01 Adriana Georgescu La Inceput A Fost Sfarsitul

H
U
M
A
N
I
T
A
S
Pentru mul i români, impun la 6 martie 1945
anul 1945 un guvern prosovietic,
a însemnat sfîr itul.
itul. începe coş marul.
Sfîr itul speran elor,
elor, Arestarea,
uneori chiar al vie ii. anchete conduse de
La două zeci ş i patru
patru de
de ani,
ani, sinistrul Nicolski,
Adriana Georgescu b t i,
absolvise Dreptul, pu c ria V c re ti,
era redactor o înscenare de proces,
la ziarul „Viitorul" iar i înch
închis
isoar
oarea,
ea,
i devenis
devenise
e gra ierea
efa de cabinet
cabinet i o nouă
nouă arest
arestar
are.
e.
a generalului
generalului Ră descu,
descu, Apoi, evadînd,
evadîn d,
primul ministru. Adriana
Adrian a Georgescu
Georg escu
După
După ce ru
ru ii,
ii, izbu
izbute
te te să ia
prin persoana lui
lui Vîş inski,
inski, calea exilului.
Ia
început
ISBN 973-28-0292-8
A D R IAN A GEO RG E SC U
LA ÎNCEPUT
ÎNCEPU T A FOST
FOST
SFÎRŞITUL
Dictatura roşie la Bucureşti
Ediţie îngrijită de MICAELA GHIŢESCU

Prefa
Prefaţă
ţă de MONICA
M ONICA LOVINE
L OVINESCU
SCU
HUMANITAS
BUCUREŞTI, 1992
Coperta
I O A N A D R A G O M I R E SC
SC U M A R D A R E
Fotografie de
DINULAZĂR
O Adriana Georgescu, 1951 şi Humanitas, 1992
ISBN 973-28-0301-0
PREFAŢA
Pe Adriana Georgescu am revăzut-o în Piaţa Universităţii,

în april
ap rilie
ie 1990. Ştiam
Şti am că se află de cealal
ce alaltă
tă parte
part e a Canalului
Cana lului Mî-
necii, într-un orăşel britanic. Că şi-a schimbat numele, după o
nouă căsătorie, în Westwater.
Westwater. Că nunu doar
doar vremea ce trecuse pes p es
te noi îi schimbase înfăţişarea dar şi nevindecabila traumă a ex
perienţei carcerale. îi urmărisem an de an evoluţia şi tragedia.
Totuşi, în mijlocul tinerilor de aici o regăseam real. Şi atunci
cînd intonau cu umor — dar unul ciuruit de gloanţe — imnul
„golanilor”. Şi atunci cînd, în genunchi, se relua un alt refren,
„Doamne, vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni”,
într
în tree iluz
i luzia
ia liric-r
l iric-revolu
evoluţiona
ţionară
ră a început
înc eputulu
uluii şi presimţirea
presim ţirea dez
d ezoo
lantă a sfîrşitului era locul adevărat al Adrianei.
Adriana Georgescu a fost un simbol al îndîrjirii cu care stu
denţii
den ţii şi tinerii în general înfrunta
înfruntaser
serăă după
după război
război ocupaţia so
vietică. Lîngă inconfundabila siluetă a lui Mihai Fărcăşanu con-
ducîndu-i pe tinerii liberali la manifestaţii, de nedespărţit,
apărea părul auriu, svelteţea sportivă, rîsul încrezător al Adria
nei. Ziaristă, foarte tînără avocată, de abia ieşită de pe băncile
universităţii, apoi şefă de cabinet a generalului Rădescu, rezis
tenţa anticomunistă aflase în ea o figură emblematică. Avea să
devină şi una din primele
primel e victime expiatorii o dată cu cu înscenarea
celui
celu i dintîi proces în care Nicolski îşi făcuse gămele găme le în România,
game ce aveau să ducă ducă la simfonia neterminată a ororii de la Pi
teşti. Nu se ajunsese încă pe acel prag al demoniei, dar pînă şi
aceste exerciţii fuseseră de ajuns pentru a transforma existenţa
Adrianei, însoţindu-i toate etapele cu coşmarul lor neîntrerupt.
Cînd ne-am regăsit la Paris, pe la sfîrşitul lui 1948, în ciuda
celor suferite, Adriana părea aceeaşi. Era tot şefă de cabinet a
6 PREFAŢĂ
generalului Rădescu
R ădescu poposind
poposin d aici pe calea pribegiei ce avea avea să-l
ducă în Statele Unite. Adriana ştia tot atît de bine să rîdă, nu
renunţase la speranţă. E drept că noi toţi, studenţi sau de abia
ieşiţi din studenţie, care ne aflam la Paris destul de numeroşi
pentru a transforma Boulevard St. Michel într-un fel de Calea
Victoriei desţărată, împărtăşeam aceeaşi inconştienţă a vîrstei.
Nu cuno
c unoscsc decît o singură
singură excepţie, pe Virgil
Virgil Ieru
Ieruncnca.
a. îşi plimba
plimba
printre noi pesimismul activ şi era unicul pe care nu l-am văzut
vreodată ciocnind de Anul Nou sau la o sărbătoare cu rituala
formulă „la anul la Bucureşti!”. Eu însămi sosisem sosi sem aici cu ferma
credinţă că trebuie
treb uie convins Malrau
Malrauxx să alcătuim
alcătuim brigăzi
brigăzi interna
ţionale pentru eliberarea României. Căzusem într-un Paris con
valescent după război şi incapabil să se pregătească pentru un
altul, printre intelectuali marxişti, marxizanţi, marxieni, comu
nişti, tovarăşi de drum şi de ideologie pentru care Moscova era
un fel de Meccă a antifascismului. PrintrePrintre reprezentanţii marilor
marilor
puteri care alcătuiau tribunalul de la Niirnberg, reprezentanţii
Gulagului judecau pe responsabilii lagărelor naziste. Nu puteai
evoca satelizarea Estului fără a fi tratat de fascist. Dar îndîrjirea
noastră de a nu admite împărţirea Europei şi nedreptatea fla
grantă a păcii nu se lăsa întinată de contactul agresiv cu realita
tea. Scoteam ziare, ne agitam, ţineam reuniuni, băteam la toate
porţile, voiam să deschidem
deschidem nişte ochi care
care aleseseră,
aleseseră, în deplină
cunoşti
cun oştinţă
nţă de cauză,
cauză, să rămînă
rămînă închişi. Nu doar vitalitatea
vitalita tea vîrstei
explica o astfel de atitudine
atitud ine în contratimp. La anii lui foarte ma
turi, un Grigore Gafencu făcea, la alt nivel, acelaşi lucru. După
Paris, în Statele Unite se constituiau Comitete ale ţărilor capti
ve — noi aveam
aveam chiar două, unul condus de C. C. Vişoianu,
V işoianu, altul de
generalul Rădescu şi Mihai Fărcăşanu —, legitimitatea unor re
gimuri
gimuri ieşite
ieş ite din alegeri falsificate
falsificate părea
părea lesne de pus în discuţie.
Termenul exil nu trebuie pus la singular. Au fost mai multe
exiluri. Primul era compus mai ales din oamenii oam enii care nu fugiseră
fugiseră
ca să scape ci ca să se bată mai departe.
Şi ne băteam. Fără arme, fără acele tancuri în care visam să
ne întoarcem în România. Cu scrisul şi cuvîntul. De abia în
1956, cînd am constatat uimiţi că înecarea în sînge a revoluţiei
maghiare s-a produs fără fără reacţie din partea
partea puterilor occid
o ccident
entaa
li ( un amplu
amplu avion al al Naţiunilor
Naţiunilo r Unit
Un itee din care
care ar fi coborît
cob orît pe
PREFAŢA 7
aeroportul de la Budapesta Secretarul General al ONU, răs-

punzind apelului disperat al lui Imre Nagy, ar fi fost probabil de
ajuns pentru a opri măcelul şi a schimba
schimba cursul
cursul istoriei),
ist oriei), de abia
abia
atunci ne-am dat seama că vrerea noastră fusese deşartă. Şi, tot
de atunci,
a tunci, exilul şi-a cunoscut pluralul.
pluralul. Cei determinaţi să conticon ti
nue — adevăratul curaj, spunea Simone Weil, este să lupţi fără
nădejde — au făcut-o, fiecare în felul lui, trăindu-şi viaţa ca o
paranteză între ceea ce a fost şi ceea ce n-avea aproape nici o
şansă să mai fie. Alţii s-au mai acomodat. Alţii s-au asimilat. Şi,
dintre valurile
valurile de
d e exil
exil ce au urma
urmat,
t, unele au fost strict „econom
„econ omii
ce”. Rareori „politice”. 1956, primul mare deces din primul ma
re exil: Grigore Gafencu, revenind de la un post de radio unde
lansase un ultim apel pentru salvarea unei revoluţii ce-ar fi pu
tut să nu fie doar a Ungariei, a fost doborît de o criză cardiacă.
Nu eram încă în 1956 cînd cînd am revăzut-o pe Adriana la Par Paris.
is.
Mai trăiam
trăiam cu convingerea ochilor
ochilo r ce trebuie deschişi.
deschişi. Prin cafe
caf e
nelele de la St.-Germain-des-Prds, in loc să discutăm despre
existenţialism şi să-i căutăm pe Sartre şi pe ciracii săi, am pus la
punct o strategie. Adriana va scrie o mărturie iar eu i-o voi tra
duce. Cit mai repede. Urgenţa era pe măsura închisorilor ce se
umpleau în ţară. Să-mi aducă deci, zi de zi, ce scrisese peste
noapte
noa pte.. Cînd n-are timp, să scrie direct la minemin e acasă şi să traduc
traduc
pe loc. „La mine acasă” era de fapt o mansardă („chambre de
bonne” îi spun francezii) cum aveau pe atunci studenţii săraci la
Paris. Şi eu, pentru prima oară în viaţă, eram foarte săracă. Re
cunosc că nu-mi displăcea cu totul acest stil de boemă pe care
nu-1 cunoscusem în ţară: cantinele universitare, camera fără apă
curentă, scara fără lumină. Acolo, în 44 Boulevard Raspaii, urca
zilnic Adriana cele şapte etaje, bineînţeles fără ascensor. Cu
trei-patru file scrise în grabă, sau fără nici una, urmînd să le
compună
comp ună în timp ce pregăteam
pregăteam masa
masa.. Cum România
Român ia rupsese le
găturile
gătu rile culturale
cult urale cu Franţa,
Franţa, rămăsesem fărăfără burse şi doar cu un
ajutor studenţe
stude nţescsc redus la
la minimum.
minimum. Nu N u ştiam cum trebuie să te
comporţi cînd n-ai mai nimic, dar ideea de sărăcie era legată,
abstract, în mintea
minte a mea, de mămăligă.
mămăligă. Căutam deci prin tot to t felul
de magazine specializate mălaiul destul de scump pe acea vreme
şi din care, de altminteri, eu din neştiinţă, Adriana din extrema-i
concentrare pe manuscris, nu ajungeam să facem o mămăligă
8 PREFAŢĂ
nici măcar
măcar pripit
pripită.
ă. Ieşeau un fel de cocoloa
coco loaşeşe pe care le comco m ple
tam cu ciocolată „de la pachet”. Diverse asociaţii caritabile din
America trimiteau
trimiteau pentru refugiaţi
refugiaţiii din Estul Europei cole co lete
te cu
hrană şi îmbrăcăminte uzată. Toate la un loc aşa incit ciocolata
noastră mirosea a ... naftali
naftalină.
nă. Fumam în schimb
schimb şi beam, Adria
na ceai, eu cafea. Şi lucram. La plecările tardive, pe scara fără
bec, Adriana mai lăsa să cadă din filele deja traduse, altele le
arunca
arunca mot
m ototo
otolite
lite în coşul de hirtii,
hirtii, nu avea
avea pentru
pentru ea mare im
portanţă, scria cu un singur scop, să „deschidă ochii”. în pauze,
ne comportam amîndouă infantil sau ridicol: puneam cuvinte
româneşti pe cîntecul partizanilor francezi şi ne închipuiam în
primele batalioane ce vor deschide uşile închisorilor. Lipeam
imaginile atit de obsesive in acei ani ai rezistenţei franceze pe
realitatea românească. Şi, după acest intermezzo al nălucirii, re
încep
înc epeam
eam,, ea să scrie,
scr ie, eu să traduc. Ajunsă la primele
prim ele expe
ex perie
rienţe
nţe
de închisoare şi tortură, Adriana punea stiloul jos. Era ca un
prag
prag peste
pes te care nu nu putea trece. începea
înce pea să tremu
tremure.re. Din tot cor
pul.
pul. îi clănţăneau dinţii. (Tremur
(Tremuratul
atul acesta
acesta o va însoţi de-ad e-a lun
gul vieţii, e prezentul ei veşnic.) îi mai dădeam un ceai. Deschi
deam fereastra ce dădea pe acoperişurile Parisului. Dar ea se
afla, mai departe, în bezna bucureşteană a gratiilor. înainte de a
relua scrisul, povestea,
pove stea, tremurînd
tremurînd mai
mai departe, tot ce nu putea să
aştearnă pe hîrtie.
hîrtie. Apoi,
Ap oi, încetul cu încetul se poto
p otolea
lea şi scria
scria chi
nuit, zgîrcită cu epitetele, aluziv, inomabilul. Filele acelea, ime
diat ce le transcrisesem în franceză,
franceză, le arunca
arunca direct în foc, parcăparcă
în arderea lor s-ar fi putut consum con sumaa şi trecutul. Hîrtia se pre pr e
făcea în scrum, nu însă şi povara.
Chiar printre amintirile de închisoare erau însă şi episoade
deloc tragice. Adriana îşi amintea cu umor şi o uşoară înduio
şare de relaţiile ei cu colegele prostituate şi hoaţe. Pentru a nu
tălmăci un argou viu românesc
ro mânesc intr-unui literar francez
francez,, un prie
pri e
ten mi-a prezentat
preze ntat pep e un camarad
camarad alal lui din rezistenţă care nu se
exprima decît argotic. Simplu, masiv, primar chiar, ţinînd parcă
în mînă mitraliera
m itraliera ded e care nu se despă
d espărţise
rţise cu totul
tot ul (îşi ascundea
ascu ndea
armele
arm ele sub pat, mi-a mărturisit
mărturisit el), om de rînd şi de curaj curaj — fu
sese şi el după zăbrele din motive binecuvîntate — îmi debitase
tot ce ştia. Criminalele, hoaţele, prostituatele de pe Dîmboviţa
au putut astfel,
astfe l, graţie lui, să vorbească aidoma celor ce lor de pe malul
PREFAŢĂ 9
Senei. Un singur termen a rămas neschimbat: „cîrpo” — cum îi

spuneau amical Adrianei aceste co-deţinute. Mi-1 aduc aminte
deoarece Adriana şi cu mine am adoptat acest apelativ şi mai
tîrziu în conversaţiile noastre, apoi, cînd a plecat în Anglia, în
corespondenţă. Niciodată „dragă Adriana” sau „dragă Monica”.
Ci „cîrpo”, ca un fel de legătură
legătură — inconştientă?
inconştient ă? — între cec e nă-
zuiam noi atunci şi ce urma să nu se întimple.
Adriana nu se ocupa doar cu scrisul cărţii terminată într-un
timp record graţie ritmului şi stilului de lucru. Activa mereu. Ca
membră a partidului liberal. Ca secretară a lui Rădescu. Lămu
rea oameni politici, gazetari, mergea la reuniuni, povestea, po
vestea. La procesul intentat de şefii partidelor democratice din
Estul şi Centru! Europei autorului comunist al unei cărţi ce fă
cea scandal pe atunci, L ’lntemation
lntem ationale ale de
des traîtres, Adriana, în
traîtres,
depoziţia ei, avertizase Occidentul că, dacă întîrzie să facă ceva
pentru „cealaltă Europă”, se va regăsi cu populaţii întregi ne
vrozate. Profeţia pe care Adriana
Adriana o deducea
deduc ea din propriul
propriul ei tre
murat s-a văzut confirmată de starea în care s-a aflat societatea
românească după 1989.
Cartea a fost publicată la Hachette, în 1951. Traducerea o
semnasem cu un pseudonim (Claude Pascal). Aveam în ţară un
ostatec. Pe cel mai drag. Mama. Ceea ce n-a împiedicat să fie
arestată în 1958, la vîrsta de 70 de ani, condamnată la 25 de ani
şi, pînă la urmă, asasinată în închisoarea unde i se refuzase orice
îngrijire medicală. Dar nu din pricină că pseudo pse udonim
nimulul ar fi fost
fo st
decriptat. Ci sub pretextul
pre textul absurd
absurd (dar ce n-a fost oare oar e absurd
absurd în
România comunistă?) de „spionaj”. Cum? Trimiţîndu-mi bati
curi pe care ar fi desenat hărţi de... stat major. Mai e nevoie să
spun că mama nu ştia să deseneze şi că n-am primit de la ea
vreun „batic”? Nu mai e.
A u commencement
commencem ent etait
etait la fin , în ciuda
la fin, ciuda contextului
contex tului stîngist, a
avut în presa franceză un ecou favorabil. Adriana presupune că
ambasada ar fi cumpărat întreaga ediţie ca să nu ajungă la pu
blic. Nu ştiu dacă aşa a fost, în totalitate sau în parte, astfel de
„cumpărături masive” erau însă în moravurile comuniste ale
epocii.
epoc ii. în orice caz, ediţia
ediţia s-a epuiza
epuizat. t.
îmi
îm i rămîne
rămîn e să spun de ce soco
so cotetesc
sc publicarea în Româ
Ro mânia
nia a
cărţii
cărţii Adrianei
Adr ianei Georgescu
Georg escu şi salu
salutară
tară şi de actualitate.
actualitate.
10 PREFAŢA
Salutară: suferim, vom mai suferi încă mult timp, de repu

taţia ce ni s-a făcut de a fi ţara din Răsărit cu cea mai slabă disi
denţă. Şi, cu excepţiile
exce pţiile ştiute, e destul de adevăr
adevăratat pentru
pentru ultime
ult ime
le decenii. Nu şi pentru primele. Rezistenţa în România a fost
probabil după 1944 mai numeroasă, mai unitară, unitară, mai decisă de-
cît la vecinii
vecini i noştri. Şi mai
mai îndelungată.
îndelungată. La Viena,
Vien a, în septembrie
1947, după ce trecusem clandestin o frontieră (deşi aveam un
paşaport în regulă, dar aceasta e o altă poveste şi nu aici o voi
spune), m-am aflat în biroul unui ofiţer francez ce urma să-mi
pună o nouă ştampilă pe paşaportul meu plin de parafe. In spa
tele
te le biroului
biro ului său, o imensă hartă
hartă a Românie
Rom ânieii cu stegule
steg uleţe
ţe in Car-
Car-
paţi: amplasarea cuiburilor de rezistenţă în munţi. Ofiţerul voia
să ştie dacă mai cunosc şi eu altele. Nu cunoşteam. Ştiam, în
schimb, de rezistenţa mai mult sau mai puţin declarată a socie
tăţii („societăţii civile”, s-ar spune azi; pe vremea aceea exista).
Fusesem delegata Facultăţii de Litere din Bucureşti la marele
congres studenţesc din mai 1947, la Cluj, în care comuniştii şi
diversele „fronturi” sub care se camuflau voiau să ne forţeze a
înfiera
înfie ra şi „con
„c onced
cedia”
ia” pe profesori
profe soriii recalcitranţi faţă de noua
no ua stă-
s tă-
pînire. Am rezistat cu toţii atît de bine presiunilor (erau repre
zentate Universităţile din toată ţara) incit congresul s-a terminat
fără nici un rezultat pentru comunişti şi cu Imnul Regal cîntat
de o mare aulă plină de studenţi. Fusesem cazată cazată la căminul me me
dicinistelor
dicin istelor unde
u nde puneam la cale, în nopţi mereu albe, tactica tactica de
urmat. Printre intelectuali părea a domni aceeaşi determinare.
M-am dus atunci să-l văd pe Lucian Blaga, împreună cu Ştefan
Aug. Doina
Do inaşş şi alţi „cerchişti”
„cerchişti” de la Sibi
Sibiu.
u. Blaga voia detalii
d etalii asu
pra
pra felului în care se comportă
compor tă scriitorii şi profesorii universitari
universitari
din Bucureşti. Marile lui tăceri erau străbătute de nelini nel inişte
şte şi de
terminare. „Mut ca o lebădă”, Blaga Blaga asculta
asculta viitorul.
Cred căcă va
va trebui să se insiste
in siste asupra
asupra acestei
aceste i reziste
r ezistenţe
nţe iniţia
iniţ ia
le şi pentru a restabili adevărul, şi pentru a cinsti pe cei care nu
mai sînt, şi pentru
pentru a ne descotorosi de unul dintre dintre rarele
rarele noastre
complexe
com plexe fără
fără obiect (avem
(avem atitea altele
alte le justificate!).
Asupra actualităţii acestei mărturii prespun că nu mai e ne
voie
vo ie să insist. O vor constata cititorii.
cititorii. Mie mi-a fost de ajunsajuns s-o
regăsesc pe Adriana în Piaţa Universităţii 1990.
Sînt însă şi diferenţe. Esenţiale.
PREFAŢĂ 11
în 1945,
194 5, aveam
avea m o sociso ciet
etat
atee civilă dar şi armata roşie
ro şie pe un
pămînt cedat „influenţei” sovietice. în 1989-1990,
1989-1 990, societatea, cu
minunate
minu natelele excepţ
ex cepţiiii ştiute, s-a arăta
arătatt bolnavă — „nevrozat
„nevrozată”, ă”, ar
fl spus Adriana.
Adrian a. In schimb, Europa
E uropa nu mai e împărţită, iar arma
ta roşie e ocupată
ocupa tă la ea acasacasă.ă.
în 1945, totu
to tull depin
de pindea
dea de străini. Acum
Ac um,, totu
to tull depin
de pindede de
noi. în principiu, la inceput nu mai are de ce să fie sflrşi sflrşitul
tul..
Monica Lovinescu
Paris, martie 1991
în c h i n a c ea
ea s t carte tu tu ror
r o m â n i l o r c a r e,
e , în
în p e r i o a d a c e l o r
p a t r u d e c en
en i i d e r o b i e c o m u n i st ,
a u f o s t p er
e r s ec
e c u t a i , a r e s t a ţi
ţi , t o r t u -
ra i i c o n d a m n a i , p e n ed r ep t , l a
a n i g r ei d e p u c r i e.
NOTA AUTOAREI
Dat fiind că
că această carte a fost scrisă
scrisă în epoca
epo ca stalinistă, anumi
te nume de persoane şi localităţi au fost schimbate din motive
lesne de
d e înţeles. U nele
ne le evenimente
evenim ente au fost romanţat
romanţatee pentru
pentru ca
poliţia comunistă să nu poată identifica şi, ca atare, hărţui şi
aresta, persoanele cu care am fost în legătură.
PARTEA ÎNTÎI
ÎNTÎI
L a începu
nce putt a fos
fo s t sfî
sfîrşit
rşitul
în iulie
iu lie 1943, un mic incident,
incide nt, aparent
ap arent fără
fără importan
imp ortanţă,
ţă, mi-a
decis totuşi
totuş i întreaga viaţ
viaţă.ă.
Aveam douăzeci şi trei de ani şi pînă atunci viaţa mea îşi ur
mase cuminte cursul, în chiar direcţia pe care voiam să i-o dau,
pe care credeam că i-o voi v oi putea da.
da.
Voiam să mă fac avocată, şi tocmai îmi dădusem licenţa.
Voiam să fac sport, şi participasem deja la mai multe cam
pionate
piona te naţionale de voleibal şi de ping-pong
ping-pong..
Voiam
Vo iam să fiu ziaristă,
ziaristă, şi,
şi, de un an, eram critic cinematografic
cinematogra fic
la ziarul „Universul literar”.
Mai eram şi infirmieră la un spital militar.
Prin urmare
urmare,, în iulie
iuli e 1943, chiar în ziua examenului
exame nului de licen
lice n
ţă, a început totul.
Trebuie să fi fost într-o vineri...
*
Tocmai aflu rezultatul examenului. Colegii vor să sărbăto

rească even
ev enim
imen
entul
tul invitîndu-mă să luăm masa de seară
seară îrt oraş.
Refuz, sînt de gardă la spital. Mă despart de grup şi cobor scări
le. Mă ajunge din urmăurmă un coleg:
coleg:
„Adriana, dă-mi te rog permisul tău.”
1-1 întind. Permisul se află foarte rar asupra mea. Colegii de
facultate sînt mult mai pasionaţi de cinema decît mine. Eu nu
mă duc decît o dată
dată pe săptămînă,
săptămînă, ca să-mi pot
p ot scrie cronica.
cronica. A-
tunci cînd lucrezi într-un spital, vezi prea mulţi morţi, prea
mulţi răniţi.
răniţi. Iar filmele
film ele care rulează
rulează la Bucureşti sînt aproape în
exclusivitate nemţeşti...
*
Serviciu de noapte la spital. De gardă în salonul muribunzi

lor. în toate paturile, aceiaşi ochi închişi, aceleaşi respiraţii gîfi-
16 ADRIANA GEORGESCU
itoare, aceleaşi buze crăpate care nu se întredeschid decît ca să

ceară apă, iarăşi apă.
La ora unu altă infirmieră vine
vin e să mă
mă Înlocuiască.
Înlocuiască. Trebuie
Tr ebuie să
mă duc la sala de operaţii.
Trei operaţii. Uruitul surd al avioanelor parcurgînd cerul
deasupra acestui spital înecat în mirosul de cloroform, ţăcănitul
metalic
meta lic al instrumentelor
instrume ntelor strălucitoare pe care
care asistenţii i le trec
chirurgului-şef, zgomotul reţinut, gîfiitor, al respiraţiilor domi
nă noaptea, care trece anevoie.
*
La şase de dimineaţa, îl însoţim pe chirurgul-şef pînă la ma

şina care îl aşteaptă în faţa intrării. Aerul răcoros al dimineţii
palide îmi arde ochii.
în camera de gardă,
gardă, un medic
med ic mă ajută să-mi scot sc ot halatul,
hala tul,
cind îşi face apariţia
apariţia Gheorghe,
Ghe orghe, un coleg
co leg de
d e redacţ
redacţie:
ie:
— Trebuie
Trebu ie să-ţi vorbesc imediat.
imediat.
La ora asta? Ce s-o fi intimplat pentru ca Gheorghe să vină
la spital la o asemenea oră?
— Poţi vorbi în faţa faţa doctorului, e un prieten din copilărie.
— Ia-ţi
Ia-ţi poşeta şi vino imediat.
imediat. Trebuie să-ţisă-ţi vorbesc perso
nal. E secret.
îmi
îm i iau geanta
gea nta şi îl urmez. înain
îna inte
te de a ieşi îi spun doctoru
doct orului:
lui:
— Mă întorc imediat.
imediat.
— Ba nu, nu, n-ai să te mai
mai întorci,
întorci, îmi spune
spun e Gheorghe,
Gheorg he, odată
uşa închisă. Eşti căutată. Siguranţa. Nu te mai mira atit. Cei de
la cenzură te-au avertizat de mai multe ori. Trebuia să stai poto
lită.
lită. Oe nevo
n evoie
ie aveai săsă critici
critici atît de mult filmele
film ele nemţeşti?
nem ţeşti? Cen
zura n-a lăsat să treacă din ultimul tău articol decît dec ît şapte
şap te rînduri.
rînduri.
Pricepi, şapte rînduri!
— Am scri scriss ce gîndea
gîndeam.m.
— Rezultatul: poliţia
p oliţia a venit să te caute la la redacţie
redacţie şi acasă
acasă..
Chiar
Chiar în acest momen
m omentt te aşteaptă
aşteaptă agenţii în amîndouă locurile.
Pare într-adevăr speriat. Simt că mi se taie picioarele.
— Mă duc să-mi iau rămas rămas bun de la doctor
do ctor şi infirmieră.
infirmieră.
— Eşti nebună? O să vină să te caute şi aici. Jos ne aşteaptă
o maşină. Trebuie să pleci imediat. întotdeauna mi-am spus că
eşti inconştientă.
Ridic din umeri.
LA ÎNCEPUT A FOST SFÎRŞITUL 17
— Unde
Un de vrei
vrei să mă duc?
duc?
— O să te ascundem noi, dar dar nu-i
nu-i acum momentul
mom entul de stat la
discujie. Să plecăm înainte ca polijia să aibă timp să vină şi aici.
Mă ia de mină, mă trage după el. îi mai spun:
— Crezi că-i chiar aşa de gragrav?
v?
Gheorg
Gh eorghe
he se opreş
o preşte
te şi îmi replică
replică pe un ton furio
furios:
s:
— Ascultă, trebuie să te hotărăşti. Vrei să dispari, sau pre
feri
feri să le faci o mică
mică vizită
vizită celor de la Gestapo?
Ideea de Gestapo mă înfioară. îl urmez pe Gheorghe aler-
gînd şi nu mai discut. O maşină ne aşteaptă jos. Gonim prin
oraş. Zorile sînt cenuşii.
II
Nu inţeleg ce se petre
petrece.
ce.
Am devenit brunetă
brunetă,, am acte false şi locuiesc
locu iesc la Cîmpulung.
Cîmpulung.
Gheorghe nu minţise. înainte de a ajunge la Cîmpulung am
fost de mai multe ori pe punctul să leşin de frică. Eu care aveam
oroare de romanele poliţiste...
Locuiesc într-o casă dintr-un oraş pe care nu îl cunoşteam.
Un orăşel de provincie drăguţ §> paşnic. O casă unde nu m-am
sim{it în largul meu. Cel puţin la început. Acum, m-am obişnuit,
împart
împ art camer
ca meraa cu o tinără
tinără de vîrsta mea, o evreică,j>e nume
nu me Co
Co
ca: şi ea se ascunde. în altă cameră, patru băieţi. In sufragerie,
stăpînii casei, Sandu şi Iana. Sandu face parte dintr-o reţea de
rezistenţă, şi el e cel care ne organizează munca. Începînd cu
orele opt seva, casa se cufundă în tăcere. Ascultăm emisiunile
de la B.B.C. şi Vocea
V ocea Americii. Iana
Iana stenograf
stenografiază
iază comunicatele
comunica tele
aliate. Pe urmă noije multiplicăm la roneotip.
Frontul se apropm pe zi ce trece. Pe străzile Cimpulungului
soldaţi nazişti trec în debandadă. Cei patru băieţi distribuie,
noaptea, manifestele
ma nifestele pe care le multiplicăm ziua.
ziua.
E o viaţă ciudată. Nu aşa îmi imaginasem rezistenţa, viaţa
celor urmăriţi.
Unul dintre băieţi, Tudor, are automobil. La o săptămînă
după sosirea mea, Coca ocupă în automobilul acesta un loc bine
determinat lîngă el. Toată lumea e voioasă. Cu greu reuşesc să
18 A D R I A N A G E O R G E SC U
mă pun la acelaşi diapazon. Iana îmi reproşează că iau prea în

serios faptul de a fi căutată de poliţie. Poate că are dreptate.
Dar, fără să o arăt prea mult, mi-e tare frică. Nu m-am de
prins deloc cu tînăra brunetă pe care o zăresc în oglindă şi care
are trăsăturile
trăsăturile mele. Cu actele
acte le false, cu
cu numele
num ele de Johanna
Johanna Mul
M ul
ler, nici atit. îmi repet de o sută de ori pe zi numele acesta, care
ar trebui să fie al meu, şi încerc astfel să-l îmblînzesc, să mi-1
apropii. Foarte des mă gîndesc şi la spitalul pe care a trebuit să
îl părăsesc
pără sesc atît de stupid. O fi fost
fo st bombardat?
D e cîteva luni Bucureştiul
Bucureştiul este
est e bombarda
bombardatt aproape zilnic de
aviaţia anglo-americană.
Nu mi se permite să trimit scrisori.
♦
Colegii
Co legii mei de recluziune sint
sint de părere
părere că că am avut
avut o atitudi
ne admirabilă atacîndu-i pep e nazişti. Le repet
re pet la nesfîrşit că nu era
nimic admirabil în asta. Găseam că filmele naziste, cu lozincile,
cuvintel
cuv intelee de ordine, ferocitatea lor rasia
rasială
lă,, sînt odioase,
odio ase, şi o spu
sesem. Asta era tot.
Sandu şi băieţii mă consideră un element politic preţios
„pentru mîine”. Ştiu că se înşeală, dar degeaba încerc să-i con
ving. Nu am făcut politică niciodată. Ştiu doar că am oroare de
război, de coşmarul acesta în care ne zbatem toţi.
*
împ
îm p lines
lin escc două
do uăzec
zecii şi patru de ani la 23 iulie
iu lie 1944. Prima
aniversare
aniver sare în care
care nimeni
nim eni nu-mi urează
urează la mulţi
mulţi ani.
ani. O zi ca cele
ce le
lalte, ca toate celelalte de un an de cînd locuiesc in casa asta.
Aceeaşi activitate febrilă şi puţin dezordonată. Băieţii au găsit
un camion
camio n german părăsit şi plin cu hîrtie albă.
albă. Tipărim de două
ori mai multe manifeste decît înainte. în noaptea asta avioane
americane trec deasupra Cîmpulungului, îndreptîndu-se spre
Bucureşti. Singurul fapt demn de amintit din această zi.
*
Zilele sînt la fel, toate la fel. Oraşul e animat şi înfrigurat.

Frontul se apropie de d e graniţele
graniţele noast
noastre.
re. U r soi de pace neliniş
tită mă cuprinde,
cuprind e, ca o suprafaţă
suprafaţă de apă regulat agitată de vinturi.
vinturi.
Prinsă în această oboseală a aşteptării, nu mai ajung să mă defi
nesc.
Nu mai facem plimbări noaptea cu maşina. Din cauza camu

flajului, stingem toate luminile după ora zece seara. Ne culcăm
devreme,
devrem e, ca să ne
n e trezim
trezim la patru
patru dimineaţa şi să ascultăm comu
com u
nicatul. Toate deşteptătoarele din casă încep să sune nebuneşte
la patru
patru fără
fără un sfert. Mă trezesc de fiecare dată cuprins
cuprinsăă de
d e neli
n eli
nişte.
*
în noap
no apteteaa de 23 august 1944, abia aţipisem
aţip isem cînd nişte
niş te lovi
lo vi
turi puternice în uşă mă fac să sar în sus. Apare Sandu, în pija
ma, urlînd:
— Armistiţiu, fetelor,
fetelor, armis
armistiţ
tiţiu!
iu! Repede,
Reped e, la radi
radio!
o! Vorbeş
Vorb eş
te regele!
Sandu sare ca o minge, toată curtea e luminată. Nu mai este
camuflaj? Pesemne că nu visez, din moment ce Sandu ţopăie tot
timpul şi ţipă. De fiecare dată atinge lampa atîrnată în plafon
care se leagănă frenetic.
Dăm fuga şi ascultăm ţinîndu-ne de mîini, tăcuţi, impresio
naţi. Doar
D oar Sandu vocifere
vociferează:
ază:
— Admirabil
Admirabil!! Anglo-americanii
Ang lo-americanii au au devenit
deven it aliaţii
aliaţii noştri.
noştri. Ne
vom bate contra nemţilor, alătur
alăturii de ruşi,
ruşi, o să vedeţi, vom fi libe
liberi.
ri.
Ne îmbrăţişăm, sîntem cuprinşi cu toţii de aceeaşi bucurie
nebunească. Cîntăm toate imnurile cît ne ţine gura: imnul naţio
nal, Marseil
Marseilleza Sav ejhe King, imnul american. Am vrea să
leza,, G od Savejhe
fim nişte democ
d emocraţi
raţi perfecţi, dar nici unul dintre noi nu cunoaşte
cuno aşte
Internaţionala.
*
Cind intru a doua zi în camera
camera unde am dansat şi cîntat toată
noapte
noa ptea,
a, mi se pare ciudat de trist
tristă.
ă. Pahare goale
goal e şi sticle
sti cle pe
p e jos.
Lumina pătrunde în raze de praf cernute prin perdelele groase.
Mucurile de ţigară degajă un miros acru, stătut.
Deschid larg toate ferestrele şi caut o muzică oarecare la ra
dio. Orice, numai să izbucnească şi să rupă acea stranie şi sinis
tră vrajă.
Ies în curte, strigîndu-i pe Coca şi pe ceilalţi
ceilalţ i ca să mă
mă ajute să
fac curăţenie. Prima pe care o văd apărînd este Iana, în cămaşă
de noapte, care plînge bîiguind:
— Parisul a fost eliberat.
eliberat.
Iana
Iana şi-a petrecut acolo ac olo toată tinereţea. Eu nu am am fost nicio
nic io
dată la Paris, dar gitlejul mi se strînge, şi tristeţea de mai înainte
cedează locul unei mari bucurii.
O las pe p e Iana prostită de d e fericire să repete
re pete întrun
întruna:a: „Parisul a
fost eliberat” şi alerg să-i anunţ pe ceilalţi. O găsesc pe Coca în
faţa
faţa uşii, discutind cu Tudor care care tocmai a sosit. Amîndo
A mîndoii gesti
ges ti
culează şi se agită. Le strig de departe:
— Parisul a fost eliberat!
— Ştiu, spunespun e Tudor, dardar o să ne bucurăm
bucurăm mai mai tîrziu.
tîrziu. Pentru
mome
mo ment, nt, caută
ca ută s-o trezeşti pe
p e proasta asta care nu vrea să înţeleagă.
— D e ce s-o trez trezesc
esc??
— Pentru că trebuie să plecaţi la ţar ţară.
ă.
— Vreţi
Vr eţi să vă căsătoriţi
căsă toriţi la ţară,
ţară, intr-un cadru
cadru idilic?
— Nu fi tîmpită. Vin ruş ruşii!
ii!
— Mare noutate. O cunoşteam şi noi, inchipuie-ţi. Ruşii
sînt aliaţii noştri. Războiul s-a sfîrşit. Şi s-a incheiat armistiţiu.
Şi nu mai există camuflaj, nu mai există bombardamente. Uite
comunicatul complet. Vezi că sîntem şi noi la curent.
— AltăAlt ă proastă!
proastă! înţele
în ţelege
ge,, femeie, că că lucruri
lucrurile
le nu
nu sînt atît
atît de
simple cum am crezut! Sper că nu ne-am bucurat degeaba, dar,
pentru moment, toată lumea pleacă la ţară. Ruşii vor trece prin
Cîmpulung. îmbrăcaţi-vă repede şi nu mă mai întrebaţi nimic.
Trebuie să plecăm, am primit ordin să vă imbarc pe toţi. Ordin,
înţele
înţ elegigi??
îl
î l privesc mai atent.
a tent. Pleca
Ple case
se în zori foarte
foar te mulţumit,
mulţu mit, şi acum
are privirea schimbată. Ordin? Altă plecare? Nu înţeleg ce se
petrece.
Dăinuie totuşi în mine un soi de lumină. Nu pot analiza ni
mic.
mic. Simt cu toat t oatee acestea că vorvor veni zile şi nopţi
n opţi care vor aduce
cu ele
el e un vînt de nebunie.
♦
O jumătate de oră mai tîrziu, ne îmbarcăm cu bagajele în

maşina lui Tudor. Nu ştim în ce direcţie vom merge; nu ştim
pentru cit timp plecăm, nici măcar nu ştim dacă mai trebuie să
rîdem de aventura aceasta nouă şi absurdă
absurdă..
*
Ocupăm,
Ocupă m, Iana,
Iana, Coca şi cu
cu mine,
min e, o cameră liniştită într-o
înt r-o casă
ţărănească. Cealaltă încăpere a casei e locuită de o bătrină. Sin
LA ÎNCEPUT A FOST
FOST SFÎRŞITU
SFÎRŞITUL
L 21
gurul ei fiu se află „undeva

„undeva pe front”. E un prieten din copilărie
cop ilărie
al lui Sandu.
încă
în că n-am înţeîn ţele
less ce
c e căutăm
c ăutăm acol
ac olo,
o, deşi
de şi am venit
ven it de trei zile.
Aproape nu ne vorbim şi privim prin geamuri peisajul pe care îl
cunoaş
cun oaştemtem acum pe p e dina
dinafafară.
ră.
Băieţii fac naveta între Cîmpulung şi acest colţ pierdut de
ţară
ţară.. D e altfel,
a ltfel, cînd sînt
s înt aici,
aici, aproape
a proape că nu îi vedem. Casa
Casa nu are
instalaţie electrică pentru radio, iar ei se duc să asculte comuni
catele la primărie şi vin să ne aducă ştirile.
*
A patra
patra noapte de cînd sintem
sintem aici.
aici. După toate
toa te cîte s-au pe
pe
trecut, fiecare noapte care se lasă aduce cu ea o atmosferă uşor
patetică, datorată atît întunericului cît şi imaginaţiei noastre ca
re galopează nebuneşte.
Un zgomot surd, apoi o lumină ia poarta din fundul curţii.
Ne sculăm în picioare. O string tare de mînă pe Iana. Ruşii? Tă
cere. V oci,
oc i, adică o singură voce
vo ce foarte
foa rte joasă: a lui Sandu.
Sandu. Tras
Tras la
faţă, în penumbră, e aproape ireal. Vine de la Cîmpulung şi ne
comunică
comun ică ştirea foarte încet, ca şişi cum s-ar
s-ar teme
tem e să nu o auzim.
Nemţ
Ne mţiiii bombardează
bombardează Bucureştiul
B ucureştiul de patr
patruu zile. Timp de o zi
au fost stăpîni pe aeroportul de la Băneasa; acum, au pus mina
pe cel de la Buzău, şi pot astfel, făcînd cu schimbul, să bombar
deze Bucureştiul douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru.
Au atins Palatul Regal, Universitatea, Gara de Nord, cartierele
din jurul Cişmigiului, au distrus
distrus Teatrul Naţional.
N aţional. Mai multe pa
gube decît
dec ît în cinci luni de bombardamente americane
americane!! Ai noştri
noştri
luptă contra lor în jurul Bucureştiului, care e încercuit.
Deodată, sînt năpădită de vedenii: Cişmigiul, strada mea,
străzile mele; şi praful se aşterne peste tot ce a fost. Iana plînge
în hoho
ho hote
te..
Şi brusc nu mai aparţinem acestei încăperi in care ne aflăm;
plecăm toţi, în închipuire, fireşte. Pentru celelalte plecări, cele
reale, trebuie să aşteptăm mai întîi trecerea ruşilor.
#
Zvonurile care circulă de la un sat la altul sînt mai iuţi decît
ruşii,
ruşii, şi aflăm astfel despre un soi
so i de invazie de sălbatici care nu
seamănă cîtuşi
cîtu şi de puţin cu armata
armata aliată şi prietenă promisă de
comunica
com unicateletele de la radi
radio.
o.
22 A D R I A N A G EO R GE SC U
Se vorbeşte de violuri, de jafuri în serie. Poate că sînt doar

’ zvonuri.
Mai convinşi decît noi, băieţii au scos motorul de la autom o
bil, au spart şi stricat dteva piese pe ici, colo, şi l-au băgat intr-un
grajd intre doi porci şi o vacă. îi injurăm. Susţinem că ar fi fost
mai bine să luăm maşina şi să plecăm la Bucureşti. îi facem să
rîdă.
rîdă. Ne
N e poves
po vestesc
tesc alt zvon care circulă, conform căruia ruşii
ruşii „ar
„ar
viola”
vio la” trei feluri de „obiecte”:
„ob iecte”: ceasurile, femeile şi automobilele.
automo bilele.
*
Iana s-a trezit prima, in dimineaţa aceea. Ne strigă să ne ui

tăm pe fereastră.
fereastră.
Mai mulţi bărbaţi aproape culcaţi, aplatizaţi pe cai foarte
mici, îi îndeamnă să galopeze; sub cai, în nişte sub-şei improvi
zate, atirnă obiectele cele mai eteroclite: bucăţi de covor, pan
glici, rochii şi sticle. Cîţiva îşi biciuiesc caii, urlînd.
Sintem aproape
a proape amuzate de spectacolul care seamănă ca do
uă picături de apă cu litografiile cărţilor noastre de istorie de-a
opta: Hoardele lui Attila
At tila îndrep
îndreptîn
tîndu-
du-se
se s
spr
pre
e Europa.
Vocea
Vo cea bătrînei
bătrînei ne scoate bruscbrusc din
din această
această contem plaţie in
conştientă
con ştientă.. Pare chiar
chiar speriat
speriată.
ă.
— Unde-s băieţii?
— La Cîmpulung.
Intervenţia
Intervenţia ei ne n e aminteşte
amin teşte că sintem
sintem în cămaşă de noapte.
— îmbrăcaţi-vă
îmbrăcaţ i-vă imediat. S-ar zice că năvălesc barba barbarii.
rii. Am
să vă ascund.
Trei minute mai tirziu sintem gata. Ieşim în curte şi ne în
dreptăm spre o groapă cu gheaţă, în spatele casei, lingă grajd.
După
Du pă cec e ne-a
n e-a dat drumul
drumul înăuntru şi a închis uşa, bătrîna
bătrîna se spri
jină
jin ă o clipă
clip ă de
d e ea şi spu
s pune
ne cu glas scăzut:
scăzut:
— Aţi intrat la timp, slavă Domnului! Poarta scîrţîie. Nu-s
ai noştri, fiindcă latră cîinele.
N e aşezăm pe blocurile de gheaţă, şi ne acoperim una pe alta
cu paie. Nu trebuie să vorbim.vorbim. Sintem atît de îngheţate pe dină
untru că nici nu mai simţim temperatura
temperatura acestor scaune de d e gheaţă.
gheaţă.
Paşii din curte se apropie. Instinctiv, ne luăm de mină şi for
măm un lanţ. Fiecare mină o stringe frenetic pe cealaltă. Cînd
paşii se îndepărtează, strînsoarea
strînsoarea se desface.
desface.
Auzim primul cuvînt rusesc: DavaL Ce-o Ce-o fi însemnînd?
Alţi paşi.
paşi. Bătrîna
Bătrîna se preface
preface că
că poto
po toleş
leşte
te cîinele şi profită de
asta ca să spună tare, astfel incit s-o
s -o auzim
auzim::
— Nu vorbiţi.
vorbiţi. Au spart oglinzile
oglin zile din camere.
camere. Caută
Caută femei.
femei.
Sînt beţi. Staţi liniştite.
liniştite.
Cîinele
Cîin ele latră
latră nebuneşte. UnU n foc de
d e revolver
revolver.. Or fi
fi omorit cîi
nele?
DavaL O
O auzim pe bătrînă plingind în hohote.
*
Cit timp am stat aşa, ascultînd tropăitul cailor, focurile de
armă
armă răzleţe şi acele davai în în serie?
Rămînem paralizate, inerte, inhibate de frică, şi nu mai re
uşim să numărăm minutele sau orele care se scurg.
Uşa
Uş a se deschide
des chide brusc.
brusc. Uitînd de orice prudenţă
prudenţă,, Coca scoate
un ţipăt care seamănă a horcăit.
horcăit. în uşă, luminaţi de o lanternă de
buzunar, Sandu şi bătrina.
— Puteţi ieşi.
Ne sculăm în picioare, impleticindu-ne, şi încercăm să ne
scuturăm de paiele care ne acoperă. Lingă Sandu, un bărbat în
uniformă rusească. Sandu rîde, foarte crispat.
— Nu mai faceţi mutrele astea de înmormîntare. Gazda a
reuşit să ne telefoneze la Cîmpulung. M-am dus cu Tudor să-l
văd pe Şandor, ştiţi, comunistul pe care-1 ascundea la el de o lu
nă.
nă. Ofiţerul
Ofiţer ul ăsta e un prieten
p rieten de-al său, un basarabea
basarabean.n. L-am ru
gat să vină să vă „salveze”,
„sa lveze”, şi iată-ne.
Mi se învîrte capul, şi mă sprijin de uşă. Nu izbutesc să-l ur
măresc pe Sandu în explicaţiile astea întortocheate. Importantt e
întortoch eate. Importan
că se află aici, şi că ofiţerul rus „a venit ca să ne salveze”.
Sandu ne prezintă „salvatorului”. Primul rus care nu spune
davai. Vorbeşt
Vor beştee româneşte, cu un accent foarte pronunţat.
pronunţat. Ochi
albaştri, reci, impersonali. Se scuză în felul său:
— Evident,
Evide nt, s-au petrecut lucrurlucrurii regretabile dar
dar inevitabile
inev itabile
pentru orice
oric e armată
armată de ocupaţie.
Armată
Armată de ocupaţie?
O urmăm pe bătrînă în casă pentru pentru a ne lua bagajele. NeN e dăm
seama că amam petrecut o zi întreag
întreagăă şi o parte
parte din
din noapte
noapt e în groa
pa cu gheaţă. Trebuie
Trebu ie să fie cinci dimineaţă, judecind
judecind după lumi
na palidă care ne pişcă ochii.
Mă privesc într-un ciob de oglindă şi-mi zăresc obrazul, foar

te umflat. D e altfel,
altfe l, sint străbătută
străbătută de un tremur
tremur nervos care face
să-mi clănţăne dinţii. Le privesc pe Iana şi Coca: regimul cu
gheaţă nu pare să le fi reuşit
reuşit mai bine decît mie, au feţele
feţe le rotun
de şi enorme. Obrazul Cocăi are, în plus, o stranie culoare ver
zuie. Se clatină pe picioare, şi trebuie să o ajutăm să se urce în
camionul care ne aşteaptă în faţa porţii. Bătrîna nu vrea să
rămînă singură şi ne însoţeşte la Cîmpulung. Trecînd prin curte,
zărim cîinele prăvălit la pămînt, doborît de glontele de mai
înaint
îna inte.
e. O tîrîm după noi no i pe bătrînă, care a reînceput
reînce put să plingă
cu sughiţuri, şi ne îmbarcăm.
♦
De o jumătate de oră, bur burea

ează
ză uşor.
uşor. Camionul
Camionul estee ste descop
d escopee
rit şi ploaia pătrunde, insidios, prin îmbrăcămintea noastră
uşoară. Sandu ia o bucată de covor persan tăiat în triunghi care
zace jalnic pe cabina şoferului, şi încearcă să ne acopere. Se face
ziuă încet, în dimineaţa aceasta, şi sîntem cufundaţi încă într-o
lumină cenuşie. în camion se mai află, în afară de Coca, Iana,
Sandu şi mine., doi soldaţi ruşi. Deodată, Iana începe să rîdă atît
de tare, încît cred că are o criză de nervi. Mi-arată cu degetul pe
unul din soldaţi care contemplă
contem plă cu o satisfacţie nedisimulată
nedisimulată pa
tru ceasuri pe care le are la încheietura mîinii. Priveşte ora şi
pare să compare
com pare ceasurile, pep e buze cu un surîs încîntat
încîntat de copil.
Celălalt pare mai trist sau mai bătrîn. De altfel, nu are decît un
singur ceas. Se scoală în picioare, se îndreaptă spre Iaca şi îi cere:
— Papirosî?
Al doilea
do ilea cuvînt rusesc auzit în ultimele
ultim ele douăzeci şi patru
patru de
ore. Sandu îi oferă o ţigară, şi înţeleg ce înseamnă papiro sî. Dar
pap irosî.
davai ?
Întîlnim altă coloană de soldaţi ruşi. Cîţiva cai încărcaţi cu
tot soiul de obiecte şi cu feţe de pernă pe cap ori acoperiţi cu
covoare
covoar e şi, lingă ei, nişte soldaţi, vizibil
vizibil beţi,
beţi, se clatină
clatină pe
p e picioa
pic ioa
re şi barează drumul cîntînd cît îi ţine gura.
Camionul
Cam ionul trebuie să se oprească.
oprească. Ofiţerul nostru coboară,
coboară, îşi
scoate mănuşile şi începe să-i biciuiască pe beţivi, conştiincios,
cu cravaşa; pe urmă se urcă la loc în camion, îşi pune din nou
mănuşile, spunîndu-ne:
spunîndu-ne:
— Ăştia compromit glorioasa noastră Armată Roşie.
L A Î N C E P U T A FOS T SF ÎR Ş IT U L 25
Pornim din nou şi gonim destul de tare prin sate pustii. Ca

sele cu uşile deschise, cu ferestrele sparte, par bintuite de stafii.
S-a luminat
lumi nat de
d e ziuă, dar încă mai burează.
burează.
Stau la pat de două zile, în aceeaşi cameră din Cîmpulung.
Regimul glacial nu mi-a priit. Tremur, am febră, şi obrazul nu
mi se dezumflă.
Coca iese foarte des în oraş cu ofiţerul rus, Tudor şi Sandu.
Iana
Iana îi însoţ
în soţeşt
eştee şi ea cîteodată
cîteoda tă şi, seara,
seara, ele vin să împartă
împartă came
ra cu mine. Coca a decis să să se înscrie în
în Uniun
U niunea
ea patrioji
p atriojilor,
lor, aso
as o
ciaţie pro-comunistă. Iana nu e de acord cu ea, şi se ceartă amîn-
două
dou ă pînă noapte
no apteaa tîrziu
tîrziu,, cu argumente copilăreşti.
copilăreşti.
Astă-seară
Astă-se ară discuţia se încinge şi simt că nu o mai mai suport. Mă
scol din pat, îmi pun un palton şi ies în curte. Trebuie să plec cit
mai curind la Bucureşti, să reintru în viaţa mea, să-mi regăsesc
colegii, prietenii.
prietenii. Este
E ste absolut necesar
necesar săsă înjeleg ce se petrece în
jurul
juru l meu.
meu . M-am săturat să tot to t fiu purtată de even
ev enim
imen
entete ca o
frunză de vînt. Actuala tramă a vieţii mele mi se pare absurdă;
trebuie să pun ordine în bietul meu cap care parcă-mi plesneşte.
♦
Am luat trenul împreună cu Coca şi Tudor. Sîntem înghe
suiţi într-un vagon de clasa a trei treia.
a. Trenul staţionează cîteva ore
în gări mici ca să lase las e să treacă mai multe
mu lte conv
co nvoa
oaie
ie militare ro
mâneşti care se îndreaptă spre front. Fiecare tren militar este
precedat de un vagon cu steag roşu, roşu, cu secera şi ciocanul. Pe P e va
goane stă scris cu creta: „Trăiască prietenia româno-sovietică”.
Din toate ştirile care circulă de la un capăt la celălalt al tre
nului nostru, ca într-o sală de redacţie, reţin două:
Prima: Radio Moscova a anunţat acum trei zile că „glorioasa
Armată Roş R oşieie,, după lupte eroice, a eliberat Cîmpulungul,
Cîmpulungul, i-a iz
gonit
gon it pe
p e nemţi şi a fost întîmpinată cu flori flori de către populaţia în
delir”.
Or, am fost la Cîmpulung. Nu mai existau nemţi acolo de
mult, n-au fost fos t nici un fel
fel de lupte, iar
iar populaţia
populaţia se
s e ascunsese
ascuns ese în
case şi zăvorise cu grijă porţile. Au existat, e drept, cîteva jafuri
şi violuri. D e altfel, chiar şi acum,
acum, „glorioasa
„glorioasa Armată Roş R oşie”
ie” re
înn
în n oieş
oi eşte
te,, în fiecare
fiec are noap
no apte,
te, acelea
ace leaşi
şi isprăv
isprăvi.i.
Dacă toate
toa te ştirile lansate de Radio
R adio Moscova
Mo scova sînt !a!a fel
fel de ve
ridice ca
ca aceasta, pe care am putut să o verific singură...
singură ...
A doua: la Iaşi, capitala Moldovei, soldaţii şi ofiţerii români

care, conform ordinelor primite, le ieşiseră înainte trupelor ru
seşti ca să stabilească joncţiunea, au fost dezarmaţi de acestea,
«kc’araţi prizonieri şi deportaţi în Rusia.
Nu-mi vine să cred că e adevărat; nu ajung însă nici să mă
conving
conv ing că e pură
pură fantezie.
fantezie.
Trenul opreşte la Chitila şi, de acolo, trebuie să ajungem la
Bucureşti prin mijloace proprii. Ne rămîn de parcurs vreo zece
kilometri. Găsim o căruţă care se îndreaptă spre oraş, şi ne in
stalăm, Coca, Tudor şi cu mine, mai mult sau mai puţin confor
tabil, printre salate
sala te şi fructe
fructe Zărim pe cîmp, în dreapta
dreapta şi în stin
sti n
gă şoselei, cadavre intrate în descompunere. Uniformele sînt
încă intacte.
inta cte. N emţi
em ţi şi români. Nu văd cadavre în uniform
unifo rmee ru
seşti. Or fi „eliberat” Bucureştiul precum Cîmpulungul?
Străbatem periferiile şi cartierele muncitoreşti, aproape în
între
în tregim
gimee distruse. U n dulap
d ulap încă
înc ă se mai sprijină pe singurul
singuru l zid
al unei case care nu mai are etaje. Cîteva femei, {inîndu-şi copiii
de mină, scormonesc prin moloz. Firele telegrafice şi stâlpii for
mează ciudate figuri geometrice, ca într-o pictură suprarealistă.
Cred că am început să plîng fiindcă Tudor mă priveşte într-un
mod ciudat.
Trebuie
Trebu ie neapăr
n eapărat
at să pricep ce se intimpl
intimplă!
ă!
II I
Am regăsit Bucureştiul, casa mea, umbra fostei mele vieţi.

Puţin praf acoperă totul. Mi-am rupt actele false, şi amintirea
falsei mele identităţi mă părăseşte încetul cu încetul.
Timp de cîteva zile, mă cufund în fericirea asta nesperată;
aranjez totul, curăţ, ating în tăcere, îndelung, fiecare obiect, îmi
refac sufletul şi chipul proprii.
Şi pe urmă,
urmă, deodată, o stranie frenezie pune stăpînire pe mi mi
ne şi mă îndeamnă să telefo
te lefone
nezz în dreapta
dreapta şi în stingă ca
ca să încerc
să reînnod firele, să-mi
să-mi reînnod vechea viaţă cu cea prezentă. Nu
găsesc un prieten, un coleg. Oare nimeni nu s-a înapoiat încă la
Bucureşti? După
Du pă a cincea zi de recluziune îmi daudau seama că port-
moneul meu e gol. Trebuie să-mi găsesc de lucru; oricum, nu
LA ÎNCEPUT A FOST SFÎRŞ1TUL 27
mai pot trăi pe terenul acesta vag şi fluid, lipsit de realitate, care
este
es te actuala
a ctuala mea singurătat
singurătate.e.
Şi cum, de două nopţi, străzile Bucureştiului sînt mai calme
şi nu se mai aud nici focuri de armă nici ţipete, mă decid să mă
duc la redacţia ziarului meu. Nu a răspuns nimeni la apelurile
mele telefonice, dar poate că sînt firele tăiate.
Trebuie să fie nouă de dimineaţa cînd trec pragul uşii mele,
în ziua
ziu a aceea.
aceea .
Străbat străzile cu case bombardate pe care le luminează
soarele de d e toamnă, acelaşi
acelaşi soare
soare ce se reflectă
reflectă pe feţele oam eni
lor, sărăciţi de bombardamente sau jafuri, şi cu un aer de mare
însingura
însin gurare re printre ruinele
ruin ele acelea
ace lea care
car e cer să fie uitate.
uit ate. Şi acelaşi
ace laşi
soare ii luminează şi pe oamenii îmbrăcaţi în uniforme străine:
ruşi. Bărbaţi şi femei soldat. Femeile, cu feţe rotunde şi păr de
culoare deschisă, au pantofi demodaţi cu tocuri înalte. Unele
poartă decoraţii, şi jupoane ciudate le atîrnă trist sub uniforme.
Sînt cămăşi de noapte noapt e de mătase
mătase.. Mă opresc
opre sc locului, uluită
uluită:: una
din ele poartă un sutien pe deasupra uniformei militare. Inima
mi se strînge
strîng e brusc şi uit
u it de armata
armata care jefu
je fuieş
ieşte
te şi fură
fură ca să nu
mai zăresc decît aceste femei stîngaci de cochete. încerc să-mi
imaginez viaţa lor, hainele pe care le-or fi purtat înainte de a fi
îmbrăcat uniforma.
uniform a. Poat
Po atee că niciodată
niciodat ă nu au avut altceva
altce va decît
de cît o
uniformă. Nu reuşesc să le disting una de alta, îmi par interşan-
jabile.
jabi le.
Mă îndepărte
îndep ărtezz şi străbat
străbat Cişmigiul, pe care toamna pare să fi
pus deja stăpînire. Mai am cîţiva paşi de făcut pînă la redacţie, şi
inima începîn cepee să-mi bată destul de tare.
tare.
La etajul întîi al imobilului, mă lovesc de cineva care începe
să strige:
— Trăieşti!
îl
î l recu
re cuno
nosc
sc pe Gh
Gheo
eorgrghe
he în ţinută de ofiţer.
o fiţer.
— Nu urca urca.. Am fost acolo, nu-i nimeni.
nimeni. Nu ştiu dacă dacă jurna
lul mai poate să apară, toţi redactorii sînt mobilizaţi.
— Şi eu care voiam să-mi reiau reiau croni
cronica.
ca.
— Vrei să lucrezi
lucrezi??
— Da.
— V ino cu mine la „Viitorul”.
— E un jurnaljurnal politic.
politic.
28 A D R I A N A G EO RG ES CU
— Şi ce-i cu asta?
asta?
— N-am făcutfăcut niciodată politică.
politică.
— Dar la Cîmpulung,
Cîmpulun g, ce dracu’ făceai?
făceai?
— Manifeste!
— Şi asta
asta nu se cheamă politică, după tine? tine?
— Nu. Politica
Po litica e un amestec subtil
subtil de aranjamente
aranjamente şi min
ciuni.
— E un punct de vedere destul de limitat. Vino totuşi la
„Viitorul”. Poate că vei putea ţine cronica cinematografică,
chiar şi intr-un ziar politic.
polit ic. Şi, dacă
dacă nu găseşti de lucru,
lucru, ai să vezi
redacţia; seamănă mult cu a noastră; toţi, inclusiv directorul,
sint tineri şi ştiu să scrie.
— Bine, să mergem.
mergem. De D e altfel, de cîtva
cîtva timp
timp caut nişte per
soan
so anee bine
bin e informate care să-mi poată explicaexplica situaţia
situaţia politică.
— Vom face tot posibilul ca să-ţi să-ţi luminăm
luminăm minte
mintea.
a.
Şi plecăm, braţ la braţ, rizind.
♦
Urcăm două etaje şi pătrundem intr-o cămăruţă. O singură

masă. în faţa scrumierei plineplin e ochi
och i cu mucuri
mucuri de ţigară
ţigară,, un domn
scrie şi nu ne dă nici o atenţie; Gheorghe îi spune bună ziua.
D omnu
om null continuă să scrie
scrie şi
şi să fumeze. Gheorghe îmi face semn
să iau loc şi dispare în încăperea alăturată. îi sînt aproape recu
noscătoare lui Gheorghe de a mă fi lăsat singură, şi domnului
important şi tăcut de a scrie astfel fără să ţxj|i privească. Am re
găsit atmosfera de redacţie şi şi sînt foarte emoţionată. Nu se poa po a
te explica această atmosferă;
atmosferă; se simte sau nu se simte, asta asta e tot.
Hîrtiile boţite care zac ghem pe jos, aerul saturat de fum, chiş-
toacele, bărbatul care scrie grăbit, şi încă nu ştiu ce care conferă
întreg
înt regulu
uluii unitat
uni tate,
e, mă ajută să mă regăsesc, mai mult decît dec ît opt
op t
zile de singurătate şi reflecţie.
reflecţie.
Gheorghe întredeschide uşa şi îmi face semn să îl urmez. îl
părăsesc pe domnul devorat de focul sacru şi intru într-o odaie
mai luminoasă. Gheor
G heorghe
ghe îmi prezintă
prezintă doi tineri
tineri care
care discută
discută în
tre ei. Primul, cu ochelari, îmi oferă o ţîgare. Al doilea apropie
un fotoliu
foto liu şi mă pofteşt
p ofteştee să iau
iau loc. îşi continuă
con tinuă discuţi
discuţia.
a.
— Ştii bine
b ine că, la 28 august, Radio Londra a făcut făcut un lung
lung
comentariu despre articolul cronicarului militar de la „New
York Times”
Tim es”..
— Baldwin?
— Da, Baldwin...
Baldw in... Afirmă
Afirmă că Reich-ul
Reich- ul va va fi incapabi
incapabill să
să înlo
cuiască cele treizeci de divizii româneşti şi propriile sale unităţi
pierdute în lupta asta. După el, întoarcerea armelor României
reprezintă una din loviturile decisive date Reich-ului...
Gheorghe intervine:
— Şi înîn emisiunea din din 15 septembrie,
septembrie, Radio Moscova citea
ză un comentariu din „Yorkshire Post” privind armistiţiul în
cheiat între guvernul român şi guvernele Marii Britanii, Statelor
U n ite şi Uniu
U niunii
nii Sovietice.
Sovietice . Comentariul afirmă afirmă că armistiţiul
armistiţiul nu
e inspirat de nici o idee de răzbunare. Guvernul sovietic n-are
decît o singură grijă: securitatea teritoriului românesc.
— Cronicarul de la „York Post” n-a asistat la intrarea tru
pelor sovietice în Bucureşti. în dimineaţa de 31 august nu mai
erau, la Bucureşti,
Bucureş ti, decît
dec ît prizonieri nemţi.
nemţ i. Şi nici un singur soldat
german
german în stare să lupte! în condiţiile
con diţiile astea, de ce a anunţat
anunţat Ra
Ra
dio Moscova chiar în seara aceea că Bucureştiul a fost eliberat?
Eliberat de cine?
— Dar nu ştiţi cum a fost fost eliberat
eliberat Cîmpulungul? Eu eram
acolo, şi...
Gheo
Gh eorgh
rghee îmi aruncă o privir
priviree piezişă, care vreavrea să spună de
sigur: „Tu eşti o idioată care nu înţelege nimic. Taci din gură!”
Mă cufund şi mai adine în fotoliu,
fotoliu , şi tac.
tac. Omul care seamănă
cu un pastor protestant cu ochelari reia ridicînd vocea:
— Recu
Re cunonosc
sc că sîntem o ţară
ţară învinsă,
învinsă, dar asta nu scuză min
ciuna. De ce Radio Moscova anunţă că a eliberat oraşe care nu
erau delo
de locc ocupate?
ocup ate? Şi iată,
iată, am
am aici la îndemînă darea darea de seamă
asupra emisiunii de la Radio Londra din 25 septembrie, conţi-
nînd un articol din „Manchester Guardian” semnat de Sam
Wattson. „Se poate vedea clar, încă de pe acum, că întoarcerea
armelor ded e către România
Rom ânia va avea repercusiuni extraordi extraordinare
nare în
tot
to t sud-estul
sud-es tul Europei. Poziţia Bulgariei
Bulgariei devenind foarte preca precară,
ră,
regimul germanofil de d e la Sofia
Sofi a s-a prăbuşit
prăbuşit într-o singu
singură
ră noapte
no apte.”
.”
Am prins din nou curaj, şi toate privirile mînioase ale lui
G heorg
he orghehe nu mă mai
mai pot
po t opri. In
Inte
terv
rvin
in::
— Scuzaţi-mă, dar dar aş vrea
vrea să
să ştiu în ce c e fel exact s-a produs
produs
lovitura de stat din 23 august?
Tînărul cu înfăţişare de pastor îmi explică pe un ton docto

ral:
— D e îndată
îndată ce s-a constituit blocul democratic, regele, Ma-
niu şi Brătianu au angajat
angajat convorbiri cu Marea Britanie, Statele Sta tele
Unite, iar Lucreţiu Pătrăşcanu la rindul său, cu Uniunea Sovie
tică,
tică, în vederea
vedere a unui armistiţi
armistiţiu.u. în aprilie 1944,
1944, Molo
M olotov
tov declara
declara
că „Uniunea
„Un iunea Sovietică
S ovietică nu areare intenţia
intenţia să anexeze teritorii româ
neşti, să schimbe nimic din ordinea socială existentă sau să se
amestece în treburile interne ale României. Guvernul sovietic
consideră, dimpotrivă, că este absolut necesar să se restabileas
că, de acord cu românii, independenţa României care să fie eli
berată de sub jugul fascist german”.
german”.
— Cunosc declaraţia lui Molotov. Şi eu ascult emisiunile
străine. CeC e aş vrea să ştiu
ştiu e cum s-a produs
produs lovitura de stat din 23
august.
Prea au aerul să mă ia drept o naivă sau o idioată care tră
ieşte în lună. Tînărul „pastor” reia, uşor enervat:
— Mi-e teamă că n-am să-ţi să-ţi pot spune nimic nou. La La 23 au
gust, regele a pus să fie arestat Antonescu. Garda palatului era
foarte
foar te redusă,
redusă, iar Bucureştiul ocupat
ocup at de nemţi. Noul
No ul guvern, for
mat de Sănătescu, a făcutfăcut cunoscut legaţiei Reich-ului
Reich -ului şi coman
com an
dantului trupelor germane de la Bucureşti că ţara noastră do
reşte să pună capăt, prin bună înţelegere, raporturilor sale cu
Reich
Re ich-ul
-ul şi că Armata Română,
Rom ână, gata să se apere, nu va întreprin
de nimic din proprie iniţiativă. Guvernul român permitea trupe
lor germane să se retragă de pe teritoriile noastre. Comandantul
trupelor germane a dat regelui asigurări formale în acest sens:
trupele germane
ger mane nu vor întreprinde
întreprinde nici o acţiune ostilă faţă faţă de
de
trupele noastre. Rezultat: cîteva ore mai tîrziu, unităţi germane
au atacat şi dezarmat unităţile române şi au tras asupra popu
laţiei. Aviaţia germană a bombardat
bombardat capitala, distrugind
distrugind cartiere
întregi
într egi şi vizind
vizi nd în specia
spe ciall palatul regal.
regal. Astfe
As tfell Reich
Re ich-ul
-ul s-a pus
singur în stare de război cu România. în consecinţă, regele a dat
ordin unităţilor române să lupte contra trupelor germane care
se găseau pe teritoriul
te ritoriul nostru
nostru.. Actualmen
Actua lmente te nouăsprezece
nouăsprezec e divizii
divizii
române sint angajate alătu alăturiri de trupele sovieti
so vietice
ce in lupta contra
contra
Reich-ului.
Reic h-ului. Churchill
Churchill a declarat
declarat în Camer
Cameraa Comunelor
Com unelor că armi
stiţiul semnat in 12 septembrie la Moscova oferise României
LA ÎNCEPUT A FOST
FOST SFÎRŞITUL
SFÎRŞITUL 31
condiţii foarte favorabile. Iată un rezumat destul de fidel. Asta

voiai?
Nu am avut timp să răspund. în pragul uşii, un bărbat destul
de tînăr,
tînăr, cu tlmplele
tlm plele cărunte,
cărunte, ne zîmbeşte.
zîmbeşte.
— încă n-aţi terminat
terminat de discutat?
discutat? Veşnic
Veşn ic vă găsesc făcî făcînd
nd
aceleaşi
aceleaş i comentarii asuprasupraa aceleiaşi probleme.
Gheorghe mă prezintă directorului ziarului, Mihai Fărcăşa-
nu, preşedinte al Tineretului Liberal. Nu ştiu cum să fac ca să-l
întrerup
între rup pep e Gheo
Gh eorg
rghe
he,, care îi explică
exp lică pove
p oveste
steaa cu man
m anife
ifeste
stele
le de
la Cîmpulung şi „marile mele acţiuni de rezistenţă”. E absolut
stupid, şi îmi vine să mă ascund intr-un colţ întunecos. Mihai
Fărcăşanu pare foarte interesat şi spune că mi-a urmă urmărit
rit cronici
cronic i
le cinematografice:
cinematografice:
— D e altfel, deveneau complet ilizibile, adaugă adaugă el.el.
Gheorghe încearcă să mă apere:
— Cred şi eu, treceau prin prin cenzură.
cenzură.
— Ei bine, domnişoară, dacă dacă n-ai
n-ai de gind
gind să indispui
indispui cenzu
cenz u
ra Comisiei Aliate
Aliat e de Control...
Contro l...
— Aliată,
Alia tă, adică rusească,
rusească, intervine Gheorghe.
Gheo rghe.
— Aliată,
Alia tă, adică rusească,
rusească, reia
reia zîmbind
zîmbind Mihai Fărcăşanu,
Fărcăşanu, vei
putea lucra la noi.
— Sper că filmele sovietice vor fi fi de o calitate
ca litate mai
mai bună
bună şi că
nu va trebui să indispun pe nimeni, spun eu, incintată de a fi
găsit de lucru.
— Regre
Re gret,
t, dar critica
critica cinematografică e luată de altcineva.
Am nevoie
ne voie de
d e un reporter pentru
pentru Ministerul
Ministerul de Inter
Internene..
— Reporter?
Repor ter? Dar nu nu ştiu să
să fac
fac fotografii
fotografii!!
— Nu va fi nevoie să fotografiezi
fotografiezi pe nimeni.
nimeni. Te vei duce să să
iei ştirile de la Interne şi Ie vei redacta pentru ziar. Mai gîndeşte-te
şi treci miine să-mi dai răspunsul.
Şi îmi întinde mina. înainte chiar ca eu să fi părăsit încăpe
rea, au reînceput să discute despre armistiţiu.
♦
Umblu pe stradă cumpănindu-mi deziluzia: nu mă văd deve
nind reporter politic! Va trebui deci să-mi caut iar de lucru.
Ajung astfel, cufundată în tristeţe şi decepţie, pe Calea Victo
riei.
riei. Imposibil
Impo sibil de traversat,
traversat, din cauza unui grup de manifestanţi
care flutură drapele roşii şi scandează, urlind: „Trăiască Armata
Roşie! Trăiască democraţia! Stalin! Stalin! Trăiască armata eli

beratoare!”
Un băiat, cu un steag roşu în mînă, mă imbrînceşte. Urlă şi
mai tare decît ceilalţi: „Trăiască Armata Roşie!”
După toate discuţiile de la redacţie, izbucnesc:
— N-aţi găsit steaguri româneşti? Soldaţii noştri luptă pe
front alături de soldaţii ruşi. Asta numiţi voi democraţie?
— Tovarăşe, prinde-o.
prinde-o. A insultat
insultat Armata
Armata Roşie
Ro şie şi democra
ţia. Eşti arestată. Fascisto!
După părerea mea, situaţia e destul de caraghioasă, şi incep
să rid.
rid. Oam
O amenii
enii se
s e opresc
op resc pe
p e stradă
stradă şi încearcă
încearcă să mă smulgă din
mîinile „democraţilor” care m-au înşfăcat şi mă tirăsc după ei
urlînd necontenit: „Fascisto! Fascisto!” Şi, în timp ce mă iau cu
ei,
ei , încerc să le acopăr vocile:
vocile:
— Sînt de acord
acord săsă vin cu voi la postul de poliţie, unde comi com i
sarul o să vă spună că n-aveţi dreptul să arestaţi oameni fără
mandat.
Cum ei nu răspund, ridic şi mai tare vocea:
— Vreţi să vă legitimaţi?
legitimaţi? Nu? Atunci vă veţi legitima la po
liţie.
— Ce poliţie, fascistă împuţită? Te ducem la „tribunalul”
rusesc şi te impuşcăm.
— A ţi citit cam
cam prea
prea multe romane poliţiste.
poliţiste.
— Nu citim romane poliţiste!
poliţiste! Astea-s
A stea-s căr
cărţi
ţi decadente. Dar
te ducem
du cem la „tribunalul” rusesc şi şi te
t e impuşcăm.
impuşcăm.
— N e aflăm în România. Nu văd văd ce legătură
legătură are povestea
asta cu tribunalul rusesc.
O voce din mulţime strigă:
— Ai de-a face cu o echipă de şoc şo c comunistă.
comunistă. De îndată ce ai
să vezi
vez i un poliţ
p oliţist,
ist, pune-1
pune-1 să intervină
intervină şi şi să-i potoleasc
potol eascăă pe
p e derbe
deii ăştia. Degeaba discuţi cu ei.
Nu văd nici un poliţist. Pe P e tot
to t drumul
drumul,, oamenii se s e opresc, în
mărmuriţi.
mărmuriţi. Formăm
Form ăm probabil un grup grup destul de pitoresc: eu ciu
fulită, zbătindu-mă, şi cei patru băieţi care mă tirăsc, fluturind
steaguri roşii. încep să-mi pierd răbdarea:
— Ascultaţi, sînt avocată
avocată şi am citit destule texte de lege l ege în
care stă scris că nimeni nu poate fi arestat fără mandat.
— Eşti fascistă.
L A Î N C E P U T A FOST SFÎ R Ş IT U L 33
— D e undeunde ştiţ
ştiţi?
i?
— Ai spus că asta nu-i nu-i democraţie.
democraţie.
— Da, am spus şi o repet. Sînteţi liberi liberi să manifestaţi pentru
pentru
Armata Roşie şi pentru Stalin, dar, în ce mă priveşte, găsesc că
aţi putea manifesta şi pentru Armata Română care luptă alături
de Armata Roşie. E părerea mea şi am dreptul să mi-o exprim,
chiar dacă nu vi se s e pare justă.
— N-ai
N-a i dreptul să ne vorbeşti pe tonul ăsta! ăsta!
— Vă vorbesc pe tonul vorbiţi şi voi. I n loc să fiţi pe
to nul cu care vorbiţi
front, vă plimbaţi in şiruri dezordonate pe Calea Victoriei, ur-
lînd. E dreptul vostru să iubiţi Armata Roşie.
— Va să zică, tu nu nu iubeşti Armata
Armata Roşie
Ro şie,, fascistă
fascistă împuţită!
împuţită!
— N am zis că nu iubesc Armata Roşie. Ro şie. Dar
D ar...
...
— Tovarăşe
Tovară şe agitator, n-o mai lăsa lăsa să vorbească. E arestată!
arestată!
— In declaraţia sa, guvernul Sănătescu ne n e promite
prom ite un regim
democratic, în care libertăţile publice şi drepturile cetăţeneşti
vor fi respectate. Aveţi reprezentanţi comunişti in guvernul Să
nătescu!
— Da,Da , dar vrem să avem mai mulţi.
— Aşteptaţi alegerile.
— Pînă ia ia alegeri vrem
vrem un un guve
guvern
rn complet
com plet comunist.
— Dar partidul comunist com unist nu numără
numără nici o mie de membri
în toată
toa tă România
Rom ânia!! V-aţiV-aţ i născut în România?
Româ nia?
— Ah! ah! ah! eşti
eşt i rasistă
rasistă..
— Nu-s rasistrasistă.
ă. Mă gîndesc numai
numai că, cucu astfel de echipe
echip e de
şoc, nu aduceţi un serviciu nici partidului comunist, nici priete
niei româno-sovietice. Voi ar trebui de fapt să ne dovediţi că
Rusia este
es te cu adevăr
adevărat at prietena noastră
noastră..
— Sigur că este es te marea
marea noastră
noastră prietenă
prietenă şi aliat
aliată,
ă, de vreme
vrem e ce
armata ei a eliberat Bucureştiul.
— Să trecem peste p este amănuntul ăsta fal fals,
s, dar dacă
dacă v o i...
i.. .
— Tovarăşe
Tova răşe agitator, închide-i gura gura.. O să vorbească la „tri
bunalul” rusesc.
— Nu înţeleg
înţ eleg limba
limba rusă
rusă..
— O să ţi ţi se traduc
traducăă sentinţa.
sentinţa.
Urlînd care mai de care, am ajuns în Piaţa Victoriei, unde
zăresc în sfirşit nişte poliţişti. îi chem strigînd şi fac eforturi să
mă degajez.
Agenţi
Ag enţiii de poliţie
p oliţie au intervenit.
intervenit. Le arăt
arăt actele
acte le mele
m ele şi un po
liţist
liţi st le
l e cere
cer e şi celor
ce lor patru
patru agitatori, care au tăcut ca prin prin minune,
să facă la fel. Grupul astfel întărit se îndreaptă spre postul de
poliţie,
po liţie, In timp ce cei patru patru agitatori
agitatori protestează.
protestează.
— Tovarăşe poliţist, am primit ordin de la responsabilul
manifestaţiei să o ducem pe fascista asta la „tribunalul” rusesc.
— O să discutaţi cu comis comisarul.
arul.
Răsuflu uşurată. Mi-au dat drumul la braţ, şi păşesc puţin
înain
în aintea
tea lor. Agitat
Ag itatororii
ii mei nu prea au aerul să fie grăbiţi să
ajungă. După ce ne-a cerut să ne scriem declaraţiile, comisarul
se adresează celor celo r patru
patru „tova
„tovarăş
răşii agitatori dindin echipa ded e şoc
ş oc nu
mărul 5”:
— Citesc în declaraţia dumneavoastră că domnişoara este
reacţionară, fascistă şi agentă a imperialismului anglo-american.
Totuşi
Totu şi Rusia este es te aliata acestor două ţări ţări,, nu-i aşa?
aşa?
„Tovarăşii” intonează în cor:
— Anglo-amer
Ang lo-americaniiicanii sînt imperialiş
imperialişti.ti.
Comisarul
Comisar ul nu are aerul aerul să vrea să să stea la discuţie
discuţ ie şi ne cere
ce re să
plecăm fiecare acasă. îl rog să-mi dea un poliţist care să mă
însoţ
îns oţeas
ească.că. Echip
Ech ipaa încep
înc epee din nou să urle:
urle:
— Poţi
Po ţi să ceri
ceri să
să te însoţească toţi poliţiştii din lume. lume. O să
te găsim şi în gaură de şarpe. Fascistă împuţită! împuţită!
Comisarul vrea să încheie un proces-verbal de ameninţări.
Refuz
Re fuz şi părăsesc
părăsesc postul de poliţie.
poliţie.
Am ajuns la mine către orele patru după-amiază, hotărîtă să
devin reporter politic la „Viitorul”.
A doua zi, debutam in noua mea profesi p rofesie.e.
IV
De cînd imi împart timpul între tribunal, Ministerul de In

terne şi redacţia ziarului, guvernul Sănătescu a fost remaniat şi,
la 6 decembrie, generalul Rădescu a devenit preşedintele Consi
liului.
Echipa de la Interne s-a schimbat şi ea de cînd Rădescu e
ministru de
d e interne
int erne şi, dintre cei patru subsecretari
subsecretari de stat, unul,
, L A ÎNCEPUT
ÎNCEP UT A FOST SFÎRŞITUL 35
Dimitrie Nistor, este liberal, altul, Teohari Georgescu, e comu

nist.
Mă duc la Interne o dată pe zi după ştiri, şi m-am obişnuit
obişnu it să
văd miniştri în carne şi oase. Văd şi ce se petrece în Bucureşti, şi
asta e mult mai puţin nostim.
Comuniştii
Comu niştii fac manifestaţii
manifestaţii aproape zilni
zilnic.
c. Membrii
Membrii com
co m ite
telor sindicale nu sînt aleşi prin vot secret, ci prin ridicarea mîi-
nii.
nii. în
î n uzine, muncitorii au protestat,
protestat, cerînd
cerînd votul secret.
secret. Comu
Com u
niştii au chemat
chem at atunci, ca să asiste la votul
votu l prin ridicarea
ridicarea mîinii,
nişte agitatori înarmaţi. Muncitorii nu au arme şi, chiar dacă ar
avea, ar fi inutil. Pe străzi, trec în sus şi în jos patrule sovietice.
Armata Română e pe front. Partidul comunist, acoperit de Ar
mata Roşie, poate să acţioneze după bunul plac. După ce comi
tetele sindicale au fost remaniate prin acest procedeu democratic,
intră în joc teroarea. Muncitorii cu trei absenţe la manifestaţii
sînt daţi afară fără preaviz. Camera muncii amină sine die toate toate
reclamaţiile şi dreptul la grevă a fost abolit, fiindcă „ţâra este în
stare de război şi lucrează pentru armată”. „Lucrează pentru ar
mată...” Muncitorii sînt tîrîţi de mai multe ori pe săptămînă la
diferite mânifestaţii ca să ceară alt guvern şi moartea reacţiunii.
„Reacţiune” înseamnă tot ce nu este comunist. La şedinţele
Consiliului de Miniştri, comuniştii din guvern îşi neagă respon
sabilitatea în crearea acestui „stat în stat”. Iar postul de radio
comunist „România liberă” cere zilnic „democratizarea” arma
tei, aceeaşi
a ceeaşi armată
armată citată în ordinele
ord inele de zi ale mareşalului
m areşalului Stalin.
Stalin.
*
De o săptămînă, ştirile pe care Ie aduc la ziar cufundă re

dacţia în panică. în Moldova, provincie vecină cu Basarabia, ca
re ne-a fost din nou răpită de ruşi, bîntuie tifosul şi foametea.
Echipe
Ec hipele
le de şoc
ş oc com
c omuniste
uniste profită
profită de această stare de lucru
lucruri
ri ca
ca
să facă treabă bună. Şi nu numai în uzine, ca la Bucureşti, ci
chiar şi în administraţie. în fiecare capitală de judeţ există un
prefect legal şi un prefect numit de comunişti. Sînt deci doi pre
fecţi, şi de asemenea două poliţii. Pămînturile sînt împărţite
prin grija aceloraşi echipe de şoc care vor să realizeze reforma
agrară înainte de revenirea trupelor româneşti pe teritoriul na
ţional. Populaţia locală, înfometată, pradă tifosului, asistă nepu
tincioasă la acest spectacol din care, de altfel, nu înţelege mare
lucru. Metodele sînt într-adevăr complet noi.
într
în tr-o
-o şedinţă
şed inţă a Consi
Co nsiliu
liului
lui de Miniştri, comun
com uniştii
iştii au fost
făcuţi răspunzători
răspunzători de anarhia
anarhia ce domn
do mneşte
eşte în Moldova. Acelaşi
Consiliu
Con siliu de d e Miniştri a decis
decis trimiterea
trimiterea unei comisii ministeriale
de anchetă pe teren în vederea restabilirii ordinii. Comuniştii,
care nu pregătiseră decît un singur răspuns la acuzaţiile pe care
le presimţeau: „Nu sîntem răspunzători”, nu şi-au putut lansa
lozinca şi au trebuit să accepte această
această soluţ
sol uţie
ie înainte de a fi con
co n
sultat comitetul central al partidului. Au pus însă două condiţii
înai
în ainn te d e a accep
ac cepta
ta să facă parte din comisie:
com isie: nici un ziarist să
nu însoţească
însoţ ească această comisie
comis ie şi ei
e i să aibă
aibă timp să-şi facă injecţi
injecţiii
antitifice.
Cuvîntul de ordine al acestei şedinţe a Consiliului de Mi
niştri a fost: „Păstrare
„Păstrareaa secretului
secretulu i absolu
ab solut”.
t”.
*
Secretul absolut nu a fost păstrat şi, a doua zi, directorul de

la „Viitorul” caută un ziarist voluntar pentru Moldova. Un vo
luntar care să fie, în principiu, secretarul ministrului liberal care
face parte din comisie şi, de fapt, trimisul special al ziarului.
De ce secretar şi nu secretară? Mă ofer.
un o
*
Trei zile mai tîrziu, mă prezint la şase şi jumătate de dimi
neaţă la subsecretarul de stat de la Interne, Dimitrie Nistor, pe
care îl cun
c unos
oscc fiindcă i-am luat un interviu
interviu cu
cu cîteva zile
zil e în urmă.
urmă.
în faţa Minis
M inisteru
terului
lui de Interne, dou
d ouăz
ăzeci
eci de
d e maşini în şir in
dian. Iau
Iau loc în ele
el e nu numai reprezentanţii
repr ezentanţii partidelor din guver
nul „de largă concentrare democratică”, ci şi medici, ingineri
agronomi, tehnicieni care trebuie să restabilească o „ordine de
mocratică” în Moldova. îmi încredinţez bagajele şoferului şi urc
în auto
au tomm obilu
ob ilull ministrului
minist rului liberal, alături de subsecretarul
subsecre tarul de la
Armata de uscat, generalul Puiu Petrescu, şi de un subsecretar
de stat socialist, care pare foarte preocupat de organizarea ca
drelor partidului
p artidului său în Moldova. E foarte frig — sîntem în plină
lună decembrie — şi ne acoperim cum putem mai bine. D. Nis
tor Îmi explică situaţia amănunţit în timp ce străbatem sate di
struse şi cîmpuri îngheţate. Călătoria mi se pare interminabilă.
•
Oprire ia Focşani, prima capitală de judeţ unde trebuie să

„restabilim ordinea”. Discursul oficial este rostit de prefectul le
L A Î N C E P U T A F O S T S F ÎR Ş IT U L 37
gal. Prefectul comunist nu se arată Să faţă. Dimitrie Nistor răs

punde aducind mesajul mesajul guver
guvernului
nului.. D e vreme ce alegeri judeţe
jud eţe
ne nu suit posibile pentru moment, cite doi membri din fiecare
partid reprezentat în guvern sînt invitaţi să discute cu oaspeţii
de la Bucureşti. Comisia se instalează în spatele unei mese mari;
în faţa
f aţa m esei,
es ei, zec
z ecee scaun
sc aunee frumos alinia
ali niatete îşi aşteaptă
aşte aptă ocupanţii:
ocup anţii:
cite doi
do i reprezentanţi din fiecare fiecare parti
partid:d: naţional-ţărănesc,
naţional-ţărănesc, libe lib e
ral, comunist, socialist, Frontul Plugarilor.
Dar, în ultimul minut, nişte cetăţeni, cu scaune in mină, îşi
fac apariţia. Se prezintă singuri, încercind să acopere cu vocile
lor vacarmul general care a pus stăpinire pe sală la sosirea lor:
D o i reprezentanţi ai Tineretului Comunist;Comunist;
Două femei antifasciste;
D o i reprezentanţi ai Confederaţiei Generale Ge nerale a Munci
Muncii;i;
Doi reprezentanţi ai Uniunii Patrioţilor.
înce
în cepp să înţeleg
înţ eleg:: cum românii
româ nii manifestau
manife stau intr-adevăr prea
puţină simpatie faţă de P.C., au apărut de Ia o zi la alta formaţi
uni de „tip ciupercă”, cu denumiri neutre, menite să ii atragă pe
naivi.
naivi. Cînd s-a descoperit
desco perit că unele organizaţii erau erau menite
m enite să ca
mufleze P.C., cei care şi-au dat demisia au fost arestaţi de echi
pele de şoc. Aviz amatorilor!...
Acum,
Acum , reprezentanţii acestor noi no i partide sînt instalaţi
instalaţi în faţa
comisiei.
Comisia — cu excepţia, fireşte, a comuniştilor — protestea
ză, invocînd ilegalitatea partidelor de „tip ciupercă”, nerepre
zentate
zent ate în guvern
guvern..
Emil Bodnăraş, reprezentantul P.C. in comisie, începe să
strige:
— în numele partidului comunist... ta ta ta... reacţiunea
burghezo-moşierească... ta ta ta... Trăiască Armata Roşie... ta
ta ta„.
ta„ . Trăiască gloriosul ei conducător, mareşalul mareşalul Stalin...
Sta lin... la ta
ta... în numele comitetului central al partidului comunist, pro
pun pep e X ca prefect şi pe Y ca prima primar.r.””
Scandal. Comuniş
Com uniştii tii scandează:
scandează: „Stalin, Stalin”,
Sta lin”, iar
iar pe stradă
stradă
auzim paşii patrulelor ruseşti, însărcinate să vegheze... asupra
comisiei.
M-am aşezat
aşez at puţin mai la o parteparte şi iau note.
no te. Simt o prezenţă
prezenţă
in spate
sp atelele meu. Cineva se apleacă apleacă să vadă
vadă ce scriu.
scriu. întorc
înto rc capul.
capul.
O femeie tinără cu ochi verzi şi un aer calm. Şi cum o privesc,

mirată:
— Sint AnaAn a Toma, secretara
secretara tovarăşul
tovarăşului
ui Bodnăra
Bodnăraş. ş. Şi dum
neata?
— Secretara lui Dimitrie
Dimitr ie Nistor. Ai
A i putea să-mi explici de ce
domnul Bodnăraş şi colegul său de partid, domnul Vlădescu-
Răcoasa,
Răc oasa, au dispărut
dispărut cîteva minute
minu te Înainte
Înainte de începere
începereaa şedinţei
şedin ţei
şi de ce revenirea lor a fost urmată de apariţia tuturor acestor
oameni cu scaune în mînă? Nu crezi că acţionînd aşa domnul
Bodnăraş încearcă să influenţeze comisia care, astfel, s-a cam
deplasat degeaba pină aici?aici?
— Tovarăşul Bodnăraş este liber să ia contact cu reprezen
tanţii partidului.
— Ştii bine că ceilalţi
c eilalţi delegaţi nu procedează
procedează aşa.
aşa.
Ana Toma nu îmi răspunde. Se aşează nu prea departe de
mine şi începe
înce pe să ia note.
note.
Notele mele vor fi transformate în reportaje pe care le voi
telefon
tele fonaa la Bucureşti şi care
care vor apăre
apăreaa în „Viitorul”.
„V iitorul”.
Notele Anei Toma vor fi discutate, prelucrate de comitetul
central şi trimise la Moscova.
Simplă chestiune de nuanţă.
*
A doua escală: Botoşani. Aceeaşi scenă. în timpul discuţii

lor, nu reuşim să scoatem de la comunişti altceva decît veşnicele
lozinci pe care le cunoaştem acum pe dinafară. La prînz, ca să
stabilim o atmosferă de destindere şi colaborare, nu discutăm.
D e altfel, eu soseam mereumereu în momentul
mom entul desert
desertului.
ului. Veneam de
la poştă de unde îmi telefonasem
telefon asem reportaju
reportajul.l. Indic
Indicam
am totdeauna
în coada
coa da liste
lis teii prefec
pre fecţii
ţii şi
ş i primarii aleşi.
ale şi. Erau, fără
fără greş, membri
F.N.D.
F.N .D. (Frontul
(Frontu l Naţional Democratic
Dem ocratic,, altfel
altfel spus,
spus, comunist.)
La celălalt capăt al firului, colegul de redacţie se mira:
— D e ce toate toat e voturile merg
merg întotdeauna
întotdeauna către
către F.N.D.?
— Foarte
Foa rte simplu. Ascultă.
Ascultă. Comuniştii
Com uniştii nu vor să admită vo
tul secret. Doar
Do ar votul
votu l prin ridicare
ridicare de miini pare să le fiefi e pe plac.
Şi chiar cu
cu votul
votu l secret, intruşii
intruşii invitaţi
invitaţi de Bodnăraş,
Bodnăraş, care sosesc
sose sc
aducîndu-şi scaunele,
scau nele, formează o majoritate covîrşitoare.
covîrşitoare.
— Dar ceilalţi miniş miniştritri dorm?
dorm? D e ce nu protest
protestează?
ează? De ce
nu revin la Bucureşti, ci continuă călătoria asta inutilă?
L A Î N C E P U T A F O ST S F Î R Ş I T U L 39
— Pentru că, oricum, alegerea primarilo primarilorr şi prefecţilor tre

buie ratificat
ratificatăă de Consiliul
Cons iliul de Miniştri.
Miniştri. Presupun că discuţia
discuţia cea
mare va avea loc lo c în faţa consiliului, la înapoiere. Singurul
Singurul rezul
tat pozitiv ar putea să fie o profundă cunoaştere a metodelor de
lucru ale P.C. Cit despre ancheta sanitară...
— Crucea
Crucea Roşie
Roş ie a trimis
trimis medicamen
me dicamente... te...
.— Trenurile şi camioanele sanitare trec printr-o vamă co
munistă.
munistă. Comuniştii
Com uniştii fac bursă
bursă neag
neagrără cu medicamen
med icamentele tele obţinu
ob ţinu
te astfel. O mare parte dintre camioane sînt rechiziţionate şi di
rijate spre Reni şi Rusia.
— Bine
Bin e jucat, pe cuvîntul
cuvîntul meu.
meu. Cum e Bodnăraş?
Bodnăraş?
— V eşnic
eş nic posomorit.
posomo rit. Discuţia lui prefer preferată
ată:: „Cum
„Cum am eva
dat din
din închisoarea
închisoa rea de la Aiud”. Nu spune nimic despre şederile şed erile
sale la Moscova. Urlă cu convingere
convingere cuvintele de ordine ale par
tidului. Poartă un foarte reacţionar costum de golf. înfăţişare
mai degrabă teutonă
teuto nă decît rusea
rusească
scă..
— Rezultatul general?
— Nul. Dacă ruşii nu s-ar fi-opus alegerilor judeţene pre-
textînd starea de război...
*
Scena continuă să se desfăşoare in fiecare judeţ, identică pî-
nă ţi se face greaţă: in faţa comisiei, reprezentanţii partidelor
democrate îşi exprimă punctul de vedere asupra reorganizării
jude
ju deţu
ţului
lui,, indicînd
indicîn d în general
gener al perso
per soananee mai degrabă neutre,
neu tre, dar
pregătite in acest sens. Comuniştii şi adepţii lor recită o lecţie
învăţată
învăţa tă pe dinafară, ale al e cărei
căre i laitmo
lai tmotiv
tivee sînt Stalin
Sta lin şi glorioa
glo rioasa
sa
Armată Roşie. Adevăraţi papagali.
*
Iaşi: capitala Moldovei. Bodnăraş propune pentru funcţia de
prefect pe domnul Alexiuc. Domnul Răutu, naţional-ţărănist, se
ridică,
ridică, speriat.
s periat.
— Ascultă,
Ascu ltă, domnule
dom nule Bodnăraş
Bodnăraş,, nu mai mai putem continua aşa. aşa.
Ne este imposibil să numim la Iaşi, leagăn al întregii culturi ro
mâneşti,
mân eşti, un prefect care n-are decît patru clase primare şi e stră
in de judeţ. E împotriva
împotriva tuturor legilor noastre.noastre.
— Vrei să spui, împotriva
împotriva legilor reacţionare?
reacţionare?
Toată
Toa tă lumea
lum ea începe
înc epe să urle. Şi deodată, printr-o
printr-o pură
pură întîm-
plare parcă,
parcă, nişte gloan
g loanţe
ţe sparg geamurile şi se înfig în pereţi. Se Se
trage asupra noastră. Nu sînt răniţi. Totuşi şedinţa se suspendă

fără să fi intervenit nici un acord.
Mă pregătesc
pregăt esc să ies ca să-mi telefon
te lefonez
ez reportajul
reportajul cînd
cînd şoferul
năvăleşte in sală şi imi lansează, cu un aer disperat:
— Domnişo
Dom nişoară,
ară, cind au
au început să trag
tragăă canaliile
canaliile astea, am
luat-o la fugă. Au profitat ca să devalizeze maşina şi să vă ia va
liza şi paltonu
palt onul.
l. I-am văzut, am vrut
vrut să alerg
alerg după ei, dar auau tras
spre mine.
Regret mai ales „jurnalul de bord” cu impresiile mele despre
Moldova, care trebuiau să-mi servească pentru concluziile arti
colelor. Paltonul, valiza... Atîta pagubă. Riscurile profesiei de
trimis special.
Am rămas în bluză. Ana Toma imi împrumută un pulover

roşu şi o canadiană.
Ana Toma e o bună camaradă. E o comunistă convinsă; a
stat două
dou ă luni la închisoare, a suferit pentrupentru credinţa
credinţa ei, de aceea
a ceea
pesemne că mă intimidează puţin. Cu condiţia să evităm discu
ţiile politice, ajungem să ne înţelegem destul de bine. Dar nu e
deloc
de loc posibil să evităm
evităm discuţiile
discuţiile politi
p olitice.
ce.
Seara, după scena de la Iaşi, împărţim aceeaşi cameră. Cu
toată obosea
ob oseala la — de la plecarea
plecarea dindin Bucureşti nu am dormit mai mai
mult de patru ore pe noapte —, nu ne prinde somnul. Inevitabil,
înce
în cepe
pemm să discutăm
discu tăm.. înce
în cerc
rc să îi expli
ex plicc că, perseverînd
perseve rînd pe dru
mul
mu l acesta, P.C. riscă să nu aibă nici nici un deputat
deput at în viitorul parla
ment. De îndată ce ia sfirşit războiul, vor fi alegeri libere, şi
atunc
atu nci...
i... Ana Toma
T oma se supă
supărără::
— E o prostie
pros tie din
din partea ta.ta. Eşti săr
săracă
acă,, trăieşti
trăieşti din munca
ta, nu văd
văd ce
c e cauţi
cauţ i intr-un partid
partid capitalist.
capitalist.
— Partidul liberal a făcut făcut primele reforme agrare agrare şi social
soc ialee
în Româ
Ro mânia
nia..
— E o prostie,
pro stie, vezi bine. N-ai nici un un viitor la liberali.
liberali. Parti
dul nostru are nevoie de elemente tinere, energice. înscrie-te la
noi.
— Ascultă, n-o n -o să reluăm
reluăm acum discuţia pe care o cunoa cu noaşş
tem amîndouă pe dinafară. Am adăugat, rizînd: Şi pe urmă, ştii
bine că am oroare
oroa re de cuvinte de d e ordine.
ordine.
L A ÎNCEPUT A FOST SFÎRŞITUL 41
O tăcere. Cinci minute mai tîrziu, vrea să reia conversaţia,

dar mă prefac
pref ac că dorm.
dorm.
*
A doua zi,zi, revenind

revenind de la telefon,
telefon , găsesc toată
toată comisia foarte
foarte
agitată. Emil Bodnăraş strigă mai tare ca toţi ceilalţi:
— Cine e trimisul
trimisul special aiai „Viitorului”?
— Eu.
— Nu m-aşteptam
m-aşt eptam la asta din partea
partea dumitale. Credeam că
eşti o persoană loială. în „Scînteia”
„S cînteia” nu
nu e nici
nici o singură
singură notă, nicinici
un rînd despre misiunea aceasta care ne-a fost încredinţată de
guvern.
Să-l aud
aud pep e Bodnăraş vorbind
vorbind despre loialitate
loialita te e tare nostim.
nostim.
— Dumneata
Dumnea ta îmi vorbeşti
vorbeşti de loialitate, dumneata
dumneata care chemi
pe toţi partizanii pe care i-ai cumpărat în ajun ca să obţii majo
ritate de voturi, dumneata care numeşti prefecţi necunoscuţi a
căror listă a fost furnizată dinainte de comitetul central? Te în
furii pentru că c ă îndrăznesc să-mi fac meseria de d e ziarist. Tovarăşul
Tovarăşul
dumitale de partid, domnul Lucreţiu Pătrăşcanu, ministrul Jus
tiţiei, a declarat în decretul de amnistie că libertăţile publice au
fost restabilite după 23 august. Libertatea presei figurează prin
tre ele. Nu văd deci nimic şocant ca ziarul ziarul meu
meu să povestească
povestea scă ce
se petrece aici.
aici.
Cred că am reuşit să-l fac să-şi iasă complet din sărite.
— Ai ales cea mai proastă cale posibilă. Eşti tînără, ener
gică, şi-ţi pierzi timpul cu Tineretul Liberal care-i putred pînă în
măduva oaselor. Nu te credeam atlt de reacţionară. Ai grijă, vei
sfîrşi foarte
foa rte rău.
rău.
Continuu să rîd. „Vei sfîrşi foart rău”, în gura lui Bodnăraş,
nu mă sperie. E comunist. Ei, şi? Războiul se va încheia, ruşii
vor părăsi ţara noastră şi, fără sprijinul lor, e sigur că nici un vot
la o mie de alegători nu vor obţine comuniştii. Atitudinea lor
din ultimele luni, faptele care se petrec sub ochii noştri sînt cea
mai bună propagandă anticomunistă din lume. Emil Bodnăraş
n-are decît
decî t să strige. Mă face doar să rîd.
rîd. Totul
To tul e să rezistăm pînă
la plecarea trupelor
trup elor ruseşti. Pe
P e urmă, coşmarul ăsta o să s ă ia sfirşit
într-o
înt r-o singură
sing ură noapte.
noa pte.
Brăila. Ultima escală înainte de întoarcere. Ana Toma mă
invită să o însoţ
îns oţes
escc la un pom de Crăciun organizat de partid.partid. Nu
şi-a pierdut
p ierdut speranţa să mă convertească
convertească.. Sînt extenuată de toate
discuţiile acestea sterile. Vorbim amindouă limbi atît de diferi
te incit conversaţia
conv ersaţia nu mai
mai este un dialog, ci doar două monolo-
mon olo-
guri, despărţite, clare, definite ca iremediabile linii paralele. Nu
ne vom întîlni niciodată. Refuz s-o însoţesc. Pare mirată. îi spun
că nu-s în apele mele, că epidemia de tifos mă deprimă, că ar
trebui să se ia măsuri urgente pentru stăvilirea epidemiei, în loc
să se tot discute la nesfirşit. Imperturbabilă, îmi răspunde că ti
fosul a fost adus în Moldova de fascişti şi reacţiune. Mă priveşte
cu aceeaşi faţă impasibilă cu care asculta ieri rapoartele medici
lor disperaţi: în fiecare judeţ sînt cel puţin zece mii de cazuri de
tifos, iar foametea este atît de mare încît ţăranii fac pîine din
coajă de copac. îi repet faptele şi, în loc să-mi răspundă, începe
să-mi vorbească de Ana Pauker. E cea mai bună prietenă a ei.
Nu,
Nu , nu prietenă,
prietenă , îngerul ei păzitor. Generoasă
Gen eroasă,, fără
fără ambiţii, nu a
intrat în guvern fiindcă prefera să lucreze în umbră spre binele
poporului român. Auzind-o pe Ana Toma, cred că am in faţa
ochilor imaginea unui apostol capabil să umble desculţ şi în
zdrenţe ca să vină în întimpinarea poporului român şi să se sa
crifice pentru el. Ridic din umeri. Sînt prea obosită ca să-i răs
pund. O las pe Ana Toma să plece singură şi îmi redactez con
cluziile călătoriei pentru ziar. Se bate la uşă. Mi-e teamă să nu
revină Ana Toma, ca să mă îndoctrineze. Nu, sînt nişte copii cu
o stea mare din hîrtie colorată reprezentînd
reprezentînd ieslea,
ie slea, care
care se insta
lează în mijlocul camerei şi încep să cînte colinde naive anun-
ţînd naşterea lui Hristos. Cred că am început să plîng, pentru că
s-au oprit din cintat şi mă privesc, înmărmuriţi. Le dau mere şi
biscuiţi, după care pleacă.
Afară ninge. îmi
îm i aprind o ţigară
ţigară şi reîncep
r eîncep să scriu
scriu cu înfrigu
rare.
♦
înap
în apoo ier
ie r e la Bucureşti.
Buc ureşti. Col
C oleg
egii
ii de
d e la ziar mă
mă poartă în triumf
prin redacţie. E un succes. „Viitorul” a fost singurul ziar infor
mat asupra situaţiei din Moldova. Mihai Fărcăşanu vine personal
să mă îmbrăţişeze solemn. Mă simt devenind un mare personaj,
dar nu reuşe
re uşesc sc să mă pun la diapazon
diapazo n şi să ridrid cum ar trebui. Mai
aud încă răsunînd fraza unui comunist care, luindu-mă drept
una de-a lor, se oferise vesel să-mi arate prefectura din Brăila.
— Bun venit,
veni t, tovarăşă
tovarăşă,, îmi spusese.
— Mulţumesc
Mulţu mesc,, tovarăşe,
tovarăşe, îi răspunsesem, intrînd
intrînd în joc. Cum
merge treaba?
— Ca pe roate.
roate. Armata
Armata Roşie
Ro şie ne
n e sprijin
sprijinăă straşnic!...
Mi-am reluat drumurile

drumurile zilnice de la Interne
Interne la redacţie
redacţie şi de
la redacţie la Interne. Port o canadiană şi continuă să fie ger.
Dar chiar n-am posibilitatea să-mi ofer un palton. încerc să-i
compensez lipsa încotoşmănindu-mă în mai multe pulovere de
culori diferite.
în ţinuta
ţinu ta asta destul
d estul de fantezistă mă prezint, la trei zile de d e la
înapoi
îna poiere,
ere, la directorul
directo rul de cabinet de ia Interne. Mă primeşteprim eşte
zîmbind, lucru mai degrabă ra rar. Vin
V inee să-mi strîngă mina şi să mă
felicite pentru isprăvile din Moldova. Lucreţiu Pătrăşcanu este
prezent şi mă priveşte cam pieziş. Directorul de cabinet îmi spune:
— Am să vă prezint
prezint generalului Rădescu.
Simţisem că am urcat în grad, dar nu chiar într-atît.
— Credeţi
Cred eţi că generalul
gener alul mi-ar acorda un interviu?
interviu?
— Veţi vedea. Luaţi Luaţi loc.
loc.
— Dar mi-aţi spus, acum acum o lună, că că audien
au dienţele
ţele trebuie fixate
fixate
cu cîteva săptămîni înainte.
— V om face o excepţie
excepţ ie pentru
pentru dumneavoastră.
dumneavoastră.
înc
în c epe
ep e să devină
devi nă într-adevăr prea
prea real. Bîigui:
Bîigui:
— Nu mi-aţi putea fixa fixa o întîlnire pentru mîine? Cum vreţi vreţi
să mă prezint în faţa generalului cu ciorapi trei-sferturi?
— Vreţi,
Vr eţi, da sau nu, să-i luaţi un interviu? Vă avertizez: nu nu-1
numiţi „excelenţă”. Nu suportă. Spuneţi-i „domnule general”.
Generalul Rădescu nu acordă niciodată interviuri. E o oca
zie nesperată. Insist totuşi.
— Fixaţi-mi o oră de audienţă pentru mîine; aş reflecta la
întrebările
întrebă rile pe care să i lel e pun.
Dar directorul de cabinet nu mă mai ascultă. Apasă pe un
buton, sună. Lucreţiu Pătrăşcanu se uită la ceas şi iese spunînd
că va reveni într-o jumătate de oră. Directorul de cabinet dispa
re şi el în încăperea alăturată. Rămîn singură în birou, unde do
uă telefo
tel efoan
anee sparg'l
sparg'laa intervale regulate
regulate prin
prin apelurile lor tăcerea
tăcerea
destul de oficială. Tare aş vrea să nu mai fiu acolo! Uşa se des
chide larg, şi îmi aud numele rostit într-un mod solemn de către
directorul de cabinet, care rămlne ţintuit în prag.
Intru în biroul primului-ministru. în spatele unei mese în
cărcate de hîrtii, un bărbat înalt şi subţire cu părul alb, în uni
formă, fără decoraţii. Am în faţa ochilor pe omul care a scris o
scrisoare deschisă reprezentantului
reprezentantului lui Hitler
H itler la Bucureşti,
Bucureşti, baro
nul von Killinger, pentru a protesta contra ocupaţiei germane în
România şi care a plătit acest gest cu un an de lagăr. Am în faţa
ochilor pe omul care ţine în momentul acesta piept ruşilor şi
P.C. Are în mîinile lui Ministerul de Interne, şi datorită dîrze-
niei lui comuniştii n-au reuşit încă să pună stăpînire pe toate
posturile
pos turile de comandă şi să aresteze cum ar ar vrea
vrea ei pe toţi
toţ i cei care
care
le rezistă. Dacă
Dac ă îndrăznim să zîmbim,
zîmbim, să trăim,
trăim, sa luptăm, e pen pe n
tru că este el aici. E deci perfect normal să mă simt atît de inti
midată.
în ce-1
ce-1 priveşte
pri veşte,, genera
gen eralul
lul pare foarte
foar te mirat:
mirat:
— Dumneata
Dum neata eşti trimisul
trimisul special al „Viitorului” în «Io
va?
— Da, domnule
dom nule gener
general.
al.
— Pentru un trimistrimis special,
spe cial, eşti
eşt i cam
cam tînăr
tînără.
ă.
— Am douăzeci
douăze ci şişi patr
patruu de ani,
ani, domnule
dom nule general
general..
Sînt tot mai intimidată, şi n-am nici cea mai mică idee despre
modul cum să-mi încep interviul.
— După reportajele
repor tajele făcute, parparii foarte
foarte îngrijora
îngrijoratătă de situ
aţia din Moldova.
— Da, domnule
dom nule genera
general.l.
— A i fost căutată de nemţi şi ai stat ascuns ascunsă?ă?
— Da, domnule
dom nule general.
general. 1
— Tineretul
Tinere tul Liber
Liberalal e forma
formatt din eleme
ele mente
nte energice, curajoas
curajoase.
e.
— Da, domnule
dom nule gener
general.
al.
— Mihai Fărcăşanu
Fărcăşanu a reuşit
reuşit să adune în jurul
jurul său, la „Viito
„V iito
rul”, o echipă de colaboratori care face din ziarul acesta unul
dintre singurele
sin gurele ziare cu ţinută.
ţinută.
— Da, domnule
dom nule gener
general.
al.
Şeful de
d e cabinet
cabin et deschide
deschi de uşa şi îl anunţă pe Lucreţiu Pătrăş-Pătrăş-
canu.
L A Î N C E P U T A F OST S F Î R Ş IT U L 45
— T e felicit, domnişoară. LucreziLucrezi foarte bine.

— Vă mulţumesc, domnule dom nule general.
general.
Audie
Au dienţnţaa s-a încheiat,
înche iat, şi eu n-am fost In In stare să iau interviul,
interviul,
îl
î l vede
ve deam
am deja, apărind pe două dou ă colo
co loan
ane, e, pe pagina întîi.
înt îi. „Da,
domnule
dom nule general. Nu, N u, domnule
domn ule general.” Mă simţeam paraliza paralizatătă
ca un soldat care prezintă armele.
Mă ciocne
cioc nesc
sc de Lucreţiu Pătrăşcan
Pătrăşcanu u care int
intră
ră.. Directorul
Directoru l de
cabinet îmi spune:
— Aveţi febră?
Pesem
Pes emne ne că sînt
sîn t foarte
fo arte îmbujor
îmbujoratăată..
— Am o veste vest e mare
mare pentr
pentruu dumneavoast
dumneavoastră. ră.
— Ne-au acordat
acordat cobelige
cobeligeranţa?
ranţa?
— încă nu. nu. Vreţi
V reţi să fiţi
fiţi şef de cabinet
cabinet la Intern
Interne?e?
— Vă bateţi
bateţi joc de mine
mine??
— în nici un caz. Avem nevoie de un element energic ca
dumneavoastră.
Nu înţeleg
înţe leg de ce, de pe o zi pe alta
alta,, toată
toată lumea mă consider
considerăă
„un elem
ele m ent
en t atît de energic”.
ene rgic”. Directorul
Directoru l de cabinet reia reia::
— Vom lucra împreună. Daţi-mi adresa. Miine dimineaţă,
la ora opt,
op t, voi
vo i trimite maşina ministerului după după dumneavoastră.
dumneavoastră.
— V oi putea să lucrez lucrez mai
mai departe la la ziar?
ziar?
— Bineînţeles.
— De acord.
Ieşind, încerc să păstrez o atitudine corectă şi îmi spun că
ziarul meu va fi, hotărît, cel mai bine informat de acum înainte.
*
Colegii de redacţie au sărbătorit evenimentul oferindu-mi

un palton. Prin subscripţie, fireşte.
*
D e cînd sînt
s înt şefă de cabinet nu mai ajung
ajung să citesc
cites c nici o car
te. în schimb, citesc zilnic buletinele de presă şi radio şi toate
ziarele.
Pentru a fi un şef de cabinet perfect, trebuie să zîmbeşti tot
timpul. Cînd mă doare capul, zîmbesc. Cînd nu mai am bani,
zîmbesc. Cînd sînt bolnavă, zîmbesc. Un adevărat program de
viaţă. Surîsul reprezintă arma cea mai preţioasă şi mai necesară
într-o
înt r-o asem
as emen
eneaea funcţie.
fun cţie. Dacă
Da că nu aş zimbi, adversarii guvernului
guver nului
ar fi convinşi că situţia este disperată. De altfel, toate zîmbetele

din lume nu ar putea-o ameliora.
Nu am un moment liber, şi e o întreagă problemă să găsesc
timpul necesar ca să mă duc la o conferinţă de presă convocată
de Petru Groza, vicepreşedintele guvernului şi şef al Frontului
Plugarilor.
Am ajuns în întîrziere. Am coborît din automobil în faţa
unei vile imense. Un lacheu deschide uşa. Şeful protocolului
anunţă, dînd
d înd la o parte o foarte teatrală
teatrală perdea roşie
roşie::
— Reprezentantul
Reprezenta ntul zia ziarul
rului
ui „Viitorul”.
„Viitorul”.
Trec într-un salon somptuos, unde douăzeci de persoane se
scoală în picioare. Numai bărbaţi. Văd o serie de ziarişti foarte
cunoscuţi. Petru Groza, numai zîmbete tot, îmi iese înainte şi
spune,
spu ne, strîngîndu-mi
strîngîndu-m i mina:mina:
— întotde
înto tdeau
aunana şmecheri, liberalii
liberalii ăştia.
ăştia. Ne trimit
trimit o ziaristă.
Şi frumoasă, pe deasupra. Domnişoară, luaţi loc lingă mine.
Vom prezida şedinţa împreună.
Petru Groza are un cap pătrat. Seamănă cu un ţăran îmbră
cat orăşe
o răşeneş
neşte,
te, care face eforturi
eforturi disperate ca să pară degajat.
degajat. E
unul dintre oamoa m enii
eni i cei mai bogaţi din România,
Româ nia, dar principalul
principalul
său titlu de glorie este o lună lună petrecută
petrecută în în închisoare
închisoare,, de unde a
ieşit graţie intervenţiei lui Iuliu Maniu. Dacă a întreţinut relaţii
cu comuniştii în timpul războiului, a făcut-o mai ales ca să aibă
avantaje person
p ersonaleale şi să-şi
să-şi mărească
mărească averea.
averea. A profitat
profitat de perse
p erse
cutarea evreilor şi de naţionalizarea proprietăţilor acestora: o
bancă şi o fabrică
fabrică de lichioruri
lichioruri au trecut astfel înîn contul
con tul său per
sonal. Acesta a fost rezultatul cîtorva reuniuni ţinute de comu
nişti în casa lui in timpul războiului. Graţie acestei „lupte pen
tru popor”, a devenit persona grata grata la
la Moscova. Nu e inteligent.
Psihologia clasică a parvenitului care, moştenind deodată o ave
re uriaşă,
uriaşă, vrea
vrea să devină şi un personaj
personaj celebru şi să-şi aibă fot f otoo
grafia în ziare. Moscova i-a realizat visul, iar Groza îşi exprimă
recunoştinţa ascultînd orbeşte ordine pe care nici măcar nu în
cearcă să le înţeleagă.
Mă aşez lingă el, enervată de vorbele lui de spirit pe care nu
le apreciez cîtuşi de puţin. Petru Groza continuă şedinţa insul-
tîndu-i pe Maniu şi Brătianu.
Brătianu. Restul,
Restu l, tot la fel;
fel; toţi cei care ocu
oc u
pă funcţii în guvern şi nu sînt comunişti primesc astfel o mică
porţie de injurii clasice: fascişti, reacţionari, putregai burghez

etc. Ajunge in sfîrşit la subiectul conferinţei:
— Transilvania
Transilvania nu ne va fi acordată acordată decît în momentul
mom entul cînd
România
Rom ânia va avea un guvern guvern democratic
democ ratic La fel şi cobeligeranţa
cobeligeranţa..
N icol
ic olae
ae Carandino,
Carandino, directorul ziaruluiziarului „Dreptatea”, intervine
intervine::
— Cobeligeranţa
Cobelig eranţa ne n e va fi
fi acordată
acordată pentru
pentru efortul nostru m i
litar.
litar. Am pierdut deja 65 000 de soldaţi s oldaţi în Transilvania.
Transilvania. Transil
vania ne aparţine, ştiţi asta, Excelenţă. Ştiţi şi că Transilvania
ne-a fost
fos t luată de către Hitler in iulie 1940. 1940. Aţi uitat cumva acest
lucru, Excelenţă?
Ziariştii
Ziarişti i aplaudă. Petru Groza roşeşte ro şeşte şi spune,
spun e, rizîn
rizînd:
d:
— Se vede ved e că eşti
eşt i minzul
minzul preferat
preferat al lui Maniu.
Maniu. VomVo m vedea
cine are dreptate. Pentru că, să ştiţi, domnilor, eu am un horo
scop
sco p foarte bun. Am fost dăruit dăruit cu o nevastă
nevastă bună, am fost dăruit dăruit
cu copii buni, am fost dăruit cu o avere bună. Şi, privind cu sub
înţe
în ţele
less o fotograf
foto grafie ie plasată la vedere
ved ere pe
p e masă şi în care o celebr
c elebrăă
vedetă de music-hall îşi arată întreaga dantură: Şi nici in rest,
n-am de ce mă plînge.
Mom
Mo m ent de d e stupoare general
generală. ă. Directorii
D irectorii celor mai mari mari zia
re din Bucureşti asistă la această conferinţă de presă. Cred că e
pentru prima oară că aud şi văd un ministru de acest gen. Dar,
impert
im perturb urbabil
abil,,,, Petru Groza continuă
co ntinuă să insulteinsu lte reacţiunea.
reacţiunea.
Avem cu toţii to ţii impresia
impresia că auzim
auzim citindu-se cu voce vo ce tare editoria
editori a
lul organului
organ ului P.C. P.C. „Scînteia”. Petru Petru Groza, după ce şi-a sfîrşit de
jucat
juca t rolul politic
pol itic,, ne pofte
po fteşte
şte să luăm „un pahar cu vin”. vin ”. Tre
Tr e
cem într-o
în tr-o sufragerie de cel ce l mai autentic
aute ntic stil renascentist.
renascentist. „Paha
rul cu vin” atît de modest anunţat de Petru Groza s-a transfor
mat în şampanie şi icre negre. Petru Groza ne face onorurile,
încurajîndu-ne:
— Mai luaţi, mai luaţi. luaţi. Mai este,
est e, să
să ştiţi.
Vine spre grupul în care mă aflu şi începe să ne povestească
anecdo
ane cdote te decoltate. Găsesc un motiv oarecare oarecare ca să-misă-mi scuz ple
carea, şi cobor scările. Mă încrucişez cu Miron Constantinescu,
redactorul şe f al „Scînteii”,
„Scînt eii”, care îmi lansează, ironic ironic::
— Liberalii
Libera lii s-au săturat.
săturat.
— Cred Cred şi eu,eu , într-o casă
casă atît de proletar
proletară! ă!
Respir în sfîrşit aerul răcoros al nopţii. Sînt împărţită între
greaţă şi pofta să rîd. Mă întreb dacă individul acesta discută în
acelaşi fel chestiun

che stiunile
ile grave
grave care ajung
ajung în faţa Consiliului de Mi
niştri. Petru Groza fiind prea prost ca să devină pitoresc, consi
der seara aceasta total pierdută.
pierdută.
înap
în apoi
oiat
atăă acasă, redactez
redac tez o notă
no tă anodină
anod ină pentru ziar.
ziar. Dacă
Dac ă
aş scrie după inima mea, aş fi cenzurată de Comisia Aliată de
Control. „Aliată, adică rusă”, cum ar spune colegii mei de re
dacţie.
*
Clnd sosesc în dimineaţa aceea la „Viitorul”, găsesc redacţia

întoarsă
întoar să pe dos.
dos . Mihai Fărcăşanu
Fărcăşanu telefo
te lefone
nează
ază în dreapta şi în
stingă, Gheorghe discută cu nişte muncitori, uşile se trîntesc.
Alerg la Fărcăşanu, care îmi explică între două convorbiri tele
fonice ce s-a întîmplat.
Nişte muncitori tipografi comunişti s-au transformat, cu de
la sine
sin e putere,
pu tere, în cenzori şi, cum unele
u nele articole nu le conveneau,
au refuzat
refuzat să le tipărea
tipăreascăscă şi au decis în şedinţa de noapte
no apte să su
prime ziarul.
N-avem nici măcar timp să ne indignăm. Trebuie să ne gră
bim. După
Dup ă o oră anani' reuşit
reuşit să găsim
găsim telef
te lefon
onic
ic şi prin
prin biciclist des
tui tineri
t ineri membri ai partidului care se pricep la tipografie. Vin V in la
ziar alergînd. După încă o oră, cele două încăperi ale redacţiei
sînt pline de voluntari. Cobor cu ei toţi la subsol unde îşi împart
lucrul.
Nu venisem decît pentru o jumătate de oră şi am am răma
rămass acolo
două
dou ă ore. Plec
Ple c alergînd
alergînd la Interne, făgăduîndu
făgăduîndu-le -le să mă întorc să
să
petrec
petr ec noaptea
noap tea lingă
lingă ei
e i ca să le dau o mînă de ajutor.
ajutor.
A doua zi „Viitorul” este

est e tipărit,
tipărit, şi
şi asist la plecar
plecarea
ea echipelor
ech ipelor
de voluntar
vo luntarii care îi asigură
asigură distribuirea
distribuirea..
Răsuflu uşurată ca după o noapte de luptă. Mă prăbuşesc pe
un scaun, dar mă scol imediat ca împinsă de un arc. Trebuie să
fiu la opt la Interne. Alerg acolo, şi beau cafea după cafea, în
timp ce telefoa
tele foane
nele
le sună la intervale
intervale regulat
regulate,e, fixez
fixez automat au
dienţe şi îmi arborez veşnicul zîmbet pentru a-1 primi pe „to
varăşul ministru” Teohari Georgescu, cel care, ca întotdeauna,
mă priveşte pieziş cerindu-mi să intre la general.
*
Luni, 12 februarie, sosesc la birou foarte obosită. Contam pe

duminica din ajun ca să recuperez din forţe dar, duminică, am
L A Î N C E P U T A F OST S F ÎR Ş IT U L 49
fost ocupată toată ziua cu discursul pe care l-a ţinut generalul

Rădescu îţi îţ i sala cinematografului Aro. Şedinţa trebuia să aibă
loc la cinematograful Scala. Dar comuniştii, decişi să împiedice
prin toate mijloacele acest discurs, angajaseră nişte indivizi pe
două mii de d e lei de căciulă, plus banii pentru
pentru biletul de d e cinema, la
ultima reprezentaţie
rep rezentaţie de searseară.
ă. Şi, la închiderea sălii,
sălii, spectatorii,
în loc
lo c să iasă, rămăseseră pe loc. Pur şi simplu. sim plu. Către miezul
mie zul
nopţii,
nop ţii, un camion purtînd purtînd inscripţi
inscripţiaa .Apărarea
.A părarea patriotică” opri op ri
se în faţa cinematografului. Cîţiva voluntari descărcaseră ali
mente,
men te, iar responsabilii le distribuise
distribuiseră ră în sală „pentr
„pentru u noap
n oapte”.
te”.
Avertizată, poliţia îi lăsase să doarmă liniştiţi in sala unde tre
buia să vorbească a doua zi primul-ministru. Şi la ora discursu
lui, generalul Rădescu
Răd escu a vorbit
vorbit în sala Aro, la cîteva sute de m e
tri
tri distanţă
distanţ ă de Scala. Cei care veniseră să îl ascult asc ultee nu au avut de
făcut decît cîţiva paşi în plus. Astfel l-au putut asculta pe prim-
ministru făcînd bilanţul a două luni de guvernare. Bine jucat.
Corespon
Co respondenţiidenţii de presă străini
străini care
care se duseseră în primaprima sa
lă îşi începeau articolele
artico lele în termenii aceştia
aceştia::
„într-o atmosferă irespirabilă, circa o mie de oameni beau
necontenit ţuică. Responsabilii se urcau pe fotolii strigînd:
«Hei,
«H ei, tovarăşe, ai avut destulă pîine?»”pîin e?»”
Biroul meu este es te încărc
încărcat
at de ziare şi, cum
cum generalul nu a sosit
încă, înc
î ncep
ep să redactez
redac tez buleti
bul etinu
null de presă pentru el. e l. Presa
Presa com
co m u
nistă atacă violent pe Rădescu şi discursul său. Trec peste asta.
Argumentele arhicunoscute. Citesc comunicatele şi rezum:
„în munţii Tatra, trupele româneşti avansează.” avansează.”
Telefonul. Un director de ziar. Vrea să ştie dacă nu e nimic
nou în legătură cu cobeligeranţa. Nu, nimic. Chestiunea asta ne
obsedează pe toţi. Chiar astăzi, trei articole lungi în „Drepta
tea”
tea ”, „Viitoru
„V iitorul” l” şi „Scînteia”.
„Scînteia”.
„Dreptatea” scrie:
N e-am
e-a m hiat nişte
nişte angaj
angajament
amente e şi le
le vom ţine. Cu preţu
pr eţu l tuturor
sacrifici
sa crificiilor,
ilor, a l oricît
or icîto
o r efortu
efor turi
ri Să ni sese recunoască
recunoască strădani
strădaniil ile
e ş i să
să
se aprecieze
aprecieze ce facem
fac em ca să ne ne îndeplinim
îndep linim obliga
ob ligaţiile
ţiile luat
luate.
e. Să i se
ofere României şi curajosului ei popor calitatea de cobeligerant.
Unei
Un ei ţări
ţă ri a l cărei efort de război a fos fo s t apreciat ca a lpatrulea după
cel a l Statelor Unite
Unite,, a l Rusiei şi a l M a rii Britani
Britanii,
i, unei ţări care
care a
rupt prim a cu puterile
pu terile Axei, unei ţăriţă ri care a contribu
co ntribuitit astfel
astfel la răs
răs
50 A D R I A N A G E O R G ES CU
turnarea situa
situaţiei
ţiei în Bulgaria ş i în Finlanda, unei
un ei ţări
ţă ri care a înso ţit
brava
brava ţ i glorioasa
glorioasa A rm ată Roşie în cea cea m ai mare ofensi
ofensivă
vă cunos
cunos
cută p înă
în ă în prezen
prezentt în actualul
actualul război...
război...
Acelaşi ton în „Viitorul”:
A recunoaşte Rom Ro m âniei
ân iei statutul de cobeligerant echivalează
echivalează cu
un sprijin moral dat la momentul oportun poporului nostru, ale
cărui
căr ui lupte aduc servicii cauzei aliate.aliate. Avem
Av em încredere
încredere în spiritul
s piritul de
de
echitat
echitate e a l A lia ţilor ş i spe
sperrăm că
c ă la conferi
conferinţa
nţa iminentă
iminentă a celor
c elor trei
m ari
ar i pu teri această
această reven
revendidicar
care
e justă a Rom
R om âniei
ân iei va f i examinată
examinată
şi va p rim i rezol
rezolvar
varea
ea pe care
care o m erită
Evident, „Scînteia” nu este de aceeaşi părere. îi cunosc de
altfel opinia,
o pinia, de vreme ce am auzit-o
a uzit-o exprima
exprimată tă de Petru
Petru Groza
în persoan
pers oanăă zil
z ilel
elee trecute. Parcurg
Parcurg totuş
to tuşii editorialu
edito rialul.
l.
Oare România respectă actualmente condiţiile armistiţiului?
Desigur
De sigur că nunu. D a că tn ceea
ceea ce priveşte
priveşte lupta
lupta arm ată po p oru
or u l se
sacrifi
sa crifică
că fiind
fiin d prezent pe liniile de fo c ş i în uzinel
uzinele
e care lucreaz
lucrează ă
pentru război,
război, nu s-a
s-a făcu
fă cutt aproape nim ic în ceea ce priveşte opera
opera
de democratizare,
democratizare, fiinfiindd că reacţiunea
reacţiunea creează
creează necontenit obstaco
o bstacole le
pretutind
pre tutinden
eni..
i....
Şeful de cabinet al lui Teohari Georgescu mă întrerupe ca
să-mi spună că „tovarăşul
„tovarăşul ministru” al al său vrea să fie primitprimit ime
im e
diat de general. îiî i promit să îlîl anunţ de îndată
îndată ce va fi venit
veni t gene
ge ne
ralul şi mă apuc
apu c din nou de d e buletin.
Generalul vine în sfirşit şi, prezentîndu-i hîrtii la semnat, îi
spun că Teohari Georgescu vrea să-l vadă.
— N-are decît să vină.vină.
Telefonez şi, cinci minute mai tîrziu, Teohari Georgescu in
tră.
tră. îl văd regulat de o lună, dar dar nunu ştiu d e ce c e astăzi îl observ mai
atent: e mic, chel, cu ceva unduios şi, totodată, insolent. Nu se
mai opreşte,
opre şte, ca în celelalte
celela lte zile, ca să-mi
să-mi vorbească
vorbească despre mare mareaa
lui generozitate, de care de altfel nu furnizează nici o dovadă.
Astăzi, pare grăbit. îl introduc în biroul generalului. Teohari
Georgescu
Georg escu îl salută într-un fel care care îmi aminteşte
amint eşte de un acorde
on de hîrtie care s-ar dezumfla brusc. Prevăd o audienţă furtu
noasă pentru că, în afară de afacerea cu cinematograful Scala
ocupat ieri
ieri de comunişti,
comu nişti, a datdat din noii
no ii ordine care contracarea
contracarea
ză deciziile ultimului Consiliu de Miniş Miniştri tri..
Şi cînd, după o jumătate de oră, Teohari Georgescu iese din

încăpere
încă pereaa alăturată,
alătu rată, este
es te roşu şi încă
înc ă şi mai încov
înc ovoia
oiatt ca la sosire,
sosi re,
îi
î i zîmbe
zîm beşt ştee în trecere
trec ere lui G heorg
he orghi
hiu-
u-De
Dej,j, „tovarăşul ministr
min istru” u”
de la Comunicajii, care aşteaptă la tind in biroul meu. Gheor
ghiu-Dej are ochi inteligenţi şi o fată deschisă. în Moldova, Ana
Toma spunea vorbind de el pe un ton extaziat: „E atît de fru
mos!”
Intră
Intră la rîndul său la general, îi fac în zadar zadar semn să-şi să-ş i stingă
ţigara: generalul e suferind şi nu suportă fumul. Gheorghiu-Dej
se preface, ca ca Întotdeauna,
Întotdeauna, că nu nu înţelege.
înţelege . Poate
Poa te că e felul său de
a se răzbuna pentru faptul că generalul sfîrşeşte întotdeauna
prin a-i impune.
Şi, în timp ce audienta începe în cepe alături,
alături, încerc să-mi
să-mi închei bu bu
letinul de presă.
presă.
*
Două zile mai tîrziu, un telefon de la Mihai Fărcăşanu îmi
aduce la cunoştinţă că incidentul cu muncitorii s-a închis. Şi,
cum mă mir:
— Au venit azi dimineaţă şi mi-au explicat că salariile sînt
prea mici şi că din cauza asta nu au mai tipărit ziarul.
— Dar ăsta-iăsta-i un pretext!
pretext! N-au
N-a u pomenit
pome nit niciodată de salariu salariu
în mom
mo m entu
en tull cînd au decis suprimarea ziarului.
ziarulu i. De
D e altfe
a ltfel,l, salarii
le lor
lo r erau calculate după baremul
baremul în vigoare în toate to ate tipografiile.
tipografiile.
— Tocmai
To cmai,, e un pretext.
pretext. Invocat acum, la la o săptămînă după
încetar
înce tarea ea lucrului.
lucru lui. Dar am profitat
profi tat de el. Le-am
Le-a m mărit salariile.
sal ariile.
Au fost
fost foart
foartee d^fpt
d^ fption
ionaţi.
aţi. înţelegi?
înţelegi?
— Desigur.
Sigur că înţeleg, înţeleg tot. Şi punerea în scenă de la Scala,
şi manevrele lui Bodnăraş în Moldova, şi metodele echipelor de
şoc comuniste şi politica dusă de comitetul central al P.C. Nu
mai că, pentru prima oară, simt că lupta e inegală: de-o parte ei,
sprijiniţi de U.R.S.S., ei care au muniţii, arme şi Armata Roşie
la dispoziţie; de cealaltă parte noi, fără arme, fără muniţii, fără
soldaţi în ţară, cu mîinile goale şi voinţa noastră de a trăi, de a
supravieţui.
supravieţui. Nu ştiu de ce, mă simt dintr-o dintr-o dată foarte obosită.
Din
Di n nou telefonul. Şi cînd cînd să-l anunţ pe Lucreţiu
Lucreţiu Pătrăşc
Pătrăşcanu anu
la general, ridic din umeri, era să uit: uit: e aici, lingă noi. Revenind,
Reven ind,
52 A D R I A N A GE ORGE SCU
îl rog cu o v o ce fermă pe Lucreţiu Pătrăşcanu să vină imediat:

generalul
genera lul îl aşteaptă.
aşteaptă.
*
Sînt obligată să-l însoţesc pe general la toate recepţiile ofi
ciale şi, cînd
cînd nu se poate
p oate duce la vreuna
vreuna din ele,
ele , să-l reprezint cucu
cabinetul său. De fiecare dată mă întorc deprimată şi scîrbită de
atmosfera încordată şi falsă. în spatele fiecărui cuvînt, în spatele
fiecărui zîmbet al ofiţerilor sovietici sau al membrilor marcanţi
ai P.C., simţim foarte
foa rte bine lovitura de pumnal. în umbră, umbră, ceva se
urzeşte, iar noi, la rîndul nostru, trebuie să încasăm, să părem
degajaţi,
degajaţi, amicali. Acest
A cest mic joc
jo c nu înşeală pe nimeni, dar dar trebuie
jucat. Exig
Ex igen
enţel
ţelee meseriei
mese riei..
Astăzi, îl însoţesc pe general la recepţia dată de ambasada
sovietică. Este prezent Vinogradov.
Vinogradov. înaintează spre general şi şi îi
strînge mîna călduros, interpretul e lingă el şi aud traducerea:
„Generalul Vinogradov îl felicită din toată inima pe generaiul
Rădescu pentru modul cum conduce conduc e ţara”
ţara”..
Mă îndepărtez şi mă îndrept spre celălalt capăt al sălii, unde
Mihai Fărcăşanu îmi face semn. Trec pe lingă un grup pe care îl
vedeam din spate:
spate: Bodnăraş
Bodnăraş şi Ana Toma inconjurind-o
inconjurind-o pe Ana
Pauker.
Pauker. Ana
An a Toma
Tom a stă dreaptă
dreaptă şi ţeapănă, iariar Bodnăraş
Bodnăraş aproape
că dă onorul. Doi copii care merg in vizită însoţiţi de o guver
nantă ursuză
ursuză de care se tem nu s-ar s-ar purta altfel. După ce c e am tre
cut, Bodnăraş se apleacă spre Ana Pauker şi îi murmură ceva la
ureche.
ureche. Ea priveşte acumacum spre
spre mine. îngerul păzitor al Anei An ei T o
ma pare destup de mînios pentru un apostol. Ajung în sfirşit lin
gă Fărcăşanu. în spatele nostru, Petru Groza îl prezintă pe Ren6
de Week, ambasadorul
ambasadorul Elveţiei, unui unui general rus,
rus, însoţit
însoţit de ine
in e
vitabilul interpret.
— Domnul
Dom nul Ren6 de Week Week,, ambas
ambasadoadorul
rul Elveţiei
Elveţiei,, spune Pe
tru Groza.
Ofiţerul rus nu are aerul să înţeleagă.
— Ce ţară?
Imperturbabil,
Imperturbabil, RenR en66 de Week îi răspun
răspunde:
de:
— Elveţia. Trebuie să să o cunoaşteţi.
cunoa şteţi. E ţar
ţaraa ceasurilor.
Din fericire, sînt întoarsă cu spatele şi pot să rid după pofta
inimii. Mihai Fărcăşanu însă e mai prost plasat; face cîteva gri
mase şi îşi ia un aer distrat. îmi spune:
— Bodnăraş
Bodnăr aş şişi Ana Toma par să vină spre spre noi. Mă duc!
Şi dispare. Mă întorc şi văd că Ana Pauker nu mai e în sală.

Acum, Bodnăraş îmi zîmbeşte şi Ana Toma Tom a îmi întinde mîna.
mîna.
— A ţi avansat,
avansat, va
va să zică, îmi lansează Bodnăraş.
Bodnăraş. V-am spus
că o s-o sfirşiţi foarte rău.
Rîd fără să răspund.
— Ba nu, nu, ba nu, intervine
intervine Ana Toma. Să Să nu ne pierdem
pierdem spe
ranţa. Nu vii într-o zi pe la mine? Am putea vorbi liniştite.
Nu a renunţat să mă îndoctrineze. Şi cum tot nu spun nimic:
— Să-ţi dau dau adresa
adresa mea.
mea.
Dar, înainte ca să fi avut timp să o facă, sîntem anunţaţi că
înce
în cepe
pe filmul.
filmu l. Plăcer
Plă cerile
ile contin
con tinuă.
uă. Imi iau rămas bun de la cei
ce i doi
d oi
„tovarăşi” şi găsesc un loc în sală alături de directorul de cabi
net. înce
în cepp e un film „cultural”: un documenta
docu mentarr în care nişte şerpi
uriaşi
uriaşi înfulecă lacomi iepuri de casă casă şi minuscule insecte.
Să fie un simbol? Lipsă de tact sau pur şi simplu răspuns la
ultimele documentare prezentate la misiunea britanică, docu
mentare in care cuvîntul „libertate” era cam prea mult repetat?
în oric
or icee caz, avertis
ave rtismen
mentul
tul mi se pare abia deghizat.
Revenim în saloane. Şampania curge în valuri; hapul trebuie
îndulcit!
îndulci t!
"Viitorul” a fost suprimat prin decizia Comisiei Aliate de
Conflol, „Aliată, adică rusă”.
*
Recepţiile oficiale nu reuşesc să ne abată atenţia de la dra
mele
me le care se desfăşoară
desfăşoară tot
to t mai numeroase sub ochii noştri.
noştri.
Ultima din el este deportarea cetăţenilor români de origine
germană în lagărele de muncă din U.R.S.S. Asistăm, neputin
cioşi; de astă dată
dată,, nimeni nu are nici o putere. Decizia
De cizia este luată
şi executată direct de către ruşi, care nu acceptă nici intervenţii,
nici reclamaţii.
reclamaţii. Operaţia
Op eraţia e condusă de N.K.V.D.
Soldaţii români continuă să cadă în munţii Tatra. Armata
Română este încă o dată citată pe ordinul de zi al mareşalului
Stalin, dar cobeligeranţa nu ne-a fost încă acordată. Sperăm toţi
că ne va fi
fi acordată la conferinţa de la lalta! Dar conferinţa de la
lalta s-a încheiat la î l februari
februariee şi nu
nu cunoaştem concluz
con cluziile
iile ei.
ei.
Şi astfel ne apropiem de sfirşitul lunii februarie 1945.
VI
Intrînd în biroul generalului, în dimineaţa de 23 februarie,

mai am încă prezente în minte frazele prin care Radio Moscova
l-a atacat în emisiunea din ajun „în numele poporului român”.
Generalul
Gen eralul nu a venit încă. Pun pe masamasa lui de lucru
lucru cheile
chei le de
la birpul lui Teohari
Teoh ari Georgescu
G eorgescu.. Pentru a preveni anarhia
anarhia totală,
subsecretariatele de stat au fost dizolvate, printr-o decizie a
Consiliulu
Con siliuluii de Miniştri.
Miniştri. Trecuseră de atunci zece zile, şi Teohari
Georgescu
Geor gescu continua
contin ua totuşi
to tuşi să vină la birou,
birou, să fixeze
fixeze audienţe,
audienţe , să
să
dea ordine, ca şi cum nimic nu s-ar fî întîmplat. Generalul îmi
ceruse deci să închid biroul lui Teohari Georgescu. Şeful lui de
cabinet citeşte liniştit ziarele de dimineaţă. îi rog să iasă şi să-şi
ia ziarele. Trebuie să închid odaia cu cheia. în loc să-mi răs
pundă, începe să citească pe un ton ameninţător un articol apă
rut pe prima pagină a „Scînteii”.
— Ascultă.
Asc ultă. Asta
A sta o să te facă
facă poate
poa te să
să mai
mai reflectezi. „Tele
gram ă trim
trim isă de
de Teoh ari Georges
Georgescu
cu pre fecţilor
fecţilor şi p rim a rilor
rilor din
din
ţară : «C on form decizi
deciziei
ei luate
uate de
de con siliul
siliul Fron tului N a ţion
ţion a l D e
m ocra tic,
tic, sînt şi răm în pe po stu l care m i s-a
s-a încredinţat
încredinţat.. A trag în
m od special
spe cial atenţia dum neavoastră
neavoastră asupr
asupraa u rm ătorului
ătoru lui fa p t: nu
trebuie să execu taţi ordinele
ord inele date de generalul
gene ralul Rădes
Rădescu
cu şi
ş i îndrepta
te îm po triva
triva p op o ru lu i Prin atitudi
atitudinea
nea sa
sa de dictator
dictator,, generalul
generalul
Rădesc
Rădescu u s-a
s-a doved it a f i duşmanul po p oru lui». ”
— D e ce îmi
îmi citeşti
citeşti comunicatul
comunicatul acesta?
acesta? Nu dovedeşte decît
decît
ceea ce ştim deja: că Teohari Georgescu se opune deciziilor
Consiliului de Miniştri. De cînd Frontul Naţional Democratic,
care nu este decît o organizaţie politică, are puterea să menţină
miniştri?
— De la armistiţiu.
— Scuză-mă, dar asta e fals.fals. Regele
Reg ele i-a acordat generalului
gener alului
Rădescu
Rădes cu mandatul
mandatul să constituie
const ituie guvernul
guvernul.. Acest
A cest guvern
guvern există
există în
mod legal, şi numai el poate
poa te să ia dispoziţii legale.
legale.
— Rădescu e duşmanul
duşmanul poporului.
poporului.
— Asta-i părerea dumitale, şi ea nu e împărtăşită. în orice
caz, Rădescu nu şi-a prezentat regelui demisia. El este şeful gu
vernului.
— Va fi fi demis.
L A ÎN C E P U T A FOST S FÎR Ş IT U L 55
— Prima
Prima noutate. D e la cine ştii? Pînă Pînă atunci, părăseşte,
părăseşte, te
rog,
rog, încăperea asta.asta. Am primit
primit ordin să o încui pentru a împiedi
împ iedi
ca pe şeful dumitale
dum itale de a se acoperi de ridicoridicol.l.
Şeful de cabinet se scoală, palid. Flutură „Pravda”.
— N-ai
N-a i citit „Pravd
„Pravda”?
a”? Evident, nu ştii ruseşte. Am să-ţi tra tra
duc eu: „Generalul Rădescu s-a demascat la conferinţa de la
Aro. Esje un antidemocrat”.
— Dar Scala? Şi Şi faptul de a fi fi pus să se ocupe
ocup e sala de către
comunişti? Este un procedeu democratic, poate?
— Ştii că avem mijloacele să deschidem uşa pe care o închizi închizi
dumneata astăzi.
— Să forţaţi
forţaţi uşa, vrei săsă spui. Dacă Teohari George G eorgescu
scu vrea
vrea
să reia cheil
ch eile,
e, n-are decît să se ducă să i le ceară generalului. Vor V or
fi pe biroul său.
Ş efu
ef u l de
d e cabinet vine spre mine, se opreşte la un pas distanţă distanţă
şi spune
spu ne cu un ton devenit
dev enit brusc mai scăzut şi ameninţător:
— "Eşti intr-adevăr prea imprudentă, domnişoară.
— Cred că dumneata eşti mai mult decît mine.
Se înclină uşor şi îmi spune, cu vocea lui de toate zilele: zilele:
— La revedere, domnişoară. Pe mîine.
— Mîine,
Mîin e, nu vei mai fi aici.aici.
— Tocmai.
Tocma i. Sper să te văd văd la prînzul
prînzul de gală de la Cercul
Cercul Mi
litar.
litar. Şi, insistind:
insistind: Prînzul acesta e oferit
oferi t guvernului de către Co Co
misia Aliată de Control.
— Ştiu, dar dar nu
nu văd de ce ai veni şi dumn
dumneataeata:: Teohari G eor
gescu nu mai face fac e parte din guvern.
guvern.
A ajuns acum pe p e pragul uşii
uşii şi mă priveşte
pri veşte îndelung:
îndelung:
— Pe mîine,
m îine, deci, domnişoară. La Cercul Milita Militar.
r.
Cînd îi povestesc scena generalului, îmi răspunde:
— Se vor duce probabi probabil.l. în ce mă priveşte,
priveşte, nu nu voi merge.
*
A doua zi, îndreptîndu-
îndreptîndu-mă mă spre minister, văd tramvaiele
tramvaiele aco
perite de afişe: „Moarte lui Rădescu”, „Moartejui Fărcăşanu”,
„Cerem arestarea lui Rădescu”, „Jos guvernul”, „Trăiască
U.R.S.S
U.R .S.S.”,.”, „Trăia
„Trăiască
scă glorioasa Armată Ro şie”. şie ”.
Şi această Armată Roşie care vine mereu să amintească la
capătul afişului
afişului că lozincile
lozin cile nu sînt lipsite de temei.
Astăzi, tancurile sovietice parcurg oraşul. 24 februarie este

de altfel ziua Armatei Roşii.
Sosesc la minister. Generalul este suferind, şi primesc ordin
să suspend toate audienţele. Radu Ionescu, şeful Serviciului Se
cret, intră în odaie şi îmi spune foarte calm:
— Am comandat
com andat sandvişuri
sandvişuri pentru toată lumea. Şi ceai.
Pe urmă, fără să adauge un cuvînt, intră la general. Sînt atît
de mirată încît o clipă nici nu răspund la telefonul care sună. Şi,
cînd ridic receptorul, aud vocea lui Gheorghiu-Dej.
— Vreau să vorbescvorbe sc cu primul-ministr
primul-ministru. u.
— îmi pare p are rău,
rău, dar
dar nu-i posibil. Primul-ministru este es te sufe
su fe
rind .
— Dar trebuie
tr ebuie să vină lala prînzul de la Cercul
Cercul Militar.
Militar.
— Din păcate, nu va putea veni. Medicul îi interzice orice
deplasare.
deplasare. Ştiţi de altfel că de citevaciteva zile locuieşte
locu ieşte în minister
minister..
— Nu mă interesează. Trebuie Trebu ie să vină la dejun.
dejun.
D e cînd s-as-a înapoiat de la Moscova, Gheorghiu-Dej
Gheorgh iu-Dej are o vo
ce foarte sigură. îl scuz
scu z încă o dată pe general, şi închid tocmai în
momentul cînd intră Petru Groza, cu bastonul în mină.
— Trec să-l iau pe primul-ministru pentru dejunul de la
Cercul Militar. Cum se îmbracă? Militar sau civil?
— în haină
h aină de casă.
casă. E bolnav.
bolnav.
— Nu-i
Nu- i pe moarte, sper?sper? spune
spu ne zîmbind
zîmbind Petru
Petru Groza.
Groza.
— O simplă grip gripă.
ă.
— Trebuie
Treb uie să-l vădvăd neapăra
neapărat. t.
— Nu va putea să să vă însoţească.
— între
înt re noi
n oi fie vorba,
vorba, aşaş prefera
prefera să mămă însoţeşti
însoţe şti dumneata,
dumne ata,
frumoaso.
Pentru Petru Groza, toate femeile sînt „frumoase”. Caut să-mi
stăpinesc
stăpin esc enervar
enervarea. ea.
— Vă mulţumesc, Excelenţă. Sînt de serviciu astăzi.
— Eu, dacă aş fi femeie, n-aş lucra atîta.
îi
î i amin
am intetesc
sc una dintre
dintr e frazele
fraze le clasic
cla sicee din discursu
disc ursurile
rile lui:
lui:
„Femeia
„Fem eia trebuie să fie în cîmpulcîmpul muncii”
mu ncii”..
— Da, dar dumneata, dacă nu mă anunţi la general, nu eşti
decit o sabotoare.
sabotoare.
— NuN u fac altceva decît
decît să execut ordinele
ordin ele şefului meu, Exce-Exce-
— E ultimul dumitale cuvînt?

Lui Petru Groza îi plac frazele definitive.
— Da, Excelenţă.
Excelenţă.
Răsuflu uşurată. A ieşit trîntind uşa.
*
Radu Ionescu îmi întinde o ţigară. A ieşit din camera alătu
rată
rată şi vorbe
vo rbeşte
şte fără
fără să se uite la mine.
— Fumezi? Tocmai i-am spus spus generalului
generalului că am atîţia
atîţia agenţi (
benevoli
ben evoli încît voi fî în curînd
curînd obligat să-mi concediez
con cediez personalul.
— Noii înscrişi în P.C. sub presiunea sindicatelor?
— Da.Da.
Trage un fum, după care, brus brusc,
c, îşi striveşte
stri veşte ţigara
ţigara în scrumieră.
scrumieră.
— Comuniştii
Comu niştii au primit
primit ordin
ordin săsă atace Ministerul
M inisterul de Interne
Interne
astăzi.
— Ce spune generalul?
Nu izbutesc să-mi domin tremuratul vocii.
— E foarte calm.
calm. Nimic nou pe aici? aici? .
— A telefonat Gheorghiu-Dej, iar Petru Groza tocmai a
plecat. Voiau neapărat să-l ia pe general la dejunul oficial.
— Te-ai întrebat
întrebat de ce dejun şi şi nu cină?
Ridic din umeri. Evit cit pot să vorbesc. Vocea îmi tremură
prea tare.
— Comuniştii au ordin să atace imediat. Imediat, adică la cî-
teva ore după dejun. Evident că era mai bine pentru ei ca gene
ralul să nu fie la Interne în momentul acela. Ceea ce explică de
plasarea lui Petru Groza în persoană.
Şi, văzînd că tac:
— Vino
Vi no să iei un ssan
andv
dviş.
iş.
— Nu.
Nu.
— Ba da, o să ai nevoie. Ai să găseşti şi ceai în sala mare de
audienţe.
N-am timp să-isă-i răspun
răspund.
d. Telefonul, li trec receptorul
receptorul lui Ra
du Ionescu. Colonelul care asigură legătura dintre guvern şi Co
misia Aliată de Control telefonează de la Cercul Militar ca să
întreb
înt rebee dacă generalul
genera lul a plecat
p lecat de
d e la Interne.
— Generalul
G eneralul e bolnav.
bolnav. Nu va veni.
veni.
Şi Radu Ionescu conchide:
— N-o
N- o să mai avem
avem mult de aşteptat.
aşteptat. Du-te
D u-te să-ţi iei un sand
viş şi vino imediat înapoi.
*
înap
în apoi
oi în birou. N-am timp decît decî t să înghit
îngh it o ceaşcă
ceaşc ă de ceai,
privind pe fereastră camioanele încărcate cu manifestanţi care
defilează
defilea ză prin
prin Piaţa
Piaţa Palatului.
Palatului. Pe camioane, imense afişe roşii cu
portretele lui Stalin şi ale Anei Pauker.
Un coleg a intrat în fugă în sala cea mare şi m-a chemat.
— Reped
Re pede,e, repede, în biroul dumitdumitale.
ale.
Am urcat
urcat scările inin goană şi sosesc, cu sufletul la gură gură.. Direc
D irec
torul de cabinet îmi întinde receptorul.
— Primeşte
Prime şte dumneata mai mai departe
departe comunicările.
comunicările. Toate
Toa te pre
p re
fecturile din ţară sînt atacate. Avertizează-1 succesiv pe general.
Mă duc la cabinetul militar.
Abia
Ab ia a ieşit că sună iar iar telefonul.
telefonu l.
— Aici Craiova. Prefectura e atacată.
Se întrerupe. Vreau să dau dau fuga să-l antfnf
antf nfpe
pe general.
general. Sună
Sună
din nou.
— Prefectura din Focşani.
Focşa ni. Se trage
trage asupra
asupra noastră.
noastră.
Iar
Iar se întrerupe. Intru
Intru alergînd la general. Este E ste în picioare
picioa re şi
priveşte pe fereastră. Se întoarce spre mine:
— Cee?
— Craiova, Focşanii. Sînt...
Generalul îmi lansează:
— La pămînt! Aruncă-te la pămînt!
Două ferestre sînt sparte. Gloanţele s-au înfipt în perete.
Generalul stă tot în picioare. Vocea comandantului corpului de
gardă
gardă care a intrat
intrat în încăpere
încăp ere este
est e acoperită
a coperită de vacarmul de afa
ră. Biroul generalului este brusc invadat. Toată lumea aleargă.
Telef
Te lefon
onul
ul sună
su nă întruna. Mă scol ca să mă mă duc să să răspund.
răspund. Fac doi
paşi.
paşi. Alt
A lt zgomot
zgom ot de sticlă spa spart
rtă.
ă.
— La pămînt!
Am ajuns în fine fin e la telefon,
telefo n, dar abia aud.
aud. Afară mulţimea vo
ciferează.
— Prefectura Brăilei. Sîntem atacaţi.
D e alături disting vocea comandantului corpului de d e gard
gardă.
ă.
— D omnu
om nulele general, echipe
echi pe de şoc încearcă
încearcă să să ia cu asalt
asalt in
trarea din strada Wilson.
— Ordonă gărzii să nu tragă. Repede.

Telefonul:
— Prefectura din Roman. Se trage asupra noastră.
Dau
Da u fuga la general. Comandantul
Coman dantul gărzii,
gărzii, care
care ies
iese şi el aler-
gînd, mă îmbrinceşte, şi mă sprijin de uşă ca să nu cad.
Deoda
De odată,tă, o detunătură
detunătură ne încremeneşte
încreme neşte pe toţi. îl aud pentru
pentru
prima oară pe general strigind:
— Cine a dat corpului de gardă ordin să tragă?
Comandantul a revenit:
— Nimeni, domnule general. Soldaţii din gardă s-au întors
de curînd de pe front. Ştiu că au dreptul să se apere cînd sînt
atacaţi.
— Aici nu sîntem pe fron front!
t!
Vocea şefului de cabinet militar precede intrarea sa:
— Domn
Do mnul ulee general, armele erauerau încărcate
încărcate cu gloanţe
glo anţe oarbe.
oarbe.
în biroul
bir oul meu,
meu , unul
unu l dintre col
c oleg
egii
ii de cab
c abine
inett leşină.
— Medicul e la etajul întîi, îmi aruncă Radu Ionescu.
Mă duc după el şi mă lovesc pe culoar de trei ruşi în uni
formă. Vorbesc toţi trei româneşte şi strigă care mai de care:
— Aţi tras în popor!
Le răspund, calmată brusc:
— Veţi obţine toate informaţiile la cabinetul militar. Poftiţi
pe aici.
Şi mă întorc, renunţînd să-l mai caut pe medic. Colegul meu
e tot pe jos! Cineva ii aruncă apă pe obraz. Ruşii continuă să
urle pe româneşte.
rom âneşte. ŞefulŞ eful de cabinet militar
militar îi conduce la general.
general.
Plec din nou după după medic. Cînd Cînd revenim
revenim în odaie,c
oda ie,cole
olegu
gull meu nu
şi-a revenit încă.
— Criză cardiacă,
cardiacă, declară
declară medicul.
în timp
tim p ce el ses e apleacă
ap leacă peste
pe ste corpul
cor pul instalat
insta lat pe două
d ouă scaune,
sca une,
intru la general. Ruşii au plecat. Generalul discută cu Radu Io
nescu. Se întrerupe o clipă ca să-mi să-mi spună
spună::
— Pune-ţi paltonul. E rece.
Prin geamurile
geam urile sparte, aerulaerul intră în valuri.
valuri.
S-a înserat. De cîtva timp, biroul este puţin mai calm, şi am

tocmai timp să-mi aprind o ţigară
ţigară cînd aud un cîntec
cîn tec ureînd din
spre stradă. Mă reped la geam, urmată de toţi cei care se află în
60 ADRIANA OEORGESCU
birou. Deschidem larg fereastra, şi cioburi de sticlă cad pe jos.

Văd o masă nemişcată care intonează imnul naţional în Piaţa
Palatului. în spatele meu, cineva reia refrenul. în dreapta mea,
un coleg
cole g plînge. E o melodie,
m elodie, o simplă melodie,
m elodie, dar
dar melodia asta
asta
ne ajută de cîteva luni să ţinem capul sus, să rezistăm rezistăm în ţara ocu
pată. Spaţiul mare care se întinde de la grilajul Palatului Regal
pînă la Ministerul
M inisterul de Interne este es te plin de bărbaţi
bărbaţi şi femei care nu
au venit cu camioanele şi nu poartă pancarde. Un strigăt puter
nic:
nic: „Trăiască
„Trăiască regele
re gele””, reluat în cor. Mi se pare că zăresc,
zăresc, agăţat
de grilaj, pe Mihai Fărcăşanu şi nelipsita sa haină de piele. Face
un gest, pesemn
pese mnee că vorbeşte, fiindcă
fiindcă mulţimea nu mai strigă strigă,, nu
mai cîntă. ŞiŞ i din nou,
n ou, intr-un singur
singur glas:
glas: „Trăia
„Trăiască scă Rădescu
Răd escu”.”. în
încăpe
înc ăperea
rea alăturată,
alătura tă, gener
g eneralul
alul a deschis
desc his şi el
e l fereastra. Imnul na
ţional este reluat. Şi deodată un automobil despică mulţimea,
care se desparte în două valuri rapide. Aud răpăituri şi ţţpete.
Maşina trece din nou. Mitraliază mulţimea în dreapta şi în stin
gă. Ţipetele se înteţesc. Nu mai văd maşina. Radu Ionescu lan
sează un ordin. Cineva strigă:
—C Comu
omuniştii
niştii trag
trag în
în mulţime.
Generalul dă fuga pe culoar. îl urmăm în pas alergător şi ie
şim şi noi în Piaţă. Oamenii fug în dreapta şi în stingă, înnebuniţi,
în mijloc
mij locul
ul Pieţ
Pi eţei,
ei, generalul
gener alul lansează
lansea ză nişte
nişt e ordine
ord ine soldaţilo
sold aţilor,
r,
înce
în cepe
pemm să ridicăm răniţii şi sîntemsînt em curind înlocînl ocuiţ
uiţii de echi
ec hipe
pe
sanitare. Ambulanţele transportă răniţii: bărbaţi, femei şi copii,
care se opriseră o clipă pe stradă
stradă ca să clnte
cln te imnul
imnul naţional. Gru
purile se încheagă din nou, tot mai dense. Ambulanţa Ungă care
mă aflu este curînd înconjurată de tineri ce privesc cu dinţii în
cleştaţi răniţii pe care echipele sanitare îi urcă pe tărgi. O femeie
piînge. Alta leagănă un mort în braţ braţe.
e. Şi, puţin cîte puţin,
p uţin, cînte-
cul se reia în toată piaţa. Tenace, dur, puternic.
Cineva mă apucă de mînă.
— Vino, să mergem înapoi. Te căutam.
E directorul
director ul de cabinet.
cabinet. Cît timp am statstat să d n t cu ei?
— Unde-i generalul?
— Tocmai
T ocmai a plecat
plecat şi el.
*
Pe scară, mă încrucişez cu Radu Ionescu; mi-aruncă:
L A Î N C E P U T A F O S T SF Î R Ş IT U L 61
— Sus e o comisie rusească. Du-te repede. De astă dată, vor

să te vadă
vadă pep e dumneata.
dumneata.
Mi-arată
Mi-ar ată un pach pa cheţe
eţell alb pe care 11 ţine
ţin e în mină:
mină:
— Primele expertize realizate pe răniţi. Gloanţe de calibru
rusesc.
Coboară două trepte şi se s e întoarce
întoa rce iar
iar spre mine:
mine:
— Am identificat maşina. P.C. Şi mîine o să ne acuze că am
vrut să masacrăm poporul.
Şi, cum rămîn împietrită pe scară:
— Haide, urcă urcă odată!
odată! Ruşii te aşteaptă.
aşteaptă.
*
Ruşii mă aşteaptă, intr-adevăr. Vor să mă duc la poliţia ru
sească | i să dau o declaraţi
declaraţie. e.
— In legătură cu ce?
— Dumneata ai încuiat birourile lui Teohari Georgescu?
— Da.
— Păi, în legătură cu asta.
Arunc o privire întrebătoare lui Gug Constantinescu, direc
torul relaţiilor cu străinătatea, care aşteaptă ca generalul să-i re-
mită pentru Ministerul de Externe un decret decret semnat de d e rege.
rege. îmi
îm i
face semn să spun da. da.
— V oi merge mîin mîine.
e.
— D e ce nu astă-sastă-seară
eară??
— Sînt de serviciu.
— Trecem mîine să te luăm. luăm.
Şi ies, in timp ce Gug Constantinescu murmură:
— Treceţi, treceţi.
treceţi. Cit despre dumneata, n-ai să te duci. duci. Ai
A i să
faci declaraţia aici, pe loc, şi ai să le-o dai. Te aşteaptă generalul.
Cînd intru în birou, generalul scrie. îmi cere să ţin uşa lui
închisă
înch isă pentru
pen tru toată
toa tă lumea,
lumea , fără exce
e xcepţ
pţie,
ie, şi îmi dă instrucţiuni,
instrucţi uni,
îmi
îm i înt
î ntin
inde
de hîrtia pep e care i-o duc
d uc lui Gu
Gugg Constan
Cons tantines
tinescu;
cu; acesta
aces ta
îmi sp
spun
une,e, înain
în ainte
te de
d e a pleca:
— Agitată zi, nu-i aşa?
Dau la o parte de pe masa mea de lucru toate cererile rude
lor celor deportaţi
dep ortaţi de origine
origin e germa
germană.nă. X e de cincizeci de ani în
România; Y, de pe vremea... cavalerilor teutoni: Z nici măcar
nu e de origine germană. Deportările continuă. In vagoane de
vite închise,
în chise, ca evreii,
evreii, pe
p e vremea nemţilor. Şi încă, după după trecerea
primelor
prim elor mom
m omente
ente de
d e furie,
furie, Antonescu
Antones cu a pututputut şă stăvilească va
lul de
d e deportări, şi chiar să-l oprească
oprească.. Dar acum!...
Telefon
Te lefonezez la Radiodifuzi
Radiodifuziune.une.
— Puteţi
P uteţi să dispuneţi de zece minute
min ute la radio
radiojur
jurnal
nalul
ul de sea
ră, de la ora 10?
— Bineînţeles. Ce se întîmp
întîmplă?lă?
— Fiţi amabili şi trimiteţi o echipă de legătură şi un inginer
de sunet la Interne. Primul-ministru vrea să se adreseze ţării.
Intră
Intră directorul
director ul de
d e cabinet:
— Te aşteaptă maşina. Du-te acasă şi încearcă să dormi pu
ţin.
— Prefer să rămîn aici.
— Nu-i vorba de ce preferi. La noapte va veghea o singură
echipă,
echip ă, formată
formată exclusiv dindin bărba
bărbaţi ţi.. Du-te
Du -te să te odihneşti.
od ihneşti. Poate
că vom avea nevoie
n evoie de dumneata mai devreme decît crezi crezi..
îmi
îm i iau geanta
gean ta şi palton
pal tonul,
ul, şi cobor.
cobo r. în maşină, lingă Ivan Ivan,,
şoferul, un soldat înarmat.
S-o fi declarat
declarat stare de asediu?
*
în odaia
od aia mea e foarte frig.
frig. Pun radiatorul în priză, deschid
desch id
radioul, îmi scot
sco t paltonul. în timp ce pun la fiert fiert apa de ceai, aud
aud
cum se transmit marşuri militare. Cineva îmi bate în uşă. E Ro-
dica, prietena cu care împart apartamentul, care m-a auzit ve
nind şi vrea să afle ce s-a întâ
întâm mplat.
plat. în timp ce îi povestesc
pove stesc ce am
văzut, ea pregăteşte ceaiul. Cînd am ajuns în mijlocul povestirii,
muzica militară
militară se întrerupe şi şi este
es te înlocuită de glasul crainicu
lui. Tac. Jurnalul începe cu un comunicat al Marelui Stat Major.
în regiunea
regiunea m un ţilor
ţilor Tatra,
Tatra, trupel
trupele
e româneşti au ocupatocupa t cota
1225.
225. Trupele germane
germane au apărat cu înd în d îrjire fiecar
fiec are
e p ă rticică
rtic ică de
teren, şi au avut loc lupte sîngeroase.
Tăcere. Vocea crainicului reia:
— Atenţiune, Atenţiune! nu părăsiţi postul. Peste cîteva cli
pe primul-ministru
primul-m inistru se va adresa
adresa ţării.
ţării. Nu părăsiţi
părăsiţi postul.
Ceaiul se răceşte în ceşti. Dau să-mi aprind o ţigară, şi ard
chibrit după chibrit
ch ibrit fără
fără să reuşesc.
reuşesc. Rodica
R odica se
s e plimbă prin odaie.
oda ie.
Mai auzim un „Nu părăsiţi postul”, pe urmă, imediat, vocea ge
neralului.
L A Î N C E P U T A FOST S FÎR Ş IT U L 63
„O mină de canalii devorate de ambiţii, la ordinul a doi stră

ini, Ana Pauker şi ungurul Vasile Luca, încearcă să subjuge po
porul român şi, în acest scop, nu ezită să folosească armele te-
roarei.
Dar, in trecut,
trecut, naţiunea
n aţiunea noastră
noastră a ştiut întotdeauna
întotdea una să-şi ape
re cu îndirjire existenţa. Nu se va lăsa doborită acum de o mină
de laşi.”
Rodica a venit lingă mine. Murmură:
— în sfîrşit,
sfîrşit, îndrăzneşte.
îndrăzneşte. Cineva îndrăzneşte
îndrăzneşte să să le spună ade
vărul!
îi
î i fac semn
sem n să tacă.
tacă.
„Se pretind democraţi, şi calcă necontenit democraţia în pi
cioare. Vor să asasineze
asasine ze ţara
ţara.. Pe tot teritoriul nostru, crimele lor
sînt nenumărate. Voi Vo i avea în
î n curind
curind prilejul
prilejul să vă vorbesc în amă
nunt. Astă-seară voi expune doar ce s-a întîmplat astăzi chiar,
pentru a zădărnici toate mîrşăviile pe care încearcă să le impute
poporului
popor ului şi mie m ie însumi, ca să-şi camufleze mai bine crimele. crimele.
La Craiova,
Craiova, au atacat
atacat prefectura...”
prefectu ra...”
Rodica s-a aşezat acum lîngă mine. O cuprind pe după umeri.
Telefoanele care mi-au punctat toată ziua îmi răsună încă în
urechi: „Aici Craiova, aici Roman, aici Focşani...”
„în fine, în capitală, crimele lor sînt şi mai grave.
Au tras
tras asupra
asupra Palatului Regal, şi două gloan g loanţe
ţe au pătruns
pătruns în
biroul mareşalului Palatului.
Au tras asupra prefecturii de Poliţie.
Au atacat Ministerul de Interne, unde mă aflam, un glonte
spărgînd fereastra şi pătrunzînd în în cabinetul
cabi netul meu de d e lucru.
lucru.
Acum trei sferturi de oră, cetăţeni care manifestau pentru
rege in faţa Palatului Regal au fost mitraliaţi dintr-un automobil.
Sînt doi
do i morţi şi unsprezece răniţirăniţi..
Iată rezumatul
rezumatul faptelo
fap telorr care s-au
s-au petrecut
p etrecut chiar azi.
azi.
Indivizii care s-au făcut vinovaţi de aceste crime nici nu în
drăznesc măcar să-şi asume responsabilitatea şi încearcă să o
arunce asupra armatei, care chipurile chi purile i-ar fifi provocat.
Afirm că acest lucru e fals. Armata a primit ordinul meu cel
mai categoric să nu atace, şi l-a executat.
Mai mult: armata
armata a primit ordinul categoric
catego ric să nu se apere
ape re decît
decî t
dacă va fi direct atacată. în acest caz, armata a tras doar în aer.
Aş fi vrut să împiedic şi asta.

Sufletul negru al celor fără Dumnezeu şi fără patrie nu a şo
văit să se încarce cu cu aceste
ace ste păcate.
păcate.
Iată faptele, iată oamenii care le-au săvîrşit.
Trebuie să ne ridicăm cu toţii, ca un singur om, spre a face
faţă pericolului.
Eu şi, alături de mine, armata ne vom face datoria pînă la
capăt.
în ce vă prive
p riveşte,
şte, rămîneţi toţitoţ i la postu
po sturil
rilee voastre.
voast re.””
Rodica sare în sus, gesticulează, vorbeşte fără încetare.
— De luni de zile aşteptăm ca cineva să spună asta. Sîntem
liberi, nu-i aşa că sîntem liberi, acum?
Plînge fără încetare.
Telefonul:
Telefo nul: directorul de d e cabinet.
cabinet.
— Ai ascultat?
îi
î i fac semn
sem n Rodi
Ro dicăi
căi să nu se mai mai agite
agi te şi, mai ales,
ale s, să tacă.
tacă.
— Da, aş fi vrut să fiu lingă voi toţi.
— A fost mai tare decît ne aşteptam. Pregăteşte tot ce ai ca
pulovere, ciorapi şi mănuşi de lînă.
— D e ce?ce?
— în timp ce vorbea generalul, adjutantul lui Bogdenko a
anunţat că şeful lui vreavrea să-l vadă
vadă pe generalul Rădescu.
Rădescu.
— Ei şi?
— Cum, ei şi? Bogdenko e şi mai tare dedt Vinogradov. Ţi-am
spus: pregăteşte-ţi lucruri călduroase pentru Siberia.
— Nostim.
Nostim.
— Nu prea. Ca să vorbim serios, refă-ţi puterile. Vei avea
nevoie.
nev oie. Nu-i decît începutu
în ceputul, l, şi e deja foarte
foarte grgrav.
— Generalul
G eneralul se duce la Bogdenko?
— Sigur. Nu-1 cunoşti?
— Cum e In momentul ăsta? ăsta?
— Calm. Trebuie să închid. Noapte bună. Culcă-te imediat.
Pun receptorul la loc, şi Rodica vine repede lingă lingă mine:
— Internele?
Internele?
— Da.
— Ce se întîmp
întîmplă?
lă?
— Nimi
Ni micc altceva decît ce ai auzit în discur
discurs. s. Aş
A ş vrea
vrea să dorm.
dorm.
Iese, iar eu iau un somnifer cu puţin ceai rece.
L A Î N C E P U T A F O S T S F ÎR Ş IT U L 65
Sînt buimacă şi nu ştiu ce oră poate să fie. Lingă pat, telefo

nul sună desigur de mult.
Ridic receptorul.
— în fine. Credeam că n-ai să-mi mai răspunzi!
Recun
Re cunosc
osc vocea directorul
directoruluiui de cabinet.
cabinet.
— în zece minute, maşina te va aştepta jos. Trebuie să vii
imediat.
— Ce s-a intimplat cu Bogdenko?
— L-a întrebat pe general de ce a atacat-o pe Ana Pauker,
care e general în Armata Roşie. în fine, am să-ji povestesc cînd
vom avea maimai mult timp.
timp. Vino
Vin o repede!
repede! Aşteptăm încă o comisie.
comisie .
Mă îmbrac, renunţ să mă mai pieptăn, îmi iau poşeta şi cobor
scara alergînd.
alergînd. Ivan
Ivan mă aşteaptă jos. Mă uit la ceas: şase dimineaţa.
— Domnul director mi-a dat ziarele ca să le citiţi în maşină.
Ştiţi, domnişoară, că n-au dat voie ziarelor să publice discursul
generalului?
Şi începe
înce pe să înjure.
înjure. îl potoles
pot olescc şi urc
urc în maşin
maşină.
ă. Bancheta din
spate este efectiv plină de ziare. Pe drum, deschid ziarul comu
nist „România liberă”. Cu titluri mari:
Evenimentele
Evenim entele din
din România.
Româ nia. O pinia p ub lică sovieti
sov ietică
că nu
nu poate
poa te
asista nepăsătoare la lupta dintre dementele democratice şi ele-
mentele fasciste
fasciste din
din Româ
R omânia.
nia. N u este
ste num ai o chest
chestiu
iune
ne de
de p o li-
tică internă
internă româneasc
românească.
ă.
încear
înc earcă,
că, eviden
evid ent,
t, să pregătească intervenţ
inter venţia
ia sovietic
sovi etică.
ă. Pînă
unde vor merge? Sub titluri cu litere roşii groase, o caricatură îl
reprezintă pe Rădescu privindu-se în oglindă şi încercînd un sa
lut fascist. In spatele lui, portretele lui Hitler şi Mussolini, pe
care îi ia drept model
mo dele.
e. Cu două zile
zil e in urmă,
urmă, in acelaşi ziar, ace
ac e
leaşi litere groase anunţau deja:
Un rechizitoriu sovietic la adresa lui Iuliu Maniu. Programul
F.N .D.
.D . şi ro lul
lu l clic
c licii
ii reacţi
reacţionare a guvernului
guvernului Răde
Rădesc
scu.
u.
Ajungem la minister. Portarul îmi spune, deschizînd uşa:
— Ce duminică, domnişoară! Ministerul e plin de comisii şi
subcomisii aliate.
aliate.
în birou
bir oull meu sînt
sîn t instalaţi
instala ţi doi
d oi repreze
repr ezentan
ntanţi
ţi ai misiunii
misi unii bri
tanice şi doi reprezentanţi ai misiunii americane. îi poftesc să
mă urmeze şi îi conduc prin toate birourile ca să le arăt zidurile

ciuruite de gloanţe şi geamurile sparte. Par înmărmuriţi.
— Dar, de unde s-a tras tras??
— Dintr-unul din apartamentele imobilului de peste drum.
Apartamentul e ocupat de un ofiţer sovietic. Emil Bodnăraş îl
vizita deseo
d eseori.
ri. D e vreo trei ori pe săptămînă,
săptămînă, de preferinţă
preferinţă seara
seara..
Tac. Nu vor să-şi manifeste indignarea. Rusia e aliata lor. Se
yor transmite probabil rapoarte la Londra şi Washington.
Coborîm
Coborî m acum în Piaţa PalatuluPalatului.
i. Le
L e arăt
arăt petele
pet ele de
d e sînge
sîng e şi le
povestesc
pov estesc scena de aseară
aseară..
— E o democraţie
dem ocraţie de tip nou.nou. Ce părere
părere aveţi
aveţi??
. — Nu s-a tras tras de la Interne asupra
asupra manifestan
manif estanţilor?
ţilor?
— Am fost atacaţi, şi comuniştii
com uniştii au forţat
forţat intrarea
intrarea din strada
strada
Wilson. Gărzile au tras cu gloanţe oarbe.
— Au fost totuşi ciţiva răniţi?
— în învălmăşeală, da. da. N-au fost răniţi
răniţi de gloanţe. Sîntem
Sîn tem de
altfel primii care regretăm aceste răniri. Oare trebuia să lăsăm
ca ministerul să fie ocupat de comunişti?
Tac. Reiau:
Reiau : %
— De altfel, aceste cîteva victime vor fi scoase la vedere de
către presa comunistă, care desigur nu va spune nici un cuvînt
despre celelalte victime ucise de ei în Piaţa Palatului. Aţi văzut
rezultatul expertizei făcute asupra răniţilor şi calibrul gloanţe
lor?
Unul
Un ul dintre englezi
englez i îmi spune:
spune:
— Azi dimineaţă, Radio Moscova l-a numit pe general „că
lăul din Piaţa Palatului”.
— Atunci epitetul va fi reluat mîine de presa comunistă şi
transformat în lozincă.
Ş i cum el dă din
din cap:
cap:
— Cunoaşte
C unoaşteţi ţi rezultatul
rezultatul conferinţei de la Ialt Ialta?
a?
Tăcere. Continuu:
— Dacă
Dac ă vreţi să mă urmaţi,
urmaţi, amam să văvă conduc la general.
general.
Generalul stă aşezat la masa de lucru. Are faţa trasă. Toată
noaptea nu a făcut altceva decît să primească una după alta co
misii aliate. în timp ce audienţa are loc în încăperea alăturată,
Radu Ionescu îmi întinde
întinde buletinele
bule tinele de
d e la radi
radioo.
L A ÎN C E P U T A FOST SFÎR ŞITU L 67
— Habar n-ai că tot ce-ai văzut ieri n-a fost decît un vis.
Ascultă emisiunea Moscovei. Ai să vezi cum s-au petrecut lucru
rile de fapt.
Şi citesc:
în cursul după-amiezei, unităţile militare române masate în
Ministerul de Interne au deschis focul şi au tras asupra manifes
tan ţilor paşnici
paşn ici..
— Ce unităţi militare române?
Radu Ionescu mă priveşte zîmbind:
— Asta
A sta aş vrea să ştiu şi eu. Garda
Garda e compusă
comp usă din circa
circa o sută
de oameni. Dar ascultă, nu e tot! Mai citeşte şi asta: Din ordinul
comand
com andantu
antuluilui sovietic,
sovietic, to ţi soldaţii
soldaţii şi o fiţerii
fiţe rii român
rom ânii care
care se aflau
pe ter
t eritoriu
itoriu l românesc au fos fo s t dezarmaţ
dezarmaţi. i.
— încep
în cepind
ind cu gar
garda
da de la Palatul
Palatul Regal. Trebuie să-l văd
văd pe
general ca să-l anunţ. E singur?
— Nu. Comisiile americană şi britanică.
— Poate că-i va interesa şi pe ei. După cum merg lucrurile,
dacă ei nu intervin... Vrei să mă anunţi?
Rămasă singură,
singură, reîncep să citesc ziarele.
ziarele.
*
A doua zi, 26 februarie, titluri foarte groase în „România li
beră”:
C rim inalul
ina lul Rădes
Rădescucu a răsp
răspun
uns
s prin rafale
rafale de mitralieră
m itralieră la
la m a 
nifestaţia paşn
pa şnicăică a peste
peste 60 000 de cetăţeni antif
an tifascişti
ascişti..
Rădescu
Rădescu a încerc
înc ercat
at să decla
declanş
nşeze
eze războiul
războ iul civil.
civ il.
C ălăii
ălă ii p op oru lui trebuie
trebuie pedepsiţ
pedepsiţi.
i.
„România liberă” din 27 februarie nici nu-şi mai ascunde

sursa de informaţii:
Focul contra manifestanţilor a încetat abia după intervenţia
C om isiei A liate de Control, a anunţ
anunţat
at Radio
Ra dio Moscova.
Moscova .
Comisia
Comis ia aliată ses e găsea la dejunul de la Cercul
Cercul Militar în tim
pul întregii scene. Cum a putut să intervină?
în acelaşi
acela şi ziar, cu caractere groase:
groase:
N o i dovezi copleşitoare
copleşitoare împotriva
împ otriva călăului
călău lui Răde
Rădescscu.
u. Masa
M asacrul
crul
a fost
fos t pregătit după metodele
metodele lu
lu i Gdring.
Gdring. Com plicitatea
plicitatea M a n iu -
Brătianu.
Rădescu răspunde prin asasinate Conferinţei din Crimeea.
Cum a transformat Rădescu ministerele în fortăreţe.
Şi, sub o caricatură in care generalul este decorat de Hitler,

din nou formula sacrosanctă:
Radio Moscova a anunţat aseară: Detalii asupra atitudinii
provo
pro voca
catoa
toare
re a lui
lu i Rădes
Rădescu
cu la
la 24februarie.
La citirea titlului următor nu mă pot împiedica să nu rid:
înscenarea lu i Rădes
Rădescu
cu nu are coresponde
corespondent
nt în istorie
istorie decît
d ecît in 
cendierea Reichstag-ului.
Personal, nu am asistat la incendierea Reichstag-ului. Am
văzut numai cum un automobil cenuşiu al P.C. ii mitralia pe cei
care îndrăzneau să cinte imnul national.
*
Tot în 27 februarie, m-am trezit în toiul nop(ii: un apel tele

fonic de la Interne.
— îmbracă-te
îmbracă- te repede.
repede. Nu ştii cine a venit la Bucureşti...
Bucur eşti...
Biigui, încă buimacă de somn:
— Cine?
— Vîşinski în persoan
persoană.
ă.
Mă aşez în pat. Brusc, mi-am regăsit toată luciditatea.
— U nde e? e?
— Ţi-am mai spus: la Bucureşti.
—A Amm înţeles. Dar unde e în clipa
clipa asta
asta??
— A ieşit de la Palatul Regal. Vino repede. Vei asigura le
gătura cu Palatul. Maşina va fi la dumneata peste zece minute.
Abia am timp să-mi vîr capul sub un robinet cu apă înghe
ţată. Vîşinski, procurorul proceselor de la Moscova... Pesemne
că Kremlinul a luat hotărîrea să acţioneze mai repede decît cre
deam noi.
La minister
minist er mă aşteaptă un impresionant
imp resionant ibric cu cafea şi ra
poartele. Radu Ionescu îmi spune, aprinzîndu-şi ţigara.
— înghite repede cafeaua. Nu se mai pune problema să dormi
cîteva zile.
— Vîşinski a fost la rege?
— Sigur. S-a dus direct de la aeroport la Palat. Iată scena:
de-o
de -o parte regele şi ministrul Afacerilor Exte
Externe.
rne. De
D e alta, Vîşin
Vîş in
ski şi interpretul. Vîşinski cere schimbarea imediată a guvernu
lui: Rădescu neloial faţă de Uniunea Sovietică şi călău al po
porului. îi indică regelui lista viitorilor membri ai guvernului.
Lista completă, înţelegi, adusă ca atare de la Moscova. în frun

tea listei, Groza.
— Şi regele?
— Refuză. îi spune lui Vîşinski că cererea U.R.S.S. va fi fi lua
tă în considerare, dar declară că trebuie să se conformeze Con
stituţiei
stitu ţiei şi să consult
con sultee şefii politici din
din ţară.
ţară. Să respecte procede
proc ede
ele
el e parlamentar
parlamentare. e.
— Şi Vîşinski?
— Iese, cerîndu-i să se grăbească.
— Reprezent
Repr ezentanţiianţii misiunilor brit
britani
anică
că şi americană
americană erauerau de
faţă? ^
— îţi
î ţi închipui
înch ipui că Moscova a prevenit LondraLondra şi Washington
Washing ton
ul înainte de a-1 trimite pe Vîşinski? Tare mai eşti naivă! Sau
încă mai dormi.
do rmi. Mosco
Mo scova
va a vrut o lovitură ded e teatru.
— Ce-o
Ce -o să facă regele?
— D e unde vrei vrei să ştiu? Va încerca
încerca probab
probabil il să cîştige timp,
ca să permită Londrei şi Washingtonului să intervină. Acum, te-ai
trezit de-a binelea? Bun. Menţine contactul cu Palatul.
— Mă duc să-l văd pe Mircea Ioaniţiu.
— Du-te imediat.
*
Mircea Ioaniţiu este secretarul particular al regelui. îmi con
firmă
firmă cuvînt cu cuvîntcu vînt scena şi pare să fie plin ded e speranţă.
speranţă.
— Este
E ste imposibil ca ca anglo-americanii să accepte un amestec
atît de total în treburile noastre interne. Acordul de la Ialta nu
poate fi o simplă
simplă comedie.
Şi, văzînd că tac:
— Ar trebui să-ţi pui paltonul. E frig.
Şi arată
arată geamurile
geamur ile sparte şi urmele de gloanţe
gloanţ e care decor
dec oreaea
ză, ca şi la Interne, pereţii încăperii.
— I-am alertat pe Burton Berry Berry şi Morfbanks. MîineMîin e Londra
şi Washingtonul vor fi la cufent. Sper să-ţi dau ştiri mai bune
atunci.
— Ce spune regele?regele?
— E dîrz. Aşteaptă, ca noi toţi, reacţia anglo-americană. Să
ne păstrăm speranţa. Pe mîine!
Revin alergînd la Interne. Mă aşez la birou, cu privirea aţin
tită
tită pe telefon
tele fon.. în timp ce mă însoţea, Mircea Ioaniţiu mi-a mi-a pro
mis să mă sune de cum are vreo ştire.
Chiar a doua zi, manifestaţiile reîncep. Comuniştii îi pun pe

toţi funcţionarii
funcţiona rii de stat şi pe muncitori
mu ncitori să coboare
cobo are în stradă
stradă ca să
urle: „Moarte lui Rădescu”. Bineînţeles că toate manifestaţiile
au loc în Piaţa Palatului. Peste tot afişe mari, peste tot aceleaşi
pancarde.
Generalul îşi petrece timpul în convorbiri cu Maniu, Brătia-
nu şiTitel Petrescu.
Ziarele îşi înteţesc atacurile. Dar nici un ziar nu informează
populaţia asupra prezenţei lui Vîşinski la Bucureşti.
Fac naveta între Palat şi Interne. Nici o reacţie din partea
anglo-amer
anglo-a mericanilo
icanilor.
r. Mircea
Mircea Ioaniţiu ridică din umer
umeri:
i:
— Burton Berry încearcă de două zile să-l vadă pe Vîşinski,
care nu i-a dat nici un semn de viaţă şi rămîne invizibil. Nu chiar
de tot invizibil,
invizibil, de altfel.
altfel.
Deschide fereastra. Tancuri sovietice grele străbat Piaţa Pa
latului, precedînd un batalion al Armatei Roşii care defilează în
sunetele unei fanfare.
— Minunată regie. Intimidare în toată regula. Ce părere ai?
— Ştii bine că Armata Roşie a pus mina pe mai multe clă-
diri-cheie
diri-ch eie din Bucureşt
Bucureşti.i.
Revenind la Interne văd alte trei tancuri ruseşti postate pe
una din străzile laterale.
N-am închis ochii de două zile şi adorm fără să vreau, cu ca
pul pe masă, în biroul meu.
Campania de presă atinge acum isteria şi nu mai încearcă să

camufle
cam ufleze
ze nimic. „România
„R omânia liberă” din 1 martie anunţă în sfirşit
sfirşit
sosirea la Bucureşti a lui Vîşinski. Pe aceeaşi pagină, alături de
fotografia lui, cu titluri groase:
Guvernul Rădescu trebuie să demisioneze, a transmis ieri Ra-
dio Moscova.
Oare
Oa re crim
c riminalu
inalull a fos
fo s t demi
demis din fun cţiile sale ?
s din
Un apel telefonic de la Palatul Regal. Mircea Ioaniţiu:
— Nimic
Nim ic de la anglo-americani.
anglo-americani.
Trei ore
o re mai tîrziu,
tîrziu, alt apel:
apel:
— Vino
V ino imedi
imediat.
at.
Aler
Al ergg la Palat.
Palat. Ioaniţiu mă întîmpină, palid.
palid.
— Tocmai a plecat Vîşinski de aici. Nu mai vrea să aştepte.

I-a
I-a înmînat regelui lista noului guvern
guvern şi a însoţi
îns oţit-o
t-o cu o lovitură
lovitură
de pumn în masă. Plecînd, a trîntit uşa atît de tare că au căzut
bucăţi de tencuială. Vrea răspunsul înainte de sfirşitul serii.
Probabil că am pălit ia rîndul meu, fiindcă Ioaniţiu îmi întin
de un scaun.
— Stai jos.
— Nu, mă întorc la Interne.
— îl aşteptăm pe general la Palat.
Murmur:
— Va să zică, e sfirşitul?
— Mă tem că da. Anglo-americanii ne-au lăsat baltă.
*
Se înserează cînd pleacă generalul de la Palat. Ţine în mină
un lănţişor pe care regina Elena îl purta mereu la încheietura
mîinii. în timp ce regele ii cerea să demisioneze, regina i-a întins
ultimului apărător al monarhiei române lănţişorul.
Se joacă, dus pe
p e gînduri,
gînduri, cu lanţul, şi îmi spune:
spune:
— Urcă în biroul dumitale şi ia-ţi toate lucrurile. Odihneş-
te-te. Acum, ai să ai timp.
*
A doua zi, la 2 martie, „România liberă” poate în sfirşit să
anunţe
anun ţe ştirea cea
ce a bună
bună::
Că lăul
lău l Rădesc
Rădescu
u a fos
fo s t izgonit de
de la putere.
putere.
*
Sintem sechestraţi timp de douăzeci şi şapte de ore In birou
rile noastre de la Interne. Directorul de cabinet este trimis în
faţa Curţii Marţiale. Noi, ceilalţi, primim autorizaţia să mergem
acasă, unde trebuie să rămînem la dispoziţia poliţiei pentru ori
ce supliment de anchetă.
anchetă.
Generalul Rădescu se află la ambasada britanică.
*
La 6 martie, guvernul Groza este constituit. N-am nevoie să
citesc num ele celor care îl compun.
compun. Num
N umele
ele acestea se aflau
aflau deja
pe»lista depusă cu nouă zile în urmă de Vîşinski pe biroul regelui
Mihai.
Mi-am reluat obiceiul <Je la Cimpulung, şi mă trezesc în mij

locul nop{ii caca ssăă ascult emisiunile de la B.B.
B.B.C.
C. şi
şi Vocea Am
A m eri
ca.
ca .
Astăzi, Rodica a chemat nişte prieteni dintr-un apartament
vecin,
vec in, care nu au radio,
radio, ca
ca să asculte emisiunea. Sîntem
Sînt em şase adu
na^ în jurul radioului.
B.B.C. îşi lansează cele trei acorduri surde. Tăcem toţi.
Un comunicat de război. Vocea crainicului anunţă imediat
după
dup ă aceea
acee a lista guvernului român.
român. Fără
Fără comentarii. Ba da, unul
singur, la sfîrşitul emisiunii. Transilvania de nord trece sub ad
ministraţia românească prin decizia guvernului sovietic.
*
Pe străzile măturate de ploaie, sint mai puţine manifestaţii.

Vîntul a smuls afişele de pe ziduri. Cîteva zdrenţe atîrnă ici şi
colo, jalnice. Nu mai citesc decît „Moarte lui...”. In curînd alte
nume
num e vor vor veni
ven i desigur
desigur să complet
com pleteze
eze formul
formula. a. Teohari Georges-
George s-
cu e ministru de Interne. Foştii mei colegi de redacţie pe care îi
întî
în tîln
lnesescc la clubul
clubu l liberal spun
spu n acum pur şi simplu
sim plu „comisia
„com isia s o
vietică
vie tică de con c ontro
trol”,
l”, „aliată,
„aliată, adică rusă”
rusă” a dispărut
dispărut din repertoriu.
Atacurile împotriva opoziţiei sînt din ce în ce mai violente.
Intr-o zi, dudndu-m
dud ndu-măă la clubul partidulu
partiduluii liberal,
liberal, îi găsesc acolo
ac olo
pe foştii mei colegi foarte agitaţi. Cred că scoaterea în afara legii
a partidelor opoziţiei
opo ziţiei nu maimai este decît o chestiune de luni luni..
- îi
î i întreb:
într eb:
— Şi atunci, ce-o să facem?
Mă privesc, şi unul dintre d intre ei îmi spune cu vocea foarte calmă:calmă:
— Ascultă, doar n-ai să începi să te îndoieşti de noi. O să
continuăm lupta.
Mă duc lîngă el. Ne strîngem mina în tăcere. Unul dintre noi
înce
în cep p e să ridă.
ridă. Şi deoda
de odată tă o bucurie
buc urie mare izbuc
izb ucneş
neştete şi ne cu
prinde pe toţi. Sîntem tineri, puternici în dorinţa noastră de li
bertate, şi tocmai am redescoperit acest lucru toţi împreună.
Ieşind pe stradă, continuăm să ridem în lumina strălucitoare
le primăvară.
în faţa sediul
sed iului
ui P.C. dind in cartier o fem
fe m eie foarte
foar te bătrînă pri
veşte în vitrină un mare portret al lui Stalin. îl întreabă pe un
bărbat care iese de la sediu:
— Spune-mi, maică,
maică, cine e?
Ca nişte autentici gură-casă, ne oprim cu toţii ca să auzim
răspunsul.
— E Stalin, răspunde comunistul. Cel care t-a izgonit pe
nemţi din ţara noastră.
— Dumnezeu să-i binecuvinteze, spune bătrina. Cînd o să-i
gonească şi pe ruşi?
Tînărul ii aruncă un minios „bătrînă timpită” şi se îndepăr
tează.
Femeia rămîne foarte mirată în mijlocul străzii. Şi atunci
unul dintre noi se apropie de ea şi Ii murmură foarte blind:
— Curînd, măicuţă, curind.
curind. D e îndată ce se
s e va sfîrşi
sfîrşi războiul.
PARTE
PARTEAA A D OU A
„ S u b se m n a ta , d e c l a r ”
în 29 iuli
iu liee ies
ie s din casa generalu
gene ralului
lui Rădescu
Rădes cu impingîndu
impin gîndu-mi -mi
bicicleta de ghidon. Două maşini se opresc brusc şi mă prind în
tre ele.
— A ctelct elee bicicletei.
b icicletei. Sin tem informaţi
informaţi că ai furat-o.
furat-o. Urcă în în
maşină. Eşti arestată.
— De ce nu îndrăzniţi să spuneţi adevărul? Mă arestaţi fi
indcă ies din casa generalului Rădescu. Sînt avocata avocata lui.
îm i deschid
desch id geanta
gean ta şi le întind procura
pro cura...
... şi acte
ac tele
le biciclet
bic icletei.
ei.
— Nu ne n e trebuie procura.
procura. Eşti arestată.
arestată. Hai, urcă
urcă pînă nu nu te
facem noi să urci. urci.
Arunc bicicleta spre ei şi încep să alerg pe bulevard. Trec
prin dreptul unui ceas care indică ora unsprezece şi jumătate.
Mai am o jumătate de oră oră pînă la dejun.
dejun. Trebuie să scap scap de e i şi
să ajung să duc mesajul ascuns în coc. Simt că mă apucă cineva
de braţe.
— Nu strigastriga.. Nu întoarce
întoa rce capul.
înto
în torc
rc capul şi zăresc
zăres c pe trotoarul din faţă o siluetă
silu etă cuno
cu noss
cută. Strig:
— Horia!
O mină mi-a prins gîtul şi începe să strîngă.
— Nu striga.
îi
î i strig cel
c elui
ui care traversează acum strad strada:
a:
— Anunţă
Anu nţă la sediul partidului
partidului liberal
liberal că sînt arestat
arestată.ă.
O voce complet străină îmi răspunde:
— Dar cum cum vă numiţi?
Lovesc cu picioarele pe cei doi bărbaţi care îmi ţin braţele.
Reuş
Re uşesescc să mă desprind
desprind o clipă. Alerg
A lerg spre cel care mi-a răspun
răspuns. s.
Nu e prietenul meu. Doar silueta e asemănătoare. O mînă mă
prinde pe la spate şi îmi acoperă gura. Mă zbat. Mă sufoc. Sînt
LA ÎNCEPU T A FOST
FOST SFÎRŞITUL
SFÎRŞITUL 75
ridicată
ridicată.. Continuu
Con tinuu să mă zbat zbat.. îmi
îm i lovesc
lo vesc capul
capul de portiera autoau to
mobilului.
Maşina demarează. Mi-e capul greu. Mi s-o fi desfăcut co
cul? Simt în coasteco aste,, în dreapta şi în stingă, două revolver
revolvere,e,
— Dacă
Da că faci o singură mişcare, trage tragem.
m.
Dau să-mi ating cocul. Mă răzgîndesc, şi renunţ să fac acest
gest.
— Dacă strigi, strigi, tragem.
tragem.
Automobilul opreşte în faţa Ministerului de Interne. Porta
rul a rămas acelaşi. Mă salută, foarte mirat. O a doua maşină
opreşte in spatele nostru. Pe capotă, bicicleta. Mă pun să urc la
etajul întîi. Nimeni pe culoare. Trecem prin dreptul fostului
meu birou, apoi prin faţa"biroului lui Teohari Georgescu. Mă
împing
împ ing în fostu
f ostull birou al lui Radu lonesc
lon escu.
u. în
î n picioare,
picio are, un bărba
bărbatt
blond. Alţi doi care fumează.
— în fine, uite terorista!
Izbucnesc în ris. Sînt mulţumită că nu m-au perchiziţionat şi
cocul
cocu l nu mi s-a desfăcut.
desfăcut.
— Pesemne că vreţi să vorbiţi despre dumneavoastră. Mă
arestaţi pe stradă fără mandat de arestare. Din punct de vedere
jurid
ju ridic.
ic.....
Individul
Individul blond vine vi ne spre mine.
— A i face mai bine să-ţi ţii gura gura.. Vrei
V rei să
să guşti din Siberia?
Siberia?
După ce ai încuiat biroul lui Teohari Georgescu, mai ai nevoie
de mandat de arestare?
— Va să zică, fiindcă am încuiat biroul cu cheia sînt tero
ristă? Totul e limpede!
— Eşti
Eşt i obraznică.
obraznică. O să avem ocazia să ne distrăm. distrăm.
Ridică mina. O palmă. Două. Trei. Nu mai pot număra. în
sfîrşit, s-a oprit.
— Cine erau persoanele pe care ţi-a cerut generalul să le
vezi din partea lui? Cu cine ţineai legătura?
Obrajii îmi ard şi simt în gură un gust de sînge. Nu pot să
vorbesc.
vorbesc. Le întind procura.procura. îmiîm i smulg poşeta
po şeta din mină.
mină.
— Cîte manifeste ai împărţit? împărţit?
Ridic din umeri.
umeri.
— îţi dezlegăm noi limba, n-avea grijă! O să facem totul
pentru asta. De atîta timp te pîndim.
Apasă pe un buton. Doi militari intră în încăpere. Tipul cel

blond îmi ia ceasul şi cordonul.
cordonul. Cei doi militari
militari mă împing spre
uşă. La birou, cei trei ţipi îmi scotocesc în geantă.
La capătul celui de-al doilea culoar văd W.C.-ul. Cer permi
siunea să mă duc. duc. Cei doi
d oi soldaţi se privesc.
privesc. Unul dintre ei spune:
— E contrar regulamentului.
regulamentului. Dar du-te.du-te. Te aşteptăm în faţa faţa
uşii.
Intru, închid uşa, trag apa, îmi desfac cocul. Hîrtia a căzut
jos.
jo s. Mă aplec,
ap lec, o rup în bucăţbu căţele
ele mici de tot,
to t, le arunc în closet
clo set..
A ştept
şte pt o clipă, trag
trag apa din nou. Nici o urmă urmă de hirtie
hirtie.. îmi refac
refac
puţin cocul. Trag apa. Ies. în tot acest timp am tuşit.
Oare vorv or observa că mi s-a s-a deranjat coafura? Nu. Mă împing îm ping
mai departe. Coborîm scara. La subsol, sînt încredinţată unor
civili, doi la număr.
— Deţinuta
Deţinu ta s-as-a oprit pe drudrumm?
— Nu .
Răsuflu. Soldaţii nu sînt deci comunişti.
Unul dintre militari adaugă:
— Carceră.
A lt culoar. Serie
S erie de celule. DinD in cind in cind
cind,, un ţipăt.
ţipăt. O mină
pe umăr:
— Aici.
Se deschide
des chide o uşă...
uşă ... Sînt împinsă în întuneric.
întuneric. Nu văd nimic, nimic,
înce
în cerc
rc să mă aşez. Nu reuşesc. Vreau să mă răsucesc. răsucesc. Imposibil,
Imposib il,
încăp
înc ăpere
ereaa are dimen
dim ensiu
siuni
nile
le unui sicriu, un sicriu în picioare.picio are.
Vreau să mă sprijin de zid. Tresar: zidurile sînt acoperite de ta
blă umedă, îngheţată. Mi-e sete, îmi simt capul greu. Aud paşi.
Tăcere. ApoA poii alt
a lt zgomot, foarte puternic,
puternic, foarte aproape:
aproape: bătăile
inimii mele. încetul
înc etul cu încetul,
încetul, încep să văd dansînd
dansînd în faţa ochi oc hi
lor stele roşii, cercuri galbene, alte cercuri galbene. Cercurile se
învirtj se învî
în vîrt
rt...
... îmi
îm i revin.
revin. Sînt întinsă
întin să pe ciment
cim entul ul de pe cu
loar. îm
î m i trec mina peste
pe ste faţă:
faţă: am
am părul ud.
ud.
— Gata. A deschis ochii. Urcaţi-o Urca ţi-o la etajul întii
întii..
Doi oameni in civil mă ridică. Pistoale în coaste. Mă ţin de
subsuori, mă împing. Nu înţeleg nimic. Unde sînt militarii? De
ce sînt îmbrîncnă? Deschid o uşă, mă împing într-o cameră. O
fereastră deschisă. Aer. A er. Afară, e întuneric. Acelaşi
Ac elaşi bărbat
bărbat blond:
blond:
— Ce legături asigurai
asigurai din biroul din Piaţa Palatului?
— Nici una.
— Dacă vrei să scapi scapi,, semnează aici. aici.
îm i întind
înt indee o hîrtie. Literel
Lite relee îmi joacă
joa că în faţa ochilor.
ochilo r.
— Nu pot po t să citesc.
citesc. Şi, chiar
chiar dacă aş putea, nu semnezsem nez nimic.
— O să-ţi pară pară rău.
rău. In In curînd
curînd toate
toat e unelt
un eltele
ele reacţiunii o să-şi
muşte mîinile şi o să plîngă de părere de rău.
— Nu semnez
sem nez nimic
nimic..
Bărbatul celce l blon
b lond d mă leagă la ochi oc hi,, îmi
îm i trage
tra ge mîini
mî inile
le la sp
sp<' le
şi îmi pune cătuşe. Primele sînt prea largi.
— Renunţăm la cătuşe, tovară tovarăşe?şe?
— Nu. Pentru ea, nu ne dăm în lături lături de la nici un un sacrificiu.
Izbucnesc toţi
t oţi în ris.
is.
— Să le încerc pe astea. astea.
Cineva îmi suceşte încheieturile. Cătuşele mă string. Sînt
grele. Am senzaţia că am să cad pe spate. Alunec pe scări deşi
mă susţin doi bărbaţi. Simt aerul răcoros. Sîntem probabil pe
stradă. Mă aruncă într-o maşină. Automobilul demarează R e -
volverele în coaste.
— Dacă
Da că faci
faci un singur
singur gest, trage
tragem.m.
Oare sînt încărcate revolverele?
Maşina mi se pare că rulează de cînd lumea. O frînă bruscă.
Un zgom
zgo m ot de porţi care se deschid Trebuie să fie din fier fier..
Cineva deschide portiera şi mă împinge.
— Haide,
Hai de, coboară.
coboară. Am aju ajuns
ns..
♦
Mi se smulge legătura de la ochi într-o încăpere care seamănă

cu un compartim
comp artiment tren. Sus de tot, lîngă plafon, o fereastră,
ent de tren. fereastră,
mică, pătrată, închisă. Ca să ajungă cineva pină la fereastră, ar
trebui să se caţere pe patul suprapus, unde zăresc o siluetă care
îmi întoa
în toarce
rce spa
s patele
tele.. D ouă
ou ă picioa
p icioare
re umflate
umfl ate şi jegoa se ies de sub
jeg oase sub
pătură. Simt revolverul în coaste:
— E interzis
interzis să
să vorbeşti.
vorbeşti. A i înţeles?
Paznicul trage uşa. Mă aşez pe pat. Patul e o placă d e tablă
foarte rece. Mă dor ochii. încerc să adorm. Nu pot dormi cu lu
mina aprinsă. Mă scol.
— Cum se stinge lumina?
lumina?
Silueta de sus se întoarce încet. Faţa e luminată de o lampă
foarte puternică. O faţă rotundă, tînără. Pete roşii pe pomeţi.
Priveşte spre ochişorul de sticlă din uşă. îşi duce încet mîna la
obraz şi, făcînd-o să lunece, îşi apăsă un deget pe buze. înţeleg.
Nu trebuie să vorbim. Pot să ne vadă. Mă întind din nou pe pat.
Pe burtă, din cauza cătuşelor. încerc să ţin capul într-o parte ca
să pot respira. Paşi pe culoar. Un zgomot metalic. Lanţuri? Alţi
paşi acum, care se opresc în faţa celulei
celu lei noastre.
noastre. SeS e deschide
deschi de uşa:
uşa:
— Scoală-te.
Vreau să mă ridic în picioare, dar nu reuşesc şi cad cu capul
înain
în ainte
te,, pe sdndu
sd ndură.
ră. Paznicul
Pazn icul rîde zgom
zg omototos.
os. Mă trage de d e braţ:
braţ:
— Haide, vino, frumoafrumoaso.so.
Nu-mi mai simt braţele: în locul lor, o durere grea. Traver
săm un coridor. Celule. Acelaşi ochi pe toate uşile. Un şir ne-
sfirşit de ochi de broscoi care mă privesc.
Un birou. Patru bărbaţi. Unul mic şi gras, cu mustaţă. Altul:
un botişor ascuţit ca de şobolan. Ceilalţi doi discută cu spatele
spre mine.
— Uite! Arată bine, derbedoaica, cu brăţările astea. Ăsta-i
modelu
mo delull de
d e brăţări
brăţări pe care le va purta
purta în curînd
curînd toată reacţiunea.
Nu aşa îţi ascundeai, la spate, brăţările de aur pe care le arborai
la recepţiile americane. Deşi erau la fel de grele.
— N-am
N-a m purtat niciodată
nicio dată brăţări
brăţări de aur
aur..
Aş vrea să le spun că am fost dintotdeauna prea săracă spre
a-mi cumpăra brăţări de aur, dar mă răzgîndesc. La ce bun? Re
văd pe birou poşeta mea. O privesc cu duioşie, cam ca pe o fiinţă
omene
om eneasc
ască.
ă. Singurul lucru
lucru care mămă leagă de lumea de afar afară.
ă. Băr
batul care seamănă cu un şobolan scoate din geanta mea un pa
chet de Pall Mail.
— Dacă
Dac ă eşti drăguţă
drăguţă să ne spui care ofiţer
ofiţ er american ţi-a
ţi-a dat
dat
ţigările astea, pun să ţi se scoată cătuşele.
— Am cumpărat ţigările cu cinci sute de lei pachetul.
— Ştii că avem mijloacele
mijlo acele să te facem să vorbeşti.
Braţele mă trag cu toată greutatea lor înapoi. Omul-şobolan
ia o cheie de pe birou şi vine spre mine.
— Ai să semnezi
semne zi foaia
foaia asta.
asta.
Zgomotul de cheie în cătuşe. Mă îndrept puţin, dar braţele
îmi atîrnă încă şi mai grele. Omul- Om ul-şob
şobolan
olan se duce să se aşeze.
Altul
Al tul se
s e scoală
scoal ă şi înaintează spre mine. Mă dau înapoi înapo i şi mă spri-
jin de perete.
per ete. Mă apucă de încheietura
închei etura mlinii
ml inii şi mă trage spre
mijlocul încăperii.
încăperii.
— Cine
Ci ne ţi-a permis să te sprijini? Semnează.
Mă împinge spre birou. Pe hîrtie literele dansează, dansează.
„Inventarul deţinutului.”
— în afară
afară de poşetă
poş etă şi de bicicletă, nu am nimic.
nimic.
înce
în cep
p toţi să ridă,
ridă, în afară
afară de omul-ş
om ul-şobo
obolan
lan care-mi arunaruncăcă::
— Toate
To ate rea
r eaqio
qiona
narel
relee sînt cretine. Invent
Inventaru
arull a ce ai
ai pe tine.
tine.
Altul intervine:
— D a’ greu mai pricepi. Haide, dezbracă-te.
Mă dau cu un pas înapoi. Mi s-a făcut pielea de găină.
— Haide, dezbracă-te.
Acum urlă. Rămîn încremenită pe loc.
— Eşti surd
surdă?ă? Dezbracă-te!
Sînt îngheţată, îmi tremură picioarele. Mă mai dau cu un pas
inapoi.
inapoi. Regăses
Re găsescc peretele,
pere tele, mă spri
sprijin
jin..
D o i dintre ei s-au sculat şi vinvin spre
spre mine. Omu
O mui-şobo
i-şobolanlan urlă:
lă:
— N-ai voievo ie să te sprijini
sprijini de perete. Dezbracă-te!
Dezbracă-te!
Cei doi mă înşfacă. Mă zbat. Ei rîd. Odaia se învîrte în jurul
meu. Capul îmi rămine prins în rochia pe care au tras-o de pe
mine. Furoul alunecă. Nu mă pot abţine, închid ochii şi lovesc love sc cu
cu
pumnul şi cu piciorul în dreapta şi în stînga. Cineva mă apucă şi
mă dă cu capul de pereţi. Aud zgomotul. încă o palmă. Mi-au
dat drumul. Deschid ochii, mă întorc, regăsesc peretele, mă li
pesc de el. Ei rid din nou şi îmi aruncă o salopetă. Mă aplec s-o
iau. Capul mi-e atras de podea ca de un magnet. Nu reuşesc să
apuc salopeta. Un bărbat o ia şi mi-o întinde.
— Aşa, tîrfă reacţionară, o să te îmbrăcămîmbrăcăm ca pe o păpuşică.
Faci multe nazuri, dar noi sîntem drăguţi, noi sintem răbdători!
Salopeta e jegoasă. Miroase urît, şi-mi face greaţă. O string
la gît ca să nu alunece pe umăr: e prea mare!
— Dacă semne
sem nezizi aici, îţi
îţi dăm drumul.
drumul.
Nu mai e foaia cu inventarul. O foaie bătută la maşină: „Sub
semnata, declar că...”
— Nu pot să citesc.
Un revolver e îndreptat spre mine.
— Semnează,
Semneaz ă, ori te omorîm.
— Faceţi-o,
Face ţi-o, haideţi, faceţi-o!
faceţi-o!
Am ţipat. O clipă de tăcere. Omul-şobolan aşează calm re

volverul pe masă, vine spre mine, îmi întinde un scaun;
— Stai jos.
Pe urmă îmi desface mîinile încleştate la gît şi trage salopeta
de mîneca dreaptă.
— la te uită, are umerii bronzaţi,
bronzaţi, tîrfa
tîrfa de fascistă
fascistă!!
Scuipatul lui curge de pe
p e umăr pe spinar
spinare.
e.
Izbucnesc în ris. De ce rîd şi nu plîng? Rîd, rid cu lacrimi, nu
mă pot opri.
— E isterică.
isterică.
Rîsu! meu continuă pe tot lungul culoarelor prin care tre
cem. Celula. Zăresc prin fereastră nişte zori palide. Cel puţin,
cred că sînt zorile. Mă prăvălesc pe placa de tablă. Nu mi-au pus
cătuşele. Ce vor să mă pună să iscălesc? Ce ştiu ei de fapt? în
chid ochii Am impresia
im presia că mi se umflă
umflă capul, repede, repede
repe de ca
un balon in timp-ce picioarele se întind. Şi dinţii, dinţii se lun
ges Deschid
De schid gura.
gura. Din fiecare
fiecare dinte creşte o scîndur
scînduraa pe care se
plimbă nişte bărbaţi cu cizme. Aud paşii lor răsunînd în interior.
Mi-e sete.
*
E foarte cald în celulă. Salopeta mi se lipeşte de piele. Mi

roase atît de urît că fiecare efluviu îmi face greaţă. De altfel, nu
am mîncat
m încat şi băut nimic
nim ic de cînd m-au arestat. Ieri? Ieri
Ieri a fost? Se
deschide uşa. Doi paznici care îmi par enormi. Unul dintre ei
ţine în mină o foaie şi mă arată cu degetul.
— 55.
Pe urmă, către silueta de sus:
— Te-ai trezit, Iulişca? Bun, şi şi 54 e în regulă
regulă..
Depun pe scîndura mea două gamele şi o cană cu apă. în fie
care gamelă, un cocoloş de mămăligă.
De pe patul de sus apar pe rînd un picior, pe urmă celălalt.
Femeia coboară pe patul meu. Pentru prima oară o văd în pi
cioare. Aceeaşi salopetă ca a mea, dar sfişiată la burtă. O burtă
enormă. Gravidă! Faţa e foarte tînără. Nici un rid, numai pete
roşii.
roşii. îşi
îş i ia gamela şi începe să mestece
me stece zgomotos
zgom otos ca să-şi
să-şi acope
aco pe
re vocea. îmi spune simplu:
— Budapesta.
E deci unguroaică.
L A Î N C E P U T A FO ST SF ÎR Ş IT U L 81
Uşa ses e deschide. AltA lt pazn

paznicic..
— Iulişca,
Iulişca, vino.
vino . La aer.
aer.
îngh
în ghit
it greu coco
co colo
loşu
şull de mămăligă,
mămălig ă, uscată, tare. Mă întind.
Q t timp am dormit? Oare chiar chiar am dormit
dormit??
Uşa tocmai s-a deschis iar, şi paznicul se dă la o parte ca să
lase să treacă un bărbat cu ochi albaştri şi aerul destul de blind.
Primul care îmi spune bună ziua. Se aşează pe marginea patului
meu, mi-apucă
m i-apucă mina.
— D e ce nu vrei vrei să semnezi?
semnezi?
— Ieri, nici nu puteam să citesc. N-aş fi putut să ţin în mină mină
un creion.
— T e sfătuiesc prieteneşte
prieteneşte să iscăleşt
iscăleştii tot ce-ţi vor cere ei.
ei.
— „Ei”? Cine sînt ei? Dumneata, cel puţin, vorbeşti româ
neşte fără accent.
— Ai distribuit
distribuit manifeste T?
— Am distribuit
distribuit multe manifeste.
manifeste. T era era unul dintre
dintre ele.
— D e ce ai ai făcut
făcut asta?
asta?
— Dacă presa ar fi liberă, n-a n-arr fi
fi nevoi
ne voiee să o facem!
facem!
— T e sfătuiesc
sfătui esc să nunu mai
mai repeţi frazfrazaa asta. N-ai nimic
nimi c de ciş-
tigat dacă eşti obraznică.
obraznică.
A plecat. Soarele intră în celulă şi se izbeşte de lampa tot
aprinsă. Mă simt incapabilă să mă concentrez. Două ploşniţe se
plimbă
plimbă pe peretele
pere tele din faţfaţă.
ă. Ele sînt libere
libere să se plimbe,
plimbe, p t timp
am stat să le privesc? Uşa se deschide iar.
— 55. La aer. în curte n-ai voie să întorci capul. Priveşti
drept înaintea ta. Ai A i înţeles?
Mai întîi sînt condusă la W.C.
— Lasă uşa deschisă.
îmi
îm i vine
vi ne să-l
să- l lovesc,
lov esc, să mă lovesc,
love sc, să love
lo vesc
sc pe toată lumea.
Mă reţin, las uşa deschisă.
O luăm pe p e culoar in sens invers. invers. Ieşim în curte.
curte. Deasupra
observ o clădire mare. închisoarea are aerul unui grajd. Curtea:
un spaţiu pătrat, două trotoare. îmi tîrăsc paşii de la un capăt la
celălalt al trotoarului. Imobilul cel mare din faţă pare pustiu.
Nu-1 cunosc. Aş vrea tare mult să ştiu în ce cartier sîntem. Pe
celălalt
celăla lt trotoar, paşi. Vreau să întorc capul. capul. O mînă umedă mi se
aşează pe ceafă.
— Priveşte
Priveşt e înaintea
înai ntea ta sau îţi suprim
suprim „aerul”.
„aerul”.
Soarele dogoreşte. Trebuie să fie amiaza. Picioarele îmi sînt

tot mai grele. Salopeta e udă de transpiraţie. Cerul este foarte
albastru. Nici un nor. Nici unul.
Zgomot de uşi care se deschid. O maşină pătrunde în curte.
Coboară omul-şobolan şi începe să urle.
— Cine
Cin e i-a acordat „aer”
„aer” reacţionarei ăsteia putrede?
Paznicul îmi trage cîţiva pumni. Omul-şobolan continuă să
urle:
— Căţea, viperă, tîrfă...
Paznicul mă aduce înapoi în celulă. Iulişca este din nou in
stalată pe patul ei. Nici o expresie pe faţă. Mă întind. Dacă naşte
aici? Orele trec, nu trec? Iulişca tace. Priveşte probabil în tavan.
Număr paşii care trec pe coridor ca să încerc să adorm.
*
Afară
Afară e întuneric şi paşii nu încetează
încetea ză pe culoar.
culoar. Timpul îmi îmi
pare încărcat de zgomote de paşi. O detunătură. Un ţipăt. Sus,
Iulişca
Iulişca nu se mai foieşte
foie şte de
d e pe o parte pe alta.
alta. Pesemn
Pes emnee că doar
me. Paşii. Uşa:
— 55, la anchetă.
Mi se face deodată frig.
In birou, feţe noi.
— Doreşti ceva?
— Nu.
— O ţigară?
Mi se întinde
întin de pachetul.
p achetul. Iau
Iau o ţigară.
ţigară. Cineva îmi
îmi dă foc
fo c ... Trag
Trag
primul fum şi totul începe să se învîrtă în jurul meu. Fac cîţiva
paşi de-a-ndăratelea ca să mă sprijin de perete.
— N-ai voie să te spriji sprijini.
ni.
îmi
îm i vin
v inee să
s ă vomit.
— Ai recunoscut că ai împăr împărţit
ţit manifeste T.
T.
— Manife
Ma nifestele
stele înlocuiesc
înlocuies c ziarele pe care le-aţi suspendat.
— Aici
Aic i nu eşti la bară
bară ca să pledezi.
pledezi.
— Am observat.
— Eu observ mai ales că eşti obraznicăobraznică.. Ştii bine că
că manifes
tele
te le T pretindeau că anglo-americanii vor vor o pace dreaptă
dreaptă şi ruşii
ruşii
o pace rusească.
rusească.
— Anglo-americanii nu şi-au trimis miniştrii de externe ca
să impună României un guvern. Fără alegeri.
L A ÎN C E P U T A FOST SFÎRŞITUL 83
— Reciţi
Re ciţi lecţia pe care care ai învăţat-o de la călăul Rădescu.
Rădescu.
— Nu, spun ce gînd gîndimim toţi.
toţi.
Mă aştept să fiu bătută. Dar nu-şi părăsesc scaunele.
— Ce s-a discutat la Maniu săptămîna trecută?
— Săptămîna trecută eram la Sinaia. Sinaia.
— A i să dai o declaraţie despre ce ai ai discutat
discutat acum
acum două zile
cu cealaltă unealtă a reacţiunii: Mircea ioaniţiu.
— Nu l-am văzut pe Mircea Mircea Ioaniţiu acum două zile.
— Cum l-ai cunoscut?
— Am fost colegi cole gi de facul
facultate
tate..
— Stai jos jo s şi scrie ce ai discutat cu secretarul
secretaru l regelui.
regelui.
— N-am discutat nimic cu el.
— U ndend e se ascunde
ascunde MîhaiMîhai Fărc
Fărcăşa
ăşanu?
nu?
— Nu ştiu.
— U ndend e se ascunde Vintilă Brătia Brătianu?
nu?
— Nu ştiu.
Rezumatul discuţiei dintre Brătianu şi Burton Berry?
— Nu ştiu.
— Rezumatul
Rezum atul discuţiei dintre Maniu şi Meţianu? Dacă ne-o ne- o
povesteş
pov esteşti,
ti, îţi dăm drumul
drumul..
Mă prefac că reflectez ca să încerc să recapitulez. Vor să
compromită toată opoziţia cu declaraţiile mele.
— N-am nimic de scris. scris. Nu ştiu.
Cel care privea pe fereastră vine spre mine:
— A i să asculţi acum ce-am să-ţi citesc. Pe urmă urmă ai săsă iscă
leşti.
leşti. Altfel,
A ltfel, te omor
om or pe loc.loc.
„Subsemnata, declar că am căzut de acord cu Mircea loani-
ţiu, secretarul regelui^ că depozitul de arme trebuie încredinţat
lui Vintilă Brătianu. In urma convorbirilor dintre Maniu, Bră
tianu, Burton Berry şi Meţianu, convorbiri pe care am avut sar
cina să i le relatez lui Rădescu, s-a decis crearea unei organizaţii
subversive numite T, adică Teroare. Scopul acestei organizaţii
este să suprime pe toţi capii democraţiei noastre instaurate da
torită luptelor şi sacrificiilor poporului, şi să arunce ţara în
ghearele
gheare le fascismului.
fascismului. Şeful suprem al organizaţiei este est e generalul
Rădescu.”
Nu prot
p rotest
estez
ez şi îi las să citească mai departe. Sint naivi că îmi
dezvăluie astfel
astfel tot planul
planul lor, dinai
dinainte.
nte. în ce scop vor
vor să însce
neze
nez e toată afacerea asta?asta? Sînt foarte
foarte lucidă.
lucidă. Anchetatorul conti
con ti
nuă:
„Recu
„R ecunonosc
sc că am prestat următorul
următorul jurămînt:
jurămînt: «Jur
«Jur să nu dez
de z
vălui niciodată
n iciodată nimănui existenta acestei organizaţii
organizaţii şi a acelora
dintre membri ei pe care îi cunosc. Dacă vreodată îmi voi călca
în picioa
pic ioare
re jurămîntu
jură mîntul, l, pot
po t să fiu conside
con siderată
rată trădătoare şi îm
puşcată. Fac acest
ace st jurămînt liberă şi fărăfără constrînge
constrîngere».
re».
Semnalul acţiunii trebuie să fie dat de generalul Rădescu,
după indicaţia regelui.”
Nu mă mai pot abţine. îmi vine să rid.
— Degeaba continuaţi
con tinuaţi să citiţi toate minciunile astea. Sînt Sînt
prea gogonate,
— Căţea reacţionară ce eşti, dacă dacă nu
nu semnezi
semn ezi te
t e împuşcăm.
Ridic din umeri.
— Vă pierdeţi
pierd eţi timpul
timpu l în zad
zadar
ar..
— Teroristă nemernică, ai să semnezi.
— Nu, terorişti
terorişti sînteţi voi.
Palme. Pumni. Mă zbat. Sînt aruncată la pămînt. Sînt călcată
în picioare.
picio are.
— Semnează!
Semn ează! Te omor! Semnează!Semnează!
Unul dintre ei mi-a imobilizat braţele. Altul, picioarele. Un
al treilea scoate dintr-un sertar un soi de mînecă prinsă la ambe
le capete
cap ete şi umplută,
ump lută, cu ce?
— Semnezi?
Tac. Se apleacă, îmi pune o batistă groasă pe gură şi biciuie
aerul cu mineca. Văzduhul şuieră.
— Semnezi?
Privescjnîneca fluturind deasupra capului meu. Tac.
— Bine, atunci,
atunci, ţineţi-o
ţineţi-o voi.
voi.
Prima lovitură mă atinge la coapsă. A doua, în plin obraz.
Totul şuieră, se învîrte. Mă zvârcolesc. Toţi ţipă. Şi eu? Muşc,
muşc batista din gură. Coapsa, încă o dată coapsa. Cercurile.
Galbenul
Galbe nul se roteşte, se s e roteşte, se apropie.
apropie. Nu mai ştiu nimic.
nimic.
♦
De cînd stau întinsă pe pat? Am avut un coşmar? Iulişca are

capul foarte mare. Ba nu, burta. Dacă naşte? Lumina asta...
Vreau să mă întorc.
întorc. Coapsa mă arde.
arde. Oating. Salopet
Sa lopetaa e lipită de
de
piele. înce
î ncerc
rc să o desprin
desprind.d. Ţip.
Ţip. Nu mă pot scula.
scula. Reuş
R euşesc
esc să pun
mina pe piele. O retrag udă: singe!
Paşi. Se opresc. Uşa. Un bărbat bărbat inin alb.
alb. Are în mină o seringă.
seringă.
Se apropie, îmi trage salopeta, dezgoleşte braţul. îmi face o in
jecţi
je cţie.
e. Tremur, mi-e mi -e frig,
frig, nu mai ştiu cum să-misă-m i ţin capul. Se
apleacă, se apleacă, se umflă. Mă cufund.
*
Mă trezesc, încă amorţită. Afară s-a luminat. Pe pat, un co-
coloş
col oş de
d e mămăligă.
mămăligă. încerc
înce rc să mămă scol. Cred
Cred că imi amintesc că...
că. ..
am visat? Am fost Intr-adevăr pe coridoarele acelea? Omul-şo-
bolan parcă îmi întindea o foaie de hirtie. Ce am semnat? Am
semnat ceva? Nu ştiu. Vreau să mă scol în picioare, dar nu reu
şesc. Injecţia.
Injecţia. CeC e conţine
conţ ineaa fiola? Oare am visat? Oare am iscălit?
iscălit?
O să-i aresteze?
*
Trebuie
Trebu ie să fi trecut
trecut mai
mai multe zile. Nu ştiu cîte.
cîte. Nu reuşesc
reuş esc să
să
le număr.
număr. U n singur gînd:gînd: după injecţie, am semnat ceva sau nu?
Am visat sau nu? nu?
O dată pe zi sînt tîrită la W.C. Uşa rămîne deschisă. Paznicii
rid
rid in
in hohote
hoh ote..
— Bine Bin e mai arăţi!
arăţi! Parcă
Parcă ai fi
fi a doua zi după noaptea nunţii.
Frumoasă mai eşti.
*
Stau aşezată pe marginea patului, cu picioarele atîrninde.

îmi
îm i prives
pr ivescc picioa
pici oarel
relee care seamănă
seamă nă acum cu ale a le Iulişcăi. Umf
U mflala
te, jegoase. Tot timpul mi-e sete. Aici, apa are un gust ciudat,
sălciu, greţos. Şi n-am dreptul decît la o cană pe zi.
Azi, din nou, se s e opresc
op resc paşii
paşii în faţa
faţa uşii
uşii..
anchetă.
Va să zică n-am semnat toate declaraţii
declaraţiile.
le. Cu toată perspec
tiva anchetei, simt parcă o uşurare.
Pe birou, obiec
ob iectete noi:
noi: reflectoare.
reflectoare. Se aprind,
aprind, se sting, îndrep
tate spre ochii mei. Mi se dictează întrebări şi răspunsuri. Refuz
să scriu.
scriu. Ochi
O chiii mă ard
ard.. Chiar
Chiar dacă-i
dacă-i închid. Simt puncte de d e foc
fo c în
pleoape.
— Scrie: „La „La şedinţ
şed inţaa «conspirativă» au participat Brătianu,
Maniu, Burton Berry, Mihai Fărcăşanu, Vintilă Brătianu, Mir-
cea Ioaniţiu...”
Continuă. Nume, nume. Peste cincizeci.

Murmur:
— O sală întreagă,
întreagă, nu-i
nu-i aşa?
aşa?
Omui-şobolan urlă:
— Ce vrei să spui?
— Că toate persoanele astea ar putea umple o sală mare.
Pentru o şedinţă „conspirativă” eram cam mulţi.
Reuşesc acum să gîndesc chiar sub loviturile care plouă peste
mine. Vor să distrugă toată opoziţia, să-l atace şi pe rege. Rolul
meu în piesă: să dau^declaraţii care să permită arestarea princi
palilor şefi politici. în cazul unei eventuale note de protest ali
ate, declaraţiile mele
me le ar putea
putea oricum să serveas
servească.
că.
Sînt lovită în continuare. Strig:
— Nu semnez
sem nez nimic
nimic,, nimic.
nimic.
Sînt condusă într-o celulă mai mică şi fără scîndură pe care
să mă întind. Ciment pe jos. E foarte cald. Mă ghemuiesc pe ci
ment! Se deschide
d eschide uşa:
— N-ai voie
vo ie să te aşezi. Nu te sprijini.
sprijini. Stai
Stai în
în picioare sau
plimbă-te.
Lumina e mai puţin violentă. Cimentul e ud. ud.
*
Din nou în birou. Jocul
Jocul reflectoarelor reîncepe.
reîncepe.
— Avem
Av em aici declaraţiile
d eclaraţiile lui Ţeţu care
care certifică
certifică faptul
faptul că ai
ţinut legătura între
între el şi Rădescu. Uite
U ite-le
-le aici.
aici. Cum
Cum l-ai cunoscut
pe Ţeţu?
— Am fost colegi de facul faculta
tate.
te.
— Ştii căcă Rădescu hu avea'voie
avea'voie să vadă
vadă persoane politice?
politice ?
— Ţeţu nu era era o persoană politică
politică..
— După
Du pă tine,
tin e, şefii! activ al unei organizaţii subversive nu-i nu-i
om politic?
— Ce organizaţie subve subvers
rsivă
ivă??
— Organizaţia
Organ izaţia T, din care ai declarat că ai ai făcut parte.
parte.
Răsuflu uşurată. Declaraţia pe care am semnat-o pesemne
după injecţie. Putea să fie mai grav.
< — A i a m u ţi t?
Am început să rid.
— Gura. N-ai de ce să rîzi, tirfă nenorocită! Ai recunoscut
în declaraţia
decla raţia ta că ai executat
exec utat ordine
ord inele
le lui Ţeţu şi ai prestat
prest at ju-
rămînt in faţa lui.
Eu, prestînd jurămînt în faţa lui Ţeţu, tabloul e irezistibil.

Nu mai simt durerea din din picior, din coapsă, din braţe. braţe. Rid aproa
apro a
pe cu poftă.
Omul-şobolan vine spre mine. îmi ia cu grijă capul între
mlini şi începe să-l lovească de perete. în gură, gust de singe.
Sînt pe
p e jos.
jos . Cineva urlăurlă::
— E nebună de lega legat.t.
Omul-şobo
Om ul-şobolan lan scoate
scoat e din din sertar
sertar aceeaşi mînecă. Nu mai ştiu
nimic...
*
21ac pe scîndură. Iulişca a venit lingă mine. Plînge. Pentru
prima oară o văd plîngînd. Mă apucă de mină de fiecare dată
cînd paşii par să se oprească la uşa noastră. Pe urmă începe să
îmi facă semne
sem ne.. Vrea să-mi să-m i vorbească. îşi îş i pune
pu ne mîin
m îinile
ile pe burtă,
burtă,
apoi mi-arată coridorul cu degetul. îşi îndreaptă apoi degetul
spre mine.
mi ne. Ţine
Ţ ine acum în mîini o sticlă imaginară imaginară şi se preface că că
bea, bea. Ochii i se măresc, îngroziţi. îi fac un semn interogativ.
Nu înţeleg,
înţele g, nu vreau
vreau săsă înţeleg. încearcă alfabetul
alfabetul muţilor.
muţilor. Nici
N ici
odată nu aş fi crezut că un joc învăţat la grădiniţă mi-ar putea
servi intr-un asemenea moment, şi mai ales pentru asemenea
confidenţe. O urmăresc greu. Ştie probabil foarte prost româ
neşte şi stîlceşte cuvintele: paznici... beau; n-au voie... să pără
sească închisoarea... după plecarea personalului de anchetă...
înce
în cepp e să tremure, nu reuşeşt reuş eştee să conti
co ntinue
nue.. î ş i pune iar o mină
pe burtă, mă arată cu cealaltă,cea laltă, întruna
întruna..
Deoda
De odată tă e foart
f oartee cald în în celulă. Mă scol
sco l dintr-un
dintr-un salt. îmi
îm i iau
capul în mîini, fac doi paşi, ajung la uşă. Mă întorc, fac alţi patru
paşi, ajung la perete, mă Întorc, fac alţi patru paşi, ajung ia uşă,
mă întorc, fac alţi patru paşi, ajung la perete, mă întorc...
*
Noaptea
Noa ptea trece mai greu greu.. Nu
N u pot
p ot deloc
del oc să ador
adorm. m.
Se deschide uşa, doi paznici mă trag de mină. în biroul de
anchetă.
anchetă. Omul-ş
O mul-şobolan
obolan nu-i acolo; nici nici ceilalţi.
ceilalţi. Doar paznicii şi, şi,
pe masă, sticl
st iclee de băutură.
băutură.
*
înţe
în ţele
legg acum tremuratul isteric iste ric al Iulişcăi. Und
U ndee au
au dus-o? în
altă celulă?
Anchetele. Noaptea, cînd anchetatorii sînt plecaţi. Cei care

miros a alcool.
alcoo l. Cei care n-au
n-au voie
vo ie să părăsea
părăsească
scă închisoarea...
închiso area...
Altă anchetă. îmi simt picioarele grele. Ca şi cum aş purta

lanţuri.
— Scrie, scrie:
Că Rădescu e şeful complotului;
Că Maniu e şeful complotului;
Că Brătianu
Brătianu e şeful complotului;
com plotului;
Că americanii
americanii sint şefii
şef ii complotului;
Că englezii sint şefii complotului.
Urlu:
— D e ce să nu scriu scriu mai
mai degra
degrabă
bă că deţinutele
deţinu tele sînt ia dispo
dis po
ziţia paznicilor?
Palme, pumni. Revolvere
Revo lvere îndreptate spre mine.
mine.
— Ruşii vor să te ancheteze.
ancheteze.
— Poate
Po ate că sînt maimai civilizaţi ca voi!
— Ai să te duciduci înîn Siberi
Siberia.
a.
— „Scînteia
„Scî nteia”” zice că Siberia e foarte frumoasă
frumoasă..
— Te ornor
ornorîm îm pe loc.
loc.
— Faceţ
Fa ceţi-o
i-o,, haide, faceţi-o!
faceţi-o! M-am săturat,
săturat, să-tu-rat
să-tu-rat!!
Omul-şobolan loveşte cu pumnul în masă.
— Semnează.
— Nu.
Sînt
Sîn t tîrîtă in celula
celu la cu ciment
cim ent pe jos. Nu mă mai
mai ţin
ţin pe
p e picioa
picio a
re. Mă prăbuşesc.
îmi
îm i revin in simţiri.
simţiri. în birou.
birou. Doi
D oi bărbaţi
bărbaţi mă ridic
ridicăă şi mă susţin.
susţin.
— Scrie, scrie:
scrie: „Declar de bună voie
vo ie că:
că:
Am vrut s-o ucid pe Ana Pauker;
Am vrut
vrut să-l ucid
ucid pe Gheorghiu-Dej;
Gheorgh iu-Dej;
Am vrut să-l ucid pe Bodnăraş;
Am vrut să-l ucid pe Teohari Qeorgescu;
Am vrut
vrut să-l ucid
ucid pe Vasile Luca.”
Luca.”
— Nu credeţi că-s că-s cam mulţi?
Palme.
— T oate
oa te reacţionarele
reacţiona rele de genul tău vor fi in curînd
curînd în închi
soare.
— Asta, e închisoare,
închisoare, sau bordel
bordel??
— Te omorîm pe loc. loc.
— Asta-i
Asta -i tot ce-mi
ce-m i doresc.
doresc. Vă rog,rog, faceţi-o.
*
Zile şi nopţi. Nopţi şi zile. Cite au trecut? Anchetele de
noap
no apte
te continuă.
con tinuă. Ziua, vizitele
vizi tele bărbatului
bărbatului cu privir
privirea
ea blîndă.
blîndă. Ce
rol are bărbatul cu privirea
privirea blîndă?
blîndă?
De două zile, sînt şi mai nervoşi.
— Semnează, semnează.
Acum, nimic pe lume nu m-ar mai putea face să semnez. Mi-e
totuna! Noaptea, acelaşi coşmar, mereu acelaşi. Rareori, visez
că am murit şi mă simt uşoară, uşoară. uşoară. Cînd
Cînd sînt
sîn t trează,
trează, aud ţipe
ţip e
te, focuri de armă. Mai ales mi-e teamă de paşi. Cînd se apropie.
Cînd se opre
o presc
sc în dreptul uşii
uşii..
Din nou, bărbatul cu privirea blîndă. Mi-aduce un pahar cu
lapte.
— Peste două zile pleci pleci..
— Unde?
— A i să vezi
vezi!!
Lapte, o felie de pîine. înghit laptele, nu reuşesc să mestec
pîinea. Mi se clatină dinţii. Continuă să mă tirască, noapte de
noapte, la anchetă. Aceleaşi întrebări. Nici nu mai răspund. In
sultele, revolverele, palmele, pumnii, mîneca, apoi capul de pe
reţi, tot mereu capul de pereţi,
p ereţi, toate
toa te astea mă iasă indifere
indiferentă!
ntă!
într
în tr-o
-o seară,
seară , omu
o mul-şo
l-şobo
bolan
lan::
— Dacă începi să povesteşti tot to t soiul de luc
lucru
ruri
ri la
la proces, ai
ai
să vii din nou aici. Ai să fii îngrijită şi mai bine.
„Proces.” Tres
Tresar.
ar. Primul
Primul luminiş.
luminiş. Va avea loc l oc un proces. Voi
Vo i
putea vorbi.
Oare voi putea spune tot? tot?
în sfîrşit,
sfîrş it, un duş. Am putut
put ut să fac duş. Mă rugam,
rugam, ori de cite
ci te
ori intra în celulă
celu lă bărbatul cu privirea
privirea blîndă:
blîndă:
— A ş vrea să fac un duş duş..
De ce mi l-a acordat acum? Din cauza procesului?
Sînt singură într-o sală mare care miroase urît. Cimentul e
lunecos. O fereastră
fereastră opacă.
opacă. Zgom
Zg omote
ote de
d e maşini.
maşini. Strad
Strada.
a. Oameni
r
90 AD RIA NA GEORG
GEORGES
ESCU
CU
care trec în sus şi în jos,

jos , sint liberi
liberi să treacă în sus şi în jos. Voci
Voc i
în faţa ferestrei.
fere strei.
Mă spăl. Am rîie.
Aş vrea să mă uit în stradă, aş vrea să mă uit în stradă. îmi
pun salopeta. Lovesc în geam cu pantoful. Cioburi. Văd strada.
In căruţe, soldaţi care pesemne revin de pe front. O căruţă s-a
oprit
opri t în faţa ferestrei.
ferestrei. Un soldat îmi lansează
lansează::
— Eşti nemţoaică?
Probabil crede că numai nemţii nem ţii pot fi arestaţi.
arestaţi.
înce
în cepp să plîng
plîn g şi
ş i nu reuşesc
reuşes c să-i răspund.
răspund. In Intr
trăă paznicul,
pazn icul, mă
vede plîngînd în faţa geamului spart, nu ţipă, spune doar trâgîn-
du-mă de mină:
— Haide, vino!
îmi
îm i tîrăsc paşii pe coridor
corid or şi plîng întruna.
întruna. Paznicul nu mă
bruschează. Cred că n-am să mai pot niciodată să mă opresc din
plîns. „Eşti nemţoaică?”
♦
Din nou anchetă. în birou, figuri necunoscute. Un bărbat îmi

aruncă rochia.
— Scoate-ţi salopeta.
Mă îmbrac greu în faţa lor. Mă privesc cu o ură ciudată. Bra
ţul drept mi-e vînăt. Spinarea mă doare. Nici măcar faptul de
a-mi pun
p unee rochia nu mă bucurbucură.
ă. Aparţine
Apa rţine altor vremi,
vremi, altei lumi.
Nu voi mai face niciodată parte din lumea aceea. De ce nu m-au
împuşca
împ uşcat,t, de
d e ce?
ce ?
O noapte
noa pte fără
fără anchetă.
anchetă. în noaptea următoare
următoare se deschide
deschid e uşa.
uşa.
— Vino.
Ieşim
Ieşim în curte.O legătură
legătură peste ochi. Maşina.
Maşina. Aceleaşi
Acelea şi revol
vere
ver e în coastă
coastă.. Şi,
Ş i, ca şi la sosire, rulăm la nesfîrşit.
nesfîrşit. Und
U ndee mă duc?
duc?
II
Agentul îmi scoate legătura. Sint în aceiaşi birou de la Inter

ne. Cît timp o fi trecut de cind am fost aici prima oară? O lună?
Mai mult? Mai puţin? Bărbatul blond nu mai e aici. Agentul ca
re m-a condus ii întinde geanta mea funcţionarului. Inventar.
Sînt înaintată cu hîrtii în regulă de către Serviciul secret (viitoa
rea Securitate) Ministerului de Interne. închisoarea în formă de

grajd era deci Securitatea.
Trec în altă încăpere. Sînt dezbrăcată şi percheziţionată de o
femeie. Acum, mă pun să cobor scara. Spre carceră? Militarii mă
încredi
înc redinţea
nţează
ză altui
altu i gardian. Pornim pe un culoar.
— Am ajuns.
O celulă de două ori mai mare decît cea de la Securitate. O
bătrină pe jos: îi curg balele. Alta între două vîrste, întinsă pe
pat. Celula are o chiuvetă. Dau fuga şi învîrt robinetul. Apă, în
fine apă proaspătă. Mă spăl, beau, mă spăl.
Am impresia că n-am să mă spăl niciodată destul!
*
Umblu
Um blu în sus şi în jos
jos prin
prin celulă, şchiopătînd.
şchio pătînd. Toată
Toa tă durerea
s-a concentrat în coapsa dreaptă, pe care nu o pot atinge fără să
ţip. Vorbim în şoaptă. Cele două femei — mamă şi fiică — sînt
rusoaice. Fiica vorbeşte germana
germana şi reuşesc să să înţeleg
înţ eleg ce
c e spune.
Au fugit din Odessa. în timpul crizelor de epilepsie ale mamei,
mă retrag într-un colţ. Mi-e teamă să nu ne stringă de gît pe
amîndouă. Pare într-adevăr nebună, bîiguîe propoziţii de neîn
ţeles, în care numele lui Stalin şi Hitler revin frecvent, urlă, îşi
smulge părul din cap, se rostogoleşte pe jos, în convulsii. Pazni
cii deschid uşa ca să contemple mai bine scena care pare să-i
amuze copios. Unul dintre ei înaintează în celulă, şi bătrîna îi
apucă un craccrac al pantalonului cu deget
de getele
ele ei scheletice,
sch eletice, şi trage
trage,,
trage. Cu toate loviturile pe care i le dau, ceilalţi paznici abia cu
greu ajung
ajung să-şi elibere
elib ereze
ze tovarăşul
tovarăşul.. Bătrîna
Bătrîna pare să-şi
să-şi fi conc
co ncen
en
trat toată forţa trupului ei în gheara care înşfacă tot ce îi este la
îndemînă.
îndem înă.
Paznicii au încuiat uşa. Bătrîna zace mai departe pe jos, cu
spume la gură.
*
N-am putut să închid ochii toată noaptea. Bătrîna a avut do
uă crize. Simt cum nebunia ei mă cuprinde şi pe mine încetul cu
încetul
înc etul şi,
şi , cînd ea începe
înc epe să urle, îmi vin
v inee s-o acomp
aco mpananiez
iez în sur
dină. Aştept ancheta care nu vine. La fiecare oră îmi pun capul
sub robinet, şi las apa să curgă, să curgă. în curînd devine o ob
sesie. La primul ţipăt al bătrînei, ţipăt care care anunţă o criză, alergalerg
!a chiuvetă.
înce
în cetu
tull cu încetu
înc etull văd apărînd zorile.
zoril e. Paşi pe culoar.
cu loar. Schi
Sc him
m
barea paznicilor. DupăDup ă cîteva minute, aud lovituri surde în pere pe re
te. Rusoaica
Ru soaica dă fuga
fuga şi şi îşi lipeşte
lipeş te urechea de perete.
perete. Ascultă, pe
urmă îmi face semn să mă apropii. O voce de bărbat spune pe
nemţeşte:
— A venit una una nouă
nouă la voi?
Răspund pe româneşte:
— Da, ce se întîmplă afa afară
ră??
— Nu ştiu.
ştiu. Cum te cheamă?
cheamă?
— Adriana Georgescu.
— Dumneata?
Dumn eata? Din cauza cauza dumitale
dum itale sînt aic
aici.
i.
Simt cum mă năpădeşte brusc o sudoare rece. Cine e? I-am
pronunţat numele? Injecţia? Vocea mi-este complet străină.
— Cine eşti?
— Ion Marinescu.
— Nu te cunosc.
cunosc.
— Nici eu pe p e dumneata.
dumneata. Treceam
Treceam pe p e stradă
stradă cînd te-au
te-au ares
tat.
tat. M-ai strigat şi...
şi ...
Paşi pe coridor. Se opresc în faţa celulei de unde venea vo
cea. Deschid uşa, intră. Nu mai putem vorbi.
Dau fuga la chiuvetă. Las apa să-mi curgă pe faţă, pe păr, pe
braţe. Cercurile galbene au reînceput să se învîrtească în faţa
ochilor mei.
Crezusem că e Horia. îl strigasem. L-au arestat din cauza
mea. Cît timp a trecut de atunci? De cînd este aici? E absurd,
absurd. Nu-i vinovat. Dar cum să-i fac să înţeleagă? Nevinovat,
nevinovat!
Pesemne că am strigat, fiindcă bătrîna a ridicat faţa spre mi
ne şi acum rînjeşte.
Nimeni nu poate face nimic. E absurd, toate astea sînt absurde.
*
D e îndată ce e linişte pe coridor,
coridor, alerg
alerg la perete şi şi chem, cio
c io
cănesc, chem. Ion Marinescu nu mai răspunde. L-or fi luat de
acolo? Unde l-or fi dus? Abia am timp să mă îndepărtez de pe
rete cu un salt. S-a deschis uşa. Paznicii ne aduc supa. Bătrîna
lăpăie ca un cîine lichidul gălbui care i se scurge pe gît, pe băr
bie, pe mîini. Fiica ei, aşezată lingă mine pe pat, o priveşte
aproape nepăsătoare şi spune:
— O să s ă ne trimită aca acasă

să.. Ştii ce înseamnă
însea mnă asta:
asta: să ne trimită
trimită
acolo?
Fac un semn
sem n afirmativ
afirmativ şi şi încerc
înc erc să o determin
determ in să tacă.
tacă.
— Nu,Nu , nu
nu ştii. Nu poţi să ştii.ştii. Nimeni
Nim eni nu poate
poa te să ştie.
ştie. Viaţa
liberă de acolo e mai rea decît închisoarea de aici. Iubeam trei
fiinţe: bărbatul meu: a dispărut; au venit să-l ridice într-o seară,
trebuie să fie în vreun lagăr; fratele meu: l-au omorît nemţii, iar
asta,
asta, mama mea m ea...
... vezi şi tu.
tu.
— Nu Ji-e Ji-e frică să vorbeşti
vorb eşti aşa?
— Frică? Nu, N u, nu mi-e frică.
frică. M-am săturat să-mi tot fie frica. frica.
Oricum, tot o să mă omoare! omoare!
— Poate că nu o să te omoare? omoare?
— Vorbeşti
Vo rbeşti ca o comunistă. Ca o naivă naivă.. Nu eşti comunistă?
— Dacă eram comunistă,
comun istă, aş fi fost liberă
liberă..
— Aşi. Toată lumea aşa crede la început. Şi eu am crezut.
Am luptat pentru e l Ar fi prea lung lung să-ţi explic.
explic. Eram învăţătoa
învăţătoare.
re.
— Ascultă,
Asc ultă, taci din gur gură.
ă. Poate că ne aud. aud.
— Ţi-am mai spus că m-am m-am săturat
săturat să-mi tot fie fric frică.
ă. Altă
mare desco
de scope
perir
riree a lor:
lor: frica
frica!! Frică să vorbeşti
vorbe şti prea mult, frică să
nu vorbeşti destul,
destul , frică
frică să vorbeşti în somn,
somn , frică de străini, fric fricăă
de copiii tăi, frică de bărbatul tău, frică de tine însăţi. Asta-i cel
mai grav: frica de tine însăţi. Am hotărît după plecarea mea din
Odessa să nu-mi mai fie frică. Spun tot ce-mi trece prin gînd.
Tot, la toată lumea.
Se apleacă spre mine şi îmi spune, misterios:
— Am descope
desc operitrit ceva
ceva:: dacă nu nu mi-e frică,
frică, sînt liberă
liberă.. Chiar
şi aici, nu-mi pot face nimic, nimic. Dacă ieşi cîndva de aici, poţi
să spui la toată lumea că ai cunoscut-o pe Varvara, cea căreia
nu-i mai e frică. O să devină ceva tot mai rar, un om căruia să
nu-i fie frică. Poţi să le spui secretul meu. 3pune-le: „Varvara a
descoperit secretul libertăţii”. Ai să-ţi aduci aminte, nu-i aşa? ai
să le spui
s pui aşa, Varvara...
E tot mai surescitată şi ''orbeşte tare. Bătrîna, la rîndul ei, a
încep
înc eput
ut să urle
u rle cerind moarte
m oarteaa lui Stalin
Stali n şi a lui Hitler.
Hitle r. E pe pra-
gul unei
une i crize. Varvar
Varvaraa căreia
căreia nu-i mai e frică...
frică.. .
Automat, mă scol şi-mi vîr capul sub robinei. Las apa să
curgă, să curgă...
Mi se clatină dinţii. în timpul crizelor de epilepsie ale bă-

trînei, încep să tremur, şi dinţii îmi clănţăne în gură cu un zgo
m ot sec.
se c. Varva
Varvara
ra a căzut într-o stare de apatie
ap atie totală.
totală.
Mă apropii de ea şi vreau să o consolez:
— Ai să vezi, într-o
într-o zi toate astea se vor
vor schi
schimba
mba..
Clatină din cap şi îmi spune cu o voce atonă:
— Nu va exista nici un mîine.
Ba da, vor exista zile de mîine. Va fi procesul. Ce se petrece
afară? De ce nu mă mai cheamă la anchetă? Două zile de cînd
sînt aici. Sînt aici de două zile.
Aş vrea să deschid fereastra, dar e închisă ermetic. Celula e
plină de un miros îngrozitor. Bătrina nu poate să se ducă la toa
letă şi îşi face nevoile pe ciment. Paznicii nu ne dau voie să cu
răţăm, şi excrementele se îngrămădesc.
Tot timpul îmi vine să vărs...
văr s...
*
Se deschide uşa. Doi paznici îmi fac semn să îi urmez. Ple
căm. Intrăm într-un birou, unde un bărbat semnează nişte hîrtii.
„Transferată la Curtea Marţială.”
Sînt încredinţată unor soldaţi, cu care cobor o scară. Cre
deam că mă duc la anchetă, nu mi-am luat rămas-bun de la „Var
vara căreia nu-i mai este frică”.
Cînd ieşim în stradă
stradă în faţa ministerului, îmi amintesc
aminte sc cuvin
tele pe care mi le-a spus gîfîind: „Am descoperit secretul liber
tăţii”.
*
Solda
So ldaţii
ţii mă urc
urcăă într-un camion şi sar
sar şi
şi ei sus după mine. în
camion, vreo treizeci de persoane. Recunosc patru colegi de la
„Viitorul” şi, intr-un colţ, pe Ţeţu, care strigă:
— Adriana!
Agenţii urlă:
— N-aveţi voievo ie să vorbiţi
vorbiţi între
între voi.
Camionul demarează.
Toţi băieţii mă privesc fix stringînd din dinţi. Oi fi avînd un
cap de mort. Ochii lor sînt plini de spaimă. Sintem atît de ocu
paţi să ne vorbim din ochi că nu aruncăm deck priviri distrate
străzilor pe care le străbatem, oamenilor cu care ne încrucişăm

şi care se opresc
op resc ca să se uite la noi.
Trecem
Trec em pe lingă un ceas:
ceas: ora şase.
şase. E o căldură grea,
grea, de zăpu
şeală. Pe undeva se pregăteşte o furtună.
Camionul se opreşte. Sîntem la Curtea Marţială. Un soldat
mă ajută
ajută să cobor
cobo r şi mă conduce
cond uce intr-un birou, pep e a cărui
cărui uşă stă
stă
scris „Comandantul Curţii Marţiale”.
U n colo
c olone
nel,
l, din spatele
spat ele unei mese,
m ese, mă priveşte
priveşte şi întreabă
întreabă cu
glasul neutru:
neutru:
— A ţi fost şefă
şefă de cabinet lala generalul
generalul Rădescu?
— Da.
Scrie ceva pe o foaie
foa ie de hîrtie
hîrtie pe care i-o întinde unul dintre
dintre
agenţii Securităţii care rămîne în picioare în spatele scaunului
lui.
— La revedere, domnişoară. Mulţumesc.
De la o închisoare la alta, tonul s-a schimbat brusc. Soldaţii
mă conduc în curte. Băieţii sînt aliniaţi doi cite doi. De fiecare
parte a rîndului, soldaţi înarmaţi. Soldatul care mă însoţeşte mă
introduce în rînd:
— Aici, domnişoară.
Mă aflu lingă un bărbat în vîrstă, cu faţa trasă. Traversăm
curtea. în timp ce umblăm, bărbatul de lingă mine spune:
— Sînt Antim
Antim Boghea, sociali
socialist.
st.
Soldatul nu face nici un gest ca să ne impună tăcerea. Omul
continuă:
— Eşti Adriana Georgescu?
Murmur:
— Da.
— Şchioapeţi.
Şchioap eţi. Te-au bătut
bătut??
— Da.
— Şi pe mine.
— Cine sînt ceilalţi?
ceilalţi?
— Nu ştiu,
ştiu, o să-i
să-i cunoaştem.
cunoaştem.
Şirul se opreşte în faţa unui gard din sîrmă ghimpată. Tre
buie să fie linia de demarcaţie dintre cazarmă şi închisoare. Un
soldat
sold at deschi
des chide
de gardul şi ne lasă să trecem unul cîte unul. Intrăm
Intrăm
într- o sală
sa lă mare cu vreo
vre o treizeci
treiz eci de paturi. Bărbaţii dau fuga unii
spre alţii şi se întreabă: „Cine eşti? Dar tu, dar tu?”
Un soldat vine la min mine:

e:
— Domnişo
Dom nişoară,ară, dacă
dacă vreţi să treceţi
treceţi alături
alături..
N-am avut timp să aflu numele tuturor tuturor băieţilor. Le spun bu-
nă-seara, îl urmez pe soldat în încăperea alăturată. E aproape o
odaie, cu pat adevărat, cearşafuri curate şi o fereastră zăbrelită
dînd spre stradă. Alerg la fereastră. Un tramvai trece foarte
aproape şi pot vedea siluetele care se agită în interior. Văd şi
oameni
oam eniii intrind şi ieşind din prăvălia
prăvălia de peste drumdrum.
Nu ştiu cît
cî t timp
tim p am stat la fereastră ascultînd strada cum miş mi ş
că, trăieşte.
Sting lumina şi mă culc, pentru prima dată, după cît timp,
intr-un pat adevărat. Soldaţii fac de gardă în faţa cazărmii. Mă
năpădeşte brusc un simţămînt de siguranţă, şi adorm foarte re
pede.
*
A doua zi, soldaţii vin să mă ia pentru amprente. Un agent
îmi introdu
intr oduce
ce mîin
m îinile
ile pină la încheietură într-o
înt r-o substanţă neagră
şi spune,
sp une, întorcîndu-
întorcîndu-le: le:
— Astea-s
Ast ea-s sîrme,
sîrme, nunu degete.
— Fă şi dumneata o cură la Securitate, şi o să le ai la fel. fel.
Nu spune
spu ne nimic
nim ic şi îmi întinde
întin de o cîrpă
cîrpă înmuiată în benzină,
benzină, cu
care în zadar
zadar încerc să-mi
să-mi frec mîinil
mî inilee ca să-şi recapete
r ecapete culoarea
culoa rea
naturală.
naturală. Renu
R enunţ nţ repede
re pede şi îi fac semn soldatului
so ldatului că sînt gata.
gata.
îmi
îm i spune,
spu ne, în timp ce mă conduce
condu ce înapoi:
— Ziua
Ziu a puteţi stasta în camera
camera băieţilor.
♦
Cînd intru în încăpere, îi găsesc pe băieţi rîzînd în hohote.

Unul
Un ul dintre ei sare în sus
sus şi ţine în mină nişte ziar
ziare.
e. Un coleg
col eg de
redacţie îmi arată unde să mă aşez:
— Instalează-te comod
como d ca să poţi savu
savura
ra mai
mai bine povestea
poveste a
de adormit copiii pe care o să ţi-o citim. Ascultă: „România li
beră” din 30 august:
Senzaţională
Senz aţională descope
descoperi rire
re a organizaţiei
orga nizaţiei terorist
teroristee ţ i fasciste T.
Num eroase arest arestări
ări printre tineretul
tineretul libera
liberall ţ i naţional
naţional-ţ -ţărănes
ărănesc.c.
Responsabi
Responsabili litat
tatea
ea p o litică
litică a ţe filor
filo r celor două partide
partide isto
istori
rice.
ce. O r
ganizaţi
ganizaţia a T urmăr
urmăreaea supri
suprimar
mareaea ţefilo
ţe filorr guvernul
guvernuluiui ţ i a ţe filo r de
de
m o cra
cr a ţi Descoper
Descoperiirea
rea unui materi
ma terial
al depropagandă
propagandă fascistă
fas cistă Tero-
Te ro-
r iţti
iţ tiii au mărturisi
mărturisit.
t. R o lul
lu l generalului
generalului Rădes
Rădescucu..
Altul Îmi întinde ziarul.

— Uită-te
Uită -te bine la fotogr
fotografi
afie.
e.
O fotografie sub titluri cu litere groase:
Tipografi
Tipogra fia
a şi depozitul
d epozitul de arme
arme şi m uniţi
un iţiii a l organizaţiei
organizaţiei T.
— Arme? Muniţii?
— La proces o să ne fie uşor să dovedimdovedim că nu-s armele noas
tre. Tocmai ne-au luat amprentele. N-au decît să le compare cu
cele
ce le de pe arme.
arme.
Un băiat se urcă pe un scaun şi cere să se facă linişte:
— în privinţa
privinţa armelor,
armelor, am
am să vă povestesc
pove stesc o istorioar
istorioarăă foar
te frumoasă, şi cit se poate de adevărată. Cînd au venit să mă
aresteze, au răsturnat casa cu susu-n jos. Erau cîteva manifeste
într-un
într-u n co
c o lţ,
lţ , dar pesem
pe semnene că nu li s-au părut suficie
suf iciente
nte.. Au
A u con
co n
tinuat deci să scotocească peste tot. în fine, au găsit în hol două
scrumiere.
N oi hoho
ho hote te de
d e rîs.
rîs. Băiatul
Băiatul gesticulează ca să impună
impună tăcere.
tăcere.
— Da, două scrumiere!
scrumiere! în timpul
timpul bombardamentelor,
bombardamentelor, pără pără
seam oraşul cu un prieten care avea maşină. Pe cîmp, în jurul
Bucureştiului, am găsit nişte grenade de mină explodate. Am
adus două acasă şi le-am transformat în scrumiere. Agenţii le-au
luat cu ei. Corpuri delicte. Dacă nu erau interogatoriile, anche
tele, toată povestea asta ar fi fost un adevărat caraghioslîc!
Dacă nu erau anchetele
anche tele de la Securitate...
Alt băiat cere să se facă linişte şi citeşte la rindul său:
Punerea în circulaţie a unor manifeste clandestine de caracter
fascist
fas cist şi a unei f o i de propagandă
propagand ă întitulată
întitu lată „Flacăra
„Flacă ra ” dăde
dădeau
au de
de
bănuit,
bănuit, de cîtva timp dej deja, că
c ă exis
există
tă grupări p o litice
litic e cu o activitate
subversivă
în urma unorun or anchete ş i arest
arestăr
ări,
i, autorităţil
au torităţile
e democrate
dem ocrate au des
des
cope
co perit
rit „tipografia
„tipog rafia clandestină” unde
unde îşi
îş i tipărea
tipărea această organiza
organiza
ţie fiţuicile
fiţu icile fasci
fasciste.
ste. M aterialul
ate rialul tipogr
tipografi
afic,
c, m aterialul ti
tipărit,
părit, ca şi
m ărturisir
ărturisirilile
e inculpa ţilor
ţilor au făcut lumină în juru l planu
pla nu rilor
rilor de
de ac
a c
tivitate
tivitate ale acestei organizaţii
organizaţii şi al
a l com plicităţilor
plicită ţilor poli
po litice.
tice. Organi
Orga ni
zaţia
zaţia urmărea
urmărea suprimar
suprimarea
ea m em brilor guvernului
guvernului prin m ijloaijloace
ce te
roriste.
roriste. Teroriştii
Te roriştii au m ărturisit că voiau să-l
să -l ucidă pe preşedint
preşedintele
ele
Consiliului, Petru Groza. Şeful organizaţiei, Remus Ţeţu, a decla
rat
ra t că a p rim it instrucţiuni direct
direct de la generalul Rădes
Rădescu cu.. Ţeţu re
dacta ziarul
ziar ul clandesti
clandestin
n „Flacăra de 1 500pîn ă la 2 000
„Flac ăra ” cu un tira j de 000
de exemplare
exemplare,, la „d o m iciliul
iciliu l său
său consp
con spirativ”
irativ”..
Rid şi eu alături de ceilalţi, şi îi spun lui Ţeţu:
— Ascultă, frate,
frate, să ne înţelegem: 1 500 sau 2 000 de exem
plare,
plare, e totuşi
totu şi o mică
mică diferen
diferenţă.
ţă.
Ţeţu nu pare să guste gluma şi ridică din umeri.
Băiatul continuă să citească:
Este interesant de remarcat că declaraţiile lui Maniu au fost
tipărite cu acelaşi roneotip Boston ca şi „Flacăra”. Recrutarea
m em brilor organizaţiei s-a făcu
fă cu t după sistemul
sistemul gărzilor de
de fier, cu
jurăm
jură m inte mistice într-un
într-un cadru
cadru misterios
misterios.. Mem
M embru
bru organizaţiei ca
re nu rămîneau credincioşi
credincioşi jurăm întului
întulu i urmau
urmau săfie împu
îm puşca
şcaţi
ţi
— Păi bine,bine , Ţeţule,
Ţeţul e, devii un personaj
personaj foarte important. Mă
şi văd îngenunchin
înge nunchind d in faţa ta şi prestind jurămintul. Cadru
Cadru mis
tic. Tu porţi
po rţi mască, iar eu sărut pulpana robei tale t ale sacre.
sacre.
Cel care a vorbit aşa stă culcat pe un pat şi ride cu lacrimi.lacrimi. Şi,
cum Ţeţu nu răspunde:
— Dar de ce dracu’ dracu’ montează ei toată afacerea
afacerea astaasta de tero
rism în jurul unui simplu
sim plu manifest? Presa nu vorbeşte
vorb eşte decît de d e T.
T.
U n soldat
so ldat mi-a spus adineau
adineauriri că fiecare
fiecare emisiune
emis iune de radio înce-
,pe cu aceste
ace ste cuvinte: „T înseamnă Teroare”.
Teroare”.
— Sînt ridicoli, intervine
intervine altul.
altul. La ce poate să servească
servească as
ta? Vor avea loc alegerile, şi nu vor mai putea rămîne la putere.
Antirn Boghea
Bog hea îl întrerupe
întrerupe::
— Să nu ne n e bucur
bucurăm ăm prea tare, şi mai ales să nu fim fim atît de
o p tim
ti m işti
iş ti Dacă fac atîta zgomot în jurul unui
unui manifest
manifest — iartă-m
iartă-mă,ă,
Ţeţule
Ţe ţule — destul de d e pueril,
pueril, şi care
care în nici un caz
caz nu conţine
con ţine nimic
n imic
grav, îşi vor da probabil şi mai multă osteneală pentru alegeri,
care nu vor fi libere decît cu numele. Voi toţi sînteţi încă nişte
copii. Eu sînt un vechi socialist, şi le cunosc bine metodele.met odele. Cînd
Cînd
au avut nevoie,
nev oie, au înscenat procese
proc ese mari,
mari, făr
fărăă să aibă
aibă măcar pre
textul unui manifest. Nu-i exclus că toată povestea asta să He
ticluită în vederea conferinţei internaţionale care trebuie să se
deschidă la Londra în 11 septembrie. Ruşii vor probabil să le
dovedească aliaţilor că singurul partid cu adevărat democratic
din România
Rom ânia este
es te partidul
partidul comunist.
comunist. Cît le priveşte pe celelalte,
celela lte,
ele sînt toate de tip fascist, cum o va demonstra procesul de la
Bucureşti. Da, ăsta trebuie să fie scopul ruşilor. De altfel, m-am
exprimat prost: nu al ruşilor, ci al staliniştilor. Poporul rus, asta-i

altceva, n-are nici un cuvînt de spus.
Nu mai rîdem. Cuvintele lui Antim Boghea apasă greu. Iau
la rindul meu ziarul ca să continuu lectura cu voce tare:
Rolul generalului Rădescu. Reiese din declaraţiile lui Remus
Ţeţu ţ i ale Adriane
Ad rianeii George
Georgescuscu,, precum ţ i din
din prezen
prezenţaţa în organi
organ i
zaţie
zaţie a uno
u norr colabo
cola bora
ratori
tori direcţi ai genera
generalu
lulu
lui,
i, că
c ă Răde
Rădesc
scu
u a fos
fo s t
inspiratorul
inspirato rul organizaţiei T, căreia
căreia î i transmitea
transmitea regulat
regulat instrucţiuni
întrer
înt rerup
up lectura ca să strig:
strig:
— Ce colabora
cola boratori
tori direcţi? în afa
afară
ră de mine, nu mai mai văd pe
pe
nici unul printre voi. Şi pe urmă, nu am semnat niciodată o ase
menea declaraţie.
— Citeşte
Cite şte mai departe.
departe.
— Reiese
Reiese de aseme
asemenea
nea din
din declaraţii
declara ţiile
le m em brilor
br ilor organizaţiei
că Maniu
Ma niu ţ i Brăti
Brătianu erau la curent
curent cu
cu planuril
planu rile
e ţ i activ
activit
itatea
atea o r
ganizaţiei teroriste.
M a i cunoţteau exi existen
stenţa
ţa ei: Bebe Brătia
Brătianu,
nu, profeso
pro fesorul
rul D a n ielo-
ielo -
polu
p olu,, M ihaih a i Fărcăţanu, Carandino
Carand ino ţ i a lţi memm embri
bri ai c licilo
lic ilo r reac
ţionare. Dacă teroriţtii vor răspunde de acţiunile lor criminale în
faţa
fa ţa cu rţii m arţiale,
arţiale, nu est
este m ai puţin adevărat
adevărat că nu trebuie
trebuie să
ignor
ignorăm ăm ro lul p o litic ju
ju ca t de
de clicile
clicile lui Maniu ţ i Brăt
Brătiianu.
anu.
Fuziu
Fuziuneanea cu rămăţiţele
rămăţiţele lui lu i Antonescu
Antonescu ţ i ale gărzilor
gărzilor de fier, fo -.
losifea m etodelor
etod elor hitlerist
hitleristee nu sînt decît
de cît urmar
urmarea
ea inevitabilă a p o 
litic
lit ic ii duse
duse dintotdeauna
dintotdeauna de către către Maniu,
Ma niu, lucru ce nu trebuie
trebuie ignorat
ignora t
de opinia publică, chiar ch iar dacă M aniu nu se se află în boxa
boxa acuzaţilor
acuzaţilor..
Vacarmul reîncepe. Un băiat strigă:
— Adică:
Adică: chiar
chiar dacă
dacă n-am
n-am reuşit,
reuşit, cu toate metode
me todele
le folosite,
folos ite,
să smulgem inculpaţilor declaraţiile necesare pentru a-i aduce
pe Maniu şi pe ceilalţi în boxa acuzaţilor.
Unul dintre ceilalţi colegi de la „Viitorul” se apropie de mi
ne citind:
citind:
Georgescu
Georgescu Adriana:
Adrian a: avocat, membră mem bră a Tineretului
Tineretului Liberal,
fos
fo s tă ţe fă de cabinet
cab inet lala Ministeru
M inisteru l de Interne,
Interne, a difuzat
difuzat p ub licaţiile
lica ţiile
clandestin
clandestine, e, a făc
fă c u t parte
pa rte din organizaţia T, a asigurat legătura
legătura din
din 
tre
tre Ţeţu ţ i Răde
Rădescscu.u. D ovez
ov ezi:
i: prop
pr op riile
riile ei declaraţi
declaraţii,
i, ca ţ i cele ale
ale lui
lu i
Ţeţu.
— Priveşte toată lista. Numai în dreptul numelui tău e cu-
vîntul „dovezi”. De ce?
Şi continuă:
— Erai singura
singura care
care îiîi cunoşteai
cunoştea i personal pe Maniu,
Maniu, Brătia-
Brătia-
nu, Rădescu. Probabil că se bizuiau mult pe declaraţiile tale. „Do
vezi.” Dacă scriu asta, pesemne că nu le au. Dacă le-ar fi avut,
Maniu, Brătianu, Rădescu ar fi acum închişi în camera de ală
turi. Or, nu sînt.
Şi, după o ezitar
ezitare:
e:
— Spune-mi: ce ţi-auţi-au făcut acolo?
O tăcere adîncă în toată sala.
sala. Toate
T oate priviri
privirile
le sînt aţintite
a ţintite asu
pra mea.
Murmur:
— V eţi afla la proces.
proces.
Apoi,
Ap oi, în tăcerea care
care continuă, iau cîteva ziare
ziare şi trec în oda
ia de alături.
Sînt singură
singură în odaia mea, cu capul lipit de zăbrelzăbrele.
e.
Ieri,
Ieri, a veni
ve nitt să mă vadă Istrate
Istrate Micescu. E unul din marii noş
tri
tri avocaţi, jurisconsult eminent,
emine nt, o somitat
so mitatee a baroului,
baroului, din care
de altfel a fost scos.
scos.
— Şaptezeci
Şapt ezeci şi trei de avocaţi s-au înscris
înscris să vă apere.
apere. Vo i fi
al şaptezeci şi patrulea. Voi fi martor.
îmi
îm i sp
spun
unee şi că Maniu,
Maniu , Brătianu şi Titel
Tit el Petrescu
Petresc u au înţe
în ţele
less
perfect toată afacerea
afacerea.. Arestîndu-i pe membrii tineritineri ai partide
lor lor, comuniştii vor să arate opiniei publice internaţionale că
aceste
aces te partide îi învaţă
învaţă pe membrii
membrii lor metodel
meto delee fasciste şi astfel
astfel
să le discrediteze. Cît despre opinia publică românească, ea s-a
lămurit şi aşteaptă alegerile, E un proces înscenat pentru uzul
străinătăţii. Trebuie să ne ţinem tari.
După plecarea lui Istraţe Micescu, m-am dus să-i găsesc pe
băieţi ca să le reproduc convorbirea. Am deschis larg fereastra,
şi am început să cîntăm imnul naţional. Pe stradă, trecătorii s-au
oprit, la fel automobilele şi un tramvai. Toată strada cînta cu
noi. Cinci minute mai tîrziu, procurorul militar a intrat în în
căpere
căper e cu doi d oi agenţi
ag enţi ai Securităţii.
Securităţii. Unul
Un ul dintre agenţi
agenţi a striga
strigat:
t:
— închideţi ferestrele! Cît despre cîntăreaţă, duceţi-o la
Văcăreşti să se liniştească şi să vadă ce o aşteaptă după proces.
„Cîntăreaţa” sînt eu. Procurorul militar nu a spus nimic.
Aştept să fiu transferată la închisoarea Văcăreşti.
101
în maşină,
maşin ă, între doi soldaţi
solda ţi care îmi oferă ţigăr
ţigări:
i:
— D e ce vă trimit
trimit la Văcăreşti? Pentru
Pentru că aţi cîntat imnul
naţional? Păcat că n-aţi avut timp să-i omorîţi!
— Ziarele
Ziar ele spun prostii
prostii..
— N-aţi vrut
vrut să-i omorîţi pe şefii guver
guvernulu
nului?i?
— Nu,
Nu , cred că aş fi incapabilă
incapabilă să omor pe p e cineva.
cineva.
— Păcat.
— Da, păcat.
*
Soldaţii au oprit maşina şi au cumpărat fructe şi ţigări. Se

urcă iar lingă mine şi îmi întind pachetul.
— Pentru dumneavoastră.
Mă simt deodată liberă, şi le string mîinile.
♦
Oprim în faţa închisorii. O firmă mare: „Penitenciarul de fe

mei Ilfov”. Urc scările ţinînd sub braţ pachetul primit de la sol
daţi.
daţi. Am
A m mai fost o dată dată aici
aici pentru o clientă de drept
drept comun,
comun , o
tinără inculpată de crimă. Primul meu succes: a fost achitată.
îi
î i revăd
revăd capul sprijinit de zăbrele
zăb relele
le vorbitorului,
vorbitoru lui, cu gestul
gestu l ca
re mi-a devenit acum familiar. „Nu-s vinovată, ştiţi, nu-s vino
vată”. Plîngea.
E alt paznic acum. Cînd intrăm în vorbitor, tocmai strigă la
nişte ţigănci aşezate pe jos, care care îşi alăptează
alăptează copiii.
Soldaţii mă încredinţează paznicului.
— în prevenţie pină pină la proces.
proces.
înai
în ainn te de a ieşi,
ie şi, îmi
î mi lansează:
lansează:
— Noroc, domnişoară!
Paznicul îşi ia un aer important:
— Va să zică, zică, tu eşti terorista. Am să te anunţ doamnedoa mneii di
rectoare.
Deschide uşa din dreapta şi îmi spune să intru. în încăpere,
trei feme
fe mei,i, dintre
dintr e care una foarte grasă
grasă,, care ocupă ea singură un
birou. Şi, cum ele stau şi mă privesc, spun:
— Bună ziua.
Femeia cea grasă strigă:
— Aici nu se spune bună ziua, ci: „Sărut mina cu respect,
doamnă directoare”.
Nu-mi
Nu-m i controlez
contr olez deloc
d eloc nervii.
nervii. Rid cu lacr
lacrimi
imi.. Directoarea
D irectoarea ţi
pă în timp ce paznicul, aplecat spre ea, îi spune ceva la ureche.
Vine
Vi ne lingă mine şi mă împinge
împinge spre celelalte
cele lalte două femei care îmi
îmi
iau amprentele.
Aud un cor care cîntă undeva în închisoare TatălTa tăl nostru care
eşti
eşti în
în ceru ri...
ri...
Directoarea mă întreabă cum am putut eu, „o tînără cu un
aer atît de blind”,
b lind”, să conduc o bandă
bandă de teroriş
terorişti.
ti. îi
î i explic că, în
afară de patru băieţi — pe care nu i-am mai văzut de destul de
mult timp — i-am cunoscut pe toţi ceilalţi abia la Curtea Mar
ţială. Ea reîncepe să strige:
— Eşti o „mincinoasă
„min cinoasă ipocrită”.
ipocr ită”. Eu care
care te credeam o tînără
tînără
de treabă! Duceţi-o la sabotaj. Şi nu uita: aici trebuie să spu.'
„Sărut mîna cu respect, doamnă directoare”.
*
în peret
pe rete,
e, o uşă dreptunghiul
dreptu nghiulară ară foarte mică, pe care o d es
chide paznicul. Trebuie să mă aplec ca să intru într-o încăpere
mare, prost luminată în care domneşte un miros greţos. Paturi
suprapuse. Trei rîndurînduriri de culcuşuri.
culcuşuri. D oi paşi distanţă
distanţă între fie
care rînd. Tăcere adincă la intrarea mea. O bănuiesc ostilă. O
femeie
fem eie lanseaz
lansează:ă:
— Ie-te-te
Ie-t e-te şi la puştanca asta.
asta.
Alta comentează:
— Nu fă pe nebuna. Uită- Uit ă-te
te la ea, îşi
îşi tîrăşte
tîrăşte piciorul!
Mă urc anevoie pe culcuşul indicat de paznic. Cearşaful de o
culoare îndoielnică
înd oielnică este
e ste plin de ploşniţe. Sînt maimai multe decît în
toate celulele de la Securitate şi Interne reunite. Paturile au în
ceput
cep ut să mi se rotească
rotească în faţa
faţa ochilor, şi mă întind.
întind. Ridic
Rid ic picioa
p icioa
rele şi le sprijin de perete acoperindu-le cu ziarul pe care mi-1
dăduse adineauri „doamna directoare” spunindu-mi: „Citeşte
asta şi nu ne
n e mai veni cu baliverne”.
baliverne”. Astfel că citesc în „Scînteia”:
T înseamnă
înseamn ă Teroar
Teroare.
e. Echipele
E chipele m orţii
or ţii renas
renascc cu aceleaşi
aceleaşi ele
ele
mente. Aceleaşi, dar încă şi mai primejdioase decît în trecut, fi
indcă lecţia
lecţia pe care
care dem ocraţiil
ocraţiile
e i-au da t-o lui H itler
itler nu le-a folos
fo los it
la nimic.
— H ei, tu, aia cu picioarele în sus, dă-mi
dă-mi onorul, ca
ca gardia
gardian
n
şef, şi coboară la raport.
O femeie îmi întinde mina.
— Haide, coboară, puştoaico.

Femeile s-au aliniat pe două şiruri. Paznicul spune cu un aer
martial:
— Noapte
No apte bun
bună,ă, fetel
fetelor!
or!
— Să trăi{i,
trăi{i, răspunde corul fetelor.
Iar îmi vine să rid. De îndată ce se închide uşa, se apropie
două femei de d e mine.
mine.
— Din ce band bandăă eşti?
eşti?
Megafonul
Meg afonul a început să urle: rle:
„Vorbeşte Moscova: faptul că zeci de fire leagă între ele or
ganizaţiile teroriste ale lui Rădescu, Maniu şi Brătianu Brătianu nunu poate
po ate
surprinde pe nici un observator care e cîtuşi de puţin la curent
cu istoria politică a României.”
Femeile au început să ţipe:
— Gura!
Gura! Ce ne tot pisează
pisează cu poveştile
pove ştile lor!
lor!
Cea de lingă mine începe iar:
— Ţi-ai înghiţit limba?limba? Din ce bandăbandă eşti?
Megafonul continuă:
„Vă vom da acum lista teroriştilor: Georgescu Adriana,
unealta călăului din Piaţa Palatului...”
— D in ce bandă?
bandă? Sînt\,un
Sînt \,unealta
ealta călăului
călăului din Piaţa Palatului”.
Palatului”.
Vecina mea pare încîntată:
— Zău aşa? Va să zică, ai vrut să le faci de petrecanipetr ecaniee la toţi?
toţi ?
Şi lui Ana Pauker? Am fost cu Ana Pauker în închisoare, la
Dumbrăveni.
Dumbrăve ni. Avea A vea bucătăria
bucătăria ei, personală
p ersonală cum s-ar
s-ar zice.
zice. Băftoa-
B ăftoa-
să. Peste cîtva timp, poate ai s-o ai şi tu. Primea tot felul de pa
chete din Rusia. Fată de treabă, zău că da. îmi dădea cafea cu
lapte şi cozon
coz onacac şi tot
to t îmi povestea
po vestea de „Max
„Max””, Lenin, tipii ei, zău
aşa. Ziceam da, da, şi-i mîncam cozonacul. Pe urmă au luat-o
ruşii. Acum, uite-o că s-a întors. Face pe cucoana mare şi se
plimbă cu maşina. S-a făcut că nu mă cunoaşte într-o zi cînd am
văzut-o pe stradă.
îşi
îş i ia un aer preţio
pre ţioss şi îmi întin
în tinde
de mina:
mina:
. — Eu îs Florica Ungureanu. Ungureanu. D e cincisprezece
cincisprezece ori la zdup
zdup..
Mă maimai odih
o dihne
nesc
sc şi eu,
eu , zău aşa
aşa.
Şi Florica Ungureanu le strigă strigă celorlalte:
celorlalte:
— Fetelor!
Fetel or! Puştoaica-i şef şe f de band
bandă.
ă. E terorista care a vrut
vrut
să le facă de petrecanie la tot guvernu’.
— Bravo,
Bravo, puştoaico. Eşti şef
şe f de bandă?
bandă?
Mă simt ca un leu In cuşcă. S-au adunat toate în jurul meu ca
să se uite la mine. Una din ele mă pipăie şi-şi dă cu părerea:
— Eşti din banda
banda lui Puica
Puica??
— Puica?
— Aia de-a omorît o actriţă ca să-i ciordească bijuteriile.
Lingă teatru. Dacă ţi-ar fi mers cu Ana Pauker, ai fi avut şi tu
bijuteriile lui Stalin.
Intervine alta:
— Proasto. Terorista-i politică. La fel ca ca Ana Pauker.
Pauker. Ana a
pus o bombă
bo mbă ca să omoare
omoa re parlamentu’ şi terorista avea
avea o bandă
bandă
ca să omoare guvernu’. Ăştia nu fac decît să se certe între ei, po
liticii.
— N-am vrut să omor omo r pe nimeni.
— Ia nu maimai face pe mironosiţa. Cu noi nu-ţi merge. Zice Zi ce
sau nu la radio că eşti teroristă? Da. Atunci?
Florica Ungureanu reia:
— Şi ziarele. Pe P e pagi
pagina
na întîi. Avem şi noi baftă
baftă să-ţi vedem
mutra.
Intervine
Intervin e alta:
alta:
— D a ’ nu ţi-au pus poza în ziar ca mie. Sînt mai ceva ca tine.
Poza mea pe prima pagină şi cu litere groase: Gaby, femeia cu
opt
op t logodn
logodn ici.
ici.
Pe urmă, cu falsă modestie:
— Pe toţi i-am omorît.
— Nu te t e mai lăuda atîta, cîrpo,
cîrpo, îi aruncă
aruncă alta care, aşezată pe
vine peste o căldare, cu fustele suflecate, îşi face nevoile.
— D u -te
-t e de te mai spală
spală la fund
fund,, ttîr
îrfă
fă!! Ţi-a căzut curul.
curul.
Cea astfel interpelată sare şi o înşfacă de ciuf pe „Gaby cu
opt logodnici”. Celelalte dau fuga. Bătălia a devenit generală.
Megafonul transmite muzică. La celălalt capăt al sălii, cinci fe
mei,
me i, cu sînii dezgoliţi, dansează isteric.
isteric.
Profit de vacarmul general ca să mă sui din nou în culcuş.
„Gaby cu opt
op t logod
lo godnici
nici”” s-a desprins
desprins prima din încăierare şi vine vin e
lingă mine. Trebuie să-mi împart patul cu ea. Mă învaţă cum să
omor
om or ploşniţele:
ploşniţele: „Iei
„Iei o foaie de ziar
ziar,, scuipi pe ea, ocheşti ploş
niţa şi o striveşti”. Dansînd, femeile au răsturnat căldarea.
\
Ferestrele sînt închise ermetic. Mirosul se răspîndeşte prin

încăpere.
încăpere .
N-am dormit toată noaptea. în zori, responsabi
responsabila la celulei
celule i îmi
spune:
— H ei, terorista, crezi
crezi că eşti la bal?
bal? IaIa te uită ce confeti
con feti ai
făcut. Hai, fuga, coboară şi mătură.
„Confe
„C onfeti”-le
ti”-le sînt foile
fo ile de ziar
ziar.. „Metoda
„Metod a Gaby.”
Gaby.” Dezgustată
Dezgu stată să
tot strivesc la ploşniţe, am aruncat toată noaptea pe jos ziarele
pe care mi le întindea
întind ea Gaby.
Gaby. Mătur.
ătur.
Responsabila
Resp onsabila s-a îmblinzit
îmblinzit..
— Eşti o teroristă de treabtreabă.
ă. Eşti de serviciu
serviciu la corvoadă.
corvoadă.
— Ce corvoadă?
— Corvoada căldări
căldărilor.
lor. Hai, ia-le de aici.
aici.
Iau două căldări, şi o urmez pe responsabilă. Ieşim în curte şi
stăm ia coadă în faţa a două closete primitive, în care trebuie
golite
go lite căldările.
căldările. Pe cimentul din curte,
curte, nişte ţigănci
ţigănci se despădu-
chează unele pe altele, căutindu-se în păr, molatec întinse la
soare.
La înapoiere, sala mă aclamă. Gaby le impune tăcere şi îmi
spune
spun e cu multă demnitate:
demnitate:
— Ştii, teroristo, te potriveşti
potriveşti cu noi. Eşti
Eşti populară.
populară.
Declaraţia ei de prietenie
prieten ie se soldează
soldează cu altă
altă corvoadă
corvoadă la căl
dări, pe care trebuie să o prestez în semn de recunoştinţă.
*
De cit timp mă aflu la Văcăreşti? Ziua, dorm pe jos. Noap

tea, vînez ploşniţe urmînd fidel „metoda Gaby”. Cînd mai apuc
să gîndesc, mă gîndesc la proces. Megafonul
Megafon ul transmite zilnic alte
a lte
comentarii
come ntarii alea le postului de
d e radio
radio Moscova.
Moscova.
„Şeful organizaţiei
organ izaţiei T a recunoscut
recunoscut că a avut
avut intenţia să conti
con ti
nue cu actele de terorism şi a cerut membrilor organizaţiei să-şi
pregătească
pregătească armele
arme le in vederea
vederea unei
unei misiuni
misiuni speciale. în manifes
tele
te le lor, fasciştii
f asciştii au îndrăznit
îndrăznit să spună că într-o bună
bună zi războiul
războiul
dintre U.R.S.S.
U.R .S.S. şi Aliaţi va fi inevitabil.”
inevitabil.”
Cum putea
p utea „organizaţia”
„organizaţia” să-ji continue actele
actele de terorism pe
care nu le comisese niciodată? încerc să îmi ordonez ideile. Nu
îmi mai amint
am intesc
esc exact ce conţin
con ţinea
ea „Flacăra”.
„Flacăra”. De
D e altfel,
altfe l, nu era
manifestul cel mai interesant. Ce i-o fi spus Ţeţu generalului în
ziua aceea?
ace ea? Mare copilărie
copilări e că l-am dus
dus pe Ţeţu la general. Toată
povestea
pove stea asta
asta e grotescă
grotescă..
Megafonul nu mai încetează:

„Organizaţia poseda birouri şi sedii secrete. Organizaţia
avea şi un cod cifrat. Întîlnirile dintre agenţii organizaţiei erau
fixate prin telefon intr-un limbaj dinainte convenit. Rapoartele
se înaintau pe cale ierarhică. Existau trei tipuri
tipuri de rapoarte: ra
poartele de executare a misiunii şi rapoartele excepţionale. Pri
mele erau săptămînale şi conţineau în încheiere formula tip:
«Dacă are arme şi de ce calibru».”
calibru».”
Aş vrea să mai am puterea să rid. „Trei tipuri de rapoarte”,
care sînt două, formula tip menţionind calibrul armelor, toată
pălăvrăgeala
pălăvrăgeala asta,
asta, toate
toa te clişeele repetate pe toate tonurile
tonu rile la an
chetă
chet ă şi reluate
relu ate acum de Radio
Ra dio Moscova
M oscova şi presa
presa comunistă.
Ce oi fi semnat din toate astea? Injecţia? Capul mă arde, mă
arde.
*
în seara acee

ac eea,
a, după
d upă ce
c e ne-a urat „No
„ Noap
apte
te bună fete
fe telo
lor”
r” şi a
aşteptat să-i răspundem în cor „Să trăiţi”, paznicul îmi spune că
mîine, de îndată ce voi deschide ochii, va veni să mă ia pentru
„judecată”.
Mare surescitare
surescita re în sală.
— Ascultă,
Ascu ltă, dacă te pun la zid, lasă-mi
lasă-mi mie pantofii.
pantofii. Sînt faini.
faini.
Florica vrea să-mi dea o bluză roşie.
— Să mi te faci frumoasă, fetiţo. Mănîncă ceva, că arăţi de
parcă ai fi ieşit din rahat.
— Dă-i pace cu zdrenţele tale. Vrei s-o facă pe mironosiţa.
Ascultă, puştoaico, smiorcăie-te tot timpul. Smiorcăie-te pînă-1
înm
în m oi pe judecă
ju decător.
tor. Fă-te
Fă- te că leşini.
— Cum să leşin?
— Dă-te cu căpăţîna de bancă. Mîine cînd picurătoarea o
să-şi pornească tramvaiele, cine o să mai fie ca tine? Singură cu
treizeci şi doi de ţipi. Sînt frumoşi, tipii tăi?
— Ce înseamnă „picurătoare”?
— Ceasul,
Cea sul, cîrpo. Fii mai populară.
populară.
Continuu să strivesc
strivesc ploşniţe.
A doua
d oua zi, în zori, s-au adunat
adunat în jurul
jurul meu ca să-mi
să-mi dea ulti
mele
me le sfatur
sfaturi.i.
— Leşină.
— Plîngi cît poţi.
LA ÎNCEPU T A FOST î FÎRŞITUL 107
— Z i-le
i-l e că ai copii, că nu trebuie lăsaţi
lăsaţi orfani;
orfani; asta ţine în
totdeauna.
O ţigancă mi-aduee
mi-ad uee o iarb
iarbăă pe care a descîntat-o
descînta t-o în ajun
ajun.. Alta
Alt a
mă învaţă o formulă ca să moară preşedintele.
Abia mă ţin pe picioare. Paznicul mă încredinţează unor sol
daţi. Se luminează de ziuă, străzile sînt pustii, oraşul mai doar
me încă.
*
La Curtea
Curtea Marţială sînt condusă în biroul biroul comandantului
comand antului în
chisorii. Lîngă el, aşezat la birou, omul-şobolan. Comandantul
se scoală şi iese spunînd:
— Pe curînd,
curînd, domnule
dom nule Nicolski
Nicolski..
Mă simt nespus de bogată prin faptul că-i cunosc numele. Se
scoală,
scoală , şi-aruncă ţigara
ţigara şi vine spre mine. Nu mă dau înapoi.
— Ascultă, vreau să fiu drăguţ cu tine şi să-ţi dau un sfat.
Dacă nu-1 urmezi, s-ar putea să-ţi pară rău. Mă înţelegi, nu-i
aşa? Mai întîi, să nu fii obraznică la proces aşa cum ai fost la
anchetă.
Zîmbesc, calmă, destinsă
destinsă:: îi cunosc numele, îi cunosc
cunos c numele!
numele!
— Şi pe urmă, nu povesti nimic despre anchetă la proces.
Un singur
singur cuvînt
cuvînt de prisos, şişi ţi-ai semnat sentinţa.
sentinţa. O să te omo-
omo -
rîm.
Continuu să zîmbesc:
— Altceva nici nu cer. cer. Asta-i tot?
Intră un soldat:
— Pot să iau deţinuta?
— Ia-o, şi să nu mai aud de ea. ea.
înai
în ain
n te de plecare,
pleca re, îi spun, foarte calmă:
calmă:
— Pe curînd, Nicolski.
*
în curte,
curt e, băieţ
b ăieţii
ii sînt
s înt aliniaţi
alin iaţi doi cîte
c îte doi. îmi
îm i reiau locul
loc ul lîngă
Antim
Antim Boghea,
Bog hea, care îmi strînge mîna. mîna.
— Ne-am temut pentru dumneata. Cum a fost la Văcă
reşti?...
— Nu prea rău rău.. în afară
afară de ploşniţe.
— Ai fost cu politicele?
politicele ?
— Nu, cu dreptul comun. Ce zi zi e azi?
108 A D R IA N A G E O R G E S C U
— Vineri 7 septembrie.
Un ofiţer ne lansează un ordin. Şirul se pune în mişcare. Au
zim în spatele porţilor închise vacarm de mulţime. Antim Bo-
ghea îmi spune:
— Oamenii
Oam enii carecare vor să asiste la proce
proces.
s.
— Procesul
Proc esul nu trebuie să să fie secret. De
D e ce nu
nu sînt lăsaţi să să
intre?
— P.C.
P.C. găseşte
găseş te probabil că că e mai prudent aşa.aşa. Şi îi înţeleg.
Pornim pe un culoar şi sîntem introduşi în boxa acuzaţilor.
în sală, unifor
un iforme
me engle
en gleze
zeşti
şti şi americane.
american e. îl string de mină pe
Antim Boghea.
— Au venit.
— Da. Va V a trebui să încercăm să spunem
spune m cît mai mult posibil.
Un băiat în spatele
spat ele meu se agită
agită::
— Londra şi Washingtonul vor afla afla mîine.
mîine. Misiunile lor sînt sînt
în sală.
îmi
îm i încl
în cleş
eşte
tezz dinţii: va trebui
t rebui să spun
sp un tot, tot.
Se anunţă curtea. Toată sala se scoală în picioare. Intră cur
tea: generalul Ilie Creţulescu, colonelul magistrat Iorgu Negrea-
nu şi colonelul Niţă Nicolau. Interogatoriile de identificare în
cep. în afară de trei socialişti, mai în vîrstă, nici unul dintre noi
nu are treizeci de ani. Băieţii sînt în majoritate studenţi la Drept
sau la Politehnică.
Politehn ică. Odată interogatoriile de identificare isprăvi isprăvi
te, preşedintele întreabă dacă avem avocaţi.Profesorul Venia
min, unul dintre
din tre avocaţi, răspunde afirmafirmati
ativ:
v: şaptezeci şi trei de
avocaţi s-au înscris pentru apărare. Curtea nu reţine decît trei
zeci şi doi.
Mă ridic.
— Aş vrea să relev un un incident. Aş vrea
vrea de asemenea
asem enea să fie
consemnat în procesul verbal al şedinţei.
Preşedin
Pre şedintele
tele îmi dă cuvîntul.
cuvîntul. Ochii băieţilor
b ăieţilor sînt
sînt aţintiţi asu
pra mea.
— Domnule preşedinte, domnul Nicolski, de la Securitate,
care în timpul anchetei a uzat şi abuzat de ameninţările cele mai
diverse, m-a convocat acum circa o oră în biroul comandantului
Curţii Marţiale
M arţiale ca să-mi
să-mi spună textual:
textual: „Un singur cuvînt de pri p ri
sos, şi ţi-ai semnat sentinţa Dacă vorbeşti, o să te omorîm om orîm”. ”.
Preşedintele
Preş edintele spune:
spune:
— Tocmai aţi declara
declaratt la interogator
interogatoriu iu că sînteţi şi dumnea
voastră avocat. Ar fi trebuit deci să-i răspundeţi domnului Ni-
colski
colsk i de
d e la Securitat
Sec uritatee că nu mai
mai e cazul să intervină,
intervină, dat fiind
fiind că
vă aflaţi actualme
actua lmente
nte sub jurisdicţia
jurisdicţia Curţii Marţiale.
Marţiale.
Stau jos. Băieţii mă lovesc pe umăr murmurînd: „Bine jucat,
ai fost tare”, în timp ce Antim Boghea îmi şopteşte la ureche:
— Poate
Poa te că o s-o plătim destul de scump, scump, dar
dar meri
merită tă..
Un avocat cere amînarea procesului, apărarea neavînd tim
pul necesar să studieze dosarele. Alţi trei i se alătură. Un al pa
trulea contestă legitimitatea legii conform căreia am fost aduşi
în faţa Curţii Marţiale,
Marţial e, un al cinci
cin cile
lea..
a....
Abia îi ascult. Mă gîndesc la cuvintele, la frazele pe care le
voi spune, îi privesc pe membrii misiunilor britanică şi ameri
cană, care iau note. Sala mi se învîrte în faţa ochilor,
ochilo r, şi aş vrea
vrea să
spun totul cît mai repede. Avocaţii cer un nou termen de jude
cată. Şedinţa se suspendă. Curtea deliberează asupra incidente
lor relevate
releva te de apărar
apărare. e. Procesul este
est e amînat
amînat pentru luni luni 10 sepse p
tembrie, la ora nouă dimineaţa.
*
Sîntem din nou adunaţi în sala cea mare a închisorii. împart

cu băieţii pachet ul de ţigări
ţigări oferit de un avocat în momentul
m omentul su suss
pendării şedinţei, şi fumăm citind ziarele.
Antim
An tim Boghea
Bog hea ne aducea mare mareaa ştir
ştire:
e: Maniu, Brătianu
Brătianu şi Ţi
ţei Petrescu au cerut
cerut să fie audiaţi
audiaţi ca martori
martori.. Un
U n băiat se caţără
caţără
pe un scaun, imită cele
ce le trei
tr ei sunete
sunet e surde de la B.B.C. şi lanseaz
lansează:ă:
„Comunicat al Marelului Stat Major al libertăţii. Operaţiuni
victorioase
victor ioase pe toate
to ate fronturi
fronturile.le. Repliere
Re pliere a trupelo
trupelorr inami
inamice.
ce. D e
taliu strategic: în sală, reprezentanţi ai misiunilor anglo-ameri-
cane. Moralul trupelor: excelent”.
Cîntăm, rîdem, ne simţim teribil de tineri.
S-a înserat,
î nserat, cînd un băiat năvăleşte în încăpere
înc ăpere strigîn
strigînd:
d:
— Reped
Re pede,e, trebuie să ne bari
barica
cadă
dăm.
m. Nicolski şi toată echipa
de la Securitate vor fi aici într-o clipă. Tocmai i-am văzut co-
borînd din două autobuze oprite în faţa sîrmei ghimpate.
— Nu spune
spu ne prostii.
prostii. Preşedintele i-a
i-a spus Adrianei că Secu
ritatea nu mai are nici o putere asupra noastră.
Deschid uşa, şi văd intr-adevăr pe Nicolski şi cinci agenţi pe

coridor. Le strig băieţilor:
băieţilor:
— Toată
Toa tă lumea la mine în cameră.cameră. Să ne barica
baricadăm
dăm:: sînt
sîn t aici.
Ne înghesuim toţi în camera mea. Patru băieţi blochează
uşa. Alţi
Alţ i trei deschid fereastra
fereastra dinspre stradă
stradă şi le
l e strigă trecăto
trec ăto
rilor:
— Salvaţi-ne. Securitatea vrea să ne răpească. Aparţinem
aşa-zisei organizaţii T.
Oamenii
Oam enii se opresc pe p e stra
stradă
dă.. în spatele
sp atele uşii,
uşii, Nicolski
Nico lski urlă:lă:
— Desch
De schideideţi
ţi uşa,
uşa, reacţionari
reacţionari nemernici!
Spun:
— Nu vom deschid d eschidee uşa decît
decî t procurorului
procurorului militar.
militar. Să
Să vină
procurorul militar să să ne spună să deschidem
deschide m uşa.
uşa.
Agenţ
Ag enţiiii sparg uşa.
uşa. Urlăm în cor:cor:
— Procurorul militar!
Uşa e spartă.
— Cu sau sau fără
fără procuror
procuror militar,
militar, o să ştim noi să vă omorîm,
adunătură de reacţionari împuţiţi! vociferează un agent.
Am amuţit cu toţii. In Intr
trăă procurorul
procurorul militar,
militar, urmat
urmat de NicN icol
ol
ski.
— Trebuie
Treb uie să-i urmaţi.
urmaţi. Vă însoţesc.
Este
Est e livid.
livid. Agenţii
A genţii ne încercuiesc în timp ce Nicolski ţipă: ţipă:
— Cine le-a le- a dat viperelor
vipe relor ăstora
ăstora ziare?
ziare? Cine le-a permis să
fumeze?
Agenţii ne îmbrîncesc spre uşă în pumni. Soldaţii privesc
scena.
Ţin ochii
oc hii închişi. Nu îndrăznesc să-i
să-i privesc pe băieţi. N e vor
omorî? Băieţii
Bă ieţii n-au nici o vină.
vină. Doar
Doa r eu am vorbit.
vorbit. Ne vor omorî
pe toţi?
O frînă bruscă. Am ajuns. Cu încăpăţînare, ţin ochii închişi.
Maglaşu, un socialist, aşezat lingă mine, îmi strînge mina.
— Sintem la Securitat
Securitate.
e.
îmi
îm i vine
vi ne să ţip. Orice, numai asta nu!nu! Voiam
Vo iam să mă onjioa
onjioarere,,
dar asta
asta nu voi
vo i mai putea suporta.
Sînt despărţită de grup, împinsă pe coridoare. Sînt aruncată
într-o
înt r-o celulă.
celu lă. Am căzut pe jos. Nu-i
Nu -i nimeni
nim eni în celulă.
celu lă. Toat
To atee sce
sc e
nele pe care le-am trăit la Securitate îmi revin în minte, îmi dan
sează in faţa ochilor, mă împresoară. îmi iau capul în mîini şi

repet la nesfîrşit: „Dacă nu mi-e frică sînt liberă; dacă nu mi-e
frică, sînt
sî nt liberă”.
libe ră”. Fraza
Fraza Varvarei,
Varvarei, Varvara
Varvara „cea căreia nu-i mai e
frică”.
Dar mie mi-e mi- e frică,
frică, groaznic de frică
frică.
* _ 4*
*
Am adormit în zori. N-am fost luată la anchetă. Mă trezeşte
un paznic:
— Haide, vino.
S-a luminat. Ieşim în curte. Paznicul mă îmbrînceşte.
— Mai repede, putoare.
Ajungem in faţa unei gherete, în care se află un plutonier.
Lingă el, un agent, cu dosare în mină.
— Uite-ţi dosarul.
Citesc
Cite sc declaraţiile
decl araţiile pe care le-am dat.
dat. Răsuflu uşura
uşurată
tă..
„Subsemnata recunosc că am făcut parte din organizaţia T,
că am prestat jurămînt, că am vrut să răstorn guvernul prin for
ţă.” Asta-i tot. Pe masă, alte dosare sînt deschise alături de al
meu. Mă prefac că citesc cu atenţie declaraţia mea şi arunc o
privire asupra
asupra celui
celu i al unui băiat.
băiat. „Subsemantul recunosc
recunos c că am
vrut
vrut să omor pe Ana A na Pauk
Pauker,
er, Teohari
Teohari Georgescu, Vasile Luca
Luca şi
pro b a b il pe
p rob pe Gheorghiu-Dej.”
„Probabil.” Rid. Băiatul ăsta, cu toate loviturile, şi-a păstrat
simţul umorului.
umorului.
Agentul
Age ntul urlă
urlă..
— A i terminat de citit, putregai
putregai reacţiona
reacţionar?
r?
Paznicul mă îmbrînceşte. Revin în celulă.
*
Alt paznic îmi aduce supa într-o gamelă. Arunc supa pe jos
de îndată ce iese. Mă tem să nu vrea să mă otrăvească. Mi-e tea
mă de orice.
Noapte.
Noap te. în faţa
faţa celule
ce luleii se opresc
opre sc paşi.
paşi. Se deschide uşa
uşa::
în birou, Nico
Ni cols
lski
ki şi alt
a ltee trei figuri
f iguri necuno
nec unoscu
scute.
te.
— Semnează aici.
Citesc: „Subsemnata declar că că am
am luat cunoştinţă
cunoş tinţă de dosarul
dosarul
meu şi am fost bine tratată la anchetă”.
— Semnezi, căţeauo?
— Nu,Nu , prefer să scriu

scriu,,
— Ţi-a venit
ven it mintea la
la cap?
cap?
Scriu:
Scriu: „Subsemnata
„Subs emnata declar că mi-am văzut dosarul in prezen preze n
ţa unui agent
agen t al Securităţii şi al unui plutonier
pluto nier de la Curtea
Curtea Mar
ţială, şi nu a avocatului meu, şi că am fost maltratată
maltratată la anchetă”.
an chetă”.
Nicolski ridică mina ca să mă lovească. Altul îl reţine:
— După proces.
— Lepră reacţion
reacţionară,
ară, o să-ţi treacă
treacă ţie obrăznic
obrăznicia.
ia. Ai s-o
s- o faci
pe Mata-Hari în Siberia.
— Cine-i Mata-Hari?
— Nu-ţi mai rostogoli aşa ochii ca o tîmpită şi şterge-o în
celulă,
celulă , pînă nu te fac bucăţele.
bucăţele.
O „şterg” în celulă.
*
Nu reuşesc să adorm. Toată noaptea, paznicii trec în sus şi în

jos prin faţa celulei. Repet
Re pet obsesiv fraz
frazaa Varv
Varvar
arei:
ei: „Dacă nu mi-e
frică, sînt liberă; dacă nu mi e frică, sînt liberă”.
*
A doua zi, paznicul deschide uşa uşa:

— Haide.
Mă împinge în curte. Un camion. Mă urc. Băieţii îmi string
mîna. Unul dintre ei îmi şopteşte:
— N e duc din nou la Curtea Marţia
Marţială.
lă.
Sînt foarte palizi, dar zîmbesc. Procesul se va relua.
*
E foarte
foar te cald în sală. Intrîn
Intrînd,
d, aruncăm
aruncăm o privire
privire în
în public:
public: re
prezentanţii misiunilor sînt din nou acolo.
Se anunţă curtea. Stupefacţie generală. Curtea nu fnai e ace
eaşi! Ieşirea preşedintelui, după intervenţia mea, pesemne că a
displăcut
displăcut Partidulu
Partiduluii Comunist.
Comunist. Noul preşedinte se numeşte
num eşte Ale
Al e
xandru Petrescu. Antim Boghea îmi spune:
— Este
Es te fostul director
director al închisoril
închisorilor
or sub
sub Antonescu. Acum
cîteva luni, mai figura încă pe lista criminalilor de război.
Preşedint
Pre şedintele
ele prestează jurămîntul
jurămîntul punînd mîna pe cruce. Un
zgomot sec, crucea s-a rupt în două! Tumult în sală. Şedinţa se
suspendă. Un ziarist strigă:
— Asta-i
Ast a-i sabota
sabotaj.
j. Mina
Mina reacţi
reacţiunii.
unii.
Un avocat îi răspunde:
— Sau a Domnului.
Curtea reapare. Au renunţat săsă mai prestez
pre stezee jurămînt.
jurămînt. Se de
de
clară deschisă cea de-a doua şedinţă. Avocaţii relevă incidente
de incompetenţă. Procurorul neagă temeiul lor — este vorba
despre recentul nostru sejur la Securitate — şi închide inciden
tul citind actul de acuzare:
acuzare: Organizare de grupu ri clandesti
clandestine,
ne, sub-
vers
versiv
ive,
e, tipă rire şi răspîndire de de f o i clandes
clandestine
tine,, organizare a un or
centre de
de rezi
rezist
sten
enţă
ţă,, pos turi
tur i de radioemisie şi atentate
atentate plănuite
plănu ite c o n -
tra
tra con du căto rilor dem ocraţi ai ţării pentru
pentru a tulbura
tulbura ordinea
ordinea exis-
exis-
tentă în ţa ră depozitare
depozitare de arme
arme..
A sfîrşit de citit actul de acuzare.
Mă scol în picioare.
— D omnu
om nulele procuror,
procuror, despre ce arme
arme esteest e vorba?
vorba? Dacă tri
bunalul âr avea amabilitatea să compare amprentele noastre cu
cele
ce le de
d e pe
p e arme, acest argument nu ar ar mai
mai sta în picioare.
Preşedintele intervine:
— Acuzată,
Acu zată, nu ai cuvîntul. Să trecem la interogato
intero gatoriul
riul acu
zaţilor. '
Băieţii îşi fac depoziţiile. Nu se recunosc-vinovaţi. Spun că
au iscălit ce li s-a dictat la anchetă sub lovituri ori sub presiuni
morale: fiindcă le era foame sau fiindcă le era frică. Cei care au
iscălit imediat nu au fost loviţi.
Un tînăr blond declară că nu a citit şi răspîndit niciodată
„Flacăra”.
— Eşti acuzat că ai montat
mon tat un aparat
aparat de radioemisie.
radioem isie.
— Aş vrea foarte mult să mi-1 arătaţi, domnule preşedinte.
Cunoştinţele mele tehnice se rezumă !a instalarea unui gramo
fon.
Preşedintele
Preşed intele sp spune
une::
— Nu mai ai cuvîntul.
cuvîntul. Următorul.
Următorul.
Următorul e Ion Maglaşu, socialist, fost şef al sindicatelor
maritime. Se scoală, îşi spune numele şi prenumele şi se adre
sează preşedintelui:
— Cum îndrăzniţi să declaraţi corp delict de lict o carte de vizită de
mulţumiri primită de la ambasada britanică fiindcă am semnat
în regist
re gistrel
relee lor la Victory
Victory Day ? Cum îndrăzniţi să să spuneţi
spu neţi că sînt
fascist? I-am cunoscut personal la congresele socialiste de la
Londra
Londra pe domnii
dom nii Bevin şi Attlee.
Att lee. Vor fi foarte miraţi
miraţi să
să afle că
sînt fascist, eu care reprezentam la acele congrese mişcarea so

cialistă românească.
Procurorul
Procur orul strigă
strigă::
— Eşti un trădător
trădător al clasei muncitoare şi spărgător al miş
cării
cării sindicale.
sindic ale.
Maglaşu ridică şi el tonul:
— D e ce? Fiindcă am organizat alegeri sindicale cu toată
toată in
terdicţia guvernului? Oare eu sînt fascist, sau guvernul? Ştiţi ca
şi mine că guvernul.
Preşedintele îi ia cuvîntul. Evident, e mai prudent.Şedinţa se
suspendă. Se va relua după-amiază. Ieşind, îi strîngem toţi mina
lui Maglaşu.
*
Mîncăm sandvişuri
sandvişuri în camera de la închisoare
închis oare şi citim ziarele.
ziarele.
O delegaţie
delegaţie a guvernu lui se află la Mosc ova. ova . Tătăr
Tătărăsc
ăscu,
u, m inis-
trul
tru l A fa ce rilo r Exter
Externe,
ne, este
este p rim
ri m it de Vîşin
Vîşinsk
skL
L
Nimic despre amînarea procesului. Editoriale în legătură cu
T. Un titlu: Gă rzile de
de F ier la T. Alături, cu litere
lit ere groase:
groase: Datoria
de a f i liber
liberi.
i.
Rîd.
— Au umor.
Unul
Un ul dintre băieţi
băieţi spune:
spune:
— Parcă aş fi la teatru.
teatru. Piesa
Pies a e burlescă, rolurile sînt
sîn t prost
distribuite, nu, nu prost distribuite, ci inversate. De o parte,
curtea:
curtea: preşe
pr eşedin
dintele
tele este
es te un criminal
criminal de război, procurorul
procurorul a ucisucis
un evreu, sub nemţi.
nemţ i. D e partea
partea cealaltă
cealaltă:: acuzaţii,
a cuzaţii, aparţinîn
aparţinînd d sin
gurelor partide care nu au colaborat cu nemţii, partidelor care
au realizat lovitura de stat din 23 august şi au răsturnat regimul
Antonescu!
Maglaşu ridică din umeri:
— Nu există roluri
roluri inversate.
inversate. Totul e în ordinea firea
firească.
scă. O
dictatură este
est e înlocuită
înlo cuită prin
prin alta. Un fascism prin altul. în august
1939, Molot
Mo lotov
ov a strîns mina lui Ribbentrop.
Ribbent rop. In august 1939,
1939, RuRu
sia şi Germania au semnat un pact şi şi-au împărţit cîteva ţări.
Cei care nu au văzut în pactul acela decît un simplu act diploma diplom a
tic s-au înşelat. Are bătaie mult mai lungă. E deci normal să fim
mereu de partea cea proastă, adică bună, bună, în boxa acuzaţilor.
acuzaţilor.
Intervine altcineva:
altcineva:
LA ÎNCEPUT A FOST
FOST SFÎRŞITUL
SFÎRŞITUL 115
115
— Nici una din acuzaţiile lor nu stă în picioare. O să fim

achitaţi.
Antim Boghea îl potoleşte:
— Nu fi prea optimist. Să aşteptăm să vedem ce se va în-
tîmpla la conferinţa de la Londra. Grabă asta ca să termine cît
mai repede procesul... Parcă şi văd delegaţia sovietică citind la
conferinţă sentinţele noastre, pe care probabil că le-au luat cu ei
de la Moscova. Sentinţele s-au dat deja. Să nu ne facem iluzii.
Băieţii protestează:
— Se vor ţine alegeri
aleger i şi atunci
atunci nici un singur comunist
com unist nu va
mai rămîne la putere.
Maglaşu
Maglaşu spune
spun e cu o voce obosită:
obosită:
— Şi dacă, la Ialta, anglo-americanii ne-au cedat sovietici
lor? De ce nu cunoaştem încă încă rezultatele Ialtei?
Ialtei? Dacă la Ialta...?
Joată lumea ţipă:
— Asta-i o prostie.
prostie. Eşti
Eşti nebu
nebun!n!
Maglaşu reia:
— N-aş vrea
vrea să fiu
fiu cobe. De
D e altfel, sper să aveţi
aveţi voi dreptate.
Un băiat intră alergînd:
— Ascultaţi, copii, am aflat numele celorlalţi doi ţipi care
au condus ancheta cu Nicolski: Bulz şi Stroescu.
Un băiat se scoală şi strînge pumnii, spunînd:
— Bulz şi Stroescu. Nicolski,
Nico lski, Bulz şi Stroescu.
Altul murmură:
— Trei nume
nu me pe care nu nu le vom uita. Nu-i
Nu- i aşa că nu le vom
uita, că nimic nu ne va putea face să le uităm?
Unii după alţii repetăm:
— Nu le vom uit uita.
a.
E ca un jurămînt, primul jurămînt pe care l-am prestat îm
preună.
*
Şedinţa de după-amiază începe intr-un vacarm indescripti
bil;
bil; afară,
afară, comuni
com uniştii
ştii „manifestează”. Din stradă
stradă ne parvin
parvin voci
vo ci
ferări: „Moarte teroriştilor, moarte lui Ţeţu, moarte Adrianei
Georgescu, moarte lui lui Antim Boghea,
Boghea, moarte
mo arte...”
...”
Antim Boghea se apleacă spre spre mine
mine::
— Vezi
Ve zi deci
de ci că nu se dau în în lături
lături de la nici
nici un sacrificiu
sacrificiu..
Ridic din umeri. Nu sînt obsedată decît de o singură idee: să

pot vorbi. D e nimic altceva nu-mi pasă.pasă. Parcă aş avea
avea febră,
febră, şi aş
vrea să dorm. Dar mai întîi trebuie să vorbesc.
Preşedintele îi dă cuvîntul lui Ţeţu.
— Recunosc că am tipărit „Flacăra”. Guvernul suprimase
revista „Academia”. „Scînteia” ceruse deja arestarea mea. Am
intitulat „Flacăra” „ziar oficial al organizaţiei T” ca să ridiculi
zez guvernul. îmi trebuia un titlu ca să pot enumera toate liber
tăţile suprimate de regim. Guvernul, nu noi, ar trebui să se gă
sească
seas că în boxa acuzaţilor. Am fost
fos t să-l văd
văd pe generalul Rădescu,
pentru că-1 admir. Era bolnav. Adriana Georgescu îmi ceruse să
prepar
prepar o reţetă pentru el. Ştiţi că am o farmacie
farmacie.. Am rugat-o să-i
duc medicamentele personal. Voiam să-l cunosc. Asta-i tot. Da
că guvernul nu ar fi interzis revista mea, n-aş fi avut nevoie să
tipăresc manifeste.
Preşedintele îi retrage cuvîntul.
— Nu te âfli aici ca să insulţi guvernul.
guvernul.
Avem fiecare dreptul doar la trei minute de depoziţie. Avo
caţii protestează în zadar.
In sfirşit vine şi rîndul meu. Mă scol în picioare. Ce să spun
mai întîi? String pumnii. îmi aud vocea, o voce albă şi parcă din
afara mea:
— D omnu
om nulele preşedinte, am fost ridicată
ridicată din strad
stradă.
ă. Un băr
bat tocmai
tocm ai trecea
trec ea care
care semăna cu unul din colegii
colegi i mei. L-am stri
gat. Era un necunoscut. în prezent se află la Ministerul de Interne.
De ce? în virtutea cărei legi? Domnule preşedinte, Securitatea
ne-a ridicat acum două zile de la Curtea Marţială ca să ne for
ţeze
ţez e să dăm
dăm declaraţii cum că amam fost bine
b ine trataţi
trataţi la anchetă. D a
că am fost bine trataţi, de ce mai avea nevoie Securitatea de
aceste declaraţii? De fapt, iată cum am fost maltratată Ia anche
tă: insultată. Ameninţată. „Dacă nu semnezi, te aşteaptă moar
tea sau Siberia.” Lovită. Dată cu capul de pereţi, sistematic. Bi
ciuită cu o mînecă umplută cu nisip. Regim celular. înfometată.
Lipsită de „aer”. Carceră. Ţinută ore întregi în vîrful picioarelor
pînă leşinam. Injecţie ca să fiu drogată. Pălmuită. Scuipată în
obraz. Cer o expertiză medicală ca să pot arăta medicilor rezul
tatul altor metod
me todee de anchetă pe
p e care prefer
prefer să nu le spun în faţa
LA ÎNCEPUT
ÎNCEPU T A FOST
FOST SFÎRŞITUL 117
117
unei săli întregi. Cer o comisie formată din medici comunişti şi

neutri.
în sală, oam
oa m enii
en ii se scoală
sco ală în picioare
pici oare,, se
s e agită. Avoc
Av ocaţi
aţiii stri
str i
gă. Preşedintele spune, cu un aer plictisit:
— N-aveţi altealt e decla
declaraţii
raţii mai
mai interesante de făcu făcut?
t?
— Cer expertiza medicală
medicală..
— Continuaţi-vă
Conti nuaţi-vă declaraţia sau trec la următo următorul.
rul.
— Recu
Re cunos
noscc că amam fost şefa de cabinet
cabinet a generalului Rădes-
cu şi membră a Tineretu
Tine retuluilui Liberal.
Liberal. Recu
Re cunonoscsc că am fost avocata
avocata
generalului Rădescu şi că l-am văzut, în această calitate, la do-'
miciliul său forţat. Am depus la anchetă procura care îmi dădea
dreptul să o fac. De altfel, nu cunosc nici un text de lege care să
oblige la domiciliu forţat pe cineva fiindcă a fost primul-minis-
tru al unei ţări şi a pronunţat un discurs anticomunist. Nu cu
nosc nici o asemenea lege într-o ţară democrată. Aş dori să-mi
arătaţi textul de lege în virtutea căruia generalul Rădescu a pri
mit domiciliu obligatoriu.
— Reven
Re veniţi
iţi la problemă sau sau vă retrag
retrag cuvîntul.
cuvîntul.
— Sînt în plină
plină problemă, domnul
dom nulee preşedinte.
preşedinte . Guvernul a
decis să facă din domnii Maniu, Brătianu, Titel Petrescu şi Ră
descu şefii unui complot născocit de comitetul central al P.C.
Securitatea şi-a închipuit că e suficient să ne tortureze ca să ob
ţină declaraţiile necesare spre a aduce pe toţi capii opoziţiei în
boxa acuzaţilor. Securitatea îşi închipuia oare cu adevărat că,
chiar dacă amam fi dat aceste
ace ste declaraţii, nu aveam
aveam să spunem în faţa
tribunalului prin ce mijloace ne-au fost smulse? Putem arăta ca
re sînt aceste mijloace. Cer expertiza medicală.
— Dacă mai continuaţi
continuaţ i pe tonul
ton ul acesta, vă retrag
retrag cuvîntul.
cuvîntul.
— Dom
Do m nule
nu le preşedinte, nimic pe lumea asta nu ne va îm
piedica să spunem adevărul
adevărul.. Iar
Iar adevărul
adevărul este
est e că acest proces e o
farsă înscenată de guvern, care vrea să transforme ţara într-o
imensă închisoare. Cît despre organizaţiile teroriste, ele sînt
apanajul dictaturilor, nu al partidelor democratice care cred că
guvernele se schimbă în urma alegerilor. Aparţinem unor parti
de ale căror „metode teroriste” sînt alegerile.
Preşedintele agită
agită clopoţelul.
— Nu vă aflaţi aici ca să faceţi procesul guvernului. Recu
noaşteţi că aţi răspîndit „Flacăra”?
— Dacă ar exista exista libertatea

libertatea presei,
presei, nu
nu aşaş ffii fost obligată
obligată să o
fac.
— Cum îndrăzniţi să spuneţi că libertatea presei nu nu există?
— Domnule preşedinte, cu siguranţă că aţi citit ziarele în
care se vorbeşte
vorbe şte de proces. Aţi A ţi văzut
văzut atunci că toate ziarele reiau
pur şi simplu frazele de la Radio Moscova. Presupun că acest
lucru nu mai are nevoie de nici un comentariu.
— Sînteţi obraznică.
— Ba nu, nu, spun adevărul.
adevărul. Cer expertiza medicală.
— Vă manifestaţi admiraţ admiraţia ia pentru
pentru Rădescu.
Rădescu.
Mă exasperează. Strig:
— Nu admiraţ
admiraţia,ia, cultul, domnule
domn ule preşedinte.
preşedinte.
Cuvintele mele au avut efect.
în sală, comuni
com unişti
ştiii urlă
rlă:
— Călăul din Piaţa PalatuluiPalatului!!
Strig şi mai tare ca să le acopăr vocile:
— Şi propoziţia asta a fost lansată lansată ca lozincă
lozincă de Radio M os
cova!
Se creează un asemenea vacarm încît nu mai reuşesc să vor
besc. în dreapta mea, un băiat spune:
— D e cîte ori pronunţi numele num ele lui Maniu, Brătia Brătianu
nu sau R ă
descu, ai un an în plus.
Izbutesc să vorbesc din nou:
— V-am mai rugat, rugat, domnule
dom nule preşedinte, să comparaţi am
prentele noastre cu cele de pe armele a căror fotografie am vă
zut-o în ziare. De ce nu o faceţi?
Preşedin
Pre şedintele
tele e scos din fir fire:
— îţi retrag
retrag cuvîntul.
cuvîntul.
— Cer expertiza medicală.
medicală. Curtea
Curtea este
es te obligată să cunoască
anumite
anum ite me ode od e de anchetă foartefoarte speciale ale Securităţ
Securităţii.
ii.
— Nu mai mai ai cuvîntul.
Avocaţii cer şi ei expertiza medicală. Băieţii se scoală unul
cîte unul:
unul: „Am fostfost b v it, pălmuit,
pălmuit, ameninţat”.
ameninţat”.
Preşedintele urlă:
— Trecem
Trec em la audierea martorilor.
martorilor.
îmi
îm i simt
sim t capul g oi.i
oi .i şi, din nou,
n ou, sala se învîrte în faţa mea.mea. Nu
mă mai pot ţine pe picioare fără să ameţesc. Martorii defilează,
îi văd şiş i îi aud ca printr-o perdea subţire de ceaţă. Protestează:
au fost aduşi la tribunal cu mandat de arestare. Văd trecînd mi

niştri liberali din guvernul Rădescu, despre care trebuia să dau
declaraţii la anchetă. Toţi ne sînt favorabili, dar par destul de
îngrijoraţi: Maniu,
Ma niu, Brătianu
Bră tianu şi T itel
ite l Petrescu
Pet rescu nu au putut veni
ven i să
depună mărturie deoarece camioane cu echipe de şoc au blocat
uşile caselor
ca selor lor.
Aş vrea să dorm, să nu mă mai trezesc.
Sîntem aduşi înapoi în camera de la închisoare. Retez orice
încercare de discuţ
dis cuţie
ie a băieţi
bă ieţilor,
lor, refuz săsă mănînc
m ănînc şi trec în cam
ca m e
ra mea, unde mă prăbuşesc pe pat. Aş vrea să dorm, să dorm.
*
A doua zi, defilarea martorilor
martorilor continuă. Nu N u am închis
închis ochii
ochi i
toată noaptea, le urmăresc
urmăresc anevoie
anevo ie depoziţiile.
Redactorul responsabil de la „Universul Literar” depune în
faţa
faţa preşedintelui formele articolelor m ele cenzurate de nemţi. nemţi.
— Domnule preşedinte, acuzata nu este fascistă. Mă aflam
la redacţie atunci cînd a fost căutată de Siguranţă, sub nemţi.
Preşedintele are un aer foarte contrariat cînd spune:
— Mulţumesc. Următorul.
Următorul este Istrate Micescu. începe prin a ataca guver
nul. Preşedintele îl întrerupe:
— D omnu
om nulele profesor, aţi
aţi venit să depuneţi pentrupentru acuzata
acuzata
Adriana Georgescu, aparţinînd unei organizaţii teroriste, ai că
rei membri îi vedeţi pe toţi reuniţi în boxă.
Istrate Micescu replică:
— D omnu
om nulele preşedinte, văd
văd reuniţi
reuniţi în boxă
boxă tineri
tineri dintre
dintre ca
re majoritatea mi-au fost studenţi la drept. Există însă o mare
deosebire între aceşti tineri şi adunătura de derbedei care urlă
pe stradă cerîndu-le moartea. Cred că adevăraţii terorişi sînt pe
stradă. Cît despre Adriana Georgescu, fostă studentă de-a mea,
mă mir că îndrăzniţi să susţineţi că a făcut vreodată parte dintr-o
asemenea organizaţie. Ea care...
E uimitor că preşedintele
preşedin tele nu îl întreru
întrerupe.
pe. Trebuie să fie intiint i
midat de Istrate Micescu, altfel nu l-ar lăsa să mă laude, şi mai
ales să ia în derîdere procesul. Istrate Micescu este un maestru
în mînuir
mîn uirea
ea ironiei.
iron iei. Şfîchiuito
Şfîch iuitor,
r, muşcător, estees te pe cale
cal e de
d e a-i da
preşedintelui o lecţie magistrală de jurisprudenţă şi de a-i de
monstra lipsa de temei juridic a tuturor articolelor de lege în
virtutea cărora ne aflăm în acest moment în boxa acuzaţilor.

Preşed
Pre şedinte
intele
le caută în zada
zadarr să-l întrerupă.
întrerupă. Urmărim toţi cu nesaţ
depoziţia lui. De mai bine de o lună sîntem obligaţi să trăim, să
respirăm într-o atmosferă de prostie care ne-a fost poate la fel
de nocivă ca şi loviturile şi tortura fizică. Pentru prima oară de
mai bine de o lună ascultăm
ascultăm o fiinţă inteligentă, vedem cum pre
cumpăn
cum păneşteeşte inteligenţa. Respir mai bine, ştiu acum acum că n-au
n-au decît
să ne bată, să ne n e tortureze,
tor tureze, să ne suprime
supr ime chiar,
chiar, dar
dar nu vor reuşi
niciodată să degradeze spiritul.
spiritul.
Depo
De poziţia
ziţia lui Istrate
Istrate Micescu
Micescu durează
durează două ore.ore. D e îndată
îndată ce
a sfîrşit, preşedintele suspendă şedinţa. Curtea se retrage. Un
băiat spune:
— VorVo r avea nevoie
nevo ie de o pauză lungă
lungă ca să-şi
să-şi recapete pute
p ute
rile. Micescu i-a nimicit pur şi simplu.
Micescu vinevi ne să ne strîngă mîna. Şi, cînd dau să-i mulţumesc:
— Eu vă mulţumesc fiindcă nu v-aţi lăsat înjosiţi şi ne-aţi
permis ca nici noi să nu fim. Şi adaugă, dus pe gînduri: Cel puţin,
pentru moment.
*
Cînd intru în camera de la închisoare, un băiat îmi întinde
ziarul:
— Trebuie
Treb uie să-ţi citeşti depoziţia de ieri,ieri, în viziunea „Româ
„R omâ
niei
nie i libe
li bere
re””. Ziaristul n-a reţinut decît cuvîntul „cult” şi a brodat
brodat
pe tema asta. în rest, pesemne că a dormit. E numai fantezie.
Intervine altul:
— Ba nu, n-a n-a dormit.
dormit. Pur şi simplu
simp lu a trecut pe acolo
acol o celula
celu la
comunistă a ziarului.
Citesc:
Adrian
Ad riana
a Georgescu are un cult... pentru Răde
Rădesc
scu.
u. C um era
era de
aştept
aşteptat,
at, acuzata Ad riana
ria na Georgescu neagă
ne agă de la bun în ceput
cepu t orice
apartenenţă la organizaţia T şi la ziaru l „Flacăra ”, ”, afirm înd cu de
de
zinv oltură
oltu ră că nu a a flat de exis
existe
tenţ
nţa
a lo r decît la închisoare.
închisoare. Du pă
care îşi mărturiseşt
mărturiseştee m a i ales
ales adezi
adeziun
unea
ea la misticism urlînd î n tr-o
tr- o
ma nieră pa tetică sacrosanctu
sacrosanctull ei cult pentru călăul de de la Palat.
Palat.
Antim Boghea mă întrerupe:
— Nu mai citi balivernele lor.
lor. Bineînţele
Bin eînţeless că
că nu menţio
me nţionea
nea
ză cererea ta de expertiză medicală şi nu comunică declaraţiile
tale privind Securitatea. Cît despre rest, pot foarte uşor să ţi-1
121
rezum: eşti una din cele mai periculoase teroriste pe care le-a
cunoscut istoria şi ai declarat că nu ai vrut să colaborezi la „Fla
căra” pentru că făcea glume de prost gust şi tu eşti prea mare
cucoană ca să le accepţi.
Sînt uluită.
— Am spus eu asta asta??
— Sigur că n-ai spus! Dar ce contează? Trebuiau umplute
cîteva coloane şi, cum bietul ziarist nu putea să redea declaraţia
ta şi să spună
spun ă adevărul...
Boghea îmi întinde un sandviş. Refuz, mi-e imposibil să în
ghit ceva. Reia:
— Mai esteest e un articol în „România liberă”, dar acesta umo
ristic. Numai că titlul e imprudent, dacă cititorii l-ar lua în se
rios; uite: A driana
dria na luptă pentru libertat
libertate.
e.
Şi cum vreau să-l citesc:
— Nu merită. TitlulTitlu l e singurul
singurul lucru adevărat
adevărat din articol.
articol.
Alt băiat cere să se facă linişte:
— Luaţi loc, staţi comod.
com od. Oferiţi ţigări
ţigări la toată lumea şi as-
cultaţi-mă. Articolul e mai lung, dar este caracteristic, tipic, cla
sic, genial.
Şi, cum băieţii protestează:
— Credeţi-mă, e foarte amuzant. Fără întreruperi. Promi-
teţi? Bine,
B ine, atunci încep.
încep.
M-am aşezat
aşez at pe un pat. Un băiat îmi întinde
întind e o ţigar
ţigară,
ă, în timp
ce celălalt
celăla lt încep
în cepee să citea
citească.
scă.
>yR om ânia
ân ia liberă
libe ră”” din 12 septembrie:
septem brie: citit
ci tito
o rii
ri i sînt deja in for
fo r
maţi că scopul acestei organizaţii era constituirea de grupuri tero
riste
riste înarm
îna rmate
ate care să asas
asasin
inez
eze
e p e con
c ondu
ducăto
cătorii
rii vieţii
v ieţii noastre p o li
tice.
tice. Organizaţia
Organizaţia î ţ i asig
asigur
uras
asee servicii
serviciile
le unei m ici tipo gra fii...
fii...
întrerup;
întrer up;
— Nici măcar
măcar nu-i nostim.
nostim.
— Vine,
Vin e, vine. Trec
Trec peste introducere şi ajung
ajung la miezul
miezul su
biectului: Curtea Marţială.
întregul lot de inculpaţi a fost tradus în faţa curţii marţiale.
Isto ricu l proce
pro cese
selor
lor care s-au desf
desfăş
ăşur
uratat în faţa curţii
cu rţii marţiale
m arţiale est
este
desigur
desigurfoa rte lung şi peste
peste toate
toate m ai planează
planează încă înc ă rezon
rezonanţ
anţa
a p ro 
fundă
fund ă şi gravă
gravă a judecă
jud ecă ţii acestei
acestei curţi,
curţi, aşa
aşa cum a fos fo s t ea cunoscută
în trecutul încă
înc ă recent
recent a l vieţii noastre
noastre po litice
litice.. N e am intim
intim cu toţii
to ţii
de procesele
proce sele acelea.
acelea. Compăreau atunc a tuncii în faţa curţii,
curţii, ca în faţa
unui pluton de execuţie, grupuri de luptători patrioţi antifascişti,
oam
oa m eni
en i din p o p o r care îşi
îş ifăcuseră din din ideea
deea de luptă un un crez
crez şi,
şi, din
viaţa lo r sacrificată
s acrificată pe celce l mai
ma i asp
aspru
ru cîmp
cîm p de bătăl
bătălieie şi la cea m ai
îna
în a ltă dator
da torie
ie cetăţeneasc
cetăţenească, ă, un stin
stindar
dard. d.
în această sală a curţiicur ţii marţiale, în interiorul
interioru l acestor ziduri ca
re se m icşorau,
icşorau, sufo
s ufocînd
cînd u-ipe cei care căde cădeauau între m îinile reacţiu-
reac ţiu-
nii, în spatele acestor ferestre
ferestre care
care nu se desc
deschi
hide
deauau spre
spre exteri
exterior,
or, ci
înăbuşeau ermetic strigătul de protest şi vehemenţa celor jertfiţi;
printre
prin tre băncile
b ăncile acest
acesteaea goale altaltăda
ădată tă,, ca într-un c im itir pustiu,
pustiu, se
luau atunci în atmosfera inchizitorială a regimului totalitar, sub
frun
fru n ţile m înioase şi p rivirile înspăimîntătoare ale jud ecă ec ă torilor şi
procu
pro curoru
roru lui, şi
ş i ale cur
c urţii
ţii şi gre
grefe
fei,
i, şi ale agen
a genţil
ţilor
or hitlerişti
hitlerişti răspîn-
răspîn-
d iţi prin sal
sală, se
se luau
luau atunci
a tunci cele maim ai ucigăto
ucigătoare
are,, m ai cum plite hoho -
tărîri
Se judecau
judeca u atunci
atunc i repreze
reprezentanţi
ntanţiii popo
po porurului
lui în atmosfera
atmosfera cea
cea
m ai teribil
teribilă,
ă, în cea mai
m ai orib ilă dintre
dintre teror
terori.
i.
A cuza
cu zaţii
ţii erau
erau singuri Singuri în boxă
boxă,, singuri
singuri în faţa curţii
cu rţii care
nu auzea şi nu vedea, care nu înţelegea că sufletul acuzaţilor, în
lănţuit de moarte, striga spre eu
Pluto
Plu ton n u l care executa
executa deciz
decizia ia macabră
ma cabră luată între asemenea
asemenea zi
duri
du ri se găs
găsea,
ea, e l cel
ce lpuţin,
pu ţin, în exterior,
exterior, p e cîmp,
cîm p, sub
sub razele
razele albe
albe şi
ş i reci
ale soa
s oarelui
relui care
ca re nu răsăr
răsăriise încă,
încă,.. în aerul care,
care, el cel
c el puţin, putea
pute a
să fie respi
respirat
rat p înă
în ă la capă
capăt, t, p înă
în ă la moarte.
moarte.
D a r în sala
sala acea
aceast
staa a cu rţii m arţiale
arţiale moart
m oarteaea părea
părea încăînc ă şi m ai
sumbră
sumbră,, m ai macabră, m ai înfricoşătoar
înfricoşătoare. e.
Era curtea marţială a anilor de teroare; era curtea marţială a
dictaturii luiAntonescu
luiAnton escu şi a ocupaţiei
ocupaţiei germane
germane a Rom âniei ân iei
Ia r condam naţii,naţii, fără
făr ă apărar
apărare e şi fără
fă ră drept de apelapel,, erau
erau lup
tători
tăto ri pentru libert
libertatea
atea poporului,
pop orului, patrioţi
p atrioţi..
L o tu l Teroriştilor
Teroriştilor în în faţa curţii marţi
marţialale.
e.
In faţa curţii marţiale este adusă acum o bandă de tineri din
a ltă lume. Se spune spune desdespr pre
e ei căc ă aparţin
aparţin înaltei
îna ltei societăţi,
societăţi, că sînt
culti
cu ltiva
vaţiţi şi,
şi, în m ajorit
ajoritate,
ate, foarte
foa rte eleg
eleganţ
anţii. Instan
Instanţaţa m ilitară
ilitară îi ju 
decă pentru că au pregătit acte de terorism, terorism, au încercat
înc ercat să facfa c ă să
reînvie
reînv ie „echipele
„ech ipele m o rţii”
rţ ii” ale gărzilor
gă rzilor de fier. Este elita
elita reacţiunii,
reacţiunii,
band
banda a celo
c elorr care
care se plimbau
plimba u odinioară pe Calea Calea V ictoriei aplau-
aplau-
dînd diviziile
div iziile Panzer, care s se
e îndreptau
îndreptau spre
spre Lond
Lo ndra
ra după
d upă ce ocup
oc upa
a
seră Parisul, sau sau cămăşile negre negre care voiau să atace şi să s ă cucereas
cucereas
că, cu submarine şi avioane invizibile, baza americană de la New

York.
York. Reac
R eacţiunea
ţiunea se regr regrupeaz
upează ă şi î i protejează
pro tejează p e aceşti terorişti
fin i ş i eleganţi care p o t — — pentru că nu au fos fo s t supuşi
supuşi unui regimregim de
de
teroare sau de constringere — — să apară în faţa faţa tribu
tribunanalului
lului ca la o
serată
serată de bal, bal, în boxa intim int imă ă ş i elegantă a sălii să lii de jud eca
ec a tă
Şi, pentru prim a oară oa ră la un proces,
proces, curtea
curtea m arţială are în faţa
och
oc h ilor nişte
nişte culpabili
culpa bili adevăraţi Pentru Pentru prim prim a oa ră ea are are în faţa
och
oc h ilor ina m ici peri pe riculoşi
culoşi şi perfizi
perfizi ai poporului ş i pentru pentru prim
prim a
oară— în perf perfect acoacorrd cu poporul —, ea trebuie săjudece jude ce sever şi
fără
făr ă m ilă drep dreptt, dar categoric,
categoric, cum numai num ai po p o rul ru l ştie
ştie şi trebu
trebuieie să
îşi judece
jud ece ina in a m icii
ici i Şi pentru astaasta nu nu trebui
trebuie e stat m ult pe gînd gîn d uri
ur i
Culpab
Cu lpabili ilităţile
tăţile sînt
s înt stabil
stabilitite,
e, ele p o t f i verificate
verificate rapid.
rapid.
A ic i se
se judec
jud ecă ă nu numai
num ai un lot lo t de ieror
ierorişt
işti,
i, c i şi resturi
resturilele organi
organ i
zate ale unei armate care —
zate — dacă a fost învinsă — nu a fos
fos t învinsă fo s t distru
distru
să şi urmăreşte fără fă ră ocolişu
oco lişu i resta
restaurar
urarea ea tragediei
tragediei noastre na n a ţio
ţio 
nale.
nale. A ic i se judec
jud ecă ă nu numai
num ai ceic ei care se găsegăsesc sc în
în boxa acuzaţilor,
acu zaţilor,
dar şi toţi
to ţi duşmanii
duşm anii popo po porului,
rului, luată reacţreacţiu iunea.
nea.
Faţă
Fa ţă de de reacţiune
reacţiune nu ne est este permis să avem avem n ici cea cea m ai uşoa
ră curto
curtoazi
azie, e, n ici cea
cea mai
m ai mică
m ică ezi
ezitar
tare, nici
nic i cea
cea mai
m ai m ică m ilă pen
pen 
tru că ea nu ezită să recurgă la metode m etode teroriste ca să se se impună
impu nă şi
n-ar
n-a r f i avut niciodată,
niciodată, cum n ici nu a avut în trecut trecut,, nici
n ici o curtoazi
curtoazie,e,
n ici o ezita
ezitare re,, n ici o m ilă pentru
pentru oamo am enii din din popo
po por,r, dacă din lipsă
de vigilen
vig ilenţă ţă din lipsă de deci decizi
zie,
e, de cinste
cinste şi de devotament
devotam ent pentru
pen tru
intere
interesel
selee popo
po porulu
rului,i, problem a unei noi no i dictaturi teroriste
teroriste şi dicta
d icta
toriale s-ar pune pun e din nou pentru pentru p o p o rulru l nos
nostrtru.
u.
Aplauz
Ap lauzele
ele şi strigătele umplu încăpîncăperea.
erea. Toţi vorbesc odată,
se agită.
— Stilul, ador stilul.
stilul.
— Perla e „dictatu
„dictatura ra dictatorială”.
— Nu, nu, e descrierea curţii curţii marţiale „înainte”
„înain te” şi „după”.
„după”.
Două tablouri, acelaşi decor. înainte de regimul Groza decorul
era sinistru: „în interiorul acestor ziduri care se micşorau sufo-
cîndu-i pe cei care... în spatele acestor ferestre care înăbuşeau
ermetic strigătul de protest... sub frunţile mînioase şi privirile
înspă
îns păim
imîn
întă
tăto
toar
are..
e.... ca într-un cimitir pust
pu stiu
iu...
... atmosferă
atmo sferă inch
in chii
zitorială” etc. etc. .. .în
.î n timp
timpul
ul regimului lui Groza, indicaţii mai
regimului
sobre: boxa acuzaţilor este „intimă şi elegantă”.
— Eu prefer „razele
„razele albe şi recireci ale soarelui care nu răsărise
răsărise
încă”. Ce
C e curios
cu rios fenom
fen omen en astronomic!
— Dar asta e magnifi

magnific: c: „Sîntem eleganţi
elega nţi ca la o serată de
bal”.
ba l”. Adriana, vrei să te ridici
ridici ca să-ţi
să-ţi putem
p utem admira
admira toaleta?toale ta?
Rochia mea e murdară şi ruptă. Aş vrea să rid dar, şi în inte
riorul meu, mă simt murdară şi ruptă. Şi, cum nu spun nimic:
T- Dar tu n-ai descoperit
descop erit nici o perlă?
perlă?
— Ba da, trei, şi foarte grave. Intîi: la anchetă,
anchetă , au vrut să-mi
smulgă declaraţii asupra participării anglo-americane la com
plot. In articol ei vorbesc patetic de diviziile Panzer care se în
dreptau spre Londra după ce au ocupat Parisu Parisull şi
ş i . . . treceau prin
prin
Bucureşti? Să trecem peste faptul faptul complet falsfals şi
şi să reţinem mo mo
rala
rala:: n-am putut să-i comprom
com promitem,
item, să încercăm atunci să-i atra
gem de partea noastră... Al doilea: nu ni s-a aplicat un regim de
constrîngere sau teroare , răspuns indirect la cererea de expertiză
medicală. Al treilea: „Şi pentru asta nu trebuie stat mult pe gîn-
duri. Culpabilităţile sînt stabilite, ele pot fi verifica X&^rapid”,
conferinţa de la Londra a început, ne trebuie sentinţele cît mai
repede.
Şi, cum toată sala tace şi mă simt vinovată de a le fi stricat
biata lor bucurie:
—Dar să ştiţi că-mi place şi „dictatura dictatorială”.
*
După-amiază, la reluarea şedinţei, biroul preşedintelui este
acoperit de telegrame pe care le citeşte solemn: „Sindicatele ţă
rii cer verdictul suprem pentru acuzaţi”.
Un avocat spune:
spune:
— încă o cheltuială inutilă pentrupentru P.C
P.C..
Strigăte şi vociferări în sală. Defilarea martorilor continuă.
Avocaţii cer expertiza medicală. Preşedintele nu răspunde şi
continuă audierea martorilor.
— Cum vrei să acorde expertiza medicală şi să amine amin e dezba
terile? îmi spune
sp une Antim
A ntim Boghea. Conferinţa
Conferinţa de la LondraLondra a înce
put la 11 septembrie. Sînt grăbiţi. Staliniştii au nevoie de sen
tinţe înainte
înain te de sfirşitul
sfirşitul conferinţei.
— Da, dardar staliniştii
stalin iştii trebuie să fie decepţiona
dece pţionaţi. ţi. Nu i-au pu
tut avea pe şefii opoziţiei. Prada cea mare le-a scăpat.
— Se vor mulţumi cu noi. noi. în lipsă
lipsă de altceva...
altcev a... în î n orice caz,
caz,
vor avea sentinţele mîine.
— Mîine?
— Păi sigur,
sigur, bineînţeles.
bineîn ţeles.
Trebuie neapărat să vorbesc imediat. Mă scol.
— D omnu
om nule le preşedinte, cer
cer expertiz
expertizaa medical
medicală.
ă.
— Nu aveţi
aveţi cuvîntul
cuvîntul..
— Dom
Do m nule
nu le preşedinte, cercer expertiza
expertiza medical
medicală.
ă.
— V-am mai spus că că nu aveţi cuvîntul.
cuvîntul.
— Totuş
To tuşii cer expertiza medicală.
medicală.
— Curtea vă respinge expertiza medicală.medicală.
Avocaţii vorbesc, protestează. Am o clipă de ezitare, pe ur
mă mă decid.
— Atunci
Atu nci cer curţii
curţii să mă asculte şi să să consta
con state
te singură
singură re
zultatul
zultatul metodelo
meto delorr de anchetă.
anchetă. Asta, ştiţi
ş tiţi şi dumneavoastr
dumneavoastră, ă, nu-mi
puteţi refuza.
Sala s-a sculat în picioare. Mi se pare că toată lumea ţipă în
acelaşi timp. Abia îi ascult; aud mai ales cum îmi bate inima.
String frenetic pumnii: numai de aş rezista.
Preşedin
Preşe dintele
tele stri
strigă
gă::
— Curtea reclamă uşile închise. Evacuaţi sala.
Sala este evacuată
evacuată în mijlocul tumultului general general.. Reprezen
Rep rezen
tanţii misiunilor anglo-americane refuză să-şi părăsească locuri
le. Agenţii comunişti, răspîndiţi prin sală, încearcă să-i facă să
iasă. Reftiză. Alt scandal. Au rămas pe loc. Preşedintele pare fu
rios, dar declară totuşi
totu şi deschisă şedinţa secretă.
secretă.
Antim Boghea are doar timpul să murmure:
— Curaj!
uraj! reprezentanţii
reprezentanţii misiunil
m isiuniloror sînt încă aici.
aici.
Mă strînge de mînă. Mă scol. E o asemenea linişte încît îmi
aud
aud paşii. Am
A m impresia că mă văd văd din exterior, asistînd la scenă.
Nu eu ajung în faţa mesei tribunalului, nu eu deschid gura ca
să-mi arăt dinţii care se clatină, se mişcă; nu eu apuc mina pre
şedintelui ca să-l fac să-mi pipăie craniul plin de cucuie, nu eu
imi trag liniştită mîneca rochiei ca să-i arăt rîia şi braţul tumefiat
şi vînăt. Sînt eu, nu sînt? Sinceră să fiu, nu mai ştiu. E o aseme
nea tăcere în spatele meu încît ghicesc respiraţiile
respiraţiile oamenilor.
Preşedintele tace, priveşte, tace.
Tocmai am spus:
— Atunci, domnule preşed preşedinte
inte??
Dă din cap.
cap.
— Seîntîmplă.
Nu ştiu cum am lovit cu toată puterea în masă cu pumnul.

S-a auzit un mic zgomot sec şi insuportabil.
— Se întîmplă, domnule preşedinte? Cînd eraţi directorul
închi
înc hisor
sorilo
ilor,
r, sub Anto
An tonenescu
scu,, se întîmplă
întîm plă şi ca agenţi
ag enţiii beţi ai S i
guranţei să convoace noaptea deţinutele pentru suplimente de
anchetă de un gen destul de special? Şi, de vreme ce aveţi aerul
că nu înţelegeţi, voi fi foarte clară. Cînd eraţi directorul închiso
rilor, sub Antonescu, se întîmplă la fel...
Mă aud vorbind. Mă mir că pot vorbi cum o fac, repede, cal
mă totuşi,
totuş i, cu o voce
vo ce albă care
care îndrăzneşte
îndrăzneşte săsă spună toate cuvin
tele, să descrie toată scena. Nu-1 mai văd pe preşedinte, nu mai
ştiu unde sînt, nu mai mai ştiu
ştiu de ce povestesc
poves tesc toate
toa te acestea, dar
dar con
co n
tinuu, continuu. Aud numai tăcerea din jurul meu şi sunetul vo
cii mele
me le albe. Cred că nici nu mai mai reuşesc să
să înţeleg
înţel eg ce spun, şi cu
toate
toa te astea e atît de cla clar.
Am tăcut. Cred că am adăugat:
— Asta e tot, domnule
domn ule preşedint
preşedinte.e.
Acum, nu mai e agitaţie, e tumult.tumult. Preşedintele agită
agită frenetic
clopo
clo poţelu
ţelul:
l: Avoca
A vocaţii,
ţii, acuzaţii, cei care auau răm
rămas
as în
în sală
sală vocifer
voci ferea
ea
ză. Tot zgomotul acesta mă oboseşte. Aş vrea să-i fac să tacă, aş
vrea să tac şi eu, să tacă toată lumea. Preşedintele suspendă şe
dinţa. Va trebui să revin la locul meu. Va fi greu. Nu vreau să mă
întorc
înt orc,, nu vreau
vre au să mă mişc. Avocaţi
Avo caţiii s-au precipitat spre mine.
Cred că i-am dat la o parte ca să ies. Nu mai ştiu cum am părăsit
sala.
*
A doua zi, avocaţii îşi încep pledoariile. E 14 septembrie.
Am febră mare, şi abia ascult ce spun. Cei treizeci şi doi de avo
caţi care au fost admişi să pledeze vor fi desigur scoşi din barou
şi riscă să fie arestaţi.
arestaţi. O ştiu şi ei şi totuşi îndrăznesc să spună ce
gîndesc, tot ce gîndesc.
Parcă
Parcă aş fi la teatru.
teatru. La repetiţia generală a unei piese p iese pe ca
re o cun
c unosc
osc pe
p e dinafar
dinafară.ă. Pe stradă manifestanţii comuniş
com unişti ti strig
strigă:
ă:
„Moarte teroriştilor! Trăiască pacea!”
Mă aplec spre Boghea:
— Ce pace? Dar războiul cu Japonia? Japonia?
— Cum, nu ştiai? ştiai? Războ
R ăzboiul
iul cu Japonia
Japonia a luat
luat sfirşit la 2 sau
3 septembrie.
Biroul preşedintelui e acoperit de alte telegrame.

telegrame. Un avocat
avocat
spune:
— în această boxă a acuzaţilor sînt foşti ofiţeri care au în
soţit Armata Română care, parcurgînd 1200 de kilometri, a eli
berat 56 de oraşe, 3 624 sate, a pierdut 4 933 ofiţeri, 4 789 subo
fiţeri
fiţeri şi 158 839 soldaţi; din acea Armată Română care a fost citată
pe ordinele de zi ale mareşalului Stalin şi care figurează drept a
patr
patraa în efortul
efo rtul de
d e război
război aliat.
aliat. Feldmareşalul Runstedt
Run stedt a decla
decl a
rat că una din cauzele dezastrului german a fost tocmai pierde
rea resurselor româneşti.
Capul îmi arde, categoric nu mai reuşesc să urmăresc ce se
spune. Rolul meu s-a sfîrşit, am ieşit din scenă. Nu mai visez de
cât la odihna absolută, totală. Aud fraza finală a ultimului avocat:
— Acuzaţii
Acuz aţii sînt nevinovaţi.
nevinovaţi.
Şedinţa se suspendă.
Un băiat spune:
— Delega
Del egaţia
ţia guvernului român s-a întors ieri de la Moscova.
Maglaşu replică:
— Desigur cu sentinţele
senti nţele noastr
noastre.e.
Curtea revine.
— Acuzaţii
Acuz aţii au ceva de adăugat?
adăugat? Adriana Georgescu?
Georgescu ?
Mă ridic cu greu.
— Nu am nimic de adă adăug
ugat
at..
Băieţii se scoală rînd pe rînd. Nu au nimic de adăugat. Pre
şedintele priveşte pe fereastră. Procurorul se uită în tavan. Un
judecător
judec ător cite
ci teşt
ştee ziarul.
ziarul. U n băiat cere achitarea. "Preşe
"Preşedint
dintele
ele
suspendă şedinţa în vederea verdictului. Sîntem readuşi în ca
mera închisorii unde trebuie să aşteptăm sentinţa. Cînd trecem
pe lingă sîrma ghimpată, ziariştii
ziariştii străini
străini vor să se apropie
apro pie de
d e noi.
Paznicii îi împiedică. Odată ajunşi în cameră, un băiat spune:
— Erau ziarişti străini.
străini.
Altul răspunde:
— Da.
Oboseala e generală.
Cineva întreabă:
— Dacă ne trimittrimit în Rusia?
Rusia?
Maglaşu îi răspunde:
— în Rusia sînt deja peste 100 (XX) de prizonieri români.

Cred că le e de-ajuns. Mai sînt destule închisori aici pentru noi.
Şi pe urmă,
urmă, nu sîntem
sînte m destul
destu l de importanţi. Procesul acesta le va
servi la altceva: ca să arate comuniştilor ce nu trebuie să facă,
gafele pe care să le evite: probabil că de acum înainte, pentru
proces, Securitatea, în loc să bată, să tortureze şi să violeze, pur
şi simplu
sim plu o să-i drogheze pe acuz acuzaţi
aţi:: e mai uşor şi mai puţin vizi
bil. Acuzaţii se vor recunoaşte vinovaţi şi nu vor mai acuza pe
judecă
jud ecătotori
ri şi guvernul. Veţi
Ve ţi vedea,
ved ea, vor face foarte marimari progrese.
Afacerea T a servit drept repetiţie generală. Dacă anglo-ameri-
canii, avertizaţi de misiunile lor asupra modului exact cum s-a
desfăşurat
desfăşurat procesul,
p rocesul, reacţionează, nu vor vor mai avea
avea loc
l oc şi alte
al te re
prezentaţii. Dacă nu...
îm i privesc
prive sc mîinile.
mîini le. Nu mă mişc, nu vorbesc. Se deschi des chide
de uşa.
uşa.
Apare procurorul şi ne citeşte sentinţele: Remus Ţeţu: 7 ani;
Adriana Georgescu:
G eorgescu: 4 ani.
Continuu să-mi privesc mîinile. Ascult restul într-un mod es
tompat, ca printr-o perdea de ceaţă: 5 ani, 3 ani, 2 ani, 1 an şi 6
luni, 1 an, 1 an, 6 luni, 6 luni, 6 luni, 6 luni, 2 luni, 2 luni, 2 luni,
1 lună,
lun ă, 1 lună,
lună , 1 lună, 1 lună, 1 lună, 3 achitări
achită ri şi 5 disjungeri.
disj ungeri.
Lunile,
Luni le, anii, cifrele dănţuiesc în faţa ochilor
och ilor mei.
mei.
Antim Boghea îmi spune:
— N-ai
N-a i să-i
să-i faci, aceşti 4 ani.
ani. Vor avea
avea loc alegerile.
— Nu prea credeai în alegeri pînă astăzi. astăzi.
— Dacă alegerile
aleg erile sînt o fars
farsă,
ă, vom găsigăsi noi un mijloc ca să te
scoatem. Ne-ai dat o lecţie de rezistenţă atît de magistrală încît
vom căuta
căuta să ne amintim de ea.
Surîd şi îi întind mina.
— Să nu ne lăudăm prea mult. N-avem stofă de buni tero
rişti.
— N-am vorbit de terorism,
terorism, ci
ci de rezistenţă.
rezistenţă. Cît
Cît despre mi mi
ne, mi-au dat numai trei luni ca să mă poată aresta din din nou. Sînt
un vînat mai preţios afară.
Unul
Un ul dintre avocaţi intră
intră în odaie, vine la mine şi îmi strînge
mina:
— Totuş
To tuşii aţi cîştigat. N-au putut să să îi înfunde pe nici unul
dintre şefii politici. Cît despre sentinţe... în tot timpul procesu-
lui, Nicolski a stat în camera de alături. Şi pe urmă, pînă la ale

geri, mai există posibilitatea recursului.
D e vreme
vre me ce c e mi-e egal totul, de ce i-am strigat
strigat avoc
avocat
atul
ului
ui:^
:^
— Ce recu recurs?
rs? încă n-ai
n-ai înţeles căcă sînt stăpîni peste ţară
ţară?? în
că nu?
— U iţi de conferinţa de la Lond Londrara..
— Mi-o amintesc
amin tesc mai
mai ales pe cea de la lalta. lalta. De
D e atunci,
atunci, îşi
îşi
permit orice.
Maglaşu intervine:
— Nu încă, nu orice. Dar poate po ate veni
ven i şi asta
asta..
Unul dintre noi ride.
— Cînd am să ies din din închisoare am să încerc să „înfiinţez”
„înfiin ţez”
o organizaţi
organ izaţiee teroristă.
teroristă. Cel puţin voi şti de ce am stat la închisoare!
Altul replică:
— Eu voi face una cu prestarea prestarea jurămintu
jurăm intuluilui într-un cadru
cadru
mistic.
Ridem cu toţii. încă mai avem puterea să ridem.
Agenţ
Ag enţii ii ne evacuează
evacuează din încăpere
încăpere..
în faţa sirmei
sirme i ghimpat
ghim pate, e, un camion
camio n îi aşteaptă
aşte aptă pe băieţi
băie ţi a
să-i transporte la Jilava. String mîini, mîini. Fac eforturi ca să
zimbesc.
zimbesc. Jilava
Jilava e o închisoare
închi soare subterană.
subterană.
Boghea îmi mai spune:
— Adriana, eşti foarte curajoasă. Dar nu s-a terminat. Vei
avea
avea nev
n evoie
oie de
d e cur
curaj
aj şi de-acum inainte. Mai întîi, trebuie să mă-
nînci. Ai înţeles? Trebuie să te poţi ţine pe picioare cînd ne vom
duce împreună să le facem o vizită lui Nicolski, Bulz şi Stroescu.
Promiţi?
Au urcat toţi. Murmur: „Promit”, privindu-i. în picioare,
unul dintre ei îmi face un semn. Şi imnul naţional izbucneşte,
urcă, urcă. S-au ridicat toţi în picioare şi privesc în direcţia mea
(ăcîndu-mi semn să cint cu ei. Mă crispez ca să nu izbucnesc în
plîns şi cînt. Camionul demarează. După ce a dat colţul, alerg în
sala de închiso
înc hisoare
are acum goală. Pe jos zac ziare. ziare.
Intră un soldat şi îmi spune:
— Domnişoară,
Domn işoară, mîine de dimineaţă vă ducem la Văcăre Văcăreştişti..
V-am adus ţigări.
îmi
îm i întind
înt indee pachetul.
pachetu l. î i string mina.
Văcăr
Vă căreşti...
eşti... V oi avea patru
patru ani la dispoziţie ca să-mi
să-mi perfec
ţionez „metoda Gaby”, ca să învăţ să strivesc bine ploşniţele.
Acum aş vrea să pling şi nu mai reuşesc. Mă întind pe pat. Ceea
ce trebuie să fac este să încerc să dorm ca să nu mă mai gindesc.
Să dorm ca să uit. Sînt atîtea lucruri de uitat!
III
III
Burează. O vreme umedă şi întunecată. Mi-e frig. Zgomotul

regulat al ploiipl oii pe pavaj
pavaj mă moleşeşt
moleş eşte,
e, nici nu
nu mă mai
mai simt capa
capa
bilă de desperare. Sînt aşezată între doi soldaţi, în maşina care
mă duce la Văcăreşti. Unul dintre soldaţi spune:
— Urîtă vreme. vreme.
Privesc casele cu ferestre larg deschise spre timp. în spatele
acestor ferestre, copiii probabil se îmbracă să meargă la şcoală.
Fierbe apa pentru ceai. O femeie se trezeşte, se întinde, spune
poate căscînd: „Urîtă vreme”. Soldatul îmi oferă Jigări.
Urmăm cheiul Dîmboviţei, care este sură şi murdară ca în
totdeauna. Şi totuşi, deasupra zidurilor caselor, mai departe de-
cît siluetele trecătorilor care şe duc la birourile lor, la treburile
lor, înfriguraţi şi grăbi}i, întinderile vaste tot mai există, şi ma
rea, şi soarele, şi stîncile acelea pe care mă căţăram cu genunchii
jupu
ju puiţiiţi ca să privesc
prives c cerul de cît mai aproap
ap roapee posibil,
pos ibil, cît mai di
rect posibil. Oare voi mai putea reveni la stîncile acestea vreo
dată? Şi, dacă se va întîmpla să mai revin la ele, voi mai şti să le
escaladez, să privesc cerul, să mă arunc in mare, să mă întind pe
nisipul fierbinte? Nu voi fi atunci prea obosită ca să mai ştiu să
o fac, ca să mai ştiu să o doresc?
Am ajuns, soldaţii mă predau paznicului şef, care îmi spune
cu un aer preţios:
— Eu, dacă dacă eram în locul judecătorilor,
judecă torilor, te împuşcam.
împuşcam.
îi
î i spun
spu n tot
to t „bună ziua”
ziua ” directoar
direc toarei,
ei, care îmi strigă:
strigă:
— Aici Ai ci trebuie să spui: „Săr
„Sărutut mina
mina cu respect, doamnă di
rectoare”.
Scena se repetă fidel. Dar sînt prea obosită ca să mai rîd.
131
— Haide,
Haid e, şterge-o
şter ge-o,, la bucătărie pină deseară. Să nu vadă pe pe
nimeni pină la stingere. Ca să se înveţe să mai fie obraznică.
Paznicul mă încredinţează bucătăresei şefe. Curăţ cartofi,
saci întregi de cartofi. Bucătăreasa şefă mă, loveşte din cînd în
cînd peste degete.
— Mişcă mai repede, teroristo.
Femeia
Femei a care o ajută este o hoaţă celebră,
celebră, cel puţin aşa se laudă
laudă..
— Dă-i
Dă -i pace. Vezi bine că că e palidă
palidă.. Ce te doare,
doare, fetiţo?
fetiţo?
— Capul. Coapsa. Dinţii.
— Oi avea ceva molipsitor?
molipsito r?
Ridic din umeri şi beau apă. Beau apă tot timpul. Bucătărea
sa şefă se supără iar
iar.
— Nu mai bea atîta.atîta. O să faci
faci broaşte
broaş te în burtă
burtă.. Eşti o puş
p uş
toaică de treabă, ştii. Ai ţigări. Dacă n-ai fi fost o puştoaică de
treabă, te-aş fi trimis la grădină.
— Există o grădină aici? O grădină
grădină adevărată?
adevărată?
— Ce înseamnă
înseam nă asta, o grădină adevărată
adevărată?? O grădină
grădină ca toa
to a
te grădinile, cu zarzavaturi. Ce înseamnă asta, o grădină adevă
rată?
*
Masa de prînz. Mănînc
Mă nînc la bucătărie
bucătărie ciorbă
ciorbă de cartofi şi o bu
cată de pîine. Gaby întredeschide uşa şi-mi lansează:
— Va să zică, teroristo
teroristo,, ai scăpat de ciuruială? A i avut
avut baftă
baftă..
Nu ştiu ce să-i răspund. Ea vine spre mine şi îmi spune:
— Dacă nu haleşti pîinea,
pîinea, dă-mi-o
dă-mi-o mie. Am s-o vînd
vînd..
Bucătăreasa o dă afară strigind:
— Nu trebuie
tr ebuie să vorbeşti cu ea. Interzis
Interzis să vorbească cineva
cu ea pină deseară.
Spăl gamelele, ligheanele, cimentul de pe jos. Pe urmă re
încep
înc ep să curăţ cartofi
c artofi pentru seară.
*
După cină, paznicul mă ia de acolo „pentru rugăciune”. In
curte, sub ploaie, deţinutele, aliniate şi stînd drepţi, cîntă. îmi
iau locul în ultimul rînd. Femeile din şirul meu gesticulează, rîd.
Vecina îmi trage unţumn în burtă:
— Ia nu mai cin ta!ta! Că tot n-o să te lase să o ştergi de aici mai
repede.
Cuvintele rugăciunii ajung pînă la mine, amestecate cu zgo

motul ploii, cu rîsetele
r îsetele înfundate ale femeilor
femeilor..
„Facă-se voia Ta acum şi în ora morţii noastre. Amin.”
Rugăciunea s-a încheiat, paznicul ne numără una dte una Îna
inte de a ne lăsa să intrăm în „salon”, unde ceremonia reîncepe.
— Noapte bună, fetelor.
— Să trăiţi.
De îndată ce se închide uşa, toată lumea îmi înconjoară cul
cuşul.
— Eşti regina teroriştilor.
teroriştilor. Ai scăpat cu patru
patru ani.
ani.
Ţiganca aceea care îmi dăduse iarba fermecată se bate cu
pumnul în piept.
— S-ar zice că iar iarba
ba mea l-a zăpăcit de cap pe judecător.
Alta o întrerupe:
— Ia nu te mai lăuda atîta, cîrpo. Zi, puştoaico
puş toaico,, ai
ai leşinat?
— A i plîns, ia zi, teroristo?
teroristo? Cum au au vorbit judecătorii?
Gaby intervine:
— Ia mai daţi-i pace.pace. O să vedeţi
ved eţi mîine
m îine în zia
ziar.
r.
Megafonul urlă la rîndul său:
„Fidelitatea
„Fid elitatea guvernului Groza
G roza faţă de cauza aliată
aliată i-a permis
să...”
îmi
îm i astup urechile.
urec hile. Nu mai vreau să ştiu de nimic.
— D e ce-ţi astupi
astupi urechi
urechile?
le?
Gaby îmi face semn să întorc capul. O fată şade pe căldare,
cu fustele ridicate. Lingă ea, un bărbat brunet, subţire, de o ele
ganţă căutată. Probabil că el a vorbit. Gaby îmi murmură:
— E directorul închisorii.
Directorul
Director ul se apropie de patulpatul nostru.
nostru.
— Scoală-te
Scoală -te în picioare
picioare cînd
cînd îţi
îţi vorb
vorbesc
esc..
Mă scol.
— Te-am întrebat de ce-ţi astupi urechile?urechile?
— E interzis să-mi astup urechile?
Mă zgîlţîie:
— Nu fi obraznică, viperă reacţionară.
reacţionară. Nu fi obraznică, sau
îţi trag o pere
pe rech
chee de palme
palm e să-ţi aminteşt
amin teştii pînă la moarte. D e
ce-ţi astupi urechile?
— Mă doare
doar e capul. Am febrfebră.
ă.
Directorul îmi atinge gîtul.

— Nu arzi
arzi suficient ca să te trimit
trimit la doctor. DeD e altfel, eşti
mai frumuşică aşa, cu obrajii rumeni.
Şi incepe să-mi arunce în faţă toate înjurăturile din lume.
După care iese, demn.
Gaby mă ajută să mă urc iar in pat. Totul mi se învîrte in faţa
ochilor. Femeile se dezbracă şi stau la coadă in faţa căldării. în
cetul cu încetul
înc etul mirosul caracteri
caracteristic
stic pune stăpinire pe sală
sală.. G a
by striveşte ploşniţe. Celelalte ţipă şi se bat între ele. Privesc în
perete. Gaby adoarme în sfîrşit iar eu rup fişii din ziarul pe care
mi l-a lăsat. Nu reuşesc să strivesc nici o ploşniţă. Criminalele se
culcă primele. După ce c e au mai stat şi
şi şuşotit
şuş otit intr-un colţ, se vîră
vîră
în pat şi hoaţ
ho aţel
ele.
e. Cele
Ce le două
dou ă femei
fe mei care ocupă
ocu pă patul de sus vor vo r
besc neîncetat. Una dintre ele a ascuns un neamţ. „I se vîrîse sub
piele,
pie le, Hans ăsta al ei. Nu era neamţ, era Hans, ce vrei, un bărba bărbatt
ca oricare altul!”
altul !” Urmăresc anevoie
anev oie povestea
pove stea ei de dragoste.
dragoste. Ve Ve
cina ei se laudă că şi-a omorit fratele, mama şi sora. Era şefă de
bandă.
Mereu e zgomot în jurul căldărilor. Cred că sîntem vreo şai
zeci în sală. Ţipete în somn. Văd cum se face ziuă. Acum toată
sala doarme. AmA m reuşit să strivesc
strivesc o ploşniţă. Gaby sforăie
sforăie cu un
mic zgomot regulat, care mă face să mă gindesc la trenurile care
pleacă din gări,.la peroane, la toate plecările. Mă cufund la rîn-
dul meu în somn.
*
Trebuie să fi trecut cîteva săptămîni. Mi-e greu să număr zi
lele; sînt toate exact la fel. Nu pot coborî din pat decit ajutată de
Gaby. Lucrez tot la bucătărie. Munţii de cartofi îmi dansează in
faţa ochilor.
ochi lor. Cuţitul mi se roteşte
rot eşte în mină. Mă tai. Las
Las să-mi cadă
cuţitul din mină.
Bucătăreasa şefă mă tirăşte în biroul directoarei.
— Doamn
Doa mnăă directoare,
directoare, sărut
sărut mina
mina cu respect
respect.. Asta-i bolna
bo lna
vă. Să nu fie molipsitoare. N-am nevoie de ea. Daţi-mi alta.
Directoarea îmi lansează:
— Nu cumva să-mi fii contagioasă. O să fac un raport raport la
la Mi
nisterul de Justiţie şi Ministerul o să-mi răspundă dacă poate să
te vadă
vadă doctorul.
doctor ul.
Şi către paznic:
— La ambulatoriu.
Ambulatoriul trebuie
trebuie să fi servit pe vremuri drept antrepozit.
antr epozit.
E o sală mare cu ciment
cim ent pe jos. Plafonul e de sticlă. Trei geamuri
sînt sparte, şi ploaia cade cu un mic zgomot regulat pe ciment.
Paznicul încuie uşa după ce mi-a declarat:
— Aici ai aerisire. Poate că ai să crapi mai repede şi o să
avem mai mult loc.
Nu mă pot
po t sprijini
sprijini decît
dec ît pe partea stingă.
stingă. Durerea din coapsa
dreaptă a ajuns şi la gambă.
Nu mai sînt obişnuită cu tăcerea şi adorm greu.
într
în tr-o
-o zi, paznicul
pazn icul îmi spspun
unee intrînd:
intrînd:
— Va să zică,
zică, eşti aici de două săptămîni şi n-ai crăpat încă?
Două săptămini... Capul îmi arde tot timpul, şi am pierdut
complet
com plet noţiunea
noţiu nea timpului.
timpului. Mi-e frigfrig şi,
şi, de îndată
îndată ce mă cufund
cufund
în somn,
som n, revine
revin e coşmarul.
coşmaru l.
— Va să zică, ai deschis ochii. och ii. Cînd veneam
ven eam să te văd dimi
neaţa îi ţineai închişi şi povesteai tot soiul
so iul de chestii. Caraghioa
să mai eşti cînd visezi.
Habar n-aveam că vorbeam în coşmar. Tare aş vrea ca pazni
cul să tacă!
— Ai o vizită.
vizită. Vezi
Vez i ce drăguţ
drăguţ sînt. E contra regulamentului,
dar cum oricum tot ai să crăpi...
Apare Gaby,
Gaby, îi zîmbeşte paznicului
paznicului cu un aer complicecom plice şi vi
ne să mă îmbrăţişeze.
— Eşti pe lista
lista doctorului, fetiţo.
Paznicul iese.
— îmiîm i dai rochia
rochia ta,
ta, spune?
spune? Am un tip tip în închisoare
închisoare.. Nu
N u că
ar fi grozavă
grozavă rochia asta a ta, ta, dar
dar oricum, tot to t e altce
a ltceva
va...
... E un tip
din banda mea. Unu’ mişto. Mi-o dai?
— Da.
Paznicul
Paznicu l revine
re vine cu două deţinute,
deţinu te, care mă ajută ajută să mă scol în
picioare. Fac doi paşi şi cad. Ele mă ridică şi mă susţin. Ca să
ajungem la spitalul închisorii trebuie să trecem strada. Paznicul
ne în&)ţeşte. Intrăm într-o sală unde deţinutele fac coadă. O
zăresc pe Gaby. Roch

R ochia
ia mea
m ea abia îi ajunge pînă la genunchi,
genunch i, dar
dar
oricum „tot
„ tot e altceva”.
*
Sala de radiologie. Gaby care îşi scoate rochia. întuneric. Pe

urmă vocea medicului.
— 235, ai un obiec
ob iectt de metal la
la tine. Scoa
Scoate-
te-1.
1.
Gaby scoate
scoa te un mic ţipăt
ţipăt::
— Ah! stiloul!
Pe urmă, îmi aruncă peste umăr:
— Nu scotoci în rochie
rochie..
Ceea ce de altfel e inutil, fiindcă nici nu reuşesc să mă mişc
singură.
D e îndată
îndată ce se aprinde lumina,
lumina, medicul
medicul scotoc
sco toceşte
eşte rochia
rochia şi
găseşte un stilou şi un port-ţigaret pe care mi le dăduse un avo
cat la sfîrşitul procesului, din partea lui Istrate Micescu. Sînt ar
ticole interzise. Gaby mă priveşte speriată. îi zîmbesc.
Medicul îmi spune că plămînii sînt în stare bună. în schimb,
am un infiltrat de puroi la coapsa dreaptă. Adaugă, în timp ce
scrie în registru:
— O să te operăm. Nu pot să te ţin la spital fără acordul
Ministerului Justiţiei, al directorului general al închisorii şi al
responsabilului politic.
politic.
Pe drumul de întoarcere Gaby mă susţine:
— Să nu mă torni la directoare. Nu N u ţi le-am furat.
furat. A fost
fos t în
glumă. Şi, dacă mă torni, tot pe tine o să te pedepsească. Aşa că,
vezi şi tu, pentru tine ţi-o spun.
Evident, de vreme ce sînt „obiecte interzise”.
interzise”.
*
Nefiind aşadar contagioasă, revin, din ordinul directoarei, în
’„salon” şi îmi reiau locul în pat lîngă Gaby. Gaby are mîinile
umede: amîndoi plămînii ei sînt prinşi.
Nu mai reuşesc deloc să vorbesc. Gaby se plînge fiindcă tre
buie să strivească singură toate ploşniţele şi eu gem în somn.
Chipurile şi siluetele sînt foarte estompate. Mi se pare că
plutesc. Plutesc pe un covor de vată care se atinge la intervale
regulate de nişte stînci ieşite din apă. M-am lovit la coapsă. Sînt
în a p ă ; i, cînd apa mi-a ajuns la gură, vata face un salt

sa lt şi
ş i încep
înc epee
să plutească în aer.
Deschid
Desc hid ochii.
och ii. Nu mai
mai văd
văd peretele pe
p e care
care se plimbau
plimbau voioa
voi oa
se ploşni
plo şniţele
ţele zilnice. Lingă
Lingă umăru
umărull meu, două picioare. Picioare
le dispar sub pătură.
pătură. O voce
vo ce spune:
— H ei, fetelor,
fete lor, terorista
te rorista care a venit
ven it pe targă
targă a deschis ochii.
och ii.
Sîntem cite două în pat. pat.
O bătrînă îmi sprijină capul şi îmi dă să beau.
— Să nu crăpi,
crăpi, eşti prea tînără
tînără pentru asta!
asta! Sînt de planton.
planton .
Dida, zisă Şobolanca.
Şobolanca are o faţă rotundă şi murdară. îşi plimbă mîinile
cu pielea crăpată pe faţa mea şi îmi repetă necontenit:
— Să nu crăpi, eşti eşt i prea puştancă să crăpi.
crăpi.
— Unde sînt?
— La spitalul
spita lul închisorii.
Beau trei pahare cu apă şi încerc să mă ridic. Totul mi se în-
vîrte în faţa ochilor, şi leşin.
*
Un foc îmi arde coapsa. Ţip. Deschid ochii. Sînt în sala de
operaţie. Cu picioarele şi mîinile legate. Feţe care se apleacă
peste
pes te m ine.
in e. Cineva
Cineva întreab
întreabă:ă:
— Inima?
— Foarte slabă slabă..
— Anestezia?
— Imposibilă.
Mi-e sfîşiată coapsa. Un cuţit în coapsă. Ba nu, în cap. îmi
vîră un cuţit în cap. O voce:
— O septice
sep ticemi
miee n-ar
n-ar fi exclusă.
exclusă.
Alta:
— Pregătiţi drenurile
drenurile.. Oxigen, repede oxigen
oxigen!!
Cuţitele
Cu ţitele se agită în capul meu. Un U n zgomot
zgom ot foarte
foa rte aproape de
mine, în mine, dinţii care îmi clănţăne în gură, se lovesc unii de
alţii, dansează. Eu oi fi urlînd tot timpul? Mă cufund.
*
D in nou în spitalul închisorii. Singură într-un
într-un pat.
pat. Şobolanca
Şobolanc a
îmi şter
ş terge
ge faţa cu o cîrpă umedă.
l a În c e p u t a fost s f î r ş it u l 137
— Să nu crapi, fetiţo, să nu crăpi. Eşti prea tînără. Nu te

mişca. Ai nişte tuburi în dreapta.
Sînt legată de pat cu nişte cureluşe. Tot timpul ba leşin, ba
îmi revin în simţiri.
simţi ri. Cînd deschid ochii,
och ii, încerc să număr paturile.
paturi le.
In mijlocul încăperii, două căldări. Aceeaşi îmbulzeală în ju
rul căldărilor, aceeaşi coadă în faţa căldărilor. Fereastra nu se
deschide niciodată.
*
Feme
Fe meiaia din patul alăturat e pe punctul
pun ctul să nasc
nască.ă. D e îndată ce
se zăvoresc uşile seara, toate femeile se adună în jurul patului
Bujincăi, patroana spirituală a salonului. Şi se deapănă aceleaşi
amintiri, în fiecare seară aceleaşi amintiri: primul furt, prima
dragoste, prima închisoare.
Din cînd în cînd, ţipete.
— GuGuno noaie
aielor
lor,, gura
gura!! Vreau să dorm
dorm!!
Vecina mea îşi ţine mîinile pe burtă şi urlă:
— Crăp, crăp.
crăp. Bujinca, ajutor!
ajutor!
— Ia nu te mai lăuda!lăuda! De
D e o săptămînă tot to t răgi
răgi şi văd că eşti
încă aici.
Alt ţipăt:
— Crăp, crăp!
crăp!
Bujinca,
Bujinca, pe care
care o înconjoară
înconjoară toate femeile dornice
d ornice de amin
tiri, urlă:
— Gura, sau îţi arunc găleatagăleat a cu
cu rahat în cap.
cap.
Şi, obţinînd tăcerea în felul acesta, îşi continuă povestirea:
— .. .Dacă
.Dac ă ar şti bătrînul, mi-am zis,zis, dacă ar şti. Un şmecher,
bătrînul meu, a aflat, şi gata, „să nu te mai prind pe-aici, tîrfă
împu
îm puţit
ţită”,
ă”, şi du-te
du -te naibii. Atun
A tunci,
ci, am luat-o
lua t-o din loc
lo c dacă bătrînul
nu mă mai voia. „Tîrfă, îmi zicea, tîrfă.” Bine zis, mi-am spus,
mai ales că tipul nici gînd n-avea să „repare”, cum zicea bătrînul.
„Ce-oi fi vrînd să repare? îi ziceam. Ce am în burtă?” Atunci, am
venit la Bucureşti.
Bucureşti. Am găsit o consăteancă.
consăteancă. „Vino cu mine, mi-a zis,
cunosc cartierele bune.” Pe urmă am lucrat pe cont propriu, pe
Griviţa. Nu prea cîştigam. Atunci am intrat la bordel. Aşa, cel
puţin, nu trebuia să umblu eu după ei. Veneau la domiciliu. Fur
tişagurile nu mi-au plăcut niciodată. Aşa că, era mult mai bine.
V ine
in e unul pe
p e care
care-1
-1 înhaţ. Porcul!
Porcul! Mă închiria
închiria pe două zile
z ile de la
patroană, plătea bine. Avea o căsuţă la ţară, pe-aproape. Ar fi
mers, cu noi doi, dacă nu avea mania catafalcului. Ţinea un
coşciug în căsuţă. Trebuia să facem dragoste în el. Mie nu-mi

plăcea. Ah, porcul! El trebuie să-mi fi dat sifilisul. Pe urmă, m-am
făcut hoaţă, pe contul meu. Aşa l-am cunoscut pe Burtică şi am
făcut gaşca.
Vecina mea ţipă:
— Gura, Bujinca, gura gura.. Nu mai povesti. Plodul, o să iasă iasă re
re
ce din burta mea. Mort, Bujinca, mort.
Bujinca urlă:
— Fată odată şi nu ne mai bate la cap. cap.
Şobolanca se aşează în genunchi pe burta ei ca să-l facă „să
iasă mai repede”. Femeia urlă, urlă. Paznicii privesc prin geam-
lîc. După
Dup ă stingere,
stinge re, nu mai au voie vo ie să intre în sală.
sală. Nimen
Nim enii nu mai
are voie. Nici măcar infirmierul.
— Haide, Veronica, screme-te, haide, o încurajează Şobo
lanca.
Un urlet. Scîncete de copil. Nu mai văd nimic. Toată lumea
s-a îmbulz
îm bulzitit în jurul patului.
patului. Cineva ţipă:
ţipă:
— E băiat.
băiat. Repede,
Rep ede, foarfe
foarfecă!
că!
Pesemn
Pese mnee că i se taie cordonul ombilical.
ombilical. Copilul
C opilul continuă să
ţipe. O frază îmi revine în minte şi dănţuieşte în capul meu: „Şi
uşoare, albe, adormite lăuze...”
îmi
îm i vine
vi ne să vomit.
vomi t.
*
Fem eile continuă
continu ă să se agite în în jurul
jurul copilului. Numai
Nu mai Bujin
ca doarme. Două femei o zgîlţîie.
— Avem un tip tip în salon. Scoală-te, merită
merită să-l
să-l vezi.
vezi.
Una dintre ele scoate un ţipăt:
— E rece, fetelor;
fetelor; Bujinca e rece.
rece.
Bujinca a murit. Femeile s-au împărţit în două grupuri. Pri
mul e adunat în jurul patului Veronicăi şi se ocupă de copil; al
doilea
do ilea urlă
urlă şişi gem
g emee în jurul patului
patului Bujincăi
Bujincăi.. încep
înc ep să bocească.
bocească.
Scîncetele
Scînc etele copilului scandează
scandează bocetele
bocete le lor.
lor.
în zori,
zor i, uş
uşile
ile se deschid,
desch id, şi
ş i paznicii
pazn icii iau copil
co pilul
ul şi moarta.
Fem eile şi-au
şi-au găsit altă
altă ocupaţie:
ocupaţie: s-o conso
c onsoleze
leze pe
p e Veronica,
Veronica,
mama disperată care plînge după copilul ei şi ai cărei sini s-au
umflat şi o fac să urle de durere.
*
Directorul general al închisorii se numeşte Bazalan. Vine
după masa de prînz prînz ca să constate oficial deţesul.
deţes ul. Se opreşte
opr eşte lin
gă patul meu şi îmi aruncă:
— Mai bine
bin e erau
erau tu
tu în locul ei, lepră
lepră reacţionară
reacţionară..
închid
înc hid och
oc h ii şi nu-i răspund.
răspund.
*
Dida, zisă şi Şobolanca, a fost de cincisprezece ori în închi
soare. E sifilitică,
s ifilitică, dar are numai numai două cruci,
cruci, cită vreme celel
ce lelalte
alte
din salon au cel puţin trei, dacă nu chiar patru, iar Şobolanca e
foarte mîndră de a fi atît de „sănătoasă”. Nu-şi doreşte decît un
singur lucru: să moară beată. Se milogeşte în fiecare seară de
cele
ce le două plantoane
plantoa ne de la secţia chirurgichirurgicală
cală ca să-i aducă
aducă puţin
alcool, „numai cît să-şi moaie gîtlejul”. De altfel, de îndată ce
rosteşte cuvintul „alcool”, începe să lăcrimeze. Fiind foarte bă-
trînă,
trînă, are v o ie să se ducă la secţia bărbaţilor ca să cumpere ţigări ţigări..
Pe ea
e a se sprijină
sprijină tot to t micul comerţ de tutun din spital. spital. M-a îndră
îndră
git pentru că semăn cu fiica ei şi îmi repetă tot timpul: „Trebuie
să rezişti. Eşti prea puştoaică să crăpi”. într-o zi, revenind de la
secţia bărbaţilor, îmi aduce un pachet de ţigări „din partea unui
tip care
care te cunc unoa oaşte
şte””. înce
în cepe
pe să plîngă,
plîngă, şi-mi cere cîteva ţigări.
ţigări. îi
dau tot pachetul, îmi vine tot timpul să vomit şi nu reuşesc să
fumez. Se aşează pe p e patul meu şi îmi spune:spune:
— Au venit ven it mulţi noi, d-ăia d-ăia politici. Cică a fost o încăierare
încăierare
în faţa Palatul
Pal atului. ui. N işte
iş te ţipi
ţi pi care au cîntat
cîn tat imnul
im nul naţio
n aţional.
nal. Scri
S criee în
„Scînteia”. Cu litere mari de tot. Cică a fost măcel, n-a fost de
joacă.
joac ă. C elu
el u lele
le le-s
-s pline
pli ne de băieţi
băie ţi tineri.
— în ce zi zi sîntem, Şobolanco?
— 12 noiembrie.
La 8 noiembrie a fost ziuh regelui.
— Şobolanco,
Şobolan co, la-mi rost rost de nişte ziar
ziare.
e.
în
î n toiu
to iull nopţ
no pţii,
ii, Şobol
Şo bolancancaa se furişează lingă patul meu me u şi îmi
dă ziarele. în timp ce c e eu citesc, ea stă de pază pază în faţa
faţa geamlîcului
ca să vadă dacă dacă nu trec cumva paznicii, deşi ziarel zi arelee exprimă,
exprimă, toato a
te, punctul de vedere veder e al partidul
partidului.ui.
„România liberă” din 11 noiembrie:
N o i amănunte
amănunte despre inciden
incidentel
telee din
din Piaţa P alat
al atulu
uluii Manifes-
tanţii
tanţii fascişti au pornit
por nit în grupu
grupuri ri mici
m ici de la sedi
sediil
ile
e partidelor p o li-
li -
tice.
tice. Printre
Prin tre manifestanţi au fost
fo st identificate
identificate două sutsute
e de pros
pr osti-
ti-
tuate.
Agresiunea
Agresiunea din Piaţa
P iaţa Palatului:
Palatu lui: primele rezulta
rezultate
te ale anchetei
anch etei
Manifestanţii au făcut declaraţii senzaţionale. Poziţia guvernului
Groz
Gr ozaa este
este definitiv consolid
consolidată.
ată. Sub masca n)mi n) mi manifestaţii m o 
narhice, Maniu şi Brătianu au organizat acţiuni anarhice contra
ordinii
ord inii de stat.
tat. Manifestanţii
Manifest anţii s-au ded
dedat
at la acţiuni
acţiu ni fasciste
fasciste.. Soldaţi
Soldaţ i
şi păzitori ai ordinii publice au fost ucişi Ieri, la înmormîntarea
vict
vi ctim
imel
elor
or agresiunii
a gresiunii din 8 noiembrie, 750 000 de cetăţeni au cerut,cerut,
în cadrul
cadru l unei uriaşe
uriaşe manifes
manifestaţii,
taţii, ares
arestar
tarea
ea lui
lu i Man
M aniu
iu şi Brătianu.
Brătianu.
îi întind
întin d ziar
z iarele
ele Şobola
Şo bolancei
ncei.. N-am izbutit să citesc
cite sc deck
de ck titlu
ti tlu
rile. Mîinile îmi tremură prea tare. Şobolanca îmi spune ascun-
zînd ziarele sub fustă:
— Şi la femei
fem ei e mare îmbulzeală.
îmbulzeală. Nici nu mai
mai ştiu unde să le
pună, atît îs de multe.
Aş vrea să dorm şi să nu mă mai trezesc.
*
Un paznic vine să mă anunţe că astăzi, zi de vorbitor, am o

vizită: Ella Negruzzi. Ella Negruzzi a fost prima femeie avocat
din România. înaintează spre patul meu, însoţită de o tînără
blondă. îi spune paznicului:
— Am venit pentru recurs. Puteţi să ne lăsaţi singure.
Doamna care mă însoţeşte e avocat.
Paznicul o salută şi dispare. Cîteva femei din salon au recu
noscut-o pe Ella Negruzzi şi le strigă celorlalte:
— E Ella Negruzzi, avocata.
avocata.
în vacarmul general,
gener al, Ella
El la Negruzzi se apleacă pest
pe stee patul
meu şi îmi spune în franţuzeşte:
— Doam
Do amna na este
es te Mrs.
Mrs. Thaye
Thayer,r, ziaristă
ziaristă americană
americană.. Am
A m reuşit
s-o introduc cu cu legitimaţia de avocat
avocat a unei prietene care îi sea
mănă.
Mrs. Thayer îmi vorbeşte. Nu ştiu exact ce îmi spune, dar o
privesc zîmbind. Ea este pentru mine una dintre cele care vor
putea să vorbească. îmi întinde pachete de ţigări.
Ella Negruzzi îmi spune că a fost trimisă de regină, care ar
vrea să ştie
şti e ce
c e mi-ar face mai multă plăcere.
plăcere.
— Nu doresc nimic.nimic. îi mulţumesc reginei
reginei că se interesează
de mine.
Ella Negruzzi îmi mai spune:
— Vom
Vo m face tot ce ne stăstă în putinţă
putinţă ca să te scoatem de aici.
aici.
Ai curaj.
141
Paznicul îşi face apariţia. Vizita s-a încheiat. Nu aş şti să

spun dacă a durat cinci minute minu te sau o jumătate
ju mătate de oră.
oră.
De îndată ce au ieşit, Şobolanca dă fuga:
— Ai ţigări?
Şi, cum îi întind cîteva pachete:
— Trebui
Tre buiee să le ascund.
ascund. Să nu le vadă paznicii.
paznicii. îs americane.
Tare le-aş vinde. Bravo,Bravo, puştoaico,
pu ştoaico, eşti „cineva”
„cineva”..
Am păstrat un pachet de ţigări ca să mă uit la el din cînd în
cînd. Aici, la închisoare, acest simplu pachet de Camei îmi pare
un simbol al libertăţii.
*
Şobolanca
Şobo lanca îmi aduce alte ştiri ştiri despre 8 noiembrie. AuA u tras
tras de
la Interne în cei care cintau imnul naţional.
— Au luat cadavrele
cadavrele şi le-au îngropat zicînd
zicînd că ăilalţi le-au
le-au
făcut de petrecanie. Înmormîntare mare cu tot tămbălăul. în
oraş cică pute. Tu ce c e zici de povestea asta?
asta?
Clatin din cap.
— Jos e plin ochi. Mai mare jalea de atîta tineret. Dacă-i
omoară?
înc
în c e p e să plîngă:
plîngă:
— N-ai o ţigară?
*
Veronica, mama copilului, a murit. Febră puerperală.

Medicii vin să mă vadă şi se miră: nu reacţionez la injecţiile
cu Delbet.
*
O dată la două săptămîni,

săptămîni, Şobolanca şi doi
do i convalescenţi duc
păturile la etuvă. La înapoiere, mişună
mişună şi mai
mai multe
mu lte ploşniţe
plo şniţe pe
ele.
ele . Şobolan
Şob olanca
ca zice
zi ce că etuva serveşte de cuibar
cuibar şi
şi nimic altce
altceva.
va.
Degea
De geaba
ba încerc să omor ploşn
p loşniţele
iţele care circulă
circulă libere
libere pe tru
pul meu. Patul Veronicăi, în dreapta mea, este ocupat de o sifi
litică: nasul şi buzele îi sînt mîncate de boală. Ţine tot timpul
ochii
och ii închişi. E cazul
cazul cel mai gr
grav. în
î n salon, fetele
fete le o numesc „cin
ci plus cinci”. Cele care nu au decît trei cruci o privesc cu un aer
superior.
*
Astăzi, infirmierul
infirmierul a scos cureluşele care mă legau de pat.
pat. Pot să
mă sprijin pe partea stingă, drenurile, în dreapta, mă împiedică
să mă mişc.
mişc. Drept
D rept distracţie,
distracţie, vînez ploşniţe. „Metoda Gaby” Gaby” nu nu
se poa
p oatete aplica aici.
aici. Şobolanca
Şobolan ca mă despăduchează
despăduchează in cap şi scoa sco a
te cite
c ite un strigăt triumfător
triumfător de fiecare dată
dată cînd găseşte un pădu
che. D e cîtva timp, fetele
fete le au născocit
nă scocit alt joc:
joc: în fiecare
fiecare săptămînă
săptămînă
aleg o Miss Păduchioasa
Păd uchioasa care care are dreptul
dreptul la două ţigări
ţigări şi priori
tate la căldare. Avantajul este se pare imens, şi competiţiile sînt
pasionate. Şobolanca prezidează dezbaterile, dar, deşi sînt pre
ferata ei, nu a reuşit niciodată să mă facă să să cîştig.
cîştig.
*
Mi-a mai scăzut febra. Medicii vin să mă vadă mai des; se
pare că sînt un caz unic: după injecţiile cu Delbet, temperatura
mea nu a urcat ca o săgeată.
U n medic
med ic îmi declară
declară cu cu aerul cel mai serios din lume:
lume:
— Cu tine, totul e veşnic pe dos. Nu eşti decît o reacţionarăreacţionară
împuţită!
împ uţită!
*
Salonul e închis de la cinci şi jumătate seara pînă la şase di
mineaţa. Dimin
D imineaţa,
eaţa, paznicu
p aznicull „face
„face inventarul”
inventarul”.. Cîteodată, o fe
m eie moare în timpul nopţii,
nop ţii, şi atunci „e mai
mai puţin de numărat”.
numărat”.
Paznicul se opreşte
opr eşte in faţa
faţa patului meu şi îmi spune rîzî rîzîn
nd:
— Ei, nu te t e mai hotărăşti
hotărăşti o dată? Tare mi-armi-ar plăcea să te duc
în pivniţă.
„Pivniţa” e camera mortuară.
*
Rana mi se cicatrizează încet. Astăzi am făcut primii paşi, şi
am căzut.
*
A m făcut duş
duş numai pe p e partea stingă.
stingă. Stăm la coadă cite cinci
cin ci
sprezece,
sprez ece, în pielea
pie lea goală, în faţa
faţa duşurilo
duşurilor.r. Paznicul asistă
asistă şi face
comentarii.
Şobolanca mi-a adus un număr din „Jurnalul de Dimineaţă”

şi un pachet de ţigări.
— D in partea
partea Micului Zidar.
Zidar. Ai prieteni prin
printre
tre ai noştri şi
nu spui nimic?
__ Mă doare prea tare capul ca să-i răspun
răspund.
d. Şi habar
habar n-am cine
cin e
e Micul Zidar. -
*
A doua
dou a zi, Şobolanca
Şobolan ca îmi aduce alt pachet de ţigări.
ţigări.
— Micul Zidar.
— Cine-i
Cine -i Micul Zidar,
Zidar, Şobolanco?
Şobolan co?
— Nu ştiu. Unul
Un ul de-ai noştri.
noştri. Plantonul de la chirurgie
chirurgie mi-a
mi-a
dat ţigările.
Printr-una din
din ferestre, zăresc ramurile
ramurile brumate ale unui co
pac. Se apropie Crăciunul. E foarte frig.
*
Am avut o criză de apendicită. Mi-e greaţă tot timpul. Infir

mierul mi-a scos drenurile.
Trei femei
fem ei au murit
murit astă-noapte
astă-noa pte în salon. Nop N opţile
ţile par încă şi
mai nesfirşite cînd femeile bocesc.
*
O fată a pîrît-o pe Şobolancă fiindcă mi-a adus ziare. Pazni
cul a găsit un ziar în patul meu. Şobolanca a petrecut o zi la car
ceră, iar eu am fost transferată,
transferată, disciplinar,
disciplinar, intr-un salon de d e con
co n
tagioase.
Sala, mai mică, e plină de tuberculoase. Sîntem culcate cite
două intr-un pat. Vecina mea scuipă tot timpul şi umple pătura
de singe. înainte
îna inte,, era hoaţă.
hoaţă. Acum, a răma rămass un schelet. Noaptea,
Noa ptea,
evit să mă uit la ea. Aici, e mai puţină gălăgie. Doar tuşea şi
şoaptele rup tăcerea.
După
Dup ă cîteva zile,
zile , încep şi eue u să tuşesc, şi sînt convinsă că plă-
minii mei au fost prinşi.
Am în faţa ochilor
ochilo r o fereas
fereastră
tră prin
prin care
care se profilează case din
Bucureşti. încerc
înc erc să născocesc cite o povestepove ste pentru fiecare
fiecare casă,
casă,
şi îmi! aminte
am intesc
sc brusc o stradăstradă pe care o luam odinioară
odinioa ră ca să
revin seara de la şcoală. Sînt cuprinsă de o dorinţă de libertate
pe care n-am mai cunoscut-o de cînd mă aflu la Văcăreşti. Mă
deranjează
deranjează şi fac eforturi ca s-o îndepărtez
îndepărtez şi să revin
revin la starea
starea de
indiferenţă,
indiferenţă, care esteest e mult
m ult mai uşor de suportat.
suportat.
în încăp
înc ăper
eree dom
do m neşt
ne ştee un miros de sing si ngee şi de mizeri
miz eriee care
mă înăbuşe.
Şobolanca
Şobo lanca vine
v ine din nou să-mi aducă un pachet de ţigări de la
Micul Zidar.
*
Am avut altă criză
criză de apendicită. A doua do ua zi, sînt transportată
transportată
pe targă în sala de operaţie
ope raţie.. Sala are perdele
perde le negre. Aş vrea să fiu
lăsată
lăsată să mor. Mi se s e leagă picioarele
p icioarele şi mîinile. Sînt operată fără fără
aneste
an estezie.
zie. Probabil că mă mă zbat,
zbat, fiindcă
fiindcă două femei
feme i vin
vin să mă ţină
strîns.
De ce nu mă lasă să mor?
*
Am un săculeţ cu nisip pe burtă. M-au dus într-o minusculă
celulă individuală. într-o dimineaţă, Şobolanca mi-aduce un pa
chet; pietric
p ietricele
ele şi puţin pămînt.
pămînt.
— Politic
Po liticii
ii fţi trimit
trimit asta.
asta. Ca
Ca să te faci
faci bine.
bine. Şi pentru Cră
ciun.
— Crăciun?
— Da, e peste trei zile. zile.
Nu ştiu de ce, string frenetic mina crăpată a Şobolancei. în
primele nopţi după operaţie mi-e foarte rău şi foarte sete. Aş fi
vrut să o am lingă mine,min e, nu neapărat pe ea, chiar şi pe una dintre
tuberculoase sau sifilitice, oricine, care să-mi pună mina pe
frunte şi să-mi dea să beau. Dar celula era închisă cu cheia. Ce
ream apă strigîndu-i pe paznicii care treceau treceau pe coridor. îm i răs
pundea mereu:
— Interzis de regulament
regulament..
Pe urmă mai mai era şi coşmarul care care revenea, mereu acelaşi, tot
mereu acelaşi.
Continuu să string mina Şobolancei, care îşi revarsă sacul cu
noutăţi: au venit alţi politici, majoritatea cu faţa tumefiată.
— ... „Anunţ-o
„Anu nţ-o că se pregătesc alte procese”,
pro cese”, mi-au
mi-au zis,
zis, şi
mi-au dat pachetul ăsta. „Pămînt şi pietricele, le-am zis, ce să
facă cu asta puştanca? — Pămîntul, pietr pi etrele
ele rămîn, au răspuns,
răspuns,
apa curge peste ele şi trece. O să înţeleagă”, mi-au mai zis.
Am rugat-o pe Şobolancă să-mi aducă apă. Vreau să rămîn
singură să privesc „pămîntul şi pietrelpie trelee care rămîn”.
rămîn”.
Nu ştiu cînd a trecut Crăciunul. Şobolanca pretinde că am
delirat toată săptămîna. Mîine e Anul Nou, dar ziua de vorbitor
a fost suprimată şi s-a declarat
declarat carantină
carantină:: în închisoare
închisoar e a izbucnit
o epidemie de tifos.
*
De cîteva zile mă simt mai bine, dar încă nu pot umbla.
Şobolanca mi-a adus, ascuns în pachetul cu ţigări, un bilet:
— Prietenii
Priete nii tăi, politicii, mi-au dat asta pentru
pentru tine.
tine.
Stă la pîndă în timp ce citesc:
A n N ou Fericit!
Fericit ! Nu te teme
teme dede tif
tifo
os. Harriman şi Sir Clark Kerr
sînt în m omen
om entutull ace
acesta
sta la Bucureşti
Bucureşt i Carantina e un un pretext ca ei
să nu p oa tă vizita
vizita închisorile
închisorile.. Vom ieşi
ieşi toţi în curin
curind.
d. Refă-te repe
repe
de. Salut.
Fără semnătură. îi întind biletul Şobolancei, care îl rupe şi îl
înghit
îng hite.
e. E foarte
foa rte mîndră de misiunea
misiu nea ei şi îmi declară că, de d e în
dată ce va ieşi de la Văcăreşti, îşi
î şi va face intrarea
intrarea „în viaţa politică”.
politic ă”.
*
Am revenit în primul salon. Nu pot umbla decît susţinută.
Am avut dreptul la un duş. Aceeaşi coadă, cincisprezece femei.
Acelaşi
Ac elaşi paznic şi aceleaşi comentarii făcute în termeni coloraţi.
coloraţi.
*
De o săptămînă, paznicul distribuie oficial „Scînteia” în sa
loane, „pentru
„pentru educaţia
educaţia politică a deţinutelor”.
deţinutelor ”. Un reprezentant
reprezentant
al partidului naţional-ţărăn
naţion al-ţărănesc
esc şi altul alal partidului liberal
liberal au in
trat
trat în guvernul Groza.
G roza. Să fie rezultatul trecerii prin
prin Bucureşti al
lui Harriman şi Sir Clark Kerr?
Dentistul închisorii mi-a scos ieri cei doisprezece dinţi care

se clătinau. Fără anestezie.
Mi-e teamă să beau apă

apă.. Cănile sînt
sînt comune, şi toate cole
c olege
ge
le mele de salon au sifilis. Gingiile încă îmi mai sîngerează, şi
toată faţa mi-e umflată.
*
Emil
Em il Haţegan
H aţeganu,
u, ministrul naţional-ţărănist din guvern,
guvern, a tre
cut prin închisoare ca să-şi vadă „băieţii”.
Directo
Di rectorul
rul ziarului „Curierul”
„Curierul” a venit să stea de vorbă cu mi
mi
ne, e foarte optimist: vor avea loc alegeri.
După plecarea sa, mare agitaţie in salon.
— Straşnic, tipul. E tipul
tipul tău?
tău?
Şobolanca replică, plină de importanţă:
— Gura! Ea e politică, e o... o... Şi, după un moment de
ezitare, spune, triumfal: „O teroristă, ce ştiţi voi!”
*
„Scînteia” anunţă că, la 8 februarie, anglo-americanii au re
cunoscut guvernul Groza.
146 ADRIANA GEpRGESCU
Va să zică, în zadar
zadar am strigat tot adevărul la proces, în zadar
zadar
am plîns
plîn s de bucurie văzîndu-i pe reprezentanţii
reprezentanţii misiunilor Alia
Al ia
te în sala tribunalului, în zadar am lăsat umbrele şi coşmarurile
să pună stăpinire pe toată fiinţa mea. Oare e posibil ca toate
acestea
aces tea să fi fost zadarnice
zadarnice??
E primăvar
primăvarăă şi sînt în convalescenţă. Şobolanca îmi aduce în
continuare, în fiecare săptămînă, pachetul de ţigări din partea
Micului Zidar.
Medicul şef şe f mă înscrie pe lista celor care au dreptul dreptul să iasă la
aer.
aer. Cobor în curte, susţinută
susţinută de Şobolanca
Şobolan ca şi de Ţiganca.
Ţiganca. Afară,
primul soas oare
re de primăva
primăvară,ră, rece şi încă palid.
Ţiganca ii spune Şobolancei:
— Ie-te-te
Ie-te -te la puştoaică.
puştoaică. Parcă-
Parcă-ii un un gind
gindac
ac.. îţi
îţ i place soarele,
nu-i aşa?
După moartea Bujincăi, Ţiganca a devenit şefa spirituală a
salonului.
salon ului. Este
Es te la a douăzeci şi şasea şedere în închisoare, şi hoa ho a
ţele
ţe le o stimează
s timează mult, fiindcă
fiindcă ultima ei spargere a făcut-o celebră celebră::
a dat lovitura direct la Ministerul de Finanţe. Are cincizeci de
ani; banda ei se numără printre cele mai bine organizate din
Bucureşti, iar faţa ei, acoperită de cicatrice, stă mărturie a is
prăvilor ei.
Aerul răcoros mă ameţeşte. Respir foarte anevoie. Simt o
gheară în plexul solar, o gheară care-mi scormoneşte pîntecele.
Mă prăbuşesc la pămînt şi nu mai reuşesc să mă scol. Mi s-au
închircit
închi rcit d eget
eg etel
elee de
d e la mîini
mîin i şi
ş i de
d e la picioare.
pic ioare. Fem
Fe m eile
ei le din curte
au început să urle în cor:
— Ajutor,
Aju tor, ajutor,
ajutor, crapă
crapă terorista
terorista!!
Gheara urcă şi îmi strînge gîtlejul. Ţiganca şi Şobolanca mă
iau de acolo şi mă întind pe pat. Infirmierul vine să-mi facă o
injecţie. Gheara persistă, şi degetele
degete le rămîn
rămîn închircite
închircite.. Mi s-a us
cat gitlejul.
Gheara dispare tîrziu, noaptea. Cum respir mai bine, Ţigan
ca aşezată pe patul meu spune, ştergîndu-mi fruntea:
— Era cît pe p e ce să dai ortu’
ortu ’ popii,
popi i, fată
fată;; tare ne-ai mai spe
riat. Nu-ţi face griji, o să fie mai bine.
. *
Mi-e teamă să mă duc în curte. De cum ies, aceeaşi gheară

mă înşfacă şi cad jos. Medicii vin să mă vadă. Şi cînd îi întreb ce
am, îmi răspund:
— Ce vrei să ai? Boala de închisoare a Sfîntului Bernard.

Pentru moment,
mom ent, o să-ţi supri suprimăm
măm „aerul”
„aerul”. Poate
Po ate că o să fie
fi e mai
bine
bin e aşa.
aşa.
într-adev
într- adevăr, ăr, e mai bine
bi ne aşa. Mă simt
sim t tot
to t mai întremată
întrem ată şi, o
lună mai tirziu,
tirziu, cînd unul dintre plantoan
pla ntoanele
ele de la secţia chirur
chirur
gicală se îmbolnăveşte, paznicul mă cheamă pe mine să îl înlo
cuiesc.
*
Plantonul şef e o ucigaşă. Şi-a omorît toată familia ca să
moştenea
mo ştenească scă o casă. Este înscrisă
înscrisă într-una
într-una din celulel
celu lelee comunis
te ale închisorii; crede că în felul acesta o să i se dea drumul: e
condamnată pe viaţă. viaţă.
Celălalt planton, pe nume llinca, este studentă la medicină.
E o politică. A cîntaţ imnul naţional, la 8 noiembrie. Trecea pe
acolo cu logodnicul ei, student la farmacie, şi s-au oprit ca să-l
vadă pe rege şi să cînte cu ceilalţi. Cînd Cînd comuniştii
comun iştii au tras
tras de la
Interne, logodnicul
logodn icul ei e i s-a prăbuş
prăbuşitit la pămint
pămint.. Şi cînd ea s-a ap le
cat pes
p este
te el,
el , a avut numai timpul
timp ul să-l audă spunînd:
spunînd: „Preacura
„Preacurată tă
iub ită...”
ită ...” A muri
murit.t.
Are
Ar e optsprezec
optsp rezecee ani,
ani, codiţe şi o privire
privire stinsă. Nu plînge nicinic i
odată. încerc să o consolez:
consolez:
— A i să ieşi de aici peste şase luni. luni. Ai
A i toată viaţa înaintea ta.ta.
— N -o să mă mai primească la facultate. Şi, oricum, nu-mi
pasă. Nimeni nu-mi va mai spune de acum înainte: „Preacurată
iubi
iu bită.
tă...”
..” Doar asta asta conta.
conta.
Plantonul
Planto nul şef ş ef intervine în conversaţi
conversaţie: e:
— Eşti
Eş ti tînără,
tînără, fetiţo; pămintul
păm intul mişună de bărb bărbaţi.
aţi. Gagiii
Ga giii e
ca tramvaiele, ai pierdut unul, apare altul. „Preacurată iubită”
pe-aici,
pe-a ici, „preacurată iubită”iubită” pe dincolo.
dincol o. Doar
D oar asta ai în gur
gură.
ă. Par
Par
că ai fi la celulă; responsabilul celulei zice şi el cît îi ziulica de
lungă „Stalin” pe ici, „Stalin” pe dincolo, ca tu cu iubita ta.
llinca i-a tras o palmă. Din. ziua aceea, n-am mai văzut-o pe
llinca. Paznicul şef a dus-o într-o celulă de la subsol. E foarte
mîndru fiindcă, în lipsa directorului închisorii, el ia toate hotă-
rîrile.
Directorul
Directo rul este în turneu de inspecţieinspe cţie prin
prin ţară
ţară ca să vadă ce
ar mai putea transforma in închisoare: nu mai are loc. Cinema
tografe şi săli de teatru

teatru au fost astfel rechiziţionate, în răstimp
răstimpul
ul
unei
une i săptămîni, pentru
pentru „buna
„buna funcţionare a justiţiei”.
justiţie i”.
Directoru
Direc torull se înapoiază foarte prost dispus
dispus şi îi înjură
înjură pe p o
litici. Prea trebuie să se zbată ca să găsească unde să-i cazeze.
Evident că meseria lui devine, pe p e zi ce trece, tot
to t mai gre
grea.
a.
Medicul
Medicu l şef
şe f pare mulţumit de minem ine şi hotărăşte să
să mă păstre
păstre
ze la secţia chirurgicală. Mă trimite la secţia bărbaţilor ca să în
registrez temperatura bolnavilor care sînt pe lista de operaţii
pentru astăzi.
Trec printre paturi, urmată de paznic, şi completez fişele
bolnavilor. îl întreb pe paznic:
— Care e Micul Zidar?
Din fundul sălii, o voce îmi răspunde:
— Eu sînt.
II recunosc pe bolnav, e unul din foştii mei clienţi. îi întind
mina.
— Bună ziua,ziua, domnule
dom nule Ionescu.
Ionescu.
Se încruntă, priveşte spre paznicul care stă de vorbă cu un
bărbat, în celălalt capăt al sălii, şi şopteşte:
— Nu-mi
Nu -mi mai spuneţi Ionescu, domnişoară.
domnişoară. Acum mă chea
mă Popan. Să mă scuzaţi pentru onorariu, n-am putut să vi-1
aduc;
aduc; m-au luat din nou n ou şi iar am venit
ven it să număr zăbrelele. Şi, cu
un oftat lung: Ce vreţi
vreţi,, meseria
m eseria!...
!...
Paznicul vine spre noi:
— N-ai voie să vorbeşti cu deţinuţii.
deţinuţii.
îi întind
întin d mina „Micului Zidar, lui Ionescu,
Iones cu, lui Popa
Po pan”
n” şi mă
îndepărt
înde părtez.
ez.
*
Spăl pansamentele pline de puroi. Revăzîndu-1 pe „Popan”,

mi-am amintit de o dimineaţă la tribunal. Tocmai pledasem, şi
obţinusem achitarea în instanţă. Puneam dosarele la loc în ser
vietă. Ca orice avocat foarte tînăr, aveam la mine două serviete
pline cu dosare, jurisp
jur ispru
rude
dent,
nt, coduri
coduri.. între
într e timp, a trecut
trecut pe rol
rol
procesul următor.
— Ionescu Vasile.
— Prezent.
— Ai avocat?
— N-am,
N-am , domn’
dom n’ judecător. N-am bani, săracu’ de mine. Sînt S înt
zidar, am cinci copii şi nevastă. N-am făcut nimic, domn’ jude
cător.
Preşedintele, după un moment de ezitare, m-a numit avocat
din oficiu. Degeaba am protestat: ceream un termen ca să stu
diez dosarul; ceream timp, ceream nu mai ştiu ce; în realitate,
aveam trac. Preşedintele mi-a răspuns:
— E un caz foarte simplu. Am să-l trec trec ultimul. Aveţi
Ave ţi timp
să vorbiţi cu clientul.
Mi-am scos iar dosarele şi codurile. M-am dus în celula unde
se afla Ionescu. De îndată ce m-a văzut, mi s-a aruncat la picioa
re plîngînd:
— Dom
Do m n ’şoară,
şoară, salvaţ
salvaţi-m
i-mă.
ă. Am cinci
cinci copii, nevastă
nevastă.. Am fu
rat un portofel. Era pe jos în tramvai. L-am luat. Sînt şomer, şi
am cinci copii şi nevastă. Trebuia să le aduc ceva de mîncare.
Am revenit să pledez, cu codurile la îndemînă. Am evocat
familia părăsită care aştepta ca tatăl să aducă pîinea zilnică, şi
am apăsat pep e coarda
coarda patetică. Ionescu, în spate
sp atele
le meu, plîn^ea şi şi
mă încuraja:
— Aşa-i,
Aşa -i, dom
d omn’
n’şoară
şoară,, aşa-i.
aşa-i. Parc
Parcăă aţi
aţi fi citit în biata
biata mea
mea ini
in i
mă de tată.
Eram eu însămi destul de emoţionată şi, cu cît vorbeam mai
mult, cu atît credeam mai mult în pîinea zilnică, în copii, în ne
vastă, în casa abandonată.
Ionescu a fost achitat. Am plecat de la tribunal, cu ambele
serviete sub braţ, atît de mîndră de a fi obţinut două achitări în-
tr-o singură zi încît cintam de bucurie pe stradă şi nici nu mă
gîndeam la onorariul promis de Ionescu.
Nu bănuiam atunci că avea să mi-1 plătească în ţigări, la Vă
căreşti.
t *
în salon,
salo n, ştirea s-a răspin
răspindit
dit repede.
repede. Şobolanca a fost crainic
crainica.
a.
Foarte
Foart e emoţionat
emoţ ionată, ă, Ţiganca vine lal a mine şi mă stringe în b bra
raţe.
ţe.
— Eşti
Eşt i sora mea pe viaţă!
viaţă! Banda mea e şi a ta. ta. Să-l scapi pe
Piele fină, nu-i puţin lucru.
— Cine-i PielePie le fină
fină??
— Ionescu,
Ionesc u, Popan,
Popa n, Micul zidar,
zidar, Piele
Pi ele fină, el e! Şefu’
Şef u’ tutu
ror spărgătorilor din Bucureşti. Şefu’ nostru cel mare.
— AreAr e copii şi nevast

nevastă? ă?
— Piele
Pie le fină,
fină, plozi? Nici vorbăvorbă..
înce
în cep
p să rid.
rid. Ţiganca
Ţiganc a mă îmbrăţişează
îmbrăţişeaz ă neîncetat:
— Va să zică, tu eşti eşt i o avocată
avocată fain
faină.
ă.
— Eram avocat stagiar, stagiar, Ţiganco. Am obţinut achitarea lui,
se mai întîmplă.
— Habar n-am eu dacă se întîmplă sau nu. nu. Ce ştiu e că eşti
„cineva”.
„cinev a”. Sora mea pe p e viaţă, ţi-am zis, şişi banda mea la dispoziţie.
dispoziţ ie.
Dacă oi avea nevoie.
Salonul
Salo nul e în mare fierbere.
fierbere. Nu mai ajung să să dorm fiindcă toa
te fetele vin să-mi expună cazul lor şi să-mi ceară sfaturi pentru
„cînd o să fie afară”.
Din ziua aceea, în închisoare nu mi se mai spune decît „tero
rista lui Piele fină” şi, după Ţiganca şi Şobolanca, am prioritate
la căldare.
*
Paznicul şef apare dimineaţa în salon, se instalează în faţa
patului meum eu şi începe
înc epe să înjure
înjure..
— Directorul
Directo rul mi-a tras tras o săpuneală fiindcă
fiindcă te-am
te-am lăsat
lăsat să
lucrezi la chirurgie. Nu mai ai dreptul să te duci acolo, tîrfă re
acţionară!
îmi
îm i dă o palmă şi pleacă,
plea că, demn.
Pesemne că a trecut pe acolo responsabilul politic. Este un
ucigaş care s-a înscris în partid. El e de fapt adevăratul director
al închisorii.
La secţia chirurgicală era o fereastră de unde puteam vedea
profilîndu-s
profilîn du-see oraşul în depărta
depărtare. re.
*
Mi-a revenit gheara şi m-a ţintuit la pat. Toată noaptea fete
le discută cu înverşunare „ultimele ştiri”: spărgătorii şi ucigaşii
care s-au înscris în partid au fost numiţi inspectori de poliţie şi
îşi denu
de nunţă
nţă cole
co legi
gii.
i. Patru dintre
dintr e aceşti
ac eşti noi
no i insp
i nspec
ector
torii au fost
fo st do-
do -
borîţi de spă
s părgă
rgător
toriide
iide afar
afară.ă. Pe cadavrele
cadavrele lor s-a s-a găsit o hîrtiuţă
hîrtiuţă
pe care stătea scris: „Trădător”. Cu toate acestea, raziile dau tot
mai multe rezultate.
Noaptea, Ţiganca reuneşte un consiliu de război şi dă instruc
ţiuni care trebuie transmise
transmise tuturor
tuturor bandelor din din Bucureşti. Fe Fe
tele o ascultă fără să scoată un cuvînt. Incontestabil, le domină.
151
De altfel, societatea lor e foarte bine organizată. Ierarhia e

strictă şi chiar rigidă, solidaritatea aproape totală. în salon, slnt
grupate pe specialităţi: bănci, case de bani, sistem X sau Y, tre
nuri...
Hoaţele cele mai stimate sînt cele care au mai mulţi ani de
închis
înc hisoar
oaree la activ
act iv şi au reuşit mai mult
m ultee evadări.
evadări. Hoa
H oaţeţele
le de
d e mă
runţiş
runţişuriuri sînt considerate diletante. în î n închisoare, ele sînt sclave
le hoaţelor de carieră, care le numesc „pişăcioase”. Găinăresele le
fac patul celorlalte hoaţe, le spală rufele şi asigură „corvoada
căldărilor” în locul lor. Nu visează decît un singur lucru: să intre
în cariera adevărată. Cînd ies din închisoa înch isoare,re, se duc la una din
adresele indicate de o hoaţă pe care au servit-o şi îşi încep uce
nicia; ele numesc asta „a merge la şcoală”.
Sclava
Sclava Ţigăncii esteest e foarte invidia
invidiatătă de coleg
co legele
ele ei, găinărese.
găinărese.
îşi.i
îş i.iaa un aer
ae r foarte
foar te demn
dem n ca să spună,
spun ă, ori de cîte
cî te ori îndrăzneşte
îndră zneşte
cineva să-i facăfacă vreo observaţie:
observaţie:
— D e îndată ce o şterg de aici aici intr
intruu în
în banda
banda Ţigăncii
Ţigăncii..
Acesta e adevăratul ei titlu de nobleţe.
Cit despre prostituate, ele sfirşesc totdeauna prin a deveni
hoaţe.
— E o meserie mai mai puţin
puţin istovitoare, spun ele.
Una dintre ele, Milica, şi-a schimbat profesia în închisoare,
luna trecută. AcumAc um face parte din banda Ţigăncii.
Pe urmă, mi-a explicat:
— Mă săturasem de meseria asta împuţită. Nu era era chip să
mă odihnesc, nici cînd îmi venea perioada.
*
Medicii spun că nu mă mai ţin nervii. Gheara revine cel pu

ţin o dată pe zi, şi leşin des. Directorul general a ordonat să fiu
transportată
transportată într-o
în tr-o celul
c elulăă individuală, ca să „cră
„crăp
p în pace”.
pac e”.
Celula din dreapta e ocupată de un politic pe jumătate ne
bun. De îndată ce cade noaptea, începe să fluiere ca trenul. Mai
şi urlă şi loveşte cu pumnul în uşă. Paznicii revarsă asupra lui o
ploaie de înjurături şi el, atunci, reîncepe să şuiere ca trenul.
Ţipătul îndepărtat al unei cucuvele îl acompaniază in surdină.
*
Celula din stînga e ocupată de ieri. N-am voie să părăsesc
patul, dar mă tîrăsc totuşi pînă la culoar ca să încerc să-l văd pe
152 ADRIANA GEORGESCLT
noul venit. N-am nevoie să mă duc prea departe. Pe coridor, o

femeie stă cu spatele la mine. O femeie, sau mai degrabă ce a
rămas dintr-o femeie: un schelet care se uită pe fereastră. Mă
apropii; ea mă priveşte brusc: e Maria Antonescu, soţia fostului
mareşal. O credeam în Rusia. Are ochii rătăciţi, iar faţa ei e ver
de. M-am dat înapoi cu un pas. Mă întreabă cu glasul stins:
— Ce-ai
Ce- ai făcut ca să ajungi aici? Pari
Pari atît de tînă
tînără.
ră.
— Sînt politică.
politică.
— Polit
Po litic
ică.
ă..... Ieri
Ieri l-au împuşcat pe soţul meu.
meu.
Paznicul vine alergînd şi înjurînd şi mă bagă înapoi în celulă
cu lovituri de pumn.
*
Sînt convocată în faţa unei comisii medicale. Medicii au un

aer de înmormîntare. Tensiunea mea este 7 cu 4.
*
Unul din singurele rezultate obţinute de Mihai Romnicea-
nu, reprezentant liberal în guvernul Groza, este transferarea
mea, ca deţinută bineînţeles, la spital.
Camera este foarte curată, dar au fost obligaţi să schimbe
salteaua de pe pat. Prima mi se părea prea moale şi aveam im
presia că mă afund şi mă înăbuş.
Timp de peste un an, la Văcăreşti, nu am avut saltea.
*
Mihai Romnicea
Rom niceanu nu vine să mă vadă
vadă şi îmi spune că generalul
Rădescu a reuşit să fugă din ţară cu avionul şi să ajungă în insula
Cipru.
E una din
d in primele
prime le mele
m ele bucurii,
bucurii, dar
dar nu
nu reuşesc
reuşe sc să o resimt cu
destulă putere. Sînt atît de bolnavă încît mă simt dincolo
dincol o de viaţă.
viaţă.
După plecarea lui Romniceanu, infirmiera intră în cameră,
se preface că îmi ia temperatura şi îmi murmură aplecîndu-se
peste mine: „Ai grijă. Microfon în cameră”.
*
îl revăd pe Mihai Romnic
Rom nicean
eanuu după aleger
ale gerile
ile care au avut
loc la 19 noiembrie 1946. Opoziţia obţinuse peste şaptezeci la
sută din voturi. Se pare că la Ministerul de Interne, în în momen
mo mentul
tul
cînd s-au cunoscut
cunoscu t rezultatele, nebunia a pus
pus stăpînire pe toţi, în
frunte cu Teohari Georgescu. Şi cînd te gîndeşti că totul fusese
atît de bine pregătit!
Preşedintele comisiei electorale era de orientare comunistă.

Patruzeci
Patruzeci şi cinci dintre
dintre cetăţenii înscri
înscrişi
şi pe listel
li stelee electoral
ele ctoralee
fuseseră şterşi. Motivul
Motiv ul invocat
invocat:: fascişti.
fascişti.
Fiecare
Fieca re birou de votare era prezid prezidatat de un comunist, partide
le de opoziţie neavînd dreptul decît la un singur reprezentant
pentru patru pînă la cinci birouri de votare.
Sindicatele şi organizaţiile profesionale fuseseră obligate să
meargă
meargă la urne însoţite
însoţ ite de responsabilii
responsabilii politici
politic i comunişti.
Soldaţii fuseseră obligaţi să voteze în cazărmi sub stricta su
praveghere a comisarilor politici.
Teohari Georgescu şi comitetul central al P.C. s-au dus la
ambasada
ambasada sovietică
sovie tică spre a-i pune lui Kaftaradze
Kaftaradze aceeaşi
aceeaş i întreba
înt reba
re telegrafiată de prefecţii din provincie: „Opoziţia obţinut ma
jorita
jor itate
te de
d e 80%. Ordonaţi
Ordo naţi telegrafic
telegra fic ce e de S c u t ”. Kaftaradze a
luat contact cu Moscova, iar Moscova a ordonat: voturile opo
ziţiei trebuie să fie trecute pe seama coaliţiei guvernamentale
guvernamentale,, şi
vice-versa.
Era fireşte soluţ
s oluţiaia ideală, trebuia
trebuia doar să se fi gîndit cineva la
asta. Şi pentru că nu se gîndise la ea, Teohari Georgescu a fost
obligat să dea rezultatele alegerilor cu o zi întîrziere.
Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu au adresat o notă de pro
test anglo-americanilor. Cite note de protest au trimis ei pînă la
această dată? Şi cu ce c e rezultat?
Revăd deodată o scenă de la proces. Eram în închisoarea
Curţii Marţiale. Un băiat spunea: spunea:
— Se vor ţineţin e alegeri şi atunci nici un singur comunist nu va
mai rămîne la putere.
Oare Maglaşu a fost cel eare i-a răspuns:
— Şi dacă,
dacă, la Ialta,
Ialta, Aliaţii
Alia ţii ne-au cedat ruşilo
ruşilor? r?
*
în luna aprili
apr iliee 1947, sînt
sî nt tot
to t la spital. Puţin
Pu ţinee ştiri îmi parvin
parvin
din afară, dar am aflat totuşi un lucru: conflictul care îl opune pe
Lucreţiu Pătrăşcanu lui Teohari Georgescu devine tot mai vio
lent. Lucreţiu Pătrăşcanu începe să fie considerat de comitetul
central al P.C.
P.C. ca un posibil deviaţionist.
îmi
îm i amin
am intes
tescc de zvonul acestaaces ta cînd aflu în cursulcursul acelei
ace leiaşi
aşi
luni aprilie că am fost graţiată de rege.
Lucreţiu Pătrăşcan
Pătrăşcanu u este
est e ministrul Justiţiei.
*
Mă pregătesc să ies din spital şi din închisoare. Sînt liberă,
înce
în cerc
rc să pronunţ
pron unţ de mai multe
mu lte ori cuvîhtul
cuvîh tul „libertate
„libe rtate”,
”, să-mi
să-m i
amintesc o frază despre libertate, să gîndesc această libertate.
Nu reuşesc. Nu găsesc în mine nici o explozie, nici strigăte de
bucurie.
Nu găsesc aproape nimic, decît această frică de oraşul care
mă aşteaptă
aşte aptă afară,
afară, de acest
ace st oraş şi de această viaţă cu care nu mai
sînt obişnuită.
obişnuită.
\
PARTEA A TREIA
TREIA
„N iciod a tă trandafi
randaf irii nu au fos t
a tît
tît de alba ştri ”
D e cind sîntsî nt graţiată, umblu toată ziua pe străzi,

străzi, ca o nebună;
nebună;
tot timpul pe străzistrăzi.. Cind se înnoptează, mă resemnez
resemn ez cu cu greu să
să
mă duc acasă. Am obsesia zidurilor care par să cadă peste mine,
a uşii care se închide în urma mea. Altă obsesie, aceea de a în-
tîlni fiinţe omeneşti.
omen eşti. în afarafarăă de cîţiva
cîţiva colegi „politici”
„p olitici” de la Vă
Vă
căreşti pe care îi întîlnesc seara într-ascuns, nu văd pe nimeni.
Doar cu ei reuşesc să vorbesc; folosim aceleaşi cuvinte, am trăit
aceeaşi realitate care ne izolează de comunitatea celor vii.
De la faptul că sînt vie am păstrat nevoia de aer. Parcurg
străzile în căutarea lui. Am o poftă dementă să recuperez toate
ieşirile la „aer” care mi-au fost refuzate de doi ani.
Ceea ce este pesemne cel mai grav,- e că nu reuşesc să mă
regăsesc pe mine, să fiu credincioasă
'
credincioasă intîlnirii cu
*
cu mine însămi.
j
D e două
do uă zile
zi le am febr
febrăă şi trebuie să stau
stau la pat.
pat. Tifosul bîntuie
bîntu ie I
I
prin Bucureşti. Migrenă şi febră. Probabil că am tifos. Mă ho
tărăsc să mă duc du c la un spital al cărui medic
med ic şef
şe f îl cunosc.
îl
î l întî
în tîln
lnes
escc în sala de aşteptare.
aşte ptare. I
— Ce se întîmplă? Ce doreşti?
— Nimic, Radu, în fine, nimic special. special. Am tifos şi am venit
să mă internez.
— D e unde ştii că ai tifos? tifos?
— U iţi că am am fost infirmi
infirmieră
eră pe timpuri
timpuri şi mai recent „plan
ton” la secţia chirurgicală de la Văcăreşti?
— Am să te duc să te examineze profes profesorul.
orul.
„Profesorul” poartă ochelari. E puţin surd şi mă ascultă în
deaproape, lung, clătinînd din cap.
'
— Dacă ai fi venit mîine, mîine, tC tC-aş fi cond

co nd us d ire ir e c t la morgă
orgă..
Inima e prea slăbită, orice operaţie e exclusă!
Nu înţeleg prea bine:
— Operaţie de tifos?
Profesorul ridică spre Radu nişte ochi miraţi:
— Bolnava delirează?
delirează?
Radu ride:
— întotdeauna
întotdeauna a avut avut idei
idei fix
fixe. E con vinsă
vin să că ar e tifo ti fos.
s.
— Aş fi pref prefer
erat
at să fie tif
tifos
os!! Nici unu
u nu l din o r g a n e nu e la la
locul său: stomacul a căzut, rinichii slnt deplasaţi, cit despre plă-
mîni,
mîni, ce să maimai vorbi
vorbim.m. Infec
Infecţi
ţiaa e atît de gen
ge n eral
er alizizat
atăă că o septi
cemie se poate decl declar
araa de la un m om ent la altul. D a c ă pute putemm
obţine penici
penicilină
lină în cantitate
cantitate mar
mare, e, mai
mai avem
av em o şansă
şan să s ă o salvăm.
salvăm.
— Cite unităţi ar trebui? trebui?
— Un milion milion deoc
deocamd
amdat ată.
ă. Mai
Mai m ulte m ilio ili o a n e ca s -o sal
văm cu adevărat.
— Am să mă infor informez
mez la Cruc
Crucea ea R o şi e in tern
te rn a ţio n a lă care
care
a primit ajutorul american.
Le urmăresc cu greu discuţia. Am impresia că din nou mi se
umflă capul şi că dinţii mi se lungesc la nesfîrşit.
îna
în a inte
in te de
d e a mă lăsa
lă sa să plec,
ple c, pro
p rofe
feso
soru
rull s e î n t o a r c e s p r e mine
cu un aer dojenitor.
— Evident
Evident că n-am n-am dreptul
dreptul să te întreb
înt reb c e v iaţă
ia ţă a i p utu t să
duci ca să ajungi în halul acesta...
Tac, şi răspunde Radu în locul meu:
— A fost la închisoare,
închisoare, domnule
domnule p rofeso
ro feso r.
Profe
Profeso sorul
rul roşeşte
roşeşte,, îşi
îşi scoate ochelarii
ochelarii,, îi şte rg e ş i s p u n e , pripri
vind pe fereastră:
— Ah, bine, bine, atunci...
atun ci...
*
Altă cameră de spital. Radu îmi face prima injecţie cu peni

cilină. Profit de un moment cînd infirmierul nu este lingă el ca
să-l rog:
— Radu
Radu,, n-ai
n-ai putea
putea să mă tre
treci în registru
registru su
subb un n u m e fals
fals??
— Vrei
Vrei să rămîn
ămîn fără
fără sluj
slujbă
bă?? Dacă
Dacă ar a fla r e sp o n sa b ilu l ce
lulei mele?
— Te-ai înscris
înscris la ei?
Radu ridică din umeri.
— Am nevastă şi trei copii. Ce vrei să fac? fac? Medicii care nu

s-au înscris in partid nu mai au dreptul să practice medicina.
*
D e cîte ori
or i vine Radu să-mi să-mi facă
facă injec
injecţia,
ţia, se preface
preface complet
com plet
indiferent.
indiferent. Nu vrea ca cineva cineva să-şi închipuie că se interesează de
mine mai mult decît de ceilalţi bolnavi. bolnavi. Este medic
m edic şef al spitalu
lui, dar se teme de responsabilul politic al secţiei sale. Respon
sabilul e mecanic, ceea ce nu-1 împiedică deloc să-şi pună halat
şi să-l însoţească pe Radu la căpătîiul bolnavilor. Radu este ab
solvent
solv ent al Facultăţii de Medicină,
Medicină, dar dar mecanicul estees te membru
membru de
partid din 6 martie 1945. Fapt în virtutea căruia avizul lui con
tează mai mult decît d ecît cel al medicului şef, absolvent al Facultăţii
de Medicină. *
*
Asisten
Asi stentul
tul medicului şef şe f se poartă faţă
faţă de mine cu cu o amabili
ama bili
tate care mi se pare suspectă.
suspectă. Nu e niciodată
niciodată mulţumit de îngri
jirile
jir ile ca
c a rem
re m i se
s e dau. Găs
G ăseşt
eştee că infirmierul
infirmier ul nu se ocupă
ocu pă sufici
su ficien
entt
de mine. Că nu e destulă penicilină, nu e destulă gheaţă, nu-s
destule dezinfectante.
dezinfectante.
Redactînd
Reda ctîndu-m u-mii fişa de ieşire din spital, mă întreabă
întreabă în şoaptă
dacă nu vreau să părăsesc ţara, să fug în străinătate. Totul este
bine pregătit. Fără nici un risc. Un avion va fi pus la dispoziţia
şefilor
şefilo r politici
polit ici din opoz
o poziţie.
iţie. Mi se vava rezerv
rezervaa un loc. îi răspun
răspund d că
profesorul mi-a prescris şase luni de odihnă totală. Cele cîteva
milioane de unităţi de penicilină au reuşit să stopeze infecţia,
dar, ca să fiu complet vindecată, îmi trebuie aceste' şase luni de
repaus absolut.
Asistentul pare decepţionat. îmi lasă numărul lui de telefon
şi mă roagă să-l chem che m în caz că m-aş m-aş răzgînd
răzgîndi.i. Iau
Iau hîrtiuţa pe care
şi-a înscris adresa. Nu N u vreau să par par prea
prea aspră.
aspră. Datorită
Dator ită asisten
asi sten
tului, mulţi dintre colegiicol egii mei au au putut să intre noaptea în spital
ca să mă vadă. Părea bine introdus printre ai noştri.
Povestea asta cu plecarea clandestină mi se pare totuşi destul
de ciudată.
Sînt din nou acasă după două luni de spital. Stau tot în pat.
Unul dintre prietenii mei englezi vine să mă vadă. îl întreb
brusc:
— Ce-ai spune dacă dacă ai afla că am ajuns

ajuns la
la Constantinopol?
Constantinop ol?
— Nu eşti eşt i în stare să te ţii pe picioare şi vrei să trave
traverse
rsezi
zi
Marea Neagră înot?
— Nu înot. Cu avionu avionul.
l.
îşi
îş i astupă
astu pă urechile.
urec hile.
— Nu-mNu -mii mai spune
spu ne altceva.
altceva. Nu vreau să mai aud nimic!nimic!
Ştii bine că nu mă pot p ot amesteca în asemenea
asem enea poveşti,
p oveşti, dar
dar dă-mi
dă-mi
voie să-ţi dau totuşi un sfat: să nu mai revezi niciodată pe per
soana care ţi-a propus asta. Poate să fie cinstită, dar tot atît de
bine poate
poa te să nu fie, şi atunci nu văd cum ai putea să rezişti
rezişti la noi
anchet
anc hetee în starea în care te afli.
afli.
La plecare îmi mai spune:
— Ce idee id ee am avut să trec să te văd într-un 13 iulie!
Prietenul meu este e ste un irlandez
irlandez foarte superstiţios.
superstiţios.
*
Nu-i telefonez asistentului. Am rupt hîrtiuţa pe care mi-o
dăduse.
II
Lovituri surde în uşă mă smulg din somn. Mi-e greu să-mi

dau seama de ce se petrece.
petrece. Am
A m avut febfebră
ră toată noaptea, şi sînt
încă buimacă.
buimac ă. Cineva a deschis.
deschi s. D oi bărbaţi îşi fac apariţia
apari ţia în
odaie:
— Eşti arestată.
arestată. îmbracă
îmbracă-te!-te!
Mă întreb dacă nu-i coşmarul obişnuit care revine. Poate că
nu m-am trezit încă? Un bărbat mă zgîlţîie.
— Eşti tare de urechi?
urechi? îmbracă-t
îmbracă-te! e!
Celălalt
Celălal t intervine
intervine::
— N -o zgîlţ
zgîlţîi.
îi. Noroc
No roc că am găsit-o.
găsit-o.
— De-abia
De- abia am ieşit din spital. Unde Und e vreţi să mă duceţi?
— A i să vezi. Haide, îmbra îmbracă-că-te.
te.
Sîntem
Sîn tem în toiu
to iull verii,
verii, dar
dar tremur
tremur de frig.
frig. îmi
îm i pun un pantalon
panta lon
lung şi un pulover. Acum, ştiu să mă echipez; am deprinderea
închisor
înch isorii.
ii.
Coborîm scările^ în faţa uşii, alţi doi agenţi şi o maşină. Şi
aceeaşi cursă prin oraşul care se trezeşte. Pătrundem în curtea
prefecturii de poliţie.
l a În c e p u t a f o s t s f Ir ş i t u l 159
Un coridor lung. Alt birou. Un bărbat cu părul alb şi aerul

jovial
jov ial îşi freacă mîinmî inile
ile şi le aruncă celo
ce lorr doi agenţi:
— Bravo, băieţi! Bună Bună treab
treabă.
ă.
— D e ce m-aţi arestat? arestat?
— A i să vezi. Duceţi-Duc eţi-o, o, băieţi.
băieţi. îi fac eu fişa
fişa..
Alt birou. Un portret mare al lui Stalin l-a înlocuit pe cel al
regelui. Trei bărbaţi mă întîmpină rîzînd în hohote.
— Nu ţi-a folosi fo lositt la
la nimic Văcăreştiul,
Văcăreştiul, teroristă
teroristă nemernică.
nemernică.
A i vrut s-o ştergi cu avionul împreună împreună cu şefii libera liberali.li.
îmi
îm i întind
înti nd o hîrtie:
„Subsemnata declar că am vrut vrut să însoţe
îns oţesc sc pe şefii
şef ii partidului
partidului
liberal
liberal şi anum
an um e...” /
îi
î i întrerup:
— Degeaba. Nu semnez semne z absolut niminimic. c.
Scena
Scen a nu poate
po ate să fie reală.
reală. Trebuie să fie coşmarul meu care
se prelungeşte
prelun geşte acum chiar şi in stare de veghe, trebuie să fie tre tr e
cutul care revine în mod perfid perfid ca să se insinueze
insinu eze în prezent, tre
buie să fie o halucinaţie.
Ţipă ca atunci,
atunci, cu aceleaşi
aceleaşi voci, aceleaşi cuvinte. Aştept Aşte pt încî ncee
perea loviturilor. Acum ştiu că am am să leşin înainte
înai nte chiar
chiar ca ei să
fi avut timp să-mi facă vreun rău. Loviturile nu vin. îmi recitesc
declaraţia pe care trebuie să o iscălesc. Privesc apatică portretul
lui Stalin, care zîmbeşte
z îmbeşte ţinînd
ţinînd copii în braţ
braţe. e.
Bărbatul cu păr alb intră în încăpere:
— Ei?
— încă nimic nimic..
— A ţi percheziţionat-o?
percheziţionat-o?
— O s-o facem facem imediat
imediat.. Dezbracă-t
Dezbracă-te. e.
îmi
îm i încl
în cleş
eşte
tezz dinţii
din ţii ca să nu tremur.
tremur. îm î m i scot
sc otoc
oces
escc hain
h ainel
elee în
timp ce stau în picioare, goală, în în mijlocul camerei.
camerei. Reuşes
Re uşescc să le
spun destul
d estul ded e calm
calmă:
— E destul
destu l de inutil, ştiţi. M-am îmbrăcat
îmbrăcat specialspec ial ca ca să vin
aici. Doar
D oar nu era să iau că că mine mesaje sau sau documente
do cumente secret sec retee ca
să vin la prefectură.
prefectură.
înc
în c ep din noun ou să mă înjure, dar dar nu mă lovesc.
love sc. Mi-aruncă hai ha i
nele. Mă îmbrac.
— Acum Acu m ai să fii fii drăguţ
drăguţăă să semnezi. Altfel Alt fel ştii bine ce te
aşteaptă. Ai uitat cumva?
— Dar voi,vo i, aţi uitat cumva că ştiu să să vorbesc

vorbe sc la proces?
— Dacă nu semnezi,
semnez i, te omorîm.
Cunosc asta, cunosc pe dinafară, nu mai cunosc decît asta.
îm i vine
vi ne să ţip văzînd cum totuto tull se repetă
repe tă cu atîta fidelit
fid elitate
ate,, în
loc să o fac, ridic din umeri.
— Ştiţi foarte bine că că n-am să semnez nimic.
nimic.
*
Doi paznici mă coboară la subsol. La capătul coridorului

deschid o uşă:
— Hai, intră.intră.
Văd în penumbră un grup de femei care privesc în tavan. Le
urmăresc privirea. Sus, lîngă tavan, este o fereastră. O fereastră,
adică un mic pătrat zăbrelit care dă în în curte şi prin
prin care se zăresc
picioarele
picio arele santin
s antinelelor
elelor care trec la intervale
intervale regulate.
regulate.
Toate femeile stau în vîrful picioarelor, nemişcate şi atrase
de acest firicel
firicel de aer.
aer. Celula este
es te îmbibată
îmbibată de o duhoare
du hoare umedă.
Scena e absolut nereală, am impresia că privesc ’«o tablou care
s-ar putea intitula: în căutarea aerului. Cine ar fi putut să-l picte
căutarea aerului. pic te
ze? Cine ar fi putut să redea acea penumbră mişunătoare de res
piraţii
piraţii omeneşti,
omen eşti, acele siluete
silu ete de
d e umbră
umbră întinse direct
direct pe ciment,
ghemuite pe closetul acoperit, proiectate spre fereastră, aceste
gîturi
gîturi descărn
d escărnate,
ate, acest rînjet
rînjet pe feţe, toată această
această omenire
om enire sub
terană care, ca să se mişte, ia forma unor şobolani sau cîrtiţe?
Mă las şi eu antrenată
antrenată în joc, recunoscătoare de a putea scă sc ă
pa o clipă de ideea obsedantă:
obsedantă: anchet
an cheteleele se vor desfăşu
desfăşura ra oare la
fel ca la Securitate? Oare totul se va repeta exact ca în trecut?
înce
în cerc
rc să mă apropii
apr opii de fereastră.
fereastră. Mirosul
Miros ul este
es te atît de puter
pu ter
nic jn c ît din nouno u mi se învîrte capul.
capul. Mă lovesc
lo vesc de trupur
trupuri.i. O
femeie se ridică, gata să mă înjure şi, recunoscîndu-mă, îmi cade
în braţe:
braţe: e Milica, prostituata
pros tituata care a intrat în banda Ţigănc Ţ igăncii,
ii, la
Văcăreşti.
— A i venit din din nou să numeri zăbrelele, teroristo? N-ai N-ai
avut noroc!
Le strigă celorlalte din celulă:
— Fetelor
Fet elor,, e terorista
terorista lui
lui Piele fină
fină!! Prietena Ţigăncii
Ţigăncii!!
Surescitarea e imensă, fiindcă toată lumea cunoaşte măcar
numele
num ele Ţigăncii şi al lui Piele fină fină.. Sînt cele
ce le două vedete
vedet e din lu
mea lor. Milica povesteşte istoria mea în felul ei: sînt şefă de
161
bandă, am vrut să omor pe Ana Pauker şi guvernul; povestea

mea a apărut în ziar, l-am salvat pe Piele fină dintr-o mare belea
şi un domn mare a venit să mă vadă la închisoare, tipul meu, un
individ mişto. Vin toate să mă îmbrăţişeze:
— Pe cine ai vrut să omori de astă astă dată
dată??
— Pe nimeni.
Milica intervine:
— Mereu zice aşa, aşa, să n-o credeţi.
credeţi.
Dintr-un colţ întunecos al celulei avansează o femeie spre
grupul nostru. Are ochi negri, faţa ridată, iar rochia ei, acum bo
ţită, trebuie să fi fost foarte elegantă.
— U ite it e că vine şi fandosită, spune Milica scuipînd în direc
ţia ei. Ştii, teroristo, tîmpita asta e cam tare de cap. Vorbeşte
într-o
într -o limbă pe care n-o n- o pricepem. S-o fi crezînd mare cucoană.
— Aşteap
Aşt eaptă,
tă, Milica,
Milica, să văd
văd şi eu.
eu.
Mă apropii de femeie. îmi spune:
— Vorbiţi
Vor biţi cumva franţuzeşte?
franţuzeşte?
— Da, doamnă.
doamnă.
Scoate un mic ţipăt:
— în sfirşit, nu nu mai puteam suporta, dacă dacă aţi şti.
şt i..... Ezită o
clipă, apoi: De ce sînteţi aici...?
— Probabil pentru pentru că,
că, din toate
toa te închisorile
închis orile Bucureştiului, e
singura
singura pep e care n-o cunosc
cun osc încă.
încă.
— Ciudat.
Ciudat. Aveţi
Ave ţi aerul
aerul atît de, cum
cum să spun, atît de cumseca
cum seca
de. Cum puteţi duce o asemenea viaţă?
Izbucnesc în rîs:
— Credeţi că sînt o tîr tîrfă
fă??
Are
Ar e aerul uşor speriat,
speriat, şi mă simt obligată să o liniştesc.
l iniştesc. Dar
înaint
îna intee de a fi avut timp să o fac, fac, reia:
reia:
— Poate
Po ate că sînteţi
sînt eţi străină
străină ca şi mine? Am fost arestată în
faţa legaţiei. în urma furtului organizat care la dumneavoastră
se numeşte reformă monetară sau „stabilizare”, rămăsesem fără
un ban. M-am dus la legaţia italiană ca să cer să mi se împrumu
te, dar am fost arestată înainte de a intra. De trei zile stau în
mizeria asta.
asta. Şi tîrfele astea care
care se ceartă
ceartă tot timpul între ele, se
trag de păr, ţipă. Una dintre ele, roşcata aceea, din colţ, vrea ne
apărat să mă îmbrăţişeze. Nu pot să suport promiscuitatea asta.
Cum puteţi face o meserie atît de murdară?
A început să plîngă
plîngă..
— Liniştiţi-vă, doamnă. Dacă asta văpoate văpo ate calma
calma cu ceva,
ceva,
aflaţi că sînt politică. Aţi fost interogată?
— Nici
Nic i o singură dată.
dată. Nu ştiu cum să avertizez !egaţta
!egaţta-ca
-ca să
mă scoată din gaura asta.asta. Chiar sînteţi
sînt eţi politică?
— Da. Cit despre
desp re tîrfe, nu-i chiar aşa de groaznic, ştiţi. Am
să fac pe interpreta.
N-am timp să-i servesc de interpretă fiindcă vine un paznic
să ne ia la masă şi ne pune să ieşim pe coridor aliniate. Mă aflu
lingă două muncitoare arestate fiindcă au lipsit de la trei mani
festaţii. Cincizeci de femei din uzină au fost arestate în acelaşi
timp cu ele. Cea mai în vîrstă plînge necontenit. Copilul ei, de
cinci luni, a rămas acasă singur.
La capătul coridorului, un plutonier îmi dă o gamelă. Un
paznic face apelul
ape lul bărbaţilor,
bărbaţilor, de care sîntem despărţite
despă rţite prin
prin şirul
şirul
de jandarmi
jandarmi şi hîrdăul
hîrdăul de ciorbă.
ciorbă. Apelu
Ap elull se face pe trei categorii:
categorii:
drept comun, sabotaj, politici. Pe urmă femeile: hoaţe, prosti
tuate, politice. Muncitoarele sînt în categoria politicelor. Cînd
mi se strigă numele la sfîrşitul listei, aud o voce de bărbat care
strigă:
— Va să zică, dom do m n’şoară
n’şoară Adriana,
Adriana, iariar aţi venit?
venit ?
Paznicul urlă:
— Gura! Cel de a vorbitvorb it să iasă la raport.
raport.
Şi.Piele fină iese din rînd şi stă drepţi.
— Pui de tîrfă
tîrfă nenorocit! Ce înseamnă asta, „domnişoară”?
„domnişoară ”?
Foloseşti cuvinte din epoca „feudală”? Nu eşti numai spărgător,
mai eşti şi reacţionar
reacţio nar pe deasupra.
deasupra. Ştii că n-ai voie
vo ie să vorbeşti cu
femeile?
Piele fină îmi face cu ochiul.
— Ne avem ca fraţii,fraţii, domn’
dom n’ paznic.
paznic. Am fost împreună la la
Văcăreşti. La Văcăreşti eu eram în sindicat, domn’ paznic.
— Eşti
Eş ti din cei de s-au înscris
înscris în sindicat ca să fie eliberaţi
mai curînd?
— Eram în sindicat şi m-au eliberat. Pe urmă, urmă, iar am înca-
sat-o. Ce vreţi, domn’ paznic, meseria dracului! Dar nu mi-s re
acţionar; mi-s progresist; îs în sindicat.
— Bine, vedem noi. Cum te cheamă?
— Lache Ion, Ion, domn’
dom n’ paznic.
paznic.
Nu mă pot împiedica să nu rid: iar şi-a schimbat numele.

în timp ce stăm
stă m la coadă în faţa hîrdăului cu ciorbă, Pie
P iele
le fină
mă priveşte. îşi duce mîna la ureche, ceea ce înseamnă în limba
jul deţin
de ţinuţ
uţilo
ilorr de la Văcăreşti: „Ai ceva de transrăi
transrăiss afară?” îmi
duc mîna la frunte, ceea ce înseamnă: „Da.” Reuşesc astfel să-i
dau numele Giovannei, italianca, şi să-l rog să alerteze legaţia.
Sînt sigură că o va face. Paznicii, care se poartă foarte prost cu
politicii, sînt deosebit de indulgenţi cu cei de drept comun, cu
care au tot soiul de învîrteli. Şi Piele fină a găsit întotdeauna
mijlocul,
mijlo cul, chiar şi la Văcăreşti, să transmită
transmită afară
afară orice voia.
I-am mulţumit lui Piele fină atingîndu-mi bărbia.
După ce am dat pe gît ciorba, care seamănă şi mai mult a

lături decît cea de la Văcăreşti, şi ne-am mîncat bucata de pîine
cleioasă, am fost închise din nou în celulă cu ceremonialul obiş
nuit:
— Bună seara,
seara, fetelor.
— Să trăiţi, domn
do mn’’ paznic.
paznic.
De îndată ce paznicul a închis uşa, cele două muncitoare în
cep să geamă. Una dintre ele se lamentează cu glas tare:
— Mai bine bin e rămîneam la la noi,
no i, la ţară
ţară.. Ce am căutat la uzi
uz i
nă?... Ni s-a spus că guvernul ăsta nu se gîndeşte decît la noi.
Milica ţipă:
— N e păcăleşte,
păcăle şte, guvernul
guvernul ăsta, asta ne face, şi pe urmă urmă ne
bagă pe toţi la pîrnaie. Ar vrea să dăm ortu’ popii cu toţii. Fac
ceva pe guvernul ăsta.
— Gura, intervine
intervi ne alta, uite că
că aia iar
iar începe.
Muncitoarea care şi-a lăsat copilul acasă a început să cînte
un cîntec
cînte c de leagăn. Braţele ei încrucişate
încrucişate parpar să poarte cu ade
vărat un trupuşor de copilaş.
Fetele o înconjoară şi se uită la ea fără să scoată un cuvînt.
Stau întinsă pe ciment lingă Giovanna, căreia îi explic scena.
— Nu se poatepoa te să-i
să-i fi luat
luat copilul. Nu-i posibil.
posibil. Trebuie să
le respecte pe femei!
Renunţ să-i explic Giovannei cum sînt respectate femeile la
anchetă.
anchetă . Ii spun, în schimb, că Piele
Piel e fină va alerta legaţia ei.
Milica s-a apropiat de noi:
— Ce limbă vorbeşti
vorbeşt i cu fandosită?
fandosită?
— Franţuzeşte,
Franţuze şte, Milica.
Milica.
— E franţuzoaică, fandosită?
fandosită?
— Nu, Milica, italiancă
italiancă..
— Italiancă? Scîrba!
Scîrba! Aveam un gagiu italian la Brăila.Brăila. Era
Era
mişto. Cînta, pe urmă ne culcam împreună, pe urmă iar cînta, şi
iar ne culcam. Mario, aşa-i zicea, cu ochi albaştri, ai fi zis că-s
cerul. Aveam
A veam familie, nu tăceam
tăceam meseria asta, chiar
chiar că a fost pri
m i dată. Intr-o zi: zi: „Mario,
„Mario, îi zic,
zic, am căzut pe bec.
bec. — Foarte
Foart e
bine, zice, foarte
fo arte bine.”
bine .” Trei zile n-am vorbit decît de puşti.
puşti. într-o
în tr-o
seară: „Ies în oraş, îmi zice, mă-ntorc deseară”. Crezi că s-a mai
întors?
înto rs? Nici măcar nu mi-a trimis o floare. Ah, A h, scîrba!
scîrba!
Şi Milica pleacă, dînd din cap, să le povestească fetelor că
„fandosită” e italiancă.
— Ce spunea?
spun ea? mă întreabă
întreabă Giovanna.
Giovanna.
încerc
înc erc să-i traduc cît mai fidel posibil.
— Găsesc
Găs esc că e dezgustător, absolut
absolu t dezgustător. Dar dum
neata?
— Oh, eu, ştii, m-am obişnuit.
Mă priveşte cu un aer ciudat. Cred că nu e foarte convinsă că
nu-s şi eu de meserie.
*
Pesemne că au avut loc noi razii în cartierele prostituatelor,
în timpu
tim pull nopţ
no pţii,
ii, uşa se deschid
desc hidee de mai multe
mu lte ori,
o ri, şi grupuri de
femei fardate ţipător, cu ochii rătăciţi, sînt îmbrîncite în sală.
Nou-venitele calcă peste trupurile întinse pe ciment şi se aplea
că să-şi
să-şi recunoască eventualele
eventu alele colege. Una
U na dintre ele îmi pipăie
piciorul.
— Eşti de-a noastră?
noastră?
Milica, din stingă mea, intervine:
— Las-o-n
Las-o- n pace. E terorista care era la Văcăreşti cu Ţigan Ţiga n
ca, terorista lui Piele fină, ştii!
La celălalt capăt al sălii, strigăte:
— Eşti aici,
aici, teroristo?
teroristo?
Trei colege de la Văcăreşti, „surori de cruce de-ale Şobolan-
cei care au intrat iar la pîrnaie”, vin să mă îmbrăţişeze şi să-mi
dea ţigări. îi dau una Giovannei care mă priveşte tot mai pieziş;
trebuie să fie convinsă că fac fac şi eu aceeaşi meserie.
meserie. îmi întoarce
spatele, se preface că doarme şi nu îşi mai continuă povestea în
LA ÎNCEPUT A FOST SFÎRŞITUL i6 5
care era vorba de Napoli, de Valle del Inferno şi de o mare dra

goste.
*
De cinci zile slnt la prefectură. Mi-e tot timpul foame, simt

că am febră şi am regăsit ploşniţele familiare.
Giovanna a fost luată într-o zi de paznic şi nu s-a mai întors.
Piele fină a făcut pesemne comisionul.
Sala e tot
t ot mai plină
plină.. Locurile pe ciment au devenit preţioase.
Trebuie
Treb uie să rămîn întinsă totto t timpul ca să-mi am porţia de ciment
noaptea. Cînd mă mişc, Milica îmi păzeşte locul, şi de altfel mă
mişc foarte puţin şi numai ca să mănînc şi să vomit.
Mă gîndesc zîmbind la profesorul care îmi recomanda şase
luni de repaus absolut şi o schimbare totală de aer. In privinţa
schimbării de aer, dorinţa i-a fost îndeplinită.
N-am mai fost chemată la anchetă.
*
De cîteva zile mai este şi altă „surdo-mută” printre noi în

celulă. Stă toată ziua ghemuită lingă fereastră şi cu ochii ei mari
şi verzi ţintuiţi asupra zăbrelelor. Nu se mişcă, nu vorbeşte cu
nimeni. Milica pretinde că e informatoar
informatoarea ea directorului
directorului poliţiei,
po liţiei,
că e aici ca să ne „toarne”, că e comunistă. Nu cred, are aerul de
a fi parcurs
parcurs pînă la capăt drumul
drumul obosel
obo selii,
ii, de a fi atins acel punct
extrem de unde nu mai există întoarcere posibilă. încerc să o li
niştesc pe Milica şi ii promit să mă duc „să văd mai de aproape
despre
desp re ce e vorba”.
vorb a”. Găsesc
Gă sesc un pretext oarecare ca să să mă aşez lin
gă ea. îi ofer o ţigară.
— Politică?
îmi
îm i răspunde
răspu nde cu o voce
vo ce foarte albă.
albă.
— Da, politică. Şi dumitale
dum itale ţi-e fri
frică
că de mine? Ştiu că toatetoa te
femeile
fem eile mă iau
iau drept spioană.
spioană.
— Ştiu că nu eşti
eş ti spioană. Nu mi-e frică
frică de dumneata.
dumneata. ŞiŞi eu
sînt politică.
— Ştiu.
Ştiu. Radio Moscova
M oscova ne-a
ne-a vorbit
vorbit destul de dumneata,
dumneata, şi şi
de atentatul pe care îl plănuiseşi împotriva Anei Pauker.
— Eu nu am...
am ...
Mă întrerupe.
— Sînt
Sî nt sigură.
sigur ă. Cuno
Cu nosc
sc modu
mo dull cum înscen
îns cenea
ează
ză pro
p roce
cesese.. A m
fost în partid. Dar, pen tru o dată,
dată, regre t că
că decla raţiile l o r nu au
fost adevărate. A ş fi vrut să
să o om ori.
V oc ea ei pare să
să vină de dincolo de ură.
ură. O întreb:
întreb:
— Cu m te che
c heam
amă?
ă?
— N u m e le meu adev
ad evăr
ărat
at nu mai
m ai cont
co ntea
ează
ză.. L a m părăsi
păr ăsitt la
paisprezece ani pentru un nume conspirativ: lam păstrat. Nu
mele au cîteodată o viaţă mai lungă decît credinţele: aşa că mă
numesc
numesc V era Zasulici.
Zasulici.
— Bine
Bi ne,, dar
d ar V e r a Z as u lici
li ci e ra...
ra ...
— D a, fata
fat a car
c are
e a vru t săl o m o a r e p e ţar.
ţar. Şi eu aş fi
f i vru
v rutt să
om or mulţi oam eni ca să ajung la dreptate, la la iubir
iubire.
e. V o rb e g oa -
le ! A m ajuns
ajuns pînă la urmă
urmă la ură
ură. Part idul...
idu l... vez i şi
şi dumneata.
dumneata.
Miam dat demisia din partid. Acum, or să mă suprime. Ei nu
admit eretici. Dar am să lupt împotriva lor pînă la capăt. E sin-
gurul m ijloc de a rămîne credincioasă
credincioasă adevărului
adevărului meu.meu. A şa, cel
puţin, am sămi pot recita, la capătul drumului, versurile astea
ale lui Ara go n care îm i plăceau
plăceau atît de mult:
mult:
O, prieteni
prieteni,, de-o f i să mor,
Veţi şti de ce s-a întîmplat.
Ta
T a c e şi mă priv
pr iveş
eşte
te lung. Conti
Co ntinu
nuu:
u:
Şi,
Şi, de-ar f i să-l p o t refa
reface
ce,,
A ş reface-acel
reface-acelaşi
aşi drum
drum
Sub
Sub fo c u l arm elor voast
voastre
re
Să cînte-un viitor ma i bun
bun.
String mina pe care mio întinde Vera. Nu credeam că ju-
răm intele po t fi ceva atît
atît de simpl
simplu.
u.
*
O liniştesc
liniştesc pe Milica. Ve ra e dea noas
noastrtră.
ă. M ilica răspîndeşt
răspîndeşte
e
prin celulă ştirea că Vera a intrat în banda mea. Prostituatele îi
ofer
of er ă ţigă ri, ucigaşele îi vorbesc, dar V er a continuă să tatacă.
că.
A doua
dou a zi vin e un paznic să să o ia.
ia. îna inte de a ieşi,
ieşi, îmi strînge
mina, şi o văd pentru prima o ară zîm bind în tirn tirnp
p ce îm i spune
spune::
— N u uita: Şi,Şi, de-ar f i să-l p o t reface...
*
A m fost transf
transferat
erată
ă la Interne
Interne.. A lt e formalităţi. U n paznic
mă pe rch eziţio nea ză şi izbucneşte în rîs
rîs::
— T e r o r ist is t a e păduch
p ăduchioasă.
ioasă.
Tr
T r e c e m prin
pr in drep
dr eptutull celu
ce luleleii pe care
ca re am îm p ăr ărţiţit
too acum d o i
ani
ani cu
cu „V ararvavara ra căreia nui nui maimai este frică” şi mama mama ei. N e oprimo prim
cîţiva paşi
paşi mai departe. Paznicul mă împin îm pinge ge întro
într o celulă, în ca-
re două fem ei fo ar artete slabe îmi lansea
lansează, ză, înîn loc de bunvenit:
bunvenit:
— E şti şt i sab
s abotaotajj sau polp olit
itic
ică?
ă?
— P olit ol itic
ică.ă.
Parr bucuroase şi vin repede
Pa rep ede să mă îmbrăţişeze.
— A i să ne dai d ai puţin
pu ţin din mînca
mî ncarea rea ta?
— N u p rim ri m iţi
iţ i n imic
im ic de
d e mînc
mî ncareare??
— Ba da, cio c iorb
rbă ă şi iar
ia r cior
ci orbă
bă,, cu o bucăţi
bu căţicăcă mică
mic ă de d e pîi
p îin
n e la
la
fiecare ma masă să.. în schimb
schimb,, politice
pol iticele le sînt
sînt foarte bin e hrănite.
hrănite. P ri-ri -
mesc mîncărur
mîn cărurii cu carne. carne.
Miadu c deodată
deodată aminte de cuvintele cuvintele lui A ntim nt im Boghea îna-
inte de sentinţă
sentinţă:: „P rob ab il că deac deacum um înainte o săi săi drogh eze pe
acuzaţi;
acuzaţi; e mai uşor şi mai mai puţin
puţin vizib
vi zib il” . Miam intesc şi şi de b ile -
tele pe care le primeam de la politici prin intermediul Şobolan
cei, la Văcăreş ti: „Dacă „Da că mai treci o dată dată la anche
anchetă,tă, fereştete
fereştete de
mîncăru
mîn cărurile rile cu carne: conţin d roguri care te fac să iscăleşt iscăleştii orice
oric e
ca unun automat” .
înţeleg de ce nu mau mai bătut. Fireşte, „e mai uşor şi mai
puţin
puţin vizib il” .
Cele două femei sînt mirate de tăcerea mea neaşteptată şi
încep să mă zgîlţîie.
— C e i cu tin t ine?
e? D acă
ac ă nu vre vr e i să n e dai să gustăm
gustă m din m înca în ca--
rea ta, nu face fac e nimic. D ar nu mai tremura trem ura aşa aşa.
M ia revenit tremurultremurul nervos.nervos. Dinţii
Din ţii îmi
îm i clănţăne
clănţăne cu un zgo -
m ot sec.
sec. M ie i e impo
im posib sibil
il să vorbesc. Şi chiar dacă dacă aşaş înceta să să tre-
mur, ce leaş pu tea spune? spune?
Se deschide
desch ide uşa. Paznicul Pazn icul ne aduce masa masa de seară: trei bucăţi
de p îine cleioasă şi şi trei gamele.
gamele. în ga m elele lor, un un lichid
lichid n egri-
egri -
cios; întra mea, o mîncare cu carne pe care ele o privesc cu lăco -
mie. Una dintre ele murmură, după plecarea paznicului:
— Să ne urcăm urc ăm p e patul pat ul de sus.sus. O să stăm cu spate sp atele,
le, şi aşa
ai să poţi să ne dai puţin din carnea ta fără să observe paznicul.
Numai puţin ca să gustăm.
Cealaltă se uită ţintă la gamela mea. Un firicel de bale i se
scurge din gura care îi tremură. tremură. Spune cu glas glas întretăiat:
— Ştii, m ie atît

at ît d e fo am e! Ţ i e nu ţie?
ţi e?
— A m feb ră mare,
mar e, nu m ie foame
foa me..
D e altfel, e adevăr
adevărat.
at. To t timpul
timpul Imi vine să
să vomit. N e urcă
urcăm
m
pe pat,
pat, le întind gamela şi închi
închidd ochii.
ochii. Au d zgom otul sec al ma-
xil
x ila
a r e lo r sfîşiin
sfî şiin d carnea
carn ea cu lăco
lă comi
mie.
e. N u ştiu cum să fac
fa c ca să le
îm pie dic să mănînce fără
fără să le spu
spun
n că mîncare^ conţin e droguri.
E le mă întreabă:
întreabă:
— Pu tem
te m să mîncăm
mînc ăm to t? C h iar
ia r nu vrei
vr ei d eloc
el oc ?
— Nu.
Nu .
Cînd deschid
deschid ochii, au go lit gamela.
gamela. N e reluăm locurile. Pa z-
nicul intră şi ia gam elele.
elel e. N um ai să
să nu
nuşi
şi fi dat seama! Dacă
Dac ă mîn
carea conţinea droguri, sigur
sigur că v o i fi chemată la anche
anchetă
tă în n oap-
tea asta chiar. Aplecată peste culcuşul meu, le privesc pe cele
două fem ei care îşi vorb esc cu nişte voci
vo ci ciudate,
ciudate, stins
stinse,
e, albe.
albe.
— Ţ i  e cald
ca ld?
? M ie m ie
i e fo
f o a rte
rt e cald.
— Da , m ie
i e fo
f o a rte
rt e cald. Transp
Tra nspir.
ir.
Vo rbes
rb es c amîndouă odată, fără
fără încetare.
încetare. încerc să
să înregistr
înregistr ez
sunetul vocilor lor ca săl imit la anchetă. Mă vor duce oare la
anchetă? Probabil, de vreme ce mîncarea conţinea un drog, de
vre m e ce fem eile acestea
acestea două transp
transpir
iră
ă în timp ce eu tremur de
frig.
— 15,
15, la anchetă.
an chetă.
Paznicul e pe pragul uşii.
C ob or din culcuş
culcuş şi îl urmez.
urmez.
*
Intru în birou. Tr e i bărbaţ

bărbaţi.
i. Tresar.
Tresar. Uriui
Uriu i dintre ei era insp ector
la Interne cînd eu însămi eram şefă de cabinet. Vine spre mine,
îm i ofe ră un scau
scaun,n, îmi în tinde o ţigară.
ţigară. îl privesc fix. A lăsa
lăsatt
ochii în jos. A ltu l vorbeşte:
vorbeşte:
— S pe r că o să ne în
î n ţele
ţe lege
gemm foa
fo a rte
rt e bine.
b ine.
Va trebui să vorbesc, să vorbesc necontenit, cu vocea aceea
stins
stinsă,
ă, albă,
albă, a co leg elor
el or m ele de celulă.
celulă.
— Ţ i sa p ropu
ro pus
s să fugi,
fug i, să părăseşti
părăse şti ţara cu avio
a vionu
nul,
l, şi nai
venit
ve nit săl
săl denunţi pe individul care ţia făcut
făcut prop unere a asta
asta..
Nu răspund
răspund la întrebare. A m început să vorb esc despre boala
mea, despre şederea la spital,
spital, recomand ările medicului, în fraze
sacadate,
sacadate, incoerente. Sînt inepuizabilă. V ăd pe unul
unul dintre ei fă
cîndule cu ochiul c elorlalţi

elor lalţi doi, ceea ce vrea să spunspună ă pesemne:
„drogul
„drog ul şia
şia făcu
făcutt efectul” .
— H a i, scrie
sc rie aici,
aic i, fii
fi i drăgu
dră guţă
ţă ca o feti
fe tiţă
ţă cumi
cu mint
nte,
e, scrie
scr ie ce o
săţi dictăm.
— N u ştiu să scriu, nu ştiu să scriu, nu ştiu să scriu...scriu ...
D e cîteva minute re pet cuvintele
c uvintele astea
astea fără ca ei să mămă bat
bată.
ă.
Un u l dintr
d intree ei se încrunt
încruntă, ă, apas
apasăă pe un buton şi îi spune paz -
nicului care intră:
intră:
— L a carceră.
carc eră.
Paznicul
Paznic ul mă ia cu el. el.
♦
Retrăiesc toate senzaţiile resimţite prima dată cînd am fost

la carce
carceră.
ră. Picio
P icioare
are le mi se înmoaie, aud
aud bătăile inimii. O are o să
mă trimită la Securitate? Oare am săi revăd pe Nicolski, Bulz,
Stroescu şi pe paznici?
Iar mi se rotesc prin faţa oc hilo
hi lorr nişte
nişte cercuri
cercuri.. Leşin.
♦
Cele două femei se aruncă de fiecare dată pe mîncarea mea,
de care continuu
continu u să nu mă
mă ating
ating.. Ele
E le delirează
delireaz ă întotdeauna
în totdeauna după
ce mănîncă, dar
da r nu par săşi
săşi dea seama de d e nimic.
n imic.
îm i creşte febra, îmi clănţăne dinţii aproape
aproa pe tot timpul
timpul..
Cînd nu delirează, colegele de celulă mă privesc cu un aer
curios; îşi spun pesemne că sînt nebună. Mă evită, aproape că le
e teamă de mine.
m ine. M ie mie teamă să să nu
nu spună
spună cumva că că le cedez
cede z
mîncarea care
ca re m ie destinată şi să nu dezvăluie
dezv ăluie a stfel toată stra-
tagema mea.
mea.
Nu ne vorbim deloc.
*
Altă anchetă. Aceiaşi bărbaţi. Vor să mă facă să declar că şefii

partidului liberal au avut intenţia să fugă în străinătate cu şefii
partidului naţionalţărănesc. înţeleg, din întrebările lor, că cei
din urmă au fost arestaţi şi că partidul lor a fost scos în afara
legii. Declaraţiile mele trebuie să servească pentru ca partidul
libera
libe rall să
să le împărtăşească
împărtăş ească soarta.
soarta.
Mă prefac că delirez, lucru pentru care mie de mare ajutor
febra. în realitate, sînt foarte lucidă. Anchetatorii par conster-
naţi: bîigui propoziţii nesfîrşite, în care e vorba de penicilină şi
de spital,
spita l, şi nu
nu semnez
sem nez nimic.
17 0 A D R I A N A GEO R GE S C U
U nu l d intre ei, nemaiputind răbda,

răbda, îmi ia capul
capul între mîini şi
înce pe săl lovească
lovească de p ereţi. A ltu l vin e să mă scape
scape şi îi mur-
mură:
— N  o mai
ma i lovi
lo vi.. Ştii
Şt ii d oa r ce ni sa spu
spus.
s.
D e îndată ce m ia dat
dat drumul,
drumul, cad
cad pe jos, rep etînd maşinal:
maşinal:
— N u sem
se m nez
ne z nim
n imic,
ic, nu sem nez
ne z nimic.
n imic.
*
înapoi în celulă, cred că am să leşin dea binelea: cele două
femei nu mai sînt acolo. Or fi vorbit? Cum am să mă descurc
deifcum
deifcum înainte cu mîncarea?
mîncarea? Să
Să declar
declar greva foam ei? M ia r fa-
ce in jecţii. M ă învîrt prin încăpere căutînd un lo c unde să ascu
ascund
nd
mîncăruril
mîncărurile.e. Sub pat descopăr
descopăr o co lecţie din „Sc înteia” . A m gă-
sit soluţia, şi aştept ora mesei mai liniştită.
Cînd paznicul miaduce mîncarea, mă prefac că mă arunc
asupra
asupra ga m elei cu un
un aer înfo meta t. D e îndată ce a ieşit
ieşit,, mă ca-
ţăr pe pat cu gamela şi o foa ie de ziar.
ziar. Aru nc conţinutul gam elei
în ziar, fa c un pachet pe care mi
mi1
1 vîr în pan talon, într e picioa re.
Pachetul e umed şi gras şi îmi vine să vomit. Lovesc cît pot de
tare
ta re în
î n uşă.
uşă.
— V re a u să mă duc
du c la toalet
toa letă.
ă.
Odată ajunsă, arunc pachetul în gaură şi trag apa de mai
multe ori.
Pazn icul m ă însoţeşte în celulă
celulă..
— A i ispră
isp răvit
vit d e mîncat?
mîn cat?
îi întind gamela goală.
goală.
M ă culc imediat p e pat.
pat. D e cinci zil e nu am înghiţit decît pu-
ţină pîine, şi mă simt tot mai slăbită.
*
No ap tea , anchetele continuă
continuă.. Nu mai sînt
sînt lovită. Nu sem nez
nim ic şi vorbe sc fără încetar
încetare.
e. C înd mă ţin
ţin mai mult de o o ră în
picioare, îmi pierd cunoştinţa. Sper că după o lună de astfel de
regim am să ajung să mor. Cei trei anchetatori sînţ din ce în ce
mai n ervoşi: procesul p robab il că este iminent.
iminent.
*
Paznicul aduce zilnic în celulă un
un exemplar din „S cînt eia” .
înain
în ain te de a1 rupe ca să
să învelesc în el mîncarea, citesc
citesc cîteva ti-
tluri. As tăzi,
tă zi, pe prima pa gină sub
sub un titlu
titlu cu liter e groase, roşii:
N o i a mănu nte desp
despre afacerea de la Tămădău. O fotografie: în
re afacerea
faţa avionului, şefii naţionalţărăneşti, cu valizele în mină. în

grupul lor, asistentul care îmi propusese să fug cu ei. Sînt con-
vinsă căcă este agent provocator.
Maniu
Ma niu a fost arestat
arestat.. N u vo ise să fugă.
fugă. îi autorizase
autoriza se numai pe
şefii
şefi i partidului său să o facă.
facă. M aniu voise
vo ise să rămînă pînă la capăt
în ţara sasa ca
ca să
să fie
fi e martor. Nu v o r reuşi să facă
facă din Maniu
M aniu o vic-
vi c-
timă.
timă. Lege
L egend
ndaa îi rezervă n eîndo ielnic un un rol
ro l mai mare:
mare: va deveni
martir.
îm i dau seama că că am început să să plîng.
plîng. Nu
N u credeam
cred eam că mai am
puterea
putere a să o fac!
♦
M ie teamă că în curî
curînd
nd nu v o i mai avea forţa să merg la toa-
letă ca sămi arunc pachetele. Abia mă mai ţin pe picioare, şi în
fiecare noapte paznicii trebuie să mă susţină ca să mă ducă la
anchetă. De îndată ce ajung în birou, mă prăbuşesc la pămînt.
A nc he tele dureaz
durează
ă trei,
trei, patru
patru ore în fiecare noapte.
noapte. Nu sem nez
nimic.
*
„Scînteia” de azi este datată 7 septembrie 1947. Va să zică,

de mai bine de o lună sînt la închisoare şi de circa două săptă
mîni nam înghiţit
îngh iţit nimic altceva decit puţină pîi’ne
pîi’ne şi apă...
apă ... C re -
deam că dacă cineva face două săptămîni
săptămîni greva foa mei, chiar li -
mitată, ajunge
ajung e totuşi să
să moară.
moară.
N u mai am puterea să mă mă duc la
la toaletă,
toaletă , şi
şi asc
ascun
undd pachete
pac hetelele
cu alimente sub saltea.
*
Cîteva nopţi mai tîrziu, paznicul deschide uşa şi se dă la o

parte ca săl lase să treacă pe fostul meu coleg de la Interne, in-
spectorul de po liţie. îm i spun
spune:e:
— U rmrmea
ează
zăm
mă.
ă.
D e ce a venit chiar el după
după mine? Este E ste însoţit de doi soldaţi
care mă susţin ca să pot coborî scara. Paznicul a dispărut. In
spectorul le spune
spune soldaţilor:
soldaţilor:
— N a v e m maşină
maş ină dis
d ispo
poni
nibi
bilă
lă.. O să m e rg
rgee ţi pe jos.
jo s.
A m ieşit în strad
stradă.
ă. Inspectorul
Insp ectorul ne priveşte
priveş te de pe pragul uşii
uşii..
U nd e mă duc?
duc? L a Securitate? P e jos, jos, pînă la Securit
Securitate?
ate? Şi dacă
dacă
mă predau N.KN .K.V.D
.V.D .ului?
.u lui? Miau spu spus de mai multe ori, în tim
pui anchetei, că dacă nu semnez nimic o să mă predea la

N.K.V.D.
îm i clănţăne dinţii.
dinţii. A m dat colţul străzi
străzii.
i. O maşină
maşină este op ri-
tă chiar lingă trotuar. Maşina N.K.V.D.ului? Cînd trecem pe
lingă ea se deschide portiera, şi două braţe mă trag înăuntru.
Dau să ţip.
ţip. O mină mi se apas
apasă
ă pe gură.
gură. M ă zbat, mă sufoc. Ma u
răpit
răpit.. Cin e ma răpit? Ce fac soldaţii? C ercurile galbene plutesc
în ţaţa
ţaţa och ilor mei.
mei.
Leşin.
III
III
M ie teamă să să deschid

deschid ochii.
ochii. M ie teamă
teamă de lumină,
lumină, mie tea-
mă să
să zăresc priv irile ce lor care mau
mau răpit
răpit.. Dacă văd u niforme
de N .K .V .D ., an
an? să
să izbucnesc
izbucnesc în plîns.
plîns. N u vreau să plîng
plîn g în faţa
lor.
Vo cea lui Marc:
Marc:
. — H ei, aduceţi apă
apă.
Lor fi arestat pe Marc pentru confruntări. De un an de zile
se ascunde. Lor fi prins? Murmur, ţinînd ochii închişi:
— T e a u ares
ar esta
tat?
t?...
...
M a rc izbucn eşte în rîs
rîs..
— V a să zică,
zic ă, drag
d ragă
ă rezis
re zisten
tentă,
tă, noi
no i face
fa cem
m to t po sib
si b ilu l ca să
te scoat em din porcă ria aceea, şi tu
tu nu găseşti
găseşti altceva m ai bun de
făcut dec ît săţi
săţi pie rzi cunoştinţa?
Deschid ochii. în cameră, Marc şi cei cinci băieţi pe care îi
întîlneam în fiecare seară după ce am fost graţiată. Nu înţeleg
nimic:
— U n d e sînt
sîn t so ldaţ
ld aţii?
ii?
— T e p o m en eşti
eş ti că ai
a i fi vru
v rutt săi luăm
luă m şi p e ei?
e i? N u era
er a s u fi-
fi -
cient că o scoatem de la Interne, mai trebuia să răpim şi garda
personală a domnişoarei!
Vreau să le string mina, mă scol şi mă prăbuşesc la pămînt.
Bă ieţii mă ridică rîzînd:
rîzînd:
— D acă
ac ă mai
ma i stătea
stă teaii o săptăm
săp tămînă
înă la Inte
In tern
rne,
e, erai
er ai tocm
to cm ai
bună pentru spitalul Văcăreşti.
— D a r unde
un de sîn t so ldaţ
ld aţii?
ii?
LA ÎNCEPUT A FOST
FOST SFÎRŞITUL
SFÎRŞITUL 173
173
— Spun
Sp une ene
ne mai bine bi ne cum ai făcut să nu sem se m nezi
ne zi nici o d e -
claraţie?
— D e unde und e ştiţi
şt iţi??
— T e crezcr ezii încă pe vrem vr em ea „org
„o rgaa n iza
iz a ţie
ţi e i T ” ? A m evol
ev oluuat
între timp.
— D a r de d e unde
und e aţi aţ i aflat
af lat??
— A v e m o a m e n ii noştr no ştrii la Intern
Int erne. e. A v e m o am enii en ii noştr
no ştrii
cam peste tot.
— L a cin ci n e sint
s intem
em aici?
ai ci?
— „ D o m ic iliuil iu cons
co nspi pira
rativ
tiv.”
.” Şi acum, să fim ceva cev a mai serio
se rioşi.
şi.
Comuniştii voiau neapărat săi implice pe liberali în procesul
Maniu.
Ma niu. C ontau pe tine. tine. Cum de ai ai reuşit
reuşit să nu vorbe vo rbeşti?
şti? F iindcă
totuşi teau drogat.
— N a amm îngh
în ghiţ iţit
it nimic. A m ascun ascunss m încă în cărururil
rilee şi leam
le am
aruncat la closet.
— D eşteeş teap
aptătă fată
fa tă...
... D a r asta înseamn
însea mnă ă că nai ma maii mîncat
mîn cat
de...
— D o u ă săp s ăptătămm îni,
în i, cred.
c red.
M ar
arcc se ap ropi
ro piee de minem ine şi şi îmi
îmi ia puls
pulsul ul.. Pe urmă se întoarce
întoar ce
spre băieţi:
— B ineîin eîn
n ţele
ţe les,
s, foa
fo a rte
rt e slab.
slab. V icto
ic to r , dute
du te dupădup ă medic.
med ic. V o i,
pregătiţi nişte ceai. Victor, medicul trebuie să fie aici cel mai
tîrziu întro jumă tate de oră. Poţ P oţii să
să iei motocicleta.
m otocicleta.
P e urmă, aplecînduse peste mine:
— B inein e juc
j ucat,
at, feti
fe tiţo
ţo,, juca
ju catt tare. A cum
cu m , o să trebuiasc
trebu iască ă să te
odihneşti. O meriţi cu prisosinţă.
A m început să plîng în timp timp cemi vorbeavorb ea Marc. M arc.
*
Sînt la pat de trei săptămîni. Băieţii vin în fiecare seară cu
alte ştiri. Lucreţiu Pătrăşcanu este tot mai mult considerat de
Moscova un eretic periculos şi naţionalist. Ruşii circulă în civil
pe străzi. Aceşti ruşi în civil sînt cei care rechiziţionează aparta-
mente, imobile, uneori cartiere întregi. Şiau adus familiile din
Rusia şi vor să se instaleze confortabil. Oamenii trebuie săşi
părăsească
părăsească locuin
loc uin ţele în douăzeci
două zeci şi patru
patru de or e şi na
nau
u dreptul
să ia cu ei decît o valijoară cu strictul necesar.
V ictor
ict or spun
spunee:
— Şi n imen
im enii nu prot
pr otest
estea
ează
ză.. R e g e le este,
este , mai mult
mu lt ca
oricînd, prizonierul guvernului.
M arc îi replică:
replică:
— Da,
Da , dar
da r bin
bi n e că e aici.
*
De cînd am părăsit patul şi pot să mă mişc prin odaie, mă
simt inutilă aşa, singură în tot apartamentul. Aud soneriile în-
tregii case. Soneriile au înlocuit bocănitul cizmelor pe coridoa-
rele închisorii. Mă fac să tresar de fiecare dată.
într o zi,
zi, M arc apare pe neaştept
neaşteptate:
ate:
— U it e  ţ i actele
ac tele.. îm i trebu
tre buie
ie o foto
fo to g ra fie.
fi e. Pune
Pu neţ
ţii coad
co ad ele.
el e.
Sînt în dulap.
Miam vopsit părul negru. îmi pun codiţele, trag perdeaua,
în timp ce Marc mă fotografiază, mă intreb unde a putut să gă-
sească un blitz.
*
Seara, Marc îmi aduce actele. Ride:
— V a trebu
tre buii să te fa m iliar
ili ariz
izez
ezii cu noul nume. A m ă n un t im -
portant. în rest, totui în regulă.
— A ş vr ea să ies noap
no aptea
tea cu v o i ca să răspînd
răsp îndim
im manifes
man ifeste.
te.
— Eş ti nebu
ne bună
nă?? V r e i să leşini
leş ini d e cite
cit e ori
o ri auzi
au zi paşi pe stradă?
strad ă?
— P r e fe r să răspîn
răs pînde
desc
sc mani
ma nifes
feste
te d ecît
ec ît să rămîn
rămî n singură
sin gură aici
a ici
ascultînd
ascultînd soneriile.
son eriile. Pe reţ ii ăştia
ăştia mă apa
apas să.
— A m săi intr
in treb
eb şi pe băieţ
bă ieţi,
i, deseară.
desea ră. O ricum
ric um , e prea
pr ea ris-
cant. Nu ai mai rezista la alte anchete.
— Ascult
Asc ultă,
ă, M arc,
arc , prom
p romite
item
mii că nai
nai să
să spui nimănui ce vreau
vreau
săţi mărturisesc acum
acum.. A m la mine
min e nişte cianură.
cianură. Dacă
Dac ă mă ares-
tează, o înghit.
— C in e ţia
ţi a dat
d at cianura?
cianu ra?
— U n u l d intr
in tre
e băieţ
bă ieţi.
i. Nu,
Nu , M arc,
ar c, nu mă între
în treba
ba care,
care , naş
putea săţi spun. Iartămă. Trebuie să înţelegi în ce măsură mie
necesară caşeta asta,
asta, măcar sub
sub aspect psiho
p sihologic.
logic.
Marc se îndepărtează furios. Bătăi în uşă. Semnalul cunos-
cut. Băieţii sosesc unul după altul. Nu iam văzut niciodată atît
d e liviz i. Cînd sînt toţi aici, unul
unul dintre
din tre ei spune
spune::
— M a n iu a fost
fo st cond
co ndam
amna
natt la muncă silnică
siln ică pe viaţă.
viaţă .
Cîteva secunde de tăcere, în timpul cărora ni se aud respi-
raţiile. Murmur:
— CumCu m sa întîm

în tîmpl plat
at??
— A c e laş
la ş i preş
pr eşededininte
te ca penp entru
tru orga
or gan n izaţ
iz aţia
ia T . Preş
Pr eşededininte
tele
le
tău, Alexandru Petrescu. Asistenţa: presa străină şi maimarii par-
tidului. Cit despre punerea în sce scenănă,, sa
sa progresat de la orga ni- ni -
zaţia T. Două categorii de acuzaţi: cei drogaţi, care au vorbit ca
nişţe automate, acuzînduse de cele mai groaznice crime, şi cei
nedrogaţi
nedro gaţi — printre care Maniu — spunî spunînd nd adevăru
adevărul, l, transf
transforor
mînduse din acuzaţi în acuzatori. Pentru presa stră străină,
ină, impre
im presiesie
de adevăr aproape
apro ape perfect
perfectă. ă.
— CumCu m au redacre dactattat actul de acuzaracu zare? e?
— în ţe le g e r e cu for fo r ţe le imp
im p eria
er iali
list
stee pent
pe ntru ru răsturnare
răstu rnarea a re -
gimului
gimu lui dem ocrat, încercare de fugă în în străinătat
străinătate, e, relaţii cu „cei
„c ei
din munţi”. Comuniştii au îndrăznit să distribuie în toate insti-
tuţiile p etiţii în care se cere m oartea lui Maniu. A u îndrăznit să să
le pretindă
pr etindă tuturor
tu turor funcţion
fun cţionariloarilorr săsă le isc
iscăle
ăleasască.
că. Rezultat:
Rezu ltat: cîte
va mii de şomşo m eri în plus plus — cei care au au refuza
refuzat. t.
Victor se plimbă cu paşi mari prin încăpere:
— D a r o să se re vo lte lt e toţ
t oţii ţăranii.
ţă ranii. D e cinci n cize
ci zeci
ci de ani, M aniu
an iu
e apărătoru
apă rătorull lorlo r şi,
şi, în plus
plus, un apărător
apă rător ireproşabil.
Marc intervine:
— T o cm a i, ruşii pesem pes emne ne că urmăr
u rmăresc esc oric
or icee r evol
ev oltă
tă posi
po sibi
bilă
lă
ca săsă provo
pr ovoacacee un război
răzb oi civil
c ivil şi să anexeze ţara. ţara. Asta
As ta nu trebuie
să se întîmple. Nu near susţine nimeni din străinătate.
Băieţii
Bă ieţii tac,
tac, înlemniţi. V icto ic torr reia:
reia:
— A d ria
ri a n a , tu eşti
eş ti singura
sin gura d intr in tree noi
no i toţi
to ţi care
ca re lai cunoscu
cun oscutt
personal. Cum era?
Strig:
— N u v o r b i la trecu
tr ecut! t! M a i trăieş
tră ieştete încă.
Marc îşi pune mîna pe umărul meu:
— Sigur
Sig ur,, mai
ma i trăi
tr ăieşt
eştee încă; şi, întrîn troo zi,
zi , va ieşi
i eşi de ac
a c o lo şi mai
măreţ. Dar, pentru moment, am rămas puţin mai singuri. Astai
tot.
♦
Băieţi
Bă ieţiii au înţeles că pereţii
per eţii mă ap
apăs
ăsau
au.. în afară de Marc,
Marc , care
a votat
vo tat contra, toţi
toţ i ceilalţi
ceil alţi au decis
decis că
că voi
vo i ieşi
ieşi cu ei noaptea ca să
distribui manifeste.
îniinte de prima ieşire, Marc, cu un aer sumbru, îmi dă in-
strucţiuni.
— M e r g e m în grup
gr upur
urii de
d e d o i destul
destu l de
d e spaţiate.
spaţ iate. T u v e i fi cu
Victor. Dacă auzi pe cineva umblînd în spatele tău, nu grăbi pa-
sul, nu fugi. Pentru rest, îţi va arăta Victor.
Şi, cum mă îndrept spre uşă:
— încă
în că ceva:
cev a: în privi
pr ivinţ
nţaa cianur
cia nurii,
ii, încearc
înce arcă
ă să nu te serve
se rveşti
şti
de ea decît sub aspect
aspect psihologic.
psihologic. N oro c!
*
Plouă, străzile sînt pustii şi prost luminate. Umblăm dea

lungul
lungul zidurilor. V ict or mă strînge
strînge de mină
mină::
— A ic i.
Văd cutia de scrisori a unei case. îmi vîr mina în buzunar,
scot două manifeste, le introduc în cutie.
cutie. M ina îmi tremură. V ic -
tor sa îndepărtat cu trei paşi şi aruncă manifestele în curtea
unei case
case.. M ă duc lingă
lingă el. Op eraţia
era ţia se repetă în faţa fiecărei ca-
se, şi mina numi mai tremură. La capătul străzii, răsuflu: nam
întîlnit pe nimeni. Vi ct or îmi şopteşte:
şopteşte:
— R e p e d e , în gang.
M a tras
tras de mină
mină.. A m intrat întro
întro zonă de umbră
umbră.. O clipă
mai tîrziu, pe stradă
stradă trece o patrulă
patrulă.. Cînd ieşim,
ieşim, Vic
V icto
to r murmură:
murmură:
— L a tim p!
— D a r ave
a vem
m acte
ac te în regulă.
regulă .
— E mai
ma i prude
p rudent.
nt.
O luăm pe altă strastradă
dă.. Tre cem
ce m pe lingă un trecător.
trecător. îl string
de braţ p e Vic tor . Primejdia mi se pare că că pluteşte
pluteşte în
în atmosferă,
atmosferă,
poate veni de oriunde; mă pîndeşte, vicleană, luînd înfăţişarea
unui om , a unui
unui au tom obil,
ob il, a unui
unui zgom
zg om ot de
d e paşi
paşi.. Chia
C hiarr şi acest
trecător mi se părea un monstru.
L a capătul
c apătul cele
c eleii dea şasea
şasea străzi,
străzi, nu mai simt ploaia,
ploa ia, şi mam
obişnui
obiş nuitt cu tre cătorii,
căt orii, cu maşinile, cu respiraţia înăbuşită a stră-
zii car e re dev ine încetul cu încetul
încetul o stradă
stradă ca
ca oricare alta
alta..
în noaptea
noapte a aceea, pentru
pentru prima dată de două luni,
luni, am dormit
adine.
*
Sînt singură în cas

casă,
ă, şi îmi fac de lucru
lucru în ju r u l plitei
plit ei pr e-
gătind cina băieţilor. Tresar: sa sunat alături. îmi scot pantofii
şi mă duc sămi lipesc urechea de zidul spre apartamentul din
dreapta. Strigăte, un copil care plînge, voci: se rechiziţionează
apartamentul. Mă ridic şi rămîn încremenită pe loc: au sunat la
LA ÎNCEPUT
ÎNCEPU T A FOST
FOST SFÎRŞITUL
SFÎRŞITUL 177
177
noi. O dată,
dată, de două ori, de trei... Sau Sau îndepărtat.
îndepărtat. V o r mai m ai re-
veni?
îm i petr
p etrec
ec ziua pe un scaun scaun tremurînd şi pîndind cel mai mic
zgomot. Seara, Marc soseşte primul. îi povestesc scena. Spune,
simplu:
— N u m iroa ir oase
se a bine.
bine . Po
P o a te că vor
vor rech
re chiziziţi
iţioo na tot
to t im o bilu
bi lul.
l.
Iaţi imp ermeabilul;
erme abilul; plecăplecăm. m.
C ob o rîm scara,
scara, ieşim
ieşim afară.
afară. în faţa uşii,
uşii, un
un sergent. M ar arcc mă
conduce pînă la colţul străzii.
— R ă m în aici aic i ca săi prev pr evin
in pe bă băieţ
ieţi.
i. N u m erită er ită să fim
prinşi toţt oţii întro gaură de şoarece. Tu, Tu , dute la adres
adresa a asta
asta.. Pa
P a ro -
la:
la: „ N icio da tă trandafirii nau nau fost atît
atît de albaştri”
albaştri” . Ţ i se va răs-
punde:
punde: „Sau „Sau gri” . R eţii?
eţ ii? Repetă.
Repet.
— Bun, acum acu m repe
re petătă adresa.
îi repet adresa.
— A i să nim ereş er eşti
ti singură?
singu ră?
— D a, M ar arc.c.
— A tu n c i, p e curînd.
cu rînd. Salut.
E prima dată că umblu singură pe stradă. Nu e decît nouă
seara.
seara. T re bu ie să merg liniştită,liniştită, cînd
cînd de fapt
fap t aş
aş avea ch ef să o iau iau
la fugă... EvitEv it arterele
arte rele mari,
mari, îmiîm i ţin
ţin capul
capul înfofo
înf ofo lit intrun
intrun fular
fular,,
umblu, umblu. A m ajun ajuns.s. T re c o dată prin dreptul
dreptu l casei
casei,, mă uit
la număr,
număr, dau colţul, re vin şi int intru.
ru. Mă opres
op rescc la etajul al treilea.
treilea.
U şa este întredeschisă.
întredeschisă. O fem eie cu părul părul căru
cărunt.nt. Murmur:
— N ic io d a tă trantr andadafir
firii
ii nau fost
fo st atît
a tît d e albaşt
a lbaştri.ri.
Uşa
Uş a se deschide larg. larg.
— Sau gri. Intră. Intră . T r e c i direc
dir ectt în bucătă
buc ătărie.
rie. C o p iiiii i nu sau
culcat încă.
încă. Nu trebuie
treb uie să să te audă.
audă. Pe aici.aici. V in peste un sfert de
oră, după ce iam culcat culcat..
îm i deschide
d eschide uşa bucătăriei şi şi îmi mai
m ai spune
spune::
— E supă p e araga a ragaz. z. D acă
ac ă nai
n ai cinat
cin at încă, iai aţi
ţi o porţ
po rţie
ie..
Mă aşez lingă aragaz ca să mă încălzesc. Ea revine peste pu-
ţin timp.
timp . Şi, cum nu spune nimic, o întreb:
— A ţ i asculta
asc ultatt L o nd ra astăseară?
astă seară?
— N u , nu ma maii ascultăm.
ascult ăm. C o p iii ii i ar putea
pu tea să poves
po vestea teasc
scă ă la
şcoală.
— Să pove
po veste
steas
ască
că la şcoa
ş coală
lă că asculta
asc ultaţi
ţi radi
ra dio?
o? D e ce?
ce ?
— P e ce lum
lu m e trăi
tr ăieş
eşti
ti?
? Să poves
po vestea
tească
scă la şcoa
ş coală,
lă, pur şi sim
si m -
plu. îi învaţă special să facă asta: să povestească ce discută pă-
rinţii între ei, dacă ascultă B.B.C. sau Vocea Americii, dacă au
ascuns
ascuns alim
ali m ente
en te sau
sau aur
aur ori mai ştiu
ştiu eu ce.
ce. Pentru fiecare
fiec are denunţ
denun ţ
primesc o notă bună. înţelegi? Săptămîna trecută, un coleg al
bărbatului meu a fost arestat pentru că fiul lui povestise că a în-
jura
ju ratt guve
gu vern
rnul.
ul. Slavă
Sla vă D om nulu
nu lui,
i, ai m ei nau ajuns încă pînă
pîn ă ac
aco-
lo, dar pot să fiu sigură?
A început să plîngă:
plîngă:
— Săptă
Să ptămî
mîna
na trecută,
trecut ă, am tremu
tre murat
rat toată
toa tă ziua; mă rugaseră
ruga seră
să le povestesc ceva; am început să născocesc un basm, cel mic
— are
ar e şapte
şa pte ani
an i — mă înt
î ntre
reru
rupe
pe:: „Spu
„S pune
ne,, mamă, erau nişte
niş te zî
ne reac ţion are? ” A m sărit
sărit în
în sus: „Cu m aşa?
aşa? — Da, la şcoală ni
sa
sa spus
spus că toate zîn
zî n ele
el e sînt
sînt reacţion
re acţion are, voia m să ştiu
ştiu dacă şi ale
tale” . Fata
Fata — are unsprezece
unsprezece ani
ani — e pasionat
pasionată
ă de istorie.
istorie.
Altădată, făceam lecţiile împreună seara. Acum, nu mai e chip.
Ori de cite ori îi spun o dată, un fapt, mă contrazice: „La şcoală
mi sa
sa spus...” A u deforma t toată
toată istori
istoria.
a. Atun ci, cemi
cemi rămîne
de făcut? Ru găciun
găc iun ile p e care îi puneam să
să le spună
spună sînt
sînt rea cţio -
nare
nare.. Pom ul de Crăciun a devenit „p om de iarnă”
iarnă” . Cît despre
M oş Crăciun,
Crăciun, nici nu mai exis
există
tă,, „tătucul Stalin” trimite
trim ite jucăriile.
Şi, cum rîd:
— T e asigur
asig ur că e adevăr
ade vărat,
at, cuvint
cuv int cu cuvînt,
cuvî nt, autent
aut entic.
ic. în
schimb, studiază încă de la vîrsta lor pe Marx, Lenin, Stalin, şi
învaţă să urască. Rusa a devenit obligatorie. Dacă nu ieşim mai
rep ede
ed e din
din nen orocirea
oro cirea asta
asta,, ne vo r trebui mai mulţi ani ca
ca să
să ne
reeducăm cop iii. Pentru moment,
mome nt, nu mai
mai ştiu
ştiu cum
cum să
să le vorb esc
şi nici des pre ce să
să le vorbesc. Simt că înnebunesc.
înnebunesc. Hab ar nai ce
înseamnă asta: Săţi fie frică de copii, de propriii tăi copii. în
fine, să trecem peste asta. Poţi să dormi aici. Bărbatul meu e în
provincie pentru două zile. Mîine dimineaţă, pînă ce copiii vor
pleca
plec a la şcoală,
şcoală, ai să te plim bi pe stradă
stradă un sfert d e oră.
— N u p o t să ies p e lumina
lum ina zile
zi lei.
i.
— Bine,
Bin e, atunci am să te ascun
ascund
d în dulap
dula p un sfert d e oră. Săţi
aduc o saltea.
saltea.
Nam putut să dorm deloc în bucătăria „casei cu copii care
denunţă”.
L A ÎN C E P U T A FOST SFÎR ŞITUL 179
A doua zi pe searăseară,, Vict

V ictor
or şi cu alt băiat
băiat vin după mine. mine. V ic -
tor, care
car e o cunoaşte p e gazdă, îi spun spune: e:
— N u ştii pe cine ci ne ai găzdui
găz duit.t. S oţul
oţ ul d um ita it a le tre
t rebb uie
ui e să o cu-
cu -
noască,
noască, el care...
care ...
Femeia îl întrerupe:
— N u , V ic to r , nu vrea
vr eau u să ştiu nimin imic. c. E ma maii prudent.
pr udent.
N e luăm rămas
rămasbun bun de la femeie, şi plecăm. plecăm. Pe drum, drum, băieţii
îmi p ovestesc ce sa sa întîmplat.
întîmplat. Do uă aparătamente din din im obil
ob il au
fost rechiziţionate; cît despre ei, şiau petrecut toată noaptea
transportînd materialul în pivniţa unui membru de partid, care
este deai noştri. Materialul e în pivniţă, dar membrul de partid
nu ne poate găzdui. Trebuie să ne risipim la adrese diferite o
săptămînă sau două.
— L a c ine
in e m erge
er gemm , V ic to r ?
— A i să vezi
ve zi.. N u te teme,
tem e, nu sîntsîn t co
c o p ii în casă.
casă. A m ajuns.
E o căsuţă
căsuţă mică de tot t ot cu curte.
curte. Străduţa
Străduţa pustie e luminată de
un singur felinar.
— D u pă cum vez v ezi,
i, e un loclo c ideal.
idea l.
Gazda este un ofiţer recent revenit din Rusia. De îndată ce
ne instalăm în sufragerie, începe să vorbească.
— M a au
u tăcut p rizori zo n ier
ie r după armisti
arm istiţiu.ţiu. E ra ramm la Iaşi. DupăDu pă
armistiţiu,
arm istiţiu, ruşii au luat luat 24 000 de prizo p rizonie
nieri.ri.
— In R u sia.
si a...
.. Cum
Cu m estee ste??
— Scuz
Sc uzaţi
aţimă
mă,, dar
da r m ie gr greu
eu să vorb
vo rbes escc des
d esprpree asta.
asta. în fine,
fin e,
nu greu, mai degrabă
deg rabă penibil.
pen ibil. A m stat doi do i ani în lagăr lagăr..
— D a r cum
cu m ţiau da datt drumu
dru mul? l?
— A m sem nat na t ade
a deziu
ziuneneaa la parti
pa rtidd şi am acc a ccepeptat
tat să fac p ar ar--
te din divizia comunistă românească. înţelegeţimă, miera frig,
miera foa me,
me , eram bolnav.
bolnav.
Şi, cum se lasă
lasă o lungă tăcere:
— M i  e ruşine.
ruşin e. M a i b ine in e crăpăm
crăp ăm a co lo. lo . A c u m m ie i e şi mai
frică.
— D e ce?ce ?
— M i e frică
fric ă de respo
res pons nsababilu
ilull p o liti
li ticc al
a l unită
un ităţii,
ţii, care
ca re sa în-
în -
scris
scris în
în partid
part id înaintea mea. mea. LuiLu i îi e frică de mine m ine fiindcă sînt un
fost priz on ier din Rusia. Amîn duro ra ne e frică frică de comandantul
unităţii, iar comandantului îi e frică de noi. Şi mie mai ales
ruşine. Aţi văzut cum îi privesc oamenii pe ofiţerii din divizia

comunistă? Cu ce dispreţ?
Victor încearcă să îl consoleze. Ofiţerul ridică din umeri şi
iese din cameră. A ştep
şt ep t să se fi îndep ărtat şi spun
spun::
— C re zi că am fost
fos t prude
pr udenţi
nţi să veni
ve nim
m aici?
aici ?
— N u -ţi
-ţ i face
fa ce griji
gr iji.. E foar
fo arte
te sigur. M a rc treb
tr ebuie
uie să vină
vi nă şi el
în cîteva minute, şi Marc nu merge decît în casele foarte sigure.
O să ieşim ca să-i facem semn că e totul în regulă şi poate intra.
Z e ce minute mai tîrziu, cînd
cînd Ma rc vine cu V icto r, mă găseşt
găseşte
e
clănţănind din dinţi şi se repede spre mine.
— D e ce trem
tr em uri
ur i aşa? Că d oa r nu-i rece.
— N u -i o chest
ch estiun
iunee de
d e temper
tem peratur
atură.
ă. E ceva
cev a nervos.
nerv os.
Ma rc ap rinde o ţigară,
ţigară, se gîndeşt
gîndeşte.
e.
— O să încerc
înc ercăm
ăm să te trecem
tre cem graniţa.
gra niţa. Eşti
Eşt i prea marcată
marca tă ca
să mai poţi fi utilă aici.
— Cum
Cu m să mă
m ă trec
t rec eţi graniţa
gra niţa?
? C ît c ere
er e o călăuză?
călă uză?
— Circ
Ci rca
a o m ie cinc
c incii sute
s ute de dolar
do lari.
i.
— Sînt
Sî nteţ
eţii nebun
ne buni!
i! Cu banii
ban ii ăştia putem
put em să facem
fa cem manif
ma nifest
estee
pentru cel puţin un an.
— C ît tim
ti m p crez
cr ezii că ai să
să p oţi
oţ i alerg
al erga
a aşa de la o casă la alta ca
să arunci manifeste în cutiile de scrisori? Şi dacă te mai iau o
dată?
Ating cianura din buzunar. Marc, care mi-a urmărit gestul,
ridică din umeri:
— în o ric
ri c e caz, pentru
pen tru m om ent
en t trebu
tre buie
ie mai ales să prinz
pr inz i
puteri. M îin e ai să
să pleci intr-un oraş de munte.
munte.
Şi,
Şi, întorcîndu-se spre Victo r:
— T o tu l e în regulă
reg ulă pentru
pen tru transp
tra nsport?
ort?
— Da,
Da , mîine
mî ine,, la op t de dimin
d imineaţă
eaţă..
— Bin e, mîine
mî ine,, la op
o p t de
d e dim ineaţă
ine aţă va
v a ven i cine
c ineva
va după
du pă tine.
Se num eşte Ion. O să vă luaţi de mină şi
şi el îţi va explica
exp lica tot. Va
fi am orez ul tău
tău pentru
pentru o zi.
— M arc,
ar c, să ştii
şti i că nu-i nostim
nos tim d eloc.
elo c.
— Sigur
Sig ur că nu-i nostim,
nost im, ai drepta
dre ptate.
te. A i să te
t e prefa
pr efa ci că eşti
îndrăgostită
îndră gostită de
d e el în timpul transportului.
transportului. E o m etodă
etod ă care nu dă
greş-
— Şi cum
cu m o să plecă
pl ecăm?
m?
181
— A i să v e z i mîin
m îine.
e. Ţ ia
i a m preg
pr egăt
ătit
it o mică
mic ă surpr
su rpriză
iză şi, cum ai
simţul umorului,
um orului, ai so apreciezi la justjusta a ei valoare. V e i sta
sta acolo
o lun
lună. Am să trimit pe cineva după după tine
tine pentru
pentru întoarcere. N o -
roc!
N e strîngem mîinile. După plecarea lor, lor, ofiţerul
ofiţeru l revine şişi îmi
aduce o saltea, cearşafuri şi o pătură, şi iese urîndumi noapte
bună.
Nu reuşesc să adorm. în grădină, o cucuvea ţipă şi mio
aminteşte pe cea de la Văcăreşti; de îndată îndată ce închid
închid ochii înain-
tează spre mine nişte figuri care se schimonosesc. Fumez ţigară
după ţigară
ţig ară şi mă uit în tavan.
tavan.
Cînd am aprins ultima ţigară din din pachet, sasauu ivit zorile.
z orile.
*
Ion a ven
ve n it după mine. Nea m urcat urcat întrun
întrun camion cu mun-
citori. „Sindicatul”
„Sind icatul” organizează
o rganizează în fiecare duminică
duminică plimbări „de „d e
agitaţie po litică” pe valea Prahovei. Ion este munci muncitor
tor.. M a pre-
zentat responsabilului politic drept „gagica” lui. Muncitorii au
dreptul săş
săşi ia cu ei nevestele,
nevestele, logodn
logo dnicele
icele şi prietene le, cu cu con-
co n-
diţia să facă şi ele „agitaţie politică” pe parcurs.
Luna decembrie e pe sfirşite. Burează uşor, şi portretele lui
Marx, Engels, Stalin şi Ana Pauker, proaspăt vopsite, îşi pierd
culoarea. De îndată ce ajungem întrun oraş, trebuie să agităm
în aer pancardele, afişele şi drapelele roşii şi să scandăm: „Sta-
lin! Stalin!”
Sta lin!” M ararcc avea dreptate,
dreptate, situa
situaţi
ţia
a nu e lipsită
lipsită de umor.
Muncitorii scandează lozincile destul de molatec. Din cînd
în cînd, responsabilul
respo nsabilul se înfu rie şi strig
strigă:
ă:
— C e dracu,
dracu , tovar
tov arăş
ăşi,
i, mai mult
mu lt entuz
en tuzias
iasm,
m, sau vă dau cu
bărboşii peste bot!
„Bărboşii”, Marx şi Engels, continuă săşi piardă culorile,
melancolic.
Cînd se opreşte camionul în vreun oraş, trecătorii se
îndepărtează cu pasul grăbit. Mişc buzele ca să mă prefac că
scandez cu ceilalţi. Responsabilul mă loveşte pe umăr.
— N u  i rău, tovarăşă
tovar ăşă,, dar
da r pune
p une ceva
ce va ma
maii mult
mu lt suflet.
s uflet.
Ion intervine:
— E timidă
tim idă,, tovarăş
tova răşe.
e. E de la ţară; acum
a cum a ven
ve n it prim
pr imaa oară
oa ră
la oraş.
182 A D R I A N A GEO RG ESC U
— A h , asta e! E drăguţă,
drăguţă , gagic
ga gica
a ta.
ta. P e urmă, cu un aer
a er im -
portant nevoie mare: Va trebui săi faci educaţia politică, tova-
răşe.
— Păi,
Păi , io
i o fac, tovarăşe
tovar ăşe.. T o c m a i îi vorb
vo rbe
e am desp
de spre
re ma rele
re le
tovarăş Stalin.
Responsabilul se îndepărtează, satisfăcut. Ion Continuă sămi
facă „bio gr afia
af ia lui Stalin ” , adică sămi dea instrucţiuni pentru
fem eia la care v o i locui, şi al cărei bărbat
bărbat e călăuză
călăuză..
Ajungem în orăşelul X. Responsabilul, care ştie deja că lo-
cuiesc prin împrejurimi, opreşte camionul şi îmi spune, întin
zîndumi mina:
mina:
— L a reve
re vede
dere
re,, tovarăşă. P ro fită
fi tă bine
bi ne de ce tea învăţa
înv ăţatt to,
varâşui Ion.
Zîmbesc.
— Sigur,
Sigu r, tovar
t ovarăşe.
ăşe.
Ion coboară şi mă sărută pe obraz.
— L a reve
re vede
dere
re,, frumuşic
frum uşico,
o, pe curind. v
îmi scot batista şi o agit frenetic în timp ce camionul se în-
depărtează, ac ope rit de drap ele roşii fiuturînd în
în vînt.
vînt.
*
înc erc să păşesc calm şi să nu grăbesc pasul
pasul de cît e o ri zăresc
un agent
age nt sau
sau o uniformă. Cunosc puţin
puţin oralu
or alu l X , şi nu mie greu
să găsesc cartierul muncitoresc unde locuieşte gazda mea. întru
într o grăd iniţă şi bat la
la uşa
uşa casei
casei din dreapta.
dreapta. O fem eie foarte
foar te
blondă îm i deschide.
deschide. în cameră,
cameră, trei cop ii care se joacă.
joacă.
— Ion
Io n ma...
ma ...
— D e acord.
ac ord. N a i baga
b agaj?
j?
— Nu.
— Ştii
Şt ii să sp eli
el i rufe
ru fe şi să îngrij
îng rijeş
eşti
ti de c o p ii?
— A m să fac ce
c e pot.
— T re bu ie.
ie . Sînt spălăt
sp ălătorea
oreasă,
să, aşa că ai sămi dai o mină
min ă de
ajutor
ajuto r pentru rufe, şi vei
ve i avea grijă
gri jă şi de ăştia
ăştia mici.
mici. Dacă nu spargi
prea m ulte şi faci ec on om ie la săpu
săpun,
n, o să ne înţe
înţelegem
legem bine. M i
sa spus că nu
nu trebu
tre buie
ie să
să ieşi. A i instrucţiuni pentru
pe ntru om ul meu?
— Da,
Da , dar
da r co
c o p iii?
ii i?
— N u ţi
ţ i face
fa ce gri
g riji.
ji. N u se duc la şcoală, sînt prea mici.
m ici. G e m e -
nii au trei ani, cel mare
mar e cinci.
cinci.
îi transmit instrucţiunile. îmi împrumută un costum de ţă-

rancă,
rancă, mă ajută să transport un pat pliant în bucătărie bucă tărie şi şi îmi ara-
a ra-
tă cas
casa:a: două camere
cam ere şi bucătărie.
bucătărie. Bărbatul ei e în Austria.
— V a treb
tr ebui
ui să se odihne
odi hneas
ască
că puţin
pu ţin la înap
în apoi
oier
ere.
e. P rea
re a a tre
t re -
cut mulţi in ultimul timp. Nu de clienţi duce lipsă cu porcăria
asta
asta de viaţă a noastr
noastră. ă. M i sa spus
spus că va fi nevo
ne voie
ie de ceva şi p en- en -
tru tine. O să ved em la întoarcerea lui. lui. Acum , trebuie să să te pui
pe treabă.
Mă pun pe treabă. Mă trezesc zilnic la ora şase, îmbrac co-
piii, pregătesc prînzul şi cina şi spăl rufele pe care gazda mea le
aduce acasă. Băiatul, care are cinci ani, aleargă tot timpul după
mine
min e ca să mă roage
roag e săi
săi povestesc „basme ves ele ” . Şi, Şi, cînd îi
spun că nu cunoşc:
— D e ce nu rîzirî zi nicio
ni cioda
dată
tă?? N u teau
tea u înv
î nvăţa
ăţatt să rîzi
rî zi??
*
în noaptea asta, nam dormit deloc. Unul dintre gemeni e
bo lna v şi a treb uit săl îngrijesc. C înd să ies ca să să aduc
aduc nişte apă, apă,
încremenesc
încreme nesc p e prag; in curte, curte, cinci bărbaţi cu cu reflecto are. Se S e în-
dreaptă spre casa casa din faţă.
faţă. închid r epedeep ede uşa. Au A u început să stri-
ge, şişi cop iii sau
sau trezit şi şi plîng.
plîng. M am ama a lo r e plecată pentru două
zile la ţară, în apropiere, la o soră bolnavă. Trebuie să revină în
zori.
zor i. înce
în cerc
rc să să liniştesc
liniştesc copiii. A u venit ve nit săşi
săşi lipească
lipească nasurile de
geam uri, iar cel care e bo lnav ţipă în pat. pat.
Dacă au venit ve nit să mă aresteze? Dacă mă descoperă? descop eră?
Bătăi
Bătă i surde în uşă uşă. Nu
N u pot să nu deschid;
deschid; co p iii plîng,
p lîng, şi sigur
că îi aud de afară. încerc sămi stăpînesc tremurul nervos care a
pus stăpîn
stă pînire
ire pe mine şi deschid uşa.
— P o liţ li ţ ia econ
ec onom
om ică.
ic ă. T r eb u ie să perc
pe rche
hezi
ziţio
ţionă
năm m . A m găsitgăsi t
în faţă
faţă un d ep oz it de făină.făină.
— Intra
In traţi.ţi. N a
am
m să pot
po t să vă însoţesc
înso ţesc.. C o p ilu
il u l e bolna
b olnav. v.
— O să ne grăbim gră bim.. H aid
ai d e, bă
băieţieţi,
i, la pivni
p ivniţă.
ţă. T u , V lad
la d , rămîi
răm îi
aici.
Omul rămîne în odaie. Am luat copilul în braţe şi îl legăn
încet. Ceilalţi doi au venit să mi se atîrne de fuste. Nu ştiu unde
găsesc puterea să le cînt un cîntec de leagăn. Poliţia economică
dep inde de M inisteru l de Intern e şi serveşte adesea la la depistarea
clandestinilor. Dacă depozitul de făină nui decît un pretext...
Un u l din co pii pi i mă trage de fus fustătă..
— M a i cînt
c întă.
ă. M a i cînt
c întă
ă una.
una.
Inspectorul, care revine cu oamenii săi de la pivniţă, se
op reş te cînd mă aude cîntîn
cîntînd.
d.
— E i, băi
b ăieţ
eţi,
i, ce
c e zic
z ice
e ţi de asta?
asta ? Nu prea
pr ea sînte
sî ntem
m pri
p rim
m iţi
iţ i cu cîn
cîn 
tece deobicei. Haideţi, la treabă: dulapurile, pe sub paturi, în
hainele c op iilor. C ele două camere şi bucătă
bucătări
ria,
a, din
din tem elii.
Se aşează pe un scaun şi mă priveşte. Continuu să cînt le
gănînd copilaşul. Aş vrea să o iau la fugă, să ţip, să le scap, dar
continuu să cînt.
Z e c e minute mai tîrzi
tîrziu,
u, oam enii revin.
revin.
— N a m găsit
gă sit nimic,
nim ic, tovar
to varăşe
ăşe inspe
ins pecto
ctor.
r.
Inspectorul îşi freacă mîinile înaintînd spre mine:
— Ştiam
Şt iam eu că asta nui o casă re acţion
ac ţionară
ară.. D a r tot
to t trebu
tre buia
ia
să căutăm; meseria, ce vrei, şi ţara mişună de sabotori econo-
mici! Eşti drăguţă,
drăguţă, fetiţo , şi
şi ai nişte
nişte cod iţe frumoase. N u se întîl
nesc zilnic fe te ca tine. A m putea ieşi
ieşi împreun ă într o seară
seară,, să
să
ne ducem la cinema. Cd zici?
îm i iau aerul c el mai modest
mode st ca săi spun
spun::
— A ş vrea.
vre a.
Pleacă. Trăgînd uşa în urma lor, unul dintre ei, impresionat
desigur de atitudinea şefului,
şefului, adaugă
adaugă::
— Scuz
Sc uzaţi
aţi deranju
der anjul.
l.
Tă
T ă c e r e , a p o i în cur
c urte
te se
s e aud ţ ipe
ip e te le bărba
bă rbatul
tului
ui pe care
ca re îl iau
cu ei. D upă
up ă cîtev a minute,
minu te, nevasta lui intră ciufulit
ciuf ulită
ă şi
şi în cămaşă
cămaşă
de n oap te în cameră, cade în genunchi în faţa mea şi
şi înce pe să se
văicărească. Bărbatul ei lucra la uzină şi nu revenea decît foarte
tîrziu
tîrzi u seara, după şedin
şedinţa
ţa,, politic
pol itic ă de la sindicat.
sindicat. La
L a prînz, la can-
tină, nu i se dădea aproape nimic de mîncare: o ciorbă, pîine,
cîteodată legume uscate. Trebuia săl hrănească puţin, pe omul
ei.
ei. Făcuse deci cîteva p rovizii: zece k ilogram e de făină,
făină, cinci de
zahăr, trei litri de ulei, cumpărate pe sub mină. Acum, uite că
leau luat tot. Şi dacă îi mai vîră şi bărbatul la puşcărie... Nu e
membru de partid.
Ii urmăresc ane voie povestirea. Dacă perch eziţia nana fost de -
cît un pretext? Dacă am fost filată şi nu mau arestat astăseară
pentru că se gîndesc
gînde sc că ar putea să vină băieţ
bă ieţii
ii să mă vadă şi că ar
fi mai bine să pună mîna pe tot grupul? Ce însemnau cuvintele
acestea:
acestea: „A m putea ieşi împreun ă?”
L A ÎN C E PU T A FO ST SFÎR ŞITU L 185
Fem
Fe m eia continuă să se lamenteze.
lamenteze. C opiii, molipsiţi de plînse
plînse
tele e i isterice, ţipă şişi ei.
ei.
O iau
iau pe
p e fem
fe m eie în camera dealături,
dealături, îi dau un
un pahar
pahar cu lap -
te,
te, o forţ
fo rţez
ez săl bea,
bea, să
să se întindă pe pat,
pat, îi pun
pun o compresă
c ompresă rece
pe frunte. M ă duc ap apoioi săi
săi culc
culc pe copii, care nu prea vor
vo r şi îmi
cer tot timpul alte cîntece.
cîntece.
îmi vine să ies afară ca să văd dacă au lăsat vreun agent în
faţa porţii de la grădină. Abia mă stăpînesc, şi îmi petrec restul
nopţii îngrijind copilul bolnav, care ţipă, pe femeia care urlă şi
pe ceilalţi d oi co pii care plînplîng.
g.
*
Fem
Fe m eia sa înapo
îna poiat iat la ea acas
acasă ă pentru a se îmbrăca şi a vedea ved ea
„ce
„c e au făcut” cu bărbatul ei. ei. Cînd revine
revin e gazda mea,mea, îi fac semn
să vorbească încet: copiii mai dorm încă. O întreb:
— E cineci neva
va în faţa
faţ a p o rţii
rţ ii d e la grădin
gră dină?ă?
— C in e vr v r e i să fie
f ie în faţa p o r ţii?
ţi i? E şti
şt i nebun
neb ună?
ă?
îi povestesc despre „sabotajul” din faţă. Nu pare deloc spe-
riată.
— Fac Fa c asta, p e cart ca rtier
iere,
e, in fiec
fi ecar
aree săptămî
săpt ămînă.
nă. Cin
Ci n d teau
prins, pentru un kilogram sau două de faină te silesc să intri în
brigăzile
brig ăzile de muncă
muncă „voluntară
„volu ntară”” sau săi săi spionezi
spione zi pe ceilalţi pen -
tru ei.
ei. D acă refuzi,
refu zi, eşti bun bun de puşcăr
puşcărie. ie. Chiar
Ch iar înainte de venire a
ta aici au arestat aşa un maistru de la uzină, unul care sa ţinut
tare. A refu zat săi servească,
servească, aşa aşa că lau
lau vîr ît la puşcărie.
puşcărie. înain
în ainte
te
de a1 duce, lau plimbat prin tot oraşul, cu mîinile legate şi o
pancardă atîrnată de gît: gît: „ A m ascuascuns ns doi
do i litri de ulei. Sint un un
sabo tor reacţionar”
reacţiona r” . Un agent de lîngă lîngă el îl îmbold ea să să meargă,
meargă,
buşi
buşind ndu
u1
1 de pumni.
pumni. A m ieşit toţi în prag ca să vedem. Noap No aptea
tea ,
paznicul care1 lovise a fost găsit mort întro groapă, nu departe
de aici. Au mai arestat patru a doua zi, dar de atunci nu mai
plimbă pe nimeni cu pancarde prin cartier. Costă prea mult, un
paznic om o rît în fiec are săptămînă! Nu N u te speria, la la mine no să să
găsească ei nimic.
n imic. Nus
N us atît de proastă, cu cu bărbatul meu care um- um -
blă de colo co lo. Cum e cel mic mic??
O liniştesc şi adaug:
adaug:
— T r e b u ie totuşi
tot uşi să plec. Insp In spect
ector
orul
ul a prom
pr omisis că o să vină
vin ă
întro
într o seară ca să să merg cu el la cinema. Dacă D acă vine deseară?
— U n d e vr v r e i să te duci?
du ci?
— L a Bucure
Buc ureşti. şti.
— B ă ie ţii
ţi i au spus
spus că treb
tr ebui
uiee să stai aici şi că o să vin ă ei
e i după
tine.
— Ştiu,
Ştiu , dar
da r e mai bin
bi n e pen
p entru
tru toată
toa tă lumea
lum ea ca ins
i nspe
pect
ctor
orul
ul să
nu cunoască
cunoasc ă prea
p rea bin e cas
casa.
— P o a te că ai dre
d rept
ptat
ate.
e. A m săi spun insp
in spec
ector
torul
ului
ui că tea
t eam
m
dat afară fiindcă era i prea leneşă.
leneşă. A i un autobuz pentru Bucu-
reşti mîine d e dimineaţă.
dimineaţă. Po ţi să maimai dorm i o noapte aici
aici..
— Şi dacă v in e dese
de seară
ară?? Nu , mai b ine
in e p lec
le c de cum s e 'în
'î n tu -
necă.
L a căder ea n opţii,
opţi i, îi string
string mîna,
mîna, îmi iau bagajul
bagajul şi o pornes
po rnescc
în fugă p e străduţele oraşului,
oraşului, către pădur
pădure.
e. După
Dup ă o jumă tate de
oră de mers,
mers, ajung la liziera pădurii.
pădurii. Intru cît mai adine
adine pos ibil şi
mă culc p e jos, cu bagajele
bag ajele subsub cap.
cap. N oa pte a e rece şi trebu ie să
să
mă scol
sco l din cînd în cînd şişi să ale rg ca să mă încălzesc. E întun
înt uneric
eric
şi simt pădurea mişunind de viaţă animală. Nu mie frică. De
mult timp nu mai mie frică decît de fiinţe omeneşti.
*
A doua zi,
zi, îm i şterg faţa
faţa cu
cu frunze acope rite de rouă
rouă.. Nam
dormit toată noaptea şi, îndreptîndumă spre staţia de autobuz,
îmi simt picioarele foarte grele. Pipăi cianura din buzunar: la
plecarea a utob uze lor se verifică, în general, actele călătorilor.
In piaţă, coada sa şi format. Mă aşez şi eu la rînd, cu traista
într o mină, cu
cu banii şi actele în cealaltă.
cealaltă. M ă silesc să mă gîndesc
la altceva, sămi compun o faţă inexpresivă, impasibilă. îmi vine
rîndu!
rîndu ! în sfîrşit,
sfîrşit, iau biletul. Lingă
Lin gă c ontrol
on trolor,
or, un agent:
— A c t e le ?
I le întind.
întind. îm i amintesc o secun
secundădă cuvintele lui
lui M arc atunci
atunci
cînd mia adus
adus buletinul: „Iaţi c oad ele din dula
dulap.
p. A m să te f o to -
gra fiez” . Ac um am coadele pe cap.
cap. Ag en tul îm i înapoiază
înapoiază actele,
actele,
înce
în ce rc să
să respir regulat.
regulat.
— D e ce te duci
duc i la Bucur
Buc ureşt
eşti?
i?
— A m p ic io a r e le umfla
um flate.
te. M ă duc
du c la spital.
— Bin
Bi n e, p o ţi urca.
urca.
Pentru o dată,
dată, miau
miau servit la ceva
ceva şi picio are le umflate.
Lin gă m ine, în autobuz,
autobuz, un
un preot. M ă întrea
întreabă:
bă:
— U n d e te duci,
duci , fata
f ata mea?
me a?
— L a Bucur
Bu cureşti
eşti,, părin
păr inte,
te, ca sămi îngr
în grij
ijes
esc
c pici
pi cioa
oa rele
re le . Sînt
Sî nt
umflate, uitaţi.
Nu se uită deloc la picioarele mele. Continuă să mă pri-

vească grav şi îmi spune,
spune, după
după o clipă, coborînd
cobo rînd vocea:
vocea :
— D u m n ezeu
ez eu să te aibă în paza sa,
sa, fata
fa ta mea, D u m neze
ne zeu
u să
te ocrotească.
*
C ob or din autobuz în în Piaţa V ictoriei.

icto riei. E ziuă
ziuă şişi trebuie să evit
să umblu pe p e străzi
străzi.. Intru în primul
primul local şi şi îi telefo
te lefo nez
ne z lui Marc,
la uzină, deşi mio interzisese expres. Nu pot face altfel; am re-
venit fără adresă, fără parolă. în fine, îl aud la capătul firului pe
Marc,
Marc , care îm i răspund
răspundee cu cu o voce
vo ce foarte
foar te calmă:
calmă:
— R e g r e t, scump
scu mpo, o, dar
d ar nu te p o t ved
v edea
ea m ai înain
în ainte
te de
d e astă
seară. Te rog să numi faci acum o scenă. Ştii că am oroare de
asta
asta şi numi placep lace să te văd geloasă. Munca Mu nca înainte
îna inte de toate;
toat e; nu
pqtt pleca
pq plec a de la uzină
uzină decît deseară.
deseară. Aşa că, că, pe desear
deseară,ă, ia opt, în
faţa cinem atografu
atog rafului lui unde am văzut filmul acela cu cu brigada co co-
munistă românească înapoiată din Rusia. Am uitat cum se nu-
mea, dar sigur căţi aduci tu aminte. Nu intra fără mine, aş
teaptămă în faţa cinematografului.
A m înţeles, intruintru în joc,joc, fac
fac o mică sce scenă
nă de gelo zie închidînchid
telefonul. Cinematograful cu brigada comunistă trebuie să fie
casa ofiţerului înapoiat din Rusia. Voi fi în stare să o regăsesc?
C e să fac pînă deseară la la ora opt? IntruIntru în prima biserică.
biserică. Înge-
Înge -
nunchez în faţa icoanelor, încep să mă rog. După o oră, un dia-
con vine să se învîrtească în jurul meu şi să mă privească insis-
tent. Trebuie să plec. Ieşind din biserică, văd cît e ceasul la un
orologiu. E douăsprezece. Nu mai pot sta opt ore pe străzi, e
prea impruden
im prudent. t. M ă hotărăsc
hotărăsc să mă duc la nişte prieteni prieten i pe care
nu iam
iam mai văzut de d e trei
tr ei ani.
ani.
Sun.
Sun. Văd
V ăd apărînd în uş uşă pe Mihaela. Răsuflu uşur uşuratată,
ă, mă te -
meam
me am să nu nu sese fi mutat. N u îm i surîde:
surîde:
— T u ? T e credcr edeaeamm la închis
înc hisoare
oare..
— P o t să staustau la vov o i pînă
pîn ă desea
de seară?
ră?
— D a, da darr cei
ce i cu tine
t ine??
— M ă ascund.
ascund.
Ezită o clipă, apoi îmi îm i spu
spune
ne::
— Intră
In tră,, sînt
sî ntem
em la masă.
masă.
Cînd intrăm în sufragerie, bărbatul bărbatul ei se scoală repede.repede.
— T u ! N u mai eşti eşt i la înch
în chiso
isoar
are?
e?
M iha ela in tervine puţin

puţin enervat
enervată:
ă:
— Se ascunde.
a scunde. O să stea la noi
no i pînă deseară.
Mihaela iese ca să aducă un tacîm de la bucătărie. Bărbatul
ei se aşează din nou, după ce mi-a oferit un scaun. îl întreb:
— M a i ai ser
s ervic
viciu
iu?
?
— Slavă
Slav ă D om n ulu
ul u i, da.
O a re s-a înscris
înscris în partid? N u îndrăznesc să-i
să-i pun întrebarea.
M ih ae la revine. V rea să mă
mă serve
servească
ască cu supă
supă.. Refuz.
Re fuz.
— N u ţi-e
ţi -e foam
fo am e?
— N u, delo
de loc.
c. Dacă
Da că nu vă dera
de ranj
njea
ează
ză fumul,
fumu l, am
a m să aprin
ap rind
d o
ţigară.
Pluteşte ceva fals, artificial în văzduh. Simt că mă înăbuş.
Tres
Tr es ar am
a m îndo
în do i la cel
c el mai
m ai slab zg o m o t pe
p e scară, la fiec
fi ecar
aree maşină
maşi nă
ce trece. Bărbatul M ih ae lei se scoalăscoală din
din cînd în cînd
cînd şi priveşte
pe fereastră, dînd precaut perdeaua la o parte.
— Eşti
Eş ti sigură că nu eşti
eşt i filat
fil ată?
ă?
— N u -ţi
-ţ i fie
fi e teamă,
team ă, nu sînt filată.
fil ată.
în mine, o greutate mă apasă. Băieţii au dreptate, sînt prea
marcată. Prietenii mei se tem de mine, iar mie mi-e teamă de
frica
frica pe care le-o provoc.
După masă, soţul Mihaelei iese... pe scara de serviciu. Vă-
zînd că-1 privesc:
— E mai prudent.
prud ent.
Fum
Fu m ez ţigară după ţigară
ţigară.. Miha
Mi ha ela tricoteaz ă şi nu pune nici
nici
o întrebare. Scaunul pe care stau aşezată mi se pare că arde. De
cum se înserează, răsuflu:
— O să plec.
ple c.
Conducîndu-m
Cond ucîndu-m ă la uş
uşă, Mih aela nu-mi
nu-mi spune decît:
— L a reve
re vede
dere
re,, şi nu uita.
uit a...
.. nu ne-ai văzut.
vă zut.
*
Marc mă aşteaptă la colţul străzii. E opt fără zece. Mă ia de

braţ şi mă atrage în altă direcţie.
— P riet
ri eten
en u l nostru
nostr u nu mai
m ai locu
lo cuie
ieşt
şte
e aici,
a ici, dar nu ştiam curn
curn
să-ţi dau o adresă la telefon. De ce n-ai rămas acolo? Ce s-a în-
?
Ii povestesc
poves tesc scen
scena
a cu
cu sabotajul econ omic,
om ic, noap tea petrecută
în pădure, cursa din timpul zilei.
L A ÎN C E P U T A FOST S FÎR ŞITUL 189
— A fostfo st foa
fo a r te impr
im prududenent,t, dar
d ar poa
po a te m a5cumi
a5cu minte nte,, la
l a urma
urmei. Eram ferm hotărît să te trag de urechi fiindcă ai telefo-
nat,
nat, deoa
de oa rece
re ce ştiai că nu trebu tre buie ie să
să faci ast
asta.
a.
Izbucnesc în plîns plîns.. M ar
arcc mă ia ia deodată de d e talie.
talie.
— N u plînpl îngege,, scumpa
scu mpa mea, nam vrut v rut să te părăsesc.
Agentul, care se oprise o clipă, se îndepărtează după ce ia
arunc
aruncat at lui M arc o privire complice.
complice.
Plecăm
Plec ăm mai departe. M arc îmi spune, spune, blind
blind::
— Scuzămă, dar asta prinde întotdeauna în totdeauna.. D e ce plîngi,
plîn gi, fato?
fa to?
Ii povestesc scena petrecută la prietenii mei.
— T r e b u ie săi înţe în ţele
legi
gi,, îm i răspunde
răsp unde M ar arc.
c. T o t oraş
or aşulul e îm -
părţit
părţ it în sectoa re de spionaj. Există un un responsabil de cartier, un
responsabil de stradă, un responsabil de imobil. în curînd vor
exista
exista responsa
resp onsabilibili de apartamente.
a partamente. Cum nimeni nime ni nu ştie cine sînt sînt
de fapt
fa pt responsabilii, fiecare se se fereşte de de fiecare.
fiecare. Cît despre cu-
vin tele finale
fina le ale prietenei
p rietenei tale, e lucr lucru u curen
curent.t. Cînd do i prieteni
prieten i
se întîlnesc pe stradă şi unul dintre ei e întro oarecare măsură
suspect, celălalt îi zice: „Bună ziua, numi spune nimic. Nu mai
văzut”
văzu t” . D e a ltfel, denunţurile
denunţurile aste astea a dau
dau roade.
roade. în oraş au au loclo c noi
n oi
valu ri de arest
a restări.
ări.
— D a r neîn eînc
ncre rede
dere
rea
a asta e ma maii peric
pe ricululoa
oasăsă chi
c hiar
ar decî
de cîtt forţa
fo rţa..
— T o c m a i. V o r să ne d e form fo rm e z e c om ple
pl e t. D a r nuţi
n uţi fă grgriji
iji..
E o armă cu două tăişuri tăişuri.. A u şi început să se denunţe între în tre ei e i la
partid.
partid. A u şi început să se teamă. teamă.
Nu mai plîng.
— U n d e m erge er gemm , M a rc?
rc ?
— „ D o m ic iliuil iu cons
co nspi
pira
rativ
tiv.”
.” M a i avem
av em cîteva
cît eva.. A i să măn
m ănînc încii
bine, ai să ieiie i un somso m nifer şi ai să dormi.
dorm i. în tre timp, eu mă ocup
de acte
a ctele
le tale. A stea
st ea au servit destudestul. l.
Ajungem uzi leoarcă la „domiciliul conspirativ”. Am mers
mai bine de o oră prin ploaie.
*
Locuiesc de două zile în casa asta, şi nu mai pot ieşi seara:

imob
im obilu
ilu l are portăreasă. în a treia sear
seară,
ă, tocm
tocmai ai disc
discut
ut cu
cu Victo
Vic tor,
r,
cînd intră M arc alergînd. D o i dintre băieţi au fost fost arest
arestaţ
aţi.
i.
— V ic to r , treb
tr ebui
uiee să
să ne grăbim.
grăbi m. R o n e o tip
ti p u l era
e ra la ei. D acă
ac ă o
săi
săi dro gheze,
ghe ze, vorbesc. Trebu
Tre bu ie să schimbăm
schimbăm toate bule tinele de
identitate
iden titate,, chiar în noaptea asta,
asta, toate adresele.
îm i întind e un bulet
buletin.
in.
— A c t e l e tale
ta le!! Slavă
Slav ă D om n u lui
lu i că am lucrat
lucra t la e le ieri
ie ri,, mă-
mă -
car ale tale sînt
sînt gat
gata.a. încep e cu ea, Victo r. A m săţ
săţii indic o ad re-
să pe care no cunosc
cunosc decît eu. eu. Parola: „N icio da tă doi fără tre i” .
Răspuns:
Răspun s: „P atru
atr u plus
plus jpa
jpatru
tru fac patru” . Lu aţi
aţ i motocic
moto cic leta . Să nunu
mai vii înapoi aici.
aici. Tr ec i să
săii avertizezi p e băieţi.
băieţi. Cit despre tine,
Adriana, nu va trebui să stai mai mult de două nopţi în acelaşi
loc. Ar an jez eu asasta.
ta. Ţia i vopsit părul?
A m profitat de cele trei zile de im obilitate forţată
forţată ca
ca să
sămi
mi
vopses
vop sesc
c părul roşcat
roşcat..
— H a id e, şter
şt erge
geţi
ţio
o.. V ic to r , repe
re petă
tă adresa.
a dresa. N e întî
în tîln
ln im pes-
pe s-
te două ore , la Mircea. Salu
Salut.t.
Pe drum, V icto r mîrîie:
mîrîie:
— A r e s te az ă p e toată
toa tă lumea.
lume a. N u numai p e cei
ce i care
car e tipăre
tip ăresc
sc
şi distribuie
distribuie m anifeste,
anifeste, ci p e oricine, o rice m otiv e bun.
un. Sînt ares-
taţi cei
ce i care înjură guve rnul stînd
stînd la coadă la pîine. Sînt arestaţi
muncitorii care nu vor să meargă la manifestaţii. Sînt arestaţi
of iţe rii
ri i care au fost scoşi
scoşi din arma
armată.
tă. Sînt arestaţi
arestaţi pro fes orii
or ii care
refuză să se înscrie în partid. Sînt arestaţi cei care...
îl întrerup
întrerup..
— A ş vrea
vr ea să vin
vi n cu tine
ti ne săi ave
a verti
rtiză
zăm
m pe băieţi
băi eţi..
V ict or ţipă la mine
mine::
— A st a ar mai
m ai lipsi! A i să stai
stai liniştită, auzi?
auz i? T r e c mîin
mî ine
e săţi
aduc ştiri
ştiri proaspete.
A m ajun
ajuns.
s. în ţe le g de ce M ar c păst
păstra
ra secretă
secretă aceas
această
tă adresă
adresă::
gazda mea e un membru influent a! partidului.
Zîm be şte
şt e cînd spune
spune:: „Patru
„Pa tru plus
plus patru
patru fac patru”
patru” . îşi păs-
trează zimbetul cînd V ic to r ii declară
declară că
că »mtem în stare
stare de alar-
mă.
mă. îm i arată un fotoliu:
— H a id e ţi,
ţi , domn
do mn işoar
işo ară,
ă, reve
re veni
niţi
ţivă
vă,, sînt
sî nteţi
eţi lividă
liv idă.. D o m n u -
le, spuneţii lui Marc săi găsească alt domiciliu pentru mîine
seară
seară.. A şte pt la cină nişte
nişte „tovar ăşi” care ar puteaputea so recunoas-
recunoas-
că. A r fi cam
cam imprudent.
imprudent. D e acord? ,
V ic to r a plecat alergînd.
alergînd. „Tov ară şul” revine în salon,
salon, imi în-
tinde un etui cu ţigări:
— D o r i ţ i cafea
caf ea,, ceai,
cea i, a lc o o l? A m să vă aduc totu
to tull chiar
ch iar eu,
nam femeie de serviciu; nu că ar fi mai democratic, dar e mai
prudent. D e îndată ce vă ve ţi fi r even it puţin,puţin, vă vo i arăta
arăta came
came
191
ra. N u mai tremuraţi, pentru o noapte şi o zi

ra. z i sînteţi în siguranţ
siguranţă
ă
aici...
aic i... la inamicul dumneavoastră.
dumneavoastră. Clandestinitatea are şişi ea păr-
ţile ei bune, nui aşa?
*
D e două
dou ă săptămîni,
săptămîni, schimb adresa
adresa la fiecare
fiecar e două zile. L a fel
fe l
fac şi ceila
ce ilalţi
lţi băieţi. Se stringe plasa,
plasa, şi
şi adresele lui Ma rc încep
în cep săsă
se epuizeze. Toate gazdele mă primesc foarte bine, dar la orice
pas de pe stradă, la orice sonerie a telefonului, tăcem şi ne pri-
vim cu intensitate.
intensitate. în fiecare
fiecar e cas
casăă pe unde trec, aerul pare să se
rarefieze. Toţi cei care mă găzduiesc surîd, vor să mă ajute, mă
îngrijesc — de o săptă săptămînă
mînă am febră
febră din nou
nou — , îmi daudau de
mincare. Dar eu, care nam cartelă de alimente, simt că fiecare
îmbucătură pe c^re o înghit este un sacrificiu impus celorlalţi,
eu care port neliniştea în mine, ca o a doua stare, o recunosc la
ceila
ce ilalţi
lţi înain
î naintete ca să
să se fi trădat
trădat.. închisoare
înch isoarea a mi se pare un vis pe
iîngă această „viaţă liberă”
liber ă” de animal hăitui
hăituit.
t.
Şi cînd întro searseară ă Ma rc îmi spunspune:
e: „M ie
i e imposibil
imposib il să
să te
mai ţin în Bucureşti
Bucureşti.. M îin e o să te ducă un un prieten la ţară”
ţară” , îmi
vin e să plîng de bucurie.
bucurie.
*
„P rieten
„Prie ten u l” lui Marc
M arc nu e altul decît Sand Sandu u cu care locuisem
locuisem
la Cîmpu lung în timpul „clan destinităţii”
destin ităţii” , sub
sub nemţi.
nemţi.
A ven it după mine cu motocicleta, şi mirarea mirarea mea ia făcut făcut
mare
ma re plăcere. M ia spusspus rîzînd:
rîzînd:
— N aamm fi crezut
cre zut atunci
atun ci să ne
n e regă
re găsim
sim în altă
a ltă clan
cl ande
dest
stin
inita
ita--
te. între noi fie vorba, prima era o joacă de copii faţă de asta.
Cum te numeai atunci? Johanna Miiller, cred.
— C e face
fa ce Iana?
Iana ?
Ezită,
Ezită , pe urmă
urmă îmi spune oftînd:
— E la Paris.
Paris . Să
S ă nu mai
m ai vo rbim
rb im d e asta, vre
vr e i?
îşi trece o mină peste frunte şi şi reia pe un ton vesel.vesel.
— A tun
tu n c i, eşti în for
f ormm ă pentru
pen tru călă
că lăto
tori
rie?
e?
— U n d e m ergeer gem
m , Sandu?
San du?
— E o surpsu rpriz
riză
ă la fel
fe l de m ar
aree ca cea
ce a pe care
ca re ţiam
ţia m făcu
fă cuto
to
adineauri.
adinea uri. Num
Nu m ai că o să dureze
dur eze destul, aşa
aşa că
că ai
ai grijă să te insta-
lezi bine.
bine.
Sandu ma dus dus la Cîmpulun
Cîm pulung, g, în casa
casa bătrîne
bătr îneii care ne găzdui
se în vremea sosirii trupelor ruseşti. Femeia ma strîns în braţe
plîngînd. Fiul
Fiu l ei, care se găsea
găsea atunc
atuncii „undeva pe fro n t” , na
na mai
revenit
reve nit acasă
acasă.. M ai bine
bin e de trei ani au
au trecut şi ea tot îl mai aşteaptă.
aşteaptă.
Sandu
Sandu a plecat
pleca t înap
în apoi
oi în aceeaşi zi.
zi. A m rămas
rămas singură
singură cu bă
trîna şi o fată tînără, M ărioara
ărio ara,, care o ajută la grădină. Intrînd
In trînd în
casă, toate amintirile sau adunat în jurul meu. Toată strădania
pe care am încercat să o depun de la prima mea arestare, toată
strădania aceea lentă, răbdătoare, ca să elimin amintirile, să numi
amintesc nimic care să mă poată atinge, să mă poată strivi şi sămi
evoce viaţa de altădată, a fost distrusă întro singură zi de casa
asta care, ea, mă cunoscuse altfel.
A cu m că, de o săptămînă, frica ma părăs
părăsit,
it, nu
nu mă simt decît
plin ă de cenuşă.
cenuşă. Fiin dcă aici teama şi
şi îngrijor
îng rijorare
are a au dispărut cu
cu
încetul, la fel ca şi impresia că sînt o povară şi un pericol pentru
ceilalţi.
A doua
dou a zi după sosire, am întrebato
între bato pe bătrînă dacă
dacă nui sînt
şi ei o povară, şi iam mulţumit pentru ospitalitate. Mia răspuns:
— Ascu
As cultă
ltă,, fe tiţo
ti ţo , nu mai v o rb i prosti
pro stii.
i. Eu, noi
n oi fi po ate
at e
prea deşteaptă,
deşte aptă, dar mă gîndesc că că în
în oare care măsură
măsură pentru n oi
toţi ai fost tu la închisoare. Aşa că nai de ce sămi mulţumeşti.
Şi nu ştiu ce echilibru dificil au restabilit în mine aceste cu-
vin te şi calma lo r simplitate.
simplitate.
*
Seara, cînd ele se întorc de la lucru, ne adunăm cîteştrele în
odaia bătrînei, în jurul focului din vatră. Mărioara şi cu mine
coasem; gazda se întinde pe pat „săşi
„săşi odihnească oasele bătrîne
şi ob os ite ” , şi începe
înc epem
m să
să discut
discutăm.
ăm. Bătrîna mă întreabă
întreabă de oraş
şi de închisoare, iar Mărioara îşi face semnul crucii şi se văică-
reşte:
— N e cer
ce r mai mult
mul t grîu decît
de cît avem
av em în toat
to ate
e h amba
am barel
rele
e satu-
sat u-
lui puse laolaltă. U n timp, am cumpărat de la vecini
vec ini ca să
să dăm la
stat. Acum, vecinii nu mai au nici ei, şi statul cere tot mai mult.
Cîn d nu vin ca să ceară grîu, apar cică
cică pentru „ ag ita ţie ” , şi ne
povestes
pov estesc
c verz i şi uscate
uscate:: că Stalin
Stalin nea adu
adus
s fericirea
feri cirea şi tot soiul
de altele la fel. Ca şi cum nam vedea, noi, ce nea adus Stalin
ăsta al lor: nenorocirea, şi foametea, şi tifosul, şi incendiul. Mie
că dacă tot vin să „agite” la noi, ar putea să se întîmple o neno-
rocir
ro cir e şi să ne agităm cuadevărat.
cuadevărat. Cînd ne va spune regele,
rege le, o so
şi facem. S ăptămînă
ăptămîn ă trecută au vrut să
să scoată
scoată de la şcoală po rtre
rtre 
tul rege
re gelu
luii ca
ca săi pună
pună pe Stalin şi ai lui. lui. Oam
O am enii
en ii au dat săşi
săşi ia
furcile ca săi nimicească. Vasile, care are cap, nu glumă, lea
spus: „Lăsaţi pe mine”. Sa dus cu oamenii la comuniştii de la
prim ărie şi lea zis
zis:: „Icoa
„I coa na e aici de cînd e satul
satul.. Aş a că trebuie
trebu ie
să rămînă ca să ţină Dumnezeu cu noi. Regele e la oraş. Noi nu
putem să ne ducem la oraş să săll vedem.
vedem . Aşa că trebuie
treb uie săi
săi lăsăm
lăsăm
poza
po za ac o lo unde e, ca ca săsă ştim că ţine
ţine cu noi.
noi. Stalin, cine vrea săl
săl
vadă nare decît
dec ît să
să vină la vo i la prim ărie şi şi să
săii privească
privească p oza”
oz a” .
Primarul
Prima rul a strigat
strigat:: „D
„ D a, dar Stali
Stalinn va
va dat pămînt” . Va sile iaia zis:
zis:
„D a, dar ne ia griul de pe pămînt.
pămînt. AşaAş a că noi, cu
cu pămînt fără grîugrîu
sîntem ca femeia fără copii şi ca bărbatul fără braţe şi picioare;
ca şi cum nici
n ici nu lam
lam avea” .
Mărioara a tăcut. Bătrîna îşi plînge fiul care nu sa mai îna-
poiat. In vatră, focul se stinge fără ca nici una dintre noi să se
gîndească
gîndeasc ă săl înteţească.
înteţească.
*
întro
înt ro noapte, în timp timp ce discudiscută tăm
m în jurul focului ca ca de ob i-
cei, Mărioara se scoală repede şi merge la fereastră făcîndune
semn să tăcem. Se întoarce spre noi şi murmură:
— O m o toci to cicl
clee tă în curte.
cu rte. Stin
St inge
geţi
ţi lampa.
lampa .
în timp ce micşorez
micşor ez fitilul lămp ii cu cu gaz,
gaz, m îinile îm i tremur
tremură. ă.
M ărio ara,
ara , tot
to t de la fereastră, stă stă la pîndă.
pîndă. M ai spune:
spune:
— U n bărbat
băr bat vinv in e înco
î ncoace
ace..
N e reţinem respira
respiraţi ţia.
a. O voce
voc e de afară
afară spun
spune:e:
— Eu sînt, A d ria ri a n a , deschide
desc hide..
E Marc. Alerg la uşă, o deschid larg. Marc e în faţa mea, cu
surîsul pe buze. II prezint celor două femei. Şi, cum vrem săl
descotorosim
desco torosim de canadi canadian ană:ă:
— N u p o t sta d ecît ec ît o jum
ju m ătat
ăt atee de oră. A ş vrea
vr ea d oar
oa r puţină
puţi nă
apă caldă ca să să mă spăl.
spăl. Şi aş vrea să vorb vo rbesescc un m om ent cu tine,
Adriana.
Tr
T r e cem
ce m în cam
c amereraa alăturată.
a lăturată.
— C e sa întîmîn tîm plat
pl at,, M a rc?
rc ?
— N u lua un a er d e înm în m orm
or m înta
în tare
re,, fiindcă
fiin dcă de da
data
ta asta cel
puţin îţi aduc o veste bună. bună. Peste cîteva z ile ai să să faci o croazieră
croazier ă
pe M area
are a Ne agagrără spre Consta
Consta ntinopol.
ntinopol.
— M ar arc,
c, ai înneb
înn ebun unit?it?
194 A D R I A N A G EO RG ESCU
— D acă
ac ă am înnebu
înn ebuni
nit,
t, sînt în to t cazul
caz ul un nebun rezore zona
nabibil,
l,
un nebun organizat. Totul e aranjat. Un vapor nu prea mare,
care se
se comp ortă bine. R eze rvă de benzină asi asigu
gurat
rată.
ă. Pleca re si-
gură. Companie agreabilă: trei persoane pe care le cunoşti, dar
ale căro r nume încă
încă nu
nu ţi
ţi le po t dezvălui; aşa
aşai
i cînd
cînd „con
„c on spiri”
sp iri” .
Ride tot timpul. Nu reuşesc să scot un cuvînt, pentru că îmi
clănţăne dinţii. M arc vin e lingă mine şi mă
mă zgîlţîie.
— A c u m chiar
chi ar că nui mom
mo m entu
en tull să tremur
trem uri,
i, fato.
fat o. A i nişte
pantaloni lungi?
— Da.
— Bine
Bi ne,, atunci
atun ci punei
pun ei repe
re pede.
de. în tro
tr o jumă
ju măta
tate
te de oră
or ă tre
tr e -
buie
bui e să firii plecaţi. C it des pre lucruri,
lucruri, nai decît să le laşi aici. U n
echipament complet te aşteaptă în port. între timp, puneţi tot
ce ai mai gros în materie de pulovere. Ţiam adus o canadiană
căptuşită.
căptuşită. A i să îngheţi
îngh eţi puţin, dardar no săsă dure ze prea mult. în
oraşul X schimbăm
schimbăm echipamentul, şi luăm luăm trenu
trenul.
l. M îin e seară
seară
vom
vo m fi la destinaţie. în timp ce mă spăl, spăl, iaţi rămas
rămasbun
bun de la cele
cel e
două femei şi spunele că pleci la Bucureşti. Nici un cuvînt în
plus,înţelegi?
îi las
las M ărioa
ăr ioa rei rochia şi paltonul. Ea ne pregăteşte tartine şi
şi
ne forţe ază
az ă să dăm pe gît două pahare de a lcool,
lco ol, unul după altul.
altul.
Capul mi se învîrte cînd îmi iau adio de la bătrînă, care mă
binecuvîn tea iă cu gravitate.
*
Stau
Stau lingă „ în tren.
tren. Co ntr oloru
olo rull e însoţit de do i agenţi în
civil, care
care verifică actele
actele.. T rec din oră în oră.oră. Comp artimentul e
prost luminat. în faţa mea, o femeie mormăie:
— M iau i au văzut
vă zut pînă
pîn ă acum
acu m de
d e trei
tre i o ri actele
ac tele.. Dacă
Da că ar
a r fi
f i false,
nu maş
maş plim ba cu trenul
trenu l ca să
să trebuiască să li le arăt din cin ci în
cinci minute.
î i string
s tring mina lui M arc care zîmbeşte şi şi îi spune
spune femeii:
— A v e ţ i drep
dr epta
tate,
te, doamn
doa mnă.ă. D ar nu se ştie niciodnic iodată
ată.. P o a te
că e mai prudent.
p rudent. Sînt aşaaşa de mulţi
m ulţi duşmani ai poporu p oporului.
lui.
Femeia nu ştie cum săşi retragă cuvintele; îşi spune pesem-
ne că MarM arcc e agent provoc
pro vocato
ator.
r. în colţ, lingă
lin gă uşă
uşă, un
un bărbat,
bărbat, care
încearcă să doarmă, strigă la noi să facem facem linişte.
linişte.
Alt control, de astă dată mai lung. Un agent întreabă pe fie-
care despre motivele călătoriei. Mie teamă să nu încep iar să
tremur. Cînd vine rîndul nostru, Marc spune:
— L o g o d n ica
ic a mea
me a şi cu m ine in e m erge
er gem m la nunta unui văr.
— C e face
fa ce văr
v ărulul d um ital
it alee la X ?
— E m uncit
un citoror.. R esp
es p onsa
on sabi bill p o liti
li ticc al portu
po rtulu
lui.
i.
A gen tul
tu l ne restituie actele înclinî înclinîndus
ndusee puţin.
puţin. D e îndată ce
au ieşit din compartiment, murmur:
— A i înne
în nebb unit?
un it? D acă
ac ă se inter
in terese
eseazăază??
— N aauu decît
de cît.. R espo
es pon n sabi
sa bilu
lull port
po rtul ului
ui le va răspunde
răsp unde a fir
fi r -
mativ. Mulţumită lui am putut să aranjez plecarea. Ne aşteaptă
la gară.
Femeia se preface că doarme, dar ne priveşte pe furiş, neli-
nişti
niştită.
tă. P rofită
ro fită d e prima o prirepr ire a trenului ca ca să
să schimbe
schimbe com pa par-r-
timentul.
L a co ntroa
ntr oalele
lele următoare
urm ătoare,, agenţii nu ne mai mai cer actele.
actele. Că lă-
toria mi se pare interminabilă.
interminabilă.
*
Pe peronul gării X, un bărbat se desprinde dintrun grup şi
ne face
fac e semn. M a rc îi spune,
spune, după
după ce ia strî strîns
ns mina, arătînd spre
mine:
— P etre
et re,, u ite
it eo
o pe logo
lo godd n ica
ic a mea. Sînt
Sî ntem
em aştep
aş teptaţ
taţii la tin
t ine?
e?
— Sigur.
Sigu r. Să ne grăbi
gră bimm , ca săsă ajun
aj unge
gemm mamaii re
r e p ede
ed e la
l a cont
co ntro
rol.
l.
Două baraje ale poliţiei. Petre le spune pur şi simplu agen-
ţilor:
ţilor : „Sînt
„Sîn t cu m ine” , şi trecem.
trecem. La al doilea baraj, zăresc pe unul unul
dintre agenţii care îl însoţeau pe controlor în tren. Ne arată cu
degetul unui bărbat, din stingă sa, care îl întreabă pe Petre:
— Sînt
Sîn t cu tine,
tin e, tovar
tov arăş
ăşe?
e?
Petre
Pe tre răspunde,
răspunde, calm:
— D a, tovarăş
tova răşe. e.
Fix ez cu un un aer absorbit ceasornicul
ceasornicul gării.
gării. Trecem
Tr ecem..
Străzile
Stră zile sînt pustii
pustii şi tăcu
tăcute.
te. M ă adresez
a dresez lui Marc:
— M a rc, rc , aş vrea
vr ea să văd marea.
îm i răspunde
răspunde Petre:
— O să aveţ av eţii tot
to t timpu
tim pull să o v ed eţi
eţ i pînă la C onst
on stan
antin
tinop
opol
ol..
Cîteva
Cîtev a zile
z ile nu veţi
ve ţi vedea decît mare. mare. Pentru m oment, avem ah
ceva de făcut.
M erg em cu paşi grăbiţi.
grăbiţi. M arc şi şi cu
cu Petre discu
discută tă despre org a-
nizarea politică a portului. Abia îi aud. Ascult doar marea care
murmură undeva, în depărtare.
19 6 A D R I A N A G EO RG ES CU
*
Nu mă scol din pat. E frig, şi nam voie să aprind focul ziua.
Respon
Res pon sab ilul de strad
stradăă ştie că acea
această
stă cas
casă
ă e locu ită de m unci-
tori
tor i şi marinari care lucrează în timpul zilei. Fumul ar putea săsă i
se pară suspect.
suspect.
Casa e ocupată de patru muncitori şi trei marinari care au
toţi carnet de partid
partid.. D o i dintre ei sînt
sînt căsăto
căsătoriţ
riţi.
i. N eve stele lor
lucrează la uzină. Ei, în port. Casa are trei camere în total.
Nu trebuie să ne ferim de ei, sînt deai noştri. Cele trei per-
soane cu care trebuie să fug şi al căror nume nu1 cunosc încă
sînt găzduite de alţi muncitori, la patru case mai departe. Marc
şi Pe tre fac naveta
naveta între c ele două case şi port.
port.
A u plecat de aproape trei trei ore, trebuia
trebuiau u să
să fie înapoi la căde-
rea nopţi
no pţii;
i; sa înn optat
op tat deja, şi ei nu sa
sau
u întors. Stau
Stau nemişcată
fumînd ţigară după ţigară şi ascultînd marea. Poimîine începe
A n u l N ou şi vo i fi pe vapor. M îin e îmi voi părăspărăsii ţar
ţara. înce rc să
să
rep et această pr op o zi ţie
ţi e ca să
să ajung săsă o şi simt
simt.. Pur
Pu r şi
şi simplu nu
reuşesc. Sînt complet golită, disperările, sentimentele violente
nu au
au ven it la în tîlnirea dată de evenimente.
Mă decid să mă scol din pat ca să aprind veioza, cînd aud
trîntinduse uşa de la intrare. Marc şi Petre intră în odaie. Le
spun:
spun: „Salut” ; numi
numi răsrăspun
pund.d. M ar c întoa rce comutatorul. în lu-
mina crudă a lămpii, le zăresc feţe le livide.
— C e se
s e în tîm plă?
pl ă? A ţ i fo^t urm ăriţi?
ări ţi?
— Nu .
— A tu n ci,
ci , ce este?
es te? D e ce staţi aşa,
aşa, încr
în crem
em eniţi
en iţi?
? D e ce tă-
ceţi?
Marc întoarce capul. Petre murmură:
— R e g e l e a abdicat.
abdic at. Lau
La u forţ
fo rţat
at pe rege
re ge să abdic
ab dice!
e!
M am aşezat pe pat. pat. M arc stă
stă mai departe cu spatele la noi.
Petre, nemişcat, în picioare. Cît timp am rămas aşa fără să spu-
nem un cuvînt?
Ac um plîng, şi M arc ar c a venit
ven it sămi
sămi pună
pună mîna pe umărumăr.. Spune
cu vo cea
ce a egală
eg ală şi surd
surdă,
ă, fără să se uite la mine:
— B ă ieţi
ie ţiii treb
tr ebui
uiee să vină
vin ă dintru
din trun
n m om ent
en t întralt
într altul.
ul. Să nu
te vadă plîn gînd,
gînd , să
să nu
nu ne vadă plîngînd.
plîngîn d. T rebu
re bu ie să găsim cuvin-
tele
te le ca re să le dea curaj, acum
acum că am am rămas
rămas com ple t singuri.
singuri.
Bate cineva la uşă. Marc îmi întinde batista lui.
— H a id e, îngh
în ghite
iteţi
ţi lacri
la crimi
mile.
le. A u veni
ve nit!
t!
Muncitorii intră, unul cite unul, cu paşi înăbuşiţi ca în odaia

unui
unui bo lna v... T o ţi vorbesc vo rbesc în şoaptă,
şoaptă, şi şi toate feţele sînt sînt palide.
palide.
U nul
nu l dintre
din tre ei spu spune ne::
— A cu m , sîn s întem
tem ţara nimănui.
nimă nui.
— N u spun sp unee asta, repl re plică
ică altul,
alt ul, nu spune
spun e asta! N i lau luat
pe reg
r egee pentru
pen tru ca noi să nu nu mai luptăm. Nu N u sînt proşti; dar d ar nu cu
tertip
ter tipul
ul ăsta o să ne învingă înving ă ei. Eu zic z ic că,
că, mîine
mîin e chiar, ar trebui să
facem să sară sară în aer ceva, oricît oric ît de mic, în în port.
— O să pună pun ă mînam îna pe tine.
— P o a te că o să pună pu nă mîna pe mine mi ne,, da
darr no
n o să pună
pu nă mîna
mîn a
pe ţară. Să nu ne dezumflăm. Nişte sabotaj, asta trebuie acum.
Ce zici, Petre?
— Sînt
Sî nt de p ăr ărerereaea ta, sînt pentr
pe ntru u sabot
sa botaj.
aj. N u m a i că treb
tr ebui
uiee
să pregătim totul foa rte bine bine..
P etr e a vorb
vo rbit it tare.
tare. Vraj
Vr ajaa rea pare rup ruptătă.. Au
A u început să să discu-
te toţi
to ţi şi săş
săşii aprindă ţigările. M ar arcc se desprinde
desprin de din grup şi vine vin e
spre mine:
— C ît d espres pree plecp lecarare,
e, nui nimn imicic de făcut. T o a t e găgărz
rzil
ilee sau
dublat, şi iau înlocuit la posturi pe oamenii noştri cu alţii de
care nu sîntem siguri. Bineîn B ineînţeles
ţeles că nu puteam prevedea prev edea asta. sta.
— N a re impo im port rtan
anţăţă,, M ararc,
c, sau,
sau, cel
ce l puţin,
puţi n, nu asta a re im -
portanţă. Acum...
M arc mă priveşte
pr iveşte o clipă,clipă, apo i îm i spune cu glasul glasul schi
schimbat
mbat::
— A scu sc u ltăm
ltă m ă bine,bin e, fată; în m om entu en tull ăsta, o b osea
os eala
la e un
lux. Şi disperarea la fel. Nu ne putem permite asemenea luxuri,
căci atunci sîntem pierduţi, şi mulţi alţii împreună cu noi. Ce
părere ai?
— A i drep dr epta tate
te.. C înd
în d ne întî ntoa
oarcrcem
em la Bucu
B ucureşreşti?
ti?
— M îin îi n e d e dim
d imine ineaţ
aţă.
ă. în seara asta o rg rgan
aniz
izăm
ăm munca aici.
Tu
T u , a p rin
ri n d e fo
f o c u l şi făn
fă nee cite
ci te o cafe
ca feaa foa
fo a rte
rt e tare. T r e b u ie să ră
mînem treji toată noaptea.
Prepar cafeaua, distribui ceştile, iau loc pe o banchetă lingă
Petre
Pe tre,, care expune planul de acţiune acţiune..
C ele
el e două
dou ă fem ei sau sau înapo
îna poiatiat şi
şi ele şi se
se văicăresc în în camera
de alături. Miamintesc deodată lungile nopţi din salonul de la
Văcăreşti
Văcă reşti şi ritmul
ritmul sfîşietor al bocetelor.bocetelo r.
Marc a întins pe masă un plan al portului şi urmăreşte cu
degetul nişte linii roşii care dansează în faţa ochilor mei. Tre-
buie să co p iez hărţile pe hîrtie de calc calc..
198 ADRIANA GEORGHSCU
Zorile ne surprind tot adunaţi in jurul mesei. Odaia e plină

de m fi js u l acru al chiştoacelor. Şi,
Şi, cînd
cînd deschid
deschid larg fereastra,
fereastra,
mugetul mării pătrunde în cameră. Un marinar ascultă o clipă
tăcerea, pe urmă
u rmă spune,
spune, clătinînd din cap:
cap:
— N ic i ea
e a nu pare
par e prea mulţum
mu lţumită.
ită. Cînd
Cî nd mugeş
mu geşte
te aşa
aşa marea,
marea ,
înseamnă că furtuna nui departe.
*
A z i ar fi trebuit să fiu pe vapo r, în larg,
larg, departe de ţărm urile
româneşti.
româ neşti. E ultima zi
z i a anului 1947.
în trenul
trenu l care ne aduce la Bucureşti,
Bucureşti, ţin och ii închişi.
închişi. î l las pe
M a rc să răspund
răspundă ă la toate co ntroale
ntro alele;
le; versiunea e alta:
alta: sînt
sînt gra-
vidă,
vidă , şi
şi M arc
ar c mă duce acas
acasă
ă la mine, în Mo ldo va.
va . Jocul e riscant
riscant;;
am putea în tîlni pe unul dintre agenţii care neau
neau văzut coborî nd
în ziua cealaltă în portul X , şi atunci... D ar nu avem de ales,ales, tre-
buie să ne înapoiem cit mai repede; fără Marc, băieţii probabil
că sînt înnebuniţi.
Compartimentele sînt aproape toate goale. Rarii călători se
uită p e fereastră, tăcuţi,
tăcuţi, sau
sau se prefac că dorm,
dorm , ca mine.
Lingă mine, Marc citeşte ziarele care anunţă crearea Repu-
blicii Populare Române.
*
Băieţii au găsit o căsuţă, cam dărăpănată, la periferia Bucu
reştiului, şi
şi au transformato în magazin de vechituri.
vechituri. A m insta-
insta-
lat în pivniţă ron eotipu
eoti pu l, un radio şi stocuri
stocuri de hîrtie ascuns
ascunse
e du-
pă tot soiul de ob iecte etero clite: haine vechi, colecţii de pan tofi
desperecheaţi, tacîmuri de argint sau tinichea, tablouri vechi,
por trete de fam ilie, f ot ol ii rupte,
rupte, suveni
suvenirur
rurii de preţ sau
sau obiec te
utile sînt
sînt deop otrivă acop erite de prafpraf..
Proprietarul magazinului este unul deai noştri, posesor al
valoro sulu i carnet de partid.
partid. în timp ce e l îşi vind e marfa su
sus, în
pivniţă noi tipărim manifestele
m anifestele care
care trebuie să
să fie distribuite
distribuite noap-
no ap-
tea. Roneotipul e ascuns sub o mobilă Ludovic al XVlea, iar
radioul e instalat întrun birou Empire. Pivniţa comunică prin
trun culoar cu casa de alături, ocupată şi ea de prieteni. Des-
chizătura care dă spre coridor a fost astupată superficial. Con-
d iţii le de
d e lucru sînt
sînt ideale.
ideale.
Nu ies din pivniţă decît ca să mă duc, traversînd culoarul, în
casa vecină, unde dorm. De altfel, dorm foarte puţin şi îmi pe
trec majoritatea nopţilor şi a zilelor în pivniţa unde, în spatele

unui
unui paravan, miam amenajat a menajat un un colţişor
colţişo r al meu:
meu: un foto fo toliu
liu ca-
re nu are decît trei picioare şi basculează primejdios de fiecare
dată cînd
cînd mă afund în el, un birouaş de lemn de trandafir, trandafir, cîteva
luminări
lumin ări şi şi o icoană în cel mai pur pur stil bizantin, o Fecioară
Fecio ară încre-
în cre-
menită
men ită care mă fixează cu privirea ei de nepătr nepătruns uns..
Tip
T ip ă r im m anife
an ifest
stee toa
t oată
tă ziua. Seara,
Sea ra, bă
b ă ieţi
ie ţiii ies
ie s ca să
să le dis
d istr
tri-
i-
buie, iar
iar eu ascul
ascultt emisiunile
emisiun ile ra radiou
diou rilor străine
străine luînd luînd note. R e -
gele a părăsit ţara de două luni.
N o a p tea
te a tîrziu
t îrziu mă duc în în cas
casaa de alături,
alături, unde mi sa sa instalat
o saltea în baie.
D e cu zor i mă în torc în pivniţă şi şi îi aştept
aştept pe băieţi ca să înce-
pem lucrul.
Şi aşa mai trec alte trei luni.
*
V ic to r a fost
fost arestat
arestat cu ocazia unei razii razii.. M arc preia condu -
cerea; în numai două ore or e magazinul este înch închis,is, roneoti
ron eotipu
pull şi
şi ra-
dioul transportate în altă parte, tot grupul dispersat în provin-
cie. Marc şia epuizat din nou adresele din Bucureşti. Ii trebuie
un răgaz de o lună ca să găsească altele noi şi să reorganizeze
lucrul.
Călătoria cu trenul sau cu autobuzul a devenit prea pericu-
loasă şi Marc mă încredinţează, pe mine şi noile mele acte, unui
şofer
şo fer de cam ion carec are mă închide întro ladă ladă ce trebuia să conţină
în principiu
princ ipiu...
... prune uscat
uscatee. Aşa ajung în sat satulul Y unde urmează
să mă aştepte o prietenă a lui Marc.
Cînd intru în curtea casei care mia fost indicată, o tînără
roşcată îmi vine în întimpinare. îi spun:
— C îndîn d cop
c opaa cii
ci i au frun
fr unzeze..
....
Ea continuă:
— ... Este
Es te o ecua
ec uaţieţie de grgradu
adull întîi.
în tîi.
Şi, fără nici o schimbare în ton:
— Bun veni ve nit.
t. A i c i eşti
eş ti ver
v eriş
işoa oara
ra mea, ai ven v en it ca să te
t e refa
re faci
ci
după o congestie pulmonară. Astai tot. Pe mine mă cheamă
Monica, am avut o mică proprietate pe care miau luato. Sînt
găzduită
găzd uită d e un ţăran.
ţăran. A m pus pus încă un un pat
pat în camera mea. M a rc a
trecut pe aici acum două luni şi mia spus că, dacă lucrurile se
înrău'jţesc, o să te trimită la mine. Aşa că te aşteptam din zi în

zi. C c sa
sa întîmp lat?
— A u arestat pe unul deai
dea i noştri. Nea
Ne am
m împrăştiat cu toţii.
— A ic i, ai să te p o ţi odih
od ihni
ni.. M a rc mia
mi a spus
spus să
să nu ple
p leci
ci pînă
pîn ă
nu vin e el
e l persona
pe rsonall să te ia.
ia. Să intrăm,
intrăm, vrei?
vre i? O să ne organizăm
orga nizăm
viaţa comună.
Tra
T rave
vers
rsăm
ăm curtea.
curt ea. în faţa intră
in trării
rii,, un p om înflo
în flori
rit.
t. T im p de
cîteva luni am locu it întro pivniţă şi nam
nam mai văzut arbori. Şi,
cum am rămas încremenită pe loc, Monica îmi urmăreşte privi-
rea şi adaugă, cu glasul brusc schimbat:
— D a , au în flor
fl orit
it.. Se a p rop
ro p ie Paşte
Pa ştele.
le.
*
Ziua trebuie să stau în odaie. De îndată ce se înnoptează,

M on ica mă scoate la aer
aer..
N u a trecut nici o săptămînă
săptămînă de cînd sînt
sînt aici
aici cînd,
cînd, întro sea-
ră, aud nişte paşi în spatele nostru. Cineva ne urmăreşte prin
uliţ ele satului.
satului. M on ica aruncă
aruncă o pr ivire rapidă şi îmi
îm i spune
spune::
— N u te teme.
tem e. E plut
pl uton
on ieru
ie rull de la post. A fost
fo st crescut
cres cut de
părinţii mei. N e este devotat.
devotat.
Plutonierul nea ajuns din urmă. String frenetic braţul Mo
nicăi.
— Bună
Bun ă seara, doamn
do amnă.
ă.
— Bună
Bun ă seara,
sea ra, Dumit
Du mitru.
ru.
Păşeşte alături de noi. E zită o clipă, ap oi spune:
spune:
— D oa m n ă, naţi
naţ i vrea
vre a să ven iţi
iţ i pînă
pîn ă la post?
po st?
Mă agăţ mai tare de braţul Monicăi, gata să cad. Ea spune
rîzînd:
— D e ce, D um itru
it ru,, vre
vr e i să mă ares
ar este
tezi?
zi?
— Fe rea scă
sc ă Dum
Du m neze
ne zeu,
u, doamn
doa mnă.
ă. R id ică
ic ă b raţe
ra ţele
le la cer
ce r şi
adaugă: A ş vre
v rea
a numai
num ai să
să vă arăt ceva.
ceva.
îl urmăm la post. Ne face loc să intrăm întro cămăruţă, pe
care o încuie cu cheia, ne oferă scaune, caută întrun sertar,
scoate o hîrtie şi io întinde M onicăi.
on icăi. O văd că
că păleşte pe măsur
măsură
ă
ce citeşte.
citeşte. Nu mă mai p ot abţine şi îi smulg hîrtia din mînă.
mînă.
Atenţiun e, gări
gări,, aeropoart
aeropoarte,
e, pichete
piche te de frontieră, post uri
ur i de ja n -
darm i; arestaţ
arestaţii imediat pe numita Georgesc
Georgescu
u Adriana, fos tă şefă
şefă de
de
cabinet a călăului popo rului, ţ i căutată în
în prezen
prezentt de poliţie.
LA ÎNCEPUT A FOST
FOST SFÎRŞITUL
SFÎRŞITUL 201
201
Pun hîrtia
h îrtia p e birou
bir ou şi, şi, cum pluton ierul se uită la mine, spun spun,,
foarte
foa rte linişti
liniştită:
tă:
— D e ce mă p rivi ri viţi
ţi aşa? C red re d eţi
eţ i p o a te că e vorb
vo rba a de m ine?in e?
Na veţi
veţ i decît
d ecît sămi
sămi cercetaţi actele actele..
îmi examinează atent hîrtiile şi zîmbeşte cînd mi le înapo-
iază:
— BunăBun ă treab
tr eabă, ă, h îrtiîr tiil
ilee astea. N u m ai că, o dată cu nota no ta asta,
am maim ai prim
p rim it şi aşaaşa ceva:
ceva: priviţi.
Un mic afiş cu două fotografii deale mele, din faţă şi din
profil.
pr ofil. Cianura e în buzunaru buzunarull bluzei mele.
M on ica sasa scul
sculat at în picioare.
— C e facemfac em,, DumD um itru it ru??
— V e d e ţi,ţi , doam
do amnă nă,, ţărani
ţăr aniii ştiu că e cinevacin eva la dumn du mnea eavo
voasas--
tră.
tră. Sînt deai noştri, ţăranii ţăranii.. D ar dacă dacă e totuşi un trădător prin p rin--
tre ei, sau la primărie? Nu poţi să ştii niciodată. îmi risc pielea,
în po vestea
ves tea asta.
asta. Sînt obliga obli gatt săsă lipesc afişul
afişul la post.
— U n d e vr v r e i să se ducă,ducă, Dum D umitr itruu?
— D acă ac ă aş şti ş ti...
... Eu vă rog ro g numai
numa i să no n o mai ţine ţi neţi
ţi la du
d um-
neavoastră. Dacă e vreun turnător pe aici, sîntem toţi buni de
puşcărie. Dacă ar fi numai numele, naş zice nimic. Dar cu po-
za... No so arestez eu, doamnă. Eu ştiu ce înseamnă recunoş-
tinţa şi, pe urmă, ştiţi şi dumneavoastrădumneavoa stră că gîndim gînd im la fel. D a r nu nu
po t sămi risc pielea. Treb Tr ebu u ie so ducem
ducem la oraş oraş..
— îm i împrîm prum umuţ uţii şareta
şare ta posp ostul
tului?
ui?
— înhîn h am caii
ca ii şi întru
î ntrun n sfert
sfe rt de
d e oră
o ră sînt lal a dumn
du mneav eavoasoastră.
tră.
D e îndată ce am ieşit de la post, post, îi spun
spun Monic
Mo nicăi: ăi:
— D acăac ă ne în î n tind
tin d e o cursă?
— N u se pun p unee pro p robl blemema. a. E cam laş, laş, dar fof o a r te fidel
fid el..
— C e facem
fa cem??
— T e condco nduc uc lal a oraş,
or aş, şi iei ie i trenul
tren ul de d e Bucureşt
Bu cureşti. i.
— Cum Cu m vrv r e i să iau trenu tre nul?l? Şi la gară treb tr ebuiuiee să fi p rimri m it f o -
tografia.
— T e îmbrîm brac ac ţărăneşte.
ţără neşte. Cu C u basma pe cap. Cum Cu m pă părr eu bilb ilet
etul
ul
şi mă prezint la control. Tu traversezi o grădiniţă care dă spre
capătul peronului, în spatele toaletelor. Acolo nui control. Ne
întîlnim pe peron, şi îţi dau dau biletul
biletul..
— Şi c o n troltr oluu l din tren? tre n?
— D up ă ce
c e ai ieşit
ieş it din gară, nu mai trebu
tre buieie să te temi.
tem i. F o t o -
grafia na
na putut să le fi e trans
transmis
misă ă contr olo rilor.
rilo r.
Sînt convinsă de contrariu şi, în timp ce Monica îmi caută
costumul ţărănes
ţărănesc,
c, mă gîndesc la cel mai bun m ijlo c de a înghiţi
cianura înainte de a fi prinsă.
O jumătate de oră mai tîrziu, şareta e în curte. Monica se
caţără pe bancheta din faţă, îmi spune să urc, îi strînge mina lui
Du mitru şi dă bice cailor.
— A cu m , treb
tr ebui
uiee să ne grăbim
gră bim ca să aju
a jugem
gem înai
în aint
ntee d e p le -
carea trenului.
De îndată ce ieşim din sat, începe să mîne nebuneşte. Mă
agăţ cu amîndouă mîinile de banchetă ca să nu cad, în timp ce,
aplecată înainte şişi cu
cu faţa
faţa încordat
încordată,
ă, M onic a fredonea ză o m elo -
die
di e în care este vorb a de o serbare în sat
sat şi de vîntul care vuieşte
în pădure.
*
A m sosit
sosit prea devrem e şi,
şi, în timp ce M onica
oni ca stă
stă la coadă pen-
tru bilet, rămîn ascunsă după un tufiş în grădina de lîngă gară.
O jumătate de oră mai tîrziu, îmi spun că e momentul să
plec, mă tîrăsc în patru labe pînă la gard, îl escaladez, dau ocol
toale telo r, ajung la
la capăt
capătul
ul peronului.
peronului. Ceva mai departe,
departe, M o n i-
ca,
ca, aşezată
aşezată p e o banchetă,
banchetă, citeşte ziarul.
ziarul. M ă aşez lîngă ea.
ea. Ea
E a îm i
caută mîna, mio strînge, îmi trece biletul. Şi murmură pe fran-
ţuzeşte:
— Bonne chancel
îşi
îş i împ ătureşte calmă ziarul, se se scoal
scoală,
ă, se îndreaptă spre toa -
lete,
lete , se prefac
pre face
e că
că intră,
intră, le oc oleşte
ole şte,, dispare.
dispare. M ia lăsat
lăsat un
un coş cu
cu
două gîşte, care se agită şi cîrîie. Cînd intră trenul în gară, iau
coşul şi mă îndrept spre vagoanele de a treia. Trenul e arhiplin,
şi am renunţat sămi găsesc un loc cînd un bărbat în uniformă
iese dintrun com partim ent şi îmi spune: spune:
— E un lo
l o c înăuntru.
înăuntru . N u vre
v re i să stai jos ?
Inima îmi bate să mi se spargă, dar îmi spun că faptul de a
şedea lîngă un bărbat în uniformă poate
po ate sămi
sămi serve
serveasc
ască.
ă. M ă in-
in -
stalez aşadar
aşadar lîngă el. A b ia în com partim ent îm i dau
dau seama
seama că e
în uniform
unif ormă
ă d e şe f de gară.
gară. încearcă să intre în vorbă.
vorbă.
— C e ai
a i în
î n coş,
co ş, fe
f e tiţo
ti ţo ?
— N iş te gîşte.
— SîntSî nt scum
sc umpe pe??
— T r e b u ie să le duc du c la coop
co operera
a tivă
ti vă,, la Bucureşti
Bucu reşti..
Cuvîntul „coo „c oo pe rat ivă” ivă ” ia
ia închi
închiss gura.
gura. Nu mai spune nimic. nimic.
A ge n ţi însoţiţi de doi soldaţi trec pe culoa culoar.r. Treb uie neapărat
neapărat să
vo rbes
rb escc cu şeful de d e gară, să să îi fac să creadă
cread ă că sînt cu el.
— M e r g e ţi la Buc B ucur ureşt
eşti?
i?
— D a , feti fe tiţo
ţo..
—  S înte
în teţiţi b oln
ol n av?
av ?
— N u , nus boln bo lnav av.. O ftea
ft ea ză lung. Cuco
Cu coan ana a m ea a plec
pl ecat
at cu
altul, o canalie, a ltfel ltfe l nu pot săi spu spun.n. Eu îs şefşe f de gară.
gară.
M ai o ftea ză o dată şi mă mă întreab
întreabă: ă:
— Şi tu, feti fe tiţoţo , nu te temte m i să merg
me rgii aşa cu tre t renu
nul?
l?
Compartimentul e prost luminat, na putut să mă vadă pă-
lind.
— D e ce să mă tem te m ?
— E şti şt i o feti
fe tiţă
ţă frumuşică.
frumu şică. N u ţie ţi e team
tea m ă să nu te răpeasc
răpe ască ă
cineva? Nu se ştie niciodată!
Resp
Re sp ir şi mă sclifosesc cit pot. Şeful de gară îmi ia mîna. mîna. îl las
las.
— A i m înuţ în uţee frum
fr umoa oase.
se. N u prea
pr ea munceşt
mu nceştii mult,
m ult, la tine
ti ne aca-
ac a-
să. Ai mîinile albe de tot.
— F iin ii n d c ă ...
.. . fiin
fii n dcă
dc ă am fostfo st boln
bo lnavavă ă şi am stat la pat mai
multe luni.
luni. A m avut avut tifos.
tifos.
— DeaDe ast staa eşt
e ştii atît
a tît d e slabă. A i avut
av ut n o r o c că ai scăpat.
Tr
T r e n u l a plec
pl ecat at din gară. M urm ur m ur:
ur :
— D a, am avut avu t norono roc.
c.
Şeful de gară a început înc eput sămi povestească viaţa lui: lui:
— ...Ş.. .Ş i p e urmă
urm ă mia mi a lăsat un bile b ilet:
t: M ă duc la Bucureş
Bucureşti, ti, cu
el care mă tratează ca o doamnă şi nu ca o zdreanţă. „E l” e i n-
spectorul de căi ferate care a venit sămi inspecteze gara, şi a
tu n ci...
ci. .. Habar
Hab ar nam dacă o tratează ca ca o doamnă, dar ştiu ştiu că am am
săi
săi spun v re o două inspectorulu in spectoruluii ăstuia
ăstuia.. M ă duc la el; am adresa adresa
din Bucureşti.
Bucureşti. T îrfa îr fa trebuie
trebu ie să să fie la el. Sămi facă mie asta asta,, mie,
care am luato fără zestre, care iam dat cultură cultură şi educaţie. Cînd
ma luat, nu făcea pe cucoana mare. Se lăuda tot timpul: „Mă
mărit cu un şe f de gară, gară, mă mărit cu cu un şef de gară” .
M ă prefac
pre fac ai urmări povestea cu intere interes.s. în realitate, nu nu mă
gîndesc decît la control. Casc, mă scuz, mai casc iar şi îi spun,
retrăgîndumi mîna: mîna:
204
20 4 ADRIANA GEORGESCU
— A ş vrea
vr ea să dorm
do rm,, dom
d om n u ’ ş e f de gară. Ştiţi
Şt iţi,, cu bo ala
al a asta,
asta,
nu prea am putere. Vreţi să arătaţi dumneavoastră biletul la
control?
— Sigur,
Sigu r, f e tiţo
ti ţo , d orm
or m i bine.
bin e.
M ă loveş te uşor peste obraz cucu un
un aer protector, în timp ce îi
dau biletu l. îm i ascund
ascund faţa lingă banchetă astfel ca să nu se po a-
tă zări decît două codiţe ieşind de sub o basma şi un nas. Nu mă
mişc toată noaptea. Ş eful de
d e gară mă acoperă
acop eră cu haina lui
lui şi ara-
tă biletul meu la toate controalele, declarînd cu un aer satisfă-
cut:
— D o am n a i cu mine.
min e.
întrun tîrzip, mă zgîlţîie:
zgîlţîie:
— E i, f e tiţo
ti ţo , p regă
re găteş
teşte
tete
te,, am ajuns!
Deschid ochii. Pe rifer ia Bucureştiul
Bucureştiului
ui defilea ză trist
trist prin
prin fa-
ţa geamu rilor, în lumina
lumina palidă
palidă a zorilor. C on troa lele din gară...
— A i oc hi frum
fru m oşi,
oş i, f etiţ
et iţo.
o.
Mă ia din nou de mină. îl las şi, cînd se opreşte trenul, co
bo rîm împreună. P e peron,
p eron, mă prefac că mie rău
rău.
— D o m n u le ş e f de gară,
ga ră, ma apucat
apuc at ameţe
am eţeala
ala.. Tre
T re b u ie să fie
din cauza bolii. Nu mai pot să umblu.
M ă ia de talie
tali e cu
cu un
un aer prote ctor. î m i las capul pe umărul
umărul lui
şi pornim p e pe ron astfel
astfel înlănţui
înlănţuiţi.
ţi. Ne aprop iem de barajul
barajul p o -
liţiei.
liţie i. Ş eful d e gară îmi spu
spune:
ne:
— R e a boal
bo ală
ă treb
tr ebui
uiee să fie.
fie . î ţ i tremu
tre mură
ră p icio
ic ioar
arel
ele
e.
Nui răspund şi îmi îngrop mai mult faţa în vestonul lui. La
con trol arată
arată amîndouă b iletele şi buletinul
buletinul lui:
lui:
— Pen
Pe n tru
tr u doam
do amna
na mea şi mine.
m ine.
Tr
T r ec e m . Ş efu
ef u l de
d e gară
g ară rîde
rî de zgom
zg om otos
ot os :
— A m spus aşa ca să tre t rece
cemm mai repe
re pede
de.. D a r nar fi aşa de
de
rău dacă ar fi adevărat, ce zici, fetiţo? Eşti curăţică, şimi place
cînd îmi spui
spui „d om nu ’ şef de gară” . Eşti respec
respectuo
tuoasă
asă.. Ac um , t i-
neretu l ăsta
ăsta nu
nu mai ştie să te respecte.
respecte. M ie îmi place să să fiu res-
pectat. E i, spune,
spune, ce păre re ai despre n oi doi?
Şi, cum mă prefa
pr efac
c încurcată,
încurcată, rîde şi mai tare:
tare:
— Eşti
Eş ti timidă
tim idă.. D a r dacă neam
n eam ve d ea mai des, p o a te că ţiar
ţia r
trece, ce zici?
înc erc să par em oţion ată cînd îi răspu
răspund:
nd:
— Da,
Da , d om n u ’ ş e f de gară.
L A ÎN C E P U T A FOST SFÎR ŞITUL 20 5
M ă m îng îie pe obraz

ob raz cu un
un aer sati
satisfă
sfăcut
cut..
N e despărţim
d espărţim în staţia
staţia de tramvai din faţa gării, după
după ce am
îotă rît o întîlnire
întîln ire dupăami
dupăamiază
ază „ca să mergem la cinema” .
♦
Coşul
Coş ul cu gîşte nu este este evident
evide nt soluţia ideală ca să trec ne ob- ob -
servată pe stradă.stradă. To ţi cei cu care mă încrucişez se se opresc
opre sc să mă
întrebe:
— Scum
Sc um pe gîşt gî ştel
ele,
e, feti
fe tiţo
ţo??
Răspund invariabil:
invariabil:
— L e duc du c la coop
co opererat
ativivă.
ă.
D e îndată
îndată ce aud de cooperativă,
cooperativă , oam enii se încrun încruntă tă şişi trec
mai departe.
d eparte. A ş intra în curtea vreunei vreune i case să să le vînd, dar risc să să
mă aleg
ale g cu o contraven
contr avenţie: ţie: mag
magazinele
azinele aparţin stat statulului,
ui, şi produ
pro du--
sele de la ţară ţară trebuie vîndute la cooperativă. O contravenţie, cu cu
actele
ac tele m ele false, aşa aşa ceva trebuie
trebu ie evitat cu cu oric e preţ. Nu ştiu ştiu ce
să fac.
fac. A m ajuns ajuns la Bucureşti
Bucureşti în plină zi; nu nu pot telefo
te lefona
na nimă-
nim ă-
nui, şi de altfel nici nam alt număr de telefon decît al lui Marc
care nu se mai duce la birou de două luni. luni. Oar
O aree o fi în Bucureşti?
Şi cum să dau de el?
Tre
T recc în d prin
pr in drep
dr eptutull unui imob im obil,
il, mia
mi amiminte
ntescsc deod
de odat atăă că
am nişte prieteni care locuiesc acolo. Nu iam iam văzut de aproapeaproa pe
trei ani.
ani. E zit un mom ent — scen scena a de la Miha ela numi numi iese din
m inte — şi mă resem nez în ce le din urmă să urc urc.. Intru
Intru pe p e scara
scara
de serviciu. Sun la primul etaj. Uşa se întredeschide şi zăresc
mutriţa ciufulită
ciufulită a Mir ei. Aruncă Arun că o privire asupr asupra a gîştelor
gîştelo r şi şi îmi
spune:
— N u cump cu mpără ărămm nimic,
nim ic, fetife tiţo
ţo.. N u ştii
şti i că nui v o i e să vin v inzi
zi
păsări?
Izbucnesc în rîs, împing uşa şi intru scoţîndumi basmaua.
M ira mă priveşte încremen încremenită. ită.
— T u eşti? eş ti? C e a
aii făcut
fă cut ca să slăbeş
slă beşti ti în halul
halu l ăsta, sărmana
să rmana
de tine?
N u mai rid. M ă prăbuşesc
prăbuşesc pe un scau scaun. n.
— M ira ir a , p o t sta la
l a vo
v o i pînă deseară
des eară??
— B ine in e aia i face
fa ce să nu mai pui între în trebăbăriri pros
p rosteş
teşti.
ti. A ic i , eşti
e şti la
tine
tin e acasă.
acasă.
— Ş tii că mă m ă ascund?
ascu nd? Că C ă am acteac te fals
f alse?
e?
— M ia
i a m înch
în chip
ipuit
uit eu că nu te plim
pl imbi
bi pe străzi
stră zi costum
cos tumată
ată
aşa ca să
să te distrezi.
distrez i. D e a ltfel,
ltfe l, ştiam că te ascunz
ascunzi.
i.
— D a r bărb
b ărbatu
atull tău ar acc
a ccep
epta
ta şi el?
e l?
Mira începe să rîdă.
— Cu m să nu acce
ac cept
ptee dacă îi aduci
adu ci gîşte
gîş te?
? D e nu ştiu cît tim
t imp
p
nu ne mai h rănim decît cu cartofi. O să facem un ospăţ p e cinste!
cinste!
— M ira
ir a , să vo rb im serios,
seri os, c rezi
re zi că o să vrea
vr ea?
?
— D e ce te tem
te m i, A d ria
ri a n a ? Să vo rb im serios
ser ios,, dacă
d acă vre
v rei.
i. N o i
nu mai avem mare lucru de pierdut. Horia a refuzat să se înscrie
la ei. Rezu
R ezu lta t: a fost scos
scos din societatea S criito rilor, nu mai
mai po a-
te publica nici un articol măcar, nici un rînd, şi cărţile lui sînt
interzise, retrase din biblio
b iblio tec i şi din circulaţie.
circulaţie. A şa că, ve zi şi tu!
— D a r din
di n ce
c e trăi
tr ăiţi?
ţi?
— Trad
Tr ad uc em cărţi
că rţi şi art ico
ic o le din en
e n glez
gl ezeş
eş te şi nemţeş
nem ţeşte.
te. A l ţ i
autori, înscrişi în partid, le iscălesc şi ne plătesc la preţuri deri-
zorii.
zo rii. N e descurcăm totuşi.
totuşi. Şi mai
mai avem încă
încă apartamentul şi bi-
blioteca.
bliote ca. O să ni le ia întro zi, dar pînă
pînă atunci... H aid e, nu face
mutra asta de înmormîntare. Trăim ca toată lumea, de altfel, şi
nu mai rău ca toată lumea.
— A tu n c i, c rezi
re zi că po t răm
ră m îne pînă dese
d eseară
ară??
— Bin
Bi n eînţ
eî nţel
eles
es.. N um ai că, deseară,
desea ră, avem
a vem un inv
i nvita
itatt la..
la .... car-
ca r-
tofi.
tof i. N u te speria. E un fost puşcări
puşcăriaş
aş ca tine.
tine.
Mam sculat în picioare. Mira nui cunoaşte pe Marc şi pe
băieţi,
bă ieţi, sînt sigură.
sigură.
— C i n e e ?
— Ia ghiceş
gh iceşte.
te. U n puşcăriaş d e demult
dem ult.. A n tin
ti n a zis
zi s t noto
no toriu
riu,,
aparţinînd „grupulu
„gru pulu i din Transilvania ” . îţ i aminteşti,
aminteşti, grupul din
din
Tran
Tr an silv
si lva
a nia,
ni a, reţea
reţ eaua
ua d e rezist
rez isten
enţă
ţă antina
ant inazist
zistă
ă cea mai
ma i im p o r-
tantă? Ştii că doisprezece bărbaţi, arestaţi toţi în 1941 şi elibe-
raţi în 1944, forma u comandamentul?
coma ndamentul?
— Da , ştiu. C are
ar e din
di n ei?
e i?
— Spec
Sp ecia
ialis
listt în radio
ra dioem
emisi
isiun
uni.
i. N u ghice
gh iceşt
şti?
i?
— Ba da, ştiu
şt iu...
...
Cum
Cu m să nu1 ştiu? Sandu
Sandu aparţin ea acestei
ace stei reţele.
reţele . La Cîmpu
Cîm pu
lung nu vorbea decît de şefii lui care erau la închisoare, şi mai
ales de Ştefan C , ma rele specialist
specialist în
în radio. Sandu
Sandu sfîrşis
sfîrşise
e chiar
chiar
prin a1 socoti acceptabil pe Antonescu, fiindcă refuzase săi
20 7
predea pe cei doisprezece lui Hitler. Sandu şi cei doisprezece

eroi
er oi legendari
legend ari ai săi... Cîmpulung
Cîmpulu ng şi şi rezistenţ
rezistenţa a noastră
noastră de atunci..
atunc i....
— A i gh ghic
icit?
it?
— Ştef
Şt efan
an C.
— G re u a fost,fos t, dar oric
or icu
u m m eriţi
er iţi o recom
rec ompe
pens
nsă.
ă. A i sămi
faci plăce
p lăcerea
rea săţi scoţi travestiul şi şi să
să pui o rochie
roc hie dea mea.
E zit o clipă, pe urmăurmă::
— A ş pute
pu teaa să fac
fa c o b aie?
ai e?
Rostes
Ro stes c cuvîntul
cuvîntul „b aie ” cu evlavie.
evlavie. M ira mă ia da mină mină şi
şi mă
mă
trage spre co rido r rîzînd
rîzînd cu poftă.
poftă.
— Cu m d e nu m mamam gîn
gî n dit
di t pînă
pîn ă acum?
acu m? A ş fi putut să ţioţi o
pregătesc
pregă tesc de cînd ai venit. Nu mai e apă caldă de baie, dar ajunge
pentru
pen tru un duş.duş. Un duş pe dinafară
dinafară şi pe dinăuntru,
dinăuntru, asta ţiar tre
tr e -
bui!
O urm ez fără să reuşescreuşesc să să mă pun la acelaşi diapa dia pazon
zon şi să
rid cum sar cuveni: un duş duş pe dinăuntru...
dinău ntru...
*
A m făcut duş
duş şi am rufărie
ru fărie şi o rochie curate.
curate. Dacă aş putea
rămîne
răm îne In casa
casa asta
asta luminoasă şi prim itoare,
itoare , aş dorm
dor m i şi pe jos.
*
Mira avea dreptate, bărbatul ei mă primeşte cu braţele des-
chise, fără
fără nici o urmă de reticenţă.
reticenţă. E i doi
do i reuşesc
reuşesc apaproa
roa pe să mă
scape de frică.
Şi, cînd
cînd auzim soners oneria ia de la intrare, M ira spune calm, fără să să
tresară:
— T r e b u ie să fiefi e cole
co legu
gu l tău de puşcă
pu şcărie,
rie, Ad
A d riana
ria na..
Ştefan C. intră în sufragerie. E un bărbat foarte brunet, îm-
brăcat cu o vestă de piele neagră. Şi, cum Mira mă prezintă cu
primul
prim ul nume fals care îi vin e în minte, începe să rîdă: rîdă:
— CumCu m ai spus: Sanda Sand a Dăne
D ănescu
scu??
M ira abia îşi stăpâneşte rîsul rîsul..
— D a, Sanda Dănesc Dăn escu. u.
— A scu
sc u ltă,
lt ă, M ira
ir a , cred
cr edea
eamm că ai încr
în cred
ed ere
er e în mine.
min e. E a d e -
vărat că sa schimbat mult, dar tot am recunoscuto.
Intervin:
— U n d e m a aii cunos
cu noscut?
cut?
— L a Inter
In ternene..
— A i fost
fo st închis
înc his la Inte
In tern
rne?
e?
208
— încă
în că nu, şi sper că nam să fiu n iciod
ici odată
ată.. N u team
te am cun
c unos
os--
cut ca deţinută, ci ca şefii de cabinet. De altfel, erai insuporta-
bilă.
bilă. Zîm b ea i to t timpul şi repetai ca
ca un
un automat aceeaş
aceeaşii p ro po -
ziţie: „A u di en ţe le sînt suspen
suspendat
date,
e, audienţele sînt
sînt suspendate
suspendate”” .
M im ea ză t oată scena,
scena, şi acum rîdem
rîdem cu poftă toţ i patru.
patru.
Această cină veselă, fără apăsare, fără obsesii, mi se pare o
amintire de demult care ar fi venit să mă viziteze şi să mă în-
călzească puţin.
D e îndată ce ne sculăm
sculăm de la mas
masă,
ă, le spun,
spun, lui Ho
H o ria
ri a şi Mire
M ire i:
— E tim
ti m pu l să plec.
ple c.
H o ria mă priveşte mirat
mirat::
— U n d e vr
v r e i să te
t e duci?
du ci?
Şi Mira reia:
— D a, unde
und e vr ei să te duci,
du ci, la cin
ci n e? N u te sim ţi b ine
in e aici
a ici?
?
— P o t sa rămîn
răm în la vo i?
— C ît tim
ti m p ve
v e i vrea.
vre a.
— D ar,
ar , H o r ia .. .
— C e lim bă ştii mai
ma i bin
b ine?
e?
— Italia
Ita liana
na,, franc
fra ncez
eza.
a...
..
— P er fec
fe c t, am săţi
săţ i ob ţin
ţi n tradu
tra ducer
cerii din italie
ita liene
neşt
şte.
e. T u ai să
faci traducerea
tra ducerea , şi un
un autor membru
mem bru de partid o so iscălea
iscălească.
scă. în
felu l acesta nu
nu ve i mai avea remuşc
remuşcări
ări,, de vre m e ce ve i contrib ui
la ch eltu ielile comune. Neam înţeles?
îmi vine să plîng. Nu credeam sămi mai vină vreodată să
plîn g de bucurie şi de linişte regăs
regăsită
ită..
în ain te de plec are, Ştefan mă ia deo
de o p arte şi mă
mă întreabă:
întreabă:
— A i ceva
ce va săi trans
tra nsmi
miţi
ţi Iui M a rc?
rc ?
— Cum
Cu m ?!
— N u  i n e v o ie să strigi.
stri gi. A m întreb
înt rebat
at:: „ A i ceva
cev a săi tran
t ransm
smiţi
iţi
lui M arc” . T e credea la
la prietena
prietena lui.
lui. T e avertizez că,
că, timp
timp de pes-
te o lună,
lună, nuţi va mai putea fi d e folos. T re bu ie să dispară,
dispară, şi el,
pentru o „mică odihnă” la ţară. încearcă să stai aici o lună. La
întoa rcere se va ocupa din nou
nou de dumne
dumneata.
ata. îi vo i spune că
că eşti
aici.
aici. Nu i ne vo ie să
să vorbeş ti de asta
asta cu Ho ria şi Mira . N u sa în
tîmplat nimic grav la ţară?
— N u, n imic
im ic grav,
gra v, dar
da r a trebu
tre buit
it să plec,
ple c, p o liţi
li ţia
a a transmis
transm is
fotog rafia mea la găr
gări,
i, aeropo arte...
20 9
— Ştim . M a rc avea ave a de gînd

gîn d să trimtri m ită pe cinev
cin eva
a după dumdu m -
neata
neata,, dar,
dar, din
din m oment
om ent ce ai venit prin m ijloace proprii, cu atît
mai bine.
bine. Alt ceva
ce va pentru
pentru el?
— Nu,Nu , nimic.
nim ic. N u e în p eric er ico o l?
— N u prop pr opririu
uzis
zis,, dar,
d ar, în fin
f ine,
e, va
v a face
fac e bine
bi ne să dispară
disp ară d e pe
firmament cîtva timp. Iar dumneata, ai face bine să rămîi aici.
Nea m înţeles?
înţeles?
— CumCu m lai la i cunosc
cu noscut ut pe M ar arc?
c?
— A stast a i altă
alt ă pov
p oves
estete,, prea
p rea lungă
lun gă ca so pove po vest
stes
escc acum. D e
altfel,
alt fel, ştii, clandestinii d e m eserie sfirşe sfirşescsc întotdeauna
întotdeau na prin a se
cunoaşte.
— E ştişt i în
î n clan
cl andedest
stin
inita
itate
te??
— Pen
Pe n tru
tr u m o m en t încăî ncă nu, sau nu cu totul. t otul.
P e urmă, cu cu voce
voc e tare:
tare:
— V o i trectr ecee să vă vădv ăd m îin e seară.
s eară. V o i încer
în cerca
ca să obţ
o bţin
in m a-
şina Cru cii R o şii şi i ca să vă scot la o plimbare. Şi, privind spre mi- mi -
ne: Pentru
Pen tru „ieşir
„ie şirea
ea la aer”
ae r” , nui aşa,
aşa, tovarăşă puşcăriaş
puşcăriaşă? ă?
Şi pleacă în timp ce le explic celorlalţi semnificaţia acestor
cuvinte care li se par par ciudate
ciudate:: „ieşirea la aer” .
♦
Ne aşezăm pe nişte perne, sprijiniţi de bibliotecă. Vorbim
încet nu pentru că ne e frică, ci ca să nu tulburăm această pace
care cuprinde contururile încăperii, această pace care sa insta-
lat în noi.
Horia îmi dă ultimele ştiri din lumea literară: autorii care
sau înscris în partid trebuie săşi facă autocritică după autocri-
tică,
tică, să
să publice
public e cel puţin o dată pe lună lună un articol
artic ol în care să
să d e-
clare că „Stalin este cel mai mare scriitor din univers, că le ser-
veşte drept călăuză, model, far luminînd întunericul din minţile
lo r” , săş
săşii supun
supună ă cărţile în ainte de publicare la trei baraje de
cenzură politică şi mai ales să renege orice legătură trecută cu
Franţa şi Occidentul.
— D e ce în speci
sp ecial
al cu Fran
F ranţa
ţa??
— F iin dcă
dc ă influ
in fluen
enţa
ţa franc
fra nceză
eză era
er a de
d e dep
d epar
arte
te cea
ce a ma
maii puter.
puter.
nică la noi. A i uitat că eram a doua sau sau a treia piaţă mondială
mo ndială de
import al cărţii franceze? Că majoritatea intelectualilor noştri
erau formaţi la şcoala franceză? Dar acum toate astea se vor
schimba
schimba foarte curînd
curînd.. Teo
T eoha
ha ri Georgescu
George scu a declarat
declarat în chip
chip de
210
avertisment că lumina nu mai vine de la Apus, ci de la Răsărit.

De altfel sînt de acord cu el asupra unui singur punct, sau mai
degra bă a unui singur autor.
autor. Este vor ba de cel care, cu peste pa -
truzeci de ani înainte de izbucnirea revo luţie i, a prezis de zv olta -
rea ei ulterioară, aspectul
aspectul ei actual
actual de Apo calip să, d e cel care a
făcut cea mai bună descrie re a ceea ce trăim n oi acum,
acum, este vorba
vor ba
de profetul...
M ira zîmbeşt
zîmbeşte.
e.
to ie v s k i şi Demonii. Astai marota lui.
— D in nou D o s toie
— Ba nu, nui
n ui o maro
ma rotă
tă,, repl
re plic
icăă H o ri a m ergîn
er gîn d spre
sp re b ib l io -
tecă şi
şi scoţînd
scoţînd de ac olo o carte.
carte. T ot u l e cuprins
cuprins aici,
aici, absolut to -
tul,
tul, frază cu frază şi punct cu punct;
punct; e descrie rea fide
f idelă
lă a fen om e-
nului,
nului, de scrie re făcută cu
cu mai
mai mult de patruzeci de ani în ainte ca
fenomenul să fi avut loc, fiindcă no să mă faceţi să cred că Ne
ciaiev, care a organizat primul
primul com itet revoluţionar printre stu-
stu-
denţi
de nţiii din M os co va şi care a pu
pus la punct
punct şi
şi executat ucidere a lui
lvanov, avea anvergura lui Verhovenski. Nu, Neciaiev na fost
dec ît un pretext prin interm ediul căruia
căruia D ostoie vsk i a văzut cum
cum
se va desfăşura istoria, dar care nu conţinea în el istoria. Şi ob-
servaţi că D os toie vs ki nu este în avans
avans cu
cu patruzeci de ani, ci cu
mult mai mult, de vr em e ce a prezis nu
nu atît revoluţia, cît urmări-
le ei, fen om enu l actual.
actual. Asc ultaţi, îmi vine săi
săi trimit textul
textul aces-
aces-
ta lui Teohari Georgescu drept răspuns la lozinca lui: „Lumina
vin e de la Ră sărit” . Ascultaţi,
Ascultaţi, Verh ovens ki îi descrie
descrie lui Stavro
Stavro
ghin sistemul lui
lui Ş igaliev, care
care este teore ticianu l grupului
grupului lor re -
voluţionar:
„Şig alie v e un geniu.
eniu. îi rezerv un
un rol
rol.. E l a descoperit «e g a li-
ta te a» ... La el, totul este însc
înscri
ris.
s. A inventat
inventat un nou
nou siste
sistem
m de
spionaj. în societa tea sa,
sa, fiecare membru îl spionează pe vecinul
său
său şi
şi i se cer e săl
săl denunţe. Fiecar
Fie care
e aparţine
ap arţine tuturor şi
şi toţi
to ţi sînt
sînt
proprietatea fiecăruia. Toţi sclavi, şi toţi egali în calomnie şi
om or, dar,
dar, mai presus
presus de orice, egalitatea. Pentru început,
început, n ive-
lul educaţiei, ştiinţelor şi artelor va fi scăzut. Un nivel ridicat nu
este accesibil decît sp iritelor superioare, şi
şi noi navem
navem n evo ie de
spirite su per ioare... V o r trebui surghiunite
surghiunite sau
sau condamn ate la
la
moarte. Smulgerea limbii lui Cicero, scoaterea ochilor lui Co
pernic, lapidarea lui Shakespeare, iată ce înseamnă şigalievis
mul... Ascultă, Stavroghin: nivelarea munţilor, iată o idee fru
moaşă care nu are nimic ridicol în sine. Eu sînt pentru Şigaliev.

Nui nevoie de educaţie, neam săturat de ştiinţă... dar ne tre-
buie docilitatea. V ez i tu, cel cel mai important lucru lucru pe lume e d o-
cilitatea. Doar ceea ce e necesar este necesar, iată care va fi de
acum înainte
înain te deviza
dev iza speciei umane.
umane. Dar D ar ne trebuie convulsii, iar
noi, şefii, vom
v om avea grijă să existeexiste.. Este n evoie
evo ie de şefi şi de sclavi
sclavi..
Obedienţă absolută, impersonalitate absolută... Ascultă, vom
dezlănţui mai întîi răscoala... Vom proclama distrugerea. Vom
aprinde incendiul. Vom crea legende. Lumea va merge cu susul
în jos
jo s ca niciodată pînă acu acum. m. Noap
No apteatea se va aşterne peste Rusia,
pămîntul îşiîşi va plînge fo ştii zei.”
în încăpere, tăcerea se instalează greoaie, apăsătoare. Horia
se scoală încet, închide cartea, o pune la loc în bib liotecă liote că şi spu-
ne, cu voc e stinsă:
stinsă:
— Pă Păm
m întu
în tull îşi va p lîn
lî n ge foşt
fo ştii
ii zei.
ze i...
..
*
Dorm în sufragerie, pe divan, lingă bibliotecă. în zori, aud
cîntecele şi paşii cadenţaţi ai soldaţilor. Mă trezesc tresărind,
alerg
aler g pe
p e culoare, unde da dauu peste Mira,
Mir a, care mă priveşte mirată: mirată:
— C e e ?
— U n regire gim
m ent
en t pe
p e stradă.
stradă. Paşi
Paş i cadenţ
cad enţaţi
aţi ca ai nem
n emţiţilo
lor.
r. T r e -
buie să fie vreun eveniment.
M ira mă aduce înapoi în od aie ţinînd ţinîndumă
umă de umeri:
umeri:
— P e ce lumelu me eşti?
eş ti? D e un an trec tre c aşa, în fiec
fi ecar
aree dimine
dim ineaţ aţă,ă,
sub
sub ferestrele
feres trele noastre, cîntînd
cîntînd cîntece de război. Se duc pe cîm
pul de manevre.
manevre. T oa te străzile sînt sînt pline.
pline. To a te uzinele nu p ro -
duc decît înîn vederea
vedere a războiului. Cuvîntul nu a fost niciodată pr o-
nunţat, dar toată ţara nu face altceva decît să se pregătească de
război.
— D ar ar,, con
co n form
fo rm tratatul
trat atului ui de pace,
pac e, nu avem
a vem drep
dr eptutull să re
înarmăm mai mult de...
— C e cont
co ntea
eazăză?? P o a te cineva
cin eva să vină
vi nă aici,
aici , la faţa
faţ a loc
l ocul
ului
ui,, ca
să controleze ce face Moscova?
— D a r anga nglo
loa
am
m eric
er ican
aniiii??
— D acăac ă ar prot
pr otes
esta
ta vreo
vr eodadată
tă,, M o sco
sc o va lear
le ar răspund
răsp undee fără
îndoială
înd oială că este vorba de o armată... a păcii, păcii, sau
sau alte asemenea
baliverne. Şi pe urmă, ştii bine că nu vor protesta. Nu cunoşti
anecdota care circulă la Bucureşti pe tema asta:
Se pare că întro mare mic

mică,
ă, Ma rea de A rgin t, toate sardelele
au fost pescuite într~o zi. Una dintre ele, care a asistat la masa-
cru,
cru, a reuşit să
să scape şi se
se duce să
să aver
av ertizez
tizez e sarde
s ardelele
lele din m ările
învecinate, Marea de Aur şi Marea de Diamant, care, aflînd şti-
rea, ţin consiliu după consiliu.
consiliu. Micuţa
Mic uţa sardea,
sardea, fremătînd pentru
su rorile ei, se agită,
agită, se zbate, cere
ce re să se intervină r epede. în zadar
zadar
face toa te sfor ţările aste
astea
a. Tim pu l trece. în fine, întro zi, sarde-
sarde-
lele din Mările de Aur şi de Diamant hotărăsc să pornească la
salvarea surorilor lor, sardelele din Marea de Argint. Urcă pe
curent în sus cu mult zgomot şi ajung la locul masacrului. Nici
urmă de pescar, nici de sardele. După numeroase căutări, îşi re-
găsesc surorile
sur orile,, sau
sau mai curînd
curînd cut iile care le con ţin p e suro rile
lor. O pt im iste şî entuziaste,
entuziaste, pun
pun să
să se deschidă
deschidă cutiile şi scot ţ i-
pe te ca să le trezească pe s emene
em enele
le lo r ce par să
să doarmă. Şi atunci
atunci
îşi
îşi dau
dau seama că suro rile lo r din Ma rea d e Ar g in t nu sînt numai
numai
moarte,
mo arte, ci ch iar şi preparate
prepa rate în ulei.
ulei.
*
Noaptea tîrziu, Ştefan vine să ne ia cu maşina „să ieşim la

aer” . Şi,
Şi, cum nu avem nici o singură
singură ţigară şi toate tutung eriile
sînt închise,
închise, fac e un
un ocol, opr eşte maşina
maşina în faţa imob ilului unde
locuie
loc uie şte şi urcă să
să aducă
aducă ţigări.
In timp ce vorbesc cu Mira, privesc imobilul, cenuşiu, mo
horît: o cap odo peră a prostului
prostului gust
gust..
Ştefan coboară cu ţigările. Automobilul rulează pe străzile
prost luminate timp de peste o oră. De ieri am un simţămînt de
siguranţă nebunesc.
nebunesc.
Cîn d ne
n e luăm rămasbun
rămasbun,, în faţa uşii
uşii,, M ira
ir a îl invită
inv ită pe Ştefan
Ş tefan
la cină pen tru a dou a zi. Ştefan îi răspunde:
răspunde:
— N u p o t să vin.
vin . P le c m îin e în M o ld o v a pent
pe ntru
ru două
do uă săp
tămîni.
Odată ajunşi în apartament, Horia îmi spune:
— M îi n e a i să
să prim eşti
eş ti tex
t ex tele
te le italie
ita liene
neşt
şti.
i. N u te bucura
bu cura prea
pr ea
tare; sînt ma rxiste toate,
toat e, şi încă marxiste după mod a stalinistă
stalinistă..
, *
T r e i săptă
să ptămî
mîni
ni mai
ma i tîrziu
tîr ziu,, căt
c ătre
re m iezu
ie zull nopţ
no pţii,
ii, bat la maşină
m aşină
versiunea definitivă a traducerii, în timp ce Horia citeşte, Mira
coase şi toţi trei ascultăm cu o ureche distrată B.B.C. vorbindune
despre nu şti ştiu
u ce exp oziţie hortic olă de la Londra.
LA ÎNCEPUT'A FOST SFÎRŞITUL 213
O bă
bătaie
taie în uşă,
uşă, pe urmă soneria.
soneria. Hor
H oriaia a închis
închis carte
cartea.a. M ira
ir a sa
sa
ridicat
ridicat în
în picioare. N e privim
p rivim o clipă toţi trei.trei. Ho
H o ria murm
murmur ură:ă:
— E m iezuie zull nopţ
no pţii.
ii. N u poa
po a te fi d e c k p o liţi
li ţia
a sau,
sau, să sperăm,
speră m,
o comisie
com isie de rechiziţionare. Adriana, coboară pe scar scara a de servi-
ciu. Vîrăte în lada de gunoi. E goală. Trage capacul.
D in nou soneri
soneria.a.
— Dacă
Da că,, după
du pă un sfer
sf ertt de oră,
oră , nam v en it să te t e scoa
sc oatetem
m de
acolo
ac olo,, încearcă so ştergi.
ştergi.
Horia îmi deschide uşa să ies, în timp ce Mira se aşează în
locul
loc ul meu ca să aibă aerul aer ul că bate la maşină
maşină mai ma i departe.
Ajung jos, şi recunosc uşor lada de gunoi a apartamentului;
de două săptămîni am scos deseori gunoiul afară. înainte de a
intra înăuntru scot din buzunarul rochiei cianura pe care o
string în mînă. Trag capacul. Curînd mirosul pe care îl degajă
pubela pătrunde profund în mine şi, în întuneric, cercurile re-
încep săsă se rotească
rotească în faţafaţa och ilor mei. A u aceleaşia celeaşi culori: ga l-
ben, roşu; roşu, galben.
Cred
Cre d că a trecut o ju mătate bună bună de oră o ră cînd mă decid să să ies
afară: dacă nu respir cît mai repede rep ede aer
a er proaspăt, risc să să leşin
leşin.. C e
so fi petrecînd sus? sus? De vrem e ce nau nau coborît, trebuie să fie p o -
liţia. Ies prin uşauşa de serviciu, dau dau o co l im obilului: un camion cam ion go l;
nimeni
nime ni pe p e strad
stradă.ă. D e cum am dat colţul străzii, o pornesc la goa -
nă ca o nebună. Tocmai asta nar trebui să fac, dar ce mai con-
tează! A m ajuns
ajuns la capătul celei dea doua străzi; străzi; o iau pe a treia,treia,
tot alergînd,
ale rgînd, nu întîlnesc pe p e nimeni, continuu să să fug.
fug. La
L a capătul
celei dea cincea străzi, mă opresc cu sufletul la gură. Unde să
mă duc? L a cine să mă duc? duc? Sînt în roc hie şi espadrile, astai astai tot.
M ar
arcc pesemn
pes emnee că nu e în Bucureşti
Bucureşti şi, şi, de altfel, nicin ici nui cunosc
adresa.
adresa. B ăieţ
ăi eţii
ii sînt risipiţi. După
Du pă luna astaasta în care aproaap roape pe că am
pierdut obiceiul de a respira, de a mă mişca, de a acţiona ca o
făptură hăituită, mă simt încă încă şi
şi mai dezarmată. Po ate că miam
epuizat şi ce îmi mai rămăsese ca forţe; poate că nu trebuie să
merg mai departe. Şi, în primul rînd, unde să mă duc, la cine să
mă duc? Deo dată îmi amintesc amintesc de Ştefan.
Ştefan. So fi întors din M o l-
dova. Miamintesc imobilul acela cenuşiu, mohorit, de prost
gust
gust.. V o i reuşi săl
săl regăses
regăsesc? c? O pornesc iar, iar, mergînd
mergîn d foarte
foa rte re -
pede. M am hotărît
hotă rît să
să regăsesc imobilul.
imobilu l. Cunosc vag cartierul; e
apro ape la celălalt capăt al Bucure Bucureşt ştiul
iului.
ui. V o i face o ultimă
ultimă în-
cercare. Dacă nu îl găsesc, atîta pagubă...
214
Eram sigură că prostul său gust excesiv salva acel imobil de

uitare. Lam găsit relativ uşor. Nu ştiu la ce etaj poate să locu-
iască Ştefan, dar, cum sînt decisă să risc totul pentru totul, am
inten ţia să sun
sun la toa te uşile înce pînd cu ultimul etaj, al patrulea.
Iau ascensorul, urc, sun.
U n băiat cu părul roşcat, ciufulit, vin e sămi deschidă
deschidă..
— Ştef
Şt efan
an C . .. e acasă?
Aş tep t răbdătoare săm
sămii spu
spună
nă:: „C are Ştefan
Ştefan C ...? ” în loc să
să
facă aşa, băiatul deschide larg uşa:
— T r e b u ie să sosească
sosea scă d intr
in tro
o clip
cl ipă
ă intralta
intr alta.. S inte
in teţi
ţi v er i
şoara care treb uia săsă vină din pr ovincie?
— Da.
Da .
— A ţ i lăsat va
v a liza
li za în taxi?
ta xi?
— N u , e la gară.
M ă pofte şte să intru
intru Intro încăpere ocupată pe toată lăţimea
de o masă
masă mare.
mare. P e masă,
masă, trei aparate
aparate de radio, demontate. B ă-
iatul îmi urmăreşte privirea şi îmi spune, rîzînd:
— Jucă
Ju cări
riile
ile lui Ştefan.
Şte fan.
Cum nu răspund nimic, continuă:
— L u a ţi loc.
lo c. V ă e fr ig?
ig ?
Iar au început sămi clănţăne dinţii. Tr em ur atît d e tare că nu
reuşesc săi răspund.
— S înte
în teţi
ţi bol
b olna
na vă,
vă , vă e frig
fr ig?
? P o sib
si b il ca Ştef
Şt efan
an să mai în
î n tîr
tî r zie
zi e
puţin.
puţin. Ia cina la nişte
nişte prieteni, în aprop iere. V re ţi să mă duc du-
pă el? .
M ă priveşte tot mai mirat
mirat.. îm i clănţăne dinţii şi nu
nu izbutes
izbutesc
c
să artic ule z nici un singur sunet
sunet.. Iese.
Iese. î l aud cum închide uşa
uşa de
.la
.la intrare, co boa ră scările alergînd.
alergînd.
E unu şi jumătate noaptea. Continuă sămi clănţăne dinţii
nebuneşte.
*
Intră Ştefan, urmat de băiatul care ma primit mai înainte.

— A h , tu eş ti, ve rişo
ri şoar
ară?
ă?
Pe urmă, întorcînduse spre băiat:
— V r e i săi
să i faci
fac i un c eai
ea i fie
f ierb
rb in te?
te ?
D e îndată ce a ieşit,
ieşit, Ştefan îmi spune:
spune:
— Ştii
Şt ii c e m ia zis v enin
en ind
d după
du pă m ine?
in e? „ E o nebună
neb ună căre
că reia
ia îi
clănţăne din ţii şi care spune
spune că ţie verişoară.
verişoară. T reb uie să vii ime
L A ÎNCEPU T A FOST
FOST SFÎRŞITUL
SFÎRŞITUL 215
215
diat. Mie frică să rămîn singur cu ea. Are privirea rătăcită.” Ce

sa întîmplat?
Şi, cum to t najung
n ajung să să articule
artic ulezz un cuvînt:
— B ine,
in e, o să încerc
înc ercămăm ceva
cev a ca săţi treacă.
Se duce
du ce întro
în tro cameră alătura
alăturată,
tă, revine
revin e cu o ceaşcă
ceaşcă de ceai şi
o caşetă.
— în g h iteit e asta imed
im edia iat.
t. E un calmant
calm ant nervos.
nervo s.
D upă
up ă un sfert de oră, o ră, reuşesc săi
săi povestesc
po vestesc toată
toa tă scena de la
Mira şi cursa mea prin noapte. Adaug:
— P o t să rămînrăm în să dord ormm la dumn
du mneat eataa dese
d eseară
ară??
— N u numainum ai deseară.
deseară . C ît tim p v e i vrea
vr ea şi va fi posib
po sibil.
il. Cu
condiţia
con diţia să nunu1 mai sperii pe prietenul
priete nul meu.
meu. M îin e vo i încerca să
aflu ce sa
sa întîmplat la H or ia şi Mira. Pentru mom m oment,
ent, ia camera
camera
mea.
mea. Eu am a m să dormdo rm cu colegul
cole gul meu în hol. hol.
Şi purcede la mutare cu prietenul său, care abia dacă pare
mai liniştit.
A doua zi, Ştefan
Ştefan miaduc
miaducee ştir
ştirii despre
despre H oria şi Mira. C om i-
sia de rechiziţionare care a venit să le ia biblioteca na părăsit
casa decît în zori, timpul cît ia trebuit ca să scrie procesulver
bal, să înscrie titulul fiecărei cărţi pe listă, să transporte în ca-
mion cele două mii de volum e cîte conţine conţinea a biblioteca.
biblioteca.
— N u leaule au făcut
făc ut nim
n imic?
ic?
— N u , altc
a ltcev
evaa nim
n imic.
ic. D e alt
a ltfe
fel,
l, pent
p entru
ru data
d ata asta era
er a des
d estu
tul.
l...
..
A u aerul descumpănit şi stau stau lingă rafturile
raftu rile go ale
al e fără să
să se clin-
tească. Horia ma rugat săţi spun că nui va mai putea trimite
acea scrisoare lui Teohari Georgescu; iau luat şi faimosul vo-
lum cu D e m o n i i .
*
Ştefan a plecat pentru două săptămîni în provincie cu Cru-

cea Roşie a unei misiuni străine. Prietenul lui sa înapoiat la el
la ţară. Sînt singură în casă
casă.. De
D e o lună de cînd locuiesc
locu iesc aici, nam
pus
pus picior
p iciorul
ul afară.
Cîteva zile
zil e înainte de întoarcerea lui Ştefan,
Ştefan, încep din
din nou să
am febră.
în dimineaţa aceea mă trezesc cu o durere violentă de cap.
A m visat că ba batete cineva la uşă. Nu, nam
nam visat
visat.. Se
S e bate întrade
văr
vă r la uş
uşă. Nu
N u mă
m ă mişc.
mişc. Au d vo ci în spatele
spa tele uşii
uşii::
— Spio
Sp ion
n u l nu sa înto
în tors
rs încă.
216
— Pu Putetem
m să spar
sp argem
gem uşa,
uşa, să ocup
oc upămăm aparta
apa rtamm entul
en tul şi săl
aşteptăm.
— N u , tovarăş
tov arăşe.e. M a i bine
bi ne săI luăm prin pri n surpr
su rprind
indere
ere.. Ă sta
st aii
spion angloam erican, şi e şiret şiret..
Mă agăţ de cearşafuri. Am impresia că, dacă nu mă agăţ de
cearşafuri, voi cădea din pat. Spion? Misiunea lui Ştefan se în-
cheie
ch eie miine,
miin e, şi trebuie să se înap oieze oiez e la Bucureşt
Bucureşti. i.
în spatele uşii,
uşii, cei d oi agenţi
agen ţi continuă să discutdiscute. e. Au
A u hotărît
să se ducă după alţi tovarăşi şi să formeze’ două echipe perma-
nente
nen te în faţa celo r două uşi ale apartamentului, intrarea care dă
spre scara
scara principală şi intrarea
intrarea de serviciu.
serviciu. Un ul dintre ei a p le-
cat.
cat. îl aud pe celă lalt umblînd neîncetat prin faţa uşii uşii.. Trebu
Tre bu ie cu
orice
oric e preţ
p reţ săl
săl avertizez pe Ştefa
Şt efan...
n... dar
dar,, pentru moment, nu vreau
să mă mişc din pat, agentul ar putea să audă zgomot. Către ora
prînzului, prim esc un ajutor aju tor neaşteptat:
neaşteptat: în apartamentul de ală- a lă-
turi, radioul a început să urle atît de tare încît umple toată casa
cu zgom
zgo m ote
ot e discordant
discordante. e. P ro fit d e acest
acest vacarm
vacarm ca sămsămii pun r o -
chia pe mine,
m ine, sămi încalţ esp adrilele
adr ilele şi să intru în bucătărie. F e -
reastra bucătăriei
bucă tăriei dă spre acoperiş. M ă aşez şi aştept noaptea, noa ptea, cu
un pachet de ţigări în faţa mea. Cînd am isprăvit pachetul, sa
înnoptat. îmi controlez încă o dată buzunarele: actele, cianura,
o batistă, cîţiva bănuţi. Totul e pregătit. Mă urc pe scaun, des-
chid fereastra, mă aburc pe acoperiş. acoperiş. înain
în aintez
tez încet, în patru
patru la -
be, ocolesc trei ferestre care dau de asemenea spre bucătării.
Printra patra zăresc scar scaraa de servic
serviciu.
iu. Pesemn
Pes emn e că am ocol oc olit
it ca-
ca -
sa pe jumătate
jum ătate,, am ajuns
ajuns la a doua scară scară de serviciu, care nu dede -
serveşte apartamentul lui Ştefan. Scara pare pustie. Sparg un
geamlîc cu pumnul, deschid fereastra. Pumnul sîngerează.
Re vă d chipul ŢigănŢig ăncii.
cii. Cu precizie, chipul Ţigăn cii. Sar pe scar scară,ă,
co bo r în goană, mă rostogolesc,
rostogo lesc, alune
alunec.c. A m reuşit
reuşit să mă agăţ de
rampă, să mă ridic, îmi înăbuş la timp un geamăt: o durere as-
cuţită în gleznă. Cobor scara muşcîndumi buzele, glezna mă
doare foarte
foar te tare.
tare. A m ajunajunss jos. Ies întro curt curte.
e. U n cîine vine
spre mine
m ine sărind
sărind.. M ă aplec
ap lec şi
şi îl mîngîi: numai de nar lătra! Uşa
care dă spre stradă e cu geam. îmi lipesc obrazul de ea. Nu văd
pe nimeni
n imeni pe stra stradă
dă.. Cîin ele îm i linge mîna care sîng sîngereerează.
ază. îm i
scot batista, îmi înfăşor pumnul în ea, deschid uşa, ies afară. în
spatele
spa tele uşii deschise, cîin ele a început începu t să latre.
L A Î N C E P U T A FO S T S F Î R Ş I T U L 2 17
Acum am luato la fugă. O casă, două case, colţul străzii,

glezna
glez na mă doa re prea tare, tare, încerc să mă agăţ de pereţi. p ereţi. Dacă
Da că sar
sar
întîm pla să cad,
cad, nimeni
nimen i nu1 va putea avertiza a vertiza p e Ştefan.
Ştefan. M iam
muşcat
muşcat buzele
bu zele prea tare, simt gust gust de singe în gură.gură. U nd e să mă
duc? La cine? Marc, unde o fi Marc? Nu mai ştiu unde sînt, nu
mai recunosc oraşul; totul a început să mi se învîrtească în faţa
ochilor.
ochilo r. în cerc să traver
traversez sez;; în depărtare,
depărtare, o m otocicletă vin e spre
mine, vine
vin e spre m ine în mare viteză. Vreau Vre au să fug, durerea de d e la
glezn
gle znăă mă face să ţip. ţip. A m căzut în genunchi, dau dau să
să mă ridic,
motocicleta se apropie, se apropie, e aici, e... O frînă bruscă.
A m căzut
căzut din
din nou.
nou. Cin e se se apleacă
apleacă peste mine? A re faţa faţa lui V ic -
tor. V icto
ic to r e arest
arestat.
at. Vict
V icto o r e lala închi
închisoar
soare. e. Nu poate
poa te fi ei.
ei. Visez.
Spun:
— Eşti
Eş ti la înch
în chiso
isoar
are?e?
Pare speriat. Am început să rîd mai întîi încet, pe urmă tot
mai tare.
— Eşti
Eş ti la închi
înc hisosoar
are,e, nui aşa?
— T a c i din
d in gură,
g ură, taci
tac i odată.
oda tă.
Continuu
Contin uu să rîd. rîd. M ă pălmuieşte.
pălmuieşte. Murmură:
M urmură:
— Iartăm
Iar tămă. ă. Ascu
As cultăltă:: f ii calmă,
calmă , calmă
c almă.. O să te aşezaş ez pe
p e locu
lo cull
din spate.
spate. H ai, uşur
uşurel el.. Aşa. Ţ inet
in etee bine de mine.
îm i sprijin capul de spinareaspinarea lui. lui. Cu m îinile mam agăţat de
vestonul lui. Gonim. Simt aerul, simt stofa aspră a vestonului
său
său, îmi
îm i simt
sim t m îinile
îin ile care se încleştează,
încleştează, se încleştea
încleştează.
ză.
M otoc
ot oc icle ta sa
sa o prit
pr it în faţa unei unei curţi
curţi.. N ui nimeni pe stra- stra-
dă; to ate străzile
str ăzile astea pustii
pustii,, pustii
pustii.. V icto
ic to r ma luat
luat în braţe, a
sunat
sunat la uşuşă. Uşa
Uş a se deschide:
deschide: înăuntru, lume, fum d e ţigări, că l-
dură. Totul se învârteşte. Murmur:
— T r e b u ie a vert
ve rtiz
izatat Ştefan
Şte fan C . .. P o liţi
li ţia
a îl aşteapt
aşte aptăă la e l aca
a ca--
să. E l se înapoiază m îine din provincie. provincie.
Nu mai ştiuştiu nimic.
nimic.
*
Cînd îmi revin în simţiri, văd, aplecaţi deasupra mea, pe

Marc,
Ma rc, Vic to r şi cinvea
cinvea care
care îmi pune comprese pe frun
frunte
te.. M u r-
mur:
— T r e b u ie a vert
ve rtiz
izat
at..
....
M ar
arcc îmi impune tăcer
tăcere: e:
— O so facefa cem
m , nu te teme
t eme..
218
îmi dau de băut. Celălalt băiat îmi atinge glezna. Ţip. Marc
imi ia mina:
— E medic
me dic.. O să te cam doară.
doară . A i glezn
gle zna
a fracturată.
fractu rată. H a ide,
id e,
fetiţo
fe tiţo , puţin
puţin curaj
curaj..
Ţ i p din nou. M a rc mă strî
s trîng
ngee de mină. î m i vo rb e şte
şt e to t tim
ti m -
pul.
pul. N u înţe leg absolut nimic din cemi spun
spune.e.
Cred
Cr ed că am leşinat
leşinat.. M ă trezesc iar
iar.. întreb:
— V ic t o r e la înch
în chis
isoar
oare?
e?
M arc continuă să îmi vorbea
vorbească.
scă. M edicu l îmi face o injecţie.
injecţie.
Pare să nu se mai ocupe de glezna mea. Stau cu toţii în jurul
patului.
patulu i. îm i dau din nou să beau un lichid
lich id amar.
A b ia în zor i reuşe
reuşesc
sc săm
sămii ord on ez id eile şi să
să înţe
înţe leg ce îmi
povesteşte
pove steşte:: M ar c s
sa înapoiat de trei zile, a reorganiza t grupul şi
a găsit
găsit o casă
casă.. Av ea u prima reunine astă
astăsea
seară
ră.. Cît d espre V ic -
tor, a reuşit să evadeze din închisoare, la două săptămîni de la
arestare, încă înainte de a fi trecut pe la anchetă. Se ducea la
reuniune cînd a dat de mine. Acum miatinge fruntea cu mina
lui:
— Bare
Ba rem
m tu, fato
fa to,, exce
ex cele
lezi
zi în situa
si tuaţii
ţii rom
r oman
aneş
eşti!
ti! Să ajung
aju ng eu
săţi trag o palmă! Dar mă temeam să nu scoli tot cartierul, cu
rîsul tău.
încerc săi zîmbesc. întreb:
— Şi gle
g lezn
zn a?
îm i răspunde
răspunde doctorul:
— E în ghips.
ghip s. A cu m , încă o mică
mic ă in jecţ
je cţie
ie pentru
pen tru inim
in imă
ă şi te
te
las să dorm
do rmi.
i.
A far ă, z or ile se arat
arată,
ă, palid
palide.
e.
*
Băieţii au reuşit săl avertizeze pe Ştefan. Vine să mă vadă

două săptămîni mai tîrziu.
tîrziu. Ş i el se ascu
ascund
nde.
e. A ge n ţii stau mai de -
parte şil aşteaptă
aşteaptă acasă...
acasă... îmi spune foa rte calm:
— A m bani
ban i pent
pe ntru
ru călăuză.
călăuză . T o tu l e aranjat.
aranj at. P le c m iin e şi te
iau cu mine.
Fac
Fa c un e fo rt ca să zîmbesc
zîmbe sc arătîndui
arătîndui p icioru l: încă nu
nu mi sa
sa
scos ghipsul. Se încruntă:
— T o t u l e aranjat.
aran jat. M îin
îi n e e ultim
ul tima
a zi.
— N u mă p o t mişca. Plea Pl eacă
că fără mine. T re b u ie să ajungi
aju ngi
dincolo. Ştii bine că vei fi mai util acolo decît aici. Pleacă.
21 9
Se plimbă prin cameră în sus şi în jos. Aprind ţigară după

ţigară. Discu ţia durează mai bine de o oră în timp ce, în
în camera
alăturată,
alăturată, băieţii
băieţ ii multiplică
mu ltiplică manifeste.
manifeste.
*
Ştefan a plecat ieri. A promis sămi scri scrie.
e.
Bă ieţii miaduc în fiecare seară
seară veşti: uzinele
uzine le au
au fost naţion a-
lizate. Patronii nu au fost înlocuiţi cu muncitori calificaţi, ci cu
membri de partid fără nici o competenţă tehnică. Patronii nu
sînt arestaţi decît după ce iau pus pe muncitoriipatroni la cu-
rent cu funcţionarea uzinei. Toată economia naţională se cla-
tină. Ziarele comuniste numesc lipsa de pregătire a noilor pa-
troni „sabotaj econ om ic” şi reclamă
reclamă sanc
sancţiuţiuni
ni exemplare.
exemplare. Foştii
patroni, noii patroni şi muncitorii tremură cu toţii de frică. De
altfel, toată lumea tremură de frică. Numai agenţii provocatori
şi turnătorii
turn ătorii avansează
avansează în grad,
grad, linişt
lin iştiţi...
iţi... pînă în mome
mo mentul
ntul cînd
sînt şi ei denunţaţi.
„Scînteia” declară că „pentru libertatea poporului trebuie
luptat
luptat împotr
îm potriva
iva sabotajului
sabotajului reacţiunii” .
M ă simt din ce în ce mai obosită.
obosită. R evăd din cînd cînd în cînd
cînd pri-
virea V er ei ieşind
ieşind din celulă,
celulă, şi aud
aud ultim ele ei cuvinte:
cuvinte: „Şi
„ Şi dear
fi săl pot reface...” Şi murmur cu toate acestea continuarea:
„A ş refaceacelaşi
refaceacelaşi drum.”
*
Două luni mai tîrziu, un băiai vine sămi aducă o carte poş-
tală de la Ştefan:
Draga mea Rebecca,
Prieten ii noştri de
de la Joint m -au pri m it fo art e bine
bine.. Pest
Peste
e cîteva
zile va fi ziua ta de naştere. îşi urez La mulşi ani!, şie şi copiilor.
Regret că te-a m părăsi
părăsit,
t, dar ştii
ştii că visul meu c el mai
m ai scump era să
m ă duc în Palestina.
Palestina. In curind am să-şsă-şii scri
scriu
u din Tel-Aviv. P în ă
atunci, prim eşte toate u rările mele de bine şi marea
m area mea
m ea afec
afecşi
şiun
une.
e.
Trăiască
Trăiască Republica Pop ulară Română.
In ultimul timp, cîteva loturi de evrei au primit permisiunea

să părăsească ţara şi să plece în Palestina. Zîmbesc de şiretenia
lui Ştefan ca să facă să treacă ilustrata prin cenzură. Zîmbesc şi
gîndindumă la aniversarea mea; e chiar astăzi, şi uitasem com-
plet. M ai ales,
ales, sînt
sînt fericită
feric ită că el a ajun
ajunss în Austria: ilustrat
ilustrata
a poa
p oar-
r-
tă ştampila Vie nei.
ne i.
220
*
D e d ouă luni ale rg iarăşi
iarăşi din casă
casă în cas
casă.
ă. Gru pul
pu l a trebuit să
se disperse
disperseze.
ze. A p ro ap e toate adresele s
sau epuiz
epuizat.
at. N u po t do r-
mi mai mult de o singur
singură
ă n oapte în acelaşi
acelaşi loc.
loc. M ar c nu mai ştie
unde să ne trim ită; no i nu mai ştim unde să ne ducem, eu nu mai
ştiu unde să mă duc. în oraş circulă zvonul că este in studiu un
pr oie ct car e ar
ar institui un
un oficiu locativ
loc ativ de stat
stat.. în realitate, acest
oficiu „în studiu”
studiu” şia
şia început
început deja activitate
activitatea;
a; com isii vin să
să mă-
soare spaţi
spaţiul
ul locativ al fiec
fiecărei
ărei case — o camer
cameră ă pentr
pentruu o familie
de două p ersojlane, două camere pentrufamilii mai
mai numeroase
— şi numesc
num esc din o fic
fi c iu pe loca
lo ca tari
ta riii care vin
vi n să împa
îm part
rtăă camer
cam era
a cu
tine chiar în seara respectivă. Noii locatari sînt întotdeauna
me mb ri de partid, deci spioni în perspect
perspectivă.
ivă. A lt decret, oficia l
de astă dată,
dată, ordo nă pro prie tarilo r unui
unui apartament
apartament să înainteze
la oficiu lista completă a persoanelor pe care le găzduiesc, pre-
cum şi o autobiografie a acestora, şi prevede sancţiuni pentru
toţi cei care nu o vo r face
face.. în acest
aceste
e condiţii,
condiţii, devin e aproap e im -
posibil să te mai ascunzi.
D e îndată
îndată ce intru
intru întro casă,
asă, accentuez
accentuez frica celo r care mă
primesc. Frică de a umbla pe stradă şi a veni acasă, frică de a
primi o sluj
slujbă
bă impus
impusă.
ă. Frică
Frică de a vobi în faţa
faţa copiilor. T o tu l d e-
rivă de la frică.
frică.
No ap tea , parcurgînd
parcurgînd străzile în căutar
căutarea
ea altei locuinţe, recu-
nosc cu
cu greu oraşul, oraşul meu.
meu. T oa te statuile
statuile au fost dob orîte.
Străzile poartă numele unor eroi sovietici. Drapelele roşii şi
po rtre tele lui Stalin acoperă clădiril
clădirile.
e.
în oraş bînt uie o puternică
puternică ep ide m ie de sinuci
sinucider
deri.
i.
*
Est e ultima adresă
adresă pe care a putut
putut să
să m io dea M arc. Tre bu ie
să părăsesc
părăsesc casa
casa mîin e seară ca să mă duc nicăieri.
nicăie ri. C e i care
ca re mau
pr im it în seara asta
asta au un
un fel
fe l rigid
r igid şi tăcut de a se mişca,
mişca, ca şi cum
cum
lear fi intrat un
un m ort în ca
casă. D or m cinci persoane în două ca-
mere. Refuz să împart cu unul din ei patul, şi mă duc în bucă-
tărie, să mă sprijin de pervazul ferestrei şi să privesc stelele. Şi,
în timp ce încerc să recunosc constelaţiile, vorbesc singură cu
vo ce înceată.
înceată. Este ev ident că nu
nu mai pot continua aş
aşa. Este e v i-
den t că,
că, mai pres
presus
us de ori ce, doresc
d oresc să
să mor. E ste ev iden t că, dacă
dacă
nu mor, am să înnebunesc.
înnebunesc. Deja , p e lingă coşmarul fid el şi fami
L A ÎN C E P U T A FOST SFÎR ŞITU L 2 21
liar, încep să am vedenii; de cum închid ochii, chiar şi trează fi-

ind, văd chipuri: de la Varvara la Vera, trecînd peste Ţiganca,
M ilica, G iovan na şi şi Nicolski — toate feţele vin spre mine şi şi
poartă
poa rtă urme de singe negricios. în general, gen eral, toate rînjesc,'chiar
rînjesc,'chiar şi
Şobolanca, c e vrea sămi sămi dea fo c la păr cu o ţigară ţigară care capătă
capătă
aspect de torţă. Cînd deschid ochii oc hii şi
şi vede
ve de niile mă m ă părăses
părăsesc, c, mă
surprind rîzînd întrun chip ciudat sau rugindumă lui Dumne-
zeu să mă izbăvească, sămi permită să mă odihnesc.
în seara aceea privesc stelele stele le şi îmi spun că că nu mai trebu
t rebuieie să
să
şovăi, căcă mome
mo me ntul a venit desigur desigur,, mom entul pe care încercam încercam
săl amin, săl amîn...
Bătăi în uşă. Semnalul convenit. Cineva din casă sa dus să
desch
deschidăidă.. A p ar e Marc.
Marc.
— A m întî în tîln
lnitit p e cine
c ineva
va care1
care1 căuta
cău ta pe p e Ştefa
Ş tefan.n.
— Şi?
— Şi laml am luat cu c u m ine
in e să stea
ste a de
d e vorb
vo rbăă cu tine.
Strig:
— M ar arcc , eşt
e ştii incon
inc onştiştien
ent.t. D acă
ac ă e un agenag en t...
t. .. O săi are
a rest
stee ze
pe toţi cei din casă. O săi aresteze pe toţi oamenii aceştia care
sînt
sînt nevinovaţi. A i înnebunit de tot. tot. Ştii bine că ŞtefanŞtefan e la Vi e 
na de două
do uă luni!
în spatele lui Marc, o voce:
— N u zău, e la V ie n a d e dou d ouă ă luni?
lun i?
Marc sa dat înapoi deandăratelea. Mă prăbuşesc pe un
scaun
scaun.. P esem ne că am mu rit şi şi trăiesc o viaţă viito ar are.
e. în această
această
viaţă viitoare, Ştefan e aici în faţa ochilor mei, şi se apropie
şchiopătînd.
— Bună
Bu nă seara,
sear a, A driadr ian
n a. Sa dres glez gl ezna
na?? O să putem
pu tem plec
pl ecaa
în curînd?
— C e ai la p icio ic ior,
r, Ştefa
Şt efan?n?
— N im ic foar fo artete grav. E puţin umflat. Prea Pr ea am S cu t pe p e glob
gl obe
e
trotterul.
Trăi
Tr ăies
esc,c, vis
v isez
ez,, am murit?
mu rit?
— Cum
Cu m ai ve v e n it d e la V ien
ie n a ?
— P e jos,jo s, cu busola
bu sola.. P e acela celaşi
aşi drum
dr um ca la ducere.
du cere.
— A i v en it pe jos, jo s, singur?
singu r?
Rîde:
— Ca un om ma mare,re, da,
da , înch
î nchipu
ipuie
ieţi.
ţi.
— D a r de
d e ce,
c e, de
d e c e teai
te ai întor
în tors?
s?
Con tinu ă să rîdă
rîdă..
— M ă dece
de cepţ
pţion
ionez
ezi.
i. T e considera
cons ideram
m o fată deşteaptă. încă
în că nai
înţeles? Am ven it după
după tine
tine..
— E şti
şt i nebun,
nebu n, şi tu, eşti
e şti nebun
ne bun!! Dacă
Da că te areste
are stează
ază,, dacă te
aresteaz ă din cauza
cauza mea? Cum poţi po ţi săţi
săţi rişti
rişti viaţa pentru m ine?
Ştefan îşi aşează mina pe umărul meu şi îm i spune cu o v oc e
deve nită brusc foa
foa rte gravă:
gravă:
— LinLi n işte
iş teşt
şte
ete
te.. N u te mai
ma i ame
a meţi
ţi cu vor
v orbe
be . T o a t e astea sînt,
în realitate, foar te simple. A m v en it dupădupă tine.
tine. într o săptămînă
săptămînă
ai să
să fii din colo.
R ep et ca o obsedat
obsedată:
ă:
— D a r de ce săţi rişti
riş ti viaţ
vi aţa?
a? D e ce nai rămas a c o lo unde
erai liber?
— Să zicem
zic em , dacă vre i, că nu mă
mă simţe
sim ţeam
am li b e r aco
ac o lo cit
c it tim
t imp
p
te ştiam pe tine în pericol aici. Să zicem că, cu preţul acesta, li-
bertatea
bertate a nu mi se părea de dorit.
îndrăznesc
îndrăzn esc să rostesc
rostesc cu vo ce tare fraza care mă obsedează:
— Ştefan
Şte fan,, o a re visez
vis ez,, o ar e am murit
mu rit sau o are
ar e scena
scen a asta
aparţine realităţii?
— C re d că apar
ap arţi
ţine
ne reali
re alită
tăţii
ţii.. Dar,
Da r, în fin e, dacă p r e fe ri să
crezi
cre zi că e vo rba de un vis, să
să spunem că visăm.visăm. Pen tru mome nt,
dacă ai vrea
vre a sămi dai
da i puţină cafea, aş prefe
pr efera
ra ca asta să fie
fi e reală,
fiindcă am mare nevoie.
în timp ce aprind focul ca săi încălzesc nişte cafea, Ştefan
îmi mai spune:
spune:
— în tr e i zil
z ile,
e, o ră cu oră
or ă şi minut
min ut cu minut,
minu t, vo m fi în U n g a -
ria.
*
Ştefan sa odihnit toată ziua. Urmează să plecăm mîine de

dimineaţă. Marc vine sămi aducă ultimele acte false şi un cos-
tum bărbătesc. Nu vrea să plece cu noi; are activitatea lui, res-
ponsabilitatea grupului.
Abia îmi stăpînesc o teribilă dorinţă să plîng. Ne strîngem
mîin ile. Rîsul
Rîs ul lui M arc sună
sună fals
fals..
— H a id e ţi,
ţi , c o p ii,
ii , fără lacrim
lac rimi.
i. P e curînd,
curî nd, să vă n toar
to arce
ce ţi re -
pede; v ă vom
vo m aştepta pînă la capă capăt.
t.
P e pragul uşii,
uşii, se mai întoarce
înto arce o dată:
dată:
— Ştii,
Şt ii, A d ria
ri a n a , d intr
in tree toat
to atee p a role
ro lelele,, există
exis tă una pe careca re o
preferam. O născocisem întro seară cînd totul mi se părea încă
şi mai absurd, încă şi mai ireal ca de obicei. E prima pe care ţiam
dato. Ţi o aminteşti? „Nic iod ată trandafirii trandafirii naunau fost atît de al-
baştri.”
baştri.” Deacu m înainte,înainte, nimeni nu nu o va mai folo si aici. aici. Iţi apar-
ap ar-
ţine. Dacă
D acă o aud vreodată,
vreod ată, vo v o i şti
şti că
că aţi ajun
ajunss cu bine, în cealaltă
parte
pa rte a lumii.
lumii.
Şi, deschizînd
deschizîn d uşa: şa:
— Şi în î n torc
to rceţeţi
ivă
vă rep
re p ed e pentru
pen tru ca tran
tr anda dafir
firii
ii să înce
în cete
teze
ze în
în 
tro zi să mai fie f ie albaştri, nuinui aşa aşa,, copii
co pii??
*
Restul nu mai are istorie.
Dru mu l lung şi colbuit
colb uit care m ergea dea lungul unui sat, sat, po
rumbiştea în care neam oprit o zi întreagă ascultînd foşnetul
vîntului prin frunze şi aşteptînd căderea nopţii, busola în mina
lui Ştefan, calmul în toată fiinţa
fiinţa lui
lui Ştefan,
Ştefan, zgo m ote le de m oto-
ot o-
cicletă şi farurile
farur ile care
ca re se aprindeau
aprindeau brusc şi de care
c are trebuia să ne
ferim,
ferim , lătraturile
lătra turile în jurul nostru,
nostru, şi, undeva,
undeva, foarte
foar te aproape,
aproa pe, c lo -
potele unei bisericuţe de ţară care sunau încetişor, îhtrun fel
înăbuşit şi parcă rugător, şi în sfirşit drumul final prin noapte şi
noroi,
nor oi, şi lumina tremurînd în depărtare care ne servea servea drept re -
per, drumul final şi, undeva în spatele nostru, ţara care se în-
depărta, pămîntul ţării m ele care îmi scăp scăpaa printre dege te şi de-
venea
ven ea îndepărtat,
îndepărta t, pentru acestea to ate nu găsesc
găsesc cuvinte
cuvinte care săsă
le descrie.
Dru m urile care duc duc la trecerile clandestine de frontieră
frontieră sînt
sînt
făcute dintrun nămol şi un pămînt special pe care numai ini-
ţiaţii le p ot cunoaşte şi şi înţelege.
înţelege.
Da, restul nu mai are istorie.
*
A m ajuns la Vie n a la sfîrşitul lui
lui august
august 19
194Ş.
Apărut 1992
Cu legere
leg ere şi paginare
paginare pe calculator:
calculator: A D IS a N S.R.L.
Im pr
p r i m at
a t l a R O M C A R T S .A
.A .
Bucure
Bucureşt
ştii — România
î
Pentru mul i români, impun la 6 martie 1945
anul 1945 un guvern prosovietic,
a însemnat sfîr itul.
itul. începe coş marul.
Sfîr itul speran elor,
elor, Arestarea,
uneori chiar al vie ii. anchete conduse de
La două zeci ş i patru
patru de
de ani,
ani, sinistrul Nicolski,
Adriana Georgescu b t i,
absolvise Dreptul, pu c ria V c re ti,
era redactor o înscenare de proces,
la ziarul „Viitorul" iar i înch
închis
isoar
oarea,
ea,
i devenis
devenise
e gra ierea
efa de cabinet
cabinet i o nouă
nouă arest
arestar
are.
e.
a generalului
generalului Ră descu,
descu, Apoi, evadînd,
evadîn d,
primul ministru. Adriana
Adrian a Georgescu
Georg escu
După
După ce ru
ru ii,
ii, izbu
izbute
te te să ia
prin persoana lui
lui Vîş inski,
inski, calea exilului.
Ia
început
ISBN 973-28-0292-8

01 Adriana Georgescu La Inceput A Fost Sfarsitul

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

01 Adriana Georgescu La Inceput A Fost Sfarsitul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

H

Ediţie îngrijită de MICAELA GHIŢESCU

O Adriana Georgescu, 1951 şi Humanitas, 1992

Pe Adriana Georgescu am revăzut-o în Piaţa Universităţii,

aeroportul de la Budapesta Secretarul General al ONU, răs-

Senei. Un singur termen a rămas neschimbat: „cîrpo” — cum îi

Salutară: suferim, vom mai suferi încă mult timp, de repu

Tocmai aflu rezultatul examenului. Colegii vor să sărbăto

Serviciu de noapte la spital. De gardă în salonul muribunzi

itoare, aceleaşi buze crăpate care nu se întredeschid decît ca să

La şase de dimineaţa, îl însoţim pe chirurgul-şef pînă la ma

mă pun la acelaşi diapazon. Iana îmi reproşează că iau prea în

Zilele sînt la fel, toate la fel. Oraşul e animat şi înfrigurat.

Nu mai facem plimbări noaptea cu maşina. Din cauza camu

O jumătate de oră mai tîrziu, ne îmbarcăm cu bagajele în

gurul ei fiu se află „undeva

Se vorbeşte de violuri, de jafuri în serie. Poate că sînt doar

Iana s-a trezit prima, in dimineaţa aceea. Ne strigă să ne ui

Mă privesc într-un ciob de oglindă şi-mi zăresc obrazul, foar

De o jumătate de oră, bur burea

Pornim din nou şi gonim destul de tare prin sate pustii. Ca

A doua: la Iaşi, capitala Moldovei, soldaţii şi ofiţerii români

Am regăsit Bucureştiul, casa mea, umbra fostei mele vieţi.

Urcăm două etaje şi pătrundem intr-o cămăruţă. O singură

Tînărul cu înfăţişare de pastor îmi explică pe un ton docto

condiţii foarte favorabile. Iată un rezumat destul de fidel. Asta

Roşie! Trăiască democraţia! Stalin! Stalin! Trăiască armata eli

De cînd imi împart timpul între tribunal, Ministerul de In

Dimitrie Nistor, este liberal, altul, Teohari Georgescu, e comu

De o săptămînă, ştirile pe care Ie aduc la ziar cufundă re

Secretul absolut nu a fost păstrat şi, a doua zi, directorul de

Oprire ia Focşani, prima capitală de judeţ unde trebuie să

gal. Prefectul comunist nu se arată Să faţă. Dimitrie Nistor răs

O femeie tinără cu ochi verzi şi un aer calm. Şi cum o privesc,

A doua escală: Botoşani. Aceeaşi scenă. în timpul discuţii

— Pentru că, oricum, alegerea primarilo primarilorr şi prefecţilor tre

trage asupra noastră. Nu sînt răniţi. Totuşi şedinţa se suspendă

Am rămas în bluză. Ana Toma imi împrumută un pulover

O tăcere. Cinci minute mai tîrziu, vrea să reia conversaţia,

A doua zi,zi, revenind

Mi-am reluat drumurile

— T e felicit, domnişoară. LucreziLucrezi foarte bine.

Colegii de redacţie au sărbătorit evenimentul oferindu-mi

ar fi convinşi că situţia este disperată. De altfel, toate zîmbetele

porţie de injurii clasice: fascişti, reacţionari, putregai burghez

acelaşi fel chestiun

Clnd sosesc în dimineaţa aceea la „Viitorul”, găsesc redacţia

A doua zi „Viitorul” este

Luni, 12 februarie, sosesc la birou foarte obosită. Contam pe

fost ocupată toată ziua cu discursul pe care l-a ţinut generalul

Şi cînd, după o jumătate de oră, Teohari Georgescu iese din

îl rog cu o v o ce fermă pe Lucreţiu Pătrăşcanu să vină imediat:

Şi dispare. Mă întorc şi văd că Ana Pauker nu mai e în sală.

Intrînd în biroul generalului, în dimineaţa de 23 februarie,

Astăzi, tancurile sovietice parcurg oraşul. 24 februarie este

— E ultimul dumitale cuvînt?

— Ordonă gărzii să nu tragă. Repede.

S-a înserat. De cîtva timp, biroul este puţin mai calm, şi am

birou. Deschidem larg fereastra, şi cioburi de sticlă cad pe jos.

— Sus e o comisie rusească. Du-te repede. De astă dată, vor

„O mină de canalii devorate de ambiţii, la ordinul a doi stră

Aş fi vrut să împiedic şi asta.

Sînt buimacă şi nu ştiu ce oră poate să fie. Lingă pat, telefo