Sf.

Ioan Damaschin

Despre feciorie

Cei trupesti si cei iubitori de placeri blameaza fecioria si aduc drept marturie
urmatorul text: �Blestemat este cel care nu ridica sam�nta �n Israel� (Deut. 25,9).
Dar noi av?nd ?ncredere ?n Dumnezeu Cuv?ntul, care s-a ?ntrupat din Fecioara,
spunem ca fecioria este de la �nceput si ca dintru �nceput a fost sadita �n firea
oamenilor. Omul a fost plasmuit din pam�nt virgin. Din Adam numai a fost facuta
Eva. �n paradis domnea fecioria. Dumnezeiasca Scriptura spune ca at�t Adam c?t si
Eva erau goi si nu se rusinau (Fac. 2,25). C�nd ?nsa au calcat porunca, au cunoscut
ca erau goi si, rusin�ndu-se, si-au cusut lor �nvelitori. Si dupa calcarea
poruncii, c�nd au auzit: �Pam�nt esti si �n pam?nt te vei ?ntoarce� (Fac.3,19), c?
nd prin calcarea poruncii a intrat moartea ?n lume, atunci �a cunoscut Adam pe Eva,
femeia lui, si a zamislit si a nascut� (Fac. 4,1). Pentru aceea a fost �nfiintata
casatorie, ca sa nu se distruga si sa se desfiinteze, din pricina mortii, neamul
omenesc, pentru ca, prin nasterea de copii, avea sa se m�ntuie neamul omenesc.

Poate ca cei care au facut obiectia de mai sus vor �ntreba ce vor sa spuna
cuvintele �Barbat si femeie� (Fac. 1,27) si cuvintele: �Cresteti si va �nmultiti�
(Fac. 1,28). La acestea vom spune: cuvintele �Cresteti si va �nmultiti� nu indica
numaidec�t ?nmultirea oamenilor prin ?mpreunarea conjugala. Dumnezeu putea sa faca
sa se �nmulteasca neamul omenesc si �n alt chip daca ar fi pazit p�na la sf�rsit
necalcata porunca. Dar Dumnezeu, prin prestiinta Sa, Cel care stie pe toate �nainte
de nasterea lor, stiind ca au sa calce porunca si au sa fie condamntati la moarte,
anticip�nd aceasta, a facut barbatul si femeia si a poruncit sa creasca si sa se
�nmulteasca. Sa mergem mai departe �n cele spuse si sa vedem si superioritatea
fecioriei, care este tot una cu a vorbi despre castitate.

Poruncindu-i-se lui Noe sa intre �n corabie, si �ncredint�ndu-i-se sa pastreze

sam�nta lumii, �i porunceste astfel: �Intra tu si fiii tai si femeia ta si femeile
fiilor tai� (Fac. 7,7). I-a despartit pe ei de femei, pentru ca trebuia sa treaca
�n curatie noianul de ape si potopul acela mondial. Dar dupa �ncetarea potopului
spune: �Iesi tu si femeia ta si fiii tai si femeile fiilor tai� (Fac. 8,16). Iata
este �ngaduita iarasi casatoria pentru �nmultirea neamului omenesc. Apoi Ilie,
conducatorul carului care sufla foc, omul care strabate cerul (4 Regi 2,11), n-a
�mbratisat necasatoria si a fost marturisit prin �naltarea sa mai presus de oameni?
Cine a ?nchis cerurile? (3Regi 17,1) Cine a sculat mortii? (3 Regi 17,17-24) Cine a
taiat Iordanul? (4 Regi 2,8) Nu Ilie, care a trait �n feciorie? Dar Elisei,
ucenicul acestuia, arat�nd aceeasi virtute, n-a mostenit �ndoit darul Duhului, c?nd
l-a cerut? (4 Regi 2,9-14) Dar cei trei tineri? Nu prin faptul ca au pazit fecioria
au ajuns superiori focului, caci, prin feciorie, trupurile n-au putut fi mistuite
de foc? (Daniil,3,12-28) Nu vom trece sub tacere nici pe Daniil, al carui trup a
fost �ntarit de feciorie ?nc?t dintii fiarelor n-au putut sa-l �nghita (Daniil
6,16-22). Oare Dumnezeu c�nd a voit sa se arate israelitilor, n-a poruncit sa-si
curete corpul? (Ies. 19,15) Oare preotii nu se curatau pe ei �nsisi, c�nd paseau �n
Sf?nta Sfintelor? Oare legea n-a numit curatenia mare fagaduinta facuta lui
Dumnezeu?

Trebuie asadar sa se �nteleaga �n chip mai duhovnicesc porunca legii. Exista o s�m?
nta duhovniceasca, zamislita prin dragoste si teama de Dumnezeu �ntr-un p?ntec
sufletesc, care sufera si naste duhul m?ntuirii. Astfel trebuiesc ?ntelese
cuvintele: �Fericit cel care are sam�nta �n Sion si rude �n Ierusalim� (Isaia,
30,9). Este oare fericit, chiar daca va fi curvar, betiv, idololatru, numai daca
are sam�nta �n Sion si rude �n Ierusalim? Nici un om care cugeta just nu va vorbi
asa.

Fecioria este viata �ngerilor, ?nsusirea oricarei firi necorporale. Spunem aceasta
fara sa hulim casatoria - sa nu fie! - caci stim ca Domnul a binecuv�ntat casatoria
atunci c�nd a trait printre oameni (In. 2,1-10) si stim si pe cel care a spus:
�Cinstita este casatoria si patul ne�ntinat� (Evrei 13,4). Stim totusi ca fecioria
este superiora casatoriei. At�t ?n virtuti c?t si ?n vicii s?nt grade mai ?nalte si
mai joase. Cunoastem ca toti muritorii, afara de �ncepatorii neamului omenesc, s?nt
odrasle ale casatoriei. Aceia s�nt plasmuiri ale fecioriei si nu ale casatoriiei.
Necasatoria, �nsa, dupa cum am spus, este imitarea �ngerilor. Prin urmare pe c?t
este superior ?ngerul omului, pe at?t mai cinstita este fecioria dec?t casatoria.
Dar ce spun �nger? ?nsusi Hristos, slava fecioriei, nascut numai din Tatal fara de
�nceput, neseminal si fara de �mpreunare, dar si �ntrupat pentru noi fara de
�mpreunare din Fecioara si facut om asemenea noua, �nsusi a aratat �n el ?nsusi
fecioria cea adevarata si desav�rsita. Pentru aceea nici nu ne-a poruncit-o, �caci
nu toti pricep acest cuv�nt� (Mt. 19,11), dupa cum �nsusi a spus. El �nsa, prin
fapta, ne-a �nvatat si ne-a �mputernicit spre aceasta. Dar cui nu-i este clar ca
acum fecioria domneste �ntre oameni?

Buna este nasterea de copii, pe care o aduce casatoria! buna este casatoria din
pricina destrabalarilor! (1Cor. 7,2) Casatoria le curma pe acestea si nu �ngaduie
furiei poftei sa fie m�nata spre fapte nelegiuite, din pricina �mpreunarii legale
din casatorie. Buna este casatoria pentru cei care nu se pot �nfr?na! Dar mai buna
este fecioria, deoarece cultiva nasterea de copii ai sufletului si aduce lui
Dumnezeu rugaciunea, ca un fruct copt. �Cinstita este casatoria si patul ne�ntinat,
dar pe curvari si pe preacurvari �i va judeca Dumnezeu� (Evrei 13,4).