Pr. lect. dr.

Aurel Mihai

Temeiuri scripturistice la capitolul de Triadologie

Istoria Dogmelor
Semestrul I

Vechiul Testament
1. Facere 1,26-27: ,,Şi a zis Dumnezeu: <<Să facem om după chipul şi după asemănarea
Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice,
toate vietățile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!>>. Și a făcut Dumnezeu pe om
după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie.”
— Pluralul verbului „a face” nu este nicidecum unul al maiestății, ci un veritabil
plural gramatical și exprimă cea dintâi revelație scripturistică cu privire la caracterul
comunitar al Sfintei Treimi.

— Omul: creat după chipul și spre asemănarea cu Dumnezeu. Pentru a ajunge la

asemănarea cu Dumnezeu, bineînțeles că omul trebuie să trăiască în comuniune,
după modelul Preasfintei Treimi. „Omul nu devine cu adevărat el însuși – pe deplin
om după chipul lui Dumnezeu – decât atunci când trăiește în și pentru aproapele său.”
Autorul inspirat reiterează: „după chipul lui Dumnezeu l-a făcut...”, fără să mai
menționeze „și după asemănare”.

2. Facere 11,7: ,,Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se

mai înţeleagă unul cu altul.”

— Context: Turnul Babel. Exprimă intervenția lui Dumnezeu spre a potoli

mândria oamenilor. De asemenea, pluralul „haidem”, exprimă caracterul comunitar,
plural al Preasfintei Treimi, fără a se preciza numărul persoanelor.

3. Facere 18,2-3: ,,Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau
înaintea lui; şi cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-
a închinat până la pământ. Apoi a zis: <<Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli
pe robul Tău!>>”

— Sunt prezentate cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi, fără a fi nominalizate, sub
chipul a trei oameni. În Icoana Sfânta Treime a lui Andrei Rubliov (Sfântul Andrei
Iconograful), care surprinde Theofania de la Stejarul Mamvri, egalitatea desăvârşită a
celor trei este atât de puternic exprimată prin asemănarea fețelor celor Trei, ceea ce
îi deosebește, fiind veșmintele (Duhul Sfânt este în dreapta – veșminte albastre, Fiul,
în mijloc – veșminte roșii (pătimirile), iar Tatăl, în stânga – veșminte aurii).
4. Numerii 6, 24-26: ,,Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească! Să caute
Domnul asupra ta cu față veselă şi să te miluiască! Să-Şi întoarcă Domnul fața Sa către
tine şi să-ți dăruiască pace!”

— Sunt precizate diferite lucrări (predicate) ale Persoanelor Sfintei Treimi.

lucrările în afară = predicate. Tatăl – Creator, Fiul – Mântuitor, Duhul
Sfânt – Sfințitor, Mângâietor. Deosebit îi revine Tatălui planul lucrărilor și hotărârea,
Fiului îi revine deosebit executarea sau împlinirea lor, iar Duhului Sfânt îi revine
desăvârșirea.
însușirile personale interne = proprietăți (a nu se confunda cu atributele
comune!): Tatăl - Nenăscut și Nepurces, Fiul – Născut din veci din Tatăl, Duhul Sfânt
– Purces din veci din Tatăl
atributele comune = veșnicia, atotprezența, omnipotența, neschimbabilitatea...

5. Isaia 6,3: ,,Şi strigau unul către altul, zicând: <<Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul
Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!>>”

— Sunt cuvintele strigate de serafimii cei cu câte șase aripi, în vedenia lui Isaia. De
trei ori Sfânt – exprimă Dumnezeirea cea întreită în Persoane. Aceste cuvinte sunt
prezente și în cult, la Sfânta Liturghie, în rugăciunea Anaforalei, dar și în imnul
trisaghion.

6. Psalmul 2,7: ,,Domnul a zis către Mine: <<Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am
născut!>>”

— Versetul face referire la 2 din Persoanele Sfintei Treimi: Fiul și Tatăl. David preia
cuvintele Fiului și exprimă nașterea din veci a Fiului din Tatăl, printr-un prezent
continuu.

7. Psalmul 50, 12: ,,Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la
mine.”

— Cuvintele aparțin regelui David. El se adresează lui Dumnezeu Tatăl, printr-un

psalm de pocăință, alcătuit după ce a păcătuit cu Bat-Șeba, soția gen. Urie Heteul.
Versetul surprinde 2 din Persoanele Sfintei Treimi: Tatăl, căruia David i se adresează
și Duhul Sfânt – primit de David atunci când a fost uns rege.

8. Psalmul 61, 1: ,,Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este

mântuirea mea;”

— Versetul se referă la Dumnezeu – Tatăl și are în vedere aspectul soteriologic.

Lucrarea de mântuire a omului aparține și Tatălui = > co-participare.
Noul Testament
9. Matei 28,19-20: ,,Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte
v-am poruncit vouă. Și iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului.
Amin.”

— Textul clasic care prezintă clar, limpede Persoanele Sfintei Treimi: Tatăl și
Fiul și Sfântul Duh. Conjuncția „și” exprimă consubstanțialitatea Persoanelor.
— De asemenea, textul face referire la perioada de catehumenat (învățați), la
practica corectă a Botezului în numele Preasfintei Treimi, la păzirea Sfintei Tradiții, la
Prezența Euharistică până la sfârșitul veacurilor (la a doua venire, pe norii cerului, cu
Trupul Înviat). Prezența lui Hristos nu este niciodată dublă, așa cum vedem la Emaus!
Ori ere prezent cu Trupul, ori prezent în Euharistie.

10. Matei 3,16-17: ,,Iar botezându-se Iisus, când ieșea din apă, îndată cerurile s-au
deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind
peste El. Şi iată, glas din ceruri zicând: <<Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care
am binevoit>>.”

— Theofania de la Botezul Domnului: sunt prezente cele Trei Persoane ale

Sfintei Treimi, numite, într-o altă ordine de această dată: Fiul, Duhul – în chip de
porumbel și Tatăl – Care glăsuiește.

— Coroborat cu versetul de la Ioan 3, 5: „De nu se va naște cineva din apă și din

Duh nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu.” Botezul lui Ioan, un botez al
pocăinței, cu apă.

11. Matei 5,16: ,,Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă
faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.”

— Context: predica de pe munte (Matei, cap 5-7). Este menționată o singură

Persoană a Sfintei Treimi, Tatăl.

— Se remarcă importanța faptelor bune, adică a faptelor religios-morale, cu scop

soteriologic, făcute în Hristos sau ca pentru Hristos. Se coroborează cu Evanghelia
Înfricoșătoarei Judecăți (Matei, 25:31-46).

12. Matei 6,9: ,,Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-
se numele Tău;”

— Context: predica de pe munte (Matei, cap 5-7). Răspunsul Domnului Iisus la

întrebarea Sfinților Apostoli referitoare la cum să ne rugăm. Este menționată Persoana
Tatălui, Care este în ceruri, necauzat, neprincipiat, din veșnicie.
 — Sfințească-se... sfințenia = acordul desăvârșit dintre voia și lucrarea omului
și voia și lucrarea lui Dumnezeu.

13. Matei 6,32: ,,Că după toate acestea se străduiesc neamurile; știe doar Tatăl vostru
Cel ceresc că aveți nevoie de ele.”

— Context: predica de pe munte (Matei, cap 5-7). Grijile lumești și Pronia

Dumnezeiască. Este menționată Persoana Tatălui. Versetul mai exprimă preștiința lui
Dumnezeu, nu predestinația!

— Matei 6:33 „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate
acestea se vor adăuga vouă” – coroborat cu Ioan 17:3 „Și aceasta este viața veșnică: Să Te
cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis.”

14. Matei 16,16: ,,Răspunzând, Simon-Petru a zis: Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu
Celui viu.”

— Mărturisirea de credință a Sfântului Apostol Petru. Aceasta vizează două

Persoane ale Sfintei Treimi: Hristosul (=Unsul), Fiul lui Dumnezeu, Întrupat și
Tatăl, Dumnezeul Cel viu. Versetul subliniază relația de filiație dintre Dumnezeu-
Tatăl și Dumnezeu-Fiul.

15. Luca 1,35: ,,Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi
puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naște din
tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.”

— dialogul dintre Fecioara Maria și arhanghelul Gavriil. Persoanele Sfintei

Treimi sunt prezentate într-o altă ordine față de Matei, 28:19-20 și Matei, 3:16-17,
exprimând astfel egalitatea și consubstanțialitatea din sânul Sfintei Treimi.

— momentul zămislirii: „Fie mie după cum voiești”.

16. Ioan 10,30: ,,Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.”

— Deși scurt, versetul este unul plin de sevă dogmatică. Sunt amintite 2
Persoane: Fiul și Tatăl, precum și egalitatea, consubstanțialitatea Persoanelor,
aproprierea, lucrarea și voința comună, precum și calitatea Mântuitorului Hristos de
Dumnezeu Adevărat.
17. Ioan 14,16-17: ,,Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu
voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că
nu-L vede, nici nu-L cunoaște; voi Îl cunoașteți, că rămâne la voi şi în voi va fi!”

— Sunt enumerate toate Persoanele Sfintei Treimi. Lucrarea de mângâiere

împlinită de Fiul, o va împlini Duhul, după Pogorâre.

— Oamenii nu-L puteau vedea și nu-L cunoșteau, datorită dumnezeirii celei de

necuprins.

— Duhul va rămâne = lucrarea harului în Biserică, prin Sfintele Taine, precum

și prezența Euharistică a lui Hristos.

— rugăciunea Fiului către Tatăl – coroborat cu Ioan 15:26.

18. Ioan 15,26: ,,Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la
Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.”

— Sunt prezentate toate cele 3 Persoane: Duhul, Tatăl și Fiul, într-o altă ordine
față de Matei, 28:19-20 și Matei, 3:16-17, exprimând astfel egalitatea și
consubstanțialitatea din sânul Sfintei Treimi.

— Trimiterea în timp a Duhului de către Fiul și mărturisirea prin lucrarea în

Biserică, prin Sfintele Taine, dar mai ales în Euharistie.

— Catolicii => confundă trimiterea în timp cu purcederea – sprijinind pe acest

verset învățătura Filioque. ( pe lângă acest aspect, mai este și cel misionar, al
încreștinării goților ).

19. Ioan 20,21: ,,Şi Iisus le-a zis iarăși: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl,
vă trimit şi Eu pe voi.”

— Prezența Fiului și a Tatălui, și trimiterea la propovăduire. În sânul Sfintei

Treimi, deosebit îi revine Tatălui planul lucrărilor și hotărârea, Fiului îi revine
deosebit executarea sau împlinirea lor, iar Duhului Sfânt îi revine desăvârșirea, deși
voința și lucrarea le este comună, conform Ioan 10:30.

20. Ioan 20, 22-23: ,,Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luați Duh Sfânt!
Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veți ține, vor fi ținute.”

— Duhul Sfânt este menționat, iar Persoana Fiului se subînțelege. Se vorbește

despre Taina Hirotoniei, cu esența preoției – în iertarea păcatelor.
 — Suflarea – Duhul (ebr. ruah). Termenul este folosit în mare parte pentru
desemnarea unei puteri naturale, vântul, dar el este utilizat mai ales pentru Dumnezeu,
decât pentru oameni, animale și zeii falși, cărora le lipsea suflarea de viață. Liturgic,
suflarea este întâlnită la Botez (la exorcisme – întrucât diavolii sunt duhuri nevăzute și
asupra cristelniței).

21. Ioan 20,28: ,,A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

— Mărturisirea de credință a Sfântului Apostol Toma, cu prilejul celei de-a doua

arătări a Mântuitorului în mijlocul Apostolilor, cu Trupul Înviat. Toma recunoaște
Învierea lui Hristos și calitatea de Fiul al lui Dumnezeu, Întrupat și Înviat.

22. I Corinteni 8,6: ,,Totuși, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care
sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi
noi prin El.”
— Sunt enumerate toate 2 Persoane ale Sfintei Treimi: Dumnezeu-Tatăl și Fiul
Cel ce S-a Întrupat. Prepoziția „din” arată că Tatăl este neprincipiat, necauzat, Izvor
veșnic al Fiului, pe când prepoziția „prin” arată că prin asumarea firii omenești, Fiul lui
Dumnezeu ne-a făcut părtași ai dumnezeieștii firi prin/după har.
— lucrarea soteriologică.

23. II Corinteni 13,13: ,,Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui
Dumnezeu şi împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!”

— Context: binecuvântarea apostolică, o formulă de salut a Sfântului Apostol

Pavel. Liturgic, ea este prezentă în Sfânta Liturghie, la otpust, cu mențiunea „dragostea
lui Dumnezeu-Tatăl” – precizare ce arată desăvârșirea lucrării mântuitoare a fiecărei
Sfintei Liturghii.

— Binecuvântarea Mare: Persoanele în ordinea: Tatăl, Fiul, Sfântul Duh.

Binecuvântarea Apostolică de la otpust în ordinea: Fiul, Tatăl, Sfântul Duh.

24. I Petru 1,2: ,, Aleși după cea mai dinainte știință a lui Dumnezeu-Tatăl şi prin
sfințirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos: Har
vouă şi pacea să se înmulțească!”

— Persoanele Sfintei Treimi: într-o ordine diferită: Tatăl, Duhul, Fiul, într-o altă
ordine față de Matei, 28:19-20 (Tatăl, Fiul, Duhul) Matei, 3:16-17 (Fiul, Duhul Tatăl),
Ioan 15:26 (Duhul, Tatăl, Fiul) => exprimând astfel egalitatea și consubstanțialitatea din
sânul Sfintei Treimi.

— Temei pentru a preștiința lui Dumnezeu, nu predestinație. Aleșii – se referă

la preoția universală. Stropirea Duhului – jertfa cea fără de prihană. Formulă de salut.