Sunteți pe pagina 1din 5

Lucrare De Seminar

-Decalogul-

LUCA ION-FLORIAN
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA
ANUL I, GRUPA 6
UNIVERSITATEA BUCURESTI

CARTEA IESIREA

CAPITOLUL 20 - CELE 10 PORUNCI

1:Grait-a domnul toate cuvintele acestea,zicand:


Urmeaza cele zece cuvinte, sau Decalogul.Decalogul se deosebeste de restul codurilor
de legi vechi orientale in primul rand prin stil, care este apodictic si nu cazuistic. Legiuitorul este un
rege oarecare, ci divinitatea, iar pedeapsa oricarei incalcari a celor prescrise este moartea. Datorita
accentului pus pe conduita morala si buna functionare a raporturilor interumane, Decalogul a putut
deveni codul moral al umanitatii in genere.
2:Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, Cel ce te-a scos din tata Egiptului, din casa
robiei.
3:Sa nu ai alti Dumnezei in afara de Mine.
Dumnezeu pretinde un cult exclusiv, ca a nu slujim celor ce nu sunt. El e Cel ce ne-a
eliberat, ca dintr-un Egipt, de robia pacatului si a mortii. De aceea se cuvine sa-I slujim doar Lui,si nu
falsilor dumnezei, cum faceau cei mai multi dintre cei mai vechi. Origen il indeamna pe

oricine

asculta acest cuvant sa paraseasca Egiptul, sa treaca din robia lumii cazute in pacat, pentru a veni in
casa libertatii, la o viata conforma cu poruncile lui Dumnezeu(Hom.Ex.8,1)
Nu-i impiedica pe ei sa-i aiba pe aceia caalti dumnezei pentru ca nu cumva, intorcanduse de la Dumnezeu cel adevarat, sa inceapa sa-si faca zei din cele ce nu sunt.Au alti dumnezei cei ce
se alipesc de cele materiale, precum si ereticii care clasifica sintele invataturi ale Bisericii.
4: Sa nu-ti faci chip cioplit si nici vreo asemanare cu ceva din cate sunt in cer, acolo
sus, ori de cate sunt pe pamant, aicea jos, ori din cate sunt in apele de sub pamant.
Chip cioplit:textual:idol(idolon); prin definitie, statuie sau statuieta sculptata, ca
reprezentare a unei zeitati. Aceasta interdictie facea din Israel un unicat in intregul sau context uman.
De retinut insa ca textul se completeaza prin prima fraza a versetului urmator; porunca nu interzice
opera de arta, ci transformarea acesteia in idol. Pentru Philon, aici se condamna deopotriva si
sculptura si pictura(Decal.66;156;Ebr.109;gig.59); la fel pentru Iosiv Floaviu. Oreigen deosebeste idol
de infatisare, factiuni ale unor lucruri pe de o parte(cf I Corinteni8,4), efigie a fiintelor adevarate, pe de
alta(hom.Ex8,3)
5: Sa nu te inchini lor, si nici sa le slujesti; ca Eu, Domnul, Dumnezeul tau, Eu sunt un
Dumnezeu gelos, Cel ce vina parintilor o da pe seama copiilor pan-la al treilea si al patrulea neam
pentru cei ce Ma urasc.
Dumnezeu se numeste aici Theos zilotis; zilotis traducere ebraicul qana, de la qano(=gelos).
Gracescul zilos inseamna zel, ardoare , ravna, dar si gelozie, emulatie, rivalitae; sensul e editat de

context. In cazul de fata, Dumnezeu Isi revendica in exclusivitate fidelitetea si iubirea celor cu care a
incheiat legamantul; in caz de tradare cu alti dumnezei, El Isi atribuie chiar pornirile temperamentale
ale unui acces de gelozie'. 'Dumnezeu gelos, este un sens al termenului care in greaca clasica inseamna
adept plin de ravna; se aplica aici lui Dumnezeu ca Unuia care nu admite rival, si in acest sens
corespunde bine ebraicului qanna. Are si sensul de zelos, fanatic. Pornind de aici, Marcion distingea
intre Dumnezeu gelos, fanatic, ranchiunos al Vechiului Testament si Dumnezeul bun , iubitor, iertator
din Noul Testament, relevat de Iisus Hristos.
6:Dar Ma milostivesc pan-la al miilea neam spre cei ce Ma iubesc si-Mi pazesc
poruncile.
Nu e ingaduit sa reprezentam pe Dumnezeu in chipul creaturilor, pentru a nu confunda
Creatorul cu creatia. Cum vom vedea, interdictia nu a fost totala, dar, in general, s-a evitat de a da un
chip vazut celor nevazute, existand si pericolul caderii in idolatrie. Insa in nici un caz nu poate fi atacat,
pornind de la aceasta porunca, cultul sfintelor icoane. Odata cu intruparea Fiului, Dumnezeu a luat chip
vazut, ce poate fi reprezentat. La randul sau, Sfanta Scriptura este icoana. Dar ea poate deveni si chip
cioplit, sau idol fara viata, cand e scoasa din Biserica si talcuita de catre eretici.
Poate surprinde pedepsirea copiilor, pana la al treilea si al patrulea neam, pentru pacatele
parintilor Dumnezeu nu vrea sa spuna aici ca au sa fie pedepsiti altii pentru pacatele altora, ci ca vor
suferi pe buna dreptate aceeasi pedeapsa ca si inaintasii lor, pentru ca nu s-au facut mai buni, desi au
avut inaintea lor pilde de pacatosi pedepsiti. Dar e si un alt inteles, de vreme ce primul si al doilea
neam nu se spune c-ar fi pedepsite:Primul neam socotesc ca este samanta raului, adica atacul (sau
momeala). Al doilea e pofta. Al treilea, deprinderea (habitudinea) raului, adica consimtirea. Al patrulea,
lucrarea, adica fapta. Deci se pedepseste pana la al treilea si al patrulea neam. Caci atacul si pofta sunt
nevinovate, intrucat raul n-a razboit pana la capat.' Iar milostivirea pana la al miilea neam arata
bunatatilor cu care va darui Dumnezeu sufletul ce-I urmeaza Lui.
7: Sa nu iei numele Domnului, Dumnezeului tau in desert ca nu va lasa Domnul
nepedepsit pe cel ce ia in desert numele Lui
E oprit sperjurul, ca si orice folosire necuviincioasa sau inutila a neamului divin. La fel si
pomenirea lui Dumnezeu de catre eretici, fiind o hula sa-L pomeneasca pe Dumnezeu, unic si
irepetabil; de asemenea, la falsul juramant si, in general, la a numi divinitatea in contexte superficiale.
Pentru Clement de Alexandria porunca se refera la Dumnezeu-Tatal Creator si Intelepciunea care-i
naste pe cie drepti.
8:Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca s-o sfintesti.
9:Sase zile sa lucrezi; in ele fa-ti toate treburile,
10:Dar ziua a saptea este odihna Domnului, Dumnezeului tau; in ea sa nu faci nici o

munca, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau , nici asinul tau,
nici orice dobitoc al tau, nici strainul ce poposeste la tine,
11:Fiindca-n sase zile a facut Domnul cerul si pamuntul, marea si toate cele ce sunt intrinsele, iar in ziua a saptea S-a odihinit. De aceea a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintito.
Este aici, desigur, un inteles mai inalt decat simpla retinere de la lucrari intr-o anumita
zi . Multi au trecut de la treapta lucratoare la vedere si s-au odihnit de la toate, aflandu-se intr-o
sambata a legii duhovnicesti. Dupa ce am ostenit sa ne insusim virtutiile, vom odihni in Dumnezeu
prin fixarea in contemplatie.Sambata, fiind ultima zi din saptamana, inseamna timplul venirii
Mantuirorului nostru , Care S-a aratat la sfarsitul si apusul veacului si ni S-a facut noua inceput si usa
spre spalarea pacatelor , spre libertate si iertare, spre nestricaciune si viata si spre nadejdea viitoare.
Dar cei ce urmeaza Domnului depasesc sambata, intrand intr-o noua zi: A saptea zi este aratata, deci,
ca zi de odihna; ziua aceasta, prin indepartarea de fapte rele, pregateste ziua cea dintai, care este cu
adevarat ziua odihnei noastre. Sabatul avea un rol pregatitor: Odinioara, in vremea sabatului celui
prefigurativ, desi (oamenii) se odihneau cu trupul, sufletele lor erau incatusate in rautati si pacate. Or
acesta este sabatul adevarat, odihna cea adevarata, cand sufletul este curat si nu implineste cugetele lui
Satan, cand se odihneste in linistea si bucuria cea vesnica a Domnului. Crestinii vor inlocui sabatul cu
Duminica, ziua Invierii Domnului si a Pogorari Duhului Sfant.
12:Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe
pamntul pe care Domnul Dumnezeu ti-l va da.
Suntem datori sa aducem cinstire parintilor nostri trupesti si sufletesti. Incalca porunca mai
ales cei ce se impotrivesc invataturilor randuiti de Hristos in Biderica Sa. E cuprins aici si un alt
avertisment: Nu te lasa condus de porniri lipsite de judecata si nici nu te lua dupa deprinderile cele din
lume
13:Sa nu ucizi
Dumnezeu este Cel ce da viata si Singurul in drept sa o ia. E oprita astfel luarea cu voie a
vietii aproapelui, precum si a propriei vieti. Dar cea mai grava e uciderea sufleteasca (Matei 10, 28).
Cel ce vrea sa nimiceasca invatatura cea adevarata despre Dumnezeu si despre vesnicia Lui, ca sa
puna in locul ei minciuna,spunand fie ca universul este fara pronie, fie ca lumea este necreata, fie ca
sunt minciuni temeiurile adevaratei invataturi, acele este cel mai mare criminal
Astfel, ucugasi sunt ereticii care cauta sa-i desparta pe credinciosi de Biserica, dupa cum sunt si
sinucigasi, ca unii ce si-au ales osanda vesnica.
14: Sa nu te desfranezi.
Relatiile trupesti sunt ingaduite doar intre cei uniti prin taina nuntii. Dar e si un inteles mai

adanc:esfranare este atunci cand cineva paraseste gnoza cea bisericeasca si adevarata si intelegerea
despre Dumnezeu si se indreapta spre o invatatura falsa, care nu se cuvine, adica indumnezeieste
creaturile sau personifica ceva din cele ce nu exista. Pe scurt, orice erezie este desfranare.
Condamnarea adulterului are si un inteles alegoric, spiritual, adulterul reprezentand, pentru evrei,
inselarea lui Yhwh cu alti zei, pentru crestini, amestecarea credintei crestine cu paganismul sau cu
ereziile.
15:Sa nu furi
E oprita insusirea oricarui bun strain. Tot furt este si cel ce vrea sa rasplateasca din Biserica
sufletele credinciosilor, ademenindu-le la erezii. Aceasta porunca poate fi inteleasa si ca referindu-se
la intentia de a distruge dreapta credinta, adevarata invatatura despre Dumnezeu
16:Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.
Philon insista asupra pacatului falsei marturii care ii afecteaza chiar pe judecatorii legati
prin juraminte teribile, care incalca legea fara sa stie. De asemenea, orice forma de divinatie, de ghicire
a viitorului este un caz particular de calcare a acestei porunci.
Porunca e limpede dar mai ascunde si alte intelesuri:Sa nu fii cu doua ganduri, nici cu
doua feluri de vorba, pentru ca doua feluri de vorba inseamna cursa morti. Pentru a taiara radacina
pacatului, Sa nu vorbesti de rau, sa nu tii minte raul. Marturisire stramba e si defaimarea
dreptcredinciosilor de catre eretici.
17: Sa nu ravnesti la casa aproapelui tau; sa nu ravnesti la femeia aproapelui tau, nici la
ogorul lui, nici la sluga lui, nici la slujnica lui, nici la boul sau, nici la asinul sau si la nici unul din
dobitoacele lui si la nimic din cate sunt ale aproapelui tau.
Legea pune stavila chiar si gandurilor pacatoase, stiind ca de la acestea se ajunge lesne la
pactul cu fapta.Pofta(lacomia) este pacatul in sensul cel mai larg (Romani7,7). Pentru unii monahi,
lacomia, numita si gastrimargie, este radacina tuturor relelor(Evragrie, Pract.6-7).
Poftirea lucrurilr desarte, chiar daca sunt mici, are ca efect limitarea activitatii Probvidentei.
Mai mult, Porunca iti spune sa nu fi rob duhului trupesc, ci sa-l stapanesti. Daca trebuie sa
ne infranam pantecele si cele de sub pantece, atunci este lamurit ca am primit dintru inceput de la
Domnul prin lege porunca de a taia poftele. Nu e oprita doar poftirea celor materiale:Dupa cum este
pedepsit cel care pofteste cele ce nu i se cuvin, tot asa nu-i este ingaduit sa pofteasca lucruri false,
adica sa rastalmacesca sfintele invataturi dupa urechile sale eretice.