Triadologie

170
V. DUMNEZEUINTREITLN PERSOANE.
"" DOGMA SFINTEITREIM I ""
Cregtinismul este o religie monoteista dar Dumnezeu cel Unul

est^cunoscufca Treime in Unitate sau ca Unitate in Treime. Dogma
s"au mvatatura despre Dumnezeu este dogma despre Prea Sfanta
D ^êT sau despre Dumnezeu cel Unul in trei ipostasuri: Tatal, FiyUgL
Duhul Sfant. Noutatea revel atoare gi mantuitoare adusa de cregtinism
este tocmai experienta sau participarea tuturor celor ce cred in Hristos
la viatu de comuniune cu Tatal gi cu Duhul Sfant: “Si viata s-a aratat si
am vazut-o si marturisim gi va vestim viata de veci, care era la Tatal gi
s-a aratat noua. Ce am vazut gi am auzit va vestim gi voua, ca sa aveti
si voi impartagire cu noi, lar Impartagirea noastra este cu Tatal 51 cu
Fiul Sau, Iisus Hristos” {Iloan 1, 2-3).
Revelatia cregtina culmineaza cu afirmatia ioaneica d u m n ezeu .
este iu E f eCl? J o a n A ^ 8J , adica Treime de persoane. iubire in sens de
viata. de comuniune a Persoanelor treirnice. Iubirea dumnezeiasca im
plied treimea persoanelor iar treimea persoanelor implica iubirea, co-
munTunea interpersonal;!
Jn__baza~R-e-ve-ktiei gi a contributiei fiindamentale a Parintilor
capadogleni, Biserica a rezumat invatatura cregtina despre" Dumnezeu
in formula clasica: Dumnezeuêste Unul in fiinta si lucrarileJSale g[
Intreit in-persoane sau ipostase.,... Dumnezeu este Unul in fiinta dar
subzistand in trei persoane sau trei fete. (Cuvantul “fata” Inseamna ori-
ginar persoana, in limba greaca prosopon = masca de teatiu. In cultul
ortodox intalnim formula “Dumnezeu inchinat in Trei fete”).
Agadar Dumnezeu nu e 0 unica persoana (ca in monoteismul
mozaic sau cel musuiman), dar nici trei fiinte separate, ci El este Unul
in fiinta gi lucrari gi intreit in persoane. Prin aceasta se evidenfiaza-
doua Iucrun:
1. Caracterul personal al lui_ Dunmezeu^jrespectiv Treimea
Persoanelor, caci persoana implica pluripersonalitatea;
2. Unitatea si unicitatea. fiintei divine, una gi aceeasi, intreaga gi
deodata in cele trei ipostase.
171
In capitolele precedente, despre fiinta, energiiie si atributele

divine s-a tratat oarecum abstract despre Dumnezeu Unul-intreit, care
subzista in Sine, in calitate de Subiect purtator al nenumaratelor
lucrari. Dar Fiinta absoluta nu exista abstract de Sine, inaintea persoa-
nelor divine, care o ipostaziaza, ci totdeauna numai in concretul per-
soanelor treimice. De altfel, fiinta dumnezeiasca $i persoanele treimice.
degi distincte sunt jiedespartite, fiinta divina fiind continutul ontologic
al persoanelor treimice iar persoanele treimice fiind modul de subzis-
tenta concret al fiintei divine iinice, comune.
Pe linia de gandire a Sfintilor Parinti, Vladimir Lossky afirma:
“in traditia rasariteana nu e loc pentru o teologie sau mistica a fiintei
dumnezeie§ti. Pentru mistica rasariteana, telul nu este vederea fiintei
divine, ci participarea la viata de comuniune a Sfmtei Treimi. Se vor-
be$te de vederea iui Dumnezeu ca persoana, nu ca fiinta. De aceea
Treimea imanenta §i Treimea iconomica e insu§i continutul teologiei
creatine, caci ea ne vorbe$te despre Dumnezeu Tatal, Fiu! §i Duhul
Slant in fiinta lor, in relatiile lor intreolalta si in lucrarile lor in afara. In
acela§i timp, Treimea persoanelor divine., este 51 continutul, telul §i
modelul vletii duhovnice§ti cre§tine, ca participare la viata de comu
niune a Sfmtei Treimi: din Tatal, prin Fiul, in Sfantul Duh” ( Teologia
mistica.. p. 93).
Unul din Sfinfii Parinfi folosip de Vladimir Lossky in evaluarea
teologiei trinitare patristice. Sfantul Grigorie de Nazianz, explica
specificul monoteismului cregtin in urmatom termeni: “Eu cand spun
Dumnezeu iritelcg Tatal, Fiul .p Stantul Duh. Cand cantam pe Dumne-
zeu, cantam de fapt Treimea; cand ne unim cu Dumnezeu, ne unim de
faptcu mtreagaS S n tl Treime” (Cuvantari teofogice~prXX 3").
' "Tûmaijdogm a Sfintei I'remii. ne fere?te de politeismul pagan,
poliarhia elenistica si monopersonalismul iudaic, de panteism sifieismim
care nu exista un Dumnezeu personal, nici posibilitatea comuniunii cu El.
Trebuie retinut 51 faptul ca, in prim ele secole, explicarea dogm ei
Sfintei Treimi s-a facut m contextul filosofiei elenice si reiigiei me-no-
teiste iudaice. Fata de poliarhia elenica, teologia a precizat ca Treimea
nu inseamna acceptarea a trei principii primordiale.Jn Treime, Dum-
172
nezeu - Tatal este principiul unic. nascator al Fiului $i purcezator-a l

Duhulm. Fata de monoteismul mdaic, s-a precizat ca dumnezeirea nu
a p a rfa e ja u n a L la M y L ffl^ g c ^ cigaceasta subzista in trei ipostasuri.
Trebuie, deci, sa se afirme, in acelasi timp, un Dumnezeu unic §i
Treime de persoane, pe fiecare din cele trei, cu proprietatile_ j j
atributele lor, in toate trei subzistand o dumnezeire identica §i deplina.
(Pr. prof. loan Bria, Credintape care o marturisim, p. 49-50).
1. Prefigurarea Sfintei Treimi in religiile pagane

Se presupune ca j n starea priinoixiiafir~Dumnezeu s - a facut
cunoscut protoparintilor .prin Revelatie directa si anume in trei persoa-
ne. Un indicin.il avem in cartea Pacerii, unde e folosit cuvantul
jin;'- care e pluralul pentru “Fioh” (Dumnezeu}. Deci se utilizeag '
_cuvfuituIJdnmfiezcj.}JiLRlural.si nu la singulgr^.-
Teologii crestini sunt de parere ca urme din Revelatia primordiala
sau paradisiaca, cu referirgla Dumnezeu in Treime, pot fi mTalnife'in"
hinduism, .budism, la babilonieni, chinezi, egipteni, greciTTaPlaton gi
neoplatomci. La toti acedia s-ar putea considera ca Treimea cre^tina este
vag prengurata si anume in unitatea divina concretizata intr-o trinitate,
dar fara a fi afirroata clar nici unicitatea fiintei .divine, nici treimea
persoanelor. Din acest motiv, in aceste religii sau conceptii filosofico-
religioase se cade fie in panteism, fie in triteism, fie in dualism.
2, Descoperirea Sfintei Treimi in Vechiul Testament

_ In Vechiul Testament.descQpejd.rea i;ameiJL6ritei.L£rei mi este doar
jpregafita, indicata vag, deoarece:_a$a£um afirma Sfintii Parinti. iudeii
fiind inconiurati de popoare pagane ar fi cazut in politeism. adorand
fieTdumnezei. Mai‘ irebuie luat in considerare 51 un alt argument, §i
anume: in starea de adanca pacatosenie a omenirii, inainte de intru-
parea Fiului lui Dumnezeu, oamenii, in starea de dezbinare interioara
?i exterioara in care se aflau, nu erau capabili nici sa inteleaga §i cu atat
mai pujin sa experieze comuniunea suprema perihoretica a lui Dumne
zeu, Unul-intreit. Doar persoanele alese de Duhul Sfant, proorocii,
organe ale Revektiei^ au putut .primi o__pari.qxiin_acest_^devaL O^^_re
au xncercat sa -1 transmita-iudetier-.-
Marturiile din Vechiul Testament cu privire la Sfanta. Treime.
pot fi MparptelnTfoua categorii:
a. Texte trinitare cu caracter nedetermina t in care apare ideea
, mainHaltcarpersoane in Dumnezeu:—-
- “$i a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chi pul gi dupa asema-
narea Noastra. 7.*XFacere I, 26)..-
Ta ne pogoram jyLsaJprnestecam HmbileJor, ca_sa nu_se
mai inteleapruTrurcuaitu r’ (Facere 1 1 ,
In aceste foeuri, Dumnezeu apare ca sfatuindu-Se cu. Sine, adica
Persoanele treimice intreolalta. fara~sa se precizeze numarul persoanelor.
Aceste texte nu pot fi interpretate m sensul pluralului majestic “Noi”,
deoarece Sfanta Scriptura nu prezinta nicaieri pe Dumnezeu ca vorbind
astfel catre creaturi. Dimpotriva, El se adreseaza oamenilor intotdeauna ia
singular: “£u sunt Domnul Dumnezeul tau.. (Ie$ire 20,2).
b . Jexte trinitare cu caracter determinat, indicandu-se concret
1. Teofania-de la stejarul lui Mamvri: Avraam vede trei oamenL

dar li se adreseaza la singular: “Atimci rid!Hm3in§i ochii sai, a privit §i
iata trei Oameni stiteaiTmamtea lui... Apoi a zis: Doamne, de am aflat
har inaintea Ta, nu ocoli pe robul Tau” (Facere 18,2-3).
2. Cantarea serafimica: “Sfant. Slant. Sfanpeste Domnuj Savaot”
(Isaia 6, 3), in care gunt indicate cele trei Persoane prin expresia
“sfant”, iar in singularul “DomnuP’ e indicate unitatea fiintei divine.
3, Binecuvantarea levitica: “Domnul sa te binecuvanteze si sa
pazeasca! Sa caute Domnul asupra ta cu fata vesela §i sa te miluiasca!
Sa-§i intoarca Domnul faja catre tme si sa-ti daruiasca pace!” (Niimeri
6, 24-26), se refera la cele trei Persoane divine.
~~ 4. In YechiuLTestament apar si numele Persoanelor treimice separat:
- “Fiul Meu e$ti Tu, Eu astazi Te-am nascut” (Psalm 2, 7).
- “Cu Cuvantul fLogosul) Domnului /Tatalf cerurile ,s-au infant”
(jPsalm 32, 6).
174
- “Nu ma lepada de la fata Ta $i Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de

la mine” (Psalm 5 0 .12).
- “Duhul Domnului este peste Mine, ca Domnui M-a uns sa
binevestesc saracilor.. . ” {Psalm 61, 1).
Se poate afirma, in conclirzie, ca descopenrea,.. dogrnei Sflntei
Treimi in Vechiui Testament este doar prefigurata, deoarece Revelatia
.Y£(£H£i7Testament e_daai: ,o. .preeatire pentru Revelafia desavarîta a
Sfintei.Treimi.din Noul Testament.
3. Descoperirea Sfintei Treim i in Noul Testam ent

AneTarul Sfmtgi Treimi,. prefigurat in Vechiui Testament, este
.descoperit clar $i farS._ecMvQcJn-HQiS..lH ^ m ent, de cktre' Fiul lu f
Dumnezeu jntrupat, care e culmea §i incheierea_ Revelatiei. Daca
VechiurTestament oscila intre persoana ?i lucrare in privinta Tatalui, a
Fiului a Duhului Sfant, in Noul Testament gasim afirmata atat unita-
tea de fiinta a dumnezeirii. .eat si. diversitatea Persoanelor treimice.
Textele trdmice..flou4estamentare pot fi empaie In trei categorii:
a. Texte rn care este marturisita clar Treimea Persoanelor:
I •Textul clasic de la M atei 28,1 9:_“Bo_tezandu-Ie in numele TatStai
j i al Fiuhrijjsjtl S ^ tu lm D u h . . S u n t mentionate aid toarTperioaiiele
treimice in ordinea obisnuita. Expresia “in numele^ se folose§te numai
pentru persoane $i mseamna in numele Persoanei Tatalui, a Persoanei
Fiului $i a Persoanei Sfantului Duh, Care sunt egale §i deofiinta.
2. La Bunavestire: “Duhul Sfant se va pogori peste tinejsLnute-
rea^Celui Preainalt te_va umbri; pentru aceea si sfantul care se va nagte
.din4ine.TiuIlui.Dumn.ezeu » chema’’ (LticaJ.. 35)..
3. Teofania de la Botezul Domnului: “Iar botezandu-se Iis
cand ie5eaTRh'ap.7irD aiTceM ilTs 4iirdeTliis §i Duhul lui Dumnezeu
s-a vazut_pogorandu-se_ca un p o r u m b e l ^ Si lata glas
diiTceruri zicand: Acesta este .Fiui M eu cel_iub it intru Care am bine-
Aid se descopera clar §i distinct cele "trei Per-
soane ale Sfintei TreinjL
175
4. Cuvantarea lui Iisus de ramas bun catre Apostoli: “$i Fu voi

ruga pe Tatal giâlt Mangaietor va va da voua, ca sa fie cu voi in veac,
Duhul Adevarului.. ” (loan 14~ 16-174.
5. Binecuvantarea apostolica: “Hand Domnului nostru Iisus
Hristos §i dragostea lui Dumnezeu (Tatal) gi im âiîfeirX com unm ^
nea) SHnfaliTrDTiF'sFEe cu voi toti” (II Corinteni 13,. 1.3). In acest loc
cele trei Persoane apar distincte nu numai cu numele , dar si dupa
lucrarile lor specifice: Tatal este izvorul dragostei §1 al harului pe care
le reca§tiga Fiul intrupat si pe care ni le impartase§te Duhul Slant, prin
Biserica, a§ezandu-ne in comuniune cu Prea Sfanta Treime.
5. “Ale§i dupa cea mai dinainte §tiinta a lui Duranezeu Tatal si
prin sflntirea de catre Duhul, spre ascultarea §i stropirea cu sangele lui
Iisus Hristos.. ( I Pet m 1 ,2).
b. Texte in care este indicata cate o singura Persoana treimica
lP e r s o a n a Tatalui:
-“A§a sa lumTneze Turn ina voastra inaintea oamenilor, incat sa
vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru cel din
cerari.” (Matei 5 , 16).
-“Tatal nostru, Care esd in ceruri, sfmteasca: Se..raitneie. T atr
(Matei 6, 9).
- ‘$tie, doar. Tatal vostru cel ceresc c a a v e tj nevoie de eie”
(Matei 6 ,32^_
Sunt ?i alte texte in care se atribuie Tatalui lucrari dumnezeie§ti
§i proprietatea personala de a fi nenascut.
2. Persoana Fiului:
Insugi numele de Fiu arata c a e o Persoana distincul dc,..Tatal, ca
prin nagterea din veci din Tatal are aceeagi fiinta, aceleasi lucrari si
'aceleasi atrib-Uteuca-si-TataL^
-“Ace$a ral inhit.. ” (Matei 3,J[7).
-“Raspunzand Simon-Petru a zis: Tu e§ti Hristos, Fiul Lui
Dumnezeu Cclui viu, . (Matei 16,16).
-“A raspuns Toma §i I-a zis: Domnul Meu gi Dumnezeul Men!”
(loan 20,18). Afirma)ia Sflntului ApostoTToma este foarte categori-
176
ca, caci el nume^te pe Hristos “Dumnezeul meu”, adica Dumnezeu

adevarat, egal cu Tatai.
- 'Totusi, pentru noi e un singur Dumnezeu, Tatai, din Care sunt
toate §i noi pentru El; §i un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt
toate ?i noi prin El” (I Corinteni 8, 6).
- “§i Iisus le-a zis: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatai
va trimit §i Eu pe voi” (loan 20, 21).
3. Persoana Sfantului Duh _
Jn K o u rT e sto ien t apare ca o Persoana reala, care purcede din veci
din TatM, fiind distinct! de Tathi si de Fiul, de. Careu.trimis in lume.
VDar Mangaietorul. Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatai, in
numelpJM&uÂceladfaJta mvata toate.. (loan 14.26). ~~~
a. Texte in care este maniurisita unitatea de flint!, voinla $i lu
_rLuTersoanelordndmlce^cai'e sunt consubstantiale sau deofiinta.
-Unitatea de fiinta a Fiului cu Tatai: “Iar Eu §i Tatai Meu una sun-
_tem ” 10, 3£PT
-Unitatea.de fiinta a Sfantului Duh cu Tatah ‘dar noua niTeUi
descoperit Dumnezeu prin Duhul Sau. fiindca Duhul toate le cerceteaza)
chiar §i adancurile lui Dumnezeu. Caci cine dintre oameni §tie ale omului,
decat duhul omului, care este in el? Apa §i cele ale lui Dumnezeu, nimeni
nu le-a cunoscut, decat Duhul lui Dumnezeu” (I Corinteni 2 ,1 0 -11).
Agadar, in Noul Testament avem descijoeriteTTiar. .SLJariLedii-
voc, ataTTrei'mea Persoanelor, cat si unitatea fiintei divine, anaiintei si
iMucrarii PerspanelOL.divine, accentuandu-se atat distinctia Persoanelor
§i proprietatile lor specifice. cat si deofiintimea sau unitatea de fimtlE
Dogma Sfintei Treimi, a§a cum a fost descoperita in Noul Testa
ment, are o importanta fundamentals pentru teologia cre§tina, deoare-
ce, daca Mantuitorul a propovaduit iubirea ca virtute suprema, aceasta
se datoreaza faptului ca Dumnezeu nu mai este inteles ca o simpla
individualitate, cum era in Vechiul Testament sau in Coran, ci ca un
Dumnezeu iifcare exista o comuniune de persoane divine. Aceasta
explica motivul pentru care in Vechiul Testament virtutea dreptatii a
avut prioritate fata de iubire, in txmp ce in Noul Testament dreptatea
177
ramane interpretata numai ?n lumina Sfintei Treimi, ca expresie a

iubirii supreme, (Pr. prof. Dumitru Popescu, op, c it , p. 94).
Bibliografie
1. T.D.S. vol. I, p. 370-382;
2. Pr.prof.IonBria,D .T.G . p. 385-389;
3. Idem, C re d in ta p e care o m drturisim , p.47-53;
4. Pr. acad. dr. Dumitru StSniloae, S fd n ta Treim e sa u la in cep u t a fo s t
iubirea, Bucureijti, 1993;
5. Pr.prof.dr, Dumitru Popescu, Iisu s H r is ’.os P a n to cra to r ;.
6. Pere Justin Popovitch, P hilo so p h ic o rth o d o xs d e la verite,
D ogm atiqu e d e I ’E glise O rthodoxe, tome I, Paris, 1992;
178
VL MARTURISIREA § 1 FORMULAREA DOGMEISFINTEI

T R M m ^ g m S E m C A M I M ARA ------------
Invatatura despre Sfanta Treime a constituit de la inceputul

_BisericiT mMgT^nfinuEir^dintei crestine, ea fimcTmarfiHsitd pro-
poveduita neincetat. Nevoia de intirire a unitatii de credinta crestina.
cat $i ereziile antitrim^re^pgggterWêt^mmE'Hserica sa-gi preci-
zeze gi saônnuleze solemn §i defmitiv invdtatura despre Sfanta Trei
me la Smbadele Tji II Ecumemce,j;are au definit invapti5a~3Scope;''
rita“inT\Toui Testament gi care era vie in Traditia, cultul si practica
Bisericii inainte de Sinodul I Ecumenic.
1. Potrivit pomncii Mantuitorului de la Matei 28. 19 a existat de
la inceput in Biserica o m g r ^ r t n n i t M 'feapiismala, pe care o rosteaSl
~ ^ ~ c a re a ^ iL s a iA e -Jboteze. j 2 u timpul, aceasta_roarturisire a fost atm
pEficat^ ?n...sc,nrte sirnbnale. de„ credinta:. Sipiholnl iftmsalim it^n 1 cel
alexandrin, cel antiohiam al caror continut dogmatic era asemanator:
credinta in Sfanta Treime si in mantuirea in Hristos.
2. Formula §i practica Botezului arata ca Biserica a faotezat
intotdeauna msilHdIS m iu Ia r" Se^boteaza robul lui Dum nezeu .. .in nu-
mele Tatalui $i al Fiului si. al Sfantului Dull”, iar intreita scufirndareTir
a p m e ra jm ^ im b p |_ a l_ S to La B otczrB iseriC aTerea’in m od-
expres marturisirea credintei in Sfanta Treime.
3. In cultul divin bisericesc aflam inca devreme doxoiogia mica,
mterioail~secol'urural fVdga:~;TvIlnreT[atIlu r^ p Fiului $i Sfantului
Duh”. In imnul “Lumina lina” de la Vecemie se marturiseste, cla rS f lr P
FaTfeTme: ‘T a udam pe_Tatal, pe Fiui si pe Sfantul Duh, Dumnezeu”.
4. Jylaiturisirile de_credintaâle martorilor sunt dovezi convinga-
toare ale credintei inTffinta Treime. Una din cele maixechuiiartumM
trinitare apartine Sfantului Policarp^ rostitaTnaintea mortii martirice:
“Doamne Dumnezeule, Atotputemice Tata al iubituIm’Tau Fiu Iisus
Hristos, prin Care am primit cimo§tinta despre Tine, Te binecuvintez
ca m-ai invrednip.it sa iau parte cu ceata Sfintilor Mucenici la paharul
Hristosului Tau spre invierea vietii de veci §i nestricaciunea Duhului
Sfant Pentru aceasta Te laud, Te binecuvintez, Te preamaresc pe Tine
179
prin vefnicul Arhiereu Iisus Hristos, iubitul Tau Fiu, §i impreuna cu El

pe Duhui Sfant, prin Care Tie Ti se cuvine slava in veci” (Actele
martirice, P.S.B, vol. 11, p. 32).
5. Parintii Apostolici apologetii si Parintii anteriori Sino.dulu
Ecumenic invaja unanim credinta in Sfanta Treime. e adevarat, Tntr-o
forma simpla, biblica, neelaborata. Clement Romanul scrie: “Nu avem
noi oare un singur Dumnezeu, Un s i h g ^ f T K ^ ^ j ^ M n g u r Dull al
h a m lm T ^^lsIo Ia T ca tre Corinteni, cap. 46).
Parintii apostolici, apologetii, scriitorii bisericesti §1 Sfintii Parin-
fi ca Tertulian, Irineu, Origen, Grigorie Taumaturgul, combatand pe
suborJmationiitp au aprofundat relitiile "lriitre
Persoanele treimice, ca fi relatia lui Dumnezeu cu lumea. E> au dez-
voltatteoria Logosului divin care existadin veci, transcendent in fiinta
fi imanent prin lucrarile Sale fi Care S-a intrupat pentru noi, iar Duhui
Sfant, Care e vefnic S-a aratat In lume prin Fiul. Nu lipsesc, insa, unele
imprecizii fi expresii subordinaponiste in invatatura Apologetilor, sub
influenta stoica fi a lui Filon din Alexandria, punandu-se nasterea Lo
gosului in legatura cu creatia lumii. Ei afirmau ca daca Dumnezeu n-ar
fi creat lumea,nici Logosul nu S-ar ft nascut.
Cu toate acestea Apologetii fi Parinpi vechi fi-au adus contribu-
tia la adancirea invafaturii despre Sfanta Treime fi la precizarea termi-
nologiei trinitare.
JForraHlareadogmei Sfintei Treimi la Sinoadele I §i II Ecumenice

InvatStuiaIrwelatS despre i l u n m e ^ u ^ S fante Treime. marturi-
sita f l propoveduita de la inceput de catre Biserica, .primegte consacra-
rea si
J formularea --------oficiala
-----— definitiva ____
------------___ la Sinoadele 1 $i II ...........'_______
___ __________... Ecumenice, cu
p n g n ^ o n d a o m arii ereziior lui Arie fi Macedonie.
Combatand pe Arie, care nega dunmezeirea, egalitatea §i cpnsub:
al doilea din Sim-
bolul
_ de credinta,i l invata I ca Fiul S-a
—-nascut din veci ..... ...Tatal, adi.ca_dia
din
fim taT atllui,'calum irta din lumina, ca este Dumnezeu adevarat din
Ppm hezeu adevarat,nascut iar nu creat, dgofiiiipL(omousios in limba
.ureaca) cujiatal, prin Care toates-au facut.
180
In acelasi iimp, Sinodul condamna direct erezia ariana, anatema-

tizand pe toti^care invata:
1. Ca a fo s tnntim pcandFiuln-aexisjat;..
2. Ca Tatal a existat inainte de Fiul;
3. Ca dintr-o substanja stidina de
ceg_a.Xatalui.
Intrucat dupa Sinodul I Ecumenic arienii in frunte cu Macedonie
au âtacat si pe SD njX D iA , negandudLdumnezeirea gi sustinand ca
Duhul, e. o..creatura..a..Eiul.ui1 deci inferiorX atalui si^Fiului, SmodulTf
Ecumenic, combai2nd erezia lia..Macedonie. invafe deofiintm eaTi3ua=-
nezeirea $i egalitatea Sfantului P u li cu.Tatal si cniuul.-
Este adevarat ca Sinodul II Ecumenic nu utilizeaza pentru
Sfantul Dull termenul atanasian “omousios”, din cauza disputelor cu
ereticii pentru a menaja pe cre§tinii care se temeau de once formula
noua. In schimb, Sinodul n Ecumenic exprima aceea§i idee prin folosi-
rea termenului nou-testamentar ca Duhul Sfantfpurcede din veci din
J a ta T gi prin care se arata ca Duhul igi .are fiinta gi ipostasul din TataL
din veci prin purcedere si prin aceea ca El are aceeasi fiinta cu Tatal gi
cu Fiul. De asemenea se accentueaza o idee biblica, aceea ca Duhul
este “impreuna slavit gi incbinat cu Tatal si cu Fiul” adica I se cmrine
aceeasi inchinare, respectiv adorare, ca si Tataiui si Fiului. lar prin
expresia “Domnul de viata FacatoruL Care a grait prin prooroci”.
Sinodul arata ca Duhul jjfanLarg- aceleasi lucrari si atribute ca si Tatal_
§i Fiul, intrucat are aceeagi fiinta cu Ei.
IrL_afara Sinoadelon Sfintii Parinti au dezvoltat si explioat-in-
lucrari sau scrisori speciale unitafsa de fiinta si Treimea Persoanelor,
precizand terminologia trinitara. Astfel, Sfantul Atanasie scrie trei traz-
tate nngotriva arienilor gi “Catre SerapioT’TSTanturV'asiie cel Mare
scrie “Contra lui Eunomie” gi “Despre Sfantul Duh”, SfaniiTXlriaQiie
de Nazianz “Cele..cinci cuvmtari.„j:eakfiice2 Didim cel Orb “Despre
Sflnta Treime”, Sfantul Grigorie de Nyssa “Contra lui 'EunomieT
Pentru a explica Sfanta Treime,.unii Parinti au recurs la anaiogif
dârecg^.spuneau ei. Jumea si fanturile din ea fund opera Sfintei Trei-
181
mi trebuiau s-o reflecte intr-o oarecare masura (“Toate sunt oglinzi ale
trumuseui laie, Ireune! , exclama ungen).
Sfantul Spiridon s-a slujit de _o caramida, care. degi.-este.una, e
alcatuita din trei elemente: pamant. apa si foc-.Altii au folosit compa-
ratia cu raûjâpaî. izvoruL altii^cuj.Qêi,e.'jra2a^sj J umiga^radacina,
truncbdul §i coroana pomului, trecutul, prezentui si viitorul.
Teologia apuseana, mcepand cu Ferieitu f Augustin,...a,.folqsiL.g.a.
analogic pentru Sfanta Treime sufletul omene.sc.si. facultatjle sale_Lrati?.
une^ _vQMl..gi^DtiG 3£utê.QlQ.gia..'ras^te.â.,_!nc.epan.d cu Pan.al.il
Capadocieni, a folosit analogia families pentru a scoate in evidenta
caractffulae comuniune al Sfintei Treimi. Analogia apuseana oferea o
intelegere raai individualists, in timp ce analogia rasariteana evidentia
gspectul de comuniime. deoarece lua in considerare relafia ontologies,
dintre Persoanele Sfintei Treimi.
T er mmolo
Pentru a reda corect adevarul revelat despre. Dumnezeu - Sfanta
Treime, Sfmtii Parinti au cautat termeni adecvati sa exprime atat
unitatea fiintei cat si treimea persoanelor in care subzista Fiinta divina,
aratand ca unitatea fiintei nu desfiinteaza Treimea si nici Treimea nu
desfiinteaza deofiintimea...
TermenuiA freime” (in limba greaca “trias”), nu-1 aflam in Sfanta
Scriptura §i la inceput nici in Biserica. Primul care folosegte .acest
termen a fost Sfantul Teofil al Antiohiei (f 185) in Rasarit si Tertulian.
(:f220)ltaA gusr^
Pentru a formula dogma.Jilfin.tei, Treimi in cele doua adevaruri
fundamentale ale ei (Unul - Intreit). Sfmtii Parinti. auipreluat o. serie.jde.
termeni din filosofia antica: fiinfa. ipostas. persoana. al carousens 1-au im-_
bogatit si 1-au precizat in conformitate cu datele Revelatiei supranaturale.
Dogma Sfintei Treimi poate fi rezumata succint astfel: “Dumnfc_
zeu esteUnul inj ’iinta si lucrarile Sale §j intreit in Persoarte”.
”T?SzuM c5unii termeni se refera la unitatea fiintei: ^fiinta, ipostas,
subgsfgnta, Termenii acestia nu s-au impus de la inceput in sensul de,
ri gi confuzii. Aceleagi cuvinte erau
182
folosite de unii pentru a exprima unitatea fiintei, iar de aitii pentru a

exprima Treimea Persoanelor.
1. Termeni care se refera la unitatea fiintei divine
a. Fiinta (In limba greaca “ousia”), indica fondul sau baza unei
realitati care face ca un lucru sa fie el insu§i §i nu altceva (ex. fiinta
omului este constituita din doua elemente: trup §i suflet; numai din
aceste doua elemente omul este fiinta).
gfantul Vasile cel_Mam_defmeste a^st-teim en-astfel: “Fiinta,
esenta este^^nduH ianjnl cornunc a mai multor indivizi din aceeagi
specie”.
Aristotel, fiinta sau esenjajavea doua sensuri; .
- esenta sau fiinta concreta, adica existeito. individuala concreta; aceas-
ta fiinta concreta e numita de Aristotel esenta sau fiinta piima (“protousiaff
- esenta sau fiinta abstracts - adica natura specified existenta in
toti in d m ar~ aceIeiasT lpîi; aceasta esenta sau fiinta e numita de
Aristotel esenta secunda (“deuterousia”jl
Hristu Andrutos'aBnna~ca~dacl Sfintii Parinti ar fi aplicat la
Sfanta Treime termenul “ousiaf J n prirnul inteles, ca esenta individu
als, ar fi ajuns la triteism, invatand ca existenta individuals e esenta lui
Dumnezeu, deci ca exista trei Dumnezei $i nu uhul. Daca ar fi luat
cuvantul “ousia” in al doilea inteles de esenta abstacta, trebulau sa ad
mits ca ceie trei Persoane divine participa la esenta divina partial sau
concret, intrucat fiinta abstract! exista numai & fiintele individual
concrete din care se cunoa§te in mod abstract, mental. §i daca fiecare
din Persoanele divine ar primi numai o parte din fiinta abstracts, atunci
fiinta divina s-v.r "nparti intre persoane. Iar daca o Persoana divina ar
primi intreaga fiinta divina, atunci Prima Persoana s-ar lipsi de fiinta
dumnezeiasca, aceasta trecand la a doua, apoi la a treia. (In reaiitate, in
Dumnezeu - Sfanta Treime e o singura fiinta divina intreaga si deodata
in cele i rei Persoane'). Iar daca'funte'divina s-ar intelege ca exista: in
Persoane, a§a cum exista viata in membrele trupului, atunci nici o
Persoana divina, nefiind ceea ce este cealalta sau neavand ceea ce are
cealalta, n-ar mai fi absolute iar fiinta comuna ar fi mai mare decat partile.
183
Sfintii Parinti, respingan,d..,acest£^consecinte-- .care..,decurg. din

intelcsui aristotelic al tern2enul:LiL"iiitita:Vmvata,umiatoai:ele:_
1. Fiecare Persoana divina treimica e Dumnezeu adevarat pentru
pa are aceeagi fiinta divina mtreaga $i deodata (nu succesiv).
2. TimTa comuna a Id Dumnezeu se mtelege.nu.nuniaLin.ab.stra
si in conaretTun-eaStaie. din cauza identitatii §i eteniitatii fiintei.
3. Fiinta divina nu se imparte.intre,PersQanele treunice, pentru ca
fiecare Persoana o are intreaga si deodata.
On timp, Sfintii Parinti au folosit termenii “ousia” §i “ipostasis” ca
echivalente ceea ce a dus la confuzii si neintelegeri. Chiar Sfantul
Atanasie si Sinodui I Ecumenic le-au considerat sinonime asa cum rezulta
dintr-o anatema anexata la lucrarile Sinodului, in care sunt condamnafi
toti cei ce invata ca Fiul este “de alt ipostas sau esenta decat Tatai”.
Apusenii au preluat tennenul de “ipostasis” in inteles de sub-
stanta$i mvatau ca in Dumnezeu exista un singur ipostas sau substanta
in trei Persoane si acuzau pe greci ca invata trei esente, substante sau
ipostase in Dumnezeu. Un sinod din Alexandria (362) aplaneaza
cearta, declarand ca apusenii §i rasaritenii au aceeagi credinta, de§i
folosesc term ed diferiti. Este meritul Sfantului Vasiie cel Mare de a fi
explicat deosebirea aintre fiinta (ousia) si ipostas (persoana).
a. Substanta, e considerate in general ca identica cu fiinta, avand
in plus alte doua sensuri: subiect sau substrat al insu§irilor $i fiinta ce
subziste. intr-un lucru existent in sine.
b. Natura sau fire (in limba greaca /ms) este considerata, in ggngrai,,
ca fiind sinonima cu fiinta. Natura este materia din care e constituit ceva.
2. Term ed care se refera la treimea Persoanelor
adpQstasul .eunodui de subzistenta.concreta a unei fiinte (ousia).
Existend in sine §i pentru sine un ipostas se deosebe§te de ceielalte
ipostasuri prin modul in care ipostasiasa concret fiinta. Ipostasul e
subiectul purtetor al naturii. Deosebirea intre ipostasuri consta in natu
ra pe care o ipostasiaza .,
h. Subzistenta reprezinte modul de a exista al substantei si
acest sens este sinonima cu inostasni.—
184
c. Persoana (in limba latina persona, in limba greaca prosopo

In antichitate “prosopon” insemna “fata”, “masca”, “fafa artificiala”,
sau “rol jucat la teatru”. Intrucat numai omul are o fata distincta, prin
“prosopon” s-a inteles o fiinta umana concreta, o persoana.
Sfantul Vasile cel Mare a vazut in utilizarea termenului de per
soana in sens de masca sau rol, o tendinta a apusenilor spre sabelianis-
mul modalist, confonn caruia Persoanele divine sunt doar modalitati
de manifestare a fiintei divine. Sensul acesta pe care il dadeau sabelie-
nii termenului “persona” a determinat rezerva rasaritenilor fata de
cuvantul “prosopon”.
Persoana este un ipostas de natura spiritual^; ea implied, pe langd
Individ, individualitate$i unicitate. si spiritualitatea, caracterizata prin
ragune ?i iibeitate,, Boetius definea persoana ca subastenSlndlviduaM
a unei naturi spirituale.
Persoana, ca gj jpostasul, se deosebegte de alta prin natura spirituals, p e
caiêdndividualizeazajgi personalizeazd T tS S u site
spirituale §i prin care natura spmtSald semanifesta §i se actual i/eaza.
Sfantul loan Damaschin defme§te astfel persoana: “Persoana este
subiectul ce se manifesto el insu§i prin lucrarile §i proprietatile sale ca
distinct de alte finite de aceea§i natura” (.Dialectica, 43, cit. la pr. prof.
I. Ica, op. cit, p. 67).
Jpersoana are con§tiin|a de sine $i puterea de a se detertnina liber,
ca §i intenjionalitafeajspre comuniune cu alte p e rsoane. Persoana exista
numai in"relaiie cu alte persoane. Acest element esenfial lipse$te din
definite lui Boetius.
Parintele Staniloae descrie persoana in termenii urmatori: “Per
soana e fafa deschisa, orientata ontologic spre o alta fata, spre comuni-
une cu altul, in care i§i descopera fiecare identitatea, fideiitatea si voca-
tia de persoana §i se implinesc reciproc in comuniune”.
J n teologie, persoana este identica cu jpostasul; de aceea spunem
ca Dumnezeu e in trei ipostasuri sau persoane iar in hristologie vorbim
deJrimire ipostatica” sau “personala” a ceior doua firi.
Desigur, topi ace§ti termeni enumerati se aplied lui Dumnezeu
numai prin analogie. Nu ne putem referi la Dumnezeu decat in raport
185
cu realitatea noastra. Dar Dumnezeu nu e nici natura, nici persoana m

sens creat. El e ceva asemanator acestor realitati, dar intr-un mod abso-
lut, excluzand once imperfectiune.
Disdnctii si aritinomiiJrv SfaiitalTxeime .

I n jjp gma Sfintei Treimi exista nnei&~4istinct-ii.~sau deosebiri
reale. Acestea se refera ia Persoanele diving si la modul in care Ele
j3 0 sed a jiin ta,.d iY in a z T g ^ ^
nimenl si fara principiu...HuLo^pri£rie$te.'deJaJEl.prin,na^.tere...iar.I).uhnl-
fctre nagtere gi purcedere este o deosebire dar in ce consta ea este

greu d e jpus, este o taina. Unii teologi pun nagterea in legatura cu rati-
unea iar purcederea in legatura cu vointa sau iubirea, insa acestea sunt
proiectii umane, in cadrul unor realitati mai presus de fire.
- Antinomia Sfintei Treim i .constitute., unuljdintre aspecteje ..ogle
mai important® ale gandirii creatine. Termenul “antinomie” inseamna
etimologic opozitie fata de lege, iar in limbaj uzuai contradictie sau pa
radox. Afirmand ca antinomia inseamna contradictie rftitirebuic sa inte-
legem o contradictie' in care doua iucruri se exclud, in sensul ca unuj
este adevarat gi altul fals, ci la o amtr.adtetie.in care Iucrurile care se
, deosebesc sunt iustificate fiecare. in parte gi ele coexists. Antinomia in
teologie nu vrea sa spuna ca o afirmatie estejadevarata si aita.falsaLci.
p n n ea se exprima ideea c& ambele afirma|ii sunt adev3ratejs i doar,
impreuna reugesc sa reflecte realitatea in complexitatea_ei._. .
”^ 3 e 3 g g n T e s te plina de antinomii; dogmatica gi spiritualitatea
utilizeaza cu predilecpiTtenneni antinomic! Dionisie Areopagitul afir-
ma despre Dumnezeu ca este gi ca nu este (in sens de suprafiinta). In
Cartea lui Iov se specified faptul ca evenimentele se pot intampla im-
potriva logicii noastre gi ca vointa lui Dumnezeu nu poate fi cunoscuta.
Intr-o cantare bisericeasca din Vinerea Mare se afirma: “Astazi se
spanzura pe cruce Cel ce a spanzurat pamantul pe ape”. (In general
cultul ortodox exceleaza prin afirmafii antinomice).
186
Alte exemple: dogma, hristologica invata ca Iisus Hristos este si

Duirinezeu §i om, avand insu$iri divine insulin umane; Sfanta
Fecioara Maria este pururea- fecioara dar si Nascatoare de Dumnezeu.
Principalele antinomii referitoare la Sfanta.Treime sunt:
a. In iiecare Persoana divina se afla intneaea fiinta. fara ca aceasta sa
se impart dupajPersoani^d fara ca Persoanele sa-si piarda identitatea.__
b vCu toate ca na§terea §i purcederea ax presupune o oarecare pri-
oritate a Tatafili, cele freTPersoane sunt vegnice, fara inceput §i exis-
tand deodata.
~ ’c T jinirid seama de faptul ca vesnicia exclude price raportare la
.timp, ea fiind un prezent continuu, rezultl ca Fiul Se na§te continuujaxp
Duhul Sfant purcede continuu (cf. pr. Sterea Tache, Teologie Dogmci-
tica §i Simbolica, 2003, vol. I, p. 118).
Logica antinomica a teologiei ortodoxe a intrat, in sec, al XIV-
in. conflict cu rationaiismul scolastic in problems palamismului.
Dupa controverse nesfar§ite, exista astazi teologi catolici care au ince-
put sa-§i dea seama ca logica antinomica este de fapt logica biblica §i
ca rationaiismul nu are nimic comun cu ea. ^
Dogma Sfintei Treimi nu are ia baza nici aeontradictie: aceasta-.
se produce numai_din punct de vedere uman, subiectiv. Daca spiritua-
Utatea rlslriteand indeamna pe credincios sa transforme chipul divin
inscris in fiinta sa, in asemanare cu Dumnezeu, il indeamna implicit sa
adapteze logica lui rationale la logica divina. Pentru a-L cunoa§te §i
intelege pe Dumnezeu este nevoie de o dilatare. a logicii noastre intr-O:
logica supranaturala, in care contradiotiile sunt reconciliate xntr-un
mod tainic (Pr. prof. Dnmitxu Popescu, op. cit, p, 1,06).
187
VII. PERSOANELE SFIN IE IT R E IM L
Pe baza Revelatiei. Biserica marturiseste ca Dumnezeu eJUnuLIa

Uinta, vointa. lucrari si intreit In Persoane; Tatal Fiul gi Duhul Sfant.
Degi Sfanta Treime ramane o taina greu de patruns cu mintea,
Parintele Staniloae a aratat ca Treimea Persoaneior divine e implicate,
dupa Parintii capadocieni gi Dionisie Areopagitui, in bunatatea si
iubirea Ini Dumnezeu gi in faptul ca Dumnezeu este persoana, care
presupune relatia de comuniune cu alte persoane.
Relatia. a numai doua persoane nu e desavargita; relatia de
, comuniune interpersonal^ este desavargita numai in trei. Treimea Per
soaneior divmefme demsggi fiinta divina spirituals a lui Dumnezeu,
care se identified cu Binele, iar Binele e intotdeauna altruist.
Sfantul Vasile cel Mare afirma: “Binele _e nururea in Dumnezeu
gi aceasta tlfa ce pe^DumnezeiTsa se daruiasca altuia, sa nasca pe Fiul
gisa purceada pe Sfantul Duh din veci si apoi sa creeze lumea. §i cum
niciodata nu lipsegte binele din Dumnezeu, nici Tatal nu vrea sa fie
fara Fiul; iar voind, nu e fara putere; iar voind gi putand, e firesc sa
aiba din veci pe Fiul, pentru ca vegnic El voiegte sa fie binele ’7(cit. la
Pr. Dumitra Staniloae, op. cit, p. 296).
dedusa, deci. din bun.alatea.si
iubirea lui Dumnezeu, care e o insugire a fiintei divine gi care nu poate
fi cugetata separat de persoana, pentru ca fiinta divina nu exista
'abstract, ci numai in concret. Bunatatea fiintei divine, care este fiinta
de comuniune, se arata in primul rand, in actul nasterii Fiului si in cel al
purcederii Duhului Sfant din ved_din Tatal, cele trei Persoane. fund
intr-o relatie etema de iubire interpersonala.
Daca ipostasure"modiil~de" subzistenta de sine al fiintelor spiri-
tuale gi daca, aga cum atesta Revelatia, Fiinta divina subzista concret,
deodata gi intreaga in cele trei Persoane, mseamna ca Acestea nu se
deosebesc dupa fiinta, ci numai dupa ipostas, adica dupa modul in care
poseda fiecare..ipostas fiinta divina gi dupa modul in care o activeaza:
Tatal o poseda ca nenascut: FiuLprin nastere din veci din Tatal; Duhul
Slant prin purcedere din veci din Tatal. In acest fel, fiecare primegte
188
aaumite caracteristici sau lnsugiri personale proprii, incomunicabile:

Tatal are insusirea personala de nenascut; Fiul pe cea de nascut; Sfan-
tul Duhul pe cea die purees.
Deosebinle acestea intre Persoanele treimice nu sunt, deci,
deosehmlnHtM e s a iT d e n a j^ rc acT ac^stale este comuna. Dacadeo-
Tebirile ipostatice mire Persoanele treimice ar introduce deosebiri fiin-
tiale intre ele, atunci nu ar mai fi fiecare Persoana Duxnnezeu adevarat
§i un singur Dumnezeu in acela§i timp, ci mai multi §i prin aceasta Ele
n-ar mai fi un Dumnezeu unic, absolut. Dar, de§i introduc deosebiri de
natura, deosebirile ipostatice sunt reale §i arata ca este vorba de Per-
soane reale, distincte dar neseparate §i nu de simple manifestari sau
aratari succesive ale lui Dumnezeu.
Revelatia divina ne prezmta msu§irile personale proprii, prin care
cele trei Persoane treimice sunt distincte dar §i Intr-o unitate desavar§ita.
A. D espre Tatal, Sfanta Scriptura ne adevereste ca poseda fi

divina in Sine, neprimindn-o de la nimeni si ca daruieste fiinta Sa
Fiului si Duhului, fara sa o piardd:;‘Caci precum Tatal are viata in Sine
âXa^daT9^PmM sa aiba viatd in Sine”, (loan 5 ,26).
Sfinjii Parinti il numesc pe Tatdl “fara inceput, fara cauza
(anarhos §i anetios in limba greacd) sau neprincipiat, necauzat, avand
insu§irea personala de nenascut, deoarece Tatal ca Persoana nu are ori-
ginea Sa in aitul; pentru aceasta El i$i este Sie§i principiu (arhi in
limba greaca) §i prin aceasta El nu e nici nascut, nici purees” (Sfantul
Grigorie de Nazianz, Cmantarea 32).
Tatal este necauzat, neprincipiat dar e cauza $i izvor al intregii
dumnezeiri a Fiului sLaJ3-ykului. prin nastexe. s ln rin purcedere. De
aceea In Sfanta Treime exista un singur principiu: monarhia Tatalui, in
sensul ca principiul existentei lui Dumnezeu, ca Treime in persoane
este Tatal §i nu fiinta divina abstracts, cum invafa catolicii.
Sfantul Grigorie de Nazianz explica termenul trinitar de monarhie:
“Iar noi cinstim unicul principiu - monarhia. Nu e un principiu marginit
intr-o persoana, fiindca aceasta nu e persoana unica. Caci aceasta se sfa§ie
ajunge la discordie in ea insa$i si devine mai multe. Ci este o monarhie, un
189
principal, care se arata in aceeagi cinste a firii, in acordul vointei, in

identitatea migcaril §i in unicitatea consimtirii celor ce provin din ea, cum
nu e cu putinta la firea nascuta. Asifel, chiar daca este in ea o diferenta
exprimata in numar, nu e taiere in fiinfa. De aceea monada “de la inceput”
se migca spre “diada” (doime) pana la ‘driada”(treime). Si aceasta este
pentru noi Tatal, Fiul §i Sfantul Duh”. (A treia cuvantare teologica -
Despre Fiul in “Cele cinci cuvantari teologice”, p. 52).
Sfantul Grigorie face aici doua precizari foarte importante:...
a Izvorul ratregji dumnezeiri e monadiia.monada san Po n x ^ IlitaliT...
b. Aceasta nu exista ca o singura persoana, pentru ca de la ia c e -.
put, din veci. el se roisca spre Doime.si se opreste in Treime,
Ideea aceasta despre monada, diada §i triada se Intalnegte §i la
neoplatonic!, dar pentru ei monada nu e persoana §i nici Triada nu e
Treime de persoane. Aceasta e o invatatura crestina specifica §i revelata.
B. Despre Fiul. Revelatia atesta ca are proprietatea.finsugir

personata) dem.tImascuUiinâcLdin.Ta-al: “§i Cuvantul trap s-a facut
§i s-a salagluit intre noi §i am vazut slava Lui, slava ca a Unuia nascut
din Tatal, plin de har §i de adevar”. (loan 1,14).
EI isi primeste fiinta din veci din Tatal prin nagtere: “Din pantece
mai inainte de luceafaiiXeâninascutT (Psalm 109,3)
’ i M n nagtere, Fiul nu primegte de la Tatal doar o parte din fiinta
divina, cum e cazul la oameni, ci intreaga fiinta o primeste prin nagtere
de la Tatal, fara ca Tatal sa o piarda. Erin aceasta comunicare, Fiul
primeste proprietatea specifica de nascut din. Tatal, iar nagterea Fiului
din Tatal e din vecL De cand exista Tatal exista si F iu l...
Sfantul loan Damaschin ofera explicatii adanci in legatura cu
relatia vesnica dintre Fiul gi Tatal: “Fiul a fost dintotdeauna cu Tatal si
in Tatal, nascut din Ei din vesnicie gi fara de inceput. Caci n-a fost
candva Tatal, cand n-a fost Fiul, ci o data cu Tatal gi Fiul, Care s-a
nascut din El. Caci Dumnezeu nu s-ar putea numi- Tata fara de Fiu.Jar
daca ar fi fara sa aiba Fiu, n-ar fi Tala. Dupa cum focul exista deodata.
cu lumina din el gi nu este mai intai focul gi pe urrna lumina, ci
deodata, gi dupa cum lumina se nagte toideauna din foe gi este intot-
190
deauna in el, fara sa se desparta deloc de el, tot astfei $i Fiul se na§te
din Tatal fara sa se desparta deloc de El, ci este pururi cu El. Dar cu
toate ca lumina se na$te in chip nedespartit din foe §i ramane cu el, to-
tu§i nu are ipostas propriu deosebit de ipostasul focului, deoarece lumi-
na este calitate naturals-a focului. Fiul este deci nascut din Tatal in chip
nedespartit si neindepartat §i ramane pururi cu Ei, totu§i are un ipostas
propriu, deosebit de ipostasul Tataiui” (.Dogmatica, ed. 1993, p. 25-26)
C. D uhul Sfant, se disfinge.,d.e,..Tatal §i de Fiul prin msu§i

personals. de a f i purees din Tatal: “lar camTva v ^ T i :I ^ :i p M o ru C pe
C areE u II voi trimite de la Tatll, Duhul Adevarului, Care de la Tatal
gurce.de,Acela va mariuris^TSpreM Ine,, (loan 15,
Prin aceste cuvinte, Mantuitorul ne arata faptul ca Duhul Sfant
igi primeste flint a l Tiffostasuf'din veci din Tatal prin purcedere.juin
care El se distinge dar nu se separa de Tatal si de F iu l avanH toate cate
aiTTaM 'i r F i u r S a r l de nagtere gi nenasterg (cf. Sfantul loan Damas-
chin, Dogmatica, p. 29).
Prin nagterea Fiului gi purcederea Sfantului Duh din Tatal e afir-
mata deosebirea Persoanelo'rlfeimice dai' si dumnezeirea, egalitatea gi
consubstantialitatea lor. Sfantul loan Damaschin se exprima astfei in
legatura cu insugirile personale sau proprietatile Persoanelor treimice:
“In ce anume consta nenagterea Tataiui, nagterea Fiului gi purcederea
Duhului Sfant gi care e deosebirea dintre ele, noi nu putem cunoagte.
Stim ca ele sunt reale gi ca sunt acte absolute, simultane gi necesare in
Dumnezeu. Mai mult nu 5tun, caci e cu neputinfa sa se gaseasca in lume 0
imagine care sa exemplifice in ea insagi in chip exact, modul de existenta
al Sfintei Treimi. Noi cunoagtem ca exista deosebire intre nagtere gi purce-
dere, dar care e felul deosebirii nu sum deloc. Nagterea Fiului gi purce
derea Sfantului Duh sunt simultane” (.Dogmatica, p. 28-29).
Parintele Staniloae a incercat sa explice taina treimii persoanelor
divine, plecand de la afirmatia Sfantului Grigorie Palama ca “Duhul
Sfant e bucuria din veci a Tataiui de Fiuf’ (Filocalia VII, p. 446). El
spune ca relaliajntepersonala.. “eu - tu” nu e deplina decat raportata la 0
191
a treia persoana. la “el”. De aceea Treimea Persoanelor e o conditie a

deplinatapi caracterului lor personal si a comuniunii lor depline.
. Tatai se bucura de Fiul. dar bucuria aceasta vor s-o comunice
unui al treilea, ca ea sa fie deplma._De a ce e a Tatal purcede pe PuKuf
Sfant, care e xndreptat impreuna spre Tatai §i spre Fiul. Bucuria Tatalui
de Fiul, ample pe Fiul de bucuria de Tatai si la randul Sau Fiul impar-
ta§e§te bucuria lui de Tatai Duhului Sfant, iar Duhul Sfant participa la
bucuria Fiuiui de Tatai §i prin aceasta straluceste din Fiul.
Prin faptul ca Tatai este izvorul.jcauza, monarhia Fiuiui si a Duhului
Sfant. aceasta mi implied o subordonare a lor fata de Tatai din trei motive:
a. Prin naffere ?i prin purcederey Tatai comunica intreaga Sa
fiinta Fiuiui gi StantuiuiDuli;.- -
b . Aceste acte sunt simultan& ,sijaecfisar& M ^ veci;_
c. M onarhia. TataluL_nu_introd.uce subordonarea. ci ea singura
afirma si asigura enalitatea gi deofiintimea lor sLdeplinatatea cotnuni-
unii Inal treilea._
In acest sens trebuie mteleasa gi ordinea obignuita in care sunt
prezentate persoaneie treimice in Sfanta Scriptura (Matei 28, 19) si in
doxologia mica (Tatai, Fiul gi Sfantul Duh). Ordinea in care sunt enu
merate Persoaneie tgim ice.nu, irxdica o .super) pritaie a,jjneia Tata de
celelalte, deoarece “toate au aceeagi fi inta Una gf sunt.absolut egale jn
ceea ce privegte fiinta,. yointSL lucrarea._sJtapanirea.. puterea gi bunata-
tea” (cf. Sfantul loan Damaschin, Dogmatica, p. 30).
Pe langa insugirile personale sau proprietati. persoaneie Sfintei
Treimi se mai disting, insa nu in mod total ca prin msusiri. prin ceea ee
li se atribuie in lucrarea externa: creatie, mantnjre, sfmtire, judecata.
'Aceste~Iucran exteme, numite predicate, se raporteaza la Treimea
iconomi£a.simuJr£bui-e.£03]fuiida[emu.insusiiile .personale. carempartin
Treimii imanente. .In mod traditional Tatalui I se atribuie planul lucra-
rilor gi hotararea de a fi mdeplinite. Fiuiui intelepciunea si Duhului
Mantuit.ctful iar Duhul Sfant - Sfinptorul N u trebuie.,,insa, sa_seJnte.r

leaga faptul ca fiecare Persoana.divinaJucjeaza separat. Datorita unita-
192
tit fiintei gi vointei, aceste lucrari sunt comune, fiecare Persoana avand
_o contributie pioprie (cf. Pr. Sterea Tache, op. cit, p. 117).
In teologia romaneasca din ultimele decenii s-a accentuat modul
comunitar al actiunii divine in creatie, in mantuire, in intemeierea
Bisericii, tocmai pentru a evidentia sobomicitatea sau sinodalitatea
Bisericii, care trebuie sa se refiecteze in misiunea ei actuala, aceea de a
contribui la combaterea egoismului si individualisraului, care greveaza
asupra societatii conteraporane.
Dumnezeirea Persoanelor Sfintei Treim i /

Prin faptul ca Ipostasele treimice sunt deofiinta, posedand fiecare
intreagFsTdeodata fiinta divina. putem afirma ca Duninezeirea e Una
si neimpartita. c a e u n singur PumnezeuTTatal. F id si DitEuTSiSmrâtr
~cafiecare e Dumnezeu adevarat (cf. Sfantul loan DaxnascBm, T)og-
matica.’ I, 8),.jara ca prin aceasta sa intelegem ca exists trei Dnrrmezei.
deoareceexistao singu ra P iinta divinacom unaneim partitaiar cele trei
ipostasuri divine sunt consubstantiale. eeale si vegnice. Adevarul aces-
ta de credinta a fost propoveduit de Biserica Intotdeauna, dar mai ales
cu prilejul aparitiei ereziilor, care contested duninezeirea uneia sau
alteia dintre Persoanele treimice.Bisericnfiind nevoita sa argumenteze
cu marturii din Revelatie gi din ratiune, dumnezeirea Fiului fata de
arieni sau dumnezeirea Duhului Slant fata de pnevmatomahi.
1. Dum nezeirea Tataiui

Reprezinte un adevar recunoscut de toti crestinii si el n-a fost
contestaTmlci de ~ereticL" j ^ de credintd incen cu
martudsirea credintei in Dumnezeu - Tatal. Creatoful si Atottiitoral EI
e numit Tatal in sens proprim pentru ca naste pe Fiul gi in sens
impropriu pentru ca e parintele Creator a toate. T o ateJapturile stint.
mtr-un armrmtAensliii'TSli. iar El e parintele tuturor. Mantuitorul ne
tnvata sa I nTadresdm cu cuvintele “Tatal nostra” (Mate: 6, 2). El
insusi se roaga, numindu-L 'Tatal Meu” (Matei 2 6 ,29).
Crestinii sunt datori “sa siaveasca pe Tatal cel din ceruri” (Matei
5, 16), “caci Dumnezeu aga a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul -
193
nascut L-a dat, ca oricine crude in El sa nu piara, cl sa aiba viata

vesnica” {loan 3, 16). Donmul Insu§i II nume§te pe Tatal Sau “singurul
Dumnezeu adevarat” {loan 17, 3).
De asemenea, Sfixxtii Apostoli II numesc pe Tatal Dumnezeu:
“Har voua §i pace de la Durrmezeu, fatal nostru gTHeTla D om nunisus
Hristos” (Romani. 1.71.
JDumnezeu Tatal are intaietate fata de Fiul $i de Duhul..Slant
numai in calitatea de cauza $1 principiu (ar/»))"ca Parinte al lor, dar
prin _aceasta e afiimata nu subordonarea, ci tocmai deofiintimea $i
egalitatea Persoanelor treimice.
JL.P u m n e zeirea Fiului

Numei^TIeTanriutlTumnezeu indica o persoana distincta de Ta
tal. de aceeagi natura cu PurnnezeuT-Tatal, pentru ca. e nascut din
fiinta Tatalni. Fiul este “Dumnezeu adevarat din DuiimezeiTadevarat”
(art. 3 din Simbolul niceo-constantinopolitan).
Cu toate acestea, in istoria Bisericii, pumnezeirea Fiului a fost
contestant sail Tnteleasa gregit de unii erebciT anenvmonarEam§ti,~^-
crnieni, rationaligti. Sfanta Scripture cuprinde, insa, nenumarate martu-
rii in sprijinul dumnezeirii Fiului.. ■
El este confirmat de Tatal atat in Vechiul Testament: “Tu egti
F iu ljjdcuj Flu astazi~Te-am nascufi”T H 7 ^
inainte de luceafar Te-am nascut” (7^7m ' 109, 3 )TcItT s O n lS o u r
Testament: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru care am .imev.Qlt”
~{Matei 3, 1 ^cn im b areaja Fata: “Acesta este FiuL
Meu cel iubit, pe Acesta sadCascnltafi” (Matei 17, 5_)«J5fantul Apostol
Toma marturisegte dupa i nviere, dnmne^^ffiaJVf^niitnnilui Hristos:
^ o i f f l i n e u §i Duronezeul meu” {loan 20,28).
<:^ S u n t animate textebibiiceS ncare'ar rezflta ca Fiul nu este egal
cu Tatal: '^ T a H T E ^ e ^ n iF ^ re decar~MlTi€^ j o a n ' \ 4, 28). ApIeT'de
expresii niTbebuie sa ne faca sa uitam ca Mantuitorui are ; i fire
dum nSeIascF$Tlirel7meneaâr>EI vorbegte cand in calitate de Dum-
ngzeu, cand in T S fita te ^
tului, trebuie spus ca Mantuitorui vorbegte oamenilor dupa sfatul
194
Sfintei Treimi. Aceasta nu a socotit folositor sa se comunice oamenilor

data sfar§itului lumii.
Unii eretici au sustinut ca dumnezeirea Fiului a inceput sa fie
afirmata abia din sec. al IVdea. Impotriva acestei afirmafii stau sim-
boalele de credinta, Sfinfii Parinfi §i martirii Bisericii. Sfantul Clement
Romanul Xf~9*5yâiT^Siantul Poiicarp~X f155), au marturisit clar
divinitatea Fiului. Sfanta mucenita Donata marturisea inaintea prigoni-
torilor saiTpe la anul 200: “Noi cinstim pe Cezar, dar ne mchinam lui
Iisus Hristos, Care este adevaratul Dumnezeu”.
Dm punct de vedere dogmatic, dumnezeirea Fiului rezulta din
faptul ca El detine, nedesparfit de Tatal §i de Duhul Sfant: aceea§i
fiin|a divina^_ace]eagi lucrari divine, aceleaî atriffutef'^
urmare I se cuvine aceea§i inchinare ca gi Tatalui gi Duhului Sfant
3. Dumnezeirea Duhului Sfant

..PersoiTalitaiea Duhului Sfant este mai putin evidenpata in Vechiul
Testament, in principal in textele din Facere t; 2 §i Zaharia 7, 12. In
schimb^ dumnezeirea Sa este afirmata clar in Noul Testament: la Bima--
Vestire, la Botezul DomniduL J n fagaduinta Mantuitomlui Hristos. la
tnm ne^.Sfm dlor Apostolflapropoveduire $i la C incizecime.
JOunrnezHreTlBiMilui Slant a Tost contestata de Macedonie si Eu-
n o m k J a o stazi de umtanenh Martorii M lehova si unii teologi protestanti.
JDingSfanta Scriptura rezulta ca Duhul Sfant are aceleagi atribute
ca. stJatE -sTFiulTeste atotsfoutor (loan 14, 26),j.totputemiLjFacere 1,
2), prin_El vine mantuirea oamenilor “De nu se va na$te cineva din
apit§Fdin.Duli,v. 7L(/fla5_3,_ 5). Sfintii Apostoli confirma dumnezeirea
Lui; “Apania^de ce a umplut satana inima ta, ca sa minfi tu Duhului
Sfant sa ascunzi din preM Jarin ei?.. .N-ai mintit oamemlor7"cTIui
Dumnezeu” (Foote 5,3-4),.
.Unele texts scripturiste par a pune la indoiala dumnezeirea Lui:
“Duhul Sfant nu va vorbi de la Sine, ci ceea ce I s-a spus” {loan 16,
19). Aici Mantuitorul se refera la faptul ca dupa inaltarea Sa la cer,
Duhul va continua opera de rnantuire §i va adanci Revelatia adusa de
Fiul lui Dumnezeu intrupat.
195
“Nimeni nu cunoa§te pe Fiul, fara numai Tatai, nici pe Tatai rara

numai Fiul” (Matei 11, 27). Centra ca nu se face menfiune de Duhul
Sfant se considera ca El nu este atoi^tiutor. Exista, Insa, alte texte In
"care se afirma ca numai Duhul cunoa§te pe Dumnezeu (/ Corinteni 2,
11). Aceasta nu Inseamna, InsS, ca Fiul nu ar cunoa§te pe Tatai.
Textele biblice in general nu au un caracter sistematic ?i atesta cand
atot§tiin)a Fiului, cand pe cea a Duhului Sfant.
Dumnezeirea Duhului Sfant ne este confirmata demitre._.Siiru-
boalele de credinffi, doxoiogia mica. Taina Bote2u luLSLQPerele-Sfm.tir.-
lor Parinti: Sfantul Iustin Mardrul, Irineu, Tertulian, Grigorie Tauma-
turgul, Sfantul Atanasie cellvlafe. Sfantul Vasile cel Mare s.a.
~ ~ '^ " PeFa 2aSfmtei Scripturi §i a Sfintei Traditii se poate afirmaca Duhul
;Sfar,t are: aceeasi fiinta J iS ir a c H ^ n ^ m .- d i¥ in e ..,a c e l£ a s i airibute
..divine ca si Tatai.siFiuLsi de aceea I se cuvine aceeasi adorare ca si Lot;,.-
In teologia romaneasca mai recenta, incepand cu parintele
Staniloae, s-a evidential in sens patristic §i palamit legatura interioara
dintre Fiul §i Duhul Sfant, atat in Treimea imanenta, cat §i In Treimea
iconomica. Legatura indestructibila dintre iconomia Fiului §i cea a
Duhului are consecinfe extrem de importante In cosmologia crestina,
dar mai ales In eciesiologie §i In teologia Sfmtelor Taine.
Perihoreza §i aproprierea in dogma SfmtglXmnii-

Persoanele treimice de$i se deosebesc Intre Ele prin proprietati
personale incomunicabile, nu sunt totu§i separate sau izoiate, “caci se
deosebesc fara despartire prin caracteristica ipostase proprii" (Sfantul
loan Damaschin, Dogmatica, p. 29).
J j atorita de.ofiinjimiir Persoanele diy in e Jocuiesc una in alta. se
sala$lmggc_uiia in alta, se intrepatrund reciproc. fiecare dintre Ele J in d ,
IntreagaJnmelelalte doua^Tatal e in Fiul si In Duhul Sfant. Fiul e In
Tmthf $i in Duhul Sfant Duhul Sfant. e m Tatai si I!. Fill!, A A S3 SC
anuleze, amestece sau conlunde intreolalta.
Termenul perihoreza (In limba greaca perihoresis), mseamna..
l^fipdffiSdeffiTmeonjurafe reciproca §i el apare tarziu in literatura patris-
tic^pfinlul care a folosit acest termen a fost Sfantul loan Damaschin.
196
" V f; Z, H d A rO
JPerihoreza_este marturisita de Sfanta Scriptura prin cuvint&le
Mantuitorului I ^ s ' ’B K ^ § r ^ N ^ r e 2i tu ca Eu sunt in Tatal §i Tatal
este in Mine?” (loan 14, 10); “Cel ce M-a vazut pe Mine L-a vazut pe
-la ta TJJoan 14, 9); “Precurn Tu, Parinte intru Mine"§l Eu intru Tine,
ca ei sa fie una in Not” (loan 17,21).
Desi tennenul perihoreza apare mai tarziu, ideea de perihoreza a
existat dintotdeauna in Biserica, Sfantul Atanasie cel Mare sau Parintii
Capadocieni utilizand alte cuvinte: enosis (unire), sinafia (impreuna -
petrecere).
Sfantul Atanasie afirma: “Deoarece fiinta dumnezeirea Tatalui
este fiinta Fiului, pentru aceea Fiul este in Tatal $i Tatal este in Fiul.
Pentru aceea Mantuitorul a adaugat dupa cele spuse mai inainte “Eu §i
Tatal una suntem” cuvintele urmatoare: “Eu sunt in Tatal §i Tatal este
in Mine”, spre a arata identitatea dumnezeirii si unicitatea fiintei”
(Contra Arienilor III, 3, cit. in T.D.S. vol. I, p. 422).
Oamenii nu sunt deofunta, asa cum aunt-Pcrsoand-eneijnice, pentru
ca persoaneIe)imiake. nu pose<&|ntreag&.$i deodatS fiinta umanfo de aceea
. ele nu pot salaîui uneic. jriaj.tele- decat cel mult spiritual sau moral. Cu
toate acestea, in Biserica^prin puterea Duhului Slant, credmciogij^sunt.
chemati sa realizeze o peribuigzispirittiala tot mai adanca.
Parintele Staniloae fo!ose§te pentru perihoreza termenul de
“intersubiecfivitete tfemifcT ’ sau expresia “putmfalocuirii reciproce a Eu-
rilor sau Subiectelor”, nici una din Persoanele treimice neputandu-se
transforma in obiect pasiv al iubirii celeilalte, deoarece “la Dumnezeu nu
e posibil ca un Eu sa se afirme in fata celuilalt Eu, ci il socote§te continuu
pe celalalt ca inlocuitor ai Sau. Fiecare se vede numai in relatie cu Celalalt
sau prive§te la Celalalt sau se vede in Celalalt. Tatal nu se vede pe Sine
decat ca subiect al iubirii fata de Fiul. Dar Eu-ul Tatalui nu Se pierde prin
aceasta, caci e afirmat de Fiul” (T.D. O. vol. I, p. 210).
Sfantul Atanasie cel Mare a descris aceasta evidentiere reciproca a
Persoanelor divine in Sfanta Treime, ca expresie a perihorezei: “In aceasta
uitare de sine a fiecarei persoane pentru alta, se manifests’iubirea desa-
vaiîta intratrinitara, care are ia baza perihoreza si relatiile de comuniune
intratreimica, care decurg din nasterea Fiului si purcederea Duhului din
197
fiinfa atotbuna a Tatalui, Care Bind ve§nie bun prin fire a nascut si purees
din veci pe Fiui $i pe Duhul Sfant” (Contra arienilor, I).
E^rihorezajr^m ca r&fsta numai la baza comunimm desavarîte
a Sfintei Treirni. ci §i la baza_cbmuiiiim.ii noastre cu Sfanta Treime, in
Hristos, prin Duhul Sfdnt cu Tatal, prin harul Sfmtelor 'Paine, caci dm
torita perihorezei, prin relatia cu persoana Fiului §i a Duhului Sfant,
participant la viata de comuniune a intregii Sfintei Treirni.
Aoroprierea treimica
Tdp ceea ce se refera la fiinta divina sau la lncrarile exteme ale
lui Dumnezeu este comun celor Pei Persoane. InJ0umnezeu_e2dsta o
smgura fiinta, o smgura vointa î si o smgura lucrare externa. Atunci
caiTcTuiiele activitalT-c&-se-refera~lmtQate cele trei Persoane, sunt atri-
buite unei singure Persoane. se folose§te termenul apropriere, (din
limba franceza, verbul approprier = a-§i insu§i, a atnFuTf
Aproprierea este asadar atribuirea unei lucrari comune sau a unui
predicat divin uneia dintre Persoanele Sfintei Treirni, Aceasta atribuire
n iis e face, insa, cu excluderea celorlalte Persoane divine. Daca afir-
jnarrude_exenipE xifIaH reste Fiul este..mtelepcluneân3uhul
Sfant bunatate. nu trebuie sa'in|elegem c&J?iul .si-Duhul sunt exclusTfle"
,1a putere sau TatM~|Quur(ieTFbunatate.
_;Li?crani_e exteme. degi apartin tuturor celor trei Persoane, sunt
atribuite astfefi Tatalui hotararea de a fape,. Fiului implinirea gi Duhului
Slant desavar§irea, in conformitate cu textul scripturistic: ‘Tatal face
totuI^HiTPiul in Duhul Sfant” (Romani 13, 26). In privinta activitatii
in lume, Tatalui I se atribuie crearea, Fiului rascumpararea (mantuirea)
iar Duhului Sfant sfintirea.
Faptul ca prin .apropriere nu sunt^cluse^xM alte--£ersoane se
poate observa in teologia ortodoxa contemporana in cel putin doua ca-
zuri. In primul rand s-a dezvoltat o teologie a Logosului creator, de
natura sa puna in evidenfa faptul ca prin participarea Cuvantului
(Logosului) lui Dumnezeu la actul creatiei se explica mai u?or rationa-
litatea creafiei §i posibilitatea intmparii, caci Logosul divin “mtra ale
Sale a venit” (loan 1,11).
198
In aceiasi timp s-a sens mult in teologle (la noi parintele

Staniloae In primul rand urmat de alp teologi), in ultimele decenii
despre calitatea Mantuitorului Hristos de Pantocrator (Atotfiitor), ex-
primata, de altfel, in pictura ortodoxa dintotdeauna. Prin aceasta calita-
te de Pantocrator se pune in relief atat prezenta in creafie §i in Biserica,
prin Duhul Slant, a Mantuitorului Hristos, cat §i lucrarea lui pronia-
toare, care imbrati§eaza nu numai pe crestini, ci $i pe necre§tini, intreg
cosmosul. Se demonstreaza §i prin aceasta un lucru afirmat cu preg-
nanta de parintele Staniloae §i anume: centralitatea lui Hristos in
teologia, spiritualitatea si viata Bisericii.
Bibiiografie:
1. Sfantul Grigorie de Nazianz, Cele. cin ci cu va n ta ri teo lo g ice,
traducere de pr. Dumitru Staniloae, Bucure$ti, 1993;
2. Sfantul Grigorie de Nyssa, E p isto la despre S fa n ta Treime, P.S.B.
nr. 30;
3. Sfantul Chiril al Alexandriei, D espre Sfanta Treime, P.S.B. nr. 40;
4. Sfantul loan Damasc’nin, D o g m a tica , traducere de Dumitru
Fecioru, ed. 1993;
5. Pr. prof. Dumitru Staniloae, S fanta Treim e, stru c tu ra su p rem ei
iu b iri, S.T. 5-6/1970;
6 .Idem, R ela fiile treim ice §i via fa B isericii, rev. “Ortodoxia” 4 /1964;
7. ldea\,SJanta Treim esauLa inceputafostiubirea, Rucurqri, 1993;
8. Idem, Teologia D ogm atica O rtodoxa, vol. I, Bucure^ti, 1978;
9. Idem, F iinfa $i ipostasurile in Sfanta Treim e , rev. “Ortodoxia”' 1/1979;
10. Idem, C h ip u l n em u rito r la lu i D u m n ezeu , Craiova, 1987;
11. Jean Meyendorff, T eo lo g ia b iza n tin a , traducere de Pr. Alexandra
Stan, Bucure§ti Brio;
12. Vasile Loichita, P erihoreza §i enipostazia in D ogm atica, rev.
“Ortodoxia”, 1/ 1958;
13. Pere Justin Popovitch, P h ilo so p h ic o rth o d o xe de la veri-
te.D o g m a tiq u e de V E g lise O rthodoxe, tome I, Paris, 1992;
199
VIII.EREZIILE ANTITRINH AJRE
Jeologia cregtina a fost confruntata de la inceput cu anumite

tendii^c antitrinltare, monarbianiste. suborcUnationisieEcare aveau
drepLcauza fie monoleismul rigid iudaic si contestau realitatea Persoa-
nelortreimice, fie politeismul pSgan, considerand ca fiinfa divina se
multiplies.
Principalele erezii trinitare sunt: monarManismul, subordinatio-
njam^r^ tg iatS u T sr urtitarianismul. ,1a care se adauga filiocvlsmul, ce
ocupa un loc aparte in istoria cre§tmismuIuTT"
A . M onarhianismul
Aceasta erezie sustinea ca Dumnezeu este unic nu numai in
filnuL ci sj -in Persqapa (monarhie .= conducere de unuLsmfinrTJn. fata
politeismuiui antic pagan,. ereticii monarhianigti refuzau orice plurali-
tate. in Dumnezeu, considerand ca doar astfel salveazf™’amtateaTIintei
AivineT^ntmcaC~insa, in Sfanta Scriptura sunt menfionate in mod
distinct cele trei ipostase: Tatal, Fiul §i Duhul Sfant, ei au incercat sa
explice persoanele d i v i n e T F c a ^ T ^ ^ r ^ R a m w in limba greaca),
S^^^-eT ~m oduB.. de d n ^ festarea unei singure fiinte dumnezeiesti..
Tatal cel nenSscut. De aceeaônarhiani§;tii se impart in doua'aitegc>
rii: cjinamid si modal isti fpatripasuinr?^^
1. JTupa monarhianigtii dinaroici, Fiul gi Duhul Sfant j eprezinta
puteri emanate,din Tatal,.fara sa defina calitatea de^Dumnezeu s i l |r a
sa se constituie in ipostase distincte; pnn aceste puteri Tatal lucreaza in
lume.. Prin aceste afinnafflrSetTciilaegau. decLjdumnezeirea Fiului si
al Duhului Sfant, ca î M m ^ ^ F n ^ ^ u T d i v i n , socotiridu-Lpe jisus
Hnstos un simplu om,.m c a r e ^ ^ l meftemTputoe divina.
jleprezentantul principal'alpst Paul"de ^ a rriosjta, ajuns epis-
cop de Antiohia in anul 260, care a incercat o sistematizare a concep-
fiilor monarhianiste. jn opinia lui, cregtinismut este o relieie strict
monoteis& ca §i iudaismul,
Dumnezeu adevarat. Fiul e doar unborn, in_care salagluieste o putere
4umnezeiasca impersonala. Paul de_Samosata a fost excomunicat de
200
un sinod din Antiohia in anul 269,_.A nterior^<^steia. un alt eretic m o^

dal IsnJITepdQTjL fost condamnat de Biserica din Roma in anul 195,
.pentru ca refaza_saâtnhui_ejui Hristos numefe.,.de Dnrnpezeu (cf. I.
Bria, Tratat de teologie..., p. 95). Ideile hristologice eronate ale lui
Paul de Samosata vor. fi preluateunai tarziu de Nestorie.
2. Dupa moMrf3^gi§î...fl3odaU§ti> exista o Treime aparenta
manifestare a unicei divinilap; aceasta ia diferite mfapgari, chipuri sau
nydurl^de mariifestare,, care nu reprezinta persoane reale disdncte.
U m cufD umnezeu, lata!, se manifesta in relate cu lumea in treijn o -
duripcaMatal ia crearea lumii, ca Fiul la mantuirea lumii $i ca Sfantul
Duh la sfmtirejijuniii. Atunci cand se manifesta ca Tatal, El nu exista
ca Fiu §i ca Duh Slant. Aclmitand o intrupare a lui Dumnezeu, moda-
li§tii credeau ca ea s-a facut in PersoanaT atE uk intrucat in Dumne-
zeire nu .exist!'~decft o s if l'^ a Persoana, Tatal, care a creat iumea. sAi
intrupat. si a patimit pe cruce. Din acest motrvfmonarhiani§tii modali§ti
au fost numiti de contemporani §i “patripasieni”, adica cei care afirma
ca Tatal a patimit (iPater passum est”).
Cel mai de seamareprezentantal ereziei modaliste a fost Sabelie,_
preot din Africa, venit la Roma sa propoveduiasca, aici fiind §i
condamnal; de papa Calist in anul 220. Conceptiile sale eretice au fost
combatute de Tertulian. Ipolit, Sfantul Maxim MSrturisltorul.
B . Subordinatioiiisroui
Numele acestei erezii provine din concept gre§ita potnvippareia
Fiul §i Duliul SfahTnu _srm r^rfiiiita .?L epcdi, ciTTa^l, ci inferiori $i"
subordonati Tatalui.
a . . ■ Aceasta conceptie
_ r- 1 nega
^
------
dumnezeirea^consubstantia-
----------------- ----------- --------■ r m *
fitatea.A egalitatea Fiului si SUntului Duh cu Tatal. Unele tendinte subor-

dinafioniste au fost observate la Ipolit, Origen, Dionisie cel Mare, Ate-
nagora, Tertulian §i Teofil de Antiohia. In istoriaBisericiixra^tine-erezirt
apare sub doua forme: arianismuL?i macedonianismul, in sec, al IV-lea.
1. Arianismul
Spre deosebire de. .monar-hianism. subordmahmusmul admitea
existenfa a trei persoane sau ipostase j n Dumnezeu. dar sustineainjesar
201
jitateajo r^jn seusul ca aoar Dumnezeu. -T a ta l detinea intreaga dum-

nezeire, Flu! si Duhul fiind subordonati Tatalui.
Preotul Aiie, din Al exandria ..EantuluL. invocand anumite texte
loan 14,28; 17,3) sus tinea ca fiPitaTuITJimirBZBireste
umca $i incomunicafaila §i de aid ajungea la urmatoarele conduzii gregite:
-Singur D irnm ezH Tâtalê Principiul necreat, numele de Tatal
Jn d icand mtafejatea fata de Fiul.
~ -Fiul este prima creatura a Tatalui, dar nu din fiinta. ..cL.pm-
vointa'daialurd'in iiimjcîn tlm’p f deci nu din veci. Agadar, “a fost un.
Timp cand EiuLriiLgra.” Hi fiindjpCreatuth superioara, care are o jiinta
straipajddcea a Tatalui sijse deosebestc-de.EL--
-Fiind prima §i ceajm^,peifg_cta. creatura a Tatalui., e §i cea mai
jrpropiata ~deTTatll si detine unele prerogative fata deTelelalte^rieatufi,
putand fi numit Fiul lui Dumnezeu, de§i nu are aceeaî fiinta cu Tatal,
ci una straina de cea a Tatalui.
jScopul pentru care Dumnezeu L-a creat pe Fiul este crearea
lumii, pentru ca Dumnezeu nu putea crea lumea fara ajutorul unei
.fiintgdntennediare. (Observam aid influienta filosofiei lui Platon, care
era dominanta in acea epoca in Alexandria Egiptuiui).
De§i a fost aparat de episcopul Eusebiu al Nicomidiei, Arie a fost
critical vehement de episcopii Alexandru & Atanasie de Alexandria:
inodul ibnnuleaza raspunsul_.artodQx--4m-p&tri va
ereziei ariene, invatand ca Fiul s_-a nascut mai inainte de toti vecii din
Tatdl §i este deofiinta cu T a tlT Piul este.Duinne 2eu adevamtriinJi)um.-:.
nezeu adevarat, asa cum s-a stabilit in Simbolul de credinta (art. 3).
■ Adeptii luiÂrig.^care a fost excomunicat de Sinod,_s5u impartit
in trei grape;
a. arienii extremist! sau anomeii, care sustineau ca Fiul. nu^sfcnid-
macar asemanator fanomlos iTllmba greacal Tatalui. P upa exponentul
lor cel mai de seama, EunoipigJm jratriva caruia au scris Sfantul Vasiie
c d Mare?i Sfantul GrigoriedeNyssa^senumescsieunomtem,
b. semiarienii fomiusieniil dupa care Fiul e nSscut dinj[atah_dar-
nu este deofiinta cu TataLclasemanator (omiusios) Tatalui. -
202
c. acacienii. a caror denumire provine deJa-episcopul-Ae-aGiu

Cezareii. Pozipa lor se situa intre anorriei ?i omiusieni, suspnand ca
Fiul esteâsermnatoLdCatalm-, dar nu duniLflinfa, ci asa cuni ja ia S n a
este agemanjtoare celui pexaroJlaepreziiita,--
2. MacedonianisnmJ_
Aceasta erezie subordinatioiiista reprezinta o extindere a mvata-
turii .lui Arie la persoana-Slanpijuj D.uh.>D aca.toata existenta este
errata da Dumnezeu prin Fiul, aPmci urmeaza ca si Dyriul este creat
prin Fiul, fund inferior Tatalui gi Fiukii.. La aceasta concluzie. eronata a
,aj ons Macedonie,. fost episcop al. Constant!nopolului. care sustinea ca:
^ u E u Q f ^ ^ sste^TCTeatEfXFiufui. aga cum Fiul este o creaturalf
--Taglui gi prin urmare El nu este_D.uma.ezeu adevarat" ‘~~" ~ ' ~ -
Alti reprezentanti ai macedonianismului, numiti si ‘‘pnev.matorna-^
hi” riuptatori uupogjva.Duhuiul.SlIr.it), aufoauêtimaarEimorriie, ^
Diritre,sfinti.i parrnti care au aparat dumnezeirea Duhului Sfant
. au fost: Sfantul Atanasi£^^M arg„(Epistola catre Serapion), J Pidim cel
Orb (Despr^DuKul S flntigi Sfantul V asilexel Mare^ (Contra lui .Eu-
nomie, Despre Sfantul Duh).
J.,-Epezia..pne_vn^tpmaha a fost^ condampatôflojai d e : Biserica la
Sinodul ai il-Iea Ecumenic de la Constantinopolu a r mvatatura.ortodoya-
stab'ilM fiind introdusa in SmibniuLde.crsdlnta-fart-d). Degi nu a mai fost
utilizat termenul “omousios”, consubstantialitatea Duhului Sfant cu Tatal
si cu Fiul a fost exprimata prin formute doxologice.
C . Triteismul
hiiTueiita" extrema a politeismului pagan a condus la aparitia
acesteTerezii M m pre^care sep_ara total cele trei P^soane d m h ern T
care'TiiHfa se repeta, a.^7cuni se~ repeta Ta~nivel -uman7 lAT~care~ar;
"sistematizataceastfi ereiieTfostTilosoful loan Filopon din Alexandria
dsecTal W deajTAcjata identifica nopiunea de Fiinta divina cu c eeace'
se intelege prin hotiunea de gen si invata ca cele trei Persoane divine
au o fiinta, o substanta divina abstracts, aga cum oamenii au o fiinta
sau substanta imiana_apartinand aceluiasi gen umari. fersoanele divine
detin o imitate specifica,pimioxala §i.jiu__(p unitate numerica a fiintei.
203
Dupa cum natura umana este repetata jpiiidivizii umani despartlti intre
e'u a ^ e r e p e ia t^ T natura gi fiinta^ d iyina in cele trei Persoane.
d m B ^ 5 jjti.^ 4 ce a sta jnseanm lV aA âvem un73lm iugzeurcrtrei §i
nu e o U lrica fiinta, cib'er ■----- -— -------- -— — ---------- ------
Din erezia. triteista a aparut ulterior tetrateismul, conform caruia,
pe langITeie
alatun3Sât§l,:dejIuT irê Duhul Sfant, rezdtm dp atru Dum nezei.'..'
Pm trucoinHaterea acesto T ~ er^n 5 iserica nu a luat^Hofarari
spetiale, deoarece erau combSmte prin Sinodul niceo-constantinopoltT
tan^fatracafd d s ^ I manifestat in special in Apus, in Evul Mediu, _BA
serica romano-catolica le-a condamnat m Sinodul IV Lateran (1215).
D .Antitrmitarii modcrni
i n j nteriorul protestantismului au aparut teologi care a u jiegat
dognaJ3fintei Tfcimi. Cel mai reprezentativ a fost Faust Socinus
1604) din Polonia, care a sistematizat ideiie antitrinitare $i a organizat o
comunitate cregtina pe temeiul acestora. Adejd i lui Socinus s-au numif
unitarigm, intmcat considera .ca DumnezeuVstenUionopeK pnalôar
T~atal smffl]7firMT5umirezeu in sens propriu. Plggancide la erezia mo-'
a lui Paul de Samosata^ ei considera ca Fiui (lisus Hristos)
jgste un simplu om, nasciitJujiiod supranatural si trimis in lume pentpr
mantuirea neamului omenesc. Lui I s-a jw m n icat puferea dumpeze-
iasca prin care ne-a luminat §i pe noi, ca sa tr a im dupa vota lui Dum-
nezeu. De aceeaTdupa moarteTPumnezeu 1-a orient in c a y la~dreapta
Sa. Duhul Slant e nuroai o putere a lui Dumnezeu, care sfintegte pe om.
Tendinte antitrinitare se InMnesc astazHn protestantrsmuL libe-
indeosebi in simbolurile de credinta §i in ritual ,_|Lns.dlrist©s-este...
intele^: c a .Fiu at lui Dumnezeu in sens etic §1 adoptianist, conceptia
trim taraiTui^teblogrp^^
.- Aceea§i conceptie eretica trmitara o intalnim si la secta “Martorii
lui lehova” .--
204
Adaosut Filioflue si combaterea lui _

Ereziile trimtare analizate anterior, cu exceptia imitarianismului,
apartin istoriei, ele prezentand un interes doar pentru istoria dogme-
nlor. Exista insa o mvaiatura trinitara eronata, care altereaza gray
retatiile interpersonale din Sianta^Treime si pe care Biserica apuseana
a profesafeo^-nicepan d cu. secolul al Y-Iea. Ne j eferim .la. dogma J3ke-
ricii Catolice,numita ..“Filioque’’ care a provocat una dintre acela mai
inver$unate polemic! .teologice dintre.Qrient-sLQcddent §i care ramane
una din divergence doctrinare majore dintre Catolicism §i Ortodoxie
(cf. Pr. prof. loan Bria, D.T.O, p. 177).
Biserica Ortodoxa a invafot intotdeauna...ê_ temein] Sfintei
.Scrinturi si al.S.fmtei-Traditii ca D uhul S_fantnurced£Lfiintiai si iposta-
tic, ..(personal) din yecijdin TataLsi..se„odihnes.te sau stralnceste in si
pri.o.Fiul, fiind.lrimis.ia.timp. in iume de TataL.si.deJu.uL,-
Biserica Apuseana, pe temeiul unor afirmadi ale Fericitului
Augustin.ja_m<^pi3^ j n ye|eJnêcL.alf y d ^ ..c a Duhul Slant purcede
si’ del a Piul (et-Filio sau Filioque in limba latina), sjabind unitatea
fiintei divine ^§i^distincri4,'.perspanelor anuland monarhia
Tatalui _§i; introducand .jiiarhia^.dica existenta a doua principii sau
Izvoare in Dumnezeu: TataLsLEiul. ~
Pentru teologia catolica doctrina lui Filioque ar reprezenta o
clarificare §i dezvoltare a inva£aturii despre Sfantul Duh §i o precizare
asupra relabel dintre fiul §i Duhul Sfant Dimpotriva, pentru teologia.
ortodoxa Filioque constitute o “donma_noua”. care implica o “alta ere-
tenojjbidem, p. 178). Din p.unct.de vedere ortodox. Filioque reprezinta

o inovatie .dogmadca,; ce incalca hotararea de la Sinodul al ni-lea
Ecimienic, conform careia nu trebuie sa se ariaugciurnic la Sjmboiul
m ^ o -constariShopolitan; in acela§i bmp, afirmand doua izvoare sau
principii in Dumnezeu, aceastd invafatura slabe§te caracterul personal
al lui Dumnezeu, socobnd Persoanele treimice drept simple relabi.
.piliogue a fost introdus oficial in Simbolul de credinta la sinodul
local din Toledo (Spania) in anul 589, hotarandu-se in canonul 3âT
205
acestui sinod ca “oricine nu crede ca Duhul Sfant purcede de la Fatal si

de la Fiul {a Patre etFilio procedii) sa fie anatema”.
^ .trodu^ e a ^ acestui adaos la Crez mi s-a facut pe baza unei
lundamengnbibfice gi patpsde^ci_djxt motive istorice. pentru a-i atrage_
pe vigigoliLaDeQi din Spania la ortodoxie^fapt care s-a $i petrec n l Din.
Spania aceasta invatahjhL s-n-_£xnns-in_Franta gi Germania in timpuL
TOPaSaduT]C_aroi cel Mare, fiind aprobata la Sinodul din Aquisgram
(Aachen), in annl 809. Cu toate acestea, papa Leon al IH-lea nu accepta
introducerea lui Filiogue-iiudrez fapt petrecufabia jn anul 1014, prirp
decia^papjej_Bgnedict al VEI-lea^ de atunci el devenind dogma in
'Biserica Apuseana $i fiind preluat si deXônfesiimileJrotestante.
Cel dintai teolog rasaritean care a aratat gravele implicatii ale lui
Fijioque, a fost natriarhul Fotie al Constantinopnlnlui (j~895) Intr-o
“EneicIiciLcatre patriarhii oriental!” din anul 867. (Traducerea roma-
neasca in rev. S/T. nr. 1-2/1930). T a Sinodul unionist de la Florenta
/14391. MitropolituI Marcu al EfesuEu7T~formuLat argumente impoT
triva acestei inovatii doctrinare.
Teologia ortodoxa respinge adaosul Filioque pentru urmatoarele motive:
1. In primui rand aceasta inovatiefdoctrinara nn are unjgm ei In
Revftiapa sypcanaturala. Textele pe care le invoca teologia catolica:
“Pe care-L voi trimite de la Fatal’' {loan 15, 26), “Din al Meu va lua”
“toate cate are Fatal sunt ale Mele” {loan 16,14), “Luati Duh Slant”
(loan 20, 22), se refera la trimitrea in lume a Duhului S fa n t, care se
face in timp ?i care este confimdata de catolici cu purcederea din
ve§nicie §i care constituie o insusire personala, netransmisibila.
Datorita prioritatii pe care o da naturii divine asupra Persoanelor
treimice, teologia catolica pune accent pe caracterul de insusire
fiintiala a purcederii Duhului Sfant. Din punct de vedere ortodox,
natura divina nu exista in afara persoanelor §i nici nu le este anterioara
acestora si de aceea purcederea reprezinta o insu§ire personala. Accep-
tarea adaosului Filioque duce la confuzia dintre Persoanele trinitare,
intre Tatal §i Fiul §i goleste comuniunea treimica de adevarata ei
valoare §i semnincatie cre§tina. In textul de la loan 15, 26 se face
referire la persoana Tatalui §i nu la substanta divina.
206
.in ceea ce prive§te afirmapa Mantuitorului de la loan 16, 12-15,

Sfantul loan Gura de Aur o expiica astfel: “Aceasta inseamna ca va lua
din §tiinta pe care o are Fiul, deci e vorba de ^tiinta, nu de fiinta” (Omilia
78 la loan), (cf. T.D.S., vol. I,, p. 431432). Toata argumentatia biblica
adusa de catolici in sprijinul lui Filioque este Iipsita de relevanta.
2. Catolicii. pretind ca Duhul Slant ar purcede $i de la Fiul_
deqarece a fost tnmis in lume de TatarircfejFiyl.^Prin aceasta ei fac
cpnfuzie nitre purcederea Duhului, care are caracter ve?nic_ $i. fa un-
.tCTdErSflume. ce are caracter temporalTDar cum ar putea sa depindl
purcederea ve§nica a Duhului de trimiterea temporara in lume, cand
lumea exista in timp §i odata cu timpul iar Durnnezeu este ve?nic?
Daca teologia rasariteana folose§te expresia “prin , Fiul ”
(prepozitia piin = “dia” in Iimba greaca), afirmand ca Duhul a fost
trimis in lume de tatal “prin Fiul”, aceasta se refera numai la activitatea
externa a Sfantului Duh, nu §i la viafa interioarS a Sfmtei Treimi. ■
Daca ne referim la purcederea Duhul oi Sfant. teologia rasaritea
na a stabilit ca Duhul p u rc e d fT E n ^ ramane. se odihnes-
le sau stralucegte in Fiul (Sfantul loan Damascliin, Dogmatica, p. '28 §i
Patriarhul Gheorghe Cipriotul - sec. al XHI-lea: “Duhul Sfant nu
numai se odihne§te dar §i straluce§te in §i din Fiul”. (cf. Pr. Prof. loan
lea, op. cit, p. 79).
3. Gonsiderand ca Duhul purcede de la Tatal si de la Fiu l teolo-
gia catolica altereaza relafia dintre Duhul Sfant si FiuL facandu-L pe
D u K u l^ t e n s I a ^ al Sfintei TreimlTcaF^Hn
c e f^ T lu c ririre x t^ e , intre iconomia Finlui §1 cea a Duhului lipsind o
relatie directa.
Din punct de vedere ortodox, Duhul Sfant ramane legatura inter-
na dintr e T h tir ^ F iu O im d c a ^ la Tatal si ramane In Fiul. iar
Fiul raspunde Tatalufpnn iubireaGOuhuini Sfant. t nvafand indirect ca
iliM u lT S m ^ iului, intrucat purcede din Amandoi,
teologia catolica dizolva comuniunea trinitara personala §i, cade in
individualism. Ceea ce primeaza In teologia catolica nu este eomuniu-
nea perihoretica trinitara, ci unitatea naturii divine, pe care este funda-
mentata structura absolutist! §i monarhica a Bisericii catolice
207
in masura in care Duhul Sfant ramane legatura interna prin care

Tatai este in Fiul Fiul este m Fatal (loan 17, 21) purcederea Duhului
numai de la Tatai intemeiaza comuniunea suprema din interiorul
Sfmtei Treimi, care se reflects in comuniunea sau sobomicitatea
Bisericii. (cf. Pr. Prof. Dumitru Popescu, op. cit, p. 113-114).
Atitudini teologice mai noi fata de adaosul Filioque

' ^Teologia apuseana a reprosat in ultima vreme teologiei ortodoxe
c a prin purcederea IM m lui..Sfantiinn.ud.de.la;Tatal se lasa pe plartul al
doilea relatia Fiuliii cu Duhul. De aceea teologul protestant Jurgen)
@ 5Itxnan^^
propune o rioua_ formula pentru . inlocuirea clasicului “Filioque”:
M prime?te fonm .d e „la
Fatal gi de la Fiul”. Daca in versiunea catolica a lui Filioque, DuhuL
"gfant_pare sa devind centrul de gravitape al Sfintei Treimi, in varianta,
pro te s ta n ^ H u lti^ e s S d e v m j^ T a s tfe l de centric..t-Pr. P rof Dumitru
Topescu, 'op. cit, p. 114). In ambele cazuri, insa, este contrazisd
monarhia Tatalui, intrucat ambele formulari fac, abstracpe de adevarul
reveIaf~conKTmi caruia numai Tatai este izvorul Sfintei Treimi, al
Fiului prin na§tere al Duhului Sfant prin purcedere. Conceptiile
apusene converg intre ele prin faptul ca il considers pe Duhul Sfant
mai mult o fiinfa impersonala, estompandu-i caracterul personal.
In concepfia ortodoxa, Tatai i§i revarsa viata ?i iubirea Sa Fiului
prin Duhul Sfant §i tot prin Duhul Sfant Fiul o intoarce cu recuno§tinfa
Tatdlui, iar Duhul Sfant desavar§e§te aceasta mi§care perihoretica
ve§nica. In acest fel este evidenfiatd §i relatia interioara dintre Fiul §i §i
Duhul Sfant, care se va prelungi $i in lucrarea Lor comuna in create si
in mantuirea omului.
Teologi catolici contemporani, ca H. Muhlen sau Le Guillou,
care incearca sa nuanfeze filiocvismul prin faptul ca identified iubirea
intre Fatal §i Fiul cu persoana Duhului Sfant, nu fac decat sa scufiinde
ceie doud Persoane divine in firnfa impersonala. “Pericoiul e§uarii mb
acest impersonalism, considera Parintele Staniloae a fost e'vitat de
teologia ortodoxa prin faptul ca nefiind obligata sa explice o doctrina
208
nerelevata, ca cea despre purcederea Duhului Sfant de la Tatal §i de la

Fiul, ca dintr-un singur principiu, prin procesele psihice, a primit pe
Fiul §i pe Duhul Sfant ca persoane date in mod real prin nastere §i prin
purcedere, fara sa se lase ispitita de incercari de a explica modul
originii Lor dupa analogia functiilor psihice, ci 1-a exprimat prin
numirile apofatice r a s te r e §i p u r c e d e r e ... Sfintii Parinti au accentuat §i
ei ca in Dumnezeu exista un singur principiu, un singur centru de acte,
un singur centru al actelor de pro venire; dar el este Tatal, deci o per-
soana care asigura caracterul personal al tuturor Persoanelor, nu fiinta
comuna, care face relativa $i ambigua deosebirea dintre Persoane”
(Pr.prof. Dumitru Staniloae, T.D.O., vol. I, p. 316-317).
Bibliografie
1. Sfantul Atanasie cel Mare, Trei cu vin te im p o triva a rie n ilo r, trad.
Pr. Prof. Dumitru Staniloae, P.S.B, vol. 15;
2. Idem, E p isto le in S crieri, partea a doua, trad. Pr. Prof. Dumitru
Staniloae, P.S.B, vol. 16;
3. Didim din Alexandria, D esp re D u h u l S fa n t , trad. Pr. Vasile
Raduca, Bucure§ti 2001;
4. Sfantul Chiril al Alexandriei, D esp re S fa n ta T reim e, trad. Pr. Prof.
Dumitru St&niloae, P.S.B, vol. 40;
5. Sfantul Grigorie de Nazianz, Cede c in c i c w a n td r i teo lo g ice , trad,
de Pr. prof. Dumitru Staniloae, 1993;
6. Sfantul Vasile cel Mare, D esp re S fa n tu l D u h , trad, de Pr. prof.
Constantin Comitescu, P.S.B., vol. 12;
7. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, P u rced erea D u h u lu i S fa n t d e la T atal
f re la fia lu i cu F iu l, in rev. “Ortodoxia”, nr. 3-4/1979;
8. Idem, S tu d ii ca to lice recen te d esp re F ilio q u e , in rev. “Studii
Teologice”, nr. 7-8/1973;
9. Pr. Prof. Dumitru Popescu, A sp e c te n o i m p ro b lem a F ilio q u e, in
rev. “Ortodoxia”, nr. 4/1974;
10. Idem, O rtodoxie s i ca to licism , Bucurerjti, 1999;

Triadologie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Triadologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

170

Cregtinismul este o religie monoteista dar Dumnezeu cel Unul

In capitolele precedente, despre fiinta, energiiie si atributele

nezeu - Tatal este principiul unic. nascator al Fiului $i purcezator-a l

1. Prefigurarea Sfintei Treimi in religiile pagane

2, Descoperirea Sfintei Treimi in Vechiul Testament

1. Teofania-de la stejarul lui Mamvri: Avraam vede trei oamenL

- “Nu ma lepada de la fata Ta $i Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de

3. Descoperirea Sfintei Treim i in Noul Testam ent

4. Cuvantarea lui Iisus de ramas bun catre Apostoli: “$i Fu voi

ca, caci el nume^te pe Hristos “Dumnezeul meu”, adica Dumnezeu

ramane interpretata numai ?n lumina Sfintei Treimi, ca expresie a

VL MARTURISIREA § 1 FORMULAREA DOGMEISFINTEI

Invatatura despre Sfanta Treime a constituit de la inceputul

prin vefnicul Arhiereu Iisus Hristos, iubitul Tau Fiu, §i impreuna cu El

JForraHlareadogmei Sfintei Treimi la Sinoadele I §i II Ecumenice

In acelasi iimp, Sinodul condamna direct erezia ariana, anatema-

folosite de unii pentru a exprima unitatea fiintei, iar de aitii pentru a

Sfintii Parinti, respingan,d..,acest£^consecinte-- .care..,decurg. din

c. Persoana (in limba latina persona, in limba greaca prosopo

cu realitatea noastra. Dar Dumnezeu nu e nici natura, nici persoana m

Disdnctii si aritinomiiJrv SfaiitalTxeime .

fctre nagtere gi purcedere este o deosebire dar in ce consta ea este

Alte exemple: dogma, hristologica invata ca Iisus Hristos este si

VII. PERSOANELE SFIN IE IT R E IM L

Pe baza Revelatiei. Biserica marturiseste ca Dumnezeu eJUnuLIa

aaumite caracteristici sau lnsugiri personale proprii, incomunicabile:

A. D espre Tatal, Sfanta Scriptura ne adevereste ca poseda fi

principal, care se arata in aceeagi cinste a firii, in acordul vointei, in

B. Despre Fiul. Revelatia atesta ca are proprietatea.finsugir

C. D uhul Sfant, se disfinge.,d.e,..Tatal §i de Fiul prin msu§i

a treia persoana. la “el”. De aceea Treimea Persoanelor e o conditie a

Mantuit.ctful iar Duhul Sfant - Sfinptorul N u trebuie.,,insa, sa_seJnte.r

Dumnezeirea Persoanelor Sfintei Treim i /

1. Dum nezeirea Tataiui

nascut L-a dat, ca oricine crude in El sa nu piara, cl sa aiba viata

JL.P u m n e zeirea Fiului

Sfintei Treimi. Aceasta nu a socotit folositor sa se comunice oamenilor

3. Dumnezeirea Duhului Sfant

“Nimeni nu cunoa§te pe Fiul, fara numai Tatai, nici pe Tatai rara

Perihoreza §i aproprierea in dogma SfmtglXmnii-

In aceiasi timp s-a sens mult in teologle (la noi parintele

VIII.EREZIILE ANTITRINH AJRE

Jeologia cregtina a fost confruntata de la inceput cu anumite

un sinod din Antiohia in anul 269,_.A nterior^<^steia. un alt eretic m o^

fitatea.A egalitatea Fiului si SUntului Duh cu Tatal. Unele tendinte subor-

jitateajo r^jn seusul ca aoar Dumnezeu. -T a ta l detinea intreaga dum-

c. acacienii. a caror denumire provine deJa-episcopul-Ae-aGiu

Adaosut Filioflue si combaterea lui _

tenojjbidem, p. 178). Din p.unct.de vedere ortodox. Filioque reprezinta

acestui sinod ca “oricine nu crede ca Duhul Sfant purcede de la Fatal si

.in ceea ce prive§te afirmapa Mantuitorului de la loan 16, 12-15,

in masura in care Duhul Sfant ramane legatura interna prin care

Atitudini teologice mai noi fata de adaosul Filioque

nerelevata, ca cea despre purcederea Duhului Sfant de la Tatal §i de la

S-ar putea să vă placă și