Dac� cineva nu va vedea �nvierea sufle-tului s�u, nu va putea s� se �nve�e cu

dinadinsul ce este sufletul cel g�nditor<170>. Dar eu, st�nd cu �ndr�zneal� la

picioarele lui �i mai cu evlavie �ntreb�ndu-l, dup� obicei, i-am zis: <192>Arat�-
mi, o, p�rinte, de ai ajuns la m�sura suirii acesteia, adic� dac� ai �nv�at ce este
sufletul cel g�nditor!<170>
Iar el cu mult� �i mare smerenie mi-a r�spuns astfel: <192>Pentru dragostea
Domnului, �nva��-m� �i pe mine acestea, c�ci nu pu�in folos poate s� pricinuiasc�
sufletului meu<170>. Apoi dumnezeiescul �i �ntru tot cinstitul p�rinte Grigorie,
dup� ce a l�udat s�rguin�a mea, astfel de �nv��tur� a f�cut c�tre mine:
<192>Sufletul pun�ndu-�i toat� s�rguin�a, pu�in� vreme, �i nevoindu-se cu fapta
bun� cea lucr�toare, cu socoteal� �i cu deslu�ire, pe toate patimile le supune �i
le face roabe. �i �n acest chip, precum umbrele urmeaz� trupurilor, a�a �i faptele
bune cu adev�rat urmeaz� acestuia, merg�nd dup� d�nsul. �i nu numai at�t, dar ca �i
�ntr-o suire a unei sc�ri duhovnice�ti �i la cele mai presus de fire, �l pov�uiesc
�i-l �nva�� pe suflet. Iar c�nd mintea, cu darul lui Hristos, se va sui la cele mai
presus de fire, atunci lumin�ndu-se cu str�lucirea cea duhovniceasc�, se �ntinde �i
se l�rge�te luminat �ntru vedere. �i, f�c�ndu-se mai �nalt� dec�t sine, dup� m�sura
darului de la Dumnezeu, mai luminat �i mai curat vede firile f�pturilor celor ce
s�nt, dup� cum au asem�narea �i r�nduiala<170>.
<�2>Iar nu precum b�rfesc cei ce se �ndeletnicesc �ntru de�arta <�0>�n�el�ciune cea
din afar�, din p�ntece gr�ind �i mincinoase explic�ri<�2> f�c�nd, ca pe cei simpli
s�-i am�geasc�. Aceia b�rfesc �i am�gesc, alerg�nd dup� umbr� �i nu dup� lucrarea
cea fireasc�. C� s-a f�cut de�art� inima lor, dup� cum zice Scriptura, �i
<MI>zic�nd c� s�nt �n�elep�i, au �nnebunit<D>. Dar fiindc� pu�in c�te pu�in,
sufletul care <�0>a primit arvuna duhului, pentru mul�imea vedeniilor ce suie<�2>
c�tre cele mai de<�0> sus �i mai dumnezeie�ti, l�s�nd �n urm� pe cele dinainte -
dup� cum tr�mbi�a cea mare a Bisericii, dumnezeiescul Apostol Pavel �nva��, zic�nd:
<MI>Pe cele dinapoi uit�ndu-le �i spre cele dinainte alerg�nd<D> -, atunci sufletul
care a�a �ntru adev�r s-a cur�it, toat� frica o leap�d� �i toat� temerea de la sine
o scutur�.
�i cu dragostea Mirelui unindu-se �i de El lipindu-se, vede deodat� g�ndurile sale
cele fire�ti �ncet�nd �i �napoia lui c�z�nd, dup� a�ez�m�ntul Sfin�ilor P�rin�i, �i
la frumuse�ea cea f�r� de chip �i negr�it� ajung�nd, singur cu Dumnezeu vorbe�te,
f�c�ndu-se luminat �i str�lucit Sf�ntului Duh.
Deci dup� ce s-a luminat astfel cu lumina cea nem�rginit� �i are mi�carea c�tre
Dumnezeu, �i din clipa aceasta vine �i noua schimbare, pe care nu o simte trupul
acesta smerit, p�m�ntesc �i materialnic. C� sufletul, fiind f�r� de materialnic�
�mp�timire, se arat� fire cu adev�rat g�nditoare, precum adev�rat mai �nainte de
c�lcarea poruncii era Adam str�mo�ul nostru, acoperit cu lucrarea �i cu darul
nem�rginitei lumini. Iar mai pe urm�, pentru amara c�lcare de porunc�, vai mie!,
lipsindu-se de slava cea cu chip de lumin� �i str�lucire, s-a v�zut om gol.
�nc� a mai ad�ugat pururea pomenitul Grigorie, zic�nd c�tre mine: <192>C� cel ce
ajunge la aceast� �n�l�ime prin statornica �i s�rguincioasa cugetare a rug�ciunii,
o, fiule! a v�zut �i a cunoscut �n ce stare a venit darul lui Hristos. Acela a
v�zut �nvierea sufletului s�u, mai �nainte de �nvierea cea de ob�te, �n care
n�d�jduie�te, �nc�t sufletul care a�a s-a cur�it, poate s� zic� cu dumnezeiescul
Apostol Pavel: <MI>De s�nt �n trup sau afar� de trup, nu �tiu!<D> �i nu numai
aceasta, ci chiar sufletul, nedumerindu-se �i cu totul �nsp�im�nt�ndu-se, strig�:
O, ad�nc de bog�ie, de �n�elepciune �i de cuno�tin�� a lui Dumnezeu, c�t de
necercetate s�nt judec�ile Lui �i c�t de neurmate s�nt c�ile Lui!<170>