· .

I�II�I �I Articole care pot II ramUe I�II� �

1.

OAMENi CARI A11· FOST ·

�
A iDtirI şi ComemorarI �
DE

N. lOR o A

1======1 • • • VĂLEN!I-DE-MUNTE • • • 1=====1

Id I�II�I Tlpografta <Neamul Romlnasc�

• • • • • • 1911 • • • • • •
I�II�II�I
I
 ARTICOLE CARE POT Si Ri MiIE

i.

OMNI CBI AD FOST

AMINTIRI I COMEMORARI
DE

N. IORGA

VALENII-DE-MUNTE

{ q Neamul RomänescA -
H TIPOGRAFIE. - EDITURA. 1
LEGATORIE DE CART!.

1911.
 DMA RINDUR1 INNAINTE.

Mu lte scrie omul, # e bine and vremea lui a cerut

sei le scrie. Ce vor zice alte vremi, cu alte neva fi
alte credinle, eine poate fti 9 Invdtalif cari vor trdi
dupd na vor gdsi gazetele fi jurnalele noastre fi vor
.aminti, judecindu-le, luptele fi du§mdniile noastre.
Cel dintre dinfii cari vor putea infelege, vor descoperi
rdpede scopul ce s'a avut in vedere, §i vor prefui dupd
dinsul. Ndcazurile nu se fin in seamd dupd ce se duc
lusted 'Ail, dar orice ostilitate indreptdfitd impotriva
oamenilor §i curentelor care impiedecd tin popor in
desvoltarea lui ori ii falsified simful moral §i-i intu-
need vederea idealului, va fl socotitd, nu numai ca un
lucru de folos, d1r §i ca o manifestafie de energie
nobild.
Nu reneg din tot ce am scris niciodata pentru
a aerie, ci pentru a da un adevdr ori pentru a in-
ldtura o minciund decit ce se rdzima de o infor-
matie insuficientd. .N'am jertfit clupidniei adevdrul,
ci adevdrului i-am jertfit multe prieteng. Dar n'af
tipdri din noti cu pldcere paginile in care se cuprind
atacuri impotriva unor oameni cari nu se mai pot
opdra, find astdzi dincolo de lumea grefelilor ome-
 IV

ne0i, ori nu s'ar mai apeira flincicci in ei a radrie

altd con0iinici,pe care tocmal mei strdcluiam s'b trezesc.
In foile pe care le-am condus pe rind, in ani de
rdzboili cultural, aproape incheiat, dupei ratnurirea
care era de nevoie, ori de rdzboiii, politic, care va finea
incd mull limp, ai l. oparut insd schife scurte in care
se cuprinde amintirea unor oameni pe cari i-am cu-
noscut 0 cu cari adesea s'ctfc dus cele mai bune prie-
tenti ale mete, sera, alte ori, cornemorarea celor, mai.
vechi, ale ceiror nume stet pe cele d'intditc pagini ale
culturii 0 politicei noastre moderne. Din cind in cinct
aceste articole all, fost cciutate, 0, 0 foarte greic asta'zt
a rcisbate prin colectii rare 0 necomplecte pallet la,
ele. .tmi ingdcluiii a le infeifis publicului, care le-a
primit odatd simpatic.
Am de gind sd daft pe urmei un volum de Propa-
ganciti, in care se vor afla, culese din acelea§i fair
indernnuri vechi 0 noud cdtre acea viatet de culturd
nalionald §i morald care mi se va parea totdcauncr
singura putere adevarata a unui neam, pentru el in-
su0 §i pentru omenire.
 I.

TEOFIL FIR:INCU.

Se vesteste (din Ardeah moartea lul Teofil Frincu.

S'a spus de tog ca raposatul, disparut Inca In toata
puterea virstel, a fost ziarist si functionar la Minis-
terul nostru de lnstructie. S'a uitat Insä de unif titlul
lul de capetenie pentru recunostinta noastra, fru-
moasa-1 carte despre Rominil din MuntiI Apusenl,
despre falniciI, cerbicosil, nelnduplecatiI Mop, In cari
pare ca traieste eroismul rabdator si indärätnic al
strabunilor Dad, fruntasil neamurilor dunärene, aceia
cari fugira de robie prin portile largI ale mortiI.
Frincu isl scrisese cartea Impreuna cu alt Mot, blindul
si blondul Candrea, pe care o recealä-1 doborl, in
deplina tinereta, pe cind cauta In strainatate, la Graz,
odihna placuta a vacantelor : cetitoril isr vor fi adu-
cind aminte de sirguinta pioasä cu care prietenil sal
ail izbutit sa-I ridice un modest monument in cimi-
tirul departatulul oras unde I-a prins moartea. Cartea,
al aril autorT nu mar sint astazr nicl unul in viata,
e una din cele mai bune lucrarr de etnografie ce
avem pänä astazT cu privire la poporul nostru, cu
:are ne falim sail de care ni batem joc (de multe or!
Facem intiiul lucru pentru solemnitatl si publicitate,
 6 OAMENI CARI A .0 FOST

iar cellalt in intitnitate), flràcunoa,tern cit e de

sd-1
plin de interes, de ccloare, de entrgie, de vial&
in manifestatiile el felurile. CeI dol Mott' ail scris,
cu rricepere i cu drag despre MotiT Tor, asa cum
nu si-a mar amintit la noT nimenT despre al lut dm
satul, din Tinutul luf, dup l. ce pasil i s'ad pierdut pc,
drumul de insträinare al vietif.
EY, Motif, si uitl ma! gre5 de cit altif ; ade.l nu
uita nimic. CArturariI ce se ivesc intre dinsif si trebuie
sl-I pArAseascl, rAmin totusf necontenit cu gindul
spre casl, spre vAile inguste, spre munti! cu suisurile-
grele, spre gospodlriile curate, multArnite in sArALia
lor muncitoare... Ca §i vechil Dacl din aceleasT cu-
prinsurf, cari si el aü pornit din aceastA cetAtuie, ail
cirmuit dintr'insa popoarele supuse §i s'ad inmor-
mintat in zidurile el, supt giulgiul ceruluT curat si
rece, de un albastru ca al ochilor, cfnd pasnicl in
urmArirea idealelor deplrtate, cind strAbAtull de li-
cArirl de minie, de sete de luptA, al acelor ce trliesG
§i astAzT pe acolo.

intimplarea a adus pe Frincu la noT, dar el nu s'aL

deprins niclodatl, de §i a stat atitia ant aice, cu
apucAturile noastre de vorbl mult1 §1 u§oarl, de
gluml care nu prea alege oamenif §i lucrurile, de
multAmire cu plAcerea din fiecare clip& Niclodat&
nu §i-a putut el cAlca pe suflet ca sà recunoasca,
fratf rominf in lighioanele pripl§ite care alcatuiesc in
mare parte natiunea politicl in Regatul romin, clacA.
nu temeiul neamulul in Romfnime. Cind vorbia de
acestl speculator! af unir patril de care-I leagA numal
interesul, ochif Motulul, ochif alba§tri, mAruntl, scl-
pArati rlutAcios, §i fata-I cAr Ala o infAtisare crud&
 TEOFIL FRINCU 7

Cind insA se convingea cl Innaintea lu/ are un om

de isprava, care crede in legea luY nationalA, altA
lumina-I venia in privirY, i, in graiul luI apasat,
statea bucuros de vorba despre ce-Y era maI la
inimA, despre idealul pentru care de doul orI ace!
muntI aI vitejieT s'ati incruntat de singele jertfeY si
al rAsbunAriI.
Nu-1 stiam bolnav cind 1-am vazut, acum vre-o
zece zile, clutind cu lAcomie soarele innaintea cafe-
neler otelulta unde zAcuse de piept trer lunI in capat,
dupA o zi de vifor ce-1 prinsese nepregatit. Era
aproape de nerecunoscut ; figura-I era scazutA ca a
unur copil, i in ochit plinI odatA de atita putere se
oglindia duiosia nespusA a celor ce se sting, stiind
aceasta.. Mi-a spus de suferintile ltd, de slAbiciunea
ce-I stApineste, de apropiata luX plecare acasA. De
aceastA plecare vorbia mar bucuros ca de orfce. Acolo,
departe, in mung, l§r are Inca locul : pAmintul Orin-
tilor si al mosilor si al stramosilor, pAmintul neasA-
mAnat de scamp prin dota mil de anI de lupta si de
muncl aI celor ce aü vorbit i er tot graiul ce Ingheta
acum pe buzele lul. 0 mosioarl pe care n'a vindut-o,
o casuta pe care a pAstrat-o, si unde locuia fratele
IA care fusese ofiter, strabatuse terile strAinilor, dar
simtise si el nevoia neinduplecatA de a se intoarce
la acea mosioara si la cAsuta aceia. Va sta acolo,
dac1-1 va fi sl maI trAiascA : cu pensia ce i se cu-
vine, va trAi acolo fArA sl-I lipseascA nimic, multamit,
fericit... $i, ridicindu-se glumet In picioare, ducindulf
mina la palArie : (Mal bine decit un profesor de Uni-
versitate in Bucurestl...2 Iar, daca nu se va putea
intrema, el a lasat casa luI §colif.
 8 OAMENI CARI At FOST

*i §coala se va a§eza acum in casuta pe care atita

timp o incunjurase de departe cu dorul lul Motul
instráinat. Iar de pe bAncile el se vor ridica, in ciuda
tuturor strlinilor de pe lume, rind pe rind, an de an,
finerl ca dinsul, cu sufletul curat §i drept, cu inima
neinduplecatà, cu ochil scApärätorl de minie in fata
nedreptätil sail a u§urintil, §i scAldatl in lacrimi de
bucurie innaintea mijiril indepArtate a idealulul ro-
rnänesc....

25 Maid 1903.
 II.

UN UTOPIST : AUGUST TREBONIU LAURIAN.

Acum citeva zile s'a desvdlit, innaintea citorva

profesod, un xnic bust de marmurd, lucrat cu Ingri-
Sire §i, dupa cit se zice, plin de asAmAnare, care
e chemat sd aminteascd si copiilor din scoala vecind
si putinilor treatorr din acel unghid al Bucurestilor
numele si faptele lur August Treboniu Laurian.
August Treboniu Laurian ? 1 Pentru cine cunoaste
trecutul de ddunde al literaturiT romAnestY, aceste
trel nume, curat, cAutat, pompos latinest1 , o ade-
vdratA proclamatie, ascunzind cine 'stie ce nume
obisnuite prin satele de dincolo , chiamd, in memorie
cArtI care nu se cetesc de mult, sad care nu s'ad in-
trebuintat niciodatA, de localnicl sad de strAinT.
Tentamen eritieum un indrdznet tentamen, o ab-
surdd lantasie de limbd, care avea drept scop sd
puie temelia unel noud ortografil, uneT noud aleged,
uneT curAtid a cuvintelor, ce ar fi fAcut din romd-
neasca de la 1830, o limbd atit de adincd cconroptAD,
vrednica fiicA a limbil latine, cu care s'ar fi asd-
mAnat cu desAvirOre. Apol Istoria Bominilor, trei
volume indesate de nume, de date, de fapte, por-
 to OAMENI CAM ACT FOST

nind de la leaganul lur Romul ca sa se opreasca

numar la instalarea in Romania de la 1866, In se-
colul al douazecr §i §eaptelea al) ure condita, a prin-
cipeluf strain opera ciudata, in care neamul nostru
apare ca prelungirea fireasca a marelur popor roman,
ce traie§te In al nostru cu toate insu§irile lur ; a§a ceva
ca unul din acele decrete romane de marmura pierdute
in tinda vre-uner bisericr dunarene sad bucovinene §i
In josul scrisulur sigar al caruia un biet cioplitor, lend-
nese §i barbar, de crud de morminte a zgiriat sem-
nele cre§tine ale ve§nicief sufletulur rascumparat de
la rnoarte. Marta Dacia, splendid lucrata pentrn
§colile Dacief noul, libera intre hotarele cu riurf
late, cu §ira muntoasa a CarpatilOr sprijinind-o la
mijloc ; Dacia viitorulur nebun §i a visuha albastru,
ca §i al trecutulur vechid de doul mif de anf, pe
care-I pomenesc nume de astazr scrise,cu etimologir ne-
inchipuite Tirgul Vasuluf (Vasluid), Romnicul (Rim-
nic), Romanatil celor nascutr in Roma (Roma nati).
In sfir§it, Dictionarut, care era menit sl fie indrep-
tariul Iimbif noul, dictionarul cu cuvintele sucite, pe
care nick nu le-a spus vre-odata, nicf nu era sa le
spuie o limba omeneasca, dictionarul de contrafacerr
romane ca tnedalif antice false, ce ar fi fost batute
insa, nu pentru ci4tig, ci din pietate, pe linga cele
doug monumentale volume ale caruia se ascunde
sfios In umbra vistieria, totu§r purificata.temeinic
§i ea a vorbelor proaste, vulgare, avind pe ele
ne§tearsa, nu rugina timpurilor de decadere, ci tina
fara nicfo cinste a barbarier Glosariut.
itr tree tcate acestea prin minte : carp* moarte de
mult sad cart,' care n'ad trait nicrodata, §i zimbe§tr,
claca ochir nu ti se opresc la figura de marmura
 UN urortsr: AUGUST TREBONIU LAUMAN 11

asprä, severa, mindra, decit care mal sapat It man

mull se zics a fi fost chipul batrinulul neinfrint, care
a murit crezindu-se Invins de neintelegerea tim-
puluI sal
invinsilor nu li se ridica statul nicr busturT, nu li
se cinta laude, ci numal pe mormintul uitat picura
din cind in cind o lacrimä pioasa de la un tovaras
de lupta si de suferinta, pe care nu 1-a cosit infrin-
gerea. Daca bustul s'a innältat, totusT, dac a. privirT
serioase i miscate I.at primit la desfacerea Jul in
dei)lina lumina glorioasä a luT lune, ce 1-a cuprins
de-odata in aureola, daca de pretutindenT ag venit
glasurr care cuprincleag, cu mat multä sag maT pu-
Ong. cunostinta, o recunoastere duioasa, aceasta
inseamna ca purtatorul celor treT nume romane, cream
torul de limba nebuna si ilusit zadarnice, n'a fost,
in toate urmarile fapter sale, un invins.
CacT piedestalul adevarat al rnonumentula sail e
gresala ce a facut, in care si-a Inchis, si-a zidit
viata, sufletul, aceastä mare si sfintä gresaM.

StitT legenda : o mare clädire se Innalta ; este tot

ce s'ar parea ca ajunge: var, nisiç, caramida, piatra
si marmura ; slut minile lucratorilor, este rivna cti-
toruluT §i priceperea mesterulul. Dar noaptea surpa
ceia ce se innaltase ziva. Mal lipseste ceva, care nu
e nici ban, nici material, nici plan maiestrit : trebuie
jertfa unul suflet, care se furd aid sag se jertfe§te
aid, §i prin care se inchiaga pietrele una peste alta,
pang se poate 1ncununa cu floe si steagurl virful
say irsi t.
Pe and a venit Laurian la noT, inginer, filosof si
 12 OAMENI CARI AU FOST

latinist, istoric, geograf §i arheolog din Viena, biet

prooroc ratAcitor de felul celullalt Ardelean, LazAr,
pe atuncr, la 1830-40, se faceaii §osele §i felinare,
ferme-model §i numere pentru case, fintinr, grAdinr,
§colr, biblioteci, supt cirmuirea unor Domni functio-
narr turd, in jurt4 carora se adunali puterile din
tarA ca functionarr muntenT sail moldovenr. Gustul
de traiii bun, de innaintare, de faima u§oara robise
pe frunta§r, un Eliad un Asachi, cad putreziati de
vir. Tinerir se zbAteati sà-§r descopere o con§tiinta
a Mr, din cite lucrurr cetise, auzise §i vAzuse. Lipsia
o IndraznealA, un ideal mare, care O. smulga aceasta
societate §i s'o arunce mar departe.
Laurian a fost acest mare indraznet. Visul lur era
crearea uner Rome nouà cu acest material roma-
nesc pe care-1 credea vrednic sä dea o asemenea
opera. Prin iimbà, prin amintirr era sä se faca aceasta
minune. Si, spre a imprima mi§carea, el i§r alese,
.ca §i Lazar, singurul punct de plecare solid pentru
o asemenea fapta : §coala. Incepu cu cele muntene,
§i supt Grigore-Vodg. Ghica el capg.ta in mina sa pe
ale Moldover. Energia lul predomni mar tirziii in
acea §coala innalta pentru oamenil marl care trebuia
sa fie Academia Romina.
Si, cit se putea prinde din ideile sale, cit nu era
saminta moarta culeasa in urne antice, prinse. 0
mindrie, capabill de multe ratacirr, dar §i de multe
cucerie trainice, se cobori in sufletele umilite din care
cu citrva anT in urma se innaltase fumul de tamiie re-
cunoscnor catre Regulamentul Organic §i catre
Maria Sa Imparateasca Tarul Nicolae. Credinta ca
sintem mar mult decit eram, ne scapa de o sigura
eire.
 UN MONS?: AUGUST TREBONIU LAURIAN 13

LuT mns, visionaruluT, nu-1 ajungea aceasta, §i su-

fletul prins se zbAtea dureros In clAdirea intemeiatA
prin jertfa luT. Limba rAmAsese vulgara, scrisul se
pAstrase barbar, Roma viitoare tot nu se apropia de
pAmint. Sufletul se lovi de aceastA realitate nevred-
nicA, §i se stinse.

Dar, rAzimatA pe realitate trainicl, trAie§te clAdirea ;

lucrAtorT tot mar multr IT adipcesc temeliile §i, in
margine, strAjeriT, visionarr ca dinsul, pAzesc §i a§-
teaptA

13 lulie 4903.
 HI.

ANGEL DEMETRIESCU.

Acum citeva zile a murit la Carlsbad profesorul

Angel Demetriescu.
Celor mai multi li va rAminea amintirea until uria.
cu infltisarea energia i ochif strAlucitori de bunA-.
tate, a unui convorb.tor puternic, variat, adinc a dese
ori si de cele mal multe ori original, totdeauna ales,
in cuvintele ce intrebuinta i in felul cum ele i se orin-
duiail in graiul elocvent. Multi nu vor uita pe pro-
fesorul lor, de la &ell de la seminaritl, de la scoala
particulara pe care o intemeiase si a condus-o pina
la urmá : un profesor invatat in destul pentru a nu ti.
läudäros, pretentios, trufas ; un profesor in stare sl .

inteleaga sufletele i destul de bun pentru a incerca

aceasta cu toatä seriositatea i dragostea fatä de
sufletele nelAmurite, sovAitoare Ina, ale scolarilor
sä!; un profesor hotArit, spre care se putea privi
numar cu respect. Cindva, in cuvinte miscate, cineva
ca Delavrancea a platit datoria de recunostinta, ca-
racterisind pe acest adevarat in.väWor.
Angel Demetriescu era cunoscut apol ca un oat
cu o largl i solidl cultur,1 clasica, un tutelegktor
 16 OAMENf CAIII Ae FOST

de latineste i greceste cum nu se in timpinä adesea,

un degustator fin al vechif literaturf de cumpatare,
masura si innalt mestesug in forma, un apreciator
calduros al unor literaturt moderne, pe atit de fru-
moase si de bogate, pe cit de morale, Innaltatoare
de suflet, cum sint literatura englesa si cea germana ;
un spirit doritor de a sti tot ce se scrie mat de ca-
petenie In lume, de la volumul de versuri sail de
nuvele pang. la studiile speciale ale marilor invatati ;
un amator de cartl care se gasia mindru si multa-
mit, ca intr'un cerc de vecht prietera, (Ara uitare fit
fara moarte, in biblioteca strinsa cu dragoste timp
de trelaecT de an!, bucaticA cu bucaticit
Asa fiind, avind sufletul astfel inzestrat, Angel De-
metriescu trebuia sa raspunda. prin scris propriu la
scrisul altora, care-s! strecura atit de deplin intelesul
in sufletul lul primitor de cunostinttf i frumuseta.
A Mut intAiü trel cartt de scoala. Apo! Academia,
care incepuse din veniturile foncluld Zappa a tipAri
traducer! din clasici, ii dadu sarcina de a talmaci pe
un istoric grec al Rome! imperiale, care nu e, fara
indoiall, tocmal usor de inteles si de prefacut in altA
limbl pe retorul Dio Cassius. Traduoerea ki Angel
Demetriescu a aparut in 1878: e o adevarata icoanl
a or ginalulul si o povestire curgatoare ce se ceteste cu
placere. Mal e de tinut sama, spre lauda tot Deme-
triescu, i numarul mic, caractertd sobru, judicios al
notelor lanauritoare ; .pe atund era obioeiul, introdus
de d. Hasdeti, de a se uimi lumea ca citatif potrivite
nepotrivite, cu reproducer! de texte in raulte limb!
si, Mind altfel, tinarul scriitor dovedia cit de bin e
se folosise de studiile si cetirile sale in straina tate,
unde fusese trimes cu o bursa de filologie. Era pe
 ANGEL DEMETRIESCU 17

atunct o indrazneala sa nu fie cineva luxurios in po-

doabe scumpe, si ieftene I
Cu cit stia, cu firea-1 de om de autoritate, cu usu-
rinta-I de a vorbi raspicat i lapidar, cu gustul sari
literar, Angel Demetriescu ar fi fost un foarte po-
trivit profesor de filologie sati de istoria antra la
Universitate, unde era nevoie, pentru invatatura si
educatia studentilor, de astfel de puteri. Un loc de
profesor pentru istoria antica se deschise peste putin,
si, pentru a-1 ocupa, alerga in strainatate un alt gnat'
bursier al Statulut romin, aducind ca dovada a des-
toiniciel sale stiintifice un enorm volum, tiparit tot
de Academia Romind, premiat de dinsa : (Dacia in-
nainte de Romani), cea mai voluminoasa opera de
eruditie alcatuitä vre-odata de un Romin. Tinarul
acesta de-al doilea, cu cartea groasa, se chema Gr.
G. Tocilescu. El se mai ocupase cu epoca luf MihaX
Viteazul, cu dreptul, cu istoria dreptulur, cu lirnbile
slave §i cu antidinasticisrnul, supt conducerea su-
premä a d-lu! Hasdeii.
Nu i-a trebuit multä vreme unuT om ca Angel
Demetriescu, ca sa vada adevaratul pret al lucrari!
din care concurentul s.ii 4! facuse piedestalul catre
faima si leafa. In Octombre i881, aparea in Ro-
mcinia Liberd un foileton despre (Dacia innainte
de Romani', intitulat titlul era cum nu se poate
ma! potrivit ?tiinfa de contrabandd, §i iscalit cu
un pseudonim foarte transparent, care nu ascundea
de loc pe Angel Demetriescu. Dupa acest foileton
mar urma unul. Era in ele, inteo forma desavirsita,
turnata dupa. modelele clasice, o strivire complecta 1,
1 Acelaccl autor indurase, in Mart-April al aceluia0 an, alta,
magistralä, de la d. Haadell hang (in ziarul Binele public).
2
 18 OAMENT CARI At FOST

Criticul arAta, fAra putinta uneT replice, ca. d. To-

cilescu plagiase si plagiase stingacia, naiv, grosolan,
stricind unde socotia cA drege si descoperindu-se
chid credea ca se piteste ma! bine.
Dar foiletoanele n'ail fost urmate. Cu toate cl in-
sus! profesorul si sprijinitorul d-lur Tocilescu, d.
Hasdeti, primise cartea cu aceleasi invinuiri desono-
rante, in public nu se produse o miscare care sl
poata invinge aspectul invatat al opere1-piedestal.
Pentru (Dacia innainte de Roman!), pentru frasele
ei imprumutate si citatele ei stramutate, cl. Tocilescu
ajunse profesor universitar, apoi membru al Acade-
mie! si director al MuseuluI de AntichitAtY.

Uriasul Demetriescu, desAvirsitul cunoscator al tre-

cutuld clasic, omul de gust si stilistul, nu era insA
un luptator. El lasa reputatia zguduita de dinsul sa
se cirpeasca si spoiascà in umbra. Daca nu se facu,
ca cl. Hasdeti, bunul prieten si camaradul de luptä
al omulul pe care-1 atacase in onoarea 14 el nu
ma! risipi niciun cuvint de infruntare. De acum in-
nainte, timp de douAzecT de an!, el tipari discursurile
lui Barbu Catargiu, dupa rugamintea famine!, tra_
duse discursurile luT Macaulay, pentru spiritul larg,
variat, pentru forma strAlucitoare, bogata in perioade,
atit de clasica si atit de moderna, a caruia avea un
adevarat.cult ; publica id si colo studi! asupra anti-
citatif, gra mare valoare, precum si pagini, acelea in
adevAr fruntoase, despre oamenf politic! pe cari-I
vazuse lucrind si, mai ales, IT auzise vorbind. Acti-
vitatea 14 putinA, se risipi in ziare, in reviste ; ma!
ales in Literaturd f i artd romind. Cele din urma
rindurT ale sale sint o recensie despre a Cuza-Vodl,
 ANGEL DEMETIIIESGU 19

-al d-luT Xenopol, in cConvorbirile literare3 pe Iunie.

Ajunsese un elegant eclectic, influentat §i de relatiile
sale personale ; apreciind fal§ a vazut doar in d.
Tache Ionescu frunta§ul oratorier romine ! scriind
cind inteun sens, cind intealtul, §i aceasta intr'o
epoca de prefacere violentA, de lupta invier§unata
intre curente de peire §i de inviere.
Dacà s'a ales a§a de putin lucru durabil de la un
om atit de capabil §i de inteligent, vina e, frä in-
doialA, §i a celor can aü innAltat pe d. Tocilescu la
Universitate, Academie §i Museit Dar nu numaT a
Ion imprejurarile exterioare nu hotArAsc activitatea
urfut scriitor, mar ales a unur invatat, §i acesta se
preocupa foarte putin de citT cetesc §i intrebuinteaza
cum adevarul pe care 1-a fixat, poate §i intr'o forma
frumoasa, pentru a rAspunde uneI necesitatr supe-
rioare a sufietulu! sàü, pentru a mcirturisi. Ceia ce
decide nu sint nicr puterile intelectuale, care se pot
pierde in lecturT, in convorbirr, in petrecerr saü in
reveri! singuratece §i despretuitoare. Varga de otel,
puterea neinvinsa e alta, increderea in scopul CA-
ruia ti-a1 inchinat viata. §i ce e mai rar la oamenir
ale§T prin darurile spiritulu! e margaritarul acela
moral din adincul tainic al sufletulur, in care lu-
mineaza sclipirile idealula Daca nestimata se afla
acolo, ce-tr pasa, in largul avint al aripilor deschise
pentru un drum lung cit viata, de .cet de jos, de cer
.din cale, asupra cArora tree!, tot mal sus §i ma! departe I

$i aceasta a lipsit luf Demetriescu, aceasta singura

insu§ire hotaritoare avintul spre o tinta in care sa
i se incheie viata. 0 invatatura serioasa stä in aceste

pater! de intaia mina, ma! mult pierdute decit chel-

tuite spre binele tuturora.
3 August 1903.
 IV.

UN IDEALIST
( P : APOSTOL MARGARIT.

De doua lucruri are parte Rominul din partea alor

sAT : in viata, de cite ori nu incape cineva de dinsul,
il stampileaza indata,se potriveste ori nu se potri-
veste,ca tradator de tara, vinzator de neam, rail
patriot si rail nationalist. Iar, cind face loc in sfirsit,
murind, totdeauna cu mult prea tirziil pentru cei
ce asteapta afara, se zice din toate partile, cu o du-
ioasa unanimitate a prietenilor cari nu stiil cum SI
laude, a dusmanilor cari, incercind sä spuie o vorba
bung., simt oarecum ca prin aceasta-si ingroapa si
mar adinc adversarul, si a indiferentilor, cei multi,
cari totusi nu vreail sa tacä la ocasii maxi; se zice:
4 oricum, a fost un bun patriot h.
Acest gind imi trecea prin minte cind comparam,
la moartea, intimplatä datinazi, a lui Apostol Mar-
garit, strigatul de lira de odinioara, piffle deputatilor,
calatoriile de tinguire ale localnicilor macedoneni
(veniti la Bucuresti, cum s'ar duce la Stambul, (Cu
rogojina in cap', ca sa-si arate focul), artileria zgo-
motoasa si grosolana a ziarelor de partid, ce-si aveail
sopurile lor, si, acum, innaintea celuf ce nu mar
poate jigni si impiedeca pe nimeni, complimentul
 22 OAMENI CARI A FOST

funerar de (bun patriot', aruncat in treacgt de C or--

ganele opinier publice,, cum a fost aruncat, de sigur,
§i de atitia, in judecatr spuse prin graiii.
Din aceste doug pretuirr, diametral opuse, care e
cea adevgratg ? Se spune adese on cg, tin focul
luptel,, scapg osinde prea aspre, loviturr minioase,
care aduc pe urmg pgrerr de rgil. Si se spune iarg§r
cg la moartea cuiva trebuie sä zicr totdeauna ceva
de bine ; poate chiar dacg ea nu este in viata celur
ce a dispgrut, trebuie sg. descoperl acea insu§ire sail
faptl bung in inchipuirea ta miloasg, de cre§tin.
Amindoul Indrepatirile n'at nicrun temeia ade-
vgrat. Nicr oamenir politici, nicr cugetätorir, nici
scriitoril vrednicr de acest nume nu se aprind in
acel sens incit sa nedreptgleascg in loc sg dis-
trugg. nedreptatea. Si nicrun om cinstit nu-§I poate
schimba judecata asupra uner personalitgir indatä ce
aceasta nu mar cade supt simturr, cu toate a in-
riurirea er nu porne§te din ceia ce se poate ingropa.
De fapt, Mgrggrit a suferit pe nedrept, fArl ca
pentru aceasta sa trebuiasca a scotoci marmurA
pentru statuia lul. Cgcr el n'a lost pAstrind umi-
lele proportir nicr Iuda §i nicr Hristosul miF,cgrir
nationale din Macedonia (cità a fost, §i citg. este).

Innainte de dinsul, fuseserg dascglir, studentir, ne-

gustoril iubitorr de neam din Pesta §i Viena : oamenr
imbätatl de ideia noug a romanitgtir, §i nu a cro-
minismulura, Mecenati, tipgritorr de cartr innainte
de toate, fArg. gind Insg la izvorirea until curent
de culturä romIneascl in provincia de unde er por-
nise. Apor urmâ un al doilea rind de cfratr mace-
donenr, : negustorr §i aluggrr venitr in Bucure§tiL
 UN (IDEALIST)) : APOSTOL MXRGXRIT 23

ce se strAduiad catre civilisatia ApusuluT, eT ceruni

ban! pentru §colT, care, putine la numar, se lasara
in cautarea sad necAutarea cuT se gAsia Ia fata lo-
culuf. A treia perioada o deschide Apostol Mgrgarit,
si ea a fost asa cum a inteles §i a voit el.
Era un om ager §i hotarit, cum se ggsesc in Orient.
ma! mult! de cit In Apus, cu toatg §coala, disciplina
§i organisatia acestuia. Cind i se ivi in minte ideia
ca se poate crea o constiinta, o causa, un viitor
romAnesc in Balcan!, cu elementele romanice, el IsT
gAsi indata drumul si ajutoarele. Asa, fArg carte
multg, fat-A crestere aleasg, frà cunostinta de lame
cum era, el izbuti sa se impuie respectuluT, sa des-
tepte incredere, sA IncAlzeasca simpati.T. Regele a
crezut in cinstea si destoinicia acestul om simplu,
venit de depayte ; vorba luf avea o mare trecere in
cercurile innalte ale dregatorilor turcestY ; consuliT,
misionaril catolic! vedead cu ochT bun! silintile luT
datine, : un cUnoscator ca d. Weigand a socotit
causa romaneasca hine represintata printrInsul. E
sigur ca pe urma lul, daca s'ad incasat bani! nostri,
au rasarit scale noastre.
* * *

Actiunea luY n'a fost cea maT buna ce se poate

Inchipui. Dar, cind sta.! s'o judecT, trebuie sa tit smug
de doul lucrurT, care ad fost uitate. intAid ca era
un Oriental, lucrind intre Oriental!, si apor cA si-a
inceput i urmat lupta supt influenta normelor de
propaganda grecestr.
La Bucurestf, unde plcatele se acopgr cu manusT
frantuzest1 de fatarnicie vicleana, se auzia cu indig-
nare despre tirania lu! Apostol Margarit, despre risipa
 24 OAMENI CARI At FOST

lul Apostol MArgArit, despre desfriul lur Apostol

MArgArit. E evident cl ar fi fost mar bine ca inspec-
torul atotputernic al §colilor romAne§tr din Macedonia,
represintantul politic neoficial §i omul de incredere
al Guvernulur romin sg fi avut toate virtutile unur
apostol: §i blindeta, §i iubirea de sgrAcie, §i castitatea
unur apostol. Dar el nu era un apostol, §i nu s'a in-
fAti§at nicrodatA In aceastg calitate. Era un am de
ispravd rgsgritean, cum e cAlduzul uner caravane,
pAzitorul vietir unur Sultan, apArgtorul uner marirr
amenintate, uneltitorul sad potolitorul uner rAscoale.
El garanteazg de succes: caravana va ajunge la tintg,
nimenr nu se va atinge de viata stApinulur, du§manir
nu vor mind situatia amenintatg, va fi lini§tea sad
nelini§tea doritg. Dar sA se lase toate lucrurile pe
sama lur, §i sà nu se iea socotell ! Cu atit mar putin
sA i se impuie un cod de maniere sad un catechism de
moralitate privatA, sä i se porunceascg sfintenie sad
cuviintg. Era destul cg-§r punea viata lur in primejdie :
incolo, In piffle, in prigonirile, in cheltuielile §i che-
furile lur sA nu se amestece nimenr. Ir trebuia adecA
intreaga stApinire asupra until fond secret al Mace-
donier.
In utilisarea acestur fond, in toatA combinatia mis-
cgrilor sale, el avea innainte intrecerea cu Grecir.
Ace§tia voiaü toatA provincia, unde nu cuno§tead
incg pe atuncr alt popor decit al lor, alte drepturl
nationale §i istorice decit ale Elenismulur, vechiii ca
Omer, trecind prin Constantin-cel-Mare. Spiritele
trebuiad pregAtite pentru ceasul cind Europa va da
Elader regelur Gheorghe Macedonia Jur Filip §i
Alexandru-cel-Mare. Apostol MArgdrit §tia geografia
§i vedea bine cg de la el pAng la Dungre mar sint
 tri (IDEALIST, : APOSTOL ILIDGARIT 25

hotare, dar, numal pentru c idealul Jul cuprindea o

si ma/ mare ilusie romantia, doar nu era O. se dea
Theirs, sA se faa de batjocurg., cerind §i sMtuind
nimicurl ca scoll primare in dialect si indemnul spre
emigratie economied In Romgnia. Se jua si el cu
sutele de mil de oamenl, ngscoci cifre §i arunca
bang <poetic), pentru forme si Inchipuirl.
Se ggsirl lnsg altil, printre fo§til lul ucenicl, cari
gasirl cA banil no§tri se pot Impgrti altfel, si, dupg
mult zgomot, Apostol MArggrit azu, pentru cimo.
ralitatea, sa, §1 fu uitat.
Dar sistemui luf rgmase. Statul romin fl luA in
regie §i pretinse a face de la Bucure§tl ceia ce nu
se putuse face de la Bitolia, §i nu se poate face nici
din Cer, nicl din lad. Asa se 1ncepu a patra fasA a
chestiel romine din Macedonia, al aril resultat 11
vedem cu debit.

Dar ceia ce a fost la o anumit g. persoanA un joc

de burg al politicel, iar, la cet cari n'at apuaturile
politice, desorientare, era la Apostol MgrgArit de
sigur idealism. Acesta e meritul lul.
49 Octombre 1903.
 V.

DOCTORUL DAVILA.

Acum citeva zile s'a ridicat in fata frumoaser, dar

dositer FacultAti de Medicind de la Cotrocenr, o
statuie generalulur-doctor Davila. S'a5 tinut cu acest
prilej cuvintdrile de rigoare, dar prin mestesugul de
vorbd, mar mare sag mar mic, al oratorilor de ser-
bAtoare se desfAcea necontenit cum se desfacea
la discursurile de la ingroparea lui Davila, acum
noudsprezece anr o notd de sinceritate, de calda
recunostintA, de innaltA admiratie, de adevdratd iu-
bire. Ba Inca, pe linga bdtrinir de astazr ar invdtd-
mintulur medical de la nor, a venit de peste Dundrea
vrajmasd, pentru a mArturisi aceleasl sentimente de
recunostintd, un Bulgar, care i. el pdstra in amin-
tirile departate ale tinereter sale petrecute la nor
icoana binefAcAtoare a doctorulur Davila.
Davila a fost i profesor la Facultatea innaintea
cdreia se va vedea de acum innainte chipul säu, dar
fArd indoiald cd aceastA Facultate a avut profesorl
mar strAlucitr, cArora insa nicrun om cu masura nu
se va gindi vre-odatA sd Ii ridice o statuie. El a in-
ventat, pe vremurr de holerd in rAzboaie ce se des-
asurati i pe pAmintul nostru, vestitele, nepldcutele
 28 OAMENT CAM AO FOST

4picgtuth, care ati ramas in farmacopeia roming,

dar adevgrata holera trece lesne, in mersul el uci-
gator, peste acest dusman, i altiT, cari nu sint me-
nig la onorurl postume, se .pot läuda cu descoperirf
mai frumoase, in cursul cercetarilor lor metodice
stäruitoare. El a scris, Innainte de a veni la noT, o
bung tesä de doctorat despre anumite boale, insa
activitatea WI de invgtat s'a oprit aid, i marele
doctor Davila n'are bibliografie, pe dud altiT cari o
ad, ei Inca Imbielsugata, nu vor primi niclun bust
mucar, dela o posteritate recunoscatoare in piatra
cioplita sail In bronz vgrsat.
Fara Carol Davila, care e vrednic totusT de glo-
rificarea ce i s'a facut, am fi avut, neapgrat, o Fa-
cultate de medicina, o scoala de veteringrie, o scoala
pentru farmacistl, asilurI pentru copiir schiloz! ei
fetele fàrL pgrintr, am fi avut, pentru binele etiinjit,
musee medicale i o grading botanica. 01-Ice civi-
lisatie organisata are nevoie de asemenea asezaminte
pentru a raspunde nevoilor el mar innalte, demni-
tap el, sail nevoilor practice, zilnice ; i nor, pe
vremea activitätiT creatoare a doctorulul Davila,
eram Indreptatr, prin necesiatT geografice, istorice,
economice maI tarT decit voia oamenilor conducatorT,
spre reproducerea civilisatiel Apusulur. Dar farg ini-
tiativa Indrazneatg, frà lgrgimea de vederr,' fárA
talentul de a aduce pe cenaltl la pgrerile sale folo-
sitoare, de a-I Inclzi pentru sentimentele sale de
iubire a oamenilor, farg. priceperea-T, adevarat fran-
cesg, de a face multe i trainice lucrurl din ban!
putinT, toate aceste institutil medicale, care sint cea
mai netagdduitd fairrai a noastrci astdzi, toate aceste
stabilimente-model ale miler de aproapele sgrac sail
 DOCTORUL DAVILA 29

fall de puterT, In care iarasT se vadeste ce e maT bun

in firea compatimitoare, jertfitoare, a adevaratuluT Ro-
min, n'ar fi fost atunci. $i, In graba navalnica a
popoarelor, care deosebeste epoca noastra, in pre-
facerea vazuta cu ochil a terilor, inseamna ceva sa
fi cistigat un pas mai innainte decit altii. Si, iarasT,
fara el toate aceste temeiuri de viata orinduita §1 de
mindrie nationala n'ar .fi fost asttel.
Cad, in intemeiarea care ne-a apropiat de vechea
Europa muncitoare, si rasplatita pentru munca eT, se
descopar rapede doua marl avinturT, despartite printeo,
perioada de preocuparT aproape numai politice. La
ultimul avint ad fost de fata si tineriT de astazi : am
auzit si nor vijiitul prin vazduh al ploiT milioanelor
imprumutate, ploaie cazind pe Win! roditoare ca §i
pe stinca goala a trufiei si a interesuluT particular,
si am vazut rasarind oastea in stare sa apere patria.
§i sa.f cinsteasca numele, §colile elementare ale ora-
selor si satelor, drumurile de fier care ne leaga cu.
lurnea §i pe care se pot misca in voie bogatiile
nuastre, podurile §i porturile, in acelasT timp cu pa-
late babilonice, urite §i nepractice, pentru lucrurT
care nu shit, saü, fiind, se puteaii multami cu maT putin,
cu institutil pentru nevoia celuT maT zgomotos sad
a celuf mar folositor in lupta politica. In aceasta
vreme cind anume ministri te trageaii de mineca.
pentru a primi ceva din aurul ramas in fundul la-
zilor risipel, a intemeia ajunsese o ocupatie minis-
teriala care, aducind laude de organisator, nu cerea
nicf jertfe, nici munca, nici cunostintl, nicf pricepere.
Dar Davila a fundat in afte timpurf, in timpurile umi-
lintiT, saraciel si nepriceperiT, cind putinT intelegead,
cind nimenT nu vedea viitorul cu incredere (asteptani
 30 OAMEM CARI AtT FOST

a fi anexatT din zi in zi !) §i banirse drgmAluiati de

o mie de orT Ong sa iasà la 1umin, chiar pentru
cea maT vajnicA nevoie. Atuncr nu era in stare sl
intemeieze, pentru gloriola sa, or1ce omulet de rind
care avea una din cheile Vistieriel de imprumut.
Davila a venit in tarä, ca (*tab-doctor,, doctor mi-
litar, in 1853, Mart. In toatg. Muntenia erail numal
citIva medicl sasT, nemtY, greci, cari tAmAduiati cu
argint1 pentru folosul lor propriu; scoala pentru
felcerfv, pentru ofiteril sanitart-ajutAtorl a merito-
sulul dr. Cretulescu trebuise sA se inchidg, satele
trAiag §i muriag in voia luT Dumnezed §i a babelor.
La 3 April incA, apare in Buletin legea pentru or-
ganisarea sanitarA, care instituie media de plasA cu
un ajutor si un felcer. La 22 Iunie gazeta oficiall
dA lista celor numitl: RominT sint numaT printre fel-
cell. Dar, in Decembre al anuluT urmAtor, Davila in-
temeiazA la Miha1-VodA o ruinA bunA pentru (mi-
ce gun museg de anatomie §i hirurgie,, pentru
studenti, §i anume (Cu a sa cheltuialA,. Nu trece
mult, §i Cirmuirea luT Voclg.-§tirbeT iea asuprA-§1
museul, ajuns o coalli de (me§tesugul felcerieT).
Peste doT an!, Davila cAlAtore§te in Franta §i capAtA
de la Guvernul impgrAtesc deschiderea pentru absol-
ventil sAT a portilor FacultAtit francese. Restul a venit
de la sine.
Acestea §i altele s'ad fAcut inteo vreme cind
nu se dAdeati left, sag ele erad mid, cind nu se asi-
gurag pensix, cind nu se impArtiad decoratil, cind
nu erad ziare ca sA cinte lauda celor bunT, pe lingA
a celor rAt. i nu meritA sA fie amintit niclun lucru
care nu porne§te din iniml curatA, dintr'o simtire
a ItruistA.
 DOCTODUL DAVILA 31

Davila era un strain : nascut in Parma, crescut In

Angers, un strain care n'a avut vreme sä Invete ro-
mäneSte in peste treized de anY ce a stat la not.
Et n'a spus nicto singurd data cd ne inbe,ste.
Dar aici sta al doilea merit al sad. Mat tirziU ad
venit, imbratisind pe toate cararile, sarutind si aierut
romanesc, numat buze lacome si brate deschise,
filoromini, cari au facut ban! si ad escaladat situatit,
cad bratele aveaU ghiare si buzele acoperiail file/
harnice. El, Davila, a venit chemat, si a facut Inzecit
isprava pentru care-I chemasera. Daca ne-a iubit,
nea iubit pe ttrmri, pentru binele pe care ni-I fa-
cuse, si, mat ales, n'a spus.o nimarut.
*

Dar el are si un al treilea merit, care nu e cel mat

mic. A fost un invatator ceia ce e mat mult
decit un inv;Itat ---, un sfatuitor prin exemplu si un
calauz.
Nu prin discursurt si prin cartY nu atita chiar prin
lectit. Vazutul si nevazutul sInt de o potriva, si se
amesteca necontenit in lucrurile omenestt. Cet mat
multi* indeplinesz ceia ce se vede, se aude, cade supt
simturt. Dar, la putint de tot, pe linga fapta mate-
riala, pe linga orice fapta materiala a lor, se mat
adauge.ceva, o emanatie ne:ontenita a sufletulut lor
mare si bun, care innalta fapta, o idealiseazd. i acest
prisos personal, de aur curat, cade adinc In inimt,
si alatuieste aid o statuie, pe care numat foarte
slab o pot imita pe urma chid se ridica si dacci
se tidied statuile de piatra sail de bronz.
26 Octombre 1933.
 VI.

*TIRBEI-VODA
CU PRILEJUL TIPARIRII CORE;PONDEtiTEt SALE 1

Domnia lur tirber-VodA e, pentru prietenr, pentru

duman i pentru istcricul nepArtenitor o perioadl,
de si scurtA, dar interesantA din istoria noastrA con-
temporanA.
AcestI cincr-sese anr represint Intäiü un regim
special, acel al Conventiet incAtusAtoare de la Balta-
Liman, al tiranier celor douà suzeranitAtr bAnuitoare.
DomnI numitr, Domnir cu soroc, Divane ad-hoc,
chemate numar pentru luarea socotelilor sail pentru
imprejurArr neobisnuite. Acesta e cadrul vietir poli-
tice, care se zbuciumA mar mult decit orrcind, zgu-
duitA de patimi ce urmAresc bietul c troll, de indoita
vasalitate orr locuril-e de trufie sail de cistig din
apropierea lul.
Apor in acestr anr cade rAtAcirea pribegilor de la
1848 in lumea largA a Apusul a postolatul lor, cind
folositor, cind serios numar, cind mat putin decit
serios, dar totdeauna cAlduros, desinteresat, patriotic.

1 Forrneaz1 prefata la : Corespondenta lui ,5'1i1bei-Voda. 1, Co-

respondenta politicã, Bucure§tT, 1904, in 80.

3
 34 OAMENI CAR1 AO POST

Atuncr se scritl pentru a pregAti viitorul cArtile, ar-

ticolele de revistA, coloane de gazetA care aü rAs-
pindit in Europa cunoa§terea numelur romAnesc, a
trecutulur §i idealelor romAne§tr, §i aü fAcut astfel
mult bine.
Tot in aceastA perioada se face in Ora o exce-
lentl politicA practicA. ApArIndu-se fata de strAinA-
tatea cotropitoare prin cea mar corectl §i mar po-
liticoasg, dar nu umilitA, dintre purtArr, Domnir
Conlientier, venitr dupA Domnir, ceva mar putin ne-
norocir, al Regulamentulur Organic, cautl gospo-
dAre§te de trebile mArunte §i de problemele cele
mar!, de carantine, de jandarmerie, de grAniceri, de
oastea cea noul, care trebuia sA-1 asigure §i de pri-
mejdia uner asturnArl ca a Bibesculur la 1848 ; se
ingrijesc de munitir, de tunurr, cumpArate unele,
cerute altele de la stApinul din sus sail de la stA-
pinul din jos, de §colr mid §i de §colr innalte, de
institutir boierestr pentru invAtAtura copiilor bogatr
§i de fermemodel, de §osele, de car ferate chiar
de care se vorbe§te acum intAia oarA , de porturr,
de flotilA, qi de atitea altele. Dar, in acela§r timp,
er ail curajul trebuitor ca sl se apropie, a§a §ubrezr
cum se simtiail er, de intrebArr atit de grele cum era
legea agrarA, care a fost prefAcutA de din§ir, ca si-
tuatia cAlugArilor grecr §i a mAnAstirilor inchinate
cAtre Locurile Sfinte §i chestia vAmilor dupA tra-
tatele nouA.

Teriparele din care s'ad alcAtuit, peste citIva an!

dui:4 plecarea fur Grigore Ghica din Moldova §i a
luX Barbu Stirber din Tara-Ro Taneascl, Principatele-
Unite, adecI RomInia una §i nedespIrtitA, s'ad
 sTIRBEf-vora 35

folosit frA indoiala de pe urma acester cirmuirl, prea

stingherita §i supraveghiata, prea margenita ca sa
poata Indrazni ceva stralucitor, dar destul de lumi-
nata, de harnica, de iubitoare pentru ca sa nu lase
nick) sinkura zi neintrebuintata. in cercul ingust de
.activitate pe care-I träsese, dupa innabu§irea Revo-
lutieT dia 1848, sabia Muscaluluf §i a TurculuT.

De Grigore Ghica, un luptator pentru unire §i o

frumoasa figurà de visator nenorocit, caruia prigo-
nirf nemeritate i-ati pus maT tirziü pistolul la timpla,
de Grigore Ghica, prietenul revolutionarilor cari aü
impus felul lor de a vedea §i in judecarea eveni-
mentelor trecutuluT posteritatea §i-a adus aminte,
§i cununa laudelor nu se usuca niclodata pe mor-
mintul sati instrainat, unde s'a aruncat insue in clipa
.desperarir.
Ea a fost mar aspra cu tirbeY, asupra caruia cazuse
necontenit, in cursul celor citrva aril de stapinire,
batjocura aruncata de Elia d, care avea sl-gf razbune
prabu§irea sa din Olimpul Republicel romine, §i de Bo-
lintineanu chiar. El a fost in ochiT urma§ilor un cgos-
tiodar, traind din mila Ru§ilor, in tovaralia Ru§ilor,
cu gindul la imbogatire §i la pastrarea cit maT mult
timp in Scaun ; un om al fiecarif zile §i al fiecarul
ceas, fàr scopurT departate §i cu totul lipsit de pa-
siune, de poesie ; pe linga aceasta, indaratnic pri-
gonitor al oamenilor de la 1848, pe cari nu i-a lasat
sa se apropie de parnintul patrier, nicT atund cind
ochil lor lacomi de lumina zarilor de acasa se aco-
periaii de negurile mortiT, ca Balcescu. Daca n'ar fi
Bibescu, §i mar urgisit, nu s'ar recunoa§te poate luf
 36 OAMENT CARI AO FOST

$tirber nicr guvernul sAli priceput i activ, yospoddria

blind a 'lulu! egospodar D.

Judecata aceasta, care se intelege de altmintrelea,

e nedreaptd, Sintem destul de departe ca sd'spunern
aceasta.
*tirber avea marl insusirr, care trebuie tinute in
seamd cel putin cit defectele. Era unul dintre eel mat
luminatf oamenl al generatief sale, era un lucrdtor
de o hArnicie deosebità si avea o constiintà a da-
torier sale cum numar foarte putinr se intimpld s'o
aibd ; pe linga aceasta, spiritul de bun i cuminte
orinduiald 11 stdpinia in toate imprejurdrile, fácindul
sd inceapd numar lucrurr pe care le putea duce la
capdt bun. Sentimentele sale le exprima fdrd neho-
tdrire, si se putea rdzima cineva pe prietenia lur.
Era, de sigur, un perfect om de onoare, intr'un limp
cind intriga plAcutd Orientalilor, minciuna laudatd
ca o dibAcie, reaua-credintd preacutd intr'o putere,
rdmdsite ale veacurilor rele, erail incd in toatd in-
florirea lor si se putea vedea un Sutachi, director
al unel foarte insemnate Institutir de caritate, cobo-
ritor al unel familir domnestr, luind calea hotarulur
cu banI de haram supt haina sa stropitd cu decoratiL
Sentimente de apostol n'avea, ce-I dreptul, si el
cerea sd i se plAteascd pAnd intr'un ban lista civild,
precum el plAtia tuturor pänä intr'un.ban. Tinea la
putere, poate i flindcà era incredintat cd o Intre-
buinteazd mar bine decit altul. Mäsurile sale sint
aspre une orr pand la cruzime, dar aceasta .venia
din nerntddierea pricipiilor din care porniaii. In so-
cietatea internationala a marilor centre el e simtia
prea mutt acasd, dar eine n'avea atunct stfel de
 STIRBEI-VODA 37

aplecarl, ce trebuie sa se osindeasca cu toata energia

cind e vorba de oameniI de astazI, traine in Statul
romin §i in mijlocul culturiI romine, care lipsiad de
3 potriva la 1840-50 ?
El era un El de boier, crescut in Franta Restau-
ratieI, ocrotit apoI de Chiselev. Tref imprejurarl care
explica in de ajuns spiritul sad conservator fail §o-
vaire, cultul sad pentru ordine, pentru disciplina,
pentru orinduiala neclintita in toate lucrurile ; ade-
varata groaza pe care o avea fata de orIce Insemna
sail amintia Revolutia. Nu era, de sigur, maI putin
patriot decit altiI, macar pentru munca pe care o
cheltuise pentru tara sa , dar se temea de vorbele
mad ala de mult, incit nu zicea decit climbä va-
laha,, 4 limba. moldoveneasca,, vazind in cuvintul
aRomIn, romanesc,, un fel de steag tricolor al anar-
chief. Gindul luI mergea pana la Unirea Principa-
telor, pana la rascumpararea de la Turd printr'o
plata pentru totdeauna, dar pentru ca sa. ajungà
acolo el §tia o singura cale : a stabilitatil roditoare,
a siguranteI statornice In toate. Deosebirea Intre el
§i revolutionarif pe cari nu i-a iertat nictodata poate,
era aceia a luI i se parea maI grabnica intemeierea
inlauntru decit liberarea de legaturile cu strainul,
pe cind ceIlaltI Intelegead sa inceapa intaid cu
aceasta, nefiind timp de a§teptat intre falcile deschise.
El ad fost cu toata tinereta lor cel cu drep-
tatea, dar ad uitat prea mult pe urrna, dupa izbinda,
programul de munca modesta In interior pe care-1
desfa§urase §i incepuse a-1 realisa Stirbef. tn fata bi-
Tuintir lor, Dornnul de la 1849-56 s'a retras in umbra,
cautind in strainatate, la care tinea de sigur prea
mult, odihna batrinetelor sale. Dar, cind pe tronul
 38 OAMRNI CARI At POST

romAnesc stAtu principele Carol, el se intoarse in

tarA §1 sprijini din toate puterile sale, prin el §1 prin
fiii sAi, stApinirea cea noun, de la care a§tepta
§i nu s'a in§elat implinirea idealulur sAii: stabili-
tatea.

14 Mart 1904.
 VII.

$TEFAN ORA$ANU.

Miercurr, in 12 Novembre 1903, s'a stins in Bucu-

re§tr, unde se Intorsese sfarirnat de boall dupa un
an petrecnt in strainatate, $tefan Ora§anu, critic
§i istoric.
Daca stralucitele insu§irr ale acestuT suflet ales s'ar
fi intrupat inteun lant de lucrarY raspindite pretu-
tindenT, daca numele lur är fi in gindul tutulor celor
ce inteleg §i iubesc §tiinta cinstita, claca viata luT
ar fi fost mar lunga §i maT putin retrasä, a§a Mat
maT multY s fi avut prilejul de a cunoa§te spiritul
sü neobi§nuit de viU §i inima lur deosebit de bung,
n'a§ fi scris aceste rindurT, care, inteun moment
cind caldura luminoasä a mintiT luT superioare pare
cA ne fncunjura Inca, imi par curioase i ma inspai-
mina. Plingindu-1 in singuratatea dureril mele, a§
fi Indeplinit §i dorinta nemarturisita a prietenulur
care s'a ascuns Innaintea orrcarir recunoa§terT a me-
ritelor sale §i a adormit cerind de la ceT ce-1 incun-
jurail: pace §i lini§te.
Dar, cind viata lul s'a strecurat astfel, In margenT
inguste §i prin marl' greutatT §i suferinte, cer ce 1-aU
cunoscut §i pot sa faca astfel dreptate pentru dinsul,
 40 OAMEN1 CARI A FOST

inscriindu-I numele printre cer mal destoinicr aT ge-

neratier sale, n'aii dreptul sä taa. Daca mortir nu
mar cer nimic, din lumea lor nestrAbAtuta, cere
rostul bun si cuviincios al lucrurilor de aid.
OrAsanu a inceput scriind versurT, supt influenta
uneT scoll care ispitia, in tinereta luX, pe mai totT
tineril de talent. In numArul jubilar al Convorbi
rilor literare, se afil doul din poesiile sale, iscAlite
cu pseudonimul Z. Miron. FAcea versurT musicale
si plastice, care n'ar fi trecut asa de putin observate,
dacl el nu s'ar fi smuls de pe aceasta cale, pentru
a urnalri cu ochil luT sträbätltorT, in locul minuniT
frumosuluT, severi culme a adeväruluT.
Intimplarea i-a dat un loc la Biblioteca Acade-
mie, si el ajunse ceva maT tirziil i functionar al
Fundatiel Carol. Atitia dintre colegir saT de Uni-
versitate 41 luarà licenta, se risipirl in strAinAtate
si se Intoarserl de acolo pentru a ocupa locurT in
invAtAmintul superior. Orasanu ar fi putut face usor
acelasT lucru, dar dragostea de a cunoaste si de a
descoperi, nevoia de a se lumina asupra intrebarilor
celor maT felurite ale stiintiT, de a se impartAsi de
cit mar multä frumusetl din scrisele celor marT si
ales! aT omeniriT, ii oprirA in loc, facindu-1 sä uite
ca el IsT datoreste laX insusT, i tuturor celor ce ar
fi putut sä invete de la dinsul, o cariera. In tara
nemultamitilor pe cari coplesit totusT, din copi-
larie Inca, toate binefacerile lumiI, el nu gäsia nici-
un motiv de plingere impotriva vre-unel nedreptAtT
ce ar .suferi si nu cheltuia nick) silinta pentru as1
dobindi un loc mar potrivit cu valoarea luT. Avea
opt ceasurl de biuroii pe zi, ceasurT de muna ma-
 §TEFAN ORA§ANE. 41

teriall pentru alp, de lecturt personale intrerupte

prin cererea cartilor si lamuririlor, asa a Jur nu-1
rämtneag pentru studil lini§tite decit serile, a caror
intrebuintare costa scump, adesea. In cursul lor si-a
strins el totu§r o bogatie uimitoare de cunostintI,
deplin organisate in limpedea lur inteligenta. Le avea
la indemina, asa cum tin altul are, dupa multä trucla,
un biet coltisor de specialitate ; fail sa fi cercetat
un sentinaria de pregatire in tara sag strainätate, o
§coala de eruditie care in yap. cu critica, el era stápin
pe metoda moderna de cercetart, §i spiritul sag pa-
. trunzator nemeria fara Indoiala adevärul. IV dadea
seama cu totul de puterile sale, ridea cu o minunata
verva de slabiciunile de §tiinta, de judecata §i de
gust ale altora, dar nu scria. Intre altele §i fiindca
se simtia foarte strain.
Tirzig de tot si-a gäsit tovarasit, carora nu li-a
jertfit cleat cu gred sfiala sa de a impartasi altora
cugetul sag intim. Pe incetul tug s'a läsat atras la
scris si la lupta, pentru a face buna alegere !titre
falsele parerr §i intre lucrurile care sint si ramin.
*
* *

i atunct Insa, el nu vroia sa apara cu o carte, cu 0

cercetare care sä pail venite din dorinta lul de a i se
recunoaste §i atribui ceva. In aparenta, el nu facea de
cit dart de sama. Revolta contra insuficientet supt toate
formele er 11 szotea din umbra in care ar fi fost bucu-
ros sà traiasca si mat departe, cetind cartr bune, strip-
gind note, reda ;and capitole, inchise apot cu scum-
palate, glumind cu prietenir pe cari-r iubia frateste,
din toata inima Jur bogata in sentimente nespus de
delicate. airea de sama insa, care distrugea cu si-
 42 OAMENI CARI ACJ ROST

gurantA, printr'o logia implacabila, de o puritate

linistitl cum nu se mat gAseste la altul, toatA con-
fusia si toata minciuna, nu se incheia nicro data
negativ. Al Mud de conclusiile sale nimicitoare, el
amesteca lucrarea.sa de innAltare a cMdiril adeva-
rate, §i ramineat uimit cind o vedeat desfAcindu-se
intreaga la capAtul luptel. Iar el se infAtisa pang la
capat ca si.cum n'ar face alta decit a curAti terenul
de o zidire netrebnica.
Logicianul fara gres, rationalistul puternic era in
acelast timp insusire care aminteste pe ruda sa,
polemisful politic Nicolae OrAsanu , un desavirsit,
om de spirit, un sarcastic corosiv. 5i aicT insa WI
violenta, cu constiinta ca, daca prostia trebuie sa-
rimata din causa urmArilor et, prostul nu e vinovat
de dinsa. Humorul IA noil totdeauna, avea aceiast
discretie aristocratica, aceiast nuanta aleasA care
colora orIce gind, (mice spusa, oricare din senti-
mentele si oricare din faptele la
Pentru cine nu-1 cunostea personal, admirabilele
sale studit critice despre cArtile d-lut Bengescu, d-lut
Dame, d-lut Eliade, d-lut Gideiti, tinarulut 0. Lecca,
cercetarea WI despre botanica populara, eraii uimi-
toare. Un necunoscut aproape, farA niclo situatie
din acelea care impun respectul, apare, azt pe un
teren, mine pe altul, si vade§te ortcind si pretutin-
dent o cornpetintA perfecta. Dar nor, eel ce-1 cu-
noastem, §tiam cit de putin sint aceste studil, Intim-
plAtoare mat mult, fatA de tot ce ar putea sA .mal
dea Inca.
Pentru ca nictodata in literatura noastra o boall
grozavA, o moarte innainte de vreme n'ail distrus
mat mult. Orasanu-st luase de aid titlul universilar
 STEFAN ORASANU 43

pe care de multi vreme II putea privi ca al sAti,

de §i nu voià sa intindA mina ca sA-1 primeascA, el ti-
nuse citeva saptaminT la Universitate prelegerf care
arAtasera toata bogAtia §tiintef sale ; o bursa in Ger-
mania-1 daduse mijlocul de a cunoa§te de aproape
stiinta apuseana, de la care el n'avea sa mar ieie
decit orientArl si indemnurl. Nu vedeam nimic prea
greu si prea sus pentru dinsul. Fata de boala lul,
grija noastrA dureroasa nu pornia numar din iubirea
ce aveam pentru cel mar bun §i sigur .prieten, ci si
din frica de a pierde un astfel de tovarAs de studit.
El se §tia lovit de rnoarte, dal; i se Om a Au
trebuie sä vorbeasca de teribila IuT taina, care-1 privia .
numaT pe dinsul. Pang. daunIzT vorba luf atingea,
une otT glumeata, of-Ice alte subiecte, asupra carora
se opria sufletul sail tot vioid si puternic, si dim ce
in ce maT clar, mar senin. Pana ce, inteo dimineatä
de odihnA, dupa lungr zile de chinurf, el se duse in
pacea, in odihna pe care o doria de mult.
$i, cind sicriul alb a pornit sus, in lumina de apu-
nere a soareluT blind de toamna,cu atita din trecutul
nostru, din fericirea §i din sufletul nostru, simtiarn
ca inmormintam si o larga parte din viitorul §tiin-
tific al neamuluT nostru.

23 Nowmbre 1903.
 VIII.

ANDREi SAGUN.A.

Cu prilejul zileT de Sf. Andre, o parte din Romi-

nimea de dincolo as fi dorit sa pot zice : toata,
caci vrednicia omeneascä si meritele fata de neam
nu pot fi umbrae in rnintea oamenilor cu o cultura
moderna de deosebirt confesionale , a comemorat
prin scrierT si cuvinte pe AndreT Saguna, Mitropolit
al Rominilor neuniti din Ardeal si Ungaria, baron
din r' gra ti a imparatuluT, si din mila luT Dumnezed
until din marif binefacatorT ai natiunir sale. Ger de
peste muntT au dovedit astfel Inca odata putinta lor
de a fi recunoscatorT, pe care, precum se stie cu
prisos, n'o impartasim cu dinsiT.
Putine nume sint asa de populare in Ardealul ro-
manesc ca al luT Saguna. Chipul KIT cu ochir stra-
batatorT si larga barba räsfirata e in mintea tutu-
rora, si in constiinta generala, mult maT simtitoare
si maT statornica acolo, a intrat faptul definitiv ca
acest maiestos batrin a fost de pe Scaunulsaii de
episcop, ca de pe un tron de r
oamenT si un indreptator al vremilor, carora nu
li s'a supus ca exemplarele obisnuite ale J omeniriT,
ci le-a intors de pe povirnisul lor spre culmea NT.
 46 OAMRN1 CAR1 AC FOST

Cit se va vorbi limba noastra pe cealaltä cfind a

muntilor-pArinti, Ardeleanul de legea Räsäritului
poate mine si cel unit cu Roma va tinea minte
acest fapt.

Nu orice lauda se potriveste cu orIce om,si cele pe

care le aruna o admiratie, fie si sincerl, care null
gäseste cuvintele,.cununile banale de la capul tuturor
mortilor, nu se potrivesc decit cu acel ce nu merità
o adevarata §i deosebitA laudA. Totusi *aguna a
avut din bielsug parte de dinsele.
Un scriitor n'a lost, cu toate a a scris, §i Inca
mult. Era Mil indoiala un om invatat, de o culturA
care intrecea cu mult a clericilor neuniti pe cari
ajunse sA I pAstoreasa. Dar artile sale n'ail o va-
loare durabila, §i nick) frumuselA nu s'ar putea des-
coperi in ele. Cind ii pune cineva alaturr cu Timoteil
Cipariu, canonicul din Blaj, gramatic si istoric, des-
chizAtor de cale in studiul limbii romanesti, spirit
neobisnuit de bine hranit prin cunoasterea intregil
literaturi, noul si vechi, sacre si profane, minte ori-
ginala si indrazneata, intelege rApede cà temeiul
vietir §i al faimer acestuT om trebuie autat aiurea.
Szrierile lui $aguna all lost mai ales pentru intaia
invatatura a celor multi §i represintà, venind de la
innaltimea sa, mai mult un puternic indemn decit
im monument.
Pe paginile, cind senine ca o albä idila din vre-
mile pAstorilor patriarhalt, cind Otate de singele
mucenicilor §i al jertfelor unei razbunari rAsplati-
toare, ale Revolutiel de la 1848, numele lut *aguna
lumineaza numal icf si colo, si nu totdeauna de o
 ANDREI 3AGEJNA. 47

luminA puternia §i egalA. La dreptul vorbind, el a

avut In acele zile de avint, de incercare §1 suferinte,
care ad adaus la un rAbu§ secular, o singura clip&
mare, pe care o imparte cu acela care 'n acea clip&
i-a fost un frate, §i nu un rival, cu arhiereUl Unitilor
din Blaj. Innaintea unef multimf far& de numAr, te-
ranT din toate unghiurile ardelene, venitT ca la pro-
poveduirea unel noul EvangheliT, apArura Vladicif,
amindoT VlAdiciT, In cimpul de pe Tirnave, ling&
Blaj. Cine §tie ce va fi avut de gind sä spuie unul
§i cellalt, dar vorbele pregAtite rämaserl nespuse :
cAcT din suferinta, din nAdejdea, din adinca iubire
gata de jertfe a acestor sIracT §i nearturarT se des -
flcu de odatl ca o neoprità suflare a Duhulul Sfint
§i fIcu pe cel doT pastor! sä se mArturiseascl fratT
Innaintea luT Hristos mintuitorul §i a sarinanuluT lor
popor umilit, ce-§T a§tepta mintuirea de la Dinsul,
§i de la din§il.
De almintrelea, anul Revolutier a fost §i cel d'iri-
-aid din cirmuirea luT Saguna. Fill de Rornini ma-
cedonenT, nepot de negustor din Pesta, crescut fn
lumea ungureascA, strabatnt de InvAtamintele Sirbilor
de aceiast lege, el nu putea gäsi de la inceput
Intelegerea adeväratà a roluluT s&d. Si, in negurile
grele ce ascundead depArtArile, cine ar fi putut des-
coperi atuncl calea cea sigurl ?
Dar, cind mi§carea national& ungureasca se mintui
printr'un desastru, In lupta intreita cu tmparatul, cu
nationalitätile du§mane §i cu strainul, se väzu In
sfir§it limpede innainte. Pe multà vreme, forta aus-
triaca §i spiritul austriac erail sA stäpineasca peste
terile CoroaneT Ungarier, §1 cine se luptase pentru
,tron avea dreptul la rasplat A. I nca de la 1850, Scaunul
 48 OAMENI CARI AO FOST

episcopal din Blaj cAp./ita demnitatea metropolitand,

§iVlddica Alexandru Sulut era dupd Atanasie, In
deplinitorul Uniril cu Roma, cel d'intAid Mitropolit
romdnesc.
Biserica neunitd, care pornise de la cef ce nu voiserd
sd urmeze pe Atanasie in ruperea de vechea Bisericd
a RAsAritulut, reclamà insA pentru dinsa, pAstrAtoarea
ortodoxiel strAbunilor, mitra archiepiscopald a Albel-
Iulit. Titlul çle independenta al Mitropoliel it era, de
altfel, de nevoie pentru existenta et : act, precum
Ungurit amenintail se cotropeascd Biserica Unitd,
primejdia sirbeascd stAtea innaintea Neunitilor.
Dar aceastd Bisericd rdsdriteand trdise in despret
si luptd : abia dupd setzed de ant i se dAduse un
Vldclicd sirb, apot altul si altul, tot sirbt ; tocmat
tirziü un Romin, om slab si cu minile legate, §1
acesta, Moga, fusese predecesorul nemijlocit al lut
Saguna. Get cu credinta toleratd puteau astepta et
ce.se dAduse acelor cari fuseserd patronatt totdeauna ?
Insd norocul voi ca Saguna sd fie acuma omul
imprejuretrilor. In lAcasul de umilintd al episcopiet
din Sibiiü, el se purtd si vorbi ca un vechiii aristo-
crat, ca un mare senior, ca un principe al Bisericit
celet ma glorioase. Vaza lui crea parcd un trecut
respectat dieceset ce cirmuia. i astfel la 1864 si el
fu Mitropolit, si el cdpdtd neatirnarea de strAint.
Si aid vine cea mat cuminte faptA a invingAtorulut.
El nu se mat simti preot innainte de toate, ci Ro-
min, §i prin Statutul Organic, care dddu alcdtuirea
noit Mitropolil, hotdrind impArtA irea laicilor la
sinoadele conducAtoare, el ddrui B'serica neunitä
poporulut
 ANDREi .V.GUNA 49

Gine vrea sä judece märimea faptelor lui $aguna,

meargl la RAinari, frumosul sat romänesc, curat roml-
nese, din vecinAtatea acelei cetätt a Sibiiului unde e
Mitropolia §i unde mini va fi Museul National romin.
La RAqinari aü stat cei d'intaill episcopl pentru Ro-
minir neuniti : Sirbir despretuitr cu cari-i miluise
Viena. Re§edinta unuia dintre din§if se aratl Inca
o biatä asutl cu fere§ti oarbe, intre bAlarit : pe
prispa pustie o pisicA toarce a ruirM.
Iar in fatg., lingd una din innaltele biserici de as-
tazi, vezi o capeM funerar.d., peste cununile bogate
in flori ale cAreia se incruci§eaz1 bandele largi ale
tricolorului romAnesc, de care aid nu cuteaz1 sA se
atinga nimeni. E mormintul Int aguna.
14 Decembre 1903.

4
 IX.
ALEXANDRU ODOBESCU.
- CU PRILEJUL TIPARIBTI uNEr SCRISORI DIN ADOLESCENTX LUI -

Sint aproape zece ani de cind a murit Alexandru

Odobescu, cea mai desAvir§ità infAtisare a elegantei
In literatura §i in §tiinta romäneasca., cel mai aris-
tocratic spirit printre scriitoril nostri, si in acelasi
timp unul dintre cei mai buni cunoscatorT ai graiului
romanesc, al graiului de la tara, bogat in cuvinte,
mladios in legatura lor vioaie si plin de intelesuri
cuminti, tot asa de potrivit pentru sagetarea glumil
-ca §i pentru deschiderea adincurilor intelepte.
Odobescu a scris putin, de si mai mutt decit a
pus in mina publicului editia intr'ales (aleasa de
dinsul cu o zgircenie neobisnuita), facuta acum vre-o
douazeci de ani de libraria Socec. Avea toate insu-
sirile unui nuvelist istoric : cuno§tea, cr archeolog,
intelegea ca om de gust §1 putea chema la viata
noul ca poet privelistea amanuntita si colorata a
vietil altor timpuri, care sint pentru unii o fantasie
stralucitoare, iar pentru altir nume §i date. Condeiul
sari usor, penelul sü delicat, cu tonuri blinde si dis-
crete, romantismul sail dulce si plin de o tainä stra-
vezie, erail potrivite sä dea chipuri plutind intre ceia
 52 OAMENI CA111 Ai" POST

ce se intoarce din mormintul realitAtif i ceia ce se-

InnaltA din gindul creator al cintAretuluf. Dar el n'a
scris decit cloud nuvele.
CercetAtor artist al anticiatil, el avea simtul fru-
musetiT, care trebuie maT mult decit orIce invAtAturl
pentru ca sa cuteze cineva a proiecta lumina lAmu-
ririlor asupra corpulur de curatA si vesnicA marmurl:
al artel grecestI. El ajunsese archeolog pentru el
cuvintul sunà oarecum pedant, §i s'ar putea zice mat
cu dreptate cA el avea o catedrd de archeologie
prin. iubire, si astfel rAmase totdeauna, autind a in-
telege maT mult ca sA poatA admira mar deplin ceia
ce i se impunea de la inceput prin neintrecutul far-
mec al celeT maT senine armonil, al mAsuriT celet
ma! matematic exacte, al cumpätAril celef mat aspre
cu sine insAsT. Dar el n'a dat decit o serie de lectir
universitare, care sint, ma/ degrabl decit Istoria ar-
cheologiei, cum se intituleaa o convorbire spiritualA,
strAlucitoare prin digresiT dibacia impleticite, asupra
intinsuluf domeniu al artef de acum citeva sute sail
de acum doul miT de anT. Acelas-1 caracter de di-
letantism pasionat, de sagA adincA, de desordine
foarte mester orinduitA, de trecere In fugA fArA ca
nimic de cApetenie s scape din vedere, o are si.
marea sa lucrare francesA asupra Tasaurului de la
Pietroasa, care nu e o carte de §tiintl obiectivA, ci
o carte cu totul personalA, cu mult ma! mult a au-
torulul decit a subiectuluf.
Acest inchinAtor al idealulur elin, care nu vede
sufletul decit prin trup, era totusT un IntelegAtor,
credincios pAnA 1t induiosare, al idealuluf artel cre§
tine, care urmAreste tin ta imposibill de a gAsi o fru-
muset1 noul, nu': sufleteascA. Pe o vreme cind.
 ALEX ANDRU ODOBESCU 53

Instrainarea claselor noastre conducatoare ajunsese

foarte departe, el, care pornise din ele i traia in
mijlocul lor, a descoperit, se poate zice, comorile de
arta in cladire, sapaturl i zugraveala, ce sInt mamas-
tirile noastre, in care se vazusera pana atuncl numal
veniturl i pisaniT. El a cercetat toate ldcasurile mar
insemnate, notind tot ce merità a fl admirat sag cu-
noscut. El a tost panä acum, si in aceasta archeologie
maT putin archaica, singurul care, in acelasf timp, sa
stie, sa simt i s poat d. scrie intr'un chip vrednic
de stiirrta §i simtirea sa aplicate la ramäsitele artis-
tice ale vigil noastre de demult. Dar rapoartele sale
catre Ministerig nail vazut lumina decit intr'o mica
parte, i, cind a stat sa-sf adune Operele, el a jertfit
gi din putinul care fusese publicat.
Odobescu avea ca putinT altil talentul de cronicar,
acela de a prinde lucrurile ce se strecoara, supt unghiul
cel maf interesant, si de a spune despre dinsele asa,
incit orrcine sa se poata lumina, sa le vadä maT ade-
varat, mar intreg i maf frumos, fara sa simtà umi-
linta cà primeste o dojana sad macar o invatatura,
socotind mar mult ca a gasit un tovarls de pared in
acest priceput convorbitor, care, zimbind, IY urmaria
necontenit scopul de a instrui, de a convinge, de a in-
drepta. Dar n'a colaborat decit putinä vreme la unul
din ziarele marl de pe la 1870-80, i apor nu s'a mar
vazut un rind al luf in presa zilnica, de care a fast
acoperit de marl in anif din urral aT vietif luf.
Era prea cochet pentru ca s fie un scriitor cu
staruinta. Tinea prea putin la metoda care sta la
inamina oricuf , la disciplina , care e din daru-
rile ce se capata ca sa fie un Inv ata t sistematic
 54 OAMENf CARI AO FOST

Era prea ironic pentru a crede in el sad in .altiT. Nur

era de loc ambitios, si mindria luT, marea luT min-
drie, care nu voiã insa sa Stapineasca pe ceT multr,
cari-T vor fi parut vulgarf, era maT mult un c Nu te
atinge de mine,. Iubirea sa pentru frumos se mul-
tarnia prin sine insasT, prin fulgerul trecator al admi-
ratieT, i n'avea nevoie de scris. Prin societatea noasträ
legata de pamint cu multe fire, el a trecut doar
fara sa despretuiasca de loc lucrurile de aid', cad
el era, ca anticif sAT, un idealist al materiel', un en-
tusiast al vie tir prin tot ce are ea mar frumos, pana
!n clipa cind a sfarmat insusT paharul golit al vietiT,.
fárä nicTo parere de rad.
Scriitorul murise mai de mult Inca, si el, nu
din nevoie, ci din vointa. Lumea 1-a uitat rapede,.
si din multele lucrurf netiparite ce aü ramas de la
el, niciun rind n'a vazut panà astazT lumina 1.
in deosebl n'avem in tipar nick) scrisoare intima a
acestuf om care povestia cu atita drag si stia asa de bine
sa se faca placut. Bunatatea d-nei Ana Odobescu, cum-
nata scriitorului, ma face sa pot da asta21 o scri-
soare a luT care infatiseaza indoitul interes de a ft
bine scrisa si de a fi fost scrisA la... patrusprezece ant.
CacT ea poarta data de Iulie 1847, si insemnarile
de familie ale tataluT si, colonelul reactionar de la
1848, spun asa :
1 Le insemn aice: amintirl dintr'o cilltorie de tinereti la
Londra, paginl, ilustrate frumos, din calitoriile sale la ministirIt
o conferinti de cuprihs pedagogic i interesante scrisorl. D-na
Odobescu mi le-a incredintat pentru a gäsi un editor ; ginerele
101 Odobescu, d. Damian, le a reclamat lima dupa pupn limp.
Unele scrisorl le-a dat rip. V. A. Urechil intr'un Anuar al Ft-
cultatil de litere din Bucure§11.
 ALEXANDRU ODOBESCU 55

(1834, Iunie 23, s'aU ndscut fiu-mieU Alecsandru,

la 6 dasurI dimineata, in zio de SimbAtA.
(1834, Septemvre 14, s'ati botezat Alecsandru. ,
Scrisoarea e redactatd inteo frantuzeasca buni-
ward - noT . dam, fireste, o traducere
Alexandra Odobescu
si totus1
numele pare a-1 fi fost dat
dupd al Domnulur din 1834, Alexandru Ghica, prie-
tenul (polcovniculul, sad, cdruia i-a adresat o sumA
de scrisorT, pdstrate, nu iesise incd din tard, si
numal la 13 Decembre 1853, dupd o scrisoare din
14, el a trecut la Paris bacalaureatul in litere in-
naintea unel comisiunI presidate de vestitul St.-Marc
Girardin.
Mama luT Odobescu, catre care e adresatd scri-
soarea, era Catinca, fata doctorulul scriitor Ca-
racas, i una din cele mar frumoase i ma1 culte
feme1 ale timpuluT.
Balta-Alba, satul GWi§tea-dia-Vale ; Miereurf, 8 Iulie 1847.
Dragei mama,
eN a sA zicd iatd-ne si la Balta-AlbA, unde sintem
de o sdptdmind aproape : din fericire, sintem foarte
bine cu totil, i tate! if este ma1 bine la mind. Co-
piez in aceastA scrisoare jurnalul mieU din sAptd-
mina trecutd. :

41JoI, 2 Iulie, am plecat la CAlAret1 cu posta, si am

stat acolo o parte din zi, §i, se poate zice, o parte
din noapte, cdc1 am plecat Vined, in ziva de 2 Iulie,
la 5 ceasurl dimineata, i stir cd, pentru ca sa pot1
pleca la 6, trebuie sd fil sculat de la 3 si jumdtate.
Drumul a fost foarte lung. Dupd cinci poste grozave
am sosit la Buzau, unde am prinzit la d. Perticari
(ispravnicul). Pornind din noti, am ajuns sara la
 56 OAMEN1 GAM Ai" FOST

Rimnic. Nu era chip O. mergem mar departe : nu

era lung, i noaptea era Intunecoasg. Decr ne-am dus
la d. Niculescu (le maitre de graces 1), la care am
petrecut noaptea. Drumul a fost foarte frumos, insa
cam lung. De o parte vedeam muntir, pAnA la cari
era o jumAtate de postA, de alta, un ses intins ei
roditor. Am trecut i multe riurr, dar cele mar multe
erad secate. Tin minte i trei sate foarte frumusele.
cm sfirsit, SimbAtg (4 Iulie), dupà o postA destul
de lungA, am sosit in satul Balta-AlbA, care e de-
parte de lac un sfert de ceas. Satul e plin de lume :
Munteni, Moldovenr, ori Eyre i Nemtr. Pe lingl
casele teranilor, s'ad clAdit baratce de lemn, care
samAnä de departe a grajdurr ; comparatie care poate
mAguli mult pe locuitorir lor.
(Locul e foarfe intins. Dar in jurul fur nu sint ada-
posturl trainice, asa incit bolnavii i cel sAngtosi
(cari sint mar multi decit cellalti) ad fost siliti sg-si
innalte pe mal casute de scinduri, orr A.-sr intindA
corturi. E foarte ciudat sA vezi acest sir lung de
astfel de locuinti, asa de hazlid alcAtuite.
Vezi acum in ele prAvAlit de mode, cofetari i alit
negustorl, cari yin sA-si vindA vechiturile la oamenii
din tirgurile de prin prejur. Stradei acesteia i se
zice Podul Mogosoaii al BAltii-Albe. In aceastA in-
irare de colibe, fiecare neam se deosebeste : asa
incit nu vezi intr'o parte decit Munteni, in alta de-
cit Moldovenr, i asa mar departe.
Apa lacului e sAratA-amarA, noroioasA in fund si
foarte limpede in fatA. Se afla i multe buruieni de
apg, asa incit nu poti innota pAnA la mijlocul BOO!,

1 Aluaie la lucrurI pa care au le putem Imuri astazt.

 ALEXANDRU ODOBESCU 57

unde e foarte adinc, de teama sä nu ti se princla

-de picioare ori de mini. Nici mirosul ape! nu o foarte
pläcut : e de pucioasà.
(Am uitat sä spun a in satul Balta-Alba este de
doua ori pe saptaminä bal mascat si o represintatie
de circ.
(Dar trebuie sa ne intoarcem la povestea noastra,
adeca O. povestirn ce am facut si unde am fost Sim-
i:4M Astfel dar, dup g. ce trecuram, cum am spus,
acea aleie de case de lemn si de corturi, am sosit
in satul Gradistea-din-vale saU TurtoiU, mar aproape
de apa Buzaulul decit de Balta-Alba. Colonelul Engel
(comandantul Brailel) ne-a primit acolo : el pregatise
o odaie pentru noi in casa unde sta. Erau abia io
ceasuri ; cele trei care ni ramineaq pang la prinz,
trecura cu imbracatul, cu orinduirea oclaii si primirea
visite! colonelului Horbatchi (Garbatzhi), care sta
inteun sat lingä al nostru. La i am prinzit : päna
la 6 am dormit, am invatat si m'am primblat. Apo!
la 6 plecaram spre Balta-Alba. : atunci am luat cea
d'intaiU baie ; apa era foarte calda, dar, din pacate,
neplacuta prin adincimea ei mica, prin miros si prin
gust. Dupa o baie de 20 de minute (cad' doctorii nu
te lag sä stai mai mult), am iesit si am facut o
primblare prin asa-zisul Pod al Mogosoaii. La in-
torsul acasa, am cinat si m'am dus sä ma culc ; tata
si colonelul Engel ail mar ramas.
c Dumineca, 6 Iulie. Ziva aceasta nu e prea insem-
nata : a plouat dupa amiazi. Am petrecut seara la
d. Horbatchi, de la care ne-am intors pe jos, si, fiind
foarte obosit, m'am culcat indata.
c Lull!, la 7, colonelul Engel a plecat la Braila, unde
ma voiil duce si eil cu dinsul, Lunea cealalta. Dupa
 58 OAMENT CARI Arl FOST

obisnuita baie de la 6 ceasurr, ne-am intors acas1;

si colonelul sa intors indatA : mi-a adus o puscA, cu
care ucid in fiecare zi vrAbiT ; pun sA le frigA ; si le
mincAm cu multA poftA. A fi vrut sA-11 trimet si tie,
dar pleat ca nu se poate. Pusca asta e acum pentru
mine o distractie foarte bung. ; merg foarte des la
vinat, dar totdeauna cu cite cineva.
(MiercurT, maiorul Lenz a prinzit la noT. M'a luat
cu el sara, si am petrecut noaptea in satul Balta-
AlbA. Acolo se face dant in fiecare sara i bal in
toatA forma de douä orT pe sAptAminA. Petrecerile,
balurile acestea se dati intr'un casino, o sall lungI
de scindurT, acoperitA cu postav. Acolo se joacA car-
tile, biliardul, se dAntuieste si se prinzeste. Asa dar,
sera am mers la petrecere, dar dantul n'a inceput
decit tome cind plecam eraii acum ii ceasurL
:

(A doua zi am stat tot la vinat. -Tata a prinzit la

Balta-Alba. Prinzul era destul de bun, dar trebuie
sA aT o strasnica rAbdare ca sa asteptr felurile. Pe
cind stAteam la masA, a inceput o ploaie tare. Ni
era fricA sA nu ni facA un dus, cAci ploua in salA
prin mai multe locurT, ceia ce nu e asa de mirare,
cad acoperisul e de pinzA ; dar avurAm norocul ca.,
in partea unde eram, ploaia n'a rAsbAtut. DupA-amiaza
a lost foarte tristA din pricina ploil acesteia pAcA-
toase : de aceia am dormit numaT. Sara era bal, dar
noT am plecat innainte de a se incepe. Noaptea
aceasta era minunatI : de aceia am i fAcut o des-
criere foarte romanticA :
(Ne intoarcem de la Balta-AlbA. Luna-sf desfAsura
farmecul pp un cer albastru stropit de nor! finT
(nuances); stelele erati putine, i acele pe care le
vedeaT chiar aveaii straluciYea lor ilAbitA de a luniT,
 ALEXANDRU ODOBESCii 59

care-§I rasfringea razele de aur in apele laculut, pe-

care un vintisor blind le fAcea sA se zbeguiasca gra-
tios. De jur irnprejurul laculut se mat zariati focurt
marunte, care pareaii ca-t fac o cununa de stele.
Fulgere slabe ti§niaa ict §i colo din toate pArtile, si
pareail ni§te vulcant departatt in mi§care.
Dar parasim malul, §i, in curind, printr'un §es sterp,
sosim acasa. MA miram cum se poate ca un lucru
care e asa de material la lumina soarelut, sa fie asa
de romantic supt luna. A§a incit, draga mama, vezt
cum ni trecem vremea. Pe Micul nu 1-am vazut de
zece zile, dar, cind 1-am lasat, era foarte bine. D.
Arnold mi-a fagaduit cä, daca Micul s'ar imbolnavi,
mi-ar scrie indata, dar, din fericire, nu mi-a scris
Inca, §1 doresc ca nicI sa nu-mr mat scrie, adeca
doresc ca Micul sa fie tot sanatos. Sarut de mit de
or! pe draga mica Marie 1.. Dati-mt, va rog, §firt
despre vol. D. Engel It! infatiseaza complimentele
sale : el trimete raspuns Marie! sA-I aduca ceva de-
la Paris, §i sà nu-I uite. Adio, draga mama.
Fiul tdfc foarte devotat:
ALEXANDRU.2
7 Mart 1904.

Sora lul Alexandru Odobeacu, d-na Adolphe d'Avril, soa

cunoseutulta ecriitor.
 X.
ANTON PANN.

Tipogratia cMinervap a pus in vinzare volumut

intliii dinteo nouA editie a operelor (fiind vorba de
acest om, eii as zice mar bucuros : scrierilor) lur
Anton Pann.
A ! §tim, vor zice unir, cer mar multr ; §tim ce e
Anton Pann : un poet pentru bAietir de bAcAnie, un
cintaret de glume nesArate, represintantul literar al
mahalalelor §i tejghelelor, al stranelor in care tir-
covnicul cintA lur DumnezeU, trAgInd cu ochiul la
cele mar ginga§e din apturile lux ; al circiumelor in-
dosite, unde fetele mar simandicoase beau yin vechiti
in odaia din fund, cu perdelele trase. Acela e Anton
Pann. Pe vremea lur, cind calfele §i ucenicir nu erail
Inca romanticr, nu vorbiad cu neologisrne frantuze§tr,
va fi avut §1 el rostul lur, pentru asttel de cetitorl,
cam de o seamàl cu dinsul. AstAzr ins A. i s'a incheiat
rostul §i acolo. Publicul sail de odinioarl a trecut la
istoria haiducilor, §i s'a innaltat de acolo la toile-
toanele fioroase ale gazetelor, de care nu prea erag
pe vremea 1 I Anton Pann ; iar literatura umoris-
tica a aceluia§r public despretuie§te une orr capte
fete p'un Mails ca sa ceteasca odata pe saptamin I
 62 OAMENI CART A FOST

ziarul ilustrat t Ve3elia". Atuncl pentru cine o editie

nouà a luf Pann ? Amatorir de literatura veche §1
istoricif literarf vor gasi doar la Academie carticelele
luf cu buchr, care pot cistiga oarecare farmec macar
prin aceasta infatisare batrina a lor.
Altil, cer putinf, foarte putinr, IT vor fi aducind
aminte de inscriptia pusa de Eminescu pe mormintul
literar al bietuluf Pann :
c[Anton Pann], finul Pepelef, cel istet ca un pro-
verb',
§i vor soco0 cu totul altfel. Anton Pann ? Dar el
e una din intruparile cele mar bogate si mar depline
ale literaturif populare, careia ii sta poate mar bine
In anteriul de paracliser al acestuia, decit in haina
boiereasca, croita nemteste, a lur Alecsandri. Rare
orf s'a vazut asa o albina de folclorist ! In ce part!
din Rominime n'a mers el, ca sä adune comoara de
cintece, povestr, snoave, zicale, cuvinte, creding si
datine ale poporulur: mar ca s'ar zice cà de aceia
a cintat el ca blietan in biserica ruseasca. din Chi-
sina ul Basarabief, cä de aceia a colindat drumurile
de tara si bilciurile muntene, ca de aceia a fugit la
Brasov cu Anica, frumoasa nepoata a Stariter, ca de
aceia, in MI-sit, a rasarit odatà, tiparindu-§1 cart!, la
Sibiiti. Cine nu crede ce factor de cultura a fost, in
vremea WI, Anton Pann, n'are cleat sä ceteasca bi-
bliografia analitica, de nu mar putin decit 133 de
paginr, pe care i-a alcatuit-o in 1891 cel mar mare
laudator, descoperitorul luf in multe privinte, rapo-
satul G. Dem. Teodorescu !
Intru adevar, Anton Pann n'a fost nicr una nicr
alta, sail, daca voitf, a fost si una si alta.
"
 ANTON PANN 63

Biograful sail, Teodorescu, ni-1 infatiseaza ca Ro-

min, fiul adeca al until caldarar romin, asezat in
Bulgaria, la Slivden, si al unel Grecoaice, Tomaida.
Ni e ingaduit insä sä ne indoim de rominitatea cal-
dararilor de la Slivden. Sag poate aceasta romini-
tate era macedoneana, act se §tie a in unele ter'
balcanice, ca in Bosnia, caldararit aromint se afla
in mare numar. El, Anton, avea insa figura gre-
ceasca a mamet sale, care a trait pana tirziti in Bu-
curestT linga fiul et Antonachi. Iar sufletul sag nu
era nici bulgaresc, nici macedonean, nict grecesc,
ci intocmal ca al teranulut si mahalagiulut romin
de pe malul nostru al Dunarit. Daca. in adevar a
venit in Bucurestl, fugind din Rusia, unde fugise din
Turcia, dupa razboiii, abia in 1812, cind avea 18
ant, apor trebuie sa recunoastem a rare or s'a va-
zut un om care sa se prefaca mar desavir§it, sa se
identifice mat deplin cu aceia in mijlocul carora
soarta 1-a facut s traiasca. El, care face haz de felul
de vorba. al Greculut si al Sasulul, se fereste a glumi
se seama Bulgarilor, si nu uitä sa spuie ca e cstrainl:
dar se poate zice ca nictun scriitor de atunct, Mara
de Eliad in scrierile sale in pro* n'a avut o sin-
taxa asa de adeviiratd, mladioasä, limpede, mi-
rosind a fort de cimp si a vizdoage de psalt,
ca dinsul ; pe linga el, atitia marl scriitorl din
aceiast ant pare ca scriti intr'un jargon schilodti-
rindu-se in cirje frantuzestt!

Anton Pann a fost cintaret la mar multe biSerict

din Bucurestt, profesor de musica musichie! la
seminariul din Rimnic si la cel din Bucurestl. Musi-
cant si psalt a fost §1 alt scriitor romin din Bucu-
restil cu multe si urite biserict Filimon. Dar Filimon
 64 0;MENI CARL A FOST

a fost innainte de toate scriitor, critic, nuvelist, ro-

mancier, pe cind Anton Pann era cintäret de stranä
innainte de toate.
Pann märturise§te el singur cI fIcea artile sale
de literaturl, cu care a inceput foarte tärziü, ca 81-0
treac1 vremea <scriind cite ceva, mi se pare ca-mr
petrec vremea foarte dulce, §i ca sa cl§tige banr
albr pentru nevoile case, pentru petrecerile, la yin
bun, cu prietenir §i pentru modele rAsAritene sail
apusene ale nevestelor §i tiitoarelor sale, persoane
foarte cheltuitoare, dup1 ins10 márturia victimer bor.
Astfel de lucrarl, calendare, cintece de lume, pove§tr
in versurr, i se pAreail, de altmintrelea, o nimica toatà,
clucrurr micr, ii dAdea a§a de putiná insematate,
nu din despret pentru sine, ci din despret pentru li-
teratura u§oara a orr§icur, Inca, publicind (Spitalul
amorulur,, el n'a insemnat totdea,una supt feluritele
poesir numele alcatuitorulur, judecind c1, pe un astfel
de teren, tot una e daca poporul, sail mahalaua, sail
un poet vechiii, sail el Insu§r, sail altul din zilele
luf a aruncat in lume cintecul de dragoste.
Dar ia sa fi poftit cineva sl-f tAgaduiasca drep-
turile de autor asupra melodiilor pe care le inseamnit
cu note biserice§tr, va rog, la sfir§itul liecarur ca-
ietel, §i nicr n'ar fi primit el asupra-§r rlspun-
derea uner melodir Inchipuite de altul ! Marea luf
dragoste §i marea lut rnindrie aü fost totdeauna mu-
sica. intliii cea bisericeasca, In slujba areia a statut
nu mar putin de 44 de anf, cintind condace i ir-
moase din copilarie pang cind in cele din urml tim-
purr ale vietir sale §i areia i-a consacrat o mul-
time de publicatir teoretice lucrate §i prelucrate, In
tiplriturr speciale in Magazine Antologii, Grattiatict
 AM ON l'ANN 05

§i Ptinc:pif. El a inceput a trai intr'o vreme cind

musica bisericeasca suferia, ca atitea alte lucrurr,
supt inriurirea nouà a ideilor Apusulul, o schimbare
hotaritoare. Revolutia musicall a fost patronata in-
data in Moldova de marele Veniamin, iar in Tara-
Romäneasca de Mitropolitul Dionisie Lupu. S'ail
trimes tinerf in strainatate ca sa invete noua musi-
chie, §i, dupa istoricul Dionisie Fotino, care a fost,
cel putin in aceiasr masura, si musicant, vestitul
Macarie a tiparit limps, in Austria, anumite carti de
cintärl. Pribeagul fecior de caldarar, care, cum se
plinge singur, nu cercetase nicroclata vre-o scoalä,
invata noul mestesug al cintecului dela (Dionisache
Moreotul, (adeca Fotino). 0 psaltichie scrisä de
dinsul la 1823 recunoaste aceasta ucenicie : in ea
Anton fiul lur Pann isT desluseste numele cartura-
reste, Anton Pantaleon, adaugind, de buna sarnä
dui:a locul de origine al tatalur sail : cPetrovanu,.
Incepu sa dea carticelele sale literare, spre scrierea
mar departe a carora 11 indemna tot mai tare mul-
timea cumparatorilor, dintr'un impatrit motiv.
El mostenise manuscripte de la dascalul Dionisachi,
si, stiind bine greceste, se gindi fireste a le talmaci
dupa obiceiul timpuluT. Astfel trhduse, pe linga atitea
tratate de musica, si c Noul Erotocrit2, care iesi la
Sibiiii in cinci volume la 1837.
Ca un alcatuitor de melodif profane, Pann trebui
sä simta nevoie de a da lumiT si cuvintele : de aid
micile sale culeged de cintarr si cintece, care por-
nesc dela 1822 si se incheie cu 4 Spitalul amorultth.
ScriitorT ardelenT, pe cari Pann i-a cunoscut de
sigur, trezisera gustul de cetire in popor prin p0-
.1
 66 oAMEN1 CARI Ar" FOST

vestirr, luate tot de la popor saü prelucrate dupa

deosebite cart1. Astfel ei-ad cistigat o fairra care tine
panä in zilele noastre, Vasile Aron si loan Barac.
Pann se lu pe urmele lor. El traduse in prosa is-
prävile luT Nastratin Hogea, dupl originalul turcesc.
El puse in versurT lungT, presarate cu o mare bo-
gAtie de proverbe (care, nu trebuie sa uitam, se
stringeail pe atuncr si de marele boier Iordache Got
lescu) fel de fel de snoave romänestt, de fabule (e
vremea luT DonicT luT Grigore Alexandrescu), de
i

apologur1 orientale si de inchipuirl propriT, in car-

ticele care ail format la sfirsit (Povestea VorbeT,
(1851-3). El a pus in versur1 de acelas1 fel citeva
povestY, ale noastre i rasaritene, in cadrul unel §e-
zatorT, intitulindu-le O ezatoare la tail, (1851-2).
In sfirsit, Pann, un om al bisericiT, avea aplecarT
spre misiunea de moralist, si-1 vedem traducind odatä
o airistoitiej, adeca o carte a purtarilor bune. In
(Povestea VorbeT, si in alte lucrarT de acest fel, el
intelegea i aceia ca sä invete pe oamenT a fi harnicT,
blinzT, Mrä viciT, fr superstitiT, primitorT, darnicT,
foarte supusT orIcariT cirmuirl, fie a cMariel Sale
Iorgu Bibescu,, fie a Revolutie1 dela 1848, pe care
i-a cintat de-o potriva :
Ce nu ar face Crlimea de n'ar fi stipinitori,
De n'ar fi temnite, ocne i n'ar fi pedepsitori!
De aceia totdeauna trebuie si multarnim
Stipinira cel innalte, crii supusi ne numim.

Care e acum valoarea scrierilor literare ale luT

Anton Pann ?
Foarte amestecata. Limba e totdeauna buna, spi-
ritul vioiii, naivitatea atragatoare, versul corect. Insa
 ANTON PANN 67

unele bucAti din (Povestea Vorbeh sint plea lungi,

multe se mintuie stingaciii : dar sint citeva care in-
trec cu mult toate incercArile de literaturA populara
fAcute in urmg de un SperantA sad un Dulfu ; ele
sint adevArate mici capodopere, cum e Vinatorul fArg
cap sad CAsAtoria vulpii. Sint §i versuri cArturAre§ti
care ne mirA, a§a sint de bune :
Zgudui indati toati frunza vintul
Cit de groazi multà jos se scuturarA :
PAsirile 'n aer de prin craci zburari.

Judecata Strugurelui e plinA de o noutate ferme-

cAtoare, §i lui Pann i-a trebuit o minte indrAzneatA
ca sA dea chip, Inrudire §1 actiune tuturor buruienilor
§1 fructelor de pe lume (ginditi-vg numai la jupl-
neasa Ceapa, care :
Se 'mbrAci indati iute cu minie,
Dousprezece !mine puse, de dimie,
Si dm** atitea, albe, suptirèle,
Imbricind biniu1 ro§u peste ele.
PieptAnind §i barba albà i !Atria,
Scuturind-o bine de plmint,

Cea mai desIvir§itl dintre lucrArile sale §i. care

se pare noul pAng astAzi e SezAtoarea : aicr poves-
tirea drumului, vorbele schimbate, tonul, basmele ce
se In§irA, formeazg un tot armonic §i una din cele
mai bune scrieri romAne§ti.
El a fost astfel povestitor, popular, dar nu vulgar,
vesel, dar nu batjocuritor, simplu, dar nu monoton.
Versurile sale lirice, afarg de cutare pomenire de
primblAri .

Sara, pe lunA, de mina.. ,

Cu vorbA duke §i ling,
 CS OAM'ENI CAM AO BOST

sint maT toate plicticoase, fal§e, fArà putere §i cu

totul fr avint. Melodiile luT, cine le maT cintä ?
Povestirile lur, acelea vor rAminea : pentru popor,
dar nu numar pentru popor !
25 April 1904.
 XI,

GHEORGHE BARITIU
CU OCASIA INAUGUI1111Ii moNtna.Nruult si

Sint abia optsprezece anY de cind a murit Gheorghe

Baritiil, care a fost atita vreme fruntasul pe toate
terenurile si conducatorul Rominilor din Ardeal, si
totusT se pare cà poporul nostru s'a despzIrtit de
foarte multa vreme de dinsul. InsA la 12 Maiil 1892
el primia Inca, la a optzecea aniversare a nasterif
sale, urarY venite din foarte multe partY, daca nu din
toate pgrtile romänestY (cad neintelegerea si nere-
cunoasterea intre sine a fost totdeauna cel maY mare
pacat al Rominilor); cu citva timp innainte, in 1891,
el vorbia la prinzul dat de Rege AcademieY Romine,
care implinia douazecl si cincl de anY, §i el aducea
regalel scriitoare muitamirea femeilor din Ardeal
pentru paginile pe care le-a dat i literaturiI romine.
Atitia printre aceY cari nu sint batrinl, I§Y mal pot
aduce aminte de mosul cu fruntea innaltä, ochil
vioY si nasul In vint, un nas de glurna si de istetime.
Dar, de cite ori se aude numele lul, i se pare orYcul
-ca acest nume e cules dintr'un capitol mal departat
al istorieT literaturil noastre ; el a fost in presentul
 70 OAMENI CARI AU FOST

culturil noastre, dar venia dintr'un trecut pentru care

putinI aveati intelegere.
Aceasta, pentru cä scrierile luI Baritiii nu eraii in
mina nimánul. Poet n'a fost, nuvele n'a scris, in is-
torie n'a dat panà in anil din urml decit putine
memorir de eruditie, in care nimic nu chiamA si nu
retine pe cetitor. Pentru publicul cel mare, si chiar
pentru acea parte din publicul cel mic cAreia i se
poate vorbi numal prin frumusetà, n'a rAmas nimic
de la dinsul. Numele sü singur pluteste de-asupra
opereI sale, care pare innecatA, dar slujeste de temelie
pentru ceia ce se vede la suprafata..
Si totusI acest scriitor, cAruia uitarea i-a luat ope-
rele complecte, a fost un foarte harnic om de condeiii,
care a scris frä intrerupere, zi de zi aproape, de la
douàzec i sase Ong la optzed si unu' de an1. Enorme
volume s'ar infAtisa intr'o lunga serie dacä ar fi sä
se cuprindä la un loc tot ceia ce el a impartAsit pe
incetul, din cunostintile, pärerile si simtirile lut, Ro-
minilor de dincolo, iar, in anumitä vreme, si in oare-
care mAsurà si mal tirziiI, celut de dincoace.

CAc1 Gheorghe Baritiii a fost un gazetar. Nu, bine

inteles, un gazetar al intereselor cella ce plAteste, ci
un gazetar al constiinte1 si al idealelor sale O., pe
lingl aceasta, ca o intregire neapäratá, fiindcl e
vorba de un spirit asa de in telegdtor si de cuminte,
un gazetar pentru tott), gazetarul poporulur romin
supus in Ardeal uneT stäpinirl sträine. A scos pe
rind, de la 1838 innainte, Foaia pentru minte, inirnd
§i literaturcie, apoI e Gazeta de Transilvanias, care
trAieste si astAzr in Brasov, supt un nunie putin
 GHEOR611E IIARITI6 71

schimbat, si, la sfirsit, rObservaloriule. in aceste for

s'a cules invatatura in forma usoara si plAcuta, sfa-
tuirl morale, indreptarl nationale, indrumarr de calauz
incercat in nesigurantele §i primejdiile until popor
care se luptä zilnic cu grele imprejurarr. De la o
vreme, altir, de vrista lur sail mar tinerr decit dinsul,
ad aratat alte cat si ail inteles altfel tinta lungir ca.-
latorir de munca si ostenelt, dar, pana in apropierea
anulur de desteptare si de prefacere 1848, el a fost
marele duhovnic al poporulur sad.
Decr scrisul lur Baritiii, asa de imbielsugat, a fost
practic si trecator : el a fost ca acea parte din apa
cerurilor pe care pamintul o inghite !Ara a mar da
riurr vesnice, dar din care se innalta pe cimpiile de
catifea verde §i de aur palid hrana miilor de oa-
men!, cari adesea uita sä multameasca. Sint oamenr
a caror chemare e de a fi ziari§tr: oamenr cari in-
teleg repede, se inflacareaza o clipa, vorbesc cu con-
vingere §i usurinta, dar nu pastreaza totdeauna pe
a doua zi ideile care paread ca-r stapinesc si senti-
mentele de care se aratail zguduitr. Cu Baritid nu
e insa asa. Et era o fire adevarat romaneasca si te-
rAneaseA, avind o reflexivitate adinca, indaratnicie
in urmarirea scopurilor sale, o deplina consecventa
si darul de c a tinea minte, din care se intemeiaza
caracterele puternice si vrednice de respect. Avea in
adevar talent Fterar : un talent foarte sobru, cu multa
paza in alegerea §i orinduirea cuviiitelor, putind sa
miste insä foarte mult atuncr cind un sentiment de
revolta sad un avint ce nu se mar poate opri, rupea
zagazul cel tare. In chestir culturale foarte innalte
§i gingase, el avea de mult parerile care aii invins
pe urma, tirzid de tot, in zilele noastre : Inca din
 72 i)AMENI CART U FOST

1865 el striga, in Calendarita pentru poporul romin,

impotriva (stricarir limbir, §1 era in stare sa cuprinda
intr'un articol de trer paginf critica intreaga a por-
nirilor spre latineste, frantuzeste, nemteste si ungu-
reste, care impestritaii vocabularul si conrupead sin-
taxa. Ar fi putut A. se manifeste pe orrce teren cu
onoare si, cind Academia 1-a invitat, pe dinsul, sep-
tuagenarul, sa-sr insemne amintirile, puind in acelasT
timp vremea sa in leggtura cu vremile trecute, el a
dovedit ca poate descoperi si stringe toatà informatia,
cà o poate preface intr'o povestire neted g. si ca se
poate feri de orIce patimà in expunerea lucrurilor in
care fusese acea magna pars de care vorbeste ve-
chiul cintgret.
Dar el a stiut sä descopere totdeauna locul, punctul
unde trebuia dusa lupta pentru neamul sad si sa se
infatiseze acolo cu steagul in ming., jertfind odihna
sa, interesul sàil i, ceia ce e si mai mult, jertfind
soarta reputatief sale dupg. moarte. In aceasta-1 stä
meritul cel mare.
Era in 1835-6. Pleiada marilor scriitorr ardelenr se
stinsese. Er lasasera carp', dar nu eraii scoll. Cele
mid, din vremea lur Iosif al II-lea, eraii in decadere ;
cele marl se resumaii Inca in scoala innalta din Blaj.
Pentru cer ce nu erail de confesiune unita, si se fe-
riaii de dinsa, pentru cer ce nu incapeati la Blaj,
pentru cer ce voiail sa §tie si lucrurr care nu se
predati acolo, erati scale straine (si Baritiil a in-
vatat la Cluj), cu toate urmarile lor. t$colr sint de
lipsa, col, proclama la 1835 tingrul profesor de
fisica din Blaj, exprimind cea nevoie a tim-
pulur. Unit, el primi O. fie dascgl la Neunitir din
Brasov, nu pentru leafg, care era sgracacioasa, ci
 GHEORGHE BABITIti 73

pentru insemnatatea aceluT centru romanesc din

Brasov si pentru foloasele ce trebuiati s izvoreasca
pentru neam din aducerea la crezul national a ye-
chiuluT cuib de negustorY interesatT si de drept-cre-
dinciosT innainte de toate. Barititi fu invatatorul Bra-
sovenilor cit a fost de nevoie, si la 1844 el nu statu
pe gindurT sa dea altuia locul unde presenta sa nu
mal era neaparata.
0 altà necesitate a timpuluT era presa de literatura
usoara, dar cu miez moral si cu orientare nationaM :
un fel de scoala a celor ce nu maT puteall veni pe
bancile ucenicilor i erati raspinditT in tot cuprinsul
RominimiT. Foaia sa, maT populara, maT putin per-
sonall decit publicatiile periodice, ceva ma! vechT,
ale luT Eliad si Asachi, cu care el trebuie pus in
acelasT rind, a raspindit gustul de cetire si a pregatit
conditiile materiale ale literaturiT de maT tirzia. A
fost o vreme cind ea, ramlind singura, a cistigat si
cetitoril din Principate.
La 1848 si dupa aceasta data, activitatea politica
venia pe planul intàit pentru RominiT din Ardeal.
El se supuse i veni si la -acest asalt, in rindul in-
täia. i, iarasT, pe cind Asachi facea mataniT inn aintea
Sfintiilor Lor MuscaliT, iar Eliad, pierzindu-sT cum-
patul, se improvisa dictator revolutionar i semizeti
in numele LibertatiT, Barititi fu omul poporuluT.
Un corn representativ,, o expresie a nevoilor nea-
mulul sü, o personalitate binefacatoare care n'a
crezut nicTodata ca are drepturf i asupra sa insasT :
acesta a fost Baritiü. Si pentru aceia el e asa de
greti de deslusit pentru ceT ce cauta in el omit/ si atit
de lesne de respectat pentru ace! cari-T vad munca.
9 Maid 4901.
 XII.

-
0 ICOANA CURATA : MITROPOLITUL
VENIAMIN COSTACHI.
CU PRILEI UL POMENIRIi SALE -

Comemoratiile nu invie mortil. Dar ele scot din

coltul lor de nemurire, unde arde innaintea lor numai
lumina saracA a recunoa§terii din partea celor putinr,
chipurile marl ale trecutului §i le aduc, in lumina
facliilor de pomenire, innaintea atitora cari pang
atunci sad nu §tiail nimic despre ace! oameni sad 'II
uitased. Si poporul intreg pentru care se face co-
memoratia (§i nu pentru mortul de citiva an! sad de
citeva veacuri), se simte in adevar traind mai pu-
ternic in clipele procesiilor, rugaciunilor §i cuvintl-
rilor, cad la puterea lui se adauge atunci, in ceasul
de recuno§tinta, puterea, pastratA in scrise, a§ezA-
minte §i fapte, a celui care se pomene§te.
De aceia a fost bine cA, in anul inchinat lui Stefan-
cel-Mare, un gind pios s'a indreptat cAtre Veniamin
Costachi arhipAstor al Moldaviei §i SuceVei,, a
cArut §coalA de preotie a implinit la i-id lanuar trecut
cel de-al sualea can nod,.
El n'a fost, ca unii episcopf §i Mitropoliti ardeleni,
 76 OAMENI CAM AU POS1

o intrupare a neamului nostru, in nevoile §i speran-

tele ha, §i n'a luptat in rindurile mirenilor sail in
fruntea lor pentru invierea §1 neatirnarea terii §i po-
porulur sAii. N'a fost un om al rAzboiului care cu-
cere§te §i mintuie, §i du§manii no§tri nu s'ail temut
innaintea lui. Scaunul sAil de arhierea n'a ajuns un
inlocuitor al vechilor tronuri mindre din vremea vi-
teazA. Energia, hothrirea, ca §i asprimea soldatuluT,
ail fost strAine de dinsul.
Niel scrisele MY, multe, foarte multe tAlmAciri
dintre care una e sI vadA lumina acum, prin ingri-
jirea pArintelui Atanasie episcopul Rimnicului ,
nici aceste artt sail prefetele la cutare lucrAri
prefete ce s'ati strins iarA§i cu acest prilej n'ail
insemnAtate literarA. Oricit al vrea, nu veT putea
gAsi o mare paginA caldA, elara, nemuritoare, lamura
ve§nica a sufletului sAti bun §i curat, pe care s'o torn!
in bronz, scriindu-i dedesupt numele ca pe soclul
unei statui. Ca §i purtarea §i firea sa intreaga, scrisul
harniculuf tAlmAcitor era smerit §i sfios. Tablele legiT
pentru vremi noua nu le putea da el.
InsA, dacA ai fi intrebat acum §eizeci-§eptezeci de
anT, in Ia§ii lui Mihai Sturza Voevod, in care traiaii
InsA, pe linga multi ternbeli §i svapaiati, §i aptia
oamenT cu frumos caracter §i cu multA rivnA pentru
cele bune, atitia bAtrini cuminti §i atitia liner! gata
de multe jertfe, dacA ai fi intrebat pe locierul de
modA veche ca §i pe studentul din Paris, pe cre§-
tinul drept-credincios ca §i pe Evreii chiar, cine
e omul cel mai bun din Moldova, el' ar fi rAspuns
Intr'un glas : cpArintele Veniamin,. Daca a! fi cer-
cetat pe linga aceia§T oamenT care e omul cel mar
harnic din tarA, acel care nu lasa nick) clipA WI
 MITROPOLITUL VENIAMIN COSFACIU 77

o intrebuintare folositoare altora, ti s'ar fi argtat in

cgsuta sgracg a vechir Mitropolil dArapAnate un
bAtrin cAlugAr de aproape optzecl de anT care-§!
maT aprindea candela vegherilor r entru a ci§tiga §i
a impArtA§i invAtAtura Scripturilor, ce i se pArea lul
cAlguza cea mar sigurg pe grelele drumurl ale vietir.
DacA aT fi vrut s til care e cel ma! sgrac, cel mar
lipsit, cel mal vindut de dator dintre fAcOtoriI bi-
nelu! care se vede §i al multuluT bine pe care nu-1
§tie nimen!, ti s'ar fi §optit acela§l nume venerat al
octogenaruluT Mitropolit. Intr'atita lume amestecatg.
§i impArtitg in ceia ce prive§te judecAtile, era inte-
legere depling in aceastA singurg privintg. Pentru cA
avea o altA pArere, sad poate tocmal pentru cA
impArtg§ia pArerea tuturora de§teptul, dar egoistul
§i lacomul Voevod goni pe arhipgstorul MoldoveT
din Scaunul sü, i, intr'o asprA zi de iarnA, in Ia-
nuar 1842, Ie§enil vedeaii pe atit de bAtrinul Mitro-
polit luind drumul muntilor, unde la Slatina, in
vechea mdngstire a lul Alexandru LApu§neanu, IL
a§tepta chilia simplA in care sufletul säü putea porni
in lini§te cAtre cve§nicele läca§ur!, la care rivnia el
de mult. i, adunind §i cernind aid cu mintea toate
cite le Mouse §i le indurase, el scria cii o ming tremu-
rAtoare, in vointa lul de pe urmg, aceast g. mArturisire,
smuls1 din cea ma! depling. §i curatA con§tiinta a vietil
sale : Totul ce mi-a stat prin putintA am fAcut, §i
cu sfatul l cu fapta, ca s sporesc, §i suflete§te §i
materialice§te, inflorirea sfintel Biseric! §i patrieT,.
Acolo a §i murit, in 1846, §i oasele sale obosite s'ati
a§ezat, dupl datina smeritA a celor mar mar! innain-
tas! a! sAl, afard din biserica unde se rugase In ce!
de la slir§it anT al vietil sale, la dreapta lingl zid,
 78 OAMENY URI A FOST

unde se vede §i acum simpla piatra cu initialele nu-

meld §i dregAtorief sale -bisericeer.
*

Veniamin nu venise din bordeiti terAnesc sati de

peste muntr, ca atitia dintre cel mar marl pastor! af Bi-
-sericif moldovene. LeagAnul sAti fusese pus, fn mij!ocul
serbA.torilor de iarnA ale armful 1768, supt un aco-
peremint boieresc din Ro§ie§tf, in Tinutul FAlciiuluf.
'TatAl prunculuf Vasile se chema Grigore Costachi,
un boier ca orkare, ce se coboria, prin strAbuni in-
41raznetI §i la comi de putere, de moer §i averf, din
rAzA§f de la Tutova. Copilul era sl samene insA in
partea mamer, o CantacuzinA, Maria, al aril tatA,
Dinu, venise de la Muntenl : in acest neam de im-
pArAteascA obir§ie, ambitia faptelor snarl §i aplecarea
.spre binefacerf fusese o mo§tenire obi§nuitA, §i strA-
mo§if Marie, Constantin Postelnicul §i Elina, fiica
Jul Radu-VodA Serban din care, astfel, se coboria
Veniamin se infAti§eazA urma§ilor ca o pAreche
sfintà.
Vasile trAi 'Axil la vIrsta de sese anf in frmin-
trile rAzboiulut, cad Turcil §1 Ru§il se urmaii. In
last, aruncind ge boierf prin casele lor de la tara.
Maral-sa muri, apof, cind baiatul avea acum §eIspre-
zece an!, tatal. Vasile ramase supt epitropia episco-
puluf de Hue, Iacov Stamati, care a fost apor un
vestit Aitropolit. Cu putin innainte, el fugise spre
manastirea ,Neamtuluf, unde staretul Paisie facuse o
harnia scoall manastireasca : void sd fie ecidu Or.
Iacob nU se indurA sa-1 fmpiedece chemarea, §i astfel,
in acelae azi ,cind ramasese orfan, frumosul copi-
landru cu parul bälan §i ochif albaeri luA la Hue,
 MITROPOLITIM VENUMIN COSTACHI 79

din minile epitropulut sail, rasa calugarilor, §i cu

dinsa numele, potrivit cu vrista si flptura lut, dul.
-cele nurne de Veniamin. Peste cinct ant el era VIA-
dica la Sfintul Spiridon si, indata, mina dreaptA a
noulur, Mitropolit Iacov. Dupá ce pastori la Hu§1 si
Roman, el ajunse la 1803, pentru aproape patruzect
de ant, Mitropolit al Moldova.
El gasise o miscare spre talmacirea intreagA, de
iznoavA, pe o limbA cnoulP, mat buna, a tuturor car-
tilor bisericestf. Paisie o incepuse, si Nemtenit, cari
aveati §i o tipografie a doua fiind la last lu-
rag necurmat pentru acest scop. Mitropolitul Ji
dAdu tot ajutorul sAil, ca patron si ca traducAtor el
insust. In acela§T timp, dupA modelele din Ardeal §i.
Rusia, el fAcea, la 1804, seminariii In mAnAstirea
Socolet.
Dar ,Veniamin nu cApAtA desAvir§irea sufietulut
sAil decit dupA 1821, and cuvintul patrie suna
pretutindent ca o mustrare §i un indemn. Atunct
intAiii el sfArimA pAretit ingu§tt at cugetArit cAlu-
gAre§tf §i rAsufiA aierul limpede al intinderilor largi
deschise innaintea lut. PArintele Veniamin, se fAcu
4patriot,., si asa rAmase pAnA la sfirsitul zilelor sale.

Abia aü trecut §etzect de ant de la moartea WV,

§1 trAiesc Inca bAtrint cari 1aü vAzut in copilAria lor.
De la dinsul a pornit o puternicA mi§care de mo-
ralA §i cArturArie religioasA, care a trecut si peste
Milcov. Un Mitropolit Grigorie al Ungrovlahiet, un
Chesarie de Rimnic, si, mat incoace, un invAtat ca
Melchisedec de-Roman, un sfint ca rAposatul Mitro-
polit Iosif al Moldova vin tott de la Veniamin. Si
cine stie dacl in vre unul dintre copiit cet multt,
 80 ,OAMENi CARI AO FOST

InvätáceY de preop, cari, la serbarea de la Semi-

nariii, ascultaii rugaciunile privind chipul de mar-
mull al batrinuluI Mitropolit nu se trezia o con§tiintg,
de puted §1 chemarea de a fi acel noti Veniamin
Costachi pe care-I a§teptam pentru a implca iarAV,
prin bunatate §1 Intelegere, Blserica ve§nicl §1 ideile
de astAzI ale poporuluY nostru ?

11 Octombre 1904.
 XIII,

EMINESCU SI GENERATIA DE ASTAZI.

- CU PRILESUL UNTO CART! Noui I

E un lucru hotArit astair cl fiecare generatie, fie-

care (rind de oamen1*}, cum se zicea odatA §i in scris,
§1 se zice astAzi numai in graiul neprefAcut al terA-
nimii, vede altfel lumea, judecl altfel, in problemele
de cApetenie ca §i in lucrurile mid, si are, pentru
oamenl §1 naturA, o sirntire deosebitA. Logica de evo
lutie ce se afil in orice proces de culturA §i felul
particular in care generatiiIe se pregAtesc pentru
viatA, cer aceastA necontenitA prefacere.
Faima ca §i felul de intelegere a until scriitor cresc
sail descresc §i se preschimbl in aceastA frAmintare
de idei §i sentimente noul a unor multimi omene§ti
innoite. MAruntele articole de modA intelectuale pierd
orlce cAutare, §1 fabricantil lor i§l inneacA, intr'un
faliment definitiv, reputatia. Operele mad §1 traifiice
pot sA aibl o eclipsl, o intunecare, ce corespunde
cu o incetineall sail o oprire in mersul civilisatiel
I loan Scurtn, Mihail Erninescu 's Leben uncl Prosaschriften ;
Leipzig, 1903; 458 pp. ia 80. E cea d'intAid bunA biegraile a
until zerlitor roirtn.
a
 82 OAMENI CARI Ai1 FOST

nationale, dar lumina lor cAlAuzitoare tot invinge la

sfirsit. Sufletele vAd si se desvola la aceastA luminA,
dar intr'un timp se, deosebesc unele lini in focarul
binefAcAtor si i se dad unele explicArl, iar in tim-
purile ce urmeazA, altele. BogAtia 0 pare cl nu poate
fi cuprinsA de odatA, si se desfac pArti pentru a fi
Intelese. Iar Inceputul e totdeauna acelasb pentru ml-
rimile dominante : soarele a rAsArit, iar veglastorul.
Intirziat ce scrie slove micl la raza rosiatecA a lampe1
se simte lndemnat a coborl perdelele ca sA Impiedece
intrarea crudA a luminil albe, care-I tulburl. Peste
citeva clipe insA, lumea intreagA va enta imnurl de
recunostintA astrulu! triumfAtor.

Ce vicisitudinf si in soarta reputatier §i. tAlmAcirlI

Iu Eminescu!
Acum treIzecT de anT cConvorbirile literare pe
atuncl o foaie din IasI, o foaie revolutionarA in .ma-
terie de limbA, de orientare culturall si de pretuire a
trecutulul si presentul0 literar, tipAriad din cind in
cind, In paginile lor lungArete, poesiI de M. Emi-
nescu. Un nume simplu, schlicht, supt tindurl iarAsT
simple, populare se poate zice, In care se exprimad
toate adincurile tragice i toatA gingAsia de -colorI
superficiale ale sentimenteler, toatA intelepciunea
und mint! cu experienta largl §i nenorocitA, toatI
bogAtia unuI spirit de o vastA si feluritA culturA, toatA
noutatea strAlucitoare a unul end deprins a strAbate
pAnA la capAt, neindurit qi neinfricosat. .A§a cum
vorbia el, In ritmurl de o musicA ImbAtAtoare si tai-
nicA, orIcine dintre ce! umil! putea sA se mIngiie
 EMINESCU t G EINERATIA DE ASTAZI 83

sa se indemne, sa invete §i sà fie mai bun : rostul

armonios al lumilor gasise Inca un glas omenesz prin
care 5X. se invedereze intru cit e ingaduit aceasta.

*i in ce statea multamita fall de acela care n'o

cerea, care, intr'o mi§care de mindrie, se facea a o
raspinge chiar, dar care s'ar fi incalzit, de sigur, de
dinsa ?
Cei de aproape, membra cJunimii) afara de unul
singur gasiati c tinarul sarac, care parea strain
in mijlocul lor §i a carui prietenie cu Creanga era
legata mai mult prin paharul cu via §i prin gluma
rustica, are ceva talent, dar ca nu e Inca stapin
pe un scris limpede §i cä pacatuie§te In privinta limbir
5i a gustului ; ca idei, 11 gasiau cam innapoiat. Ca
oameni cu priinta pentru dinsul §i pentru liferatura
romäneasca, ace§ti prietenl de o data pe saptamina
1'0 dadeaU osteneala pentru a-i pieptana stilul, §i
erau oarecum jignitt cind 11 vedead ca, In loc de
a fi recunoszator, se Indaratnice§te. Cind poesiile
apareati, i s raspundea de la Bucure§ti, unde unul
din corifel era d. HasdeU, plin de un adinc despret
pentru Eminesm prin hohote de ris batjocori-
-toare. lar omul trecea Innainte, Infa§urat In plato§a
Jut de diamant, iscodind nezontenit, In cursul zilelor
but singuratece, §i aruncind apoi, nepasator, In urma
.aurui uimitor al frumusetit noua.
Inteo zi, nebuni, de nebunja unel boale urite,
de nebunia neamului sad fara norac, de nebunia obo-
selilor unet munci de gazetar facuta cu prea multa
sinceritate, cu prea multa jertfa §i cu o uitare áa
de desavir§ita de sine Insu§Y, Inca dadea dreptul orl-
cut sa-1 uite. D. Maiorescu facu atunci sà apara un
 84 OAMENI CARI AU IPOST

volum de poesit alese ale Jut Mihail Eminescu. In

toata tara spiritele romantice ale tinerilor de amin-
doua sexele se entusiasmara pentru poetul nebun
baietanit §i bdietoir Ist lasara plete, vorbira gros, se
uitara crunt, imparta§ira cu scumpatate gindurt te-
nebroase si sentimente oculte, se prefacura a ad
halucinatit si pornirt bolnavicioase ; iar, pe de altä-
parte, et strinsera ceva bant, pentru a avea dreptul
O. se numere intre bineMcatorit poetulut, ale arta
versurt le declamail cu atita admiratie pentru... sine-
Insu§1.
Dusmanit literary primira, fire§te, cu alte sentirnente
noutatea fatala pentru literatura noastrA. In nebunia
Int Eminescu 0 vedead ca o consfintire a nerecu-
noasterit lor. Mintea incilcita a poetastrulut trebuia
sä fie cuprinsa odata de acest mare intunerec. Unit
o spusera prosteste §1 cinic, altit, mat istett, dar nu
mat putin bucurost, nu uitara s adauge de acurn
innainte la vorbe de laude ce nu li iesisera din guru
pana atunct, calificativul injurios de nenorocit,, care
se da cu mindria milet. Acestt oament nu s'ad des-
mintit nicr pand astazt.
Dar o generatie nota de scriitort se ridica. Unit
se ivira in zodia lut Eminescu i calcara intru city&
pe urmele tut. Altit scrisera cu totul neatirnat, arà-
and insa cu orIce prilej cultul lor pentru Eminescu
§i cautind in viata tut norme pentru viata lor artis-
tica, In modul de productie aL but canoane pentru
arta. El Intelesera pe Eminescu ca pe un romantic:
din voia bur el se despartise de lume, pe care car-
tistub termin importat, cu tuna teorit estetice,
din Franta are dreptul §i datoria de a o despretui,
 EMINESCU E GENERATIA DE ASTAZI 85

iar, intimplator, chiar de a o minti, exploata §i in-

§ela. Traise cu toata demnitatea schivniculur inteun
(turn de filde§1, cnepasator §i rece,, cum singur
s'a -zugravit. Avea oarecare simpatie pentru vremr
de tot vechr, compatimire pentru cer de tot saracr
gi, incolo, dorise pentru neamul omenesc distrugerea
pe care o merita. Scrisese putin §i gred, amestecind
blestemul pentru realitate in rugaciunile lur catre
Ideal. Un zed sinistru, taiat in marmura neagra. Cit
Tati a facut aceasta conceptie, nu se poate spune
in de ajuns.
Insa iata cà ea se dovede§te fal§a. Se scot la M.
mina articolele poetulur, §i se vede a el nu le.a
scris pentru pine, facindu-§1 ris de cer ce i-o dalead
cu o cumpana prea mica, ci din caldura adevarata
a unut suflet ce voià sa faca bine, nu §ie insu§r, nu
prietenilor de cafenea §i -berarie, nu membrilor unur
cenacul literar, ci neamulur intreg, mar presus de
clase §i mar presu-§ de hotare. Se destainuiesc scrierr
ale lut pierdute prin ziare, se comunica o suma de
caiete, in care se cuprind poesia §i prosa pe care
nu le-a tiparit. Dctr nici nu le-a distrug, cad el §tia
-bine ca sint in ele diamante care a§teapta numar
ceva mar multa taietura pentru a straluci deplin. Se
vazu astfel ca Eminescu, marele cetitor, era §i un
-mare comunicativ, un foarte harnic scriitor, §i se in-
-telese ca el nu s'a nascut beteag in aripile vointir
sale de a produce, ci ca aceste aript ad .fost frinte
prin du§manie, §i mar ales prin acea prietenie nein-
-telegatoare care le distruge mar sigur.
Un nod Etninescu aparu : minte setoasa de a §ti,
suflet doritor de a- se impArta§i altora, inima revarsin-
 86 oAmEq CARI A VOST

du-se in bundtate, ochT puternid tintind necontenit

idealul.
tineriT timpuluT nod, desmortiti de betia formu-
lelor misantropice §i individualiste, simtind, odatl
cu puterile uneT rase sdnAtoase, nevoia de a le exer-
cita pentru izbinda uneT culturT adevdrate, ai primit
cu bucurie soha cea bung.. La lupta lor eT ad maV
gdsit un indemn in icoana, cuigthd. astazI de cetà
a celuT ma! strälucit represintant al mintiT romdne§ti
creatoare, in timpurile moderne.

46 Novembre 1903.
 XIV.

UN ORATOR AL GENERATIEI BATRINE:

NICOL AE IONESCU.

A murit Nicolae Ionescu, oratorul generatieT in-

nalbite astazT, tribunul unor lupte uitate de multa
vreme, seful liberal al unor prefacer/ care s'aii sa-
virsit cu totul.
E ciudat ca a maI fost vorba odata, acum citeva
lunI, de moartea acestul om, atunci cind de tnult EI
nu maI traia cu adevarat. Cad nu era traid, nicI
pentru un om de o solemna indolenta ca a luI, ati-
pirea In odaia rad ingrijia de la cel maI ieften rind_
al unuI otel bucurestean, alegerea la Camera sad la
Senat, dupa multe staruinti umilite i fara ca alesul
sa se fi putut misca pana la alegatorr, sa fi putut
desmorti o clipa coarde!e de arama ale vestitulul,
ale unicului sad glas, pierderea fara endue §i gra,
simtire In marea viata roditoare a cImpuluY, supt
cine stie ce sopron de sindila veche, la o razesie
parägenita din Roman §i, iarasI, tintuirea Inteun
scaun la Academie era asa de batrin, de scortos,
de pecetluit in IncheieturY, incit pentru dinsul parea
cu totul nepotrivita asa o juarie de lemn cum slut
 88 OAMEIVI CAM At POST

acelea din sala saracacioasa a §edintelor, ci vedeal

bine cä i s'ar fi cuvenit uu mare jilt de piatra asprä,
cu care sä se fi facut una trupul sad Impietrit. Nicl

fesor
versitatea din 14 ,
ca agitator, nicl ca orator parlamentar, nicl ca pro-
a fost profesor de istorie universall la Uni-
nicl ca om In societate, el
nu mal era de mult intre ceI vil. Ii amintia numal
celor putinr cari-1 §tiusera In viata acel chip de
pustnic parasit, Innodat In articulatil §i cu graiul
mort, acea fata de o galbeneala de ceara foarte lini§-
tita, acel ochl stine supt ochelariI batrineel cari
pareati Infipti In carne §i parul buhos, mitos, care
In bogatia §i neorinduiala lul dadea acestel fete de
patriarh Incremenit §i o ilusie de tinereta zglobie.
Sint oamenI la mormintul carora nu pop vorbi
cleat de viata, de viata Intrupata odata In el, care
na zburat de la din§il decit in clipa din urma, arun-
cind in urma trupul zdrobit al invinsulul, §i care, pe-
cetluita cu firea, cu numele lul, va merge §i de acolo
Innainte anl §i zed de anl Inca, stapinind mintile
Incalzind inimile, indemnind §i poruncind. Ap, In
acest Inteles, mor §i tinerl de- douazecl de an/ §i
batrinI cari ad ajuns cele din urtnä hotare ale tra-
iulul. Dar sint §i altil, altfel oamenl cari ad avut un
nutne, o glorie, Innaintea carora s'aii descoperit ca-
petele multitnilor admiratoare, §i pe cari moartea-I
gaseee mortI §i-I iea, nu numal fara lupta, dar fàrä
barbateasca supunere senina, II iea cu un fel de des-
ilusie, ca din mormint. Departe trebuie sa te coborf
in urma, Imbracind formele de cugetare §i de sirn-
tire ale une! epoce cu totul stinse, pentru ca sa pop
Intelege intru cltva, §i spune, care a fost pentru acel
om rostul ce i-a dat numele, faima §i admiratia celor
 UN ORATOR AL GENERATIRi : NICOLAI IONESCU 89

ce-I a§teapti, In cea ma! mare parte, de mull in

lumea mortilor.

Neculai Ionescu suni foarte putin boiere§te; e un

nume §ters, rispindit pretutindent in multimile tir-
govetilor. Inseamni NeculaT fiul luTIon. A fost decT, In
Roman, un preot Ion care a botezat Nicolae pe unta
din feciori! sal. Altul s'a chemat tot Ion ca Wit
sati, §i, pentru a se deosebi de atitia altii cu nu-
mele luT, si-a zis ma! tarzit, dupa locul unde-§1 do-
vedise la urmi, dupi multe ratacid economice §i po-
litice prin lumea Iarg, cuno§tintele de agronom,
Ion lonescu de la Brad.
Era pe vreznea clnd Ion, fratele mat mare, si Ni-
colae, fratele cel mic, aü ajuns tined, o clipa de
prefacere in ceia ce prive§te stratele societatil noastre.
De la 1821, boiera no§tri facead liberalism, dar tot
intre boied, vorbind de constitutie, cerind senate
parlamentare §i invinuindu-se de ciocoinicie si de car-
vunarism (carbonarism).
Fiji acestor boied aü facut revolutia de la tpatru-
zeci i optl, revolutia pentru Drepturile OmuluT, a§a
cum le vestisera §i le cucerisera luptitoriT trances!
de la 1789 : el vorbiail de Indreptatirea tuturor oa-
menilor la stapinirea piminturilor §i la stapinirea
societatilor. Pe cerul fiar al sufletulu! lor plutiaA
ware negurl albe, ca ni§te aripT de Inger!, i mul-
tora li se parea ca sint de fapt Inger! cari vin milost,
cu trimbita desrobiriT pe buze.
Se facusera §cou la no!, supt regimul, european ca
forme, al Regulamentulul Organic. Cu multi paza
§i sfiald se invataii §i lucrud bune In ele. Fecioril
de Oran!, de tirgovel! nevoia§1, de mot! fara avere,
 90 opaista CARI Au FOST

primitf inteinsele, se pregitiad pentru o viati care

nu fusese ingicluiti de multi vreme listarelor sari,-
cimif. Cite unul a mers ,i In strAinitate cu bursa
Cirmuirif. $1 astfel printre frasele sunitoare ale bo-
ierilor tined din Bucurestf, stipini la 1848 pe (Ro-
minia, regenerati, se auzi si graiul luf Ion Ionescu
Moldoveanul, un graid asa de frumos, de cuminte
§i de bun, asa de priincios muncitorilor incitusatf
al cimpulta, incit nu poate si-1 creadi nimenf pani
nu 1-a cetit.
Ion era agronom, economist, orn de stiinti si de
practici, Nicolae nu s'a ales asa. In curind el a in-
pies ci in gitlejul sad e o musici rari, puternici
§i feluriti, care poate fermeca oamenif. S'a desco-
perit cuvintitor. Pe cind Ion, izgonit din tari ca
revolutionar, era pus si administreze nu still ce averI
ale Viziruluf prin Asia-Mica, Ntcolae, rimas in Mol-
dova, se pregitia pentru cariera until om politic in
stil mare, cum if infitisa pe atunci Franta, modelul
nostru, in persoana de visionar vibrant a until La-
martine. El a scris si In ziare, ba a intemeiat ziare,
dar chiar pentru acele timpurf scrisul slit 'Area
slab. invitase frantuzeste, engleze§te chiar, cetia
mult, dar invilitura nu era chernarea 10. Avea gla-
sul: deprinse gestul, larg sad energic, mersul solemn,
atitudinea de dictator. El desavirsia pe incetul mij-
loacele din afard ale oratoruluf. Din ce in ce maf
mult, lumea le cunostea si le admira.
Dar pe atuncf, prin anif 1850, cind el atinsese tref-
zee! de ant si deplinitatea insusirilor si puteril sale,
not n'aveam Camera, Senat, intrunirf publice, care
i-ar fi trebuit la Domnul liberal al Moldovef, Gri-
gore Ghica, se Incunjurase de (tined din popor, :
 UN oil-1)mm AL GENERATIO BITRiNE: NICOLAE IONESCLI 91

un Codrescu, un Vasile Alexandrescu, un Nicolae

lonescu, pe cari-I intrebuinta la gazetarie §i cores-
pondenta, Ghica fiind capetenia mi§carir pentru re-
forma situatier romäne§tr cu ajutorul Europa Peste
citiva ani se ajunse insa la cintrebarea, de aceasta
Europa a docuitorilor Principatelor), : In fierberea
celer d'intaiii marr lupte dintre partide, celer d'intdia
marl framintarl a multimilor, Nicolae Ionescu se
arata in sfir§it ceia ce doria sä fie, fermecatorul
pentru frumoasele ider marl ale deteptarir neamului,
r le neatirnarir §i Impodobirir lur cu toate a§ezamin-
tele de libertate, egalitate §i fraternitate pe care le
cuno§tea lumea. Causa invinse : Romania se Mcu, §i
mindrul Alexandru loan 145 rasari din figura de om
§ters §i stors a coloneluluT Cuza.
Acum e vremea lur Nicolae Ionescu,vor fi zs atitia.
$i se in§elaii : era vremea lul Ion. Omul practic
§i inimos care intelegea ca, fail aft teran decit al
vremilor de umilita robie, Romania nu inseamna
decit o pang de papagal inteo caciula sparta, 1§1 in-
corda toate puterile panà se ajunse la improprieta-
rirea teranulur. In acel timp Nicolae cauta ce trebuie
sa faca. $i, nein telegind cà fära de iubire catre
oamenT, uu mare talent de orator e o mare pri-
mejdie, el se opri ascultindu-§I cintecul, acela§1 cin-
tec : Intàiü duios i noil, apor cunoscut, nesuferit
pe urma, iar, la sfir§it, ridicol. Cind intelese §i el
aceasta, tacu. $i pentru el tacerea era moartea,
cacT Universitatea, §tiinta, studiile istorice, de care
trebuia sä-1 lege catedra luT, acestea nu-I puteati
stapini niciodata. A§a a trait Nicolae lonescu de
 92 OAMENII CARI AO FOST

prin 188o, de cind 1-am cunoscut, cind ni facea treY

lectir pe an, pang acum, 111 1905.
Pentru tinerif de astAzI este un invAtgmint in trista
carierl a acestuY me§ter al cuvintulur, al cuvIn-
tulul sterp.
6 Februar 1905.
 XV.

UN SCRIITOR PENTRU POPOR : I. POP

RETEGANUL,

In satul Reteg, din Tinutul Bistriter ardelene, sat

In care acum aproape §ase sute de anr ail cfrmuit
dregAtorir Jur Petru Rare§, Domn al Moldover, §i
asupra cAruia s'ail Intins drepturile cetAtir Ciceulur,
pe care Stefan-cel-Mare a cApAtat-o de la Matia§
Corvinul rege al Ungariel, a murit sint citeva
zile, Joan Pop Reteganul, adecA Ioan fiul lur Pop din
Reteg. Pe la nor nu s'a prea auzit de dinsul, cu toate
cA Nowt Revistd Romind a tipArit in vremurr cite
o schitl din ale lul. OdatA chiar numele acesta, care se
pArea ciudat Inteo tarA unde poreclele grece§tr §i
bulgAre§tr aii un oarecare gust ales aristocratic, a
fost luat In batjocurA de un scriitor al arta! spirit
se aratA, din fericire, de cele mar multe orr altfel.
In Ardeal insl, el era printre eel mar cunoscutr, mar
clutatl §i mar iubitt.
SI nu se creadI pentru aceasta a Ion Reteganul
a avut o sviatA literara,, cA dAdea interviewurr la
gazetA, cA avea teorir artistice, cl fncerca sa creeze
o §coald, cl rivnia la demnitAtr academice §i la ye-
 91 OAMENI CARI Aa POST

niturf potrivite cu talentul ce avea, ca. se uita cu

ura. la aceia _can lucraü linga ogorul de linga. al luf,
ca-I acoperia cu batjocurt ca sa-f smomeasca de la
inunca lor. Nu1 fecior de teran, cvenit pe lume la
patru anf dupa stergerea iobagiel», cum scrie insust
ca usurat de o grea povara, el n'a calatorit in co-
pilarie la scoll mat innalte cleat cea din Nasaud,
centrul cel mat romanesc al acelor Iocurf, i prepa-
randiile pentru invatatorT din Gherla si Deva. S'a
intors ca sa invete copiif satuluf sail de nastere, ceia
ce a facut pana la vrista de patruzeci de ant. Apot
iesi la pensie, ca biet dascal sarac, care traieste
din mica pensie de 26 coroane lunar, cu septe mem-
bri,, spunea el intr'o scrisoare. A mat trait zece ant
acolo, trecind abia de vrista de cinzect de ant. 0
via ta. mai tacuta. si mat smerita decit aceasta nu se
purea inchipui.
Scriitor nu 1 a facut ambitia act, zice el, tin
mine fudulia nu s'a putut nadajdui : am fost pururea
mult mat ocupat decit sa ma &des :. la fudulif),
nicf lacomia de ban!, act a trait toate zilele Jul In
acea saracie grea pe care ni-a aratat-o mat sus, tot
el, In acelasf graiU moale i supus ca al poporulut
sail intreg ; 1-a facut scriitor destainuirea ce a primit
Inca din cea maf frageda copilarie despre frumu
setile de inchipuire pe care le pastreaza. in sufletele
lor intunecate cer mull! i umilitY din acest neam.
5coa1A de gindit, simtit si scris, Facultate de litere
§i cerc literar,, fost luf pe rind casutele Rete-
guluf, unde mesterif spuneaU povestf. (Cind eram
Inca mic L pAnd ma instrainAiU de acasa, veniail
la nof In serile de iarna vecint, prietent de al tate!,
§i stau In ipovestX) pAna chid trebuia dat de cina
 UN SCRIITOR PENTRU POPOR:L POP RETEGANUL 95

la vite. it auziam deer cum punead la cale trebile

econotnier, cum pdrindad pretul vitelor, al bucatelor,
al lemnelor, umblarea vremir, g. a. Apor, cind prin-
dead a cdsca, In semn cd-s1 gAtaserd povestile zil-
nice, Incepea unul ori altul Spunett careva o po-
veste, sä ni treacd somnub.

Cu citrva anr in urmd, alt fecior de teran asculta

dincoace de munte, in Humulestir-Neamtuluf din Mol-
dova, tot povestr de acestea tea O. treacd somnult,
si le pdstra si el In minte pentru a le face cunos-
cute apor carturarilor de la orase, cari ad povesti-
tort ca s li vie somnub. /titre Joan Reteganul gi
cellalt Ion din sat, Ion Creangd, era o mare deose-
bire, cu toate cd, dacd s'ar fi intilnit vre-odatd, s'ar
fi privit ca frat i ar fi Innecat granitele in citeva
pAhare cu vin vechiü. Reteganul nu era un poet,
n'avea nici inchipuire si nicr puterea de a idealisa,
ridicind lucrurile din aceastd lume spre desAvirsirea
altor lumi care nu sint decit In dorinta i In avintul
inimilor noastre. Dar el stia povestea asa de bine,
cit o poate sti cineva, i cunostea graiul teranilor
din TinutuI sü, eare-r pacea asa cum era si pe care
n'ar fi cutezat sf-I indrepte sad sd.-I imbogAteascd.
Un graid scurt, noduros Infrinat, de sigur aspru,
dar pecetluind puternic luarea aminte, si nu se vAd
oare urmele aeestur graid in felurita i imbielsugata
poesie a ha Cosbuc, care ni-a venit tot de acolo,
coboritor al sMenilor din HirclAd ?
Reteganul era si un om foarte barnic, cu o viatA
mdsuratd i cuminte. E o uimire ce a shins el Inteo
viatA destul de 'scurtA i plind de atitea greutAti.
Brosurile lur de literaturd a poporulul cea mar
 96 OAMENII CAM AO FOST

buna e cea aparuta la Pesta In cBiblioteca pornrulut

romln ), supt titlul: c De la moara, pove§tt §i snoaves
infalipaza o minima parte din tot ce avea In lada
tut de acasl ; smanuscrise multe-multe, care contin
vreo 4000 de poesit poporale, apot multe legende...s
El nu Intelegea rostul acestor lucrurt in alt chip
decIt ca o cetire potrivita cu mintea poporulut, ca
o cetire sanatoasa §i morals. El nu era povestaf, cit
scriitor poporan, moralist pentru cet cani primesc cu
mat multa dragoste buna morala cresting. Pe aceastg
cale el urmA unor Innainta§1 carora de mult li se
plate§te cu recuno§tinta osteneala ce aü cheltuit :
Barac §i Vasile Aron, cel ce ati pus cartea ede
lumes In mina poporulut, care nu §tia pang atuncr
cleat de cartea bisericeasca. Pentru aceia a talmacit
si alcatuit el nuvele luate din viata satelor (o cu-
legere din ele ar Impodobi orrce biblioteca pentru
popor). Pentru aceia a Mut el g foitas nor zicem
foiletonul la atitea gazete de peste muntY, pentru
aceia a scos el tRevista ilustratas, care n'a mers,
§i a primit s ajute la eGazeta Duminecits din Simlid.

Acum vre-o doul siptimint am primit din Ungaria

o lunga scrisoare, a§ternuta, In slove groase, rare, pe
hirtie de format mare, de la Reteganul, pe care nu-I
cunoa§tem. El cetise cSamanatorub §i-t pIlcuse; ca
pe unul ce capatase astfel Incredintarea ca slut un
om de omenie i un om cum se cade, ell prinsese
un dor de a-mt scrie citeva §ires. imi arata ce viata
duce t cacti-a uitat act la poalele Ciceulut, ma/ mo-
copse eft pot, dar nu cit a vrea i cit m'ar trage
inima ; necazurile de multe felurr s'aii ridicat pe
 us SCRUTOR PENTRU POPOR : 1 POP RE1D,ANUL, 97

umerir mier sIabr de ma mar cotropesc. Dar bun e

Domnul : cit pot, nu ma dad rauIur !,. lar, ca sa-mr
faca o bucurie, el imI fagaduia sa ma duca la Ciceti,
sus la cetate, la $tefan-Voda, la dreptatea cea veche
de demult, spre care se uita el in fiecare dimineata :
cdaca la vara viitoare sr ri bun O. ma cautr, nu atit
pentru mine, cit mar mult pentru ruinile §i impre-
jurimile Ciceulur,. Aceasta, fire4te, daca el va mar
fi acolo, supt cetate, cacr (In mina zeilor din Olimp
e soarta muritorilor 1.
I-am trimes cPomenirea lur $tefan-cel-Marel ca
unuia dintre aceia pentru cari fusese scrisa, apor
exemplarul mieil din cSamgnatorub, pe care-1 ceruse
(pAna atuncr II cetise numar cind mergea la tirg).
Mi-a trimes o legenda pentru revistä, §i mi-a mul-
Omit de doua orr; In cel din urma rav4, de la 19
Mart trecut, el amintia iarA§T drumul la Ciced : cDe
abia atept sa vina vara, doar void avea norocul sal
te vad aci, sa mergem la Cicero.
$i flU i s'a facut pe voie. La Ciced nu vom merge
nicrodata, dar, daca este ceva dupa viata, tot 11 void
vedea cindva, acolo unde el a crezut cal pleaca spre
a aduce stapinulur din Ciced vestea dureril nepre-
curmate a poporulur sad nenorocit.

3 April 1905.
 SERBARILE PENTRU SCHILLER.

Inireg neamul german a pornenit printr'o rnareata

serbare, care s'a intins, se poate zice, de la un capat
al Europe! la cellalt, a incalzit o parte din America
noul si a gasit rasunet in atitea puncte din alte
continente dect o serbare universal-germanica ,
ziva cind a murit Schiller, In mijlocul activitatif sale
producatoare, intr'o epoca de maturitate bucuroasa,
bogata in ider noul si in planurt innalte. Dintre cite
popoare traiesc pe lume, nu e unul care O. aibl o
viata mar armonica, mar echilibrata, si printr'aceia
ca la dinsul curentul spre bunurile materialt ale
vietir e totdeauna precumpanit de iubirea statornica,
in forme necontenit noul, pentru ideal : pantru ade-
varul cugetarir, pentru elaborarea stiinkil, pentru in-
deplinirea frumusetil. Aid nu e ca in America de Nord,
unde un biet suflet de imprumut tremura ticalos
in uriasul trop, care se lupta pentru tot mar multa
hrana. Nu e iarásr ca in cutare Spanie decAzuta, unde
focul salbatec pentru ideale moarte, sail care nu se
vor atinge nicrodatä, mistuie o carne saraca. In clipa
cind bate mar puternic inima de fier a industrier,
a negotulur german, cind, dapa produsele slabe ale
 100 OAMENI CARI AU POST

literaturit, dacA nu si ale artel de astAzT, multr ar

putea crede i atitia se grAbesc sl i prociame
cl s'a dus pentru totdeauna dulcea fecioarA Ger-
mania cu umezir ochr albastri i pArul bà1aiI imbal-
sAmat de toate florile primAverir, in acea clipA
Germania cea mare, intinsA cu mult i peste hota-
rele largi ale impArAtieT, uitA grijile aspre i lupta
necrutAtoare i, parcA intinerind cu o sutA de ani,
simtindu-se ca in vremile blinde de Trietenie si filo-
sofie umanitarA ale ha Schiller, incunjurA acest mor-
mint, care e, ca toate mormintele oamenilor mart,
si un altar.
FrumoasA priveliste, care pe unit it va indemna
st facA si et tot astfel, iar pe altil nu se apropie
oare serbarea Jul Alecsandri, n'a trecut oare destul
de stearsA, cit priveste pe orAsent, pomenirea lut
*tefan-VocIA cel Mare ? pe altit II va umplea de
pArerea de rAil cA nu pot face tot asa, fie si in mA-
sura restrinsA a uner puterf mat mid.
X

Cu prilejul acestel serbArt scris o sumedenie

de articole, s'ati desgropat si impArtAsit publiculuf
biografit, chipurf de rude uitate ale poetulur mul-
tora Ii va fi fost jale cA nu pot publicA i chipurile
autentice ale bucAtAreselor lut Schiller , s'atl fAcut.
editit nouA, la innaltimea criticei de astazr, in acelasi
timp si tipAriturt frumoase i cArtl asa de ieftene,
apArind si in fascicule, pentru mat multa usurintA a
cumpArAtorilor, incit ele s'ar putea gAsi in casele
celor mat umill cetitort ; orasele, marl si micT nu-
mat in RadAutil Bucovinel, astAzr un (RaGlautz,
evreo-germanic, un venerabil habotnic din Consiliul
 SERB:if:ILE 1.1,NTRU SCHILLER 101

-comunal n'a vrut sä voteze pentru serbarea luI Schil-

ler, fiindca : (11 cunosc, ma rog, pe dinsul ? Mi- t
Mut el o visita?) editoril, societatile aiI lucrat
pe intrecutele pentru a se glorifica dupa cuviinta
4mare1e German).
$i aid vine intrebarea : ce fel de (mare German)
fost Schiller? Ceia ce inseamna : intru cit merita
eE ca poporul sad sa fi trait citeva zile supt raza
intinerita, stralucitoare a stele sale ?

'
Doul feluri de spirite nu s'ail incalzit nicI acum
de numele §i amintirea lul Schiller. Spuind care sint
-ele, se vede lesne ce a fost el.
Innainte de toate, nu-1 iubesc si nu 1-au iubit, de
vre-o jumatate de veac incoace, sertitoril Germanief
notta, cu poetit in frunte. Er sint, de atunci innainte,
-oameniI artef, preotif Frumosulul, al frumuseter care
se chibzuie§te, se pregate§te, si, cind apare, nu in-
gaduie nimic linga dinsa. Daca aü nevoie de un in-
nainta§, elli cauta sus de tot, in marele, in luminosul
Olimp rece, unde troneaza pe un Scaun de diamant,
zeü cu stapinirea fall de margen1 in loc si timp,
-Goethe : (Schiller si Goethe>, mormaie autoril de
manuale, in stupiditatea traditionall a meste§uguluf
lor. De ce tSchilltr §i Goethe) ? Unul ajunge pentru
un urma§ ()licit de mare. Acest adevarat parinte a
atins toate coardele lire! vesnice si nu s'a coborit sa
zbirnlie strunele din mate de oaie, pe care cinta, la
bucuriile i durerile oamenilor, poetil-lautarl. Schiller
a fost intru citva dintre ace§tia. Oricit a facut filo-
sofie estetica, orlcit a desbatut principi1 cu Goethe,
()eat a studiat in baia de abur a metafisice, el a
 1 02 OAMENI CA.RI AU MST

rAmas visatorul, idealistul din specia pe care Napo-

leon I-iii, un Goethe al cuceririlor, a infierat-o cideo-
log!, ; el a murit umanitarul cu ochit in lacrirnt.
Pentru acel sfirsit al veaculuT al XVIII-lea si al ye-
chiulut regim, in care alesil vArsaa lacrimt de apa.
dulce, care nu inrosesc ochir, nebAnuind ca asteapta
la usa vremea plinsetelor de singe, el era omul
chemlt §i care venise la ceasul lut. Primind de la
Goethe cel tinAr revolta, sorbind Il el toata compa-
timirea, cam pregAtitA si usurateca, a saloanelor, a
cercurilor de cprietenr,, a cugetAtorilor asupra cme-
canismulut de Stat,, distilind dintr'insa un nectar
de dulce adormire visatoare, el a fost recunoscut
indatA, iubit foarte mult si plins amar, la moartea-I
innainte de timp.
Veni insA indata epoca de bronz, in care si el trAi
zece ant si maT bine din scurta lui viata. In zgo-
motul salbatec al armelor invalmasite i se Om insa
ca aude zurnitiala triumfAtoare a lanturilor care cad,,
si el voi sa creada cl groparit ce lucrail pe urrl'ta
batAliilor celor marl nu fac decit sa sape la temeliile
statuit noua a libertatit. Gel ce luptati insA, credeaii
alt fe 1.
Alt! tined venirl insa la rindul lor, cu altA pri-
mAvara a oamenilor, dupà ce acum barbarit trecu-
sera, si et IV gäsirA destula umbra supt ramurile
ocrotitoare ale poesiet hit Schiller. Apot iarAst frA-
mintarile unet vreml noua. *i tot asa se merse, pacea
visAtoare inlocuind incrucisarea armelor, pAnA ce la
urtna nu se mat gAsira finer! pentru Schiller, bunt
finer! cu inima podidind de iubire, cu gindul pier-
dut in smirna albAstrie a visurilor, ci finer! atlett
ce se incingeag pentru intaiele lupte.
 SERTARILE PENTRU SCMLLER 103

CeT ce se räzboiesc astle pentru dreptate aü alta

temelie a credintei lor i intrebuinteazI alte rnijloace
de izbindà. Acel cintec frumos e prea depth-tat de
din§ii.

Dar top cel cari inteleg cä o stare de spirite

pregge§te pe alta, nu pot face nedreptate tinoralui
Schiller, a§a de bAtrin astge. Jar in abstractille buT
blinde §i altii decit adolescentii pot sá gAseascl un
adapost §i o rningiiere.

15 Maiü 1905.
 Xyll.
CITEVA RINDURI DE (DINCOACE, IN AMIN-
TIREA LUI TIMOTEIU CIPARIII.

Se fAcu, acum citeva sAptAminT, §i serbAtorirea

lui Timoteiü Cipariu. Cum e §i firesc la oament cari
trAiesc in imprejurArile fratilor no§tri de dincolo, n'a
fost nicto solemnitate mare, niciun amestec oficial
saU macar oficial-bisericesc. S'a fAcut un parastas,
rugAciunT de pomenire, care eraii §i de multAmitA,
intr'un biet sat al Ardealulur apusean, de unde a
pornit spre §coala din Blaj, spre munca de anT in-
delungatT in acest centru de culturA, spre o curatA
glorie in toate colturile Rominitnil care cugetA, co-
pilul care era sA fie canonicul metropolitan Cipariu.
In Blaj chiar, alt luminat om al Bisericil §i al nea-
mulul, alt priceput §i harnic, canonicul Augustin
Bunea a vorbit, cald, insl curninte, despre incepA-
torul adevAratelor studif §tiintifice cu privire la limbA,
culturA §i istorie, in Ardealul romAnesc. Aud cl s'a
scris §1 o bro§urA, de profesorul RatiU din Blaj. Apor
visitatoriT acelul sat smerit §i sArac s'au intors in-
napor incunjuratT de bune amintirT, indemnAtoare §i
minglietoare pentru toate timpurile.
 106 OAMENI CAIII Al" FOCI'

Cetind pan g. aicr, cutare animal de gazetà bucu-

re§teana sati ie§eana se va intreba cu indignare :
c$i cine e acest Cipariu, despre care se cuteaza
a vorbi astfel ? Nu e preotul acela ciudat care-§r
scria numele intr'un fel §i-1 cetia in altul ? Am auzit
doar ca a voit sa strice limba §i ortografia, cä a scris.
,lucrurr la care, cum te-ar uitat, §i pufne§tr de ris...
N'a fost el invins strivit §i inmormintat in batjocurà
de cer can aii venit dupa dinsul ? Atuncr de ce.sa
tinem isonul celor citrva cari, din interes de clopot-
nita, i-ad facut serbare in satul Panade ?,
Nu animalulur de gazeta, care, sa vrea §i tot nu
poate intelege deplin, adeca §i cu sufletul §i cu inima,
ci publicului celur mare romanesc catre care, orT
de asculta, orr de nu, am capätat deprinderea sa
vorbim, se pot da aceste lamurirf.
$coala cea mare a Ardelenilor din veacul al XVIII-
lea, apArätorT al romanitatil desävirsite i nepAtate,
eterne i imutabile ca insa§l Roma, i§r gäsise in Petru
Maior si represintantul cel mar logic, mar sistematic,
si cel din urma. repre,intant. Cacl tolr can aü aparat
pe urma aceste ider, fie si Laurian, rne§terul dictio-
narulur limbir care trebuia sd lie, totr ace§tia nu se
pot asamana cu innainta§ir lor in ceia ce priveste
insemnatatea lor adevarata in miscarea poporulur
romanesc.
Ca orIca-re altul din anir 1810-20, cind a invatat
Cipariu la §coala mica §1 la cea mare, copilul din
Panade a primit, din graid §i din scris, ideile intran-
sigente. Gindul la Roma, §i atit. Dar, cind el ajunse
a judeca fara epitr.opie §i constringere, Cipariu avu
§i simtul ca limba romaneasca, de a careia indrep-
tare §i intocmire din noU, de a aril schilodire se
 TIMOTEIti CIPARIU 107

tot vorbia, cä dect aceastd limbd trebuie sä fie cum,

este. Urmdrind.o in timp si in spatiu, peste veacurt
ei peste tut, cu iubire de fill, si nu cu despret de
,pedagog, el o vdzu in toatd intinderec et largd ei
vechimea el venerabild in toatd maritnea et. Ea nu
mat era un derivat ard pret, o rdtdcire vrednicA de-
compdtimire a limbit latine, un copil pierdut care se
duce innapor la vatrd, spdsit i cu ochit in pdmint,
ci un voinic ce-st croise drumul in lume, pe care-I
stiati multe plaiurt i prin care se indepliniserd multe
isprdvt. Dup. tott aceia cari tdmiiaserd innaintea se-
pulcrulut antic al limbit latine, crezind cd de acolo .
se va innAlta viitorul nostru, el, Cipariu, intelese cd
viitorul se desface intdia din viata care este, si dect
o imbrdtisd cu iubire pe aceasta.

AstfeI autorul cPrincipiilor, si al (Grarnaticeb fu

apropiat de trecutul cel noti, romAnesc mar mult
decit oricare innaintea lut. coala cea veche latinistd
se cufundase in cronict pentru a da povestirea usoard
a lul Clain si analele masive ale lut *ince, numat
la inceputul et, cind nu i se deslusiserd Inca in-
susirile deosebitoare. Pentru un Petru Maior insd,
nu mat aveaii nictun interes povestirile despre Voe-
vozit sdlbatect, cari sdmAnaill asa de putin 4 Cesar!,
si, dacd el a vorbit despre Vlddicit necdrturart
grosolant in astoria bisericeascd), aceasta a fdcut-o
cu alte scopurt, si nu de hatirul lor numat. Pentru
Cipariu, care intelegea pe deplin si gusta, intrebuin-
tind-o stiintific, limba vechilor scriitorL i chipurile
insemnate de dinsit trebuiail sd trdiascd. Lul
plAcut episcopit ardelent din vremile mat putin lu-
minate, pentru cunoasterea cArora a lucrat si el.
 108 OAMENf CARL AC FOST

Niata romäneasca de la Dunare ii vorbia apot, de-a

dreptul, de la suflet la suflet.

Cercetind deosebirile de graiii de la un Tinut la

altul, interesindu-se de dialecte, care aveati mare
pret pentru acest incepator al studiulut lor, Cipariu
se apropia in sfirsit, acum cind era un mare carturar,
§i de viata poporulut romanesc de pretutindent, care
se poate zice cä nu i-a fost strain in nicruna din
manifestarile sale. Mintea lut se cornpleeld astfel ne-
contenit.
De not, ce§tt de dincoace, nu i-a fost ru§ine nict-
odata, ca altora. in vremurt grele, la 1836, a cala-
torit in principatul muntean, si a avut bunatatea sa
duel innapot cu dinsul numai amintirile cele bune.
A venit bucuros la deschiderea Academie Romine,
pe care ar fi ajutat-o §1 mat mult daca n'ar fi invins
de la inceput rigiditatea latina a lut Laurian, care
era in Romania, unde Cipariu venise numat ca oas-
pete, acasa la el.

5i o inteligenta mica poate folosi daca lucreaza

cu disciplina inteun cimp potrivit cu dinsa : ea poate
chiar apleca pana la sine arborit cet mat innaltI
prin virfurile ramurilor de jos. N'a fost a§a. Cipariu.
Line a strabatut vre-odata. salele, astazt präfoase si
parasite, ale bibliotecit sale, a trebuit sa ramiie uimit
de larga raza a interesului sari stiintitic, a interesulut
sau literar, §i, mat bine, a interesulut sari ionon. De
la manuscriptul de cronict a Moldovel, 'Dana la ver-
urile arabe legate in marochin ro§u, §i pana la poesia
Ericä a timpulut sail, n'a facut §i el versurt ?
totul se intimpina acolo. In aceste incaper1 a cetit
 TDIOTEIC." CIPARIU 109

el multi' ant de zile dupà ce not nu mat stiam sd.I

cerem a scrie. St6.tea inchis in frAtia cu duhurile
mortilor celor marl, si nu-T !Asa de lumea care ju-
deca mignos, cu o cumpAn1 de spiter, greselile fAu-
ritorilor de innalte clAdirt ale mintil avintate. In ba-
trineta ca si in tinereta lut, el n'avea nevoie decit
de foarte putin6 odihnA, si cel ce 1-ati cunoscut tiü
sä spuie despre usurinta cu care trecea de mat multe
orl pe noapte de la intunerecul somnulur la lumina
cetirilor de invAtg.turA si de frumusetA, in odaia unde
lampa ca un simbol ! nu se stingea niclodatà.
Acesta a fost bätrinul cu ochil viol supt fruntea
innaltd pe care ni-1 infAtiseazal chipurile : un mun-
citor, un cugetátor si un om deplin. 0 tiü aceasta
Blajenit, cari vorbesc despre dinsul pAnA astAzt cu
acelasl respect ca si cum 1-ar avea supt ochl si astazt ;
si ar trebui s'o stie si altil. Cact puterea until popor
vine si din constiinta limpede a tuturor oamenilor
ales! pe cari i-a avut §i-T are, si din cultul desin-
teresat al acestor cerot?.
26 Iunie 1905.
 XVIII..

C. NEGRUZZI
CU PRILEJUL UNEI EDIT(f NOUA A OPERELOR LUI iN PROSA.

(Minerva, a inceput, supt ingrijirea d-lur Ii. Chendi

§i d-ret E. Carcalechi, o editie noul, §i data aceasta
in adevAr complectA, a Operelor luf C Negruzzi,
povestitor mAsurat, fin §i clasic, unul din intemeie-
-writ prose noastre moderne. Volumul a apArut
de citeva sAptAmint §i cuprinde intreaga Proslp a
acestut autor. Se scot din uitare §i unele lucrurt mat
midi pe care nu le gAsiserA editorir de mat innainte.
Prosa, lut Negruzzi e insA tAria, insemnAtatea, va-
loarea lut de cApetenie. In acest volum avem ce-t
trebuie mat mult publiculut din toate scrierile luf,
destul de felurite, de §i foarte putine la numdr.

Sint rart scriitorit clasict pe cari §colarit sA-1 in

teleagl §i sA-I guste, la cari sl se gindeascA apot
cu pMcere §i dupA amintirile din clasA. Nu-ml aduc
aminte sA ne fi mi§cat Alecsandri, care suna §i trecea
ca o musicA, nict chiar Bolintineanu, cu tot!' eroir lut
tAiatt grosolan, coloratt tare §i inclieratt sAlbatec Deci,
cind profesorul de romtnA din clasa a IV-a a liceu-
 112 0AMENt CARI AU FOST

lul din Botopni, un Ardelean entusiast, care 'Astra

acasd la el ca o comoarl vechea editie Socec, . le-
gat g. scump, a scriitorilor no§tri celor marl, cind deci
acest aspru profesor de inirra deschise volumul ele-
gant al lui Negruzzi §i alese pentru cetire re cAle-
xandru LApupeanu,, nu eram mai bucuro§ldecit
de o cetire obi§nuitá, adeca nu eram de loc bu-
curo§r. Pe incetul insa acele frase simple, cumintr,
pe care-sr venia sä le cete§ti cu un glas potolit,
para. aveat O. spur o tainl, acele frase de toate
zilele, flrA o comparatie, fg.r g. o exclamatie, fárä un
me§te§ug §i o §iretenie, acea poveste ling ca de
rnartur batrin al vechilor imprejurdri puse stApinire
pe noi. Sufletul copiluluf e cinstit : el nu poate fi
cucerit de orice, dar se dà intreg. Copiii urAsc ce-
tirea in ea insg.§T §i o iubesc numar cind ea nu mai
este o cetire, ci fereasta limpede prin care anumite
lucruri mad, strapice, minunate, se \Tad. Si iar4
copiit ad in inima lor bogatä putinta, care Iipse§te-
celor mat multi dintre oamenii mail, de a intelege,
de a admira §i, intimplator, de a indeplini eroismul.
Cite suflete de viteji §i Feti-frumo§l nu zugruml
§coala §i nu ingroapl viata! Iar cei ce ramin vitejr
§i Fetl-frumoV, aceia, uitati-va la nedestoinicia lor
pentru in§elare, pentru trAdare, pentru lingu§ire,
pentru socoteli, pentru izbindc, aceia ad rAmas.
copii.
Decl atunci, intr'una din oduile de slug! ale utter
vechi case boiere§tl din Botopni, unde era clasa
noastr a. si unde acum stati slujba§! de-ai Politiei
acelui ora§, am vAzut noi vre-o dotazeci de
copii, cari pot fi oricind marturf despre aceasta
pe Alexandru-Vocil Utpu§neanu groaznic out !
 C. NEGRUZZI 113

si pe fricoasa Doamna Ruxanda, care poate insä salt

otraveasca barbatul cu invoirea i binecuvintarea
MitropolituluT, pe Motoc Vornicul, care se zbate a§a
de dureros Innaintea mortit prin sfa§ierea de catre
norod nor 11 vedeam ca un §arpe caruia sta.- sa i
se zdrobeasca capul ! §i cite unul din ceflaltf. Ve-
deam camart de prinz, in care vinul ro§u se ames-
teca in revarsarea Incleqtarilor cu singele ro§u pentru
ca sa lmbete de o potriva, pang la nebunie, pe tiran,
vedeam tacuta odaie de umbra in care bolnavul
nelegiuit hirciia asupra mortir, napadit de singeroase
vedenir, qi aveam un suspin de u§urare cind aflam
ca s'a Indeplinit fapta, ca a murit acel Voevod rati,
cu hohotul de ris al draculut In gistlej.
Si profesorul ni dadu sa !Dem mat departe din
bautura visurilor.
Para cetesc astazT pe <Sobieski §i Rominit,. IarA§T,
nu Indeplinim aceasta treaba mecanica de a depana
slove negre In odaia cu mirosul de rnuced, ci pri-
vim de pe cultnile de zidurt negre ale Cetatit Neam-
tutu! cum vine regele, criga,, ci Hatmanul, §i stolul
stralucitor de oaste catre cuibul nostru de plaie§T,
aca de putint numat pentru ca sa fie aca de marl.
Ridem cu despret, not, toff eel douazecT din clasa a
IV-a, chid crainicul cu trimbita lunga ne indeatnna
spre inchinare. Si stam not aca zi de zi Impotriva
multimilor, tot mat flaminzl §i tot mat eroict, pant
ni se Ingaduie de Sobieski, uimit, ieirea cu cinste
din cetatea moldoveneasca. i ni cresc Aripr, trip!
mart cit idealul, cind putem spune cotropitorulut
regal cit sintem numat sese oament, dupa ce czec6
din not all pent din Mila Marie! Tale,.
Ba am patruns §i hazul de ghidu§, foarte istbric,
a
 414 ()AMEN! CAM AO FOST

de altfel §i imbatrinit, din descrierea provincialuluT

de la lap', sail din alte chipuri §i scene ale Scriso-
rilor la un prieten. Acel afurisit stil limpede, u§or,
care incepea ca in gramatica lui Manliu sail ca in
Rdzboiul luT Weiss, pang. te lua intreg in brate,
acela ne momia. Si doar atunci intiia§T data invatam
istoria Rominilor, cu un bun profesor moliii, care
dormia cind nu ne adormia, a§a incit nimic, dar
nimic nu ni se prindea de inima! Si doar atunc!
am mers sa vedem manastirea PapautiT a luT Stefan-
cel-Mare §i ne-am intors de acolo ca §i cum am fi
vazut la tall ni§te vechi grajduri darimate ! Numat
prin Negruzzi am avut multa vreme vedenia tre-
cutulta.
Peste do! an! cetiam pe Eminescu §i pe... d. C.
Milk. Ceva maT tirziü, putinit oetitor) dintre noT da-
deail iama prin noutatile librarie! francese. Ce de-
parte ramasese in urma Cetatea NeamtuluT §i iatacul
de agonie al Lapu§neanuluT !

Cind pe urma am cetit, cu ochiji cri t i c , data

aceasta, pe C. Negruzzi, am gäsit, odatä cu slova luT,
§i impresiile, vedeniile mele. NumaT in ScrisorT zim-
betul era cam vestejit de vreme ; risul acela batjo-
curitor §i rail al satiriculuT fàrA indrazneala, fara
ideal, lin! hihia la ureche prea batrine§te. Ma intre-
barn din cind in cind, desmortindu-mä de monotonia
aceluT scepticism u§uratec, totdeauna asemenea cu
sine insu§!, ma intrebam daca pe acel timp de pre-
facer! marl, in acele zile de lupta incordata, cind
ni fauriarn viitorul, nu era §i cite cev,a care sa zgu-
duie sufletul, sa mi§te inima intr'un ritm larg, sä
intepeneasca de seriositatea patimiT acea fata mica,
 C. NEGRUZZI 115

batrincioasa, rautacios-zirnbitoare pe care o vedeam

in locul portretulur cunoscut al ha Negruzzi. cFlora
romina), scrisorile acelea cam prefioase, alcatuite
din rämasiturile anilor din urma, mi se pärura cu
totul uscate. in Zoe povestea uner fete care moare
de iubire in Alergarea de car, un cadru de mo-
ravurr romantice, ware i spirituaIe, care s'ar po-
trivi de sigur mar bine in Parisul din 1830 cleat in
Chi§inatil Basarabier, cu eror din Rusia §i din Mol-
dova , in acestelalte doul marl nuvele, m'a raspins
sentimentalitatea falsa, cuvintärile recr pentru patimá
caldä. Mar daunazr afläiü printr'un articol al celur
mar bun cunoscator de scrierr din acest timp, d. G.
Bogdan-Duica, aflaiti c vestita schita c Cum am in-
:Rita romcinegel e pregatita, nesincera §i neadevg -
rata, §i cá a facut multä durere until biet dascal
cum se cade, care n'a uitat-o pana la moarte. Scri-
sorile pe care le claii editorir cer nor, n'aii nicr
-concentrare a sufletulur, nicr lumina. lar din artico-
lele foir oficioase, conduse de Negruzzi, 11 \Tad Ca
avea cea mar proasta ideie despre teranimea din
vremea sa.

Toate acestea se explica de sigur. N'a fost in strai-

-natate ca altir ; a cetit la intimplare. A trait ca mic
functionar. A scris dupa staruinta prietenilor : a lur
Eliad, a lur Asachi, a lul Kogalniceanu. Si n'a avut
public. N'a avut ideal. Dar toate timpurile §i toate
vristele vor arata aceiae admiratie pentru Alexandra
Ldpumeanu, pentru Sobieski §i Rorninti.
3 Julie 1905 .
 XIX.

CEL D'INTAIU VOLUM DIN OPERELE IN

PROSA ALE LU1 EMINESCU.

A fost cindva un Erninescu de o invatatura, de o

bogatie, de o sinceritate si de o putere uimitoare.
El a scris versurt de citeva felurr si prosa de foarte
rnulte feIurl. Numal cele d'intaiii ail fost luate In
swill, si o Ingrijire prea scumpa a prietenilor alesese
intr'un timp, pentru a le raspindi, numal o mica
parte, cea socotita fara släbiciunl si pete, a versu-
rilor poetulul. Tinerimea de prin anil 1880-90 a fost
robita de farmecul maiestru al acestul cintec de iu-
bire neobisnuit de cuceritor pentru iniml, de volup-
tatea amara a strigatulul de revolta, de desnadAj-
duire, de blestem aruncat asupra oamenilor si vietil,
de sfinta seninatate, impacata cu neajunsurile si
margenirile ursite omeniril, pe care cugetarea Innalta
o asternuse &supra patimilor obosite. S'a mal Intim-
plat, pe linga intimplarea acestel publicatir partiale,
nebunia marelul scriitor. $i aceasta a mers de-a
dieptul la inimä tinerilor romanticl al unor timpurl
neaqezate §i. neintelepte. S'a ivit atuncl In inchipui-
rile aprinse si nestapinite idolul furtunatec si rad al
 '118 OAMENI CARI AC post

crenialuluT nenorocit, al uria§uluT fArá con§tiintl §i

Mira Indreptare, al maretuluf demonic, care ispitia
spre un scris cu toane §i spre o viata rea. Multi
oamenT s'au nenorocit, la o vrista frageda, prin acest
pacat de Inchipuire, §i pe altarul lul Eminescu, ca
§i pe al luT Byron, al luT Musset, la alte popoare,
s'aU jertfit suflete, dintre care nu toate eraU ne-
trebnice.
Din fericire peniru dinsul, Eminescu n'a fost mar-
tur al acestel ratAcirT, pe care altfel ar fi cautat din
rasputerr s'o inlature, reclamindulf personalitatea
cea adevarata, impuind con§tiintef publiculuT adeva-
ratele lui pared §i scopurile luT adevarate. El n'ar
fi primit nicT intr'un chip sa sAmiie un tip al poe-
tulul nimicniciel, al muceniculuT until ei nestApinit.
$i Inca maT putin ar fi putut el sa se Invoiasca cu
parerea ca ale luf shit numaT acele versurl cu limba,
cu ritmul ImbatAtoare §i ca tot ce a scris prin ziare
e numaT lucru de me§te§ugar platit §i despretuit, de-
suflet vindut sail inchiriat, de insultator §i. proslavitor
cu simbrie, ca dumnealor ce! multI din spurcatorif
ziarelor zilel de astazT. NicT ca sa se Innalte pe ce-
rul negru unde trece Hyperion cu zimbetul de du-
rere §i despret al raze! sale, nicT ca sa se impie-
treasca in chipul untd sublim zeti fara legaturT cu
toate ale pamintuluT, nici pentru aceasta mare glorie
falsa n'ar fi jertfit el ceia ce trebuia sa pretuiasca
ma! mult decit orice : con§tiinta sa deplina de om
care §tie, crede, intelege, iube§te §i ura§te §i care,
decT, pana la sfir§itul zilelor ce-T sint Ingaduite, alege,
propoveduie§te §i lupta. Nu, el n'ar fi consimtit, de
dragul nicTuneT teoril §i nicTuntil ideal estetic, sa se
isoleze din viata intreaga a poporulur sü, dintre
 M. EMINESCU fi9

cei pe cari-1 avea materialiceste linga dinsul, dintre

sirurile innainta§ilor, de la poarta viitoruluf prin care
zaria a§a de departe ; el n'ar fi simtit placere sa se
mpá din curentul indelung, a§a de firesc §i de bine-
gator, care de la intaia licarire a sufletuluT roma-
nese duce pana in zilele noastre, trecind de la un
ales al neamulul la cellalt.

Cine, ca d. I. Scurtu, editorul cScrierilor politice

literare, ale lur Eminescu, din care avem astazr
innaintea noastrà cel d'intAid volum, in cea mar mare
parte noil, cine deci cerceteaza, intregeste §i scoate
la iveala scrierile necunoscute saü neraspindite ale
aceluT ce n'a fost numal poet, fiind totusT asa de
poet in toate, acela restituie pe Eminescu continui-
tatiT suflete§a, desfasuraril literare a neamulur ro-
mänesc ; el ajuta sa ni se dea innapol cu totul. E
o faptä a§a de bunä aceasta, incit in Olimpul de
otel si ghiatä al supra-oamenilor poate sa lipseasca
un oaspete ratacit pe nedrept.
Ce vedem, in adevar, din volumul ce s'a publicat
claunazT si se va impra§tia in mäsura ce va izbindi
curentul sa'natos §i in cugetarea noasträ de astazI ?
Un student care a läsat Moldova, de care-1 leaga
numal aniT celef copildrif, pentru a culege
invatatura, dupa voia luT §i pe caile luT de adevarat
om mare, la Cernautl, la Blaj, la Viena, la Berlin.
In fiecare din aceste locurl, sufletul säü alege cite
o anumita inriurire, care e cea mal buna. Din Bu-
covina iea, pe ling cunostintl de limba tolositoare,
idealismul curat al luT Pumnul, fArg a-1 lua ratacirile;
in Ardeal se patrunde §i maT mult de con§tiinta lup-
 120 OAMENI CAR1 AP POST

tatoare a rase! ; in Viena, in Berlin gusta cu patimä

filosofia germana curenta, pe care a cetit-o in chip
Intins si a patruns-o asa de bine, incit a facut din
ea un element al sufletulur sail, un element menit
sa se amestece de acum Innainte in tot ce va gindi,
simti si exprima el, de la generalitatile politice si
sociale Oa la nuvela fantastica, pana la versurt in
care fierb inchegarile si desfacerile lumitor.
Scrierile In prosa din acea vreme privesc mat mult
chestil de drept ale poporulut nostru ; ele pleaca de
la principit generale, urmeaza inteo forma strinsä si
fall podoabe, si dupa o logica stricta cauta a stabili
principit ideale. E sigurantä si avint fara indoiala ;
al necontenit constiinta lecturit intinse si aptitudinit
pentru minuirea abstractiilor ce poseda foarte tinarul
scriitor, care publica fara iscalitura prin diferite fot
de c dincolo a sati 1st uita scrierile in saltar. Dar forma
e Inca rece si grea, avind constructil silite si cite un
cuvint care nu era menit sa ramiie in limba.
Aceasta era prin anit 1869-73. Pe urrna studentul
se lntoarce in Moldova sa, de care-1 leaga deocatn-
data numat foarte putin. Schimba un mediu de as-
piratil ideale curate, de iubire pentru stiinta cu altul
in care se fac frase, se croiesc fete de imprejurare,
se scriii cart! si ziare fara miez, se urtnaresc situatit
materiale si banestI sail se servesc utopit imprumu-
tate cu neintelegere de la Frances!, in altfel de ant
de studit cleat at WI Eminescu. Oament cu cari el
sa se poata intelege, slat foarte putint, iar ca sa-1
inteleaga pe el, toate puterile ce eraU gata in sufletul
si inima lut, cine ? N'avea nict diploma, nicT cu-
nostintI personale ; puterea de a insela si de a se
insela i-a lipsit totdeauna. Lar fi trebuit un noroc
 31 VI I Pi ES f: U. 131

esceptional, care n'a venit. A fost decr pe rind di-

rector de biblioteca fär rost, revisor de citeva lunr,
destituit motivat la schimbarea de guvern, si redactor
al /Arta neoficiale dintr'o gazeta de incunostiintarl
judecatorestr Curierul de last', din care nu se cetia
decit partea oficiala.
Cu cita cinste i constiinta a fost atuncr redactor
cel d'intAiO out din generatia sa ! Fiinta sa se ln-
tregise acum, intr'un chip asa de larg si de cuminte
incit aminteste pe Mihar Kogalniceanu in maturitatea
sa. E o uimire cità bogatie, noutate, logica, preve-
dere, cAldura, citA mare si curata intelepciune de
om superior, genial, se cuprinde in acele buletine po-
litice, dad de seamA teatrale, notite despre cart!, care
aveati singura menire de a umplea coloanele goale
ale bieter foite iesene. La fiecare moment marea sa
putere de intuitie fixeaza puncte sad deschide pers-
pective cu totul noul. Din viata sa de mar innainte,
cuno§tea tot presentul Rominilor, in citrva anr cApAtase
o vedere clara asupra trecutulur lor intreg, pastrase
toata vigoarea spiritulur sad filosofic, i, orrcind, el
stapinia subiectul sad, fie si atins in treacat, de la o
uimitoare innaltime. Avea in mina in mice clipa toate
legaturile romanestr i omenestr ale subiectulur.
$i aceste stralucite paginr nu eraii cetite de ni-
menr. De nimenr in cel mar deplin si mar grozav
inteles al cuvintulul. i moarte ad zacut ele pana
in clipa de- fata, gra ca de la dinsele sa fi plecat,
inteo epocA de ratacirl primejdioase si de crisa strgs-
nicA, cea mar mica influentA asupra vietir culturale
Tomanestr.
Ce soarta tragicA I

10 lune 4905.
 XX.

MOMMSEN

Un amAnunt de fisiologie, ruptura unel artere osi-

ficate de bAtrinetA, a inlAturat din viata intelectuall
a marif Germanif sufletul de intelegere deplinA, de
caldA simpatie, de neobositA luptA pentru adevAr al
rninunatuluf mo§neag Mommsen. Un loc a rAmas
liber pe care altul 11 va ocupa, dar nu-1 va putea
cuprinde, jiltul de stincA al until uria§. Neamul ger-
man care dupA Bismarck recunoscuse in invAtatul
de la Berlin pe cel d'intAid dintre maf marl! sA1, va
fi silit sl se coboare mult pentru a gAsi o frunte pe
care s'o incunune cu aceiaV glorioasA coroan g. de
cintAiii German,. i, pe cind adevArul bAtut in mo-
nedl universalA cu efigia luf ideile, constatArile,
lArnuririle luf vor circula maf departe IrnbogAtind,
intre sufletele admiratcrilor i sufletul luf se va
intinde de-acum innainte tragica perdea prin care
nu poate strAbate lumina noastrA.
Intre un nog Ministeria unguresc, o Intrevedere-
ImpArAteascl i un aspuns al Sultanuluf din Cons-
tantinopol la cererile de reforme ale Europe! milos-
tive, lucrurf marl care intereseazA trupurile came-
nilor, ce trebuie orf nu tAiate, patriarhul ginduluf,.
 124 OAMENi CAR1 Ad POST

care In viata luT n'a cunoscut Canaanurile de odihnI,

a fost fulgerat In cale.

in timpurile noastre cea maT bogata biografie o

aü aventurieriT i aceia dintre oameni! politic! cari
-samAn1 cu dinsiT. Rostul material al unel vietT ca a
lu1 Mommsen se incheie In putine cuvinte. S'a nAscut
In Schleswig-Holstein, in acele TinuturT aproape
-scandinave in care cresc oameni cu oasele tarT ei
singele bogat, pregAtiti la munca indArAtnicA orT-
.unde-T aruncA intimplarea sad ii asea chemarea lor.
Dintre fratiT luT, Tycho a fost o frumoas a. inteligentA,
iar August sia deschis un drum de IndrAznet In
stiintA. Teodor, care a dat numeluT pArintesc un, rA-
sunet de glorie, a InvAtat dreptul la Universitatea
din Kiel, Universitate a regeluT Danemarcer, In locul
cAruia tinerimea inflAcAratA din cele doul provincii
.doria un stApinitor german. A scris o tesä de doc-
torat in latineste despre un subiect de antichitAtT.
Peste un an, in 1844, a atacat, Intr'un scurt i sub-
stantial studiu despre Triburile romane, o teorie a
luT Niebuhr, care-1 cucerise intàiü i pe dinsul. S'a
ccupat apoT de dialectul Oscilor i, urmind aceste
.studil de filologie, a scris maT tirzid o lucrare defi-
nitivA asupra tuturor dialectelor italiene din sudul
Peninsula Intre aceste studif fiacAra de liberalism
sentimental sit zgomotos a anuluT 1848 a strAlucit qi
pentru dInsul ca stIlpul de fo,-; aprins ca sd lumineze
vesnic drumul popoarelor desrobite : in imnurile de
triumf ce rdsunad pretutindeni de pe altare frä
-trdinicie i s'a pArut cd aude si o chemare cAtre vii-
torul national, german, al miciT sale patril incAtusate.
 MOMMSEN 125

La 1856 i se oferi sä scrie o istorie a Romanilor,

§i el innAlta din bogltiile de §tiintI ce ingrAmAdise,.
nu o pratticl lucrare de fier §i ciment, ci tin stilt-
lucit monument de marmurA, In armonioasa desa-
§urare a clruia se vAdi un mare artist.
Dar In sufletul lut de lucrAtor färA odihnd, de ur-
mAritor al adevArurilor nouA, lauda entusiastA a In-
tregit lum1 InvAtate nu trezi nio mfndrie mole§i-
toare, §i invietorul vechit Rome null gAsi In acest
triumf Capua. i mat mult : i se pAru cA, mergind
innainte, el ar duce pe drumue mat putin sigure, §i
avu curajul superior de a-§I intoarce ochil de la
ispita frumosulut ce-I rlsAria tot mat departe innainte.
Arunca jos mistria me§terulut §i lul iarA§Y, cu jert-
fire de sine, sapa rnuncitoruluf ce cautA marmura.
De atund pAnA in clipa neprevAzutl a mortit, gri-
jile, bucuriile §i rAsplAtirile lut furl grijile mart, bu-
curiile cu prisos meritate §i rAsplatirile putine ale
eruditiel, care IngrAde§te cimpurt mitt pentru a scoate
toatA roada pe care pot sA o dea, sad sfarml reali-
tatea vie §i In§elAtoare prin farmecul et in fragmente
abstracte, a cAror tainl se poate gAsi numat prin
pironirea IndelungatA a unor privirf strAbAtAtoare.
Studiile sale, strinse apol la un loc, dAdurl opere
clasice, de care nictun cercetAtor al Rome! antice
nu se poate despArti : Istoria monedet romane §i his-
titutlile romane.
De la o vretne, clindu-r fericirea lut §i a omenirit
lungile zile care s'ail Incheiat ert, cind le Incepuse
innainte de 1820, Mommsen ajunse stApfnul, fami-
liarul, intimul vieti1 romane Intregt. Mintea luI avea
unghiurt pentru tele Mal mArunte probleme ale tre-
cutulut Romer. Chid Academia din Berlin se hotArt
 126 OAMENI CARI AC FOST

sà tipareasca intr'un Corpus inscriptfile romane, Aca-

-demial nu putea sa insemne decit, in rindul inlaid,
Mommsen, si & porni vesel pentru o munca titanica,
al carir sfirsit nu se putea prevede. A si indeplinit.o.
Aceasta e viata lur Mommsen.

A fost un scriitor, un artist, atita timp cit aripile

i se destinsera intregr in aierul luminos al frumusetir,
dar el isT opri zborul si se inchise iarasr in urnila
chilie de jerta din care pornise. Ger ce nu slut spe-
cialist! nu-1 vor cunoaste dectt prin volumele de
ilstorie romana» , de a caror scriere, cu cit vedea
ceia ce mar este Inca de descoperit, i-a parut rad,
fara indoiala, uitind ca pe linga fapte e intelegerea
lor, ce fulgerA, din mar mult sail mar putin, innaintea
.celur chemat sa inteleaga.
A fost un cugetator, in acel sens ca, in principala
sa opera, nicr-un lucru nu i s'a infatisat vre-odata
deosebit, smuls din pamintul sail, din mijlocul veci-
natatilor sale, de supt cerul care-1 chemase la viata
siI hranise cu lumina sa. Printre miile de umill rab-
datorr cari pricep si spun abstract puncte de vedere
si solutir partiale, el a primit organic si a reprodus
organic subiectul sail, in toatà ramificatia delicata
puternicà pe care subiectul o avuse, cind fusese.
. A fost un sfatuitor al vremir sale, iesind adese orr
dintre coloanele templulur sail de marmura antica
pentru a spune in furtunile vremir, care se potoliaii
o clipä la glasul säü curat, lasind multimilor ragaz
ca sa-1 asculte, cuvinte oraculare. Dar de atitea orr,
si fiindca era prea mult margenit inteo singura epoca,
intr'un singur popor al omenirir, parerea lur a fost
falsa, i ascultatorir nu s'ati tinut de dinsa. Pentru
 MOMMSEN 127

Nlommsen EnglesiT nu s'ad infrAtit cu Germana cari

rivnesc §i el o dorninatie economia asupra lumiI §i
Austriacil nemp n'ail pArAsit tendintele lor de unire
cu Imperiul german.
* *

Ca artist, cugetAtor §i profet, Mommsen, care in-

trece pe un Curtius, pe un Droysen, cercetAtorif an-
tichitAtiI grece§tI, nu ajunge pe un Ranke, care acesta
a murit in timpurl cind Germanil eraii maI putin
cultivap, decr maI putin recunoscAtorl. E mal mare
Ins decit orIcine prin cuceririle acute in cimpul sail
de cercetare, prin formidabila sa munca de Invatat.
Si astfel, cind atletul bineacAtor ajunse la acea
vrista care ridicl pe un om mare ma! presus de rin-
durile tuturor celorlalp tovara§! a! sar, 11 imperso-
naliseazel, II preface inteun simbol de venerat, and
asupra luI, deslu§itorul lor, se revarsa aceastA ma!
InnaltA favoare a zeilor VechimiI, o batrineta sana-
toasA §i Insetata de muncA nouA, poporul german re-
cunoscu In Mommsen, cum recunoscuse in Bismarck,
cea maI admirabill din insu§irile sale : stAruinta
orinduitA, IndArAtnicia metodicA. Astfel ceremonia
funebra de la Charlottenburg, innaintea viitoruluf
601-at al Germanief unite, n'a lost Ingroparea obi§-
nuita a unuI om mare, ci, in InfrAtirea tuturor ini-
milor ce bat acolo pentru idealele Innalte ale ome-
niril, un imn catre Insu§irile, atre munca §i cAtre
viitorul natiuniI Intregr.
2 Novembre 1903.
 XXI.

STATUIA LUI CUZA-VODA

0 statuie luf Cuza-Vodd ! Sintem, ce e dreptul,

in epoca ridicdrii de statui. Citiva oameni mar! le
ad pAnd acum precum i citiva oameni mai mid.
Va veni rindul altora, dintre cei d'intaid, si mar ales
dintre cet de-af doilea. Multi oameni cu avere cu
grijA de faima lor dupd moarte vor prevedea in tes-
tament suma trebuitoare pentru cumpArarea loculta,
pentru plata sculptorului frances la care se va face
comanda, pentru trenul delegatiilor, pentru coroane,
pentru orator!, pentru fotografi i litografi, pentru
editoril de carp postale ilustrate, pentru ziaristi si
pentru paznicil nemuririlor de bronz sad de mar-
mull. Se vor vedea in toate pArtile domni induiosati
cari vor saluta cu respect, mergind la afacerile zilef,
pe rAposatul lor oferit admiratiei trecAtorilor. Iar
strAmul care va strAbate stradele noastre intre sta-
tuile din dreapta si din stinga poate cd locul nu.
va mai ajunge, i atunci se va lua numal cu chirie,
pe eine!, pe zece an!, dupd expirarea cdrora alt bine-
1 In jurul ideil unel atatul pentru Cuza-VocIA se &Idea o In
vieronat5 luptA de opositie, cu ascui i contra Suveranulul-
9
 30 OAMEN1 CARI Ae COST

facator al patrier va fi aburcat pe piedestalul glorier

strainul acela, uimit de citT zei se MIA in acest Olimp
istoric romänesc, va zice : E drept ca Rominil sint,
un popor care nedreptgteste, cleveteste, huiduieste,
ponegreste, i une orT ucide, pe mar marif silY, dar
fie ca la urma aceste pacate sint ispasite prin dar-
nicia lor in monumente de expiatie nemuritoare. Ce
popor capabil de recunostinta !,
SI fie ala. ? Sintern nor, Rominir, adeca aceia cari
ail rggaz sa se gindeasca la inmultirea statuilor, un
popor care sa regrete loviturile crude date in mijlocul
lupter i sa puie cu caintal in suflet temelia monu-
mentelot rasmmparatoare ?
E vadit ca nu. Orrcine e privit aicr, de multime,
supt unghiul interesulur personal, si e astfel foarte
mare sad foarte mic, genial sad idiot, arhanghel
al Providenter sad iazina rasgrita din lad, dupa cum
IntrebT pe primitivul X saii pe primitivul Y, ale caror
pofte sint diametral opuse. Daca moartea ar rupe
legaturile acestea, singurele in adevar trainice, ale
interesulur, numele, amintirea s'ar astupa de aceiasT
tarinal grabita care ascunde rgspingatoarele ramasite
ale uner fiinte omenestr.
Dar mortir ni mor totdeauna intregr, fiindca tra-
ieste, prin urmarile er, fapta lor, i aceste urmarr se
intind tot mar departe in timpurr pe care mortul nu
le mar vede. Sint oamenT sad grupe de oamenT cari
se sprijing pe morminte. Si cultul adus acestora e
o masura egoista de conservatie proprie. Si, iarasT,
sint mortr cari se intorc innapor in valmasagul vietir,
pentru a face, pe rgspunderea altora, bine sad rail,
ipentru a pagubi i folosi. Vezr, de aceia e asa de
 STAUTIA E.t.a CUZA-vOnX 431

recunoscAtor poporul romin, represintat prin cArtu-

rarif si oamenil sAY politicr...

Mar bine decit in orice se vede aceasta din casol

statuil lui Cuza-Vodg.
La 1859, Unirea stAtea A. se coboare in faptg. Pu-
terile intemeietoare ale viitorului romgnesc n'o in-
cuviintaserg, dar se putea trece pe linga vointa lor.
Moldova avea sg. aleagg intAiii un Domn, pe care-I
putea alege apol si Muntenia. Pentru ca acest din
urmg lucru sä fie cu putintg, trebuia un oln 2io0,
fArä trecut i Mr legAturr, dar ager, energic i avind
o putere in ming. Alexandru Cuza, din boierimea
moldoveneascA de a doua treaptg, om cult si Inca
tingr, glumet si original, emigrat de la 1848, apoi
oolonel din creatiunea fulgerAtor de rgpede -a Cai-
macamului anti-unionist Vogoridi, ispravnic al ace-
luiast, dar demisionat cu zgomot ca o protestare in
potriva ingerintelor cgimgcgmesti, loctiitor al Minis-
trulur de RAzboid, pgrea cAzut din cer anume pentru
o asemenea alegere. Dupg. MoldovenT, Muntenii 11
proclamarg cu unanimitatea alegAtorilor.
$i el ajunse Alexandru-Vodg, Alexandru loan
(dupg. datina Domnilor de Onä atuncl de a pomeni
dupg numele lor de botez pe acela al pArinte1u1).
Un principe cavaleresc, impungtor in frumoasa-1 uni-
formà cu brandeburguri; un excelent om de salon
un convorbitor cu vorba strAlucitoare i incisivg,
causticA, crudA ; un prieten sigur si fArg pretentil
Indatoritor si plin de iertare ca in zilele de sgrAcie
si obscuritate, un Irate bun cu cer mar umili din
neamul sail, spre cari se coboria adese ort necu-
 132 ONMENt. CAM AC FOST

noscut, si vgdindu-se de o data prin darul domnesc,.

Imparatesc al dreptatit si facerit de bine ; un inte-
legator al celor mar innalte ideale, in stare sä tie,
pentru apararea lor, pieptul innaintea du§manilor ;
un vrednic campion al teril, a aril demnitate a
exprimat-o in cuvinte de mindrie ce nu se pot uita.
Aceasta pentru cellaltt: prietenit, oropsitit §i patria,
carora li-a dat cu ajutorul altora, dar cu rikul lui
situatir §i onorurt, mica proprietate ruralg, pgrnin-
turile mangstirestT, o armata, §i o congiin fa de
rnindrie pe care n'o avectii. Iar el pentru el a fost rail,
fara ingrijire si crutare, cam lenes si terfelindu-se in
vicit 1, de la care porniail exemplul rau pentru altit,
iar pentru dinsul neorinduialg, nemultamire §1 batri-
neta precoce. inteun cuvint, un boier moldovean al
timpulut saU, cu insusirile §i pgcatele tipulut cu
o loialitate simpla insa si o mgrinimie fara rgbus,
care erati numat ale Jut.
Pentru ce-a fAcut el, bine si rail, tara, cufundata
Inca in inculturg, a rgmas nepgsatoare, afarg de te-
ranul care a primit pgmint si a binecuvintat numele
celut ce i-1 dgduse cu primejdia tronulut sail. Parti-
delor si individualitatilor nu li convenia : fiindcg
era prea original, prea stApin pe cet intrebuintatt
de dinsul, prea incalculabil §i prea janant. Duca
o lungg campanie de nepotolita urg, tofl camenit
marcantt at terit, cari nu puteaii sg incapa de dinsul,

E o datorie de. onestitate el pas:rez1 neschimbat tot ce al

Boris :astazl insa anumite marturisirl explica intr'un chip me
nu se po,.te da inca publicitatil si acea legatura nelogadnitt pe-
care cu atita farisaism aü explostat-o i impotriva memoriel bit
Voda-Cuza dulmanil sal neimpacatl.
 STATUIA LVI CUZA-VODI 133

rasturnat, pe o cale ce a patat un numar de

ofiterf, cari s'ail facut vinovatT de tradare.
El s'a dus. A lasat tronul si a lasat i petrecerile.
A pornit in largul lumil straine, sprijinit pe desä-
virsita iertare a sufletuluT nobil ce fusese maT sin-
geros jignit de ratácirile sale. Acest singur suflet 1 a
ieriat ; el a iertat pe totT. A murit rapede, poate de
greselile sale, poate de dor. Laii ingropat cu multa
pompa intr'un colt de tall, la Ruginoasa, unde sta
acuma, mi se pare, un arendas evreit ApoT 1.ail
uitat.
Doar cite un credincios a mar plins pentru dinsul
lacrimI de arnaraciune rasbunatoare, care nu plac
mortilor. DaunazT un !paten istoric, d. Xenopol, ia
consacrat o carte slaba, in care lipseste maT ales, in
locul laudeT rationaliste, o calda suflare de simpatie
intelegatoare. TotusI cartea a fost cetitä cu interes,
un comitet s'a injghebat la las! pentru ridicarea
statuiT luI Cuza.
Cea maT buna statuie, aceia pe care ar fi primit-o
ar fi un pios monument, fara parade pretentioase,
el ,
pe singuratecul sail mormint, pazit de acum innainte
de orTce profanare, o rugaciune trainica in coltul
de umbra unde el a volt sä se coboare. Dar nu!,
acesta ar fi pentru dinsul, i sint si oamenI cari
voiesc ca marea statuie impunatoare a luf Cuza-
Voda sa fie pentru dinsir pentru setea lor de cir-
muire, pentru sperantele lor i pentru amenintarile
pe care le miriie spre innaltimI unde asemenea zgo-
mote nu patrund.
atitatoril de turburarf n'ail nemerit la mormintul
.care ii trebuie. Omul care, cu o desavirsita resig-
 134 OAMENI CARI AU FOST

nare, a inteles sI clAdeascd, pe piatra rnortii sale

politice, edificiul viito: al patriel, nu e dintre strigoir
ce se chiaml prin urite farmece, ca s faca, rau
9 Novembre 1903.

1 ABMs] neamol nostru intreg, prin cel micl si multt at slt st

prin cel de departe neliberl, a risipit nrita neg'2r a patimilor
nolitice; el a eapat mne odatl pe Cuza-Vodä de ducmanil sal,
ajung Si dusmanil urreasulut s-Ad, din ace'easT motive; el vede
in St duil lul VodS-Cuza asezatk in Piati Cubit din hst plata
irnel vechl datoril de recunostioll i un fade= are viitorub
de cnergie i demnitate pe ca:e II doreste.
 XXII.
0 LACRIMA PENTRU GEORGE POPOVICI.

Acuma doua saptaminT aveam bucuria de a vedea

in casa mea pe George PopovicT. Era bucuria prie-
tenulul care-§I revede prietenul si bucuria pe care o
simtT totdeauna la desfasurarea uneT inteligente asa
de puternice, de largl si de fine, CUM era inteligenta
lul. Eea, cacT acum nu maT este. AflarAm pe rind
moartea aceluT care plecase de linga noT plin de
o asa de puternica viata a mintil_ luminoase si a
frumosuluT trup de viteaz, de cavaler mindru, apoT
moartea silnicA, moartea prin otrava, intr'un otel
oarecare, moartea in chinurT si fara o fata iubita,
fail o fata cunoscuta linga dinsul. Aflaram si pentru
ce a facut jertfa vietir sale scumpe: pentru ca sa nu
aiba rusinea de a nu putea plati o datorie pe care
n'o Meuse pentru dinsul, ci pentru viitorul poporuluT
nostru din Bucovina, caruia i-a fost lumina cea maT
curata si calluzul cel maT chemat. IerT, VinerT, am
primit din CernautT, unde intrebasem, aceastA §tire
scurta : cS'a inmormintat astazT". Sint acum ceasurT
de cind zace supt pamint, si nicTodatA n'o sa maT
vad ochif blinzT, zimbetul bun, mina luT n'o sä se
mg razime pe umarul mied, si in noptile lungT de
 981 OAMENI CARI ACI POST

iarna, and te simt1 maT singuratec, nu void mai auzi

nicrodata glasul lur cald §i fiat-, vorbind cu aceiasT
maiestrie, cu acelasT simt ales pentru adevar §i fru-
mos, cu aceiasT bogatie wail despre lucrurT §1 despre
oamenT cari-T erad cunoscutT, asa de intim si asa de
adinc. NumaT eine n'a trait o grea viata de lupta,
in care toate gindurile it! sint prefacute, toate sen-
timentele cele ma! bune talmacite in rad in care
zilnic vezi plecind un prieten mal fricos sad maT
iubitor de sine si te infiorl cite odata de cit gol este
imprejurul tati §i al idealuluT pe altarul caruia slu-
je§tT, numaT cine n'a fost ofensat si batjocurit, pri-
gonit si urmarit pentru acel putin bine ce este in
sufletul sad, numaf acela nu va intelege nemarge-
nita durere ce simt acum cind scrid cu lacraml in-
cete pomenirea bunuluf mied prieten George Popo-
via. Mi se pare asa : ca aceasta e ultima scrisoare
pe care i-o scriii, o scrisoare la care nu maT poate
raspunde sufletul luT frumos si deplin, pe care nu
ma still unde sa-1 caut.

SI ajung eti sa-T spun viata pentru ca s'o stie aceT

cari vor ceti aceste rindurT ca orice alta pagina de
biografie, ca un necrolog de toate zilele...
Prietenul nostru savirsit din viata era fiul Orin-
teluf Eusebiu PopovicT, cleric si profesor la Univer-
sitatea din CernautT. Intre citY preotT ad urmat
cursurile FacultatiT de teologie bucovinene nu este
unul singur care sa nu pomeneasca cu evlavie nu-
mele acestul venerabil batrin, care e pentru din§iI
si pentru orfcine-1 cunoaste un sfint, un sfint al
stiinter si al Bisericif sale si care e acum §1 mucenicul
 0 LACflBI PENTRU 6. POP0vICI 137

fdrä mingiiere al celeT maT marl durerT ce o poate

suferi pe lume un suflet omenesc. In casa acestui
mare invAtat, acestuT devotat invAtAtor al §colarilor
saT iubitT, acestuT Romin bun §i harnic §i acestul om
de o superioarl valoare morala numal bung.tate
§i jertfl George Popovicf a primit o cre§tere ase-
menea cu aceia ce se clAdea in cele mal nobile
timpurT ale anticitätir.
Cu puterea luT de cugetare, frumosul stLdent voinic
cAcT PopovicT era insA§T icoana celeT mai puter-
nice frumuseti bArbAte§tt, a mintuit jucindu-se
Facultatea de drept, pe care a urmat-o, nu in Cer-
näutl, unde e slabA, ci in centre marl ale §tiintel
germane din Austria, in Innsbruck §i Viena. Zimbia
vorbind de acele zile de §coalà cind profesoril 11-
mineati uimitT de cuno§tintele ce avea studentul care
nu pärea capabil de atentie §i de sirguintd. A trecut
In chip strälucit doctoratul.

Cariera functiilor, a uneT advocdturl rAsplAtitoare iT

stätea deschisA. El insl voia altceva. Coboritor al
leranulul romin din Bucovina, flu de preot romin
bucovinean, el imbrati§A cu o calcIA iubire pe acest
puttätor, pururea jertfit, al con§tiintel noastre natio-
nale din pArnintul luT Stefancel-Mare, supus strAi-
nilor. Dorinta luT era O. fie deputatul teranilor. S'a
dus intre er, li-a vorbit in graiul lor, ca un invAtat
irate maT tinär, i-a unit a§a de mult in suflet cu
dinsul, incit clAunAzY la Patna, dupl ce el IV OM-
sise tara de na§tere, unde venia acum numal ca un
oaspete al serbarilor pentru Stefan-cel-Mare, teranir
adunStl in preajma mormintuluf stint purtail pe pieptul
br cinstit chipul deputatulur de odinioarA, pe care
 138 OAMENI CAM AU FOST

nu-I uitasera §i pe care acum II vor fi plingind ca

pe un binefacator §i un consIngean in casutele lor
din muntele Cimpulunguluf.
Popovicl a fost ales cu o mare majoritate. in Ca-
mera din Viena el a tinut memorabile discursurf,
predicind o alipire catre Austria a Rominilor din
toate partile, cari ar fi asiguratf prin aceasta aliantä
sincera de peirea cu care-T amenintä alte neamuri.
A doua oara, s'ai1 luat masurT ca sa. nu maT fie
ales. Om sarac, impovarat cu toate sarcinile ce-f
puseserà pe umerf ni§te aiegatorf de prin ora§e cari
nu intelegeati sa-§T aibá degeaba deputatul la Viena,
el nu putu sa lupte cu presiunile §i conruptia, por-
nite din locurl ce erad in stare sa-1 rapuie. Peste
citeva lunT, era in Romania, ca un invins §i ca un
pribeag fara niclo nadejde.

Aid! §i atitia ar trebui sa simtà cele mal stra§-

nice mustrarf de cuget, aid el n'a fost inteles,
recunoscut §i sprijinit, ceia ce era cu atita maf de
nevoie, cu cit el insu§f era cel maT indatoritor fata
de altif §i omul cel maf lipsit de grija pentru sine,
chiar pentru interesele de capetenie ale vietiT luT,
pe care 1-am cunoscut vre-odata. Vazindu-1 cä nu
se infäti§eaza §i null face loc dind in laturf atitia
netrebnicf §i nemernicT cari nu meritaii locurile lor,
totT 1-aU uitat.
In orice parte, el ar fi fost un factor neobi§nuit, prin
nobleta luT desavir§ita, prin bogatia culturif sale te-
meinice, prin frumuseta elocventeT sale de care ni-a
dat dovada, vorbind odata romäne§te la Ateneii
prin experienta luf politica §i legraturile ce pastrase
 0 1...1CRIM.c PENTRU G. POPOvIci i3g

in Austria si care s'ad vazut acum la moartea lul

neasteptata, cind cuvintele cele mai pioase i mai
intelegatoare ad venit de acolo. Dar pentru ca sa
facA politica in Romania i-ar fi trebuit_ o mladiere
morald, un despret pentru credinta fata de principir
si de oamenT, o indrazneala in afirmarea insusirilor
sale, pe care nu le avea. PutiniT sai prieteni stilt
insä ce bine si ce aspru judeca el acele partide ale
noastre, care ad crezut cu toatele ca n'ad nevoie de
un om ca dinsul.
Odata scrisese versuri de care zimbia, insa tara
dreptate, cad baladele, tiparite in c Convorbiri lite-
rare', ale lui cT. Robeanu, sint mai frumoase decit
cintarile atitora cari, cu mai putin talent §i mai multa
staruinta, sint azi pentru oricine poet! recunoscuti
ar neamulur. Inspiratia versurilor sale era cea istorica,
si, prin cetirl necontenite, Popovici ajunsese cel mai
bun cunoscator al vechii istoriT moldovene§ti, iar in
cunoasterea dreptului nostru de odinioara, el era
singurul.
A tiparit insa putin : in cConvorbia literare §i in
Prinosul D. A. Sturdza', chiar in cite un ziar,
Trata puncte speciale din trecutul Moldovel i ase-
zamintelor ei, dar, in margenile inguste impu-
sese, se gramadia un material nespus de bogat si in
mare parte cu totul nod, care dadea incredintarea
ca acel ce a scris putinele pagini alot memoriului e
stapin desavirsit al intreguluT cimp, pe o brazda a
caruia se oprise, adincind-o. De curind incepuse a
lucra la opera lui cea mare : Istoria dreptului romin,
§i daunazi inca el spunea cl vrea sa ramlie in Bu-
curestf toata vara pentru a lucra la cartea aceia pe
care el n'a scris-o si multa vreme n'o va putea scrie-
 140 OAMENT CARI At" FOST

nimenI ; o carte a aril pierdere trebuie s'o deplin-

gem cu atit maI mult, cu cit ea era intreagg, ca
ideI conducgtoare si ca amgnuntele cele mar mid',
In gindul si in notele sale, carte de maturitate de-
pling, definitivg si trignoas1 pe care ail nimicit-o
urmgrile otrAviI.
Academia-1 alesese membrU corespondent, si trebuia
sg fi vgzut cineva sfiala cu care el lug, in sedinta
trecutg, un loc pe care atitia 1-ail compromis si-1
compromit. Era vorba, era dorinta luT, si cu mult
ma! mult dorinta noastrA, sä fie profesorul de drept
romin al UniversitAtiI din Bucurest! dar, clud se cu-
noscu aceastA dorintg, o mare furtung se stirni im-
potriva lul, din toatA du§mAnia sufletelor neisprAvite
§i plcAtoase : un Bucovinean fAcu scandal In ziare,
in ziarul cConservatorub, acoperind de insulte pe
acest om corect si bun, modest si delicat, care n'a
jignit nicIodatA pe nimenI ; o tabArg intreagg se
alcgtui in Facultate pentru a-T opri 1ntrarea. NoI
stim cit de adinc 1-a rAnit acea insultg, pe al aril
fgotas 11 stia i tocmal de aceia vedea cl nu poate
cere niclo satisfactie si, fatA de impotrivirea acelor
profesorI de Universitate, neintelegAtorI si ral, stim
cu cit desgust spunea ca (nu ma tine astazi la acea
catedrA,.

DacA a fost vre-odatA o viata de om chinuitA si

jertfitg pentru aleasa gingAsie, pentru nemArgenita
bungtate, pentru mgrinimia superioara a sufletuluI
regal care o stApinia §1 nu putea sä stapIneasca si
Imprejurgrile unor vremurI nenorocite, a fost viata
prietenuluI nostru George PopovicI. Intre invinsi1
 0 LACRIMA PENTRU G. POPOVICI 441

pacatelor noastre, intre acet pe cari ia ucis prostia

rautatea din acest neam, nu §titi niclunul pe urma
caruia sa trebuiasca. atitea lacrimi. A fost aur curat
in calea acelora cari, impodobindu-se cu plumbul,
1-ad calcat in picioare.
Aceasta nu se va inte1ege nicl acum, cind asasi-
natul s'a sly ir§it. lar, cit despre not, putinit Jut prie-
tent, carora n'a fost bine pe care sä nu ni-1 doreasca,
nict indatorire pe care sä nu ni-o ofere, rugindu-se
numat sa nu-T mat vorbim de dinsa, astfel mie
mi-a revazut stilul intregit istoril a Rominilor in
limba germana §i a staruit hotaritor ca numele Jul
sä fie trecut supt tacere , not nu vom putea scrie
un rind fail sa vedem necontenit 1inga not, peste
hotarele mortit, pe omul acela care s'ar fi bucurat
mat mutt de scrisul nostru, de munca §i de izbinda
noastra.

24 lulie 4905.
 XXIII.
JUBILEUL D-LUI P. PDXI.

Dumineca trecutA, fruntasiT intelectualf aT Iasilor

si cItiva represintantT aT societAtilor stiintifice din
Bucuresti intre eT bAtrinul secretar al Academie!
Romine, d. D. A. Sturdza, se adunati la IasT pentru
a serbAtori jubileul de profesor si InvAtat al d-luT
Petru Poni. Ati fost multY de fatA, de si uniT numat
cu trupul ; ati fost insA foarte multI cari a5 lipsit.
OrIcum, cu toate lipsurile si slingAciile, a fost de
sigur una din cele maT frumoase serbAtorT culturale,
din cele mal limpezT fapte bune, si, fiindcA d. Poni,
fostul ministru, nu va maT fi, cum nicT nu voieste
sa fie, un ministru, a fost si una din cele maT curate
multArairT pe care le poate primi un om in vristA
de la fostif sAT §colarT, de la totT aceia cArora li-a
folosit sufleteste prin activitatea sa, de la publicul
stiintific al teriT lor.
D. Petru Poni a fost de doua or!, scurtd vreme,
Ministru al InstructieT Pub lice, demnitate re care a
primit-o fiindcA doria sA aducA la indeplinire un
proiect de reforma a InvAtAmintuluT. A fost ales
multa vreme senator al UniversitatiT din TasT, /Ana
-ce majoritatea profesorilor acelel UniversitatT aii cA.
 14'k OAMCNI CAM A FOST

pAtat, si ati impArtAsit-o prin votul lor si altora, in-

credintarea a d. I. GAvAnescul, cuno3cutul pedagog
dulce, II poate represinta mult mar bine. A vorbit
Insl foarte rar, si numal in chestie de invAtAmint.
Om politic, in Intelesul de om care se lAcomeste
dupa putere si o primeste oficind §i prin ofice mij-
loace, n'a fost nicrodatl, cu toate cg. a avut tot-
deauna o mare autoritate in clubul liberal din Iasi'.

D. Poni a scris si cArtr de stiintA si cArtr pentru

§coalA. Academia RominA, al cArir presedinte a fost,
a tipArit un intins studiu al sAil asupra petroliulur,
§i speciali§tir aduc cele mar marl laude acestur studiu,
in care se adun g. un indelungat sir de cercetArr de
amAnunte.*colaril din generatia mea aü avut in ming
cele doug cArtY de fisicA i chimie ale d-lur Poni, si
er nu vor uita nicrodatg forma exterioarA plAcutA, ti-
parul ingrijit, impArtirea metodicA si bogata ilustratie
a acestor manuale, cu care putine puteail sl se ase-
mene, precum el vor tinea minte totdeauna bielsugul
acestor cArtr, care li cAdea cam greti, si scurtimea
until stil stiintific, care nu IncArca, dar nu impodobia
si nu usura Intelegerea unor lucrurr destul de grele.
Dar de sigur era de vinb.' si vechiul program, care
voia s facl din copir niste specialist1 in toate ra-
murile enciclopedier, si firea pedantA, neiertAtoare si
necrugtoare a multor profesorl de pe vremurr, cari
cereall cu atit mar mult, cu cit er in§ir Intelegeati
mar putin.

0 altA fatA din personalitatea d-lur Poni am cu-

noscut-o nor InsA numal cInd am intrat in Univer-
sitate. Pe atuncl eraU foarte putinr studentl si inc
 JUBILLUL D-L1j1 P. POM 145

mar putine studente. Nu se pomenia pe atuncr de im-

pArtirea FacultAtir de litere in atitea §i atitea sectiunr,
care, alcAtuite §i indreptate prost, trebuiati sA ajungA
air fi rivale §i chiar du§mane. Nu numar cl privirea
studentilor (de la Mere, se intindea asupra tuturor
ramurilor de studir cuprinse in Facultate, dar aveam
un oarecare interes §i pentru alte FacultAtr. Ca ni§te
tinerr simpli §1 foarte aplecatI spre admiratie ce erem
(unde mar sint astAzI asemenea suflete de ucenici
buni, plinI de sfialA copilAreascA §i de cuviintA fi-
ascA !), cercetam adesea pe colegir din alte Facul-
tAti despre profesoril lor, mar ales despre aceia ale
cdror nume le cetisem Intàii cu respect pe titlul cAr-
tilor scrise de din§ir. A§teptam cu nerAbdare, cu
bAtaie de initnA, sA-I vedem, §i, in loc sA scoatem
ochil cu tigara, ca studentil de astAzi, cprofesorilor
strAinr, 1, ni fAceam o cinste sA ni descoperim capul
innaintea lor.
Despre nimenr dintre invaltAtorir lor nu vorbiaü
ccer de la §tiinte, ca despre domnul Poni 1. Ciracr
n'avea, lingu§itorr nu puteati sa-1 incunjure, §iretr nu
puteau sA-1 in§ele la examene, limbutl nu puteati sA-1
uimeascA ; prin nicrun mijloc nimeni nu putea sa-I
clinteascl de la dreptatea care-I impodobia sufletul.
Mar erati ca d. Poni profesorr cari nu lipsiair nicr-
odatA de la oara lor (putinr erail cerlaltr o timpurr
cari fAceati altfel), mai erati profesorr cari-§I amin-
tiag §i se opriati in chipul cel mar sever de la gluma
prea tare, de la critica necuviincioasA, de la orIce
spontaneitate originalA, gre§ind, de sigur, in aceastl
1 Diu fericire o educatie toorall ingrijitti a flcut ca aceste
ntoravurI al ft disOrut astlzi cu totul. 0 spun cu o deos, bit&
1 acurie.
10
 i 46 OANIENI CARI AU FOS r

din urma privinta ; mat erail dascalt de acestia cu

fata senina, cu mersul Incet, cu o innalta demnitate
impunatoare in toate miscdrile si vorbele bor. insä
o dreptate asa de sigurd, asa de in(xorabild ca la
profesorul de fisicd i chimie nu se mai afla la altul.
Cunoscutul zimbet rece i vestita exclamatie (paca-
tele mele !, sublinia la examine orfce incercare de
siretenie ca i ortce dovadd de nestiintd. Cine o patia
odata, pleca hotarlt sa nu mat Incerce Mrä o pre-
gdtire deplina. Astfel se innälta in ochit studentilor
profesorul, i materia lui, i stiinta insid§t.
invinsit de la examine vor fi avut poate nacaz,
dar numai pe diniY. Biruitorii plecaii cu siguranta
a nu ii s'a dat nimic de pornana. $i unit' si aIiI
capataii la inceputul carieret lor incredintarea cd
munca sfintä nu se poate inlatura, nict incunjura.

$i de sigur c. prin aceasta insusire a lut mat ales

jubilarul de astazi a strins in juru-t acel public de
oament invatatt cari-T multarniail aclamindu-1, prin
aceasta magistratura a profesoratului pe care a re-
presintat-o. Va mai trece multa vreme pdna ce o
serbare culturala de recunostinta va putea sa plece
de la acest sentiment.
22 Januar 1906.
 XXIV.
JUBILEUL EPISCOPULUI POPEA.

La 17 Februar trecut unul din archiereir bisericit

ortodoxe din Ungaria a serbat una din acele ani-
versart innaintate pe care nu oricine are norocul sà
le ajungg §i care daU celut ce se invredniceste de
ele un prestigiu deosebit pe lingg acela pe care si
1-au stiut ci§tiga, prin munca spornica si prin purtart
curate, prin iubire fata de poporul lor in multil ant
ce ati acuma in urmg. P. S. S. episcopul Nicolae
Popea, al Caransebesulur, adeca al Banatulur romin
de confesiune ortodoxg, a implinit atuncr cinzect
de ant de viata calugareasca si optzect de ant el'
vristef sale.
Un episcop de optzect de ant, un episcop romin
de aceasta vristg trgind in astfel de imprejurart curn
sint ale conationalilor nostri din acele OW de peste
munte se impune si prin singurg aceastg insusire a
batrinetel sale adinci si a situatiet sale innalte res-
pectulut tuturora. Dar episcopul Popea are si calitatt
personale care-1 innalta innaintea lumil romane§t1
saü fiindca nu avem o singura lume romaneasca
macar in astfel de sentimente frumoase ar trebui
sa-I innalte innaintea RomInilor de pretutindeni.
 148 OAMCNI CAM A FOST

Anume Prea Sfintia Sa represintd in Biserica or-

todoxl din regatul unguresc cu toata desdvirsirea
un vechiii tip simpatic de cleric : (sagunistul,. Iar, in
timpul cind nu mar gdsim acolo scriitori printre ar-
chiereir nostri de amindoud confesiile, episcopul de
Caransebes e un om deprins cu lucrul literar, un om
de o innaltà culturd, cate a simtit Inca din tineretd
iubirea de §tiintd. §i a inteles c un popor nu se tine
numar din materialitatea bunurilor, orrcit de imbiel-
sugate, ale acester lumr, ci si din pinea sufleteascd,
prin care capdtd constiintd de sine, incredere in
viitorul sAti, mindrie fatd de alte neamurr, simt pentru
idealul care uneste pe oameni mai presus de inte-
resele §i de patimile lor, treatoare i nemernice,
si-1 fac sd se poatd pdstra in mijlocul celor mar vrdj-
mase vijelir §i pornirilor celor mar indirjite impo-
triva WT. Si, in sfirsit, Rominir de orrunde, si nu
printre cer din urmd §1 nor din Regat, trebuie sal ni
amintim cu acest priIej cd VMdica Nicolae din Ca-
ransebes a fost ales membru al Academie Romine
§i cd, aflind aceastd veste, §i-a pus bdtrinetele pe
drum, a venit, spre spaima fricosilor, in Bucurestr,
a cetit cu o vrednicie, cu un innalt simt al demni-
MOT sale care a impresionat pdnt la lacrimr pe totr
cer de fata, cuvintul &Id de deschidere innaintea re-
gelur Carol, patron al culturii romdnestr, care presida
§edinta de pritnire a venerabilulur archierell Episcopr
ar nostri erati de fata la aceastd neobisnuità serbare
a cárturdrier. a Bisericir si a unitatir de culturd care
ne leagd pe tot! in amintirea trecutulur si in pre-
gatirea viitorulur. Si de sigur a fost pentru orrsicine,
pentru sufletul cel mar acrit §i mar hIrit, una din
acele privelistr care nu se uitd intilnirea in aceiasr.
 JU BILEUL EPISCOPOLUi POPEA 149

sala Inchinata stiintir noastre, scrisulur nostru, limbil

noastre, geniulur neamulur nostru a acestor batrinr
dintre cari dor eraii purtatorir cirjelor archierestr
din doua mad Tinuturr, iar cel de-al treilea era in-
susT suveranul Romanier libere. A fost miscatoare si
pomenirea din partea Mtrinulur episcop a Mitropo-
litulur aceluia mare, multarnitä caruia Rominir orto-
docsi, cneunitr, din Ardeal si-a5 estigat neatirnarea
ierarchica fata de strainir de aceiasT lege §i o alca-
tuire Inteleapta care, pe departe, nu are numar o
insemnatate bisericeasca, ci e Inca un zid de cetate
tras In jurul vietir natiunir noastre. Nimenr nu putea
lauda cu mar multä cunostinta, cu mar multà cal-
dura, cu maI multà evlavie de ucenic, de flu dupa
suflet pe Andrei' *aguna, decit acela care a crescut
in preajma lur, i-a primit invataturile, i-a vazut viata
de toate zilele, ceia ce Inseamna si mar mult in
pregatirea uner firr omenestr de catre alta i i-a
cules oarecum mostenirea de traditir. Dupa aceastä
cuvintare, episcopul banatean s'a imbolnavit §i a slat
citva timp in primejdie in Bucure§tr, ca si cum in-
timplarea ar fi vrut sa ni aduca dovada jertfer pe
care o facea batrinul pornind la un drum asa de
lung pentru a-sr face datoria fata de cartea roma-
neasca §i fata de poporul caruia ea trebuie sä caute
totdeauna a-T sluji.

Activitatea literarä si §tiintifica a episcopulur Popea

incepe Inca de pe cind era student la Cluj, prin par-
ticiparea la silintile de literatura ale tinerilor rominr
<le la Universitatea din acel loc. Tocmar peste vre-o
douazed de aril', studentul de odinioara, care a mar
mers la Pesta si chiar la Viena, dà o lucrare insem-
 150 OAXIEN! CARI A (.7 FOST

nath, Istoria cvechir Mitropolit ortodoxe romine a

Transilvanier, suprimarea i restaurarea er). Aceastl
carte din 1870 nu mar are pentru nor pretu1 pe care
1-a avut pentru contemporanr : i ortografia, si limba
noastrà, si informatia stiintifica, i punctul de vedere
pe care, din fericire, i clerul Hair, de amindoul
confesiunile, il are cu mult mar larg, cu mult mar
putin aplecat spre dusmanirea pentru Papa si [Moque
sag contra lut Pogue §i a Paper, in mijlocul unul biet
neam primejduit si abia atins de cultura nimic
deci din acestea nu mar sint asthzr ca atuncr. Dar
oricine va lua in minh aceasth scriere intinsh si
(contra-critical menith sä o apere, va chpAta im-
presia ch are a face cu un cercetAtor ingrijit, cu un
om InteadevIr cult, cu un cleric cell* impune seni-
nätate i cuviint h. chiar atuncr cind are sh se invingh
cu greutate pe sine insusr.
Nu va fi cu putinth sh scrie cineva despre aguna
fár sh iea ca bash mArturisirile si actele pe care
Veniaminul lur le-a ráspindit supt mar multe forme,.
dar mar ales in Illemorialul din 1889. A urmAri insh
viata lut Saguna e a te strdrnuta in mijlocul in-
tregir activiatr de crish a Rominimir din Ungaria
duph anul 1848. Academia Rominä ar putea sä iea
asuprh-sr continuarea acester publicatir, care s'a oprit
la vol. I, cu toate eh autorul are de sigur toate ma-
terialele preghtite, ca unul ce a copiat cea mar mare
parte din archiva invatatorulur sad.
Acesta ar fi un frumos dar pentru stiinta si ar-
aminti aniversara de optzecr de aril' a episcopulur
Popea in acel chip care 1-ar misca mar mult si pe-
venerabilul jubilar.
26 Februar 1906.
 UN SCRHTOR NECUNOSCUT : MIHAIL
TELIMAN.

Ce slabe erati pana iert legaturile dintre Rominit

deosebitelor Tinuturl ! Pe cind in Cernaup abia daca
patrundea in casele romanestY cite o carte de-a scrii-
torilor nostri celor mat bunt, pe cind nu se simtia
nick) nevoie de o librarie romAneascg, ce nu s'a in-
temeiat acolo, in haosul limbilor i veneticilor, nict
pana acum, cu toate ca mica Suceava are astazt
una, in acest timp decr, nimic din scrisul buco-
vinean, raspindit prin ziarele de acolo, nu ajungea
pan g. la not, unde, de alminterea, niment n'avea
criadul c s'ar cuveni sa-I trimeata. Parcä nict n'ar
ti fost timpurile cind Alecsandri era primit ca un
tinar zeti biruitor In casele si cercurile romanestt din
Bucovina, cind scriitori! moldovent cari treceati dese
or de girlita Molnet se simtiati ca acasa la dinsit
pe acest petec instrainat al pätnintulul nostru ; parch'
n'ar fi trait nicrodata un PetrinO, tot asa de pretuit
pentru cinturile sale in Moldova de dincoace si in
acea Bucovina, Moldova de dincolo, din care ple-
case. Para nict n'ar fi trait Hurmuzacbestit, Mol-
 152 oAMENT CARI A( FOST

dovenir trecuti in Bucovina, cari, iubind doug terr

romane§tr, avead o indoitg iubire pentru neamul
nostru, intemeietor §i impodobitor al amindurora!
Prin anir 1880-90 abia dacg treziad oarecare luare-
aminte la nor nazdravániile prigonitoare ale cutaror
guvernatorr al Bucoviner sad confiscatiile §1 ciopir-
tirile, caraghioase prin desimea §i neindreptgtirea lor,
impotriva unora din ziarele noastre bucovinene, ale
cgror coloane albe pomeniad zi de zi o grosolang
incatu§are a cugetarir. Incolo, despre oamenir de
frunte, ca §i despre imprejurarile insemnate de acolo,
nu se §tia §i nu se vorbia nimic.
De aceia in 1902 nu s'a gasit nimenr sä scrie citeva
rindurr cu inteles §i simtire la vestea mortir ziaris-
tulur §i scriilorulur Mihail Teliman, care se stinsese
de oftica uner biete vietr sarace, umile, singuratece,
cu rostul sfarimat. Ce puteam nor §ti despre frurnu-
setile literare de mina intaid care se perindad, abia
tinute in sama §i acolo, acasa, in foiletonul uner for
care nu ajungea aicr decit in mina citorva Bucovi-
nenr desteratt, ce-§T mar aducead aminte de obir§ia
lor ! Cele citeva cuvinte de plingere pe care le-ad
scris Bucovinenir in§ir, all fost reproduse §i la nor,
tot a§a cum se reproduce buletinul funebru al uner
celebritatr din Asia Rasairiteana. Si, fire§te atit.
Ba, o clipa, §i bietul Teliman §i-a avut norocul
literar in Romania. cConvorbirile literare, din 1899
erati in cea mar desavir§itä neintelegere cu toatg li-
teratura tinarg din regat, pe care in ruptul capulur
nu voiad s'o recunoasca. Scriitorilor celor nor din
targ li s'aii scos deer innainte, cu o deosebita bu-
curie, scriitorir de dincolo, unde se spunea ca se afil
 MIHAIL TELIMAN 153

adevaratul izvor al literaturir viitorulur. Ca märturie

a fost adus §i Teliman. El a fost infatisat cu o schita
din cele mar slabe ale lur, o gluma cu privire la o
gresall de tipar, §i Inca din acea schita, pentru
unitate, s'a scos partea de la inceput, nepotrivita,
de sigur, cu cea din urma, dar cu mult mar bine
scrisa. S'a intimplat a paginile reproduse mar cu-
prindeati si cite un cuvint de intrebuintare :locala,
care la nor suna ciudat. Asa incit pentru acea bu-
cata din cMoartea lur Du le, nimenT dintre cetitoril
putinl ar cConvorbirilor, din 1899 n'a pastrat numele
lid Teliman. Citeva paginr in care s'ar fi vorbit cu
caldura despre scrisul WI intreg ar fi fost neaparat
en mult mar folositoare. decit o asemenea retiparire.
*

Tinerir bucovinenr cari cetiau pe bancile scolilor

schitele §i atacurile, glumele §i blestemele WY Te-
liman n'ail uitat insa de dinsul. Acestr tinerr ail
astazr merite insemnate fata de cultura romaneasca ;
el all urmarit cu sirguinta si iubire toata literatura
noua a neamulur lor din toate partile; el ati izbutit
sal se adune in jurul uner nouà reviste romanest1
pentru Bucovinenr, unde orrce scinteiere de talent e
bine venita si ajutata. Pentru a dovedi, pe de o
parte, ca, in timpurile noul chiar, Bucovinenir ail
totql o literatura si pentru a zgudui Inca odata pe
amortitir §1 adormitir, pe ghiftuitir si cocotatil de
acolo, pentru a dezmetici pe nauci si a pedepsi pe
vinzatort, s'a pus la cale stringerea intr'un volum a
celor mar bune din foiletoanele lur Teliman. D. G.
Tofan, care se desvolta ca spiritul conducator in
noua generatie bucovineana, a facut acest lucru cu
 151 OAMEM CARI A FOST

harnicie i cu gust si a pus innaintea scrierilor lur

Teliman o notita, foarte bine orinduita, foarte lim.
pede scrisa, in care se vede puterea de a intelege
si de a caracterisa o epoca de cultura sag o indivi-
dualitate literara.

Nu pot sa.mr dail sarna de felul cum va fi primit

acest dar de catre Bucovinenit insist.; dac . et, de la
baron pana la invatätor i pan g. la studentul sarac,
se vor grabi sa iea cartea pentru ast hrani sufletul
dintr'insa, daca vor indemna astfel la culegerea altul
volum din schitele Jur Teliman, er vor dovedi, mat
cu folos de cum incearca s'o faca d. Tofan in pre-
fata sa, cà este in adevar la Bucovinenir de astazi
acea iubire pentru cartea romäneasca in care se re-
cunoaste cea mar senina forma a dragoster de neam.
Daca nu, constatarile pe care le-am facut de cu-
rind, cu mar multa durere de cum ail simtit aceia
cari lead cetit, se vor intari Inca.

Cetind pe Teliman, nimenr nu va face o jerta a

.timpulul sag. Din doua, trer rindurr culese ortunde
se desface indata un om cu gind adinc i cumpanit
asemenea, in mar mic, cu al Jut Eminescu (si firile
lor nu se asamana numat 'intru aceasta), un cetitor
cu stäruintá al bunelor opere din literaturile straine,
un Infocat iubitor al neamulur saii asa de nenorocit,
un descoperitor farä silinta al celor mar stralucitoare
icoane, un umorist, un ironist cu totul nog' ale at-
ruia apropierr de ider, a carur inchipuire rasturnä-
toare a legaturilor obisnuite dintre lucrurT, a carul
putere caustica, arzind fulgerator, ar fi facut cinste
ortchrir literaturr. Cu mar multa cunoastere a Ye-
 MIHAIL TEL1MAN 155-

chiulur scris romgnesc, inteun mediu zilnic mar putin

instrginat, intre prietenr i preluitori adevgratr, nu .
se poate afirma in de ajuns cg el s'ar fi ridicat Ora
la mar! innaltimr.
Asa cum a fost, el trebuie privit ca unul din acer
mucenicr ar sufletulur lor puternic i neinduplecat,
cari se intimping la micile individualitätr etnice osin-
dite. 01-Ice rind al 14 Mee sapgrAturg a acestur
mare duh vioiü ne intereseazg. i cerem d-lur Tofan,
cerem indirect Bucovinenilor, sg caute i mar de-
parte intr'o zgurg de prosg gazetäreascl unde sint
Inca farg indoialg strglucitoare diamante.
9 April 1966.
 XXVI.
UN EROU MODERN : HENRIC IBSEN.

Norvegia are un doliu literar national (in Romania

nu se §tie ce inseamna aceasta : inseamna ca un
neam intreg plinge ca pe un parinte, ca pe un frate,
pe un bun prieten, de mult iubit, pe unul din tagma
aceia a scriitorilor, care e intrebuintata la nol de
Guverne pentru facutul §i impodobitul gazetelor,
pentru cart1 de ocasie, pentru indeplinirea unor anu-
mite functiunt de biurod). A murit Henric Ibsen. Era
de mult bolnav bätrinul cu ochii patrunzatorr supt
ochelarT, cu favoritele rasfirate ca barba unuf viching,
until rege al MariI batut de vintul vrajma§, cu pärul
alb ridicat pe frunte in neorinduiall ca aureola de
zapada a until salbatec zed de supt cenu§iile cerurf
ale Miazanoptif, cu gura taiata ca de sabie, deslu§ita
iu rostul eI de energie neinfrinta prin buza de sus
rasa. Boala veche-1 stramutâ pe multI ani de zile in
buna Italie calda, care cruta pe omul plapind, infa-
§urindu-i slabiciunea in raze §i foil. Apoi, minat,
pareca, de presimtirea sfir§itului, el se intoarce la el
acasa, in Cristiania norvegiana cu apa de le§ie §i
aierul aspru. Are norocirea sä vada ceia ce dorise
in tinereta : neatirnarea teriT sale, desfacuta de acea
 1-53 OAMENT CARl AU FOST

unire cu Suedia pe care patriotil norvegieni au pri-

vit-o totdeauna ca o umilinta. Supt ochil lul obositi
a fluturat in sfir§it steagul leulul nordic fara de
lanturY. Apo!, dupa aceastA ultima rasplata a silin-
telor sale, moartea cu ochil de ghiata a prins in
giulgiul el alb pe batrin §i 1-a lAsat, dupa o clipa
de strabatere a lumilor, in cercurile ve§nice ale lul
Odin strdbunul, ca pe un luptator tinar §1 vinjos,
care de la sine §i-a luat locul la cupele de mied
spumegator, lingä maril razboinicr din toate tim-
purile, cari povestesc §i cinta, unul in auzul altuia,
faptele marl savir§ite de din§iI in viala pentru Nor-
vegia oamenilor de fier.
Si e vrednic de aceasta tovArd§ie a tuturor eroilor
cari n'aU rivnit triumful, ci aU iubit lupta, au iubit-o
fara de margenl §i innainte de toate intelegind ca
ea este pentra viata moralA ceia ce este tragerea
aierulul viu in plAminl pentru viata fisica. Un räz-
boinic cu arma totdeauna gata, un asaltator al idea-
lulul, un rivnitor, nu prin visurl, ci prin faptA, nu
prin §oapta, ci prin strigat, prin comandA, un inchi-
nAtor prin jertfa care sufere, acela a fost Henric
Ibsen. Vechil haiducl de Mare cari n'aveail alta
odihna decit aceia pe care o legAnad valurile, cari
n'aveati alt sdla§ decit pinza luntrir sati pinza cortulul,
cutreierAtoril tuturor termurilor, rascolitoril tuturor
neamurilor, aceia cari alegeail ca patrie libertatea
§i ca neam pe tovara§iT de ispravl, aceia-1 pot re -
cunoa§te, furl sà scada eT §i fura a-1 face pe dinsul
sa scada. NicIodatA un om n'a facut parte mar mult
din poporul sàü, cu tot trecutul acestuia, decit IDA-
trinul demon al cugetAril moderne care s'a stins in
departata Capitala nordid.
 IIENRIC IBSEN '159

A fost poet ? Da, in tineretä a scris versurT, care

alcatuiad bucatT lirice scurte, sad Iungr, foarte lung!
drame istorice sad fantastice, COM dia iubirii, Brand,
Peer (Petru) Gynt. A fost läudat pentru ca prin el
limba norvegianà a capatat, cu sila, framintata de
vinjoasa mina a uria§uluT, o forma nouä, de Inca mai
mare energie. A fost un dramaturg ? Da, a scris acele
drame ale vichingitor vechT §i ale noilor ratacitT pe
lumea fár minunT §i fárä farmec. A scris apol, in
al doilea avint al sufletuluT sad, acel care a tinut
panä la urniä, drame moderne, intr'un stil scurt,
smuncit, chinuit, de prosa puternica §i neobi§nuita.
In ele a discutat, cu o indrazneala, o lipsä de cru-
tare unica, pentru orIce §i orIcine, viata omuluT in
toate legaturile cu aT sal, in familie §i in societate
§i, iara§T, in legatura cu idealul moral, cu legea de
fier a necesitdtii morale, innaintea careia I1 ard toate
averile §1 fericirea aceia cari sint eroiT sal*.
Fire§te c bucatile luT in versurt sint poesit, ca
scrierile luT pentru teatru sint drame, care s'ail §i re-
presintat in fata salelor europene, pe rind induio§ate,
zguduite sad aprinse de minie fala de noutatea cu-
getariT revolutionare a acestui orn. Dar el n'a cintat
nicTodata frumusetile naturiT pentru ele insele, mi§-
carile sufletuluT ornenesc pentru durerea, dorul sad
duio§ia ce se cuprinde in ele. Si, iara§t, el n'a pre-
gatit in dramele sale et eete, n'a facut din ele alca-
tuirT me§te§ugite, n'a urmarit scopul de a covir§i
prin potrivirt dibace sufletul ascultatorilor. Pe de
alta parte, el n'a inMti§at patimile omene§tf pentru
placerea ce ar fi avut de a cerceta §i deslu§i, de a
infati§a expresiv §i puternic aceste fapte. Si el ar fi
putut spune, in alt inteles : cce-mr este mie Hecuba',
 160 VAMENI CARE At Fos!'

batrina regina care a pierdut pe too ar sar §i care

rataceste prin lumea sträinilor, invinsa, roaba, sfari-
math ? Lui IT era in adevAr, nu de durerea sag de
fericirea omeneasca in sine, privita naiv sag lamu-
rita cu arta ; WI II era de altceva : de motivele du-
rerir, de tinta spre care se indreapta omul stApinit
de dinsa §i care trebuie sa fie §i inviorat, innoit de
crisele er.
Na fost deer un Sardou, meseria§ mare al teatrulur,
n'a fost un Cossa, trezitor al vietif trecute, n'a fost
un Sudermann, ale carur drame, innainte de toate
reale, trAite, sa se poata talmaci inteun fel §i in
altul. Si, in lumr mai apropiate de a sa, n'a fost nicr
ca un Gerhard Hauptmann, cautind durerea multi-
milor sag durerea fiecaruia pentru a I da un glas
nog, nici ca un Alexandre Dumas fiul, expert de
morala a uner societati imbatrinite. El era, el se
privia insu§I ca intaia capetenie, menita tuturor ur-
letelor §i tuturor sagetilor, a cele! mar innaintate
cete de luptatorr pentru prefacerea lumir intregr
dupd norme de adevar §i de dreptate, de cea mar
depliná §i nemiloasa siapinire a dreptatiI §i a ade-
varulur.
Revolutiile care dad o alta infati§are societatilor
nu-I ziceag nimic ; partidele rasbunarir §i prefaceriI
nu-1 mi§cati. Samana cu TolstoI in aceasta privintA
si, ca §i el, a§tepta totul numar de la prefacerea.
inlauntru a fiecarur om din societhtile noastre na-
pAdite de tot felul de datine, impiedecate de de-
prinderea tuturor concesiilor §i compromisurilor, sta-
pinite de vechr stafil ragfacAtoare, ca acea corabie,
cintath de dinsul, care§I ducea pe scindurI, tot maI
depart; mortir.
 IIENnIC IBSEN 161

Dar, pe cind Tolstoi cere omulur numal sd iu-

beascd dupd propovedania frAteascd a legir cre§tine,
sa iubeascd §i sd se roage, Ibsen are ochif numaf asupra
pdmintulur, §i acesta4 pare un cimp de luptd pentru
desdvir§;rea eref de libertate. Va fi ea vre-odatd
ajunsä fn adevar ? El nu credea. Dar, §i atuncf, el
nu putea sä InteleagA senindtatea odihner sail a
muncif rnultdmite, ci lupte noul eraii prevAzute pentru
altd fcrmd, si mar innaltd, a libertätif sufletuluY oa-
menilor. Libertatea, in ea se adund toate insu§i-
rile : de la ea pleaca, fire§te, de sine, acea dreptate
careia i se inchinaii in rindul Intàiü fratif de gin-
dire a! si, radicalul cre§tin Carlyle §i Multatuli,
anarhistul ffr Dumnezeil.

$i de aceia nu-I putem vedea dupd moarte in Pan-

teonul cre§tin al minilor incruci§ate pe piepturi, al
ochilor ridicatf spre lumind, ci in pdgina Walhala a
celor cari urdsc mar mult pacea decft infringerea
insd§r, fiinded §i din infringere §i din robia bratelot
sufletul II hräne§te libertatea.
21 Maid 1906.

11
 XXVII.

UN POET DIN VREMILE NEHOTARITE:

N. NICOLEANU.

D. G. Bogdan-Duica (IA in culegerea de autorr

Taal vecht, de cclasicr, a (Minerver, o ed;tie-model,
clupl cari vor trebui O. se iea de acum innainte §i
cerlaltY. cari fac astfel de publicatir pentru Casa de
tditurl bucure§teanA.. Intr'un singur volum se cu-
prinde, pe 1inga rnulte paginr de informatie 1iterar5,
intreaga opera a lit! Cir lova si a Jur N. Nicoleanu,
precum i bucgtr alese din scrierile lur Stamati Ba.
sarabeanul.
Despre Cirlova a mar fost vorba aicr, cu prilejul
studiulut pe care i 1 a inchinat d. I. Ratiu, §i cele
mar bane lärnurirr asupra lul rlmin acelea pe care
le-a dat tot d. 133gdan-Duicà la aceastä revisth.
Despre Stamati va fi vorba Inteun numär viitor. SI
inceram asthe a statornici chipul de scriitor al lur
Nicoleanu.

Acesta e, printre scriitorir de acum jurnAtate de

veac, cari nu se mai cetesc de nimeni, unul cu o
mar buna reputatie. Ni amintim cu mill de viata
 461 OAMEM CAM ACI FOST

tut zvinturatä, pe rind blietas oplosit la o Episcopie

unde se minca putin supt un Vladica zgircit, apor
dascal de frantuzeste pe la casele oamenilor cu dare
de mina, mat pe urma, student in Paris, pe socoteala
nu still cut, dupa aceasta, in curs numat de ,$epte
ant (1861-8), revisor financiar rätazitor al rolurilor
de plata ale contribuabililor, director de Ikea si de
internat in last ; pentru oda ce inchina rästurnatorilor
Jur Cuza-Vocla, el e facut apor de oamenit cl. n Fe-
bruar, cirmuitorit cet not at terif : revisor scolar,
functionar la Ministeriul de Instructie, secretar la
archive. Nu se uitä asa de usor ca versurile tut soarta
grozava a nebuniet care atinse la inceputul anulut
1868 pe acest anar care abia trecuse de tretzect de.
ant, orT Intunerecul desavirsit al zilelor sale din urrna.
Ramine infipt fn minte si chipul sari neebisnuit, de
romantic luptator: parul zburlit in suvite revoltate
de-asupra innaltet frunti albe, privirea cam neho-
trit i tulbure de visator care nu se increde in el,
sfichiurile zburdalnice ale mustatilor i barbisonulut
sü dupa moda luT Napoleon al IIt-lea. Din scrierile
sale ail ramas anume avinturt de minie, bogata in
frase retorice, anume pornirt de indignare, anume
gesturt de raspingere neiertatoare a ticalo§iilor i sla-
biciunilor omenestt. Tinar, frurnos, nenorocit, pletos,
purtindu-sT cravata ca un steag, gata sa fulgere im-
potriva ctiranieb, impotriva clasitatitl, a ctradaritl, a
tcoruptiel,, asa se infatiseaza el innaintea noastra.-
Cu toate multele schimbart savirsite din vremea lut
pn astazt, cu toata raritatea scrierilor sale putine,
cu toata deprinderea altor cetirt stapinitoare, ceva
din el a trait, incunjurat de cearcanul de lumina cu.
care iubirea oarnenilor Incunjura totdeauna fruntea
 N. NICOLEANu 465

celor ce aI pa."timit §i n'ail ajuns sa stapineasca vre-

odata, celor ce ai murit ducind cu dtn,if talantul
pe care n'ail putut sa-I faca a rodi pe lurne a§a cum
s'ar fi cuvenit.

El se zicea Craiovean, §i inteuna din bucatile sale

a pus alaturt cele tret Capita le pe care le-aU avut
Rominir de dincoace, alegind din ele Craiova, care
ar vorbi mar mult sufletulut sad prin biruitoarele
amintirt ale copilarier §i tinereter. Aiurea el spune
deslu§it cà ca vazut lumina ziler, a scos primul sail
suspin,
Ling'a Oltu lui ina'reap, jute, falnici goptire.

Un Ardelean, InsI, profesorul Tirca (ce se scria

Circa), asigura cä ar fi copilarit cu cel ce era sa fie
poetul Nicoleanu, pe vremea cind acesta era numar
Neagoe baiatul lur Tomopiu, teran din Cernat, unul
dintre cele §epte sate ale Sacelelor din margenea
de munte a Bra§ovulul. Ar fi trecut cu al Jur, la
vrista de treisprezece ant nurnat, pentru a hoinari
prin tara, panä ce nemeri inteo chilie de la Buzaii,
unde alt fecior de Mocan, al Jut Perviu, ajunsese
VlAdicd, Filoteid cel cu punga legath strins la
gura. Numat pe urmá, profesorul Caloianu 1-ar fi
luat cu dinsul la Craiova, unde era §coala cea bunä
a Jut loan Maiorescu.
Pare a aceste §tirl shit cu totul vrednice de cre-
zare. Nimic ardelenesc n'a ramas tctu§1 in sufletul
pribeagulut din satul Mocanilor. Nicoleanu scriitorul
nu aminte;te prin nimic pe Tomo§oiu cel de acasa.
Abia dacà e vre-o legaturà intre dinsul §i viata ro-
maneasca de dincoace de munte chiar. A trait la o
 166 OAMENI CARL ArT FOST

parte, ferit de oamenT ; a trAit putin. intimplarea

cite uner slujbe-1 ducea doar prin Roman, und se
scirbia vAzind in undele Moldover albastre ce a dat
numele uner tea, in locul voinicilor si frumoaselor
de odinioarA, pe
Jidoavca ner4nata §i cu Jidovul murdar.
Tot acestor cAlAtorir de functionar ii datoreste el si
sederea in las!, unde avu norocul sA. fie unul dintre
eel d'intaid scriitorl ce se strinserA in jurul steagulur
(Junimil,. IntipArirea ce a purtato el totdeauna a
fost insA aceia a literaturir francese din anir 1850 1.
o primise cetind mult in sarA si trAind citva timp in
mediul Parisulur, de unde s'a intors asa cum era sa
rArniie toatA viata. A tradus ceva din Musset ; in
cutare bucatA se vede limpede imitatia vestitulur
sonet al fur Arvers ; e i ceva din Lamartine in unele
bucAtT ale lul mar senine, ca acelea pe care le in-
chinase fur Cimpineanu saU fratilor Golesti. Dar
Musset ii stApineste mar mult, si anume prin partea
de vehementA in aruncarea cuvintelor abstracte, de
vijelioasA luptA cu entitAtile metafisice. Geniu),
g mormint), gsArAcie,, c bogatie3, dibertate), ctiranie,,
ciubire,, cvoluptateD, csperantA,, cproscris, sint cu-
vintele cu care el se joacA mar bucuros, in lung!
versurr de cele mar multe orT sterse, rare orT aprinse
de un foc ce se stinge indatA in gheturile abstractier
incolore i insipide. MortT innainte de vreme :
A candelei lucire d'odata trernura,
lar dulcea creatura tam gi expira,
iubirT sfArimate de trAdare, desfAsurarea obrAzniciel
ce intovArAseste puterea i bogatia nemeritatA, cam.
acestea sint temele sale.
 N. NICOLEANU 167

Ar mat merge incl clacg. Nicoleanu care punea

de alminterea foarte putin temeiü pe scrierile sale §i
pe chemarea care-1 indemna la ele dach tingrul
romantic de moda francesa ar avea o limbg bogatg,
vinjoasg, noug. Din nenorocire insg, e jargonul acela
boieresc, curglit, frisat §i parfumat, adus in acea
vreme de o strivitoare inriurire francesa, care ne
fgcea sg ne ru§ingm de tot ce e mat vioiti, mar ade-
vgrat §i mat frumos in graiul pe care-1 vorbesc mi-
lioane de oament cu suflete rgspicate §i focoase. Se
maT adaugg in sfir§it i un simt foarte slab al armo-
niet care nu-1 Impiedeca de a schilodi foarte adese
or! intonatia fireascg a cuvintelor.
Astfel se inati§eaza el in cgrticica iscglitg modest
N. N., pe care o scotea la Ia§t in 1865 §i in care
turna la un loc, fgrg a tinea in seamg timpul, cin-
tece tie tot vechr, de prin anit 1850, foarte slabe
acestea, lingä altele, cu mat multg intelegere a ar-
rnoniet, cu 0 mal puternia suflare, care aceati sa."
se prevad4 in el un adevgrat poet.
La 1866, cind d. Hasdeti incepe a scoate ziarul
&arta, at cgrut colaboratort se iscgliati cu pseudo-
bin* chineze§tt, sufletul lut Nicoleanu se desgvir§ise
Th foarte multe privinti. Et era in starot acum sä in-
iteleagg. i greutatea §i menirea cea mare a cintecula
In notita sa despre o piesg proastg a lut Pantazi
Ghica vezt un om de gust, in conferinta sa de la
Ateneti se desvaluie un deplin inteleggtor al Legg-
gurilor neapgrate ce trebuie sä aibg arta cu socie-
tatea, atit in originile sale, cit §i in acea inriurire
pe care, ortce-ar face, o va exercita asupra oame-
nilor. Nistrind aceia§t aplecare cgtre satira omeneascg
generalg, fgrg privire la o anume vreme §i la Uri
 168 OAMENI CARI AO FOST

popor deosebit, rAmAnind lipsit de comparatil, de

icoane, de coloare §i de realitate, el dA, din Februar
pAra in Iunie 1866, in paginile Satirului, singurele
lul bucAtT desAvir§ite, singurele care ar trebui puse
innaintea altora decit istoricil literarl : de la frumosul
gin carnaval, pAnA la Oda cAtre biruitorif din Fe-
bruar. Icl §1 colo e o putere eminescianA in unele
versurl §i imbinArl de versurl, de§i, pentru a putea
fi comparat cu Eminescu, i-ar fi trebuit Jul Nicoleanu
acele marl insu§irI care sint o culturA largA, multA
cuno§tinta de oamenr §i locurl, vederea realitAtilor,
puterea de strAbatere In adincul temeiurilor lumil §i
me§te§ugul ce se cere pentru a frAminta deplin o
limbl pe care romanticul acesta de moda francesA
o atinge numal u§or.
Cind Nicoleanu-§I perdu mintile, o intreagl viatä
pArea cA i se deschide Inca innainte, §i cine §tie ce
roade de poesie ar fi putut el culege intr'o matu-
ritate de care nu i-a fost dat sä aiba parte 1
25 lunie 1906

aun strAnepot al poetulul Nicolcanu vine sa continue stirile

r-lul din aSamanatoruh de la 25 Octombre, privitoare la nt1§-
terea, ce era aproape o WO, a acestut poet. Clot Nicoleanu,
Neagoe Tomo§oin cu adeviratu-1 nume, s'a nascut la 9 Mart
4833 in Cernatul Slcelelor, in casa unde astlzt e §coala roma"-
neascl din Cernat (in tirg, la fala bisericil celel mart, SF. Ador-
mire). Parintil lut : Ion Tomogoiu §i Paraschiva, nascuta Chitu,
1-ad avut ca al optulea copil, gemen cu Nicolae, mort curia d,
§i al clrul nume probabil ca had luat fratele sad Neagoe, mat
tArzid Niceleanu. Parintil luf, oament gospodarl (un fid, G heorg he,
era cd mat avut din toate Slcelele), had due la carte, la semi-
nariul ce era alipit pe IMO episcopia din Buzad, in 1846, de
wade in 1849 plea la Craiova, condus de prolesorul Vasile Ca-
loianus.
 XXVIII.

UN POET BASARABEAN : C. STAMATI.

I.

D. Bogdan-Duia di numa1 o parte din opera,

foarte Intinsi si foarte neegali, a poetulut basara-
bean C. Stamati. Ce a apucat si se tiareasa si s'a
pistrat dect din scrierile lur e, iarist% numat o parte
din manuscriptele pe care acest om harnic, cu multi
tragere de inira si mult rigaz, le Ingrimidise pe
Incetul, inteo muna literari de o jumitate de veac
aproape. Stamati, care ni a lisat sese sute de pagint
de literaturi amestecati, era mult mat bogat decit
atita.
Din multe puncte de vedere, aceasti figuri lite-
rari, care n'a fost pentru public tocmat vie nictodati
si care a ajuns astizT stearsi ca o foarte veche fo-
tografie, e vrednia de luare aminte.
Nu atita din punctul de vedere al vietil pe care
a dus-o scriitorul. Despre aceasti viati, OM schim-
bill si fill strälucire, de alminterea, se stie foarte
putin. Era nepotul Mitropolitulux Iacob Stamati, care,
luind, in 1792, Scaunul arhipistoresc al Moldova,
41 chemase din Ardeal, din cercurile teranimil de
 ri6 OAMENI CAN Ad FOST

accao, tin frate, din care facu un Paharnic, §i un var-

primare, pe care-1 fact' sa fie numit Vel Satrarl
Simion Stamati. Costachi, scriitorul, era fiul Pahar-
niculut Toma, despre care, de alminterea, n'avem
nici un fel de lamurire, §i al unei femei din boie-
rimea moldoveneasca.
A trait un timp in vechea Moldova, in prietenia
feciorilor de boieri risipitorl, batati§T §i obraznici, fara
nictun fel de intelegere pentru invatatura, pe cari-f
descrie intr'un clasic dialog dintre cocoana-mama §i
bietul dascal pe plata mica, adaugind ca §i el a auzit
in tinereta asa ceva, «din tinda case, tovara§ului
saii de vrista, si, poate de petreceri.
In 1812, Ru§i1 luara, ca o farlmä din zdrentele
turze§ti, Basarabia. Boierii avura vole sä aleaga intre
pamintul imparatesc §i acela care se tinea Inca de
Turd. Cei mad se hotarIra, far. deosebire, pentru
Moldova ramasa in vechile ei datine §i pentru dom-
nescul Scaun de stapInire al Ia§ilor. Dintre cei ma-
runter, multi alesera insa noua Basarabie, bine tin-
duita, cu privilegii §i regulamente politiene§ti. Intre
actia a fost §i Paharnicul Toma, cunoscut numai
prin fratele §i fiul s.ii. it oprise la stinga Prutului
vreo mosioara capatatà din bunavointa marinimoasa
a frateltd Mitropolitul. Feciorul de teran din Ardeal
n'avea pentru pamIntul si rostul moldovenesc acea
deoiebita iubire care opria dincoace de apa despar-
litoare pe atitia din urma§ii adevaratei boieriml.
Costachi n'a ma facut §coala ruseasca. De sigur
Inca din Moldova stia atita greceasca, !twit sa poata
copia, la lntimplare, asamandrile lui Omer, §i atita
frantuzeasca, Incit sa poata ceti curent, cu Intelegere
simtire, pe nog poet! ai scolii romantice. La 1830
 C. STA MA1 I 171

el fAcu, pAn O. la iarmarocul din Folticenf, o calltorie

moldoveneasca din care se alese cu credinta cä acea
culturA a Apusuluf pe care, impreunä cu cultul luf
Napoleon, o atacail cu aprindere scriitorir rusf, a
adus in Moldova numat atita folos cl a nimicit ve-
chea evlavie si curatie si a creat un tineret de vorbe
usoare, de trufie multà si de fapte desfrinate. In
1834 vestea mortit sotier sale, Tinca, 11 Oft in Mol-
dova, unde el dna, in StHjerul taberti, inceputul
ostirit nouà. Si in 1839 el a mers in Bucovina, unde
altr Stamatestf, poate niste rude, aveaii mosie, la satul
Stroiestilor. Aid a väzut Suceava si Putna, poate
Cernäutit. A avut a face cu Ilie Ilschi, neam de
mazil, al cArut parinte iscAlia linga SAtrarul C. Sta-
mati din 1760-70, pe un Stircea si pe fratif Hurmu-
zächestt, cOpeteniile vietif romOnestl, culturale i po-
litice, din acestf ant de crisa a sufletelor. Prin Cos-
tachi Hurmuzachi a ajuns el, fost colaborator al
Albinei but Asachi, a tipAri o poesie in Dacia luf
Kogalniceanu, din 1840. In 1843 el publicA la Ia§T
.Povestea PcveVitor, editata tot de Kogalniceanu.
De atunct n'a mat venit pe la nof. Traia in Ba-
sarabia, unde o decoratie, cu care e infatisat in por-
trete, if clAcluse titlul de cavaler §1 unde prin 1850
era pamescic, sub-prefect, pe la Hotin, credem. Era
un burlac, fär copit, trAind mat mult pe la prietent
Din cind in clad mat trimetea ceva pe la ziarele
moldovenestf din acestf ant 185o. La 1863, manus-
criptele sale ajunsera in stApinirea luf I. M. Codrescu,
proprietar al tipografiet tBuciumul Romin,, care in-
cepu o editie, supt titlul de (Musa Ron:In-teasels, opritO
la vol. I. Cartea se ceti putin, dar in destul ca sa
facA pe autor, in 1866, membru basarabean al Aca-
 172 OAMENT CART ACI FOST

demia Nu primi aceastA cinste, care-1 fAcea sl se

teamA de prigonia In curind se auzi cA a murit,
dar sfir§itul sail zAbovi pana la 1870.

II.

Stamati era un foarte harnic cetitor, de cArtI fran-

cese fire§te, fiindca nemte§te nu pare sa fi §tiut, §i
cercul unet cetirr romane§t1 era foarte ingust ; cit
despre literatura ruseascA, de§i a tradus dintr'insa o
schita satiricA, dupa Sincovschi, el pare s'o fi cu-
noscut foarte putin numar. Cetind, el lua condeiul
In minA §i traducea sail prefAcea, fail sa arAte au-
torul, intre altele, §i fiindca nu credea cA incer-
cArile sale vor ri vre-odatA tipArite. Intrebuinta un
grail lini§tit, bAtrincios, dar plin de cuvinte pe atit
de potrivite, pe cit de rare ; une orl cite un vers
bine inchegat sclipe§te din mijlocul mArif moarte a
stihurilor inginate, ca o dirA de argint in plumbul
lopit :
cad eternul suflet nu imbitrineste ;
Sail :
Te vád in oglinda lacurilor line,
i, suflind zefirul, glasul thii imi pare,
Or!, iara§T :
§i nude vintul suspinind din munte.
A§a a 'imitat, e cuvintul intrebuintat de dinsul
dupA Lamartine (tret 'Meditatil,), dupA Hugo
(macar doua bucati), dupa Alfred de Vigny (p. 5o8
§i urm. din 'MusA, = 'Grandeur et &cadence', p.
256 §i urm.), dupa La Fontaine (in multe din fa-
 C STA MATI 173

bulele sale, alcatuite dupa 185o), dupa Musset §i Be-

ranger §i altir de sigur. Ba odata gasim doul strofe
din marele liric irlandes al inbirif, Moore, dar ne-
deplin intelese §i apatos tilcuite, dupa vre-un tal-
macitor frances.
Une orr, el 41 dadea osteneala, care nu era prea
grea pentru dinsul, de a sorbi poesia strainä in su-
fletul sail, plin de vechr amintirr din viata moldo-
veneas:a, din pove§tile ve§nice, din stravechr leto-
pisete. A§a (Silful, lur Hugo ajunse frumoasa le-
genda romäneasca a 4 Zburatorukth, din care se
desfac versurr ca acestea :
Cind fetele care fac clacá de funk

ce nu se pot intimpina in originalul frances, §i ceva

mar departe :
Fratii miel mai ageri s'ati dus dupi soare,
Altil ce timase, prin flori se culcari...
Vicl CA joaci mortii cu lini siltare,
i luna senini holbat ii privqte...

De la o vreme, el indrazni O. se incerce cu pu-

terile sale chiar, fail a parasi insä vechiul me§te§ug
al prefacerilor §i potrivirilor, marturisite numal in
genere. Odata, inspirindu-se din Orientalele, a§a de
pline de coloare, ale lur Hugo, el cinta, intr'o bu-
cata aproape desavir§ita, baia cucoaner moldovence.
Alta data, dupä strabaterea strotelor saltarete ale Jur
Ariosto, din Orlando furio3o, el incepe a povesti in ver-
surr fail sill §i strinsoare despre Drago§-Voda, care
.... Umblii singur prin cetate :
Adinc intunerec, tacere mocnitä,
Numai prin ferestre vijie vintul,
 171 OAMENT CAM AO FOST

despre desrobitorul DochieT, ce merge cutezdtor prin

locurT unde
.... Li lied, stance, cucuveici i Imbue
Zburati ca un nour de-asupra cetatil,

pAnd ce apare iubita dornneascd :

lat'obrajii rumeni ca bujorii proaspeti
lata ochisorii plini de draganele,
lati o guriti ca cireasa coapta.
Ce ademeneste sarutarea duke.
lati coame negre chiar ca ursinicul
IT invelesc pieptul, spatele si boiul,
Ce prin el vede chiar zapacla alba ;
lar statut el gingas ca molidul flair.

In alt ritm, i ma! sprinten, el zice apt* despre

Vodd Bogdan tinerelul, cules si din romanele ver-
stficate ale Apusuluf si din cronici sit din basm :
Linga el sezu;
Un batrin cu barba taposa, ciudata,
Cu ochl scinteiatl,
Grebanos de spate, avind cangi si coada,
Coarne si un bat,

cu mestere legaturi de vers ce arata cum

Padurea vuieste iar lupul, in lunci,
Tremura urlind,
OrT :
Clocotul staf)ineste,
Din parnint zbucneste
Dracu 'nfricosat.

in alt rind, Byron, cu alaiul sdil de blestemall si

pecetluitT de soartd fárd. mild, IT cld avintul demonic
ce trebuie pentru. a scrie (Paginul si fiicele sale',
 C. STAMATI t7S

istoria until batrin sälbatec ce s'a vindut draculuY

el §i sufletele nevinovate de linga eL
Asemenea bucatI rarnin intregi, prin forma plina
§i vie, care cucere§te sufletul, prin amestecul dibaci
al credintelor §i Inchipuirilor noastre, prin atitea note
de adevar prinse din humea trecutulul pe care acuma
o §tie foarte bine cintaretul.
Tot a§a ramin inteleptele fabule, In care merit/
se rupe, se zbeguie, se adunä iara§I ca in maiestrut
La Fontaine. Si chiar unele bucati in prosa, pline
§i de putere §i de Invataminte, ca descrierea ironica
a Folticenilor sad evocarea induio§ata a Sucevet
Voevozilor ce se mintuie insa. printi'o alta timitatie*,
foafte vádilá, despre stralucirea pierduta a Roulet
Cesarilor Altfel, elementul personal e de tot slab
§i abia tremura in versurile din 1834 pentru sotia,
pierduta :
Une orl imi pare cA te vAd umblind,
Iti aud i pa0i, ce-i cunosc prea bine.

De §i a murit abia la 1870, cu douazed de ant

innainte menirea Jul Statnati era incheiata : fabulele
au fost ultima sa scriere, de sigur. El incepuse ca.
un räsunet slab §i grosolan al poesiei romantice fraa-
cese, cu care i se confunda sufletul, ftra sa o faca
insa mai adevarata. §i mai felurita. 0 imbinare cu.
viata §i firea sa se savir§esc apoi in baladele de
fantasie glumeata sad de Inchipuire stra§nica. Daca,
ar II trait chiar in Moldova, intre prietera §1 intelt-
1 Am sA mullAmesc d-lul Em. Girleanu peutru comunicaren
Calenclorulue pe 1854 (al Buciumului Romin), in care se ant,
intreagf, bucata eSureavaa (p. 1 E urm.) §i pentru a cetut pe
4855, cu poesia Stejarul singuratec (p. 62 )1 urm.):
 176 OAMENI CARI Au FOST

gltorT, el putea merge departe pe acest drum. in

Basarabia, n'avea din cell hrAni verva. Cind i-ail
venit apof de peste Prut vestile cä acolo prin imi-
tarea limbil latine s'a nAscut o dingua nouä', deo-
sebitl de graiul eslavo-romin', de cidiomul vechiii
rustic', el s'a simtit cu umilinta un cautoriii popular',
cu totul innapoiat : s'a multAmit sA. scoatA, in eti-
mologii fantastice, din latineste pAnA si ccinstea,
(de la Spania chistea) §i (slava, (de la 4 WW1 1), si
n'a mal cutezat a scrie pe intelesul teranilor si lir-
govetilor WA invatatura. Din aceastä umilintA a ba-
trinetelor sale i se trage dect incetarea scrisulur,
care, de si aproape Ma urmArT, nu e si fArl insem-
nAtate 1.

2 In'ie 1906.

1 Am dat o alegere din aerierile lul Stamati in Poefii Remit&

de supt skipinire ruseascd, Välenil-de-Munte, 1910.
 XXIX.

0 PERSONAL1TATE CTJLTURALA DIN AR-

DEAL : IOAN LAPEDATU.
(1814-1878).

cAsociatia ardeleang, a tiparit din no5, pentru

cetirea poporului, in doug volumase, ingrijite de d.
Andrei Birseanu, cNuvelele istorice, ale lui Loan
Lgpe'datu, unul dintre cer mar bunr profesorr pe cari
i-a avut buna scoa1 g. romaneascl innala a Bra§o-
vului. Cgrticelele vor pgtrunde, de sigur ; ele vor fi
cetite cu plAcere, cgcr spun Igmurit, limpede, foarte
rgspicat si cuminte, pe intelesul oricul aproape, despre
vechr lucrurr romgnesti pe care, putin supus schim-
bgrilor, cum a fost, poporul le intelege, le pretuieste
si e in stare a le iubi cu mult mai mult decit atitia
dintre cgrturaril foarte cmodernT din zilele noastre.
*i de ace§ti arturari §i de altii, cari mar pot sg-si
aducg aminte de faptul cg. sintem §i nor un popor,
cu adinci rAdAcini in trecut si cu o puternia ten-
dintg fireascg de a ne intinde si desfg§ura in viitor,
n'a fost tinutà in samg citu§T de putin ace astI
retipgrire, care este pentru generatia de astgzi ca o
scoatere din mormint. Citi au avut chiar in ming.
12
 478 OAMENI CARI AU FOST

cNuvelele istorice,, innoite ca ortografie si tipar, nu

vor fi mers prea departe in rAsfoirea bor. Daca e
limba de astAzT si o ingrijitA, o mlAdioasa limbg
anumite semne ale unor timpuri cu totul sterse
IT vor fi rgspins : declamatia sentimentala ce se in-
timping pe alocurea, dar, mar mult decit dinsa, nai-
vitatea, nevinovAtia pe care catail pe atuncl s'o dea
scrierilor lor i autorif cu viata indoielnica i cu
gindul necurat si care pornia de la sine din sufletul
iubitor, prietenos, gata la muncà si la jertfg, in cel
mai innalt inteles al cuvintulur, al dascalului bra-
sovean. i, astazT, rinjeste cineva maT bucuros decit
sa fie vazut zimbind parinteste, §i putini sint aceia
cari sa nu fie bucurosT de a fi crezutr mart betivr,
strasnicT inselatorl de femeT, tradatorT si facatorT de
rele in cercul legaturilor lor de intimitate !
Lgpedatu n'a fost un om ambitios ; el nu s'a gindit
poate niciodata la pretuirea, la iubirea care-I incun-
jura, la sentimentele cu totul deosebite pe care le
aveati fata de dinsul §coldrif saT, ce-§I amintesc ei
astazi cu duiosie de dinsul ; el nu si-a dat sama de
faptul ca era mar bine pregatit decit ceT mar multT
pentru sarcina de a fi un bun indreptAtor, nu numaT
al scoliT, ci §i al culturiT poporuluT nostru de peste
munti. Cu gindul nurnai la o frumuseta artistica pe
care o cunostea din intinsele si feluritele luT cetiri,
din indelungata petrecere pe care a facut-o in Franta
si in Belgia, unde a luat si titlul de doctor, el null
ascundea slabiciunea mijtoacelor poetice pe care le
avea la inclAmina si, cu parere de rail, dar fara ama-
raciune, el se marturisia ca o cmediocritate, folo-
sitoare inteun timp in care lipsiaii cu totul in Tinutul
sail'ardelenesc talentele cele marl. Pentru noT insa,
 IOAN LIPI:DATU 179

oari avem perspectiva, el se Infatiseaza altfel, nu

numai ca un om simpatic, nu numar ca un harnic
muncitor rApus la treizeci i patru de ani de o munca
fara preget i fara crutare, nu numar ca un escelent
om de scoalg, ci, mai ales, ca o figura interesanta
prin Intelegerea nevoilor uneT epoce noua i prin
deslusirea acestora cu predicatia invatatorulur ca si
cu exemplul scriitorului.

Generatia de la 1848, cu puternica ei mindrie

lating, cu idealul ei de mare libertate romana, dis-
paruse. Ce trebuia sa taca tinerii, dintre cari facea
parte si Lgpedatu, nascut din pArinti terani inteun
sat din margenea Oltulur, la 1844 ? SA repete cuvinte
pe care nu le credeaii, sA scrie pe steag ideale pe
care stiail bine el nu le pot atinge, sg incerce cu
puterile scazute de neincredere ceia ce nu izbutise
acelora ce inchinasera in serviciul aceleiasi cause o
convingere fanaticA, din acelea care pot face minunT ?
S. imbTace sarlataneste vestnintul care sta rü.pe
umerir epigonilor ? Si, in acelasi timp, sa trgiasca
inchisi in aerul specific ardelean, cam invechit fara
a deschide ferestile largi curentelor noua ce bateau
de pe plaiurile «terii, ?
Multi a i fost de aceasta parere : sa fim latini,
romani, intransigenti, neimpacati; tot sail nimic :
Roma sai Fofeldea! Altii si-ail dat satria cà acest
popor nu mai poate folosi la nimic, si atunci s'aii
asezat frumusel linga mesuta de birt, pe alba fall
de masa a careia se tot innoia halba de bere : ei ail
trecut astfel de la cele mai innalte neguri romantice
in cele mai proaste adincuri ale vietii de burta-
verde provincial.
 130 OAMENI CALI AU FOST

Pa Lapedatu scapat de aceasta soarta unele

insu§iri ale sufletulul §i unele imprejurarl ale vietiL
Avea prea mult bun simt pentru a rosti crezuri gi-
gantice ca ale innainta§ilor ccari, dincolo §i din-
coace de Carpati, ail luat giulgiul intins peste sicriul
in care zacea mortul, adeca poporul romin ). Dar
avea prea multä mindrie, demnitate, simt de civili-
satie §i iubire de neam pentru a putea ingadui viata
celor multamitf cu bauturica noastra cea de toate
zilele. Se intimplase apol cä el invatase in ora§e
latine, la un loc cu student! din ctarb, cal! ca-
patase catedra la Bra§ov, pe unde e mai largà pentru_
drumeti §i pentru idel trecatoarea muntelui.
Deer el avu totdeauna innaintea ochilor o singurit
literatura romäneasca, 0,singura inspiratie, un singur
stil §i o unica. ortografie. Intre RominiT dn cdincoace,.
§i cel de cdincolol, el nu face nick) deosebire. Serie
la Familia} d-lul Vulcan, dar §i in (Traian,, de
la Bucure§ti, al d-luT Hasdeti. Se crede a a imitat
in versurile sale, care n'ail nick) valoare originall,
cacT acest suflet cuminte §i intelegator n'avea nici
putere, nici visiune, pe Mura§anu ; poate intr'o parte
mai mica de cum se banuie§te. Mult mai strins se
tine el insa de ginga§ia bogata in diminutive, de
u§oara gluma de iubire a luT Alecsandri (v. d. ex.
g MiriT,), sail de pledoariile infocate ale WI Grigore-
Alexandrescu (v. d. ex. cLa Provedintal), ori de
fantasia romantica a lul Bolintineanu, ba chiar de
tinguirea sociala a lui Boliac. De la cmielu§eaua,
§i cfloriceaua,, de la ccrinul plapind, la oda catre
Provedinta), de aici la umbrele Corvinilor din ce-
tatea InidoreT, §i in sfir§it la orfani, orfane, la cbol-
 IOAN LIPI 'DA 1U 181

nava mama), la c mo§neagul shrac, Cind incearch

ritmul popular in cCucul, :
La umbra de fag sedeam
§i la mindra au gindiam ;
Dar un cuc, de-asupra mea.
Tot cinta i prorocia :
Cuce, citi ani imi vei da
Pana cind m'oia insura ?...

EU plingeam, cucul zbura,

singura poesie a lur ce se roate ceti cu pldcere

-e tot o inriurire a lur Alecsandri.

Din viata ardeleanä a anulur 1848 el §i-a scos

-drama cTribunull, lupta intre iubirea pentru o fe-
meie §i simtire pentru neam , care cuprinde, pe
lingh un foarte frumos graiii, §i unele scene puter-
nice 1 Dar, cind incepurà la nor studiile istorice pe
urma editiilor §i lucrärilor d-lur Hasdeil, ca §i supt
inriurirea, astfel inthrith, a publicatorilor de izvoare
din anil '40, Bälcescu, Kogälniceanu, inch odath
scriitorul ardelean se inspirä din mi§carea literaturir
de peste muntr. In cele douà ziare ce a scos intre
anif 1874 §i 1878, cOrientul latin, §i Albina Car-
patilor,, el a dat rost, rn:§care §i chiar oarecare co-
loare vietir trecute a neamulur in terile CU Domni de
la DunAre sag in Imphrhtia de phstori arominr a
Balcanilor. (Nuvelele, acestea, din vremea lur Tepe§,
a Ashne§tilor, a Movile§tilor, a luptelor pentru sth-
pinire date de Cantacuzini, vor rhminea de &gun

1 La un loc cu poeaiile, ia dacercIrt de literabrID, Braley,

4871.
 182 OAMCNI CAM Ai FOST

Subiectul e foarte bine studiat, eroiT vorbesc frumos

romaneste, dupa datina vremit lor (Lapedatu giceste
asa de bine tonul, incit une orT ti se pare a ceti un
vechlii ravas domnesc) ; ic i colo, eT se mi§ca vioi

Ar fi meritat un maT mare rasunet articolele de

indrumare pe care Lapedatu le-a strins in brosura
din 1877 <Asupra situatiunifl. Ele cuprind nit intreg
program de actiune noua care ar fi fost indeplinit
macar in unele puncte daca enuntätorul luT au s'ar
fi stins asa de rapede.
Lape"datu crede cä a venit acum epoca de gospo-
darie, de munca, de imbogatire, de consolidare §i
generalisare a constiinte. Rominif sa se iea pe urma
Sasilor, sa se facd mesterT, negustorT, sa cucereascä
orasele, sà caute a se in telege intre sine, pentru
scopur1 maT innalte. Spre a deschide calea, carturarir
sä lupte cu arma culturif. SI se culeaga, sa se faca
roditoare arta poporuluT, sa se intrebuinteze adeva-
rata limba a celor multT, sa. se scrie cartile ce lumi-
neaza. SI se inchege societatT pentru desvoltarea
trupuluT §i a mintil. <Asociatia, sa-§T intinda. cercul
de actiune : sa faca expositiT pentru natiune, sä in-
demne la scrisul cartilor invatatoare. 0 intreaga
opera de educatie nationala sa inceapa astfel pentru
<a pune in relief caracterul propriu, fisionomia bine
marcata i originala,, ce avern. Prin ea sa se capete,
in locul vechiuluT <servilisml, pe care-I biciuiesie,
noua incredere in sine si avintul ce trebuie pentru
a birui.

in aceste credinte s'a incheiat viata luT Lapedatu.

 IOAN LAPEDATU 183

Ele sint astge ale celor mai multi scriitori §i cu-

getätori. Mine, ele vor fi atmosfera vietii noastre
nationale. E vremea sg indreptgm un gind pios cgtre
acela care lea avut de mult §i le-a spus, de §i §tia
cg putini ii vor ceti, intelege §i urrng.

9 lulie 1906.
 UN ROMAN DE EMINESCU.

Era foarte frumos A. se §tie ca. Eminescu a scris

§eIzecI de poesiI gperfecte,, pe cari altir aveati
insa toatà voia sa le gaseasca maI putin cperfecte).
Despre poetul insu§Y, se povestia acum cincisprezece
aril', cind studentimea se inchina mar mult sail
mal putin serios in numele WI, ca, atuncI cind
geniala frunte-I rlsaria din noil din haoticele negurl
ale nebuniel, ar fi luat in mina eleganta articled,
ar fi privit.o lung ca o neplacuta amintire a vre-
murilor cind avea si el dreptul la aceleasI bucuriI
ca totr oameniI, si ar fi rupt-o in bucatI cu furia
multamita a celuI ce distruge un pleat. Innainte de
nenorocirea sa, el avea, fail indoiall, cu constiinta
neobisnuitelor sale puterI, si credinta ca scrisele sale
intrec cu mult literatura poetica a timpuluT, dar, ca
un spirit mare ce era, nu vedea cele indeplinite de
dinsul decit in legatura, umbritoare, cu frumusetile
pe care-§I simtia menirea de a le intrupa In cuvinte.
$i in cele seIzecI de buatT cperfecte,, el ar fi ales,
ar.fi inlaturat, §i ar fi ales poate §i inlaturat rãu.
Insa poesia luI Eminescu n'a cazut din cerurI bine-
facatoare in piatra neagra a unel solil dumnezeestI.
 186 OAMENI CARI AC FOST

Cu stralucirea, bogatia, adincimea §i fermecatoarea

ef taina, cu tragicele et lupte interioare, cu credinta,
cu desnadejdea si supunerea e/, aceasta opera supe-
rioara s'a innaltat din societatea pe care a resumat-o
daca n'a putut s'o stapineasca si s'o conduca. Poetul
acesta nicl n'a fost numai un poet, asa un poet naiv
si copilaresc, ramlind orlcit voit1 de mare, care
sa fi vinat tablourl, sensatil, sunete. Astfel de poett
se ivesc in vreml sigure si linistite, la popoare cu
o cultura. orientata §i armonioasa. El a fost, cel
putin in aceia§f masura, un cugetator, un luptator,
un profet, da un profet, ca profetil vech;l Iudeie,
biciuind §i arzind, de o parte, sfatuind si revelind,
de alta, in numele aceluia§l Dumnezed al intelep-
ciunil. Pricina curat sufleteasca a nebuniel sale nicl
n'a fost tragedia zilnica a celor ce se avinta spre
culrnile scaldate in aur ale unel Frumusetl ce nu se
poate atinge, si cad, cind mat sus, cind mat jos, pe
ascutisurile stincil, ci zadarnicia luptet sale de cu-
getator intr'o societate trindava i robita placerilor :
puterile marl, care puteail revolutiona in afara, za-
vorite in launtru prin indiferenta mediulul de plumb,
ad distrus.
Asa fiind, Eminescu nu se poate intelege ca un
estet al Francier sad al Italie secolulut al X1X-lea,
ca autorul, far intelegere omeneasca, sociaia, al
proprier sale antologil, ca resumatorul sufletuluf sad
in seIzed de bucatt rimate. Un astfel de suflet, cald,
comunicativ, razboinic, a trebuit sa se reispindeascd.
$i orIce a resultat din necontenita activitate a acestul
suflet ales merita sa fie cunoscut, pen tru insusirile ce
neaparat trebuie sa aiba, i pentru lumina ce arunca.
 UN ROMAN DE EMINESCU 187

asupra unor lucrarT maT desavir§ite ale aceluia§T

maestru.
E bine decT ca s'a tiparit romanul cGeniu Pustiii
pe care Eminescu-1 scria intre nouasprezece si doua-
zed de anT, ca student la Viena. SI n'aiba grija
nimenT : niclun fir de iarba de pe mormintul poe-
tuluf nu se va mi§ca de indignare la aceasta (di-
vulgare, a gindulul sail Inca nesigur, a simtiriT sale
ce nujl gasia totdeauna intruparea statornica si ade-
varata. Nu, ci, daca, peste hotarele vietiT, se
schimba ceva intre ceT ce sint §i cel ce ail fost, cel
mai mare cintaret al neamuluf nostru va primi
aceasta ca o solie duioasä a tineretelor sale de vultur
ce-§1 incearca aripile pentru a pluti intaiasT data.
E

lata ce e romanul.
Cineva ratace§te prin uritele mahalale bucurestene
scaldate in ploaie putrecla, la vreme de noapte. trite&
cafenea cum se gasesc insä mai curind la Viena
decit spre margenea Capitalef noastre el intilne§te
un emigrat ardelean. E un suflet-frate, §i, in gran-
diosul neprevazut al vietif de boUrne, ceT doT prie-
ten! is! schimbd gindurT, care zboara departe de fata
pamintuluT, §i de aceia §i sint, indraznete de sigur,
dar §terse, recT, neorinduite, ca orke se desface prea
mult de izvorul ve§nic al vietiT, de cirmuitorul sigur
prin legf neaparate. Un avint de pribegie romantica
duce pe Toma Nour numele se potriveste toc-
maT la Copenhaga, a poi tocmaT la Turin, si de aicf,
unde eroul se afla ca mai totdeauna pe pragul
mortiT, loan, caruia i-am putea zice Negura, primeste
un manuscript, care formeaza a doua parte a cartif.
 188 OAMENT CARI Ali FOST

Toma a crescut fara mama. Pentru invatatura a

mers la Cluj. Aid trebuia sä gaseasca ceia ce este
inenit, in legea rotnantica, oricarul final- de vrista sa :
sufletul-frate al prietenuluT. Prietenul se chiama. loan,
§i iubeste neaparat o femeie-Inger. Aceasta moare,
fára indoiall, dupa aceleasT legT. Pentru desavirsirea
armoiliel, ea are o sora Erninescu I zice Poesis,
§i aceasta Inseamna cnu credeti : sint visurT ; luati-le
ca visurl, §i vetl vedea ca sint frumoase, si Toma
iubeste pe acea sora. Ea are un tata batrin, care e
musicant §1 sarac ; el cade bolnav, si, dupa normele
romantice, Poesis II Ingrijeste cu banul de jertfa al
viciuluf. Joan, desi e bolnav atT inteles : ftisic
plecase In lume. E anul 1848 ; el se lupta contra
Ungurilor. Prietenil sint despartitT ; dar Toma afia
trädarea iubiteT sale, si alearga si el supt steagurT,
unde intimplarea-1 face salt* descopere fratele. Se
descria, cu o putere uimitoare, scene de grozavie din
Revolutie, care i-a fost povestitä luT Eminescu in
astfel de episode de colegiT sat de gimnasiu din Blaj.
Ioan rnoare, si Toma, intors la Cluj, afla final de
impacare si armonie scrisoarea de explicatiT a
frumoasel Poesis, moarta.

Povestea are totdeauna Insemnatatea eT, dar ea

nu e cea maT mare. LIngI dinsa e forma si e tesa-
tura Impleticita a ideilor.
Judecata astfel, opera de intaie tinereta a luT Emi-
nescu e vrednica de poesia pe care o cunoastem, si
-cu anume part! din care e si co itemporand. Ce limba
frumoasa, ce putere de icoane, ce avint adesea !
Daca nerealitatea jigneste aid, mptivul e numaT ca
 UN 1103IAN DE EMINESCU 189

ritmul proser nu libereaza de leglturile vietir cu .

aceia§1 desgvir§ire ca farmecul de cristal al versulur.
Fondul ideal nu e nicr el strAin de credintele du-
rabile pe care le-a manifestat poetul in maturitatea
sa : e aceia§r convingere c numar din viata celor
multr §i curatr, a teranilor, se poate desface §i vi-
tejia §i frumuseta, §i partea a doua e o epopee te-
raneasca in limba minunatl de la tara. Pentru stá-
pinitorir no§tri, el avea §i la 1870 despretul de mar
ttrziO, §i cum se poate spune mar bine despre incon-
§tienta lor de maimute-papagalr decit ca. : er sint,
cum o spun in§i§r, Romini de na§tere, Francest in
inima §1, daca Franta li-ar procura semidoctilor
no§tri avantagiile pe care li le da nefericita lor pa-
trie, er ar fi emigrat de mult, cu totir ?)
$i adthigim nor : cum n'a dat Dumnezeii I

11 Inuar DOI.
 XXXI.

CORESPONDENTA LUI ALECSANDRI.

inthia parte din corespondenta luT Vasile Alec-

sandri a apArut supt ingrijirea d-luI Ii. Chendi §i a
d-reI E. Carcalechi 1.
Cine s'ar a§tepta sä gAseascA pArerile poetuluI
asupra cherMiriI sale literare, ideile sale asupra ma-
rilor IntrebärI ale vietiT, portrete bine schitate ale
contemporanilor, descrierl me§te§ugite, judeatI despre
artile vAzute de dinsul, s'ar in§ela. Alecsandri fAcuse
studiI foarte ware, pe care nu le-a complectat nici-
odatà, Inteun trail-I din care distractiile luau cea maI
1 Socec, 1904. S did si note folositoare. 0 bibliografie
foarte complectA i ingrijitA se af11 innaintea volumulul. Al doilea
trebuie ea cuprir dr scrisorile francrse, multe la numar, ale poe-
tulut. Cred eâ n'ar trebui s se reproducA precum s'a Mut
cu corespondenta 'LI M. KcgAlniceanu, aphrutit in sConvorbirl
literare, chiar textul in lirnbA strAing, cAcl, orfcit de rnult1
obisnuint1 ar 11 avnt Alecsandri in vorbirea limbil francese, el
o scria slab si frà coloare ; dacA s'ar face alifel, atitia cetitorl
n'ar putea deschide volumul. 0 editle francesA cu traducere ar
costa p:ea mult si n'ar rAscumpAra cheltuiala printeun mare
folos. De sigur ca la Efirsit vom avea i nn indice de num".
Astfel peutru intaia oarà se va infatisa intecu chip ca totul
vrednic corespondenta until variitor ronain.
 192 OMENi CARI A( FOST

mare parte. Cetirea sa era de tot restrinsg.; vara

intreagl §i-o petrecea privind din cerdacul easel sale
din Mircestf frumuseta, totdeauna aceia§f, dar vesnic
noul, a cerurilor de Iu lie si August. CArtile clasice
ale tuturor literaturilor aü rAmas inchise pentru dinsul,
§1 din literaturile contemporane el cunostea numaf,
intr'un chip usor, pe cea francesA, incepind de la
romanticif eel marl, pe cari a autat, dupä puterf,
slT imite. CArtile erad pentru dinsul un mijloc de
trecere a timpuluf : niclodatä ele nu i-ad stors un
strigAt de admiratie, nicTodatl ele nu i-ad impus sA.
cugete maf multa vreme la intelesul lor, sI scoata
din ele invAtäminte si indreptge. Veselul ciripitor
n'avea privirea pätrunzAtoare a vulturuluf, nicf ne-
voile acestuia de aier mult, de luminl bogatà, de
innAltime, spatiu si raze.
Niel oamenil nu-I erati bine cunoscutf, afarä de
un mic cerc de prietenf, intre cari se simtia bine §i
pe cari-T chema cu bucurie acasA la dinsul, in zim-
bitoarea-T locuintä de tat-A. Politicd a fAcut putinl §i
fár multà tragere de iniml : 11 incälzia doar cutare
chestie specialu, sad' chestia evreiascA, in care era
antisemitul cel mai hotarit.
N'a prea cAlAtorit. In strAinAtate a cautat numar
orasele unde se due de obiceiii boierif nostri si care-f
erail asa de cunoscute, incit nu maT vedea nimic in
ele. Paginf ca acelea ale schitelor de drum in Maroc,
alatuite in tineretA, nu se maT intilnesc in opera
lilt If placea sl se strAmute numaT in locurile unde
era sigur s gaseascA tot confortul si multAmirt fine
pe care nu le putea da tara.
Tot boier moldovean tipic era el §i in ceia ce pri-
veste legaturile sale cu trecutul si cu acea parte a
 CORESPONDENTA 1.1.1 ALECSAnDRI 193

presentuluY care e viata teranimil. Scrierile istorice

le privia ca facind parte din domeniile specialitatil.
Cu satenil sal va fi fost bun, dar mindria stapinuluY
de pamint, a domnului de oamen1 nu 1 a Irtsat sail
piece privirea Ona la smerita bogAtie de simtirl a
teranula Cel ce a strins si a prelucrat poesia po-
pulara n'a stint, de fapt, ce se petrece in iniata
celor de cari a fost incunjurat mar mult in via ta.
Dec! corespondenta ILA trebuie sa aiba mai mult
un interes biografic decit unul literar *i asa si este.
Ea se imparte in acest d'intaiii volum, astfel: seri-
sorT catre d. Maiorescu, scrisor1 catre d. Iacob Ne-
gruzzi, scrisor1 cAtre Papadopol-Calimah si scrisor1
catre d-na Paulina Alecsandri.
Cele d'intaiti sint de tot putine. Alecsandri s'a ra-
liat la miscarea cConvorbirilor,, dar n'a avut legA-
turi personale cu conducatorul cJunimil). El se adre-
seaza d-luf Maiorescu, ma! mult ca ministrulul,
cerindu-1 anurnite masurI si hotarirl. Scrisoarea-raport
despre biserica romina din Paris, scrisoarea-schiia
despre biserica din Mircest1 sint dintre cele mai
intinse si mai ingrijite ale colectiel ChendiCarcalechi.
Din potriva, poetul a scris foarte des d-le Negruzzi,
ca redactorulul cConvorbirilor D. Pentru productia
literarA a lui Alecsandri chiar, pentru felul cum el
judeca scrisele altora in general intr'un chip foarte
usor, dar mat totdeauna prietenos pe cit se putea,
chiar iertator cind era vorba de cineva care-I jig-
nise , aceste scrisor1 aii o mare insemnatate. Se
vede ma! ales cit de fara pregatire, gra cugetarl
indelungate asupra unul subiect si felulul cum el
s'ar putea lucra mar bine, incepea Alecsandri scrie-
13
 194 OAMENI CARI Ali FOST

rile sale. Se vede insA iarA§T ce InsemnAtate punea

el pe unele semne de recunoa§tere din partea lumir
care de cele mar multe orr n'a5 nicrun pret : corn-
plimente de salon, laude ale confratilor, q. a. m. d.
I s'a pArut totdeauna cA premiarea sa de Felibrir
din Sudul Francier, cari fArA a discuta seriositatea
lor aclamail pe un Latin de foarte departe, i s'a
pArut cA aceastA primire e o mare izbinclA §i un
mare noroc, nu numar pentru el, ci §i pentru tara,
pentru neamul sAii. Tresar/ de uimire cind il vezr
punind odata allturr luarta Plevnel §i incoronarea
lur la Montpellier.
Papadopol-Calimah era, in adevAr, un prieten intim,
§i, fa t5. de acest coboritor de Domn, Alecsandri iea
un ton mar cald i se spoveduieve mar deplin. IarA§T,
foarte multe §tirr despre viata zi de zi a poetulur.
Multe apreciert cam exagerate ale insemnAtAti1 lite-
rare a corespondentulur sAil. Plingerl mi§cAtoare, din
anir din urml, pentru moartea fratelur WI Iancu,
pentru boala sa proprie, pentru neplAcerile §ederir
In Paris supt cerul rAU, fArl luminA, al iernir nor-
dice, in isolarea stra§nicA a marifor multimr strAine
In ocupatia fArA plAcere a visitelor goale, a prinzu-
rilor de galA, in care el, ministrul until' Stat mic
§i privit cu blnuiall, se simtia a§a de putin, pe cind
era deprins sl fie a§a de mult in palatul din Sinaia
al Regelul RomAniei unde Regina-cintAreatA 11 privia
ca pe un maiestru in arta amindurora. Ceva des-
plAcut e, aicr stAruinta cu care Alecsandri cere Jul
Papadopol-Calimah sA-T dovedeascA in public presu-
pusa §i cu totul neadevArata obigie din nobilir
Alessandri ar Venetiel.
FatA de d-na Paulina Alecsandri, poetul se arata
 CORESPO \ DENTA LIA ALECSAMMI 195

un sot plin de cea mar adevArata iubire si de ingri-

jirile cele mar delicate. Scrisorile yin din strlinAtate,
din Sinaia, din Bucurestr pentru a face ca sotia
rärnasä in Mircestr sA se bucure si ea de cinstea ce
se face sotulur glorios, de izbindele pe care el le
cistigg.

Cetitorir volumulur riii din aceastä Corespondentl

nu vor afla un Alecsandri nod, dar, algturr de multe
noutgtr din viata lur Alecsandri, colturr simpatice
din sufletul celur bogat si mar zitnbitor dintre poetir
literaturir noastre mar vechr.

1 August 1901
 XXXII.
LONGFELLOW.

America, §i impreund cu dinsa, toatä lumea de

limbA englesà, serbeazd o sut d. de aril de la na§terea
lul Henry Wadsworth Longfellow, pe care istoria
literaturilor universale ii vor pune foarte sus cind
se va judeca, in deplinä sigurantà, partea ce ad
avut-o scriitoriT in crearea simtirit §i moralitdtil vre-
milor nota.
Culegerile mat vechi ale operelor sale il arata ca
un tinar cu pdrul mare revoltat, cu pdtrunzAtoril
ochl fàr cäldur. A§a va fi fost cind pleca in Eu-
ropa, nu pentru aldtorie de pldcere, ci pentru a
invdta de la civilisatia ei batrind., care stdpine§te §i
inima, nemultämindu-se cu descoperirea celor mal
bune mijloace de a studia §i intrebuinta natura,
pentru a deprinde de la societatile acestea cu datine,
de la literaturile acestea cu traditif, de la zidurile
acelea cu trecut istoric §i de la pämintul acela cu
amintir! un alt fel de a intelege viata decit cel pe
care-1 avead aspri! republican! cu firea de otel, tare,
dar rece. A invatat desdvir§it nemte§te, frantuze§te,
italiene§te, spaniole§te ; a vdzut peisagit romantice,
s'a apropiat de frunta0 cugetdrif i vieti! politice
 108 OAMEN1 CAM A FOST

contemporane, a cetit cu rabdare toate literaturile

cele marl ale continentului vechiii, din care §tia o
parte pe de rost. Astfel §i-a facut o personalitate
poetica fina bogata, felurita §i, pe linga toate acestea,
deosebit de duioasa, de rniloasa, de buna. Pe cind
41 facea lectiile de istorie literara la una din Uni-
vers.tatile cele mai marl ale Lumil Nota, el prelucra
materialul imbielpgat pe care-1 adusese cu sine
Tot romantismul, cu baladele lui mindre, cu suspi-
nele lur sentimentale, cu groaza lur de taina, cu jocul
lur de cuvinte a fost infati§at astfel, in cea mar duke
§i mai uoarà limba englesa, de un American pentru
Atnericani. Pornind, ca de obiceiii, de la o tema
europeana, el a cintat, dupa modelul lui Hermann fi
tI Dorolea, idila teraneasca a marelur Goethe, viata
lini§tita, de fata de la tara, iubirea curata, lunga
ratacire trista dupa cel pierdut, zguduitoarea intilnire
Evanghelime), fiica cpActuril primitive,. Invatindu-se
dupa Chateaubriand a iubi pe Indieni, pe bietii Pem-
Roii prigonip, el li-a cintat viata in tablourile cin-
tecelor luT Hiawatha.
Cu acestea §i, in lirica-T de tinereta, cu vestitul
Excelsior, a§a de bine tradus de St. 0. Iosif, el 41
atinse culmea. Dar /Jana la sfir§it el scria pentru un
public plin de nesfir§ita iubire pentru el, poetul poe-
tilor, ale caruT cintece patrunsesera pana §i in cea
mar departata coliba a cautatorului de bogatie prin
padurile Vestulur. A pus pe Mintuitorul insug intr'o
tragedie, foarte curata, destul de sfinta, piing de
versuri armonioase, dar care nu s'a impus. De obi-
ceiü insb, el lasa sa-f cada de pe buze clntece. Era
acuma un prea-frumos batrin, cu barba alba, cu ochi
foarte buni, §i clnd, inteun tIrziü, moartea cuteza.
 LONGFELLOW 499

sA-1 aducà aminte de drumul cel lung, ea-1 gAsi cu

mierea cintArilor pe buze.
In altA tarA, la un adevArat popor, in alte vretra
de avint al cugetarir, el ar fi intrebat maT mult su-
fletul sàü insu§T §i ar fi rivnit maT sus, ar fi gindit
maT bArbAte§te asupra tainelor. A§a cum era insà,
viata luT a fost pentru America engleg o binecu-
vintare a inimiT tuturora in numele poesieT.
iatA ea §i-a adus aminte.
1907.
 XXXIII.

PAGINILE ALEXANDRINEI MIHAESCU

(1876-1895).

Inteo casA de proprietarl de la munte in pArtile

Buzau lut muntl dezgolitt, joV, uriti, dintre cari
se desfac riurt prin locurt care se zic pentru aceasta
guri, la Gura SArAtit, cre§tea, acum vre-o zece
cinsprezece ant, o fatA §ubredA, care, prin exemplul
groaznic al surorilor ce se coboriaii pe rind la mor-
mint, era deprinsA a se gindi la nimicnicia vietir, la
zAdArnicia a§teptArilor, la spaima neagrA din groapA.
I§T vedea moartea apropiindu-se, nu ca mingiietoarea
unel viep obosite, stoarse de ilusit, slAbite de lupte,
nu ca rAzboinica ce vine sA infrunte puterea, ci ca
hoata fArl miM ce se rApède asupra tineretit intliii,
ce se invier§uneazA a rupe din rAdAcinA pomul pe
care au innAlbit abia florile lut April. Dar, cu tot
strapicul gind ce-I louia supt fruntea deschisl intre
vitele pArulut nesupus, ochit marl, stra§nic de mart,
se deschideaU lacoml culeglnd in pripA cite prive-
litl putea sl infati§eze acel colt de plmint, auzul
fin prindea toate vorbele ce zburaU in toiul lucrulut
sail in zgomotoasa bucurie, une ort brutalA, a hore-
 202 OAMENi cAra AU FO,T

lor ;sufletul nesatios de viata, in a cad! trainicie

nu-1 era ingaduit a crede, prindea in sine cit putea
din traiul acelora cari mai aveaii zile innaintea lor.
Si slaba mina alba a copile insemna grabit pe bucatl
de hirtie, cu scrisoarea fina pe care i-o dàdea mai
mult gustul er firesc decit invatatura a patru clase
prirnare de sat, versurT. schite, nuvele. Un frated.
N. Mihaescu a destainuit, descoperindu-le din in-
timplare, citeva din poesiile fetitel; alte aü iesit
intedn voluma§ care a stirnit uimire si durere, dupl
moartea e!, la 21 Tunie 1895. Acum ele se infatiseaza
toate in a doua editie a to.itor de zdpadri, pe care
o da libraria Socec.

De moarte se tinguiesc toate versurile ; viata o

cinta toate povestirile si descrierile. Un dualism care
se lamureste usor: de o parte setea de a trai, de
alta parte jalea, marturisita de suflet in singuratate,
de a Nu putea trñi mai lnult.
In poesir, scrise une or! inteo prosa traganata
alte or! in metrele obisnuite, adesea in acela al poe-
sie poporale, pe care a auzit-o dese or! copila de
la tall si pe care a si cules-o, jalea mortil se cintä
in multe felua, dar in acela§1 ton simplu, adinc ome-
nesc, fara nici-un mestesug si pregatire, gra nicio
carta, invatata.
Vintule ràti i turbat,
Multe flori al scuturat !
Moarte, moarte rea:pustie,
Multi ochi phut de veselie
ii adormi pentru vecie
Supt o galbena faclie.
 PAGINILE ALENANDRINO MtlIAESCU 203

Siinti, neaparat, ca mintea din care a pornit aceasta

tinguire, e una care a primit hrana cartilor, a con-
versatiilor ccultev, dar chemarea catre vintul ce scu-
tura frunzele, genes alitatea dureril, duiosia feria,
vadesc pe cineva care a baut larg la izvorul poesier
poporulur.
Vintul mi a stins florile
Simoartea surorile,

asa se mintuie aceasta tinguire. Mar,desavirsita

in aceasta gatnä e una din putinele bucatr scrise ca
pentru viata, acel 'Bate vintul v, in care este totusr
stapinitoare nota de tristeta, fara obisnuita perspec-
tiva a sicriulur pus pe masa si a cimitirulur uncle
dorm surorile :
0 veni vremea vre-odati,'
De-o'nfrunzi pidurea toatg,
Cind prin frunzele de nUc,
Mi-o cinta usor un cue.

Mirezme eminesciene dulcr §i imbatatoare, se desfac

din cutare clntec de iubire :
0 lasi-ti bratul supt al midi,
Sà mergem impreuni ;

sail din acel cNoapte buna,, care nu e o urare de

linite si pace senina, ci Inca o forma de amintire
a mortir :
in sicriü e intunerec,
Noapte buni !

Florr, Inger!, vedenir, raze, In povestirl scurte,

foarte curate si albe cuprinzind Insa in ele]acelasr
negru graunte al deznadejdir, nu yin de nicairr, sa5,
 204 ()AMEN! CAM AO FOST

mar bine, ele vin din Cartea de cetire, dar trecind

prin sufle tul adinc al unur copil cum nu se aflA altir.
Cad in coltul er de lume inchisA, aceastA neobi§-
nuitA fetitA bolnavA se innAltase, tot chinuindu-s1
sufletul prin indelunga oprire dureroasA asupra lur,
pAnA la vederr filosofice personale, pAna la gindurr
asupra rostulur lumir, a carer cheie de suferin IA o
avea :
Cum de-oiti muri acuma,
Aceste mii de stele
Vor lumink tarina
De-asupra groapei mele
alp simti-vor vraja
Atitor nopp frumoase,
Cind eü voiii fi pierduti
Prin bolp intunecoase.
Sail in aceste patru scurte versurr, bogate'n inteles :
Flori albastre inflorite,
Cit de trist ap fost ursite :
leri inveseliati un munte,
Azi impodobiti o frunte !

Prosa volumasulul cuprinde schite din viata de

sate, in coloare tomantica de obiceiil iubirr intre
ciobanT si domnisoare bogate de la ora§ dar cite
una zugravita tare, aspru, cu trAsAturr de realism
energic i constient. Se gAsesc pretutindenT compa-
ratir nouA §i fine copiir cmarunter ca ulcelele,,
luna ce se ive§te ccurioasA ca o fata la geam,, sAl-
ciile care csaruta cu virfurile lor apa straveziel, ste-
lele ce se sting dimineata cca niste fluturr argintir
ce in ajunul mortir mar bat Inca din aripTI cu-
vinte ce intrupeaza o psihologie intreaga ; c a, de
cind n'am mar baut apA din satul mieü, zice flacaul
 PAGIN1LE ALEXANDRINEI MII1XESCU 205

Intors de departe. 0 adeväratA capodoperkde serio-

sitate mistica e povestea Maicel Domnulul ce merge
sA caute pe Isus coborit de pe cruce : n'am vdzut o
maT desdvirsitä invesmintare in frumoase cuvinte
poetice a legendelor religioase pe care le stie po-
porul. Sint apor ideT poetice schitate in prosä rit-
matd, sint scrisorT care- tT string inima de mila acestul
suflet superior care se stinge intr'un rece mediu
banal, din care nu se afld nimenT sa-1 smulga
cdcT In alte imprejurarT nenorocita fatd ar fl trait,
spre folosul literaturil noastre sint paginT de jur-
nal intim, cu scene de moarte, paginf care nu sint
de loc maT prejos de acelea care ail facut pe Maria
Baschirtev, autoarea cunoscutuluT ziar al vietir sale,
intrerupte in tineretd, o scriitoare vestitä in toatd
lumea.
Nu e numaT o curiositate psihologicd i literard
aceasta carticica, ci o parte integrantd a literaturil
romanestT mar nota.

1-id April 1907.

 XXXIV.

UN CERCETATOR AL VIETH POPORULUI RO-

MANESC: S. FL. MARIAN.

A murit pgrintele Marian, blajinul membru al Aca-

demier, care stgtea asa de sm,n-it intre colegif sgr
din Romgnia, politiciara marl, profesorr marl, boga-
tasi mar!, la sesiunea generalg din Mart si care fdcea,
In lara noastrà de respect pentru situatiile innalte,
pentru bogAtiile triumfgtoare, o asa de ciudatg im-
presie prin haina lur de preot ca orlcare altul, färg,
macar, tgietura de creverendg, i ireturile rosif orr
vinete, cgptuselile bgtgtoare la ochr ale vesmintulur
clericilor de dincolo, cari fac parte din invatata Adu-
nare. In fiecare an venia de la Suceava, se infiinta
de la inceputul sesiunir il visità prietenir bucovi-
nen!, pe Dimitrie Onciul, pe V. Gr. Pop de la Con-
siliul Permanent, care intreba pe toatg lurnea cu
nu still cite zile innainte dacà a venit cpopa Ma-
rian, Marian popa,, asculta cu o nestirsitg rgbdare
toate cuvintgrile, §l cele bune si cele rele i cele
ce se auziati i cele ce nu se auziati, nu dormia ca
atitia membri din Iarà, privia cu o neturburatg se-
ningtate cele mar groase certe din comisiile de premir,
 z OS OAMENt CARI AO L'OST

vota cu puterea, §i pleca multamit acasd, MIA min-

drie, dar fdra desgust.
Cine nu i-ar fi cetit cartile atitia dee! din co-
legit' ha chiar ar fi putut crede ca acest biet preot
in anteriii negru, care nu face nictodata comunicarT
publice, e unul dintre ratacitii in Academie, a me-
ritul lul e numa1 ca. vine din Bucovina, cà e unul
din scriitorii cari nu scriii. De tapt insa, nu era a§a.
Pe cind all! membri al' Academie! nu faceail macar
o comunicatie intr'un an, el dadea in liecare an un
volum intreg. Cum il facea, cum il aducea, cum il
presenta, cum i se vota, nu §tia nimeta. Dar de-
odata apärea Inca una din cartile parintelta Marian.
Si atunci in dadea! sunä a in anul acela toate lu.
crurile all fost cum trebuie sa fie.
Lucra de mult. In tinereta, supt inriurirea poesiilor
populare, culese §i prepilite de Alecsandri, §i el adu-
nase cintece §i balade din Bucovina, pe cafe le.a
tiparit intr'o bro§ura la Boto§ara. Apot de la cintare
a trecut la povestirea poetica. Fecior de teran din
satul Ili§e§tr, Simion Florea Marian auzise in satul
unde se nascuse §i copilarise, atitea legende §1 po-
vest!, §i, prin satele unde trecea ca paroh, el stringea
cita bogatie de aceasta o mai pastta, in vremile
noun, poporul. De la un timp a prins sä intrebe §i
prin alte part!, pe la prieten!, pe la colegT de preotie
pe la atitia alta, pe cari-1 credea in stare §i cu voie
sa-1 ajute ; intrebärile lui s'aii intins apol §i in Ro-
mania. Materialele se ingramadiaii §i, cind aduna.
torului i se pareau destule, lua condeiul §i, incetinel,
intr'un scris ingrijit, cu cite o floricia ici §i colo,
I§I alcatuia cartea.
A inceput cu cite spune teranul nostru despre pa-
 S. FL. MARIAN. 209

seri, pe care le §tie anume, le cunoa§te una cite una

ca pe ni§te tovara§e §i prietene. Facind cele mal
ma,1 silinte de stil din viata sa literarg, Marian a
scris atuncr Ornitologia poporalà romina,, care s'a
tiparit acum vre-o dougzecr de any, in doug frumoase
volume, §i pe care a popularisat-o apol reproducerea
in culegerea mica §i ieftena a c Biblioteci! pentru top,.
Apo!, cam in aceia§r vreme cu d-ra Sevastos, cer-
cetatorul bucovinean a inceput, indemnat §i de unit
factor! hotaritorl din Academie, a stringe datinele
de la na§tere, de la nunta, de la moarte ale tera-
nuluI, dind astfel capitole din adevgrata psihologie
a poporuluf romin,. in volume marl se cuprindeaii,
intr'o rinduiala care, daca nu era cea ma bung,
nu era, de sigur, nict cea mat rea, sute §i mif de
§tir1 venite din toate partile, ma! totdeauna de la
camera sigurl ; mica bibliografie ce se adunase asupra
deosebitelor puncte era dup g. cuviinta intrebuintata.
Astaz! nu se poate incerca pgtrunderea §tiintifica in
sufletul acestuf neam fàlrà intrebuintarea integrala a
trebuincioaselor carti pe care le-a pregatit, poate fart
a-§T da seamg pe deplin de toata insemnatatea lor,
harnicul §i modestul cleric.
Icl §i colo, el incerca §i cite o comparatie §i cite
o explicare generala. Ca tot! oamena generatiel sale,
el vedea pretutindenr la inceputurile noastre pe Ro-
man!. Aceasta trebuia sa-1 clued la multe gre§ell.
atitea lamurir! luminoase nu le putea da, in schimb,
pentru indestularea culturil sale. A avutinsa bunul
simt care trebuie pentru a ocoli sail a atinge numaf
ulor chestiile pe care n'af pregatirea sa le elucidezT.
Astfel a scapat de primejdia de a pune la un loc
utilul cu ridicolul.
14
 210 OAMENI CART Ar.; FOST

Dar Marian nu s'a inchis 1i aceasta opera. Odata

iesia la lumina o culegere de «farmece, ale popo-
ruluf, alta data cladea o pareche ornitologief publi-
cind o adunare a celor ce le spune sáteanul despre
gizele pamintuluf si ale vazduhuluT, care ingina saü
se apuca sa-f strice lucrul, saü despre dobitoacele
ce-I ajuta orf if fac paguba. Povestirile despre Maica
Domnuluf, maT ales despre durerile ef pentru fiul
rästignit ca sä se ierte oamenif, aü mai adaus un
volum la opera WT. Doua volume marl, de tot fru-
moase, cuprindeag mat de mult calendarul serbato-
rilor poporuluf, celor crestine, prefacute de dinsul,
dupa parerea §i gustul lul, §i celor pagine, pe care
le apara de:orfce afurisenie bisericeasca un respect
superstitios de data mil de anT. A incercat, cel d'in-
taia, a vorbi despre colorile pe care le intrebuinteaza
mesterele din sate, si a scris crornatica poporala. In
manuscript se spune ca. a lasat o intinsa lucrare de
botanica a poporuluf.
$i sa nu uitam incercarea luf de a da Bucovinef
o cetire culturala, in care sa se amestece totusT si
discutia realitatilor politice, sa nu uitam Revista
politica, din Suceava, care a trait mat putina vreme
de cum merita, i cele citeva scrierf istorice ale luf.
Printre tinerif din Bucovina vad mulct oamenf
destoinicT i ambitio:g, vad si atitia ambitiosf fara. a
fi destoinicT, dar intre rindurile a celora cari prin
situatia tor sociall nu pot ambitiona prea mult,
nu vad cine ar putea lua mostenirea linitituluT lu-
crator pentru cunosterea poporulul nostru care a
fost TiArintele Marian.
23 April 1907.
 LEON TOLSTOI.

in Leon Tolstoi, despre moartea cAruia s'a vorbit,

fall temeiii, daunazi, nu numal Rusia, dar lumea
intreagA air Inca pe unul din cei mat marl oamenl
at timpurilor de fata, mare prin opera, dar, in-
nainte de toate, prin sufietul sail de credinta §i Lu-
nAtate, cum nu mai este altul nicairt in timpurile
noastre.
A ajuns la optzecl de ant, vrista de patriarh pentru
un om care are §i fata §i graiul §i viata de patriarh
cad de multi ant s'a coborit in mijlocul naturii,
cerind de la simplicitatea el sublima un raspuns
simplu la tainele sublime a caror deslegare il chi-
nuise ant indelungatl, §i e acuma un frumos teran
bAtrin, cu barba lunga, salbateca, cu plete ca de
egumen, cu fata arsa de soare din care se desface
patrunzAtoarea intrebare a nelini§titorilor ochi de
leU *i multora li se va parea ca. e o mare deosebire
intre acest bogat corn de tail', a amt bogitie o
cautA §i o tin altil, intre acest predicator §i prooroc
in haine de teran, care vede in iubirea cre§tinA, In
pacea cre§tinA, in margenitea §i cumpAtarea cre§tina
 212 OAMEN1 CAR1 AO FOST

a tuturor nevoilor, in cultivarea omului cre§tin din

fiecare, singura solutie multdmitoare a dureroaselor
probleme superioare, .t. i intre tindrul ofiter, intre pu-
ternicul scriitor care coboard in operele WI, cu o
putere de evocatie fArd pAreche, o lume, o vreme
intreagd, cu toate tipurile et deosebite, dindu-i in
acela§i timp intreaga viatd morald de care era in-
sufletita §i zguduind-o de toate curentele de idei,
de toate patimile timpulul, in mAretele creatiuni ce
sint, dupd schitele din Caucas, ' RAzboid §i pace, §i
'Ana Carenin,. 5i de pe atitea buze cade cuvintul
de superficiald §i lesnicioasd osinclA : deadere, sld-
bire a insu§irilor productive, misticism, manie re-
ligioasd !
Nv, nu a§a I Deaderea n'o pop' afla, nict oboseala
marelut creator. In 'Sonata lui Kreutzer, care vrea
sd desguste de iubirea cArnil, in marile scene de
durere din romanul de bAtrinetd dnviere>, uncle
totul trdie§te cu o putere de vrajd, de la biserica
de sat luminatd de fAcliile invierii pAnd la casuta
pAcatului, pAnd la temnita crime §i la ispd§irea sur-
gunulur, in cuprinzdtoarele schite care presintd pe
scurt viata unet nevinovate fdpturl cu patru picioare
a aceluia§T Dumnezed, sad povestea mortil omene§ti,
pe cin3pul viscolit ort in odaia luxoasd a functiona-
rulul innalt, dar tot a§a de smeritd, de fricoasd, de
chinuitd de dorinta until razim, unel mingiieri, unui
indemn, care nu pot fi din aceastd v:oaie viata a
egoismului ce inflore§te pentru impodobirea limit,
in toate e acela§Y gest de invietor fericit §1 mdret.
*i nu e nici misticism rAtdcitor, nu e nict complicatie
de teorit §i visAri religioase in pArerile sale despre
om, despre traid §i menirea WI', ci e simplicitatea
 LEON TOLSTOI 213

evanghelicA, a carer supunere poate sA innalte mar

mult decit mindria.
Si e, de sigur, plinA de unitate aceastA viata.
Vedetr pinzele acelea marl de rAzboiii, de viata so-
ciald scumpA, innaltA, zgomotoasA, feluria. Sint multr
oamenr, sint atitudinr frumoase, sint miscArr indrAz-
nete. Dar simtr indatA cA nu pentru a le infAti§a e
scrisA cartea. Rind de rind, paginA de paginA, ca-
pitol de capitol aleargA flacAra intrebArir, desmier-
dAtoare asupra unuia, crudA asupra aitnia, arzAtoare
asupra unur al treilea. Si, la capAt, cind top' se duc,
se resemneazA, se topesc, se acopAr de umbrA, limba
de foc a intrebArit se miscA mar departe, tremurind
dureros in marele intunerec. Ii trebuia, innainte de
toate, si lur sA §tie
Ce sint aceste lucruri ce vesnice n'or fi.
in filosofie a gAsit vorbe rare care se ciocnesc,
constructil innalte ridicate pe norr ce plutesc, argu-
mentatir care multamesc ratiunea unur timp, dar nu
pot rodi in inimA, pe care n'o ating ; in pArerile mis-
tice a gAsit crestinismul de origine fArA acea sim-
plicitate si nevinovAtie care sint insusirile Jul cele
marl prin care a putut §i a trebuit sl cucereascä
lumea.
Atuncl el abdicd mindria cugetArir, indrAzneala
gindulur rAzvrAtit cu care se lovise de portile de
araml ale tainer, si, dacA fAcu jertfa aceasta, se
gAsi alAturr de durerea §i bucuria orrcur, chiar ale
celur mar umil, se infrAti cu zilele muncite ale celur
mar sArac, §i trAi anr de batrinetA cum putinr frun-
tasr ar epocer noastre de luptä aii putut sA-1 aibA,
pe altA perinA de mingiiere.
 214 OAMENI CARI Ai' FOST

*i ceia ce are insetnnAtatea cea mal mare, e cl

el nu s'A fAcut crestin dupl Evanghelie pentru fe-
ricirea Rain 14 pe care 1-a ignorat totdeauna, ci
pentru suferinta acestuf Tad, In care at-A scop vAzut
se zbate si se stoarce omenirea invrAjbitä, a carir
mintuire el n'o vede in civilisatie, oprit de bru-
tala el InfAtisare materiall de astazI.

15 lulie 1907.
 XxxvI.
UN ARHIEREU ARTIST : ANASTASIE CRIMCA.

Facultatea de teologie cere ca licentiatil ei sa-si

publice tesele. Pe de altä parte, licenta in teologie
e o nevoie pentru a ocupa locuri de preotl in orase.
IV poate inchipui cineva numarul teselor de licentä
ce se tiparesc de parohil nostri orA§ene§tf 1 Ar fi o
adevAratä legiune de scriitorT biserice§a, de maiestri
in controverse, de morali§ti filosofici, de casui§ti sub-
till, de istorici ai Bisericii romine. 'Mai multi chiar
de cum s'ar cuveni... Cad am ajunge o tall cu
preoti autorl in toate centrele marl, §i n'ar fi de
ajuns, daca e vorba ca lucrarile sa fie §1 bune, nici
atunci cind toti oamenii cu chemare pentru §tiinta
sail cu talent pentru literaturd. ar veni sa primeasca
hirotonia. Si de unde sa scoatem pe cei cad lipsesc ?
De fapt insa, pana mai ierl, tesa de teologie a fost
o simpla formalitate. Candidatul o liticra, adecd o
prelucra, o copia., o traducea, o cirpogia ; cu aceasta
intra in lumea scriitorilor §i indatä dupd aceasta
iesia dintr'insa. Preotul cel noil nu era indemnat
macar a scrie un articol de revista, o notita politica
in vre-un ziar, a tinea cel putin o predica acelor
cari aa dreptul s'o astepte de la el, de la buzele
WI' curate.
 216 OAMEN1 CARL All rosr

De citva timp nu de mult Facultatea e in-

sufletita de un spirit noil. tntàii, s'a vazut la autorii
de tese dorinta de a fi originalf §i folositorr. Acuma
el incep a izbuti. Carticica d-lu.f C. Partenie despre
Mitropolitul Anastasie Crimea e o dovada despre
aceasta. E scrisä limpede, ingrijit, are o impartire
buna, stringe §tirile raspindite cu privire la acest
prelat §i, icr §i colo, aduce acte necunoscute, intre-
girt pretioase, indreptari care fac sa innainteze §tiin ta.
Figura Jur Crimea merita sa fie improspatatä.

Era un flu de bogat negustor din Suceava, ruda,

nepot de sora poate, al vestitilor boierf Stroice§ti, cu
atitea mo§ii, atita vaza. §i atita inriurire. Pe tatal
sad 11 cherna Ion, pe mama Cristina, sail cum se
zicea atunct, cind acest nume era romänese, §i nu
de irnprumut, Clrstina. Avea un frate, diacul Ilie,
(caci n'a§ crede §i eü ca acest Ilie, calugarindu-se,
s'a prefacut in Anastasie.; numele calugare§tf ince-
peail cu aceia§f slova ca nurnele purtat in mirenie).
Crimea batrinul a murit curind. Cristina e pomenitä
singura in 1587, cind Domnul de atunct, Petru *chic-
pul, rasplate§te pe Ilie pentru slujba buna ce-I fa-
cuse in vremea nävälirilor cazace§tf. Tot Ilie, saü
Anastasie o ingropa la 14 Decembre 1594 in bise-
ricuta veche dt la Petrauti linga Suceava, unde §i
astazi se vede la scarl piatra tot mar §tearsä a
cjupanesel, (ccneaghinelp) decf ea era neam de
boieri marl, sora lig Luca Stroicf, cred, cCristina
Crimcoaia D.
Anastasie crescuse pe linga Stroici, caruia-I im-
prumuta §1 felul de a-§T face, foarte artistic, dupa
moda latina din Polonia, iscalitura. Nu se poate §ti
 A NA "STASI E CITIMCA 217

uncle a intrat el intAii.1 in tagma calugAreascg, din

ce loc adeck pentru a .intrebuinta cuvintul vechiu,
era cde postrig,. Un Anastasie, Grec, era egumen
de Galata, tnAnAstirea In! Petru Schiopul, clAditAipe
unul din dealurile ce stApinesc Ia§iI ; acela nu e
insA. Crimca : el §i-ar fi ingropat mama de sigur in
mAnIstirea luT. La 1600 apoi, Mihai Viteazul, care,
cucerind Moldova, nu gäsise niciun arhiereil, aci
tot! fugisera cu neamul domnitor al Movile§tilor, la
care tineaii, dAdu terit altg. ierarhie §i puse la Rg-
(Mit! ca episcop pe un Anastasie, care-I jurA cre-
dintA, luY §i fiulur sAti, Nicolae-Vodal. S'ar crede cA
nici acest Anastasie nu poate fi Crimca : Stroice§tir
eraii §i 6' in tabAra DomnuluT fugar, §1 cu greii ar
fi putut ajunge Anastasie al nostru arhiereul iubit
al Movile§tilor dupA ce ar fi primit semnele Vldici
de la cel mar stra§nic al lor du§man de moarte.
Sapinirea lui Mihal a fost privita, apol, de frunta§iI
moklovenY ca o nenorocire, §i el n'a putut gAsi intre
din§ii niclun ajutnor al politicer sale. Pe vechea bi-
sericutà, azT dArimatä, de la Dragomirna, tot in
preajma SuceveY, Anastasie, unul din ctitorY, ar fi
purtat totu§! titlul de dost episcop de RadAutl.
La i6o8 insA, Domn fiind Constantin Movill, Anas-
tasie Crimca ajunge episcop de Roman, unde stä
trel ant. incàl din aceasa vreme, daa nu §i mai in-
nainte, el incepuse ridicarea bisericii celei nouà din
Dragomirna, bisericA de piatrA cu podoabe gotice,
ciubuce in stilul Rena§terif §i rosete orientale. Ea se
mintuie numaY la 161o, in primävara, §i e unul din
cele mar strAlucite monumente ale vechil noastre
architecturY, iar pentru Crimca un titlu ve§nic de
glorie.
 218 OAMENf CARI AC. FOST

La aceastd data, Inca din 16o8, Crimea era

Mitropolit, In Domnia lul Constantin Movila; innain
tarea luT se datore§te maril puterT pe care o aveail
Stroicesta supt acest tindr Dornn, care nu putea cirmui
dupa ideile §i potrivit cu cuno§tintele sale. Cit sta..
tura Movile§til in Scaun, Anastasie avu aceia§1 tre-
cere la Curte. I-o 'Astra chiar noul Domn, batrinul
Stefan Tom§a, care, cu toatä asprimea luT brutald,
nu cutezd sa se atingd de dinsul. Cind insa Doamna
luT Ieremia trecu Nistrul, aducind pe tinerelul eT
cucon Alexandrel, Crimea turnd pe pletele acestuia
mirul sfintiriT ca Domn. Doamna nu putu sd päs-
treze Scaunul de Domnie al MoldoveT, ea fu Incun-
juratä de o§tT turce§t! venite tiptil, necinstitd, prinsd,
dusa in Stambul, unde intra. in haremul unuT Aga.
Radu Mihnea, Veniaminul Turcilor, IT lua locul, si
el sili pe Anastasie sà lese cirja din mina.
Urma§ul luT Radu, Croatul, catolicul Ga§par Gra-
tiani, chemd innapol Insa pe mazil. Nu stiii ce pur-
tare avu Anastasie in rdscoala acestuia impotriva
Sultanultd: de bunà sarna, invdtat de restri§te, se
titiu de-o parte. in curind, avu bucuria sd primeasca
un Domn noil din singele Movile§tilor, pe Miron-
Vocla Barnovschi, linga care statea evlavioasa luT
maica Elisafta.
Dupa sfatul luT, Doamna bdtrind §i Domnul tinar
clädesc bisericl noud, frumoase : Sf. Ioan Botezatorul
din < driculi, din mijlocul Ia§uluT, astde cu totul
preschimbatd, de§i formeaza vechea pisanie, Sinta-
maria, nu departe de aceasta biserica lul Bar-
novschi de astazi, §i ea rdli prefacuta, ba chiar ard
inscriptie, §1, in sfir§it, mareata Birnovd, pe mo§ia
de unde tatAl luT Miron I§T trAgea numele, cad Bar-
 ANASTASIE CRIMEA 21g

novschi nu InseamnA alta decit Birnoveanul, boierul

de la Birnova. Pe altA movie, la Hangu, se ridia
iarls1 un schit, iar la mo§ia pArinteasca din Topo-
rAutT o biserica, §i ea pAstratA rAil. Pe toate n'are
vreme sA le mintuie ; ramin inceputurT ruinate pe
care le desAvir§esc Vasile Lupu, Istrate Dabija, dupg
citeva zed de an!.
Si tot gindul luT Anastasie e in hotdrirea luT Miron
de a moralisa clerul din mAnAstirr, decAzut de la o
vreme, de la moartea marelta Mitropolit al veaculta
al XVIlea, Teofan. Se introduce pretutindenf felul
de viatA din Dragomirna. Flacaf din Ardeal sA nu
maT intre in manAstirT, pentru a nu se ivi neintele-
gerT cu Craiul de acolo ; cAlugAriT strainT sA fie ada-
postitT numaT treT zile. FratiT sA trAiasa fArA avere
deosebitg, totT laolaltà. Sal! aleagA pe cite un an,
putindu-1 intari §1 ma! departe, un egumen, un numAr
de staretT pentru administratia intinsuluT domeniu,
de metosarT de pe la metoace, un eclesiarh, purtAtor
al socotelilor, un econom ; sA nu fie primire deas1
de mirenT, nicl ospete cu yin, ci numaT la visite de
Domnl, la soboare, un pahar-doua de cblagoslovie,
si mincare mar aleasA ; t muierile, tigAncile, calugA-
ritele 2, i chiar <coconiT,, sal! iea talpAvita de pe
la sfintele laca§uri (1626). Nu putu opri pe Domnul
sail de a inchina biserica SintA-MArief sail Adormirir
la Sf. Mormint, dar hotArise, din parte-f, cA Dra-
gomirna nu va fi nicTodatA si niciunuT Scaun rAsA-
ritean inchinatA, ci va rAminea locuitA numaT de
calugarT moldovenl.
In sfirsit, pentru Dragomirna luT, Anastasie lucrase
cartile de nevoie, din care se pastreazA doua Evan-
ghelif, doul Liturghif §i un Apostol, care dovedesc
 220 OAMENJ CAB1 Af,' FOST

In el unul din ce! mal insernnat! miniaturist! a! tre

cutuluf nostru.
Anastasie nu trAi mal mult decit acest ultim prieten
domnesc al sail. Chid capul frumosulur Miron-Vodà
didea la Constantinopol, unde el fusese ispitit cu
nAdejdr de Domnie noug, trupul MitropolituluT zAcea
supt lespezile DragomirneT, unde cAlugAriT n'ail fost
destul de recunoscatorT pentru a-T säpa numele pe
mormint si el insusT n'avuse trufia de a-s! gäti inca
din viatä piatra de pomenire.
29 Julie 1907.
 XXXII".
B. P. HASDEO

Inclinindu-ml innaintea mormintulut kit B. P.

Hasded, n'am nimic de retras din tot rAul si nict
din tot binele ce am fost adus a spune, in deosebite
prilejurY, despre dinsul.
A fost un om genial cine i-a putut tagadui se-
rios aceastA insusire ? , a dispus de cunostintt ne-
obisnuite in toate domeniile, asa incit oricind putea
uimi pe cet mat multt ; a avut un spirit elastic cum
cu greil s'ar mat putea glsi altul, si, pe lingd aceasta,
pAtrunzAtor, ascutit ; a fost un scriitor indraznet in
luptd si de o necrutdtoare ironie, a fost un convor-
bitor care aducea in discutie puncte de vedere nouA
si, cind nu putea lumina., orbia prin scapArarea scin-
teilor, si, cind nu putea convinge pe dusman, il in-
depArta prin jignirea crudA a mIndriet celet mat
legitime, a sentimentelor celor mai gingase §i a
ideilor celor mat indelung si mat adevdrat iubite.
Chiar biruit in fata lumit, el 10 incunjura retragerea
de a strAlucire mestesugitA care silia ochit sa Se in-
chidA si !Asa totdeauna impresia unet superioritAtt
omenestI netAgAduite.'
 222 OAMEN1 CARI At FOST

A dat culegerilor noastre de izvoare c Archiva is-

torica,, cea d'intaig carte a slavistice! la Romin! ;
a strins fn 4 Cuvente din batrinf, probe intr'ales din
vechea limba, lucru ce nu se ma! facuse de alti! ;
a grabit desvoltarea studiilor istorice, aruncind in
circulatie, ma! ales pentru vremile mai vechT, prin
eIstoria critica,, o uria§ä multime de informatie nouà ;
a cutezat sa viseze o mare Enciclopedie nationala,
incercata prin e Magnum Etyrnologicuml. In atitea
ramurl ale §tiinti! istorice §i filologice, el a fost un
deschizator de cale, care, ce e drept, s'a multamit
adesea sa arate numal drumul.
Dupa Incercarl poetice §i nuvelistice, el a izbutit
sa grupeze de ma! multe or! in jurul sag un mare
numar de scriitorr a! epocer sale, de la foitele din
Ia§! 'Ana la (Revista Notia,. i in politica el s'a in-
semnat prin violentele paginf de satira din ziarul
sag, c Traian,, inchinat lupte contra dinastie! noua.
A lasat Oliva §colarl §i un numar nesfir§it de ad-
miratorl, de §i a murit intre slug! §i lingu§itor! de
ultima treapta.
A fost frumos, a fost iubit, a fost mindru, a gustat
larg din mierea cereasca a gloriel ; os de Domn, s'a
visat Domn el insu§!. A fost §i bogat pe vremurT.
A trait mult §i a luat vieti! tot ce ea poate sa dea.
i de unde vine atund acel indelungat zbucium,
acele multe schimbarl de ocupatie, care ag speriat
§i pe cel ma! plecatl credincio§! a! 14 acea nesta-
tornicie in ide! §i parer!, acea ve§nica Inlocuire de
prietenr, acea trista singuratate a zilelor lur din
urma. ? De ce tagaduirea din partea cConvorbirilor
literares; care 1-aii invins oarecum, de ce Indu§ma-
 B. P. IIASDEti 223

nirea cu top' frunta§il generatiei sale, de ce intoar-

cerea-i minioasA impotriva tineretului care intelegea
sä ducA mai departe opera sa, de ce atacurile ne-
drepte care all smuls, care ni-aii srnuls rAspunsuri
nerespectuoase, pe care nu le-am fi voit ?
FiindzA, potrivit cu cel d'intAiti mediu al sail, po-
Ion §i rusesc a invatat la Universitatea din Harcov
§i a venit la noT ca tinAr format , el avea ca norma
a vietii romantismul lui Pu§chin §i Lertnontov, in-
dividualismul rAzboinic, care dispune capricios, cum
vrea, fara ulna, dar cu atita geniald plAcere, de tot :
teorii, idei, sentimente, lucruri, oameni. Sigur §i im-
bAtat de superioritatea sa, el, eroul in sens romantic,
a inteles s5.-§1 supuie, cu orice silinti ale sale §i su-
ferinti §i pagube ale altora, toate.
Teoriile pentru el ; §tiinta pentru el ; pentru
el literatura liricA, pentru el viata cu miile de iz-
voare ale placerii, pentru el prietenir, gata a se jertfi
ca robii vechilor regt barbary. Pentru el, pentru su-
perba lut individualitate, careia i se inchina. Cind
rana adincl a mortii copilei iubite 1-a oprit in avintul
biruintelor sale §i i-a indreptat gindul calm alte
lurni, el a inlaturat cre§tinismul pentru totT, legea
celor multi, saracr, §i orfani, §i, a fAcut, §i dincolo de
margenile traiulur, palatul deosebit al mindriei sale.
i, in viata, in sitntire, in scris, in gind, cind te
nig bine, ramine maT ales ce ai dat altora, ce ai
lAsat de la tine, ce al jertfit. Prin instrainarea de
tine insuti capeti §i consecventa §i staruinta §i ca-
racterul, §i iubirea oamenilor.
Astfel pot! raminea pentru multe timpuri un stilp
de luminA calda in jurul cAruia cre§te §i inflore§te
viatae; altfel, bine inteles, pot! sA ram!! oricit de
 22i OAMENI CARI Ar FOST

mare, dar ca statuia de sare a sotiet lur Loth, uria§d,

clarg, rece i amarg in mijlocul pustiulut ve§nic.
A§a cum a fost insg, neamul sü nu-1 va uita §i,
chiar refusindu-T iubirea, nu-§T va opri admiratia fatg
de aceast g. stralucita minte omeneascg ce a scInteiat
Intre not, §i poate cg, in cre§tinescul (Dumnezeil sg-1
ierte,, rostit la pragul mormintulul ce cuprinde uria§a
frunte a cugetgtorulut §i lumina ochilor istett, se vor
topi, pentru cet ce yin dupg not, gre§elile at cgror
marturt, phut de supgrare uhe ort, dar mar adesea
de durere pentru mgrimea celut ce le sgvir§ia, am
fost not.

2 Septembre 1907.
 XXXVIII.

IOSIF VULCAN.

intre membril de cdincolo, ar Academier nu era

unul mar. nelipsit de la sesiunea generala decit Iosif
Vulcan, care §i-a vestit, parca, de'nnainte moartea
nevenind in Martie trecut, pentru intaia§1 data in-
tr'un lung §ir de anL La locul lur de mult stator-
nicit aparea odata pe an chipul batrinulur blajin,
cu mustajile albe sucite Inca dirz, cum credea el a
se cuvine unur membru al Academie! care iea parte
la sesiunea generala. Era nalt, sprinten §1 avea o
mare redingota neagra. A§a statea §i a§a se ridica,
incit mar mult decit faja chema luarea-aminte acel
bust impunator §i japan, iar mar mult decit bustul
insu§r, redingota. Aducea citeva rapoarte, tot a§a. :
uscate, mindre, foarte blajine tnsä. Tinea sa fie bine
cu toata lumea, incepind, fire§te, cu cer mar puter-
nicr, pentru cari bunul batrin avea un adevarat cult ;
dar se gindia §i la zeir mar nor §i tinerr. Si Doamne
ce incurcat era dinsul cind certe, vrajma§ir grozave
dezbinail Olimpul, §i divinitäjile Jur, finer! §i batrinr,
moral! §1 imorall, cu talent §i gra, IT cereail sa
aleaga Se poate atita -cruzime faja de un oaspete,
15
 226 (AMEN! CARI At FOST

fel va fi zis el, intepenindu-se §i ma jenat in so-

lemna luI redingotA ! Atund fAcea ce putea : unuia-r
vorbia m5gulitor, pe altul 11 lAuda in scris. Si, dacl
totn§i se supAra vre unul §i mergea cu supArarea
pAnA acolo incit sä-1 atace pe el bietul, care n'avea
nick) plato§A, nu-I intorcea rAul cu rad. Doar re-
dacta §i el, dupa multa chinuire de sine, douA-trei
rinduri de tinguire elegiaca §i, apor, cind intilnia pe
du§man, nu §tia cum sa se apropie de el, cum sa-1
descreteasca §i sl-1 impace. Avea toata bunatatea
slAbiciunii, dar poate §i mal mult decit ,atita....
SArmanul bltrin ! Si era u§or s11 fad placere. Nu
cerea laude, §1 ar fi spus insu§I cA nu i se prea cuvin
marl. II ajungea o invitatie, un semn de atentie.
Odata a tiparit o' cartA de visita in revista lul! Dar,
and era acasA, intre oamenl pe cari-I cuno§tea bine,
pe cari-I §tia ca ail mai multa bunavointa de cheltuit
cu el §i-§T aduc aminte mai bine de folosul ce aii
avut pe urma lul, atunci cind, la adunArile (Aso-
ciatier,, ale asociatier pentru Fondul de Teatru, la
alcAtuirea areia avuse o parte insemnata §i la care
el era acuma orinduitorul §i cApetenia recunoscuta,
se represintaii piesele sale, §i se a§eza scaunul sAil de
pre§edinte, §i se aclama persoana sa, o ! atunci rectin-
gota se umfia mindra, minile stingace faceau gesturi
largi, cite o scinteie seapara in ochil pa§nici §i glasul,
chiar glasul se auzia. Acolo sA fi fost ca sA §tii cine
e Iosif Vulcan ,..

s
RAposatului i se va multami pentru indemnul ce
a dat In vederea introduceriI la Rominil din Ardeal
§i Ungaria a acelui mijloc minunat de culturA §i
 IOSIF VULCAN 227

moralisare, care este, care poate fi, dacä se afiA in

mint bune, Teatrul. Chid se va ridica In vre-un
centru mar fericit cea d'intliii zidire de teatru ro-
manesc, aceia va cuprinde poate chipul lur Vulcan,
fAcut In marmurA sail bronz, a§a Inca el sl se cu.
tremure de bucurie in mormintul sAd.
In istoria literaturir romAne§tr mar nouA, el nu se
va insemna prin versurile sentimentale ce a scris,
nicr prin cele citeva paginr de prosa risipitA pe me-
leagurile uitArit a doua zi dui:a ce all fost scrise:
un roman, nuvele, piese de teatru, nicr prin solem
nele-1 cuvintarr de ocasie. Meritul saIl cel mare e
publicarea, timp de mar multe decenir, publicarea
IngrijitA, gospodareasca, in adevAr prieteneascA, a re-
vister cFamilia,, care a murit daunazr, luind cu dinsa
rOstul, dacA nu sufletul lur Vulcan.
InsemnAtatea acester for literare2, cu poesir adesea
nevinovate, cu povestirr bune de cetit innaintea tu-
turora, cu §tirI de tot felul, salonul, lur Vulcan,
cu cronica mAriti§urilor §i a raposArilor, cu ilustratir
de imprumut, de prin foile neamurilor bogate, §i
chipurl de coamenr mart, din Rominime, pAnA la d.
Shim din RudAria, premiat al Academier Romine,
stA in trer tapte :

intAiil a ie§it acolo, in Oradea-Mare a Ungurilor

§i Jidanilor, In pArtile acelea rAslete §1 primejduite
unde orrce publicatie romAneascA e ca un steag rAmas
pe o cetate nApAditA de du§manr, steag care prin
singurA fluturarea lur de§teaptA simtul de onoare §i
chiamA apArAtorl.
Apor cl a rupt cu rAtAcirile latine§tr, cu ortografia
savanta, cu lirnba invAtata §i a scris, urmlnd mi§-
 228 OAMENI CART AU FOST

clrii tinerilor din tail, romAneasca bunl §i simpla

a poporului, indemnind, deci, la intrebuintarea in
viata a graiului acestuia ce se dovedia vrednic de
literaturà.
i, in sfir§it, cä, de la tiparirea unei articele ilu-
strate, cu chipurile §i biografiile märirilor de c din-
coace,, pAnA la ultimele publicatir de carti de visitl
§i cronici bucure§tene, el a tinut legltura cu centrul
firesc al culturii nearnului, Romania, despre care
niciodatI n'a vorbit rail
Astfel acest om cu puteri modeste,_ dar cu atita
bunAvointA, a fost unul din predicatoril unitatif cul-
turale, ceia ce nu trebuie sl uite nitnenl, §i noT, mai
ales, cei de aid, nu vom uita.
9 Septembre 1097.
 XXXIX.

DANTE IN ROMANETE.

Versurile cele maY cuprinzAtoare, ma lapidare din

orice literaturl a orIcaruT timp, o adincime pAnd in
fundul cAreia nu rAsbate totdeauna nicr celitorul cel
maT bine pregAtit §i pregAtirea in acest cas nu
poate insemna altceva decit cunoa§terea deplinA a
scolasticel medievale §i a vietiY italiene §i universale
In veacul al XIII-lea , un amestec uria§ de tra-
gedie, de superstitie, de Inchipuire inflAcAratA, de
simbole pline de inteles §i de alte simbole, al cAror
inteles s'a pierdut de mult, icoane care trec deg-
vir§ite, in fulgerul unur singur vers adesea, unind
lumea noastrA cu altA lume care pentru noT e adesea
poesie religioasd, iar pentru contemporanT InfAti§a o
realitate ingrozitoare sad plind de.. mingliere, §i, pe
lingd toate acestea, revelatia uneT limb! literare
noul, minunatA cu mlAdiere, ca energie §i putintA
de expresie, dar purtind Ina pe dinsa toatd roua
scinteietoare §i nevinovatd a tinereteT sale, aceasta
este opera luT Dante.
Fiecare om cult §tie ceva dintr'insa : putinT ad strd-
bAtuto intreagl : poate nimAruf altuia decit specia-
 230 OAMEN! CARI Ag FOST

listulul ea nu ia lasat o impresie de totala§a sintem

de deosebitl fata de cugetarea §i sitntirea acelul veac
batrin ! ci li-al rams la cel mat multi icoanele
§i mal ales acele dulci versurl de dureroasä plingere
a unor vremi nenorocite.
E o intrebare claca Dante se poate traduce; o alta,
mal indreptatita, daca el trebuie tradus. Cad se afla
oare cine sa poata reda versul de bronz, batut cu cio-
canul greil al unel convingeri fanatice, in religie §i
politica, ce nu se mar intilne§te astazi ? $i se poate
'Astra acea melodie cu totul particulara ce se des
face din strecurarea solemna a silabelor ce ad in ele
ceva fatidic, ca destainuirea zdrumecata a unel Sibile ?
Daca, totu§l, se admite c orice popor are dreptul
sa-§i aiba in limba luf capodoperele literaturil uni-
versale, apol traducatorul lul Dante se cuvine a fi
un om in vrista, purtind in suflet melancolia multor
incercari grele din viata, multor desilusil iet tate §i
rani tamaduite, un QM bun §i klInd, inseninat prin
lamurirea sufletului sail dea lungul anilor, un sin-
guratec in mijlocul valma§agulul lumil, la care sa
iea parte numaI de forma, §i, in acela§/ timp, un
spirit care sä fi pastrat ceva din naivitatea ce deo-
sebe§te vremurl ca ale lul Dante §i care la el se
avinta, totu§T, spre culmile sublimulul.

Intre scriitoril no§tri cu gred s'ar fi gasit aceste

insu§irY la alt cineva decit la d. Gane. Alegind pentru
anil sal de batrineta pe Dante, in lumea caruia s'a
cufundat cu incredere inteo calatorie a§a de lunga,
d-sa n'a gre§it. Mal degraba decit un me§ter al formel
poetice, ingrijit de efectele une virtuositati supe-
rioare, mar degraba decit un savant, intreg sad pe
 DANTE iN ROMINEFE 231

jumatate, care sa trateze ca un sir de probleme ale

cugetaril si limbit textul mareluf Florentin, era
chemat sa incerce o astfel de opera grea un scriitor
care O. aduca o stare de spirit asamanatoare, prin
linistea-1 cam trista, prin conceptia-Y de un realism
simplu, ce cla de la sine poesia, cu acel model ne-
atins care e poetul celor trer lacasurr ale sufletelor.
cInfernulp i-as fi zis cIadul, iese in a doua
editie a traducerit sale romanestl. Cetitorul va gasi
armonie egala cu sine, limpeziciune de forma,
pe alocurt energie in imaginf sail in exclamatit,
totdeauna o rima naturala si sigura, iar, mat presus
de toate, o tinerefti, o spontaneitate noua care fac
cea mal mare cinste traducAtorulur. hi ceia ce a dat
generatia precedenta, in produsele literaturit mat
noua, cu greil se va gasi o lucrare asa de intinsa,
de grea si totust asa de linistita si sigura, infatisata
cu asa de putina pretentie, intr'o miscare asa de fi-
reasca si cu un zimbet asa de bun, ca aceasta.
Traducerea (Infernulul, nu e un t eveniment li-
terar,, ci o fapta bunA si folositoare, pe atit de simpla,
pe cit de merhorie. Ea poate si trebuie sa fie ur-
mata insa de traducerea celorlalte doul partr din
cDivina Comedie). La vrista sa innaintata, d. Gane
ni se dovedeste destul de tin Ar pentru a ni le da.
18 Novembre 1907.
 XL.

LICIU 1 TEATRUL LIft ALECSANDRI.

Pe cind Teatrul, asa de bine condus formal de

un director carell stie mestesugul si e multämit cu
atita, dä cSherlock Holmes' si operele autorilor
evreo-francesl al literaturif parisiene, Liciu cu-
treierg. provincia. Pretutindenl e bine primit, si, prin
talentul saii, prin scoala sa superioara si prin deo-
sebitul saii simt de datorie, merita o asemenea pri-
mire. E alta intrebare daca piesele de efect, foarte
moderne, pe care le alege, sint potrivite pentru un
public care trebuie educat catre arta d-sale i-o
spun aceasta ; d-lur Davila insä nu, fiindca ar fi In
zadar si, mar ales, daca ele sint vrednice de ta-
lentul interpretulul. Caci cea mar innalta datorie a
until artist e sa nu consimta, pentru nimic, a se co-
bort mar jos decit chernarea sa fireasca.
L-am vazut pe cel mar cult dintre actoril nostri
la o represintatie a cPietrer din Casa, si apor la
aceia a t Lipitorilor SatulurD. In amindouà rindurile
am avut o indoita uimire placuta. Pe de o parte,
era innaintea mea un artist care ar fi in frunte la
orrce teatru din lume ; sigur, mladios, demn si adese
 234 OAMENt CARI Au FOST

orr chiar tragic in mijlocul unor situatir care s'ar

parea ca nu pot da decit efecte cornice. Pe de alta
vedeam cit adevar, cita. coloare, cita informatie fo-
lositoare imbracata in vesmintul literar care da trai-
nicia, se gasesc in acele comedir pe care Alecsandri
le scria mar mult jucindu-se in Ia§ul anilor 1840
§i 1850.

Iaca nor ne-am deprins cu literOturr rafinate, cu_

risurr suptirr si rele, cu rinjirt dureroase ; am avut
mar adesea innaintea noastra imitatir moderne, ex-
puse crud de o §coall francesa, nemiloasa, care a
fost imitata in toata Europa ; neam invatat a ne
chinui innaintea unor probleme care se aduc pe
teatru, fara a li se da, dupa bunul sfat al vechiulur
Aristotele, acea solutie definitivà care sa ni ingaduie
a pleca de acolo- cu gindul impacat §i sufletul adus
innapor in stare de armonie. De la aceasta innaltime
ne uitam despretuitorr la farsa naiva a vechiulur
poet moldovean, care inchide §i deschide dulapurile,
face pe oamenT a se bate pe 'ntunerec §i aduce, spre
recunoa§terr si impacarr, pe eroil sar din toate col-
turile.
Multr vorbesc rail de Alecsandri, mar ales ca autor
dramatic. Atitia nicr nu 1-au cetit. Dar chiar dintre
cel ce 1-a5 avut In mina. Cred insä ca orrcine va
vedea acest teatru, in care totr a miscarea asa de
sprintena §i de sprentara, vorba atit de iute, zim-
betul atit de bun §i hohotul a§a din toata inima,
dar mar ales infati§eaza inteo forma asa d simpa-
tica o veche societate disparuta, pe urma careia au
venit insä parintir sail bunicir nostri, orrcine din
acestr privitorl I§T va schimba parerea. Nu, acesta
 LIC1U F TEATRUL LUT ALECSANDRI 236

nu e un repertoriu de uitat, de aruncat. Pentru In-

vAtAtura ca §i pentru plAcerea noastrA, el trebuie
chemat iarAst la viatg.
Pentru a reda figurile lut Alecsandri se cere insl
o bunAtate adevAratA §i, pe lingg dinsa, putinta de
inchipuire simpaticg. a trecutulut, in legAturl cu a
deosebitA culturg ; interpretul trebuie sA aibl singe
moldovenesc curat, fire romAneascl adevAratA §i,
deer, modestia, sfiala aceia fatg de lucrurile insem-
nate, care deosebe§te neamul nostru.
$i, asa find, cine ar fi mar potrivit pentru invierea
§i purtarea prin largul terif a intregulut teatru al
lut Alecsandri decit Petru Liciu ?
II vAd, pang, impreung cu finer! entusiastr, avind in
vedere, nu succesul zgomotos si cistigul §i reclama de
actor!, ci arta §i tara bor. Prin el §i al lut ar invia tot!
ace! bunt cunoscutt at Ie§enilor de pe vremurr, de la
Iorgu de la Sadagura On g. la cocoana Chirita. Ar
fi o veselie, un ris sAngtos §i senin, o voie bunA WA
pgreche : bAtrinir s'ar simti tined §i ar ride de-avalma
cu tineretul cel mat nal.
Si, in acelast timp, s'ar afla cA moda de instrAi-
nare, cu snobismul ce tirAste dupA dinsa, e pe sfir-
§ite, §i cA innodArn iargsr legAtura, neapgratg, in orIce
culturg serioasg, cu traditia.
28 Ncvembre 1907.
 XLI.

LA DESVALIREA MONUMENTLU! LUI

ALECSANDRI.

Chid vor apàrea aceste endue, cer cigva Ie§enf

crestinf §i. multiI Eyre iesenr vor fi avut pläcerea de
a vedea pe una din pietele orasulur lor chipul de
marmurA al lur Vasile Alecsandri. Inteleg din notitele
ziarelor1 el desvAlirea statuiT s'a flcut cu o pompl
deosebitA inaintea elementulur oficial al vietiY roml-
nestY. Regina Ins AO a scris versurl intru amintirea
aceluY poet, si national, si de Curte, care a fost la
bAtrinetele sale un oaspete iubit al palatulul de li-
bertate si poesie din Sinaia. nil a mal vorbi de alte
ode, de panegirice, dintre care unele au fost mar cum-
pAtate, de medaliile rivale pe care le- all bAtut, intre-
cindu-se in uriciune, dintre acel library al Iasilor
cari tin sl se afirme, cu tot dreptul, la orice mani-
festatie patrioticA si culturalA.
Toate aceste semne de admiratie : statuie, discur-
surf, versurr, prosA, medaliT evreiestY, le-a prevAzut
de sigur Alecsandri in cugetArile sale asupra viitorulul
la care se putea astepta. Sigur de sine insusI, de usu-
rinta creatiunif sale, de farmecul sAU cuceritor, de

1 Serbarea s'a aminat.

 238 OAMENT CARI At FOST

neaparata simpatie pentru dinsul a celor mullr si

celor marl, el a purtat o coroana OA spini si a sta.
lucit fall sä sufere si fail sa se rnistuie. Si-a trait
viata toata, §i lucrul sail de scriitor, in loc sa i-o fi
scurtat prin chinurile iscodirif de gindurr si fap-
tuiril de cuvinte, prin straduintele grele Intru la-
murirea simtiriT, i-a prelungit-o poate prin constiinta
stapfnitoare a unel gloril cfstigate rapede si pe care
pang la batrinete a §tiut sa o pastreze.
Gine a cfrtit Impotriva luT ? Vre-un nemernic a
cärul lipsa de talent §1 de caracter lua orIce pret
spuselor sale. Cine La. tagaduit ? Vre-un final-, pe care
nu-1 asculta mal nimenT, si Inca si acela cu cit in-
cunjur, cu citä sfiala si pietate 1
Si nu i s'a IntImplat macar ceia ce se intimpla
rarilor scriitorT cu batrinete lungI pe cari mar multe
:§irurT de contimporanT 11 recunosc pe rind. Nicl dupa
moartea luI critica n'a cutezat a vorbi raspicat, a
tagadui vesnicia semizeulul. Din potrivä, poetul mort
a fost rasbunat foarte rapede §i de acele usoare atacurl
pe care avuse a le suferi fail a pagubi nimic prin
ele. Pe Incetul, lumea, condusa de scriitorT si de cri-
ticiT de mestesug, s'a Intors la vechea parere de in-
chinare fall reserva inaintea lul. El a ramas astfel si
de acum Innainte, cu toata intregirea culturil noastre
cu toata adincirea sufietulul nostru, cu toata cres-
terea simtulul pentru adevarata limba. romaneasca,
asa cum o vorbeste si o Intelege acel ce a faptuit-o:
poporul, el a ramas ded descriitorul fericit al na-
turil si al oamenilor de la noT, armonisatorul maiestru
al cintecului popular, vrajitorul trecutulul eroic, aedul
renasterit noastre, 'al luptelor si triumfurilor din urma,
Int'un cuvint Intruparea poetica a geniuluf national.
 LA DESICALIREA MONUMENTULUI LUI ALECSANDRI 239

Un altul, foarte nenorocit de la un capAt la altul

al vigil sale, creind cu greutate, din mAduva si sin-
gele sail, opere care 1-ail inveninat totdeauna de des-
nAdejdea idealtgur neindeplinit, un altul care n'a aflat
macar in iubirea frateasca a tovarlsilor, inteo Inte-
lege're largl §i deplinA a publiculur mingliere pentru
.aceasta mare si vesnicA suferinta, un altul pe care
dusmanir nu 1-aU crutat, pe care prostil nu 1-aii ier-
tat, prietenir nu 1-ail respectat, pe care nimeni nu
1-ati inteles In intregimea lur, un oarecare Mihail
Eminescu, de profesie, rind pe rind, actor, revisor, ga-
zetar si nebun, cAruia citiva admiratorl din cer gu-
ralivr i-ad inchinat caricatura de bolovani intr'o piatA
botusAneanA si un bust ca acela de pe mormintul
oamenilor cu avere, la Ateneul din Bucurestr, acela
a numit pe Alecsandri, in cea mar scurta si mar bung
caracterisare : ve§nic tinar si fence,. Pe cind el,
sArmanul, care lauda asa de frumos, Mra niclun gind
de rivalitate, a fost bAtrin in cugetarea sa cu mult
innainte de vreme si, prin urmarea fireasca a unor
uriase insusirr nestApinite, de el insug sati de mediu :
4vesnic neferice,.
iatl-ma ajuns, cum se va intimpla totdeauna
orrcaruia din generatia mea, care va fi adus a vorbi
despre Alecsandri, la neapArata comparatie cu Emi-
nescu. Orr cu cit simt istoric ne-am inarma, orlcit
am pretui lini§tea §i seninItatea, oricit am dori sA
nu jignim parerr respectabile, nu putem da lur Alec-
sandri, a arta faptA o intelegem si o pretuim, inima
noastra, pe care E ininescu o stApineste.
Insa iarAsr intelegem foarte bine, si prin urmare
nu invinuim, pe cerlaltr can iubesc pe Alecsandri
in acelasr timp in care II recunosc meritele. Cer ce
 240 OAMENI CARI ACT FOST

fac Jun sport din iubirea pentru popor, din iubirea

pentru trecut, din iubirea pentru neam, din arta
sfinta a poesiel, aceia nu pot cere ma/ mult decit
ce li da acest bogat §i stralucit diletant care a fost
Alecsandri. i iarasl exteriorii prudenti, cumpatati,
masuratii, pieptanatil, gatitii, solemnil si pompoiii nu
pot gäsi in toata literatura romaneasca un altul din
scriitorif marl care sa-I multameasca atit. Ca e un
scriitor mare, nu incape vorba. Dar la el nu va jigni
niciodata si pe nimeni un gind adinc §i obscur, o
simtire care sa uimeasca si sa arunce in laturi, o
comparatie care sa izbucneasca, un strigat care sa
zguduie, un cuvint macar care sä nu se poata auzi
oricind. Acesta e un perfect om de societate, un
respectuos al tuturor formelor si conventiilor, un_
eminent cnici prea-prea, nici foarte-foarte,.
Asa fiind, si lui i s'a consacrat ce i se cuvenia
mai mult, si admiratorif lui, cari nu dispun de inima
lor pentru literatura, i-ail dat ce-I puteail da mai
scutnp, cind s'a ridicat statuia de marmura de la
Iasi.
Toti aceia cari pot face o deosebire hotarita intre
insemnatatea istorica a unui scriitor si valoarea Jul
actualä, toti aceia cari cred ca asemenea subiecte
trebuie atinse, nu cu mestesug de vorbe inflorite, ci
cu o deplina seripsitate de suflet si cu un innalt simt
de raspundere, in stirsit toti cei cari au despre un
scriitor aceiasi parere §i in zilele obisnuite si in cele
extraordinare, vor iscali aceasta parere.
23 Oetombre 4005.
 XLII.
LUEGER.
Putine nume sint mar populare in Austria decit
acela al oaspetelur nostru. El e, nu numar cunoscut
pana in stratele adincr ale neamulur sag german si
crestin, dar §1 iubit, cu acea iubire admiratoare §i
plina de recunostinta care se da numar luptatorilor
gra. preget. Primarul Viener va raminea, in ciuda
puterir de sus, in ciuda intereselor bane§tr de la
mijloc, in ciuda unor anumite uneltirr ce yin de jos,
stapinul oraplur sag, atita vreme cit va voi. $i va
voi pang. va avea Inca de lucru.
Lueger nu e numar un puternic vorbitor, care im-
pune prin caldura ca §i prin sinceritatea fraser sale.
El nu e numar o personalitate cu desavirsire sim-
patica, tfrumosul Carob, zic ascultatoarele cuvinta-
rilor sale de la Primarie si din Parlament. El e si
un foarte bun gospodar. Viena cum a gasit-o el, In-
cepuse a se ticalosi, prin oportunismul sfios al altor
primarr, din cer cu bunavointa inceata, fara program
si fara tinta ; ea se pleca umilita fata de marea stra.-
lucire noua, americana §i evreiasca, a Pester. Da-
tinile cele vechr o stapiniag in circulatie, in luminat,
in hrana. Lueger a venit cu hotarirea de a innalta
16
 242 OAMENI CARI AU FOST

iara§r la locul ce i se cuvine vechea cetate impara-

teasel, in care s'a nascut, unde a locuit totdeauna
§i pe care o iube§te gra de margini. Un timp a fost
o revolutie generala pe stradele vienese : gropr,
muntr de pietre, tuburr, stilpr de felinare risipitr
pretutindenr §i, in desele zile de ploaie rece, biel§ug
de noroiii negru §i cleios. Dar peste citiva anr, nor).
tile Vienel scinteiail in lumina nota, tramvaiele cu
aburr incunjurail Ringul, trenurr fumegail supt pa-
mint, §1 unul din cele mar minunate bulevarde din
lume se desfA§ura larg pe locul unde odata duhliã
din urita ripa acel piriia§ al Wien-el, care s'ar numi
la nor... Calcaina. Inca odata, Viena se prefacuse,
cu gust §i cu indrazneala, dupa nevoile cele marl
ale timpulul.
Astfel de servicil nu se uita nicrodata, §i nu ori-
cine le poate aduce. Dar numele de Lueger nu tre-
ze§te in mintea atitora amintirea ispravilor de gos-
podarie ale primarulur pe viata al Viener, ci el ra-
suna ca un strigat de chemare in Jupta. Lueger
inseamnA antisemitul luptator §i biruitor.
Nu un antisemit de teorie care sa imparta pe
oamenr dupa singe in prietenr neaparatl §i du§manl
&qtr. Nu, dar el, mar mult decit oricine, §i-a dat
sc,ama de jidovirea rapede, cu toate urmarile el de
murdarie, de demoralisare, care ameninta Viena sa
iubita. Impotriva du§rnanulur din Leopoldstadt a in-
ceput el lupta. In zadar a scos acesta, pe linga
toate trupele sale, §i pe acelea, puternice, ale alia-
tilor, sociali§tr, cosmopolitr. Scri§nind din dinti mar
mult decit odata, barbaril asiaticr din cetatea cre§tina
a ImpAratuluf ail trebuit sa afle biruinta lur Lueger.
Dincolo de Leitha insa, acest neam e adevaratul
 LUEGER 243

stApinitor, in ve§mintele medievale §i supt steagul

revolutionar al UngarieT. Lueger nu poate sA iu
beascA pe aceia cari s'ail lAsat cople§itY §i cari se
laudA, se mindresc cu aceastA cople§ire, pe aceia cari
InfAti§eazA in acela§f front pe urma§if cavalerilor de
la 1300 §1 pe econtopitif, din veacul al XIX-lea §i al
XX-lea. De aid politica anti-maghiarl a WI Lueger,
care se impel de alminterea §i cu loialitatea sen-
timentelor sale austriace.
Venirea luf Lueger la nof e o demonstra tie ; el
vine la cef ce se luptA cu Evreimea §i cu prietenif
eT de pretutindenT. Ca o demonstratie o primim.
Strigind : c TrAiascl prietenul nostru Lueger2, sintem
sigurf cA vom afla un rAsunet in toate inimile ro-
mAne§tf.

8 lunie 1906.
 XLIII.
LA MORMINTUL LU1 KOGALNICEANU.

0 parte din liberalil din he ail facut drumul pana.

la cimifir pentru a se inchina amintirir lur Mihail
Kogalniceanu.
Odata partidul facea 4 pelerinagir, la mormintul
lur Bratianu, la al lur Rosetti. De o bucata de vreme,
ele ail incetat. Mare lur organisator si om de isprava,
ca si visatorulur cu viata cinstita, politicianulut fara
argintr, !Arms pana la capat putin poet, nu mar are
nimenI sa li ceara sfaturI. E bine a macar mor-
mintul lur Kogalniceanu e privit Inca drept un izvor
de inspiratie. Daca toll ce cef ari mers sa-1 vada, s'au
apropiat cu inima curata a omulur ce vine sa se re-
Innoiasca prin pomenirea faptelor Insemnate ale unur
mar mare decit sine, atuncl oracolul venit de peste
pragul vietil a putut spune vorbe ca acestea :
Ca nu este un adevarat om politic, patriotic si
binefacator. Intelegator al timpuluT saU si pregatitor
al viitorulul decit acela care, ca Mihail Kogalniceanu,
Incepe Intahl printeo larga culturä moderna, pe care
el, Kogalniceanu, si-o clstigase In Germania stapinita
de marele curent idealist de la inceputul veaculul.
Ca a fi liberal sail conservator, orT a se zice numal
 246 OAMEN! CARI ACI POST

liberal sail conservator, n'are nick) insemngtate la

un biet popor care se luptg sg se ridice din cele
mar stra§nice adincurl ale sgrlcieT si lipse! de lu-
ming, dar cg are o mare insemngtate pentru un om
politic calitatea, puterea nationalismuluT sàü, iubiriT
sale pentru neam. Prin aceasta ggsest! de la sine
drumurl, pe care nu le pot! descoperi cu felinarul
chior §1 fumeggtor al formulel liberale orI cu iasca
seacg a datine! conservatoare.
Cg nu poate fi un neam trainic acela care se al-
catuie§te cu adevgrat numa! din spuma de sus, care,
chiar dacg nu e murdarg, se va niurdäri de tot
praful pe care-I mgturg de-asuprg-I vinturile cele
mar! ale lumir. Ci un adevgrat neam e acel ce cu-
prinde in sine toat a. viata, ve§nic miscatg, totdeauna
innoitg si pe deplin curatg, a multimilor muncitoare
§i cinstite.
CA nu e un om politic vrednic de acest nume
me§terul ce §tie sg ci§tige du§manil, sg ocoleasc&
piedecile, sg crute munca si s scape de primejdie.
Ci este numal acela care, vgzind o neclintitä §i lu-
minoasg tintg, merge indrgznet cgtre dinsa, infrun-
tind du§maniT, miscind din loc piedecile, primind in
piept primejdiile, cu siguranta cl, perind chiar in
cale, tot drumul ce a putut sg-1 facg e ci§tigat pentru
urma§iI ce vor veni neapgrat dupg vitejia luT. A§a
a judecat Kogglniceanu atacind, in vremt foarte ne-
sigure §i amenintAtoare, chestil ca averea de mosir
a sträinilor din mángstirile grece§tI §i ca lipsa de
ogor si de neattrnare a teranulur.
din ce n'a fAcut el, acuma se desface si aceast&
ultimg invgtgturg : CA un om politic trebuie sg-§S
sprijine fapta pe o viatg personalg cu desgvir§ire
 LA MORMiNTUL LUi KOGALN10EANU 247

curatl, cad altfel va fi invins u§or, stApinit §i in-

trebuintat de altiT, maT slabi, mar putin chematf
decit dinsul, cari insa Wad pAcate saii tiü sA le as-
cundA mal bine. *i astfel, din nenorocire, o sara, un
neam vor pierde pe cirmaciul cel mat bun cind ar
avea maT mult1 nevoie de dinsul.
Pentru cine poate auzi, acestea le spune mor-
mintul luT Mihail Kogalniceanu.
29 Iunie 1906.
 LXIV.

LA TRECEREA UNUI ER00.

Ultimul dintre Rákócze§tY, Francisc, s'a rasculat

impotriva Casey imparate§tY de Habsburg, stapinä a
Ungarie cucerite de la Turd, a urmat cu stralucire
exemplul altur crege ungur,, Emeric Tao ly, a sta-
pinit o bucata de vreme Nordul Ungariel, a intre-
linut legaturY cu anumite State din Apus, ca Franta
care-1 sprijinia cu caldura ca sä faca in nacaz ve-
chilor sal du§manY de la Viena §i, la urma, a trebuit
sa se recunoasca invins. Dupa anul de lichidare 1711,
el a luat drumul catre tara sprijinitorulul sail Lu-
dovic al XIV-lea, dar n'a incaput nici acolo precum
ar fi dorit §i, la urma, si-a aflat adapostul, cu tain
de la Padi§ahul, in Turcia, urmind §i In aceasta pri-
vinta, pe regele Emeric. Pe pamintul strain s'a stirfs
el dupa lungY §i durero§I anl de pribegie la 1735 §i
a fost ingropat la Rodosto, pe malul Marif Negre.
UnguriI nu 1-ad uitat Insa, nicr in timpul cit as-
cultad de Austriaci, nicY astazt. in el acest neam
dirz §i sigur de sine a vazut pe luptatorul cavale-
resc §i indaratnic, care null parase§te drepturile §i
nu vrea sa-§I plece capul fata de nimenl. In el ad
ma! respectat pe cel din urrnä represintant al mai-if
 250 OAMENI CARI AO FOST

dinastir rákócze§tr, supt care Ardealul stapinit un-

gure§te a insemnat ceva in istoria lumiL
De mult Inca, er facusera planul patriotic §i ro-
mantic de a aduce din groapa sa departata pe eel
din urma care a purtat o coroana ungureasca. Im-
paratul.rege, care iarta a§a de mult pentru el §i care
poate ierta §i pentru stramo§ir Jur, can au osindit
la moarte ca tradAtor pe Francisc RitkOczy, n'a avut
nimic de zis impotriva acester pomenirr nationale.
Acum citeva zile Parlamentul din Pesta a votat rea-
bilitarea, curatirea de osinda, a memorier Craiulur
de rdscoalA. 0 corabie a mariner austro-ungare a ri-
dicat oasele scumpe Ungurilor. Ea s'a oprit Jot la
Constanta. Un tren special a dus cosciugurile ye-
chiulur rege §i ale tovaralilor sal* pe linga Bucure§tr,
de-a lungul intregulur §es al Romanier, prin ora§e
unde pretutindenr erail libere sA-T iasä intru intim-
pinare coloniile ungure§tt cu tricolorul §i sA rasune
astfel accentele limbil maghiare, 'Ana la Or§ova, unde
a§tepta primirea cea mare.
Francisc RdliOczy nu e o figura antipatica pentru
Romini. In partile ardelene de sus, in partile mara-
mura§ene, el a intilnit, ca un viteaz ce era, spriji-
nitorr vitejr printre teranir no§tri. VIAdica romin Ion
Tirca, pus de dinsul, IT scria ca until cCraiii al
Terir Ungure§tr de sus §i Ardealulur, §i-I urà csa
biruiasca dumanir Marie Sale, cum a biruit David
Craiil pizma§ir sal,. Si astazl se pastreaza in cutare
biserica veche steagul supt care teranir no§tri, mindril
flacar ar muntelur, ail luptat pentru Craiul cRacoltea1.
Sand mar mult pe aiurea, pana pe la Ca§ovia, unde-1
a§teapta pomposul mormint al recuno§tintir nationale,.
RakOczy cel tinAr n'a putut avea legaturr mar dese
 LA TRECEREA UNUf ERO 251

cu al nostri de dincoace. Dar bunicul si strAbunul sad,

Gheorghe I-id §1 al II-lea, Doran! aT Ardealulur, aii
fost bunt §i statornici prietenT ar luf VodA Mate din
Tirgoviste §i 0 lul VocIA Vasile din Iasi', si Doamna
Elina a lul Matel scria bAtrinulul 4 Craid} prin care
ajunsese la Domnie acel care zace acuma in singurA-
tatea de munte de la Arnota olteanA, numindu 1 cu
iubire : cpArinte si socotitor si invatAtor de toate
lucrurile noastre} §i iscAlind ca cfatA a Marie! Sale'.
OrIcite am suferi de la orlcine, e o cinste a nea-
mulul acestuia romAnesc cA nu uitA binele, macar
vorba bung pe care a primit-o odatA, §1 o cinste §i
mal mare cA el intelege orTunde §i respectA vitejia
curatA, iubirea de neam, jertfa de sine.
De aceia, dacA nu vor suna acum in satele arde-
lene clopotele pe care le cere prin poruncA Minis-
teriul din Pesta, no/ totI, si cel de aid, cari am lAsat
drum slobod sentimentelor &est! ale oaspetilor nostri
maghiarr, §1 eel de dincolo, cari stia O. deosebeascA
intre oamenif ce fac parte din acelast popor, ne des-
coperim innaintea sicriulul in care un erod doarme,
infiorat in bAtrinele sale oase de duhul terit sale, si
vom zice viteazulul cavaler care se intoarce : g fie
in veer pomenitA la toate neamurile amintirea celut
ce a luptat, a suferit, a pribegit si murit pentrm
neamul sad,.
Iar a doua zi sintem iarA§l nor, noi, §i el, 61.
19 0,ftombre 1906.
 LXV.

UN PROFESOR : DIMITRIE A. LAURIAN.

A murit zilele trecute in Bucure§tI §i a tost in-

gropat in mijlocul deosebiter duio§if a multor colegi
de §coala, fo§ti §colari §i prietenT Dimitrie August
Laurian, un om care se vedea gra ca supt picioarele
lul sa fie piatra ordinara a uneT situatir. A fost
scriitor cu condeiul u§or §i mIldios, ziarist cu simt
de rlspundere, om de carte care acuse cu stralucire
studiT innalte, cuvintator elegant §i armonios, dascAl
iubitor de chemarea sa, a carii insemnatate pentru
intemeiarea uner noua societati romane§ti o intelegea
bine ; a fost un om politic, pentru cà avea vederile
sale lAmurite §i nu intelegea sa le paraseasca pentru
o ispita mare sail o ispita mica ; a fost un om de
societate, §tiind sa fie dinsul WA a lasa jignirt in
urma lui §i, in sfir§it, a fost pentru acel ce-1 cuno§-
teat"' bine, bine de tot, un prieten pe care, cum aii
spus-o innaintea mormintului sail, nu-1 vor uita nici-
odata.
Viata acestur om ales e vrednicA insA de a fi prinsa
§i altfel decit intr'o scurta caracterisare generala.
Era fiul lui August Laurian, invatatul cu sufletul
tare, cu vointa neinduplecata, cu credinta nezgu-
 254 OAMENI CAnI Ae FOST

duita, cu munca de fier. A fost cresout de dinsul

In parerile lur : nationalism romanesc Innalt, cuprin-
zind pe Rominir de orrsiunde, mindrie ardeleana,
constiinta latina, cult pentru limba purificata, pentru
ortografia ce lasa sa se stravada obirsia romana, pentru
fapta i scrisul vechil Rome ; iubire pentru stiinta care
mintuie, stiinta naturir i stiinta celor in afara de
.dinsa, nouale stlintr naturale si vechea filosofie
care erail si pentru innaintasul Jul Laurian batrinul,
§i mar batrinul Lazar, cercul menit inchinaciunir.
A Invatat temeinic, la Nemtr, filologie clasica si
4filosofie natural12. Dupa o tesa de cuprins filosofic.
-el Intra la 1872 in viata publica, in acelasr timp ca
profesor i ca director, si se face, impreuna cu priete-
nul sail de anr indelungatr, $tefan Mihailescu, redac-
tor al g Transactiunilor literare si stiintifice,.
E interesant sa se coboare cineva prin aceasta
revista in sufletul, doritor de lupta, necrutator si
caustic, al tingrulur de acum trerzecr de anr care la
vrista de batrineta se ducea dintre nor.
Laurian e un ironic care nu primeste Insä nihi-
lismul dogmatic, afirmarea cu juramint cA totul nu
e vrednic de nimic. De sigur ca nu-1 place starea
politica si sociala. de dupa. Unire, ca descopere, cu
toata proslavirea ce faceati sa se auda cer multamitl
§i mindri de isprava lor, g ceva mic, meschin, pocit
al putred in ceia ce avem astazr2, cä vede, in locul
pamintulur cu grind de lapte), dar gra <florr de lu-
mina), al politicianilor, go tara de muribunzr, ves-
tejita si in agonie, a aril existenta e pusa in chestie
ja primul tipat al unur Jidan cu chibriturr). Dar el
socoate ca se pot indrepta lucrurile ; in trecut se in-
china marilor figurr eroice, bur Iancu, clegenda Abru-
 UN PROFESOR DIMITRIE A LAURIAN 255

duluTI, luT Bolintineanu, lui Eliad ; in present, el

alege tinerT cu aceia§! invatAturA ca a luT, pe ceT
maT bunT din tinerimea bucure§teanä de atund (An-
ghel Demetriescu, Gr. Paucescu, §i citTva altil) §i,
impreura cu eT, intelege sä dea lupta cea mare a
educatiel nouà razimatä pe §tiintä. Stiinta aceasta
if pare mintuitoare ; pretuind, cu toate ImpunsAturile
ce-1 veniail din cercul de la Ia§1 al Convorbirilor
literare,, curentul literar positiv §i poporan plecat
de acolo, el, inapt Incà in ortografia §i stilul unuT
pärinte autoritar §i vrednic de admiratie, crede cl
se poate aduce tot atita folos prin cultivarea §tiin-
telor exacte §i naturale §i-§T cautà tovar4i1 la opera
de reformA, in tara §i strainitate, de la Tiberghien
la dr. Davila.
Revista a mers un an, §i acela cu grel ApoI Lau-
Tian §i aT luT trecurl la cRevista contemporanA,,
care lupta cu Convorbirile, §i fu invinsA, pentru
contemporanf ca §i pentru urma§T. intre prin§i1 de
rAzboiii cari.al blestemarà soarta maT putin, fu D.
A. Laurian, emancipat de puterea pärinteascl.
$i pe urmä ? Sint convingerT fecunde §i sint con-
vingerT, ma! putin convinse, care ucid. Polemistul
literar se flcu ziarist politic de partid, finul zia-
rist de la cRomAnia liberA §i de la c Constitutio-
nalull, se facu ziarist MIA iscàiitur, legiuitor färä
rAspundere, apoT functionar Mr personalitate, in
sfir§it desgustatul din ultimiT anT.
E adevärat ca rAmAsese profesorul, colegul, omul
de societate, prietenul. Acela a murit acum, mult
timp dupg cellalt.
2 Novembre 1906.
 XLVI.

ALECSANDRI 1 (LIPITORILE SATELOR,.

Am vAzut zilele acestea la Teatru (Lipitorile Sa-

tului,. invioratA de talentul lui Liciu, sustinutA bine
prin jocul foarte ingrijit al celorlalti actori, impo-
dobitA cu decoruri foarte potrivite, si unul din ele
al pAdurii chiar cu adevArat mAret, se des-
fAsura in acte care nu sint, la dreptul vorbind, decit
o insirare de tablouri, vechea tragi-comedie a sa-
tului moldovenesc de munte din anii 1840. IatA casa
teslarulul teran Ion, cu nevasta lui Inca destul de
tinArA pentru a da fiori until spinzurat de Grec, iata
feciorul voinic al lui Ion, flAcAul amorezat cu atita
curAtie de nevinovata orfanA MAriuca, iatA argatul
sirb Gavril, betiv si rAzbunAtor dud e beat. Ma
bAtrinul Vintura-Tara, razes izgonit din rAzAsia WY,
care urmAreste, rAtAcind, orlunde pe Lipitorile Sa-
tului §i se pricepe a le pedepsi. Acesta e un colt, cel
terAnesc.
Dincolo uite circiuma : satul intreg se stringe la
dinsa, bind §i chiuind, fAcind haz de nAcaz, de cit
nAcaz este Inca in cuprinsul saii. 0 balabusta, care-
nu se vede, drege rachiul innuntru, pe cind la ivealA.
17
 258 OAMENI CARI A6 FOST

iese Moise, MoisilicA pentru Rominf, Moisachi pentru

Grec, cine §tie cum pentru zisa balabustA : un omulet
in caftan rupt, in ciorapl §i papucl, asa cum 11 stie
Liciii; o pociturA fArl vristd, fArA incheieturi, care
umblA, tremurA, numArA, se tirAste, se strecoarA, se
milogeste, ca sl se ridice, une orT, intr'o miscare de
cAmAtar care se simte. Acesta e coltul jidovesc: in
odaia din fund cu multe pene de giscA, cu poli-
candru si lingurite de alarnA galbenA, cu sfintul corn
negru si sfintul talAs soios, sint copiil, multI ccuptib,
unul pe an, bucuria luI Moise care totu§l nu face
credit cre§tinilor, cgoilor, puturo§1 §i lenesI si prostl
cari-sl ingAduie si el a se inrnulti odatA la an.
La curte, in odaia cu velinte frumoase, cu icoana
de la Sfintul Munte Atos, cu masa si scaunele de
lemn alb si cu catastifele maiestre pe polita ascunsl
stA Grecul, cheme-1 cum il va cherna, c boierub prin
arencil al satulut. Calcà maret ca din pod, are giu-
beaua si fesul cel lung de acasA si-§r unge mustAtile
suptirl ca sA stea dirze. Abia minincA si bea ; are
harapnicul in mina, dar nu bate ; tipl, dar poate sl
fugl. Are o singurl slAbiciune : 11 plac fetele din sat.
Pe cele ce le lasA, le tocmeste poslusnice in casA,
cu voia de a-1 bate, ca mAtusa Ruxanda ; pe cine se
tine mindrA, e gata s'o iea de nevastA, s'o invete
grece§te si s'o poarte in caleascl la Iasl, ca ins1§1
Ichiria, cocoana sa : asa socoate sl facA §i cu MA-
riuca. Asta e coltul arendAsesc.
BoierI nu se prea vAd, stail la Ia§l sail in strAi-
nAtate ; dar uite la caraghiosul de c domn sub-
prefecb cu pAlAriuta de paie si pantalonit vArgall ;
tinerel, spAlAtel, foarte gAsit. Dar, altfel, e om curn
 ALECSANDRI St t L1P1TORILE sArELona 259

se cade, judecA bine si se crede dator a ccivilisa,

pe teranul rnoldovean.
Si am vAzut cum Moise i Grecul ispitesc cu banir
imprumutulur pe Ion teslarul, cum se minie pe dinsul
§i-I rApun scotInd una din scindurile scheler unde el
lucreaza i aruncind rAspunderea pe bietul Sirb tot-
deauna cu vinul in cap ; am vAzut cum cautA apor
a ucide cu otravA pe presupusul ucigas, care a fugit,
dar a gAsit apor plAcere sA se IntoarcA, am vAzut
pe Grec curtenind, rApind la curie, scApind din cuscA
pe MAriuca, am vAzut pe Moise tremurind de frica
tuturor felurilor de moarte i mArturisind de fricl
adevArul si pe cdomnul subprefecb fAcind dreptate,
lumnd pe MAriuca de lingl Grec §i dind-o flacAulur
care o iubeste.
Apor perdeaua a cAzut asupra tuturor teranilor
multAmitr si, cind a fost sA plearn acasA, ni-am zis
cu totir : nu, nu e atita ; nor mar stim ceva, domnule
Alecsandri, tinere poet senin al anilor 1840 !

Iath ce stim nor, dupl optzecr de an!, asupra acestur

sat si celor ce se aflau, celor ce all venit pe urrnA,
acolo.
A murit mama Catrina a teslarulur. PArechea de
insurAter, Nitu i MAriuca, s'a asezat in casa rapo-
satulur, bine si gospodAreste clAditA de dinsul. Cind
Incepeau a imbAtrini, a venit veste in sat a Vodl-
Cuza, prietenul poetulur Alecsandri, a hotirit Im-
proprietArirea teranulur. Cum sint er insA la munte,
cu pAmintul lor, s'aii bucurat mar mult pentru altir.
Ail avut multr copir, ca din dragoste bun g. si sand-
toasA. Fiecare din er a fost de zece orr mar sArac
decIt pArintir. Unul a nemerit la dascalul pus de un
 260 OAMENI CART AO FOST

boier binefAcAtor §i s'a boierit el insu§f. E undeva

membru la o innaltA Curte ; I§T zice Theslard §1 ru
scrie nicTodatA acasl. CelaltT se luptA, cu nevoT grele,
§i sint acum ni§te mo§negl chinuitT. Ni§te EvreT
marT, unit! cu bogAta§1 rominlacum nu maT e o Mol-
dovA, ci o RomAnie regalA , ad fierástraie in munte
§i taie pAdurea de-o rad ; acolo carA, butucif §i 134-
trinil §i copiiT lor. Ace§tI copil, oamenT in toatA firea,
ad §i eT copiT, dar din averea MAriucAl a rAmas-
numaT un peticel de vorbA-sA-fie, cople§it de datoril.
Cu sAptAminile salahoresc bArbatiT in pAdur1; femeile.
se clati in dragoste cu orIce ciocoiü §ugubAt; unele
beau basamac §i cad pe drumurT. Decorul trebuie cu
totul WI tot schimbat. Pe un pAmint stirpit §i slutit
trAiesc ni§te bietT sAlbatecT destrinatI.
Jos cAciulile, mojicilor ! Trece in trAsurA arenda§ul
muntilor, regele Carpatilor ; ro§u la fata, cu o.helarr
pe nasul coroiat, in bland scumpA, cu o cAciulA cum,
n'aavut-o nicT VodA Vasile Lupu. Lingl el, o elegantO,
doamnA, care-I samAnA la nas. CopiT in haine de
marinar ; guvernantA de la Paris. Se vorbe§te ames-
tecat : cind jidove§te, cind romlne§te cu cintec, cincl
cfrantuze§tek. E domnul Mosessohn, care aveaptä .

numal impAmintenirea pentru a se aseza in celita,,

linga cutare Scandalopulo, IIngä CacAtAev (frantu-
ze§te : <de Kakataeff,) Bulgarul, lingl SvinicT Sirbul
§i domnul de Lumpatius de la cLuceafArul romin,,
societate de petrol, lingl boierimea cea nouä inter--
nationalA, care prime§te in mijlocul eI §i pe cite un
beizadea de beizadea trAincl din fum §i din datoriT.
titT cine e insl acest Mosessohn de la societatea
forestierl cMosessohn, GA§tinescu §i Compania,
Tata luT era ccuptib la Moi§ilica pe care-1 puteat
 ALECSANDRI SI oLIPITORILE SATELorts 261

scutura cu batul peste caftanul rupt, la Moisilica cel

mititel i umil, care tremura. Nepotul, ccuptilub de
4 cuptib, vine une on in satul natal, unde un var
tine circiuma pentru stafiile vinete ale cteranilor
rominTv, < preocupatia, tuturor mesagiilor i raspun-
surilor la mesagiI. Mal este si un cumnat o, ce
berbant dragut ! care sta la curte fiindca-I plac
fetele. Vin toate la dinsul, care e un om dulce la
vorba i darnic. A botezat un copil primarului, e
prieten bun cu pärintele de la biserica si a dat afara
.cu jandarmit pe un rebegit de invatator, care facea
sozialisrn, pentru RominI in tara Jidanulur. D. Moi-
lilica insusI i balabusta dorm intr'un cimitir din
Czernowitz, unde ati mers sa T petreaca linitit ba-
trinetele, pentru ca acolo mulll jandarml pazesc pe
jidant cari n'ad nevoie sa tremure.
Grecul a gasit o fata care 1.a luat. $i ce bogat
s'a facut, dupa ce a iesit din puscarie I Cind a murit,
fiind crestin christianbs, fratico, , era senator.
TotT copia i-a crescut la Paris ; pe o fata o tine un
marchis oarecare din Spania, pe alta un iunciir din
Prusia, pe a treia un baron din Sicilia, a cincea e
printesa in Rusia, a sesea e dupa un sublocotenent din
Atena, cu a saptea a ajutat pe un pirlit de boier mu-
ritor de foame, care se coboara de la Mircea-cel-Ba-
trin si de la maT mulp TiganI din casä, cu cari samana.
Dintre baietit luI, a dat cite unul fiecaruf departa-
ment din viata Romaniel constitutionale. Ail top
automobile faimoase i aI omorit, la un loc, zece
Valahb. Nu §i-ail schimbat numele : n'ad de ce;
§il scriü chiar cu ortografie cantica D. Marl patr:oti
la tribuna Cind se aduna toata familia, se vorbeste
o limba care aduce aminte dialectul juatorilor de
carp masluite din Paris pe cari localnicil II numesc
 262 OAMENt CAM AO FOST

cu cuvintul (grec)). Rasa mindra, stapinitoare, dar

despre trainicia careia n'are idet mart Mosessohn t
Cheltuiesc prea mult.
Dupa gdomnul subprefect,, de la 1840 se poate
sa1 uitám ! au venit multI altil, la cite jumatate
de an. Din ce in ce mar putin idealistt i filantropicr.
Cel de-acuma al doul-sutelea guvernator In plasa,
e un cbArbat politic, in vrista de patruz?.cr de ant.
Rasa nchotarita, vorba moldoveneasca ; la prilejurr
mart vorbeste Insa limba terit frantuzeste. Fura trel
an!, ft-el' ant rabda. Fabrica alegerr. 11 plac i luT
fetele care still bine menirea lor pe lume. I le aduc
jandarmil. Joaca carp. A fost de zece ort liberal, e
acuma a cincea oara cons7rvator.
E sigur ca pentru el, licentiat in drept, era ne-
merit un portofoliu de rninistru, dar lumea e nere-
cunoszatoare. Crede ca porcit de aiurea: sint mat bine
tratatf decit un pore de cine ca dinsul. Nevasta n'are;
copiil cu terancele i 1 cresc teranil : se deosebesc de
cerlaltt fiindca nu vrea5 sa mearga la plug, furl
gainile i, de la patru ant, se tin pe urma catrin-
telor. Pentru neamul d-lut Iani i neamul clluf Moi-
ilial d. subprefect e un cpretios auxiliar, : la el
mininca, la et bea, de la el se imprumuta : cinct
joaca, adesea, cartr in casa lor, cistiga totdeauna.
Am tinut sa descriena aceste tipurf i fiindca ele
n'ati fost nici intr'un dulap al Expositiet Nationale
Jubilare din Rorngnia anulul 1906.
Dupa optzect de ant, cind se va scrie urmarea la
acest articol, frica mi-e cal povestitorul va vorbi
sad de o revolutie sad de o cucerire strain4.
12 Norembre 4906.
 XLVII.

UN DISPARUT : VINCENTIU BABES.

A murit Vincentiu Babes, membru al Academie!

Romine, la o vrista foarte innaintata. Era un om
invatat, si, pe titnpurile sale, i se incredintasera de
Rominii de dincolo, cari voiati sal! desparta cu totul
Biserica lor ortodoxl de Biserica Sirbilor, misiuni
de incredere. A fost mutt timp magistrat innalt si
deputat in Pesta. A scris putin si lucruri de mult
uitate,Intre altele si in foaia cAlbina,. Uitat era si
dinsul, care, trecut de optzeci de ani, putea fi privit,
de an! de zile, ca scos din rindul celor vii. Acum
vre-o sese-septe anT mai venia Inca !a sedintele
plenare din Mart ale Academie! ; marunt, slab, o
umbra de om, el pastra insä o mare vioiciune neas-
timparata si glasul suptire desfasura nervos argumen-
tatiT pasionate.
tn politica veche si-a avut partea, cu deosebire in le-
gatura cu bogata familie de magnati Mocioni. in
numele acestora mai ales, el si-a spus cuvintul si in
timpurile mai apropiate, cind mai venia pe la si-
noade si consfatuiri. El insusi n'a avut niclodata
idel originate, nici tinte propril, fie macar si per-
sonale. Dar era unul dintre oameniT aceia carturari
 264 OAMENI CARI Aa FOST

§i dibacr cari servesc bine causele altora. i dibaciil

era fall indoiala. Un exemplu : dindu-i-se la Aca-
demie sä faca o recensie despre o carte a unur om
pe carel urail cel mar multi' dintre colegif sar, el a
gash mijlocul sa scape din incurcatura, fail sä atace
valoarea cartil, spunind ca este numal volumul in-
WU cartea era o culegere de documente cu o
lunga prefatä, care, aceia, era lucrarea originall §i se
ispravia in acest volum d'intaiii. ApoT s'a raspins,
fire§te, §i volumul al doilea, pentru ca... era numar
volumul al doilea.
Ar fi greil de spus daca era in adevar pentru cac-
tivitate, sail pentru cpasivitate), daca-T era simpatica
orT antipatica vreo personalitate politica. IT erau si
nu-I erail. Sufletul luT era ferit de top, chiar de aceia
supt steagul carora statea, pentru un motiv sail
pentru altul : poate chiar ca era ferit de sine insusT.
Avea un zirnbet rece, cu o stralucire de ghiata in
ochil MIA odihna, care spunea aceasta : cCu omul
din mine n'avelf a face ; n'am a face, cred, et1 ipsumT,.
S'ar savir§i o nedreptate impotriva memorieT sale
Insa claca nu s'ar recunoaste ca prin cunostintele
luT de drept, de istorie, prin elasticitatea luf de spirit,
prin usurinta luT de vorba §i prin talentul de a umbla
cu oamenil marl el a represintat bine pe Rominil
de confesia §i din Tinutul luT, §i astfel a adus servicir
neamuluT. Din cind in cind povestitorul desvoltarir
moderne a Rominilor din monarhia vecina va avea
sa pomeneascä si numele luT Babe§. lstoricul literar,
mar putin.
28 lanuar 1907.
 XLVIII.

DR. ISAK.

Din Boto§ant vine trista §tir a mortil batrinulut

.dr. Isak. De buna searnd ca nu e Botu§anean care
sa nu-1 cunoasca numele. Medic fail argintr, om de
o nernargenitä bunatate §i milostivire fata de mice
suferintä, prieten statornic al tuturor celor ce fuse-
sera ajutatt de dinsul, cavaler, nobil, aristocrat al
sufletulut §i al inimit, a§a a trait pe acest pamint
al railor si al nedreptilor doctorul Isak. Venise la
nor din tara tut robitä §i umilitä, din Po Ionia ce
singera din sute de rant, venise din valmalagul re-
volutieT invinse, pastrind din steagul rupt atita cit
salt aduca aminte a a luptat cu bratul sail de
final' pentru neamul osindit. *i, din acest inceput
al sag eroic, a pastrat totdeauna atita cit sa fie su-
perior mediulur sail pana la adincl batrinete, cind
in tinuta dreapta, in privirea stralucitoare de bu-
natate, in cinstita §i barbateasca stringere de mina,
-In dulcea tut romaneasca stricata §i in fapta lut
larga, IT traia Inca partea cea mar bunä a tineretet.
Dintre citt oaspett straint a avut aceasta tall, ni-
ment nu ne-a trite les, iertat §i iubit mat mutt decit
ace§tt ideali§t1 pana la mormint at revolutiet polone.
 266 OANIEN1 CARI AU FOST

Isak suferia de toate suferintele noastre fiinda acolo,

in Boto§anit cople§itr, murdAritl §i demoralisatr, nu
se putea bucura de niclo bucurie ce am fi avut no!.
Chid 1-am vAzut ultima oark dui:4 ce mi-a vorbit
senin de moartea luT apropiatk de patria luT pier-
dutl, de tinereta luT stinsA, uitindu-mi se In ochr
pentru a cAuta icoana tatAlur mieü mort, prietenul
lut din vremurT, §i sArutindu-ml des, cum 1-ar fi sA-
rutat pe dinsul, dupA ce a incheiat toate aminti-
rile §i toate lAmuririle, el fAcu un mare gest de des-
nAdejde, care se intindea parcä asupra ora§uluT intreg,
§i zise intäiü a§a :
<Aid, §i colo, §i colo, aü tost tot RomInT, boierT,
prietent, acuma nu ma! sint. Ai venit in loc cti-
lalfi ; voT sintetT pierdutt. ,
ApoT stAtu pe gindurT, asamana in tAcere cele de
la dinsul de-acasA cu cele de la not, §i incheie astfel,
cu aceasta frasA ca o loviturA de topor, una singurA,
ce dA jos.
La noT all rupt ramurile Poloniel, dar Polonia
o sa trAiascA. Pe vol, pe vot, v'all smuls din rAdAcinA
$i, cit voill trAi, n'o sA uit profetia asta grozava.
8 Februar 1907.
 XLIX.

MOARTEA GENERALULUI LAHOVARI.

in urma uner operatir facute la Paris a rnurit ge-

neralul Iacob Lahovari, ministru de Externe. Era
pe vremurl un om insufletit de dorinta de a reformk
o§tirea noastrn, §i a luat citeva mnsurr bune in acest
sens. Pe urmn insn a fost cu totul cucerit de po-
liticianism, pierzindu-§1 in vAlmn§agul lui vulgar,
pe lingn insu§irile suflete§tr, §1 sAnAtatea. Comba-
terea violentn a cumpArarir tunurilor noun din Ger-
mania 1 a flcut O. nu mar poatn ocupa portofoliul
Rnzboiulur In Ministeriul de astnzt. I s'ail dat Ex-
ternele fiindcl nu i se putea gnsi alt loc. Aid a
flcut o politick prea putin dibace, in acea chestie
macedoneann, care, cu tot conflictul intre Statul
nostru §i Grecia, cu toate expulsArile §i manifesta-
tiile zgomotoase, cu toate vorbele mar! aruncate la
orrce_prileb in sfir§it cu toatn cAlAtoria generalulur
in Apus, n'a apropiat intru nimic pe Arominr de
scopul firesc al silintilor lor.
Moartea lur Jacob Lahovari, care nu era tachist,
nu putea fi tachist, de §i nu se numnra printre can-
tacuzini§tr, va inrAutnti §i mar mult legAturile dintre
 268 OAMENI CARL AU FOST

cele dota tabere, care fac la un loc cel maT slab §i

mar nenorocit Guvern romAnesc.
De putin timp, II murise generaluluT Lahovari un
iiü iubit ; sotia sa e greil bolnavA. El insu§T azuse
in marl incurcAturT. Rare orT un om cu insu§irr mar!
de inteligenta 5i vointa, cu o largl culturà a fost,
§i pänä dIunAzI, profesor de matematicT la Univer-
sitatea din Bucure§tI §i cu o strAlucitA cariera de
tinereta, frumos, bogat, purtind un nume cunoscut,
a avut un maT nenorocit sfir§it decit ministrul Iacob
Lahovari.

15 Februar 1907.
 L.

GR. TRIANDAFIL.

A murit, Vineri dimineata, presedintele Camerei,

Grigore Triandafil. Nu era un vorbitor, §i-i lipsia cu
totul temperamentul si originalitatea. Doctor in drept
de la Paris, magistrat de carierA, apoi avocat cu is-
tetime si om bogat, el si-a aflat un rost in politicl
prin §tiinta sa de a nu supAra si jigni pe nimeni.
A fost primar al Capita lei §i ministru de Justitie,
ail ca ora§ul Bucuresti sail Dreptatea romAneascA
sl aiba a-I pomeni numele pentru ceva. La locul
lui era ca presedinte al unei Camere in care, dacA
nu impAca, prin autoritatea ce ar fi avut, patimile,
cel putin nu le atita prin greselile de tact de care
multi altif s'ar fi fAcut vinovati.
In partidul sAti el lasA, nu atita un gol, cit un
boo gol, pe care atitia s'ati rApezit sA-1 cuprindA, de
la gloriosul fost ministru VlAdescu, pe care 1-ar fi
scos innainte unit dintre Cantacuzini§tr, pAnA la in-
sus! d. BAdArAii, cAruia nu 1 lipseste, de sigur, un
deosebit prestigiu, pentru ca el sl se dea, la urmA,
cuiva care nu-1 ambitiona, bogatul proprietar C.
Cantacuzino-Pascanu. Opositiei ir pare rAti de dis-
paritia acestui om blind care nu credea cl e pe
 270 OAMENI CARI AU FOST

fotoliul de pre§edinte ca sä joace rolul de vataf

al partidului sati. Publicul... Multi afla acuma ca
pre§edinte al Camerei era papicul, calculatul §i pru-
.clentul Grigore Triandafil. Alta 1§1 aduc aminte de
o singeroasa gluma a d-lui Carp, pe care Triandafil
a primit-o, fara sa rida de sigur, dar fara sa tie
nacaz.
Era insa, un om foarte cinstit, §i chiar binefa-
cator in acea masura marunta in care §tiii sa fie
binefacatori bogatii no§tri in aceasta WA de mare
§i umila saracie. Era Inca printre aceia putini cari-§T
lac datoria punctual, peril Ia jertfa : a murit pentru
a se indaratnicise a petrece, ca prieten, dar mai
ales ca pre§edinte al Camerei, pana la mormint, pe
generalul Lahovari §i a tinea o cuvintare innaintea
sicriulur.
in partidul sail, nu rAmin multi oameni ca dinsul,
zari sa rascumpere prin corectitudine §i harnicie lipsa
de insu§iri positive.

1-id Mart 107.

 LI.

GRIGORE SI ADINA OLANESCU.

Dora suflete bune, ideal §i all comparatie de

bune, s'aii stIns. Un accident de tren in Ungaria a
ucis pe Grigore P. OlAnescu §i pe sotia sa, Adina,
care se duceati sA.-§1 caute lini§tea in strAinAtate,
nemal putind vedea grozAvia §i rAutatea vietil ro-
mAne§tI de astAzT, furia oarbA a unora §i rAsbunarea
crudA a celorlaltl.
Nu se poate spune in de-ajuns ce pierde socie-
tatea romAneascA prin disparitia acestor firl nobile.
Grigore 011nescu era un om de largl culturA, un
economist sigur de §tiinta WI, un financiar care nu
se lAsa In§elat de me§te§ugurile politicianilor cari
fac finante in dauna teril. Pe urma luT rAmin scrierT
temeinice §i curagioase. D-na Adina OlAnescu, nAs-
cutä Ghica, era o rudA a vestitel scriitoare Dora
d'Istria §i mo§tenise o inteligentA §i o adevAratA pa-
siune pentru culturA, in toate formele eT ; nu era
numaT o cetitoare cu pAtrundere a scrierilor privi-
toare la trecutul nostru, ci §i o cunoscAtoare, cum
n'arn mar cunoscut alta Intre doamnele noastre, a
acestul trecut ; singurA clasase mica arhivA de fa-
milie §1 hirtiile rAmase de la domneasca eT rudA,
 272 ()OMNI CAR! At FOST

Alexandru-Vocla Ghica, cel nobil §i bun ; cetia curent

vechea scrisoare §i colaborase la redactarea genea-
logiel familie sotuluI el.
Si unul §i altul avead, cu toata inriurirea mediulur
instrainat care-I incunjura, in cel mal innalt grad
iubirea literaturil romane§tl. Cind Societatea Fe-
meilor romine s'a hotarit a organisa in 1904 o §coall
romanesca pentru fetele din farniliile marl §i o serie
de conferinte pentru societatea innalta, sufletul acestel
opere culturale, patriotice §1 nationale a fo:t A dina
Olanescu. Nelipsita a fost buna doamna la toate
conferintele, §i in ()chi! el strälucitorl de intelegere
rapecie, in zimbetul er fin afla orlcine un indemn in
expunerea sa. Cind, in Mart trecut, s'a luat hota-
rirea nenorocita de a se da, sfidind lumea, o repre-
sintatie francesä la Teatrul National de catre telita)
romaneasca, Grigore §i Adina Olanescu §i-ad cheltuit
toate silintile pentru ca sà impiedece conflictele. Din
nenorocire n'ail fost ascultatT de aceia can stäruiati
in atitudinea lor de la inceput. Nu void uita nicl-
odata cuvintele §i scrisele amindurora in acele zile.
Dupä singeroasele ciocnirI de pe Piata TeatruluI,,
cind neintelegatora §i interesatiT se cll.:lead inläturr
innaintea studentilor (salbatecl, §i a profesoruluf
tdeschilibrat, care i ar fi cintelit>, aceasta familie
rara a recunoscut dreptatea cause! noastre §1 a inteles
ca n'a fost voia noastra a se petrece ceia ce s'a pe-
trecut. In casa lor s'a vorbit de atitea or! cum s'ar
putea face pentru a se incepe din nod patriotica
opera de infratire prin cultura ; staruing ad fost
puse de d-na Olanescu §i de o parte §i de alta, §i la-
muririle ce am dat in cel mal impaciuitor sens in
cEpoca,, ad fost cerute de aceasta nobila femeie,
 GRIGORE SI ADINA OLINESCU 273

care voit sa se pastreze opera el iubita de natio-

nalisare prin literatura a clasel dominante, si cu
mina ei chiar a fost scrisa acea scrisoare. Cu durere
a vazut apor ca una din part! n'a putut fi cistigata.
Cind s'a organisat serbarea de infratire din April,
in care am vorbit laudind vechea boierime bung si
cerind celel noua sal! faca datoria de a o imita,
in loje nu era numaT d. N. Filipescu, care nu va fi
uitat ce a spus atunci cinstigatorul, a§ don s'o
spuie astazl, si de la cavalerismul sad o pot pre-
tinde ci si Grigore si Adina OIanescu. Ef raspin-
disera cele mar multe bilete in societatea buna.
la sfirsit, cind pe peronul Teatrulul ad aparut blindul
batrin maruntel §1 impunatoarea figura de Domnitä,
cu liniile energice si cu frumoasa cununä a parulur
alb, care parea o irrviere a femeilor trecutulul nostru
de credinta si de lupta, uriase aplause s'ad ridicaf
din mijlocul tinerimil, din partea lumil intregl. A
fost o clipa de triumf pe care nu vor fi uitat-o,
triumful jertfel prejudecatilor de clasa pentru biruinta
sufletuluI national, cuprins in limba, in literatura
romaneasca. Adina Olanescu, fericita si jenata, avea
lacrimI in ochi.
Banil resultatl din represintatie ail fost impartiti
cu mina el ; a dat cea mat mare parte asiluluf de
tuberculosT din Bucure§tr, alta c Piinil Zilnice,; baniT
oferitI cObolulul, ad fost refusap. *i era asa de
mindra ca a putut sa ajute cu acestl banT deosebit
de curatl o parte din marea suferinta omeneasca...
Amindol aü fost dintre aceia cari nu se pot uita,
dintre sufletele acelea tag prin nesfirsita lor buna-
tate, prin luminoasa lor inteligenta care nu se pot
crede stinse. Altil se vor aseza n frumosul palat
18
 274 OAMENI CARI Ali FOSt

alb de pe Ca lea Victoria, a cArit cea mat frumoasA

podoabl era biblioteca. Pentru altit vor inflori florile
din grldinA, pentru altir vor veni trAsurile, pentru
altir se vor lumina. fei Wile in serile de primire. Dar
pentru mine, pentru nor cer cari i.am cunoscut bine
§i i-am apreciat deplin, pentru not tott va fi necon-
tenit acolo micul batrin bun, ocupat in cercetarea
cartilor sale severe, §i. alba DomnitA aplecatA asupra
scrierilor romIne§tT. $i numat glasul lor prietenos §1
dulce, care de atitea orb dAdea indemn §i mingliere,
glasul acela nu-1 vom mat auzi. $i aceasta va fi una
din marile pierderr ale vietit noastre.

5 April 1907.
 LII.

0 FIGURA : VASILE L &SCAR.

A murit, dupl o lungA boalA, fostul ministru de

interne al liberalilor in doul perioade de guvernA-
mint, Vasile Lascar.
De loc din Gorj, el a fost primar al Tirgu-Jiiului,
apol, multi an! de zile, deputat cu deosebitA trecere
printre a! sAT §i, In sfir§it, a lost chemat, pentru
energia sa, ca §i pentru mAsura de care a dat do-
vadA totdeauna, a conduce departatnentul cel mar
primejdios §i mai ginga§, lute() taa unde a cirmui
inseamnA a prepara alegerile §i a multAmi, stApi-
nindu-i totu§i pentru ca sl nu dArime Statul
pe partisani! politic!. *i a fost un foarte bun ministru,
aspru cu functionarii ce nu.si fAceati datoria, cute-
And sA-T infrunte, clacA nu sl-i scoatA, chiar atunci
dud erati mutre sitnandicoase de prefect! cu valoare
electoralA ; fArA brutalitate §i fanfaronadA, a §tiut sl
fie tare; fArA §iretenie §i mid me§te§uguri, s'a priceput
sl fie amabil cu toti, afarA de aceia cari aveati sA-i
.dea seamA pentru gre§eli in indeplinirea functiunii lor.
Lascar era avocat, ca optzed la sutA dintre pro-
fesioni§tir politicer noastre cari se schirnbA la guvern.
FAcuse foarte bune studif in Paris, §i era privit ca
 276 OAMEN! CAII1 i FOST

un cunoscator adinc al dreptulul §i ca un sigur spri-

jinitor la judecata. Elocventa de fapte, de logica
s trinsä, care nu scapa din ghiare subiedtul, dar nu.
poate zbura sus cu dinsul, de prosa bine stapinita,
de alusil usturatoare §i de conclusiT stringente, a
avocatuluT, a marelui advocat care nu se coboara
la meschinariT , a advocatului cinstit care nu fal-
sifica §i nu scapa prin tangenta §i nu zvirle praf in
ochi , elocventa aceasta placuta, distinsa. §i efectiva
a stramutat-o §1 in domeniul politicer, unde era tot
a§a de greil sa-1 incurci in argumentatie, cum era
de neingaduit sa-1 intimpinT cu o brutalitate. Figura
lul fina, slabita §i ingalbenita curind de boala, inti-
pa rita prea timpurid de batrineta, cu u§oarele bar-
bete albe, influenta simpatic pe ascultatori.
In ultimiT anT al vietiT sale, cind abia incepea sa
se recunoasca. de unele individualitati isolate din
partidul liberal nevoia reformelor care se proclama.
astazi in urletele rascoalel §i in bubuitul tunurilor,
Vasile Lascar a cutezat sa vie cu un program de
indreptari in administratie, program care era, fara
indoiala, democratic §i venia din cele mai frumoase
intentif ale acestuT om care pornise, de §i de origine
boiereasca, dintr'un Tinut de teranime. A propus o.
noua rinduire a comunelor §1 o noul politie, in care
sa se afle tined cult!, cu soarta asigurata prin ina-
movibilitate ; a planuit o mare opera sanitara in
folosul teranulte. Din nenorocire, el n'a aflat, in par-
tidul sad ca §1 in tail, terenul potrivit pentru ase-
menea prefacer!. Tinerir liberal! innaintatt, fostif
socialist!, 1-aii combAtut cu Inviersunare, pentru mo-
tive de tactica, Invinuindu-1 de nesinceritate (s'a spus
chiar vorba cruda de cOltean cu dota funduri Ia
 0 Mull X : VASILE LASCAR 277

Iiträ)). Bgtrinil reactionarl sad oportuni*t! ati lucrat

ma! cu me*te*ug ; eY s'ail multAmit sä camendeze,
legile lu! Lascar, sg le amputeze *i crimpoteasca a*a
-Inca putin, prea putin din constructia planuita de
autorul el se Intruchipg in adevAr. 0 deceptie *i o
arrarlciune *i ma! mar! If erad pgstrate insg : era
ma! u*or sa se fixeze ctrcumscriptiile cinspectorilor
comunal!, cari Inlocuiad acum pe vechiT subprefectl,
sä se vgpseascg tablele pentru Sfaturile sgte*tl *i
pentru infirmeriile rurale, sä se coase uniformele noug
ale gardi*tilor *i ofiterilor de politie, decit sä se afle
riamenii ce trebuiad pentru a fi inspector!, agentT
sanitarl, politi*tT modernT. S'ad ma! adaus *i atitea
cAlcArT ale legi! pentru a se face loc agentilor elec-
toral! din cele doug. partide *i tuturor azgturilor
neutilisabile. in cele din urmg zile ale sale. Lascar
a putut cgpgta astfel dureroasa incredintare a ad-
ministratia *i politia intemeiate de el nu *i-ail acut
datoria, cà n'ad putut ajuta pe teran ca prieten! *i
nu bad *tiut supraveghia ca stgpinl *i temnicerT ; i-a
fost dat sg audg cg un Guvern liberal a suspendat,
pentru zilele de teroare de jos *i de sus, legea sa de
inamovibilitate, pAng la desfiintarea el, ce se prevede.

Spre amintirea luT se indreaptg insg simpatiile

noastre, ale celor citiva isolatT, neintelee, jigniti *i
prigonitT necontenit, tocmal pentru aceasta tristetg.
a bunelor intentil venite innainte de vreme, pe care .
realitatea, grosolang totdeauna, tragicg une orT, in
aceastg targ, le sfarmg grosolan *i crud.
29 M-trt 1907.
 Lill.

FREDERIC DAME.

A murit Frederic Dame. Fusese amestecat in Co-

muna revolutionarA din Paris, si-T era greil sA rAmiie
in Franta. A fost adus pentru ziarele liberale. IndatI
a inceput Insl a intemeia ziare propriT : La Libertj,
l'Indt:pendance Rournaine, in parte, §i alte citeva pu-
blicatil francese ad venit din spiritul slii de !titre-
prindere, care nu era servit si de un deosebit talent.
A tipArit si un ziar de romane §i nuvele traduse din
frantuzeste, cCimpoiul,, pe care-1 Inviase acum In
urmA liberalitatea d-luT Tache Ionescu, pe sama celor
ce avead afaceri pe la perceptiT. Ziarul cel vechid
era Ingrijit si bine ilustrat; se vindea mult : in el am
cetit IntAid, cu cea ma! strasnicl emotie, romanul
cu avinturT lirice si cu atitea scene dramatice al luT
Hugo, 93D, care, astAzI cind se impuscA teraniT, ar
fi de actualitate in Romania.
Scriind uor, a incercat poeme, piese de teatru,
nuvele, mediocre. A tradus In frantuzeste o parte
din (Istoria criticAD a d-luT Hasded. A scris In cola-
boratie si o carte despre ArominT. I se datoreste un
dictionarid romin-frances si frances-romin, care e
 280 OAMENT CARI AC FOST

cel mai bun §i care inseamnA i o contributie la lexi-

cografia romaneasca.
Imprejurarl foarte neplAcute pentru el I-aii silit sa
nu se poatA intoarce un timp in tara pe care o pa-
rasise inteun chip care uimise. In Paris a scris pentru
Alcan o dstorie a Romanier contemporane,, plina
de gre§eli §i insufletita de un spirit du§man nouä
in multe parti ; in altele, el servia pe noil sal stapini,
conservatoril , mai ales pe tachi§tr. A fost aspru
criticat. Stefan Oraanu i-a nimicit cartea intr'un
studiu publicat in cConvorbiri literare,. Si eü am
aratat de ce neingaduite sentirnente e intiparita lu-
crarea, in cRomania JunA,.
La intoarcerea d-lui Tache Ionescu ca stApin al
terir, Dame s'a intors in tara. Fire§te nu ca profesor ;
i s'a dat Iocul de inspector financiar. De fapt insa,
era rasplatit pentru articolele sale din La Roumanie),
pe care o conducea. Nu pot §ti intru cit era ras-
punzator pentru tonul pe care in atitea chestir 1-a
avut acest ziar. Se anunta aparitia until cBucure§ti
in 1907,, care trebuie sa cuprinda lucrurl bune.SperAm
ca. va ie§i.
Dintre strainii ce se a§eaza la noi, pentru a-si face
o carierl mai buna decit acasa, Dame a fost, de
sigur, cel mai harnic, acela pe urma caruia rAmine
mai mult scris, §i lucrurf scrise "mai bune.
40 Maili 1907.
 UV.
GIUSEPPE GARIBALDI.

Italia intreagA, smulgindu-se de la nimicurile §i ti-

cAlo§iile politiceT de interese, Intorcindu-§T fata cu
desgust de la procese ca al 10 Nasi, tostul ministru
dilapidator care vine ca sA fie achitat, §i de la afacerT
ca a bandef de hop cu situatiT innalte, cum e Ca-
morra, asociatia poftelor, §i a celor criminale, din
provinciile sudice,Italia IntreagA, ded, de la bAtrinit
cari all vAzut acele zile pAnA la tineriT cari trebuie sA
fle ideali§tT dacl acea frumoasl tarl este sI aibA
un viitor, serbeazA suta de ani de la na§terea luT
Giuseppe Garibaldi.
E una din acele serbArl care yin la un popor ca
o EunA ploaie rodnicA asupra unor cImpt secatl de
ar§itä sAlbatecl. Sufletul oamenilor simpli e primitor
§i pastreazA bine. DacA InvatatiT, inteleptil, practicil
§i hir§itil, dupl ceil vor plasa discursul despre Ga-
ribaldi §i-§T vor juca rolul In serbArY, vor fi, ca §i
innainte, urmAritorT de plAcerT cu banul pe care
nu 1-ail meritat prin talent §i muncA, poporul va tinea
minte §i maT bine dupA aceasta pe marele desinte-
resat, pe nebunul idealulur, pe hiruitorul prin cre-
dintA. Si va zice cA, de vreme ce innaintea acestuT
 282 OAMENI CAR1 A1 FOST

chip de om nepractic §i lipsit de orice viclenie, se

pleacA a§a de adinc cei inzorzonati cu decoratii §i
cusuir in aurul uniformelor, toatl oficialitatea tru-
fa§1 a Filistenilor, este ceva superior in nepractici-
tatea poeticA §i in sufletul curat de dibacir §i ter-
tipurr. *i se va simti astfel poporul ca dupA o slujbA
bisericeascA din acelea care strAmutA in altA lume
mar bunA §i indeamnA pe cel ce ati fost de fatl sA
caute a imbunAtAti §i ei lurnea.
In fiecare carte de cetire pentru §colarr §i in fie-
care manual pentru cethtenr, ar trebui sa fie un ca-
pitol despre Garibaldi. Nu Garibaldi tragicul §i porn-
posul, cel cu vorbe multe §i marl, pe care-I cuno§tea
c cuconu' Leonida cind se rAzboia cu (Reactiunea ci
Garibaldi luptAtorul, fAcAtorul de minuni prin vitejie
§i spirit de jertfA.

BAiat de cApitan de corabie, care copilAre§te in

portul Genovet cu traditif republicane, in preajma
Francier liberale, pe care a iubit-o pentru c intrupa
Revolutia, chiar atuncl cind se vinzolia cu soldatir luT
Napoleon al III-lea, prietenul Paper §i du§manul li-
bertAtii italiene. Cre§te in marele curent revolutionar
al lul Mazzini. Pe cind insA Mazzini e teoreticianul
metodic, cind nu e sentimentalul exclamatiilor multe,
acesta e omul faptel. Intelege bine acest adevAr ele-
mentar, pe care altiT nu ajung a-I intelege niclodatA :
cA in societAtile omene§ti se poate trezi oricind simtul
cAtre ce e nobil, frumo3 §i adevArat, §i cA acest simt
capla puteri uria§e, in stare sA zdrobeascA cea mai
dibace §i veche alcAtuire materialA, cu douA conditii.
SA fie un om unul singur in care sA se con-
centrue avintul, §i acel om sl nu predice de pe
 GIUSEPPE GARIBALDI 283

cuptor, ci sl meargA in cele mar depArtate rindurf

ale sentinelelor pierdute, §i dincolo chiar de acele
rindurl. CAcI, dacA oamenil pot pArAsi dreptatea ce
sufere si-o pot uita chiar In locul el de zAcare, el
nu sint asa de misel incit sA nu alerge dupl drep-
tatea care se incinge pentru luptA si sare asupra
dusmanulta.
ImprejurArile din Italia nu se par potrivite tinA-
rulul care vrea sl lucreze. Nu stA pe loc in astep-
tare. Merge aiurea peste Ocean, la altI Latinr, cet
din America, intre cari face practica. eroismulul.
Intors, el stA gata sl loveascl cu sabia lu1 rAsp1A-
titoare, orr de cite orI neamul Jul incAtusat se miscl.
Lumea se deprinde a vedea steagul in minile Jur.
Oficialil se sperie, Isl scuipl 'n sin, 41 boscorodesc la
urechl, chiar cel mar genial! dintre cumintI. El n'are
a face cu dinsil. 11 place doar de regele Victor Ema-
nuel, fiinda e si dinsal un emancipat, bun ostas,.
bun prieten, bun tovarls, simpatic §i in pAcatele sale
de risipA §i iubire. De cellaltI, tuns!, rasI, redingotat1
§i impodobitI cu ochelarl, ce-I este luI ?
$i valul vine de-1 iea. In sfirsit Piemontul, Casa
de Savoia ail dovedit cl pot clucra prin sine3.. In
formele protocoalelor au fAcut rAzboiti, aü incheiat
pacea prielnica, aU anexat. Se opresc. PrevAd o nota
campanie diplomaticA dupA aliat1, zece anT poate de
silinti mestesugite la Curtile prietene. Garibaldi dA
solutia ; cu cAmAsile rosi13 ce-1 incunjurA. el inne-
buneste Sudul napoletan, Sicilia. Mia lul de ostas1
se face un mAnunchiU de legiunI. Cea maI frumoasI
parte a Italie! e dAruitA regelul noil de acest parti-
cular, de acest individualist pe care nu ti-ar fi venit
sA1 poftestI cu cartonul obisnuit la o creceptie3 a
 234 OAMENI CAW Ar; FOST

-Curti!. DacA n'a putut lua si Roma, dacA oficialil,

urmind politica luT, trebuirl sA trimeatA gloante aceltu
care represinta totusT idealul national al Italie! intregi,
el a insemnat prin dira singelur sail drumul pe care
se poate merge, prin fapta indrAzneatA, la culmea
Italie! una .

Biografil singurf sint osindit! a vorbi despra Ga-

ribaldi bAtrinul, deputat, luptAtor pentru Franta in-
vinsA, pustnic la Caprera, insula Zvi. Ne oprim aid,
la dovada strAlucitA a puterilor minunate pe care
convingerea le trezeste intr'o fire eroicA, in stare sl
schimbe, de azi pe mine, o tarA.
Multi oamenl superior! in deosebitele ramurY dA
si vremea noastrA la deosebitele popoare ! El incap
in morminte de marmurA in PanteonurT nationale,
in statui de rAspintie, in capitole de istorie oficialA.
In Plutarh insA, nu. Anticitatea eroicA pare a fi pe-
cetluit ultima paginA a BiblieT eroismulur. CAutindu-se
ma! bine, s'a gAsit un loc pentru Garibaldi. PAng.
acum Inca numat pentru el.
28 Iunie 1907.
 LV.

NICOL AE GRIGORESCU.

Una din cele maT marT §i maT curate glori! ale-

patrie! §i neamuluf, un mare eroti modest al artel,
un uria§ lucrator, un intim al naturi! cu care vorbia-
de-a dreptul fail InvAtator §i talmachi, un suflet ro-
manesc de o energie §i luminA geniale ail dispArut..
Pot jubila elevil diplomati aT celebritAtilor apusene,
dichisitil §i decadentiI, profesoril, tehniciana, dile-
tanti! §i teoreticianiT picturiT : marele Grigorescu nu.
maT este. Si-t! pare in Imprejurarl de acestea ca §i
cum o mina pizma§a s'ar rapezi asupra mantic! de
glorie §i onoare a teriT tale §i-ar smulge, pentru a
nu-1 ma! da nicf odatA InnapoI, unul din cele mar
curate mArgaritare ce o lmpodobiaii.
Ce frutnos bAtrIn, cu ochil de o strAlucire minu-
nata, de strabator diamant negru! Ce aristocraticl
distinctie, ca de print, ca de rege, in aceasta fat1
de fiii din popor, care nu era macar boier §i care
Incepuse ca zugrav de icoane I Ce siguranta In mi§-
car!, parc'ar fi fost un tinAr ! Ce cumpAnire a cu-
vintelor, luate totdeauna intr'ales ! Ce bunAtate §i
 28(3 OAMENI CAM At FOST

simplicitate desävirsita in tonul blind al glasulul sü

care nu se va mai auzi ! Ce bucurie in a face bu-
curia, ce regula munificenta in a raspindi darul mi-
nunilor ce-T rasariail de la sine supt mina magica !
Ce insusir! rare strinse din mila lur Dumnezed in
acelasT suflet mare de simplu genial I
Va veni o vreme clad se vor scrie volume despre
fapta luT care a cuprins jumatate de veac, din anif
sal de incercare ca mester, de ratacire in Apus in
clutarea tehniceT nouä, liana la zenitul de Biguranta
si maiestrie de armonioasa perfeclie a artel sale,
pans la seninatatea de idila a batrinetel harnice
care pe incetul jertfeste contururile, formele, topeste
tot maT mult natura in albastrul visuluT, parca ar fi
coborit tot maT mult cer asupra pamintuluT, 'Dana ce
el insusT, marele singuratec, de mult fara nicTo le-
gatura cu oameniT, s'a deslipit de pe acesta pentru
a se pierde in lumina buna a aceluia, pe care era
mindria luT s'o descopere, s'o urmareasca, s'o redea.
Se va spune insa orlcind ceia ce se spunea, ierl
cu mindrie, az! cu durere, despre mindria aceasta na-
fionala. Se va spune c prin voia unor puterT mal
marl decit noT s'a dat in el acestel terT, acestuT neam
Intreg, omul care sa le inteleaga In toata adincimea
§i nevinovatia, in toata mindria si duiosia, in toata
frumuseta si simplicitatea, in toatà castitatea si
poesia lor. El a ajuns astfel cel ma! mare poet prin
color! al RominimiT adevarate, al vietil teränest!, al
idileT pastorest! milenare. Raza ce-T cazuse pe fruntea
Innalta, inspirindu-1 pe viata, raza aceia i-a luminat
pana in ultima clipä de lucru, i-a luminat cu au-
reola de ideal pe cef multI, saracl si nevinovat! a!
 NICOLAE GRIGORESCU 287

acestet natil, cu cari, totT, s'a simtit una §i al caror

mai-et Innaltator prin arta a fost.
Nu e nevoie sali dorirn, batrine, ca tarina sa-IT
fe u§oara. Cur altuia i-ar putea fi mat dulce decit
tie, care ar fost prietenul cel mat calduros al acesteT
larine, cu toate florile el, cu toata podoaba eT, cu
toata viata ce s'a desfa§urat pe dinsa ? Pe cine 1-ar
putea ea invali mar cu iubire, pe cine 1-ar cuprinde
mat cald in brate de mama, pe cine 1-ar feri mat
cu ingrijire de tot zvonul §i valma§agul zadarnic al
celor ce alearga de-asupra, pentru binele §i triumful
mica luT finite ?
Pe malul Inflorit al Prahovet, in fata zarilor largl,
supt cerul curat al verit, care a fost bucuria ta, in
revarsarea de lumina a soareluT, care-t! sarutà ve§nic
pinzele, dorm!, poete alb, dar fail batrineta, dorm!,
muncitor neodihnit, dar fail oboseall. Nu-IT trebuie
fier §i bronz, lux §i mindrie, lucrurT ale oamenilor,
tu care te afli impreuna cu zeit cimpuluT §i paduriT,
tu care te-aT dus cu sufietul !titre geniile idileT ro-
mane§tT. Crucea, Insä, sä fie, crucea datinel pe mo-
vila, §i numele tad singur pe dinsa face cit toate
strälucirile gloriilor fal§e laolalta.
In sufletele noastre a! lasat !ma o icoana pe care
niment nu ni.o poate lua innapor, §i ea va fi o parte
scumpa din comoara pe care n'o aratarn nimärul,
dar din care hränim zilnic munca noastra pentru
scopurt eare ad fost §i ale tale, pentru ideale cu
gindul la care ti s'ad inchis pleoapele asupra dum-
nezeie§tif lumin! a ochilor ve§nic tined !
29 Iulie 1907.
 LVI.

LASCAR CATARGIU.

S'a inaugurat statuia de marmura a luf Lascar

Catargiu, statuie tare §i alba (a§a i a fost tare §i
alb sufletul ; succesorilor sai in spe li se va face o
statuie de nichel). De mult putea s'o vada toata
lumea, ascunsa intr'un cer§af,unitar in momentele
de viata unitara a partidulut, spircuit cind acesta
se desfacuse in doua, in trel ; cirpit cind cconser-
vatorifp s'ail fusionat. Poate cä inaugurarea s'a facut,
nu numaI pentru ca d. Carp sa anunte a are ni§te
proiecte de lee pe care d-sa le-a judecat bune §i
sà trimeata, prin urmare, pe at sat acasa, unde sa
organiseze §i resistenta (??) , ci pentru a inlatura o
noua spircuire de vinturile toamnet §i ierniI a cear-
§afuluI profetic, care determina soarta partidulur.
Lascar Catargiu vede acuma. A vazut la un loc
camera pe cari nu el i-a strins laolalta §i de adu-
natura carora, numitä cu un cuvint strain, din acelea
pe care el nu le intelegea, n'are de ce se bucura.
A vazut un mare bulevard de risipa, in care se tin
lant case de boied pe cari el i-ar fi dorit la tara, §i
de parvenitt pe cari nu i-a imbogatit el, ci accilalff
19
 290 OAMESI CARL ACT POST

si, pe urmg, partidul csAg,, care a urmat aceleasT

drumurl. 5i, dacg va fi i auzit, I va fl fost dat sa
afle cá d. Carp, care doria bAtrinuluT o cIngropare
de clasa intain., prin urmare si o statuie de mar-
murg i o intreagg parad g. de cuvintArT, cá decl.
succesorul sgg d. Carp i ceflaltl ii socot (mare bArbat
de Stat,.
Dail din umerT statuile ? Nu se pomeneste niclun
cas. Dar de sigur cg trebuie sg aibl un mijloc de
a-al arAta indignarea sag macar plictiseala (stitT, asa
cum simtr plictiseala cind te nApAdesc mustile care
totusT te apreciazg, gasindu-te duke, sag cind te
indeas1 ploile mgrunte si recT, care insg corespund
until rost al naturil). Trebuie sA aiba, deer, i ele,
statuile, un mijloc pentru a spune ceia ce no!, oa-
menil, spunem prin riaicarea din umerf, suprem si
scurt argument. Cgc1 altfel s'ar desagrega de des-
perare, ar cAdea jos in pulbere desnAdgjduitg.
sg. stitT cA asa a fácut Lascar Catargiu cum
este astAzI in statuie.

(Mare bArbat de Stat ?) c Apreciator al talentelor ?,

Spungtor de cuvinte mart ? Ironist, mg rog ? Ce
glume proaste !
I se zicea si Lascar Catargiu, dar el era ccuconu'
Lascarz. InvAtase si el, dar nu prea. Nu cetia. N'a
scris nicTodatg. N'avea nicTun talent de vorbg. Dar
avea, Triteo lume care umbla cu pAlgria ca sg prindg
stelele din cer i gAsia adesea supt pAlgrie ce se
aflA pe pAmint in marginea drumuluT, avea, prin
urmare, un talent, maT putin : o facultate, am nemeri
maT bine zicind : un sirnt un instinct acela de a sti
 LASCAR CA.rARGIU 291

ce se poate. Cauta i nemeria daca se poate, bre

-omulel (se zice cà vorbia asa) sad 'nu se poate, bre
-ornulea. Rosetti, pentru care trebuie sa fi avut cea
mar mare lipsa de pretuire, zicea : g Voieste i ver
putea. Frumoasa maxima francesa! Acestalalt insa,
Aloldoveanul, de moda cea mar veche, i, astazT, mar
rara, zicea : cSe poate ? Voiestel. Dar numar dacd
se poate.
Cad era gospodar innainte de toate, om al pa-
mintulur si al case sale, cu cerdacul sad', cu ogorul
sal, cu batrina sa, care uite a plecat si ea toctnal
-In aceastä zi a glorier lur ca sa-T duca, parca vestr
-de pe lumea aceasta, a oamenilor zapacitr. Advocatu',
poetul, savantul teoretic, aceia sint oamenr deprinst
a crea, in domeniile lor, dincolo de realitate. i fac tot
asa in politica. La tara, la taring insa nu se face
asa : acolo ce se poate, e suveran.
poate ca aceasta filoscfie a vesniculut tacut e
cea mar mare. Cind e servita insa de o energie
r6zimata pe o cinste, cind e legata de alt mare in-
stinct : al interesulur public.
Asa a fost el, iar toti cerlaltr ce se gudurad pe
linga marmura lul, stilt altfel.
cind se suiail la cer, spre stihia cea mar de
jos numal, cuvintärile acestor mesterr i maiestri,
erar slobod sä te gindestr la deosebirea ce este intro
focurile de artificil cu litere, cu embleme, cu figurr,
rosir, verzr, albastre, o d-le Tache lonescu i o
.1.1e Carp, plus cerlaItT citr atr fost ! i intre un
foc de teara simplu, luminos i caM, care imprastie
stafiile intunereculur i izgoneste fiarele.
1-iti Noveitbre 1907.
 LVII.

D R. I. RADOVICL

in adincurile rnAriT albastre de primAvarA s'a cc-

borit pentru a-0 gAsi odihna de durerile sArmanuluT
sAii trup si de suferintele until suflet nobil ale cAruT
avinturT toate se sfArtnail de stinca boliT crude, d-rul
loan Radovicl. Cu el dispare una din cele maT no-
bile figurl ale tineretuluT nostru, unul din oamenil
ceT mal ale§l prin culturl, inteligenta, inima caldá.
prietenie sigurA §i cavalerism eroic pe cari i-a avut
aceasta tail. Prin moartea sa silnica, de om care
jertfeste o ramAsitA de viata pe care n'o mal crede
folositoare pentru multi' al tiT cArora li inchinase toate
puterile sale, se desAvirseste una din cele maT strA-
lucite fapte de altruism pe care le poate pomeni
istoria poporuluT nostru.
Cu lacrimT in ochl pentru pierderea acestul om
exceptional, cAruia-T pAstram toatA simpatia pe care
trebuia s'o trezeascl sufletul sAii curat si frumos,
amin'esc ca un exemplu pentru generatiile ce se
ridicA istoria sacrificiuluT pe care l-a fAcut dr. Ra-
41ovicT.
InsAnAtcisat pe deplin, dupl multe IngrijirT si prin
 294 OAMENY CAR1 AC FOST

hotArirea unur caracter de otel, dr. Radovict se bu-

cura de tot ceia ce viata poate s ofere unel indi-
vidualitAtr superioare. Tin Ar, bogat, incunjurat de .

iubirea prietenilor si de respectul adversarilor, im-

pAcat in constiinta sa, bucuros de muncA, fericit cg.
putea sl ajute pe sAracir intru apArarea i alinarea
cArora era totdeauna gata, el primi vestea rAscoa-
lelor terAnestr din Mart 1907, a celor d'intAiii salve
in carne vie, a celor nenorocirr revArsate
asupra terir.
Pentru a cruta pierderl de vietr imense trebuia ca
noul Guvern sA dea judetelor conducAtorl experientr,
energicr, dar mar ales dreptr §i milo§r. Er nu se
puteail afla decit in cele d'intAin rindurr ale socie-
tAtir romAnestr, printre aceia cari nu primesc de
obiceiü un post ca acela de prefect.
Din fericire s'ati gAsit astfel de oamenr, gata sl
porneascA lupta impotriva patimilor deslAntuite fár
a pedepsi dreptatea rAzvrAtitA in folosul nedreptAtir
apArate de lege si datinr. Ger mar multi eraii oamenr
voinicr, cari aveall puterr de cheltuit. Meritul lor e,
de sigur, mare, dar pAnA la sublimul altruismulur
se ridica omul subred, incA bolnAvicios, care incepu
opera sa de prefect, stiind aproape cA scrie ultimul
capitol al vietir sale minunate. Acela a fost Radovicr.
S'a intors din Vasluiii, judetul sad, unde nu se
vArsase o picAturA de singe, cu totul stors de puterr.
L-am vAzut atuncr, i fata Jur spunea in de ajuns
cl sacrificiul era consumat. Noptile de veghe, grijile
indelungate, luptele crincene cu destrAbAlarea, prostia,
neomenia chemaserA boala innapor. Lumina frigu-
rilor scinteià in ochil bun! si transfigura fata expre.
 DR. I. RADovicr 295

sivA. Se ImbrAcase in cArna§a mortir. De-atunci nu

s'a mai intremat. Cind, dupA vacantA, incepurA, in
comisia parlamentarA, discutiile noilor legT agrare,
el vAzu foarte bine cl se inselase in sperantele pe
care le pusese in liberali, atribuindu-li el, fostul so-
cialist fervent, o mare misiune revolutionarl in fo-
losul sAracilor, indelung apAsati si chinuiti. Trebui
sA pArlseasa tara in curind, dupA raza de luminA
caldl care mai tine pe bolnavii in trupul cArora
viata se stinge incet, §i vestile pe care le primia
acolo in Italia 11 intAriaii tot mai mult in desilusia
sa definitivA.
Ar fi vrut sl se poatA intoarce, sA. aibl o zi de
vigoare mar mult decit omeneascA, sA vie in Camera
tirguielilor si acordurilor, si, intr'o ultimA incordare
titanicA, sA arunce ultimele adevAruri in obrazul ace-
lora cari, la glasul sad, ar fi plecat fruntile. AceastA
multAmire InsA n'o avu.
Acuma e dincolo de hotarul vederii noastre, al
intelegeril si chibzuielilor noastre. E acolo unde am
voi adesea sA fim, cind viata-si gramAdeste prea mult
loviturile, asupra noastrA si asupra celor iubiti de
nol. E unde nu-1 putem urmAri.
Printr'o suprema miscare de discretie aristocraticA,
el a indepArtat de la tArina lui pompa prohoadelor
si discursurilor, a zAdArniciilor si ipocrisiilor. S'a sfiit
pare cl §i de plinsul lacrimilor celor mai adevArate.
Valurile amare tree asupra lui, si ele nu ni-1 vor da
niciodatA innapor, cu fata-1 de tristetA si frumosii
ochi scinteietori, acuma inchisi in adormire. Dar in
sufletul tuturor celor bunt cari I-ad cunoscut va fi
pentru dinsul un cenotaf de amintire, cAtre care ne
 296 OAMENT CARI Ati VOST

vom Indrepta spre mArturisirl si sfaturl ca fatA de prie-

tenul via, si odatA acest neam, ajuns la Intelegerea
celor cari In adevAr 1-au iubit, va ridica un monu-
ment vAzut eroului.
24 April 1908.
 cCUGETARILE2 D-NEI ADINA OLANESCU.

Ar fi fost pleat ca o asa de frumoas1 inteligentl,

ca o fortA moralA asa de curatA si de puternicA si
o simtire atit de aleas1 ca ale d-ner Adina OW.
nescu s. disparl färä sä fi lAsat acele urme scrise
in care, cind voiestr, poll sA a fli iarAsI sufletul sirn-
patie i prieten care s'a pierdut.
Adina OlAneseu n'a tipArit nimic ; pentru o fire
ca a et ar fi fost o pretentie putin potrivitA pentru
reserva superioara de care credea c trebuie sA se
Ineunjure viata femeil. Nu nuniar cA n'a tipArit, dar
nic! n'a c3municat cuiva din aceia cari o incunjurati mar
aproape chiar, ceia ce gAsise cu eale, ceia ce simtise ne-
voia de a ImbrAca in formA trainicA, din ginduri le eIcare
se opriail asupra intrebArilor marl ale morale!, ale cre-
dinter crestinefiind ea, femeia foarte cultA si de o in-
telegere superioarA, o ererlinciogsd din acelea care nu
cred numal cu sufletul, ci i servese luI Dumnezeil
mat ales cu dinsul precum i asupra grelelor pro-
bleme, care chiamA la o discutie vesnicA, ale filo-
sofiel i tiintelor, in partea ce priveste, nu consta-
ci legAturile i yaloarea lor.
 298 OAMENi CABI AC FOST

Din fericire aceste cugetArr si consideratir, aceste

marturisirr si indemnurr ca pentru sine insdsr, aceste
efusiunt in singurAtate, aceste fixdri de adevArurr
ajunse personale prin experientd prin gasirea si in-
cercarea lor, s'ad pAstrat Adina Oldnescu a avut
si mostenitorr piosi. Tot ce o incunjura i purta asa
de puternic pecetea gustulur si simtulur er deosebit
s'a imprdstiat, dar aü rAntas foile de hirtie care cu-
prind aceste rare si ferite spovedanir.
lin intreg volum le dd astAzT. Va fi cetit de tog,
cad asa trebuie, dar mar ales e o cetire care se
impune femeilor. Celor ce muncess.: in viata si prin
aceste paginl vor putea gasi mar bine drumul spre
innAltimr, dar i acelor ce nu muncesc, nu cred, nu-sr
atribuie vre-o chemare i vre-o raspundere, ci lasA.
drum slobod until individualism salbatec sail pervers,
ajutat de toate indemAnarile vietir. Pentru acestea
cartea Adiner Oldnescu, pe care vor trebui sd se
arate cd aü avuto in mind cdcr si ea era, prin
nume i avere, din ceata lor va fi o strasnicd
mustrare i o asprA lectie, ardtindu-li in cuvinte care
tate, prin adevdrul ca i ruin blindeta lor, cd viata.
nu e un teatru de .varietatr picante unde anume
persoane ad, de drept, locurr in loje sad in stalurile
intAid, ci un cimp de incercare, de pregAtire, o tabard
uriasd a muncir, ia care orrcine are a se ingriji, nu
numar de plAcerea lul, ci de datoria ce ia cAzut,
de ajutarea celorlaltr in datoria de care sint legal!,
de sprijinirea prin activitate i jertfd a -conceptelor
superioare care se chiaml : tard, neam, civilisatie.
Li urdm sd Ii foloseascd Orrcit ni-am da samA de
rivalitatea fireascd a claselor sociale intr'o singurl
societate, nu ne putem despArti de dorinta uner viet1
 ADINA OLANESCU 299'

nationale unitare §i depline care sl cuprindA §i sA

domine conflictele fire§tY, cu acea putere cu care
idealul senin se bolte§te de-asupra frAmintArilor ma-
teriel rebele. i in vederea acestul ideal avem ifevoie
§i de oamenil aceia, pentru persoana lor, cit §i,
mar ales, pentru numele ce-1 poartA, pentru bogAtia
§i puterea ce se aflA incA adunate in el.
2 Mai%) 1908.
 LIX.

zo MAIU I VODA-CUZA.

Un nal cZece Maid' trece in filfiit de steagur4

in cintec de musicI, in sunet de arme, pe cind ofi-
cialitatea, in uniforme aurite orl in plastroane croc-
molite, se inchina, i undeva, inteun colt, un smerit
credincios al dinastiei, dindu-si seamä de insemná-
tatea acestul puternic sprijin al vietif noastre con-
temporane si de valoarea pentru viitor a acestei
garantii, aclama pe Maria Sa Biruitorul, stapinitor
de tara timp de jumatate de veac, pe Regele batrin,
care, pregatindu-se pentru ziva infatisarii martiale ce-
se asteapta de la purtatorul Coroanel romanestr,
strabate Dunärea triumfal, primind salutari oficiale
putin trainice, calduroase rugaminti ale teranimir
scotocite din bordeie, care stie ca., din mosi-stra-
mosI, are dreptul sä ceara, frä niciun mijlocitor, de
la Maria Sa, si nu face greseala de a-I pune in so-
coteala gloantele i ghiulelele din Mart 119o7, si
omagiile interesate i viclene ale suveranilor de peste
Dunare, cari se inchina Regelui ca rege, Hohen-
zollernului ca Hohenzollern, batrinului cirmuitor
pentru batrinetele sale si pastreaza Romanier acelasi
despret, pe care, cu ajutorul lur Dumnezeti i daca
 302 OAMENI CARI At FOST

tara aceasta va incapea in mint bune, va veni vremea

sa-1 inlaturam prin biruintt culturale saU sa-1 pe-
depsim cu arma.
(Traiasca Regele, e strigatul pe care, daca nu
.anumite sentimente, macar cea mat superflciala ju-
decata a imprejurarilor §i cel mat elementar simt de
loialitate la acest popor, a§a de loial in masele sale,
trebuie sa-1 smulga ortaruia din cetateniT Romaniet,
supu§t Marie/ Sale, pentru a in Maria Sa vedern
intrupata azt Romania insa§1, precum sufletul Ro-
maniet de mine dorim sa-1 vedem intrupat in tinärul
care va conduce-o dupa Maria Sa Carol I-iU.
Maria Sa, orice ar zice lingu§itorit mita, dar
norocoasä speta ! , are innainta§1, unit departatt, de
o marime uria§a. $i nu pott uita nictodata, §i nict
cu acest prilej de to Maid, pe acela care a gatit
pentru Maria Sa cprintul strain), dorit §i de dinsul,
aceasta incapatoare casa a Romanier unice inteme-
iata pe base nezguduite.
Acum citeva zile, la plecarea Bucovinenilor, am
fost, pentru intaia§t data, la mormintul din Rugi-
noasa al lut Alexandru loan I-id. Tined entusia§tI
§i oament cari unesc convingerile cu acel curaj ce
trebuie pentru a le marturisi public in aceasta Ora,
ail mat fost pe acolo, pentru a pomeni ziva liberal-it
teranilor prin acest Domn care, coborindu-se din
vecht §i bunt boiert romini, nu mo§tenise pacatele
lor §i nu intelegea sä le pastreze celorlaltt. EU, §i
destur din cet ce erau cu mine, nu vazusem nicf-
odata acest mormint incunjurat de o taina trista §i
de o amara ironie, acest mausolea ale carur proportit
meschine sint acelea ale simtulur politic, ale puterit
de judecata §i recuno§tinta, ale respectulur fata de
 10 MAIL SI NODA-GUZA 303

mortir marl in lumea stapinitoare a politicianilor

romin! din ultima jumatate de veac.
Am trecut printre terani dintre cari unil foarte
smolitl la fata adeca Tiganl curati cari se milogiad
teatral, am vazut un parc in paraginä prin care se
plimbad ca stapinl, cu aierul cuiva care petrece intr'o
gradina de vara, strainl ca i nol. Am vazut un
mare castel nelocuit, in dosul geamurilor caruia se
vedea slugarit petrecind ca la circiuma din sat, si
mi-a iesit innainte un mosneag zdravan pe care nu
stiti cine mi-1 presinta cu pietate ca pe cvizitiul lul
Voda-Cuza, si care juca destul de bine rolul sui
de relicvie vivanta. Un cimitir cu citeva morminte
numa!, in stil romantic b mal : innaintea unuia cu
inscriptia prin tul Alexandru Cuza fiul citiva
tined de scoala cintaü un imn, crezind ca aü aflat
locul de odihna al lul Von.
Am intrat apol intr'o mare biserica, purtind Inca
o inscriptie boiereasca de la inceputul veaculul trecut,
a Sturzestilor - nu se supara d. D. A. Sturdza, cel
maT statornic dintre dusmanif peste mormint al
erouluT dezrobiriI, fArA tunurf §i pusti moderne, al
leranilor romin!. Prefacuta. cu totul, modernisata,
spoita de mini jidovestY probabil: o hala luminoasa,
buna pentru intrunirl, nu pentru reculegere si me-
ditatil. lin preot zgribulit, negru si mut. In partect
stinga nu dreapta a bisericil, o marmura gra-
vata cenusid, cu patru floricele de aur i o inscriptie
avind gresell de limba chiar de la aceste d'intaid
cuvinte : cCusa Alexandru Jon Mil,. Lumea se in-
gramadia Intr'un cavod ingust, cu scara dreapta ; in
acest cavod sint stramutate oasele celul d'intaid
Domn al unel singur! Romani!, libera in toate cla-
 a3 OAMENi CARI AO FOST

sele cetatenilor e §i mindra fata de streinatate. N'a.

cintat nimenr ; te stringea de git ceva.
Acest ceva se chiama indignare. Si alte neamurf,.
Bulgaril de exemplu, §i-ad detronat stapinitorii. Dar,
a doua zi dupa moartea lor, meritele ci§tigate de el,
insemnatatea lor simbolicä in desvoltarea teril §i a
neamului a biruit, a existat singard. Azi la mor-
mintul celullalt Alexandru, Battenberg, splendid mau-
solea a§ezat in mijlocul Sofiel, paze§te intre drapele
biruitoare stegarul din ziva de biruinta de la Sliv-
nita §i, in avintul unui intreg popor, §i Suveranul
cel nod pleca genunchil pe piatra celui care a §tiut,
luptind intaiii, jertfindu-se pe urma, sä-1 lase o mo§-
tenire.
Alexandru-Voda al nostru a fost aruncat cu graba.
in pamintul de ingropare al bisericir de pe mo§ia
sa, o mo§ie cumparata, cu care nici el, nici neamul
sad n'aii avut nick) legatura. Ad lucrat rapede §i
bine ingropatoril, §tiind cit de viii, cit de periculos
de vitt' pentru reputatia lor era acel mort. De atunci
ad trecut patruzeci de ani, §i din aceste biete oase,
de ici pana colo in aceasta biserica gra maretie §i
gra mister, curge ca §i atuncl, in ziva mortir, izvor
de viata §i se revarsa lumina. Viata §i lumina in-
naintea carora cei vinovati se dad Inca in laturf,
ingroziti de ele, cum se cuvine sa fie ingroziti de
fapta lor.
Si iara§f vor mai trece cinzeci de anr. Tara aceasta
va peri in mir§avie, pe mini de politician! pripitr
sa-1 smulga §i cel din urma inel din degete, sail se
va preface, se va cuminti §i innälta. Cred de §i
a§ munci §i gra aceasta credinta ca aceasta din
urrnci se va petrece. Si atunci se va putea face opera.
 '10 MAIO §I VODA-CUZA. 305

cea mare, de unire sufleteascd deplind in cuprinsul

hotarelor Romanier, ca sl putem rivni la unirea ma-
terialà peste hotarele el. In acela§1 simt de cethtenT
se vor uni cet de jos, pe cari azT IT pgzeste noul
jandarm jubilar al reformelor, si cel de sus, pazitT
numal de fiara egoismuluT lor josnic. In aceiasi iu-
bire a teriT §i neamuluT se vor cuprinde top acel
cari au lucrat in viata lor pe pAmint ca sä le in-
nalte §i sl le inthreasa, si Presentul va da mina
Traditier, ridicath din unghiul prigonirilor si adusa
in lumina recunostinter §i glorief.
$i atund ye! pArAsi locul Oil de surgun, in care
aT zN.cut indelung, scirbit de uitarea §i ura celor cari
ati avut atita bine din minile tale, veT porni din
coltul thti de mosie, Vodà Alexandre, sAvirsitor §i
paznic cavaleresc si eroic al Uniril romanestl. De-
asupra rämasitelor tale vor fin steagurile RomAniel,
in adevär libere, si de bubuit de tunurT se va cu-
tremura cenusa ta. Vel sta, ctitor al teril unite, in
mormint de marmuth, in locul cuvenit Voevozilor,
in Mitropolia ScaunuluT OA de Domnie din Bucu-
restI saii in Mitropolia Iasu luT iubit de tine, unde
inthiti al purtat, cu binecuvintarea luT Dumnezeil,
coroana romäneasca prin vointa singurl a Rominilor.
$i atuncT, nunica atunci, cind uriIe nu vor mar
pluti ca thsiT de negurT negre asupra lucrurilor de
veneratie si iubire, atund se va bolti curcubäti de
pace asupra teriT, si numele care trebuie rostit cu
evlavie nu va mar fi nume de vrajb a. si strigAt de
chemare la arme pe buzele arse de nevoT si de pa-
tima ale thsculatilor din bordeie.
11 Maiii '1908.

20
 LX.

TUDOR DE FLONDOR.

Din Bucovina sose§te §tirea tristA a mortir cava-

ierulur Tudor de Flondor, componistul cAruia inca
aunazr, la Sibiiii ca §i la Bucure§tr, i se fAccati niar
§i de deplin meritate ovatit.
Dintr'un neam care se afla pomenit in istoria
noastra Inca din veacul al XVII-lea §i care, rarniind
in Bucovina la anexare, a capatat predicatul nobiliar
§i titlul de cavaler, Tudor de Flondor a avut dor
fratr ; unul din el, d. Nicu de Flondor, e cunoscut
Bucure§tenilor din vremea Expositier, cind a ci§tigat
simpatia generall prin amabilitatea sa ; cellalt e d.
lancu de Flondor, care a fost odatA §eful partidulur
national romin in vechiul Tinut moklovenesc.
Tudor de Flonclor, fire impresionabilA §i delicatA,
visator incorigibil, t: Aind intr'o lume a lur in care
banir si alte nimicurr n'aveati nick) valoare §i in care
oamenif lunecati ca nite umbre pe care nu le potr
recunoa§te §i numi, a fost din tinereta un musicant
fanatic §i exclusiv, inchis in iubirea arter sale. A
strabatut-o intreaga ca admirator fervent al maie§trilor
celor mart §i, intre auditiile sale, a inceput sA scrie,
puind deocamdata in musicA versurr de-ale lur Ro-
-beanu adeca Gheorghe Popovici insue, sail simple cin-
 308 OAMENI CARI AO FOST

tece fara valoare. Cine n'a auzit acum doua zed de-
anT serenada plinä de melancolie linä, «Luna doarme,,
a aril musica e de Flondor ?
Spre innaltimea mal mare a operetel s'a avintat
in <Mos Ciocirlan,, care a fost pentru Rominir de
pretutindenT o revelatie. Operetä teraneasca, in care
sint fete frumoase, vinatori viteji, Greci fricosi si
alte ingrediente ale comediilor lui Alecsandti, la
care Flondor ramasese in ceia ce priveste literatura.
Compositorul dovedia strAlucit call amintia de multe
si putea sä combine cu succes amintirile sale. Lipsia
insà nota populara, care era de asteptat, si lipsia vioi-
ciunea vesela pe care o cerea subiectul si pe care
el, pierdut in reveriile luT triste, nu o putea da.
*i asupra acestuT sfirsit discret se lasä ca o umbra
mai' adinca din serbatorirea 10 Porumbescu, mort
si mai tit-tar, dar dupa ce daduse glas aspiratiilor
until neam, in atitudinea de revolta a unul Pro-
meted pe care boala-1 roade pe stinca siguranter in,
el si in chemarea lul.
18 Iunie '1908.
 LXI.

EPISCOPUL NICOLAE POPEA.

In iadul de intrigl §i de pacate ale Caransebe-

plur, unde s'a tacut intaiii de ris §coala §i Biserica
§i presa romäneasca innaintea Ungurilor, a murit
de batrineta §i de inima zdrolNità acela supt numele
caruia se savir§isera gre§elile §i impotriva caruia s'atl
intors loviturile cerlaltr simtindu-le prea putin ,
nevinovatul batritt Nicolae Popea. Desgustat de ti-
calo§iile vietil, pe care nu o putea nicr stapini, nicr
schimba, el a plecat din noroiul zilelor de azr pentru
a duce solie de jale §i umilinta aceluia in numele
careia dupa al lur Dumnezeti a trait, a lucrat §i
a pastorit in viata, marelur sail dascal §i parinte su-
fletesc, WI aguna.
In istoria Bisericil romane§tr §i a desvoltaril ideilor
politice t dincolo,, Nicolae Popea nu va raminea ca
o mare flgura, dar o figura va fi.
Era fecior de preot din Tara Birser, dinteun neam
de oamenr cinstitr, omenosr, staruitorr §i patrun§I de
intelesul moral al vietir. Fratele lur loan Popea, a
fost unul din cer mal respectatr §i iubitr profesorl al
gimnasiulur din Bra§ov, caruia el i-a dat lectir de
 310 OAMENi CARI AO YOST

stiinta §i exernplu de neclintit §i senin idealism, de

nesfirsita rivna pentru lege, cultura si neam.
Mintuind studir bune, Nicolae Popea a cistigat
luarea aminte a ha Saguna, care nu judeca pe oa-
menT dupd recomandatir §i zvonurr, dupa infatisare
buna si lingusirr tiritoare, dupa diplome si certifi-
cate, ci dupa curatia sufletulur si dupa destoinicia
la rnunca. Ajutatorr cu credinta, cu demnitate §i har-
nicie IT trebuiati marelur arhiered, care a pästorit o
Biserica asa cum se cirmuieste un popor. Intre el a
fost un Ilarion Puscariu, care e Inca o podoaba a
Bisericir romanestr de peste muntr prin carturarie si
caracter, §i a fost Nicolae Popea.
Sint une on ucenicr prea bunt', can piing pana la
sfirsit moartea invatatorulur si nu §tid sa-I paraseascd
mormintul din care sa fi luat in sine o parte din
suflet pentru a propovddui si mar departe necredin-
ciosilor, pentru a da luptd dusmanilor si a mingiia
pe eel ce asteapta solie buil in suferintile bor. In
era cea luminoasa. a Bisericir ortodoxe din Ardeal si
Ungaria, Saguna a fost tot, §i dupa el n'a ramas,
ca indreptare sigurd si talent de Guvern, nimica. Un
soare ce apune, lasind cerul negru care nu mar poate
sa astepte, in deasa scinteiere de stele §1 in call-
tone vesnica de luceferr, alt rasärit.
De aid venia la sinoade ve§nic sumbru §i neim-
pacat, criticind prin insasr infati§area sa, un batrin
dirz, cu sprincene stufoase de pustnic, cu privirile
razboinice in -dosul ochelarilor, cu barba lungd de
patriarh, cu mersul unur teran vechid de zile. Mur-
mura mult §i vorbia in public putin, iar, de lucrat,
renuntase sa lucreze, in zile fara de speranta de rele.
Aprins si neientator in lucrurr de ottodoxie, dusman
 EPISCOPIIL NICOLAE POPEA 311

pasionat al cuniatilor,, despretuitor de orice politica

in care s'ar cuprinde transactie cu neamul stäpinitor,
cornpatimitor al uner Rotnanii in care strainir, cu
limba, cu banul §i puterea lor, tin locurile d'intaiii,
stricindu-i caracterul de tall cre§tina §i drept-cre-
dincioasa, el se inchidea in sufletul sàü mihnit MIA
sa. alba acel indemn spre indreptare, care, §i in ca-
surile cele mar desnadujduit.a, Inca folosege ceva.
Cind a fost ales membru al Academiel Romine,
nu s'a speriat nier de nepotrivirea ce ar fi intre
aceasta demnitate §i meritele sale de scriitor pentru
memoria lui Saguna §i gloria ortodoxiei romane§tr,
nici de gindul ca va trebui, ca sa §I tie discursul de
intrare, sa mearga la Bucure§ti un drum la gindul
caruia tremura Vladicir romini de peste munti. Ne-
pasator pentru urmarl, despretuitor de §ubreda-r sa-
natate de batrin, episcopul de Caransebe§ §i-a facut
datoria §i a cuvintat despre Saguna in centrul firesc
al vietir poporulur saii A zacut pe urma, s'a intors
intr'un tarzia acasa, §i portile schimniciei sale ama-
rite s'ati inchis asupra acestur prisonier al idealulul
sag, dincolo de ve§nicia caruia nu vroia sa vada §i
sä §tie nimic.
Ce s'a facut in umbra lui, mar la urma nu-r pasa.
Ce poate sä insemne o gre§ala, un §ir de gre§elr, un
morman de pacate atunci cind raul cel mare e aiurea,
in parasirea drumulul, in caderea steagulur, in lipsa
capeteniei venite de la Dumnezeil ? Dincolo de u§a
pecetluita a pe§terii sale, s'ati putut rasfata la soare
gindacir lacomi, s'ag putut tint melcir balo§r §i s'ati
putut sageta cu limbi veninoase §erpit. El stätea
impietrit innuntru, cu gindul la pacatul cel mar mare
 312 OAMENI CARL AU FOST

si la rAtAcirea cea mal rea, asa de impietrit incit

nu gAsia macar o lacrima si o rugAciune.
DacA este un loc de odihna al dreptilor, VlAdica
Popea va merge acolo. SA nu se intilneascA insa cti
Saguna. I-ar cere socoteala de mostenire mab ales
WI', uceniculul celur mab iubit. Si n'ar putea-o da,
nicl pentru altif, de cari nu e chemat a raspunde,
dar nicI pentru el.
1-111 August 1908.
 LXII.

AMINTIREA LUI SIMION BARNUT.

Membril 4 Asociatiei, aveati de gind, pana a vorbit

represintantul Guvernulut, sä adauge la programul
de aprobari si banchete, fail macar, la sfirsit, un bal
frumos, care sa pregateasca intemeierea citorva fa-
milli, a face un pelerinagiu la mormintul cella
mat mare dintre flit Salagiulur romanesc, la locul de
odihnä al WI Simion Barnut, sail, pentru a-1 scrie
cum se scria, dupa norme din Roma veche : Bar-
nutiu. Intrebam, cind s'a zvonit de acest plan, daca
Universitatea din last, p?, care aii innaltat-o cursu-
rile tinute, ant indelungatt, de Barnut, se va gindi
la acest nobil invatator si formator de suflete pentru
a pune pe piatra sa una din acele cununi care nu
pot sa lipseasca.
Pelerinagiul nu s'a facut, pentru a se dovedi Inca
odata ce pasnic, rabdator si supus neam de oament
sint si acestf Valahr, de cari totust nu incape atita
lume. Universitatea din last a putut sä uite, in dulcea
odihna a verit, turburata doar de jargonul d-lut fi-
lolog Hecht, de vestitul invatator al et pe vremurt.
Numat preotul din Bocsa a fdcut slujba de odihna
sufletulut ; ail ascultat citTva terant, intelegind mat
 314 OAMENI CAR1 AO FoST

putin rostul slujber, iar jandarmir cu pene de coco§

patriotic la pAlgrie aü pgzit de o primejdie ce n'a
existat nicrodatl.
$i totusT ar fi spus cva, cu oarecare lilcuire,
mormintul luT Bgrnut. $i mar ales doug lucrurr.
Cine nu §tie vestita lur cuvintare cgtre adevgratul
popor, cgtre miile de sgtenT doritorr d?. a-§T afla
vestea mintuirir din robie §i nedreptate, cuvintare
tinutg. in Cimpul cel nod al LibertAtir, la 3 Maid
1848 ? Filosofia profesoruluT de filosofie a trecut fArg
inriurire, si numal cind s'a vorbit in graiü viii de
durerr vir §i ngdejcir ce infloriail de fapt in suflete,
numar cind s'a grgit tuturor, in graiul pe care toll
il tiü i-1 intrebuinteazg, numar atuncr s'a fAcut acea
sfintg impArtAsenie a sufletelor, care creeazg mo-
mentele mad.
Peste citIva anT, Bat-nut predich la IasT, in lectir
de drept, crezul national roma:nese, sco tind din teo-
riile sale, rgbator desvoltate, incheierea cA sintem
un neam si trebuie sg. clAclim toate ale noastre pe
constiinta acester fiintr deosehite, firestr si legitime
a neamulur nostru.
$i a venit un filosof mar nog, mar invgtat, poate
mar ager, d. T. Maiorescu §i cu vioiciunea tinereter
i-a distrus sistemul de argumentare. Aid s'a oprit
insg, neputind pune la loc un altul. $i, iatg, dui:4
trecere de multr anT, nu negatia d-lur Maiorescu, ci
afirmatia lul BArnut ne stgpineste, ne lumineazg §i
ne inalzeste.
$i astfel s'a dovedit inca odatA ca ideia insgsr rg-
mine, orrcum ea ar fi fost servitg intr'un timp, prin
orIce constructir de filosofie si metafisicA trecatoare.
 AMINTIREA LEI SIMION BARNET 315

CAcl rAdacina el se afla aiurea, §i nimenI n'o poate

sfnulge de acolo.
$i de aceia märimea lul BArnut- nu scade cu anil,
§i memoria lul nu s'a intunecat odatà cu generatia
ucenicilor sAY.

6 August 1908.
 LXIII.

MITROPOLITUL IOSIF GHEORGHIAN.

Locul de Mitropolit Prim at e liber ; e liber §i

acesta. Lur Iosif Gheorghian i s'a iertat, dupl ru-
glciunile sale, greutatea bAtrinetelor, §i sufletul sAii
s'a sAIA§luit in lAcaprile dreptilor.
Dar intre acer dreptr cari s'ati pierdut in sfintenia
vietil lor particulare §i n'aii avut ochi pentru sll-
biciunr pe care trebuiail sA le !nature §i pentru pa-
cate pe care eraii chematt sl le osindeascA. Bunul
pArinte Iosif, ocupat cu grija rugAciunilor sale, cu
suferintele bltrinetelor, cu traducerea cArtilor fran-
cese, cu cAlAtorit 'in strAinAtate pentru indulcirea bo-
lilor, n'a dus Biserica romAneascI innapor pe drumul
pe care-1 pArAsise de mult, §i nicY n'a crezut vre-
odatI cl ar putea Indrazni o indreptare moralA a§a-
de grea.
Slab fata de Guverue, a venit, a plecat §i s'a intors
la Mitropolie dupA chemarea lor.
De aceia mormintuL 11.11 de la Cernica nu va fi un
loc de pelerinagiu, ci acer cari vor dori marea pre-
facere a Bisericil §i vor cAuta sl se inspire de la
 318 OAMENI CARI /CC FOST

innaintasil lor, aceia vor cerceta tnorminte mal vechr,

pe care le vor curAti de praful i muschiul uitlrir
pentru a Ingenunchia pe dinsele.
1-iikyebruar 1909.
 LXIV.

CORIOLAN BREDICEANU.

A murit in Lugoj pe nea§teptate cel mal popular

luptAtor politic romin din Banat, Coriolan Bredi-
ceanu, deputat al Oravitei, dar mindria LugojuluT,
a marelui centru romAnesc pe care-I conducea in
sensul celul mai strict §i mai hotArit nationalism.
Brediceanu, care avea aproape vrista de 6o de
ani, era totu§T un om voinic §i plin de viata. Bu-
cure§teniT putut vedea cu prilejul Expositiei ju-
biliare, cind el a fost unul dintre aceia cari ati in-
drAznit sa vie, §1 nu pe furi§, ci in vederea tuturora,
defilind mindru intre peregrinii Rominimii de peste
hotare cu ochii la tricolorurile ce fIlfiiaü innaintea
alaiului pe Calea Grivitel.
Nu era un om cAlduros, §i Inca mai putin un en-
tusiast. Nu a§tepta dintr'o zi pe ita lucruri marl.
PAstra din tineretele lui unele prejudecAti §i credea
in biruinta neamulul nostru printr'o strinsA prietenie
cu Austria, cu o noua Austrie, libera de a ni face
bine. Vorba lul tot a§a de curgAtoare in roma-
ne§te ca §i ungure§te avea insä energia §i avintul
oratorului de temperament. Era un adevArat cuvin-
tator, dintre ace! cari zic drept la inima.
 820 oamENi CARI Al FOST

in Parlament nu vorbise de citva timp. Moartea-1

era prevestia de oboseala : poate nu era alt motiv
al täceri! sale.
Disparitia luf e cu atit ma de plins, cu cit el era
dintre ace! oamenT politic!, totu§! putin!, al Roml-
nilor de dincolo, cari, ie§it! din popor, pästraii cele
ma! strinse legAturY cu dinsul §i aflati crezare la
terani.
De aceia cu greil va fi inlocuit.
1-ia Februar 1909.
 LXV.
P. S. AURELIAN.

Dispare la o vristl Innaintatä P. S. Aurelian, pre-

§edintele Senatulu/.
Raposatul a fost unul dintre ceI d'intAi5 Romin!
cari ail avut cunogtinte serioase de agriculturil. A
studiat §i sci is citva timp in acest domeniu, fiind §i
profesor al §coliI de aceastA specialitate. Cu vremea
el a ajuns a cuprinde Intreg domeniu al economiel
nationale, §i actiunea liberalilor, la cari se alipise,
a fost determinatä, prin ani! '8o, de ideile sale pro-
tectioniste §i industrialiste.
Din ce in ce politica 1-a prins ma! mult, ail ca
acest om rece §i cumpAnit sl fi avut pasiune pentru
dinsa. Totu§r, cind o seamä de liberal! maI tined
n'aii ma! vrut sA fie supt mina asprl §i In cercul
de idel cam strimt al d-lul D. A. Sturdza, (drape-
li§tiI, ail gindit a se poate face un §ef de partid
din P. S. Aurelian, blind, Impäciuitor, foarte cuminte,
vorbitor cumpätat §i placut, §i, afarl de aceste In-
su§irI, economist recunoscut §i plAnuitor al Case!
Rurale. TulburArile pricinuite de nechibzuita izgo-
nire cu politia a Mitropolituluf Ghenadie, care,
innainte de toate, represinta, 'Dana la depunerea
21.
 322 OAMENI CARL At FOST

cider, Biserica RomAnier, i ail dat prilejul de a in-

locui, pe citeva lunr, pe d. Sturdza.
Citva timp, partidul a vegetat apor in opositie. A
fugit rgpede in rindurile ostir celer marl, feirci steag.
Vina acestel desertiunT a purtat-o de sigur si acela
cgruia steagul, acum ascuns, IT fusese incredintat.
Dar P. S. Aurelian nu ceruse aceastg onoare.
Cum n'a cerut nicr pe aceia de a fi presedinte
al Academie Romine, in care calitate iar nu i se
puteati aduce critice.
S'a stins linistit intr'o zi mare a neamulur, o zi
in care s'ail ridicat lingg vechr sleagurr glorioase
steagurr noug, pe care tineretul le-a tinut sus ca sg se
vadg de departe. Moartea lur a fost un incident; unul
mar impresionant pentru multi insg inmormintarea
lur, la care aU venit destur cprietenT politicr,, dar
nicrun credincios al vechiulur sef, de atita timp ajuns si
el la normalitatea smeritg a vietir politice de partid.
1-id Februar 1900.
 LXVI.

A. MOCSONYI.

A§a se scria raposatul, §i cu aceastg ortografie se

iuchIia §1 se iscglesc tot1 din acest neam de AromInr,
inzestratI de la o vreme cu nobilime ungureascg.
RAposatul a jucst pe vrernurr un mare rol activ
in politica Rominilor de peste muntr, fArg a se gindi
prea mult la leggturile lur sociale §i de familie cu
Maghiarif. Totu§r el impunea RomInilor foarte mult
prin nume, prin avere, prin imprejurgrile, neobi--
nuite pentru er, in care se gäsia.
Fatg de directir mar noug in politica neamulur sOil
de acoIo, el s'a argtat foarte reservat. Rare orr, din
adgpostul säti feodal, veniaü scurte declaratir de
principir. Totu§r in chip fericit se amesteca in po-
litica zilnicg, §i inspira chiar un ziar bAngtean. Alder
1§1 intrebuinta vremea cu cetirt serioase §i a dat §i
un opuscul filosofic.
Dispare bgtrin, lgsind mar mult o mare amintire
decit un loc gol.
27 Mart 1909.
 LXVII.

DOAMNA ELENA CUZA.

A murit la Piatra-Neamt femeia ideal de bund §i

modesta care a fost Maria Sa Doamna Elena, tova-
rd§a lul \Todd Cuza.
Sint sicrie pe care nu se depun nicI florile cele
mai din inimd inchinate. Or Ice laudd, orlce semn
de durere par nepotrivite fata de mareata simplici-
tate a fiintel pdminte§tI care, träind intre nol, cel
plinl de neajunsurl §i pdcate, a dus curatá viata ce-
reascd, asemenea ingerilor.
Dintre aceste fiintI alese, a fost Doamna Elena,
a aril viatd intreagd inseamnd : uitare de sine, ier-
tare pentru altir, binefacere ascunsä de lume.
Odihneascd in pace in acel pdmint al teril despre
care spunea cd numar cine s'a nascut in cuprinsul
I'll poate sd-1 iubeascd !
Pentru noT, ceT al pdmintuluI acestuia, ea n'a
murit : icoana ideald s'a ridicat numal, prin cea din
urmä, dacd. nu §i cea ma grea suferintä, ceva maT
sus, §i un glas din timpurile mal bune a tdcut.
5 April 1909.
 LXVIII.
0 AMINTIRE DESPRE DOAMNA ELENA.

Pe Domna Elena am vazut-o in zilele serbärilor

amintitoare ale Uniril. Intovaräsiam doul studente
ale Universitatil din Bucurestl care veniati sa-I in-
fati§eze o adresa de omagiu din partea colegelor lor.
Casa ei o daruise Doamna, d-lui Teodor Rosetti,
atuncl cind ea se hotarise a parasi tara. Intorcin-
du-se nu still de ce pIecase, dar se intorsese de
dor, ea primi gazduirea unel familil bogate din
Piatra-Neatnt, care-I puse la dispositie o casutä cu-
rata si vesela, in care al fi crezut mai degraba ca.
se salásluie§te primavara unel familil de functionari
shad', decit ca in ea se adaposteste aceia care a fost
Doamna terii.
Multa simplicitate §i la primirea de catre perso-
nalul strain care incunjura pe Maria Sa. i multa
cuviinta reservata, multa lini§te rece. Mi se parea
ca intru intr'un cavoil §1 ca dincolo de u§a inchisä,
in odaia pe care o prevedeam tacuta §i inghetata,
void gasi o umbra din acelea care multa vreme Inca
flutura in jurul mormintelor marl, fara plins, fArA glas.
i nu, in acea odaita neagra, in care se deslu§ia,
in fundul until fotoliu, dintr'o saraca rochie de doliu
ve§nic, supt un cauc de clIugarita acoperit cu un
val simplu de Hill, o figura marunta sapata fin in
 328 OAMENI CARI Ae FOST

filde§ palid, in odaia aceia era o viata care §tia,

cetia, afla, care unia cunostinta intreaga a trecutulur
cu cunostinta desavirsit a. a celor de astazr, era o
cugetare sigura si cuminte, era o inirnà care batea
pentru tot ce e nobil §i ochr in cari nu secase iz-
vorul lacrirnilor acelora care tin vir durerile cele
marl, ascunse de lume, pe care ele n'o privesc.
Cind una din ceIe doul fete if ceti, cu emotia ce
§i-o poate inchipui orrcine, rindurile din inchinare,
Doamna se ridica, sprijinindu-se gre5 pe bietele minr
batrine, care facusera odata atita bine §i care tre-
mura5 sMbite in minecile de lina neagra. 0 vedearn
acum limpede : era o femeie micuta de stat, foarte de-
licatä, pe care o simtiar insa ca putuse sta odinioara
alaturr de un Domn, si ce Domn !
Indrazniiii a ma uita in ochir er, marl*, luminosT,
adincr in vechile portrete, care räzirna5 de fotoliul
scump, sterna terir. In orbitele adinc sapate, pline
afund de o umbra trista, ochiul ramasese, in linistea
lur impacata, via si puternic, une orr cu cautatura
stapinitoare, alte orr induiosat, bun, plin de bine-
cuvintare.

Cit se auzi pomenindu-se numele si faptele aceluia

pentru care avuse toata iubirea ferneil §i o iertare .

pe care putine o pot da, acest ochiii privi undeva,

departe, unde mergea si gindul tuturor celor de fata.
Apol, in arcuitura de jos a orbiter adincr, o lacrima
mare se strecura incet. Dupa patruzed de an! ea
putea sä plinga Inca pentru dinsul.
*i vorbi, cu un glas care n'avea indoielr si zabavr
si in care slabiciunea punea doar un ritm incet, care
te facea sa simtl cä acestea nu sint vorbe ca ale
 0 AMINTIRE DESPRE DOAMNA ELENA 329

tuturor celorlalit oament, cä e intr'insele ceva ima-

terial, as zice aproape supranatural, ca in tot ce
privia pe aceastg femeie de mult iesita din rindurile
grabite, zgomotoase, pAtimase i vulgare ale oa-
menilor.
Si, in felul e de a vorbi, stia sA amestece doug
elemente care nu mat merg impreung azr, dar carft
prin unirea lor fAcead i tnarele farmec al elocventet
marelut el sot : cea mat desAvirsita simplicitate si
cea mat autentica maiestate.
Cind cetirea adreser se ispravi, auziid aceste cu-
vinte de multamire, pe care le intovArAsia un ade-
vgrat gest de suverang :
(ISA traiasca Romania tinara

Nu venisem sa intreb, i eram bucuros ca Doamna

insgst intreba despre tot ce poate interesa pe o Ro-
minca de o innalta culturg, de o distinsa experienta
si care-st iubeste adinc tara:
Despre ce a vorbit, rAspunzind, intregind, indrep-
tind ? Despre ce n'a vorbit, in aceiast exprimare si-
gura si simplg, pe care o intrerupead afirmart pa-
sionate, care scuturati tot trupul subred, inviind in
el maretia celor citiva ant neuitatf !
A vorbit despre Biserica terit sale, despre marele
Veniamin care stiu sg inIature pretentiiIe unuf Mihat
Sturza si sa. pgrAseascA un Scaun pe care nu-1 putea
apgra, fiind si un sfint i un luptator pentru lege.
A vorbit despre lipsa de mingiiere crestineascg a
celor sgract, despre preotif aceia cari lasg mortul in
drum, dacg li se ofera plata prea mica, i despre
pedeapsa pe care a dat-o Voda-Cuza unuia pe care-1
prinsese asupra faptulur.
 330 OAMENI CARI AC FOST

A vorbit despre teranI, despre durerea cea mare

pe care a simtit-o cind tun partid liberal a venit la
Guvern prin valurile de singe ale terAnimit liberate
de Cuza-VodA,, despre iarna grea pe care o duc ce/
sArmanI, despre lipsa de nutret, despre primejdia ce
ar putea veni In primAvard din aceastA stare de su-
ferintl. A stAruit asupra nevoiI unel gospodAriT noul.
si bune pentru adevArata InnAltare a acestur popor.
Si avea amAnunte de bunl gospodinA asupra culturiI
prunilor, asupra tpovidlet,...
A vorbit despre un singur dusman, despre care,
fArA o ipocrisie de care un altfel de suflet e inca-
pabil, spusese cA. 1-a uitat si cl nu-T pare rAil de ne-
norocirea 10.

Fireste, a pomenit, de mat multe oil, pe Domnul

UniriI. Il infatisa ca pe un om lipsit de toatA jubirea
pentru pompl, simplu ca orIce om de rind dintre
supusil sir ; nu, mar simplu, mult mar simplu, strA-
bAtind stradele, pierdut in multime.
Si-I ziceam une orI.. StA si se opreste, cAutind
cuvintul : cMAria Ta,, i se pare prea solemn, cl
nu-I zicea astfel. Nu, sA spuie cum II spunea :
Si-I ziceam une ort : Omule, de ce nu te pAzestI ?
Se glseste poate vre-un nebun care sl tragA asupra
ta. Da' el dAdea din umerl, lul nu-f pAsa...
Si cirmuirea era grea pentru dinsul, nu ca
pentru altil cari se trezesc de-odatA mart si cArora
totI li se inchinA. CA, vez/ d-ta, el avea cunostint4
rudeniI, prietent. Si, or/cum, nu putea sA se poarte
cu dinsit numat ca Domn.
StAtu pe gindurt. Apot aminti pe Regele §i Regina
 0 AMINTIRE DESPRE DOAMNA ELENA 331

ducind iubirea §i mila lor la Messina, cea,

mat nenorocitA dintre cetati.
i tii de ce o fAcea el aceasta ? Pentru cl era
om al pArnintulut aceluia...
TAcu o clipl §i, adinc mi§catt, tAcurAm cu totix.
Altfel, primia puterea care vine de la Dumnezeil
§i, fArA pretentie, dar Mr scAdere, ea intretinea le-
gAturr bune cu o Curte nottA, care une ofi I aducea
aminte de dinsa §i o cAuta prin telegratne oficioase,
in lini§tea el resignatA.
I s'a pArut odatA cA a§ fi atins pAcatul lui, care
a fost durerea el, §i atuncl itnt tAie cuvintul §i in-
cepu, dureros, o frasä care trebuia sA-1. apere §i pe
care mA grbiil s'o impiedec.
*i a mat spus altele pe care le tin pentru min-
glierea §i imbArbAtarea mea in luptA, precurn tin
cu sfintenie rindurile dictate de dinsa §i iscAlite cu
mina et tremurAtoare, in care, ca amintire pentru o
interventie in vederea serbAril dupI cuviintA a semi-
centenariulut Unirir, ea dAdea binecuvintarea et, de
octogenarl §i de DoamnA, copiilor miet.

A§a am cunoscut o clipa, o hind de zile innaintea

bola care a rApus-o, pe sotia lut Alexandru Ion 145,
pe Doamna Elena a RomAniet.
Am crezut cA nu am dreptul s mà opresc de la
comunicarea acestet arnintiri.
Maill 1909.
 LXIX.

AUREL MURE$IANU.

Cu Aurel Muresianu, batrinul redactor brasovean,

nu dispare numat un om, un scriitor stapin pe con-
deiti, un cunoscator deplin al politicet, un om de
intreprindere si de mare stäruinta, un represintant
pe dreptate respectat al generatiet mar vechr, ci
una din infatisArile gazetarulut romin de cdincolo,,
poate mat interesantä ort mat vrednica de stiml
decit cuceritoare, populara si simpatia.
(Gazeta Transilvaniet,, foaia mostenità de Mure-
sianu, dintr'o familie at carit membri mosteniaii da-
torit literare si datorit de publicist politic, se deo-
sebia hotArit de celelalte organe ale preset fratilor
nostri din Ungaria. *i aceastä deosebire nu se da-
toria redactorilor, tinert asemenea cu ace! can scriii
la alte fot, in stare si et sä ail:4 patima lupter si sä
se mingiie cu vre-o gluma. Ci se datorià numat si
numat lut Muresianu, care inspira articolele, li dadea
tonul, le cetia si le recetia, le indrepta, le refacea
adesea, le distrugea une or!. El era, chiar de pe
patul de suferinte unde a zacut multà vreme, redac-
torul, adevärat, veghetor si plin de simtul räspun-
deli!, al foil sale.
 334 OAMENf CARI AO FOST

Ea oglindia mat putin fiinta lur sufleteasca, fata

de originalitatea careia fusese, de sigur, cind ea mar
trAia, tot a§a de neindurat ca §i fata de originali-
tatea tinerilor pe carig aduna linga el, ci conceptia
lur despre memrea unel gazete. Si mar ales a acelei
gazete, gazeta Jul Iacob §i Andre! Mura§anu, a lu!
Barit, de care se apropia, gindindu-se la ace§tI In-
nainta§!, numal cu cel mar mare respect. A:a fiind,
redactorul (Gazetell se sitntia dator a da inteun
stil masurat, gra avint, dar ara nesigurante, ceti-
torilor sal, cari §i el eraU special!, avind aceia§l
evlavie fata de foaie, §tirl cu totul sigure §i absolut
obiective, judeatT cumpanite, chiar dacá nu eraii
drepte, tablourr ale situatier in care se vedea silinta
de a prinde de sus lucrurile mar!. S'a atacat carac-
terul oracular al Gazete!}, care nu era nic! pentru
activism, nicl pentru pasivism, §i in multe avea
aceia§l atitudine ferita ; dar in aceasta nu era sfialA
§i mar putin frica de a intra in conflict cu procu-
rorul §i in atingere cu juratil neamulul vrajma§, ci
era numal un covir§itor simt de respect fata de greu-
-tatea uner probleme politice.
Locul Jul Mure§ianu 11 vor lua altil,cacl nu cred
sä dispara cGazetal §i n'ar fi tine, pentru ca cdin-
colo, ea e una din putinele noastre traditi!, §i ce
ni trebuie poate astazI mar mult, in orIce domeniu,
sint traditiile. Daca räposatul redactor ar fi lasat
un fiu ziarist, el ar fi condus, la rindul lul, potrivit
cu normele dinastiel; poate ca Insa altâ vreme, ner-
voasä, pasionatä, personala, nedreapt, revolutionara,
1-ar fi stäpinit, §i tatäl §i-ar fi privit cu durere un
mo§tenitor pe care nu-I putea deposeda, dar nicf
schimba. Nefiind acest urma§ de drept, cerlaltl, de.
 AUREL MURESIANU 335

prin§T a lucra de mult la ( Gazetä), vor trebui sä chib-

zuiasca bine pentru a putea uni doul eletnente nea-
Orate : pastrarea caracteruluT special al foil, care-r
indreptate§te existenta, §i intelegerea pentru spiritul
timpulul, pe care nimenr nu se gindia sa o ceara lur
Mure§ianu, dar pe care totr o vor cere orrcur altuia.
Poate ca inteo directie cultural-politica, lini§tita
§i spornica, e viitorul cbatrineb for bra§ovene, ale
calif batrinete se pot Incheia astazr prin moartea
batrinulur er redactor.
12 lunie 1909.
 LXX.

VEDERILE POLITICE ALE LUI EMINESCU

SI GENERATIA DE AZI.
- PENTRU 0 PUBLICATIE FACUT.1 CU PRILEJUL SERIARILOR DE LA
14 II-ME 1909. -

Intfo limbA minunatl, cu o logia in aparentd

nezguduità, cu toate mijloacele poetice ale icoaner,
fantasiel, ironier, Eminescu, redactor la Timpul,
conservatorilor, expune §i in aceste articole teoria
ca vremea veche era intreagd bunA §i vremea noua
e toatä rea, §i aceasta din pricina innoitorilor li-
berall flrà §tiintl, talent, practicl §i sinceritate.
Cetitorul trebuie in§tiintat Vechiul regim politic
avea groaznice vicit de orientalism. Dar el cuprindea
in sine o traditie serioasg. §i fecundl, a§ezAminte care
izvoriserA din adincul fiinter noastre nationale, datinr
care corespundeati insu§irilor noastre osebitoare, o
viatA morall care era a tuturora fiindcd venia de
la totr, o solidaritate care stringea necontenit lao-
laltä o lume nationala.
Le-am pierdut pe toate acestea, §i e o pierdere
uria§A.
Sincerr multi din et, nepregItiti §i mediocri cer mar
multr, liberalir aü vrut sa clAdeascI pe ruinele acester
22
 338 okMENI CAR1 Ali FOST

cladirr rnodeste un noU palat in stil apusean, a caluT

desavir§ire era mindria lor. H avern : vara, ne arde,
iarna, ne zgribulim de frig, receala napade§te paretir
§1 oasele noastre, fumul ne Inneaca, praful ne inna-
bud, mirosurile grele ne desgusta, zgomotul incun-
jurator ne ameteste. Dorirn de vechea pace, racoare,
trainicie, de vechile mirezrne ale odailor sanätoase.
Nu le voin avea la loc .nicrodata. Vremea le-a
luat, pe. dreptate sail fára. In cladirea noua trebuie
Inceputa Msg. o intreaga opera gospodareasca de
adaptare, pe care ambitio§iI intemeietorl aU despre-
tuit-o. A cazut casa bung. a parintilor nostri ; datoria
noastra e sa potrivim casa bung a copiilor nostri.
Trecutul sanatos §i plin de cuviinta oni va fi sta..
tuitor §i indreptator la tot pasul. Cu el ne vom In-
telege iarasl, dar intelegerea aceasta nu ne va duce
la ura oarba. §i stearpa, ci la iubire intelegatoare,
iertatoare §i muncitoare.
In critica ne vom putea sprijini pe genialul Innainta§:
o vom corecta insa §i restringe. Inchinindu-ne ge-
nialef umbre, vom trece totu§i pe JingA durerea et
pentru a cauta munca noastra.
19 Iunie 1909.
 LXXI.

VASILE COSMOVICI.

A murit in Paris poetul Vasile CosmovicT.

A fost un om de talent, stiind sA flureascd versul.
stiind maT putin era medicinist ajuns functionar
sA ggseascl ideia. A scris acurn vre-o douAzecT
de anT la c Revista Nota,, unde nu era printre ceT
din urmg. Hasdeii 1-a indrAgit, i pentru infAtisarea
mefistofelicA i macabrA a figuriT luT cu aspre liniT
crispate, pentru focul sAlbatec al ochilor negri. 5i
1-a fAcut mediu, i CosmovicT, care tinea rnult la
bAtrinul cugetAtor, a cgrul viatl incerca dAunAzT s'o
scrie ducA amintirT povestite de "insusr Hasdeti s'a
Visa prefacut in mediu. NumaT la urmA cind a des-
coperit in sfirsit sarlatania ordinarl care se ascun-
dea supt spiritismub lingusitor i exploatator al unora
din colegiT sAT de csedinte oculte,, el a renuntat la
jertfa de a se da in spectacol siretilor, pe cind ochil
de visionar ironic aT < maestruluT, urmAriati pe hirtie
nesigurantele voite ale until condeiti inspirat de...
complesentl,.
I-a venit maT tirzii ambitia de a lucra pentru
teatru, el, liricul de pAnA atund. A scris o cDoamnA
Oltea,, care s'a represintat i cuprinde multe ver-
surf bune. ApoT a vrut sA redea tragedia luT Miron
 340 OAMENI CARI At FOST

Costin, careia i se poate gasi numar cu greil o vred-

nica motivare dramaticd.
Spre sfirsit, cind il chinuiati suferintele nervoase
care l-a5 rapus, el a scoborit o treapta literara, in-
cercind a reda prin jocurf de cuvinte, mar mult
silite, humorul grosolan al until ostas romin care
s'ar fi luptat pe vremea grenadirilor luf Napoleon.
S'a stins departe, intre rudele francese ale sotief
sale (a fost de doul or! casatorit la Paris, unde a
stat mulp an! de zile). Caracteristica figura de mu-
cenic desperat al suferintelor fisice §i al unel ambitif
literare foarte viT, pe care n'a avut ragazul s'o ser-
veasca potrivit cu mijloacele WI, care era5 reale,
a disparut. SI pastram un gind bun pentru vechiul
prieten §i tovara§ Vasile Cosmovicf, unul dintre
ce! din urrna romantic! sincerf, §i rama§! pana la
urma romantic!, fail ban!, farà rost, fail titlu, intr'o
lume de o practicitate a§a de grosolana, §i sä sa-
lutam adinc, acum chid, tirziii, i se aflä moartea, pe
omul de§tept care n'a §tiut sa ajunga la nimic in
Romania.

lanuar 1909.
 LXXII.
INVATAMINTE DIN VIATA SI DOMNIA LUI
CUZA-VODA1.

I.

De istoria pragmaticA de fapte a luT Cuza-

Vod A. nu maT poate vorbi astAzT, dupà cartea d-IuT
A. D. Xenopol, cu oarecare noutate.
Starea izvoarelcr impiedecl de la aceasta. Isto-
ricul luT Cuza-Vodä a lucrat dupä ziarele timpuluT,
dupà desbaterile parlamentare si dupä unele acte
care i-ati lost ImpärtAsite.
Din aceastä categorie de informatie pot iesi pa-
gini interesante une orT, dar icoana intreagä a vremiT
nu se poate desface.
In adevär, ziarul minte ; el e fäcut ca sl mintA, in
sensul intereselor unuT partid sail altuia, al intere-
selor deosebitilor indivizi amestecatI in politicA. A
descurca adevArul cuprins In aceastà zilnia min-
ciunl e lucru greil, si pentru aceasta trebuie s5. ca-
pete cineva IndreptArile de aiurea. FArA a maT vorbi
de ziarele care prind opinia publica, simtul general
1 Tema unel conferinte tioute la Hue.
 342 OAMENi CARI AO FOST

al momentutuf, in gre§elile sale, §i-1 exagereaza

pentru a-1 lingu§i, a <bate 'n struna,, §i astfel a
mina banul la Casa onoratet Administratit. Ce ar fi,
In adevar, daca ar avea cineva naivitatea de a scrie
istorie dupl judecata cutärut cFagure, de la cutare
c Adivor , ?
Desbaterile parlamentare represinta marturisirl po-
litice pregatite, foarte adese or! revazute, mat mutt
decit odatà fundamental schimbate. Sint un docu-
ment care nu e totdeauna interesant §i care poate
fi dese ort putin autentic.
Actele de Stat care se pot avea mat lesne, sint
menite, or! a face constatärt care pot fi indiferente,
ort a da supt o anume coloare, acoperind, rnistifi-
cind §i momind, situatia until moment.
Pentru a intregi §i a rectifica, pentru a da icoane
adevarate §i judecatt drepte, trebuie izvoare de alt fel.
Trebuie memorif §i scrisort particulare.
Memoriile se scrid tärzid pe basa unor Insem-
art zilnice une oft, §i acesta e §i casul cel mat
bun ; se scriti de oament cari ad parasit scena
politica §i cari nu mat ad interese actuate, de oa-
men! cari traiesc in singuratate §i acolo-§f culeg
amintirile, le orinduiesc §i le critica. Le critica avind
acum un simt al datoriel de adevar, pe care orIcine
§tie ceva o are fata de urma§T, generatia pe care
o respectt §i nu cutezt a o minti fiindca n'at vazut-o,
nu teat deprins cu gre§elite et §i §t f ca te va ju-
deca.
Memorir avem putine in literatura noastra. Oa-
menu nu le scrid u§or. Sint multe motive, adeca
defecte, orientate. Tinerea In curent a notitelor pre-
gatitoare, cercetarea §i redactia lor cer o muncl
 INVITXMINTE DIN VIATA LUT CUZA-VODA 343

grea §i statornica, de care putint sint in stare. In

al doilea rind, e in not Inca acea stare de spirit
nenorocita, o exagerata §i falsa discretie ort sfiala,
care ne face sa nu ne camestecam2, pentru ca o
lume rativoitoare sä nu creada a la basa manifes-
tatiet noastre e o dorinta de a ie§i la iveala, pe cind,
de fapt, oricine a prins in amintirea sa ceva din
faptele mart ale unel epoce, ceva din personalitatea
unul om hotaritor, n'are dreptul sa dila in mormint
farime de adevär trait care nu sint ale lur. i, in
sfir§it, atitia cari n'ar fi opritt de aceste motive, nu
scriü fiindca nu cred ca pot scrie, de§i nu e vorba
de un scris impodobit, literar poate cele mat bune
amintirt privitoare la razboaiele Int Napoleon liii
sint ale ofiterilor inferiort ridicati dintre osta§l, orT
aie cine §tie caruia soldat chiar. E adevarat ca §i o
educatie gre§ita nu pune la inclamina oricut a trecut
prin §colt putinta de a scrie cuviincios.
Astfel, cu privire la Domnia lut Cuza-Vocla, n'a-
vem Inca memorit. Doar cind, daundzi, sail serbat
50 de ant de la intemeiarea Romanier, unit ofiterl
de-al lut aü vorbit, in ziarele jubilare, cu privire
mat ales la crima impotriva onoaret pe care ail fa-
cut-o militarit conjuratt din Februar 1866. Marturisi-
rile ail provocat polemice, cuprinzind alte marturi-
sirt, §i cu toatele vor fi de folos acelut care va fi
in masura a scrie pe larg §i temeinic despre acea
zi nenorocitA.
Scrisori particulare, corespondente personale §i se-
crete vor ie§i poate la iveala, multamita mat ales
obiceiulut de a se vinde, de mo§tenitort, hirtiile TA-
va§ite ale oamenilor cari ati jucat un rol in aceasta
 341 OAMENI CAR1 Ai FOS1

tara, anticvarilor evrer, cari le vind apol, cu cl§tig,

Academie Romine.
Avem insa doul colectir de asemenea acte care
fara indoiala se vor publicà. Hirtiile ramase in sta.-
pinirea lul Voda-Cuza au fost pAstrate credincios de
raposata Doamna Elena, care le a incredintat frate-
illl sail d. Teodor Rosetti, iar de la d. Rosetti ele
ail ajuns la prietenul mieil A. C. Cuza. Ele cuprind
acte privitoare la persoana Domnulur, innainte §i
dupa detronare, precum i corespondente diplomatice
de o mare insemnatate.
Alte hirtil aU fost luate, in clipa tradarir si din
insarcinarea Guvernulur cel nou, de cineva care mar
putin decit orlcine ar fi avut dreptul sà scormoneasca
in aceste hirtir cu scopul, marturisit, de a gAsi dovezr
de politica rea, de ctradare, a terir, in corespon-
denta secretA a lur Voda-Cuza. cPot sA caute cit or
vrea, nu vor gasi ce doresc er,, a spus Domnul de-
tronat, dupa marturisirea sotier. lul. Si in adevar za-
darnic scotocira pripit minile patimase : din acele
scrisorr n'a iesit nimic alta decit ceia ce stia i lumea
de atuncl si ceia ce stim mar bine nor, cer de astazr :
cA toata activitatea publica a lur Voda-Cuza a fost
inchinata numar binelur teri i neamulur.
SA nAdajduim cl i aceste hirtir vor vedea in cu.
rind lumina.

Pana atuncl, pand la cunoasterea izvoarelor noul,

se va putea vorbi de Domnia lur Cuza-VodA dintr'un
punct de vedere care nu e cel istoric propriu zis.
Cacr o epoca din viata unur popor poate fi expusa
 INVXTXMINTE DIN VIATA LTA CULA-VOIA 35

din punctul de vedere al faptelor intaiti. Le afli, le

fixezI, le in§irl §i dar astfel, cu luminarile §i inlan-
tuirea pe care e§t1 in stare a le da, istoria pragma-
tica a epoce aceleia.
PotI §i istorie, in adevaratul inteles al cuvintu-
luf, sa se incumete a o face nume cine are acest
dad , pot! sa reconstitur figurf sa invii viata. in
chipurl marl, stapinitoare. Atuncl al trait o epoca,
§i fad §i pe cellaltl sä o traiasca.
Dar din stabilirea §i orinduirea faptelor, din inte-
legerea §i zugravirea figurilor, se desface un al trei-
lea element, care e moral-istoric. Orlcine a lucrat
pe lume nu scapa de judecata, de o judecata pe care
fiecare epoca o reiea potrivit cu alte norme de drept
§i in alta raza de vedere. De la o vreme se impune
o sentinta care rämine, de§i revisuirl partiale, adu-
cind dupa ele modificarl ale conditiilor unet repu-
tatir. maI sint cu putinta.
Din aceste desbaterI, care pot fi foarte pasionate
fata de anumitl oamenl §i de anumite timpuri. re-
sultä fnsa invdpiminte, regule de conducere politica,
exemple de imitat, care sint bune in orice vreme §i
pentru orlce popor, dar mal ales bune pentru po-
porul in mijlocul caruia §i cu privire la care s'a des-
fa§urat o activitate politica, s'a afirmat o personali-
tate conducatoare. i, dintre generatiile carora ii
poate folosi povata §i exemplul, aceia care trebuie
sa fie mat lacoma de a le prinde, fiindca-1 poate
ajuta ma! mult, e generatia care vine pulina vreme
dupa o crisa istorica, dupl un era' al istoria
In acest sens voiii sa vorbesc de fapta §i de firea
lul Cuza-Voda.
$i, pentru aceasta, el poate fi privit din trel puncte
346 OAMENI CAR1 AO FOST

de vedere : cum a inteles datoria sa de Domn : cum

a tratat problemele politice ale epoca sale ; cum a
purtat povara nenorociril sale.
III.
Cind un print e crescut pentru tron, cind din cea
mar fragedA copilArie a purtat uniforma, a avut re-
gimente, a vAzut presintindu-i-se arma §i inchinin-
du-i-se steagurl, cind i-aii stat la indemina cel d'in-
tAiti oamen! af neamulul atit mal rArt pentru cine-1
creste, dacA-1 lasA la o parte pe acestia, pentru a
lua mediocritAtl supuse, personalitAtl neclare, orl cine
stie ce educator! de meserie, bun! pentru print! ru-
sest!, or!, dacA nu, persanl , cind astfel de oamen!
i-ail stat dee! la indeminA, pentru a-1 initia in toate
ramurile vieti! publice, care nu trebuie sl fie necu-
noscute until Suveran, atuncl al tot dreptul de a
fi pretentios §i aspru fatA de unul care, ajuns la cir-
muire., aratA a nu-s! dA seama in de ajuns de da-
toria de a munci stAruitor pentru binele teril si nea-
mulu1 sAti, orl teri! si neamuluf care 1-au adoptat,
urmArindu-1 cu iubire de la eel d'intAiii pa§l al sal
in viatl.
Asa a fost insA cu Alexandru Cuza, ajuns Domn
din intimplare, prin noroc, nu norocul lui, care §i-a
cheltuit viata in §epte an!, ci norocul nostru, cari
am folosit de pe urtna acestel mArinimoase risipir!
de puterl ?
Fid de boier, din familie mare, §i nu prea mare,
cu avere, §i nu tocma! cu multA avere, crescut ca
orice fiii de boier din acel timp. Frantuzeste la pen-
sion, istorie sacril, istorie anticA, istorie a Francief,
cliteraturA,, aritmeticA, arte de societate, maniere,
 iNVATAMINTE DIN VIATA MA CUZA-V0Di 347

calltorie la Paris pentru bacalaureat, care, orrcum,

era mar greti pentru un §colar, astfel pregAtit, al
pensioanelor moldo-romine decit doctoratul de acum
pentru absolventil §i licentiatir Facultatilor noastre.
S'a intors in tall. N'a fost, ca Mihail Kogalni-
ceanu, agricultor care sd practice agricultura, n'a
intemeiat, ca aceastä fire neastimpdratd in geniali-
tatea el, industrif : a hirtiel vechiii sistem fall
cincurajárl, de la Stat , a postavulul. Desi trdia
supt cirmuirea until Grigore Ghica, venit prin re-
volutionar! §i bucuros de colaborarea lor, na flcut
administratie. Ofiter cu cariera fulgerätoare §i
panä astazr nu vedem nol, in alte dotnenit, cariere
a§a de fulgerdtoare 1 , colonelul printeun capriciu
al Caimacamulu! Vogoridi, simtind mar mult ce tre-
buia sa fie un ofiter decit deprins la aceasta printeo
§coald militard orr prin activitate la regiment, astfel
era Cuza iu ziva cind fu ales Domn, ca sä nu se
aleagd. Mihal Sturza orT Grigore Sturza §i ca sd. fie
in stápinirea celel mar innalte putert macar un om
simplu §i simpatic, lipsit de ambitie personala §i
lucru foarte insemnat dispuind, ca loctiitor al
Ministrulul de Rdzboiti, de o§tire.
Cuno§tea putind lume, doar cercul de tined intre
cani trdise, eleganta lume femeiasca din Ia§!. Pe cer
de jos i-a descoperit dupa ce a luat Domnia ; atuncl
intdiii, potrivit cu datoria luT, a recunoscut el cu
bucurie omenia, munca rabdatoare, vitejia, credinta
care sint virtutile teranulur nostru. In stir§it, el n'a-
vuse legaturr cu lumea de peste Milcov, care, prin
conducatorif e! liberal!, fo§tif republican! din 1848
§i de dupa 1848, dorise un alt Domn, pe generalul
Nicolae Golescu, o figurd cunoscutd in Bucure§tf.
 348 OAMENI CARI Ar FOSI

Si, indata dupa alegere, ce s'a intimplat cu

aceasta fire läsatoare, aplecata catre petrecerr, straina
Ora atunci de orrce munca statornica, de orrce
spirit de jertfire ? S'a intimplat ca, intr'o schimbare
subita, fulgeratoare, printr'o genialä intuitie a da-
torier, omul s'a transformat. Colonelul Cuza e una,
Voda-Cuza alta; cel din urma. a 1uat de la cel d'in-
taig doar anumite prietenir impovaratoare §i o sin-
gurA iubire, pentru care-.1 mustra mar mult acer
cari n'ari iubit nicrodata. Incolo, pentru nor un om
noir, adevarat nod, stralucit nog, a rasárit in Ia-
nuar 1859.

El a ramas acela§1 pana in clipa abdicarii. Cuza-

Vodä nu era urn om solemn, pompos, formalist. Nu
invatase nicairr eticheta Habsburgilor §i ceremo-
nialul lour Carol Ouintul sad al lur Filip Tenebrosul;
nu §tia §i nu voià. sa §tie cum se orinduiesc la un
jubileti faitoanele, de la ce/ mar maret oaspete strain
pana la cel din urrna lingaO de curte §i de ograda.
Eticheta a suferit continuii de pe urma until Domn
care se cufunda bucuros in rindurile multimil, ca sa
afle, ca sa indrepte, ca sa pedepseasca §i sa minglie,
ca sä miluiasca pe ascuns de ochir lumil, cum a
facut apor pastrindu-T mo§tenirea, buna §i miloasa
lul sotie, cu un cuvint ca sa raspunda nevoir su-
flete§tr a neamulur acestuia, de a fi iubit de suve-
ranul sag §i de a 1 iubi in schimb, calduros, fara
reserve, din toata inima.
Si totu§T el a ramas cel d'intaiii din poporul saO.
Ceva 11 ridica mar presus de cellaltr: aceia ca ni-
menT nu §T facea datoria mar viteaz, mar despre-
 iNViTAMINTE DIN VIATA LID CUZA-VODX. 349

tuitor de (mice meschina prudenta, mar infruntator

al celor mar strasnice primejdir, decit el.
Sufletul lul intreg era schimbat. Prin gura lul nu
mar vorbia un om, ci, cum se cuvine yentru un stä-
pinitor de oamenr, un neam intreg. Intruparea na-
tiunil era el in gind si graiii. Cel d'intaig fior de
mindrie I-a avut generatia de atuncl cind s'ag auzit
cuvintele mindre cu care el vorbia Turcilor, Cabi-
netelor europene, proclamirid o Romanie mindrä.
Amintiti-va pe acelea din ultimul mesagiu, cu
citeva lunr innainte de abdicare, acele demne cu-
vinte prin care nega, de pe tron, orlce ambitie
pentru sine si, amintindu-sT de ceia ce fusese, fa-
gaduia, cu gindul la principele strain, pe care-1 pre-
gatise, un colonel Cuza, bun, modest si harnic pa-
triot, intors intre tovarasil sal de odinioará pentru
a lucra mar departe la binele teril si neamulur.

Si vorbe marl, in cea mar simpla forma, gasia el,

nu numar pentru eel de sus §i in clipele cind pri-
virile tuturora erail indreptate asupra lul, ci si atuncr
cind in cabiwttul sad de lucru se indrepta catre un
ofiter din cel mar maruntl, chemat ca O. auda do-
jane sag laude. Cacr el t;tia ca, in aceasta lume unde
leea nu poate prevedea toate si unde nu se pot
1126. raspMtirr pentru orice fel de rnerite, cel ce face
mal mult decit datoria sa are drept la cea mar fru-
moasa rasplata. care vine din cel mar stralucit si
mar nobil privilegiu al unur principe : acela de a
face pe cel vrednic sa coboare scat-He palatulur sail
cu puterr de munca inzecite §i, Mile, de a face a
se pleca fruntea acelur care §i-a calcat datoria fara
ca legea sa-1 poata atinge.
 850 OAMENT CARI Ai FOST

IV.

Acest nepregAtit altfel decit prin puterea lui de

intuitie avu, din cea d'intait zi a Cirmuirit sale,
o situatie politicA asa cum putini printi crescuti
pentru tron aü avut-o innaintea lor: o situatie cu
totul nouA, cuprinzind in toate privintile probleme
grele care cereati sa fie neapArat i farà zAbavA re-
solvite.
Administratie modernA i unitarl pentru amin-
doul Principatele nu exista. Finantele erati intr'un
adevArat haos. Oastea trebuia inighebatA din douà
corpurl de militare deprinse a sluji supt steaguri deo-
sebite, i vechiul spirit al companiilor de militie in-
locuit prin spiritul unor regirnente luptAtoare. Si, in
acelasi timp, se ridicatl amenintAtoare pentru insAsi
fiinta noului Stat problemele cele mar!: a situatiei
internationale a RomAnief unitA trecAtor sail de-
finitiv, pentru un timp numar sa pentru toate tim-
purile ; a inlAturArir vechif stApiniri a mAnAstirilor
grecesti pe pAmint romAnesc i, in sfirsit, a impro-
prietAriri! teranilor.

Cuza-VodA ar fi putut gresi in alegerea dome-

miulur unde trebuia sA lucreze intiü energia Jul. Ar
fi putut sl facA precum fac spiritele cornode, cAu-
tind o manifestare aparentA, fie si strAlucitoare si
zgomotoasl, in domenil mid, in care se poate face
foarte usor un fel de dovadA de originalitate, schim-
bind, in uniformele ofiterilor, de pildl, catifeaua gu-
lerelor cu astrahanul, inlocuind mantaua cu dol-
manul frances or! reglementind forma chipiului
iargsT, schimbind, in ordine administrativA, intinderea
 INVITIMINTE DIN VIATA LUI CUZA-V0Dit. 351

plasilor, numele administratorilor, leafa pe care o

primesc s. a.
Atitia n'ar fi cutezat sä infrunte, inteo situalie
asa de subreda §i cu atit de putina deprindere a
lucrurilor publice, chestil de o asa de covirsitoare
insemnAtate. Ar fi inchis ochii asupra greutatilor.
ori ar fi cautat sä scape de ele, in momentele cind
s'ar fi impus mai mult, prin masuri de oportunism
care zAbovesc resolvirea problernelor primejdioase,
dar o si ingreuie in mAsura zabavii aduse.
Domnul. din 1859 a indrAznit sa atinga cu un
curaj consecvent, cu un cavalerism jertfltor, cu un
innalt simt al celei mar innalte datorii, pe care dupa
dinsul nu le-a mai avut nimeni, cele trei probleme
de cApetenie. *tia cl una-1 pune in conflict cu Turcia,
care avea pe atunci multi si puternici aliati, cà alta-1
creiaza protivnici in cAlugArir greci, deci in toatA
grecimea, atit de solidarA, si in puternica Rusia, care,
confiscind acasa averea calugarilor greci, nu inte-
legea ca altii, mar mid, sa indrAzneascA tot asa de
mult. Iar chestia terAneascA trebuia sa trezeasca dus-
mania proprietarilor afara doar de citrva idealist!
desinteresati ca dinsul cari proprietari formai'
atunci intreaga clasa politica, pe care n'o puteal
atinge fArA a te meni uner singure cAderi.
Toate problemele ail fost atinse, cercetate, resol-
vite. DacA legea de la 1864 nu e cum am fi dorit-o,
aceasta se datoreste silintilor inviersunate ale pro-
prietarilor, §i mar ales faptulur ca acel care a decretat
legea neputind-o trece prin Camera n'a avut
ragazul, si ce indelungat ragaz s'ar fi cerut !
pentru a o pune in aplicare asa cum se cuvenia.
Cu aceasta insa Cuza-Vocla iscalise peirea sa. Ea
n'a intirziat.
 352 OAMENI CARI AO Fosf

V.

Am avut in trecutul nostru multl pribegf, dintre

boierf, dintre clerid, dintre Domnf, pe cari-I goniaU
plcatele lor saU rgutatea noastrg. $tim ce fAceaU.
Cel vechf mergeail cer§ind, din targ in targ, de la
o Curte la alta, dintr'un ora§ in altul, inati§indulf
genealogia §i rugindu-se de un ajutor de drum, de
un sprijin diplomatic. Unde n'a5 fgcut ef de ris tara
§i neamul lor ?
in timpurf mal noug ati pribegit, dintre Domnif
muntenT : Alexandra Ghica, Bibescu, Barbu $tirbef,
dintre Moldovenf : Ion Sandu Sturza, Mihal Sturza,
Grigore Ghica.
Ce fAceati ef dupg pierderea puterif ?
PgrAsiati tara, chiar ail a fi silitf. If innabu§ia
aierul, if desgusta pgmintul, if umpleaU de minie
oamenif nerecunoscAtorf. IV pästrail prietenil ade-
vAratr, partisanir; ir Intetiati in du§mAnia fatg de
regimul cel nou, cel putin Ong la venirea ca Domn
a Principeluf Carol. Se intorce4 numai atuncf and
zorile unef a doua Domnif pgreaU cg rgsar pentru
din§iI.
Dof singurf fac exceptie. Acel Grigore Ghica-Vodg
care, trgind simplu in strgingtate, luptA pentru Unirea
cu principele strgin, distrugind astfel ortce viitor po-
litic pentru dinsul, §1 care, neinteles, calomniat, §1
in ceia ce prive§te onestitatea sa personalg, s'a im-
pu§cat mal curind decit sA se apere. $i acel, mg
vechiti, Ioan Sandu Sturza, care rgspundea, in 1828,
ofiteruluf rus venit sg-1 iea In primire ca prins po-
litic, aceste simple §i memorabile cuvinte : c Spune-f
dumisale cg, de vra sl mg pgzeascg din porunca,
 NVATAMINTE, DIN IATA LU CliZA-VODX 353

salt urmeze datoria lur cum §tie, iar, de vra sa-ml

faca teremonie, it multamesc, cä n'am trebuinta de
straja ruseascA, fiindcA ma pAze§te Dumnezeil,.
Ca din§il §i mar presus decit din§if a fost in
exilul sáI VodA-Cuza. IndatA ce avu cuno§tinta de
constituirea unlit noil Guvern legal, el ceru sa fie
scos din tarA. Nu pentru ca o urh, dar pentru ca.
§tia bine ca presenta sa ar strica o pace de care
aveati nevoie institutiile cele noua pentru a se inra-
dacina, regimul cel nod pentru a se consolida.
A plecat. Din strAinAtate n'a venit de la dinsul
nick) protestare, nick) plingere, nicto atitare, pe care
le despretuia de o potriva. Nobilele lut scrisorf catre
principele Carol, inlocuitorul sàü, sint vrednice de
a fi cuprinse in ortce carte pentru cultura politica
a poporulut.
Odata ambasadorul frances din Viena s'a oferit
sa ajute intoarcerea lut pe tron. Cu indignare, Cuza
a rAspins sprijinul strain.
Alta data a fost ales deputat, senator, de acea
opinie publica romAneascA, in§elata o clipa, zapAcita,
innabu§itä mar mult, care se de§teptA insa indata,
plina de recuno§tinta §i admiratie, in favoarea
A refusat. Pacea terit ha it era mar scumpa decit
orfce alta pe lume.
TrAind a§a ultimit sat ant, el a adaus la invatatura
cä nu trebuie sa ocupt locul la innaltimea cAruia
nu te pott ridica, o a doua : cA e dator un Suveran
sA risce §i situatia sa pentru a da o solutie cura-
gioasA problemelor mart ale timpulut, §i o a treia :
ca jertfa pe care at facut-o odata pentru binele nea-
mulut §i terit, n'ar dreptul s'o retragt.
23
 LXXIII.

UN AVENTURIER INTERESANT : GHEORGHE

BRANCOVICI cBRINCOVEANU,, FRATELE NU-
TROPOLITULUI ROMANESC SAVA.
-- NOTE DESPRE 0 CARTE NOUX --

in Tara-Romaneasca a trait pe vremea luf erban

Cantacuzino, care cuteza sa viseze de Bizant si as-
tepta mintuirea de la Nemtl, de la catanele Impa-
ratulul, un om care si el tragea nadejde sa capete
ceva la o sfasiare a ImpAratief turce§tr, pe care
multf o credeati cu putinta dupA cele din urmA in-
fringer! §i pierderf de provincif ale Turcilor.
Sirb de obir§ie, dar aproape cu totul romanisat,
fratele sAil era doar VIAdicA romAnesc in Ardeal,
Sava,Gheorghe Brancovici era intrebuintat adesea
ca agent secret al diplomatier, cam pretentioase si
cu putina basa, a luT erban. De la o bucata de
vreme rosturile lul de pretendent la despotatul Sir-
bilor, la Domnia Iliricultd, il despart de noI, dar un
timp uneltirile acestuI om indraznet si priceput in
multe fac parte din istoria noastrA.
De aceia publicarea, de invAtatul sirb loan Rado-
vicf, a unel intinse culegerf de documente cu privire
 356 ()AMEN! CAR1 AU FOsT

la acest aventurier, care era fara indoiala un §ar-

latan, dar unul dintre aceia cari pot in§ela multa.
lume §i lasa in urma lor o amintire foarte intere-
santa, nu e gra folos pentru nor'. Gasim aicr actul
din 1607 al principelur ardelean Sigismund RákOczy
pentru Vladica Sava, care-1 ajutase a lua Lipova
(pp. 6-7), oferta lur Brancovicr, din 1673, de a da
Imparatulur §i ajutor de oaste romaneasca.
La aceasta data el asigura ca §i fratele Ma, epis-
copul Sava Brancovicr, de tragica amintire, va ciei
in posesiunile imparate§tr, prin Moldova orr Tara-
Romäneasca, dupd ce va fi vindut toata averea fa-
milier (p. 24 §i urin.). La 1687 tmparatul, dupa pri-
mirea solulur muntean Antide Dunod, calugar frances,
scrie Patriarhulur din Constantinopol ca ca dat pu-
tere generalulur sii Serban Cantacuzino, Domn al
Terir-Romane§tr ca sa vie, rapede §i slobod, cu
o§tile cre§tine unite din preajrna lub. supt ocrotirea
sal (pp. 37-9). La 27 Octombre 1688 se face de ace-
la§r un dar lub Brancovicr, sol al bur Serban (pp.
41-2). Din cTara-Romaneasca, in 1689) Brancovicr
recomandä, ca d es p o t , mo§tenitor legiuit, cu mila
lur Dumnezeil, al Iliriculur intreg §i al Domnier Irn-
pAr4ieT de Rdsarit, mare-duce al Mesier-de-sus §i de
jos §i print al Sfintulur Imperiu Roman, al Sfintulur
Sava §i al Muntenegrulur, domn ve§nic al Herte-
goviner, Sirrniulur §i Inaulur, conte prin partile Un-
garier §i cele adause erP, pe apitanul sati Novac-
Petrovicr ; redacteaza acest act secretariul, care nu.
e altul decit Ierernia Cacavela, viitorul dascal al lur

Prelozi za istoriu Srba i Ugarscoi u XVI, XVII i XVIIIi

rem, 1, Novisad (Neoplanta), 1909.
 I.HEORGHE BRANCOVICI CBRINCOVEANtiv 357

Dimitrie Cantemir (pp. 43-4). In numele sail si al

Patriarhulul de Fedi, Arsenie, el chema in acelasi
an pe Sirbi la Orsova pentru a incepe lupta cu
Turcil (p. 45). Acolo venise el din Bucurestr (p. 47).
In Iu lie el se scria eguvernator al SerbieT, Slavoniel
si unde se vorbeste limba sirbeasca2, si primia, din
Semendria pe Dungre, scrisod de la Vlgdica Sava de
Pea si de la caluggrul Dosofteiii (pp. 48-9).
El insusi data tot tin Valachia Subalpina,. Cu pri-
lejul acestor uneltid se spune a Brincoveanu, cind
era Inca boier, ar fi vrut csä capete o stApinire in
Serbia, de unde-i vine semintial (!), cu ajutorul Im-
perialilor (p. 51). (Expeditia, c despotulul rgsgritean ),
se isprgvi printr'o mare desilusie : in zgdar astepta
el la Orsova pe VlAdica de Crusedol si altii ; abia
putu stringe citiva ostasi, si astfel el crezu a e bine
sg. se intoara in Tara-Romgneascg. (p, 51).
La 1693 aventurierul era la Viena, de unde dAdea
diplome slavone, in care lua si titlul de stgpinire
al Severinului (p. 74). Marchisul de Baden, gene-
ralisim imperial, il atrage in tabgra de la Fetislam
si-1 aresteazg. acolo. Dus la Sibiiii, el era trimes de
acolo la Curte (pp. 118-9). Austriacii stiuserä sä pa-
zeascg bine pe acest cutezgtor, care li putea face
multe incurcatud. La 1705 era la Eger, bine inchis.
§i se plingea de povara bgtrinetelor si de supgrärile
bolif (p. 137).
De septesprezece ani isi ispAsia pacatul de a fi
mintit si poftit prea mult in viata lig (p. 158). I se
refusa strgmutarea la Praga si cresterea pensie
care-1 impiedeca de a muri de foame (pp. 162-3).
La 1707 Impgratul orinduia unde sa fie ingropat
Gheorghe, dacg ar cadea asupra WI moarte napras-
 358 OAMEN1 CAR1 AU YOST

nica (p. 168). in saracia §i nenorocirea 10 el spunea

insä §i maT departe a e rucla cu imparatil Rasari-
tulul §i mo§tenitor drept al Serbiel (p. 213). Cu toate
nadejdile el muria, tot in Eger, la 1711 (p. 216).
Läsa datoril §i da Inca o dovada cit e de primejdios
a servi Casa de Austria .
1909.

1 Litre hirtiile lul l'a Omit ccrespondenta lul erban Ganta-

culla() cu principele Ardealulul Mihail Apaffy, azl pierd-util.
 LXXIV.

IN AMINTIREA LUI EMINESCU.

Se pomeneste amintirea a doulzecf de anf de la

moartea luf Eminescu, privit astazf, si pe cea me
desavirsita dreptate, ca Intruparea cea mal deplina
a geniuluf romanesc in a doua jumatate a veaculuf
trecut. .

Nu sintem in stare Inca a-I praznui, cind din

punctul pe vedere moral nu formam Inca un popor,
cacl prin instrainare ni lipseste clasa de sus, prin
ignoranta cea de jos, iar clasa de mijloc romaneasca,
intru cit se poate Incalzi de amintirea gloriilor noastre
intelectuale, se reduce la un numar destul de restrins
de carturarl.
Tineretul, caruia-f revine mai mult decit oricul sar-
cina pioasä de a se inchina marilor suflE te trecute de
aicf sus, in lumea unde scinteie, de o lumina limpede si
vesnica, viata, ded cugetarea §i simtirea aleasä a nea-
muluf, acest tineret nu se poate manifesta Inca
unitar si disciplinat, ceia ce ar da manifestarilor sale
o maf mare putere §i un prestigiu netagaduit. OrT-
cum insa, si in orfce forma : prin carp, orIcit s'ar
recunoaste in ele rostul comercial, prin articole de
revista, in numele deosebitelor cenacule si societätf
 360 OAMENi CAM ACT FOST

in comandia, prin cuvintärt ocasionale, mat ales prin

comemorarea din Cern Aug a Bucovinenilor, Eminescu
41 va fi avut ziva lig. i, anume, cu deplina recu-
noa§tere a rostulut sAil celuI adevarat.
Aceastä reputatie intreagä ad statornicit-o numat
anit din urml, mat ales dupg. cunoa§terea manuscrip-
telor Jul poetice, dupä invierea articolelor de cuge-
tare, de polemicd §1 indrumare, din care se desfac
credintele §i convingerile unut suflet cu totul supe-
rior. Chiar §i in vechea formä, nelAmuritA, putin cu-
getatA §i sentimentalA din punctul de vedere, in-
jositor, al nebunieI §i al mortit innainte de vreme a
poetulut, sail din acela, tilcuitor cu tendinte, al co-
mentatorilor interesatT, aceastl reputatie nu e prea
veche.
Colaboratorul cFamiliel, trecuse neobservat. c Din-
colo ,, lipsia simtul pentru mlAdierea §i energia unet
limb! poetice care era noud, ortcit ar fi fost inriurità
de stilul Jul Bolintineanu. La not acest stil era compro-
mis, prin sine insu§t, intdid, §i apol prin prea multe re-
zicerl §i ecourt, in scrisele poetilor mdruntt din vremea
lut Cuza. Eminescu primise inriurirea Jul Bolintineanu,
nu din tara, ci din Bucovina, unde,incA de cind foaia
fratilor Hurmuzachi reproducea in foileton, cu Mu-
dAtoare recomandatit, poesiile acestut sentimental
vorbaret §i negligent, care ajunsese a trece drept
un inspirat cintaret al amintirilor §i idealelor nea-
mulut, faima liriculut muntean nu slabise. Doar
Petrin6, cu toate inriuririle scriitorilor germant mat
cetitt prin anit 186o, purcede in parte, a§ zice chiar
in bunä parte, din Bolintineanu, decit care el are
insä hotdritorul merit al sinceritatit poetice pasionate.
in tail, unde moda literarä francesA stApinia., ele-
 IN AMINTIREA Ulf EMINESGU 361

mentul nog pe care-1 aducea Inca de pe atund Emi-

nescu, al arta suflet era imbogatit de reflexivitatea
germana, nu putea fi pretuit. Lirismul luf de iubire,
din induio§atele poesiT pe care le publicail mult dis-
cutatele cConvorbirf literare,, parea prea simplu
pentru un gust falsificat de retorica amoroasa curenta.
Evocarile luf stralucite dintr'un trecut care putea
sa.-1 atraga ca pe un romantic, dar care-f era §i cu-
noscut adinc, intim, prin cetirf indelungate in vechea
noastra literatura pe atunci cu totul desprefuitd,
chiar in f Junirneai, fi cunoscutd numai §tiintific, de
un BasdEit , nu afiaii cuvenita pretuire, nici chiar
In cercul, atit de ironic, al Junimif,, in care umbrele
eroice n'aveati intrare pentru a nu turbura bataia
cu perinele, anecdotele d-luf Caragiani orf mica por-
nografie curenta. In sfir§it, d. Maiorescu, doar, §1
citeva persoane din cerc puteati sa aiba intelegere
pentru filosofia care dadea un innalt inteles cRuga-
ciunii unuf Dac, §i (Satirelor), filosofie care capa-
tase la poet energia unef credinte atotstapinitoare.
*i chiar acel element din satire in care se coboria
presentul, innaltindu-se prin aceasta §i mai mult gloria,
serioasa §i sincera, omeneasca §i plina de evlavie,
a secolelor viteze §i credincioase, nu putea sa aiba
primire simpatica : doar societatea de atuncf, ie§ita
biruitoare, pe nea§teptate, din mar! framintarf §i crise
politice §i sociale, avea toata admiratia pentru opera
eT, cu care, §i din ne§tiinta, nu putea compara marea
opera a trecutuluf, §i ea n'avea presimtirea crisef
morale care trebuia sä se declare indatä, urmind apol
§i pana in zilele noastre. De la satira personala a lui
Bolintineanu, innacrit de oboseala §i nelini§tit de in-
ceputurile boll! sale, de la satira glumeata, de cuvinte,
 362 OAMENI CARI AO FOST

a lul Baronzi Ora la aceastd satirä, era o distant4

uria§A, pe care contemporanil n'o puteaii trece.
Nic! simtul pentru superioara facturl a limbil poe-
tice noul nu-1 avea qunimea,, cu tot numärul In-
semnat de oamen1 de gust §1 de filologi (ma de rare
or oamenI de gust 1) pe care-I cuprindea societatea.
Din gura until membru al cerculuI din Ia§T stiii a
lectura celor maf frumoase poesif ale lul Eminescu
nu era intovArAsitA de acea evlavioasá atentie care
ar fi flcut bine unul suflet asa de delicat, ci cu ob-
servatiI critice jignitoare, cu glume grosolane, cu ri-
sete inconstiente, care toate 41 aflail scusa In c de-
fectele stilistice, ale scrisuluI lul Eminescu. I se cereail,
ca orIcul, §i in acela§! ton, schimbArr. Trebuie sä
adlugim insä ca el, deplin con§tient de valoarea opereI
sale §1 de indreptAtirea until graiti format din cetirea
intregi! noastre literatur! §i din ascultarea Rominilor
de pretutindenT, raspingea cu o receall hotArita pro-
punerile de schimbare, läsind, cel mult, ca ele sa se-
facA, gra §tiinta luT, de obisnuitul redactor-corector
al foil.
Nenorocirea lul Eminescu a desteptat intliii dintr'o
indiferentl care ar fi foarte vinovatä dacl n'ar fi
fost atit de fireasca, publicul nostru. Ace! cari nu
urmArisera pe poet In greaua, indelungata §i rnarea
sa evolutie, luarg in min g. cu interes frumosul vo-
luma§ alb, cu frontispiciile delicate §i impodobit cu
chipul, de o seninatate §i cur-5.0e de o frumusetä
lini§titl §i sigura, de o calml privire dominatoare al
scriitorulul fArA. noroc. In tineretul din §colI se porni
o nernArgenitl simtire de milä pentru zeul tinAr care-
azuse fulgerat, din Olimpul luminos cu flor1 albe de-
cires, rnirezme de teI, blonde chipurI iubitoare cu
 fri AMINTIREA LEY EMINESEU 363

ochf albastri in lacrimT, cu fantasme marete de voi-

nicT pururea biruitorT, in Iadul intunereculul
scrisniri dintilor. Versurile se cetira cu luare aminte,
atuncl pentru intiiasf data, i rnagia lor, acel farmec
vrajit care te cucereste din nod la insutita cetire a
paginilor unice, ramase unice, poate pentru tot-
deauna, se trezi i birui. Marele singuratec si nein-
teles patrunse printr'o intelegere dureroasa in viata.
tinipulul sad, si revolutia pe care trebuia s'o inde-
plineasca in cugetarea, i mar ales in toata sim-
tirea noastra, incepu.
Era prin 1886. Intre not, scolaril de curs superior
de la liceul din Botosanr, Neagu aduse cel d'intlig.
vestea uneT nouà EvangheliT pentru tineret. Mar mare
decit nor, avind acum sufletul sail de barbat, cu toate
coardele din el vibrind, el intelegea. Peste un an, la
liceul din IasT, not, CO din clasa a IV-a, in telegeam
cu totil.
Era, de fapt, nu o cetire, intovarasitä de simpatie,
de entusiasm chiar, a until poet, ci o initiare, aproape-
religioasa, o prefacere sufleteasca a unor tinerl de-
prinsl cu aceiasT glurna groasa care ramasese si In
vrista matura membrilor junimit,, cu aceiasT atmo-
sfera de materialism cras. Aceasta poesie minunata
din cele o suta de pagini ale carticelel albe ne ri-
dica spre ideal, in iubire, care mijia nelamurita in
sufletele noastre, in cugetare, spre care se incercad.
intaid aripile noastre slabe, in taina tuturor depar-
tarilor si innaltimilor. Daca e putina bunatate astazr
in nor, daca, prin valurile turburi ale unor timpur1
de prefacere, ne-am pastrat cer maT multT curatl si
nobilT in viata noastra de simtire, aceasta luT i-o da-
torim. Pe pragul deschis al asteptarilor vristeT nu
 364 OAMENI CAR1 AC POST

lunecati ispititoare fantasme de desfriti, cu ochir boP

nay! de o molipsitoare betie, ci se opriad drepte in
lumina primavarateca feteIe, blinde, albe, tiind in
mina, ca sfintele stilpari pentru gloria Mintuitorulul.
crenguta smerita a florilor albe de cires.
Supt alte fete vedead altif pe Eminescu, altii
de alta vristä si de aiurea decit din acea serioasa.
§i naiva Moldova a noastra, a aril' inima bate tot-
deauna pentru noile ve§tr bune ale idealulut Dar
supt alte fete ni s'a Infatisat si nouà poetul neno-
rocit. Nu ne- a molipsit cer§ituI public, cel putin in-
discret, cu publicare de scrisorl §i amanunte desgus-
tatoare ale uner boli urite, §i in aceste scrisort se
amesteca §i numele surorir lur, Henrieta, pe care
mi-o aduc aminte, asa de asemenea cu fratele el,
zeul tinär, tot asa alba, cu fata de marmura, sigura
in unit, cu ochir lini§titr negri, adaugindu-se la aceasta
infati§are de nerealitate, de frumoasa inchipuire, des-
pretuitoare pentru viata, nemiscarea, aproape desd-
virsita, a uner ciudate paralisil de tinereta. Nu I-am
jignit, am putea zice, de si era yid, nu i-am jignit
memoria, prin cuvintarile de berarie in folosul
unor subscriptir mar mult sad mar putin factice, n'am
trimbitat si crainicit boala lur, care mar la urma
urmei nu-1 privia decit pe dinsul, intru cit 11 mai
putea privi ceva, §i pe cel saracT cari-1 cautail
in saracie, iar pe ceilalti if putea indemna doar
la ajutorul ascuns pe care mina stinga nu-1 §tie in
clipa cind ii depune dreapta. N'am asteptat inter-
pretarea sociala a d-lui Gherea din cContemporanub,
un fel de c Viata Romaneasca, a timpulur, mar bru-
tala, dar mar sincera, mar grosolana, dar mar putin
perfidd, pentru a primi in nor pe Eminescu.
 IN AMINTIREA LW EMINESCU 365

Trecea pe stradele Iasu lur un om greoiii, gros, cu

mustátile rase, rdii imbrdcat, impiedecat in miscArl,
carell smulgea firele de par de pe fata i apuca
de turnure pe femeile care-I placeaCr. Multi' se ti-
neail de dinsul, Doamne iartd-r ! distrindu-se.
Nor intorceam capul de la -el, cum 1-ar intoarce de
la trupul neinsufletit, ajuns hidos prin impia des-
compunere, al uner fiinte respectate i iubite. in Bo-
tosara intra apor, asteptat de o searnd de lume, linga
Henrieta, nicr trista, nicr veseld, ci nemiscata in
alba er figura linistita, acelasr om gros, fdra vristä,
pe buza de sus a caruia se desacea acum o mustata
groasa neagrd. Acasa la el veniail acum des prie-
tenir, ca sä afle vest!, care ajungeaii pe urrnd in
presd. Odata linga piata cea mare il intilniiii, thin-
du-sr greil picioarele bolna ve, cu ochir pironitr in
jos. S'a uitat lung la acela care-I salutase geniul, ca
si cum n'ar fi fost la mijloc ceata nenorociril, §i
apor picioarele bolnave tirira mar daparte pe acel
care fusese Mihail Eminescu.
...Si care n'a mar fost nicrodatd, de sigur nicro-
data el insusr, cu toate scurtele licdrirr inselatoare.
Cind interesatif Ii scoaserd innainte din noti la Bu-
curestr, cu cFintina Blandusier,, un simt de rusine
indignata ni strinse sufletele. Moartea, orrze moarte
era mar bund, i, cind moartea cea mar rea desrobi
de tirania uner boll Injositoare un suflet care se in-
trupase pe vecir vecilor in versurr nemuritoare, ca
o vedenie uritä se departa de nor. Eminescu se ab-
sorbise Intreg in gloria sa.
Ea creste zilnic. Tineril altor generatir pot fi ro-
bitr trecator de alte stele, mar apropiate de el'. Lu
mina lor nu ni e straina si 0 primim cu multamita,_
 366 OAMENI CARI AO FOST

.dar, cit priveste minglierea, indemnul, religioasa pu-

rificare §i innaltare a sufletulul pe care ar dreptul
sa o cer de la poesie, si pe care ea o (IA asa de rar.
nor, cari am fost tineril de acum dotazecr de anr,
nu mar avem nevoie sI cAutAm raze. Neclintitä si
.eternI ni le trimite si azI steaua noastra.
1909.
 LXXV.

D. CA1AN.

A murit la Focsanr, in vristl de 71 de ani, pro-

fesorul D. Caian, fost director al liceuluf si primar
al orasului.
Caian era de loc din Ardeal. PAstrase, ca putini
dintre Ardelenii ce traiesc fn tall, acind aver! fru-
moase, dragostea pentru al lui de acasa si interes
pentru causa cea mare a rominismului. Noua sectie
a Lige! s'a intemeiat in mare parte prin silintile sale.
A scris istoria Focsanilor pe basa intinsulul ma-
terial inedit pe care-1 stringea de multa vreme, cu
o exemplarl rivnä si iubire de stiinta. A avut bu-
curia sl-s1 vadA cartea premiata de Academie.
Om hotArit si muncitor, el nu-0 va afla usor ur-
masul, in toate rosturile in care era amestecatl per-
sonalitatea sa vrednia de toatl stima.
Un partid politic il numärA intre membril sll :
noT ni aducem aminte a a semnalat de mult pri-
mejdia evreiasa.
21 August 1909.
 LXXVI.

GIMNASTICUL MOCEANU.

Moartea gimnasticulur Moceanu. De loc din Ardeal

Moldovam Gergely batea daunazI din pintenir de
imprumut spunind c intaiul nume al lur Moceanu
a fost acela, ungurit, de Mociari el s'e asezat la
not pentru a indeplini o opera pe care, dui:a ideile
si puterile WI, a si indeplinit-o. A dat o intreaga
pleiada de gimnastict indrgznetr, proi i, de artilli de
echilibristica, si rnindria lur era sa-I poata arata §1
strainatatir. smulgindu-I aplausele.
A inteles insä si valoarea dantulur popular, §i pana
la sfirsit avea o mare bucurie sa-I joace in tnijlocul
tineretulut pregatit de dinsul. Astfel invatamintul lur
are si o insemnatate actuala.
Era acum un batrin de septezed de ant care, ca
un adevarat eroil al gimnasticer, nu se dadea. Parul
mare, negru, bine ingrijit ; ochiul focos si viii, fata
rutnena, putina incetineala doara in mers, care nu
era insa obosit. Fcguri, era in stare atr face orrcind..
De cite orr era vorba ca, inteo serbare -cu scopurt
nationale, gimnastica sa-sr aibá partea, putear fi sigur-
ca-1 at pa Moceanu. ii aveaI fara plata. Si 1-ar fi
24
 370 OAMENI CARI Att POST

putut avea §i gra. multämirf.. Bucuria luf era a nu

1-af uitat, ca nu i-ar uitat arta.
Nu nurnaT o figurA, dar §i un om de bine, acest
represintant, dintre cer din urrnA, ar Ardelenilor ve-
nitf pentru a deschide la nof, cu orrce pret, drumurf
nouà.

23 Septembre 1909.
 LXXVII.
BARONUL NICOLAE HURMUZACHI.

Din Bucovina ni se anuntA moartea baronulur Ni-

colae Hurmuzachi, membru onorar al Academier
Romine, care a raposat la 19 Septembre in vristA
de 83 de anr. Era ultimul dintre marir Hurmuzl-
che§tr, dintre feciorir bunulur boier Doxachi, atit de
Moldovean, de cre§tin §1 de gospodar, dintre mindrir
feciorl de boierl räsAritl in Curti le de la Cernauca,
unde azt domne§te un proprietar evreil, pe end bi-
serica se apleaca spre ruinl §i mu§chiul minincl
piatra mormintelor familia
A flcut §i el frumoase studir la Paris §i la Berlin,
pe vremea cind neamul nostru pretutindenr apäta
cuno§tinta de el insu§r §1 cind in acelea§T §colr din
Franta §i Germania auta lumina, pentru a o re-
vArsa larg asupra neamulur WI', genialul Mihail Ko-
gAlniceanu §i cintAretul farä oboseall §i durere trai-
nicA Vasile Alecsandri. Si el s'a pAtruns de fiorir
anulur '48, cind fratil lur proclamarl prin graiii §i
scris cä trAie§te in Bucovina o natie romgneascg, a
areia este, §i trebuie sA fie tam de mo§tenire.
Dar Nicolae Hurmuzachi nu era un luptator, de§i
lupta neamulur sail, pe orrce teren, nu 1-a lAsat
 ,173 OAMENI CA111 AT FOST

vre-odatA nepasator. A stat la mosie, in mijlocul fa-

millet Jur, fAcind acele studit de stiintA care i-aii me-
ritat alegerea la Academie, dot ant dupl ce Austria
ii fAcuse baron.
La moartea unlit bltrin asa de impovArat de ant,
pArerile de rail se soptesc numat. Totust de fapt cu
durere se pomeneste trecerea din mijlocul celor vit,
cari ati munca, rAspunderea si suferinta lor, a celui
din urmA dintre oamenil unel marl generatit care
prin singura fiinta sa putea sa fie pentru vremea de
azt o mustrare, pentru ziva de mint un indemn.
27 Septembre 1909.
 LXXVIII.

POMENIREA LUI SAGUNA.

- 0 PUBLICATIE JIJIML 111X -

DupA cercetthl mai indelungate d. I. Lupas, pro-

fesor in Sibiiti §i cel mar bun scriitor istoric din
tingra generatie ardeleang, ni dg, cu prilejul anului
jubilar, care ar fi trebuit serbat dupg cuviintg, §i de
toatl lumea, cartea sa despre Andrei Saguna I.
Subiectul e foarte intins. Din multe puncte de
vedere se poate privi aceastl figurg. mare , mgreatg,
n'as zice, §i se va vedea de ce, in doul feluri el a
fost creatorul Bisericii ortodoxe a marii majoritgti
a Rominilor din Ardeal si Ungaria. A creat-o prin
organisarea culturall si scolarg, ridicindu-1 starea de
supt neinsemnatul Moga, o turmg de popi pletosi,
bgrbosi si neluminati supt un pAcurar adormit cu
cirja in ming., si, al doilea, prin alcgtuirea pentru
aceastg Bisericg, intgritg si inaltata innainte de
toate prin culturg, a unei forme superioare, recu-
noscute de Stat si inggduind o manifestatie a preo-
tilor si credinciosilor care trecea de margenile bise-

1 Mitropo?itul Andret &gu,na ; Sibi iu. 1909.

 371 OAMENI CARI All FOST

rice§tf pentru a fi nationala. in aceasta mal mult

decit In orIce, st a. meritul ve§nic al luT Saguna. Dar
alaturT de arhiereul care nu §tie numal sa. binecu-
vinteze, ci §tie sa §i indemne luptInd §i sa Infrineze cir-
muind, alfost §i intelegatorul nevoilor unel culturT na-
tionale, care a lucrat hotaritor pentru Intemeiarea
t AsociatieT,, de la care a§tepta altceva decit insti-
tutia protocolara, §i personala de mar tirziii. $i, in
desbaterile politice privitoare la noua soarta a natier
romine Intregt intru cit e supusä monarhieT vecine,
el §i-a avut punctul de vedere, pe care 1-a represintat
cu statornicie, 1-a al:in-at cu talent §i a cules biruin-
tile morale ce se puteaii culege.
Aceasta parte, maT Intinsä, din cartea d-luI Lupa§,
intereseaza maT mult. Cartea ar interesa Intreaga in
eel ma! Innalt grad, fiind bine lucrata §i szrisa foarte
limpede, daca s'ar fi incercat lucru pe care-1 re-
cunosc a e foarte greti a se infati§a inteo singurd
legdturd toata cugetarea §i fapta luT $aguna. $i astfel
insä, trebui sä fim recunoscatorT aceluia care ni da.
mijlocul de a ne larnuri maT bine asupra capitolelor
activitätiT mareluT arhierea.
Dec! partea maT noul §i folositoare, §i prin potri-
virea cu imprejurarile de astazT, a cartiT de fata e
aceia care se refera la atitudinea politica a luT $aguna.

El a fost om imparatesc. Aceasta nu inseamna ca

n'a iubit neamul nostru, de §i nu se ridicase din ma-
sele luT adincl §i nu-§T träise tinereta intr'un mediu
curat romanesc, de§i n'a legat relatiT mai strinse cu
RominiT din alte part!, pe cari abia de i-a cunoscut
de §i, in sfir§it, el nu §i-a facut o cultura specific ro-
maneasca, prin cetirea literaturil noastre maT vecht
 POMEN1BEA LUi SAGUNA 375

§i prin urmArirea celei contemporane. Chiar sl nu

fi fost din bun neam arominesc §i s nu fi apucat
vremea cind Arominii instrAinati pAstrati in grad in-
nalt con§tiinta nationald, el era dintre ace! oamenT
can aü ca regula de viata a represinta dupA cuviintA
a§ezArnintul in fruntea cAruia ajung. aguna a in-
teles c acea BisericA ortodoxA e, cel putin tot pe
atita, o BisericA romAneascA, menitd a lupta pentru
un neam, §i dee! in aceastA directie §i-a cheltuit
silintile.
Ca unul din conducAtorii AdunAril din Blaj, ca
deputat la doul diete ardelene, ca om de incredere
la Viena el a vorbit pentru ridicarea Rominilor la
rangul de adevAratA natie, inzestratA cu institutir §i
garantatA in desvoltarea el. S'a deosebit insA de Barit,
care nu era mai putin patriot decit dinsul, dar avea
mai putine insu§irT de om politic §i era lipsit de
basa soliclA pe care i-o dAdea lui *aguna Scaunul
sAii de episcop, prin aceia cd nu tinea la principatul
ardelean ca zid de apArare pentru nationalita tea
noastrA. S'a deosebit apol de altii prin resemnarea
cu care a primit, dupA catastrofa din 1867 a tuturor
sperantelor, dualismul, §i prin combaterea pasivis-
mului, a desinteresArir, adecA, in fortrele constitu-
tionale, de o viatA politicA nedemnA.
Cu credintA a pAstrat sentimentele fatl de dinastie,
cu recuno§tintA i-a primit darurile, cu o supunere
tristA desilusiile venite de la cTronul prea-innalt,.
Nu 1-a revoltat, nici macar desgustat, trecerea de la
un program la altul, intetirea aspiratiilor nationale
§i tendinta de a le innAbu§i, programul de centra-
lisare §i, indatA dupA aceia, sfi§iarea unitAtiT reale,
toate acestea legate prin firul tare al unur egoism
 176 OAMENI CAM A FOST

diriastic, pe care oricine-1 va gasi firesc, dar caruia

putinI vor crede ca se cuvine a i se jertfi ce are o
natie mal scump, credinta in ea insA§Y, prin care
singura se poate mintui.

In aceasta sta slabiciunea luT Saguna. CA a fost

un om mare, aceasta o pot tagadui numal mintile
Inguste orf stapinite de prejudecati care n'ail ce
cauta in apreciarea figurilor istorice. A fost insa
dintre oamenif marl cari sint cu totul din vrernea
lor, a cAror actiune se desfalura intreaga in marge-
nele posibilulul, -ale celor imediat posibile §i cari
pentru aceia biruiesc §i mor impacatr cu el in§if, bu-
curo§i de o izbincla statornica. Ceva ma! marl sint
aceia a caror mina puternica smulge din viitorul pe
care cellalti nu-I zaresc, folos pentru causa ce o
apara. El lasa, nu numai situatil, ci §i invataturr
ve§nice ; de Ia el pleaca un drum larg care se pierde
in nesfir§ituI idealulul. EI n'ail vamuit numal vremea
lor, ci ail gasit vraja prin care orice vremuri pot da
tot ce trebuie until popor. $i sint altif cari, pe aceast4
cale, ifaiI izbutit, cari stors puterile in Iupta
§i ail cazut la un colt de drum, pe cind pe cararea
rataciril treceail supt steagurl, in sunet de mu-
sic!, in aplause §i strigate de biruinta, cel multi,
gloata timpulul lor ; dar, cind s'a vazut ratacirea,
platita cu atitea silinti, §i multimile s'ad intors innapol,
ele aü trebuit sa treaca pe acolo unde zacea mortul
uitat, §1, oricit ar fi fost de grAbite, pentru cit timp
risipiserl, aü trebuit sa afle vreme pentru a presara
tarina asupra celuT cazut §i a-T aprinde la cap o lu-
minare ce se hrane§te rninunat din flacAra el insa§I
§i nu se stinge in veac.
 POMENIREA LEL SAGUNA 177

DacA te uip bine, ace§tI oamenr, biruitorI sail in-

vin§T, aü o singurci tainc : Increderea in puterile cele
adevArate, cultivarea §i IntArirea lor, pentru ca prin
ele sA se atingA, minI orr peste citeva veacurf, scopul
firesc. Cu privire la un neam, taina e simplA : prin
el insue.
Astfel privind lucrurile, fapta lul *aguna se mic-
§ureazA intru citva : institutiile fur sint un adApost
pentru ceb ce rAtAcesc Inca pe drumurI strAine. Fo
lositor adApost, WA care ar fi stat in primejdia fri-
guluI §i furtunilor. Nu-I putem fi destul de recunos-
cAtorl pentru cA le-a Intemeiat. Dar va veni o vreme
cind ele se vor ruinA, pArAsite de neamul nostru,
pornit aiurea, pe calea cea grea, dar sigurA, ce duce
spre izbIndA. i atuncI InsA numele lul nu va fi uitat,
maur pentru a a fost un om mare intr'un neam
care nu-I dA in toate zilele §i pentru cl a §tiut me§-
te§ugul de a face sl i se ierte aceastA crimA.
1909.
 LXXIX.

IVIREA LUI AGUNA.

Pomenirea lul aguria vine la timpul säü, si astfer

dupA moarte chiar marele arhiereit inriureste asupra
soarte! BisericiT intemeiate de dinsul.
In toatA viata luf el a luptat si a izbutit --
pentru trel scopurr, de cApetenie, pentru fret scopurf
culturale si morale, afarA de scopul, politic, al orga-
nisAri! bisericest! autonome, pe care 1-a atins.
A vrut s facl din preotil sAT oamenT de culturg
si de constiintA, i represintant! adevArat a! natieT
romAnestr.
A vrut si Innalte demnitatea unuT arhiereil romin
a sa de sus, incit sA poatA sta alAturT cu ce! malt
mindri represintantr ar oficialitAtiT civile si militare.
A vrut ca aceastA BisericA, de culturd. i demni-
tate, O. fie pentru cel de altA lege si de alt neam
cetate de cremene cu portile inchise.

AstAzr, pang la primejduirea formelor pe care le-a

cistigat pentru Biserica sa, in care se cuprind cef
maT mull! RominT din Ardeal i Ungaria, sint greti
atinse, din vina rnultor factor!, dar mai ales a celor
 380 GAMES! CAIII AI FOST

cari, asezindu-se in mostenirea lur, nab cerut spiri-

-tulur sAtl mare sA se coboare asupra lor, elementele
morale pe care el le-a cistigat pentru neamul sat.
LegAtura strinsA intre preotimea romAneascA or-
todoxA si cultura romAneascA, steag sfint si minu-
natA pavAzA, scade pe zi ce merge. Preotul lasA ca
altir, pe lingA el si impotriva lu, sA-T iea locul cel
d'intliti in munca pentru culturA. A fi bun biserica§
§i bun gospodar ajunge ca pe vremea lur Moga
pentru pAstorul de sat romAnesc.
Al doilea, pe and aguna gAsia usr deschise si
ascultare respectuoasA pretutindenT, pAna la Palatul
ImpAr Mese, acum cApeteniile religioase si nationale
ale Rominilor sint tratate peste umAr de te mirr ce
trecAtor consilier ministerial, si, fatA de oamenT ce
nu stiii sA-§1 tie prestigiul, oficialitatea cuteazA a
tate din picior si, poate cu uimirea er, se vede as-
cultatA. in c Telegraful Romin, foaia Jur *aguna, se
recomandA Rominilor politica moderatA a lur Babes
Emil, care nu InseamnA altceva decit fricA, slugar-
nicie, abdicare. La picioarele statuir lur Kossuth
Lajos se tirAste un episcop romAnesc. CandidatT de
episcopie se InfAtiseazA la toate usile pentru a mAr-
turisi sentimente patriotice si a cersi astfel mila con-
firmArir, prin d. ministru, de impAratul. in cutare
mAnAstire, un cAlugAr cu fruntea plecatA, ochir tul-
burr i miscArile furise tese, ajutat de cine n'ar
trebui, cu nicrun pret si pentru niclo legAturA de
singe, sA se coboare pAnA acolo, intrigA impotriva
celor ce se aleg, pentru ca la urmA sA ajungA el in
locul unde nu-1 trimet meritele sale si vrednicia sa.
in sfIrsit, un asalt furios se dA Impotriva ce-
-tatuir pe ale cAril zidurr, tot mar dArApAnate din
 IVIREA LUI SAGUNA 381

neingrijire, flutura in anume ceasuri, tinuta de mini

tradatoare, zdreanta alba a pacii.
$i, de aceia e bine ca, macar citeva ceasuri, $a-
guna sa iasa din mormint, omul de lume, omul
de carte, stapinitorul cu cirja in mina, Domnul ro-
manesc de BisericA, tinind crucea de-asupra slabi-
ciunilor i patimilor !

4 Octombre 1909.
 LXXX.

V. ROLA PIECARSCHI.

A murit bietul Rola Piecarschi.

Ciudat om 1 Un Polon adApostit la nor, venit Dum-
nezeii §tie de unde §1 de ce. RAU ImbrAcat, stingaciil,
milogitor la InfAti§are, trAind cea maT sArAcAcioasA
viatA de boem, fArA cAma§1 pe el §i cu pAhArutul
alAturT.
Era de mirare cite le §tia! Si cu cit simt intelegea
lucrurile noastre. Un foarte talentat pictor decorativ.
Foile luT de titlu in color! tarT §i liniT aspre nu erail
lipsite de un deosebit shalt al ImpodobiriT. Casa de
editurA (Minerva, IT datore§te mult. Si noT totT cari
am tipArit la dinsa. Desemnurile luT Piecarschi au
chemat publicul la cetirea cArtilor noastre.
Unde e azuma, i1 de sigur maT bine pribeagulut.
Aid pe plmint a avut mult amar. *i, in clipele cind
era singur cu dinsul, singur §i cu mintea limpede,
va fi curs, Inteo tresArire de mindrie, §i o lacriml
asupra suferintelor sale, pentru care §i el era vinovat,
Intre altele fiindcl a§a-1 lAsase Dumnezeil.
30 Octombre 4909.
 LXXXI.

POMENIREA LIn MIHAI VITEAZUL.

La 8 Novembre 1909, implinindu-se 310 anT de la

cucerirea ArdealuluT, Liga Culturalä a f Acut un pe-
lerinagiU la mormintul de la MAnästirea DealuluT al
luT Mihal Viteazul, zic mormint, dar mormintul a
fost profanat de me§teril strainT de la restaurarea lul
VodA Bibescu, capul scos §1 pus pe o mas1 de lemn,
apol intr'un dulap de sticIA, lingA al lul Radu-cel-
Mare, ctitorul mAnAstiriT, §i, pentru a nu fi confundat
cu altul, o ming naiv-profanatoare a scris cu slove
marl numele marelut Domn §i mi se pare §i anif de
Domnie.
S'ail inscris pentru aceastA pioasA cAlAtorie, pentru
aceastA comemorare datoritA, 270 de persoane din
ceT 800 de membri bucure§tenT aT LigeT. Ministeriul
de LucrArl Publice acordase reducere de jurnAtate.
Din tineretul §colilor aU venit, intre altil, 55 de §co-
larT din clasele superioare ale SeminariuluT Central,
alcAtuind un cor de cea mal bunA pregAtire §i de
cea maT desAvir§itl intelegere a sensuluT innalt pe
care-1 avea serbarea. Un numAr de membri aT sec-
tiunix Ploie§tI, cAreia nu i se acordase reducere pe
25
 386 OAMENI CARI AU FOST

CM le Ferate, al tinut sa vie totusi, cu secretariul

lor, profesorul D. Munteanu-Rimnic, in frunte. De
la Pitestl a sosit un numar insemnat de mernbri at
Lige!, purtind frurnoase cocarde tricolore.
Liga instiintase din timp, invitindu-1 la serbare,
pe dd. prefect, primar si comandant de garnisoana
din Tirgovi§te. D. prefect Dimitriu, care nu igno-
reaza nicluna din datoriile situatiel sale, lipsia din
tara. Altfel, credem cá ar fi stint sa aduca pe
unil oament la simtul chemarit lor, care nu e numal
la birod intre tunctionari. Gara era pustie, stradele
in stare destul de rea. Cu toate silintile, vrednice
de lauda, ale d-luI director de heed Chr. Georgescu
si ale d-luI revisor scolar Cherciu, cari ne-ad si in-
timpinat impreund cu d. institutor Carpenisanu, pu-
tine trasurl asteptad pe pelerini. Ele ad ajuns abia
pentru doamne §i domnisoare i pentru ace! membri
at Liget cari nu puteati face pe jos, prin noroid,
drumul de patru chilometri pana la manastire.
Pelerinit ad strabatut Tirgovistea in cea ma! fru-
moasI ordine, supt steagul Lige. A§teptail, in cale,
multi cetatenr §i un numar de ofiterr cari ad salutat
steagul. Mal departe insa, am vazut cu mirare finer!
ofiterl caldrind in preajma mandstiril fall a saluta
steagul si fära aminti cä la o aruneatura de sa-
geata de el se afla in lacasul sail de odihna ocro-
titorul ve§nic al ostilor romanestl, nemuritorul Ar-
hanghel al vechilor biruinte, mucenicul celeI mai
marl gloril romanestr.
Represintantil Comitetului Central ad cerut ca ra-
masitele lul Mihal sa fie asezate la locul lor, in mo-
nu.nentul, orlcit de vechid, care poate fi privit ca
un mormint pana ce Liga va da si ctitorului de ma-
 POMENIREA LUT MMAI VITEAZUL 387

stire, RAdu, §i acestd ctitor al idealulul nostru,

locul cuvenit in mausolee de marmura. A fost o clipl
adinc emotionantl cind trupa a salutat steagul fi
cind, la trecerea preotuluI cit sfinta moaste, soldatir
descoperip aü presintat armele In sunetele prelungl
ale ruglciuni1 ostirilor.
Protoiereul judetulta i treI preotI ail facut slujba,
In bisericuta plina de oaspeP, care pgriä sus in fundul
boltit al cupola indrAznete se umplea de glasurile
preoPlor de mine cari vor samana prin satele pline
de intunerec si sterpe la sufidt sAminta bunã a cre-
dinteI ce izbaveste prin muncl, a nädejdilor ce se
Indeplinesc prin faptä. Sail pomenit robiI luT Dum-
nezeil MihaI, Stanca Doamna luI, Nicolae-Voda pri-
beagul si Florica Domnita, Teodora, mama cu ochil
cuprinsI de grijä i innecap in ceata lacrimilor.
Venerabilul presedinte al Lige a gasit cuvinte
calde pentru amintirea erouluI crestin i romin care
se pomenia. Locotenentul Tudor Popescu a vorbit
ca un ostas, in graiul ca si in ochif caruia scinteih,
sigur de o neapärata biruinta, otelul luptelor pentru
neam, i, cind mina voinica a tinaruluT ofiter a lovit
pe minerul sabieI, gata a-sI face datoria la chemarea
ce se asteaptä, un fior a trecut prin asistenir, si
multI ochl aü plins.
In numele tineretuluI din scolI a vorbit un Arde-
lean, Bota, care in cuvinte simtite a rostit o dorinta
o fagaduiald, care veniail si din partea acelor cari-1
trimesesera la scolile din BucurestI.
D. capitan Hergot, comandantul scoliI de copiI de
trupl din manAstire, i d. locotenent M. Popescu,
ajutorul sil, ne-ail primit cu toata cinstea si dra-
gostea si ni-ad arAtat, prin represintarea uneI piese de
 388 OAMENI CAR! All FOST

ocasie, ca tineril datT in searna d-lor nu primesc

numar o pregatire militara, ci §i o buna pregAtire-
sufleteasca.
In sala de arme, pusä binevoitor la dispositia
noastra, s'a rostit de secretarul Lige!, innaintea tu-
turor pelerinilor §i a unui insemnat numar de Tir-
govi§tenT cult1 §i cu sentimente bune, de la cari
sintem in drept a a§tepta o inviere a acestur sfint
ora§ de marire romaneasca, o conferinta pe care o
dam in resumat, dupa notele pe care le-a luat cel
mar bun cunoscator al Tirgovi§tir, d. Virgil DrAghi-
ceanu.

Invititurile ce le di Mihal Viteazul.

I.

Persoanele sosite cu nor nu mar ail nevoie de a

fi lamurite asupra scopulur cu care am venit nor aid.
0 fac aceasta pentru acea parte din Tirgovi§tent
can ail venit sa, ne vada §i sa ne asculte §i carora
li exprim in lipsa celorlaltr multamirl pentru
primirea ce ni s'a facut in acest ora§ de cultura.
Venim fara nicrun scop ascuns §i fail nicrun sen-
timent de interes personal or/ de partid. Venim
pentru biserica in care zace Mihar.Voda, venim sa
praznuim 313 ant de la implinirea dater cind o oaste
romaneasca a intrat in Balgrad, in Alba-Iulia, prin
dreptul biruinter, prin rasplata dreapta a unor silinte
mart, a unor grele jertfe. De aceia am venit.
*i eram datorr A. venim, chiar in imprejura-
rile in care am venit, pentru ca atuncr cind s'aa
implinit 300 de an! in capat de la petrecerea eve-
 POMENIREA Lill WHAT VITEAZUL 389

nimentelor care alcatuiesc epopeia anilor: 1595-1601,

cind s'ail putut socoti treT veacurr depline de la is-
prAvile strabunilor, gindul societAti1 romanest1 era
aiurea, la micile noastre nevor si patimr, la pAstrarea
locurilor cIstigate In lupta politica si la aducerea pe
calla obisnuite a unor stapinT. nor.
Totdeauna, ca si la serbatorirea zilelor marT ale
luT Mihar Viteazul, tara aceasta a fost prea ocupata
pentru all pierde vremea In cultul eroilor sat'.
i maT era ceva care a Impiedecat comemoratia
cuvenita. Sintem deprine a intreba, cind e vorba
de comoara amintirilor si de flacara nadejdilor noastre,
si pe dusmanT, pentru ca si el, aliatiT nostri, al n1
Ingaduie amintirea si asteptarea. Intrebam Viena.
care intreabA la rindul eT Pesta, claca avem voie sa
serbam pe aceT cari, avind o inima, o Indrazneala,
un avint, si-ati Ingaduit sa cucereasca pentru neam
gra sa Intrebe nic1 Pesta, nicf Viena.
De aceia, cind s'ail implinit treT sute de anT de la
marea biruinta si de la fulgerAtoarea tragedie a luT
MihaT Viteazul de la infringerea luT la MirislAti, de
la rasbunarea din GoroslAil, de la CalugareniT celuT
d'intAiii luminis de sAbil romAnestr libere, de la luarea
In stapinire a pAmintulul romAnesc din Ardeal, de
la intregirea prin cistigarea Moldovef a trupulut na-
tional romanesc desrobit, de la trAdarea si mAcela-
rirea ViteazuluT, aceiasT liniste neturburatA ca si as-
tazI stapinia In Tirgoviste, In manastirea Dealulul.
Macar astazT si macar noT am venit.
Si am fi venit fntr'un fntunerec si mar adinc. cu
si maT slabe puter1 ca sa ni facem datoria, catre
neam, de a lumina.
N'am venit la mormintul luT Mihal Viteazul ca la
 390 OAMENI CAM Ail FOST

or1ce mormint. Cad shit morminte inchise si allele-

pe care nirnic, nicTo vointa dusmana, nick) tiranie
nu le poate 1nchide. *i mormintul luT Mihal Viteazul
e dintre acelea care nu pot fi inchise. Acolo se zbu-
ciuma, neImpacat si dureros, idealul nostru, si, cit
timp va fi neindeplinit acest ideal ce se zbuciuma
in durere, nu va fi loc si ceas de odihna pentru
acel mort de acolo care e vid in cugetele noastre,
care e insas1 viata, rivnitoare spre dreptate, spre lu-
mina, spre putere a acestor cugete.
In Tirgovistea moarta de azi, noT, ceT vii, am venit
astfel sa vorbim cu Mihai, cel vesnic via in sufe-
rinta. *i, In tacerea de mormint de acolo, el ni-a
vorbit, dupa clipa rugaciunilor de pomenire si a
soaptelor de nadejde.
Puhoiul neamurilor ne stapaneste si ne-a stapinit,
si, fata de acest blestem, atita am §tiut sa facem,
sa'ne intrebam : pinii cind aceasta nemilostivire dum-
nezeiasca, pina cind aceasta mucenicie a until popor
nevinovat ? i n'am Inteles a rugaciunile cer§esc In
zadar mila cerurilor ! N'am inteles ca adevarata ru-
gaciune, primita de Dumnezeu in orIce ceas, este
aceia a muncef, a constiintel de sine. Cerurile, care
nu arunca binecuvintarea lor asupra cersetorilor, se
deschid, bogate In binecuvintari, asupra munciT ome-
nest! constiente de scopurile eT, asupra vitejieT, asupra
straduintelor Inclaratnice, asupra ispravii indeplinite.
Prin fapta luT, a§a vorbeste MihaT. El a venit In-
tr'un present netrebnic, pe care uniT 11 lingusiail si
se folosiaii de pe urma luT, altiT 11 Induraii, altit
plingeail si se rugaii §i cereail dreptate, iar el, inar-
mindu-se, 1-a raspins.
 POMENIREA Lter MrnAi VITEAZUL 391

Constfintg noug §i tare, luminatä asupra dreptu-

-rilor noastre §i asupra puterilor ce eraü in nol, el a
izgonit cu sabia de foc a arhangheluluf pe aceT cari
nu intelegeau cg. trebuie sg. plece de pe pgmintul
altur neam. N'a chibzuit prea mutt si n'a cerut sfa-
turf indelungate intelepciunil, care potriveste drutnul
la fapte, mar rare orl decit moraliseazg pe urina lor
dupg ce, färä dinsa, ele aü fost indeplinite. Prin rgs-
coala contra Turcilor, el, sapinitor slab peste targ
slaba, el, nesigur .de al sgl, a infruntat pe cel mai
mare Imparat al }until, stApin pe cele mar uriase
puterl de boggtie §i de ostire: a provocat lumea tur-
ceasca, admirabil .disciplinata. Un viteaz, aceasta
inseamnI, adaugind la acea slAbiciune, la acea ne-
sigurantl elemerrtul personal care transforma si in-
vinge. Astfel el a putut fi liberatorul acestuT nearn
romanesc in glorie i jertfg, nu in socoteli i cersire.
Si, astgzi, pot sg iea aminte cci ce intreabg ora-
colul, cu mniIe pline de daruri, si stall pe ginduri
intre Viena i Pesta, intre Impgrat si Kossuth, intre
Kossuth si justh. Liberarea unul neam se plgteste
cu singe, §i neamul care n'are in present acest prisos
scump de viatg pentru a-si pregAti viata viitorului,
acela sg-si suporte robia in tAcere. Cad nimic nu
se poate dobindi , cum o spunea in bisericg pre-
sedintele nostru, decit prin tine insuti, prin ce-ti
gatesti luptind cu primejdia vietiT, cu generoasa ri-
sipa a singela tingr.
Nu pe o cale plinà de flori, zvirlite din dreapta
si din stinga, pe and de sus ploug lumina ceruluf
albastru, ci pe calea tragica a trupurilor calde, stro.
pite de singe, se merge drept la izbinclg. Cu ostasiT,
si nu cu cersitoriX neobositi al tuturor vretnurilor !
Biruinta smulag la Caloggrenl luf Sinan-Pasa n'a fost,
 392 OAMENY CARI AO FOST

astfel, fapta unuT singur om, ci a until neam intreg,

a rniilor de finer! can de blind voie s'aa coborit
supt brazdA, jertfindu-se pentru ca s putem trAi noT,
ceT de astAzT.
Si iatA o IntAie invatAturA pentru cel ce se duc
acolo la mormintul LuT, de unde se revarsA in ve§nic
izvor cuvintul de viatA : ca pentru a putea trAi o
viatl, ce ti-a fost dAruitA, e§tT dator s'o merit!, ca
om i ca neam, in fiecare clipA.

Si a doua invAtAturA ni vine din greutAtile vietit

luT, din suferinta i moartea strAbunuluT.
Dupa CAlugarenT, avintul rAzboinic II ducea mat
departe, intr'un mare vifor de patimA, de primejdie,
de osteneall i suferintA. innainte de-a trece, el,
Domnul muntean liber, in Moldova, innainte de a
intra in Ia§1 §i in Suceava, fAcind sA tresarA de
mindrie in mormintul luT de la Putna Stefan-VodA-
eel-Mare, unind gloria lul noul cu sfinta glorie veche,
el a intrat in Ardeal, trecind Carpatil despArtiriT
seculare. In ceasul acesta la Selimber se innaltA fArl
pomenire, lipsitA de recuno§tinta invin§ilor O. de tA.-
miia celor de un neam cu InvingAtoriT, movila mor-
tilor no§tri din ceasul cuceriril, asupra cArora n'aii
curs Inca lacrimile noastre juruind rAsbunare, rAsplatA.
Dar nu ca induio§at Domn romin intra MihaT-
Vodä in Ardeal, ci, dupA idealul timpuluT aceluia,
ca mindru cuceritor. Acel care, in 1595, desrobia
Tara cu un mare gest eroic, patrundea in Ardeal,
nu cu acea con§tiintl care se rAspInde§te astAzT min-
tuitoare, ci ca represintant al drepturilor impAratulut
 POMENIREA LEY MIHAT VITEAZUL 393

de la Viena, al dinastiel habsburgice, care totdeauna

a stint sg intinclA mina cind a crezut cl folosul se
poate avea ail rise, sg. o retragg dupg ce s'a fript
si sl ggseascg pe altiT pentru a-sT arde minile ca
sl i-1 scoatA din flacgra primejdieT.

fn Iunie 1598, cinstitul, credinciosul Mihar-VocIA,

om al vremurilor de cinste si credintg, virtutT pier-
dute de atuncl, jura la mAngstirea DealuluT, In fata
represintantilor imperialT, jurgmintul de credintA lm-
pgratulul crestin. DecT, el vasal, eroul libertgtiT
noastre ? Dar nu e deosebire intre vasalitatea de-
claratg de atuncl, si Intre cea de azT. nedeclaratg.
Sint vasalitAtT cu libertate si este o libertate unitg
cu cea maY pggubitoare robie. Eram stgpfnl atuncT,
la noT acasg, pe bogAtia noastrg, pe idealul nostru.
AzT, in vremea neatirnAriT, a glorier, a strAlucitoarel
coroane ridicate, Inteo ultirng miscare, de minile
tinere care Intepeniaii de atingerea mortil pe cImpul
de luptg, noT nu maT sintem stApinT pe boggtiile
noastre, §i nu prin tirania din afarg, ci prin frica din
lguntru chiar, ni se interzice dreptul de a pgstra
idealurile noastre.
Si, IntrInd in Ardeal, a gAsit MihaT multA lume,
de natiT, suflete si limbT deosebite. A gAsit pe Un-
guriT neimpAcatT, cari strigail a me bine ar trimete
ImpAratul din curtile sale un mAturgtor dectt sg li
impuie pe acest 4 Valah,.
A ggsit pe SasT, constientT pgng azT cl, clacg sint
acolo si trebuie sà fie, o datoresc mariT lor natiT.
lurninate, solidare si puternice, aT cgror represintang
sint el aicT, la poalele Carpatilor.
Dar a ggsit si pe RomInil sgT, cari-1 astepta.
 394 OAMENI CARI All POST

Astfel se dovedia §i atuncf cA maf adevArat decit

cugetarea criticA a celor de sus e instinctul sigur,
pornind de la puterile cele marl ale vietif, de la tai-
nele organismelor nationale, al multimilor omene§tf.
i s'a sculat astfel in ceasul izblviriT, s'a sculat sat
cu sat la vestea intrArif lul Mihaf. In vAile mun-
tilor, pe Intinderea §esurilor, mit de miT, in sate bl-
trine, ad nIdAjduit §i ad aclamat. Aceia. cari, §i azr,
dupA trecere de 300 de an!, in robie §i umilintl, In
indiferenta noastrA desAvir§itA fatA de ef, sin t in a--
teptarea Craiuluf, a ImpAratuluf romAnesc, pe care-I
cer cef din Ungaria, cind n'ati dreptate de la Lin-
gua §i pe care-1 vad in viitor teranif bucovinenf,
cind, In umbra unef ctitorif a lul *tefan impArat,
Intreabl pe oaspetele din Tail and va sl vie im-
pAratul romAnesc cel nod.
Aceasta era, §i e pAnA astAzi, dupA cele trel sute
de ant de indiferentA din partea noastrA, starea de
spirit a terAnimif de acolo. Dar Mihal Viteazul era
un om politic adesea orf a§a de putin §i de ne-
sigur lucru, chiar cind e cineva un adevArat om po-
litic, §i nu un biet politician , §i, ca un om politic,
el se IncredintA factorilor competenti cari se chiamA
azi in Ungaria Andrassy, Apponyi, Kossuth, Justh,
iar la not cum If §tim fiecare. *i cfactorif compe-
tentf,, IndepArtindu-1 de al sAf la fiecare pas, pe
neted drum de oficialitate, 1-ad adus la infringerea
de la MirAslAti, 1-ail intrebuintat la GoroslAii §i 1-ad
tIrit la TrAdarea de la Turda.
Mare InvatAturA. Prin neamul nostru se putea In-
deplini trainic idealul, dacA, intru eft era cu putintA
mgicar, eroul ar fi tinut seamA de acest factor, ne-
competent. Tot geniul sail militar nu i-a putut asi-
 POMENIREA LUi MIIIAT VITEAZUL 395

gura insa biruinta pe calea allora, pe care se rata"-

cisera pa§ir saT, dupà stralucirea ispitel. CalugareniT
ail fost sfarimarea portilor IaduluT, §i osinditil nevi-
novatT strigaii din durerT catre Arhanghelul izbindef,
dar el a mers innainte, pe drumul de bucurif ispi-
titoare, la capatul aruia ii zimbia Raiul §i-1 a§tepta
prapastia, §i decit Iadul ma! neagrä. Gre§ea1a de
atund nu ma/ trebuie repetata. Orlunde e o farima
din neamul nostru, de ea trebuie sä tinem seama
intaiit Din pamintul nostru sa scoatem aurul care-T
zace in adincim1.

Si, acum, al treilea invatamint, cel ce vine, dupa

rnoartea erouluT, din neräsbunarea luT.
Niclun om mare nu e a§a de mare incit el singur
sa poata indeplini o opera mare.
Omul cel mar mare are nevoie de cel ma! mid,
de dorinta de munca, de setea de jerta a lor. In
aceastä neaparata. solidaritate omeneasca la cele mar
innalte lucrurl ale vietil e o imbarbatare §i o min-
giiere pentru cine n'a fost ales din cerurT pentru a
sta in frunte. Nenorocirea Jul Mihal Viteazul fu ca
el se gasi de la o vreme singur cu con§tiinta luT,
cu increderea luf in sine, cu vitejia §i mindria luf.
Oamenil marT insa cresc in puterl prin valoarea mo-
rail a societatil in care traiesc. Altfel se inneaca in
trivialitatea vietiT obi§nuite, orT se sfarma. Sint oa-
men! cari fac pasul greil d'intaiii, in jos, §i in cu-
rind numar un virtej al apeT murdare arata unde ail
disparut ; pe mormintul lor nu se pune niclo cruce
§i nu se varsä nick. lacrima. *i sint oamenT marl
 396 OAMENT URI Ail YOST

cari nu consimt a intovarasi, pentru avantagiile lor

personale, in pacatele er o societate ordinarA.
El se zdrobesc. Dar, chiar daca un astfel de om
se zdrobeste, zdrobirea lub nu e zadarnica. Peste tra-
gedia luT pluteste o amintire vesnica pe care n'o
pot nimici ace cari 1-aa ucis, si, neapärat, vor veni
timpurT care se vor curati prin aducerea aminte a
celuT care a suferit martiriul.
Asa fu soarta lub Mihab Viteazul. Daca s'ar fi spri-
jinit pe o societate insufletitä de spiritul sail, el n'ar
fi ratacit ca un prigonit de soarta pe pamintul TeriT
careia-b daduse libertatea. N'ar fi ratacit ca un fugar
de la Buzaa la Arges, de la Arges in Oltenia, in
mindra Oltenie unde fusese si el Ban al Mehedin-
tilor si care acum statea nesimtitoare la nenorocirea
lub. Nu si-ar fi singerat fruntea de treptele c tronulub
prea-innalb. Nu s'ar fi intors brat la brat cu Basta
si nu s'ar fi intimplat apob ce s'a intimplat la Turda.
0 tara intreaga s'ar fi ridicat sa-1 apere, sa-1 in-
nalte, OA rasbune, si s'ar fi vazut ce poate face o
tail intreaga.
L-a ucis crima MT Basta, dar nob Intaia, stramosib
nostri. L-a ucis siguranta lub Basta a nimenT nu
se va ridica sa-1 rasbune, a dupa uciderea lub va
raminea partid imparatesc la nob, pe care nu-I va des-
gusta nedreptatea si nu-I va cutremura crima.
Astfel Mihal a petit din lipsa de constiinta a po-
porulur sail. Dar veacurl aii .trecut, si constiinta
noastra invie la lumina amintirib lub.

Nob IT vom da capulub profanat, scos spre pri-

veala curiosilor si doritorilor de distractie, un mau-
solea de marmura. Dar piatra de de-asupra lub nu-1
 POMENIREA LUT MIRA! VITEAZUL 397

va Inchide. 0 cheie de aur vom pAstra-o pentru a

deschide mormintul in ceasul care se va cuveni,
Cultura romäneasc1-1 va pregAti, prin toate a§ezl.
mintele el., §i prin acesta al nostru in care pätrunde
§i o razA din alt ideal. Cheia de aur o yam tinea
aproape de inima noastrA. i in ziva cuvenitl cu
ea vom atinge mormintul, §i el se va deschide pentru
a crete puterea con§tiintel noastre cu puterea mi,
nunatA a Viteazulul ce a§teaptA.

13 Novembre 1909.
 LXXXII.

IN AMINTIREA PRIETENULUI
AUGUSTIN BUNEA.

Nu se putea ca Rominii de dincolo, in ce priveste

valoarea lor culturalA si moralA, sä sufere o mai stras-
nicA pierdere, ca a lui Augustin Bunea.
Fiii de preot din Tara Oltului, el cApAtase invAtA-
tura sa in scolile romanestr din Ardeal si le desl-
virsi la Roma. Intors la Blaj, -unde era atita de lucru
pentru oamenii obisnuiti, dar mai ales pentru oa-
meni asa de neobisnuiti ca dinsul, pe cari de mult
IT astepta Biserica unitA a Rominilor si intreg neamul
romAnesc, el a fost, o viatA intreagA, asa de plinA
de fapte, de si s'a isprAvit asa de rApede, un hide-
plinitor al datorier. A fost un invAtat in toatA pu-
terea cuvintului, spirit critic, deosebit de pAtrunzAtor,
minte constructiva din acelea, rare, care cautA a
clAdi totdeauna din resultatul sigur al cercetArilor
adincite un sistem, a stApinit un stil stiintific cum-
pAtat si limpede, dar a fost in stare sA se ridice
In cuvintArile sale pAnA la cele mar marl innAltimi
ale oratorulur stApinit de puternice sentimente nobile.
Ar fi avut dreptul sA InchidA usa cAmArutel sale
 400 OAMEN1 CAR1 At FOST

de lucru §1 sa nu ingaduie ca, griji materiale sa-I

tulbure. Totu§I de la niciun serviciu pe care-1 cerea
Biserica sa, §i prin ea natia sa, n'a vrut sa se dea
in laturi. An! intregi, a purtat socotelile mo§iilor in-
tinse ale Mitropoliel, do vedindu-se un gospodar emi-
nent §i crescind veniturile din care se tine Biserica
§i Scoala romaneasca. In mal toate comisiunile arhi-
diecesel se poate urmari activitatea sa, aceia pe care
o cla un om mai greil, fiindcä nu se rasplate§te §i
nu se vede. In timpul din urina luase §i rectoratul
Seminariulul blajean.
In cele politice nu parea amestecat, dar cine dintre
conducatorii Rominilor de dincolo n'ar fi folosit din
sfaturile lui ? Credea intr'un viitor al neamul tit sátt
§ii pastra nadejdea, pe care §i daunAzI mi-o exprima
in scris, cu toata convingerea, ca prin Habsburg! vor
veni in curind zile mai bune.
Rare or! am vazut un om de un merit a§a de mare
impodobit cu atita modestie. La Blaj avea o ca mita
cu dotia, trei oda!, in care insä era totdeauna loc
pentru oaspetl. La Bucure§ti II ajungea o odaita
de student la Arhiepiscopia catolica. lin Scaun de
episcop n'a rivnit niciodata, §i voturile fricoase de
Guvern ail §tiut totdeauna a nu se pot opri asupra
acestui om intreg .
Acum citeva fun! Academia Romina 11 alegea
membru activ al el, §i a§teptam cu top a-I auzi
cuvintarea de intrare, In care af fi rasunat ceva din
durerea celor incatu§ati at neamului nostru. Daunazi
pomenia cu acea energie senina care se potrivia cu
Inati§area lui robusta, cu aspra lui figura de Romany
in care straluciail ochi de o neobi§nuita lumina fos-
forica, cu glasul sag puternic, pe lacob Muralanu,
 AthUSTJN BUNEA 401

muncitor cazut pe brazda, fArà sa §tie ca brazda celer

din urmä silinti a 10 nu era nici ea departe. La So-
cietatea de teatru acum in toamna el a vorbit mai
frumos decit oricind, parind cà ridicà pana la cer
durerile alor sal pentru a sili minglierea sä se co-
boare asupra lor. Poate niciodata o adunare de Ro-
mini neliberl n'a fost strabätuta de fiorl ca aceia pe
cari puterea lul de cuvint a §tiut sa-i trezeasca, inteo
manifestare de o indrazneala care putea uimi.
Mai sigur de dinsul, mai increzator in ce ni a§-
teapta neamul prin acele locuri de suferinta mile-
nara, mai bucuros de munca §i de lupta nu fusese
niciodata. i moartea 1.a vrut astfel, in clipa celel
mai triutnatoare energii. L-a luat fara nicio durere,
ca pe un eroil, intr'o apoteosa tragica a muncil sale.
Si, acum, in chiliuta parintelur Augustin va fi, un
timp, pace. Grijile nu vor mai trezi pe nimeni. Gin-
durile marl nu-§T vor mai infa§ura aripile pentru a in-
capea intre eel patru pareti al saraciei. Lumina idea-
lulu!' nu va mai stralluci in tarziile ceasurl de noapte
cind se scriii rindurile care nu mor nicrodata, fiindca
flu vel §ti niclodatä cine ti-a tinut atuncl mina de
tarina. Cartile prietene nu vor mai spune taina lor
ochiulul ager obi§nuit sa le strabata, ci ele vor merge
cine §tie unde la vre o biblioteca a tuturora.
Toate vor trece, draga parinte Augustine. Cine
§tie ce viata nota se va sa.1a§lui in locul de unde
vor Ii ridicat trupul tau invins de osteneala ! Dar
sutletul tail niclun mormint nu va putea sa-1 incapa,
cad e dintre acelea care all tintit prea mult spre-
ceruri in toata trecerea lor pe pamint ca sa nu-ar
afle in sfir§it Mewl acolo. Viii te vom pastra in
min tea noastra, nol aceia cari cu tine viii am imr-
26
 402 OAMENY CARI AC; FOST

pgrtit rivniri si am schimbat gindurr, si cari n'avem

nevoie sg fim acum in chiliuta ta pling de oameni
ce pling pentru a ni vArsa lacrima cu care intovg-
rg§im trecerea ta la vesnicie.
Vei rgrninea viti in viata noastrg, §i, cind ea se
va isprgvi, vom simti doar cl §i noi ne ridicgm, din
mila aceluiasi ideal §i din meritul aceleiasT jertfe,
ncet incet, acolo unde esti tu acuma.
22 Novembre 1909.
 LXXXI1I.

KARL KRUMBACHER.

Mare le bizantinist, intemeietorul bizantinologief

moderne, autorul uimitoaref enciclopediT bizantine
pe care o intitulase clstoria literaturif bizantine,,
conduatorul revistef Byzantinische Zeitschrifb, re-
vista care unia silintile bizantini§tilor din toate te-
rile §i neamurile, a murit la MUnchen, unde era
profesor la Universitate, in vristä de abia 54 de anT,
cdupA o maf tunga suferintà, dar nea§teptat de iute,,
spune in§tiintarea.
Pentru Rominf moartea luf Krumbacher e deosebit
de dureroasä. Räposatul ne cuprindea in vastul cerc
al atentiet sale luminoase. Pentru §tiinta noastrà §i
represintantif ef, el a avut simpatir care nu se vor
§terge din inima celor ce aü fost onoratf de dinsele.
Rind pe rind un numAr destul de mare de studentf
rominf iaI urmat cursurile §i seminariul, in care nu
odaa numele terif §1 natief noastre a fost numit.
Cade cople§it de o muna supraomeneascA, iii ati-
tudinea eroicA a celuf ce nu s'a crutat in indeplinirea
sarcinif ideale cAreia-f inchinas! viata. Cuvintul
 401 0A3IENI CARI Arr ROST

nostru de durere trebuie sä se audä innaintea acestuT

mormint la cApátliul caruia va arde nestinsA candela
celel mal curate glorir.
13 DecEmbre 1901.
 LXXXIV.

I. RUSU S,IRIANU.

A murit in Bucure§tl, unde cAutase, de putina

vreme, un adapost pentru desilusiile, oboseala §i boala
luI, care a innaintat nea§teptat de rApede, I. Rusu
Sirianu.
RAposatul a fost, innainte de toate cad a scris
§i un volum de nuvele §i a alcAtuit o mare lucrare
de statisticA, cRomini! din Statul, ungarl §i chiar un
studiu istoric de proporti! marl despre Iobagie,un
ziarist. A inceput la nol, Wind InvatAtura lui la ga-
zetele liberale. Cind s'a dus cdincolo) el era din
iria-Vilagos, locul capitularir Ungurilor in 1848
stagiul sAii la liberalir din Bucure§tr s'a cunoscut.
Un timp c Tribuna Poporulub, apol c Tribunal a fost
el. Aceasta inseamna a cTribuna, vAdia un spirit
istet, o minte aleasa de om cult §i un deosebit talent
de a scrie, energic mal totdeauna, une or! cu o mare
putere de a induio§a.
Dar iarA§T cTribunal lul Rusu Sirianu a urmat
Ora la ultima ratacire nespusele Injosirl fata de
Ungur! In interesul candidaturil episcopale Mangra
indicatiile patronilor liberal! din Bucure§t!. Pang ierr
 406 OAMENI CARI AU FOST

a mar ramas ceva, cit de putintel §i cit de rar, din

spiritul de atuncr..
$i deputat a fost Rusu $irianu, §i Inca unul ales
cu mult entusiasm. N'a Minas InsA multä vreme. La
noile alegerr n'a izbutit. intre el §i deputatir acestor
alegerr, printre cari multr din fo§tir sär colegr, a dom-
nit astfel, un timp, receala, apor du§manie. Lupta)
de la Pesta a clubulur deputatilor, ziar salutat cu
bucurie de toata lumea, care a§tepta o formula noul,
era menita a distruge vechea cTribuna), opera lur
Rusu. El §i colegir sar ail tinut insa a 'Astra foir lor
o nediscutabila intaietate.
Pentru deosebite motive Rusu $irianu se ducea
acum citeva run! la Bucure§tr, Nu banuia nimenr cà
se duce sa moara. Ardelenir din Romania vor §ti sa
onoreze mormintul acestur luptator, cazut de oste-
nelile lupter pe care altir o duc astazr innainte.
18 Decembre 1.909.
 LXXXV.

ADELINA TAZLAUANU.

Din Sibiiti vestea tristA a mortif doamnei Adelina

TAzialuanu, nAscutA Olteanu.
D-na TAzIAuanu a tipArit cArti pentru copil, foarte
potrivite §i scrise in limba cea mai limpede.
Cine a cunoscut pe aceastA femeie de elitA, care
rAspindia in jurul ei bunAtate §i luminA, n'o va uita
niclodatA. In Sibiiii, unde inteligenta §i distinctia nu
sint rare, ea a fost mai mult decit o foarte distins6
femeie, de o inteligentA deosebitA. Aducind din c tarl)
traditiile unei vieti sociale de o finetA superioarA,
ea a dat in scurta-1 viatA, ingrijind de copiii rl-
ma§i de pe urma suroril ei §i a neuitatului profesor
Barcianu, dovezi de o putere de jertfl, de o cari-
tate cre§tinA de care sint in stare numar sufletele
cele mai nobile. Stiindu-se osinditA la o moarte tim-
purie, ea n'a crutat totu§i nicrodatA puterile sale
pentru a face binele. Frumuseta fisicA §i moralA erail
unite in persoana el in chip nedespArtit.
Astfel ea a fost dintre acele fiinti iubite de Dum-
nezeil, dintre acele suflete de innaltA poesie §i bu-
nAtate, care nu se pling in zAdar, ci care rAmin §i
dupl moarte exemplu viti pentru toate vremurile.
12 lanuar 1910.
 LXXXVI

EUGENIU CARADA.

A murit omul care in Romania a facut mar multa

politica, timp de jumAtate de veac, Mil sag fi aplicat
cineva legile, fail sA-I fi cetit discursurile, fArg. sa-I
fi auzit glasul §i WA sa-I fi vgzut chipul.
_ Carada era un oin de o mare inteligenta organi-
satoare, un general de stat-major, conducind multr
ant de zile campaniile uner marl o§tirr de la masa
lur de lucru, far g. sa fi comandat un asalt §i O. fi
vAzut singele unur ranit, §i era o vointA careia, ca
hotarire §i statornicie, rar i s'ar gasi parechea. A-1
privi insa ca a personalitate pe acest dnvisibil, §i
mut, ve§nic cocult a, al liberalilor, ar fi o mare gre-
§ealg. Carada era §i mar putin §i mar mult declt atita.
Era insu§r vechiul liberalism din §coala WI Mazzini.
A avut inteo tineretA agrementata cu lucrad de
literaturg, traduced, adaptarr §i imita tit pentru
Teatrul National din Bucure§tr, luat in antreprisa
de prietenul cu care samana a§a de mult, Rosetti,
fasa luptatorulur crop,. Polemist indaratnic §i sectar,
fara generositate, toleranta §i poesie, fara umanitate
in lupta lur, el a fost pentru tRominuli !Lir Rosetti
 410 OAMENI CAra Al' FOST

un redactor ideal. Libertate, de o parte, despotism

de alta, lumina decI 4i intunerec, moralitate §i imo-
ralitate, virtute §i viciu, bine §i rail, maf mult :
talent §i lipsä de talent, acesta era felul luI de a
judeca.
S'a coborit §i in strada, cu gestul cuiva care,
intr'o clipa solemna, se suie pe o tribuna. Urind, din
toate puterile sufletulul säü, pe Cuza-Voda, ca despot
§i ca imoral,, el a luat parte la tulburarile din Bu-
cure§tr, izbucnite in lipsa DomnuluT, care, la intoar-
cere, raspunse printr'un larg act de amnistie. A re-
dactat, se zice, Constitutia tuturor libertatilor pentru
noul principe Carol I-iii §i a veghiat asupra faptelor
lui cu gelosia republicanuluT fanatic §i ireductibil,
care, din motive de oportunitate, ingaduie un mo-
narh. L-a prins §1. pe acest stapinitof in ,flagrant-,
delict de anti-liberalism §1 a lucrat pentru revolttia
de la Ploie§tY, cu fo§t1 ofiter1,--LCandiano Popescu-4
§f cu ofiter1 .in activitate. A fost dat in judecata §1
a trecut innaintea tribunalelor. A trebuit sa inceapa
o nouà pribegie, in Parisul de unde culesese in ti-
nereta o nestinsa ura 'impotriva idespotilor,.
Palatul nu 1-a avut ca oaspe. Prim Camera abia
a trecut, vazind el de la inceput ce siat Camerele
liberalismuluI sAi. Un altul §i-ar fi incheiat altfel car
riera : cu pálaria de carbonarô pe dap, cu sombrero
pe umed, ar fi cautat o baricada linde se poate
muri pentru libertate, cum ail facut atitia . pe 'cari-/
mina o nestinsa sete a maftiriultil modein, pentru
ideie oft pentru ilusie.
Nu, el a ramas. Din tinereta 10 el a pastrat un
singur lucru, iubirea exdlusivä, stapinitoare, vrednica
de cea maT.mare munca §i de cea maY desavir§itd
 EUGENIC CAnADA 41/

abdicare, pentru partid. Ca un parinte care nu ma!

iese in public cu copilul luT, fiindca a apucat drumur/
pe care le desaproba de §1 le intelege, dar care, la
intunerec, urmare§te top pa§iT luT, aparind providen-
tial in orice clipa de crisa §1 lipsindu-se de strictul
necesar pentru a-I stringe o avere uria§a, astfel a
lucrat aproape o jumatate de veac Carada. AltiT aü
fundat Banca Nationala §i Creditele §i celelalte a§e-
zaminte financiare ale liberalilor. El le-a creat ca
puterl active, menite sa ajunga rapede la inflorire.
Le-a creat, el patriotul declamator din piesele de
teatru trecatoare,§i pentru natie, pe care o iubia,
in Romania §i afara din Romania, dar cu mult ma!
mult pentru cal Ws, cari pentru el, care n'avea fa-
milia cea mica, erail ca o mare familie, cu care
insa nu ie§ia la primblare niciodata.
Batrinul Mazzinian, prefacut in cel maT caracte-
ristic §i admirabil sectar pe care I-a cunoscut Ro-
mania, a dat mortiT, la 73 de anT, o lupta pe care
putinT tinerl ar fi in stare s'o deie. Fara voie a pa-
räsit lumea in care pana la urma a stat in rindurile
intaiii ale muncii. $i, ca sal! rasbune, a lasat un loc
care va raminea ve§nic gol, cad nu se va afia, intr'o
lume care gusta viata cu patima, un urma§ al vir-
tutilor sale de simplicitate, renuntare, credinta §i
harnicie.

46 Februar 1910.
 LXXXVII.

DR. LUEGER.

DupA suferintr fArA nume, indurate crestineste, cu

acel despret de moarte pe care4 pot avea numal
ce cari si-ail fAcut datoria cu prisos fArA a cere
nimic vietir, s'a stins primarul Viene, dr. Carol
Lueger.
In aceastA revistA a maT fost odatA prilejul de a
se vorbi de aceastA mare personalitate, atuncl cind,
in zilele de miscare ale Expositie jubilare, tot Bu-
curestiul alerga sA primeascl, mal bine decit pe un
Suveran indiferent, venit Mil vadA innaltele rude
din RomAnia, pe unul din maril prietenT aT nostri.
In mil si mil de rindurl, prin sute si sute de cu-
vintArT, Viena si Austria intreagA vor spune ce ail
pierdut. Cele d'intAiil i-a redat caracterul crestin
innainte de a face din ea, prin cele maT indrAznete
conceptif si cea mar stäruitoare si desinteresatA muncA,
un strAlucit oras modern. CealaltA a cApAtat prin
Lueger ce avea mar putin : un suflet. CAcT el a pre-
fAcut instinctul dinastic in sentiment austriac, si nu
e vina luT cl acest sentiment, pAtrunzind in anti-
mite cercuri cu ambitil medievale, a produs fantasma
 414 OAMENI CARI AU FOST

until Gross-Oesterreich de limba germana si de di-

nastie habsburgicA. gata a primi in castelul sail de
stilul veacului al XV-lea toate popoarele pentru a
le mintui.
In Viena multr vor plinge pe onsul cunoscut lor,
pe tinarul frumos si voinic, care fermeca femeile
prin singurA infatisarea lul, pe cuvintatorul plin de
sinceritate, de spirit, de istetime populara, care des-
pretuia §1 diplomatia si parada, pe care se sprijina
atitea reputatil oratorice §i politice, pe bunul primar
totdeauna gata a primi pe iubitil sal stcpuV §i ar
mirgIia macar printr'o vorba de bun camarad, ve-
sell, din inima ve§nic tinarA. In curind personalitatea
luI va primi de la cei multI cari 1 aü admirat, ves-
mintul legendei nemuritoare.
Va fi. mare bucuria in Ierusalim §i in Noul Ieru-
salim maghiar. A murit un dusman care nu cruta.
N'aibA grija, vor rasari altii. Sint prPa rai acesa
Iudei §i Iudeo-Maghiari pentru a putea sa ramiie fàrà
clumanif pe cari-I merita. Dar un prieten ca dinsul
vom capata gred nor, a carora bunatate cine o stie
oare! Si de aceia moartea JuT, prevazuta totusl de
atita vreme, o aflam cu un simt de durere deosebita.
1-ill Mart 19,10.
 LXXXVIII.

BJORNSTIERNE BJORNSON.

A murit la Paris marele scriitor Bjornstierne Björn-

son, care a inttles cà apärarea drepthtir e unul din
drepturile cele mar net AgA.duite ale unui mare scriitor
A lost un om din vremea lig, din tara lui, i, prin
tara la din omenirea de asthzr. Nick) problema n'a
fost care sA nu-r frAminte mintea, nicro durere ome-
neascA de care inima lur sA nu bath, nicrun imn
cAtre ideal la care glasul lur puternic sa nu se
adauge.
Tara lur 11 va plinge, §i, cind se va ispthvi, mine,
ceasul plinsulur, 11 va a§eza in rindul celor mart al
er; mar mult : in rindul ctitorilor vietir er culturale
§i, prin ea, al vietil er de Stat, asigurath prin con-
§tiinta pe care el a coborit-o in fiecare om de sin-
gele lul §i respectath pentru gloria pe care, fata de
neamurile celelalte, el a revarsat o asupra nea-
mulur sad.
Istoricir literarr, culturalr, politicr nu vor mar is-
prAvi scriind despre dinsul, an de an §i veac de
veac. Er il vor cerceta, ii vor Mmuri, Il vor judeca,
11 vor Muda atita, pAnA ce, tot er. se vor simti da-
 416 OAMENI CAB! A FOST

torr sa-1 injoseasca. Mal presus §i maT trainic decit

tot scrisul lor va fi rostirea universala i ve§nica
prin care se va spune ca in veacul egoismulub crud
§i al razboirif crincene a intereselor materiale, in
veacul zarver trecatoare §i a imbulzelilor de o clipa,
a fost un om care a trait o viata intreagä panà la
batrinetele patriarhilor in mijlocul ideilor luminoase,
a scrisulul frumos §1 a faptelor bune §i cä pentru
aceia Bjornstierne Björnson a fost a§ezat de toate
neamurile in rindurile Dreptilor nemuritorL
19 Ap/11 1910.
 LXXX1X

UN REGE CARE S'A DUS

A pgrAsit viata un om care a iubit-o mult in toate

farmecele el' materiale, ingrijindu-se prea putin de
celelalte, regele engles Eduard al VII-lea, 601-at
al Indiilor.
Oamenii politici cari pot fi judecati §i din punctul
de vedere al unei superioare moralitgtr personale,
al unei vieti private lipsite de ogee patg, intrec ne-
sfir§it pe ceilalti, ba chiar se pare cd pentru a-i numi
trebuie un calificativ mai distins decit acela de oa-
meni politici, de bgrbati de Stat. Bgrbatul de Stat
are insg dreptul de a cere s5. fie judecat de contem-
porani supt singurul raport al forosului pe care
1-a adus Statului in serviciul cgruia a fost, cu un
mandat de represintant in buzunar, cu un portofoliu
de ministru supt brat sail chiar cu o coroang pe cap.
CO mai marl bgrbati de Stat sint acei cari adáu-
gese ce au primit, augmentatorii patriei, prin con-
solidarea interioarg sail prin ridicarea prestigiului
ef. Aceia se nasc insg, nu din orice tovarg§ie onae-
neascg, ci numai din acelea pe care, fárg sg vadg
nimeni, Dumnezei le-a miruit cu sfintul §1 rarul mir
al divinitgtil sale.
27
 418 OAMEN1 CP,111 AJ FOST

Altil pgstreazg numai, paznici neadormiti, ce ii s'a

dat in seamg, apgrind Statul de orlce dusmgnie. Mai
sus insg decit aceastg spetA comung a oamenilor de
Stat e alta : a celor cari asigurg i dupg dinsir tara
incredintatA conducerii lor.
Intre acestia a fost rAposatul rege al Angliel. El
a stiut sg dea acestei tee un viitor politic sigur, pe
care ig nu-1 poatg ameninta niment. Prin legAturile
lui de familie, prin arnabilitatea lur, prin garantiile
pe care le oferia un caracter politic lipsit de am-
bitie si de talente prea mar! , el a tacut o An-
glie care, din siguranta de astAzi a muncii i culturir
sale, fAgAduieste o vesnicA pomenire recunoscgtoare
lit! Eduard al VII-lea.
30 April 1910.
 XC.

CEVA DESPRE ION CREANGA

Lad comemorat pe CreangA la IasT. Pentru cA

acolo i se aflA mormintul. De lemn bun trebuie sA
fie crucea, fiindcA n'a putrezit (lemnul era maT ieften
cind I-ad ingropat). Se zice cA imprejur nu-s florT.
Dar nicT el n'a fost om de floricele ale stiluluT.
Un scriitor instinctiv foarte caracteristic. Ni e drag.
nu atita pentru el, care, orIcit am scotoci noT azI
dupl asa ceva, n'a avut intr'insul nimic sentimental,
ci pentru ce se vede prin el asa de limpede si de
intreg, in tot hazul, in toatA sfiala, in toatA intelep-
ciunea i supunerea luT crestineascA : neamul nostru.
CreangA a fost totul prin acest neam, fiind i rA-
mlind un teran ca totT cellaltT, mar istet doar si
cAzut intre boierT cArora ii plAcead cprostiile) luT,
macar pentru cA se deosebiad asa de mult de ele-
gantele lor. DacA e vorba sa i se facA vre-un mo-
nument la groapa, n'ad ce cAuta marmura, fier §i
aur. Ar trebui, In locul crucil de la IasT, crucea din
satul luT, asa cum se pune la toll mortiT, chiar i la
aceia can aü fost preolf i n'ad stiut sA rAmlie preotr.
Fiindca, orIcum, el tot a ramas preot, in dragostea
 420 OAMENI CARI AI1 FOST

pe care o avea ca invatator, fie si de oras mare,

pentru sufletul copiilor datr in sama lur. 5i in orice
copil este, o parte hotarit religioasa, si sint si taine,
sfinte taine, in nevinovatia lul, si este la capat raiul
si iadul, dupa judecata cea d'intaiii, a vrednicier.
La crucea Jur Ion Creanga ail vorbit tinerr, stu-
dent!, oamenr mar invatatl de cum a fost el. Ce ail
vorbit arata legAtura strinsa ce este astazr intre cine
are intelepciune din cartl si cine o are numar din
incercarr si suferinte. Scriitori n'all fost : redactier
cVietir Rornanestr, nu-I miroase bine studentul si
studentulur nu-i miroase bine redactia cVietir Ro-
Ecanesti»,redactia si mar ales administratia. Prietenir
WI Creanga s'ail dus si er sa-1 intilneasca pe alta
lume. Iar cite unul din cer cari ail lucrat cu dinsul
la cart): de scoall va fi fost si el, prin multime.
Putine still despre viata lur ail iesit la iveala cu
prilejul acester comernorarr. La dreptul vorbind, el
a §i avut numar atita viata cita poate incApea intr'o
casuta ca a lul. Nu eil voiii putea sa contribuiti cu
amintirr la biografia acestur scriitor al neamulur,
al neamulu! intreg : prin cer de jos, si de la cer de
jos pentru toti ceilaltr. Mi-1 aduc aminte odata la un
congres didactic unde se discuta daca scoala de la
sat trebuie sa fie si cea de la oras si unde cer in-
naintair in vederr, democratir, pan g. la cer mar stras-
nici socialistr, cereail un singur tip de scoala ince-
patoare, pentru ca sa nu mar fie vorba de clase. 0
ilusie care .incalzia pe multi ! Pe scena Teatrulur s'a
suit atunci un om scurt, gros si rosu, cam burtos
si imbracat ca un dascal de biserica ; pare c'a scos
si o basma de cele mad care se clail la mortr si s'a
sters pe frunte, pe barba, pe mustatI ca dupa ploaie
 CEVA DESPIIE ION efiEANW:c 121

oil la o caldura mare. Toata sala ridea, de si stia

cà va vorbi Creanga, saU tocmaI de aceia. El era
om bun si s'a gindit ca nu trebuie sa-I strice cheful.
Si a vorbit ca sa ricla sala si mal departe. A spus
dotia-treT vorbe, incheind cu aceia cà e pentru contra.
S'a ris mult i s'a trecut maI departe, Ora sa creada
cineva cà s'a emis o parere, de o persoana foarte
competenta. 5i, fata de scoala cu un singur tip, cea
de la oras, i pentru sat, aceasta era hotarirea cea
bung. : pentra (ono a al lui Ion Creanga.
Peste citeva lunI stätea in bisericA, i avea doua
luminarl la cap. Se uita multa lume la dinsul, si oa-
men1 Invatatl, dacà nu chiar de la Junimea, unde
facusera atita haz de dinsul. Nu era un mort mit :

cazuse bun Onatos si era rosu la fata, cu gura in-

tredeschisa ca pentru a vorbi si lumina facliilor
parcà facea sa-I joace pleoapele apasate ca pentru
somn. 5i era in stare s'o fi facut intr'adins. De ce
sa supere el atita lume mar suptire decit dinsul care,
daca venise sa 1 vada, nu trebuia sa duel innapol
acasä o intiparire rea ?
Daunazl foiletam Gazeta din Iasl, a junimistilor,
can i atuncl erau tot asa de tinerl ea i acum. Era
mare lupta electorala in 1866, pentru cele d'intaid
Catnere ale Jul Vocla. Carol, print constitutional, ceia
ce avea o deosebita insemnatate. Se faceati marl dis-
cutil de principil, la care lua parte si d Maiorescu,
cGazeta, publica darile de seama ale Parlamen-
tulul electoral.
A indrAznit sa vie si Creanga, pe atuncl preot.
Cuvintarea Jul nu se tipareste : nu era la nivel. Dar
se arata ce voia parintele : cinvatätura elementara,
 432 OAMENI CARL AO FOST

care pAnA astAzT nu este Inca destul de bine orga-

nisatA,.
Trebuie sl fi fost ca la congres. Atita numaT ca
pArintele era tinAr : c tin pArinte tinAr de ant', frumos
de figurá, blond de pAr,, scrie foiletonistul, c bun de
gurA si viguros ca o creangl de stejar). Glumia, si
cine se uitA in gura cuT glumeste ? Ride si trece.
cand vorbia acesta,, urmeaza tinArul invAtat din
foiletonul c Gazetel,, <se inflacara auditoriul cumplit :
totT peroraii de odata. Talentul WI oratoric infecta
(sic) intreaga adunare, astfel incit, in tot timpul cit
avea cuvintul pArintele, luau gra autorisatie cuvintul
cu totiT, nu prea stiti pentru ce cuvint, de si maT
cA mi-a§ explica scopub.
Si iatA de ce, ori de cite or oamenl cu invatatura
vorbesc serios si frumos de chestiT grave, cu acel
simt de raspundere care deosebeste pe omul de Stat,
pe profesor, pe conferentiar, pe scriitorul romin, si
rAsare de undeva cite unul care glumeste si se ride
de glutna luY §i se trece la ordinea zilel fiindcA el
a glumit si el a5 ris, mA gindesc la CreangA cel din
1866 vorbind innaintea inteligentel si boierimir ie-
sene si la Creangl din 1889 vorbind innaintea ma-
rilor pedagogf §i profesorilor de Universitate, ca
Oarecine, care avea in vrista lul tot atita nevinovAtie
ca el in umilinta lul, innaintea fariseilor strinsT la
SinagogA.

10 Ianuar 1910.
 XCL

TEOHARI ANTONESCU.

A fost din generatia noasträ, a studentilor cari

mergeam in strgingtate acum dougzecl de aril au
mai puting ambitie strAlucitoare si rece. sigurg de
mecanismul el, decit alte generatii. Am studiat la
aceleasi Universitati, am cunoscut in acelea§1 impre-
jurgri arta §1 viata moderng, am locuit supt acelasr
acoperemint. Si, cu toate cl, in aceastg strinsg co-
legialitate, n'am fost prietenr, cu dinsul se duce ceva
din tinereta mea, §1 pling si pentru dinsa cind amin-
tesc cu adincg pgrere de rgii pe acest tovargs de
studii din anil tineri.
Antonescu era un elev al lui Odobescu §i un elev
al d-lui Maiorescu, iubit de amindol si incercind, cu
o recunoscgtoare admiratie, a se apropia de amindor.
ln tesa sa despre Cultul Cabirilor, ca si in articolele
si publicatiile sale urtngtoare, se vede spiritul lui
Odobescu : iubirea stilului frumos, cu draperif largi
azind cam lenes si luxul expunerii, al ilustratiel,
al ipotesei si reverie stiintifice,
In felul de ali face lectiile, si chiar in convorbire,
era vgditg inriurirea d-lui Maiorescu, WI a dege-
nera in acea jenantä caricaturg pe care o afli la altil.
 424 ()AMEN' CARE AU FOSE

inchis, timp de douAzeci de ani, intr'o viatä de

familie care-I ajungea, el n'a fost un om de actiune,
nicl un om de convingeri. Profesorul de arheologie
din Iasi tra.'ia estetic, intr'o lume a WI, pe care o
dominà un rece ideal de frumusetä etern5.. Si aici
era Inca o inriurire a unuia dintre cel doi maiestri
ai WI.
Se duce inca final-, lAsind totusi impresia unei
vietl incheiate, care-I placea insà, tocmai prin aceia
ca, in pacea ei asiguratà in toate privintile, nu mai
ascundea nick) surprindere. Nu fara un zimbet in
urma a intrat astfel sufletul Id in luntrea ce trece
peste apele riului de uitare
17 hnuar MO
 XCII.

DISCURSURILE LUI V. BOERESCU.

0 ingrijire pioasg a pus in minile cetitorilor cari

nu sint prea absorbiti de politica noug pentru ca sa
li lipseascg rggazul de a strgbate paginile in care se
vorbe§te de politica veche, volumul intaiii din
Discursurile lui Vasile Boerescu. El merge de la
inceputul carieref marelui cuvintAtor §i insemnatulur
barbat de Stat pang in preajma Razboiuluf in care
intimplarea a voit ca el sg nu aibg un rol insemnat,
apgrind interesele teriT.
PutinT i§T mai aduc aminte de acela pentru care
cu vreo doug, ft-el decenii in urtra nu se gasiaii
destule laude din partea prietenilor. Ce nu se uita !
*i in tam noastra mar iute decit aiurea. Iar cel ce
ail tinut locurl intaid in politicà mar degrabà decit
alti corifei ai timpului, lor. Asttel cartea a trecut in
mijlocul indiferenter generale, cite un redactor mai
binevoitor multamindu-se a strecura titlul ei la bi-
bliografia gazetei sale.
Boerescu merita sa. fie amintit pe larg cu acest
prilej. Domnii autori de pamfiete sapthminale sail
lunare, in loc sa cleveteascg pe urma oamenilor cari
 426 OAMENI CARI AO FOST

muncesc avind un scop innaintea lor, ar fi putut sa-§1

cheltuiascA istetimea §1 strAbAtind paginile acestuT
volum.
In adevAr, Boerescu a fost un otn politic, si nu un
politician. Ba a fost asa de putin politician, 'Melt
clasarea luT in vre unul din partide IntimpinA greu-
tAtT. i el lnsu§1 tAgAduia scurt §i cuprinzAtor i dupl
1866 rostul partidelor asemenea cu cele din strli-
nAtate. I se pArea cA maT e mult de lucru pAnA la
intregirea formelor constitutionale §i la crearea rea-
litAtiT constitutionale. Pe urml solutii clare, absolut
opuse, in chestiile marT sociale si nationale, solutiT
in legAtura cu desvoltarea normall a claselor i cu
evolutia fireasca a ideilor, ar fi rAmas a da partide
adevArate.
De sigur cA arnestecul but in frAmintArile partidelor,
adecl, in mare parte, a individualitAtilor ce se t1.-
gAduiail intre sine, n'a insemnat o aderare la politica
nenorocitA care a Impiedecat acea creare de realitate
constitutionall §i care azT tAgAduie§te osebirile ne-
tede, cu neputintA de trecut, intre ideT §i interese
sociale.
Om invatat, deprins a vorbi, nu ca advocat, ci, in
cea ma! mare parte, mai ales ca profesor de drept ;
cugetAtor politic vreclnic de acest nume, om de rAs-
pundere si de caracter, el dAdea, prin aceste InsusirI
ale sufletuluT, talentuluT sAti oratoric un fond fArA de
care mice u§urintA de vorbA oboseste §i desgusta.
insetnnate serviciT aduse patrieT 'Inca din tinereta
aclAugiaii o deosebith autoritate criticelor ca si in-
demnurilor sale.

Astfel, din toate aceste puncte de vedere, discutia

 DISCURSURILE LTA V. BOERESCU 427

cu privire la chestia rurala, la credite, la Calle Fe-

rate, aceia care atinge innainte de Razboiii, impo-
triva lur Kogalniceanu si cu cita antica demni-
tate ! , politica externa a Romanier, all o mare va-
loare si astazr.
De aid tineretul care infra in politica va capäta
informatie temeinica si lectil de purtare demna si
patriotica.

25 April 1910,
 XCIII.
0 NOUA EDITIE A AMINTIRILOR LUI
DINICU GOLESCU 1.

D. Nerva Hodo d o editie perfect'al a notelor de

cAlAtorie pe care acum optzecr de ani le publica la
Buda, pentru folosul bietei sale natii unilite i rg-
mase in urmg, pentru invAtAtura er prin exemplele
civilisatiel apusene, nu numai a celei materiale, care
uimeste mai usor si trezeste mai gred emulatia <bar-
barilor ingroziti de minunile tehnicel, ci mai ales
a celei morale , Dinicu Golescu.
Editia e perfectg prin reproducerea ingrijitg si si-
gut-A a textului fAra d. Nerva Hodo§ n'am fi avut
Bibliografi rorndneascd vcche, inteleg : aceia pe care
o avem prin boggtia stirilor cuprinse in Prefata,
prin varietatea multora din informatir si prin critica
discretg. cu care e scos la luming adevgrul. Se dad
ei ilustratil trebuitoare : un chip frumos al lui Go-
lescu, in toatg mgretia boierier sale, care se intre-
vede mai putin in scrierea ce urmeazg, o pisanie de
bisericg si foaia d'intgiii a editiel originale.
1 Constantin (Dinicu) Golescu, Insernnare a caleitoriel niele
anal 18:?4, 18'2.1, 1820, tipärità din nod si insotitá de o introdu-
cere de Nerva Hodor, bibliotecar-ajutor al Academiel Romine ;
Bucurestl, 1910.
 430 OAMENI CAR1 AU OST

Multe crtT vechi se pot retipAri intr'un timp,

pentru plAcerea si usurinta eruditilor, pentru multa-
mirea bibliografilor, cArora astfel de daruri ca edi-.
tia d-lui Hodo§ in conditir de excelentA tehnicl, ii
sint nepretuite, pentru intimplAtoarea cetire a celor
ce nu se multAmesc numai cu beletristica vremil lor.
Unele din ele, foarte putine, se cer a fi tipArite din
noti §i, apArind intr'un noil vesmint, exercitA o in-
riurire vecesard asupra spiritulur und epoce.
Intre acestea un loc de frunte-1 iea cartea Go-
It sculur.

Si azi avem nevoie de oameni cari es compare

starea noastrA, de Sigur nenorocitA, cu starea mai
fericia a altor ter! §i neamuri. Acel care o face
trebuie sA tie seamI, innainte de toate, fArA care
conditie ar fi dat numai o lucrare de curiositate si
interes trecAtor , de motivele exclusiv morale al
bunei-stAri de care se bucurA Europa in adevAr ci-
vilisatA el trebuie sA descopere sufletul de muna
si jertfA, de solidaritate si ideal, de credintA si spe-
rantA care e la basa triumfurflor lumil moderne in
stApinirea §i folosirea naturii.
DacA acest om va fi un biet scriitor orr un mare
scriitor, un cugetAtor de orice treaptA, va fi folos,
dar nu asa de insemnat. Doar acesta e mestesugul
scriitorului si al cugetAtorului sA se IncAlzeascA
pentru ce e frumos, bun, nobil, vrednic de omenire
si sA vadA, din mijlocul societAtiT care-1 cuprinde si
binevoieste a-1 Indura, ceia ce in toate acele privinti
e mai presus de stArile de lucruri actuale, peste care
zboarA avintul simtirii si cugetArii sale I Un preot
care se inchinä cu evlavie de dimineatA pAnA seara
 D1NICL7 GOLESCU 431

intr'o tovArA§ie de 'Agin!, ce poate fi mar firesc ! Nu

se impresioneazA himenT, §i con§tiinta nimAnuf nu se
zguduie §i nu se preface prin acea zguduire.
Altfel e insA cind unul din acer pAginf cari se
uitA la cer numat de vreme bunA on rea se treze§te,
prin voia lul Dumnezeil care 1-a pornit pe drumul
Damasculuf §i 1-a fulgerat cu mila sa, altul, cind
el, cel aspru §i crud, tAgAduitorul si batjocuritorul,
cind el ridicA minile luf Inca pline de singe spre
Innaltimile unde nu ajunge omul §i pleaca genunchif
luf dirjf de luptAtor §i se roagA avind in glas nevi-
novatia copiluluf. Cind un boier de la 1820, un mare
boier, un mare stApin de pAminturf §i de oamenf,
scrie cartea de cAintA, de durere pentru suferinta
omeneascA, de ru§ine pentru cbarbaria, romAneascA,
pe care o fAcut-o Dinicu Golescu, acesta e lucrul
cel mare. $i poate aceastA stare de spirit a boie-
rimil de la 1820-30 a folosit maf mult pentru inte-
meiarea RomAniel moderne decit toate marile dis-
cursurT revolutiohare, invAtate pe din afarA de la
1848.

Mu'te avem dreptul sA a§teptam in zilele turburl

de astAzl, cind prin vAzduh plute§te incA un film de
singe nevinovat. Maf ales insA a§teptIm pe omul care
de la innAltimea puterif, a bogAtieT, a numeluf sAri
sl spuie despre viata §i viitorul nostru, rAzimat pe
comparatif drepte pentru a trage incheierf crude,
cu aceia§f sinceritate ca Dinicu Golescu, ceia ce
spunea intorcindu-se din cEuropa2, cu sufletul schim-
bat, acest fruntas al vremii vechf.
46 Maill 1910.
 XCIV.

I. CODRU DRAGUSANU, UN CALATOR ARDE-

LEAN PRIN EUROPA APUSEANA 1

Prin anii 1820 Dinicu Golescu, boier muntean cu

oarecare educatie, greceasca si apuseana, cu multa
inteligenta fireasca si cu o inima simtitoare pentru
suferintile ca §i pentru ispravile omenirii, strábatea
Europa, pentru al! duce copiii la §colf mai innalte
sail mai bune si nu credea, la intors, sa-sr poata
lipsi natia de invataturile ce se desfaceaa pentru
dinsul, neuitate §i indemnatoare, din aceste drumurl
noua prin lumea mare a arter, a tehnicel biruitoare,
a rinduielif disciplinate, a solidaritatii omenesti, a
civilisatiei.
Tot atunci insa unul, a carui amintire s'a pierdut
cu totul §i de mult a. vreme, un fecior de c boier 1 din
Fagaras, cu pergamente si fara, avere, trecea in
c Tara, pentru a incerca sa-si cistige viata intre fratii
de aceiasi limba. A trait o bucata de vreme in Prin-

I prelati la eCalltoriile unul Romin ardelean», de I. Codru

Dr6gu§lnu, Vlienil-de-Niunte, 1910. XVIII + 250 pp.
28
 434 ()DIEM CARI Al." FOST

cipatul muntean, sus la Cimpulung, jos in Ialomita,

§i, dupa ce a trait pe linga mar mull! §i a incercat
diferite ocupatir, el avu norocul, §tiind acum §i Iran-
tuze§te, sa intovara§easca la Paris pe un <print, bu-
cure§tean, care-1 aduse In Capita la culturir apusene
§i, dupa o cearta, il Msg. acolo.
Tinarul era, nu numar de o inteligentä deosebita,
stralucitoare §i originalä, dar §i de o mare vitejie
fn a infrunta greutatile vietit Descoperi prietenr
bun!, prietene cu iubire de sora, §i, la urma, se gäsi
la biroul uner bibliotecT circulante. Tinu, zece zile,
locul de invatator la Puteaux, in Sud. Apt:A pleca
in Italia, pe care o strabatu cu aceia§r siguranta ca
satele din Tara Oltulur, de unde plecase. Peste citeva
lunr era ccurierul), secretarul de drum, al until ca-
Mtor rus care pleca din Neapole acasa. Rasaria decr
tocmai in Rusia. Si din Rusia se intorcea, cu alt
print, un cneaz muscalesc, in Parisul ce-I era a§a
de bine cunoscut, §i mergea cu stapinul sail, bolnav
de obosell razboinice, in Elvetia.

Se pare a In adevar acest Romin inzestrat cu cele

mar bune insu§irr ale neamulur nostru scria necon-
tenit, pe rind : din tara, din Germania, din Franta,
din Anglia, din Italia din Rusia, din Elvetia, de la
1835 la 1843, §i de acolo innainte, panä la o data
pe care n'o putem §ti, until' prieten de acasa, ca.
ruia-I amintia locurile de na§tere §i chipurile de
care-I fusese incunjurata copilaria. Cind se intoarse
definitiv acasa, calltorul nesatios de cerurr noua, I.
Codru Dr6gusanu (nascut, spune V. Gr. Pop, la 1823 ;

de la d. dr. Dragu§anu, fiul sail, medic al oraplur

Sinaia, am putut capata §i alte §tirr), ajuns cdirector
 I. CODRU DRiGU§AKU 435

al prefecturiI, la Fggara§, publich la Sibiiü, in cpre-

vezaturaP luY S. Filtsch, ctomul li din aPeregrinulu
transelvanu, sail Epistole scrise den tiere straine
unui amicu in patria, de la anulu 1835 pana inchi-
sive 1848.)
Cartea e foarte rar. N'o are nicI Academia Ro-
miná. Cu o astfel de ortografie §i cu atitea cuvinte
fabricate, ea nu se putea ceti.

Az!, clnd apare cu limba de azI, inlgturindu-se

capriciile filologice din Ardealul aceluI timp, e o
carte cu totul noul. Si, de sigur, una din cele mal
interesante, ma! bogate in ideI, In fantasie, in puncte
de vedere originale din cite le are literatura noastrA.
Avem astfel bucuria de a invia un scriitor a aril!
vervä originala, al are pAtrunzAtor spirit de ob-
servatie, unit cu zbeguirl romantice §i cu apucAturl
ironice de care nu e capabil orIcine, II asigarä un
loc onorabil in literatura noastrA mar veche.

Citva timp din viata luI I. Codru Drggu§anu rä-

mine nelämurit. In 1847 el apare ins ca profesor
la Ploie§tf §i la 15 Novembre el roste§te un ccuvint
§colastic, la deschiderea cursurilor. iloan Germaniu
Codru2, precum 41 zicea acuma, nu cllätorise In
zAdar prin lumea largä. El socotia cä un InvAtAtor
e loctiitor al Statulur §i al pärintilor §i, decY, cca
loctiitor al StatuluI are o grea responsabilitate in-
naintea lumil, ca loctiitor al pArintilor o are §i ma!
grea innaintea luI Dumnezeii,. Fericirea spre care
tind societatile prin educatie o §tia el a estä in
chiar inima ornuluI, in con§tiinta sa, in sentimentul
virtutiI, in curatia cugetuluI, in pacea d'innAuntru,.
 436 OAMENI CARI AI FOST

Si era constient de datoria ce o aveaii toti invatä-

torir de atunci de c a forma o generatie noul, apa-
rata de erorile, defectele si vitiile D celer vechi, mai
ales prin buna crestere, superioara invatAturit, care
poate fi une or! numai o condamnabila cspoiturl
deseart).
cTimpul luminärif si al desmortirir), sosit acum si
pentru Romeinia. cere neaparat indeplinirea acestef
misiuni. Si sfirsitul cuvintaril are ceva din inustra-
toarea energie a le Lazar : cRomini, Romini unde
e locul ce ocupam odatl intre popoare, unde e su-
venirea gloriei si a virtutilor strAbune ?... Virtutea
strábunä sA ni fie tinta tendintelor ; pamintul nostru
sa.-1 punem la contributie prin industrie, negot si
cultura 1,
La 27 Octombre 1848 e acum acasa ; a doua zi,
functionar ales.
Apo! ne mai intilnim cu el abia in i86o, cind, la
17 Octombre, ca c adjunct pretorial, supt regimul
absolutist, mai prielnic Rominilor, el vorbeste la des-
chiderea scolii romAnesti din Cincul-Mare. Data
aceasta, era incredintat a sprijinul imparatesc va
folosi Rominilor pentru a-0 deschide drumuri noua.
Pan g. atunci doar in Biserica daca se putuse ada-
posti sufletul teranului robit, si Biserica, neajutatl
de Stat si platia din agonisita putina a until neam
sarac, trebuia sA, decadl insasi. (Cresterea in insti-
tutiile strAine a fost moartea mai multor ginti.,
Scolile notiA vor putea crea frig, prin culturA, vi-
itorul neamului, daca ele vor fi ajutate si iubite de
tot!, c 'Ana in coliba cella mai de pe urtnä sAtean,2.
1 Universul din 1818, a-1 1.
2 Amicul qcoliti, 1860, p. 368.
 1. CODRU RRXGUSANU 437

Peste dol anr era vice-cApiran la FAgara§ §i vorbia

la examenele din MaiiiIunie. Amintia ca csArAcia
moralAn, alAturT de cea fisicA, ne-a tinut patru vea-
curl in loc. Acum cam ajuns insA acel timp de re-
inviere cind nimenr nu se mal ru§ineazA de a fi
Rominn, afarA de cel csArac de Inger,. t NumaT acela
e adevArat Romin care incA nu §i-a uitat de opincl
§i se jertfe§te pentru sArmanul popor., c Om de
omenien, §i el vrea sä foloseascA totT din 4 putinele
cuno§tinte ce mi-am ci§tigat pribegind in lumen, §i
innaintea alor Jul se infAti§eazA, nu ca un om mare,
invAtat §i puternic, ci csimplu, cum ma cunoa§tetT
din copilarie,.
UrmeazA cu sfaturT bune. Natia sA se inteleaga in
sfir§it. (Nu e Tinut, nu e sat, nu e farnilie unde sà
nu se ridice unul asupra altuia.2 SA primeascA bu-
curo§T pe noir §1 prielnicil cdregatorrn rominl, cari,
oricum, se deosebesc de eel ecari se bucura de baniT,
de puil §i de ouAlen de prin sate, iar, cind omul are
de lucru cu el, tor! nu s'a sculat, orl e la masA,
or! e prea tArziii, §i sint astfel de-o potrivA cu cun
hot §1 talharn.
Neintelegerea poporuluT nu trebuie sa desguste pe
dregAtorul cel bun. Si, cu acest prilej, se dati, in
ton poporal, recomandatir necrutatoare noilor juzl
comunalT al regimulul Constitutie, cari trebuie sA
aibA iertarea §i mila totdeauna ca indemn pentru
hotArirl mar drepte decit dreptatea. In schimb nicl
lumea nu trebuie sä faca binele numal ide silAn. Si,
la urmA, sint paginl intregI pline de coloare §i de
haz, in care vedern insA§T viata de atuncT a Romi-
nilor de peste muntl.
 438 OAMENI CARI AU FOST

cCU ocasiunea solemner incorporle a domeniulul

Branulur cu districtul Terir FAgAraplub, Dragu§an
vorbe§te, la 30 MaiiI 1863 : el punea in vedere Ro-
minilor, scApatt de supt un aspru regim nepopular,
cl poate-I a§teaptA patruzect de ant al caintel pAnA.
sl intre cu adevArat In rindul neamurilor, avind In
frunte oamen/ in stare a-I duce la bine. (Not am
pribegit destub, spunea el cu durere, cam cer§it
pinea altora, §i ni-a fost amarA... SA mergem pe
picioarele noastre, dupl cAlAuzil no§tri, a§a cum il
avem, §i vom ajunge la tinta doritl

Membru al Dieter Ardealulul, ca deputat de Hateg,

Codru vorbia la 20 Septembre 1863, declarind de la
Inceput ca 'nu §tie nicto boabA ungure§te,, cerind
sd se respecte in administratie drepturile limbil ro-
mAne§tI, pe care o vorbesc douA treimI din locuitorl
§i o inteleg ceIlaltr a
La Iulie 1868 el vorbia in Sinodul ortodox al
FAgAra§ulut, ardtind ce se poate numi un popor ci-
vilisat. Era incredintat cA Rominil vor merita in
curind a fi numitl astfel, poporul fiind cdotat cii
mart talente, In genere blind, docil §1 de-o mora-
litate exemplarAI, lAsindu-se la o parte vitiile, ca-
pAtate, ale nepAsArit §i betiet. Clasa cultA InsA sufere
de clipsa de caracter,, cAreia, orIce s'ar zice, cnimica
nu-I poate servi de scusa 1. Educatia e chematl a
fructifica insu§irile §i a inlAtura pt incetul pAcatele.
LAudind a§ezAmintul sinodal, el vorbia de a§coala

1 Telegraful Romin, XI, 42.

2 Manuscrisul d-lul d-r Dr6gu§anu, pp. 35-44. Dupg manus
cript am intrebuintat i celelalte articole.
 I. CODIII3 DRAGU§ANU 439

amarita ce se pastreaza in FAgara§, cpatria luY

Negru.Voda', unde ar trebui co §coala capitala cen-
trald', fie §i cu ajutorul cuneI colecte la fratil no§tri
din Romania', unde, adauge el, cam cunoscutr multi
barbatr genero§1'. cReuniunI libere de temperanta',
adeca de infrinarea de la bauturl spirtoase, ar folosi
§1 ele mult pentru insanato§area natiel. Si una §i alta
s'ar face supt scutul Sinodulul 1.

La 1/13 Septembre 1869 vice-capitanul avea bu-

curia sail inaugureze c§coala capitala' din FagAra§,
pe care o numi c§coala Radu Negru'. in cuvintarea
ce o tinu atund se vorbe§te de educatia integrala,
care, daca nu da totdeauna oamen! superior!, for-
meazA totu§T un popor. Cultura strAina da suflete
instrainate, care ajung a urt neamul lor, pe care In
chip flresc II vad tot a§a ca §i strainiI la cari ail
invatat. Unil merg pana acolo incit 41 ascund §i
originea 2
In acela§1 an, Inca din 9 Mart, Dragu§anu vorbia
a legatorilor sal, cboierl' §i altI satenr, strin§! la vrei.o
300 in biserica ortodoxa din FAgara§. El arata obir§ia
neamulu! §i-I schita pe scurt desvoltarea peste muntl.
in vremile mal noul el pome3ia faptul ca pAna la
186o cRomInil n'all gustat recuno§tinta pentru sa-
crificiile lor, cu 40.000 de suflete cazute In rAzboiul
civil, pentru apArarea Tronulul contra Maghiarilorl.
Fata de desconsiderarea Rotninilor in cea d'intaiti
dieta ardeleanA dupa restabilirea Constitutie (186o),

I Federatia, no. 101/289, 21/12 Septembre 1869. Scriitorul ci-

teaet cartea sa aRegulamente pentru vittAsi1 si decurib, 1864.
2 Federa(ia, 1869, no. 105 208, din 26/14 Septembre.
 440 OAMENY CAM Ae FOST

prin care se facu unirea cu Ungaria, fata de lipsa

de rost a deputatilor romini in dieta comma din
1865-8, el recomanda abtinerea, pasivitatea, hotarita
In consfatuirea de la Miercurea, legea electorala
noua fiind Inge co batjocura nationala,. Rugh pe
a! lui sA nu voteze dusmani, strain! or! renegati, ca
nenorocita natie, de 3.000.000 totusi, a c Slovacilor
sail Tautilor, carora noi ii zicem drotofb. c0 Ro-
minilor, nu cred sa va dejositi i d-voastra ca dro-
tosiT, sa va bucurati de mincare i bautura. i ca
Isav sa va vindeti dreptul pe blidul de linte la vraj.
masil natiunif voastrel,.
In 1870 scriitorul nostru vorbeste la Congresul bi-
sericesc, laudind in *aguna pe ctrimesul Providentei
apoi la Beclean ca vicepresedinte al c AsociatieT>,
cerind notia arme pentru noile primejdii, ce ame-
nintA neamul, arme care se pot afla in arsenalul
culturil nationale.
Un discurs din 1873 in legatura cu alegerile sino-
dale e cel din urma : si in el se afirma caracterul
practic, luptator al epocei noul. i iarasT in cultura
vedea el semnul vremiT, care trebuie sä inteleaga alt-
fel, adAugim, pe De§teaptci-te Romine. Astfel, prin
munca si jertfa tuturora, vom ajunge sa nu mai
cmaturam la usile altora,.

Inca la 1871 Dragusanu ocupa functia sa adminis-

trativa. La 188o trecea la Sibiiü, in serviciul averi-
Ior graniceresti.
Moare in Novembre 1884 dupa comunicarea

1 Dupl mmuseriptul eitat. pp. 62-72.

 I. CODRU urSAMI 441

fiulu sài, d. d-r Emil Codru Drggusanu; mormintul

luf e la biserica din Groapg.

Viata sa intreagg fusese indreptatä dupg ideile pe

care le trezise in sufletul sAti de tingr civilisatia apu-
seang, cunoscutg in toatg intregimea si valoarea ef,
idealg §i practicg.
E un invgtgmint in aceasta, si cu semnalarea luf
incheiti aceste rindurf tnenite sg atragä atentia din
noil asupra unuf om de talent care a fost §i un om
de bine
27 Iunie 1910.

1 Sotia rAposatulu1 d-r Ion Turcu, care a descris excursiile

sale prin muntif FgglrasuluI, era flica WI. I. Codru DrAgusanu
se casAtorise la 4855 cu Elena Georgescu din Birlad.
 c UN POETA MINOR, : N. VOLENTI.

A murit la Ia.§1, dupA o lung-A boall care era o

crudA agonie, mintea fiind intemnitatl, lucidA §i vie,
in trupul rnort, N. Volenti, fost magistrat, membru
al clubulul conservator din localitate, dar, dupl gustul
§i aplearile lur, innainte de toate poet.
Poet pentru prietenr, pentru un public foarte res-
trins, dar mar ales pentru el. CA nu-I §tia lumea cea
mare, de unde yin incoronArile pompoase ale rega-
litAtilor literare, de cele mar multe ori a§a de tre-
cAtoare, ori macar acele aplause, cit de discrete, din
care se hrane§te vanitatea omeneascA, aceasta nu-I
interesa. Fondul melancolic, dispositia sfioasa a su-
fletului sail nu numai cA-I fAceati sA se impace cu
lipsa lui de csucces,, dar de sigur cA 1-aa impiedecat
de a se gindi vre-odatA la dinsa. In tinereta vristel
sale §i in tinereta, sociabilA, idealistA, a culturil noastre
moderne, cind doi scriitori puteail sta alAturi pentru
alt ceva decit pentru a-§I lua mAsura, el s'a simtit
dator fata de sine sA cinte, §i i-a plAcut cA poate
cinta. Sentimente alese §i cugetarl innalte se gAsesc
imbrAcate intr'o formA plAcuta in putinele scrierf,
 444 OAMENT CART Ae FOST

tipArite 'n Convorbir!. retipArite 'ntr'un alb volum

uitat §i pe care poate rudele orr intimiT, dacA i-a
avut, le vor Trivia ca un omagiu adus memorief
acestuT otn cum se cade, care nu lag decit parer!
de rail
Din viata sa literarA incheiatA, el pastrase ochT
duld §i blinzr, senina MO de frumuseta visatoare,
graiul vibrant i incet ca pentru rugAciune, aplecarea
spre ceT pe cari §i.1 simtia fratT in cuget, insu§irr
care deosebiail pe poetiT acelor fericite zile de idilA
in care-§T petrecuse aniT ce! maT bun!. Apo! nu-1 maT
intilni nimenT. Se arAta numaT fereasta unor fru-
moase case marT, dincolo de perdeaua albA a carora
se stingea incet un suflet ale are legAturf cu lumea
fuseserA rupte de fatalitatea oarbA care cruta mal
putin pe ceT nascutl ca sA fie mg cu deosebire
crutatT.
Privirea care cauta de la acea fereastA, ce incadra,
lumea tat, apusurile de soare in cerurf stritute §i tre-
sAririle de primAvarA in grAdinile bogate ale mareluT
ora§ de amintirT, s'a stins. Lin, ca o razA. $i numaT
acel cintec al luT, ferit de lume, ascuns ca un tesaur,
rAtnine sA ni aducl aminte de dinsul.
PAmIntul nu-1 va fi grei visItoruluf : el are doar
florT pe dinsul !

26 Septerchre 1910.
 XCVI.

UN OM CUM NI-AR TREBUI MULTI :

AL. TEFULESCU.

Acum douà sAptAmint citiva prietent petreceaU la

mormint pe institutorul Al. tefulescu, din Tirgu-
Jiiulta. Pe lingl dinsir se adluseserA citiva invatAtorr
gorjent cari-§I aduceail aminte ce bun revisor, cu
tragere de inimA pentru nevoile lor, fusese, pe vre-
murt rAposatul. Nieto foaie din Bucure§tt n'a po-
menit cuvintArt funebre ce s'ar fi iostit la aceastl
ingropare. i nici n'ar fi fost de nevoie, cAct doar
cine era sA stie, intre oamenit cari se preocupA doar
de talentele pe care le admira si de scandalurile pe
care le iartA, de politica de azt si de protagonistir
pe cari-I tirAste in viltoarea et, cine era sA §tie de
acest modest om de muncA ?
DacA, in tara aceasta unde nu e nimic mat obis-
nuit decit miserabila plAcere de a te intrerupe din_
lucrul pe ogorul tAii pentru a zvirli o piatrA in
ogorul, mat sArac ort mat bogat, unde unul ca tine,
mat destoinic ort mat putin destoinic, lucreazA acelast
lucru, dacA intr'o tara ca aceasta am avea o revistA
istorica, recensentul, prefAcut in panegirist, ar insira
 446 ()AMEN! CAM At VOST

titlurile cartilor ce a scris Stefulescu §i ar face cri-

tica discreta a lipsurilor WI, care erati reale, ca §i
meritele.
Aceasta nu e insa o revistä istorica, §i cetitorir nu
cer bibliografia exacta a operelor acelur care a dat,
In Tisrnana, in istoria TirguJiiuluf, in Gorjul, in
monografiile despre manastirile Polovracr §i Strimba,
despre satul CAle§tr, contributil documentare pentru
cunoa§terea ten!, care vor raminea in mijloacele de
inforrnatie ale orIcarur istoric. El nicr nu pretind sa
afle cit de bine §tia slovone§te institutorul gorjan §i
care erail defectele de metoda §i plan ale culege-
rilor lur.
Pe din§ir iata ce-I poate interesa. Si, Doamne, pe
multi i-ar putea interesa in aceasta lume de oamenr
can se pregatesc cu multa cheltuialA, cari rivnesc
foarte sus, cari costa foarte scump, cari se admira
foarte mult §i can °lair, in conditir de lucru minu-
nate, a§a de putin ! Ne intereseaza pe to t! can putem
avea un simt pentru scopurile carora li se poate in-
china o viata omeneasca §i pentru ceia ce poate lasa
In urma, sensul acester vietr retrase de om fara fain*
§i, daca voitr, farä talent.
Iata un institutor inteligent §i energic. Are §i el
vointa mo§neanulur gorjean, §i puterea luT. Va fi fost
§i un bun vorbitor, cacr, dintre toll Oltenil pe cari
i-am cunoscut, doar colegul mieti d. C. Radulescu-
Motru daca gingave§te, §i cind cugeta ! Ce ex-
celent material pentru un barbat politic de provincie,
care se simte 1 Era firesc csa se inscrie : la liberal!,
la conservator!, la tachi§t1,, sa-1 mute partidul la
Bucure§tr, sa-I faca director, mar tarziii sal aleaga
deputat. Si la moarte un judet intreg ar fi plins la
 AL. FrEFULESCU 447

groapa c eminentulut nostru prieten) §i cadversarulut

nostru loial, !
Dar Asta era un om ciudat, cum doar printre
cet de departe, in Tinuturt rurale §i rustice, it mar
afli. VoiA sA §tie ce zice in cpieile de cerb, din O.-
culetele cu documente ale mo§nenilor. Eraii multe
in slavone§te. Ce-are a face : o sl invete slavone§te !
*i a invAtat. A crezut el naivA inchipuire ! cA
limba sanscritã nu i-ar strica. A invatat-o. De s'ar
fi gAsit cineva care sl-T recomande limba turceascA,
s'ar fi apucat §i de a§a ceva. *tia a in Viena se
afll un mare slavist, profesorul jiredek, s'a dus
la Viena. L-ar fi cAutat §i in alt continent poate !
Altul s'ar fi multamit sA §tie, sl ail:4 el multl-
mirea cl in toatA Oltenia e singurul om in stare a
ceti §i traduce o carte domneascl s!avonA. Dar aid
se adauge al doilea element al acestet viett folosi-
toare §i vrednice de a fi luatA ca exemplu de atitia
profesort de liceii, impodobitt cu diplome sterpe §i
cu invAtAturA zAdarnicA. Autodidactul s'a aruncat
cu patimA asupra comorilor istorice care-I stAteail
innainte.
An de an, cu o minunatA rAbdare, el a scos din
tA§ulcile teranilor sAY povestea until intreg Tinut, §i
a unuia din cele mat interesante ale terit. 0 avem
acuma la indeminA, §1 cel mar iscusit scriitor n'are
decit O. rAsfoiascA pentru a cApAta informatie destull.
Dar omul acesta era §i un gospodar. Dintre oa-
menir de §tiintI §i el nu era un om de §tiintA in
deplinul inteles al c,uvintulul, §1 de aceia lucra in-
nainte, oil de-1 tineail in seaml, orf de-1 despretuiail
bArbatil eruditt at patriet noastre , at! lag pe
lingl cgrtile lor §i un drum deschis pentru altit Ce
 .118 OAMENI CAM AU FOST

ar veni pe urnal ! Ba a1 gäsi §i de aceia cafi ar in-

chide bucuros toate cärärile dupä din§i1, nurna sa
se opreascA or1ce cercetare ulterioarA. §tefulescu era
insA un om de tail, un simplu -al acestuY pamint.
i de aceia, pe urma straduinter lur §i a ciudatulul
pribeag Rola Piekarski, ajutat1 §i de profesorul I.
Moisil, Gorjul sitgur intre toate judetele teriT 41 are
Museul , §tiut orr ne§tiut de Cirmuirile ce trec.
M'am simtit dator a scrie aceste rindurI §i pentru
§colariI mieI, de ierI or de azI, can cAlätoresc ceI
mar multr, §i vor callAtori, pe buna §osea, cu avan-
tagil, pe care deosebitele alatuid de interese §i am-
bitiI ad a§ternut-o pentru picioarele ginga§e. Am
crezut bine sl li al-At a in tara talentelor mar trA-
ie§te id §i colo cite un biet om care §tie ce sä facä
din viata lig, pe care nu i-a dat.o nichin §ef de
partid.

21 Novembre 4910.
 XCVII.
UN POET-COPIL : C. D. CRACIUNESCU.
(0 PIIEFAN I.

in volumul care se deschide prin aceste rindurT

se, vor ggsi vgdite. semne ale unuT talent insemnat.
Tingrul cu ochil frumosT, fata slabg §i trupul plecat
parcg spre un mormint innainte de vreme, §i-ar fi
luat, in citiva anT, locul printre scriitoriT ceT bunT
aT timpuluf nat.
Avea o simtire aleasg., care va fi ajutat si-1 nimi-
ceascg, o culturg superioarg celeT pe care o potT cere
de la vrista luT §i un mare me§te§ug firesc al graiuluT.
Versul luT se cete§te cu pläcere, fragmentele de
prosg aü o alcgtuire solidg, o inchegare sigurg., o
precisie de cuvint care impresioneazg la cele d'intgiil
rindurT. E o adeväratä evocare in aceste scene din
cariera lul Ioan-Vodg. cel Cumplit.
impreung cu alt1 scriitorT cari nu ei-ad putut rosti
lämurit nicT intgiul cuvint, CrAciunescu din Craiova
e, de sigur, dintre aceia al cgror scris nu se ginde§te
nimenT a-1 judeca, dar al cgror nume nu are dreptul
nimenT a-1 uita.
De cite or! cite un talent care fággduia dispare,
1 La volumul : Constantin D. Cetciunescu: Versurl i Prosli.
29
 450 OAMENI CARI Arl FOST

e datoria celor in mina cArora ad intrat hirtiile hi!

O. le aleagl §i sä le publice. Poate a §i acel care
s'a incumetat sl zugrAveascA furtuna tragicA a ca-
rierer lur Ioan-VodA mar avea scrise care sl fie des-
coperite. Ele se pot adlugi mai tArzi5 la cele ce
vAd lumina astazt.
Iar cind, imprejurArile de culturA fiind la not, in
siir§it §i la noi, altele, culegerile de poesie mar veche
vor avea altA soartl decit cArticelele noastre din
seria (Poetilor Romint> pe care nu le cere niment,
s'ar putea alege din Alexandrina MihAescu, din Maria
Mavrodin, din CrAciunescu, din citiva altit cari aii
avut o soartA omeneascA tot a§a de tristä, mate-
rialul pentru un volum de cintece ce se pot cinta
§i mat departe decit ziva cind a5 izvorit din suflete
tinere pe care rnoartea le pripia din urml.
2 Maia 1910.
 XCV

MARIA MAVRODIN.

inteo revistA din Ia§!, cFrAtia RomAneascA, d.

Eugen Revent, poet §i el, tipAri in vara anulul trecut
citeva poesi! iscAlite Maria Mavrodin, cu Insemnarea
cl autoarea lor, o studentA, de loc din Roman, a
murit, de boala care iea la vrista aceasta, alegind,
cu cruzime, pe eel ma! bun!.
Era o revelatie de duioas1 frumusetA simplA, de
curat dor al iubirif; dar nu fArA un simt filosofic al
zadArnicieT lumiT, al mariT minciuni a vietil, pe care
singurA munca o poate inviora i mingiia, lucru pe
care nu-1 tiü cele ma1 puternice mint! la douAzed
de an!.
Semnalind, odata cu descoperirea acestuT talent,
stingerea lul a§a de rApede, d. Revent mi-a trimes
douà din poesiile Marie Mavrodin, care ati §i apArut
In .eNeamul RomAnesc, §i in calendarul acester for.
IncA de la inceput arAtasern dorinta de a cuprinde
intr'un volum versurile rAmase dupA nenorocita fatA
al cariT luminos suflet s'a desprins a§a de curind, cu
toatA sfA§ietoarea eT rugAminte de a trAi, numar de
a trAi, orIcit de In§elltoare ar fi viata.
Furtuni i patimi, mai veniti

$i mult qi mult mi chinuiti,

 42 OAMENI CARI AO FOST

Aprindeti voi prina rece,

Al mortil prag al nu-1 pot trece.
Am scris vechiulul mie5 prieten profesorul N.
Apostol din Roman, §i el, interesindu-se, a gasit
undeva, in oras, o sarmana batrina nemingliata,
care-§I Ingina suferintile el de mama parasita privind
chipul plin de energie §i 1nte1egere al celeI duse §i
cetinduI scrisul, vesnica-I marturisire, de vis, de dor,
de iubire, de suferinta si desnadejde.
S'a invoit cu grea sa-mI puie la indaminä acest
caiet, care incepe astfel : c Aceste sint poesiile scumpel
mele Mari!, copiate de mine, nemingiiata el mama ;
1906, August 22 a §i se mintuie cu aceastalalta in-
seranare : aSfirsitul poesiilor scumpeI mele pierdute
pe vecI §i ea, sarmana mama nemingfiata, ramasa
numal cu suvenirea el,. Am aflat poesiile ce ur-
meaza, deslu§ite pe cit se poate dintr'o copiare pe
atit de mi§catoare, pe eft de defectuoasa ; am lasat
Insa la o parte trel bucatf de prosa poetica, frumoase
ca limba., dar scrise intr'un gen de romantism de
mult parasit si avind unele falsul ritm de poesie pe
care 1-a propagat, cu scrisele uneY doamne din Ia§T,
una din cele mal vechI reviste de acolo.
Poesiile Marie! Mavrodin sint scrise intre 1903 §i
1906 ; un progres se simte, fail ca forma sa fi ajuns-
vre-odata ca a poetilor pe deplin format!. Pentru a
urmari acest progres, tabla da bucatile in ordinea
cronologica. in reproducerea lor am pastrat ordinea
caietuluI.
Aceastä carticia, In care zace un suflet superior
§i o calda simtire tinara, va avea, de sigur, si ceti-
tort §i judecatorl cari vor §ti cu ce masura se masura
opera mortilor carora nu li-a fost dat all trai viata.
1909.
 XCIX.

UN BUST LUI ION GHICA.

NicI nu §tiI cind yin initiativele pentru un act de

dreptate. line astfel de initiative nea§teptate, §i care
de sigur cä n'a venit prea curind, i se datore§te im-
podobirea gradinil AteneuluI cu bustul luI Ion Ghica.
Si e foarte interesant cine I-au comemorat : un
liberal ajuns conservator-democrat, un liberal ramas
liberal, dar care n'a avut nicIodata legaturf strinse
cu Ion Ghica. Prietenil politict, vechir prietenr de
aproape, tinerir formatr pe linga dinsul ? Vor fi fost
ocupall aiurea, In aceste zile de congrese noua pentru
lucrurI §i moravurl foarte vechI. Prietenir personall ?
Dar cine nu §tie ce inseamna in Romania, sa zicem
mat larg : la Romini, cprieten personal, ?

Despre politica luI Ion Ghica se pot spune multe.

Cel mar adevarat lucru ar fi acela ca el a fost unul
din oamenit politict, foarte multt la numar, cari nu
fac politica. .Na pot s'o faca. in casul luI special, ar
fi facut politica, §i Inca a§a de activa, in acele Im-
prejurarf ale vechiuluI regirn pe care le osindia, de
altfel, din toate puterile sufletulul sati. Acest liberal,
 454 oAmENi cAni At FOS"'

nu prea liberal, avea aptitudinr mo§tenite pentrui

politica de cabinet, care in legaturile dintre State
se chiama diplomatie, dar care la popoarele nelibere
inlocuie§te propaganda larga, crearea si conducerea
curentelor, pastrarea contactulur cu o intreaga lume
care, odata trezita la viata, intelege a o trai, §i
cu cita patima ! A inceput conspirator, a urrnat
ca beig de Samos, reformator in sens european, §i
cu mult succes; a incheiat ca represintant al Roma-
nier la Londra. In sfatuirr §tia sa taca §i s a§tepte ;
la Ministerig avea, din educatia pe care o primise,
rivnirr spre nepartenirea Statulur, a§a cum o afli
mar mult sag mar putin la Apusenr; in Camera
nu-§r afla locul, deqi ca profesor se dovedise vor-
bitor. Unit din tovara§ir sar de activitate nu 1-au
crutat mar mult decit du§manir: putinr i-ag stat in
adevar aproape §i aü pastrat despre dinsul o amin-
tire vie §i iubita.

In literatura a scris si un roman §i in §tiinta,

daca e vorba de evolutia former literare, a cuvintelor
orr a conceptier §tiintifice, abia, daca i s'ar putea face
un loc. Ca profesor a functionat putin, de §i in im-
prejurarr care nu se vor mar intoarce ca sens, va-
loare si folos at uner catedre. Daca Ion Ghica se
cuvenia de mutt sa aiba un semn de amintire, aceasta
se datore§te insa, nu aceler politice de nuanta putin
cam orientala in ton, orT aspiratiilor spre occidenta-
lism pe care ea le imbraca, §i, in sfir§it, meritelor
scriitorulur, barbatulur de §tiinta, ci insemndtaiii tut
culturale.
A venit intr'o vreme cind, urmarind acela§r scop,
innoitorir §tiag salt gaseasca fiecare drumul sag
 UN BUST Lur ION (MICA 155

deosebit, potrivit cu insu§irile de care era inzestrat

fiecare ; a venit ca represintantul aceluT sfir§it de veac
al XVIII-lea, fArA nimic romantic, modern in el. Era
omul lectiilor pe care le primise, al cArtilor pe care
le cetise. Nu poate fi socotit nicT ca un inginer, nicr
ca un matematic, nicT ca un naturalist, nicl, in sfir§it,
cu toate sfaturile pe care le-a dat in aceastA pH-
vintl, cuprinzindu-le intr'un volum intreg, ca eco-
nomist. Dar avea, ca invAtAtoril sAT prin graiii i
prin scris, o incredere nemArgenitA in §tiinta, in
§tiinta positivA, exactA, cAreia-1 atribuia §i o superi-
oarA valoare educativA, socotind-o ca mijlocul prin
care, reformindu-se toatA cugetarea lumiT, se poate
crea o nouA omenire pe deplin lAmuritA asupra mo-
tivelor, indreptAtiriT §i urmArilor tuturor faptelor sale,
noua omenire fericitA a Libertatil, EgalitAtir, Fra-
ternitAtiT, logic §i definitiv demonstrate.
Fire§te cl in aceastA conceptie era o gre§ealA. Nu
cu cele treT cuvinte magice, nicT cu deprinderea ar-
gumentelor §i cu practica sofismelor innainteazA
lumea, ci cu o culturA moralA care nu vine din si-
logisme, nicf nu se sprijine pe teoreme. Dar din acest
fel de gindire putea sl iasA un fenomen sufletesc
care, acela, innaltA §i impune : admiratia pentru cu-
ceririle §tiintei, pentru supunerea naturif de dinsa,
pentru apropierea oamenilor unul de altul §i alinarea
greutAtilor traiuluT. i sentimentul acesta era la Ion
Ghica a§a de puternic, incit el dA aripT frasel §tiin-
tifice §i amestecA intr'o cuvintare inauguralA, inteo
lectie, intr'un articol de revistA, paginT de acelea
care, prin superiorul lor idealism §i energia afirma-
tiilor de ordin innalt, pot servi la ridicarea sufletuluf
generatiilor tinere.
 456 OAMENY GAM ACT FOST

Un bust ? Cutare primar bucurestean are o statuie

intreagl. Poate cä luI Ghica astäzi i se cuvenia
ceva maI mult : a se pune linga povestirile lui din
viata trecutulul, acele 4 ScrisorI cltre V. Alecsandri,
du/A care-1 cunoaste lumea, scrierile märunte ri-
sipite prin reviste, pierdute ca brosurI. in ele cred
a s'ar gAsi, prin astfel de pagini, ceia ce trebuie
pentru a-1 aseza si maI sus in stima timpurilor noastre.

23 Mahl 1910.
 C.

iN LEGATURA CU CARTEA DESPRE GRIGO-

RESCU A D-LUI VLAHUTA.

Cartea de prietenie §i pietate a d-luI Vlahutg

despre Grigorescu a aparut. E un vrednic prinos
adus memoriel celul mal mare artist pe care I-a
produs aceasta tarA pentru a se recunoa§te, inseni-
nata, Innaltath §i ve§nicita, in opera lul. Pana acum
nu s'a tiparit la not o scriere a caril Infati§are ex-
terioara sg fie a§a de mult la nivelul datoriel de re-
cuno§tinta pe care o infati§eaza.
Multe se pot spune despre aceasta biografie poe-
tica §i interpretatie lirica, prin care autorul el a dat
Inca odata dovada de finul sail simt pentru frumu-
seta atinsa §i prin alte mijloace decit ale literaturil,
In care ocupa un loc de frunte. Aid vreail sa amin-
tesc Insa numal doua mart datoril pe care le avert.'
lap de pictorul terit §i teranulur nostru.
Grigorescu era dintre ace oament cari se Inchid
In misiunea lor ideala, cari In latura orIce curiosi-
tate profana de la un laboratoriii de arta din care
ail tinut §i §tiut sa faca un altar, cari nu se pot
 458 OAMENI CAR1 AU FOST

vedea pe el decit in ce aii ajuns sA indeplineascl

prin contopirea deplinA a sufletulul lor cu dunine-
zeiescul model. Ce poate fi pentru un asemenea om,
care a lepAdat de mult zdrentele sale vulgare de
personalitate tinzind a fi numal o individualitate
in cuprinsul artel lor amAnuntul biografic, genea-
logic, cromologic : accidente, legAturr cu lumea, de
la care de mult s'a hotArit sA nu primeascA nick)
inriurire, oprindu-se chiar de la cetitul in ceasurile
libere, pline pentru dinsul de visiunl nouA ? Astfel
a doua zi dupA moartea sa marele pictor a intrat
in legendA, in acea clegendA de aur, pe care ta-
lentul d-luf VlahutA o schiteazA astazb cu mAiestrie.
Dar noul ni e iertat s dorim a afla lucrurb pe
care Grigorescu insue nu le-a pretuit §i de care n'a
vrut sl audA. RecunNtinta noastrA, fár s piardA
caracterul el pios, vrea sA le §tie. Nu vor fi tot-
deauna esentiale pentru arta WI prin care s'a in-
scris in paginile d'intAid ale vietil neamulur, dar, §i
astfel, pAnA la cel mat cneinsemnat) punct din atin-
gerile cu pAmintul ale acestur om care §i-a gAsit o
cArare in cerurf luminoase, ne simtim datorb a cu-
noa§te. i, orlcum, cel maT singuratec dintre isolati,
prin modestie orb mindrie umanA, sufere de aid de
jos atingerb care schimbl alcAtuirea intiml a aceluf
suflet pe care s'a chinuit a§a de mult sA-1 tie maT
presus de orice influentA.
Avem nevoie de biografia amAnuntitä a luT Gri-
gorescu. Azi inca ea nu se poate scrie. Dar se cu-
vine sA o pregAteascA orbcine are in pAstrarea sa o
informatie care poate folosi. D. Livianu, care a cu-
noscut pe pictor in anib de la inceput, a scris o viatA
a luT Grigorescu, de proportiT destul de intinse, §i
 N. GR1GORESCU 159

o tine gata de tipar : poate ca vom putea.o da in

curind. Intre hirtiile raposatuluf academician Gre-
cescu se afla scrisorf inedite ale artistuluf tinAr, care
invAta in Apus o disciplina artistica si se formã in-
tr'un mediu care lipsia la nof. Acasa, in locuinta de
munca din Cimpina, fiul mareluf initiator in pictura
despre nof insine poseda de sigur .o sumedenie de
hirtif asupra cArora si publicul are drepturile sale.
Gine ar lua asupralf sarcina de a cerceta, clash si
intrebuinta aceste materiale, ar merita, de sigur, mul-
tarnita tuturor. SA se grabeasca: in aceasta tall a
noastrA lucrurile cele mar pretioase se imprastie si
se pierd rApede, in mijlocul unef indiferente care
aratA ce superficiala e Inca acea cultura cu care ne
place a ne mindri.
Grigorescu nu s'a invoit nicrodata la populari-
sarea, in orfce chip, si de orfcine, a operef sale. DA-
duse forma definitiva, tipul caracteruluf artistic al
unuf popor, dar popular nu era nicT prin gusturf,
nicf prin ambitie, nicf prin dorinta de traiii bun. h
era de ajuns ca tablourile luf slut, ca le vede, ca le
vad si altif, cari pot intelege ceva din ele. A le pre-
face orf a le vedea prefacute in fototipif if era peste
masura de antipatic. Tot! cari l-ail cunoscut stia cu
ce groaza se cutremura el la ideia acestel imputi-
all triviale a celor realisate de dinsul cu atita si-
lintA a sufletuluf intreg, setos de a se exprima
intr'o forma invariabila.
De sigur cA este o mare deosebire intre tablourT
si cea mar izbutita reproducere a lor. Mar ales cind
af a face cu opere de acelea in care conturul se in-
latura ca artificial, in care coloarea insasf e silita a
da efecte care nu par a putea sa fie in limita mijr
 460 OAMENI CARI Arl POST

loacelor materiale, in care, In sfir§it, tendinta, tot

mar pronuntata, in despretul orIcariT aprecierl, e sa
dea prin natura un fior de poesie supranaturall.
Insa aceasta e osinda picturiT, fiecare arta avin-
du-§T osinda de insuficienta. Altfel nu-1 putem avea
totT pe acela§I Grigorescu. i trebuie sä-1 avem.
Sintem astazT In stare sä simtim aceasta nevoie. Ne
Incunjuram de propria noastra fiinta prin el. Prin
mijlocirea luT primim o maT innalta con§tiinta de
valoarea noastra §i o maT deplina simtire pentru ele-
mentele ideale care in sufletul nostru a§teapta sa fie
chemate. 0 necesitate morala e astazT sa avem supt
ochiT no§tri carale ratacitoare, fetele zagravite din
nevinovatie §i lumina, pästoril incunjuratI de natura
din care eT fac parte intregitoare, primävara pomilor
§i a florilor, scenele cliper eroice a RazboiuluT.
SI aiba curagiul un editor dar nu fara sfatui-
torul sail artistic de a impodobi tot Tinutul vieti!
noastre nationale cu bune reproducer! din pinzele
.cele marl ale luT Grigorescu. Ar contribui la edu-
catia noastra a tuturora. Sail Casa *calor, care a
editat splendidul volum al d-luf Vlahuta, li-ar putea
da astfel o mar larga raspindire prin cli§ei ele uner
cart1 care costa 90 de lel.
24 Octombre 1910.
 CI.

LA. MOARTEA LIJI TOLSTOI.

Ce greii e sa pop' trai pentru gindul tail, nurnal:

pentru el ! SA inchie u§ile case §i usile sufletulul.
SA te intorcl spre tine, spre constiinta ta, spre cre-
dinta ta, dar nu pentru a te opri acolo, ci pentru a
intra astfel in legatura cu puterile cele marl §i ves-
nice de uncle vine toata acea lume din launtru pe
care atunct n'o mal potl crede peritoare.
Mare vis, §i vis zadarnic. Vis neingaduit insa, de
sigur. Tu estl, nu pentru Dumnezeg de la care so-
cop ca vil, §1 pe care-1 reclarni pentru tine, ci toc-
mal pentru acea lume pe care vrel s'o inlaturl, de care
vrel sa te fere§tl, innaintea careia vrei sa te ascune.
Tu WI pentru sotia aceia cu toane bune sag rele,
pentru copiil aceia cari-ti samAna oe ba in alcAtu-
irea si indreptarea lor sufieteascA, estI pentru vecinil
tal, chiar daca-t1 stria linistea, pentru cel ce te
vad trecind pe strada §i poate rid de tine, estl pen-
tru curio§iI ce navalesc in casa ta, cit de bine pa-
zita, cu intrebarl sag cu interviewurl, cu acele apa-
rate de fotografie sail de... cinematograf, estl pentru
du§manul tal cel mat strasnic, care pare sa aiba,
 462 OAMENI CkRI At" FOST

§i el, un drept asupra ta. Om, esti pentru oamenr. Si nu

pentru a li cruta sarcina de a se ingriji de tine, ci
pentru a primi sarcina de a te ingriji de eL
Filosoful cel mare si dusmanul cel mare al filo-
sofiei, cugetatorul adinc si tagaduitorul cugetaril,
urestinul cel entusiast si provocatorul crestinismulul
care este, si poate trebuie sa fie , a hränit si el
ultimul vis al pcistrdrif pentru sine, al ruperil lega-
turilor cu omul tatarnic i zddarnic. A fugit din
mijlocul glorier, si a uitat a fuge din mijlocul da-
toiler, care nu e totdeauna placuta, dar e inevita-
hiM totdeauna. A cautat un ascunzi§ pentru zile,
luni, poate ani din urma. Si, peste citeva ceasurr,
el gifiia in durerile agonier pe patul improvisat din
satuceanul Astacovo. Acolo-sr dadea sufletul singur,
pe cind casuta care slujeste de gara era návalita de
tot ce credea a a lasat pentru totdeauna in urma.
Soarta a raspuns astfel la intrebarea lui. Pentru
a iesi din viata nu e decit o singura poarta.: a
mortil. Si ce e mar cuminte e sa asteptr sa ti-o des-
chidä puterea de la care tir viata. lar panä atunci
fir al celorlalti, cit pop mai mult si cu cit mar multä
bucurie. Va fi o vreme si poate e aproape cind
vel trai numar printeinsit. Oricità lumina ar fi in
Raiul tuturor sperantelor !
14 Novembre 1910.
 CII.

D. A. TEODORU.

Un accident de automobil mintuie zilele lui D. A.

Teodoru, secretarul-general al Ministeriului de In-
structie.
Teodoru era o inteligentl clard, un vorbitor plin
de vervA, un cugetAtor care avea interes pentru
marile probleme, un scriitor elegant, care a scris §i
versuri, un om foarte cult, care fAcuse bune studir
istorice. Pe vremuri, ca socialist, se dovedise un
cAlduros prieten al claselor nenorocite. Prins de po-
litica de partid, aceasta-1 ridicase la onoruri, dar ne
fAcea adesea sd nu mai putem recunoa§te in actele
lui administrative libertatea de spirit §i lArgimea de
vederi a fostului nostru coleg.
Moartea lui nea§teptatd §i a§a de grozav d. e unul
din acele evenimente care aratA in ce stA valoarea
vietii omene§tr, al, al-if viitor se OA 'n puterea na-
turii incon§tiente : in singurele fapte, pe care nimic
nu le poate nimici, in ele sad in urmArile lor.
42 Decembre 1910.
 CIII.

0 CARTE DESPRE IORDACHI GOLESCU 1.

Istoria literaturiT noastre vorbe§te despre cartile

care nu s'ail cetit. Aceasta e §i deosebirea cea mare
intre dInsa §i istoria literaturilor ApusuluT, care tra-
teaza despre cart! care s'aii cetit, s'ail pastrat, s'ail
cautat din nod, aii fost iubite, admirate §i prefacute
de oameniT pe cari ele-1 Inriurisera, in realitate vie,
sociala §i politica.
i la nol sufletul omenesc simtia nevoia sä vor-
beasca altfel cleat Inteo absoluta intimitate, §i intr'o
intimitate trecatoare. Voià sa pastreze clipa dureriT,
a bucurief, scinteierea fulgeratoare a gindulul, cu-
tremurul zguduitor al faptuluT. i atund boierul lua
condeiul §i Insemna, in chirilica rapede, supt forma
de cronica, de satira, de cintec, ceia ce se mi§case
inlauntrul sail. in ragaz de batrinete putea sa Inti-
tinereasca la cetirea acelor rindurr, §i, daca avea un
bun prieten, IT Imprumuta caietul , ca sa-1 cunoasa.
maT bine.

1 N. Bänescu, Viaa §i scrierile lui lordachi Golescu, Tipo-

grafia sNeamul RomArtesca, VAlenli-de-Munte.

30
 466 OAMENI CARI AU FOST

In acest tirnp me§terif de tipar lucrad la Psaltirr

qi Evanghelit, la carp' de tilcuire §i Indrumare cre§-
tineasca. Ace lea trebuiait sa se publice. Acestelalte
adesea nu trebuiati sa se publice. Erati doar ca un
fel de Memorit secrete, pline de marl primejdit.
Une oil rar se gAsia In familie cite o fiica. iu-
bitoare. Flica, nu fiii , fiindca aceia, fiind ei sail
nefiind nimic, nu traiesc linga vre-o amintire. Ea
dadea la tipar manuscrisul. Mat ales daca-1 cerea
vre-un tipograf de maximea intelectuala a until Eliad
orl Kogalniceanu. Si astfel aparea cartea, dar tot ca
sa nu se ceteasca. Pentru ca vremea et trecuse, §i
citi sint, citl pot §i vreaft sä fie mat mult decit oa-
menit vremit lor !
Nu e o Intimplare ca astazt Iordachi Golescu invie
prin pietatea unor descendente ale familiel, d-nele
Golescu §i Perticari. Opera de publicare §i interpre- .
tare a luat-o asupra-§1 d. N. Banescu, care a chel-
tuit atita timp pentru luminarea Imprejurarilor lite-
rare din veacul al XIX-lea §i a dat dovada de o pie-
tate a§a de inteligenta fata de figurile ce tot mal
mult 'Isar innaintea noasträ pentru a rosti vorbe de
Intelepciune, care, in marea lor vechime, par nouu.
0 biografie neobi§nuit de bine informata cau-
tInduse §i prin dosarele din Arhivele Statulul §i
de o limpiditate desavtr§ita deschide volumul. Avem
apot satirele in chip de comedie. Studiile but Golescu
II indreptasera spre aceasta forma de infati§are a
nemultamirif, a indignarit, a pasiunil lut raspMtitoare.
E vorba de birurt mart, de grozave suferinti, de aver)*
scandaloase, de favorurt compromitatoare. E sfir§itul
C fa n a rio tis m u 1 ur , prins de un colaborator al Jul, care
Intelege, simte §i se pocaie§te. Fara su fi avut ca
 IORDACIII GOLESOU 467

motiv al acestel stArI de suflet nouA, ca fratele sAti

Dinicu, cAlAtorul in cEuropa.2, comparatia cu ordinea
§i nepArtenirea administratiel de acolo, dominate de
ideia birielur public, Iordachi face acelea§T mArturi-
sirl. Nume cit el nu trece dincolo de ele pentru a
impArtA§i o durere, care e omeneascA, §i e a oame-
nilor din neamul sAü. If ajunge sA denunte, §i in
tonul piriT e urA, temperatA doar de glurna, nu milA.
Iordachi Golescu nu era cunoscut ca traducAtor,
nic! ca un spirit preocupat de probleme morale su-
perioare. Fragmentele din Iliada sa romAneascA §i
din cugetArile sale pe care le .dA d. BAnescu, sint
decr o surprindere plAcutA.
Chiar cind e banal orT trivial, Golescu stApine§te
minunat, cu toatA ucenicia sa, §colarA §i literarA, in
elineste, graiul romAnesc al poporuluf aceluia des-
poiat §1 batjocurit de fiarele mar! §i mid ale une!
fiscalitAt1 odioase. A cules proverbe prin care-1
cunoa§tem , a publicat o gramaticA nu fArA in-
teres dar, pe lingA aceasta, a strins multe alte
lucruri, si a avut chiar acesta fiind §i scopul sAti
din urmA marea ambitie a unit! dictionar, pe care
a §i realisat-o in parte. D. BAnescu 1-a semnalat si
apreciat : va veni vremea cind informatia cuprinsA
in el va intra in circulatie.
AceastA carte era pentru editoare o datorie, a
cArif indeplinire le onoreazA, §i, a fost pentru d.
BAnescu o plIcutA ocupatie, de roadele cAreia tre-
buie sA-1 multAmim ; nu §tiii ce va fi pentru cetitorl,
dar pentru istoria culturalA e incA un pretios izvor
si pentru literatura romAneascA o intregirot neapA-
rata si de mult cerutA.
28 Novembre 1910.
 CIV.

GRIGORE *TEFANESCU.

Dintre membril Academiel se mai duce unul care

era 'paten numa1 in numarul anilor 73, zice ne-
crologul , dar altfel avea toata puterea fisica, toata
harnicia, toata pasiunea until' om mult mar final-.
in usurinta cu care pleca la congrese si facea fail
osteneala drumuri lungT, in regularitatea cu care
venia la toate sedintele adunarii de la Universi-
tate plecase de mult , in vioiciunea cu care urmaria
toate manifestarile vieti! publice in Iunie el presida
in Bucurest! meetingul (Lige) impotriva silnicie!
din alegerile de peste muntY , in nervositatea cu
care-0 manifesta simpatiile si antipatiile, la care
nicTodata n'a renuntat, se simtia, daca nu tinereta
hii, macar nebiruita tinereta a unet epoce fericite,
peste represintantil politic! si cultural! a! eareia ba-
trineta, socotita, prudenta, practica, nu s'a putut
instapini pe deplin nicrodata.
Grigore tefgnescu are o lunga cariera de om de
§tiinta, arnestecat, ca mar toatä lumea la no!, din
cind in cind si in imprejurarile politice A ocupat
mull! an! 'catedra de geologie la Universitatea din
 470 OAMENt CART Af1 FOST

Bucure§tr, a fost §i rector §i un bun rector, cinstit,

gospodar §i pArintesc fata de studentr, a fAcut
parte din Corpurile Legiuitoare, §i pAnA In ultima
zi a purtat: grija unur Mused de Geologie pe care-1
atingead adesea, spre marele lur nAcaz, care nu zA-
bovia cu desmintirea cea mar aprinsä, criticele tine-
retulur. A scris mult, §i manualul lur de Geologie
1-ati avut In mini' atitia dintre §colaril invAtAmIntulur
nostru secundar, pAnl ce I-aii inlocuit alte cArtr, -mar
apropiate de actualul nivel al cuno§tintelor. Nu i-a
lipsit norocul in descoperirr pe care nicr adversaril
lur nu i le tAgAduiesc.
Ace§tI adversari aveati mar multA §tiintA decit
dinsul, dar, crud el fAceall sA reiasA deosebirea, uitati
un lucru, care trebuie sA IntiureascA judecata orrcur.
Grigore $teflnescu fAcea parte dintre acer oamenr
cu nesfir§itA iubire pentru culturA, cu nobil entusiasm
pentru specialitatea lor, cu intelegere pentru ne-
voile intelectuale ale until neam ce trec peste mar-
genile unel singure stiinte, cari, intor§r din strAinA-
tate, au adus cu din§ir, er cer d'intAiti, interesul
pentru cuno§tintile Innalte, pentru explicatiile supe-
rioare, pentru conceptiile dominante ale lumir. Nu
s'aii inchis in laboratorir, nicr in bibliotecT, ci, pe
toate cAile, prin conferinte, prin cursurr, prin con-
vorbirr, prin cArtr, manuale de §coalA, reviste, ziare,
ari trezit societatea la o viatA potrivitA cu civilisatia
modernA. Ce greuthtI ail intimpinat, putem judeca
dupl acelea care astAzT Ina se intimpinA. gRevista
§tiintificA, a bur $tefAnescu §i Aurelian a luptat anT
de zile ca sl se poatA mentinea intre neintelegAtorr,
§i numar dupl cele maI marl jertfe 'de timp §i de
bani redactorir eT ati trebuit sa renunte la o publi-
 GRIGORE FEFINESCU 471

catie instructivg. §i seninä, de felul cAreia §i acuma

am dori sA avem una. NumaT cit dorinta de a folosi
celor cu o neindestulltoare cultura a släbit simtitor
de atuncea, §i speciali§tir mar mult sail ma! putin
bine instalatr stail prea sus pentru a vedea in ce
necuno§tintA trlie§te Inca poporul lor.
Aceste lucrurT trebuie amintite, innainte de orfce,
de cite orr unul dintre ceT d'intAiii luminAtorT §tiintificr
af societAtir noastre romAne§tI ne pArAse§te.

27 Februar 1911..
 CV.

G. ORLE XNU .

in Gheorghe Orleanu, plecat dintre noI, dupa in-

grozitoare i indelungate suferinti, in timpul cArora
el dispAruse, ascunzIndu-sI in strAinAtatea depArtatA
cele din urmA chinurY, literatura romAneascA su-
fere WA indoiall o pierdere, precum sufere o pier-
dere si societatea, in care el se deosebise totdeauna
prin purtArile alese ale until om de felul cArora
avem prea putinI.
Gheorghe Orleanu, versat ca putinl altil in litera-
tura francesl, mar ales aceia din timpurile mal nouA,
era un orn de talent. StApinià forma poeticl, nu era
lipsit de imaginatie, i traducerile sale sint printre
cele mar bune ale literaturil noastre. A scris foarte
Ingrijite sonete i s'a incercat chiar in drama isto-
ricA, schitind intr'un moment de entusiasm general,
in zilele cornemoratief nationale din 1914, epoca lur
*tefan-cel-Mare. 0 parte din aceastA lucrare a fost
publicatA In C a le n d a ru 1 Ligef Culturalep, pe 1907,
§in'a aflat pretuirea trebuitoare.
Dacl numele regretatulul poet nu e mar cunoscut,
aceasta se datoreste i lipselor temperamentuluf sad.
 474 OAMENI CAR1 Al, FOST

Orleanu era un sfios de lume, un visItor strain de

realitate, un cetitor pasionat care trAia prea mult in
creatiunea altora ca sA poatA cApAta vre-o-datA acea
incredere in sine care e conditia neapAratA a crea-
tiunilor proprit ; intelegea prea multe §i In prea multe
chipurt pentru a putea sA fie el insu§r, sA capete acea
definire §i. persistentA a caracterulul care exclude in-
fluentele, care taie hotare de isolare pentru ca sufietul,
indreptat asupra lut insu§t, sA dea mAsura lut IntreagA.
Ce a fast mal bun in acela a cArut amintire ne in-
cunjurA azt, s'a dus ImpreunA cu dinsul : blindeta,
prietenia, plAcerea de a vorbi cu alp, ignorindu-se
pe sine, dar, in acelasi timp, §i putert care n'ati fost
lAsate, de cea mat timidA discretie, a ie§i in lupta
§i a invinge.
L-am auzit vorbind de citeva ort, la Bucure§tt §i.
la Galatt, unde stAtea. le scria cele citeva cuvinte
ce era sA spuie. i nu le nemeria nici atuncea, pier-
zindu-se la cele d'intAiil sunete ale glasulut sAti, care,
in acea multime, il impresiona rAti. *i totti§1, prin
icoanele ce-I rAsAriati in minte, prin stapinirea sti-
lulu! oratoric, prin simpatia ce trezia infAti§area luI
de artist cu lune bucle crete in jurul stralucitoarer
hunt! palide, ar fi fost un foarte bun vorbitor.
L-arn avut tovar4 de excursie, Intr'una InspAi-
mintat de tot ce se imbulzWe §i face zgomot pe
lume, pierzind astfel orice plAcere de a trAi, cAc/
nicAirt pe pAmint zeit n'ati lasat un colt pentru cer
ce rivnesc numat cAtre din§it. A luat parte atva
timp la lupta noastrA politica §i a cules 350 de vo-
turf la Colegiul al II-lea de Covurluiii, in alegerile
generale din 1908. Apor se lAs1 prins in clubul con-
servator §i se simti a§a de jenat de aceastA pArAsire,
 G. ORLEANU 475

care la oamen1 ca dinsul nu e nicIodatd o desertare,

incit, gra cuvintul de explicare pe care nu 1-ar fi
putut scrie, alergd cu o mie de lel In sprijinul so-
cietAtir noastre de editurd.
Familia ar trebui sä pdstreze intr'o carte care nu
s'ar uita, ce s'a indurat el sd scrie, §i mal ales ce a
indrAznit sd arunce in circulatia literard acest suflet
ales, menit sa trdiascd in lini§titä §i tacutd fericire
§i asupra cdruia natura §i-a incercat cele mar stra§-
nice cruziml ale er.
6 Mart 1911.
 CVL

UN EXEMPLU IN VIATA POLITICA A BUL-

GARILOR : DRAGAN TANCOV.

A murit in Bulgaria unul din ace oamenf cari,

cu toate greselile lor, cu toatI schitnbarea la fata,
pe care li-a impus-o ambitia, nAcazul pe ridicarea
altora orl slAbiciunea vrister, ail pentru un popor
marele, neintrecutul folos de a InMti§a In fiinta lor,
rdmasä pe pätnint parc . anume pentru aceasta, peste
margenile obi§nuite ale vristel omene§tI, trecutul de
sfinte sperante si eroice lupte ale teril si neamulul
lor. FatA de tineril unel vreml bAtrine el rAmin ba-
trinil unel vremf care trAieste tinArA in amintirea
tuturora.
La 1859, anul Uniri/ noastre, Dragan Tancov in--
cepea sl publice cea d'intliii adevAratA foaie politia
dincolo de DunAre, Bulgaria. Supus, ca si patriotil
romini din acea vreme, inriuriril francese, din trium-
fAtoarea epocA a lul Napoleon al III-lea, el se fAcu
unit din urA. impotriva Fanariotismulul, care stApinia
Inca toatA viata bisericeascA si culturall a natier sale
(pe atuncl unchiul d-ruluf Racovschi, care vrea sa,
fie neapArat seful socialistilor dArA patrie, in Ro--
 478 OAMENI CARI All FOST

mania, se lupta din Belgrad pentru vechea ortodoxie

de care nepotul habar n'avea ; unchiul era un t aven-
turier,, cun cap nesigur §i cu toane,, scrie Jire6ek).
In luptele pentru autonomia Bisericii bulgare el
i§r 'Astra rolul. Facea parte, ca mai toti scriitorii,
din mi§carea t democratiei2. Cind printul Alexandru
lua in 1881 puterea absoluta, el se puse in fruntea
agitatorilor, dar trebui sa rnearga la Vrata pentru
a medita inteo onorabila detinere politica asupra
ctiranilor). In fruntea coalitiei partidelor, el ha con-
ducerea Ministeriului constitutional. Du§manul sail
cel maT statornic, liberalul Caravelov, poet cu plete
mar!, rasturna pe acest conservator. De atunct Tan-
cov ajunse fire§te du§rnanul de moarte al printulut
care daduse puterea lui Caravelov, §1 el lua parte
la criminala fapta a izgonirii celur care daduse Bul-
gariei unitate §i glorie.
Ura impotriva noulut print Ferdinand 11 inlatura
apor cu totul din rindul oamenilor politici cari mai
aii actiune in tara lor. Ireductibil, amarit, batrinul
revolutionar .s'a stins, lasind pentru cine face, chiar
cu meritele lui, politica lui, o lectie.
18 Mart 1911.
 CVII.

IOSIF STERCA $ULUT1U.

Batrinul, foarte batrinul pre§edinte al Asociatier

ardelene a murit, a dona zi dupa aprinse polemice,
§i. i s'aU" adus la mormint laude de care in lunga
lur viata nu s'a imparta§it prea mult. Vom avea fie-
care parte de lauda pe care n'orn auzi-o, §i tot e
mar bine decit batjocura pe care nu mar e§tr in stare
s'o rasping!.
Iosif Sterca $ulutiU n'a fost nicr un orator, Ilia
un scriitor de frunte, nicr un om politic cu vaza,
care sa fi jucat un rol mare : el nu s'a impus recu-
no§tintir urma§ilor nicr prin a§ezarnintul pe care ne-
tagaduit sa 1 fi innaltat §i intarit, de §i i-a fost dat
sa presideze serbarile pentru inaugurarea Palatulur
din Sibiiti al Asociatier. Era §i un om cu mijloace
materiale foarte modeste, §i nu s'au revarsat din
darnicia lur binefacer! asupra natier.
Si cu toate acestea cuvintele de pietate spuse
acum citeva zile in cimitirul bisericil unite a Si-
biiulur nu sint numar indeplinirea uner ultirne da-
torir de buna-cuviinta oficiala. Macar acum pre§e-
dintele Asociatier trebuia sa primeasca o recunoa§-
tere generala. Si anume pentru trer motive.
 4E0 OAMENi CARI AtJ FOST

in poporul acesta al nostru sint atitia cari se

gindesc, din neamul lor, numaf la eT §i primesc bu-
curos a paräsi §i o parte ma! mare or/ mar mica
din trecutul lor personal. OamenT cari sa simta da-
toria ce aü fata de un nume cinstit, fata de un
innainta§ respectat, nu prea intilne§t1. i meritul luT
*ulutid a fost acela de a fi facut parte dintre aceste
persoane rare. Nepot al unuT bun, blind §i darnic
episcop romin, caruia soarta prielnica i-a ingaduit
a ridica Biserica sa la vechea demnitate metropoli-
tana, el n'a uitat nicrodata ce datorie-T impunea
aceasta inrudire. A trait in amintirea unchiuluT sad,
§i memoria acestuia a gasit in el cel maT convins.
aparator.
Vladica uiutiü n'a invidiat pe marele Saguna
pentru puterT omene§tI care nu sint date oricuT. Ad
trait mult timp bine impreuna. Ceia ce Mitropolitul
unit i-a recunoscut §i, in unele privintkpoate §i Inga-
duit Mitropolituiur celuTlalt, Iosif ulutiiI n'a vrut
nicT sä recunoasca, nicT sa ingaduie. A fost un in-
vier§unat detractor ale celuT ma! insemnat barbat
politic ce a stat in fruntea Rominilor din Ungaria,
§i n'a crutat nimic pentru a-I scadea In ochiT no§tri.
Uritä fapta, aT zice. Dar, gindindu-te la motivele eT,
o indreptatiaT mal mult Inca, ajungeaT la o Innalta
stima pentru omul care, impotriva tuturor, dinteo
nezguduita convingere, unita cu o preferintä fireasca,
apära la lumina zileT, luind asupra luT tot odiul, o
conceptie de care nimic nu 1-a putut desparti. Simtial
ca. nu era vorba de dinsul, de persoana luT §1 de in-
teresele acestel persoane In ponegrirea neimpacata
a marelta mort, §i nu puteaT s'o condamn! cum gra
lndoiala in alte ImprejurArT eraT dator a o face.
 1OSIF STERCA SULUTIU 481

Stiind ce datoria numele sad, $ulutid avea, in

sfirsit, o prestanta aristocratica, un simt de aleasä
demnitate, o supraveghere a purtArilor, cuvintelor
si atitudinilor sale, care dadea cAsociatiel, in unele
imprejurArT un anume prestigiu pe care cea mal
grea muncà sad talentul cel mal recunoscut nu pot
sa-1 dea in aceiasT masura. Era omul marilor solem-
nitatT, al inaugurärilor, al comemoratiilor, si, cind de
la natiile celelalte veniad nobilT de veche obIrsie §i
innaltr demnitari de Stat, ill parea bine ea pot!
opune morgeT lor despretuitoare reserva rece de pa-
trician a acesa batrin fruntas romin.
Prieteni1 luT ad plecat innainte de dinsul; admi-
ratorT n'ad putut cuceri insusirile lui modeste. Dar
cel cari 1-au stimat vor si-mti in anume momente
lipsa acestuf om care de sigur sea. nu era cum sint
tot! celialtf.
27 Mart 1911

31
 CVIII.

NICOLAE DENSUS1ANU.

S'a dus dintre not un om tIcut §i aspru, neindu-

plecat §i fanatic, un visionar de &dull marT, de
ipotese imposibile, de fantastice teorif indrAznete.
Nu un poet ca Hasdeil, zburInd pe aripile de vultur
ale uneT Inchipuirt uria§e, nu o minte superioarl fi-
losoficA, scAldindu-se in eterica luminA a ideilor ne-
muritoare. Nu atita §i a§a de mult, ci un indArAtnic
al credintelor sale, care ajungeali in §tiintl, venind
de aiurea.
A fost dect Nicolae Densu§ianu, bAtrinul singu-
ratec, care a murit pe ascuns de oamenI, strAinl de
dinsul §i uritl de dinsul, a fost el un om politic care
slit serveascl scopurile §i prin cArtr de istorie ? A
jucat el, ca orator, ca agitator, ca deputat in Par-
lament un rol oarecare in acele timpur! de dupà '48,
dar mar ales de dupA '66, dupA silnica unire cu Un-
garia §i pierderea tuturor drepturilor §i risipa grozavA
a tuturor sperantelor ?
Nu : a fost un gazetar literar, un polemist, iar la
not un pribeag. Tipul pribeagulul care nu intelege,
nu admite, nu iartA, care nu poate §i nu vrea sl se
 48i OAMENT CARI A r FOST

asimileze. Nu unul din acer Ardelenr cari se gasesc

bine in cluburile, cafenelele orr saloanele noastre si,
odata naturalisatr, dar i fára aceia, del asalt la
leafa, la situatie, la notorietate. i era d:stul de in-
teligent, destul de energic si de harnic ca sà ras-
bata, daca nu prin lingusirea i intrigile, familiare,
din nenorocire, altor emigra0 din tara de unde ideal,
nu pofte trebuie sä .ni se aduca, macar prin mindra
siguranta de sine, pe care ca anume Ardelenr o
avea. i n'a fost decit bibliotecarul Statulur-major,
si la mormintul lur, de unde. lipsia Academia Ro-
mina, de si-r fusese membru corespondent, a vorbit
doar un ofiter, coleg de slujba.
N. Densusianu a strins un material istoric pretios.
El a inchinat lur Horea o monografie extraordinar
de bine informata, care va raminea i ar merita sa
fie retiparita. A atras atentia asupra permanenter
uner organisarl politice la Rominil din Ungaria, si
in acest spirit a strins, din carp' tiparite, cele cincr
volume de intregire la colectia cHurmuzaki,. Poate
se, va vedea ce ipotese, de sigur mar mult decit
odata curioase, se cuprind in cartea de munca in-
delungata in care pretindea sä explice altfel decit
totr cellaltr vremile stravechi ale acestor terl locuite
si astázr de Rominr.
Dar mar interesant decit acest szris al sail, care
cuprinde informatie buna i paginl ce nu vor muri,
era el insusr. Traia in acest batrin, coboritor de ne-
mesr din jurul ruinelor Ulpiel Traiane, nu mindria
romana, cum i-ar fi placut lur, ci o neinvinsa Inca-
pltinare daca. i mar traia ceva : constiinta tuturor
suferintelor indurate de ar nostri acolo, de la cel
d'intaid aparator al tarinir ardelene cazut innaintea
 MCC LAE DLNSC§IANU 483

calaretilor maghiarf al navalirif pana la moartea sil-

nicä a tataluf slit, in zilele cumplite ale revolutiel
de la 1848. Acest om parea, cu statura luf innalta,
cu aspra luf privire, cu batrineta luf dirza, cu vorba-f
putina §i sila de lume, icoana insa§f a nenoroculuf
nostru care nu se da, a infringerif noastre care in
tacere gate§te dupa cea din urma lupta pierdutthi clipa
celel mal apropiate rasbunarr.
e pacat c s'a dus in rnormint fär sa aiba sin-
gura bucurie de care sufletul sail fara zimbet era
fn stare.

3 April 1941.
 CIX

C. STOICESCU.

A murit rApede acest represintant distins al vietil

politice dominante astAzi. Mat ierf stAtea in Parla-
ment, bolnav dupA cit se spunea, dar rumAn la fatA,
voinic, bucuros de vorbA §i de luptA. Az! douA, trer
boll neiertAtoare 1-ail rApus.
In istoria contemporanA a RomAniel numele fos-
tuluf ministru, in tref endue, nu se va pomeni. N'a
avut niclo ideie care sA-I apartie in a§a chip that
sl nu poatA fi despArtitA de amintirea luT. Elocventa
luf era elocventa generatier luf : pregAtitl, solemnA,
foarte plAcutA, dar, dacl nu in acel mo-
fardatA ;
ment, macar a doua zi, fArl urmArf. A jucat §i el
odatA rolurf prime Inteo pies1 proastA care se va uita.
Nu putea suferi pe csociali§tif, cari in ultimele
timpurf luaserl tot In partidul liberal, pAnA §1 spe-
rantele luf de a maf fi ministru. *i putinA dreptate
de sigur cl avea. La clAdirea case! liberale, bunA
rea, cum e, dar mare, incApAtoare §i cu veniturf In-
semnate, niclunul din ace§tf domnf §i domni§orf n'a
adus o cArAmidA, n'a dat o loviturA cu ciocanul. Dar
mal multr sergentf de stradA cred a recunosc in el
 488 OAMENT CAM Afr FOST

pe aceia cari, mar de mult, cercaserl sg. dea foc imo-

bilulut in care s'ail instalat acuma, cu zgomotul, ll-
faiala §i beatitudinea eintelectualilor, cari n'aii muncit
§i n'aii produs.
Dacl Stoic escu nu-1 putea suferi pentru acest ca-
racter de usurpatort avea dreptate. Dar, daca-T ura,
.
ca sociali§tt, gre§m. ; Nu sint §i nicr n'ail fost socia-
li§tt. Speta autentica n'a existat nictodatä la not, in
ce prive§te pe indigent. Caracterele et sint idealism,
pasiune, §i proselitism, disciplinl, ostg§ie, apostolat.
Cunoa§tetf pe cineva care sl samene cu aceastä ca-
racterisare ?
Dar de sigur nu era vorba de aceasta. Nu era
vorba nict de liberalism. El se stinge prin colturile
de provincie unde sint bItrint cu plete albe cari vi-
seazA revolutia trecind peste mormintele lor in curind
deschise. (Liberalit, clrora li apartinea Stoicescu,
cet d'intähl epigoni, sint fratt bunt cu tachi§tif §i
n'ail alte apuclturl cleat sociali§tit, fratele cel mic,
cu acela§r aier de familie.
Saraänä a§a de bine, /mit nu se pot rAbda, pentru
a li e cu neputinta O. tricapa unit de altit.
18 Maid 1911.
 CX.

ION ADAM.

in Ion Adam, pe care o boall grozava-1 iea de

tinar dup ce i-a intunecat gindul in ultimul timp,
literatura romäneasca pierde una din cele mar ori-
ginale naturr de artist.
Daca ar fi luat cineva in mina orrce carte a IA
atara doar de aceia, ie§ita daunazr, care-r cuprinde
glumele populare, hazliile snoave, pove§tile simple §i
fara nicruna din acele pretentir stilistice care pot
numar sa li strice, ar fi crezut a are innaintea sa
pe un estet crescut in contactul cu civilisatiile apu-
sene care nu mar pot da noutate decit in exagerarea
§1 ciudatenia stilistica, or! in bizareria conceptillor,
In fantasia desläntuitä fail Mil a chipurilor §1 situa-
tiilor. Mar ales din cele d'intaiii nu lipsiail diafane
figurr de castelane, erol cu puterr neobipuite, clip e
de un dramatism curios §1 jignitor pentru gust. E
deer tocmar infati§area acelor cad vitt in mijlocul
uner lumr a§a de noua cu oboseala §i goana dupa
sensatir neintilnite pang- atuncr a anumitor cercurr
cintelectuale, din batrina Europa apuseana.
*i nu. Omul era un fill de satean, un fost inva.
 490 OAMENT CARI AO FOST

tator. Fusese si el prin alta lume si cetise si el in

alte limb!, dar nu la vrista cind sufletul se inriureste
si se schimbl. Daca stapinia la dinsul aceasta nota
tare, neasteptata, zguduitoare sail tulburatoare, era
de vina sufletul lout insusI, suferintile, ce se prega-
tiati, ale aceste sufiet. Asa-I era lul dat sa fie, om
nenorocit, scriitor cu uimitoare si bolnave hal-ill,
adesea mar frumoase decit cea maI deplina si sigura
lumina.
*i ca nu era la dinsul o rnaniera de imprumut orf
un calcul de stilist, ca era un om nal in aceste lu-
crurI noua, sincer si cind putea fi banuit de mal
multa afectare, ca. el dadea adevarate visiura ale luI
si combinatil logice pentru dinsul, o dovedia ade-
varul, stralucit adesea, al notarilor si caracterisarilor
luI, miscarea puternica de viata a scenelor 14 co-
loritul specific romanesc al atitor part! din opera sa.
Cind va vrea cineva sa alcatuiasca o carte de ce-
tire cu ce se gaseste mat serios 4i egal in scrisul
romanesc nu va culege poate nimic din Ion Adam,
dar cind originalitatea fiecaruia se va desemna in
de ajuns, nu still zaz: cill vor putea sta alaturl cu
dinsul.

22 Mdia 1911.
 C. ALIMANE$TIANU.

De .un timp moartea culege §i printre cel mar ti-

ned. In C. Alimäneeianu, mort la 45 de anl, cind
abia vgzuse o parte din indaratnicele sale silintl in- .

cununate cu stralucitgl izbinda, nu nume partidul sail,

care de astfel de oamenI are mar multa nevoie decit
de advocatl frasorl §i de diletantl obositl, dar tara
Intreaga pierde o forfd, o fortà necontenit activä, se-
toasa de intreprinderl noud, pasionata dea cuceri,
de-a stapini, de-a adlugi.
Nu venia din Bizantul unef tamilil marl, nic/ din
burghesia oraseneascl Imbogatita de partidul sgii, §i
Inca mar putin facea parte, cu toatä calitatea sa de
prieten personal al fostulul §i viitorulul prim-ministru,
din acea pretioasá tinerime, atit de Innaintata §i atit
de rafinatà in acelae timp, care se plimbl prin viata
noastra politicl §i socialA prea adese orr ca printr'un
Parc aux Cerfs.
Nu Ohl dacl era fiii de sätean, dar de la sat venia.
i era teran prin partea cea mar bung §i mar folo-
sitoare a sufletulul sail. Staruitor, socotit, econom,
simplu in moravurl, practic, scurt §i stIngaciti in
 492 OAMEN1 CAR1 At FOST

vorbA, c boieril, nu sint asa. *i era indatoritor, O.-

ritor la nevoie, bun ajutAtor al prietenilor sAT, cum
sint de obiceiti oamenif dintre cari el s'a ridicat.
De la dinsul nu va rAminea amintirea unuI talent
strAlucitor, ci ceva cu mult me mare pentru impre-
jurArile de astAzt ale teri1 noastre : exemplul uner
energil triumfAtoare.

3 Iunie 1911.
 CXII.

UNUL CARE S'A DUS : EPISCOPUL SZABO.

Gherla nu are episcop. Joan SzabO cel nevazut a

disparut din mijlocul putinora cari se puteaa apropia
de dinsul. Acuma II da seatna aiurea de ceia ce
facut, §I not n'avem sa ne ocupám de dinsul pentru
a reinnoi asupra mormintulur acea aspra mustrare
indignata care s'a indreptat totdeauna, farä patima
personall, dar fara putinta de iertare, impotriva cella
ce traia, intre Romini, dar pentru cellaltt.
Get mat multi i-aU incunjurat cu negru viata, altif
cu negru it incunjura vestea mortir. E o deosebire
de judecata.. Pe unit IT §tim sincert, nici nu pot
fi altfel, n'aii de ce sa fie altfel ; sincert IT banuim
§1 pe cellaltt. Afara de rudele sale vor fi mat fost
ochl romane§tT cari sa plingà la acest sicriii care n'a
inchis niclo speranta.
Si aceasta e interesant. imbucurator insa, nu. Cad
asupra until Vladica romanesc, viü sail mort, nu poate
fi decit o singurd parere. i activitatea lui nu se
poate presinta decit dintr'un singur punct de vedere.
Dumnezeil n'a facut lumea pentru episcopt, nicr
pentru catehisme, nici pentru dogme. Ci pentru oa-
 494 ofitsiEN1 CARI Aer FOS T

menT, pe cari va fi §tiut de cé i-a facut, a inspirat

dogme, a ingaduit catehisme §i a pus Vladici. Un
Vlaclica bun e un indemnator §i minglietor de oa-
meni pe caile insemnate de vointa ve§nica a lumii.
Aceste cal sint insa ale nearnurilor.
Vladica evlavios, curat, cinstit, la o natie neno
rocita, prigonita, umilita, fárä ca el sa-T sara in ajutor,
orl cu ajutorul ml adaus la silnicia du§manilor,
aceasta nu se poate decit pentru mintea infirma a
until confesionalist cu teasta strimbata. Un Saguna,
un Strossmayer, iata Vladicii din mila Jul Dumnezell.
Cella lti doar din mila Pape! §i a Guvernuluf strain
pot sa. fie. Dar asta nu ni ajunge.
astfel, daca a fost un cleric cuvios, pot sa-1 §i
beatifice in latine§te aceia can aii aceasta chemare,
clar laude rostite in romane§te nu pot petrece la sä-
vir§irea din viala pe cine n'a iubit aceasta limba a
noastra §i sufletul ce se exprinia intr'insa.
.8 Maiu 4914
 CXIII.
UN DUSMAN AL ROMINILOR CARE DISPARE.

Ungaria n'a pierdut in Desideriu Banffy, mort la

o vristA innaintatA, pe un bArbat politic in stare
sl-T ma! aducA servicif. Ungaria, adecA ob§tea ma-
ghiarA saii maghiarisatA din aceastl tarA ; cit despre
natiile celelalte, clasificate despretuitor ca cnationa-
litAtf,, ele nu scapA de un du§man in stare sA le
maf loveascl, ci privesc la incheierea deplinA a until
capitol de mult intrerupt al istoriel ungure§tr.
Intre oamenif cari de la moartea luf Tisza cel
mare aii cApItat puterea in Statul vecin, nicTunul
n'a avut maf mult decit Bánffy meritul sinceritAtif.
Acesta cel putin nu umbla, ca Apponyi, cu dis-
cursurf despre umanitate, culturA §i pace intre nea-
mull, nu se imbrAca in uniforma de Curte care poate
sA impuie celor apAsatf, cum face astAzI Khuen-
Hedervary, §i nu §optia, ca groful Zichy, cuvinte
misterioase despre era nouA de dreptate, pe care va
§ti s'o deschidä Mo§tenitorul. Cinic §i. brutal, dar
curagios §i primind tot riscul, el i§f fAcea de cap,
cu haita de procurorf §i de jandarmf dupA dinsul,
dar 1§T fAcea de capul lui. Cu o nespusl indrAzneall
a luat drumul drept care ducea, in credinta WI, la
 4,6 uAMENI CAW AU FoS1

indeplinirea visurilor §oviniste, la Maghiaria unitara,

cu un singur fel de cbuze,. A mers cit a putut, cu
incordarea tuturor puterilor lul, §i, cind a cazut,
nu era nevoie sä bati tufiwrile ca sä 1 descoperi ;
zacea pe acel drum larg al luptei sale, in vederea
tuturora, cu picioarele frinte, ranit de moarte.
De atunci a trait olunga §i dureroasa agonie, pe
care multi ar fi putut-o privi ca o pedeapsa. In nol
avinturi catre acela§I scop altii se aruncail, schim-
bindu se raped:. ; la dinsul nu se gindiail. ET aveail
alte caf §i nu-1 puteail vedea. Iar pentru dinsul per-
sonal dacà nu pentru nationalistul maghiar el a
o ultima satisfactie in aest fapt ca, de§i cazut, ranit,
sfir§it, altul nu cuteza sa-I iasa innainte pe aceia§i
cale.
Deosebirea de temperament intre dinsul §i altf
bärbati de Stat unguri, e vaditä. Ea cere o expli-
catie, i o da chipul sail, obir§ia sa, numele Wt.
N'avea in vinele sale singele de perfidie asiatica al
natiel sale, pe care o servia. Se nascuse in Ardeal,
la Cluj, dintr'un neam care traise in coltul nord-
ostic al terii, neam de nobill copincath, pe cari
adevarata nobilime de dincolo de Tisa i-a despretuit
totdeauna. Cu fata le rotunda, cu ochil marl, foco§l,
el se abatea de la osaiii sail puhavii lul colegi de
Parlarnent. Si numele sail insu§i spune ce era : un
cfiil de Ban', de Ban valah in aceste part! de granita.
$i astfel intimplarea tragica a voit, pe de o parte,
sa nu fi avut un mai aprins du§man decit acest
frate de singe, dar ea n'a putut impiedeca vadirea,
in aceastä lupta chiar, a insu§irilor acelui singe.
16 Maiu 1911.
 CUPRINSUL.
Pag.
Teal Friona
..
. . . . . 5
Lin utopist : August Treboniu Laurian . 9
Angel Demetriescu. . . 15
Un «idealists : Apostol MArgArit
Doctorul Davila
tirbel-Vodà
tefan OrAganu .
Andrel aguna .
.
.
. . ... .
.
. 21
27
33
39
45
Alexandra Odobescu 51
Anton Pann. . 61
Gheorghe Baritiu . 69
0 icoanA curatA : Mitropolitul Veniamin Costachi . . 75
Erninescu fi generalia de astAzl. . . . . 81
Un orator al generatiel bAtrine : Nicolae Ionescu . . 87
ljn scriitor pentru popor: I. Pop Reteganul . . . 93
Serbirile pentru Schiller . . . . . . 99
Citeva rindurl de adincoaces in amintirea lul Timoteiii
Cipariu . . . 105
C. Negruzzi . . . . . 111
Cel d'intlid volum din operele in prod ale lal Eminescu 117

....
Mommsen . . . . 123
Statuia lul Cuza-VodA . . . 129
0 lacrimA pentru George Popovicl . 135
Jubileul d-lul P. Poni . . 443
Jubileal episcopulul Popea . . . 147
MI scriitor necunoscut : Mihail Teliman . . . 154
tin eroil modern: Hearin Ibsen. . 457

32
 408 CUPRINSUL

Pag.
Ua poet di .vremile nehotArite : N. Nicoleanu . . 163
Ura poet basarabean : C. Stamati . . . . . 169
0 personalitate culturall diu Ardeal: Ion LApedatu 177
Un roman de Eminescu . 185
Corespondenta lul Alecsandri 191
Longfellow . . . 197

...
.
Pa&inile Alexandrinel Mihlescu. 20
Un cerceator al vieti1 poporulul rornAnesc: S. Fl. Marian 207
Leon Tolstol. . . . 211
Un arbiered artist : Anastasia Crimca. . 215
B. P. Hasdeil . 221
Iosif Vulcan . . 225
Dante in romanegte . 229
Liciu i teatrul lul Alecsandri . . . 23.3
La desvalirea monumentulul lul Alecsandri . 237
Lueger . . 2,1
La mormintul lul Kogilniceanu 215
La trecerea until eroti. . 219
Un profesor : Dimitrie A. Laurian 253
Alecsandri i Lipitorile Satelora 2Z 7
Un dispArut : Vicentiu Babeg 203
Dr. leak . 265
Moartea generalulul Lahovari 267
Gr. Triandafil . 269
Grigore gi Adina OlAnescu 271
0 figurA: Vasile Lascar 275
Fredéric Dame . 279
GiusePpe Garibaldi 281 $

Nicolae GrigorFscu 295

Lascar Catargiu . 289
Dr. I. RadovicI . 293
CugetAriles d-nel Adina 016nescu 297
10 Malt' i Voda-Cuza . 301
Tudor de Flondur . 107
Episcopul Nicolae Popea 309
Amintirea lul Simion BArnut 313
Mitropolitul losif Gheorghian 317
Coriolan Brediceanu . 319
P. S. Aurelian . 321
 CUPRINSUL 499

Pag.
A. Mocsonyi. 323
Doamna Elena Cuz a . . . 325
o amintire despre Doamna Elena .327
Aural Murelianu . . 333
Vederile politice ale lul Em inescu i generatia de azY . 337
Vasile Cosmovicl . . . 339
invatamint din viata i Domnia Jul Cuza-Voda . . 341
Un aventurier interesant : Gheorghe Brancovicl tiBriaeo-
veanus, fratele Mitropolitulul romanesc Sava . 355
In amintirea Jul Eminescu 359
D. Caian 367
Gimnasticul Moceanu . . 369
Baronul Nicolae Hurmuzachi 371
Pomenirea Jul aguna 373
lvirea Jul iguna 376
V. Rola Piecarschi 383
Pomenirea Jul Mihal Viteazul 385
in amintirea prietenulul Augustin Bunea. 391
Karl Krumbacher. 403
I. Rusu iriartu . 405
Adelina Tazlauanu 407
Eugeniu Carada . 409
Dr. Lueger . . 413
BjUrnstierne Bjornson. 145
Un rege care s'a dus . 417
Ceva despre loan Creanga . 419
Teohari Antonescu . 423
Discursurile Jul V. Boerescu . 425
o noua editie a amintirilor lul Dinicu Golescu . 429
I. Codru Dritmanu, un callitor ardelean prin Europa
apuseana . . . . . 433
aUn poeta minors : N. Volenti . . . 443
Un om cum ni-ar trebui multi: Al. tefulescu . 445
Un poet copil : C. D. Craciunescu . 149
Maria Mavrodin . . 451
Un bust al lul Ion Ghica . 453
In legatura cu cartea despre Grigorescu a d-lul Vlahutl 457
La moartea" lul Tobtot . . . 461
D. A. Teodoru . 463
 500 CUPIIINSUL

Pag.
0 carte despre Tordachi Golescu. . 465
Grigore tefinescu . . 469
G. Orleanu . . . . . 473
Un exemplu in viata politici a Bulgarilor : Dragan Tancov 77
Iosif Stern tilutiu .
Nicolae Densugianu .
C. Stoicescu
Ion Adam .
C. AlimAnegteanu
. ...
. . . . . '09
483
187
489
491
Unul care s'a dus : Episcopu1 Szabó . 193
Un dugman al Rominilor care dispare . 495