
cuvintează toată făptura slăvindu-L în veci.
 
Cântarea a 9-a, 
 
Irmos :
 

    Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii, şi mai slăvită fără
asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu
Cuvântul ai născut; pe tine cea cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu, te slăvim.
 
   Porunca cea pierzătoare a vrăjmaşului celui cumplit ce a
tulburat Naşterea lui Iisus, ucidere a făcut pruncilor celor fără de
răutate; iar noi pe Cel ce S-a născut, Îl cinstim cu credinţă.
 
   Legile cele fireşti stricându-le, şi dumnezeieştile aşezăminte
lepădând cumplitul Irod, pe maici fărădelege le-a lipsit de fii, şi
pe prunci i-a omorât fără de vină, pentru viaţa tuturor.
 
   Neamurilor s-a deschis uşa Edenului, născându-Se în peşteră
Mântuitorul, şi izvorul nemuririi celor însetaţi izvorăşte, Domnul
slavei pe Care Îl cântăm.
 
   Înconjurat-au îngerii ieslea ca pe un scaun de Heruvimi, că
peştera Cer o vedeau, culcându-Se într-însa Stăpânul, şi slavă
întru cei de sus lui Dumnezeu ! au strigat.