Sf?

ntul Grigorie de Nyssa

Intruparea lui Dumnezeu n-a fost cu neputinta

(In original lipsesc titlurile pentru subcapitole, fiind marcate doar cu cap. 1, 2
etc. Noi le-am adaugat pentru o mai usoara lectura si memorare).

Dar poate ca p�na aici el [ereticul] va fi de acord cu afirmatiile noastre, ca sa

nu para ca ceva din cele spuse este ?n afara cugetarii vrednice de Dumnezeu. Dar
acesta nu va mai avea aceeasi atitudine fata de subiectele ce vor urma, prin care
se �ntareste taina adevarului, si anume: nasterea omeneasca a Cuv�ntului, cresterea
din copilarie spre plinatate, m�ncarea si bautura, munca si somnul, suferinta si
lacrimile, acuzarea si judecata si crucea si moartea, si punerea �n morm?nt.
Desigur aceste lucruri fiind primite odata cu taina, slabesc oarecum credinta
sufletelor mici, astfel ca nici cele ce vor urma nu vor fi primite din pricina
celor spuse mai ?nainte. ?ntr-adevar, dumnezeiasca cuviinta a ridicarii Lui din
morti nu este primita de ei din pricina lipsei de cuviinta a mortii. Eu �nsa cred
ca mai �nt?i trebuie ca, ?ndepart?nd putin judecata noastra de neputinta ei
trupeasca, sa ne g�ndim la bine ?n sine si la aceea ce nu e bine ?n sine, sa vedem
prin ce semne putem sa �ntelegem cu mintea fiecare dintre aceste doua lucruri. Caci
socotesc ca nici un om cu judecata nu ma va contrazice c�nd spun ca dintre toate
relele numai unul este rusinos dupa natura, anume suferinta datorata raului; iar
ceea ce este �nafara de rau este departe de orice rusine. Iar lucrul cu care nu s-a
amestecat nimic potrivnic firii lui este de partea binelui. Iar ceea ce este cu
adevarat bun este neamestecat cu potrivnicul lui. Caci potrivit cu Dumnezeu este
tot ceea ce vine din partea binelui. Si, daca pot sa arate ei ca e un rau nasterea,
cresterea, �naintarea firii spre desav�rsire, �ncercarea mortii, re�ntoarcerea din
morti. Dar, daca s�nt de acord ca cele enumerate s�nt ?nafara raului, atunci sa
recunoasca neaparat ca nu e nimic rusinos �n Cel care este potrivnicul raului. Si
daca se arata ca potrivnicul raului nu este altul dec�t binele, cum nu s?nt
vrednici de mila cei care decreteaza ca binele nu e potrivit cu Dumnezeu?

Carnea nu margineste Dumnezeirea

Dar, zice el, natura omului este mica si marginita, fara margine este �nsa
dumnezeirea; si cum ar putea fi cuprinsa nemarginirea �ntr-un om? Dar cine spune ca
�n marginirea carnii a fost cuprinsa, ca �ntr-un vas, nemarginirea dumnezeirii?
Caci, nici chiar �n trupul nostru natura cugetatoare nu este �nchisa �nlauntrul
marginilor carnii. Ci numai trupul este marginit de jur �mprejur de partile
componente, dar sufletul, prin puterea cugetului, se misca liber �n toata zidirea,
ridic�ndu-se p?na la ceruri si cobor�ndu-se ?n ad?ncuri, strabat�nd ?ntinderea pam?
ntului si patrunz�nd sub acesta, c?teodata ajung?nd cu mintea p?na si �n jurul
minunilor ceresti, fara sa fie deloc �ngreunat de povara trupului. Iar daca
sufletul omului, amestecat cu trupul dupa trebuinta firii noastre, poate fi
pretutindeni �n voie, de ce am presupune ca dumnezeirea este constr�nsa de
existenta materiei si, prin exemplele ce pot fi cuprinse cu mintea de noi sa nu ne
formam o parere cuviincioasa despre iconomia divina? Caci dupa cum �n flacara,
focul cuprinde materia ce se afla dedesubt, dar ratiunea noastra poate deosebi si
focul de deasupra materiei si materia care ia foc, �n realitate nu este cu putinta
ca, despartindu-le pe una de cealalta sa aratam flacara �n ea ?nsasi despartita de
materie, caci am�ndoua una s�nt (nimeni ?nsa sa nu ia de exemplu partea
distrugatoare a focului, ci, primind prin aceasta imagine numai ceea ce se cuvine,
sa �ndeparteze ceea ce e nepotrivit si nedoveditor); ?n acelasi chip deci, dupa cum
vedem ca flacara pune stap�nire pe materia care sta sub ea si ca nu este despartita
de aceasta, de ce ne-am �mpotrivi ca, faurind cu mintea o unire a naturii divine cu
cea umana, sa pastram un g�nd cuviincios si pentru aceasta apropiere, av�nd
convingerea ca Dumnezeu este �n afara marginii, chiar daca s-a unit cu omul?

Iar daca vrei cumva sa afli cum se uneste Dumnezeu cu firea omeneasca, este vremea
sa cercetezi, �nainte de aceasta problema, cum creste sufletul ?mpreuna cu trupul.
Iar daca nu se cunoaste felul �n care sufletul tau se uneste cu trupul, accepta ca
nici unirea dumnezeirii cu firea omeneasca nu trebuie neaparat sa fie cuprinsa de
puterea ta de �ntelegere. Ci dupa cum, atunci c�nd e vorba de firea omeneasca, avem
convingerea ca sufletul este ceva deosebit de trup, prin faptul ca trupul fara
suflet moare, necunosc�nd chipul unirii lor, tot asa trebuie sa recunoastem si ca,
�n dumnezeire, natura divina se deosebeste de cea muritoare �n privinta mai �naltei
straluciri si ca modul �n care dumnezeiescul se contopeste cu omenescul nu-l putem
cunoaste. Dar faptul ca Dumnezeu S-a nascut �n firea unui om nu-l tagaduim,
datorita minunilor care se istorisesc. �nsa cum S-a nascut, refuzam sa cercetam, ca
fiind un lucru prea mare pentru puterea noastra de judecata. Caci, desi credem ca
nasterea oricarei fiinte trupesti sau spirituale �si are ob�rsia �n natura
netrupeasca si necreata, nu cercetam de unde si cum exista. Ci, admit�nd faptul ca
acest lucru s-a facut, lasam deoparte, necercetat cu de-amanuntul, felul alcatuirii
�ntregului Univers, ca fiind cu totul de negrait si de nelamurit.

Cel care cauta dovezile faptului ca Dumnezeu ni S-a aratat �n trup sa priveasca la
lucrarile Lui. Chiar si pentru faptul ca Dumnezeu exista, nimeni n-ar putea aduce
alta dovada dec�t marturia lucrarilor Lui. Asadar, dupa cum privind Universul si
cercet�nd ordinea lumii si binefacerile care de la Dumnezeu lucreaza �n viata
pam�nteasca pricepem ca deasupra noastra sta o putere facatoare a celor ce se nasc
si pastratoare a celor ce exista, tot asa si �n privinta lui Dumnezeu care ni S-a
aratat �n trup am luat ca dovada �ndestulatoare a dumnezeirii Lui minunile
sav�rsite, gasind cu mintea, �n faptele ce se istorisesc toate lucrurile prin care
se deosebeste natura divina. Este �nsusirea lui Dumnezeu de a da viata oamenilor.
Este �nsusirea lui Dumnezeu de a avea grija de toate fapturile prin pronia divina.
este �nsusirea lui Dumnezeu de a da m�ncare si bautura celor carora le-a fost
harazita viata trupeasca. Este �nsusirea lui Dumnezeu de a face bine celui �n
lipsa. Este �nsusirea lui Dumnezeu sa aduca firea cuprinsa de slabiciune �n stare
mai buna, la sanatate. Este �nsusirea lui Dumnezeu sa stap�neasca �n acelasi chip
zidirea, pam�ntul, marea si cele de dincolo de ele. Este �nsusirea lui Dumnezeu sa
aiba putere pentru a le face pe toate, El fiind �nainte de toate mai puternic dec?t
moarte asi distrugerea. Deci, daca din cele spuse despre El ar lipsi vreuna dintre
aceste puteri, fireste ca cei care s?nt ?n afara credintei noastre ar profita de
aceasta; dar daca toate �nsusirile prin care se concepe Dumnezeu se regasesc �n
cele spuse, ce ne ?mpiedica sa credem �n El?

Hristos e Dumnezeu , deoarece S-a nascut mai presus de fire

Dar, zice el [maniheul], nasterea si moartea s�nt ?nsusiri ale firii trupesti. Asa
cred si eu. Dar si ceea ce s-a petrecut �nainte de nasterea Lui si ceea ce s-a
petrecut dupa moartea Lui nu seamana cu cele ce se petrec cu firea noastra. Caci,
daca privim la cele doua capete ale vietii omenesti, stim si de unde �ncepe si unde
se termina. �ntr-adevar, din patima �ncep?ndu-si omul existenta, cu durata patimii
se potriveste. �nsa pentru Dumnezeu-Cuv�ntul, nici nasterea Lui n-a �nceput din
patima, nici moartea Lui nu s-a petrecut ?n patima. Caci nici placerea trupeasca n-
a premers nasterea Lui, nici descompunerea nu i-a urmat dupa moarte. Nu crezi �n
minune? Ma bucur de necredinta ta. Caci recunosti �ntru totul - prin aceea ca
socotesti ca ceea ce se spune este mai presus de credinta - ca minunile s�nt mai
presus de fire. Asadar, aceasta sa-ti fie dovada dumnezeirii Celui ce S-a aratat,
anume faptul ca vestirea Lui nu vine prin cele obisnuite naturii omenesti. Caci
daca ar fi pe potriva firii omenesti cele ce se istorisesc despre Hristos, unde ar
mai fi dumnezeirea Lui? Iar daca ceea ce se spune despre El trece dincolo de fire,
�n lucrurile pe care nu le crezi, este dovada ca Cel vestit este Dumnezeu. �ntr-
adevar, omul se naste din unirea a doua fiinte omenesti, si dupa moarte se
destrama. Daca vestirea Lui s-ar face la fel, ai crede neaparat ca nu e Dumnezeu
Acela despre care se marturiseste ca are particularitatile firii noastre. Dar,
fiindca tu auzi ca El S-a nascut, dar ca a trecut peste cele obisnuite ale firii
noastre omenesti - si prin felul nasterii Sale, si prin lipsa schimbarii spre
distrugere -, ar fi bine ca, prin urmare, sa te folosesti altfel de necredinta ta,
anume pentru a socoti ca El nu este unul dintre oamenii care se arata �n lume.

?ntr-adevar, este neaparata nevoie ca cel care nu crede ca o astfel de persoana

este om sa fie facut sa creada ca El e Dumnezeu. Caci acela care a istorisit ca El
S-a nascut a istorisit totodata si ca S-a nascut �n acest chip. Deci, daca datorita
celor spuse este de crezut ca El S-a nascut, din aceleasi cuvinte nu este deloc de
necrezut ca El S-a nascut �n acest mod. Astfel, cel care a istorisit nasterea Lui a
adaugat si cuvintele �din Fecioara�. Si cel care a amintit de moartea Lui a
marturisit, o data cu moartea, si �nvierea Lui. Deci, daca datorita lucrurilor pe
care le auzi despre El admiti ca El S-a nascut si a murit, datorita acelorasi
lucruri, vei admite ca si nasterea si moartea Lui s�nt ?nafara de patima. Dar
aceste fapte s�nt mai presus de fire si, prin urmare, nici El nu este cu totul ?
nlauntrul firii, El despre care se arata ca S-a nascut �ntr-un chip mai presus de
fire.

Firea omeneasca, �n stare pura, este fara de pacat

Care este deci - zice el - cauza pentru care Dumnezeu S-a cobor?t la o astfel de
umilinta, pentru ca sa fie �ndoielnica credinta ca Dumnezeu - realitate ne�ncaputa
si necuprinsa cu mintea si negraita, mai presus de orice slava si maretie - se
uneste cu �nvelisul umil al firii omenesti, astfel ca, prin amestecul Lui cu
umilinta sa se coboare la umilinta si �naltele Lui lucrari?

Pentru aceasta �ntrebare nu ducem lipsa e un raspuns vrednic de Dumnezeu. Cauti sa

afli cauza nasterii lui Dumnezeu printre oameni? Daca vei �ndeparta din viata
binefacerile care vin de la Dumnezeu, n-o sa mai ai prin ce lucruri sa cunosti pe
Dumnezeu. Caci din binefacerile pe care le simtim cunoastem pe Binefacatorul
nostru. Astfel, privind la lucrurile care se �nt?mpla, cu ajutorul lor ne facem o
idee, prin analogie, despre firea Celui care le pune ?n miscare. Daca �nsusirea
caracteristica a naturii divine este iubirea de oameni, ai explicatia pe care o
cautai si cunosti astfel cauza prezentei lui Dumnezeu printre oameni. Firea noastra
neputincioasa avea nevoie de un lecuitor. Avea nevoie de un �ndreptator omul care
cazuse. Avea nevoie de un Datator-de-viata ce care se �ndepartase de viata. Avea
nevoie de un aducator la viata cel care alunecase de la faptuirea binelui. Avea
nevoie de prezenta luminii cel �nvaluit �n ?ntuneric. ?si cauta Rascumparatorul cel
captiv, un tovaras de lupta, cel �n lanturi, eliberatorul, cel tinut de jugul
sclaviei. S�nt oare acestea lucruri mici si nevrednice, ca Dumnezeu sa Se rusineze
a Se cobor� spre cercetarea firii omenesti, c�nd omenirea se gasea �ntr-o stare at?
t de jalnica si de nenorocita?

Dar, zice el, era cu putinta si omului sa i se faca bine si Dumnezeu sa ram�na
mereu �n afara de suferinta. Caci Cel care a �ntemeiat Universul prin vointa si a
facut ceea ce nu exista numai prin puterea vointei Sale, de ce nu-l aduce si pe om
la situatia dintru �nceput, smulg?ndu-l puterii contrare printr-o autentica si
Dumnezeiasca putere, daca sav�rsirea acestui lucru �i era placuta? Dar El �nt?rzie,
supun?ndu-Se firii trupesti si pasind la viata prin nastere si strabat�nd, pe r?nd,
toata v?rsta omeneasca si, apoi, gust�nd moartea si astfel, prin �nvierea
propriului Sau trup, rascumpar�ndu-ne. Oare nu I-ar fi fost cu putinta ca, ram�n?nd
la ?naltimea slavei sa m�ntuiasca pe om printr-o porunca si sa nu mai �nt?rzie
astfel?

Ei bine, e necesar ca si unor astfel de obiectii sa le raspundem respect�nd

adevarul, pentru ca prin nimic sa nu fie �mpiedicata credinta acelora care cauta,
cercet�nd cu exactitate, lamurirea tainei. Asadar, sa cercetam - lucru pe care l-am
facut �ntruc?tva si ?n cele ce am spus mai ?nainte - ce se ridica drept contrariu
al virtutii? Dupa cum �ntunericul se ridica �mpotriva luminii si moartea �mpotriva
vietii, tot asa �n chip vadit, raul, si numai el, se ridica �mpotriva virtutii.
Caci dupa cum, desi s�nt multe lucrurile care se vad �n creatie, totusi nici unul
nu este potrivnic luminii si vietii - nici piatra, nici lemnul, nici apa, nici
omul, si nici un alt lucru, �nafara de acelea pe care le stim a le fi contrare, cum
s�nt ?ntunericul si moartea -, tot asa si �n ceea ce priveste virtutea, nimic
altceva nu-i este potrivnic dec?t pacatul. Asadar, daca cuv�ntarea noastra ar spune
ca Dumnezeu S-a nascut �n chip rau, cel care ne contrazice ar avea prilej sa ne
atace credinta sub motiv ca ideile noastre se contrazic si s�nt nepotrivite cu
natura divina. Caci n-ar fi legiuit a spune ca �ntelepciunea, Bunatatea si
Nestricaciunea - sau orice alt nume ar purta - au cazut �n starea potrivnica. Deci,
daca Dumnezeu este adevarata virtute si nu se poate concepe alta stare contrara
virtutii dec�t pacatul, daca Dumnezeu nu Se naste �n pacat, ci �n firea unui om,
daca singurul rau este pacatul, �n care nu S-a nascut Dumnezeu, neav�nd firea ?n
asa fel ?nc?t sa Se poata naste �n pacat, atunci de ce se rusineaza ei de a
recunoaste ca Dumnezeu a luat asupra-Si firea omeneasca, c?nd ?n fiinta omeneasca
nu exista nimic care sa se �mpotriveasca virtutii?

Caci nici puterea de judecata, nici cugetarea, nici putinta de a cuprinde stiinta,
nici o alta �nsusire de acest fel a omului, care este proprie firii omenesti, nu
este potrivnica virtutii.

Dar, zice el, ?nsasi schimbarea care s-a produs prin �ntrupare este o patima, iar
cel care s-a nascut �n trup este supus patimii. Fara schimbare este �nsa numai
Dumnezeu. Deci, este o conceptie gresita despre Dumnezeu daca se considera ca Cel
nesupus patimii dupa firea Sa se face partas al patimii.

Drept raspuns la aceasta obiectie ne vom folosi de acelasi argument, si anume ca

termenul de �patima� este �ntrebuintat c�teodata la propriu, iar alta data la
figurat. �ntr-adevar, ceea ce pune stap�nire pe libera vointa si �mpinge de la
virtute la rau este patima. Dar ceea ce se �nt?mpla cu trupul omenesc de-a lungul ?
ntregii vieti s-ar putea numi mai propriu �lucrare� dec?t �patima�, asa cum s�nt
nasterea, cresterea, fluxul continuu al elementelor prin aducerea si �ndepartarea
hranei, combinarea elementelor �n trup si, �n final, destramarea trupului si
�ntoarcerea la elementele cu care este ?nrudit. Ce patima spune credinta noastra ca
a �mbratisat Dumnezeu? Patima �nteleasa la propriu, cum este raul, sau miscarea
proprie firii omenesti? �ntr-adevar, daca spusele noastre ar �ntari ideea ca
Dumnezeu S-a nascut �n conditii nepotrivite, ar trebui sa fugim de nepotrivirea
acestei �nvataturi sub motiv ca n-ar �nvata nimic adevarat despre natura divina.
Dar daca cuv�ntarea noastra spune ca Dumnezeu a luat asupra-Si firea noastra
omeneasca, fire a carei prima nastere a �nceput de la El, cum sa se �ndeparteze
vestirea noastra de conceptia despre Dumnezeu, daca �n aceasta nu se strecoara
ideea nici unei �nclinatii spre patima? �ntr-adevar, nu spunem ca doctorul are de a
face cu patima c�nd vindeca pe cel cuprins de patima. Dar chiar daca doctorul ar fi
atins de slabiciune, el ram�ne ?n afara de patima. Daca nasterea �n ea ?nsasi nu
este patima, nimeni nu poate sa denumeasca patima prin cuv�ntul �viata�. Dar patima
placerii, cea care precede nasterea omeneasca, si �nclinarea spre rau a tuturor
celor ce traiesc s�nt slabiciuni ale firii omenesti. Dar credinta noastra spune ca
El e neatins de aceste doua slabiciuni. Deci, daca nasterea Lui e straina de
placere, iar viata Lui e straina de rau, ce patima ar mai putea sa-I fie partasa
lui Dumnezeu? Iar daca cineva ar numi patima separarea trupului de suflet, ar fi cu
mult mai potrivit sa numeasca patima unirea sufletului cu trupul. Caci daca
separarea lucrurilor care au fost unite este patima, patima ar putea fi si unirea
lucrurilor separate. �ntr-adevar, o miscare este si �n contopirea lucrurilor
separate si �n separarea lucrurilor unite. Asadar, cu numele cu care s-a numit
ultima miscare se cade sa numim si prima miscare; iar daca prima miscare pe care o
numim nastere este numita patima, patima ar putea fi numita, �n consecinta, si
miscarea prin care se destrama unirea sufletului cu trupul. Dar noi spunem ca
Dumnezeu a trecut prin am?ndoua miscarile fiintei noastre: si prin miscarea prin
care sufletul se uneste cu trupul, si prin miscarea prin care trupul se desparte de
suflet.
Si mai spunem ca, o data plamada fiintei noastre omenesti fiind facuta din am�ndoua
partile, si din partea trupeasca, si din partea spirituala, prin acea contopire de
nespus si de negrait, Dumnezeu a chivernisit ca aceasta unire - a trupului cu
sufletul - sa ram�na �n vesnicie. Dar fiindca firea noastra, printr-o evolutie
proprie tinde spre o separare a trupului de suflet, Dumnezeu uneste iarasi partile
separate, prin puterea dumnezeiasca, armoniz�nd ceea ce fusese despartit spre o
unire de nedespartit. �nvierea este realipirea, dupa destramare, a lucrurilor care
fusesera odata prin unirea de nedezlegat a lucrurilor care cresc ?mpreuna, pentru
ca omul sa se �ntoarca la harul de la �nceput si la viata vesnica, raul amestecat
�n firea noastra fiind �nlaturat la moartea noastra, asa cum se �nt?mpla cu un
lichid care, atunci c?nd vasul se sparge, el se ?mprastie si dispare, nefiind nimic
care sa-l tina. Dar dupa cum moartea, dupa ce a patruns �ntr-un singur om, a
cuprins pentru totdeauna ?ntreaga fire omeneasca, ?n acelasi chip si �nvierea, dupa
ce s-a sav�rsit printr-unul singur, se �ntinde peste toata omenirea. Caci Acela
care, prin propria-I putere prin care unise sufletul si trupul Sau la nastere Si-a
unit iarasi trupul Sau cu sufletul de care fusese despartit, Acela a amestecat
substanta spirituala cu cea trupeasca, ca astfel �nceputul sa aiba un bun sf?rsit.
Astfel, unirea trupului omenesc cu sufletul Sau dupa ce fusesera despartite s-a
facut un izvor care se �ntinde peste toata natura omeneasca. Aceasta este taina
iconomiei lui Dumnezeu fata de om si a �nvierii din morti, de a desparti sufletul
de trup prin moarte si de a nu �mpiedica evolutia firii, ci a le readuce si uni pe
am�ndoua prin �nviere, pentru ca si trupul, si sufletul sa treaca hotarul vietii si
al mortii, dupa ce �n El ?nsusi firea a fost despartita prin moarte, astfel
fac�ndu-Se El ?nceput al unirii elementelor care fusesera separate.

De ce Dumnezeu n-a recuperat pe om printr-o porunca, ci a fost nevoie sa Se

jertfeasca?

Dar, va spune cineva, ?nca n-a fost lamurita observatia adusa, ci s-a �ntarit si
mai mult prin cele spuse, parerea celor necredinciosi. �ntr-adevar, daca El are o
putere at�t de mare - asa cum am aratat �n cuv?ntarea noastra -, ?nc?t poate sa
nimiceasca moartea si sa readuca viata, de ce nu face numai prin vointa ceea ce
doreste, ci sav�rseste m�ntuirea noastra pe ocolite, nasc�ndu-Se si hranindu-Se si
m�ntuind pe om dupa �ncercarea mortii, c�nd ?i era cu putinta sa nu sufere aceste
�ncercari si totusi sa ne m�ntuiasca? La o astfel de obiectie este potrivit sa
spunem celor cu dreapta judecata ca nu bolnavii prescriu doctorilor regulile
propriei lor ?ngrijiri si nici nu se sfadesc cu cei care cauta sa le faca bine �n
privinta felului �ngrijirii, ?ntreb?nd de ce medicul a pus m?na pe partea suferinda
si de ce s-a g�ndit asa ca sa �ndeparteze raul, c�nd trebuia altfel. Din contra,
bolnavii, g�ndindu-se la scopul binefacerii primesc binele care li se face cu
recunostinta. Dar fiindca multimea binefacerii lui Dumnezeu, dupa cum spune
profetul, �si are folosul ascuns si nu se vede lamurit �n viata de acum (caci
altfel s-ar fi �nlaturat, desigur, toata contrazicerea necredinciosilor, daca
lucrul asteptat de ei ar fi �naintea ochilor nostri; acum �nsa asteapta veacurile
viitoare spre a li se descoperi ceea ce, acum, numai prin credinta se vede), ar
trebui ca, prin anumite rationamente, pe c?t e ?ngaduit, sa gasim si dezlegarea
cuvenita chestiunilor cuvenite.

Daca acceptam ca Dumnezeu a venit si a petrecut pe pam�nt, e de prisos sa spunem ca

aceasta nu s-a facut cu �ntelepciune. �ntr-adevar, pentru cei care nu combat cu
at�ta ?nversunare adevarul despre venirea si petrecerea lui Dumnezeu pe pam�nt,
acesta nu este un argument de neluat ?n seama, ca Dumnezeu S-a manifestat �n viata
de acum �nainte de cea viitoare. Unii ca acestia �nteleg marturia prin faptul �n
sine. Caci cine nu stie cum s-a rasp�ndit ?nselaciunea demonilor �n toate partile
lumii, pun�nd stap�nire pe viata oamenilor prin nebunia cinstirii idolilor? Cine nu
stie ca era lucru impus prin lege ca toate neamurile din lume sa cinsteasca pe
demoni prin idoli, prin jertfe de animale si prin miasmele ce ieseau din altare? De
c�nd, dupa cum spune Apostolul, �harul m�ntuitor al lui Dumnezeu s-a aratat tuturor
oamenilor� (Tit 2, 11), care a venit prin natura omeneasca, toate ca un fum s-au
nimicit, astfel ca au �ncetat nebuniile oracolelor si prezicerilor si au fost
interzise jertfele de animale si p�ngaririle cu s�nge ?n hecatombe, iar la multe
neamuri au disparut cu totul altarele si porticele si templele si asezamintele si
toate celelalte c�te fusesera pregatite de cinstitorii zeilor spre ?nselaciunea
proprie si a altora, astfel �nc?t ?n multe locuri abia de se mai aminteste ca toate
acestea au existat. �n locul lor s-au ridicat acum pe tot pam�ntul, ?n numele lui
Hristos, locasuri sfinte si altare unde se sav�rseste Jertfa cea fara de s?nge si
unde cea mai ?nalta ?ntelepciune este propovaduita prin fapte si nu prin vorbe. Iar
cei care erau siliti de tirani ca sa se lepede de credinta, nesocotind torturile
trupesti si sentinta de moarte, dispretuind astfel viata trupeasca si sfid�nd
moartea, desigur ca n-ar fi putut sa �nfrunte aceste chinuri daca n-ar fi avut o
dovada clara si sigura a venirii lui Dumnezeu pe pam�nt. Acest lucru este chiar
potrivit sa-l spunem si iudeilor, drept dovada ca este de fata Acela pe care ei
�nca-L mai asteapta. Caci p�na la aratarea dumnezeiasca a lui Hristos, stralucite
erau la ei palatele regesti din Ierusalim, vestitul Templu, jertfele anuale si
toate c�te au fost stabilite de Lege, ca pre?nchipuiri, pentru cei care puteau ?
ntelege ceremoniile cultului era ne?mpiedicate. Dar, dupa ce au vazut pe Cel
asteptat si despre care au aflat mai �nainte prin profeti si Lege si dupa ce au
preferat acea superstitie �nselatoare credintei �n Cel care Se aratase, pe care au
lepadat-o, au pastrat doar cuvintele legii, slujind mai mult obiectului dec?t
cugetarii, si dupa ce n-au primit nici harul care se aratase, lucrurile de seama
ale cultului lor au ramas ca niste povestiri goale, caci templul nu mai e cunoscut
nici dupa urme, iar acel stralucit oras a ramas �n ruine, iudeilor nemairam�n?ndu-
le nimic din asezamintele stravechi. Chiar acel loc din Ierusalim, venerabil pentru
ei, este neumblat, din porunca �mparatilor.

Dar totusi, fiindca nici pag�nilor, nici celor care apara dogmele iudeilor nu li se
pare ca acestea constituie dovezi ale venirii lui Dumnezeu ?n lume, ar fi bine sa
ne ocupam �n cuv?ntarea noastra, ?n chip deosebit, de obiectiile care ni se fac,
anume din ce pricina se uneste natura dumnezeiasca cu a noastra, m�ntuind prin ea ?
nsasi umanitatea si nu �ndeplineste printr-o singura porunca ceea ce-si propusese?
Dar cum am putea sa �ncepem, ca sa �ndreptam cuv�ntarea noastra conform scopului
propus? �n care alt fel, dec?t sa expunem, ?n rezumat, ideile noastre pline de
evlavie despre Dumnezeu?

Ei bine, toti recunosc ca trebuie sa credem nu numai ca Dumnezeu este puternic, ci

si ca El este drept si bun si �ntelept si ca are orice �nsusire buna pe care ne-o
putem imagina. Asadar, nu este logic a spune ca Dumnezeu, pe de o parte a voit sa
arate din ale Sale �n lucrarile pe care le-a facut, iar, pe de alta parte, sa se
sustina ca nu trebuia sa se �ntrupeze. Caci nici una din aceste �nalte ?nsusiri nu
poate fi virtute daca e separata de celelalte.

?ntr-adevar, nici binele nu e cu adevarat bine daca nu este unit cu dreptatea, cu ?

ntelepciunea si puterea; caci nedreptatea sau lipsa de �ntelepciune sau neputinta
nu pot fi virtuti. Nici puterea separat de dreptate si �ntelepciune nu se considera
ca fiind virtute, caci o astfel de putere este proprie fiarelor salbatice si
tiranilor. Tot asa si �n privinta celorlalte �nsusiri, daca �ntelepciunea ar fi
asezata �n afara dreptatii sau daca dreptatea n-ar fi unita cu bunatatea si
puterea, rele ar putea sa numeasca cineva, pe buna dreptatea, astfel de �nsusiri.
�ntr-adevar, un lucru caruia-i lipseste partea buna, cum l-ar putea socoti cineva
printre lucrurile bune? Iar daca se cade ca toate aceste virtuti sa se regaseasca
�n ideile despre Dumnezeu, sa cercetam daca iconomia lui Dumnezeu pentru m�ntuirea
omului este lipsita de vreuna dintre ideile pe care se cade sa le avem despre
Dumnezeu. �ndeobste, la Dumnezeu cautam semnele bunatatii Lui. Si care ar putea fi
marturia mai evidenta a bunatatii lui Dumnezeu dec�t faptul ca El a luat �n grija
Sa pe omul care cedase vrajmasului si ca, o data cu schimbarea vointei omenesti nu
s-a schimbat si natura umana, cea de neschimbat si neclintita �n virtute? Caci
Dumnezeu-Cuv�ntul n-ar fi venit sa ne m�ntuiasca, dupa cum spunea David, daca
bunatatea Lui nu L-ar fi �ndemnat la un astfel de lucru. Dar la nimic n-ar fi
slujit aceasta bunatatea, daca �ntelepciunea Lui nu ar fi lucrat asa �nc?t
bunatatea sa devina iubire de oameni. �ntr-adevar, si c�nd e vorba de oameni
bolnavi, multi s�nt cei care doresc sa scape de suferinta pe cel care se simte rau,
dar buna lor vointa pentru cei bolnavi o duc la bun sf�rsit numai aceia care au
ajutor si puterea stiintei pentru vindecarea bolnavului. Asadar, trebuie ca
�ntelepciunea sa fie �ntru totul unita cu bunatatea. Cum se vede deci - �n
lucrurile facute de Dumnezeu - ?ntelepciunea Lui unita cu bunatatea? Caci bunatatea
cu care a lucrat Dumnezeu nu se poate vedea singura. �ntr-adevar, cum s-ar putea
arata scopul lucrarii lui Dumnezeu fara sa se arate lucrurile pe care le-a facut?
Iar lucrurile facute de Dumnezeu, urm?nd unul dupa altul ?n ordine fireasca, arata
�ntelepciunea si chiar maiestria iconomiei Lui. Dar fiindca, dupa cum s-a aratat �n
cele spuse mai ?nainte, numai ?ntelepciunea unita cu dreptatea se face virtute, iar
daca s-ar separa de dreptate, n-ar mai putea fi ?n sine o virtute, ar fi bine ca, ?
n explicarea iconomiei lui Dumnezeu pentru om, sa cercetam cele doua virtuti
�mpreuna, adica �ntelepciunea si dreptatea.

Jertfa lui Dumnezeu a fost necesara si pentru a nu face tiranie asupra diavolului

Deci, fiindca mintea a fost �nselata �n dorinta ei dupa binele adevarat, a alunecat
spre ceea ce nu era bine, prin �nselaciunea sfatuitorului si nascocitorului
rautatii, fiind convinsa ca e bun ceea ce nu era dec�t contrariul binelui. Caci
�nselaciunea n-ar fi avut urmare daca, datorita momelii, imaginea binelui n-ar fi
fost ascunsa �n undita raului. Asadar, �n aceasta nenorocire de bunavoie caz�nd
omul, el s-a supus, prin uneltirea placerii, vrajmasului vietii. Cerceteaza deci,
stiind toate acestea, �nsusirile potrivite cu Dumnezeu, adica bunatatea, dreptatea,
puterea, nestricaciunea si altele mai bune, daca s�nt.

Asadar, Dumnezeu, fiindca e bun, se milostiveste de cel cazut si, fiindca e

�ntelept, cunoaste foarte bine felul rechemarii omului la bine. �nsa propriu
�ntelepciunii ar fi si judecarea a ceea ce este drept. Caci nimeni n-ar putea sa
puna adevarata dreptate pe seama ne�ntelepciunii. �n ce consta deci dreptatea lui
Dumnezeu �n m?ntuirea omului? ?n faptul ca, pe de o parte, El nu s-a folosit de o
putere tiranica ?mpotriva raului care ne stap�nea, iar, pe de alta parte, �n faptul
ca, nesmulg�ndu-ne prin nemarginirea puterii Sale din gheara raului care ne
stap�nea, nu a lasat un prilej de aparare celui care, prin placere, adusese pe om
�n starea de sclavie. ?ntr-adevar, dupa cum cei care si-au v�ndut libertatea lor pe
bani s?nt sclavii acelora care i-au cumparat, ca unii care s-au facut v�nzatorii
lor �nsisi, nici lor, nici altcuiva nu le este cu putinta sa ceara libertatea
pentru ei, chiar daca ar fi de origine nobila cei care au ajuns, prin propria lor
vointa, �ntr-o astfel de nenorocire. Iar daca cineva, �ngrijindu-se de acela care
s-a v?ndut el ?nsusi pe bani, s-ar folosi de forta �mpotriva celui care l-a
cumparat, va fi socotit nedrept, de vreme ce ar smulge cu forta pe cel c�stigat �n
mod legitim; iar daca ar vrea sa-l rascumpere, iarasi nu e nici o lege care sa
�mpiedice un astfel de lucru.

?n acelasi chip, dupa ce noi �nsine ne v�nduseram de bunavoie celui rau, trebuia ca
Cel care avea sa ne aduca iarasi la libertate prin bunatatea Lui sa nu aleaga un
chip tiranic, ci un chip drept de rascumparare. Si acest chip drept de rascumparare
a fost ca a dat celui care pusese stap�nire pe om orice pret de rascumparare a
vrut, �n schimbul aceluia pe care-l stap�nea. Ei bine, ce pret de rascumparare era
firesc sa ceara cel care tinea pe om sub stap�nirea sa? Este cu putinta sa ne facem
o idee despre dorinta lui, daca ne s�nt cunoscute pretentiile lui. Acela care, dupa
cum am spus la �nceput, din cauza invidiei pentru cel ce era ?n fericire i-a ?nchis
ochii ?n fata binelui si a sadit �n el sam�nta viciului, acela care a fost atins de
boala trufiei de a �mparati, boala care este �nceputul tuturor relelor si mama a
celorlalte vicii, ce altceva ar fi primit �n locul celui pe care ?l stap?nea, daca
nu ceva mai ?nsemnat si mai pretios, ca astfel, schimb�nd un lucru de mai mic pret
cu unul de mai mare valoare, sa-si satisfaca patima trufiei? Dar el �si dadea
seama, desigur, ca �n toate faptele care se petrecusera din veac niciodata nu
vazuse ceva asemanator cu cele ce se petreceau acum: �ntruparea fara �mpreunare,
nasterea fara stricaciune, mama care alapta �n feciorie, glasurile de sus care
marturiseau, fara sa fie vazute, vrednicia ei cea mai presus de fire, �ndreptarea
slabiciunilor firii pe care El o facea fara vreo osteneala, ci numai prin cuv�nt si
prin vointa Sa, aducerea celor morti la viata, �nfricosarea dracilor, puterea de a
stap�ni fenomenele vazduhului, umblarea pe mare fara ca marea sa se desparta �ntr-o
parte si alta sau ca ea sa se goleasca, asa cum s-a �nt?mplat la trecerea lui
Moise, ci suprafata apei se facea ca uscatul, abtinerea de la m�ncare, ospatarile
�mbelsugate �n pustie ale celor care erau mii, carora nici cerul nu le varsa mana,
nici pam�ntul nu le dadea hrana, dupa propria lui natura, ci din hambarele nespuse
ale puterii dumnezeiesti, darnicia divina le mergea �nainte, p?inea fiind pregatita
chiar de m�inile celor care o ?mparteau, �nmultindu-se prin saturarea celor care o
m�ncau, saturarea cu peste, fara ca marea sa le mai fi dat, ci acesta se �nmultea
prin puterea Celui care semanase �n mare neamul pestilor. Si cum ar putea cineva sa
povesteasca fiecare minune evanghelica �n parte?

Aceasta putere vaz�nd-o vrajmasul la El, si-a dat seama ca schimbul este mult mai
de pret dec�t omul pe care-l avea ?n stap?nire. De aceea ?l alege pe El sa fie pret
de rascumparare al celor tinuti �n ?nchisoarea mortii. Dar ?i era cu neputinta sa
priveasca la chipul curat al lui Dumnezeu, fara sa vada �n El si o parte trupeasca,
pe care cel rau o supusese prin pacat. Din aceasta pricina dumnezeirea a luat trup,
anume pentru ca cel rau, vaz�nd partea asemanatoare omului, sa nu se sperie de
apropierea de puterea de sus si pentru ca - cuget�nd la puterea care stralucea prin
minuni - sa creada ca Cel ce S-a aratat e mai degraba de dorit dec�t de temut.

Vezi deci cum binele s-a unit cu dreptatea si cum �ntelepciunea nu s-a despartit de
acestea? Caci a planui ca puterea divina sa fie cuprinsa de �nvelisul trupului, ca
astfel iconomia m�ntuirii sa nu fie �mpiedicata de teama aratarii sublime, arata
deopotriva si bunatatea, si �ntelepciunea, si dreptatea. �ntr-adevar, vointa de a
ne m�ntui este dovada bunatatii Lui, iar sav�rsirea rascumpararii celui stap�nit
arata dreptatea Lui; iar faptul ca a fost posibil, prin planul divin, ca vrajmasul
sa cuprinda cu mintea ceea ce e necuprins da dovada de cea mai �nalta �ntelepciune.

?ntruparea nu este lucru nevrednic de Dumnezeu

Dar e firesc ca cel care e atent la argumentele prezentate sa �ntrebe unde se vede,
?n cele ce am spus, puterea lui Dumnezeu si nestricaciunea Sa. Ei bine, pentru ca
si aceste lucruri sa fie vadite, sa cercetam si restul tainei, �n care se arata mai
ales puterea lui Dumnezeu unita cu iubirea de oameni.

Mai ?nt?i, ca natura atotputernica sa se coboare la umilinta naturii omenesti este

o dovada mai mare a puterii divine dec�t maretia si suspranaturalul minunilor.
�ntr-adevar, sav�rsirea unui lucru �nalt de catre puterea divina e oarecum firesc
si de asteptat. Si n-ar fi o noutate afirmatia ca orice faptura din Univers, ca si
orice lucru care poate fi cuprins cu mintea, dintre acelea care nu se vad, a luat
nastere prin puterea lui Dumnezeu, c�nd vointa Lui fiinta spre �nfaptuirea a ceea
ce e bine. Dar cobor�rea Lui la umilinta este un prisos al puterii Lui, care nu e ?
n nici un fel ?mpiedicata sa faca lucruri care s�nt dincolo de natura. Caci dupa
cum felul �n care arde focul, cu flacara �ndreptata �n sus, e o particularitate a
naturii focului si nimeni n-ar putea socoti �n acest caz lucru de mirare ceea ce se
misca �n chip firesc, iar daca ar vedea flacara ca-i o minune cum de focul continua
sa fie foc, caci, prin felul miscarii sale, �si depaseste natura, duc�ndu-se ?n
jos, tot asa si puterea dumnezeiasca si mai presus de noi nu o arata at�t marimea
cerurilor si stralucirile luminatorilor ceresti, nici �mpodobirea Universului si
purtarea de grija continua a celor ce s�nt, c?t o arata cobor?rea ei la slabiciunea
fiintei noastre: cum sublimul se vede �n lucrurile umile si totusi nu se pierde,
cum dumnezeirea, desi �mpletita cu natura omeneasca, se face om si ram�ne si
Dumnezeu. �ntr-adevar, fiindca, dupa cum s-a spus mai �nainte, puterea potrivnica
nu avea o fire ca sa se poata apropia de prezenta curata a lui Dumnezeu si de a
suporta pura Lui aratare, dumnezeirea - pentru ca cel care cerea un pret de
rascumparare pentru noi sa poata primi usor schimbul - s-a ascuns �n ?nvelisul
firii noastre, pentru ca, la fel ca si pestii lacomi, o data cu momeala,
potrivnicul sa traga si undita dumnezeirii si, astfel, viata stap�nind moartea si
lumina arat�ndu-se ?n ?ntuneric, sa dispara ceea ce este potrivnic al luminii si
vietii. Caci nu e firesc ca �ntunericul sa poata ram�ne ?n prezenta luminii, nici
moartea sa existe c�nd viata e �n lucrare.

Asadar, rezum?nd explicatia, vom termina apararea �mpotriva celor care ?nvinuiesc
iconomia divina, ?ntreb?nd de ce dumnezeirea nu sav?rseste prin ea �nsasi m�ntuirea
omului. ?ntr-adevar, ?n toate privintele trebuie sa avem despre Dumnezeu idei care
se potrivesc cu Dumnezeu si nu ca un lucru al lui Dumnezeu sa ni-l �nchipuim
sublim, iar pe altul sa-l scoatem din vrednicia ce i se cuvine, ci trebuie sa-I
scoatem din vrednicia ce i se cuvine, ci trebuie sa-I atribuim lui Dumnezeu tot
ceea ce este sublim si evlavios si trebuie ca o parere sa fie potrivita �n mod
logic cu cealalta.

S-a aratat deci ca bunatatea, �ntelepciunea, dreptatea, puterea, nestricaciunea se

vad �n iconomia m?nturii noastre. Bunatatea lui Dumnezeu se vede din faptul ca a
voit sa m�ntuiasca pe cel pierdut. ?ntelepciunea si dreptatea s-au aratat �n felul
m?ntuirii noastre. Puterea s-a vazut din faptul ca El a fost �n chip de om si
asemenea unui om, potrivit cu umilinta firii noastre, si din faptul ca lumea s-a
�ncredintat ca El, la fel ca si oamenii, poate fi biruit de moarte; dar ca, fiind
asa, El a facut ceea ce-i era propriu, dupa natura. Si efectul luminii este
disparitia �ntunericului, si propriu vietii este dar�marea mortii.

Fiindca alunec�nd de la calea dreapta, ne-am �ndepartat de felul vietii dintru ?

nceput si am cazut �n moarte, ce lucru nefiresc ne ?nvata credinta noastra daca ne
arata cum curatia pune stap�nire pe cei molipsiti de pacat, cum viata pune
stap�nire pe cei moti, cum cei rataciti s�nt calauziti la drumul cei bun, pentru ca
astfel necuratia sa dispara, ratacirea sa se vindece, si cel mort sa se �ntoarca la
viata?

Dumnezeu S-a facut om, ca sa faca pe om dumnezeu, dupa har

Iar faptul ca dumnezeirea S-a �mbracat �n natura noastra omeneasca n-ar putea fi
considerat ceva strain de dreapta judecata de cei care nu s�nt mici la suflet. ?
ntr-adevar, cine este at?t de copil la suflet ?nc?t, privind Universul, sa nu
creada ca Dumnezeu este �n Univers, ?mbrac?ndu-l si cuprinz?ndu-l si locuind ?n el?
Caci de Cel ce este depind toate si nu este cu putinta sa existe ceva care sa nu-si
aiba existenta �n Cel ce este. Deci, daca toate s�nt ?n El si El este ?n toate, de
ce se rusineaza ei ca doctrina crestina �nvata ca Dumnezeu a fost printre oameni si
ca nici acum nu este �n afara de oameni? Caci si daca felul prezentei lui Dumnezeu
�ntre noi nu este acum acelasi cu felul prezentei Lui de atunci, se recunoaste
totusi ca El este �ntre noi si acum, si atunci. Acum, �ntr-adevar, este amestecat
�n noi Cel care tine firea noastra �n fiinta, iar atunci s-a amestecat cu firea
noastra omeneasca, pentru ca, prin amestecul cu dumnezeirea, firea omeneasca sa se
faca dumnezeiasca, fiind smulsa de la moarte si scoasa din tirania vrajmasului. Ca
�ntoarcerea Lui de la moarte este pentru neamul muritor ?ntoarcerea la viata cea
nemuritoare.

Dumnezeu se arata diavolului �ntrupat, �?nsel?ndu-l�, asa cum diavolul a ?nselat pe

om, ademenindu-l sa paraseasca binele

Dar poate ca cineva, cercet�nd dreptatea si �ntelepciunea pe care o contemplam noi

�n aceasta iconomie, este ispitit sa creada ca aceasta cale a m�ntuirii planuita de
Dumnezeu este o amagire. Caci faptul ca Dumnezeu nu S-a aratat �n pura Sa
dumnezeire, ci acoperit de natura omeneasca, ram�n?nd necunoscut de vrajmasul,
este, dupa parerea ereticilor, o amagire. �ntr-adevar, propriu �nselatorilor este
sa �ntoarca spre altceva nadejdile celor pe care-i p�ndesc si sa faca altceva dec�t
ceea ce asteptau ei. Cel care priveste �nsa spre adevar va consimti ca, dintre
toate lucrurile, chiar faptul acesta este al dreptatii si ?ntelepciunii divine. ?
ntr-adevar, este ?nsusirea unui drept sa dea fiecaruia dupa merit; si este
�nsusirea unui �ntelept de a nu separa scopul bun ai iubirii de oameni de judecata
dupa buna dreptate, ci de a le uni pe am�ndoua, cu bun mestesug, dreptatii d?ndu-i
ceea ce este dupa merit, iar bunatatii d�ndu-i unirea cu scopul iubirii de oameni.
Ei bine, sa cercetam daca aceste doua lucruri nu se gasesc �n faptele Lui.

Rasplata dupa merit, prin care �nselatorul este la r�ndu-i ?nselat, arata dreptatea
Lui, iar scopul faptului care se petrece se face marturia bunatatii Celui care
lucreaza. Caci este propriu dreptatii de a da fiecaruia lucrurile ale caror
principii si cauze le semanase mai �nainte, dupa cum pam�ntul, dupa felul
semintelor aruncate �n el, da, la r?ndu-i, si roadele. Iar propriu ?ntelepciunii
este ca, atunci c?nd, la r?ndu-i, da lucruri asemanatoare celor primite, sa nu se
departeze de ceea ce e bine. Caci dupa cum �ntr-o m?ncare cel care ?ntinde cursa
mortii amesteca otrava, iar cel care vrea sa-l scape pe cel caruia i s-a �ntins
cursa mortii amesteca leacul, am�ndoi folosind aceeasi cale, totusi, privind la
scopurile lor, pe unul �l laudam, iar pe celalalt �l ur?m; tot asa si aici, dupa
dreapta judecata, �nselatorul primeste acele roade ale caror seminte le-a aruncat
din propria-i libera vointa. �ntr-adevar, este �nselat de �mbracarea naturii
omenesti chiar acela care a �nselat mai �nainte pe om prin momeala placerii. Iar
scopul faptelor sav�rsite aduce schimbarea spre bine. Caci unul a sav�rsit ?
nselarea spre a strica firea omeneasca; iar Cel drept si totodata bun si �ntelept
s-a folosit de ideea amagirii pentru m�ntuirea omului, care fusese corupt, prin
aceasta fac�nd bine nu numai celui pierdut, ci chiar si aceluia care pusese �n
miscare pierzania noastra. �ntr-adevar, prin faptul ca El a apropiat moartea de
viata, �ntunericul de lumina si stricaciunea de nestricaciune s-a distrus raul, iar
folosul este al celui smuls din aceste rele. Caci dupa cum atunci c�nd o materie de
mic pret se amesteca cu aurul, lucratorii aurului �ndeparteaza prin puterea focului
corpul strain si de aruncat, aduc�nd iarasi la stralucirea fireasca materia mai de
pret (separarea corpului strain de aur nu se face, desigur, fara munca; numai focul
face sa dispara, �n timp, prin puterea lui, corpul strain, iar faptul ca se topeste
ceea ce i se adaugase aurului spre degradare este un fel de �ngrijire a lui), ?n
acelasi chip, moartea si stricaciunea, �ntunericul si orice vlastar al raului,
fiind nascocite de plasmuitorul raului, apropierea puterii divine, ?ntocmai ca
focul, produc?nd disparitia a ceea ce era strain de firea noastra, foloseste
naturii noastre prin nestricaciune, chiar daca separarea de rau este grea.

Ei bine, nici vrajmasul, daca ar ajunge sa simta binefacerea, n-ar tagadui ca ceea
ce s-a facut e drept si m�ntuitor. Caci dupa cum cei ce s�nt taiati si arsi spre a
fi vindecati se m�nie pe cei care-i ?ngrijesc pentru durerile pe care le sufera,
iar daca se �nt?mpla ca prin aceasta sa se �nsanatoseasca si suferinta arsurii sa
treaca, atunci ei vor aduce multumiri celor care i-au �ngrijit, ?n acelasi chip,
dupa ce este �ndepartat raul din firea omeneasca, rau care acum s-a amestecat si a
crescut �n firea noastra, deci c�nd vor fi readusi la vechea stare cei ce zac
acum ?n rele, atunci ?ntr-un glas va izbucni multumirea din partea ?ntregii
fapturi: si din partea celor pedepsiti �n timpul curatirii, si din partea celor ce
nu au avut, nici chiar la �nceput, nevoie de curatire. Aceste lucruri si celelalte
de acest fel le arata marea taina a dumnezeiestii �ntrupari �n om. Caci prin faptul
ca Dumnezeu s-a amestecat cu firea omeneasca, trec�nd prin toate etapele cresterii
acesteia - prin nastere si educatie si prin �ncercarea p?na la moarte -, s-au facut
toate cele spuse mai �nainte, Dumnezeu eliber?nd pe om de rau si nimicind pe
nascocitorul raului. Caci vindecarea bolii este nimicirea ei, chiar daca este
dureroasa.

Dumnezeu a primit toate ?nsusirile firii omenesti, din dragoste pentru om, singura
cale de recuperare.
Trebuia ?nsa ca Acela care S-a unit cu firea noastra omeneasca sa primeasca - �n
toate ?nsusirile particulare ale acestei firi - amestecul cu noi. ?ntr-adevar, dupa
cum cei care spala murdaria de pe haine nu lasa unele pete pe haine, iar pe altele
le spala, ci, de la un capat la altul, spala de pete toata tesatura, pentru ca
haina sa fie peste tot la fel, stralucind peste tot la fel datorita spalarii, tot
asa viata omeneasca, fiind molipsita de pacat de la �nceput si p�na la sf�rsit,
trebuia ca puterea curatitoare sa treaca prin toate v�rstele vietii, si nu ca o
parte sa fie curatita, si alta nu. De aceea viata noastra omeneasca, fiind cuprinsa
din am�ndoua partile �ntre doua hotare, adica �ntre ?nceput si sf?rsit, la am?ndoua
hotarele se gaseste puterea �ndreptatoare a firii noastre, pun?nd stap?nire pe ?
nceput, prelungindu-se p?na la sf?rsit si cuprinz�nd toate c?te s?nt la mijlocul
vietii noastre.

Dar, av?nd ?n vedere ca nu exista dec�t o singura intrare �n viata pentru toti
oamenii, de cine trebuia sa fie r�nduit ?n viata Acela care venea la noi? De cer,
zice poate cel care b�rfeste �nfatisarea naturii omenesti, ca pe un lucru rusinos
si netrebnic. Dar firea omeneasca nu era �n cer; si nici un viciu nu se �nscaunase
�n viata de deasupra lumii. Iar Cel care S-a unit cu omul facea aceasta �n scopul
ajutorarii omului. Deci, unde nu exista viciu si nici viata omeneasca, cum poate
cineva sa pretinda ca acolo omul sa se uneasca cu Dumnezeu sau, mai bine zis, nu un
om, ci o forma si o asemanare a omului?

Si cum s-ar fi putut face ?ndreptarea naturii noastre daca, atunci c?nd fiinta
pam�nteasca bolnava fiind, o alta fiinta, dintre cele ceresti, ar fi primit sosirea
lui Dumnezeu? Caci nu e cu putinta ca bolnavul sa fie �ngrijit daca nu primeste �n
chip propriu ?ngrijirea. Deci, daca bolnavul era pe pam�nt, iar puterea
dumnezeiasca nu s-ar fi atins de el, potrivit cu ceea ce-i era propriu, ar fi fost
fara folos pentru om lucrarea puterii divine asupra lucrurilor care n-aveau nici o
legatura cu noi. Caci la fel de necuviincios ar fi fost pentru dumnezeire, daca
�ndeobste ne e �ngaduit sa ne �nchipuim o alta lipsa de cuviinta �n afara de viciu.
�nsa pentru cel care, cu suflet mic, crede ca maretia divina consta aceea ca nu
primeste comuniunea cu �nsusirile firii noastre, pentru acela cu nimic nu s-ar
micsora lipsa de maretie a dumnezeirii daca Dumnezeu ar fi luat un corp ceresc mai
degraba dec�t unul pam�ntesc. Caci toata zidirea este departe de Cel prea�nalt si,
dupa �naltimea naturii Sale, neapropiat, toate creaturile, deopotriva, fiindu-i
supuse. caci ceea ce este �ndeobste neapropiat nu este pentru unele creaturi
apropiat, iar pentru altele neapropiat, ci, fara exceptie, sta deasupra tuturor
creaturilor. Deci, nici pam�ntul nu e mai departe de vrednicia divina, nici cerul
mai aproape, nici fiintele ce vietuiesc �n fiecare dintre cele doua stihii nu se
deosebesc prin ceva �ntre ele ?n aceasta privinta, astfel �nc?t unele sa se atinga
de natura neapropiata, iar altele sa fie departate. Nici n-am putea socoti ca
puterea care stap�neste Universul nu strabate �n chip egal toate creaturile.
Dumnezeu, prin urmare, va aparea ca inegal si inconsecvent, nefiind �n armonie cu
El ?nsusi, daca s-ar crede ca sub raportul naturii este departe de firea umana, dar
fata de alte creaturi este aproape si usor de cuprins.

Dreapta judecata �nsa, c�nd e vorba de ?nalta vrednicie, nu se uita nici sus, nici
jos, nefac�nd comparatii. Caci toate s�nt supuse, ?n chip egal, Puterii care sta
deasupra Universului. Astfel ca, daca ei vor socoti ca firea pam�nteasca nu e
vrednica sa se amestece cu firea dumnezeiasca, atunci nici nu s-ar mai gasi vreo
alta natura care sa fie vrednica sa se uneasca cu Dumnezeu. Dar daca toate
naturile, �n chip egal, s?nt nevrednice sa se uneasca cu Dumnezeu, un singur lucru
era de facut: ca Dumnezeu sa faca bine celui care avea nevoie de bine. Recunosc�nd
deci ca unde era boala, acolo s-a cobor�t puterea vindecatoare, ce lucru strain de
ideea de Dumnezeu propovaduim?

Nasterea lui Dumnezeu pe cale naturala nu este necuviincioasa.

Dar unii ?si bat joc de firea noastra si socotesc ca fiind josnic felul �n care ne
nastem, crez�nd ca prin aceasta fac de r�s taina noastra, la g�ndul ca nu se cuvine
ca Dumnezeu sa participe la viata omeneasca �n acelasi fel. Dar despre aceasta s-a
vorbit deja si �n cele ce s-au spus mai ?nainte, anume ca singurul lucru strain de
natura lui Dumnezeu este pacatul si orice este �nrudit cu el. dar natura omeneasca,
fiind or�nduita dupa vointa si legea dumnezeiasca, este departe de �nvinuirea de
pacat. Altfel, �nvinuirea adusa naturii omenesti s-ar �ndrepta ?mpotriva
Facatorului ei, daca vreo �nsusire a ei ar fi �nvinuita ca rusinoasa si
necuviincioasa. Deci, daca Dumnezeu este separat numai de pacat si daca nu exista o
natura �n sine a pacatului, daca taina spune ca Dumnezeu S-a ?ntrupat ?n om si nu ?
n pacat si daca intrarea omului �n viata este una singura, prin care intra �n viata
fiinta care se naste, ce alt fel de venire �n viata �nchipuiesc pentru Dumnezeu
aceia care socotesc ca e potrivit cu dreapta judecata ca firea care statea bolnava
�n rau sa fie cercetata de puterea dumnezeiasca? Lor nu le place felul �n care
Dumnezeu a cercetat pe om, nestiind ca orice parte a trupului omenesc are �n sine o
valoare egala cu a celorlalte si ca nu se critica nici una dintre partile care
conlucreaza la mentinerea vietii, sub motiv ca e josnica sau necuviincioasa. Caci
pentru un singur scop s-a alcatuit toata �mbinarea organelor trupului omenesc. Iar
scopul acesta este ram�nerea omului ?n viata. Deci toate madularele trupului mentin
omul �n viata, fiind fiecare sortite sa faca o alta lucrare, prin care se
chiverniseste puterea simturilor si energia de a functiona. Organele genitale au
�nsa proprietatea de a perpetua natura umana. Deci, daca te-ai uita la rolul lor,
mai prejos de care madulare, dintre cele socotite vrednice de cinste, ar putea fi
ele? Si dec�t care madular n-ar putea fi ele socotite mai de pret, dupa dreapta
judecata? Caci nu prin ochi si nici prin auz si nici prin limba si nici prin vreun
alt organ se perpetueaza neamul nostru. ?ntr-adevar, aceste madulare, dupa cum s-a
spus, s�nt madularele vietii actuale. �nsa prin organele genitale se pastreaza
omenirii nemurirea, �n asa fel �nc?t moartea, care lucreaza mereu ?mpotriva
noastra, sa fie fara spor si desarta, natura refac�ndu-se pe ea ?nsasi, aceia care
se nasc lu�nd locul celor care nu mai s?nt. Ce lucru necuviincios propovaduieste
deci taina noastra, daca Dumnezeu S-a unit cu viata omeneasca pe aceleasi cai prin
care natura omeneasca se lupta �mpotriva mortii?

De ce a am?nat Dumnezeu curmarea raului?

Dar, las�nd acest lucru, ei ?ncearca iarasi sa atace �nvatatura noastra prin alte
mijloace. Si zic: daca e bun si cuviincios ceea ce s-a facut, de ce Dumnezeu a
am�nat binefacerea? De ce n-a curmat ?nmultirea raului atunci c?nd raul era la ?
nceput? La aceasta ?ntrebare scurt e raspunsul nostru, anume ca din pricina
�ntelepciunii si a prevederii s-a am�nat ?ntoarcerea noastra la bine. ?ntr-adevar,
si �n bolile trupesti, c�nd vreun lichid otravitor strabate porii, mai �nainte de a
se ivi la suprafata ceea ce este �n trup ?mpotriva firii, ?ngrijitorii mestesugiti
ai bolilor nu �ngrijesc trupul bolnav cu leacuri tari, ci asteapta ca tot cea ce se
ascunde �nlauntru sa iasa afara si numai asa vindeca boala. dupa ce boala raului s-
a abatut asupra firii omenesti, Tamaduitorul a asteptat sa nu ram�na nici o rautate
ascunsa �n natura noastra. Din aceasta pricina, Dumnezeu nu aduce omului �ngrijirea
?ndata dupa uciderea de frate sav�rsita de Cain, caci raul nu aparuse �n toata
grozavia lui, asa cum s-a �nt?mplat cu cei pierduti ?n vremea lui Noe, nici nu se
descoperise greaua boala a pacatului sodomiei, nici lupta egiptenilor �mpotriva lui
Dumnezeu, nici m?ndria asirienilor, nici nelegiuita ucidere de copii a lui Irod,
nici celelalte fapte - c?te se pomenesc si c?te s-au ?nt?mplat ?n generatiile
urmatoare, unele fara sa fie aratate de istorie -, de vreme ce radacina raului
�ncolteste �n multe chipuri ?n libera culme si nu mai era nici un fel de faradelege
pe care oamenii sa nu aiba �ndrazneala de-a o face, pentru ca vindecarea sa fie
pentru orice boala, de aceea Dumnezeu a vindecat boala nu atunci c�nd era la ?
nceput, ci c?nd atinsese culmea.

(�Marele cuv?nt catehetic�, Ed, Sofia 1998, trad. Grigorie Teodorescu)