Sfāntul Ioan Gura de Aur

Opt omilii impotriva iudeilor

Inapoi

OMILIA I
Astazi intentionasem sa inchei cuvāntarea mea asupra subiectului despre care v-am vorbit cu cāteva zile in urma; am dorit sa va prezint cu dovezi si mai clare faptul ca firea lui Dumnezeu este mai mare decāt poate sa priceapa mintea omului.
Duminica trecuta am vorbit foarte mult despre lucrul acesta si l-am prezentat la fel ca si in marturiile lui Isaia, David si Pavel. Caci Isaia este cel care a spus: „Cine va marturisi generatiei sale?” David stia ca Dumnezeu este dincolo de puterea lui
de intelegere, asa ca I-a multumit si a zis: „Te voi lauda caci Tu esti infricosator de maret: minunate sunt lucrarile Tale.” Si iarasi David a zis: „Lucrurile pe care Tu le cunosti ma minuneaza prea tare, ele sunt la o inaltime la care mintea mea nu
poate sa ajunga.” Pavel nu a cercetat si nici nu a cautat sa afle esenta lui Dumnezeu, ci numai sa patrunda in providenta Sa. As spune mai degraba ca el s-a uitat la partea cea mica a providentei divine pe care Dumnezeu a pus-o intru lucrare cānd a
chemat neamurile. Iar Pavel a socotit aceasta parte mica ca pe o mare intinsa si de nepriceput cānd a grait: „O, adāncuri ale bogatiilor si ale intelepciunii si ale cunoasterii de Dumnezeu! Cāt de nepatruns sunt judecatile Lui, si cāt de necercetat sunt
caile Sale!”

(2) Acesti trei marturisitori ne-au adus dovada destula, dar eu nu am fost multumit cu proorocii, nici pe apostoli nu i-am acceptat. M-am inaltat la ceruri si v-am adus dovada corul ingerilor care cāntau: „Slava lui Dumnezeu din cer si pe pamānt
pace, intre oameni bunavoire.” Iarasi, i-ati auzit pe serafimi, cānd s-au cutremurat si au strigat cu uimire:

„Sfānt, Sfānt, Sfānt, Domnul Dumnezeul cetelor ceresti, tot pamāntul este plin de slava Ta.” Si v-am mai spus despre heruvimi care au strigat: „Binecuvāntata fie slava Sa in salasul Sau.”

(3) Si au fost trei marturisitori pe pamānt si trei in cer care au lamurit ca slava lui Dumnezeu nu poate fi apropiata. Pentru ceilalti dovada a fost mai presus de grai; a fost mare bucurie, cei de fata s-au aprins de rāvna, voi ati venit in grupuri
inflacarate. M-am bucurat mult de lucrul acesta, cu toate ca, nu m-am bucurat ca mie mi se aducea lauda, ci pentru ca I se aducea slava Stapānului meu. Caci bucuria si lauda aceea aratau dragostea pentru Dumnezeu pe care o aveti in sufletele
voastre. Daca sluga isi iubeste stapānul si aude pe cineva vorbind intru slava stapānului sau, inima sa se aprinde cu dragoste pentru cel care vorbeste. Se intāmpla lucrul acesta pentru ca sluga isi iubeste stapānul. Voi ati facut acelasi lucru cānd v-am
grait eu voua: prin marea voastra bucurie voi ati aratat limpede marea voastra dragoste pentru Stapānul.

(4) De aceea, am vrut astazi, din nou, sa ma arunc in lupta aceea. Caci daca vrajmasii adevarului nu-L hulesc niciodata destul pe Binefacatorul nostru, noi trebuie cu atāt mai neobosit sa-L laudam pe Dumnezeul tuturor. Dar ce trebuie sa fac eu
acum? O alta boala foarte grea cere vindecarea care poate fi adusa de vorbele mele, o boala care a patruns in trupul Bisericii. Noi trebuie mai intāi sa scoatem aceasta durere si apoi sa ne gāndim la lucrurile cele din afara; trebuie mai intāi sa ne
vindecam pe noi insine si apoi sa ne ingrijim de altii care ne sunt necunoscuti.

(5) Ce boala este aceasta? Sarbatorile iudeilor milosi si nefericiti vor veni indata asupra noastra, una dupa alta si cu mare graba: sarbatoarea trāmbitelor, sarbatoarea corturilor, posturile. Sunt multi dintre noi care spun ca ei gāndesc la fel ca noi.
Totusi unii dintre acestia vor urmari sarbatorile iar altii vor tine sarbatorile iudeilor impreuna cu acestia si vor respecta posturile lor. Eu vreau chiar acum sa scot acest obicei stricacios din Biserica. Omiliile mele impotriva anomeilor pot fi mutate
alta data, iar amānarea nu ar aduce nici un rau. Dar acum cānd sarbatorile iudaice se apropie si bat la usa, de-as ispravi sa-i vindec pe cei care sunt bolnavi de boala iudaizarii. Ma tem ca din pricina prieteniei lor nepotrivite si a necunoasterii adānci,
unii crestini pot fi partasi la pacatele iudeilor; odata ce au facut aceasta, ma tem ca omiliile mele despre aceste pacate vor fi in desert. Caci daca astazi ei nu aud de la mine nici un cuvānt, atunci ei se vor alatura iudeilor in posturile lor; odata ce au
savārsit acest pacat va fi zadarnic sa folosesc leacul.

(6) Si astfel ma grabesc sa anticipez aceasta primejdie si sa o previn. Asa fac doctorii. Mai intāi cauta care sunt bolile cele mai grave si mai acute. Dar primejdia care vine de la aceasta boala este foarte strāns legata de primejdia de la alta; intrucāt
necredinta anomeilor este la fel cu aceea a iudeilor, lupta mea de acum este asemanatoare cu lupta mea de dinainte. Si exista o asemanare intrucāt iudeii si anomeii fac aceeasi acuzare. Si ce invinuiri aduc iudeii? Ca El [Hristos] L-a numit pe
Dumnezeu Tatal Sau si astfel S-a facut asemenea lui Dumnezeu. Si anomeii aduc aceeasi invinuire – n-as spune ca fac din aceasta o invinuire; ei chiar indeparteaza expresia „asemenea lui Dumnezeu” si ceea ce atrage dupa sine, prin hotarārea lor
sa nu o accepte, chiar daca ei nu o sterg din punct de vedere fizic.

II

Dar nu va mirati ca i-am numit pe iudei vrednici de dispret. Ei sunt cu adevarat vrednici de dispret si nefericiti. Cānd atātea binecuvāntari din cer au venit in māinile lor, ei le-au inlaturat si se chinuiau sa nu le accepte. Soarele Dreptatii de dimineata
a rasarit pentru ei, dar ei au indepartat razele lui si stau mai departe in intuneric. Noi, care am fost crescuti de intuneric, am indreptat lumina catre noi si am fost eliberati din bezna greselii lor. Ei au fost ramurile acelei radacini sfinte, dar acele
ramuri au fost rupte. Noi nu am avut nici o partasie in radacina, ci am copt fructul evlaviei. Din copilarie ei au citit proorocii, dar L-au rastignit pe Cel care spusese mai dinainte proorocilor. Noi nu am auzit sfintele proorociri ci ne-am inchinat
Celui despre care au proorocit ei. Asa ca ei sunt vrednici de mila pentru ca nu au primit binecuvāntarile care le-au fost trimise, in vreme ce altii au primit aceste binecuvāntari si si le-au insusit. Cu toate ca acei iudei fusesera numiti fii prin adoptie,
ei au inceput sa se inrudeasca cu cāinii; noi, cei care am fost cāini, am primit puterea prin harul lui Dumnezeu, ca sa dam la o parte natura irationala, care a fost a noastra si ca sa ne ridicam la cinstea de fii. Cum sa dovedesc eu aceasta? Hristos a
spus: „Nu este bine sa iei pāinea copiilor si s-o arunci cāinilor.” Hristos ii vorbea femeii canaaneence cānd i-a numit pe iudei copii iar pe neamuri cāini.

(2) Dar iata cum pe urma s-a schimbat ordinea: ei au ajuns cāini iar noi am ajuns copii. Pavel le-a spus iudeilor: „Paziti-va de cāini, paziti-va de faptele rele, paziti-va de stricaciune. Caci noi suntem taierea imprejur.” Vedeti cum cei care au fost mai
intāi copii au devenit cāini? Vreti sa aflati cum noi, care mai intāi am fost cāini am devenit copii? „Ci tuturor celor care L-au primit pe El, El le-a dat puterea de a deveni fiii lui Dumnezeu.”

(3) Nimic nu este mai rau decāt acei oameni care nu au scapat niciodata de pornirea asupra propriei lor māntuiri. Cānd au trebuit sa tina Legea, ei au calcat-o in picioare. Acum ca Legea a incetat sa constrānga, ei se straduiesc cu incapatinare sa o
tina. Ce poate fi mai vrednic de dispret decāt cei care Il supara pe Dumnezeu nu numai prin incalcarea Legii, ci si prin tinerea ei? Cu acest prilej Stefan a zis: „Voi cei cu gātul teapan si necircumscrisi in inima, voi mereu stati impotriva Duhului
Sfānt,” nu numai prin incalcarea Legii ci si prin dorinta de a o tine in vremea cea nepotrivita.

(4) Stefan bine a grait cānd i-a numit cu gātul teapan. Caci ei nu au luat jugul lui Hristos, cu toate ca acela era dulce si nu avea nimic in el care sa fie nici greu, nici apasator. Caci El a zis: „Invatati de la Mine caci Eu am inima blānda si smerita,” si
„Luati jugul Meu asupra voastra, caci jugul Meu este dulce si povara Mea este usoara.” Cu toate acestea ei nu au luat jugul din pricina intepenirii gātului lor. Nu numai ca nu au luat jugul ci l-au stricat si l-au distrus. Caci Ieremia a zis: „De multa
vreme voi ati stricat jugul si ati rupt legaturile.” Nu Pavel a spus aceasta ci glasul proorocului a grait tare si limpede. Cānd a vorbit de jug si de legaturi, El a vrut sa spuna simbolurile legii, caci iudeii au respins legea lui Hristos cānd au zis: „Noi nu
avem nici un imparat in afara de Cezar.” Voi, iudeii, ati stricat jugul, voi ati rupt legaturile, voi v-ati aruncat pe voi in afara imparatiei cerului si v-ati facut pe voi supusi legii oamenilor. Va rog sa socotiti impreuna cu mine cāt de corect a spus
proorocul ca inimile lor erau nestapānite. El nu a spus: „Voi ati lasat jugul deoparte,” ci „Voi ati stricat jugul” si aceasta este uciderea fiarelor neimblānzite, care nu sunt slobode si resping legea.

(5) Dar care este inceputul acestei impotriviri? Aceasta vine din lacomie si din starea de betie. Cine spune lucrul acesta? Moise! „Israel a māncat si s-a saturat si cel ales s-a facut gras si neastāmparat.” Cānd animalele inconstiente se hranesc dintr-o
iesle plina, ele se ingrasa si devin mai indaratnice si greu de tinut sub supraveghere; ei nu au rabdat nici jugul, haturile, nici māna carausului. La fel si iudeii au fost dusi de betia si de grasimea lor la raul cel de pe urma; ei au dat cu piciorul, ei nu au
vrut sa primeasca jugul lui Hristos, nici nu au tras plugul invataturii Lui. Un alt prooroc se referea la lucrul acesta cānd zicea: „Israel este indaratnic ca o junca incapatānata.” Iar un altul i-a numit pe iudei „vitel neimblānzit”.

(6) Desi aceste animale nu sunt potrivite pentru munca, ele sunt potrivite pentru taiere. Si aceasta s-a intāmplat cu iudeii: in vreme ce ei se faceau nepotriviti pentru munca, ei se faceau potriviti pentru pedeapsa. De aceea Hristos a zis: „Dar pentru
acesti vrajmasi, care nu au vrut ca Eu sa fiu Imparat peste ei, aduceti-i aici si ucideti-i.” Voi, iudeii ar fi trebuit sa postiti atunci, cānd starea de betie facea cu voi lucruri ingrozitoare, cānd lacomia voastra dadea nastere necredintei voastre – nu acum.
Acum postirea voastra este inainte de vreme si rusinoasa. Cine a spus aceasta? Isaia a zis cānd a strigat cu glas mare: „Eu nu am hotarāt acest post, zice Domnul.” De ce? „Voi va sfaditi si va incaierati cānd postiti si ii loviti cu pumnii pe cei supusi
voua.” Dar daca postirea voastra a fost o rusine cānd voi va loveati slugile, este de inteles acum ca voi v-ati ucis Stapānul? Cum poate sa fie aceasta cu dreptate?

(7) Omul care posteste trebuie sa fie pe buna dreptate stapānit, pocait, smerit – nu beat de mānie. Dar voi va loviti slugile voastre? In zilele lui Isaia ei se sfadeau si se incaierau cānd posteau; acum cānd postesc, ei poftesc lucruri peste masura si
nerusinate, dansānd cu picioarele goale in piata. Pretextul este ca ei postesc, dar ei fac ca oamenii care sunt beti. Auziti cum i-a prins proorocul ca sa posteasca. „Sfintiti postul,” a zis. El n-a spus: „Faliti-va cu postul vostru,” ci „strigati o adunare;
strāngeti laolalta batrānii”. Dar acesti iudei aduna coruri de barbati muieratici si o mare multime de gunoaie de desfrānate; ei tārasc dupa ei in sinagoga teatrul intreg, actori si toate celelalte. Caci nu este nici o deosebire intre teatru si sinagoga. Stiu
ca unii ma banuiesc de nesocotinta fiindca am spus ca nu este nici o deosebire intre teatru si sinagoga; dar eu ii banuiesc pe ei de indrazneala daca ei nu socotesc ca este in felul acesta. Daca marturisirea mea, ca cele doua sunt la fel, se sprijina pe
autoritatea mea, atunci puneti pe seama mea nesocotinta. Dar daca cuvintele pe care le rostesc eu sunt cuvintele proorocului, atunci acceptati hotarārea lui.

III

Stiu ca multi ii respecta pe iudei si socotesc ca felul lor viata actual este onorabil. De aceea ma grabesc sa scot din radacina si sa rup aceasta parere care nu este buna. Am spus ca sinagoga nu este mai buna decāt teatrul si eu aduc de fata un prooroc
drept martor al meu. De buna seama ca iudeii nu merita mai multa crezare decāt proorocii lor. „Voi ati avut sprinceana de desfrānata; v-ati facut de rusine inaintea tuturor.” Acolo unde si-a pornit lucrul o desfrānata, locul acela este bordel. Dar
sinagoga nu este numai bordel si teatru; este si culcusul tālharilor si salas pentru animalele salbatice. Ieremia a spus: „Casa ta a devenit pentru mine cuib de hiena.” El nu spune pur si simplu „de fiara salbatica”, ci „de fiara salbatica ticaloasa,” si
iarasi: „Mi-am parasit casa, m-am lepadat de mostenirea mea.” Dar cānd Dumnezeu Se leapada de un popor, ce nadejde de māntuire este lepadata? Cānd Dumnezeu paraseste un loc, locul acela devine salas al dracilor.

(2) Dar in orice caz, iudeii spun ca si ei Il iubesc cu infocare pe Dumnezeu. Dumnezeu nu ingaduie ca eu sa spun aceasta. Nici un iudeu nu-L iubeste cu infocare pe Dumnezeu! Cine spune aceasta? Fiul lui Dumnezeu spune aceasta. Caci El a zis:
„Daca L-ati cunoaste pe Tatal Meu, M-ati cunoaste si pe Mine. Dar voi nu Ma cunoasteti nici pe Mine, nici pe Tatal Meu.” As putea sa aduc un martor mai vrednic de incredere decāt Fiul lui Dumnezeu?

(3) Deci, daca iudeii nu L-au cunoscut pe Tatal, daca ei L-au rastignit pe Fiul, daca s-au lepadat de ajutorul Duhului, cine sa nu ia indrazneala ca sa spuna deschis ca sinagoga este salas al dracilor? Dumnezeu nu este slavit acolo. Cerul nu ingaduie
aceasta! De acum inainte ramāne un loc al idolatriei. Dar inca mai sunt oameni care cinstesc sinagoga ca pe un loc sfānt.

(4) Sa va spun voua aceasta, nu din ghicitura ci din experienta mea. Acum trei zile – credeti-ma, nu mint – am vazut o femeie libera cu buna purtare, modesta si credincioasa. Un barbat salbatic, fara simtire, avea faima de crestin (caci eu nu as numi
crestin credincios pe un om care ar cuteza sa faca asemenea lucru) o silea pe ea sa intre intr-un loc al evreilor si sa faca acolo juramānt despre unele lucruri care erau impotriva lui. Ea a venit la mine si mi-a cerut ajutor; m-a rugat sa impiedic
aceasta violenta nelegiuire – caci ii era oprit ei, care se impartasise de sfintele taine, ca sa intre in locul acela. Eu m-am aprins de indignare, m-am māniat, m-am revoltat, nu am acceptat sa o las tārāta in acel pacat, am smuls-o din māinile
rapitorului ei. L-am intrebat daca era crestin, iar el a zis ca era crestin. Apoi i-am spus cu hotarāre, invinuindu-l de lipsa de sentiment si cea mai rea prostie; i-am spus ca el nu era mai bun decāt un catār daca el, care a marturisit ca se inchina lui
Hristos, tragea pe cineva in adaposturile iudeilor care L-au rastignit. Am vorbit cu el indelung, luāndu-mi invatatura din Sfintele Evanghelii; i-am spus mai intāi ca era oprit cu desavārsire sa jure si ca era rau sa impuna necesitatea de a jura pe
cineva. Apoi i-am spus ca el, in mod deosebit, sa nu supuna un credincios crestin la aceasta necesitate. De fapt, el nu trebuie sa sileasca nici macar o persoana nebotezata sa faca acest juramānt.

(5) Dupa ce am vorbit cu el vreme indelungata si facuse greseala pacatului in suflet, l-am intrebat de ce a respins Biserica si a tārāt femeia la locul unde s-au adunat evreii. El a raspuns ca multi oameni ii spusesera ca juramintele depuse erau mai de
temut. Cuvintele lui m-au facut sa suspin, apoi m-am māniat si in cele din urma am inceput sa zāmbesc. Cānd am vazut rautatea diavolului, am oftat pentru ca el avea puterea de a ademeni oamenii; m-am māniat cānd m-am gāndit cāt de lipsiti de
purtare de grija erau cei inselati; cānd am vazut intinderea si adāncimea greselii acelora care au fost inselati, am zāmbit.

(6) V-am spus aceasta istorioara pentru ca voi sunteti nemilosi si neinduratori in purtarea voastra fata de cei care fac asemenea lucruri si trec prin aceste experiente. Daca voi vedeti pe unul dintre fratii vostri in asemenea incalcari de lege, socotiti ca
este nenorocirea altcuiva, nu a voastra; voi credeti ca v-ati aparat impotriva acuzatorilor vostri, cānd ziceti: „Ce ma priveste pe mine? Ce am eu in comun cu omul acela?” Cānd ziceti aceasta, vorbele voastre arata cea mai mare ura fata de oameni si
o cruzime care ii aduce foloase diavolului. Ce zici? Tu esti om si impartasesti aceeasi natura. De ce vorbesti de o natura comuna cānd voi aveti un singur cap, pe Hristos? Cutezi a spune ca nu ai nimic in comun cu madularele tale? In care sens
recunosti ca Hristos este capul Bisericii? Caci de buna seama, lucrarea capului este aceea de a uni toate madularele la un loc, pentru a le pune intru buna rānduiala unul cu altul si pentru a le lega intr-o singura natura. Dar daca tu nu ai nimic in
comun cu madularele tale, atunci nu ai nimic in comun nici cu fratele tau, nici nu-L ai pe Hristos cap al tau.

(7) Iudeii va infricoseaza ca si cum voi ati fi copilasi mititei, si voi nu vedeti aceasta. Multe slugi rele arata chipuri infricosatoare si caraghioase copiilor – chipurile nu sunt infricosatoare prin natura lor, dar ele par asa mintilor neprihanite ale
copiilor – si in felul acesta ele stārnesc rāsul. In felul acesta ii infricoseaza iudeii pe crestinii cu mintea mai curata, cu spaimele si spiridusii altarelor lor. Totusi, cum pot sa va infricoseze sinagogile lor caraghioase si rusinoase? Nu sunt acestea
mormintele oamenilor care au fost alungati, necinstiti si osānditi?

IV

Bisericile noastre nu sunt asa; ele sunt cu adevarat infricosatoare si pline de frica. Prezenta lui Dumnezeu face ca un loc sa fie infricosator pentru ca El are putere asupra vietii si a mortii. In Bisericile noastre noi auzim omilii fara de numar despre
pedepsele vesnice, despre rāurile de foc, despre viermii cei cruzi, despre legaturile care nu pot fi desfacute, sau despre intunericul cel din afara. Dar iudeii nici nu cunosc nici nu viseaza la lucrurile acestea. Ei traiesc pentru pāntecele lor, ei se mira
de lucrurile acestei lumi, starea lor nu este mai buna decāt aceea a porcilor sau a caprelor din cauza cailor lor nesabuite si a lacomiei lor prea mari. Ei stiu numai un singur lucru: sa-si umple pāntecele si sa fie beti, sa se taie si sa faca vānatai, sa se
vatame si sa se raneasca atunci cānd se lupta pentru luptatorii lor indragiti.

(2) Atunci, spuneti-mi voi, sunt altarele lor strasnice si infricosatoare? Cine ar spune asta? Ce pricini avem sa credem ca ei sunt infricosatori daca cineva nu ne-ar spune ca slugile necinstite, care nu au nici un drept sa vorbeasca si care s-au
indepartat de casa Stapānului lor, trebuie sa ne infricoseze pe noi, cei carora ni s-a dat cinstea si libertatea de a vorbi? Desigur ca nu asa stau lucrurile. Hanurile nu sunt mai impunatoare decāt palatele imparatesti. De buna seama ca sinagoga este
mai putin vrednica de cinste decāt oricare han. Nu este numai un salas pentru tālhari si pungasi ci si pentru draci. Lucrul acesta este adevarat nu numai despre sinagogi ci si despre sufletele iudeilor, asa cum voi incerca sa dovedesc in incheierea
omiliei mele.

(3) Va cer sa puneti cuvintele mele in mintea voastra intr-un chip anume. Caci eu acum nu vorbesc pentru a face impresie ori pentru aprobare ci pentru a tamadui sufletele voastre. Si ce altceva mi-a ramas sa spun cānd unii dintre voi sunt inca
bolnavi cu toate ca exista asa de multi doctori care sa aduca tamaduire?

(4) Au fost doisprezece apostoli si ei au tras catre ei lumea intreaga. Cea mai mare parte a cetatii este crestina, cu toate ca unii mai sunt bolnavi de boala iudaizarii. Si ce am putea noi, cei care suntem sanatosi, sa spunem intru apararea noastra? De
buna seama ca cei care sunt bolnavi sunt vrednici de osāndire. Dar noi nu suntem slobozi de mustrare caci noi i-am lasat pe ei la ceasul lor de boala; daca noi am fi aratat pentru ei mare purtare de grija si ei ar fi avut folos din aceasta purtare de
grija, ei n-ar mai fi putut sa fie bolnavi.

(5) Sa incep sa va spun acum, astfel ca fiecare dintre voi sa poata sa-l cāstige pe fratele sau de partea sa. Chiar daca trebuie sa folositi constrāngerea, chiar daca trebuie sa folositi forta, chiar daca trebuie sa-l tratati rau si cu incapatānare, fa orice ca
sa-l scapi de latul diavolului si ca sa-l slobozesti din cārdasia celor care L-au ucis pe Hristos.

(6) Spune-mi aceasta. Sa zicem ca ai vedea un om care fusese osāndit cu dreptate sa fie executat in piata publica. Sa zicem ca ar sta in puterea ta sa-L scapi din māinile calaului poporului. Nu ai face tot ce ai putea ca sa-L pazesti de ucidere? Dar
acum il vezi pe fratele tau trimis cu nedreptate in adāncul pierzarii. Si cel care-l trimite la moarte nu este calaul, ci diavolul. Ai fi atāt de cutezator ca sa nu nu-l scapi de pacat? Daca nu-l ajuti, ce scuza vei gasi? Dar fratele tau este mai tare si mai
puternic decāt tine. Arata-mi-l mie. Daca el va fi ferm in hotarārea lui, eu voi prefera sa-mi risc viata decāt sa-l las sa intre pe usa sinagogii.

(7) Ii voi spune: Ce cārdasie ai tu cu Ierusalimul liber, cu Ierusalimul de sus? Tu l-ai ales pe cel de jos; fii rob cu Ierusalimul cel pamāntean care, dupa cuvāntul Apostolului, este rob impreuna cu copiii lui. Tu postesti cu iudeii? Atunci scoate-ti
incaltarile impreuna cu iudeii si mergi descult in piata si impartaseste cu ei nerusinarea si rāsul. Dar tu nu ai ales aceasta fiindca tu ai rusine si rosesti. Te rusinezi sa impartasesti cu ei infatisarea exterioara dar nu te rusinezi sa impartasesti cu ei
pagānismul lor? Ce scuza vei avea tu care esti numai jumatate de crestin?

(8) Crede-ma, eu imi voi risca viata inainte de a nesocoti pe cel ce este bolnav de aceasta boala – daca il vad. Daca nu izbutesc sa-l vad, de buna seama ca Dumnezeu imi va da iertare. Si fiecare dintre voi sa tina cont de aceasta problema; sa nu se
gāndeasca ca este o chestiune mai marunta. Nu iei in seama ceea ce cheama diaconul in taine fara incetare? „Marturisiti-va unul altuia,” zice el. Nu vezi cāta incredere are in cercetarea cu grija a fratilor vostri? Fa aceasta si in cazul celor care
iudaizeaza. Cānd vezi pe cineva care iudaizeaza, pune stapānire pe el, arata-i ce face, ca sa nu fii unealta riscului pe care merge el.

(9) Daca oricare soldat roman care slujeste peste hotare este prins ca ii favorizeaza pe barbari si pe persani, nu numai ca se afla in primejdie, ci la fel este fiecare care si-a dat seama cāt s-a simtit si n-a izbutit sa faca acest fapt cunoscut tuturor.
Fiindca voi sunteti oastea lui Hristos, sa fiti cu prea mare purtare de grija cānd cercetati sa vedeti daca cineva care apara o credinta straina s-a amestecat printre voi si fa-i cunoscuta prezenta – nu ca sa-l dea mortii asa cum au facut acele capetenii,
nici ca noi sa-l pedepsim ori sa ne razbunam pe el, ci ca sa-l scoatem din greseala si pagānatate si sa-l facem pe el cu totul deopotriva cu noi.

(10) Daca nu vrei sa faci aceasta, daca cunosti despre o asemenea persoana dar o ascunzi, fii sigur ca atāt tu cāt si acela veti primi aceeasi pedeapsa. Caci Pavel supune pedepsei si asprimii nu numai pe cei care savārsesc fapte de rautate ci si pe cei
care incuviinteaza cele ce ei au facut. Proorocul, de asemenea, ii aduce la aceeasi judecata nu numai pe hoti ci si pe cei care faptuiesc toate cele impreuna cu hotii. Si lucrul acesta este cu dreapta socoteala. Caci daca omul este constient de faptele
unui ucigator dar le acopera si le tainuieste, el aduce un temei mai puternic ucigatorului, ca sa nu tina seama de lege si ca sa-i fie mai putina teama in goana sa de a ucide.

Dar eu trebuie sa ma intorc la cei care sunt bolnavi. Socotiti, atunci, cu cine isi impartasesc ei posturile lor. Cu cei care au strigat: „Rastigniti-L, rastigniti-L,” cu cei care au zis: „Sāngele Lui sa fie peste noi si peste copiii nostri.” Daca oamenii s-ar
prinde in razvratire impotriva cārmuitorului lor si ar fi osānditi, ati cuteza sa mergeti la ei si sa vorbiti cu ei? Nu cred. Atunci, nu este necugetat sa aratati atāta graba de a fugi de cei care au pacatuit asupra unui om, ci [[i] sa intrati in cārdasie cu cei
care au savārsit nelegiuiri impotriva lui Dumnezeu? Nu este inexplicabil ca cei care se inchina Celui rastignit tin sarbatoarea obisnuita impreuna cu cei care L-au rastignit? Nu este un semn de prostie si cea mai rea nebunie?

(2) Intrucāt sunt unii care cred ca sinagoga este un loc sfānt, trebuie sa le spun cāteva cuvinte. De ce venerati locul acela? Nu trebuie sa-l dispretuiti, sa-l tineti de rusine, sa fugiti de el? Ei spun ca acolo se tin Legea si cartile si proorocii. Ce
inseamna aceasta? Va fi sfānt oricare loc unde se afla aceste carti? Nicidecum! Mai presus de toate, acesta este motivul pentru care eu nu iubesc sinagoga si o detest. Ei au proorocii dar nu cred in ei; ei citesc scrierile sfinte dar nu primesc marturia
lor – si acesta este un semn al oamenilor vinovati de cea mai mare incalcare de lege.

(3) Spuneti-mi aceasta. Daca ati vedea un om onorabil, stralucit si vestit, tārāt intr-o cārciuma sau cuib de tālhari; daca l-ati vedea batjocorit, batut si inrobit in cea mai mare cruzime, ati fi tinut crāsma sau cuibul acela la mare cinste pentru ca omul
acela mare si pretuit fusese inauntru in vreme ce se savārsea acea purtare plina de cruzime? Nu cred. Mai degraba, pentru aceasta pricina ati fi urāt si n-ati suferi locul acela.

(4) Aceasta sa fie cugetarea voastra si despre sinagoga. Caci ei au adus cartile lui Moise si ale proorocilor cu ei in sinagoga, nu ca sa le cinsteasca ci ca sa le incalce cu necinste. Cānd ei spun ca Moise si proorocii nu L-au cunoscut pe Hristos si nu
au zis nimic despre venirea Lui, ce incalcare mai mare puteau savārsi ei fata de acei oameni sfinti decāt sa-i acuze ca nu L-au cunoscut pe Stapānul lor, decāt sa spuna ca acei prooroci sfinti sunt partasii pagānismului lor? Si astfel noi trebuie sa-i
urām pe amāndoi si [impreuna cu] sinagoga lor cu atāt mai mult pentru purtarea lor cruda fata de acei oameni sfinti.

(5) De ce vorbesc eu despre carti si despre sinagogi? In vreme de prigoana, calaii poporului prind trupurile mucenicilor, le biciuiesc si le rup in bucati. Se sfintesc māinile calailor fiindca ei apuca trupurile oamenilor sfinti? Dumnezeu nu ingaduie
aceasta! Māinile care au insfacat si au tinut trupurile celor sfinti ramān fara sfintenie. De ce? Fiindca acei calai au facut un lucru rau cānd au pus māinile pe sfinti. Si cei care pun māna pe scrierile celor sfinti si le incalca sa fie mai respectabili
pentru aceasta decāt cei care i-au ucis pe mucenici? N-ar fi aceasta cea mai mare nebunie? Daca trupurile maltratate ale mucenicilor nu-i sfintesc pe cei care le-au maltratat ci mai adauga la vinovatia lor de sānge, cu mult mai putin puteau sa o faca
Scripturile, daca se citeau fara credinta, sa-i ajute pe cei care citeau fara sa creada. Fapta alegerii de buna voie sa incalce Scripturile le vadeste necredinta mai mare.

(6) Daca nu ar avea prooroci, nu li s-ar cuveni asemenea pedeapsa; daca nu ar fi citit cartile sfinte, nu ar fi atāt de necurati si atāt de lumesti. Dar, ei s-au despuiat de toata indreptatirea. Ei ii au pe vestitorii adevarului dar, cu inima dusmanoasa, ei s-
au impotrivit proorocilor si adevarului pe care il spun ei. Asadar, pentru aceasta pricina, ei au fost cu totul mai cārtitori si vinovati de sānge: ei ii au pe prooroci, dar ei ii trateaza cu inimi impotrivitoare.

(7) Asadar eu va indemn sa fugiti si sa ocoliti adunarile lor. Raul pe care il aduc ei fratilor mai slabi nu este mic; ei nu dau nici cea mai mica indreptatire pentru sprijinirea nebuniei iudeilor. Caci atunci cānd ei vad ca voi, cei care va inchinati lui
Hristos pe care ei L-au rastignit pe Cruce, urmati cu evlavie tipicurilor lor, cum pot ei sa nu considere ca ritualurile pe care le-au savārsit sunt cele mai bune si ca ceremoniile noastre sunt fara valoare? Caci dupa ce va inchinati si iubiti cu
inflacarare tainele noastre, voi fugiti la cei care ne-au distrus ritualurile. Pavel a spus: „Daca un om vede ca tu stii ca stai la masa in templul idolilor, fiind slab, constiinta lui nu va fi incurajata sa manānce acele lucruri care sunt jertfite idolilor?” Si
sa spun: Daca un om vede ca tu stii ca intri in sinagoga si participi la sarbatoarea trāmbitelor, fiind slab, constiinta lui nu va fi incurajata sa pretuiasca ceea ce fac iudeii? Cel care cade nu numai ca plateste pentru caderea sa, ci este pedepsit si pentru
ca ii face si pe altii sa pacatuiasca. Dar omul care a stat drept este rasplatit nu numai pentru virtutea sa, ci oamenii il pretuiesc pentru ca ii indruma si pe altii sa doreasca sa faca aceleasi lucruri.

(8) De aceea, fugiti de adunarile si de locurile sfinte ale iudeilor. Nici un om sa nu cinsteasca sinagoga pentru cartile sfinte; sa o urasca si sa o ocoleasca pentru ca iudeii batjocoresc si le maltrateaza pe cele sfinte, pentru ca ei refuza sa creada
cuvintele lor, pentru ca ei ii acuza de necredinta cea de pe urma.

VI

Ca voi puteti sti ca sfintele carti nu fac un loc sfānt ci ca scopul celor care merg des intr-un loc il profaneaza, voi spune o istorioara veche. Ptolemeu Filadelfus adunase carti din toata lumea. Cānd a aflat ca iudeii aveau scrieri care vorbeau despre
Dumnezeu si starea ideala, el a trimis dupa oameni din Iudeea si le-a cerut sa traduca acele carti, pe care le pusese in templul Serapis, caci era pagān. Pāna acum, cartile traduse ramān in templu. Dar templul Serapis va fi sfānt pentru cartile sfinte?
Dumnezeu nu ingaduie aceasta! Desi cartile isi au sfintenia lor, ele nu dau sfintenia lor locului pentru ca cei care merg in locul acela sunt murdari.

(2) Trebuie sa aplicati acelasi argument si la sinagoga. Chiar daca nu exista acolo nici un idol, dracii salasluiesc in locul acela. Si spun lucrul acesta nu numai despre sinagoga de aici din oras, ci si despre cea din Daphne; caci la Daphne aveti un loc
de pierzare mai rau, pe care ei il numesc al Matroanei. Am auzit ca multi credinciosi merg acolo si dorm in preajma.

(3) Dar sa ma ierte Dumnezeu ca i-am numit credinciosi pe acei oameni. Caci pentru mine mormāntul Matroanei si templul lui Apolo sunt la fel de pagāne. Daca cineva ma invinuieste de indrazneala, la rāndul meu, eu il voi invinui de nebunia cea
mai mare. Caci, spuneti-mi, nu este salasul dracilor locul pagānismului, chiar daca acolo nu se afla nici o statuie de zeu? Aici se aduna laolalta ucigatorii lui Hristos, crucea este scoasa de aici, aici Dumnezeu este hulit, aici Tatal este nesocotit, aici
Fiul este ucis, aici Duhul nu este primit. Nu vine din acest loc un rau mai mare fiindca iudeii sunt demoni? In templul pagān pagānatatea este descoperita si clara; nu va fi usor sa-l inseli pe omul care are o minte inteleapta si prevazatoare, nici sa-l
ademenesti sa mearga acolo. Dar in sinagoga sunt oameni care spun ca ei se inchina lui Dumnezeu si nu-i pot suferi pe idoli, oameni care spun ca ei au prooroci si ii cinstesc pe ei. Dar prin cuvintele lor ei gatesc belsug de momeala pentru a prinde
in plasele lor sufletele mai neprihanite care sunt atāt de necugetate pentru a fi cuprinse de teama.

(4) Asadar pagānatatea iudeilor si a pagānilor este la fel. Dar iudeii practica o inselare care este mai primejdioasa. In sinagoga lor se afla un altar nevazut al inselarii pe care ei nu jertfesc oi si vitei ci sufletele oamenilor.

(5) In cele din urma, daca ceremoniile iudeilor va stārnesc admiratia, ce aveti voi in comun cu noi? Daca ceremoniile evreiesti sunt respectabile si importante, ale noastre sunt minciuni. Dar daca ale noastre sunt adevarate, asa cum sunt ele
adevarate, ale lor sunt pline de inselare. Eu nu vorbesc despre Scripturi. Dumnezeu nu ingaduie aceasta! Scripturile m-au luat de māna si m-au dus la Hristos. Eu vorbesc despre pagānatate si nebunia prezenta a iudeilor.

(6) De buna seama ca este vremea sa arat ca demonii salasluiesc in sinagoga, nu numai in locul ca atare ci si in sufletele iudeilor. Hristos a spus: „Cānd un suflet [duh] necurat iese, el umbla prin locuri uscate cautānd odihna. Daca nu gaseste, zice:
Ma intorc acasa. Si venind, il gaseste pustiu, curatat si impodobit. Apoi el merge si ia cu el inca sase duhuri mai rele decāt el si ele intra in el si ultima stare a acelui om este mai rea decāt cea dintāi. Asa va fi si cu aceste generatii.”

(7) Vedeti ca demonii salasluiesc in sufletele lor si ca acesti demoni sunt mai primejdiosi decāt cei din vechime? Si acest lucru este foarte drept. In zilele cele vechi, iudeii erau fara evlavie fata de prooroci; acum ei Il batjocoresc pe Stapānul
proorocilor. Spuneti-mi aceasta. Nu va cutremurati sa intrati in acelasi loc cu oameni posedati, care au duhuri atāt de necurate, care au fost crescuti printre maceluri si varsari de sānge? Trebuie sa va dati binete si sa schimbati cu ei cuvinte goale?
Nu trebuie sa va intoarceti fata de la ei fiindca ei sunt rusinea si stricaciunea obisnuita a intregii lumi? Nu ajung ei la toate chipurile de rautate? Nu s-au jertfit toti proorocii vorbind cuvāntari lungi de invinuire impotriva lor? Ce tragedie, ce fel de
nelegiuire nu au ascuns ei prin vinovatia de sānge a lor? Ei au jertfit fiii si fiicele lor dracilor. Ei au refuzat sa inteleaga natura, ei au uitat chinurile, au uitat de nastere, ei au calcat in picioare cresterea copiilor lor, ei au distrus din temelii legile de
rudenie, ei s-au facut mai nemilosi decāt fiarele salbatice.

(8) Fiarele salbatice adesea isi jertfesc viata si isi nesocotesc apararea pentru a-i ocroti pe puii lor. Nici o nevoie nu i-a silit pe iudei cānd si-au ucis copiii cu māinile lor pentru a-i rasplati cu cinste pe dracii razbunatori, vrajmasii vietii noastre. Ce
fapta de-a lor trebuie sa ne loveasca cu uimire mai mare? Pagānatatea lor sau cruzimea lor sau lipsa lor de omenie? Ca ei si-au jertfit copiii sau ca ei i-au jertfit demonilor? Din pricina desfrānarii lor, n-au aratat ei o pofta mai mare decāt aceea a
animalelor salbatice? Auziti ce spune proorocul despre abuzurile lor. „Ei au ajuns ca armasarii iubareti. Fiecare a nechezat dupa femeia aproapelui sau.” El nu a spus: „Fiecare a rāvnit la femeia aproapelui,” ci a exprimat nebunia care a venit din
desfrānarea lor cu cea mai mare limpezime vorbind despre aceasta ca nechezatul fiarelor salbatice.

VII

Ce vreti sa va mai spun? Sa va spun despre pradaciunea lor, despre pizma lor, despre parasirea celor saraci, despre hotii lor, despre inselarea in negustorie? Nu va ajunge o zi intreaga ca sa va istorisesc aceste lucruri. Dar sarbatorile lor au ceva
sacru solemn si maret in jurul lor? Ei au aratat ca si acestea sunt necurate. Ascultati proorocii; mai degraba, ascultati-L pe Dumnezeu si cu ce afirmatie puternica Isi intoarce fata Sa de la ei: „Am aflat ca sarbatorile voastre sunt urācioase, eu le-am
izgonit de la mine.”

(2) Dumnezeu uraste sarbatorile lor, iar tu le impartasesti cu ei? El nu a spus sarbatoarea aceasta sau aceea, ci toate la un loc. Vrei sa vezi ca Dumnezeu uraste inchinarea facuta impreuna cu timpane, cu lire, cu harpe si alte instrumente? Dumnezeu
a zis: „Luati de la Mine sunetul cāntarilor voastre si Eu nu voi asculta cāntarea harpelor voastre.” Daca Dumnezeu a zis: „Luati-le de la Mine,” voi alergati sa ascultati trāmbitele? Aceste jertfe si ofrande nu sunt o parasire? „Daca imi aduceti faina
de grāu cea mai fina, este in zadar: tamāia este pentru mine o parasire.” Tamāia este o parasire. Nu este si locul tot o parasire? Inainte de a savārsi crima crimelor, inainte de a-L ucide pe Stapānul lor, inainte de cruce, inainte de uciderea lui Hristos,
a fost o parasire. Nu este acum o parasire cu mult mai mare? Si totusi, ce este mai inmiresmat decāt tamāia? Dar Dumnezeu nu se uita la natura darurilor ci la intentia celor care le aduc; El judeca intentia cu care fac jertfele.

(3) El a tinut seama de Abel si apoi de darurile sale. El s-a uitat la Cain si apoi Si-a intors fata Sa de la jertfa lui. Caci Scriptura zice: „El nu a dat nici o atentie lui Cain si darurilor sale.” Noe I-a adus lui Dumnezeu jertfe de oi si vitei si pasari.
Scriptura zice: „Si Domnul a mirosit mireasma dulce,” cu alte cuvinte, El a primit darurile. Caci Dumnezeu nu are nari ci este duh fara de trup. Cu toate acestea, ceea ce se ridica de la altar este miros si fum de la trupurile care ard si nimic nu este
mai rau mirositor decāt asemenea iz. Dar pentru ca tu sa afli ca Dumnezeu cerceteaza intentia celui care daruieste jertfa si apoi o primeste sau o refuza, Scriptura numeste mirosul si fumul mireasma dulce; dar El numeste tamāia o parasire din
pricina intentiei acelora care au daruit, ca a duhnit cu putoare mare.

(4) Vreti sa invatati ca impreuna cu jertfele si cu instrumentele muzicale si cu sarbatorile si cu tamāia, Dumnezeu respinge si templul din pricina celor care intra inauntru? El a aratat aceasta indeosebi prin faptele Sale, cānd l-a lasat in māinile
barbarilor si mai tārziu, cānd El l-a distrus in intregime. Dar chiar inainte de distrugere, prin proorocul Sau, El a strigat cu glas mare si a zis: „Nu va puneti nadejdea in cuvinte inselatoare caci nu va vor ajuta pe voi cānd ziceti: ‘Acesta este templul
Domnului! Templul Domnului!’” Ceea ce spune proorocul este ca templul nu-i face sfinti pe cei care se aduna acolo, ci cei care se aduna acolo sfintesc templul. Daca templul nu a ajutat la vremea cānd ingerii si arca au fost acolo, cu mult mai putin
va ajuta acum ca toate acele lucruri nu mai sunt, acum ca respingerea lui Dumnezeu este intreaga, acum ca este intindere mai mare pentru vrajmasie. Ce fapta mare de nebunie si tulburare a mintii ar fi sa-ti iei tovarasi in sarbatorile celor care s-au
necinstit, ale celor de care Dumnezeu S-a lepadat, ale celor care L-au māniat pe Stapānul?

(5) Spune-mi aceasta. Daca un om ar trebui sa-ti ucida fiul, ai rabda sa te uiti la el, ori ai primi sa-ti dea binete? Nu l-ai ocoli ca pe un drac rau, ca pe diavolul insusi? Ei L-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu; ai tu indrazneala sa intri cu ei sub acelasi
acoperis? Dupa ce El a fost ucis, El ti-a dat asemenea cinste ca te-a facut fratele si mostenitorul Lui. Dar tu Il necinstesti atāt de mult ca ii cinstesti pe cei care L-au ucis pe El pe cruce, ca tu tii cu ei fratia sarbatorilor, ca tu mergi la locurile lor
pagāne, intri prin usile lor necurate, si iei parte la mesele dracilor. Caci eu sunt hotarāt sa numesc postirea iudeilor masa a dracilor caci ei L-au ucis pe Dumnezeu. Daca iudeii lucreaza impotriva lui Dumnezeu, ei nu trebuie sa-i slujeasca pe
demoni? Ii cauti pe draci ca sa te vindece? Cānd Hristos le-a ingaduit demonilor sa intre in porci, ei s-au aruncat de indata in mare. Acesti demoni vor cruta trupurile oamenilor? Eu as dori ca ei sa nu ucida trupurile oamenilor, ca ei sa nu unelteasca
impotriva lor. Dar ei o vor face. Dracii i-au aruncat pe oameni din rai si i-au lipsit de cinstea cea de sus. Le vor vindeca ei trupurile? Lucrul acesta este fara noima, simple povesti. Dracii stiu cum sa unelteasca si sa faca rau, nu sa vindece. Ei nu
cruta sufletele. Spuneti-mi, atunci, vor cruta ei trupurile? Ei incearca sa-i scoata pe oameni din Imparatie. Vor alege ei sa-i slobozeasca din boala?

(6) N-ati auzit ce a spus proorocul? Mai degraba, ati auzit ce a spus Dumnezeu prin proorocul? El a spus ca dracii nu pot face nici bine nici rau. Chiar daca ei pot vindeca si au vrut sa faca aceasta – ceea ce este imposibil – voi nu trebuie sa luati
pedeapsa de negrait si nesfārsita in schimbul unui profit mic care se poate narui de indata. Vreti sa va vindecati trupul si sa va distrugeti sufletul? Faceti un schimb nepotrivit. Il māniati pe Dumnezeu care v-a facut trupul si il chemati in ajutor pe
demonul care unelteste impotriva voastra?

(7) Daca vreun demon – pagān infricosator are cunostinte medicale, el va gasi foarte usor cum sa va cāstige ca sa va inchinati la zeii pagāni? Acei pagāni au indemānarea lor. Ei au vindecat adesea multe boli si au lecuit de boala si au adus sanatatea.
Sa iei parte la aceasta pagānatate pentru aceasta pricina? Dumnezeu nu ingaduie aceasta! Auziti ce a zis Moise evreilor. „Daca din mijlocul vostru se iveste prooroc sau unul care zice ca a visat un vis si el spune mai dinainte un semn si o minune si
ca acel semn sau minune despre care el a vorbit se intāmpla, si el va spune: „Sa mergem sa slujim la zei neobisnuiti pe care parintii nostri nu i-au cunoscut, voi sa nu ascultati cuvintele acelui prooroc sau visator.”

(8) Moise vrea sa spuna ca daca se ridica vreun prooroc, zice el, si savārseste vreun semn, fie inviind un mort, fie curatind vreun lepros, fie tamaduind vreun om schilod si dupa ce a facut minunea te cheama la neascultare, nu-l baga in seama
fiindca semnul lui se implineste. De ce? „Domnul Dumnezeul tau te incearca sa vada daca Il iubesti cu toata inima ta si cu tot sufletul tau.” De aici este limpede ca dracii nu vindeca. Daca vreodata Dumnezeu ar ingadui dracilor sa tamaduiasca, asa
cum ar putea ingadui unui om sa faca lucrul acesta, ingaduinta lui este data ca sa te cerceteze – nu pentru ca Dumnezeu nu cunoaste ce esti tu, ci ca El te poate invata sa-i ocolesti chiar si pe dracii care vindeca.

(9) Si de ce vorbesc eu despre tamaduirile trupesti? In caz ca vreun om te ameninta cu gheena daca nu-L tagaduiesti pe Hristos, nu-i baga in seama cuvintele lui. Daca cineva ti-ar fagadui o imparatie ca sa te razvratesti impotriva Unuia nascut Fiul
lui Dumnezeu, intoarce-ti fata de la el si uraste-l. Fii ucenic al lui Pavel si treci peste acele cuvinte pe care le-a rostit sufletul sau binecuvāntat si nobil cānd a zis: „Sunt sigur ca nici moartea nici viata, nici ingerii, nici principii, nici puterile, nici
lucrurile cele prezente, nici cele ce vor sa vina, nici inaltimea, nici adāncimea, nici vreo alta creatura nu va fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care se afla in Hristos Domnul nostru.”

(10) Nici ingerii, nici puterile, nici lucrurile cele prezente, nici cele ce vor sa vina, nici vreo alta creatura nu l-a despartit pe Pavel de dragostea lui Hristos. Tu te razvratesti ca sa-ti vindeci trupul? Si ce indreptatire am putea gasi? De buna seama ca
trebuie sa ne temem de Hristos mai mult decāt de gheena si sa-i [s\-L] dorim mai mult decāt o imparatie. Chiar daca suntem bolnavi, este mai bine sa ramānem cu sanatatea necorespunzatoare decāt sa c\dem in neascultare pentru vindecare; caci
chiar daca te vindeca un drac, el a facut mai mult rau decāt a ajutat. El a ajutat trupul, care putin mai tārziu va muri si va putrezi. Dar el a vatamat sufletul, care nu va muri niciodata. Rapitorii adesea ii amagesc pe copiii mici, oferindu-le dulciuri si
prajituri si jocuri cu bile si alte lucruri; apoi ii lipsesc de libertate si de viata. La fel, dracii fagaduiesc vindecarea vreunui madular si apoi arunca in mare intreaga māntuire a sufletului.

(11) Iubitilor, sa nu suportam lucrul acesta; in orice chip sa cautam sa ne pastram liberi de pagānism. N-ar fi putut Iov sa tina seama de sotia lui, sa huleasca impotriva lui Dumnezeu si sa fie liber de nenorocirea care-l impresura? „Blestema pe
Dumnezeu si mori” a zis ea. Dar el a ales sa sufere durerea si sa moara; el a ales mai degraba sa rabde acea nenorocire de nesuportat decāt sa huleasca si sa fie slobod de rautatile care l-au impresurat. Tu trebuie sa-l depasesti. Daca demonul iti va
fagadui zece mii de vindecari de bolile care te impresoara, nu-l baga in seama, nu-l suporta – asa cum a refuzat Iov sa tina seama de sotia lui. Prefera sa-ti rabzi boala decāt sa-ti strici credinta si māntuirea sufletului. Dumnezeu nu te lasa. Fiindca El
vrea sa sporeasca slava ta caci El adesea iti ingaduie sa te imbolnavesti. Pastreaza-ti curajul ca sa-L poti auzi zicānd: „Crezi ca M-am purtat cu tine altfel decāt ca sa ti se arate ca esti drept?”

VIII

As fi putut spune mai multe decāt acestea, dar ca sa nu uitati ce am spus, voi incheia omilia mea cu cuvintele lui Moise: „Chem cerul si pamāntul sa marturiseasca impotriva ta.” Daca cineva dintre voi, fie ca sunteti de fata ori nu, va merge la
sarbatoarea trāmbitelor, sau va alerga la sinagoga, ori va merge la mormāntul Matroanei, ori va lua parte la postire, ori se va bucura de sabat, ori va tine oricare alt ritual iudaic mare sau mic, chem cerul si pamāntul ca marturisitori ai mei ca eu sunt
nevinovat de sāngele vostru, al tuturor.

(2) Aceste cuvinte vor sta lānga tine si mine in ziua Domnului nostru Iisus Hristos. Daca le dai atentie, ele iti vor aduce mare incredere; daca nu le dai atentie ori tainuiesti pe cel ce cuteaza sa faca acele lucruri, cuvintele mele vor sta impotriva ta ca
invinuiri amare. „Caci eu nu m-am sfiit sa-ti spun toata povata lui Dumnezeu.”

(3) Eu mi-am pus banii cu bancherii [zarafii]. Ramāne ca voi sa sporiti depozitul si sa luati profit din cuvintele mele pentru māntuirea fratilor vostri. Socotiti ca este o povara apasatoare ca sa-i denuntati pe cei care savārsesc aceste pacate? Este o
povara apasatoare ca sa ramāneti in tacere. Caci aceasta tainuire va face vrajmasi al lui Dumnezeu si va aduce nimicire atāt voua care ascundeti asemenea pacatosi, cāt si celor ale caror pacate se raspāndesc fara sa fie vadite. Cu atāt mai bine este sa
va faceti urātori fata de robii deopotriva cu noi pentru a-i scapa sa porneasca mānia lui Dumnezeu impotriva voastra. Chiar daca sluga deopotriva cu voi ar fi suparata pe voi acum, ea nu va putea sa va faca rau, ci va fi recunoscatoare mai tārziu
pentru tamaduirea ei. Dar daca voi cautati sa dobānditi rāvna slugii deopotriva cu voi, daca ramāneti tacuti si il raniti prin tainuirea pacatului lui, Dumnezeu va cere de la voi cea din urma pedeapsa. Tacerea voastra Il va face pe Dumnezeu
vrajmasul vostru si il va rani pe fratele vostru; daca voi il denuntati pe el si dati la iveala pacatul lui, Il veti face pe Dumnezeu binevoitor si il va ajuta pe fratele vostru iar voi veti cāstiga ca prieten pe unul care a fost iesit din minti dar care a invatat
din experienta ca voi L-ati slujit bine.

(4) Atunci, nu socotiti ca faceti fratilor vostri o favoare daca trebuie sa-i vedeti cautānd sa faca vreo prostie si trebuie sa nu izbutiti sa-i invinuiti cu tot zelul. Daca pierdeti o haina, nu socotiti ca este vrajmasul vostru, nu numai cel care a furat-o ci si
omul care a stiut despre furt si nu a vrut sa-l pārasca pe hot? Mama noastra a tuturor (Biserica) nu a pierdut o haina ci un frate. Diavolul l-a furat si acum il tine in iudaism. Tu stii cine l-a furat; tu il cunosti pe cel care a fost rapit. Ma vedeti
luminānd lampa invataturii mele si cercetānd pretutindeni supararea mea? Iar voi ramāi tacuti, refuzānd sa-l pārāti? Ce indreptatire veti avea? Biserica nu va va numara printre vrajmasii ei cei mai rai? Nu va va socoti ea vrajmasi si distrugatori?

(5) Dumnezeu nu ingaduie ca cei ce aud cuvintele mele de sfatuire sa faca un asemenea pacat, de a-si trada fratele pentru care Hristos a murit. Hristos Si-a varsat sāngele pentru aceasta pricina. Sunteti prea nedoritori sa rostiti un cuvānt despre
aceasta chestiune? Va indemn sa nu fiti atāt de impotrivitori. Dupa ce plecati de aici, miscati-va spre urmarire si fiecare dintre voi sa-mi aduca unul dintre acei suferinzi de aceasta boala.

(6) Dar Dumnezeu sa nu ingaduie atāt de multi sa fie bolnavi de aceasta boala. Doi sau trei, sau zece sau douazeci dintre voi sa-mi aduca un om. In ziua in care o veti face, si cānd voi vedea in plasele voastre intrecerea pe care ati prins-o, eu voi
aseza inaintea voastra o masa mai plina. Daca voi cedea ca sfaturile pe care vi le-am dat astazi s-au pus intru lucrare, voi fi mai rāvnitor in savārsirea vindecarii acelor oameni si aceasta va fi o binefacere mai mare atāt pentru voi cāt si pentru ei.

(7) Nu luati cuvintele mele in usor. Fiti cu purtare de grija in vānarea acelora care sufera de aceasta boala. Femeile sa caute femei, barbatii sa caute barbati, slugile sa caute slugi, oamenii liberi sa caute oameni liberi si copiii, copii. Veniti cu totii la
viitoarea noastra intālnire cu asemenea izbānda ca sa primiti lauda de la mine – si inainte de oricare lauda pe care o primiti de la mine, de la Dumnezeu sa primiti o rasplata mai mare si de nepovestit care in mare masura intrece ostenelile acelora
care izbutesc. Fie ca sa obtinem cu totii aceasta prin har si dragoste – bunavointa Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care si cu Care slavit sa fie Tatal dimpreuna cu Duhul Sfānt acum si pururea, viata fara de sfārsit. Amin!

Omilia II

Search

Search