Sf.

Ioan Damaschin

Despre textele din Scriptura privitoare la Hristos

Textele din Scriptura privitoare la Hristos se �mpart �n patru categorii generale:

unele i se potrivesc �nainte de �ntrupare, altele �n unirea Cuv�ntului lui Dumnezeu
cu firea omeneasca, altele dupa unirea Cuv�ntului lui Dumnezeu cu firea omeneascasi
altele duapa �nviere.

Textele care se potrivesc lui Hristos �nainte de �ntrupare s�nt de sase feluri.

Unele din acestea arata unirea firii si deofiintimea lui cu Tatal, ca urmatoarele
texte: �Eu si Tatal una s�ntem� (In. 10,30); si: �Cel care m-a vazut pe mine a
vazuut pe Tatal� (In.14,9); si: �Care exista �n chipul lui Dumnezeu� (Filip. 2,6)
si cele asemenea..

Alte texte arata desav�rsirea ipostasei lui Hristos, ca acestea: �Fiul lui
Dumnezeu� (Mt.4, 3; 8, 29; 14, 33; 16, 16; 26, 63; 27, 40,43,54; Mc.3, 11; 5, 7;
15, 39; Lc. 1, 35; 4, 3,9,41; In.1, 34,49; 3, 18; 5, 25; 9, 35; 10, 36; 11, 4,27;
19, 7; 20, 31; FA. 8, 37; 9, 20; Rom. 1, 4,9; 5, 10; 8, 3,29,32; 1Cor. 1, 9; 2Cor.
1, 19; Gal. 1, 16; 2, 20; 4, 4,6; Efes. 4, 13; Col. 1, 13; 1Tes. 1, 10; Evr. 4, 14;
6, 6; 7, 3; 10, 29; 1In. 1, 3,7; 3, 8,23; 4, 9,15; 5, 5; 5, 9-13,20; 2In. 3; Apoc.
2, 18.) �Chipul ipostasei lui� (Evr. 1, 3) si acest text: ��nger de mare sfat,
sfetnic minunat� (Isaia 9, 6) si cele asemenea.

Alte texte arata �ntrepatrunderea reciproca a ipostaselor, ca acestea: �Eu �n Tatal

si Tatal �n mine� (In. 10, 38; 14, 10,11; 17, 21) si arata ca el �si are temelia sa
indivizibila �n fiinta Dumnezeirii, cum s�nt expresiile: Cuv�nt (In. 1, 1,14; 1In.
1, 1; Apoc. 9, 13), �ntelepciune (1Cor. 1, 24), putere (1Cor. 1, 24), si stralucire
(Evr. 1, 3). Cuv�ntul �si are temelia sa indivizibila �n minte - aici vorbesc de
Cuv�ntul substantial - �ntelepciunea de asemenea, puterea, �n cel puternic,
stralucirea �n limina si izvorasc din ele.

Alte texte arata raportul lui Hristos cu Tatal, care este cauza Lui, cum ete
acesta: �Tatal este mai mare dec�t Mine� (In. 14,28). Din el are at�t existenta c�t
si pe toate c�te Le are. Existenta o are pe calea nasterii, nu a creatiei, cum este
acest text: �Eu am iesit si vin de la Tatal� (In. 16,28); si �Eu traiesc din cauza
Tatalui� (In. 6,57). Si are pe toate c�te le are Tatal, dar nu prin participare si
nici prin instructie, ci ca de la cauza Sa, cum este acest text: �Fiul nu poate sa
faca de la Sine nimic, daca nu va vedea pe Tatal fac�nd astfel� (In. 5,19). Daca nu
este Tatal, nu este nici Fiul. Fiul este din Tatal si �n Tatal si simultan cu Tatal
si nu dupa Tatal. Tot astfel si ceea ce face, din El si cu El. Exista una, singura
si aceeasi - nu asemenea, ci aceeasi - vointa, activitate si putere a Tatalui si a
Fiului si a Sf�ntului Duh.

Alte texte arata ca toate cele ale lui Hristos se �mplinesc prin activitatea Lui
potrivit bunavointei parintesti, nu ca printr-un instrument sau printr-un rob, ci
ca prin Cuv�ntul, �ntelepciunea lui substantiala si enipostatica, din pricina ca se
observa �n Tatal si �n Fiul o singura miscare, ca acest text: �Toate s-au facut
prin El� (In. 1, 3); si acesta: �Trimis-a Cuv�ntul Lui si i-a vindecat� (Ps. CVI,
20); si acesta: �Ca sa cunoasca ca Tu M-ai trimis� (In. 11, 42).

Alte texte s�nt spuse �n chip profetic. Din acestea unele se raporteaza la cele
viitoare, spre exemplu: �Va veni �n chip vazut� (Ps. XLIX, 2) si textul din
Zaharia: �Iata �mparatul tau vine la tine� (Zaharia 9, 9), si cuvintele spuse de
Mihea: �Iata Domnul pleaca din locul Lui si se va cobor� si se va urca pe
�naltimile pam�ntului� (Mihea 1, 3). Alte texte se raporteaza la cele viitoare, dar
s�nt spuse ca si cum s-ar fi �nt�mplat, ca acest text: �Acesta este Dumnezeul
nostru. Dupa aceasta S-a aratat pe pam�nt si a petrecut �ntre oameni� (Varuh 3,
36,38), si acesta: �Domnul m-a zidit �nceput cailor lui spre lucrarile Lui� (Pild.
Sol. 8,22); si acesta: �Pentru aceasta Te-a uns, Dumnezeule, Dmnezeul Tau, cu
untdelemnul bucuriei mai mult dec�t pe partasii Tai� (Ps. XLIV,9) si cele asemenea.

Textele privitoare la Hristos, texte care i se potrivesc �nainte de unire, pot fi

spuse despre el si dupa unirea firii dumnezeiesti cu firea omeneasca. Dar nici
�ntr-un caz nu pot fi spuse despre El �nainte de unire acelea care i se potrivesc
Lui dupa unire, dec�t �n chip profetic, dupa cum am spus.

Textele care I se potrivesc Lui �n unirea firii dumnezzeiesti cu firea omeneasca

s�nt de trei feluri.

Primul fel, c�nd vorbim despre partea Lui superioara; atunci spunem �ndumnezeirea,
�ncuv�ntarea, �naltarea trupului si cele asemenea. Prin acestea noi aratam bogatia
care s-a adaugat trupului prin unirea si ceoziunea cu Dumnezeu Cuv�ntul Cel prea
�nalt.

Al doilea fel, c�nd vorbim despre partea Lui inferioara; atunci spunem �ntruparea
lui Dumnezeu Cuv�ntul, �nomenire, golire, saracire, smerenie. Acestea si cele
asemenea lor se spun despre Cuv�nt si Dumnezeu din pricina unirii cu firea
oameneasca.

Al treilea fel, c�nd vorbim despre am�ndoua �n acelasi timp; atunci spunem unire,
comuniune, ungere, coeziune, conformare si cele asemenea. Din pricina acestui de-al
treilea fel s�nt spuse cele doua feluri amintite mai sus. Prin unire se arata ce a
primit fiecare din cele doua, �n virtutea unirii si a �ntrepatrunderii celui care
exista �mpreuna cu El. �n virtutea unirii ipostatice se zice ca trupul se
�ndumnezeieste, ca devine Dumnezeu si asemanator lui Dumnezeu Cuv�ntul. Si la fel:
Dumnezeu Cuv�ntul s-a �ntrupat, s-a facut om, se numeste faptura si se numeste �cel
din urma� (Apoc. 1, 17). Asta nu �nseamna ca cele doua firi se prefac �ntr-o fire
compusa, - caci este cu neputinta ca �nsusirile firesti contrarii sa se gaseasca
�ntr-o singura fire - ci �n sensul ca cele doua firi, unite dupa ipostasa, au
�ntrepatrunderea reciproca fara confundare si fara amestecare. �ntrepatrunderea n-a
venit din partea trupului, ci din partea Dumnezeirii, caci este cu neputinta ca
trupul sa patrunda prin Dumnezeire. Dar firea dumnezeiasca, o data ce a patruns
prin trup, a dat si trupului �ntrepatrunderea enexprimabila cu ea, pe care o numim
unire.

Trebuie sa se stie ca se vede contrariul privitor la primul fel si al doilea fel al

textelor care se potrivesc lui Hristos �n unire. C�nd vorbim despre trup, spunem
�ndumnezeire, �ncuv�ntare, �naltare, ungere. �n adevar, acestea s�nt din partea
dumnezeirii, dar se vad la trup. C�nd vorbim, �nsa, despre Cuv�nt, spunem golire,
�ntrupare, �nomenire, smerenie si cele asemenea. Acestea, dupa cum am spus, se spun
despre Cuv�nt si Dumnezeu ca din partea trupului. Caci a suferit de buna voie
acestea.

Textele privitoare la Hristos dupa unirea firii dumnezeiesti cu firea omeneasca

s�nt de trei feluri.

Primul fel care arata firea Lui dumnezeiasca, ca acesta: �Eu s�nt �n Tatal si Tatal
�n mine� (In. 10, 38; 14, 10,11; 17, 21); si �Eu si Tatal una s�ntem� (In. 10, 30).
Toate c�te se spun despre el �nainte de �ntrupare acelea se vor spune despre El si
dupa �ntrupare, afara de faptul ca n-a luat trup si �nsusirile firesti ale
acestuia.

Al dolea fel, cel care arata firea Lui omeneasca, ca acest text: �De ce cautati sa
ma omor�ti pe mine, omul, care v-am vorbit adevarul� (In. 8, 40) si acesta: �Astfel
trebuie sa se �nalte Fiul omului� (In. 3, 14) si cele asemenea.
Textele care se spun sau s-au scris privitor la firea omeneasca a lui Hristos, fie
ca el a vorbit, fie ca el a sav�rsit, s�nt de sase feluri.

Unele din ele s-au sav�rsit si s-au spus �n virtutea firii lui omenesti �n vederea
�ntruparii, spre exemplu: nasterea din Fecioara, cresterea si progresul �n v�rsta,
foamea, setea, oboseala, lacrimile, somnul, strapungerea cu cuie, moartea si cele
asemenea, care s�nt afecte firesti si neprihanite. �n toate acestea exista o unire
a firii dumnezeiesti cu firea omenasca, fara de care nu este �nvederata existenta
trupului, deoarece firea dumnezeiasca n-a suferit nimic din acestea, dar a sav�rsit
m�ntuirtea noastra.

Alte texte s-au spus �n chip de prefacatorie, cum este �ntrebarea: �unde l-ati pus
pe Lazar?� (In. 11, 34), mergerea la smochin (Mt. 21, 19; Mc.11, 13), ascunderea sa
(Mc. 1, 35-37; In. 8, 59; 12,36) sau retragerea sa �ncetul cu �ncetul (Lc. 4,30;
In. 8, 59), rugaciunea (In. 11, 41-42) si cuvintele: �S-a facut ca merge mai
departe� (Lc. 24, 28). De acestea si de cele asemenea n-avea nevoie nici ca om,
nici ca Dumnezeu, ci lua o atitudine omeneasca, dupa cum cerea trebuinta si
folosul. Astfel rugaciunea a facut-o pentru a arata ca nu este contra lui Dumnezeu
si ca cinsteste pe Tatal ca pe cauza sa. A �ntrebat (In. 11, 34), nu pentru ca nu
stia, ci ca sa arate ca este om cu adevarat, �mpreuna cu existenta lui ca Dumnezeu.
S-a retras �ncetul cu �ncetul (Lc. 4, 30; In. 8, 59), ca sa ne �nvete sa nu lucram
cu �ndrazneala si nici sa ne lasam �n voia soartei.

Alte texte s-au spus �n virtutea �mproprierii noastre si a relatiei cu noi, cum
este textul acesta: �Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai lasat� (Mt. 27,
46); si acesta: �Pe cel care n-a cunoscut pacat, l-a facut pacat �n locul nostru�
(2Cor. 5, 21); si acesta: �S-a facut blestem �n locul nostru� (Gal. 3, 13); si
acesta: �Fiul �nsusi se va supune celui care i-a supus lui toate� (1Ccor. 15, 28).
Hristos n-a fost parasit niciodata de Tatal nici ca Dumnezeu, nici ca om; de
asemenea el n-a fost nici pacat, nici blestem si nici n-are nevoie sa se supuna
Tatalui. Ca Dumnezeu este egal Tatalui si nu este nici potrivnic lui si nici supus
lui ; ca om n-a fost niciodata neascultator celui care l-a nascut, ca sa fi trebuit
sa se supuna. A spus aceste cuvinte, deci, ca sa arate ca si-a �mpropriat persoana
noastra si ca s-a asezat �n r�ndul nostru. �n adevar, noi am fost cei acuzati de
pacat si de blestem, pentru ca am fost nesupusi si neascultatori, si din pricina
aceasta am fost parasiti.

Alte texte s-au spus potrivit despartirii pe care o facem cu mintea �ntre firile
lui Hritos. Daca vei desparti cu mintea pe acelea care s�nt �n realitate
nedespartite, adica trupul de cuv�nt, atunci Hristos se numeste si rob (Isaia XLIX,
6; Filip. 2, 7) si ignorant (Mt. 24, 36; Mc. 13, 32). El avea o fire roaba si
ignoranta si daca trupul nu s-ar fi unit cu Dumnezeu Cuv�ntul, ar fi fost rob si
ignorant. Dar din pricina unirii dupa ispostasa cu Dumnezeu Cuv�ntul, n-a fot nici
rob, nici ignorant. �n sensul acesta Hristos a numit pe Tatal sau Dumnezeu.

Alte texte s-au spus ca sa ne faca cunoscut cine este el si sa ne �ncredinteze pe

noi de acest adevar, cum este textul acesta: �Tata, slaveste-ma cu slava pe care am
avut-o la tine �naitne de a fi lumea� (In. 17, 5). El era si este slavit, dar slava
lui nu ne era facuta cunoscuta noua si nici nu fusese crezuta. Si cuvintele spuse
de apostol: �celui care a fost hotar�t Fiu al lui Dumnezeu �n putere, dupa Duhul
sfinteniei, din pricina �nvierii din morti� (Rom. 1, 4). �n adevar a fost facut
cunoscut si a fost crezut �n lume si prin minuni, prin �nviere si prin pogor�rea
Sf�sntului Duh. Si acest text: �Sporea �n �ntelepciune si har� (Lc. 2, 52).

Alte texte s�nt spuse despre Hristos �n virtutea �mproprierii persoanei iudeilor,
socotindu-se pe sine �nsusi �mpreuna cu iudeii, dupa cum zice catre samarineanca:
�Voi va �nchinati la ceea ce nu stiti, noi ne �nchinam la ceea ce stim, caci
m�ntuirea este din iudei� (In. 4, 22).
Al treilea fel de texte privitoare la Hristos dupa unire s�nt acelea care indica o
ipostasa si care reprezinta pe cele doua firi, spre exemplu: �Eu traiesc din cauza
Tatalui si cel care ma man�nca pe mine acela va trai din cauza mea� (In. 6, 57); si
acesta: �Ma duc la Tatal si nu ma veti mai vedea� (In. 16, 10,16); si acesta: �N-ar
fi rastignit pe domnul slavei� (1Cor. 2, 8); si acesta: �Nimeni nu s-a suit �n cer
dec�t cel care s-a cobor�t din cer, Fiul omului, care este �n cer� (In. 3, 13) si
cele asemenea.

Dintre textele care s-au spus despre Hristos dupa �nviere unele se potrivesc
Dumnezeirii sale, ca acesta: �Botez�ndu-i pe ei �n numele Tatalui si al Fiului si
al Sf�ntului Duh� (Mt. 28, 19), adica �n numele Fiului pentru ca este Dumnezeu. Si
acesta: �Iata eu s�nt cu voi �n toate zilele p�na la sf�rsitul veacului� (Mt. 28,
20) si cele asemenea, caci este cu noi pentru ca este Dumnezeu. Alte texte din
aceasta categorie se potrivesc omenirii lui, ca acesta: �Au cuprins picioarele lui�
(Mt. 28, 9); si acesta: �Si acolo ma vor vedea�(Mt. 28, 10) si cele asemenea.

Textele spuse despre Hristos dupa �nviere, texte care i se potrivesc omenirii lui,
s�nt de diferite feluri.

Unele texte s�nt spuse ca �nt�mplare �n chip real, dar nu �n virtuteea firii
omenesti, ci �n virtutea �ntruparii, pentru a da �ncredintare ca a �nviat �nsusi
trupul care a suferit, cum s�nt ranile (Lc. 24, 39; In. 29, 20,27), m�ncarea,
bautura cea de dupa �nviere (Lc. 24, 42-43; In. 21, 5-13).

Alte texte s�nt spuse ca �nt�mplate �n chip real si �n chip firesc, ca de a se duce
de la un loc la altul fara sa se osteneasca si de a intra prin usile �ncuiate (In.
20, 19).

Alte texte s�nt spuse �n chip de prefacatorie, ca acesta: �Se prefacea ca vrea sa
mearga mai departe� (Lc. 24, 28).

Alte texte scot la iveala firile, ca acesta: �Ma urc la Tatal meu si Tatal vostru,
la Dumnezeul meu si la Dumnezeul vostru� (In. 20, 17); si acesta: �Va intra
�mparatul slavei� (Ps. 23, 7,9); si acesta: �A stat �n dreapta maririi �ntru cele
�nalte� (Evr. 1, 3).

Alte texte s�nt spuse �n virtutea �mpartirii pe care o facem pe cale abstracta
�ntre firile lui Hristos, pentru ca el s-a pus pe sine �nsusi �n acelasi r�nd cu
noi, ca acest text: �Dumnezeul meu si Dumnezeul vostru� (In. 20, 17).

Trebuie asadar sa atribuim pe cele �nalte firii dumnezeiesti, superioara patimilor

si trupului, iar pe cele smerite, firii omenesti, adica singurului Hristos, care
este Dumnezeu si om, si trebuie sa stim ca am�ndoua, at�t cele �nalte c�t si cele
smerite, s�nt ale unuia si ale aceluiasi, Domnul nostru Iisus Hristos. Daca
cunoastem caracterul fiecareia din ele si daca vedem ca am�ndoua s�nt sav�rsite de
o singura persoana, atunci vom crede drept si nu vom rataci. Din toate aceste se
cunoaste deosebirea firilor unite si ca �n Hristos nu exista indentitate �ntre
Dumnezeire si omenire �n ceea ce priveste calitatea naturala a lor, dupa cum spune
dumnezeiescul Chiril: �Unul este Fiul si Hristos si Domnul�(Epistola 4, catre
Nestorie) si pentru ca este unul, una este si persoana sa, caci cu nici un chip nu
este �mpartita unirea cea dupa ipostasa din pricina cunoasterii deosebirii firii
lor.