Sfāntul Ioan Gura de Aur

Opt omilii impotriva iudeilor

Inapoi

OMILIA II
Īmpotriva acelora care postesc postul iudeilor si īmpotriva iudeilor īnsisi.
Omilie tinuta dupa ce s-a tinut cealalta omilie si cinci zile īnainte de postul iudaic.

POSTUL CEL RAU SI NECURAT al iudeilor bate acum la usa noastra. Cu toata ca este vorba de post, nu va mirati ca l-am numit necurat. Ce se face contrar scopului lui Dumnezeu, fie ca este jertfa sau post, este cel mai urāt dintre toate lucrurile.
Postul lor cel rau va īncepe peste cinci zile. Acum zece zile sau poate cu mai multe zile īn urma, am anticipat aceasta si am predicat cu nadejdea ca īi va ocroti pe fratii vostri. Sa nu socoteasca nimeni vreo greseala si sa spuna ca discursul meu a fost
īnainte de vreme fiindca l-am tinut cu atātea zile mai devreme. Cānd ameninta vreo febra, sau oricare alta boala, medicii anticipa aceasta si cu multe leacuri vindeca si fortifica trupul omului care va fi cuprins de friguri; ei se grabesc sa-si smulga
trupul din primejdiile care īl ameninta īnainte ca pacientul sa experimenteze atacurile lor.

(2) Īntrucāt si eu vad ca vine asupra voastra o boala foarte grava, v-am avertizat, cu multa vreme īnainte, ca sa puteti folosi masurile de īndreptare īnainte de a va ataca raul. Pentru aceasta nu am asteptat sa va predic chiar īnaintea zilelor de post. N-
am vrut ca din lipsa de timp sa nu va opresc sa-i vānati pe fratii vostri; am nadajduit ca rastimpul de multe zile sa va permita sa depistati cu tot curajul pe cei care suferiti de aceasta boala si sa le restabiliti sanatatea.

(3) Oamenii care urmeaza sa sarbatoreasca o nunta sau sa pregateasca un ospat mare, fac acelasi lucru. Ei nu asteapta ziua propriu zisa. Cu multa vreme īnainte, ei vorbesc cu pescarii si vānatorii de pasari pentru ca trecerea rapida a timpului sa nu
prezinte nici o piedica īn pregatirea pentru ospat. Fiindca si eu doresc sa īntind un ospat īnaintea voastra īmpotriva īndaratniciei iudeilor, m-am pornit sa va vorbesc voua, pescarilor, ca sa-i adunati pe fratii vostri mai slabi īn plasele voastre si sa-i
aduceti sa auda ce va spun eu.

(4) Aceia dintre voi care au pescuit si aveti captura īn plasele voastre la adapost, ramāneti neclintiti si legati-i strāns cu cuvintele sfaturilor voastre. Aceia dintre voi care īnca nu au luat aceasta prada potrivita, aveti destul timp īn aceste cinci zile ca
sa prindeti si sa va biruiti prada. Deci sa aruncam plasele īnvataturii; ca o haita de cāini de vānatoare sa dam tārcoale si sa īncercuim prada; sa-i aducem laolalta din oricare colt si sa-i aducem īn supunere fata de legile Bisericii. Daca socotiti ca este
o idee buna, sa-i trimiteti sa-i urmareasca pe cei mai buni haitasi, fericitul Pavel, care odinioara a strigat tare si a zis: „Iata, eu, Pavel, va spun ca daca voi sunteti taiati īmprejur, Hristos nu va va aduce nici un folos.”

(5) Cānd fiarele si animalele salbatice se ascund sub un tufis si aud strigatul vānatorului, ele sar īn sus de frica. Strigatele mari le goneste din ascunzatoarea lor si, chiar īmpotriva vointei lor, strigatul vānatorului le sileste sa iasa afara si de multe ori
ele cad direct īn plase. Asadar, si fratii vostri se ascund īn ceea ce as putea numi hatisul iudaismului. Daca ei aud strigatul lui Pavel, eu sunt sigur ca ei vor cadea cu usurinta īn plasele māntuirii si vor īndeparta toate greselile iudeilor. Caci nu Pavel
a fost acela care a vorbit, ci Hristos, care a miscat sufletul lui Pavel. Asadar, cānd īl auziti strigānd si zicānd: „Iata, eu, Pavel, va spun voua,” socotiti ca numai strigatul este al lui Pavel; cugetul si īnvatatura sunt ale lui Hristos, Care īi vorbeste lui
Pavel din launtrul inimii lui.

(6) Dar cineva ar putea spune: „Este atāt de vatamatoare taierea īmprejur īncāt face īntregul plan al lui Hristos nefolositor pentru māntuire? Da, vatamarea taierii īmprejur este foarte mare, nu prin ea īnsasi ci prin īndaratnicia voastra. A fost o vreme
cānd Legea era folositoare si necesara, dar acum ea a īncetat si este neroditoare. Daca o primiti acum si acceptati taierea īmprejur, cānd vremea nu mai este potrivita, lucrul acesta face darul lui Dumnezeu inutil. Caci voi nu voiti sa veniti la El,
fiindca Hristos nu va fi de nici un folos pentru voi. Sa zicem ca cineva ar fi prins īn fapta desfrānarii si a uciderilor celor mai ticaloase si apoi ar fi aruncat īn temnita. Sa zicem, apoi, ca judecata urma sa fie īndreptata īmpotriva lui si ca el ar fi fost
osāndit. Sa zicem ca tocmai īn clipa aceea ar veni o scrisoare de la īmparat prin care īi slobozea pe cei tinuti īn temnita, si-i stergea de pe oricare zapis ori cercetare. Daca īntemnitatul ar nesocoti folosul iertarii, ar ramāne īndaratnic si ar prefera sa
fie dus la judecata, sa i se dea socoteala si sa i se dea pedeapsa dupa aceea, el nu se va putea folosi de bunavointa īmparatului. Caci atunci cānd el s-a dat pe sine judecatii, cercetarii si osāndirii, el a īncuviintat sa se lipseasca de darul cel īmparatesc.

(7) Aceasta s-a īntāmplat īn cazul iudeilor. Iata cum stau lucrurile. Īntreaga fire omeneasca a fost luata īn relele cele mai ticaloase. „Toti au pacatuit,” zice Pavel. Ei au fost zavorāti īntr-o temnita prin īncalcarea Legii. Osānda judecatorilor urma sa
fie īndreptata īmpotriva lor. O scrisoare de la Īmparatul a coborāt din cer. Īmparatul īnsusi a venit. Fara cercetare, fara sa ceara socoteala, El a slobozit din lanturi pe toti oamenii de pacatele lor.

II

(1) Deci, toti cei care alearga la Hristos sunt māntuiti prin harul Sau si iau folos din darul Sau. Dar cei care doresc sa gaseasca īndreptatire de la Lege vor cadea si din har. Ei nu se vor putea bucura de bunavointa plina de iubire a Īmparatului pentru
ca ei se straduiesc sa cāstige māntuirea prin ostenelile lor; ei vor trage asupra lor blestemul Legii fiindca din lucrarile Legii nici un muritor nu va afla īndreptatire. Pavel zice: „Daca te tai īmprejur, Hristos nu-ti va fi de nici un folos.” Caci omul care
se straduieste sa cāstige māntuirea din lucrarile Legii nu are nici o legatura cu harul. Aceasta a lasat Pavel sa se īnteleaga atunci cānd a spus: „Daca esti īn afara harului, atunci nu ai nici virtutea lucrarii; altfel harul nu mai este har. Dar daca esti īn
afara lucrarii, nu mai este har: altfel lucrarea nu mai este lucrare.” Si iarasi: „Daca dreptatea ar fi prin Lege, atunci Hristos a murit īn zadar.” Si iarasi: „Voi care va īndreptatiti prin Lege sunteti cazuti din har.” Voi ati murit pentru Lege, ati devenit
un stārv; mai apoi voi nu mai sunteti sub jugul ei, nu mai sunteti supusi necesitatii ei. Atunci, de ce va straduiti sa va faceti tulburare cānd nu are nici un scop si este īn desert?

(2) Cānd Pavel a zis: „Iata, eu, Pavel, va spun voua,” de ce a adaugat numele sau? De ce nu a spus simplu: „Iata, va spun?” El a dorit sa le aminteasca despre rāvna pe care o aratase el cu privire la iudaism. El spune aceasta: „Daca eu nu as fi evreu
si nu as sti nimic despre problemele evreiesti, poate ca cineva ar spune ca, fiindca eu nu cunosteam puterea taierii īmprejur, eu o resping din dogmele Bisericii.” De aceea si-a adaugat numele. El a dorit sa le aminteasca ceea ce facuse el īn numele
Legii. Este ca si cum ar spune: „Eu nu fac aceasta cu toata ura taierii īmprejur ci īn deplina cunoastere a adevarului. Eu, Pavel, spun aceasta, ca Pavel care a fost taiat īmprejur īn cea de a opta zi, care sunt israelit prin nastere, un evreu dintre evrei,
din neamul lui Veniamin, fariseu dupa Legii, care a persecutat Biserica cu zel, care a intrat īn case, a scos barbati si femei si i-a dat la temnita. Toate acestea i-au putut determina chiar si pe cei care sunt foarte prosti ca eu am asternut pe hārtie
aceasta lege nu prin vreo ura nici din necunoasterea lucrurilor evreiesti ci īn deplina cunoastere a adevarului fara de asemanare al lui Hristos. „Si marturisesc iarasi fiecarui om care este taiat īmprejur, ca el este legat sa tine Legea.”

(3) De ce nu a spus el: „Eu sfatuiesc,” sau „eu poruncesc,” sau „eu zic”? De ce a spus el: „Marturisesc? Ca sa poata, prin acest cuvānt, sa ne aminteasca de judecata viitoare. Acolo unde se afla marturisitori care sa marturiseasca, sunt si judecati si
osānde. El īl īnfricoseaza pe cel care aude, apoi, amintindu-i de tronul īmparatesc si aratāndu-i ca acele cuvinte vor fi martorul sau īn ziua aceea cānd fiecare om va spune ce a facut, ce a spus si ce a auzit. Galatenii au auzit acele cuvinte īn zilele
acelea. Cei care au boala galatenilor sa le auda astazi iarasi. Daca nu sunt de fata, sa auda prin voi cuvintele pe care Pavel le-a spus si a zis: „Marturisesc din nou fiecarui om care s-a taiat īmprejur, ca el este legat sa tina īntreaga Lege.

(4) Sa nu-mi spuneti ca taierea īmprejur este doar o porunca; aceasta porunca va impune īntregul jug al Legii. Atunci cānd va supuneti regulii Legii, trebuie sa ascultati si poruncile pentru toate celelalte lucruri. Daca nu īmpliniti aceasta, trebuie sa
fiti pedepsiti si aduceti blestem asupra voastra. Cānd o vrabie a cazut īn plasa vānatorului, chiar daca īi este prins numai piciorul, īi este prins trupul īntreg. Asadar, omul care īmplineste o singura porunca a Legii, fie taiere īmprejur, fie postire,
numai prin acea singura porunca, a dat Legii putere deplina asupra sa; atāta vreme cāt doreste si daca vrea sa īndeplineasca o parte a Legii, el nu poate ocoli īndeplinirea īntregii Legi.

(5) Noi nu spunem aceasta ca sa acuzam Legea. Dumnezeu nu īngaduie aceasta! Spunem aceasta fiindca dorim sa aratam mai departe bogatiile fara asemanare ale harului lui Hristos. Caci Legea nu este potrivnica lui Hristos. Cum ar putea fi, cānd
El este Cel care a dat Legea, cānd Legea ne duce la El? Dar noi suntem siliti sa spunem toate aceste lucruri din pricina pornirii spre cearta īnainte de vreme a acelora care nu folosesc Legea asa cum ar trebui. Cei care īncalca Legea sunt cei care ne
poftesc nu numai sa o tinem mereu si sa venim la Hristos, si apoi ne spun noua sa tinem iarasi postul. Legea ne-a fost de mare folos naturii noastre. Eu sunt de acord cu aceasta si nu o voi tagadui niciodata. Dar iudaizatorii ramān credinciosi ei,
dincolo de vremea potrivita si nu ne va lasa sa vedem cāt de folositoare a fost ea.

(6) Ar fi cea mai mare sursa de lauda pentru un īnvatator, daca elevul sau nu ar mai avea nevoie de el ca sa-i supravegheze purtarea fiindca tānarul īsi sporise virtutea atāt de mult. Asadar, ar fi cea mai mare lauda pentru Legea de al carui ajutor noi
nu mai avusesem nevoie. Caci Legea a adus īmplinirea acelui lucru pentru noi: ne-a pregatit sufletul ca sa primeasca o filosofie mai mare.

(7) Asa se face ca cel care sade la picioarele Legii si nu vede nimic mai important decāt ceea ce scrie īn ea, nu mai primeste nici un folos din ea. Dar eu am dat la o parte Legea si am alergat la īnvataturile mai īnalte ale lui Hristos; cu toate acestea,
am dat Legii cea mai mare īnsemnatate, fiindca datorita ei am putut sa trec dincolo de lucrurile neīnsemnate pe care le cuprinde si sa ma ridic la īnvatatura care ne vine de la Hristos.

(8) Legea ne-a adus naturii noastre mult folos, dar numai daca ea ne-a dus īn mod deschis la Hristos. Daca nu s-a īntāmplat asa, ne-a vatamat, lipsindu-ne de lucruri mai importante din pricina concentrarii noastre asupra celor mai mici; ne mai
vatama tināndu-ne īn relele fara de numar ale īncalcarilor noastre. Sa zicem ca sunt doi doctori, unul mai slab, celalalt mai puternic. Daca cel mai slab a recomandat doctorii pentru ulcer dar nu l-a putut vindeca pe bolnav de durere, atunci ……

III

„De aceea, daca aduci darul tau la altar, si acolo īti aduci aminte ca fratele tau are ceva īmpotriva ta, lasa darul tau acolo īnaintea altarului si mergi mai īntāi sa te īmpaci cu fratele tau si dupa aceea vino īnapoi si da darul tau.” Hristos nu a spus: „Da
darul tau si pleaca,” ci „Lasa-l acolo fara sa-l dai si mergi mai īntāi sa te īmpaci cu fratele tau.”

(2) Nu a facut aceasta numai aici, ci si īn alta parte. Daca omul are sotie necredincioasa, adica, ne-evreica, el nu este silit sa scape de ea. Caci Sf. Pavel a zis: „Daca vreun om are femeie necredincioasa si ea vrea sa traiasca cu el, el sa n-o alunge.
Dar daca el are femeie care este desfrānata si adultera, nimic nu-l poate opri pe el ca sa n-o alunge. Caci Hristos a zis: „Cine īsi alunga femeia īn afara de pricina de desfrānare, o face sa savārseasca preacurvie. Si astfel lui īi este īngaduit sa o lase
din pricina desfrānarii.”

(3) Vedeti bunatatea plina de dragoste si purtarea de grija a lui Dumnezeu? El zice: „Daca femeia ta este pagāna, n-o lasa pe ea. Dar daca este desfrānata, Eu nu te opresc sa faci aceasta.” El vrea sa spuna lucrul acesta: „daca ea faptuieste faradelege
fata de Mine, sa n-o izgonesti; dar daca te urgiseste pe tine, nimeni nu te poate opri sa nu o lasi.” Deci, daca Dumnezeu ne-a aratat asemenea cinste, sa nu socotim noi ca suntem vrednici de aceeasi cinste? Sa lasam noi ca El sa fie necinstit de
femeile noastre? Sa īngaduim noi aceasta, chiar daca ne dam seama ca pedeapsa si razbunarea cea mai mare se vor īngramadi asupra noastra, atunci cānd noi nesocotim māntuirea femeilor noastre?

(4) De aceea te-a facut pe tine cap al femeii. De aceea ti-a poruncit Pavel: „Daca femeile vor sa īnvete ceva, sa-i īntrebe pe barbatii lor acasa,” astfel ca tu, ca īnvatator, pazitor, patron, sa o poti īndemna la evlavie. Cānd suna ceasul slujbelor care te
cheama la Biserica, tu nu o ridici pe ea din nepasarea ei trāndava. Dar acum, ca diavolul va cheama femeile la sarbatoarea trāmbitelor si ele raspund degraba acestei chemari, voi sa nu le opriti. Lasati-le sa se prinda īn acuze de pagānatate, lasati-le
sa se tārasca īn cai desfrānate. Caci, de regula, sunt desfrānatele, afemeiatii si īntregul cor de la teatru care se grabesc la acea sarbatoare.

(5) Si de ce vorbesc eu despre desfrānarea care se petrece acolo? Nu te temi ca femeia ta se poate īntoarce de acolo dupa ce un diavol i-a posedat sufletul? Nu ati auzit īn cuvāntarea mea anterioara argumentul care ne-a dovedit ca demonii
salasluiesc īn sufletele iudeilor si īn locurile īn care se aduna ei? Spuneti-mi, atunci. Cum aveti īndrazneala voi, cei care lucrati iudaizarea, dupa ce jucati cu demonii, sa va īntoarceti la adunarea apostolilor? Dupa ce v-ati īndepartat si v-ati alaturat
celor care au varsat sāngele lui Hristos, cum nu va cutremurati sa va īntoarceti si sa luati parte la ospatul lui sfānt, sa va īmpartasiti cu sāngele lui de mare pret. Nu va cutremurati, nu va temeti cānd savārsiti asemenea īncalcari? Aveti atāt de putina
pretuire pentru acel ospat?

(6) V-am spus aceste cuvinte. Sa le spuneti celor care iudaizeaza, iar ei femeilor lor. „Īntariti-va unul pe altul.” Daca un catehumen este bolnav de aceasta boala, sa iasa afara din Biserica. Daca cel bolnav este credincios si este deja initiat, sa fie
īndepartat de la sfānta masa. Caci nu toate pacatele au nevoie de povatuire si sfat; unele pacate, prin natura lor, cer vindecare printr-o taiere iute si ascutita. Ranile pe care le putem rabda reactioneaza la vindecari mai moderate; cele care puroiaza si
nu pot fi vindecate, cele care se hranesc cu restul trupului, au nevoie de ardere cu fierul īnrosit. Asa este si cu pacatele. Unele au nevoie de sfaturi īndelungate; altele au nevoie de mustrare usturatoare.

(7) De aceea Pavel nu ne-a poruncit sa sfatuim īn fiecare caz ci si sa mustram usturator: „De ce sa-i mustri usturator?” De aceea, eu īi voi mustra usturator acum, asa īncāt ei sa se īnvinovateasca si sa se simta rusinati pentru ceea ce au facut. Atunci,
ei nu vor mai fi niciodata raniti prin acel post pacatos.

(8) Astfel, eu voi lasa la o parte predicarea de acum, caci marturisesc si spun: „daca vreun om nu-L iubeste pe Domnul Iisus Hristos, blestem sa fie asupra lui.” Ce dovada mai mare ar putea fi ca un om nu-L iubeste pe Domnul nostru decāt atunci
cānd participa la sarbatoare cu cei care L-au ucis pe Hristos? Nu eu am aruncat blestem asupra lor, ci Pavel. Mai degraba, nu Pavel, ci Hristos, Care a vorbit prin el si a zis mai devreme: „Cei care sunt confirmati īn lege au cazut din har.”

(9) Asa le vorbesc lor aceste cuvinte, le citesc aceste texte cu glas mare. Aratati-va zelul vostru īntreg īn māntuirea lor. Cānd i-ati īnsfacat din falcile diavolului, aduceti-i la mine īn ziua postului evreiesc. Apoi, dupa ce mi-am tinut restul fagaduintei
fata de voi, īn deplina īntelegere si īntr-un glas, alaturati-i pe fratii vostri īn slavirea lui Dumnezeu si a Tatalui Domnului nostru Iisus Hristos, caci a Lui este slava īn veci. Amin.

Omilia III

Search

Search