FUNDAŢIILOR REGALE

ANUL X I I I U L I E 1945 N r . 7.

TUDOR ARGHEZI Varietăţi 3

MIHAI CODREANU . . . . Muzei mele literare 8
GEO BOGZA Cartea Oltului 16
CICERONE THEODORESCU . Cântece de galeră . 26
HENRIETTE YVONNE
STAHL Păcat 32
D A N PETRAŞINCU Zi de petrecere 36
GEO DUMITRESCU Despre certitudini . 62'
PETRU DUMITRIU Arlechin 65
RUBIO LIVIU Simfonia a noua 64
M. I. COSMA Exod prin ferestrele orizontului . . . &1
E U S E B I U CAMILAR . . . . Valea Hoţilor 69
ŞTEEANIA ZOTTOVICEANU . întâmplare neobişnuită (Maiacovskii) . 76
MARGARETA S T E R I A N . . Pentru cei căzuţi (Binyon) 79
ELORIAN NICOLAU . . . . Omul'care a visat tara minunilor (Yeats) 80
R A D U HĂNCU Pentru Pace (Tibul) 84
B. RALUCA •. . . Mioara 86
ION OANA . Briză marină (Mallarmé) ^fŞ»
MIHAIL Ş E R B A N Oameni în vâltoare 92
R A D U H ORIA . . . . . . . Elevatiune (Baudelaire) . . . . . . 104
N. S T E I N H A R D T Personalitatea lui A. Gide (m)

COMENTARII CRITICE ^
TUDOR VIANU Funcţiunile metaforei . . . . . . . (l20
P E T R U COMARNESCU . . . Civilizaţia engleză interpretată de
d. I. Botez 158*

T E X T E ŞI DOCUMENTE
Discursul M. S. Regelui Mihai I la Academia Română, pentru recepţia
Episcopului Colan al Clujului.

CRONICI ţ\
Descoperirea Americii şi romanul cavaleresc, de Al. Ciorănescu -W Louia
Bromfield, de Lucia Demetrius — John Steinbeck, de Silvian losifeseu -ţ-'
Mary "WgHjb, de Adina Arsenescurlamandi — Miguel de Unamuno, de Ovidiù
Drimba Poezia muncii, de Camil Baltazar — Banatul de altădată, de A.
Sacerdoţeanu — N. Cartojan, de Al. Iordan — Metafizica tonalităţilor afec­
tive, de Florian Nicolau — Psihotehnica sensorială, de Tretie Paleolog —
Cronica plastică, de Petru Comarnescu ' (cu^reproduceri).j

R E V I S T A R E V I S T E L O R
La Littérature internationale—Moscow N e w s — T h e ' ' S p e c t a t o r — T i m e —
Newsweek — Life — Press Clips •— Reader's D i g e s t — V i c t o r y — E s c o r i a l —
El Espafiol — Eenix.

N O T E
Mihail Sebastian, de Camil Petrescu — Ironicul destin al lui Mihail Sebastian ;
Cum se pronunţă pe scenele noastre cuvintele englezeşti; Orson Welles şi
înregistrarea Bibliei pe discuri, de Petru Comarnescu — Trixy Checais ; Vera
Proca; Alte recitaluri de dans; «Medaliile bătrânei», de Ovidiu Constanti-
nescu — Metafizica-explicaţie şi metafizica-cunoaştere ; Relativ la problema
determinismului; « Ochiul cerului: inimav) ; «Primăvară pustie», de Florian
Nicolau — Drumuri noi în teatrul francez, de Dorothea Cristescu — Pentru
noul muzeu Simu, de Emanoil Bucuţa.
 REVISTA
FUNDAŢIILOR REGALE
•

REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ, ARfĂ

ŞI CULTURĂ GENERALĂ

COMITETUL DE DI RBCŢIS/

DIMITRIE GUŞTI, E. RACOVIŢA, C. RĂDULESCU-MOTRE

MIHAIL SADOVEANU, AL. TZIGARA-SAMURCAŞ
OCTAVIAN NEAMŢU

Redactor şef: CAMIL PETRESCU

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA
F U N D A Ţ I A R E G A L Ă P E N T R U L I T E R A T U R Ă ŞI A R T Ă
BUCUREŞTI III — BULEVARDUL LASCAR CATARGI, 3»

T E L E F O N 2-06.40

ABONAMENTUL ANUAL
Lei 6.000 p e n t r u profesori şi s t u d e n ţ i
,, 8.000 particulari
15.000 ,, Instituţii publice
,, 20.000 „ Instituţii particulare

C O N T C E C P O Ş T A L Nr. 1*10

ABONAMENTELE S E P O T F A C E ŞI A C H I T A P R I N O R W 8
O F I C I U P O Ş T A L D I N Ţ A R Ă
 REVISTA
FUNDAŢIILOR REGALE
A N U L X I I , N R . 7, I U L I E 1 9 4 5

FUNDAŢIA R E G A L Ă P E N T R U L I T E R A T U R Ă ŞI A R T Ă
B U C U R E Ş T I 1945
 VARIETĂŢI

DOI FRUMOŞI

P e - o foaie de ismă 'ngustă

Se opreşte o lăcustă.
Ce frumoasă-i, fa Mărie !
N ' a r e nici ea pălărie
Şi, s t r â n s ă ' n fotele ei,
F ă r ă tocuri şi cercei,
Cu b o n d i ţ a ' n subsuori
Şi cu t a l p a goală'n flori
N ' a fost când a fost mireasă,
Nici Crăiasa m a i frumoasă.

Insă e şi-un brotăcel

Şi nu luai s e a m a la el.
Ochii lui în ochii ei
Licăresc şi d a u scântei,
Sufletele a m â n d o u ă
T r e m u r â n d de-o s p a i m ă nouă,
Şi fiecare se strânge
Celălalt c'o să-1 m ă n â n c e .

Vai de păcatele lor,

N u a fost nici u n omor,
Au sărit c a r e ' n t r ' o p a r t e
Şi s'au dus în cârji d e p a r t e .

A d e v ă r u l se c u n o a ş t e :
D â n s a nu m ă n â n c ă b r o a ş t e .
Ar p u t e a m ă c a r să guste
D â n s u l , gingaşul, l ă c u s t e ?
 EPITAFE

H o i t u l de sub p i a t r a mea
Şi-a dus v i a ţ a pe saltea.
T o a t e păcatele grele
I-au fost p ă t u r i şi saltele.

N ' a a v u t a t â t e a sugeri
Câte ţ â ţ e şi câţi ugeri,
La t o t ceasul,
I-au lovit gura şi nasul.

Plin de câte racile,

A lins t o a t e vacile.
Bivoliţă şi catârcă
L-au p u r t a t dormind în cârcă.

S'a s p ă l a t în loc de a p ă
Cu l a p t e p r o a s p ă t de i a p ă .
Ca să-şi facă piele nouă,
A cerut găleţi de r o u ă .

Dresuri, prafuri, alifii

I-au zgâit ochii de vii
Şi, cu nas, cu ochi, cu t o t ,
F a ţ a - i se făcuse b o t .

Şi-a făcut înghiţitoare

P e pofta lui de m â n c a r e .
Toate bunătăţile
I-au m â n j i t m u s t ă ţ i l e .

Au t r e c u t prin b u r t a lui
Iezii, mieii câmpului
Ş i - a ' n v ă ţ a t c u m să prăjească
Sos cu pasăre cerească.
Mioriţa i-a plăcut
Cu nucşoară şi n ă u t
Şi p e n t r u privighetoare
Avea altfel de irigare.

N ' a m â n c a t şi n ' a b ă u t
N u m a i câte n'o fi v r u t ,
Terci de z m â r c
Şi m u g u r i de t â r n cu sfârc.

N u m a i m o m i t e cu cimbru
N ' a p u t u t m â n c a , de z i m b r u .
Când a v r u t şi-atare carne
Ş:-a zdrelit gingia'n c o a r n e .
 TRANSFIGURARE

Pentrucă am auzit
Că de-un t i m p ai năpârlit,
Ţi-aş d a ' n d a r o bidinea
Să-ţi lipeşti chică din ea.

Cu b a r b e t e tinere
Ai fi ca u n ginere
Şi m u s t ă ţ i l e de cneaz
Ţi-ar da ifos de v i t e a z .

O p r ă j i n ă ' n t r e picioare
Ţi-ar ieşi c a m prin spinare
Şi o cobiliţă 'n v â n t
Te-ar d a ' n leagăn când şi când.

Şi m ă c a r o să-ţi r ă m â i e
D r e p t statuie o momâie.

N u m a i c ă ' n prăjină, sus,

N ' a i să gemi că eşti Isus
Şi să plângi în asfinţit
Că te-au prins şi răstignit.
 COŞARUL ALB

L u n a plină, draga mea,

Merg cu scara d u p ă ea.
N u vrea luna să m ' a ş t e p t e
Şi-mi a l u n e c ă ' n t r e t r e p t e . •
Cât o r e a z ă m , de-unde-a fost
S'a m u t a t şi, ca u n prost,
M u t şi eu a l ă t u r i scara.
A m p i e r d u t mai t o a t ă v a r a
U m b l â n d noaptea-aşa în dodii
Cu o scară printre zodii
Şi a m cheltuit o v i a ţ ă
D u p ă zările din ceaţă.
A m cutreierat u n a n
P ă m â n t u l din B ă r ă g a n .
U n a n m u n ţ i i - a m colindat.
Zece ani a m c ă u t a t
In izvoare, 'n curcubeu,
In rogoz, în heleşteu.
Scara prin p ă d u r i şi sate
S'a tocit pe j u m ă t a t e
Şi de-abia de-ajung cu ea
In clopotniţa cu-o stea
U n d e s u n ă gărgăunii.
De funinginile lunii
Nu mai poate să se spele
Cel ce s'a m â n j i t cu ele.

L u n a însă m ' a ş t e p t a ,
D r a g ă , la fereastra m e a .
TUDOR ARGHEZI
 MUZEI M E L E LITERARE

Prea scumpă Muză, anii m ' a u t r u d i t

Şi totuşi m a i tresar pornind spre tine,
Că t u - m i eşti soarele ce prin ruine,
îşi mai strecoară r a z a ' n asfinţit.

E ş t i farul însetării de zenit

Cu ' n a l t u l armoniilor senine
Şi-aprinzi în sufletu-mi străvechi Iumine,
Ce licăresc ca'n magic r ă s ă r i t . •

Mereu, oricum, oricând şi orişiunde,

Chemării tale dragi îi voi r ă s p u n d e
Cu-a cela şi dor şi nu voi înceta

D e c â t în clipa saltului cel mare

Când ceasul cel din u r m ă v a suna
Ca să-mi suspin e t e r n a r e n u n ţ a r e .
Ia-şi, April 1945.
 CHEMAREA FLORILOR

N ă t â n g ă vi-i chemarea biete flori:

Cu nevinovăţie z â m b i t o a r e
F i l t r a ţ i i m a c u l a t senin de soare
I n t r ' o dulcegărie de colori.

Aşa-i p o v e s t e a : Funigei de sori

Se t u p i l e a z ă ' n fiecare floare
Şi'nfiripaţi în s p u m ă de coloare,
îşi plâng metamorfoza z â m b i t o r i .

Aşa-i şi'n nouri, u n d e curcubeul,

In şapte t o n u r i sfâşiindu-şi eul,
Deplânge raza ce 1-a d e s t r ă m a t . . .

D a r cine ştie oare-a cui e vina

Că'n lumea a s t a nu-i nimic c u r a t
Şi că ne m i n t e p â n ă şi l u m i n a ? . . .

Râteşti-Argeş, August 1944.

 IARBA DRACULUI

V o r b e a m cu f i p a mea ' n t r ' o t r i s t ă sară

Când singur s t a m la u n p a h a r de vin.
Mi-a spus a t u n c i : « C u dulcele-mi venin
Ţi-am u ş u r a t a clipelor p o v a r ă .

In t o a t e eu ţ i - a m fost amică r a r ă :
Revolte, resemnări, decepţii, chin,
Nelinişti, insomnii, dureri, suspin,
P r i n norii mei ades s e ' m p r ă ş t i a r ă ».

F a n t a s c prin rotocoalele de fum

J u c a u himere irosind parfum
Misterios de blondă nicotină.

Perversa iarbă ce m ă o t r ă v e a ,
î n t o c m a i ca o t r a v a feminină,
Pe-ascuns lovindu-mi inima, zâmbea...

Iaci, Aprilie 1945.

 S P B E CULMI

P r i v e a n ă p â r c a ' n sus n e d u m e r i t ă
Cum pajura p l u t e ş t e ' n falnic sbor
Şi cumpănindu-şi mersul t â r î t o r ,
îşi blestema nevolnica u r s i t ă :

« îşi are s o a r t a ' n noi deosebită

Acelaşi l u t zidit de C r e a t o r ;
E u în p r ă p a s t i e ' n a d â n c cobor
Şi ea s e ' n a l ţ ă ' n sferă s t r ă l u c i t ă .

E a , din lumină, cu s e m e ţ a v â n t ,
T r i u m f ă t o a r e c a t ă spre p ă m â n t
Şi-i cântec fâlfâirea ei de-aripă...

D a r nu-i nimic, de jos, din bezna mea,

P e când în mine decăderea ţ i p ă ,
Târîş ajung şi eu pe culmi la ea ».

Bucureşti, Februar 1945.

 AUTOGRAF
Scris unei doamne pe un volum de « Statui »

Vedeţi, grilajul pare-a fi deschis;

Deci în g r ă d i n a mea cu cer de t o a m n ă
Intraţi, v ă rog, préa graţioasă d o a m n ă ,
Intraţi şi veţi culege flori de vis.

T e n t a t ă de v e ţ i fi c a ' n p a r a d i s
De m ă r u l şarpelui, nimic n u ' n s a m n ă ,
Că'n veacul n o s t r u nimeni nu c o n d a m n ă
P e b i a t a E v ă , de s'a compromis.

E u nu v ă d nicio piedică m o r a l ă ;
Va fi doar o greşală v i r t u a l ă ,
P ă c ă t u i n d cu-absentul a u t o r .

I e r t a ţ i - m i deci, v ă rog, ireverenţa ;

Iar de c u m v a v ă p a r prea m u ş c ă t o r ,
S u n t g a t a să-mi îngenunchiez prezenţa.

Bucureşti, Februarie 1945.

 MELANCOLIE

E u ştiu că din nimic m i - a m smuls esenţa

Şi-am î n t r u p a t - o ' n fulgi de poezii;
A m stors din armonie armonii...
Şi-aşa'n a b s e n t m i - a m î n c r u s t a t p r e z e n ţ a .

In insul meu mocneşte P r o v i d e n ţ a

Cu'ntreg fermentul ei de calorii
Şi le preface'n fantasmagorii
Spre-a'şi t ă l m ă c i ei însăşi e x i s t e n ţ a .

S u n t Universul î n t r ' u n s t r o p închis

Şi f a n t o m a t i c îmi strecor prin vis
Iluzia c'aş fi o re.'ntrupare...

Iar clipe de melancolii a d â n c i

î m i sfarmă sufletul de cugetare
Ca valul mării cel s f ă r m a t de s t â n c i .
Săteşti-Argeş, Mai 1944.
 INVECTIVĂ
Veaoului meu.

Oribil v e a c netrebnic şi zălud,

Cu fiere scrii mişelnica t a carte
Şi clocotind de u r l e t u l lui Marte,
Loveşti cu b r a ţ d i s t r u g ă t o r şi crud...

P e ' n t r e g p ă m â n t u l gemete s'aud

De suferinţă, de t o r t u r i şi m o a r t e ;
Ţi-i sufletul de D u m n e z e u d e p a r t e ,
Incendiar călău de sânge u d .

Aş cerne'fT v â n t u i i pleava t a m ă r u n t ă ,
Să p i e a r ă ' n veci povestea t a cea c r u n t ă ,
D e m o n i c sol venit din fund de iad !

Stă m i n t e a ' n loc g â n d i n d u - m ă la tine

Şi d e s g u s t a t de josnicu-ţi r ă s a d ,
Că's om pe-asemeni v r e m u r i , mi-i ruşine.
MI HAI CODREANU
Săteşti-Argeş, April 1944.
 CARTEA OLTULUI
DEASUPRA NESFÂRŞITELOR ÎNTINDERI ORIZONTALE

In acest peisaj întins, u n d e t o t ceea ce se iveşte e încă o linie

orizontală, a d ă u g a t ă sutelor de mii a s e m ă n ă t o a r e care a u p r e ­
cedat-o, m a r e a călătorie a Oltului se apropie de sfârşit. î n c ă
o s u p r a f a ţ ă orizontală, cea m a i joasă şi m a i m a r e din câte a u
fost p â n ă a c u m ; se pregăteşte să vină : întinderea lichidă a D u n ă r i i .
Spre această u l t i m ă şi c u p r i n z ă t o a r e t r e a p t ă a vieţii lui, Oltul
coboară liniştit, cheltuindu-şi u l t i m u l sfert de m e t r u de înăl­
ţ i m e . Ceea ce o d a t ă , e x p r i m a t în cifre, era egal cu î n ă l ţ i m e a
H ă s m a ş u l u i Mare, a p r o a p e două mii, a c u m nu se m a i află d e c â t
la câţiva c e n t i m e t r i deasupra lui zero. E sfârşitul.
De p a r t e a cealaltă a D u n ă r i i , c â t e v a dealuri suprapuse for­
mează u n a m f i t e a t r u de calcar, ale cărui t r e p t e , albe şi roşiatice,
p a r a n u m e făcute, p e n t r u a se p u t e a privi d e pe ele, ca d i n t r ' u n
m a r e circ, ultimele clipe ale Oltului. E u n spectacol v a s t , şi m a i
î n c ă r c a t de sensuri d e c â t s'ar p u t e a b ă n u i . E sfârşitul Oltului,
şi t o t u ş i e locul acesta ca la î n c e p u t u l primordial al lumii, în
cele d i n t â i ore ale facerii e i : p ă m â n t u r i şi ape încearcă să se
despartă.
P â n ă d e p a r t e , c â t p o t cuprinde ochii, p ă m â n t u r i şi ape
încearcă să se d e s p a r t ă unele de altele, împinse de o forţă n e v ă ­
z u t ă , imensă, şi plină de cele m a i m a r i confuzii. î n t i n d e r i de
nisip încep să se ivească de sub suprafaţa apelor, care le p ă r ă ­
sesc, lăsându-le libere p e n t r u o v r e m e , asemeni unor p r o a s p e t e
c o n t i n e n t e ; d a r apoi se răsgândesc şi revin, cucerindu-le din
nou fâşie cu fâşie, acoperindu-le în întregime, sub domoala lor
t ă l ă z u i r e . F o r ţ e diferite t r a g î n t r ' o p a r t e şi a l t a , iar lumea p a r e
plină de haotice h o t ă r î r i contradictorii. In fiecare oră se plă-
n u e ş t e p a r c ă u n lucru i m p o r t a n t , ceva n e l ă m u r i t începe să se
î n t â m p l e , din t o a t e părţile urcă în a u z v u i e t u l apelor, apoi t o t u l
r ă m â n e c u m a fost.
Cât cuprind ochii î n t r ' o p a r t e şi a l t a , s u n t n u m a i ape şi p ă ­
m â n t u r i care n e î n c e t a t încearcă să se d e s p a r t ă , şi p â n ă în u r m ă
r ă m â n mereu î m p r e u n ă , ca î n t r ' o geneză veşnic n e i z b u t i t ă .
Nămoalele şi nisipurile Oltului, aduse în lungul ţ ă r i i dinspre
m i a z ă n o a p t e , se întâlnesc în felul acesta cu nisipurile a p u s e n e
şi continentale ale D u n ă r i i . Mereu încearcă să zidească o l u m e ,
şi mereu apele care le-au a d u s le s u r p ă temeliile, p u r t â n d u - l e
mai departe.
Totuşi, nisipurile Oltului a u i z b u t i t să clădească în gura lui
u n p r a g larg, împingându-1 în formă de e v a n t a l i u în apele D u ­
nării ; şi s t r ă b ă t â n d această e s t r a d ă , îşi t r ă i e ş t e el ultimele clipe
ale vieţii. D u p ă ce a s p u m e g a t pe deasupra stâncilor, s t r ă b ă t â n d
a t â t e a r â n d u r i de m u n ţ i , d u p ă ce în a t â t e a direcţii ale lumii
şi-a î n d r e p t a t mersul s b u c i u m a t , a c u m sfârşitul îl găseşte
liniştit şi î m p ă c a t cu sine însuşi. E o m o a r t e calmă, de înţelept,
care a t r e c u t prin t o a t e bucuriile şi amărăciunile vieţii. însuşi
Socrate, prefăcut în r â u , nu s'ar fi p u t u t sfârşi altfel. Ceva pare
că se împlineşte, că ajunge la c a p ă t u l din u r m ă , în această
liniştită încheiere a unei vieţi. Domoale şi grele, asemeni unor
pleoape care se închid p e n t r u somnul din u r m ă , apele Oltului
se rostogolesc în lungul ultimilor m e t r i de p ă m â n t ; şi p ă t r u n d
apoi în vâltoarea uriaşă a D u n ă r i i , ca şi c u m ar trece pragul altei
l u m i . Câteva clipe m a i târziu, contopite cu apele fluviului, se
duc la vale p r i n t r e malurile largi ale acestuia, ca pe sub bolta
imensă a unei noi existenţe ; d e p a r t e , pe alte t ă r â m u r i . Din t o t
ce a fost, nici numele nu i se mai ştie a c u m . Şi astfel, Oltul înce­
t e a z ă să mai existe.

De pe fâşia de nisip, înaltă n u m a i de câţiva centimetri, pe

care Oltul a împins-o î n ă u n t r u l Dunării, apele fluviului se a r a t ă
puternice şi imense. Malul de dincolo, cu dealurile lui albe de
calcar, p u n e u n sfârşit acestor ape spre miazăzi. D a r spre p a r t e a
de u n d e vin, ele n u au nici o margine : u n lung şuvoi, un t o r e n t
necontenit, imense suprafeţe lichide alunecând la vale, cu forţa
de neoprit a unei î n t â m p l ă r i cosmice. In d e p ă r t a r e a de u n d e
v i n , cerul pare o gaură e n o r m ă adusă spre p ă m â n t : p e n t r u a
lăsa să se reverse din ea, acest t o r e n t de ape, s p ă i m â n t ă t o r .
Val d u p ă val, încălecându-se uneori ca animalele unei t u r m e
care n ' a r avea loc pe d r u m u l prea s t r â m t , milioane de t a u r i
lichizi trec î n t r ' o uriaşă învălmăşală la vale, abia î n c ă p â n d între
malurile largi ale fluviului. Din sus, cât poate merge ochiul p â n ă
la marginea cerului, alte milioane de capete î n s p u m a t e vin, se
prăvălesc necontenit, trec prin d r e p t u l Oltului trăgându-1 cu
ele, în acelaşi r o p o t de t u r m ă deslănţuită şi fără sfârşit. Sub
picioarele ei, u n d e v a la b mare a d â n c i m e , pare că trosnesc t r e p ­
tele n e v ă z u t e ale lumii,, u n b u b u i t surd urcă din funduri şi se
împrăştie pe deasupra apei, î n s p ă i m â n t â n d singurătăţile.
 U n d e v a , la o mare d e p ă r t a r e spre a p u s , u n ostrov se află
singur în mijlocul apelor. Acoperit de sălcii, el se ridică deasu­
pra acestor întinderi lichide, ca u n front în mijlocul u n u i deşert,
ca o cetate singuratică şi sburlită, înconjurată din t o a t e părţile
de elemente adverse. Cireada de t a u r i e s p i n t e c a t ă de vârful
lui, şi-i alunecă în lungul coastelor s p u m e g â n d de m â n i e ; apoi
se uneşte din nou, refăcând în t o t cuprinsul larg al celor d o u ă
maluri, haoticul şi d e s l ă n ţ u i t u l şuvoi al fluviului.

E n o r m e c a n t i t ă ţ i de a p ă trec la vale, alunecând prin d r e p t u l

malurilor cu o forţă a t â t de n e s t ă v i l i t ă şi i m p r e s i o n a n t ă , î n c â t i
pare că u n d e v a , î n t r ' u n p u n c t h o t ă r î t o r al lumii, u n u l din
nodurile care îi ţ i n e a u . î n echilibru m a t e r i a s'a desfăcut, şi a c u m
t o t c o n ţ i n u t u l ei, desagregat, a î n c e p u t să curgă afară, ca d i n t r ' u n
sac plesnit. T o a t ă m a t e r i a lumii, care formase pe v r e m u r i con­
t i n e n t e l e , m u n ţ i i , oraşele şi oamenii care le locuiau, curge a c u m ,
reîntoarsă la starea u n u i element p r i m o r d i a l , p r i n t r e aceste
m a l u r i , care par că o duc spre u n p u n c t final, aflat dincolo de
marginile a c t u a l e ale universului. I n t r ' a t â t forţa cu care apele
fluviului t r e c , e uriaşă, nestăvilită, şi imensă.
P e d r u m u l acesta pe care apele se duc la vale, spre o î n d e ­
p ă r t a t ă şi cosmică destinaţie, oricât a r călători privirile cu ele,
nu întâlnesc decât aceeaşi t ă c u t ă lume orizontală. I n t r e cele
două m a l u r i care se d u c p â n ă ce întâlnesc cerul şi i n t r ă în el
cu ape cu t o t , se întinde mereu aceeaşi suprafaţă lichidă şi goală ;
pustă acvatică plină de mister, şi înfiorătoare s i n g u r ă t ă ţ i .
De pe întinderea ei se desprind uneori fâşii de nisip, ridicate
n u m a i cu câţiva centimetri peste suprafaţa întinsă a apelor.
Nisipuri şi ape, ape şi n i s i p u r i ; l u n g i ; nesfârşite linii orizontale,
scriindu-se sub ceruri unele în prelungirea celorlalte. Nimic
altceva nu îndrăzneşte să se ridice deasupra apelor, şi să strice
n e m ă r g i n i t a lor î m p ă r ă ţ i e orizontală.
Doar malul bulgăresc ridică încă un a m f i t e a t r u de calcar,
pe ale cărui t r e p t e casele albe din Nicopole se zăresc una dea­
supra celeilalte, scăldate în lumina caldă a zilei şi în propria
lor strălucire. In d r e p t u l lor, pe malul de aici, se află T u r n u -
Măgurele, n e v ă z u t şi neauzit, cu t o t u l acoperit de pădurile de
sălcii. U n svon de v i a ţ ă , glasuri omeneşti strigând unele la
altele, vin mai c u r â n d de la deal, din p a r t e a aceasta u n d e ,
dincolo de p ă d u r e , se află vestitul sat Izlaz. D a r t o t u l e nelă­
m u r i t şi haotic, sgomote care vor să se desfacă de tăcere şi
sunt repede înghiţite la l o c ; aceleaşi confuzii în a u z , ca sub
priviri jocul nedesluşit al apelor şi p ă m â n t u l u i .
Uneori barca v r e u n u i pescar se zăreşte pe malul bulgăresc,
glasuii r ă s b a t parcă şi din p a r t e a aceea, făcându-şi ecou
peste a p e , d a r t o t u l vine n e l ă m u r i t şi stins, ca de pe u n a l t
tărâm.

I n această lume de întinse s i n g u r ă t ă ţ i şi nelămurite h o t a r e ,

doar vapoarele s u n t m a r i , puternice şi reale. Ele t r e c pe deasupra
milioanelor de t a u r i , sdrobindu-le spinările sub p o v a r a de fier,
şi sfărâmându-le grumajii, fără milă. P u t e r n i c e şi s t ă p â n i t o a r e ,
a v â n d delà început în construcţia lor t o t ceea ce era necesar,
p e n t r u a fi î n t o t d e a u n a , asupra valurilor, învingătoare, remor­
cherele de' sute de cai p u t e r e t r e c d u d u i n d din t o a t e maşinile,
svârlind prin coşurile înalte şi subţiri, valuri negre de fum. In
u r m a lor, u n lung convoi de şlepuri, legate două câte două, d u p ă
imaginea clasică a prizonierilor, le u r m e a z ă supuse, la vale sau
la deal, ascultătoare t u r m ă n a u t i c ă .
A t u n c i când s u n t goale, ele plutesc pe deasupra apelor, ase­
meni u n o r m a r i h a m b a r e de fier, săltând din val în val în u r m a
remorcherului, care le p o a r t ă cu u ş u r i n ţ ă . D a r d u p ă ce a u fost
încărcate, cu petrol sau cu grâne, se duc la fund a t â t de m u l t ,
î n c â t n u m a i p u n t e a le r ă m â n e afară, mereu acoperită de valuri,
asemeni fâşiilor subţiri de nisip care încearcă să se ridice din
fluviu. A c u m în faţă, sutele de cai din pântecul remorcherului
b a t cu copitele în fundul D u n ă r i i , făcând să r ă s u n e apele de u n
d u d u i t înfundat şi p u t e r n i c , şi abia izbutind să t r a g ă la deal,
greoiul .convoi.
Uneori, vapoarele albe de la Viena, care merg n u m a i cu că­
lători, se încrucişează cu aceste caravane de fier, sau le ajung
din u r m ă , şi le î n t r e c . Ele dispar la orizont, acolo u n d e fluviul
i n t r ă în cer, lăsând în u r m ă u n nor subţire de fum, care pluteşte
m u l t ă v r e m e , din ce în ce mai pierdut, deasupra singurătăţilor.
De câte ori t r e c , mereu cu alte pavilioane la p u p ă , şi cu svonul
a l t o r graiuri pe bord, ele lasă în u r m ă două r â n d u r i de valuri,
ca triunghiul pe care îl scriu t o a m n a pe cer, păsările m i g r a t o a r e .
E u n mesaj al vapoarelor c ă t r e maluri, şi fiecare v a l vine spre
p ă m â n t , ca ţ i p ă t u l u n u i cocor, izbindu-se de el şi trezindu-i ecoul.
P e n e a ş t e p t a t e , u n v u i e t se apropie din larg, şi valuri sosesc
năvalnice, ca de pe o mare brusc b â n t u i t ă de furtună, r e v ă r -
sându-se cu sgomot mare deasupra ţ ă r m u r i l o r . In clipa aceea
v a p o r u l e d e p a r t e , şi p u ţ i n mai târziu, în lungul malurilor d o m ­
neşte din nou liniştea de la început.
N u m a i în locul u n d e Oltul se v a r s ă în D u n ă r e , f r ă m â n t a r e a
se prelungeşte încă, şi c a p ă t ă forme d r a m a t i c e . Ciocnindu-se cu
apele acestuia, valurile care vin din larg fac să se ivească u n
m o n s t r u cu mii de capete, care nu zăbovesc să se sfâşie între
ele cu furie. In l u p t a care u r m e a z ă , câte o s u t ă din aceste capete
pier în fiecare clipă, sdrobite ; dar altele se ivesc din funduri,
m a i m a r i , cu fălci puternice, cu gura larg deschisă, n ă p u s t i n -
du-se a s u p r a celor din faţă. Un huiet al apelor, prelung, se ridică
deasupra acestei cumplite bătălii, înfiorând p â n ă d e p a r t e sin­
gurătăţile.
Multă vreme d u p ă ce înfuriatul m o n s t r u s'a dus la fund,
cu t o a t e capetele lui, înghiţit de întunecimile n e a n t u l u i , apele
mai bolborosesc i r i t a t e , speriate ele însele de fiara pe care o
a u ascunsă în a d â n c i m e , şi care nu a ş t e a p t ă d e c â t prilejul să-şi
a r a t e iarăşi s p ă i m â n t ă t o a r e a - i faţă. Apoi t r e p t a t , e din nou
m o a r t e a liniştită a O l t u l u i : în lungul fâşiei de nisip, apele lui
alunecă domol, lăsându-se luate de t o r e n t u l larg şi cuprinzător,
al D u n ă r i i . E ca o întoarcere î n t r ' o î m p ă r ă ţ i e v a s t ă a somnului.
E p e n t r u apele Oltului, a t â t de s b u c i u m a t e p â n ă a c u m , N i r v a n a .

De m a i m u l t ă v r e m e , în d r e p t u l malului bulgăresc, deasu­

pra dealurilor de calcar, u n nor stă în acelaşi loc, nemişcat, ca
o corabie a n c o r a t ă , S'ar părea că din locul acela, veghează ulti­
mele clipe ale Oltului. Orele zilei care se u r m e a z ă una d u p ă a l t a ,
nu îl d u c în altă p a r t e , ci n u m a i îi schimbă mereu coloarea, pe
m ă s u r ă ce soarele se apropie de a p u s . Pânzele acestei nemiş­
cate corăbii, la început albe şi spumoase, c a p ă t ă spre sfârşitul
d u p ă amezii o uşoară coloare gălbue, şi o n u a n ţ ă a s e m ă n ă t o a r e
se plimbă pe dealurile de calcar de d e d e s u b t Apoi, corabie şi
dealuri s u n t cuprinse de u n a d e v ă r a t incendiu, flăcări roşiatice
pâlpâie pe, suprafaţa lor, v r e m e î n d e l u n g a t ă , d â n d parcă sem­
nalul p e n t r u alte incendii la fel, t r e c â n d de la r ă s ă r i t spre a p u s ,
din deal în deal, din nor în nor, peste t o a t e meridianele cerului
şi ale p ă m â n t u l u i , t o t m a i d e p a r t e spre a p u s , pe m ă s u r ă ce soa­
rele n e c o n t e n i t coboară. -Ocolind p ă m â n t u l , mâine vor fi din
nou aici, venind pe deasupra dealurilor, dinspre r ă s ă r i t .

In acest u l t i m a m u r g al vieţii lui, s i n g u r ă t a t e a Oltului e t o t

a t â t de m a r e , ca şi pe crestele m u n t e l u i , d e a s u p r a căruia a a p ă ­
r u t p e n t r u p r i m a oară în l u m e . Viaţa lui, e d r u m u l d i n t r e
asprele s i n g u r ă t ă ţ i , verticale, ale munţilor, şi înşelătoarele sin­
g u r ă t ă ţ i , orizontale, ale marilor a p e . I n t r e aceste două supreme
s i n g u r ă t ă ţ i e lumea pe care a s t r ă b ă t u t - o , s u n t cele p a t r u direcţii
cardinale spre care şi-a î n d r e p t a t pe r â n d rostogolirea, s u n t m u n ţ i i ,
sunt câmpiile, s u n t satele şi oamenii lor.
In acest u l t i m a m u r g al vieţii lui, în t i m p ce norul şi dea­
lurile de calcar se zăresc t r e p t a t , învineţindu-se, Oltul începe
să şi le r e a m i n t e a s c ă . Liniştit şi domol, ca d u p ă o m a r e călă­
torie, î m p ă c a t cu sine şi cu lumea, el îşi r e a m i n t e ş t e . A t â t e a
par a c u m a foarte d e p a r t e , zadarnice chiar, şi o a doua oară n ' a r
mai p u t e a să le t r ă i a s c ă . A t â t de m u l t îi vine să spună a c u m ,
despre t o a t e câte a u fost, deşertăciunea deşertăciunilor! Goana
aceea n e b u n ă pe deasupra stâncilor, şi felul nemilos c u m s m u l ­
gea brazii din rădăcini, sfărâmându-i ! Săracii, nevinovaţii brazi !
Şi cât de a m a r îi e să ştie, că în clipa aceasta chiar, u n a l t u l ,
la fel c u m a fost el a t u n c i , aleargă acolo peste pietre, se s b a t e
şi triumfă ; un altul care va ajunge şi el aci, larg şi greu, şi plin
de nămoluri, şi v a gândi despre cel care a fost, acelaşi lucru pe
care îl gândeşte el a c u m . D a c ă a r p u t e a t r i m i t e v o r b ă în m u n ţ i ,
celor care a c u m pornesc năvalnici pe deasupra stâncilor ! . . .
D a r nu se p o a t e . Ei vor t r e b u i să ajungă aici, şi să g â n d e a s c ă
la fel. Aşa se u r m e a z ă generaţiile pe p ă m â n t , neştiutoare u n a
de a l t a , împingându-se mereu din u r m ă , ţ i n â n d t o t t i m p u l umflat
între maluri, marele fluviu al omenirii.
Norul din faţă .şi dealurile de calcar se fac t o t m a i vinete, iar
Oltul îşi aduce a m i n t e . El îşi r e a m i n t e ş t e marea oboseală care
1-a cuprins în câmpie, când zile întregi a s t a t la poalele munţilor,
nemişcat ca u n lac, cu suprafaţa acoperită de mii de nuferi. A
fost poate o boală, poate o mare n e d u m e r i r e a tinereţii lui. D a r
mai apoi, cât de năvalnic din nou, a s t r ă b ă t u t trei şiruri de m u n ţ i ,
s b ă t â n d u - s e deasupra stâncilor, v i b r â n d din t o a t ă fiinţa, cu o
i m p e t u o z i t a t e de care, p e n t r u nimic în lume, n ' a r m a i fi în s t a r e .
Din t o t ce a fost, m u n ţ i i r ă m â n desigur în existenţa lui, marile,
cumplitele î n t â m p l ă r i .
D a r în acest u l t i m a m u r g al vieţii lui, a t â t e a a m i n t i r i urcă
din fundul apelor, lăsând încă o d a t ă să li se a u d ă foşnetul de la
început. Cetăţile vechi, cu ziduri în ruină, ale căror siluete
istorice în a t â t e a r â n d u r i , undele lui le-au oglindit. L a r g a t ă l ă -
zuire a câmpiilor ardelene, acoperite cu ogoare galbene, iar în
d e p ă r t a r e cu s p u m a î n t u n e c a t ă a pădurilor. Satele, cu acope­
rişuri roşii de ţiglă, pe care turlele bisericilor le vesteau de d e p a r t e ,
asemeni unor corăbii pe întinderea mării. U n u l d u p ă a l t u l , zeci,
sute de sate s'au ivit legănându-se deasupra câmpiilor, şi au
r ă m a s apoi în u r m ă , topindu-şi în zare catargele greco-catolicè.
Fiecare din ele avea un n u m e , şi o lungă poveste în u r m ă , u r c â n d
uneori p â n ă la daci, iar alteori p â n ă în preistorie. Cine ar p u t e a
să le mai ţ i n ă m i n t e ? D a r oamenii acestor sate, v e n i n d de-a-
d r e p t u l din daci şi din preistorie, Oltul nu a p u t u t să-i uite, şi
şi-i r e a m i n t e ş t e .
De când a a p ă r u t în lume, pe crestele H ă s m a ş u l u i Mare,
oamenii s'au a p l e c a t asupra lui, şi l-au privit. Uneori, t o t d r u m u l
pe care 1-a făcut prin lume, n'a fost parcă decât p e n t r u această
uriaşă întâlnire cu oamenii. In orice caz, au fost m u l ţ i , zeci,
sute de mii. Unii i-au b ă u t apa limpede a izvorului, alţii s'au
oglindit în undele lui, alţii l-au ş t i u t u n râu mare cu ape t u r b u r i
şi grele de n ă m o l u r i . O mie de obrazuri le-a a r ă t a t Oltul o a m e -
nilor, şi oamenii i-au a r ă t a t lui o mie de obrazuri. R â n d pe r â n d
au t r e c u t pe malurile lui, î n g â n d u r a ţ i , a p ă s a ţ i de nevoi, î n d r ă ­
gostiţi, plini de jale sau de m â n i e . Oltul şi-i r e a m i n t e ş t e . Treceau
în lungul apelor lui, cu coasa pe u m e r i , iar soarele care se p r e ­
g ă t e a să a p u n ă le asvârlea u m b r a m ă r e a ţ ă , peste u n d e . C â n t a u
uneori din fluier, despre O l t ; iar alteori t ă c u ţ i , ascultau c u m
apele Oltului c â n t ă despre ei.
De la H ă s m a ş u l Mare p â n ă aici au fost sute de mii, milioane.
Oltul şi-i r e a m i n t e ş t e . P e s t e valurile lui, mereu rostogolite la
vale, alte valuri de oameni a u t r e c u t , d i n t r ' o p a r t e în alta şi
înapoi, p e n d u l â n d între r ă s ă r i t şi a p u s , între m i a z ă n o a p t e şi
miazăzi. In clipa aceasta chiar, acolo în u r m ă , p u r t a ţ i de dureri,
de destin sau de f a t a l i t a t e , ei se t ă l ă z u e s c m a i d e p a r t e , între cer
şi p ă m â n t , peste apele lui, pe suprafaţa v a s t ă a lumii.
D a r p e n t r u Olt, t o a t ă această largă legănare a lumii, s'a t e r ­
m i n a t . A c u m e sfârşitul. D i n t o t ce a fost pe v r e m u r i , n ' a u m a i
r ă m a s d e c â t aceste întinse nisipuri. Deşertăciune a deşertăciu­
nilor, t o t u l e deşertăciune, p a r e că spune suprafaţa lor pustie şi
s p u l b e r a t ă . U n d e s u n t m u n ţ i i , u n d e s u n t stâncile, u n d e s u n t
cetăţile de o d i n i o a r ă ? S'au s f ă r â m a t . Şi n ' a u m a i r ă m a s decât
aceste întinse, pulverizate nisipuri. D i n t o t ceea ce a cunoscut
Oltul în d r u m u l lui, a t â t a a m a i r ă m a s . î n t i n s e , orizontale su­
prafeţe pustii. E parcă ruina t o t a l ă a lumii.
Iar fluviul larg care trece în faţă, t â r ă ş t e în această năruire
t o t universul, aşa c u m pare că p o a r t ă între malurile lui, întreaga
materie a lumii, desagregată. E ca o d e s c ă t u ş a r e s u p r e m ă de
ultimele legi cunoscute, ca o curgere a întregului cosmos din
sine însuşi, u n d e v a în afară. Aşa e, d e a s u p r a acestor întinse
nisipuri, m o a r t e a Oltului, t r a n s f i g u r a t ă .

Ca şi la început, c â n d s'a ivit p e n t r u p r i m a oară în l u m e ,

sub privirile u n o r oameni care duceau acolo pe vârful m u n ţ i l o r
o existenţă aspră şi singuratică ; deasupra acestor întinse nisi­
puri alţi oameni se ivesc, t r ă i n d o d a t ă cu Oltul, ultimele lui
clipe. Ajunşi în preajma marelui fluviu, la începutul după amiezii,
plutaşii au t r a s plutele la m a l , şi a u î n c e p u t să le p r e g ă t e a s c ă
p e n t r u n a v i g a ţ i a mai v a s t ă , care v a începe. Apa D u n ă r i i e a t â t
de largă, î n c â t ei le leagă încă o d a t ă câte p a t r u la u n loc, iar
p â n ă la Olteniţa vor merge necontenit, ziua şi n o a p t e a , fără să
se mai oprească. Uneori, u n remorcher îi a ş t e a p t ă în gura O l t u ­
lui şi îi t r a g e cu m a r e viteză la vale, d a r de cele m a i m u l t e ori
coboară ei "singuri, ca şi p â n ă a c u m , în voia apelor.
O d a t ă cu primele semne ale înserării, p a t r u plute m a r i a ş ­
t e a p t ă să-şi dea d r u m u l , pe apele largi ale D u n ă r i i . Cea d i n t â i
dintre ele, coboară încet printre malurile Oltului, ultimele zeci
de m e t r i . Nisipurile întinse, p a r cheiurile goale ale u n u i p o r t
p u s t i u . Apoi, sub brazii pe care a t â t a vreme i-a adus din inima
m u n ţ i l o r , făcându-i să c â n t e , apele Oltului mor. P l u t a ş i i simt
s u b picioare u l t i m a lor s v â c n i r e ; şi n u m a i d e c â t apele m a i p u ­
ternice ale D u n ă r i i cuprind p l u t a din t o a t e părţile, şi încep să
o p o a r t e la vale. Cea de a doua p l u t ă se desprinde a t u n c i , şi în
clipa când p ă t r u n d e în D u n ă r e , flăcările unui foc au şi început
să pâlpâie în faţă, deasupra apelor.
P e n t r u a nu fi loviţi de v a p o a r e în întunerecul nopţii, plutaşii
a p r i n d pe fiecare p l u t ă u n foc, ţinându-1 p â n ă se crapă de ziuă.
Căpitanii remorcherelor cunosc bine aceste pâlpâiri roşiatice în
n o a p t e , şi când le v ă d venind pe deasupra apelor la vale, le
ocolesc pe d e p a r t e , î n g ă d u i t o r i , d a r şi impresionaţi de misterul
existenţelor aspre şi c i u d a t e , cu care vasul lor negru de fier se
încrucişează.
E întunerec bine, când u l t i m a p l u t ă începe să alunece încet,
p ă r ă s i n d p o r t u l de nisip al Oltului. P ă m â n t u r i l e din u r m ă abia
se mai zăresc, în t i m p ce în auz urcă t o t mai p u t e r n i c foşnetul
uriaş al fluviului. P â n ă în cea din u r m ă clipă, m u r m u r u l Oltului
se mai a u d e în lungul brazilor înfioraţi, apoi d e o d a t ă largile
a c o r d u r i ale D u n ă r i i se revarsă deasupra, acoperindu-1 în î n t r e ­
gime. Cântecul care începe e al fluviului, şi e a t â t de maiestos
în felul cum s t r ă b a t e l u m e a , v a s t , profund şi m u l t i p l u , î n c â t
calea lactee a p a r e deasupra tocmai la t i m p p e n t r u a-i p u t e a
ţine o d e m n ă t o v ă r ă ş i e . I n t r ' a t â t de î n r u d i t cu misterul şi imen­
sităţile, cosmice, e foşnetul m a r e l u i fluviu.
A c u m , pe suprafaţa lui n e m ă r g i n i t melodioasă, p a t r u focuri
roşiatice coboară la vale, p u r t a t e de m u l t i t u d i n e a simfonică a
apelor. O lume începe, ale cărei h o t a r e misterioase s u n t pierdute
în n o a p t e ; nici stelele de pe cer, nici acelea care alunecă pe
fluviu, nu ajung să a r a t e unde se t e r m i n ă apa şi u n d e se află
p ă m â n t u l . Uneori, acesta pare foarte d e p a r t e , când d e o d a t ă un
m a l se iveşte din î n t u n e r e c , acoperit de, sălcii şi foşnind ; alteori,
asemenea maluri vin t o t t i m p u l în u r m a plutelor, ca şi c u m a r
voi să le ajungă, d a r n u se p o a t e şti dacă s u n t a d e v ă r a t e , sau
n u m a i fantome ale lor, care înaintează pe deasupra apelor, plu­
t i n d . In felul acesta merg plutele la vale, î n t r ' o v a s t ă m i g r a ţ i u n e
de * suprafeţe, p r i n t r e hotarele n e l ă m u r i t e d i n t r e a p ă , î n t u n e r e c
şi p ă m â n t ; a t i n g â n d cu brazii lor lungi, în a t â t e a r â n d u r i , irea-v
litatea.
O singură d a t ă malurile se deosebesc din î n t u n e r e c , cu o
feerică preciziune. Ca spiralele de flăcări ale unei nebuloase, t r e c
prin d r e p t u l privirilor luminile din Nicopole, aşezate unele dea»
supra celorlalte, în a m f i t e a t r u l înalt al oraşului. P a r c ă s'ar în<
tâlni Uîldçya In univers, c â t e v a aştre răzleţe*, çu m P o e v ă r a t
 roi de stele, î n ş u r u b a t în j u r u l lui însuşi, ca u n foc strălucitor
de artificii.

U n sgomot surd, u n d u d u i t înfundat de maşini începe să se

a u d ă în n o a p t e , şi d e o d a t ă cei trei ochi ai vaporului, u n u l roşu,
unul a l b şi celălalt verde, se zăresc în faţă, a m e n i n ţ ă t o r i . Cuprinşi
de t e a m ă , plutaşii se reped la focurile de la u r m ă , le a d a u g ă
.aşchii noi şi le a ţ â ţ ă , făcând să li se ridice m a i sus flăcările,
ca şi c u m s'ar s t r ă d u i , în felul acesta, să sperie u n m o n s t r u , u n
d u h r ă u al apelor şi al nopţii. Şi în a d e v ă r , ochii balaurului se
întorc încet în a l t ă p a r t e , iar u m b r a lui neagră şi m ă t ă h ă l o a s ă
alunecă în lungul malurilor, pe d e p a r t e .
Cândva, o î m p u ş c ă t u r ă r ă s u n ă pe malul bulgăresc, şi ecourile
ei se d u c în valuri pe deasupra dealurilor, de parcă a r încerca
să măsoare, în aceste lungi clipe, marile întinderi ale nopţii.
De u n d e v a de d e p a r t e , de foarte d e p a r t e , de u n d e u l t i m u l ecou
s'a oprit, pare că vin înapoi, abia nedesluşite, h ă m ă i t u r i de câini,
a r ă t â n d î n t r ' u n fel nostalgic şi imens, c â t de n e m ă r g i n i t ă e lumea
şi n o a p t e a , şi c â t de misterios cuprinsul lor.
Şi din n o u e linişte pe m a l u r i şi peste a p e . N e c o n t e n i t plutele
a l u n e c ă la vale, iar cele p a t r u focuri a r d în n o a p t e , d e a s u p r a
acestor întinse s i n g u r ă t ă ţ i . A m a i fost p a r c ă o d a t ă în v i a ţ a
apelor o î n t â m p l a r e a s e m ă n ă t o a r e . D i n adâncimile lor, printre
trunchiurile orizontale şi legănate ale brazilor, ca o flotă de
catarge a d o r m i t e , o a m i n t i r e încearcă să r ă z b a t ă la s u p r a f a ţ ă ,
t t o t m a i s t ă r u i t o a r e . A m a i fost parcă o d a t ă de m u l t , o n o a p t e
la fel cu aceasta, în î n t u n e r e c u l căreia focuri roşiatice a r d e a u ,
d e a s u p r a unor m a r i s i n g u r ă t ă ţ i , sub stele. E r a a p r o a p e ca şi
a c u m , acolo în u r m ă , pe crestele de pe care unele din ele a u por­
n i t . Acolo, în î n d e p ă r t a t u l Ardeal, u n m u n t e t r a g i c se ridică
sub cer, ca u n a l t a r uriaş, i a r d e a s u p r a lui, în clipa aceasta chiar,
flăcări roşiatice îşi a r u n c ă p o a t e , marile lor pâlpâiri pe dea­
supra culmilor, p â n ă d e p a r t e . S u b l u m i n a lor s t r a n i e , voşlobe-
narii d o r m şi în n o a p t e a aceasta, în s t r â m t a lor colibă, ca î n t r ' o
b a r c ă , deasupra celui m a i înalt t a l a z al oceanului de p i a t r ă
încremenit..
De j u r împrejurul acestor aspri şi singuratici m u n ţ i , se află
ţ a r a întreagă, şi pe întinsul ei milioane de oameni d o r m , pe p ă ­
m â n t u l gol, lângă respiraţia lui caldă şi uriaşă, s u b larga r o t i r e
a constelaţiilor de v a r ă , I a r aici, alţi oameni au a d o r m i t de ase­
meni, deasupra unei i m e n s i t ă ţ i lichide, c u r g â n d n e c o n t e n i t d i n -
t r ' o p a r t e în alta a lumii.
De la u n t i m p , lucesc în n o a p t e a t â t de m u l t e stele, d e a s u p r a
şi d e d e s u p t u l plutelor, de j u r împrejur, î n c â t pare că marele
fluviu a pătruns în cele din urmă, ţn cer, Largul lui şuvoi revarsă
a c u m oamenii şi brazii printre stele, ca pe nişte meteori ciudaţi,
ducându-i t o t mai a d â n c în cosmos.

In n o a p t e a aceasta, care şi-a desfăcut splendoarea, de la u n

c a p ă t la altul al lumii, ca o c r i z a n t e m ă gigantică, oamenii d o r m .
Iar marele fluviu îi p o a r t a în zumzetul lui imens, d e p a r t e , printre
stele.
GEO BOGZA
 C Â N T E C E DE G A L E R Ă

SOMN FERICIT

P e sub platouri
F ă r ă ecouri,
Sub piscul visului
In fundu-abisului,
Zăceţi nesfârşit
In somn fericit
F ă r ă sbor —• fără zare,
F ă r ' o cută pe frunţi
F ă r ' o boare din m u n ţ i .

Deschidă-se 'n raze

Lucarna albastră,
Coconi de atlaze !
Boeri d u m n e a v o a s t r ă !

Bolţile scunde v ' a s c u n d şi feresc

De ce risipire
Stelele 'ntoarse moloz în p e r e t e ?

Apele-şi duc mâlul m ă n o s

In legănătoare neştire
Mai jos, t o t mai jos
Bogate, încete.

Frunzele, ierburile n u m a i a u "glas,

L a praznicu-i î m p ă r ă t e s c
P ă m â n t u l le ghiftue, gras
Şi 'n a p u s
Din ele, sătulele, nu m a i ţâşnesc
(El nu m a i trimite
In sus)
Măcar desnădejdile sburătoarei
Sau t u l b u r a t ă , în aer, vreo u n d ă .

Şi b u n ă , de-a g a t a , ispita răcoarei

Scufundă,
In t i m p ce domoale şi văile
Coboară mereu înnecându-vă căile.

A r u n c a ţ i - v ă 'n sus, a r u n c a ţ i - v ă golului !

Veţi cădea sigur, t o t pe p ă m â n t .
Ah, desghiocate crustei nămolului
Tâmplele-arzânde-ar merita p u ţ i n v â n t .

Mai legănaţi zurgălăilor

Suavele clinchete m i c i ?
Priveliştea zace de t â n g ă molâe —
Luaţi-o singuri, cu fulgeru 'n b i c i . . .

Centauri de p i a t r ă pe-un t ă r â m de pitici,

P r ă v ă l i ţ i între voi, ostateci aici,
Noi m u n ţ i i cu faţa în ceaţa văilor,
Cu umerii în clisa văilor,
De ce vă plângem, de ce v ă silim?
— B l e s t e m a t fiecare p r ă b u ş i t să r ă m â e
Noi nu, — noi piscurile ni le-asvârlim
Spre cerul v o s t r u , să-1 spargă 'n călcâe,
Să fulgere-odată, să vă t r e z i m . . .
 NEUE ORDNUNG

Strivind-o ' n t r e a c ă t pe privighetoare

Ce din aripi, a m o a r t e , m a i b ă t e a ,
Catârca se'nţelese c â n t ă t o a r e :
Ea, cântătoarea, o aplauda !
R ă s p u n s d â n d răgetului valea, m u n ţ i i ,
Vieţuitoarele-i d ă d u r ă n i m b .
Şi'n înserare, cu'nclinarea frunţii,
Şi-au p u s , cuminţi, urechile de schimb.
â
Ca pe-un tufiş de s m e u r ă înaltă
Urşii'n p ă d u r i pe soare-au t ă b ă r î t
Şi d i n t r ' o noapte-a zării în cealaltă
Nu i-a fost n i m ă n u i nici t e a m ă , nici u r î t .

Altarul nou era u n surd j ă r a t e c

Ce r u m e n e a •— de vii — columbii 'nvinşi ;
Şi doar a r s u r a - a m a r ă , doar fumul hieratic,
Nelinişteau târcoalele de lincşi.

Spre s u b t e r a n e mlaştini, cu m u g e t de huilă

Cavernele gigantului c o r n u t
T â r a u spre ele, să-1 înnece ' n silă,
Captivul fald de slavă a l cerului c ă z u t .

Trufaş pe-a ceţurilor rândueli m a i m a r e ,

Sorbea tot cerul, jos, u n a b u r clăpăug;
Bovinele treceau drept sburătoare
Iar sburătoarele — trăgeau la jug,
 REFUGIUL DIN MUNTE

— B u n ă vreme m ă t u ş ă ,
T o t aşa-ţi zice: m u m a p ă d u r i i ?
— M u l ţ u m i m d u m i t a l e , Strai de cenuşă,
T o t mere acre în cerul gurii?

— B u n ă rouă, doar v o u ă , pitici, ghiocei!

B u n ă d i m i n e a ţ a , frumoşii mei,
Frumoşilor şi moşilor-voioşilor !
F u g i n d ca o u m b r ă fără chip, fără n u m e ,
Din l u m e , de u r î t u l de lume,
A m r ă t ă c i t s t r i g â n d u - v ă , a m răguşit.
Auzisem p ă d u r e a de voi c u m r ă s u n ă .
F ă r ă potecă şi fără lună
Toată noaptea a m rătăcit.

— Fie-ţi inima b u n ă !
Bine-ai v e n i t !

— Oh, pitici ghiocei clopoţei,

în zadar v ' a m găsit.
Zorii ' n c r u n t a ţ i , delà s t â n c ă la s t â n c ă .
Voaluri m u i a t e în sânge aruncă :
Hiietul din p r ă p ă s t i i şi-aici înghite
Splendorile brazilor măcelărite
T r ă s n e t u l ca u n t a u r
Le ia 'n coarne d e - a r a m ă şi aur
V â n t u l le duce ca fânul în furcă
Moartea, cu fulgere, şi la voi u r c ă , , ,
Peste culmi, peste râpile m u n ţ i l o r grei
P r i n ceaţa care b ă t e a putinei
T r e c â n d p u n t e a ciclopilor, sus în ţ a r a b ă t r â n ă ,
M'a a d u s , călăuză, l ă t r a t u l din s t â n ă .
D a r ce t r i s t e şi-aici
Oh, pitici
Ghiocei, c l o p o ţ e i . . .

— E ş t i d e p a r t e , ai făcut cale lungă.

Ce vedenii te m a i a l u n g ă ?

— Ziua cade l u p t â n d şi nimic n'o alină,

Peste roua din piscuri, peste glodul din t u r m ă ,
Vine n o a p t e a din văile fără l u m i n ă . . .
Să ne g â t u e , noaptea ne aleargă din u r m ă -

— D e - a c u m l u m i n a t ă fie-ţi inima s u m b r ă !
Vezi zânele rele
Să nu t e înşele,
F r a t e A b u r - î n - S d r e n ţ e şi fugar din n o r o i !
. . . Dacă mi eşti t u negura, d a c ă nu eşti strigoi
Bine-ai venit, d o m n u l e U m b r ă !
D r u m u l de-1 ştii
De ce să m a i v i i ?
Iubeşti g h i o c e i i . . . R ă m â i !
V â n t o a s e m a r i ne-au ţ i n u t s u b călcâi, »
F u r t u n i şi la noi b â n t u i r ă din g r e u :
Ridică-te t u să ne fii curcubeu
Şi peste zdrobitele codrului zale
Desfă-le să cânte culorile t a l e . . .

U n b u c i u m t e - a ş t e a p t ă cu g â t u l prelung.
Mulţimile lui, de voci limpezi, te-ajung
Şi neîncetat vor p ă t r u n d e
P e urmele tale o r i u n d e . . .
F u g a r , te-ai întoarce, căci u m b l ă nesaţul
Din nou să le-auzi, d u p ă tine cu l a ţ u l . . .
Ai pleca p e n t r u veacuri şi-ai veni 'n s ă p t ă m â n ă
Trecând p u n t e a ciclopilor — către ţ a r a b ă t r â n ă
P r i n n o a p t e a de voci neştiute, dintâi,
De care p ă d u r e a r ă s u n ă . . . R ă m â i
S ă sui cearcăn liber pe cer d u p ă ploi
Şi-o să-ţi t r e a c ă urîtul de lume la noi.

— Oh, urîtul de lume, piticii mei !

Ghioceii mei proaspeţi
Ghiocei, clopoţei.
. . . Bucuroşii de oaspeţi,
Voioşii de e i !

E u m a r e şi s t r â m b , cui să cer să m ' a s c u n z ă ?

B ă t r â n şi ursuz, cui să cer să m ă ' n d u r e ?
S u n t de oase, prea bunilor, îngropat în o s â n z ă . .

— E ş t i acasă la tine şi ' n t r ' u n m u g u r e crud

Uncheşe prietene ! Somnul stă să te f u r e . . .

— S u n t a m e ţ i t , vrăjitorilor, abia să a u d .

— Ai d a t de z ă p a d ă , t e - a r u n c ă
Şi-adormi în dogoarea zăpezii.
Ce cald e în sarica-i b u n ă ş i - a d â n c ă :
A ' n d e s a t soarele p u t e r e a amiezii.
E ş t i acasă la tine, eşti u n m u g u r e crud,
Culcuşul t e - a ş t e a p t ă : sub o veştedă frunză
Uriaşule F a ţ ă - d e - c e a r ă . . .
Iar m â i n e , la noi, va fi p r i m ă v a r ă !

Şi Abur-în-sdrenţe, îngâna să r ă s p u n z ă
Topindu-se 'n vârfuri, visând să m u r m u r e :
— Rouă b u n ă , n o a p t e b u n ă , p ă d u r e . . .
 M E S A J
Aş găsi p e n t r u piatră noi tăişuri de sapă
V'aş întoarce 'n f â n t â n ă , vii, izvoarele basmelor
Aş u m b l a d u p ă leacuri peste m u n t e l e iasmelor
V ' a ş aduce 'n pustie pâini, burdufuri cu a p ă ,

P e n t r u voi, la iertare d u h u l d r e p t l-aş împinge

V'aş desface din t â m p l e chinga 'ncinsă a fierului,
Arzătoarelor bice şi blestemelor cerului
Le-aş muia 'nfricoşarea şi urgia le-aş stinge,

Şi clădite cu sânge şi călite în fiere

Spre barajele visului, p u r u r e a faur,
Mi-aş urca şoimii robi, cu cimentul de a u r :
D o a r m â n d r i a 'n tristeţe, n u m a i mila 'n durere,

Şi v ' a ş lua s t â r v u l u m b r e i r ă s t u r n a t e prin ş a n ţ u r i

Proiectându-i c o n t u r u l în vecia-aurorelor
Ridicând peste vreme scunda pulbere-a orelor,

Ucigaşilor ! D a c ă nu m ' a ţ i ţine în l a n ţ u r i . . .

CICERONE THEDORESCU
 P À C A T

Am cunoscut cenuşa t o p i t ă în sânge

P u s t i u l p â n ă la Cer
Iar mâinile oarbe
întinse spre Tine
Au pipăit e t e r n i t a t e a , zadarnic.

Ingenunchierea, p â n ă ia sânge
P â n ă la leşin
A r ă m a s p i a t r ă de m o r m â n t
P e rugăciunea t r i s t ă ca m o a r t e a .

In n o a p t e g e m ă t u l n ' a v e a ecou
G â n d u l n'a prins v i a ţ ă
Lacrimile s'au întors în inimă
Plumb topit
Pecetluind p ă c a t u l .
D o a m n e , dă-mi mângâierea stelelor
înfiorarea deslegărilor
D ă - m i D o a m n e r ă s ă r i t u l soarelui
D o a m n e lumina Ta, lumina T a . . .

I N T U X E R E C

Intunerecul era a d â n c şi fără de glas.

Gândurile te c ă u t a u
P e tine v i a ţ ă din v i a ţ a mea.
înfiorată 'n n o a p t e t e - a m s t r i g a t
N ' a r ă s p u n s decât spaima mea.
Mi-e groază de pustiu
Sufletu-mi te imploră să exişti
Te imploră să r ă s p u n z i .
Amintirea să fie t o t ,
U i t a r e a să fie încheiere?
Mi-e groază de p u s t i u
Nu lăsa n o a p t e a să cadă
De p l u m b asupra m e a .
S u n t în g e n u n c h i
Sufletul deschis e n u m a i a ş t e p t a r e
Durerea încă p o a t e fi u n început
C u v â n t u l aspru o i e r t a r e .
D o a m n e , binecuvintează fiinţa mea
Fie chiar cu o pedeapsă.

V I S

Chemările s'au potolit,

Multe s u n t glasurile
Sub liniştea deplină
A rugăciunii î n c e p u t e .
N u - m i vorbi în şoaptă
Nu vreau decât t ă c e r e ,
P a s u l t u t u r o r e greu
Şi glasul loveşte.
Mâinile lor cerşesc p ă m â n t
Chemând zădărnicia.
Să vie, dacă vrea, visul viu,
Să vie, p o a t e , u m b r a lui,
Să vie cine ştie bine
Că mi-e frate.
L a colţul înserărilor
Vom a ş t e p t a a l ă t u r i
Acelaşi r ă s ă r i t de soare
Şi nimeni nu v a b ă n u i
Că s u n t e m doi.
 T I M P

A m c h e m a t T i m p u l , scoică m u r m u r ă t o a r e
Vâjâind descântul nesfârşit şi gol
Prin locuri odinioară vii.
Uşile deschise n ' a u şoptit, n ' a u g e m u t
Blând m ' a u lăsat să p ă t r u n d în ani de praf.
Cunoşteau minciuna cuprinsă în sosire şi plecare.
A m v ă z u t u m b r e stinse
Măşti străine mie
î n t â m p i n ă r i uimite în sborul de cenuşă
Al moliilor speriate.
L u m i n a funerară
A t r e m u r a t , ecou trezit,
Efemerul c â n t de râs şi plâns
Neînţeles a c u m .
Ferestrele desgolite, pleoape fără gene,
A ş t e p t a u încremenite spre cerul nemişcat.

Pe p a t , amintire n u p ţ i a l ă ,
O haină de a r g i n t
Sta t r â n t i t ă ca un înger m o r t .

PĂDURE

N ' a i a u z i t şoapta pădurii

L e g ă n a t ă sus de bolta sfântă,
N ' a i auzit glasul pădurii
Inălţându-ţi numele
Tainic şoptit
Tainic legat de tine
Comoară de veci a d â n c i t ă
Sub mângâierea caldă a putreziciunii
Ca rădăcinile pădurii sub p ă m â n t ?

N ' a i simţit cazna p ă d u r i i de-a se mişca

L u p t a pomilor de-a se desprinde
N ' a i s i m ţ i t v â n t u l t r e m u r â n d în pânza frunzelor
V â n t u l îndoind s ă l b a t e c
T r u n c h i u l ancoratelor c a t a r g e ?

N ' a i s i m ţ i t lunecarea norilor

P e golful r ă s t u r n a t al cerului
F u r t u n ă fără valuri, furtuna plecării?
HENRIETTE YVONNE STAHL
 ZI DE PETRECERE
Petrecerile la Giacomo Rossi nu se resimţeau deloc de criza
vremii. Principiul italianului era ca a t u n c i când faci o masă —
în ciuda războiului —• musafirii s'o ţie m i n t e . Şi, î n t r ' a d e v ă r ,
cine m â n c a o d a t ă în casa lui, nu n u m a i că ţinea m i n t e , dar dorea
să m a i vie, şi c â t de repede.
Giacomo Rossi nu se putea vindeca de « viciul » acesta —•
c u m îl n u m e a A n e t a •— potrivit m a i cu seamă cu t i m p u r i nor­
male, al chefurilor, al plăcerii de a vedea strânşi în j u r u l lui,
m ă c a r o d a t ă pe lună, prietenii •— m a i a p r o p i a ţ i sau mai d e p ă r t a ţ i
•— ca să m ă n â n c e şi să bea cu ei.
— Ma perche t r ă i m o altfel, per bacco ! protesta el, când
Aneta îl ruga s'o lase mai încet cu invitaţiile.
Şi apoi a d ă u g a în italieneşte •—limbă pe care t â n ă r a lui ne­
v a s t ă o învăţase repede, t o t a t â t de bine ca şi pe cea rusească.
— E i , Anicuţă, nu t e s u p ă r a şi t u , aşa a m fost î n v ă ţ a t din
copilărie. La noi acasă, când trăia t a t a , masa era întinsă în per­
m a n e n ţ ă , p e n t r u oricine !
—• D a , d a r astăzi nu m a i s u n t timpurile acelea. Şi apoi, de
ai invita n u m a i prietenii noştri, n ' a r fi nimic. D a r ce c a u t ă t o ţ i
ceilalţi, pe care nici nu-i cunosc c u m t r e b u e , oameni care d u p ă
ce se îndoapă cât pot, se duc să ne bârfească, r â z â n d că s u n t e m
nişte proşti !
—• Nu-i nimic, lasă-i să r â d ă ! Aşa îmi place mie să fiu ! î n t o t ­
d e a u n a a râs cineva în u r m a mea, d a r c a m s t r â m b , d u p ă ce l-am
h r ă n i t ! Mai bine să r â d ă de noi că le-am d a t de m â n c a r e , decât
că nu le-am d a t . Noi r ă m â n e m cu plăcerea noastră, ei cu a lor.
Ăsta e principiul meu şi b a s t a !
N ' a r fi fost nimic dacă Giacomo s'ar fi m ă r g i n i t n u m a i Ia
aceste chefuri în familie •— mai avea însă u n obicei. Când se
ducea prin oraş, D u m i n e c a , la vreo cafenea sau într'o vizită în­
t â m p l ă t o a r e , nu se p u t e a să nu se întoarcă, la p r â n z , n e t a m - n e -
s a m , cu un musafir d u p ă el, de cele mai multe ori u n p â r l i t flă­
m â n d , care înfuleca de o băga în sperieţi. E r a iute Ia i n v i t a t
F

Giacomo Rossi şi c â t e o d a t ă recunoştea că greşise, cerându-şi

iertare delà soţia lui, d u p ă plecarea musafirului.
— Scuză-mă şi t u , A n i c u ţ a , nici nu m i - a m d a t seama c u m l-am
i n v i t a t . De abia a m deschis gura că m ' a m şi p o m e n i t cu el d u p ă
mine !
Şi ca s'o împace, lua chitara din cui şi începea să-i c â n t e .
Ce p u t e a face A n e t a ? Cu t i m p u l , se î n v ă ţ a s e cu slăbiciunile
lui şi începea să-i placă şi ei v i a ţ a a s t a de boem, darnic şi n e p ă ­
sător faţă de ziua de m â i n e , deşi o p r u d e n ţ ă î n n ă s c u t ă •— m o ş t e ­
nită delà t a t ă l său, m u n t e a n u l sgârcit la v o r b ă şi la faptă — o
îndemna m a i c u r â n d la socotirea banilor, ca să încropească şi ei
o d a t ă u n fond serios de rezistenţă, fără de care t e aflai la chere­
m u l vremurilor. Sîava D o m n u l u i , câştigau bine de când se s t a ­
biliseră la P e t r o k o k i n o , belşugul d o m n e a în casa lor, cu t o t
războiul. Visul ei n e m ă r t u r i s i t era să-1 convingă o d a t ă şi o d a t ă
pe Giacomo să se întoarcă în R o m â n i a , iar acolo să c u m p e r e o
c ă s u ţ ă , c â t de mică, în care să-i prindă b ă t r â n e ţ i l e . D a r p e n t r u
m o m e n t războiul ţinea în suspensie t o a t e planurile, aşa că ziua
petrecerii era binevenită, să le m a i desmorţească sufletele. Avea
d r e p t a t e Giacomo, v i a ţ a t r e b u e t r ă i t ă p e n t r u ea însăşi, iar plă­
cerea de a petrece nu are nevoie de o r ă s p l a t ă din afară, a acelora
care beau şi m ă n â n c ă pe socoteala t a .
Deosebirea prea mare de v â r s t ă dintre ei — oricât de copi­
lăros se a r ă t a uneori b ă r b a t u său — o împiedeca pe A n e t a să-1 j u ­
dece aşa c u m o tăia capul. Nu era sigură când avea d r e p t a t e
şi când n u . Ii rămăsese, p e n t r u t o t d e a u n a , în faţa lui, sfiala de
fetiţă din primele zile ale cunoştinţei de acolo, din ţ a r a ei, şi —
î m p r e u n ă cu Mario şi cu Carolina, ca u n a l t copil r ă s f ă ţ a t al u n u i
p ă r i n t e b o n o m •— îi zicea m a i c u r â n d « P a p a », decât să-1 cheme
pe n u m e . I n t i m i t a t e a dintre ei, chiar, se afla sub semnul acestui
respect pe care i-1 p u r t a şi niciodată A n e t a nu se întrebase d a c ă
î n t r ' a d e v ă r a m e ţ e a l a care o î n d e m n a s e la a v e n t u r a de a c u m
zece ani se p u t e a n u m i « dragoste » — aşa c u m se vorbeşte prin
r o m a n e . Apropiindu-se de treizeci de ani, adică de m a t u r i t a t e ,
A n e t a Rossi a p r o a p e că nici nu se m a i recunoştea în imaginea
de a l t ă d a t ă , a unei fetiţe p r o s t u ţ e , r ă t ă c i t e p r i n t r ' o Capitală ea
însăşi nu t o c m a i grozavă, î n s p ă i m â n t a t ă la t o t pasul de s u r p r i ­
zele vieţii.
Călătorise, văzuse fel de fel de oameni, pricepuse m u l t e şi
devenise o femeie a ş e z a t ă , care j u d e c ă lumea î n t r ' u n fel m a i cu­
prinzător. R o m â n c u ţ a de odinioară dovedise o uimitoare p u t i n ţ ă
de a d a p t a r e la o v i a ţ ă pe care nici în vis n ' a v u s e de u n d e s'o
p r e v a d ă . E r a şi p u ţ i n m â n d r ă din cauza a s t a — de o m â n d r i e
a m e s t e c a t ă cu r e c u n o ş t i n ţ ă p e n t r u străinul care-i dăduse prilejul
şă-şi schimbe soarta, Çe a r fi devenit ea acolo, lângă soră-sa.
u r m â n d să se ducă la magazinul de croitorie? In cel m a i b u n caz,
s'ar fi m ă r i t a t cu v r e u n meseriaş destoinic din cartier şi a r fi dus
o v i a ţ ă umilă, neştiutoare, a t u t u r o r fetelor de seama ei. Astăzi
însă, nu n u m a i că ştia a t â t e a , dar lumea îi descoperea şi... t a ­
lente ! în meseria pe care o î n v ă ţ a s e lângă Giacomo Rossi (care,
n u m a i d u p ă o lună de şedere î m p r e u n ă , o pusese la lucru, aşa
c u m făcea cu t o ţ i de prin preajma lui, aşa c u m îi era obiceiul).
A n e t a prinsese n u m a i d e c â t pasiune p e n t r u ocupaţia a s t a şi
când văzuse că e în stare să facă ceva b u n , se simţise u r c â n d
câteva t r e p t e în rosturile vieţii sale, fericită că nu-şi dă de ruşine
profesorul. Fusese u n alt m o t i v p e n t r u Carolina ca s'o invidieze.
Din prima zi o primise cu ostilitate, b ă n u i n d că de a s t ă d a t ă t a t ă l
ei nu adusese în casă o femeie ca celelalte, dinainte. Cât avuse de
l u p t a t şi cu fata a s t a capricioasă, î n c ă p ă ţ â n a t ă , care t r e m u r a
mereu să nu-i fure dragostea părintelui !
Giacomo Rossi venea uneori şi le găsea certându-se la cuţite,
g a t a să se încaere ; cu greu reuşea să facă pace între fiică şi o
n e v a s t ă a p r o a p e de aceeaşi v â r s t ă . Carolina se mai potoli însă
d u p ă măritişul ei cu Aristide, ceea ce nu însemna că certurile nu
izbucneau între ele, din când în când, la fel de violente, cu t o a t e
că « intrusa » — cum o n u m e a Carolina pe A n e t a la furie — avea
cu « P a p ă » u n copil mare de opt ani.
T o t A n e t a se a r ă t ă p â n ă la u r m ă m a i î n ţ e l e a p t ă , î n v ă ţ â n d
c u m să ocolească neînţelegerile fără să r e n u n ţ e la p u n c t u l ei de
vedere. îşi câştigase cu greu drepturile de m a m ă în casa lor —
chiar dacă era o m a m ă vitregă şi a t â t de t â n ă r ă . Şi pe t ă r â m u l
« artei » o întrecuse, domeniu în care Carolina avuse î n t â i e t a t e a
n e c o n t e s t a t ă . Cu a m b i ţ i a ei de a pricepe şi cu hărnicia în care n'o
întrecea nimeni, Aneta o lăsă în u r m ă d u p ă vreo trei ani de s t r ă ­
d u i n ţ e . Carolina — mai neglijentă, r ă s f ă ţ a t ă — se resemna să
treacă la rolul secundar, de a j u t o a r e .
A d e v ă r u l era că simţeau t o ţ i influenţa lui Giacomo Rossi, şi
cu a t â t mai m u l t ea, care-i sta a t â t de a p r o a p e . Ii modela pe
nesimţite d u p ă felul lui de a fi. Optimismul, e x u b e r a n ţ a lui erau
molipsitoare. In casa lor domnea mereu cântecul şi voia b u n ă .
De fapt, sufleteşte, P a p ă era cel m a i t â n ă r ins al grupului lor.
Nu-1 biruiau decât cu greu necazurile, eşecurile, iar sprinteneala
lui sufletească nu era inconştienţă, ci p u t e r e de v i a ţ ă . Ii plăceau
petrecerile, dar şi m u n c a , p â n ă la e x t e n u a r e . Uneori nu se des-
lipea de m ă s u ţ a lui de lucru p â n ă n o a p t e a târziu, când t o a t ă
l u m e a plecase de m u l t .
Osmanii se trezea cu el, la p o a r t ă , că-1 b a t e pe umeri. T r e ­
sărea speriat.
— Ascolta, Osmano, apre la p o r t a !
— Cum, d o m n u ' maister nu plecat i n i a ?
 — No, a m m o a v u t o u n a buona inspiraţione ! B u o n a n o t t e ,
Osmano !
Bineînţeles, tot ce lucra peste ora h o t ă r î t ă , îi era p l ă t i t cu
b u c a t a . Intre dorinţa îmbogăţirii — care-1 f r ă m â n t a mereu — şi
înclinarea spre v i a ţ a veselă, italianul muncea m a i cu îndârjire.
Şi omul acesta, n u m a i energie şi veselie, se înfuria pe u n necaz
oarecare ce se î n c ă p ă ţ â n a de-a-curmezişul vieţii sale.
- Che v à al diavolo s u p ă r a r e a asta ! N o n lo posso s u p o r t a r e !
ţipa e x a s p e r a t de î n c u r c ă t u r i . Şi când avea u n conflict m a i com­
plicat cu cineva lăsa t o t u l b a l t ă , preferând să p i a r d ă d e c â t să-şi
facă sânge r ă u . Avea p u t e r e a să î n t o a r c ă , p r i n t r ' u n gest n e p ă s ă ­
tor, barca vieţii sale din vâltorile costisitoare, ca s'o îndrepte, iar
pe v a d u l liniştit al râului, în s u n e t de muzică însorită.
In felul acesta, cu t o a t e că b o m b ă n e a c â t v a t i m p , a m i n t i n -
du-i c â t t r e b u e să muncească p e n t r u astfel de mese — deşi era
a j u t a t ă cu spor de Filoména, b ă t r â n a lor servitoare — A n e t a le
pregătea cu însufleţiie, în spiritul b ă r b a t u l u i ei.
î n v ă ţ a s e să-i gătească t o a t e specialităţile care-i plăceau şi,
bine înţeles, inevitabilele m a c a r o a n e , al căror secret nu fusese t o c ­
m a i a t â t de uşor de aflat. Abia d u p ă a t â ţ i a ani de convieţuire,
Aneta reuşise să se perfecţioneze în p r e p a r a r e a macaroanelor —
din care P a p a consuma la masă u n castron m a r e c â t un lighean,
castron p ă s t r a t a n u m e p e n t r u el.
Asta n u m a i d u p ă ce dăduse de m a d a m Pellegrini, o gospo­
dină p r i c e p u t ă în b u c ă t ă r i e italiană, care-i a r ă t a s e e x a c t c u m
t r e b u e să d r ă m u i a s c ă t o a t e p e n t r u ca sosul să aibe u n a n u m e
gust, aşa c u m se gătea în ţ a r a lor de b a ş t i n ă . De a t u n c i , în fiecare
D u m i n e c ă , delà m a s a lor macaroanele cu sos şi p a r m e z a n nu lip­
seau, stropite de către P a p a cu un «vino nero » v â r t o s , c â t se p u t e a
m a i vechi. Şi t o c m a i macaroanele astea — n u le-ar m a i fi g ă t i t
ea ! — îl împingeau pe Giacomo Rossi să-şi a d u c ă mereu câte u n
musafir pricăjit, ca să i le guste şi ca să-şi laude n e v a s t a în faţa lui.
— E i , che părere ave t e ? Aşa e che sono squisite? Mia n e v a s t a ,
care e r o m e n a , le-a facut-o ! N o n credete ? E uno miracolo, q u -
esta n e v a s t a di m è . U n vero miracolo ! Opera di a r t e ! L a mia
n e v a s t a e u n a a r t i s t a ! Ancora u n a farfurie?
Şi A n e t a m a i u m p l e a o d a t ă farfuria musafirului, m ă g u l i t ă
şi nu prea.
— O, venite s a p t a m u n a alalalta, mia nevasta sa fare a n c h e
« gnocchi » à la Bolognese e s p a g h e t t e à la N a p o l i t a n a ! U n m i ­
racolo, venite !
A n e t a îi făcea s e m n cu disperare, şi P a p a îşi ştergea m u s t ă ţ i l e
de sos, t u ş i n d încurcat...
însuşi Giacomo Rossi se m i n u n a când vedea c â t de m u l t
evoluase r p m â n c u ţ a de odinioară, pe care p o a t e că o luase cu
sine nu t o c m a i cu g â n d u r i de convieţuire veşnică, felicitându-se
p e n t r u multiplele ei t a l e n t e nesperate —• delà domeniul figurine­
lor, p â n ă la acel culinar. Macaroanele, pe care le găsea î n t o c m a i
cu cele din p a t r i e , îl făceau să ofteze şi să repete, p e n t r u a s u t a
şi a mia o a r ă :
— O, Anicuţa, m e r i t a che ti p o r t o in Italia ! Vedi Italia e
poi more !
A t u n c i suspina şi ea, neştiind încotro o t r a g e dorul m a i p u ­
t e r n i c : acasă, sau pe meleagurile acelei p a t r i i a d o p t i v e , pe care
î n t r ' a d e v ă r a r fi voit s'o cunoască, încununându-şi ambiţiile cele
mai tainice.
*

P r i m u l dintre i n v i t a ţ i sosea monsieur J u a b e r t , francezul

pripăşit pe la mesele lor n u m a i de o lună încoace, cel m a i recent
dintre mâncăii aduşi fără a v e r t i s m e n t de Giacomo Rossi.
Când A n e t a apărea în a n t r e u , el se înclina ceremonios, îi să­
r u t a m â n a , apoi îi oferea — cu graţie şi u n c o m p l i m e n t — ne­
lipsitul b u c h e t de flori.
— P e r m i t e ţ i , signora Rossi, une mic, prea mic a t e n ţ i u n e . Cât
de bine a r ă t a ţ i !
Deşi îi venea să r â d ă , Aneta nu putea ascunde în clipa aceea
că era mişcată de a t e n ţ i a nostimului francez. Avea omul acesta
ceva care t e împiedeca să-1 bruschezi. Şi m a i ales ceva care m ă ­
gulea femeile. Oricum, monsieur J a u b e r t r ă m â n e a cel mai c u m ­
secade dintre musafirii î n t â m p l ă t o r i din vremea din u r m ă , cu
distincţii — deşi şifonate — simpatice.
Mai ales când vorbea franţuzeşte cu Giacomo, se vedea cât
de colo deosebirea: franceza b ă r b a t u l u i ei era aspră, ciuntită, în
obişnuitul lui jargon, de accente false. P e când a lui monsieur
J a u b e r t era melodioasă, delicată, de o nobleţe inexplicabilă în
t o n u l ei ridicat, emfatic. Iar în ruseşte, vorbea destul de bine,
deşi îşi p ă s t r a accentul francez şi scâlcea limba c â t e o d a t ă —
la fel ca Giacomo Rossi.
N u cu m u l t m a i înalt decât ea — care era foarte mică
bondoc, afectat, îşi cufăţea cât p u t e a m a i bine c o s t u m u l lui
negru, lustruit, nepereche, fiindcă vesta părea a u n u i frac mai
vechi iar haina, albită pe la revere şi b u z u n a r e , avea altă n u a n ţ ă
d e c â t pantalonii. In picioare p u r t a pantofi de lac teribil de u z a ţ i ,
cu ghetre de o coloare incertă —- iar pe cap u n melon c i u d a t de
nou, care părea abia scos din cutie.
Z â m b i t o r , politicos, cu b ă r b u ţ a a s c u ţ i t ă î n c a d r â n d un obraz
r o t u n d însă nu r u m e n , ci scofâlcit de mizerie, « profesorul » t r e ­
cuse de cincizeci de ani, d a r nu r e n u n ţ a s e deloc la cochetăria
specific franceză şi privirea de b ă t r â n n e c u m i n ţ i t îi licărea pof-
ticios, în ciuda pungilor groase de sub ochi şi a mersului c a m
l ă b ă r ţ a t de hernie.
Vag profesor de franceză, astăzi şomeur, se l ă u d a că fusese
doar prin case m a r i — conţi şi b a r o n i —• cărora nu n u m a i că le
predase limba civilizaţiei, ci le ţinuse loc şi de confident. U n
r ă t ă c i t al lumii şi el, care ţinea să reprezinte cu cinste faima
ţării sale, de care era conştient şi m â n d r u . Spiritual, n u lăsa
niciodată o vorbă neîntoarsă, fie şi cu riscul de a nu o nimeri c u m
trebue.
Chiar p r i m a oară, « don J o b e n » — c u m îi spunea Mario —
nu venise fără flori. R i d i c a t delà o cafenea de către Giacomo
Rossi, ca să-1 a d u c ă la o porţie de m a c a r o a n e aşa c u m oftase
franţuzul că n u m a i mâncase de ani de zile, t o c m a i din Cartierul
L a t i n , monsieur J a u b e r t se oprise în d r u m şi-1 silise să a ş t e p t e
câteva m i n u t e . Crezuse că s'a dus u n d e v a , d a r profesorul r ă s ă ­
rise t r i u m f ă t o r de d u p ă u n colţ cu u n b u c h e t de flori în m â n ă ,
c u m p ă r a t la repezeală, —• b u c h e t pe care îi ceruse permisiunea
să-1 ofere s t ă p â n e i de acasă.
—• N u v ă s u p ă r a ţ i , signor Rossi, une mic, foarte mic a t e n ­
ţiune !
L u i Giacomo Rossi îi plăcuse franţuzul fiindcă îi aducea
a m i n t e de Parisul tinereţilor, în care petrecuse doi ani încheiaţi.
—• O, Pariggi e u n sogno ! — vorbeau î m p r e u n ă . — P o u r moi,
il reste inoubliable. Che v i t a ! Quelle femme !
— V r a i m e n t ? V r a i m e n t ? Ça vous h a n t e , n'est p a s ? Les fem­
mes de P a r i s — comme je les connais 1 Mais a u j o u r d ' h u i , t o u t
est passé p o u r moi, signor Rossi. O, la jeunnesse heureuse !
Pourqoi on ne savait pas vivre comme il faut q u a n d on à v e n t s
a n s ! O, la douce F r a n c e . . . e t aussi l'Italie •—adăuga repede, nu
n u m a i de grija s e n t i m e n t u l u i patriotic al Italianului, ci şi în
r a p o r t cu a m i n t i r e a teribilelor m a c a r o a n e g ă t i t e de signora Rossi,
după care i se umplea gura de salivă. •—L'Italie, soeur latine...
Nous a u t r e s , les latins...
N u m a i la m a c a r o a n e , franţuzul c a m uita de eleganţa lui obiş­
n u i t ă şi se pierdea în voluptăţile ospăţului. Anetei i se făcea
milă când vedea cu ce t r e m u r al b ă r b u ţ e i se repezea monsieur
J a u b e r t la farfuria de m a c a r o a n e , î n v â r t i n d furculiţa n e r ă b d ă ­
tor. Ochii îl t r ă d a u , prin licărul lor ca de câine flămând. Cine
ştie de când nu mâncase bietul o m un fel m a i ca lumea !
Cu familia Pellegrini se împrieteniseră de_ vreo doi ani şi m a i
ales A n e t a îi a ş t e p t a , dornică s'o v a d ă m a i repede pe m a d a m
Cecilia Pellegrini. Femeile ţ i n e a u u n a la a l t a în chip deosebit
şi-şi făceau confidenţe. Carlo Pellegrini era om de afaceri — ocu­
paţie p e n t r u care boemul din Giacomo Rossi n u t r e a m a r e stimă,
t o c m a i fiindcă n u se simţea în stare de ea. I m p o r t a şi e x p o r t a fel
 de fel de mărfuri — vinuri, stofe — conducându-şi afacerile cu
o vioiciune de care la prima vedere nu l-ai fi crezut în s t a r e :
m ă t ă h ă l o s , cu o b u r t ă e n o r m ă p u r t a t ă solemn în faţa persoanei
sale, avea u n obraz alb de copil şi glasul subţire, domol, .de om
obosit cu cărnuri inutile. Originar de prin împrejurimile Romei,
vorbea p u ţ i n şi zăcea în fotoliul cel m a i larg al casei, cu a p a r e n ţ a
de t r i s t e ţ e a inşilor prea graşi.
Rossi îi considerau pe Pellegrinii oameni a v u ţ i şi se simţeau
p u ţ i n t e l măguliţi de prietenia lor ; iar Iui m a d a m Pellegrini —
înaltă, osoasă, cu glas v o l u n t a r de j a n d a r m — îi plăcea rolul de
sfătuitoare pe lângă m a i t â n ă r a ei prietenă.
Veneau mereu încărcaţi cu pachete şi sticle, p e n t r u care —
primindu-le curioasă— Aneta p r o t e s t a :
— D a r de ce v ă deranjaţi ! Ce înseamnă asta î
De prin buzunarele pardesiuîui t ă u uriaş, Carlo Pellegrini
scotea alte câteva sticle mai mici, cu specialităţi, r â z â n d sfătos:
— încă o s u r p r i z ă . ' N u m a i u n a .
Şi Aneta citea etichetele, m u l ţ u m i t ă : Marsala, R o m , Cheri-
Brandy...
Ulcello Vi a li era un t â n ă r subţirel, spilcuit — funcţionar la
Consulat — cu care Giacomo Rossi se împrietenise cu prilejul
unei a m a b i l i t ă ţ i a acestuia în privinţa actelor sale. Ii i n v i t a u şi
cu gândul că, o d a t ă şi o d a t ă , le-ar p u t e a fi din nou de folos.
Mai fusese de câteva ori la mesele lor şi de când o cunoscuse
pe Carolina — care cochetase cu ei foarte p r o m i ţ ă t o r — a ş t e p t a ,
fără curaj, prilejul unei a v e n t u r i . Nu era u r î t şi m a i ales eleganţa
lui de « d i p l o m a t » îl făceau să aibe în ochii Carolinei un loc a p a r t e
— ei căreia îi plăceau a t â t a b ă r b a ţ i i « subţiri ». Nu se îndrăgostise
ca o d a t ă şi de Aristide p e n t r u aerele Iui de nobil s c ă p ă t a t ? P a ­
siunea îi rămăsese — dar astăzi Aristide nu-i h r ă n e a decât des-
iluziile...
Apărea timid în casa lor, m u l ţ u m e a p e n t r u orice lucru ne­
î n s e m n a t şi privea mereu în j u r neliniştit, cu un tic nervos, de
parcă t o t t i m p u l a r fi fost speriat de ceva.
P a v e l Nedelcu, cu nevasta şi copilul, soseau mai târziu, şi
Giacomo Rossi îi î n t â m p i n a voios, bătându-1 pe u m e r i :
— Ei, Nedelco, come va, t o t s u p e r a t o ?
II tachina p e n t r u felul lui t ă c u t de a fi, — el, cel m a i aşezat
dintre tovarăşii de lucru.
Iar Aristide cu Carolina veneau ultimii —deşi s t ă t e a u la doi paşi
de casa părinţilor — îmbufnaţi, gata să continue veşnicele cer­
t u r i cu care plecau n e a p ă r a t de acasă.
Moş Kiko se î n v â r t e a de m u l t prin b u c ă t ă r i e , cu u n coif de
hârtie pe cap şi şorţ dinainte •— fericit că poate a j u t a la t r e b u r i
*— m a i m u l t încurcând femeile, cu Mario d u p ă el. Locuia jntr'o
chilie a a p a r t a m e n t u l u i , la c a p ă t u l entreului, cu o ieşire s e p a r a t ă
şi cu u n balconaş înspre c u r t e . Aşa se î n v ă ţ a s e r ă cu el, să le fie
u n fel de bunic al casei, care nu pregetă la t r e a b ă , când femeile
nu m a i prididesc.

— Ei, monsieur J a u b e r t , vi place come se petrece à noi, i t a -

liani?
Masa era în toi şi Giacomo Rossi, d u p ă ce băuse u n n u m ă r
respectabil de p a h a r e , atinsese g r a d u l cel m a i înalt al bunei sale
dispoziţii. N u se î m b ă t a t o t u ş i niciodată, îl cunoşteai că e cu
chef când începea să se l a u d e .
î n t r e r u p t din l u p t a pe care o dădea cu o pulpă grasă de r a ţ ă ,
monsieur J a u b e r t clipi des şi a p r o b ă :
— - E x c e l e n t ! E x c e l e n t signor R o s s i ! E u n e masa de conte.
N u m a i la u n nobil rus delà ţ a r ă se p o t să iei une masa ca acesta.
Parole d ' h o n n e u r ! Şi signora Rossi — il faut que je le dis — est
regina delà t o u t mese din câte a m cunoscut eu. Vivat. !
T o a t ă lumea începu să r â d ă .
— Vivat ! V i v a t ! Trăiască familia Rossi !
— Mulţumesc. Să t r ă i ţ i şi d u m n e a v o a s t r ă , ciocni A n e t a Rossi
îmbujorată.
In sufrageria cea m a r e d o m n e a u n sgomot confuz şi c o n t i n u u ,
de voci, de râsete şi clinchet de p a h a r e , ca î n t r ' u n r e s t a u r a n t ,
î n f i e r b â n t a ţ i , comesenii v o r b e a u t a r e şi în limbi a m e s t e c a t e ,
n e a ş t e p t â n d r ă s p u n s u l p a r t e n e r u l u i , apostrofându-se delà u n
c a p ă t la celălalt al mesei şi t a c h i n â n d u - s e prieteneşte. Delà al
doilea fel, familiaritatea fusese câştigată, micile stânjeneli se
topiseră. Fiecare începea să-şi manifeste veselia în felul său.
— Ei, Nedelco, ancora u n p a h a r , che diavolo ! î n d e m n a Gia­
como Rossi pe cei m a i leneşi la b ă u t . — M a d a m Pellegrini, nu-ţi
lăsa b ă r b a t u l să d o a r m ă ! E v i v a , signor Ulcello !
Vinul curgea spumos în p a h a r e — masa se u m p l u de fructe
şi cozonac. Carlo Pellegrini zăcea parcă şi mai e n o r m şi m a i so­
lemn în fotoliul lui, p r o t e s t â n d cu glas şi m a i s u b ţ i r e :
-—Mà non posso piu, caro R o s s i ! Ho finito.
Monsieur J a u b e r t , congestionat la faţă, se mai î n c ă p ă ţ â n a
cu o a r i p ă de pui, din farfuria de fripturi răcite pe care gazda
n'o luase a n u m e din faţa lui. Ulcello, încălzit şi uitându-şi ticul
lui de om speriat, râdea cu gura p â n ă la urechi către Carolina,
iar Aristide p â n d e a e x u b e r a n ţ a nevestei sale care, ca î n t o t d e a ­
u n a , îl e n e r v a . E r a de altfel n e m u l ţ u m i t de a r a n j a m e n t u l la masă
al Anetei, care o aşezase pe Carolina între F r a n ţ u z şi t â n ă r u l spil­
cuit. P e ceilalţi, « soacra » îi potrivise d u p ă i m p o r t a n ţ a pe care o
aveau în ochii ei : m a d a m Pellegrini t r o n a în c a p , a v â n d la stânga
pe b ă r b a t u l ei şi la d r e a p t a pe Maria Nedelcu. Apoi v e n e a u la
r â n d Giacomo, ea — A n e t a Rossi — şi P a v e l Nedelcu, lângă care
sta el, Aristide. Iar în fund, la c a p ă t u l celălalt al mesei, K i k o cu
Dinu şi cu Mario r â d e a u pe înfundate, fiindcă moşneagul se pri­
cepea să întreţie t o a t ă seara copiii, care astfel nu m a i incomodau
pe nimeni.
A n e t a vorbea cu Maria Nedelcu despre subiectul lor preferat,
copiii.
•— Ce ne facem dragă cu ei, r ă m â n fără şcoală ! E u i-am spus
lui Giacomo să a d u c e m o profesoară acasă.
— Şi eu. D a r P a v e l nu prea vrea, zice că D i n u are destul
t i m p să înveţe şi mai târziu...
•— Aşa s u n t b ă r b a ţ i i ! t u n ă între ele m a d a m Pellegrini. —
Se î n c ă p ă ţ â n e a z ă î n t r ' o idee a lor şi nu le-o m a i poţi scoate din
cap nici cu b o i i ! îşi închipue că dacă ei n ' a u făcut cine ştie ce
şcoală, nici copiii lor nu t r e b u e să înveţe. Bine de mine, că n ' a m
copii...
— H e , he, m a d a m Pellegrini, non vorbite del malle de-i
voştri b ă r b a ţ i i ! o a m e n i n ţ ă Giacomo Rossi.
I n t r e Maria Nedelcu şi A n e t a Rossi —• româncele grupului —
se stabilise mai de m u l t u n fel de complicitate a p a r t e , care nu
mersese niciodată p â n ă la o prietenie a d e v ă r a t ă . Maria constata
î n t o t d e a u n a că, deşi ţinea la ea, A n e t a îşi c ă u t a p a i t e n e r e de
confidenţă aiurea, p r i n t r e străini. Astăzi prietena ei de i n t i m i ­
t ă ţ i era m a d a m Pellegrini, ieri fusese alta de aceeaşi categorie.
N u că şi-ar fi l u a t aere faţă de ea, însă le deosebea caracterul
diferit. Mai ales de când Maria Nedelcu nu m a i venea la atelier,
să lucreze, se vedeau m a i r a r . Maria nu avea pretenţii, mai în
v â r s t ă şi modestă din fire, nu cerea niciodată decât ceea ce i se
oferea. Iar ceilalţi, o ştiau pe n e v a s t a lui P a v e l Nedelcu bolnavă
şi a v e a u faţă de ea o a t i t u d i n e plină de m e n a j a m e n t e şi chiar de
compătimire.
•— Quando e r a m o t e n n e r o , de venti anni... începu Giacomo
Rossi u n a din poveştile sale, cea cu « logodnicele », cu care-i
plăcea să se laude ca m a r e don-juan — à Caltagirone, il mio
paeze natale, t u t t i i vecini che a v e v a n o u n a fată de m ă r i t a t ,
mi c h e m a v a n o à caza loro e mi a d u c e v a n o la ragazza, las-
ciando-mi solo con essa. Io, coza p o t e v a f a r e ? Lo stringeva in
b r a d a e lo s a r u t a v a q u a n t o p o t e v o , e poi, gli d a v o u n a întâlnire
in p ă d u r e , per la sera. Cozi ho agiunso a avere u n a , due, t r e —
o t t o logodnice ! Parole di onoro — o t t o ! Non sapeva più che fare,
perche à u n m o m e n t o d a t o , non p o t e v a più trecere per la s t r a d a
principale, che t u t t e le fete mi c h e m a v a n o con t a n d r e z z a : caro
Giacomo — Giacomo caro, vieni da m è ! E sera, q u a n d o mi d u -
ce va alla p a d u r e , non s a p e v a più con quale t r e b u i a se me in^
contre-: con M a r i e t t a ? Con G i o v a n i n a ? Con P a u l i n a ? I n t r ' u n
giorno, mi s'a 'nfondato ! Vado alla p a d u r e , e acolô, non ga-
sesco solo u n a delle logodnice, c o m m e me a s p e t a v o , ma... t u t t i
otto i m p r e u n a 1 Vorbivano forte, g a t a — g a t a a recompersi i
c a p e l l i . . e q u a n d o a m a p a r u t o io, — vi i m a g i n a t e la mia espre-
sione ! — elle, t u t t i , alergavano a v a n t i a me, per cerere la soco­
teala. Io — via ! fuggi comme u n diavolo acaza — e de acolô,
la n o t t e , m i - a m facuto il bagaggio e, via ! — ho s c a p a t o a Mes­
sina — perche se no, i p a d r e e i fratelli delle mie logodnice mi
ar fi uccizzo...
—• H a , ha, h a , zi ai luat-o la goană, d o n ' Giacomo, n'ai mai
făcut socotelile?
— N o n m a i -aveva più il t e m p o . Se m a i s t a v o u n poco, m i
belivano t u t t i !
— Aşa-i dacă eşti b ă r b a t bine 1 scânci Ulcello Viali. — Se
ţin femeile d u p ă ' t i n e , nu t u d u p ă ele...
A n e t a zâmbise stânjenită, t o t t i m p u l c â t b ă r b a t u l ei se r ă s -
făţase în povestirea b e r b a n t ă , deşi ştia că t o ţ i îi cunosc slăbi­
ciunea şi biografia.
— Chiar opt logodnice e r a u , caro Giacomo? se înclină cu ironie
b o n o m ă Carlo Pellegrini.
— Vi g i u r o ! Otto... Infine, o t t o , o sette, o sei... t o t u n a e r a !
modifică Giacomo Rossi, r â z â n d concesiv. — II principale e che
erano molte, mc-ltissime ! E che senzaţione — q u a n d o li a m o
v a z u t o acolô, t u t t i insieme, a s t e p t a d u - m e in p a d u r e ! I m a g i n a t i v i !
— Cum de ai l u a t u n astfel de D o n J u a n , A n e t a ! strigă Ce­
cilia Pellegrini, prefăcându-se i n d i g n a t ă la culme. — Vezi, ei
b ă r b a ţ i i nici m ă c a r ruşine n ' a u s'o recunoască... că s u n t nişte
p u ş l a m a l e ! P e când noi. Ar t r e b u i să le p l ă t i m cu aceeaşi
monedă !
— D a , ai d r e p t a t e m a d a m Pellegrini ! Trăiască egalitatea
femeilor ! Să b e m p e n t r u d r e p t u r i egale ! ridică p a h a r u l Carolina
cu u n a v â n t care o c a m indispuse pe m a d a m Pellegrini.
Dintre t o a t e femeile, Carolina bea m a i m u l t şi se a m e ţ e a
repede. Ochii focoşi îi străluceau de o fericire fizică i n t e n s ă . E r a
şi mai frumoasă aşa, cu obrajii îmbujoraţi, r â z â n d în triluri ner­
voase la orice g l u m ă , desvelind u n şir de dinţi albi şi bine făcuţi,
ca de felină f l ă m â n d ă . Monsieur J a u b e r t — d u p ă ce r e n u n ţ ă
să-şi m a i supra-alimenteze s t o m a c u l n e î n v ă ţ a t —• îşi î n t e ţ i com­
plimentele :
—• N u ş t i a m că signor Rossi are une fiie a t â t de frumoasă ca
d u m n e a v o a s t r ă ! S u n t e ţ i u n e g r a n d e fericire p e n t r u b ă r b a t u l
d u m n e a v o a s t r ă I Graţie, frumuseţ, eleganţă e t — parole d ' h o n ­
neur, v'o spune u n h o m m e cu experienţ, cu m u l t experienţ —
inteligenţă... est v i r t u ţ i c u m r a r se intălneşti la une singure femme !
 — H a , ha, h a ! î m i faci curte, d o m n u l e ?
Monsieur J a u b e r t a v u o privire scurtă, t e m ă t o a r e , către
Aristide.
•— Cu permisiunea d u m n e a v o a s t r ă , p o t spun că s u n t u n mare
a d m i r a t o r de l'harmonie. C'est mon ideal, m a d a m e . Si principiul
meu din viat... A r m o n i a e n t r e l'inteligence, la frumuseţ et la
force. Vive l'harmonie !
• — V i v a t ! E nostim b ă t r â n u l , nu-i a ş a ? şopti Carolina către
Ulcello, cu un semiton complice.
Acesta se făcu roşu de plăcere.
•—-Are o galanterie cam d e p l a s a t ă ! îndrăzni să confirme,
t o t a t â t de încet şi de i n t i m .
Reflecţie la care Carolina răspunse cu un râs plin, languros,
cu capul d a t pe s p a t e .
Aristide se mişcă pe scaunul lui, încordat.
— Ce a ţ s p u s ? Ce a ţ s p u s ? reclamă monsieur J a u b e r t o re­
petare a aprecierii, pe care o auzise pe j u m ă t a t e .
— ' N i m i c , îi s p u n e a m d u m n e a l u i că dacă b ă r b a ţ i i a r fi mai
politicoşi, a r fi mai uşor de t r ă i t pe lumea asta ! chicoti Carolina,
încrucişând privirea cu b ă r b a t u l ei.
—• Şi mai ales n ' a r mai exista războaie ! exclamă Ulcello cu
u n glas deodată p u t e r n i c .
Toţi tresăriră, ca de un duş rece, şi — î n tăcerea care se lă­
sase în încăpere — Ulcello se simţi mic, v i n o v a t . E r a pacifist
convins, dar nu avea curajul să-şi mărturisească principiile decât
la beţie. Simţea că făcuse o gafă şi a c u m privea cu ochi r u g ă t o r i
la Carolina — care d ă d u din cap a dojana.
•—• H m , h m , — tuşi monsieur J a u b e r t , simţind nevoia să
intervic patriotic. •— î m i permiteţi, cher monsieur, la guerre, la
guerre... n ' a r exista dacă unele popôr c u m s u n t inamicii noştri
de astăzi, les boches ! — n ' a r fi a t â t de egoist ! Moi, ca Francez,
je deteste la b r u t a l i t é , in t o u t formes...
Răsboiul ! Cuvintele lui monsieur J a u b e r t trecură ca şi neob­
servate, t o ţ i tăceau încă, înfioraţi. P ă r e a că o aripă neagră fâlfâise
d e o d a t ă d e a s u p r a lor, a m e n i n ţ ă t o a r e .
Fiecare îşi aduse a m i n t e de s i t u a ţ i a lui, făcând u n rapid
b i l a n ţ al t r e c u t u l u i , privind cu neîncredere în viitor.
Se simţiră toţi nişte bieţi oameni navigând pe o corabie fără
c â r m ă , pe marea c i u d a t ă a lumii.
Gândul la p ă m â n t u l patriei răsări sfios, fără o s t e n t a ţ i e . Vă­
zuseră prea m u l t e , întâlniseră oameni prea feluriţi, p e n t r u a-şi
închipui că n u m a i ei ar avea d r e p t u l să suspine cu nostalgia
Jocului u n d e te-ai născut. î n v ă ţ a s e r ă să respecte dorul oricui
p e n t r u ţ a r a sa, chiar dacă p e n t r u m o m e n t îi despărţea războiul.
Acest război, chiar, v ă z u t de d e p a r t e , d i n t r ' o ţ a r ă străină •—
 deşi aliată — avea u n a l t înţeles în ochii lor, ca u n blestem de
care n u m a i omenirea întreagă e v i n o v a t ă , iar indivizii l u a ţ i sin­
guri — nu ! Vorba t o t a lui Giacomo Rossi, pacifist s e n t i m e n t a l ,
care făcuse către P a v e l Nedelcu o r e m a r c ă ce-1 u r m ă r e a încă. In
limbaj obişnuit, ea suna c a m astfel:
•— « Dacă t o a t ă lumea a r fi făcută din emigranţi, n'aip m a i
exista războaie ! ».
—-De ce? ceruse el lămuriri m a i a m ă n u n ţ i t e .
— P e r c h e fiecare a r i n v a ţ a se respecte m u n d r i a de patrie del
celalalt ! răspunsese Giacomo Rossi. — Comme posso io non a m a r e
il mio « nemico », p e n t r u c a lui iubeşte la sua m a m a care 1-a fa-
c u t - o ? E questo ştim n u m a i noi, care s t a m o d e p a r t e delà m a d r é
nostra, p a t r i a . Solo quelli che s t a u d e p a r t e della ţ a r a lor, sano
che este, cu a d e v ă r a t , il s e n t i m e n t o patriotico ! Cozi a facut-o
America •— o, che ţ a r a del miracolo ! — a r u n c a n d o al diavolo i
sentimenti patriotiche, sentendosi frate e surori soto il stesso
cielo, per lottare con la n a t u r a . . .
—-Dar ţările noastre se apără... încercă să obiecteze P a v e l
Nedelcu.
— Come ! Voi a n d a r e a ucidere u o m i n i ? îl repezise şeful. N o n ,
non e posibile, Nedelco ! Lasciale fare loro la guerra ! Asta non
interesa noi, gli e m i g r a n ţ i ! Io non posso a n d a r e a ucidere nessuno !
Acum însă — poate şi fiindcă se găseau la o masă a t â t de îm­
belşugată •— se simţeau cu toţii p u ţ i n stânjeniţi, fără să-şi lă­
murească prea bine de ce.
Reflecţia i m p r u d e n t ă a lui Ulcello Viali, făcută pe s t o m a c u l
plin, trezise în ei reacţii n e a ş t e p t a t e .
— Che va al diavolo la guerra ! se desmetici p r i m u l Giacomo
Rossi, mişcând din umeri ca şi c u m a r fi v r u t să dea jos o greu­
t a t e . — N o n m a i vorbite de asta ! Mai bine c a n t a m m o ceva !
—• B r a v o , b r a v o signor Rossi, cântă-ne ceva. Să a u z i m .
Giacomo Rossi nu se lăsă r u g a t prea m u l t , deabia a ş t e p t a
m o m e n t u l acesta.
— P a p ă , c â n t ă « Occhi neri », se răsfaţă Carolina.
— N u , mai bine « Che belii m o m e n t i » — ceru m a d a m Pelle­
grini cu glas moale, melancoiizat •— E cântecul meu....
Aneta aduse c h i t a r a , pe care Giacomo Rossi o luă r â z â n d ,
fericit ca u n copil căruia i se oferă o jucărie iubită, şi începu
s'o acordeze. Apoi vocea lui porni lin r o m a n ţ a :
Occhi belii che vai militari,
Prima di partire, un consiglio vu'o dar'ti,
Se qualohe donna ti fa 'nàmorare.
Tu deve dire che moglie non pigli!.

— Cânta Anicuţa, e anche t u , Carolina! îşi î n d e m n ă G lacomo

Rossi n e v a s t a şi fiica. Acestea îi a c o m p a n i a r ă — întâi sfios, apoi

y
tare —• la refren. P â n ă la u r m ă îi însoţi şi m a d a m Pellegrini, cu
glas scrijilat.
E colo zigo-zàgo, moretino 'n'lago,
mi farà del cuore,
mi farà muorir !
Con la passione,
Mi sento zvenir !. . ..

Vocea lui Giacomo Rossi îi acoperea pe t o ţ i . Când c â n t a , iradia

m a x i m u l de v i t a l i t a t e şi de optimism, ca o fiinţă ce se află în func­
ţia s u p r e m ă a existenţei sale. Masivitatea îi devenea m a i fluidă,
pasiunea cu care c â n t a îl transfigura. Chitara părea că face una
cu t r u p u l său f r e m ă t â n d de plăcere. Şi nu se mai oprea. U n a d u p ă
alta melodiile cunoscute se succedau î n t r ' u n t e m p o din ce în ce
m a i r a p i d . Petrecerea atingea p u n c t u l ei c u l m i n a n t .
R o m a n ţ a preferată a lui m a d a m Pellegrini avea m e a n d r e m e ­
lancolice, care le a d u c e a u t u t u r o r a m i n t e că v i a ţ a trece, că s u n t
b ă t r â n i şi r ă t ă c i ţ i prin ţ ă r i străine, că v i a ţ a nu se mai întoarce.
O, o, oooo !
Che belii momènti,
Che me veneno-à-menti !
Che me ven;no-à-mentiii. . .
E ehe non ritornano più'.. »

Cu ochii pierduţi în gol, m a d a m Pellegrini îşi cuprinsese băr­

b a t u l de după g â t şi suspina, g â n d i n d p o a t e la vremea când acesta
era mai p u ţ i n m ă t ă h ă l o s şi m a i p u ţ i n placid.
Anetei îi străluceau ochii, înduioşat. Monsieur J a u b e r t se
cherchelise din ultimul p a h a r b ă u t p â n ă la fund în cinstea Caro-
linei şi privea a c u m spre c â n t ă r e ţ somnolent, înclinându-se din
ce în ce mai m u l t p e scaunul lui. Ulcello se topea de a d m i r a ţ i e
p e n t r u Giacomo Rossi şi se î n t r e b a , fericit şi îngrozit, dacă sim­
ţurile nu-1 înşală, fiindcă şoldul Caroîinei se lipise s t r â n s de al
său, t u l b u r ă t o r şi cald. Simţea că t r a n s p i r ă , îi venea să se dea
la o p a r t e sau — p r i n t r ' u n gest eroic — să pue m â n a pe genun­
chiul femeii, ca să t e r m i n e o d a t ă cu nesiguranţa ! N u p u t e a ,
însă, decât să r ă m â e cu ochii ţ i n t ă la Giacomo Rossi, a m e ţ i t de
vin şi de senzaţii nepermise.
Giacomo Rossi obosi în sfârşit şi t ă c u , dând chitara la o p a r t e .
Toţi izbucniră în aplauze. Chiar P a v e l Nedelcu se învioră şi dădu
repede u n p a h a r peste c a p , ca să-i ajungă pe ceilalţi în voie b u n ă .
Ii plăceau cântecele italieneşti, le învăţase farmecul, dar câte­
odată i se făcea dor şi de câte o doină r o m â n e a s c ă , pe care în
tinereţe — prin cârciumile Bucureştiului — i-o c â n t a u lăutarii
la ureche.
— Să ne t r ă e ş t i , maistre ! ridică el din nou p a h a r u l în cinstea
lui Giacomo Rossi.
 — Hei, Anicuţa, adesso c a n t a t e voi qualche coza, e io vi
acompagno ! făcu Giacomo Rossi către soţia lui.
Aneta se fâstâci.
— Cine, e u ?
— Si, si, voi, voi t r e i ! H a i d e Nedelco, c â n t a qualche coza
romeno, a me mi piace come c a n t a t e voi !
— Să c â n t e ! Să c â n t e ! cerură în cor ceilalţi.
— Să le c â n t ă m — se supuse P a v e l Nedelcu r â z â n d . — H a i ,
coană Anicuţo, dă-i d r u m u l . Marioaro, şi t u . . . să le a r ă t ă m şi
noi ce p u t e m . Bine înţeles, ne iertaţi, că n ' a v e m vocea domnului
Giacomo. F a c e m şi noi ce p u t e m .
A n e t a îşi drese glasul şi privi către el, î n t r e b ă t o r .
—• Care? Ce c â n t ă m ?
— Ce-ţi place d u m i t a l e . Mie-mi place « Ursitoare, ursitoare».
Şi A n e t a , cu o voce p l ă c u t ă , începu cântecul, u r m a t ă n u ­
m a i d e c â t de P a v e l şi Maria Nedelcu.
Ursitoare, ursitoare
- Vedea-te-aş legată 'n f i a r e . . . .

P a v e l Nedelcu avea u n glas cald, fără v o l u m d a r c o n v i n g ă t o r .

Maria îi u r m a încet de t o t , t i m i d . P e n t r u ei trei, meandrele cân­
tecului de tristeţe a v e a u alte r e z o n a n ţ e .
Când t e r m i n a r ă primiră aplauze, însă Giacomo Rossi p r o t e s t ă :
— N o , no, e prea tristo ! Vremo ceva m a i vesel, m a i pieno
di vita ! P e r bacco !
— R o u m a n i e , soeur l a t i n e ! îşi b ă l ă b ă n i monsieur J a u b e r t
capul îngreuiat de b ă u t u r ă , c o n t i n u â n d — singur — să b a t ă
din p a l m e . — L e s nôtres alliés... P a u v r e e t gentile p a y s !
Când se î m b ă t a , nu m a i v o r b e a - d e c â t franţuzeşte.
—• H a i d e A n e t a , încă ceva, u n c â n t e c m a i vesel ! ceru şi
m a d a m Pellegrini, privind-o cu t a n d r e ţ e m a t e r n ă . Fuseseră şi
ei prin R o m â n i a , trecuseră pe acolo chiar în ajunul lui 1914, şi
le rămăseseră a m i n t i r i p l ă c u t e .
D i n t r e t o ţ i , n u m a i Ulcello Viali nu pricepea deloc l i m b a .
P a v e l Nedelcu îşi drese iar vocea... Insă în acelaşi m o m e n t
fură î n t r e r u p ţ i de Mario, care începu deodată să plângă, în fund
— şi A n e t a se ridică delà locul ei, a l a r m a t ă . . .

* *
E r a târziu şi musafirii se p r e g ă t e a u de plecare. Insă p e t r e ­
cerea nu p u t e a să se sfârşească în linişte., î n t o t d e a u n a se în­
t â m p l a câte ceva, care o a m ă r a pe A n e t a zile întregi, apoi.
L a u n m o m e n t d a t , Aristide observă — cu o preciziune de
n e d e s m i n ţ i t — u n gest indecent din p a r t e a lui Ulcello către
Carolina. Se aşezaseră, voioşi ca doi adolescenţi, pe o canapea
de dincolo, din dormitor, când toţi se ridicaseră delà masă, să
m a i facă p u ţ i n ă mişcare. Din pragul sufrageriei, u n d e rămăsese,
privind lateral în oglinda din dormitor, Aristide v ă z u c u m m â n a
lui Ulcello se apropie încet de cea a Carolinei şi i-o cuprinde •—
gest la care nevasta lui nu se grăbi să protesteze !
Cu t o a t ă indignarea r e ţ i n u t ă întreaga seară, Aristide izbucni
— făcând u n singur pas p â n ă în pragul dormitorului :
•— Porcule, nu ţi-e ruşine !
Sta în faţa lor, înalt şi deşirat, stâlp de furie, g a t a să se p r ă ­
buşească peste ei.
Cu un ţ i p ă t mic, Carolina sări în sus şi se feri.
—-Ce e s t e ? Ce s'a î n t â m p l a t ? se strânseră t o ţ i în dormitor,
alarmaţi.
•— D a r domnule, c u m v ă p e r m i t e ţ i ? îngăimă Ulcello, ridi-
cându-se încet, c a m îndoit şi c ă u t â n d cu ochii ajutor la Giacomo
Rossi.
— Coza significa a s t a , ei, A r i s t i d e ! se apropie P a p a de cei
doi tineri care se m ă s u r a u piept în piept, inegal.
— Carolina, î m b r a c ă - t e i m e d i a t şi să mergem ! porunci Ari­
stide t r e m u r â n d şi abia stăpânindu-şi accesul de tuse care-1
încerca.
— A î n n e b u n i t ! exclamă Carolina, cu u n ton pe j u m ă t a t e
t e a t r a l , pe j u m ă t a t e sincer d u ş m ă n o s . — Ce înseamnă a s t a ,
Aristide, te-ai î m b ă t a t ?
—• Ah, a ş a ? Mă faci b e a t ? M ' a m î m b ă t a t , a i ? începu să sbiere
Aristide apropiindu-se a m e n i n ţ ă t o r de ea. D a r se încovoie brusc
şi convulsiunile tusei — violentă, r u p t ă din coşul pieptului —
îl siliră să se aşeze, frânt.
U r m ă o oarecare destindere.
— E u v ă m u l ţ u m e s c foarte m u l t şi t r e b u e să plec ! se g r ă b i
Ulcello Viali şi se înclina să s ă r u t e mâna gazdei.
— Scuză şi d u m n e a t a . . . grăi r u ş i n a t ă Aneta Rossi. — Se în­
t â m p l ă la petrecere...
Ulcello se î n v â r t i repede în jurul lui însuşi ca un sfredel,
parcă speriat să nu-1 lovească cineva pe la s p a t e .
— Da, da, de sigur, n ' a r e nicio i m p o r t a n ţ ă , nu-i nimic... A m
p e t r e c u t a d m i r a b i l . Vă m u l ţ u m e s c din suflet. La dispoziţia d u m ­
n e a v o a s t r ă , signor Rossi.
— Le mic scuze, caro Viali. La gelozia ! exclamă Giacomo
Rossi ridicând braţele în sus a n e p u t i n ţ ă .
Şi t o ţ i fură bucuroşi când îl v ă z u r ă ieşind.
Aristide sufla greu pe scaunul lui. Furia îi trecuse, era u n
o m bolnav care privea r u g ă t o r şi stânjenit către cei din j u r . îşi
dădea seama repede, ca î n t o t d e a u n a , de a b s u r d i t a t e a gesturilor
sale de indignare şi se resemna. Avea d r e p t u l să se împotrivească
acestei femei egoiste dar superbă în setea ei de v i a ţ ă •— el, u n
infirm?
— B l e s t e m a t a asta de t u s e ! H a i d e , Carolina, mergem acasă,
ţi-ajunge...
Ea ridică din umeri, a n e p ă s a r e .
—-Eşti u n n e b u n ! Nu m a i p o t r ă b d a ! Ce-o fi zis o m u l ?
P a p ă o privi dojenitor:
-— Carolina !
—• Bine, bine...
E r a necăjit Giacomo Rossi pe fata lui, dar ce putea face?
In vinele ei curgea acelaşi sânge fierbinte, n e s t â m p ă r a t , şi e x p e ­
rienţa îl învăţase că degeaba a r fi c ă u t a t să se amestece în căs­
nicia ei cu Aristide.
Incidentul însă, nu p u t u diminua impresia generală a t u t u ­
ror a s u p r a petrecerii. Sau, p o a t e t o c m a i din cauza lui, fiecare se
simţea d a t o r să întărească complimentele.
— P o u r moi — îşi reveni monsieur J a u b e r t la stilul lui e m ­
fatic delà început, aranjându-şi haina şifonată — pour moi, acest
masa r ă m â n e inoubliable! O, signora Rossi, s u n t e ţ une reine
delà gospodine !
— Merci. Mai poftiţi pe la noi...
— Cu plăcere ! Aurevoir signor Rossi ! Aveţi une voce !
— Arivederci! Merci, graţie, mulţumesco....
—• Caro Rossi — întinse m â n a şi Carlo Pellegrini, cât o lo­
p a t ă — a m p e t r e c u t grozav. In curând, o să poftiţi pela noi.
Mai u i t ă m de necazuri...
Ii invita mereu la plecare, dar bine înţeles uita de promisi­
une... p â n ă la petrecerea nouă, care avea loc t o t în casa l o r !
•— O, prea amabilo, caro amico •— zâmbi Giacomo Rossi. —
Perche t r a i m o altfel, se non petrecemo u n p o c o ?
A n e t a se s ă r u t a d u p ă obiceiul rusesc, pe u n obraz şi pe a l t u l ,
cu Cecilia Pellegrini şi cu Maria Nedelcu.
— E noi, caro Nedelco, ci v e d i a m o muine, al ateliere ! îi
dădu o p a l m ă pe u m e r i Giacomo Rossi lui P a v e l Nedelcu —
de-1 mişcă din loc.
Afară, oraşul îi primi cufundat î n t r ' o ceaţă uşoară. Dinspre
port, sirena u n u i v a p o r semnaliza prelung, a plecare. T o ţ i t r e -
săriră, ca la o chemare. Mirosurile t a r i ale mării, aduse pe a d i e ­
rea p r o a s p ă t ă a primăverii, treziră în ei dorul depărtărilor.
DAN PETBAŞINCU
 lui Miroii Radu, Paraschivescu

De mic copil, înainte de a face ceva m a i b u n ,

înainte de a î n v ă ţ a să merg pe picioare,
cred că a m început prin a c ă u t a certitudini, certitudini . . .
obiceiul ăsta mi-a r ă m a s şi a c u m când m ' a m făcut b ă i a t m a r e .

D o a m n e , ce bine e să ai certitudini !
s â n t lucruri care-ţi vin m a i frumos decât hainele noui, decât
propria-ţi piele,
s â n t mai utile decât umbrela sau invenţia t i p a r u l u i •—•
călduroase, intime şi protectoare ca nişte perdele.

S â n t a p r o a p e douăzeci de veacuri de când caut,

de când c a u t î m p r e u n ă cu amicii mei mereu,
d a r p â n ă astăzi eu n ' a m găsit nicio certitudine
în afară de cele p a t r u picioare ale p a t u l u i m e u .

î n t o t d e a u n a singur, î n t o t d e a u n a m a r e ,
din p a t u l meu foarte cert şi orizontal,
p o t să văd, prin fereastra cu gratii, cerul î n t o t d e a u n a a l b a s t r u ,
c a s t a n u l î n t o t d e a u n a solemn şi treptele dealurilor în fundal.

P o t să u r m ă r e s c m a r i v a u d a j u l indecent al norilor greoi şi sensuali,

p o t să-mi dau seama că solemnitatea castanului vine din r ă d ă c i n ă ,
p o t să râd cu hohote de o cracă răsucită c i u d a t şi comic în
fereastră
şi să primesc mesajul aerian al păpădiilor şi al gângăniilor c â t
o neghină. . .
 DESPRE CERTITUDINI S3

„Iubita de altă dată răspunde

1
la numele de Margareta' (Vinea)
Poate t o t aşa te voi fi p r i m i t şi pe t i n e ,
iubita mea din clasa p a t r a de liceu,
odată cu D u m n e z e u , cu bucuria pereţilor albi,
în certitudinea calmă şi fără margini a patului m e u .
De m u l t v o i a m să scriu şi despre tine,
despre candorile noastre expirate,
despre t e a m a t a de a nu face copii din cauza sărutărilor,
despre amorurile noastre naive şi î n d e p ă r t a t e .
Aş şti să scriu m u l t e chiar despre epiderma t a b r u n ă
cu care te îmbrăcai la gârlă pe negândite,
când p u t e a m să m ă plictisesc privindu-te goală
şi să-ţi desenez orice p a r t e a corpului pe nisip, între răchite.
A ş t e p t a m apoi să i n t r i în gârlă, ca să m ă mir
cum ţipi când apa îţi cuprinde şoldurile neruşinată,
pe vremea aceea mà fardam cu zeamă de dude, t r ă g e a m cu
praştia
şi posedam nesăţios nisipul în care m â n a sculptase un sex de
fată
Şi pe-atunci c u n o ş t e a m bine stupoarea nopţilor de cretă,
a s c u l t a m t ă c u ţ i şi credincioşi înţelepciunea vegetală a florilor,
îţi ştiam t o a t e nedumeririle t r u p u l u i şi t e i u b e a m
ca pe nasturele soarelui, ca pe răcoarea nucului, ca pe sideful
norilor . . .
*
„Nu ne putem dărui decât după ce
ne aparţinem" (Livone)
Te iubesc şi astăzi cu siguranţă şi nostalgie,
tc iubesc ca u n p ă d u r a r ,
în mâinile tale stau de. m a i multe veacuri sensurile planetei,
şi inima mea greoaie de stejar.
Trec însă de m u l t e ori, surd şi orb, pe lângă mine - dus şi întors -,
m ă s i m t şi a c u m a ş t e p t â n d v a c u u m a t i c şi fără scop,
visez pesimist în fiecare zi şapte vaci slabe,
stângaci şi bizar ca Jumătate*om»eălare-pe-jumătate.-iepure»
fC-hioPf
Visez c â t e o d a t ă m a r i zăpezi, m a r i hemoragii de maci,
t o t u l mi se pare greu, p u t r e d şi frumos
în astfel de clipe îmi pierd t i m p u l
gândind că t r e b u e să fiu tuberculos.

Şi totuşi inima mea din lemn tare s c u l p t a t ă grosolan şi util,

lacrimile inele de cauciuc, versul final şi obosit,
cele p a t r u picioare febrile ale p a t u l u i meu,
totul pare să a n u n ţ e un sfârşit.

Trebue lăsată să cadă î n t r e b a r e a : «ce ne f a c e m ? » ,

t o t u l pare să a n u n ţ e că marea revoluţie a început,
certitudini, D o a m n e ce bine e să ai certitudini !
în s t o m a c , în cerul gurii, în vârful unghiilor, în a ş t e r n u t .

Trebue l ă s a t ă să cadă urarea : « noroc să dea D u m n e z e u ! »

— pâinea mi s'a p ă r u t î n t o t d e a u n a o nobilă certitudine mare —
ei bine, uite, iubesc m a i m u l t pe acest om î m p u ţ i t şi m u r d a r ,
acest p ă m â n t stupid, aceste vagoane cu grâu
decât pe scumpul meu p a t cu p a t r u picioare.

O, astăzi s â n t sigur, s â n t sigur şi ţ a n ţ o ş ca un ţ ă r a n pe bicicletă,

e pueril să râzi de o cracă răsucită comic şi b i z a r ;
t o t aşa s â n t sigur că mă iubesc milioane de oameni ai planetei
— împreună cu tine, draga mea —
şi că-mi păstrează inima de lemn certă şi utilă în b u z u n a r .

Trebue lăsată să cadă exclamaţia : « ura ! »

t o t u l pare să a n u n ţ e că marea revoluţie a început,
•certitudini, D o a m n e ce bine e să ai certitudini !
n s t o m a c , în cerul gurii, în vârful unghiilor, în a ş t e r n u t ! . . .
GEO DUMITRESCU
 ARLECHIN
Arlechin începu să a d o a r m ă , Euridice. Cincizeci de mii de
g â n d u r i multicolore îi fluturau s u b fruntea încălzită de vin.
Zăcea pe s p a t e , d u p ă ce se despărţise de t r u p u l ce răsufla a c u m
regulat lângă al lui. Capul îi era uşor. Arlechin plutea, când ridi-
cându-se repede cu p u ţ i n ă a m e ţ e a l ă spre t a v a n u l p i c t a t , când
cufundându-se în a d â n c i m i . Farfuria cu v â n a t era de v i n ă , m u l t e
mirodenii, prea m u l t piper, prea m u l t ă sete, prea m u l t e p a h a r e
apoi. î n t i n s e moale u n b r a ţ de p l u m b cu sângele gros în el, spre
spatele gol de a l ă t u r e a : şi ea era fierbinte. A r l e c h i n : colonie
de celule desagregate de m u l ţ u m i r e ; fiecare b r a ţ , fiecare picior
era greu, m u l ţ u m i t , a t â r n a inert, fiecare t r ă g e a şi a t â r n a de
p a r t e a s a : felul cel m a i p l ă c u t de a fi r u p t în b u c ă ţ i . G r e u t a t e a
voluptoasă a pleoapelor pe ochi. J o c u l din u r m ă fusese greşit,
nu văzuse valetul de pică, t r e b u i a să-1 dea. D a r d a c ă n u v o i a ?
Valetul de pică n u voia. î n c e p u r ă să se amestece personaje
pe care Arlechin le recunoscu n u m a i d e c â t , deşi le vedea î n t â i a
oară. Unii îi cereau înapoi lucruri de-ale lor, altele se c e r t a u cu
ele ; însuşi Arlechin era doi sau trei din aceşti necunoscuţi p e n t r u
care n ' a v e a nicio simpatie, d a r t r e b u i a să recunoască o oare­
care d r e p t a t e celui nestrăveziu, deşi cel din d r e a p t a , v e n i t din
Suedia, C a r l s c r o n a . . .
încep să a d o r m . Tresări, râse cu b u n ă v o i n ţ ă , se întoarse
pe p a r t e a c e a l a l t ă ; era greu pe u m ă r u l d r e p t . A m o r ţ e a l a se
întindea ca o a p ă m u r m u r â n d , ca o m â n g â i e r e a miilor de v â r ­
furi moi de pene uşoare ale v â n t u l u i cu o s u t ă de aripi, se întinse
peste e l : tăcere a m e s t e c a t ă cu b ă t a i e de i n i m ă cu foşnetul şi
c u r e n t u l p u t e r n i c al aerului răsuflării şi se întindea peste el, în el,
peste ochi, pe frunte, i se desfăcură degetele şi căzură î n t r ' o
parte.
î n c e p să a d o r m . Ridică iar capul, c ă u t ă u n p u n c t fix în sine,
Arhimede al mărilor obscure. Osmonda . . . Osmonda. Avea
u n p i e p t a l b Osmonda, îi revăzu u m b r a d i n t r e sâni, u m b r a d a n ­
telelor galbene — dar ţi cuprindea u m b r a , intra în el şi cu el
 scobora î n n ă u n t r u , se urca pe r â u în sus, ca somnii şi p ă s t i ă v i i
pe şuvoaiele î n g h e ţ a t e , dinspre fluviile calde şi m u r d a r e : aşa
se urca în sus el către locurile ascunse u n d e r ă m â n lucrurile
p u ţ i n e şi u n singur chip omenesc — n u m a i e omenesc ci fardat
cu t o a t e invenţiile, greşelile, temerile amintirii. Aşa era chipul
Osmondei în el jos de t o t , s c h i m b a t şi î m b i b a t cu propriul lui
s â n g e : cea care p u r t a numele, şi dantelele galbene, era cu t o t u l
altfel. Arlechin d o r m e a . T o t u l se încetinise. Suflările deasupra
şi î n ă u n t r u treceau paşnic şi r i t m i c , căldura se întindea în p â n ­
zele p a t u l u i , răcoarea din el în carne î m p r e u n ă cu acrul, din
carne ieşea a b u r u l şi spiritul o înconjura, a m e s t e c a t cu luna
' d i f u z ă ; zeul din sânge şi demonul energiei p l u t e a u deasupra
a ş t e r n u t u r i l o r şi parfumurilor animale. Mintea şi chinurile lim­
pezi zăceau în inima somnului, s t ă t u s e r ă ca u n iaz m o r t . Afară
plopii m a i r ă s u n a u p u ţ i n . î n t u n e r i c u l era desăvârşit! n e m ă r ­
ginită p u t e r e a n o p ţ i i : a t o t î m b ă t ă t o a r e licoare, m a i a d o r m i t o a r e
decât r o m u l străveziu de coloarea t u t u n u l u i , al J a m a i c e i , m a i
a p ă s ă t o a r e : n o a p t e , p l a t ă a oamenilor.
Arlechin adormise.

Un cer verde mineral, de s m a r a g d , de sidef: lucire s u b m a r i n ă .

Un oraş cu m u l t e clădiri în construcţie, enorme, din cărămizi
roşii. î n a i n t e de ziuă, oră pustie. Nimeni pe uliţă, afară de omul
care visează, care vrea pe Osmonda. Casa scundă n u e a e i ?
Osmonda iese prin perete, exhalare a interiorului. N u o vede
prea bine, d a r ştie că ea e s t e : m a i m u l t prezenţa ei decât c h i p u l :
deşi p o a r t ă rochia neagră cu dantele galbene, îi simte carnea
m ă t ă s o a s ă . Ar t r e b u i să se trezească, s'o c a u t e în cealaltă de
lângă e l ; t o t u ş i visează m a i d e p a r t e că n ' o are pe Osmonda.
Sebastian vrea să i-o i a : nu-1 vede, d a r ştie că el este. II c a u t ă
prin parcul întunecos, scoboară de pe digul râului o alee s u b
fagii î n a l ţ i : merge pe pietriş d a r nu se a u d e nimic. Osmonda
e aici: pluteşte p r i n t r e crengi imaginea ei foarte m a r e . Vine
Sebastian. Arlechin are în m â n ă u n c u ţ i t cu plasele de os, cellalt
unul cu m â n e r de a r g i n t , cu care îi taie carnea mâinii între a r ă ­
t ă t o r şi degetul gros. El î l . î m p u n g e în p â n t e c e . Pleacă de acolo
p r i n t r e copacii care f r e a m ă t ă .

Se trezi din vis pe j u m ă t a t e . Văzu întunericul negru, se

u i t ă în sus, v ă z u arabescuri s c h i m b ă t o a r e negre şi roşii. O neli­
nişte a inimii s t r â n s e : Arlechin se trezi de t o t , gâfâind, cu cerul
gurii uscat. Se ridică, aprinse l u m â n a r e a , a p u c ă sfeşnicul de
fildeş, plecă să bea a p ă , Apa linişteşte inima, o înconjoară, sco»
boară fn piept ca o cascada glacială; e gustul morţii. Arlechin
trecu | j | OfiRieB $e alături; obrazul lurnijiaţ de. dedesubt,, pl|u
de pete luminoase, alunecă peste o oglindă neagră. Arlechin
se aşează la m a s ă : sfeşnicul e dublu şi invers ca pe o carte de
joc, în lemnul de n u c lustruit. Vis a b s u r d . T o a t ă povestea fusese
altfel. î n c e p â n d cu casa în care s'a p e t r e c u t , pe c h e i u l . r â u l u i ,
galben ca pucioasa, cu ferestre ovale la etajul din mijloc, c a m e ­
rele e n o r m e . T â n ă r a v ă d u v ă îşi primea între făclii musafirii.
Ii alesese să se întâlnească doi câte doi, plini p e n t r u ea de recu­
noştinţă sau de n e p l ă c u t ă s u r p r i n d e r e : pe acesta cu părăsita,
pe o nemiloasă cu cel credincios ca u n câine şi ochii la fel, perechi
penibile. Cardinalul venise î m p r e u n ă cu t â n ă r u l de o r a r ă fru­
museţe, care îi era secretar, spadasin şi încă ceva. Câţiva b ă r ­
baţi singuri se aflau acolo, a d u c â n d primejdie şi risc. Femeia
singură era e a : prea însufleţită, cu ochii prea strălucitori, râdea
la t o ţ i privindu-i d i n t r ' o p a r t e . D u p ă miezul nopţii îl privi d r e p t
în faţă pe Arlechin. P e vremea aceia era m a i t â n ă r , a v e a t r ă ­
sături groase, gura roşie mereu în mişcare, ochi frumoşi, şi cer­
cei de d i a m a n t e în urechi. Se privea în t o a t e oglinzile, plăcea
a p r o a p e t u t u r o r femeilor.
— Vei m ă r t u r i s i , frumoasă Osmonda, că nu eşti în aceasta
o excepţie. Voi fi deschis (adăugă, cu n e r u ş i n a r e ) ; t e voi scutit
de obişnuita m a s c a r a d ă a înşelăciunilor. N u v ă d pe nimeni aici,
care să îţi p o a t ă place m a i m u l t . S u n t e m aici singuri, egali şi
deasupra celorlalţi: de ce nu m -am apropia u n u l de altul m a i
m u l t chiar decât a c u m ?
E r a u î n t r ' a d e v ă r foarte a p r o p i a ţ i de m ă t a s e a stacojie a
patului.
•—-Prietene, răspunse Osmonda, ai d r e p t a t e : d a r mi-e t e a m ă
că nu v o m fi m u l t ă v r e m e egali. Cunosc oscilaţiile plăcerii şi obo­
selii: când unul, când celălalt, e m a i t a r e . O d a t ă c ă z u t ă î n t r ' o
vale de oboseală, nu ţi-aş m a i plăcea. Pretinzi că, respins de
mine, vei muri de durere. Trebue să t e las să mori. (Totul era
însă p r e t e x t : nu-i plăcea Arlechin, îi plăcea altul).
Arlechin, verde la obraz, î n t r e v ă z â n d u - i sânii prin d a n t e l a
g a l b e n ă , aducându-şi a m i n t e că nu e î n t â i a care i se î m p o t r i ­
veşte, găsindu-se nemernic, prost şi plin de c u r i o z i t a t e : ' — D i n
lipsa de încredere a lui D u m n e z e u - T a t ă l s'a p i e r d u t raiul, zise
el ironic. N ' a i decât să deplângi că l-ai ales în locul m e u pe
v r e u n necunoscut, m u l t m a i şters, cîe sigur. E p r i n t r e noi, aici?
Cu a t â t m a i r ă u . Sau v r e u n cabalist, v r e u n ş a r l a t a n Venetian
de v â r s t ă n e h o t ă r î t ă ? B ă t r â n ? T â n ă r ? G r ă j d a r ? A r g a t ?
— De două ori m a i t â n ă r ca tine, m u l t m a i frumos, nicio­
d a t ă p ă r ă s i t de curtenie. (Osmondei îi p ă r u n u m a i d e c â t r ă u
că se t r ă d a s e ) .
— D a r e atunci cu zece a n i mai tânăr decât t i n e ? Peştele .
Curçubeug çu eçada ca o eşarfă desfăşurată atinge nourii; cu
 botul, lacurile s t r ă l u c i t o a r e : e poate t a t ă l t â n ă r u l u i nostru cu
o sirenă? Voi pescui acest peştişor.
Arlechin t ă c u o clipă, apoi îl blestemă, jură că îi taie gâtul
iar Osmandei îi zise muiere de vânzare şi d e s t r ă b ă l a t ă , logod­
nică de vizitii şi mai rău : mereu cu voce s t ă p â n i t ă şi surâzând
verde. Ea îl privea p u ţ i n speriată şi palidă, muşcându-şi dege­
tul ca să-şi ţină în frâu m â n i a . Arlechin îi întoarse spatele şi se
aşeză la o masă, jucă prost, pierdu mult, cu mintea î n t r ' a l t ă p a r t e .
Osmonda îi petrecu pe toţi pe r â n d p â n ă în capul scării.
Feciorii ţineau sus l u m â n ă r i ; sub ele, p ă r u l ei strălucea ca u n
n i m b în jurul chipului întunecos. Arlechin îi s ă r u t ă mâinile
ferindu-şi ochii de ai ci. Plecă, printre cei din u r m ă .

A c u m stătea deasupra imaginii sale r ă s t u r n a t e în oglinda

lemnului lucitor, şi vedea scurgându-se picăturile de ceară de-a-
lungul sfeşnicului. Luă din sertar cele câteva scrisori şi citi,
r â z â n d a m a r a s u p r a propriei sale prostii t r e c u t e . înţelepciunea
de pe u r m ă nu e decât vârful e x t r e m şi o t r ă v i t al durerii. Scri­
soarea cea mai veche era de c u r â n d după acea seară m e m o r a -
' bilă : . . . nu te urăsc deci, nici nu te dispreţuesc. Legile nestră­
mutate ale locului unde mă aflu nu îngăduie decât umilinţa. Nici
nu mai cunosc mândria: am atins în noaptea aceea fundul celei
mai adânci neputinţe, când Dumnezeu s'a slujit de prostia ta oarbă
ca să-mi pedepsească demonul nesuferit al trufiei. N'ai priceput
că-ţi arătam un drum către mine şi felul în care m'ai fi câştigat.
Demonul îmi şoptise că ai dreptate, că celălalt, pe care te-ai răz­
bunat, nu e pe măsura mea. Apoi, când iotul se împlinise şi se
sfârşise, după ce-l pierdusem, am înţeles ce era. Ca un cerb tânăr,
venea să mă mângâie cu capul lui îngust, să mă privească din
ochi umezi. Râdea mai frumos şi mai nepăsător ca toţi oamenii
pe care îi cunosc: ca o fântână vie. Era câteodată obosit şi zăcea
cu capul răsturnat pe spate, zâmbind prin somn. Foarte îndrăz­
neţ, cu mine foarte moale, niciodată nu m'a rănit prin asprime.
Nu l-ai cunoscut. Ai crezut, în neînţelegerea ta oarbă, că e ca
tine. In furia ta, i-ai dat ce ţi se cuvenea mai degrabă ţie, moartea.
Arlechin roşise, închise pleoapele ca să nu lăcrămeze de ruşine.
P u s e scrisoarea de o p a r t e . Osmonda nu ştia c u m fusese, deşi
ea singura simţise că era m â n a lui. D o u ă sute de paşi c ă t r e c a t e ­
drală, apoi î n d ă r ă t pe partea cealaltă, fără s g o m o t ; p â n ă se
pierdură râsetele şi glasurile. Se oprise lângă p o a r t ă . Auzi deo­
d a t ă venind repede pe cineva. Se duse t o t repede la necunos­
cut, care se opri. Ce voiam dela el? Auzise foşnetul metalului
scos din t e a c ă . Arlechin, care deschisese gura ca să vorbească
1
(Ce voiam să-l întreb ?), sări î n d ă r ă t , trase lama, împunse asvâr-
Ijndu-şi t o t t r u p u l înainte ; în plin. Necunoscutul gemu căzând,
 Arlechin plecă iute de acolo, îşi scoase mănuşile pe d r u m ,
aruncă b a t i s t a cu care ştersese sabia, coti d u p ă colţuri, iarăşi
şi iarăşi.
. . . acum văd, zicea m a i d e p a r t e scrisoarea, ce crudă ironie
era aşteptarea mea plictisită din noaptea aceea: un om cunoscut,
voluptăţi cunoscute. Am adormit, m'am trezit şi deodată cuprinsă
de îngrijorare am scoborît, şi l-am găsit. Era mâna lui Dumnezeu.
' I n t r ' a d e v ă r coborîse cu o l u m â n a r e în m â n ă , îmbrăţişase
ţ i p â n d t r u p u l întins pe jos, rece de m u l t : pe obrazul alb pica
ceara fără să-1 m a i schimbe. E r a secretarul Cardinalului. Os-
m o n d a se întoarse însă repede sus, lăsându-1 singur, când cele
dintâi capete somnoroase a p ă r u s e r ă la ferestre. T r u p u l fu îngro­
p a t pe ascuns, se înnăbuşiră svonurile : t o a t ă lumea credea că
fusese o afacere tragică, c u m se î n t â m p l ă î n t r e adoratorii lui
Eros Infam. Nimeni nu ştia că Osmonda răspândise calomnia,
ca să-1 păstreze m a i sigur pe t â n ă r . Din m ă n ă s t i r e a u n d e se
retrăsese, scria rar, şi n u m a i lui Arlechin.
Acesta t r ă i n e t u l b u r a t , j u c â n d din ce în ce mai m u l t ; începu
să bea, ca să uite de acele î n t â m p l ă r i nenorocite şi de actorii
lor. Chemă din provincie o soţie l u a t ă din joacă, cu câţiva
ani înainte, şi pe care o păiăsise, d u p ă ce-i făcuse o fată b o t e ­
zată M a r i a m n a .
Arlechin râse în sine. Ii j u c a r ă prin m i n t e imaginea Mariam-
nei şi a acelei fiinţe rustice, a vieţii lor caraghioase, a furiei
lui la sfârşit, când ridicase glasul şi b a s t o n u l a s u p r a ei, ca s'o
facă să v a d ă că nu se înţelegeau de loc, şi că t r e b u e să se în­
toarcă la ţ a r ă , d a r fără M a r i a m n a . P e aceasta o crescuse el ca
pe u n b ă r b a t , î n v ă ţ â n d - o t o t ce e a d e v ă r a t , scoţându-i din cap
minciunile, basmele strălucitoare, bucuriile n e î n d r e p t ă ţ i t e , in­
dulgenţa faţă de oameni şi lucruri. Mirat, o găsi în c u r â n d ne­
m u l ţ u m i t ă , c i u d a t ă , t ă c u t ă , cu subite î n c ă p ă ţ â n ă r i şi dorinţe
de a fi singură. N u - l v o i a , c ă u t a altceva. In t i m p u l acesta, blân­
dele scrisori soseau, r a r însă regulat. Le mai răsfoi o d a t ă : scri­
sul plin şi r o t u n d delà î n c e p u t devenea din ce în ce mai a s c u ţ i t
şi subţire şi uşor.
. . . n u pot crede, zicea u n a , că vrei să te mai încarci cu vina
de a-ţi.fi ucis sufletul tău, şi pe al copilului tău. Din puţinele ecouri
ale veacului ce' pătrund aici, înţeleg că eşti mereu desfrânat, că
încă nu ştii ce vrei în lume. Dacă ai cunoaşte sâmburele divin care
doarme în noi, cât de uşor încolţeşte, şi fructele rare şi fără seamăn
culese la sfârşit, te-ai întoarce cu toată puterea virtuţii tale acum
aţipite şi mascate, către el. Nimic mai vrednic de energia unui
asasin, decât bătălia interioară, precum nimic mai vrednic de
a> femeii căzute în păcat... şi eram până în extremele adâncuri
ale mândriei şi voluptăţii. Cerul mi-a arătat mie calea, eu ţi-o arăt
ţie; respinge pe acei înţelepţi mincinoşi care te înconjoară, pe
nşuratecii mai apropiaţi de firea dobitoacelor decât de cea divină.
Nu mai încerca să uiţi de apropierea clipei, singura în care tot
ce ai făcut nu se mai poale desface. învaţă să te linişteşti, să calci
pe nouăzeci din o sută de puteri ale tale. iar pe celelalte să le în­
tinzi în tăcere, fără gânduri şi cu ochii închişi, lui Dumnezeu.
Astfel vei fi ca o câmpie unde nu mai vezi armele rupte şi trupu­
rile morţilor, căci deasupra fâlfâie, orbitor, un steag singur: mătase
în vântul dimineţii aprinse. Iţi spun ce trebue să faci, nimic des­
pre răsplată, despre lumina câştigată. Nu lăsa, chiar dacă tu vrei
să pieri, pe fiica ta'la tine. Nu o poli duce cu tine: dă-o altcuiva,
chiar altcuiva decât mie, dacă ştii pe altcineva care să n'o ducă
mai jos, să n'o rătăcească delà drumul înalt. Ai întrebat-o vreo­
dată dacă numai rochii şi podoabe doreşte, şi nimic altceva?
Scrisoarea era din perioada când covoarele şi buzunarele
lui Arlechin erau găurite, casa prăfuită, slugile leneşe şi hoaţe ;
el însuşi, înconjurat î n t r ' a d e v ă r de alchimişti, juca m a i m u l t
ca t o t d e a u n a . Se îngrăşase, nasul i se înroşise de b ă u t u r ă şi de
accesele de m â n i e , când b ă t e a pe şarlatani, pe slugi, pe Ma­
r i a m n a . Mariamna însă, în mijlocul h a r a b a b u r i i , prafului şi p â n ­
zelor de păianjeni, g ă t i t ă în catifele grele şi m ă t ă s u r i indiene,
cu agrafe de d i a m a n t e şi perle trandafirii, a p r o a p e a d o r m i t ă ,
citea, nu vorbea cu nimeni, şi privea uneori d r e p t înainte, pe
sub gene, p â n d i n d scânteile verzi, albastre şi portocalii ale soa­
relui în lacrima ochiului deschis. In s t r a d ă r ă s u n a u o vioară
şi două flauturi. P r i m ă v a r a erupsese prea iute, cu soare fierbinte
şi explozie generală a scoarţelor de copaci. Aşa fac şi şerpii când
îşi scot hainele vechi d u p ă ce a u î m b r ă c a t pe d e d e s u b t vest­
minte strălucitoare şi pestriţe ; e de b ă n u i t : s u r p r i n z ă t o a r e
s u n t întâlnirile între cunoscuţi, în asemenea a n o t i m p , la aceste
animale subtile. P l a n e t a face la fel, dar findcă nu e de a ş t e p t a t
vreo întâlnire cu Aldebaran, primăverile, florile, nopţile moi
şi copilăria verde a cerealelor nu s u n t d a t o r i t e decât bucuriei
p ă m â n t u l u i : e ca u n u l care dansează p e n t r u sine, r â z â n d şi
privindu-şi u m b r a . Merii a u florile albe şi t r u n c h i u l negru în
cerul l i m p e d e : p e n t r u ei e d a n s u l : de florile m ă r u l u i .
Aşa fusese a t u n c i p r i m ă v a r a . Arlechin, î n t r ' u n h a l a t băl-
ţ a t , cu ochii grei de vin, coborî, la fiica sa şi o găsi p l â n g â n d fără
pricină, ceea ce îl făcu să ghicească o v i a ţ ă a l ă t u r i de a lui, şi
deosebită. Se simţi neputincios, era s p e r i a t : ce s'o î n t r e b e ?
Ce i se va părea ei lipsit sau nu de sens? M a r i a m n a plutea la
niveluri străine : sau aşa i se p ă r u lui, sub înrâurirea scrisorii.
I a t ă cum M a r i a m n a , d i n t r ' o casă u n d e t r o n a u câţiva zei
beţivi, violenţi şi obsceni (Priap, Bacchus şi P a n ) d i n t r ' o îngră­
mădire- de covoare şi de cărţi la fel de îngălbenite ca şi casetele
cu giuvaere, din lemn de trandafir, trecu î n t r ' o lume nouă. I m a ­
ginea lui Iisus răstignit, p r e t u t i n d e n i ; împrejur foiau mici
îngeri bine h r ă n i ţ i . F r u m u s e ţ e a femeilor sfinte, supraomenească
şi i n u t i l ă ; podoabele de a u r ; statuile Cardinalilor; luminile
şi scânteierea hainei celor din faţa altarelor, şi suflarea orgelor;
totul era o puternică muzică, lauda marelui dumnezeu sincre­
tic, care t r o n a sus de t o t în inima bolţilor, deasupra e n i g m a t i ­
celor animale biblice, t a u r u l , leul, omul şi v u l t u r u l , deasupra
Puterilor, Heruvimilor şi Serafimilor semiţi, a miilor de prin­
cipi ai Bisericii. T r e m u r â n d , Mariamna veni la călugăriţa care.
îi scrisese lui Arlechin (îi citise fiicei sale pasajele care o p r i v e a u ) :
o găsi foarte rece, foarte frumoasă şi albă. Mariamna însă avea
trăsăturile m a r i ale t a t ă l u i ei, ochii plini de o flacără ce crescu
din ce în ce. Suflau în acest foc disciplinele călugăreşti şi t o a t e
pasiunile cărora n u m a i D u m n e z e u le era spre potolire. Călugă­
riţa o m â n a înainte liniştită şi-i spunea câte două vorbe pe a n
despre viziuni de necrezut şi apropierea de centrul e x t a t i c . Ma­
riamna m ă r t u r i s i în sfârşit dorinţa de a r ă m â n e în m ă n ă s t i r e .
Osmonda nu se împotrivi, d a r M a r ă t ă o oglindă. Mariamna
îşi plânse frumuseţea ; iar a m â n d o u ă căile, cea u n d e i-ar fi
trebuit, şi cea unde avea s'o calce în picioare, îi erau la fel de
necunoscute, deci la fel de fermecătoare. Cei ce le-au p a r c u r s
pe a m â n d o u ă n ' a u la u r m ă decât desamăgire ; ceilalţi, nostalgia
căii necercetate. Mariamna îşi şterse lacrimile şi se hotărî, împinsă
fără să ştie de pilda Osmondei, la s i n g u r ă t a t e şi renunţare la
totul, afară de căutarea fericirii, d u p ă obişnuitul sofism ascetic.
Ii scrise t a t ă l u i ei. Roşu de furie, Arlechin porunci să-i vie
trăsura.
D a r sosirea unor prieteni şi o masă de o p t ceasuri îi a m â ­
nară plecarea. Mici î n t â m p l ă r i de acestea îl întârziară mereu.
Ştia că se poate împotrivi p â n ă în ultima clipă, deci avea t i m p .
Ospăţurile şi jocul de noroc, o moştenire şi femei de t o a t e soiu­
rile îi a t r ă g e a u leneşa l u a r e - a m i n t e î n t r ' a l t ă p a r t e . Şi în seara
aceasta fusese aşa, fusese la fel: masă prea îmbelşugată, joc de
cărţi, şi alte jocuri mai aprinse cu A r m i d a : apoi somnul şi visul
şi trezirea îngrijorată. A c u m ştia ce îl speriase. îşi adusese a m i n t e
(şi aici blestemă filosofic Memoria, izvor a j u m ă t a t e din nefe­
ricirea omenească) că în noaptea aceasta Mariamna ardea ultima
corabie şi r ă m â n e a dincolo, ca F e r n a n d o Cortes când se afundase
în necunoscutele Indii Occidentale. II v a cuceri oare Mariamna
pe acel î n d e p ă r t a t peste m u n ţ i i şi fluviile cu nomol de aur,
Eldorado?
O r a m u r ă înflorită a t â r n a afară în noaptea sinilie ; Arlechin
se plimbă cu mâinile la s p a t e , gol, b l e s t e m â n d printre dinţi şi
scoţând din când în când capul pe fereastră ca să răsufle p a r -
fumurile n o c t u r n e . Ştia că are să uite, d a r nu p u t e a sări peste
clipă, oricât ar fi v r u t . Se aşeză iar în faţa l u m â n ă r i i arse pe
j u m ă t a t e ; s c r i s e : — A d m i r , cucernică prietenă, metamorfozele
satanice. Nu ştiu dacă principele regiunilor inferioare este Luci­
fer, sau diavolul fără nume al lenei, principiul material care se
strecoară în ipotezele spiritului. Că lenea adâncă, cea care înmoaie
măduva şi se prelinge ca o lavă peste toate acţiunile mele, împie-
trindu-le şi îngropăndu-le, m'a pierdut pe mine; sau că trufia
în forma ei mai joasă, răsbunarea, te-a pierdut pe tine, preschim-
bându-se în dorinţa de a mă mântui pe mine, şi mai ales de a-mi
răpi fiica—întrebarea e acum fără rost. Dar mi-ai răpit-o. Ai
luat-o în expediţia ta îndoielnică spre un Dumnezeu problematic,
mai ales în ce priveşte contactul nemijlocit cu noi. Ai luat-o, deşi
nu cunoştea nimic din viitoarele posibile beţii omeneşti, acum
pentru ea pierdute. Vezi că nu ea a ales ci tu, deşi tu ştiai ce sunt,
şi bănuiai că vor fi poate mai mari ale ei decât ale tale trecute.
I-ai furat şansa aceasta ca să-i dărueşti' o fericire grea, chinuită,
nefirească, nesigură: ai închis gratiile divine în urma Maria-
mnei. Iţi doresc să fugă din mănăstire, să se lase răpită de cel
dintâi venit — sau să fie mai aproape de beatitudine decât tine,
şi să ţi-o spună cu bună credinţă, nu cu răutate . . . De ce i-ai luat
mândria, ura ascunsă a celorlalţi? Pentrucă tu nu le mai poţi
gusta? Ai închis-o între zidurile reci ale unei sere lâncede pentru
flori nu ca ea, nici cum ai fost tu, trandafiri roşii de Iulie, — pentru
flori ca cele aduse, fără parfum şi palide, din cel mai îndepărtat
Răsărit, Cipangu. Păcatul mândriei pe care-l săvârşesc toţi cei
ca tine, e să silueşti sufletele altora, după ce al tău arată ca o casă
arsă. II am şi eu, destul ca să nu rabd să te văd neatinsă: vreau
să-ţi insuflu singura virtute pe care o poţi avea, îndoiala. Cea­
laltă e de a simţi frumuseţea lumii: pe amândouă le-ai răpit Ma-
riamnei. Eşti sigură măcar că-i vei dărui frumuseţea de dincolo?
Sigură că egalitatea dintre pasiunile înfrânte şi dorinţa încordată
după o himeră nu e amăgire? Nu e visul de aur al săracului, sau
invidia lui? Eşti sigură că nu eşti în păcat?

Arlechin puse p a n a jos. Sgomotele nedesluşite ale nopţii

înnecate în u m b r e , cântecul cocoşilor, tăcerea de necrezut şi
nemişcarea ramurilor albe de afară înţepenite, p l u t i n d în cristal
fluid, îl a d o r m e a u . Trecuse peste culmile neregulate ale grijii.
Se ridică, rupse scrisoarea în bucăţele m ă r u n t e , suflă în l u m â ­
n a r e : n o a p t e a se lumină d e o d a t ă . Mirosul de fum şi de ceară
îl întovărăşi p â n ă în pragul s o m n u l u i : b ă n u i că fumul vine
d i n t r ' o c r ă p ă t u r ă îngustă a Iadului şi urca prin ziduri p â n ă
la el. Z â m b i în s o m n : Sunt p r e t u t i n d e n e a singur. Merse î n t r ' u n
peisaj s t e r p : câmpie n e m ă r g i n i t ă cu pietre m a r i , culcate în
aceeaşi direcţie t o a t e . Niciun a s t r u nu a r a t ă dacă e zi sau n o a p t e ,
 arlechin 63

şi omul u m b l ă singuratec, încotro a r a t ă pietrele: s u n t semne.

Apoi t o t u l piere în somnul negru, când t o a t e viperele se desfac
unele dintr'altele ca un ghem descurcat, şi fibrele oricărei exis­
tenţe se întind şi se aşează unele lângă a l t e l e : u n e v a n t a i cu
bătaia t o t aşa de liniştită ca a aripii paserilor ce dorm pe v â n t ,
sus de t o t deasupra furtunilor. Arlechin a t â r n ă deasupra abi­
sului şi el, asupra lui e altă prăpastie ; Arlechin se ridică şi se
coboară printre norii obscuri între lumini şi întunecimi difuze,
ca o răsuflare.
PETRU D U M I T R I I !
 SIMFONIA A NOUA

Norod u d , nesfârşit, forfotea pe câmpia s p a r t ă

Laolaltă cu care, cu cai, cu animale obosite.
Alergaseră, goniseră a m p l u , a c u m a d ă s t a u
In bărăganele b â n t u i t e de lună, înnecate în lumină cretoasă.

Mâinile lor mângâiaseră boiul plantelor,

D a r gurile lor nu supseseră mierea r o a d e l o r ;
Mâinile lor răsuciseră firele aspre ale cânepii,
Scama m ă t ă s o a s ă a inului, b u m b a c u l u i ,
D a r trupurile lor rămăseseră n e î m b r ă c a t e în ploaie ;

Mâinile lor scormoniseră p ă m â n t u l ,

D a r gurile lor nu se bucuraseră de carnea de castană a cartofului ;
Mâinile lor mângâiaseră lutul gingaş ai oalelor,
D a r în oale nu aburise fiertura p e n t r u ei ;
Mâinile lor învârtiseră şuruburile,
D a r pântecul uzinei nu rodise p e n t r u e i ;
Mâinile lor descântaseră armele,
D a r armele se întorseseră viclean împotriva l o r ;
Mâinile lor a t â r n a u a c u m , de-a-lungul t r u p u r i l o r ,
Ca nişte păsuri istovite de sbor
Şi prin degete le picura sângele oboselii.
B ă t ă l i a le şedea pe faţă, ca o mască mortuară.
Şi oamenii se scăldau în odihnă, ca în sudoare.

Laolaltă oamenii, cu animalele b u n e , răsuflau

Şi l u n a le punea pete m a r i pe spinări.
D u p ă ce ploaia îi b ă t u s e pe spinări cu nişte funii,
Boii, oamenii reculeşi, ascultau messa lunii.
Odihna se apleca peste t o a t e ca u n fum,
Trupurile lor se desfăceau în o d i h n ă
ca într'o a p ă .
Trupurile lor d u r a s e r ă p a l a t e albe ca u n chiot,
D a r trupurile lor n u m ă r a s e r ă nodurile s c â n d u r i l o r ;
Trupurile lor neteziseră p ă d u r i l e ,
D a r focul n u râsese în vetrele lor ş t i r b e ;
T r u p u r i l e lor p u r t a s e r ă via 'n coşare,
D a r vinul n u gâlgâise în oalele lor d e ş a r t e ;
Ochii lor despărţiseră pleava de b o b ,
Ochii lor obosiseră la p â n d ă ,
Ochii lor se scurseseră în î m p u n s ă t u r a acului,
Ochii lor şlefuiseră v a n e c o m o r i ;
D a r ochii lor culeseseră n u m a i pulberea n e s t e m a t e l o r .
Crescuse blestemul î n t â i ca u n susur
Şi m u l t e m â i n i fuseră r e t e z a t e ,
Multe t r u p u r i trase pe r o a t ă ,
Mulţi ochi scurşi ca nişte s t r u g u r i ,
Când blestemul începuse să zumzăe ca u n b o n d a r .
Apoi blestemul icni ca o praştie
Şi oamenii uimiţi de sunetul virgin al blestemului,
î n c e p u r ă să-şi dea coate.
Şi mâini m u l t e , t r u p u r i o seamă, ochi fără n u m ă r
A v u r ă de p l ă t i t .
Şi blestemul veni ca u n exod de l ă c u s t e , ca u n taifun.
Apoi blestemul se făcu berbec, c a t a p u l t .
Şi blestemul se 'ntinse, se ' n t i n s e ,
Cum creşte pâinea şi se r u m e n e ş t e .
Şi se 'ncleştară trupurile şerbilor, t r u p u r i l e lucioase de s u d o a r e ,
Se ' n n o d a r ă mâinile slugilor, mâinile noduroase,
Se ascuţiră ochii simbriaşilor, ochii s c u r ş i ;
Cu t r u p u r i l e fragede, mâinile m ă t ă s o a s e , ochii neistoviţi
Ai s t ă p â n i l o r .
D a r în t r u p u r i l e şerbilor gâlgâia s u d a l m a ,
In mâinile slugilor ardea i m p r e c a ţ i a ,
In ochii lor scânteia blestemul.
Şi blestemul aprinse oralele albe,
Blestemul nărui palatele r ă s u n ă t o a r e ,
Blestemul risipi clinchetul v a n al nestematelor,
î n t r ' o s ă r b ă t o a r e de sânge,
î n t r ' o orgie de m o a r t e .
Şi din blestem crescu odihna şi oamenii, bunii
Cu boii îndeolaltă, ascultă messa lunii.

N E ÎMBIBĂM D E MOARTE

Ne î m b i b ă m de m o a r t e ca nişte b u r e ţ i ,
Un s t â r v e m a i u r î t d e c â t u n plop t r ă z n i t ,
Oraşul t r ă z n e ş t e de miros şi pe pereţi
Civilizaţia a pus t u r t e hazlii de créer strepezit.

Ne î m b i b ă m de m o a r t e ca nişte b u r e ţ i .
In fiecare zi vine veste c'au m a i m u r i t o mie,
Mamele n u m a i t a i e buricele pruncilor băieţi
Ca să nu se m a i p i a r d ă v r e m e a între p â n t e c şi năsălie.

Ne î m b i b ă m de m o a r t e ca nişte bureţi,
Fiecare p e t e c a fost s ă r u t a t de un stârv umflat,
Oraşul t r ă z n e ş t e de miros şi să vedeţi
Civilizaţia ce bine a r a t ă şi c u m s'a îngrăşat.

NU R U P E Ţ I FLORILE

N u r u p e ţ i florile s p u n p a n c a r t e l e grijulii
In parcurile lor linse, t ă i a t e în felii.
Mângâiaţi-le blajin ca pe copii, uşor,
Cum spune Lenin că-1 podideşte u n d o r :
Când a u d e p l â n s e t u l simfoniei a n o u a .

N u r u p e ţ i florile p e n t r u nimica în l u m e .
Şi-ai p u t e a crede că e o î m p ă r ă ţ i e
U n d e t o t u l se face cu evlavie, cu cuvioşie,
U n d e fiecăruia i se dă d u p ă cuviinţă, i se spune pe n u m e .

E o cheltuială, un norod de flori.

Flori de u n p i t a c , flori de stirpe-aleasă,
Flori î n t r ' o despletire şi u n d e s m ă ţ de colori,
F l o r i câte şed bine la t r i s t e ţ ă şi la mireasă.
Şi din a t â t a aurărie de flori, un p u ş t a c
Se apleacă sfielnic să culeagă u n a de-o b ă n c u ţ ă ,
P e n t r u inima lui, p e n t r u b u c u r i a lui s ă r ă c u ţ ă .
N u m a i că Ochiul Cetăţii cu fluier şi m a r t a c
L-a zărit.
A sărit
Şi — cu ultima p u t e r e — a fript elanul
Godacului care poftise o floare de-un p i t a c .
N u r u p e ţ i florile a spus pe fluier
Ochiul Cetăţii cu m a r t a c .
Apoi, Legea s'a î n d e p ă r t a t
D â n d din coadă a m u l ţ u m i r e m a r e .

I n degete, sângele godacului a d a t în floare.

BUBIO LIVIU
 EXOD P R I N F E R E S T R E L E ORIZONTULUI

La î n c e p u t a fost c u v â n t u l . . .
creştea cu iarba fiarelor
creştea din beznă ca o p l a n t ă c a r n i v o r ă
creştea din ape negre
prin care broaştele se fecundau
cu suliţi de l u m i n ă
p e n t r u a u r u l civilizaţiilor de lacrimi.

S u n t mii de a n i . . .
şi lungi, migraţiunile spre l i b e r t a t e .
P o a t e ne-om s t r â n g e v r e o d a t ă m o r ţ i pe j u m ă t a t e
să răsfoim p l ă m â n i i verzi ai câmpiilor
ca pe o biblie uriaşă a crimelor
în care poţi citi cu fiecare p a l m ă de noroi
ca î n t r ' o frunză magică
t r a n s p a r e n ţ a c i u d a t ă a acestor filoane de c e a ţ ă
care m ă r t u r i s e s c istoria de m â i n e .

D o a r noi,
p o a t e - a m m u r i t cu ploile la ecuator
p o a t e n e - a m scurs pe sub ferigi
în c a t a r a c t e fluide
şi ochii noştri a u plecat pe valuri
spre t o a t e golfurile lumii
•—seminţe ale unor jungle de p â i n e
care v o r i n u n d a insule necunoscute
şi vor creşte v i e t ă ţ i ale p ă c i i . . .
 EXOD PRIN FERESTRELE ORIZONTULUI 69

L a î n c e p u t n ' a fost c u v â n t u l
—. oamenii veneau din mlaştini
p r i n t r e p ă d u r i în flăcări, p r i n t r e p u l p e de flori şi de jivine
şi în nopţile de b a ş t i n i
cerul m o r t le flu^ra prin oase
venele se r e v ă r s a u în fluvii
inimile lor călătoreau ca nişte focuri roşii
la confluenţe, continentele p l u t e a u p r i n t r e diluvii
p r i n sloiuri m a r i de carne şi de soare
şi-odată cu a m u r g u l plecau pe d r u m u r i lungi spre l u n ă , s u t e
de popoare . . .

D a r la ' n c e p u t n ' a fost c u v â n t u l

ţările-au crescut din rădăcini de sânge,
şi-au r ă s ă r i t în cele p a t r u v â n t u r i
ca nişte r ă n i ale păcatelor
oraşele cu sclavi, oraşele n ă t â n g e .

O ! . . . Astăzi
coboară D u m n e z e u din cer p r i n t r e b l o c k - h a u s u r i
— alunecă pe s â r m e t r a m v a i e de cristal —
şi e de ajuns să pui urechea la p ă m â n t
şi să auzi rafinăria vremii
c u m soarbe din argilă şi din p i e p t u r i
izvoarele, p e n t r u c i m e n t u n i v e r s a l .

D a r la ' n c e p u t n ' a fost c u v â n t u l . . .

Apele m a i scot la m a l u r i aceleaşi r e s t u r i de v i a ţ ă
şi p u m n i de d i n a m i t ă lovesc în cer de disperare
când soarele t o p e ş t e afişele din p i a ţ ă
şi t r e c manifestanţii spre zări prin felinare.

Nu-i p e n t r u noi nici cântecul, nici vinul

c â t t i m p m a i a r d pe steagurile lor c u v i n t e l e :
« Sclavii, încă nu-şi cunosc destinul »

. M. I. COSMA.
 VALEA HOŢILOR
D r u m u l se î n t r e r u p e a d e o d a t ă d e a s u p r a v ă g ă u n i i în fundul
căreia arborii p r ă b u ş i ţ i de a p e , r ă s t u r n a ţ i cu rădăcinele în s u s ,
făceau u n a m e s t e c de n e p ă t r u n s .
S e ' n t â m p l a s e r ă prefaceri ciudate acolo, î n t r ' o n o a p t e cu
ploi m a r i . Oamenii auziseră în codri ca u n u r u i t şi li s'a p ă r u t
c ă se c u t r e m u r ă casele sub dânşii. A s t a se ' n t â m p l a s e în v r e m e a
ploilor de p r i m ă v a r ă , când negurile groase s'au ţ i n u t d e a s u p r a
Berdeului două săptămâni.
A c u m , m â n i n e v ă z u t e aşezaseră peste v ă g ă u n ă o p u n t e de
copaci.
Aii cercetă p u n t e a cu b ă ţ u l de d r u m , păşind cu m a r e b ă g a r e
d e s e a m ă , căci d e d e s u p t u l lui s'auzea f r ă m â n t a r e a fără sfârşit
a şuvoaielor.
•— H e i . . . strigă u n glas din p a r t e a cealaltă şi t u r c u l se c u m ­
p ă n i , g a t a să cadă în p r ă p a s t i e .
•— H e i . . . r ă s p u n s e Aii, c ă p ă t â n d u - ş i c u m p ă n a .
Şi merse de-a-lungul copacului cu paşi m ă r u n ţ i , r e p e d e , ca
o m â ţ ă sălbatecă.
Glasul făcu ca u n corb, a p r o a p e :
— Cra... Cra...
••—• C r a . . . C r a . . . r ă s p u n s e Aii, u n d e e ş t i ?
D e sub rădăcini ieşi P a i u l , cu puşca î n d r e p t a t ă spre d â n s u l :
•— Opreşte ! î n c o t r o , turcule ?
•—• Te faci p r o s t ? râse Aii. A r a t ă - m i d r u m u l .
P a i u l îi a r ă t ă cu vârful puştii o cărăruie de lup :
•—• Vezi u r m e l e ? Te ţii t o t d u p ă dânsele. Mai încolo, dai de
a l t ă strajă care are să t e î n d r e p t e .
Şi Aii porni î n sus, ţ i n â n d cărarea lupilor, până-1 opri de d u p ă
u n g o r u n Cocostârcul:
—• C r a . . . C r a . . .
•— Chiar a ş a . . . glumi t u r c u l ; pe u n d e s'o i a u ?
Cocostârcul vroia să-1 m a i ţ i n ă de v o r b ă .
—• Ce-i nou prin l u m e ?
 — Vine p o t e r a I îi r ă s p u n s e Aii, r â z â n d de faţa s p e r i a t ă a
flăcăului.
Codrul se ' n t u n e c a din adâncimile u n d e s u n a u , g r ă b i t e , apele.
B ă t r â n u l r ă t ă c e a uneori u r m a fiarelor şi-o c ă u t a îndelung,
despărţind tufarii î n t u n e c a ţ i . Crengi spinoae îl a p u c a u de m â ­
neci, îi l u a u fesul din c a p . E l ţ i n e a b ă ţ u l întins d r e p t î n a i n t e
şi urca pe urmele î n t o r t o c h i a t e , t o t în sus, spre poiana gorunilor.
D a r urcuşul se sfârşi d e a s u p r a unei c u l m i ; b ă t r â n u l îşi şterse
sudoarea cu mâneca şi coborî valea. F i a r e vinete rânjeau colţii
la ivirea lui, i n t r â n d în poenele de unde-1 u r m ă r e a u cu ochi sti­
cloşi. A c u m , cărarea lupilor mergea la vale pe lângă p â r â u , apoi
sărea d e o d a t ă de p a r t e a cealaltă, u r c â n d din nou. P e t e a l b a s t r e
de cer se a r ă t a u rareori p r i n t r e coroanele înalte.
Soarele suliţa cu raze de a u r şi u m b r e a l b a s t r e r ă t ă c e a u
printre a r b o r i .
— C r a . . . C r a . . . s'auzea î n a i n t e a lui din s t r a j ă în s t r a j ă .
Asta însemna că soseşte prieten şi-1 v e s t e a u t o t . î n a i n t e , din
v ă g ă u n i în v ă g ă u n i , din culmi în culmi. S'ar fi p ă r u t că pe dea­
s u p r a t u r c u l u i sboară doi corbi singurateci, strigându-se din
r ă s t i m p în r ă s t i m p .
Cărarea se sfârşea î n t r ' o d u m b r a v ă î n a l t ă . Sub sălciile cu
crengi p â n ă 'n p ă m â n t se v e d e a u cai şi oameni, în u m b r e l e al­
băstrii. Aerul t a r e mirosea a r ă c h i t ă p u t r e d ă , a fum î m p r ă ş t i a t
delà focurile mici care abia p â l p â i a u p r i n t r e scorburi.
Pistoale şi p u ş t i e r a u a g ă ţ a t e prin crengi. H o ţ i i , s t ă t e a u în
g r u p u r i , t o l ă n i ţ i pe covoare de muşchi, c ă u t â n d u - s e prin chi­
mire, sau a r ă t â n d u - ş i u n u l altuia b a n i vechi ori semne d e r ă n i
c ă p ă t a t e în bătălii vechi.
— Cine v i n e ? se ' n t r e b a r ă , a u z i n d semnul străjilor.
Şi se u i t a u în sus, spre cărarea care ducea la poiana gorunilor,
r e p e t â n d semnul, c ă t r e străjile din apropierea lui Ghiţă U r s a r u .
Când i n t r ă Aii în d u m b r a v ă , hoţii săriră delà locurile lor
şi-1 înconjurară.
— Ce-i? Ce-i?
D a r t u r c u l t ă c u şi făcu semn cu b ă ţ u l spre cărarea care d u ­
cea la h o ţ u l cel m a r e .
— Oare ce ştire a d u c e ? î n t r e b ă Mujdei.
T u r c u l îi şoptise în t r e a c ă t :
— P r e g ă t i ţ i - v ă caii ! . . .
Şi urca g r ă b i t .
Abia când îl zări pe U r s a r u , s t â n d cu capul gol, în c ă m a ş ă ,
pe u n b u t u c în faţa peşterii, îşi d ă d u seama de câtă v r e m e vine
el prin B e r d e u . Pornise delà h a n u l lui Bozdei la r ă s ă r i t u l soare­
lui şi-acum se î n o p t a . In ce r â p i îşi m â n c a s e merindea la a m i a z ă ?
P r i n câte v ă g ă u n i , prin câte d u m b r ă v i u r m ă r i s e el mersul l u p i -
l o r ? P e lângă câte p â r a e a mers delà r ă s ă r i t u l soarelui p â n ă
a c u m ? Uneori tăcerile i-au v â j â i t în a u z ; lângă câte izvoare se
plecase să b e a ?
Văzuse cuibare de v u l t a n i roşcaţi, din care g â t u r i goale de
p u i se ' n t i n d e a u spre d â n s u l , s e m ă n â n d cu năpârcele. Stârnise
vulpile din a l ă p t a t u l puilor, lupii din p â n d ă .
— Ce-i nou, Aii? îl î n t r e b ă U r s a r u de d e p a r t e , s c u l â n d u - s e ;
să d ă m ovăz la c a i ?
— Să le scoateţi traistele din c a p . . . r ă s p u n s e b ă t r â n u l .
Tronciu şi Cucoveanu se ridicară de pe b u t u c i şi-i ieşiră
înainte.
— Ce-i nou?
— V ' a ţ i b ă g a t în fundul p ă m â n t u l u i . . . râse el, răsuflând
greu.
De când nu n e - a m v ă z u t ? î n t r e b ă aşezându-se pe b u t u c .
A m cerşit p â n ă m i - a m u m p l u t săculeţul.
Şi scose din sân u n săculeţ v â n ă t ; t u r n ă în fes m u l ţ i m e a de
b a n i m ă r u n ţ i şi zise:
— O singură c a r b o a v ă de a u r . . .
Cântări fesul şi t u r n ă banii la l o c :
— Hei... d a r m i - a m găsit de furcă cu fraţii cerşetori creştini.
« Ce? •—răcneau ei — u n t u r c să vie la v a d u l nostru şi să ne ş t e r p e ­
lească milostivii? T u ce durere ai, m ă i t u r c u l e ? Ce boală suferi
t u , că ceri p o m a n ă ? I a ' n să-ţi v e d e m b u b a care t e d o a r e » . . .
« S u n t a p r o a p e orb, fraţilor ! » — m ă r u g a m eu ; — de ce nu m ă
l ă s a ţ i să-mi câştig b u c ă ţ i c a ? » . . . « E ş t i a p r o a p e o r b ? T e - a m
v ă z u t ieri spre seară ferindu-te de nişte c ă r u ţ e , m a i bine ca m i n e .
Şi-apoi, ce c a u t ă u n t u r c aici? N u t e t e m i că s u n e t u l clopo­
telor are să-ţi crape c a p u l ? Mahomed al v o s t r u , de ce n u s'a fă­
c u t şi el creştin ? ».
In cele din u r m ă , d u p ă m u l t ă sfadă î n t r e ei, mi-au d a t u n loc
ceva m a i d e p ă r t a t de porţile bisericii, şi seara le d a m lor pe j u ­
m ă t a t e din câştig.
— Săracul Aii ! . . . râse Cucoveanu.
Şi g â n d i : « Cât îi delà h o ţ p â n ă la c e r ş e t o r ? » . . . T ă c u î n d e ­
lung, u i t â n d u - s e c u m se ' n t u n e c ă în d u m b r a v a din vale, c u m
oamenii devin fumurii şi caii îşi ciulesc urechile din ce în ce
m a i t a r e , sub presimţirile n o p ţ i i .
•— Cine m a i ştie ? spuse el, t a r e ; azi hoţeşti şi t e crezi s t ă p â n .
Mâine t e p o ţ i b a t e cu cerşetorii p e n t r u u n loc la o uşă de
biserică.
Şi g â n d u l de a se întoarce din nou î n t r e oameni, în s a t u l l u i ,
îl cuprinse iar şi-1 chinui.
— Ghiţă U r s a r u . . . E u a m să m ă duc şi-am să lipsesc d o u ă
s ă p t ă m â n i , Mă laşi ?
 •— Iar t e m u ş c ă şarpele, Cucovene ?
Şi U r s a r u se s u p ă r ă :
•— Te lipeşti de cineva ca de u n frate şi el t e lasă când ţi-i
lumea mai d r a g ă . . .
D a r Aii îi făcu s e m n :
—• S t ă p â n e îi spunea el, m a i d e p a r t e . Sfântul m i t r o p o l i t
a p o r n i t a c u m trei zile, în spre părţile a s t e a de jos, să cerceteze
popii şi bisericile. S'a p o r n i t la d r u m lung şi are în u r m a lui d o u ă ­
zeci de soldaţi călări. Ceilalţi p o p i care-1 u r m e a z ă , s u n t b ă t r â n i
şi nevrednici de l u a t în s e a m ă .
— Sfătuiţi p e - a s c u n s ? î n t r e b ă Tronciu, prefăcându-se s u ­
părat.
Când vine mitropolitul, Aii?
Cu t o ţ i i se aşezară din nou pe b u t u c u l din faţa peşterii şi
Aii povestea m a i d e p a r t e :
— A m a u z i t ce v o r b e a u nişte boieri, în u r m a caretei Sfântului.
Mare z u r b ă u ! zicea u n u l ; c u m se duce el a c u m , t o c m a i în
părţile hoţilor, de u n d e a u fugit de frică a p r o a p e t o ţ i boierii?
Să vezi dacă nu se 'ntoarce pe jos şi fără cruce la g â t . . .
Ce l-o fi a p u c a t ? î n t r e b ă a l t u l ; nu c u m v a i s'a u r î t de prea
m u l t b i n e ? P e n t r u nişte beţivi de p o p i . . . . Ei v o r b e a u î n a ­
inte şi nici nu m ă luau în s e a m ă . Căci oamenii nu-şi d a u s e a m a
niciodată ce ochi şi ce urechi s u n t î m p r e j u r u l lor.
O d a t ă , a u v e n i t pe la a m i a z ă nişte călăreţi şi ne-au l u a t pe
toţi î n t r e p u ş t i . Au s t r â n s a t u n c i cerşetorii din t o a t e părţile o r a ­
şului: copii ciungi, cu mâini u s c a t e ; ologi, de a m â n d o u ă picioa­
r e l e ; femei cu nasurile şi gurile m â n c a t e de n e c u r a t u l ; b ă t r â n e
de câte o s u t ă de a n i . Ne-au î n g r ă m ă d i t pe t o ţ i între nişte ziduri
şi-au î n c u i a t porţile. Să fi v ă z u t n ă v a l ă , ca la sfârşitul lumii 1
Cu toţii prinseră a striga în gura m a r e , fiecare d u p ă obiceiul
lui, cerând p o m a n ă . Unii înfoiau armonici plesnite şi zidurile
se c u t r e m u r a u de p l â n s . A m crezut a t u n c i că a m să înnebunesc
şi m ' a m dus la paznicul delà p o a r t ă , s t r e c u r â n d u - i în m â n ă u n b a n :
— N ' a i vrea să-mi dai d r u m u l ? Ce pierzi?
E l se u i t ă la b a n , care era de a u r c u r a t , şi deschise p o a r t a
a t â t c â t să p o t ieşi eu. Mi s'a p ă r u t că ' n ziua aceea m ' a m n ă s ­
cut a d o u a oară, când mi-a i n t r a t în n ă r i aerul c u r a t .
— Şi d u p ă a c e e a ?
— D u p ă aceea, frate U r s a r u , nu m ' a m m a i t r â n t i t în h o l b .
Cum r ă m ă s e s e m singur a c u m la p o a r t a bisericii, s t ă t e a m s p r i ­
jinit în b ă ţ , cuviincios, şi c u m v e d e a m călăreţii v â n â n d orbii şi
ologii, m ă ' n d r e p t a m din s p a t e şi p r i n d e a m a m ă p l i m b a . . .
Uneori, b ă t r â n u l delà clopote m ă c h e m a ca să-i a j u t . E r a
un om mic ca u n copil ; în locul nasului a v e a două găuri cu
care-ţi sufla d r e p t în f a ţ ă . . .
 D u p ă o clipă de tăcere, spuse m a i d e p a r t e , cu glas l i n :
•—• Când stai între clopotele care sună, îţi cresc aripi şi simţi
c u m u n v â n t m a r e t e ia pe sus. I a r când clopotele t a c d u p ă aceea,
t e simţi sfârşit de oboseală, ca şi c u m ai fi ţ i n u t clopotniţa în
cârcă. Duci m â n a la u m e r i şi-ţi c a u ţ i aripile despre care-ai
visat...
Uneori, fratele acela cârn, îmi s p u n e a :
— De ce n u vrei să t e urci şi să r ă m â i c l o p o t a r ? Când b a t
clopotele, m i n t e a c â n t ă m a i frumos ca liturghia
E l se ducea în biserică să asculte c u m c â n t ă acolo.
. « Mai frumos c â n t ă în m i n t e a m e a . . . îmi s p u n e a el ; p ă ­
c a t că nu m ă pricep c u m se sciiu pe hârtie cântecele a c e s t e a . . . ».
D â n d u - ş i s e a m a că vorbise prea m u l t , Aii t ă c u .
— Altceva n i m i c ? îl î n t r e b ă U r s a r u .
•—• Mi-i foame şi mi-i s e t e . . . r ă s p u n s e el.
Şi 'n t i m p ce cobora spre d u m b r a v a u n d e hoţii p r e g ă t e a u
cina, Tronciu şi Cucoveanu i se u i t a u în u r m ă , s t â n d în piciore,
cu mâinile cruciş. U r s a r u se u i t a în întunericul peşterii cu spa­
tele la d â n ş i i ; apoi se 'ntoarse şi-i î n t r e b ă :
— D a c ă ieri m i t r o p o l i t u l era la R ă z e n i , c â t îi t r e b u e p â n ă
aici?
Tronciu şi Cucoveanu socotiră în g â n d :
— D a c ă ieri era la R ă z e n i , azi d i m i n e a ţ ă a i n t r a t în codrul
J3erdeului şi coboară la v a l e . Aşa-i, Cucovene?
E l nu întârzie m u l t î n t r ' u n loc.
A s t a î n s e a m n ă că p e mâine d i m i n e a ţ ă p u t e m p r e g ă t i
şăile...
Vai de c o m a n a c u l S f â n t u l u i . . . făcu T r o n c i u .
Venea întunericul din t o a t e părţile şi focurile din d u m b r a v ă
prindeau putere.
In poiana gorunilor U r s a r u r ă m a s e singur pe b u t u c , căci
Tronciu şi Cucoveanu porniseră la vale spre focuri, să asculte
m a i d e p a r t e b a l a d a a r n ă u t u l u i î n t r e r u p t ă seara t r e c u t ă .
Când i n t r a r ă ei în r o a t a de t r u p u r i , a r n ă u ţ i i lui K a r a v a s i l e
le făcură u n semn de închinare, apoi Zagora cel pieptos şi cu
ochii b u l b u c a ţ i se r â d i c ă dintre dânşii şi d u p ă ce cercetă vârful
unei flăcări cu p a l m a î n t i n s ă , î n t r e b ă :
— Unde-am rămas?
Cine ştie, are să se culce lângă frumoasa Sahiba
Şi ea are să-1 muşte de gură....
— E i , cine ş t i e ?
•— A s t ă n o a p t e a m r ă m a s la aceea când î m p ă r a t u l a v i s a t
u n cal roşu m u ş c â n d u n cal negru.
— Să trăieşti I strigă Zapora, către P a i u l , care t o c m a i v e ­
n i n d delà locul de s t r a j ă , îi răspunsese la î n t r e b a r e .
 Şi-atunci calul negru s'a ridicat
şi-a nechezat
şi 1-a 'ntrebat:
— De ce mă muşti?
Cal roşu, împărătesc,
ce cauţi în nămolul unde-mi sfârşesc bătrâneţa?
De ce nu te duci la staul de aur,
unde iepele cele alese aşteaptă ovăz?
— Am venit 99 de nopţi, oa să te caut.
In r ă s t i m p u r i , Zagora c â n t a cu glas gros răspunsurile o a m e ­
nilor din b a s m . Alteori, când povestea despre cai în g o a n ă , el
necheza şi plesnea din limbă, i m i t â n d t r o p o t e l e .
Hoţii îl u r m ă r e a u prin ţ i n u t u r i nemaiînchipuite, prin m u n ţ i i
din vârful cărora, dacă întindeai m â n a , p u t e a i ciocăni cu b ă ţ u l
în zidul cerului. Călătoreau cu el pe fluvii cu p ă s ă r i a l b a s t r e şi
în corăbii hoţeşti pe m ă r i î n t u n e c a t e , spre palatele care l u m i n a u
c â t u n o p a i ţ în vârful stâncilor.
— Al dracului a l b a n e z . . . se m i n u n a u oamenii, a s c u l t â n -
du-1.
Uneori, urla ca lupii în s i n g u r ă t ă ţ i . L ă t r a scurt, s u b ţ i r e ,
a r ă t â n d c u m făcea căţelul vrăjitoarei. Se pleca la p ă m â n t şi se
prefăcea a c ă u t a pe jos j a v r a m ă r u n t ă cât g h e m u l care i se r e ­
pezea la picioare.
Şi vrăjitoarea cu trei colţi de fier în g u r ă , ieşea în p r a g :
— Cine mă trezeşte şi mă stârneşte?
De unde vii?
Glasul fioros al babei r ă s u n a în tăcerea d u m b r ă v i i şi caii
ciuleau urechile, sforăind.
— M'a trimis căţeluşa de-argint.
La marginea pădurii am zărit-o
şi 'ntâi am crezut c'am găsit o comoară;
dacă nu lătra şi nu muşca,
o băgăm în s â n . . . .

— Al naibei liftă, albanezul i s t a . . . se mira Tronciu, ascul­

t â n d ca v r ă j i t ; de u n d e boala le ş t i e ?
Şi b a s m u l se desfăşura înainte, deşi era a p r o a p e miezul n o p ţ i i .
Oamenii se ridicau şi, u m b l â n d în vârful picioarelor, p u n e a u pe
foc gătejele care se 'ncolăceau ca şerpii.
In tufarii din v e c i n ă t a t e p â n d e a u fiare cu ochi verzi, m i -
rându-se de hârâiturile, de tropotele, de cântările păsăreşti care
ieşeau u n a d u p ă a l t a din gâtlejul lui Zagora.
Din r ă s t i m p în r ă s t i m p , s'auzea p a r c ă d e a s u p r a lor, s e m n u l
d e p ă r t a t al străjilor care strigau a c u m ca hulubii s ă l b a t e c i :
. Gurù... Gurù... Guru...
EUSEBITJ CAMILAR
 VLADIMIR MAIAKOVSKir

ÎNTÂMPLAREA NEOBIŞNUITĂ ÎNTÂMPLATĂ L U I

VLADIMIR MAIACOVSKII, VARA, LA ŢARĂ. — ( S A T U L
PUŞKINO, DEALUL ACULEI, VILLA RUMEANŢEV, 27
V E R S T E P E L I N I A F E R A T Ă IAROSLAV)

Ardea a p u s u l cu 140 de sori p u t e r e .

I n t r a s e v a r a în crugul lui C u p t o r .
P e sus curgea a r ş i ţ ă ,
P ă m â n t u l se prăjea 'n arşiţă,
Acesta era locul de ţ a r ă .
D o r i t odihnitor.
Movila P u ş k i n o se 'ncocoşa
Cu dealul A c u l e e i ;
I a r d e d e s u b t u l dealului, u n s a t ,
învolburat
Cu scoarţele de-acoperiş, era.
I a r dincolo de s a t ,
O groapă, cred, era s u r p a t ă
In care soarele, de fiecare d a t ă
P e semne, că încet şi sigur a p u n e a .
Din care g r o a p ă , m â i n e 'n zori,
Ca Să i n u n d e lumea iar,
Aprinsul, roşul soare se ' n ă l ţ a .
Zi d u p ă zi, pe m i n e t o a t e - a c e s t e a ,
Vezi bine, straşnic a u î n c e p u t a m ă înfuria.
Şi 'nfuriat aşa,
Că t o t u l se îngălbeni de frică,
E u soarelui în faţă i-am s t r i g a t :
« Hei, d ă - t e jos de-acolo,
« D e s t u l ne-a fost, în j a r u l t ă u de i a d
« Să t o t u m b l ă m ,
« T u , parazit, care cu lung r ă s t i m p
' « Te lăfăeşti s c ă l d â n d u - t e în noroi.
« D a r să t e v ă d pe orice a n o t i m p ,
« S t â n d şi făcând placate, c u m s t ă m noi,
« P â n ' ce ne t r e c sudori ».
Şi iar înfuriat
E u i-am s t r i g a t :
« Şi-apoi,
« Ia-ascultă ici,
« Tu chip de a u r şi de a u r frunte,
« D e c â t să hoinăreşti aşa, fără de rost, m a i bine
« Ai a r u n c a de-acolo p â n ' a i c i o p u n t e ,
« Şi ai veni să iei u n ceai cu mine ! »
Vai ce-am făcut,
Sunt pierdut.
D e b u n a voia sa,
Cu delà sine voie,
Cu paşii m a r i de raze,
C ă l c â n d peste ogrăzi şi case,
Venea, el, soarele 'nspre mine, t o t v e n e a .
Şi nevroind cea m a r e spaimă-a-i a r ă t a ,
In faţa lui m ă r e t r ă g e a m
Tot de-a'ndăratele, tot de-a'ndăratele.
D a r i a t ă că deja, ai lui ochi de l u m i n ă ,
S u n t în grădina m e a , t r e c de g r ă d i n ă ,
P ă t r u n d viu prin ferestre, prin c r ă p ă t u r i ,
P r i n ferecate uşi,
Şi-acuşi, acuşi,
Rostogolindu-se cu ' n t r e a g ă a lui m a s s ă ,
Poftim, eu soarele a m musafir, la mine 'n casă.
Şi pe acel pe care îl credeam fără de glas
L-aud, c u m gâfâind, îmi prinde a vorbi cu t o n de b a s :
« E u focurile îmi reţin, delà ' n c e p u t u l lumii,
« P e n t r u î n t â i a oară azi, în v i a ţ ă .
« D ă - m i r e p e d e u n ceai,
« D ă - m i repede, poetule, dulceaţă, »
Şi lacrimi îi cădeau din ochii lui fierbinţi.
I a r ă , pe m i n e , dogoarea lui, scurt, m ă scotea din m i n ţ i .
Şi t o t u ş i , a r ă t â n d spre s a m o v a r u l m e u a l b a s t r u ,
« D a , sigur, l u a ţ i loc, îi zic, poftiţi, D o m n u l e A s t r u .
« A m să servesc î n d a t ă - a c u ş i şi ceai ».
D r a c u m ' a pus obrăznicii lui să-i a r u n c ,
P r o s t , n ă t ă r ă u , ce s u n t !
Şi î n c u r c a t şi r u ş i n a t m ă aşezai
L a celait cap al laviţei, s t r â n g â n d u - m ă de t e a m ă ,
Ca nu c u m v a să iasă şi m a i r ă u .
D a r dinspre a s t r u înspre mine curgea a c u m o c l a r i t a t e
A t â t a de c i u d a t ă
Că eu u i t â n d , pe d a t ă de pericol,
Şi de cea clipă cu g r a v i t a t e a t â t de î n c ă r c a t ă ,
D ă d u i cu soarele în v o r b ă
Şi m'aşezai cu dânsul de poveşti.
V o r b i r ă m noi de u n a , de cealaltă,
Că cine s u n t , că cine eşti,
Că m ă consumă « R o s t a » p â n ă ' n oasă,
Când soarele : « E i , lasă, lasă,
« N u t e m a i a m ă r î aşa.
« Priveşte lucrurile t o t d e a u n a simplu.
« Oare t u crezi că mie aşa uşor îmi vine,
« Mereu a l u m i n a ?
« Ori nu m ă crezi?...
« încearcă şi-ai să vezi.
« D a c ' a i p o r n i t aşa,
« Aşa mereu să mergi : Să luminezi
« Cu ochii a m â n d o i , să luminezi ! »
P ă l ă v r ă g i r ă m m u l t e , p â n ă 'n n o a p t e ,
Adică p â n ă - a t u n c i când t r e b u e să fie n o a p t e ,
Că lângă soare, oare, ce n o a p t e p u t e a fi?
Şi-aşa, din u n a ' n a l t a , a m d a t în « t u »,
Şi a m sfârşit cu t o t u l a ne ' m p r i e t e n i .
Şi ne-ascunzând a c e a s t a , pe u m ă r eu apoi,
II b a t , şi soarele de-asemeni, şi îmi s p u n e :
« T o v a r ă ş e , noi doi,
« H a i şi-om porni în l u m e ,
« Nimic să n u ne fure.
« D e t o t ce e aici noi să ne î n c â n t ă m ,
« Şi toate-acestea lumii, noi să i le c â n t ă m ,
«Acestei lumi ce zace, în boarfele ei sure.
« E u îi voi r e v ă r s a 'n l u m i n ă al m e u soare,
« Iar t u , pe-al t ă u în versuri, în versuri scrâşnitoare ».
Şi zidul u m b r e l o r a t u n c i căzu,
Şi ale nopţii t e m n i ţ i ,
Căzură sub cea a r m ă cu d o u ă ţ e v i solare.
Şi versuri şi l u m i n ă ,
P l ă m a d ă lucitoare
Noi chiar şi-ascunse 'n t i n ă
Le desluşeam a c u .
Şi-atunci când d â n s u l seara,
T r u d i t şi-aprins în n o a p t e ,
Vrea să se culce 'n s o m n u l
Nătâng, pierdut sub şoapte.
E u m ă a p r i n d şi singur a r d p e n t r u a m â n d o i ,
Cu t o a t ă - a mea v i a ţ ă .
Iar când în d i m i n e a ţ ă
El se trezeşte-apoi,
Noi î m p r e u n ă iarăşi, p o r n i m , pe d r u m u l celor doi.
A lumina întotdeauna,
Mereu şi p r e t u t i n d e n e a a l u m i n a ,
P â n ă la cea din u r m ă clipă şi răsuflare a t a .
A l u m i n a şi-atâta ! — nimica altceva •—
Asta-i lozinca soarelui, a soarelui şi-a mea.

Transpusă în româneşte de
ŞTEEANIA ZOTTOVICEANU RTJSTJ
 LAURENCE BINYON

P E N T R U C E I CĂZUŢI *)

M â n d r ă în ruga ei de m u l ţ u m i r e , ca o m a m ă
Jeleşte Anglia copiii ei m o r ţ i peste mări.
Cuget din cugetu-i, t r u p din t r u p u - i a u fost:
Pentru libertate au căzut.
Solemn b a t t o b e l e : a u g u s t ă şi regală,
Moartea c â n t ' i m o r t a l i t ă ţ i i u n i m n de jale.
In miezul dezolării-i a r m o n i e ,
Şi lacrimile în l u m i n a gloriei lucesc.
L a b ă t ă l i e a u plecat c â n t â n d : tineri erau,
Cu t r u p u l d r e p t , cu ochi aprins şi h o t ă r î t
N e n u m ă r a t e l o r p u t e r i p â n ă la u r m ă stăvilar,
Cu faţa spre d u ş m a n a u c ă z u t .
Ca noi, care-am r ă m a s î m b ă t r â n i ţ i , n'or m a i î m b ă t r â n i ,
Anii nu-i vor m a i a p ă s a , nu-i vor s u p u n e .
In fiecare d i m i n e a ţ ă , şi-atunci când soarele a p u n e ,
De ei ne-om a m i n t i .
P r i n t r e voioşii lor c a m a r a z i ,
In j u r u l masei, acasă, nu vor m a i s t a ,
La m u n c a n o a s t r ă nu vor fi p ă r t a ş i ;
D e p a r t e de-ale mării noastre s p u m e , d o r m u n d e v a .
D a r acolo u n d e dorinţi şj s p e r a n ţ e ,
Ca n e v ă z u t e , tainice izvoare s i m ţ i m ,
In străfundul inimii ţării lor, ş t i m
Că s u n t t o ţ i , c u m s u n t stelele t o a t e ale n o p ţ i i .
Ca stelele vor l u m i n a m a i d e p a r t e ,
In m a r ş , pe cereşti câmpii vor m a i trece, când noi v o m pieri
Ca stelele vor m a i străluci, când v o m fi î n t u n e r i c :
P â n ' la sfârşitul sfârşitului vor d ă i n u i .
Traducere din engleză de
MARGARETA STERIAN
*) Aceste versuri, din care o parte sunt gravate pe frontispiciul delà
British Museum, au fost cetite în ziua de 9 Mai 1945, la posturile româneşti
de radio-emisiune.
 W. B. Y E A T S

OMUL C A R E A V I S A T Ţ A R A MINUNILOR

E r a la D r u m a h a i r , şi r ă t ă c i t p r i n t r e a t â ţ i a t r e c ă t o r i
Cu inima a t â r n a t ă de-o rochie de m ă t a s e ,
î n c ă t u ş a t era 'nsfârşit de-ai începutului şi-ai dragostei fiori;
La sânul lui de p i a t r ă m o r m â n t u l încă de grijă nu-i p u r t a s e .
Dar, pe când u n pescar şi-agonisea cu t r u d ă peştii în g r ă m a d ă ,
I se p ă r u că ei căpşoarele de a r g i n t şi le-au s ă l t a t d e o d a t ă
Slăvind a p u s u l sau ivirea zorilor care 'n lumini se scaldă
Şi se revarsă peste-o insulă i m a g i n a r ă şi de t o ţ i u i t a t ă ,
Al cărei fericit popor se înfrăţea prin dragoste de-a-lungul ţ ă r ­
mului mărilor î n v o l b u r a t e
Şi u n d e t i m p u l n ' a p u t u t v r e o d a t ă j u r ă m i n ţ i l e a m a n ţ i l o r să le
desfacă
Acolo sub acoperişul crengilor prin care soarele se joacă.
Cântecul ă s t a i-a s t r ă p u n s ca u n venin senina fericire de c u r â n d
visată.

Călătorind prin ale Lissadelei ţ ă r m u r i , potolit era a v â n t u l

Cu g â n d u l de-astă d a t ă 'ntors spre griji m ă r u n t e şi c u m i n ţ i .
El petrecuse 'n pace câţiva ani de nebunii feriţi
Şi anii încă nu-i î n g r ă m ă d i s e r ă s u b deal m o r m â n t u l .
D a r , i a t ă că pe când trecea pe lâng'o b a l t ă noroioasă
O r â m ă , ca o a r ă t a r e cenuşie şi mâloasă,
I m n ridica u n u i ţ i n u t delà Apus la R ă s ă r i t
U n d e d o m n e a u n nobil, vesel, e x a l t a t popor
Sub cerul de a r g i n t sau a u r i t ;
Iar dacă v r e u n călător a r poposi, i s'ar părea că 'n acel loc
Şi soarele şi luna î m p r e u n ă a r d î n t r ' u n nespus de m a t u r şi rodnic
joc.
D u p ă acel cântec înţelept el nu s'a m a i s i m ţ i t de loc.
T o t m e d i t â n d pe lângă acea f â n t â n ă a lui Scanavin
E l se g â n d e a la cei ce-şi r â d de d â n s u l cu venin
Şi r ă z b u n a r e a - i fu n e a ş t e p t a t ă : o poveste delà ţ a r ă ' n care
T r u p u l s'a cufundat în a p a rece-a morţii a d e m e n i t o a r e .
D a r i a t ă că u n firicel de iarbă ce creştea pe lângă iaz
Când •— vai ce inutil şi n e c r u ţ ă t o r glas — c â n t a 'n e x t a z
Acolo u n d e liniştea solemnă î n d e a m n ă n e a m u l cel ales să se b u ­
cure 'n pace
Chiar când destinul vieţii mobilul val ursita urcă sau coboară
Sau când a l b a s t r u l furtunos seninul zilei împresoară
Şi când a d â n c u l nopţii lâna cea de a u r toarce
Perechile de ' n d r ă g o s t i ţ i în liniştea de-argint se înfăşoară.
P o v e s t e a a s t a lui i-a a l u n g a t nobila indignare d i n a i n t e .

A a d o r m i t sub deal la Lungnagalle

Şi-ar fi p u t u t să aibă în sfârşit u n somn n e t u r b u r a t
Sub povârnişul cel de g h i a ţ ă ' n c o n j u r a t de ceaţă ca de u n şal
P ă m â n t u l cel p a t e r n odihnitor l-ar fi î m b r ă ţ i ş a t .
D a r viermii care i se răsuceau în t r u p p â n ă la oase
T o t p r o c l a m a u prin ţ i p e t e a s c u ţ i t e şi stridente
Că D u m n e z e u a m p r e n t e l e pe cer şi le-a lăsat,
Că v a r a cea strălucitoare alunecă fugind peste abisuri
In j u r u l călătorului, pe l â n g ă valul cel lipsit de visuri.
De ce aceşti îndrăgostiţi visează p â n ă când
D e - a t â t a foc, în braţele lui D u m n e z e u , f ă p t u r a lor întreagă i-a
desfiinţat.
Nici în m o r m â n t s ă r m a n u l o m r ă s p l a t a împăcării n ' a aflat.
 W. H. A U D E N

IN A M I N T I R E A L U I W. B . Y E A T S
1
A d i s p ă r u t în spre sfârşitul iernei
P â r a i e l e ' n g h e ţ a t e şi-aeroporturile's goale, fără v i a ţ ă ,
Z ă p a d a î m b ă t r â n e a statuile în p i a ţ ă .
F r e a m ă t u l vieţii se stingea 'n gâtlejul zilei m u r i b u n d e
O, t o a t e vocile p ă r e a u a s p u n e
Că întunericu ' n g h e ţ a t t r i s t ziua morţii i-o p ă t r u n d e .
D e p a r t e , dincolo de orice m o a r t e ,
L u p i alergau prin codrii cei d e a p u r u r i verzi
I a r F l u v i u l paşnic neclintit curgea pe lângă ţ ă r m u l cel n ă v a l n i c .
P r i n glasul cel înfrânt şi jalnic
Al versurilor, m o a r t e a poetului şi-a t o t vestit de m u l t i v i r e a .
In sufletu-i sălăşluia o d u p ă - a m i a z ă cu el însuşi,
O d u p ă - a m i a z ă a răsfăţării ultime şi a v â n t a t e .
Ţ i n u t u r i l e făpturii sale r e v o l t a t e ,
Meleagurile minţii, p ă t r a t e şi pustii.
Tăcerea năvălea prin suburbii
Când scânteierea simţurilor s'a c u r m a t . Nu şi-a 'nşelat a d m i ­
ratorii.
Acum e răspândit printre cetăţi nenumărate
î n t r e g , ofrandă neştiutelor simţiri
In goana m â n t u i r i i prin altfel de p ă d u r i ,
Sub semnul legii oarbe, cu sufletu-i de f a ţ ă :
Cuvintele u n u i o m m o r t s'au t r a n s f o r m a t
In t o t ce v i a ţ a are m a i m u r d a r şi m a i p ă t a t .
D a r , în s t ă p â n i t o a r e a şi s e m e a ţ ă grijă a zilei ce să v i n ă
•—Când negustorii urlă d u p ă p r a d ă pe la bursă —-
Necazurile proletarului prin suferinţă's nobil e d u c a t e ,
De libertatea-i fiecare în el însuşi e convins pe j u m ă t a t e •—-
A t u n c i , câteva mii vor evoca această zi
Ca u n a 'n care-un o m a s ă v â r ş i t u n fapt nu prea din cale a f a r ă d e
bizar.
À fost la fel de prost ca noi : divinul h a r i-a s u p r a v i e ţ u i t în t o a t e .
O, t o a t e vocile p ă r e a u a spune
Că întunericu ' n g h e ţ a t t r i s t ziua morţii i-o p ă t r u n d e .
II
P ă m â n t u l e primeşte u n nobil r ă p o s a t :
William Y e a t s se odihneşte nemişcat.
Şi fă ca acest irlandez haihui
D e s c ă t u ş a t să zacă de poezia lui.
T i m p u l , ce-i î n d u r ă t o r ,
Şi cu cel blând şi cu cel cutezător,
Şi care într'o s ă p t ă m â n ă
Argila cea frumoasă ne-o d e s t r a m ă şi-o sfărâmă,
Oratoria p r e ţ u e ş t e m u l t , şi m â n t u e ş t e
P e orişicine 'n care el trăieşte ;
E l i a r t ă laşităţi, orgolii, poftele de fiară
Şi slava le-o prosterne la picioare.
T i m p u l , care cu-aşa bizară ' n g ă d u i n ţ ă —
P e Kipling şi-ale lui idei le-a absolvit,
Şi c u m îl v a ierta pe P a u l Claudel
Că prea frumos a scris, îl iartă şi pe el.
In n o a p t e a întunericului cel de p i a t r ă
T o ţ i câinii E u r o p e i l a t r ă ;
Când fiecare n e a m a ş t e a p t ă să trăiască
D i n cuşca u n d e ' n v a ţ ă să urască.
D i s p r e ţ u l intelectualizat
P e chipul nostru s'a e t e r n i z a t .
Marea obidei zace î n g h e ţ a t ă
P e n t r u vecie în priviri î n m o r m â n t a t ă .
C o n t i n u ă , dar, scrupulosule poet,
Spre întunericul fără de fund să ne î n d e m n i discret,
P r i n glasul t ă u d e s l ă n ţ u i t
Convinge-ne că v i a ţ a - i de t r ă i t .
Cu a m ă g e a l a u n u i vers
Fă din c u c u t ă , r o a d ă de cuîes
Şi cântă entuziasmat
Pe o m u l cel înfrânt şi ' m p o v ă r a t —
D i n inimă, ca d i n t r ' o p a r a g i n ă pustie
T u fă să izvorească a m â n t u i r i i a p ă vie.
In închisoarea fiecărei zile ce-o să dăinuiască
î n v a ţ ă pe omul liber să se p r e ţ u i a s c ă .
Traduceri de FLORI AN NICOLAU
 TIBUL, ELEGII, 1 , 1 0

PENTRU PACE

Cine v a fi născocit întâiul groaznica s p a d ă ?

Cât de sălbatec şi crud î n t r ' a d e v ă r a m a i fost!
N e a m u l u i nostru a t u n c i s'a n ă s c u t şi omorul şi l u p t a ,
Moartea cea crudă v ă z u calea m a i scurtă a t u n c i .
S a u p o a t e acela e n e v i n o v a t : contra fiarelor a r m e
D â n s u l d ă d u , iară noi le-am î n d r e p t a t spre pieirL
Vina de sigur că e a strălucitorului a u r .
N u fost-au l u p t e când sta cupă de fag la o s p ă ţ .
I n t ă r i t u r i şi cetăţi n u e r a u . Somn dulce p ă s t o r u l
F ă r ă de grije dormea lângă oiţele lui.
Traiul a t u n c i mi-ar fi fost p l ă c u t , fără tristele a r m e ,
F ă r ă de t r â m b i ţ e la cari sufletu-i c u t r e m u r a t .
Insă la l u p t e a c u m s u n t t â r î t şi p o a t e u n d u ş m a n
A r e s ă g e a t a ce 'n p i e p t m i se v a 'nfige c â n d v a .
L a r i p ă r i n t e ş t i , s c ă p a ţ i - m ă voi, căci voi m ă crescurăţi
Când de copil alergam lângă al v o s t r u a l t a r .
N u e ruşine că s u n t e ţ i făcuţi d i n t r ' o b â r n ă î n v e c h i t ă ;
Astfel voi a ţ i ocrotit casa bunicului m e u
Şi se ţ i n e a pe a t u n c i m a i bine credinţa, când zeul,
Din sărăcie cinstit, î n t r ' o colibă şedea —
II m u l ţ u m i s e pe dânsul acel ce venea cu u n s t r u g u r
Sau peste plete-i p u n e a spice în chip de c u n u n i .
Altul a v â h d împlinită d o r i n ţ a , aducea câte-o t u r t ă
Şi d u p ă el fata lui, fagur de miere curat,
î n d e p ă r t a ţ i , dar, de mine voi, Lari, lovituri ucigaşe,
Din staul plin voi jertfi d r e p t m u l ţ u m i r e u n porc.
Iar eu voi p u n e v e s t m â n t ca ' n zilele de s ă r b ă t o a r e
Mirt î n t r ' u n coş şi pe cap m i r t eu a t u n c i voi p u r t a .
Astfel pe plac să v ă fiu. Fie a l t u l puternic în a r m e !
Chiar căpitanii v r ă ş m a ş i pună-i acel la p ă m â n t
P e n t r u ca v r e u n soldat să p o a t ă a-mi spune la m a s ă
F a p t e l e lui şi cu vin t a b ă r a a-mi a r ă t a !
Ce nebunie e, însă, să chemi prin războaie pieirea?
 Moartea-i a p r o a p e de t o t , fără de ştire-a sosit.
Iar d e d e s u b t nu-s ogoare şi vii, ci doar vajnicul Cerber
Şi, lâng'al S t y x u l u i h ă u , îngrozitorul l u n t r a ş ,
F a ţ a a v â n d - o sluţită şi p ă r u l pârlit de v ă p a i e .
U m b r e l e palide vin spre ' n t u n e c a t e mocirle.
C â t este deci m a i de l a u d ă o m u l ce v i a ţ a sa t o a t ă
L â n g ă ai săi a t r ă i t şi ' m b ă t r â n e ş t e lenos.
S i n g u r el oile-şi m â n ă iar mieii îi duce copilul.
Baie la 'ntorsul a c a s ' , el p r e g ă t i t ă - a găsit
C u m a ş dori să fiu astfel şi eu, să a m t â m p l a albită
Spre a p u t e a să s p u n însumi poveşti de d e m u l t .
P a c e a între t i m p să cultive ogoarele. Pacea senină
Sub jugul încovoiat boii i-a pus mai î n t â i .
P a c e a h r ă n e ş t e şi v i ţ a şi m u s t u l din struguri îl scoate
P e n t r u ca fiul să bea vin înfundat de p ă r i n ţ i .
P l u g u l , juncanii prin P a c e au p u t e r e . Iar tristele a r m e
Ale soldatului crud s t a u ruginite ' n t r ' u n colţ.
Traducere de RADU HÂNCU
 MIOARA
E a î i ? ori n u m a ' m i p a r e ? A n a se opri locului, şi cu c a p u '
întins privea peste grilaju' gardului u i m i t ă . U n z â m b e t l ă u n t r i c
îi lumină faţa, ceva se lămurise în ea. Se întoarse spre p o a r t ă
şi i n t r ă d e - a - d r e p t u ' î n t r e copii la u n a d i n t r e fetiţe, se aplecă
spre ea şi a p u c â n d - o de umeraşi, îi spuse z â m b i n d , « Mioara » !
Cătă la ea cu drag p r i n t r e lacrimi, iar fetiţa u i m i t ă , cu o b r ă -
jorii b u c ă l a ţ i plini de m a r m e l a d a de pe felia de pâine pe care o
ţinea în m â n u ţ ă , c ă u t ă să scape din î m b r ă ţ i ş a r e a Anei, care o
strângea, o s c u t u r a , îi a r a n j a m o a ţ a roşie din păru-i b ă l a n ca
m ă t a s a de păpuşoi şi spunea î n t r ' u n a : « Mioara, t u Mioară mică
şi dragă », şi lacrimile îi curgeau şiroaie. D e o d a t ă se pomeni cu
pedagoga lângă ea, care m a i m u l t cu înfăţişarea decât cu v o r b a ,
o întrebă ce c a u t ă la copil. A n a îşi d ă d u seama că d a t o r e a z ă o
explicaţie pedagogei, p e n t r u c ă altfel a r fi luat-o ca pe u n a ce
nu-i în minţile ei. D ă d u d r u m u l fetiţei şi ştergându-şi lacrimile
z â m b i , j e n a t ă , c ă t r e pedagoga care o privea a t e n t ă . « Tovarăşă»,
spuse ea, « vi s'o fi p ă r â n d curioasă p u r t a r e a mea faţă de copilită,
d a ' emoţia mi-a fost prea m a r e când a m v ă z u t - o , ca să-mi m a i
fi chibzuit pornirea ».
•— « D a ' de unde-o cunoaşteţi pe f e t i ţ ă ? s u n t e ţ i r u d ă cu e a ? »
o î n t r e b ă pedagoga.
— « Nu s u n t r u d ă cu ea •—• spuse Ana, p a r c ă pe g â n d u r i •— d a '
m u l t m ' o m a i z b u c i u m a t copila a s t a ». Pedagoga îi făcu semn să
ia loc pe u n a din băncile grădiniţei, pe care copiii ba se aşezau
să-şi m ă n â n c e feliile de pâine unsă cu m a r m e l a d ă , ba alergau
u n u l la a l t u l . A n a se aşeză şi pedagoga se aşeză lângă ea. A n a
îşi mai netezi ochii cu b a t i s t a , îşi suflă nasul şi începu să p o v e ­
stească c u m a cunoscut-o pe Mioara.
— E r a în p r i m ă v a r a a n u l u i t r e c u t , era aşa o zi frumoasă.
U n a d i n t r e acele zile în care nu t e p o ţ i a s t â m p ă r a p â n ă n u por­
neşti la d r u m . Străzile se zbiciră de-a-binelea, pomii î n m u g u r i ţ i
şi înfrăgeziţi parcă porniseră să respire şi ei v ă z d u h u ' senin. Iar
eu cuprinsă de această n e a s t â m p ă r a t ă chemare a firii, m i - a m
 făcut d r u m afară din oraş prin cartierul F e r e n t a r i , u n d e a v e a m
a d r e s a spălătoresei noastre, t o t a v e a m nevoie de ea, a m h o t ă r î t
să cunosc şi eu F e r e n t a r i i . A m mers şi cu t r a m v a i u ' , d a ' a m mers
cale lungă pe jos, c u m ţ i - a m m a i spus, că s i m ţ e a m nevoie să
hoinăresc în ziua ceia, a m u m b l a t cu plăcere pe jos. î m i venea
parcă să z b u r d ; ce grădinarii cu p ă m â n t c r ă p a t parcă de prea
m u l t ă sevă, ce să-ţi spun, îţi venea o a d e v ă r a t ă s ă n ă t a t e , totu*
parcă t r ă i a .
Şi m e r g â n d t o t aşa, î n t r e b â n d pe câte careva pe care îl în­
t â l n e a m , de s t r a d a şi n u m ă r u l care mă interesa, a m ajuns. E r a
o c u r t e ca m u l t e altele, cu căsuţe m u l t e în ea, şi mai t o a t e s t r â m b e
ca nişte cutii de chibrituri sucite. M ' a m a p r o p i a t de uşa primei
căsuţe, care avea umezeala p â n ă la înaltul geamului pe care-1
avea, şi cu t o a t e că era p r o a s p ă t v ă r u i t ă ca şi celelalte, u m e ­
zeala îi dădea o înfăţişare de putreziciune. A m b ă t u t în uşă, nu
mi-o r ă s p u n s nimeni, d a ' a m a u z i t d i n ă u n t r u u n fel de scâncet
de copil, m ' a m a p r o p i a t de geam, m ' a m aplecat p u ţ i n şi-am
p r i v i t î n ă u n t r u . Un ţ â n c cu părul galben privea din mijlocul
încăperii spre m i n e , ţinea gura a plâns, d a ' nu plângea, p e n t r u
ca să p o a t ă fi a t e n t ă la mine. F e t i ţ a era î m b r ă c a t ă cu u n fel de
p a l t o n a ş , legată de mijloc cu o sfoară, î n c ă l ţ a t ă cu cipici de p â s l ă ,
d a ' era plină pe picioruţe de noroi t o t u ş i . A m simţit o milă
a d â n c ă p e n t r u ea şi a m început să-i zâmbesc dureros, c h e m â n d - o
cu m â n a spre geam. F e t i ţ a m ă privi întâi neîncrezătoare, d a ' pe
u r m ă porni spre mine, se împiedecă însă de o salteluţă de paie
care era pe jos, pusă se vede a n u m e p e n t r u ea, şi pe care era u n
codru de pâine mâzgălit ca şi picioruţele ei. D e frică să nu
plângă la cădere, a m î n c e p u t să-i b a t din p a l m e s p u n â n d u - i
« hopa aşa ». A t u n c i ea mi-o z â m b i t cu p a t r u dinţişori şi mi-o
g â n g u r i t : « m a - m a ». D u r e r e a mi-o fost prea m a r e p e n t r u copi-
laşa a s t a , şi, r e v o l t a t ă , a m c ă u t a t să găsesc pe cineva, care s ă - m i
explice ce-i cu ea. î n a i n t a i în curte cu oarecare nelinişte pe care
mi-o cauza tăcerea şi umezeala acestor căsuţe p r o a s p ă t v ă r u i t e ,
în roz şi galben, cu b r â u r i negre şi a l b a s t r e p r i n p r e j u r . B ă t u i
î n t r ' o uşă a l b a s t r ă ca sineala, iar o voce b ă t r â n ă care nu t r ă d a
niciun sex, îmi r ă s p u n s e , piţigăiat « Care-i acolo »? « Poftiţi p u ­
ţin p â n ă afară », m ă rugai eu. « D a ' cine-i?» bodogănea vocea, şi
însfârşit uşa s'o deschis, iar în pragul ei, o a p ă r u t o b ă t r â n i c ă
vlăguită cu faţa smochinie.
— « D a ' ce pofteşti m a t a ? » m'o î n t r e b a t ea. Viindu-mi în fire
i-am explicat pe cine c a u t . « A p o i îi dusă la lucru, uite colo ş a d e »
mi-o a r ă t a t ea cu c a p u ' o c ă s u ţ ă de vizavi, cu l a c ă t pe uşa roşie,
şi cu perdea de p â n z ă albă pe ferestruică.
• — « L a s ă - m i m a t a mie adresa că i-oi da-o eu diseară când o
vini », îmi spuse b ă t r â n i c a . A m făcut î n t o c m a ' , şi c ă p ă t â n d
 MIOARA 8»

curaj, a m î n t r e b a t - o ce-i cu fetiţa ceia de-i încuiată acolo s i n ­

gură.
— « Apoi ce să fie » îmi r ă s p u n s e b ă t r â n a simplu, « i-s p ă ­
rinţii la lucru, şi n ' a u cu cine-o lăsa, de a s t a o încuie î n ă u n t r u ».
•—«Şi m a m ă - s a îi la l u c r u ? » î n t r e b a i eu.
— « P ă i şi m a m ă - s a , că doară n ' o r m â n c a trii guri din ce
câştigă u n u sângur. Mamă-sa lucrează la o fabrică pe-aicea, n u
d e p a r t e , vine ea acuşi ».
— « S ă r a c a m i t i t i c ă » a m spus eu.
— « E i , d a ' de ce s ă r a c a ? » m ' o î n t r e r u p t b ă t r â n a « ce, n ' a r e ce-i
t r e b u e ? Ii m a i r ă u de alţi copii, care-s orfani de t a t ă , d a ' ea ce,
i-o v e n i t t a t ă - s u înapoi de pe front, o fost săracu' r ă n i t , d a ' o
venit înapoi acasă, nu ca alţii». »
— « O fost t a r e r ă n i t ? » î n t r e b eu.
— « Apoi o p i e r d u t u n picior, are u n u l de lemn, de a s t a nu m a i
lucrează în fabrică, d a ' câştigă şi el, că vinde covrigi cu coşul
pe s t r a d ă ». D e o d a t ă privirea mi s'o oprit a s u p r a unei femei care
o i n t r a t ca o nălucă peste p o r t i ţ a pe care-o aplecat-o fără
s'o m a i deschidă. E r a u n a dintre acele femei care n ' a u v â r s t ă ,
nici coloare, nu poţi să şti de-s bălae, sau oacheşe, când îs î m ­
b r o b o d i t e . Femeia î n a i n t a p u r t a t ă p a r c ă de u n gând fix, a v e a
ochii c ă t r e c ă s u ţ ă de parcă vroia să t r e a c ă cu privirea prin z i d .
Cum o ajuns în d r e p t u l uşii şi o î n c e p u t să u m b l e la l a c ă t , a m
auzit-o şoptind : « Mioara, Mioara m a m i i ». Uşa s'o întredeschis
şi ea s'o făcut n e v ă z u t ă prin î n t r e d e s c h i z ă t u r a ei, apoi uşa s'o
închis singură la loc. Copleşită de ceea ce-am v ă z u t , a b e a a m
mai p u t u t să-i d a u b u n ă ziua b ă t r â n e i , şi-am plecat fără să m a i
v ă d n a t u r a roditoare, şi fără să a u d ciripitu' păsărilor, a t â t d e
m u l t m a i fericite ca Mioara şi ca m a m a ei.
Ana s'o o p r i t din povestit şi o r ă m a s pe g â n d u r i . D a r p e d a ­
goga viindu-şi în fire s'o r u ş i n a t parcă că s'o î n t r i s t a t , a s c u l t â n d
povestea Mioarei. Şi ca şi c u m n ' a r fi fost de loc t r i s t ă , s'o î n ­
v i o r a t d e o d a t ă şi o r â s .
•— D a ' ce să ne mai g â n d i m la ieri, a v e m a t â t e a de făcut. E i ,
t o v a r ă ş ă , trăiască v i a ţ a că a n o a s t r ă este.
R â s e r ă a m â n d o u ă , şi d u p ă ce şi-au d a t s a m a că şi-au î n t r e ­
r u p t t r e b u r i l e , şi-au s t r â n s m â n a prieteneşte, parcă f ă g ă d u i n -
du-şi ceva instinctiv, şi d u p ă ce Ana m a i privi spre Mioara cu
obrăjorii bucălaţi şi spre ceilalţi copii, o pornit-o g r ă b i t ă , în t i m p
ce noua ei prietenă, pedagoga, îşi strânse copiii să-i ducă în clasat
că era ora de lucru m a n u a l .
B. EALUCA
 STÉPHANE MALLARMÉ

BRIZĂ MARINĂ

Carnea e t r i s t ă , vai ! şi-am citit t o t ce-i scris.

Să fug ! să fug acolo ! Al păsărilor vis
E b e a t d e - a t â t a s p u m ă şi de a t â t a cer!
Nici vechile grădini răsfrânte 'n ochi de ger,
Nimic n u - m i poate-opri acest suflet flămând
D e zări. O, nopţi ! Nici ochiul lămpii b l â n d
P e ' n t i n s u l foii goale u n d e îl p o a r t ă dorul.
Şi nici t â n ă r a m a m ă ce-şi alăptează-odorul.
Vă părăsesc. Vaporule cu cerul în c a t a r g u r i
Ridică azi ancora p e n t r u plecarea 'n l a r g u r i !
N u m a i cel sfâşiat de amăgiri p ă g â n e
Mai crede în fluturarea batistei ce r ă m â n e 1
Catargurile, p o a t e , c h e m â n d furtuna oarbă
S u n t de-acelea ce-adâncul se s b a t e să le soarbă
In hăurile negre pierdute 'n ghiara m o r ţ i i . . .
Ci inimă, ascultă c u m c â n t ă m a t e l o ţ i i !
 V E D E N I E

Se întristase l u n a . Albi serafimi p l â n g â n d

Cu-arcuşu 'n m â n i , prin somnul florilor c u r g â n d
Scoteau din cupa t ă i n u i t ă a 'mbolnăvitelor viole
Suspine de cristal prelinse pe-azurul micilor corole.

E r a sfinţita zi a ' n t â i u l u i s ă r u t
Şi visul crud din suflet mi-a p ă s c u t
Sorbind din plin b a l s a m u l tristeţelor p ă g â n e ,
Ce fără de regrete în veci de veci r ă m â n e ,

In inima din care u n suflet a cules

U n vis. Şi r ă t ă c i n d cu ochii în eres,
D e o d a t ă - m i a p ă r u ş i în faţă pe s t r a d a largă şi p u s t i e
Svârlind prin umbrele 'nserării înfiorări de veşnicie.

D a , a m ş t i u t : erai aceeaşi zână

Care 'n copilărie mi-erai în somn s t ă p â n ă .
A t u n c i din m â n a 'ntredeschisă cerneai pe visele-mi c u r a t e
Ninsoarea albelor b u c h e t e de stele m a r i şi p a r f u m a t e .
In româneşte de ION OANA
 OAMENI IN VALTOARE
Cincisprezece ani a fost Gheorghe Sonea funcţionar la Căile
F e r a t e R o m â n e — ceferist adică — d a r nici că s'a p u t u t o b i ş ­
nui cu serviciul, pe care 1-a p u r t a t t o t t i m p u l ca pe o h a i n ă
s t r ă i n ă , de î m p r u m u t , care sau t e strânge sau ţi-i prea l a r g ă ,
sau e prea scurtă sau prea lungă, dar, în orice caz, bine în ea m i
te simţi.
Ii veniseră copii u n u l d u p ă altul, p a t r u , t o t la doi ani şi j u ­
m ă t a t e unul, — că, în afară de serviciu, n'avea ce să facă, d e c â t
să se culce cu femeia lui. Mai avea el şi nişte p ă m â n t în s a t u l
părinţilor, care muriseră de m u l t , dar nu p u t u s e să v a d ă de dânsul^
că fusese t o t d e p a r t e prin s t r ă i n i ; p ă m â n t u l lui îl l u c r a u
şi-1 culegeau nişte r u d e , a şaptea r o a t ă la c ă r u ţ ă , care u i t a s e r ă
că m a i e şi el pe lumea a s t a .
In gospodăria lui, dusă d i n t r ' o gară în a l t a , se a d u n a s e r ă
t o t m a i m u l t e g r e u t ă ţ i . Se zice că p a t r u m u t ă r i fac cât u n foc*
d a r el nici nu m a i ţinea m i n t e de câte ori fusese m u t a t în a n i i
de serviciu. P o a t e dacă a r fi s t a t mai m u l t t i m p î n t r ' u n loc*
a r fi prins şi el o leacă de cheag, că nu se poate pricopsi o m u l
v â n t u r â n d l u m e a , dar domnii cei de sus delà « inspecţie » nu ş t i a u
a s t a sau nu ţineau socoteală de ceea ce e în m i n t e a t u t u r o r .
Gheorghe Sonea deabea ajungea într'o g a r ă , îşi descărca l u ­
crurile şi lua serviciul în primire şi venea a l t ordin de m u t a r e ,
î n t o t d e a u n a era vorba de interes de serviciu şi, c u m el era o m
cu simţul datoriei, pleca mai d e p a r t e fără să se m a i întrebe de ce
şi p e n t r u c e . îşi căra familia după dânsul, că m ă c a r a t â t a era bine»
că-i dădea vagon şi călătorea boereşte cu t o a t ă gloata şi g o s ­
podăria.
î n t r ' o zi însă, când a p r i m i t a l t ordin de m u t a r e , al treizeci
şi unulea în patrusprezece ani de serviciu, ce r ă s t u r n a r e s'o f i
î n t â m p l a t în Gheorghe Sonea, nici el nu a r fi p u t u t spune, că
a zis: nu m a i p l e c ! ' — ş i nu a plecat. A venit şi al doilea o r d i n ,
şi încă telegrafic, cu a m e n i n ţ a r e a că va fi pedepsit dacă nu se
s u p u n e , d a r nici a s t a nu 1-a p u t u t u r n i din loc.
 — Ai î n n e b u n i t bre omule, t e vor da afară din serviciu, r ă m â i
pe d r u m u r i , m u r i t o r de foame ! Ai copii ! . . strigă la el, disperat,
şeful de gară, văzându-1 a t â t de calm, a t â t de n e p ă s ă t o r .
Şi când venea în locuinţă, îl lua în primire femeia.
— Ţi-ai sărit din m i n ţ i ! Ce-o să ne facem !
— Ce-o vrea D u m n e z e u !
—• De ce nu vrei să p l e c ă m ? Ce ţi-a v e n i t de t e î n c ă p ă ţ â ­
nezi?
Şi-a cerut v a c a n ţ ă p e n t r u c â t e v a zile şefului de g a r ă , a c o ­
t r o b ă i t în sertarul cu acte, a s t r â n s u n m a l d ă r de h â r t i i şi a
plecat la « Inspecţie ».
— Patrusprezece ani a m t o t a s c u l t a t ordinele, a m fost t o t
pe d r u m u r i cu familia. A m fost m u t a t de treizeci şi u n a de ori.
Acum, a m e n d a ţ i - m ă , d a ţ i - m ă afară, t ă e ţ i - m i capul, nu m ă m a i
urnesc din loc. Sau m ă urnesc n u m a i dacă m ă t r i m i t e ţ i lângă
p ă m â n t u l meu, că din lef'şoara pe care o a m n u p o t hrăni şi
î m b r ă c a cei p a t r u copii pe care îi a m .
— Ai p ă m â n t ? 1-a î n t r e b a t inspectorul l u m i n a t d e o d a t ă .
— D a , în Moldova.
— Si ai p a t r u copii?
— Da.
— Trebuia să te opui m a i de m u l t la m u t ă r i . De ce n u a i
fă cu t - o ?
— A fost î n t o t d e a u n a interesul serviciului.
— Bine, bine, o să cercetez, a fost o greşală, desigur. Vei
fi m u t a t acolo u n d e doreşti şi nu vei m a i fi niciodată m i ş c a t
de acolo.
Gheorghe Sonea s'a întors acasă m u l ţ u m i t . Peste câteva zile
a p r i m i t ordinul de m u t a r e la gara cea mai a p r o p i a t ă de s a t u l
în care-şi a v e a p ă m â n t u l . E r a cea dintâi bucurie pe care i-o
dăruia serviciul. E r a a c u m î m b r ă c a t în hainele lui. N u e r a u niçi
prea lungi, nici prea scurte, nici prea largi, nici prea s t r â m t e .
D u p ă ce-şi aşeză familia în locuinţa gării, porni spre s a t u l
părinţilor lui, să-şi v a d ă p ă m â n t u l şi să afle rudele că s'a î n t o r s
s t ă p â n u l . Rudele l-au p r i m i t chiorâş şi n u i-au m u l ţ u m i t că
t i m p de patrusprezece ani se folosiseră de p ă m â n t u l lui fără
nicio p l a t ă . Gheorghe Sonea nu s'a s u p ă r a t , că era u n fel de
om că dacă a r fi s t a t pe u n scaun şi i-ai fi zis « scoală-te să m ă
aşez eu » s'ar fi sculat, ba ţi-ar fi cerut şi iertare că nu-i trecuse
prin m i n t e să-ţi dea locul înainte ca să i-1 fi cerut. Că d â n s u l ,
care trecuse a t â ţ i a ani prin gări, culesese în suflet o simţire
a p a r t e , un fel de resemnare în faţa a t o t ce era t r e c ă t o r .
In p r i m ă v a r ă , Gheorghe Sonea a făcut u n î m p r u m u t la Casa
» de Credit. Şi-a a r v u n i t o casă în oraş, căci în locuinţa mică din
gară nici nu era v o r b a să-şi p o a t ă înfiripa o g o s p o d ă r i e ; n u t u
ogradă, nu t u grajd, nu t u loc u n d e să-ţi ridici o poiată, u n c o t e ţ
de porci. Din restul banilor şi-a lucrat p ă m â n t u l şi 1-a s e m ă n a t .
R ă s ă r i soarele şi în sufletul lui şi norii care se strânseseră în jurul
lui p â n ă a t u n c i , se resfirară şi se t o p i r ă .
Ca să se p o a t ă duce, când voia, la ogor, îşi c u m p ă r ă cal şi
c ă r u ţ ă . Se mai î m p r u m u t ă pe u n d e p u t u şi-şi c u m p ă r ă v a c ă ;
porci. Gospodăria se înfiripa şi-i creştea inima de m u l ţ u m i r e
In t o a m n a , când va strânge roadele, va p u n e de o p a r t e c â t îi
v a t r e b u i p e n t r u casă, iar restul îl va vinde şi-şi va plăti d a t o ­
riile ; v a mai plăti o r a t ă şi la casă.
Pleca t o t m a i des la ţ a r ă , stătea mai m u l t lângă p ă m â n t , d a r
lipsea t o t m a i m u l t delà serviciu ; când era pe ogor uita t o t u l ,
şi la întoarcere, trebuia să sufere mustrările şefului de gară,,
care nu voia să ştie de p ă m â n t , de copii, de g r e u t ă ţ i , •— p e n t r u
el serviciul era serviciu.
Serviciul îl încurca mai r ă u ca altă d a t ă , parcă ar fi î m b r ă c a t
hainele u n u i copil, şi-i s t r â n g e a u r ă u , nici nu se p u t e a mişca,
îl strângea gulerul, îl g â t u i a , se înăbuşea.
In t o a m n ă strânse o recoltă b o g a t ă , mai m u l t decât s'aştep-
tase, p u t u să puie de o p a r t e destul şi v â n d u a t â t a î n c â t p u t u
să plătească două r a t e la casă şi să-şi mai acopere alte nevoi.
L u â n d u - s e cu lucrul de pe ogor, ei întârzie câteva zile peste
permisia cei se dăduse şi când se întoarse la birou, îl a ş t e p t a
controlorul.
A fost a m e n d a t şi primi a v e r t i s m e n t că va fi d a t afară din
serviciu la o n o u ă lipsă.
A t u n c i a crezut Gheorghe Sonea că a sosit clipa să lepede
de pe dânsul acele straie orăşeneşti care-1 s t r â n g e a u , adică să
se lase de serviciu. Şi chiar aşa a făcut. Şi-a d a t demisia. D a r a
venit u n ordin telegrafic delà Inspecţie, care-1 chema să se p r e ­
zinte în cutare zi şi la cutare oră la d-1 inspector T r a n d a -
firescu, acela cu care m a i vorbise, şi care fusese b u n cu d â n s u l .
D a c ă n ' a r fi fost ordinul delà dânsul, nu s'ar fi dus, că-şi zicea
omul că dacă lui nu-i t r e b u e serviciu, n ' a r p u t e a nimeni să i-1
vâre cu de-a sila pe g â t . D-1 inspector Trandafirescu 1-a
p r i m i t cu vorbă b l â n d ă , 1-a poftit să şadă, apoi a t r e c u t de d u p ă
birou şi a v e n i t şi s'a aşezat pe scaun, a l ă t u r e a de dânsul.
— A m v ă z u t demisia d u m i t a l e . De ce vrei să-ţi dai d e m i s i a ?
1-a î n t r e b a t .
— Serviciul mă încurcă, nu pot să-mi v ă d de p ă m â n t , de
gospodărie !
— Te v ă d slab, obosit. P o a t e ţi-ar prinde m a i bine u n con­
cediu de boală, m a i lung.
— N u . . . zise Gheorghe Sonea, h o t ă r î t , parcă speriat d e
p r o p u n e r e a inspectorului.
 — Ai p u t e a să ceri să ieşi la pensie, p ă c a t să pierzi a t â ţ i a
ani de serviciu. Câţi a i ?
— Cincisprezece.
•— Ascultă-mă pe m i n e , treci la vizita medicală chiar acum„
ca să nu mai u m b l i pe d r u m u r i . N ' o să-ţi strice câteva mii de
lei pensie pe lună şi un permis ca să poţi călători gratis cu t r e n u l .
P o a t e te a p u c i de u n negoţ, ai copii, o să ai nevoie să c ă l ă t o r e ş t i .
•— Dacă s'ar p u t e a . . . de, ştiu eu ce să z i c . . . m o r m ă i el, s c ă r -
pinându-se în c a p .
— Se p o a t e , c u m să nu se p o a t ă . . s t e a j u t eu.
In câteva zile s'a făcut t o t u l . Gheorghe Sonea s'a î n t o r s
acasă pensionar. Şi era m u l ţ u m i t ca în ziua când s'a p u t u t
întoarce la p ă m â n t u l lui, d u p ă a t â ţ i a ani de despărţire.
*
Acel a n a fost u l t i m u l d i n t r ' u n şir de ani îmbelşugaţi în Mol­
dova. Apoi a u î n c e p u t ani de secetă şi ploi. I n t r ' u n a n se usca
şi pierea s ă m â n ţ a din pricina arşiţei. In a l t u l cădea p o t o p de ploi
şi s ă m â n ţ a p u t r e z e a . Se zăpăciseră şi ploile şi ninsorile şi c ă l ­
durile. Ploua la Crăciun, ningea h ă t d u p ă P a ş t i şi înfloreau copacii
a d o u a şi a treia oară d u p ă S â n m e d r u . Sufletele e r a u t u l b u r a t e .
Oamenii îşi aduceau a m i n t e de păcatele lor şi se înfiorau, t e m â n -
du-se de greaua pedeapsă venită de sus.
î n c e p u r ă anii grei p e n t r u t o ţ i oamenii. Cei care a v e a u a g o ­
niseli, le ascundeau cu m a r e fereală de semenii lor, păstrându-le
n u m a i p e n t r u ei.
încrezător în d a r u l îmbelşugat al livezilor şi al ogorului,
ca şi în mila D o m n u l u i din ceruri, Gheorghe Sonea, voind să
scape m a i repede de datorii, m a i v â n d u s e , în t i m p u l iernii»
la p r e ţ b u n , şi din ceea ce pusese deoparte p e n t r u ei. Din ceea ce
luase şi din acel î m p r u m u t îşi p u t u plăti şi restul datoriei pe casă.
Semănase ceva grâu în t o a m n ă şi a ş t e p t a cu n e r ă b d a r e p r i m ă v a r a
să-şi lucreze restul p ă m â n t u l u i .
D a r , d u p ă o iarnă cu n ă m e ţ i c â t casele, care ţ i n u p â n ă la
P a ş t i , veni o p r i m ă v a r ă c i u d a t ă , cu ploi m a r i , nesfârşite, care
prefăcură î n t r ' o mlaştină uriaşă şi d r u m u r i şi ogoare şi p ă ş u n i .
Oamenii a ş t e p t a u cu disperare vremea b u n ă care nu m a i venea.
U r m ă o v a r ă secetoasă, care prefăcu t o t u l în scrum. Cu ceea ce
strânseseră în t o a m n ă , de pe ogoare, oamenii deabea dacă ar
fi p u t u t - o duce p â n ă d u p ă Crăciun. Se citea îngrijorare şi s p a i m ă
în ochii trişti ai oamenilor. In ochii şi'n strigătele animalelor
şi păsărilor era aceeaşi t r i s t e ţ e şi jale.
P e Gheorghe Sonea îl lovi nenorocirea întâi în casă. I se
îmbolnăvi femeia. D u p ă Crăciun începuseră să i se umfle picioa­
rele. In p r i m ă v a r ă , târziu, era ca o b u t e . Apoi n u se m a i p u t u
mişca de loc. Copiii r ă m a s e r ă fără s t ă p â n . T a t ă l era mereu pe
d r u m u r i , s t r ă b ă t â n d negurile care se s t r â n g e a u t o t m a i negre
în j u r u l lui. Când omul venea acasă, t r u d i t , găsea blidele uscate,
goale. Femeia îl privea în ochi cu u n fel de spaimă, d a r el nu m a i
clătina din cap.
— T o t eşti b o l n a v ă ? o î n t r e b a .
•— N u m ă doare nimic, dar nu m ă p o t mişca.
In jurul ei, pe m a s ă , pe prichiciul sobei, se î n m u l ţ e a u sticlele
cu doctorii, pachetele cu prafuri şi cutiile cu unsori de t o a t e
colorile.
El se ducea la b u c ă t ă r i e şi c ă u t a pe poliţe şi prin d u l a p u r i ,
ceva de m â n c a r e . Mânca o ceapă cu o b u c a t ă de m ă m ă l i g ă , cu
coajă groasă,.roşietică, şi se m u l ţ u m e a . A l t ă d a t ă aprindea focul,
p u n e a ceaunul cu a p ă , c u r ă ţ a c a r t o f i . . .
—• Unde-s copiii? De ce nu fac ei a s t a !
— Le spun, d a r nu mă ascultă.
N u mai s p u n e a nimic. Când fiertura şi mămăliga erau g a t a ,
umplea u n blid şi-i aducea î n t â i ei ; i-1 punea în poală. E a m â n c a
şi plângea pe ascuns, ca să nu-i înăcrească şi m a i t a r e ciorba.
Copiii crescură cu o înfăţişare de s ă n ă t a t e mincinoasă. F ă c u
ce p u t u şi-i trecu prin şcoli. Unul d u p ă altul, trei îşi luară sborul
în l u m e . R ă m a s e acasă n u m a i Adina, cel m a i mic copil. D a r ,
aşa c u m plecaseră, pe r â n d , d u p ă cum făcuseră aripi, î n t r ' o b u n ă
zi, începură să se î n t o a r c ă . Se întoarse întâi cel m a i m a r e , cu
p l ă m â n i i m â n c a ţ i de boala ce apăruse pe n e a ş t e p t a t e în p i e p t u l
d i n t r e umerii voinici şi laţi. In câteva luni ajunsese o u m b r ă ,
iar în t o a m n ă se stinse. Aşa c u m veniseră pe l u m e , t o t la câte
doi ani şi j u m ă t a t e , aşa plecară, la acelaşi i n t e r v a l de t i m p ,
în faţa aceleiaşi v â r s t e , douăzeci de ani. O barieră de n e t r e c u t
p e n t r u ei.
Omul primea loviturile în tăcere. Nu putea să plângă. D a r ,
d u p ă fiecare pierdere, t r u p u l lui era şi m a i uscat şi m a i înco­
v o i a t . Nu-şi m a i ridica privirile din p ă m â n t .
T o a t e îi mergeau pe dos. îşi pierdu calul şi t r e b u i să-şi c u m ­
pere altul. L a p t e l e vacii se opri la o lună şi j u m ă t a t e d u p ă ce
fătase. Trebui s'o v â n d ă pe p r e ţ de nimic şi să-şi cumpere a l t a .
Casa se d ă r ă p ă n a s e . P ă m â n t u l rodea t o t mai p u ţ i n .
Se s ă t u r a s e de o t r u d ă zadarnică.
îşi aduse a m i n t e că are în b u z u n a r un permis de libera cir­
culaţie pe căile ferate. îşi aduse a m i n t e şi de sfatul d o m n u l u i
inspector Trandafirescu : « p o a t e t e apuci de u n negoţ, o d a t ă » . . .
Se a p u c ă de negustorie. U m b l a prin sate şi strângea ce p u t e a
de-ale mâncării. Se urca în t r e n , se culca şi u n d e se trezea, acolo
se dedea jos. D a r negustoria îi aducea mai p u ţ i n decât p ă m â n t u l
şi era robul t r e n u l u i şi al negustorilor vicleni, î m b ă t r â n i ţ i în
rele. II înşelau la c â n t a r , îi luau pe datorie şi nu-i mai p l ă t e a u .
 P ă m â n t u l nu-i m a i a d u c e a nimic, căci de p ă m â n t dacă nu t e ţii,
e ca şi c u m nu l-ai a v e a . Ajunge repede p a r a g i n ă .
Se părăginise t o t u l în v i a ţ a lui. II î n ă b u ş e a u buruienile cres­
cute m a i înalte d e c â t dânsul.
— N u - m i vinzi mie p ă m â n t u l cela, al'netale, d o m n u l e
Gheorghe? îl ispiteau oamenii din sat, văzându-1 t o t m a i a m ă r î t ,
t o t m a i p r o s t î m b r ă c a t , ştiind că l-au n ă p ă d i t necazurile şi-o
fi a v â n d nevoie.
—• Hei, p ă m â n t u l nu-1 v â n d , m ă c a r de-aş şti că m ă î n t i n d
ca r â m a . . .
I n t r ' o zi, încă nu împlinise optsprezece ani, fata lui, u l t i m u l
copil pe care-1 avea, înroşi cu sângele pieptului a ş t e r n u t u l .
— O pierd şi pe a^şta... oftase omul, î m p i e t r i t .
I n t r ' o zi, pe d r u m u r i , prin sate şi oraşe, a u î n c e p u t să se scurgă
spre h o t a r u l ţării din cotro răsare soarele, coloane lungi de sol­
daţi cu t u n u r i şi a r m e m u l t e , c â n t â n d cântece de război.
Gheorghe Sonea, ieşi şi el în cerdacul casei, privind acea m u l ­
ţime de oameni, care se scurgeau ca nişte valuri.
Veniră şi-i l u a r ă calul şi-i d ă d u r ă o c h i t a n ţ ă . O p r i m i şi o
a r u n c ă î n t r ' u n sertar fără să o citească.
— Greu, d o m n u l e S o n e a . . . s p u n e a u oamenii când îl î n t â l n e a u .
•— Hei, d'.apoi nu m ă dau eu cu u n a cu d o u ă . . . zicea el,
c l ă t i n â n d din cap. Gras nu fusese el niciodată, dar delà u n t i m p
ajunsese ca o u m b r ă .
*
Vânturile care b ă t u s e r ă c a m trei ani t o t spre răsărit, înce­
p u r ă să se î n t o a r c ă . Veneau zvonuri de furtună c u m p l i t ă . Oamenii
primăriei i n t r a u din casă în casă.
•— P r e g ă t i ţ i - v ă caii, căruţele, ce p u t e ţ i lua. Să fiţi g a t a de ple­
care la orice oră din zi şi din n o a p t e .
— U n d e să p l e c ă m ? î n t r e b a u speriaţi oamenii p ă m â n t u l u i .
— Unde v ă vor duce o c h i i . . . R ă z b o i u l e la h o t a r e . . .
— Noi r ă m â n e m pe l o c . . . se î n c o n t r a u oamenii.
— Nu-i voie. T o ţ i pleacă, cu căţel şi purcel. N u r ă m â n e
suflet E ordin straşnic de sus.
Apoi, la câteva zile, veni a l t ordin, m a i de spaimă.
— Cine vrea p o a t e să plece de pe a c u m . P e u r m ă va fi mai
greu.
Sufletele se t u l b u r a u t o t m a i m u l t . Oamenii simţeau fiori
în s p a t e . Femeile şi copiii plângeau. B ă r b a ţ i i erau ca n e b u n i ;
u m b l a u de colo p â n ă colo, cu ochii roşii ca ai fiarelor z ă d ă r î t e .
N u mai ieşea nimeni la lucru. Se lăsase peste oraş o linişte fio­
roasă. D a r nimeni nu s t r â n g e a , nimeni nu era h o t ă r î t să plece.
A ş t e p t a u cu sufletul la g u r ă ziua de m â i n e .
 I n t r ' o n o a p t e se împrăştie în oraş, ca un t u m u l t , ca u n s g o m o t
al unei n a v a l e de ape, care s'apropie, creşte, acoperă t o t u l . In
ogrăzile şi în uşile caselor a p ă r u r ă soldaţi străini, î m b r ă c a ţ i în
haine verzi, acoperiţi de u n s t r a t gros de praf alb, cu feţele m u r ­
d a r e , cu priviri fixe, parcă t o ţ i a r fi fost cu ochii scoşi şi li s'ar
fi pus în loc ochi de sticlă. Aveau t o ţ i arme şi le ţineau în
mâini, parcă le-ar fi fost frică de u n a t a c n e a ş t e p t a t .
— l i e r a u s . . . porunciră ei a s p r u .
Oamenii strânseră în fugă ce p u t u r ă , făceau boccele m a r i .
I n h ă m a r ă caii. Copiii şi femeile plângeau.
—• R u h e . . . porunciră soldaţii.
— Nici să ne s t r i g ă m a m a r u l n ' a v e m v o i e ? ! sbieră u n u l
din oameni c ă t r e u n soldat, dar în aceeaşi clipă căzu fulgerat
de un glonte.
In zori, prin negurile cenuşii, porniră pe străzi coloane lungi
de pribegi, t â r î n d u - s e ca nişte şerpi uriaşi spre bariera dinspre
asfinţit a oraşului.
De u n d e v a , din d e p ă r t ă r i l e dinspre p a r t e a cealaltă a oraşului,
de peste dealuri şi văi, veneau sgomote ciudate, ca nişte izbituri
ale u n u i m a i uriaş în scoarţa p ă m â n t u l u i , care se c u t r e m u r a .
•— S'aud t u n u r i l e . . . şopteau oamenii şi m a i speriaţi, p â n d i n d
cu coada ochiului pe soldaţii care mergeau în r â n d cu ei.
Gheorghe Sonea, singur, trecuse fără sbucium şi f r ă m â n t ă r i
prin zilele acelea de t r u d ă şi spaimă p e n t r u t o ţ i . Şi 'n casa lui
i n t r a s e r ă oamenii primăriei şi-i spuseseră să se pregătească de
plecare. Nici nu se gândise să s t r â n g ă şi să facă vreo boccea.
In acel târziu de n o a p t e , când soldaţii străini intraseră în
oraş, Gheorghe Sonea îşi dormise somnul. P u ţ i n somn se lipea
de genele lui. E r a treaz şi s t ă t e a întins în p a t cu ochii deschişi,
p r i v i n d în întunerecul din c a m e r ă şi din sufletul lui. Auzind
forfota c i u d a t ă din n o a p t e , sări din p a t şi ieşi în ogradă, n u m a i
în cămaşă şi în ismene. La urechile lui ajungeau ţipetele şi v ă i ­
cărelile femeilor şi înjurăturile b ă r b a ţ i l o r mânioşi. Glasurile
c â t o r v a se î n t r e t ă i a u în n o a p t e cu vorbe străine, aspre. El înţelese
şi i n t r â n d în casă, spuse femeii şi fetei care zăceau una lângă
a l t a în aceeaşi c a m e r ă .
—• Pleacă t o ţ i . A v e n i t a r m a t a .
In liniştea de-o clipă a odăii s'auzi s c ă r p i n a t u l unghiilor t a r i
la rădăcina părului de pe cap a omului în grea c u m p ă n ă ,
începu să se î m b r a c e .
S'auziră b ă t ă i grele în p o a r t ă şi strigăte să iasă afară.
•— Să nu ieşi ! strigară femeile p l â n g â n d .
P e fată o a p u c ă o tuse s b u c i u m a t ă . S'auzi u n p o c n e t în
p i e p t u l u s c a t şi sângele ţ â ş n i gâlgâind, împroşcând p a t u l şi
pe jos.
 — W e i t e r . . . auziră ei u n glas m a i p u t e r n i c î n t r ' o r o s t o ­
golire a v â n t u l u i şi sgomotele se î n d e p ă r t a r ă .
S t ă t e a u nemişcaţi, fără suflare. F a t a căzu p e s p a t e î n t r e
perne.
Sgomotul aluneca spre marginea cealaltă a oraşului. Nu se
m a i auzea glas de o m . Liniştea de m a i înainte se lăsă iar în casă
şi peste casă. B ă r b a t u l se duse lângă fereastră şi începu să p â n ­
dească în n o a p t e , cercetând m a i ales uliţa. N u trecu n i m e n i .
N u se vedea nicio mişcare.
— Au plecat t o ţ i . . . şopti Gheorghe Sonea şi p a r c ă ar fi
d a t d r u m u l u n u i şuer.
L u m i n a zorilor se strecura prin fereastră. In casă se v e d e a u ,
ca scufundate î n t r ' o a p ă neagră, lucrurile.
Adina 1 strigă m a m a spre p a t u l fetei.
D a r fata nu r ă s p u n s e .
•— Adina ! strigă iar m a m a . Vezi ce-i cu fata l îi spuse Iui.
Gheorghe Sonea se apropie prin întuneric de p a t şi a t i n s e
t r u p u l care se şi răcise.
— N ' o m a i s t r i g a . . . zise el t u l b u r a t . Nu t e mai a u d e .
— Aoleu ! Aoleu ! strigă m a m a , smulgându-şi p ă r u l de p e
cap.
Omul se întoarse cu faţa spre p a t u r i şi privi în pulberea de
l u m i n ă , care se cernea în casă peste lucruri. E r a ca de p i a t r ă .
S t ă t u u n t i m p aşa, apoi se mişcă şi c ă u t ă pe prichiciul sobei l u ­
m â n a r e a şi chibriturile. L u m i n a se înmulţise în c a m e r ă . Aprinse
l u m â n a r e a , o aplecă, picură ceară caldă pe marginea tăbliei
p a t u l u i delà c a p u l fetei şi o lipi. îşi făcu cruce, apoi se î n t o a r s e
spre fereastră şi începu iar p â n d a .
N u se mişca nimic, n u m a i frunzele t r e m u r a u în b ă t a i a d o -
moală a v â n t u l u i . Ca frunzele copacilor t r e m u r a şi sufletul o m u l u i ,
Mai târziu se auzj u r l e t u l speriat şi jalnic al u n u i câine u i t a t
în l a n ţ . Apoi s'auzi o î m p u ş c ă t u r ă şi u n schelălăit fioros. Şi n u
se m a i auzi nimic.
T o a t ă ziua Gheorghe Sonea nu se mişcă delà fereastră. N n
vorbiră. Când începuse să se lase întunericul, femeia î n ţ e p e n i t ă
în p a t îl s t r i g ă :
— S'a ars l u m â n a r e a . Aprinde a l t a . P u n e cerga neagră p e
fereastră să nu se v a d ă l u m i n ă afară.
El se mişcă şi făcu t o t u l ce-i spuse. Apoi femeia îl auzi cio­
cănind la uşă.
Ce faci acolo? î n t r e b ă ea. U n d e t e d u c i ?
Ca î n t o t d e a u n a , el nu r ă s p u n s e la î n t r e b a r e a ei şi i e ş i n d ,
t r a s e uşa. A t u n c i auzi m u g e t u l vacii de sub şopron şi a v u o
tresărire, ca şi c u m o hotărîre nouă a r fi a p ă r u t pe n e a ş t e p t a t e
î n t r ' î n s u l . Se î n d r e p t ă într'acolo. Simţindu-1 a p r o a p e , a n i m a l u l
se mişcă bucuros, şi-i privi lung. Apoi mugi încet, parcă şi-ar
fi spus o durere. Mâna omului îi netezi spinarea, apoi b o t u l .
E a începu să b a t ă neliniştită din picioare. îşi aduse a m i n t e că
vita s t ă t e a nemulsă de ieri, şi, întorcându-se repede în casă,
luă d o n i ţ a . Mirosul de l a p t e cald îi n ă p ă d i întreaga fiinţă. Simţi
în s t o m a c acele foamei. Ridică vasul la gură şi bau lung din l a p ­
tele cald. Apoi se duse în casă.
F ă c u focul şi fierse laptele cald. Ii dădu şi femeii. B â n d ,
femeia începu iar să plângă.
N u se culcă nici d u p ă aceea. S t ă t u m u l t t i m p în picioare,
lângă uşă, privind fix la p a t u l stropit de sânge pe care era în­
tinsă m o a r t a . N u vedea nimic. Nu se gândea la nimic. Veni
d i n t r ' o d a t ă în a m i n t i r e a lui o frântură de imagine a unei gări
din cele m u l t e prin care trecuse, cu apariţii năpraznice de t r e n u r i ,
cu sgomot de ferărie şi fluerături ascuţite care se încolăceau
ca nişte cârcei pe nervii lui ; acele t r e n u r i lungi care nu se opreau
niciodată în gările m i c i . . . Câteva strigăte de cocoşi u i t a ţ i în
poiate spintecară ca nişte ascuţimi de săbii pânza neagră a nopţii.
Gheorghe Sonea tresări.
Căută altă l u m â n a r e şi o aprinse la l u m â n a r e a delà capul
moartei.
Femeea din p a t u l de-alăturea, istovită, adormise.
Gheorghe Sonea ieşi din casă. Se strecură pe lângă pereţi, cu
m â n a făcută globşor deasupra flăcării care se s b ă t e a lipită de
fitil, ca u n animal sălbatec prins de om şi pus în legătoare. I n t r ă
în şură şi luă o sapă şi un hârieţ. Apoi trecu spre g r ă d i n ă . A c u m
nu mai p u t e a să ţină o p a l m ă făcută globşor deasupra flăcării.
L u m i n a ei se î m p r ă ş t i a p â n ă d e p a r t e , d â n d v i a ţ ă u m b r e l o r
misterioase care alergau şi săreau în preajma lui. P ă r e a că în j u r u l
lui s'a întins hora strigoilor delà miezul n o p ţ i l o r . . .
*
D u p ă ce săpă a d â n c i m e de u n hârieţ, Gheorghe Sonea se
întinse în groapă ca s'o măsoare dacă nu era prea mare sau prea
m i c ă . E r a n u m a i b u n ă . Adina nu era nici m a i lungă nici m a i
s c u r t ă d e c â t dânsul. Ca să m a i s t r â n g ă lumina delà flacăra lu­
m â n ă r i i , el o înfipse î n t r ' u n colţ al gropii şi lucra în celălalt.
Cobora t o t m a i a d â n c în p ă m â n t . Curgea apa pe dânsul.
Săpase cât t r e b u i a şi se pregătea să iasă din groapă când,
d e o d a t ă , la spatele lui, în s t r a d ă , s'auzi un t r o p o t de cai în fugă
n ă p r a z n i c ă . P a r c ă s'ar fi r u p t din n o a p t e , parcă ar fi ţ â ş n i t din
nimic acea cavalcadă.
Gheorghe Sonea încremeni. Şi pe c â t de vijelios venise, t o t
pe a t â t a acel galop se opri în faţa casei. Glasuri înfuriate t u n a r ă .
S'auzi p o a r t a izbită şi paşi în fugă.
 î n a i n t e de a-şi fi d a t seama ce se î n t â m p l ă , câţiva soldaţi
dintre acei pe care-i văzuse ieri pe s t r a d ă , a p ă r u s e r ă pe marginea
gropii în care el era scufundat. Glasurile lor pe care nu le î n ţ e ­
legea strigau a m e n i n ţ ă t o r . U n u l îl lovi cu bocancul în u m ă r .
Altul scoase revolverul. Gheorghe Sonea îşi zise că i-a sosit ceasul
de pe u r m ă şi-şi făcu cruce. D u m n e z e u îl pusese să-şi sape singur
g r o a p a . In aceeaşi clipă însă el v ă z u c u m a l t u l dintre soldaţi îi
d ă d u peste m â n ă celui care scosese a r m a şi-i făcu u n s e m n . Ii
făcu şi lui semn să iasă din g r o a p ă . U n u l îl ghionti şi a l t u l îl
î m b r â n c i Altul luă hârleţul şi, aruncându-1 în groapă, peste
l u m â n a r e , o stinse.
N a c h R o m a n . . . . auzi Gheorghe Sonea o p o r u n c ă .
Crezu că a înţeles. Auzi m u g e t u l vacii de sub şopron şi i se
p ă r u că-1 c h e a m ă . Se clătină. Soldaţii îl îmbrânciră iar. î n a i n t e
ca ei să-1 fi p u t u t opri, el se repezi spre şopron şi deslegă funia cu
care era legată v a c a . Voi să mai spună ceva, dar u n u l îl pocni
peste gură, de-1 a m e ţ i . II podidi sângele. D a r funiei nu-i d ă d u
d r u m u l . Smuci de ea. Speriat de umbrele din jurul lui, a n i m a l u l
o luă la fugă.
Acele b u b u i t u r i î n d e p ă r t a t e , care s'auziră p â n ă în faptul
serii, apoi se opriseră, reîncepură.
Când se desmetici, era pe şosea, t r ă g â n d vaca de funie. I n
u r m a lui se auzea u n t r o p o t regulat, t r o p o t de u n singur cal
care merge la pas. îşi zise că-i escorta lui, că-i lăsaseră v i a ţ a .
Poate-1 ducea la j u d e c a t ă , la închisoare. îşi a m i n t i de t o a t e câte
se î n t â m p l a s e r ă , de m o a r t a r ă m a s ă acasă, în p a t , de l u m â n a r e a
a p r i n s ă la c ă p ă t â i u l ei, de femeia lui care nu se p u t e a mişca.
U n gând de s p a i m ă îi fulgeră prin m i n t e a obosită şi se pierdu.
Vita se lăsa t o t mai greu, o t r ă g e a ca pe o p o v a r ă straşnic de grea.
D a c ă soldatul delà spatele lui i-ar fi d a t voie, s'ar fi aşezat jos
şi s'ar fi culcat. Somnul se urcase şi a t â r n a pe el ca o iederă.
II d u r e a u picioarele.
Voi să încerce paza din u r m a lui şi se opri, dar, în aceaşi
clipă, u n glas, ca u n t u n e t , t r ă s n i cu o î m p u ş c ă t u r ă în auzul lui.
— We iter.
Smunci funia. î n t o a r s e capul. Oraşul nu se m a i v e d e a .
Treceau prin sate pustii. î n t â l n e a t o t m a i des în cale boccele
şi lucruri luate şi părăsite în d r u m . Câini r ă m a ş i în l a n ţ u r i şi
chinuiţi de foame şi de s i n g u r ă t a t e , l ă t r a u jalnic.
D u p ă altă b u c a t ă b u n ă de d r u m , a n i m a l u l se lăsă d e o d a t ă
la p ă m â n t . Gheorghe Sonea se întoarse, smunci, îl b ă t u m â n ­
gâietor pe g â t şi pe s p a t e , rugându-1 cu vorba b l â n d ă să se ridice ;
apoi, disperat că nu-1 p o a t e u r n i , îl lovi cu piciorul în coapsă.
Soldatul călare, care-1 conducea, când căzuse v i t a , se oprise
şi el ; privise u n t i m p cu uimire m u n c a omului, dar îşi pierdu r e -
pede r ă b d a r e a şi strigă spre el o vorbă neînţeleasă. Ii făcu şi
senin cu m â n a să lase a n i m a l u l şi să plece. Omul privi spre soldat
şi privi cu jale la a n i m a l , lăsă să-i cadă din m â n ă funia. Ochii
a n i m a l u l u i îl priveau t r i s t .
Mergea a c u m singur. Nu m a i trăgea d u p ă dânsul v i t a care
s e lăsa greu şi t o t u ş i i se părea că duce pe umeri o p o v a r ă şi m a i
grea.
U n sgomot asurzitor se auzi în u r m a lor, parcă s'ar fi c u t r e ­
m u r a t p ă m â n t u l şi s'ar fi r ă s t u r n a t peste văi culmile de p i a t r ă
ale munţilor. Se traseră la marginea d r u m u l u i şi se opriră. Calul
s o l d a t u l u i b ă t e a din copite neliniştit şi sforăia. D e p a r t e , în u r m ă ,
pulberile d r u m u l u i se ridicaseră p â n ă la cer, ca suflate de u n u r a ­
g a n . Acel u r a g a n venea spre ei cu pulberile şi cu sgomotul. î n t r ' o
clipă îi cuprinse şi-i acoperi. Se întunecă şi soarele. Văzu t o t u l
ca p r i n t r ' u n geam a b u r u i t . . . t u n u r i uriaşe, t a n c u r i şi maşini
î n c ă r c a t e cu soldaţi şi cu lăzi, în goană n e b u n ă , prin pulberile albe.
II v ă z u pe soldatul călare de lângă dânsul ridicând a m â n d o u ă
mâinile deasupra capului şi strigând ca u n n e b u n spre cei care
t r e c e a u . D a r cei de pe maşini nici nu-1 auziră. O s p a i m ă c u m ­
plită se întipări pe chipul lui. Smuci calul, îi d ă d u p i n t e n i şi
apropiindu-1 din fugă de u n a din maşini, sări. S c ă p a t de p o v a r ă ,
s p e r i a t de sgomot, a n i m a l u l o luă razna peste c â m p .
Apoi s'a făcut linişte şi pulberile s'au l ă s a t peste întinderi.
Şi s'a v ă z u t iar soarele.
Cel d i n t â i gând al omului a fost la vita lui. A î n c e p u t să
m e a r g ă înapoi.
T r u d a din t r u p u l lui se opri ca prin farmec. O v ă z u de de­
p a r t e şi în inima lui î n g h e ţ a t ă se prelinse ca o a p ă caldă de b u ­
curie. Grăbi paşii. Se gândi la bucuria animalului când îl v a
vedea...
D a r , când fu lângă a n i m a l u l întins jos, din gura omului
ieşi u n s t r i g ă t de groază şi se clătină. îşi duse mâinile la ochi.
T r u p u l animalului era ciuruit de gloanţe. In ochii deschişi el
v ă z u aceeaşi t r i s t e ţ e din clipa în care trebuise să-1 părăsească
în d r u m . . . P a r c ă - i s p u n e a u : de ce m ' a i l ă s a t ?
— A m pierdut-o şi pe e a . . . zise Gheorghe Sonea, c ă z â n d
în g e n u n c h i în pulberea d r u m u l u i , în care şerpuiseră s c u r t câ­
t e v a pârâiaşe roşii izvorîte din t r u p u l a n i m a l u l u i ; se uscaseră
şi rămăseseră n u m a i urmele l o r . . .

T r u d a era într'însul ca un nămol gros, a c a p a r a t o r , din care

c â n d te lupţi să ieşi mai r ă u t e afunzi. N u m a i era nicio l u m i n ă
î n t r ' î n s u l , n u m a i neguri. Picioarele nu-1 mai p u t u s e r ă ţine şi
căzuse. Se lovise de pietrele ascuţite ascunse în pulbere şi durerea
d i n fluere şi din g e n u n c h i o simţi şi în oase. E a izbi ca o p i a t r ă
de a m n a r care scoate scântei. In l u m i n a de o clipă, ca a u n u i fulger
slab, el v ă z u într'însul t a b l o u l din casa lui, din n o a p t e a când
fusese l u a t . F e m e a lui îi spusese: — « S'a ars l u m â n a i e a , a p r i n d e
alta ». S'o fi ars şi a d o u a . . .
Svâcni s p a i m a într'însul, care îi d ă d u p u t e r e să se ridice
şi să pornească m a i d e p a r t e . Mergea ca u n o m b e a t .
Când se lăsă întunericul, el v ă z u î n a i n t e a lui, pe cer, o geană
de l u m i n ă roşiatică. P e s t e întinderi plutea o linişte de s p a i m ă .
N u m a i l ă t r a u a s i n g u r ă t a t e şi a jale nici câinii u i t a ţ i în l a n ­
ţ u r i . P a r c ă a r fi pierit t o a t ă suflarea p ă m â n t u l u i .
Gheorghe Sonea n u m a i a v e a î n t r ' î n s u l niciun g â n d , nicio
simţire. întârziase pe p ă m â n t , d a r el nu mai era din lumea de
d e a s u p r a p ă m â n t u l u i . Mergea a c u m spre cealaltă l u m e , spre care
ceilalţi se grăbiseră şi i-o luase î n a i n t e .
Nici când îşi v ă z u casa a r z â n d , el nu tresări. P a r c ă a r fi a r s
şi când plecase. Trecu înainte spre g r ă d i n ă , în care era o l u m i n ă
ca ziua şi din care u m b r e l e nopţii fugiseră speriate.
Când a ajuns lângă groapa pe care o săpase p e n t r u A d i n a ,
Gheorghe Sonea s'a l ă s a t în genunchi. Aici era p o a r t a lumii
celeilalte. Şi-a m a i p u t u t face cruce, apoi s'a rostogolit în g r o a p ă .
A c u m Gheorghe Sonea nu m a i s i m t e t r u d a . P r i n inima lui
curge odihna, ca o a p ă a tainelor de sub p ă m â n t , care şi-a s c h i m b a t
mersul, făcându-şi albie din t r u p u l lui u s c a t şi a r s .
MI HAIL Ş E R B AN
 BAUDELAIRE

E L E V A Ţ I U N E

Peste întinse mlaştini şi văi n e m ă s u r a t e ,

Peste p ă d u r i şi m u n ţ i şi peste nori şi m ă r i ,
De dincolo de soare, de dincolo de zări,
De dincolo de-a sferei hotare înstelate,

T u , suflete-ţi iei sborul cu m a r e - u ş u r ă t a t e

Şi ca î n o t ă t o r u l ce se-ameţeşte 'n u n d e
S t r ă b a ţ i a t â t de vesel imensităţi profunde
Cu-o b ă r b ă t e a s c ă vrajă şi m u l t ă v o l u p t a t e .

De miasmele morbide te du fără încetare

Mergând să te purifici în ceruri superioare,
Şi bea ca pe-o divină şi tainică licoare
T o t focul p u r ce u m p l e tăriile prea clare.

Trecând peste durerea ce nu poţi s'o alini

Şi-apasă-atât de jalnic o v i a ţ ă neguroasă,
E fericit cel care, cu-aripa-i viguroasă,
Să se înalţe p o a t e spre pajişti de lumini,

Acel a cărui g â n d u r i ca ciocârlia iute

Se ' n d r e a p t ' a t â t de falnic spre cerul dimineţii,
•—• Care pricepe lesne, plutind deasupra vieţii
Graiu 'nţelept al florii şi-al lucrurilor m u t e !
 A L B A T R O S U L

Ca să le t r e a c ă v r e m e a , adesea mateloţii
P r i n d albatroşii mării, t o v a r ă ş i blânzi şi b u n i ,
Cari d â n d domol din aripi, se-alătură cu toţii
Corăbiei pornite pe-amareîe genuni.

P e scândurile p u n ţ i i de-abia i-au aşezat,

N ă t â n g i şi ruşinaţi, pe-ai cerurilor zei,
Şi-aripile m ă r e ţ e şi albe le-au l ă s a t
Ca vâslele t â r î t e a l ă t u r e a de ei.

Vai ce stingher se simte d r u m e ţ u ' n a r i p a t !

Ce-a fost o d a t ă falnic, fricos şi-urît a c u m ;
U n m a t e l o t i m i t ă greoiu-i şchiopătat,
Iar a l t u l cu o pipă în cioc îi t o a r n ă scrum.

P o e t u l e asemeni acestui p r i n ţ al slăvii,

D e a r c el nu se t e m e , peste furtuni a l e a r g ă ;
Când pe p ă m â n t coboară, •— ca şi pe p u n t e a năvii,
Giganţica-i aripă-1 împiedică să meargă.
 B U F N I Ţ E L E

S u b pinii negri ce le-adăpostesc

Stau bufniţele înşirate
Ca zeităţi pietrificate,
Cu ochii roşii pironiţi. Gândesc.

F ă r ă să mişte a u să stea
P â n ă la ora t r i s t ă , t o a t e ,
Când soarele ' m p i n g â n d din s p a t e
Va poposi şi u m b r a nopţii, grea.

Şi neclintirea lor î n v a ţ ă
P e înţelept, să-i fie t e a m ă 'n v i a ţ ă
De t o t ce-i sgomot şi î n v o l b u r a r e ;

Omul, vrăjit de-o u m b r ă t r e c ă t o a r e ,

îşi p o a r t ă peste v r e m e nenorocul
De-a fi voit mereu să-şi schimbe locul.
In româneşte de RADU H ORIA
PERSONALITATEA LUI
ANDRÉ GIDE
Se înşală cei ce cred despre Gide, a u t o r u l lor preferat, că e
u n t â n ă r boem, u n proletar i n s p i r a t sau u n r e v o l t a t , u n desnă-
d ă j d u i t poetic. Ce desiluzie ! N ă s c u t în 1869, astăzi deci u n b ă t r â n
d e mai bine de şaptezeci de ani, Gide, u n venerabil d o m n cu
ochelari şi figură de intelectual distins, e u n m a r e burghez fran­
cez. D i n t r ' o familie de m a g i s t r a ţ i şi de înalţi funcţionari, de p r o ­
p r i e t a r i sau de moşieri a v u ţ i , e n e p o t de preşedinte de t r i b u n a l ,
e fiu de profesor universitar. Nici m ă c a r mângâierea de a fi a v u t
ca t a t ă pe t i t u l a r u l unei catedre de d r e p t i n t e r n a ţ i o n a l sau de
economie politică, m a t e r i i la m o d ă , nu p o t avea cetitorii lui
e n t u z i a ş t i . P a u l Gide a p r e d a t d r e p t u l r o m a n , disciplină severă,
şi a fost poreclit vir probus. Se căsătorise cu o fată b o g a t ă , J u l i e t t e
R o n d e a u x , din R o u e n , oraş înstărit, oraş a u s t e r al cărui p r i m a r
fusese s t r ă b u n i c u l c o n t i m p o r a n u l u i n o s t r u . U n a l t s t r ă m o ş a m i r a l ,
«un u n c h i profesor şi el, u n v ă r preot, v a c a n ţ e p e t r e c u t e când
p r i n t r e rudele t a t ă l u i la Uzès, când la bunica m a t e r n ă în N o r -
m a n d i a , întregesc tabloul acesta familiar, a p r o a p e p a t r i a r h a l .
Schiţarea lui n ' a fost inutilă, e condiţia înţelegerii situaţiei lite­
r a r e a celui ce e nu n u m a i u n scriitor î n a i n t a t , ci şi castelanul
delà Cuverville, gentilom rural, fermier model decorat cu o m e d a ­
lie de clasa I-a de către Societatea Agricultorilor din Normandia.
N u m a i ţ i n â n d m i n t e aceste lucruri ne p u t e m explica faptul
c ă şi-a p u t u t p e r m i t e să publice 'Corydon. Cum a p u t u t - o face
fără să-şi c o m p r o m i t ă situaţia ? Şi, m e r g â n d m a i d e p a r t e , c u m s'a
i m p u s a u t o r u l volumului Corydon, acest teoretician al scandalului,
a c e s t romancier i n e x i s t e n t ? Succesul romancierului, i n d e p e n d e n t
d e calitate, e uşor, ca şi al poetului : marele public se lasă cucerit,
e sensibiL D a r ce p o a t e n ă d ă j d u i u n estet, u n moralist, u n esseist?
Gloria lui Gide e legată de câteva m a r i calităţi, pe care a d m i r a ­
torii lui nu le iau în s e a m ă , singure reale în fapt, foarte i m p o r ­
t a n t e în ochii societăţii franceze. Cei m a i m u l ţ i îl apreciază
p e n t r u c ă s'a declarat revoluţionar, p e n t r u c ă a spus că t r e b u e să
scriem fără a r t ă şi să fim sinceri. D a r Gide, acest disponibil,
acest reformator, apostol al sărăciei, acest î n d r ă z n e ţ luptător,,
d u ş m a n al familiei, acest a d v e r s a r al artisticului, al intelectu­
lui şi al culturii, acest izolat:
a) E fiul unic al u n o r oameni bogaţi, de foarte bună familie,
de origine provincială. I a t ă prima însuşire: familia;
b) E m a r e b o g ă t a ş , a t â t prin moştenire, cât şi prin abilitatea
cu care a ştiut să-şi administreze şi să-şi sporească a v u t u l . B u n
o m de afaceri, a fost a t â t întemeietorul cât şi c o m a n d i t a r u l şi.
principalul p ă r t a ş al periodicului Nouvelle revue française, al
editurii cu acelaşi n u m e — două excelente întreprinderi p â n ă la
recenta lor c o m p r o m i t e r e şi dispariţie, din pricina colaboraţio­
nismului. Gide şi-a e x p l o a t a t nu n u m a i banii, ci şi opera, perso­
n a l i t a t e a . Şi-a p r e z e n t a t î n t o t d e a u n a volumele î n t r ' o atmosferă
de mister, în ediţii r a r e . Exemplarele n u m e r o t a t e v a r i a t , r e z e r v a t e
u n o r clici mai întâi, apoi puse pe p i a ţ ă , cu o întârziere care nu
p o a t e d e c â t să mărească curiozitatea generală, tiraj urile secrete
şi alte procedee de acest fel a d u c fără îndoială foloase. R ă m â n e
de v ă z u t dacă se î m p a c ă d e m n i t a t e a unui a u t o r desinteresat cu
ele. Souday, recunoscând că « l i t e r a t u r a d-iui A n d r é Gide e cu
t o t u l esoterică, cu t o t u l o l i t e r a t u r ă de cenaclu », nu se p r o n u n ţ ă .
D a r nu e greu de ghicit în ce sens a r face-o. De altfel, aşa a fost
î n t r ' u n a ; nepăsătorul, visătorul Gide şi-a îngrijit reclama.
D a r n'a r ă m a s m â n u i t o r de b a n i . Sub c u v â n t că nu ţine la
b u n u r i materiale şi că n ' a r e s e n t i m e n t u l proprietăţii, Gide şi-a
pus biblioteca ia licitaţie. E x e m p l a r e d ă r u i t e de a u t o r i , din care
m u l ţ i s'au jertfit p e n t r u a-i oferi o t i p ă r i t u r ă de lux, b u c ă ţ i
însoţite de dedicaţii au fost v â n d u t e pe u n p r e ţ b u n . D a c ă nu
ţinea la cărţi, de ce nu le-a r e s t i t u i t ? 6 seamă de poeţi, de scrii­
tori săraci a r fi a v u t , prin redobândirea acestor volume c ă u t a t e
de bibliofili, u n ajutor î n s e m n a t . Sau, de ce nu le-a d ă r u i t
(unei biblioteci publice)?. Idealistul, cu nevinovăţie, le-a pus la
mezat. De d a t a aceasta Gide a p a r e în a d e v ă r a t a lui l u m i n ă .
Negustor p r i c e p u t ? Nu, c ă m ă t a r n o r m a n d
A doua dintre însuşirile de care v o r b i m e deci averea ;
c) E u n mare m u n c i t o r . Apologet al inspiraţiei, teoretician al
dispreţului p e n t r u a r t ă , Gide, care n ' a r e t a l e n t (căci t a l e n t u l
romancierului nu e decât posibilitatea de a t r ă i v i a ţ a p e r s o n a ­
jelor sale, multiple •—• şi lucrul acesta nu-1 p o a t e ) , a i z b u t i t să
fie n u m ă r a t p r i n t r e cei m a i fecunzi scriitori, să producă opere
bine închegate, fără cea m a i mică greşeală de tehnică, i n t e r e s a n t e

*) Şi eroul lui, Michel, pretinde că n'are simţul proprietăţii, dar îl vedem-

foarte preocupat de veniturile moşiei lui, de preţuri, de vânzări.
prin m u n c a pe care o t r ă d e a z ă , prin erudiţia artistică de care d a u
d o v a d ă . P e n t r u Les faux monnayeurs a cetit pe t o ţ i romancierii,
a l u c r a t ani de zile. Les faux monnayeurs nu a l c ă t u e s c u n a d e ­
v ă r a t r o m a n , d a r c â t e de m u n c i t ă cartea ! de ce om cult e scrisă !
Antiintelectualistul acesta a d a t cea m a i cerebrală dintre c ă r ţ i ,
romanul-intelectual. E x e m p l u l lui Gide dovedeşte că silinţa, se­
rioasă, aprigă, a p r o a p e că întrece t a l e n t u l . Vorbind de F l a u b e r t ,
Gide îl n u m e ş t e şcolar, a r a t ă că n'are geniu, ci r ă b d a r e ; nu h a r ,
ci efort laborios ; alţii se joacă, el suflă din greu, îi ajunge. Ar fi
p u t u t vorbi la persoana î n t â i a .
Şi astfel a p a r e al treilea e l e m e n t al personalităţii i n o v a t o r u l u i
« c ă r ţ i i neartistice » : munca;
d) In sfârşit, e u n om cult, foarte cetit. A cetit cei m a i b u n i
a u t o r i , i-a cetit şi i-a recetit, citează î n t r ' u n a , cu u ş u r i n ţ ă , citează
dovedind cea m a i a t e n t ă lectură. Devine chiar greoi, articolele
şi studiile lui s u n t pline p â n ă în vârf, îndesate cu referinţe. Gide
e şi u n stilist de s e a m ă , cunoaşte limba franceză ca p u ţ i n i alţii.
Clasicismul literar stă la baza desăvârşirii lui f o r m a l e ; nu e
decât t o t u n a cu cea din u r m ă calitate a s t r u c t u r i i lui sociale şi
s p i r i t u a l e : cultura.
Acesta e Gide, nu acela pe care-1 cred naivii. E d u c a ţ i a pe care
a primit-o, pe care şi-a dat-o, e m i n e n t a lui situaţie economică
şi socială, cunoscutele lui însuşiri culturale îl p u n pe d e a s u p r a
reacţiunii pe care a r fi p u t u t - o deslănţui Corydon, îl feresc de
u i t a r e a în care a r fi p u t u t r ă m â n e a u n a t â t de p u ţ i n a t r ă g ă t o r
esseist.
x
Gide e î m p o t r i v a f a m i l i e i ) , d a r a d m i t e , cu cinism, că senti­
mentele şi părerile lui nu provin din r e s e n t i m e n t e personale.
A fost o c r o t i t : « Şi aci a m fost privilegiat. N ' a m de ce să m ă
2
plâng de familia mea ; d i m p o t r i v ă » ) . Aşa e. Olivier Molinier,
făcând descripţia unchiului său E d o u a r d , spune : « Nu s e a m ă n ă
de loc cu restul familiei mele ; e u n o m foarte bine ». La Gide e
t o c m a i contrariul, e reuşit î n t r u c â t s e a m ă n ă cu familia lui.
Adeseori se face c o m p a r a ţ i a şi paralela Gide-Wilde. Deosebirea
e că Wilde, u n a r t i s t p a r v e n i t , a s t a t în închisoare, pe când Gide
se b u c u r ă de consideraţiunea c u v e n i t ă . In Anglia, Gide a r fi fost
din aceeaşi lume cu marchizul de Queensbury. Wilde, bietul de el,
a fost cu a d e v ă r a t u n e x a l t a t sincer; se p r e t i n d e a rafinat, îi lip­
seau cele m a i elementare n o ţ i u n i de t a c t i c ă . Gide, căruia nu-i
pasă de l u m e , a a m â n a t publicarea lui Corydon t i m p de nouă a n i .
In 1911 a t i p ă r i t o p t e x e m p l a r e pe care le-a ţ i n u t în sertar. De
abia în 1920 destinderea de d u p ă război a m o r a v u r i l o r i-a d a t

*) « Familiilor, vă urăsc ! ».
2
) N.B.F., 1 Martie 1936, p. 331.
c u r a j u l de a r ă s p â n d i o a doua ediţie. Prejudecăţile slăbiseră,
nu-i m a i era t e a m ă de scandal. Ii plăcea, spune L y t t o n S t r a c h e y
despre cardinalul Manning, îi plăcea să sară obstacole, dar p r e ­
fera să ştie că de cealaltă p a r t e se află o saltea.

D e p a r t e de a evoca numele u n u i Wilde, u n u i Verlaine, al u n u i

a l t r o m a n t i c d e s m ă ţ a t , Gide r e a m i n t e ş t e cu p u t e r e pe Barrés..
Au p o l e m i z a t ; discipolii lor s u n t în t a b e r e adverse, d a r s e a m ă n ă
m a i m u l t decât se deosebesc. Revoluţionarii invoacă pe u n u l ,
reacţionarii pe a l t u l ; dar când e vorba ca a n a r h i a sau f o r ţ a ,
g r u p u l sau individul să p r e d o m i n e , unii şi alţii se referă pe r â n d
la fiecare. O i d e n t i t a t e a d â n c ă a p a r e astfel între e i ; p e n t r u cine
ştie să v a d ă , e din ce în ce m a i clar că Gide e foarte a p r o a p e de
Barrés.
Massis face elogiul lui B a r r é s şi face rechizitoriul lui Gide.
D a r adeseori e silit să se oprească, să evidenţieze t r ă s ă t u r i l e
c o m u n e . Alteori, fără de voie, permite celui care-1 u r m ă r e ş t e cu
a t e n ţ i e să stabilească l e g ă t u r a . Cum a r p u t e a Massis să nu o b ­
serve că aceeaşi teologie p a n t e i s t ă stă la baza ambelor o p e r e ?
William Blake — care voia Căsătoria Cerului cu Infernul — a
i n s p i r a t a t â t pe Gide, care cere armonizarea binelui cu răul,,
c â t şi pe B a r r é s , a cărui religie e unirea catolicismului cu p ă m â n t u l ,
1
cu obiectele concrete, cu p ă g â n i s m u l ) . Gide e mai a t r a s de B e r g ­
son, Barrés e a l ă t u r i de R e n a n ; Gide are mistica anticonformis­
mului, Barrés o are pe a conformismului; dar, fie p e n t r u u n u l ,
fie p e n t r u celălalt, ce are i m p o r t a n ţ ă ? Părerile, c o n c e p ţ i u n i l e ?
Câtuşi de p u ţ i n . « Ideile, ideile ! ». Mai presus de t o a t e însă ce
e x i s t ă ? Setea. Acesta e B a r r é s . Oare Gide spune a l t c e v a ? « Impor­
tanţa să fie în' privirea t a , să nu stea în lucrul privit », « N a t h a n -
aël, te voi î n v ă ţ a ce e zelul fierbinte », « A făptui fără a j u d e c a . . . ».
Aceste î n v ă ţ ă m i n t e şi altele a r a t ă că şi p e n t r u celălalt d o c t r i n a r
al P ă m â n t u l u i are î n s e m n ă t a t e n u m a i i n t e n s i t a t e a (elanul zice
B a r r é s , dragostea zice Gide). P e c â t ele p u ţ i n crede Gide în i n t e ­
ligenţă, pe a t â t de p u ţ i n crede şi Barrés în ea. Nesocotesc, u r ă s c
r a ţ i u n e a d e p o t r i v ă . Ii interesează cu exclusivitate eul lor, i n i m a
lor sinceră. Cu aceeaşi g r a b ă vor să cedeze a m â n d o i dorinţelor l o r ,
să p u n ă acţiunea deasupra gândirii, să înceteze de a fi c u m i n ţ i .
Disponibil e şi Barrés, neliniştit între t e n d i n ţ e ; şi pe el îl î n c â n t ă
diversitatea şi s p o n t a n e i t a t e a vieţii. Gide nu crede î n t r ' u n singur
A d e v ă r . D a r B a r r é s ? Nici el, vede n u m a i a d e v ă r u r i locale, sensi­
bilităţi diferite. Aceiaşi credinţă oarbă în intuiţie, în puterile ei,

x
) E mai ales teza romanului La Colline inspirle. V. Henri Massis, Ju­
gements, I, p. 248.
aceiaşi divinizare a vieţii biologice, acelaşi cult al iraţionalului,
al subconştientului, acelaşi p r a g m a t i s m elementar, acelaşi n a t u ­
rism, aceeaşi pornire către relativizare. Nici emblemele n u diferă i
Pământul sau Hrana pământească.
Aceaşi concepţiune şi păreri politice diferite a u m a i a v u t doi
cunoscuţi scriitori a i veacului t r e c u t şi ai începutului a c e s t u i a .
Anatole F r a n c e şi J u l e s L e m a î t r e , cu aceiaşi inspiraţie în c o n d i -
ţiuni analoge, a u ajuns u n u l la socialism, celălalt la a c ţ i u n e a
regalistă. Esenţialul c o m p a r a ţ i e i n u s t ă în r e p e t a r e a similitudinii
(excepţională totuşi), c â t în c o n s t a t a r e a că p r e c u m a l t ă d a t ă
F r a n c e , a c u m şi Gide e în r e a l i t a t e foarte p u ţ i n u n r e v o l u ţ i o n a r
a u t e n t i c , Gide e vecin b u n cu regionalistul B a r r é s ; F r a n c e şi
L e m a î t r e î m p ă r t ă ş e a u aceleaşi idei. U n d e e a p a r e n ţ a ? I n p r i v i n ţ a
lui F r a n c e n u m a i încape îndoială. Fusese ridicat în slavă de socie­
t a t e a republicană, d a r cine o criticase, cine o batjocorise m a i m u l t
decât e l ? Istoria contimporană e cea m a i acerbă critică a ei. Mai
înainte R e n a n făcuse acelaşi l u c r u ; dispreţuise, refuzase, fusese
1
v e n e r a t ) . F r a n c e s'a declarat o m de s t â n g a ; d a r , —susţine u n a l t
scriitor c o n t e m p o r a n lui, — Gide n ' a fost u n scriitor de s t â n g a .
Are t a l e n t , a r e v e r v ă când e x p u n e idei c o n t r a r e p a r t i d u l u i s ă u .
Politician socialist? Cât valorează a c t i v i t a t e a depusă în e l ? Sau
ce preţuesc discursurile sale politice? R ă m â n e însă opera lui p o ­
etică, opera lui în proză, care s u n t ale u n u i acerb r e a c ţ i o n a r .
Revoluţionarii n u v o r găsi niciun a r g u m e n t valabil în scrierile l u i ,
nu v o r p u t e a cita nicio frază de seamă ; ceilalţi n ' a u d e c â t să-i
răsfoiască volumele p e n t r u a da peste cele m a i elocvente formule.
Barrés îl descrie : u n b o n a p a r t i s t care a sfârşit r ă u . P o a t e că
a r fi m a i e x a c t : u n boulangist. N u aceasta i m p o r t ă . Oricum,
r ă m â n e că F r a n c e a fost u n p s e u d o - d e m o c r a t , u n fals revolu­
ţionar.
Cazul lui Gide n u e acelaşi? P e n t r u F r a n c e , a cărui origine
socială a fost din cele m a i modeste, saloanele, lumea, gloria m o n ­
denă exercitau o a t r a c ţ i e , căreia cu greu îi p u t e a rezista. Averea,
manierele, titlurile, relaţiile îi lipseau. Spera ca politica să-1
2
ridice deasupra mondenilor spre care îl împingea s n o b i s m u l ) .
P r o b a b i l că în sufletul lui se ştia superiorul lor, d a r ce folos.
L a Gide calea l u a t ă de snobism e a l t a , r e z u l t a t u l e acelaşi. Gide
n ' a r e nevoie să p ă t r u n d ă în l u m e , să se i m p u n ă . II a t r a g e în s c h i m b
gloria poziţiilor culturale şi politice t e m e r a r e . Micul ziarist, sărac
necunoscut, sau marele proprietar, sigur de el, a d o p t ă a t i t u d i n i

1
) AndréJBellesort, Les intellectuels et l'avènement de la troisième répu­
blique. Grasset, 1931, p. 234.
*) V. Charles Braibant, Le secret d'Anatole France. Denoël et Steele,
1935, p. 325 şi urm., sub titlul: Vălul de aur şi de argint.
diferite de tendinţele lor a d â n c i . Motivele s u n t altele d a r sno­
bismul, ale cărui forme s u n t a t â t de v a r i a t e , unifică, n e î n d u ­
plecat, aspectele finale.
*
* *
Vreme î n d e l u n g a t ă i s'a spus lui Gide: u n Barrés p r o t e s t a n t .
S o u d a y a d m i t e că, în definitiv, Gide care a l u p t a t î m p o t r i v a lui
1
Barrés e de acord cu el a s u p r a e s e n ţ i a l u l u i ) . Seillière a s e a m ă n ă
elogiul acţiunii de către Gide, apologia călătoriei, a vieţii a v e n ­
t u r o a s e , cu eroismul lui B a r r é s . Mai m u l t , actul g r a t u i t , care
joacă u n rol a t â t de mare în sistemul lui Gide, i se pare n u m a i o
2
t r a n s p u n e r e a actului f ă p t u i t de omul liber al lui Barrés ) . (Uneori
şi Gide n u m e ş t e acţiunea g r a t u i t ă , acţiune liberă. Actul liber e
p r o p u s de u n u l , omul liber e idealul celuilalt, la a m â n d o i această
libertate se confundă cu g r a t u i t a t e a ) . Cât despre B e r n a r d , eroul
unicului r o m a n al lui Gide, Seillière scrie că nu e decât u n t â n ă r
a d e p t al lui Gide, care devine la sfârşit barrèsian. Ar fi p u t u t face
şi alţii această observaţie simplă. De ce n ' a u v r u t s'o facă? I n t r ' a -
d e v ă r , B e r n a r d pleacă de acasă cu ideile lui N a t h a n a ë l şi se îna­
poiază vorbind ca un personaj al celui mai c u r a t B a r r é s .
Mai e ceva comun între Barrés şi Gide. Influenţa pe care a u
c ă u t a t - o a m â n d o i cu îndărătnicie, influenţa a s u p r a tineretului.
M a l r a u x e acela care a c o n s t a t a t această legătură, care nu e de
fapt cea din u r m ă .
*
* *
De m a i m u l t e ori, în decursul operei lui, Gide îşi uită masca
şi a p a r e sub aspectele lui de francez echilibrat, de clasicist.
Aceasta se î n t â m p l ă îndeobşte acolo u n d e nu e creator, ci critic.
Cronicarul literar întrece pe cei mai celebri i e p r e z e n t a n ţ i ai
genului. B u n ă o a r ă , nu e Gide acela care în câteva pagini defi­
neşte cu a t â t a densitate, a t â t de bine, clasicismul? B a n a l i t a t e a
voită, s u p r e m a ţ i a inteligenţei a s u p r a instinctului, modestia, r e ­
zerva, « calitatea cea mai delicioasă », pudoarea care împiedecă
pe a r t i s t ca să-şi clea d r u m u l , care îl reţine, îl sileşte să a p a r ă
mai p u ţ i n e m o ţ i o n a t decât e în r e a l i t a t e , care deci ajunge la acest
r e z u l t a t că, spre deosebire de ceea ce se î n t â m p l ă cu autorii r o m a n ­
tici, aci gândul şi emoţia depăşesc expresia verbală, care-1 aşează
pe clasic dincolo de cumintele s a l e — i a t ă t r ă s ă t u r i l e esenţiale
8
pe care i le găseşte Gide ) , pe care i le desprinde cu plăcere, cu
admiraţie aprobativă.
x
) Paul Souday, André Gide. Kra, 1927, p. 72.
2
) Ernest Seillière, André Gide moraliste, lucrare dactilografică, p. 55.
Aduc pe această cale viile mele mulţumiri d-lui Sellière pentru cinstea ce
mi-a făcut, dându-mi posibilitatea să cunosc opera sa inedită.
3
) Incidences, p. 37 şi urm.
 D a r ce să s p u n e m în faţa acuzaţiilor sale de critic î m p o t r i v a
sincerităţii ? « Ipocrizia », proclamă el, « e u n a din condiţiile artei ».
E x a c t , dar cine ar crede că .această înţeleaptă m a x i m ă e a lui
Gide? Mai precis, m a i bine, c o n t i n u ă : « O curioasă greşeală a
zilei de azi predică m a i presus de orice, în opera de a r t ă , meritul
2
sincerităţii. Se cere ca î n a i n t e de t o a t e a r t i s t u l să fie sincer » ).
N i m e n i nu spune ce e această sinceritate, nimeni nu-şi dă
seama că artiştii cei m a r i nu se g â n d e a u la ea, că datoria publi­
cului e să-1 constrângă pe a u t o r de a fi ipocrit. Sinceritate ! u r m e a z ă
Gide, e un c u v â n t din ce în ce mai greu de înţeles. Mulţi t i n e r i
se fălesc cu ea, Gide îi c u n o a ş t e : « U n i i erau pretenţioşi şi nesu­
feriţi; alţii, b r u t a l i ; chiar sunetul vocii lor răsună fals. In general,
se crede sincer orice t â n ă r care are convingeri şi e incapabil să
2
critice ) ». Aceasta despre sinceritate. D a r mai există confuzia
dintre sinceritate şi neruşinare. De cele m a i m u l t e ori, sub c u v â n t
de neafectaţiune îşi face loc sfruntarea.
Constatările lui Gide s u n t drepte, comentariile lui s u n t per­
fecte. A t â t a doar, că a r trebui să-şi spună lui însuşi cuvintele
de mai sus. Lui i se aplică aceste excelente critici, lui, m a n i a ­
cului sincerităţii, pe care o dă d r e p t p a n a c e u .
Deosebirea dintre Gidé - a u t o r şi Gide - observator mai
ia şi alte aspecte dintr'acestea, f u n d a m e n t a l e . P e când t o a t ă
filosofia lui este a acceptării, în prefaţa u n u i v o l u m de Antoine
de S a i n t - E x u p é r y (Vol de nuit) propune o l i t e r a t u r ă care să nu
m a i constate slăbiciunile, cedările, decăderile omului. Le cu­
n o a ş t e m prea bine, ni s'a vorbit destul de dânsele. Ar t r e b u i să
fie pusă în vileag întrecerea de sine o b ţ i n u t ă p r i n t r ' o voinţă
încordată. E şi mai liniştitor: «Fericirea omului nu stă în liber­
t a t e , ci în acceptarea unei datorii ». Corneille n ' a r fi spus a l t -
mintreli. « De altfel », mărturiseşte Gide, « s u n t m û l t mai moral
decât aş vrea ».
In a n u l 1919 Gide cunoaşte o fază de luciditate. Omul cult
dintr'însul se manifestă nestingherit. Viteza nu i se p a i e u n
mediu prielnic p e n t r u desvoltarea a r t e i . Alpinismul şi a u t o m o ­
bilismul "permit n u m a i vederi superficiale. Repede, repede, spune
r i t m u l nou, d a r r ă m â n n u m a i impresii neclare. P e automobilist
nu-1 preocupă peisajul, ci iuţeala. Sensaţiile lui s u n t intense,
dar neartistice, anti-artistice. îşi închipue că nu mai c r e d e ;
ba da, d a r n e m ă r t u r i s i t , inconştient. Şi în ce? In zei şi a l t a r e ,
de cea mai inferioară speţă. Nu, nu astfel ia naştere creaţia.
Opera de a r t ă , p e n t r u a se desvolta, cere « p a r t i c i p a r e a , b u n ă ­
3
voinţa t u t u r o r elementelor virtuoase ale spiritului ) ».

») Idem, p. 72.
2
) Idem, p. 85—86.
3
) Idem, p. 81.
 In acelaşi t i m p Gide se ridică î m p o t r i v a lui R o m a i n Rolland,
îl a t a c ă , îi n u m e ş t e cartea Jean-Crisiophe o operă g e r m a n ă . Mai
t â r z i u Gide ştie şi să r â d ă : de J u n i i Turci. Să şi refuze: p o r n o ­
grafiile, noua l i t e r a t u r ă despre sex-appeal. P e n t r u a descrie con­
strucţiile enorme de scurtă d u r a t ă , clădirile expoziţiilor, găseşte
fericita expresie : j u r n a l i s m a r h i t e c t o n i c . înţelege, r e c u n o a ş t e : că
b u n u l s i m ţ e î n t o t d e a u n a necesar. Că s u p r a o m u l e u n pericol,
că nu oricine are d r e p t u l să se ridice din individualism d e a s u p r a
indivizilor, pe baza ideii « marelui om » deasupra omenirii.
Din primul m o m e n t , în Caetele lui Andre Walter, Gide a r ă t a s e
că vrea să se educe. « T o t u l să-mi fie d r e p t pildă ». Şi t o t el, care
p r o p u n e omul fără educaţie, fără principii, fără exemple, fără o
educaţie care să-1 fi î n v ă ţ a t c u m t r e b u e să fie ; care p r e t i n d e
copilului să ajungă om fără de lecţii, să d e v i e . . . se v a vedea ce,
în orice caz nu ceva dinainte stabilit ; care deci e a d e p t u l cel mai
e x a g e r a t al lui Rousseau ( p e n t r u c ă Emile nu î n v ă ţ a în cărţi,
d a r î n v ă ţ a în n a t u r ă ; m e t o d a e alta : n a t u r a în locul cărţii —
metodă ridicolă — dar scopul r ă m â n e educarea, formarea omului
b u n ) ; care nu critică pedagogia t r a d i ţ i o n a l ă , ci însuşi ţelul e i :
desăvârşirea copilului către noţiunea o m u l u i ; el, p e n t i u care
conceptul omului nu există, care vrea desfiinţarea poveţelor, a
maximelor, a ideilor — p e n t r u ca să nu aibă de u n d e afla copilul
c u m t r e b u e să fie u n o m ; el, ce s p u n e ? Că e convins că nicio e m a n ­
cipai e nu poate fi fertilă dacă nu e însoţită de instrucţie şi de e d u ­
2
caţie ) .
E feminist. Şi totuşi găseşte cele m a i exacte cuvinte p e n t r u
a indica rolul femeii. In civilizaţie şi în familie, spune Gide ca
liberal, rolul femeii t r e b u e să fie a j u t ă t o r . N u m a i a t u n c i când
ea e pe deplin conştientă de această menire, îşi p o a t e permite
gândirea omului, eliberată, să meargă î n a i n t e . B ă r b a t u l nu p o a t e
progresa dacă e silit să ia asupră-şi, în casă, funcţiunea femeii.
*
* *
Gide e u n r o m a n t i c al Africei. D a r e şi u n realist al Africei.
In Renunţarea la călătorie vede şi simte ca cel m a i simplu dintre
E u r o p e n i . Nu m a i e e x a l t a t . Ii e cald, îi e sete. Vede, vede bolile,
mizeria, urîţenia Orientului, praful, m o a r t e a . Ii pare bine că a
cunoscut deşertul, p e n t r u c ă a c u m poate înţelege c u l t u r a . Şi occi­
dentalul d i n t r ' î n s u l e p r e o c u p a t : oare ţările noastre civilizate a u
fost şi ele p u s t i i ? Nu există riscul să redevie b a r b a r e ? î n t r e b ă r i
de o m civilizat, care, p r i n t r e sate r u i n a t e , în pustiul mizerabil,
face elogiul culturii. D a r iată-1 pe deplin u r b a n , v o r b i n d ca
Valéry L a r b a u d . I a t ă ce gândeşte între B o - S a a d a şi M ' S i l a h :
U r ă ş t e aceste locuri, a r vrea să fie d e p a r t e de ele. Caută să-şi
i) N.F.B., 1 Ianuarie 1936, p. 11.
a d u c ă a m i n t e a treia simfonie a lui S c h u m a n n . îşi c â n t ă s o n a t a
dedicată marelui Duce Rudolf, în do minor. Ceteşte din Virgil
egloga c ă t r e Pollio. D a r nimic din t o a t e acestea nu-i a j u n g e :
« A ş v r e a , azi d i m i n e a ţ ă , să p o t merge la L u v r u şi să recetesc
1
din L a F o n t a i n e » ) .
Aci credem că e sincer. Aci, când nu c â n t ă poezia palmierului
şi nu citează pe Ménalque, ci când se u i t ă cu indiferenţă la s t â n c i ,
când e obosit, plictisit, când îi e dor, nespus, de E u r o p a , de
cărţi şi de a r t a perfecţionată.
In Africa există şi ploi. Cerul e cenuşiu, Arabii nu s u n t î n t r ' u n a
frumoşi. Plouă la Alger, plouă şi la E l G u e r r a h . Carnea e t a r e .
Palmierii s u n t lăsaţi d e o p a r t e , ca şi A t h m a n , care nu m a i e copilul
î n c â n t ă t o r , ci u n t â n ă r semidoct cu p r e t e n ţ i i literare. In locul
lor a v e m i n t e r e s a n t e observaţii despre spiritul de colonizare al
Englezilor, u r m a ş i ai Romei în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă . Englezii a u u n
obicei în c ă l ă t o r i e : t r a n s p o r t ă cu ei societatea din care a u ple­
cat, c a u t ă să-şi creeze mici obligaţii, obiceiuri, îndeletniciri care
să-i ajute în exil. I a t ă r e z u l t a t u l « p l e c ă r i l o r » . Cine a r s p u n e ?
t o c m a i această facultate de refacere a atmosferei căminului o
a d m i r ă Gide.
In N o r m a n d i a , u n d e se reîntoarce, plouă de asemeni. Gide
regretă deşertul. Ce frumos t r e b u e să fie în d e ş e r t . . . De acord,
aceasta e menirea scriitorului. Să stea la Cuverville şi să se g â n ­
dească la locuri î n d e p ă r t a t e . E d r e p t u l lui la poezie.
*
* *
2
T o t a t â t de semnificativă e călătoria lui Gide în Congo ) .
Ce face acolo? Ce face iraţionalistul, vitalistul în sânul N a t u r i i
lui iubite, în sălbăticia a u t e n t i c ă şi necivilizată? Ce face marele
p r e o t al deserturilor, àl aventurilor, b a r d u l Africei, teoreticianul
Vieţii L i b e r e ? Ştiţi ce face marele e x a l t a t în centrul Africei, cel
care a spus : « N a t h a n a e l , să a r d e m cărţile », p r o p o v ă d u i t o r u l ple­
cării d e p a r t e , în continentele negre, d e p a r t e de g â n d i r e ? Citeşte
t o t t i m p u l . Şi ce, oameni b u n i ? P e cei m a i clasici dintre clasici,
citeşte pe Bossuet, e î n c â n t a t de discursul funebru al E n r i e t e i
Angliei, pe Molière (Misantropul) cu comentarii, pe G œ t h e , la
Abo B o u g r i m a , la lacul T c h a d , t o a t e fabulele lui La F o n t a i n e
în d r u m spre Bosangra, pe Corneille, pe R a c i n e . Aceasta face.
Apoi ia n o t e , întocmeşte statistici, scrie, se ocupă de resorturile
a d m i n i s t r a ţ i e i , de funcţionarea birourilor, de sistemul de alimen­
t a r e . N a t u r a I Africa 1 strigă A n d r é Gide. Ajuns acolo, însă,
fiul r ă p o s a t u l u i profesor P a u l Gide, cumsecade şi erudit, citeşte.
In toiul căldurii, pe d r u m u r i desfundate, în inimă p ă d u r i l o r ia
*) Le renoncement au voyage (în volumul Amyntas, p. 117).
*) V. Voyage au Congo, carnets de route, 1927.
 note despre regina Engliterei. A l t ă d a t ă , îutr'o călătorie pe m a r e ,
citeşte dramele istorice ale lui Shakespeare. In E u r o p a la fel.
La P r a g a citeşte pe Goethe, la Berlin pe Zola. Şi stă la ţ a r ă ,
u n d e iar citeşte fără preget. « N a t h a n a ë l , să a r d e m t o a t e cărţile ».
S'o s p u n ă altora, noi nu-i p u t e m crede.
Gide simte chemarea primitivului, d a r în prezenţa curentelor
asiatismului cu care se confundă în cele din u r m ă R e n a n şi Barrés,
1
se simte « a t â t de doric » ) . Mare a m a t o r al n a t u r a l u l u i , se e x t a ­
ziază în faţa convenţionalismului delicios al unei tragedii de
Racine. Dintre t o a t e preferă Ifigenia pentrucă e cea mai conven­
ţională. Iar pe Racine îl preferă lui Shakespeare, fiindcă pe când
Englezul e mai n a t u r a l , clasicul francez e mai artistic, mai deli­
2
m i t a t , mai p e r f e c t ) . « Racine e triumful unei convenienţe su­
blime ». In cele din u r m ă , Gide a t a c ă întreaga l i t e r a t u r ă realistă,
3
care i se pare că distruge a r t a ) .
Gide vrea să se tăvălească sub masă cu cei m a i b r u t a l i , mai
ordinari oameni (UImmoraliste, p . 236), vrea să trăiască v i a ţ a
Vieţii, a corpului. E o simplă afectaţiune : snobismul n a t u r a l i -
t ă ţ i i s ă l b a t i c e . N u e sincer. E omul culturii şi al familiei, care
ceteşte pe B c s s u c t în fundul Africei. O spune el însuşi: Nu poţi,
t o t o d a t ă , să fii sincer şi să pari sincer. El pare, dar nu e.

D u p ă cum există locuri în care vorbeşte clasicul din Gide,

există cărţi în care a d e v ă r a t u l moralist se afirmă.
Eveline, falsa m a r t i r ă , vorbeşte î n t r ' u n p r i m v o l u m ; R o b e r t
ia c u v â n t u l , fot sub forma u n u i jurnal, î n t r ' u n al doilea. Or,
cel mai bun r ă s p u n s d a t teoriilor nedrepte ale lui Gide, cea m a i
b u n ă critică a metafizicei dubioase, a imoralismului preconizate
de Eveline (de Gide cu alte cuvinte) îl constitue b u c a t a Robert,
în care scriitorul îşi d ă r â m ă propria construcţie. Afirmaţiilor gră­
bite şi uşuratece ale Evelinei, R o b e r t le r ă s p u n d e direct, c u m
mai bine nu se p o a t e . Eveline respinge credinţa religioasă. Omul,
a r a t ă R o b e r t , crede mereu în ceva sau în altceva. « Mai bine e să
asculţi de D u m n e z e u decât de pasiunile sau de instinctele tale ».
Eveline şi pictorul Bourgweilsdorf nu cunosc decât sinceritatea.
D a r confundă cu nesinceritatea, cu ipocrizia, orice efort către per­
fecţionare, orice subordonare a unei sensaţii sau a unei emoţii,
idealului. Apoi, sinceritatea devine p e n t r u Eveline o noţiune
valabilă şi în morală. In acest domeniu, spune R o b e r t , sinceri­
t a t e a e periculoasă. In morală are i m p o r t a n ţ ă noţiunea superioară

1
) Nouvelles pages de Journal ( 1 9 3 2 — 1 9 3 5 ) pag. 8.
2
) Idem, p. 7 3 — 7 4 .
3
) Idem, p. 1 0 4 — 1 0 5 .
 a datoriei. P r i n faptul că u n s e n t i m e n t e sincer, nu înseamnă că
merită a p r o b a r e . Ba chiar rostul moralei e să c o m b a t ă instinctele
naturale şi sincere, să le înlocuiască cu altele m a i b u n e . Ceea ce
Eveline nu înţelegea, e că R o b e r t se s t r ă d u e să fie altceva d e c â t
ceea ce era. R o b e r t nu se acceptă, nu ia d r e p t b u n ceea ce e, pen­
t r u motivul că aşa e. R o b e r t t i n d e spre bine. Sinceritatea m a i are
alt inconvenient c a p i t a l : ne duce către o pluralitate a m ă g i t o a r e .
Odată ce ne lăsăm p r a d ă instinctelor şi nu m a i a d m i t e m o regulă,
u n i t a t e a fiinţei noastre piere. In fiecare zi, în fiece clipă sufletul
nostru e altul. N u m a i ideea datoriei alcătueşte o a x ă centrală
care strânge aspiraţiile noastre contrare î n t r ' u n m ă n u n c h i u n i ­
t a r . R o b e r t mai ştie că Adevărul t r e b u e să r ă m â n ă o n o ţ i u n e
exterioară minţii noastre. D a c ă omul creează adevărurile, acestea
devin mici divinităţi susceptibile de a fi create de oricare suflet.
R o b e r t , mai cu s e a m ă , vede diferenţa cea mare dintre el şi n e v a s t a
lui. P o a t e că Eveline era mai b u n ă ca el, mai v i r t u o a s ă , în mod
s p o n t a n m a i d r e a p t ă . D a r el tinde către v i r t u t e , Vrea să devie
mai b u n decât e, se sforţează. Eveline primeşte, el l u p t ă .
Robert e o scurtă, dar completă contrazicere a moralei obiş­
nuite a lui Gide. Ce î n s e a m n ă ? Că e ironie, că Gide atribue unui
personaj căruia îi e profund ostil elementele moralei a d e v ă r a t e ?
Că scriind Robert n'a făcut decât să a d u n e obiecţiunile ce-i fuse­
seră făcute din t o a t e părţile, să le p u n ă în gura u n u i erou, să
iscălească — în glumă mai m u l t , ca o sfidare — o c a r t e în care
s u n t m e n ţ i o n a t e ideile cele mai opuse a lor l u i ? P o a t e . P o a t e
însă că e şi altceva, glasul moralei clasice în conştiinţa lui Gide,
glas care, se vede, e clar, e răspicat, se poate face auzit, care a
i n s p i r a t o carte întreagă (e a d e v ă r a t , de proporţii reduse).

In p r i v i n ţ a stilului cel p u ţ i n , nu încape discuţie. Corect şi

frumos, e clasic. Aci Gide a p ă r ă t r a d i ţ i a . Pe t ă r â m u l criticei
estetice şi literare, c o n s t a t ă R a m o n F e r n a n d e z , e u n «autor lini­
ştitor »*). L i m b a lui Gide e limpede, are ca s t r ă m o ş pe R a c i n e .
2
De aceea Du Bos îl c o m p a r ă cu M o z a r t ) . Massis nu ezită să
recunoască stilul lui d r e p t cel clasic.
D a r este acest clasicism formal produsul u n u i gând de aceiaşi
s t r u c t u r ă ? Massis se opreşte la această î n t r e b a r e . La suprafaţă,
în p r i v i n ţ a stilului, da, Gide e clasic. A t â t a t o t . Adâncul m e n t a ­
lităţii lui nu are nimic comun cu claritatea, cu ordinea, cu Mozart,
8
cu clasicismul. « A r t a clasică », dar nu omul clasic ).

*) André Gide et notre temps, p. 12—13.

2
) Charles du Bos, Le dialogue avec André Gide. « Au Sans Pareil », 1929,
p. 65.
3
) Henri Massis, Jugements. II, p. 52,
 Legile şi gustul s u n t a p ă r a t e de Gide în estetică. D a r în
morală, d a r în metafizică, de ce nu crede în ele?
P u r i t a t e a părerilor lui Gide în estetică e o d o v a d ă a soluţiei
de c o n t i n u i t a t e de care suferă pretinsa lui revoltă integrală.
D a r m a i a r a t ă — faţă de v ă d i t a a n a r h i e , de incontestabilul î n t u -
nerec al gândirilor sale — că m a x i m a lui Buffon n u se aplică fără
excepţii. I n cazul acesta, stilul n u e omul însuşi.
*
* *
Din aceea că Gide n u e n e î n t r e r u p t consecvent cu imoralismul,
cu cinismul pe care şi le-a ales ca a t i t u d i n e , n u p o a t e fi t r a s ă
concluzia că ne aflăm faţă cu u n caracter contradictoriu în esenţa
lui, cu o fire a t â t de diversă î n c â t n ' o p u t e m judeca p e n t r u c ă n ' o
p u t e m defini. A t â t Gide c â t şi prietenii lui răspândesc acest s v o n .
F a c e p a r t e din t a c t i c a lor, că Gide n u p o a t e fi nici r e z u m a t ,
nici înţeles, nici deci contrazis d i n t r ' u n a n u m i t p u n c t de v e d e r e .
Gide e p r e t u t i n d e n i şi n u e nicăeri ; crede t o t u l , nu crede în nimic ;
e m u l t i p l u ; e v a r i a b i l ; e p e n t r u , d a r e c o n t r a ; n u vorbeşte, ci e
în dialog p e r p e t u u ; e misterios. Gide ne spune fîn Caractere)
că se simte ca o a d u n a r e contradictorie, că a r voi să fie preşe­
dintele ei, să p o a t ă s u n a clopoţelul, să p o a t ă ridica şedinţa,
lăsându-i pe ceilalţi să se descurce c u m vor ş t i . D u Bos se gră­
beşte să declare că Gide n u « p o a t e fi prins ». Iar F e r n a n d e z că
« se. sustrage fără încetare unei definiţii » înţelege cine-o p u t e a !
m a i exclamă F e r n a n d e z .
T r e b u e să p r o t e s t ă m î m p o t r i v a acestui sistem. Orice o m e
complex, nu n u m a i Gjde. In fiecare coexista t e n d i n ţ e contrarii.
A u z i m cu t o ţ i i glasuri diferite, e b a n a l a diversitate a oricui.
Gide p o a t e fi precizat, definit, criticat ca a t a r e . N u e mereu
acelaşi? D a r cine e ? Le convine să s p u n ă că n u p o a t e fi respins
p e n t r u c ă n u poate fi înţeles. Or, e m a i p u ţ i n greu decât să ne
facă să credem că e. Gide p r o p u n e contradicţia, s i m u l t a n e i t a t e a
opuselor şi disponibilismul ca sisteme, d a r le p r o p u n e de m u l t
t i m p , fără încetare, cu c l a r i t a t e . Tactica atmosferei stranii e
abilă, d a r n u ne b u i m ă c e ş t e . Gide susţine contradicţia m a i m u l t
d e c â t e c o n t r a d i c t o r i u . II înţelegem, îl c o m b a t e m .
* **
Mai există şi a l t ă cale de a t e p u n e în e v i d e n ţ ă . D a c ă t e a r ă ţ i
m a i r ă u decât eşti, devii i n t e r e s a n t . Gide e m a i p u ţ i n complicat
şi contradictoriu d e c â t afirmă. E şi m a i p u ţ i n r ă u . T o a t e scrie­
2
rile mele s u n t c o n d a m n a b i l e , a n u n ţ ă G i d e ) . î m p o t r i v a criti-

*) Ramon Fernandez, André Gide. R. A. Corrèa, 1931, p. 11,

?) Divers, p. 161.
celor lui Massis nu se a p ă r ă . Aşa s u n t , a d m i t e ; s u n t chiar m a i
rău, insistă. Mai m u l t decât cinism, v e d e m aci o m e t o d ă nedeli­
cată de a a t r a g e a t e n ţ i a . Copil, simula a t a c u r i de nervi. Sufăr,
striga el, şi se svârcolea. Unchiul Charles nu-1 credea, dădea
1
din u m e r i , îşi cetea j u r n a l u l m a i d e p a r t e ) . A n d r é a r ă m a s acelaşi
şi astăzi. Vrea să sperie, să înfioare, să cucerească astfel, i n d i ­
rect. Să nu-i d ă m crezare când vrea să fie m a i r ă u decât e.

E x a g e r a ţ i a e m e t o d a obişnuită a lui Gide. Şi când e v o r b a

de a-şi explica t e m p e r a m e n t u l , î n t â i , şi opera, în al doilea r â n d .
Din faptul că m a m a lui e o catolică din N o r m a n d i a , iar t a t ă l
lui u n p r o t e s t a n t din L a n g u e d o c , se crede î n d r i t u i t să deducă o
d u a l i t a t e tragică în fiinţa lui. I n t r e R o u e n şi TJzès vede abisul
dintre Nord şi Sud. I n t r e Nord şi Sud nu e nimic m a i p u ţ i n
decât hiatusul d i n t r e bine şi r ă u , dintre d i v i n i t a t e şi diabolic.
N e p u t â n d să împace spiritul celor două provincii, Gide c o n s t a t ă
că p e n t r u el nu m a i p o t exista ierarhii, ci n u m a i echivalenţe.
In el dăinueşte p e r m a n e n t şi s i m u l t a n o contradicţie. Aşa d a r ,
Dostoïevski are d r e p t a t e , iubirea şi u r a s u n t u n u l şi acelaşi lucru,
binele e echivalent cu r ă u l , nu există idei b u n e , ci n u m a i serii
de idei relative ( a t â t în p r i v i n ţ a oamenilor c â t şi a clipelor),
a t â t de relative, de c o n t r a d i c t o r i i . . . î n c â t îşi pierd rangul, îşi
păstrează n u m a i efemera e x i s t e n ţ ă . P ă r i n ţ i i lui Gide s u n t ori­
ginari din ţ i n u t u r i diferite şi a u a l t ă confesiune? U r m e a z ă că
nu încape vreo ierarhie a valorilor, că D u m n e z e u e S a t a n a şi
invers.
Disproporţia dintre fapt şi concluzie e e v i d e n t ă , e comică.
Au mai fost scriitori ai căror p ă r i n ţ i a u ţ i n u t nu de d o u ă p r o ­
vincii, ci de două ţ ă r i deosebite. Şi n ' a u dedus a t r a c ţ i a simultană
către bine şi r ă u , divinizarea infernului, desfiinţarea oricărui
criteriu de apreciere. Contradicţia, m a x i m ă s u p r e m ă (şi c â t de
periculoasă) în opera lui Gide, nu p o a t e a v e a ca scuză a r g u m e n t u l
că u n p ă r i n t e vine d i n t r ' o regiune, a l t p ă r i n t e d i n t r ' a l t ă regiune
a u n u i aceluiaşi S t a t unificat. D r a m a Sud-Nord e i m a g i n a r ă ;
p a r a d o x u l Binele — R ă u l e i n v e n t a t .
N. STEINHARDT

*) Si ţe grain ne meurt, p. 118.

 COMENTARII CRITICE

FUNCŢIUNILE METAFOREI
I n t r e problema originilor şi aceea a funcţiunilor există o strânsă
legătură, de care este necesar să ne d ă m seama mai înainte de
a trece la o nouă sferă de întrebări, menite să ne apropie cu încă
un pas de cunoaşterea mai completă a fenomenului metaforei.
\ Cine se î n t r e a b ă în ce m o m e n t al t i m p u l u i au a p ă r u t primele
metafore, doreşte să afle şi nevoile spirituale pe care ele le-au
satisfăcut, adică funcţiunile împlinite de metafore în m o m e n ­
t u l precis al apariţiei lor. P e de altă p a r t e , cine se î n t r e a b ă care
s u n t funcţiunile metaforice, poate spera să obţină un r ă s p u n s
în legătura cu m o m e n t u l apariţiei lor. Căci printre funcţiunile
pe care le exercită metafora astăzi, pot să se găsească şi acele
pe care le-a împlinit a l t ă d a t ă , cunoaşterea acestora din u r m ă
p u t â n d aduce precizări şi în legătură cu originea lor. H o t ă r î n -
du-ne, în pggincle care urmează, să p u n e m accentul cercetării pe
întrebarea relativă la funcţiunile metaforei, la rostul pe care ele
s u n t c h e m a t e să-1 împlinească în viaţa spirituală a omului, nu
p ă r ă s i m deci preocuparea relativă la origini. Această preocupare
este m a i de grabă a t â t de i n t i m î n t r e ţ e s u t ă cu sfera de probleme
ale funcţionalităţii, încât u r m ă r i n d u - l e pe acestea din u r m ă
p u t e m spera să o b ţ i n e m u n a d a u s de lumini şi în chestiunile
care ne-au r e ţ i n u t până a c u m mai cu dinadinsul.
Cât de s t r â n s s u n t legate problema originii şi aceea a func­
ţiunilor metaforei ne-o dovedeşte Vie o însuşi, creatorul m o d e r n
,al filosofici metaforei. Stabilind m o m e n t u l apariţiei acesteia
I n p r i m a fază de desvoltare a spiritului omenesc, adică în faza
| u i poetica, Vico r ă s p u n d e şi întrebării relative la origini şi ace-
'leia relative la funcţiuni. Metafora a p ă r e a , p e n t r u Vico, în acel
m o m e n t în care, ca i n s t r u m e n t a d e c u a t al unei m e n t a l i t ă ţ i a n i ­
miste, ea putea să corecteze relativa sărăcie a primelor idiomuri
omeneşti. Acest m o m e n t , o d a t ă depăşit, metafora îşi pierdea
însă, p e n t r u Vico, vechiul ei rost, î n c â t t o t ce î n t â m p i n ă m ca m e ­
tafore în operele poeţilor mai noi este d e p a r t e să posede s u b ­
s t a n ţ a sufletească a primelor lor î n t r u c h i p ă r i . Unii din conţi-
 nuatorii lui Vico şi, în p r i m u l r â n d , Alfred Biese, despre a cărui'
cercetare a m a m i n t i t şi m a i î n a i n t e , s u n t însă d e p a r t e de a so­
coti că funcţiunea metaforei este istovită astăzi. D u p ă părerea
lui Biese, metafora este o categorie universală a culturii o m e ­
neşti, u n i n s t r u m e n t care a colaborat n u n u m a i la formarea lim­
bilor şi a reprezentărilor noastre mitice şi religioase; ea este şi
forma generală a expresiei în a r t e , în t o a t e artele, n u n u m a i în
poezie, deoarece, d u p ă estetica simpatiei, care începuse a se im/
pune în v r e m e a lui Biese, chiar artele plastice d e o p o t r i v ă cu cele
muzice, manifestând în formele lor u n c o n ţ i n u t de sentimente
omeneşti, obţin acea _persomji^gTe _care > p e n t r u acest cercetătoi
alcătuieşte firea însăşi a mèTâïôrei. D a r ce este m a i m u l t , p e n t r u
Biese metafora este şi u n i n s t r u m e n t al cunoaste rii filosofice. In
acest p u n c t , vechile păreri ale lui Vico s u n t depăşite în chipul
cel m a i izbitor. Căci dacă p e n t r u filosoful italian vechea func­
ţiune şi î n s e m n ă t a t e a metaforei încetase o d a t ă cu trecerea spi­
ritului omenesc din faza lui poetică în aceea filosofică, p e n t r u
u r m a ş u l lui m o d e r n , rostul metaforei se m e n ţ i n e şi în interiorul
acestei din u r m ă faze. Alţi teoreticieni noi a u r e p r e z e n t a t de
altfel aceeaşi p ă r e r e , î n t r e b a r e a relativă la rostul filosofic al m e ­
taforei a l c ă t u i n d u n a din problemele cele m a i de seamă ale m e ­
todologiei filosofice şi una din acele al căror e x a m e n p o a t e com­
pleta ideile noastre cu privire la v a l i d i t a t e a teoriilor viciene. Să
ne î n t r e b ă m deci care p o a t e fi funcţiunea filosofică a metaforei,
înainte de a vedea care s u n t funcţiunile ei psihologice şi estetice.

A) FUNCŢIUNEA FILOSOFICĂ A METAFOREI

In cercetarea sa a s u p r a metaforei în filosofie, Biese începe

prin a a t a c a poziţiile hegelianismului, care socotea* ca gândirea
p o a t e cuprinde realul prin simpla sa desvoltare dialectică. N o ­
ţiunea" gândirii pure este însă o noţiune e r o n a t ă . « Cugetarea,
observă Biese, are nevoie de un c o n ţ i n u t g â n d i t , de uh obiect,
şi pe acesta nu-1 p o a t e da d e c â t i n t u i ţ i a ». Schopenhauer recu­
noscuse bine î m p r e j u r a r e a , când scria : « Sâmburele cel mai in­
t i m al unei cunoştinţe a d e v ă r a t e şi reale este o i n t u i ţ i e şi orice
a d e v ă r nou este specularea unei astfel de i n t u i ţ i i . Orice cugetare
originară se produce prin imagini : de aceea fantazia este o u n e a l t ă
a t â t de necesară cugetării ». Imaginile fantaziei a s u p r a cărora '
lucrează gândirea filosofică s u n t însă metafore, adică r e z u l t a ­
tele reprezentării unei realităţi exterioare prin analogie cu propria
n o a s t r ă v i a ţ ă i n t e r n ă . « L u m e a nu ne devine în a d e v ă r c u n o s c u t ă ,
ne s p u n e Biese, d e c â t în m ă s u r a în care o trăim, adică î n t r u c â t
o t r a n s f o r m ă m d u p ă legile spiritului nostru şi î n t r u c â t îi î m p r u ­
m u t ă m propriile noastre a t r i b u t e spiritual-corporale ». Obiectul
 cel m a i direct şi singurul cert al intuiţiei este experienţa i n t e r n ă ,
î n c â t dacă nu p u t e m cunoaşte necunoscutul decât reducându-1
la ceea ce a m cunoscut m a i î n a i n t e , este limpede a t u n c i că opera
I cunoaşterii nu se p o a t e produce decât în formele metaforei,
f adică prin analogie cu propria noastră v i a ţ ă i n t e r i o a r ă . Orice
filosofie a r fi deci în esenţa ei antropomorfică. Rolul metaforei
< în filosofie este apoi cu a t â t m a i m a r e cu cât servindu-ne de graiul
vorbit, n e n u m ă r a t e l e transferuri metaforice ale acestuia trec în
; sistemul de n o ţ i u n i al gândirii, colorându-1 în întregime. D o v a d a
acestor aserţiuni c a u t ă s'o obţină Biese s t r ă b ă t â n d întregul
domeniu istoric al filosofici, p e n t r u a scoate în relief în suc­
cesiunea sistemelor elementul metaforic pe care fiecare din
acestea îl cuprinde. N u s u n t oare Ideile lui P l a t o n h i p o s t a -
zarea noţiunilor u m a n e şi oare conceptul s u b s t a n ţ e i la Spinoza
nu are ca a t r i b u t e pe acele pe care omul ca fiinţă fizică şi spiri­
t u a l ă le cuprinde în sine, adică întinderea şi c u g e t a r e a ? E u l la
F i c h t e , Absolutul la Hegel, Voinţa la Schopenhauer şi Incon­
ştientul la H a r t m a n n nu s u n t apoi deopotrivă personificări m e ­
taforice ale realităţii u l t i m e ? Hegel socotea, în fine, că legile
de desvoltare ale lumii s u n t propriile legi ale inteligenţei o m e ­
neşti, a u t o r i z â n d prin această analogie metaforică m e t o d a p u ­
rei speculaţii filosofice. A n t r o p o c e n t r i s m u l a r fi deci la el acasă
în întregul domeniu al filosofiei. Vico socotea că spiritul omenesc
gândeşte metaforic n u m a i în prima lui fază, în faza lui prefilo-
sofică. I a t ă însă că Biese crede că nici filosofia nu se p o a t e lipsi
de metafore şi că analogiile personificatoare s u n t u n i n s t r u m e n t
de cunoaştere chiar în operaţiile cele m a i înalte ale filosofării.
P e n t r u aprecierea contribuţiei lui Biese, t r e b u e spus m a i
întâi că noţiunea sa despre metaforă este destul de p a r t i c u l a r ă .
Urmându-1 în această p r i v i n ţ ă pe Vico, Biese nu distinge î n t r e
metaforă şi personificare. F ă r ă îndoială, personificarea este şi
ea r e z u l t a t u l transferului expresiei a două r e a l i t ă ţ i . Spiritul
cunoaşte însă şi cazul altor transferuri metaforice d e c â t acele
dintre expresia unei realităţi e x t e r n e şi aceea a stărilor şi eveni­
mentelor propriului nostru eu. Când vorbim de pildă despre
; lună ca despre u n scut de aur nu o p e r ă m nicidecum u n trasfer
personificant, deşi facem o metaforă. Biese pare însă a nu cu­
noaşte decât metaforele personificatoare. S'ar p u t e a spune t o ­
tuşi că în domeniul filosofiei, metaforele a p a r ţ i n t o t d e a u n a
acestei categorii. Exemplele pe care le-am spicuit în p a r t e a isto­
rică a expunerii lui Biese şi altele care li s'ar p u t e a a d ă u g a ne-ar
face fără îndoială s'o credem. A n t r o p o c e n t r i s m u l ocupă u n loc
d i n t r e cele m a i întinse în concepţiile filosofice mai vechi şi m a i
noi. Totuşi, a n t r o p o c e n t r i s m u l nu este o poziţie obligatorie a
spiritului cunoscător. E l este apoi o poziţie pe care spiritul, în
etapele m a i noi ale desvoltării lui, t i n d e m a i de g r a b ă s'o elimine.
E v i d e n t , există două a t i t u d i n i , două gesturi ale cunoaşterii.
Unul din ele consistă în a modela realităţile e x t e r n e d u p ă s t ă ­
rile eului ; celălalt în a modela stările eului d u p ă realităţile e x t e ­
rioare. Cel dintâi este gestul cognitiv al a n t r o p o c e n t r i s m u l u i
şi este cu d r e p t c u v â n t j u d e c a t , în r a p o r t cu aspiraţia sufletului
de a cunoşte l u m e a , m a i de g r a b ă ca o pricină de eroare, d e c â t
ca o m e t o d ă p o t r i v i t ă de cunoaştere. A regăsi necontenit eul în
lume î n s e a m n ă a ţi-o ascunde pe aceasta din u r m ă . Cunoaşterea,
ca stabilire a u n u i r a p o r t între eu şi l u c r u r i , p r e s u p u n e r e a l i t a t e a
a u t o n o m ă a acestora. A cunoaşte î n s e a m n ă a stabili o relaţie cu
ceva deosebit de t i n e . A cunoşte î n s e a m n ă a ieşi din t i n e , a l t e t
depăşi. A n t r o p o c e n t r i s m u l este însă reintrare în tine însuţi şi,
în r a p o r t cu scopurile i m a n e n t e ale cunoaşterii, o poziţie cogni­
t i v ă i n a d e c u a t ă . î m p r e j u r a r e a a fost de m a i m u l t ă v r e m e r e c u ­
noscută şi prezenţa elementului a n t r o p o c e n t r i c în vechile siste­
m a t i z ă r i ale filosofiei a fost d e n u n ţ a t ă ca o pricină de e r o a r e .
E s t e a d e v ă r a t că opera cognitivă a spiritului p r e s u p u n e r e d u c e ­
rea t r e p t a t ă a necunoscutului la cunoscut. D a r sfera cunoscu­
t u l u i este aceea a experienţelor a p r o p i a t e ale omului, n u n e a p ă ­
r a t a stărilor lui interioare. Astfel, fizica hilozoistă, a p ă r u t ă
în cetăţile ioniene cu cinci şi cu şase sute de ani î n a i n t e a lui Chri-
stos, reduce întreaga lume la a p ă şi aer, la foc şi p ă m â n t , adică
la nişte elemente pe care o m u l le găseşte în cercul l i m i t a t al
primelor sale explorări ale lumii e x t e r n e , n u în sine însuşi. D e
sigur, u n Empedocles socoteşte că ceea ce p u n e elementele m a ­
teriale în mişcare, ceea ce le face să se a t r a g ă sau să se respingă
s u n t nişte forţe deopotrivă cu ale iubirii şi ale urii în sufletul
omenesc. Anaîogizarea personificantă a l u c r a t , în cadrul acesta,
p e n t r u a obţine noţiunea forţei, ca ceva deosebit de materie.
D a r o d a t ă noţiunea forţei câştigată, întregul sens al desvoltării
spirituale ulterioare a fost s'o purifice de amintirile a n t r o p o c e n ­
trice ale î n c e p u t u l u i . Astfel, cine c o m p a r ă conceptul forţei în
fizica hilozoistă şi în mecanica lui N e w t o n , nu p o a t e să nu r e ­
cunoască progresul făcut t o c m a i în direcţia eliminării elemen­
t u l u i metaforic şi personificant. Analogia personificatoare a
p u t u t deci juca u n rol în formarea primelor concepţii ale spiri­
t u l u i omenesc, deşi nu u n rol exclusiv. Această m e t o d ă a p i e r d u t
apoi din vechea sa î n s e m n ă t a t e , în m ă s u r a în care spiritul a cu­
cerit domenii din ce în ce m a i întinse ale lumii exterioare, î n c â t
r e a p a r i ţ i a personificărilor în concepţiile m a i noi este s e m n u l u n u i
a r h a i s m spiritual, pe care critica filosofică se cuvine să-1 cen­
zureze, nu revelaţia unor condiţii p e r m a n e n t e ale cunoaşterii,
aşa c u m Biese a r fi dorit şă ne facă s'o credem. D a r dacă meta*
 revista fundaţiilor r e g a l e
124

fora personificantă nu este indispensabilă, alte forme ale ei s u n t

oare. m a i c o n s t r â n g ă t o a r e în lucrările cunoaşterii?
H . Bergson a afirmat-o o d a t ă . In r e n u m i t u l său articol asu­
pra Intuiţiei filosofice, r e p r e z e n t â n d comunicarea pe care a fă-
cut-o Congresului filosofic din Bologna, în Aprilie 1911 (La Pensée
et le Mouvant, 1934), Bergson a a r ă t a t că t o a t e sistemele filoso­
fice originale se desvoltă d i n t r ' u n fel de p u n c t condensat, care
conţine v i r t u a l m e n t e t o a t ă materia desvoltărilor lor. Acest p u n c t
condensat este intuiţia filosofică, viziunea nouă a lucrurilor pe
care filosoful o aduce omenirii şi de care noi nu ne p u t e m apropia
decât prin i n t e r m e d i u l unei i m a g i n i : « i m a g i n e i n t e r m e d i a r ă
între simplitatea intuiţiei concrete şi complexitatea a b s t r a c ţ i u ­
nilor care o t r a d u c , imagine fugitivă şi evanescentă, care obse­
dează, poate n e b ă g a t ă în seamă, spiritul filosofului, care îl u r m ă ­
reşte ca o u m b r ă de-a-lungul t u t u r o r înconjururilor cugetării
sale şi care, dacă nu este intuiţia însăşi, se apropie de ea m a i
m u l t decât expresia conceptuală şi cu necesitate simbolică, la
care intuiţia t r e b u e să recurgă p e n t r u a produce « explicaţiile »
sale. Apropierea de t e x t u l reprodus mai sus din Schopenhauer
este destul de izbitoare. P e n t r u a ne da un exemplu despre, ce p o a t e
fi o asemenea imagine m e d i a t o a r e şi, de sigur, metaforică, de
vreme ce ea reprezintă, î n t r ' u n chip relativ i n a d e c u a t , intuiţia
p r o p r i u ' z i s ă , Bergson procedează la analiza sistemului lui Ber­
keley. La o primă vedere, diversele aspecte ale filosofici lui Ber­
keley erau cunoscute cercetării filosofice mai vechi sau c o n t e m ­
p o r a n e . Berkeley este un idealist nominalist, u n spiritualist v o ­
l u n t a r i s t şi un teist. Redusă la aceste teze generale, nimeni n ' a r
mai putea recunoaşte filosofia lui Berkeley, a cărui originalitate
consistă t o c m a i în felul în care ea grupează amintitele teze şi,
mai cu seamă, în intuiţia care le susţine şi în imaginea care o
mijloceşte pe aceasta. P o t r i v i t acestei imagini, Berkeley per­
cepe .materia ca pe o subţire peliculă transparentă situată între
om şi D u m n e z e u . Această peliculă r ă m â n e t r a n s p a r e n t ă a t â t a
t i m p cât filosofii nu se ocupă de ea şi a t u n c i D u m n e z e u se a r a t ă
p r i n t r ' î n s a . D a r î n d a t ă ce metafizicienii sau chiar n u m a i simţul
comun î n t r u cât este metafizician se a t i n g de ea, pelicula îşi pierde
strălucirea şi subţirimea, devine opacă şi formează ecran, pen­
t r u c ă nişte cuvinte p r e c u m S u b s t a n ţ ă , F o r ţ ă , î n t i n d e r e a b ­
s t r a c t ă , etc. se strecoară în dosul ei, se depun ca un s t r a t de
praf şi ne împiedecă de a percepe pe D u m n e z e u prin t r a n s p a ­
r e n ţ ă . Imaginea este abia indicată de Berkeley însuşi, deşi în­
t r ' u n loc el spune în proprii t e r m e n i că « noi ridicăm praful şi
că t o t noi ne plângem că nu mai p u t e m vedea ». Iată deci cum
idealismul nominalist şi teist al filosofului englez, î n d a t ă ce este
sezisat prin intermediul unei imagini, c a p ă t ă viaţă şi se afirmă
 ca o concepţie originală a s u p r a lumii. Imaginea metaforică era
p e n t r u Biese sâmburele însuşi al concepţiei filosofice ; ea este
p e n t r u Bergson mijlocul ei de a se comunica. Ceea ce uneşte
t o t u ş i pe cei doi cercetători este s e n t i m e n t u l că gândirea p u r ă
r ă m â n e insuficientă faţă de scopurile filosofării, care t r e b u e să
recurgă la fantazie p e n t r u a se constitui sau cel p u ţ i n p e n t r u a
se comunica. Apropierea aceasta provine din t r u n c h i u l comun,
pe care vederile lor a u înflorit, cu r e z u l t a t e şi cu merite de altfel
inegale, deoarece unul este un cercetător î n t r ' o problemă specială,
pe când celălalt este u n m a r e g â n d i t o r , cu întinse repercusiuni în
a t â t e a domenii ale culturii m o d e r n e . Spre deosebire de criti­
cismul anterior al u n u i K a n t , care tindea să separe domeniile
si să le afirme în a u t o n o m i a lor, acest t r u n c h i comun este r o -
m a n t i s m u l , a cărui t e n d i n ţ ă p e r m a n e n t ă a fost să reasocieze
domeniile, să înfrăţească din nou filosofia şi poezia, cugetarea
r a ţ i o n a l ă şi fantazia. P r i n t r e produsele acestei înclinări este şi
afirmarea rolului pe care imaginea metaforică îl joacă în opera
gândirii sau a comunicării ei. R o m a n t i s m u l a fost o p l a n t ă vigu­
roasă. Seminţele ei au c ă z u t d e p a r t e . Astăzi încă î n t â m p i n ă m
mereu studii care afirmă cu vechea înclinare r o m a n t i c ă însem­
n ă t a t e a fantaziei şi a imaginilor ei metaforice în speculaţiile
gândirii.
U n astfel de studiu este acel al cugetătorului spaniol J o s é •<
jDrtega Y Gasset, profesor de metafizică la Universitatea d i n *
Madrid, care în i 9 2 4 a publicat Cele două mari metafore ale filo-
sofiei (pe care îl folosesc în t r a d u c e r e a g e r m a n ă cuprinsă în v o ­
l u m u l Buch des Betrachters, f. a). Ortega este de părere, ca şi
•Biese a l t ă d a t ă , că metafora în filosofic are un rol c o n s t i t u t i v ,
nu n u m a i pe acela al u n u i vehicul expresiv. « î n t r e b u i n ţ ă m m e ­
tafora, scrie Ortega, nu n u m a i p e n t r u a face comprehensibilă
altora cugetarea n o a s t r ă prin i n t e r m e d i u l u n u i s e m n ; m e t a f o r a
ne este indispensabilă şi p e n t r u a p u t e a gândi a n u m i t e obiecte
dificile. Metafora este m a i m u l t decât u n mijloc al e x p r e s i e i ;
ea este u n mijloc esenţial al cunoaşterii ». Spre deosebire de
Biese, metafora nu este însă n e a p ă r a t personificare. Exemplele
sale a p a r ţ i n a l t o r categorii de metafore. S t ă p â n i n d apoi u n con­
cept m a i j u s t al metaforei, p o t r i v i t căruia termenii care se în-
locuesc unul pe altul în transferul metaforic s u n t însoţiţi de
conştiinţa relativei lor discrepanţe, Ortega ajunge să stabilească
o i n t e r e s a n t ă deosebire între metafora poetică şi cea* ştiinţifică.
Ambele speţe de metafore postulează o a n u m i t ă i d e n t i t a t e î n t r e
două obiecte. Metafora poetică™ începe însă abia a t u n c i când
afirmă o i d e n t i t a t e mai largă, m a i t o t a l ă , dintre cele două obiecte
ale comparaţiei subînţelese decât realitatea lucrurilor ne-ar per­
m i t e s'o facem. Metafora poetică conţine în sine o exagerare
care ne place, care vorbeşte p u t e r n i c fantaziei n o a s t r e . Metafora
ştiinţifică a p a r e d i m p o t r i v ă , a t u n c i când pornind delà i d e n t i t a ­
tea d i n t r e două obiecte, spiritul reţine din ea n u m a i a t â t c â t
este necesar p e n t r u a c a p t a unele fenomene, care s'ar refuza a l t ­
fel cunoşterii n o a s t r e . Metafora poetică procedează deci delà
m a i p u ţ i n la m a i m u l t , pe când metafora ştiinţifică procedează
delà m a i m u l t la m a i p u ţ i n . Astfel când, descriind o g r ă d i n ă ,
Lope de Vega n u m e ş t e ţ â ş n i t u r a de a p ă a unei f â n t â n i săritoare
o lance de cristal, i m a g i n a ţ i a n o a s t r ă se complace să asimileze
cele două obiecte m a i m u l t decât realitatea o p e r m i t e . « F r u m u ­
seţea metaforei începe acolo u n d e sfârşeşte a d e v ă r u l ei ». Când
însă u n psiholog vorbeşte despre fundul sufletului, el ştie prea
bine că sufletul nu este un vas care a r a v e a un fund dar, prin
această metaforă el ajunge să p u n ă în l u m i n ă u n s t r a t de feno­
m e n e sufleteşti, care «în s t r u c t u r a sufletului joacă acelaşi rol
ca fundul u n u i vas ». Cu conştiinţa acestui minus în identifi­
carea obiectelor comparaţiei subînţelese, procedează filosofii
a t u n c i când construesc cele două m a r i metafore la care revin
n e c o n t e n i t teoriile c u n o a ş t e r i i : metafora conştiinţei ca o tablă.
p e care se înscriu impresiile, şi metafora conştiinţei ca vas, în
care ideile alcătuesc u n c o n ţ i n u t . Multă v r e m e epistemologia a
folosit metafora conştiinţei-tablou. Când însă Descartes a s t a ­
bilit că « singura e x i s t e n ţ ă certă a lucrurilor este aceea pe care
le-o conferă faptul de a fi c u g e t a t e . . . Lucrurile au m u r i t ca reali­
t ă ţ i , p e n t r u a r e n a ş t e ca g â n d u r i (cogitationes) ». Trecerea către
metafora conştiinţei-vas a deschis calea idealismului m o d e r a ,
I m p o r t a n ţ a contribuţiilor analizate în u r m ă stă în faptul
de a fi a r ă t a t că nu n u m a i metaforele personificatoare p o t avea
u n rol în filosofie. P e de altă p a r t e părerile a m i n t i t e m a i sus p a r
a p u n e o nouă problemă, a b s e n t ă din discuţia lui B i e s e : î n t r e ­
barea dacă metafora este un mijloc al cunoaşterii sau n u m a i
al exprimării filosofice. E s t e d r e p t însă că deosebirea d i n t r e cu­
noaştere şi e x p r i m a r e a ei este destul de greu de făcut. Căci c u n o ­
ş t i n ţ a nu este u n c o n ţ i n u t complet m a i înainte de a trece în e x ­
presie. Ortega p a r e t o t u ş i s'o creadă, m â n a t de sigur de opinia
foarte veche că expresia a r fi copia gândirii, d u p ă c u m g â n d i r e a
a r fi copia realităţilor. De fapt expresia este o e t a p ă în p r o ­
cesul gândirii, e t a p a lui cea m a i î n a i n t a t ă . Expresia n u este copia
gândirii, ci organizarea ei cea m a i desăvârşită, î n c â t î n t r e b a r e a
dacă metafora este cunoaştere sau n u m a i expresie e p e n t r u noi
o falsă p r o b l e m ă . Cine e x p r i m ă u n c o n ţ i n u t m e n t a l oarecare în
forma unei imagini metaforice, îl gândeşte în acelaşi fel. Conţi­
n u t u l gândirii şi forma exprimării ei s u n t i n t i m î n t r e p ă t r u n s e
şi cu n e p u t i n ţ ă de s e p a r a t . Ce rost p o a t e avea a t u n c i să ne în­
t r e b ă m dacă metafora este i n s t r u m e n t de cunoaştere sau n u m a i
formă a e x p r i m ă r i i a c e s t e i a ? Mai p o t r i v i t este a ne î n t r e b a dacă
imaginile metaforice s u n t în a d e v ă r mijloace ale gândirii filo­
sofice, dacă cu a j u t o r u l lor cugetarea izbuteşte a c a p t a feno­
mene noi, r e c u n o s c u t e m a i î n a i n t e ? De sigur, rolul metaforei
în desvoltarea gândirii filosofice nu p o a t e fi t ă g ă d u i t , dacă ne
referim la m u l ţ i m e a şi î n s e m n ă t a t e a împrejurărilor în care s'a
recurs la serviciile ei. Istoria cugetării este solidară cu istoria
fantaziei. Eforturile omului de a cunoaşte s'au d e s v o l t a t paralel
cu eforturile lui de a vedea şi de a închipui ; aceste două eforturi ;
a u c o l a b o r a t m u l t ă v r e m e şi este probabil că îşi vor solicita r e ­
ciproc serviciile şi în desvoltarea viitoare a spiritului omenesc.
Totuşi, este d r e p t a s p u n e că, dacă imaginea metaforică a fost
adeseori u n mijloc de a c a p t a realităţile, uneori ea a fost t o c m a i
u n mijloc de a le ascunde sau de a le înţelege greşit. Astfel, p e n t r u
a ne r e s t r â n g e la exemplele lui Ortega, metafora conştiinţei-
t a b l ă a fost nu n u m a i u n a din varietăţile metaforelor epistemolo­
gice, d a r şi aceea care ne-a m a s c a t a t â t a t i m p a n u m i t e însuşiri ale
conştiinţei. Aşa, în t o a t ă lunga epocă în care conştiinţa a fost
î n c h i p u i t ă ca o t a b l ă c u r a t ă (tabula rasa), p e care vin de se g r a ­
vează impresiile lumii exterioare, filosofia n ' a p u t u t sezisa ca­
r a c t e r u l a c t i v al conştiinţei, v i r t u t e a ei de a prelucra impresiile,
funcţiunile ei s p o n t a n e . Cine s t u d i a z ă istoria filosofiei asistă
la îndelungile l u p t e p u r t a t e î m p o t r i v a acestei metafore, m a i
î n a i n t e ca felul lucrurilor a t â t a v r e m e acoperit de ea să a p a r ă cu
limpezime. P e de altă p a r t e , dacă metafora p o a t e a j u t a spiritul
în opera lui de cunoaştere, progresele acestuia resimt uneori
nevoia nu n u m a i de a înlocui o metaforă prin a l t a , d a r şi pe aceea
de a r e n u n ţ a la orice metaforă, de a concepe lucrurile prin m i j ­
loace p u r naţionale. In a c e a s t ă p r i v i n ţ ă este de a m i n t i t că u n a
din metaforele cele m a i vechi ale filosofiei (dar pe care Ortega
n ' o a m i n t e ş t e în cercetarea sa) este metofora conştnnţei-oglindă.
P o t r i v i t acesteia, l u m e a a r fi ceva d eplinconstituit, în m o m e n ­
t u l în care, prin simplă oglindire, conştiinţa ia c u n o ş t i n ţ ă de ea.
Se cunosc dificultăţile filosofice legate de acest mod de a-ţi r e ­
p r e z e n t a r a p o r t u r i l e conştiinţei cu l u m e a . Ele consistă în faptul
de a a t r i b u i lumii ceea ce nu a p a r ţ i n e decât reprezentării ei.
Când oamenii a u devenit sensibili la aceste g r e u t ă ţ i teoretice, ei
n ' a u înlocuit vechea metaforă a conştiinţei-oglindă p r i n t r ' o m e t a ­
foră nouă, ci a u r e n u n ţ a t la orice transfer metaforic în lucrarea
cunoaşterii, o b ţ i n â n d în criticismul K a n t i a n , în pozitivismul
lui Comte şi în curentele filosofice r ă s ă r i t e în succesiunea ace­
stora expresiuni h o t ă r î t n e i m a g i n a t i v e ale spiritului, elaborări
a b s t r a c t e ale lui. Astfel, când pozitivismul sau empiocriticismul
m a i n o u a u înfăţişat l u m e a ca s i m u l t a n e i t a t e sau succesiune de
senzaţii, este e v i d e n t că n o u a părere a fost câştigată î m p o t r i v a
vechilor m i t u r i ale filosofiei şi cu hotărîrea de a nu se lăsa indusă
în eroare de sugestiunile cuprinse în ele. Nu susţinem nicidecum
că în opinii ca acele a m i n t i t e în u r m ă găsim ultimul c u v â n t al
filosofiei şi că, m a i târziu, noi metafore n ' a r p u t e a interveni cu
rolul de a sezisa aspecte ale realităţii r ă m a s e mai înainte necu­
noscute. T o t a t â t de probabil ni se pare însă că n e c o n t e n i t spi­
ritul va cenzura concepţiile lui i m a g i n a t i v e , înlocuindu-le sau
chiar r e n u n ţ â n d la ele, a t u n c i când ajunge să le înţeleagă ca pe
o pricină de eroare. P e n t r u a folosi noi înşine o metaforă, v o m
spune deci că gândirea şi fantazia, deşi decurg adeseori paralel,
nu s u n t coextensive pe t o a t ă întinderea lor, î n c â t fantazia apare
când ca o haină prea largă a cugetării, incapabilă să modeleze
t o a t e formele ei, când ca o haină prea s t r â m t ă , care cere cuge­
t ă r i i s'o sfâşie şi s'o lepede.

B) F U N C Ţ I U N E A PSIHOLOGICĂ A METAFOREI

S'a o b s e r v a t uneori că funcţiunea metaforei nu poate fi n u ­

m a i aceea de a suplea lipsei termenilor î n t r ' u n m o m e n t oarecare
al evoluţiei linguistice. Dacă a r fi aşa, nu s'ar explica de ce spi­
ritul omenesc continuă să producă metafore sau •—. cel p u ţ i n —.
1
forme m e n t a l e a s e m ă n ă t o a r e cu metaforele, chiar a t u n c i când''
nu ne aflăm în a c t i v i t a t e expresivă. Acesta este de pildă cazul
visului, ale cărui imagini a u fost resimţite t o t d e a u n a ca u n fel
de metafore, adică d r e p t nişte reprezentări ţ i n â n d locul altora,
cu care în p a r t e se acoperă, în p a r t e se deosebesc. Această î n ţ e ­
legere a visului este străveche, d u p ă c u m o dovedeşte a r t a ghi­
cirii visurilor, pe care au practicat-o t o a t e popoarele vechi. Un
t ă l m a c i de visuri însoţea de pildă în A n t i c h i t a t e pe t o ţ i condu­
cătorii de oştiri. U n astfel de t ă l m a c i îi l ă m u r i o d a t ă lui Alexan­
d r u Makedon, care visase, în t i m p u l asedierii Tyrului, u n Satir
d a n s â n d , că cetatea se va preda şi că î m p ă r a t u l Macedonenilor
va i n t r a învingător în T y r . Dacă a r t a visurilor este veche, ştiinţa
lor este cu m u l t m a i nouă. Multă vrene psihologia oficială i-a
a c o r d a t însă o a t e n ţ i e cu t o t u l d i s t r a t ă , p â n ă când cercetările
psihanalitice ale lui Sig. F r e u d şi ale discipolilor lui a u c r e a t o
înteagă disciplină sistematică, ale cărei consecinţe p e n t r u ştiinţa
estetică au fost la un m o m e n t d a t e x t r a s e . Căci dacă apropierea
dintre artă şi vis descinde şi ea din cea mai a d â n c ă vechime, a
t r e b u i t să se construiască o doctrină a visului m a i înainte ca
a m i n t i t a apropiere să încerce a-şi da t o a t e roadele ei, în vederea
unei m a i b u n e cunoaşteri a proceselor care stau la baza a r t e i
şi a funcţiunilor pe care aceasta le joacă în interiorul psihologiei
omeneşti.
F r e u d n ' a v o r b i t de metafore ; a v o r b i t de simboluri. D a r
-
daca~slmbbiul nu este decât produsul înlocuirii "unei" realităţi
 gÛNCTIUNILË METAFOREI

sau a expresiei unei r e a l i t ă ţ i p r i n t r ' o altă realitate sau p r i n t r ' o

altă ëxpfëâie a Tealităţii,"câre a u funcţiunea de a le reprezenta
pe cele '"cfifitài," a t u n c i simbolul poate fi t r e c u t şi el în c a t e g o r i a
metaforelor. E s t e a d e v ă r a t că, d u p ă c u m a u a r ă t a t - o t o a t e a n a ­
lizele n o a s t r e " p r e c e d e n t e , p e n t r u ca o metaforă în deplinul în­
ţeles al c u v â n t u l u i să ia naştere, este nevoie ca conştiinţa ase­
m ă n ă r i i dintre cei doi t e r m e n i să alterneze cu c o n ş t i i n ţ a l l e o s e ^
birii lor. Conştiinţă~~acestei deosebiri în a s e m ă n a r e ' l î p s e ş t e î n
t i m p u l a c t i v i t ă ţ i i visului. A m spune că visul este u n simbol bine
i n s t a l a t şi care, ca a t a r e , acopere complet imaginea realităţii
pc care o înlocueşte, î n c â t conştiinţa se găseşte în imposibilitate
de a sezisa deosebirile, a l ă t u r i de asemănările celor doi t e r m e n i
între-care se operează transferul simbolic. Simbolul oniric este o
sinteză t o t a l ă . Simbolul metaforic este o sinteză l a c u n a r ă . Ope­
r a ţ i a sintetică a apropierilor s'a însoţit aci cu operaţia analitică
a separărilor. E s t e d r e p t că a t u n c i când omul se trezeşte din vis
şi c â n d , c ă u t â n d să afle semnificaţia lui, găseşte o realitate s u b -
j a c e n t ă figurată prin imaginile visului, el observă a t u n c i că între
cele două imagini există şi apropieri şi deosebiri. Visul devine
a t u n c i p e n t r u el o metaforă. D a r visul în i n t e r p r e t a r e a omului
t r e a z nu m a i este acelaşi lucru cu visul visat. Psihanaliza se ocupă
n u m a i de acesta din u r m ă , nu şi de cel d i n t â i . Sau a t u n c i când
se ocupă şi de cel dintâi, adică de creaţiile artei şi de imagi­
nile ei metaforice, c ă u t â n d să. înţeleagă funcţiunile acestora din
u r m ă prin analogie cu acelea pe care le îndeplinesc î n t r u c h i p ă ­
rile visului, psihanaliza operează o generalizare pe care r a p o r ­
turile de fapt nu o îngădue şi ale cărei rezultate se cuvin a fi
privite cu rezervă. Mai înainte însă de a vedea dacă se p o a t e
stabili o analogie între funcţiunile psihologice ale visului şi acele
ale metaforei, să e x a m i n ă m în ce m ă s u r ă se p o a t e face o a p r o ­
piere î n t r e aceste două formaţii m e n t a l e , considerate în s t r u c ­
t u r a şi mersul apariţiei lor. Apropierea aceasta poate contribui şi
ea la o mai b u n ă cunoaştere a fenomenului metaforei.

P e n t r u F r e u d visul este produsul refulării u n o r reprezentări

subconştiente care, p u t â n d t u r b u r a somnul, nu s u n t primite în
conştiinţă decât d u p ă ce a u fost supuse u n u i î n t r e i t proces de
condensare (Verdichtung), deplasare (Verschiebung). şi plasti-
cizare. A n s a m b l u l acestor procese a l c ă t u e ş t e sublimarea- F r e u d
distinge î n t r ' u n vis c o n ţ i n u t u l lui l a t e n t şi c o n ţ i n u t u l lui m a n i ­
fest. C o n ţ i n u t u l manifest al visului este simbolul conţinutului
său l a t e n t , o b ţ i n u t prin condensarea şi deplasarea lui, adică
prin sublimare. Condensarea se produce fie prin eliminarea a n u ­
m i t o r elemente l a t e n t e , fie prin p ă s t r a r e a c â t o r v a n u m a i din
elementele u n u i complex l a t e n t , fie prin unificarea acelor ele­
m e n t e l a t e n t e , care a u î n t r e ele ceva c o m u n . Astfel, a p a r i ţ i a
a t â t de frecventă în vis a imaginii unei persoane care are în a c e ­
laşi t i m p c â t e v a din caracterele unei persoane deosebite este p r o ­
dusul acestei condensări cu care lucrează fantazia visului. D e ­
plasarea consistă în înlocuirea u n u i element l a t e n t p r i n t r ' u n u l
manifest, o a r e c u m î n d e p ă r t a t ca semnificaţie de cel dintâi (un
proces a s e m ă n ă t o r cu aluzia în vorbirea obişnuită), apoi prin
m u t a r e a accentului psihologic care însoţea u n element i m p o r ­
t a n t a s u p r a u n u i element lipsit de î n s e m n ă t a t e , aşa î n c â t visul
manifest d o b â n d e ş t e u n a l t centru de g r u p a r e a elementelor lui
şi u n izbitor caracter s t r a n i u . In sfârşit, p e n t r u ca u n vis să se
p r o d u c ă , t o a t e conţinuturile m e n t a l e ale visului l a t e n t t r e b u e
să se transforme în imagini vizuale. Visul procedează aşa d a r ca
u n i l u s t r a t o r care a r vrea să t r a d u c ă în imagini c o n ţ i n u t u l u n u i
articol teoretic sau politic. In această operaţie de t r a n s f o r m a r e
s u n t menite să r ă m â n ă n e r e p r e z e n t a t e t o a t e cuvintele a b s t r a c t e
î m p r e u n ă cu t o a t e părţile de c u v â n t care desemnează r a p o r t u ­
rile logice d i n t r e c u v i n t e , aşa c u m s u n t conjuncţiile, prepoziţiile,
etc. La fel lucrează visul, care nu d ă din c o n ţ i n u t u l lui l a t e n t
decât obiectele şi acţiunile, adică elementele capabile a fi r e p r e ­
z e n t a t e prin imagini. Imposibilitatea figurării elementelor de
legătură logică despică visul manifest în m a i m u l t e visuri p a r ­
ţiale fără relaţie î n t r e ele, adică dă visului caracterul lui i n c o ­
herent.
F r e u d a s u s ţ i n u t că procesului de sublimare, descris m a i sus,
i se d a t o r e ş t e nu n u m a i visul, d a r şi nevroza, deopotrivă cu m i ­
turile popoarelor şi cu creaţiile de a r t ă . P e n t r u a ne da seama
î n t r u c â t această apropiere dintre vis şi a r t ă este sau nu j u s t i ­
ficată, să u r m ă r i m pe F r e u d în analiza unei opere de a r t ă , adică
în lucrarea de identificare a conţinuturilor ei l a t e n t e . Alegem a t r ă ­
g ă t o a r e a analiză pe care el a consacrat-o Regelui Lear al lui
Shakespeare, i n t e r c a l a t ă în studiul despre Motivul alegerii ca­
setei (Das Motiv der Kăstchenwahl, în Psychoanalytische Studieri
an Werken der Dichtung und Kunst, 1924, p . 15 u r m ) . Motivul
alegerii casetei este s e m n a l a t în Negustorul din Veneţia de Sha­
k e s p e a r e : Trei peţitori se înfăţişează p e n t r u a obţine m â n a fru­
moasei şi înţeleptei Porzia care, u r m â n d voinţei t a t ă l u i său,
t r e b u i a să se însoţească cu acela d i n t r e ei, care va fi ales între
cele trei casete p r e z e n t a t e cu această ocazie, pe aceea c o n ţ i n â n d
d o c u m e n t u l atribuirii. U n u l dintre peţitori alege caseta de a u r ,
a l t u l pe cea de a r g i n t , al treilea, Bassanio, pe cea de p l u m b . Ca­
seta de p l u m b îi aduce lui Bassanio pe P o r z i a . D o c u m e n t u l a t r i ­
buirii se găsea închis în ea. F r e u d observă că imaginea casetei
este u n s t r ă v e c h i simbol psihanalitic al femeii. A s u p r a acestui
p u n c t el a a v u t adeseori ocazia să revină în cursul cercetărilor
sale. D a r dacă este aşa, dacă imaginea casetei este u n simbol
al femeii, a t u n c i Bassanio alege de fapt î n t r e trei femei. î m p r e ­
j u r a r e a a c e a s t a îi dă lui F r e u d p u t i n ţ a să se oprească în faţa
noului m o t i v al alegerii femeii, care a l c ă t u e ş t e p u n c t u l de ple­
care a l Regelui Lear. B ă t r â n u l rege alege şi el î n t r e trei femei,
care s u n t propriile lui fiice, Goneril, R e g a n şi Cordelia. Dorind
să-şi î m p a r t ă î m p ă r ă ţ i a , L e a r se lasă înşelat de vorbele lingu­
şitoare ale fetelor lui m a i m a r i , în t i m p ce exclude delà m o ş t e ­
nire şi isgoneşte pe cea m a i mică d i n t r e ele, pe Cordelia, care nu
găsise nimic de spus b ă t r â n u l u i î n c r e d i n ţ a t că iubirea cea a d e ­
v ă r a t ă este aceea ce se pricepe să vorbească m a i frumos. N u m a i
când, a l u n g a t de Goneril şi R e g a n , i m p r u d e n t u l b ă t r â n regă­
seşte pe Cordelia, v e n i t ă cu a r m a t e franceze p e n t r u a r e p a r a
ofensele a d u s e t a t ă l u i său, el înţelege că iubirea a d e v ă r a t ă fusese
m u t ă . U n m o m e n t soarta bătăliei p a r e a înclina în favoarea fe­
telor rele. Lear şi Cordelia cad prizonieri şi b ă t r â n u l nu p o a t e
vorbi d e c â t c a d a v r u l u i fetei m a i mici, a t u n c i c â n d coroana îi
este pusă din nou pe capul înclinat p e n t r u a m u r i .
Motivul alegerii unei femei din t r e i este frecvent în legendă
şi l i t e r a t u r a . 11 găsim" î i r mi tulogia greacàTtmdg "Paris" alege pe
Afrodita. II aflăm de asemeni în basmele popoarelor europene,
u n d e F i u l de Î m p ă r a t alege pe Cenuşereasă, p r i n t r e surorile ei.
Cine s u n t însă, de fiecare d a t ă , cele trei femei şi p e n t r u care m o ­
t i v alegerea cade p e cea de-a t r e i a ? P u n â n d u - s e a c e a s t ă î n t r e ­
b a r e , o b s e r v ă m că există u n fel de a s e m ă n a r e între femeia aleasă
şi caseta de p l u m b . Cordelia, ca şi Cenuşereasă, s u n t firi tainice,
m u t e , ele se ascund, nu strălucesc, s u n t deopotrivă cu p l u m b u l .
Muţenia, ne asigură F r e u d , este în vis şi în b a s m e u n simbol
al m o r ţ i i . Aşa, în b a s m u l celor 12 fraţi, din culegerea lui G r i m m ,
u n î m p ă r a t are 12 băieţi şi a ş t e a p t ă pe cel de-al treisprezecelea
copil. î m p ă r a t u l ştie că dacă se v a naşte o fată, cei 12 băieţi v o r
t r e b u i să m o a r ă şi p r e g ă t e ş t e 12 coşciuge. î m p ă r ă t e a s a a j u t ă
însă celor 12 băieţi să se salveze, a s c u n z â n d u - i în p ă d u r e , u n d e ei
îşi p r o p u n să ucidă pe orice fată a r î n t â l n i . Când însă, m a i t â r ­
ziu, fata, care se născuse î n t r e t i m p şi descoperise pe fraţii ei,
r u p e cei doisprezece crini care creşteau în g r ă d i n a î m p ă r a t u l u i ,
băeţii se t r a n s f o r m ă în corbi. P e n t r u a-i m â n t u i de a c e a s t ă
soartă şi a-i r e d a condiţiei u m a n e , fata află că t r e b u e să stea
m u t ă t i m p de 7 a n i ; prin m u ţ e n i a ei, adică, prin propria ei
m o a r t e , fraţii s u n t în cele din u r m ă m â n t u i ţ i . T o t astfel în b a s ­
m u l celor 6 lebede, m u ţ e n i a surorii readuce p r i n t r e oameni pe cei
6 fraţi s c h i m b a ţ i în lebede. Moartea surorilor este în fiecare din
aceste b a s m e condiţia compensatorie a vieţii fraţilor. Moartea
este însă, simbolizată prin m u ţ e n i e . F e m e i a aleasă, cea necu­
v â n t ă t o a r e , m u t ă şi fără reflexe ca şi p l u m b u l , este deci în Re­
gele Lear sau în b a s m u l Cenuşeresei, Moartea. Vechea mitologie
 elină cunoştea şi ea g r u p u r i de trei surori, dintre care cea din
u r m ă este simbolul morţii. Aşa este de pildă g r u p u l celor trei
Moire. L a început, în epoca homerică, Grecii nu cunoşteau de­
c â t o singură Moiră. Cu t i m p u l însă Moira p r i m i t i v ă se m u l t i ­
plică, prin asimilare cu cele trei Ore, zeităţi ale anotimpurilor,
d i n t r e care u n a simbolizează P r i m ă v a r a , cea de-a doua V a r a
şi cea de-a treia I a r n a . E s t e p r o b a b i l că analogia cu Orele a în­
m u l ţ i t , î n t r ' o fază m a i n o u ă a mitologiei greceşti, fiinţa Moire-
lor, care devin şi ele t r e i : Lachezis, simbolizând întâmplarea,
Klotho, simbolizând Soarta, şi Atropos, simbolizând Moartea.
Cordelia, p r i n t r e cele trei surori ale ei, este deci n u n u m a i u n
personaj analog cu Cenuşereasa şi cu sora celor 12 fraţi schim­
b a ţ i în c o r b i ; ea ocupă în g r u p u l ei u n loc deopotrivă cu al lui
Atropos p r i n t r e Moire. Mulţi dintre cititorii sau spectatorii Re­
gelui Lear v ă d în î n t â m p l a r e a înfăţişată de Shakespeare u n sens
moral m a i m u l t sau m a i p u ţ i n înalt, a d e v ă r u l că nimeni nu t r e ­
bue să r e n u n ţ e din v i a ţ ă la bunurile care îi s u n t d a t e a le s t ă p â n i
sau că oricine t r e b u e să se ferească a cădea în capcanele linguşirii.
In î n t â m p l a r e a Regelui Lear, F r e u d ( u r m â n d m e t o d a vechi­
lor i n t e r p r e t ă r i alegorice ale literaturii, care distingea dincolo
de sensul literar, pe acela moral şi pe acela mistic sau anagogic,
cf. D a n t e , Convivio, I I , 1, 3—5 şi Sf. T h o m a , Summa Theologiae,
I, P , q u . I, a r t . X şi Quodlibet V I I , 14—16) crede a p u t e a l ă m u r i
m a i d e p a r t e decât semnificaţia ei morală, u n înţeles m a i a d â n c :
Lear este u n b ă t r â n , g a t a să m o a r ă . N e b u n i a lui îl face să d o ­
rească iubirea, a t u n c i când el a r fi t r e b u i t să se pregătească de
m o a r t e . Tragedia lui Lear este aceea a necunoaşterii destinului
său. Sfârşitul lui L e a r în b r a ţ e cu Cordelia, semnificând însoţi­
rea b ă t r â n u l u i cu m o a r t e a , î n c u n u n ă d r a m a cu acel a c c e n t de
pacificare, în care se e x p r i m ă , d u p ă rătăcirile n e b u n e ş t i de m a i
înainte, acceptarea destinului ineluctabil.

Nu v o m ascunde că i n t e r p r e t a r e a lui F r e u d dă a d â n c i m e şi
parcă o frumuseţe nouă tragediei lui Shakespeare. E a este apoi
u n prilej dintre cele m a i nimerite p e n t r u a studia r a p o r t u r i l e
metaforelor poetice cu imaginile visului şi p e n t r u a decide dacă
cele dintâi îndeplinesc aceleaşi funcţiuni psihologice ca cele din
u r m ă , aşa c u m F r e u d şi numeroşii lui discipoli în domeniul e s t e ­
ticei a u afirmat-o de a t â t e a ori. D e sigur, se poate s p u n e că în
cazul metaforei, ca şi în acel al visului, există u n c o n ţ i n u t latent
şi u n u l manifest. T e r m e n u l r ă m a s n e e x p r i m a t , al c o m p a r a ţ i e i
subînţelese care alcătueşte metafora, constitue c o n ţ i n u t u l m e t a ­
foric l a t e n t ; t e r m e n u l e x p r i m a t î n t r u c h i p e a z ă c o n ţ i n u t u l m e t a ­
foric manifest. D a c ă ne o p r i m în faţa metaforei Regelui Lear,
aşa c u m ne-o t ă l m ă c e ş t e F r e u d , regăsirea Cordeliei este c o n ţ i ­
n u t u l manifest, pe când acceptarea morţii este c o n ţ i n u t u l l a t e n t .
 î m p r e j u r a r e a aceasta o d a t ă stabilită, t r e b u e să o b s e r v ă m însă
că î n t r e c o n ţ i n u t u l l a t e n t şi cel manifest există în cazul visului
u n r a p o r t cu t o t u l deosebit de acela care p o a t e fi c o n s t a t a t cu
prilejul metaforei poetice. A m v ă z u t că imaginile visului s u n t
p r o d u s u l sublimării c o n ţ i n u t u l u i său l a t e n t , adică al condensării
şi deplasării acestuia. C o n ţ i n u t u l l a t e n t al visului t r e b u e acoperit
cu t o t u l p e n t r u ca somnul să nu fie t u l b u r a t . Acoperirea aceasta
se face p r i n t r ' o operaţie t o t a l ă de t r a n s f o r m a r e , o b ţ i n u t ă a t â t
p r i n condensarea m a i m u l t o r elemente î n t r ' u n u l singur c â t şi
prin m u t a r e a accentului psihologic delà u n element a s u p r a
a l t u i a . Nimic din t o a t e acestea n u p u t e m observa, c o m p a r â n d
c o n ţ i n u t u l l a t e n t al metaforei cu c o n ţ i n u t u l ei manifest. In
locul condensării î n t â m p i n ă m m a i de g r a b ă , în metafora poetică,
o amplificare a reprezentărilor ei l a t e n t e . Astfel, din a t i t u d i n e a
Regelui L e a r faţă de m o a r t e , o d a t ă r e l a t i v simplă şi indivi­
zibilă a psihologiei eroului, p o e t u l scoate m a t e r i a unor peripeţii
complicate. T o t astfel, n u se p o a t e spune că în metafora poetică
a s i s t ă m la o deplasare a accentului psihologic care î n t o v ă r ă ş e a
c o n ţ i n u t u l ei l a t e n t . D a c ă , în tragedia lui Shakespeare, Cordelia
este metafora morţii, a t u n c i se p o a t e spune că acelaşi accent
psihologic însoţeşte şi imaginea ei şi reprezentarea pe care. ea o
înlocueşte. D a c ă p r i n t r a n s p a r e n ţ a imaginii Cordeliei n ' a m
sezisa g â n d u l morţii, a t u n c i eroina lui Shakespeare şi-ar pierde
calitatea ei metaforică şi tragedia Regelui L e a r şi-ar pierde acea
perspectivă în profunzime, pe care m i se p a r e că este m e r i t u l
lui F r e u d de a o fi pus în l u m i n ă . D a r cu aceasta a t i n g e m o a l t ă
deosebire î n t r e simbolismul visului şi acel metaforic, a m i n t i t ă
de altfel şi m a i î n a i n t e . Imaginile visului, cel p u ţ i n p e n t r u acel
care visează, n ' a u perspectivă ; ele nu s u n t î n t o v ă r ă ş i t e de con­
ştiinţa acelei profunzimi, uneori n u m a i b ă n u i t e , care dă imaginilor
metaforice valoarea şi farmecul lor. Cine visează, o face p e n t r u
a nu t r e b u i să-şi î n t r e r u p ă s o m n u l . Cine c o m p u n e însă o m e t a ­
foră poetică sau cine ia c u n o ş t i n ţ ă de ea în operele lirice sau
d r a m a t i c e simte că se trezeşte la o luciditate m a i înaltă, că ajunge
să s t ă p â n e a s c ă înţelesuri ignorate de o m u l obişnuit în î m p r e ­
jurările c o m u n e ale vieţii lui. Visul este u n i n s t r u m e n t al somnului.
Metafora poetică este o u n e a l t ă a lucidităţii ; o p u t e r e a treziei.

R a p o r t u r i l e acestea, ignorate cu t o t u l de numeroşii esteti­

cieni psihanalişti, ne p o t face a înţelege m a i bine deosebirea
d i n t r e funcţiunea psihologică a visului şi aceea a metaforei.
F u n c ţ i u n e a psihologică a visului este quietistă; funcţiunea psi­
hologică a metaforei este însă t o c m a i neliniştitoare. Visăm p e n t r u ;
a p u t e a d o r m i ; construim sau c o n t e m p l ă m însă imagini poetice
p e n t r u a înţelege m a i m u l t şi p e n t r u a t r ă i s e n t i m e n t u l m a i
p u t e r n i c , Visul ne închjde în nesimţirea somnului. Metafora <
degajează însă în noi u n fior şi ne conduce către o p o t e n t ă su­
perioară a vieţii. Asimilarea dintre vis şi metafora poetică ni
se pare din t o a t e aceste pricini n e î n d r e p t ă ţ i t ă . S'a spus t o t u ş i
că între vis şi creaţia poetică a r exista cel p u ţ i n o funcţiune
psihologică c o m u n ă , funcţiunea eliberatoare sau catarticâ. Visul
ca şi imaginile poeziei a r elibera efecte c o m p r i m a t e de conştiinţă.
Ce t r e b u e să credem despre a c e a s t ă t e o r i e ?

C) METAFORĂ ŞI E L I B E R A R E

F u n c ţ i u n e a c a t a r t i c ă sau eliberatoare a a r t e i a fost pusă

întâia oară în lumină de Aristoteles, cu prilejul definiţiei t r a ­
gediei. « Tragedia, scrie Aristoteles (Poetica, V I , 2), este i m i t a ţ i a
unei a c ţ i u n i grave şi complete, a v â n d o a n u m i t ă î n t i n d e r e , p r e ­
z e n t a t ă î n t r ' u n limbaj p l ă c u t şi în aşa fel î n c â t fiecare din p ă r ­
ţile c o m p o n e n t e să existe s e p a r a t . Tragedia desvoltându-se prin
personaje făptuitoare şi n u prin intermediul n a r a ţ i u n i i , produce
prin milă şi spaimă p u r g a r e a pasiunilor de acelaşi fel ». O con­
troversă milenară s'a încins în j u r u l înţelesului pe care Aristoteles
îl va fi d a t purgării pasiunilor în tragedie, catarsisului lor. Cla­
sicii francezi i n t e r p r e t a u catarsisul aristotelic în sensul că, prin
mila şi teroarea pe care o inspiră, tragedia purifică sufletele
spectatorilor de pasiunile a s e m ă n ă t o a r e cu acele ale căror n e n o ­
rocite consecinţe le o b s e r v ă m în exoii tragediei, Tragedia a r fi
deci o lecţie de m o r a l ă . Catarsisul a r fi efectul m o r a l i z a t o r al
tragediei. Lessing a a v u t prilejul să rectifice i n t e r p r e t a r e a m o ­
ralistă a tragediei şi a efectului ei c a t a r t i c . P e n t r u teoreticianul
g e r m a n , catarsisul a r fi m a i de g r a b ă starea de echilibru şi seni­
n ă t a t e sufletească pe care o t r ă i m la sfârşitul spectacolului t r a ­
gic, ca u n efect al neutralizării milei prin spaimă şi a spaimei
prin milă. Filologia clasică m a i nouă a a d u s î n t r ' a c e s t e a obser­
v a ţ i a că n o ţ i u n e a de catarsis a fost î m p r u m u t a t ă de Aristoteles
medicinei, u n d e ea însemna propriu zis purgaţie. Analogia ne-ar
î n d r e p t ă ţ i deci să a f i r m ă m că, în concepţia Stagiritului, t r a ­
gedia a r produce n u n u m a i o curăţire a spaimei şi teroarei în
noi, ci a t u t u r o r pasiunilor r ă u f ă c ă t o a r e care există în sufletul
n o s t r u . P e de a l t ă p a r t e , coroborând t o a t e pasajele din, scrierile
lui Aristoteles care se referă la aceeaşi chestiune, s a v a n t u l filolog
E g g e r a ajuns să înţeleagă astfel gândirea filosofului grec, r ă ­
m a s ă t r u n c h i a t ă şi nedefinită în t e x t u l Poeticei: „Orice pasiune
d u p ă Aristoteles (scrie Egger în Essai sur l'histoire de la critique
chez les grecs, 1849, p . 188), există în germene în fundul sufle-*
t u l u i nostru, unde ea se desvoltă m a i m u l t sau m a i p u ţ i n , d u p ă
t e m p e r a m e n t e . C o m p r i m a t ă în a d â n c u l nostru, ea ne-ar a g i t a
m un ferment ipterior, d a r emoţia excitată de muzică şi spec*
tacol îi deschide o cale, c u r ă ţ â n d şi u ş u r â n d sufletul cu o plăcere
fără primejdie ». Catarsisul a r fi deci e l i b e r a r e .
N o ţ i u n e a catarsisului aristotelic a fost m a i apoi generalizată
la cazul t u t u r o r manifestărilor artistice şi a t â t p e n t r u c o n t e m ­
platorul artei c â t şi p e n t r u creatorul ei. Unele m ă r t u r i i de a r t i ş t i
veneau în sprijinul acestei generalizări. A m i n t i n d astfel î m p r e ­
jurările care a u u r m a t crizei sufleteşti oglindită în r o m a n u l
« Suferinţele t â n ă r u l u i W e r t h e r » şi compunerii acestuia, Goethe
scrie (în Dichtung und Wahrheit, I I I ) : « M ' a m i z b ă v i t prin această
compoziţie d i n t r ' u n e l e m e n t furtunos, în care m ă r ă t ă c i s e m
prin vină proprie şi s t r ă i n ă , p r i n t r ' u n fel de v i a ţ ă î n t â m p l ă t o r
şi ales, prin p r e m e d i t a r e şi g r a b ă , prin î n c ă p ă ţ â n a r e şi negli­
j e n ţ ă . . . î n d a t ă m ' a m s i m ţ i t ca d u p ă o spovedanie generală,
vesel, liber şi î n d r e p t ă ţ i t la o nouă v i a ţ ă ». Când F r e u d a e l a b o r a t
teoriile sale, el şi-a r e a m i n t i t de catarsisul aristotelic, crezând
că p o a t e vorbi de t r a t a m e n t u l c a t a r t i c al nevrozelor. Metoda
sa consistă în a d e v ă r a r e a d u c e în conştiinţă complexe sufleteşti
cenzurate şi respinse în straturile subconştiente. Ceea ce psi­
hanalistul obţine însă prin t r a t a m e n t e l e sale, mecanismul con­
ştiinţei a r produce delà sine în fenomenul visului şi al imagi­
nilor poetice. Visul ca şi creaţia poetică a r consista deopotrivă
în eliberarea, s u b formă simbolică, a unor r e p r e z e n t ă r i şi t e n ­
dinţe cenzurate de conştiinţă. U n cercetător care a r e l u a t aceste
analogii ale psihanalizei, c ă u t â n d să le dea o nouă întemeiere,
Ch. B a u d o u i n , în Psychancdise de l'Art 1929, p . 203 u r m . ,
scrie în această p r i v i n ţ ă : « M u l ţ u m i t ă unor astfel de deghizări
cenzura p o a t e lăsa să t r e a c ă în opera de a r t ă , ca şi în vis, t e n ­
dinţe c o m p r i m a t e , care a r fi v i n o v a t e , a m o r a l e , primitive, î n t r ' u n
c u v â n t incompatibile cu conştiinţa omului civilizat. Graţie
acestui subterfugiu, t e n d i n ţ a refulată d o b â n d e ş t e o satisfacţie,
ba chiar u n a cu desăvârşire i n o c e n t ă ; căci este legitim de a
a d m i t e că deplasarea este ceva m a i m u l t decât o deghizare ;
ea este propriu zis o s t r ă m u t a r e , p o a t e m o m e n t a n ă şi superfi­
cială, d a r foarte reală t o t u ş i , a potenţialului afectiv, a t e n d i n ­
ţei refulate a s u p r a u n u i obiect n o u şi l i c i t . . . Se înţelege a t u n c i
în ce m ă s u r ă a r t a p o a t e fi în a d e v ă r o uşurare. Psihanaliza
aduce astfel o confirmare strălucitoare şi n e p r e v ă z u t ă unei idei
formulate de m u l t de Aristoteles, ideia catarsisului ».
î n t o c m a i ca şi în cazul asimilării d i n t r e vis şi metaforă, cri­
ticabilă din m a i m u l t e p u n c t e de vedere, noua analogie d i n t r e
funcţia c a t a r t i c ă a imaginii poetice şi aşa zisa funcţie catartică
a visului n u p o a t e fi deloc p r i m i t ă . I n a d e v ă r , nimeni n u t r ă ­
ieşte în vis s e n t i m e n t u l specific al eliberării, al uşurării, al echi­
librării, al înseninării, pe care 1-a n o t a t Aristoteles şi l-au a n a -
}j?aţ aţâţi dintre cQmenţaţprif Juf, Jjaçl psihanaliştii au putut
 vorbi t o t u ş i de u n catarsis al visurilor, lucrul se datoreşte unei
simple construcţii psihologice pe bază de analogii, nu u n u i
fapt de experienţă i n t i m ă directă. Catarsis nu este u n simplu
proces, d a r şi r e z u l t a t u l acestuia manifestat î n t r ' u n s e n t i m e n t
specific. Acest s e n t i m e n t , c o n s t i t u t i v p e n t r u stările artistice,
lipseşte însă din experienţele visului. Se m a i poate oare vorbi
în cazul acesta de funcţiunea catartică a visului? De sigur că n u .
D a r oare t o a t e metaforele poetice a u o funcţiune c a t a r t i c ă ,
în înţelesul probabil pe care 1-a d a t c u v â n t u l u i Aristoteles şi
în acela pe care 1-a subliniat cu a t â t a energie estetica p s i h a n a ­
l i t i c ă ? Oare în t o a t e împrejurările, metafora este simbolul de­
g h i z a t al unor t e n d i n ţ e respinse de conştiinţă p e n t r u u n m o t i v
oarecare. Oare t o t d e a u n a metafora, aşa c u m se e x p r i m ă B a u ­
douin, este « s t r ă m u t a r e a potenţialului afectiv şi a t e n d i n ţ e i
refulate a s u p r a u n u i obiect nou şi licit »? In această p r i v i n ţ ă
o contribuţie de care t r e b u e să ţ i n e m seama este aceea a lui.
H . P o n g s , care în scrieri ca Das Bild in dei" Dichtung, 2 voi.
1927™urm. sau L'Image poétique et l'inconscient (în « P s y c h o ­
logie du l a n g a g e » , constituind nr. 1-4 din « J o u r n a l de P s y c h o ­
logie » 1933) a a d u s precizări i n t e r e s a n t e , a căror valoare este
totuşi l i m i t a t ă de o expunere prolixă, în care cititorul regăseşte
cu oarecare g r e u t a t e sâmburele nou şi valabil al cercetării per­
sonale. Pongs a d m i t e şi el rolul pe care îl joacă inconştientul
în formarea metaforelor poetice. « Imaginea (metaforică)
a p a r e , scrie Pongs, din necesitatea i n t i m ă de a e x p r i m a u n lucru
nou p e n t r u care limbajul n ' a c r e a t u n c u v â n t propriu şi nu
p u t e a să creeze, p e n t r u c ă este vorba de o r e p r e z e n t a r e a u n i ­
versului proprie poetului, pe care poetul a scos-o din p r o p r i a
sa a d â n c i m e ». Această imagine, poetică este îrisă n u m a i în unele
cazuri mijlocul de a elibera sufletul din constrângerile subcon-
ştiente ale u n u i s e n t i m e n t oarecare, u n mijloc al eliberării.
Aşa este de pildă imaginea lui Thersit, eroul p r o b l e m a t i c al
lui H o m e r , în j u r u l căruia Stefan Zweig a organizat o d r a m ă
semnificativă. Thersit este omul u r î t şi dispreţuit pe care poetul
îl opune lui Achile şi P a t r o c l e , « frumoşi dar grosolani şi proşti ».
Thersit în d r a m a lui Zweig a r fi deci, d u p ă părerea lui Pongs,
masca simbolică (recie metafora) sub care se ascunde resenti­
m e n t u l tinerei generaţii evreeşti. « Sub masca mitologiei antice,
r e s e n t i m e n t u l operează o t r a n s m u t a ţ i e a valorilor, care face
din omul mişcat de această t e n d i n ţ ă u n erou tragic superior
omului sănătos şi complet ». Construind metafora lui Thersit,
poetul s'ar fi eliberat de complexul său de inferioritate. A l ă t u r i
de această metaforă eliberatoare, Pongs distinge metafora cri­
tică sau a eului j u s t i ţ i a r . Un exemplu i l u s t r â n d a c e a s t ă n o u ă
categorie este metafora f raţei sălbatice » în d r a m a lui ţbşen,
 o imagine care trebue să sensibilizeze idea că o anumită « min­
ciună vitală », o anumită iluzie este necesară oricărei vieţi. Raţa
sălbatică, rănită şi adusă în podul casei lui Ekdal, trăieşte acolo
o mizerabilă existenţă, printre scheletele brazilor de Crăciun,
o existenţă deopotrivă cu a omului care o rănise şi o făcuse pri­
zonieră, fotograful Ekdal, un caracter de veleitar, închipuindu-şi
că posedă în podul caselor lui întinse terenuri de vânătoare.
Metafora raţei sălbatice nu alină deci un resentiment, nu eli­
berează o suferinţă, ci întruchipează o critică, dă glas unei ati­
tudini justiţiare a eului poetului. Funcţiunea ei psihologică
este deci deosebită de acea pe care a trebuit s'o recunoaştem
metaforei lui Thersit în drama lui Zweig. In sfârşit, există me­
tafore care «scapă deopotrivă dominaţiei exclusive a incon­
ştientului refulat ca şi puterii eului justiţiar ». Aceste metafore
sunt « produsul complex al întregii atitudini interioare a poetu­
lui », în ele se exprimă « trăsăturile principale ale concepţiei
despre univers pe care şi-o face poetul ». şi alcătuesc forma
cea mai înaltă a imaginaţiei metaforice în poezie. Nu putem să
urmărim aci mai de aproape laborioasele analize ale lui Pongs.
Distincţiile pe care el le face limitează însă funcţiunea elibera­
toare a metaforei şi rectifică ceea ce era prea exclusiv în genera­
lizările psihanalizei.

D) FUNCŢIUNEA ESTETICĂ A METAFOREI

1. Funcţiunea sensibilizatoare
Studiind funcţiunile psihologice ale metaforei a m întâmpinat
şi unele din raţiunile farmecului pe care ea îl exercită asupra
noastră, adică funcţiunile ei estetice. Este necesar să ne oprim
acum mai îndelung asupra acestei probleme, urmărind peste
vechiul fond de idei, adaosurile pe care i le-a adus cercetarea
mai nouă. Vechile puncte de vedere se găsesc în întregime
consemnate în Aristotelcs, Retorica, III, 10, 7, care ne
asigură că metafora aduce—faptul, j n j a ţ a ochilor, adăugând
apoi în Ret., X I , 1 urm. că lucrurile d^evTn"vizibile ochiului
nostru atunci când le prezentăm în acţiune, după cum
dovedesc exemplele pe care le aduce cu această ocazie. Cicero,
De oratore, III, 38 urm., reluând aceste idei le dă o formă nor­
m a t i v ă ; autorul nu ne spune ce funcţiuni estetice îndeplineşte
metafora, ci_care sunt funcţiunile pe care ea trebueşte să le în­
deplinească. Prin toată expunerea lui Cicero, şerpuesteJdeea c ă i
metafora este un mijloc al sensibilizării, că'prin metaforă ochiul?
nostru interior ajunge să vadă mai Bine lucrurile şi că toate s î m - |
ţurile le cuprind oarecum în realitatea lor materială. Puţine
alte iclei se adaugă acestui punct de. vedere central. Metafora
 t r e b u e î n t e b u i n ţ a t ă , ne î n v a ţ ă Cicero, p e n t r u a da m a i m u l t ă
strălucire unei descrieri, ca în acest pasaj î m p r u m u t a t scrie­
rilor lui P a c u v i u s : « Marea se sbârleşte ; întunecimea creşte ;
« norii devin a t â t de negri î n c â t oamenii se cred orbi ; o flacără
« scânteiază în nori ; cerul t r e m u r ă p r e t u t i n d e n i sub loviturile
« t u n e t u l u i ; t o r e n t e de ploaie şi de p i a t r ă cad d e o d a t ă în valuri
« precipitate ; din t o a t e punctele orizontului v â n t u r i l e se a v â n t ă
« i m p e t u o a s e , se deslănţuesc în v â r t e j u r i furioase ; o t u r b u r a r e
« grozavă face m a r e a să clocotească ». Mulţi din termenii acestei
descripţii s u n t t r a n s p o r t a ţ i din sensul propriu în sensul figurat
şi r e z u l t a t u l este o m a i m a r e strălucire a descripţiei. Relieful 1
este al doilea efect o b ţ i n u t prin metaforă. Cineva care a r dori I
să « zugrăvească » u n om prefăcut, a r p u t e a spune despre e l j
că se învălueşte în vorbirea sa sau că se ascunde cu grije în wi-jţ
denie, d â n d astfel relief evocării sale. Cicero nu aprofundează
deosebirea dintre strălucire şi relief, dar d u p ă exemplele pe care
le dă p u t e m spune că cele două procedee afectează în chip egal
i m a g i n a ţ i a . P r i n metaforă se ajunge în sfârşit la o e x p r i m a r e
j m a i concisă a ideii, ca în exemplul săgeata i-a fugit din mână,
' p e n t r u a s p u n e că cineva a t r a s cu arcul din n e b ă g a r e de s e a m ă ,
ceea ce în e x p r i m a r e a proprie este incontestabil m a i p u ţ i n con­
cis, d a r şi m a i p u ţ i n sensibil. I n t r e b â n d u - s e care s u n t motivele
plăcerii pe care ne-o p r o d u c metaforele, Cicero are din nou p r i ­
lejul să revină a s u p r a funcţiunii lor sensibilizatoare. De sigur,
în p r i m u l r â n d , metaforele plac p e n t r u c ă ne fac să a d m i r ă m p u ­
terea de invenţie a oratorilor, care ajung să exprime unele lu­
cruri prin numele a l t o r a , m a i m u l t sau m a i p u ţ i n d e p ă r t a t e de
cele d i n t â i . Metafora este apoi u n fel de joc, p a r e a ne spune
I Cicero, ca u n a care înlocuind t e r m e n u l propriu p r i n t r ' u n u l fi­
g u r a t , nu ne înşeală deloc în a c t u l de a recunoaşte pe primul,
f n sfârşit metaforele se adresează t u t u r o r simţurilor n o a s t r e , ca
a t u n c i când vorbesc despre parfumul urbanităţii, despre delica­
teţea purtărilor, despre tunetul mării, despre dulceaţa vorbirii.
Mai cu seamă ochilor noştri le vorbeşte însă metafora, făcân-
du-ne să v e d e m lucruri care d u p ă firea lor nu p o t fi v ă z u t e .
Această intensă solicitare a simţurilor face p a r t e din r â n d u l
acelor plăceri funcţionale pe care v e d e m că Cicero nu le ignora.
Dacă Cicero insistă a t â t de m u l t a s u p r a funcţiunii sensibiliza­
t o a r e a metaforei, lucrul se d a t o r e ş t e faptului că p e n t r u el,
ca p e n t r u t o ţ i teoreticienii A n t i c h i t ă ţ i i , poezia era o p i c t u r ă
m u t ă . Ut pictura poesis. D a r t o c m a i această împrejurare a fost
p u s ă la îndoială de câţiva cercetători c o n t e m p o r a n i , î m p o t r i v a
cărora vechea c o n s t a t a r e ciceroniană a t r e b u i t oarecum recucerită.

îndoiala cu privire la funcţiunea sensibilizatoare a m e t a ­

forei porneşte djn spiritul vechii distincţii pe care o făcea Lessjng
în Laokoon î n t r e artele simultaneităţii şi ale succesiunii. Poezia
nu poate să evoce aspecte s i m u l t a n e prin milloacele ei succesive.
Un cercetător m o d e r n , Th. A . Meyer (Das Stilgesetz der Poésie,
1901), a t r a s t o a t e concluziile poziţiei indicate de Lessing. Cu­
vintele limbii, observă el, a u p r o p r i e t a t e a să degajeze aceleaşi
s e n t i m e n t e ca şi obiectele pe care le r e p r e z i n t ă . N i se p a r e deci
că v e d e m lucrurile evocate de poet, p e n t r u c ă t r ă i m cu intensi­
t a t e sentimentele pe care acestea le descătuşează. î n c ă d i n a i n t e ,
de 1880, Scherer observa în Poetica sa, p . 267, că metafora accen-j
t u e a z ă u n a diiTînsuşirile obiectului evocat, fără să fie nevoie dej
« ocolul p r i n t r ' o imagine ». Mai h o t ă r î t este M. Dessoir (Aest-
hetik und allgemeine Kunstwissenschaft, 1906, p . 362) când scrie :
« N u există niciun t e m e i c o n s t r â n g ă t o r p e n t r u a s p u n e , d u p ă c u m
se î n t â m p l ă de a t â t e a ori, că metafora este u n mijloc a l . p o t e n ­
ţ ă r i i intuiţiei. Când p o e t u l însufleţeşte corporalul şi încorporează'
sufletescul, lucrul n u rezultă d i n t r ' o p u t e r e deosebit de m a r e
a intuiţiei, ci din faptul că limba este a t â t de săracă î n c â t n u
a v e m a l t mijloc p e n t r u a d e n u m i lucrurile sufleteşti d e c â t c u ­
vintele din lumea simţurilor, d u p ă c u m n u p u t e m desemna l u ­
crurile corporale decât prin t e r m e n i din l u m e a reprezentărilor ».
Aceleiaşi păreri i se a l ă t u r ă şi R . L e h m a n n (Poetik, 1919, p . 92
u r m . ) . Mintea omenească se găseşte în imposibilitate să înso­
ţească cu reprezentări concrete cuvintele pe c a r e le a u d e , nici
chiar a t u n c i când ele constitue o metaforă. încercarea de a t r a ­
duce în intuiţii comunicările verbale ce ni se fac a r s t â r n i u n
haos m e n t a l î n s p ă i m â n t ă t o r . A d e v ă r u l , o b s e r v a t şi de Scho­
p e n h a u e r a l t ă d a t ă , este că «înţelesul vorbirii este cuprins d i ­
rect, fără ajutorul fantaziei ». B a chiar efortul de a realiza în
imagini concrete metaforele pe care le î n t â l n i m în operele poe­
ţilor ar duce la r e z u l t a t e de-a d r e p t u l comice. Devine oare fru­
museţea Kriemhildei m a i reprezentabilă, a t u n c i când vechiul
p o e t g e r m a n i c o c o m p a r ă cu l u n a ? Cine se constrânge să recu­
noască o l u n ă în figura Kriemhildei t r e b u e să z â m b e a s c ă . Cât
de p u ţ i n fac metaforele apel la i m a g i n a ţ i a n o a s t r ă r e p r o d u c t i v ă
rezultă şi din faptul că imaginile folosite de ele adeseori n u a p a r ­
ţ i n experienţei comune sau chiar că n u fac p a r t e din cercul e x ­
perienţelor n o a s t r e sensibile. Câţi d i n t r e cititorii Iliadei a u v ă ­
z u t v r e o d a t ă u n leu repezindu-se, p e n t r u a realiza imaginea lui
a t u n c i când v r e u n u l din eroii ahei este c o m p a r a t cu e l ? I n fine,
când despre o femeie ni se spune că este « u n chip coborît din
cer », t r e b u e să r e c u n o a ş t e m că imaginea n u este nicidecum c u ­
leasă din sfera sensibilităţii. R. L e h m a n n a r e deci d r e p t a t e să
conchidă că « n u i n t u i ţ i a u n u i e v e n i m e n t t r e b u e î n t ă r i t ă în t o a t e
aceste cazuri, ci impresia pe care el o face, ceea ce se şi î n t â m p l ă
pţupci când aceeaşi sensaţie este c h e m a t ă djn m a i m u l t e p ă r ţ i
 şi prin m a i m u l t e imagini ». Mai eclectic în ideile sale este E .
Elster (Prinzipien der Liter aturwissenschaft, I I , 1911, p . 134
u r m . ) . P e n t r u acest a u t o r , funcţiunea sensibilizatoare a m e t a -
» forei nu este o conditio sine qua non ; metafora nu sensibilizează
( t o t d e a u n a ci n u m a i uneori şi a t u n c i cu efectul estetic cel m a i
b u n . De sigur, când L e n a u vorbeşte o d a t ă , e v o c â n d aspectul
geologic al unei văi, despre visurile împietrite ale vechilor timpuri,
versurile sale n ' a u d o b â n d i t niciun fel de calitate sensibilă. Cine-şi
p o a t e r e p r e z e n t a oare nişte visuri împietrite? D a r când B i s m a r k ,
ale cărui metafore în discursurile sale au fost s t u d i a t e , î n t r e ­
b u i n ţ e a z ă metafora die Drehkrankheit der englischen Politik,
o b ţ i n e u n efect sugestiv m a i p u t e r n i c d e c â t dacă a r fi spus că
politica engleză se mişcă în cerc (ceea ce de altfel constitue t o t
o metaforă, d a r cu o p u t e r e sensibilizatoare m a i r e d u s ă ) . N u
încape îndoială că şi p e n t r u Elster scopul e x p r i m ă r i i poetice este
să degajeze s e n t i m e n t e , n u m a i că sentimentele s u n t m a i vii
a t u n c i când, în loc să se asocieze cu g â n d u r i a b s t r a c t e , ele se
leagă de r e p r e z e n t ă r i concrete. T o t o părere eclectică este aceea
a lui W. Stâhlin (Zur Psychologie und Statistik der Melaphern,
în Archiv fur die gesamte Psychologie, X X X I , 1914, 3), care îşi
p u n e cercetarea sa pe bazele psihologiei gândirii. P e n t r u Stâhlin
metafora este produsul unei asimilări dintre o imagine şi u n a l t
lucru, î n t r e care s t ă r u e t o t u ş i s e n t i m e n t u l unei tensiuni. I m a ­
ginea metaforică are t o t d e a u n a caracterul unei echivocităţi. I
„.Când s p u n cămila este corabia pustiei îmi p o t r e p r e z e n t a
o corabie, r ă m â n â n d t o t u ş i conştient că nu despre o a d e v ă r a t ă
corabie este v o r b a în acest complex. I n t r e imagine şi obiectul
sensibilizat prin ea există grade felurite de asimilare. I m a g i n e a
a t r a g e în sfera sa obiectul în mod t r e p t a t , d â n d loc la o succe­
siune de forme despre care va t r e b u i să ne o c u p ă m m a i cu de-a-
m ă n u n t u l , a t u n c i când v o m studia s t r u c t u r a imaginii. Niciodată
însă imaginea nu se p o a t e realiza complet, fără ca prin a c e a s t a
procesul asimilării să nu fie s t â n j e n i t şi metafora să nu fie î m ­
piedicată a se produce. Metaforele trezesc aşa d a r unele i m a ­
gini, dar acestea din u r m ă t r e b u e să r ă m â n ă destul de n e l ă m u ­
rite, p e n t r u ca expresia lor să p o a t ă fi t r a n s f e r a t ă a s u p r a u n u i a l t
lucru. Spiritul nu t r e b u e să r ă m â n ă dacă e v o r b a ca metafora
să a p a r ă , în sfera exclusivă a imaginii. Imaginea t r e b u e să eli­
mine m a i m u l t e din t r ă s ă t u r i l e ei c o m p o n e n t e , p e n t r u ca să d e ­
vină posibilă asimilarea ei cu u n a l t lucru.
U n estetician care a încercat să găsească noi m o t i v e de în­
credere în funcţiunea sensibilizatoare a poeziei şi, implicit, în
aceea a metaforei, î n t r ' o v r e m e câştigată t o t m a i m u l t de doc­
t r i n a contrarie, a fost L„Vo.lk.eJt (System der Aesthetik, I, 1906, p .
412 u r m . ) . î m p o t r i v a lui T h . A. Meyer, care nu i-a r ă m a s de altfel
d a t o r cu r ă s p u n s u l său (Gôttinger Gelehrte Anzeigen, 1906, cit.
a p . C. Stâhlin), Volkelt observă că dacă acesta a t ă g ă d u i t lim­
bii poetice facultatea sensibilizatoare, lucrul se explică prin
aceea că el îşi închipuie că vechile teorii cereau poeziei imagini
d e o p o t r i v ă cu acele ale picturii şi că aceste imagini a r fi t r e ­
b u i t să însoţească fiecare din cuvintele unei evocări poetice. A d e ­
v ă r u l este însă că imaginile fantaziei s u n t t o t d e a u n a mai şterse
d e c â t acele o b ţ i n u t e în a c t u l percepţiunii directe şi că ele se
constitue prin covergenţa m a i m u l t o r c u v i n t e . F u n c ţ i u n e a sensi­
bilizatoare a poeziei a fost apoi t ă g ă d u i t ă , deoarece teoreticienii
s'au referit t o t d e a u n a la o lectură g r ă b i t ă şi oarecum d i s t r a t ă şi
nu la acea luare de c o n t a c t m a i liniştită şi m a i diligentă cu t e x t u l
poetic, cu opririle, reluările sau revenirile ei în u r m ă , care n e
convinge că în fantazia n o a s t r ă poezia trezeşte n e a p ă r a t unele
imagini. D e altfel, chiar când imaginile fantaziei nu se p r o d u c ,
a v e m conştiinţa posibilităţii lor, s u n t e m conştienţi că poeţii s'au
s t r ă d u i t să a n i m e imaginaţia n o a s t r ă , prin î n t r e b u i n ţ a r e a u n o r
c u v i n t e sau figuri poetice î n c ă r c a t e de sensibilitate, ceea ce ei
n ' a r fi î n c e r c a t să facă, dacă fantazia cititorului nîar p u t e a fi
p u s ă în niciun caz în mişcare.
T o a t e părerile e x a m i n a t e p â n ă a c u m se sprijină pe o b s e r v a ­
ţ i a interioară a psihologilor care le-au emis. E s t e d r e p t a spune
că m e t o d a aceasta n u este cea m a i b u n ă , deoarece fiecare din
aceştia p o t avea o predispoziţie diferită, în grad şi calitate, c â t
priveşte p u t e r e a fantaziei de a-şi r e p r e z e n t a unele imagini. A -
ceastă predispoziţie ţine în p r i m u l r â n d de s t r u c t u r a generală
a poporului căruia cercetătorul îi a p a r ţ i n e . T h . A. Meyer a n o t a t
o d a t ă această c o n s t a t a r e în l e g ă t u r ă cu procesul estetic al însu­
fleţirii n a t u r i i , interesantă p e n t r u cine doreşte să judece v a l o a ­
rea contribuţiei sale : « însufleţirea a p a r e n ţ e l o r se m e n ţ i n e în semi­
o b s c u r i t a t e a sentimentului, î n t r ' o presimţire n e d e t e r m i n a t ă şi
din această pricină, cu t o a t e că ea a p a r e la t o a t e popoarele,
este t o t u ş i m a i p u ţ i n p r a c t i c a t ă de popoarele înzestrate cu o
limpede predispoziţie r a ţ i o n a l ă . T o a t e puterile n a t u r i i devin
p e n t r u Greci personalităţi. Nimfe şi demoni de t o t felul s t ă ­
p â n e s c dealurile, copacii, izvoarele şi râurile, v â n t u l şi m a r e a .
Simţul plastic al Grecilor t r a n s f o r m ă însufleţirea impersonală
a n a t u r i i în u m a n i z a r e a ei. însufleţirea ei lirică se desvoltă com--
plet la popoarele germanice. Abia sensibilitatea acestora încăl- ,
zeşte în întregime n a t u r a ; ele s u n t acelea care a u a u z i t pe deplin
cântecele a d o r m i t e în lucruri ». (Aesthetik, 1923, p . 26). N u
c u m v a a t u n c i lipsa de s e n t i m e n t plastic a Germanilor explică
îndoiala u n u i T h . A. Meyer şi a a t â t o r a din adepţii lui cu privire
la funcţiunea sensibilizatoare a metaforei? N u c u m v a este e x ­
plicabil de ce î m p r e j u r ă r i clare p e n t r u Cicerone a u devenit p r o -
blematice p e n t r u cercetătorii a m i n t i ţ i m a i s u s ? Deosebirile în
predispoziţia r e p r o d u c t i v ă a imaginilor fantaziei diferă apoi delà
individ la individ. O. Sterzinger, despre ale cărui cercetări ur­
m e a z ă să ne o c u p ă m a c u m , a n o t a t o d a t ă felul imaginilor trezite
în el şi î n t r ' u n a l t subiect de e x p e r i m e n t a r e , cu ocazia prezen­
t ă r i i m a i m u l t o r t a b l o u r i şi imagini poetice. In t i m p ce el însuşi
înregistrase sensaţii kinestetice în zece cazuri, subiectul ales
p e n t r u c o m p a r a ţ i e n u înregistrase n i c i u n a ; apoi pe când acesta
din u r m ă înregistrase 13 sensaţii de t e m p e r a t u r ă , el însuşi se
dovedise i n a p t a r e p r o d u c e astfel de sensaţii. î m p r e j u r a r e a
aceasta obligă pe cercetător să folosească o m e t o d ă obiectivă,
i n s t i t u i n d a n c h e t e psihologice pe baza u n u i m a t e r i a l metodic
selectat, p r e z e n t a t unor persoane de s t r u c t u r i şi formaţii deo­
sebite. E s t e ceea ce a f ă c u t O. Sterzinger în lucrarea sa Die
Griinde des Gefahlens und Missfahlens am poetischen Bilde (Archiu
fur die gesamte Pyschologik X X I X , 1913, 3). Sterzinger nu şi-a
î n t o c m i t cercetarea sa e x p e r i m e n t a l ă în vederea studierii func­
ţiunii sensibilizatoare a metaforei. P r e o c u p a r e a sa este să des­
luşească m o t i v u l p e n t r u care imaginile poetice şi, în p r i m u l r â n d ,
metaforele plac sau displac. Materialul s t r â n s cu această ocazie
p o a t e fi însă folosit şi p e n t r u o b u n ă resolvare a problemei des-
b ă t u t ă de noi a c u m . Sterzinger a ales u n n u m ă r de metafore,
spicuite în operele m a i m u l t o r poeţi, şi le-a p r e z e n t a t subiectelor
sale de e x p e r i m e n t a r e , cerându-le să declare motivele p e n t r u
care metaforele respective le-au p l ă c u t sau n u . Cele m a i m u l t e
din motivele i n v o c a t e cu acest prilej a u p u t u t fi g r u p a t e de
Sterzinger sub r u b r i c a : plăceri rezultate din activitatea fantaziei.
Astfel unele din persoanele î n t r e b a t e au r ă s p u n s că metaforele
p r e z e n t a t e le-au p l ă c u t p e n t r u claritatea şi forţa reprezentărilor,
p e n t r u corporalitatea imaginii, p e n t r u c ă lucrurile se asimilau cu
o imagine, e t c . Acestor m o t i v e care, statisticeşte, ocupau p r i m u l
loc, li se asociau altele, m a i p u ţ i n e , ca de ex. reproducerea unor
sensaţii sau îmbogăţirea vieţii s e n t i m e n t a l e . Neplăcerea provo-,
c a t ă de metafore provenea de asemeni din lipsa reprezentărilor
fantaziei şi din t o a t e celelalte m o t i v e care contraziceau pe acele
recunoscute ca resorturi ale plăcerii poetice. P a r c u r g e r e a n u m e ­
roaselor declaraţii p u b l i c a t e de Sterzinger nu lasă nicio îndoială
a s u p r a prezenţei imaginilor fantaziei p r i n t r e r ă s u n e t e l e unei
metafore, deşi este limpede că aceste imagini n ' a u nici claritatea
nici regulata desvoltare a acelora care c o m p u n u n film c i n e m a ­
tografic.

2. Metafora şi atitudinile disimultate ale eului

F u n c ţ i u n e a sensibilizatoare este n u m a i u n u l din rosturile
estetice ale metaforei. Altul este de a da expresie a n u m i t o r
 a t i t u d i n i sentimentale ale eului. Cine î n t r e b u i n ţ e a z ă o m e t a - ,
foră o face n u n u m a i p e n t r u a aduce m a i viu în faţa simţurilor!
noastre imaginea unui lucru, d a r şi p e n t r u a e x p r i m a f e l u l
vorbitorului sau scriitorului de a resimţi a n u m i t e lucruri, atiJ
t u d i n e a l^ţj e m o t i v ă faţă de acestea. In primul r â n d , metafora
poate e x p r i m a v i v a c i t a t e a unei expresii. Când cineva, descriinfl
pe u n b ă t r â n , vorbeşte despre p ă r u l s ă u nins (care în r e a l i t a t e
p o a t e să n u fie însă chiar a l b ca z ă p a d a ) , acest m o d exagerai!
şi metaforic de a vorbi, doreşte să p u n ă în l u m i n ă v e h e m e n t ^
impresiei primite delà aspectul acelui b ă t r â n . K . Biihler (Spra-
chtheorie, 1934, p . 353) e x a m i n â n d ipoteza lui H . Werner, înfă­
ţ i ş a t ă şi de noi m a i sus, a s u p r a originii metaforei, observă
că ceva din spiritul vechilor interdicţii tabuistice care v o r fi
d a t naştere metaforei, se p ă s t r e a z ă şi în î n t r e b u i n ţ a r e a ei a c ­
t u a l ă . In a d e v ă r , în m u l t e î m p r e j u r ă r i , în care u r m e a z ă să expri-»
/ m ă m s e n t i m e n t e care n u v o r sau nu îndrăznesc să se manifeste,!
{limba recurge la expresia metaforică. Aşa este de pildă ameninţarea}
care a t u n c i când, p e n t r u u n m o t i v a m i n t i t , pregetă s a ^ s ê ' ê ' ^ n m o
direct o face astfel încât a m e n i n ţ a t u l s'o desluşească de s u b înveli»!
şui ei. Aşa procedează Mircea în Scrisoarea III-a a lui E m i n e s c u j
c â n d îi spune lui Baiazid, a m i n t i n d u - i v i a ţ a altor n ă v ă l i t o r i i
Şi nu voi ca să te sperii nici nu voi săte'nspăimânt. Cum venire
se tăcură toţi o apă şi-un pământ. Mircea îşi neagă deci intenţiaj
__de a profera o a m e n i n ţ a r e la adresa puternicului Sultan, dar}
o face t o t u ş i p r i n vălul metaforei celui de-al doilea din versu-i
rile c i t a t e . E x e m p l u l este tipic. U n a l t s e n t i m e n t l u c r â n d cui
p u t e r e de s u b învelişul său este jlispretvd, care foloseşte şi el adese-)
ori metafora. Când Othello, crezându-se înşelat de D e s d e m o n a J
îi asvârlă în faţă întregul lui dispreţ, cu a t â t m a i a r z ă t o r sun
vălurile care îl ascund, graiul lui proliferează o a b u n d e n t ă florîf
metaforică: « Cum? faţa ta, această albă pagină/ Să poarte scriţ
cuvântul « desfrânată »? I Ce crimă? Ah, femeia mea de stradă, |
Să-i spui pe nume-ar fi să-mi fac obrajii / Ca foalele să-mi arda\
de ruşine, / Până-mi prefac ruşineain cenuşe . . . / Ce crimă? CeruŞ
uite 'ntoarce capul, I Şi luna 'nchide ochii să nu vadă, / lai
vântul deşuchiat ce se sărută / Cu tot ce-i iese'n cale, amuţeşte%\
In inima pământului de spaimă. . . (IV, 2 t r a d . D . Protopof
pescu). Repedea succesiune a acestor metafore înlocueşte e x i
presia directă a sentimentului de dispreţ încercat de Othello
şi a situaţiilor care i l-au p r o v o c a t . Când Othello vorbeşte în
felul acesta, certitudinea (de altfel e r o n a t ă ) a culpei Desdemonei
se formase în el şi t u r b a r e a lui doreşte să biciuiască m a i - tare.
e x p r i m â n d u - s e prin ocolul metaforic. Acesta este şi proce-|
deul ironiei, în care se poate e x p r i m a de altfel u n d i s p r e ţ m a i
p u ţ i n v e h e m e n t d e c â t acela care-1 mişca pe Othello, sau humo*
 rul, din care grăeşte o simpatie a m u z a t ă p e n t r u lucrurile con*

Î siderate din unghiul lui. Ironia este u n a din atitudinile cele

m a i tipice ale transferului metaforic al expresiei. Ironicul se
(preface că vorbeşte cu s t i m ă şi g r a v i t a t e despre lucruri pe care
lie consideră de m i n i m ă i m p o r t a n ţ ă sau de care crede că-şi p o a t e
ţ>ate j o c . D u p ă ce citase u n pasaj din nuvelele lui P a n t a z i
Ghica, în care cuvintele se a c u m u l a u în chip inutil şi ridicol,
T i t u Maiorescu se î n t r e a b ă (în Beţia de cuvinte) : « Simţiţi, vă
f~og, toată gingăşia logică a acestei îmbelşugări de cuvinte » ? Gin­
găşie şi îmbelşugare sunt t e r m e n i care desemnează de obicei
Calităţi pozitive. Maiorescu pare a se e x p r i m a în chip favorabil
|despre stilul nuvelelor lui P a n t a z i Ghica. Cititorul n u se înşeală
însă când ghiceşte a t i t u d i n e a m u ş c ă t o a r e a criticului, d i s i m u l a t ă ,
jprin procedeul metaforei ironice, s u b termenii politicoşi sau
jchiar măgulitorL^fn procedeul metaforei humoristice se ascunde
"""ăe"asemeni u n s e n t i m e n t , d a r de d a t a aceasta simpatia înduio-
îşată p e n t r u aspectele evocate. H u m o r u l este produsul u n u i
sentiment m i ş c a t d a r pudic şi care, din această pricină, se a s ­
cunde sn1w> i m a g i n e înveselitoare. Iată-1 pe G. Topârceanu
Jdeseriind cu emoţie a r m o n i a muzicală a unui n o p ţ i de v a r ă .
Acum natură'ncepe j Cu tainicul ei glas / Din stepe / Să cânte'ncet
ipe nas (Noapte de vară). Metafora cântecului pe nas nu desvă-
Şue însă dispreţ p e n t r u n a t u r ă ci t o c m a i o emoţie nobilă şi r e ­
z e r v a t ă , î n t o c m a i ca metafora d i s p r e ţ u i t o a r e , metafora ironică
| i cea humoristică lucrează cu o p u t e r e cu a t â t m a i m a r e cu
ţât ea provoacă în spiritul cititorului reacţiunea de destindere
â u n u i înţeles în sfârşit descifrat. Linguşirea este de asemeni o
atitudine care, dorind să se a s c u n d ă , se e x p r i m ă adeseori prin
vălul unei metafore. N i m e n i nu îndrăzneşte să-şi declare in­
t e n ţ i a de a c a p t a b u n ă v o i n ţ a unei persoane. A t i t u d i n e a făţişă
ar fi i n o p e r a n t ă . Linguşitorul înţelege că t r e b u e să se a s c u n d ă ,
ceea ce el face foarte bine oferind omagiul său cuceritor prin
i n t e r m e d i u l unei metafore. Vorbirea curtenilor este plină de
astfel de metafore ale linguşirii. D a r m a i cu s e a m ă linguşirea
erotică a l u a t o desvoltare deosebită în vechea poezie de c u r t e .
Aşa zisul conceptism, înflorit a b u n d e n t în preajma micilor curţi
italieneşti ale veacului al XV-lea şi XVI-lea, este plin de m e t a ­
fore subtile şi e x a g e r a t e , în care se desluşeşte linguşirea erotică
sub masca m e n i t ă s'o facă m a i eficace. U n u l din poeţi: concep-
t i ş t i . T e b a l d e o , t r ă i n d pe lângă curtea d i n F e r r a r a , dedică iubitei lui,
p r i n t r e altele, sonetul care începe cu v e r s u l : Io vidi la mia Nim-
pha, anei la mia dea, pe care îl r e p r o d u c în t r a d u c e r e p e n t r u
interesul metaforelor lui puse în serviciul linguşirii erotice : Am
văzut pe nimfa mea sau mai de grabă pe zeiţa mea mergând prin
zăpadă, şi ea mi s'a părut atât de albă că aş fi jurat că este de nea,
 dacă nu s'ar fi mişcat. J Zăpada care cădea în fulgi deşi, văzând
că este mai albă decât ea, se opri de mai multe ori în cer împotrivâ {

voinţei zeilor şi nu mai voi să descindă pe pământ, j Fiecare om\

se oprea uimit, văzând că ninge şi că totuşi soarele luceşte, soarele
pe care ea îl făcea cu genele ei. j A învinge zăpada şi a lumina
văzduhul obscur si negru este o cinste pentru ea : dar, vai ! ce glo\
rie aşteaptă ea învingându-mă pe mine? Altă formă a disimulăriţ
este politeţea. Politeţea este triumful artificiului a s u p r a naturii.]
E a este î n t r ' u n fel contrariul" naivităţii, care d u p ă definiţia
lui Schiller este t o c m a i triumful n a t u r i i a s u p r a artificiului.
P o l i t e ţ e a este a n s a m b l u l atitudinilor care m a s c h e a z ă / î n p r a c ­
tica vieţii m a i înalte de societate, manifestarea sinceră şi directă
a instinctelor. Politeţea va folosi deci metafora p e n t r u scopul
disimulărilor ei. A t â t de d e p a r t e au fost împinse atitudiniile
politeţei în vorbirea preţioaselor şi preţioşilor secolului aï X V I I -
lea, u n g r u p de oameni cultivând o sociabilitate dintre cele
m a i rafinate, î n c â t vorbirea proprie, resimţită ca o e x p r i m a r e
prea directă şi prea instinctivă a gândirii, era sistematic înlo*-
cuită prin metafora învăluitoare. î n c ă din epocă, B a u d e a u de
Somaize a c o n s t i t u i t Dicţionarul Preţioaselor, r e p r o d u s în a n ­
tologia Les Précieux et les Précieuses, publicată în 1939 de G.
Mongrédien la Mercure de F r a n c e . Nu n u m a i obiectele, lucru­
rile sau fiinţele, dar şi acţiunile socotite prea a p r o a p e de nevoile
ordinare ale vieţii erau înlocuite de preţioşi prin câte o m e t a ­
foră m a i m u l t sau m a i p u ţ i n t r a n s p a r e n t ă , în acord cu senti­
m e n t u l lor a s u p r a convenienţelor sociale. Cineva care cerea
să se reteze feştila arsă a unei l u m â n ă r i , s p u n e a : otez le super­
flu de cet ardent (înlocuind astfel t e r m e n u l propriu p a r t i c u l a r
cu u n u l general). A se p i e p t ă n a devenea délabyrinther ses che­
veux ; a te scălda dădea loc metaforei mitologice visiter les na­
iades; p u r t ă t o r i i unei litiere erau des mulets baptisés; obrajii
e r a u les trônes de la pudeur; sânii erau les cousines d'amour; u n
p o e t era un nourisson des muses; o oglindă era un conseiller des
grâces, e t c .

3. Metafora ca mijloc al potenţării impresiei

U n cercetător în domeniul psihologiei, ale cărui merite a u fost

adeseori r e m a r c a t e , Chr. R u t h s (Induktive Untersuchungen Uber
die Fundamentalgesetze der psychischer Phănomene, I, B d . Expe-
rimentaltintersuchungen iiber Musikphantome, 1898) a o b s e r v a t
e x i s t e n ţ a a două legi care domină desfăşurarea procesului sufle­
t e s c : legea substituţiei şi aceea a progresiunii. O stare sufletească
are t e n d i n ţ a să evoce o altă s t a r e înlocuitoare, î n t r ' u n fel oare­
care m a i intensivă decât cea d i n t â i . E x i s t e n ţ a acestor legi le-a

io
 s t u d i a t R u t h s cu prilejul aşa ziselor fantome muzicale, adică a
imaginilor care se trezesc în spiritul nostru la auzirea muzicii,
d a r nu n u m a i cu acest prilej. Miturile şi legendele a r fi şi ele,
d u p ă R u t h s , produsele unor s u b s t i t u ţ i i progresive. Imaginile
• visului a r a p ă r e a pe aceiaşi cale. Câteva observaţii personale
v e n e a u să confirme legea substituţiilor progresive. I n t r ' o zi
a u t o r u l se desparte de c i n e v a ; n o a p t e a el visează că a m u r i t şi
ia dispoziţii în vederea î n m o r m â n t ă r i i sale. Ideia morţii a p a r e
astfel în vis ca p r o d u s u l unei substituiri progresive a ideii des­
părţirii. O. Sterzinger (Das Steigerungsphănomen beim kunstle-
rischen Schaffen, în Zeitschrift filr Aesthetik und allgemeine
Kunstwissenschaft, X I I , 1917) a coroborat observaţiile lui R u t h s
cu acele ale altor a u t o r i care s'au oprit în faţa problemei visului,
ca d. p . I. Volkelt (Die Traumphantasie, 1875) şi K. A. Schemer
(Das Leben des Traumes, 1861). I n t r ' o zi i se r u p e lui Volket u n
n a s t u r e în două ; n o a p t e a el visează că nasturele s'a r u p t în m u l t e
bucăţele. Scherner povesteşte cazul unei d o a m n e care, speriin-
du-se de u n cerşetor găsit în faţa uşii ei, îl visează n o a p t e a
î n d r e p t â n d dinţi a m e n i n ţ ă t o r i către ea. Sterzinger însuşi pove­
steşte c u m , închiriind o cameră liniştită p e n t r u a p u t e a lucra,
descoperă în ea o uşă c o n d a m n a t ă şi care conducea către lo­
cuinţa a l t c u i v a : n o a p t e a el visează c u m încăperea închiriată
are trei uşi, dintre care u n a dădea î n t r ' o b u c ă t ă r i e sgomotoasă
alta î n t r ' o odaie în care cineva c â n t a la vioară, a treia î n t r ' u n
loc în care se găseau o m u l ţ i m e de canari închişi în colivii. In
cazurile t u t u r o r acestor visuri s'au p r o d u s deci substituţii p r o ­
gresive. R u t h s exprimase părerea că însăşi comparaţiile şi m e t a ­
forele vorbirii zilnice sau ale poeţilor s u n t t o t r e z u l t a t u l unor
s u b s t i t u ţ i i progresive. Scopul unei c o m p a r a ţ i i sau al unei metafore
ar fi să facă m a i clare, m a i comprehensibile, a n u m i t e lucruri sau
episoade : u n proces care izbuteşte prin înlocuirea acelor lucruri
sau episoade prin altele m a i clare, m a i p r e g n a n t e , decât cele
dintâi. Sensul progresiv al unei metafore a fost de altfel obser­
v a t încă din A n t i c h i t a t e . Quintilian afirmase că metafora (trans-
latio) t r e b u e să fie mai puternică decât expresia proprie pe
care o înlocueşte, plus vaiere eo quod expellit. Cercetarea se gă
sea ajunsă la aceste r e z u l t a t e , când Sterzinger a a v u t ideia să
întrebe pe doi poeţi, care au consimţit să se s u p u n ă e x p e r i m e n ­
tărilor sale, a s u p r a semnificaţiei estetice a imaginilor produse
chiar a t u n c i de ei, l ă m u r i n d astfel fenomenul p o t e n ţ ă r i i în a c t u l
creaţiei artistice. Totalizând declaraţiile o b ţ i n u t e , în condiţii
e x p e r i m e n t a l e destul de grele, Sterzinger a observat că p o t e n ­
ţ a r e a a p a r e fie ça mărire (Vergrosserung), i i e ca multiplicare
(Vervielfachung), fie ca întărire (Verstărkung). Poeţii a u d a t
unul sau a l t u l din aceste trei r ă s p u n s u r i , a t u n c i când au fost
î n t r e b a ţ i a s u p r a motivelor care i-au oprit în faţa vreuneia din
imaginile l o r ; în declaraţiile lor a r a t ă că a u voit să mărească,
să întărească sau să multiplice impresia de la care au p o r n i t .
Calea spinoasă a unor lucrări e x p e r i m e n t a l e cu poeţi observaţi
chiar în a c t u l creaţiei mi se pare însă inutilă. P r i n intuiţie sim­
p a t e t i c ă noi p u t e m să ne d ă m destul de bine seama care este
i n t e n ţ i a estetică a u n o r figuri poetice. Sterzinger însuşi recu­
noaşte i n t e n ţ i a p o t e n ţ ă r i i prin m ă r i r e , întărire sau multiplicare/
în vocabularul t r a d i ţ i o n a l sau în formulele consacrate ale poe-i
ziei din t o a t e timpurile, p r e c u m : pe veci, e mult, e foarte mult
de-atunci, niciodată (cp. nevermore al lui Ppë), mii de (cp. ver­
surile celebre ale lui Catul, care îi cere Lesbiei o mie de sărutări
şi încă b*"*lm#), apoi în preferinţa poeziei şi a basmului p e n t r u
s u p r a o m e n e s c , p e n t r u eroi, uriaşi şi pitici, p e n t r u formele ne­
obişnuite ale binelui şi ale răului, ale fericirii şi ale nenorocirii.
I n t e n ţ i a intensificatoare a poeziei este incontestabilă, p e n t r u
întregul ei domeniu şi p e n t r u mijloacele ei speciale. Ce t r e b u e să
înţelegem însă prin p o t e n ţ a r e a poetică în genere şi prin aceea obţi­
n u t ă în mod special prin m e t a f o r ă ? F r . K a i n z (Zur dichterischen
Sprachgestaltung, în Zeitschrift fur Aesthetik etc. X V I I I . Bd.
1924) este de părere că Sterzinger înţelege noţiunea p o t e n ţ ă r i i
î n t r ' u n chip oarecum m a t e r i a l ; c a n t i t a t i v . O precizare a n o ţ i ­
unii este deci n e c e s a r ă : « O r e p r e z e n t a r e , t e r m e n u l unei com­
p a r a ţ i i , o imagine p o t fi considerate ca progresive (observă
Kainz) a t u n c i când degajează u n efect s e n t i m e n t a l m a i p u t e r ­
nic decât expresiile pe care le înlocueşte ». D a c ă a r fi înţeles
noţiunea p o t e n ţ ă r i i în felul acesta, Sterzinger n ' a r fi ajuns
la concluzia că legea substituţiilor progresive prin metaforă
cunoaşte şi unele excepţii, ca în exemplul în care u n u l din poeţii
cercetaţi a declarat că în m e t a f o r a : Ihr Brief rauschte daher
in grossen schweren Schwingenschlăgen, a e z i t a t î n t r e acest din
u r m ă c u v â n t şi echivalentul Flilgelschlăgen, dar s'a h o t ă r î t
p e n t r u cel d i n t â i , deşi i s'a p ă r u t că are o p u t e r e e v o c a t o a r e
m a i mică. K a i n z observă însă, î m p o t r i v a lui Sterzinger, şi chiar
a subiectului său de e x p e r i m e n t a r e , că Flilgelschlăgen (bătăi
de a r i p ă ) , deşi m a i concret, m a i reprezentabil, este t o t u ş i m a i
s ă r a c , m a i b a n a l , decât Schwingenschlăgen ( b ă t ă i de a v â n t a r e ) ,
care este m a i solemn, m a i poetic, capabil să producă o a t m o ­
sferă s e n t i m e n t a l ă m a i p u t e r n i c ă . Subiectul lui Sterzinger s'a
h o t ă r î t deci î n t r ' u n sens progresiv.

In ce relaţie s t a u cele d o u ă funcţiuni estetice ale metaforei,

d i s c u t a t e p â n ă a c u m , funcţiunea sensibilizaţoare şi funcţiunea
intensificatoare? Când "citim în T . Arghezi (Icoane de lemn,
p . 175): In luna morţii mierlelor s'a văetat în salcâmii stăreţiei,
bătute cu alicele ploii, multă vreme o cucuvaie, —• metafora alicele
 ploii are o semnificaţie sensibilizatoare, ca una care ne mijlo­
ceşte reprezentare m a i vie a picăturilor de ploaie. Când însă
în acelaşi loc c i t i m : Am închis uşile şi am aprins lampa în mor­
mântul chiliei, a v e m impresia h o t ă r î t ă că metafora mormântul
chiliei este u n mod e x a g e r a t de a vorbi, ales de poet p e n t r u a
produce o impresie s e n t i m e n t a l ă mai puternică şi că, prin ur­
m a r e , sensul acestei exprimări metaforice este intensificator.
E x i s t ă deci posibilitatea de a distinge i n t e n ţ i a estetică a fie­
cărei metafore şi a o distribui uneia din cele două funcţiuni
observate p â n ă a c u m . Trebue t o t u ş i a d ă u g a t , că î n t r ' o a treia
categoric, i n t r ă acele metafore care au deopotrivă funcţiune
sensibilizatoare şi intensificatoare, în care sensibilizarea este
/ u n mijloc al intensificării. Cităm, ca exemplu, u r m ă t o r u l pasaj
din Arghezi, în care poetul ne descrie o seară b â n t u i t ă de
o ceaţă g r o a s ă : E o ceaţă de praf des, văzduhul închegat cu lapte
şi felinarele naa cdtă putere decât să conţie o electricitate covăsită
Am aşteptat în colţul unei străzi douăzeci de minute un vagon de
tramvai cu cai şi am apucat pe cel din urmă. Nu ştiu dacă puteam
răzbi cu piciorul, până dimineaţa, tunelurile de talc şi străzile
de funingine albă (op. cit., p . 135). E x a m i n â n d metaforele
acestei descripţii, este evident că văzduhul închegat cu lapte,
felinarele care conţin o electricitate covăsită, tunelurile de talc
şi străzile de funingine albă, s u n t metafore care urmăresc nu
n u m a i să ne a d u c ă mai viu în faţă aspectele respective, d a r în
acelaşi t i m p , o d a t ă cu exagerarea impresiilor, să d e t e r m i n e
un s e n t i m e n t m a i viu în legătură cu ele. U n t u n e l de talc şi o
s t r a d ă de funingine albă este nu n u m a i u n aspect m a i viu al
.închipuirii, dur în acelaşi t i m p u n spectacol straniu, oarecum înfri-
*\oşetor. Sensibilizareaşiintensificareafuzioneazămaceste metafore.

4. Funcţiunea unificatoare a metaforei

O altă funcţiune estetică a metaforei, observată şi ea uneori,
este aceea de a sublinia misterioasa u n i t a t e dintre feluritele d a t e
ale sensibilităţii noastre. Dincolo de deosebirile dintre ! lucruri
sesizăm astfel u n i t a t e a lor m a i profundă şi această descoperire,
care face din metaforă u n a d e v ă r a t i n s t r u m e n t de cunoaştere, ne
î n c â n t ă ca orice revelaţie a spiritului. Simboliştii francezi, mer­
gând pe căi deschise a l t ă d a t ă de mistici, au n u m i t metaforele
considerate în funcţiunea lor unificatoare corespondenţe şi B a u ­
delaire le-a consacrat acestora u n sonet, care alcù t u t şte un fel
de a r t ă poetică a întregului c u r e n t l i t e r a r :
La Nature est vin temple où de vivants piliers
Laissent .parfois sortir de confuses parole» ;
L'homme y passe à travers des ioièls de symboles
Qui l'observent avec tics regards familiers.
 Comme de longs échos qui de loin se confondent
Dans une ténébreuse et profonde unité,
Vaste comme la nuit et comme la clarté,
Les parfums, les couleurs et les sons se répondent.
Il est des parfums frais comme des chairs d'enfants,
Doux comme les hautbois, verts comme les prairies,
— Et d'autres, corrompus, riches et triomphants,

Ayant l'expansion des choses infinies,

Comme l'ambre, le musc, le benjoin et l'encens,
Qui chantent les transports de l'esprit et des sens.

D a c ă citim cu a t e n ţ i e Sonetul lui Baudelaire, o b s e r v ă m că

l
el vorbeşte despre două lucruri deosebite şi a n u m e ) de Simbo­
lismul n a t u r i i , adică de u n i t a t e a aspectelor ei cu u n plan mai
a d â n c , de o calitate morală deopotrivă cr a omului (L'homme y
passe à travers des forêts de symboles Qui l'observent avec des regards
familiers) şL2) de u n i t a t e a serzsţiiîor noastre, adică de aşa n u m i ­
tele sinesteziiŢLes parfums, les couleurs el les sons se répondent ) ,
pe care psihologii moderni le-au s t u d i a t în unele contribuţii de spe­
cialitate. Sunt, în a d e v ă r , numeroase afinităţile dintre i m p r e ­
siile n o a s t r e , pe care le scot la iveală zicerile metaforice ,âle
limbii comune sau ale poeţilor. D a c ă încercăm să i n t r o d u c e m o
ordine în e n o r m u l material care ne stă la dispoziţie, distingem
u r m ă t o a r e l e categorii ale unificării metaforice, pe care le v o m
ilustra cu câteva e x e m p l e : 1) unificarea unei impresii morale cu |
o impresie sensibilă, fie aceasta a) optică, a) formă (un cap
pătrat, un caracter rectilin) (3) dimensiune (o inteligenţă vastă,
profundă, înaltă, un suflet mic), y) coloare (ca a t u n c i când se
vorbeşte în mod general de coloarea unui j u r n a l sau a u n u i p a r t i d
p o l i t i c ; există u n întreg limbaj emblematic al colorilor b a z a t pe
unificări metaforice şi p o t r i v i t căruia invidia e figurată prin
verde, dragostea prin roşu, inocenţa prin alb, gelozia prin galben,
melancolia prin violet, etc.), b) acustică (un suflet melodiosj,
c) tactilă (purtarea cuiva e aspră; altcineva are maniere on­
ctuoase, sau caracter tare, proverbul vechi vorbea de dura lex),
d) g u s t a t i v ă (un s e n t i m e n t dulce, u n caracter acru, o decepţie
amară, o gLtmă sărată), e) olfactivă (o a m i n t i r e parfumată, mo­
r a v u r i pestilenţiale), f) t e r m i c ă (un om rece, u n suflet cald, o
discuţie aprinsă), y) musculară sau motrice (un spirit iute sau
lent), f) organică (o deprindere scârboasă, cineva e însetat de
d r e p t a t e , altul are o mare foame de ş t i i n ţ ă ) ; 2) unificarea unei
impresii sensibile cu altă impresie sensibilă, în infinitele c o m ­
binaţii dintre diversele date ale sensoriului (o formă p o a t e fi
melodioasă, u n c o n t u r e vag; ir. flou redă m a i bine asociaţia
sinestezică î n t r e optic şi t a c t i c ; o coloare e dulce, caldă s a u
rece, u n desen e ferm, se vorbeşte despre u n roz leşinat; o voce
este clară sau întunecată, ea m a i p o a t e fi aspră, dulce sau caldă;
se m a i spune că o stofă este dulce la pipăit, e t c . etc.).
Dacă din domeniul zicerilor c o m u n e , t r e c e m la acele găsite
de poeţi, metaforele în funcţionarea lor unificatoare ne a p a r
de asemeni în n u m ă r nelimitat. D u b l â n d u - ş i teoria prin p r a c ­
tica sa poetică, Baudelaire scrie în « T o u t entière », evocând pe
iubita lui : O métamorphose mystique / De tous mes sens fondus
en un j Son haleine fait la musique \ Comme sa voix fait le par-
fuml R. de Rtneville (L'expérience poétique, 1938) a spicuit în
R i m b a u d mai multe sinestezii, ca a t u n c i când în « Enfance »,
poetul notează : A la lisière de la forêt •— Les fleurs de rêve tintent,
éclatent, éclairent sau când observă în « Villes » I, Des vêtements
et des oripeaux éclatants comme... la lumière des cimes, p e n t r u
a nu mai vorbi de acea flacăre j u c ă u ş ă care poetului i se pare
ca o d e t u n ă t u r ă de a r m ă r ă s u n â n d d u p ă v e c e r n i i . . . un feu follet
blême / Comme un coup de fusil après les vêpres (« J e u n e ménage »).
T o t lui R i m b a u d i se datoreşte t e x t u l clasic al sinesteziilor acu-
stic-optice, în Sonetul « V o y e l l e s » : A noir, E blanc, I rouge, U
vert, O bleu. U n analist foarte aplicat, s u s ţ i n u t de o p u t e r n i c ă
intuiţie poetică, g e r m a n u l E r n s t J ù n g e r , ne-a d a t în Lob der
Yokalen (din v o l u m u l Blatter und Steine, 1942) o analiză a v o ­
calelor în funcţiunea lor evocatoare. D a c ă observaţiile lui E-
J u n g e r nu p o t fi considerate ca nişte sigure cuceriri ale ştiinţei,
ele nu s u n t mai p u ţ i n i n t e r e s a n t e ca exemple de metafore u n i ­
ficatoare a unei impresii sensibile cu una morală sau a două i m ­
presii sensibile în asociaţii sinestezice. In această din u r m ă pri­
v i n ţ ă , va fi i n t e r e s a n t de u r m ă r i t î n t r u cât sinesteziile lui J u n ­
ger coincid cu acele ale lui R i m b a u d . I a t ă analiza poetică a v o ­
calei A, considerată mai întâi ca u n simbol m o r a l : «A, care ocupă
« a p r o a p e în t o a t e alfabetele p r i m u l loc, t r e b u e privit ca regele
« n e c o n t e s t a t al t u t u r o r vocalelor. Chiar acolo u n d e nu-1 î n t r e -
« b u i n ţ ă m decât ca simplu semn, el semnifică primordialul şi
« p r e p o n d e r e n t u l . In Apocalipsul lui l o a n , vocala A este d a t ă
« d r e p t simbol al primordialului şi a - t o a t e - c u p r i n z ă t o r u l u i » (alu-
« zie la cuvintele D o m n u l u i în Apocalips, 1, 8 : Eu sunt Alfa şi
« Omega) « şi, în logică, egalizat cu sine însuşi, semnifică princi-
« piui i d e n t i t ă ţ i i (A = A)... Iacob Grimm laudă pe A ca pe
« p r i m a şi cea m a i nobilă vocală, care în acelaşi t i m p a r fi m a m a
« t u t u r o r sunetelor. Această din u r m ă comparaţie (adaugă J i i n -
« ger) nu mi se pare însă fericit aleasă. A este mai de grabă sune-
« t u l p a t e r n , supremul şi regescul semn al puterii p ă r i n t e ş t i . In
« el r ă s u n ă în acelaşi t i m p înălţimea şi v a s t i t a t e a cuprinzătoare
« a vieţii şi a puterii. Această dublă dimensiune a p a r e cu s t r ă -
« lucire în c u v â n t u l germanic Aar, căruia îi corespunde în lumea
« m a t e r n ă silaba Ur, capabilă să trezească în noi reprezentarea
 « adâncimii obscure şi a originii şi care face p a r t e din cuvintele
« e x p r i m â n d mai bine spiritul g e r m a n i c al limbii ». Cât despre
sinesteziile lui A, J u n g e r n o t e a z ă : « Coloarea, pe care a r t r e b u i
s'o alegem p e n t r u A, a r t r e b u i să fie p u r p u r a . . . ». E s t e izbi­
t o a r e în acest p u n c t incoincidenţa simbolizărilor şi sinesteziilor
lui J û n g e r cu acele ale lui R i m b a u d , care scrie: A, noir corset
velu de mouches éclatantes / Qui bombillent autour des puanteurs
cruelles / Golfe d'ombre... La fel se î n t â m p l ă cu O, la R i m b a u d ,
O bleu... silence traversés des Mondes et des Anges, în t i m p ce la
J û n g e r O este sunetul aristocraţiei... printre colori i se subor­
donează galbenul şi, printre metale, aurul. A s e m ă n ă t o a r e p â n ă la u n
p u n c t s u n t sinesteziile lui E ; la R i m b a u d : E blanc... candeur
des vapeurs et des tentes, j Lance des glaciers fiers, rois blancs, fris­
sons d'ombelle, la J û n g e r : Cu E se coordonează întinderea şesului.
Cele două domenii, care se întâlnesc şi se întretaie în acest sunet
sunt acel al golului şi al sublimului. Cu E se potriveşte coloarea albă;
cuvinte precum Meer, Schnee, See şi Seele posedă o strălucire
radioasă. Apropieri se p o t face şi între sinesteziile lui I, dar aici
p r e c e d e n t u l Iui R i m b a u d , pare să nu fi fost fără înrâurire : I este
p e n t r u J û n g e r s u n e t u l vieţii (cp. fr. vivre) şi coloarea lui a r fi
roşul închis, ca acela care se vede pe mesele măcelarilor, î n c â t
— a d a u g ă J û n g e r — R i m b a u d avea d r e p t a t e când îl c o m p a r a
cu o v ă r s a r e de s â n g e : I pourpres, sang craché... Unele î n r â u ­
riri ni se p a r a se descifra şi în i n t e r p r e t a r e a pe care J û n g e r o con­
sacră vocalei U, în care s'ar întruni tainele reproducerii şi ale
morţii... Domeniul său cuprinde temeliile lumii minerale şi mari­
time. T o n u l său coloristic ar fi î n t u n e c a t şi liniştit. Cp. deci la
R i m b a u d : U vert... vibrements divins des mers virides. Gradul
de convergenţă al metaforelor sinestezice ţ e s u t e în j u r u l voca­
lelor poate fi controlat şi p r i n t r ' u n a l t d o c u m e n t , p u ţ i n cunos­
c u t u l sonet Sonuri şi colori al lui Mircea D e m e t r i a d e (în « R o ­
m â n u l », Decemvrie 1906, reprodus în N . Davidescu, « D i n p o e ­
zia n o a s t r ă p a r n a s i a n ă . Antologie critică » 1943), care deşi inspi­
r a t de R i m b a u d , nu aduce mai p u ţ i n răsfrângeri din implica­
ţiile proprii limbii n o a s t r e :

Alb A ; E gri ; I roşu, un cer de asfinţire,

Albastru O, imensul în lacuri oglindit,
U, mugetul furtunii şi-al crimei colţ vădit,
Alcovul criptei negre, lugubră prohodire.
A, rază săgetată de astru 'n răsărire
Când zorile în boabe de rouă s'au topit
Căzând pe flori, pe iarbă, pe lanu 'ngălbenit;
A, verbul peste ape născând eterna fire.
E, gândul meu de sceptic, simbol saturnian,
7, sânge şi incendii, făşn învăpăiate,
Pin trâmbiţe vestind-o vinla libertate,
 0, freamătul de coarde, un mit din Ossian,
Ciocniri de pietre scumpe, murmur eolia'n
Pe harpele albastre de îngeri înstrunate.

Nu n u m a i Mircea D e m e t r i a d e , d a r şi alţi poeţi r o m â n i care a u

s t a t sub influenţe simboliste, a u cunoscut metafora în ambele
ei funcţiuni unificatoare, Aşa Macedonski, cu versurile lui din
« E p o d a de Aur».* Dar sânge ce curge din nori I înaltă fanfare de
goarne. Delà Macedonski, tehnica sinesteziilor a fost uneori fo­
losită de poeţii noştri, d a r acel care a dus-o p â n ă la un m a r e
g r a d de v i r t u o z i t a t e a fost Ai. Philippide, în al cărui v o l u m Aur
sterp, 1922, p u t e m spicui u n mare n u m ă r de exemple, p r e c u m
leagănul albastru al tăcerii,.. . tremurătoarea rază albăstrie j Me­
lodios s'aşterne pe covor j Ca un fior, fior albastru, unite melodii
de lună, muzica surâsurilor lunei, somnul mătăsos al lunei pline,
plânsul auriu al unei stele, miresme moi, picături albastre de tă­
cere, goarna luminii, un vânăt vânt de spaimă, etc.
O p r o b l e m ă dintre cele rnai pasionante este aceea relativă
la temeiul şi necesitatea unificărilor metaforice. Ch. Baudelaire
care, m e r g â n d pe căi p r a c t i c a t e m a i înainte de unii r o m a n t i c i ,
de u n E . T. A. Hoffmann sau un Gerard de Nerval (aşa c u m a
dovedit-o J e a n P o m m i e r , în La Misiique de Baudelaire, 1932)
a c o n t r i b u i t a t â t de m u l t la r ă s p â n d i r e a tipului unificator al m e ­
taforei, scrie în articolul pe care i-1 consacră lui V. Hugo (1Ş61),
în L'art romantique, p . 3 0 5 : « L a poeţii cei m a i b u n i nu există
metaforă, comparaţie sau e p i t e t care să nu fie produsul unei
a d a p t ă r i m a t e m a t i c exacte în împrejurările actuale, p e n t r u c ă
aceste c o m p a r a ţ i i , metafore şi epitete s u n t culese din fondul
neistovit al universalei analogii ». Baudelaire credea deci în p o ­
trivirea matematică dintre termenii î n t r u n i ţ i în interiorul m e t a ­
forei unificatoare. Metaforele unificatoare ar avea deci u n t e m e i
necesar. Ele nu pot fi altfel decât s u n t , p e n t r u c ă se întemeiază
pe o afinitate certă dintre lucruri, pe analogia lor irefragabiîă.
D a r dacă metaforele unificatoare s u n t necesare, ele s u n t şi u n i ­
versale, adică ele se i m p u n oricărui spirit. In a d e v ă r , a t u n c i când
î n t â m p i n în Philippide metafora leagănul albastru al tăcerii,
îmi dau seama că asociaţia aceasta de cuvinte nu este o simplă
construcţie autistică, adică una al cărei înţeles poate fi realizat
n u m a i de poet ; metafora a m i n t i t ă se i m p u n e oricui şi, fiind u n i ­
versală, p u t e m spune că este şi necesară. D a r oare metaforele
sinestezice ale vocalelor în sonetul lui R i m b a u d posedă în ace­
laşi fel o necesitate c o n s t r â n g ă t o a r e ? A m v ă z u t că sinesteziile-
vocalelor s u n t în p a r t e altele p e n t r u E . J u n g e r şi Mircea D e m e ­
t r i a d e . î m p r e j u r a r e a aceasta n ' a r avea de altfel a t â t a î n s e m n ă ­
t a t e , p e n t r u c ă deosebirea p o a t e proveni din aceea că metaforele
care se d a u d r e p t sinestezii, s u n t de fapt asociaţii consecutive.
Aşa a v e m impresia că se î n t â m p l ă cu falsa sinestezie a lui E în
sonetul lui Mircea D e m e t r i a d e : E gri... E, gândul meu de scep­
tic, simbol saturnian. Dacă D e m e t r i a d e face din E un simbol
al îndoielii (gri), lucrul poate proveni din aceia că poetul 1-a in­
t e r p r e t a t sub sugestia interjecţiei interogative r o m â n e ş t i Ei?,
d â n d astfel o asociaţie consecutivă d r e p t u n a s i m u l t a n ă . De
altfel, chiar dacă n u m a i unele dintre sinestezii sau din celelalte
metafore unificatoare se i m p u n cu necesitate, t o t este necesar să ne
î n t r e b ă m care poate fi temeiul lor obiectiv. Multe ipoteze s'au emis
în această privinţă, încă din epocele vechi ale cugetării. Vom înfă­
ţişa pe unele din acestea în legătura cu câteva din tipurile metaforei.
Baudelaire se adresează iubitei Iui în «Causerie», s p u n â n -
d u - i : Vous êtes un beau ciel d'automne, claire et rose. Metafora
cosmologică p e n t r u frumuseţea femeii apare şi în altă poezie a
lui Baudelaire, în. «Ciel b r o u i l l é » : Tu ressembles parfois à ces
beaux horizonts j Qu'allument les soleils des brumeuses saisons...
Paralelizarea chipului omenesc cu aspectele naturii apare şi la
T. Arghezi, u n p o e t de a t â t e a ori redevabil viziunilor baudelai-
riene : Obrajii tăi mi-s dragi j Cu ochii lor ca lacul / In care se
oglindesc / Azurul şi copacul'(Creion). S'ar p u t e a c o m p a r a m e t a ­
fora cosmologică cu acele a r m o n i i proprii unora dintre pânzele
Renaşterii, în care u n chip omenesc este p i c t a t pe un fond de v a s t e
peisaje, consunând cu el î n t r ' u n chip misterios. J . P o m m i e r
semnalează a u t o c o m e n t a r u l metaforelor cosmologice în Petits
poèmes en prose, u n d e Baudelaire a t r i b u e u n u i i n s t i n c t mistic
înclinaţia poetului de a-şi situa iubita î n t r ' u n peisaj a s e m ă n ă t o r
cu ea, astfel î n c â t femeia să-şi găsească « d r e p t oglindă pro­
pria ei corespondenţă ». P o m m i e r crede a p u t e a desluşi p e n t r u
această orientare unele izvoare în misticul suedez Swedenborg
(1688—1772), p e n t r u care cerul era un mare om de o frumuseţe
perfectă. Izvoarele mistice ale metaforeior cosmologice p o t fi
însă c ă u t a t e m u l t mai d e p a r t e . Ideea universului întreg ca un
imens organism frumos o găsim în Timaeus al lui P l a t o n . T o t
aci aflăm şi ideea subsecventă că fiinţa perfectă a universului
cuprinde în sine t o a t e celelalte fiinţe, care, prin n a t u r a lor, s u n t
a s e m ă n ă t o a r e universului. « D u m n e z e u , explică T i m a e u s (30 d),
h o t ă r î n d să formeze L u m e a c â t mai a s e m ă n ă t o a r e cu cea mai
frumoasă din fiinţele inteligibile şi cu o Fiinţă desăvârşită î n t r u
t o t u l , a făcut din lume o F i i n ţ ă vie unică, vizibilă, cuprinzând
în sine t o a t e fiinţele vii care, prin n a t u r a lor însăşi, s u n t deopo­
t r i v ă cu Universul ». Ideia r a p o r t u l u i de analogie dintre fiinţele
vii şi univers şi, mai cu s e a m ă , dintre om şi t o t a l i t a t e a lumii,
adică dintre microcosm şi macrocosm, a a p ă r u t de altfel şi în
lunga t r a d i ţ i e aristotelico-stoică, de u n d e ea s'a t r a n s m i s R e n a ­
şterii. P e n t r u mulţi din gânditorii acestei epoce, omul a p a r ţ i n e
 prin corpul său lumii materiale, ale cărui elemente el le conţine
în formă condensată ; ca fiinţă inteligibilă el este apoi de ori­
gine siderală şi, prin sufletul său, el este o scânteie divină, o
p a r t e din principiul s u p r e m al vieţii. Conţinând în sine t o a t e
planurile universului, el are p u t i n ţ a să-1 răsfrângă în întregime.
D i n numeroasele t e x t e care a r p u t e a fi spicuite în Cusanus, Cam-
panella sau Paracelsus, p e n t r u a ilustra chipul în care R e n a ş t e ­
rea îşi reprezenta r a p o r t u l dintre microcosm şi macrocosm, r e p r o ­
d u c e m pe u n u l din cele m a i răspicate : « H u m a n a vero n a t u r a ,
scrie Cusanus, De docta ignorantia I I I , est ilia, q u a e e s t supra
omnia Dei opera elevata e t p a u l o m i n u s Angelis m i n o r a t a
intellectualem e t sensibilem n a t u r a m complicans ac universa
i n t r a se constringens, u t microcosmos a u t pareus m u n d u s a ve-
teribus rationabiliter v o c i t e t u r » ( N a t u r a u m a n ă este în a d e v ă r
aceea care a fost aşezată d e a s u p r a t u t u r o r operelor lui D u m n e ­
zeu şi p u ţ i n d e d e s u b t u l îngerilor, ea cuprinde în sine n a t u r a
intelectuală şi pe cea sensibilă şi concentrează întregul u n i v e r s :
ea este un microcosm sau o lume mică, d u p ă c u m era n u m i t ă
în chip r a ţ i o n a l d e . c ă t r e cei vechi). Analogia dintre microcosm
şi macrocosm a r fi temeiul metaforelor cosmologice, adică al
acelora care unifică u n aspect u m a n cu u n u l cosmic. E s t e o i p o ­
teză mistică, în faţa căreia poeţii s'au oprit uneori.
A l ă t u r i de metafora cosmologică, există metafora personifi-
. c a t o a r e , prin care a p a r e n ţ a u m a n ă nu m a i este extinsă p â n ă la
dimensiuni cosmice, ci înfăţişările cosmice s u n t interiorizate,
făcute deopotrivă cu omul. O u n i t a t e este sezisată şi de d a t a
aceasta şi a n u m e aceea dintre aspectele n a t u r i i şi v i a ţ a interioară
a omului. Ce r a p o r t u r i dintre lucruri asigură oare a d e v ă r u l unei
metafore personificatoare, ca d. p . aceasta pe care o spicuim în
L. B l a g a : Un vânt de seară / aprins sărută cerul la apus? S ă r u t u l
aprins pe care v â n t u l de seară îl dă cerului crepuscular este o
metaforă care ne p e r m i t e să c u p r i n d e m î n t r ' u n u l din aspectele
n a t u r i i o v i a ţ ă interioară deopotrivă cu a n o a s t r ă . In metafo­
rele personificatoare ni se revelă o expresie a n a t u r i i , la fel cu
aceea a chipului omenesc. Cum este oare lucrul posibil şi, m a i
cu seamă, c u m s i m ţ i m că personificarea este a d e v ă r a t ă ? S'a
spus că expresia unei figuri omeneşti sau a u n u i peisaj ni se
i m p u n e , p e n t r u c ă ea evocă, prin asociaţie de idei sau prin i m i ­
t a ţ i e , unele c o n ţ i n u t u r i sufleteşti, pe care apoi le a t r i b u i m a s ­
pectului care ni le-a sugerat. « Expresia » a r fi aşa d a r r e z u l t a ­
t u l proiectării simpatetice a unor stări personale în obiectul
care le-a p r o v o c a t . P e n t r u ca o « expresie » să a p a r ă a r fi necesar
ocolul prin conştiinţa de sine a individului care o i n t u e ş t e . Teo­
reticienii simpatiei estetice a u desvoltat în forme felurite această
explicaţie. Cât de insuficientă r ă m â n e însă ea, ne a p a r e limpede
dacă ne g â n d i m că nu orice a s p e c t exterior poate sugera orice
c o n ţ i n u t sufletesc; ci fiecare a s p e c t n u p o a t e trezi în sufletul
nostru decât a n u m i t e c o n ţ i n u t u r i , a căror posibilitate esté d a t ă
în s t r u c t u r a obiectivă a aspectului exterior. D a c ă este a d e v ă r a t ,
d u p ă c u m ne asigură teoreticienii simpatiei estetice, că proiec­
t ă m în obiect propriile n o a s t r e s t ă r i , că îl însufleţim prin p r o ­
pria n o a s t r ă v i a ţ ă interioară, nu este m a i p u ţ i n a d e v ă r a t că
noi nu p u t e m r e v ă r s a în obiect d e c â t ceea ce el poate conţine
şi n u m a i ceea ce, prin felul său de a fi, a p u t u t trezi în noi. Mai
logică este aşa d a r ipoteza mistic-metafizică a r a p o r t u l u i dintre
microcosm şi macrocosm, ă''omului ca a b r e v i ă t t i r ă a universului,
c o n ţ i n â n d în sine t o a t e elementele prin care el se înrudeşte cu
întregul lumii şi care îl fac a p t de a o înţelege pe aceasta. Meta-'\
fora a r fi i n s t r u m e n t u l de cunoaştere prin care a j u n g e m a pri- \
cepe u n i t a t e a omului cu lumea şi acela care ne p e r m i t e să sur- \
p r i n d e m în lume o v i a ţ ă deopotrivă cu a omului.
Metaforele sinestezice de t i p u l acelora preconizate de Bai:-^
delaire p a r a autoriza o a l t ă ipoteză metafizică. Dacă există o
« corespondenţă » între sunete, colori, p a r f u m u r i , etc. lucrul se
d a t o r e ş t e p o a t e faptului că t o a t e aceste calităţi sensibile s u n t
în r e a l i t a t e şi în mod originar u n i t a r e , v a r i e t a t e a lor fiind un
efect d e r i v a t şi ulterior. Misticii a u s u s ţ i n u t uneori aceasta,
aşa d. p . H . de Balzac, care, sub influenţe swédenborgiene, n o ­
t e a z ă la sfârşitul povestirii sale Louis Lambert, aceste cugetări
a t r i b u i t e eroului său : « L ' U n i t é a été le p o i n t de d é p a r t de t o u t
ce qui fut p r o d u i t ; il en est résulté des Composés, mais la fin
doit être identique a u c o m m e n c e m e n t ». Şi m a i d e p a r t e : « L ' U n i ­
vers est donc la v a r i é t é d a n s l ' U n i t é . Le M o u v e m e n t est le
moyen, le N o m b r e est le r é s u l t a t . La fin est le r e t o u r de toutes
choses à l'unité, qui est Dieu ». Metafora făcându-ne să simţim
afinitatea lucrurilor şi aceea a aspectelor sensibile, coboară oare
sub v a r i e t a t e a lor a p a r e n t ă , în u n i t a t e a lor profundă şi originară ?
Ipoteza mistică a u n i t ă ţ i i universale ne-ar face s'd credem. In
t o t cazul, ipoteza aceasta este p r i n t r e puţinele care p o t fi p r o ­
puse p e n t r u a explica u n a din virtuţile unificatoare ale metaforei.
Istoria m a i n o u ă a doctrinelor estetice a î n c e r c a t să elimine ve­
chile ipoteze mistice care explicau unificările metaforice prin afini­
t ă ţ i reale dintre lucruri. Astfel, o a u t o a r e care şi-a câştigat m e ­
rite în aplicarea p u n c t u l u i de vedere psihologic în problemele
estetice, E . L a n d m a n n - K a l i s c h e r , liber kiinstlerische Wahrheit
(Zeitschrift f. Aesth., I, 1906) scrie: « N u t r e b u e să conchidem,
aşa c u m a u făcut-o de a t â t e a ori romanticii, pornind delà exi­
s t e n ţ a unor conexiuni proprii a r t e i , p e n t r u a ajunge la aceea a
unor conexiuni dintre lucruri. I n t i m p ce B e r n h a r d i găsea în
metaforă o expresie a faptului că o legătură ascunsă a r uni lu*
mea sensibilă şi spirituală, despărţirea dintre acestea fiind nu­
m a i a p a r e n t ă , noi t r e b u e să ne m u l ţ u m i m , dacă este vorba să
valorificăm diferitele c o n ţ i n u t u r i resimţite în a r t ă ca a d e v ă r a t e ,
a vedea în metaforă o simplă expresie linguistică p e n t r u echi­
v a l e n ţ a psihică a reprezentărilor c o m p a r a t e ». E c h i v a l e n ţ a psi­
hică a r consta din faptul că reprezentările î n t r u n i t e în interio­
rul unei c o m p a r a ţ i i sau metafore degajează s e n t i m e n t e ase­
m ă n ă t o a r e d u p ă felul sau i n t e n s i t a t e a lor. J u s t e ţ e a acestor
c o n s t a t ă r i poate fi mai bine pusă în lumină, crede E. L a n d m a n n -
Kalischer, dacă ne oprim în faţa acelor comparaţii sau m e t a ­
fore pe care nu le resimţim a d e v ă r a t e . D a c ă unele metafore sau
c o m p a r a ţ i i ni se p a r false sau exagerate, lucrul ar proveni din
aceea că termenii î n t r u n i ţ i î n l ă u n t r u l lor n ' a r degaja acelaşi fel
de s e n t i m e n t e . A u t c a r r a citată spicurşte I T deva această m e t a ­
foră, p o t r i v i t căreia Schiller la auzul unei violine se simţi împie­
trit: metafora i se pare autoarei falsă, deoarece echivalentele
sentimentale ale cântecului violinei şi al împietrirei p a r nease­
m ă n ă t o a r e , a t â t d u p ă felul cât şi după i n t e n s i t a t e a lor. T r e b u e
să s p u n e m că explicaţia d-nei E. L a n d m a n n - K a l i s c h c r nu ni se
pare de loc satisfăcătoare. Căci dacă sentimentele pe care le de­
gajează aparenţele sensibile conexate în construcţia metaforică
s u n t sau nu a s e m ă n ă t o a r e , î m p r e j u r a r e a provine fără îndoială
din faptul că aceste aspecte sensibile s u n t î n t r ' u n fel sau a l t u l
ele însăşi a s e m ă n ă t o a r e sau nu. P r e t i n s a explicaţie psihologică
a m i n t i t ă aci, n ' a r izbuti astfel decât să a m â n e soluţia problemei
propuse, cercetătorul t r e b u i n d să afle în ce consistă a s e m ă n a r e a
obiectivă, reală, a aspectelor care au degajat sentimente a s e m ă ­
n ă t o a r e . Când, de pildă, consider metafora miresmele crinului
strigară zadarnic (I. Vinea). nu este de loc î n d e s t u l ă t o r să s p u n
că impresia de a d e v ă r care însoţeşte această metaforă provine din
faptul că miresmele crinului şi sensaţia acustică creată prin v e r b u l
strigară descătuşează aceeaşi emoţie v e h e m e n t ă , deoarece r ă m â n e
încă necesar a afla motivele obiective, date în n a t u r a însăşi a lucru­
rilor, p e n t r u care cele două aspecte provoacă acelaşi fel de emoţie.

O cucerire mai veche a psihologiei se i m p u n e în acest m o ­

m e n t al r a ţ i o n a m e n t u l u i nostru, p e n t r u a încerca să dea un a l t
r ă s p u n s întrebării pe care ne-am propus-o. Este aşa zisa lege
a specificităţii simţurilor, observată de fisiologul J o h a n n e s
Millier încă din veacul t r e c u t şi p o t r i v i t căreia nervii sensitivi
r ă s p u n d cu acelaşi fel de sensaţii, oricare a r fi n a t u r a agentului
care i-ar acţiona. Aşa, d. p . sensaţia de lumină produsă de obi­
cei sub acţiunea undelor eterice, poate fi d e t e r m i n a t ă şi de o
lovitură mecanică sau de un c u r e n t electric descătuşat a s u p r a
retinei. Uneori cauze interne, p r e c u m acele d a t o r i t e unor influenţe
chimice rezultând din introducerea a n u m i t o r s u b s t a n ţ e în sânge
sau i r i t a ţ i a c a u z a t ă de o congestie a ţesuturilor, p o t şi ele deter­
mina sensaţia l u m i n o a s ă . Curentul electric lucrând a s u p r a ner­
vilor t a c t u l u i auzului şi gustului poate provoca şi sensaţia de
tact, acustică sau g u s t a t i v ă . Descoperirea lui J o h a n n e s Mûller
a făcut m a r e vâlvă la v r e m e a ei şi filosofii neokantieni (de pildă
Lange în Geschichte des Materialismus) au citat-o ca pe o con­
firmare a K a n t i s m u i u i , venită din p a r t e a ştiinţelor experimentale.
Căci dacă fenomenul specificităţii simţurilor este bine o b s e r v a t ,
a t u n c i rezultă că noi mu c u n o a ş t e m lucrurile însăşi, ci n u m a i
chipul în care le răsfrânge organizaţia noastră psiho-fizică. P e
de altă p a r t e , dacă p u t e m subscrie observaţiile lui J o h a n n e s
Mûller, fenomenul metaforei devine şi el î n d a t ă explicabil, iden­
t i t a t e a impresiilor unificate de metaforă fiind u n r e z u l t a t al
posibilităţii diferitelor s i m ţ u r i de a fi a c ţ i o n a t e prin acelaşi a g e n t
exterior sau a u n o r agenţi deosebiţi de a lucra a s u p r a aceluiaşi
s i m ţ . A m p u t e a oare spune că miresmele crinului strigară este o
metaforă posibilă fie p e n t r u m o t i v u l că efluviile crinilor a r putea
lucra deopotrivă a s u p r a simţului olfactiv ca şi a s u p r a aceluia
acustic, fie că miresmele şi strigătul a r p u t e a lucra deopotrivă
a s u p r a simţului olfactiv sau a c u s t i c ? Specificitatea simţurilor
a r aduce a t u n c i deslegarea enigmei metaforei. Un psiholog fran­
cez care a confruntat, î n t r ' o epocă mai recentă, vechile teorii
ale lui Millier cu câştigurile m a i noi ale fisiologiei, P . B o u r d o n
(în Les Sensations, capitolul din Traité de Psychologie, I, 1923,
al L.i G. D u m a s ) a a r ă t a t însă că fenomenul specificităţii sim­
ţurilor nu este categoric verificabil decât în ce priveşte simţul
văzului, capabil a fi adus să r ă s p u n d ă prin sensaţii de l u m i n ă
chiar a t u n c i când este a c ţ i o n a t de alţi e x c i t a n ţ i decât aceia care
îl impresionează de obicei. P e de altă p a r t e , nu este de loc a d e ­
v ă r a t că orice e x c i t a n t poate lucra a s u p r a oricărui simţ. Aşa de
pildă lumina nu lucrează a s u p r a t a c t u l u i (deşi, d u p ă c u m a m
v ă z u t , u n poet a p u t u t construi m e t a f o r a : somnul mătăsos al
lunei pline). In fine, dacă este a d e v ă r a t că electricitatea excită
t o a t e simţurile, lucrul se datoreşte poate faptului că a n u m i t e
s u b s t a n ţ e , puse în l i b e r t a t e prin electroliză, influenţează a p a ­
ratele sensoriale, şi nu a c ţ i u n e a directă a curentului electric.
Observaţiile m a i noi ale fisiologiei limitează deci legea specifi­
cităţii simţurilor şi, o d a t ă cu aceasta, valoarea ei p e n t r u expli­
carea metaforelor. P ă r e r e a noastră este că încercările psiholo­
giei de a l ă m u r i misterul metaforic au a v u t mai de g r a b ă rolul
negativ de a scoate în e v i d e n ţ ă faptul că metaforele n ' a r fi posi­
bile dacă î n t r e diferitele aspecte ale universului n ' a r exista ase- *
m ă n ă r i reale, afinităţi şi înrudiri pe care este t o c m a i rolul m e t a ­
forelor de a le p u n e în lumină, ca u n u l din cele mai fine i n s t r u ­
m e n t e de cunoaştere ale spiritului omenesc. TUDOR VIANU
 CIVILIZAŢIA ENGLEZĂ
INTERPRETATĂ DE DL. I. BOTEZ
I. Botez: 'Aspecte din civilizaţia engleză, ediţia a V-a, ed. Universul,
1945, p. 336, lei 1000.

Chiar în vremurile în care curiozitatea faţă de civilizaţia

Naţiunilor-Unite nu era a t â t de intensă ca astăzi şi când marile
mase delà noi ştiau m a i m u l t despre civilizaţia franceză şi cea
g e r m a n ă şi cunoşteau câte ceva din romanele ruseşti şi din ideo­
logia politică şi socială a Rusiei — o m â n ă de intelectuali r o ­
m â n i cu m e n t a l i t a t e a d e v ă r a t universalistă şi dornici de p r o ­
gres, prin cunoaştere şi a d a p t a r e , a u a d â n c i t fenomenele culturale
sau realizările şi perspectivele sociale din m a r i ţ ă r i c a : Rusia
Sovietică, Marea Britanie şi Statele-Unite ale Americii. P r i n t r e
aceştia, rol de pionier a a v u t profesorul delà Universitatea din
Iaşi, economistul şi colaboratorul Vieţii Româneşti, d. I. Botez.
Cartea sa Aspecte din civilizaţia engleză a a p ă r u t în p r i m ă ediţie,
în 1912 la Iaşi, u n d e t o t d e a u n a a e x i s t a t o t r a d i ţ i e favorabilă
cunoaşterii universaliste şi situării n o a s t r e pe plan mondial.
A m recitit recent această c a r t e , ajunsă a c u m la a cincea
ediţie şi deşi modificările din ediţiile ulterioare şi adaosul din
u l t i m a ediţie (un capitol inedit despre democraţia engleză) s u n t
r e l a t i v restrânse faţă de s t r u c t u r a iniţială a cărţii şi faţă de docu­
m e n t a r e a ei — lucrarea r ă m â n e mereu valabilă şi excepţional de
i n t e r e s a n t ă . D o c u m e n t a ţ i a cărţii — care cuprinde largi capitole
despre educaţia engleză, religiozitate, individualism, libertăţile ce­
t ă ţ e n e ş t i şi instituţiile publice, caracteristicile naţionale din limbă
şi l i t e r a t u r ă , studii shakespeariene, u n studiu despre democraţie,
relaţiuni literare între Anglia şi continent, e t c . a r ă m a s la lucră­
rile şi referinţele din preajma anului 1910. In ciuda acestui deca­
laj de t i m p , izvoarele şi observaţiile a u t o r u l u i s u n t a t â t de s u b ­
s t a n ţ i a l e , lucrările î n t r e b u i n ţ a t e a t â t de fundamentale î n c â t
nimic nu pare p e r i m a t sau depăşit. Desigur, o c a r t e despre Sta­
tele-Unite, u n d e nu n u m a i v i a ţ a socială, d a r p â n ă şi limba
se îmbogăţeşte delà a n la a n , cu t o t felul de c u v i n t e de a r g o t
sau create de literaţi, se învecheşte m u l t m a i repede d e c â t u n a
 CIVILIZAŢIA ENGLEZĂ INTERPRETATĂ DE DL. I. BOTEZ 159

despre Anglia şi t r e b u e mereu a d u s ă la zi, cu informaţiile şi o b ­

servaţiile. Şi în Anglia v i a ţ a socială, economică şi politică a
cunoscut şi cunoaşte f u n d a m e n t a l e schimbări, d a r despre aceste
aspecte mai variabile d. I. B o t e z se ocupă m a i p u ţ i n în lucrarea
sa decât de a n u m i t e principii, concepţii şi instituţii tipic engleze,
în care t r a d i ţ i a şi m e n t a l i t a t e a poporului s u n t a t â t de tipic şi
de trainic închegate î n c â t schimbările p a r neînsemnate şi, în
orice caz, nu modifică fondul real.
N ' a v e m decât să cercetăm primele trei capitole legate de
problema educaţiei şi v o m înţelege a c t u a l i t a t e a p e r m a n e n t ă
a cărţii. Şi astăzi, ca şi a c u m treizeci şi cinci de ani, ca şi a c u m
sute de ani, Englezii promovează şi au p r o m o v a t educaţia şi
nu i n s t r u c ţ i a , adică formarea omului întreg şi nu n u m a i a cuno­
ştinţelor. E d u c a ţ i a a fost şi este consacrată omului sau vieţii,
p r e c u m şi metodei ca omul să se p o a t ă forma singur, să fie nu
a t â t magazie de cunoştinţe memorizate a b s u r d cât caracter cu
înalt simţ al datoriei, cu simpatie socială, cu j u d e c a t ă s ă n ă t o a s ă ,
cu s t ă p â n i r e de sine, cu credinţă în t ă r i a sa şi în p u t i n ţ a de a
contribui la progresul lumii. Scopul educaţiei, e aşa dar, formarea
personalităţii, respectându-se individualitatea şi originalitatea
fiecăruia, a t â t a v r e m e c â t nu d ă u n e a z ă celorlalţi. S t a t u l însuşi
este s u b o r d o n a t individului şi societăţii, iar a u t o r u l are grija
de a ne a r ă t a c u m s'a ajuns de-a-lungul istoriei la această a t i ­
t u d i n e , câte lupte s'au d a t p e n t r u ca S t a t u l să nu anuleze ini­
ţiativele p r i v a t e , manifestate cu a t â t a s i m ţ social şi progresist,
d a r p ă s t r â n d l i b e r t a t e a şi drepturile iniţiatorilor. E d u c a ţ i a este
u n ideal tipic democratic, de care în Anglia — în ciuda diferen­
ţierii pe clase şi bogăţie — s'au b u c u r a t , prin sistemul burselor,
şi oameni proveniţi din păturile sărace.
De sigur, procesul de democratizare a educaţiei este în
mers, ca şi acela al distribuirii m a i echitabile a averii n a ţ i o n a l e .
D a r acestea nu s u n t contrare spiritului englez, care şi în E v u l
Mediu acorda burse la Oxford şi Cambridge, a l ă t u r i de nobili,
oamenilor săraci. D l . Botez ne d ă c â t e v a d a t e privitoare la b u r ­
sele delà E t o n , Oxford sau din Scoţia, care de a t u n c i a u crescut
şi m a i m u l t , explicând astfel de ce, indiferent de p r o v e n i e n ţ a
sa, fiecare c e t ă ţ e a n englez îşi are ca ideal să devină un gentle­
m a n , u n boier ca p u r t a r e , maniere, eleganţă l ă u n t r i c ă şi dis­
tincţie sufletească, fără a avea, în schimb, neajunsurile şi defec­
tele oamenilor bogaţi din n a ş t e r e . Seriozitatea î n v ă ţ ă m â n t u l u i
din Anglia reiese cu prisosinţă din fenomenele reliefate de co­
mentatorul român.
Chiar din capitolele privind organizarea vieţii sociale engleze,
d a r m a i ales din acelea consacrate istoriei, limbii şi literaturii en­
gleze se p o a t e închega o imagine destul de completă şi r e l e v a n t ă
a psihologiei şi m e n t a l i t ă ţ i i engleze, astfel că, deşi « aspectele »
cărţii nu s u n t sistematic alese şi nici echilibrate metodic, lucra­
rea fiind o reunire de studii şi cercetări, consistente în sine, d a r
nelucrate în vederea u n u i întreg, legătura între ele şi sporul spre
o cunoaştere integrală a caracteristicelor engleze se încheagă
satisfăcător, chiar p e n t r u u n cititor pretenţios, deprins cu cărţile
ultimilor ani în care s'au făcut, m a i m u l t ca oricând, consideraţii
generale, spre o tipologie a popoarelor sau naţiunilor.
D . Iancu B o t e z are lecturi e x t r e m de s u b s t a n ţ i a l e şi c o n s t a t ă r i
r o d n i c e ; are observaţii şi daru 1 de a le p u n e în c o n t r a s t , p r e c u m
şi u n d a r de e x p r i m a r e destul de fluent p e n t r u a izbuti să traseze
coordonatele esenţialeale r e a l i t ă ţ i i engleze. De asemenea, ştie
să a d u c ă destule pilde şi detalii concludente, ceea ce nu se în­
t â m p l ă la alţi scriitori ele o formaţie totuşi nu literară şi nici o
filosofie a culturii. E c h i a r r e m a r c a b i l p e n t r u anii în care a fost
scrisă cartea c â t e a d â n c i şi semnificative c o n s t a t ă r i conţine ea.
P e n t r u înţelegerea nu n u m a i a unor instituţii şi concepţii
politice şi sociale, d a r chiar p e n t r u aceea a caracteristicelor psi­
hologice şi sociale, Aspecte din civilizaţia engleză se a r a t ă e x t r e m
de folositoare, deschizând îuţeLgvri s u b s t a n ţ i a l e şi perspective
de j u d e c a t ă m a i temeinică în p r i v i n ţ a acestui popor, a p a r e n t
c i u d a t continentalilor. Ni se a r a t ă — în capitolele de l i t e r a t u r ă
—• fondul moral al Englezilor, v i r t u t e a lor m a x i m ă de a î n ţ e ­
lege v i a ţ a , de a o e x p r i m a şi de a o s t ă p â n i , c a l i t a t e care pre­
c u m p ă n e ş t e faţă de s i m ţ u l artistic, adesea în inferioritate, E n ­
glezii socotind t o t d e a u n a că a r t a e p e n t r u om şi p e n t r u v i a ţ ă ,
iar nu p e n t r u ea însăşi. De aceea, mişcarea literară din Anglia
este m a i legată de societate, mai democratică, mai vie, uefiind
privilegiul unor cercuri restrânse ca în F r a n ţ a .
A r t a înţeleasă ca expresie a vieţii, şi uneori ca o critică al
ei, a înviorat nu n u m a i climatul spiritual al Angliei, dar şi a
lumii de pe alte c o n t i n e n t e . P e n t r u lumea delà noi, care m u l t ă
vreme a î n v ă ţ a t că t o t u l începe delà R o m a n i şi delà Francezi —
iniţiativele şi p r i m a t u l spiritual al Greciei antice şi acela al A n ­
gliei fiind mereu t r e c u t e cu vederea t i m p de a t â t e a decenii —
cartea d-lui Botez poate cuprinde şi informaţii senzaţionale,
căci în m a t e r i e de r o m a n (Richardson), în materie de s i m ţ ă ­
m â n t al n a t u r i i , de r o m a n social, de misticism al peisajului, ca
şi în materie de revoluţie şi evoluţie politică, de l i b e r t a t e a p o p o ­
rului, de respect al drepturilor individului, Anglia arc întâie­
t a t e a faţă de F r a n ţ a . Cât de d a t o r este J . J . Rousseau lui Locke
şi Richardson, iar Voltaire, B e r n a r d i n de St. Pierre, L a m a r t i n e ,
C h a t e a u b r i a n d , Musset, Hugo, literaturii engleze şi t o t t e a t r u l
r o m a n t i c , lui Shakespeare — s e ştie şi nu prea la noi, iar, când
se ştie, se uită repede, p e n t r u că nu a v e m îndeobşte un c o n t a c t
 OIVILIZAŢIA ENGLEZĂ INTERPRETATA DE DL. I. BOTEZ iét

direct şi temeinic cu producţiile spiritului englez, cu excepţia

u n u i Shakespeare, iar d i n t r e cei m a i noui cu u n Shaw sau cu
romancierii ultimelor decenii. T o a t e acestea s u n t sistematic
înfăţişate în lucrarea de care ne o c u p ă m , iar adesea m ă r t u r i i l e
şi recunoaşterea întâietăţii creativităţii engleze faţă de cea con­
t i n e n t a l ă vin delà critici şi s a v a n ţ i francezi sau g e r m a n i , pe care
a u t o r u l îi citează în mod r e l e v a n t .
Studiile shakespeariene sunt, de asemenea, s u b s t a n ţ i a l e , b a ­
zate pe îndelungi lecturi consistente şi pe reflexiuni personale,
m a i ales s t u d i u l despre Regele Lear, Shylok şi Romeo şi Julieta,
nedepăşite în critica n o a s t r ă şi care ar fi t r e b u i t să a p a r ă î n t r ' u n
v o l u m s e p a r a t , î m p r e u n ă cu studiul despre Hamlet, pe care l-am
citit, m a i de m u l t , în Viaţa Românească.
D . Iancu B o t e z e x p r i m ă adesea preocupări de filosof al cul­
t u r i i , de analist literar şi de eseist s u b s t e n ţ i a l , îa care puţinii
specialişti în m a t e r i e — şi ne g â n d i m la specialiştii în l i t e r a t u r a
şi t e a t r u l englez — nu l-au depăşit (Alice Voinescu, Ion Marin
S a d o v e a n u , D r a g o ş P r o t o p o p e s c u , Ion P i l l a t , etc), chiar dacă
expunerile sale n u s u n t t o t d e a u n a c o n c e n t r a t e şi cu încheieri
sintetice, ci mereu deschise, fie p e n t r u a fi r e l u a t e , fie p e n t r u a
lăsa pe cititor să colaboreze şi să-şi întregească interesul.
E c o n o m i s t şi profesor, d. Iancu B o t e z s'a pasionat, cu deplină
conştiinţă şi cu r e m a r c a b i l ă inteligenţă critică, u n o r probleme
t e m e i n i c e , d a r r a r formulate de d-sa, şi care, r e p e t ă m , s u n t
î n t r ' a d e v ă r s u b s t a n ţ i a l e . Cartea aceasta r ă m â n e încă cea m a i
b u n ă , m a i vie, m a i b o g a t ă c a r t e r o m â n e a s c ă scrisă, despre m e n ­
t a l i t a t e a , c r e a t i v i t a t e a şi civilizaţia engleză, dovedindu-şi u t i ­
litatea şi valoarea mai ales a c u m când marile mase ale ţării se
apropie de cunoaşterea cuvenită N a ţ i u n i l o r - U n i t e , r ă s p u n z ă ­
t o a r e de soarta n o a s t r ă şi a lumii v i i t o a r e .
In c o m p a r a ţ i e , Anglia d-lui Nicolae Petrescu p a r e m u l t m a i
academică ; e m a i precisă ca formulare, d a r m a i p u ţ i n inspira­
t o a r e şi îmbietoare la înţelegeri personale. E de altfel o c a r t e
scrisă de u n sociolog şi u n teoretician al fenomenului politic
şi infinit m a i p u ţ i n de u n spirit familiar cu l i t e r a t u r a şi
mişcarea ideilor de critică literară şi etică. Cartea d-lui Nicolae
P e t r e s c u serveşte unei informaţii riguroase, d a r ştiinţific l i m i t a t e ,
pe când cartea d-lui I. Botez informează, d a r m a i ales deschide
d r u m u l u n o r înţelegeri s u r p r i n z ă t o a r e , mereu vii şi valabile.
N u ştim câtor cărţi cu bibliografia r ă m a s ă la 1910 li se p o a t e
aduce u n elogiu m a i m a r e , spunându-se despre ele că s u n t mereu
vii şi inspiratoare, utile şi valabile chiar în v r e m u r i când în lite­
r a t u r a şi critica s t r ă i n ă s'au p u b l i c a t a t â t e a lucrări m a i u n i ­
t a r e , m a i consistente şi m a i strălucitoare despre acelaşi obiect.

P E T R U COMARNESCU

11
 Texte şi Documente

DISCURSUL M. S. REGELUI MIHAI I

LA ACADEMIA ROMÂNĂ, PENTRU RECEPŢIA
EPISCOPULUI COLAN AL CLUJULUI
Academia R o m â n ă a ţ i n u t L u n i 28 Mai 1945 şedinţa solemnă,
în care P . S . S . Episcopul Nicolae Colan şi-a rostit discursul de
recepţie.
Solemnitatea a fost o n o r a t ă cu prezenţa Majestăţii Sale
Regelui, Preşedintele de Onoare al Academiei.

CUVÂNTAREA MAJESTĂŢII SALE REGELUI MIHAI I

Domnule Preşedinte,

Domnilor Colegi,
Mulţumesc pentru primirea ce Mi-aţi făcut şi pentru frumoa­
sele cuvinte cu care M'aţi întâmpinat.
Vin azi în mijlocul Domniilor Voastre cu sufletul mişcat de
cele mai curate simţiminte, păstrând cu duioşie, obiceiul lăsat de
Auguştii Mei înaintaşi.
Gândul Meu se îndreaptă în primul rând către acei ce au fost
răpuşi înainte de a-şi fi putut da întreaga contribuţie ştiinţei, artei
i culturii româneşti. Nădăjduesc însă că vom găsi cu toţii în jertfele
s

\or, ca şi în cugetele noastre, destulă energie pentru ca sacrificiile

făcute să nu fi fost zadarnice.

Domnilor Colegi,
In anii vitregi, plini de grea suferinţă pentru Mine şi poporul
Meu, deşi n'am putut fi prea des în mijlocul Domniilor Voastre,
v'am urmărit şi am fost fericit să văd activitatea Domniilor Voas­
tre, întotdeauna bogată şi rodnică.
Simt o deosebită mulţumire să arăt Academiei Române, marele
interes ce-l port activităţii sale, luând parte la şedinţele Domniilor
Voastre.
 TEXTE $1 DOCUMENTÉ

Mă bucur să văd intrând astăzi în rândurile academicienilor

un părinte sufletesc, fiu al Ardealului.
Prea Sfinţitul Nicolae Colan dă la iveală pentru generaţiile
tinere, prin activitatea sa spirituală închinată hrisoavelor biseri­
ceşti, documente preţioase pentru cunoaşterea trecutului poporului
român.
Trecutul unui neam este garanţia prezentului său, precum şi
a viitorului.
Dorinţa Mea este ca acest viitor să fie făurit numai din frumos
şi curat. Să cimentăm astfel un organism sănătos şi puternic pentru
scumpa noastră Ţară, dându-i un nou imbold spiritual şi moral.
Focarul de lumină ce străluceşte din această instituţie de înaltă
cultură trebue să pătrundă adânc în sufletul poporului român.
Menirea Mea şi a Domniilor Voastre este să căutăm şi să dăm
la iveală elemente valoroase pentru ca, împreună cu ele, să reclă­
dim scumpa noastră Ţară.
Vom respecta astfel făgaşul croit de străbunii noştrii, înaintând
cu hotărîre pe drumul nou întins sub paşitaspiraţiunilor româneşti.
Cu deplină speranţă în Dumnezeu, cu toată credinţa în drep­
tatea poporului nostru şi în alesele lui însuşiri, am desăvârşita
convingere că prin munca şi unirea tuturor vom izbuti să aşezăm
acest Neam la locul pe care îl merită între popoarele lumii.
Declar şedinţa deschisă.

CUVÂNTAREA D-LUI P R O F E S O R D. GUŞTI, PREŞE­

D I N T E L E ACADEMIEI ROMÂNE
Sire,
Academia R o m â n ă Vă e x p r i m ă întreaga ei recunoştinţă
p e n t r u c ă a ţ i binevoit a ocupa scaunul prezidenţial de onoare
pe care S t a t u t e l e instituţiunii noastre Vi-1 conferă de d r e p t şi
a da prin prezenţa Majestăţii Voastre o m a r e strălucire acestei
şedinţe solemne.
Bucuria n o a s t r ă este cu a t â t mai m a r e şi m a i vie, că veniţi
în mijlocul n o s t r u în şedinţa de astăzi, care este deschisă a p r i m i
în sânul Academiei R o m â n e pe noul n o s t r u coleg P . S . S . E p i s ­
copul Vadului, Feleacului şi Clujului, Nicolae Colan, reprezen­
t a n t u l a u t o r i z a t şi e m i n e n t al Ardealului reîntregit, ce a fost
c h e m a t să ocupe locul r ă m a s v a c a n t prin' dispariţia a t â t de t i m ­
purie a marelui nostru coleg Nicolae Titulescu.
Numele Majestăţii v o a s t r e este indisolubil legat de ziua de
23 August, ziua de naştere a reîntregirii Ardealului.
Năzuinţele poporului se contopesc cu acelea ale Majestăţii
Voastre şi năzuinţele Majestăţii Voastre se confundă cu acelea
ale poporului formând astfel u n t o t n e d e s p ă r ţ i t .
 In epoca de reînnoire socială de astăzi, când s t r u c t u r a socie­
t ă ţ i i condiţionează v i a ţ a de S t a t , şi nu invers, este nevoie de
crearea unei spiritualităţi conştiente şi curajoase şi a u n u i nivel
ridicat de v i a ţ ă p e n t r u t o ţ i m e m b r i i N a ţ i u n i i .
Academia R o m â n ă , prin mine, asigură pe Majestatea V o a s ­
t r ă de t o t d e v o t a m e n t u l ei şi Vă doreşte din t o a t ă inima desă­
vârşirea operei sociale şi culturale, necesare unei temeinice şi
sănătoase aşezări lăuntrice şi unei înălţări reale a N a ţ i u n i i . Aca­
demia R o m â n ă vă urează v i a ţ ă îndelungată şi fericită, ca să
Vă b u c u r a ţ i de binefacerile unei păci constructive şi de s t r â n s a
colaborare cu marile N a ţ i u n i - U n i t e şi cu t o a t e naţiunile libere
ale L u m i i .

DISCURSUL P . S. S. E P I S C O P U L N I C O L A E COLAN

M u l ţ u m i n d p e n t r u cinstea de a fi fost c h e m a t în cel m a i

înalt sobor al î n v ă ţ a ţ i l o r neamului, P . S. Episcop Nicolea Colan
a adus înaintaşului său la Academie,
marelui b ă r b a t de S t a t Nicolae Titulescu, zugrăvindu-i în câteva
linii personalitatea de m a r e l u p t ă t o r politic p e n t r u d r e p t a t e a
ţ ă r i i sale şi p e n t r u d r e p t a t e a t u t u r o r neamurilor.
P . S. Episcopul Colan, a t r e c u t apoi la subiectul Discursului
de recepţie, vorbind despre Biserica Neamului şi unitatea limbii
româneşti.
P . S. Episcopul Colan a spus p r i n t r e altele u r m ă t o a r e l e :
« Ispitiţi de î n d e m n u r i venite din afară, ori poate chiar p u r -
cezând din inima lor, niscai preoţi sau călugări din M a r a m u r e ş
prin veacul al XVI-lea, au t r a d u s în limba r o m â n ă c â t e v a frân­
t u r i din Noul T e s t a m e n t . Aceste frânturi ce ni s'au p ă s t r a t doar
în copii — Codicele Voroneţean şi Psaltirea Scheiană — a u o
î n s e m n ă t a t e din cale afară de m a r e , p e n t r u c ă ne dau p u t i n ţ a
de a afla în ce grai se înţelegeau înaintaşii noştri de a c u m
aproape o j u m ă t a t e de mileniu " .
In numele Academiei R o m â n e a r ă s p u n s d-1 Silviu D r a g o m i r ,
s p u n â n d că alegerea P . S. Episcop al Clujului, ca m e m b r u a c t i v ,
încoronează opera meritoasă a u n u i dascăl î n v ă ţ a t , exeget
iscusit şi publicist cu a d â n c ă p ă t r u n d e r e în miezul lucrurilor,
d a r cerne şi poleiul de a u r al recunoştinţei peste strădaniile
generaţiei care s'a legat de glia p i e r d u t a cu nemicşorată încie-
dere în r ă s c u m p ă r a r e a N e a m u l u i .
D-sa a expus apoi v i a ţ a şi opera noului ales.
 CRONICI

DESCOPERIREA AMERICII ŞI ROMANUL

CAVALERESC
Subiectul de faţă nu e un subiect de istorie, ci mai curând o încercare
de psihologie istorică ; ceea ce îmi propun să arăt, sau cel puţin să sugerez,
e cum literatura poate să devină istorie. Există o influenţă a ficţiunilor
asupra realităţii, a literaturii de închipuire asupra evenimentelor istorice,
pe care nu eu Bunt cel dintâi în a o semnala.
Oscar Wilde a exprimat cel dintâi acest adevăr, dar sub forma para­
doxală pe care a preferat-o totdeauna, atunci când, în prefaţa celebrului
Portret al lui Dorian Gray, susţinuse că natura este aceea care copiază arta.
Sub forma aceasta, afirmaţia rămâne un simplu paradox, care nu dă loc
decât la elegante sofisme. Dar mai aproape ae noi, Pirandello s'a străduit,
şi nu numai odată, să arate procesul psihologic prin care ficţiunea se în­
carnează în realităţi. Probabil că această problemă e însăşi tematica fun­
damentală a filosofiei lui Pirandello, căci se găseşte reluată, sub feţe di­
verse, în cele mai multe din dramele lui. Astfel, în Come tu mi vuoi, care
mi se pare cea mai clara în această privinţă, asistăm la identificarea
unei femei oarecare cu un personaj închipuit, la creearea unei identităţi
noui, a unui suflet nou şi a unei memorii noui, toate datorite influenţei
pe care o are asupra unei dansatoare, închipuirea aprinsă a cuiva care îşi
caută soţia pierdută, şi îşi închipuie că a regăsit-o într'însa. Bietul soţ nu
face decât să-şi închipuie că a regăsit-o; dar închipuirea, spune Pirandello,
nu e altceva deoât realitatea însăşi, şi dansatoarea anonimă va fi însăşi
soţia lui atâta vreme cât durează închipuirea. Aceeaşi temă se întâlneşte
în Tutlo per bene, în care soţul, înşelat fără să ştie, continuă să rămână la
fel de adânc îndurerat de moartea soţiei, chiar şi după ce a aflat adevărul ;
realitatea durerii lui a devenit ficţiune, dar ficţiunea aceasta e realitate
pentru toţi cei din jurul lui, şi în cele din urmă şi pentru el însuşi. Nu voi
lungi lista acestor exemplificări; pilda dramei Enric IT e de toţi cunoscută,
şi altele li s'ar putea adăuga la fel de uşor.
Rămâne deci, din experienţa strict literară a lui Pirandello, că ne e în­
găduit să întrevedem un amestec mai intim decât s'ar crede, între ficţiuni
şi realităţi şi, oricât s'ar părea de paradoxal, o certă influenţă a celor dintâi
asupra celor din urmă, Asemenea influenţe îşi capătă însă explicarea psiho-
logică; dar s'ar putea afirma la fel de uşor, că închipuirea poetică şi actul
literar gratuit, pot influenţa un proces istoric, că ficţiunea e una din deter­
minantele marilor realităţi care fac viaţa popoarelor?
Deşi nu a fost exprimată niciodată cu precizie până acum, problema
aceasta nu e nici ea atât de nouă pe cât ar putea să pară. Exemple se pot
invoca şi aici destul de numeroase. E îndeobşte cunoscut că fiecare dintre
marii cuceritori s'a lăsat inspirat de legenda unui înaintaş: Alexandru cel
Mare de Achile, Mahomed II de povestea lui Alexandru, Napoleon de Cesar,
şi aşa mai departe. Chiar în istoriografia românească, Nicolae Iorga a căutat
să stabilească o legătură între faptele de arme ale lui Mihai Viteazul, şi
influenţa pe care va fi exercitat-o asupra publicului românesc cartea, pe
atunci apărută printre noi, Alexandria. Si licet parva addere magnis, dacă
mi-e îngăduit să adaug exemple cu mult mai modeste, voi spune că pro­
blema generală nu mă preocupă azi pentru prima oară, căci în lucrarea
mea asupra Domniei lui Mihail Radu m'am silit să arăt că întreaga acti­
vitate a acestui domn al Munteniei nu e nici măcar o influenţă, ci un simplu
plagiat istoric al epopeei lui Mihai Viteazul, aşa cum putuse el s'o cunoască,
de sigur, din poemele greceşti contemporane.
Mi se va obiecta totuşi, şi pe bună dreptate, că în toate exemplele enu­
merate mai sus, nu e vorba de influenţe strict literare, ci de exemple isto­
rice mai vechi, pe care personaje mai noui s'au străduit să le reactualizeze.
Lucrul e de bună seamă adevărat ; şi dacă altfel de exemple, mai aproape de
afirmaţia noastră, nu se pot aduce, pricina stă numai în faptul că problema
n'a fost studiată în niciun fel până acum. Mi se pare însă neîndoielnic că
problema există ; şi tot astfel cum, în zilele noastre, auzim pretutindeni de
fete care trăiesc ca în romane, de bande care au învăţat stilul activităţii
lor din proiecţiuni cinematografice, tot astfel mi se pare imposibil ca influ­
enţele delà saloanele secolului X V I I la romanele domnişoarei de Scudéry,
sau delà Chatterton de Vigny şi Antony de Alexandre Dumas, la publicul
romantic, să nu fie reciproce. O asemenea problemă, de influenţă pur lite­
rară asupra unei atmosfere şi a unei epoci istorice, îmi propun să schiţez
în cele ce urmează. Nu va fi vorba, de sigur, de o amplă expunere de fapte,
ci numai de cele câteva jaloane necesare pentru formarea unei convingeri;
o adâncire a subiectului, ar fi şi imposibilă într'un cadru atât de redus.
Delà început voi preciza că aceea ce ne interesează aici, nu e descope­
rirea Americii, ci cucerirea ei. Oricât s'ar glosa asupra antecedentelor din
secoli mai îndepărtaţi, lui Cristofor Columb îi revine meritul adevăratei
descoperiri a Lumii Noui. Opera aceasta a unui singur om, e o lucrare a
personalităţii, rezultatul unei convingeri şi al unei credinţe fervente, care
însă nu ne va preocupa aici. După Columb vin conquistadorii. Activitatea
acestora aş vrea s'o pun într'o cât de palidă lumină, pentrucă de ei va fi
vorba în cele ce urmează.
Debarcând la 12 Octomvrie 1492 în insula Guanahani, astăzi Watling
din arhipelagul Bamaha, Cristofor Columb nu descoperi în această primă
călătorie decât insulele Cuba şi Hispaniola, astăzi Haiti. O a doua călătorie,
în anul următor, aduse descoperirea Antilelor Mici, Abia în al treilea drum.
în 1498, Columb atinse cu adevărat continentul american, lângă vărsarea
fluviului Orinoco, în Venezuela de astăzi. înaintea lui, Veneţienii, Giovanni
şi Sebastiano Cabotto, debarcaseră în America de Nord, cu mijloacele puse
la dispoziţie de Regele Angliei, care nu voise să rămână mai prejos decât
Spaniolii.
Aceştia sunt totuşi adevăraţii cuceritori ai continentului nou descoperit.
In 1511, Diego Velazquez instalează în insula Cuba centrul activităţii spa­
niole din America, întemeind oraşul Baracoa şi luând titlul de guvernator.
In 1512, Ponce de Léon descoperă Florida ; în 1513, Nufiez de Balboa, luân-
du-se după indicaţiile indigenilor, traversează istmul Panama, şi, cel din­
tâi dintre Europeni, atinge ţărmul pacific al Americii. Era conquistadorilor
se deschide cu Fernando Cortez, trimis de guvernatorul din Cuba să cuce­
rească Mexicul, sediu al unui imperiu indigen de o legendară bogăţie. Cuce­
rirea Mexicului s'a făcut în 1519—1521, dar au trebuit să mai treacă mulţi
ani până la pacificarea nouii posesiuni. f, ,. ^
iJ

In acelaşi timp se desăvârşea descoperirea şi cucerirea Americii de Tmiû.

In 1500, Portughezul Pedro Alvarez Cabrai debarca pe coasta Braziliei;
în 1515, Juan de Solis descoperea vărsarea în mare a fluviului La Plata;
în 1519—1520, Fenao de Magelhaës urmează toată coasta Americii de Sud,
delà La Plata la strâmtoarea care-i poartă numele, şi stabileşte cel dintâi
punctul'de trecere atât de mult căutat, din Oceanul Atlantic în cel Pacific.
Almagro şi Pizarro cuceresc renumitul Peru, eel dintâi dintre aceşti con-
quistadori coborînd în 1536 până în Chile; Francisco de Orellana trece
Anzii, din Peru spre Brazilia, descoperind astfel o bună parte din bazinul
Amazonului. In linii mari, în 1540 cele mai importante regiuni ale celor
trei Americi erau bine cunoscute, şi de mult luate în stăpânire. In 50 de ani,
descoperirea noului continent făcuse mai multe progrese decât în cele 3
secole următoare.
Rapiditatea descoperirilor şi a cuceririi se explică, de sigur, cu cea mai
mare uşurinţă. Era vorba în primul rând de marea atracţie a aurului, fie
că era vorba de aurul Aztecilor din Mexico, al Incaşilor din Peru sau al
legendarului El-Dorado. Era, în al doilea rând, nevoia de a lucra pe cât
mai repede cu putinţă, pentru a preveni sau a înlătura concurenţa, Anglia
şi Franţa interesându-se aproape din primul moment de lumea nou des­
coperită, care dădea Spaniei un atât de puternic imperiu. Nu e deci de mi­
rare că opera de cucerire, odată începută, n'a mai fost abandonată înainte
de a fi dusă la bun sfârşit. Ceea ce e însă surprinzător în epopeea conqui­
stadorilor, e puţinătatea mijloacelor, în raport eu imensitatea rezultatelor
obţinute, e stilul însuşi al expediţiilor lor, temeritatea nebunească aliată
cu o rară grandilocvenţă.
Epoca noastră a mai cunoscut două năvăliri după aur, care se pot com­
para cu cea din sec. XVI. Una a fost cea din 1892, cu prilejul descoperirii
zăcămintelor aurifere din Australia, şi alta, de proporţii mult mai însemnate,
cu începere din 1896, când au început a circula svonurile cele mai fantastice
asupra bogăţiilor din subsolul peninsulei Alaska. Afluenţa Spaniolilor în
America, în primii ani după cucerire, nu are deci nimic neaşteptat. Dar
în afară de atracţia inevitabilă a aurului, pe care e sigur că toţi oonquista-
dorii au simţit-o şi în numele căreia s'au săvârşit atunci atâtea crime, nu e
nimic comun între aventurierii delà sfârşitul secolului trecut şi între cei
din secolul XVI.
La setea de metalul preţios se adaugă la aceştia din urmă o nevoie de
acţiune, o nelinişte şi o căutare care nu se explică numai prin raţiunile eco­
nomice. Concepută încă delà început de către Regina Isabela ca o cruciată
pentru creştinarea unor suflete pierdute, care nu auziseră până atunci cu­
vântul Mântuitorului, nota de propagandă religioasă e pretutindeni pre­
zentă în preocupările conquistadorilor, şi ceea ce mai e prezent e un aer de
legendă, o atmosferă ca de basm care face ca unele acţiuni să pară de-a-
dreptul incredibile; o întrecere de vitejie, uneori poate prea declamatorie,
şi o căutare de aventură, care întrec adeseori ceea ce se poate citi în ro­
mane.
Iată, de pildă, pe Fernando Cortez, pornit la cucerirea Mexicului şi a
legendarelor bogăţii ale lui Montezuma, stăpân al unui imperiu de peste un
milion kilometri pătraţi. Care sunt mijloacele cu care porneşte la acţiune
cuceritorul spaniol? In momentul în care părăseşte Vera Cruz cea înte­
meiată de el, spre a se adânci în interiorul imenselor lui cuceriri viitoare,
Cortez are sub ordinele lui 500 de soldaţi de infanterie, 1.500 călăreţi şi 6
guri de foc. Şi pentru a face mai bine pe soldaţii săi să înţeleagă că e ho-
tărît să-şi realizeze întocmai proiectele, el n'a părăsit portul decât după ce
a dat foc flotei adăpostite într'însul, spre a lua luptătorilor orice speranţă
de confortabilă retragere la adăpost. Povestea cuceririi Mexicului e un ade­
vărat roman, din care nu lipseşte nici amănuntul surprinzător al unei ade­
vărate flote de brigantine, transportate pe spatele a 10.000 de Indieni,
delà ţărmul oceanului la un lac din interior, pe o distanţă de 60 de kilo­
metri, nici naraţiunea unei lupte în care cei 1.000 de soldaţi spanioli au
ţinut piept unei armate barbare de 200.000 de oameni, cifră de sigur exa­
gerată de cronicari, dar nu atât cât s'ar putea crede, de vreme ce numai
numărul morţilor a fost de 20.0'0. La fiecare pas, amănuntele sunt ului­
toare, şi par a stânjeni bunul simţ al istoricului. Istoricul Bernardo Diaz
del Castillo, tovarăş al lui Cortez în expediţia spre oraşul Suchimilco, po­
vesteşte cum armata acestuia, oprită în drum de un torent, a trecut în bună
parte, şi gravul istoric printre ei, pe crengile unui copac de pe care s'au
aruncat de cealaltă parte, sub ochii Indienilor care-i pândeau de pe mal.
Amănuntele extraordinare se pot înmulţi cu prilejul fiecărei cuceriri.
Voi aminti numai că Francisco Pizarro, cuceritorul bogatului Perù, a re­
fuzat apoi să se întoarcă în Cuba, după această fructuoasă expediţie, şi
a rămas câteva luni de zile pe o insulă pustie, întovărăşit numai de 13 sol­
daţi, până la sosirea ajutoarelor aşteptate. Tovarăşul lui, Diego de Almagro,
s'a îmbarcat spre Perù cu 60 de oameni, şi ajungând la ţărmuri, a urmărit
drumul pe care i-1 indicase Pizarro prin mijlocul simplu, şi transmis nouă
din poveşti, al crestăturilor pe coaja copacilor din cale.
Am spus că un oarecare teatralism se degajează din atitudinile acestor
KÎ?M?4ci. Acelaşi Almagro, înaintând cu puţini oameni %n regiunea neeu»
 nosoută Chile, o lua în stăpânire declamând în faţa indigenilor strânşi cerc
în jurul lui, formula sacramentală, care pare a fi fost repetată şt d # alţi
conquistadori: « E u , Diego de Almagro, slujitorul înaltului şi puternicului
împărat don Carlos Quintul, rege în Castilia şi Le6n, adelantado şi ambasador
al lui, vă declar şi vă fac cunoscut că Domnul Nostru Dumnezeu, care e
unul şi veşnic, a făcut şi cerul şi pământul ». Tot astfel, ajungând pentru
prima oară pe ţărmul Pacificului, Nufiez de Balboa intrase până la piept
în apele oceanului şi de acolo, cu spada şi cu scutul ridicate, rostise către
indigenii adunaţi o formulă la fel de teatrală : « Sunteţi martori că pun stă­
pânire pe această mare în numele coroanei de Castilia şi declar că o voi
păstra cu această spadă a mea ».
Aiurea, trăim cu conquistadorii în plină legendă. Francisco Orellana,
cel dintâi care coboară într'o barcă valea Amazonului, în 1539, declară cu
toată seriozitatea că a întâlnit în drum Amazoane, femei luptătoare, a căror
vedere 1-a îndemnat să dea acest nume fluviului numit mai sus Marafion
şi Solimoës. In aceeaşi regiune, în jurul modestului lac Parimé, generaţii
de căutători s'au străduit să descopere sălaşul legendarului .El-Dorado,
Regele Aurit, care intră în fiecare seară în apele lacului, ca să se spele de
pulberea de aur aşezată pe el.
E evident că avem înaintea noastră o mentalitate specială, o închipuire
mai activă, necontenit alimentată de nenumăratele surprize ale descoperi­
rilor, un entuziasm tânăr şi un freamăt de viaţă, care nu v i n poate numai
din realităţile imediate. Nu e oare, în eroismul desconsiderat al acestor
Spanioli, î n jocul lor cu aventura, o influenţă a preocupărilor pe care le-a
insuflat întregii epoci contemporane literatura cavalerească, în bună parte
şi ea de origine spaniolă?
Romanul cavaleresc era pe atunci în floare în Spania, unde a dat şi mo­
delul genului, cu celebrul Ainadis de Gaula. La lunga serie a acestui roman cu
origini obscure şi cu un succes nedesminţit timp de un secol în toate ţările
europene, Spaniolii au adăogat, exact în epoca de care ne ocupăm, atâtea
alte romane de aventuri, care n'au fost mai puţin cetite şi admirate de con­
temporani: Tirant lo Blanch al valencianului Juan Martorell, Tristan de
Leonis, traducere a unui roman francez din ciclul lui Artur; Las Sergas
de Esplandiân, de prelucrătorul primelor volume din Amadis, Garci Ordonez
de Montalvo ; Lisuarte de Grecia, Florisel de Niquea, Silves de la Selva, toţi
din familia strămoşului Amadis; familia înrudită a lui Palmerin de Oliva,
urmată de Primaleân şi de Palmerin de Inglatierra ; adevărate dinastii de
eroi, pe care continuatori mai mult sau mai puţin stângaci ai autorilor pri­
melor aventuri, se sfiesc să-i scoată din circulaţie şi-i readuc la aceleaşi lupte
şi la aceleaşi aventuri, la vârste care, dacă s'ar socoti de aproape, ar întrece
cu mult o sută de ani. Toate aceste romane au avut în lumea spaniolă o
circulaţie şi un ecou, de care cu greu ne facem astăzi o idee. Influenţa lor
a fost atât de mare, şi considerată ca atât de pernicioasă, încât Carol Quintul,
dornic să apere puritatea sufletească a supuşilor săi de setea de aventurile
pe care ele le îmbie, a prohibit importul acestei literaturi în America. La sfâr­
şitul secolului, Cervantes avea să spună în Don Quijote, cât de mare era
 primejdia acestor ficţiuni, arătându-ne pe bietul gentilom delà ţară, hrănit
numai ou romane de aventuri şi îndemnat să le urmeze exemplul, ca atâţia
alţii înaintea lui. Atât de mult succes a avut moda romanelor şi epopeelor
cavalereşti, în vremea lui Amadis şi a lui Orlando Furioso, încât a sfârşit
prin a ispiti pe scriitorii religioşi, pe spaniolul Sempere cu al său Libro de
Caballeria celestial, Cartea Cavaleriei cereşti, în care Iisus Christos.e înfă­
ţişat ca un cavaler, având ca emblemă leul, iar cei 12 apostoli devin cei 12
cavaleri ai mesei rotunde ; pe italianul Ghelfucci, care în Rosario della Ma­
donna transformă în poem eroic viaţa Fecioarei; şi pe atâţia alţii, înainte
şi după ei.
E deci probabil că nici cuceritorii Americii n'au fost străini de atmosfera
cavalerească, atât de vie în Spania vremii lor. Nu e locul aici pentru o docu­
mentare mai precisă; e destul să spun că unul dintre cei dintâi istorici ai
cuceririi, Gonzalo Hernandez de Oviedo, prieten al lui Columb şi de şase
ori trimis în America între 1514 şi 1549, e şi autorul unui roman cavaleresc,
intitulat Don Claribalte ; că Jsăo de Barros, cunoscutul istoric portughez,
guvernator prin 1550 al regiunii Maranhao din Brazilia, e şi autorul romanului
cavaleresc Cronica do Emperador Clarimundo ; că despre Fernando Cortez
ni se spune că alcătuia el însuşi versuri în limba spaniolă, ceea ce presupune
oarecare pregătire literară.
Care e legătura ideală care se poate stabili între roman şi istorie ? Con-
quistadorii sunt cu adevărat nişte cavaleri rătăcitori. In America ei au
găsit ceea ce lumea veche nu mai putea să ofere, un cadru inedit şi plin de
surprize atât de neaşteptate, încât puteau fi confundate cu elementul mi­
raculos necesar oricărei epopei; Ca şi în romane, ei luptă pentru propagarea
credinţei, sau cel. puţin îşi pot întreţine iluzia că acesta e scopul aventurilor
lor ; dacă nu au văduve şi orfani de apărat, aşa cum se întâmplă în romane,
în schimb găsesc la fiecare pas principi care se sfădesc între ei şi de obicei
preferă să ajute pe cei mai slabi, potrivit perceptelor cavalereşti. Lupta
lor n u e de sigur contra uriaşilor ; dar preoţii sacrificatori de oameni, cărora
le-au căzut victimă atâţia tovarăşi de-ai lor în Mexico, ca şi în Peru, pot fi
uşor asimilaţi cu vrăjitorii din poveste ; cât despre sălbatici, se ştie cât de
mare e rolul lor în romanele cavalereşti mai noui. Faptele de arme de pro­
porţia legendei epice nu mai sunt posibile nicăiri în altă parte decât în Ame­
rica, unde indigenii se înspăimântă de tunetul armelor de foc şi de vederea
centaurilor, — căci ei nu ştiu că omul şi calul sunt două fiinţe deosebite.
In faţa acestor sălbatici, care-i privesc ca pe nişte apariţii semidivine şi
numai în faţa lor, ei pot repeta faptele vitejeşti ale lui Amadis, ale lui Roland
şi ale legendarului Bernard del Carpio. In sfârşit, conquistadorii mai găsesc
în America şi altceva, un lucru asupra căruia cronicile contemporane trec
repede şi din motive lesne de înţeles, dar pe care nu se poate să nu-1 men­
ţionăm. Ei pot afla aici, pe lângă toate celelalte şi perspectiva marilor aventuri
sentimentale, care, în orice roman cavaleresc, se întreţes cu faptele mi­
litare, se pot mângâia cu gândul frumoaselor domniţe care li se vor închina
ca unor cuceritori. Fernando Cortez, care deşi căsătorit, are drept ţiitoare
pe fiica regelui Aztecilor şi care a găsit şi în această privinţă numeroşi imi-
 tatori, nu face decât să imite pilda lui Galaor, personajul celebru din Amadis
de Gaula, pentru care orice întâlnire era o cucerire şi fidelitatea cea mai
tristă pedeapsă.
America e deci pentru conquistadori nu numai ţara aurului şi pământul
făgăduinţei, dar şi Insula Necunoscută a aventurii cavalereşti, în care se
transformă î n realitate cel mai extraordinar din romanele eroice ale vremii.
Adevărul acestei afirmaţii se dovedeşte şi prin legătura certă între progresul
cuceririlor şi moda crescândă a romanelor cavalereşti, modă care durează
până la începutul secolului al XVTI-lea, când o ucid ridicolul lui Don Qui-
jote şi gluma realistă a romanului picaresc. Până atunci, romanul cavaleresc
sporeşte necontenit în simpatia cetitorilor, pe care îi întreţine cu aventuri
la fel de curioase şi de rare, ca şi acelea pe care le povestesc cronicarii cei
noui ai cuceririi. Cât e de adevărat acest paralelism, se mai dovedeşte în sfârşit
şi din finala întreţesere a celor două genuri, cronică istorică şi poem eroic,
care se întâlnesc în cele din urmă într'un gen literar nou.
Cei dintâi cronicari ai Americii au fost înşişi descoperitorii ei, pionerii,
în frunte cu Columb şi Cortez, în cunoscutele lor rapoarte către Regii Ca­
tolici. Acestora le-au urmat cronicarii ce s'au ridicat dintre tovarăşii lor
de arme, un Hernandez de Oviedo, un Bartolomé de Las Casas, un Lopez
de Gomara, sau un Diaz del Castillo. In sfârşit, în urma acestora au venit
poeţii, cei care au văzut în cucerirea Lumii Noui epopeea sau romanul cava­
leresc, interpretându-le ca atare. Niciun alt fapt istoric nu a dat naştere
unor cronici poetice atât de precise ca înlănţuire a evenimentelor şi în acelaşi
timp atât de adevărat pline de poezie. Singură campania îndelungă şi bo­
gată în peripeţii, care a sfârşit cu ocuparea definitivă a regiunii celebrilor
Araucos din Chile, a inspirat şapte poeme epice cu caracter istoric. Cea
mai cunoscută dintre acestea e Araucaria de Alonso de Arcilla y Zufiiga,
scrisă de autor sub cort, la lumina câte unui opaiţ şi aşteptând nouile cioc­
niri cu Araucanii. Poema lui e considerată drept cea mai bună din întreaga
literatură spaniolă, deşi nu e decât o simplă cronică, agrementată pe alocuri
cu apariţii mitologice, cu discursuri şi viziuni asupra viitorului.
Ercilla era un părtaş al expediţiei din Araucania şi ca atare interesat
în expunerea faptelor. Duşman al comandantului acelei expediţii, Garcia
Hurtado de Mendoza, el îl lăsase cu totul în umbră în poema lui, răzbunând
astfel vechile sale resentimente. Mendoza nu găsi alt mijloc mai bun ca să-şi
asigure locul în ochii posterităţii, decât să plătească pe un alt poet, care să
dea mai multă atenţie propriei sale persoane. Poetul a fost Pedro de Ona
şi poemul lui se chiamă Arauco domado. Celelalte poeme cu acelaşi subiect
sunt Las guerras de Chile de Juan de Mendoza Monteagudo, Puren indo-
mito de Fernando Alvarez de Toledo, publicată numai în secolul al XIX-lea,
şi o cronică în versuri de Melchior Jufré del Aguila, fără a mai vorbi de o
continuare a lui Ercilla de Diego de Santistevan Osorio şi de o poemă pier­
dută de acelaş Alvarez de Toledo, autor al poemei Puren indômito. Celelalte
regiuni ale Americii au avut şi ele poeţii lor: Argentina de Martin del Barco
Centenero, Lima fundada o conquista del Peril de Peralta Barnuevo, Cortez
valeroso de Gabriel Lasso de la Vega, povestesc aventurile cavalereşti, răz-
boaiele şi iubirile conquistadorilor spanioli, în regiunea La Plata, în Peru
şi în Mexico. Cam în acelaşi timp, Juan de Castellanos aduna într'un com­
pendiu poetic intitulat Elegias de varones {lustres de Indias, faptele de arme
ale tuturor acestor războinici.
Ce însemnează toată această lungă listă de lucrări poetice asupra unor
evenimente istorice din trecutul imediat şi povestit de înşişi părtaşii acestor
aventuri ? E dovada cea mai sigură că ei înşişi îşi dădeau seama de mediul
psihic supranatural, de influenţele literare de care erau suprasaturaţi aceşti
aventurieri şi de originea poetică a primelor lor îndemnuri.
Astfel, poemele şi romanele cavalereşti, care fac în bună parte atmosfera
istorică a primei jumătăţi a secolului al XVI-lea, care explică în mare măsură
psihologia lui Carol Quintul şi a lui Francise I, care au creat pe Gonzalvo
de Cordoba şi pe Bayard, n'au rămas fără influenţă nici în lumea conqui­
stadorilor. Priviţi din punctul nostru de vedere, aceştia din urmă sunt o
serie fericită de Don Quijote care au reuşit. Au reuşit, nu pentrucă au plecat
la luptă cu alte intenţii sau cu mijloace mai ample decât gentilomul din La
Mancha, căci pregătirea lor sufletească trebue să fi fost cam aceeaşi, în urma
exaltării spiritului de aventură, pe care romanele cavalereşti îl solicită
atât de intens ; au reuşit pentru singurul motiv că descoperirea lui Columb
le pusese la îndemână ceea ce nu avusese bietul cavaler constrâns să se
lupte, în lipsa smeilor, cu morile de vânt: o lume nouă, în care fantezia nu
mai trebuia să fie stoarsă pentru a silnici efecte de surpriză, un orizont atât
de larg deschis, un inedit atât de vast şi atât de potrivit închipuirilor ro­
maneşti.
A L E X A N D R U CIORĂNESCU

LOUIS BROMFIELD
Cel mai cunoscut, poate cel mai iubit dintre scriitorii americanide azi,
este, la noi, Louis Bromfield. Popularitatea unui scriitor, care înseamnă
câteodată măsura în care un artist izbuteşte, cu vrere sau fără, să nu de­
păşească gustul comun, mai poate însemna altă dată şi forţa şi flacăra cu
care el scutură şi luminează acest gust, deşteptându-1 deodată şi făcându-1
să se depăşească. Opere uluitoare, grele de spirit, cum au fost « Cartea delà
San Michèle » sau « Pe frontul de Vest nimic nou », au străbătut Europa
şi Lumea Nouă într'un singur an, în doi, nimicind prejudecata pe care
aproape fiecare din noi o purtăm mai în întunerecul sau mai în lumina con­
ştiinţei, că o repede celebritate nu merge de mână cu eterna, incontestabila
valoare. Aşa s'a întâmplat cu « Vin Ploile » şi pe urmă cu toate cărţile au­
torului acestui roman plin şi mare, Louis Bromfield.
Dintr'o familie de coloni, stabilită în Middle-West, Louis Bromfield
şi-a petrecut o parte din viaţă în Franţa. U n străbun al lui venise peste
Ocean să-1 cunoască pe Voltaire. Urmaşul, înainte de a fi scriitor, copil
aproape, la 17 ani, a venit voluntar să. lupte în războiul trecut pentru Franţa,
 LÔUîS ËROMFIELÔ

Ëcoul acestei experienţe dureroase şi vivificatoare răsună î n opera lui. Pe

urmă acel admirabil ţinut pe care 1-a cântat Gérard de Nerval 1-a oprit,
1-a păstrat. Bromfield a locuit mulţi ani la Senlis, burgul poetului Nerval,
vecin cu Ermenonvillul lui Jean-Jacques Rousseau. A fost scris ca din
înfloritul Vallois să se ridice atâtea glasuri scumpe sufletului nostru.
Şi acolo, la Senlis, şi acum, în America, scriitorul Bromfield îşi împarte
viaţa între grădină şi masa de scris, între flori şi literatură şi, din când în
când într'o călătorie delà un capăt la altul al lumii, dintr'o foame de nou
şi cunoaştere. Louis Gillet îl descrie ca pe un om voinic, plin de vitalitate,
simplu, deschis, lipsit de orice fel de poză sau pedanterie, cald şi fermecător.
înavuţit cu toate calităţile scriitorului epic, care duce împânzite şi îm­
pletite o sumă de acţiuni centrate pe o acţiune-axă, ca un fluviu care îşi
croieşte drum larg paralel cu afluenţii lui şi pe urmă crescut de ei, Louis
Bromfield are şi meritele geniului dramatic. Personalităţile lui evoluiază
odată cu acţiunea, înfloresc, pălesc, se schimbă, se alterează, se transformă,
sunt conştiinţe vii, în care se petrece ceva, aşa cum eroul dramatic, al dramei
ideale vreau să spun, nu al piesetei întâmplătoare, cu sau fără succes, este
el însuşi câmp de bătaie, de acţiune şi de evoluţie. Personajele lui Bromfield
nu sunt niciodată portrete fixe, interesante numai ca portret şi pretexte
pentru desfăşurarea unei intrigi, nici măcar pentru punerea şi soluţionarea
unei probleme care să le înglobeze, să le acopere şi descopere ca o apă. Ele
sunt dinamice ; viaţa lor n u stă numai în faptul că sunt descrise, zugrăvite
cu abilitate şi adevăr, sau în acela că reacţionează conform naturii lor date
odată pentru totdeauna, ci în evoluţia largă pe care o au delà un capăt
la altul al cărţii, în felul în care se adaptează la viaţă sau cad, răpuse, în
care izbutesc sau nu, să atingă un grad superior de conştiinţă.
Poate că aici stă şi cel mai mare merit scriitoricesc şi omenesc al lui
Bromfield, aici stă forţa şi farmecul care îl fac şi scriitorul masei şi al elitei
intelectuale, în această credinţă că omul se poate ridica deasupra lui însuşi.
In această încredere în resursele omeneşti, în fondul bun, curat, sănătos, al
fiinţei umane, în posibilitatea fericirii. Sunt puţini scriitorii care cred în posi­
bilitatea fericirii şi sunt puţini cei care crezând, au şi darul să te convingă.
E curios acest lucru, că artistul fiind un veşnic îndrăgostit de toate înfă­
ţişările vieţii şi ale lumii, pentrucă altfel n'ar picta-o, n'ar cânta-o în versuri,
n'ar mima-o pe scenă şi, sătul că o trăieşte, n'ar încerca s'o retrăiască, găseşte
atât de rar prilej de extaz şi abandon şi atât de des de tristeţe, de scepticism,
de ironie, de lacrimă!
Louis Bromfield crede în frumuseţea omului, în puterea lui de mântuire,
aici, pe pământ, în purificarea lui. In mai binele tuturor, în fericirea colec­
tivităţii. In cea mai cunoscută dintre cărţile lui, « Vin Ploile », pe care am
avut bucuria s'o traduc în româneşte împreună cu V. Demetrius, problema
redresării, vindecării umanităţii de toate plăgile ei, egoism absurd, igno­
ranţă, superstiţie, luxură din lipsă de interes pentru altceva mai bun, mai
vrednic, e mai limpede şi mai fără ocol pusă decât oriunde, atât de pe faţă
şi de direct, încât romanul ar fi putut păcătui prin didacticism, prin
retoric, dacă autorul n'ar fi ridicat la un grad neobişnuit tehnica strânsa,
echilibrată, care îi e proprie, şi dacă fresca de tipuri omeneşti n'ar fi de o
bogăţie surprinzătoare, pasionantă, fermecătoare.
Tema e simplă : un cataclism cade peste o lume coruptă. Tot atât de tare
ca natura, de tenace ca ea şi înzestrat cu aceeaşi putere de renaştere, omul
se măsoară cu ea, se luptă şi supravieţueşte. Şi lupta asta n'a fost inutilă.
Individul omenesc s'a confruntat cu sine, nu s'a plăcut, a măsurat abisul
nemăsurat al morţii, şi pentrucă şi-a câştigat viaţa, o preţueşte şi se pre-
ţueşte şi pe el, cel nou, trecut prin cumpăna cea mai grea, curăţat de su­
perficialitate, de false măsuri, de minciună.
Şi totuşi, literatura lui Bromfield rămâne o literatură realistă. Opti­
mismul lui nu îmbrobodeşte lumea şi n'o împodobeşte. El crede în resursele
firii umane, nu se minte şi nu ne minte în privinţa stării ei de fapt. Culege
aparenţe, le înfăţişează cu firesc, cu cruzime câteodată şi trece, ca orice
mare creator, dincolo de ele, acolo unde lucrurile sunt neclare, niciodată
totale, niciodată brutal de simple, cum par văzute pe deasupra, acolo unde
nuanţele se împletesc şi virtualităţile au atâta libertate.
Am putea spune că tot ceea ce formează tehnica specială a cinemato­
grafului, ceea ce pare resursă numai a filmului, ca posibilitatea lui de a te
întoarce în timp, de a trece peste legile spaţiale, îmbogăţeşte romanul şi
nuvela lui Bromfield, fără să încalce şi fără să altereze calităţile lui scrii­
toriceşti, fără să-1 facă facil sau superficial.
Louis Bromfield nu stăpâneşte un mediu, nu este scriitorul care aduce
în literatură o anumită lume, el cunoaşte şi înfăţişează cu o egală pricepere
şi sub o tot atât de clar dirijată lumină o infinitate de lumi. Aristocraţia
paşnică de pe marile domenii desţelenite de primii coloni, din calda, dulcea
« Toamnă Timpurie » ; populaţia răbdătoare, tăcută, gravă, extraordinară, a
Indiei din « Vin Ploile » ; gangsterii, criminalii şi snobii din « Douăzeci şi
patru de ore », alaiul exaltat, care întovărăşeşte falşii, sălbatecii, teribilii
profeţi pe nesfârşitele câmpii necercetate ale Americii de acum un veac,
într'o ţară flămândă de cunoaştere şi de credinţă din « Ciudatul caz al d-rei
Annie Spragg » ; toate clasele sociale, toate tipurile umane se găsesc vii,
autentice în opera lui Bromfield. O mai vastă galerie de indivizi e greu de
găsit în literatura contemporană, mai bogată în pitoresc şi mai variată. Psi­
hologicul şi socialul, într'o dreaptă balanţă, se echilibrează ca două forţe
spre care atenţia lui e egal atrasă.
Dacă Louis Bromfield crede în general în om, tipul de femeie pe care
îl creează el e impresionant. « Femeia » lui Bromfield seamănă cu însăşi
viaţa, e puternică, tenace, fidelă şi ca viaţa durează dincolo şi peste primejdii
găseşte totdeauna forţa de a renaşte din propria ei agonie, din renunţare,
din durere.
Scriitor al secolului al XX-lea, Bromfield îşi recunoaşte rădăcini în
pământul Americii, se colorează cu sângele ei, dar atunci când literatura
îl poartă în alt climat, în Italia, în Indii, în Franţa, scriitorul nu-1 priveşte
cu ochi străini, din afară, ci face cartea să crească din acel alt lut, ca o plantă
 ROMANCIERUL JOHN STEINBECK

viguroasă, hrănită acolo, cu acea sevă, sub acel soare. Nu un American

îşi poartă privirea peste lume, ci un artist, a cărui patrie e frumuseţea şi
a cărui datorie e adevărul.
Aproape toate cărţile lui sunt traduse în româneşte, la îndemâna noastră.
« Ciudatul caz al d-rei Annie Spragg », dramatizat cu voia autorului de
d-rele Eliza Mârzescu şi Ana-Maria Tuduri, aşteaptă să vadă lumina rampei,
pentru ca Bromfield să ne vorbească şi de pe scenă.
Dacă literatura lui nu e bântuită sau răscolită de spiritul tragic, care,
ca un plug uriaş răstoarnă tot ce e aparenţă, acceptare, aşezare trainică
şi oarbă la Eugen O'Neill sau n u nimiceşte până şi nădejdea, crud, teribil
şi adânc ca la Faulkner, spiritul lui robust descoperă şi înfăţişează o lume
lipsită de supranatural, de dimensiuni neomeneşti, dar înzestrată cu firesc,
cu poezie şi cu toate trăsăturile, tari sau delicate, ale naturii omeneşti.
Este, Louis Bromfield, autor delà care aşteptăm cărţi noui, unul din cei
mai reprezentativi scriitori ai zilei de azi, pentrucă, alături de marele lui
dar de expresie şi construcţie, de marea lui diversitate şi de meşteşugul
lui desăvârşit, crede, în acest sfârşit de mileniu, în mâine, în umanitate
şi într'o cinstită, frumoasă fericire.
LUCIA DEMETRIUS

ROMANCIERUL JOHN STEINBECK

Romanul american contemporan — al celor care scriu de mai puţin de
două decenii—• oferă însuşirea rară de a cuprinde, sub o unitate evidentă,
o foarte mare bogăţie în personalităţi puternice. Unitatea i-o dă un şir
de trăsături comune, cum este menţinerea pe un plan realist larg, în
care-şi găsesc locul şi atingerea mitului şi curente de poezie, vigoarea aspră
care-1 însufleţeşte, renunţarea — cu excepţia parţială a lui William Faul­
kner — la planul interior şi la analiză şi mai ales comunitatea de preo­
cupări sociale — comunitate care aşează pe scriitori pe poziţii politice
identice. Dar în acest fenomen unitar, expresie literară a frământărilor şi
schimbărilor ce le înregistrează realitatea americană delà marea criză
economică din 1932, care personalităţi pot fi mai distinct şi pregnant
conturate, decât cele ale lui Ernest Hemingway, Erskine Caldwell, William
Faulkner, James Cain sau John Steinbeck?
Ca şi Faulkner sau Caldwell, Steinbeck e un romancier al Sudului.
Sudul american păstrează trăsăturile unei structuri economice speci­
fice, cu caracter mai mult agrar, cu imense plantaţii alături de ferme mici,
ai căror proprietari, ruinaţi treptat de concurenţa marilor exploatări raţio­
nalizate, sporesc rapid masa muncitorilor agricoli. In afară de aceasta,
urme în moravuri şi psihologie amintesc de evoluţia istorică particulară a
statelor din Sud: o anumită rigiditate, unele resentimente, ostilitatea faţă
de negri, pe care însă delà începuturile preşedinţiei lui Franklin Roosevelt
o acţiune reformatoare, propagată intens prin ziar, radio şi film, a izbutit
 B'O scadă simţitor. In opera lui Steinbeck ca şi în restul literaturii Sudului,
întâlnim reacţiunea faţă de aceste aspecte.
John Steinbeck s'a născut la Salinas în anul 1902. Şi-a făcut studiile
Ia Universitatea din Stanford. Prima sa operă e un volum de nuvele apărut
în 1930: The long Valley (Valea cea lungă). Urmează apoi On mice and men
(Despre şoareci şi oameni), Tortilla flat (Cartierul Tortilla), The grapes of
wrath (Fructele mâniei), In dubious battle (Bătălia). Războiul actual i-a
inspirat două romane: The moon is down (Nopţi fără lună) şi Bombs away
(Bombe în depărtare) apărut anul trecut şi dedicat luptei aviaţiei de război.
Sigiliul foarte personal ce se regăseşte în orice operă a lui Steinbeck are
două componente principale: particularitatea lumii zugrăvite şi o tematică
proprie.
Ca şi la Faulkner şi Caldwell, lumea romanelor lui Steinbeck e cea a
micilor fermieri. Dar pe când primii doi îi descriu încă pe pământul lor,
încercând cu mijloace primitive de cultură să înfrunte concurenţa marilor
exploatări mecanizate şi refuzând cu îndărătnicie să se lase înfrânţi şi să-şi
părăsească ferma, Steinbeck îi urmăreşte într'o altă fază. Neavând mij­
loace să folosească tractorul şi cultura ştiinţifică, ruinaţi de împrumuturile
făcute la foarte rapacele bănci agricole, foştii fermieri şi-au pierdut pămân­
turile şi au devenit muncitori agricoli, muncitori necalificaţi şi de cele mai
multe ori neorganizaţi, care călătoresc în grupuri căutând de lucru, chel­
tuind cel din urmă cent ca să ajungă în văile unde se culeg merele sau la
câmpurile cu bumbac şi nevoiţi să primească orice condiţii li se impun.
Din lumea aceasta a muncitorilor nomazi fac parte şi fermierii cali­
fornien! din « Fructele Mâniei » şi greviştii din « Bătălia » şi George cu Lennie
din Şoareci si Oameni.
Dar specifică este la Steinbeck mai ales tematica, lucru care-1 făcea
pe Jean Blanzat să vorbească într'un esseu despre ajungerea la mit şi adap­
tarea planului realităţi la tema propusă.
Desigur, Steinbeck nu e un realist pur şi simplu. Dar ar fi exagerat să-1
transformăm într'un scriitor care porneşte exclusiv delà temă şi foloseşte
o realitate indiferentă numai drept pretext pentru a îmbrăca în forma
întâmplărilor această temă quasi eternă. Nu e indiferent faptul că Stein­
beck descrie de cele mai multe ori acelaşi sector al realităţii, aceiaşi lume de
muncitori nomazi. Este aici o întâlnire între solicitările unei realităţi sociale
aspre şi complexe şi o anumită modalitate a viziunii artistului, străbaterea
acestei realităţi de suflul puternic al tragicului.
Repetată prea des, fără discriminările necesare, caracterizarea lui Stein­
beck ca romancier de spirit tragic, tinde să devină un loc comun, mai ales
când e asociată mecanic cu afirmarea existenţei unei fatalităţi sociale, de
care se sfărâmă eforturile eroilor săi.
Această legătură oare se face necontenit între tragic şi fatalitate se
datoreşte unei confuzii. Se confundă categoria tragicului—atitudinea tra­
gică— cu un anumit tip de tragedie: cea antică. Existenţa unei fatalităţi
inexorabile pe care o constituia voinţa zeilor, exprimată prin destine umane
imuabile, lupta omului ridicat împotriva destinului său, deci a unei forţe
 ROMANCIERUL JOHN STEINBECK 177

pur exterioare — şi înfrângerea lui finală, recunoscută de el însuşi sau de

glasul corului, toate acestea sunt specifice tragediei greceşti şi nu se regăsesc
nici în tragedia neoclasică franceză, nici în cea elisabetană. Substratul
comun, spiritul tragic, care nu se mărgineşte la forma tragediei, ci poate
pătrunde foarte bine — şi pătrunde — în roman, nuvelă sau poem, este
atitudinea tragică.
Atitudinea tragică e lupta omului cu forţe interioare sau exterioare
care-1 depăşesc, opoziţia lui generoasă în faţa a ceea ce pare un bloc de
neurnit pentru puterile sale. înfrângerea finală nu e un element indispen­
sabil. Drumul drept între două ziduri, de care pomeneşte Blanzat, există,
dar el nu trebue să ducă neapărat la catastrofă. Căci altfel, tipul clasic al
tragediei corneliene ar ieşi din acest cadru. Şi mai ales, nu e indispensabilă
pentru existenţa suflului tragic, recunoaşterea înfrângerii eroului, umilirea
sa în faţa unei fatalităţi şi existenţa ca atare a acestei fatalităţi.
Ne-ar duce prea departe căutarea cauzelor sociale şi culturale ale unui
fenomen destul de general pentru literatura americană de astăzi, existenţa
unui suflu tragic puternic la mulţi dintre marii ei reprezentanţi. Fapt este
că el se regăseşte nu numai în încercarea lui O'Neill de a reînvia tragedia,
ci şi în roman, la Caldwell, Hemingway, Faulkner şi Steinbeck.
Eroii lui John Steinbeck sunt de multe ori sdrobiţi de împrejurări, dar
niciodată învinşi. Lupta lor inegală se termină cele mai adese ori sângeros
— iarăşi constitue o trăsătură specifică, colorile tari, violente în care
e zugrăvit acest sfârşit — dar ei nu recunosc existenţa unui Fatum ine­
xorabil. Realitatea pentru ei poate şi trebue să fie transformată. Spre deo­
sebire de eroii antici, ei nu-şi recunosc până la urmă, umili, destinul, ci
caută să şi-1 făurească.
Conducând greva din Valea Torgas, J i m şi Mac sunt tot timpul con­
ştienţi de rezultatul îndoielnic al acţiunii. Dar ştiu că o înfrângere parţială
poate fi totuşi un pas înainte în luptă. îndoielile şi oboselile lor nu ţin mai
mult de câteva clipe. Ei au acceptat de mult să renunţe la orice nu e legat
de ţinta urmărită şi în primul rând să se dăruiască pe sine. Când J i m e
ucis, Mac, năucit de moartea prietenului, se foloseşte totuşi de cadavrul
lui ca de un steag cu care să mobilizeze pe grevişti.
Georges, din Şoareci şi Oameni, încearcă să-1 salveze pe Lennie de sfâr­
şitul spre care instinctul de a ucide îl mână pe acest degenerat. Dar grija
lui de fiecare clipă se va dovedi inutilă. Lennie va ucide şi atunci George
va face ultimul gest ca să-1 apere. îşi va împuşca prietenul, mai înainte să
fie prins şi linşat.
Victoria hotărîrii omului împotriva pseudofatalităţii împrejurărilor e
şi mai netă în Nopţi fără Lună. Cartea, pe care tendinţa perceptibilă de a-i
da o valoare de generalitate şi simbol o păstrează într'un caracter.de schiţat,
ţinând până şi acţiunea, probabil în Norvegia, într'un voit vag geografic
— este romanul rezistenţei la invadare.
Oamenii din orăşel care se opun ocupanţilor cu forţa lentă şi sigură a
unui gheţar, sunt de fapt învingători, şi în finalul socratic al cărţii, sacri-
 ficiul primarului şi al celorlalţi ostatici este însoţit de certitudinea defini­
tivă a sdrobirii cotropitorilor efemeri.
In lupta lor cu destinul, eroii lui Steinbeck au ajutorul puternic al prie­
teniei. Tema aceasta revine în toate romanele scriitorului, unde, pe de altă
parte—trăsătură specifică,—dragostea nu-şi are aproape niciun loc. Cama­
raderia fără rezerve/care are pudoarea să nu se cheltuiască în vorbe şi ex­
pansiuni, ci merge cu simplitate până la sacrificiu, sprijină pe cei doi mili­
tanţi din « Bătălia » în asprimea luptei pe care o duc, e singurul punct
luminos în existenţa de semivagabonzi a lui George şi Lennie şi constituie
tema centrală din Cartierul Tortilla, romanul picaresc al unor meridionali
plini de lene, ingeniozitate şi cavalerism.
Structura de om care triază din realitate materialul ce ilustrează vi­
ziunea sa, se repercutează asupra realismului lui Steinbeck, imprimându-i
trăsături particulare. Steinbeck e realist în deplinul înţeles al cuvântului.
Oamenii şi întâmplările sunt redate cu o meticuloasă grijă a amănuntului.
Steinbeck înregistrează cu o fidelitate uneori crudă luminile, colorile, sgo-
motele, mirosurile. Se menţine, ca majoritatea romancierilor americani
moderni, la notarea sobră, aproape seacă, a actelor şi reacţiunilor exterioare,
ca într'un corespondent literar al psihologiei comportamentului. Dar realismul
său capătă de pe urma tematicei tragice un aspect de despuiere, un curs
liniar al acţiunii, o împuţinare a personajelor, o simplitate ce cade — în
rare rânduri — în simplificare.
Mac, unul din eroii din Bătălia, aminteşte cu mândrie de lupta buni­
cului său în războiul de secesiune. Ca mulţi dintre scriitorii progresişti ame­
ricani, Steinbeck îşi leagă opera de tradiţiile de libertate şi de generoasa
dorinţă de progres, ale democraţiei americane, după cum în forţa aspră,
violentă, care străbate romanele sale, regăsim vigoarea înnoitoare a pio­
nierilor.
SILVIAN IOSIFESCU

MARY WEBB
îndepărtat colţ din Anglia... Un ţinut plin de mlaştini, de tufişuri, de
trestie, păduri de mesteacăni, câmpii aurite de galbenul ciuboţicăi cucului
în floare. Un cer înstelat ce se oglindeşte în apa lacurilor plină de nuferi.
Castele vechi — de basm, case din piatră, ferestre din care îţi râd micşunele.
Dealuri ce se pierd în zarea viorie. Locuri eutreerate de superstiţii, de le­
gende, unde altădată Celţii şi Saxonii s'au întâlnit şi s'au amestecat dea-
lungul veacurilor. Shropshire e un district din Anglia, puţin cunoscut, vechi,
foarte vechi, încât apare aproape ca un loc de basm ce nu mai are nimic
comun cu realitatea.
Pentru un copil plin de imaginaţie, crescut acolo pe pământuri întoarse
de plug, printre libelule albastre, acest colţ de pământ apare ca o bogăţie
minunată, ca un domeniu fermecat. Aici s'a născut şi a crescut Mary Webb.
 MARY WEBB 179

Frumuseţea pădurilor, liniştea apelor adânci, lanurile întinse de grâu,

poveştile şi vechile legende istorisite în faţa focului în tăcerea nopţii, de acel
tată care şi el era fermecat de minunăţiile naturii, au încântat-o din primii
ani ai copilăriei, iar mai târziu avea să redea, plină de un puternic lirism,
în puţinele cărţi ce le-a lăsat moştenire literaturii engleze, toată dragostea
ei pentru natură.

Mary Meredith s'a născut în micul sat Leighton la 25 Martie 1881 şi a

murit la St. Leonards la 8 Octombrie 1927. Fiica lui George Meredith, de
origine Welsh, director de şcoală, şi a Sarei Alice Scott. Mama ei era fiica
unui doctor din Edinburgh, din clanul lui Sir Walter Scott. Amestecul acesta
de Welsh şi Scoţian explică poate mai bine înclinarea către poezie şi pove­
stire pe care Mary avea să o simtă din primii ani ai copilăriei.
Această copilărie s'a desfăşurat în mijlocul naturii atât de captivante,
într'o mică casă de ţară « The Grange ». Numai cât pronunţi acest numè şi
ţi se conturează în faţa ochilor o locuinţă din acelea atât de caracteristic
engleze, din piatră cenuşie, cu un acoperiş de ţiglă sau de stuf, eu mici fe­
restre înconjurate de fier, cu gratii groase, acoperite de iederă, cu o grădină
plină de flori, unde timpul a respectat decorul trecutului. Când fetiţa avea
12 ani, familia Meredith se mută la Stanton Hine-Heath lângă Shrewsbury.
Aici dacă nu mai este vechea casă delà Much Wenlock, însă natura e ace­
eaşi. Câmpiile sunt tot pline de ciuboţica cucului şi mestecănii au primă­
vara aceiaşi muguri plăpânzi, albinele zumzăe, iepurii fug prin tufişuri şi
prin pădurici, iar nuferii sunt tot atât de frumoşi pe apele verzui ale lacu­
rilor. In 1902 se mută la Meole Brace, la câţiva kilometri numai de Shrews­
bury, iar dacă casa copilăriei se numea « The Grange », anii adolescenţei se
vor scurge într'o locuinţă al cărei nume e şi mai plin de farmecul trecutului.
« The Old Mill » « Vechea Moară ». Şi aici în acest colţ din Anglia frumuseţea
lucrurilor vechi se împreună cu atmosfera magică a naturii, cu poveştile
şi proverbele păstrate din tată în fiu de fiecare ţăran, de fiecare ţesător.
Mary are 21 de ani, e vrăjită de florile care cresc în abundenţă pe câmpii,
de holdele aurii ce se apleacă la cea mai mică adiere a vântului, de lacuri,
de formele ce le iau norii pe cer, de dealuri, de verdele pădurilor, de vechi­
mea locurilor, de acea atmosferă de ireal ce învălue totul: « locuri prea vechi
pentru a mai fi reale, unde pădurea, ferma, biserica de pe marginea iazului
sunt atât de vechi încât îţi apar ca în vis » — scrie ea.
Toate acestea adunate în sufletul ei, observaţia poetică şi dragostea
aceea ce merge delà contemplare la extaz în faţa naturii, divinizarea ce o
simte pentru un copac, un mugur, o vor face să scrie.
Prinde a scrie mici istorioare şi poeme încă din copilărie. Insă talentul ei
de scriitoare se afirmă mai târziu, spre 1921, când apar: «The Spring of
Joy » — volum de poeme şi schiţe despre natură — şi trei romane, « The
Golden Arrow », « Gone to Earth », « The House in Dormer Forest ».
In 1923, apare « Seven for a Secret » iar în 1924 « Precious Bane » (Sam).
In 1912 Mary Meredith se căsătoreşte cu Henry Bertram Law Webb,
şi el tot din Shropshire, fost student la Cambridge. Henry Webb este numit
 profesor la Weston-super-Mare, unde rămâne însă numai doi ani, după care
soţii Webb se reîntorc Ia Pontesbury în Shropshire. Aici se ocupă de gră-
dinărie, vânzând produsele în Shrewsbury. Acolo, cu alţi ochi decât acei de
copil, Mary va observa oamenii din împrejurimi, înţelepciunea ţăranilor,
toate superstiţiile, pe care mai târziu le va oferi cu dărnicie de artistă citi­
torilor.
* *
Ca şi George Elliot, Emily şi Charlotte Bronte, Mary Webb nu aduce
în cărţile ei decât experienţele propriei vieţi. Aceste mari romanciere şi-au
trecut zilele izolate în locuri îndepărtate de ţară, în case vechi şi triste, fără
a cunoaşte aproape nimic din viaţa care coleăe tumultuoasă. îşi treceau
timpul purtându-şi paşii dintr'o cameră în alta, închipuindu-şi un miracol
ce trebuia să se împlinească. Pentru aceste fiinţe, fiecare clipă e importantă,
le aduce ceva nou. 0 plimbare într'o pădure, o floare, o pasăre ce ciripeşte
într'un pom le încântă. Atât de bogată era viaţa lor interioară. Suprasen-
sibile, refulate, cu o imaginaţie hrănită de tradiţiile şi legendele trecutului,
izolate în vechile lor case reci, au dat lumii unele din cele mai frumoase»
mai încântătoare romane, izvorîte din linişte, din singurătate • şi emoţie.
Citiţi cărţile lui Mary Webb. Tot ce e cuprins acolo; reprezentarea na­
turii, observarea sentimentelor, toate sunt născute din acele clipe de mare
singurătate, de puternică emoţie, în care sufletul arzător de toată bogăţia
acumulată simte acea trebuinţă de revărsare. In paginile din « Sarn » sau
din « întoarcerea la pământ » nu veţi găsi decât toate emoţiile ce le-a simţit
Mary Webb, toate secretele ce a ştiut să le smulgă unei flori, unei libelule,
unui copac, în plimbările ei singuratece când visa la viaţa ei, care se pare a
fi fost mult timp goală şi tristă. Acolo se desfăşoară drama zilnică a propriei
existenţe a autoarei.
« Sarn » este o revelaţie a părţii de nord a Shropshire-ului. Tablouri de
ţară, povestiri despre ţărani, în care frumuseţea naturii se împleteşte cu
existenţa eroilor. Fiecare pagină revarsă pasiunea omului pentru câmpii
şi cer. Sensibilitatea ei este atât de ascuţită şi puterea de a mânui cuvintele
atât de mare, încât te simţi parcă în lanurile cu grâu şi în grădinile din
Shropshire. Te identifici în totul cu natura pe care o descrie. Te crezi călă­
torind în acele părţi din Anglia şi fiecare pagină îţi desvălue lucruri noi.
In romanele ei totul freamătă, străluceşte, răsună. Surit ca o pânză măestrit
ţesută, în care fiecare fir, fiecare coloare ce se împleteşte sunt parcă parfu-
murile ce se ridică din fâneţe şi păduri, ciripitul păsărilor, impresiile, pe care
autoarea le primea delà flori, delà nori. Din cărţile ei se desprinde un fel
de efervescenţă ce dă fiecărui peisaj o viaţă legendară, ce pătrunde adânc
în sufletele oamenilor şi sădeşte acolo aspiranţii imposibile de realizat, făcând
din ei oameni slabi, nemulţumiţi în conflict cu lumea, neînţeleşi.
Puterea romanului « Sarn » nu stă în analiza caracterelor, deşi nu lip­
seşte, ci mai mult în fuziunea dintre elementele naturii şi om.
Eroii sunt slabi, desmoşteniţi, revoltaţi. Iat-o pe acea gingaşă şi bună
Prue Sarn, atât de urîtă cu buza crăpată ca a iepurelui, dar a cărei fru-
 museţe sufletească e atât de puternică, ce o descoperă către sfârşitul cărţii
Kester Woodseaves ţesătorul şi astfel Prue găseşte pacea ce o aduce iubirea,
după care aleargă toate inimile. Iar bunătăţii lui Prue i se opune figura
severă a fratelui ei, Gideon
« Gone to Earth » ce este altceva decât tragedia instinctului în faţa că­
ruia se ridică doi inamici — binele şi răul. In parte, e o alegorie. Hazel
Woodws, acea fată sălbatecă, personifică indignarea în contra tiraniei şi a
prostiei, a prejudecăţilor, repulsia pentru toate micimile vieţii şi pentru
brutalităţile ei. Toată frumuseţea cărţii stă în Hazel, care e pruncul naturii
misterioase şi totodată şi interpretarea ei. Hazel e sălbatecă şi timidă, e
protectoarea tuturor celor ce sufăr şi sunt persecutaţi: o pisică schiloadă,
o pasăre oarbă — a albinelor îngheţate de frigul iernii, a unui pui de vulpe
scăpat din focul vânătorilor. Hazel nu se simte bine decât în mijlocul na­
turii—• pentru ea natura e inofensivă. Numai lumea oamenilor e rău-făcă-
toare. « Oh, lume murdară, oarbă, rece, când te vei spăla şi vei fi curată »
strigă Hazel. Sfârşitul cărţii nu e fericit. Autoarea merge până la capătul
tragediei.
Stilul e pătruns de poezie, plin de muzicalitate, de o rară frumuseţe şi
de o splendidă simplicitate. Mary Webb a ştiut să redea măestrit întreg
sufletul naturii.
Poate că eroii sunt uneori învechiţi, decorurile şi obiceiurile prea înde­
părtate de noi, poate cu firea noastră şi în ritmul timpului de azi ni se par
puţin interesanţi, însă romanele lui Mary Webb sunt născute din poezie
şi milă. Prue şi Hazel au toată puterea de investigaţie poetică a autoarei,
toată frenezia ei pentru milă. Dar toţi acei care se pot bucura de frumuseţile
naturii şi care pot suferi pentru suferinţele altora vor iubi şi înţelege cărţile
lui Mary Webb.
A D I N A A R S E N E S C U I AMAN DI

MIGUEL DE UNAMUNO
Nu ştiu precis când se împlineşte un anumit număr de ani delà moartea
lui Unamuno. E atât de totală însă prezenţa lui în cultura Spaniei, încât
accidentul unei aniversări, fiind în sine o reducere la ocazional, ar însemna
un act de relativizare a valorii sale.
Unamuno este conştiinţa Spaniei. Pentru cultura spaniolă poziţia lui
Unamuno faţă de Cervantes, este ca aceea a lui Pascal faţă de Rabelais
pentru cultura franceză ; ca şi aceea a lui Dostoiewski faţă de Tolstoi pentru
cultura rusă, sau ca şi aceea a lui Kierkegaard faţă de Ibsen pentru Scan­
dinavi: adică nu spiritualitatea naţiunilor din care au ieşit Rabelais, Cer­
vantes, Tolstoi sau Ibsen, cât conştiinţa acelei spiritualităţi. Nu orizontalul
care configurează ci verticalul care problematizează, nu peisajul geografic al
sufletului respectiv, ci dimensiunea sa dramatică. Dimensiune pe care
Unamuno a redat-o printr'o trăire patetică, de o intensitate la care, în istoria
 culturii moderne, s'a ridicat numai Kierkegaard, celălalt mare pascalian.
« Niciun străin, scrie Suarès, n'a simţit mai bine pe Pascal ca Unamuno ».
Nimeni n'a analizat cu o atât de sălbatecă luciditate coordonatele sti­
listice ale sufletului spaniol, analiză la care ajunge dialectic, plecând delà
« sentimentul tradiţiei eterne ». Această « tradiţie eternă », Unamuno o des­
cifrează în « intraistorie ». Pentru Unamuno tradiţia este tocmai substanţa
istoriei, aşa precum eternitatea este substanţa timpului. « Istoria e forma
tradiţiei, precum timpul e a eternităţii ». Prin urmare şi socialul este
un dat fatal, aprioric oricărei creaţii a spiritului. « Ştiinţa nu există nicio­
dată în stare pură, căci geometria, chimia mai ales şi în măsură mult mai
mare filosofia, poartă în ele ceva preştiinţific, subştiinţific, supraştiinţific
dacă vreţi, în realitate ceva intraştiinţific, — şi acest ceva este Impregnat
de materie naţională ». Sunt idei care au fost mult desbătute ; şi sunt
concluziile la care, deşi pe alte căi, a ajuns şi Gide în « incidenţele » sale.
A încerca să-1 expui « sistematic » pe Unamuno, ar însemna să-1 trădezi.
Nu numai pentrucă acest cel mai impetuos Spaniol nu s'ar fi putut realiza
niciodată î n interiorul limitelor unui sistem. Dar Unamuno este omul contra­
dicţiilor într'atâta încât n'ai putea spune dacă aceste contradicţii sunt
creaţii ale spiritului său neliniştit, sau poate spiritul său este o creaţie a
acestor contradicţii. Ceea ce, î n fond e tot una. Dar Unamuno e plin nu de
contradicţii, a căror funcţie ar fi negarea, prin anulare reciprocă, ci de con­
tradicţii cu funcţie afirmativă. Asimilarea contrariilor devine astfel, ca să
vorbim kantian, modul în care e posibil un spirit. « Sunt un om care afirmă
contrarii, un om de contradicţiuni şi de luptă, care spune un lucru cu inima
şi contrarul cu mintea şi care îşi face din această luptă însăşi viaţa sa ».
In această pasiune a unei vieţi integrale, filosofia însăşi nu îşi capătă
valoarea şi deplina sa semnificaţie, întru cât ar fi o creaţie obiectivă a spi­
ritului, ci numai întru cât îl declară pe om, în mod existenţial. « Ceea ce într'un
filosof trebue să ne intereseze într'o măsură mai mare, e omul. Dacă un fi­
losof nu e un om, este tot ce vrei afară de filosof; e mai ales un pedant,
adică o copie, nu un original de om ».
Pentru Unamuno funcţiunea principală a existenţei noastre, implicatul
fundamental al fiinţei umane este gândirea: sum, ergo cogito. Exist, deci
cuget. Dar nu gândirea pură, pentrucă a filosof a nu se reduce la a raţiona,
la a cunoaşte. «Căci una e a trăi, şi alta e a c u n o a ş t e . . . şi între acestea
două este o astfel de opoziţie, încât putem spune că orice vital e antiraţional,
nu numai iraţional, — şi orice raţional e antivital. Şi aceasta e baza senti­
mentului tragic al vieţii ».
Pentru fostul rector al Universităţii din Salamanca — Universitate care
cu patru sute de ani înainte îl avusese de student pe Sf. Ignaţiu de Loyola—
cunoaşterea raţională este insuficientă pentru a forma obiectul filosofiei:
insuficientă, chiar inadecvată. « A defini un lucru înseamnă a-1 idealiza,
a-i lăsa deoparte fondul său vital. . . Pentru a cunoaşte un lucru, trebue
să-1 omori şi să-1 înţepeneşti în spirit. Ştiinţa este un cimitir de idei moarte ».
«Ideea », adică schelet ; nimeni însă nu trăieşte cu schelete, nimeni nu se ali­
mentează cu s c h e l e t e . . . O idee nu trebue privită din afară, aşa c u m e în-
 făşurată în numele ce o îmbracă şi îi salvează decenţa; trebue să o vezi
de dinăuntru, vie şi caldă, dotată cu un suflet şi cu o personalitate ». In acest
sens Spaniolii n'au avut nevoie niciodată de idei. Ei n'au lăsat civilizaţiei,
scria Cassou, niciun tratat, niciun cod, nici « Discours de la méthode », nici
« Recherche de la vérité », nici « Critica raţiunii pure », nici « Fundamentul
moralei », nici « Discours sur l'esprit positif », nici chiar « Apologia religiei
creştine ».
Cunoaşterea raţională e inadecvată spre a forma obiectul filosofiei,
căci pentru Unamuno filosof ia înseamnă metafizică. Şi « metafizica este
întotdeauna, în fond, o teologie, —• iar teologia se naşte din fantezia pusă
în serviciul vieţii ». Metafizica, mod antic al fiinţei umane — sum, ergo co-
gito — este o teologie căci « dumnezeescul şi omenescul sunt două feţe ale
unei aceleiaşi realităţi ». De aici acele patetice accente de intensităţi pasca-
liene, accente de o plenitudine aproape mistică, ce amintesc Memorialul
lui Pascal: « A fi, a fi mereu, a fi fără limite! sete de a fi, sete de a fi mai
mult, foame de Dumnezeu ! Sete de iubire eternă şi, care naşte eternul !
a fi întotdeauna ! a fi Dumnezeu ! » — Be wants nothing of a God but eter­
nity, exclama Shakespeare, — n'am nevoie decât de eternitate spre a îi
Dumnezeu !
Cu aceasta Unamuno, « cea mai fierbinte inteligenţă modernă » cum
a fost just definit, se revelează ca cel mai autentic fiu al Spaniei şi al mae­
ştrilor cunoaşterii imediate, ce depăşeşte atât empiricul, cât şi raţionalul:
Sf. Ignaţiu de Loyola, Sf. Tereza de Avila, Sf. loan al Crucii.
Poate că o explicaţie a eflorescentei misticismului spaniol stă în oroarea
lor pentru muncă. « Rasă de cuceritori — scrie Unamuno — certaţi cu munca,
nu se puteau hotărî să întrebe, să scruteze realitatea sensibilă, să lucreze
la ştiinţa empirică ». Nici în filosofie empirismul sau raţionalul nu i-a putut
satisface. Căci, spune Sf. loan al Crucii, « niciun lucru creat sau cugetat
nu poate oferi înţelegerii un mijloc convenabil pentru a se uni cu D u m n e z e u . . .
Tot ceea ce înţelegerea poate atinge, îi este mai degrabă obstacol decât
mijloc ».
Dar poate că, mai degrabă, explicaţia stă în frenezia spaniolă pentru
libertate. Când un eseist scria că « niciun alt popor european n'a trăit
drama libertăţii spirituale cu mai multă intensitate decât poporul spaniol »,
se gândea de sigur nu numai la Don Quijote, dar şi la misticii despre care
Unamuno afirmă că « au fost conduşi la misticism nu din desgustul raţiunii,
nici din decepţia ştiinţei, ci mai degrabă din durerosul contrast dintre aspi­
raţiile sale nemăsurate şi micimea realităţii... Ei urmăreau o ştiinţă de liber­
tate obţinută fără m u n c ă . . . Ei căutau, pe calea rugăciunii, a aspiraţiilor
şi a casnelor la care se supuneau, o ştiinţă gata făcută, finală, contempla­
tivă, nu- de meditaţie, nici de raţionament.
Punctul de plecare al misticismului spaniol, atât de diferit de cel italian,
care priveşte în afară şi se revarsă în imensitatea lumii, precum Sf. Francise
de Assisi, il poverello di Dio ; şi atât de diferit de misticismul german, fan­
tastic, al lui Meister Eckart, pentru care a gândi pe Dumnezeu devine identic
çu a fi Dumnezeu,— punctul de plecare al misticismului spaniol este « cu-
noaşterea introspectivă de sine, cu ochii închişi pentru sensibil şi chiar
pentru inteligibil, pentru tot ceea ce poate intra în mod clar în înţelegere ».
De aceea sfânta Tereza de Avila, retrasă în « castelul său interior », cum
spune singură, va asculta « marile taine pe care parcă sufletul le vede în
Dumnezeu însuşi ». De aceea Sfântul loan al Crucii va numi actul mistic
« act de cunoaştere confuză, iubitoare, paşnică şi calmă, în care sufletul
bea, prelung, înţelepciune, iubire şi fericire... » In ceea ce îl priveşte pe
Sf. Ignaţiu de Loyola, — Carlyle socotea Reforma ca cel mai sublim moment
al istoriei moderne; dar Luther n'a reformat decât instituţia Bisericii— şi
astfel urmaşul său a putut fi acel părinte al anglicanismului, Henric
al VlII-lea, ucigaşul lui Thomas Morus ; — sufletele viciate însă le-a reformat
Ignaţiu de Loyola.

Pentru Unamuno fondul însuşi al existenţei este suferinţa. Dar suferinţa

ce se naşte din tendinţa ce o are omul de a se realiza integral— ceva din
tensiunea voinţei Schopenhaueriene, — suferinţă care este o condiţie a totalei
împliniri a Omului. « Nu este divin decât ceea ce suferă ». — « Durerea
este substratul vieţii şi rădăcina personalităţii, căci numai suferind eşti
o persoană... Omul este cu atât mai mult om, adecă cu atât mai divin,
cu cât are mai multă capacitate pentru durere, mai bine zis pentru tortura
sufletească ».
Şi concepţia lui Unamuno continuă să se desfăşoare cu majestatea tra­
gică a unui Christ răstignit, de Ribera sau Zurbaran. .Devine firească, astfel,
revolta sa împotriva « coteriei de oameni de litere, care nu ştiu să mănânce
o carte — ei nu fac decât să o cetească —• nici nu ştiu să cimenteze cu sân­
gele şi carnea lor o carte care să se poată mânca, ci o scriu cu tocul şi cu
cerneala... Şi numai aceia pot simţi ce este apocaliptic, revelator în faptul
de a mânca o carte, aceia care simt cum verbul se face carne în acelaşi timp
în care se face şi literă şi cum noi mâncăm ca pe o pâine de viaţă eternă,
în mod eucharistie, această carne şi această literă ». Şi nu numai în scrierile
de cugetare, în care s'ar putea, în definitiv, descifra — şi, ideal, justifica —
urma unei intenţionalităţi, fie chiar teoretice ; dar nici chiar în imperiul
actului gratuit, pur, în poezie, Unamuno nu putea găsi « nicio poezie, adică
acţiune, creaţie, acolo unde nu există corp şi carne de durere omenească,
unde nu există lacrimi de s â n g e . . . ». De aceea o poezie va fi cu atât mai
realizată cu cât se apropie mai mult de pateticul disperării : « aceea a lui
Dante era comedie şi nu tragedie, pentrucă mai era în ea speranţa ». Formula
e imensă şi dramatică la extrem; toţi esteticienii-psihologi la un loc n'au
exprimat atât de puternic fondul de tensiune originară a operei de artă
şi n'au legat atât de intim actul creaţiei artistice de ceea ce ei numeau « mo­
dalitate existenţială ».
Nimeni ca Unamuno n'a pătruns atât de adânc drama libertăţii spiri­
tuale a Cavalerului tristei figuri, nimeni n'a înţeles atât de viu sublimul
ridicolului său şi nimeni nu 1-a comentat atât de perfect pe acest « Faust
spaniol », cum îl numea Spengler. Singur spunea că Cervantes s'a născut
ca să povestească viaţa lui Don Quijote; dânsul s'a născut ca să i-o
explice, să i-o comenteze.
L-a comentat. Toată opera lui Unamuno nu constă decât din comen­
tarii, cum spunea Jean Cassou : eseurile sale politice, Agonia creştinismului,
Viaţa lui Don Quijote. Bine, dar ceilalţi, întreabă Unamuno, ceilalţi ce-au
scris altceva decât nişte comentarii? Ce este Biblia dacă nu un comentar
la istoria creştinismului? Ce este Iliada dacă nu un comentar la răsboiul
troian ? Şi ce e Divina Comedie dacă nu un comentar la catolicismul me­
dieval?
Or, Don Quijote, Cartea Spaniei, este pentru Unamuno « un lucru sfânt,
viu, care reînsufleţeşte şi eternizează, cum este Biblia, Coranul, Discursurile
lui Buddha ». Don Quijote este eroul care luptă pentru Dulcineea, pentru
gloria de a trăi, de a supravieţui, nu pentru Isolda, care este dragostea
pământească, nici pentru Beatrice, care e Teologia, nici pentru Margareta,
care e Poporul, nici pentru Elena, care e Cultura, — ci pentru Dulcineea,
pentru credinţa într'o iluzie. Don Quijote, singur alături de Iisus Christos,
a înfruntat ridicolul ; şi « cel mai înalt eroism, pentru un individ ca şi pentru
un popor, este de a şti să înfrunte ridicolul ; mai mult, de a şti să se situeze
în ridicol şi de a nu se teme deloc de el ». Pentru acest suprem eroism, pentru
această nebunie a Ideii, sublimă până la sfinţenie — « cel mai divin dintre
nebuni a fost şi este mereu Iisus Christosul » — Unamuno îl numeşte pe
Don Quijote « Christ al Spaniei ».
Şi totuşi, consideraţia lui Unamuno nu constitue o impietate. După
cum scria undeva André Suarès, la Spanioli credinţa este pur formală, aşa
după cum la Ruşi este mai interioară ; în Rusia « credinţa este un sentiment
şi chiar o evadare din secol, — în Spania însă este acţiune şi chiar politică ».
Sunt integral spaniole aceste consideraţii ale lui Unamuno, făcute cu acel
fel de a simţi, ale cărui resorturi sunt necunoscute Occidentului.

Pe Unamuno îl interesează Omul. Omul în filosof ca şi în artist. Nicio

operă de artă nu valorează pentru el cât valorează un om. « Şi ce a lăsat
după sine Don Quijote? veţi zice. E u vă voi răspunde că s'a lăsat pe sine
însuşi şi că un om, un om viu şi etern, valorează cât toate teoriile şi filosof iile.
Alte popoare ne-au lăsat mai ales instituţii, cărţi ; noi, ăştilalţi, noi am lăsat
suflete. Sfânta Tereza valorează cât oricare Institut, cât oricare Critică a
raţiunii pure ».
Cu un ideal despre om ca integralitate spirituală, Unamuno nu şi-ar
fi putut intitula eseul despre dragoste decât «iubire, durere, conpasiune
şi personalitate », eseu care începe atât de vibrant: « Iubirea, fraţii mei ce­
titori, e tot ce poate fi mai tragic în lume, în viaţă; iubirea e copilul iluziei
şi părintele desiluziei; iubirea e mângâierea în desolare, unicul remediu
împotriva morţii, al cărui frate e s t e . . . Iubirea caută cu patimă nebună,
prin fiinţa iubită, ceva de dincolo ; şi cum nu poate afla, disperează... ».
A mai scris cineva eu aşa fervoare rânduri atât de frumoase despre iubire ?
Ça acestea sau ça cele de mai jos, când vorbeşte despre « una din acele iubiri
tragice care au de luptat împotriva legilor diamantine ale Destinului, una
din acele iubiri care se nasc în contratimp şi, în afară de vremea lor, înainte
sau după moment, sau în afară de norma după care lumea— care este în
întregime obicei—• le-ar fi primit. Cu cât destinul, lumea şi legile sale ri­
dică mai puternice ziduri între îndrăgostiţi, cu atât mai mare e puterea
cu care sunt împinşi unul spre celălalt; şi fericirea lor de a se iubi ia un
gust de amărăciune, iar durerea lor de a nu se putea iubi pe faţă şi liber,
creşte ; şi li se face milă unuia de celălalt până în adâncul inimii lor, iar această
compătimire comună, care le este şi nefericirea comună şi fericirea comună,
le înflăcărează şi le alimentează iubirea. Iar ei suferă de bucuria lor şi se
bucură de suferinţa l o r . . . ». Nu simţiţi aci atmosfera tristelor poveşti de
iubire a lui Tristan şi Isoldei, a lui Abélard şi Heloisei, a lui Heathcliffe
şi Catherinei?

Spiritualitatea densă a lui Unamuno angajează întreaga sa operă într'o

perfectă unitate de sens ; fie că face filosofie, poezie sau politică, totul e an­
grenat în unitatea unei singure activităţi de spirit.
Poezie, filosofie, politică, — nu sunt decât trei aspecte ale unui fond
comun, unic, şi trei căi de manifestare ale unei singure personalităţi. « Poetul
şi filosoful sunt fraţi gemeni, dacă nu chiar o singură şi aceeaşi fiinţă ».
Pentru Unamuno politica nu era o expresie a colectivităţii şi spre organi­
zarea ei, ci mod de exprimare a personalităţii—prin societate,-—-dar
mai întâi formulă individuală. De aceea o şi identifică cu poezia. « Da,
poezia e totul. E de asemenea şi politică ». Oamenii « nu vreau să înţeleagă
că toată carnea mea (pluralul textului original e mult mai tare), studiile
mele, romanele mele, poemele mele sunt p o l i t i c e . . . Ca şi cum a face poli­
tică ar fi altceva decât a scrie poeme, ori ca şi cum a scrie poeme n'ar fi un
alt mod de a face p o l i t i c ă . . . ».
De aceea arta sa poetică proclamă mai întâi coexistenţa cugetării cu
sentimentul, o raţionalizare a sentimentului sau o sentimentalizare a raţiunii:
« Piensa el seniimento, siente el pensamiento »
este primul vers din al său Credo poetico, —- crez ale cărui precepte pot fi
bănuite încă din eseuri. Poezia trebue să fie permanent dublată de gândire,
poezia pură fiind « ca apa distilată, care e nepotabilă » ; mai mult chiar,
poezia de calitate trebue să fie o continuă meditaţie — filosofică, nu liric-
poetică— pentrucă sentiment pur nu există, iar cel ce a crezut în el n'a
ajuns să bea cu adevărat din izvorul simţirii:
Sentimente puro? Quien en ello crea
de la fuente del sentir nunca ha llegado
à la viva y honda vena.
Primul gând pentru poet deci — şi aci este punctul grav, eternul punct
grav al poetului spaniol — trebue să fie adevărurile spiritului şi abia la
urmă preocuparea de realizare artistică propriu zisă:
Sujetemos en verdades del espiritu
las entrafias de las formas pasajeras,
que la Idea reine en todo soberana;
esculpamos, pues, 1* niebla,
 Şi astfel e firesc ca printre ciclurile sale de poezii, pe lângă unele inti­
tulate pur şi simplu Castilia, sau Cataluna, sau Vizcaya, pe lângă acele
scânteieri, momente, Incidentes domesticos, adevărate incidente lirice, sau
delicioasele Cosaş de ninos, amintiri din copilărie sau versuri adrésându-se
copilăriei, sau printre cele mai graţioase (A sus ojos), poezii din Incidentes
afectivos,—• este firesc să afli un ciclu de foarte curioase Sonetos (A la rima),
uneori simple teorii versificate, dar pline de idei (Piedat, Muerte, Fe, Resi­
gnation), ori ciclul de Reflexions, unde în poezii ca Gnothi heanton, care
începe simplu cu « conôcete â ti mismo », nu face decât să pună în versuri
concepte filosofice, după cum în ciclul de Cantos pune (A la libertad) idei
politice. Mod de poematizare specific...
Cu o desăvârşită technieă în versificaţie — când nu cultivă versul alb —
poeziei lui îi era totuşi fatal destinat un general accent de retorism meri­
dional. Poezie oratorică şi « filosofică », -întocmai ca la Vigny sau Leopardi,
în poezia lui Unamuno sezisezi mai întâi ideea, teoreticul rece al ideii şi
abia a p o i — ş i dacă!—atmosfera lirică a acestei idei. De altfel destinul
prea puţin liric al Spaniolilor a fost recunoscut şi remarcat de însuşi marele
Menéndez y Pelayo. In adevăr, poeţii Spaniei au fost misticii.

OVIDIU DBIMBA

POEZIA MUNCII

Volumul întâi de poezii muncitoreşti din ciclul întitulat Munca, scos

de « Confederaţia Generală a Muncii » — culese şi adnotate de d-1 Profesor
Sascuteanu, apărut de 1 M a i — n e oferă prilejul de a zăbovi pe îndelete
într'un sector pe care l-am frecventat adese, dovadă cronicile noastre despre
literatura lui G. M. Zamfirescu, G. M. Vlădescu, Panait Istrati, Leon Pe-
raru, St. O Iosif, Gh. Coşbuc şi Al. Robot.
Şi dacă un gând al nostru mai vechi, de a scoate o antologie a poeţilor
cu caracter social, îl traduce în fapt autorul ăstui florilej, ace3ta e cu atât
mai mult temei să referăm despre poeţii înfăţişaţi în antologie, despre
poeţi neîndeajuns reprezentaţi în volumul acesta şi să pomenim pe alţii,
ce au fost omişi.
Antologia de faţă readuce în circulaţie cele câteva poeme revoluţionare
ale lui Coşbuc, poetul ţărănimii noastre dar şi cântăreţul ţăranului proletar
şi sărăcit de o condiţie subumană şi al muncitorului, şi recitirea unora din
ele ca « Tricolorul » propune la meditaţie, învederând că prin câteva din
poemele sale cu caracter social, Coşbuc, poetul prin excelenţă clasic, intrat
în manualele şcolare şi cu circulaţie întinsă, este actual tocmai prin aceea
ce era mai puţin cunoscut şi preţuit de cei ce îl ceteau: poeziile în care tâlmă-
ceşte năzuinţele şi revendicările ce frământă de totdeauna mulţimea mun­
citoare, dar mai ales prin accentul său de luptător progresist şi nota oarecum
 revoluţionară ee caracteriza anumite producţii lirice ale sale, cum e po­
emul citat mai jos:
Albastru, Române, ţi-e steagul,
Dar ştii tu de ce? Să te învăţ:
Albastru înseamnă ciocoii
Şi tot ce 'ţi aduni tu cu boii
Din mila căldurii şi-a ploii
Al lor e, şi-acum şi apururi...
Şi-al tău, cerşetorule— un b ă ţ . . .
Dar rabdă, c'o fac din iubire: •
Se tem că te duce în pieire
Belşugul, prin traiu 'n răsfăţ.

Şi galben, Române, ţi-e steagul,

Iar galbenul spune de voi
De cei delà pluguri, ţăranii,
Voi galbeni de foame, sărmanii,
De boale purtate cu anii,—
Stăpânii au multe nevoi:
« Va banque », şi dineuri şi păsuri,
Şi-amante cu cai şi mătăsuri,
Şi toată nădejdea-i la voi !

Şi roşu, Române, e steagul,

Şi-un geniu e tâlcul, s'o ştii:
Al neamului geniu, vezi bine,
E roşu de-o tristă ruşine
Că vremea 'ndreptării nu vine
Că tot cu mai multe mânii
Ne-ajunge cumplitul dezastru:
Abisu 'ntre galben şi-albastru
, Tu, roşu, de unde ne vii ?
D. Th. Neculuţă, poetul cizmar, e reprezentat prin poemul viguros şi
cu titlu atât de sugestiv « Cor de robi », cu ritm şi conţinut, de influenţă
coşbuciană, dar e şi un timbru propriu, de previziune, dacă ne gândim că
versurile scrise au fost spre sfârşitul veacului trecut:
Pierim topiţi de chin şi boli
Ne frânge jalea pieptul
Răbdând la voi trimitem soli
Cu plâns în jelhi, şi stăm domoli
Că 'n legi stă scris: «Să nu te scoli
Cu sila să-ţi iei dreptul»

fiar într'o zi din văi^din munţi

 Din sate şi oraşe,
Voinici, femei, bărbaţi cărunţi
Se vor scula, şi tari şi crunţi
,
Vor pune n praf a voastre frunţi,
Jivinelor trufaşe.
întâlnim, adică reîntâlnim, pe blândul Păun Pincio, reconfortantă amin­
tire a primului imn închinat armindenului muncitoresc.
Remarcabile, ca o puternică xilografie, versurile lui A. Sahighian:
Cu o palmă drept îndemn,
ucenicul
— piept îngust şi faţa suptă —
bate ţintele de lemn.
Bate fără să cârtească,
Adunat pe ghiata ruptă,
s'o cârpească,
Bate ca şi-aseară
Mâna grea, mâna murdară,
Cum va bate 'ntotdeauna
Ne'ncetat
Câtă vreme boala, lipsa,
Nu l'or istovi (pe un pat):
alb ca luna, rupt ca ghiata.
Bate mâna,
Bate tâmpla,
Bate inimioara, biata !
I. Şarvari ţine în versurile sale limbajul ce răsuna în 1920, când şi-a
scos volumul Cântece de azi, cântece de mâine, şi pe meleagurile Uniunii So­
vietice, numai că acolo rapsozii poporului erau ascultaţi, socotiţi ca nişte
profetici vestitori ai victoriei socialiste, pe câtă vreme la noi mişcarea mun­
citorească era înnăbuşită în faşă. Ne amintim de grandioasele, impresionan­
tele procesiuni muncitoreşti, de întrunirile la fel de impresionante ca număr
şi disciplină din 1920—1921 şi de acea neuitată manifestaţie paşnică delà
înmormântarea lui G. Dobrogeanu-Gherea, când coloanele de muncitori
se înşiruiau delà şosea şi până la Cimitirul Belu, cântând imnul funebru:

In lupta cea mare tu jertf'ai căzut,

Iubire imensă de popor
Speranţa 'n izbândă în viaţă-ţi fu scut,
Balsam pe răni vindecător...

Cea mai mare parte dintre contribuitorii acestei antologii întocmite cle-j
d-1 Sascuteanu, sunt militanţii mişcării generoase muncitoreşti de prin
1918—1922, începând cu Vanda Mihail, A. Toma, C. Z. Buzdugan, Traian
Demetrescu, Nicolae I. Lazu, N. Beldiceanu, I. M. Dafin. Dar instructiv
şi révélant e faptul că filologul şi criticul literar Ovid Densuşianu îşi dă şi
 el partea lui de contribuţie ce, venită delà elevatul estetician, merită repro­
dusă : La răspântia neagră / S'au oprit trei care / Cei care le mână / Scapără
amnare / Unul din ei zice: / « Fost-am la oraş / Să mă judec i a r ă . . . / Tot
eu păgubaş / Altul : o făclie / Şi-un coşciug am luat / Mi-a ucis vechilul /
Singurul băiat / Cel din urmă ! Uite / Mai aveam doi boi / Pentru bir mi-i
vinde / Mâine pe-amândoi... / Din răspântia neagră / Carele-au plecat / . . .
Şi merg greu de parcă / Piatră duc în s a t . . .
Unul din cei mai temeinici poeţi sociali e Leon Feraru ; atât de în­
rădăcinată rămăsese în el structura şi amintirea vieţii de proletar a tatălui
său că primul său volum de versuri poartă titlul Magherniţa veche şi cu­
prinde poeme evocative şi tablouri retrospective ale fierăriei tatălui său,
văzute dinamic, în mişcare. Cântăreţ propriu zis al meşteşugarilor urbei
sale natale, Feraru deţine un record ca să zicem aşa, întru cât el s'a cin­
stit să cânte aproape pe toţi meseriaşii breslelor existente: A încondeiat
truda lăcătuşului într'un poem ce se şi chiamă Cântecul lăcătuşului. Sub
vechea afumata bagdadie figurează melancolica soartă a dulgherului ; Poe­
mul acului, odiseea măruntă a croitoresei. Ciocanul de fier apoteozează ritmul
aceluiaşi atelier de fierărie, muza inspiratoare din copilărie. Experienţa
aceasta proletariană şi interesul pentru muncitorime şi-au imprimat atât
de puternic pecetia în aluatul sufletesc al cântăreţului, atât de vie este am­
prenta ei încât artistul ce avea să încerce pe harfa lui lirică, plurale şi variate
modulaţii şi înstrunări—• delà accente de vigoare rurală şi oarecum se-
mănătoriste, ale unui ţăran delà Dunăre, la accente de orhestraţie citadină
şi salonardă —• până la urmă tot la epopeea meşteşugarului se va întoarce,
aşa cum descoperim în poema Prăvălia românească din volumul Arabescuri.
Delà poemele acestor cântăreţi precursori, firul se înnoadă cu odele
cântăreţilor de vreme nouă, Emilian Bucov, poet progresist şi militant so­
cialist ce publică un imn vitalist întitulat : Motor-marş, oareşcum influenţat
de Majacovschi, Rudenco, D. Corbea, cunoscut din volumul Nu sunt cân­
tăreţ de stele, Poezii şi 16 milioane, Maria Banuş, cunoscută şi ea publicului
cetitor din volumul Ţara fetelor şi descântecele şi poemele cu caracter
social publicate prin diverse reviste, şi poeme de nouă vigoare, proslăvi-
toare ale nouei zodii progresiste, datorite marelui poet A. Toma, care e în­
făţişat şi prin poezii de acum două decenii şi prin producţia ultimă..
Lipsesc din acest volum puternicul poem Noaptea de Mai de G. Topâr-
ceanu, poeziile d-lui Luca, dedicate trudei cusătoreselor, iar St. O. Iosif
e slab reprezentat printr'o traducere, când trebuia neapărat publicat po­
emul Adio;
Da, mult mai bine ar fi fost
Să fi rămas în sat la noi,
De-ai fi avut şi tu vreun rost,
De-am fi avut pământ şi boi.
Că suntem nevoiaşi de tot
Şi ai fraţi mici şi suntem m u l ţ i . . .
Muncesc din greu, fac tot ee pot,
Şi tot flămânzi, şi tot desculţi!
 Din numai două strofe din cele şase strofe câte are poezia, se vede accentul
ei social, în sensul că înfăţişează drama ţăranului proletar, silit să se refu­
gieze la oraş. Lipseşte şi Eugen Relgis, cu acele poeme verhaereniene ale
proslăvirii muncii şi uzinelor.
Lacună uşor de remediat la volumul al II-lea, pe care autorul antolo­
giei îl şi anunţă de pe acum în prefaţa sa. Să salutăm aşa dar ivirea primei
culegeri de poeţi cu timbru social, impropriu întitulată Poezii muncitoreşti,
ea având a se numi poezii pentru muncitori sau despre muncitori — şi să
aşteptăm apariţia volumului II, mai compact, să sperăm, decât primul şi
adăpostind realmente pe toţi ostenitorii stihului întru slava muncitorului.
CAMIL BALTAZAR

BANATUL DE ALTĂDATĂ
Locul pe care îl ocupă istoria locală în istoriografie este cel dintâi. De
îndată ce cronografele sumare nu mai satisfac curiozitatea cetitorilor, nu
apar istoriile generale ci istoriile locale. Patria însăşi nu este ţinutul pe
care îl ocupă un neam ci acela care este condus după un sistem anumit.
A trebuit o lungă evoluţie până când patriile medievale au ajuns patrie mo­
dernă. Aceste patrii, la noi ţări, nu sunt decât unităţile locale care îşi duc
o viaţă a lor şi de care sunt mândre. Aceste ţări au simţit nevoia să-şi aibă
istoria lor şi multe au avut-o încă delà sfârşitul Evului Mediu.
Prin cunoaşterea acestor istorii locale s'a ajuns Ia cunoaşterea întregului
unei naţiuni. Acum a fost uşor să se treacă la istoria naţională. Aceasta
a contribuit la formarea ideei de naţionalitate, ceea ce însă nu este tot una cu
ideea de stat naţional. Pentru a se ajunge aici a trebuit un drum mai lung
încă, până s'a conceput istoria generală, care stă la baza ideilor care fră­
mântă omenirea din sec. al XVIII-lea înainte.
Situaţia neprielnică în care s'a desvoltat poporul român, de altfel ca
şi alte popoare vecine, nu i-a permis să meargă în ritmul vremii. A trebuit
să învingă mai întâi greutăţi pe care alţii ori nu le-au putut trece şi au dis­
părut, ori le-au trecut cu mult mai nainte şi sunt azi pe primul plan al isto­
riei. Noi le-am învins mai încet şi trebue să facem acum aceea ce n'am putut
* face la vreme. Dar este necesar să o facem, căci mai târziu nu vom mai
putea.
Intre aceste nevoi de împlinit se numără şi istoria neamului, fără de
care ne lipseşte cartea de vizită cu care ne prezentăm în lume, osatura vieţii
viitoare. Este drept că avem multe istorii naţionale. Avem chiar unele
care ne încadrează în istoria generală. Cu toate acestea niciuna n'a izbutit
să fie primită pe de-a'ntregul în sufletul poporului nostru. Toate au o de­
ficienţă pe care o simte cetitorul şi care nu-i dă curs să circule. Şi azi se
ceteşte cu mai multă plăcere şi cu mai mult interes o pagină de cronică
decât un capitol din cea mai nouă şi mai răspândită istorie. Aceasta si-
tuaţie este explicabilă, căci rareori s'a cercetat viaţa trecutului în adânc.
Adeseori istoricii s'au mulţumit să reproducă numai lucrurile ştiute şi au
lăsat la o parte orice chestiune de amănunt sau mai spinoasă, fiindcă acestea
cer multă răbdare şi timp lung.
Un pas înainte spre această cunoaştere, în afară de cercetările arhi­
velor, muzeelor, bibliotecilor şi răscolirea pământului pentru a găsi infor­
maţia trebuitoare, îl constituie şi cercetările de sinteză locală sau istoriile
ţinuturilor. In bună parte s'a pornit şi la noi pe acest drum în Oltenia, în
Ardeal, în Dobrogea şi în Moldova. Se publică mai mult materialul pri-
-vitor şi bine se face. Acesta ori se pierde dacă nu e cules la vreme, ori ră­
mâne ascuns în cine ştie ce publicaţie lipsită de circulaţie.
Iată că acum avem satisfacţia să vedem că porneşte pe acest drum,
al sintezei locale, şi Banatul. Institutul social Banat-Crişana, care are la
activul său atâtea lucrări meritorii,, îmbrăţişează acum şi domeniul istoric.
Publicând cel dintâi volum, Banatul de altădată, studii istorice (Timişoara
1944, VII + 736 p.), face în adevăr o operă a cărei lipsă o simţiam, mai
ales de când au dispărut Analele Banatului, în care strălucea condeiul re­
gretatului Miloia. Iniţiativa porneşte probabil tot delà d. C. Grofşorean,
care a biruit astfel individualismul bănăţean « impropriu pentru colaborări
colective », cum zice singur (p. VI) şi a izbutit să dea această înmănun-
chere de studii, scoase mai întâi în revista institutului.
Delà început observăm cele două linii de conduită ale publicaţiei, căci
acest volum va avea şi urmare: 1. Se vor omite studiile de doctrină (p. V),
şi 2. Să se constate că istoria adevărată este istoria ţărănimii (p. VII).
Suntem de acord deplin cu aceastea şi dorim să le vedem împlinite. încercăm
deci să prezentăm lucrarea sub aceste aspecte, dar ne vedem siliţi să ţinem
seama şi de constatările proprii ale editorilor, adică de faptul că ce s'a scris
până acum despre Banat a fost o prelucrare a scrierilor străinilor (p. 1) şi
că nici acum nu se îndrăzneşte o sinteză ci se porneşte cu monografii care,
profitând de critica obiectivă, « poate chiar şi polemici asupra problemelor
controversate » (p. 2), să ducă la realizarea ei. Observ delà început că nu
sunt Bănăţeni toţi colaboratorii (poate de aceea au şi putut fi adunaţi la
un lucru colectiv). Dar de aici, în principiu, poate ieşi un bine: sentimen
talism stăpânit şi obiectivitate.
1. Cea mai întinsă colaborare vine delà d. Victor Motogna, care atacă
în mod special probleme medievale. In cel dintâi studiu, Contribuţii la istoria *
Românilor bănăţeni în Evul Mediu. Districtele româneşti (p. 3—30), pleacă
delà constatarea că în mai multe părţi nord-carpatice şi bănăţene Românii
apar deodată organizaţi în voievodate şi districte. In Banat sunt opt, cum
rezultă din diploma din 1457: Lugoj, Sebeş, Mehadia, Almaj, Craşov, Bâr-
zava, Comiat şi Iliada (p. 5), care sunt districtele istorice, la care autorul
adaugă imediat încă şapte mai puţin cunoscute: Sudgea, Monostor, Bujor,
Jupani, Margina, Hudus şi Cherj (p. 17). Se pare că şi districtul Crişului
ATb "este de adăugat tot la Banat (p. 17—-19). Menirea acestor districte
era să apere frontiera dunăreană şi se bucurau de autonomie completă
(p. 2). Erau o Universitas Valachorum, compusă din divites şi pauperes
care toţi erau cives. Această situaţie se datoreşte faptului că aşa aû fost
găsiţi acolo de Unguri (p. 15). In anexă se culeg 6 documente din publicaţii
mai vechi.
Observ că dacă Cenad e forma veche bănăţeană atunci Românii bă­
năţeni nu i-au dat numele delà ung. Csanad, ci legenda a adecuat numele
după topicul localnicilor (p. 16, cf. şi p. 52—53). Nimic nu ne face să credem
în existenţa jupei în Banat (p. 17). In lista celor ce au lucrat la cetatea
Orşovei în 1371—72 sunt multe nume româneşti: Cârpaci, Dan. Copaci,
Dragotă, etc. Asupra acestora se va reveni (p. 302—305), tot fără a se in­
sista asupra lor cât trebue.
2. Al doilea studiu priveşte Banatul românesc în epoca migraţiunii po­
poarelor barbare, 271—1300 (p. 31—67). Subiectul nu e tratat în adâncime
ci, slab informat, se face un searbăd rezumat al istoriei pragmatice româ­
neşti. Dar tocmai această perioadă nu se poate studia decât prin ţărănime:
limbă, ocupaţie, obiceiuri, tradiţie, etc. Acele castra stativa aşezate con­
centric faţă de Apulum, nu sunt ridicate împotriva populaţiei autohtone
cum crede autorul (p. 37) ci împotriva invadatorilor. Suntem la începutul
creierii noului sistem de apărare în adâncime, nu numai la hotare, sistem
care se va desvolta la maxim în secolele următoare. De altfel aceste castre
nu dispar nici în sec. III, când de sigur că românizarea era desăvârşită.
E temerar şi nefundat să se presupună că « nu s'a putut face decât în veacul
la IV-lea » creştinarea Românilor (p. 42). Dovezile aduse de autor, şi nu
sunt toate, arată că erau creştini în acest secol. Catalaun sau Catalaunum,
nu Catalaum (p. 47). Nimic nu ne face să credem că din Cumanii colonizaţi
la 1091 în Banat « s'a alcătuit puţina populaţie ungurească de aici » (p. 54).
Plină de interes însă e observaţia cu topicul Varbă la Românii din Coldău,
după ung. megyek a vàrba = merg în cetate (p. 64). E concludent că Ro­
mânii n'au tradus topicele lor din ungureşte ci, rar când a fost cazul, le-au
adoptat chiar fără să le înţeleagă.
3. Urmează Banatul românesc în cele dintâi veacuri ale stăpânirii un­
gureşti (p. 229—265). Este iarăşi o expunere sumară a izvoarelor. Nimic
nu îndreptăţeşte pe autor să presupună că Oltenia de a z i — căci face mari
incursiuni generale — făcea parte din Banatul Severinului (p. 249—251).
Diploma Ioaniţilor din 1247 enumera precis formaţiunile politice din Ol­
tenia acelei vremi: Banatul Severinului era una din acestea şi fiecare îşi
avea regiunea ei. Am motive temeinice să mă îndoiesc că Litovoi, omorît
l a 1273, ar fi ocupat ţinuturi regale bănăţene (p. 261). Actul din 13 April
264 publicat în anexă este publicat mai corect în Hurmuzaki, 1 , 1 , p. 315—317.
4. Banatul românesc în veacul al XI V-lea, Epoca Angevinilor (p. 266—328).
Această perioadă este şi mai slab prezentată, mai ales din punct de vedere
al informaţiei. Lipseşte până şi orice privire de ansamblu. Şi t o t u ş i — e
veacul .celor mai mari creaţiuni româneşti !
5. Banatul românesc în prima jumătate a veacului al XV-lea. Epoca
lui Sigismund de Luxemburg, 1395—1438 (p. 449—480), bună prezentare
cronologică, după cărţi ştiute, a evenimentelor generale care au unele le­
gături şi cu Banatul. Aici se arată şi puterea armată care trebuia să apere
această provincie: vreo două mii de oameni. Restul de care era nevoie cădea
în sarcina celor 8 districte româneşti (p. 462—463), cu conducătorii lor:
nobilimea bănăţeană în luptă cu cea ungurească. Sigismund însuşi pri­
goneşte ortodoxia (p. 473—480) hotărînd ca numai catolicii să posede moşii,
chiar dacă măsura în fond a plecat împotriva ereticilor (p. 478).
6. Trecutul Românilor din Banat în epoca lui loan Huniadi, 1437—1457
(p. 539—576), după acelaşi sistem ca mai sus, cu izvoare şi literatură re­
dusă, înfăţişează opera de apărător al hotarului a lui Iancu-Vodă şi aportul
Bănăţenilor la aceasta. Participă şi la bătălia delà Varna, 1444 (p. 557—558).
Cu acest prilej revine şi asupra districtelor bănăţene « cu date noui pe care
le-am descoperit în cursul cercetărilor » (p. 565). Urmează o listă a celor
mai însemnate familii nobile româneşti din acea vreme (p. 570—574). Sunt
prea multe greşeli de tipar care supără; indicăm una: unione primata
în loc de firmata (p. 565).
7. Limbă şi cultură (p. 409—415), note pe marginea unei lucrări cu
acelaşi titlu a d-lui Th. Capidan în care « totul e profund » (p. 410). Se ur­
măresc părţile care au contingenţă cu istoria noastră medievală. Sfârşitul
notei e demn de reţinut: « Viitorii istorici trebue să fie pregătiţi mai ales
în două direcţii: să ajungă a înţelege în original documentele latine şi pa-
leoslave, şi al doilea: să cunoască temeinic legile limbii româneşti » (p. 415).
Sunt postulate obligatorii.
8. D-l Al. Borza contribue cu trei studii. Primul: Corelaţia dintre flora
României şi poporul român, o sinteză etndbotanică (p. 149—172), în care
se vede că numirile plantelor la noi « sunt de veche factură (greco-) latină
şi chiar dacică » (p. 150). Se îndoieşte de exactitatea textului lui Dioscoride
(p. 152—153). Sunt foarte instructive datele şi concluziile trase în privinţa
sedentarismului nostru.
9. Al doilea, Cetatea dacică delà Bobaiţa (Mehedinţi), Note arheologice
şi botanice (p. 401—408), despre o veche cetate cu trei terase, redusă în su­
prafaţă, pe care o distruge linia de exploatare în construcţie Turnu-Severin—
Cloşani. E datoria arheologilor să cerceteze ce mai rămâne.
10. Ultimul, Noui date relativ la cetăţile romane dintre Tibiscum şi Sar-
mizegetusa (p. 686—692), care privesc staţiunile Zăvoi, Voislova, Porţile
de Pier la Bucova, unde se rectifică unele păreri ale lui I. Marţian, şi Sar-
mizegetusa. Aici crede că trebue luată în seamă părerea răposatului colonel
Zagoriţ, cu privire la cetatea dacică de pe colina delà Haţeg. Polemică cu
« un arheolog sibian » căruia « nu-i lipseşte nici puterea de muncă şi nici
stăruinţa ». Atunci ce nu e bun la el ? Mărturisesc şi eu că nu ştiu care este
părerea d-lui Borza, dacă Tapae a fost la Zăvoi (p. 687) sau la Voislova
(p. 688).
11. Colaborarea d-lui Traian Popa se opreşte asupra cercetării clasei
conducătoare. In Românii din Banatul medieval (p. 113—148) urmăreşte
familii nobile şi de cnezi din Banat, ca Baciu, atestată ca veche la 1319.
 Braoan sau Brathan (poate Borcan?), Dobrotă, Lueaeiu, Voievodul Bogdan
fiul lui Micula, Socol, Petru de Valea (atestată la 1277) şi Neacşu. Toate
au de luptat cu infiltraţia silnică a nobililor unguri în Banat, între care
Himfy e cel mai primejdios. Bogdan al lui Micula, voievod chemat în Un­
garia, a făcut pe istoricii unguri să creieze teoria că ar fi ajuns în Mara­
mureş, de unde ar fi trecnt în Moldova. In Banat ar fi venit de peste Du­
năre. Erga? Şi Moldovenii sunt nişte păstori nomazi din Balcani. Dar do­
cumentele n'o confirmă.
12. In Familia Mutnic (p. 526—538) se vede cum trece la catolicism,
câştigă averi, se maghiarizează şi devine asupritoarea neamului din care
ieşise. E marea dramă a întregii noastre nobilimi din Ardeal şi Banat.
Cercetarea trecutului românesc al Banatului din acest punct de vedere
este de cel mai mare interes şi cu mult superior oricăror generalităţi. Dl.
Tr. Popa ar face bine să continue astfel de cercetări, care vor fi foarte
bogate în rezultate.
13. D. Valeriu Sotropa, Vieaţa Românilor în Evul Mediu (pe baza limbii
române), face un real serviciu istoricilor dreptului vechi românesc şi ai
instituţiilor, urmărind pe baza lexicului viaţa economică, religioasă, mili­
tară, politică şi socială, familia, proprietatea, legea şi viaţa sufletească a
Românilor în Evul Mediu. E vorba de un studiu larg cuprinzător din care
ni se dă aci numai un capitol, agricultura cu toate formele ei (p. 173—228).
14. Mai departe, d-sa urmăreşte şi păstoritul (p. 481'—525), al cărui
lexic bogat se dă. Concluzia este aceasta: « I n vocabularul relativ la pă­
storit se întâlnesc cele mai multe cuvinte preromane; în niciuna din cele­
lalte activităţi ale poporului românesc nu se regăsesc termeni traco-daci
atât de mulţi şi importanţi » (p. 525).
Studiul acesta nu priveşte propriuzis numai Banatul, ci toată româ-
nimea. Ar fi însă un câştig pentru ştiinţa noastră dacă s'ar înlesni tipărirea
laolaltă a întregii lucrări, în bune condiţii tehnice, cu glosar şi analiza
procentuală a lexicului după originea şi frecvenţa lui. Pentru răbdarea
cu care a cules şi cel mai mic amănunt, pe care 1-a încadrat organic în com­
plexul chestiunii, d-1 Şotropa merită toată lauda.
15. D-1 St. Manciulea, Elemente etnice străine aşezate în Banat între
anii 1000—1870 (p. 329—388), care, pe lângă cele româno-slave aflate
acolo, sunt Ungurii şi Cumanii, iar mai târziu Sârbii şi Bulgarii, în număr
destul de redus până la 1526 şi mai numeroşi apoi. Masiv se fac colonizări
numai după 1700, când domină elementele germane (propaganda lui J.
A. Kraussen). Ungurii rămân însă în număr extrem de redus (p. 363). Acum
Românii sunt mutaţi din locurile lor în alte părţi, din motive « strategice ».
E o prezentare sumară, dar bine chibzuită.
16. Ion Negru, Contribuţie la cunoaşterea Banatului (p. 69—-110), cu­
prinde o introducere şi traducerea jurnalului de călătorie din 1773 al împă­
ratului Iosif II. Mai întâi, dorinţa autorului pentru a se publica defterul
turcesc din 1558 şi urbariile din 1780. Ne asociem acestei dorinţe cu toată
puterea; pentru textul turcesc recomand pe d-1 Siruni. Jurnalul marelui
împărat democrat este plin de interes. D i n introducere reţinem concluzia
unui alt raport împărătesc: « personalul neglijent, incult şi corupt, să fie scos
din corpul oficianţilor», iar pământul ţării «să se vândă» în parcele mici,
« fără osebire de stare, naţiune şi religie » (p. 72). Bună pagină despre asa­
narea terenurilor în Banat prin munca unicei naţiuni de acolo, Valahii
(p. 74—77; cf. şi p. 79—80) şi despre iradeaua turcească din 1690, de ca­
racter agrar, favorabilă ţărănimii (p. 82). Din jurnal amintim observaţiile
împăratului: «Administraţia scrie foarte mult, însă nu se deplasează vreo­
dată pentru a face constatări la faţa locului » (p. 95). Lectura lui întreagă
e deosebit de interesantă, instructivă şi informativă. E bine că s'a făcut
această traducere, după textul german publicat de d-1 C. Sassu în Arhivele
Olteniei. Cu această ocazie aflăm că Toracul Mare e satul natal al traducă­
torului (p. 75).
17. Traian Birăescu, Aspectul reformei agrare în jud. Severin (p. 577— '
661), cu date culese pe teren prin intermediul Institutului Social Banat-
Crişana. După Hunedoara, Severinul e cel mai sărac judeţ. Cetind acest
studiu, ni se impune o constatare: împroprietărirea nu s'a făcut ca în vremea
colonizărilor austriace, prin avantaje pentru populaţia majoritară (p. 578
şi 653). E tristă cronica comunelor severinene de până la reforma agrară
(p. 590—603). Datele, foarte preţioase, care se înşirue pe multe pagini în
tablouri comparative, sunt grăitoare atât pentru a demonstra starea ma­
terială, cât şi cea spirituală a ţărănimii. La p. 584:—589 un instructiv tablou
al proprietarilor de pământ la 1897 în jud. Severin. Mica proprietate abia
atingea procentul de 5%—24,6%. Ultima reformă a îmbunătăţit situaţia,
dar n'a rezolvat criza.
18. Aurel Bugariu alcătuieşte Bibliografia Banatului, 1918—1944 (p.
662—672) sau sematism, cum crede mai exact. De fapt se dau note bio­
grafice despre bărbaţii culţi bănăţeni, care s'au manifestat şi scripturistic
în acest timp: Matei Armaş, loan Boroş, Dimitrie Cioloca, Cornel Corneanu,
Dimitrie Cuşma, Petru Fotoc, Alexandru Moisi, Romulus S. Molin, Ştefan
Pop, Antoniu Sequens (e bănăţean de origine?) şi Constantin Vladu.
19. Cornel Corneanu, Doctorul Petru Borlovan, 1855—1915, o figură
a Bocşei-Montane, « pildă de onestitate şi abnegaţie profesională » (p. 676).
Dorea o mitropolie bănăţeană la Lugoj « centrul de atunci al provinciei »
(p. 679). Cu acest prilej autorul stăruie pentru o mitropolie bănăţeană şi o
universitate (p. 680—681).
20. Ion V. Damaschin publică două documente, care arată moartea
episcopilor Nestor Ioanovici, « de neam român », al Aradului, la 9 Februarie
1830, şi losif de Putnic al Timişoarei, la 4/16 Noemvrie 1830 (p. 683—685).
21. Aurel C. Peteanu tipăreşte fără comentarii memoriul Şvabilor din
Banat, prezentat lui Clemenceau în 1919 (p. 419—425). Este necesar să fie
cetit şi comentat de fiecare Român.
Se adaugă multe note informative de un real folos. Spicuim: Situaţia
precară a Românilor în secolul al XVIII-lea, de d-1 Grofşoreanu (p. 430—
432), pe baza unor constatări ale istoricului cernăuţean Zieglauer. Jus va-
lachicum (p. 433—434) de acelaşi, unde se constată că el nu corespunde
 cu mirul sau zadruga slavă. Valeriu Şotropa se ocupă de Monografia Timi­
şoarei a lui Nie. Ilieşiu (p. 436—439). Alex. G. Rusu, Proclamaţia lui Hainau
către poporul român (p. 440—448) la 1849. Valeriu Vărădean, Un certificat
de vaccinare de acum un veac (p. 443—448), care se făcea prin intermediul
preoţilor. Dar Bănăţenii vaccinau în felul lor şi înainte de descoperirea
savantului Jenner. O spune Grisclini.
In însemnări şi recenzii se culeg date din cărţi. Aici d-1 A. Cucu moti­
vează de ce a dat numele Ripensia unei formaţii de foot-ball bănăţene (p.
706—710). Darea de seamă a d-lui Grofşorean despre cartea lui Jakabffy
Elemér şi Pâll Gyorgh, Ungurimea, douăzeci de ani în România, apărută
la Budapesta în 1939, deci în ajunul mutilării Ardealului, în care sunt măr­
turii preţioase care, venind chiar delà Unguri, ar trebui reproduse şi în
limbi străine de largă circulaţie (p. 723—736).
Iată cercetările, în bună parte meritorii, care privesc atât Banatul
propriuzis, cât şi totalitatea poporului român. Este un început. L-am dori
însă continuat pe un plan mai strâns legat de interesul local. Pe de-o parte
să se lase orice generalitate şi să se intre în adâncime, iar pe de alta — şi
aceasta în rândul întâi •— să se adune materialul. E esenţial, căci după
acesta uşor poate veni orice lucrare.
Volumul de faţă ne-a născut pofta să ştim mai mult şi mai bine despre
minunatul Banat. Dorim să o avem satisfăcută. Şi anume aşa cum ni se
promite: fără doctrină, dar cu ţărănime. Astfel se va împlini foarte bine
golul pe care îl simţim.
A. SACERDOŢEANU

PROFESORUL NICOLAE CARTOJAN

A nu-1 mai vedea pe Nicolae Cartojan la Academia Română, aplecat
deasupra manuscriselor vechi româneşti ori răsfoind zeci de tomuri pentru
a culege o informaţie sau să identifice circulaţia vreunui motiv de basm, cu
acea scrupulozitate caracteristică adevăratului savant ;
a nu-1 mai auzi, ca în atâtea rânduri, vorbind— cu glasul lui domol —
despre importanţa cărţilor populare în formarea gustului pentru literatură
la cei din veacurile trecute, despre înjghebările şi desvoltarea istoriografiei
româneşti, despre « Ceasornicul Domnilor » şi izvoarele străine de care s'a
folosit Nicolae Costin ;
a nu-1 mai auzi şi a nu se mai putea bucura de luminile şi nesecata-i
comoară de informaţii privind vechea literatură românească— viitoarele
serii şi generaţii de studenţi — iată fapte pe care mintea mea refuză să le
admită...
Şi totuşi aşa va fi !
Profesorul Nicolae Cartojan nu va mai fi văzut strecurându-se modest,
prinţrp gemenii săi, veşnic absent la tot çeea ce se petrecea în jurul său şi
veşnic preocupat de resolvarea unei noi probleme de istoriografie româ­
nească ori literatură comparată.
Studenţii nu se vor mai duce la părintele lor sufletesc pentru a-i cere
îndrumări, ei vor purta în suflet acel gol pe care ţi-1 lasă pierderea unui în­
drumător şi sprijinitor.
Nicolae Cărtojan nu a fost profesorul rigid, care aşterne stavilă de ne­
trecut între catedră şi studenţi, ci factor de apropiere, prin sufletul său mare
şi generos, gata oricând şi oriunde să se dăruiască pentru acei care îşi în­
dreptau paşii spre el.
Aşa era profesorul şi omul Nicolae Cărtojan.
Dar, sub haina modestiei se ascundea savantul autentic — recunoscut şi
elogiat de cei mai de seamă cărturari ai Apusului •—• care au văzut în el, încă
delà primele lucrări publicate, un deschizător de drumuri noi pentru litera­
tura medievală.
In câmpul atât de greoi al cercetărilor vechii literaturi, pentru a cărei
cunoaştere profundă şi limpezire a atâtor puncte nebuloase, se cere o temei­
nică pregătire şi stăpânire nu numai a literaturii naţionale ci şi a popoa­
relor învecinate •—• şi foarte adesea — chiar şi a acelora din Occident, Ni­
colae Cărtojan şi-a câştigat un loc de frunte.
Când în anul 1910 a publicat monografia despre « Alexandria în litera­
tura românească », stabilind pătrunderea acestui roman la noi, din Occi­
dent, prin filieră sârbească, tânărul cercetător de atunci a fost privit ca o
mare nădejde pentru promovarea unuia din cele mai puţin studiate domenii
ale trecutului nostru.
Nădejdilor le-a făcut loc convingerea, când noi lucrări au fost date la
iveală.
Rând pe rând, au apărut : « Legenda lui Avgar în literatura românească »,
«Cel mai vechi zodiac românesc: Rujdeniţa popei Ion Românul», « R o ­
manul Troiei în literatura românească », monografie citată de savantul
francez Andre Mazon, delà Colegiul Francez, ca model de cercetări ale ace­
stui gen.
In acest studiu, Nicolae Cărtojan îmbrăţişează în toată complexitatea
ei problema circulaţiei versiunii iniţiale, realizată din contopirea unor vechi
epopei greceşti cu romanul cavaleresc al lui Benoit de Sainte-Maure.
In această formă, « Romanul Troiei » a trecut în Italia, în secolul al
XlII-lea, într'o versiune latină, şi de aici, printr'un intermediar grecesc, a
ajuns la noi, cea dintâi traducere făcându-se în secolul al XVIII-lea.
La un an numai după apariţia acestui studiu, Academia Română pu­
blică, în memoriile secţiunii sale literare din 1928, o nouă contribuţie a pro­
fesorului Nicolae Cărtojan « Fiore di virtu în literatura românească ».
De data. aceasta urmărirea prototipului — italian — a fost mult mai
dificilă, căci investigaţiile au trebuit să fie îndreptate în direcţii diferite,
pentru a ajunge la concluzia că opera bolonezului Tommaso Gozzadini
din secolul al Xll-lea, a pătruns în literatura românească pe trei căi: una
directă — după cum se afirmă într'o mărturie rusească, în care se susţine
YergilWea rusă a romanului a fost făcută după un exemplar moldovenesc
din anul 1592, oare la rândul său fusese realizat direct după o versiune ita­
liană — a doua cale de pătrundere s'a făcut printr'un intermediar sârbesc
din veacul al XVI-leâ şi în sfârşit cel de al treilea mijloc de penetraţie 1-a
constituit o versiune grecească.
In 1929 apare primul volum din « Cărţile populare în literatura româ­
nească », o magistrală sinteză în care sunt analizate textele primite, fie prin
contactul direct cu Apusul, fie prin relaţiile cu Bulgaria şi Serbia.
U n loc de seamă îl ocupă în acest volum restabilirea, în adevărata sa
lumină, a bogomilismului, a cărui influenţă fusese mult prea exagerată,
de Gaster şi Hasdeu.
Pentru pregătirea celui de al doilea volum bogat în informaţiuni inedite,
Nicolae Cartojan a trebuit să facă lungi cercetări în bibliotecile din Italia,
Franţa, Germania, Grecia şi Anglia.
Primele rezultate ale acestor cercetări au fost descoperiri, cu adevărat
senzaţionale.
In Italia găseşte el urmele atât de pitoreşti pe care le-au lăsat războaiele
Voievodului Mihai Viteazul cu Turcii, de care se ocupă în studiul « O dramă
populară italiană » a lui Giulio Cesare Croce, despre Sinan Paşa şi vitejiile
româneşti.
In Grecia şi Franţa rezolvă Nicolae Cartojan una din problemele cele
mai desbătute de medievalişti: izvorul celebrului poem cretan Erotobritos.
Acest izvor fusese căutat, zadarnic, de savanţi cu reputaţie mondială,
ca: Foriel, Gidel, Xantudis, Pavolini, Politis, Pernot şi atâţia alţii.
Cel care soluţionează însă, în mod definitiv, această atât de desbătută
problemă, este profesorul român Nicolae Cartojan, care stabileşte în 1936
că poemul cretan işi are izvorul în romanul cavaleresc de origină pro­
vensali Paris et Vienne, publicat în 1487 la Anvers, după ce avusese o foarte
bogată circulaţie, sub formă manuscriptă.
Traducerea românească a fost întocmită, în secolul al XVIII-lea, după
o versiune grecească.
Despre importanţa acestei descoperiri scrie, în revista « Byzantion »,
marele savant belgian Henry Grégoire următoarele aprecieri:
« Nicolae Cartojan, profesor de istoria literaturii române la Universi­
tatea din Bucureşti, un erudit cu o vastă cultură şi o metodă perfectă, a
făcut o descoperire, care poate fi calificată, fără exagerare, senzaţională.
Erotokritos trecea, de obicei, drept capo d'opera literaturii cretane,
şi până acum nimeni nu-i contestase originalitatea. Astăzi, graţie d-lui
Cartojan, Erotokritos are o sursă, pe care poetul cretan o urmează destul
de aproape ».
Apariţia celui de al doilea volum din « Cărţile populare », în care este
cercetată epoca de influenţă grecească în Principate, din a doua jumătate
a veacului al XVII-lea şi până la începutul secolului al XIX-lea, încununează,
o muncă de decenii.
Varietatea pitorească a temelor şi valoarea deosebită a textelor prezen­
tate în agegt volum, îl îndreptăţesc pe Nicolae Cartojan, say&nţul de ftrrfcrj.
ritate conferită prin îndelungatele sale cercetări, să afirme, atunci când
priveşte ansamblul problemei, concluzii de nesdruncinat, ca aceasta:
« Aproape tot ceea ce Bizanţul a acumulat la răspântia de loc dintre
lumea Occidentului medieval şi lumea Răsăritului asiatic, cu pitorescul
unei literaturi atât de vechi şi variate, a trecut prin intermediul limbii
neogreceşti în literatura noastră. Această literatură de legendă religioasă
plină de graţie, de romane cu aventuri războinice şi cu dragoste puternică
şi sinceră, de fermecătoare poveşti ale Orientului învăluite în lumina mira­
culosului, a desfundat, cu tot caracterul ei naiv, în masa cititorilor din
toate păturile noastre sociale, nivelate sub raportul culturii, izvoarele
sentimentalităţii şi ale imaginaţiei.
« Ea a stimulat în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea traduce­
rile din literaturile străine şi, împreună cu acestea, a pregătit sufletul româ­
nesc pentru acceptarea pre-romantismului şi romantismului francez. Când,
spre sfârşitul veacului al XVIII-lea şi începutul celui de al XIX-lea, stra­
turile societăţii noastre încep să se diferenţieze sub raportul culturii, cărţile
poporului rămân mai departe, aproape singura lectură a păturii ţărăneşti.
Citite şi răscitite veacuri de-a-rândul, ele au lăsat urme adânci în tradiţiile
poporului nostru, în creaţiile lui literare, în bocete, în descântece, în colinde,
în oraţii de nuntă, în basme, în snoave, şi mai departe chiar: în arta reli­
gioasă şi cea populară ».
Aceste două volume de sinteză, concepute pe un plan cu totul nou faţă
de Gaster şi Hasdeu şi întemeiate pe studiul a sute de manuscripte, au adus
la lumină texte noi ; au stabilit legături nebănuite între literaturile Occi­
dentului medieval şi folklorul nostru —• cum este de pildă Stabat Mater
Dolorosa a lui Jacoppone da Todi, în cântecele de stea româneşti — sau
între izvoarele literare scrise şi producţiunile populare versificate-ţ- cum
este cazul prototipului în proză al oraţiilor de nuntă.
Capitolele despre gnosticism şi bogomilism cu reflexele asupra tradi­
ţiilor şi colindelor religioase, deschid perspective interesante asupra proble­
melor privitoare la metafizica poporului român şi înlesnesc în mare măsură
studiul psihologiei populare.
In legătură cu această mare operă de sinteză, romanistul Mario Roques
scrie :
« Se găsesc în ea aceleaşi calităţi de claritate, de ordine, de informaţie
minuţioasă şi largă şi de precizie, care disting lucrările precedente ale ace­
stui excelent cunoscător al literaturii vechi româneşti ».
Dar profesorul Nicola'e Cartojan nu s'a mărginit numai la studierea
laturii populare a vechii noastre literaturi. El a abordat, cu aceeaşi compe­
tenţă şi literatura cărturărească, aducând şi aici contribuţii din cele mai
importante.
Este suficient să amintesc în această privinţă lucrările: Contribuţiuni
la originile liricei româneşti în Principate, prin care relevă numeroasele ver­
suri româno-greceşti, răspândite în manuscrisele delà sfârşitul secolului
al XVIII-lea.
 Sau studiul asupra Ceasornicului Domnilor al lui Nicolae Costin, în care
stabileşte că izvorul de care s'a folosit cronicarul moldovean îşi are originea
în literatura spaniolă, prin intermediul unei versiuni latine, care ne duce
prin umanismul secolului al XV-lea la faimosul III ibro aureo del gran em-
perador Marco Aurelio con Relux di principes, al călugărului Guevara.

In sfârşit, ajungem la amintirea unei alte sinteze, de data aceasta asupra

Istoriei literaturii române vechi, proiectată în patru volume, dar din care
n'au văzut lumina tiparului decât două.
Pentru caracterizarea valorii acestei lucrări, voi invoca mărturia cu­
noscutului specialist Carlo Tagliavini, care în recenzia publicată cu 4 ani
în urmă, scrie:
„Această nouă operă a lui Cartojan e de o importanţă capitală, pentrucă
puţini au în România cunoştinţele pe care le are el, dobândite prin lungi
şi răbdătoare studii, despre enorma comoară de manuscrise din Biblioteca
Academiei Române, aşa că asemenea lucruri noi vin aici pentru întâia
dată semnalate cercetătorilor. Afară de aceasta, chiar când Cartojan ex­
pune note şi fapte cunoscute, punctul său de vedere, judecata sa critică,
încadrarea istorică sunt aproape întotdeauna originale şi noi. Scrisă eu
mare competenţă şi obiectivitate, de unul din cei mai valoroşi specialişti,
această carte este de sigur de clasificat printre operele fundamentale ale
Istoriei Literare Româneşti şi nu ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă
a niciunui Institut de filologie romanică şi a niciunui cercetător al istoriei
comparate a literaturilor neolatine ».
Pentru a încheia, se cuvine să amintesc de publicaţia Cercetări literare,
iniţiată şi condusă de profesorul Cartojan pentru discipolii săi. In paginile
celor 4 volume din această publicaţie s'au tipărit numeroase şi temeinice
lucrări elaborate de studenţi în seminarul de Istoria literaturii române
vechi.
Şi nu pot trece cu vederea colecţia de « Clasici români comentaţi », în
care au apărut peste 50 de volume cu reeditări ale clasicilor noştri.
Această colecţie a fost tipărită într'o vreme când operele scriitorilor
care au pus temelia literaturii naţionale nu se mai citeau şi nici nu se mai
găseau în librării. Ea a împlinit o lacună adânc simţită în cultura tinerelor
generaţii şi foloasele ei au fost în deobşte recunoscute. *
De acum însă, profesorul nu-şi va mai îndruma studenţii iar savantul
nu va mai aduce noi contribuţii, cu care să se poată mândri cultura ro­
mânească.
El i-a părăsit pe toţi cei ce îi erau dragi şi pe toţi cei ce-1 stimau ; şi-a
părăsit vrafurile de cărţi şi manuscripte şi a plecat pe drumul cel lung al
vieţii fără de sfârşit, lăsând în urmă-i inimi sfărâmate dar şi realizări ce-i
vor perpetua numele.
AL. IORDAN
 METAFIZICA TONALITĂŢILOR AFECTIVE
O critică ce nu îşi atinge obiectul, este de multe ori mai primejdioasă
•— în ceea ce priveşte persistenţa erorii— decât lipsa oricărei critici. Şi dacă
mare parte din prejudecăţile şi erorile epocii noastre persistă încă, acest
lucru se datoreşte nu atât bunăvoinţei cu care au fost primite, cât mai ales
lipsei de metodă cu care ele au fost criticate.
De un asemenea avantaj al criticei lipsite de metodă şi discernământ a
beneficiat mai ales filosofia aşa zisă «existenţialistă». Ea a introdus nu numai
în cultură, dar şi în viaţa socială, o serie de prejudecăţi ale căror urmări
s'au dovedit şi se dovedesc a fi absolut incalculabile.
Şi totuşi o asemenea filosofie a fost şi este din plin criticată. Ea a avut
adversari încă delà începutul fundării sale, dar are mai ales astăzi, când
fiecare teoretician al culturii se simte dator a protesta emfatic împotriva ei.
Numai că asemenea proteste foarte bine intenţionate au neajunsul că lasă
să treacă neobservate erorile cele mai primejdioase, tocmai fiindcă nu fac
altceva decât să nege ceea ce filosofia existenţială afirmă şi invers. Un ase­
menea duel fastidios dar inofensiv, aruncă eroarea dintr'o parte în alta ca
pe o minge, răspândind-o şi punând-o cu atât mai mult în circulaţie.
Studiul tuturor criticelor ce s'au adus filosofiei existenţiale cere de sigur
cercetări extrem de ample şi noi nu le vom putea întreprinde aici, mai ales
că mult mai utilă ni se pare indicarea lacunei principale pe care asemenea
obiecţii le conţin şi schiţarea unei metode critice menită să-şi atingă cu ade­
vărat scopul.
O asemenea metodă critică vom căuta să o formulăm pe baza concep­
ţiei lui Martin Heidegger exprimată în lucrarea sa Ce este metafizica"!, lu­
crare ce constituise în intenţiile autorului un adevărat « discurs asupra me­
todei » al filosofiei existenţiale.
Va trebui să relevăm întâi, în câteva linii esenţiale, schiţa acestei con­
cepţii asupra formulării unei probleme metafizice.
O asemenea metodă se defineşte în general prin aceia că promovează o
nouă metafizică, pe baza utilizării unor noi mijloace de investigaţie: studiul
tonalităţilor afective.
Punctul de plecare al lui Heidegger nu este de sigur nou ; el reprezintă
aproape un loc comun al pseudo-inovatorilor în filosofia tuturor vremurilor:
încercare de a evada din sfera raţiunii, pentru a putea evita limitele ei şi
mai ales pentru a alege o cale mult mai facilă în elaborarea unui sistem
filosofic.
Filosofia epocii noastre însă este caracterizată prin aceea că, mai mult
decât oricare alta, a încercat o serie întreagă de expediente dintre cele mai
variate şi mai fanteziste, pentru a înlătura concurenţa ştiinţei şi pentru a
funda definitiv o metafizică mai presus de orice critică.
Heidegger procedează astfel în stabilirea metodei de a funda o proble­
matică metafizică după modelul pe care nu de mult îl inaugurase Bergson,
deosebindu-se însă de filosoful intuiţionist prin caracterul mult mai radical
 METAFIZICA TONALITĂŢILOR AFECTIVE 303

şi mai temerar al procedeelor. De aceea încercarea lui ne poate oferi un

exemplu mult mai semnificativ în problema ce ne preocupă.
Heidegger porneşte delà următoarea idee ce i se pare fundamentală:
anume că ştiinţa şi în general orice filosofie raţională, lasă necercetat adevă­
ratul obiect al filosofiei: neantul. « Cogito »-ului lui Descartes el îi substitue
astfel meditaţia asupra ideii de neant. 0 meditaţie sui-generis, exprimata
prin termenul atât de confuz de « trăire » sau « intuire afectivă ».
Numai că neantul nu este susceptibil de a fi gândit — în sensul logic al
termenului — deoarece : « gândirea •— care este în chip esenţial gândirea a
ceva care există — ar trebui, în ipostaza de gândire asupra neantului, să pro­
cedeze împotriva propriei sale esenţe». (M. Heidegger: « Qu'est-ce que la
Métaphysique ? » trad. Henri Corbin p. 26).
Totuşi Heidegger este de părere că intelectul nu poate aşa de uşor părăsi
ideea de neant, deoarece, după el, negaţia fiind ea însăşi o operaţie a inte­
lectului, fundamentul negaţiei este însăşi ideea de neant; rezultă de aici că
intelectul nu poate decide asupra acestei idei, de care el însuşi depinde.
Ideea de neant, nu poate fi întâlnită decât în afara intelectului, într'o
«tonalitate afectivă» fundamentală, aceea de nelinişte («angoisse»): «ne­
liniştea relevă neantul» (op. cit. p. 31). Sau altfel exprimat: «Odată cu
tonalitatea afectivă fundamentală a neliniştei, noi am întâlnit acest istoria!
în care se realizează realitatea omenească; neantul ne este relevat... » (op.
cit. 32).
Heidegger consideră astfel legitimată şi necesară întrebarea fundamen­
tală a problematicei metafizice: ce este neantul"!
Se pune însă acum problema: cum este posibilă filosof area asupra nean­
tului, pornind delà tonalitatea afectivă fundamentală a neliniştei?
Neantul — nerelevându-se în nelinişte ca un ce care există şi deci ca « un
ce care poate fi conceput », ci « alături » de existent, el se desvăluie ca fiind
« condiţia care face posibilă revelaţia existentului ca atare » (op. cit. p. 35).
Heidegger nu rezolvă clar o asemenea problemă, deoarece el, deşi nu
« concepe » neantul — deoarece ar însemna să-1 asimileze « existentului », — îl
deduce totuşi : « neantul nu este un concept antitetic al existentului, ci însăşi
esenţa existentului comportă neantul la origine ».
Care este rolul « tonalităţii afective » într'o asemenea deducţie ?
După Heidegger, ea « relevează » sensul originar al neantului. Dacă
Heidegger s'ar fi exprimat mai clar, evoluţia procesului său de meditaţie
metafizică ar cuprinde trei faze:
I. Constatarea principială a imposibilităţii de a concepe neantul pornind
delà acela de existent, printr'o opoziţie logică : neantul este ceea ce nu există.
II. Descoperirea unei noi metode : relevarea ideii de neant prin intuirea
tonalităţilor afective.
III. Restabilirea contactului între gândire şi revelaţie, între deducţia
logică şi tonalitatea afectivă.
Un asemenea proces evolutiv în gândirea lui Hiedegger implică P serie
de dificultăţi dintre cele mai evidente,
 Prima fază a procesului ascunde o confuzie între imposibilitatea de a
« concepe » neantul şi imposibilitatea de a-1 intui. Negaţia e ceva care există,
ca relaţie, e perfect eonceptibilă. Imposibil este să concepi «ceva » care nu
există în sensul absolut al cuvântului, adică acela de neant. Ceea ce nu
există, neantul, nu poate fi deci concept, ci doară relaţie. De altfel această
relaţie nu poate avea decât un sens cu totul relativ: lipsa de coincidenţă
între un concept şi demonstraţia formală a existenţei lui sau intuirea lui
sensibilă. In acest sens, acela de relaţie, neantul este imposibil, de intuit
sensibil, ca orice relaţie de altfel, dar nu e imposibil de conceput.
De aici o primă eroare fundamentală: Heidegger transformă negaţia în
concept, dând ca fundament relaţiei « ceea ce nu există » ideea de neant, con­
cept care, pare a spune el, nu se poate concepe, dar se poate intui!
Delà această primă absurditate până la cea de-a doua nu mai este decât
un pas: dacă neantul poate fi intuit, singura posibilitate o constitue de sigur
« tonalităţile afective » şi nu intelectul sau sensibilitatea.
O asemenea intuiţie este în absolută contradicţie cu legile fundamentale
ale psihologiei : intuirea unui concept, im,posibil de « conceput » este, fără în­
doială, o adevărată răsturnare în domeniul psihologiei.
Aici se desvălue viciul fundamental al metafizicei tonalităţilor afective
pretenţia de a intui ceea ce nu se poate concepe. O asemenea pretenţie a tre-
cut-o toată lumea cu vederea şi pare chiar un bun definitiv câştigat. Con­
cepţiile iraţionaliste au lansat într'adevăr această mare prejudecată, care,
dincolo de toate obiecţiile ce au fost făcute filosofiei existenţiale, a făcut
una din cele mai strălucite cariere. Ea a devenit chiar un bun al simţului
comun, care, de altfel, îşi însuşeşte cu multă rapiditate erorile filosofilor, în
timp ce rezistă cu foarte mult succes adevărului pe care pot să-1 desvălue
teoriile filosofice din când în când...
Ceea ce nu se poate concepe intelectual sub formă de concept sau relaţii,
nu poate fi în mod principial intuit, deoarece o intuiţie fără relaţii, fără
aceste scheme ale oricărei reprezentări, este o contradicţie dintre cele mai
flagrante.
Metafizica tonalităţilor afective presupune dar posibil un astfel de proces
de intuire, proces care constitue caracteristica sa cea mai autentică şi difi­
cultatea cea mai revelatorie a filosofiei existenţiale.
Un asemenea proces este absolut iluzoriu şi de aceea o asemenea meta­
fizică, pentru a depăşi o astfel de dificultate, îşi creiază un limbaj special,
în care termenii fără sens abundă şi în care frazele cele mai goale, capătă
rezonanţele unôr dicteuri inconştiente ce relevează profunzimile eului şi ale
universului.
Termeni ca: «finitiv», «istorial», « a se in-forma », « tras-scendenţă »,
« a neantiza » etc., etc. sau fraze ca: « Realitatea umană este ca un ceea ce
a fost » în sensul unui « ceea ce a fost o prezenţă » sau dimpotrivă este ca
« un ceea ce a fost » în măsura în care ea este un viitor - donstituindu-se -
în - prezent, adică într'atât încât temporalizează însăşi temporalitatea », "
(op. cit. p. 183), constituesc pur şi simplu mijloace de a mistifica şi a as­
cunde tocmai procesul fundamental pe care l-am analizat mai sus,
 PSIHOTEHNICA SENSORIALĂ * 205

Faţă de o asemenea concepţie criticii au reacţionat în genere fie trecând

cu vederea dificultăţile limbajului şi insistând asupra doctrinei propriu
zise, admiţând în acelaşi timp procesul metodologic pe care l-am analizat şi
care am văzut că e de natură să constitue eroarea principială a existenţi-
lismului ; sau, aşa cum au făcut criticii neo-pozitivişti, au insistat în special
asupra limbajului pe care-1 utilizează acest gen de a filosofa, considerând
că noţiunile şi afirmaţiile pe care le conţine sunt complet lipsite de sens.
Astfel logicianul Rudolf Carnèp, în lucrarea sa: « tjberwindung der
Metaphysik durch logische Analyse der Sprache » îl învinueşte pe Heidegger
că foloseşte concepţii şi afirmaţii iluzorii (pseudo-concepte şi pseudo-propo-
ziţii) deoarece ele nu au la bază reprezentări sensibile. Afirmaţia lui Heidegger:
In afară există neantul,
este considerată de Carnop pseudo-propoziţie, deoarece ea conţine un ter­
men: neantul — căruia nu i se poate substitui un enunţ protocolar de forma:
« E(a) »
ale cărui condiţii de adevăr trebuesc stabilite experimental.
O asemenea critică — deşi are drept obiect o lacună reală a filosofiei lui
Heidegger, confuzia limbajului— păcătueşte în primul rând prin caracterul
ei empirist. Posibilitatea reprezentării sensibile a conceptelor este o condiţie
de care s'a dispensat nu numai Heidegger dar şi Einstein de exemplu, când
vorbeşte de « spaţiu-timp ». Aşa cum Carnşp 1-a pus pe Heidegger pe două
coloane, tot aşa de bine îl putea pune şi pe Einstein sau pe oricare alt
teoretician al fizicei actuale.
Lipsa de sens a afirmaţiilor pe care le promovează filosofia existenţială
are cu totul alt sens decât acela pe care îl presupune Carnop: încercarea
de a intui ceea ce nu se poate concepe, nu se poate traduce decât numai
într'un asemenea limbaj fastidios şi în mare parte lipsit de orice sens.
Astfel de critici unilaterale şi neesenţiale au avut darul să pună în cir­
culaţie o serie întreagă de prejudecăţi ale acestei filosofii, unele din ele de­
venind chiar bunuri ale simţului comun. Primejdia este foarte mare, deoa­
rece astfel de prejudecăţi şi erori deformează nu numai rezultatele un*)r
cercetări, dar ceea ce este mult mai grav, chiar mentalitatea filosofică.
Printre multele erori ale filosofilor, cele mai» grave şi mai greu de înlăturat
sunt tocmai acelea care provin din deformarea spiritului cu adevărat
filosofic.
FLORIAN NICOLAU

PSIHOTEHNICA SENSORIALĂ
Motto: Abia şoptind, argila spunea
olarului care-o frământa :
Oândeşte-te c'am fost odată ca
tine.. . Nu mă brutaliza !
Omar el Khayyam
Psihotehnica s'a mărginit până în curând numai la studii amănunţite
asupra mişcării fiziologice, asupra creşterii şi descreşterii oboselii şi asupra
reacţiunilor psihice faţă de probleme combinative. Pornirea cercetărilor,
în aceste domenii mai întâi, era firească, ele fiind izvor de economii foarte
importante şi directe (mişcarea descompunându-se, fiziceşte, în forţă şi
timp, aceste două elemente pot fi economisite direct şi exprimate direct
în bani, în calcularea salariului muncitoresc).
împrumuturile, şi la urmă, asimilarea psihologiei experimentale de către
psihotehnicieni au fost unilaterale. Rămânând la studiul cel mai interesant
şi mai simplu— acela al mişcării— aceşti ingineri n'au ales ca sprijin decât
părţile statice ale psihologiei experimentale, concepţia generală a psiho-
tehnicei luând un caracter net mecanicist.
Numai incidental s'au ivit fapte şi probleme de natură sensorială şi cu
repercusiuni psihoanalitice în psihotehnică. De fapt o măsurare exactă, ex­
perimentală, a atâtor fenomene este imposibilă. Totuşi unele efecte des-
lănţuite sunt atât de mari, încât pot fi recunoscute numaidecât ca fiind ren­
tabile, deci demne de studii practice. Tendinţa vădită însă este de a lărgi
domeniile cercetate ale psihotehnicei spre ereditarism pe de o parte şi spre
sensorialism pe de alta (Prof; Prion: Betriebswirtschaft und Begriffe der
Psychotechnik, Berlin, 1939, p. 128).
Posibilitatea de a stăpâni şi dirija forma exterioară, coloarea sau sgo-
motul maşinilor, duce la ipoteza următoarei sinteze: insuflarea unui suflet
, după chipul fiinţelor vii, adică posibilitatea unei analize psihologice reci­
proce între om şi maşină există? Problemele fundamentale care se ivesc
aci intră în sfera filosofiei maşinilor.
Dacă categorisirea maşinilor după Reuleaux este nefericită din pricina
influenţei filologice asupra conceptelor— alături de evoluţionismul roman­
tic al unui Eugen Diesel (Die Philosophie der Technik, 1935) analiza cu
spirit cartezian a fenomenului « maşină » după Jacques Lafitte (Essai d'une
philosophie des machines, Paris, 1929) este singura care satisface punctele
de vedere ştiinţifice şi psihologice.
Maşina la dânsul este un termen generic totalizând toate obiectele con­
struite de om pentru folosinţa sa.
Lafitte împarte maşinile în :
Maşini statice: stâlp, unelte, casă.
Maşini dinamice: maşini cu piese rotative, motoare, etc.
Maşini automate: maşini-unelte automate, roboturi, teleimprimatoare,
etc.
Următoarele relaţii psihologice între om şi maşină se pot enumera:
Eaţă de maşini statice: prezenţa şi influenţa funcţiunii.
Faţă de maşini dinamice: prezenţa, influenţa funcţiunii şi lupta mus­
culară şi a voinţei între om şi maşină.
Eaţă de maşini automate: influenţa funcţiunii şi obligaţia de control
a omului.
Cu cât maşina este mai aproape de om, şi cu cât trebue să se căznească
mai mult în jurul ei, cu atât influenţa este mai puternică. Această influenţă
devine atât de puternică încât omul ajunge să dea suflet, să animizeze.
Acest proces însă nu este nou.
 PSIHOTEHNICA SENSORIAL^

Din vremurile arhaice ale omenirii, animismul umplea nu numai na­

tura ci şi obiectele lucrate de om ; arme creeate după chipul lui, după cum
Dumnezeu îl crease pe el după chipul Său. Astfel săgeata era împodobită
cu desene şi colori-totem, luntrea cu figuri de proră animistice şi orice sculă
primea un suflet ca să întărească funcţiunea ei. Mai târziu, această dublare
de putere a uneltei îşi pierde semnfiicaţia adevărată şi devine ornamenta-
lism. Astfel « ornamentalismul îşi pierde adevărata semnificaţie magică şi
păşeşte în estetism aplicat» (G. G. Frazer, Totem and hexogamy).
De când geniul inventiv al omului, împins de raţionalism, şi-a luat un
avânt nou, jonglând cu abur şi cu metale, şi s'au născut maşinile moderne,
inginerul aplecat pe planuri, unde nu domneşte decât logica tehnică, creează
monştri fără suflet, monştri construiţi numai cu scopul muncii determinate
dinainte, fără să ţie seama de lucrător, o blestemă ca pe o fiinţă. Totuşi,
comerciantul, având în vedere cumpărătorul, cere o « prezentare » curată
şi bătătoare la ochi. Astfel se aleg vopsele de colori vii, detalii constructive
primesc funcţiuni ornamentale. In prima epocă a preamăririi maşinismului,
întrebuinţând comparaţiuni filosofice ieftine şi greşite, s'a făcut încercarea
de a introduce solemnitatea esteticei unui Winkelmann în piese mecanice cu
corespondenţe arhitectonice. Această eroare merge comereializându-se până
pe la 1910 (vezi ornamentarea metropolitanului delà Paris). Pe la această
vreme, o nouă concepţie se impune printre ingineri şi marele public:
« Din perfecţiunea funcţională se naşte emoţia e s t e t i c ă . . . ».
Premiză negativă de provenienţă hegeliană, care împacă inginerul cu
exigenţele modei şi pare să aibă o confirmare în goliciunea ornamentală a
stilurilor moderne (a cărei origine este însă cu totul alta).
Dar nu numai maşina ca obiect trebue considerată ca problemă estetică,
dar şi teatrul de maşini în care deseori lucrează muncitorul, ambianţa de
forme şi de sgomote a fabricei asupra muncitorului.
In această ordine de idei, în Germania s'a încercat instituţia « Schônheit
der Arbeit », izvorîtă din preocupările socialiste din ultimii ani, în colaborare
cu cerinţele sociale pentru evitarea accidentelor şi higiena în fabrici şi manu­
facturi. Problema era pusă superficial şi ou graba politicianismului. Fru­
mosul nu trebue să pătrundă din afară în lăuntru fabricii, ci să fie o expre­
sie « sui generis » a muncii.
Evident că randamentul global al puterii lucrătoare poate creşte simţitor
prin higiena preventivă, sportul, luminozitatea încăperilor sau muzica
antrenantă. Insă aceste măsuri, oricât succes ar avea, nu rezolvă problema
delà rădăcina ei, adică sporirea randamentului muncii omeneşti prin ex­
citare sensorială izvorîtă din maşina însăşi. In acest ultim sens studii par­
ţiale adâncite au fost făcute de ingineri în diferite ţări, rămânând celebre
în analele psihotehnicei.
La Kodack & Co. la Gennevilleir, près Paris, majoritatea lucrătorimii
feminine trebuia să muncească în săli luminate cu lumină roşie.
Sporirea crescândă a accidentelor disciplinare, a mortalităţii şi a crimi­
nalităţii pune pe gânduri şeful întreprinderii, care ordonă schimbarea lu­
minii roşii, î n galben (îngăduită de developarea filmelor). Efectele sociale
 menţionate mai sus scad brusc în intensitate (Comptes rendus: Kodak
& Co., 1927).
/ In studiile de lucru făcute la Detroit în uzinele Ford, Jacques Lafitte
ajunge la concluziile următoare: « Secretul acomodării muncitorului ame­
rican la lucru la bandă fără sfârşit nu constă în analiza cronometrică a miş­
cării fiziologice, ci tocmai în derogările delà această analiză spre a ajunge
la ritmul cerut de lucrător ». Intr'adevăr, ritmul stabilit într'o serie de ope­
raţiuni, este un impuls pentru operarea mai vie în detaliu. Aci este locul
de naştere a ritmului sincopat, suis generis spiritului american, şi nicăiri
utilizat altundeva în industrie. In Europa nu-1 cunoaştem decât sub forma
lui primitivă, arhaică, nesincopată, la mânuirea repetată a uneltelor (cântec
de sapă, de ciocan, de ţesut la război, de vâslit).
Fabrica de maşini unelte B. Stock A. 6 . Berlin Freidrichsfelde, de­
cide să vopsească câmpul de vedere al lucrătorului în spatele piesei,- în
lucru pe maşini-unelte, cu o coloare verde închisă, această coloare fiind
singurul moment liniştitor pentru lucrătorul de precizie. D i n încercările
făcute, au rezultat o sporire de randament cu 5% şi o scădere a pieselor de
rebut cu 12% (Psichotechnische Neuerungen, R. Stock, A. G., Heft 5,
1937).
Nu mai vorbesc de nenumăratele cercetări şi realizări pentru a diminua
sau exclude complet sgomotul unor maşini, sau unei săli de maşini, sgo-
mote a căror influenţă negativă asupra randamentului de lucru omenesc
este bine cunoscută.
Pentru înfiinţarea unui nou capitol al psihotehnicei practice, « analiza
sensorială în funcţia randamentului de lucru » va fi nevoie să plecăm delà
principiile sensoriale înseşi.
Studiul ritmului va trebui să înglobeze fenomenul ritmic în toată am­
ploarea sa, cantitativ şi calitativ, delà viteze mari (vibraţiuni) trecând
prin ritmul propriu zis (în jurul cadenţei cardiace) până la viteze mici —
ritmul vieţii (în jurul mişcărilor astronomice).
Ritmul ne fiind decât o mişcare a sehsaţiilor, relaţia între ritm şi sim­
ţuri va fi titlul primului capitol de sinteză în acest domeniu.
Studiul colorii va trebui să pornească delà cercetarea influenţei exacte
şi relative a colorilor asupra psihicei. Cercetarea luminozităţii aparţine
aceleiaşi probleme. In strictă relaţie cu cercetările enunţate stau ipotezele
simbolismului şi mimetismului în coloare. In fine desenul ca limită de re­
laţie între ritm şi coloare mărgineşte şi conclude întrebările puse văzului.
Cercetarea influenţei exacte şi relative a sunetelor de diferite sonorităţi
(coloarea sunetului) asupra psihicei repetă întrebările puse văzului în do­
meniul auzului. De asemenea limita de turburare la intensitatea sgomo-
tului va trebui studiată. Cercetarea ritmicei în sgomote şi relaţia între rit­
muri auditive şi ritmuri vizuale închide ciclul de întrebări.
In ceea ce priveşte mirosul, cercetarea relaţiei psihice între mirosuri
şi simbolica lor pare, împreună cu studiul armoniei şi ritmiei între mirosuri,
să fie problemele mai importante de resolvat mai întâi.
 CRONICA PLASTICĂ

La fel, în ceea ce priveşte simţul pipăitului, cercetarea simbolicei este

primordială. Cercetarea ritmurilor şi vibraţiunilor pipăibile şi relaţia lor cu
psihica decurge din prima.
Din studiul acestor principii sensoriale vor decurge o serie de elemente
pe care inginerul v a fi obligat să le aplice la construcţia maşinilor, ca şi
celelalte elemente sensoriale mecanice.
Psihotehnica sensorială este menită să revoluţioneze aspectul maşi­
nilor şi al fabrieelor. Maşina se încarcă din nou de magie animistă sub o
nouă formă. Este ajutorul demonic al omului în prefacerea naturii pentru
ambiţiile lui.
Fabrica devine un adevărat teatru de lucru, unde lucrătorii vor năvăli nu
pentru a robi şi a câştiga pâinea, ci pentru potolirea setei de acţiune, pentru
a se desfăta cu munca creatoare.
Orice cercetare experimentală într'o ştiinţă aplicată este condiţionată
nsă de câştigul concret preconizat.
Este adevărat că mărirea randamentului muncii omeneşti la maşini
prin excitare sensorială este mai mică decât câştigul de timp-putere realizat
prin unele perfecţionări la comanda şi acţionarea mecanică a uneltelor şi
maşinilor. Este însă un fapt că imposibilitatea măsurării exacte a unor
fenomene care trec aproape complet în abstract a făcut pe ingineri să se
abţină să facă cercetări în acest domeniu.
Câştigul la randamentul de lucru omenesc este împărţit de fapt în două
părţi egale.
Câştigul imediat în timp-lucru care poate fi soldat de întreprindere.
Această parte probabil că este destul de mică în cazul de faţă, şi deci nu
poate fi luată în considerare decât de industrii mari.
Câştigul indirect sau ulterior în timp-lucru, prin ridicarea nivelului de
sănătate psihică şi înviorarea directă a lucrătorului, care se repercuta şi se
consumă în restul activităţii sale zilnice extra-muncitoreşti, adică în restul
economiei naţionale.
Este acelaşi câştig indirect care a fost raţiunea instituţiunilor pentru
evitarea accidentelor muncitoreşti. De pildă: pentru întreprindere nu ren­
tează cofrajul curelelor de transmisiuni. Pentru economia naţională însă
această cheltuială rentează în raport cu întreţinerea schiloziţilor şi pier­
derea de material uman, economisite.
Numai într'o ţară socialistă sau ajunsă la stare de supra-capitalism se
poate preconiza înfiinţarea unor instituţiuni ştiinţifice care să cerceteze cu
succes această nouă latură a psihotehnicei, care poartă în ea sămânţa unei
noui concepţii a maşinii şi a muncii însăşi.
T R E T I E PALEOLOG

CRONICA PLASTICĂ
Milita Petrascu — Sorin lonescu — Sodica Maniu — Bălaşa Cantacuzino —
Elvira Qéblescu — Mircea Marosin — Coca Farago — Maria Ghelsoi-
Cristea— Margareta Grossman.
D-na Milita Petraşcu a expus la Căminul Artei, sculpturi din diferite
momente ale carierii sale şi mai ales portrete.
 In vremea din urmă, sculptoriţa s'a consacrat mai mult portretelor,
după începuturile atât de interesante când, înrâurită de Brâncuşi şi de unii
primitivi şi constructivişti, realizase o seamă de compoziţii, pline de o sen-
suală imaginaţie şi de un vibrant abstractism. Şi în portrete, artista nu se
desminte ; dar, prin firea lui, portretul îngrădeşte imaginaţia şi cere, măcar
uneori, anumite concesii. D-na Petraşcu, însă, concepe portretul în sensul
lui semnificativ, ca o interpretare a sufletului personajului sculptat, nu
numai ca o înfăţişare a aparenţei lui fizice. De aceea şi variază tehnicile şi
stilurile, pentru a-şi atinge acest obiectiv în mod cât mai expresiv.
Iată de pildă, masca maestrului George Enescu, senină, pură, transfi­
gurată, de parcă ar emana toate armoniile pe care violonistul şi compozi­
torul ni le împărtăşeşte la concerte. Bustul maestrului, în schimb, ne pare
—• cu toată intenţia de a ne sugera iluminarea şi nobleţea modelului — mai
puţin izbutit, prea material, prea pământesc şi pe alocuri grosolan, în spe­
cial gâtul.
Portretul d-lui G. M. Cantacuzino este tratat auster, sugerând ceva
egiptean şi bizantin totodată, volumul fiind ritmat de anumite linii şi tră­
sături caracteristice. Marmora albă, sculptată cu atâta fineţe şi lirism, su­
gerează toată puritatea şi transparenţa copilăriei, atunci când întruchi­
pează pe o fetiţă. Capul d-lui Emanoil Ciomac este conceput în cadrul unei
geometrii, cu multe arcuiri şi linii oblice, fiind remarcabil echilibrat, viu,
vibrant ş i — totodată-— plin de humor şi sarcasm.
Bronzul şi marmora pot, pe manile d-nei Milita Petraşcu, sugera sen­
timente şi stări sufleteşti, concepţii şi viziuni tipice. O operă definitivă ne
pare şi portretul-mască al d-nei Feodorov, admirabil modelat, ca şi masca
maestrului Enescu.
In fine, o lucrare mai veche şi de proporţii mai mari, bustul lui Zamfir
Arbore, ne duce cu gândul la Don Quichottele şi Moisele lui Mestrovici,
expresivitatea fiind aici căutată nu atât în funcţiune de volum cât în func­
ţiune de o anumită încordare totuşi austeră, hieratică, interiorizată.
In lucrările de proporţii restrânse, artista este deosebit de sensibilă, ca
în acel nud masculin de bronz, mai izbutit decât nudul mai mare femenin,
îndestul de spiritualizat, sau în acele gravuri de piatră, lucrate cu o naivă
simplitate sau primitivitate, eeou al pieocupărilor de odinioară.
D-na Milita Petraşcu este una din cele mai adevărate şi rare sensibilităţi
pe care le are arta românească actuală şi în funcţiune de sensibilitate d-sa
îşi variază tehnica, stilurile şi preocupările. In momentul de faţă, pictura
nu are un portretist de valoarea şi semnificaţia portretelor-sculpturi ale
d-sale.
După ani de inegale căutări, d. Sorin Ionescu a ajuns, anul acesta, în
expoziţia delà Dalles, la făgăduitoare reuşite în materie de coloare. D-sa
vede peisajul în ceea ce are vaporos ca atmosferă şi vibraţie, pe urmele lui
Turner şi nu departe de o Marie Laurencin. Totuşi, dincolo de aceste ase­
mănări relative, pictorul tratează totul pe un plan de contemplaţie nu atât
fantastică, ci de poveste, cum îşi tratează lumea lui şi un Alain Eournier,
în Le Grand Meaulnes.
 CRONICA PLASTICĂ 211

Atmosfera sa este calmă, fără dramatism, dar cu fervoare, nespus de

bogată în acorduri şi nuanţe. Ceea ce până mai ieri era, uneori, confuzie,
acum a devenit joc autentic de emanaţii, de transparenţe ale obiectelor, de
boare vibrantă. Peisajul d-lui Sorin Ionescu s'a rafinat, s'a diferenţiat,
devenind mai complex, mai bogat, mai expresiv. Anumite acorduri şi nuanţe
dau picturii sale ceva preţios, de lirism şi poveste, conferind înfăţişărilor
cromatice un aer fascinant. Alteori, pictorul modelează, sub înrâurirea
maestrului Petraşcu, poate, obiecte, scoţând tot felul de reflexe ademeni­
toare, ca acea cană de metal, remarcabil colorată. Prin noua-i expoziţie,
d. Sorin Ionescu se aşează în rândul fruntaşilor tinerei generaţii şi îşi ia răs­
punderi pe care până acum nu le avea.
La Căminul Artei au expus, în sala de sus, d-nele Rodica Maniu, Bălaşa
Gantacuzino şi Elvira Géblescu. Prima, artistă cunoscută şi preţuită, expune
mai mult femei î n interior, conferind chipului, trupului, rochiei, camerei,
mobilelor şi eovoarelor o funcţiune de a exprima o atmosferă sufletească,
un sentiment, o temă, prin coloritul acela oarecum stins, dar plin de reflexe
poetice şi nuanţe muzicale. Aquarelistă în primul rând, ducând această
artă până la complexităţi de mare picturalitate şi poezie, d-na Rodica Maniu
tratează altfel interioarele cu aer bătrânesc şi nobil şi altfel viziunile rustice,
cu peisaje şi ţărănci. In primele, colorile stinse şi cu bogăţii de reflexe bi­
zantine şi orientale stăruiesc, pe când în viziunile câmpeneşti albul şi colo­
rile vii, sălbatece, directe, construesc atmosfera.
D-na Elvira Géblescu cultivă, cu humor şi adeseori ingeniozitate, o artă
voit naivă, pe urmele lui Douanier Rousseau, aducând flori, păsări şi mo­
mente din fabule, care se pretează la o astfel de tratare. Pasta d-sale nu este
destul de vibrantă şi rafinată, linia este stângace, dar în totul compoziţiile
sale au din verva unui inteligent şi de bun gust diletantism, ştiind cum
să prezinte viziunile. Aproape aceleaşi observaţii le-am putea face şi în pri­
vinţa picturilor d-nei Bălaşa Cantacuzino, care în plus ne aduce câteva por­
trete cu aer bătrânesc şi voit depăşit, t o t văzute pe linia lui Douanier Rous­
seau, dar având şi din farmecul portretelor din secolul trecut, când în casele
boiereşti, mai ales moldovene, portretele membrilor familiilor de seamă
erau făcute uneori cu dorul unei candide precizări şi cu o adorabilă stân­
găcie, contrastând deci putinţa tehnică, inferioară, cu mania academică
de a fi precis în delinierea unei dantele ce împodobea capul sau gâtul, în
trasarea mânecilor bufante şi pe alocuri strânse, în aerul rigid şi cu detalii
de sfătoşenie totuşi al chipului. Am vroit, de multe ori, să scriem despre
astfel de plăcute şi naive imagini, din vremurile de odinioară, când por­
tretele boierimii aveau mai mult farmec decât fotografiile de azi şi desigur
mai puţină artă decât sugestiile impresioniste ale d-lui Eustaţiu Stoenescu,
portretistul en titre al aceleiaşi lumi. Colecţia Aşezămintelor Sf. Spiridon
1
delà Iaşi şi Pinacoteca de acolo oferă sute de portrete ale boierilor donator
ai Moldovei ce ar trebui reproduse şi studiate pentru farmecul lor bătrânesc,
naiv, stângaci, dar nu mai puţin expresiv. Probabil la ele şi la altele din
casele boereşti s'a gândit d-na Bălaşa Gantacuzino, împrumutând stângăcia

s>
14*
 şi maniera lor şi renunţând la acea precizie absurdă, ce totuşi le conferea
autenticitate.
La Prietenii Cărţii, d. Mircea Marosin, un tânăr pictor, desenator şi
autor de machete pentru decoruri teatrale, ne-a adus o seamă de lucrări
inegale ca valoare, intersecţie de înrâuriri diverse ale şcoalei pariziene, din
care face parte. Ornamentaţii în felul lui Dufy, arabescuri stil Matisse,
Chirico, Cocteau, viziuni alungite, de gotic francez, gen Grommaire, şi mai
ales mult suprarealism se pot găsi din plin la acest debutant cu vădite ca­
lităţi.
Dacă uleiurile ne par mai puţin izbutite, pasta fiind sgrunţuroasă şi
dispusă grosso modo, în schimb desenele colorate sunt de pe acum înfăp­
tuiri de bun gust şi mai ales de certă imaginaţie rodnică. D. Mircea Marosin
poetizează şi uneori dramatizează atmosfera şi mai ales oamenii. II vedem
reuşind, cu sforţări temeinice desigur, mai ales în desenul colorat, în desenul
psihologic, putând ilustra cărţi de epică şi poezie şi, de asemenea, în deco­
rurile pentru teatru. Nici în desene linia sa nu are o siguranţă şi o calitate
constructivă deosebită, dar ştie prin linie şi mai ales prin pete vii de coloare,
rafinat îmbinate, să creeze atmosferă, să sugereze stări sufleteşti, să îm­
brace lumea în haine expresive. La rencontre des morts avec les fous, o lucrare
cu caracter suprarealist, are ceva dantesc şi freudist în ea, ca şi alte desene
colorate sau nu, dovedind orientarea artistului către viziuni pline de fan­
tezie şi uneori chiar fantastice, ceea ce nu se întâmplă des la noi, Bogăţia
imaginaţiei şi sensibilităţii sunt calităţile care, cel puţin în stadiul actual,
îl salvează pe artist faţă de neajunsurile tehnicei în ulei şi faţă de nesiguranţa
liniei.
Viziuni fantastice şi mai ales alegorice expune şi d-na Coca Farago la
sala Dalles, preocupată de ritm şi decorativitate. Poetă, scriitoare şi dese­
natoare, d-na Coca Farago cultivă alese preocupări.
D-na Maria Chelsoi-Cristea s'a manifestat anul acesta prin opere de
ceramică şi prin compoziţii cu viziuni rurale, în care caută să grupeze ţărani
şi ţărance în poziţii vii şi pitoreşti. In afară de câţiva pictori ardeleni, delà
Teodorescu- Sion încoace compoziţiile de acest fel au fost rare.
Dacă n'ar fi murit cu puţine zile înainte de expoziţia delà Dalles, regre­
tata pictoriţă Margareta Grossman ar fi puutut continua preocupările
de coloare, portret psihologic şi peisaj, pe care le cultiva cu un vădit dor de
înnoire .şi originalitate.
P E T R U COMARNESCU
 REVISTA REVISTELOR

O Î N T R E V E D E R E CU COMPOZITORUL DIMITRI ŞOSTACOVICI

La Littérature Internationale— Nr. 3 —1945

D-1. R. Levitan publică un interesant interview cu compozitorul sovietic

Dimitri Şostacovici, din care reproducem următoarele observaţii şi măr­
turisiri ale artistului:
« Doresc să scriu mult... în toate domeniile... căci îmi plac toate genu­
rile. In toate domeniile, în afară poate de muzica scenică. In acest moment,
nici opera, niei baletul nu mă ispitesc... Poate unde n'am găsit încă un su­
biect. Compozitorul de operă nu este destul de aproape de teatru... Noi,
muzicienii, ar trebui să cunoaştem mai bine teatrul.
« î m i plac Debussy şi Ravel, dar trebue sâ mărturisesc că impresionis­
mul mi-este străin... Opera lui Berlioz îmi pare însemnată. Dintre Francezi,
ţmi place Bizet, îl ador... î m i plac mulţi compozitori, dar nu am favoriţi.
Haydn şi Bach, desigur, fără îndoială... Voiu mai numi şi pe Mahler, pe care
îl socotesc drept cel mai mare simfonist al Europei Occidentale... Ceai-
kowsky mă entuziasmează şi astăzi şi atunci când scriu o partitură mă
gândesc, involuntar, la metoda lui Ceaikowsky. Nu are egal în arta de a
d e s V o l t a o idee într'o operă orhestrală. De obicei, el nu făcea orhestraţia
unei opere scrise, ci « gândea orhestral »... De sigur, Ceaikowsky m'a influ­
enţat şi, de asemenea, Glinka, dar Mussorgsky şi mai mult. Mi-i mai aproape.
In ochii mei, Mussorgsky trece drept primul dintre compozitorii ruşi.
« Intr'adevăr, izbutesc să mă exprim în modul cel mai complet în mu­
zica de cameră (dar nu pentru instrumente solo) şi mai ales în muzica sim­
fonică. In 1945, intenţionez să-mi compun Simfonia a I X - a » .

ACTIVITATEA ŞI PROIECTELE SCRIITORULUI M. I L I N

Moscow News — Anul 15 — Nr. 36 — 5 Mai 1945

D-na Nina Militsyna publică un articol despre personalitatea şi activi­

tatea scriitorului M. Ilin, pseudonim pe care şi 1-a luat acum douăzeci de
ani inginerul Ilya Marşak, pe atunci în vârstă de treizeci.
Scriitorul sovietic îşi exprimă bucuria că i-a apărut la noi cartea Oameni
şi Munţi, fiind « prima carte publicată în România eliberată ». In carte e
vorba de bucuria muncii constructive, de lupta omului eu natura şi de poe­
zia muncii.
Multe din cărţile sale au fost scrise în timpul unei grele şi acaparatoare
activităţi de laborator, iar mai târziu în sanatoriul de tuberculoşi, unde
starea sănătăţii 1-a silit să stea, din când în când. In 1931, pierzându-şi
sănătatea, Ilin a renunţat la inginerie pentru literatură. Unele capitole au
fost dictate, scriitorul fiind încă slăbit de boală.
In Statele-Unite ale Americii lucrările sale s'au bucurat de o bună pri­
mire, iar una din cărţi, menită mai mult tineretului decât oamenilor ma­
turi, a fost preţuită şi de aceştia, cartea în care e vorba de planul de cinci
ani al Mareşalului Stalin. Cartea a fost tradusă de Profesorul George Counts
delà Universitatea Columbia, iar economistul bine cunoscut Stuart Chase
a scris un articol elogios, arătând că lucrarea d-lui Ilin a contribuit, în mare
măsură, la înţelegerea în Statele-Unite a Rusiei Sovietice.
In momentul de faţă, scriitorul sovietic lucrează la o carte asupra me­
teorologiei, descriind în ea aspectul romantic al muncii acelora care trăesc
în insulele pustii ale regiunilor arctice şi în staţiunile izolate, fiind inspirat
de faimoasa expediţie arctică a lui Papanin, la care a participat şi scrii­
torul Eugen Eyodorov. « Mă gândesc că e bine ca tineretul să fie interesat
în meteorologie şi asta nu o poţi face decât scriind tu însuţi o carte ».

CUM TREBUESC RIDICATE MONUMENTELE CELOR CĂZUŢI IN

RĂZBOI

The Spectator — Nr. 6087— 23 Februarie 1945

D. Harold Nicolson comentează discuţiile din Camera Lorzilor privi­

toare la chestiunea monumentelor de război— war memorials— pentru ca
după actualul război, monumentele ridicate să aibă calităţi artistice su­
perioare acelora de după trecutul război mondial.
Discuţia a fost deschisă de Lordul Chatfield, care a arătat că Societatea
Regală a Artelor, prin preşedintele ei, d. Dr. Armstrong, a cerut studierea
mijloacelor prin care publicul să fie sfătuit şi convins să dorească de acum
încolo numai monumente de bun gust şi potrivite scopului nobil pentru
care se vor construi.
Oratorii au arătat ce efecte haotice a produs iniţiativa individuală, lă­
sată în voia ei. Lordul Winster a subliniat asimetria Squarului Trafalgar;
Lordul Samuel a criticat hibriditatea statuelor din Hyde Park; Lordul
Esther urîţenia ruşinoasă a Podului Charing Cross, iar Episcopul de Chi-
cester a cerut ridicarea altor monumente care să înlocuiască pe unele exis­
tente. Lordul Lang of Lambeth a atras atenţia asupra inscripţiilor neglijent
executate şi care fac ca, odată cu trecerea vremii, numele celor comemoraţi
să dispară sau să devină neciteţe. Lordul Munster a arătat că guvernul ar
putea călăuzi opinia publică, pe baza unui raport al comitetului çe va lucra
în scopul menţionat.
 In genere, însă, d. Harold Nicolson susţine că în oraşe sunt şi monumente
frumoase sau măcar corecte, dar dificultatea se află la sate şi în micile centre,
unde lipsa de fonduri şi orgoliul local al iniţiatorilor monumentelor sunt
răspunzătoare de ridicarea unor monumente oribile, ce contrazic scopul
pentru care au fost făcute. Aici trebue insistat, pentru a se evita continuarea
vechilor procedee, eare sfidează şi arta, şi piosul scop social al monumen­
telor; aici opinia publică locală trebue sfătuită şi ajutată să procedeze
altfel.

VEŞTI D E S P R E G. SANTAYANA ŞI J O H N DOS P A S S O S

Time— Voi. XLV— Nr. 17—23 Aprilie 1945
Premiul cincinal Nicholas Murray Butler al Universităţii^Columbia a
fost acordat anul acesta poetului, filosofului şi romancierului George San-
tayana pentru cele patru lucrări de metafizică Realms of Being (Ţinuturile
Fiinţei). George Santayana este în vârstă de 81 de ani şi din 1941 se retră­
sese într'o mănăstire, susţinând pe atunci că « în singurătate este mai lesne
să iubeşti omenirea ». Filosoful american a adus remarcabile contribuţii în
ştiinţa moralei şi a artei, fiind de asemenea un strălucitor eseist şi critic.
George Santayana este aproape necunoscut la noi.
Romancierul american John Dos Passos se află pe fronturile din Japonia,
lucrând în calitate de corespondent de război pentru diferite publicaţii
americane, printre care şi Life. Autorul trilogiei Statele-Unite ale Americii
(V. S. A.), cea mai importantă creaţie epică a sa, publică vaste articole
şi reportaje într'un stil viu, dramatic, aducând adâncime umană eveni­
mentelor pe care le observă.

R E P A R A R E A MONUMENTELOR AVARIATE I N ITALIA

Time— Voi. XLV— Nr. 16— 16 Aprilie 1945
Armata americană din Italia a început repararea monumentelor de
artă distruse sau avariate de război.
Echipele care repară aceste monumente sunt conduse de colonelul De-
wald, fost profesor de istoria artelor la Universitatea Princeton.
La Florenţa, s'au şi reparat monumente ca Ponte Vecchio, patru din
marile-i turnuri medievale şi acea poartă veche de 700 de ani, Torre degli
Armidei.
Cu acest prilej, am aflat destule informaţii privitoare la pagubele sufe­
rite de arhitectura şi arta din Italia: oraşul Asissi a scăpat neatins; Roma
şi Vaticanul n'au suferit mari pagube, afară de biserica San Lorenzo, veche
de 1500 de ani, lovită de o bombă. La Neapole, biserica Santa Chiara a ars,
dar cu acest prilej au ieşit la iveală pe ziduri fresce şi picturi murale din
secolul al XVIII-lea, ulterior acoperite de alte picturi, mai puţin valoroase.
La Pisa, turnul faimos a rămas la fel de înclinat, î n schimb s'a distrus
acoperişul acelei celebre capele-çimitir Campoşanto, ayarjindu-se astfel fres-
cele lui Benezzo Gozzoli. La Veneţia, fasciştii au aruncat în aer celebrul
pod Rialto, construit în 1591. Multe opere de artă au fost furate sau as­
cunse de fascişti şi acum ele sunt căutate de trupele aliate, pentru a fi re­
date omenirii civilizate.

650 POEME I N E D I T E ALE EMILIEI DICKINSON

Time— Voi. XLV— Nr. 16 — 16 Aprilie 1945
S'au publicat— acum, după aproape şaizeci de ani delà moartea poetei
— încă vreo 650 poeme inedite ale cunoscutei Emily Dickinson. Surpriza
criticilor a fost mare: unele din aceste poeme necunoscute atâta vreme sunt
tot atât de bune ca şi cele cunoscute. Emily Dickinson a scris aproape nouă
sute de poeme, dar fiind sfătuită de un prieten critic să nu le publice 1-a
ascultat, spre paguba iubitorilor de poezie sensibilă, caldă, optimistă. Poe­
tesa păsărilor şi a dimineţelor încântătoare e din nou în actualitate.

MAI P R E J O S D E Î N G E R I
Time— Voi. XLV— Nr. 9—26 Februarie 1945

După criticele aduse de Sinclair Lewis micii burghezii americane, în

Babbitt, Main Street şi în celelalte romane cunoscute, acum un alt autor
american, d. Walter Karig, publică un roman de mare succes Lower than
Angels (Mai prejos de îngeri), în care critică aceeaşi lume. Eroul său, Marvin
Lang, are multe din trăsăturile lui Babbitt, din conformismul său în ma­
terie de prejudecăţi, din atitudinile şi clişeele banale cu care se opune lumii
libere şi progresiste. Criticii observă că noua carte este remarcabilă prin
acumularea unei istorii sociale plină de locuri comune, ce evidenţiază o
stare de spirit inferioară şi de care America progresistă vrea să se descoto­
rosească.

APRECIERI A S U P R A FRUMUSEŢII AMERICANE

Newsweek— Vol. XXV—Nr. 9—26 Februarie 1945
Ca şi vechii Greci, lumea americană se preocupă de crearea unui tip de
om cât mai reuşit moral şi fizic. Recent, revista americană Newsweek publică
aprecierile unor specialişti asupra celor mai reuşiţi oameni din Statele-
Unite.
Sculptorul bostonian Joseph Coletti consideră pe următoarele femei —
nu numai din lumea filmului, ci şi a politicei— drept cele mai frumoase din
America :
— Pe Hedy Lamar, « frumuseţe unică, cu totul răpitoare »
— pe Greer Garson, « esenţa unui nobil farmec »
— pe artista din filmul Intermezzo, Ingrid Bergman, « minunată din
punct de vedere sculptural »,
— pe Greta Garbo, « inefabilă şi de neuitat »,
 •— pe actriţa Katherine Cornell
— pe Vivien Leigh, Ethel Barrymore, « frumuseţe clasică », pe Estther
Williams « tipul sportivei americane », pe Madeleine Caroll « pentru frumoşii
ei umeri » şi pe
— d-na Ciang Kai-Şec, cunoscuta colaboratoare a mareşalului chinez şi
soţia lui.
La rândul ei, sculptoriţa Katherine Lane găseşte că cei mai frumoşi
oameni din Statele-Unite sunt:
•— actorul Gary Cooper, « pentru remarcabila-i formă a capului »,
— Philip Merivale, pentru expresia tragică a feţei sale;
•— Amiralul-explorator Richard Byrd « pentru trăsăturile-i aristocratice.
— Gregor Piatigorsky, cunoscutul violoncelist de origină rusă, « minu­
nat proporţionat » ;
— actorul Frederik March
— Generalul Mark Clark
•— Raymond Massey
— Generalul Douglas MacArthur
•—• Cary Grant.

I N D U S T R I A STICLEI
Life— 12 MaHie 1945
Industria sticlei, cea mai veche industrie americană, fiinţând încă din
1609 în Virginia, a căpătat în ultimii ani o desvoltare uluitoare. Se fabrică
actualmente mai mult de 1000 feluri de sticlă, — delà becuri până la vase,
farfurii, covoare, haine şi tălpi. Producţia fabricilor de sticlă e uriaşă: se
fabrică 6000 de bulburi electrice pe minut, 5000 de sticle pentru băuturi
pe minut.

WALT D I S N E Y LUCREAZĂ P E N T R U ARMATĂ

Press Clips—Formerly Fyi—Nr. 108.
Revistele americane ne vestesc că şi Walt Disney, autorul filmelor cu
desene animate, lucrează actualmente la numeroase filme educative pentru
armata americană.
Această artă tipic americană, ca şi jazzul, care a popularizat nu numai
pentru copii, dar şi pentru oameni mari atâtea imagini şi tipuri de animale
eroi de poveste, ca şoricelul Mickey, serveşte acum cauza războiului. Dese­
nul animat are avantajul că îmbogăţeşte nu numai imaginaţia şi fantazia
omului, dar poate prin precisele-i linii şi figuri să informeze şi să instruiască
în orice domeniu. Aşa se face că acum Walt Disney desenează mai mult
avioane, tancuri şi vapoare decât zâne, duhuri rele şi animale năzdrăvane —
imaginează lupte aeriene şi navale, descrie poziţii tactice şi combinaţii de
luptă.
In anii aceştia, studiourile sale au produs filme care la olaltă ar putea
rula, fără întrerupere, timp de 68 de pre, Desenele şale animate inştruesc
pe aviatorii, marinarii şi luptătorii americani, îmbinând tehnologia cu hu­
morul, descrierea ştiinţifică cu imaginaţia pură.
Această activitate a lui Walt Disney face parte dintr'un întreg program
educativ american. Se ştie, de altfel, că în ultimii ani însăşi istoria şi geo­
grafia se predau elevilor mai mult prin cinematograf decât prin cărţi. Orson
Welles, genialul artist, scriitor şi regizor, lucrează — înafară de filmele-i
de a r t ă — l a o serie de filme pentru şcoli, majoritatea cu subiecte istorice
sau cu descrieri geografice. Metoda de a face pe şcolari să vadă istoria şi
geografia pe ecran, în loc de a memoriza date fără nicio viziune şi înlănţuire
relevantă, a devenit ceva obişnuit în Statele-Unite ale Americii.
Walt Disney şi Orson Welles revoluţionează învăţământul, făcându-1
mult mai viu, instructiv şi totdeodată infinit mai plăcut şi inteligent.

PSIHOLOGIA PORUMBEILOR
Reader's Digest—Anul 23— Vol. 43—Nr. 261

Maurice Maeterlinck, cercetând viaţa porumbeilor, susţine că ei

sunt sclavii dragostei, trăind doar pentru a iubi şi a procrea puzderie de
noi generaţii, într'un ritm atât de rapid, de parcă s'ar teme mereu de
moarte.
Iată, însă, că războiul le-a mai dat o misiune: aceea de a transporta
mesaje, în calitate de curieri celeşti. Misiunea e mai veche, dar în războiul
actual metodele s'au îmbunătăţit. In Reader's Digest, d. Michael Elder-
smith ne arată, încă odată, cât de iscusiţi psihologi sunt Englezii, despre
care un metafizician spunea odată că ei fac psihologie la fel de reuşită
în filosofie ca şi comerţ, în poezie ca şi în război, totul reducându-se în cele
din urmă la psihologie, chiar şi logica lor.
Scriitorul american ne dă un exemplu care confirmă observaţia meta­
fizicianului. Războiul actual le-a cerut şi hulubilor un surplus de eficienţă,
iar celor care îi întrebuinţau ca mesajeri, metode mai rodnice. Iar metodele
sunt, şi în acest caz, tot psihologice.
Porumbelul mesajer este totdeauna dornic să se înapoieze cât mai iute
acasă. Pentru a-1 face să sboare mai repede, militarii englezi arată la plecare
porumbelului mesajer nu numai pe soţie, dar şi pe rivalul lui, stârnindu-i
gelozia şi teama de adulter. S'a constatat, prin acest procedeu, că porum­
belul călător îşi îndeplineşte misiunea cu 25 la sută mai repede, pentru a
se înapoia acasă şi a-şi asigura liniştea căminului. Iar dacă călătorul este
însăşi porumbiţa atunci, de teama rivalei, ea sboară şi duce mesajul şi mai
repede încă, femeile arătându-se şi aci mai geloase decât bărbaţii. Cea mai
mare viteză făcută de o porumbiţă a fost de 68 mile pe oră, ea fiind roasă
de gelozie şi teamă.
Iată cum psihologia instructorilor englezi a lărgit cosmosul vieţii porum­
beilor, depăşind, dar nu anulând observaţiile gingaşului prieten al păsărilor
şi insectelor, Maurice Maeterlinck,
 D U N N I N G E R , CITIND GÂNDURILE CELORLALŢI OAMENI
Reader's Digest— Anul 23 — Vol. 43— Nr. 260.

Revista publică, în extras, cuprinsul unui articol publicat de Variety,

datorit d-lui Earl Sparling, privitor la Joseph. Dunninger, maestrul care
citeşte gândurile celorlalţi '— telepatist, hipnotizator şi clarvizionar —
mind reader, care îşi îndeplineşte uluitoarele experimente sub controlul unor
autorităţi necontestate, din lumea ştiinţei şi literelor americane. Ghiceşte
cele mai neaşteptate gânduri, vede litere, numere şi obiecte ascunse, des­
cifrează stări sufleteşti complexe şi sentimente profunde.
Preşedintele Roosevelt 1-a invitat pe acest « cititor al gândurilor celor­
lalţi » mai de mult, la Casa Albă, în timpul unei reuniuni cu colaboratorii
săi. « Vă gândiţi, domnule Preşedinte, dacă Hammy Fisch sau Huey Long
va fi ales ca viitor preşedinte, nu-i aşa ? ». « I-adevărat », i-a răspuns şeful
Statului. Fostului secretar de stat Cordell Huli, Dunninger i-a spus: « V ă
gândiţi acum ce bine ar fi dacă aţi putea citi gândurile soţiei D-vs., aşa
cum vă citesc eu gândurile ». In fine, Cardinalului Pacelli, viitorul Papă
Pius al XII-lea, Dunninger nu a reuşit a-i citi în totul gândurile, deoarece
cardinalul le exprima î n latineşte. Căzând de acord ca viitorul Papă să
gândească în limba engleză, Dunninger i-a spus exact numele la care se
gândea.
Edison a fost atât de impresionat de darul şi arta lui Dunninger încât
a declarat: « Niciodată nu am fost martor la ceva atât de mistificator sau
atât de aparent imposibil ». Problema comunicării gândurilor 1-a interesat
atât pe marele descoperitor încât i-a lăsat lui Dunninger un cod cu ajutorul
căruia să comunice din lumea de dincolo, când Edison va fi mort. La fel
au procedat şi Conan Doyle şi Sir Oliver Lodge, şi ei morţi de mult. Dar
în timp ce Dunninger câştigă sume imense cu reprezentaţiile de acest fel,
stârnind mereu senzaţie peste ocean, Edison, Doyle şi Lodge au încetat
de a mai comunica cu noi cei de aci, nici chiar prin mijlocirea lui Dunninger.
Codurile stabilite se vede că nu sunt valabile între vii şi morţi.

RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA TUBERCULOZEI

Victory—Voi. 2—Nr. 3—1945

Războiul împotriva tuberculozei face progrese uimitoare în Statele-

Unite. Faţă de ravagiile pricinuite de tuberculoză acum 40 de ani, astăzi
mortalitatea s'a redus cu 75 la sută. Graţiei razelor X şi tehnicei labora­
toarelor americane, medicii sunt în stare să descopere dintru început cazu­
rile de ftizie, dând bolnavului— care uneori nici nu bănueşte de ce este
ameninţat— putinţa tămăduirii şi totdeodată, ferind de riscul contaminării
pe ceilalţi membrii ai familiei, pe cei din şcoală sau din fabrica unde tră­
ieşte cel ameninţat de tuberculoză.
Serviciul Sănătăţii Publice şi Diviziunea Controlului Tuberculozei •
speră că în curând fiecare cetăţean american îşi va avea radiograma, pentru
a se şti, din timp, dacă e sănătos sau ameninţat de boală. Deja un milion
de lucrători pentru producţia de război au fost examinaţi.
Mai înainte, nu se ştia decât în proporţie de 10 la sută numărul celor
ameninţaţi de tuberculoză. Acum, graţie nouilor metode, 62 la sută ştiu
dintru început când sunt ameninţaţi de boală şi astfel pot lua din timp
măsurile necesare.

PAUL DE K R U I F ŞI TĂMĂDUIREA SIFILISULUI I N OPT ORE

Reader's Digest—Anul 23— Vol. 43—Nr. 206

Paul de Kruif, cunoscutul popularizator al minunilor ştiinţei contem­

porane, semnează un articol privitor la lupta împotriva sifilisului, arătând
imensele eforturi făcute în Statele-Unite ale Americii.
D-sa semnalează că, după un an de încercări clinice, tratamentul sifi­
lisului, prin febră artificială, combinată cu doze de arsenic şi bismut, ar
da rezultate uluitoare. In loc de îndelungatele tratamente de pană acum,
noul tratament aplicat la Chicago constă în provocarea unei febre artifi­
ciale, timp de opt ore, la care se adaugă mici injecţii cu arsenic şi bismut.
S'au adus obiecţii acestui tratament intensiv şi scurt, considerându-se pri­
mejdios sănătăţii şi chiar vieţii bolnavilor.
Dintre cele 73 persoane cu care s'a încercat noul tratament, la început
au murit două. S'au luat măsuri pentru evitarea unor astfel de accidente
şi ulterior alte 864 de persoane au fost căutate prin noul tratament de opt
ore, fiind complet tămăduite.
Astfel, metoda nouă a fost impusă şi actualmente ea este practicată
în mod curent într'unele spitale americane. Sunt cazuri, când sifilisul to­
tuşi revine şi atunci se aplică din nou t o t un tratament scurt şi intensiv.
Dar în genere, noua metodă pare a nimici răul din rădăcini.
Acum se studiază un tratament şi mai eficace: anume combinarea fe­
brei artificiale cu penicilina, pentru nimicirea totală şi definitivă a spiro-
chetului sifilitic.
Medicii americani speră să izbutească şi unii din ei declară — cum ne
comunică Paul de Kruif— că nu va fi depărtată ziua în care întreaga naţi­
une americană nu va avea niciun singur bolnav de sifilis, niciun paralitic,
niciun nebun de pe urma acestui cumplit rău social. Idealismul american
este activ, ingenios şi tenace în toate sectoarele.

PLEACĂ I N S P R E NORD, T I N E R E !
Reader's Digest— Anul 23— Vol. 43— Nr. 260

D. Ernest Gruening, guvernatorul Alaskăi, publică un articol, cu t i t ­

lul de mai sus, în care face apel la tinerii americani să vină, după război,
în ţara pe care noi o credem mai mult pustie, din pricina zăpezii şi a ghe­
ţarilor. D-1 Gruening, însă, ne arată şi mai ales arată viitorilor pionieri ame­
ricani imensele posibilităţi ale acestei ţări, aproape necunoscute,
 Alaska este încă un teritoriu vast şi gol, care aşteaptă pioneieri îndrăz­
neţi, dacă sunt dornici de muncă grea şi câştig mare. Actualmente, ea nu
are decât 75.000 locuitori, care trăiesc mai ales din prinderea peştilor, fai­
moşii somni, şi din extragerea aurului. In aceste sectoare, nu mai este mult
de făcut.
Şi, totuşi, Alaska prieşte spiritului de aventură şi iniţiativă american.
Are încă mult pământ liber, bogăţii minerale, păduri dese, păşuni prielnice
fermierilor adevăraţi. Se compară Alaska cu Finlanda, amândouă având
climat similar, ca şi aceeaşi întindere de pământ arabil. Finlanda are, însă,
2.000.000 locuitori, pe când Alaska doar 75.000.
Guvernatorul, care invită pe tinerii americani pentru un nou pionerat,
citează cazuri de oameni întreprinzători, care au şi realizat ferme mănoase,
cu culturi variate şi cu bogate cirezi de vite. Deşi termometrul într'unele
părţi ajunge la 60 de grade sub zero, vitele pot fi crescute şi îngrijite în adă­
posturi. Deşi sezonul vegetaţiei este scurt, zilele sunt destul de lungi pentru
a coace roadele pământului, dacă omul are răbdare, grijă, energie. Este
nevoie doar de dârzenia pionierului pentru ca Alaska să fie ţara viitorului.
Americanii au prea mult pioneratul în firea lor pentru a nu încerca
şi această oportunitate alaskană.

DESPRE UNITATEA PLASTICĂ

Escortai— Madrid— Nr. 37-38

O. Erinque Azeoaga, cunoscutul critic de artă, scriind despre « Viaţa

artistică », termină cu unele consideraţiuni de ordin general, din care cităm:
« Nu poate fi considerată deplină o unitate picturală în care lumea este
redată prin aluzie, cu o gingăşie inteligentă, fără destulă consistenţă, nici
cealaltă prin care lucrurile ni se revelează — parţial, de sigur — prin puterea
unui « constructivism » capabil de a seca rădăcina esenţială a revelării.
« Trăsăturile de penel sau vioiciunea de meşteşugar a sculptorului...
nu pot să fiinţeze numai prin arhitectura sau prin palpitaţia sa. E nevoie
de o pictură şi o sculptură, în care totul să fie spus în mod plastic, având
grijă însă ca ceea ce este spus, prin dorinţă totalistă, să nu dispreţuiască
acestălalt atribut esenţial al unităţii plastice, care constitue sensul viu al
celui care creează. — Trăim totuşi moştenirea franceză, după care în artă
totul e chestiune de sensibilitate . . .
Un drum pare a ne spune: intenţia lirică salvează pictura şi sculptura.
Un altul: construcţia viguroasă, care încarcerează esenţialitatea vie într'un
geometrism plin de vigoare. Fireşte, pictură, ceea ce se numeşte pictură,
nu este nici unul nici altul. Ci revelaţia, pe cât de tulburătoare pe atât
de evidentă, pe care o conştiinţă plastică o obţine prin puterea simţirii şi
a ordonării. Rezultatul echidistant al celor care prin aluzii lirice ne dau ver­
siunea unui peisaj, şi el celor care, construind în mod solid nu mai mult
decât fizionomia lucrurilor, au credinţa că le-au pătruns în radicalul lor
adevăr . . .
 Arta a luptat destul între limitele reprezentării şi a expresivului, pentru
ca, pe căi deosebite, să urmeze luptând pe una sau pe cealaltă. O unitate
plastică, dacă este o evidenţă, trebue să ilumineze o calitate miraculoasă,
potrivit căreia, ceea ce este viu are corp . . . Iar restul s u n t . . . « isme ».

SPIRITUL ŞI PROBLEMELE SALE

El Espanol— Madrid— Anul III— Nr. 83.

Dintï'un articol cu acest t i t l u — şi cu subtitlul: « Sterilitate şi orientare »

•— semnat de d. Jesus Mufioz, cităm:
« Dacă generaţia trecută a psihologilor rigid asociaţionişti s'ar scula
azi din mormânt ca să privească viaţa modernă, ar fi găsit o neaşteptată
confirmare a mutilatei lor concepţii despre sufletul omenesc . . . A c e s t fluid
impalpabil de empirism şi de preferinţă exclusivă pentru ştiinţa experi­
mentală şi observaţia intuitivă, răspândit în atmosfera gândirii actuale,
a stricat întru totul vederii intelective . . . E mai mult decât semnificativă
coincidenţa, că tot această epocă e aceea care portretului în care palpită
un suflet îi preferă geometricul profil cubist. In loc de a sonda profundul,
de a asculta ceea ce palpită în cea mai intimă parte a fiinţei, este la modă
arta impresionistă: a fugacităţii şi a aparenţei extrinsece, care ucide vi­
goarea spiritului de a despica tenace până în fundul lucrurilor şi a eului,
sediul unic al realităţii.
In eterodoxie pot exista valori ştiinţifice, dar organismul lor are întot­
deauna ceva mutilat şi mersul său întotdeauna este şchiopătând, ca şi orga­
nismul, lipsit de vedere, al animalului subteran. « Dumnezeu, drept unică
binecuvântare, pare a ne fi pus în sămânţa fecundităţii noastre realitatea
religioasă ; iar a renunţa la ea, înseamnă a ne condamna la sterilitate ».

U N MARE SCRIITOR SPANIOL: AZORIN

Fenix—• Madrid— Vol. I. Nr. 6.

Despre proeminentul om de cultură, unul din corifeii renaşterii spaniole

din 98, subtilul, delicatul şi calmul scriitor şi critic Martinez Ruiz, cunoscut
sub pseudonimul de « Azorin »,— scrie d. Emiliano Agnado, el însuşi dis­
tins om de litere. Din pătrunzătoarele consideraţii desprindem:
« Azorin priveşte lucrurile fără nicio grabă, dar nu lasă în ele nimic
din ceea ce s'ar putea numi biografic; le priveşte, ca să zicem aşa, din afară.
S'ar putea spune că le lasă acolo unde erau înainte. Resortul care î l duce
la ele este sensibilitatea, iar rezonanţa pe care o deşteaptă în sufletul său
e iubirea. Opera lui Azorin este pură ca puţine altele; nici conflicte nu
există între oameni, nici lupte permanente între oameni şi lumea în care
trăiesc. Iar când din colţurile îndepărtate pe care autorul ştie să le asculte
cu linişte şi bunătate se denunţă prezenţa iremediabilului, — atunci resem­
narea, blândă şi caldă ca zefirul unei dimineţi de april, îl reconfortează pe
artist şi pe cititor, fără artificii şi fără prefăcătorii.
 « Senina scurgere a vremii, care uneori anihilează, alteori maturizează
viaţa sufletului şi menirea ascunsă a lucrurilor, — iată ceea ce infuzează
această liniştită putere de care este pătrunsă opera lui Azorin.
« Contemplaţia din care naşte atitudinea estetică a lui Azorin este aceea
a unui om care se bucură, poate din copilărie încă, de o maturitate sufletească
ce îl face să privească fără preocupări suprafaţa Lumii, pentrucă în cea mai
mâhnitoare schimbare găseşte urmele celei mai plenare permanenţe. . .
« Scepticism ! . . . Dacă este sceptic acela care nu-şi pune liniştea sa sufle­
tească î n funcţie de stabilitatea lucrurilor celor mai apropiate, Azorin este
un sceptic desăvârşit; dar aş vrea să ştiu un adevărat artist care să nu fi
fost sceptic. Vreun artist sau vreun sfânt ».

MATERIA POETICĂ
Escorial— Madrid— Nr. 37-38.
Disociaţiile estetice, scrise de un autor care nu semnează, în cunoscuta
revistă de litere, constituesc o « revizuire şi fixare de concepte pentru critica
literară » care, după părerea autorului, s'a dovedit adesea « vagă, personală,
imprecisă şi fără posibilitatea de reducere la norma fixă şi obiectivă ».
Faţă de împărţirea tradiţională desuetă — fond şi formă — autorul
consideră poemul ca fiind compus din următoarele elemente: materia,
invenţia, forma şi expresia poetică. Materia şi invenţia ar corespunde « fon­
dului », iar « formei » — forma propriu zisă şi expresia, care nu se confundă.
Căci separându-le, separi expresivul de ceea ce e pur material şi morfologic.
(Stilistica modernă, crede autorul, se desfăşoară numai în cadrul .morfo­
logicului).
La rândul său, elementul esenţial, materia poetică, închide patru posi­
bilităţi, patru modalităţi: alegorică, expresivă, animică şi descriptivă.
Materia poetică nefiind altceva decât ansamblul de trăiri, concepte şi repre­
zentări, anterioare oricărei determinaţiuni de ordin formal.

MI H A I L SEBASTIAN
Am scris titlul şi acum va urma un
lucru care oricând mi s'ar fi părut
prin esenţa lui fără obiect: 0 notă
necrologică despre colegul din redac­
ţia R. F. R., despre prietenul Mihail
Sebastian. Nici în ordinea ficţiunilor
o asemenea presupunere nu avea
consistenţă logică. Era mai tânăr
şi mai promis viitorului decât noi
toţi. Dar totul e neliniştitor şi tul­
bure în jurul fiinţei acestui scriitor
care s'a dorit înainte de toate lucid
şi simplu. Ai vrea să înlături ter­
menul, ca incompatibil cu obiectul
lui, dar termenul revine ca o vie­
tate isgonită: Ursita . . . Destinul
nefericirii. Poeţii romantici se înfă­
ţişau cu o manifestă predilecţie sti­
listică sub zodia nenorocului şi se ve­
deau necontenit întovărăşiţi delà
leagăn la mormânt ca de o umbră,
de o femeie învestmântată în negru
care era darul destinului lor. Nefe­
ricirea . . .
In niciun mod nu se poate alătura
o asemenea imagine de scriitorul
Mihail Sebastian . . . Nu e un roman­
tic. Nicio lamentare în opera lui,
niciun denunţ al fatalităţii. Dim­
potrivă, raţiune liniştită în diversi­
tate, sentimentalism jugulat, echi­
libru analitic, o duioşie intelectuală
cu fulguraţii cu grije atenuate. Gin­
găşii retrase adânc în sine însuşi.
NOTE
Dar când, dincolo de scriitor, gân­
deşti omul, toată urzeala gândirii se
destramă şi creşte, tulbure din panica
unei prezenţe ascunse . . .
A fost sub zodia unei stele, şi
steaua lui a fost nu numai fără nu­
me, dar şi fără noroc.
In luna Martie ne-a venit la re­
dacţie un articol despre el. Avea un
iz straniu de panegiric şi a trebuit
să-i tăiem începutul care conţinea
— în mod neobicinuit •— datele bio­
grafice. A fost dat la cules pentru
numărul pe luna Mai.
Cu o săptămână înainte de apa­
riţia revistei, aflând de articol a
cerut stăruitor şi iritat să nu
apară . . . Era ceva firesc la e l . , .
Nu vroia să fie lăudat în scris nici­
odată. De altfel, nici altminteri. . .
Din motive tehnice, cu toată supă­
rarea lui, articolul nu a putut fi
retras. A apărut. Dar a apărut în ziua
înmormântării l u i . . . Altfel revista,
al cărui redactor a fost, nu ar fi
putut să fie prezentă în litera ei, la
năprasnicul lui sfârşit, decât după
două luni când vor apare rândurile
acestea şi încă în note primite greu
de o tipografie aglomerată, şi deci
scrise în pripă.
Avea opt ani când a isbucnit răz­
boiul dintâi şi copilăria lui s'a tre­
cut în lipsuri chinuitoare, numaide­
cât în spatele frontului, doi ani cu
două ierni consecutive, de război
şi de ocupaţie inamică. Evreu, ado­
lescenţa lui corespunde cu epoca de
aprigă dospire antisemită, cum n'a
cimoscut niciodată istoria româ­
nească . . . Se ataşează de profeso­
rul lui, un intelectual pe care-1 ad­
mira cu creşteri din adînc, native,
dar acest dascăl devine pe neaşteptate
unul din teoreticienii neînduplecaţi
ai antisemitismului ancestral. E o
dramă mistuitoare care îl lasă fără
sprijin între două lumi. într'o carte
de măreţie interioară, şi de mărtu­
risire cum puţine s'au scris, îşi di-
seacă lucid inima şi mintea. Cu o
sfâşietoare încredere în străfundu­
rile omeniei şi ale probităţii intelec­
tuale cere profesorului echivalentul
propriei lui loialităţi intelectuale, un
cuvânt de înţelegere pentru drama
lui. Are nenorocul să i se răspundă
cu o brutalitate bestială,. A jucat
pe cartea inimii şi a pierdut. Prins
în propria lui voinţă ca într'o armură
de fier înveninată, sufocat de des-
gust, publică prefaţa aşa cum i s'a
dat. Toate suliţele răutăţii, ale urii
şi ale mâniei, sunt acum îndreptate
spre pieptul lui. Cartea devine un
motiv de grea înfrângere. Trec doi
trei ani, e solicitat la Revista Fun­
daţiilor Regale, luptă totuşi cu greu­
tăţi materiale de nedescris (pe
care nu le bănuie decât singuri doi
prieteni) şi scrie un nou roman. La
Paris, unde se poate duce abia cu
bani de buzunar, i se fură din taxi­
metru un geamantan cu haine şi rufă-
rie, şi odată cu ele şi manuscrisul. . .
Numai un scriitor care a scrisei însuşi
cu sânge, ştie ce poate fi nenorocul
de a reface din memorie un roman.
Când trudnica muncă, peste un an
şi ceva, e dusă la capăt, conjunctura
este alta . . . Succesul material este
compromis, cartea aproape că nu
va rămâne în librărie. Ar putea să
fie, totuşi, marele succes moral, pe
care Mihail Sebastian îl merita pen­
tru aura de poezie şi de subtilitate
intelectuală a romanelor lui.
Apare monumentala istorie a lite­
raturii române a lui Călineseu, iar
acesta, cu un dezolant capriciu al
sensibilităţii, nu receptează nimic
din farmecul incomparabil al aces­
tor romane şi înfăţişează astfel des­
pre autor o imagine masacrată, care
rămâne una dintre scăderile grele
ale acestei istorii literare . . . punct
în care va fi sever amendată de
viitor . . . începe noaptea de patru
ani a ocupaţiei germane. De con­
fiscat nu i se confiscă nimic căci nu
avea nicio avere, dar e isgonit din
camera pe care o locuia în centrul
oraşului, şi se refugiază, iar ca pe
vremea copilăriei, în locuinţa în­
ghesuită a părinţilor. Sunt zile depri­
mante de mizerie materială mistui­
toare şi de pericol de zi şi de noapte.
E munca obligatorie şi umilitoare
la curăţatul zăpezii, cu ameninţarea
permanentă a lagărului, a Trans-
nistriei . . . O primăvară şi o vară
întreagă, sub prăbuşirile de bombe
care fărâmiţează mereu cartierul,
toată familia stă îngrămădită fără
posibilitate de adăpost. Izbuteşte să
scrie « Steaua fără nume » care tocmai
fiindcă era fără numele lui sortit
nenorocului, are un imens succes
moral, deci în împrejurarea dată
ineficient, de vreme ce nu poate trage
şi sprijinul material aşteptat, căci nu
poate să apară să-şi apere interesele.
In sfârşit, în ultima zi a eliberării de
sub ocupaţia germană, o bombă
loveşte casa în plin,'pătrunde chiar
în camera în care-şi avea cărţile şi
manuscrisele. Va dormi luni de zile
pe la prieteni.
 Dar a trecut acum de treizeci şi
şapte de ani, şi iată pare că în 1945,
începe adeverirea legendei orientale.
Ameninţarea a trecut şi totul se în­
toarce urcând. In câteva luni e numit
consilier principal de presă la Minis­
terul de Externe, cu indicaţia precisă
că imediat ce se reiau comunicaţiile
trece consilier de presă la Londra,
unde îl îndreptăţea magnifica lui
pregătire. E solicitat din plin să facă
de asemeni carieră în avocatură,
căci e doctor în drept delà Paris.
Toate teatrele îi cer piese, iar Naţio­
nalul anunţă pentru prima parte a
stagiunii «Ultima oră ». E solicitat de
toate gazetele, e oaspetele de toată
ziua, mult apreciat, al misiunilor
străine. I se trimit drepturi de autor
delà Roma, « Steaua fără nume » e
anunţată ia Paris. E rugat să ţie un
curs de literatură la Universitatea
liberă muncitorească. Sunt patru
luni de noroc şi mai are cel puţin
încă treizeci de ani de creaţie lite­
rară şi dramatică, de viaţă in­
tensă, probabil de succese europene.
Dar într'o Marţi, 29 Mai, s'a dus să
1
ia masa la părinţi, la 3 / , vrea să
ia tramvaiul, grăbit, căci înainte de
prelegerea inaugurală unde îl aş­
teaptă o sală tixită, mai are de făcut
o cursă. Trebue ca tocmai când e atât
de intens preocupat să vie pe largul
bulevardului Regina Maria, la o oră
de circulaţie redusă, o maşină în
plină viteză, e nevoie ca această
maşină, care nu poate trece pe lângă
el, să aibă frânele şubrede, să-1
târască zeci şi zeci de metri, pentru ca
astfel un accident care ar fi putut fi
oarecare, ar fi putut să fie chiar grav,
să devie neapărat m o r t a l . . . Totul în
câteva clipe năucitoare.
Stea fără nume şi fără noroc.
Camil Petrescu
IRONICUL DESTIN AL L U I
M I H A IL SEBASTIAN
Nicicând un accident de circulaţie
nu mi-a părut mai absurd ca acela
care a luat, brusc şi violent, viaţa
unui om stăpân pe sine, pe raţiunea
şi mişcările sale, şi, abia de câteva
luni încoace, ajuns din nou la liber­
tatea exterioară de a putea scrie şi
activa în condiţii demne, aşa cum le
putea accepta spiritul lui mândru şi
lucid. După greii ani de suferinţe şi
constrângeri, Mihail Sebastian nu s'a
putut bucura decât delà 23 August
1944, de acea libertate socială de a st
manifesta ca scriitor şi om de cultură,
pentru ca stupidul accident să-i curme
viaţa, când încă avea atâtea de scris
şi de spus.
L-am cunoscut din primii ani, când
a venit la Bucureşti acest brăilean
cu rare însuşiri de critic şi literat,
manifestându-se la început mai mult
prin cronici şi eseuri de critic, trecând
mai târziu la roman şi teatru. Fineţea
şi eleganţa stilului său, pe care ca­
marazii săi de generaţie rareori le
aveau şi le cultivau, ca şi spiritul său
analitic, poza-i sceptică şi voita dega­
jare, ni l-au înfăţişat ca pe un tipic
reprezentant al spiritului francez, al
acelui esprit de finesse pascalian, pe
care şederea de mai târziu în Franţa
i 1-a ascuţit şi mai mult.
Cu timpul, alături de cultura fran­
ceză, Mihail Sebastian şi-a format te­
meinice cunoştinţe asupra literaturii
anglo-americane, adâncind mai cu
seamă pe Shakespeare, aşa cum mai
înainte adâncise pe Proust şi Balzac,
despre care ar fi putut ţine unice
prelegeri, şi asupra literaturii ruseşti,
pe care începuse s'o facă mai cu­
noscută la noi, de pe acelaşi plan de
superioară inteligenţă şi sensibilitate.
 NOf E
Scepticul şi individualistul de odi­
nioară devenise, în faţa realităţii şi a
suferinţelor încercate atât de cumplit
de el şi ai lui, un luptător pentru
demnitatea umană, pentru libertatea
creaţiei artistice, pentru o lume mai
echitabilă.
Humorul şi surâsul său erau nu
numai însuşiri literare, ci şi de viaţă,
trădând un fond progresist. Iar rela­
tivul său scepticism, continua-i în­
doială •— aproape carteziană — pro­
veneau probabil din teama de a nu
avea desiluzii prea mari, ca şi din
vreun presentiment al morţii, ce
aveasă-lsurprindăîn mijlocul carierei,
când încă ar fi putut crea noi ro­
mane, noi eseuri, noi piese de
teatru.
Autorul piesei Steaua fără nume,
scrisă în anii dictaturii, ne-a dovedit
tăria acestui spirit, care şi-a păstrat
mereu demnitatea şi libertatea inte­
rioară şi nu s'a lăsat anihilat de ne­
dreptăţile vieţii. Dar care parcă se
simţea pândit şi de altceva pe care
nu-1 va putea înfrunta, ivit deunăzi
prin accidentul aducător de moarte
năpraznică şi absurdă.
Destinul lui Mihail Sebastian a fost
cumplit de ironic. Raţionalist lucid,
avea să. trăiască deceniul iraţiona­
lismului şi al urii între oameni. Ajun­
gând la libertatea socială pentru care
militase şi luptase, avea să piardă
cea mai elementară libertate: aceea
de a trăi. Talent creator, moare
înainte de patruzeci de ani, când unii
abia atunci încep viaţa pentru opera
definitivă. Făcând parte dintr'o ge­
neraţie măcinată de ideologii care au
dus-o la pierzanie şi de atâtea lupte
şi suferinţe ce au anulat-o în mare
măsură, el ar fi fost printre puţinii
s'o răscumpere, în mod covârşitor,
prin creaţii temeinice. A şi răscum­
227
părat-o de sigur prin cărţile lui, care
rămân, şi prin demnitatea compor­
tării sale umane, prin amintirea lumi­
noasă ce ne-o lasă acest om care a
ocolit totdeauna entuziasmul şi care
încă nu vroia să fie judecat, ştiind
că mai are atâtea de creat şi de rostit.
Ultima convorbire cu dânsul a fost
la telefon. Aflase că în Revista Fun­
daţiilor Regale va apărea un eseu
asupra lui şi a operei sale şi insista
să nu apară eseul, nevroind să se vor­
bească încă despre el, oricât de juste
ar fi fost opiniile comentatorului.
Numărul revistei apare la câteva
zile după moartea lui neaşteptată şi
revoltătoare — adevărat scandal me­
tafizic, cum ar spune uh scriitor la
care ţineam amândoi, Gabriel Marcel.
Articolul a devenit, de fapt, un ne­
crolog. Poate de aceea se împotrivea
el apariţiei, aşa cum se ferea de entu­
ziasm şi de o prea mare bucurie de
viaţă, preferând satisfacţiile intelec­
tuale, subtilele analize marginale, vo­
luptatea existenţei vegetale, compri­
marea demnităţii într'o rezistenţă
'dârză şi lucidă, humorul celui care se
teme să ceară prea mult.
A fost mereu vie şi strălucitoare
printre noi această inteligenţă, ră­
pusă de un destin absurd, şi astfel va
rămâne în amintirea tuturor celor
care l-au cunoscut pe Mihail Seba­
stian şi cărţile lui.
Petru Comarnescu
CUM S E P R O N U N Ţ Ă
P E SCENELE NOASTRE
CUVINTELE ENGLEZEŞTI
Scenele noastre numai arareori
izbutesc să creeze atmosfera spe­
cific engleză, chiar atunci când tex-
tul o cere cu dinadinsul. Principele
Anton Bibescu, care a tradus în
franţuzeşte Weekend (la noi Familia
Bliss) îmi mărturisea surprinderea sa
în faţa decorului cu totul neengle­
zesc delà noi, de-o fantasie de maga­
zin modern, ce nu are nimic comun
cu comoditatea, confortul şi simpli­
citatea interioarelor engleze. Chiar
o familie trăznită, ca familia Bliss,
încă rămâne tot engleză în privinţa
confortului şi simplicităţii. Noroc că
unii interpreţi au salvat partea de
humor a lui Coward, prin jocul lor
cu adevărat în stilul piesei.
Dar noi vroiam, de data asta, să
ne oprim nu atâta la decorurile şi
interpretarea pieselor englezeşti, ci
la felul cum se pronunţă numele en­
glezeşti. In piesa delà Teatrul Vic­
toriei, atât de bine pusă la punct, şi
ca interpretare şi ca decor, singurul
lucru care ne-a contrariat la pre­
mieră a fost rostirea numelor engle­
zeşti. Şi fiindcă pronunţia urmează
un calapod tipic românesc, credem
că trebue să ne oprim asupra ei.
Toţi Komânii suntem deştepţi,
nevoie mare. Şi când nu ştim ceva,
nu ne adresăm la specialişti, ci o
potrivim cu acea aproximaţie ce ne
caracterizează într'atâtea privinţe.
Fiindcă ştim că uneori a se citeşte e
în englezeşte, noi rostim a-ul e, şi
când trebue, şi când nu. Astfel, în
loc de Balmoral se spune pe scenă
Belmoral; în loc de Alice se spune
Elice — tot aşa cum băieţii deştepţi,
care nu învaţă englezeşte, dar ţin
morţiş să se creadă că ştiu limba
aliaţilor noştri spun — la fel de greşit
—- gez în loc de jaz, sendvici, în loc
de sandvici, metci în loc de matei.
După cum se vede, asistăm la
întreagă metodă de a b r o d i . . . greşit,
tocmai pentrucă vroim să arătăm
a şti ceea ce nu ştim.
Ce bine ar fi, cel puţin, dacă cuvin­
tele acestea s'ar pronunţa aşa cum
se scriu: Balmoral, Alice, sandvici,
matei, jaz. Dacă se pronunţă a-ul a,
greşeala e aproape inexistentă, căci
a-ul englezesc sună aproape ca a-ul
nostru, pe când absurda lui transfor­
mare în e (Belmoral, Elis, sendvici,
metci, gez, etc.), sună îngrozitor. Deci
când nu ştim sigur un cuvânt, măcar
să-1 pronunţăm aşa cum s'ar citi
simplu în româneşte, în loc de a-1
poci şi mai rău, după propria noastră
fantazie.
Facem această observaţie pentrucă
directorii de scenă — cu puţine ex­
cepţii — nu se preocupă de corecta
pronunţare a numelor englezeşti.
Mania de a transforma pe a în e este
veche şi a devenit o tradiţie a neş-
tiinţei. Mi-amintesc că pe scena
Teatrului Naţional, acum câţiva ani,
se juca Regina Victoria şi era de faţă
Regina Maria a României, unui per­
sonaj principal din piesă i se spunea
Lordul Pelmerston, în loc de Pal-
merston, aşa cum se şi scrie. M'am
întrebat cât trebue să fi suferit
Regina Maria, auzind cum i se pocea
limba natală, pe o scenă oficială şi
de către un popor care iubeşte pe
Englezi şi caută să înveţe atâtea delà
ei.
De atunci, lucrurile s'au mai
schimbat. Sunt în Bucureşti şi în
ţară mii de persoane care vorbesc
bine engleza, avem două săptămâ­
nale tipărite în această limbă, avem
biblioteci şi cărţi, avem din ce în ce
un mai mare ataşament faţă de cul­
tura engleză, ca şi faţă de culturile
celorlalte puteri aliate. Şi t o t u ş i . . .
pe scenă, chiar la spectacole unde
actorii reuşesc să te facă să-i crezi
Englezi sau Danezi şi unde decorul
unui castel din Scoţia legendară este
atât de sugestiv creat şi ca arhitec­
tură, şi ca pictură — încă stărue
această aproximativă şi şmecherească
pronunţare, atât de uşor remediabilă.
Dar tocmai lucrurile mici sunt
mai greu de îndreptat. Nu avem
actori şi actriţe mari care spun
mereu pe scenă dupe în loc după?
Teatrul este şi un loc pentru cultul
limbii materne şi pentru verificarea
atmosferei culturilor străine. De aceea
ne-am permis aceste observaţii, cu
gândul nu de a supăra cât de a
provoca o corectare şi în această
privinţă.
Petru Comarnescu
ORSON W E L L E S ŞI Î N R E ­
GISTRAREA BIBLIEI PE
DISCURI
Aflăm din revistele americane ce
ne-au parvenit că Orson Welles, cu­
noscutul actor, scriitor şi animator
al teatrului, cinematografului şi
radioului american — acum în vârstă
de 29 de ani — şi-a luat sarcina de a
înregistra pe discuri întregul text al
Bibliei. Welles va ceti, pentru înre­
gistrarea pe discuri, câte 15 minute
pe zi din textele biblice, ispAvind
cam într'un an întreaga înregistrare.
Biblia are 773.746 cuvinte. Orson
Welles a înregistrat deja Cântarea lui
Solomon.
Orson Welles s'a făcut celebru,
printre altele, şi printr'o faimoasă
emisiune radiofonică.
Acum vreo opt ani, transpunând
pentru radio un roman al scriitorului
H. G. Wellp în care oamenii din hm»
atacă pământul, într'un mod gran­
dios, dar şi foarte sgomotos, Welles
a provocat o adevărată panică în
rândurile ascultătorilor delà radio.
Mulţi credincioşi americani, neştiind
de ce e vorba, au crezut că emisiunea
radiofonică, făcută sub formă de
reportaj viu şi actual, vesteşte sfâr­
şitul lumii cu adevărat. Numeroşi
oameni au fugit din oraşe, spre a
apuca venirea de apoi în sânul naturii
şi spre a nu se vedea sdrobiţi de
sgârie-nori.
A fost o panică teribilă, datorită
veracităţii şi fantaziei cu care tână­
rul-minune de atunci, Orson Welles,
a prezentat la radio scenariul său.
Lucrul nu trebue să ne mire: în
rândurile populaţiei americane sunt
numeroşi credincioşi, care iau ad-
litteram textele biblice şi cred în
sfârşitul lumii, aşa cum e descris în
Biblie.
Petru Comarnescu
TRIXY CHECAIS
într'o stagiune care nu a abundat
în manifestări coregrafice, recitatul
d-lui Trixy Checais s'a înfăţişat ca o
compensaţie prin calitate. Cu un
bagaj de sugestii mai variat şi mai
bogat, tinzând spre sinteza armo­
nioasă a poeziei de amplă respiraţie,
dansatorul ne-a înfăţişat câteva
studii euritmice de o concepţie
simplă, unitară şi limpede,.
« Şarja » realizată după un poem
de Utkin, a desăvârşit în formă şi
ritm dramatismul unui episod eroic,
ca într'o frescă ce şi-ar fi pierdut
esenţa ei statică, desfăşurându-se pe
dimensiunea timpului. Prin dans
au fost conturate şi drama, cu evo­
luţia ei, şi peisajul; expresia, m
formă teatrală, a fost, deci, completă
şi originală.
« Circul » lui Minulescu şi-a aflat
o excelentă interpretare, cu scepti­
cismul, lui persiflatorul şi flegmatic
uşor înmuiat în amărăciune, cu micul
său cabotinaj anonim şi cotidian. In
schimb, « Omul negru » mimat după
o poezie de Essenin, a arătat care
sunt limitele fatale ale coregrafiei,
inadaptabilitatea ei la anume subti­
lităţi. Monologul interior, înfăţişat
ca o dedublare a conştiinţei, satira,
criticismul, sunt tot atâtea perfor­
manţe pe care nu le poate cunoaşte
dansul.
« Studiul dramatic » a cristalizat
un simbol cu multiple valenţe, desfă-
când liric amploarea expresiei până
la unele sonuri transcendente, pe care
iar, numai poezia le mai poate sugera
fără să se intimideze. Drama tauma­
turgului spiritual, pentru care actul
de transmitere a energiei înseamnă
sacrificiu şi epuizare, s'a consumat
pios, cu o simplicitate biblică. « Stu­
diul grotesc » a înmănunchiat efecte
de surpriză, mişcări descompuse, rea­
lizând comicul prin gestul absurd şi
mecanic. « Studiul liric » a căutat
coloarea şi farmecul unei vârste —
cea adolescentină •— amestec de re­
verie melancolică şi de frenezie naivă.
Din partea a doua a programului
reţinem Menuetul şi Gavota pe mu­
zică de Bach, cu eleganţa preţioasă a
epocei, « Sbucium » pe muzică de
Scriabin, cu încordarea şi exasperarea
unei stări sufleteşti elocvent prezen­
tate şi « Grotesca » atât de decorativă.
Grupul celor trei tinere dansatoare
— d-rele Jessy Essunca, Miriam Tau-
singer şi Mia Guneş •— care 1-a înca­
drat pe d. Checais, a dovedit fru­
moase posibilităţi şi o formaţie adec­
vată unui gen coregrafic pretenţios
şi dificil.
Ovidiu Constantinescu
VERA PROCA
Recitalul d-nei Vera Pr'oca s'a
susţinut pe linia unei realizări con­
ştient făurite, cu dragoste şi înţele­
gere pentru arta dansului, cu stator­
nicie în ţinuta aleasă. D-sa a prelu­
crat coregrafic un material muzical
selecţionat din paginile autorilor ro­
mâni inspirate de folklor. Dansul a
urmat şi el acelaşi izvor folkloric,
prin studiu atent, prin stil sobru, fără
ieftinătate, limpezit până la abstrac­
ţiune. Un amplu material sugestiv,
a fost aflat în hieratismul bizantin al
frescelor bisericeşti, al icoanelor.
Mezinul (muzică de Tudor Ciortea) şi
Mezina (Paul Constantinescu) au în­
mănunchiat plastice atitudini, des­
prinse din atmosfera Bizanţului
călăuzite spre o viziune poetică, răs­
frângând melancolia solitară a gine-
ceului, pietatea lui gingaşe, ori semni­
ficaţia unor rosturi ctitoriale, volun­
tare, peremptorii în limbajul lor
ermetic. Coborît de pe frescă însă,
ermetismul acestor atitudini s'a
topit, a căpătat farmec de povestire,
o povestire mulcomă din care se în­
chega firea lăuntrică a lucrurilor.
Coïmda îngerului (Ion Dumitrescu)
a fost întipărită de acelaşi hieratism
domol, aşa cum se desvăluie în
icoanele cu heruvimi blânzi şi plini
de desmierdări. Ioana (Sabin Drăgoi),
cele două pastorale (Tudor Ciortea
şi Hilda Jerea) şi Flăcăuaşul (Tudor
Ciortea) au fost stilizări de dans
autohton, prin care s'a strecurat
un fir do lirism al naturii, fără in­
sistenţă, ca un ornament uşor de-
senat, îndulcind cadenţele, domolind
nostalgic vioiciunea ritmurilor. Che­
marea firii' (Mihail Andricu), mai
puţin realizată, a folosit banal lumina
reflectorului încercând un efect cam
superficial.
Priculiciul (Hilda Jerea) a între­
buinţat simbolica pierdută a bas­
mului popular, limpezindu-i în­
ţelesurile prin acel final transfi­
gurat.
Trecând acum la celelalte bucăţi
din program, trebue să remarcăm
efortul d-nei Proca de a aduce în
scenă, de a axa expresia umoristică
pe un temei autohton, cules din at­
mosfera satului, din fauna lui atât
de pitorească. Calul (Mihail Andricul)
jri Fata cu gâştele (Didia Saint-
George) au prins o adiere de haz
popular, aşa cum este acesta stâr­
nit din justeţea observaţiei, din
suculenta accentului ce cade, ca o
săgeată în punctul vulnerabil, pe
gestul comic involuntar. Deputatul
la horă (Didia Saint-George) a în­
semnat intenţia satirică prin paşi de
horă schiţaţi caricatural şi prin mi­
mică mai ales. Am lăsat la urmă ca'
fiind o performanţă de prestigiu
bucata « Ilinca nebuna » (Bela Bar­
tok), în care d-na Vera Proca, fil­
trând formele prin expresionism, a
pătruns în plină configuraţie dra­
matică, interpretând un rol de com­
poziţie, studiat pe un portativ
precis, viu, bogat în amănunte
tipice.
Un recital care a stăruit pe un
plan menit să. clarifice un stil per­
sonal şi consecvent cu rosturile mai
înalte ale artei, acelea care exclud
diletantismul şi timidităţile.
Ovidiu Constantinescu
ALTE RECITALURI DE
DANS
Două dintre ultimele recitaluri
ale stagiunii au fost alcătuite şi con­
duse — coregrafie şi regie — de d-na
Elena Penescu-Liciu. E vorba de
recitalul Lizana Cristescu-Stere Po-
pescu şi de cel dat de terţetul Rosette
Moccia, Lizzi Lind şi Indira
Mulgund.
Pornind delà tiparul baletului
clasic, d-na Penescu-Liciu caută să
agrementeze linia prea simplă şi,
mai ales, prea convenţională a
acestuia prin anecdotic miniatural
şi amuzant. Cu colaborarea picto­
rului costumier, plasticul e realizat
concret, formă şi coloare în mişcare,
cu sugestii amabile, temperate şi
destul de banale pe alocuri. Temele
sunt minore, fără efort de concen­
trare prea mare; spectaculosul trece
în plin plan, fie sub forma infiltraţiei
exotice,—ne gândim la dansul indian
cu o mişcare a braţelor destul de
variată, dar care îşi pierduse cali­
tatea simbolică din dansul autentic,
ori la cel detaşat din « Samson şi
Dalila » (ambele executate fiind de
d-ra Indira Mulgund) în care era
speculat cu ingeniozitate sunetul
unei tipsii, element alogen, însă,
coregrafiei.
Alteori se află pretextul unei mici
istorioare— o promenadă prin fau-
bourgul parizian, în apoca turne-
lelor (Lizana Cristescu-Stere Pope-
scu) ori vreun pitoresc grup de
Olandeze care-şi iau rămas bun delà
o persoană pierdută prin culise
(Indira Mulgund, Rosette Moccia,
Lizzi Lind). Amănuntul este ales
pentru o anume savoare superfi­
cială, fără a fi relevant.
 Totuşi d-na Penescu Liciu caută
— şi reuşeşte câteodată — să prin­
dă şi mişcarea caracteristică, mai
puţin în Ondina întruchipată de
d-ra Lizana Cristescu şi mai mult
în Diana interpretată de d-ra Lizzi
Lind, o Diană căreia i-a conferit
aspectul ambiguu necesar, graţie
frustă şi supleţe alături de desin-
voltura uşor brutală a vânătorului.
Acolo însă unde autoarea core­
grafiei se simte la larg — adică
forma clasică — lipsa de constrân­
geri se vădeşte îndată şi astfel Ada­
gio din « Lacul lebedelor » (Lizana
Cristescu-Stere Popescu) ori dan­
surile Rosettei Moccia, sau valsul
interpretat în grup, în cel de-al
doilea recital, au pus în valoare
atributele de tehnică, eleganţă şi
graţie ale dansatoarelor, rezumând
precis şi sumar dificultăţile artis­
tice.
Menţionăm în deosebi « Preludiul »
de Rachmaninoff, cu ingenioasele
arabescuri de umbre pe fundal,
în care intenţiile sugerate desluşesc
o încercare de a depăşi formula
tipică, de a lărgi hotarele cărora li
s'a încadrat până acum d-na Pe­
nescu Liciu. In genere, recitalul
Rosette Moccia-Lizzi Lind-Indira
Mulgund s'a resimţit de o tendinţă
mai puţin riguroasă, mai bogată în
expresie, mai liberă
D-ra Lizana Cristescu a împlinit
performanţe tehnice apreciabile, cu
gingăşie şi farmec. Adesea în miş­
care se străvede însă efortul. Pose­
dând calităţile fizice adecvate, poate
fi o bună corifee de balet.
D-ra Rosette Moccia, cu o sua­
vitate adolescentină, execută uşor,
are eleganţă şi supleţe. D-ra Indira
Mulgund, decorativă în dansurile
esoţjce, pareftft/Vea*o sensibilitate
ce se cere îndrumată spre forme mai
ample. D-ra Lizzi Lind, cu un tem­
pérament viu, şi-a însuşit o teh­
nică precisă ce tinde spre virtuo­
zitate; am prefera totuşi să nu
bruscheze unele gesturi, să le ate­
nueze energia.
Costumele d-nei Elena Barlo, în
tonuri calde, au desluşit o imagina­
ţie proaspătă, fiind în acelaşi timp
de o încântătoare simplitate.
II încadrăm deosebit pe d. Stere
Popescu, partener al d-rei Lizana
Cristescu în primul recital, pentru
talentul de interpret şi originali­
tatea coregrafiei sale. « Allegro bar-
baro » a avut stil, inventivitate şi
coloare, realizând specific de atmo­
sferă, sugerând o vitalitate primi­
tivă şi spontană. « Toccata » de
Bach, într'o expresie romantică, a
răsfrânt un moment psihologic de
acută şi turbure formă, prin ati­
tudini patetice, care orientau ho-
tărît tensiunea interioară.
In căutarea unui mod coregrafic,
dansatorul se pare că şi-a aflat dru­
mul pe care va stărui sub fericite
auspicii.
Ovidiu Constantinescu
MEDALTTLE B Ă T R Â N E I
A trecut aproape neobservată o
piesă care, fără a fi de p valoare
excepţională, într'o configuraţie tea­
trală de început de an, configuraţie
cam hibridă şi destul de searbădă
în genere, a rostit un fel de replică
a bunului simţ, a decenţei şi a
onestităţii. Autorul, James Barrie,
pare a fi un om căruia îi place
simplicitatea şi modestia. Mediul
în çare se petrece acţiunea, felul
 N OT E
cum îmbină scenele, personajul cen­
tral însuşi, o bătrânică obscură
dintr'un cartier periferic al Lon­
drei, constitue tot atâtea dovezi
de simpatie pentru adevărul care se
ascunde în anonimat, prin colţuri
obscure, în suflete stinghere. Bă­
trânica şi tânărul soldat — cele două
coordonate ale intrigii-— sunt doi
singurateci cu valenţe sentimentale
nesatisfacute.
Piesa se conduce pe o idee psi­
hologică destul de interesantă: o
femeie vârstnică şi uşor mitomană
inventă un fiu imaginar î n jurul că­
ruia se încheagă toate nostalgiile
duioşiei sale. Aceasta îi ajută să-şi
păstreze un oarecare prestigiu prin­
tre vecinele care, cu toatele au câte
un băiat pe front. In clipa când fiul
prinde chip şi grai, devine real, prin
jocul coincidenţelor, bătrâna care
nu cunoscuse până atunci niciun
fel de tandreţe masculină, îşi des­
copere o putere de seducţie — oare­
cum maternă — dar seducţie totuşi,
cu mijloacele pe care numai şire­
tenia femenină, după vârste, le
află la îndemână.
Echivocul este păstrat în penum­
bră, doar sub formă aluzivă, cu o
discreţie demnă de apreciat. Au­
torul n'a mers drept în miezul pro­
blemei freudiste, ci a ocolit-o cu
supleţe. In dragostea bătrânei, sol­
datul de pe front este şi fiu şi frate,
şi soţ şi iubit, satisface toate aceste
nostalgii ale inimii laolaltă.
Tabloul al doilea dă mai multă
amploare pitorescului, suburbia lon­
doneză prinde mai mult relief;
merge totodată spre povestire, spre
intimitate familiară, rezolvându-se
dramatic, simplu şi natural. Ace­
iaşi orientare spre discreţie se vă­
deşte în final; scenă mută în care
233
melodrama licăreşte uşor, fără obiş­
nuitul patetism sfâşietor, fără sbu-
cium, fără tremoluri: o bătrânică
îngenunchiată în faţa fetişurilor ei,
un crâmpei de cântec ce soseşte din
stradă, o tresărire.
D-na Lucia Sturdza-Bulandra a
pătruns, cu inteligenţa sa artistică,
intenţiile lăturalnice ale textului.
Bătrâna d-sale a fost şireată; şer­
puitoare, chiar vicleană — şi senti­
mentală cu foarte multă decenţă.
De aceea scenele au căpătat înţe­
lesuri mai subtile, personajul s'a
valorificat pe un plan de compo­
ziţie mai nuanţat, mai interesant.
D. Sorin Gabor a dat relief, prin
joc sobru şi masivitate fizică, figurii
soldatului. Două tipuri amuzante
de vecine iscoditoare şi gureşe au
fost creionate de d-nele Ana Luca
şi Lulu Cruceanu. Bune cuvinte
pentru străduinţa talentatei deco­
ratoare Bragaglia, pentru autentica
atmosferă realizată.
Având, însă, soarta tuturor lucru­
rilor discrete, spectacolul s'a con­
sumat ca sunetul unei viori într'un
complicat fortissimo de orhestră.
Ovidiu Gonstantinescu
METAFIZICA - EXPLICAŢIE
ŞI METAFIZICA-
CUNOAŞTERE
In lucrarea Delà Kant la Jaspers,
încercare sistematică şi critică asupra
conceptului de cunoaştere, d. Con­
stantin Calotă stabileşte o diferen­
ţiere între metafizica înţeleasă ca o
cunoaştere a lumii şi între metafi­
zica înţeleasă c a explicaţie, pe baza
căreia d-sa va întreprinde o intere­
santă încercare critică asupra cunoai-
sterii. Diferenţierea aceasta o defi­
neşte d-sa pornind delà presocra­
tici', a căror metafizică « nu semni­
fica acte de cunoaştere, de avut-
cunoaştere, ci arte de explicaţie cu
lucrurile şi cu ei înşişi, de creat-
explicaţie ». Plecând delà această
temă iniţială, d-sa caută să arate,
în lucrarea de faţă, imposibili­
tatea oricărei filosofii obiective şi
antipsihologiste, condus fiind în
această demonstraţie de următoarele
trei principii a) orice metafizică -
cunoaştere nu se poate justifica în
propriile sale premise, b) Psiholo­
gismul protagoreic nu poate fi evitat
de o asemenea filosof ie e) în lupta
cu scepticismul orice metafizică-
cunoaştere este sortită înfrângerii,
înainte de a fi determinate însăşi
limitele îndoielii şi ale negaţiei, limite
reale nu dialectice.
Obiectul propriu al unei teorii a
cunoştinţei constă după d-sa în
demascarea anumitor obiceiuri, pe
care orice filosofare le ridică la ran­
gul de principii: principiul diferen­
ţierii, al analogiei, al personalizării
şi principiul metaforizării.
Pe baza unui astfel de instrument
critic se caută a se demonstra lipsa
de valoare a oricărei soluţii în pro­
blema cunoaşterii, luându-se spre
exemplificare examinarea soluţiilor
date de Kant, Hartmann, Jaspers
şi Heidegger.
Intru cât ne propunem a analiza
cu o altă ocazie soluţiile date de
d-sa, ne mărginim acum în a reliefa
câteva observaţii de natură generală
asupra unei probleme iniţiale pe
care şi-o pune d-sa: criza actuală a fi­
losofiei, în legătură cuîncercările con­
timporane de a restabili o metafizică.
Este evident faptul că, sub o
formă sau alta, numeroşi gânditori
contemporani discută actuala criză
a culturii. Una din cauzele pe care
în mod just d. Constantin Calotă
le situează la baza acestei crize este
recurgerea la mit: « Recurgerea la
m i t — cu conştiinţa că-i mit şi nu-,
mai m i t — t r e b u e privită ca simp­
tomatică la o boală în care intră
timpul nostru şi din care nu se ştie
cum v a scăpa ».
0 asemenea « mitomanie » în me­
tafizica vremii noastre pare a fi o
consecinţă directă a lipsei de rezul­
tate pe care metafizica-cunoaştere
(prin principiile ei analizate mai sus)
a înregistrat-o până acum.
Este evident că filosofia existen­
ţială, şi mai ales aberaţiile ei, îşi
găsesc o aplicare în încercarea de
a soluţiona într'un sens prea facil
criza actuală a culturii. Nu ştim
însă dacă d. Constantin Calotă are
perfectă dreptate atunci când con­
sideră o asemenea filosofie ca o
continuare a Kantismului, şi a « filo-
sofării » în general. Noi suntem
înclinaţi a crede că o asemenea
pseudo-filosofie are la bază explicaţii
cu mult mai puţin generale. Două
dintre ele ni se par a fi mai im­
portante :
1. încercarea de a ignora, şi de a
îndepărta în acest sens, ştiinţa şi
filosofarea pe baze ştiinţifice din
cunoaşterea « metafizică ».
2. încercarea de a crea metode
şi instrumente de cunoaştere care
să depăşească dualitatea experienţă—
raţiune.
Florian Nicolau
RELATIV LA PROBLEMA
DETERMINISMULUI
într'un articol publicat în « Sci-
entia » La Nature a-t-elle des lois ?
 dl. C. Budeanu încearcă să arate că,
cu toate relaţiile aşa zise de « incer­
titudine » ale lui Heisenberg şi cu
toate legile probabiliste, inexistenţa
oricărei legi oare să dirijeze feno­
menele nu a fost încă demon­
strată.
Ultimele cercetări ştiinţifice, mai
ales în mierofizică, ne relevă o
serie întreagă de situaţii noi pentru
ştiinţă, în care « absolutul » cedează
locul « relativului », « certitudinea »
« incertitudinii » iar « determinismul »
face loc concepţiei « probabiliste ».
D-sa caută să releveze faptul că,
plecând delà relaţiile de incertitu­
dine ale lui Heisenberg, nu putem să
ajungem la concluzii indeterministe.
(In relaţiile lui Heisenberg) « este
vorba de o incertitudine ce se referă
numai la posibilităţile de a cunoaşte
ansamblul fenomenului prin meto­
dele de care dispunem astăzi »
Motivele « incertitudinii », se pot
găsi în primul rând în relativitatea
pe care o comportă orice măsu­
rătoare şi în al doilea rând deforma­
rea pe care o determină acţiunea la
care supunem fenomenul pentru
a-1 observa.
Teza d-sale este în sensul aceleia
pe care a susţinut-o H. Matisse
(La Philosophie de la Nature, vol.
III) care, în loc de relaţii de incer­
titudine, vorbeşte de relaţii de pre­
cizie antagonistă.
Asemenea observaţii şi critici au
mai fost făcute tezei indeterministe
şi de către alţi fizicieni. Totuşi ele
nu înlătură radical interpretarea
indeterministă, deoarece nu arată
eroarea principală a interpretării
indeterministe ce s'a dat relaţiilor
lui Heisenberg.
Faptul care a determinat inter­
pretarea indeterministă este precis:
imposibilitatea teoretică şi principială
de a determina individual poziţia
şi viteza unui electron. Considera­
ţia că o asemenea imposibilitate
rezidă în faptul de a cunoaşte şi nu
în indeterminismul fenomenelor în
sine, nu este de natură să înlăture
indeterminismul care, în fond, nici
nu afirmă altceva. Şi din moment
ce măsurătorile au fost şi sunt rela­
tive, ele vor fi totdeauna astfel.
Două fapte fundamentale dă la
iveală fizica actuală:
I. Că electronul nu poate fi deter­
minat individual (ceea ce din punct
de vedere fizical înseamnă că nu-i
putem determina simultan poziţia
şi viteza).
II. Că totuşi fenomenele fizice nu
sunt indeterminabile sau imprevizi­
bile deoarece, în cursul observaţiei,
o probabilitate nu se transformă nici­
odată în improbabilitate. D i n acest
punct de vedere legile statistice
includ o schemă deterministă.
Concluzia ce ar trebui trasă de
aici nu se referă la faptul de a şti
dacă electronul este determinabil
sau indeterminabil. Ci dacă problema
determinării se pune sau nu electro­
nului. Eroarea principială pe care o
săvârşeşte indeterminismul este în
esenţă următoarea: de a căuta să
determine individual electronul, atunci
când fenomenele fizice arată că el nu
este determinabil decât în funcţie de
un câmp fizical.
Florian Nicolau
OCHIUL CERULUI:
INIMA
D. P. G. Adrian a publicat în
editura << Socec » un volum de poezii
în faţa căruia criticul trebue să-şi
pună o serie întreagă de probleme,
iar cititorul o serie de nedumeriri.
In primul rând versurile d-sale
sunt albe, mate şi dăltuite parcă
dintr'o specie de calcar care, până
la un punct, poate să imite, cu
unele şanse de succes, marmora lapi­
dară a expresiei simple şi adâncite.
Imită, deoarece versuri ca acestea,
oricât de sugestive ar intenţiona să
fie, nu reuşesc să trezească acea
rezonanţă discretă, dar persuasivă,
pe care o provoacă emoţia poetică:
Tăcerea e mâna
Care aduce hrană aureolei tale.
Tăcerea culege aurorele
Culege amurgurile
Ca pe nişte anemone.
Tăcerea suge lumina prin sfârcurile
astrelor.
(Tăcerea)
0 asemenea strofă conţine o serie
întreagă de elemente poetizante ca:
personificarea tăcerii (tăcerea e mâ­
na, tăcerea culege, tăcerea suge) ;
o serie de cuvinte frumoase ca:
aureolă, auroră, amurg, anemonă,
astru şi în sfârşit o metaforă foarte
originală: Tăcerea suge . . . lumina
prin sfârcurile astrelor . . . Despre
toate aceste elemente poetizante
noi am învăţat în liceu că provoacă
emoţii estetice . . . Şi totuşi citito­
rul se miră cum de nu-1 impresio­
nează astfel de « figuri », iar cri­
ticul îşi pune nedumerit problema
relativităţii artei.
Alteori versurile d-sale, deşi sunt
extrem de gingaşe şi de graţioase,
lasă până la urmă o impresie de
construit de canonit, în sfârşit im­
presia unor cuvinte aşezate cu
multă trudă acolo unde sunt;
Albine sau: Faguri
galbine muguri
line mii guri
dau cine : cu galbeni puri
albii de bine. faguri
Dacă n'am şti că poetul a vrut
să alcătuiască monorime pe strofe,
ne-am mira grozav de asemenea
împerecheri de cuvinte.
In orice caz volumul d-lui P. G.
Adrian poate fi foarte util elevilor
de liceu pentru extragerea exemple­
lor de « figuri stilistice ».
Florian Nicolau.
PRIMĂVARĂ PUSTIE '
Volumul de versuri al d-nei Eras-
tia Peretz publicat recent în editura
« Forum » nu aduce nicio notă de
lirism care să depăşească nivelul
unei sensibilităţi obişnuite, ale cărei
reacţii, cu toate că foarte marcate,
nu reuşesc totuşi să devină expre­
sive şi vii, nu reuşesc adică să rea­
lizeze acel concret artistic care să
poată traduce şi să justifice o ati­
tudine şi o viziune personală.
Din tematica poetică a autoarei
se degajă un anumit pesimism, ale
cărui pretenţii sunt uneori chiar
filosofice, dar care nu reuşesc să
depăşească anumite formule foarte
cunoscute şi foarte uzitate de epi­
gonii eminescieni:
De ce mi-e primăvara pustie?
Cine mi-a făcut de urît şi nimicnicie,
De silă şi zădărnicie?
( Primăvara pustie)
Peste toate evenimentele sufle­
teşti ce constituie momentele de
impuls şi avânt liric ale autoarei,
pluteşte o vagă şi incoloră atmos­
feră de neant, de zădărnicie, care
 NT 0 T Ë
împiedică o expansiune puternică
a sentimentelor dar în acelaşi timp
nici măcar nu sugerează aceea atmo­
sferă de « spleen », de « plictiseală
poetică », a poeziei secolului trecut.
Uneori pesimismul d-sale ia for­
me mai puţin filosofice. Autoarea
devine exponenta unor simpli mu­
ritori care regretă unele lucruri
foarte puţin poetice, cel puţin
judecând după accentele grave me­
tafizice cu care ne-a obişnuit: lipsa
cozonacilor, a purceilor de lapte,
etc. etc.:
Cozonaci galbeni cu căciula pe-o
ureche
La cuptor sfârâie purceii: o pereche.
A fost odinioară ca'n poveşti
Crăciun de altă dată unde eşti?
(Crăciun)
Aici într'adevăr autoarea devine
ecoul unor preocupări şi meditaţii
evident contemporane . . . Păcat
însă că spre a le reliefa foloseşte
modalităţi de exprimare puţin ade­
cuate, între care, mai ales, poezia,
însăşi...
Versul d-sale e lipsit de accent
liric, de coloare şi de expresivitate,
chiar atunci când el are anume
analogii formale cu lirica argheziană.
Florian Nicolau
D R U M U R I NOI IN
TEATRUL FRANCEZ
Scena se petrece în minuscula
cantină a Bibliotecii Naţionale din
Paris, unde nu arareori tu, umilul
student delà litere sau filosofie,
luai prânzul alături de cei mai de
seamă reprezentanţi ai filosofiei
şi literaturii contemporane fran^
ceze.
— Maestre, — întreabă într'o zi
un foarte tânăr şi poate viitor autor
dramatic, pe unul din marii oameni
de teatru ai Franţei. Maestre, aţi
afirma, dumneavoastră cu tărie
că, într'un viitor mai mult
sau mai puţin îndepărtat, o anu­
mită lucrare va trai şi că o cutare
alta va muri?
— Nu tinere, întrebarea ta nu
are răspuns. Fiecare nouă generaţie
de spectatori reuşeşte să dărâme,
sau dacă vrei: să facă imposibilă
audierea pieselor de teatru care
erau gustate cu deliciu de generaţia
precedentă. Aceasta este de altfel
şi motivul pentru care autorii dra­
matici la modă depun atâta râvnă
în a profita de « voga » lor. De sigur,
unele opere aparţinând unui trecut
îndepărtat, regăsesc imediat mis­
teriosul contact cu publicul, atunci
când după o sută sau două sute de
ani sunt din nou puse în scenă.
Altele, deşi datând numai de ieri
sau de alaltăieri, cad.
— De ce, Maestre ? Care este ex­
plicaţia ?
— Dacă am căuta raţiunea acestui
fenomen, ar trebui să cercetăm
structura lor internă; ne-am da
atunci seama că opera care se men­
ţine încă, a fost susţinută de con­
cepţii umane mai înalte decât cele
contemporane, că lucrările care du­
rează sute de ani au fost întărite
de un stil mai limpede şi în acelaşi
timp mai cu luare aminte între­
buinţat decât stilul celor de ieri sau
de alaltăieri.. .
Oricum ar fi — şi fac de sigur
parte din cei care sunt de aceeaşi
părere cu marele om de teatru-—•
meritul incontestabil al ultimilor
douăzeci de ani de teatru francez,
lăsând la o parte diferitele « mode »
mai mult sau mai puţin demente,
a fost că nu a dat voie să se mai
confunde orbeşte noţiunea « ve­
chi » cu cea de « demodat », că a
reuşit să treacă peste inutjje gră­
mezi de lucruri moarte, pentru a
descoperi pe Clasici, acele « vechituri
strălucitoare de vitalitate» care aş­
teptau cuminţi mâna dibace ce
avea să le ridice din colţul lor
uitat.
In ultimii douăzeci şi cinci de
ani, producţia curentă a teatrului
francez s'a străduit să se scuture de
realismul de care era atât de mân­
dră între 1880 şi 1920 şi pentru
existenţa căruia se trudise amarnic
timp de alţi patruzeci de ani.
In sfârşit astăzi, teatrul realist
francez a murit. Graţie câtorva
condeie geniale, scena a dat mâna
cu poezia; a început domnia fan­
teziei, cu influenţe moştenite delà
Alfred de Musset, delà Pirandello,
delà Jean Giraudoux.
Teatrul francez de astăzi a pără­
sit tonul unei burghezii serioase şi
liberale dar care nu dispreţuia o
oarecare îndrăzneală sau chiar uşu­
rinţă de moravuri, pentru a răs­
punde cerinţelor unei minorităţi
de elită sufletească şi intelectuală,
care căuta poezia sub toate for­
mele ei.
Cultul lui Musset şi contactul cu
poeţii elisabetani au îndepărtat tot
mai mult pe autorii dramatici de
formulele perimate şi i-au îndrumat
spre o libertate de construcţie care,
răpind operelor lor echilibrul şi
soliditatea, le-a dat în schimb o
delicioasă şi binevenită transpa­
renţă. Respectul faţă de lucrarea
dramatică bine întocmită, super­
stiţia scenei, clişeele, tradiţia, au
devenit în teatrul francez contem­
poran din ce în ce mai rare. La fel
de rare se arată şi caracterele cu
un substrat logic, unul din princi­
palele merite ale pieselor de teatru
aplaudate de părinţii noştri. întâm­
plările bine înlănţuite şi îndrumate
dibaci, sforăriile scenice şi peri­
peţiile subtile sau grosolane— după
împrejurare — de care maeştrii se­
colului al XIX-lea, delà Scribe la
Sardou, au abuzat stăruitor, a u
dispărut.
Teatrul francez din ultimii două­
zeci şi cinci de ani a părăsit aceste
obiceiuri pentru a întrebuinţa alte
artificii: crearea atmosferei şi a de­
corului, grija costumelor, întrebuin­
ţarea luminii şi întregirea specta­
colului cu ajutorul muzicii; pe
scurt: strânsa colaborare a auto­
rului cu directorul de scenă.
Dorothea Ohristescu
P E N T R U NOUL
MUZEU SIMU
Războiul a pus pe drumuri, nu
numai oamenii, dar şi lucrurile. Cele
mai preţioase şi mai dragi dintre
ele, podoabele muzeelor, au fost
puse la adăpost departe de oraş,
pe unde primejdia prăpădului părea
mai mică. Le ştiam plecate şi ne
simţeam mai liniştiţi. Uneori dă­
deam o fugă până la mănăstirile
şi casele de sub munte, care le
primiseră închise în lăzi şi le ţineau
sub pază, aşteptând zile mai bune.
Voiam parcă anume să ne încredin­
ţăm că sunt acolo şi că nu li se
întâmplase nimic.
Iar într'o bună zi lăzile acelea
aflate de atâta timp în pribegie au
 JlOTË
început să se întoarcă. Nu ne cre­
deam ochilor. Camioane mari s'au
oprit înaintea muzeelor. Sălile golite
în grabă au prins să se umple din
nou. Pânzele iubite au urcat pe
pereţi şi bronzurile şi-au căutat pe
stâlpi de piatră locurile la vedere.
Frumuseţea făcea parte din lume şi
îndată ce i-a fost îngăduit se aşezase
în drepturile ei. Eram toţi de faţă
ca la o serbare a aprinderii stelelor
pe cer.
Intre muzeele deschise acum în
urmă a fost aşezământul de artă
lăsat Bucureştiului şi neamului ro­
mânesc de Anastase Simu. Proprie­
tarul nu se mai află de câţiva ani
printre noi, dar cu acest prilej nu se
îndurase să lipsească nici el. Bustul
de marmoră trandafirie lucrat de
Bourdelle zâmbea în mijlocul sălii
celéi mari. Se uita parcă după fie­
care bucată. Cerceta cu iubire, dacă
venise şi în ce stare. O urmărea în
colţul unde-i era locul.
II înconjuram ca altădată, prie­
tenii de totdeauna ai casei. Veneam
la el şi-i făceam semn de înţelegere.
Ii aduceam aminte de cutare în­
tâmplare, pe care o ştiam tot delà
bătrân. Intrase într'o zi, fără să se
gândească, în atelierul unui artist
din altă parte şi descoperise sub o
stofă de catifea vişinie o pânză
care-i căzuse numaidecât dragă şi
luase după multă luptă drumul ţării.
Uite-o şi astăzi plină de soare pe cel
mai frumos perete! Are în faţa ei
cei mai mulţi privitori. Oamenii o
cunosc pe dinafară, se dau mai
aproape, se depărtează. Chiamă pe
pictorul Bunescu şi-1 întreabă de
una şi de alta.
Pictorul Bunescu este gospodarul
lăsat de întemeietor al acestor fru­
museţi. El ne este mai scump acum
la toţi decât ne-a fost înainte, pen-
trucă a ştiut să apere şi să păstreze
de stricăciune tot ce ne farmecă în
acest muzeu. Muzeul este puţin şi
al nostru. Ne pasă de orice se pe­
trece în el. Cerem lămuriri şi uneori,
când nu suntem mulţumiţi, soco­
teală. Pictorul pricepe ce ne în­
deamnă, ne ascultă cu luare aminte
şi ne răspunde cu blândeţe. Oaspeţii
lui cei mai buclucaşi suntem totodată
şi oaspeţii cei mai iubiţi, pentrucă
suntem cei mai legaţi de ceea ce
începe să însemne pentru el un rost
de viaţă.
Este şi astăzi ceva care nu ne
place şi nu vrea să ne intre în cap.
Ce caută acest număr de catalog,
pe care ne învăţasem să-1 întâlnim
afară, între coloane, acum înăuntru,
speriind parcă lucrările mai gingaşe
şi dându-le în lături ca să-şi facă
el loc ? Este muncitorul pământului
de Dalou. Se uită la brazda dinaintea
lui şi-şi suflecă tihnit mâneca. Simţi
câmpul împrej ur, făcut brazde, brazde
până la marginea zării. Caii puternici
roibi muşcă din zăbale la o parte şi
aşteaptă să pornească plugul. Ii ghi­
cim după scârţâitul hamurilor. In
cerul de miază-noapte se înalţă deo­
dată, desfăcându-se ca un cântec
de celelalte case, turnul gotic al
unei catedrale. Suntem înaintea
muncii de bronz, care este o rugă­
ciune. Nu este numai un om oare­
care, ieşit adineauri din satul lui
flamand, ci este însăşi dimineaţa
pământului, care-şi încordează pute­
rile. Milioane de sape au să se
înfigă în ogorul negru de pretutin­
deni, odată cu sapa lui, care are
rostul să înceapă şi să dea pilda.
Mă gândesc fără să vreau la
Simu, aşa cum l-am cunoscut, acum
treizeci, patruzeci de ani. Aducea
cu acest om îndesat şi hotărît, care
prfVeşte în lume şi se pregăteşte
de treabă. In jurul lui se întind
moşiile din Brăila. Amintiri de odăi
ciobăneşti stărue prin aceste hotare,
unde stăpânise până târziu tureul.
El era un muncitor fără preget, care
îşi pusese în minte să culeagă din
holde nu numai pâinea trupului,
trimisă pe Dunăre la vale în marile
vapoare ale Europei, dar şi pâinea
sufletului. Cu sapa a lucrat la ridi­
carea acestei mândreţe de muzeu.
Muncitorul lui Dalou a încăput
chiar bine în sala cea mare, orice
răspuns ar căuta să ne dea pictorul
Bunescu, de punere la adăpost de
vreun fur al nopţii sau altă grijă
de bun gospodar, pentrucă era un
alt chip al întemeietorului, la care
nici el nu se gândise, când îl luase
din străinătate pentru muzeul lui,
şi încă mai puţin sculptorul însuşi
când îl lucrase. Aici îi era într'ade-
văr locul şi căpăta un nou înţeles
mult mai adânc. Văzute de lângă
el, pânzele celelalte zugrăvite ca
nişte aripi de fluture nu erau decât
macii şi albăstriţele amestecate cu
spicele de grâu ale pământului româ­
nesc şi intrau între bunurile născute
de acest pământ. Ele însemnau visu­
rile de artă ale unui mare plugar,
ape ale morţilor călătoare peste
bărăganele noastre şi închegate la.
un semn în această casă romană
delà Nimes pentru desfătarea ţăra­
nului delà Dunăre şi lauda frumu­
seţii fără moarte.
Muzeul Simu s'a îmbogăţit, des-
chizându-se din nou, cu această
operă pe care o avea de mult.
Face parte din puterile lui ascunse.
Ele vor mai rodi şi în viitor. Să
stăm înaintea ei şi s'o privim cu
alţi ochi decât înainte.
Emanoil Bucuţa
ERRATĂ: Dintre versurile publi­
cate de d-na Margareta Sterian în
n-rul 6, Iunie 1945, al Revistei
Fundaţiilor Regale, numai poemul
« Moartea unui patriot » reprezintă
o traducere din James Elroy Flecker,
restul fiind originale.
Mihail Sebastian văzut de MARGARETA STERIAN
MILITA PETRAŞCU: Masca maestrului E n e s c u
M I L I T A P E T R A Ş C U : N. D. Cocea M I L I T A P E T R A Ş C U : d-na Dina Cocea
M i l i t a Petraşcu, Nud Milita petraşc Nud
B a s o - r e l i e f în lemn p e n t r u c a m e r a de recreaţie regală
B a s e - r e l i e f în lemn pentru c a m e r a de r e c r e a ţ i e regală
ÎOCA FARAGO : P a r a b o l a celor zece fecioare COCA F A R A G O : C e d r i i M o r ţ i i
MARIA CHELSOI-CRISTEA: Spre muncă
SORIN I O N E S C O : P e i s a j d i n R . V â l c e a
Autoportret SORIN I O N E S C U : Peisaj urban
 j
1

S O R I N I O N E S C U : Clovni muzicali SORIN I O N E S C U : Metal