U3S iii AlgitCf; A?

'
11Q it`
'JO
'40 h Jr. :di,' 4i
&I^
1
;
L7-1kAS'i0 VAN
Abibiatlia101ii(Q4k§00§{kagNeNg
c,a1.04.
fr

www.dacoromanica.ro
wyoffy
14itti.,$'1.
ZirtIsiCalt, ,
4416666643t
VIIIHRrille
128MINIe. 1
;
4,q;.* 0 Di.A001
alitlf&J
If itt,,,
8if,x4;!,,,,,M1
TitIRYIdE
,iiIiiik-44NA
C IHIN
kracittaviiii aismozneor
'a CD 1 I
,17.7
4. RtV '
,A.X4 X.117,
rkir
4,61.
. . . " .4d 17111.1:1:'
rat mrillIgiaaratat
 /VP

461
&VA& -.4 AL
'4"14r;d44044WV"*"W"*C -4. -4- AV
IbLT
LTöJL2P c
Korn Ant

of

r J' .4' 0 f
.
,"""15fr . A
4`

1.

o U ELLA EySli g
F
:; M I tlE.INUAt .0 .

r,R . 1.4 ;A.);

.,,; }le itke:

Iv.,
www.dacoromanica.ro
arsL., . 3. r ,
 BIBLIOTECA SCRIITORILOR R0111iNfr

ION CREANGA
--sr-s---

OPERE COMPLETE
CU 0 PREFATA I UN INDICE

LJ
EDITIE NOUA EDITIE NOUA
REVAZUpi, REVAZUTA

BUCURETI
Insfihrlul de Arfe Graflce qi EdifurA «MINERVA»

1906

www.dacoromanica.ro
 PREFATA LA EDITiA NOUA

Intre scriitorii meniti a raminea proptele trainice

la temelia culturei noastre nationale este §i puter-
nicul prozator moldovean Ion Creanga.
Cu gindirea-i limpede de Wan romin, cu graiul,
u§or §i sententios, cu veselia fireasca §i comunicativa,
Creanga a strabatut repede in poporc§i a ajuns astazi
aproape la acela§ grad de popularitatt-±. ca §i cei dos
compatriots al saf, Alecsandri §i Eminescu, carora
ca poet le este inferior, dar ca povestitor de sigur
congenial.
Acestor trei scriitori moldoveni li se cuvine sa stea
alaturea §i pentru ca" nazuintele for pentru ridicarea
literature' romine au pornit de la aceea§i obir§ie :
de ]a limba §i literatura populara, din cultul pentru
intreaga comoara sufleteasca a poporului romin.
In forma §i in conceptiile for artistice cei dos mai
marl s'ail mai abatut de la aceasta directie. Alec-
sandri, purtat de valurile politice §i sociale a vazut
multa lume imparatie, §i stralucirea lumei strain' se
oglinde§te adese-ors in scrierile lui. Eminescu tfinbla
§i el in lumea larga, setos de -ass cunoaste frintmkile
neamului sau §i mai pre sus de toate setos de §tiinta,
www.dacoromanica.ro
IV

§i se intoarce acasa preocupat de teorif filosofice §i

cu intinse cuno§tinte din literaturile straine, Numai
Creanga a ramas la vatra strain de tot ce se pe-
trecea afara de neamul saii, continuind cu agerul
sail spirit de observatie a prinde tainele limber ro-
mine§ti §i a patrunde in viata intima a poporului, in
lumea de cugetare §i in credintele aceluia.
In §coala, ca elev ,§i invatator, in «,bojdeuca» sa
din Ia§I, pe strada sail la intruniri public §i pretu-
tindeni unde se gasia cu lumea romineasca, Creanga
§'a fixat vecinic motive populare trebuitoare literatures
nationale, a inregistrat material pe care 1-a prelucrat
apoi in scrierile sale.
Persoana sa dispare aproape cu totul inaintea ele-
mentelor imbrati§ate, §i chiar «Amintirile» nu sint
o opera subiectiva, ci mar mult o zugravire realists,
dar netendentioasa, a unor anumite stall sociale,
cum este de pilda §i celebra scriere autobiografica
<Wahrheit and Dichtung» de Goethe, o adeva-
rata. opera culturala scrisa Cu mult adevar, dar §i
cu multa poesie.
§coala din mijlocul veacului trecut, cu primitivi-
tatea mijloacelor de invatamint, preotil in haine de
calugar, dar ci gindurf lume§ti, taranul cumpatat
cu toate fazele vietii sale fisice §i morale, trec pe
dinaintea cetitorului. Cind te duce Creanga inlaun,
trul unel case tArane§ti, cind its da subtilul tabloil
al unui grup de fete la scaldat, cind cu me§te§ugul
de-a-ti infati§a viata §i sgomotul, cu cite-va trasaturI
adinci IV descrie un chef de seminarists sail o Nora,
te incredintezi indata, ca star in fata unui autor care
www.dacoromanica.ro
 V

pretue§te cu evlavie fondul national in arta descri-

.
§i a povestirel.
Ast-fel pOpularitatea lui Creanga este pe deplin
indreptatita. Poporul nu se poate insufleti decit pentru
o opera in care se regase§te pe sine insu§.
Scrierile lui Creanga, publicate fiind in g Convor-
biri», intre anii 1876 §i 1882, numarul cunoscatorilor
lui la inceput se marginea mai ales la Societatea
qunimea), care facuse in Creanga desigur una
dintre cele mai bune achizitii, de oare-ce intreaga
activitate literara a acestuia, in ce prive§te limba §i
arta in genere, era insu§ programul desfa§urat de
catra conducatorul teoretic al Junimeio
Din cConvorbiriv operele lui ail trecut in foile-
toanele ziarelor, in Calindare, in cartile didactice, §i
ajungind ast-fel mai la indemina multimei s'ail ras-
pindit repede, contribuind in mare masura la des-
voltarea gustului de cetit §i la de§teptarea simtului
adevaratel limb! romine§ti.
Pe Creanga intreg insa publicul mare nu-I cu-
noa§te decit dela 1890 incoace, cind a aparut intiiul
sail volum. Cite-va luni inainte de moarte, Creanga
§'a revazut o parte a scrierilor dale, §'a notat cite-va
indreptari de stil, neinsemnate, iar d. V. G. Mortun
i-a priveghiat tiparirea a zece coale din « Pove§ti),
carora le era menita urmAtoarea prefata, scrisa de
autor cu obicinuitul sail colorit de veselie :
Iubite Cetitor,
Multe prostii ii fi cetit de cind e$ti. Cetqte, rogu-te, §i
ceste §i unde-r vedea ca nuti yin la socoteala, ie pana
www.dacoromanica.ro
VI

In mina si da §i to ceva mai bun la ivealg, caci eil atita

m'am priceput gi atita am facut.
Moartea fard vreme 1-a Impedecat air revizui lu-
crarile pana la sfir§it, iar d-1 Mortun cedeaza conti-
nuarea public4iunei unui comitet compus din d-nii
A. D. Xenopol, Grig. I. Alexandrescu §i raposatul
profesor Gruber din Ia§i. Supt Ingrijirea acestui
comitet apar apoi cele cloua volume din 00perele
complecte»: Pove#ile, la 1890, cu o prefata de A.
D. Xenopol §i o biografie amanuntita de Grig. I.
Alexandrescu, §i Amintirile, la 1892, cu ilustratiuni
de peisagistul Buicliu.
A doua editie a lui Creanga s'a tiparit pe la 1897
in (Biblioteca pentru tots) a lui Carol Muller, in 6
volumar, fara nici o deosebire de text sail de rin-
duire Si cu aceia§i biografie a lui Alexandrescu.
Cea de fata, a tipografiei alinerva,), este prin
urmare a treia editie revazuta §i are de scop infato-
§area lui Creanga intreg, intr'un singur volum, spre
a inlesni §i mai mult raspindirea rninunatelor lui cre-
atiuni in cercurile cele mai indepartate ale poporului.
Avind in vedere lipsa mare de control a editiilor
de mai nainte, subsemnatii am primit sarcina pla-
cuta de-a receti materialul intreg, a-I grupa in mod
rational §i a-1 compara con§tiincios cu textul (Con-
vorbirilon, singurul isvor autentic dupa perderea
manuscriptelor originale. Indeplinind aceasta, am
putut Indrepta o multime de gre§eli de editura §i a
nota deosebiri de texte, adese-ori destul de esentiale,
servindu-ne §i de pretioasele deslu§iri, gasite in nu-
marul comemorativ al .,S'ezeitoarei (an. V), de un frag-
www.dacoromanica.ro
 VII

ment al manuscriptului pove§tii Harap Alb, ce ni-a

fost incredinOt de d-1 Maiorescu §i de corectura
Amintirei I facuta de insu§ Creanga in urmatoarea
imprejurare : Inceputul «Amintirilor din copilarie» de
Creanga s'ail publicat in No. 10 din 1 Ianuarie 1881
a Convorbirilor Literare, care pe-atunci e§iaii la Iasi.
Creanga find in Bucure§ti, precum se vede dupa
locul §i data pus' la sfir§itul articolului tiparirea
Amintirilor s'a facut supt privigherea lui* Miron Porn-
paid, care, fie dintr'o pricing fie din alta, a lasat sa."
se strecoare mai multe gre§eli. Atunci Creanga a
trimis d-lui Maiorescu un No. din Convorbiri cu in-
dreptarea gre§elilor §i cu urmatoarea scrisoare pe
foire Convorbirilor :
«De-a fi sa se reproduca in «Timpulh, rog sa se
pue dupa aceasta corectura §i sa mi se trimita §i mie
numerile in care va e§i. I. Creangas..
Miron Pompilitt tiparind : «fete mindre, care pe
linga hors §tieaii a Invirti §i suveicav Creanga
indrepta a§a. : (fete mindre,- care §tieaii a invirti §i
hora, dar §i suveicaD, §i adaoga pe margine: cA§a
a gasit cu cale domnul de la Be§chechemet (po-
recla lui Miron Pompiliu) sa -mi suceascaD... (Mai"
departe lipse§te un rind taet odata cu marginea foil
la legatul volumului).
Miron Pompiliu tiparind : «PetruVodaY) (muntele
din jud. Neamt), Creanga indreapta : (Patru-Vodaw
§i adaoga pe margine : «A§a zic oamenii).
tar la sfir§itul articolului, dupa ce a facut cu dea-
manuntul toate indreptarile, Creanga se razbuna in
chipul acesta fats de Miron Pompilia :
www.dacoromanica.ro
VIII

anchipuiti-va acum cite mi-a facut Beschecherecul.

Apoi mai are cineva tragere de inima sa sgarie rail -
bine alts data ? i nu mi-ar fi ciuda cind mi-ar fi
facut... (citeva cuvinte taete la legatul volumului) cu
Zaharia si Dospinescu, dar un matematic ca Pompil !
Eu cred ca numai decit trebue pusa o dare pe bur-
lacarit... I. Creanga».
Din aceasta insemnare a lui Creanga se vede bine
cit de mult tinea el ca scrierile sale sa se tipareasca
intocmal cum le alcatuise, fara cea mai mica schimbare.
Noil nu este in acest volum decit povestea Fat
Frumos Fiul Epei, articolul Misiunea preotutui la
sate si un numar de bucall in prosa §i versuri, pu-
blicate la capitolul cDiverse» si extrase de not din
mult laudatele carti didactice ale lui Creanga §i con-
sotii, apoi din «Contimporanul» si din t§ezatoarea> .
La sfirsitul volumului am adaugat §i talmacirea cu-
vintelor cu nuanta dialectala, lucru ce ni s'a parut de
nevoe, nu pentru filologi, ci pentru cetitorii nemol-
doveni. Alegerea cuvintelor explicate s'a facut pe
temeiul aratarilor unor studenti din Ardeal, a unui
profesor de limba romineasca din Bucuresti si dupa
modelul unei liste de cuvinte explicate de insusi
Creanga (vezi ezatoarea VIII, 156), citeva luindu-le
din ginvatatorul copiilor» de Creanga si altii.
Asupra vietii si operelor lui Creanga nu s'a scris
Inca o monografie mai mare, sail vre-un studiu corn-
plet de analiza literara ; avem insa un sir intreg de
articole, care cuprind fie b apreciare justa; fie date
interesante din viata lui si dintre cari citam aid ur-
matoarele :

www.dacoromanica.ro
 IX

ALEXANDRESCU (GRIG. I.), - Biografia lui loan Creanga.

(Introducere la intiia editie a a Povestilor,). Singura bio-
grafie mai cuprinzatoare, scrisa in cunostinta deplina a
lui Creanga si a manuscriselor lui. In amintirile
vietii
personale ale autorului se oglindeste via figura vesela a
povestitorului nostru.
IDEM, Amintiri despre loan Creanga. (Sezatoarea, an.
V. p. 178=187). Vorbind despre prietenii literari ai lui
CreangA si despre ajunimea,, incheie ast-fel :
«Cind mi-aduc aminte de dinsul o jale pare ca ma cu-
prinde si-mi pare rail ca s'a stins fara vreme. Parca-1 and
cum imi spunea inainte de a muri, asa uitindu-se in sus
si cu o cautatura. inspirata : Her, daca °hi mai trai am sd
fac qi o piesd de teatru fcircineascd
Anonim, inmormintarea lui loan Creanga (In a Lupta,
din 10 Ianuarie 1890). Actul inmormintarii, savirsit la 2
Ianuarie 1890 la Iasi si cuvintarea funebrala a prof. Gruber.
Anonim, Inmormintarea lui Ioan Creanga (In aLupta,
din 14 Ianuarie 1890). Se aminteste de intrunirea comi-
tetului insarcinat cu publicarea operilor lui Creanga, pre-
cum si de existenta mai multor scrisori adresate acestuia
de catre D-nii Maiorescu, Negruzzi, Gane si de Alexandri,
scrisori cars ins'a nail fost publicate.
Anonim, loan Creanga. (Articol scris, cu prilejul
mortis lui Creanga, in «Era noua, de la 7 Ian. 1890). Se
afirm'a ca Creanga a fost adescoperitb de Eminescu.
Anonim, Joan Creanga. (Notita biografica in a Familia),
anul XXXII, p. 277).
Convorbiri literare, Scrisori de-ale lui Creanga catra
d. Maiorescu. Una in anul XXXIX (1905) pag. 1151 si
alte trel in anul XL p. 272.
CORESI (Art. Stavri), Sfiriiacul. Amintire. (Sezatoarea,
An. V. p. 199-201). 0 gluma spusa de Creanga intr'un
cerc de publicisti din Iasi.
EMILGAR, - loan Creanga, studiti extras din a Arhiva*,
Iasi 1902.

www.dacoromanica.ro
X

EMINESCU, Scrieri politice si literare pag. 260, 306 si

Timpul din 8 Maid 1880.
308.
GOROVEI (ATUR), - Amintiri despre loan Creanga. (Se-
zatoarea V. p. 191-195). Amanunte despre intrunirile li-
terare ale 'citor-va tineri la N. Beldiceanu in Iasi, intruniri
la cari lua parte si Creanga si unde a cetit partea IV din
<Amintirin. Prietenia lui Creanga cu Eminescu. D-1 Go-
rovei mai reproduce in Sezatoarea anul VII, sub titlul
«Dosarul lui Ioan Creanga» o polemics iscata asupra lui
Creanga, cu prilejul subscriptiei pentru ridicarea unui
bust in Iasi, intre Preotul Gh. Enachescu, A. D. Xenopol
si C. Grigorescu.
IORGA (NICOLAE), - incercari de critics stiintifica. II
loan Creanga. (in «Convorbiri Literaren XXIV, p. 242-
258. Reprodus si in volumul sail de a Schite din literatura
Romina»). Articol erudit de literatura comparata, in care
Creanga este considerat drept «humorist de talent, scriitor
sensational prin excelenta, care dintre scriitwil nostri a
stat mai aproape de popor si 1-a inteles mai bine).
KALINDERU (IOAN),- Circulars adresata agentilor do-
meniali. (Vezi intre altele «Epocan de la 25 Mai 1902). 0
invitare calduroasa de-a contribui la fondul destinat pentra
ridicarea statuei lui Creanga.
LUPESCU (M), - Amintiri
toarea V. p. 188-191).
despre loan Creanga (Seza-
Vorbeste despre Creanga ca in-
vatator si autor didactic : «Era o vrerne, cind scoala din
care lipsiail cartile lui Creanga era considerate o scoala
codasan.
NF.GRUZZI (IACOB),
XXIII, p. 981-982).
- Ioah Creanga. (« Cony. Lit.) anul
Notita biografica cu amanunte despre
Creanga si Junimea.
PANU (GH.), Amintiri din Junimea. (Saptamana, 1902.
No. 21, 23 s. a.). Creanga si Eminescu.
PROPERTIU, Profesorul Creanga. (In «Lumea Ilustrata >
an 1, p. 164i-151). Ne povesteste cum invatatorul Creanga
isi fermeca elevil cu povestirea de basme frumoase.

www.dacoromanica.ro
 XI

STAVRI (ARTUR), Ioan Creanga. Schita biografica.

( Revista Noua," II, p. 475-477). in cadrul acestel schite
observa : ,Afara de povesti, anecdote si amintiri, Creanga
a mar scris trei articole, in cCurieruly d-lui Scip. Badescu.
In «Columna lui Traianx. d-1 Hasded a reprodus unul din
aceste articole., S'a reprodus si in editia aceasta, spre
a se vedea cit de mult a evoluat apoi Creanga in cura-
tirea scrierilor lui de neologisme. Aceiasi evolutie se poate
vedea si in desavarsirea treptata a numeroaselor editii din
cartile sale didactice.
TEOD ORESCU KIR ILEANU (GH.), - Notit a asupra manus-
scriptelor lui Creanga. (cSezatoarea V. p. 209-216.) Se
arata, cum s'afi imprastiat manuscriptele lui Creanga in
toate pArtile, ajungind intre altele si pe la jidani, cari le-
ail cumparat cu chilogramul si le-ad intrebuintat in pa-
vane. Din cite a mai gasit, autorul acestui articol publics
niste notite si rectificari de text, amintind de o poveste
neterminaa a lui Creanga : a Fat frumos fiut efielp, pu-
blicatA in Convorbiri literare anul 1898, care s'a reprodus
si in editia aceasta. Spune ca s'a pastrat o fila scrisa
din o comedie a lui Creanga : (Dragoste chioarci fi amor
ghebasz. Acelas, publics, tot in Sezatoarea (anul VII
VIII, 1902-904) mai multe date asupra lui Creanga, intre
care si cLacramatoarea, suplica impreund cu certificatul
de absolvire al Seminarului Socola din 10 Sept. 1858.
XENOPOL (A. D.), Prefata la t Povestiv (Ed. I. Iasi 1890).

Dupa ace§ti biografi, cari cu vorbe mai putin me§-

te§ugite cauta a relua firul povestirel t Amintirilor»,
sfir§ite in anul 1855, vom reproduce *i nol cite-va
date din viata lui Creanga :
Patru ani cit a stat la seminarul din Socola (1855-
1859) Creanga a urmat §i cursurile la §coala pre-
paratorie de la Trei-Ierarchi, unde avu ca profesoi
pe d. Titu Maiorescu.
www.dacoromanica.ro
XII

In privirqa aceasta iata ce scrie insu§i Creangl

§i tovara§ii sai la cartile didactice (Raspuns la cri-
ticile d-lui Joan Pop Florantin, Ia§i 1888, pag. 3) :
(Dupa cum se §tie, de pe la anul 1863 pins la
1887, §coala normala eVasile Lupu» de. la Tref-
Erarhi din Ia§i, avu norocul sa aiba director §i pro-
fesor de pedagogie pe d-1 Titu Maiorescu. In cei
2 ani de la inceput 1863-1865, unii dintre not am
urmat in §coala normala, ca §colari inscri§i; iar aitil
de $i eram institutors, vazind ca slabul curs de pe-
dagogie ce-1 facusem mai inainte, ne era de putin
folos practic, §i fiind-ca lectiunile de pedagogie ce
le facea d-1 Maiorescu se tineati inadins in orele li-
bere de clasa, pentru a putea urma tots institutorii
din 1a§i, can vor voi, am urmat §i not cu mare pla-
cere la acel curs, care ne-a fost de foarte mare fo-
los §i pentru care ii sintem §i-i vom fi totdeauna
recunoscatori d-lui Maiorescu. Cad', in Cara la nos,
singurul care a inceles rolul ce joaca §tiinta peda-
gogica intemeiata pe practica; este d-1 Maiorescu,
care in tot timpul profesoratului sail de pedagogie
s'a ferit de a indopa pe §colarii sai cu teorii peda-
gogice abstracte, fard sä fie intemeiate pe o prac-
tica adevaratd. Pentru acest scop, a infiirqat cursuri
practice de predare la clasa I §i a II primard, atit
la §coala din Trei-Erarhi, cit §i la celelalte §coale
primare din Iasi, unde trimitea pe §colarii sai, ca
sa puns in practica ceea ce singur le arata la §coala
pedagogica din Trei-Erarhi».
Terminind aceste §coli se casa."tore§te cu fata unui
preot din Ia§i §i se hirotonise§te ca diacon, deli
www.dacoromanica.ro
 XIII

n'a simtit o tragere de inima deosebita pentru preo-

tie..Fire originala §i cu porniri de independenta,
ajunge curind in conflict cu autoritatile biserice§ti,
iar in vara anulu! 1871, top: preo01 din Iris it de-
semnara ca pe un eretic §i stricator al legit orto-
doxe; Archiereul is lua dreptul de a mai sluji ca
diacon, iar generalul Tell, ministrul de culte, it des-
titui din postul de institutor ce-1 ocupa la Iasi.
Nici iu casatoriedin care avu un singur copil
nu pare a fi fost mai fericit, cad dupa patru ani
i§i parasi sotia. oPatru ani la biserica Patruzeci-de-
sfinti, traind inteo casa in care ma razbia ploaia
§i ma orbia fumul §i femeia! De saracie nu m'am
temut nici odata, cad totdeauna a fost cu mine»,
zice el insu§i in una din insemnarile sale. §i dupa
zadarnice incercAri «cle-a fi in rind cu oameniip
Creanga rdmine in adevar numai cu saracia, care
i-a fost tovara§a credincioasA toata viata.
Abia cu venirea d-lui Maiorescu la departamentul
Cultelor, Creanga fu numit din not institutor la o
§coala primara din 14, unde, simtind nevoea unor
manuale didactice rationale, in colaborare cu alt.!
citi-va colegi a lucrat mai multe cart! de cetire, cart
at fost printre cele mai raspindite cart!, trecind peste
20 §i 30 de ed4ii 1).
1) Impreunb.' cu alti institutors din Iasi', Creanga a tip5.rit : 1) Me-
toda noted de scriere Fi cetire ; 2) invcildtorul copiilor,--in 3 Orli; 8)
Poveltuitor la cetire prin scriere, dupd sistema fonetica, publicat din
indenanul d-lui Maiorescu, dupa zisa lui Creanga ; 4) Geografia Jude.,
Wui Iasi cu conturul judetului; 5) Harta judetului Ia0; 6) Regu-
tele limber romine, retiparite cu invoirea d-lui Maiorescu ; 7) Rdspuns
la criticele nedrepte ale lus Ion Pop Florantin.

www.dacoromanica.ro
XIV

Mare le Eminescu a aratat adese on meritele ne-

tagaduite ale cartilor didactice lucrate de Creanga
impreuna cu alcii §i iata ce spune Eminescu in-
tr'un loc:
fatorul copiilor se poate recomanda nu nu-
mai copiilor mict, ci §i multora din cei marl. Cad
intii0, ar invala romine§te, ceea ce precurn se §tie,
la Paris nu se poate invala ; al doilea, ar vedea ca
mai sint oameni §i afara de barierele Bucure§tilor,
ceea ce ar infrina tonul de timpertinenta literaraD,
cu care nulitati de cafenele incearca de la un.timp
incoace, a se introduce in republica literelor!...
(Timpul din 8 Mai 1880).
Bine-cuvintat va fi acel ministru al invataturii pu-
blice, care va desmorminta cele mai bune si mai
pline de inima carp' didactice de §coals primark
care s'ail scris vre-odata la not rorrainii. Punindu-le
la cinste, in locul cartilor de acum, sect §i pline de
greseli pe care copiii le ura'sc dupd spusa inva-
tatorilor priceputi s'ar prelungi Si dupa moartea
lui Creanga bine-facerile inriurirei sale sanatoase §i
cu adevarat romineasck Am reprodus anume la «Di-
verse» in editia aceasta mai multe §i din tot felul
de bucati, spre a se vedea valoarea for ca stil §i
cuprins.
Pe la 1874 s'a intilnit intiia oars Creanga cu

Dintre aceste einvatatorul coptilon a fost criticata de I. NAdejde

(in Contimporanul 1881, No. 6), iar Creanga ii raspunde intr'o intim-
pinare (Contimp. 1881 p. S78) recunoscind existenta citor-va greseli la
partea stiintifica, greseli pentru cad insa nu putea fi facut rAspun-
zator Creanga, care de sigur nu -colaborase de cit la partea literarA.

www.dacoromanica.ro
 11

Eminescu, care era revisor §colar pe atunci. Amin-

doi legara prietenie nedespartita §i biografii lor,
intre car! d. Panu, §titi sa povesteasca multe despre
aceasta prietenie §i despre inrudirea for sufleteasca.
Introdus peste doi ani in cercul « Junimea», Creanga
cete§te acolo cea dintii poveste a sa «Soacra cu trei
nurorb §i ramine colaborator statornic al «Convor-
birilorD. In 1878 a fost decorat cu medalia Bene-
merenti cl. II, iar in 1883 i s'a oferit gradul de ca-
valer al ordinului «Coroana Rominieb. In acela§ timp
Creanga a fost membru in Consiliul general de in-
structiune.
Totu§i Creanga a ramas pans la moarte acela§i,
om sarac §i modest, iubit de un §ir de prieteni §i
binecuvintat mai ales de nevoia§i pentru buna'tatea
firei lui, traind simplu §i cinstit in «bojdeuca, din
strada «Tisaul de susD, in tovara§ia mitelor lui, cari-
stateau vecinic pe linga dinsul. Acolo a scris el po-
ve§tile Si amintirile sale fermecatoare, pins in ziva
de 31 Decembre 1889, cind o boald nemiloasa (epi-
lepsia), care -1 chinuia de mai multi ant, l'a mutat
dintre cei vii la loca§ul de veci pe mo§ Creanga cel
de toata lumea iubit.Fie-i Carina ward §i somnul
dulce, cad dulce Si u§or,i-a fost graiul, ce n'a sunat
in pustiti.
Bucurefti, in Maiii 1906.

GH. T. KIRILEANU qI IL. CHENDI.

www.dacoromanica.ro
 /

LOAN CELEANGL.

I1.11.1..L.1.1111111111.11111110.0.0.0111011.11.1111111"41111%Lsmili
'4%,avaimms .0101.11111"

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRT

I. Creangi.
www.dacoromanica.ro
1
 Amintiri din copilArie

Damnifoarei L. M.

$COALA DIN HUMULESTi. PARINTIL BUNICUL

DAVID CREANGA. DIN ARDEAL. SCOALA LUI ALECU BALES.
IRINUCA. REiNTOARCEREA. LA BUNICA NASTASIA.

Stall cite-odata §i-mi aduc aminte ce vremi Si ce

oameni mai eraii in partile noastre, pe cind incepu-
sem §i ell drags -litd-Doamne 2) a ma ridica baeta§ la
casa parinplor mei, in satul Humule§tii din tirg
drept peste apa Neamtului ; sat mare §i vesel, im-
partit in trei parti, care se tin tot de una : Va-
tra Satului, Delenii §i Bejenii. S'apoi Humule§tii §i
pe vremea aceea nu erat numai a§a un sat de oa-
meni fara capAtaiii, ci sat vechiii, raza§esc, intemeiat
fn toata puterea cuvintului ; cu gospodari tot unul
--§i unul, cu flacai voinici §i fete mindre care, §tieaii
a invirti §i hora dar §i suveica 3), de vuia satul de
vatale in toate partile ; cu biserica frumoasa i ni§te
1) Tiparit pentru intiia oars in Convorbiri Literare, anul XIV
(1881) No. 10 apoi in Timpul din 11 Ian. 1881.
2) Editia Muller : cdraguli(.a-lloamne).
3) In (Cony. Lit.) frasa e ast-fel : AtGare pe linga hoea stiaii a in-
virti si suveicaz.. indreptarea s'a fault de Creanga.

www.dacoromanica.ro
 4 10AN CREANGA

preoti si dascali si poporani I) ca aceia, de faceau mare

cinste satului lor. §i parintele Ioan de sub deal,
Doamne, ce om vrednic si cu bunatate mai era! Prin
indemnul sail', ce mai de pomi s'aii pus in tinterim,
care era ingradit cu zaplaz de birne stresinit cu sin-
dila, §i ce chilie durata s'a facut la poarta bisericei
pentru scoala ; s'apoi sA fi vazut pe neobositul pa-
rinte cum umbla prin sat din casa in casa, im-
preuna cu badita Vasile a Ilioaei, dascalul bisericii, un
holteifi zdravan, frumos §i voinic si sfatuia pe oa-
meni sa '§i dee copiii la invAtAtura. i unde nu
s'ail adunat o multime de baeti si fete la scoala, in-
tre care eram si eii, un baet prizarit, rusinos si fri-
cos si de umbra mea.
§i cea dintii scolarita a fost insasi Smarandita
popii, o sgatie de copila agera la minte si asa de
silitoare, de intrecea mai pe toti baetii si din carte,
dar §i din nebunii. insa parintele mai in toata ziva
da pe la scoald si vedea ce se petrece... i ne po-
menim intru una din zile ca parintele vine la scoala
si ne aduce un scaun noii si lung, si dupa ce-a in-
trebat pe dascal, care cum ne purtam, a stat pu-
tin pe ginduri, apoi a pus nume scaunului gCalul
[War p> si 1-a lasat in scoalA.
In alta zi ne trezim ca iar vine parintele la scoala
cu Mo§ Fotea, cojocarul satului, care ne aduce dar
de scoala noud un dragut de biciusor de curele
_

impletit frumos si parintele II pune nume gSfintul

NiculaiD dupa cum este si hramul bisericei din Hu-
I) Cuvintele csi poporanb... introduse intiia oars in editia Saraga
dupA indreptarea lui Creanga.

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 5

mule§ti... Apo pofte§te pe mo§ Fotea ca daca i-or

mai pica ceva curele bune sd mai facd a§a din
cind in cind cite unul §i ceva mai grosut daca se
poate... Badita Vasile a zimbit atunci, iara not §co-
laril am ramas cu ochii holbati unii la altii. Si a
pus parintele pravila §i a zis : ca in toata Simbata
sa* se prociteasca baetii §i fetele, adicsa sa.' asculte
dascalul pe fiecare de tot ce-a invatat peste sap-
tamind, §i cite gre§eli va face sä i le insemne cu
carbune pe ceva, iar la urma urmelor, de fiecare
gre§ala sd'i arda §colarului cite un Sfint-Nicolai.
Atunci copila parintelui, cum era sprintara §i plind
de incuri a bufnit de ris. Pacatul ei, sarmana ! Ia
poftim de incaleca pe Balan, jupineasa, zise parin-
tele de tot posomorit, sa.' facem pocinog sfintului
Nicolai cel din cilia. Si cu toata staruinta lui mo§ Fo-
tea §i a lui badita Vasile, SmArandita a mincat pa-
para §i pe urma §edea cu minile la ochi §i plin-
gea ca o mireasa, de sarea came§a de pe dinsa.
Noi cind am vazut asta, am ramas inlemniti. Iar pa-
rintele, ba azi, ba mine, aducind pitaci §i colaci
din biserica, a impartit la fiecare, de ne-a imblinzit
§i treaba mergea strung ; baetii schimbail tabla in
toate zilele §i Simbata procitanie.
Nu'i vorba ca not tot ne aceam felul a§a. cite-
odata ; cad din batul in care era arzata fila cu
cruce -ajuta §i buchile scrise de badita Vasile pen-
tru fiecare, am ajuns la trataji, de la trAtaji la ceas-
lov, §'apoi dd Doamne bine ! in lipsa parintelui §i
a dascalului intram in tinterim, tine= ceaslovul
deschis, §i cum erau filele cam unse, trageaii mu§-
www.dacoromanica.ro
 6 IOAN CREANGA

tele §i bondarii la ele §i cind clampaneam ceaslovul,

cite zece, douazeci de suflete prapadeam deodata ;
potop era pe capul mu§telor! Intru una din zile ce -i
vine parintelui, ne cauta ceasloavele §i cind le vede
a§a singerate cum erail, i§1 pune minile in cap de
necaz. §i cum afla pricina, incepe a ne pofti pe
fiecare la Balan §i a ne mingiia cu sfintul Ierarh
Nicolai pentru durerile cuvioaselor mute §i ale cu-
vio§ilor bondari, care din pricina noastra at Otimit..
Nu trece mult dupa asta, §i intr'o zi prin luna lui
Mai, aproape de Mo§i, indeamna pacatul pe badita
Vasile tintul, ca mai bine nu i-oiu zice, sa puie pe
unul Nic'a lui Costache sa ma prociteasca. Nica,
baiet mai mare §i inaintat in invalaturd pina la ge-
nunchiul broa§tei, era sfadit cu mine din pricina
Smaranditei popii, careia cu toata parerea mea de
'i-am tras intr'o zi o bleanda, pentru ca nu-mi
da pace sa prind muste... §i Nica incepe sa ma as-
culte ; §i ma asculta el §i ma asculta §i unde nu
s'apuca de insemnat la gre§eli cu ghiotura pe o
dranita : una, doua, trei, pina la douazeci §i noua.
Mai !!! s'a trecut de ,saga, zic et in gindul mat ;
Inca nu m'a 0-atit de ascultat §i cite ail sa mai fie.
§i unde n'a inceput a mi se face negru pe dina-
intea ochilor §i a tremura de minios... EI, ei ! acu'i
acu. Ce-i 'de fa'cut, mai Nica ! imi zic et in mine.
§i ma uitam pe furi§ la u§a mintuirii §i tot scapa-
ram din picioare, a§teptind cu neastimpar sa vie un
lainic de §colar de afard, cad' era porunca sa nu
e§im cite doi deodata ; crapa maseaua'n gura
cind vedeam ca nu mai vine, sa ma scutesc de Ca-

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRi 7

laria lui lan §i de blagoslovenia lui Nicolai fa-

catorul de vinatal. Dar adevaratul Sfint-Nicolai se
vede ca a §tiut de. §tirea- mea, ca numai iaca ce in-
tra afurisitul de baet in §coala. Atunci eu cu voie
fara voie plec spre u§a; ies rapede §i nu ma mai
incurc prin prejurul §coalei, ci o iau la sanAtoasa
spre casa. §i cind ma uit inapoi, doi hojmalai se §i
luase dupa mine ; §i unde nu incep a fugi de'mi
scaparaii picioarele ; §i trec pe linga casa noastra
§i nu intru acasa, ci cotigesc in stinga §i intru in
ograda unui megie§ al nostru, §i din ograda in ocol
§i din ocol in gradina cu papu§oi, cari erail chiar atunci
pra§iti de-al doilea, §i baetii dupa mine ! Si pans sa
ma ajunga, eu de frica, cine §tie cum am izbutit
de m'am ingropat in tarns la radacina unui papu-
§oitl. i Nic'a lui Costache, du§manul meu §i cu Toa-
der a Catincai, alt hojmalail, au trecut pe linga
mine vorbind cu mare ciuda; §i se vede ca 'i-a orbit
Dumnezeii, de nu m'aii putut gabui. .Si de la o
vreme ne mai auzind nici o fo§nitura de papu§oi,
nici o scurmatura de gaina, am ti§nit °data cu tar-
na'n cap §i tiva la mama acasa §i am inceput a'i
spune cu lacrimi, ca nu ma mai duc la §coala ma-
car sa §tiii bine ca m'or omori, A doua zi insa a
venit parintele pe la nol, s'a ititeles cu tata, m'au
luat el cu bini§orul §i m'afi dus iar la §coala. Ca
da, e pAcat sa Minh' fard leac de invatatura, zicea
parintele, doar ai trecut de bucheludeazla §i buche-
ritazdra : e§ti acum la ceaslov §i mine poimine al
sa treci la psaltire, care este cheia tuturor invata-
turilor §i mai §tii cum vine vremea, poate sa to faci

www.dacoromanica.ro
 8 IOAN CREANGA.

§i popa aid la biserica Sfintului Nicolae, ca ea pen-

tru voi ma stradanuiesc. Am o singura fats §'oid
vedea eil pe cine 'rni-olti alege de ginere.
Hei, hen cind and ea de popa §i de Smaran-
dita popii, las mu§tele in pace §i'mi ieu alte gin-
dud, alte masuri : incep a ma da §i la scris §i la
facut cadelnita in biserica §i la tinut isonul de parca
eram baet. Si parintele ma ie la dragoste §i Sma-
randita incepe din cind in cind a ma fura cu ochiul
§i badita Vasile ma pune sa ascult pe altii §i alta
faina se macina acum la moara. Nic'a lui Cos-
tache cel ragu§it, balcaz §i rautacios, nu mai avea
stapinire asupra mea. Dar nu'i cum ginde§te omul,
ci'i cum vre Domnul. Intru una din zile §i chiar in
ziva de Sfintul Foca, scoate vornicul din sat pe
oameni la o claca de dres drumul. Se zicea ca are
sa treaca Voda pe acolo spre manastire. Si badita
Vasile n'are ce lucra ! Hai §i noi, mai baeti,
sa dam ajutor la drum, sa nu zica Voda cind va
trece pe aid, ca satul nostru e mai lene§ de cit
alte sate. Si ne luam not de la §coala §i ne ducem
cu totii. Si care sapau cu cazmalele, care carail cu
taraboantele, care cu carutele, care cu covatile, in-
sfir§it lucrau oamenii cu tragere de inima. Iar vor-
nicul Nic' a Petricai, cu pasnicul, vatamanul, §i
citi-va nespalati de mazili se pudau pintre oameni
de colo pina colo ; §i cind deodata numai iaca ve-
dem in prund citi-va oameni clae peste gramada §i
unul din ei mugind puternic. Ce sa fie acolo, zi-
ceati oamenii alergind care de care din toate partile,?,
Pe Badita Vasile it prinsese la oaste cu arcanul,

www.dacoromanica.ro
 ANINTIRI 9

11 cetluiau acum zdravan §i'l puneail in catusi,

trimeata la Piatra... Iaca pentru ce scosese atunci vor-
nicul oamenii la claca. A§a cu amagele se prindeau
pe vremea aceea flacaii la oaste. Afurisita priveliste
mai fu §i asta ! Flacaii ceilalti pe data s'ati facut
nevazuti, iara not copiii ne-am intors plingind pe la
casele noastre. Afurisit sa fie cineriul de vornic §i
cum ail ars el inima unei mame, asa arda inima
Sfintul Foca de astazi, lui i tuturor partasilor sal,
blastamail femeile din sat cu lacrimi de foc in toate
partite. Iar mama lui badita Vasile 41 petrecea baietul
la Piatra bocindu-1 ca pe un mort ! Las' mama, ca
lumea asta nu-i numai cit se vede cu ochir, zicea
badita Vasile mingiind-o ; si in oaste traeste omul
bine, daca este vrednic. 0§tean a fost i Sfintul
Gheorghe §i sfintul Dimitrie §i alti sfinti mucenici,
care ail patimit pentru dragostea lui Hristos, macar
de-am fi §i not ca din§ii I
EI, ei ! pe badita Vasile 1-am perdut ; s'a dus
unde i-a fost scris. Si parintele Ioan umbla acum cu
pletele in vint sä gaseasca alt dascal, dar n'a mai
gasit un badita Vasile cu minte, harnic §i rusinos ca
o fats mare. Era in sat §i dascalul Iordache firnaitul
de la strana mare, dar ce VI bun ? Stia si el gla-
surile pe din afara de biserica, nu-i vorba, dar clam-
panea de batrin ce era s'apoi mai avea §i darul suptu-
A§a dar §coala a ramas pustie pentru o bucata de
vreme §i citi-va dintre noi, Carl ne tineam de parin-
tele Joan, calea valea ; biserica deschide pe om. Du-
minicile biziiam la strana §i hir§ti ! cite-un colac !
Si cind veniail cele doua ajunuri, cite trei-zeci, patru-

www.dacoromanica.ro
 10 IOAN CREANGA

zed de baeti fugeam inaintea popii, de rupeam o-

matul de la o casa la alta si la Craciun nechezam
ca minzii, iar la Boboteaza strigam chiraleisa, de
clocotea satul. §i cind ajungea popa, not ne asezam
in doua rinduri i deschideam calea, iara el 41 tra-
gea Barba i zicea cu mindrie catra gazda :
Aistia-s minzii popii, fiiule. Niste zile marl ca
aceste le asteapta i ei cu mare bucurie tot anul.
Gatitu-le-ati ceva bob fiert, galuste, turte cu julfa 1)
varzare ?
Gatit, cinstite parinte ; poftim de ne blagoslo-
viti casa si masa, si poftim de mai sedeti, sa ne
sada petitorii.
Cind auzeam not de masa, tabaram pe dinsa §'apoi
atine-te gura, vorba ceea :
De placinte ride gura ;
De varzare si mai tare.
Ce sa fad, ca doar numai de doua on pe an este
ajunul. Ba la un loc, mi-aduc aminte, ne-am gra-
madit asa de tare si am rasturnat masa omului cu
bucate cu tot in mijlocul case de 1-am dogorit o-
brazul parintelui de rusine. Dar el tot cu bunatate:
De unde nu-I, de-acolo nu se varsa, fiilor, insa
mai multa bagare de sama nu strica.
Apol la hramul bisericii se Linea praznicul cite o
saptamind incheeta §i numai sa fi avut pintece, unde
sa pui coliva §i bucatele, atit de multe erati. §i
dascall popi vladici §i de tot soiul de oameni
din toate partile se adunaii la hramul bisericii din
1) Cuvintele turte cu jun) introduse ulterior in ed. $araga, dupes
indreptarile lui Creanga.

www.dacoromanica.ro
 AMINTIO 11

Humule§ti, §i toti e§iail. multamiti. Ba §i pe la ca-

sele oamenilor se ospatau o multime de straini. $i
mama, Dumnezeil s'o ierte, stra§nic se mai bucura,
cind se intimpla oaspeti la casa noastra Si avea
prilej sa-§i imparts pinea cu din§ii.
Od mi-or da fecioril dupa moarte de pomana
on ba, mai bine sa-mi dail eft cu mina mea. Ca
on cum ar fi, tot is mai aproape dintii de cit pa-
rintil. S'ail vazut de acestea !
§i cind invatam 6.1 la §coala, mama invata cu
thine acasa §i citea acum la ceaslov, la psaltire §i
Alexandria mai bine de cit mine, §i se bucura gro-
zav cind vedea ca .ma trag la carte.
Din partea tatil, care ades imi zicea in batae de joc :
Logofete brinza. 'n cuiii,
Lapte acru 'n calAmari,
Chia si val prin buzunari,
puteam sa ramin cum era mai bine : tNic' a lui
Stefan a Petrel», om de treaba §i gospodar in Hu-
mule§ti. Vorba ceea :
De cit codas in oral,
Mai bine fn satul tau fruntas.
Mama insa era in stare sa toaran furca §i sa
invat mai departe. §i tot cihaia mama pe tata sa
ma mai dee undeva la §coala, caci au. zise ea spuind
la biserica in Parimei, ca omul invatat, intelept va
fi §i pe cel neinvatat sluga-1 va avea.
§i afara de aceasta, babele care trag pe fundul
sitei in 41 de bobi, toti zodierii §i carturaresele pe
la care cautase pentru mine §i 'femeile bisericoase
din sat IT bagase mamei o multime de bazaconii
www.dacoromanica.ro
 12 IOAN CREANGA

in cap, care de care mai ciudate : ba ca am sa pe-

trec intre oameni marl ; ba ca-s plin de noroc, ca
broasca de par ; ba ca am un glas de Inger §i multe
alte minunaiii; incit mama in slabaciunea ei pentru
mine, ajunsese a crede ca am sa ies un al doilea
Cucuzel, podoaba cre§tinatatii care scotea lacrimi
din on -ce inima impietrita, aduna lumea de pe lume
in pustiul codrilor §i veselea intreaga faptura cu
versul -sdu.
Doarrine, mai femee, Doamne, multa minte-ti mai
trebue, zicea tata, vazind'o a§a de ahotnica pentru
mine. Dac'ar fi sa iasa totl invataV, dupa cum so-
coi tu, n'ar mai ave cine sa ne traga ciubotele.
N'ai auzit ca unul, ci-ca s'a dus odata bort la Paris,
unde-a fi acolo, §i a venit vaca? Oare Grigore a lul
Petre Lucai de la not din sat pe la ce §coli a in-
vatat, de §tie a spune atitea bongoase §i conacaria
pe la nunti? Nu vezi tu Ca daca nu-1 glagore 'n
cap, nu-i §i pace bung ?
-- A§a a fi, n'a fi a§a, zise mama, vreil semi
fac baetul popa, ce ai tu ?
Numai de cit pop, zise tata. Auzi mg! Nu 'I
vezi cei o tigoare de baet cobalt §i lene§ de n'are
pareche. Dimineata pina-1 scoli iii stupe§ti sufletul.
Cum it scoli cere de mincare. Cit ii mic prince
mute cu ceaslovul §i toata ziulica bate prundurile
dupa scaldat, in loc sa pasca cei cirlani §i sa 'mi
dee ajutor la trebi, dupa cit it ajuta puterea. lama
pe ghiata §i la saniu§. Tu cu §coala to I-al deprins
cu naray. Cind s'a face mai mari§or, are sä 'nceapa

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 13

a 'I mirosi a catrinta §i cu asta rinduiala n'am sa

am folos de el nici-odata.
§i dupa cum am cinste a va spune, multa vorba
s'a facut intre tata §i mama pentru mine, pans ce
a venit in vara aceea pe la August §i cinstita
holera de la 48 §i a inceput a secera prin Humu-
le§ti in dreapta §i in stinga, de se auzia numai
chits §i vas in toate pailile. §i eil, neastimparat cum
eram, ba e§eam la pirlaz cind trecea cu mortul pe
la poarta noastra, §i '1 boscorodeam cu cimilitura :
Chitigae, gae, ce aI in tigae ?
Papa puilor dud in valea socilor.
Ferice de gangur, ca sede intr'un virf de soc
§i se roaga rugului si se 'nchina cucului:
Nici pentru mine, nici pentru tine,
Ci pentru budihacea de la groapa
Sa 'I dal vacs de vacs si dol boi sa taca ;

ba it petreceam pins la biserica §i apol veneam

acasa cu sinul incarcat de covrigi, mere turture,
nuci poleite, ro§cove §i smochine din pomul mor-
tului, de se incruciail tata §i mama cind ma vedeail
cu dinsele. §i ca sa ma scape de belea, m'aii tri-
mes la sting in dumbrava Agapiei, linga podul Cara -
G4ei unde erail §i oile noastre, sa §ed acolo pins
s'a mai potoli boli§tea ; insa peste noapte a §i dat
holera peste mine §i m'a framintat §i m'a zgircit
circel ; §i 'mi ardea sufletul in mine de sete §i cio-
banii §i baciul habar n'aveati de asta : numai se in-
torceati pe ceea parte in tipetele mele §i horaiail
mereil. lard ea ma tirliam cum puteam pins la fin-
tina in dosul stifle' §i pe nimica pe ceas beam cite un
www.dacoromanica.ro
 14 IOAN CREANGA

cofaiel intreg de apa; pot zice ca in noaptea aceea la

fintind mi-a fost masul §i n'am inchis ochii nici cit
at scapara din amanar. Abia despre ziva s'a indu-
rat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s'a dus
in Humulesti, cale de doua ceasuri cu piciorul si
a instiintat pe tata de a venit cu cartga si m'a luat
acasa. Si pe drum necontenit ceream apa, iar tata
ma amina cu momele de la o fintind la alta, pina
a dat Dumnezeu de am ajuns in Humule§ti. i cind
col° doftorii satului : mo§ Vasile Tandura §i altul,
nu'mi aduc aminte, erati la not acasa §i prajeati pe foc
intr'un ceaun mare ni§te hostine cu sau ; §i dupa
ce mi -au tras o frecatura buns cu otat de leu§tean,
mi-aduc aminte ca acum, au intins hostinele fierbin-
cioare pe o pinzatura §i m-au infasat cu ele peste
tot, ca pe un copil ; §i nu pot sti cit a fi trecut la
mijloc, pina ce am adormit mort si de-abia a doua zi
pe la toaca m-am trezit sanatos, ca toti sanato§ii :
Dumnezeu sa odihneasca pe mo§ Tandura §i pe to-
varasul sau ! Si vorba ceea : <Lucrul rail nu piere cu
una cu cloud». Pina 'n sara am si colindat mai tot
satul ; ba si pe la scaldat am tras o raita cu prie-
tenul meti Chiriac a lui Goian, un lainic §i un pierde-
yard ca si mine. Dar tata nu mi-a mai zis atunci nimica ;
m'a lasat in voia mea pentru o bucata de vreme.
Peste iarna mama iar s'a pus pe capul tatil, sa
ma dee unde-va la scoala. Dar tata spunea ca nu
mai are bani de dat pentru mine.
Lui dascalul Vasile a Vasilcai plateam numai
cite un sorocovat pe luna. Iar postoronca de das-
calul Simion Fosa din Tutuieni, numai pentru ca
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 15

vorbe§te mai in tilcurl decit altii §i sfirciie§te toata

ziva la tabac, cere cite trei husa§i pe lung ;
auzi vorba ? Nu face baetul ista atitia husa§i cu
strafe cu tot, cici am dat ea, pentru dinsul pina acum.
Cind a mai auzit mama §i asta, s'a facut foc.
Sarmane omule, daca nu §tii boaba de carte
cum ai sa ma intelegi ? Cind tragi sorocovetii la mus-
teata, de ce nu te olicaie§ti atita ? Petre Todosiicai,
cri§marul nostru, a§d'i ca.* 'ti-a mincat noun sute de
lei ; Vasile Roibu din Bejeni mai pe-atitia §i altii
citi? Ru§tei lui Valica §i Mariucai lui Onofreiii, ga-
se§ti sä le dal §i sa le razdal ? Sta."' eil ; sa nu. crezi
ca doarme Smaranda, dormire-al somnul cel de veci,
sa dormi ! Si pentru baet n'ai de. unde da ? Mai
omule, mai ! Ai sa te dud in fundul iadului §i n'are
sa aiba cine te scoate, daca nu te'i sili sali faci un
baet popa. De spovadanie fugi ca dracul de tamiie.
La biserica mergi din Pa§ti in Pa§ti. A§a cauti tu
de suflet ?
Ian tad, mai femeie, Ca biserica-i in inima
omului ; §i daca voiii muri, tot la biserica am sa §ed,
zise tata ; nu mai face §i tu atita vorba, ca fariseul
cel fatarnic. Bate-te mai bine cu mina peste gura
§i ,zi ca vame§ul : «Doamne, milostiv fif mie paca-
toasei, care'mi tot imbalorez gura pe barbat degeaba».
In sfir§it cit s'a balabanit mama cu tata din pri-
cina mea, tot pe-a mamei a ramas; cad intro Du-
mineca, prin carneleaga, a venit tatal mamei, bunicul
mei David Creanga din Pipirig la nor §i irazind
cearta iscata intre tata §i mama din pricina mea, a zis:
Las' mai §tefane §i Smaranduca, nu vä mai in-
www.dacoromanica.ro
 16 ION CREANGA

grijiti atita, ca azi e DuminecA, mine Luni §i zi de

tirg, dar Marti de-om ajunge cu sanatate, am sa ieu
nepotul .cu mine ki am sä-1 duc la Brokteni cu Du-
mitru al mei, la profesorul Nicola' Nanu, de la
kcoala lui Balok, §i-tf vede vol ce-a scoate el din
bAet ; ca de ceilalti baeti ai me', Vasile si Gheorghe
am ramas tare multamit, cit au invdtat acolo. De
doua-zeci §i ma' bine de an', de cind port vornicia in
Pipirig, am dus-o cam anevoie numai cu rabukul.
Ce folos ca citesc on -ce carte bisericeasca, daca nu
ktii a insemna macar catuki de cit, e grew. insa de
cind mi -aft venit baetii de la invatatura, imi tin so-
coteala ban cu ban §i huzuresc de bine ; acum zic
§i eu ca pot' duce vornicia pe viata, fara sa te simti.
Zati, mare pomana Si -a mai facut Alecu [Wok cu kcoala
ceea a lui,, tine vrea sA inteleaga ; §i Doamne,
peste ce prolesor intelept i iscusit a dat ! Aka vor-
bekte de blind §i primekte cu bunatate pe fiecare
de ti-1 mai mare dragul sa te dud la el. Fence de
pArintii care 1-au nascut, ca bun suflet de om este,
n'am ce zice. §i ma' ales pentru no' taranii mun-
teni este o mare facere de bine ! .Cind am venit eu
cu tata i cu fratii me' Petrea §i Alexandru 1) si Nica
din Ardeal i Pipirig, acum kasezeci de an' trecuti,
unde se pomenea kcoli ca a lui Balok in Moldova?
Doar la Iaki sa fi fost aka ceva ki la Manastirea
Neamtului, pe vremea lui Mitropolitul Iacob, care era
o leaca de cimotie cu no' de pe Ciubuc clopotarul de
la Manastirea Neamtului, bunicul mine-ta, Smaranda,

($i Vasile e in «Cony. Lit.»

www.dacoromanica.ro
 ANINTIRI 17

al carui nume sta scris §i astazi pe clopotul bisericii

din Pipirig. Ciubuc Clopotarul, tot din Ardeal, stia
putina carte ca §i mine ; si apoi a pribegit de-acolo
ca si noi, s'a tras cu bucatele incoace ca si mos
Dediu din Vinatori §i alp' mocani, din pricina papis-
ta§iei mai mult, pe cit §tia eil ; §i atit era de cuprins,
de s'aii umplut muntii: Halauca, Piatra lui Iepure,
Barnariul, Cotnarelul si Boampele pins dincolo peste
Patru-Voda, de turmele si tamazlicurile lui. Si se po-
meneste ca. Ciubuc era om de omenie; fiecare oaspe
ce tragea la odaea lui era primit cu draga inima si
ospatat cu indestulare. Si se dusese vestea in toate
partile despre bunatatea si bogsatia sa. Pina si Voda
ci-c'ar fi tras odata in gazda la Ciubuc, si intrebin-
du'l cu cine mai One atita amar de bucate, el ar fi
raspuns: «Cu cei slabi de minte si tari de virtute,
Maria Tay. Atunci Voda nu s'a putut stapini de mi-
rare, spuind : cIa aista-I om, zic si eti; de-ar fi multi
ca dinsul in domnia mea, putina lipsa ar duce Ora la
nevoi!y Si 1-a batut Voda cu mina pe umar, zicindu-i:
IVlo§ule, sa stiff ca de azi inainte esti omul meil,
si la Domnie ti'i deschisa usa on §i cind.
Si de-atunci i-a mers lui Ciubuc numele de omu
luf Voda; incit si pina astazi un deal inpartea des-
pre Plotunul, unde era mai mult asezarea lui Ciu-
buc, se cheama gDealul OmuluiY.
Pe acest deal, Smaranda, am fugit in vremea za-
verei cu ma-ta, cu tine si cu frate-tail loan, de frica
unei cete de Turd, care se batuse chiar atunci cu
Volintirii la Secu si apoi se indreptara spre Pipirig

2
www.dacoromanica.ro
 18 IOAN CREANGA

dupa j'afuit. Iar pe sord-ta Mariucal), de gra.14 ce am

fost, o uitasem acasa pe prispa in albiutd. ,Si ma-ta
cind a dat de copila ca nu-1, a inceput a'§i smulge
parul din cap §i a o boci inadu§it, zicind :
Vai de mine §i de mine, copila mea ail strd-
puns'o Turcii !
Eu insd, m'am suit in virful unui brad §i cum
am vdzut ca apuca Turcii spre Plotunul, m'am as-
virlit fard sine pe parul unui cal, am alergat acasa,
§i cind colo am gasit copila teafara; insd rastur-
nata cu albiuta de ni§te porci, care grohaiau impre-
jurul ei, cit pe ce s'o rupd. Iar pe la capatul albiutei
am gasit cite-va rubiele, puse de Turd se vede
la capul copilei. Atunci am luat copila §i de bu-
curie nici nu §tiii cind am ajuns cu dinsa la ma-ta
in Dealul Omului. i dupa ce mi-am venit putin
in sine, am zis §i eti in amdraciune, cu multi ina-
inte de mine :Cei can n'ati copii, nu §tiii ce'i rid-
cazul. Bund minte mai ail unia in felul acesta de
nu se insoard. §i unul dinteace§tia a fost §i Ciu-
buc Mocanul, care neavind femee nici copii, ce
i-a venit mai tirziii de evlavia cea multd ca avea sad
din alte imprejurari, a inchinat toata averea sa Md-
ndstiril Neamtului §i el s'a calugarit mai cu toVI
haidaii lui, fa'cind multe pomeniri cit a fost in viata ;
iar astazi petrece in lini§te linga zidurile manastirii,
Dumnezeii sd.'1 ierte §i sal odihneasca intru impd-
ratia cereascd! Cad. §i not ca mine avem a ne
duce acolo! AO 'I ca voi habar n'aveti de toate
aceste, de nu v'a fi spus eil, zise bunicul oftind.
1) ters Mariuca si indreptat de Creanga : Ioana (SezAtoarea).

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 19

Nu'i rail, mai §tefane, sa. §tie §i baietul tau o

leaca de carte, nu numai de cit pentru popie, cum
chite§te Smaranda ; ca §i popia are multe, nacafale,
e grew de purtat. Si de cit n'a fi cum se cade,
mai bine sa nu fie. Dar cartea iti aduce §i oare-care
mingiere. Di sa nu fi §tiut a ceti, de mult a§ fi ine-
bunit, cite am avut pe capul meti. Insa deschid Vie-
tile Sfintilor §i vad atitea §i atitea §i zic:Doamne!
multa iabdare al dat ale§ilor tai. Ale noastre sint
flori la ureche pe linga cele ce spune in cali. S-
poi sa fie cine-va de tot boil, Inca nu este bine.
Din carti, culegi multa intelepciune; §i la dreptul
vorbind, nu e§ti numai a§a o vaca de muls pentru
fie-care. Baietul vad ca. are Pere de minte; §i numai
dupa cit a invatat cinta §i cite§te cit se poate de bine.
De aceste §i altele ca aceste a vorbit bunicul Da-
vid cu mama §i cu tata mai toata. noaptea Dumi-
neca spre Luni, §i Lunf spre Marti; cad la not mi-
nea cind venea din Pipirig la tirg sa'§i cumpere
cele trebuitoare.
Jar Marti des-dimineata puse tarnitele §i desagil
pe cal, §i legindu'i frumu§el cu capastrul pe cel de al
doilea de coada celui intii, pe cel de al treilea de
coada celui al doilea, pe cel de al patrulea de coada
celui al treilea, cum if leaga muntenii, a zis :
Ei mai §tefane §i Smaranduca, mai ramineti cu sä-
na." tate; ca ei."1 m' am dusu-m' ami); hal nepoate, gata e§ti?
Gata, bunicule, haidem, zisei nacajindu-ma cu
ni§te costite de porc afumate §i cu ni§te cirnati
I) Forma rara, intrebuintata Ina in muntil Moldovei de sus qi de
Eminescu in povestea tHiron fi Frumoasa-fcirci-corps.

www.dacoromanica.ro
 20 10AN CREANGA

fripti, ce mi'i pusese mama dinainte. Si luindu'mi.

ramas bun de la parinti, am purces cu bunicul spre
Pipirig. Si era un puiti de ger in dimineaa aceea,
de crapaii lemnele. Si din sus de Vinatori, cum
treceam puntea peste apa Neamlului, bunicul in
urma cu caii de capastru si eft inainte, mi -au lu-
necat ciubotele §i am cazut in Ozana 1) cit mi ti'l
baietul! Noroc de bunicul. Siscroambele ieste a
voastre is pocite, zise el, scotindu-ma rapede murat
pina.' la piele §i inghetat hat bine, caci naboise apa
in toate par ile. Si iute mi-a scos ciubotele din pi-
cioare, ca se facuse bocna. Opinca'i buns, saraca!
Iti §ede piciorul hodinit §i la ger huzure§ti cu dinsa.
Si pind a vorbit acestea, eram §i invalit intr'o
sarica ghitoasa de Casina, bagat intro desaga pe
cal, purces pe drum §i hai la Pipirig. Si cind m'a
vazut bunica in ce hal ma aflam, ghemuit in de-
saga, ca un puiu de bogdaproste, cit pe ce sa se pra-
padeasca plingind. Inca n'am vazut asa femeie sa
plinga de toate cele ; era miloasa din cale-afara.
Carne de vita nu minca in viata tot din asta pri-
cina, §i cind se ducea sarbatoarea la biserica, bocea
toti morii din tinterim, fie ruda, fie strain, lard deo-
sebire. Bunicul insa era asezat la mintea lui igi ;

cauta de trebi cum §tia el si lasa pe bunica intr'ale

sale, ca un cap de femeie ce se gasea.
Oiu Doamne, Davide, cum nu te mai astim-
peri; de ce-al scos baietul din casa pe vremea asta ?
Ca sa te mieri tu, Nastasie, zise bunicul, sco-
ind o piele de porc salbatic din camara si croind
1) In convorbiri : in ozana.

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 21

cite-o pareche de opinci pentru Dumitru §i pentru

mine ; apoi le-a ingruzit frumos §i a petrecut cite o
pareche de ata neagra de par de cal prin cele no-
jite. §i a treia zi dupa asta, dindu-ne schimburi §i
cite doua parechi de obiele de suman alb, ne-am
incaltat cu opincile bini§or, §i sarutind mina bunicai,
am luat-o prin Boboie§ti iar cu bunicul §i cu Du-
mintru, fratele mamei cel mai mic §i suind pe la
fundul Halaucei, am ajuns dupa un tirziii in Farca§a,
unde ne-a fost §i masul, impreuna cu parintele Du-
mitru de la Piraul Cirjei, care avea o gu§a la git
cit o plosca de cele marl §i giriia dintr'insa ca
dintr'un cimpoiti, de n'am putut inchide ochii de
raul sail, mai toata noaptea. Nu era vinovat bietul
preot ; §i dupa cum spunea §i el, e mai rail de cei
ce ail gu§a in cap, decit de cei ce o poarta pe
dinafara.
A doua zi am purces din Farca§a pe la Borca
spre Piraul Cirjei §i Cotirga§, pina ce am ajuns §i
la Bro§teni. Si dupa ce ne-a a§ezat bunicul in gazda,
cu toata cheltuiala lui -la una Irinuca, apoi ne-a dus
pe la profesor §i pe la biserica de ne-a inchinat
pe la icoane §i pe urma ne-a lasat cu sanatate §i
s'a intors a casa, trimkindu-ne din cind in cind cele
trebuitoare.
§i satul Bro§tenii fiind impra§tiat, mai ca toate sa-
tele de la munte, nu se ru§ina lupul §i ursul a se
arata ziva meaza-mare prin el; o casa id sub tiharaea
asta, alta dincolo de Bistrita sub alta tiharaie, ma
rog, unde i-a venit omului indamina sa §i-o faca.
§i Irinuca avea o cocioaba veche de birne cu fe-
www.dacoromanica.ro
 22 IOAN CREANGA

restrele cit palma, acoperita cu scinduri, ingradita

cu razlogi de brad §i a§ezata chiar sub munte pe
malul sting al Bistritei, aproape de pod. Irinuca era
o femee nici tinara nici tocmai batrind, avea bar-
bat §i o fata balciza §i Mlle, deli era frica sa inop-
-tezi cu dinsa in casa. Noroc numai ca de Luni di-
mineata §i pana Simbata seara n'o mai vedeai ; se
ducea cu tats -sail in munte la facut ferestrea si lucra
toata saptamina ca un barbat, pentru nimica toata :
doi oameni cu doi boi, la vreme de iarna abia iii
puteau scoate mamaliga. r3a la multi se intimpla
de venead Simbata noaptea cite cu un picior frint
sad cu boil stilciti §i acesta le era ci§tig pe deasupra.
Cocioaba de pe malul sting al Bistritei, barbatul,
fata §i boii din padure, un tap §i doua capre slabe
§i riioase ce dormead pururea in tinda, era toata
averea Irinucal. Dar §i asta'l o avere, cind e omul
sanatos. Insa ce ma prive§te ? Mai bine sa ne cau-
tam de ale noastre.
Noi, cum a piecat bunicul, a doua zi ne-am dus
la §coala, §i vazind profesorul ca purtam plete, a
poruncit unuia dintre §colari sa ne tunda. Cind am
auzit not una ca asta, am inceput a plinge cu zece
rinduri cle lacrimi, §i a ne ruga de toti Dumnezeii
sä nu ne sluteasca. Dar Val gasit, profesorul a
stat linga noi, pina ce ne-a tuns chilug. Apo[ ne-a
pus in rind cu ceilalti §colari §i ne-a dat de inva-
tat dupa puterea noastra ; intre una-alta §i gIngerul
a strigaib pe din afard. i am dus-o not a§a pina
la Afezii-Paresii. §i unde nu ne trezim intr'o bung

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 23

dimineata plini ciucur de rie capreasca, de la ca-

prele Irinucai. ET, ei ce'i de fa'cut ?
Dascalul nu ne mai primea in koala, Irinuca nu
ne putea vindeca, pe bunicul n'avea cine fl instiinta,
merindele erati pe sfirsit, rail de not ! Nu still
cum se intimpla, ca aproape de Buna-Vestire unde
nu da o caldura ca aceea, Si se topeste omatul §i
curg piraele §i se umfla Bistrita din mal in mal, de
eft pe ce sa iee casa Irinucai. §i not pe caldurile
cele ne ungeam cu lesie tulbure, §edeam afara la
ware cu pielea goala, pans se usca cenusa pe not
§i apoi ne bagam in Bistrita de ne scaldam. Asa
ne invatase o baba sa facem, ca sa ne treaca de
rife. Va puteti inchipui ce vra sa zica a to scalda
In Bistrita la Brosteni, de cloud on pe zi, tocmai
in postul [cel] mare, i nici tu junghiti, nici tu friguri,
nici alta boala nu s'a lipit de 'dar nici de
not',
rife n'am scapat. Vorba ceea : «Se tine ca riia de
om'. Intr'o zi fiind Irinuca dusa in sat i avind
obiceiii a §edea uitata ca fata vatamanului, not n'a-
vem ce lucra ? Ne suim pe munte la deal de casa
et cite pi o bucata. de razlog in mina si cum cur-
geau paraiele grozav, mai ales unul alb cum ii lap-
tele, ne pune dracul de urnim o stinca din locul
et, care era numai intinata ; i unde nu porneste
stinca la vale saltind tot mat sus de un stat de om ;
si trece prin gardul i prin tinda Irinucai pe la
capre si se duce drept in Bistrita, de clocotea apa.
Asta era in Simbata lui Lazar pe la amiazi. Et, ei !
ce'i de facut ? Gardul i casa femeiei darimate la

www.dacoromanica.ro
 24 MAN CREANGk

pamint, o caprd rupta in bucati, nu'i lucru de saga.

Uitasem arum §i rile §i tot de spaima.
Stringe rapede ce mai al, pang cind nu vine
baba §i hai sä. fugim cu pluta ceea la frate-men
Vasile in Borca, zise Dumitru ; cad plutele ince-
puse a umbla. In§facam not to mieri ce mai aveam,
ne ducem degraba la pluta §i pluta§ii de cuvint §i
pornesc. Ce a fi zis Irinuca in urma noastra, ce
n'a fi zis, nu §tirl : dar §tiir atita, ca eram cu ghiata
'n spate de fricd pan'am ajuns la Borca, unde ne-a
fost §i masul. far a doua zi, in Dumineca de Florii
des-dimineata am plecat din Borca, pe Plaiul-Batrin,
impreuna cu doi plaie§i calari, spre Pipirig. Era o
zi frumoasa in Dumineca aceea §i pla.ie§4 spuneat
ca n'ati mai apucat asa primavara de vreme de
cind is el.
Eu cu Dumitru insa, o duceam intr'un cintec,
stringind viorele §i topora§i de pe linga plain §i
mergeam tot zburdind §i hirjonindu-ne, de parcA
nu eram not riio§ii din Bro§tenl, care facusem atita
bucurie la casa Irinucal Si mergind. not tot asa,
cam pe la amiazai deodata s'a Schimbat vremea cea
frumoasa intr'o vijelie cumplita, sa rastoarne brazil
la pamint, nu alta. ceva. Pe semne baba Dochia
nu'§I lepadase toate cojoacele. Incepe a bura, apol
o intoarce in lapovita, pe urma o dä in frig §i nin-
soare cum se cade, §i intr'un buc ne astupa calea,
de nu §tiai in cotro 5a mergl. §i tot ninsoare gi
picla pins in pamint, de nu se vedea om pe om
alature fiind.
Asei ca s'a deochet vremea, zise unul dintre
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 25

plaie§i oftind. Ma mieram eil sa fi mincat lupul iarna

asta a§a de in .pripa. De pe la Intercatori, am pra-
padit drumul, De acum s'o luam de-a chioara, §i
unde ne-a fi scris, acolo vom ie§i.
I-auziti glasul unui cuco§, zise celalalt
Haideti s'apucam intr'acolo §i poate sa ie§im in sat
undeva.
Si ne coborim not §i ne tot coborim cu mare
greutate pe ni§te povirni§uri primejdioase §i ne in-
curcam pintre ciritei de brad, §i caii lunecau §i se du-
ceail de-a rastagolul, §i ell cu Dumitru mergeam zgri-
buliti §i plingeam in pumni de frig §i plaie§ii numai
icneau §i.-§i mu§cati buzele de frig §i necaz ; §i omd-
tul se pusese pe une-locuri pina la brill §i incepuse
a inopta cind am ajuns intr'o infundatura de munti,
unde se auzia rasunind glasul unui paraua§ ce ve-
nea ca §i not din deal in vale, pravalindu-se §i is-
bindu-se de cele stinci fara vointa sa... Numai atita,
ca"el a trecut mai departe in drumul sail, iar not
am stat pe loc §i am pus-o de mamaliga fara apa.
Ei mai baie i, is amu trageti la aghioase, zise
un plaie§, scaparind §i dind foc unui brad.
Ce ti'l scris, in frunte ti'i pus; chef §i voie
buns, zise celalalt scotind o hrinca inghetata din de-
sagl, pirpifind-o pe jaratec §i dindu-ne §i noua cite-
o harchind. §i a§a luneca hrinca aceia de u§or pe
git, par'ca era unsa cu unt ! Dupa ce ne-am pus
bine-raft gura la cale, ne-am covrigit imprejurul fo-
cului; §i de-asupra ninsoare, dedesubt udeala; pe-o
parte inghetai, pe una to frigear, ca la vremea §i
locul acela. §i tot chinuindu -ne a§a, era sa ne pasca

www.dacoromanica.ro
 26 IOAN CREANGA

alt pacat : cit pe ce sa ne toropeasca bradul aprins,

de nu baga de sama unul dintre plaie i. Pesemne
blastamul Irinucai ne ajunsese.
Insfir§it, se face §1 ziud, §i [dupa ce ne spalam cu
omat Si ne inchinam dupa obiceiul cre§tinesc], por-
nim apoi cu plaie§if la deal pe unde ne coborisem.
Ninsoarea maf incetase, §i dupamulta truda am gasit
drumul, §i haf, hai ! hal, haf ! catra sara am ajuns
la bunicul David in Pipirig. §i cind ne-a vazut bu-
nica, de bucurie a §i tras un bocit.
David al met are de gind sa ma bage de vie
in mormint cu apucaturile luf, cum va.d et. Inca ce
rang -1 pe din§if sarmanif baieti ! Cum i-a mincat riia
prin streini, mititein
Si dupa ce ne-a cainat §i ne-a plins bunica dupa
obiceiul el, §i dupa ce ne-a dat de mincare tot ce
aVea mai bun §i ne-a indopat bine, degraba s'a dus
in camara, a scos un ulcior cu dohot de mesteacan,
ne-a uns peste tot trupul din cre§tet pina in talpi
§i apoi ne-a culcat pe cuptor la caldura. Si tot a§a
ne-a tins de cite cloud tref on pe zi cu noapte, pina
ce in Vinerea-Saca ne-am trezit vindecati tafta.
Dar pina atunci a venit §i veste de la Bro§tenf des-
pre stricaciunea ce facusem, §i bunicul fora vorba a
multamit pe Irinuca cu patru galbeni. Apoi in Sim-
lAta Pa§tilor m'a trimes la ParinV acasa in Humu-
le§tf. Si in zitia de Pa§ti am tras un «Ingerul a stri-
gat» la biseriea, de au ramas totIoamenif cu gurile cas-
eate la mine. [Si] mamei if venea sä ma inghita de bucu-
l) Cuvintele puse in paranteze ca acestea au fost addligate in edi-
tia de la Iasi.

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 27

rie. [i] pdrintele Ioan m'a pus la masa cu dinsul §i Sma-

randita a ciocnit o multime de oua ro§i cu mine.
[Si] bucurie peste bucurie venea pe capul meii. lar
la invierea a doua, nu mi-a mai mers a§a de bine ;
caci toate fetele din sat viind la biserica §i unele
din ele fiind mai dracoase, cum au dat cu ochii de
mine, le-a §i bufnit risul §i ail inceput a-mi zice :
Tunsul felegunsul,
Tunsul felegunsul,
Cinil dupa dinsul !

Bucuresti, 1880 Septembre.

www.dacoromanica.ro
MAMA. SBENGUIRI CU PRATE-SAC ZABEL OBICEIURI DE
SARBATORI. POPA 0§LOBANU. MO§ CHIORPEC
CIUBOTARUL. MATU§A MARIOARA.
ALTE PATANIT.

Nu §tiil altii cum sint, dar eil, cind ma gindesc

la locul na§terii mele, la casa parinteasca din Hu-
muleV, la stilpul hornului unde lega mama o §fard
cu motocei la capa.t; de crapaii mitele jucindu-se cu
ei, la prichiciul vetrei cel humuit de care ma tirteam
cind incepusem a merge copacel, la cuptiorul pe care
ma ascundeam, cind ne jucam not baetii de-a mi-
joarca2), §i la alte jocuri §i jucarii pline de hazul §i
farmecul copilaresc, parca'mi salta §i acuma inima
de bucurie ! .Si, Doamne, frumos era pe atunci, caci,
§i parintii §i fr41 §i surorile. imi eraii sanato§f, §i
casa ne era indestulatai, §i copiii §i copilele megie-
§ilor eraii deapururea in petrecere cu nol, §i toate
imi mergeail dupa plac, lard leac de suparare, de
parca era toata lumea a mea.
Si eii eram vesel ca vremea cea bung §i sturlu-
batic §i copilaros ca vintul in turbarea sa.
i mama, care era vestita pentru nazdravaniile
9 Publicat intaia oars in (Cony. Lit.» Anul XV (1$61 o. 1.)
2) (De-a mijia» se numeste in Ardeal asest joc de copil.

www.dacoromanica.ro
 AMJNTJRI 29

sale, imi zicea cu zimbet uneori, cind incepea a se

ivi soarele dintre no' dupa o' ploaie indelungatd
gie§i copile cu parul bdlan afatd §i ride la soare,
do4r s'a indrepta vremea». §i vremea se indrepta
dupa risul mea...
§tia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face, cad'
eram feciorul mamii, care §i ea cu adevarat ca §tiea
a face multe §i mart minunatii : alunga nourii cei
negri de pe deasupra satului nostru §i abatea grin-
dina in alte part', infigind toporul in pamint afard,
dinaintea u§ii ; inchega apa numai cu cloud picioare
de vacs, de se incrucea lumea de mirare ; ba.'tea
pamintul sail pdretele sail vr'un lemn, de care ma
paleam la cap, la mind sail la picior, zicind : «Na,
na !» §i indata 'mi trecea durerea...
Cind vuia in sobs taciunele aprins, care se zice
ca.' face a vint §i vremea rea, sau cind tiuia taciunele
despre care se zicea, ca to Vorbe§te cine-va de rail,
mama it mustra acolo, in vatra focului, §i '1 buchisa
cu cle§tele, sa se mai potoleascd du§manul ; §i ma'
mult de cit atita : oleacd ce nu 'I venea mamei la
socoteald cautatura mea, indatd pregatea, cu de-
getul imbalat, putind finy din colbul adunat pe
opsasul incaltdrii ; on mai in grabs lua funingine
de la gura sobei, zicind : «Cum nu se dioache cal -
ciiul sau gura sobei, a§a sa nu mi se dioache co-
pila§ul §i 'mi facea apoi cite un benchia [boghet] in
!»
frunte, ca sa. nu '§i prapadeacsa odorul !.. altele
multe Inca facea.
A§a era mama in vremea copildriei mele, plina
de minunatii, pe cit mi-aduc aminte ; §i 'mi aduc

www.dacoromanica.ro
 30 'CAN CREANGA.

bine aminte, cati bratele ei m'aU leganat, cind ii

sugeam tita cea duke §i ma alintam la sinu-i gan-
g-urind §i uitindu-ma in ochii ei cu drag! §i singe
din singele ei §i carne din carnea ei am imprumu-
tat ; §i a vorbi de la dinsa- am invatat, iar intelep-
ciunea de la Dumnezeu, cind vine vremea de a pri-
cepe omul ce '1 bine §i ce 'I rati.
Dar vremea trecea cu amagele §i et cre§team
pe nesimtite ; §i tot alte ginduri imi zburaii prin cap
alte placeri mi se de§teptail in suflet ; §i in loc
de intelapciune, ma faceam tot mai neastimparat
dorul meil era acum nemarginit ; cacil sprintar i inse-
lator este gindul omului, pe ale earuia aripi te poarta
dorul necontenit si nu te lasa in pace, pana ce intri
in mormint.
Insa vai de omul care se is pe ginduri : Uite, curd
te trage pe furi§ apa la adinc ! §i din veselia cea
mai mare, cazi d&odata in uricioasa intristare.
Hat mai bine despre capilarie sa Nvestim, caci
ea singura este veseta §i nevinovata. §i drept vor-
bind, aceasta 'I adevarul.
Ce'i pass copilului, cind mama §i tata se gindesc
la neajunsurile vietii, la ce poate sa le aduca ziva
de mine, sat cal framinta alte ginduri pline de in-
grijire. Copilul incalecat pe batul sat, ginde§te ca
se afla calare pe un cal de cei mai stra§nicr, pe
care alearga cu voie bung, §i'l bate cu biciul §i'l
strune§te cu tot dinadinsul §i racne§te la el din toata
inima deli ie auzul ; §i de cade jos, crede ca. Pa
trintit calul, i pe bat iii descarca minia in toata
putera cuvintului.

www.dacoromanica.ro
 AUINTIRI 31

A§a eram ell la virsta cea fericita, §i a§a cred ca

ail fost toti copiii, de cind if lumea asta §i pamin-
tul, macar sa zica, cine ce-a zice.
Cind mama nu mai putea de obosita, §i se lasa
cite-oleaca ziva sa se odihneasca, not baietif tocmai
atunci ridicam casa in slava. Cind venea tata noap-
tea de la padure din Dumesnicu, inghetat de frig
§i plifi de promoroaca, not ii spariam sarindu-f in
spate pe intuneric. §i el, cit era de ostenit ne prin-
dea 1) cite pe unul, ca la «baba oarba, ne ridica
in grinda, zicind: «tita mare!D §i ne saruta mereii
pe fie-care. Iar dupa ce se aprindea opaitul §i tata se
punea sa minince, not scoteam mitele de prin ocnite
§i cotrute, §i le flocaiam, §i le §motream dinaintea
luf, de le mergea colbul; §i nu puteau scapa bietele
mite din minile noastre, pang ce nu ne sgiriau §i
ne stupeau, ca pe not
Inca to uiti la ei, barbate, zicea mama, §i le
dal paiele! a§a'f? Ha Tha! bine v'ai.1 mai facut,
pughibale spurcate ce sinteti! ca nici o lighioae
nu se poate aciva pe linga casa, de raul vostru.
Iaca daca nu v'am sacelat astazi, faceti otrocol prin
cele mite §i dati la om ca cinif prin bat. Ara! d'a-
poi avetr la §tiinta, ca va prea intreceti cu dedi-
ochiul. Acu§ ieu varga din coarda, §i va croiesc de
va merg petecile.
Ia lasa'i §i to mai nevasta, WWI; ca se bucura
§i ei de venirea mea, zicea tata, dindu-ne huta. Ce
le pass; lenine la trunchiii -sint; slanina §i faina in
1) Cele sase cuvinte din urma lipsesc in editiile de la Iasi si
dar sint in manuscris.

www.dacoromanica.ro
 32 10 AN CREANGA.

pod este deavolna; brinza in putina, asemenea; cu-

rechiii in poloboc, slava Domnului! Numai de-ar fi
sandtoi sa manince §i sa se joace acum, cit is
mititei ; ca le-a trece for zburdaciunea, cind or fi mai
marl' §i i-or lua grijile inainte ; nu te teme, ca n'or
scapa de asta. S'apoi nu §tii ca esteo vorba ; da-
ca'i copil, sa se joace ; daca'i cal, sa traga, §i daca'i
popa, sa citeasca...
Tie omule, zise mama, a§a ti'i a zice, ca nu
§ezi cu din§ii in casa toata ziulica sa'ti scoata peri
albi, minca'i-ar pamintul sa'i manince, Doamne iar-
td-md! De-ar mai veni vara, sa se mai joace §i pe-
afara; ca m'am saturat de el, ca de mere-padurete.
Cite dracarii le yin in cap, toate le fac; cind incepe
a toca la biserica, Zahei al tail cel cu minte fuga
§i el afara §i incepe a toca in stative de pirie pa-
retii casei §i duduie fere§trile. Iar stropi§tul de loan
cu talanca de la oi, cu cle§tele §i cu vatrariul face
o hodorogeald §i un taraboiii de'ti ie auzul; apoi i§i
pun cite o toala in spate §i cite-un coif de hirtie in
cap §i cinta caliluiia§i Doamne miluie§te, popa prinde
pe§te», de te scot din casa. i asta in toate zilele
de cate doua, trei ori, de'ti vine cite-odata sa'i co-
§e§ti in bataie, dac'ai sta sa te potrive§ti lor.
. .Poi, de, mai femeie, tot e§ti to bisericoasa,
.

de s'a dus vestea ; incaltea ti -au facut §i baietii bi-

serica aid pe loc, dupa cheful tail; macar ca'ti intra
biserica in casa, de departe ce-i... De-amu pune-
p-va pe facut privigheri de toata noaptea §i paras-
covenii cite va" place, mai baieti, daca vi'i voia sa
va dee ma-ta in toate zilele numai colaci de cei
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 33

un§i cu miere de la «Patru-zeci de sfintih §i coliva

cu miez de nuca..
EI, apoi! minte ai omule? ma mieram ell, de
ce-s §i ei a§a de cuminti, mititeii; ca to le da* nas
§i le ti* hangul. Ia prive§te-1 cum staii top* treji §i
se uita tints in ochii no§tri ; parca ail de gind sa
ne zugraveasca. Ian sa'* fi sculat la treaba, §'apoi sal
vezi cum se codesc, se drimboiesc §i se sclifosesd, zise
mama. Hai! la culcat, baieti, ca trece noaptea; voua
ce va pasa, cind avqi de mincare sub nas.
§i dupa ce ne culcam cu totii, not baietii, ca ba-
ietii, ne luam la hirjoana, §i nu puteam adormi de
incur *, pans ce era nevoita biata mama sa ne faca
musal cite-un §urub, doua priori cap, §i sa ne dee
cite-va tapangele la spinare. tata, saturindu-se cite-
°data de atita halagie, zicea mamei:
Ei tact, taci! ajunga-ti de-amu, herghelie! §titl
ca doar nu-s babe sa chiroteasca din picioare.
insa mama ne mai da atunci cite-va pe deasupra
§i mai indesate, zicind :
Na-va de cheltuiala, ghiavoli ce sinteti ! Nici
noaptea sa nu ma pot odihni de incotele voastre ?
§i numai a§a se putea lini§ti biata mama de raul
nostru, biata sa fie de pacate ! §'apoi socotiti ca se
mintuia numai cu atita ?
Ti -at gasit! A doua zi des-dimineata le incepeam
din capat ; §i iar lua mama nana§a din coarda, §i
n e jnapaia, dar not parca bindiseam de asta?...
iar ne
Vorba ceea :
aPielea rea §i eapinoasa,
On o bate off o lasap.
3
www.dacoromanica.ro
 34 IOAN CREANGA

cite nu ne venea in cap, §i cite nu faceam cu

i
virf §i indesate, mi-aduc aminte, de par'ca acum mi
se intimpla. Mai pass de sine minte toate cele §i
acum a§a, daca te sluje§te capul, bade Inane.
La Craciun, cind taia tata porcul, §i'l pirlea §i'l.
oparea, §i'l invalea iute cu paie, de'l inadu§ea, ca sa
se poata rade mai frumos, ea incalecam pe porc
deasupra paielor, §i faceam un chef de mii de lei,
§tiind ca mie are sa'mi dee coada porcului s'o frig
§i be§ica s'o umplu. cu graunte, s'o umflu §i s'o
zuraiesc, dupa ce s'a uscat; §'apoi, vai de urechile
mamei, ping ce* nu mi-o spargea de cap. i sa
nu-mi uit cuvintul : Odata, la un sfintul Vasile, ne
prindem not vr'o citI-va baieti din sat, sa ne ducem
cu plugul ; cad eram §i ed mari§or acum, din pa-
cate. §i in ajunul sfintului Vasile, toata ziva am stat
de capul tatif sa'mi faca §i mie un buhaiii; on de nu,
batir un harapnic.
Doamne, ce harapnic ti-olti da eii, zise tata
dela o vreme. N'ai ce minca la casa mea ? Vrei
sa te bu§easca cei nandralai prin omat ? Acu§ te
desca4 !,
Vazind ed ca mi-am aprins pale 'n cap cu asta,
am §terpelit'o deacasa numai cu be§ica cea de porc,
nu cumva sa -mi iee tata ciubotele §i sä. ra.min de ru-
§ine inaintea tovara§ilor. §i nu §tiii cum s'a intimplat
ca nici unul dintre tovard§i n'avea clopot. Talanca
mea era acasa; dar ma puteam duce s'o ieii? insfir§it
facem not ce facem, §i sclipuim de cole o coasa
rupta, de id o carceie de tinjala, mai un vatrar cu
belciug, mai be§ica cea de porc a mea, §i pe dupa
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 35

toacd Si pornim pe la case. §'o ludm not de la

popa 0§lobanu, tocmai din capul satului din sus, cu
gind sa umbldm tot satul... Cind colo, popa tdia
lemne la trunchill afara; §i cum a vazut ca ne a§ezam
la fereasta. §i ne pregatim de urat, a inceput a ne
trage citeva na§teri inde§ate §i a zice :
De-abia s'ad culcat gainile §i vol aft §i inceput?
Ia 1) staff oleacd, bldstamafilor, sa va daii ea!
Not atunci am pirlit'o la fuga. Iar el zvirr! cu o scur-
tatura in urma noastra, cad era om hursuz §i picli§it
popa 0§lobanu. §i din spaima ceta, am fugit not
mat jumatate de sat inapoi, fara sa avem cind ii
zice popii:
allrele pe podele
i bureti pe pareti ;
Cite pene pe cucosi
Atitia copii burduhosi).
cum obicinuiesc a zice plugarif pe la casele ce nu'i
primesc.
Mai! al draculut venetic §i ciapcin de popa, zicetn
not dupa ce ne adunam toff la un loc, inghefaff de
frig §i sparieti; cit pe ce era sa ne ologeasca boaita
cea indrdcitd; vede-'1-am dus pe nasdlie la biserica
sfintului Dumitru, de sub cetate, unde sluje§te; curat
uciga'I crucea 1-a cplacit sa". vie §i sa'§i facd budi-
bacea casd la not in sat. Fereasca Dumnezeti, sa
fie preofif no§trii a§a, ca nu to -ai mai infrupta cu
nimica de la biserica, in vecii vecilor ! §i rand '1
mai menim not pe popa, pind '1 mai boscorodim,
pand una Alta, amurge§te bine.
ET, amu, ce'l de facut? Hai sa intram ici in
,
1) In ms. e «ci» in loe de cia» (Emilgar).
www.dacoromanica.ro
 36 IOAN CREANGA

ogr'ada asta, zise Zaharia lui Gitlan, ca ne trecem

vremea, stind in mijlocul drumului. §i intram noi la
Vasile-Anitei §i. ne a§ezam la fereastra dupa
Dar parca naiba vraje§te cela nu suns coasa, ca'i
e frig; celuia ingheata minile pe circeie; varu-
meii Ion Mogorogea, cu vatrarul subsuoara, se pu-
nea de pricing ca nu ura, §i numali crapa inima
'n tine de necaz ! Ura tu, mai Chiriece, zic eu lui
Goian ; §i noi, mai Zaharie, sa prufnim din gura ca
buhaiul, iar i§tialalti sa strige : hai, hai! §'odata" §i
incepem. Si ce sa vezi ? Unde nu se ie hapsina
de nevasta lui Vasile-Anitei cu cociorva aprinsa
dupa noi ; cad" tocmai atunci tragea focul, sa dee
colacii in cuptior. «Vai, aprinde-v'ar focul sa va
aprinda, zise ea burzuluita grozav ; dar cum se
chiama asta ? In obrazul cui v'a invatat
Atunci noi la fuga bated, mai dihai decit la popa
01§obanu... Dar bun pocinog a mai fost §'aista,
zicem noi, oprindu-ne in rascrucile drumului, din
mijlocul satului, aproape de biserica.
Inca una-doua de aestea, §i ne scot oamenii din
sat afard, ca pe ni§te laie§i. Mai bine sa mergem la
culcare. §i dupa ce ne arvonim noi §i pe la anul,
cu juramint sa umblam tot impreuna, ne-am des-
partit unul de altul, rabigiti de frig §i hamisiti de
foame, §i hai fiecare pe la casa cui ne are, ca mai
bine-I pare. §i iaca a§a ne-a fost umblarea cu plu-
gul in anul acela.
D'apoi cu zmintinitul oalelor, ce calamandros fd-
ceam
Cind punea mama laptele la prins, eu, fie post,
www.dacoromanica.ro
 A MINTIRt 37

fie ci§legi, de pe-a doua zi §i incepeam a linchi

grosciorul de pe deasupra oalelor ; §i tot a§a in
toate zilele, pins ce dam de chi§leag. Si cind cauta
mama sa zmintineasca oalele, zmintineste Smaranda,
daca ai ce... Poate c'ati luat strigoaicele mana de
la vaci, mamucai, ziceam eft §ezind incinchit §i cu
limba scoas'afara dinaintea mamei, jos linga oale.
Doamne, prinde'l -voiu strigoiul cela odata la
oala cu smintina, zicea mama uitindu-se lung la
mine, §'apoi las! Nana§a din grinda are sa.'i §tie de §tire,
de nu l'or pute scoate din mina mea tot neamul
strigoilor §i al strigoaicelor din lume . . . . Se cu-
noa§te el strigoiul care a mincat zmintina, de pe
limbs . . Urit mi-a fost in viata mea omul viclean §i
lingau, drept sa'ti spun, dragul mamei; §i sa ',stiff
de la mine, ca Dumnezeti n'ajuta celui care umbla
cu furtu§ag, fie lucru de purtat, fie de-a mincarii, fie
on de ce-a fi.
Ei apoi! unde-o plesne§te mama §i unde craps :
zic eti in gindul meii, ca doar tot nu eram a§a de
prost pin pe-acolo, sa nu pricep atita lucru.
D'apoi cu mo§ Chiorpec ciubotarul megie§ul nos-
tru, ce necaz aveam ba adica, drept vorbind, el
avea necaz cu mine ; cad una, cloud Ind duceam la om
§i'l tot sucaleam sa 'mi dee curele, ca sa-mi fac biciii.
§i cele mai de multe on gaseam pe mo§ Chiorpec
rabuind ciubotele cu dohot de cel bun, care face
pielea moale cum ii bumbacul. Si daca vedea omul
§i vedea ca nu se poate descotorosi de mine cu vorbe,
ma lua frumu§el de barbie cu mina stings, iar cu
cea dreapta muia fele§tiocul in strachina cu dohot,

www.dacoromanica.ro
 38 IOAN CREANGA

§i 'mi tragea un puiu de rabuiala ca aceea, pe la

bot, de '1 bufnia risul pe top' ucenicii din ciubotarie.
§i cind imi da drumul, ma duceam tot intr'o fuga
acasa la mama, plingind §i stupind in dreapta §i in
stinga.
Uite, mama, Chiorpecul draculuI, ce mi -a facut!
Doamne, par'ca ram invatat eili, zicea mama
cu parere de bine : am sal cinstesc, zaa a§a, cind
l'oill intilni; ca §ezi lipca pe uncle te dud §i scoci
sufletul din om cu obrazniciile tale, u§ernic ce e§ti!
Daca auzeam a§a, ma spalam bini§or pe la gura,
§i 'mi cautam de nevoie... i cum uitam ciuda, fuga
iar la mo§ Chiorpec dupd curele; §i el cind ma, vedea
intrind pe u§a, imi zicea cu chef : «He, he ! bine
ai venit, nepurcele !D §i iar ma rabuia, facindu-ma
de ris; §i eil iar fugeam acasa, plingind, stupind §i.
blastamindu-1; §i mama avea un chin cu mine din
pricina asta.
Of! de-ar veni iarna, sa te mai daii odata la
§coala unde-va, zicea mama; §i sa cer dascalului
sa 'mi dee numai pielea §i ciolanele de pe tine.
°data, vara, pe-aproape de Mo§i, ma furi§ez din
casa §i ma duc, ziva-miaza-mare, la mos Vasile, fra-
tele tatii cel mai, mare, sa fur ni§te cirer ; cad nu-
mai la dinsul §i Inca la vre-o doua locuri din sat era
cite-un cire§ varatic care se cocea-palea de Dumi-
neca-mare. §i ma. chitesc eft in mine, cum s'o dau,
ca sa nu ma. prinda. Intru mai intii in casa omului
§i tna fac a cere pe Ion, sa ne ducem la scaldat.
Nu '1 acasa Ion, zise matu§a Marioara; s'a dus

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 39

cu mor-tau Vasile, sub cetate la o chiud din Con-

drenf, s'aduca ni§te sumani.
Caci trebue sa va spun ca la Humule§ti torc §i fe-
tele §i baietif, §i femeile §i barbatif §i se fac multe
giguri 1) de sumani, §i lai Si de noaten, care se vind
§i panura §i cusute, §1 acolo pe loc, la negustorf ar-
menr, veniti inadins din alte tirguri : Foc§ani, Bacati,
Roman, Tirgu-Frumos §i de pe aiurea, precum §i
pe la iarmaroace in toate partite. Cu asta se hra'nesc
mai mult Humule§tenif, raza§i fara paminturf, §i cu
negustoria din picioare : vite, cal, porci, of, brinza,
ling, oloiu, sare §i faina de papu§of ; sumane: marl,
genunchere §i sardace ; i art, bernevici, came§oaie,
laicere §i scorturf inflorite ; §tergare de burangic
alese §i alte lucruri, ce le duceau Lunea in tirg de
vinzare sail Joia pe la mandstirile de maid, carora
be vine cam peste mina tirgul.
Apof dar mai ramil sanatoasa, Matu§a Mari-
oara! Vorba de dinioarea ; §i 'mf pare rail, ca. nu-i
varu Ion acasa; ca tare-a§ fi avut placere sa ne
scaldam impreuna Dar in gindul meti : tii c'am
nemerit'o ? bine ca nu 's acasa; §i de n'ar veni
degraba §1 mai bine-ar fi...
§i scurt §i cuprinzator, sarut mina maturi luin-
du'mf ziva buna, ca un baiat de treaba, ies din casa
cu chip ca ma duc la scaldat, ma §upaesc pe unde
pot §i cind colo ma trezesc in cirepl femeef, §i in-
cep a cara..bani la cirer in sin, crude, coapte cum se
gaseau. Si cum eram ingrijit §i ma sileam sa fac ce-ofa

1) In Ardeal : avigurib = suluri de pinza.

www.dacoromanica.ro
 40 MAN CREANGA

face mai de graba, iaca matusa Marioar-a c'o jordie

in mina la tulpina ciresului!
Dar bine, ghiavole, aici ti'i scaldatul ? zise ea,
cu ochii holbati la mine ; scoboara'-te jos, talharule,
ca to -oiu invata ell !
Dar cum sa te cobori, cad jos era prapadenie !
Daca vede ea si vede ca nu ma dau, zvirr ! de
vr'o doua, trei on cu bulgari in mine, dar nu ma
chiteste. Apoi incepe a se aburca pe cies in
sus, zicind : «Stai, mai porcane, ca te captuse§te
ea Marioara acus !» Atunci ell ma date' iute pe-o
creanga mai spre poale, si odata fac : zup ! in niste
cinepa care se intindea de la cires inainte, si era
cruda si pina la brill de inalta ; si nebuna de ma-
tusa Marioara dupa mine ; si ell fuga iepureste
prin cinepa si ea pe urma mea, pina la gardul din
fundul gradinii, pe care neavind vreme sa '1 sar,
o cotigeam inapoi, iar prin cinepa, fugind tot iepu-
reste, si ea dupa mine pina 'n dreptul ocolului, pe
unde 'mi era iar grew de sarit ; pe de laturi iar
gard, si harsita, de matusa nu ma slabea din fuga
nici in ruptul capului ! Cit pe ce sa pnie mina pe
mine ! Si ell fuga, si ea fuga, si ell fuga si ea fuga,
pina ce dam cinepa toata palanca la pamint ; cad sa.'
nu spun minciuni, eraii vr'o zece, doua - spre -zece pra-
jini de cinepa frumoasa si deasa cum ii peria, de
. care nu s'ail ales nimica. Si dupa ce facem not tre-
busoara asta, matusa nu ,still cum se incilceste prin
cinepa, on se impiedica de ceva si cade jos. Eu
atunci iute ma rasucesc intr'un picior, fac vr'o doua
sarituri mai potrivite, ma asvirl peste gard de par'ca

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 41

nici nu 1-am atins §i 'mi pierd urma, ducindu-ma

acasa §i fiind foarte cuminte in ziva aceea...
Dar mai in desara, iaca §i mo§ Vasile, cu vor-
nicu] §i pasnicul, striga pe tata la poarta, if spun
pricina §i'l chiama sa fie de fW, cind s'a ispa§i
cinepa §i cire§ele;--caci drept vorbind, §i mo§ Va-
sile era un carpanos §i un puitt de zgirie-brinza, ca
§i matu§a Marioara. Vorba ceea : «au tunat §i i -au
adunat». insa degeaba mai clampanesc el din gura:
cine ce are cu munca omului ? Stricaciunea se fa-
cuse, §i vinovatul trebuia sa plateasca. Vorba ceea:
cNu plate§te bogatul, ci vinovatul!» A§a §i tata, a
dat gloaba pentru mine, §i pace buns. i dupa ce-a
venit el ru§inat de la ispa§a, mi-a tras o chelfa-
neala ca aceea, zicind :
Na ! satura-te de cirer ! de-acum sa §tii ca.'
ti-ai mincat lefteria de la mine, spinzuratule ! Oare
multe stricaciuni am sa mai platesc eu pe urma ta?
Si iaca a§a cu cire§ele s'a implinit vorba mamei,
sarmana, iute ysi degraba : .zca Dumnezeu n'ajuta
celui care umbla cu furtu§ag.» Insa ce ti'i buns po-
cainta dupa moarte ? D'apoi ru§inea mea, unde o
pui? Mai pasa de da. ochi cu m'atu§a Marioara, cu
mo§ Vasile, cu varu Ion, §i chiar cu baietii §i fe-
tele din sat; mai ales Duminica, la biserica, la hors
unde 'I frumos de privit §i pe la scaldat, in Cierul
Cucului, unde era bateli§tea flacailor §i' a fetelor,
doriti unii de altii toata saptamina de pe la lucru.
Ma rog, mi se dusese buhul despre pozna ce fa-
cusem, de n'aveai cap sa scoti obrazul in lume de
ru§ine ; §i mai ales acum, cind se ra'dicase cite-va

www.dacoromanica.ro
 42 MAN CREANGA

fete frumu§ele in sat la not §i incepuse a ma scor-

moli §i pe mine la inimA.. Vorba ceea :
Mai Inane 1), dragi ti's fetele !
Dragi.
Dar to for ?
Si ele mie...
Insa ce'i de facut?.. s'a trece ea §i asta; obraz de
scoarta, §i las'o moarta 'n papu§oi, ca multe altele
ce mi s'ati intimplat in viata... nu a§a intr'un an cid:
§i deodata, ci in mai multi ani §i pe rind ca la moara.
Si doar ma §i feream eii" intr'o parere sa nu mai dau
peste vr'o pacoste, dar par'ca naiba ma impingea,
de le faceam atunci cu chiuita. Si tocmai-mi-te E
Indata dupa cea cu cire§ile, vine alta la rind.
Ma treze§te mama Intr'o dimineata din somn cu vai
nevoie, zicindu-m1:Scoala, dugli§ule, inainte de ra-
saritul soarelui; iar vrei sa te pupe cucul armenesc Si
sa te spurce, ca sa null mearga bine toata ziva?..
Cad a§a ne amagea mama, cu o pupaza., care
'§i facea cuib de multi ani intr'un teIti foarte batrin
§i scorburos, pe coasta dealului, la mo§ Andrei,
fratele tatei eel mai mic. Si numai ce-o auzeai vara:
«Pu-pu-pup ! Pu-pu-pup !) desdimineata in toate
zilele, de vuia satul. Si cum ma scol, indata ma §i
trimite mama cu demincare in farina la ni§te lin-
gurari ce'i aveam tocmiti prA§itori, tocmai in Valea
Saca aproape de Topolita. Si pornind eil cu de-
mincare, numai ce §i and pupaza :
Pu-purpup ! pu-pu-pup ! pu-pu-pup !
Eu atunci sa nu'mi caut de drum tot inainte? Ma
I) in Convorbiri : aIVane».

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 43

abat pe la teiu, cu gind sa prind pupaza, caci aveam

grozava ciuda pe dinsa; nu numai decit pentru pu-
pat, cum zicea mama, ci pentru ca ma scula in
toate zilele cu noaptea 'n cap din pricina ei. §i
cum ajudg in dreptul teiului, pun demincarea jos in
carare pe muchea dealului, me sui incetisor in teiii
care to adormea de mirosul... floarei, bag mina in
seorbura, unde stiam, si norocul mat? gabuesc
pupaza pe oua, si zic plin de multamire: «Taci le-
Eta ca to -am captusit eii; ii mai pupa to §i pe
dracul de- acum!> Si cind aproape sa scot pupaza
afara nu still cum se face, ca me spariiii de creasta
el cea rotata, de pene, caci nu mai vezusem pu-
paza pina atunci, dat iar drumul in scorbura.
$i cum stam et si ma chiteam in capul met, ca
serpe cu pene nu poate sa fiedupa cum auzisem,
din oameni, ca se afla prin scorburi cite odata si
serpi unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar
bag mina sa scot pupaza... pe ce-a fi;... dar ea,
sarmana, se vede ca se mistuise de frica mea prin
cotloanele scorburii, unde-va, caci n'am mai dat de
dinsa nicairi; parca intrase in pamint. «Mai ! ana-
pada lucru s'aista, zic et inciudat, scotind caciula
din cap si tuflind -o in gura scorburil; apoi ma dad
jos, caut o lespede potrivita, ma suit cu dinsa iar
in teiu, irni ieil caciula, si in locul ci pun lespedea,
cu gind c'a iesi ea pupaza de undeva, pina m'oiii
intoarce ell din taring. Dupa aceea ma dau iar jos
si pornesc rapede cu demincarea la lingurari.... $i
on -cit oiri fi mers et de tare, vreme trecuse la mij-
loc doar, cit am umblat horhaind cine stie pe unde

www.dacoromanica.ro
 44 To AN CREANGA.

si cit am bojbait §i moco§it prin teiii sa prind pu-

paza, si lingurarilor, nici mai ramine cuvint, li se
lungise urechile de foame, a§teptind. S'apoi vorba
ceea : giganului cind i-e foame, cinta ; boierul se
primbla cu minile dinapoi, iar taranul nostru isi
arde luleaua §i mocne§te intrinsul». Asa §i linguraril
no§tri ; cintau acum indracit pe ogor, §ezind in coada
sapei, cu cchii painjeniti de atita uitat, sa vada Ilu
le vine mincare din cotrova? Cind, pe la prinzul
cel mare, numai iacata-ma-s §i ea de dupa un climb,
cu mincarea sleita, veneam nu veneam, auzindu'i la-
laind a§a de cu chef.... Atunci au §i tabarit balaurii
pe mine, §i cit pe ce sa me inghita, de nu era o
chiranda mai tinera intre din§ii, sa'mi tie de parte.
Hauileo, mo ! ogoiti-ve; ce tolocaniti baiatul ;
cu tatul sail aveti ce aveti, iar nu cu dinsul.
Atunci lingurarii ne mai puindu'si mintea cu mine,
sari a§terout pe mincare, tacind molcum. Si sca-
pind eti cu obraz Curat, imi ieu traista cu blidele,
pornesc spre sat, ma abat iar pe la teiu, ma suiti
intrinsul, pun urechea la gura scorburii, si and ceva
zbatindu-se inauntru ; atunci ieu lespedea cu ingli-
jire, bag mina §i scot pupaza vlaguita de atita sbu-
cium ; iar ouale cind am vrut sa le ieu, erati toate
numai o chisalita. Dupa asta, yin acasa, leg pu-
paza de picior c'o ata, §'o indosesc de mama vr'o
doua zile in pod prin cele putini hirbuite ; §i una
doua la pupaza, de nu §tiail cei din casa, ce tot
caut prin pod asa des. insa a doua zi dupa asta,
iaca §i matu§a Mariuca lui mo§ Andrei, vine la not

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 45

c'o falca 'n cer §i cu una 'n pamint, §i se is la cion-

danit cu mama din pricina mea:
Mai auzit'ai, dumneata, cumnata, una ca asta,
sa fure Ion pupaza, care, zicea matu§a cu jale, ne
treze§te des-dimineata la lucru de atria ani ! Gro-
zav era de turburata §i numa nu'i venea sa lacra-
meze, cind spunea aceste. §i acum vad eu, cA avea
mare dreptate matu§a, cad pupaza era ceasornicul
satului. Lisa mama, sarmana, nu §tia de asta nici
cu spatele.
Ce spui, cumnata! Daca 1-a§ ucide in bataie
cind a§ afla ca el a prins pupaza s'o chinuiasca.
De-amu, bine ca mi -al spus; las' pe mine, ca ci'l
iefi ell la depanat.
Nici to mai indoi despre asta, cumnata Stria-
randa, zise matu§a, cad de zbantuitul ista al dumi-
tale, nimica nu scapa. Ce mai atita! Mi -au spus
mie cine 1 -au vazut, ca Ion a luat'o; gitul imi pun
la mijloc.
EA, fiind ascuns in camard, cum and unele ca
aceste, iute ma suiu in pod, umflu pupaza de unde
era, saiti cu dinsa pe sub stre§ina casei §1 ma duc
de-adreptul in tirgul vitelor, s'o vind; cad era toc-
mai Lunea, intr'o zi de tirg. Si cum ajung in iar-
maroc, incep a ma purta tanto§ pintre oameni de
colo pind colo, cu pupaza 'n mind, ca doar §i eu
eram oleaca de fecior de negustor. Uu mo§neag
nebun, c'o vitica de funk, n'are ce lucra:
De vinzare 0-e gAinu§a ceea, mai baiete?
De vinzare, movie.
§i cit cei pe dinsa ?

www.dacoromanica.ro
 46 WAN CREANGA

Cit crezi §i dumneta ca 'face.

Ea ado'ncoace la mo§ul, s'o dramaluiasca.
Si cum i-o 'Jail in mina, javra dracului, se face
a o cauta de oti, §i'i desleaga atunci frumu§el ata
de la picior; apoi ml' -o arunca 'n sus, zicind: Iaca
pozna, c'am scapat'o!» Pupaza, zbrr! pe-o dugheana,
§i dupa ce se mai odihne§te putin, iii ie apoi dru-
mul spre Humule§ti §i ma lass mare §i de vreme cu
lacrimile pe obraz, uitindu-ma dupa dinsa ! Eu atunci
hat! de sumanul mo§neagului sa'ml plateasca. paserea.
Ce ginde§ti dumneta, mo§ule ? Te joci cu marfa
.omului? Daca." nu ti-a fost de cumparat, la ce i-al'
-dat drumul? ca nu scapi nici cu giunca asta de
mine. Inteles -al? Nu -ti paie lucru de §aga. Si ma
bagam in ochil mo§neagului §i faceam un taraboiti,
-de se strinsese lumea ca la comedie imprejurul nos-
tru ; da, iarmaroc nu era ?
Dar §tii ca e§ti amarnic la viaca", mai baiete,
zise mo§neagul de la o vreme rizind, In ce te bi-
zui, de te itidirje§ti a§a, nepoate? Dec! nu cumva
al' pofti sa'mi iei vitica pentr'un cuc armenesc ?
Pe-semne te maninca spinarea, cum \Tad efi mai tica 1);
§i is acu§ te scarpin, daca vrei ; ba §'un topor iti fac,
daca ma crezi, de'i zice caman puiule!» cind ii scapa
din mina mea.
Dä pace baietului, mo§ule, zise un Humule§-
tean de -al no§tri, ca°1 feciorul lui §.tefan a Petrel',
zospodar de la not din sat, §i ti'l gasi beleaua cu
-dinsul pentru asta..
He, he! sa fie sanatos dumnealuir om bun, d'a-
) Adaugat de Creanga aste doua cuvinte (vezi ezatoarea).

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 47

poi chite§ti dumneata ca nu ne cunoa§tem not cu.

§tefan a Petrel'? zise mo§neagul; chiar mai dinioarea
1-am va-zut umblind prin tirg, cu cotul subsuoara,
dupa cumparat sumani, cum ii e negustoria; §i
trebue sd fie pe-aici undeva, on in vr'o dugheana la
baut adalma§ul. Apoi bine ca §tiil a cui e§ti, mai
-tied; ian staff oleacd sa to duc eu la tats -tau, §1 sd
vad, el te-a trimes cu pupazi de vinzare, sa spurci
iarmarocul?
Toate ca toatele, dar cind am auzit ea de tata,
pe loc mi s'a muiet gura, apoi incet-incet m'am fu-
ri§at pintre oameni §i unde-am croit'o la fuga spre
Humule§ti, uitindu-ma inapoi, sa vad nu ma ajunge
mo§neagul; cad imi era acum a scapare de dinsul,
drept sa vd spun. Vorba cea: (Lasal mai! L'a§ lasa
eii, dar vezi ca nu ma lass el acum!, Tocmai a§a
patisem §i ; ba eram inca bucuros ca am scapat

numai cu-atita. Bine ar fi s'o pot scoate la capat,

rnacar a§a, cu mama §i cu matu§a Mariuca, gin-
deam et, batindu-mi-se inima ca 'ntr'un iepure, de
frica §i de osteneala. ySi cind ajung a casa, aflu ca
tata §i mama erau duqi in tirg; §i fratii imi spun
cu spaima ca'i pozna cu matu§a lui mo§ Andrei;
a sculat mai tot satul in picioare, din pricina pu-
pazei din teiu; zice ca i-am fi luat'o noi, §i pe mama
a pus'o in mare suparare cu asta. §tii ca. §i matu§a
Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din
om; nu'i o femeie de inteles, ca matu§a Anghelita
lui mo§ Chiriac; s'a mintuit vorba. §i cum imi spu-
neat el' ingrijiti, numai ce §i auzim cintind in telt'
Pu-pu-pup ! pu-pu-pup ! pu-pu-pup !,

www.dacoromanica.ro
 48 IOAN CREANGA

Sora-mea, Catrina, zice atunci cu mierare :

I-auzI, badital Doamne, cum sint uniia de na-
pastuiesc omul chiar pe sfinta dreptate:
Mai a§a, sorioard! Dar in gindul mea : cind
atl §ti voi cite-a patimit, sireaca, din pricina mea, [§i
ea din pricina el] i-ati plinge de mild.
Zahei insd ne lasase vorbind §i se ca-mai dusese
in tirg dupa mama, sal spuie bucurie despre pu-
paza. §i a doua zi, Marti, taman in ziva de lasatul
secului de postul Sin-Petrului fa'cind mama un cup-
tior zdravan de alivenci §i pldcinte, cu poalele 'n
brier §i parpalind ni§te pui tineri la frigare §i apoi
tavalindu'i prin unt, pe la prinzul cel mic, chiamd
pe mdtu§a Mariuca lui mo§ Andrei la not §i'i zice
cu draga inima :
Doamne, cumnacicd-hdi, cum se pot invrajbi
oamenii din nimica toatd, luindu-se dupa gurile cele
rale! Ia poftim, soro, mai bine sa mincanl ceva din
ce-a da Dumnezeii, sa cinstim cite-un pahar de yin
in sandtatea gospodarilor no§tri, §i :
Cele rale sa se spele,
Cele bune sa s'adune;
Vrajba dintre not sa piara
$i neghina din ogoara!

Caci dac'ai sta sa faci vole rea de toate, zaa, ar

trebui de la o vreme s'apuci cimpii.
A§a, cumnata draga, zise matu§a Mariuca
stringind cu nedumerire din umere, cind se punea
la masa; vazut-ai dumneta? SA' mai pui alts data
temeaa pe vorbele oamenilor?
Apol incepem cu toPi a minca; §i altii, ca altil,
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 49

dar eu stia ca mi-am pus bine gura -la cale, sa'mi

fie pe toata ziva. Si indata ce m'am sculat dela
masa, luindu-mi ramas bun de la calcate, fuga la
scaldat; §i cind sar odata voiniceste de pe-un mal
nalt in stioalna, din gresala, drept cu fata 'n jos,
numai scintei mi s'ati facut pe dinaintea ochilor, de
durere; si am crezut ca mi-a plesnit pintecele, nu
alts ceva. Si dupa ce-am iesit .cu mare grew din
apa, §i m'am pus pe mal tiindu-ma cu minile de
inima, baie ii s'air strins ciotca imprejurul merli; §i
m'atl inmormintat cu nasip, §i m'air prohodit cum
§tian ei, i deabia mi-am venit in simtire peste vr'un
ceas; s'apoi am inceput a ma scalda in fluid pina
la asfintitul soarelui, potrivind'o sa yin acasa odata
cu vacile i spuind mamei, ca, scapindu-le vacarul
din ocol pe ale noastre, la amiaza, eti singur le-am
dus la pascut, si de aceea m'am intirziet pang acum.
Si mama, cresting btria, crezindu-le toate laptoase,
dupa rabus cum i le spusesem eC cu magulele,
m'a laudat de vrednicia ce facusem, §i mi-a dat
si de mincare. Tara eti mincind lupeste, ma fa..ceam
smerit §i numai rideam in mine mierindu-ma tot
atunci de ghibacia minciunilor ce potrivisem, de'mi
venea mai mai sa le cred §i eIi singur pe jumatate.
laca asa se poate insela omul de multe off, cind
nici n'a gindit, daca nu stie a judeca bine. Insa iar
ma intorc i zic :
Tot patitu'i priceput.
!rite° zi, pe-aproape de Sint-Ilie, se ingrama-
dise, ca mai totdeauna, o multime de trebi pe capul
mamei : niste sumani sa-i scoata din stative ; al-
4
www.dacoromanica.ro
 50 10AN CREANGA

iii sa-i nivideasca i sa inceapa a-I tese din noil ;

un teanc de sumane croite, nalt pans 'n grinda,
astepta cusutul ; peptanusil in laiia n'avea cine'i
Linea de coada ; roata sedea in mijlocul casei, §i ca-
nura toarsa nu era pentru batatura ! §'apoi vorba
ceea : clTu §edea, ca'ti sede.norocub : Levi de facut
la sucala; copil de Vita in albie, pe linga alti vr'o
cinci, case, care asteptati sa le fad demincare ;
treaba era acolo, nu incurcala ; si Inca se cerea de-
graba, cad venea cu fuga iarmarocul de Folticeni,
care acela este, ce este. Si ma scoala mama atunci
mai dimineata de cit alte dati, si'mi zice cu toata
inima :

Nica, dragul mamei! vezi ca tats -tau e dus

la coaga, cad se scutura ovasul cela pe jos ; si eu
asemene nu'mi vad capul de trebi ; to mai lass
drumurile si stai linga mamuca, de's ft Levi si 'lea-
gaud copilul ; c'apoi §i eti lua de la Folticeni
o palariuta cu tasma §'o curalusa de cele cu chi -
meriui cole ca pentru tine.
Bine, mama; dar in gindul meti numai eu
stiam. Toate ca toatele; dar la cusut §i saraduit
sumane §i mai ales la roata, ma intreceam cu fetele
cele marl din tors; si din asta pricing, rautacioasa
de Mariuca Savucului, care drept sa va spun, -nu'mi
era urita, faces adese-ori in ciuda mea, si'mi batea
din' pumni, poreclindu-ma <don Torcalaii», cum if
zicea unui tigan din Vinatori. Insa pentru asta, tot
imi era drags, §i torceam impreund cu dinsa, la
umbra nucului lor, cate-o movila de drugs de canura,
de ma saruta mama cind i le aratam sara acasa
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 51

A§a ne duceam baetii Si fetele unii la altii cu

lucrul ca sa ne luam de urit, ceea ce la tara se
chiama §azatoare, §i se face mai molt noaptea, lu-
crind fie-care al sail ; cum torceam eii de-a mai mare
dragul, pe intrecute cu Mariuca, §i cum sfiriia fusul
rotii, a§a 'mi sfiriia inima 'n mine de dragostea Ma-
riucai ! Martur imi este Domnezeii! i 'mi aduc aminte,
cä. odata, noaptea la o claca de dezghiocat papu§ol,
'i-am scos Mariucai un §oarec din sin, care era s'o
bage in boale pe biata copild, de n'a§ fi fost ea acolo.
D'apoi vara in zilele de sarbatoare, cu fetele pe
campie, pe colnice §i mai ales prin luncile §i dum-
bravile cele pline de mandrete, dupa cules rach4ica
de facut galbenele, soviry de umplut flori, dumbrav-
nic §i sulcina de pus pintre straie, cine umbla ?
Povestea cantecului:
Fa-mA, Doamne, val de tei
i m'arunca 'ntre femei!

Si scurta vorba, uncle eraii trei, efi eram al

patrule.
Dar cand auzeam de leganat copilul, nu §tiii cum
imi venea ; cad tocmai pe mine cazuse pacatul sa
flu mai mare intre frati. insa ce era sa fad, cind
te roaga mama ? Dar in ziva aceea, in care ma ru-
gase ea, era un senin pe ceriu, §i a§a de frumos §i
de cald afara, call venea sa te scalzi pe uscat, ca
gainile. Vazind eil o vreme ca asta, am §parlit-o la
balta, cu gind rail asupra mamei, cit imi era de mama
§i de necajita. Adevar spun, cad Dumnezeit e deasupra!
De la o vreme mama crezind ca's prin livada, un-

www.dacoromanica.ro
 52 10AN CREANGA.

deva, iese afard i incepe a striga, de da duhul

dintr'insa : «Ioane ! Inane, Inane !, Si Ion pace ! Va-
zind ea ca nu clati raspuns de nicairi, lasa toate in
pamint §i se is dupa mine la balta, unde stia ca
ma duc ; 1i cind cold, ma vede tologit cu pielea
goala pe nasip, cit mi ti-i gliganul; apoi in picioare,
tiind la urechi cite-o lespegioard fierbinte de la soare
cu argint printr'insele i aci scream intr'un picior
aci in celalalt ; aci plecam capul in dreapta si la
stinga, spuind cuvintele :
Aura§, pacura,
Scoate apa din urechi,
Ca ti-oiu da parale vechi ;
Si spala cofele
Si ti -oiu bate dobele

Dupa aceea zvirleam pietrele, pe rind, in §tioalna

unde ma scaldam, una pentru Dumnezeu una
§1

pentru dracul, facind parte dreapta la amindoi ; apoi

mai zvirleam citeva de incuiam pe dracul in fundul
stioalnei, cu bulbuci la guria ; §'apoi, hustiulic ! §i etf
in stioalna, de-a cufundul sa prind pe dracul de-un picior
cad a§a ni era obiceiul sa facem la scaldat, de pe
cind Adam-Babadam. Dupa asta, ma mai cufundam
de trei on in rind, pentru Teal, Fiul, §i Duhul sfint,
§i inc'odata pentru Amin. Apoi ma trageam ince-
ti§or pe-o coasta, la marginea baltii, cit mi ti-i mo-
ronul, si ma uitam pe furis cum se joaca apa cu
piciorusele cele mindre ale unor fete, ce ghileau
pinza din susul meti. Mai frumos lucru nici ca se
mai poate, cred !
Toate aceste le privea biata mama, uitata cu
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 53

minele subsuoara, cum e omul necajit, de dupa un dimb

de prund, aproape de mine. Dar eu n'o vedeam pe
dinsa, cad eram in treaba. In totu-lui-tot, a fi trecut
la mijloc vr'o jumatate de ceas, cit a zabovit mama
acolo, mai vr'o trei patru de cind fugisem de-acasa,
§'ar fi trebuit sa inceapa a mi se pune soarele drept
inima, dupa cum se zice, cad era trecut de amiaza.
Lisa eu, in starea in care ma aflam, fiind cuprins de
fericire, uitasem ca mai traesc pe lume ! In sfirsit,
mama, cit era ea de tare de cap, de la o vreme pierde
rabdarea si vine, tiptil, in virful degetelor, pe la spa-
tele me]e, cind ma uitam la fete, cum va spun, imi ie
toate hainele frumusel de pe mal, si ma lass cu
pielea goala in balta, zicindu'mi cu naduh :
Ii veni to acasa, coropcarule, daca te-a razbi
foamea, s'apoi atunci vom ave alts vorba. §i se
tot duce.
Ei, ei ! ce-i de facut, loan e ? Fetele de la ghilit,
care vazuse asta, numa-si daii ghiont una alteia
Si chicoteafi pe socoteala mea de rasuna prundul.
Tar et intram in pamint, de rusine §i cit pe ce sa
ma inec, de ciuda ce'mi era; §i din dragostea cea
mare de mai dinioarea, imi vinea acum sa le string de
git, nu alts ceva. Dar orba ceea : d'oti opri vintul,
apa gurile oamenilor ?)) De-aceea le-am lasat
eu pe fete sä rida, pana li s'a duce gura la urechi,
pindind vreme pe cind sed ele plecate §i dau
pinza in apa la ghilit, fac tusti! din balta, s'o ieu
la sanatoasa; §i asa fugeam de tare pe prund, de
sareau pietrele, pe care le stirneam cu picioarele,
cit mine de sus. i fuga, $i fuga, fara sa ma mai

www.dacoromanica.ro
 64 IO A N CREANGA.

uit In urma, 'Dana ce dau intre huditi, pe drumul

care ducea la not acasa. Dar nu merg pe drum, de ru§in e
sa nu intilnesc vetin om; ci sar in gradina la Cos-
tache, §i merg tupilu§ prin papusoi; apoi intr'o hu-
dita; din hudita, in gradina la Trasnea, §i iar prin
papu§o1; §i cind aproape sa ies din gradina, ma.
simesc cinii lui Trasnea, §i la mine sa ma rupa.
Cei de facut? Auzisem eu din oameni, ca daca vrei
sa nu te mute cinii §i sa te lese in pace, cum ii
vezi ca sar la tine, sa te tupilezi jos la pamint §i
sa'I la§i sa te latre cit le place, fara sa te urne§ti
din loc; caci el bat cit bat, §i de la o vreme, te
parasesc §i se duc. §i adevarat este; cad asa am
scapat si ell de cinii lui Trasnea, atunci cind am
dat peste pacat cu ei §i el cu mine. Noroc din ceriii
pana 'n pamint, ca nu m'a prins melianul §i haram-
ninul de Trasnea, care avea mare ciuda pe miner
de cind ma zapsise in gradina lui, la furat mere
domne§ti §i pere sintilie§ti, caci m'ar fi znopit in
bataie, numai asta mi-ar fi mai trebuit acum,
cit eram de pricopsit! In sfir§it dupa ce m'au lasat
cinii lui Trasnea in pace, cum v'am spus, am sarit
in raspintenele unui drum, de acolo in gradina la
not §i atunci mi s'a parut, ca ma aflu in sinul lui
Dumnezeil. §i merg eti acum -Fara pasare prin pa-
pusoi pana in dreptul ograzii §i ma uit pintre gard,
§i vad pe mama cum se da in vint dupa trebi, cind
in casa, cind afara; §i'mi era mai mare mila de dinsa,
dar §i de pintecele meu cel stocit de apa Inca imi
era mild. Vorba ceea: cMila mi-e de tine, dar de
mine mi se rupe inima de mild ce'mi este». §i ne
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 55

mai putind suferi foamea, incep a marnai ugilit pintre

gard: aIamuca, iaca-ta-ma-s». §'odata sar in ograda,
ma infalo§ez dinaintea mamei a§a chipos, cum eram,
if apuc mina cu sila, o sdrut §i zic, scancind: «Mama,
bate-ma, ucide-ma, spinzura-ma, fa ce stif cu mine ;
numai da -mi ceva de mincare, ca. mor de foame!»
Vorba ceea: gGblatatea incunjura, iar foamea da
deadreptul». Ea atunci, Cum e mama cu bunatate,
se uita gali§ la mine §i zice Oftind:
Bine'ti §ede, co§cogeme coblizan, sa umbli iela
pe drumuri, in halul acesta, §i sa ma la§1 tocmai la
vremea asta fard leac de ajutor! Hai de maninca;
dar sa §tif, ca mi te-af lehametit de la inima; doar
sa te porci de-acum tare bine, sä. mai flu ceea ce-am
fost pentru tine; dar nu §tid, thin
§i scurta vorba, vazind ca m'am pus ra".ti cu mama,
if giuruesc eti ca ce-am facut, n'oiu mai face; apof
umblu tot cu bini§orul pe linga dinsa, §i nu ies din
cuvintul ef afard nici cu fapta, nici cu vorba; cad
<vorba dulce mult aduce»; la trebi's harnicIA cit se
poate; derdicam §i maturam prin casa, ca o fats mare,
de n'avea mama grija, cind se ducea undeva. §i'n-
teo zi o vad ca ma saruta zice cu blinde0:
Dumnezeil sa te inzileasca, Ionics, dragul ma-
mei, §i sa'ti dea toate darurile sale cele bogate,
daca te'i purta, cum vad ca te porti de-o bucata de
vreme incoace.
Atunci eu pe loc am inceput a plinge Si bucuria
mea n'a fost proasta. §i mai multa mustrare am sim-
it in cugetul metl, decit on cind. §i de m'ar fi batut
mama cu toate gardurile §i m'ar .fi izgonit de la
www.dacoromanica.ro
 J6 JOAN CREANGA

casa, ca pe un strain, tot n'as fi Minas asa de umilit

in fata ei, ca atunci cind m'a luat cu binisorul. Si
sa nu credeti ca nu mi-am tinut cuvintul de joi pins
mai deapoi, pentru-ca asa am fost eu, rabdator Si
statornic la vorba in felul meu ; §i nu ca ma laud,
caci lauda'i fata: prin somn, nu ceream de mincare;
daca ma sculam, nu mai asteptam sa'mi dee altii;
si cind era de facut ceva treaba, o cam /dream de
pe-acasa. S'apoi mai a. veam i alte bunuri: cind ma
lua cineva cu rani, putind treaba facea cu mine; cind
ma lua cu binisorul, nici atita; iar cind ma lasa de
capul meu, faceam cite-o draguta de trebusoara, ca
aceea, de nici Sfinta Nastasia IzbAvitoarea de otrava,
nu era in stare a o desface cu tot mestesugul el.
Povestea ceea: <Un nebun arune'o piatra'n balta,
si zece cuminti n'o pot scoate».
In sfirsit, ce mai atita vorba pentru nimica toata?
Ia, am fost si eu, in lumea asta, un bot cu ochi, o
bucata de hums insufletita, din Humulesti, care nici
frumos pans la doud-zeci de ani, nici cuminte pans
la trel -zeci si nici bogat pana la patru-zeci nu m'am
facut. Dar si sarac asa ca in anul acesta, ca in anul
trecut i ca de cind sint, nici.odata n'am fost!

www.dacoromanica.ro
HUMULE§Tri ST IMPREJURIMILE. - POPA DUHU BSI POPA OV-OBANU. -
*COALA DE LA FOLTICENI. - PAVAL CIUBOTARUL MOS BO-
DRTNGA. - TRASNEA. - DESFIINTAREA CATIHETILOR.

Nu mi-ar fi ciudd Incaltea, cind al fi §i to ceva

§i de te miri unde, imi zice cugetul meti; dar a§a,
un bot cu ochi ce te gase§ti, o bucata de hums in-
sufletita din sat de la not §i nu te lass inima sa tacl;
asurze§ti lumea cu tardniile tale!
Nu ma lass, vezi bine, cugete, cad Ii ei.1 sint
om din doi oameni; §i satul Humule§tii in care m'am
trezit, nu): un sat laturalnic, mocnit §i lipsit de pri-
veli§tea lumii ca alte sate; §i locurile care incunjurd
satul nostru Inca's vrednice de amintire. Din sus de
Humule§ti yin Vinatorii Neamtului, cu saminta de
oameni de aceia, care s'aft hartuit odinioard cu So-
bietzki, craiul Polonilor. §i mai din sus, mandstirile
Secul §i Neamtul, aita-data fala biserice romine, §i
a doua vistierie a Moldovei. Din jos yin satele Boi§-
tea §i Ghindaoanii, care Injuga numai boI ungure§ti
la carale lor; unde plugurile ramin singurele pe
brazda in Carina cu- saptaminile, prisacile fard pri-
sacar, holdele fara jitar Si nime nu se atinge de
1) Publicat In (Cony. lit.» Atkul XV (1882) No. 12.

www.dacoromanica.ro
 IOAN CREANG.A.

ele; iar oamenii din aceste sate nu stiii ce'i ju-

decata; aproape de Boiste vine satul Blebea care
mai mult de jumatate, dupd ce'si scapa caciula pP
balta, zice : qsa fie de sufletul tatii! >
In spre apus miaza-zi mandstirile: Agapia, cea tai-
nuita de lume, Varaticul, unde §i-a petrecut viata
Brancoveanca cea bogata §i milostiva, §i satele Fi-
lioara, hatasul caprioarelor cu sprincene, scapate
din manastire, Baltatestii cei plini de salamura §i
Ceahlaiestii, Topolita §i Ocea, care alunga cioara cu
perja'n gura tocmai dincolo peste hotar; iar spre
crivat peste Ozana, vine Tirgul Neamtului, cu ma-
halalele Pometea de sub dealul Cociorva, unde la
toata casa este livada mare, Tutuienii veniti din
Ardeal cari maninca." slanina rinceda, se tin de coada
oilor, lucreaza ling §i sint vestiti pentru teascurile
de facut oloiu, §i Condrenii cu morile de pe Nem-
tisor §i pivale de facut sumani. Jar deasupra Con-
drenilor pe virful unui deal nalt §i plin de tiharai
se afla vestita Cetatea Neamtului, ingradita cu pus-
acoperita cu fulger locuita vara de vitele fuga-
rite de strechie §i strajuvita de ceucele §i vindereii
care au gasit-o build de facut cuiburi inteinsa. Dar
asta nu ma priveste pe mine, baiet din Humulesti.
Di am alta treaba de facut : vreil sa'mi daix sarna
despre satul nostru, despre copilaria petrecuta in el
§i atita'i tot.
Citi Domnitori §i Mitropoliti s'ati rinduit la scau-
nul Moldovei, de cind e tara asta, au trebuit sa
treaca macar °data prin Humulesti spre manastiri.
Apoi unde pui cealalta lume care s'a purtat prin
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 59

satul nostru, si tot lume mai mult bogata si aleasa :

ma rog, la manastirea Neamtului, icoand facatoare
de minuni, casa de nebuni, hram de Ispas i iar-
maroc in tirg tot atunci ; apoi tot pe aid treacat
spre iarmaroace : la Peatra de Duminica Mare si la
Folticeni de Sint-Ilie ; la Secu, hram de Taierea
Capului Sf. Joan Botezatorul ; la Agapia 'n deal,
hram de Schimbarea la Fata ; la Agapia in vale,
hram de S-tii Voevozi si la Varaticu, hram de Sinta-
Maria-Mare ; lume §i iar lume ! Si cite tirnosiri si
sfintiri de biserici din nou ; si cite soboare si re-
vizii de fete bisericesti i politicesti, si citi straini
din toata 0lumea §i cite inimi purtate de dor, §i cite
suflete zdrobite si ratacite n'ati trecut prin satul
nostru spre manastiri? Lume, lume si iar lume! i
cite ostiri straine, si o droaie de catane calari, tot
Nemci de cei marl, imbracati numai in fir, ail tre-
cut in vremea copilariei mete cu sabiile scoase prin
Humulesti spre manastirile de maid, dupa Natalita
cea frumoasa.. ; i au facut Nemtii mare taraboiil prin
manastiri, si all rascolit de-a-fir-a-par toate chiliile
maicelor, dar n'au gasit'o ; cad beciul privighitoru-
lui Pirvu din Tirgu-Neanrcului putea sa talnuiasca
la nevoie o domnita. §i noroc de varaticence, care
au §tiut a'i damoli, luindu-i cu binisorul §i a'f face
sa'si bage sabiile in teaca ; spuindu-le ca cei ce scot
sabia, de sabie vor peri !
Dar ce'mi bat eil capul cu craii si cu impar4i,
§i nu'mi caut de copilaria petrecuta. in Humulesti
si de nevoile mele ?.Asa era cu cale sa fac de la
inceput ; dar am tiriut sd arat ca Humulestenii nu-s
www.dacoromanica.ro
 liU IOAN CREANGA

traiti ca in birlogul ursului, ci au fericirea de a

vedea lume de toata mina.
La 1852, in ziva cind s'a sfintit paraclisul spita-
lului din Tirgu-Neamtului §i s'a deschis §coala
domneasca de acolo, eu, impreuna cu alti baieti,
isonari ai bisericei, stam aproape de Ghica-Voda,
care era fata la acea serbare, incunjurat de o mul-
time de lume §i nu ne mai saturam privindu'l. Si
el, frumps la chip §i blind cum era, vazindu-ne pe
mai [tap] de-a rindul imbracati cu came§uice cu-
sute cu bibiluri $i albe curl e helgea, cu bondite
mindre, cu itari de tigae §i incaltati cu opincute,
spalati curat §i pieptanati, cu ru§inea zugravita in
fata si cu frica lui Dumnezeii in inima, arunca o
privire parinteasca spre noi, §i zise :
Tata copii, §coala §i sfinta biserica, isvoarale
minglierii §i ale fericirii suflete§ti ; folositi-va de ele
§i va luminati, §i pe Domnul laudati !
Aceste vorbe rostite din gura Domnieasca au braz-
dat adinc inima norodului adunat acolo, §i fara in-
tirziere §coala s'a umplut de baieti doriti de inva-
tatura, intre care eram §i eii, cel mai bun de hir-
joand §i slavit de lene§ ; lene§ fara pareche ma fa-
cusem, cad' mama, dupa city minte avea, nu se in-
dura sy ma. mai trimita acum nici la o cofa de apa,
numai sa invat carte Si sa ma fac pops, ca parintele
Isaia Duhu profesorul nostru. Bun mai era §i pa-
rintele Duhu, cind se afla in toane bune, Dumne-
zeu sä-1 erte ! Pus'a el baietii in rinduiala, cum nu
mai vazusem pans atunci ; cumpara-ni el vara, din
banii sal, cofe de zmeura §i fel de fel de puricale,
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 61

de ni [le] daisa:mincam, si mai in toata Simbata ne

incarca in o droaga de-a Ma..nastirei-Neamtului si ne
ducea la staretie sa dam esamen dinaintea Staritului
Neonil, un batrin olog, care ne sfatuia cu duhul
blindetei sa ne tinem de ceaslov Si psaltire. Cad
toate celelalte invalaturi, zicea el, sint numai niste
ereticii, care mai mult amarasc inima §i tulbura su-
fletul omului. Dar fost'a scris parintelui Duhu sa
nu asculte in totul sfaturile cuviosului starit, ci sa
ne invee si cite oleaca de aritmetica, de grama-
tica, de geografie si din toate cite ce-va dupa pri-
ceperea noastra.
Odata venind parintele Duhu suparat foc de la
manastire, ne dete la regula de trei, tema urmatoare:
Daca o para luata pe. nedreptul iti maninca o
surd drepte, apoi sese mii de lei, (leafa mea pe un
an) care mi-a oprit'o staritul Neonil, pe nedreptul,
cite parale drepte vor minca de la Manastirea Neam-
tului ?
Doudzeci si patru milioane de parale, cinstite
parinte, sad sese sute de mii de lei, raspunse unul
dintre not cu crida Ia tabela.
Ia arra faca Nica Oslobanu incredintarea zise
parintele Duhu.
Nica Oslobanu, ca de obiceiii, se scoala in picioare,
cit mi ti'i melianul si se roaga de iertare, spuind
cal doare capul. Si atunci nu stifi cum ii cade un
urs mare din sin §i de-a dura prin clasa; nu de cei
pe care'i joaca ursarii, ci de mamaliga, umplut cu
brinza, rotund, prajit pe jaratic §i [de] pus drept inima
cind ti-e foame. Baietii dad sal prinda, Oslobanu
www.dacoromanica.ro
 62 IOAN CREANGA

se arunca in mijlocul for sa iee, si se face o

chirfosald §'un ris in scoala din pricina ursului ce-
luia, de'i pozna. Atunci, parca'l vad cum s'a plesnit
parintele Duhu cu palma peste frunte, zicind c'un
oftat adinc :
Pe semne pacatele mele cele marl t i grele
m'aa aruncat i aid sa invat niste toparlani. salbatici.
Mai fericit eral de-o mie de orb sa pasti porcib la
Cogeasca-Veche, Isaie, decit sa mai fi ajuns si zi-
lele aceste! Iar tu, moglanule de Oslobene, care
to robesti pintecelui gi null dab citus de putina os-
teneala minteb, te'i face popa ca tatd-tau, cind s'or
pusnici toti bivolii din Manastirea-Neamtului I..
Oslobanu prost, prost, dar sa nu'l atinga cine-va
cu cut e negru sub unglue, ca'si asvirle tarna dupa
cap ca buhaiul. Cum se duce sara acasa, i spune
tatine-sau ce a zis parintele Isaia. §' apoi las' pe
popa Niculai Oslobanu, cacti el nu prea tie multe ;
slujeste cite trel liturghii pe zi ysi pomeneste la hurta:
pe monachi si ieromonachi, pe stariti, pe mitropoliti
i pe sotiile si copii lor, de le merge colbul...
Intr'o dimineata n'are ce lucra parintele Duhu ?
Ie pe Teofan, alt calugar de la spital, §i se duc im-
preuna la biserica Sfintului Lazar de sub dealul ce-
tatii. §i cum- intra in biserica incep a cauta pricina
parintelul Oslobanu, care slujea, ca nu se tine de
tipic.
Tipic, boaite fatarnice? Ia sa va daii eu tipic,
zise parintele Oslobanu, lasind sfintele in colo ; ne-
ati luat cu §michirie pe Marele Mucenic Dimitrie,
Isvoritorul de Mir, si ne-ati dat in locul acestui sfint
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 63

vestit, pe Lazar un Jidan tremturos, care tot moare

§i iar invie §i invie §i iar moare, dar nu mai §tie nime de
numele lui. Acesta'i hram ? Si dupa ce ne-ati calicit
luindu-ne mosia §i inchizindu-ne biserica cu zid, in-
chideti acum in ciuda §i poarta spitalului; ba pind
§i clopotele ni le-at oprit de tras dinerii de doftori
tot din pricina voastra, de ni s'ati imprastiet popo-
renii; nici chioard de baba" nu mai da pe la biserica.
Si Inca una: de §eizeci si mai bine de ani, de cind
slujesc preutia, voi aveti sa ma invatati tipicul, pui
de napirca ce sinteti ! Ia stati oleaca, sa va scot
eu gargaunii din cap I Si svirrr! cu pravila cea
mare dupa calugari. Apoi umflind un sfe§nic zdravan
de alama, dupa din§ii sa'r afuriseasca.... Si, na! pa-
rintele Duhu §i Teofan §i-au prapadit papucii, fugind
mai mult pe brim' de cit in picioare ; chiar dupa tipic...
A doua zi Nica 0§lobanu ca mai ba sa dee pe
la §coala; dar nici parintele Duhu pe la biserica
Sfintului Lazar, ca 1-ar fi pironit parintele 03lobanu
pe cruce §i 1-ar fi pus in podul bisericei spre pas-
trare, cu parte din icoanele ramase aid de Ia Ce-
tatea-Neamtului. Si mi se pare ca avea mare drep-
tate bietul batrin : cad in locul bisericei Sfintului
Lazar, fusese alts biserica de lemn al carei hram
era sfintul Dimitrie, facuta. §i inzestrata, cu mo§ie de
Vasile Lupu Voevod, ca §i cea de la not din Hu-
mule§ti. lnsa Manastirea Neamtului, buns mehenghe,
cind a facut spitalul din Tirgu-Neamtului face §i bi-
serica Sfintului Dumitru de piatra, ii sclimbd hramul
numind-o Sfintul Lazar, o inchide cu zid in cuprinsul
Spitalului, §i hramul Sfintului Dumitru 1-a pus la pa-
www.dacoromanica.ro
 64 'GAN CREANGA

raclisul de la spital. Iar mo§ia preutilor a papat-o

ca §i pe mo§ia Humule§ti. Si de aid supararea pa-
rintelut 0§lobanu ajunsese la culme; sa nu vada sa-
minta de calugar pe la biserica luf, potope§te!
Ca prin urechile aculut de n'a facut mucenic pe
parintele Duhu, in locul Sfintului Dumitru Izvoritorul
de Mir.
Peste cite-va zile, dupa asta, auzim ca Nica 0§-
lobanul s'a dus sä invete la §coala catihetica din
Folticeni, vorba sa fie. Varu-meti Ion Mogorogea,
Gitlan, Traznea §i alti cunoscuti al met se dusese
tot acolo mat de de mult; bine inteles, pe socoteala
pungei parintilor lor. Si eti ramiind fara tovara.si de
isprava, §i mat dindu'mt §i parintele Isaia un puiu
de bate a§a din senin, cihaiam pe mama, sa se puie
pe linga tata, ca doar m'a da §i pe mine la catihet ;
macar ca eram un ghibirdic §i jumatate.
Galbent, stupi, of, cal, loot §i alte bagateluri de
al de aceste, prefacute in parale, trebuia sa duca
dasealii poclon Catihetuluf de la fabrica de pope din
Folticeni : §'apoi lass -te in Conta 1) sfintief-sale, ca
to scoate poponet ca din cutie...
Pentru mine insa numal cloud mere de orz §i
doua de ovaz a dat tata cut se cuvine, de am fost
prima in Folticeni, cad §coala era numai de min-
tuiala; boil sa iasa... Ajungend acolo toamna tirziti,
m'am aezat in gazda la Pavel ciubotarul din ulita
Radasenii, unde erail §i cellalti tovard§i al met.
Catihetul, care facea ziva noapte §i noaptea zi, ju-
cind stos, rar venea pe la §coald. Not, daca. vedeam
1) Aluzie la catehetul Conta.
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 65

a§a, ne duceam §i mai rar, nebunii §tifi ca. faceam

de-ajuns. Pavel era holteiii §i casa lui destul de in-
capatoare ; laid §i paturi de jur imprejur ; linga
soba altul, §i toate erail prinse. Iar gazda, robotind
zi §i noapte, se proslavea pe cuptior, intre §anuri,
calupuri, astragaciii, bedreag, dichiciu §i alte custuri
taioase, mu§chea, piedeca, hasca §i din, ace, sule,
cle§te, pila, ciocan, ghint, piele, atd, hirbul cu ca-
laican, cleia §i tot ce trebue unui ciubotar. Cu not
§edea §i Bodringa, un mo§neag fard capatiiu, insa
de tot hazul. Pentru putina mincare §i cite o leaca
de pa§ca de cea de trei oca la para, slujea toata
casa: taia lemne, atita focul, aducea apa, matura,
ne spunea la pove§ti nopti intregi, §ezind cu nasul
in taciuni, §i ne cinta din fluer: Doina, care to umple
de fort, Corabiasca, Mariuta, Horodinca, Alivencile,
Tiitura, Ca la up. cortulul, Hoff §i alte cintece scu-
latele ca aceste, de jucam pins ce asudail podelele
Si ne sarea talpele de la ciubote cu calcite cu tot. Ca
doar acum o dadusem §i eii pe ciubote 1). Si din pri-
cina lui Pepelea de mo§ Bodringa, Pavel mai nu le
putea dovedi din cirpit, ba §i el, uneori, sarindu'§i din
mint!, iii rupea ciubotele ferfenita jucind impreund
cu not. Odata venise lui 0§lobanu rindul sd cum-
pere lemne ; si a§a, cu toata carpano§ia lui, iese
cine-cine§te in medean, aproape de gazda noastra
§i gase§te un Oran de la Sasca, pare-mi-se, ori de
la Baia, cu un car incarcat cu lodbe de fag.
Cit eel pe car, bade, zise 0§lobanu, caruia

1) Fraza din urmi lipseste in editia de la Iasi.

I. Creangit.
www.dacoromanica.ro
5
 66 IOAN CREANGA

nu'i era a cumpara lemne, cum nu mi-e mie acum

a ma face pops.
Trei husa§i, dascale.
Ce spui, badi§orule; pentru un brat de lemne?
Daca le duc in spate pe toate odata pan'a casa ?...
Daca le'i duce, dascale, ti le dau degeaba.
Zail, nu §uguie§ti, bade ?
Nici o ,saga, dascale, sä vedem cum le'i duce
§i halal sa'ti fie !
0§lobanu, is atunci lemnele din carul omului
cite unul, unul §i le razama in picioare linga bra-
tu'i; dupa aceea descinge briul de pe linga sine §i
le imprejura, legindu-le frumu§el sa nu se hrentu-
iasca ; apol saltindu-le §i aburcindu-le cam anevoie,
le umfla'n spate, §i la gazda cu dinsele ! Un baie-
tan nebunatic de alaturea, vazind asta, zise cu glas
mare :
Dascale
Trascale,
Be-he-he !
Dracul sa to ie !

Iar taranul, facindu'§i cruce, a ramas cu gura cas-

cata, fara sa ble§teasca un cuvint. Acum nu va mai
spun cit era de incarcat carul cu lemne, care la a§a
loc, tinea pe vremea aceea §epte lei §i jumatate,
§i cit era de mare §i de tare Nica 0§lobanu §1 alti
vr'o §ei-zed ca dinsul, intre cari multi lasindu'§i
nevestele cite cu doi, trei copii acasa in creerii
muncilor, venise la Folticeni sa se pricopseasca de
invaVatura 'apoi carte se invata acolo, nu gluma:
unii cintati la psaltichie, colea, cu ifos :
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 67

Ison, oligon, petasti

Doua chendime, homili 1)
pina ce ragurail ca magarii; altii dintr'o rasuliare
spuneau cu ochii inchi§i cele §epte taine din cati-
hisul cel mare ; Galan se certa §i' prin somn cu
urie§ul Goliat; musteciosul Davidica de la Farca§a,
pina tiparea o mamaliga, mintuia de spus pe de
rost, rapede §i fard gre§, toata istoria vechiului Tes-
tament de Filaret Scriban, impalita in perioade, §i
pronumele conjunctive de dativ §i acusativ din gra-
xnatica lui Mdcarescu:
Mi-ti-i ni-vi-li, me-te-il o, ne-ve-i-le; me-te it -o,
ne-ve-i-le, mi-ti-i-ni-vi-li.
Ce-a fi aceea duca -se pe pustiiti! Unia dondaneau
ca nebunii, pana'f apuca ameteala; altii o duceati
numai intr'un muget, cetind pans le pierea vederea;
la unia le umblati buzele parca erail cuprin§1 de pe-
depsie; cei mai multi umblau bezmetici §i stateau
pe ginduri, vazind cum i§i pierd vremea, §i numai
oftaii din grew, §tiind cite nevoi ii a§teaptd acasd.
Si turbare de cap §i frinturd de limbs ca la ace§ti
nefericiti dascali, nu[mi]s'a mai dat a vede; cumplit
me§te§ug de timpenie, Doamne fere§te!
De-a mai mare dragul sa fi privit pe Davidica,
flacaii de munte: cu barba in furculitd §i favorite
frumoase; cu pletele crete §i negre ca pana corbu-
lui; cu fruntea latd §i senind; cu sprincenele tufoase;
cu ochii mar', negri ca murele §i scinteietori ca ful-
gerul; cu obrajii rumen' ca do' bujori; nalt la stat,
1) Adausul acesta e de Creanga (v. qezatoarea a. V. pag. 214.) si
lipseste din editiile celelalte.
www.dacoromanica.ro
 68 IOAN CREANGA

lat in spete, subOre la mijloc, mladios ca un mes-

teacan, u§or ca o caprioard §i ru§inos ca o fats
mare. Dumnezeti sal ierte! ca n'avu parte sa se
preuteasca; a murit, sarmanul, inainte de vreme,
inecat cu pronumele conjunctive, peritu-le-ar fi nu-
mele sa le piard, ca au mincat juvaer de flacaii!
Mai bung minte avea Mirauta din Grumaze§ti, care
umbla trela-lela in puterea iernei pe la tarabile jido-
ve§ti, intrebind, ba teaca de cosor, ba capeAre de
purici, ba cuie de la corabia lui Noe, ba fragi §i
cap§une pentru cine-va care pornise intr-adaos, ba
cinta in pilda jidovilor:
Numi-e ciuda pe gindac,
C'a mincat frunza de fag;
Dar mi-e ciuda pe omida,
C'a mincat frunza de cruda
N'a lasat sa odrasleasca,
Voinicii sa se umbreasca.x.

§i alte dracarii ce'i trasneail in cap. Nebun era

el sa'§i piarda viata din pricina lui cmi-ti-i-ni-vi-le,
me-te it -o, ne-ve-i-le), ca Davidica?
ca §i Mirauta, nu ma prea osteneam pans
inteatita, sa mor invatind; ca. doar nu'mi plingeau
copii acasa, nici dadusem catihetului cel poclon
mare pans pe-acolo. Pentru doua merte de orz §i
doua de ovas, nu era sa las copila popei de la Fol-
ticenii-Vechi nemingliata. Afars de aceasta, cind ma
uitam in oglinda, barbs Si must* ca in palma; §i
doar le §i pirleam eu intr'o privire §i le ungeam in
toata sara cu sau amestecat cu muc de luminare
§i alund arsd; dar degeaba munca! §'apol intrat
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 69

in asemenea §coald, mai numai barba §i punga, bat-o

pustia, te. facea sa calci a popa.!
D'apoi lui Trasnea, saracul, ce'i patea sufletul cu
gramatica! Odata imi zise el plin de mihnire :
Stefanescu, (caci a§a ma numeam la Folti-
ceni), astazi nu mai mergem la §coard; ca. nu §tiii tabla
§i vreil sa inval pe mine la gramatica. Ma rog tie,
hai cu mine la cimp spre Folticenii-Vechi ; vom
invata impreuna, sail cite unul ; eti la gramatica §i
to la ce'i urea ; apoi mi'i asculta, sa vedem nu sa
prinde §i de capul mei ceva. Las ca nici la cele-
lalte nu prea pot invata, cu slova asta noua care-a
e§it ; insd afurisita de gramatica imi scoate peri albi,
trasnit-o-ar fi s'o trasneascd ! Parca ai ce face cu
dinsa la biserica ? Dar daca se cere !... Am s'o ieti
§i ea din capat, §i poate cu tine, care ai trecut pe
la parintele Duhu, sa ma pot deslu§i...
Fiindca la Folticenii-Vechi era ceva mingiiere
pentru mine, ma potrivesc lui Trasnea Si ne ducem
impreund. §i era un ger uscat prin luna lui Noem-
vrie, §i batea un vinti§or subtire in ziva aceea, de'ti
frigea obrazul ! Cum ajungem la cimp, Trasnea se
tologe§te pe-un hat, §i incepe la gramatica din ca-
pat, intrebarea §i raspunsul intii :
Intrebare. Ce este Gramatica romina ?
Rdspuns. Gramatica romin& este artea ce ne invata a vorbi si a
scrie o limb& corect.

Iar in alts editie :

Gramatica este o invatatura ce ne arata modul de
a vorbi §i de a scrie bine intr'o limbs.
www.dacoromanica.ro
 70 IOAN CREANGA.

Asta'i asta; din ceaslov. §i psaltire, §i acele bal-

mujite rail ca vai de ele, sa treci la gramatica. §i
incA ce gramatica ! Nu ca aceste de acum, posderie
de gramatica : unele trationateD, altele «desvoltate,
§i ticsite de qcomplimente> care, trebue spus fara
compliment, iti esplica... pans ce nu se mai intelege
nimica ; adica (acute anume pentru copii, de se
joaca cu dinsele, de ware, ce sint .!... Insa ce folos !
Peste Trasnea n'a dat asemene n sa umble
intr'ales... El, pacatosul, uitati-va, ce fel de grama-
tica trebuia sa invete : «Artea, corect, intr'o limba;
silaba numim un sunet deplin, simplu, sail compus
cu una din consune, sail §i cu mai multe consune,
care insa sa se pronunte cu o scoatere de voaced>
Iar in alts ed4ie : «Prin silaba intelegem rostitura
unei parti de cuvint) §. c. 1.
Ea, ea! deacum dregeti evoaceal §i descurca-te mai
Trasne, daca poti. Iar la a treia paging indata la
alts nasbitie.
Intrebare. Cite parti are gramatica romina ?
Rdspuns. Gramatica romina are patru parti, care sunt :
1. Etimologia. 2. Sintaxa. 3. Ortografia si 4. Prozodia.
Intrebare. Ce ne invata fie-care din partile aceste ?
Rdspuns. 1. Etimologia, ne invata a cunoaste partile vorbei, adica
analizul gramatica].
2. Sintaxa ne invata a lega partile vorbei dupa firea
limbei noastre, adica sintesul gramatical.
3. Ortografia ne invata a scrie bine, adica dupa regulile
gramaticel.
4. Prozodia ne invata a accenta silabele si a le rosti
dupa firea cuvintelor si scopul ce'l avem in vorbire.

Apoi mi-ci-i ni-vi-li, me-to -il-o, ne-ve-i-le. §i alte

iznoave hazoase ca aceste. Mai pune la socoteala ca §i
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRT 71

Trasnea era inaintat in virsta, bucher de frunte si timp

in felul sail ; ca profesorul, care si el se mira cum
ail ajuns profesor, zicea : tLuati de ici pins ici),
cum mi-se pare ca se mai face pe une locuri si as-
tail, §i poate a nu yeti aduce banat nici gramati-
cului, nici profesorului, nici lui Trasnea, ci intim-
plarii, care a facut pe oameni a§a cum sint : on
cutite de otel, on de tinichea... §'apoi ginditi ca
Trasnea citea intrebarea §i raspunsul, fie-care pe
rind, rar si lamurit, ca sa se poata intelege ceva ?
Nu asa, necredinciosilor, ci iata cum: cCe este
gramatica, romina, este... ce este, este... este arata...
nu arata; artea... artea... ce... ce... ce ne invata, in-
va0... invata.., ce ne invata; a vorbi... bi... bi... ce
ne invata ;... ce este, este... este arata, uite dracu !
nu arata, artea ce ne invata... ce este, este...» §i
tot asa dondanind foarte rapede, bilbait si Para pic
de cugetare ; pins la «a scrie intr'o limbs corect)
rar ajungea, sarmanul! §i dupa ce turba de cap hat
bine, ma striga sa'l ascult, ca §tie. Luam eil cartea
din mina lui §i'l intrebam: t Ce este gramatica, mai
Trasne?, Iar el inchizind ochii raspundea iute, iute
si mornait, cum cer calicii la pod :
Ce este gramatica romina, este... ce este, este...
si celelalte dupa obicei, schimonosind cuvintele si
indrugindu-le fara nici-o noitna, de'ti venea sa'i plingi
de mild !
Nu asa, mai Trasne !
Dar cum ?
Nu mai zice romina, si spune numai raspunsul;
ce ai cu intrebarea ? §i se §i opintea el intr'o pri-
www.dacoromanica.ro
 72 IOAN CREANGA.

vire sa raspunda bine, dar degeaba; se incurca §i

mai rail, incepea a ofta §i'l venea sa'§i sparga capul.
Mai lass -ma oleaca, zicea el necajit ; §i cind
te-oiil striga, sa vii iar sä ma ascultl; §i de n'oiii §ti
nici atunci, apol dracul sa ma iee ! Da, gramatica
sa zicem ca n'o inteleg §i s'o lasam la o parte; artea,
asernine ; corect, tiji. D'apoi «romina, este... ce...
ne invata a vorbi §i a scrie bine intr'o limbaD,
parca's cuvinte romine§ti; ce naiba ! Ntimai §i aici
trebue sa fie ceval.. «a vorbi §i a scrie bine intr'o
limba.) indracit lucru! Cum «sal scrii intr'o limba?..1
Poate cu limba; mai §til pacatul? Pe semne ca nol,
cum s'ar prinde, las ca de scris, talpa gi§tei ; dar
apol §i de vorbit, pacatele noastre, se vede ca vor-
bim pogan §i rail de tot; nu romine§te, ci tarane§te...
Doamne, Doamne! Invatat mai trebue sä fie §i acel
care face gramatici! Insa §i'n gramatica stail eil §i
vad, a masa tot masa, casa tot casa §i boul tot
boil se zice, cum le §tiil eil de la mama. Poate ce-
lelalte bazdaganii: «rostitura, artea, corect, pronunte,
analizul, sintezul, prozodia, ortografia, sintaxa, eti-
mologia, concrete, abstracte, conjuctive ; mi, ti, i,
ni, vi, li ; me, te, il, o, ne, ye, i, le>) §i altele de
seama acestora sa fie mai romine§ti..., §i noi, pro-
stimea, habar n'avem de dinsele ! Noroc mare, ca
nu ne pune sa le §i cintam, c'ar fi §i mai rail de
capul nostru cel hodorogit! De cit taran, mai bine
sa mori! Hal, du-te, §tefanescule., ca m'apuc de in-
vatat...
§i lasindul, m'am dus §i eft in ciuda la fata popei,
am gasit'o singura singurica §i m'am jucat cu
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 73

dinsa in ticna pina 'ndesara; cad mama n'avea §i

tata-sail, ca popa, umbla dupa capatat. Apoi m'am
intors la cimp, cu zgardita de la gitul copilei, c'o
naframa cusuta frumcis cu flori de matasa §i cu si-
nul plin de mere domne§ti; §i cind colo, zarghitul
de Trasnea dormea pe hat, cu gramatica sub nas
§i habar n'avea de frig. Sarace, sarace! Nu e§ti nici
de zama oualor; decit a§a mai bine te facea ma-ta
minz §i te mincaii lupii, zic eil in mine.
He! Trasnea, ma! scoala! §tii tabla? Sare
el de jos, it ascult, cleiu. Haidem acasa, mai
Trasne, ca m'a razbit foamea §i frigul, §i mor de
urit aicea pe cimp!
Da, ca §i eti. Duca-se dracului [de] gramatica!
Mi s'a inacrit sufletul de dinsa ! Si osebit de asta,
nici nu mi-e bine.
Un fel de lene, amestecata cu slabaciune, mai
Trasne, nu'i a§a ?
Ba chiar ai nemerit; un fel de le§in la inimal
amestecat cu intinsori, sail cam a§a ceva.
Poate fiorile gramaticii, zic et.
Mai §tii pacatul? poate ca §'aceea sa fie, zise
Trasnea; cad dracul s'o iee! cum put mina pe dinsa,
indata'ci vine somn Flecu§tW de-aceste nu se
potrivesc cu rinduiala bisericei, s'a mintuit vorba...
Osmoglasnieulz este ce este. Vorba tatei: u Con-
dacul umple sacul §i troparul hambarul, mai baiete !,
Ce umblam not, chinuindu-ne cu gramatica, tefa-
nescule? Haidem!
Si ne intoarcem not la gazda pe la asfintitul soa-
relui, mincam ce mincam, §'apoi rugam pe mo§ Bo-
www.dacoromanica.ro
 74 IOAN CREANGA

dringa sä ne cinte ; i unde nu se aduna o multime

de dascalime la noi, cad aid era stanistea lor ; i ne
intartam la joc, stii cole, ca la virsta aceea, de nici
simtiram cind a trecut noaptea. §i asa am scapat
§i et de urit i Trasnea de bolborosit prin somn :
ce este gramatica romana, este... ce este, este...
ca alte dati. insa veselia nu s'a inchiet numai cu
atita; alta si mai §i s'a inceput din capat. N'apucase
mos Bodringa a lua bine fluerul de la gura, §i iaca
ne trezim cu popa Buliga [ce-i ziceati si] 1) Ciucalail
din ulita Buciumenii, tamiet si aghezmuit gata des-
dimineata, Dumnezeti sal iepure ! §i cum ne bine-
cuvinteaza, dupa, obiceiul sail, cu amindoua minile,
ca Vladicii, ne §i trage cite un ibrisin pe la nas
despre fata pope de la Folticenii-Vechi: ba cA'i fan.
cuminte, ba ca-i bund de preuteasa, ba c'ar fi po-
trivita cu mine, ba ca are sa mi-o lege tats -sat de
git si cite ponosuri si tilcuri de-a lui popa Buliga
cel buclucas, pan'a inceput Gitlan a'l lua cu magu-
lele, zicind:
Ea las! las! cinstite parinte; nu mai umbla
§i sfintia to cu scornituri de-aceste chiar in ziva de
lasatul secului. Mai cinta incaltea, mos Bodringa, un
rastimp, sa ne veselim deajuns, ca parintele a fi
bun §i ne-a ierta.
Mos Bodringa de cuvint ; iar incepe a cinta, si la
joc baieti! Pop Buliga, de §i era batrin, daca ve-
de ca, ni'l treaba de-asa, unde nu'si pune poalele
antereului in brit", zicind :

1) V ezi ?ezeitoarea a. V. pag. 214.

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 75

Din partea mea, tot chef §i voie bung sa va

dea Domnul, fiilor, cit a fi §ill trail
Apoi zvirle potcapul de-o parte §i la joc de-a val-
ma cu noi, de'i palalaiau pletele. Si tragem un ro-
pot §i cloud §i trei, de era cit pe ce sa scoatem su-
fletul din popa. Si a§a 1-am vlaguit, de'i era acum
lehamete de no'. Dar vorba ceea, t daca to -al bagat
in joc, trebue sa joci !>> De la o vreme, vazind bie-
tul popa ca s'a pus in cird cu nebunii, incepe s'o
intoarca la §urub :
Ma a§teapta ni§te fii de duhovnicie, dragii mei,
§i trebue sa ma duc mort-copt, caci acesta ni'i plugul.
Paval, gazda noastra, §i pune atunci un talger de
uscaturi §'o garafa cu vin dinaintea parintelui Bu-
liga, zicind :
Ia poftim, cinstite parinte, deli lua din masa
noastra oleaca de gustare §'un pahar cloud de yin,
§'apoi va-ti duce, daca spuneti c'aveti a§a de mare
grabs..
Sfintia sa, ne mai puindu-se de pricina, incruci-
§eaza minile dupa obiceiii, i§i drege glasul §i spune
cu smerenie:
Bine-cuvinteaza, Doamne, mincarea §i bautu-
rica rohilor tai, amin ! Dupa aceea ridica un pahar,
zicind ; Ma inchin baieti, Ia fata voastra cu sanatate,
ca la un codru verde! Cind ne-a fi mai rail, tot a§a
sa ne fie ! Si da paharul de du§ca ; apoi inca vr'o
doua, trei §i peste-acele alte cite-va ; dupa aceia ne
bine-cuvinteaza iar cu amindoua minele, zicind: cEi
1300, de-acum lini§titi-va!) 'apoi ne lass in pace
§i'§i cauta de drum. Insa noi, vorba ceea :
www.dacoromanica.ro
 76 IOAN CREANGA

aNicI toate-ale doftorului

Nici toate-a duhovnicului.»
eDe ce petreci,
De ce-ai mai petrece.»
Cam pe inserate ne ludm tiri§, cu mo§ Bodringa
cu tot, §i ne bagam intr'o cinstita cri§md la fata
vornicului de la Radd§eni, uncle mai multd lume se
aduna de dragostea cri§mar4ei, decit de dorul vi-
nului ; cdci era §i frumoasd, bat'o hazul s'o batai
§'apoi maritata de curind dupa un vaddoiil batrin
§'un «ld-ma mama), cum e mai bine de tras la om
in gazda. Cri§marita cum ne-a vazut, pe loc ne-a
sdrit inainte §i ne-a dus de-o parte, intr'o odaie mare
cu obloane la fere§ti §i podita pe jos, unde eram
numai noi-inde-noi §i cra§marita cind poftea, ca la
casa ei.
Intr'un colt al oddii, cite-va mer4e de fasole; in
altul samintd de cinepd; in al treilea o movild de
mere domne§ti §i pere de Radarni, care trdiesc pins
pe dup.* Pa§ti, in al patrulea, mazere §i bob, des -
partite prin o scindura lata, iar aldture ni§te bostani
turce§ti; intr'o putina pere uscate §i dulci ca smo-
chinele; mai incolo, un teanc de chite de cinepd E,3i
de in ; pe-o grinda calepe de tort, §i linuri boite
fel de fel pentru scoarte §i laicere; apoi cilti, buci
§i alte lucruri, zandite prin cele poliV §i col are ca
la casa unui gospodar frunta§ de pe vremea aceea.
§i cum ne aflam noi in aceasta binecuvintata casa,
cri§marita iute a ldsat obloanele in jos, a aprins lu-
minarea §i, cit ai bate din palme, ni s'a §i infalo-
§at cu o cand mare de lut, plind cu yin de Odo-
be§ti; §i turnind prin pahare, sdriail stropii de yin
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRt 77

de-o §chioapa in sus, de tare ce era. Gitlan, bun

mehenghiii, is un pahar §i'l intinde gazdei zicind :
Ia poftim, puiculita, de cinste§te dumneta in-
tiia Sa vedenl, poate c'ai pus ceva intr'insul.
!

Cri§marita cea frumoasa, luind paharul, se inchina

la toti cu sanatate, rizindu-i ochii, §i dupa ce gusts
putin, se roaga sa n'o zabovim, ca mai are §i alti
mu§terei §i barbatu-sail nu poate dovedi singur. Dar
ti-ai gasit; noi atiindu-i calea, o pofteam cu staru-
inta sa cinsteasca de la fie-care. §i ea tot ar fi stat
mai mult cu noi; data n'am fi alungat'o proste§te,
multamindu-i, cite c'o sarutare plina de foc!
A§a e tineritul ista, bata'l sal bats, zise mo§
Bodringa, §ezind cucuiet pe ni§te buci §i molfaind
la pere uscate, aveti dreptate, baieti; acum vi-i vremea.
Si cum zici, mo§ule, raspunse cri§marita, in-
trind atunci pe u§a c'o strachina de placinte fer-
binti, c'o gains fripta, §i puindu-le pe masa dinain-
tea noastra; §i Ida mare pomand §i-a facut, cad eram
flaminzi ca ni§te lupi.
Dupa ce mintuim de baut cana ceea, ni se aduce
alta pentru care multameam cri§maritei tot cu saru-
tari, pina. ce se facea ca se minie §i iar fugea din-
tre noi. Mai pe urma iar venea §i iar fugea, cad
cam a§a se vinde vinul, pe unde se vinde... Ori
mai §tii pacatul? Poate ca nici cri§maritii nu'i era
tocmai urit a sta intre noi, de ne cerca a§a des.
La urma urmelor, unde nu'i da §i. Trasnea, cel uri-
cios, un pupoiu, fard Veste. Cad la de-aceste mai
tot prostul se pricepe. §i atunci, cri§marita cea fru-
moasa, curat ca s'a miniet. Dar ce alfacem? Vorba
www.dacoromanica.ro
 78 IOAN CREANGA.

ceea : <in care came§a s'a miniet, intr'aceea s'a des-

minie.» Ca altfel n'ai cum s'o ghibace§ti. De la o
vreme, prinzind mo§ Bodringd la inima 1) sa nu in-
ceapa a cinta din fluer o Cordbiasca de cele fra-
mintate in loc ? Noi atunci sä nu ne intartam la
joc ? i a§a o fierbeam de tare, de nu ne ajungea
casa ; §i dam chiori prin fasole, prin mazere §i
bob, §i saminta de cinepa se facea oloiu, piriind sub
talpele noastre. Cam pe dupd miezul noptii, vazind
ca mo§ Brodringd ne-a pardsit, incepem §i not a ne
strecura cite unul, unul, spre gazda ; &II, cu sinul
incarcat de pere uscate, §i c'un bostan mare ce mi
1-a dat cri§marita, caci pe cit era de frumoasd, pe
atit era §i de darnica, mititica... §i cind ajung la
gazda, ce sa vezi ? mai fie-care tovard§ al meti fur-
luase cite ceva : unul mere domne§ti ; altul pere de
Radd§eni; mo§ Bodringa pa§lise o gramada de buci
pentru atitat focul, §i Trasnea, saminta de cinepa.
Iar 0§lobanu, cu ciubotele dintr'o vacs §i cu tal-
pele din alta, viind mai in urma tuturor, numai ce'l
vedem ca se pune cu cre§tetul pe pat §i cu talpele
in grinda a§a incaltat §i imbracat cum era; §i ce sali
mai vadd ochii? Sd nu spun minciuni, dar peste o
dimerlie de fasole i -au curs atunci din turetce, pe
care de obiceiii be purta suflecate; iar atunci le de-
suflecase anume pentru trebu§oara asta.... Numai
vdru-meti, Ioan Mogorogea, fecior de gospodar cin-
stit, nu luase nici un capat de atd. Iar Zaharia lui
Gitlan se multdmise c'un sdriltat din partea frumoa-

I) La acuraj in Cony. Lit.

www.dacoromanica.ro
 AbLINTIRi 79

sei crismarite. Mare mingaiere pentru un baiet

strain, in ziva de la§atul secului !... Si is acum in-
teleg eil, ca Gitlan caruia 'I zicea in scoala.' «Za-
haria Simionescu,> a fost mai cuminte decit noi top:
cad el, din cele aduse de noi, s'a folosit, iara noi
din fericirea lui pace !
El, el! toate bune si frumoase la vremea lor; dar
de-acum trebuie sa ne mai punem si cite pe-oleaca
de carte, cad mine, poimine vine vacanta de Cra-
ciun si noi stricam pinea parinplor degeaba; nimic
fara cheltuiala si banii nu se iati din drum. Unul cu
altul la un loc aveam acum la inceputul postului
vr'o patru, cinci ulcioare de '31°4 trei patru sad de
faind de papusoi, citeva oca de peste sarat, perje
uscate, fasole, mazere, bob, sare si lemne pentru
citeva saptamini, cad stam la masa top impreuna,
facind mincare cu rindul, fiecare dintr'al sati pen-
tru o zi. insa Oslobanu, care minca cit septespre-
zece, ne cam pusese pe gindurr. Tats -saii, popa
Neculai, nu'i vorba, avea de unde sa'l trimeata ; dar
< ce'l in mina, nu'i minciuna.,
Multe sint de facut, si pupne de vorbit, data ai
cu cine to intelege. Ma sfatuiesc ea intr'o zi cu
Gitlan, c'aid ar trebui ceva de facut sa putern
scapa de citiva mincai; cad tovardsia nu ni se pa-
rea dreapta. Si gasim un mijloc nu se poate mai
nimerit: Noaptea, cind vor adormi top, sä punem
posts la talpe, cum vom socoti noi, mai ales ca
vr'o cipva adormeail dusi, cum incepea mo§ Bo-
dringa a spune la povestr. Si dupa ce-am pus la
tale unele ca aceste, pindim cind eraii ceialalv
www.dacoromanica.ro
 80 MAN CREANGA

du§1 de-a casa §i ne apucam de facut po§te, ca s'avem

pe mai multa vreme. Citeva paturi de hirtie, lipite
una peste alta cu sail de luminare topit pe linga
foc, puse incet la talpe cind doarme omul grew, §i
aprinse cu un chibrit, mai sfint lucru nici cd se
poate !... i fiindca pe 0§lobanu toti aveail ciuda
mai mare, lui i-am facut pocinog intii. i cind 1-a
ajuns arsura la os, a sarit din somn racnind ca un
taur, §i nu'si gasea loc prin. casa, de usturime. Dar
neaflind care-1 vinovatul, §i nebizuindu-se in putere
a se bate cu toV, se puse la facut metanii §i ne
blastama, de-i curgea foc din' gura. Noi insa cu
toate blastamele lui, mai puindu-1 in alte norli ci-
teva po§te, §i facindu-i-se talpele numai o iana, a
fost nevoit sa'§i iee talpa§ita spre Humule§ti, leha-
metindu-se de popie §i lasind toate merindele sale in
stapinirea noastra. Indata dupa asta, Gitlan scrise lui
0§lobanu :

lubite 04obene,
Ma inchin cu sanatate de la golatate, despo-
ietii din urma. De n'aveti ce minca acolo, poftim la
not sa postim cu totii.
Al tail voitor de bine.
ZAHARIA
MARE CAPITAN DE PORTE

Peste vr'o cite-va zile, am mai taiet gustul de

popie unuia, care venise in gazda la not din proaspat;
Nic'a lui Constantin a CosmeI, din Humule§ti, se
duse §i el cu talpele be§icate pe urma lui 0§lobanu.
www.dacoromanica.ro
 AblINTIRI 81

§i cu atita mai bine ; cad tot 41 pierdeau vremea

in zadar. Iar Trasnea, fiind mai chilos §i mai tare
de cap, rabda el cit rabdA, §i daca vede cal razbim
cu po§tele, se muta la alts gazda, luindu'§i partea
de merinde. i cu asta rinduiala, am rAmas not arum
numai trei la Paval ciubotarul ; ea, Gatlan, vAru-meil
Joan, poreclit Mogorogea §i mo§ Bodringa pe dea-
supra. Varu-meii, care vazuse de patima celorlalti,
luase obiceiti in toatA sara, la culcare, a'§I coase
minicile conta§ului, §i virindu'§i picioarele intr'insele
dormea farce grija. Vorba ceea :
Paza buns trece primejdia rea.
Aproape de Craciun, Paval acu o pareche de
ciubote de iuft varului meil. Ioan, cu care era prietin
unghie §i came. Doi icusari platise Mogorogea lui
Paval pentru ciubote. Dar, ce'i drept, faceati paralele
acele ; cad pusese piele buns, talpa de fund §i erail
cusute de tocmala. Numai scirt uitase Pavel sa puie...
Si pentru asta Ma i s'a stricat inima lui Mogorogea.
Noroc mare ca era o iarnd geroasa §i omatul ajuta
la scirtiit.
in vacantie ne ducem a casa, §'apoi. vorba Tiga-
nului cu «Crriciunul satulul...." Costive de porc
afumate, chi§te §i buft umplut, trandafiri usturoieti §i
sanina de cea subtire, acute de casa, tAiete la un
loc, fripte bine in tigaie, §i cu marnaliguta calda se
duc unse pe git. Mai face el taranul §i alte feluri
de mIncAri gustoase, cind are din ce le face. i
multamita DomnuluI, parintii no§tri aveati de unde ;
cad saracia nu se oplo§ise *Inca la u§a lor, pe cind
§tifi eil. Si sa nu'mi uit cuvintul ; petrecem not sal--
loan Creangi g
www.dacoromanica.ro
 82 10AN CREANGA

ba..torile frumos la parinti in Humulesti, §i dupa Bo-

boteaza, ne intoarcem iar la Folticeni, la Pavel,
gazda noastra. Pe la scoala mai dam not asa cite-
odata, de forma. Dar la drept vorbind, nici n'aveam
ce cauta ; caci bucheaua poate s'o invete si a casa,
cine vrea. Iar cine nu, ferice de dinsul! §i eu, unul
eram dinteacei fericiti ; cind e vorba de credinta,
cell mai trebuie invalatura ? De la mo§ Bodringa,
zic ea ca aveai ce invata ; fluierul sau to facea
sa joci fara sa vrei, i povestile lui dail vreme
de dormit. Afars de asta, mai aveam not cu ce ne
trece vremea, cind voiam: tencusa, ba tabacareasca
sail concina, ba alte or!, noaptea, ne puneam la ta-
clale ping se facea ziva alba. Iar in serbatorr o luam
habauca prin cele sate, pe unde stiam ca se fac
hori. in Radaseni, sat mare, frumos §i bogat, am
jucat la tree jocuri intr'o singura zi : unul de flacai
tomnatici, la care venise fetele cele mai tinere ; altul
de flacai tineri, la care venise fetele cele statute ;
iar al treilea de copilandri, la care venea cine poftea.
Flacait abia se leganati in joc, hora se invirtea
foarte incet. Fetele nu asteptaii rugate, ca pe-aiurea,
ci fie-care desprindea minile a dot flacai, unde'i
venea la socoteala, spunea bung ziva ! si urma jocul
inainte. Varu-meil fudulindu-se cu ciubotele cele noua,
juca numal linga fata vornicului, soya cu cri§marita
cea frumoasa din Folticeni. §i Gitlan care juca linga
mine, imi spuse la ureche :
Las, cd'i vedea to ce-am sa'i fac lui Mogo-
rogea ; de i-a ticni ziva de azi, pacat sa'ml: fie !

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 83

Taci, mai, zic eii, ce mai vorbe§ti in bobote;

ca s'a minie omul §i s'a duce §i el acasa.
El, §'apoi? ce mare paguba! Vorba ceea :
<Dacd.' s'a da baba jos din carutd, de-abia i -a fi mai
u§or lepei.0 Si jucam inainte.
Sara ne intoarcem la gazda, §i Mogorogea, baiet
grijuliv, i§1 curata ciubotele frumos §i le pune la
uscat pe vatra, [de-o parte], cum facea totdeauna.
A treia zi, dupa asta, ciubotele varu-meil se rup ha-
buc in toate partile... Si el, suparat la culme, se
leaga de Pavel, sd'i faca altele in locul acelora, on
sal* dee banii indarapt numai de cit.
Mi-al pus piele scoaptd, cirpaciule, zise Mogo-
rogea infuriat; a§a fel de prietin imi e§ti? Haiti!
alegeti una din cloud; cad altfel, dal cinstea pe ru-
§ine, iti trintesc ciubotele de cap! auzitu-m'ai?
Pavel, ne§tiindu-se vinovat, zise cu dispret:
Ia asculta, dascale Mogoroge, nu to prea intrece
cu vorba, ca meti §ede bine. Pe cine faci cirpaciti?
Dupa ce-al purtat ciubotele atita amar de vreme, urn-
blind toata ziva in podgheazuri1) §i le-al scrombdit pe
la jocuri §i prin toate corhanele §i coclaurile, acum ai
vrea dal §i banii inapoi, on sa'ti fac altele noud?
Dar §tii ca e§ti ajuns de cap! NO e destul ca m'ai
ametit puindu'ti sfarloagele pe calup, tragindu-le la
§an §i ungindu-le aid pe cuptior la nasul melt in toate
diminetele? Ba de cite on mi-al pus §i po§te la pi-
cioare; §i eil, ca omul cel bun, tot am tacut §i ti-am
rabdat. Imi pare rail ca e§ti gros de obraz! El las ca
to -oil) sluji eil de-acum, daca ti-I vorba de-a§a!
9 Itt Convorbiri: pogheazuri.
www.dacoromanica.ro
 84 IOAN CREANGA

Ce spui, carpaciule, zise varu-meti ; §i to ma

mogoroge§ti? D'apoi.numa'n ciubotele tale am stat
ea, bicisnicule ? Inca te obraznice§ti? Acu§
otinji cu ceva, de nu te'i pute hrani in toata viata?
Pana ce mi'i otinji, zise Pavel, eil acu§ te ci-
natuesc frumu§el cu dichiciul; inteles'ai!
Vazind not ca era cit pe ce sa se incaiere la ba-
tale, ne punem la mijloc, §i'i impacam cu mare grew:
loan sa mai dea un irmilic lui Pavel, iar el ai ca-
puteze ciubotele, §i pace buns.
Mai glumeati ei dupa aceasta cine-cine§te, dar lui
Mogorogea nu'i e§ia de la inima afrontul ce'i fa-
cuse Pavel. In saptamina Hartii sail Carneleaga, mo§
Vasile, viind la Folticeni, intre alte merinde, aduce
feciorului sau §i trei purcei grijiti gata.
Bine-ai venit sanatos, tats, zise Joan sarutin-
du-i mina. A§a"'i ca ne-ai nimerit?
Bine v'am gasit, sanato§i, mai baie i, raspunse
mo§ Vasile. D'apoi vorba ceea Nirneresc orbit Su-
ceava §i ea nu eram sa va nimeresc ? Apoi din
vorba in vorba ne intreaba" : Ei, ce mai zice Me-
cetul despre popia voastra ? Are gind sa" va" dee
drumul degraba ? Cad eu drept sa \TA' spun, m'am
saturat de-atita sdruncen. §i cheltuiala.
Nu se zice Mecet, ci Catihet, tad, raspunse
loan ru§inat.
Na, na, na, Maria ta! par-ca asta grija am eii
acum ?... vorba ceea : nu'i Tanda ci'i Manda ; nu'i
tei-belei, ci'i belei-tei... de curmeia. Si ce mai atita
incunjur ?... Mecet, Berechet, Ple§can, cum s'a fi che-
mind, Inane, §tia ca ne jupe§te bine, zise mod Va-
www.dacoromanica.ro
 AMINTIR1 85

sile. §'apoi ci-ca popa'i cu patru °chi !... Ia mai bine

rugati-va cu toata inima sfintului Hara§c ') Nicolai
de la Humule§ti, doar v'a ajuta sa" va vedeti popi
ci data ; §'apoi atunci... ati scapat §i voi deasupra ne-
voii ; bir n'aveti a da, §i havalele nu faceti, la mese
§edeti in capul cinstei §1 mincati tot placinte §i gaini
fripte. Iar la urma va plate§te §i dintaritul... Vorba
ceea : picioare de cal, gura de flip, obraz de scoarta
§i pintece de iapa se cer unui popa, §i nu'i mai
trebue alts -ceva. Bine - ar fi, Domne iarta-ma, ca
fetele biserice§ti sa fie mai alt-fel !... Dar... vetifi auzit
voi, ca popa are mina de luat, nu de dat ; el ma-
ninca §i de pe viu §i de pe mort. Vedeti cit de
bine traie§te Mecetul, fara sa munceasca din grew
ca noi... Numai... da ;... darul se cinste§te !... Inane,
ea ti -am §i ochit un potcapic, zise mo§ Vasile, la
pornire. Cata de nu to lAsa pe tinjala ; pune mina
pe afi§tat 2) mai rapede §i vin'acasa ; caci Ioana lui
G-rigora§ Ro§u, de la noi, a§teapta cu nerabdare,
sail fie preuteasa. Mai ramineti cu sdnatate, dascale
Zaharie §i nepoate, ca eu m'am dus!
Mergeti sanatos, mo§ Vasile, zicem noi, pe-
trecindu'l pans mai incolo ; §i va rugdm, spuneti Orin-
tilor, din partea noastra, ca ne afIam bine §i'i dorim.
Dupa ce se duce mo§ Vasile, eu zic lui Ion cu
bini§orul.
Vere, is sä frigem in asta sara un purcel de
ceia, Ca tare mi'i dor ! Mogorogea, nating §i zgircit
cum era, incepe a striga la mine :
1) Ierarh.
2) Atestat.

www.dacoromanica.ro
 86 10AN CREANGA

Ma ! is ascultaV ; eu nu's Nica 0§lobanu, sa

ma suciti, cum vreV voi... Cu ce ma hraniti, cu
aceea am sa va hranesc. Nu va dati nici o bucatica
de purcel, macar sa crap4.
Iar de nu, cel ce zice, raspunde Gatlan.
Anlin ! ble§tesc eu cu jumatate de gull.
eti ma anin, spune Pavel de dupa sobs.
Amin, neamin, §tergeti-va pe bot despre pur-
ee', zise Mogorogea cu ciuda ; inteles-aV ? Nu tot
umblati dupa bunatati ; mai mincati §i rabdari pra-
jite, ca nu v'a fi nimica.
Ia lasaV1 incolo, mai ; sta'i-ar in git pe ceia
lume, zise Zaharia.
ne punem, draga Doamne, la invatat. Insa fie
vorba intre not ; nu ne era a invata, cum nu'i e
cinelui a linge sare. In soba arsese un foc stra§nic ;
it invalisem §i astupasem, cad era ger afara. 1VIo
Bodringa se incurcase nu §tia pe unde in sara
aceia §i Pavel neavind lucru ca alte dati, se culcase
de vreme. Iar Mogorogea nadajduindu-se in potca-
picul tatane-sail, adormise inaintea lui Pavel, cu pi-
cioarele in minicile conta§ului, dupa obiceiu §i horaia
zdravan. Vorba ceea : «Lasa-ma sa to las !» Mai
tirzia stingem §i not luminarea §i ne culcam ; insa
nu puteam adormi, gindindu-ne la purcel.
Mai. Zaharie, nu mai ai to vr'o po§ta de cele
unde-va, zic eu incet,
Nu, bre, raspunse Zaharia §i mai incet ; §i
Doamne ! ce bine-ar fi sa trintim una lui Mogoro-
gea. Dar pana la posts, pana la nu §titi ce, na cu-
Ota§ul meti, tae inceti§or cusutura de la mineca lui
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 87

Mogorogea in dreptul unei talpe, da'l o pirleala

bung cu niste chibrituri de ieste, care and mocnit,
lasa daca i -or mai ticni parceil... Numai cats de nu
to mocosi atita...
Ada cutitasul incoace, zic eiz, si la toata in-
timplarea, cred ca nu ma vei da prin sperla i nu'l
vel lasa sa ma bats !
Nici vorba nu mai ramine, zise Zaharia ; da'i
pirleala inainte, fard grija.
Atunci... imi ieii eu inima in dinti §i fac tocmai
asz, cum fusesem povatuit de Gitlan: taiu cusutura
incetisor, tin catu-ti'i smocul de chibrituri aprinse
la calciiul varu-meii, unde era pielea mai groasa,
pina ce'l -razbeste focul. Si cind racneste odata cit
ce poate, eu svirrr ! chibriturile din mina, tu§tiii! la
spatele lui Zaharia, si'ncepem a horai, de par'ca
dormeam cine stie de cind... Ion insa, impiedicat cu
picioarele in minicile contasului, cazuse alivanta la
pamint, zvircolindu-se ca serpele §i biastamindu-ne,
cum ii venea la gura
Vai! osindi-v'ar Dumnezeii, sa va osindeasca,
soiuri ticaloase, ce sinteti! Nime n'are cap .sa se
odihneasca in casa asta, de raul vostru! Cine oare
mi-a facut sotia? Pe Zaharia §i Nica, ii and horaind
si nu cred sa fi indraznit. Numal ca hotomanul de
Pavel mi-a faceo... be-l'ar taunii sal bee, cind i -a
fi somnul mai dulce ! Si Inca se preface ca doarme,
ticalosul ! Ia sal invat eil a'si mai bate alta data
joc de om.
Si rapede ie cu clestele un carbune aprins din va-
tra, gi cu dinsul pe cuptior la Pavel, Si cum dormea,
www.dacoromanica.ro
 88 IOAN CREANGA

sarmanul, cu fata in sus, if pune carbunele pe pieptul

go], zicind:
Na! satura-te de facut saga cu mine, cirpaciule!
Atund se aude un racnit spaimintator §i odata
cu racnitul, Pavel isbind cu picioarele in soba o Si
darma la pamint. Si in buimaceala ceea, trezindu-se
cu Ion fata 'n fata, unde nu se incinge intre din§ii
o bataie crincend; §'apof sta. de'i prive§te, daca to
rabda inima...
Sal Zaharie ca se face moarte de om in casa
asta, i not avem sa dam sama, zic eii treinurind
ca varga, de frica.
Ho, ma! ce va este, zise Zaharia, sarind ca
un vultur intre din§ii. Casa de oameni de treaba se
chiama asta?...
Iara eu, amandea pe u§a" afara, plingind, Si incep
a rAcni cit imi lua gura, strigind megie§ii. Oamenii
sarira, buimacI, care dincotro, crezind ca'i foc, on
ne tale catanele, Doamne fere§te! Cad era o§tire
nemteasca in Folticeni pe vremea aceea. Dupa ce
se mintuie clacu§oara asta, lumea ne lasa in cit ne-a
gasit §i se impra§tie huiduindu-ne. Sa fi vazut ce
blastamMie §i galamoz era in casa: fere§tile sparte,
soba daramata, smocurf de par, smuts din cap, singe
pe jos, Pavel cu pieptul ars §i Ion cu calciiul fript
§edead la o parte gafuind; eff cu Zaharia de alta,
mirindu-ne de cele intimplate... iar nevinovatil pur-
cei fiind spinzurap in tindA la raceala, nu se §tie ce
s'afi facut!... Zaharia de la o vreme voind a curma
tacerea, zise :
Cinta -le de-acum Inane: «Ce-I farA prihanA, a-
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRi 89

liluia §i nu mai tinji atita dupa ; se vede

ca a§a le-a fost scris, mititeii
Ia nu mai clampani §i to din gura, mai, ras-
punse Ion, plin de naduh ; ati tot strigat asupra for
§i iaca vi s'a facut pe voie.
In vorbele aceste, viind §i mo§ Bodringa chiur-
luit, incepe a'§i face cruce de la u§a.
ET, mo§ule, zic en; placeli cum ne -at gasit?
Pavel, care pins atund §ezuse ca mut, uitindu-se
grin casa amarit, zise :
Ia ascultati, dascalilor: ca sä se mintuie toata
dihonia, carabaniti-va de la mine §i ma lasati in
pace!
Not, bucuro§1 c'am scapat numai cu-atita, ne luam
ce mai avem §i ne mutam la un ferar peste drum,
dimpreund cu mo§ Bodringa, mingiitorul nostru: Prin
postul cel mare se raspinde§te vuiet pintre dascali
despre desfiintarea Catihetilor §i trecerea celor mai
tineri dintre not la Socola.
Na'ti-o buns. [ca ti-am frint-o 1)] zise Tras-
nea ; cind la died, nu'i nimica. Vorba ceea: «Ne-am
pricopsit cu cal cu tot....1 Dracul ma punea sa'mi
bat capul cu gramotica?... De §tiam asta, mai bine
§edeam acasa; §i cu banii citi s'afi dat pe id pe
colea, 1§i prindea tata alts nevoie.
D'apoi not, zisera dasealit eel insurati, oftind ;
ne-am calicit cu desavir§ire; zim t,, ba oite, ba stupt,
ba cat §i boi s'ail dus ca pe gura lupului! Parintele
Catihetul sa traiasca!

1) oezatoarea» V. pag. 214.

www.dacoromanica.ro
 90 IOAN CREANGA

Ia taceti, bre, raspunse Zaharia; banu'i ochiul

dracului, s'a mintuit vorba! Ce'l mai cisluiti atita
pe bietul catihet ?.... Par'ed numai el e de-aceia?....
S'apoi, §i you'd, nu §tiii lad, cum v'a mai intra ci-
neva in vote. Vorba ceea : «Hai in car! Baiu!
Hai in caruta! Baiu!Hai in teleaga! Baiu!
Hai pe jos! Baiu!ziceti mai bine ca va trageti
la teapa voastra, ca apa la matcA. Eu -s mai bu-
curos ca s'a intimplat asta. La Socola sa mergem
daca voim sa ie§im doba de carte! Acolo-s pro-
fesorii cei mai invatati din lume, dupa cum and eil,
La Socola! striga dasealii cei mai tineri.
Duceti-vd pe pustiiii, daca vä place; duce-v'ati
invirtindu-vd ca ciocirlia, striga cei batrini!
Si a§a aproape de Pa§ti, ne-am razletit unii de
altii, §i la Socola a ramas sä mearga cine-a vrea in
toamna viitoare, anul 1853.
Bucuresti, 1881 Septembre.

www.dacoromanica.ro
 IV *)
ONDURI DE CALUGARIE. DRUMUL SPRE IASI. - MOS LUCA
SI SMEII LUI. - LA SOCOLA.

Cum nu se cid scos ursul din birlog, taranul de

la munte stramutat la cimp, §i pruncul dezlipit de
la sinul mamei sale, a§a nu ma dam eti dus din
Humule§ti, in toamna anului 1855, cind veni vremea
sa plec la Socola, dupa staruinta mamei. Si .oare de
ce nu m'a§ fi dat dus din Humule§ti, nick in rup-
tul capului, cind mereil imi spunea mama ca pen-
tru folosul mei" este aceasta? iaca de ce nu; draga-
lita Doan-me, eram §i eu acum holteiti; din pacate I
Si Ia§ii, pe care nu'i vazusem nici-odata, nu erati
aproape de Neamt, ca Folticenii; de unde toamna
tirziu §i mai ales prin ci§legile de iarna, fiind nop-
tile marl', ma puteam repezi din cind in cind, pi§-
lind'o a§a cam pe dupa toacd §i tot inainte, sara
pe lurid cu tovard§ii mei, la clad in Humule§ti, pe
unde §tiam noi, tinind tot o fuga ca telegarii ; §i
dupa ce jucam cit jucam, furam cite-un sarutat de
*) Publicat intiiasi data in editia araga (1892). Dupa o notita a
d-lui Art. Goroveiii ((ezatoareax. V, pag. 192) aceasta parte a fort
citita intiia oars la 1888 intr'un cerc literar intrunit la N. Beldi-
ceanu in Iasi. Cite-va fragmente an Post scrise in Albumul rapo-
satului profesor Gruber. (Teodorescu-Chirileanu, in qezAtoarea V,
pag. 210).

www.dacoromanica.ro
 92 IOAN CREANGA

la cele copile sprintare, §i pana'n ziud, fiind ie§iti

din sat... cam pe la prinzul cel mare ne-aflam iar
in Folticeni; trecind desculti, prin vad, in dreptul
Beta, Moldova inghetata pe la margini, §i la dus
§i la intors, de ne degera maduva 'n oase de frig !
Inima insa ne era fierbinte, ca ce gindeam §i iz-
bindeam. De la Neamt la Folticeni Si de la Folti-
ceni la Neamt, era pentru not atunci o palma de
loc. Dar acum se schimba vorba : o cale scurta de
doua po§te, de la Folticeni la Neamt, nu. se potri-
ve§te c'o intindere de §ese po§te, lungi i obosi-
toare, de la Ia§i pans la Neamt. Cad nu va para
§aga: de la Neamt pans la Ia§i e citu'i de la Ia§i
pans la Neamt; nici mai mult, nici mai putin. §i
mai bine sa ramii pe loc, Ioane, chiteam in mintea
mea cea proasta, decit sa nemingiiet §i sa to
usuci, de dorul cui §tia eu, vazind cu ochii !... Dar
vorba ceea: «Ursul nu joaca de buns voie." Mort,
copt, trebue sa fac pe cheful mamer, sa plec fara
vointa §i sa las ce'rni era drag !
Dragu'mi era satul nostru cu Ozana cea frumos
curgatoare §i limpede ca cristalul, in care se oglin-
de§te cu mihnire, Cetatea Neamtului, de-atitea yea-
curi! Dragi'mi erail tata §i mama, fratii §i surorile
§i baietii satului, tovara§ii mei din copilarie, cu cari
in zile geroase de iarna, ma desfatam pe ghiata §i
la saniu*; iar vara in zile frumoase de sarbatori,
cintind §i chiuind, cutrieram dumbravile §i luncile
umbroase, prundul cu §tioalnele, tarinile cu holdele,
cimpul cu florile §i mindrele dealuri, de dupa care'mi
zimbeati zorile, in zburdalnica virsta a tineretei !
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 93

Asemenea dragi'mi eraii sazatorile, clacile, horele

§itoate petrecerile din sat, la care luam parte cu
cea mai mare insufletire! De piatra de-al fi Post §i
nu se putea sa null* salte inima de bucurie cind au-
zeai une-ori, in puterea noptei, pe Mihai scripcariul
din Humulesti, umblind tot satul. cite c'o droae de
flacal dupa dinsul i cintind:
(Frunza verde de cicoare
AstA noapte pe racoare
Cinta o privighetoare
Cu viersul de fats mare ;
§i cinta cu glas duios,
De picau frunzele jos.
§i cinta cu glas subtire
Pentru-a noastra despartire.
§i ofta si ciripea,
Inima de ti-o rupea.)
§i cite si mai cite nu cinta Mihai lautariul din
gura si din scripca sa rasunatoare, si cite alte pe-
treceri pline de veselie, nu se faceau pe la noi,
deft parea tot anul zi de serbatoare! Vorba unei
babe : (Sä dea Dumnezeil 1) tot anul sa fie serbatori
i numai o zi de lucru; §i atunci 2) sä fie praznic §i
nunta.» Apoi baiete, satul cu tot farmecul
frumusetelor lui, §i pasa de te du in loc strein §i
asa departat, daca te lass pirdalnica de inima! §i
doar ma si sileam eu, intr'o parere, s'o fac a in-
telege pe mama, ca pot sa ma bolnavesc de dorul
el... sä mor printre streini; ca." varu-mett Ion Mo-
§i
gorogea, Gheorghe Trasnea, Nica Oslobanu §i altii
s'ati lasat de invatat, i despre asta, tot maninca
I) In Albumul-Gruber : (Dare-ar Dumnezeilz.
9) In Albumul-Gruber : afi chiar §i atunci sä fie praznic $i nunta
in sat.»

www.dacoromanica.ro
 91 IOAN CREANGA.

pine pe linga parinOi lor. Dar zadarnica truda !

Mama avea alte ginduri; ea imi pregatea cu ingri-
jire cele trebuitoare, zicindu'mi de la o vreme cu
asprime :
Ioane, cats sa nu dam cinstea pe ru§ine §i
pacea pe gilceava:... Ai sa pled unde zic ei.l. Si
Zaharia lui Gitlan merge cu tine. Luca Mo§neagu,
megie§ul nostru, va duce cu caruta cu dol cal ca
ni§te zmei. Ia, mai bine, rapezi-te pana la el de
vezi, gata'i de drum ? Ca mine desdiminea0, cu
ajutorul Domnulur, plecati.
Nu ma duc, mama; nu ma duc la Socola,
macar sa ma omorT, ziceam eil plingind cu zece rin-
duff de lacrimi! Mai traiesc el oamenii §i fara popie.
Degeaba te mai sclifose§ti, Ioane, raspunse
mama cu nepasare ; la mine nu se trec acestea....
Pare-mi-se ca §tii to moarea mea... Sa nu ma faci
is acu§, sa ieil cule§erul din ocnita, §i sa te dez-
mierd, cit e§t1 de mare!... Apoi chiama pa tata §i'i
nice hotaritor : (Spunei §i d-ta baietului, omule, ce
se cuvine, ca sa'§i iee nadejdea §i sa'§i caute de
drum.»
Mai ramine vorba despre asta, zise tata, po-
somorit. Are sa urmeze cum §tim noi, nu cum vrea
el; ca doar nu -i de capul sati. Cind m'ar bate nu-
mai atita grija, mai femeie, ce mi-ar fi ? ! Dar eii
ma lupt cu gindul, cum sal port de cheltuiala ;
caci banii nu se culeg de la trunchiii, ca surcelele.
Si la i§ti vr'o §ese, afara de dinsul, daca ramin acasa,
nu li mai trebue nimica? Dar fiind el cel mai mare,
norocul sail; trebuie sa cautam al sburataci, cacl
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRi 95

nu se §tia zilele omului! Si poate vre-odata sa fie

§i el sprijin pentru i§tiala1V.
Vazind et ca nu'i chip de stat impotriva parin-
tilor, incepui a ma gindi la pornire, zicind in si-
ne'mi cu amaraciune: Ce nacaz pe capul meti!
Preutii no§tri din sat n'ati mai trepadat pe la Socola,
§i, mila sfintului! Nu'i incape cureaua, de pinteco§i
ce sint. D'apoi calugarii: o adunatura de zamparagii
dugli§i, din toata lumea, culbariti prin manastire,
ce nu ajung !?! Si ea sa in§ir atitea §coli : in Hu-
mule§ti, la Bro§teni in crierii muntilor, in Neamt, la
Folticeni §i acum la Socola, pentru a capata voie
sä ma fac is acolo un pop' prost,. cu preuteasa §i
copii, prea mult mi se cere !...
Acu§ ii spun mamei ca ma duc la calugarie, in
Neamt orr la Secu. i cu city carte §titi, cu cita nu
§tiu, peste citi-va ani pot s'ajung dichiti la vr'un
mitoc, §i sä string un §tiubeiti plin de galbeni, ca
parintele Chirila§, de la jugarit, din Vinatoril Neam-
Iului. 'apoi atunci.:. punell cuvioase Ilarie, plosca cu
rachiti la §old, icripare moi cit se poate de multe,
§i altceva de gustare in buzunarile dulamei, pistoa-
lele'n britt pe sub rasa, comanacul pe-o ureche, §i
cu sabia Duhului in mina §i pletele in vint, ia-o la
papuc peste «Piciorul Rati» spre t Cararea afurisitax
{Entre Secu §i Agapia din deal, unde toata vara se
aude cintind cu glas ingeresc :
aid in vale la 04%5,
aMielu§a lui Dumnezet 1

lar cite-un glas gros raspunde:

www.dacoromanica.ro
 96 IOAN CREA NGA

<Hop *i en de la Duratt,
«Berbecu lui Dumnezet!...»
Cad, fara sa vreti, aflasem §i eu pacatosul cite-
ceva din tainele caIugare§ti umblind vara cu, baietif
dupa... bureti, prin partile acele, de unde prinsesem
§i gust de calugarie... §tif, ca omul cuprins de evlavie.
In sfir§it, ca sa nu-mi uit vorba, toata noaptea cea
dinainte de plecare, pana s'ati revarsat zorile, m'am
framintat cu gindul fel §i chip, cum a§ putea in-
dupleca pe mama, sa ma dee mai bine la manas-
tire; §i tocmai cind eram hotarit a spune mamef
aceste1), iaca §i soarele rasare, vestind o zi frumoasa,
§i Luca M.a§neagu, insuratel de-al doilea, a caruf ti-
nara nevasta avusese grija .sal trezeasca la timp §1.
sal pregateasca de pornire..., se §i aude strigind
afara: cGata sinteti? Haidem! ca eu va Wept cu
caif inhamaV». Mama atunci ma §i ia rapede, rapede
la pornit, fara sa am cind if spurie de calugarie.
scurta vorba, ne adunam, cu rudele lui Zaharia,
i,
cu ale mele, in ograda la mo§ Luca, sarutam not mina
parintilor, luindu-ne ramas bun cu ochii inecati in
lacrimi, §i dupa ce ne suim in caruta, suparati §i
plin§i ca vai de noi, Luca Mo§neagu, harabagiul nos-
tru, [§i] da biciti cailor, zicind nevestei sale, care in-
chidea poarta dupa noi: «Olimbiada, ia sama bine
de borta ceea!) Cad', ni§te porci spargind gardul
intr'un loc, se inadise in grading 2), la papu§ol...
Era dimineata, in ziva de taierea capului Sfintu-
lui Joan Botezatorul, cind ie§iam din Humule§ti, §i
fetele §i flacaii gatitf frumos, ca in zi de serbatoare,
I) Albumul Gruber: caceasta».
2) Albumul Gruber: «in gradina hub>.

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 97

foiaii prin sat in toate partile, cu bucuria zugravita

pe fete! Numai eti cu Zaharia, ghemuiti in caruta
lui mo§ Luca ne duceam surgun dracului pomana!
Ca mai bine n'oiii putea zice.
Rogu-te, mina mai tare, mos Luca, zic eft, sa
nu se mai uite satul ca la urs, la *noi!
Luca Mosneagu, insa, mina cum stia el; cad smir-
toagele lui de cal eraif vlaguiti din cale-afara, si
slabi si ogirjiti ca niste miti de cei lesinati, nu zmei,
cum zicea mama, care nu stia cum sa ma urneasca
mai degraba din casa.
Fire-ar afurisit sä fie cine a mai desfiintat si
catihetiile cele, tocmat acum in vremea noastra, zise
Zaharia lui Galan, plin de naduh, dupa ce-am esit
la drum afara. Cind sa-ti petreci si to tineretea, apu-
ca-te de carturarie; par'ca are omul zece vieti! Tot
umblind not din scoala in scoala, mai mult is asa
(de frunza frasinelului», mine-poimine avem sä ne
trezim niste babalici gubavl si oftigosi, numai buni
de facut popi, iesiti din Socola.
Ce zici dumneta, mos Luca, despre unele ca
acestea?
Ce sa zic, dascale, Zaharia; stim not cum vi-s
formele? Eu trebue sa va duc la locul hotarit, si
de-aci in colo, cum v'a sluji capul. Hi! calutii tatei,
sa ne intoarcem cit mai degraba acasa.
Cind auzeam not pe mos Luca pomenind cu drag
de casa, si cind mai vedeam cum ramin satele si
locurile frumoase in urma si tot altele necunoscute
se infatosaza inainte-ne, supararea noastra crestea
la culme! Pentru fie-care fintina, pirati, valcica, dum-
1. Creanga.
www.dacoromanica.ro
7
 98 LOAN CREANCIA

brava §i alte locuri dragala§e ce lasam in urma-ne,

scoteam cite-un suspin adinc din piepturile noastre!
Si, dupa mintea ce-o aveam, ne-am fi intors inapoi
chiar atunci, de nu eram dati in sama lui mo§ Luca,
de care ne ru§inam ca §i de parintii no§tri.
Dupa un scurt popas, facut la podul de la Timi-
§e§ti, de pe Moldova, pornim inainte spre Motca §i
suim incet-incet, codrul Pa§canilor. Apoi, din virful
acestui codru, mai aruncam, nimernicii de noi, cite-o
cautatura jalnica spre muntii Neamtului; urie§ii munti,
cu virfurile ascunse in nouri, de unde purced isvoa-
rele §i se revarsa piraiele cu rapejune, §optind
tainic in mersul for neincetat, §i ducind poate cu sine
multe, multe patirni §i ahturi omene§ti sa le inece in
Dunarea mareata!
Ei, ei! mai Zaharia, zic eu, coborindu-ne la
vale spre Pa§cani: de-acum §i muntil i-am pierdut
din vedere, §i instreinarea noastra este hotarita, cine
§tie pentru cita vreme!
Cum ne-a fi scris de la Dumnezeii sfintul, zise
Zaharia cu glasul aproape stins. S'apoi ramase dus pe
&dud tot drumul, pina la Blage§ti, peste Siretla,
unde ne-a fost §i masul in noaptea aceea. Dar vai de
masul nostru! Aid, pe prispa unui rotariti, putin de
nu era sa raminem chiori. De cu sara §i pina dupa
miezul noptii, am stat numai inteo fumaraie de ba-
ligi, ca la carantina, §i tot ne -au co§it tintarii.
A§a'l viata cimpeneasca, zise mo§ Luca, cio§-
molindu-se §i invirtindu-se ci pe jaratic, de raul
tintarimei. Cum treci Siretiul, apa'i rea §i lemnele
1) Albumul Gruber : §opotind

www.dacoromanica.ro
 AMINTIR 99

pe sponci; iar vara te ina.Ausi de caldura si inarii

te chinuesc amarnic. N'as trai la cimp, Doamne fe-
reste! Halal pe la noi! Apele-s dulci, limpezi ca
cristalul si red ca ghiqa ; leinne de-ajuns ; vara,
umbra si racoare in toate par Ile ; oamenii mai sa-
natosi, mai puternici, mai voinici §i mai voiosi, iar
nu ca isti de pe la cimp : sarbezi la fata.' si zbirciti,
de par'ca se hranesc numai cu ciuperci fripte in
toata viata lor.
§tii una, Mo§ Luca, zise Zaharia de la o
vreme : gainusa'i spre asfintit, raritile de-asemine si
luceafarul de ziud, de-acum trebue sa rasara; haidem
sa pornim la drum.
Ca bine zici, dascale Zaharie ; par'ca 0-a
iesit un sfint din gura. De cit ne-om tot invirti si
ciosmoli pe iasta prispa, mai bine sa scurtam din
tale. Cad mare-i Dumnezeii, ne-a feri el de imtim-
plari! i asa, luindu-ne ramas bun de la gazda,
care era tot afara culcat pe alta prispa, plecam. §i
cum iesim in sleah, parerea noastra de bine : intil-
nim citi-va oameni cu niste cars cu dranita, mer-
gind -spre Iasi; ne intovara'sim cu dinsii, de frica
laiesilor din Ruginoasa, §i hai, hai! hai, hai! pana'n
ziud, iaca-td-ne in Tirgul-Frumos, unde-am si injun-
ghiat citi-va harbuji intr'ales, de ne-am potolit de-
ocamdata si foamea si setea. Apoi dupa ce s'ati
hodinit caii, am pornit Inainte spre Podu-Leloae, si
de aid, tot Inainte spre Iasi, mai mult pe jos de
cit in caruta, cad zmeii lui Mo§ Luca se muiese de
tot; si taranii nostri glumeti, cum sint ei, ne tot
§fichiuiail, in treacat, care din cotro, de ni-era mai
www.dacoromanica.ro
 100 IOAN CREANGA

mare ru§inea de ru§inea lui Mo§ Luca. Iar, mai

ales pe la asfintitul soarelui, tocmar cind intram in
Ia§i, pe rohatca Pacurarl, un flacaoan al dracului
ne-a luat in ris cum se cage, zicind :
Mo§ule, ie sama de tine bine telegarii ceia
sd nu iee vint; ca Ia§ul ista-i mare, §i Doamne fe-
re§te, sd nu fad vr'o primejdie!...
Atita i-a trebuit lui Mo§ Luca, §'apoi lass pe din-
sul; cite parastase §i panaghii, toate i le-a radicat...
I-auzi, mai! Dac'ar §ti el, chiolhasonul i ticditul, de
unde-am pornit asta. noapte, §'ar stringe lioarba
acasd; n'ar mai dirddi degeaba asupra cdi§orilor mei!
§'apoi doar nu yin eu intiia§i data la Ia§1, sd-mi dee
poval unul ca dinsul, ce rinduiald trebue sa pazesc.
Patru-zecile mine-sa de golan! Data n'a stat o
leaca, sd-1 invat eii a mai lua de alts data dru-
meta in ris.
Vazind not ca ne ieu oamenii tot peste picior, §i
pe Mo§ Luca tulburat din cale-afard, cum eram in
caruta, ne acoperim peste tot c'un tol zicind eu cam
cu sfiald: Mo§ Luca, de te-a intreba cine-va, de
acum inainte, de ce trag tail a§a de grew, sa spul
ca aduci ni§te drobi de sare de la Ocnd, §i las'
data nu te-a crede fie-care...
Ei, apoi ?! §tiutu-v'am eu ca §i voi mi-atI
fost de-ace§tia, zise Mo§ Luca mergind pe linga
cal, Alin de naduh; nu ma facet!, ca is acu§ va
and cite-va jordii prin tolul cela, de v'a trece spur-
catul !...
Auzind not ce ni se pregater, ghiontitu- ne -ani
unul pe altul, chicotind, inadu§it, §i ca mai ba sa
www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI 101

zicem, nici circ! In sfir§it, dupa multe §fichiuiri ce

a primit Mo§ Luca de la unii-altii, cum e lumea a
dracului, mergind not in pasul cailor, din hop in
hop, tot inainte prin ratacanile de pe ulitile Ia§ilor,
am ajuns intr'un tirziii, noaptea, in cieriul Socolei
Si am tras cu caruta sub un plop mare, unde-am
gasit o multime de dascalime aduriata de pe la cati-
heti, din toate judetele Moldovei; unia mai tineri,
iar cei mai multi, cu ni§te tirsoage de barbe cit
badanalele de mart, §ezind pe iarba, impreuna cu pa-
rintii lor, §i preuti §i mireni, §i marturisindu'§i unul
altuia pacatele

www.dacoromanica.ro
 Popa Duhu 1)

Cine-a intilnit veodata in calea sa un popa, im-

bracat in straie saracute, scurt la stat, smolit la
fats, cu capul ple§, mergind cu pas rar, incet §i.
ginditor, raspunzind indesat «sluga dumitale, cui
nu'l trecea cu vederea, cascind cu zgomot cind nu -t
gasea omul cu care sa stea la vorba, fa'cind lungs
popasuri prin aleiele ascunse ale gradinilor publice
din Ia§I, cite cu o carte in .mina, tresarind la cin-
tecul paserelelor §i oprindu-se cu mirare linga mo§i-
noaiele de furnici, pe care le numia el «republici
intelepte», desmierdind iarba §i florile cimpulul,
icoane ale vietii omene§ti, pe care le uda cite c'o
lacrima fierbinte din ochil sal, §i apol cuprins de
foame §i obosit de osteneala §i gindire, 41 lua ca-
tinel drumul spre gazda, unde'] a§tepta saracia cu
masa intinsa ?...
Acesta era parintele Isaiia Duhu, nascut in satul
Cogeasca-veche, din judetul Ia§1.

1) Tiparit intlia§i data in aConvorbiri literarex. Anul XV, 1881. in

sumarul aConvorbirilora bucata aceasta e considerate drept naratiune,
iar in editiile celelalte de canecdotal.. Credem Ca e mai nimerit a
o clasifica printre aAmintiriles lui Creanga.
www.dacoromanica.ro
 POPA DUHU 103

Patru pared straini, afumati §i imbracati cu ro-

gojini ; teancuri de troftoloage grece§ti, latine§ti, bul-
gare§ti, frantuze§ti, ruse§ti §i romine§t1 pline de pain-
jeni §i aruncate in neregula prin cele unghere, un
lighean de lut cu ibric pentru spalat, in mijlocul
oddiei, aparie pe jos, gunoiti §i gandaci fojgaind in
toate partile, o pine uscatd pe masa r un motan
ghemuit dupa sobs, era toata averea sfintiel-sale.
Mare de inima, iar de gura §i mai mare, parin-
tele Duhu nu se invrednicise de o viata mai buns;
dar se vede ca nici poftea el una a§a, de vreme
ce nu'§i astimpara gura catre mai marii sal', macar
sa-1 fi picat cu luminarea.
De copil, in seminarul Socola, unde-a invatat
carte mai mull singur de cit de la profesori i§i
punea degetele pe o piatra §i le batea cu alta, de
ciuda ca nu scriti frumos; se lovea cu pumnul peste
cap, cind vedea a nici dascalul nu putea sa-i tal-
maceasca bine ceva, §i vai de §colarii care-1 smin-
teati de la invalatura !
A§a fiind el, ci-ca unul dintre calugarii Socolei a
zis ca e bun de calugar, numindu -1 cDuh diavolesc",
[§i de unde pans unde,] 1) 1-a §i calugaiit §i Duhu i -a
rAmas numele. lard el, Isaiia Teodorescu se iscalea.
Si din §colar, profesor a ajuns la Socola : qi duh
din duhul sail a dat §colarilor sai o bucata de vreme,
Dar purici multi nu facea el inteun loc, [Doamne
fere§te]; cad era duh [neastimparat §i] neimpacat chiar
cu sine insu§1. Nici lacom de a,vere, nici de cinuri;

1) Parantezele arata cuvintele can lipsesc in eConv. Lit).

www.dacoromanica.ro
 104 WAN CREANGA

multamit .cu cit avea, cu cit n'avea, cind to mien

ce nu-i venea la socoteala, is -ti popo dasagii §i toia-
gul §i pe ici ti-e drumul. [Vorba ceea : (Geasta cu
trepadatele ca nu-s departe satele.»]
Aci era la Socola, aci in Ia§i, aci la manastirea
§i in Tirgul-Neamtului profesor, de unde cutriera
muntii, in sudoarea fruntii, §i mai la tot pasul cinta:
«Ruinata cetatuie ce acopere-acel munte
«Si de unde ochiul vede lucrurl multea)

Apol,
«Pe o stinca neagra intr'un vechiti castel
Unde curge 'n vale un ria mititel)

Iar la urma urmelor :

Pasare galbana 'n cioc
e Rau mi-al cintat de noroc !v...

Si tot a§a §i iar a§a, pins i se facea viata nea-

gra §i aici, §'apoi iar se intorcea in Ia§i, indragin-
du-i pentru o bucata de vreme.
Duh neastamparat §i cutezator, in predicele sale
de pe amvoanele bisericilor, intepa ca viespea, zi-
cind :
Elisei a curatit de lepra pe Neeman Sirianul,
trimitindu-1 sal se scalde in apa 1) Iordanului. Tara ea
vA trimit la Cacaina 2) ca sa va curatit de lepra
ignorantel §i a trindaviei.

1) In «Conv.) riul.
3.) Mic riusor din Ia§i, care se varsa in Bahlui.

www.dacoromanica.ro
 POPA DIIIIU 1O

Odata era o floare nurnita rusinea fetelor,

foarte raspindita in tars la not ; dar de cand au luat
omirsavele 1) de moda» locul gospodinelor romince,
aceasta floare a inceput a dispare din gradinile gi
arinele noastre.
Cine are urechi de auzit, sä auda!
Tar pe cei slugarnici, mindri §i lucsosi ii arata cu
degetul, zicind :
Fatarnice, a zis Hristos, curala mai intii par-
tea cea din launtru a paharului si a blidului, ca sa
fie §i cea din afara curata.
Si cite Si mai cite, publicate prin jurnalul (Pre-
dicatorul Moralului Evanghelic», redactat de dinsul
pima i-a luat Chiriahia puterea de predicator. Dar
parintele Duhu nu i-a tors ma-sa pe limbs.
Odata, slujind un episcop oare-care de hramul bi-
sericei la Buna-Vestire din Iasi, parintele Duhu in-
tra in biserica, se inching rar pe la icoane, si cum
era multa lume adunata si episcopul sta in strana
arhiereasca, imbracat pompos ffi cu mitra pe cap,
parintele Duhu se opreste in fats -i ysi zicZ in gura
mare, clatinind din cap :
Dragul mamei Cinilic, bine-ti ,cede Mitropolit...
Unde-i neneaca-ta sa to vada! Apoi oftind adinc,
mai adauga : cGind veti vede uriciunea pustiirii
stind la locul unde nu se cade sa stee, sa stiti ca
aproape este sfirsitul, a zis Hristos.)
Dupa aceea se trage cu dispret din fata episco-
pului, iesind din bisesrica, i5i cauta de drum.

1) Marsandele.

www.dacoromanica.ro
 106 WAN CREANGA

Zara ceilalti popi, inlemniti cu minile la piept, cit

pe ce sa mid" ametiti din picioare, de frica §i de
ru§inea arhipastorului.
Nu tirziii dupa aceasta, Mitropolitul face pe pa-
rintele Duhu archimandrit cu mitra, adica it da voie
sa poarte straie de mii de lei, lard sa aibd cu ce
sa §i le cumpere.
§i parintele Isaiia, in loc sä umble mortis, ca alts
popi, dupa cer§itorit, luind §i de pe viu §i de pe
mort, sa aibd cu ce se impopotona, el, dimpotrivd,
zicea ca este de alts parere, §i anume: qDe cit sa
dal de pomand la calici Simbata, mai bine ceva de
baut mahmurilor, Marta». 1)
°data, chiemind epitropul unei biserici mai sd-
racute pe parintele Duhu sa slujeascd de hram,
Sfintiea-sa §i-a atirnat la piept o cruce mare de
lemn, legata cu sfoard groasd de cinepd, zicind :
Iartd-ma, Doamne, ca to -am spinzurat cu ata,
neavind lant de our nici de argint, cu care to spin -
zura mai marii mei, Archiereii...
La mandstirea Neamtului, stind adesea on de vorbd
cu staritul Naftanail, parintele Duhu if zicea, §fi-
chiuindu-1, ca Ru§if din aceasta lavrd romineasca
puiezit, ca §i holera adusd in Moldova pe co-
zile cailor ruse§ti la 1828. Staritul ne mai putindu-i
sta impotriva, zicea de la o vreme : Hai pacam,
parinte Isaiia, cinstindu-1 cu rachiu indulcit cu miere,
pahar dupa pahar, pina ce parintele Duhu spunea :

1) Pasagiul intreg e introdus (probabil dupa o corecrura facutit de

autor) ulterior in edi%ia de la Iasi.

www.dacoromanica.ro
 POPA DUHU 107

Lasa-ma in pace, cuvioase, ca se invirteste

lumea cu mine de-atita aghiazma rusasca ; mai
bine sä nu ne impacam. §i incepea a-i cinta pe
glas al doilea [irmosul urmator] :
Umblat-au Israil prin valul cel invaluit, c'un
ulcior legat de git, si c'un curcan fript, ca s'a pros-
lavit. [Apoi antifoanele betivilor, pe glas al pa-
trulea]:
Din tineretile mele, multe oale §i ulcele se
lupta cu mine; dar mai multe paharele, cite stele
sint pe ceria...
Ploscuta mea, iubit vas,
Pasere cu dulce glas ;
Eu la gura te radic,
Tu imi anti, coglic! coglic !
Si nu ma'ndur sa te las,
Cad ma plesnesti tot in nas.....1)

Vai sarace poloboace,

De te-ai face mai incoace
SA ne stringem vre-o citi-va
Noi spre mintuirea ta.
$'om mai veni vr'o doi-trei
Si ti-om pune capatii.
S'om aduce-un pops rus
Si te-om da cu fundu'n sus.

Unui arhimandrit grec, ce blagoslovea pe diacon

la slujba: e Sä indrepteze Domnul pasii lui spre tot
lucrul bum >, parintele Duhu ii zise:
Ba mai bine sa. Indrepteze Domnul pasii vostri
peste Dunarea, cuviosilor, ca destul ne-ati pingarit

1) Lipsesc in aConv. Litz pasagiile : «Din tineretele mele) etc. si

tPloscuta mea)...

www.dacoromanica.ro
 108 IOAN CREA NGA

biserica §i neamul cu smeritele voastre blagoslo-

venii.
Profesorului Columb de la Liceil, care zise odata
parintelui Isaiia «Bung diminea0, Duhuleh el ii
raspunse :
Multamesc, cadavrule! §i cred ca al la stiint:a
ca cuvintele: popa profesor se incep cu pocoi,
ca §i substantivul, porcule.
Popilor de mir, pe cari ii numea Haldei, le cinta
antifoanele urmatoare :
Diaconii gi cu pochil,
De treji ce sint, de-abia vad cu ochti.
Iar mamelor preutese
Be %ia din cap nu le mai iese.

§i cite ponturi [§i ponosuri] nu da dintr'insul, de-i

era §i lui lehamete cite-odata sa se mai intilneasca cu
cineva §i sa-1 mai strineasca la vorba.
°data, ie§ind suparat de la Mitropolie, it intilne§te
parintele Arbore de la Barnovschi, §i-1 intreaba:
De unde vii, parinte Isaiie ?
Nu stia.
In cotro al luat-o, parinte Isaiie?
Nu §tiii.1)
Cum a§a, de nu §tii nici de unde vii nici in-
cotro to dud?
Iata cum ; raspunse parintele Duhu: cind eram
baiet, stupeam in palma stinga, apol trinteam cu
muchea palmei celeilalte in stupit §i in care parte
sarea el, inteacolo apucam §i ea.
1) Cele doua din urma alineate lipsesc in editia de la Iasi.

www.dacoromanica.ro
 POPA DUHU 109

Si acum tot a§a fad? intreba parintele Ar-

bore.
Tot, [batar sä crape dracul].
Dar daca din Intimplare ar sari stupitul in spre
Golia 1), cum ti s'ar parea?...
Dar §tii ca m'ai ars, Haldeule, zise parintele
Duhu, luindu-§i talpa§ita, Dunare de minios.
La cea din urma, stringind parintele Duhu para
cite para, §i-a comisionat carti spiritiste §i cetindu-le.
ci-ca a zis catra oare-cine :
Aceste carti incapind pe mina unor §arlatarn
ignoranti, ai sa auzi vorbindu-se, Ca fac minuni ca
Sfintii.
Si sfint sä fie rostul parintelui Duhu, cad tocmai
a§a s'a intimplat.
Intr'una din zile, neavind el cu ce sa-§i cumpere
pine, le-a luat cu vravul §i le-a vindut directora§u-
lui unei §coale primare cu to mien ce. Si de-atunci
inceputul Spiriti§tilor in Ia§i. De-atunci Grigore
Nazianzul, Efrem Sirul, Solomon inteleptul §i alti
raposati de veacuri nu se mai pot lini§ti in mor-
minte ; intrebare peste intrebare li se face. S'apoi
is sa nu raspunda, ca dracu-1 a for pe §epte ani.
Auzind parintele Duhu ca s'a facut zvon prin Iasi
despre ni§te nazdravanii ca aceste, ci-ca s'a luat Sfin-
tia-sa pe ginduri, zicind;
Vai de cel ce se sminte§te, dar mai vai de
cel prin care vine sminteala!
Si poate ca din aceasta pricina bolnavindu-se
I) Biserica din Iasi, in ograda careia se afla si casa de nebuni.

www.dacoromanica.ro
 110 IOAN CBEANGA

greti, §i-a dat duhul, tocmai cind ajunsese ingrijitor

la Biserica Nicol- 4a din Tatara§1; de unde aproape
fiindu-i fnterimul Eternitatea, §1-a luat acolo casa
de veci fie-i lama ward si de- atunci ca mai
ba sä-1 vada cine-va badadaind pe ulitile ia§ilor.

www.dacoromanica.ro
 I

Mos Ion Roata.

I 1)

La 1857 pe cind se fierbea Unirea in Iasi, boierii

moldoveni liberali, ca de-al-de Costache Hurmuzachi,
M. Kogalniceanu §i altii, au gasit cu cale sa cheme
la Adunare §i citi-va tarani -frunta§i, cite unul din 2)
fie-care judet, spre a lua §i el parte la facerea acestui
maret si nobil act national. Cum ail ajuns taranii in
Ia§i, boierii au pus mina de la mina de i -au ferche-
zuit frumos §i i -au imbracat la fel, cu cheburi albe
§i cu§me noud, de se mirail taranii ce berechet i-a
gasit. Apol, se zice ca i-ar fi dat pe sama unuia
dintre boieri, sa le tie cuvint, ca sä-I faca a intelege
scopul chemarei for la Iasi.
Oameni buni, §titi, pentru ce sinteti chemati
aici intre noi, zise boierul cu blindeta.
Vom §ti cucoane, daca ni-ti spune, raspunse cu
sfiedIA 3) un Oran mai batrin, scarpinindu-se in cap.

1) Publicata intiia oars in cAlbumul Macedo-Romin, a. 1880, pag.

26 sub titlul : «Anecdotel) si reprodusa in (Convorbiri, an. XVIII
pag. 456 cu mai multe indrepari, de cari aid s'a tinut seams.
2) In aConvorbiri» : de.
2) In «Convorbiris : sieala.

www.dacoromanica.ro
 112 LOAN CREANGA

Apoi iaca ce, oameni buni: de sute de ani

cloud* tad surori, cre§tine §i megiese, Moldova noastra
si Valahia sad Tara Munteneascd, de care poate-ti fi
auzit vorbindu-se, se sfisie si se maninca intre din-
sele spre cumplita urgie si peire a neamului romi-
nesc. Tani surori si crestine am zis, oameni buni :
cad' precum ne inchindm noi Moldovenii, asa se in-
china si fratii nostri din Valahia. Statura, vorba,
hrana, imbracamintea §i toate obiceiurile cite le avem
noi, le ail intocmal §i fratii nostri munteni. Tari me-
gie§e am zis, oameni buni ; cad numai parduasul
Milcov, ce trece pe la FocsanI, le desparte. cSa-1
secam dar dintr'o sorbire» si sa facem sfinta Unire,
adica infratirea dorita de stramosii nostri, pe care ei
n'ad putut s'o facd in imprejurarile grele de pe atunci.
Iaca, oameni buni, ce treakd cre§tineasca si frumoasa
avem de fd6ut. Numai Dumnezett sd ne-ajute ! In-
teles-ati, va rog, oameni buni, pentru ce v'am chie-
mat? Si dacd aveti ceva de zis, nu ya sfiiti; spuneti
verde, moldoveneste, ca la niste frati ce va sintem.
Ca de-aceia ne-am adunat aici ca sa ne lumindm
unil pe altii si Dumnezeti sa ne lumineze pe top',
cum a sti el mai bine !
Intelegem, cucoane, asa a fi, raspunsera citi-va
tarani mai rusinosi; ca da, dacd nu-ti sti dumne-
voastra ce-i pe lume, noi tardnimea de la coarnele
plugului, avem sa stim ce -1 bine si ce-i
Ba eu drept sa va spun, cucoane, n'am inteles,
ci-ca zise cu indrazneald, unul dintre tarani, anume
ION ROATA.
S'apoi chiar dacd ne-am pricepe si noi la cite
www.dacoromanica.ro
 MOS ION ROATA. 113

ceva, cine se mai ulta in gura noastra ? Vorba ceea,

cucoane : Taranul, cind merge, tropae§te §i cind
vorbe§te, hodoroge§te, sa ierte cinstita fata dumne-
voastra. Eu socot ca treaba asta se putea face §i
fara de noi; ca da, noi §tim a invirti sapa, coasa
§i secerea, dar diimnevoastra invirtiti condeiul §i cind
vreti, §titi a face din alb negru §i din negru alb....
Dumnezeil v'a daruit cu minte, ca sa ne povatuiti
§i pe noi prostimea.
Ba nu, oameni buni, s'a trecut vremea aceea,
pe cind numai boierii faceat totul in Cara aceasta,
§'o storceau dupa plac. Astazi toti, de la Vladica
pang la opinca, trebue sa luam parte la nevoile §i
la fericirea arii. Munca §i cistig; datorii §i cirepttin
pentru toti deopotriva...
Le spuse boierul apoi despre originea Rominilor,
cum §i de cine au fost ei adu§i pe aceste locuri;
despre suferintele for §i cum ail ajuns a fi dezbinati
§i impra tie i prin alte tari. Le da el pilde cite §i mai
multe: cu zmocul de nuele1), cu taurii invrajbiti §i in
1) yn Metoda ?Loud de scriere i cetire de I. Creangt si altii (edi-
tia XXIII, Iasi 1893, pag. 82) este pilda asta supt titlul cunirea face
puterear+, cu urmatorul cuprins
Un tata avea multi fii, intre care intrase o mare dilionie ; ca sa-i
aduct la unire, tatal a luat un numar oare-care de nuele, pe care
legindu-le intr'un mAnunchit, l'a dat fie-caruia dinteinsif ca sa -1
fringt. El neputind, Meal a deslegat manunchiul si a dat fie-caruia
din el cite o nuea, pe care card multa greutate, le -au frint. cAsta
sa vt fie de invAtaturt, dragii tatel! Cit yeti trai bine si veti fi uniti,
nime n'a pute sa vä fact rau ; dar indata ce veti fi invrajbiti, sa
still a yeti ajunge a fi prada on -carui dusmanr,.
Uniti trebue at traiasca si Rominii, dact voesc sa fie tad §i rts-
pectati chiar si de vrajmasil lor.
Unirea dart cind domneste totdeauna intr'un norod,
Fericirea in el creste, si'nflorind, aduce rod.
I. Creanga
www.dacoromanica.ro 8
 114 IOAN CREANGA

sfirsit se sile§te bietul crestin din rasputeri, a-i face

sa ir-qeleaga, care sint roadele bine-facatoare ale
Unirii, aducindu-le aminte ca tot «pentrn unirea tu-
turor» se roaga §i sfinta biserica in toate zilele, mai
bine de 1850 de ani. Ei, oameni buni, cred ca
acum ati priceput.
Priceput cucoane, cit se poate de bine, ras-
punsera mai toV. Durnnezeii sä va ajute la cele bune !
Ba ea tot nu, cucoane, raspunse mos Ion Roata.
Dumnezeil sa ma ierte, mo§ Ioane, dar dum-
neta, cum vad, esti cam grew de cap ; is haidem
in gradina, sd va fac a intelege si mai bine. Moss
Ioane, vezi cold in ograda la mine bolovanul cel mare.
Il vedem, cucoane.
Ia fa bine, si ada-1 ici langa mine, zise bo-
ierul care sedea acum pe un jilt in mijlocul taranilor.
S'avem iertare, cucoane, n'om pute ; ca doar
acolo-i greutate, nu §aga.
Ia cearca si vezi.
Mo§ Roata.' se duce si vrea sa radice bolovanul,
dar nu poate.
Ia du-te §i dumneta mo§ Vasile, si dumneta
bade Ilie §i dumneta bade Pandelachi.
In sfirsit se duc vr'o 3-4 tarani, urnesc bolovanul
din loc, it radica pe umere si-1 aduc linga boer.
Ei oameni buni, vedeti?... S'a dus mos Ion si
n'a putut face treaba singur ; dar cind v'ati mai dus
citi-va intr'ajutor, treaba s'a facut cu mare u§urirrta ;
greutatea n'a mai fost aceeasi.
Povestea cinteculuf :

www.dacoromanica.ro
 MO* ION ROATA llb

Uncle-I unul nu-i putere

La nevoi si la durere ;
Unde-s multi puterea creste
Si dusmanul nu sporeste.

A§a §i cu Unirea, oameni buni; credeti dumne-

voastra, ca de-a ajuta Dumnezeti a se uni Moldova
cu Valachia, avem sa fim numai atitia? Fratii no§tri
din Transilvania, Bucovina, Basarabia §i cei de peste
Dunarea, din Macedonia §i de prin alte parti ale lu-
men, numai sa ne vada ca &aim bine, si ef se vor
bucura §i ne vor iubi de n'or mai indrazni du§manii in
vecii: vecilor a se lega de Romani 1). D'apoi fratii no§tri
de singe: Frantujii, Italienii, Spaniolii §i Portugezii ce
a§teapta? La on -ce intimplare, Doamne fere§e, staii
gata sa-§i verse singele pentru noi...
Unirea face puterea, oameni buni. El, acum cred
c'ati inteles §i rasinteles.
Ba eii unul, sa iertati dumnevoastra, cucoane,
Inca tot n'am inteles, raspunde mo§ Roan...
Cum se face asta mo§ Ioane? Mai bine ce v'am
talmacit, §i un copil putea sä inteleaga.
Mai a§a, cucoane, raspunsera ceilalti.
Mo§ Ioane, zise acum boierul cam tulburat de
multa oboseala: is spune dumneta in legea dumitale,
CUM ai inteles, cum n'ai inteles, de cind se face
atita vorba; sa auzim §i no'.
Da cucoane, sa nu vä fie cu supdrare; dar de
la vorba §i pina la fapta este mare deosebire...
1) In editia de la Iasi fraza din urma suns ast-fel:
(Si er se vor uni cu not si vom face impreunk o tara mare si bo-
gata si puternica, de n'ar mai indrazni...)
www.dacoromanica.ro
 116 IOAN CREANGA.

Dumnevoastra, ca fie-care boier, numai ne-ati po-

runcit sa aducem bolovanul, dar n'aci pus umarul im-
preuna cu not la adus, cum ne spuneati dinioarea
ca de-acum toti au sa iee parte la sarcini, de la Via-
dica ping la opinca. Bine-ar fi, dac'ar fi a§a, cu-
coane; caci la razboiii inapoi §i la pomana navala,
par'ca nu prea vine la socoteala...
Iar de la bolovanul d-voastra am inteles a§a : ca
pana acum, not taranii am dus fie-care cite-o piatra
mai mare sail mai mica pe umere; insa acum sintem
chemati a purta impreuna, tot not opinca, o stinca
pe umerele noastre... SA dea Domnul, cucoane, sa
fie alt-fel, ca mie [unuia] nu mi-a pare rail...
La aceste vorbe, taranii ceialalti au inceput a
stringe din umere, a se uita lung unul la altul §i
a zice :
Ia poate ca §i Roata al nostru sa aiba dreptate...
Iar boierul, luindu-1 inainte cu glume, a inghitit
galuca §i a tacut molcum.
Iag, 4 Maiii 1880.

II -1).

Intre taranii frunta§i cari au luat parte impreuna

cu boierii, cu Episcopii §1 cu Mitropolitul tariff la
Divanul ad-hoc» din Moldova in 1857, era §i mo
Ion Roata, om cinstit §i cuviincios, cum sint mai
toti taranii romini de pretutindeni. Numai atita,
) Tiparita intiia oar6. in Almanachul Societatii cRominia Junax.
1883, sub titlul lAnecdota» si reprodusa. in «Cony, Lit.)o a. XVII
pag. 114.
www.dacoromanica.ro
 MOS ION ROATA. 117

ca mo§ Ion Roata, dupa cite vazuse §i dupa cite patise

el in viata sa, nu prea punea temeiii pe vorbele bo-
iere§ti §i avea gidilici la limba ; adica, spunea omu-
hit verde in ochi, fie cine-a fi, cind it scormolea
ceva la inima. A§a e taranul: nu prea §tie multe.
,,Si mo§ Ion Roata fiind taran, cum v'am spus, de§i
se'nvrednicise a fi acum pintre bcrieri, nu avea
ascunzatori in sufletul
In «Divanul ad-hoc» din Moldova, erati boieri de
toata mina: §i mai mart §i mai mici; §i mai batrini
§i mai tineri; §i mai invatati §i mai neinvatati, cum
ii apucase timpul. Intre ace§ti din urma erati
de-al de batrinul Alecu Forascu, poreclit §i To
Grigore Cuza, §i alti cite -va de-al-de ace§tia care,
Hindu -se de obiceiurile stramo§e§ti, in toate sarba-
torile ascultaii cu evlavie slujba bisericeasca de la
inceput rand la sfir§it, cintind §i citind la strana dea-
valma cu dascalit §i preutii bisericii; iar la zile mart,
ca sa le ticneasca veselia, imparteati bucatica de
pine cu orfanil, cu vaduvele §i cu alti nevoe§i, cum
apucase din parinti. Atita-1 ajungea capul, atita
faceau §i et pe vremea lor, Dumnezeil sa-i ierte §i sa-i
odihneasca, unde-or fi acolo, ca bune inimi 1) aveau.
Dar sa ne intoarcem iar la «Divanul ad-hoc». Aici
ca in toafe adunarile de feliul acestora se facea vorba
multa, §i era lucru firesc sa se faca, fiind in lupta
timpul de lap' cu cel trecut pentru cea mai dreapta
cauz.1 a neamului rominesc : Unirea, sfinta Unire !
Boierii cel mai tineri, crescuti de mici in straina-
I) In Convorbiri: buns

www.dacoromanica.ro
 118 10AN CREANGA

tate numai cu frar4uzeasca §i nemteasca, erail cir-

titori asupra trecutuliti, §i cei mai guralii totodata.
Vorba, portul si apucaturile batrinesti nu le mai venea
la socoteala. i din aceasta pricina, uniia, in aprin-
derea lor, numeati pe cei batrini: «rugini invechite,
islicari, strigoi» si cite le mai venea in minte, dupa
cum be era si cresterea ; da, invata4i nu-s ?..
Nu-i vorba, ca si natingia unor batrini era mare.
Une-ori, cind se minieati, dadeati §i el tinerilor cite un
ibrisin pe la nas, numindu-1: bonjuristi, duelgii, pan-
talonari, oameni smintii la minte si ciocol infumu-
rap', lepadati de lege, stricatori de limba si de obi-
ceiuri >. In a§a imponcisare de idei se aflati boierii
batrini cu tineretul din «Divanul ad-hoc» al Moldovei;
cu toate ca si unii si altil erati pentru cUnire». Nu-
mai atita, ca batrinil voiau «Unire» cu tocma/a, iar
tinerii «Unire» /ara socoteala, cum s'a si facut.
Toate ca toatele, dar mare lupta aveail uniia din-
tre. boierii tineri cu cuconul Alecu Forascu, care,
una doua, ii tolocanea, mustrindu-i:
Ba ca «nu vorbesc drept romineste, cum v9r-
beau parincil lor, ci au corchezit graiul s.tramosesc,
de nu'i mai intelege nimene»; ba ca «umblati cu
§urubele sa ne trageti butucul» ; ba ca cface omul
cu cine-va o tovarasie cit de mica, si tot urmeaza
invoiala intre OAT, iar nu asa cu ochii inchisilcaci,
«daca n'ai carte, n'ai parte, scurta socoteala»; ba ca
«de cind cu strainatatea, v'ati instrainat si legea si
limba si inima si chiar dragostea satenilor; si dupa
nepasarea §i risipa ce o facem, zvirlind banul pe
lucruri de nimica, p4n mai avem de instrainat, §i
www.dacoromanica.ro
 MOB ION ROATi. 119

nu-I departe vremea aceea, pe cit vad eu. Intrebati

pe bietii nimernici de sateni, sa spuie ef, daca mar
cunosc cine le e stapin. Au ramas ca ni§te cini
af nima'nui, sarmanii oameni! Cine se scoala mai de
dimineata, acela e mai mare in sat la ef, de-i ho-
ropse§te §i'i tuhae§te mai rail de cit pe vite ! Cio-
coizmul §i strainil sa traiasca, si las pe din§ii ca ne
scot ei la covrigI» ; ba ca gvar de Cara care ajunge
s'o puie copiii la cale»; ba ca cvorba multa, sara-
cia omuluf»; §i, daca li-1 treaba de a§a, faca el ce-or
§ti, ca el mai bine se duce acasa, ca-i ploua cail
in spate §i-I staii vitele cu dintii la stele, din pricina
slugilor, carora putin le pasa de munca stapinului.»
§i cite §i mai cite nazdravanii de-al de-aceste...
Las pe batrini sa, te descinte §i sa te judece ei in
legea lor, ca nu-ti mai trebue alt popa...
§i iaca a§a cu de-al-de cuconul Forascu.
Acum vine alta la rind :
inteuna din zile cum vorbea frumos un boier din-
tre cei tineri, iaca §i mo§ Ion Roata sare cu gura
Aveti bunatate de vorbiti mai moldovene§te,
cucoane, sa ne dumirim §i nor ; cad eu unul, drept
vä spun, ca.' nu pricep nimica, pacatele mele! Un
oarecare boier intimpina atunci pe mo§ Ion Roata,
zicindu-i cu glas poruncitor §i rautacios :
Da ce nevoie mare este sa intelegl tu, moji-
'cule ! Taca -ti leoarba, dac'ai venit aid ; c'apoI in-
toarce-ne-vom nor acasa, §i helbet! nu ti-a lua nime
din spate, ce §tia Auzi, obraznicie! Tu..., cu
opt -zeci de mit de fella de moqie, §i el un ghiorlan,

www.dacoromanica.ro
 120 IOAN CREANGA

c'un petec de pamint, §i uite ce gura face alaturea

cu mine !...
Mo§ Ion Roata, simtindu-se lovit pins in sufiet,
raspunde atunci cu glas plingator :
Dar bine, cucoane, daca nu v'a fost cu placere
sa pricepem §i noi cite-ceva din cele ce spuneti dum-
nevoastra, de ce ne-ati mai adus aict, sa va bateti
joc de noi? Ei, cucoane, cucoane! Puternic e§ti, me-
gie§ imi e§ti, ca raze§ ce ma gasesc, §i §tia bine
ca n'are sa'mi fie moale, cind m'oiii intoarce acasa,
unde ma a§teapta nevoile. Dar sa nu lid fie cu su-
parare, is palmele aceste tarane§ti ale noastre, stra-
punse de palamida §i pline de bataturi, cum le ye-
deti, va On pe dumnevoastra de-atita amar de vreme,
§i va fac de huzuriti de bine; §i mai mult de cit
atita: once venetic, in Cara asta este oplo§it de dum-
nevoastra, §i-1 priviti cu nepasare cum ne suge sin-
gele, §i taceti §i-1 imbrato§ati! Numai noi, vite de
munca, va sintem drags ca sarea in ochi... Din mo-
jict, din gliforlani, §i din dobiloci nu ne mai scoa-
teti! Dumnezeil sa ne ierte, §i sa ne IertaV §i dum-
nevoastra, cucoane, dar cu adevarat, a§a este: v'ati
deprins a lua focul totdeauna cu minile noastre cele
mojiceqti... §i tot noi cei horopsiti!
Sfint sa -ti fie rostul, mo§ Inane, ca ai vorbit
din durere, raspunse atunci cuconul Alecu Forascu;
§i sint fericit, ca staff alaturea cu mine. Decit un
bonjurist c'o mina de invaVatura, mai bine un taran
cu un car de minte.
La aceste vorbe, multi dintre boieri s'aii simOt
atin§i; cel cu pricina..., a ramas ca oparit. lar Co-
www.dacoromanica.ro
 MO* ION ROATA 121

ionelul Alexandru Cuza a dat mina prietene§te cu

Trio§ Ion Roata.
in sfir§it, dupa multe dezbateri furtunoase urmate
in «Divanul ad-hoc) s'a incuviintat «Unireal §i apoi
deputatii s'aii intors fie-care pe la vetrele lor.

Peste cite -va am dupa aceasta, trecind Cuza- Voda

spre Bucure§ti, a poposit la Agiud, unde l'a intim-
pinat o multime de lume, ca pe un Domnitor.
Pintre lumea ce se inghesuia, cu treaba, fard
treaba, iaca se zareste o hirtie falfaind pe deasupra
capetelor multimii, in virful unei prajini. Cuza-Voda
intelegind ca trebue sa fie vr'un suflet necajit, face
semn sa i se deschida calea. Si cind colo, un taran
batrin cade in genunchi dinaintea Domnitorului, sd-
rutindu-i mina, cu lacramile in ochi, §i dindu-i o
hirtie scrisa pe toate fetele.
He, he! mo§ Ion Roata, prietenul §i tovard§ul
meii cel vechia din «Divanul ad-hoc lucru negin-
dit! Radica-te, mo§ Inane §i spune-mi fara sfiala, ce
durere ai? Ti-a facut cine-va vr'un neajuns?
Mo§ Ion Roata vazind ca.' dupa atitia ani de zile
nu l'a uitat Colonelul Alexandru Cuza, §i ca l'a pri-
mit cu atita bunatate, a inceput a plinge cu hohot
§i 9'1 ruga sd-I citeasca hirtia.
Voda, fiind gata de plecare, §i vazind ca hirtia
lui mo§ Roata cuprinde multa polologhie, zise cu
blindeta :
Spune, mo§ Inane, din gurA, ce ai de spus,
ca mai bine am sä inteleg.

www.dacoromanica.ro
 122 IOAN CREANGA

Atunci mos Roata viindu-si in sine, incepe a se

jalui cum urmeaza :
Luminarea Voastra,
De cind cu pacatul cela de qAd-hoc», n'am mai
avut zi buna cu megiesul meil cel puternic, stapinul
unei mosii foarte marl, pe care-1 cunosti, Maria-Ta.
N'am gindit, nenorocitul de mine, ca dumnealul, un
boier asa de mare, putred de bogat si cu invata-
tura, sa-si puie mintea cu unul ca mine, de la ni§te
vorbe nesocotite ce le-am zis si eli atunci, intr'un
necaz. Numai Dumnezeii sa-i deie sanatate si bine,
dar amarnic m'a lovit in avere si in cinste! Crede,
Maria-Ta, ca nici eti n'am fost asa de sec, intre cei
de-o sama cu mine. Dar de cum am ajuns acasa,
goana si prigoana pe capul meii, din partea boie-
rului, in tot feliul :
intii si'ntii, a pus inadins pe feciorii boieresti
sa-mi caute pricina, si sa ma aduca la sapa de lemn.
§i acestia, ca oameni fard judecata si pizmasi, fa-
ceati toate chipurile satanicestI, sail el deadreptul,
sail prin altii, cum sa deie vitisoarele mele macar
de-un pas pe mosia boiereasca ; s'apoI sub cuvint
ca ail facut stricaciune, sa mi le poata ucide fard
nici o crutare! §i astazi impusca-i porcil; mine vacile
si boil; poimine caisorii; in' alta zi ie-i oile dimapol
cu gramada si du-le la curte ; 41 potr, inchipui Ma-
ria-Ta, ce urgie grozava era pe capul meti!
Vazind eill de la o vreme ca nu mai inceteaza
cu jafurile, mi-am luat inima'n dinti, si m'am dus la
boierid sa ma jaluesc. i boierul, in loc de un cu-
vint bun, m'a scuipat drept in obraz, de fata cu
www.dacoromanica.ro
 MOSS ION ROATA 123

slugile sale §i cu alai oameni ce se aflaii atunci la

curte, incit am crezut ca a cazut ceriul pe mine,
de ru§ine! Ba Inca m'a §i amenintat, ca alts -data,
de mi-a mai calca piciorul in ograda boiereasca, are
sa porunceasca sa ma intinda la scars §i sa ma bats
cu biciul! Si cu rinduiala asta, Maria-Ta, in citi-va
ani de zile m'ail calicit cu desavir§ire, §i mi-a ra-
dicat §i cinstea, care, pentru mine, a fost cel mai
scump lucru!
Cuza-Voda a stat neclintit, §i s'a uitat tints la mo§
Ion Roata, cit a vorbit el. Si cind a ispravit vorba,
Voda i-a pus cloud fa§icuri de napoleon' in mina,
zicindu-i cu bunatate:
Tine, mo§ Inane, acest mic dar de la mine,
§i intimpina-ti nevoia, de azi pe mine, ,cum te-a
lumina Cel-de-Sus. bar pe boier, lass -1 in judecata
lui Dumnezeil, cad «El nu bate cu ciomagul.)
Lui mo§ Ion Roata i se umplu din noii ochil de
lacrami, §i sarutind mina lui Voda, ca semn de
multamire, zise oftand:
Dar cu ru§inea ce mi-a facut, cum ramine,
Maria Ta ?
Cu ru§inea iaca asa ramine, mo§ Inane, zise
Cuza-Voda, sarutindu-1 §i pe un obraz §i pe altul,
in fata multimei adunate acolo. Du-te §i spune sa--
tenilor dumitale, mo§ Inane, ca pe unde te-a scuipat
boierul, te-a sarutat Domnitorul Iarii §i /i-a §ters
ru§inea
Icyi 1882, Noembrie 13,

www.dacoromanica.ro
 Mo* Nichifor Cotcariu11)

Mo§ Nichifor nu -i o inchipuire din pove§ti, ci e

un om, ca toti oamenii; el a fost odata, cind a
fost, traitor in mahalaua Tutuenii .din Tirgul Neam-
tuluI, dinspre satul Vinatorii Neamtului. Cam pe
vremea aceea traia Mo§ Nichifor in Tutuenf, pe cind
bunicul-buniculul med fusese cimpoia§ la cumatria
lui Mo§ Dediu din Vinatorl, fiind cumatru mare Ciu-
bar-Voda, caruia mo§ Dediu i-a daruit patru-zeci §i
noua de mioare oache§e numai de cite un ochIti; iard
popa, unchiul unchiului mamei mele, Ciubuc Clo-
potarul de la manastirea Neamtului, care facuse un
clopot mare la acea mandstire, cu cheltuiala lui, §i
avea dragoste sä-1 traga singur la serbatori marl;
pentru aceea ii §i ziceau clopotarul. Tocmai pe
acea vreme traia §i mo§ Nichifor din Tutueni.
Mo§ Nichifor era harabagiii. Caruta lui, de §i
era ferecata cu teie, cu curmeie, insa era o ca-
ruta bung, incapatoare §i indemanateca. Un poclit
de rogojini oprea §i soarele §i ploaea de a razbate

I) Tiparita in «Cony. Lit.) an. X, No. 10. In editia de la Iasi are

subtitlul : Povestire glumeata.

www.dacoromanica.ro
 MOS NICHIFOR COTCARIL'L 123

in caruta lui Mo§ Nichifor. De inima carutii atirnait

pacornita cu fele§tiocul §i posteuca, care se izbeati
una de alta, cind mergea caruta §i faceati tronca,

rimbul dedesupt din stinga ,

tranca! tronca, tranca ! Iara in belciugul de la ca-
era anianta o bar-
dita, pentru felurite intimplari. Doua iepe albe ca
zapada §i iuti ca focul, se sprijineati mai totdeauna
de of tea carutei; mai totdeauna, dar nu totdeauna:
cad mo§ Nichifor era §i giamba§ de car §i cind ii
venea la socoteala, facea schimb on vindea cite-o
iapa chiar in mijlocul drumului, §i atunci raminea
of tea goala pe. de-o parte. If placea mo§neagului
sa alba tot iepe tinere §i curatele; asta era slaba-
ciunea lui. Ma veti intreba poate : de ce iepe §i
totdeauna albe? Va voiu spune Si aceasta : iepe,
pentru ca mo§ Nichifor Linea sa alba prasila; albe,
pentru ca albeata iepelor zicea el ii slujea de
finar noaptea, la drum.
Mo§ Nichifor nu era dintre aceia, care sä nu §tie
ca." nu-i bine sa to pui vezeteil la car albi §i sluga
Ia femei»; el §tiea §i asta, dar iepele erati ale lui
§i cind le grijea, grijite erau, iard cind nu, n'avea
cine sa-i banuiasca.
deli scotea ochii ;
Mops Nichifor fugea de carau§ie,
el se ferea de radicaturi, pentru' ca se temea de
surpatura.
Harabagieazicea ele mai bung : ca ai a face
tot cu marfa vie, care la deal se da pe jos, la vale
pe jos, iar Ia popas in caruta. Mo§ Nichifor avea
o biciu§ca de cele de cinepa, impletita de mina )ul
si cu §fichiul de matasa, cu care pocnea de-ti lua
www.dacoromanica.ro
 126 LOAN CREANGA.

auzul. i cu incarcat §i cu descarcat, la deal mo§

Nichifor se da pe jos, §i tragea de-avalma cu iepele.
La vale iar se da pe jos, ca sal nu se speteasca iepele.
Chirie§ii, vrind-nevrind, trebuiaii sa se dee §i ei ;
cad li era lehamite, de morocaneala lui mo§ Nichi-
for, care indata troncanea cite una, cam de-aceste :
«Ia mai daIi-vd §i pe jos, caci calul nu-i ca do-
bitocul sa poata vorbi». Dacd §tieai sä potrive§ti
din git pe mo§ Nichifor, apoi era cit se poate de
§dgalnic. De intilnea vr'un om calare, pe drum, in-
treba :Departe ai lasat pe Vodd, voinice? §i apoi
indata da biciii iepelor, zicind:
Alba 'nainte, alba la roate,
Oistea goals pe de-o parte.
Hil! opt-un cal, ca nu-s departe Galatii, hii!!!
De intilnea pe drum neveste §i fete marl, cinta
cintece §dgalnice, de-al de-aceste:
Cind cu baba m'am luat,
Opt ibovnice -au oftat ;
Trei neveste cu barbat
Si cinci fete dintr'un sat. s. a.
Ef, ei ! Apoi zi ca null venea sa porne§ti la
drum, mai ales in luna lui Mai, cu asemenea om
vrednic §i de-apururea vesel. Cite °data numai,
cind prin dreptul cri§mei to faceai niznai §i nu
§tieai sa potrive§ti din git pe mo§ Nichifor, nu-1
prea vedeai in cheji bune, 1) dar §i atunci tot mina
rapede de la o cri§rna ping la alta...
Mai ales, intr'un rind, if picase lui mo§ Nichifor
cloud iepu§oare, care mergeau de minune la drum.
') In editia de la Iasi: cheji bun!.
www.dacoromanica.ro
 3f0 NICHIFOR COTCARIUL 127

Dar la cri§ma, mort-copt, trebuiaii sa stee, cad le

cumparase de la un pop, nefiind pe vremea aceea
pojarnicii, de unde sä cumpere altele, care sa tie
fuga tot intr'unal...
Spunea tata, ca i -au spus §i lui batrinii, care
auzisera din gura lui mo§ Nichifor, ca pe vremea
aceea era bine sa fii harabagiu in Tirgul Neam-
tului; ca te-apucail pe-aminele. Cum .e§iai din Va-
ratic, intrai in Agapia, §i cum e§iai din Agapia,
intrai in Varatic; apoi in Razboeni, apoi pe la mi-
toace, §i aveai mu§terel, de nu erai bucuros; ba sa..-I
dud la Peatra., ba la Folticenr, ba pe la iarmaroace,
ba la minastirea Neamtului [ba la Secu, ba la Ri§ca,]
ba in toate partile, pe la hramuri.
Tot tata mai spunea, ca.' ar fi auzit de la bunicul
bunicului meti, ca potropopul de la Neamt, de pe
vremea aceea, ar fi zis unor calugarite, care pribe-
geau in saptamina mare prin tirg:
Maicelor !
Blagoslove§te, cinstite parinte!
-- De ce nu va astimparati in manastire §i sa vä
cautati de suflet, macar in saptamina patimilor I
Apoi da, cinstite parinte, ci-ca ar fi raspuns
ele, [cu smerenie]: lina asta ne maninca, pacatele
noastre, dar n'am mai veni noi! Cacl, cum §til Sfintia
ta, mai mult ca §eiacul ne hranim; §i apoi de nu
curge, macar picura. §i cine mi§ca, tot pi§ca...
Protopopul atunci [sarmanul], ci-ca ar fi oftat [din
grew, inghitind noduri...] §i ar fi dat vina tot pe mo§
Nichifor, zicind :
De-ar crapa o data sä crape §i harabagiul care
www.dacoromanica.ro
 128 JOAN CREANGA

v'a adus, c'atunci stiu ca n'ar avea cine sa vd mai

carabaneasca a§a de des 'pe la tirg.
i ci-ca auzind mo§ Nichifor de aceasta, tare
s'ar fi mihnit in sufletul sau §i s'ar fi jurat 1) cu ju-
rarnint, ca sa nu mai aiba aface cu parte duhov-
niceasca, cit a trai el; cad, din pacate, era §i evlavios
mo§ Nichifor §i tare se mai temea sa nu cada sub
blastamul preotesc! De-aceea grabnic 2) a §i alergat
la schitul Vovidenia, la pusnicul Chiriac din sfinta
Agura care-si canea parul si barba cu cire§e negre,
§i in Vinerea-seaca [prea cuviosul] cocea oul la lu-
minare, ca sa, mai u§ureze din cele pacate... §i apoi
[harabagiul nostru] s'a hotarit ca de-acum inainte
sa aiba a face mai mult cu parte negustoreasca.
Numai negustorul, zicea mo§ Nichifor, traie§te
din saul sau §i pe sama lui. Cind intrebai: pentru
ce? Mos Nichifor, raspundea tot glumet: »Pentru ca.
&are Dumnezed stapinD.
De glumet, glumet era mo§Nichifor, nu-i vorba, dar
de multe ce daduse peste dinsul, se facuse cam hursuz.
Babatiea lui, de la o vreme incoace, nu §titi ce
avea, ca incepuse a scirtii; ba c'o doare ceea, ba
c'o doare ceea, ba i-e facut de najit, ba ca i-e facut
pe ursita, ba ca i-e facut de plinsori §i tot umbla
din baba. in baba. cu descintece §i cu oblojele, in cit lui
mo§ Nichifor acestea nu-i prea veneaii la socoteala §i
de acea nu-I eraii acum mai nici o data boil acasa; ba
chiar se facuse bucluca§, hartagos §i de tot hapsin
cind sta cite doua, trei zile, pe linga casa, in cit
1) In editia de la Iasi: si s'ar fi giurat cu giuramint.
2) In Convorbiri: Cu fuga au alergat.

www.dacoromanica.ro
 MOSS NICHIFOR COTCARIUL 129

biata babu§ca lui era bucuroasa [une-ori §i rasbucu-

roasa in sufletul ei,] sa-1 vada cum l'a vedea urnit
de-acasa.
Se vede [lucru,] ca §i mo§ Nichifor era facut pe
drumuri, cad cum e§ea afara la drum, par'ca era
altul; nu mai sta din pocnit cu biciul, de §uguit cu
toti drumetii pe citi ii intilnea §i de povestit despre
toate locurile insemnate pe unde trecea.
Intr'o dimineata, Mercuri inainte de Duminica-
Mare, mo§ Nichifor deciocalase caruta §i-o ungea; cind
numai iaca se treze§te la spatele lui cu jupin Strut
din Tirgul Nearntului, negustor de bacan, iruri, ghi-
leala, sulimeneala, boia de par, chiclazuri, piatra vi-
nata, piatra sulimanului sau piatra puna pentru facut
alifie de obraz, salcie, fumuri Si alte otra'vuri.
Pe vremea aceea nu era §pitarie in Tirgul Neam-
tului, §i jupinul Strul aducea, pentru hatirul caluga-
rilor §i a calugaritelor, tot ce le trebuea. Mai Ikea
el, nu-I vorba, §i alte negustorii... In sfir§it, nu §tiii
cum sa va spun, era mai mult de cit duhovnicul,
ca lard de dinsul nu puteau manastirile.
Muni dimineata, mo§ Nichifor !
Buna sa-ti fie inima... jupine Strul. Da cu ce
treaba al venit pe la not ?
Ia nora-mea vre si mearga la Peatra. Cit sa -Ii
dau ca sa mi-o dud ?
D'apoi a fi avind chilota multa, cum e treaba
d-voastra, jupine, zise mo§ Nichifor, scarpinindu-se
in cap ; numai nu -i vorba, ca poate sä. aiba, ca i
caruta mea e larga: poate sa incapa intr'insa cit de
mult. Apoi lard sa ne zbatem, jupine Strul, mi-i da
1. Creang 9
www.dacoromanica.ro
 130 IOAN CREANGA

sei-spre-ce lei, un irmilic de our si duce-o sfii,

cole ca pe palma.; ca, dura cum vezi, caruta acum
am adus-o de la incaltat si i-am mai tras §i-o un-
soare de cele a dracului, de are sd mearga cum ii
sucala.
Al sd la§i cu noun lei, mo§ Nichifor, si te-a
mai cinsti si fecioru-meil la Peatra.
Apoi dar, dal cu bine sd dea Dumnezeii, ju-
pine Strul. Ma bucur si eti ca-i tocmai in dricul iar-
marocului si poate mI -a pica ceva si cind oiu veni
inapoi. Numai as vrea sa §fiti, cind avem sa pornim?
Si acuma, mo§ Nichifor, daca esti gata.
Gata, jupine Strul ; numai s'adap iepuparele
iestea. Du-te si d-ta de-ti pune nora la cale, ca acu§
te-ajung §i eti din urma.
§i cum era mo§ Nichifor stradalnic §i iute la tre-
bile lui, rapede zvirle ni§te co§olind in caruta, a§-
terne de-asupra o pareche de poclazi, inhamd iepu-
§oarele, isi iea cojocul intre umere §i biciul in mina,
si tiva baiete! N'apucase jupinul Strul a ajunge bine')
acasa, si mo§ Nichifor si trasese caruta dinaintea usei.
Malcaasa era numele nuroril lui jupin Strul
a e§it afard sd-si vadd harabagiul. S'apoi povestea
cintecului: las' ca era de la Peatra de locul ei, dar
era si inbojorata Malca... din pricina plinsului, ca se
desparteste de socri ; pentru ca intiia§i data venise
ea la Neamt, de cale primara la socri, cum se zice
la noi. Cad nu era mai mult de cloud saptdmin)", de
cind se maritase ea dupa Itic, feciorul lui jupin Strul,
sail mai bine ar fi sa zic, in voia cea buns, ca se
1) In edi %ia de la Iasi: agiunge.

www.dacoromanica.ro
 Mo4 NICHIFOR COTCARIUL 131

maritase Itic dupa Malca; cad el lasase casa Orin-

teasca, dupa cum li -i obiceiul! §i, la cloud saptamini,
'tic a adus pe Malca la Neamt, a incredintat-o in
mina parintilor lui §i s'a intors rapede la Pieatra sa
se ghindeasca pi nighistorie..
Da, te-al %inut de cuvint, mo§ Nichifor.
Apol da, jupine Strul, vorba -i vorba; eu nu
ma cio§molesc atita ; ca la drum e bine sa porne§ti
cit de dimineata, iar sara sa popose§ti de vreme.
Oare-i ajunge pins desara la Piatra, mo§
Nichifor ?
A....ra ! da ce staff de vorbe§ti, jupine Strul ?
Eu gindesc, de mi-a ajuta Dumnezeti pe dupa amiaza
sa-ti pun [de-abinelej nora in Piatra.
D-ta, mo§ Nichifor, esti om purtat, §tii mai
bine de cit mine ; dar totu§1 te rog, sa mil cu
bagare de sama, ca sa nu-mi pravali nora!
Daca doar nu-s harabagiii de erl de-alaltaeri,
jupine Strul. Am mai umblat eu [c'o multime de]
cucoane, cu maice, boeroaice §i cu alte fete cinstite,
§i slava Domnului ! nu s'ati plins de mine... Ia nu-
mai cu maica Evlampia desagarita din Varatic, am
avut §i eu odata oleaca de clenciii : ca on unde
mergea, avea obiceiti sail' lege vaca dinapoia cd-
rUtei, pentru schivernisala, ca sa aiba lapti§or la
drum; §i cu asta-mi aducea mare suparare: pentru
ca vaca, ca vaca, imi irosea ogrinjii din. ca'ruta, ba
cite-odata rupea leuca, ba la deal se zmuncea, de
era intr'un rind cit pe ce sd-rni gituiasca iepu§oa-
rele. $i eu, cum II omul IA necaz, indrazneam sa
1) In Convorbiri : dar tot te rog.
www.dacoromanica.ro
 132 IOAN CREANGA

zic: «Maicuta, de ce esti scumpa la tdrite i ieftind

Ea atunci se uita galis la mine si-mi
la faina 10))
zicea cu glas duios: gIa tad ti d-ta, mos Nichifor,
taci nu mai striga atita pe biata vacusoara, pentru
ca ea, mititica nu-i vinovata cu nimic. Pdrintii pus-
nici din sfinta Agura, mi -au dat canon sa .maninc
lapte numai de la o vacs, ca sa nu imbatrinesc de
grabs ; Si da, ce sa fac ? Trebue sar -i ascultam, ca
sfintiile for stiii mai multe de cit noi, pacatoasele
Dac'am auzit asa, am zis ti ell in gindul meu, ca
are intru cit-va dreptate maica desagarita, si am
lasat-o in plata lui Dumnezeu; pentru ca am vazut-o
ca este pidosnica ti voeste cu on -ce chip sa se adape
numai de la un izvor. D-ta, jupine Strul, cred ca
nu mi-i face nacaz la drum §i cu vaci. apoi, ju-
pinesica Malca, unde-a fi vale mare on deal mare,
s'a mai da ti pe jos cite-oleacd; mai ales ca acum
e o frumusete afard la cimp, de turbd haita! Da ia
sa nu ne trecem vremea cu vorbele. Hai, sui 1),
jupinesica Malca, sä to duc la barbacel acasd; [ca]
§tia eu cum ii treaba nevestelor celor tinere cind
nu-s bdrbatii cu dinsele : fac zimbre §i trag acasd,
cum trage calul la traista cu orz.
Iaca ma suiu, mos Nichifor.Si-odata incep
cu to0i a cardbani la saltele cu puf, Perini moi, o
legatura cu demincare §i alte maruntusuri. Apoi
Malca iii ia ziva buns de la socri si se sue de-a-
supra saltelelor, in fundul carutei. Iar mos Nichifor
se asvirle pe caprA, da bicit iepelor i lass pe ju-
pinul Strul i cu ai sal, cu lacrdmile pe obraz.
1) In Convorbirl : sus.
www.dacoromanica.ro
 MO§ NICHIFOR COTCARIUL 133

Prin tirg a§a mina de tare mo§ Nichifor, de ti

se parea ca sboara iepele, nu alts ceva.
Prundul, satul §i dealul Humule§tilor le-a trecut
intr'o clips. De la Ocea 'Dana aproape de Gruma-
ze§ti, a tinut numai o fuga.
Dar de pe la Grumaze§ti incolo, mo§ Nichifor a tras
o du§ca." de rachiii din plosca lui cea de Bra§ov, §i-a
aprins luleaua §i a inceput a lasa iepele mai la vole.
Doamne, jupine§ica 1), Doamne! Vezi satul ista
mare §i frumos? Se chiama Grumaze§tii. De-a§ avea
eu atitia gonitori in ocol §i d-ta [atitia] baeti, ciii
cazaci, capcini §i alte lifte spurcate au cAzut morti
aici din vreme in vreme, bine-ar mai fi de nor !
Sa to -auda Dumnezeil, sa am baieti, mo§ Ni-
chifor !
Asemene §i eu gonitori, jupine§ica... ca. de baieti
nu mai trag nadejde pentru ca baba mea e o ster-
:

patura ; n'a fost harnica sa-mi faca nici unul ; nu i-ar

muri multi inainte, sa-i moara! pune eu mi-
nile pe piept, are sä ramiie cart4a asta de haimana
§i iepu§oarele de izbeli§te !
Nu to supara, mo§ Nichifor, zise Malca, ca
poate a§a a fost sa fie de la Dumnezeil ; pentru ca
a§a scrie §i la nor in carts, despre unit, ea tocmai
la batrinete au facut copii.
Ia lass -ma, jupineasa, cu cdrtile cele a d-voastra,
[in pace], ca en 1tiu, ce 1tiu el; de geaba mai bati
apa'n chiud sa s'aleaga unt, ca nu s'alege niciodata.
Am auzit §i eu spunind in biserica la nol: ca «po-
inul care nu face roads, se taie §i in foc se arunca».
1) In Convorbiri peste tot: giupanesica, pupaneasi si giUpine.

www.dacoromanica.ro
 134 MAN CREANGA.

Apoi ce-ti trebue mai buns vorba, de cat asta ? Ba

zaii, inca ma mier c'am avut rabdare sa tin casa cu
baba pan'acum. In privinta asta, ii mai bung legea
d-voastra de-o mie de ori. NO face una copii, iei
alta. Nu face nici aceea, alta. §i de la o vreme tre-
bue sa nimere§ti una blagoslovita de Dumnezeu; da
nu ca la not, sa fii nevoit sä trae§ti cu una beteaga
pang la sfir§itul vietei §i copii, tufa! Ca doar Dumne-
zeu cel Mare §i Puternic nu s'a rastignit numai pentr'un
om pe lumea asta. Nu-i a§a jupine§ica? Mai zi, daca al ce !
Poate sa fie §'a§a, mo§ Nichifor.
Ba chiar a§a-i, jupine§ica draga, cum iti spun
ei.i. Ptru! cill!!... Da buns bucata am mers. Doamner
cum se iea omul [ista] la drum cu vorba §i cind se
treze§te, cine §tie unde a ajuns; bun lucru a mai
lasat Dumnezeu sfintul §i tovara§ia asta ! Hi ! ! !

zmaoaicele tatei, indemnati inainte ! Iaca §i codrul

Grumaze§tilor, grija negustorilor §i spaima ciocoilor.
Hei ! jupine§ica, cind ar avea codrul ista gura sa
spuie cite a vazut, cumplita pataranie ne-ar mai auzi
urechile ; §titi ca am avea ce asculta.
Da ce-a fost pe-aici mo§ Nichifor?
Of! jupine§ica, of ! Ce-a fost sa nu dea. Dum-
nezeu sa mai fie! Dar avea cine-va cap sa treaca
pe aid fara sa fie jafuit, batut on omorit? Nu-i vorba,
Ca acestea se intimpla mai mult noaptea de cit zitla.
Insa pe mine [unul,] de n'a§ grai inteun ceas rad,
pans acum, da! m'a ferit Dumnezeu. Lupi §i alte
dihanii mi-au e§it inainte cite odata, dar nu le-am.
facut nimica, le-am dat biina pace, m'am facut ea
nici nu-i vad §i ei s'ati dus in treaba lor.
www.dacoromanica.ro
 MOSS NICHIFOR COTCARIUL 135

A...ra! mo§ Nichifor, nu mai spune de lup, ca

tare ma tern !
V'am spus ca era sagalnic mo§ Nichifor, si cind
spunea cite una, on te tineal cu mina de inima, ri-
zind, on te facea sa -ti sara inima din loc, de frica.
Iaca un lup vine spre noi, jupinesica !
Val de mine, mo§ Nichifor, unde sa ma as-
cund eft?
Despre min; ascunde-te unde §tii, ca eil unul
ti-am spus ca nu ma tern nisi de-o potae intreaga.
Atunci biata Malca, de frica, s'a incle§tat de gitul
lui mo§ Nichifor, §i s'a lipit de dinsul, ca lipitoarea.
A §ezut ea asa, cit a sezut §i [apoi] a zis tremurind:
Unde-i lupul, mo§ Nichifor?
Unde sä. fie? Tea a trecut drumul pe dinaintea
noastra §i a intrat iar in padure. Dar cit pe ce eral
sa ma gitui, jupine§ica, §i apoi dacd scapam iepele,
§tii.i ca era frumos.
N'apuca a sfir§i bine mos Nichifor si Malca zise
catinel :
Sa nu mai zici ca vine lupul, mo§ Nichifor,
ca ma yid in toate boalele.
Nu ca zic eil, da chiar vine, iacd-td-l'ai!
Valeii! Ce spui?!
§i iar se ascunde lingd. mo§ Nichifor.
Ce-i fink, tot final', Ili vine-a te juca jupine-
§ica, a§d-i? §i dupa cum vdd, ai noroc, Ca eil imi
in firea, nu ma prea tern de lup ; dar sa fie altul
in locul mei-
Nu mai vine lupul, mo§ Nichifor?
Apoi, na ; esti de tot pozna§d si d-ta : prea
www.dacoromanica.ro
 13(; IOAN CREANGA

des vrei sa vie, ca doar nu-i de tot copacul cite un

lup. Ia pe la sfintul Andrei, umbla §i el mai cite
multi la un loc. 'apoi vinatorii ce pazesc? La
goana mare, crezi d-ta ca putini lupi daii cinstea
pe ru§ine, lasindu-§i pieile zalog? SA mai rdsuflam
iepele oleaca. Iaca §i «Dealul Balauruluiv, jupi-
ne§ica! Ia aid a cazut °data un balaur grozav de
mare, care varsa jaratic pe gura §i cind §uera, do-
cotea codrul, gemeau vaile, fiarele tremuraii §i se
bateau cap in cap, de spaima ; §i tipenie de om nu
cuteza sa mai treaca pe aid.
Valeti! §i unde-1 balaurul, mo§ Nichifor ?
D'apoi mai §tiil eii, jupine§ica ? Padurea-1 mare,
el §tie unde s'a fi infundat. Unii spun ca, dupa ce
a mincat foarte multi oameni *i a ros toata coaja
copacilor din codru, ar fi crapat chiar aid in locul
acesta. De la unif am auzit spuind ca 1-ar fi dat lapte
de vacs neagra §i cu aceasta l'ar fi facut sa se ridice
iar la cer, de unde a cazut. Mai §tifr ell pe cine sa
cred? Ca oamenii vorbesc vrute §i nevrute. Noroc [nu-
mai], ca ea unul §tiii solomonii §i nu ma prea tern
nisi de balauri. Pot sa prind §erpele din culcu§,
cum ai prinde d-ta un puiu de gains din patul.
Da ce-s acele solomonii, mo§ Nichifor?
Ei, jupine§ica draga ; asta nu se poate spune.
Ed, babel mele ca merge pe doua-zeci §i patru de
ani, de cind m'am luat cti dinsa §i ce n'a facut
ea? §i cit nu m'a cihait de cap sa-i spun, §i tot
nu i-am spus. *i ea din pricina asta are sa moarA,
cind a muri: de nu i-ar muri multi inainte, CA atunci
mi-a§ lua §i eil una tirierica, §i macar trei zile sa.
www.dacoromanica.ro
 MO$ NICHIFOR COTCANIUL 137

traesc in ticna cu dinsa, cum §tiii eft §i apoI sa

morift ! M'am saturat pans 'n git de mucegaiul de
baba, ca hojma ma morocane§te §i-mi scoate ochil cu
cele tinere. Cind gindesc [amaritul de mine] ca am
sa ma intorc iar la dinsa acasa, imi vine sa turbez,
sa ieft cimpii, nu alta ceva.
Ia lasa, lasa mo§ NiChifor, ca a§a sinteti
d- voastra barbatii.
El, el! jupine§ica, iata-ne §i aproape de virful
codrului. Ia mai da-te §i d-ta oleacd pe jos, pin'om
sui dealul; ca nu mi-i de alta, dar ma tem ca -i in-
tepeni in caruta. Uit'te florile cele frumoase de
prin marginea padurei, cum umplu vazduhul de mi-
rozna. §i d-ta sa §ezi ghemuita acolo, nu-i pacat de
D umnezeil ? !
Ma tern de lup, mo§ Nichifor, zise Malca, tre-
murind.
Ia mai §fir§e§te odata cu lupul cela; alta ceva
n'ai de vorbit?
Stal dara sa ma daft jos!
Ptru! ciii!... sal bini§or pe id, pe crucea ca-
rutei. Ho... pa! Ia acum to vad §i eft ca e§ti voi-
nica; a§a mi-i drag sa fie omul : fatat nu ouat.
§i pe rind Malca culegea ni§te dumbravnic sa duca
lui Itic, mo§ Nichifor statuse in loc §i nu §ti.11 ce bi-
chirea §i cisluea prin prejurul carutei. Apoi rapede
striga :
Gata e§ti, jupine§ica? Hai, sui §i sa pornim cu
ajutorul lui Dumezeti, ca de-acum e tot vale mai mult.
Malca dupa ce se suie, intreaba :
Oare nu-i tirzift, mo§ Nichifor?
www.dacoromanica.ro
 138 IOAN CREANGA

D'apoi de-acum sintem scapati de-asupra ne-

voei ; acu§ te pun in Piatra. §'odata da bicid
iepelor, zicind:
Alba 'nainte, alba la roate,
Oi§tea goal& pe de-o parte.
ELI! opt-un cal, a nu-s departe Galatii, hii!!!
N'apuc'a merge nici doud-zeci de prajini, si prrr !
se rupe un capat!
Na; asta Inca -i una!
Val' de mine, mo§ Nichifor, avem sa inoptam
in pa'clure!
Ia nu mai meni a raiz, jupine§ica, hai, ca doar
n'am patit eil asta numai odata in viata mea. Pinal
imbuca d-ta ceva $i iepele iestea si-or sterge gura
c'oleaca de cosolina, eil am si pus capatul.
Cind se uita mo§ Nichifor la belciug, bardita nicairi!..
Apoi toate-au fost cum ail fost, zise mos Ni-
chifor, incretind din sprincene si oterindu-se, dar
asta pica de coapta. Bat'o Dumnezeu de baba, s'o
bata! Uit'te cum ingrijeste ea de mine; ass -i ca
nu-i securea?
Malca, sarmana, cind mai aude si asta, incepe a
suspina si a zice:
Mos Nichifor, ce facem nol?
Ia las jupinesica, nu te 'mputina cu inima,
ca tot mai am oleaca de nadejde. 'odata scoate
bulicherul din teaca, it da pe aminarit si incepe a
ciocirti un garnet de stejar din anul trecut... L-a
taiat el, cum 1-a taiat, apoi a inceput a cotrobai
prin chilna carutei sa gaseasca niste fringhie ; dar
de unde sa iei, daca n'ai pus?...
www.dacoromanica.ro
 A143 NICHIFOR COTCARIUL 139

Daca vede §i vede, taie baierile da la traista, mar

capetala din capul unel iepe §i face cum poate, de
leaga el garnetul, unde trebuea ; pune roata la loc,
vira leuca, suce§te lamba §i o stringe la scars ;
apoi §i-aprinde cioanca §i zice :
Iaca jupine§ica draga, cum invata nevoia pe-
om, ce sa faca... cu mo§ Nichifor Tutueanul nu piere
nimene la drum. De-acum numai sa." to tii bine de
carimbi §i de speteze ca am sa min iepele iestear
de ati sa scapere fugind. Da, sa §tii d-ta, ca babel
mele n'are sa -1 fie 'moale, cind m'oiii intoarce acasa.
Am s'o ieii de cinepa draculul §i am s'o invat eit
cum trebue sa caute alts data de barbat ; ca. «fe-
meia nebatuta, e ca moara neferecataD. Tine-te ju-
pine§ica! Hi, he !!
'odata incep iepele a fugi, de piriiati roatele i
sarea colbul in naltul ceriului. La vr'o cite-va
obraturi, girnetul s'a infierbintat, s'a muiat §i... foflen-
chid! iar sare roata!
Bre ! c'anapoda lucru ; se vede ca azi di-
mineata mi-a e§it inainte vr'un pops, sail dracul
§tie ce.
Mops Nichifor, ce facem not ?
Om face not ce-om face, jupine§ica. Dar acum
de-odata lini§tqte-te acolo §i tad molcom. Bine ca
nu s'a intimplat asta in mijlocul cimpului, undeva.
Lemne, slava Domnului sint de-ajuns §i de 'ntre-
cut in padure. Poate sa ne ajungd cineva din urma.
[ori sa ne intimpine cineva dinainte,] §i sä-rni impru-
mute vr'o secure. §i cum vorbea, numai ce iata ca
vede viind un om dinainte, cu traista in bat.
www.dacoromanica.ro
 140 IOAN CREANGi

Bun intilni§ul '), om bun ! A§d-i ca s'a stricat

drumul in mijlocul cdrutei?
Iea las'§aga la o parte, mai omule ; §i mai
bine yin' de-mi ajutd sa pun capatul ista, ca vezi
ca-mi craps inima [in mine] de na'caz.
D'apoi efi ma grabesc s'ajung la 0§lobeni.
D-ta poti sa mil asta noapte §i in padure ; nu cred
ca -i muri de urit...
Ma mier ca nu si -i oare-cum saii fie, zise Ni-
chifor posomorit; e§ti un chiag sbircit, mai ca §i
mine, §i iaca ce-ti urld prin cap.
Da nu-ti fie cu Banat, om bun, ca am §uguit
§i eu. Bun ramas! Te-a invdta Dumnezeti ce sa faci...
§i s'a tot dus inainte.
Vezi, jupine§icd [drags,] citu-i de-a dracului lu-
mea asta? Numal dupa ple§cuit umbld. Ia sa fie un
antal cu -yin on cu rachiii §i sa vezi atunci ar §edea
carul stricat atita timp in mijlocul drumului ? Cum
vdd eil, tot mo§ Nichifor are sa facd ce-a face. Iea
sa mai fac o incercare.
i iar incepe a taiea alt garnet... Moco§e§te el cit
moco§e§te, ping -1 pune §i pe-acela. Apoi da bicia
iepelor §i iar mai trage un ropot; cind numai iata
ca ajunge roata de o te§iturd §i iar se rupe capatul...
-- Acuma, jupine§ica, mai ca-mi vine sa zic §i ell
ca omul cela, ca are sa ne fie masul in padure.
Vai de mine §i de mine, mo§ Nichifor, ce spui?
Ia spun §i efi ce vdd cu ochii. Uitd-te ! nu
vezi §i d-ta ca da soarele dupa deal §i not tot pe

1) In aConv;z : bun ajuns.

www.dacoromanica.ro
 1,40 NICHIFOR COTCARILIL 141

loc start'. Da nu-i nimica, jupine§ica, sa n'ai nici o

grija; ca §tiii eii o poiana in padure, chiar aici pe
aproape; sa tragem acolo §i sintem ca §i in casa la
nos. Locul e ferit §i iepele au ce pa§te. D-ta te-i culca
in caruta §i eil te-oiii strajui toata noaptea. Helbet, o
noapte nu-i legata de gard, a trece ea, cum a trece ;
dar a pomeni ea baba mea cite zili§oare-a avea, de
nacazul acesta; ca.' numai din pricina ei mi se trage...
Apoi dar fa cum §tii, mo§ Nichifor, numai sä
fie bine.
-- Las' jupine§ica, nu-Vi face vole rea, ca are sa
fie cit se poate de bine.
S'odata, mo§ Nichifor apuca iepele de dirlog, §i
cirne§te caruta §'o tird§te cum poate pang in poiatld.
Iaca, jupine§ica, ce raid a lui Dumnezeti e
aid; sa tot traie§ti, sa nu mai mori! numai d-voastra
nu sinteV deprinsi cu ce-i frumos pe lume. Ia mai
da-te oleaca pe jos pina se mai vede: ca sa strin-
gem ni§te tir§url §i sa facem toata noaptea foc, sa
fuga tintarii §i toate ginganiile pe lume.
Biata Malca vede §i ea, ca tot de una ii le acum.
Se da jos §i incepe a stringe la tir§uri.
Doamne! bine -i mai §ede, jupine§ica; par'ca
e§li una de-a noastre. Nu cum-va a inut vre-odata
tatal d-tale winch.' in sat, unde-va?...
Ba a inut multa vreme rato§ul de la Bode§ti.
Apoi ma miram eil, de ce vorbe§ti a§a de
bine moldovene§te §i aduci la mers cu de-a noastre.
De-acum n'am sa te mai cred ca te temi de lup.
lei, fen cum ti se pare aid in poiana? A.§a-i ca era
sa mori §i sd. nu §tii ce-i frumos pe lume? Ia auzi
www.dacoromanica.ro
 142 IOAN CREANGA

privighitorile ce haz fac? Ia-auzi turturelele' cum se

ingina?
Mo§ Nichifor, oare n'om pati ceva in noaptea
asta ? Ce-a zice Itic?...
Itic? Lui Itic i s'a parea c'a prins pe Dum-
nezeti de-un picior, cind te-a vedea acasa.
Da ce crezi d-ta, ca Itic §tie ce-i pe lume ?
Cum sint intimplarile la drum?
A§a numai sa se mute de pe vatra, pe cup-
tior, §tie §i hleabul de baba mea, de-a casa. Jupi-
ne§ica, is sä to vedem, §tii cum sa faci focul?
Malca a§eaza gitejele; mo§ Nichifor scapara §i in-
data atita amindoi focul. Apoi mo§ Nichifor zice :
Vezi, jupine§ica, cum pirie de frumos gatejele ?
Vad mo§ Nichifor, dar imi tremura inima in
mine de frica!
A...ra! da ce doamne iarta-ma, parca e§ti din nea-
mul lut I( i g. Da fii mai cu inima oleaca! Ori daca e§ti
a§a de fricoasa, apoi sui in cdruta §i te-a§terne pe
somn, ca noaptea-i numa un ceas; acu§ se face ziva.
Malca, imbarbatata de mo§ Nichifor, se suie in
caruta §i se culcA. lard mo§ Nichifor i§1 aprinde lu-
leaua, a§terne cojocul §i se pune intr'o rila jos, linga
foc; §i pic, plc! plc, plc! din lulea, cit pe ce era
sa -1 prinda somnul, cind numai [ce] iata 1), ca-i sare
o scintee pe nas!
Ptiu, drace! asta trebue sa fie scintee din gd-
tejele culese de Malca, ca tare m'a fript. Dormi,
jupine§ica Malca?
Parica era sa ma prinda somnul oleaca, mo§
1) In Convorbiri totdeauna : eaca.

www.dacoromanica.ro
 MO§ NICHIFOR COTCARIUL 14

Nichifor, dar mi -au venit o mulAime de naluciri prin

cap si m'am trezit.
Si eu mai tot asa am gait; mi-a sarit o scintee pe
nas i mi s'a spariet somnul, de par'ca am dormit o
noapte intreaga. [Las' ca,] poate sä mai doarma ci-
ne-va de raul nebunelor istor de privighetori? Par-
calf fac de cap, nu alta-ceva. Da acum li-e si for
vremea sa se dragosteasca...
Dormi jupinesica?
Par'ca iar era sa ma prinda somnul, mo§ Ni-
chifor.
Stir una, jupinesica? Mie-mi vine sa sting focul,
ca tocmai acum, [in duratul ista,] mi-am adus aminte
ca dihania de lup adulmeca §i vine dupa fum.
Stinge-1, mo§ Nichifor, daca-1 asa.
Atunci mos Nichifor odata incepe a turna la -tarna
peste foc si-1 innadusa.
De-acum jupinesica, dormi fara grija, ca acus 1)
se face ziud. Na; c'am stins focul, si am uitat
sa-mi aprind luleaua. Dar las' ca am scaparatori.
Ta-va pustia privighetori sa va bats, ca stiti ca va
drAgostiti bine!
Mai cede mos Nichifor asa pe ginduri, pans -si ga-
teste de baut luleaua, apoi se scoala binisor si se
duce in virful degetelor, linga caru0. Malca incepuse
a horai putin. Mos Nichifor o clatina incetisor si zice :
jupinesica, jupinesica!
Aud! mos Nichifor, raspunse Malca tresarind,
spaimintata.
I) In editia I: Indata.
2) Bati-vä, In Convorbiri.

www.dacoromanica.ro
 144 IOAN CREANGA

§tii ce-am gindit eu, cit am stat linga foc?

Ce, mo§ Nichifor?!
Ia dupd ce-i adormi d-ta, sa incalec pe-o iapa
§i sa ma rapad acasa la mine, sa-mi aduc un capat
§i securea, §i cind s'a zari de ziud, sint aici.
Val de mine, mo§ Nichifor, ce vorbe§tI?! Vrei
sa ma gase§ti moarta de frica [oare,] cind ii veni?
Ba sa te fereasca Dumnezeti, de una ca asta
jupine§icd. Ea las' nu te spaimInta, ca am zis §i ea,
is a§a o vorba in vint.
Ba nu, mo§ Nichifor! De-acum nici nu vreii
sa mai dorm; ma daa jos §i am sa used toata noap-
tea linga d-ta.
Ba paze§te-ti treaba, jupine§ica; §ezi bini§or
unde §ezi, ca bine §ezi.
Ba iaca yin.
'"odata se dd jos §i vine pe iarbd linga mo§ Ni-
chifor. §i ba unul una, ba altul alta, de la o vreme
I-a furat somnul pe-amindol §i -au adormit du§i.
cind s'ati trezit ei, era ziulica alba?...
Iaca, jupine§ica. §i sfinta ziud! Scoald-te §i hal
sa vedem, ce -I de facut? Vezi, ca nu te-a mincat
nimica? Numai frica ci-a fost mai mare.
-- Ma lca, in vorbele iestea, iar a adormit... Iar
mos Nichifor, ca omul cu grija; s'a suit in caru0.
§i-a inceput a scormoli in toate partile, pe sub co-
§olind §i numai iata ca dd de secure, de o funie §i
de un sfredeleac, pe pomo§tina carucei. Iaca, pa-
catele mele! Cine-i cu paguba, §i cu pacat; ma. mi-
ram eu sa nu se ingrijeasca biata baba de mine,
pang intr'atita. Pentru c'am napastuit-o chiar pe
www.dacoromanica.ro
 MOSS NICHIFOR COTCARUL 145

sfinta dreptate, am sa-i aduc un fes ro§ §i un tulpan

undelemniii, ca sa-§t mai aduca aminte din tinerete.
Eii, se vede, ca m'am luat ieri cu luleaua. Dar biata
baba mea, bung, rea cum este, tot a §tiut ce-mi
trebue la drum ; numai nu le-a pus la locul lor....
Dar ti-ai gasit sa §tie femeia trebile barbatului !
Jupine§ica, jupine§ica !
Ce-i, mo§ Nichifor ?
Da nu §tii una ? ! Scoala-te ca am gasit, §i
secure, §i fringhie, §i sfredel §i tot ce -mi trebuie.
Unde, mo§ Nichifor ?
Ia pe supt buclucurile d-tale. Numai n'ail avut
gura sa raspunda. Am patit §i nob, ca [un cer§etor] care
§edea pe comoara §i cerea milostenie... Da bine ca
s'aii gasit §i acum ; tot biata baba se vede ca le-a pus.
Vezi, [cit e§t1 de avail] mo§ Nichifor, cum 41
Incarci sufletul de pacate ? !...
Apoi da, jupine§ica, vad eii ca am gre§it,
de-am ponegrit'o a§a de tare, catre d-ta. Da de-
acum am sa -I cint §i eil un cintec de impacare.
Sarmana babucca mea!
Fie buns, fie rea,
Am sa in casa cu ea.
§'odata sufleca mo§ Nichifor minecile, taie un
sulhariii 1) de fag §i face un capat minunat. Apoi it
a§aza cum trebue, pune roata la loc, inhama iepele,
iese incet-incet la drum, §i zice :
Sub jupine§ica, §i haidem sa mergem de-acum.
Iepele find hranite §i odihnite bine, pe la prinzul
cel mare i -au pus in Piatra.
1) In Convorbiri : stuhariii.
I. Creanga. 10
www.dacoromanica.ro
 146 10AN CREANGA.

Iaca to -ai vazut §'acasa, jupine§ica.

Slava lui Dumnezeu, mo§ Nichifor, ca §i'n
padure nu mi-a fost rail...
A§a este jupine§ica, nu -i vorba, dar ca la casa
omului, nu-i nicaiurea.
Si din vorba in vorba, au §i ajuns la poarta lui
jupin Itic! Itic tocmai atunci venea de la §coala,
§i cind a vazut pe Malca, nu mai §tia ce sa facA
de bucurie. Dar cind a mai auzit §i despre intim-
plarea ce au avut, §i cum i-a scapat Dumnezeii din
primejdie, nu §tia cum sa multameasca lui mo§ Ni-
chifor. Cu ce nu Fail daruit el? Ca se mira §i el
singur, ce daduse peste dinsul. A doua zi mo§ Ni-
chifor a pornit inapoi cu alti mu§teril. Si cind a
ajuns acasa, era foarte vesel, in cit nu §tia baba lui
ce l'a gasit, de -i a§a [de] cu chef, cum nu mai fu-
sese de multa vreme... Dupa aceasta, tot la doua
trei saptamini, jupine§ica Malca venea in Neamt la
socri §i se intorcea acasa numar cu mo§ Nichifor,
fard sa se mai teamA de lup...
Dupa un an, sari dupa mai multi, mo§ Nichifor s'a
rasuflat, la un pahar cu yin, catra un prieten al sail,
despre intimplarea din codrul (Balauruluil §i frica
trasa de jupineasa Malca.., Prietenul lui mo§ Nichi-
for, s'a rasuflat §i el Cara alti prieteni af sai, §i de
atunci oamenii, cum is oamenii, [ca sa-i puie singe
rail la inima...] ail inceput a porecli pe mo§ Nichi-
for §i a -i zice: Nichifor Cotcariul, Nichifor Cotcariul;
§i poate acuma a fi oale §i ulcioare, §i tot Nichifor
Cotcariul i-a ramas bietului om numele §i pana in
ziulica de astazi.
www.dacoromanica.ro
POVE$T1

www.dacoromanica.ro
 Soacra cu trei nurori 1)

Era °data o baba, care avea tree feciori nalti ca

ni§te braze §i tan de virtute, dar slabi de minte.
0 raze§ie destul de mare, casa batrineasca cu
toata pojijiea ei, o vie cu livada frumoasa, vite §i
multe paseri alcatuiati gospodaria babel. Pe linga
acestea mai avea strinse §i paralute albe pentru zile
negre ; cad lega paraua cu zece noduri §i tremura
dupa ban.
Pentru a nu razleti feciorii de pe linga sine, mai
dura Inca doua case alaturea, una la dreapta §i alta
de-a stinga celei batrine§ti. Dar tot atuncl lua ho-
tarire nestramutata a Linea feciorii §i viitoarele nu-
rod pe linga sine in casa batr,ineasca §i a nu
orindui nimic pentru imparteala pans aproape de
moartea sa. A§a facu; §i-1' ridea inima [babel], de
bucurie, cind gindea numal cit de fericita are sa fie
ajutata de feciori §i mingiiata de viitoarele nurori.
Ba de multe on zicea in sine : \Tofu priveghea nu-
rorile, le-oiti pune la lucru, le-oiti strut-1i §i nu le-oiti
1) Tipariti intlia oara. in (Convorbiri Literarez, a. IX pag. 283.

www.dacoromanica.ro
 150 IOAN CREANGA.

lasa nici pas a e§i din casa, in lipsa feciorilor mei.

Soacra-mea fie-i Varna u§oara ! a§a a facut cu
mine. $i barbatu-med Dumnezeil sa mi-1 ierte
nu s'a putut plinge ca 1-am in§elat, sau i-am ra-
sipit casa... de§i cite-odata erail banuiele.... §i ma
probozea... dar acum sail trecut toate !)
Tustrei feciorii babel umblail in carau§ie §i ci§-
tigaii multi bani. Celui mai mare ii veni vremea de
insurat, §i baba simtind asta, umbla val-virtej sd-i
gaseasca mireasd ; §i in cinci, §ese sate, abie, abie
putu nimeri una dupa placul ei ; nu prea tinara, nalta §i
uscativa ; insa robace §i supusa. Feciorul nu e§i din
hotarirea maica-sa, nunta se facu §i baba iii lua ca-
me§a de soacra ; ba Inca netaiata la gura; care in-
semneaza ca soacra nu trebue sa fie cu gura mare
§i sa tot cirteasca de toate cele.
Dupa ce s'a sfir§it nunta, fecioril s'aii dus in
treaba lor, iar nora ramase cu soacra. Chiar in acea
zi, catre sara, baba incepu sa puie la cale viata
nurori-sa. Pentru baba, sita noua nu mai avea loc
in cuff'. De ce mi-am facut cle§te? Ca sa 111.1 ma ard,
zicea ea. Apoi se suie lute in pod §i scoboara de
acolo un §tiubeiu cu pene ramase tocmai de la ra-
posata soacra-sa, ni§te chite de cinepa §i vre-o doua
dimerlii de pasat.
Tata ce am gindit eu, noro, ca poti lucra nop-
tile. Piva-i in casoaea de alature, fusele in oboroc
sub pat, iar furca dupa horn. Cind te-i satura de
strujit pene, ver pisa malai ; §i cind a veni barbatu-
taii de la drum vom face plachie cu costite de pore
de cele afumate, din pod, §i Doamne bine vom
www.dacoromanica.ro
 SOACRA CU TREE NURORI 151

minca! Acum de-odata pana to -i mai odihni, ie furca

in briii §i pana mini dimineata sa gate§ti fuioarele
aceste de tors, penele de strujit §i malaiul de pisat.
Eu ma las putin ca mi-a trecut ciolan prin ciolan
cu nunta voastra. Dar to sa §tii ca eu dorm iepu-
re§te ; §i pe linga i§ti doi ochi, mai am unul la ceafa,
care §ede pururea deschis §i cu care vad §i noaptea
§i ziva, tot ce se face prin casa. Al inteles ce ti-
am spus ?
Da, mamuca. Numal ceva de mincare
De min care ? 0 ceapa, un usturoiii §'o bucata
de mamaliga rece din polita, sint destul pentru o
nevasta tinard ca tine... Lapte, brinza, unt §i oua
de-am putea sclipui sa ducem in tirg ca sa facem
ceva parale ; caci casa s'a mai ingreuiat cu un min -
cau §i ell nu vreil sa-mi pierd comindul. Apo!
cind insera, baba se culca pe pat, cu fata la parete,
ca sa n'o supere lumina de la opait, mai dind a
intelege nurori-sa, ca are s'o privigheze : dar somnul
o cuprinse indata, §i habar n'avea de ce face nora-
sa. Pe cind soacra horaia, dormind dusa, blajina
nora migaia prin casa ; acu§ la strujit pene, acu§
imbala tortul, acu§ pisa malaiul §i-1 vintura de buc.
§i daca Enachi se punea pe gene-i, ea indata lua
apa rece §i-§i spala fata ca nu cum-va s'o vada
neadormita soacra §i sa'i banuiasca. A§a se munci
biata nora pana dupd miezul noptei; dar despre ziva
somnul o dobori, §i adormi §i ea intre pene, caiere,
fusele cu tort §i bucul .de malaiu. Baba cave se cul-
case °data cu gainile, se sculd cu noaptea 'n cap
§i incepu a trinti §'a plesni prin casa, in cit biata
www.dacoromanica.ro
 152 IOAN CREA NGA

nora, care de-abie atipise, de voie de nevoie trebui

sa se scoale, sä sarute mina soacrel §i sa -i arate
ce-a lucrat. Incet, incet nora s'a dat la brazda §i
baba era multamita cu alegerea ce-a facut. Peste
cite-va zile carau§ii sosesc, §i tinara nevasta vazin-
dull barbatelul, mai ulta din cele nacazuri!
Nu trece mult §i baba pane la cale §i pe feciorul
cel mijlociii; 0-0 ie un suflet de nora intocmai dupa
chipul §i asemanarea celei de'ntii: cu deosebire nu-
mai, ca aceasta era mai in virsta §i ceva incrucipta ,
dar foc de harnica.
Dupa nunta, feciorii se duc iara§i in carau§ie §i nu-
rorile ramin iar cu soacra acasa. Dupa obiceia ea le
da de lucru cu masura, §i cum insereaza se ctfica,
spuind nurorilor sa fie harnice §i dindu-le de grija ca
nu cum-va sa adoarma, ca le vede ochiul cel neadormit.
Nora cea mai mare talma'ci apoi celeilalte despre
ochiul soacra-sa cel a toate vazator, §i a§a una
pe alta se indemnaii la treaba §i lucrul e§ea girla
din minile lor. Iara soacra huzurea de bine. Dar
binelecite-odataa§teapta §i rail. Nu trece tocmai
mult §i vine vremea de insurat §i feciorului celui
m. ic. Baba insa voia cu on ce chip sa aiba o tro-
4a 1) nedespartita de nurori... De-aceea §i chitise una
de mai inainte. Dar nu-i totdeauna cum se chite§te,
ci-i §i cum se nimere§te. Intr'o buns dimineata fe-
ciorul mamei, ii §i aduce o nora pe cuptioriu. Baba
se scarmana de cap, da la deal, da la vale, dar
n'are ce face §i, de voie de nevoie, nunta s'a facut,
§i pace buns !
1) In Cony. lit. : treime.

www.dacoromanica.ro
 SOACRA CU TREI NURORI 15a

Dupa nunta barbatii din noi1 se duc in treaba

for §i nurorile ramin iar cu soacra acasa. Baba ia-
ra§i le da de lucru cu masura, §i cum vine sara se
culca dupa obiceiu. Cele doua nurori, vazind pe cea
mai tinara codindu-se la treaba, ii zic : Da nu to
tot codi, ca mamuca ne vede.
Cum ? Ea o vad ca" doarme. Ce fel de treaba
e aceasta ? Noi sa lucram §i ea sa doarma ?
Nu cauta ca horae§te, zise cea mijlocie, ma-
muca are la ceafa un ochiu neadormit, cu care vede
tot ce facem, §i apoi tu nu §tii cine-i mamuca, n'ai
mincat nici-odata moarea el !
La ceafa?... Vede toate ?... N'am mincat moarea
el?... Bine ca mi-am adus aminte... Dar ce mincam
[fetelor, hal] ?
Tea rabdarl prajite, [draga cumnatica...] Tar daca
e§ti flaminda, ie §i tu o bucata de mamaliga din
coltariu §i cu ni§te ceapa, §i manincd.
Ceapa cu mamaliga? D'apoi neam de neamul
meu n'a mincat a§a bucate. Da slanind nu-i in pod?
unt nu-I ? oud nu-s ?
Ba-sint de toate, zisera cele doua, dar sint a
mamucai.
Eu cred ca tot ce-i a mamucal e §'al nostru,
§i ce -i al nostru e §'al el. Fetelor, hal! s'a trecut
de §aga. Vol lucrati, ca eil ma duc sa pregatesc
ceva de-a mincaril, §tii cole, ceva mai omene§te ;
§'acu§ va chem §i pe vol.
Doamne, ce vorba ti-a e§it din gura ! zisera
cele doua. Vrei sa ne-aprindem paie in cap ? SA' ne
zvirla baba pe drum ?
www.dacoromanica.ro
 154 LOAN CREANGA

Las' dace v'a durea capul. Cind v'a intreba pe

voi, sä dati vina pe mine §i sa lasati sa vorbesc eu
pentru toate.
Apol dar... dal... fa cum §tii; numai sä nu ne
bagi §i pe not in belea.
Hai fetelor, taceti, gura vä mearga; ca nu-1
buns pacea §i mi-e drags gilceava. i iese cintind :
Val saracu omu prost,
Bun odor la cas' a fost.

Nu trece nici un ceas la mijloc, §i-un cuptioriti de

placinte, citi-va pui pirpiliti in frigare §i prajiti in unt,
o strachinoae de [brinza cu] zmintina §i mamaliguta
erau gata. Apol iute cheama. §i pe celelalte cloud in
bordeiti §i se pun la masa cu toatele.
Hai fetelor, mincaci bine §i pe Domnul lau-
dati, ca eu ma rapad in crams s'aduc §1 un colael
de yin ca sd mearga placintele aceste mai bine
pe git.
Dupe ce -au mincat §'ati baut bine, le-a venit a
cinta, ca Rusului din gura girliciului :
Soacra soacra, poama acra!
De to -ai coace, cit to -al coace
Dulce tot nu te-i mai face...
[De to -ai coace-un an
i-o yard,
Tot esti acrO. si amara.
Iesi afara
Ca o pail;
Intri 'n case
Ca o coas5.;
Sezi in unghiii
Ca un junghiild

§'afi mincat, §'ail baut, §'au cintat, pans au ador-

www.dacoromanica.ro
 SOACRA CU TREI NLTRORI 155

mit cu toatele pe loc. Cind se scoala baba in zori

de ziud, is nurori daca ai de unde. Iese afard spa"-
rieta, dä incolo, dä pe dincolo, §i cind intra in bor-
deiti, ce sä vada ? bietele nurori jaleati pe soacra-sa...
Pene impra.§tiete pe jos, farmaturi, blide aruncate
in toate partile, cofaelul de yin rasturnat, ticalo§ie
mare !...
Da ce-i acolo ? striga baba inspaimintath !
Nurorile atunci sar arse in picioare ; §i cele marl
incep a tremura ca varga, de frica, §i lass capul in
jos de rusine. Iar cea cu pricina, raspunde :
Da bine, mamuca, nu Oii c'ati venit tatuca si
cu mamuca si le-am facut de mincare, si le-am
scos un cofael de yin; §i de-aceea ne-am chefaluit
si not oleaca. Iaca chiar mai dineaorea s'aii dus.
*i m'ati vazut cuscrii cum dormeam ?
D'apoi cum sa nu te vada, mamuca.?
§i-apol de ce nu m'ati sculat? minca-v'ar
ciuma, sa va manince!
D'apoi da, mamuca, fetele acestea ail spus
ca d-ta vezi tot ; §i de-aceea am gindit ca esti mi-
nioasa pe tatuca §i pe mamuca, de nu te scoli. §i
el erati asa de mihniti, de mai nu le-a ticnit min-
carea.
El lass, ticaloaselor, ca v'oiu dobzala eti de-acu
'n ainte.
§i de-atunci nurorile n'ati mai avut zi buns in
casa cu baba. Cind 41 aducea ea aminte de puicile
cele nadolence §i boghete, de vinisorul din crams,
de rasipa ce s'a facut cu munca ei, si c'aii vazueo

www.dacoromanica.ro
 la LOAN CREANGA

cuscril dOrmind a§a lafaiata, cum era, crapa de ciuda

§i rodea in nurori cum roade cariul in lemn.
Se leha'metisisera pans §i cele cloud de gura cea
rea a babel; §i cea mai tinara gasi acum prilej sa -i
faca pe obraz §i sa orinduiasca tot-odata §i mo§te-
nirea babel prin o dieata ne mai pomenita pana
atunci, §i iata cum:
Cumnatelor, zise ea inteo zi, cind se afiaii
singure in vie. Nu putem trai in casa aceastn de
n'om face toate chipurile sa scapam de hirca_ de
baba.
El cum?
Sa faced cum v'oia invata eil §i habar sa
n'aveti.
Ce sä facem? intreba cea mai mare.
Ia sa dam busta in casa la baba, §i tu s'o ei
de cinepa dracului §i s'o trasne§ti 1) cu capul de
paretele cel despre rasarit. cit ii putea; tot a§a sa.
fad §i tu cu capul babel de paretele cel despre
apus; §i -apoi, ce i-oiii mai face §i eii,veti vedea vol.
D'apoi cind or veni al no§tri?
Atunci voi sä va faced moarte'n papu§oi, sa
nu spuneti nici laie nici balaie. Oki vorbi et §i cu
din§ii, §i las' daca va fi ceva.
Se induplecard §i cele doua, intrara cu toatele in
casa, luara pe baba de par §i-o izbira cu capul de
pared pana i-1 dogira. Apoi cea mai tinara fiind mai
§ugubata de cit cele cloud, trinte§te baba in mijlo-
cul casel §i-o framinta cu picioarele, §i-o ghigose§te

1) In Cony. lit: trintestr.

www.dacoromanica.ro
 SOACRA CU TREE NURORI 157

ca pe dinsa; apoi ii scoate limba afara, i-o stra-

punge cu acul §i i-o presura cu sare §i cu piperiti
a§a ca limba indata se umfla §i biata soacra nu mai
putu zice nisi circ! §i slabs §i stilcita cum era, cazu
la pat bolnava de moarte. Apoi nurorile, dupa sfa-
tuirea celei cu pricina, a§ezard baba inteun aster -
nut curat, ca sail mai aduca aminte de cind era
mireasa; §i dupa aceea incepura a scoate din lada
babel valuri de pinza, a-§i da ghiont una alteia §i
a vorbi despre stirlici, toiag, nasalie, poduri, paraua
din mina mortului, despre gainile on oaea de dat
peste groapa, despre strigoi §i cite alte nasdravanii
infioratoare; in cit numai aceste erati de ajuns, [ba
§i de intrecutd s'o vire in groapa pe biata baba.
Iaca fericirea visata de mai inainte, cum s'a im-
plinit!
Pe cind se petreceaii aceste, iaca s'aud scirtiind
ni§te cars: barbatii venead. Nevestele for le les intru
intimpinare §i dupa sfatuirea celei mai tinere, de la
poarta s'arunca in gitul barbaOlor §i incep a-i lua
cu vorba §i a-i desmierda care de care mai ma."-
gulitor.
Da ce face mamuca? intrebara cu totii de-
odata, cind dejugau boil.
Mamuca, le lua cea mai finara vorba din gura,
mamuca nu face bine, ce face; are de gind sa ne
lese sanatate, sarmana.
Cum? zisera barbatil inspaimintati, scapind
resteele din mina.
Cum? Ia sint vre-o cinci, §ese zile, de cind
a Post sa duca vieii la suhat §i un vint rau pe
www.dacoromanica.ro
 158 IOAN CREANGA.

semne a dat peste dinsa, sarmanal..b ielele 1-aii luat

gura §i picioarele.
Fiii se rapad atunci cu totil in casa la patul mi-
ne-sa; dar biata baba era umflata cit o bute §i nici
nu putea blesti macar din gura ; simirea insa nu
§i-o perduse de tot. §i vazindu-I, i§i misca putin
mina si arata la nora cea mare si la paretele des-
pre rasarit, apoi arata pe cea mijlocie si paretele
despre apus, pe urma pe cea mai tinard si jos in
mijlocul case!; dupd aceea de-abie putu aduce pu-
tin mina spre gura §i indata cazu intr'un lesin grozay.
Toti plingeau si nu se puteau dumeri despre sem-
nele ce face mama lor. Atunci nora cea tinara zise,
tprefacindu-se ca plinge §i ea]:
Dar nu intelegeti ce vrea mamuca?
Nu, zisera ei.
Biata mamuca lass cu limbs de moarte: ca
fratele cel mare sa iee locul §i casa cea despre ra-
sarit; cel mijlocia cea despre apus, iara no!, ca
mezini ce sintem, sa raminem aici, in casa batri-
neasca.
Ca bine mai zici tu, nevasta, raspunse bar-
batu-saii. Atunci ceialalti ne mai avind incotro §o-
vai, diata ramase buns facuta.
Baba muri chiar in acea zi i nurorile despletite,
o boceail de vuia satul. Apoi peste cloud zile o
ingropara cu cinste mare §i toate femeile din sat
§i de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra
cu trei nurori §i ziceati: ferice de dinsa c'a murit,
ca" tiu ca are cine-o boci!

www.dacoromanica.ro
 Capra cu trei iezi')

Era odata o capra, care avea tree iezi. Iedul cel

mare §i cel mijlociii daft grin 134 de obraznici ce
eraii; iara cel mic, era harnic §i cu minte. Vorba
ceea: (Sint finri "lege& la o tuba i au samana
toate unul cu altul »
Intr'o zi, capra chiama iezii de pe-afara §i le zice:
Dragii mamei copila§i! eft ma duc in padure,
ca sa mai aduc ceva de-ale mincarei. Dar vol in-
cuieti u§a dupa mine, ascultati unul de altul §i sa
nu cum-va sa deschidetf pans ce nu-ti auzi glasul
men. Cind voiu veni eft, am sä va dad de §tire, ca
sa ma cunoa§teti §i am sa va spun a§a:
Trei iezi cucueti,
Uga mamei descuieti,
Ca mama v'aduce voui:
Frunze 'n buze,
Lapte 'n Cite,
Drob de sare
In spinare,
Malaieq
In calciies,
Smoc de flori
Pe sub-suod.

1) Tipiriti intiia +para. in (Cony. Lit.) Anul IX, pag. 339.

www.dacoromanica.ro
 ]h0 LOAN CREANGA

Auzit'ati ce-am spus eu ?

Da, mamuca, zisera iezii.
Pot sa am nadejde in voi?
Sa n'ai nici o grija, mamuca apucara cu gura
inainte cei mai mari. Noi sintem °data baieti §i
ce-am vorbit odata, vorbit ramine.
Daca-i a§a, apoi veniti sa va sarute mama ?
Dumnezeii sa va apere de cele rele §i mai ramineti
cu bine!
Mergi sanatoasa, mamuca, zise, cel mic, cu
lacrami in ochi, §i Dumnezeu sa-V1 ajute, ca sa to
intoarne cu bine §i sa ne-aduci de mincare.
Apoi capra iese §i se duce in treaba ei. Iar iezii
inchid u§a dupa dinsa §i trag zavorul. Dar vorba
veche: (Paretii au urechi §i fere§tile ochi». Un du§-
man de lup, §'apoi §t4i care ? chiar cumatrul
caprei, care de mult pindea vreme cu prilej ca
sa pape iezii, tragea cu urechea la paretele din do-
sul casei, cind vorbea capra cu din§ii.
Bun! zise el in gindul sau. Ia acu mi-e tim-
pul... De i-ar impinge pacatul sa-mi deschida u§a,
halal sa-mi fie! §tiu ca i-a§ cirnosi §i i-a§ jumuli !
Cum zice, §i vine la u§a; §i cum vine, §i incepe:
Trel 'fee, cucuieti,
Mamei usa descuieti
Ca mama v'aduce voua:
Frunze'n buze,
Lapte'n tile;
Drob de sare
In spinare,
Malaies
In calcaies,
Smoc de flori
Pe sub-suori!
www.dacoromanica.ro
 CAPRA CU TREI iEzi 161

Hai! deschideti cu fuga, dragii mamei ! cu

fuga !
Ia! baieti, zice cel mai mare, sariti §i deschi-
dep. u§a ca vine mama cu demincare.
Saracutul de mine! zise cel mic. Sa nu cum-
va sa faced posna sa deschideti, ca-i vai de not !
Asta nu-i mamuca. Ed o cunosc de pe glas; gla-
sul ei nu -i a§a de gros §i ragu§it, ci-i mai subtire §i
mai frumos!
Lupul auzind aceste se duse la un fierar §i puse
sa -i ascute limba §i dintii pentru a-§1 subtia glasul
§i apoi intorcindu-se incepu iar :
Trel iezi cucuieti,
Mamel up descuieti!...
El, vedeti? zise iara§i cel mare; daca ma po-
trivesc eii voua?Nu-i mamuca, nu-i mamuca.
D'apoi cine-i, daca nu-i ea? Ca doar §i eti am urechi.
Ma duc sa -i deschid.
Badica! badica! zise eara§i cel mic, asculta-
0-ma §i pe mine! Poate mai de-apoi a veni cine-va
§i-a zice :
Deschideti u§a
Ca moare matu§a!
§i atunci voi trebue numai de cit sa le deschideti?
D'apoi nu §titi ca matu§a-i moarta, de cind lupii
albi §i s'a fa'cut oale §i ulcioare, sarmana?
Apoi da! nu spun eii bine? zise cel mare.
Ia de-atunci e rail in lume, de cind a ajuns coada
sa fie cap... Daca te-i potrivi to acestora ii Linea
mult §i bine pe mamuca afara. Eii unul ma duc sa
deschid...
I. Creangi.
www.dacoromanica.ro 11
 162 IOAN CREANGA

Atunci mezinul se viri iute in horn, §i sprijinit

cu picioarele de prichiciu §i cu nasul de funingine,
tace ca pe§tele §i tremura ca varga de frica. Dar
frica-i din rain sarmana! Asemene cel mijlociu, tu§ti!
iute sub un chersin ; se'nghemuie§te acolo cum poate,
tace ca pamintul, §i-i tremura carnea pe dinsul de
frica; fuga-i ru§inoasa, da-i sanatoasal... Insa cel
mare, se dd dupd u§d, §i sa traga, sa nu traga!
In sfir§it, trage zavorul... Cind ia !... ce sa vada?
S'apoi mai are cind vedea?... caci lupului ii scaparau
ochii §i-i sfiraia gitlejul de flamind ce era. Si nici
una nici cloud, hat ! pe ied de git, ii rateaza capul
pe. loc, §i-1 maninca a§a de uite §i cu a§a pofta, de-ti
parea ca nici pe-o masea n'are ce pune. Apoi se
linge frumu§el pe bot, §i incepe a se invirti prin
casa cu neastimpar, zicind :
Nu §titi, parerea m'a amagit, on am auzit mai
multe glasuri? Dar ce Dumnezeii? Pareati intrat in
pamint... Unde sa fie, unde sa fie? Se ite§te el
pe colo, se ite§te pe dincolo, dar pace bung! iezii
nu-s nicairi! Mal... ca mare minune -i §i asta... dar
nici acasa n'am de coasa... iea sa mai odihnesc o
leaca aste batrinete.
Apoi se indoaie de §ele cam cu grew §i se pune
pe chersin. Si cind s'a pus pe chersin, nu §tiii cum
s'a facut, ca on chersinul a plecat, on cumatru a
stranutat... Atunci iedul de sub chersin, sa nu taca?
11 pa§tea pacatul §i-1 minca spinarea, sardcutul !
&II fie de bine, naina§ule !
A !... ghidi! ghidi! ghidu§i ce e§ti! Aici mi-ai
fost ! Ia vina'ncoace la nand§elul sa to pupe el !
www.dacoromanica.ro
 CAPRA CU TREY IEZI 168

Apoi radicd chersinul bini§or, insfaca iedul de

urechi si-1 fiocaieste si-1 jumuleste si pe acela, de-i
merg petici]e !... Vorba ceea : «toata paserea _pe
limba ei pier e)>,
Pe urma se mai invirte cit se mai invirte prin casa,
doar a mai gasi ceva, dar nu mai gaseste nimic,
cad iedul cel cuminte tacea molcum in horn, cum
tace pestele in bor§ la foc. Daca vede lupul si vede,
ca nu mai gaseste nimic, isi pune in gind una: asaza
cele cloud capete cu dintif rinjii in feresti, de i se
parea ca rideati; pe urma unge toti paretii cu singe,
ca sa faca si mai inult in ciuda caprei, si apol iese
cauta de drum. Cum a esit dusmanul din casa,
iedul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa
bine. Apoi incepe a se scarmana de cap si a plinge
cu amar dupa fratiorii sat.
<cDragutii mei fratiori ! De nu s'ar fi induplecat,
lupul nu i-ar fi mincat ! §i biata mama nu stie de
asta mare urgie, ce i-a venit pe cap! 1)» §i boceste
el si boce§te, pans it apuca lesin! Dar ce era sä le
faca? Vina nu era a lui si ce -au cautat, pe nas le-a
dat. Cind jalea el asa, faca si capra venea cit pu-
tea, incarcata cu de-ale mincarel §i gifuind. §i cum
venea, cit de colo vede cele cloud capete, cu dintii
rinjiti in feresti.
Dragif mamucutel, dragi! cum asteapta el' cu
bucurie si-Mi rid inainte cind ma vad !
Baieii mameI, bAie %i,
Frumusei si cucueti...
Bucuria caprei nu era prOasta. Dar cind s'apropie
1) In Convorbiri: ce-a venit pe capul ef.
www.dacoromanica.ro
 164 IOAN CREANGA

bine, ce sa vada ? Un fior rece ca ghiata ii trece

prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde
in tot trupul §i ochii i se painjinesc. §i ce era, nu
era bine !... Ea insa tot merge pan' la u§a, cum
poate, crezind ca parerea o insala... §i cum ajunge,
§i incepe :
Tref iezi cucuietf,
Mamei usa descuieti !
Ca mama v'aduce voul
Frunze 'n buze,
Lapte 'n tite,
Drob de sare
In spinare,
Malaies
In calcaies,
Smoc de flori
Pe subsuorf.

A tunci iedul mezin care scum era §i cel de'ntii

§i cel de pe urma sare iute §i-i deschide usa.
Apoi s'arunca in bratele mine-sa, §i cu lacrami de
singe incepe a-i spune :
Mamuca, mamuca, uit'te ce-am patit noi! Mare
foc §i potop a cazut pe capul nostru!
Capra atunci holbind ochil lung prin casa, o cu-
prinde spaima §i ramine incremenital.. Dar mai pe
urma imbarbatindu-se, §i-a mai venit putin in fire
§i-a intrebat :
Da ce-a fost aici, copile ?
Ce sa fie, mamuca ? Ia cum to -ai dus d-ta
de-acasa, n'a trecut tocmai mult §i iaca s'aude cine-va
batind la u§a §i spunind :
Tref iezi cucuietl,
Mamei usa .descuietf...

www.dacoromanica.ro
 CAPRA CU TREI IEZ1 165

§i ?...
§i frate -meu cel mare, nating §i neastimparat, cum
it §til, fuga la u§a. sa deschida.
'atunci!...
Atunci eu m'am virit iute in horn §i frate-meil
cel mijlociti sub' chersin, iara cel mare, dupa cum
iti spun, se da cu nepasare dupa u§a §i trage za-
vorul.
§'atunci?...
Atunci groza'vie mare! Nana§ul nostru §i prie-
tenul d-tale, cumatrul lup, se §i arata in prag.
Cine? Cumatru-meti? El care s'a jurat pe pa-
rul sau ca nu mi-a sparia copila§ii nici °data ?
Apoi da, mama! Cum vezi i-a umplut de spa-
rieti !
Ia las' ca 1-oiu invata eil! Daca ma vede ca-s
o vaduva sarmana §i c'o casa de copii, apoi trebue
sal' bats joc de casa mea ? §i pe voi sa va pule
la pastrama? Nici o fapta fara plata... Ticalosul §i
mangositul! Inca se rinjea la mine cite-odata §i-mi
facea cu maseaua... Apoi doar eu nu-s de-acelea de
care crede el: n'am sarit peste garduri nici-odata
de cind sint. ET, tad curnatre, ca to -oiti dobzala et!
Cu mine ti-ai pus boil in plug? Apoi tine minte ca
ai sa-1 scoti lard coarne !
Of ! mamuca, of! Mai bine tad §i lass -1 in plata
lui Dumnezeti! Ca §tii ca este o vorba: cNici pe
dracul sa-1 vezi, da nici cruce sa-ti fad!,
Ba nu, dragul mamei! g,Ca pins la Durnnezed,
sfintii iii ieti sufletul*. §i-apoi tine to minte, copile,
ce -si spun eft: ca de '1-a mai da lui nasul sa mai mi-
www.dacoromanica.ro
 166 IOAN C REANGA.

roase pe-aici, apoI las' !... Numai tu, sa nu cum-va

sa te rasufii cui-va, ca sa prinda el de veste.
Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa
faca pe obraz cumatru-saii. Se pune ea pe gindurI
§i sta in cumpene cum sa dreaga §i ce sa-I faca.
Aha! is acu i -am gasit leacul, zise ea in gin-
dul sau. Taci! ca 1-old face eu cumatruldi una, de
sf-a mu§ca labele...
Aproape de casa ei, era o groapa adinca : [toc-
mai] acolo-i nadejdea caprei.
La cada cu dubala, cumatre lup, ca nu -i de
chip !... Ia de-acu se'ncepe fapta. Hai la treaba, cu-
matrita, ca lupul ti -a dat de lucru!
Si asa zicind, pune poalele'n briu, iii sufleca mi_
necele, atita focul §i s'apuca de facut bucate. Face
ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pasca
cu smintind §i cu oua, §i fel de fel de bucate. A-
poi umple groapa cu jaratic i cu lemne putrega-
ioase, ca sa arda focul mocnit. Dupd asta asaza o
leasa de nuiele numai intinata, §i niste frunzari peste
dinsa ; peste frunzari toarna terns peste terns as-
terne o rogojina. Apoi face un scaues de ceard anume
pentru lup. Pe urma lass bucatele la foc 5a fiarba
si se duce prin padure sa caute pe cumatru-saii §i
sa-1 pofteasca la praznic. Merge ea dit merge prin
codru pana ce da de-o prapastie grozava §i intune-
coasa §i pe-o fiharae da cu crucea peste lup.
Buna vremea, cumatro. Da ce vint te-a aba-
tut pe -aici?
Buna sa-V1 fie inima, cumatre, cum 0-11 cauta-
tura... apoi da, nu §fii d-ta, ca nevoia te duce pe
www.dacoromanica.ro
 CAPRA CU TREI IEZi 167

unde nu ti-i voea ? Ia, nu §tiii cine-a fost pe la mine

pe-acasa in lipsa mea, ca §tiii ca mi-a facut-o buns!
Ce tell), cumatrita draga?
Ia., a gasit iezif singuref, f-a ucis §i i-a crim-
pout, de le-am plins de mils! Numai vaduvd sa." nu
mai fie cine-va!
Da nu mai spune, cumatra !
Apoi de-acum on sd spun, on sd nu mai spun,
ca tot una mi-e. Ei, mititeif, s'aii dus catra. Domnul,
§i datoria ne face sa le cauta.m de suflet. De aceea
am facut §i eu un praznic, dupa puterea mea, §i
am gasit de cuviinta sa to poftesc si pe d-ta, cu-
matre, ca sa ma mai rningif.
Bucuros, draga cumatra, dar mai bucuros eram
cind m'ai fi chemat la nunta.
Te cred, cumatre, d'apof dal.. Nu-i cum vrem
noi, ci-i cum vrea Cel-de-sus.
Apoi capra porne§te inainte plingind §i lupul dupa
dinsa, prefacindu-se ca." plinge.
Doamne, cumatre, Doamne, zise capra suspi-
nind. De ce ti-e mai drag in lume, tocmai de-aceea
n'ai parte.
Apoi da, cumatra, cind ar ti omul ce-ar pati2
dinainte s'ar pazi. Nu-ti face §i d-ta atita inima rea
ca odata avem sä mergem cu totii acolo.
A§a este, cumatre, nu-I vorba. Dar sarmaniT
gagalici, de cruzi s'aii mai dus!
Apoi da, cumatra, se vede ca §i lui Dumne-
zeil if plac tot pui§ori de cei mai tineri.

1) In Convorbiri : Ca ce fel ?

www.dacoromanica.ro
 168 IOAN CREANGA

Apoi dacd i-ar fi luat Dumnezeti, ce ti-ar fi?

D'apoi a§a ?
Doamne, cumatra, Doamne! Oiti face §i eu ca
prostul... Oare nu cum-va nenea Martin a dat raita
pe la d-ta pe- acasa? Ca mi-aduc aminte 1) ca 1-am
intilnit °data prin zmeuri§, §i mi -a spus ca dac'ai
vrea d-ta dai un bdiet sa.-1 invete cojocaria.
§i din vorbd 'n vorbd, din una 'n alta, ajung pin'
acasa la cumatra.
Ia poftim, cumatre, zise ea, luind scaue§ul §i
punindu-1 deasupra groapei cu pricina, §ezi cole §i
sa ospatezi oleacd, din ceea ce ne-a dat Dumnezeti !
Rastoarnd apoi sarmalele in strachind §i i le pune
dinainte.
Atunci lupul nostru incepe a minca halpov, §i gogilt,
gogilt,_ gogil, ii mergeair sarmalele intregi pe git.
Dumnezeil sa erte pe cei raposati, cumatra,
ca bune sarmale ai mai facut !
§i cum ospata el, buf ! cade fard site in groapa
Cu jaratic, cad scaue§ul de ceara s'a topit, §i leasa
de pe groapa nu era bine sprijinita : nici mai bine,
nici mai rail, ca pentru cumatru.
Ei, ei! Acum scoate, lupe, ce-al mincat ! Cu capra
ti-al pus in cird? Capra ti-a venit de hac.
Valeu, cumatra, talpele mele ? Ma rog scoa-
te -ma, ca-mi arde inima 'n mine!
Ba nu, -cumatre; c'a§a mi-a ars §i mie inima dupa
iezi§orii mei! Lui Dumnezeu` ii plac pui de cei mai
tineri: mie insa-mi plac §i de i§ti mai bdtrini, nu-

1) In Convorbiri: Ca mi-aduc aminte ca acu.

www.dacoromanica.ro
 CAPRA CU TREI IEZI 169

mai sa fie bine fripti ; §tii cole sa treaca focul

printein§ii.
Cumatra, ma pirlesc, and de tot, mor, nu
ma lasa.
Arzi cumatre, mori, cad nici viii nu e§ti bun!
De-abie i-a mai trece baietului istuia de spariet, ca
mult par imi trebuia de la tine ca sa-1 afum! Ti-adud
aminte, dihanie rautacioasa §i spurcata, cind mi to -al
jurat pe parul tail? i bine mi-ai mincat iezi§orii!
Ma ustura inima 'n mine, [cumatra] ! Ma rog
scoate-ma §i nu-ti mai face atita osinda cu mine !
Moarte pentru moarte, cumatre, arsura pentru
arsura, ca bine-o mai plesni§1 dinioare cu cuvinte
din scripture.
Dupa aceasta capra §i cu iedul ail luat o capita de
fin §i-all aruncat'o peste dinsul, in groapa ca sa se mai
potoleasca focul... Apol la urma urmelor napadira asu-
pra lui §i-I mai trintira in cap cu bolovani Si cu ce -au
apucat pina-1 omorira de tot. §i a§a s'a pagubit
sarmana capra §i de cei doi iezi §i de cumatru -sau,
lupul, paguba§a a ramas, §i paguba§a sa fie !
§i auzind caprele din vecinatate de una ca asta
tare le-a mai parut bine. §i s'au adunat cu toatele
la priveghiu, §i unde nu s'aii a§ternut pe mincate
§i pe Mute, veselindu-se impreuna...
i eram §i eii acolo de fats, §i'ndata dupa aceea
am incalecat iute pe-o §ea §i-am venit de limn spus
povestea a§a ; §i-am mai incalicat pe-o roata §i v'am
spus jitiea toata; §i unde n'am mai incalecat §i pe-o
cap§una, §i v'am spus [oameni buni], o mare §i
gogonata minciuna.
www.dacoromanica.ro
 DttnilA Prepeleac 1)

Erai odata intr'un sat, do! frail §i amindoi eraii

insurati. Cel tnai mare era harnic, grijuliv §i chia-
bur, pentru ca unde punea el mina, punea §i. Dum-
nezeii mila, dar n'avea copii. Tara cel mai mic era
sarac. De multe ori fugea el de noroc §i norocul
de dinsul, cad era lene§, nechitit la minte §i ne-
chibzuit la trebi; §'apoi mai avea §i o multime de
copil! Nevasta acestui sarac era muncitoare §i buna
la inima, iat: a celui bogat era pestrita la mate §i
foarte sgircita. Vorba veche : «tot un boil §i-o be-
lea». Fratele cel saracsarac sa fie de Vacate tot
avea §i el o pareche de bol, dar colea : porumbi la
par, tineri, nalti de trup, tapo§i la coarne, amindoi
cudalbi, tintati in frunte, ciolano§i §i gra§i, cum sint
mai buni de injugat la car, de ie§it cu din§ii in
lume §i de facut treaba. Dar plug, grapa, teleaga,
sanie, car, tinjala, circee, coasa, hreapca, tapoia, gre-
bla §i cite alte lucruri ce trebuesc omulul gospodar,
nici ca se afiail la casa acestui om nesocotit. i

1) Tiparita intiia oars in cConv. Lit., a. IX pag. 453.

www.dacoromanica.ro
 DANILA PREPELEAC 171

cind avea trebuinta de asemenea lucruri, totdeauna

supara pe al0, lard* mai ales pe frate -sail care avea
de toate. Nevasta celui bogat de multe on facea
zile fripte barbatului, ca sa-1 poata descotorosi o
data de frate-sdii. Ea zicea adese-ori:
Frate, frate, dar 'pita-i cu bani, barbate.
Apoi dd., mai nevasta", singele apa nu se face.
Dacd nu l-oia ajuta eil, cine sa-1 ajute?
Nevasta ne mai avind incotro, tacea §i inghitea
noduri. Toate ca toate, dar carul sail era de hai-
mana. Nu treceati cloud, trei zile la mijloc, §i se
trezea la u§a ei cu Danila, cumnatu-sdii, cerind sa-i
imprumute carul: ba sd-§i aducd lemne din padure,
ba faind de la moara, ba cdpiti din Carina, ba multe
de toate.
Mai frate, zise intr'o zi cel mai mare, istu-
ialalt: mi-e lehamite de fratia noasttal... Tu ai boi,
de ce nu -i inchipuie§ti §'un car? Al mea 1-al har-
buit de tot. Hodorog! in colo, hodoro'g! pe din-
colo: carul se strica. *"apoi, §tii vorba ceea: «dd-ti
popa pintenii §i bate iapa cu cdlciiele.)
Apo da, frate, zise istalalt, scarpinindu-se in
cap, ce sa. fac!
Ce sd faci? Sa to 'nvat ea: boil tai sint marl
§i frumo§i; i-el §i-i du la iarmaroc, vinde-i Si cum-
pard al0 mai mid §i mai ieftinl; iar cu banii rd-
ma§i, cumpard-ti §i un car §i iaca to -al facut gos-
podar.
Ia, ,stiff ca nu m'ai invatat rail ? A§a am
sa fac.
Zicind aceste, se duce la dinsul acasa, i§i is boil
www.dacoromanica.ro
 172 IOAN CREANGA.

de funie §i porne§te cu ei spre tirg. Dar cum am

spus, omul nostru era un om de aceia, caruia-I
minca cinii din traista §i toate trebile [cite] le facea,
[le faceal pe dos. Tirgul era cam departe §i iar-
marocul pe sfir§ite. Dar cine poate sta impotriva
lui Danila Prepeleac? (ca a§a ii era porecla pentru
ca atita odor avea §i el pe linga casa, facut de
mina lui). El tufle§te cu§ma pe cap, o indeasa pe
urechi §i habar n'are:
Nici nu-1 pass
De Nastas'a ;
De Nichita
Nici atita!

Mergind el cu Duman §i Tala§man ai sal, tot

inainte spre iarmaroc, [tocmai] pe cind suia un deal
lung §i traganat, alt om venea dinspre tirg cu un
car noti, ce §i-1 cumparase [chiar atunci] §i pe care'l
tragea cu minele [singur], la vale cu propele §i la
deal cu opintele.
Staff prietene, zise ist cu boil, care se tot
zmuncead din funie vazind troscotul cel fraged §i
mindru de pe linga drum. Staff puffin cu carul, c'am
sd-ti spun ceva.
Eii a§ sta, dar nu prea vrea el sa stee. Dar
ce ai sd-mi spui?
Carul dumitale par'ca merge singur.
D'apoi... mai singur, nu-1 vezi?
Prietene, §tii una ?
§tia, daca mi-i spune.
Hai sä facem treampa: dd-mi carul, §i na-ti
boil. Nu vrea sa.' le mai port grija'n spate : ba fin,
www.dacoromanica.ro
 DANILA PREPELEAC 173

ba ocol, ba sa nu-1 manince lupiI, ba de multe de

toate... Oiu fi eu vrednic sa trag un car, mai ales
daca merge singur.
uguie§ti, mai omule, on ti -i intr'adins !
Ba nu §uguiesc, [zise Danila].
Apoi dar to vad ca e§ti bun mehenghiu... zise
cel cu carul ; m'ai gasit intr'un chef bun ; hai, noroc
sa dea Dumnezeii! Sa -ti aibi parte de car, §i eu
de boi.
Apoi da carul, 41 ia boil, pleaca pe costi§a inteo
parte spre padure §i se cam mai duce. Istalalt, [adica"
Danila,] zice in gindul saa :
Tad, ca-1 cu buche; 1-am poctovit bine... De
nu cumva s'ar razgindi; dar par'ca nu era figan
sa'ntoarca.
Apol iii ia §i el carul §i porne§te tot la vale, in-
apoi, spre casa.
Aho ! car nebun, aho ! Cind to -ora incarca [zdra-
van] cu sad de la moard, [orl cu fin din farina], atunci
sa mergi a§a !
cit pe ce, cit pe ce sa nu-1 iee carul inainte.
Dar de la o vreme valea s'a sfir§it, §1 s'a inceput un
deal ; cind sa-1 sue la deal, suie-1 daca poff!... Hirfi!
incoace; scirfi! incolo; [pirfi incolo;] carul se da Inapol.
Na ! Car mi.-a trebuit, car am gasit !
Apoi cu mare grew hartoe§te carul intr'o parte,
fl opre§te in loc, se pune pe profap §i se a_acrn.e
pe ginduri.
MA L.,asta inca -i una ! De-oil fi eu Danila Pre-
peleac, am prapadit boil; iar de n'ola fi eu acela,
apoi am gasit o caruta... Ba e Prepeleac, ba nu-I el...
www.dacoromanica.ro
 174 JOAN CREANGA

Cind iaca un om trecea iute spre tirg, c'o capra

de vinzare.
Prietene, zise Danild, nu mi-i da capra ceea
sd-1 &Ai carul ista ?
Apoi... dd... capra mea nu-i de cele sdritoare,
§i-i bung de lapte.
Ce mai la deal, la vale; bung, nebund, na -si
carul §i da -mi-o !

Cela nu se pune de pricing: da capra, §i is carul.

Apoi a§teapta pans yin alte card de-1 leagd dinapoia
lor, §i se duce in treaba lui [spre casd, ldsind pe
Danild gurd-casca tot pe loc].
Bun, zise Prepeleac. Ia pe ist cu capra tiu
incaltea ca bine l'am boit...
Ia apoi §i el capra §i, pornete iar spre tirg. Dar
capra tot capra ; se smuncea in toate partite, in cit
ii era acum lehamite de dinsa.
De-a§i ajunge mai degraba in tirg, zise Pre-
peleac, sa scap de riia asta.
i mergind el mai departe, iaca se intilne§te c'un
om ce venea de la tirg c'o gisca in bra'te.
Bun intilni§ul, om bun, zise Dar-lila.
Cu bine sä dea Dumnezeil !
Nu vrei sa facem schimb, sd-ti dau capra asta
§i sd-mi dai gisca ?
N'ai nimerit-o; ca nu-i gisca ci-I ginsac ; 1-am
cumparat de samin0.
Da, da -mi-1, dd-mi-1! ca -ti dart §i eu o saminta.
buns....
De mi-i da ceva adaos, poate sa 0-1 dau; iard

www.dacoromanica.ro
 DANILA PREPELEAC 175

de nu, norocul gistelor de-acasa; ca are sa faca un

otrocol prin ele, de s'a duce vestea !
In sfirsit, dur la deal, dur la vale, unul mai da,
altul mai lass, §i Prepeleac marita capra ! Apoi in-
§faca ginsacul §i pleaca tot inainte, spre tirg; cind
ajunse in tirg, ginsacul dorit de gi§te, tipa cit ii
lua gura : ga, ga, ga, ga !
Na ! c'am scapat de dracul, §i-am dat peste
tats -saii : aista ma asurze§te. Las ca te 'nsor eu §i
pe tine acu§, [mai buclucasule].
i trecind pe linga un negustor cu pungi de vin-
zare, da ginsacul pe-o punga de cele pe talger §i cu
baierile lunge, de pus in git. Ia el punga o suce§te,
o invirte§te §i-apol zice :
Na-V-o frinta, ca ti-am dres'o ! Dintr'o pare-
che de bor. [de-a mai mare dragul sa te uiti la el],
am ramas c'o punga goals. Mai ! mai, mai, mai !
Doar §titi ca nu mi-i acum intiiasr data, sa merg
la drum ; dar par'ca: dracul mi-a luat mintile.
Mai §ede el cit §ede, de casca gura prin tirg, §i-
apoi i§i iea talpasita spre casa. Si ajungind in sat,
se duce drept la frate-sail, ca sa-1 clued bucurie.
Bine v'am gasit, badita !
Bine-ai venit, frate Danila ! Da mult ai zabo-
vit la tirg !
Apoi da, badita ; m'am pornit cu graba, §i
m'am intilnit cu zabava.
El, ce veste ne mai aduci de pe la tirg !
Ia, nu prea buns ! bietii boi§oril mei s'aaail
dus ca pe gura lupulur.

www.dacoromanica.ro
 176 LOAN CREANGA

Vr'o dihanie a dat peste din§ii, on ti i-a furat

ci ne-va ?
Ba i-am dat eti singur, cu mina mea, badita.
Apoi spune din capat toata intimplarea, pe unde-a
fost §i ce-a patit : iar la urma urmelor zise :
Si-apoi ce mai atita vorba lunga, dintr'o pa-
reche de boi, m'am ales c'o punga, §i-apoi §i asta
pute a pustiiii, [badita drags].
Ma., da drept salt' spun, ca mare natarati
mai e§tI!
Apoi dal... badita! pan'aici, toate-au fost cum
au fost, da de-acum am prins eu la minte... Numai
ce folos ?
Cind e minte,
Nu-1 ce vinde ;
Cind e brinza, .
Nu-i barbinta.

Iaca 41 &II §i dumitale punga asta, ca eti n'am

ce face cu dinsa. §i to mai rog, [de toVi Dumnezeii,]
sa"-ml imprumuti macar odata carul cu boil, s'aduc
ni§te lemne din padure la nevasta §i la copii, ca.' rfaii
scinteie de foc in vatra, sarmanii ! Si-apoi ce-a da
Dumnezeil, cred ca nu to -oiti mai supara.
Ptiu ! ma ! zise frate-san, duper ce 1-a lasat sa.
sfir§asca. Se vede ca Dumnezeil a implut lumea asta
cu ce-a putut. Iaca-V mai dail °data.' carul, dar asta
si -a fi cea de pe urma.
Lui Danila atita i -a trebuit. Ia acum carul cu boil
fratine-sati §i porne§te. Cum ajunge in padure, chi-
te§te un copac care era mai mare, §i trage cu ca-
rul lunga el, §i fard sa dejuge boil incepe a taie
www.dacoromanica.ro
 DANILA PREPELFAC 177

copacul, sa cada in car de-odata. Trebi de-a lui

Dani la Prepeleac !... Bocane§te el, cit bocane§te,
cind pirrr! cade copacul peste car de -1 sfarma §i
peste boi de-i ucide!
Na! ca facui pacostea §i fratine-meti. El, ei, acum
ce-i de facut?... Eft cred, ca ce-i bine, nu-i rail : Da-
nila face, Danila trebue sa desfaca. Ma duc sa vad,
n'oiii putea smomi pe frate-meti, sa-mi imprumute
§i iapa, sa fug apoi cu ea in lume; iar nevasta §i
copiii sa -i las in §tirea Celui-de-sus.
A§a zicind, porne§te §i merkind prin padure, s'a
ratacit; dupa multa truda §i buimaceala, in loc sa
iasa la drum, da de un hele§teti §i vazind ni§te li-
sile pe apa, svirrt! cu toporul intrinsele, cu chip sa
ucida vr'o una §i s'o duca pe§chi§ ft-aline-sail. Dar
li§itile nefiind chioare, pia moarte, ail zburat; topo-
rul s'a cufundat §i Prepeleac a ramas batind in
buze.
ca rail mi-a mai mers astazi! Ce zi po-
cita ! Se vede ca mi-a luat cineva din urma.
Apoi da din umere §i porne§te; mai merge el cit
merge, pans ce cu mare grew gase§te drumul. Apoi
o is la papuc §i hai! hai! hal! hai! ajunge in sat
la frate-sail, §i pe loc cirpe§te o minciuna, care se
potrivea ca nuca in parete.
Frate, mai fa-ml bine §i cu iapa, sa min boil
de calare! In padure a plouat grozav §i s'a facut o
mizga §i-un ghetu§, de nu to mai poi [de fel] Linea
pe picioare.
Ma! zise frate-sail, se vede ca to al fort bun
de calugarit, iar nu de trait in lume, sa necaje§tif
I. Oreanga.
www.dacoromanica.ro 12
 178 IOAN CREANGA

oamenii §i sa chinue§ti nevasta §i copiii! Haiti!

lipse§ti dinaintea mea §i du-te unde a dus surdul
roata §i mutul iapa, ca sä nu mai and de numele
tail!
Iapa! Las pe Dani la! ca §tie el unde-a du-
ce-o: sa-§1 iee iertaciune de la bpi, §i ziva buns de
la car. Apoi iese pe u§a, pune mina pe iapa §i pe-o
secure §i tunde-o! Cind se treze§te frate-sa."ii ie iapa
daca al de unde! Prepeleac era tocmai la hele§teul
din padure sa caute toporul. Aici, ii trasni in cap
lui Dani la, ca" el ar fi bun de calugar, dupa vorbele
fratine-sail.
Am sa durez o mandstire pe paji§tea asta, [de
are] sa se duca vestea in lume, zise el. Si de-odata.'
se §i apuca. Face mai intii o cruce §'o infige in
pamint, de insamna locul. Apoi se duce prin pa-
dure §i incepe a chiti copacil trebuitori: ista-i bun
de aminare, cela de talpi, ista de grinzi, ista de tu-
murugi, cela de costoroabe, ista de toaca; §i tot
a§a dondanind el din gura, iaca se treze§te dinain-
tea lui c'un drac, ce ie§ise din iaz.
Ce vrei sa faci aid, mai omule?
Da, nu vezi?
Star, ma, nu to -apuca de nazbitii. Iazul, locul
§i padurea de pe-aid sint ale noastre.
Poate-i zice ca §i ratele de pe apa sint ale
voastre, §i toporul meil din fundul iazului. Void in-
invata eu sa puneti stapinire pe lucrurile din lume,
cornoraOlor.
Dracul neavind ce-i face, hu§tiuliuc! in iaz, §i da
de §tire lui Scaraoschi, despre omul lui Dumne-
www.dacoromanica.ro
 DANILA PREPELEAC 179

zeii, cu naravul dracului. Ce sä faca dracii? Se sfa-

tuiesc intre dinE,3ii, §i Scaraoschi, capitenia dracilor 1),
gase§te cu cale, sa trimeata pe unul din ei, c'un bur-
duv de bivol, plin cu bani, sa-1 dee pusnicului Da-
nila, ca sa -1 poata matura de-acolo.
Na-ti, ma, bani ! zise dracul trimes ; §i sa te
carabane§ti de-aid, Ca de nu, e rail de tine!
Prepeleac se uita la cruce, se uita la drac §i la
bani... da din umere, §i-apoi zice :
Aveti noroc, [spurcatilor], ca-mi sint mai dragi
banii de cit pusnicia, ca v'a§ arata eil voua!
Dracul rdspunde :
Nu te pune in poara, mai omule, cu impa-
ratul iadului; ci mai bine is -ti bani§orii §i cauta-ti
de treaba 2).
Apoi lass banii §i se intoarna in hele§teil, unde
gase§te pe Scaraoschi tare mihnit pentru pierderea
unei comori a§a de marl, cu care ar fi putut dobindi
o multime de suflete. Prepeleac in acest timp se
chitea cum ar face sa vada banii acasa la dinsul.
Bun, zise Danila. Nici asta nu se is din drum.
Tot mandstiri sä croe§ti, daca vrei sa te bage dracii
in sama, sail' vie cu bani de-a gata la picioare §i
sa te faca putred de bogat.
Pe cind se ingrijea el, cum sa duca banii acasa,
iaca un alt drac din iaz i se infati§eaza inainte, zi-
cindu-i:
Mai omule! Stapinu-meil s'a razgindit: el vrea
mai intii sa ne cercam puterile, §i-apoi sa iei banii.
1) In «Cony.) : Scaraoschi, talpa iadului.
2) In editia de la Iasi: nevoi.

www.dacoromanica.ro
 180 IOAN CREANGA.

Ia acu -i acu, zise Prepeleac in gindul sail, of-

tind. Dar este-o vorba: «Tot bogatul minteos §i ti-
narul frumos >'. Danila mai prinsese acum la minte.
Puterile? El', cum §i in ce fel?
Iata cum: dintruntil, §i dintruntii, care dintre
not arnindoi va lua iapa ta in spate §i va incunjura
iazul de trei ori, fait' s'o pue jos §i sä se rasufle,
al aceluia sa fie banii.
§i cum zice, §i umfla dracul iapa in circa §i intr'o
clipa incunjura iazul de trei ori. Prepeleac, vazind
atita putere din partea dracului, nu-i prea veni la
socoteala, dar tot i§i tinu firea §i zise:
Mai, Michiduta, doar eil te credeam mai tare
de cit e§ti. A§a-i ca tu ai luat iapa in spate? Insa
ea ti-oiii lua-o numai intre picioare.
§i indata se §i asvirle pe iapa §i incunjura iazul
de trei ori, fara sa se rasufle. Dracul atunci se miry
mult de asta, §i neavind ce mai zice, iscodi alta.
Acum sa ne intrecem din fuga, zise el.
Mai, Michiduta! da cu mine ti-I gasit ca poV
tu sa te intreci din fuga?
D'apoi cu cine?
Vina incoace, salt arat eil cu cine!
Apoi merge impreuna cu dracul in ni§te porum-
brei, unde vede un epure dormind §i 1-1 arata.
Vezi tu colo pe cine-va ghemuit jos §i mititel ?
Vad.
Acela-i copilul meii cel mai mic. Atine-te !
i and 1-oiii trezi din somn, sa te iei dupa el.'
§'odata §i striga: u! ta! na! na! nal...
Atunci iepurele sare, §i dracul dupa el. Fug el
www.dacoromanica.ro
 DANILA PREPELEAC 181

cit fug §i de la o vreme dracul pierde urma iepu-

relui. Pana acum toti rideaii de Prepeleac, dar acum
a ajuns sa" rida el §i de dracul. Pe cind DAnila se
iinea cu mina de inima, rizind de prostia dracului,
iaca §i acesta se inturna gifuind.
Ma ! da sprinten §i sprintaroiti copil mai ai,
[drept sd-ti spun]! Cind aproape, aproape sä pun mina
pe dinsul, i-am perdut urma 1), §i sä te dud, duluta!
Samand tatine-saii, [sireicanul], zise Danila. Ei?
Mai al' pofta sä te'ntreci §i cu mine
Ba mai pune-ti pofta 'n cuiti ! Mai bine sa
ne intrecem din trinta.
Din trinta.? Doar de-ti e grew de via0. Ma!
Tot am auzit din batrini, ca dracii nu-s pro§ti; d'a-
poi cum vad eii, to numai nu dai in gropi, de prost
ce e§ti. Asculta. Eti am un unchiti batrin, de 999
de ani §i 52 de saptamini ; §i de-1 vei putea trinti
pe dinsul, atunci s'a te incerci §i cu mine, dar cred
ca ti-a da pe nas!
Zicind acestea, porne§te inainte §i face semn dra-
cului cu mina sa vie dupa el. In fundul padurii
sub ni§te stinci, se afla o bizunie de ur§i peste care
daduse Prepeleac, umblind cite-odata, [ca pusnic ce
se ga'sead dupa vlastari salbatice §i dupa zmeura.
Ajungind el aproape, Danila zise :
Iaca laca§ul unchiului met. Intra in launtru ;
al sa'-1 gase§ti dormind in cenu§a, cu nasul in ta-
ciuni. De vorbit, nu poate vorbi, ca maselele §i
dintii i-au cazut mai bine de-o mie. de ani...

') In Convorbiri : l'am scapat.

www.dacoromanica.ro
 182 10AN CREANGA.

Dracul, cind n'are ce face, §titi ce face... intra

inlauntru §i incepe a-§i purta codita cea birligata
pe la' nasul unchia§ului. Atita i-a trebuit lui mo§
Ursilay§'apoi las' pe dinsul ! De-odata sare minios
din birlog, hat ! dracul subsuoara §i-1 stringer cu
atita putere, de era [bietul drac] sa-§i dee sufletul,
§i ochii i -au e§it afara din cap, cit cepele de marl.
Na! nu cauti §'o gase§ti, zise Danila, care
privea de departe [valma§agul acesta] §i se strica de
ris. Dar nu §titi ce face dracul, ca face el ce face
§i, cu mare grew, scapa din labele lui mo§ Ursila.
Danila cum vede pe drac scapat, bun teafar, se
face ca-1 scoate.
Ia las, mar omule, las ! nu-ti mar face obraz.
Daca ai §tiut ca al' un bunic a§a de grobian, pentru
ce m'ai indemnat sa ma lupt cu el ?
Da ce ? Nu ti-a placut ? Hai §i cu mine !
Cu tine, §i numai cu tine m'oiti intrece din
chiuit ; §i care-a chiui mar tare, acela sa iee banii.
Bun !.. zise Danila, in gind; las ca to -oiti chiui
eti L. Mai, Michiduta! Ia, chiuie to intiiii, sa and
cum chiui.
Atunci dracul se crace§te c'un picior la asfintit
§i cu unul la rasarit : s'apuca [zdravan] cu minile
de tortile cerului, casca o gura cit o §ura §i cind
chiuie odata, se cutremura pamintul, vaile rasuna,
marile clocotesc §i pe§tii din ele se sparie ; dracii
ies afara din iaz cita frunza §i iarba! §i oleaca
numai de nu s'a rasipit bolta ceriului. Danila insa
§edea calare pe burduvul cu banii §i tinindu-§i
&ea,' zise :
www.dacoromanica.ro
 DANILA PREPELEAC 183

Ma! da numai a§a de tare poVi chiui? Eu mai

nu te-am auzit. Mai chiuie °data !
Dracul chiuie §i mai grozay.
Tot nu te-am auzit. Inca °data !
Dracul chiuie §i a treia oars, a§a de tare, de
credeai ca s'a rupt ceva intr'insul.
,

Acum nu te-am auzit nici atita... A§A-I c'a

venit §i rindul mei' ?
Mai a§a !
Mai, Michiduta! cind oiii chiui eii, ai sä asur-
ze§ti, §'au §a-ti sara creerii din cap. inteles'ai to ?
Insa eil iti priesc bine, daca-i vrea sa ma asculti.
In ce fel ?
Ia sa- ;i leg ochii §i urechile c'un §tergar,
daca vrei s5. mai traie§ti.
Leaga-mi ce §tii §i cu ce §tiii numai sa nu moriu!
Atunci Dania leaga strins c'un §tergaritt gros, de
cilti, ochii §i urechile dracului, ca la «baba oarba» ;
.apoi is o drughineata groasa de stejar, in mina,
cad cit era de pusnic Dania tot mai mult se bi-
zuia in drughineata de cit in sfinta cruce, §i pic !
la timpla dracului cea dreapta, una !
A...leii ! destul ! nu mai chiui.
Ba, nu ! Stal Sarsaila ! to cum ai chiuit de
trei on ? Trosc ! §i la stinga, una.
Va-leil ! destul !
Ba nu-i destul. si -i mai trage §i 'n nu-
mele tatalui, una !
Auleo ! striga dracul ingrozitor ! Si cu ochii
legati, cum era, vaicarindu-se grozav §i zvircolindu-
se ca §erpele, se arunca in iaz, spunind lui Sca-
www.dacoromanica.ro
 184 JOAN CREANGA

raoschi cele intimplate, §i ca nu-1 de §uguit cu

vrajitoriul acesta.
Dani la insa ofta din grew linga burduvul cu banii
Si se tot framinta cu gindul, ce-i de facut ? Cind
iaca al treilea drac i se infatiraza inainte, c'un buz-
dugan stra§nic de mare in mina, pe care it trinte§te
la pamint §i zice :
Mai, omule! ia acum sa te vad. Cine-a azvirli
buzduganul ista mai tare in sus, ai aceluia sa fie
banii.
Na ! Mudd zise el in gindul sau a0-i
c'ai sfeclit'o ? Dar vorba ceea : «Nevoia invata
pe carau§) . Ian zvirle-1 tu intii, mai dracule !
Atunci dracul ia buzduganul de coada, §i cind it
zvirle, se suie a§a de tare, de nu se mai vede : §i
abia dupa trei zile §i trei nopti, cazind jos cu mare
stra§nicie, s'a cufundat in fundul pamintului de s'aii
zguduit temeliile lumei !
Ia zvirle-1 §i tu acum, zise dracul ingimfat.
L-oiu zvirli eti, nu te ingriji ; dar scoate-1
mai intii la fata pamintului, cum a fost §i la tine.
Dracul asculta §i-1 scoate.
Haiti ! mai rapede, mai rapede ca n'am timp
de a§teptat.
Mai ingaduie§te putin, tartarule, ca nu te trag
copiii de poale.
Dracul ingaduie, cad n'are incotro. Nu trecu mult
§i ziva se calatori. Cerul era limpede §i luceferii scli-
pitori rideati la .stele ; iara luna scotind capul de dupa
dealuri, se legana in vaiduh, luminind pamintul.
Da nu-1 mai zvirli, omule_?

www.dacoromanica.ro
 DANILA PREPELEAC 185

Ba am sä-I zvirl de-acum ; dar iii spun inna-

inte, sa te §tergi pe bot despre dinsul.
De ce?
Iaca, de ce : vezi to colo in lung ni§te pete ?
Le vad.
Acolo-s fratii mei din ceea fume. Si Doamne,
mare nevoe mai au de fier, pentru potcovit caii. Uita-te
bine §i vezi, cum imi fac semn cu mina, sa le dau
buzduganul ista. Si-odata i pune mina pe dinsul.
SW, nepriceputule, ca buzduganul ista it avem
[lasat] mo§tenire de la stramo§ul nostru §i nu-1 pu-
tern da nici pentru toata lumea ; §i-odata'i §i zmun-
ce§te buzduganul din mina §i fuga cu el in iaz, spu-
nind lui Scaraoschi, ce era sa pateasca, cu buzdu-
ganul. Atunci Scaraoschi, ingrijit §i minios grozav
chiema inaintea sa toata dracimea §i batu din pi-
ci or, strigin d :
Acum, [in clipa,] sa se aleaga unul dintre voi,
care sa mearga i sa afuriseasca pe acest proclet
§i vrajmas cumplit.
Pe loc §i vine unul inaintea sa, tremurind.
Sa traii, MirOvia voastra! Et ma due sa in-
deplinesc nelegiuita imastra porunca.
Mergi! §i daca fi me§ter i] '1 izbuti, sa §tii
c'am sa te fac mai mare.
Atunci dracul porne§te c'o falca 'n ceriu §i cu una
in pamint, §i intr'o clipa ajunge la pusnicul Danila.
Mal omule, zise dracul. Tu, cu §michiriile tale,
ai turburat toata dracimea; da acu§i am sa te vir §i
eu in toate grozile mortii. Hai sä ne blastemam, §i
care dintre not [amindoi] a fi mai me§ter, acela sa
www.dacoromanica.ro
 186 IOAN CREANGA

iee banii! Si-odata §i 'ncepe dracul a boscorodi din

gura. §i a descinta, ca nu §tiii ce face, de-i poc-
ne§te lui Danila un ochit din cap. Saracul Prepe-
leac! Se vede ca i-a fost scris, tot el sä rdspldteascd
§i pacatele iepei fratine-sat, ale caprei, ale ginsa-
cului logodit §i ale boilor uci§i in padure. Pe semne
blastamul gi§telor vaduvite 1-a ajuns sarmanul!
Doamne! multe mai are de patimit un pusnic
[adevarat,] cind se departeaza de poftele lume§ti §i
se ginde§te la fapte bune!... Prepeleac pusnicul se
stricase acum de tot cu dracul... Si-apoi ce este
mai ginga§ de cit ochiul? Danila crapa de du-
rere, dar on cit it durea de tare, el tot 10 tinu inima
cu dintii, §i zise:
Nu ma sparii tu cu de-aceste, demon spurcat,
ce e§ti. Am sa te fac sa 'ti mu§ti minile §i sa ma
pomene§ti in toata viata ta.
DA, da, nu mai dondani atita din gura, §i blas-
tama §i tu acum, [sa te vad cit e§ti de me§ter.]
Ai sa iei burduvul cu banii in spate §i-ai sa
mergi la casa mea, cad blastamurile parinte§ti nu-s
la mine. Inteles'ai?
§i cum zice, incaleca §i Danila pe burduv ; iara
dracu-i umflA in spate §i zboara lute ca gindul, ta-
man la casa lui Danila prepeleac. Copiii §i nevasta
lui, cind au vazut un bivol sburind pe sus, ail rupt'o
de fuga, [inspaimintati.] Danila insa, a inceput a-i
striga pe nume, §i er cunoscind glasul lui, sail oprit.
Dragii tate' baeti ! Ian veniti incoace §i adu-
ceti cu voi §i blastamurile parinte§ti, ragila §i piep-
tenii de pieptanat cilti!
www.dacoromanica.ro
 DANILA PREPELEAC 187

Bdetii incep a curge toti, [care din cotro,] cu bias-

tamurile parirqe§ti in mina. Ii venise acum §i lui Da-
nia apa la moard.
Puneti mina, copii, pe jupinul ista, §i incepeti
a-1 blastama cum II §ti voi mai bine, ca sä-i placa
§i dumisale...
Atunci, lass pe copii, ca §i dracul fuge de din-
§ii. Au ta..barit cu to ii pe dinsul §i 1 -au schingiuit
dupa placul lui Danila. si -a inceput dracul a tipa
cit ii lua gura; §i scapind cu mare grew din minile
lor, [hir§ciit §i] stilcit, cum era, a lasat §i bani §i tot,
§i s'a dus pe urlati, dupa ceialalti.
lard Danila Prepeleac, ne mai fiind suparat de
nimene §i scapind acum de-asupra nevoei, a -min -
cat §i a baut §i s'a desfatat pins la adinci bAtri-
nete, vazindu-§i pe fiii fiilor sal imprejurul mesei
sale.

www.dacoromanica.ro
 Punguta cu doi bani ')

Era odat'o baba §i un mosneag. Baba avea o ga-

ina i mosneagul un cucos; gaina babel se oua de
cite doua on pe fie-care zi, si baba minca o mul-
time de oua, iar mosneagulul nu-i da nici unul. Mos-
neagul, intr'o zi, pierdu rabdarea §i zise:
Mai baba, maninci ca in tirgul lui Cremene.
Ia da-mi §i mie niste oua, ca sd-rni prind pofta
macar.
Da, cum nu, zise baba, care era foarte zgir-
cita. Daca ai pofta de oua, bate si to cucosul tau
sa faca oua, §i-i minca; eu asa am batut gaina, §i
iacata-o cum se oua.
Mosneagul pofticios i hapsin, se is dupa gura
babel, §i de ciuda, prinde [iute si de grabs] cucosul
§i-i da o batae buna, zicind :
Na! on to oua on du-te de la casa mea, ca
sa nu mai strici mincarea de geaha.
Cucosul, cum scapa din minile mosneagului, fugi

1) Tiparita India oar& in «Cony. Litd> a. IX pag. 402.

www.dacoromanica.ro
 PUNGUTA CU DOt BANI 189

de-acasa §i umbla pe drumuri, [bezmetec]. Si cum

mergea el pe-un drum, numa iaca gase§te o pun-
guta cu doi bani. Si cum o gase§te o §i ia in dont,
§i se intoarna cu dinsa inapoi, spre casa mo§nea-
gului. Pe drum intilne§te o trasura c'un boier §i
cu ni§te cucoane. Boierul se uita cu bagare de
sama la cuco§, vede in clorqu-i o punguta §i zice
vezeteului :
Mai ! ia da-te jos §i vezi ce are cuco§ul cela
in plisc ?
Vezeteul se da iute jos din capra trasurei, §i c'un
feat de me§te§ug, prinde cuco§ul, §i luindu-i punguta
din clonl, o da boierului 1). Boierul o ia [fara pa-
sare], o pune in buzunariii §i porne§te cu trasura
inainte. Cuco§ul suparat de asta, nu se lass, ci se
ia dupa trasura, spuind neincetat : 2).
Cucurigu! boieri marl,
Dati punguta cu doi bani!
Boierul inciudat, cind ajunge in dreptul unel fin-
tini, zice vezeteului :
Ma ! ia cuco§ul ist obraznic §i-1 da in fintina
ceea.
Vezeteul iard§i se da jos din capra trasurei, prinde
iara§i cuco§ul §i-1 azvirle in fintina. Cuco§ul vazind
aceasta mare primejdie, ce sa faca? Incepe a ingh4i
la apa: §i 'nghite, §i 'nghite pans ce inghite el toatar
apa din fintina... Apoi zboara de-acolo afard §i iara§i
se ia in urma trasurei, zicind :

i) Fraza intreaga a lost astfel schimbati in editia de la Iasi.

2) In aConvorbirl): spuind tot intr'una.

www.dacoromanica.ro
 190 Iwo:. CREANGA.

Cucurigu! !poled marl,

Dap' punguta cu doi bani!
Boierul vazind aceasta s'a mirat cumplit, §i a zis:
Ma ! da al dracului cuco§ i-aista ! Ei las ! ca
ti-oiii da eil tie de chieltuiala, mai crestatule [§i pin-
tenatule]! Si cum ajunge acasa, zice unei babe de
la bucatarie, sa ia cuco§ul, sa-1 asvirla intr'un cup-
tior plin cu jaratec §i sa puie o lespede la gura cup-
tioriului. Baba, [cinoasa la inima] de cuvint; face cum
i-a zis stapinu-sau. Cuco§ul cum vede §i asta mare
nedreptate, incepe a varsa la apa; §i toarna el toata
apa cea din fintina pe jaratec, pana ce stinge focul
de tot §i se racore§te cuptioriul ; ba Inca face §i-o
aparie 1) prin casa, de s'a indracit de ciuda 'hirca de
la bucatarie. Apoi da o bleanda lespezei de la gura
-cuptioriului, iese teafar §i de-acolo, §i fuga la fe-
reasta boierului §i incepe a trinti cu ciocul in gea-
muff §i a zice :
Cucurigu I boieri marl,
Dap punguta cu doi bani!
Mai, ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta
de cuco§, zise boerul [cuprins de mirare !] Vezeteii! ia-1
de pe capul mei'', §i-1 svirle in cireada boilor §i-a
vacilor; poate vr'un buhal [infuriat] i-a veni de hac:
1-a lua in coarne §i-om scapa de suparare. Vezeteul
iara§i ia cuco§ul §i-1 svirle in cireada ! Atunci, bu-
curia cuco§ului! Sa-1 fi vazut cum inghitea la buhai,
la bol, la vaci §i la vitei; pan'a inghitit el toata ci-
reada, §i-a facut un pIntece mare, mare, cit un munte.
Apoi iar vine la fereastra, intinde aripele in dreptul
1) In editia de la Iasi: aparaie.

www.dacoromanica.ro
 PUNGUTA CU DOl BANI 191

soarelui, de intuneca de tot casa boierului §i iara§i

incepe :
Cucurigu! tithed marl,
Datl punguta cu dot ban! !
Boierul cind mai vede 1,3i asta [dandanaed crapa
de .ciuda §i nu §tia ce sa mai faca, doar va scapa
de cuco§.
Mai sta boierul cit mai sta pe ginduri, pina-i vine
iara§i in cap una:
Am sa-1 dail in haznaua cu banii; poate va
inghiti la galbeni, i-a sta vre-unul in git, s'a inneca
§i-om scapa de dinsul. §i cum zice, umfla cuco§ul
de-o aripa §i-1 svirle in haznaua cu bani; [caci bo-
ierul acela, de mult banarit ce avea, nti -i mai §tia
numarul!...] Atunci cuco§ul inghite cu lacomie toti
banii, §i lasa toate lazile pustii. Apoi iese §i deacolo,
[el §tie cum §i pe unde,] se duce la fereasta boie-
rului §i iar incepe:
Cucurigu! boieri mar!,
Dati punguta cu dol ban!!

[Acum, dupa toate cele intimplate,] boerul vazind

ca n'are ce-i mai face, i-asvirle punguta. Cuco§ul o
is de jos cu bucurie, se duce in treaba lui §i lasa
pe boieria in pace. Atunci toate paserile din ograda
boiereasca, [vazind voinicia cuco§uluid s'ail 'mat dupa
dinsul, de ti se parea ca-I o nunta §i nu altaceva;
iara boierul intristat, se uita gali§ cum se duceail §i
pasarile sale, §i zise oftind:
Duca-se §i cobe §i tot, numai bine ca am sca-
pat de belea; ca nici lucru curat n'a fost [aici] !
www.dacoromanica.ro
 192 LOAN CREANGA

Cuco§ul insd mergea Lantos, iar paserile dupd din-

sul; §i merge el cit merge, Vaud ce ajunge acasa
la mo§neag, §i de pe la poarta incepe a cinta: cu-
curigu!!! cucurigu!!!
Mo§neagul cum aude glasul cuco§ului, ese din casa
cu bucurie; §i cind i§i arunca ochii spre poarta, ce
sa vadd?! Cuco§ul sAti era cevade spariet! Elefan-
tul ti se parea purece pe lingd acest cuco§: §i-apoi
in urma lui veneati cirduri nenumarate de paseri,
care de care mai frumoase, mai cucuete §i mai bo-
ghete. Mo§neagul vazind pe cuco§ul sau a§a de mare
§i de greoiti, fgi inconjurat de-atita amar de galite],
i-a deschis poarta. Atunci cuco§ul i-a zis:
Stdpine! a§terne un tol aici, in mijlocul ograzii.
Mo§neagul, iute, ca un prisnel, a§terne tolul. Cu-
co§ul atunci se a§eazd pe tol, scuturd puternic din
aripi, §i indata se umple ograda §i livada mo§nea-
gului, pe lingd paseri, §i de cirezi de vite: iard pe
tot toarnd o movild de galbeni, care straluceati la
soare, de-ti luau ochii! Mo§neagul vAzind acestemari
bogdtii, nu §tia ce sd facd de bucurie, sdrutind me-
red cuco§ul §i dezmerdindu-1.
Atunci iaca §i baba venea, nu §titi de unde ; §i
cind a vAzut unele ca acestea, numa-i sclipeati frau-
tdcioaseil ochii in cap §i plesnea de ciudd.
Mo§nege, zice ea, [ru§inata]. Dd-mi §i mie ni§te
galbeni!
Ba pune-ti pofta'n cuiu, mai baba. Cind ti-am
cerut oua, §tii ce mr-ai rdspuns? Bate acum §i
tu gaina, sd-ti aducd galbeni; c'a§a am batut et" cu-
co§ul, [stii tu din a cui pricing]... §i iata ce mi-a adus!
www.dacoromanica.ro
 PUNGUTA CU DOT ItANI 193

Atunci baba se duce in polata, gabue§te gaina,

o apuca de coada §i o is la bataie, de-ti venea sa-1
plangi de mild ! Biata gaina, cum scapa din minele
babel, fuge pe drumuri. Si cum mergea pe drum,
gase§te §i ea o margica, §i-o inghite ; apoi rapede
se intoarce acasa la baba, §i incepe de pe la poarta:
cot, cot, cotcodac!! Baba iese cu bucurie inaintea
gainei. Gaina sare peste poarta, trece lute pe linga
baba, §i se pune pe cuibariu ; §i dupa vr-un ceas de
§edere, sare de pe cuibariu, cotcodacind. Baba atunci
se duce .cu fuga sa afle ce i-a facut gaina I §i
cand se uita in culbariii, ce sa vada ? Gaina se ouase
o margica !... Baba, cand vede ca §1-a batut gaina
joc de dinsa, o prinde §'o bate, §'o bate, pan'o
omoara in bataie ! §i a§a, baba cea [sgircita §i]
nebuna a ramas de tot saraca, lipita pamintului.
De-acu a mai minca §i rabdari prajite, in loc de oud;
ca bine §i-a facut ris de gaina, §i-a ucis-o fara sa-i
fie vinovata cu nimica, sarmana !
Mo§neagul insa era foarte bogat ; el §1-a facut
case mail §i gradini frumoase, §i traia foarte bine.
Pe baba, [de mils,] a pus-o gainari0 ; iar pe cuco§
it purta in toate partite dupa dinsul, cu salba de
our la git §i incaltat cu ciubotele galbene §i cu
pinteni la calciie, de ti se parea un irod de cei
frumo§i, iar nu cuco§, de facut cu bor§.

L Creangl. 13
www.dacoromanica.ro
 1

Povestea Porcului 1)
Ci-ca era ()data o baba §1-un mo§neag : mo§neagul
de-o sutd de ani Si baba de noud-zeci; §i amindoi 1)
batrinir ace§tia erail albi ca iarna §i posomoriti ca
vremea cea rea, din pricing ca n'aveati copii. i
Doamne ! tare mai erati doriti sa aibd macar unul,
cad cit era ziulica §i noaptea de mare, §edeati sin-
guri-singurei, cuc, §i le tiuia urechile de urit ce le
era. 1.-apoi, pe linga toate acestea, nici vr-o scofald
mare nu era de din§ii: un bordeiti ca vai de el,
ni§te Coale rupte, a§ternute pe 1ai i, §i atita era tot.
Ba de la o vreme Incoace, uritul ii minca §i mai
tare, cad tipenie de om nu le deschidea u§a ; par'cd
erati bolnavi de ciurna, sdrmanii !
In una din zile, baba oftd din grew §i zise mo§-
neagului : (Doamne, mo§nege, Doamne ! De cind
sintem noi, Inca nu ne-a zis nime tatd. §i mama !
Oare nu-i pacat de Dumnezeu, ca mai traim noi pe
lumea asta ? Cad la casa fard copii, nu cred ca mai
este vr'un Doamne-ajutd !
1) Tiparit5. intiia oars in (Cony. Lit.) anul X, pag. 105.
2) ti (Cony. Lit.) mai peste tot : amundoi.

www.dacoromanica.ro
 POVESTEA PORGULUI 195

Apol da, mai baba, ce putem not face inain-

tea lui Dumnezeii?
A§a este, mo§nege, vad bine; dar ping la
una-alta, §tii ce-am gindit eu asta-noapte ?
tiu, mai baba, daca mi-i spune.
Ia mine dimineata, cum s'a amiji de ziud, sa
to scolt §i sa apuci incotro-i vedea cu ochii ; §i ce
ti-a ie§i inainte, intil §i 'ntii, dar a fi om, da §erpe,
dar in sfir§it on -ce alta jiving a fi, pune-o in traista
§i-o ada acasa : vom cre§te-o §i not cum vom putea,
§1 acela sa fie copilul nostru.
Mo§neagul, satul §i el de-atita singuratate §i dorit
sa aiba copii, se scoala a doua zi des-dimineata,
i§i is traista in bat §i face cum f-a zis baba... Por-
ne§te el §i se duce tot inainte pe ni§te ponoare,
pans ce da peste un bulhac. Si numai iaca ce vede
in bulhac o scroafa cu doi-spre-zece purcei, cari
§edeati tologiti in glod §i se paleau la soare. Scroafa,
cum vede pe mo§neag ca vine asupra ei, indata
incepe a grohai, o rupe de fuga, §i purceii dupa
dinsa. Numai unul care era mai ogirjit, mai ra-
panos §i mai rapciugos, neputind e§i din glod,
ramase pe loc.
Mo§neagul degraba it prinde, it baga in traista,
.a§a plin de glod [§i de alte podoabe].... cum era, §i
porne§te cu dinsul spre casa.
Slava tie, Doamne! zise mo§neagul, ca pot sä duc
§ibabel mele o mingiiere !... Mai §tiii eu !... Poate
on Duinnezeii on dracul i -a dat in gind, [ieri noapte]
de una ca asta. Si cum ajunge acasa, zice : Iaca,
mai babu§ca, ce [odor] cf-am adus eu ! [Numai
www.dacoromanica.ro
 196 WAN CREANGA.

trdiasca !] Un baiet ochios, sprincenat §i frumu§el, de

nu se mai poate ! [Iti samand tie, rupta bucatical..]
Acum pune de lautoare §i grije§te-1 cum §tii to ca
se krijesc baietii, ca dupa cum vezi, ii cam colbait,
mititelul !...
Mo§nege, mo§nege! zise baba, nu ride : ca §i
aista-i faptura lui Dumnezeii, ca §i noi... [Ba poate
§i mai nevinovat, sarmanul !]
Apoi, sprintend ca o copila, face degraba le§ie;
pregate§te de scaldatoare, §i fiind-ca §tia bine treaba
mo§itului, la purcelul, it scalds, it trage frumu§el
cu unturd din opaiet pe la toate incheieturile, it
stringe de nas §i-1 sumutd, ca sa nu se deoache,
odorul! Apoi il piaptana §i-1 grije§te a§a de bine, ca'.,
peste cite-va zile, it scoate din boald ; §i cu tarite,
cu_ cojite, purcelul incepe a se infiripa §i a cre§te
vazind cu ochii, de-VI era mai mare dragul sa to
uiti la el... lard baba nu §fia ce sd mai faca de bu-
curie, ca are un baiet a§a [de chipos], de hazliii, de
gras [ §i invalit] ca un pepene. Sa-I fi zis toata lumea
ca -i urit. §i obraznic, ea tinea una §i buns : ca baiet
ca bdietul el', nu mai este altul ! Numai de-un lucru
era baba cu inima jignita : ca nu putea sa le zica
tats §i mama.
Intru una din zile, mo§neagul voie§te a merge la
tirg sa mai cumpere cite ceva.
Mo§nege, zise baba, nu uita sa aduci §i ni§te
ro§cove pentru ist baiet, ca tare-a fi dorit, mititelul !
Bine, mai" baba.Dar in gindul sail : Da min-
ca-Par brinca sa-1 manince, surld, ca mult ma mai
inadu§ cu dinsul ! De-am avea pine §i sare pentru
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA PORCULUI 197

noi, da nu sd-1 mai indop §i pe dinsul cu bunatati...

Cind m-a§ potrivi ell babel, la toate cele, apoi a§
lua cimpii ! In sfir§it, mo§neagul se duce la tirg,
tirguie§te el ce are de tirguit §i cind vine acasa,
baba it intreabd, ca totdeauna :
El, mo§nege, ce mai §tii de pe la tirg ?
Ce sd Ohl, mai baba ? Ia nu prea bune ve§ti:
imparatul vrea salt mdrite fata.
i asta-i veste rea, mo§nege ?
D'apoi ingAduie§te putin, mai baba, ca nu-I
numal atita : ca. de ce-am auzit eii, mi s'a suit parul
in virful capului. i cind ti-oiii spune pins la sfir§it,
_
cred ca ti s'a incrincina §i tie carnea pe tine.
Dar de ce, mo§nege ? Vai de mine !
D'apoi iaca de ce, mai baba, asculta : Impa-
ratul a dat de §tire, prin crainicii sal, in toatd lumea :
ca [off] cine s'a afla sd-i facd, de la casa aceluia
§i pand la curtile imparate§ti, un pod de our par-
dosit cu pietre scumpe, §i fall de fella de co-
pad', pe de-o parte §i pe de alta, §i in copaci sd
cinte tot feliul de pdseri, care nu se mai afla pe
lumea asta, aceluia IT da fata ; ba ci-ca -1 mai da §i
jumatate din impardtia la lard cine s'a bizui sa vie
ca s'o ceara de nevastd, §i n'a izbuti sd facd podul,
a§a cum ti-am spus, aceluia pe loc ii §i taie capul.
§i ci-ca, pins acum, o multime de feciori de crai
§i de imparati, cine mai §tie de pe unde ail venit,
§i nici unul din ei n'a facut nici o isprava ; §i im-
pdratul, dupa cum s'a hotdrit, pe toti i-a tdiat, lard
crutare, de le plinge lumea de mild ! Apoi, mai

www.dacoromanica.ro
 198 IOAN CREANCIA

baba, ce zici ? bune ve§ti sint acestea ? Ba §i im-

paratul ci-ca s'a bolnavit de suparare !
Of ! mo§nege, of ! boala imparatilor e ca sand-
tatea noastra 1 Numai despre fetii de imparat, ce
mi-ai spus, mi se rupe inima din mine, ca mare
jale §i alean or fi mai ducind mamele for pentru
din§ii! Mai bine ca al nostru nu poate vorbi, §i nu-1
duce capul, [ca pe altii] la atitea iznoave.
Bune-s §i acestea, mai baba ; da buna ar fi
§i aceea, cind ar avea cine-va un fecior, care sä faca
pbdul §i sa is pe fata imparatului, ca. §tiil c'ar in-
caleca pe nevoie §i, Doamne ! mare slava ar mai
dobindi in lume !
Cind vorbeati batrinii, purcelul §edea in culcu§,
[intr'un cotlon] sub vatra, cu ritul in sus ; §i uitin-
du-se tinta in ochil lor, asculta ce spun el §i numai
pufnea din cind in cind. Si cum .sfatuiail batrinii
[el in de ei, despre acestea], numai iaca se aude
sub vatra: <Jan.* §i mama! eu it fac.v Baba atunci
a ametit de bucurie; mo§neagul, insa, gindind ca-i
uciga-1 crucea, s'a spariat ; §i uimit, se uita prin
bordeiu, in toate partile, ga vada de unde-a e§it
acel glas ; dar nevazind pe nime, §i-a mai venit in
sine. insa godacul iar a strigat :
Tata, nu to infrico§a, ca eii sint !... Ci treze§te
pe mama, §i du-te la imparatul de-i spune ca ei.1 ii
fac podul.
Mo§neagul atunci zise ingaimat : D'apoi af
sa-1 poti face, dragul tatei?!
Despre asta n'ai grija, tats, ca e§ti cu mine...
Numai, du-te §i veste§te imparatului ce-am spus ea!
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA Po RcuLul 199

Baba atunci, venindu-§i in sine, sdrutd bdietul

Dragul mamei, drag ! Nu-ti pune capul 1) in
primejdie! Si pe not sa ne la§i, tocmai acum, strdini,
cu inima arsa. §i lard nici un sprijin !
Nu te ingriji, mdmuca, [de feliti ; ca traind §i
ne murind,] ai sä vezi cine sint
Atunci mo§neagul ne mai avind ce zice, i§i piap-
tand barba frumos, is toiagul bdtrinetelor in mind,
apoi iese din casa §i porne§te spre ithparatie ; §i
cum ajunge in tirg, se duce cu pieptul deschis drept
la palatul imparatului. Un strajeriti, cum vede pe
mo§neag ca sta. pe-acolo, it intreabd :
Dar ce vrei, mo§ule ?
Ia am treabd la impdratul ; feciorul mat se
prinde ca I-a face podul.
Strdjeriul, §tiind porunca, nu mai lunge§te vorba,
ci iea mo§neagul §i-1 duce inaintea imparatului. Im-
paratul vazind pe mo§neag, it intreabd :
Ce voe§ti de la mine, mo§ule ?
Sa traiti multi ani cu bine, luminate §i prea
puternice imparate ! Feciorul meti, [auzind ca aveti
fata de mdritatd m'a trimis, din partda lui, ca sa aduc
la cuno§tinta Mdriei-Voastre, .ca el, ci -ca, poate sa
va facd podul.
Daca poate sa-1 facd, facd-I, mo§nege ; §i atunci
fata §i jumatate din imparatia mea ale lui sa fie. Ear
de nu, atunci... poate-i fi auzit ce -au patit altii, mai
de vita de cit dinsul? Daca te prinzi a§a, apoi mergi
de-ti add feciorul incoace. Tara de nu, cauta."-ti de
drum §i nu umbla cu gargdunii in cap.
1) In edi %ia de la Iasi: vieata.

www.dacoromanica.ro
 200 LOAN CREANGA

Mo§neagul, auzind aceste chiar din gura impa-

ratului, se pleaca pina la parnint; apoi iese §i por-
ne§te spre casa, ca sa-§1 aduca feciorul. §i cum ajunge
acasa, spune fecioru-saii, ce-a zis imparatul. Purcelul
atunci plin de bucurie, incepe a zburda prin bordeiii,
da un ropot pe sub laiti, mai rastoarna cite-va oale
cu ritul, §i zice:
Haidem, tatuca, sa ma vada imparatul !
Baba atunci, incepe a se boci §i a zice :
Se vede ca ea nu mai am parte in lumea asta
de nimica ! Pana acum m'am chinuit de 1-am crescut
§i 1-am scos din toata nevoia ; §i acum... para. \Tad
c'am sa ramin fara dinsul ! i tot bocind ea, o apuca
le§in de suparare.
Iar mo§neagul, de cuvint! pune cu§ma pe cap, o
indeasa pe urechi, i§i ia toiagul in mina, iese din
casa §i zice :
Hai cu tata, baiete s'aducem nord mine-ta!
Purcelul atunci; de bucurie, mai da un ropot pe
sub laiti, apoi se ia dupa mo§neag, §i cit colea,
mergea in urma lui, grohaind §i mu§luind pe jos,
cum e treaba porcului. Abia ajung ei la portile
palatului imparatesc, §i strajerii, cum ii vad, incep
a se uita unul la altul §i a bufni de ris.
Da ce-I aceasta, mo§ule ? zise unul din ei.
D'apoi acesta mi-e feciorul, care se prinde c'a
face podul imparatului.
Doamne, mo§ule, Doamne ! multa minte iti mai
trebue, zise un straj edit batrin ; se vede cdi-ai urit zilele !
Apoi da, ceea ce-i scris omului, in frunte-i
este pus ; §i tot de-o moarte are sa moara cine-va.
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA PORCULUt 201

Dumne-ta mo§ule, cum vedem noi, cautl pri-

cing, ziva-meaza-mare, cu luminarea, [ziserd strd-
jeril].
D'apoi asta nu vd prive§te pe d-voastra. ; is
mai bine paziti-va gura §i dati de §tire imparatului
c'am venit noi, [raspunse moreagul]..
StrAjerif atunci se uita [lung] unul la altul, §i string
din umere ;... apoi unul din el veste§te imparatului
despre venirea noilor petitori: moreagul cu purcelul
sad!... Atunci imparatul if chiarna inaintea sa. Mo§-
neagul cum infra, se pleaca pins la pamint §i std la
u§d, [smerit]. Tara purcelul calcd inainte pe covoare,
grohaind, §i incepe a mu§lui prin casd.
Atunci imparatul, vazind a§a mare obraznicie, pe
de-o parte i -a venit a ride, iard pe de alta, se tul-
burd grozav, §i zise:
Da bine, mo§nege cind ai venit in cela rind,
parca erai in toata mintea; dar arum unde to vi-
sezi de umbli cu porci dupd tine? §i cine te-a pus
la cale sa ma iei, tocmai pe mine, in batae de joc?!
Fereasca Dumnezeil, indltate imparate, sa cu-
get eu, om batrin, la una ca asta! D'apoi sa avem
iertare, Luminarea-Voastra, ca acesta mi -i flacaul,
despre care v'arn spus mai daundzi, ca m'a trimis
la Maria-Voastrd, dacd va mai aduceti aminte.
§i el are sa -mi facd podul?
D'apoi a§a nadajduim in Dumnezet, ca chiar
el, Maria-Ta!
Hai! is -ti porcul de-aidi §i ie§I afard. §i daca
pins mine dimineata n'a fi podul gata, mo§nege,
are sail' stee capul unde-ti stall talpele, intelesu-m'ai?
www.dacoromanica.ro
 202 IOAN CREANGA

Milostiv este Cel-de-sus, Maria-Voastra. Tara.

daca s'a intimpla, sa nu banuiti, puternice im-
parate, dupa dorinta Luminarei- Voastre, apol
atunci sa ne trimeteti copila acasa. §i zicind aceste,
se pleaca dupa obiceia, isi iea purcelul, iese §i por-
neste spre casa, urmat de citi-va ostasi, in paza cd-
rora 1-a dat imparatul pins a doua zi, ca sa vada ce
poate fi una ca asta?... Cad multa vorba, mult ris
§1 mare nedumerire se mai facuse la palat si in
toate partite despre o ast-fel de batjocura ne mar
pomenita.
§i, catra sara, ajungind mosneagul §1 cu purce-
lul acasa, pe baba o si apuca un tremur, de spaima,
§i incepe a se vaicara si a zice:
Val* de mine, mosnege! da ce foc mi-ai adus
la casa?!. Mie ostasi imi trebuesc?
Inca mai ai gura sa intrebi? Acestea-s fap-
tele. tale : m'am luat dupa capul tau cel sec ; si
rn'am dus pe coclauri sa-ti aduc, [sanchi], copii de
suflet. i acum iaca in ce chichion am intrat ? Ca
n'am adus eu ostasii, ci ei m'air adus pe mine. Si
capului mea, se vede ca pina mine dimineata i-a
fost scris sa mai stee unde sta! Purcelul insa urn-
bla musluind prin casa, dupa mincare, si nici grija
n'avea despre incurcala ce facuse. Mosnegii s'ati
ciondanit cit s'ati mai ciondanit §i, cit eraii ei de
ingrijiti, despre ziva, au adormit. Iara purcelul atunci
s'a suit binisor pe laita, a spart o fereastra de bar-
dahan, si suflind odata din nari, s'at facut ca cloud
suluri de foc, de la bordeiul mosneagului, care acum
nu mai era bordeiti, si pina la palatul imparatului.
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA PORCULTA 203

podul, cu toate cele poruncite, era acum gata_

lard bordeiul mosneagului se prefacuse intr'un pa-
lat mult mai stralucitor de cit al imparatului ! §i
deodatd, baba §i mo§neagul se trezesc imbracaVi
in porfird impardteascd, §i toate bunatatile de pe
lume erail acum in palaturile lor. Tara purcelul
zburda §i se tologea numai pe covoare, in toate
partile.
Tot in acea vreme, Si la imparatie stra§nica zvoand
s'a facut; si insusi impdratul cu sfetnicii sal, va-
zind aceasta mare minune, grozav s'ati spariet ! §i
temindu-se impdratul sd nu i-se intimple ceva de
rail', a facut sfat §i a gasit cu cale sä dee fata dupa
feciorul mosneagului, si de indata a §i trimis'o. Cad'
§i imparatul, cit era de imparat, le daduse acum
toate pe una, §i nici macar aceea nu era bund: frica!
Nunta n'a mai facut, cad cu cine era s'o facd ?
Fata imparatului, cum a ajuns la casa mirelui,
placut palaturile §i socrii. Iar rind a dat cu ochii
de mire, pe loc a incremenit ! dar mai pe urma,
stringind ea din umere, a zis [in inima sa :]
Dacd a§a au vrut cu mine parincii §i Dumne-
zeti, apoi asa sa ramiie ! §i s'a §i apurat de gos-
poddrie.
Purcelul toata ziva mu§luia prin casa, dupa obi-
ceiul sau ; iard noaptea, la culcare, lepada pielea
cea de porc, §i raminea un fecior de imparat, foarte
frumos ! §i n'a trecut mult, §i nevasta lui s'a de-
prins cu dinsul, de nu-i mai era acum a§a de urit
ca d'intii.
La vr'o saptdmind, [cloud], tindra imparateasd, [cu-

www.dacoromanica.ro
 204 IOAN CREANGk

prinsa de dor], s'a dus sa"-§1 mai vada parinIii; iara

pe barbat 1-a lasat acasa, cad nu-i da mina sa
iasa, cu dinsul... Parintii, cum ail vazueo, s'ail bu-
curat cu bucurie mare; §i intrebind'o despre gos-
podarie §i barbat, ea a spus tot ce §tia. Atunci im-
paratul a inceput s'o sfatuiasca, zicind:
Draga tater! Sa nu cum-va sa te impinga pa-
catul sa-i fad vr'un neajuns, ca sa nu pate§ti vre-o
nenorocire ! Cad dupa cum vad et, omul acesta,
sail ce-a fi el, are mare putere. §i trebue sa fie
ceva neir4eles de mintea noastra, de vreme ce a
facut lucruri peste puterea omeneasca.
Dupa aceasta, ail e§it amindoua imparatesele, in
grading ca sä se primble. §i aid, mama sfatui pe
fats cu totul de alt-fel:
Draga mamei ce fehil de viata ai sä mai dud
tu, daca nu poti iei in fume cu barbatul tail? Eii
te slatuesc a§a : sa potrive§ti totdeauna sa fie foc
zdravan in sobs ; §i cind a adormi barbatu-tail, sa
iei pielea cea de porc §i s'o dal in foc, ca sa arda,
§i atunci ai sa te mintui de dinsa !
Ca bine zici, mama ; iaca mie nu mi-a venit
in cap de una ca asta...
§i cum s'a intors imparateasa cea tinara acasa,
a §i poruncit sa -i faca un foc bun in sobs. §i cind
dormea barbatu-sail mai bine, ea a luat pielea cea
de porc, de unde-o punea el, §i a dat'o pe foc !
Atunci peril de pe dinsa ail inceput a pirii §i pielea a
sfirii [prefacindu-se in cioric ars i apoi in scrum ;] §i
s'a facut in casa o duhoare a§a de grozava, incit bar-
batul pe loc s'a trezit inspaimintat, a sarit drept in
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA PORCULUI 205

picioare §i s'a uitat cu jale in sobs; §i cind a va-

zut aceastd mare nenorocire, a lacramat, zicind :
Alei! femee nepriceputa! Ce-al facut!? De te-a
invatat cine-va, rail ti-a priit; iara de-al facut-o din
.

capul tail, rail cap al avut!

Atunci ea deodata s'a vazut incinsa peste mijloc,
cu un cerc zdravan de fier. lard barbatu-saii i-a zis:
Cind voiti pune eu mina mea cea dreapta pe
mijlocul tau, atunci sa plesneasca cercul acesta, §i
numai atunci sa se nasca pruncul din tine, pentru
ca ai ascultat de sfaturile altora, de-al nenorocit §i
cazaturile ieste de batrini, m'ai nenorocit §i pe mine
§i pe tine de-odata. §i daca vei avea cind-va ne-
voe de mine, atunci sa §tii, ca ma chiama Icit-.Ern-
mos, §i sa ma cauti la Manastirea-de-Tamie.
Cum a sfir§it de zis aceste, de-odatd s'a stirnit
un vint naprasnic, §i venind un virtej infricosat, a
ridicat pe ginerele imparatului in sus, §i s'a facut
nevazut. Atunci podul cel minunat indata s'a stri-
cat Si s'a mistuit, de nu se §tie ce s'a facut; iara
palatul in care §edeaii mosnegil §i cu nora, cu toate
bogatiile §i podoabele din el, s'a schimbat iarasi in
saracaciosul bordeiil al mo§neagului, de mai nainte.
Atunci batrinii, vazind asta mare nenorocire §i pe
nora for in a§a hal, au inceput a o mustra, cu la-
cramile in ochi, §i a-i zice cu asprime, sa se duca
unde §tie, ca el n'ail cu ce s'o tie.
Ea, vazindu-se acum a§a de nenorocita §i horop-
sita, ce sa faca §i incotro s'apuce? Sa se duca la
parinti? se temea de asprimea tata-sail §i de
defaimarea oamenilor ; sa ramie pe loc ? nu

www.dacoromanica.ro
 206 IOAN CREANGA

avea cele trebuitoare §i-i era lehamite de mustra.-

rile socrilor. In sfir§it, s'a hotarit a se duce in toata
lumea sa"-§i caute barbatul. Si hotarindu-se ast-fel,
a zis: Doamne-ajuta! §i a pornit incotro a vAzut cu
ochii. Si a mers ea, a mers tot inainte prin pusti-
iuri, un an de zile, pins ce-a ajuns intr'un loc sal-
batec §i cu totul necunoscut. Si aid vazind o cd-
suta tupilata §i acoperita cu mu§chiti, care martu-
risea despre vechimea ei, a batut la poarta. Atunci
se aude din launtru un glas de femee batrina, zicind :
Cine-i acolo?
Eil sint, un drumet ratacit.
De e§ti om bun, aproape de chilioara mea ,
iard de e§ti om rail', departe de pe locurile aceste,
ca. am o catea cu dintii de *I, §i de i -oiu da dru-
mul, te face mii §i farime !
Om bun, maicut5.!
Atunci i se deschide poarta §i drumeata infra in
launtru.
Da ce vint te-a adus §i cum ai putut rasbate
prin aceste locuri, [femee, hal? 1 Ca pasare maeastra
nu vine pe aici, necum om pamintean.
Atunci drumeata a oftat din grew §i a zis :
Ia pacatele mele m'afi adus, maicuta. Caut
1VIandstirea-de-Tamiie §i nu §titi in care parte a lu-
mei sä afla!
Se vede ca tot mai ai oleaca de noroc, de-ai
nemerit tocmai la mine. Eti sint sfinta Miercuri,
de-i fi auzit de numele meti,
De nume am auzit, maicuta, dar ca te afii in
lumea asta, nici prin cap nu mi-a trecut vre-odata.
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA PORCULUI 207

Vezi? Tot de noroc sA se plingd. omul!

Apoi sfinta Miercuri 'a strigat odata cu glas pu-
ternic, §i pe loc s'ail adunat toate jivinile din im-
paratia el"; §i intrebindu-le despre Manastirea-de-
Tdmiie, au raspuns toate deodata, ca nici n'aft au-
zit macar pomenindu-se de numele ei. Sfinta Mier-
curi auzind aceasta, s'a aratat cu mare pare de rail;
dar neavind nici o putere, a dat drumetei un corn
de prescure §i un pandrut de yin, ca sa-I fie pen-
tru hrana, la drum ; §i i-a mai dat Inca o furca de
aur, care torcea singurd, §i i-a zis cu bini§orul :
«Pdstreaz-o, ca ti-a prinde bine, la nevoieh. Apoi
a indreptat-o la sord-sa cea mai mare, la sfinta Vi-
neri. Si drumeata, pornind, a mers iar un an de
zile, tot prin locuri selbatice §i necunoscute, pins
ce cu mare grew ajunse la sfinta Vineri. Si aici i
s'a intimplat ca §i la sfinta Miercuri, numai ca sfinta
Vineri, i-a mai dat §i ea un corn de prescure; un
paharut de yin §i o virtelnita de aur, care depana
singura; §i a indreptat-o §i ea, [cu multa. bunatate
§i blindeta,] la sord-sa cea mai mare, la sfinta Du-
mineca. Si de acolea 1) drumeata pornind chiar in
acea zi, a mers iard§i un an de zile, prin ni§te pus-
tietati §i mai grozave de cit cele de pind aid. §i
fiind insarcinata pe al treilea an, cu mare greutate
a putut sa ajunga pind la sfinta Dumineca. Si sfinta
Dumineca a primit-o cu aceia§i rinduiala §i tot a§a
de bine, ca §i Surorile sale. Si facindu-i-se mild de
aceasta nenorocita §i struncinata fiintd, a strigat §i
sfinta Dumineca odata din rasputeri 2), §i indatd. s'aii
1) In (Coml. Lit.): de aid. 2) In aConv.): eft a putut.

www.dacoromanica.ro
 208 IOAN CREANGA

adunat toate vietalile: cele din ape, cele de pe uscat

§i cele zburatoare. Si atunci ea le-a intrebat cu tot
dinadinsul, daca §tie vre-una din ele, in care parte
a lumei se afla Manastirea-de-Tarniie ? Si toate au
raspuns ca dintr'o singura gura, ca nu li s'a intim-
plat sa auda macar vorbindu-se vre-odata, despre
aceasta. Atunci sfinta Dumineca a oftat din adincul
inimii, s'a uitat gali§ la nenorocita drumeata §i i-a zis :
Se vede ca vr'un blastam al lui Dumnezeti
sail alts ceva a§a, trebue sa fie, de nu al parte de
ceea ce cauti,. fiica mea! Ca aid este capatul unei
lumi necunoscute Inca §i de mine; §i on cit ai voi
tu §i on -care altul sä mai mearga inainte de aid,
este cu neputinta.
Si atunci numai iaca un ciocirlan §chiop se vede
viind, cit ce putea; §i, §ovilc, §ovilc, §ovilc! se in-
fati§aza inaintea sfintei Dumineci. Atunci ea it in-
treaba §i pe acesta:
Tu, ciocirlane, nu cumva §tii unde se aft' Ma-
nastirea-de-Tamfie ?
Da cum sä nu §tifi, stapina? Ca doar pe-acolo
in'a purtat dorul, de mi-am frint piciorul.
Daca-i ap, apoi acum indata is pe aceasta
femee, du-o [numai de cit] acolo, cum ii §til tu §i
povatuie§te-o cum a fi mai bine.
Atunci ciocirlanul oftind a rdspuns cu smerenie :
Ma supun cu toata inima la slujba Mariei-Voas-
tre, 44:dna; de§i este foarte cu anevoie de mers
'Ana acolo.
Apoi sfinta Dumineca a dat §i ea drumetei un
corn de prescura §i un pOart4 de yin, ca sd-i fie
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA PORCULLYI 2011

de hrand pins la Mandstirea-de-Tamiie ; §i i-a mai

dat o tipsie mare de aur, §I' o clo§ca tot de aur,
batuta cu pietre scumpe, §i cu puii tot de aur, ca
sa-i prinda bine la nevoie, §i apoi a dat-o pe sama
ciocirlanului, care indata a §i pornit, §ovilciind. §i
cind ciocirlanul pe jos, cind drumeata pe sus; cind
ea pe jos, cind el pe sus. §i cind biata drumeata
nu mai putea nici pe sus nici pe jos, atunci indata
ciocirlanul o lua pe aripioarele sale §i o ducea. §i
tot a§a mergind ei Inca un an de zile, cu mare
greutate §i zdruncin, ail trecut peste nenumarate
tari §i mAri, §i prin codri §i pustietati a§a de in-
grozitoare, in care fojgaiati balauri, aspide veni-
noase, vasiliscul cel cu ochi farmacatori, vidre cite
cu doua-zeci-§i-patru de capete §i alts multime ne-
numarata de ginganii §i jiganii inspaimintatoare, care
stateati cu gurile caseate, numai §i numai sa-i in-
ghita; despre a caror lacomie, viclenie §i rautate
nu-i cu putinta sa povesteasca limba omeneasca!
§i in sfir§it, dupa atita amar de truda §i primejdii,
cu mare ce ail izbutit sa ajunga la gura unei pe§-
teri. Aid calatoaita s'a suit iard§i pe aripile ciocir-
lanului, din care abia mai putea filfii, §i el §i-a dat
drumul cu dinsa pe-o alts lume, unde era un raki,
§i nu alts ceva !
--,-- Iaca Manastirea-de-Tamiie ! zise ciocirlanul.
Acolo se afla Fat-Frumos,. pe care-1 cauti tu, de-
atit amar de vrenie. Nu cum-va si -i cunoscuLce-va
pe aid ?
Atunci ea, de .§i ii fugea ochii de atitea stralu-
ciri, se uita mai cu bagare de sama §i indata cu
I. Creangii. 14
www.dacoromanica.ro
 210 IOAN CREANGk

noa§te podul cel minunat din ceea lume, si palatul

in care traise ea cu Fat-Frumos a§a de putin, §i in-
data i se umplura ochii de lacrami de bucurie.
Mai star! §i nu to bucura a§a degraba ; ca.
Inca. e§ti nemernica pe aceste locuri, §i tot n'ai sca-
pat de primejdii, zise ciocirlanul.
II arata .apoi o fintina, unde trebuea sa se ducA
trei zile de-a rindul; ii spune cu cine are sä se in-
tilneasca §i ce sa vorbeasca; o povatuie§te ce sa faca,
rind pe rind, cU furca, cu virtelnita, Cu tipsia §i cu
clora cu pick de aur, daruite ei de cele trei surori:
sfinta Miercuri, sfinta Vineri §i sfinta Duminicd.

Apoi luindu-§1 ziva build de la calatoarea lucre-

dintata lui, iute se intoarna inapoi, zburind neincetat,
de frica sa nu-i mai rupA cine-va §i celalalt picior.
Mil nemernica drumeata lacramind, it petrecea cu
ochii, in zbor, mergind spre fintina ce-i aratase el.
§i cum ajunge la fintina, scoate mai intii furca,
de unde-o avea strinsa, §i apoi se pune jos sa se
odihneasca. Nu trece mult §i viind o slujnica sä iee
apa, cum vede o femeie necunoscuta si ftirca cea
rninunata torcind singura fire de aur, de mii de on
mai subtiri ca parul din cap, fuga la stapiria-sa §i-i
dA de veste.
Stapina acestei slujnice, era vespea care inalbise
pe dracul, ingrijitoarea de la palatul lui Fat-Frumos;
o vrajitoare stra§nica, care inchega apa §i care §tia
toate dracariile de pe lume. Dar numai un lucru nu
§tia hirca : gindul omului. Talpa iadului, cum aude
despre aceasta minunatie, trimite slujnica degraba
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA PORCULUi 211

sa-i cheme femeea cea strains la palat; §i cum vine

o intreaba :
Am auzit ca al o furca de aur, care toarce
singura. Nu-ti e de vinzare, §i cit mi -i cere pe dinsa?
ffemee hal !]
Ia sa ma la§I sa stall intr-o noapte in odaia
unde doarme imparatul.
De ce nu? Da furca incoace §i ramii aid pina
la noapte, cind s'a inturna imparatul de la vinatoare.
Atunci drumeata cid furca §i ramine. tirba-baba-
cloanta §tiind ca imparatul are obiceiu a bea in toata
sara o cup' de lapte dulce, I-a pregatit acum una,
ca sa doarma dus pang a doua zi, dimineata. Si
cum a venit imparatul de la vinatoare §i s'a pus in
a§ternut, hirca i-a §i trimes laptele; §i cum 1-a baut
imparatul, pe loc a adormit ca snort. Atunci, talpa
iadulur a chiemat pe necunoscuta drumeata in odaia
imparatului, thipa cum avuse tocmala, §i a lasat-o
acolo zicindu-i inceti§or.
aid pina despre ziva, ca am sa yin atunci
tot ell sa to Mit
Hirca, nu doar ca §optea §i umbla catinel ca sa
n'o auda imparatul, ci avea grija sa n'o auda, din
odaia de alaturea, un credincios al imparatului, care
in toate zilele umbla cu dinsul la vinat.
0 cum s'a departat baboiul de acolo, nenorocita
drumeata a ingenunchiat linga patul sotului el §i a
inceput a plinge cu amar §i a nice :
Fat-Frumos! Fat-Frumos! Intinde mina to cea
dreapta peste mijlocul mea, ca sa plesneasca cercul
ist afurisit §i sa se nasca pruncul tau !
www.dacoromanica.ro
 212 10AN CREANGA

§i, sarmana, s'a chinuit a§a pans despre ziud, dar

in zadar, cad imparatul parcd era dus pe ceea lume!
Despre ziva, talpoiul a venit posomorita 1), a scos pe
necunoscuta de acolo §i i-a zis [cu ciuddd sa iasd
din ograda §i sa mearga unde §tie. §i nenorocita
ie§ind cu nepus in mass §i necajita ca vai de ea,
s'a dus iard§i la fintind t:,3i a scos acum virtelnita.
viind iara§i slujnica la apd, §i vazind §i aceasta mare
minune, fuga la stapind.-sa §i-i spune ca femeia cea de
Teri are acum o virtelnita de aur, care deapana sin -
gura, §i care-i mult mai minunata, de cit furca ce
i-a dat. Atunci pohoata de baba, o chiamd iard§i la
dinsa prin slujnica, pune mina {§i] pe virtelnita, tot
cu acela§ vicle§ug, §i a doua-zi desdimineata, o
scoate iard§i din odaia imparatului §i din ogradd.
Lisa, in aceasta noapte, credinciosul imparatului
simtind ce s'a petrecut, §i facindu-i-se mild de ne-
norocita strains, §i-a pus in gind sa descopere vi-
cle§ugul babe. Si cum s'a sculat imparatul §i s'a
pornit la vinatoare, credinciosul i-a spus cu deama-
runtul, ce se petrecuse in odaia ltn, in cele cloud
nopti din urma. §i imparatul, cum a auzit aceste,
pe loc a tresdrit, de par'ca i-a dat inima dintr'insul.
Apoi a plecat ochil in jos §i a inceput a ldcrama.
§i pe cind din ochii lui Fat-Frumos se scurgeati §i-
roae de lacrimi, la fintina §tiutd, urgisita §i sbuciu-
mata Jul sotie scosese acum pe tipsie §i clo§ca cu
puii de aur, cea mai de pe urma a ei nddejcle! §i
cum sta ea in prejma fintinei, numai ce iaca pe
slujnica §tiutd iard§i o aduce Dumnezeil la fintind ;
11 in «Cony. Lit., posomorit.
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA PORCULUL 213

§i cind mai vede §i aceasta mare minunatie, nici

mai a§teapta sa iee apa, ci fuga la stapina-sa §i-i
spune :
Doamne, stapina, Doamne ! Ce-am vazut eil!
Ferneea ceea are acum o tipsie de aur §i o clo§ca
de aur, cu puii tot de aur, a§a de fruMoa§i, de-ti
fug ochii pe din§ii !
Babornita cum aude aceasta, pe loc trimete s'o
cheme zicind in gindul sail:
Dupa ce umbla ea, nu se maninca...
.Si cum vine straina, hoanghina pune mina §i pe
tablaua cea de aur §i pe clo§ca de aur, cu puii de
aur, tot cu acela§ vicle§ug.
Dar imparatul, cind a venit in asta sara de la vi-
nat, §i cind i s'a adus laptele, a zis in gindul sail :
Acest lapte nu se mai. bea ; §i cum a zis,
1-a §i aruncat pe furies, unde-va, §i pe loc s'a facut
ca doarme dus.
Dupa ce hirca s'a incredintat caimparatul doarme,
bizuindu-se ea §i acum in puterea bauturei sale, a
adus iard§i pe straina in odaea lui, tot cu aceea§i
rinduiala,.ca §i in noptile trecute ; §i lasind-o acolo,
s'a departat. Atunci zbuciumata drumeata cazind
iara§i in genunchi, linga patul sotului el*, se ineca
in lacrami, spuind iara§i cuvintele aceste :
Fat-Frumos! Fat-Frumos ! Fie-ti mils de doua
suflete nevinovate, care se chinuesc de patru am,
cu osinda cea mai cumplita ! ,Si intinde mina to
cea dreapta peste mijlocul meil, sä plesneasca cercul
§i sa se nasca pruncul tail, ca nu mai pot duce
aceasta nesuferita sarcina!

www.dacoromanica.ro
 214 1 OAN CREANGA

Si cind a sfir§it de zis aceste, Fat-Frumos a intins

mina, ca prin somn, §i cind s'a atins de inijlocul
el, dang ! a plesnit cercul, §i ea indatd a nascut
pruncul, faro a simti, citu§1 de putin durerile facerit.
Dupa aceasta imparateasa poveste§te sotului sail cite
a patimit ea de cind s'a facut el nevazut.
Atunci imparatul, chiar in puterea nopte!, se scoala,
radica toata curtea in picioare §i porunce§te sa -i
aduca pe hirca de baba inaintea sa, dimpreuna cu
toate odoarele luate cu vicle§ug de la imparateasa
[lui.] Apoi mai porunce§te sa-i aduca o iapa sireapa
§i un sac plin cu nuci, §i sa lege §i sacul cu nucile
§i pe hirca de coada iepei, §i sä4 dee drumul. Si
a§a s'a facut. Si cind a inceput iapa a fugi, unde
pica nuca, pica §i din talpa iadului bucatica ; §i cind
a picat sacul, i-a picat Si hircei capul.
Hirca aceasta de baba*, era scroafa cu purceil,
din bulhacul peste care v'am spus ca daduse mo§-
neagul, crescatorul lu! Fat -Frumos. Ea, prin dracariile
el, prefacuse atunci pe stapinu-saii Fat-Frumos, in
purcelul cel ogirjit, rapciugos §i rapanos, cu chip
sa-1 poata face mai pe urma, ca sa iee vre-o fata
de-a el, din cele un-spre-zece ce avea, §i care fu-
gise dupa dinsa din bulhac. Iaca dar, pentru ce
Fat-Frumos a pedepsit-o a§a de grozav, iara pe cre-
dincios cu mari daruri 1-ail daruit imparatul §i im-
parateasa, §i pe linga din§ii 1-ail tinut pins la sfir-
§itul vietei lui.
Acum, aduceti -va aminte, oameni bun!, ca Fat-
Frumos nu facuse nunta, cind s'a insurat. Dar acum
a facut §i nunta §i cumatria totodata, cum nu s'a
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA PORCULIA 215

mai pomenit §i nici cred ca s'a mai pomeni una ca

asta unde-va... i numai cit a gindit Fat -Frumos, §i
indata au §i fost de fata parintii imparatesei lui §i
crescatorii sal, baba §1 mo§neagul, imbracati iara§i
in profira imparateasca, pe cari i -au pus in capul
mesei. i s'a adunat lumea de pe lume la aceasta
mare §i bogata nunta, §i a tinut veselia trei zile §i
trei nopp. ..i mai tine §i asta-zi, daca nu cumva s'a
fi sfir§it.

www.dacoromanica.ro
il PAto", ek4W-47.4,2 Il

Fata babel i fata mt7Ineagului I)

Era odata un mo§neag §'o baba ; §i mo§neagul
avea .o fata §i baba iar o fata. Fata babel era sluts,
lene§a, tifnoasa §i rea la inima ; dar, pentru ca era
«fata mamei», se alinta cum s'alinta cioara in lat,
lasind tot greul pe fata mo§neagului. Fata mo§nea-
guluf ins, era frumoasa, harnica, ascultatoare §i buns
la inima. Dumnezeii o impodobise cu totea darurile
cele buns §i frumoase. Dar aceasta fata buns era
horopsita §i de sora cea de scoarta §i de mama cea
vitriga. Noroc de la Dumnezeil ca era o fata robace
§i rabdatoare 3 cad altfel ar ti fost vai §'amar de
pielea el.
Fata mo§neagului la deal, fata mo§neagului la
vale ;ea dupa gateje prin padure, ea cu tabuetul
in spate la moara, ea in sfir§it in toate 011ie dupa
treabd. Cit era ziulica de mare null mai stringea pi-
cioarele ; dintr'o parte venea i'n alta se ducea. 'apoi

1) Tiparita intiia oars in eConv. Lit.» Anul XI, pag. 212 unde in-
cepe 'ast-fel :
a Ci-ca era odata un vadaoia ba.trin care avea o fats; el s'a insurat
a doua oar& si-a luat o baba vaduva care, si ea avea o fad., -- in-
ceputul acesta e schimbat in ediciile cunoscute.
www.dacoromanica.ro
 FATA BABE1 *I FATA MO*NEAGULIJI 217

baba §i cu odorul de fiica-sa tot cirtitoare si nemul-

-tamitoare erail. Pentru baba, fata mosneagului era
piatra de moara in casa ; iar fata ei busuioc de pus
la icoane.
Cind se duceaii amindoua fetele in sat la seza-
toare sara, fata mosneagului nu se incurca, ci torcea
cite-un ciur pfin de fuse, iar fata babel indruga si
ea cu mare-ce cite-un fus; s apoi cind venea amin-
doua fetele acasa, noaptea tirziii, fata babel sarea
lute peste pirlaz, §i zicea fete mosneagului, sag
dee ciurul cu fusele, ca sa-1 tie, pina va sari si ea.
Atunci fata babel vicleana cum era, lua ciurul §i
fuga in casa la baba si la mosneag, spuind ca ea
a tors acele fuse. In zadar fata mosneagului spunea
in urma cä acela este lucrul minilor sale, cad in-
data o apucail de obraz baba si cu fiica-sa si tre-
buia numai de cit sa ramiie pe-a lor. Cind venea
Duminica si sarbatorile, fata babel era impopotata
§i netezita pe cap, de parc'o linsese vita. Nu era
joc, nu era claca in sat, la care sa nu se duca fata
babel, iar fata mosneagului era oprita cu asprime
de la toate aceste. §'apoi cind venea mosneagul,
de pe unde era dus, 'gura babel umbla, cum umbla
melita: ca fata lui nu asculta, ca-i u§ernica, ca-i le-
nesa, ca-i soiu rail ca-i laie, ca-i balaie, §i ca s'o
alunge de la casa, s'o trimeata la slujba, unde §tie,
cä. nu-i de chip s'o mai tie, pentru ca poate sa Ina-
raveasca §i pe fata el.
Mosneagul, fiind un gura casca, sail cum iti vrea
sa -i ziceV, se uita in coarnele el §i ce-i spunea ea,
sfint era. Din inima bietul mosneag poate c'ar fi
www.dacoromanica.ro
 218 IOAN CREANGA.

mai zis cite-ceva, dar acum apucase a cinta gaina

la casa lui §i cuco§ul nu mai avea nici o trecere;
§'apoi is sa-1 fi pus pacatul sa se intreaca cu dede-
ochiul, cad baba §i cu fiica-sa it umpleau de bogda-
prosti. Intr'una din zile mo§neagul fiind foarte ama-
rit' de cite-i spunea baba, chema fata §i-i zise :
Draga tatei, -iaca ce-mi spune ma-ta de tine :
ca n'o asculti, ca e§ti rea de gura §i inaravita §i
ca nu este de chip, sa mai staff la casa mea ; de
aceea du-te §i to incotro tea indrepta Dumnezeii,
ca sa nu se mai faca atita gilceava la casa asta,
din pricina ta. Dar to sfatuesc ca un tats ce-ti sint
ca on §i unde te-i duce, sa fii supusa, blajina §i bar-
nica; caci la casa mea tot al dus-o cum af dus-o :
c'a mai fost §i mila parinteasca la mijloc... Dar prin
straini Dumnezeti §tie peste ce soiii de saminta de
oameni ii da; §i nu ti-or putea rabda, cite ti-am rab-
dat noi.
Atunci biata fata, vazind ca baba §i cu fiica-sa
voesc cu on -ce chip s'o alunge, saruta mina tata-
cu lacrami in ochi porne§te in toata lumea,
departindu-se de casa parinteasca fara nici o na-
dejde de intoarcere ! §i merse ea cit merse pe-un
drum, pins ce din intimplare ii ie§i inainte o cate-
lu§d bolnava ca vai de capul ei, §i slabs de-i nu-
maral coastele ; §i cum vazu pe fata, ii zise :
Fata frumoasa §i harnica, fie-ti mild de mine
§i ma grije§te, ea prinde §i ed bine veodata.
Atunci fetei i se facu mild; §i luind cdtelu§a o
spala §i-o griji foarte bine. Apoi o lass acolo §i
'§i cauta de drum, multamita fiind in suflet ca. a
www.dacoromanica.ro
 FATA BABEI FATA MO§NEAGULUI 219

putut savir§i o Japta buns. Nu merse ea tocmai mult

§i numai iaca ce vede un par frumos §i inflorit, dar
plin_ de omizi in toate partile. Parul cum vede pe
fats zice:
Fata frumoasa §i harnica, grije§te-ma §i cu-
rata-ma de omizi, ca prinde §i eu bine vr'o
data.
Fata, harnica cum era, curati parul de uscaturi §i
de omizi cu mare ingrijire §i apoi se tot duce ina-
inte sa-§i caute stapin. §i mergind ea mai departe
numai iaca ce vede o fintina milita §i parasita. Fin-
tina atunci zice:
Fata. frumoasa §i harnica, grije§te-ma ca ti-o1C1
prinde §i eir bine veodata.
Fata rine§te fintina §i-o grije§te foarte bine; apoi
o lasa §i-§1 cauta de drum. §i tot mergind mai de-
parte, numai iaca ce da de-un cuptior nelipit §i mai-
mai sa se risipeasca. Cuptiorul cum vede pe fata,
zice:
Fata frumoasa §i harnica, lipeste-ma §i grije§-
te-md, ca poate cf-ola prinde §i eu bine veodata.
Fata care §tia, ca de facut treaba nu mai cade
coada nimarui, 41 sufleca minicele, calca lut §i lipi
cuptiorul, it humui §i-1 griji, de-ti era mai mare
dragul sa.-1 prive§ti. Apoi 1.0 spala frumu§el minile
de lut §i porni iara§i la drum. Si mergind ea acum
§i zi §i noapte, nu §tia ce facu, ca se rataci; cu toate
aceste nu-§I pierdu nadejdea in Dumnezeil, ci merse
tot inainte, pins ce intr'una din zile desdimineata,
trecind printr'un codru intunecos, da de o poiana
foarte frumoasa, §i in poiana vede o casuta umbrita
www.dacoromanica.ro
 220 IOAN CREANGA

de ni§te lozii pletoase; §i cind s'apropie de acea

casa, numai iaca o baba intimpina pe fata cu blin-
de0 §i-i zice :
Da ce cauti prin aceste locuri, copila, §i cine
e§ti?
Cine sa fiu, matu§a? Ia o fata saraca, fara mama
§i fara tats, pot zice; §i numai Cel-de-sus §tie cite
am tras de cind mama care m'a facut a pus mi-
nile pe piept? Stapin caut; §i necunoscind pe
nime §i umblind din loc in loc m'am ratacit. Dum-
nezeti insa m'a povatuit de-am nimerit la casa d-tale
§i to rog sa-mi dal sala§luire!
Sarmana fata! zise batrina, cu adevarat numai
Dumnezeu te-a indreptat la mine §i te-a scapat de
primejdii. Eu sint sfinta Dumineca. Sluje§te la mine
astazi §i fii incredintata ca mine n'ai sa ie§i cu mi-
nile goale de la casa mea.
Bine, mdicuta, dar nu §titi ce trebi am sa fac.
Ia sa-mi lai copila§ii, care dorm acum, §i sa-i
hrane§ti; apoi sa-mi fad bucate; §i cind m'oit in-
toarce eu de la biserica, sa be gasesc nici red, nici
fierbinti, ci cum is mai bune de mincat. §i cum zice,
batrina porne§te la biserica, iard fata sufleca mini-
cile §i s'apuca de treaba. intii §i intii face lautoare;
apoi iese afard §i incepe a striga:
Copii, copii, copii! veniti la mama sa va lee.
§i cand se uita fata, ce sa vada! Ograda se urn-
pluse §i padurea fojgaia de-o multime de balauri §i
de tot soiul de jivine mid §i marl; insa tare in
credinta §i cu nadejdea la Dumnezeil, fata nu se
sparie, ci le is pe cite una §i le la §i le ingrije§te,
www.dacoromanica.ro
 FATA BABBi §I FATA MO§NEAGULLII 221

cit nu se poate rnai bine. Apoi s'apuca de facut

bucate, §i cind a venit sfinta Duminica de la bise-
rica §i a vazut copiii laud frumos §i toate trebile
bine facute, s'a umplut de bucurie ; §i dupa ce-a
§ezut la masa, a zis fetes sä se suie in pod §i sa- i
aleaga de-acolo o lada care-a vrea ea §i sa §i-o iee
ca simbrie ; dar sa n'o deschida pan'acasa la tata-
sad. Fata se suie in pod §i vede acolo o mulOme
de lazi: unele mai vechi §i mai urite, altele mai noua
§i mai frumoase. Ea insa nefiind Tacoma, '§i-alege
pe cea mai veche §i mai urita dintre toate. Si cind
se &á cu dinsa jos, sfinta Duminica cam increte§te
din sprincene, dar Ware incotro, ci bine-cuvinteaza
pe fata, care i§1 ia lada in spate §i se intoarna spre
casa parinteasca cu bucurie, tot pe drumul pe unde
venise. Cind pe drum, iaca cuptiorul grijit de dinsa
era pfin de placinte crescute rumenite... Si ma-
nincA fata la placinte §i maninca, hat bine ; apoi
i§i mai ia citeva la drum §i porne§te. Cind mai in-
colo numai iaca fintina grijita de dinsa era plina
pina 'n gura. cu apa limpede 'cum ii lacrima, dulce
§i rece cum ii ghiaa. Si pe colacul fintinei erait
cloud pahare de argint, cu care a baut la apa rand
s'a racorit. Apoi a luat un paharel cu sine §i a por-
nit inainte. Si mergind mai departe, iaca parul
grijit de dinsa era incarcat de pere galbene ca
ceara, de coapte ce eraii, §i dulci ca mierea. Pa-
rul vazind pe fata §i-a plecat crengile 'n jos §i
ea a mincat la pere §i §i-a luat la drum cite i-a
trebuit. De-acolo mergind mai departe, iaca se in-
tilne§te §i cu catelu§a, care acum era voinica. §i fru-

www.dacoromanica.ro
 222 IOAX CREANGA

moasa, iara la git purta o salba de galbetli, pe care

a dat-o fetei ca multamita, pentru ca a cautat-o la
boala. Si de aid fata, tot mergind inainte, a ajuns
acasa la tats -sati. Mo§neagul cind a vazut-o i s'au
umplut ochil de lacrimi §i inima de bucurie. Fata
atunci scoate salba §i paharul cel de argint §i le
da tatine-sati ; apoI deschizind lada impreuna, nenu-
marate herghelii de cal, cirezi de vite §i turme de
of ies din ea, in cit mo§neagul pe loc a intinerit,
vazind atite bogatil ! Tara baba a ramas oparita §i
nu §tia ce sa faca de ciuda. Fata babel atunci §i-a
luat inima'n dinti §i a zis :
Las' mama, ca nu-i pradata lumea de bogatii ;
ma due sa -ti aduc §i ell mai multe. i cum zice,
porne§te cu ciuda, trasnind §i plesnind. Merge qi ea
cit merge tot pe acest drum, pe unde fusese fata
mo§neagului ; se intilne§te Si ea cu catelusa cea
slabs §i bolnava ; da §i ea de parul cel ticsit de
omide, de fintina cea malita §i seaca §i parasita, de
cuptiorul cel nelipit §i aproape sa se risipeasca; dar
cind o roaga §i catelusa, §i parul §i fintina §i cup-
tiorul, ca sa ingrijeasca de dinsele, ea le raspundea
cu ciuda §i in batae de joc:
Da cum nu ! ca nu mi-ofil fe§teli eil mint4ele
tatucutel §i a mamucutei! Multe slug' atl avut ca mine?
Atunci cu toatele §tiind, ca mai u§or ar putea ca-
pata cineva lapte de Ia o vacs stearpa, decit sa to
indatoreasca o fata alintata §i lene§a, ail lasat-o sa-
'§I urmeze drumul in pace §i n'aii mai cerut de la
dinsa Did un ajutor. i mergind ea tot inainte a
ajuns apol §i ea Ia sfinta Duminica ; dar §i aid s'a
www.dacoromanica.ro
 FATA BABE SI FATA MONEAGULUI 228

purtat tot hursuz, cu obraznicie §i proste§te. In loc

sa faca bucatele bune §i potrivite §i sa lee copiii
sfintei Dumineci, cum i-a laut fata mo§neagului de
bine, ea i -a oparit pe toti, de Opel §i fugeau ne-
buni de usturime §i de durere. Apoi bucatele le-a
facut afumate, arse §i sleite, de nu mai era de chip
sa le poata lua cineva in gura... Si cind a venit
sfinta Dumineca de la biserica §i-a pus minile 'n
cap de ceea ce-a gasit acasa. Dar sfinta Dumineca
blinds §i ingaduitoare, n'a vrut sa-si puie mintea
c'o sturlubateca §i c'o lene§A de fata ca aceasta ;
ci i-a spus sa se suie in pod sa-§i aleaga de-acolo
o lada, care i -a placea §i sa se duca in plata lui
Dumnezeu. Fata atunci s'a suit §i §'a ales lada cea
mai noua §i mai frumoasa, caci ii placea sa iee
cit de mult §i ce-i mai bun §i mai frumos, dar sa
faca slujba buna nu-i placea. Apoi cum se da jos
din pod cu lada, nu se mai duce sa-§i iee ziva
bund §i bine-cuvintare de la sfinta Dumineca, ci
porne§te ca de la o casa pustie §i se tot duce
inainte ; §1 mergea de-i piriiau calciele de fried sa
nu se rasgindeasca sfinta Dumineca sa porneasca
dupa dinsa, s'o ajunga §i iee lada. Si cind ajunge
la cuptior, frumoase plancite eraii intr'insul ! Dar
cind s'apropie sa iee dintr'insele §i salt' prinda
pofta-; focul o arde §i nu poate lua. La fintina a§ij-
derea pandrutele de argint, nu-1 vorba, erati, §i fin-
tina plina cu apa pins 'n gura ; dar cind a vrut
fata sa puie mina pe pahar §i sa iee apa, paharele
pe loc s'ari cufundat, apa din fintind intr'o clips a
secat §i fata de sete s'a uscat !... Cind prin dreptul

www.dacoromanica.ro
 224 IOAN CREANGA

parului, nu-I vorba, ca par'ca era batut cu lopata

de pere multe ce avea, dar credeti c'a avut fata
parte sa guste vr'o una ? Nu, cAci parul s'a facut
de-o mie de on mai nalt de cum era, de-i ajun-
sese crengile in nouri. §'atunci scobe§te-te fata
babel: in dinti ! Mergind mai inainte, cu catelu§a
inca s'a intilnit ; salba de galbeni avea §i acum la
git; dar cind a vrut fata sa. i -o iee, catelu§a a mu§-
cat-o de i-a rupt degetele §i n'a lasat-o sa puie
mina pe dinsa. 41 mu§ca fata acum degetele ma-
mucutei §i ale tatucutei de. ciuda §i de ru§ine, dar
n'avea ce face. In sfir§it cu mare-ce a ajuns ea §i
acasa la ma-sa, dar §i aici nu le-ail ticnit bogatia,
cad deschizind lada, o multime de balauri ail e§it
dintr'insa §i pe loc ail mincat pe baba cu fata cu
tot, de par'ca n'ail mai fost pe lumea asta, §i apoi
s'ail facut balaurii nevazuti cu lada cu tot.
Iar mo§neagul a ramas lini§tit din partea babel
§i avea nenumarate bogatil; el a maritat pe fiica-sa
dupa un om bun §i harnic. Cuco§ii cintaii acum pe
stilpil portilor, in prag §i in toate partile ; iar gal-
nele nu mai cintail cuco§e§te la casa mo§neagului,
sa mai faca a rail ; c'apoi atunci nici zile multe nu
mai aveati. Numai atita ca mo§neagul a ramas
ple§uv §i spetit, de mult ce-1 netezise baba pe cap
§i de cercat in spatele lul cu cociorva, daca'-i copt
malaiul.

www.dacoromanica.ro
 I

Povestea lui Stan PAtitul 1)

Era °data un flacail statut, pe care-I chema Stan.

Si flacaul acela din copilaria lui se trezise prin straini,
fara sa cunoasca. tata §i mama §i lard nici-o ruda,
care sa-1 ocroteasca §i sa-1 ajute.
Si ca baet strain ce se gasea 2), nemernicind el de
colo ping colo pe la u§ile oamenilor, de unde pins
unde s'a oplo§it [de la o vreme] intr'un sat mare §i
frumos. ,
Si aid slujind cu credinta, ba la unul, ba la altul,
pina la virsta de trel-zeci §i mai bine de ani, §i-a
sclipuit putine parale, cite-va oi, un car cu boi §i
o vacu§oard cu lapte. Mai pe urma §i-a injghebat
§i o casuta §i apoi s'a statornicit in satul acela
pentru totdeauna, tragindu-se la casa lui §i mun-
cind ca pentru dinsul. Vorba ceea: §i piatra prinde
mu§chiii, daca §ede mult intr'un loc.
Si cum s'a vazut flAcaul cu casa §i avere buni-
cica, nu mai sta Iocului, cum nu sta. apa pe pietre,
§i mai nu-1 prindea soinnul de harnic ce era. Dintr'o

1) Tiparita India oara in cConv. Lit) XI pag. 21.

2) Forma prima: a§i din capul locului nemernicind...
I. Creang2.. www.dacoromanica.ro 15
 226 IOAN CREANGA.

parte venea cu carul, in alta se ducea §i toate tre-

bile §i le punea la cale singurel. Nu-i vorba, ca de
grew, grew ii era; pentru ca in lipsa lui n'avea cine
sa-1 ingrijeasca de casd §i de viti§oare, cum trebue.
Numai dal ce sa faca bietul om ? Cum era' sä se
intinda mai mult, ca de-abia acum se prinsese §i el
cu minile de vatra ; §i cite a tras, pins s'a vazut
la casa lui, numai unul Dumnezeti §tie. De-aceea
alerga singur zi §i noapte in toate parile, cum
putea, §i muncea in dreapta §i in stinga, ca doar-
doar a incaleca pe nevoie, §'apoi atunci vazind
§i facind.
Toate ca toate, dar uritul ii venea de hac. In
zile de lucru, calea-valea ; se lua cu treaba §i uita
de urit. Dar in noptile cele marl, cind era cite-o
givornita cumplita §i se mai intimpla sa fie §i sar-
batori la mijloc, nu mai §tia ce sa faca §i incotro
sa apuce, vorba cintecului :
De urit ma duc de-acasa,
§i uritul nu ma lass :
De urit sä fug In lume,
Uritul fuge cu mine,

Se vede lucru, ca a§a e facut omul, sa nu fie

singur. De multe on i-a venit flacaului in cap sa
se insoare, dar cind i§i aducea aminte [une-ori] de
cite i-au spus ca ail pAtimit unii §i altii de la fe-
meile lor, se lua pe ginduri amina, din zi in zi
§i de Joi pins mai de-apol, aceasta pozna§a trebu-
§oara §i ginga§a in multe privinii, dupa cum o nu-
mea el, gindindu-se mereti la multe de toate... Uniia
zic a§a, ca femeea-I sac fara fund. Ce-a mai fi §i
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA LTA STAN PATITUL 227

asta? Altii, ca, sa te fereasca Dumnezeil de fe-

meea lene§a, mir§ava i rasipitoare; altiialte nas-
tru§nicii, in cit nu §tii ce sa. crezi §i ce sa nu crezi?
Numa nu-1 vorba, ca am vazut eu §i destui barbati
mult mai ticai i §i mai chitcaiti, de cit cea mai bi-
cisnica femee. Si a§a, trezindu-se el in multe rin-
duri vorbind singur ca nebunii, sta in cumpene :
sA se insoare... sa nu se insoare ?!..] 1),
ba s'a insura la toamna, ba la iarna, ba la
primavara, ba la yard, ba iar la toamna, ba vremea
trece, flacaul incepe §i el a se trece, mergind tot
inainte cu buracia §i insurAtoarea raminea balta.
.1-apoi este o vorba : ca pins la 20 de ani se in-
soara cineva singur ; de la 20-25 it insoara altii
de la 25-30 it insoard o baba, iard de la 30 de
ani inainte numa dracu-i vine de hac.
Tocmai a§a s'a intimplat §i cu flacaul acesta, ca
pins la vreme asta nici el de la sine, nici prie-
tenii, nici babele catu-s ele de-a dracului, de pre-
facute §i iscoditoare, tot nu Fail putut face sä.
se insoare.
Stan era om tacut in felul sau, dar §i cind da
cite-o vorba dintr'insul, vorba era vorba, la locul
ei §i nu-1 putea rapune te miri cine.
Multi trageail nadejdea sa'-1 iee de ginere, dar fa-
caul era chitit la capul sau §i nu se da cu una cu
cloud. Si a§a, de la o vreme §i babele §i prietenii,
lehametindu-se 1 -au dat in burduful draculni §i 1-at.
1) Pasagiul intreg a fort introdus in editia de la Ia§I in locul ur-
matoarelor cuvinte din cConv. Lit.: lasind aceasta treaba dintr'o
zi pina 'n alta.

www.dacoromanica.ro
 228 IOAN CREANGA

lasat pe saina lui, sa faca de-acum inainte ce-a §ti

el cu dinsul, ca ei luat toata nadejclea.
Amu, Intr'una din.zile, flacaul se scoala.' de noapte,
face mamaliga imbrinzita §i ce-a mai dat D -zeu, pune
mincarea in traista, injuga boil la car, zice Doamne-
ajutd, §i se duce la padure sa - §i aduca un car de
lemne. ajungind el in padure, pe cind se amijea
de ziud, a taiet lemne, a incarcat carul zdravan §i
1-a cetluit bine, §i pin'or mai minca boil, s'a pus
sa manince §i el ceva. Si dupd ce-a mincat cit i -a
trebuit, I-a mai ramas o bucatica de mamaliga im-
brinzita, §i facind'o bot, a zis : «Ce s'o mai duc
pe- acasa? is s'o pun ici pe te§itura asta, ca poate-a
gasi-o vre-o lighioaie ceva, a minca-o §i ea, §i-a
zice-o bogdaproste). Si punind mamaliga pe te§i-
turd, injuga boil, zice iar un Doamne-ajuta §i pe
la prinzi§or porne§te spre casa. i cum a pornit
el din padure, pe loc s'a §i stirnit un vifor cumplit
cu lapovita in cloud de nu vedeai. nici in-
ainte, nici inapoi. Minia lui Dumnezet, ce era
afard : sä nu scotr un cine din casa, dar Inca om !
Insa dracul nu cauta mai bine ; la a§a vreme te
face sa.' pierzi rabdarea §i fara sa, vrei te vird in
pacat.
In acea zi, Scaraoschi, capitenia dracilor, vroind
a-§i face mendrele cum tie el, a dat poronca tu-
turor slugilor sale, ca sa apuce care Incotro a ve-
dea cu ochii, §i pretutindene pe mare §i pe us-
cat sa vire vrajba intre oameni §i sa le Lel
pacoste.
Atunci dracil s'ait impra§tiet iute ca fulgerul in
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA LU1 STAN PATITUL 229

toate pdrtile. Unul din el apuca spre paduri, sa vada

de n'a putea trebalui ceva §i pe-acolo : doar a face pe
vre-un om sa birfeasca improtiva lui Dumnezeii, pe
altul sa - §i chinueascd boil*, altuia sa -i rupd vre-un
capat sail alt-ceva de la car, altuia sa-i schilodeasca
vre-un boil, pe altii sa -i facd. sa se bats ping s'or
ucide §i cite alte bazaconil §i nazbutii de care is-
code§te §i vraje§te dracul.
Ce-or fi ispravit ceialalti draci nu §tim, dar aces-
tui de la padure nu i-a mers bine in acea zi. S'a
pus el nu-i vorba luntre i punte, ca sail
vire codita cea birligata undeva, dar de geaba i -a
fost, ca pe unde se ducea tot in go1 umbla.
§i tot mai cercind el, ba id ba colea, in spre
sara numal ce dd de-o pirtie. Atunci se ie tiptil,
tiptil pe urma el §i se duce tocmai la locul de unde
Stan incarcase lemnele. §i cind cold, gase§te numal
locul ; pentru a flacdul, dupa cum am spus, de
mult e§ise din padure §i se dusese in treaba lul.
Vazind el dracul ca §i aici n'a izbutit nimica,
cri§ca din mdsele §i crapa de ciuda, pentru ca era
ingrijit, cu ce obraz sa se infati§eze inaintea lul Sca-
raoschi ; §'apoi, afard de aceasta, era buimac de
cap §i hdmesit de foame, de atita umblet.
§i cum sta el pe ginduri, posomorit §i besme-
tec, numal iaca ce vede pe-o te§iturd un bot de
mamaliga. Atunci bucuria dracului : odat-o §i ha-
le§te §i nu nice nimica. Apoi ne mai avind ce face,
i§1 iea coada intre vine §i se intoarce la stapinu-sail,
§i cum ajunge in iad, Scaraoschi il intreaba :

www.dacoromanica.ro
 230 IOAN CREANGA

Ei, copile, ce isprava ai facut ? Cite suflete

mi-al arvonit ? Da-ti solia!
Ia mai nimica, stapine, raspunse dracul ru§i-
-nat §i tremurind ca varga de frica ; se vede c'am
pornit intr'un ceas rau. \tremea a fost prea dim-
potriva, cum §titi, §i numai un om a venit azi in
padure ; dar §'acela a scapat de mine, cad' am dat
in urma lui tirziu, tocmai cind se dusese. Noroc
numai c'am gasit pe-o te§itura un but de mamaliga
de-am mincat, cad' imi giriiau matele de foame.
Alta nu mai §titi nimica, Intunecimea Voastra.
El bine, zmirdoare uricioasa, ce e§tl, de min-
cat, ai mincat botul cel de mamaliga, dar ce-a zis
omul acela, cind a pus mamaliga pe te§itura, [ai tu
la §tiinta] ?
Ba de asta nu §tiii nimica, stapine.
Apoi ce paze§ti tu alta, daca nu §tii nici macar
ceea ce vorbesc muritorii? Sa.-ti spun eii dara, de§i
n'am fost in padure ca tine; a zis : «Cine-a minca
botul cel de mamaliga, sa zica bogdaproste). Zis-ai
tu ceva cind ai mincat-o ?
Ba n'am zis nimica, stapine.
A§a ?! In loc sa-ti dai osteneala, ca sa afli
pina §i gindul oamenilor, tu nu §til nici macar ceea
ce vorbesc el? Mai pot eu sa am nadejde in voi?...
El lass, ca-ti gasesc eu acu§ leacul I Te -i invata tu
minte de alta-data. Hai, porne§te acum, degraba la
omul acela §i sa -1 sluje§ti taman trei ani de zile, cu
credinta, la ce te-a pune el ! Simbrie in bani sa
nu prime§ti de la dinsul, ci sa faci tocmala, ca dupa-,
ce ti-i implini anii, sa ai a lua din casa lui ce-i urea
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA LU! STAN P4TITUL 231

tu ; §i aceea are sa fie de trebuinta la talpa iadului

ca ail inceput a putrezi capatiiele... .ia sa vedem,
ti-a veni in cap ce al sä iei? Hai, gata e§ti ? Ia-ti
talpa§ita !
Gata, stapine, iaca pornesc !
Atunci dracul da o raita pe la talpa iadului, sa
vada ce lipse§te, §i apol iese iute ca scinteia §i se
tot duce inainte la slujba, dupa porunca lul Scara-
oschi. §i cind pe-aproape de casa lui Stan, dracul
s'a prefacut intr'un baiet ca de opt ani, imbracat
cu strae nemte§ti, §i imbla zgribulind pe la poarta.
Stan era aCasa §i chiar atunci luase ceaunul de pe
foc, sa mestece marnaliga ; 0 numai iaca ce vede
ca se raped cinii sa rupa omul nu altaceva; §i cind
se uita mai bine, ce sa vada ? Vede-un baet, ce
se acatera pe stilpul porter, de teama cinilor. Atunci
Stan alearga la poarta zicind;
Tiba Hormuz ; na Balan ; nea! Zurzan;'dati-va
'n laturi, [cotarle] !... Da de unde e§ti tu, mai tics?
§i ce cauti pe-aid, spaIma cinilor ?
De unde sa fiii, badica ? Ia sint §i eii un baiet
sarman, din toata lumea, fora tats §i mama 0 vret
sa intru la stapin.
&á intri, la stapin ?! D'apoi tu nice de pascut
gi§tele nu e§ti bun... Cam de cite ani ii, fi tu?
la poate sa am vr'o tree -spre-zece ani.
Ce spur tu, mai?... Apoi dar bine-a zis cine-a
zis, ca vrabia-i tot puiii, dar [numai] dracul o tie
de cind IL.. EA de-abia ti-a§ fi dat §epte, mult
opt ani. Dar ce, Doamne iarta-ma ; pesemne ca §i
straele acestea pocite fac sä arati a§a de sfrijit §i

www.dacoromanica.ro
 232 IOAN CREANGA.

inchircit. Am mai vazut daunazi imblind pe-aicI

prin sat un ciofligar de-al-de tine, dar acela era
oleaca mai chipos Si alt-fel imbracat !
Cu antereit de canavata
Ce se Linea numa 'n ata,
Si cu n'adragi de Anglie
Petece pe el o mie.

Si cind mergea pe drum, nadragii mergeall ala-

turea cu drumul : ci-ca umbla dupa strins pelcele,
§i cum trecea pe la poarta mea, de-abia 1-am scos
din gura lui Zurzan ; 1-a pieptanat, de i-aii mers
petecele. Vorba ceea : cA§ veni desard la voi, dar
mi-e ru§ine de drib. Si acum parca-1 vad cit era
de ferfenitos §i cum 41 culegea boarfele de pe jos.
Oleaca, de n'ai patit §i to ca dinsul. Si cum te
chiama pe tine ?
Tot Chirica ma chiama.
Mar parpalecule, nu cumva e§ti botezat de
sfintul Chirica Schiopu, care tine dracii de par ?
Nu-1 §titi pe-acela, dar Chirica ma chiama.
Apoi despre mine fie ori-cine si -a fi nana§,
dar §tiii c'a nemerit-o bine, de ti-a pus numele
Chirica: pentru ca e§ti un fel de vrabioni inchircit.
Apoi da, bade. inchircit, vrabioiii, cum ma
vezi, aista sint ; am vazut eil §i hoituri marl §i nici
de-o lume : la treaba se vede omul ce poate. Las'
sä ma chieme, cum m'a chema ; ce al d-ta de-acolo ?
Dar pe d-ta cum te chiama ?
Tot Stan ma chiama; dar de la o boala ce-am
avut, cind eram mic, mi -au schimbat numele din Stan
in Ipate §i de-atunci am ramas cu doua nume.

www.dacoromanica.ro
 POVESTEA LUI STAN PATITUL 233

D'apoi ai [la] §tiinta, bade, ca §i d-ta ai cintec :

Ipate, care c1er oca pe spate
$i face cu mina sa -i mai aduci una.

Dar §tii ca m'ai plesnit in palarie, mai Chi-

rica ? Al dracului beret ! Par'ca e§ti cel de pe co-
moara, mai, de Oil toate cele. De trup e§ti marun-
tel, nu-1 vorba, dar la fire e§ti mare. Ia sa te ve-
dem, daca mi-i gici tu cimilitura aceasta :
.xLata. peste later, peste later imbojorata, peste imbojorata.
cfacAnard, peste cra's'atratt maciulie, peste maciulie limpezeala,
peste limpezeala galbeneala §i peste galbeneala hudulet).

Chirica atunci incepe a zimbi §i zice :

De-oid gici, mi-i da §i mie [o hrinca] dintr'insa?
D'apoi §tid ed ce crezi tu ca -i aceea? Gice§te
intii, sa vedem.
Ce sa fie, zise Chirica : Ia fata casei, vatra,
focul, pirostiile, ciaunul, apa dinteinsul, faina §i cu-
le§erul sad melesteul.
Bun, mai Chirica, is acum vad §i ed. ca nu
e§ti prost. Hai ! cit sa-ti dad pe an, ca sa te toc-
me§ti cu mine ?
A.poi ed... nu ma tocmesc cu anul.
Dar cum te tocme§ti tu ?
Ed ma tocmesc pe trei ani °data, pentru ca
nu-s deprins a umbla [cu cro§na in spate], din sta-
pin in stapin, §i vread sa cunosc ceva, cind void
e§i de la d-ta.
Despre mine, cu atita mai bine, mai Chirica.
§i ce mi-i cere tu pentru trei ani ?
Cee sa-ti cer ? Ia sa-mi dai de mincare §i de

www.dacoromanica.ro
 234 IOAN CREANGA

purtat cit mi-a trebui, iar rind mi s'or implini anii,

sa am a lua din casa d-tale ce void vrea efi.
Ce fel de vorba-i asta ? Poate ca tu ii barani
atunci sa-mi iei sufletul din mine, on mai stiil eii
ce dracul si -a veni in cap sa ceri ?
Ba nu, bade Ipate, n'aibi grija, nu ti-oiti mai
cere vre-un lucru mare ping pe-acolo. §'apol ce
i -oiu lua eil din casa, nu-ti face trebuinta d-tale.
Apoi, na, zise Ipate. .Masura-i vorba cu im-
blaciul. Balan sa-ti aleaga din gura, ce spui, daca
nu vorbesti deslusit.
Apoi da, bade Ipate, unde-i vorba nu-i minie:
mai bine sa te focmesti intii de cit pe urma.
Apoi is asta-ti spun si ell, mai ciotul dracu-
lui : dezle.aga °data calul de la gard, sa §titi eil
atunci de-oia ajunge cu sanatate ce-i al tail si
ce-i al meil.
Ia lasa, bade Ipate, lass ; nu te mai pune §i
d-ta atita pentru te miri ce si mai nimica, ca doar
n'are sa fie un cap de Ora.
Mai Chirica, tii una ? ramii la mine ca ne-om
impaca not atunci. Te vad ca esti un baiet istet §i
mai §tii Pacatul ? poate §i harnic ; sameni a fi stiind
de unde sa Tel lucrul §i unde sa-1 pui.
Despre aceasta n'aibi grija, bade, zise Chirica.
Nu cauta ca-s mic, dar trebile care ti le-oiti face
eti, nu le-a face altul, macar sa fie cu stea in frunte.
Mai stii? Bine-ar fi, mai Chirica, dac'ar fi toate
cu lapte cite le spui. Dar tu curat ca ai dat peste
un stapin, ca pinea cea buns ; numai sa avem vorba
dinainte, sa nu fii rail de gura, c'apoi mi-i sa
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA LUI STAN PATITUL 235

nu ma scoti din sarite §i sa ma facf cite-odata

sd-mi ies din rabu§ afara.
Nici despre asta nu ma tem ca-i banui, bade
Ipate.
Vrea sa zica, ne-am inteles. De-acum vina
de-i minca §i to ceva. Iaca ni§te bulughine cu muj-
defil §i cu mamaliga. Hai! da -le colb §'apof to -apuca
de treaba.
Baietul se pune ciobane§te, intr'un genunchiti, im-
buca repede ce imbued 'apof se duce dupa trezi.
§i a§a era Chirica de lini§fit §i de harnic la trebile
lui, ca paeca era de-acolo, de cind 1-a facut ma-sa ;
§i Ipate se indemna cu dinsul, uitase acum de urit
Si huzurea de bine ; §i din ziva in care s'a tocmit
Chirica la Ipate norocul if curgea girla din toate
partite §i nu mai §tia ce are la casa lui.
Ce garduri stre§inite cu spini, de mai nici vintui
nu putea razbate printre ele ! Ce §uri §i ocoale
pentru bof §i vaci ; perdea pentru of, poieti pentru
paserf, cotete pentru porci, sisiiac pentru popu§of,
hambare pentru griu §i cite alte lucruri de gospo-
darie, facute de mina lui Chirica, cit af bate din
palme ! Sä nu spun minciuni, dar Ipate se imbogatise
insutit §i inmiit, de cind a venit Chirica in slujba
la dinsul. Acum vazuse Ipate, ce poate Chirica §i-f
era drag ca ochif din cap.
Trecuse vr-o doi an' la mijloc, §i in una din zile,
Chirica zise stapinului sau :
Stapine, sa nu banue§tf, de am sa zic §i eu
o vorba: de ce nu to insori ? Ca mine, poimine
to -f trezi ca af imbatrinit §i nu-t1 ramine nici un ur-

www.dacoromanica.ro
 236 IOAN CREANGA.

ma§. Dupa viata, este §i moarte. De unde §tii ce

se intimpla, fereasca Dumnezeii ! §i atunci, cul ra-
rnine atita avere ?
Ce vorbe§ti tu, mai Chirica ? Daca nu m'am
insurat ea, cind am Post de insurat ; apoi la vremea
asta ti-al gasit sa ma insor ? Pe semne vrei sail'
faca dracul ris de mine... Nu vezi ca a trecut soa-
rele de ameazi; sint mai mult batrin de cit tinar.
, Da ia lasd-ma la pirdalnicul, stapine, ca-i spa-
riea oamenii cu vorbele d-tale. Nu te mai face a§a
de batrin, ca doar nu ti-i vremea trecuta. al cred
a tocmai acum e§ti bun de insurat ; pentru ca al
cu ce sa til nevasta §i copiii. Slava Domnului! multi
ar dori sä aiba, ceea ce al d-ta.
Ti-al gasit, zise Ipate. Par'ca e§ti nu §tiii cum,
mai Chirica ; vorbe§ti §i tu ia a§a in dodii cite-o
data. Am ea samanaturi ?, Am eti toate cele trebuin-
cioase pentru casa ? Tu crezi ca numal a§a se tine
femeia... Vorba ceia: cCind se'nsoara, nu'i de milard».
De asta te plingi, stapine?
D'apoi de care alta, mai Chirica ? Nu §tii tu
ca gura inainte de toate §i apoi celelalte.
Stapine, daca-i numai atita, apoi las'ca te fac
eft cu grid, sa al de unde face pine §i colaci pentru
nunta, ba §i pentru cumatrie, daca vrei.
De unde, mai Chirica ?
Vezi d-ta, colo departe, ni§te lanuri frumoase
de grid, [care dati in copt]?
Le vad.
Du-te chiar acum la stapinul mo§iei, §i spune-1 l)
') In Cony. Lit.: §i -I spune.

www.dacoromanica.ro
 POVESTEA LUf STAN PATITUL 237

ca te prinzi sa -r dal in girezi tot griul cit it are sa.-

manat. Si daca te-a intreba cit sa-ti dee pentru a-
ceasta [ostenicioasa] treaba, spune -r ca nu prime§ti
bani, ci numai atita griu, cu paie cu tot, cit al pu-
tea duce d-ta In spate §i cu un baiet al d-tale.
Cum asta, mai Chirica ? Par'ca vorbe§t1 de pe
ceea lume. Crezr tu ca vom putea nor singuri se-
cera §i stringe atita amar de gria, ca doar sute §i
mil de brate trebue acolo, nu §aga. S'apoi numai
pentru doua sarcine de grid? Ce nebun ai crede tu
ca ar fi acela?
Stapine, ca sa cuno§ti cine sint eu §i cit pot,
asculta-ma ii du-te la boier de-r spune, cum te-am
invatat.
Ipate cu un gind sa se duca... §i cu zece nu. In
sfir§it i§1 is el inima 'n dinti §i se duce la curte sa
vada ce are sä fie; §i cum ajunge, se infati§eaza in-
naintea boierului §i zice :
Sä nu va suparati, cucoane! Nu cum-va aveti
trebuinta de seceratori?
Ba inca mare nevoie am, om bun; par-ca
Dumnezeii te-a adus. [Caci griul e copt, nu mai poate
suferi intirziere].
Apoi, cucoane, ma prind eu sa ti-1 secer.
Cum, singur?
Asta -i treaba mea, cucoane. Ea ma prind sa
ti-1 daii in girezi. Nu-i cuvint gospodaresc?
Cum vad, te bizuie§ti in brace multe.
Multe, cucoane, putine, cucoane, cite-a dat Dum-
nezeii; numai treaba s'o fac.
§'apoi ce mi-i cere, a§a cu hurta?

www.dacoromanica.ro
 238 IOAN CREANGA

Ce sä cer, cucoane; is cind ti -oiu da griul in

girezi, sa am voie a lua numai atita griu, cu pate
cu tot, cit oia putea duce in spate eil §i c'un ba-
etan al meti.
Mai omule, vorbe§ti inadins on vrei sa §ugue§ti?
Ba fereasca Dumnezeil, cucoane; vorbesc in-
nadins.
Boerul a crezut ca Ipate e nebun §i voia sa se
mintue de dinsul, zicind:
Daca-i a§a, om bun, du-te mini dimineata §i to
apuca de lucru ; oiti vedea ell ce treaba4 face §i ne-
om impaca nor.
Impacarea cum ti-am spus, cucoane.
Ei, du-te, du-te §i las' sa. vedem!
Atunci Ipate se intoarna acasa §i. Chirica it in-
treaba:
El stapine, cum a raThas cu boierul?
Cum sa ramie, mai Chirica! Ia m'am pries hAt
§i bine sa -1 dail griul in girezi, dupa cum al zis. Dar
m'a luat groaza, cind am trecut pe linga lan §i 1-am
vazut citu-i de mare. Asta-i o treaba foarte grea §i
mare lucru sa fie, ca s'o putem nor scoate la capat.
tilri eil tare bine ca boerul m'a luat de nebun, dar
nici cu minte nu sint, dupa cit vad ea acum. Dra-
cul §tie ce avem sä facem !
N'ai grija, stapine, ca doar e§ti cu mine... zise
Chirica.
Ia mai bine sa luam cele trebuitoare §i haidem
acolo chiar in asta sara, ca mine dimineata sa ni
se faca ziva pe lan.

www.dacoromanica.ro
 POVESTEA LUI STAN PATITUL 239

§i asa se iefi ei arnindoi si se duc. i cum ajung

acolo, cam pe inseratele, Ipate zice :
Vezi to mai Chirica ? asta nu-i saga ; mi se
pare ca not avem sa dam peste dracul !
Stapine, stiff ce ? Culca-te si to odihneste si
mini dimineata vom vorbi amindoi.
Ipate, ca cel cu grija in spate, se framinta el cu
rnintea cit se mai framinta, si obosit fiind, se lasa,
oleaca jos pe iarba si adormi dus. Chirica atunci
el stie ce face si cum face cal intr'o clips
aduna toata dracimea s'o pune la lucru pe cimp.
Unii seceraii, altii legau snopil, altii faceail claf si
suflati cu narile sa se usuce, altii cara0, altii durail
girezi, ma rog, claca dracului era, ce sa. spun
mai mult ?
Cind se trezeste Ipate, in zori de ziva, se sparie
ce vede ! Totul era mintuit ; in locul griului de pe
cimp, vede acum o cireada mare si doua mai mid,
asezate pe culmea dealului, iara pe Chirica nu-1 vede
nicairi. Atunci lui Ipate i s'a suit tot parul in vir-
ful capului de frica si a inceput a cauta pe Chirica
in toate partile. i cind colo, numai ce iata ca-1 vazu
dormind pe virful unei cirezi, si atunci isi mai veni
putin in fire. Feciorir boerestf se sculara cu noaptea
in cap, cum if treaba for si venira pe lanuri sa vada
ce mai este. §i cind vazura el una ca aceasta, if
cuprinse spaima si fuga la boier, de-i vestira. Bo-
erul atunci se scoala iute, se asvirle pe-un cal §i
-tine numai o fuga, pins pe lanuri; si cind colo vede
§i el ceea ce nu se mai vazuse si nu se mai auzise
de cind lumea si pamintul !
www.dacoromanica.ro
 243 IOAN CREANGA.

El, cucoane, am mintuit trebu§oara, zise Ipate.

Bine ca ati apucat a veni §i d-voastra ca sa'fiti de
fata, cind ne-om lua dreptul. Atunci Chirica, nici
una nici doua, scoate o funie cu care era incins,
leaga bine gireada cea mare, cum §tie el, o is in
spate §i pe ici ti-i drumul. lard' boerul mai vazind
§i aceasta, a incremenit cu minile subsuori uitin-
du-se la dinsul cum se ducea. §i crezind ca. de-
acum §i Ipate are sä iee cele cloud' girezi. mid, §i-1
calice§te de tot, crapa de necaz, dar n'avea incotro.
§i ne§tiind ce sa faca, zise lui Ipate cu bini§orul :
Om bun, na-ti bani in locul griului ce mai ar
a lua §i lasa-ma in pace. N'am crezut ca am a face
cu dracul.
Fereasca Dumnezeil, cucoane ; cruce de our
cu not in casa! Departe de pe locurile aceste! Ba
zaii, am muncit de-a dat inima din noi...
Ia lasa-ma incolo, mai .omule; pe semne tu ar
sa ma inveti pe mine ce-i plugaria ? Ca doar nu
saman eu griii de erl, de-alaltaeri, sä nu fi mai avut
a face cu seceratori. §i chiar de nu -i fi tu uciga-1
crucea, dar n'ati umblat cu lucru curat ; insa ce am
eil cu sufletul vostru ? Vol aveti a da sama. Pri-
me§te bani, cum ti-am spus §i mai duceti-va §i la
altd casa, ca eu unul §titi c'am p5tit-o bung.
Ipate auzind aceasta, parerea lui de bine ! is bani
cu cit se invoe§te §i se duce §i el dupa Chirica. §i
cind ajunse acasa, Chirica trierase, vinturase, ma-
cinase ; insfir§it, pusese toate trebile la cale. §i Ipate
. cind a mai vdzut §i asta, nu mai §tia ce sa zicd ;
mai venea a crede ca §i el are a face cu dracul.
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA LIA STAN PATITUL 241

Mai Chirica, d'apoi §tii ca §i boerul citu-i de

boier, a pus'o de indmaliga. Iaca mi-a dat §i bani
de am adus acasd.
§i ace§tia-s buni, stapine ; pane -i la chimeriil
§i tad molcom. Am §tiut eu dinainte, ca are sa ne
iasa si de cheltuiald.
A doua zi dupa asta, Chirica zise lui Ipate :
El, stapine, de-acum cred ca n'ai ce mai zice :
ca mine poimine mi se implinesc anii §i ramii dede mine.
Mai 'nainte calea-valea ; eral deprins a trai singur,
dar acum are sa-ti cads grew ; mai ales ca ti s'a
ingreuiat §i gospodaria. Hai, ce zici, te insori on ba?
Apoi da, mai Chirica, §titi eu ce sa fac ? Par'cd
tot m'a§ insura ; cind a§ da peste o parte blind, a§
face §i eu poate pasul acesta. Dar tare ma tem, nu
cum-va sa-mi ieu pe dracul dupa cap, sa -1 aduc cu
ldutari in casa §i pe urma sa nu-1 pot scoate nici cu
o mie de popi ; c'apoi atunci lehamite §i de insurat
§i de avere §i de tot !
De asta ti-i acum in grija, stapine ? Dac'a
ramas treaba pins la atita, apoi las' pe mine ca
te-oiii face eu sa iei un dragut de femee, care nu
se mai afla ! Cad eu sed cdlare in inima for §i, nu
ca ma laud, dar §titi toate mdruntdiele dinteinsele.
Despre asta nu mi-e ru§ine ; pot sa-ti aleg una §i
noaptea pe'ntuneric. Pentru altul n'a§ face-o, sa stiii ca
mi-ar da lumea de pe lame, dar pe d-ta vreti numai
de cit sa te vad om ca toti oamenii in rind cu
lumea. Nu vezi ca cei mai multi de teapa d-tale, se
tin cu nasul pe sus, numai din pricina asta. Ca
§i cum par'cd d-ta n'ai fi vrednic sa tii o femee !
I. Creangii. 16
www.dacoromanica.ro
 242 IOAN CREANGA

Mai Chirica, tare mai e§ti §i tu nu §tift cum ;

scoti omul din minti cu vorbele tale. Bun staroste
mi-am gasit. Nu §tiii cine te-a indreptat la casa mea,
Ca §titi ca e§ti berechet bun. 'apoi mult stair eu
cite-odata §i ma gindesc in mintea mea, de unde
ai tu atita putere. Mai ca-mi vine sä zic §i eu ca
boerul cela : nu §tiii naluca sa fii, om sa fii, dracul
sa fii, dar nici lucru curat nu e§ti. Numai fii ce-i fi,
asta nu ma prive§te ; mie unuia §tiir ca mi-ai priit
bine, n'am ce zice ! Ei, is spune, cum zici tu ca
mi -i alege femee ?
Ia in Duminica viitoare, stapine, sa mergem
in sat la hors. Eu oiu sta de-oparte cu baetii ; iar
d-ta sa te prinzi in joc ling'o fats, care si -a placea.
Eu atunci mi-oiil tirii piciorul pe linga d-ta, oiii ochi-o
bine §i aloof tioiri spune eu, ce zace intr'insa.
Da §tii c'ai chitit-o bine, mai Chirica? Tot cu
draci e§ti tu, bine zic ell.
Apoi da, stapine, in ziva de azi daca nu-i fi
§i cu draci oleaca, apoi ci-ca te furs sfintii, §i iar
nu-i bine.
In sfir§it ce spun ei, ce nu mai spun, cum vine
Dumineca, Ipate §i cu Chirica se ieu §i se duc la
hors in sat. Chirica, cum ii treaba baetilor, se aca-
tara pe cele garduri §i se hlizea cu ceilalti baeti.
Iar Ipate, de cuvint ; se prinde in joc linga o fats,
care chite§te ca i-ar cam veni la socoteala ; incepe
el a o masura cu ochii de sus pina jos §i de jos
pina sus §i cum se invirtea flora, ba o -stringea pe
fats de mina, ba o calca pe picior, ba... cum e
treaba flacailor. §i tropai, tropai ! ropal, ropai,! i se
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA LW. STAN PATITUL 243

aprind lui Ipate al nostru calciiele. Chirica era si el

pe-acolo si cum se lass Ipate din joc, spiritusul dra-
cului if zice :
Ei stapine, par'ca te:ai cam aburit la fata, nu
stiu cum ; ce zici, asd-i ca -ti vine la socoteala?
Apoi da, nu §tifi cum sa mai zic si eu ; pe-
semne pacatele mi to -au scos inainte, mai Chirica.
Eu gindesc s'o pornesc pe treaba; fata-i hazulie si
m'a farmacat de-acum.
Ba nu, stapine, daca-i vrea sa ma asculti, eti
te sfatuesc sa n'o iei pe asta. §i focu-i hazuliu, dar
tare rail te pirjoleste cite-odata. Fetisoara asta o
yezi d-ta cit e de scumpa la ris? Par'ca si -ar veni
a crede ca-i de cele cu crucea 'n sin, dar ia una de
aceste a inalbit °data numai intr'o singura noapte
pe mosu-meil in fintind (?).
Cum asta, mai Chirica?
Da, ia! nu mai §ti si d-ta cum, stapine.
Ian auzi-1, mai degraba i-ai putea strimba fal-
cile, decit vorba. Mai Chirica, eu gindesc, ca s'a da
dupa mine si s'a face §i ea bung.
I... hi! da, cum nu? Eu insa iti spun priete-
neste, ca fetisoara asta, are trei coaste de drac in-
teinsa; si chiar si cea mai bung dintre femei 'Inca
tot mai are una. Sa te mai Iasi, stapine, pin'om da
macar peste una de acelea, s'apoi ti-offi mai spune
eu ce este de facut.
Apoi da, mai Chirica, tu m'ai tot cihait de
cap ping acum, sä ma insor, sä ma insor, de mi-ai
aprins pofta de insurat, §i apoi acum tot tu o suru-
besti si-o intorci, cum iii vine tie la socoteala.
www.dacoromanica.ro
 244 IOAN CREANGA

Stapine, §tii Ca eil nu-ti voesc rani; asculta-ma

ca n'ai sa gre§e§tl.
Ipate auzind a§a, se da dupa Chirica §i se in-
toarna el sara acasa, tot cum s'ail dus. Insa cum
ajunge acasa, par'ca nu era acela; muncea el, nu
muncea, dar §tiii ca se framinta cu gindurile §i de
abia a§tepta sa vie Duminica viitoare.
Duminica vine §i el iard se duc la hora in alt
sat. Chirica, dupa obiceiul sail se is cu baetii, ears
Ipate se prinde in joc linga o fata, care o chite§te
el; joaca, cit joaca §i linga aceea §1 intra in vorba
cu dinsa ; fata, buns mehenghe, ii intoarce capul §i
Ipate vede ca nu-i de lepadat. Dar Chirica era §i
el pe-acolo, §i cum se lasa Ipate din joc, ii zice :
El stapine, cum vad eii, nici de asta nu to -al
da in laturi; a*A-i ca ti-a cazut tronc la inima ?
Mai a§a, mai Chirica.
Apoi iti spun eu, stapine, ca nici asta nu -i de
noi. 0 vezi cit e de pa§ina, dar §i asta are doua
coaste de drac intr'insa. Sa." to mai la§i, stapine,
cum ti-am spus ed.
Apoi da, mai Chirica, in ziva de azi, nu §tiii
zau care-a mai fi cu crucea 'n sin, cum cauti tu.
Eil gindesc ca tot om alege, om alege, pin'om
culege.
Ba nu, stapine, lasa pe mine, ca. §tiu eil ce fac.
Ipate iar se lasa, dupa cum zice Chirica, §i se
intoarna el sara acasa, tot cum s'ati dus. Dar Ipate
acum nici de treaba null mai cauta, nici mincarea
nu se mai prindea de dinsul, nici somnul nu-1 fura, era
cum e mai rail; da, ce sa-i zici ? daduse §i el in
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA LUt STAN PATITUL 245

parpara insuratului. S'apoi §titi ca este-o vorba :

cind ii omul in doi peel, sa to fere§ti de dinsul,
c'atunci e cum ii mai rail. Vorba ceea : «Arde focu
'n paie udel. A§a §i Ipate, tot sugh4a, tot ofta din
grew §i de-abia a§tepta sä vie Duminica. Duminica
iar vine §i ei acum se ieu §i se duc la joc in alt
sat. Si cum ajung acolo, Ipate se §i prinde in joc
linga un pui§or de fata, careia II jucau ochii in
cap ca la o §erpoaica. Se invatase §i el §iretul, a
le alege a§a pe deasupra, dar numai Chirica baietui
§tia ce zace in inima for §i cit le poate calul; ca
ce-i mai grew de ales, de cit omul? Dar Chirica era
§i el pe acolo. Si ce-a &cut el ce-a dres, ca fetei
§i lui Ipate ail inceput a le sfirai inima unul dupa
altul. l3oldul Satanei se vede ca-i inghimpase. Si
cum se lass Ipate din joc, Chirica it trage de-o
parte §i-1 intreaba :
Ei stapine, cum i se pare?
Cum sa mi se para, mai Chirica? Ia par'ca-
mi vine s'o sorb cu ochii, de draga ce-mi e; daca
n'a mai fi §i asta, apoi nu ma mai insor niciodata,
ca destul mi-am tulburat mintile pin'acum.
Asta-i buns stapine, zise Chirica. Nu-i vorba,
ca tot are §i ea o coasts de drac ; dar traind §i
nemurind, 1-om scoate-o not §i pe-aceea.
Atunci, bucuria lui Ipate! Incepe a se sine de fata,
ca scaiul de oae. i unde nu ti-o in§faca pe sus
§i se ieu ei ba din tilcuri, ba din cimilituri, ba
din pacalit, ba din una, ba din alta §i de colea pina
colea, placut unul altuia. i Ipate ne mai avind

www.dacoromanica.ro
 246 roAN cREANGA.

rdbdare se §i duce la tata-sati §i la ma -sa de-o cere.

Vorba ceea :
Vin' la mama de ma cere:
De m'a da, de nu m'a da,
Peste noapte mi -i fura.
Parintii fetei cind and asta, au de bucurie ca le-a
picat un om a§a de bun §i o dau cu mined largi.
Peste cite-va zile nunta se face §i Ipate iii is fe-
meea cu zestre cu tot, o duce acasa la din.sul §i pace
bunai §i a§a traiaii el de bine §i se iubiaii unul pe
altul, ca ni§te huluba§i. Si Ipate, fiind foarte multa-
mit de asta, zise intr'o zi :
Doamne, mai Chirica, bun suflet de femee mai
am! Bine mi-am ales-o.
Buna, stapine, nu-i cuvint, dar §tii ca este o
vorba : cind nu ginde§ti, atunci to trinte§te, las' sa'.
vedem. Ia adu-ti aminte, ce ti-am spus °data, ca i
asta, cit ii de bung §i blajind, tot are o coasta de drac
intr'insa, care trebue scoasa numai de cit, daca ti-i
voia sa ai femee cum trebue §i s'o duci cu dinsa
pins la adinci batrinete.
Apoi da*, nu §tifi cine ti-a mai putea intra §i
tie in voie, mai Chirica.. Cite §tii tu, numai dracul
cred, ca poate sa.'-ti dee de fund.
Dar nu se impline§te bine anul §i femeea Jul* Ipate
face un baiet. La vr'o cloud trei luni dupa asta, Ipate
se treze§te intr'o zi cu socru-saii, ca.' vine §i-1 chiama
la nunta unui frate al femeei sale. Chirica, simtind
toate, cum ii dracul, trage pe stapinul sal:11a o parte
§i-i zice :
Stapine, lasa sä se duca numai nevasta d-tale
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA Lot STAN PATITOL 247

cu copilul, iar d-ta spune ca de-i avea vreme sa te

duct mai pe urma, bine-de-bine, iard de nu, sa te
ierte. Si dupa asta, ti-oia mai spune eil ce-i de facut.
Ipate, deprins a asculta pe Chirica, zice socru-saii:
Tata, eil n'oiii putea merge, ca dupa cum vezi
am tare multe trebi pe capul mea §i numai cu un
argatel ce -1 am, de-abea le pot dovedi. Nevasta mea
insa poate sä mearga §i de m'a ierta vremea sa
pot veni §i eil mai pe urrna, bine-de-bine, iara de
nu, te rog sa ma ierti !
Socru-saii atunci ne mai avind ce zice, ia pe ne-
vasta lui Ipate cu copil cu tot si se ca mai duce.
In ziva de Uncrop, Chirica zice lui Ipate :
Stapine, ia acum a venit vremea ca sa scoatem
coasta cea de drac din femeea d-tale. Hai, incaleca
lute pe cal si te du la nunta, dar sä §tii de la mine,
ce ai sa faci cind vei ajunge acolo : alature cu
casa socru-tau, este o casuta tupilata, in care §ede
un talpoiu de baba, me§te§zgoasa la trebile sale, cum
ii sfredelul dracului. Du-te de trage in gazcla la dinsa
Si fa-te ca e§ti un drum et strain. Pune-te apoi pe
linga ea luntre §i punte si jurueste-I ceriul §i pamintul,
ca sa-ti smomeasca pe nevasta d-tale si sa ti-o
aduca acolo. Si atunci sa vezi, ce pot babele si cit
ii de credincioasa femeea.
Sä... To ! mai Chirica, ce spui to ? Par'ca despre
asta mi-as pune capul la mijloc.
Ba nu fii asa de darnic, stapine. Mai bine cruta-ti
capul, ca poate ti-a mai trebui.
Dar oare nu m'or cunoaste, mai Chirica?
N'aibi grija, stapine, pop' sa te dud si pe la
www.dacoromanica.ro
 248 IOAN CREANGA.

nunta, ca am facut ce §tiii eir §i nime n'are sä te

cunoasca.
Ipate, voind sa se incredinteze §i despre asta,
asculta pe Chirica §i se duce : §i cum ajunge in sat,
trage in gazda la o baba, o ia cam pe departe §i-I
spune ca sa -i aduca de-sara pe nevasta lui Stan din
satul cutare la dinsul.
Baba, cind aude asta, pune mina la gurd, clatina
din cap §i zice :
Doamne, om bun, cum crezi d-ta ca a§ face
eil una ca asta ; mai ales ca femeea are barbat bun,
frumos §i bogat, §i nu-i de-acele de care ginde§ti d-ta?
Atunci Ipate scoate plosca de la oblinc, da babel
vre-o cite-va gituri de rachiu §i apoi if mai intinde
§i o punga to§ca de bani, zicind :
Matu§a, de mi -i face acest bine, atunci sa §tii
ca ai sa ai §i mai mult de la mine. Fif bine incre-
dintata, ca n'are sa.' ne §tie nici pamintul.
Baba, de-odata sta pe gindurf ; par'ca n'ar fi prea
voit nici treaha s'o faca, dar nici punga s'o lese.
In sfir§it mai §ede ea pe ginduri, cit §ede, apoi ia
punga §i zice :
Om bun, minca-te-ar puricif, sa te minince !...
Eft §titi ce vra sa zica durerea de inima, bat-o pir-
dalnica s'o bata !... Nu §tiii, zati, cum a sta §i asta;
irhi plesne§te obrazul de ru§ine cind gindesc, cum
am sa ma infalo§ez inaintea femeef celeea, cu vorbe
de-acestea.., ma duc §i eft intr'un noroc, sa vedem,
§i de-olii putea face ceva, bine de bine, iard de nu,
mi-i erede §i d-ta, ca. §tii cum se fac de grew trebile
acestea §i rar le scoatem in capat.
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA LUi STAN PATITUL 249

Crede §i d-ta matu§a, ca de-1 face pe treaba

n'are sail' fie degeaba.
Atunci baba zice :
Sa vedem ; intrebarea n'are gre§. Mai §tii de
unde sare epurele ? Mai ales ca barbatu-saa nu este aid.
Apoi, cam inspre sara lass pe drumet singur in
casa, §i se duce alaturea Ia nunta, §i cum ajunge,
trage pe nevasta lui Ipate de-o-parte, if spune co-
do§ca cite §i mat multe, §'o face pe femee sa se
alunece cu mintea !
Matu§a, zice nevasta, d'apoi oare cum om face
nor, ca sa fie mai bine ?
Acesta nu-f vr'un lucru pan' pe-acolo, copila
haf, zise baba. Ia, du-te in casa, treze§te-ti copilul
din somn Si el atunci are sa inceapa a plinge; pe
urma pi§ca-1 tot cite-oleaca §i el are sä inceapa a
tipa. §i atunci tatu-tail, cum ii el suparacios, are
sa zica de la o vreme sa Tel baietul §i sa -1 daiia,
incolo la baba cea de-alaturea. Tu, cum if auzi asta,
sa ter baietul cu albie cu tot §i sa." vii cu dinsul la
mine. S'apoi atunci...
Femeea luf Ipate asculta de baba, face cum i-a
zis ea §i pe inserate §i vine la dinsa cu copilul in
brace ; §i cum infra in casa, incepe a se chicoti §i
a spune de la nunta multe §i marunte, fara sa cu-
noasca pe barbatu-sati.
Atunci Ipate le da de baut, pins le amete§te pe
amindoua, apoi i§i furs copilul din covacica, dupa
cum it invalase Chirica, §i fuge cu dinsul acasa.
Chirica, cum it vede viind, II iese inainte de pe la
poarta, §i zice :

www.dacoromanica.ro
 230 ION CREANGA.

Ei, stapine, minciuni ti-am spus eii, on ba ?

Ba nu, mai Chirica ; acum vad et ce poate
femeea. De acum nu mai traiesc nici un ceas cu dinsa ;
am s'o dail dracului de pomana, sofa rail ce este ea !
Ba nu, stapine, sa nu fad una ca asta, ca
femeea d-tale e una dintre cele mai bune femei. Da
§tiil eil cine-i de viva aici. Las'o intii sa vie acasa,
sa-i scoatem costita aceea, care ti-am spus et §i
atunci if vedea d-ta, ce lucru de femeie are sa iasa
dintr'insa.
Acum, sa ne intoarcem iar din urma.
Femeia luf Ipate §1 cu baba, cind se trezesc din
ametala, nici tu drumet, nici tu copil, nici tu nimica!
Atunci odata incep ele a se boci inadu§it §i a se
bate cu pumnii peste cap, insa fara nici un folds !
Mai iscode§te ea pe ici pe colea sa vada n'a putea
afla ceva despre copil, dar copilul par'ca intrase
in pamint.
Ei, ef ! Acu-i acu. Val de mine, nevasta-haf,
zise baba; ce pacat mi-am gasit cu tine ! dracul §tie
ce sa fac?
Si cum sta baba impietrita, dracul if §i da in gind una:
Nevasta-hai ! alta nu-i de facut, de cit sa in-
§omoltacim motanul ista al met cu ni§te petece,
sa -1 punem in albiuta §i apof sä dam foc casei pe din
launtru, Lard not sa e§im afara.. Si cind s'a aprinde
mai tare, not sa incepem a ne boci in gura mare
§i a striga.: foc ! foc ! §i pin'or sari oamenii de la
nunta, pina nu §tiil ce, casa are sa se topeasca. li
cind or gasi motanul scrum, ail sä creada ca era
copilul, §i poate s'o tamaduim.
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA LUI STAN PATITUL 251

Ca. bine zici d-ta, matu§a. ; asta s'o facem.

S'o facem, s'o facem. Dar eti ce fac tocmai
acum la batrinqe, fara leac de adapost!
Nu te ingriji de asta, matu§a draga, ca. am sa
te ieu cu mine §i-1 trai pe linga noi, ca banul cel
bun. Barbatu-meil e cum if piney cea build §i te-om
avea curat ca pe-o mama.
Atunci baba se indupleca, caci n'are incotro; dail
ele foc easel, §i pina cind sar oamenii, pina nu §tiil
ce, §i casa §i motan §i tot se facuse scrum. Iara ele
plingeml de udaii pamintul, zicind:
Val de noi §i de noi! copila§ul nostru, cum a ars!
Oamenii vazindu-le zbuciumindu-se a§a, all ince-
put care dincotro sa le mingiie. Si a doua zi tatul
femeei lui Ipate, trimete pe un argat al sail cu carul
cu boil sa duca §i pe baba §i pe fiica-sa la barba-
tu-satl acasa, aratindu-se cu mare parere de rail
pentru asta cumplita nenorocire. Pe drum femeea
lui Ipate zice babel:
Matu§ica, vira-te ici in sacul acesta §i cind vom
ajunge acasa intii am sa spun barbatu-meil, ca aid
sint ni§te buci de la mamuca, pentru facut sad. Si
aceasta numal pina s'a duce de la noi un ticalas de
argat pe care-1 avem, Ca chiar azi i se impline§te.
Baba asculta §i se vira in sac. Si cum ajung acasa
§i trag carul in ograda, nevasta lui Ipate lass toate
cele in car §i se duce de-adreptul in casa plingind,
sa gaseasca pe barbatu-sail §i sa-i spunA cele in-
timplate. Insa cind colo, nici Ipate, nici Cbirica nu
erail acasa. Atunci femeea lui Ipate, §i cu argatul
tatine-sad, tabircesc sacul, cum pot, it pun intr'o

www.dacoromanica.ro
 252 MAN CREANGA.

casoaie, pe cuptior, dupa horn, si apoi ea da dru-

mul argatului sa se duca inapol. i cum porneste
acesta, Ipate §i pica in loc. Femeea lui cum it vede,
incepe a boci si a zice :
Vai de mine si de mine, barbate, ce-am patit.
Copilasul nostru nu mai este! Si-1 spune toata in-
timplarea dupa cum se intelesese cu baba. Ipate
atunci ii zice :
Lasa, mai femeie, ca de-om trai vom fi not har-
nici sa mai facem copii. Da, cu cine sa te sadesti!
Pe semne asa a fost sa fie de la Dumnezeii!
Si cum vorbeaii el, numai iaca intra Chirica pe
usa, cu un ciocan, c'o dalta gi c'o pareche de cleste
in mina. Femeea lui Ipate, cum it vede, incepe a i
se tingui si lui. Dar Chirica, dupa ce-o asculta, zice:
0 crezi, stapine, ce spune? Nu te mai uita in
gura ei. Ia mai bine s'o cinatuim. Pune-o jos si sä-i
scoatem costita ceea.
Atunci Ipate odata mi ti-o i insfaca de cozi, o
trinteste la pamint §i-o tine bine. lard Chirica incepe
a-i numara coastele din stinga, zicind: una, doua,
trei; cind la a patra, pune dalta, trinteste cu cio-
camil, o apuca cu clestele s'o da afara. Apoi a§aza
pielea la loc, pune el ce pune la rang, si pe loc se
tamaduieste. Dupa aceasta zice:
Stapine, ia, deacum al femeie cum se cade ; nu-
mai s'o cam pi din frill §i sa-i ratezi unghiile din cind
in cind, ca nu cum-va sa-ti puns coarne. 'odata se
duce Chirica la casa de alaturea i aduce copilul.
Femeea lui Ipate, cind a mai vazut i asta, numai
i s'a inclestat gura §i a inghetat de frica.
www.dacoromanica.ro
 POVESTEA LTA STAN PATITUL 253

Atunci Chirica sdrutd mina lui Ipate, §i zice:

Ei, stapine, iaca chiar azi mi implinit anii
de slujbd. Ramif deacuma sandtos, ca eu ma duc
de unde-am venit. Dar sa §tii de la mine §i sa spui
§i altora, ca te-a slujit un drac trei ani de zile, nu-
mai pentru un bot de mamaliga de pe te§itura din
padure §i pentru un putregaiu de cdpatiiii ce-mi tre-
bue§te sub talpa iadului.
Si atunci odata §i in§facd Chirica sacul cel de dupa
horn cu baba cu tot §i se face nevazut. Femeea lui
Ipate incepe atunci a tipa grozav §i a zice :
Alearga dupa dinsul, bdrbate, §i nu-1 ldsa!
Ciltif de la mAmuca mi i-a luat... din ce sa mai fa-
cem not sad?
Ipate insd nu avea acum grijile acestea; el era
mihnit pentru perderea lui Chirica, care era bund-
tate de bdiet §i nu §tia unde 1-ar gasi, ca sa-1 mul-
tameasca pentru atitea binefaceri ce primise de la
dinsul.
Dar Chirica era acum tocmai in iad 0 se desfata
in sinul lui Scaraoschi, iard codo§ca de baba gemea
sub talpa iadului §i numai motanul ei cel din ceea
lume if plingea de mild, pentru ca 1-a cocolit a§a
de bine.
Si iaca a§a, oameni bud, s'a izbavit Ipate §i de
dracul §i de baba, traind in pace cu nevasta §i cu
copiii sai. Si dupa aceea, cind if spunea cumva ci-
neva cite ceva de pe undeva, care era cam a§a §i
nu a§a, Ipate flutura din cap §i zicea:
Ia, paziti-vd mai bine treaba §i nu-mi tot spu-
net' cal verzi pe pared, ca eu sint Stan Pdtitul!
www.dacoromanica.ro
 Ivan Turbinc41)
Amu ci-ch era 2) odata un rus, pe care 11 chema
Ivan. Si rusul acela, din copilarie se trezise in oaste.
Si slujind el cite-va soroace de-a rindul, acuma era
batrin. Si mai marii lui vazindu-1, ca §1-a facut da-
toria de osta§, 1 -au slobozit din oaste cu arme cu
tot, sä se duca unde-a vrea, dindu-i §i cloud carboave
de cheltuiala.
Ivan atunci multami mai marilor sal, §i apoi lu-
indu-§1 ramas bun de la tovara§ii lui de oaste cu
care mai trase cite-o dusca, cloud de rachiii, por-
ne§te la drum cintind.
Si cum merge Ivan §ovaind cind la o margine de
drum, cind la alta, fara sa §tie unde se duce, putin
mai inaintea lui mergeau, din intimplare, pe o ca-
rare laturalnica, Dumnezeil §i cu sfintul Petre, vor-
bind el §titi ce. Sfintul Petre auzind pe cine-va cin-
tind din urma, se uita inapoi §i cind colo vede un
osta§ matahaind pe drum in toate partile.
Doamne, zise atunci sfintul Petre, spariet, on
3) Tiparia India oars in (Cons,. Lit.» Anul XII, pag. 21
2) in trOonvorbiri» numai: era ; in ms.: Amu ci-ca era (vezi Emilgar).

www.dacoromanica.ro
 IVAN TURBINCA. 255

hal sa ne grabim, on sä ne dam intr'o parte ; nu

cumva osta§ul cela sa aiba hartag §i sa ne gasim
beleaua cu dinsul. §tii c'am mai mincat eu odata
de la unul ca acesta o chelfaneala.
N'ai grija, Petre, zise Dumnezeti. De drumetul
care cinta sa nu to temi; osta§ul acesta e om bun
la inima §i milostiv. Vezi-l-ai? 1) Are numaI doua
carboave la sufletul sau ; §i drept cercare, hai, fa-te
to cer§etor la capatul ist de pod, §i eu la celalalt, §i
sa vezi cum are sa ne dee amindoua carboavele de
pomana, bietul om ! Adu-ti aminte Petre, de cite on
ti-am spus, ca unii ca ace§tia au sa mo§teneasca
imparatia ceriurilor.
Atunci sfintul Petre se pune jos la un capat de pod,
iara Dumezeu la celalalt, §i incep a cere de pomana.
Ivan, cum ajunge in dreptul podului, scoate cele
doua carboave de unde le avea strinse §i da una
lui sfintul Petre §i una lui Dumnezeil, zicind :
Dar din dar se face raiul. Na-va ! Dumnezeti mi-a
dat, eii data i Dumnezeil iar mi-a da, ca are de unde.
i apoi Ivan incepe a cinta §i se tot duce inainte.
Atunci sfintul Petre zice cu mirare :
Doamne, cu adevarat bun suflet de om e a-
cesta, §i n'ar trebui sa mearga nerasplatit de la
fata ta.
Dar, Petre, las' ca am ed purtare de grija
pentru dinsul. Apoi Dumnezeii porne§te cu sfintul
Petre, §i cit id, cit cole, ajung pe Ivan, care o ducea
tot intr'un cintec, de par'ca" era toata lumea a lui.
') In Convorbiri si ediIia de la Iasi : vezi-1. Indreptarea e facuta
dup . manuscriptul lui Creanga (vezi Emilgar).

www.dacoromanica.ro
 256 10AN CREANGA

Buna calea, Ivane, zise Dumnezet. Dar cinti,

cinti, nu te 'ncurci.
Multdmesc d-voastra, zise Ivan, tresarind. Dar
de unde §tii a§a de bine, ca ma chiama Ivan ?
D'apoi daca n'oiu §ti ell, cine altul are sä §tie ?
raspunse Dumnezeii.
Dar cine e§ti tu, zise Ivan cam sbor§it, de te
lauzi ca §tii toate ?
Eu sint cer§etorul pe care l'ai miluit cold la
pod, Ivane. Si cine da saracilor, imprumuta pe
Dumnezeil, zice Scriptura. Nall' imprumutul inapoi,
cad not nu avem trebuinta de bani. la, numai am
vrut sa dovedesc lui Petre, cit e§ti tu de milostiv.
Aft acum, Ivane, ca eii sint Dumnezeil, §i pot
sa -ti daii on ce-i cere de la mine ; pentru ca §i tu
e§ti om cu dreptate §i darnic.
Ivan atunci, cuprins de fiori, pe loc s'a desmetit,
a cazut in genunchi dinaintea lui Dumnezeil, §i a zis :
Doamne, daca e§ti tu cu adevarat Dumnezeii,
cum zici, rogu-te blagoslove§te-mi turbinca asta, ca
on pe cine-oiii vrea eil, sa-1 vir intr'insa; §i-apoi sa
nu poata e§i de-aici lard invoirea mea.
Dumnezeil atunci zimbind, blagoslovi turbinca,
dupa dorinta lui Ivan, §i apol zise :
Ivane, cind te'i satura tu de umblat prin lume,
atunci sa vii sa sluje§ti §i la poarta mea, ctci nu
si -a fi rail.
Cu toata bucuria, Doamne; am sä yin numal
de cit, zise Ivan. Dar acum de-odata, ma duc sa"
vad nu mi-a pica ceva la turbinca ? Si zicind a-
ceste, apuca petite cimpi de-a dreptul, spre ni§te
www.dacoromanica.ro
 IVAN TURBINCA 257

curti marl*, care de-abia se zariaa inaintea lui, pe

culmea unui deal. Si merge Ivan .i merge §i merge,
ping cind pe inserate ajunge la curtile cele. Si cum
ajunge, laird in ograda, se infatiseaza inaintea bo-
ieriului si cere gazduire. Boierul acela ci-ca" era cam
sgircit, dar vazind ca Ivan este om imparatesc,
n'are ce sa faca. Si vrind-neVrind porunceste unei
slug-I, sa." dee lui Ivan ceva de mincare, si apoi
sa -1 culce in niste case nelocuite, unde culca pe
toti musafirii, care veneat, asa ni-tam, ni-sam. Sluga,
ascultind porunca stapinului, is pe Ivan, ii da ceva
de mincare §i apoi 11 duce la locul hotarit, sa se
culce.
Las' daca. nu i -a da odihna pe nas, zise bo-
ierul in gindul saiI, dupa ce orindui cele de cu-
viinta. Stiti ca are sa aiba de lucru la noapte. A-
cum sä vedem care pe care ? Ori el pe draci, on
dracii pe dinsul.
Cad trebue sa va spun ca boierul acela avea o
pareche de case, mai deoparte in care sa zice ca
locuia necuratul. Si tocmai acolo porunci sä culce
§i pe Ivan!
Ivan insa habar n'avea de asta. El cum a intrat
in odaia unde 1-a dus omul boerului, si-a pus ar-
mele in rinduiala, s'a inchinat dup.' obiceiii §i apoi
s'a toldgit a§a Imbracat, cum era, pe un divan
moale ca bumbacul, punindu-si turbinca cu cele
cloud carboave sub capatii, §i a§ternindu-se pe somn,
caci de-abia it .1.n. eat picioarele, de trudit ce era.
Dar poate, bietul, sa se odihneasca? Cad cum
a
stins luminarea, odata se treze§te ca-i zmunce§te
I. Creangit. 17
www.dacoromanica.ro
 268 JOAN CREANGA.

cineva perna de sub cap §i i-o arunca cit colo !

Ivan atunci puind mina pe sabie, se scoala rapede,
aprinde luminarea §i incepe a cauta prin casa, in
toate partile, dar nu gase§te pe nimene.
Mai! Dar acest pacat? Ori casa asta nu -i cu-
rata, on s'a cutremurat pamintul, de mi-a sarit
perna de sub cap ; §i eu umblu badadaind ca un
nebun. Ce-or mai fi §i cutremurile ieste, zise Ivan,
mai facind cite-va crud ping la pamint §i apoi iar
se culca. Dar cind sa 4peasca de-odata se and
prin casa o multime de glasuri, care de care mai
uricioase; unele miorlaiau ca mica, altele covitail ca
porcul, unele oracaiail ca broasca, altele mornaiati
ca ursul; ma rog, fel de fel de glasuri schimono-
site se auzeati, de nu se mai §tia ce mama dracu-
Jul* sa fie acolo. Ivan atunci se cam pricepe ce ar
fi asta.
Apoi stai dar ! ca. are Chira socoteala, cum
vad eu. Si odata incepe a striga puternic :
Pa§ol na turbinca, ciorti!
Atunci diavolii odata incep a se carabani unul
peste altul in turbinca, de parca -i aducea vintul. Si
dupa ce Intra ei cu totii inlauntru, Ivan incepe a-i
ghigosi muscale§te. Dupa aceea leaga turbinca
strins la gura, o pune sub cap, mai trintindu-le
prin turbinca ni§te ghionturi ruse§ti, colea cum §tia
el, de da inima din draci. Apoi se culca cu capul
pe din§ii, §i ne mai fiind suparat de nimene, trage
Ivan un somn de cele pope§ti. Dar cind pe a-
proape de cintatori, Scaraoschi, capitania dracilor,
Vazind ca parte din slugile Jul se zabovesc, por-
www.dacoromanica.ro
 IVAN TURBINCA 259

-neste cu grabire la locul stiut, sa le caute. Si ajun-

gind intr'o clips, se vird, el stie cum si pe unde,
in odaie la Ivan, §i-i §terge o palms prin somn, cit
ce poate. Ivan atunci sare ars, si odata striga:
Pasol na turbinca!
Scaraoschi atunci infra si el lard vorbd, si se in-
ghiesueste peste ceilalti dimonT, cad n'are incotro.
Ei, las ca va judec eil acus, necuratilor; v'oiu
scoate incul din voi, zise Ivan tulburat. Cu mine
v'ati gasit de jucat? Am sa va mustruluesc, de au
sa rids §i cinii de voi. Si °data se imbracd si se
inarmeazd Ivan, cu toate ale lui, §i iesind afard, in-
cepe a face un tardboiii", de s'a sculat toata ograda
in gura lui.
Dar ce-ai patit, ma pohontule, de to -ai sculat
cu noaptea 'n cap, si faci asa larmd, ziserd oamenii
boierului, care daii chiori unul peste altul, de parca
aveau orbul gainilor.
Ce sa patesc, zise Ivan dirz, ia! am captusit
niste iepuroi, si am de gind jumulesc.
Boierul, in sgomotul ista, se scoald si el si in-
treabd : ce vuiet e acolo prin ograda?
Ia mai toata noaptea nu ne-am putut odihni
din pricina rusului celuia. Dracul stie ce are, ci-ca
a prins niste iepuroi, §i vrea sA -i jumuleasca, sa ier-
tati dumnea-voastra!
In vorbele aceste, numai iaca ce se infatiseazd §i
Ivan inaintea boierului cu turbinca plina de drad,
care se zbdteail ca pestii in virsd.
Iaca, gospodin, cu cine m'am vinjoht toata
noaptea.... dar incaltea ti-am curatit §i eu casa de
www.dacoromanica.ro
 260 JOAN CREANGA.

draci, §i vi-i aduc poclon des-dimineata. Poronce§te

sa-mi aduca niste palce, ca am sä-i bat la stroill, sa
pomeneasca ei cit or trai, ca ail dat peste Ivan, ro-
bul lui Dumnezeu.
Boierul, vazind aceasta, pe de-o parte 1-a cuprins
spaima, iard pe de alta nu mai §tia ce sa facd de
bucurie; cad multe sarindare mai daduse el pins
atunci pe la popi in toate partile ca sa-i poata iz-
goni dracii de la casa, §i nici ca fusese chip. Dar
se vede ca pin' acum le-a fost §i for veleatul. Cu
Ivan si-ail gasit popa!
Bine, Ivane, zise boierul cu multamire. Sa -ti
aducd palce cite vref, si fa-ti datoria cum §tii: c'apoi
om oil" fi §i eu, helbet !
in sfir§it nu trece mult la mijloc, iaca se pome-
ne§te Ivan cu un car plin de palce cum ii pldcea
lui. Le is el §i le leaga la un loc, tot cite doud-trel,
dupa cum isi stia me§te§ugul.
Dar pins la vremea asta, se adunase imprejurul
lui Ivan tot satul, ca sa vadd de patima dracilor.
Cad lucru de mirare era acesta, nu saga! Atunci
Ivan dezleaga turbinca in fata tuturor, numai cit
poate sa incapa mina, §i luind cite pe un dracu§or
de cornice, mi ti-1 ardea cu palcele de-i crapa pie-
lea. i dupa ce-1 rafuia bine, ii da drumul, cu toc-
maid sa nu mai vie acolo alter data.
N'oiii mai veni, Ivane, cite zilivare-oiii avea eti
zicea uciga-1 crucea, cuprins de usturime §i se tot
ducea impu§cat. Iard oamenii ce priveau §i mai ales
bdietii, le§inau de ris.
Dar mai la urma urmelor, Ivan scoate de barber
www.dacoromanica.ro
 IVAN TURBINCA. 261

§i pe Scaraoschi si-i trage un frecu§ de cele mos-

chicesti, de-1 fugea sufletul.
Potting! Dupa bucluc umbli, peste bucluc ai
dat, mai jupine Scaraoschi. Sa te invei to de alta
data a mai bintui oamenii, Sarsaila spurcat ce e§ti!
Si apoi dindu-i drumul, na!» fuge si Scaraoschi
dupa ceilalti ca taunul cu paiul...
Dumnezeti sa te inzileasca, zise atunci boierul,
cuprinzind pe Ivan in brate si sarutindu-1. De-acum
Tamil la mine, 'vane; si pentru ca mi -ar curalit casa
de draci, am sä te in ca pe palma.
Ba nu, gospodin, zise Ivan. Ma duc sa slujesc
pe Dumnezeil, imparatul tuturor. §i zicind aceste, se
incinge cu sabia, pune turbinca la gold, isi is ra-
nita in spate, si pusca de-a umar, §i pornind, se tot
duce inainte la Dumnezeii. Iara privitorii, cu caciulele
in mina, ii uraii drum bun, on incotro s'a intoarce.
Calatorie sprincenata, zise boierul; de rarnineai,
imi eras ca un frate; iard de nu, imi esti ca dot.
Mi se pare mie, ca §i boierul, cit era de boier,
luase trica turbincal, de nu-1 paru asa de rail dupa
Ivan, care-1 facuse atita bine.
Ivan insa nice nu se gindea la asta; el 41 cauta
acum de drum, intrebind din om in om unde §ede
Dumnezeii. Dar tot' pe citI it intreba, dadeaft din
umere nestiind ce sa raspunda la asa intrebare ciudata.
Numai sfintul Nicolae trebue sa §tie asta; zise
Ivan scotind o iconita din sin §i sarutind-o pe dos
si pe fats. §i atunci, ca prin minune se §i trezeste
Ivan la poarta raiului! §i nici una, nici doua, odata

www.dacoromanica.ro
 26'2 IOAN CREANGA

Incepe a bate la poarta cit ce putea. Atunci sfintul

Petre intreaba din launtru:
Cine -i acolo?
Eli.
Cine eii?
Eu, Ivan.
§i ce vrei?
Tabacioc este?
Nu-i.
Votchi este?
Nu-i.
Femei sint?
Ba.
Lautari sint?
Nu-s, Ivane, ce ma tot cihaesti de cap?
Dar unde se gasesc de aceste?
La iad, Ivane, nu aid.
Mai! Dar ce saracie lucie pe aid pe la rain,
zise Ivan, §i ne mai lungind vorba, indata §i por-
ne§te la iad. Si, el §tie pe unde cotige§te, ca.' nu =-
bid tocmai mult §i numai iaca ce da de poarta iadu-
lui. §i atunci odata incepe a bate in poarta, strigind:
El! Tabacioc este?
Este, raspunde cine-va din launtru.
Votchi este?
Este.
Femei sint?
Dar cum sä nu tie?!
Lautari sint?
Ho, ho! C4i pofte§ti.

www.dacoromanica.ro
 IVAN TURBINCA 963

A ! harago, harago! Aid e de mine! Deschi-

deti iute zise Ivan, tropaind §i frecindu-§1 minile.
Dracul de la poarta, gindind ca e vre-un mu§tereti
vechiii de-a lor, deschide; §i atunci numai iaca ce
se treze§te pe nea§teptate cu Ivan Turbincal
Val de not §i de nol! zisera atunci dracii, scar-
manindu-se de cap in toate partile; a§d-I c'am pa-
tit-o? Ivan insa poronce§te sa..-1 aduca mai de grabs
votchi, tabacioc, lautari §i femei frumoase, ca are
gust sä faca un guleaiii.
Se uita dracii unif la altii, §i vazind ca nu-i de
chip de stat impotriva lui Ivan, incep a-i aduce care
din cotro rachiii, tiutiun, lautari §i tot ce-i poftea lui
Ivan sufletul. Umblaii dracii in toate partile, iute ca
prisnelul, §i-i intrail lui Ivan in voie cu toate cele,
cad se temeau de turbinca, ca de nu §tiii ce, poate
mai rail de cit de sfinta cruce.
De la o vreme se chefaluie§te Ivan, cum se cade,
§i unde nu incepe a chiui prin iad §i a juca ho-
rodinca §i cazacinca, luind §i pe draci §i pe dra-
coaice la joc, cu nepus in masa; §i in virtejul cela,
rasturna tarabi §i toate cele in toate partile, de-ti
venea sa to strici de ris de iznoavele lui Ivan. Amu
ce sä faca dracii( ca sd-1 urneasca de-acolo? Gindesc
el, se sucesc ei, se framinta ef cu mintea fel §i chip,
dar nici unuia nu-i vine 'n cap, ce sa. faca. Talpa
iadului insa, mai ajunsa de cap de cit top dracii,
zise atunci lui Scaraoschi:
Haram de capul vostru; de n'a§ fi eil aid, al
pap voi §i mai rail de cit a§a. Aduceti-mi degraba
o putina, o piele de cine §i cloud bete, sä fac o jiuca-
www.dacoromanica.ro
 264 IOAN CREANGA,

rica 1) cum §tiii eu, §i acu§ vi-1 matur de-aid. atunci

indata i se aduc cele cerute, i talpoiul face iute o
darabana; §i apoi furisindu-se de Ivan, iese cu dinsa
afara §i incepe a o bate ca de razboiii: br... br...
Ivan atunci iii vine in simtire intr'un buc iese
afara cu pusca la umar, sa vada ce este?
Talpa iadului atunci face tusti! inlauntru, i dracii
tronc! inchid poarta dupa Ivan, si puind zavoarele
bine, bucuria for ca au scapat de turbinca. Bate el
Ivan in poarta, cit poate, se racaduie§te el cu pusca
dar au prins ei acum dracii la minte.
Ei las', cornoratilor! de mill mai pica vr'o
data in mina, turbinca are sä va tie de stire. Dracii
insa nu raspundeau nimica din launtru.
Vazind Ivan ca portile iadului sint ferecate in
toate partile, ysi ca dracii n'ati gind sa -i" deschida,
se lehameteste el acum si de lautari si de tabacioc,
si de votchi §i de tot, si porneste iar la rain, sa
slujeasca pe Dumnezeu.
acum ajunge la poarta raiului, dinafara, se si
pune acolo de straja, §i sta neadormit zi i noapte,
tot intruna, fara sa se clinteasca din loc.
nu mult dupa aceasta, numai iaca ce vine §i
Moartea i vrea numai de cit sa intre la Dumnezeti
ca sa primeasca. poronci.
Ivan atunci ii pune spaga in piept i zice:
Vidma? 2) unde vrei sa to duci?
La Dumnezeti, Ivane, sa vedem ce mi-a mai
poronci.
11 In Cony.: juarie. Indreptarea dupa ms. lui Creanga (vezi Emilgar).
2) Pe romineste : iCe -i, strigoaicA.

www.dacoromanica.ro
 IVAN TURBINCA 265

Nu -i voie, zise Ivan; las'ca ma duc eu sa -ti

aduc raspuns.
Ba nu, Ivane, trebue sa ma duc ea.
Ivan atunci, vazind ca moartea da chioard peste
dinsul, se strop§e§te la ea zicind
Pap!, Vidma, na turbinca!
Moartea atunci neavind incotro, se baga in tur-
binca, §i acu§ icne§te, acu§ suspina, de -ti venea
sa-i plingi de mild. Iara Ivan leaga turbinca la gura
cu nepasare, §'o anina inteun copac, Apoi incepe
a bate in poarta. Sfintul Petre atunci deschide, §i
cind colo se treze§te cu Ivan.
El, Ivane, doar to -ai saturat acum de umblat
prin lume, dupa crancalicuri.
M'am saturat §i m'am prea saturat,.sfinte Petre.
EI, §i ce vrei acum ?
Ia vreafi sa ma duc la Dumnezet, sa-I spun ceva.
Bine Ivane, du-te ; nu ti -i oprita calea. De-a
putere-a fi, acum e§ti de casa noastra.
Ivan atunci se duce de-a dreptul inaintea lui Dum-
§i zice :
Doamne, nu §till daca ai la §tiinta on ba, dar
eu slujesc la poarta raiului de multa vreme. Si acum
vine Moartea §i. intreaba ce mai porunciti !
Spune -i Ivane, din partea mea, ca poroncesc sa
moara trei ani de zile de-arindul, numal oameni batrini,
a§a ca tine... zise Dumnezeti, zimbind cu bunatate.
Bine Doamne, zise Ivan, uitindu-se cam lung
la Dumnezed. Ma duc sä-I spun cum ai poroncit.
ducindu-se el, scoate moartea de la inchisoare,
§i-i zice :
www.dacoromanica.ro
 266 JOAN CREANGA

Dumnezeu a poroncit ca sa manInci trei ani

de zile de-arindul numai padure batrina ; de cea
tinara sa nu te-atingi! Inteles-al.? Hai, porne§te §i-ti
fa datoria !
Moartea atunci porne§le prin codri, suparata ca
vai de ea, §i incepe a rode la copaci batrini, de-i
pocneau falcile.
§i dup. ce se implinesc trei ani in capat, iar
porne§te la Dumnezeti, sa primeasca poronci. Dar
cind §tia ca are sa dee peste Ivan, i se taiaii pi-
cioarele §'o stringea in spate de frica.
Turbinca! Afurisita de turbinca, ma vira in
toate boalele, zicea Moartea, suspinind. De cit n'am
incotro ; trebue sa ma duc, zise oftind.
in sfir§it merge ea, nu merge, §i de la o vreme
ajunge la poarta raiului. Dar cind colo, da iar cu
ochii de Ivan!
Tot aici e§ti Ivane, tot?
Ba bine ca nu, zise Ivan, facind stinga'nprejur
§i puindu-se drept in calea mortii. Dar unde gindeai
sa fit, cind asta mi-e slujba ?
Gindeam ca te-i fi dus prin lume dupa ber-
bantlicuri de-a tale.
Daca doar de lume am fugit o stin eu cit e
de dulce §i de amara, bat-o pustia s'o bata. Lui Ivan
i-s roase urechile de dinsa. Dar ce -at slabit a§a,
Vidma ?
De bunataIile tale, Ivane ; acum cred ca nu
0-i mai face blastam cu mine, mi-i da drumul sa
intru la Dumnezeii, ca tare mare treaba mai am.
Da, cum nu; is mai puneti pofta la o parte
www.dacoromanica.ro
 IVAN TURBINCA 267

ca doar nu piere lumea... nu cum-va al pofti oare

sa te pui la taifasuri cu Dumnezed?
Dar stiff ca te prea intreci cu saga, Ivane.
Asa ti-I treaba ? Inca ma iei la trei parale ?
Papl na turbinca Vidma!
Moartea atunci se vira in turbinca, §i Ivan o pune
la pastrama zicind:
Sopircai cu cine sopircai, dar cu Ivan nu so-
pircai.
Dumnezed insa stia de toate acestea, dar voia sa
mai faca si pe cheful lui Ivan, nu tot pe-a Mortii;
cad multe bundtati mai Meuse si ea in viata el!
Ia deschide, sfinte Petre, zise Ivan, batind
apol la poarta.
Sfintul Petre deschide si Ivan se duce iar de se
inatisazd inaintea lui Dumnezed si zice :
Doamne, Moartea intreaba ce mai poronciti ?
i sa nu vä suparaV, dar tare-i neastimparata si
avand, drept sa va spun; cede ca pe spini, si vrea
numai de cit sa -i dati raspuns.
Du-i raspuns, Ivane, ca" poroncesc sa moard
de-acum inainte trei ani de zile de-arindul numai
oameni tineri; si alti trei ani de zile, sa.' moard nu-
mai copii obraznici.
Bine, Doamne, zise Ivan, inchinindu-se pink"
la pamint. Ma. duc sa -1 spun, cum ai poroncit... si
cum ajunge Ivan din afard de poarta. scoate Moartea
din turbinca, si-I zice:
Dumnezed a poroncit, ca de-acum inainte sä
maninci trei aid de zile de-arindul numai padure ti-
nard; §i alp' trei ani de zile, numai vldstari fragede,
www.dacoromanica.ro
 268 IOAN CREANGA

rachitica, zmicele, nuiele§i altele de sama aces-

tora ; de padurea cea batrina sd nu te-atingi, ca -i
pozna! Auzit-at, Vidma ? Hai porne§te pins to vad,
§i-ti fa datoria cu sfincenie.
Moartea atunci inghitind nodurl, porne§te prin
dumbravi, lunci §i huceaguri, suparatd ca vat de
capul el. Si de voie de nevoie, incepe cind a
roade copaci tineri, cind a forfaca smicele §i nuele
de-i piriiau maselele §i o dureati §elele §i grumazii,
intinzindu-se pe sus, la plopii cei inapt, §i plecindu-se
atita pe la radacinele celor tufari, dupa mlad4e fra-
gede. Se zamorea §i ea sarmana cum putea. in sfir-
§it, s'a chinuit moartea a§a tree ani de zile de-a-
rindul, §i Inca alit tree ani, §i dupd ce i se implinesc
cel sese ani de osinda, iar porne§te la Dumnezeti,
sd vada ce poronci i-a mai da. Nu-i vorba, ca §tia
Vidma ce-o a§tepta, dar ce era sA faca?
Turbinca, minca-o-ar focul s'o manince, zicea
Moartea, ducindu-se la rain, ca §i cum ar fi mers
la spinzuratoare. Nu §titi ce sa mai zic §i despre
Dumnezeii, ca sä nu gre§esc. Pesemne c'a ajuns §i el
in mintea copiilor, Doamne iarta-mä, de i -a dat lui
Ivan cel nebun atita putere asupra mea. Bine mi-ar
parea sA-1 vad §i pe Dumnezeti intr'o zi, cit e de
mare §i puternic, in turbinca lui Ivan; on de nu, ma-
car pe Sfintul Petrea ; numai atunci mi-ar crede et mie.
Si mergind ea tot bodroganind vrute §i nevrute,
ajunge la poart a raiului, §i cind da iar de Ivan, i
se intuneca lumea inaintea ochilor §i zice oftind:
Dar bine, Ivane, iar ai de gind sa ma chi-
nuie§ti cu turbinca ceea a to ?
www.dacoromanica.ro
 IVAN TURBINCA 269

Ba dac'a§avea mai multa putere, ti-o spun drept,

ca. .ti-as scoate ochii ca la dracul §i to -as frige pe
frigare, zise Ivan cu ciuda, ca din pricina to s'a pra-
pada atita amar de lume, de la Adam §i pina astazi.
Papl na turbinca, Vidma ! Si de-acum nici mai spun
lui Dumnezeii despre tine, hoanghind batrina ce e§ti!
Tu §i cu Talpa iadulur sinteti potrivita pareche. Imi
vine sa va rup cu dintii de buni§oare ce sinteti. Am
sa to in la pastrama, hat §i bine. De-acum in tur-
binca au sa-ti putrezeasca ciolanele. Ha, ha!
Suspina ea moartea, dar pace buna; Ivan parca
nici n'o vede, nici n'o aude. In sfir§it trece ea a§a
o bucata de vreme, cit a fi trecut, §i intr'una din
zile vine Dumnezeil la poarta, sa vada ce nazbutii
mai face Ivan cu turbinca ceea.
El; Ivane, ce mai diregue§ti? Moartea n'a mai
venit pe-aici?
Ivan atunci lass capul in jos, §i tacind, in-
cepe a face fete, fete. Tara Moartea raspunde ina-
du§it din turbine-a:
Iata-ma -s, Doamne, pusa la opreala ; m'ai la-
sat de risul unui paid ca Ivan, nenorocita de mine!
Dumnezeii atunci dezleaga turbinca, da drum.ul mortii
§i zice lui Ivan:
El, Ivane, destul de-acum; ti-al trait traiul §i
i -ai mincat malaiul. De milostiv, milostiv e§ti; de
bun la inima, bun al fost, nu-i vorba ; dar de la o
vreme incoace, cam de pe cind ti-am blagoslovit
turbinca aceasta, to -al facut prea nu §tia .cum. Cu
dracii de la boierul cela, al facut hara-para. La iad,
1) in edi %ia de la Ia§i: ce mai gindesti?

www.dacoromanica.ro
 270 IOAN CREANGA

ai tras un gulealii, de ti s'a this vestea ca de popa

tuns. Cu moartea to -am lasat pina acum de ti -af fa-
cut mendrele, cum al' vrut; n'ai ce zice. Dar toate-s
pina la o vreme, fatul meti. De-acum cl -a venit §i
die rindul sa mori; n'am ce-V face. Trebue sa dam
fie-caruia ce este al sail, cad §i moartea are socoteala
ei; nu-1 lasata numai a§a degeaba, cum crezi tu.
Ivan atunci vazind ca s'at trecut de §aga, se
pune in genunclif dinaintea lui Dumnezeil §i-I roaga
cu lacrami, zicind.
Doamne! Rogu-te, sa flu ingaduit macar trei
zile, in care sa-mi grijesc sufletul, sa-mi lucrez racla
Cu mina mea asta slabanoaga; §i sa ma a§ez singurel
inteinsa; §i dupa aceste faca moartea ce va voi cu
mine, cam vad ea bine, ca mi s'a strins funia la
par; incep a slabi vazind cu ochif.
Dumnezeii if invoe§te cererea aceasta §i apol luin-
du-i turbinca din stapinire, it da pe sama Vidmei,
ca dupa trei zile sa-1 iee sufletul!
Ivan acum ramiind singur, suparat ca vai de el,
pe de-o parte ca i-a luat Dumnezeil turbinca, pe de
alta ca are sa moard, s'a pus pe ginduri.
Ma rog, ia sa stati §i sa-mi fac socoteala, cu ce
m'am ales et, cit am trait pe lumea asta, zise Ivan
in gindul sau. in oaste am fost numai de sbucium:
hais haram, cea haram! De-atunci incoace am urn-
blat ia a§a, teleleu Tanasa. M'am dus la rain, de la
rain la iad, §i de la iad iar la rain. Si tocmal acum la
dica, n'am nisi o mingiiere. Rafil mi-a trebuit mie
la vremea asta? Ia a§a WW1 daca to stricf cu dra-
cul; aid la saracaciosul ist de rain, vorba ceea: «Fa la
www.dacoromanica.ro
 I VAN TURBINCA 271

goala, traista u§oarav ; §ezi cu banii in punga §i

dud dorul la toate cele. Mai mare pedeapsa decit
asta, nici ca se mai poate ! Votchi nu-i, tabacioc
nu-I, lautari nu-s, guleard nu-I, nimica nu-i ! Mai am
numai trel zile de trait, §i te... ai dus, Ivane, (le pe
fa0. pamintulul ! Oare nu -i de facut vre-o §michirie,
pina mai este inca vreme ?
In sfir§it, mai sta el Ivan oleaca a§a, cu fruntea
razamata pe mina, §i-I §i trasne§te in gind una :
Taci, ca i-am dat de me§te§ug ! Incaltea ce-a
fi, a fi ; dar degeaba n'are sa fie. Vad ea bine, ca
tot de una mi-e acum.
§i odata se duce Ivan rapede cu cele doua car-
boave, el §tie unde, §i cumpara unelte de tesldrie :
doua latunoi groase, patru balamale, citeva piroane,
cloud belciuge §i un lacatal zdravan §i se arunca
de-§I face el singur o dragutd de meld, sa poata
§edea §i imparatul intr'insa :
Iaca Ivane §i casa de veci, zise el. Trei cotI
de pamint, atita-i al WI ! Vezi in ce se incheie toata
scofala de pe lumea asta ?
Dar n'apuca Ivan a sfir§i bine vorba din urma,
§i numai iaca se §i treze§te cu moartea la spate :
EI, Ivane, gata eti ?
Gata, raspunse el, zimbind.
Daca e§ti gata, hai ! A§aza-te mai rapede in*
racla, ca n'am vreme de pierdut. Poate ma mai a§-
teapta §i altii, sa le dail rava§ de drum.
Ivan atunci se pune in rack.' cu faia in jos.
Nu a§a Ivane, zise Moartea.
Dar cum ?
www.dacoromanica.ro
 272 IOAN CREANGA.

Pune-te cum trebuie sa §ada mortul.

Ivan se pune Intr'o rila, §i lasa picioarele spin-
zurate afara.
Dar bine, Ivane, una -i vorba, alta-i treaba; mult
ai sa ma tii? Pune-te, mai frate, bine, cum se pune !
Ivan atunci se intoarce iar cu fata 'n jos, cu capul
balalau intr'o parte §i iar cu picioarele afard.
A...ra...ca de mine §i de mine ! Dar nisi atita
lucru nu §tii ? Se vede ca numai de blastamqii ai
fost bun, in lumea asta. Ia fugi de-acolo, sä-V arat
nebunule ce e§ti !
Ivan atunci iese din racla, §i sta in picioare umilit.
Tara moartea, aVirful bunatate a dascali pe Ivan, se
pune in racla, cu fata 'n sus, cu picioarele intinse,
cu minele pe piept §i cu ochii inchi§i, zicind :
laca a§a, Ivane, sa to arzi,
Ivan atunci nu pierde vremea, §i face tranc,..
capacul deasupra, incuie lacata, 1) i cu toata ruga-
mintea Mortii, umfla racla in spate §i se duce, de-1
da drumul pe-o apa mare, curgatoare, zicind :
Na! ca ti-am facut conetul. De-acum du-te pe
apa Simbetei. Si sa ie§1 din racla cind te-a scoate
bunica din groapa. Mi-a luat el Dumnezeu turbinca,
din pricina ta, dar incaltea tI -am facile° build §i et).
Ei, ei, Doamne! zise apostolul Petru, vez1 de
ce &a mai apucat acutn Ivan al Sfintiei-Tale? Bine-a
mai zis cine-a zis : «Daca dal nas lui Ivan, el se
suie pe divan.»
Dumnezeti atunci, vazind ping unde merge indraz-
neala lui Ivan, a inceput a se cam lua §i el pe gin-
1) In Convorbiri : incuie cu lacata.

www.dacoromanica.ro
 IVAN TURBINCA. 273

duri, de nazdravaniile lui ! §i a§a, a zis Durnnezet

sa se desfaca sacriul acolo unde era, sa iasa Moar-
tea la liman ca sail' razbune §i ea acum pe Ivan.
i indata s'a facut a§a, §i cind nici nu visa Ivan,
ca are sä mai dee veodata ochii cu moartea, numal
iaca ce se treze§te cu dinsa, fats 'n fats, zicindu-i:
Dar bine, Ivane, a§a ne-a fost vorba ?
Ivan atunci a ramas incremenit, fara sa mai poata
zice un cuvint, macar.
Inca te fac' niznaii? El, Ivane, Ivane! Numai
rabdarea §i bunatatea Jul Dumnezeti cea fara de
margin' poate sa precovir§easca fara-de-legile §i
indaratnicia ta. De demult era! tu maAra§it din
lumea asta §i ajuns de batjocura dracilor, dada nu-ti
intra Dumnezeii in voie, mai mult decit insu§i Fiului
sail. SA' §tii, Ivane, ca de-acum inainte ai sa fii bu-
curos sa mori ; §i ai sa te tirii in brinci dup. mine,
rugindu-ma sa-ti ieil sufletul, dar ell am sa ma fac
ca te-am uitat, §i am sa te las sa traie§ti cit zidul
Goliei §i Cetatea Neamtului, ca sa vezi tu, cit e de
nesuferita viata la a§a de adinci batrinete!
§i 1-a lasat moartea de isbeli§te sa traiasca :

Cit e lumea si pamintul,

Pe cuptior nu bate vintul.

§i a§a vazind Ivan ca. nu mai moare, zise in sine:

Oare nu cum-va de-acum m' -oiii da cu paru 'n
cap de raul Vidmei? Ba zaii, nici nu gindesc. Dee-§i
ea daca vrea.
i ci -ca atunci unde nu s'a apucat §i el in ciuda
I. Creangil. 18
www.dacoromanica.ro
 274 IOAN CREANGA

mortii de tras la mahorca §i de chilit la .kuica §i

holerca, de parc'o mistuia focul.
Guleaiii peste guleaiu, Ivane, caci altfel inebu-
ne§tI de urit, zicea el.
Da, ce era sa faca bietul om, cind moartea-i chioara
§i nu-1 vede ?....
§i ma, a trait Ivan cel fara de moarte veacuri
nenumarate. §i poate ca §i acum a mai fi traind,
daca n'a fi murit.

www.dacoromanica.ro
 Povestea unui om lene§ 1)
Ci-ca era ()data intr'un sat un om grozav de le-
ne§; de lene§ ce era, nici imbucatura din gura nu
§i-o mesteca. Si satul, vazind ca acest om nu se da
la muncd nici in ruptul capului, hotari sa-1 spinzure
pentru a nu mai da pildd la lenevire §i altora. Si
a§a, se aleg vre-o doi oameni din sat §i se duc la
casa lene§ului, it umfla pe sus, it pun intr'un car
cu boi, ca pe un butuc nesimtitor, §i hai cu dinsul
la locul de spinzuratoare.
Asa era pe vremea aceea.
Pe drum se intilnesc ei cu o trdsurd in care era
o cucoand. Cucoana, vazind in carul cel cu boi un
om, care samdna a fi bolnav, intrebd cu mild pe cei
dol tarani, zicind:
Oameni buni! Se vede ca omul cel din car e
bolnav, sdrmanul, §i-1 duceti la vr'o doftoroaie, unde-
va sa se caute.
Ba nu, cucoand, rdspunse unul dintre tarani;
sd ierte cinstita fata dumne-voastra, dar aista e un

1) Tiparita intiia owl. in «Cony. Lito>, anul X11, pag. 257.

www.dacoromanica.ro
 276 IOAN CREANGA

lene§, care nu credem, sa mai fi avind pareche in

lume ; §i-1 ducem la spinzurAtoare ca sa curd* sa-
tul de-un trinday.
Ale!! oameni bun!, zise cucoana, infiorindu-se ;
pacat, sarmanul, sa moard ca un cine fara-de-lege!
Mai bine duceti-1 la mo§ie la mine; iacata, curtea
pe costi§a ceea. EA am acolo un hambar plin cu
posmagi; is a§a pentru imprejurari grele, Doamne
fere§te! A minca la posmagi, §i a trai §i el pe
linga casa mea ; ca doar §titi ca nu m'a mai perde
Dumnezeii pentr'o bucatica de pine. Da, sintem da-
tori a ne ajuta unii pe altii.
Ia-auzi, mai lene§ule, ce spune cucoana; a te-
a pune la cotet intr'un hambar cu posmagi, zise
unul dintre sateni. Iaca peste ce noroc ai dat, ba-
ta-te intunericul sa te bats, uriciunea oamenilor ! Sai
degraba din car §i multame§te cucoanei ca. te-a scapat
de la moarte, §i-ai dat peste bel§ug, luindu-te sub
aripa dumisale. Noi gindeam sa-ti dam sopon §i
fringhie. lar cucoana, cu bunatatea dumisale, iti da
adapost §i posmagi; sa tot trae§ti, sa nu mai moil!
Sa.-§i puie cine-va obrazul pentru unul ca tine §i sa
te hraneasca ca pe-un trintor, mare minune -! §i asta!
dar tot de noroc sä se plinga cine-va. Bine-a mai
zis, cine-a zis Ca: «Boii ara §i cai! maninca). Ha!,
da raspuns cucoanei, ori a§a, ori a§a, a n'are vreme
de stat la vorba cu no!.
Dar mueti-s posmagi!, zice atunci lene§ul cu
jumatate de gura, fara sa se cirneasca din loc.
Ce-a zis? intreba cucoana pe sateni.

www.dacoromanica.ro
 POVESTEA UMW OM LENES 277

Ce sä. zica, milostiva cucoana, raspunde unul,

is intreaba, ca mueti-s posmagii ?
Val de mine §i de mine, zise cucoana cu mi-
rare; Inca asta n'am auzit ! Da el nu poate sa §i-i
moaie ?
Auzi, mai lene§ule : to prinzi sa moi posmagii
singur, on ba ?
Ba, raspunse lene§ul. Trageti mai bine tot ina-
inte; ce mai atita .grija", pentru asta pustie de gura!
Atunci unul dintre sateni zise cucoanei :
Bunatatea dumnevoastra, milostiva cucoana,
dar degeaba mai voiti a strica orzul pe gi§te. Ve-
detl bine, ca nu-1 ducem not la spinzuratoare numai
a§a de flori de cuc, sa-i luam naravul. Cum chititi ?
Un sat intreg n'ar fi pus oare mina de la mina, ca
sa poata face dintr'insul ceva? Dar ai pe cine ajuta?
Doar lenea-i imparateasa mare, ce-ti ba'i capul !
Cucoana atunci cu toata buna-vointa ce avea, se
lehamete§te §i de bine-facere §i de tot, zicind :
Oameni buns, faced dar cum v'a lumina D-zeil!
Iar satenii duc pe lene§ la locul cuvenit, §i-i fac
felul. i iaca a§a a scapat §i lene§ul acela de sateni
§i satenii aceia de dinsul.
Mai pofteasca de-acum §i alti lene§i in satul acela
data le da mina §i-i tine cureaua.
'am incalecat pe-o §ea, §i v'am spus povestea a§a.

www.dacoromanica.ro
 Povestea lui Harap Alb 1)

Amu ci-ca. era °data intr'o Ora un craiii, care avea

trei feciori., i craiul acela mai avea un frate mai
mare, care era imparat inteo alta Ora mai depar-
tata.qi imparatul, fratele craiului, se numea Verde-
imparat; §i imparatul Verde nu avea feciori, ci nu-
mai fete. Multi ani trecuse la mijloc, de cind ace§ti
frati nu mai avuse prilej a se intilni amindoi. lard
verii, adica feciorii craiului Si fetele imparatului, nu
se vazuse niciodata, de cind erail ei ; §i a§a veni
imprejurarea, de nici imparatul Verde nu cuno§tea
nepotii sai, nici craiul nepoatele sale ; pentru ca
Cara, in care imparatea fratele cel mai mare, era
tocmai la o margine a parnintului, §i craiea istuilalt
la alts margine. i apoi pe vremile acele, mai toate
tarile erail bantuite de razboaie grozave, drumurile
pe ape §i pe uscat erati putin cunoscute §i foarte
incurcate §i de-aceea nu se putea calatori a§a de u§or
§i lard primejdii, ca in ziva de astazi. i cine apuca
a se duce pe atunci inteo parte a lumii, adese-ori
dus raminea rand la moarte.
1) Publicata in a Cony. Lib., anul XI, pag. 172.
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALH 279

Dar ia, sä nu ne departam cu vorba §i sa incep

a depana firul pove§tii.
Amu ci-ca imparatul acela, aproape de batrinete,
cazind la zacare, a scris carte fratine-sail craiului,
sa-1 trimita grabnic pe cel mai vrednic dintre ne-
poti, ca sa-1 lase imparat in locul.sail, dupa moartea
sa. Craiul primind cartea, lndata chema tustrel fe-
cioririnaintea sa §i le zice : Iaca ce-mi scrie frate-
meil §i mo§ul vostru. Care dintre voi se simte des-
toinic a imparati peste o tara a§a de mare §i bogata
ca aceea, are voie din partea mea sa se dila, ca
sa implineasca vointa cea mai de pe urma a mo-
§ului vostru.
Atunci feciorul cel mai mare ie indrazneala ai zice :
Tata, eu cred ca mie mi se cuvine aceasta
cinste, pentru ca sint cel mai mare dintre frati ;
de-aceea te rog, sa-mi dal bani de cheltuiala, straie
de primeneala, arme §i cal de cala'rie, ca sa §i por-
nesc, fara zabava.
Bine, dragul tatei, daca te bizuie§ti ca-i putea
razbate pans acolo §i crezi ca e§ti in stare a cirmui
§i pe altii, alege-ti un cal din herghelie, care-i vrea
tu, bani, cit ti-or trebui, haine care ti-or placea,
arme care-i crede ca-ti yin la socoteala §i mergi cu
bine, fatul meti.
Atunci feciorul craiului i§i ie cele trebuitoare, sa-
ruta mina tatine-sa'il, primind carte de la dinsul cata,,
imparatul, zice ramas bun fratilor sal §i apoi Inca-
leca §i porne§te cu bucurie spre imparatie.
Craiul insa vrind sa-1 ispiteasca, tace molcum, §i
pe inserate, se imbraca pe ascuns intr'o piele de
www.dacoromanica.ro
 280 IOAN CREANGA

urs, apol incalecA pe cal, iese inaintea fecioru-saii

pe alta cale §i se baga sub un pod. $i cind sa
treaca fiu-sAti pe acolo, numai iaca la capatul po-
dului it §i intimpind un urs mornaind. Atunci calul
fiului de crai incepe a sAri in cloua picioare, foraind
§i cit pe ce sä izbeasca pe stapinu-saii. Si fiul craiu-
lui ne mai putind struni calul §i neindraznind a mai
merge inainte, se intoarna ru§inat inapol la tatu-saii.
Pina sa ajunga el, craiul pe de alta parte §i ajun-
sese acasa, daduse drumul calului, indosise pielea
cea de urs §i a§tepta acum sa vie fecioru-saii. $i
numai iaca it §i vede viind rapede, dar nu a§a dupa
cum se dusese.
Da ce-ai uitat, dragul tatei, de to -ai intors
inapoi, zise craiul cu mirare ? Aista nu-1 semn bun,
dupa cit §tiii eil.
De uitat, n'atn uitat nimica, tats, dar ia, prin
dreptul unui pod, mi-a ie§it inainte un urs grozav,
care m'a virit in top' sparieii. §i cu mare ce sca-
pind din labele lui, am gasit cu cale O. ma intorc
la d-ta acusd, de cit sa fill prada fiarelor salbatice.
$i de-acum inainte, duca..-se din partea mea cine §tie, ca
mie unuia nu-mi trebue nici imparatie nici nimica; doar
n'am a trai cit lumea, ca sa mo§tenesc pamintul.
Despre aceasta, bine ai chitit-o, dragul tatei.
Se vede lucru, ca nici to nu e§ti de imparat, nici
imparAtia pentru tine ; §i de cit sa incurci numai
a§a lumea, mai bine sa §ezi deoparte cum zici, caci
mila Domnului, «lac de-ar fi, broa§te sint destule».
Numai a§ vrea sa §tifi, cum ramine cu mo§u-tail ?
A§A-I ca ne-am incurcat in slabaciune ?

www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 281

Tata, zise atunci feciorul cel mijlocit, sa ma

duc et, daca vrei.
Ai toata voia de la mine, fatul met; dar mare
lucru sä fie, de nu ti s'or taia §i tie cararile. Mai
stii pacatul, poate sa-ti iasa inainte vr'un iepure,
ceva... §i popic ! m'oit trezi cu tine acasa, ca si cu
frate-tat, s'apol atunci rusinea to n'a fi proasta. Dar
da, cearca si tu, sa vezi cum ti-a sluji norocul.
Vorba ceea: cfie-care pentru sine, croitor de pine».
De-i izbuti, bine de bine, iara de nu, at mai patit
§1 alt1 voinici ca tine...
Atunci feciorul cel mijlocit pregatindu-si cele
trebuitoare §i primind si el carte din mina tats -sat
catra imparatul, iii ie ziva buns de la frati si a
doua zi porneste si el. §i merge §i merge, pina ce
innopteaza bine. §i cind prin dreptul podului, nu-
mai iaca §1 ursul : mor! mor! mor! Calul fiului
de crait incepe atunci a forai, a sari in doua pici-
oare §i a da inapol. i fiul craiului, vazind ca nu -i
lucru de saga, se lasa si el de imparatie si cu ru-
sinea lui se intoarce la tats -sat acasa. Craiul cum
it vede, zice:
El, dragul tatei, asa-i ca s'a implinit vorba
ceea : gApara-ma de gaini, ca de cini nu ma term>.
Ce fel de vorba -i asta, tats, zise fiu-sat ru-
§inat; la d-ta ursii se chiama gaini?Ba ia, acum
cred et fratine -meu, ca asa urs ostirea intreaga este
in stare sa o zdrumice... Inca ma mier cum am sca-
pat cu viata; lehamite si de imparatie si de tot, ca
doar, slava Domnului, am ce minca la casa d-tale.
Ce minca vad et bine ca ai; despre asta nu
www.dacoromanica.ro
 282 IOAN CREANGA

e vorba, fatul mei", zise craiul posomorit, dar is

spuneti-mi, ru§inea unde o puneti? Din trei feciori,
citi are tata, nisi unul sa nu fie bun de nimica ?
Apoi drept sa va spun, ca atunci degeaba mai
stricati mincarea, dragii mei... Sd umblati numai a§a
frunza frasinelului toata viata voastra, 5i sa va lau-
dati ca sinteti feciori de crait, asta numiroasa a nas de
om... Cum vad eu, frate-meil se poate culca pe-o ureche
din partea voastra ; la sfintul a§teapta s'a implini
dorinta lui. Halal de nepoti ce are ! Vorba ceea :
La placinte
inainte,
Si la razbol
Inapol.

Fiul craiului cel mai mic, facindu-se atunci ro§

cum ii gotca, ese afard in grading 5i incepe a plinge
in inima sa, lovit fiind in adincul sufletului de apa-
sdtoarele cuvinte ale parintelui sau. $i cum sta
el pe ginduri 5i nu se dumerea ce sa faca pentru
a scapa de ru§ine, numai iaca se treze§te dinaintea
lui cu o baba girboavd de batrinete, care umbla
dupa milostenie.
Da ce staff a5a pe ginduri, luminate crai§or,
zise baba; alunga mihnirea din inima ta, cad norocul
iti ride din toate partile 5i nu al de ce fi suparat.
Ia mai bine milue§te baba cu ceva.
Ia lasa-ma'ncolo, matu5a, nu ma supa'ra, zise
fiul craiului; acum am altele la capul meti.
Fecior de craiii, vedea-te-a§ imparat ! Spune
babel ce to chinue§te; ca, de unde 5tii?... Poate sa -ti
ajute 5i ea ceva.
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 283

Matu§a, §tii ce? Una-i una §i doua-s mai multe;

lasa-ma 'n pace, ca nu-mi vad lumea inaintea ochi-
lor de nacaz.
Luminate crai§or, sä nu banuie§ti, dar nu te
iuti a§a de tare, ca nu §tii de unde-V poate veni
ajutor.
Ce vorbe§1 in dodii, matu§a ? Tocmai de la una
ca d-ta ti-ai gasit sä Wept eu ajutor?
Poate iii dean de una ca aceasta? zise baba.
HeI, luminate crai§or! Cel-de-sus varsa darul sau
§i peste cei neputincio§i; se vede ca a§a place Sfin-
Oei Sale. Nu cauta CA ma vezi girbova §i stremtu-
roasa, dar prin puterea ce-mi este data, still dina-
inte ceea ce ail de gind sa izvodeascA puternicii
pamintului §i adese on rid cu hohot de nepricepe-
rea §i slabaciunea lor. Asa -i ca nu.-ti vine a crede,
dar sa te fereasca Dumnezeu de ispita! CAci multe
au vazut ochii mei, de-atita amar de veacuri cite
port pe umerele acestea. Of! crai§orule! crede-ma
ca sa aibi to puterea mea, al vintura arile §i ma-
rile, pamintul 1-al da de-a dura, lumea aceasta al
purta-o, uite a§a, pe degete §i toate ar fi dupa gin-
dul tail. Dar uite ce vorbe§te girbova §i neputin-
cioasa! 'arta-ma Doamne, ca. nu '§tiii ce mi-a e§it
din gura! Luminate crdi§or, milue§te baba cu ceva!
Fiiul craiului, farmAcat de vorbele babel, scoate
atunci un ban §i zice:
Tine, matu§a, de la mine putin §i de la Dum-
nezeu mult.
De unde dal, milostivul Dumnezed sa-t1 dee,
zise baba, §i mult sa te inzileasa, luminate crai§or,
www.dacoromanica.ro
 584 IOAN CREANGA.

ca mare norocire te asteapta. Putin mai este §i ai

sa ajungi imparat, care n'a mai stat altul pe fata
pamintului, a§a de iubit, de slavit §i de puternic.
Acum, luminate craisor, ca sa vezi cit poate sa-ti
ajute milostenia, staff lini tit, uita-te drept in ochii
mei si asculta cu luare aminte ce ti -oiu spune; du-te
la tats -tau §i cere sa-ti dee calul, armele si hainele
cu care a fost el mire, §i atunci ai sa te poti duce
unde n'ati putut merge fratii tai; pentru ca tie a
fost scris de sus, sa-ti fie data aceasta cinste. Tata-
tau s'a impotrivi §i n'a vrea sa te lase, dar to sta-
ruieste pe linga dinsul cu rugaminte, ca ai sa-1 in-
dupleci. Hainele despre care ti-am vorbit sint vechi
i ponosite §i armele ruginite, iara calul ai sa-1 poti
alege punind in mijlocul hergheliel o tava plina cu
jaratic;:§i care dintre cal a veni la jaratic sa ma-
nince, acela are sa, te duca la imparatie si are sa."
te scape din multe primejdii. Tine minte ce-ti spun
eti, ca poate sa ne mai intilnim la vr'un capat de
lume; cad deal cu deal se ajunge, dar Inca om
cu om!
§i pe cind vorbea baba aceste, o vede invaluita
Intr'un hobot alb, radicindu-se in vazduh, apoi inal-
tindu -se tot mai sus si dupa aceea n'o mai zari de
fel. Atunci o infiorare cuprinde pe fiul craiului, ra-
minind uimit de spaima §i mirare, dar pe urma ve-
nindu-i inima la loc §i plin de incredere in sine ca
va izbuti la ceea ce gindea, se infatiraza Inaintea
tatu-saii, zicind:
DA-mi voie ca sa ma duc i eti pe urma frati-
lor mei; nu de alts, dar ca sa-mi Incerc norocul.
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 285

§i on old putea izbuti on nu, dar itI fagaduiesc din-

nainte ca odatd pornit din casa d-tale, inapoI nu
m'oiti mai intoarce, sa §tia bine ca m'oiti intilni §i
cu moartea in cale.
Lucru negindit, dragul tatei, sa and a§a vorbe
tocmai din gura ta, zise craiul. Fratii tai ail dove-
dit ca nu ail inima intr'in§ii, §i din partea for mi-am
luat toata nadejdea. Doar tu sa fir mai viteaz, dar
par'ca tot nu-mi vine a crede. Insa daca vrei §i
vrei numai-de-cit sa te dud, eft nu te opresc, dar
mi-i nu cumva sa te intilne§ti cu scirba in drum Si
sa. dal §i tu cinstea pe ru§ine, c'apoi atunci curat
iti spun ca." nu mai at ce cauta,-la casa mea.
ApoI da,7tata, omul e dator sa se incerce. Am
sä pornesc §i eil intr'un noroc §i cum a da Dum-
nezeii. Numal te rog, da-mi calul, armele §i hainele
cu care al fost d-ta mire, ca sa ma pot duce.
Craiul, auzind aceasta, par'ca nu I-a prea venit
la socoteala §i Incretind din sprincene, a zis :
Hei, hei! dragul tater, cu vorba aceasta mi -al
adus aminte de cintecul cela :
Voinic tinalr, cal batrin
Greii se 'ngadue la drum.

D'apoi calului meii de pe atunci, cine mai §tie unde

I-or fi putrezind ciolanele ! Ca doar nu era sa tra-
iasca un yeac de lom. Cine ti-a virit in cap §1 una
ca aceasta, acela inca-I unul... Orr, vorba ceea : pe-
semne umbli dupa cal morti sa le iei potcoavele.
Tata, atita cer §i eil de la d-ta. Acum on c'a
fi traind calul, on ca n'a fi traind, aceasta ma pri-
www.dacoromanica.ro
 286 IOAN CREANGA

ve§te pe mine; numai vreil sä §tiil daca mi-1 dal

on ba.
-- Din partea mea dat sa-V fie, dragul tatei, dar
mi-i de-a mirarea, de unde ai sa-1 iei, daca n'are
fiirqd pe line.
Despre aceasta nu ma pling eil, tata, bine ca
mi 1-ai dat ! De unde-a fi, de unde n'a fi, daca 1 -oiii
gasi, al mea sa fie.
§i atunci odata se suie in pod §i coboara de-a-
colo un capastru, un fria, un biciii §i o §ea, toate
colbaite, sfarogite §i vechi ca pamintul. Apoi mai
scoate dintr'un gherghiriu ni§te strae foarte vechi,
un arc, ni§te sagei, un palo§ §i un buzdugan, toate
pline de rugina §i se apuca de le grije§te bine §i le
pune de-o parte. Pe urma umple o tava cu jaratic,
se duce cu dinsa la herghelie §i o pune jos intre
cal. §i atunci numai iaca ce iese din mijlocul her -
ghe]iei o rapciuga de cal grebanos, dupuros §i slab,
de-i numaral coastele; §i venind de-a dreptul la
tava, apuca o gura de jaratic. Fiul craiului if §i
trage atunci cu friul in cap, zicind :
Ghijoaga uriciosa ce e§ti, din toti caii toc-
mai to to -af gasit sä maninci jaratic? De te-a im-
pinge pacatul sa mai vii odata, vai de steaua to
are sä fie!
Apoi incepe a purta caii incolo §i incoace §i nu-
mai iaca slabatura cea de cal iar se rapede §i apuca
o gura de jaratic. Fiul craiului ii mai trage §i atunci
un frit in cap, cit ce poate, §i apoi iar incepe a
purta caii de colo pins colo, sa vada nu cumva a
veni alt cal sa manince jaratic. Si numai iaca §i a
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 287

treia oara, tot gloaba cea de cal vine §i incepe a

minca la jaratic, de n'a mai Minas. Atunci fiul
craiului minios, ii mai trage un frill, iar cit ce poate,
apoi it prinde in cdpastru §i puindu-i friul in cap,
zice in gindul sail :
Sd-1 ieil, on sa -i daii drumul; ma tern ca m'olil
face de ris: Decit cu a§a cal, mai bine pedestru.
Si cum sta el in cumpene sa -1 iee, sa nu-1 iee,
calul se §i scuturd de trei on §i indatd ramine cu
parul lins-prelins §i tinar ca un tretin, de nu era
alt minzoc mai frumos in toata herghelia. i apoi
uitindu-se tints in ochii fiului de craft, zice :
Sui pe mine, stapine, §i ine-te bine.
Fiul craiului punindu-i zabala in gura, incalecd §1
atunci calul °data zboard cu dinsul ping la nouri Si
apoi se lasa in jos ca o sageatd. Dupa aceea mai
sboard Inca odata pang la lung §i iar se lass in jos
mai iute de cit fulgerul. i unde nu mai zboara §i
a treia card pins la soare §i, dud se lass in jos,
intreabd :
Ei stapine, cum ti pare? Gindit-ai veodata ca
ai sa. ajungi :
Soarele
Cu picioarele,
Luna
Cu mina
§i prin nouri sa mull cununa ?..

Cum sa mi se para, dragul met tovard§? Ia

m'ai bagat in toate grozile mortii, 'cad cuprins de
ametala, nu mai §tiarn unde ma gasesc §i cit pe ce
erai sa ma prapade§ti.
www.dacoromanica.ro
 288 IOAN CREANGA

Ia asa am ameit Si eu, stapine, cind mi-ai dat

cu friul in cap sa ma prapadesti, si cu asta am vrut
sa-mi rdstorc cele tree lovituri. Vorba ceea : una
pentru alta. Acum cred ca ma cunosti si de urit §i
de frumos, §i de batrin §i de tinar, si de slab §i de
puternic ; de-aceea ma fac iar cum m'ai vazut in
herghelie §i de-acum inainte sint gata sa te intova-
rasesc on unde mi-i poronci, stapine. Numai sa-ml
spur dinainte cum sä te duc, ca vintul orr ca gindul.
De mi-i duce ca gindul, tu mi-I prapadi, iar
de mi-I duce ca vintul, tu mi-I folosi, calutul meti,
zise fiul craiului.
Bine, stapine. Acum sui pe mine fara grija
§i hai sa te duc unde vrel.
Fiul craiului incalecind, it neteze§te pe coama §i
zice :
Hai, calt4u1 mea !
AtuncI calul zboara lin ca vintul §i cind vintul a
aburit, iaca §i ei la craiul in ograda au sosit.
Bun sosit la nor, voinice, zise craiul, cam cu
jumatate de gurd. Dar aista cal i 1-ai ales ?..
Apoi dä, tata, cum a da tirgul §i norocul; am
de trecut prin multe locuri §i nu vrea sä ma iee
oamenii la oche. M'offi duce §i eu cit calare, cit pe
jos, cum (Au putea. §i zicind aceste, pune tarnita pe
cal, anina armele la oblinc, iar ie merinde §i bani
de ajuns, schimburi in desagr §i o plosca plina cu
apa. Apoi saruta mina tats -saii, primind carte de la
dinsul catra imparatul, zice ramas bun fratilor sal
§i a treia zi catra sara porneste si el, mergind in
pasul caluluI. i merge el §i merge pins ce inop-
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 289

teaza bine. i cind prin dreptul podului, numai iaca

ii iesa §i lui ursul inainte, mornaind infrico§at. Ca-
lul atunci da navala asupra ursului Si fiul craiului,
radicind buzduganul sa dee, numai iaca ce aude glas
de om zicind :
Dragul tatei, nu da, ca eii sint.
Atunci fiul craiului descaleca §i tata-sail, cuprin-
zindu-1 in brate, it saruta §i-i zise :
Fatul mei.i, bun tovara§ ti-ai ales; de te-a inva-
tat cine-va, bine ti-a priit, iara de-ai facut'o din ca-
pul tail, bun cap ai avut. Mergi de-acum tot ina-
inte ca to e§ti vrednic de imparat. Numai tine bine
minte sfatul ce-ti daii : in calatoria to al' sa ai tre-
buinta §i de rai §i de buni, dar sa to fere§ti de
omul ro§, iara mai ales de cel spin, cit ii putea; sa
n'ai de-a face cu din§ii, cad sint foarte §ugubeti.
§i la toata intimplarea calul, tovara§ul tail, te-a mai
sfa'tui §i el ce ai sa fad, ca de multe primejdif m'a
scapat §i pe mine in tineretele mele ! Na-ti acum §i
pielea asta de urs, Ca ti-a prinde bine vre-odata.
Apoi desmierdind calul, ii mai saruta de cite-va
on pe amindoi §i le zice:
Mergeti in pace dragii mei. De-acum inainte,
Dumnezeii §tie cind ne-om mai vedeal...
Fiul craiului atunci incaleca §i calul scuturindu-se,
mai aratd-se odata tinar cum ii placea craiului, apoi
face o saritura inapoi §i una inainte §i :

Se cam mai duc la imparatie

Dumnezeil sa ne tie,
Ca cuvintul din poveste
inainte mult mai este.
I. Oreang& www.dacoromanica.ro 19
 290 IOAN CREANGA.

i merg el o zi §i merg doua. §i merg patru-zeci

§i noua, pins ce de la o vreme le intra calea in co-
dru §i atunci numai iaca ce le iesa inainte un om
spin §i zice cu indrazneala fiului de craii:i :
Bun intilni§ul, voinice! Nu ai trebuin0' de sluga
la drum ? Prin locurile iestea e cam grew de cala-
torit singur; nu cum-va sa-ti iasa vr'o dihanie ceva
inainte §i sa-0 scurteze cararile. Eu cunosc bine pe-
aid §i poate mai incolo sa ai nevoe de unul ca mine.
Poate sa am, poate sa n'am, zise fiul craiu-
lui, uitindu-se tinta in ochii spinului, dar arum de-
odata ma las in voia intimplarii; §i apoi dind pin-.
teni calului, porne§te. Mai merge el inainte prin
codru cit merge §i la o strimtoare numai iaca ce
Spinul iar II iesa inainte, prefacut in alte straie §i
zice cu glas suptiratec §i necunoscut:
Buna calea, drumqule.
Buna sail fie inima, cum ti -i catatura, 1) zise
fiul craiului.
Cit despre inima mea s'o dea Dumnezeti ori-
cui, zice Spinul oftind... Numai ce folds? Omul bun
n'are noroc ; asta-i §tiuta ; rogu-te sa nu-ti fie cu
suparare, drumq.ile, dar fiind-ca a venit vorba de-
a§a, iti spun ca la un frate, ca din cruda copilarie,
slujesc prin straini, §i incaltea nu mi-ar fi ciuda,
cind n'a§ vrea sa ma dati la treaba, cad cu munca
m'am trezit. Dar a§a muncesc, muncesc §1 nu s'alege
nimica de mine ; pentru ca tot de stapini calici
mi-am avut parte. Si vorba ceea : la calic sluje§ti, ca-
lic ramii. Cind a§ da odata peste un stapin cum
l) in Convorbiri : cautatura.
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 291

gindesc eil, n'a§ §ti ce sd-1 fac sa nu-1 smintesc. Nu

cum-va ai trebuinta de sluga, voinice? Cum te vad
sameni a avea sail la rarunchI. De ce te scumpe§ti
pentru nimica toata, §i nu-0 jet o sluga vrednica,
ca sd-ti fie mina de ajutor la drum ? Locurile a-
cestea sint §ugubete ; de unde §til cum vine intim-
plarea, §i Doamne fere§te, sä nu-0 cada grew singur.
Acum de-odata Inca tot nu, zise fiul craiului
cu mina pe buzdugan ; m'oiti mai sluji §i eil singur, cum
oiil putea. Si dind iar pinteni calului, porne§te mai
rapede. Si mergind el tot inainte prin codri intu-
neco§i, de la un loc se inchide calea §i incep a i se
incurca cararile, in cit nu se mai pricepe fiul craiu-
lui arum, incotro sa apuce §i pe unde sa mearga.
Ptiu, drace, iaca in ce incurcatura am intrat.
Asta-i mai rail de cit poftim la masa, zise el. Nici
tu sat, nici tu tirg, nici tu nimica. De ce mergi
inainte numai peste pustietati dal; par'ca a pierit
saminta omeneasca de pe fata pamintului. Imi pare
rail ca n'am luat macar Spinul cel de-al doilea cu
mine. Daca s'a aruncat in partea mine-sa ce -i vi-
novat el ? Tata a§a a zis, insa la mare nevoie, ce-i
de facut? Vorba ceea: rau-I cu rau, dar e mai rail
fard rail. Si tot horhaind el cind pe o carare, cind
pe un drum parasit, numai iaca ce iar if iese spi-
nul inainte, imbrAcat altfel §i calare pe un cal fru-
mos, §i prefa'cindu-§i glasul, incepe a caina pe fiul
craiului, zicind:
Sarmane omule, rail drum al apucat. Se vede
ca e§ti strain §i nu cuno§ti locurile pe aid. Ai avut
mare noroc de mine de n'ai apucat a cobori pri-
www.dacoromanica.ro
 292 IOAN CREANGA

porul ista, ca sera! prapadit. Ia colo de-vale, in in-

fundatura ceea, un taur grozav la multi bezmetici
le-a curmat zilele. Si eu mai daundzi, cit ma vezi
de voinic, de-abia am scapat de dinsul, ca prin
urechile aculul. Intoarce -te inapoi, ori daca ai de
dus inainte, fell in ajutor pe cine-va. Chiar §i eu
m'a§ tocmi la d-ta, daca ti-a fi cu placere.
Asa ar trebui sa urmez, om bun, zise fiul
craiului, dar ti-oiii spune drept: tata m! -a dat in grija
cind am pornit de-acasa, ca sa ma feresc de omul
ro§, iard mai ales de cel spin, cit chi putea; sa n'am
de-a face cu din§ii nici in din nici in mineca ; §i
daca n'ai fi Spin bucuros to -a§ tocmi.
He!, he!, calatorule, daca ti-i vorba de-a§a ai
sa-ti rupi ciochinele umblind §i tot n'al sa gase§ti
sluga, cum cauti d7ta, ca pe-aici sint numai oameni
spin!. 'apoi cind este la adicalea, to -a§ intreba ca
ce fel de zaticneala ai putea sa intimpini din pricina
asta? Pe semne n'ai auzit vorba ceea: ca, de par §i
de coate goale nu se plinge nimene. Si cind nu sint
ochi negri, saruti §i alba§tri! A§a §i d-ta: multame§te
lu! Dumnezeii Ca m'ai gasit §i tocme§te-ma. §i daca-i
apuca odata a to deprinde cu mine, §tiii bine, ca
n'am sa pot scapa u§or de d-ta, cad a§a sint ea
in felul meii, §titi una §i buna : Sa-mi slujesc sta-
pinul cu dreptate. Hai, nu mai sta la indoiala, ca
ma tern sa nu ne-apuce noaptea pe aid. §i cind
ai avea incaltea un cal bun, calea-valea, dar cu
smirtogul ista iti dug vergile.
Apo! dA, Spinule, nu §tiii cum sa fac, zise fiul
craiului. Din copilaria mea sint deprins a asculta
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 293

de tata si tocmindu-te pe tine, par'ca-mi vine nu

still cum. Dar fiind-ca mi -au mai iesit pina acum
inainte Inca do! Spini §i cu tine al treilea, apoi mai
imi vine a crede ca aiasta-i tara Spinilor si n'am
incotro; mort, copt trebue sa te ieil cu mine, daca
zici ca §tii bine locurile pe aid. §i din cloud vorbe
fiul craiului it tocmeste si dupa aceea pornesc im-
preuna sa iasa la drum, pe unde arata Spinul. §i
mergind ei o bucata buns, Spinul se preface ca-i e
sete §i cere plosca cu apa de la stapinu-saii. Fiul
craiului ! -o da §i Spinul cum o pune la gura, pe
loc o si is oterindu-se, si varsa toata apa dintr'insa.
Fiul craiului zice atunci suparat:
Dar bine, Spinule, de ce te apuci ? Nu vezi
ca pe aid e mare lipsa de apa? Si pe arsita asta
o sa ne uscam de sete.
Sa avem iertare stapine ! Apa era bihlita si
ne-am fi putut bolnavi. Cit despre apa buns, nu va
ingrijiti; acu§ avem sa dam peste o fintind cu apa
dulce Si rece ca ghiata. Acolo vom poposi putin,
oid clatari plosca bine s'oifi umple-o cu apa proas-
pata, ca sa avem la drum, cad mai incolo nu prea
sint fintini, §i din partea ape!, mi se pare ca i-oin
duce dorul. §i cirnind pe-o carare, mai merg el
oleaca inainte pina ce ajung intr'o poiana §i numai
iaca ce dad de-o fintind cu ghizdele de stejar si cu
un capac deschis in laturi. Fintina era adinca Si nu
avea nici roata, nici cumpana, ci numai o scars de
coborit pina la apa.
El, el! Spinule, acum sa te vad cit esti de
vrednic, zise fiul craiului. Spinul atunci zimbeste
www.dacoromanica.ro
 294 IOAN CREANGA

putin §i coborindu-se in fintina, umple intii plosca

§i-o pune la §old. Apoi, mai stind acolo in fund pe
scars, aproape de fata apes zice :
Ei! da ce rAcoare-i aici:
Chima raului,
Pe malul piriului !
LTA vine sa nu mai ies afara. Dumnezeii sa upreze
pdcatele celui cu fintina, ca bun lucru a [mai] facut.
Pe ar§itele iestea o racoreala ca asta mult plate§te!
Mai §ede el acolo putin §i apoi iese afard, zicind:
Doamne, stapine, nu §tii cit ma. simtesc de
u§or, par'cd imi vine sa zbor, nu alts -ceva. Ea vird-te
§i d-ta oleaca, sa vezi cum ai sa te racore§ti: a§a
are sa -ti vie de indamind dupes asta, de are sa ti
se pars ca e§ti u§or cum ii pana...
Fiul craiului, boboc in felul sail la trebi de aieste,
se potrive§te Spinului §i se baga in fintina, fail sa.21)
trasneasca prin minte, ce i se poate intimpla. i
cum sta el acolo de se racorea, Spinul face tranc!
capacul pe gura fintinei, apoi se suie de-asupra lui
§i zice cu glas rautacios:
Alelei! fecior de om viclean, ce te gase§ti ;
tocmai de ceea ce to -al pazit, n'ai scapat. Er, ca.
bine mi te-am captu§it ! Acum sa -ml spur to cine
e§ti, de unde vii, §i incotro te duci, ca de nu, acolo
iti putrezesc ciolanele !
Fiul craiului, ce era sa faces? Ii spune toate cu
de- amanuntul, cad da, care om nu tine la viata in-
nainte de toate ?
Bine; atita am vrut sa aflu din gura ta, puift
1) In Convorbiri : sa-1.

www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 293

de vipera ce mi-ai fost, zice atunci Spinul; numai

cats sa fie a§a, ca de te-oiti prinde cu oca mica*,
grew are sa-ti cads. Chiar acum a§ putea sa te omor,
in voia cea buns, dar mi-i mild de tineretele tale....
Daca vrei sa mai vezi soarele cu ochil §i sa mai
calci pe iarbd verde, atunci jura-mi-te pe ascuti§ul
palo§uluf tail, ca mi-i da ascultare §i supunere intru
toate, chiar §i'n foc de ti-a§ zice, sa te arunci. Si
de azi inainte, ea sa flu in tocul tail nepotul impa-
ratului, despre care mi-ai vorbit, iara to sluga mea;
§i atita vreme sa ai a ma sluji, pins cind ii muri
§i iar ii invie. Si on unde vei merge cu mine, nu
care cum-va sa ble§te§ti din gura catra cine-va, despre
ceea ce-a urmat intre noi, ca te-am §ters de pe fata
pamintului. 41 place a§a sa mai trae§ti, bine de
bine ! iard de nu, spune-mi verde in ochi, ca sa
§tiii ce leac trebue sa-ti fac...
Fiul craiului, vazindu-se prins in cle§te §i fard nici
o putere, ii jura credinta §i supunere intru toate,
lasindu-se in §tirea lui Dumnezea, cum a vrea el sa
faca. Atunci Spinul pune mina pe cartea, pe banii
§i pe armele fiului de craia §i le is la sine, apoi it
scoate din fintina §i-i da palo§ul sa-1 sarute, ca semn
de pecetluirea juramintului, zicind :
De-acum inainte sa §tii ca te chiama Harap
Alb; aista si -i numele §i altul nu. Dupa aceasta Inca-
leca fie-care pe calul sail §i pornesc, Spinul inainte
ca stapin, Harap Alb in urma ca sluga, mergind
spre imparatie, Dumnezea sa ne tie, ca cuvintul din
poveste, inainte mult mai este.
i merg ei §i merg cale lunga sa le-ajunga, tre-

www.dacoromanica.ro
 296 IOAN CREANGA

cind peste noua marl, peste noua tad §i peste noua

ape marl §i intr'o tirzie vreme ajung la imparatie.
§i cum ajung, Spinul se infati§azd inaintea impa-
ratului, cu cartea din partea craiului. §i imparatul
Verde cetind cartea, are de bucurie, ca i-a venit
nepotul, §i pe data 11 §i face cunoscut curtii §i fe-
telor sale, care it primesc cu toata cinstea cuvenitd
unui flu de craiii §i mo§tenitor al imparatului.
Atunci Spinul, vazind ca i s'au prins minciunile
de bune, chiama la sine pe Harap Alb §i-1. zice cu
asprime :
Tu sd §ezi la grajd, nedeslipit §i sa ingrije§ti
de calul meti ca de ochii din cap, ca de -oiu veni
pe acolo §i gasi trebile facute dupa plac, vai
de pielea to are sa fie. Dar pins atunci na -i o
palma, ca sa iii minte ce ti-am spus. Bagat-ai in
cap vorbele mele ?
Da, Stapine, zise Harap Alb, lasind ochii in
jos... i ie§ind porne§te la grajdiu.
Cu asta a voit Spinul arate arama §i sa faca
pe Harap Alb ca sa i iee §i mai mult frica.
Fetele imparatului, intimplindu-se de fats cind a
lovit Spinul pe Harap Alb, li s'ati facut mild de
dinsul §i au zis Spinului cu bini§orul :
Vere, nu faci bine ceea ce fad. Daca este ca
a lasat Dumnezeti sa fim mai marl peste altil, ar
trebui sa avem mild de din§ii, ca §i ei, sarmanii,
sint oameni !
Hei, dragele mele vere, zice Spinul cu vicle-
nia lui obicinuita; d-voastra Inca nu §tiVi ce-i pe
lume. Daca dobitoacele n'ar fi fost infrinate, de

www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 297

demult ar fi sfl§iet pe om §i trebue sa §titi ca §i

intre oameni, cea mai mare parte, sint dobitoace,
care trebuesc tinuti din frill, daca 0-t voea sa fact
treaba cu din§ii.
El apol... zi ca nu-1 lumea de-apoi. Sa to fereasca
Dumnezet, cind prinde marnaliga coaja. Vorba ceea :
Da-mi Doamne ce n'am avut,
Sa ma mier ce m'a gasit.

Fetele atunci ail luat alta vorba, dar din inima

lor nu s'a §ters purtarea necuviincioasa a Spinului,
cu toate indreptarile §i inrudirea lui, pentru a bu-
natatea nu are de-a face cu rautatea. Vorba ceea :
Vita de vie, tot invie,
Iara vita de boz, tot ragoz.

§i din ceasul acela, ail inceput a vorbi ele in

de ele, ca Spinul de fel nu samana in partea lor,
nici la chip nici la bunatate ; §i ca Harap Alb,
sluga lui, are o infati§are mult mai placuta §i sa-
mana a fi mult mai omenos. Pe semne inima le spu-
nea, ca Spinul nu le este var §i de aceea nu-1 pu-
teau mistui. A§a it urise de tare acum, ca daca ar
fi fost in banii lor, s'ar fi lepadat de Spin, ca de
Uciga-l-Crucea. Dar nu aveati ce se face de impa-
ratul, ca sa nu-i aduca suparare.
Amu intru una din zile, cum §edea Spinul la
ospat impreuna cu mo§u-sail, cu verele sale §i cu
a4ii, citi se intimplase, li s'aii adus mai Ja urma in
masa si niste saiati foarte minunate. Atunci impa-
ratul zice Spinului :

www.dacoromanica.ro
 298 MAN CREANGA

Nepoate, mai mincat-al salati de aceste de

cind e§ti ?
Ba nu, movie, zice Spinul ; tocmai eram sa
va intreb de unde avetI, ca tare-s bune!... 0 haraba
intreaga a§ fi in stare sa maninc §i par'ca tot nu
m'a§ satura.
Te crede mo§ul, nepoate, dar cind al §ti cu
ce greutate se capata! Pentru-ca numai in gradina
ursului, daca-i fi auzit de dinsa, se aft' salati de
aceste §i mai rar om, care sä poata lua dintr'insele
§i sa scape cu viata. Intre toti oamenii din impa-
ratia mea numai un padurariu se bizue§te la treaba
asta. $i acela, el §tie ce face, ce drege, de -mi aduce
din cind in cind a§a cite patine de pofta.
Spinul, voind sa piarda acum pe Harap Alb cu
on -ce pret, zise Imparatulul:
Doamne, mo§ule, de nu mi-a aduce sluga mea
salati de aceste §i din piatra seaca, mare lucru sä fie !
Ce vorbe§ti, nepoate, zise imparatul ; unul ca
dinsul, §i Inca necunoscator de locurile acestea, cum
crezi ca ar putea face aceasta slujba ? Doar de ti-i
grew de viata lui.
Ia las' mo§ule, nu-i duce grija : pun rama§ag
ca are sa -mi aduca salati intocmai ca aceste §i inca
multe, ca §fiii eti ce poate el.
$'odata chiama Spinul pe Harap Alb §i-i zice rastit :
Acum degraba sa to dud cum if §ti to §i sa-mr
aduci salati de aceste din gradina ursului. Hai, ie§1
rapede §i porne§te, ca nu-i vreme de pierdut. Dar
nu cumva sa faci de alt-fel, ca.' nici in borta §oare-
culul nu e§ti scapat de mine.

www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 299

Harap Alb iese mihnit, se duce in grajd §i incepe

a-si netezi calul pe coama, zicind :
Ef, calutul meti, cind al §ti to in ce nacaz am
intrat! Sfint sa fie rostul tatine meu, ca bine m'a
invatat ! A§a-I, ca daca n'am tinut sama de vorbele
lui, am ajuns sluga la dirloaga §i acum, vrind rie-
vrind, trebue s'ascult ca mi-i capul in primejdie.
Stapine, zise atunci calul, de-acum inainte on
cu capul de piatra, on cu piatra de cap, tot atita-i;
fii odata barbat i nu-ti face voie rea. incaleca pe
mine si hai ! eti unde to -oiii duce §i mare-I Dum-
nezeft, ne-a scapa el i din aceasta!
Harap Alb mai prinzind oleaca la inima, in-
caleca si se lass in voia calului, unde a vrea el
sa-1 duca.
Atunci calul porneste la pas, ping ce iese mai
incolo, ca sa nu-i vada nimene. Apoi i§i arata pu-
terile sale, zicind :
Stapine, tine-te bine pe mine, ca :
Am sa zbor lin ca vintul,
Sa cutrieram pamintul.
Mare-i Dumfiezeii §i mesteru-i dracul. Helbet ! vom
putea veni de hac §i spinului celuia ; nu-i e vre-
mea trecuta.
Si odata zboara calul cu Harap Alb pina la nouri,
apoi o is de-a curmezivl pamintului:
Pe deasupra codrilor,
Peste virful muntilor,
Peste apa marilor.
Si dupa aceea se lasaincet-incet, intr'un ostrov min-
www.dacoromanica.ro
 300 10AN CREANGA.

dru din mijlocul unei marl, lingA o casuVa singura-

tica, pe care era crescut ni§te mu§chiii pletos de o
podina de gros, moale ca matasa §i verde ca bu-
ratecul.
Atunci Harap Alb descaleca §i spre mai mare
mirarea lui, numai iaca-1 intimpind in pragul uri
cer§itoarea, careia-1 daduse el un ban de pomana,
inainte de pornirea lui de acasa..
El, Harap Alb, a§A.-I ca ai venit la vorbele
mele ? ca. : deal cu deal se ajunge, dar Inca om cu
om. Afia acum, ca eu sint sfinta Duminica §i
ce nevoie te-a adus pe la mine. Spinul vrea sa-ti
rapuie capul cu on -ce chip §i de-aceea te-a tramis
sa.-1 aduci sal4i din gradina ursului; dar 1-or da ele
°data pe nas... Ramii aid in asta noapte, ca sa vAd
ce-1 de facut.
Harap Alb ramine bucuros, multamind sfintei
Dumineci pentru buna gazduire §i ingrijirea ce
are de el.
Fii incredintat ca nu et, ci puterea miloste-
niei §i inima to cea buna to ajuta, Harap Alb, zice
sfinta Dumineca ie§ind §i lasindu-1 in pace sä se
lini§teasca.
Si, cum iese sfinta Dumineca afara, odatA.' §i por-
ne§te desculta prin roua, de culege o poala de
somnoroasa, pe care o fierbe la un loc cu o vadra
de lapte dulce §i cu una de miere §i apoi is mursa
aceea §i iute se duce de o toarna in fintina din
gradina ursuluI, car fintina era plina cu apa pina
in gura. Si mai stind sfinta Dumineca oleaca in
prejma fintinei, numai iaca ce vede ca vine ur-
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 301

sul cu o falca in ceriii §i cu una in pamint, mormaind

infrico§at. $i cum ajunge la fintind, cum incepe a bea
lacom la apd §i linge buzele de dulceata §i bu-
ndtatea iei. §i mai sta din bdut §i iar incepe a mor-
nAi; §i iar mai bea cite' un rAstimp §i iar mornd-
ie§te, pins ce de la o vreme incep a -i sldbi puterile
§i cuprins de ametala, pe loc cade jos §i adoarme
mort, de puteal sA tai lemne pe dinsul.
Atunci sfinta Duminecd vAzindu-1 a§a, intr'o clips
se duce §i de§teptind pe Harap Alb chiar in mie-
zul noptel", ii zice:
Imbracd-te iute in pielea cea de urs, care o
ai de la tats -tau, apucd pe ici tot inainte §i cum ii
ajunge in rascrucile drumului, ai sa §i dai de gra-
dina ursului. Atunci sal rapede inlduntru, de-0 is
salad intr'ales §i cite-i vrea de multe, cad pe urs
I-am pus eu la cale. Dar la toatai intimplarea, de-i
vedea §i-i vedea ca s'a trezit §i, navale§te la tine,
zvirle-1 pielea cea de urs §i apoi fugi incoace spre
mine cit ii putea.
Harap alb face cum ii zice sfinta Duminica. §i
cum ajunge in grading, odata incepe a smulge la
salad intr'ales §i leaga o sarcind mare, mare, cit pe
ce sa n'o poata ridica in spinare. §i cind sa iasd
cu dinsa din grading, iaca ursul se treze§te §i dup.
dinsul, Gavrile! Harap Alb dacd vede reaua, i-aruncd
pielea cea de urs, §i apoi fuge cit ce poate cu sar-
cina in spate, tot inainte la sfinta Duminecd, sca-
pind cu obraz curat.
Dup.' aceasta, Harap Alb multamind sfintei Du-
minicl pentru binele ce i-a facut, ii sdrutd mina, apoi
www.dacoromanica.ro
 302 IOAN CREANGA

i§i is salatile §i incalecind porne§te spre imparatie,

Dumnezeii- sa ne tie, ca cuvintul din poveste, ina-
inte mult mai este.
Si mergind tot cum s'a dus, de la o vreme ajunge
la imparatie Si da salatile ifi mina Spinului.
imparatul §i fetele sale vazind aceasta, le-a fost
de-a mirarea. Atunci spinul zice inginfat:
Ei, mo§ule, ce mai zici?
Ce sa zic, nepoate? Ia cind as avea o sluga
ca aceasta, nu i-a§ trece pe dinainte.
D'apoi de ce mi 1-a dat tata de-acasa ? Numai
de vrednicia lui, zise Spinul; caci alt-fel nu-1 mai
luam dupa mine ca sa -mi incurc zilele.
* *
La vr'o cite-va zile dupa aceasta, imparatul arata
Spinului ni§te pietre scumpe, zicind:
Nepoate, mai vazut-ai pietre nestimate ala de
marl §i frumoase ca aceste, de cind e§ti?
Am vazut eu, movie, felurite pietre scumpe,
dar ca aceste drept sa -t1 spun, n'am vazut. Oare pe
unde se pot gasi a§a pietre?
Pe unde sa se gaseasea, nepoate? la in pa-
durea Cerbului. Si cerbul acela este batut tot cu
pietre scumpe, mult mai marl §i mai frumoase de
cit aceste. Mai intii ci-ca are una in frunte, de stra-
luce§te ca un soare. Dar 1) nu se poate apropie ni-
mene de cerb; cad este solomonit §i nici un fel de
arms nu-1 prinde; insa el, pe care 1-a zari, nu mai
scapa cu viata. De-aceea fuge lumea de dinsul de-§i
1) De aid si pina la pag. 317 Indreptarile s'aii facut dupa mann-
scriptul 1ui Creanga.

www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 303

scoate ochii; §i nu numai atita, dar chiar cind se uita

la cine-va, fie om sati on -ce dihanie a fi, pe loc ra-
mine moarta. i ci-ca o multime de oameni §i de sal-
bataciuni zac fara suflare in padurea lui, numai din
asta pricing; se vede ca este solomonit, intors de la
-it'd sail dracul mai §tie ce are, de-i a§a de primejdios.
Dar cu toate aceste trebue sa §tii, nepoate, ca unii oa-
meni is mai al dracului de cit dracul; nu se astimpara
nici in ruptul capului; macar ca ail path multe, tot
cearca prin padurea lui, sa vada nu 1-or pute gabui
cum-va? Si care din ei are indrazneala mare §i noroc
§i mai mare, umblind pe acolo, gase§te din intimplare
cite o piatra de aceste, picata de pe cerb, cind se
scutura el la §epte ani odata, §i apoi acelui om nu-i
trebue alta negustorie mai bung. Aduce piatra la
mine §i i-o platesc cit nu face; ba Inca' sint bucu-
ros ca o pot capata. §i afla, nepoate, ca asemine
pietre fac podoaba imparatiel mele ; nu se gasesc
altele mai inari §i mai frumoase de cit aceste la
nici o imparatie, §i de-aceea s'a dus vestea despre
ele in toata lumea. Multi imparati §i crai inadins yin
sa" le vada. §i li-i de-a mirarea de unde le am.
Doamne, mo§ule, zise atunci Spinul: sa nu to
superi, dar nu §tiii ce fel de oameni frico§i aveti pe
aid... Eu pun rama§ag pe ce vrei, sluga mea
ca.'
are sä-mi aduca pielea cerbului aceluia, cu cap cu
tot, a§a impodobit cum este.
§'odata chiama Spinul pe Harp Alb §i-i zice: du-te
in padurea Cerbului, cum ii §ti tu, §i macar fa pe dra-
cul in patru sail on ce-i face, dar numai decit s'a-mi
aduci pielea cerbului cu cap cu tot, a§a batute cu pietre
www.dacoromanica.ro
 304 IOAN CREANGA.

scumpe, cum se gasesc. Si doar te-a impinge pacatul

sa clintesti vre-o piatra din locul sail, iara mai ales
acea mare din fruntea cerbului, c'apoi atita i-i lea-
cul. Hai porneste, iute, ca nu -i vreme de pierdut.
Harap Alb, vede el bine unde merge treaba, ca
doar nu era din butuci; dar neavind incotro iese
rnihnit, se duce iar in grajd la cal §i netezindu-1 pe
coama, [ii] zice:
Dragul meil Cain la grea belea m'a -virit iar
Spinul. De-oid mai scapa si din asta cu viata, apoi
tot mai am zile de trait. Dar nu still, zeil, la cit mi-a
sta norocul.
Nu-i nimica, stapine, zise calul. Capul de-ar fi
sanatos, ca belelele curg girls. Poate al primit po-
ronca sa jupesti piatra morii si sa aduci pielea la
imparatie?
Ba, nu, calutul meti ; alta si mai infricosata,
zise Harap Alb.
Vorba sä fie, stapine, ca tocmala-i gata, zise
calul. Nu to teme, §titi ell nazdravanii de ale spi-
nului; si sa. fi vrut, dedemult i-as fi facut pe obraz,
dar lass -1 sail' mai joace calul. Ce ginde§ti? Si
unii ca ace§tia sunt trebuitori pe lume cite-odata,
pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte... Zi
si d-ta, ca al avut sa tragi un pacat stramo§esc.
Vorba ceea: «Pdrintii maninca aguricIA §i fiilor li
se strepezesc din pi.) Hai, nu mai sta la ginduri;
incaleca pe mine si punef nadejdea in Dumnezeti,
ca mare-I puterea lui; nu ne-a 'Asa el sa suferim
indelung. Cum vrei? Ce-I e scris omului, in frun-

www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 305

to -I e pus. Dor mare-1 Cel-de-sus ! S'or sfir§i ele §i

aceste de la o vreme.
Harap Alb atunci incaleca §i calul porne§te la
pas, pins ce iese mat incolo departe, ca sä nu-1 iee
lumea la ochi. §i apoi incordindu-se §i scuturindu-se
°data voinice§te, iard-si arata puterile sale zicind :
Tine-te zdravan, stapine, ca iar am sä zbor :
In inaltul Ceriului,
Vazduhul parninfului;
Pe de-asupra codrilor,
Peste virful mun %ilor;
Prin ceata magurilor,
Spre noianul marilor ;
La craiasa zinelor,
Minunea minunilor,
Din ostrovul florflor.

§i zicind aceste, ()data §i sboard cu Harap Alb

In inaltul Ceriului,
Vazduhul pamintului ;
§1 o ie de-acurmezi§:
De la nouri catra soare
Pintre luna $i hiceferi,
Stele mindre lucitoare.
§i apoi se lass lin ca vintul :
in ostrovul florilor,
La craiasa zinelor,
Minunea minunilor.

§i cind vintul ail aburit, iaca §i ei la sfinta Du-

minica iar au sosit. Sfinta Duminica era acasa, §i
cum a vazut pe Harap Alb poposind la up ei, pe
loc l'a intimpinat §i i-a zis cu blind*:
El, Harap Alb, asä-I ca iar te-a ajuns nevoia
de mine ?
I. Creangii.
www.dacoromanica.ro 20
 306 IOAN CREANGA

Asa este, mdicutd, raspunse Harap Alb, cufun-

dat in gindurl §i galban la fats, de parcd-i luase
pinza de pe obraz. Spinul vrea sd-rni rdpuie capul
cu on -ce pret. Si de-a§ muri mai degraba sä scdp
odata de zbucium; de cit a§a viatd, mai bine moarte
de o mie de oil'.
Val* de mine §i de mine, Harap Alb, zise sfinta
Duminica, par'cd nu to -as fi crezut a§a slab de in-
ger, dar dupa cit vad, e§ti mai fricos de cit o fe-
meie. Hai, nu mai sta ca o gains plouata. Rdmii la
mine in asta. noapte §i Void da eu vr'un ajutoriii.
Mare-i Dumnezeil! N'a mai fi el dupa gindul Spi-
nului. insd mai rabda §i tu, fatal meu, ca mult ai
avut de rabdat §i putin mai ai. Pin'acum si -a fost
mai grew, dar de acum inainte tot a§a are sail fie,
pins ce-i ie§i din slujba Spinului, de la care ai sd
tragi Inca multe nacazuri, dar al sd scapi din toate
cu capul teafdr, pentru ca norocul to ajuta.
Poate a§a sd fie, mdicutd, zise Harap Alb, dar
prea multe sad ingramadit de odata pe capul meti.
Cite a dat Dumnezea, Harap Alb, zise sfinta
Duminica; a§a a trebuit sd se intimple §i n'al cui
banui: pentru ca nu-i dupa cum ginde§te omul, ci-i
dupa cum vre Domnul. Cind vei ajunge §i tu odata
mare §i tare, ii cauta sa judeci lucrurile de-a fira-
par §i vei crede celor asupriti §i necdjiti; pentru -ca
§tii acum ce e necazul. Dar pins atunci mai rabda,
Harap Alb, caci cu rabdarea ii frigi pielea...
Harap Alb ne mai avind ce zice, multeme§te lui
Dumnezeii §i de bine §i de rail, §i sfintei Duminici
pentru buna gazduire.§i ajutorul fagaduit.
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB :107

Ia, acum mai vii de-acasa, fatul meg. Zica

cine-a zice §i cum a vre sa zits, dar cind este sa
dal peste pacat, daca-i inainte te sile§ti sa-1 ajungi,
iara daca-i in urma staff §i-1 a§tepti. Ma rog, ce mai
la deal la vale? A§a e lumea asta, §i de-al face, ce -al
face, ramine cum este ea ; nu poti s'o intorci cu
umarul, macar sa te puff in ruptul capulul. Vorba
ceea: «Zi-i lume §i te mintuieD. Dar is sa lasam toate
la o parte, §i pina la una alta, hal sa vedem ce-i
de facut cu cerbul, ca Spinul te-a fi a§teptind cu ne-
rabdare. Si da! stapin nu-i ? Trebue sa-1 asculV.
Vorba ceea : «Leaga calul unde zice stapinul,.
Si odata scoate sfinta Duminica obrazarul §i sa-
bia lul Statu-Palma Barba-Cot, de unde le avea, §i
dindu-le lul Harap Alb, zice: Tine aceste, ca au
sa-V fie de mare trebuinta, unde mergem. Si chiar
haidern Cu ajutorul Domnulul, sa ispravim odata §i
trebu§oara asta.
Si pe la cintatul cuco§ilor, se ie Sfinta Duminica
impreuna cu Harap Alb §i se duc in padurea cer-
bului. Si cum ajung in padure, sapa o groapa adinca
de un stat de om, linga un izvor, unde in fie-care
zi pe la amiaza venia cerbul de bea apa, apol se
culca acolo pe loc §i dormia cit un beiii, pina ce
asfintia soarele. Si dupa aceea, sculindu-se o lua in
porneala §i nu mai da pe la izvor iar pina a doua-
zi pe la amiaza.
El, el"! acum groapa este gata, zise sfinta Du-
minica. Tu, Harap Alb ramii aid intr'insa toata
ziva §i iaca ce al de facut : pune -i obrazarul cum
se pune, iara sabia sa n'o slabe0 din mina ; §i
www.dacoromanica.ro
 308 JOAN CREANGA.

deamiaza cind a veni cerbul aici la izvor sa bee

apa, §i s'a culca §'a adormi cu cella deschi§T, cum
i -i feliu§ag.ul, tu indata ce horaind, sä iesi
incetisor §i sa potrivesti asa, ca sa.-I zbori capul dintr'o
singura lovitura de sabie §i apoi repede sa te arunci
in groapa §i sa §ezi acolo inteinsa pins dupa asfin-
titul soarelui. Capul cerbului are sa te strige ping
atunci mereti pe nume, ca sa te vada, dar tu nu
cumva sa te indupleci de rugamintea lui §i sa te ite§ti
la dinsul, cä are un ochiu otravit §i cind 1-a pironi
spre tine, nu mai traesti. Elsa.' cum a asfinti soarele,
sa tii cal a murit cerbul. §i atunci sa ie i fara frica,
sa-I jupe§ti pielea, iara capul sa-1 iei a§a intreg, cum
se gase§te §i apoi sa vii pe la mine.
§i a§a sfinta Duminica se ie §i se intoarna sin-
gura acasa, iara Harap Alb ramine de pinda in groapa.
§i cind pe la amiaza, numai iaca ce aude Harap
Alb un muget inadu§it : Cerbul venea boncaluind.
§i ajungind la izvor, °data §i incepe a be hilpav la
apa rece : apoi mai boncaluie§te §i iar mai be cite
un restimp, §i iar mai boncaluie§te §i iar mai be,
pins ce nu mai poate. Dupa aceea incepe a-§i arunca
erna." dupa cap, ca buhaiul §i apoi scurmind de trei
on cu piciorul in pamtnt se tologe§te jos pe paji§te,
acolo pe loc; mai rumega el cit mai rumega. §i pe
urma se a§terne pe somn §i unde nu incepe a mina
porcii la jir.
Harap Alb cum it aude horaind, iese. afara ince-
ti§or §i cind it croie§te odata cu sabia pe la mijlo-
cul gitului, ii §i zboara capul cit colo de la trup §i
apoi Harap Alb se arunca fara sine in groapa, dupa
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB $09

cum it povatuise sfinta Duminica. Atunci singele

cerbului °data a [§i] inceput a curge gilgiind §i a se
rdspindi in toate partite, indreptindu-se §i naboind 1)
in groapa peste Harap Alb, de cit pe ce era sa -1
inece. lard capul cerbului zvircolindu-se dureros,
striga cu jale, zicind :
Harap Alb, Harap Alb ! De nume cam auzit,
dar de vazut nu to -am vdzut. Ie§i numai oleacd, sa
to vad incaltea, vrednic e§ti de comoara ce 'o las,
§i apoi sa moriii cu pldcere, dragul meir.
Dar Harap Alb tdcea molcum §i de-abia i§i putea
descle§ta picioarele din singele inchegat care era
mai-mai sa umple groapa.
In sfir§it, mai striga el, capul cerbului, cit mai
striga, insd Harap Alb nici nu raspunde, nici se
aratd §i de la o vreme se face tacere. Si a§a, dupa
asfintitul soarelui, Harap Alb iese din groapa, ju-
pe§te pielea Cerbului cu bagare de samd, sa /111
zminteasca vre-o piatra din locul ei, apoi ie capul
intreg a§a cum se gdsia §i se duce la sfinta Duminica.
Ei, Harap Alb, zise sfinta Duminica, a§d-1 ca
am scos'o la capat §i asta ?
A§a, cu ajutorul lui Dumnezeil §i cu al Sfintiei
voastre, raspunde Harap Alb, am. izbutit 2), maicuta,
sa facem §i acum pe cheful Spinului, rdminere-a§
paguba§ de dinsul sa rdmin §i sa -1 vad cind mi-oid
vede ceafa , atunci §i nici atunci, ca tare mi-i negru
inaintea ochilor.
1) In manuscript a Post intai cuvintul tnabusinth.
2) In ms. e sters cuvintul izbutit si inlocuit cu ahaladuit) ; dar
pe urma s'a revenit tot la cuvintul dintai.

www.dacoromanica.ro
 310 WAN CREANGA

Lasa-1 Harap Alb, in plata lui Dumnezeil, ca

s'a da el Spinul peste om vre-odata ; pentru ca nu-i
nici o fapta lard plata, zise sfinta Duminica. Mergi
de i le du §i acestea, ca i-or ramine ele de cap odata.
Atunci Harap Alb, multemind 8fintei Duminici, ii
saruta mina, apoi incaleca pe cal §i porne§te (tot
cum a venit, mergind spre imparatie, Dumnezeu sa
ne tie, ca cuvintul din poveste, inainte mult mai
este... Si pe unde trecea, lumea din toate partile
it inghesuia, pentru ca piatra cea mare din capul
cerbului stralucia, de se parea ca. Harap Alb soa-
rele cu el il ducea.
Multi crai §i imparati ie§iati inaintea lui Harap
Mb, §i care din cotro it ruga, unul sa-i dee ban' arit,
cit a cere el; altul sa-i dee fata ,§i jumatate de impa-
ratie; altul sa-1 dee fata §i imparatia intreaga, pentru
asemenea odoare; dar Harap Alb ca de foc se ferea
§i urmindu-§i calea inainte la stapinu -sau le ducea,
Si intru una din seri, cum §edea Spinul impreuna
cu mo§u-sati §i cu verele sale sus inteun foi§or
numai iaca ce zaresc in departare un sul de raze
scinteitoare, care venea in spre din§ii; §i de ce se
apropia, de ce lumina mai tare, de le fura vederile.
Si deodata toata suflarea s'a pus in mi§care; lumea
de pe lume fiind in mare nedumerire, alerga sa
vada ,ce minunc poate sa fie ? Si cincl acolo cine
era ? Harap Alb, care venea in pasul calului,
aducind cu sine pielea si capul cerbului, pre care
le-ail §i dat in mina Spinului.
La vederea acestei minunatii, toll ail ramas in-

www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 311

cremeniti §i uitindu-se unit la altii, nu §tiaii ce sa

zica ? Pentru ca in adevar era §i lucru de mirare!
Dar Spinul cu viclenia sa obicinuita, nu-§i pierde
cumpatul, §i luind vorba, zice imparatului:
Et, mo§ule, ce mai zici ? Adeveritu-s'aii vor-
bele mele ?
Ce sa mai zic, nepoate, raspunse imparatul
uirnit. Ia sa am eir o sluga a§a de vrednica §i cre-
dincioasa ca Harap Alb, a§ pune-o la masa cu mine,
ca mult pretue§te omul acesta.
Ba sail' pue pofta in culti, raspunse Spinul cu
glas rautacios. Asta n'a§ face-o eir, de-ar mai fi el
pe cit este ; doar nu-i frate cu mama, sa-1 pun in
capul cinstet. Ed §tiu, mo§ule, ca sluga-i sluga §i
stapinu-i stapin ; s'a mintuit vorba. Na, na na !
d'apoi pentru vrednicia lui mi 1-a dat tata, caci alt-
fel de ce 1-a§ fi mai luat cu mine ? Het, hen Nu
§titi d-voastra ce poam'a dracului e Harap Alb aista.
Pina 1-am dat la brazda, mi-am stupit sufletul cu
dinsul. Numai eir II yin de hac. Vorba ceea : frica
paze§te bostanaria. Alt stapin in locul mai nu mai
face brinza cu Harap Alb, cit it lumea §i pamin-
tul. Ce to potrive§ti, mo§ule ? Cum vad eir, d-ta
prea intri in voea supu§ilor. De aceea nu-ti dad
cerbii pietre scumpe §i ur§if salad. Mie unuia §tiii
ca nu-mi sufla nimene in bor§ ; cind vad ca mica
face marazuri, t'o string de coada, de maninca §i
mere padurete, caci n'are incotro... Daca t'a ajuta
Dumnezet, sa ma rindue§ti mai de graba in locul
d-tale, ii vede, mo§ule drags, ce prefacere are sa
ie imparatia ; n'or mai §ede.lucrurile tot a§a moarte,
www.dacoromanica.ro
 312 IOAN CREANGA.

cum sint. Pentru ca vorba ceea : Omul sfin-

,stiff
te§te locul.... Fost-ai §i d-ta la tinerete, nu zic, dar
acum iti cred ; da, batrinete nu-s ? cum n'or sta
trebile balta !
In sfir§it Spfnului if mergea gura ca pupaza, de-a
ametit pe imparatul, in cit a uitat §i de Harap Alb
§i de cerb §i de tot.
Fetele imparatului insa priveau la veri§or... cum
prive§te cinele pe mita. §i li era drag ca sarea in
ochf, pentru ca le spunea inima, ce om fara de
lege este Spinul. Dar cum erail sa" iasa ele cu vorba
inaintea tataluf for ? Spinul n'avea de cine... Vorba
ceea : gasise un sat fara cinf §i se primbla fara bat,
ca alts, ce pot sa zic ?
* *

La vr'o cite-va zile dupa asta, imparatul facu un

()spat foarte mare in cinstea nepotu -seu, la care
()spat au fost poftitf cell mall stralucitf oaspeti : im-
parati, crai, voivozf, capitanif o§tirilor, mai marif
ora§elor §i alte fete cinstite.
In ziva de ospat, fetele imparatului s'ail pus cu
rugaminte pe linga Spin, sa dee voe lui Harap Alb,
ca sa slujasca §i el la mass. Spinul neputindu-le
strica hatirul, chiama pe Harap Alb de fats cu din-
sele, §i-i frivoi aceasta, insa cu tocmald ca in tot
timpul ospatului sa stee numai la spatele stapinu:sail
§i nici macar sa-§f radice ochii la ceialalti meseni,
ca de 1-ofti vede obraznicindu-se cum-va, acolo pe
loc if §i taiu capul).
Auzit-ai ce am spus, sluga netrebnica, zise
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 313

Spinul aratind lui Harap Alb taiu§ul palo§ului, pe

care jurase credinta §i supunere Spinului la ie§irea
din fintina.
Da, stapine, raspunse Harap Alb cu umilinta;
sint gata la poronca Luminarii Voastre.
Fete le imparatului ail mtiltemit Spinului §i pen-
tru atita.
Amu, tocmai pe cind era temeiul mesei §i oaspetii
tot gustind vinul de bun, incepuse a se chiurchiului
cite oleaca, numai iaca o pasere maiastra se vede
batind la fereasta §i zicind cu glas muieratic:
MincatI, beti §i va veseliti, dar de fata impa-
ratului Ro§ nici nu ginditi!
Atunci de-odata tuturor mesenilor pe loc li s'a
stricat cheful §i ail inceput a vorbi, care ce §tiea
Si cum ii ducea capul: unii spuneau ca imparatul
Ro§ avind inima haina nu se mai satura de a varsa
singe omenesc; altii spuneati ca fata lui este o far-
mazoana cumplita §i ca din pricina el se fac atitea
jertfe; altii intareail spusele celoralalti zicind, ca
chiar ea ar fi venit in chip de pasere de a batut
acum la fereasta, ca sa nu lese §i aici lumea in
pace. Altii ziceau, ca on cum ar fi, dar paserea
aceasta nu-I lucru .curat §i ca trebue sa fie un tra-
mis de undeva, numai pentru a iscodi casele oa-
menilor. Altii mai frico§1 i§i stupeau in sin, menind'o
ca sa se intoarca pe capul aceluia care a tramis-o,
In sfir§it unil spuneail intr'un fel, altii in alt fel §i
multe se ziceati pe sama fetei imparatului Ro§, dar
nu se §tia care din toate acele vorbe este cea ade-
varata.

www.dacoromanica.ro
 $14 MAN OREANGA.

Spinul, dupd ce-i ascultd pe toti cu luare aminte,

clatina din cap §i zise :
Rau e cind al a face tot cu oameni, care se
tern §i de umbra lor. D-voastrd, cinstiti oaspeti, se
vede ca pa§teti boboci, de nu va pricepeti al cui
fapt e acesta.
§i atunci Spinul repede i§i atinte§te privirile asu-
pra lui Harap Alb §i nu §titi. cum it prinde zimbind.
A§a,.. slugs vicleana, ce-mi e§ti? Vra sa zica
tu ai §tiinta de asta §i nu mi-al spus? Acum degrabd
sd-mi aduci pe fata imparatului Ro§, de unde §tii §i
cum ii §ti tu. Hai, porne§te! §i nu cumva sa faci
de altfel, ca to -ai dus de pe fata pamintului.
Atunci Harap Alb e§ind plin de mihnire, se duce
in grajd la cal §i netezindu-1 pe coamd §i sdru-
tindu-1, zice:
Dragul meu tovard§, la grea nevoie m'a ba-
gat iar Spinul. Amu a scornit alta : ci-ca sa-i aduc
pe fata imparatului Ro§, de unde-oiii §ti. Asta-i cu-
rat vorba ceea :
Poftim pungA la mass,
Dna t'al adus de-acasA...

Se vede ca mi s'a apropiet funiea la par. Cine

§tie ce mi s'a mai intimpla! Cu Spinul tot am dus-o,
cum am dus-o, cine-cine§te, pins acum. Dar cu omul
ro§ nu §tiii zeii, la cit mi-a sta capul. §'apoi unde
s'a fi gasind acel imparat Ro§ §i fata lui, care ci-ca
este o farmazoand cumplita, numai cel de pe co-
moara a fi §tiind! Par'cd dracul vraje§te, de n'apuc
bine a scapa din una §i dau peste Alta. Se vede ca
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 315

m'a nascut mama intr'un ceas rau, sail nu §tit cum

sa mai zic, ca sa nu gre§esc inaintea lui Dumnezeu.
Ma .pricep eil tare bine, ce ar trebui sa fac, ca sa
se curnie odata toate aceste... Dar m'am deprins a
tiri dupa mine o viata ticaloasa. Vorba ceea : sa nu
dea Dumnezeil omului, cit poate el suferi.
Stapine, zise atunci calul, nechezind cu info-
care ; Q1.1 to mai oficai atita. pupa vreme rea a fi
el vrodata §i senin. Dac'ar sta cine-va salt faca sarna
de toate cele, cum chite§ti d-ta, apoi atunci ar trebui
sa vezi tot oameni morti pe toate cararile... Nu fii
a§a de nerabdatoriii! De unde ;tit, ca nu s'or schimba
lucrurile in bine §i pentru d-ta! Omul e datoria sa
se lupte cit a pute cu valurile vietii, cad §tii ca
este-o vorb5.: nu aduce anul, ce aduce ceasul. Cind
sint zile §i noroc, treci prin apa §i prin foc §i din
toate scapi" nevatamat. Vorba cintecului:
Fa -ma mama cu noroc
macar m'arunca'n foc.

Las' pe mine, stapine, ca §tiu eil pe uncle to -oiii

duce la' imparatul Ro§ ; pentru ca m'aii mai purtat
odata :pacatele pe acolo, cu tata -tau, in tinerWle
lui. Hai, incaleca pe mine §i tine-te bine, ca acum
am sa -mu arat puterile chiar de aid de pe loc, in
ciuda Spinutui, ca sa -i punem venin la inima.
Harap Alb atunci incaleca i calul nechezind o-
data puternic, zboara cu dinsul:
In inaltul ceriultd,
VAzduhul pAmintulul,

§i Q ie de-a curmezi§:
www.dacoromanica.ro
 316 IOAN CREANGA.

De la pouri catra soare,

Pintre lung §i luceferi,
Stele mindre lucitoare.

i apoi de la o vreme incepe a se lasa lin ca

vintul §i" luind de-a lung pamintul, merg spre im-
paratie, Dumnezeu sa ne tie, ca cuvintul din pa-
veste, inainte mult mai este.
Dar, is sa vedem, ce se mai petrece la masa,
dupa ducerea lul Harap Alb?
Hei, hei! zise Spinul in sine, tremurind de
ciuda: nu to -am .§tiut eu ca -mi e§ti de-ace§tia, ca de
mult iti faceam felul! ... Dar traind §i nemurind,
to -oia sluji eu, mai badeo !... Palo§ul ista are sa -ti
§tie de §tire... Er, vedeti, movie §i cinstiti meseni,
cum hrane§ti pe dracul, fara sa ,stir, cu cine ai de-a
face? Daca nu-s §i eu un pui§or de om in felul meil,
dar tot m'a tras Harap-Alb pe §fara? Bine-a zis,
cine-a zis, ca unde-i cetatea mai tare, acolo bate
dracul razbolit mai puternic.
Insfir§it imparatul, fetele sale §i toti oaspetii rama-
sera incremeniV. Spinul bodroganind din gura nu
§tia cum sail* ascunda ura, iara Harap Alb, ingrijit
de ce i s'ar mai pute intimpla in urma, mergea tot
inainte prin locuri pustii §i cu grew de strabatut.
Si cind sa treacd un pod peste o apa mare, iaca
o nuntd de furnici trecea §i ea tocmai atunci podul.
Ce sa faca Harap Alb ? Sta el oleaca §i se sfatu-
e§te cu gindul: csa trec peste dinsele, am sa omor
o multime; sa dad prin apa, Ind tern Ca m'oia ineca
cu cal cu tot. Dar tot mai bine sä daft prin apa,
cum a da Dumnezeti, de cit sa curm viata atitor gi-
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 317

zulite nevinovateo. Si zicind Doamne-ajuta, se arunch

cu calul in apa, o trece inot dincolo la cela mal
fara primejdie §i apoi i§i ie drumul inainte. Si cum
mergea el, numai iaca i se infAto§aza o furnica zbu-
ratoare zicind :
Harap Alb, fiindca e§ti a§a de bun de t'a fost
mild de viata noastra, cind treceam pe pod §i nu
ne-ai stricat veselia, vreti sh-ti fac §i eu im bine :
na-ti aripa asta §i cind ii ave veodata nevoie de
mine, sh dai foc aripei §i atunci eu impreund cu tot
neamul meu avem sh-ti venim intru ajutoriti.
Harap Alb, stringind aripa cu ingrijire, multeme§te
furnicei pentru ajutorul fagaduit Si apoi porne§te
tot inainte.
Si mai merge el cit merge, §i numai iaca ce 'aude
o biziiturh inAdu§ita. Se uita el in dreapta, nu vede
nimica; se uita in stinga, nici atita ; §i cind se uita
in sus, ce sh vada? Un roiti de albine se invirteau
in zbor pe de-asupra capului sag §i umblati bezmetice
de colo ping colo, neavind loc unde sd se arze.
Harap Alb, vazindu-le a§a, i se face mild de din-
sele, §i luindu-§i palaria din cap o pune pe iarba
la parnint, cu gura 'n sus, §i apoi el se da intr'o
parte. Atunci bucuria albinelor ; se lash jos cu toa-
tele §i se adund ciotca in palarie. Harap Alb aflin-
du-se cu parere de bine despre asta, alearga in
dreapta §i in stinga §i nu se lash pins ce gase§te
un bu§tihan putregaios, it scobe§te cu ce poate §1-1
face urdini§; dupd aceea arazh ni§te tepu§i intr'in-
sul, it freach pe dinduntru cu chtu§nich, cu sulcina,
cu mataciune, cu poala Sinta-Mariel §i cu alte bu-
www.dacoromanica.ro
 318 JOAN CREANGA

ruiene mirositoare si prielnice albinelor, §i apoi luin-

du-1 pe umar, se duce la roiti, rastoarna albinele fru-
mu§el din palarie in bu§tihan, it intoarce binior cu
gura in jos, ii pune deasupra ni§te captalani, ca sa
nu rdzbata soarele §i ploaia inlautitru §i apoi lasin-
du-1 acolo pe cimp intre flori, 1§I cautd de drum.
§i cum mergea el, multdmit in sine pentru aceasta
facere de bine, numai iaca i se infati§aza inainte
crdiasa albinelor, zicindu-i :
Harap Alb, pentru ca e§ti aka de bun §i to -al
ostenit de ne-ai facut adapost, vrea sa-V, fac §i eu
un bine in viata mea : na-ti aripa asta, §i cind ii
avea vre-odata nevoe de mine, aprinde-o §i eu indata
aria sa -ci yin intru ajutor.
Harap Alb luind aripa cu bucurie, o stringe cu
ingrijire ; apoi multdmind crdiesei pentru ajutorul
fagaduit, porne§te, urminduli calea tot inainte.
Mai merge el cit merge, §i cind la poalele unui
codru, numai iaca ce vede o dihanie de om, care
sä. parpalea pe linga un foc de doud-zeci §i patru
de stinjeni de lemne §i tot atunci striga cit ii lua
gura, ca moare de frig. §'apoi afard de aceasta
omul acela era ceva de spariet : avea ni§te urechi
clapauge §i ni§te buzoaie groase §i dabalazate. §i
cind sufla cu dinsele, cea de deasupra se rasfringea
in sus peste safirlia capului, iar cea de desupt atirna
in jos, de-i acoperea pintecele. i on pe ce se oprea su-
flarea lui, se punea promoroaca mai groasd de-o palms.
Nu era chip sd to apropii de dinsul ca a§a tremura de
tare de par'ca-1 zghihuia dracul. §i dac'ar fi tremu-
rat numai el, ce ti-ar fi fost ? Dar toata suflarea §i
www.dacoromanica.ro
 HARM' ALB 319

faptura de prin prejur ii ineati hangul: vintul gemea

ca un nebun, copacii din padure se vaicaraii, pie-
trele tipaii, vreascurile tiuiad si chiar lemnele de
pe foc pocneail de ger. Tara veveritele, gavozdite
una peste alta in scorburi de copaci, suflail in un-
ghii si plingeau in pumni blastamindu-si ceasul in
care s'ail nascut. Ma rog, foc de ger era ; ce sa
va spun mai mult. Harap Alb numai o .tira cit a
stat de s'a ultat a facut turturi la gura si neputi)n-
du-si stapini risul, zise cu mirare :
Multe mai vede omul acesta cit traieste! Mai
tartorule, nu minca haram si spune drept, tu esti
Gerila ? Asa-I ca taci ?... Tu trebue sa fii : pentru
ca si focul ingheata linga tine, de arzuliii ce esti.
Rizi tu, rizi, Harap Alb, zise atunci Gerila tre-
murind, dar unde mergi, fara de mine n'ai sa poti
face nimica.
Hal si tu cu mine, daca vrei, zise Harap Alb;
de-abia te-i mai incalzi mergind la drum, caci nu e
bine, cind staff locului.
Gerila atunci se ie cu Harap Alb si pornesc im-
preuna. i mergind el o bucata inainte, Harap Alb
vede alta dracarie §i mai mare : o namila de om
minca brazdele de pe urma a 24 de pluguri si tot
atunci striga in gura mare, ca crapa de foame.
Ei apoi, sa nu bufnesti de ris ? zise Harap
Alb. Mai, mai, mai ! ca multe-ti mai vad ochii. Pe-
senrine c'aista-i Flaminzila, foametea, sac fa'ra fund,
sat cine mai §tie, ce pricopsala a fi, de nu-1 mai
poate satura nici pamintul.
Rizi tu, rizi, Harap Alb, zice atunci Flamin-
www.dacoromanica.ro
 820 LOAN CREANGA

zila, dar unde mergeti voi, fara de mine n'aveV sa

puteti face nici o isprava.
Daca-i a§a, hai §i tu cu noi, zise Harap Alb,
ca doar n'am a to duce in spinare.
Flaminzila atunci se ie dupa Harap Alb §i por-
nesc tustrei inainte. Si mai mergind et o postata,
numai iaca Harap Alb vede alts minunatie §i mai
mare : o aratare de om bause apa de la 24 de ia-
zuri §i o girls, pe care umblaii numai 500 de mori,
§i tot atunci striga in gura mare, ca se usuca de sete.
Mai! da al dracului onanie de om e §i acesta,
zise Harap Alb. Grozav burdahan §i nesatios gitlej,
de nu pot sa-1 potoleasca setea nici izvoarele pa-
mintului; mare ghiol de apa trebue sa fie in ma-
tele lui! Se vede ca acesta-i prapadenia apelor, ves-
titul Setila, fiul secetei, nascut in zodia ratelor §i
impodobit cu darul suptului.
Rizi tu, rizi, Harap Alb, zise atunci
caruia incepu a-i ti§ni apa pe nari §i pe urechi ca
pe ni§te laptoace de mori; dar unde va duceti voi,
lard de mine degeaba va duceti.
Hai §i tu cu noi, daca vrei, zise Harap Alb;
de-abia nu te-i mai linciuri atita in cele ape; ii scapa
de blastamul broa§telor §i-i da ragaz morilor sa
umble, ca destul p-al facut mendrele pins acum.
Ce doamne iarta-ma ! ii face broa§te in pintece de
atita apa.
sSetila atunci se is dupa Harap Alb qi pornesc
tuspatru inainte. Si mai mergind ei o bucata, numai
iaca ce vede Harap Alb, alta. minunatie *i mai mi-
nunata: o schimonositura de om avea in frunte nu-
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 321

mai un °chit, mare cit o sits, -§i cind it deschidea,

nu vedea nimica; da chior peste ce apuca. lard' cind
it tinea inchis, dar fie zi, dar fie noapte, spunea ca
vede cu dinsul §i in mdruntaile pamintului.
laca, incepu el a racni ca un zmintit : toate
lucrurile mi se. par gaurite ca siti§ca §i stravezii ca
apa. cea limpede; deasupra capului met vad o mul-
time nenumarata de vazute §i nevazute ; vad iarba
cum cre§te din pamint; vad cum se rostogole§te
soarele dupes deal, luna §i stelele cufundate in mare,
copacii cu virful in jos, vitele cu picioarele in sus
§i oamenii umblind cu capul intre umere ; vad in
sfir§it ceea ce n'a§ mai dori sa vadd nimene, pentru
a-§I osteni vederea : vad ni§te guri cdscate uitindu-se
la mine §i nu-mi pot da sama, de ce va mirati a§a,
mira-v'ati de... frumusete-vd !
Harap Alb atunci se bate cu mina peste gurd §i
zice :
Doamne fere§te de omul nebun, ca tare-i de
jalit, sdrmanul ! Pe de-o parte-ti vine a ride §i pe
de alta IV vine a-1 plinge. Dar se vede ca a§a 1-a
ldsat Dumnezeil. Poate ca acesta-i vestitul °child,
frate cu Orbila, vat- primar cu Chiorild, nepot de sores
lui Pindild, din sat de la Chitila, peste drum de Ni-
merild, on din tirg de la Sa'l -cati, megie§ cu Cautati
§i de urma nu-i mai dati. Ma rog, unu-i °child pe
fata pamintului, care vede toate §i pe toti, alttel de
cum vede lumea ceealalta; numai pe sine nu se vede
cit e de frumu§el. Par'ca.4 un bot-chilimbot-botit, in
frunte cu un ochift, numai sa nu-T fie de deochiii!
Rizi tu, rizi, Harap Alb, zise atunci ()child,
I. Creanga. 21
www.dacoromanica.ro
 322 LOAN CREANGA

uitindu-se inchiorchio§at, dar unde te duci, fara de

mine rati are sa-ti cads. Fata imparatului Ro§ nu
se capata a§a de lesne, cum crezi tu. Din gardul
Oancei ti-a da-o imparatul, daca n'oiti fi §i eil pe-
acolo.
Hai §i tu cu not daca vrei, zise Harap Alb,
ca doar n'avem a te duce de mina, ca pe un orb.
Ochila atunci se is §i el dupa Harap Alb, Si por-
nesc tus-cinci inainte. Si mai mergind ei o bucata,
numai iaca ce vede Harap Alb alts bizdaganie §i
mai §i : o pocitanie de om umbla cu arcul dupa
vinat paseri. 'apoi chititi ca numai in arc se in-
cheia tot me§te§ugul §i puterea omului aceluia ?
p-ai gasit ! Avea un me§te§ug mai dracos §i o
putere mai pe sus, de cit i§i poate dracul inchipui :
cind voia, ala se latia de tare, de cuprindea pa-
mintul in brate. i alta.' data a§a se de§ira §i se
lungea de grozav, de ajungea cu mina la lung, la
stele, la soare §i cit voia de sus. Si daca se in-
timpla sa nu nimereasca paserile cu sageata, ele
tot nu scapaa de dinsul ; ti le prindea cu mina din
sbor, le rasucea gitul cu ciuda §i apoi le minca
a§a crude, cu pene cu tot. Chiar atunci avea un
vrav de paseri dinainte §i ospata dintr'insele cu la-
comie ca un vultan hamisit. Harap Alb, cuprins de
mirare, zice :
Dar oare pe acesta cum mama dracului 1-a fi
mai chemind?
Zi-i pe nume sd spun, ra'spunse atunci
i -1

Ochild, zimbind pe sub mustete.

Dar te mai duce capul, ca sa-1 botezi ? Sd-r.
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 323

zici Pdsarild... nu gre§e§ti ; sa-1 zici nici

atita ; sa-1 zici asemenea ; sa-1 zici : Pa-
sari-La0-Lungild, mi se pare ca e mai potrivit cu
ndravul §i cu apucaturile lui, zise Harap Alb, in-
duio§at de mila bietelor paseri. Se vede ca acesta -i
vestitul Pdsdri-Lati-Lungila, fiul sagetdtorului §i ne-
potul arcaplui, briul pdmintului §i scara ceriului,
ciuma sburdtoarelor §i spaima oamenilor, ca altfel
nu te pricepi, cum sa-i mai zici.
Rizi tu de mine, rizi, Harap Alb, zise atunci
Pasdri-Lati-Lungild, dar mai bine ar fi sa rizi de
tine, cdci nu §tii ce pacat te paste. Chite§ti ca fata
imparatului Ro§ numai a§a se capata ? Poate n'ai
§tiinta ce vidmd de fata e aceea : cind vrea, se
face pasere malastra, iii aratd coada, §i ie-i urma
daca poti. De n'a fi unul ca mine pe acolo, de
geaba va mai bated picioarele ducindu-vd.
Hai §i tu cu nor, daca vrei, zise atunci Ha-
rap Alb : de-abia mi-i lua pe Gerild de tuluc §i
li -i purta cu nasul pe la soare, doar s'a incalzi
citu§ de cit §i n'a mai clantani atita din masele,
ca un cocostirc de cei batrincio§i, ca par'cd ma
stringe in spate cind 11 vad a§a.
Pasari-Lati-Lungild se is atunci dupd Harap Alb
§i pornesc ei tus-4ese inainte. Si pe unde treceati,
pirjol faceati : Gerild potopea padurile prin ardere ;
Fldminzild minca lut §i pdmint amestecat cu hums,
§i tot striga ca moare de foame ; Setild sorbea
apa de prin balti §i iazuri, de se zbateati pe§tii pe
uscat §i tipa §erpele in gura broa§tei de seceta

www.dacoromanica.ro
 324 IOAN CREANG.A.

mare, ce era pe acolo ; Ochila vedea toate cele,

ca dracul, §i numal inghetai ce da dinteinsul :
Ca e laie,
Ca-1 &Mae;
Ca ie cluta,
Ca -i cornuti.

Ma rog, nebunii de-a lui:

Cite'n lung §i in stele
De -i venea sä fugi de ele;
Sau sä rizi ca un nebun,
Credeti-ma, ce IA spun.

In sfir§it, Pasari-Lati-Lungila ademenea zbura-

toarele,§i jumulite, nejumulite, ti le papa pe ruda
pe saminta, de nu se mai -stavea nimene cu paseri
pe linga casa, de raul lui.
Numai Harap Alb nu aducea nici o suparare.
insa ca tovara§ era parta§ la toate, §i la paguba §i
la ci§tig §i prietenos cu fie-care, pentru ca avea
nevoe de din§ii in calatoria sa la imparatul Ro§, care
zice, ci-ca era un om picli§it §i rautacios la culme;
nu avea mila de om nici cit de un cine. Dar vorba
ceea : la unul fara suflet, trebuie unul fara -de -lege.
§i gindesc eft, ca din cinci nespalati cite merg cu
Harap Alb, 1-a veni el vre-unul de hac ; §'a mai
da imparatul Ro§ §i peste oameni, nu tot peste bu-
tler, ca pina atunci. Dar iar ma intorc §i zic : mai
§tii cum vine vremea ?
Lumea asta e pe dos,
Mate merg cu capu'n jos :
Unul macina la moara,
Puini sue, multi coboara.
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 325

acel unul are atunci in mina §i pinea §i

cutitul §i taie de unde vrea §i cit ii place, to to
uiti §i n'ai ce face. Vorba ceea: cine poate, oase
roade; cine nu, nici carne moale. A§a §i Harap Alb
§i cu ai sal; poate or izbuti sa iee fata imparatului
Ro§, poate nu; dar arum de-odata ei se tot due
inainte, §i mai la urma, cum le-a fi norocul. Ce-mi
pass mie? Eu sint dator sä spun povestea §i vä
rog s'ascultati:
Amu Harap Alb §i cu ai sal mai merg ei 'eft
merg, §i intr'o tirzie vreme ajung la imparatie, Dum-
nezeii sa ne tie, ca cuvintul din poveste, ,inainte
mult mai este. §i cum ajung, °data infra buluc in
ograda, tuslese: Harap Alb inainte §i ceilalti in
urma,' care de care mai chipos §i mai imbracat, de
se tiriiat atele §i curgeau oghelele dupa din§ii, pared
era oastea lui Papuc Hogea Hogegarul. §i atunci
Harap Alb se §i infati§aza inaintea imparatului Ro§,
spunindu-i de unde, cum, cine §i pentru ce anume
au venit. Imparatului i-a fost de-a mirarea, vazind ca
ni§te golani au asemenea indrazneala, de vin cu ne-
ru§inare, sa-I ceard fata, fie din partea on cui a fi.
Dar nevoind a le strica inima, nu le spuse nici da,
nici ba, ci le dä raspuns, ca sä ramiie peste noapte
acolo §i pins mini dimineata s'a mai gindi el ce tre-
bue sa Lea. §i pe de alts parte imparatul °data
chiams in taind pe un credincios al sail, §i da po-
runca sä4 culce in casa cea de arama infocatd, ca
sa doarma pentru ve§nicie, dupa cum patise §i alti
petitori poate mai ceva decit ace§Tha.
Atunci credinciosul imparatului se duce rapede §i
www.dacoromanica.ro
 326 'CAN CREANGA

da foc case' celei de arama pe dedesupt, cu 24

de stinjeni de lemne, de se face casa ro§ie cum e
jaraticul. Apo' cum insereaza, vine §i pofte§te pe
oaspeti la culcare. Geri la atunci, nazdravan cum era
el, chiama pe tovara§ii sal de-o parte, §i le zice in-
ceti§or :
Mai, nu cum-va sa va impinga mititelul sa in-
trati inaintea mea, unde ne-a duce omul tapului ce-
lui roes, ca nu ma' ajungeti sa vedeti ziva de mine.
Doar unu-i imparatul Ro§, vestit prin meleagurile
aceste pentru bunatatea lui cea nepomenita si mi-
lostivirea lul cea neauzita. Il §Liu eii cit e de pri-
mitor §i de darnic la spatele altora. Numai de nu
1-ar muri mull' inainte; sa traiasca trei zile cu cea
dealaltaieri. D-'apoi fetioara lui... a zis dracul §i s'a
facut: bucaOca rupta tats -sail in picioare, ba Inca §i
ma' §i... Vorba ceea: capra sare masa, §i iada sare
casa. Dar las' ca gasit ei omul... De nu le-ofil
veni eu de hac in asta noapte, nici mama dracului
nu le ma' vine.
A§a gindesc §i eu, zise Flaminzila; §f-a pus
el imparatul Ro§ boil in cird cu dracul, dar are sa -'
scoata fara coarne.
Ba mi se pare, c'a da el §i teleaga §i plug §i
otic §i tot, numai sa scape de no', zise Ochila.
la ascultati, mai! zise Gerila; vorba lunga sa-
racia omuldi. Mai bine haidem la culcare, ca ne
a§teapta omul imparatului cu masa intinsa, facliile
aprinse §i cu bratele deschise. Hai! ascut4i-va dintii
§i porniti dupa mine.
§i odata pornesc el, teleap, teleap, teleap! §i cum
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 327

ajung in dreptul u§ei, se opresc putin. Atunci Ge-

Tila sufla de trei on cu buzi§oarele sale cele iscu-
site §i casa ramine nici fierbinte nici rece, cum e
mai bine de dormit inteinsa. Apoi infra cu totil in-
launtru ; se tologe§te care unde apuca, §i... tac ma
chiama. Iar credinciosul imparatului incuind usa pe
din afara, cu rapegiune, le zice cu rautate :
Las' ca v'am gasit eu ac de cojoc. De-acum
dormiti, dormire-ati somnul cel de veci, ca v'am
a§ternut eii bine. Va veti face voi scrum, pins mine
dimineata.
Apoi ii lasa. acolo Si el se duce in treaba lui. Dar
Harap Alb §i cu al sal nici nu bindiseati de asta:
el cum au dat de caldurica, pe loc li s'ad muiet
ciolanele §i au inceput a se intinde §i a se hirjoni
in ciuda fetei imparatului Ro§. Ba Inca Gerila se
intindea de caldura de-i trecead genunchele de gura.
i hojma morocanea pe ceilalti, zicind:
Numai din pricina voastra am racit casa, caci
pentru mine era tocmai buns, cum era. Dar a§a pa-
te§ti daca to lei cu ni§te bicisnici. Las' ca v'a mai
pali el berechetul acesta de alts data. tii ca are
haz §i asta! Vol sa va lafai i §i sa huzuriti de cal-
dura, iard eu sa crap de frig. Bu...na treaba! sa-mi
dail eft lini§tea mea pentru hatirul nu §tiii cul? Acu§
va tirnaesc prin casa, pe rudd pe saminta; incal-
tea sa nu se aleaga nimica nici de somnul metl,
dar nici de al vostru.
Ia tacd-ti gura, ma, Gerild! zisera ceilalti. Acu§
se face ziva §i to nu mai stinche§ti cu brapave
de-ale tale. A dracului lighioaie mai e§ti! Destul
www.dacoromanica.ro
 328 10AN CREANGA.

acum ca ne-ar facut capul calindar. Cine-a mai dori

sa faca tovara§ie cu tine, aiba-§i partea §i poarte-ti
portul, ca pe nor §tiil ca ne-al ametit. Are cine-va
cap sa se lini§teasca de raul tail? Ia auzi-l-di; par-
ca-i o moara hodorogita. Numai gura lui se aude in
toate partile. Hojma tolocane§te pentru nimica toata,
curat ca un nebun. Tu, mai, WI bun de trait nu-
mai in padure cu lupin §i cu ur§ii, dar nu in case
imparate§ti §i intre ni§te oameni cum se cade.
Ia, ascultati, mai! da de cind ati pus vol sta-
pinire pe mine? zise Gerila. Apoi nu ma faceti din
cal magar, ca va veti gasi mantaua cu mine. Eu is
bun, cit is bun, dar cind m'a scoate cine-va din
rabdare apoi nu-i trebue nice tigan de laie impo-
triva mea.
Zau, nu §uguie§ti, mai Buzila ? Da amarnic
mai e§ti la viata; cind te minis, face singe'n baliga,
zise Flaminzila. Tare-mi e tr drag!... Te-a§ viii in
sin, dar nu incapi de urechi... Ia mai bine ogoie§-
te-te oleaca, §i mai stringe-ti buziparele acasa ; nu
de alts, dar sa nu-ti pars rail pe urma, ca doar nu
e§ti numai tu in casa asta.
Er apoi! vorba ceea : fa bine sail' auzi raft, zise
Gerila. Daca eft v'am lasat sa intratl aid Inaintea
mea, a§a mi se cade ; ba inca §i mai rail de cit a§a;
cine-a face alts data ca mine, ca mine sa pateasca.
AI dreptate, mai Gerila, numai nu te cauti,
zise °child. Dar cu prujituri de-a tale, is acu§ se
duce noaptea §i van de odihna noastra. Macar tu sa
fir acela, ce al' zice cind ti-ar strica cine-va som-
nul ? Ba Inca al' dat peste ni§te oameni al lui Dumne-
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 329

zed, dar sa fi fost cu altii, hei, hei ! mincal papara

pina acum.
Dar nu mai taceti, mai? Ca is acu§ trec cu pi-
cioarele prin pareti §i ies afara cu acoperemintul in
cap, zise Lati-Lungild. Par'ca nu facetI a bine, de
nu va mai astimpara dracul nici la vremea asta. Mai
Buzila, mi se pare ca to e§ti toata pricina gilcevei
dintre noi.
Ba bine ca nu, zise Ochila. Are el noroc de
ce are, dar sstiir ed ce i-ar trebui.
Ia sa-i faci chica topor, spinarea doba §i pin-
tecele cobia, zise Setila, cad altmintrelea nici nu
e de chip s'o scoti la capat cu bucluca§ul acesta.
Gerila, vazind Ca toti ii staii in potriva, se minie
atunci §i unde nu trinte§te o bruma pe pareti, de
trei palme de groasa, de au inceput a clantani §i
ceilalti de frig,. de sarea came§a de pe din§ii.
Na! incaltea, v'am facut §i Pu pe obraz. De-
acum inainte spuneti ce va place, ca nu mi-a fi
ciuda, zise Gerila, rizind cu hohot. El apol ci-ca sa
nu to strici de ris I De Harap Alb, nu zic, dar voi
mangositilor §i farfasitilor de cite on iti fi dormit
in stroh §i pe tirnomata, sa am eu acuma atitia bani
in pungd, nu mi-ar mai trebui alta! Oare nu cum-va
v'ati face §i voi, ni§te feciori de ghinda, fatati in
tinda, ca sinteti obraze subtiri ?
Tar cauti saminta de vorba, mai Buzila ? zisera.
ceilalti. Al dracului sa fil cu tot neamul tail, in vecii
vecilor, amin !
De asta §i eu ma anin §i ma inchin la cins-
tita fata voastra, ca la un codru verde, cu un po-
www.dacoromanica.ro
 330 IOAN CREANGA.

loboc de yin §i cu unul de pelin, zise Geri la. §i hai

deacum sa dormim, mai acu§ sa ne trezim, intr'un
gind sa ne unim, pe Harap Alb sa-1 slujim §i tot
prieteni sa fim ; caci cu vrajba §i urgie, raiul n'o
sa-1 dobindim.
In sfir§it ce-or fi mai dondanit el, §i cit or mai
fi dondanit, ca numai iaca se face ziud !... 5i atunci
credinciosul imparatului, crezind ca s'a curatit de
oaspeti, vine cu gindul sa mature scrumul afara, .
dupa rinduiala. §i cind ajunge mai aproape, ce sa vada?
Casa cea de arama, infocata. a§a de strapic decu-
sara, era acum toata numai un sloiti de ghiata, Si nu
se mai cuno§tea pe dinafard nici u§a, nici u§ori, nici
gratii, nici obloane la fere§ti, nici nimica ; iar inlauntru
se auzea un taraboiii grozav : toi bocaneail la u§a,.
cit ce puteail §i strigau, cit le lua gura, zicind :
Nu §tim ce fel de imparat e acesta, de ne
lass lard scinteie de foc in vatra, sa degeram aicea-
A§a saracie de lemne, nu s'a va'zut nici la bordeiul
cel mai saracacios. Vai de not §i de nol, ca ne-a
ingbetat limba in gura §i maduva in ciolane de
frig !...
Credinciosul imparatului auzind aceste, pe de-o.
parte 1-a cuprins spaima, iara pe de alta s'a indra-
cit de ciuda. §i da el sa descue up, nu poate ; da.
s'o desprinda, nici atita. Pe urma ce sa faca? Alearga.
§i veste§te imparatului despre cele intimplate. Atunci
vine §i imparatul, cu o multime de oameni, cu caz-
male ascutite §i cu cazane pline cu uncrop ; §i unii
taiau gheata cu cazmalele, altii aruncail cu uncrop
pe la titinile u§ei §i in borta cheei §i dupa multa
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 331

truda, cu mare ce haladuesc de deschid u§a §i scot

pe oaspeti afara. §i cind colo, ce sa vezi? Toti erati
cu parul, cu barba §i cu mustetele pline de promo-
roaca, de nu -r cuno§teai, oameni sint, draci sint,
on alte aratari. §i a§a tremuraii de tare, de le dir-
(Iliad dintii in gura. Tara mar ales pe Geri la, parca-1
sghihuiau toil dracii ; pozne facea cu buzi§oarele
sale, incit s'a ingrozit §i imparatul Ro§, cind 1-a va-
zut facind a§a de frumu§el.
Atunci Harap Alb, ie§ind dintre din§ii, se infati-
§eaza cuviincios inaintea imparatului, zicind :
Prea inaltate imparate ! Luminarea Sa, nepotul
prea puternicului Verde-imparat m'a fi a§teptind cu
nerabdare... Deacum inainte cred, Ca mi -si da fata,
ca sa va lasam in pace §i sä ne ducem in treaba
noastra.
Bine, voinice, zise imparatul uitindu-se la din§ii,
cam acru oare cum ; a veni ea §i vremea aceea... Dar
acum deodata, is sa ospatati ceva, ca sa nu ziceti,
ca ati e§it din casa mea ca de la o casa pustie.
Pared v'a e§it un sfint din gura, laminate irn-
parate, zise atunci Flaminzila, ca ne ghioraesc ma-
tele de foame.
Poate ni-ti da ceva udeala, Maria ta, zise &-
tad, ca ne sfiriie gitlejul de sete.
Ia 'asap' mai, zise Ochila, clipocind -mereii
din gene, ca. Luminarea Sa §tie ce ne trebue.
A§a cred §i eii, zise Pasarila ; doar de-a pu-
tere-a-hi am cazut la casa imparateased ; §i nu va
temeti, ca are Inaltimea Sa atita purtare de grija,
ca sa nu fim chinuiti cu frig, cu foame §i cu sete.
www.dacoromanica.ro
 332 IOAN CREANGA

Mai ramine indoiala despre asta ? zise Ge-

rila, tremurind cumplit. Dar n'aveti §tiinta ca In-
naltimea-Sa este tata flaminzilor §i al insetatilor ?
i tocmai de asta ma bucur §i eil ca deabia m'oiii
mai incalzi oleaca, bind singele Domnului.
El, taca-va gura de-acum, zise Flaminzild. Des-
tul e o maciuca la un car de oale. Nu tot cetarati
pe Maria Sa, ca om e dumnealui... Pentru ni§te sa-
racuti ca nor e grew de facut trebi ca acestea. Dar
la o imparatie, ca cum te-ar pisca un purice; nu se
baga in sama.
Din partea mea mincarea-i numai o zabava :
bauturica mai este ce este, zise Setila ; §i a§ ruga pe
Luminarea Sa, ca daca are de gind a ne ospata,
dupa cum s'a hotarit, apol sa ne indeseasca mai
mult cu udeala, pentru ca acolo sta toata puterea
§i indrazneala. Vorba ceea : Da-i cu cinstea sa piara
rusinea. Dar mi se pare, ca ne-am prea intins cu
vorba §i Luminarea Sa nu §tie, cum sa ne mai intre
in voie.
Acum de ne-ar da odata, ce ne-ar da, zise Fia-
minzild, cad ma roade la inima, de foame ce-mi e.
Ia mai ingaduiti oleaca, mai! zise Ochila, ca
doar nu v'ati mas §oarecil in pintece. Acu§ s'or
§i aduce bucatele §i vinul §i numai de-ati avea pintece
unde sa le puneti.
Indata vi s'a aduce §i de mincare §i bautura,
zise imparatul, numai de-ati putea dovedi cit va
voiii da eil: ca de null fi mincatori §i bautori bunt,
v'ati gasit beleaua cu mine... nu va para lucru de §aga.
De ne-ar da Dumnezell tot atita suparare, Lu-
www.dacoromanica.ro
 HA RAF ALB 333

minarea Voastra, zise atunci Flaminzila, tinindu-se

cu minile de pintece.
,Si Inaltimef Voastre gind bun §i mina sloboda,
ca sa ne dati cit se poate mai multa mincare §i bau-
turica, zise Setila, cdruia if lasa gura apa ; ca din
mincare §i bautura las' daca ne-a intrece cine-va ;
numai la treaba nu ne prea punem cu toff nebunif.
Imparatul tacea la toate aceste, if asculta cu dez-
gust §i numai inghitea noduri. Dar in gindul saU:
Bine, bine! cercatf vol inarea cu degetul, dar
ia sa vedem, cum i-ti da de fund? Va vor e§i ele
toate acestea pe nas.Dupa aceea if lasa §i se duce
in casa.
pn sfir§it nu trecu mult la mijloc, Si numai iaca
li se aduc 12 harabale cu pine, 12 ialovite fripte
§i 12 buff pline cu vin de cel hranit, de care cum
bef cite oleaca, pe loc ti se taie picioarele, iti ste-
clesc ochif in cap, ti se inclee limba in gura §i in-
cepi a bolborosi turce§te, lard sa §tif bechiti macar.
Flaminzila §i Setila zisera atunci celorlaltf :
Mai, mincatf vol intif §i beti cit vetf putea,
dar nu cum-va sa va puneti mintea cu toata. min-
carea §i bautura, c'apoi al vostru e dracul !
Atunci Harap Alb, Gerild, °child §i Pasari-Lati-
Lungila se pun of de ospateaza §i beau, cit le trebue.
Dar ce are a face? Parca nici nu se cuno§tea, de
unde au mincat §i au baut, ca doar mincare §i bau-
tura era acolo, nu ,saga : cid! ca la o imparatie....
Hai, ia dati-va de-o parte, mai pacato§ilor, ca
numai ati crimpotit mincarea, zisera atunci Flamin-

www.dacoromanica.ro
 334 IOAN CREANGA

zila §i Setila, care a§teptaii cu neastimpar, fiind rupti

in co§ de foame, §i de sete.
§i atunci, unde nu incepe Flaminzild, a carabani
de-odata in gura: cite o haraba de pine §i cite o
ialovita intreagd, §i rapede mi i le-a infulicat §i le-a
forfacat, de par'ca n'aii mai fost. Tara Setila dind
fundurile afard la cite o bute, horp ! ti-o sugea din-
tr'o singura sorbitura; §i rapede- rapede, mi ti le-a
supt pe toate de-a rindul, de n'a mai ramas nici
macar picatura de yin pe doage.
Dupa aceea, Flaminzild a inceput a striga in gura
mare, ca moare de foame §i a zvirli cu ciolane in
oamenii imparhte§ti, cari erau acolo de fata.
Tara Setila striga §i el, cit ce putea, ca crapa de
sete §i zvirlea cu doage §i cu funduri de poloboc
in toate partite, ca un nebun.
Imparatul atunci, auzind vuet tocmai din casa,
iese afard §i cind vede aceste, i§1 pune minile in
cap de nacaz.
Mai, mai, mai! Ace§tia-s curat saracie trimisa
de la Dumnezeii, pe capul mein zise imparatul in
sine, plin de amaraciune. Mi se pare, ca is acum
mi-am dat §i eii peste oameni.
Harap Alb iese atunci din mijlocul celorlalti, §i
iar se intati§eaza inaintea impAratului, zicind :
Sa train, luminate imparate : deacum cred ca
mi-ti da fata ca sa va lasam in pace §i sa ne .du-
cem in treaba noastra, cad nepotul imparatului Verde
ne-a fi a§teptind cu nerabdare...
A veni ea §i vremea aceea, voinice, zise im-
paratul cam cu jumatate de gura. Dar is mai aveti
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 335

putind rabdare, cad fata nu-i de cele de pe dru-

muri, s'o luati numai asa, cum s'ar intimpla. Ia sa
mai vedem, cam cum ar veni trebusoara asta ?
vorbd, de mincat ati mincat si de baut ati baut fie-
care, cit septesprezece; insa de-acum inainte mai
aveti si ceva treaba de facut: iaca va chit o mierta
de sdminta de mac, amestecata cu una de nasip ma-
runtel, si pans mine dimineata, sa-mi alegeti macul
de-o parte, fir-de-fir, si nasipul de alts parte. Nu
cumva sa gasesc vre-un fir de mac printre nasip
sau vre-unul de nasip printre mac, ca atunci am stri-
cat paces. Si daca-ti putea scoate la capat trebu-
-soara asta, atunci oiu mai vedea Iara de nu
veti plati cu capul obraznicia ce ati intrebuintat fata
cu mine, ca sa prinda altii la minte, vazind de
patima v6astra.
Si apol ducindu-se imparatul in treaba lui, i-a la-
sat sa-si bats capul, cum vor §ti.
Atunci Harap Alb si cu al sal au inceput a stringe
din umere, nepricepindu-se ce-i de facut.
El apoi, saga va pare ? Cu chitibusuri de
aceste sa ne zabavim nol! Picli§it om e imparatul
Ros, se vede el zise atunci Ochila. Eu, nu-i
vorba, macar ca e asa de intunerec, deosebesc tare
bine firele de mac din cele de nasip; dar numa iu-
teald si gura de furnica ar trebui sa aibi, ca sa poti
apuca, alege si culege niste flecustete ca aceste,
in asa scurta vreme. Bine-a zis, cine-a zis, ca sa to
feresti de omul ros, cad e listai dracul in picioare,
acuin vad ea,
Harap Alb isi aduce atunci aminte de aripa cea
www.dacoromanica.ro
 336 IOAN CREANGA.

de furnica, o scoate de unde-o avea strinsd, apoi

scapard- §i-i da foc cu o bucatica de iascA aprinsd.
Si atunci, minune mare ! numai iaca ail §i inceput
a curge furnicele cu droia, cita pulbere §i spuza,
cita frunza §i iarbA: unele pe sub pAmint, altele pe
deasupra pdmintului $i altele in zbor, de nu se mai
curmail viind. Si intr'un buc au §i ales nasipul de-o
parte §i macul de alta parte. Sa fi dat mii de mii
de lei, nu gdseai fir de mac printre nasip sati fir
de nasip printre mac. Si apoi, in zori de ziud, cind
somnul e mai dulce, de doarme §i pAmintul sub
om, o multime de furnici de cele maruntele au stra-
bdtut inlduntrul palatului si ail inceput a pica din
somn pe imparatul, de-1 frigeati nu alt -ceva. Si va-
zindu-se el cuprins de a§a usturime, s'a §culat cu
nepus in masa, cad nu mai era de chip sd doarma
cum dormea alte dati, pins pe la ameaza", nesupd-
rat de nimene. Si cum s'a sculat, a si inceput a cata
cu deamdruntul prin a§ternut, sa vada ce poate sd
fie? Dar a gasit nimica toata, cad furnicile par'cA
intrase in pamint ; s'au mistuit, de nu se §tie, ce
s'ail mai facut.
A draculdi treaba! Uite, ce blinds mi-a ie§it
pe trup. Sa fi lost nimica..., par'ca nu-mi vine a
crede. Insd mai §till eti?... Ori parerea ma in§ala, on
s'a stricat vremea, zise imparatul ; din cloud una
trebue sd fie numai de cit. Dar pins una alta is sa
ma duc s'a vad ales -au nasipul din mac acei nespa-
14, cari-mi rod urechile sd le dati fata? Si cind se
duce imparatul §i vede cum se indeplinise de bine

www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 337

poronca lui, se umple de bucurie... ne mai avind

ce pricind sa .le caute, ramine pe gindurf.
Atunci Harap Alb iar iese din mijlocul celorlaltf
§i se infati§eaza inaintea imparatului, zicind:
Prea inaltate imparate, deacum cred ca mi-ti
da fata, ca sä va lasam in pace §-i sa ne ducem de
unde am venit.
A veni ea §i vremea aceea, voinice, zise im-
paratul, inginind vorba pintre dint', dar pina atunci
mai este Inca treaba-; iaca ce aveti de facut fata
mea are sd se culce desara, -uncle se culca totdeauna,
iard voi s mi-o strajuiti toata noaptea. i daca mine
dimineata s'a afla tot acolo, atunci poate sa" ti-o daii;
iara de nu, ce-I pati, cu nime nu-i imparti... tnteles'ati?
SA' train luminate imparate, raspunse Harap
Alb, flume de n'ar fi mai multa intirziere: cad sta-
pinul ma a§teapta §i grozava urgie poate sa cada
pe capul meil, din asta pricina.
Stapinu -tau, ca stapinu-tail ; ce ti-a face el,
asta -i deosebit de ba§ca, zise imparatul, uitindu-se
chiori§. la din§if. Ieie-va macar §i pielea de pe cap,
ce am eti deacolo? Insa pe mine cautati sd nu ma
zmintiti: fata §i ochii din cap, cad atita vi -i leacul;
v'ati dus pe copca, cu toata §michiria voastra.
Dupa aceasta imparatul if lasa incurcati §i se duce
la ale sale.
Aid Inca trebue sä fie un drac la mijloc, zise
clatinind din cap.
Ba Inca de cei batrini, sageata de noapte §i
dracul cel de amiaza-zi, raspunse Ochila. Dar pu
§'a juca el mendrele indelung, a§a cred eft.
I. Creangii. 22
www.dacoromanica.ro
 338 IOAN CREANGA

In sfir§it, durai-vurai, sara vine, fata se culca §i

Harap Alb se pune de straja chiar la u§a el, iard
cellalti se in§ira tot cite unul-unul pins la poarta,
dupa poronca.
§i cind pe aproape de miezul noptei, fata impa-
ratului se preface inteo pasarica §i zboara nevazuta
printre cinci straji. Dar cind ajunge pe la strajerul
()child, el sireicanul mi ti-o vede §i dal de §tire lui
Pasarila, zicind :
Mai, fetipara imparatuliii ne-a tras butucul.
A dracului sgitie de fatal : s'a prefacut in pasarica,
a zburat ca sageata pe linga ceilalti §i el habar n'ati
despre asta. El, apoi ? Lasa-te in sama lor, daca
vrei sa ramii far' de cap. Deacum numai not o pu-
tern gasi §i aduce la urma ei. Taci molcum §i hai-
dem dupa dinsa. Ed ti -olii arata-o, pe unde se as-
cunk iar to sal mi-o prinzi, cum ti-i me§te§ugul,
§i sa-i strimbi gitul oleaca, sa se invete ea de alts
data a purta lumea pe degete.
i atunci odata §i pornesc el dupa dinsa, §i nu
merg tocmai mult §i °child zice:
Mai Pasarila, iacata-o, ia! colo, in dosul pa-
mintului, tupilata sub umbra epureluf ; pune mina
pe dinsa §i n'o lasa !
Pasarila atunci se late§te, cit ce poat, incepe a
bojbai prin toate buruienele §i cind sa puna mina
pe dinsa, zbr!.. pe virful unui munte §i se ascunde
dupa o stinca.
Iacata-oiti mai, colo, in virful muntelui, dupa
stinca ceea, zise Ochila.
Pasarila atunci se inalta putin §i incepe a cotro-
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 339

bai pe dupa stinci; §i cind sd pund mina pe dinsa,

zbr!.. §i de acolo §i se duce, de se ascunde tocmai
dupd lung.
Mai Pdsdrila, iacdtd-oiii, is ! colo dupd lung,
zise. °child ; cad nu pot ed s'o ajung, sd-1 dau o
scarmAndturd bung.
Atunci Pasarild se de§ird ()data Si se inalta pins
la lung. Apoi cuprinzind luna in brat; gabue§te pa-
sdrica, mi ti-o in§facd de. coadd §i cit pe ce sd-i
suceasca gitul! Ea atunci se preface in fats §i striga
inspaimintata :
Ddruie§te-mi viata, Pasdrild, ca to -oiii ddrui §i
eti cu mild §i cu dartri imparate§ti, a§a sd trdie§ti!
Ba ca chiar, ca eras sd ne ddruie§ti cu mild
§i cu daruri imparate§ti, daca nu to vedeam, cind
ai pa§lit-o, farmazoand ce e§ti! zise °child. tii.1, ca
am tras o durdurd buns cautindu-te. Ia mai bine
hai la culcu§ ca se face ziud acu§. 'apoi ce-a mai
fi, a mai fi.
i °data mi ti-o in§facd ei, unul de-o mind §i altul
de ceealaltd §i hai, hai!.. hai, hai!.. In zori de ziud
ajung la palat §i trecind cu dinsa printre straji o
silesc sa intre in odaia ei, tot cum a e§it.
Et, Harap Alb, zise atunci °child', daca nu
eram ea §i cu Pasdrild, ce faceati voi acum ? Iaca
a§a, tot omul are un dar §i un amar , §i unde pri-
sose§te darul, nu se mai baga in sauna amarul.
Amar era sA fie de voi,
De nu eram not amindoi.
§i cu strAjuirea voastra
Era vai de pielea noastra!

www.dacoromanica.ro
 340 MAN CREANGA

Harap Alb §1 ceilaltI, ne mai avind ce zice, pleaca

capul ru§inati, multamind lui Pasarila §i vestitului
Ochila, cad li -au fost ca ni§te frati.
i atunci numai iaca §i imparatul vine ca un lett-
paraleil, sa-§i iee fata pe sama §i cind o gase§te
sub straja, dupa cum nu se a§tepta el, numa-i scin-
teiaii °chi'. in cap de ciuda, dar nu avti ce face.
Atunci Harap Alb iar se infatiraza inaintea im-
paratului zicind :
Luminate imparate, de-acum cred ca mi-ti da
fata, ca sa va lasam in pace §i sa ne ducem in treaba
noastra.
Bine, voinice, zise imparatul posomorit; a veni
ea §i vremea aceea. insa ea mai am o fata luata
de suflet, tot de o virsta cu fata mea §i nu e deo-
sebire intre dinsele nici la frumusete, nici la stat,
Did la purtat. Hai, §i daca-I cunoa§te-o care-i a mea
adevarata, ie-ti-o §i duceti-va de pe capul meil, ea
mi-ati scos peri albi de cind ati venit. Iaca ma duc
sa le pregatesc, zise imparatul. Tu vina dupa mine,
§i daca-i gici-o, ferice de tine a fi! Iar de nu, lua0-va
catrafusele §i incepeti a vä carabani de la casa mea,
cad nu va mai pot suferi.
i ducindu-se imparatul pune de piaptana §i im-
braca la fel amindoud fetele §i apoI da porunca sä
vie Harap Alb, §i sa giceasca, care-i fata impa-
ratului ?
Harap Alb, vazindu-se pus in incurcala, nu mai
§tia ce sa faca §i incotro s'o dee, ca sa nu gre-
§asca tocmai acum la dica. i mai stind el pe gin-
durl oleaca, cum e omul tulburat, I§I aduce aminte

www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 841

de aripa cea de albina §i scotind-o de unde o avea

strinsa, scapara §i -1 da foc cu o bucatica de iasca
aprinsa. Si atuncf, numai iaca se pomene§te cu era-,
rasa albinelor.
Ce nevoie te-a ajuns de mine, Harap Alb ?
zise ea, zburind pe umarul sau. Spune -mi, cad sint
gata sa te slujesc.
Atunci Harap Alb incepe a-f spune toate cu dea-
maruntul §i o roaga de toti Dumnezeif, ca sa.-I dee
ajutor.
N'ai grija, Harap Alb, zise crafasa albinelor ;
las' ca te fac eu s'o cuno§tf §i dintr'o mie. Hal, in-
tra in casa cu indrazneala, cad am sa fiu §i eu pe-
acolo. i. cum if intra, staff putin §i te .uita la fete ;
care -i vedea-o ca se apara cu naframa, sa §tii ca
aceea este fata imparatuluf.
Atunci Harap Alb infra, cu albina pe umar, in
odaea unde era imparatul §i cu fetele, apoi sta pu-
tin de-o parte §i incepe a se uita cind la una, cind
la alta. i cum sta el drept ca luminarea §i le privea
cu bagare de sama, craiasa albinelor zboard pe
obrazul fetei imparatuluT. Atunci ea tresarind, odata
incepe a tipa §i a se apara cu naframa, ca de un
du§man. Luf narap Alb atita i -a trebuit : indata face
citi-va pa§i spre dinsa, o apuca frumu§el de mina
§i zice imparatului :
Luminarea Voastra, deacum cred ca am adus
intim indeplinire tot ceea ce ne-atf poroncit.
Din partea mea, poti s'o iei deacum, Harap
Alb, zise imparatul, ovilit §i sarbad la fata de su-,
www.dacoromanica.ro
 342 IOAN CREANGA

parare §i ru§ine; dacd .n'a fost ea vrednica sa va

rapuie capul, fig macar to vrednic s'o stapine§ti,
cad acum ti-o dail cu toata inima.
Harap Alb multame§te atunci imparatului, §i apoi
zice fetei:
Deacum putem sa mergem, cad stapinu-meii,
Luminarea Sa, nepotul imparatului Verde, a fi im-
batrinit, a§teptindu-ma.
Ia mai ingaduie§te putin, nerabdatorule, zise
fata imparatului, luind o turturica in brate, spunin-
du-i nultiti-ce la ureche §i sarutind-o cu drag; nu
grabi a§a, Harap Alb, ca te-i pripi. Stag ca mai a
§i cu mine oleaca de voiba: inainte de pornire,
trebue sa mearga calul tail §i cu turturica mea, sa
'ml aduca trei smicele de mar dulce, §i apa vie §i
apa moarta de uncle se bat muntii in capete. Si de
a veni turturica mea inainte cu smicelele §i apa, ie-ti
nadejdea despre mine, cad nu merg, fereasca Dum-
nezeil I Tara de-i avea noroc, §i-a veni calul tail mai
i ntai, §i mi-a aduce cele poroncite, sa §tii ca merg
cu tine, on unde mi-I duce; s'a mintuit socoteala.
Si atunci odata pornesc §i turturica §i calul hi-
gind pe intrecute, cind pe sus, cind pe jos, dupa
cum cerea trebuinta.
Dar turturica fiind mai ward, ajunge mai ina-
inte ; §i pindind tocmat cind era soarele in cruce,
de se odihneaft muntii numai pentru o clipita, se
r apede ca prin foc §i is trei smicele de mar dulce
§i apa vie §i apa moarta ; §i apoi ca fulgerul se in-
toarce inapol. i cind pe la poarta muntilor, calul
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 343

ii ese inainte, o popre§te in cale §i o iea cu ma-

gulele, zicindu-i:
draga pasarica, ada la mine
Turturica -rica,
cele trei smicele de mar dulce, apa cea vie §i cea
moarta, §i to du-te inapoi de-V iea altele §i mi-i
ajunge pe drum, caci e§ti mai sprintena de cit mine.
Hai, nu mai sta la indoiala §i da-mi-le, cad' atunci
are sa fie bine §i de stapinu-meil §i de stapina-ta;
Si de mine §i de tine; iara de nu mi le-i da, sta-
pinul meu Harap Alb este in primejdie, §i de not
Inca n'are sa fie bine.
Turturica, pared n'ar fi voit, dar calul n'o mai iri-
treaba de ce-i e cojocul; se rapede §i-i is apa §i
smicelele cu hapca §i apoi fuge cu .dinsele la fata
imparatului §i i le (la, de fata cu Harap Alb. Atunci
lui Harap Alb i s'a umplut inima de bucurie.
Vine ea §i turturica mai pe urma, dar ce ti-e
buns ?
Alei, tolina ce-mi WI! zise fata imparatului,
da bine m'ai vindut. Daca e a§a, hai, porne§te chiar
acum la imparatul Verde §i veste§te-i, ca venim §i
not in urma.
Atunci turturica porne§te, iara fata imparatului in-
genunche clinaintea tatine-sail §i zice:
Binecuvinteaza-ma, tats, §i' rdmii sanatos! Se
vede ca a§a mi-a fost sortit §i n'am ce face; trebue
sa merg cu Harap Alb, §i pace buns!
Dupa aceasta, i§i iea cele trebuitoare la drum,
apoi incaleca §i ea pe un cal nazdravan §i sta gata
de pornire. Iara Harap Alb luinduli oamenii sal,
incaleca §i el §i pornesc spre imparatie, Dumnezeil
www.dacoromanica.ro
 344 IOAN cREANGA

sa ne tie, ca cuvintul din poveste, inainte mult

mai este.
Mers'ail ei §i zi §i noapte, nu se §tie cit au mers:
§i de la un loc Geri la, Flaminzila §i Setila, Pasari-
Lati-Lungila §i nazdravanul °child

Se opresc cu to %ii 'n cale,

Se opresc si zic cu jale :
Harap Alb, mergi sanatos !
De-am fost rai, to ni-i lerta,
Cad' raul cite-odata prinde bine la ceva.
Harap Alb le multameste,
S'apoI pleaca linisXit.
Fata vesel i5 zimbeste,
Luna'n cerla au asfintit.
Dar in pieptul for rasare...
Ce rasare7 Ia un dor :
Soare mindru, luminos si In sine arzator
Ce se naste din scinteia until ochiil farmacator !

Si mai merg ei, cit mai merg, §i de ce mergeau

inainte, de ce lui Harap Alb i se tulburati mintile,
uitindu-se la fata §i vazind-o cit era de tinara, de
frumoasa §i plina de vines 'ncoace.
Salatile din gradina ursului, pielea §i capul cer-
bului le-a dus la stapinu-sail cu toata inima, dar pe
fata imparatului Ro§ mai nu-i venea s'o duca, fiind
nebun de dragostea ei, caci era boboc de trandafir
din luna lui Mai, scaldat in roux diminetii, dezmier-
dat de cele intii raze ale soarelui, leganat de adie-
rea vintului Si neatins de ochii fluturilor. S'ati cum
s'ar mai zice la not in tarane§te, era frumoasa de
mama focului, Ia soare to puteai uita, iar la dinsa
ba. Si de aceea Harap Alb o prapadea din ochi,
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 345

de draga ce-i era. Nu-i vorba §i ea fura cu ochiI,

din cind in cind, pe Harap Alb, §i in inima ei parca
se petrecea nu-stia-ce.., poate vre-un dor ascuns,
care nu-i venea a-1 spune. Vorba cintecului:
Fugi de-acole, vina 'ncoace !
$ezi binisor, nu-mi da pace !

sail mai §tiii eil cum sa zic, ca sa nu gre§esc? Dar

§tia atita ca el mergeati, fara a simti ca merg, pa-
rindu-li-se calea scurta §i vremea §i mai scurta, ziva
ceas §i ceasul clipa; da, cum e omul, cind merge
Ia drum cu dragostea alaturea.
Nu §tia sarrnanul Harap Alb, ce-I a§teapta" acasa,
cad nu s'ar mai ti gindit la de-al de acestea
Insa vorba cinteculul:
De-ar sti omul ce-ar phti.
Dinainte s'ar pazi.
Dar iaca ce m'am apucat de spus. Mai bine va
spuneam, ca turturica ajunsese Ia imparatul Verde
in§tiintase, ca vine §i- Harap Alb cu fata imp"-
ratului Ro§.
Atunci imparatul Verde a §i inceput a face pre-
gatire, ca pentru o fata de imparat, dind §i porunca
sa li iasa intru intimpinare. lard Spinul icnea in sine
§i se gindea numai Ia razbunare.
In sfir§it mai merge Harap -Alb, cu fata impara-
tului, cit mai merge §i de la o vreme ajung §i ei
la imparaie.
§i cind colo, numai iaca ce le iese inainte im-
paratul Verde, fetele sale, Spinul §i toata curtea
imparateasca, ca sa-i primeasca. §i vazind Spinul,
www.dacoromanica.ro
 346 IOAN CREANGA.

cit e de frumoasa fata imparatului Ros, odata se

rapede sa o iee in brate de pe cal; dar fata ii pune
atunci mina in piept, it brinceste cit colo si zice :
Lipsesti dinaintea mea, Spinule! Doar n'am
venit pentru tine s'am venit pentru Harap Alb, cad
el este adevaratul nepot al imparatului Verde.
Atunci imparatul Verde si fetele sale ail ramas
incremeniti de ceea ce au auzit. Iara Spinul, vazind
ca i s'a dat viclesugul pe fata, se rapede ca un cine
turbat la Harap Alb, si-1 zboara capul dintr'o sin-
gura lovitui-a de palos, zicind :
Na! asa trebue sd pateasca, cine calca jura-
mintul!
Dar calul lui Harap Alb indata se rapede si el la
Spin, zice :
Pin' aid, Spinule ! Si odata mi ti-1 insfaca cu
dintii de cap, zboara cu dinsul in inaltul cerului si
apoi dindu-i drumul de acolo, se face Spinul pin&
jos praf si pulbere.
Iara fata imparatului Ros, in valmasagul acesta,
rapede pune capul lui Harap Alb la loc, it incun-
jurA de trei on cu cele trei smicele de mar dulce,
toarna apa moarta, sa stee singele si sa se prinda
pielea, apoi it stropeste cu apa vie si atunci Harap
Alb indata invie; si stergindu-se cu mina pe la ochi,
zice suspinind :
El, da din grew mai adormisem !
Dormeai lu mult si bine, Harap Alb, de nu
eram eu, zise fata imparatului Ros, sarutindu-1 cu
drag si dindu-i iar palosul in stapinire.
Si apoi ingenuchind amindoi dinaintea impAra-
www.dacoromanica.ro
 HARAP ALB 347

tului Verde, i§i Jura credinta unul altuia, primind

binecuvintare de la dinsul §i Imparatia totodata...
Dupa aceasta se incepe nunta, §'apoi da Doamne
bine !
Lumea de pe lume s'a strips de privea.
Soarele si luna din cer le ridea.

§'apoi fost-au fost poftiti la nunta :

Craiasa furnicilor,
Craiasa albinelor
Si Craiasa zinelor,
Minunea minunilor
Din ostrovul florilor !

§i mai fost-au poftiti Inca :

Cray, &Mese gi imparati
Oameni In sama bagati,
Sinn pacat de povestaria,
Fara bani in buzunaria.
Veselie mare intre toti era,
Chiar si saracimea ospata gi bea.

Si a tinut veselia am intregi, §i acum mai tine

Inca. Cine se duce acolo bea §i maninca. Iar pe la
nor, cine are bani bea Si maninca, iard cine nu,
se uita §i rabda.

www.dacoromanica.ro
 wormitx9

Cinci 01311)

Doi oamenI, cunoscuti unul cu altul, calatoreail

odata, vara, pe un drum. Unul avea in traista sa
tree pini §i celalalt doua pini. De la o vreme, fiindu-
le foame, poposesc la umbra unei rachiti pletoase.
linga o fintind cu ciuturd, scoate fie-care pinile ce
avea §i se pun sä manince impreuna, ca sa aibd mar
mare pofta de mincare. Tocmai cind scoaserd pinile
din traiste, iaca un al treilea drumet necunoscut 11
ajunge din urmd, §i se opre§te linga din§ii, dindu-le
ziva bund; apoi se roaga sa -i deie §i lui ceva de
mincare, caci e tare flamind §i n'are nimica merinde
la dinsul, nice de unde cumpara.
Poftim, um bun, de-1 ospata impreund cu nor,
zisera cei doi drumeti cdlatorului strein ; cad, mila.
Domnului! unde ininincd dol., mar poate minca §i
un al treilea. Caldtorul strein, flamind cum era, ne
mai a§teptind multd poftire, se a§aza jos linga cei

1). Tip. in (Cony. Lit.) a XVI. pag. 485.

www.dacoromanica.ro
 CINCI PiN! 349

doi i incep a minca cu totii la pine goala si a

be apa rece din fintind, cad alta udatura nu aveail.
Si mininca ei la un loc tustrel, §i mininca, ping ce
gatesc de mincat toate cele cinci pini, de, parca
n'afi mai fost.
Dupd ce a mintuit de mincat, calatorul strein
scoate cinci lei din punga si-i da, din intimplare,
celui ce avusese tref pini, zicind:.
Primiti, va rog, oameni bun!, aceasta mica
multamita de la mine, pentru ca mi-a0 dat de min-
care la nevoie; veti cinsti mai incolo cite un pahar
de yin, sail veti face cu banii ce vet! pofti. Nu
sint vrednic sa va multamesc de binele ce
facut, caci nu vedeam lumea inaintea ochilor, de
flamind ce eram.
Cei do! nu prea voiaii sa primeasca, dar dupd
multa staruinta dill partea celui al treilea au primit.
De la o vreme, calatorul strein §1-a luat ziva bung
de la cei dol si apo! §1-a cautat de drum. Ceilalti
mai ramin oleaca sub rachita la umbra, sa odih-
neasca bucat-ele. §i din vorbd iri vorba, cel ce a-
vuse trei pin!, da doi lei celui cu cloud pint, zicind :
Tine, frate, partea dumitale si fa ce vrei cu
dinsa. Al avut cloud pinI intregi, doi lei ti se cuvin.
Si mie imi opresc trei lei, fiindca am avut trei
pini intregi si tot ca ale tale de marl, dupa cum §tii.
Cum a§a, zise celalalt cu dispret; pentru ce
numai doi lei, si nu doi §i jumatate, partea dreapta
ce ni se cuvine fie-caruia? Omul putea sä nu ne
de!e nimic, si atunci cum raminea ?
Cum sa rdmiie, zise cel cu trei pini; atunci

www.dacoromanica.ro
 350 JOAN CREANGA

a§ fi avut eti pomana pentru partea ce mi se cu-

vine de la trei pini, iar tu de la doua, §i pace
buns. Acum insa, not am mincat degeaba, si ba-
nii pentru pine ii avem in punga cu ,prisos; eil
trei lei §i tu doi lei; fie-care dupa numarul pinilor
ce am avut. Mai dreapta imparteala de cit aceasta
nu cred ca se mai poate nici la Dumnezeti Sfintul.
Ba nu, prietene zise cel cu doua pini; eti
nu ma in ca mi-al facut parte dreapta. Haide sa
ne judecam si cum a zice judecata, asa sa ramiie.
Haide §i la judecata, zise celalalt, daca nu to
multamesti; cred ca si judecata are sa-mi gaseasca
dreptate, de si nu m'am tirit prin judecati, de cind
sint.
Si asa, pornesc el la drum, cu hotarirea sa se
judece. Si cum ajung intr'un loc unde era judeca-
torie, se infatiraza inaintea judecatorului si incep
a spune imprejurarea din capat, pe rind fie-care:
cum a venit intimplarea, de ail calatorit impreuna ;
de au stat la masa impreuna; cite pini ail avut fie-
care ; cum a mincat drumetul cel strein la masa
lor, deopotriva cu din§il; cum le-a dat cinci lei
drept multamita si cum cel cu trei pini a gasit cu
cale sa-i imparts.
Judecatorul, dupa ce-i asculta pe amindoi cu luare
aminte, zise celui cu doua pini:
Si nu e§ti multamit cu imparteala ce s'a facut,
omule?
Nu, domnule judecator, zise nemultamitul; not
n'am avut de gind sa luam plata de la drumetul
strein pentru mincarea ce i -am dat; dar daca a

www.dacoromanica.ro
 CINCI PIN! 331

venit intimplarea de-a§a; apoi trebue sä impartim

drept in cloud ceea ce ne-a daruit oaspetele nostru;
a§a cred eil c'ar fi cu cale, cind e vorba de dreptate.
Daca e vorba de dreptate, zise judecatorul,
apoi fa bine de inapoie§te un leti istuialalt, care,
spur, c'a avut trei pini.
De asta chiar ma cuprinde mirare, domnule
judecator, zise nemultamitul cu indrasneala; ea am
venit inaintea judecalii sa capat dreptate §i vad ca
dumneta care §tii legile, mar rail ma acufunzi. De-a
fi sa fie tot a§a §i judecata inaintea lui Dumnezeii,
apoi vat de lume!
A§a ti se pare dumitale, zise judecatorul li-
ni§tit; dar ia sa vezi ca nu-I a§a. Al avut dumneta
doua pini?
Da, domnule judecator ; doua am avut.
Tovara§ul dumitale avut-a trei pini?
Da domnule judecator, trei a avut.
UdAtura ceva avut-ap vre-unul?
Nimic, domnule judecator; numai pine goals
§i apa rece din fintina, fie de sufletul cur a facut-o
acolo in calea trecatorilor.
Dinioarea, par-ca singur mi-al spus, zise jude-
catorul, ca ati mincat toti ca unul de mult; a§a
este?
A§a este, domnule judecator.
Acum, ia sa statornicim rinduiala urmatoare,
ca sa se poata §ti hotarit, care cita pine a mincat:
8a zicem, ca s'a taiat fie-care pine in cite trei bu-
cati de-opotriva de marl; cite bucaV ai fi avut dum-
neta, care spur ca avu§i cloud pini?

www.dacoromanica.ro
 852 10AN CREANGA

$ese bucati a§ fi avut, domnule judecator.

Dar tovara§ul dumitale, care spui ca avu trei
pini?
Noua bucati ar fi avut, domnule judecator.
Acum, cite fac la un loc: §ese bucati §i cu
noud bucati?
Cinci-spre-zece bucati, domnule judecator.
Citi oameni ati mincat aceste cinci- spre -zece
bucati de pine?
Trei oameni, domnule judecator.
Bun! Cite-cite bucati yin de fie-care om?
Cite cinci bucati, domnule judecator.
Acum, tii minte, cite bucati al fi avut dumneta?
$ese bucati, domnule judecator.
Dar de mincat, cite al mincat dumneta?
Cinci bucati, domnule judecator.
Si cite ti-ail mai ramas de'ntrecut?
Numai o bucata, domnule judecator.
Acum sa stam aid, in ceea ce to prive§te pe
dumneta, §i sa luam pe istalalt la rind: Tii minte cite
bucati de pine ar fi avut tovara§ul dumitale ?
Noua bucati, domnule judecator.
Si cite a mincat el de toate ?
Cinci bucati, ca §i mine, domnule judecator,
Dar de intrecut,cite I-ail mai ramas ?
Patru bucati, domnule judecator.
Bun ! is acu§ avem sa ne intelegem cit se poate
de bine. Vra sa zica, dumneta al avut numar o
bucata de intrecut, iar tovara§ul dumitale, patru bu-
cati; acum, o bucata de pine ramasa de la dum-

www.dacoromanica.ro
 CIN CI Pi Ni 353

neta §i cu patru bucati de la istalant, fac la un loc

cinci bucati ?
Taman cinci, domnule judecator.
Este adevarat ca aceste cinci bucati de pine
le -a mincat oaspele dumnevoastra, care spui ca v'a
dat cinci lei drept multamita.
Adevarat este, domnule judecator.
A§a dar dumitale ti se cuvine numai un leil,
find-ca numai o bucata de pine ai avut de intrecut;
§i aceasta, ca §i cum ai fi avut-o de vinzare, de-
oarece ati primit bani de la oaspetele dumnevoas-
tra. Iar tovara§ului dumitale i-se cuvin patru lei
fiindca patru bucati de pine a avut de intrecut.
Acum dara fa bine de inapoie§te un leu tovard§ului
dumitale.i daca to crezi nedreptatit, du-te §i la
Dumnezeii §i las' daca ti-a face §i el judecata mai
dreapta decit aceasta.
Cel cu cloud pini vazind ca nu mai are incotro
§ovai, inapoie§te un led tovard§ului sail, cam cu pa-
rere de rail, §i pleaca ru§inat!
Cel cu trei pini insa, uimit de a§a judecata, mul-
tame§te judecatorului, §i apoi iese, zicind cu mirare:
Dac'ar fi pretutindene tot asemene judecatori,
ce nu iubesc a li cinta cucul in fata... cei ce nail drep-
tate, n'ar mai nazui in veci §i 'n pururea la judecata.
Corciogarii, porecliti §i aparatori, ne mai avind
chip de train, numai din minciuni, sail s'ar apuca
de munca, sail ar trebui, in toata viata lor, sa traga
pe dracul de coada....
Iar societatea bung ar raminea nebintuita.

I. Creangti. 23
www.dacoromanica.ro
 Fat-Frumosi).
FIUL EPEL

Amu, ci-ca era ()data un om, care avea o eapa.

Intr'o zi vroia omul sa bage eapa in ocol §i ea nu
vrea nici in ruptul capului; §i inciudindu-se omul
pe dinsa incepu a o bate ; atunci eapa a sarit peste
gardul de razlogi §i a fugit intr'o padure departata.
Eapa era a fata, §i peste noapte a fatat un baet, in
loc de minz, care baet s'a chemat Fat-Frumos, fiul
eper. §i baet ca acela nici ca mai era altul prin
meleagurile acelea §i era frumos §i cre§tea ca din
apa ; cit cre§tea el intr'o zi, altul cre§tea intr'un an.
§i cind a iinplinit anul, socotind baetul, in gindul
ca -1" destul de voinic, s'a dus prin codru §i a
chitit un copac care era mai gros, pe care a vrut
sä-1 smulga din pamint, dar n'a putut.
Vazind el ca s'a incurcat in slabaciune, s'a intors
pfin de mihnire la ma -sa §i a rugat-o ca sa-i mai
dee Inca un an de zile tia. Ma -sa 1-a mai lasat un
an de zile sa suga, §i la anul, ducindu-se baietul
iar «in codru la stejarul cu pricina» §i umflindu-1
in brate, l'a smuls din pamint ca pe o buruiana §i
1) Convorbiri literare, anul XXXII (1898) pag. 209. Cu pretioase
insemnarl in note, asupra schimbarilor §i adaugirilor de cuvinte, fa-
cute de Creanga..

www.dacoromanica.ro
 FAT-FRUMOS FIUL EPEI 335

1-a svirlit Intr'o tiharae, ca pe o surcicd. Apoi in-

data s'a dus la ma -sa §i i-a zis : mama, de -arum
inainte ma duc sa-mi caut ni§te tovara§i dupa gindul
meti, ca sa fac §i eu v'o isprava in lume. Si cum
a zis a §i pornit, §i mergind el prin codri, de naduh
ce era §i de osteneala, a Insetat §i nu gasea nicairi
apa sa bee ; dar tot horhaind el incoace §i Incolea,
dela o vreme, a dat peste un pariti, a carui apa
venea grozav de tulbure.
Dar ast pacat ! Oare ce sä fie de vine apa cu
mil in doua pe a§a seceta mare, zise Fat-Frumos.
Si mergind el pe scursura pariului tot in susul apei,
ca sa afle care -i pricina, numai eaca ce intilne§te un
om care naruia muntii in mina, de-1 facea tarns §i apoi
ii arunca in Will. Fat-Frumos vazind ca omul acesta
tulbura apa, s'apropie de dinsul i -1 intreaba rastit :
Ma, da cu asta cal gasit de jucat ? Pentru ce
narue§ti muntii §i tulburi apele ?
Eaca vorba! da' ce al tu? Aista-i me§te§ugul
meii ; nu §tii ca ma chiama Sfarma Piatra ? sa nu
cumva sa mai ble§te§ti ceva din gura, c.'acu§ te sfarm
§i pe tine !
Pe mine?! Pe semne tu n'ai auzit inca de
Fat-Frumos, Fiul Epei?
N'am auzit nici de tretinulepei, necum (da-de-cum) de
Fiul Epei, zise Sfarma-Piatra, zimbind pe sub mustete.
Inca to faci a ride? Las'ca te fac eil acu§, sa
rizi minze§te.
Hai la lupta, fartate, sa-ti arat eil cine-i Fiul Epei.
Bucuros ; da' din ce vrei ? Din !ITU sa ne
luptam on din sabii sa ne taem ?
www.dacoromanica.ro
 256 IOAN CREANGA

Ba din lupta, ca-i mai dreapta, zise Fiul Epei.

Atunci Sfarma Piatra umflind pe Fiul Epei in
brate 1-a izbit in pamint de a intrat pina'n genunchi.
Fiul Epei se scoala de jos, in§faca §i el pe Sfarma
Piatra §i cind it trinte§te odata, it cufunda pina'n
briii. Sfarma Piatra se scoala de jos minios §i cind
mai apuca odata pe Fiul Epei in brate it trinte§te
de se cufunda pina'n subsuori. Atunci Fiul Epei se
scoala §i el de jos infuriat §i cind mai trinte§te §i
el odata pe Sfarma Piatra, it cufunda pina'n git, lute
ii is palo§ul §i vrea sa-i reteze capul. Sfarma Piatra
vazindu-se atunci in primejdie, se roaga de ertare
§i zice ca se prinde frate de cruce cu Fiul Epei §i-i
va da ascultare la tot ce i-a poronci. Fat-Frumos
it iarta §i scotindu4 din pamint ii da palo§ul sa-1
sarute §i apoi pornesc impreuna. i mergind ei citeva
zile tot prin codru, Fiul Epei a bagat de seams, pe
unde mai mersese el, ca copacil care erail atunci
drepti, acum sint strimbi §i cei strimbi, drepti. Va-
zind el asta, zise catre Sfarma Piatra : ma, da oare
ce dracul sa fie, de copacii a§tia din drepti se fac
strimbi §i din strimbi, drepti?
tii.1 eil ce bazdaganie sä mai fie §i asta, zise
Sfarma Piatral Si mergind inainte tot mirindu-se de
asta, numai iaca ce vad un om, care tocmai atunci
apucase un copac mare de virf §i-1 strimba, ca sa
faca din el cujba, de pus ceaunul. Fiul Epei it in-
treba : ma, de ce to -al apucat tu de slutit copacii?
Da' ce ai tu de asta ? Aceasta-i me§te§ugul
meti. Nu §til ca ma chiama Strimba-Lemne, §i de-i
mai cricni ceva, acu§ ilt sucesc gitul §i tie.
www.dacoromanica.ro
 FAT-FRUMOS FILM EPEI 357

Ce-ai zis, sa ma strimbi? ! D'apoi se vede ca

to n'ai auzit Inca de Fat-Frumos, Fiul Epei?
Nici n'am auzit §i nici nu 'vreati s'aud, zise
Strimba-Lemne, indirjindu-se.
Apoi daca.' n'ai auzit, hai la lupta sa to fac
eu ca s'auzi!
Bucuros ! asta a§teptam §i eu ! Hai, din lupta
sa ne luptam, on din sabii sa ne taiem?
Ba din lupta ca-i mai dreapta, zise Fat-Frumos.
Atunci Strimba-Lemne apuca pe Fiul Epei in brge
§i-1 trinte§te de se cufunda pina'n glezne. Fiul Epei
ridicindu-se de jos, apuca §i el pe Strimba-Lemne §i
cind it trinte§te se cufunda pina'n enunchi. Strimba-
Lemne se ridica minios §i apucind pe Fat-Frumos
it lzbe§te de se cufunda pina'n briu. Atunci Fiul
Epei se ridica §i el furios §i cind apuca pe Strimba-
Lemne, 11 trinte§te de se cufunda pina'n git, scoate
iute palo§ul §i urea, sa-i reteze capul. Dar Strimba-
Lemne vazindu-se in primejdie, se roaga de iertare;
zicind ca se prinde §i el frate de cruce cu Fat-Fru-
mos, §i-i va da ascultare la tot ce-I va porunci. Lui
Fat-Frumos facindu-i-se mild, 1-a iertat §i pe acesta,
1-a scos din pamint, i-a dat palo§ul sa-1 sarute §i apoi
a pornit §i s'a dus impreuna cu din§ii la ma-sa §i
cum a ajuns i-a zis : mama, de-acum inainte ramil
sanatoasa ca eu mi-am gasit tovara§i §i ma duc cu
din§ii in lumea lui Dumnezeti. Iaca-ti daft naframa
asta §i cind ii vedea trei picaturi de singe pe dinsa,
sa §til ca atunci am niurit §i sa vii sa ma cauti. Si
cum a zis aceste, a F,3i pornit cu tovara§ii sai.
Si tot mergind ei zi §i noapte prin paduri §i codri
www.dacoromanica.ro
 358 IOAN CREANGA

pustii, intr'o tirzie vreme ail dat de ni§te curb foarte

marl' §i frumoase ; §i ducindu-se el' acolo §i intrind
inlauntru, n'ail vazut pe nimine ci numal o masa
intinsa, plina cti fel de fel de bucate, §i fiind el
grozav de flaminzi s'ati pus sa manince. Bucatele
erati foarte bune §i gustoase; dar nu se pricepeau
el cine sa le fi facut, cad', dupa cum va spui, nu
vazuse acolo pe nimine. Dupa ce s'all saturat el' 'bine,
au pornit la vinat, §i apoi in toate zilele, pe vremea
aceea, veneati de mincail domne§te §i iar se duceail
la vinat.
Dar dela o vreme incoace ail bagat el' de seams,
ca bucatele nu mai sint a§a de bune ca mai inainte,
§i se mirail ce sa fie oare? Si stind el' pe ginduri,
Fat-Frumos zise: Fratilor, mie mi se pare ca buca-
tele acestea-s pripite, §i trebue sa fie ceva la mijloc.
Ia sä ramai to mai Strimba-Lemne §i sa vezi, care-i
pricina? Ca not ne ducem la vinat §i mine, cind
ne-om intoarce, sa ne dal' raspuns. Si cum pornesc
el', Strimba-Lemne se face o surcica §i se pune sub
laita. Nu trece multa vreme la mijloc §i numak eaca
ce vede el o pocitura intrind pe u§a: la stat de o
palma §i cu barba de un cot; cu capul cit .nuca,
cu °chid' cit talgerile, cu minele cit fusele, cu picioa-
rele cit drugii §i cu §ezutul cit o fats de arie. Acesta
era (Statu-palma-barba-cots, uria§ul zmeilor. §i cum
intra pe u§a odata is un topor §i se duce drept la
surcica §'o buchiseaza bine cu muchea toporului.
Pe urma se a§aza la masa §i intr'o clip, linge tot
ce era pus pe dinsa; apoi ese §i se duce, el §tie
unde.

www.dacoromanica.ro
 FAT-RUM OS FIUL EPEI 359

Cum s'a dus smeul, numai eaca se scoboara din

pod, printr'un loc tainic, trei zine foarte frumoase
§i repede fac alte bucate, le pun pe masa si apoi
zinele se fac nevdzute.
Strimbd-Lemne stalcit cum era, vedea de sub laita
tot ce se petrecea; dar it luase frica si nu mai avea
nici o putere. Nu mult dupa aceasta, eaca vin §i Fat-
Frumos cu Sfarma-Piatra dela vinat. §i intrind in
casa incep a striga : unde esti, mai Strimbd-Lemne?
la aid sint si ell si stalcit ca val de el,
wind de sub laita, incepu sa le povesteasca ce i s'a
intimplat.
Vazind Fat-Frumos, ca Strimbd-Lemne n'a facut
nici o isprava, a hotarit ca sa ramiie de pinda
Sfarma-Piatra, iar el si cu Strimba -Lemne ail pornit
la vinat. i cum s'ail dus el, Starma-Piatra se facu
o petricica §i se puse sub laita; si nu trece mult
si numai eaca vede intrind pe Lisa pocitura de Statu-
palma-barba-cot, care is toporul, se duce de-a-dreptul
la pietricica si dupa ce o buchiseaza si pe dinsa
bine, apoi se pune la masa si manincd. Dupa ce s'a
saturat, a exit si s'a dus in treaba lui. Eaca zinele,
care se scoboara, fac iute alte bucate, le aseazd pe
masa §i apoi iardsi se fac nevazute.
Cind se intorc Fat-Frumos si Strimbd-Lemne dela
vinat, gasesc si pe Sfarma-Piatra stalcit ca vai de el!
Ei intreabd, ce a vazut? Dar n'a spus nici el mai
mult, decit tot ceea ce spusese si Strimbd-Lemne.
Mai! da' ticaiti mai sinteti, zise Fiul Epei. De
geaba vd mai laudaV voi cu strimbatul lemnelor si
cu sfarmatul pietrelor, daca n'ati putut prinde o
www.dacoromanica.ro
 360 IOAN CREANGA.

onanie ca aceia §i ni§te femel. Ia sa ramin eu acum

duceti-va voi la vinat, sa vedem ce are sa fie?
Atunci tovara§ii lui pornesc, ear Fat-Frumos se
face un palo§ §i se pune in cuiti dupa u§d. Nu trece
mult la mijloc §i eaca, Stat-palma-barba."-cot vine cu
o falca in ceriil §i cu una in parnint, §i cum infra
pe u§a, Fat -Frumos sare iute din cuiu, apuca pe
Statu-Palma de barba §i scotindu-1 afara it duce la
un copac gros, pe care crapindu-1 de-a lungul cu
palo§ul, bags pe Statu-Palma cu barba in crapatura
Si apoi scotind palo§ul, copacul se strinse la loc §i
Pocitura ramase prins cu barba in copac. Apoi Fat-
Frumos intorcindu-se in casa se sui grin locul tainic
ca sa prinda zinele; ele cum 1 -au vazut, au vrut sa
fuga, dar n'ad avut cind, caci Fat-Frumos ca ful-
gerul a fost linga ele §i le-a §i prins. Tocmai atunci
eaca intra §i tovard§ii lui.
Ei, ei, mai fratilor, eaca cine ne facea noun
bucate §'apoi Inca sa vedeti, cine minca pe ale bune.
Sa stain mai intiiir la masa, §i apoi va void arata
eu ce face frumu§elul de oaspete.
Se pun cu totii la masa §i dupa ce ospateaza in
ticna, apoi se scoala.' §i se duc la copac. Dar cind
colo, vad ca copacul era zmuls din pamint! Se uita
ei in toate partile §i numai eaca Fiul Epei zare§te
pe Scaraoschi suindu-se in vazduh cu copacul atirnat
de barba...
Ei las, ca oiu pune eti veodata mina pe tine,
striga Fat-Frumos infuriat. Earn Statu-palma-barba-
cot raspunse: Sa ne intilnim la gura iadului de acum
intr'un an, §i cum au zis, nu s'a mai vazut.
www.dacoromanica.ro
 FAT-FRUMOS FIUL EPEt 361

Dupa asta, Fat Frumos a luat de soie pe zina

cea mai mica, care era cea mai frumoasa din toate.
Pe cea mijlocie o dadu lui Sfarma Piatra, ear pe
cea mai mare lui -Strimba Lemne.
La saptamina dupa ce s'ail insurat ei, Fat Frumos
§i cu tovara§ii sal fiind dui la vinat, au venit la
dinii acasa trei fii ai lui Statu-palma-barba-cot, au
furat zinele, s'ati facut nevaz4 cu dinsele i le -au
luat for de neveste. §i cind s'au intors Fat-Frumos
ssi cu ai sai de la vinat, is neveste daca ai de unde.

Nu se pricepeil ei unde sa fie ? i vazind ca nu mai

yin de nicairi, au inceput sa le caute peste tot locul,
dar negasindu-le, se puse pe gindurl ssi indata ii
veni in minte lui Fat-Frumos, ca Uria§ul zmeilor
trebue sa-i fi facut §otia. §i a§a s' hotarit Fiul Epei,
sä piece numai decit la gura iadului, ca sa intil-
neasca pe Statu-palma-barba-cot. i luindu -i tova-
ra§ii au pornit..§i mergind ei cale lunga sa le-ajunga,
au trecut peste noua marl §i peste noua tari, calcind
codri §i pustietati ingrozitoare. i in sfir§it, dupa
multa trudd §i primejdie, pe care numai ni§te voinici
ca dinOi au putut sa le infrunte, ail ajuns la gura
iadului tocmai in ziva, cind se implinise anul, de
cind Statu-palma-barba-cot scdpase din minile lui
Fat-Frumos cu copacul atirnat de barbs. Statu-palma-
barba-cot it a§tepta afara cu toata oastea lui, care
era cita frunza §i earba, de nu, mai incapea pe locu-
rile acele.
Fat-Frumos vazind atita amar de oaste, intreba
pe Strimba Lemne, cit poate sa tae. Strimba Lemne

www.dacoromanica.ro
 362 IOAN CREANGA

rdspunse, ca poate sd tae pins ce va ajunge singele

la brit). §i atunci moare §i el.
Dar tu Sfarma Piatra, ce putere ai?
Eu pot sd taiti pins ce va ajunge singele in
subsuori §i atunci mor §i eii.
Dar tu, mai Fat-Frumos, cit poti tdia ? intre-
bard cei-l-altl.
Apoi, eil pot s5, taiii pins de-asupra capului,
cit oiii putea ajunge cu virful palo§ului §i pind ce
a trece singele de un cot de-asupra palo§ului §'apoi
mor §i eil.
Dacd-i a§a, incep eii, zise Strimbd Lemne ; §i odata
§i incepu a tdea la zmei, de-i potopea, §i cind sin-
gele ajunsese pina." in briu, Strimbd Lemne cazu jos
§i muri. Atunci Sfarma Piatra incepu a tdea inainte,
pind ce ajunge singele la subsuori §i apoi cazu §i
el mort. Venind acum §i rindul lui Fat -Frumos,
incepu §i el a tdea inainte pina ce s'a ridicat sin-
*gele de un cot mai sus de virful palo§ului §i atunci
numai decit cazu §i el mort.
In acest timp numai iaca se §i arata pe natrama
cele trei picaturi de singe, despre care spusese Fat-
Frumos mine-sa, cind a pornit de acasd. Si cunos-
cind eapa, ca acesta este semnul pierderif fiului sail,
a §i pornit in grabs sa -1 caute. i fiind ea ndsdravand,
dupa multd trudd §i cautare 1-a §i aflat; §i imprd§tiind
singele cu picioarele, sufla asupra fiului WI §i atunci
el a §i inviat. §i deschizind ochii §i vazind pe ma -sa
linga dinsul -zise: Doamne, mama, Doamne! din grew
mai adormisem !... Dormiai tu, fatul meti, mult §i
bine, dacd nu eram ea sd to inviez, dragul mamei.
www.dacoromanica.ro
 FAT-FRUMOS F1UL EPEI 363

Mama, inviaza incai §i pe Sfarma Piatra, care s'a

luptat voinice§te aluturea cu mine §i n'a jignit pina
acum intru nimic frateasca noastra tovard§ie, caci
nu mai pot trai fara de dinsul. Ea se indupleca de
rugamintele fiului sau, sufla asupra lui Sfarma Piatra
0-1 invia §i pe dinsul.
Dar pe Strimba Lemne, mama, ai sd-1 la§1
pentru ve§nicie sa zaca fara suflare in noroiul acest
de singe inchegat?! Inviazd-1 §i pe dinsul, caci §i
el sarmanul §'a pus viata in primejdie pentru sfinta
noastra tovard§ie. Atunci ma-sa ofta §i zise : Dragul
mamei, drag! eu am avut numai trei suflete §i daca
1-0iii mai da §i pe acesta, cu ce mai ramin? Atunci
trebui sa mor !
Marna! zise Fat-Frumos, d-ta tot e§ti de acum
batrina; da §i sufletul acesta lui Strimba Lemne Si
Voiii face o ingropare frumoasa, iard mormintul ti
1-61 acoperi cu flori.
Atunci eapa induio§ata de cuvintele fiului sail,
sufla §i asupra lui Strimba Lemne, care pe loc invia,
iard ea §i cazu jos moarta ! Fat-Frumos o ingropa
dupa fagaduinta §i-i presura flori de-asupra mor-
mintulul.
Dupa aceasta facura ei un hirzob, cu care sd-§I dee
drumul in iad pentru a-§I cauta nevestele, caci numai
in iad nu le cautase §i tocmai-acolo trebuiail sa fie.
Si cum mintuira ei de fdcut hirzobul, Fat-Frumos
zise lui Strimba Lemne sd-§i dea el mai intiiu dru-
mul §i daca nu va putea suferi sa ajunga plod jos,
sa scuture tare de hirzob, §i atunci ei ii vor trage
afara. Strimba Lemne se §i pune in hirzob, §i tova-
www.dacoromanica.ro
 364 IOAN CREANGA.

ra§ii 1ui incep sa-1 sloboada cu incetul, dar nu ajunge-

pina pe la jumatate i se scutura de hirzob. Atunci
tovara§ii trasera hirzobul afara §i intrebind pe Strimba
Lemne de ce a scuturat, el spuse, ca se cutremura
iadul de §ueraturi §i urlete ingrozitoare, de care
m'am spariet.
Atunci Fat-Frumos hotari ca sa se scoboare
Sfarma. Piatra, care se §i puse in hirzob, zicind ca
sa -1 scoata §i pe dinsul, cind va scutura. §i dindu-i
drumul, cind a ajuns pe la jumatate a inceput §i
el a scutura. Atunci tovarasii lui it scoasera afara
i intrebindu-1 de ce a scuturat, a spus §i el tot aceea
ce spusese §i Strimba Lemne.
Vazind Fat Frumos, ca tovard§ii lui sint a§a de
frico§i, se hotari sä se scoboare el singur, §i le spuse,
ca lui, de ce va scutura mai tare de hirzob, de ce
sa -i dea drumul mai afund, §i cind nu va mai scu-
tura de fel, sa §tie ei, ca el a ajuns jos §i ca sa-1
a§tepte acolo pina ce se va intoarce cu zinele. §i
acum a zis, s'a §i pus in hirzob, iard tovard§ii lui
au inceput sa-i dea drumul. §i de ce scutura el mai
tare, de ce-i dadeail §i ei drumul mai afund, pina
ce in sfir§it a ajuns in fundul iadului. Ajungind aici,
se mai odihni putin §i apoi porni sa caute neves-
tele. §i tot mergind el inainte, eaca vede ni§te curd
marl, §i apropiindu-se de dinsele, numai eaca ce da
de zina cea mai mare, care spala ni§te came§1 la
tinting. Cum se vazura, se imbrati§ard, §i intrind in
casa Fat-Frumos intreba pe zina, ca ce putere are
zmeul ei unde se afla el acum? Ea spuse ca-i
dus la vinat §i cind se intoarce, zvirle buzduganul
www.dacoromanica.ro
 FAT-FRUMOS FIUL EPEI 365

de trei mile de loc §i izbe§te in poarta, din poarta,

in uses, §i din u§d se pune pe cuiti; §i atunci buca-
tele trebuie sa fie nici reci, nici calde, cum is mai
bune de mincare. Si cum vorbeau, se §i aude bus-
duganul izbind in poarta", din poarta in uses, si din
uses se pune in cuiti. Atunci zina spaimintata, zise-
lui Fat-Frumos: fa-te ce to -al' face ca te prapade§te.
zmeul!
Daces doar n'am inviat eu din morti ca sa mai
mor si de mina unui cine de zmeii. §i odatA ia buz-
duganul din cuiti zvirle inapoi de §ase mile de
loc §i apoi esa in calea zmeului, punindu-se de pinda.
sub podul de aramd, care se afla la 'poarta cur ii,
Zmeul, vazind, ca rluzduganul trece inapoi cu atita
putere, ofta §i zise: mai ! da' grew oaspet trebue
sa mai fie la mine acasa. Apoi intorcindu-se dupes
buzdugan, it ia (in spinare) §i porne§te spre cases,
§i cind la podul de arama, calul smeului incepe a
forai §i a da inapoi. Atunci zmeul da. pinteni calulul
§i 'zise: De! cal zelud (nebun) ! minca-ti-ar corbii
carnea, §i lupil oasele ; ca doar §titi ca nu-i fiul epei
Fat-rrumos pe aici.
Ba daces it cauti ii gasesti §i pe aici, raspunse
Fat-Frumos e§ind de sub pod. Asa"-I, ca mi-al' in-
cdput in ghiare, cine de zmeti ce e§ti! gindeai ca
nu te-oiii gasi? Hai la lupta sa te invest ell cum sd
furl' nevestele altora!
Din lupta sa" ne luptam, on din sabii sa ne
taiem? zise zmeul.
Ba din lupta, ca -i mai dreapta, zise Fat Frumos.
§i descalecind zmeul, s'apucarA la lupta §i se lup-
www.dacoromanica.ro
 1.66 IOAN CREANGA.

tars ei o zi de \Tara pina'n sears, §i pe la sfintitul

soarelui Fat Frumos birui pe zmeti §i-I lass mort la
pamint, dupa care it hacui in bucati cu cal cu tot,
facind dintein§ii cloud gramezi. Apoi intra in casa
§i spuse zinei ca a scapat-o de zmeti §i ca sa fie
gata de drum, cind se Va intoarce, cad el se duce
sa scape §i pe celelalte surori ale sale dela cinii
de zmei.
Zina it indrepta incotro sa apuce ca sa gaseasca
mai degraba pe sora."-sa cea mijlocie §i Fat-Frumos
fard multa zabava I lua ziva buns §i porni. i mergind
el incotro ii ardtase, pe la amiazd iaca vede ni§te
curti §i mai Ihimoase de cit cele dintiiu; §i apro-
piindu-se de dinsele, da §i de zina cea mijlocie, care
§i ea tocmai atunci spala ni§te came§i la fintind.
Cum se vazurd amindoi, se imbrali§ara. §i intrind
in casa, Fat-Frumos intrebd pe zina, ca ce putere
are zmeul ei §i unde se .afld el acum? Ea raspunse
ca-i la vinat, §i cind se intoarce zvirle buzduganul
de case mile de loc §i izbe§te in poarta, din poarta
in u§d §i din u§d se pune in cuia. Si atunci bucatele
trebue sa fie nici red nici calde, cum is mai bune
de mincat. Pe cind Inca vorbeati el, se §i aude buz-
duganul izbind in poarta, din poarta in u§a §i din
u§d se pune in cuiti. Atunci zina zise inspdimintata :
ascunde-te Fat-Frumos, ca de te-a gasi zmeul aici
to face mii §i farime.
Ba 1-oi farima eti, cum am farmat §i pe cinele
de frate-seil, zise Fat-Frumos, care §i ea buzduganul
din curd §i wind afard it azvirle inapoi de 12 mile
de loc. §i apoi ese Intru intimpinarea zmeului pu-
www.dacoromanica.ro
 FAT-FRTJMOS FIUL EPEE 367

nindu-se de pinda sub podul de argint de la poarta.

Zmeul vazind ca buzduganul sau trece inapoi cu
4tita putere, suspina §i zise: da grei oaspetl trebue
sa mai fie acasa la mine, de vreme ce mi -au trimas
buzduganul inapoi. Apoi intorcindu-se §i el dupa
buzdugan, it ia §i pornqte cu dinsul spre casa. Cind
la podul de argint, calul incepe a sari in cloud pi-
cioare, a forai §i a da inapoi. Atunci zmeul infuriat
ii da pinteni §i zice : De ! cal nebun, minca-ti-ar
carnea corbil §i oasele lupil. De ce te temi? Ca doar
tiu ca nu-i' Fat-Frumos, fiul epei pe aid!...
Ba daca-1 caup Ii gase§ti §i pe aid, raspunse
Fat-Frumos e§ind da sub pod. A§a-i ca mi -al cazut
in labs, cine de zmell ce e§ti! Hai la lupta sa te invat
eu cum sa mai furl' nevestele altora.
Din lupta sa ne luptam, on din sabii sa ne
.taiem? zise zmeul.
Ba din lupta ca -1 mai dreapta, zise Fat-Frumos.
§i luindu-se la lupta, se luptara el cloud zile de-a
rindul §i. a doua zi, tocmai pe la sfir§itul (sic) soa-
relui, Fat-Frumos it birue§te, '11 tae in bucati cu cal
cu tot §i mai face Inca. alte doua gramezi dintr'in ii.
Dupa aceia se duce in casd §i spune zinel, ca a
scapat-o §i pe dinsa de cinele de zmeii, §i ca sa
fie gata de drum, pe cind se va intoarce pe aici,
cad el se duce sa scape Si pe nevasta lui de cinele
de zmeti, cel mai mare. Zina it indreapta incotro
sa apuce, ca sa gaseasca mai de graba pe sora sa
cea mica. §i Fat-Frumos fard multa zabava iii ia
ziva bung §i porne§te. §i mergind el incotro ii
aratase, pe la prinzul cel mare eaca vede ni§te
www.dacoromanica.ro
 368 MAN CREANGA.

curb mult mai frumoase, de cit cele ce vazuse pins.

acuma; §i oprindu-se de dinsele, numai eacd ce
vede §i pe iubita lui sotie, care tocmai acuma ghi-
lea §i ea ni§te pinza la fintina. Cum se vdzura
amindoi, se imbrdtosard cu ochil inecaV in lacrami.
i intrind in casd, Fat-Frumos intrebd ca ce putere
are zmeul ei i unde se afid el acuma ?
Ea spuse ca-1 dus la vinat §i cind se intoarce-
zvirle buzduganul de 12 mile de loc, §i izbe§te in
poarta, din poarta in usd si din usd se pune in
cuit. §i atunci bucatele trebue sa fie nici reel, nici
calde, cum is mai bune de mincare. §i cind spu-
nea ea acestea se §i aude buzduganul izbind in
poarta, din poarta in usd si din u§a, se pune in
cuia. Atunci zina cuprinsd de spaima imbrdtisd pe
Fat-Frumos §i-I zice? fa-te ce te-i face, ca de te-a
gasi zmeul aici, to prapade§te.
Ba 1 -oil prapadi ea, cum am prapadit §i pe
cei dot cini de frail al lui. §'odata §i ia buzduga-
nul din cuit §i-1 zvirle inapoi de 21 de mile de
loc §i apoi ese in calea zmeului, punindu-se de
pinda sub podul de aur de la poarta.
Zmeul vazind ca buzduganul sail trece inapoi cu
atita putere, zise ingrijit: mai! da'grei oaspeti tre-
bue sa mai fie la mine acasd, de s'a intors buzdu-
ganul inapoi cu atita putere. Apoi intorcindu-se
dup. buzdugan, it ia §i apoi porne§te cu dinsul
spre casd. §i cind la podul de aur, calul zmeului
incepe a sari, a fordi §i a da inapoi. Atunci zmeul
dind pinteni calulul zice: De! cal nebun, minca-

www.dacoromanica.ro
 FAT - FRUMOS FIUL EPE1 369

ti-ar corbii carnea §i lupii oasele ; cd. doar §tia cal

nu -i Fat-Frumos, fiul epel pe aici.
Ba daca-1 cauti, it gase§ti §i pe aici, raspunse
Fat-Frumos, e§ind de sub pod. A§d-1 ca mi-al in-
caput in labd, cine de zmeti ce e§ti? Hai la lupta,
sa to invdt eu cum sa mai furl nevestele altora.
Din lupta sa ne luptam, on din sabii sä ne
tdem? zise zmeul.
Ba din lupta, ca -i mai dreapta, zise Fat-Fru-
mos. i luindu-se la lupta, se luptara trei zile §i
trei nopti de-arindul; §i a treia zi pe la amiaza,
cind ardea soarele mai tare, Inca luptindu-se el, de
aprin§i ce erail, din gura lui Fat-Frumos era o
para.' verde, ears din gura zmeului era o para ro-
§ie ; §i tocmai pe atunci trecea pe deasupra for un
vultur.
Zmeul, cum it vede, zice : vultur, vultura§! Du-te
§i add dos picaturi de lapte, una rece §i una caldd,
pe cea rece toarnd-o pe mine, ear pe cea caldd
toarnd-o pe cinele ast de Fat-Frumos, ca ti-oiti da
un hoit sa maninci.
Atunci Fat-Frumos ii zice §i el: vultur, vultura§!.
Du-te de add cloud picaturi de lapte, una rece §i
una calda; pe cea rece toarnd-o pe mine, ear pe
cea caldd pe cinele ast de zmeii, ca O.-oil:1 da §ase
hoituri sa maninci.
Vulturul cum aude aceasta, alearga iute §i intr'o
clips aduce cele cloud picaturi de lapte; pe cea
rece o toarnd pe Fat - Frumos de se racore§te, ear
pe cea caldd o toarnd pe zmeii, de se aprinde i
mai tare §i atunci Fat-Frumos birui pe zmeti, scoase
I. CreangA. 24
www.dacoromanica.ro
 370 IOAN CREANGA

palo§ul §i-1 taia in bucatf cu cal cu tot, de facu

dintein§ii iar cloud gramezi. Dupa aceasta infra in
casa. §i spune nevestei lui, ca a scapat-o §i pe
dinsa. Apof luind-o cu dinsul se duse pe la cele-
lalte surori, le lua §i pe ele §i apof cu totil se
duse (rd) la gura iadului. Hirzobul era scoborit §i
Fat-Frumos scutura tare de el, ca sa dea de §tire
tovard§ilor lui, ca a sosit. Apof punind zinele cite
una in hirzob, toCrardsii o trasera afard, Venind
acum rindul sa scoata si pe Fat-Frumos, el care
era nazdravan, stia ca tovarasii lui vreau sä-1 piarda
si de aceia, in loc sä se puns el, puse un bolovan
mare in hirzob §i tovarasii incepura a-1 trage afard,
dar cind pe la jumkate, fratif lui de cruce if da-
durd drumul cu hirzob cu tot, socotind ca de acum
inainte prapadit

www.dacoromanica.ro
DIVERSE

www.dacoromanica.ro
11 ViTOMP474)

Fragment de biografie 1)

q Sint nascut la 1 Martie 1837 in satul Humule§tii,

judetul Neamtului, plasa de sus, din parinti romini:
Stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humule§ti §i
sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul
Pipirig, judetul Neamtului.
Intil §i'ntii am inceput a invata cruce-ajuta, dup.
moda veche, la §coala din Humule§ti, o chilie fd-
cuta cu cheltuiala satenilor, prin indemnul §i osir-
dia parintelui Ioan Humnlescu, care avea o mina
de invdtatura, un car de minte §i multa bunatate
de inima, Dumnezeu sä-1 ierte ! Poate sa fi fost
de vre-o unsprezece ani, cind am inceput a invata.
Still ca eram atunci un baiet sfrijit, prizarit §i fri-
cos §i de umbra mea.
Dascalul nostru era un holteiii frumos, zdravan
§i voinic §i-1 chiema Vasile a Vasilcal El era §i
dascalul bisericei din sat. Un sorocovat nemtesc
platea tata pe lund dascalului ca sa ma invete. Si
I) Aparut mai intli in ed. Mortun §i anume la inceputul biografiei
lui Creanga, scrisa de d-1 Gr. I. Alexandrescu.

www.dacoromanica.ro
 374 IOAN CREANGA.

pe atunci imi ziceati in sat §i la §coala : Ionica a

lui Stefan a Petrel'.
Peste vr'un an, vornicul, prinzind la oaste cu ar-
canul pe badita Vasile, dascalul nostru, §coala a
ramas pustie, iara not §colarii, cari eram peste patru-
zeci la numar, ne-am impra§tiat pe la casele noastre.
Dupa vr'un an iara§i s'a deschis §coala. Dar dascalul
lordache fiind cam chilacia, a inceput a ne ridica de
urechi la firta (4)), deasupra u§ei §i a ne prea indesi
la spinare cu Sfintul Neculal, un biciii de curele
facut §i daruit §coalei de mo§ Fotea, cojocariul sa-
tului. i a§a, de uncle pina atunci ma duceam cu
drag la §coala, am inceput a umbla huciu- marginea;
o zi ma duceam, doua nu, dar tot deprinsesem a
ceti oleaca.
Tata nu §tia carte de fen §i nici mult haz nu
facea de dinsa. El cam ades imi zicea : «Logofete
brinza 'n cult, lapte acru 'n calamari, cam prea to
code§ti la treaba : ma tern ca de atita carturarie
n'a avea cine sa ne traga ciubotele». Dar mama
luind sama cum invatam eti, ajunsese a ceti la
ceaslov mai bine de cit mine ; §i se bucura gro-
zav, cind vedea, ca ma trag la carte. Din partea
tatei, puteam sa ramin cum era mai bine : «Nica
a lui Stefan a Petrel), om de treaba Si gospodariu
in sat la Humule§ti. Mama insd era in stare sa
toarca'n furca §i sa invat mai departe. Dar ce sa
mai invat in Humule§ti ? caci in biserica beteam
§i cintam pe dinafara toate truparele ca §i dascalul
Iorclach e.
Intr'o zi, a§a prin ci§legile Craciunului, aproape
www.dacoromanica.ro
 FRAGMENT DE BIOGRAFIE 375

de cirnileaga, viind bunicu-met David Creanga din

Pipirig pe la nor, m'a luat §i m'a dus la munte, in
§coala lui Alecu_Bau§ din satul Bro§tenii, judetul
Suceava, §i m'a a§ezat in gazda cu toata cheltuiala
lui, la una Irinuca, care avea doua capre pline de
rie. De aice urmam la §coala; §i ori s'a prins cartea
de mine on nu, dar riia capreasca." §tiu ca s'a prins.
Aproape de Florii, profesorul Nanu mi-a dat dru-
mul acasa, §i de la Bro§teni am venit cu ni§te plu-
ta§i, pe Bistrita la Borca ; de la Borca, cu o .ruda
a mea, pe Plaiul-Batrin in Pipirig §i din Pipirig la
Humule§ti. $i cind m'ati vazut tata §i mama tuns
chilug §i plin de rie, bucuria for n'a fost proasta.
Ce sa faca ? Au inceput a ma scalda ba cu le§ie
de ciocalai, ba cu usuc de ling, ba a ma unge cu
dohot §i'nteo saptamina m'ati izbavit de podoaba.
Dar §i eu le-am tras in ziva de Pa§ti un dngerul
a strigath la biserica, de -au ramas toate babele din
sat cu gura cascata la mine, iar fetele numa-§1 dau
ghiont una alteia, vazind ce poate acum Nica a, lui
Stefan a Petrel ! Dascalul lordache ramasese acum
pe jos ; era a cincea roata la car, Biata mama
crezind ca am sa ies un al doilea Cucuzel, s'a pus
cu rugaminte pe linga tata §i m'a dat sa invat
psaltichie la un psalt de la biserica Adormirea din
Tirgul Neamtuldi peste balta la vre-o doua zvirlituri
de piatra departe de satul nostru. Trei husa§i platea
acum tata pe luna pentru mine. 0 iarna am invMat
§i la aceasta §coala, caci iarna ce mai puteam invata;
iar vara nu fa.ceam purici multi pe la §coala; trebuia
s'ajut acasa : la tors in pieptana§i, la nevedit, la
www.dacoromanica.ro
 376 IOAN CREANGA.

facut Levi cu sucala §i la tors cu roata. Cite trei

patru oci de canura torceam pe zi ; ma intreceam
cu fetele cele marl' din tors §i ele din rautate rna
porecleau «Ion TorcalaiD 1).

I) Aceasta biografie scrisa de insu§i ion Creanga, s'a gasit intre

hirtiile lui. Dui:4 cit se vede ea este o prescurtare a Amintirilor din
copilarie.

www.dacoromanica.ro
 I

Acul §i Barosul')
Acul. Mosule! de ce esti zurbagiu? Te sfadesti
necontenit cu sora-ta nicovala, tipati si faced larma
de-mi tiue urechile. Eu lucrez toata ziva si nime
nu -rni aude gura.
Eaca mal... da de unde-ai esit, picala?
De unde-am esit, de unde n'am esit, eti iti
spun ca nu fad bine ceea-ce faci.
Nal... vorba ceea: «A ajuns oul mai cuminte
de cit gainaD. Mai baete, trebue sa stiff ca din sfa-
daliea noastra ai esit; s'apoi to ni cauci pricina?
Ma mg, ertati-ma; ca daca n'ar fi fost focul,
foile, pleaftura si omul care sa va faca si sa va dee
nume, ati fi ramas mult si bine in fundul pamin-
tului ruginite, ca vai de voi.
-- Masura-ti vorbele, baete! Auzi, sora nicovala,
cum ne ride acusorul?
Aud, dar n'am gura sa'-i raspund; si vad, dar
trebue sa rabd.
Vorba ceea soro : .s.ede hirbu'n cale si ride
1) Din cinvatatorul copiilorr, partea III, ed. IX, 1890. Limbs in
care e scrisa aceasta bucata, ne face s'o atribuim lui Creanga.

www.dacoromanica.ro
 378 JOAN CREANGA

de oale». Mai pu§chiule! ia sa vedem ce-ai facut tu

mai mult de cit nol?
Ce-am facut §i ce fac, indata t'oiu spune. Ca
sa nu lungesc vorba, hainele barbate§ti §i femee§ti,
din cre§tet pins 'n talpi, §i alte nenumarate lucruri
frumoase §i scumpe, fara de mine nu se pot face.
Mergi la croitoriii, intra in bordeiii, sue-te in palat,
ai sa ma gase§ti. Fete le ma pun in cutiute aurite,
ma infig in perint4e de matasa §i ingrijesc de mine
ca de un mare lucru.
Da in stogul de fin nu vrei sa te pue, miti-
telule ?
Nici in stogul de fin, dar nici trintit intr'un
ungher al fierariei, ca tine. Ia spune-mi: te mai ie
cine-va in mina, de cit fierarul?
Ia asculta, te prea intreci cu §aga, piciule!
Daca §azi la cinste §i toti ingrijesc de tine, cum
zici, de ce le irnpungi degetele?
Da. impung pe casca-gura cel somnoros, pen-
tru-cd voiesc sa iasa din mina lui, prin ajutorul met,
multe lucruri folositoare §i frumoase. Tu pentru-ce
bati fierul cel culcat pe nicovala §i ruginit ca §i
tine? Nu ca sa fad din el lucruri mai bune §i mai
frumoase?
Mai...,da bun e§ti de gura!
*i de gura, dar §i de lucru.
El bine, tu mi-ai in§irat verzi §i uscate; ia staff
sail spun §i eu pe-ale mele: toporul, barda, cioca-
nul, cle§tele, vatrariul §i nenumaratele unelte §i ma-
§ini de fer, unele de-o marime urie§a, iar altele mid
§i bicisnice ca tine, pututu -s'au face pins n'aii tre-
www.dacoromanica.ro
 ACUL BAROSUL 379

cut pintre nicovala §i nail?... Casa, bisericile, cora-

bia, pu§tile, tunurile §i alte lucruri nenumarate, a§a-i
ca n'ar fi, de nu cram eft?
Tu imi spui de haine frumoase; eii t'oit spune
de casa, de saps, de sacere, de coasa §i de plug;
tu imi spul mai mult de frumos, eit t'oit spune de
cele neafia- rat trebuincioase.
Ma faci sa te-apuc iar la scarmanat, movie
baros. Haine i-at trebuit omului caci nu era
sa umble cu pelea goala, §i descult ca gi§tele.
Te-al incurcat in socoteli, mai baete; ba de
mincare §i casa i-a trebuit omului intiit ; §'apoi haine
frumoase, cum zici tu; cu rufe de-ale tale iii ghio-
raesc maele de foame. Ai auzit vorba ceea ca :
tGoldtatea incunjura, eara foamea da de-a dreptul».
Mai! da ruginit mai e§ti!
Ruginit cum sint, eu v'am facut §i trebue sa
ascultaV de sfaturile mele.
A§a este, dar te prea lauzi; las' mai bine sa
te laude al ii. Si tu faci trebi bune, §i et; numai
atita ca tu faci lucruri mai din topor, ell mai deli-
cate; tu §azi totdeauna cu ferarul cel uns de carbuni,
ear eti §ad cu croitoriul §i cu tot feliul de persoane.
Iar al inceput, ghibirdic fudul §i Croi-
toriul tau trebue sa impunga mai mult de zece
ping cind ferariul meu ma radica odata; croitoriul
tau rope alts data pe zi cite zece ace; ferariul insa,
ma are pe vieata; ba ma poate lasa §i de zestre la
copil de copiii sal". §'apoi Inca una: tine dintre
ace§ti.doi me§teri e mai grebanos §i mai gubav?
Fierariul meti on croitoriul tail?

www.dacoromanica.ro
 380 IOAN CREANGA

Movie! e§ti batrin §i multe mai §tii; fie pe-a

dumitale.
Bine, mititelule! Ia acum ai mai venit de-acasa.
Zi mai bine, ca industria sau me§te§ugurile not le-am
adus in lume ; ca bogatiile cele marl, noud se da-
toresc. Mi-ai zis ruginit, §i t'ai zis cioplit; mie imi
pare bine ca strAnepotii mei sä fie mai ciopliti de
cit mine; cu timpul se cioplesc toate... Numai nu
va fuduliti §i nu uitati obir§ia voastra; ca nu cum-
va sa va ciopliti prea tare, §i sa ramineti care fara
urechi, care fara dinti; care fall gura, care fara
zimti: adeca, ni§te cioarse de nici o treaba. C'apoi
atunci eard§i mi-ti ajunge dragu§ la cau§ §i sord-
mea nicovala va va Linea in spate, ear ei.1 va voia
bate pe ruda pe saminta, ca sa prindeti la minte.

www.dacoromanica.ro
 Calicul de la Talpalari 1)
Inca nu sint 40 de ani, de cind mahalaua ce vine
in partea stinga de dindosul Academiei, se numea
Calicimea Domneascd ; iar ulita care astazi poarta
numele de strada Petru Rares, mai inainte era ticsita
de calici privilegiati, cari misuiati ca furnicile in
toate partile.
In partea aceea a locului traia un calic batrin §i
orb din nastere cu numele Haralambie. Ca unul ce
era mai vechiu de cit toti calicii din acea mahala,
mosu Haralambie, cad a§a-i ziceat toti poporanii,
avea un loc anume de cersetorit la usa Bisericii
Talpalari, careia i se mai zicea i Biserica din Ca-
licime.
1) ..e.zeitoarea an V, p. 168: (Aceasta anecdota am auzit-o din gura
lui Ion Creangd pe la jumatatea lunii lui Decembre 1889, adica cu
15 zile inainte de a mart. Era cam bolnav cind l'am vizitat, dar Bata
la glume ca totdeauna. Dupa ce mi-a spus anecdota, imi zise:
Bre, tare imi pare rail ca-s bolnav si ma tem c'am sa mor si n'am sa
pot scrie anecdota cu Mosu Haralambi gi Inca vre-o doua, trei ce 1e
am in cap.
Dupa doi ani am scris-o en, asa cum m'a ajuns capul, si am pu-
blicat-o in ziarul aEra Nona» No. 116 din 22 Decembre 1891. (Nota
d-lui I. S. lonescu, in NS'ezeitoarea).
www.dacoromanica.ro
 382 MAN CREANGA.

Mo§u Haralambie cer§itoarea la acea biserica §i

in acea parte de loc de may bine de 50 any, a§a
ca toVi calicil de may incoace, fie may tined fie may
hatrini, ii pazeau cu multa sfintenie col u§orul lui,
chiar §i in vremea cind el n'ar fi venit in qiva aceea
la biserica.
Odata, de hramul bisericii, nu §tiii de unde, se
pripa§e§te pe acolo un calic cu totul not §i necu-
noscut de nimeni in partea aceea, §i cum intra §i
e§ia lume multa, calicul cel necunoscut se arza pe
locul batrinului Haralimbie, care tocmai atunci
venea §i el.
Cind sim0 orbul ca i s'ati incalcat drepturile vechi,
care pins atunci nu indrAznise nime sa-i- fac5 una
ca asta, se infurie grozav, §'apoy vorba ceea : fe-
reasca D-zeii de bdtaia orbului; cind incepu a invirti
cirja in dreapta §i in stinga, credeai ca se rasipe§te
pamintul.
Chiar in clipa aceea iata ca sose§te §i Mitropo-
litul Sofronie ca sa slujasca de hram, §i cum ba-
trinul orb era infuriat §i batjocurea cu vorbe aspre,
ridica deodata cirja ca sä. dee in capul vinovatului
§i cind cold trage una in spinarea Mitropolitului
a§a de tare, ca i-a plesnit antereul. Bietul Mitro-
polit galban la fata de spaima §i de durere, incepu
sä dojeneasca pe batrinul orb cu cuvinte may mult
parinte§ti.
Da ce, Prea-sfinte, raspunse calicul, cum ay
crede Sf.-ta sa las pe un venetic, pripa§it din toata
lumea, sa vie §i sa -my calce toate drepturile mele
de calic vechiu de ba§ calic? Da tine nu §tie ca
www.dacoromanica.ro
 CALICUL DE LA TALPALARI 383

neam de neamul meil aid am calicit cu totii, §i pot

nice ca chiar intreg neamul meti a tinut §i tine inca
pe umeril for zidurile acestei biserici? §i astazi sa
vie un vintura-tara, cine §tie de unde, §i sa se atinga
de drepturile mele? Las'ca-i vin ea de hac ; am sa-i
scot mai intii ochii, sa ramie chior ca §i mine, §i
cind void muri pot sa-i dad de mo§tenire locul, dar
pins atunci sa fereasca. D-zed pe toata lumea, ca
nu ma las °data cu capul...

www.dacoromanica.ro
 OLTENII IN IASI°

Ce rasuna ? Ce s'aude ? Iazmele otravitoare,

Ce glas dulce rominesc?
Ce flacai ca bradul verde,
Ochif no§tri ii uimesc?
Sint Olteni, scaparea noastra,
Bucurati-va Ieselni!
Vol cu inima cresting,
Cumparati de la Olteni.
Oltul falnic prin copii-§I
Zice Prutului scirbit :
Dulce frate, flu in pace,
Steaua to a rasarit.!...
La cel glas de mingiiere
qeme sufletu'n du§mani;
Vol cu inima cre§tina,
Nici un ac de la Jidani !
Mica e lumina Inc!
Dar credinta'n Cel de sus,
In parintele dreptatii,
Si 'ntunericu-I. rapus!
Soarele frumos luci-va...
Bucurati-va Ierni!
Vol cu inima cre§tina,
Cumparati de la Olteni!
J) Uniia zic ca aceste versuri sint facute de Miron Pompilia.
Duhul rau §i necurat,
Val! destul ne-ail supt puterea
Si viata ne-au secat.
De pe ochii vo§tri rupeti
Pinza 'ntinsa de du§mani!
Vol cu inima cre§tina,
Nici un ac de la Jidani!
Fratii certe-se 'ntre din§iI,
Fiji cu parintii for !
Dar blastam cu foc s'ajunga
Pe acel cutezator,
Care fall de iubire
S'ar uita la cei Munteni !
Ascultati, Romini, cuvintu-mi:
Cumparati de la Olteni!
Si atunci viata noastra
Precum riul cristalin,
Se va scurge limpezita
De otrava §i venin.
Mortil no§tri n'or mai plinge
Sub calciie de dumani.
Sus dar inimele voastre!
Nici un ac de la Jidani!

www.dacoromanica.ro
 VERSURt 385

CUNOATE-TE PE TINE INSUTI

Cind ma iea lumea 'nainte.. Nu ma simt in mine!

On de prost on de cuminte (?!), De ma ia de prost,
Ori de bine on de rail, De cInd sint, am fost.
De asta habar n'am eu : De ma ia de rad,
De-mi zice cuminte.., Acela sint ed,
Lumea, §titi ca minte ! Cu tot neamul med.
De ma ia de bine

PASARICA 1)

Iarna ninge §i inghiatd, Ci sburlita §i 'ntristata

Frigul cre§te tot mereti ;
Pasarica cea isteata
Nu mai zice cintul sail :
Cind afara vicoleqte
Ea s'ascunde tremurind
Intr'un dos, unde gasqte,
Nu ca vara ciripind ;
FlAminda ca vai de ea,
Pe la drum mincarea-§I cats
Sarmanica pdsarea!
Dumnezeu care-a facut-o
Pe dinsa ca §i pe noi,
0 nutre§te §'o 'ncalze§te :
El o scapa din nevoi !

IA ! CLOPOTELUL SUNA 2)

Clopotelul de la garb'. Sare iute in trasura

Dind semnalul de pornire,
TotI in grabd alergara,
Toti, cu to %i intr'o unire.
Rar ramine un drumet
Surd la asta de§teptare
Somnorosul e istet,
Cind e oara de plecare.
Calatoriul ingrijit ;
Trenu 'n grabd se smunce§te,
Trenul iata -1, a pornit.
Fumul ese, trenul sboard,
Caldtorii
Orl-ce vreme-a fi afara,
All pornit, is buni porniti.

1) Din «Metoada. NouA de scriere si citireD de Inst. I. Creanga, C.

Grigorescu, G. Enachescu, N. Climescu, V. Receanu si A. Simio-
nescu, ed. XXII, Iasi.
2) Din «Invatatoriul Copiilorm partea III editia IX, 1890 Iasi,
I. Creangii. 26
www.dacoromanica.ro
 386 JOAN CREANGA

Animalul ce odata Nici to simti §i al ajuns

Sub jug grefi se chinuia,
In trasura asta data,
Parte dreapta §i el ia...
Ma§inistu-i surugiu,
Tipatoarea biciul sail,
Iar vaporii cal fugari,
imbolditI de foc mere' !
La parintI, rude, amid;
Cind odata puteal pierde
Interese marl §i mid.
Iaca mintea omeneasca
Pind unde a ajuns:
A ajuns ca sa domneasca,
Pin' §i colo 'n aer sus... 1)

NU LUCREZI N'AI CE MINCA

Ar fi un mare pacat Bine-a zis biata furnica

Omul lene§ de-ajutat
Stiti Dumnezeil ce a dat
Omului cind 1-a creat ?
Membre bune 'ndemanoase
Creeri in cap de ajuns :
Minte, grain, sitntiri, virtute,
Toate 'n el deplin a pus.
Daca lenea-1 stapine§te
Singur este vinovat.
Cine ziva nu munce§te,
Doarme noaptea nemincat.
Greerulul calicind :
Ai petrecut asta-vara ?...
Joac' acum de -i fi putind...
Ear la vara viitoare,
Mai, jupine grieru§,
Fii ca mine stringatoare,
Nu tot trage din arcu§.
T'ii deda corpul la lucru ?
Lenea nu te-a stapini;
Si la iarn'avind strinsura,
Lipsa-ti vei indeplini.

1) In editia a IX cele din urma trel versuri ail fost schimbate asa
Apa, focul a 'njugat
Si de-atunci cu inlesnire
Tad cu taxi mina au dat.
2) Din ainvatatorul Copiilorl 1874. Carte de citit in clasele primare
cu litere, slove gi buchi. in editiile din urrna s'ati inlaturat versu-
rile 3 -9.

www.dacoromanica.ro
 POEZII POPULARE 1)

Frunzuleand mic§unele Staff,copile, te opre§te

Ia vezi lacramile mele,
Cum se varsa cu durere,
Fara nici o mingiiere!
Si se varsa pentr'un pull,
Numele nu vreil sA-I spina,
De Pohl spune
L'oiii rapune ;
tacea
L'oiti mai avea.
Sarmana inima mea,
Mai bine s'ar fi topit
De cit m'a§ fi despartit
De-un pui§or ce-am iubit!
* Astazi plec, mine ma 'ntorc
Colo 'n vale la brad mare
Mindru codru se rasund
DrAgala§ noaptea pe luna :
Este glasul puiului
Ce-a sburat din cuibul lui.
Si oftind la el ginde§te.
Foaie verde de cucuta,
Drag mi-e puiul de pe lunca,
Cu drag vine si se culca.
Cucu cinta, se sile§te,
Puiul locul §i-1 gateste,
Puica din poarta-1 prive§te.
Puica plinge si-1 jale§te,
Puiul se calatore§te.
*
Te-am iubit de copila§
Si-acum te duct si ma la§i.
La pustiul de notoc.
De -i mai zabovi o lung,
Ma gasesti pe drum nebund ;
Da de-i zabovi un an,
MA gase§ti negru bu§tean.
*

1) Fiind publicate si in celelalte editii ale operelor lur Creangl re-

producem $i aid poesiile aceste, deli aproape toate sint variante la
cele cunoscute din editiile speciale de literature populard.
www.dacoromanica.ro
 388 IOAN CREANGA.
FrunzulitA Maghiran,
MA miram puica, miram,
MA miram de ce slAbeam:
Eu nu slabeam de vr'un raft
Ci slabeam de dorul tau.
*
Sapte yak' §'o vale-adinca,
P'aici lupil ma maninca,
&Ai lupe nu ma minca,
Pin'o rasari luna,
SA daft mina cu puica ;
Pe hula ca s'o 'ntilnesc,
Tref vorbe ca sa-i vorbesc,
$'apoi O. ma prapAdesc !
* De la buze subtirele,
Frunza verde iarbA neagra!
Am avut o puica drags,
De draga ce-mi era draga,
0 purtam cu basma neagra
$'o tineam cunoaptea'ntreagA,
Las O. treaca sa se duca,
Mi-i uritA vorba lunga,
La Neamtu la mAnastire,
La icoane sa se 'nchine.
SA se duc' sa se sfinteascA,
De min' sa se desparteasca.
* Zup, zup, zup !
Iarba neagra din grAdina!
SA §tii, puiculita, bine
CA ell ma duc de la tine,
SA ramie paji§tea,
SA vezi cum ii dragostea.
Dragostea de fata. mare,
Ca fasolea din caldare,
Cind ii puff un pumn de sare;
www.dacoromanica.ro
Iar dragostea de nevasta,
Ca garofa din fereasta :
Dimineata inflore§te,
Peste zi se ve§teje§te.
*
Cit WI trai, sA iubesc,
CA de-oiti muri, putrezesc,
$i pamintul cre§te iarbA,
Nimene nu mai ma 'ntreabA
Ce puicuta mi-a fost draga!
*
Cind ai §ti §i to -ai pricepe
Dragostea de un' se'ncepe:
De la ochi, de la sprincene,
Mu§care-ar neica din ele
Ca dintr'un fagur de miere.
*
Cuculet de la padure!
Du-te la puica §i-1 spune
SA nu se mai poarte bine
CA mi-a rupt inima 'n mine:
SA se poarte mai vldvioasA,
SA-mi mai vad §i ea de casa.
*
De-abia mi-o duc,
Si mi-o duc cu me§te§ug
Pe doul roate de plug.
JoacA fats ce-i juca,
Du-to -acasa §i-i minca
CA ti-a fript ma-ta mita
$i ti-a lasat codita.
*
 POEM! POPULARE 389

Femeea care iube§te Noaptea-i veseld ca luna

Spa la noaptea gi cirpe§te,
Iar ziva se primene§te
$i tot la iubit ginde§te.
Femeia care -i uritd
$ede tot posomoritd,
Hainele pe trup nu-I yin,
Oglinda-I pune venin.
Ziva doarme din picioare
Noaptea zace de lungoare...
Bata -1 focu de urit!
Uritu -i posomorit.
Femeia care -i frumoasa
Nu -i pacat s'o tif la casd,
$i iube§te ca nebuna ;
Ziva-i dulce ca un soare
$i iube§te pdn'ce moare.
La zri§muta cea din deal
Vinu-I bun §i oca-I mare,
Cri§marita sluts tare,
Bed voinicii de cdlare.
La cri§muta cea din vale
Vinu-I rad §i oca-1 mica,
Cri§marita-i frumu§ica,
BeU voinicii de se strica.

BR ATU1)

Are Bratu trei feciori, Cu sora for Dobrica.

Cite trei sint vinatori;
Dar mai are, Bratu, are
Pe Dobrica fats mare,
Se primbld pe hat cdlare
Cu cozile pe spinare,
Impletite cu parale
Cunjurata de pistoale.
Frunzulita fragului
Sus in plaiul muntelui
La tulpina fagului
La umbrita bradului,
$ed feciorii Bratului
Cu Nit-a Ploscariului,
Cu Manes
Dar ei tot bea §i minca,
Iar Dobrica se culca,
Putintel ca adormea
$i urit vis ca. visa,
Drept in picioare sarea
$i din gura ca grdia :
Valeu, Neica Stanciule !
Vol beti, marl, qi mincati
Nici-o grija nu purtati.
Dar eu neica ma culcai,
Putintel ca adormii
$i urit vis ca visai:
Neica, pistoalele tale
Sedea'n cuid fara. oteale,
Neica, flinti§oara mea

1) In Continzporanul 1881, p. 483 cu nota la sfirsit: Auzia de la

mama Balasay, Bucuresti 1881 Septemvrie.
www.dacoromanica.ro
 390 LOAN CREANGA
Sedea'n cuiu far' de vergea!
Nici cuvint nu sAvir§ia,
Potera ca-i cotropea
Capitanul ca graia:
D'alei Stance-al Bratului,
Vrei tu mari sd to dai,
Sail la potera legat
Ori tu, mari, tot taiat?
Dar Stanciu ca mi -i graia;
Capitan Balaurean,
Nu sint muiere de sat,
SA ma daii tie legat,
Ca -s voinic cu comanac,
Iti vede ce-oift sA vA fac.
Dar sores -sa Dobrica
Ea din gura ca graia:
Tad neica nu zice-a§a,
Ca mi -ti raptif viata,
Ci ad'o'ncoa pe durda.
Pe durda 'n mina i-o da,
Pravul cu poala-1 turna,
Gloantele cu chivara,
Ea de stinga 'nghenunchea
i pe dreptul mi-o punea
Odata.* c'o slobozea:
Saptesprece dobora,
Ceialal$ citi raminea
Pe toil grew ca mi -i rAnea,
Numai capitan scapa.
Dar ea din gura -i gra ea :
Capitan Balaurean !
Tu du-te mAri de spune,
Tu maxi, tu la Domnie,
Sa sloboada pe maica
Pe maica §i pe taica,
CA-I aprind pu§caria.
A§tepta ea ce-a§teapta
Si vazind CA nu venea
www.dacoromanica.ro
Ea pe cal incaleca
Si la domnie pleca,
La piinarlii se abatea
Pine ca mi-§i tirguia
Si felii CA le taia,
La pu§cArie mergea,
Saria ici, saria colea
S'un aminora§ scotea
Si din el ca scapara
Si foc pu§cariel da,
Vinovatil toti scapa
Si pinea ca le-o 'mpartea.
Si taica-sad §i ma -sa
Din pu§carie scapa.
Dar Bucure§tiu vedea,
Dupes dinsa se lua,
Calul in loc if oprea
Si pe dinsa o prindea
Si la Domnie-o ducea ;
Un ou ro§ in par punea
TotI Bucure§tiI CA da
$i oul nu-1 nimerea.
Dobrica ca mi-i privea.
Inima'ntr'insa fierbea,
PinA ce rindu-I venea ;
laca rindul ca -i venea ;
Cind °data slobozea,
Oul farime-1 fAcea.
Dar pe ea o cotropea
La Domnie-o radica ;
Ea acolo ca mergea
Pieptul ca §i-1 arata,
Domnia dac'o vedea,
Iertare ca -i daruia,
Si la fratI ca se 'ntorcea,
lute ca o rindunea,
Cu parintii linga ea.
 POEZII POPULARE 391

MIELUSICA I)

Pogoara, pogoara pe plaid Si in loc statea,

Tot noua ciobani, Oita 'ntreba:
De sint verb primari «Oita, Mita
Si cu unul zece. Mie dragulita!
El e streinsor De cind te-am vazut
Cu oite multe: Si te-am cunoscut
Cite pietre 'n munte, Asa n'ai facut ;
Atitea-s cornute ; Doar nu v'am pascut
Cite pietre 'n vale, Tot prin livezi verzi,
Atitea-s mieoare; Apa nu v'am dat
Cite pietricele La izvoard rad,
Atitea-s mielusele. Orb nu v'am culcat
Val ! Noua ciobani P'alea virfuri nalte
De sint veri primari, Unde vintul bate ?...)
Ei ca s'aii vorbit Oita-mi graia :
Si s'au sfatuit, «Stapine, stapine,
La apus de soare Stapiiorul nostru!
Pe lel sa-1 omoare Ba tu ne-ai culcat
Banisori sa-i bea P'alea virfuri nalte,
Oite sd-i ia, Unde vintul bate
Sa le imparteasca Si tu ne-al pascut
Sa le raspindeasca. Tot prin livezi verzi
Dar o mielusica Si apa ne -al dat
(Ea ii ochesica) La izvoard rad.
Ea mill auzea Stapine, stapine,
Schioapa se facea, Val, noud ciobani
In urma raminea De sint veri primari,
$i unde mill zbiera Ei ca s'aii vorbit
Locul tremura Si s'aii sfatuit
Brazil vestezea La apus de soare
Earba se pirlea. Sa mi to omoare,
Dar stapinul ei Banisori sa-ti bea
Cirlig rasucea Pe nob sa ne ia
1) Contemporanul, 1888 p. 432-433.

www.dacoromanica.ro
 392 WAN CREANGA

Sa ne imparteasca Ce-mi zice cu foc,

SA ne rdspindeasca !) Vol ca mi-1 yeti pune
Stdpinul grAi : In u§a tirlei ;
((Oita, laita, Vintul mi-o-adia
Mie dragulitd. ! Fluer mi-o mi§ca ;
De m'or omori Fluerul mi-o zice,
Vol mall ingropa Oile s'or stringe
In tirla oilor, Pe mine m'or plinge
In jocul mieilor, Cu lacrimi de singe»
In dosul stinei,
SA-mi and doll; Ah ! strein de mine
Cirligelul med, Mult strain in lume,
Vol ca mi-1 veti pune Nici un ajutor
Stilp la cdpatliu, De la Dumnezeu
lar ca mingiiere i stdpinul men. 1)
Fluera§ de soc

CND ERAM IN FLOAREA MEA 2)

Clnd eram in floarea mea, Imi intinse-un lati§or

Zburam ca o pasdrea
i zburam din cracd 'n cracd
N'avea nime ce sd-mI faca.
Dar un hot de vinator
Si ma prinse de-un picior,
ma bald 'n colivie
Si
Mai mult moarta decit vie.

1) Auzita in <Spitalul Brincovenesc, de la <<Mama 135.1a§ak, o gar-

dianca batrina, de locul el din Craiova.
2) Contemporanul 1881, p. 431.
www.dacoromanica.ro
 Rostirl, zicato ri, cuvinte
I 1)
Cele bune sä s'adune
Cele rele sä se spele.
Asta sa n'o ponose§ti
Si cu alta sä to inoie§ti.
Chirotia.
Umbla in pogheazuri.
Sä are de bine cu nevasta lui.
Sä lipse§ti de aid, ca acu§ mi-i ca nu to -oiti pu-
tea prinde §i i-oiil face spinarea doba §i pintecele
coasts.
Gura lui era clopot.
Da cum ai facut de I-ai omorit? Cum sa. fac ?
Ia i-am toropit pe toti de parcd n'aii mai fost vii
de cind is ei.
Da trei bice calului, sä sara trei munti §i trei vai.
Ticalos barbatul meil,
El munce§te §i eu beil.
Basta-I, de-acum s'a mintuit.

1) Din vol. II al ediciel de la la§i.

www.dacoromanica.ro
 394 IOAN CREANGA

El nu vorbea pleava.
'Ta-te pirdalnicul sd te bats inima, ca tot aceea
ai ramas.
Cioclej, hlujan.
Acu§ te fura sfintul.
Trei zile trapadul §i un ceas praznicul.
Mincarea cam pe sponci, dar apa... mila Domnului.
Cu omul prost sd nu ai aface, nici in din nici
in mineca.
Dar di§antat (curios, straniii) mai e§ti!
Hi 1pav ') (lacom).
Halaturi (ciocane, unelte).
Parca nu e§ti in toate simtirile.
Vina-ti in simtiri, Doamne iarta-ma !
Aracan de mine (saracul de mine).
In toate zilele sint sfinti, dar noptile sint ale
noastre.
Varga lui Dumnezeir, de aspru ce era.
Cind sufletul iti este gol §i inima fara." simtire,
degeaba mai cauti pricing cu lumea din afard.
Hadarag.
Zdbavnic (de la zabava, intirziere).
A ride cu incot (chicote).
Rominul i-i grew ping se apuca de treaba", ca de
lasat indata se lass.
L'a dat prin §perla.
Bobotind.
Dator nu-s, ca nu -m" da nimene pe datorie.
Betiv nu-s, ca n'am ce bea.
Batau§ nu-s, ca top" ma bat.
J) Creanga intrebuinteaza. §i forma «hilpov».
www.dacoromanica.ro
 ROSTIRI, ZICATORI, CUVINTE 395

II ')
Intinat, pingarit, spurcat, imprilistita.
Hamisit de foame. Motocei la rochie. Si cu chin
cu vai.
Nu se poate acioa de raul lor. Tare mi-i dean
sait de-a mirare.
S'a zorcait. Umbla 'n fleorturi. Face marazuri.
tie ea Smaranda ce poama de om e§ti tu, hi ! hi !
Mai Inane, hai, gata e§ti ? Gata, gata ! Am
legat cinci §i mai am cinci §i apoi pun pe Cirnu
cu ochii la foc.
Ma minincd, ce ma minincd, da i -as face-o eii.
Nu -i om a catarei (genetiv), de saind.
Aistuia mai n'ai ce-i face.
Se vede ca.' nu i-i cam indamina" Balaei, ca vine
tata cu pielea pe bal.
Am fost §i am vazut... Era §i nu era.
A zis c'a veni, dacd n'a veni.
Se vede c'a venit, de n'a mai venit...
Cit a curd, n'a da'n gura.
Vorba ceea :
Aista-1 bdetul gilalanul,
Care s-a baut sumanul,
i-a famas intr'un (numa'n) ilic
i it ie dracul de frig.

Vorba ceea : Ziva se teme de bivol §i noaptea

incaleca pe dinsul.
1) Publicate dupa manuscrisele lui Creanga de Gh. Teodorescu-Ki-
rileanu in &zcitoarea V. p. 212, de unde le reproducem.

www.dacoromanica.ro
 396 IOAN CREANGA.

Strimbii mininca Cara §i dreptii n'o lass.

E rat sa to pui s]uga la dirloagd §i toate au
§artul lor.
Vrabia malai viseaza §i calicul comindare.
Intr'un crac bortos, §ede dracul minios (pu§ca).
Supt un cdrpana§, joac'un iepura§: (furca §i fusul).

POVESTE 2)
(PROSTIEA OMENEASCA)

A fost odata, cind a fost; ca daca n'ar fi fost, nu

s'ar povesti 2).
Nol nu sintem de pe cind pove§tile, ci sintem
mai dincoace cu vr'o doua-trei zile: de pe cind se
potcovia purecele cu noua-zeci §i noua de oca de
fier la un picior §i tot i se parea ca -i u§or 3).
Ci-ca era odata un om insurat, §i omul acela traia
la un loc cu soacra-sa. Nevasta lui, care avea copil
de ti a, era cam proasta; dar §i soacra-sa nu era
tocmai hitra. Intru una din zile, omul nostru iese
de-acasa dupa trebi, ca fie-care om. Nevasta lui,
dupa scalds copilul, it infa§a §i-i dete tqa, it
puse in albie lingd sobs, cad era iarna; apol it le-
I)PublicatA intiia oars in a invatatorul CopiilorD editia V, 1878,
pag. 175-176, in forma din edi %ia I a eMinervelv. Aid o repro-
ducem dupa cum a fost indreptata si aclaugitA in edi %iile din urmA
ale invAtAtorului Copiilor. Manuscriptul acestei povesti se afla in pas-
trarea d-lui Emilgar.
2) In editiile de la inceput urmeaza : aci ca un purice ar plesni»
3) In edi %iile de la inceput urmeaza: asi inc. se mai potcovea cu
o coaja de nuca. Si se ducea in inaltul ceriului la sfinta rug-a, povesti
sa. ne-aduca».
www.dacoromanica.ro
 POVESTE 397

gand desmerda, pins ce-1 adormi. Dupa ce-1 a-

dormi, statu ea putin pe ginduri, §'apoi incepu a se
boci cit ii lua gura : Aulio! copila§ul meu, copila-
§u1 meil!
Mama ei, care torcea dupa horn, cuprinsa de
spaima, svirli fusul din mina §i furca din brill cit
colo, i sarind fara sine, o intreba cu spairrra:
Ce ai, draga mamei, ce-ti este?!
Mama, mama! copilul mai are sa moara.
Cind §i cum?
Tata cum: vezi drobul cel de sare pe horn ?
Il vad.
De s'a sui mita, are sa-1 trinteasca drept in
capul copilului, §i sa mi-1 omoare!
Vat de mine §i de mine, ca bine zici fata mea;
se vede ca i s'ati sfir§it mititelului zilele!
§i cu ochii pironiti la drobul de sare dupa horn
§i cu minile incle§tate, de par'ca le legase cine-va,
incepura a-1 boci amindoua ca ni§te smintite, de do-
cotia casa. Pe cind se slutiati ele, cum va spun, nu-
mai iaca §i tatal copilului intra pe u§a, flamind §i
nacajit, ca vai de el.
Ce este? Ce v'a gasit, nebunelor ?
Atunci ele, viindu-si putin in sine, incepura a-al
§terge lacramile §i a-i povesti cu mare jale despre
intimplarea neintimplata...
Omul, dupa ce le asculta, zise cu mirare: Bre!
multi pro§ti am vazut ell, in viaa mea, dar ca voi
n'am m'ai vazut. Mad. duc in toata lumea! §i
de-oia gasi mai pro§ti de cit voi, m'oiti mai intoarce
acasa; lard de nu, ba.
www.dacoromanica.ro
 398 IOAN CREANGA

A§a 2icind, ofta din grew, ie§i din casa, lard sa-§i
iee ziva bung, Si pleca suparat i amarit ca vai
de om!

Si mergind el bezmetic, fara sa §tie unde se duce,

dupa o bucata de vreme, oprindu-se intr'un loc, i
se intimpla iar sa vada ceva, ce nu mai vazuse: un
om tinea putin un oboroc desert cu gura spre soare,
apol rapede-1 in§faca §i intra cu dinsul intr'un bor-
deiti; pe urrna iar e§ia, it punea iar cu gura la soare,
§i tot a§a facea... Drumqul nostru nedumerit [se
opri §i] zise:
Buna ziva, om bun!
Multamesc dumitale, prietene!
Da ce faci aid?
Ia ma trudesc de vre-o doda-trei zile sa car
pocitul ist de soare in bordeiii, ca sa am lumina,
§i nici ca-1 pot...
Bre! ce truda, zise drumetul., N'at vr'un topor
la indamina.',?
Ba am.
Ie-1 de coada, sparge ici, $i soarele va intra
singur inlauntru.
Indata facu a§a, iar lumina soarelui intra in bordeiii.
Mare minune, om bun, zise gazda; de nu to
aducea Dumnezeu pe la noi... eram sa imbatrinesc,
carind soarele cu oborocul.
Inca un tont, zise drumetul in sine, §i pleca.

§i mergind el tot inainte, peste cit-va timp, ajunse

intr'un sat §i din intimplare se opri la casa unui
www.dacoromanica.ro
 POVESTE 399

om. Omul de gazda fiind rotaria, i§i lucrase un car

§i-linjghebase in casa, in toata intregimealui; §'acum
voind sa-1 scoata afard, tragea de protap cu toata
puterea, dar carul nu e§ia. §titi pentru ce? A§a:
u§ile eraii mai strimte decit carul. Rotariul voia
acuma sa taie u§orii spre a scoate carul. Noroc insa
ca drumetul 1-a invatat sa-1 desfaca in toate parile
lui, sa le scoata pe rind afara, §'apol iara§i sa-1 in-
jghebe la loc.
Foarte multamesc, om bun, zise gazda; bine
m'ai invatat. Ia uita-te dumneta! Era sä darim bu-
natate de casa din pricina carului.

De aid drumW1 nostru mai numarind un nata-

rat, merse tot inainte, pina ce ajunse iara la o casa.
Acolo, ce sa vada? Un om c'un apoiu in mina
voia s'arunce ni§te nuci din tinda in pod.
Din ce in ce dau peste dobitoci, zise drume-
.tul in sine.
Da ce te fra.minti a§a om bun?
la vreil sa zvirl rii§te nuci in pod §i (apoiul
ista, bata-1 scirba sa-1 bats, nu-i nici de-o treaba....
Ca degeaba te trude§ti, nene! Poti sa-1 bias-
tam! cit 1 -el blastama, habar n'are tapoiul de scirba.
AI un oboroc?
Da cum sa n'am.
Pune nucile intr'insul, ie-1 pe umar §i sue-le
frumu§el in pod; 'apoiul e pentru pale §i fin, iar nu
pentru nuci.
Omul asculta §i treaba se facu indata.

www.dacoromanica.ro
 400' IOAN CREANGA

Drumetul nu zabovi nici aid mult, ci pleca mai

numarind si alt neghiob.
Apoi de aici merse mai departe, pins ce ajunse
ca sa mai vada aiurea si alts nazbitie [la care nu se
putu opri de ris]. Un om legase o vaca cu funia de
git §i suindu-se pe-o surd, unde avea aruncat oleaca
de fin, tragea din rasputeri de funie, sa urce vaca
pe §ura. Vaca ragea cumplit, si el nu mai putea de
ostenit.
mai omule! zise drumetul, facindu-si cruce;
dar ce vrei sa fad?
Ce sa fac, ma'ntrebi? Da nu vezi?
Ba vad, numal nu pricep.
la haramul ista e hamisit de foame §i nu vre
nici in , ruptul capului sä vie dupa mine, sus pe iasta
surd, sa manince fin...
Stai putin, cre§tine, ca spinzuri vaca! Ie finul
04 da jos la vaca!
Da nu s'a irosi?..
Nu fii stump la tar4e §i eftin la faina.
Atunci omul asculta si vaca scapa cu vieata.
Bine m'ai invatat, om bun! Pentr'un lucru de
nimica, era cit pe ce sa-mi gitui vaca!

Asa, drumetul nostru mirindu-se si de aceasta

mare prostie, zise in sine : Mita tot s'ar fi putut in-
timpla sa deie drobul de sare jos de pe horn ; dar
sa cari soarele in casa cu oborocul, sa arunci nucile
in pod .cu tapoiul si sa tragi vaca pe §ura la fin,
n'am mai gindit!
Apoi drumetul se intoarse acasa si petrecu linga
www.dacoromanica.ro
 POVESTE 401

al sal, pe care-i socoti mai cu duh, de cit pe eel

ce vazuse in calatoriea sa.
S'am incalecat pe-o sea,
S'am spus povestea asa.
S'am incalecat pe-o roata,
S'am spus-o toata.
S'am incalecat pe-o capsund,
Si v'am spus, oameni buni, o mare minciuna !

oarecele §iret §i lacom 1)

Un soarece e§ind de sub parete vazu o capcana.
Aha! incepu el sa gindeasca : acolo e pusa O cap-
calla. Bre I Ce ,sired sint oamenii! Ei propesc o ca-
ramida pe trei betisoare i inteunul infig bucatica
de slanind. Aceasta numesct el o capcana. Dar not
§oarecii §tim foarte bine ca daca roadem de slanina,
clap! cade caramida §i ne ucide. Nu, nu; ea cunosc
§iretlicul vostru !... Insa..., de mirosit, tot a§ mirosi
slaninal... OlecuO. de mirosit, Inca nu doboail ca-
ramida... Hal sa -mi apropiiu macar botul. Prea imi
place afumul (mirosul) slaninel!...
Cu aceste gindiri, §orecutul alerga sub capcana
§i mirosi slanina. Insa capcana era u§or a§dzata,
a§a in cit, cind se apropie §oarecele prea mult cu
botul sau, tronc! cazu caramida, §i lacomul §oarece
fu lovit de moarte.
Ce trebue sa'nvatam din aceasta fabula?
SA' nu fim lingai i lacomi ca §oarecele. Cacli-la-
comiea prerde omeniea».

1) Din 411etoda noun de scriere $i cetires..

I. Creanga. www.dacoromanica.ro 26
(
 402 IOAN CREANG.A.

Ursul picilit de vulpe 1)

Era odata o vulpe vicleanA, ca toate vulpile. Ea
umblase o noapte intreaga dupd hrana §i nu gasise
nicaerf. Facindu-se ziva alba, vulpea iese la mar-
ginea drumului si se culca sub o tufa, gindindu-se
ce sa mai faca, sa poata gasi ceva de mincare.
§ezind vulpea cu botul intins pe labele de din-
nainte, if vine miros de peste. Atunci ea ridic5.-putin
capul i uitindu-se la vale, in lungul drumului, za-
reste venind un car tras de doi boi.
Bun ! gindi vulpea. Iaca hrana ce-o asteptam
indata iese de sub .tufa si se lungeste in
mijlocul deumului, ca §i cum ar fi fost moarta.
Carul ap'ropiindu-se de vulpe, taranul ce mina
boil, o vede §i crezind ca-i moarta cu adevarat,
striga la boi : Ahb ! aho ! Boil' se opresc. Taranul
vine spre vulpe, se uita la ea de aproape §i va-
zind-o ca nici nu sufla, zice : Bre ! da cum naiba
a murit vulpea asta aid ? ! Tiii !.. ce frumoasa cata-
veica am sä fac nevestei mele din blana istuf
Zicind asa, apuca vulpea de dupa cap si ti-
rind-o ping la car, se opinteste s'o arunca de-asupra
pesteluf. Apor striga la boi : hais ! Joian, cea! Bou-
rean. Boil pornesc.
Taranul mergea pe linga bor §i -1 tot indemna sa
mearga mai iute, ca s'ajunga degraba acasa si sa
iee pielea vulpel.

1) Din eMetoda noui de scriere si cetire).

www.dacoromanica.ro
 URSUL PACALIT DE VULPE 403

Insa, cum au pornit boil, vulpea a si inceput cu

picioarele a impinge pestele din car jos. Taranul
mina, carul scirtiia §i pestele din car cadea.
Dupa ce hoata de vulpe a aruncat o multime de
peste pe drum, bineee...sor ! sare §i ea din car, si
cu mare graba, incepe a stringe pestele de pe drum.
Dupa ce 1-a strins gramada, it ia, it duce la bizunia
sa §i incepe a minca, ca taaa...re-i mai era foame.
Tocmai cind incepuse a minca, iaca vine la dinsa
ursul.
Buna masa, cumatra. ! Tiii ! da ce mai de peste
ai ! Da-mi si mie, ca taaa...re ! mi-i pofta !
Ia mai pune-ti pofta 'n cuiu, cumatre, ca doar
nu pentru gustul altuia m'am muncit eu. Daca ti-i
asa de pofta, du-te si-ti moaie coada 'n balta ca
mine, §i-I avea peste sa maninci.
Invata-md, te rog, cumatra, ca eil nu stiti cum
se prinde pestele.
Atunci vulpea rinji dintit §i zise : alei, cumatre !
da nu stii ca nevoia te duce pe unde nu ti-i voia
si te invata ce nici gindesti. Asculta, cumatre: vrei
sa maninci peste ? Du-te desard la baltoaga cea
din marginea padurii, coada 'n apa hi staff
pe loc, lard sa te mihtl, pins despre ziva ; atunci
smunceste virtos spre mal i ai sa scoV o multime
de peste, poate indoit §i 'ntreit decit am scos
Ursul ne mai zicind nici o vorba, alearga 'n fuga
mare la baltoaga din marginea padurii si-si vira 'n
apa toata coadal..
In acea noapte incepuse a bate un vint race, de
ingheta limba 'n gura si chiar cenusa de sub foc.
www.dacoromanica.ro
 404 IOAN CREANGA

Ingheata zdravan si apa din baltoaga, si prinde

coada ursului ca intr'un cleste. De la o vreme, ursul
ne mai putind de durerea cozii si de frig, smun-
ceste odata din toata puterea. §i sarmanul urs !..
in loc sä scoata pe§te, ramine far' de coada!
Incepe el acum a mormai cumplit §'a sari in sus
de durere. i 'nciudat pe vulpe cä 1-a amagit, se
duce s'o ucida in batae. Dar sireata vulpe stie cum
sa se fereasca de minia ursului. Ea wise din bi-
zunie si se virise in scorbura unui copac din apro-
piere ; $i cind Van' pe urs ca vine far' de coada,
incepu a striga :
Hei, cumatre ! Dar -c'au mincat pestii coada, on
al fost prea lacom s'ai vrut sa nu mai ramiie pesti
in balta ?
Ursul auzind ca inca-1 mar is si in ris, se inciu-
deaza si mai tare §i se rapede iute spre copac; dar
gura scorburei fiind strimta,, ursul nu putea sa in-
capa inlauntru. Atunci el cauta o creanga cu cirlig
§i incepe a cotrobai prin scorbura, ca sa scoata
vulpea afara §i sä-I deie de cheltuiala... Dar cind
apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga : cTrage,
nAtdraule ! mie nu-mi pasa, ca tragi de copac...,
Iar cind anina cirligul de copac, ea striga: «Valeil,
cumAtre ! nu trage, ca-mi rupi piciorul !»
In zadar s'a nacajit ursul, de-i curgeau sudorile,
ca tot n'a putut scoate vulpea din scorbura co-
pacului.
§i iaca asa a ramas ursul picilit de vulpe !

www.dacoromanica.ro
 INUL ySI cAltEA 405

Inul 0 canleit 1)

tii to came§a draga, ce erai odata?

Ce sä fill? Eram ceea ce ma vezI: came§a
alba, cu care se imbraca oamenii.
Nu-i a§a! ai fost o saminta; apoi o burueana
clatinata de vint, ca toate buruenele: a§a nalta, sub-
tirea, tocmaI de potriva mea; erai in cu floricica
albastra, fata mea. Cind al fost crescut §i copt, cum
sint ea acum, oamenii te-ail smuls din pamint, te-ail
legat in fuioare, te-ail pus copacel §i to -au lasat la
soare ca sa te usuci. Dupa aceea to -ail culcat pe
col §i te-ail batut cu bete, ca sa-t1 scoata saminta ;
apoi batut §i stilcit cum erai, to -au dus la balta §i
te-ail pus in topitoare (topila), unde-af stat vr'o zece
zile, ca sa te tope§ti; adecd, sail' putrezasca hlujul.
Dupa asta, te-ail scos §i te-ail pus eard§i la soare
ca sa te usuci, razamindu-te de gardul pe care e§ti
intinsa acum. Fiind uscat, te-ail melitat §i hlujul tail
s'a prefacut in posderie, iara cojita ta, in fuior; fe-
meile apoi te-ail ragilat, te-ail periet §i te-ail facut
fuior frumos §i moale ca matasa; din fuior to -ail
facut caer, to -au pus in furcil §i au inceput a toarce,
prefacindu-te in tort sail ata. Tortul Fail depanat
(ra§chiet) pe riqchitoriii, spre a-1 face ccileap; ea-
lepele s'ail fiert cu. le§ie, sa se inalbeasca, apoi
le-ail pus pe virtelnita, de pe care au inceput a le
depana pe mosoare cu letca; de pe mosoare to -au

1) Din einvatatoriul copiilorx., Fartea I, edicia X, Iasi, pag. 95-96

www.dacoromanica.ro
 406 IOAN CREANGA.

urzit pe urzoii2; to -ad luat §i to -au invalit pe sulul

de dinapoi punind vergele pintre paturi, ca sa nu
se hrentueasca urzala ; §i fuscei pintre, rost, ca
sa nu se incalceasca natra. Dupa asta to -au ne-
vedit, trecindu-te prin i(e §i prin spats ; §1, cu aju-
toriul slobozitoriului, al zeivorulut §i at lopettelei,
to -ail intins in stative, legindute de su/u/ de dina-
inte, de uncle se incepe gura-pinzei. Calepele la-
sate pentru batatura, le -au depdnat pe fevi cu su-
cala; apoi punind tavile in suveicet, ail inceput a
tese: adeca a trece batatura pintre urzaki cu aju-
toriul talpigilor (calcatorilor), al scriptilor §i al
ifelor. Ca sa se indeseascd firele, batatura se bate
cu vatale, intre care e a§azata spata. i iaca a§a
to -ad prefacut in pinza. Cind era cald afara §i fru-
mos, femeile to -ad dus la balta §i to -au ghilit; apoi
to -ail fiert cu le§ie i iar to -au ghilit, pins to -al
inalbit. Cind eras alba cum trebue, to -au uscat,
to -au facut valatuc, to -au croit §i au facut din tine,
ceea ce e§ti acum.
Mica burueana, nu §till de unde-ai mai scos
atitea despre mine.
Hei, drags, dar poate ca. nu §tii, ca. oamenii
mai fac pinza §i din sora noastra cinepei §i din
fratele nostru bumbac; ba §i din inghimpatoarea
urzica mai fac un fall de pinza. Dar in fabrics se
tes felia-de-feliii de pinzaruri, mult mai urr §i in
timp mull mai scurt.
Bre! multe mai auzi!
Mai a§teapta ca. n'am sfir§it Inca. Din cme§a.
sail rufa, peste citva timp ai sa to fad tearfa, din

www.dacoromanica.ro
 INUL BSI CAMEA 407

care se face scama pentru bolnavii din spitale §i

pentru soldatii rdniti in batalie. Apoi to cautd ca
iarba de leac, sa facd la fabrics din tine hirtie.
Mare minune mi-ai spus, drags burueand, zise
came§a. De-ar fi a§a, apoi toate lucrurile nu sint
ceea ce se vdd ; ci altdceva au fost °data*, altdceva
sint §i acum altdceva au sd. fie.
Tocmai a§a, soro!
Gardul pe care e§ti to intinsa acum a fost
altddata padure. Ce are sd fie de-acum inainte?
Matasa, frunza de dud intrata in pintecele unor
gindaci.... Varul ce-a fost mai inainte?... Dar funiile
§i odgoanele?... S. a.

FEMEILE LENESE DE LA TARA AV CINTECUL ACESTA :

Puseiu pinza, Si de latd... toata-1 sparta!

and da frunza, Pe sulul de dinapoI,
$'o gatiiu 0 suta de latunoi;
La Sin-VAsiiii, Pe sulul de dinainte,
Si-mi paru ca ma grabiiu... Cioprea le maI tine minte.
TesuId un cot Pintre ite §i 'ntre spats,
Si-I svirliiu in pod; Pa§te-o eapa de§dlata;
Tesula o natra. Pintre ite §i fusee!,
$'o svirliiu in vatra. Paqte-o scroafa cu purcei...
Si de lung5.-1 ca o punga,

www.dacoromanica.ro
 Misiunea preotttlul la sate 1).
TO", satenii pronunta cu drag cuvintele de mo.F-
popei on nct naq-parinie ; prin urmare, toti vad in
pastorul for sufletesc un tats iubit §i bun, precum
se §i cade sa fie.
Cum trebue insa ca acest parinte sä conduca pe
satenii, care cu mindrie §i dragoste se numesc ei
singuri copil ai lui ?
Mai intaiti de toate, preotul satean trebue sa-§i
inceapa cariera cu blindete §i devotament; sä fie
un model de moralitate §i de munca, fara de care
misiunea lui nu va pute produce roada buns. Inima
lui trebue sa fie totdeauna deschisa, sfaturile lui sa
fie o comoard nesfir§ita. Prin aceste mijloace lucre-
derea poporenilor fiind CuceritA in timp foarte scurt,
preotul trebue apoi sã §tie profita rapede de asta,
pentru at pune, temelie solids misiunii sale de con-
1) Tiparit in t Columna lui Traian), anul III (1872), pag. 78-79. E
semnat : zPreotul I. Creanga.». Acest articol e interesant atit prin
ideile autorului asupra chemarii preotului la sate, cit si prin limba
Icea prea plina de neologisme, care arara cit de mult s'a schimbat
Creaaga in inivinta aceasta ; caci toate scrierile lui de mai apdi sint
pilda cea mai stralucita de limba curata romineasci.

www.dacoromanica.ro
 MISIUNEA PREOTULIA LA SATE 409

ducator al poporului, care i s'a increditat de catra

Dumnezeti §i natiune.
Pentru ca preotul la sate sa - §i poata indeplini
misiunea cu destula demnitate, trebue sa fie mai
nainte de toate un econom bun, silitor §i muncitor,
care sä intruneasca totdeodata cele trel calitati indis-
pensabile unui apostol: sd fie invatatbr blind §i
con§tiintios, cloftor fard sete de argint §i giudecator
impartial. Cu aceste trei calitAti succesul misiunii
preote§ti este pe deplin asigurat.
Precum am zis, infato§area preotului pentru intaia
oars intre poporeni trebue sa fie astfeliu, ca sa faca
o buns impresiune asupra for §i sä le ca§tige sim-
patia §i increderea. Acestea vor constitui o arms
puternica, care-i va servi misiunea de minune. Pornit
pe asta cale, preotul trebue sa viziteze pe toti fiii
sal suflete§ti. Cind un preot se ive§te pentru intaia
oars in comuna sa, el e vizitat daca nu de catra
toti, cel putin de o mare parte a poporenilor sal.
Datoria lui e sa le intoarca visita, intrind in casu-
tele poporenilor. Asta intrare sa fie insa insotita de
sfaturi §i de invataturi sincere. Cu aceasta ocasiune
preotul mai intai de toate trebue sa pund in vederea
satenilor §i sä le laude frumusetile locului, sä Ile
explice in mod poporal placerile §i foloasele ce Oot
trage din natura ce-i incongioard §i de care for mai
mult decit la toti le este dat a se bucura. Printre
aceste conversari sä amestece anecdote morale,
exemple de iubire reciproca. §i dreptate, §i sa be
nareze cite un pasagiu mai glorios din istoria stra-
mo§ilor, prin care sa dO§tepte inteinsii macar cit
www.dacoromanica.ro
 410 IOAN CREANGA

de putin con§tiinta nationald, atit de amortita. Dupa

acestea preotul sa facd poftire tuturor de-a rindul,
cu bdrbati §i femei, cu batrini si tined, ca sa villa
in duminica cea mai de aproape cu totii la bise-
rica, de oarece are sä. le spund ceva folositor. Aten-
tiunea lui apoi sa se concentreze mai ales asupra
§coalei data exists. SA intre in mijlocul copiilor,
sa le spund cite-o rugaciune frumoasa §i sa-i invete
a pastra dragoste §i supunere catra parinti, catra
invatator si cAtra. 'toti oamenii. Ace§ti copii apoi, la
re'ntoarcerea for acasd, vor spune parintilor ce frumos
le-a vorbit popa, §i asta va ci§tiga pentru dinsul §i
mai mult Inca simpatia §i increderea poporenilor.
Astfeliii dard in duminica viitoare sdtenii im-
brdcati in costumele for nationale serbatore§ti, se
vor afla de sigur la biserica cu totii, dimpreuna cu
femeile §i copila§ii lor, §i se vor grupa in giurul
preotului pentru a asculta ceea ce le-a promis. Atunci
preotul, investit in haine sacerdotale, sa faca o in-
trerupere pe la mijlocul liturghiei, Si cu o cautaturd
blinda, dar serioasd totodatd, sa inceapd c'un Ern-
bagiii poporal. §i clar a vorbi cam astfeliii :
(Fiii mei! Eii aici infatorz pe Domnul nostru
Isus Hristos, care va zice prin gura mea : iubiti-va
unii pe altii, precum eil v'am iubit pe voi, cad de
pe aceasta va vor cunoaste toti ca sinteti cre§tini,
data veti avea dragoste intre voi! Dragii mei! Top
avem trebuinta unii de altii, cei sdraci de cei bo-
gati §i cei bogati de cei sdraci. Cind cei bogati va
inlesnesc la trebuinta, voi cei mai putin avuti nu
crutati bratele voastre pentru a le veni intr'agiutor,

www.dacoromanica.ro
 MISIUNEA PREOTULUI LA SATE 411

cind aciia va chiama. NepismuitI fericirea vecinului

vostru, caci 0 el ca §i vol a ci§tigat-o prin sudoare
§i build economie. Siliti-va ca prin harnicie §i cinste
tots sa va facets de o potriva. Iubitil mei ! Tata fiii
vo§tri, ingrijiti de d-1 invatator, care asemenea este
parintele lor §i fratele nostru, caci el le da hrana
minor 0 a inimii. in curind vor §ti a citi, a scrie,
a socoti §i a se ruga lui D-zeu. El vor §ti peste
putin §i va vor povesti lucrurf frumoase despre iubita
noastra Cara §i clespre D-zeif. Nu intirziati a-i da la
invatatura 0 nu crutatI nimic pentru invatatura lor;
cad' prin invatatura eI se vor face 0 mai bunt la
inima §i mai luminati la minte. El vor §ti sa inte-
leaga mai bine, care este dreptul vecinului §i care
este dreptul lor, pentru a §i-1 putea apara. El vor §ti
munci mai bine pamintul, din care vor trage foloase
mai marl. El vor §ti sail ingrijeasca vitele, de la
care atirna in parte hrana lor de toate zilele. In
scurt ei vor §ti a-§i statornici gospodariile pe temelia
economies §i a bunei rindueli, tragind singuri folosul
din munca lor; pe cind omul fara invatatura. §i fara
bund cre§tere din casa parinteasca, este in§elat de
top' §i u§or se asvirle in bratele lenevirii, belief 0
altor rautati pierzind pe linga sanatate Inca §i nu-
mele cel bun 0 roada muncil sale ci§tigata cu sudoare.
Dragii mei! Siliti-va cu totii a plati la vreme darile
voastre catra ob§te §i catra cirmuire, pentru ca tot
spre folosul vostru §i al tarii o faced aceasta. Veti
fi auzit ca Hristos inca a platit bir, macar ca a fost
fiul lui D -zeu. Fiji mei ! Inteun an sint 52 de du-
minici §i alte sfinte sarbatorI; in toate sa ne intalnim

www.dacoromanica.ro
 412 IOAN CREANGA.

aicea, pentru a vd 'nvdta cele ce sint bune §i de

folos, precum ne porunce§te D-zeil. Dupe Sfinta
leturghie mergeti pe la casele voastre §i datl tru-
pului hrana sa, apoi intruniti-vd la mine acasd, unde
va poftesc cu toata dragostea, ca sa petrecem aceasta
sfinta zi impreund. Binecuvintarea Dornnului sa fie
peste vol !»

Peste doud-trei oare, satenii se adund la casa paro-

hiald, unde preotul trebue as be prepare o petrecere no-
bild §i atragatoare. Mai nainte de toate sa le vorbeasca
despre trebile gospodariei, sa le dea unele invdtaturi
practice despre agriculture §i despre cultivarea viilor.
Apoi sa introduce naratiuni istorice, sa-i puns a
recita balade §i doine poporale despre faptele stramo-
§ilor §i despre pornirile inimii lor. Apoi sa se 'ntinda
o hord drAgala§d de catre giuni §i giunele Romincute,
in care timp preotul sä converseze cu bdtrinii despre
educatiune, casatorie §i despre virtutile familiei. Apoi
sa le arate stricaciunea ce provine din betie, pentru
care scop sa le desa§ure prin exemple degradarea
§i nenorocirea ce se nasc din acest vititi odios, ce
cotumpe din ce in ce mai tare singele cel curat al
sateanului, slabindu-i istetimea §i vigoarea bratelor.
in feliul acesta satenii se vor reintoarce ca renascuti
la vetrele lor, vor vizita mai rar cri§mele §i vor
preferi petrecerile cele dominicale la casa preoteascd,
§i mai tirziti pe la unii din frunta§ii satului. Cine nu
recunoa§te apol, cit bine ar resulta din acest sistem,
din asta reforma a vietii sociale de la sate ? &genii,
oupati in fiecare zi de sarbdtoare ca invdtaturi mo-
www.dacoromanica.ro
 MISIUNEA PREOTULUI LA SATE 413

rale, sfaturi folositoare §i petreceri nobile, ar §ti sa

intrebuinteze zilele de lucru cu mai multa vigoare
§i ar scapa In scurt timp de mreja primejdioasa §i
zugrumatoare a veneticilor, ce au curagiul a profita
de simplicitatea lor, pentru a-i specula §i exploata.
Din§ii ar deveni avuti §i din ce in ce mai folositori
societatii. Proprietarul ar trage mai mult folos din
proprietatea sa, caci lucrul saii ar fi fa'cut la timp.
Preotul n'ar mai fi peritor de foame, cad vrednic
este lucratorul, de plata sa.
Un lucru e neaparat de a nu se scapa din vedere.
Preotul, pe linga alte bune calitati, mai trebue sa
poseada o doss bung de curagiu §i energie, pentru
a brava obstacolii, ce are sa* intimpine chiar la cea
intal incercare a grelei sale misiuni. Cel mai pu-
ternici obstacoli trebue sa -I a§tepte din partea cri§-
marilor Evrei, care sint cei mai neimpacati du§mani
ai moralitatii §i de§teptarii poporului. Veninoasa for
bautura nu poate avea trecere, decit pins atunci,
pins cind poporul este tinut in orbie sufleteaca. Tot
asemeni obstacoli se pot a§tepta §i din partea aren-
da§ilor strdini, al caror interes este : exploatarea
bietului popor. Misiunea preotului insa poate gasi
un sprijin puternic in proprietaril romini cu simti-
minte loiale §i nationale. Avem chiar unele exemple
despre asemeni proprietari, care in unire cu preotul
au §tiut sa faca din comunele for un cuib de buns
gospodarie §i moralitate ; durere insd, ca azi aceste
exemple binefacAtoare sint cam rare!...
Asta este in scurt nobila misiune a preotului la
Cara. Dea Cerul ca ea sa se poata indeplini cit mai
www.dacoromanica.ro
 414 IOAN CREANGL

urginte §i cu resultate cit de stralucite, caciardet

Phlegon I... Pentru aceasta insa se cere o instruc-
'tiune suficiinte §i o posiOune materials mai conve-
nabila pentru preotii no§tri. SustrageV de la din§ii
aceste mijloace neapArat trebuincioase, §i misiunea
for la sate va ramine mai pe gios decit a celui de
pe urma pazitor de vite... i prin asta nu sufer-
oare prosperitatea tariff §i a napunii ?

www.dacoromanica.ro
 TALMACIREA CUVINTELOR MAI NEOBICINUITE
FACUTA DE
AL. VASILIU, NVITATOR (TatdrufT-Saceava) Si GIL T. KIRILEANIT

A 1).

A, va: a mince = va minca. Alint desmierd prea mult, ras-

La viitor Creanga intrebuin-
teaza formele moldovenesti
oiii, if, a, om, it; or in loc de
void, vei. va, vom, veti, vor.
Alte intelesuri : 1mi era arum
a scapare = de-a scapare, sa
ma mintul. 0 fost = a fost.
Aburc, aridic sad ajut sit se ra-
dices.. Ma aburc = ma said.
Aburca-mi sacul in spate =
ajuta-mi sa radio sacul.
_Acne& (a se), adaposti.
* Adaos, vezi : pornesc intr'adaos.
Adalmec, Cinii gasesc urma vt-
natului sail a stapinului dupe
miros.
Aghezmuit, se zice de cel ce a
baut prea multa aghiazma nu-
mita rachiii sail yin.
Ahotnic, doritor, la com, pofticios.
Aista, aiasta, aiftiia, aiestea, a-
cesta, aoeasta, acestiia, aces-
tea.
covata (copae) In care se
leagana si se scalda copiii
mini. Matca tine ape.
Xeg,aleg stergare, s co arta ales e ;
se fac (se aleg) adica la tesut
felurite flori.
1) TSlmScirile puse In. semnul citatiel slut ale lul Creangi.
www.dacoromanica.ro
gilt, rasfat.
Aliranta, amuse alivanta = ca-
zuse cit e de lung.
* 4divenal, turte de faina de pa.-
pusoid, cernuta prin sits cea
deasa, framintate cu chisleac
in loc de ape si cu brinza. Ca
sa fie mai moi se pun si car-
tofe fierte. Se coc in cuptio-
rift pe frunze de curechiii si
se ung cu unt on cu smintina.
Amandea pe use, fuga pe usa».
Amor, atita amar de griii=atita
multime de griu.
Aminare, lemne cioplite in patru
muchl si puse in picioare eu
un capat in talpa easel si cu
celalalt in costoroabe. intre
aminare se pun unul deasu-
pra altuia lemnele care for-
meaza paretif easel si care se
zic infundatura.
Arnim; te apucati pe-a-minile=
te apucau in mini.
Amu, amuf, acum, acus.
Anapoda, pe dos, de mirare, ciu-
dat, indra cit.
Aniv, acat, atirn, spinzur.
 416 TALMACIREA. CIIVINTELOR
bute, ploboc, vas mare
-de stejar, de tinut vin.
Antifota, cintare alternative la
glujba bisericeasca.
Apdraie sail apdrie, spa multi'',
varsata pe jos.
Ara= forma, scurta din zicerea :
stiraca'n-de-mine, sau saracu de
mine (rostita attara !), arata o
mirare amestesata cu ciuda si
en minie.
Arzad focos, arzator
B.
Babatiebaba mica de stet; dar
buna de sfat. in dictionarul
lui Dame e gresit babatie.
* Bddliddesc, umblu in nestire,
horhiesc.
Baits, negatiunea ba.
Balcizd, mare de trup si groso-
lana.
* Bcilmuj, o mincare aleasa ta-
raneasca. La sting qe face din
jintuit (= scursura grass, din
casul dulce fritmintat) si faina
de papusoiii, ferbindu-se si
mestecindu-se ca mamitliga.
in sat se pune smintina in be
de jintuit. Iar pentru copiil
mini se pune grapier, adica
smintina cea mai bung, ce se
prinde citeva ceasurt dupit ce
s'a stracurat laptele dulce.
Balmujite, tincurcate,. Balmu-
jesc, incurs.
Banat, banuiala, ving, invinova-
tire, displacere, greutate, ras-
pingere, parere de rail. SD, nu
va fie cu banat.
Bilnuesc, pripun, suspectez. Alt
inteles : n'avea nine sa-i bit-
nuiasca = cine sat -1 reproseze,
cine sa se supere. Da in (ian)
luati, ma rog, si ospatati si
nu banuiti (nu va fie cu su-
parare).
Bdrdnesc, stitruesc eu tot dine-
dinsul.
Barbinld, berbinfr, putina de for-
ma until polobocel lungaret in
www.dacoromanica.ro
After's, ma astern pe ginduri=
ma pun, cad pe ginduri. Ma
astern pe mincare ; ma astern
pe somn.
.Astragacirs, tun instrument de
eiobotarie in forma de hirlet,
ce serveste la intins talpa
moldovineasca.)
iltinesey ma prinde somnul, apuc
s'adorm.
Ara, r strasnic, cumplit, crud,
lute la minie, rautacios.
care se tine brinza sail lapte
acru. De obiceiii slut facute
pentru trel vedre.
Bag, bas calic, cel intliA intre
alter
Bretaturd, firele intrebuintate la
tesut silt de clotta feluri : unele
pentru urzald, altele pentru
batdturit, care se bat la tesut
cu vatalele.
Bate, tin pull de bate, o batae
strasnica.
Bdaligte. batelistea flacailor s'a
fetelor = locul de intilnire.
Unde -I staniste de fete, par -
pa -I staniste de epe.
Bath) barem, macar.
.Bazaconie, dracie, idee nastrus-
nick ciudatenie.
Btizddganie, minunatie, ciudate-
nie, dracie, aratare.
Bedsits', fara sa stir hechiii ma-
car = far& sit stiff un cuvint,
o boaba.
Bedreag, tbutucul pe care se
croiesc cismele).
Belea, belele, necaz, greutate. Cap
sit fie ca belele curg.
Belgug, indestulare.
Benchid, semn negru in frunte,
%cut cu stupit si colb de pe
calciiul incaltamintel, Ca sa
nu se deoache copiil. Benchia
boghet, benchia mare.
Berechet, usurinta, noroc, inles-
nire ; alt inteles : plescariii
bun de minciunr.
 TALMA.CIREA CUVINTELOR
Bernevici, cio area, imbracaminie
tartneasca in locul pantalo-
nilor. Se fac din sumani albi.
Ei se leaga sus cu o sfoara
de line numita bricinarid.
Beteag, bolnav, neputincios.
Bezmetec, zapacit, in nestire,- te-
hul de cap, nauc, fara tinta.
Bibilurf, un fel de horbotica
(triughiulara) pe la poalele
camesii.
Bichiresc, tocmesc ce-I stricat.
Bicisnic, cimbecil,pacatos, slab".
B ihlit&, se zice de apa care se-
zind multi vreme intr'un vas,
capata un miros grew si dis-
placut. Apel statatoare in
mlastini i se zice de aseme-
nes.' bihlita.
B ilbiit, gingav, om care vor-
beste greti.
Bindisesc, nu bindisesc, nu-mi
pasa, nu duo grija, nu ma
sinchicesc.
Birdahan, porecla pintecelui.
Pie le din stomacul vitelor,
care se punea inainte vreme
in ferestile taranilor in locul
geamurilor de sticla. Se mai
zice si birdizan.
Birligat, cirligat ; cum e coada
porcilor, a caprelor.
Birlog, bizunia ursului.
Biziesc, zgomotul facut de muste
cincizboara. Biziiam la strand,
tineam isonul (acompaniamen-
tul) dascalului la strand.
Bizuf (Ind), ma intemeiez, ma
razim, ma cred puternic.
Blajin, bun la inima, rabdator,
pasnic.
Bleandd, izbitura, rapezeala, im-
brinceal a.
Blestesc, eabia blestesc insamna :
abia mai dati semne de viataa.
Abia vorbesc. Cricnesc.
Blid, strachina, farfurie si ca-
stron taxanesc. Blidele se tin
in blidarid.
Blindd, rosata pielii cu minca-
rime. Taranii zic ca-I a ploae.
Boand fdtarnicd, ac ep it e t dat nu-
mai popilor si calugarilor (in
batjocura). Cihac erode ca e
I. Creangit.
www.dacoromanica.ro
417
vorbi de origine maghiara si
insamna instigateur». Se mai
zice si coadd.
Bowie, flenduri, rufe, bulendre,
straie vechi si rupte.
Bobletic, greoiu, grosolan. eUrsul
este trindav si bobleticz.
Bobote, evorbesti in bobote, a
aiura, a vorbi fare sa stie
cum e lucrul,. A. vorbi in
doda.
Bocdnesc, ciocanesc, lovesc cu
mina sad cu altaceva in usa
sau in alteeva, spre a face
vuiet. Vine de la boc I boo
Bocnd, se facuse ciubotele bocna,
se udase si apoi inghetase,
facindu-se tail, de puteai bo-
cani in el*.
Bodaprokte, ca un puiti de boga-
proste, ca un flu de cersitor,
slab, inchircit si imbracat ca
vai de lume. Watt umplut de
bogdaproste, mi-ad facut o
greutate.
Bodrogdnesc, vorbesc singur, cam
incetisor si neinteles, cu eiuda
§i nemultamire.
Boesc, vopsesc bine l'am boit,
bine Pam potcovit, bine l'am
inselat.
Boghetd, gain& bogheta e acea
cu pene pe la urechl, avind
capul o infatosare rotunda.
Boia, vopsea.
Bojbdesc, bijbiesc, cant.
BOdeucd, toast' tupilata si rad
ingrijita». Porecla.
Bolborosesc, acelas inteles on bo-
drogdnesc.
Bolifte bolesnita., epidemie.
Bonedinesc, tauni, cerbil rag,
mugesc.
Bondar, niste muste marl care
bonzaesc tare.
Bonditd, tun fel de cojoc de miel
fara mined si scurt pin& la
Diminutiv de la bond&
Bongoase, palotii, istorioare sad
povesti hazoase, palavre,
glume.
Bortd, gaura. Bortos, bosteoros,
gaunos.
Boscorodesc, vorbesc Incet, spre
27
 418 TALMICIREA CUVINTELOR
a nu fi inteles ; descint, vra-
jesc.
Bo!, bucata de mamaliga, de
brinzit, de °mat de forma
sferica. Mamaliga prajita eu
brinza inlituntru. Bot cu ochi
numai ochi are, incolo e
uniform ca un bot.
Brazda, s'a dat la braze* s'a
dedat la treaba, s'a deprins.
Buc, intr'un buc, intr'o clipa. Alt
inteles : pleava ce ramine
ducal ce vinturi saminta de
cinepa si de haldani.
Buchisesc, -bat mereii in ceva,
apasind in jos.
Bucr numat la plural. Cinepa
dupit ce se topeste si se usuca,
o rupi in melitoiii, o tragr in
melitoiii, apol o ragili si ca-
peti fuiorul din care se toarce
urzala ginzei de Nor (daca fu-
iorul tras prin argila se perie,
i es pdeifele care se tore si se fac
din ele stergare mat groase)
si ditir; ciltil it .cheptini si
ramin din el buctr; bucif Ii
mai dal odata prin cheptini
si les bucif cei mat rat. Mgr
se intrebuinteaza on ca ur-
zala spre a tese pinza de cliff,
in care caz urzala e unsa cu
minfaM, ca sa nu se rupa ur-
zala, sit nu se scamoseze si
sa se teasa usor, on sa intre-
buinteaza ca batatura: eel mai
bunt la pinza de cilti, cet mai
rat ca batatura la liticerele
de rind, care se pun pe vatra,
pe cuptior, pe laicioara si din
care se fac tolincele. Cu bucii
eel ral se atita si focul (vezi
si bucata lui Creanga cinul
si Camesaz).
Bucluc, ineurcatura, pricing, eir-
cota. Buclucaf, cireotas.
Budihace, aratare, sperietoare,
uriciune, matahala fioroasa.
Burt umplut, tun fel de doba).
Buhaiti, taur. Buhaiil mat este
si o unealta cu care merg
bketit cu uratul in sara spre
$f. Vasile. E facut dintr'o pu-
tinica fara fundurl, avind o catos.
www.dacoromanica.ro
piele Indus& la unul din ca-
pete, prin mijiocul careia se
leaga un smoc de par de cal
pe care udindu-1 11 trage cu
minile un bidet, spre a imita
mugetul buhaiuluT.
Buhul, mi se dusese buhul, mer-
sese vestea, pomina.
Buimac, zapacit, bezmetie, naue,
tahul, ametit.
Bulhac, lac mic, baltad, smire.
Bulicherili, porecla unul cutit
ran, cioarsa.
Bulugheanli, cartofa, barabulit,
piceuca.
Buluc, intra buluc, tog gramada,
tog °data.
Burangic, crnatasa de pe gogoa-
sele oparite se deapana pe
mosoare on se face sculuri,
atunci ea se numeste buran-
gic,.
Buratec, brotacel, o broseuta
verde ce trfieste pe copacel
si prin iarbit.
Burca, tDacit se imbracati, cum
se imbraca si astazi eel mai
multi dintre taranil Romini,
de la munte : en suman on
cojoc de piele de oae, si sa-
rica sad bused; purtad cdciule
tureanesti, de piele de miel
on de lina impletitaz.
Burduhos, burtos, birdihanos.
Burduv, sac de piele in care
ciobanil 1st in de obiceid
faina si in care tutuenii (mo-
canil) 'bateau brinza de of.
Burouluit, minios, sborsit de mi-
nie. Verbul : ma burzuluesc.
Substantivul: burzuluiala. S'a
burzuluit vremea, s'a stricat.
Bucese, trintesc impingind pe
cineva
Busta, dad busta, dad navala
grabnica.
Buftihan, bustean.
Butuc, trunchiii de lemn
partea cea groasa. Ne-a tras
butucul ne-a Inselat, ne-a
tras pe sfara, ne-a facut so-
tiea. Nu era din butuel, nu
era prost, mu de rind si pa-
 TALNAC1REA. CIIVINTELOR
C.
Calamandros, amestecatura de
multe si felurite lucruri, ne-
regula intr'o lucrare, incur-
cala, harababura.
Cdlittorie sprincenata, calatorie
buna! (ironic). Calatorie sprin-
cenata, citi to -or intilni toti
sa to bat& ...
Cdlepe de tort, tun bat lung avind
doua cracane la fiecare din
capetele lui, pe card se dea-
pan& lina toarsa ; daca ir.sa se
deapa cinepa, atun ci s oh ea ma
raschitoriti). Vezi insa alta
talmacire a acestui cuvint tot
de Creanga in bucata sa tInul
si Camera :. Aceasta din urma
talmacire e singura care se
potriveste asupra intrebuiin-
tali! cuvintului de la pag. 76.
In Dictionarul lui Dame din
1893 e gresit.
Calic, in Moldova Inseamna nu-
mai sarac, sarman, cersetor.
Ccdup, calapod, unealta a ciubo-
tarului ; calup de sopon, int-
uit& de- sapun.
Cam-mai, Se cam mai dusese,
se tot dusese. Se rosteste cd-
mai, intrebuintindu-se in a-
ceste doua felurl : se camas
duse, carnal ba sa vezi to de
la mine vorba bunt", adica nu
ye! mai avea niciodatd vorba
burnt E un fel de Intarire ne-
gativa intrebuintata des si de
Mitropolitul Dosoftel in Pro-
loagele Sfintilor.
Cantefoill, camera de tilt! Ara
platca, facuta de-a 'ntregul.
Canurd, canurT. Mina dupa ce se
spate, se carmatia si se piap-
tangy se trage apoi In usor
cu mina si se scot deoparte
firele mai lung!, care se nu-
mese par si care torcindu-se
se intrebuinteaza ca urzala.
Restul de lina care a rarnas
in ,pieptenl, se trage prin piep-
touusi (fosalai) si se numeste
www.dacoromanica.ro
419
canura san canurT, care se tore
mai grosut si mai dezlinat
ca pentru bateala (batatura).
Capdt, capatul osiei la carute.
Cdpcin, capcaun, om cu capul de
eine din povesti.
Capita, cind se aduna pologul
(fluid cosit) se cladeste mai
intal ori in gramezi mai mici
numite porforr, care se car&
de un om sail dol pe druct
pint" unde au /c --se cladi In
claie sad stog, ori in gramezi
mai marisoare asezate pe tirg
(mici mesteceni Cu ramuri cu
tot) numite cdpir, care de obi-
ceiii se car& cu boil.
Captalan, un fel de podbal cu
frunze foarte marl, ce creste
pe marginea apelor la munte.
La stiubee e un acoperemint
de scoarta jupita de pe brazi
(foltaii).
Cdpinfesc, am captusit niste ie-
puroi, i-am prins.
Ccirdbanesc, iau repede, cu fuga.
Ma carabanesc, imi iaii catral
fusele, plee. Carabaneste-te
de-aici ! plea* fug! repede,
cars -te de-aid !
Caramb, partea care -Impreuna
cu spetezele, alcatueste cosul
carutel. Este carimbul de sus
si eel de jos, care vine legat
cu perinocul. Mai inseamna
si tureta la ciubote.
Carnosesc, rup carnea in bucati,
macelaresc.
Carpdn, tearpanul In apt" tra-
este foarte mult, si de la o
vreme se impietreste. Din
lemn de carpdn in:pith-it se
face cutea, pn care ascut Bar-
bieri! brieele).
Carpanos, sgircit, avar. Cdrpa-
nofie esglrcenie, avaritie).
Casoae, o casa facuta in ograda
linga casa principala. In ca-
soae stall oamenil vara. Pe
unelocuri casoaea a un fel de
 420 TALMACIREA CIIVINTELOR
camara de tinut ciuvee (vase
si alte lucruri de gospodarie).
Casoae se mai numese si pi-
cioarele podurilor dela munte,
filcute din patru pareti de
birne In forma rombica, si
umplute cu piatra, spre a se
impotrivi mai bine furiel a-
pelor.
Ciltinel, incetisor.
Catrafuse, luati-va catrafusele I
luati-va tot ce aveti si
plecati I chegatul laptelui, spre a face
Catrinid, haina femeiasca in lo-
cul fustei. Se Incheie dinainte
peste brit cu birnete. E te-
suta din lina boita in fel de
fel de culori, predominind
rosul ; numaI dosul e negru.
Cind s'a face mai marisor,
are sa inceapa a-I mirosi a
catrinta are sa inceapa a
se uita la femei...
Catufnica, o plants phicut miro-
sitoare, cu care se freaca stiu-
beele, ping a nu aseza roiul
in ele (Marrubium).
Caz6turd, porecla mosnegilor
neputinciosI, care de-abia se
poarta de colo pang cold.
Caztna, tirnacop. E deosebit de
hirlet, caci cazmaua este ca
un ciocan lung cu un capat
mai ascutit. Cu cazmaua se
sap, pamintul cind e tare sail
pietros, batind ca cu ciocanul.
Cu hirletul se sap& pamintul
mai moale apasind In hirlet
cu piciorul.
Ceapcin, om rat la inimii.
Cetarapi, nu tot cetaratl pe Maria
Sa, nu-I tot bateti capul.
Cetluesc, leg strins. Pupa ce ba-
ciul scoate casul din budaca
si -I framinta bine ca sa iasa
jintuitul din el, it pane inteo
stracatoare de lina, inoada
capetele stracatoarei, it spin-
zura intr'un cuiii si trece pe.
sub nodul stracatoarei un bat
scurt numit ceatlic, pe care
invirtindu-1 stringe casul bine
si se scurge tot jintuitul, din
care se alege untul de ol.
www.dacoromanica.ro
Ceucd, stanca, cioara mica.
Chebe, manta alba si lunga.
Cheji, toane.
Chelfaneala, batae, paruiala.
Chemin, o covata scurta si a-
dinca. La Brosteni: Caus mare
rotund.
Chelna, adaugitura cosului la
carute dinainte sat dinapoi.
Chiabur, bogat, avut.
Chiag, stomacul mieilor, care
implut cu sare, slujeste la in-
brinza. Porecla mopegilor
neputinciosi, carora h se mai
zice jap, cazatura.
Chichion, intimplare displacutti,
in curcaturil, nec az.
Chiclazur7, un fel de piatra verde
otravitoare.
Chicotesc, rid mai multi pe as-
cuns, rid in fundat, rid cu haz
de cineva.
Chilacia, om betiv, caruia-i place
sa chileasca, sa traga la mus-
teata.
Chilos, egreoiti la miscare sail
la treaba, dar persistent cind
se .apucaz.
bagaj, borfarie.
Chilota,
Chilug, ne-a tuns chilug, ne-a
tuns prat la piele, de-a ramas
capul ca un chilug. Chilug sail
pilug a unealta cu care se
piseaza sarea in piva (chiva).
China, Chinta raului pe malul
Oraului. Cuvint neinteles as-
tazi de thranii pe care i-am
intrebat. i9tinta banilor, este
duhul eel rat, aratarea, care
apara banii rai (dati dracului)
din comorile puse In pamint.
Chimeric, chimir, curea de incins.
Chiolhanos, cuvint de batjocura.
Chiraleisa, Kyrie eleison, do amn e
milueste ; strigatura copiilor
ce merg cu preotul la ajunul
Craciunului, dar mai cu sama
la ajunul Bobotezel, cad la
ajunul Cr,ciunului baetii tre-
bue sa strige o, miithoho!
imitind strigatul de bucurie at
dobitoacelor cind s'a nascut
Hristos Mintuitorul lumel.
 TA LMA CIREA. CIF VIN TEL OR
Chirfosald, c(somnolenta, piro-
teala)». Paranteza puss, de
Creanga la talmacirea acestul
cuvint, arata ca el nu stia
de-anume intelesul, care este:
amestecatura, harmalae, in-
curcala.
Chirotesc, pirotesc, picur de somn,
clipocesc, cliposesc, adorm
din picioare.
Chiscd, ematele porcilor curatite
si umplute on carne hacuita
si cu pasat, se chiama chisca».
C7a§deag, Cind puilaptele de vaci
la prins in budie sad oale,
peste citeva zile se alege
smintina deasupra, iar ceea ce
ramine supt smintina se nu-
meste chisleag. Chisleagul
data -1 scocr (il incalzest1), se
preface in brinza de vaci, iar
restul este zerul care se scurge
prin strecuratoare de pinza
si se da la cini sad la porci.
Daca nu-1 strecuri ci-1 mil la
pastrare in barbinta la un loc
cu brinza de vaci, se numeste
lapte scopt.
Chita de cinepd, co chita se com-
pune din 12 fuioare, iar fuior
se numeste un manunchid de
fire de cinepap. (Vezi si cu-
vintul buci).
Chitcait, chitit, socotit, care nu
se apuca de ceva pana ce nu-
s1 face 10 planuri.
Chitesc, Chitesc cu piatra on cu
pusca, tintesc, ochesc sad ni-
meresc. Bine-am chitit-o, bine
am nimerit-o, bine am reusit.
Cum chitesti ? cum gindestI,
cum socotesti, cum crezi ? Ma
chitesc en in mine, planuesc,
ma gindesc eft in mine. Chi-
tesc un copse care era mal
mare, ochesc un copac:..
Chitit, de la chitese : socotit,
chibzuit, cu masura.
Chinn, piva, plural : chiue, pive.
Un fel de moara. a carol toata,
pune in miscare in locul pie-
trelor de macinat niste cio-
cane marl de lemn, care bat
sumanii asezatt in gavane si
www.dacoromanica.ro
421
muiatl in apa calduta, spre
a -i face deli, gross, moi si
mal parosl.
Chiuita (cu), le faceam cu chiuita,
cu nemiluita, nenumarate.
Chiurculuesc (ma), ma chirchi-
lesc, ma imbitt.
Chiurluit, cametit, bat». Chir-
chilit, chiarhuz.
Ci-ca, zice ca.
ceair,locul unde pasc call.
Cihdesc, bat capul, staruesc in
tot felul.
OW, vezi la cuvintul bu'.
Ci +nilitu9 a, ghicitoare, gicitoare.
Cimotie, rudenie, rubedenie,
neam.
Cimpoiaf, cintaret cu cimpoiul.
CM,cinuri, dregatorie, post, rang.
Cinatuesc, ea cenatui insamna a
curati o gaina, adeca a o spala
pe dinnuntru, aruncindu-1 ma-
tele afara».
Cinepa-dracului, porecla parului
fem ei es c.
Cineriii, raii la inima ca si cinele.
Cinos, pizmataret, rail la inima
ca un tine.
Cintece sculdtele, ecintece la auzul
carora to scoll la jocz.
Cioancd, pipa, lulea. Se mai zice
cioanca si la vaca cu un corn
rupt.
Cioandil, inceput de sfada, de
cearta.
Ciocaldd, ciucalad, stiuletele de
papusoiii, dupa ce s'au des-
facat grauntele (boabele) de
pe el. El se ard, iar eel de la
seminceri se imprastie pe
drum spre a fi manoasa sa-
minta, sau sa nu faca taciune.
Ciocirtesc. Taira rau un lemn,
poreclitor : cioplesc.
Cioclej, partea din tulpina papu-
soiulul, care ramine dupa ce
al taiet-o cu secerea. Loculul
cu ciocleji, adica de undo s'ad
taiet papusoil, i se zice ciu-
caldiVe (porumbiste).
Cioflingar, porecla celor ce im-
bla itnbracati in strae nem-
testi%
 422 TALMACIREA CUVINTELOR
Ciondlinesc (mti), ma cert, mg,
sfadesc, ma ciorovaesc.
Cioric, soric. Prin uuele ptirti
dud se taie porcii, nu li se
jupeste pielea, ci se pirlesc
in pae cu piele cu tot, s'atunci
slanina ramine cu pielea, care
piele astfel pirlita se chiama
soric.
Ciotcd,cioatca, gramada, una
peste alta.
Circeie, o unealta de lemn cu
care se leaga tinj ale de protap
dud se pune in 4 boi. Cite-
°data se Maga cu un lant de
fier.
Cireadd, multime mare de vite
cornute.
Girder,Prin codri, land si dum-
bravi se aft si multime de
copacel, care fac desisul pa-
durilor. Acestia sint : cirite
sail tufani de fag, de carpan,
de jugastru si de alun; sin-
geri,anaciesi sad paducei, po-
rumbrei, calini, lemnul eine-
lui si alti copacel,.
Cirlan, mielul chip intarcat
'Ana la un an.
Cirnileagd, Cislegile de iarna,
carnavalul. Creanga talma-
ceste cuvintul acesta astfel :
aSaptiimina flirter saii Cirni-
leaga saptamina cea din
urma a carnavaluluiz. Talma-
cire gresita, cad saptamina
cea din urma a cislegilor,
adica cea dinainte de postul
mare se zice saptamina alba
saa a brinzer, pentru ca atunci
an se mininca de cit frupt
alb : lapte si brinza. Sapta-
mina dinaintea celel albe, se
numeste roristata pentruca se
mininca si de frupt (dulce)
si de post (de post Mercurea
si Vinerea). far in saptamina
dinaintea virstatei este hill
adica deslegare de post Mer-
cures si Vinerea, precum este
hirf si In saptamina Craciu-
nului, in saptiimina luminata.
Una tarani spun ca, s'ar numi
cirnileaga saptamina ante-
www.dacoromanica.ro
penultima a cislegilor de
iarna.
Cirnesc, faro sa cirneascg. de
loc, fara sa, se miste, fara sa
se urneasca. A cirni din drum
a face in deapta sau in
stinga.
OF*, carnaval, timpul cind se
mininca de frupt (de dulce).
Cisluesc,ecisluiti, puneti la cale).
Ciski se zice astazi intrunirea
satenilor, cind e vorba sa se
vita cite cit trebue se pia-
tease& fiecarela mutare(munte
de pasunat ), aruncindu - se
plata pe cap de vita.
Cit pe ce, cit p'aci.
Ciubotd, cisma, ciubotele, cis-
mulite. Ciubotar, cismar.
Ciucur, plin ciucur de rife, plin de
rife peste tot trupul, bobotiti.
Ciutur4, galeata la fintina.
Clad, claca de desfacat (dez-
ghiocat ) pitpusoi : papusoii
culesi de pe strujeni (tujleni)
se due acasa si sarile se aduna
tineri si batrini ca sa mpg
panusile de pe stiuletii (ciu-
calail) de papusoi ; se spun
povestr, se petrece si se fac
si jocuri. °lea, se chiama si
macs fara plata, ce-o fae
siitenii la Popa in unele ser-
batori.
Clampdnesc, vuetul ce -1 face
cineva cu clamps usel : clam-
panese din gura, dirdiesc, le-
haesc, vorbesc de ran, in za-
dar, flecaresc ; able clampa-
neste (vorbeste) de batrin.
Clempanesc ceaslovul, inchid
rapede si cu sgomot cartea.
Cldpaug, urechi clapauge, urechi
marl lasate in jos. Se zice si
ap/Oug.
Cietwia, nod In papura, inceput
de cearta.
Clont, cioc, plisc la paseri. Mai
rnoae-ti clontul, mai moaie-ti
gura.
Coace-pdlefte (se), un cires va-
retie care se cocea-pdlea de
Duminica Mare, dadea in copt,
de-abia se inrosiatt ciresele.
 TALIVACIREA CIIV1ICTELOR
Coarda, o grinds de-a curme-
zisul in casa.
Cobait, zabavnic, bun de nimica.
.Cobe, o boala a gainilor, care
se si poreclesc uneori : coba
Semn rail, prevestire de rad.
Coblizan, lungau, beet mare esit
din rindul copiilor.
Cocioabd, casa mica si rea, bujcla,
bojdeuca.
CoclaurI, cripi prapastioase».
Cocolesc, aunt, madaresc, ingri-
j esc din tale-afara pe copil s. a.
Codesc (ma), ma las mai incet
cu lucrul, ma feresc de treaba,
ma las mai in coada.
Codofcd, mijlocitoare in trebi
de curvie si preacurvie.
Cofdel, o cofita cu capac.
Cogeasca-Vecht, a(nume propriil
de cotuna sad de sat, presu-
pun).) Si asa este, caci Co-
geasca-Veche e un sat in jud.
Iasi.
Colb, praf; ii merge colbul
necajese pe cineva peste ma-
sura, de iese colbul din el.
Da-le colb (cartofelor) mi-
rapede. Colbdit plin
de cella, de praf.
Coleco-, un mic dulapas, uneori
fara usiti, asezat de obiceia
in ungheriul dinspre rasarit
miazazi a caselor tara-
nesti. Are forma prizrnatica
triunghiulara. Coltart se mai
zice unor vergele de fier cu
dintisori la capete, care slu-
jesc sa tie pinza intinsa in
timpul tesutului.
Commnd, ban% vitele si lucru-
rile trebuincioase pentru in-
mormintarea s i pomenirea
unui mort.
Condarie, oratie (cuvint in ver-
suri) ce se rosteste la nunti
si colftearil.
Conet, capat, sfirsit. I-am facut
conetul i-am facut capatul,
pozna.
Conta, in Conta Sf-sale in
sama, in grija, In socoteala
sf-sale. Aluzie la protopopul
Conta, catihet la Folticeni.
www.dacoromanica.ro
423
Contds, ao haina blanita a ea-
reia fats este imbracata cu
un fel de postav sinilifi ; o
poarta mai malt razesil (mos-
nenii) in Moldova."
Corchezesc, corcesc, stropsesc,
amestec, impestritez limbs
romineasca.
CorcfogarTLcirciogaii, eel ce cauta
priciiia cu luminarea, apara-
toril de pe is judecatorii.
Corhand, scoasta de deal cu su-
prafata neregulata, uncle past
vitele.) Coasts de deal ri-
poasa.
Coropcar,negustor ambulantprin
sate, ce imbla cu coropca, o
lads cu marfa maruntis in
mai multe deschideri, si care
se poate purta in circa (in
spate).
Coscogeme , coscoge , coscogemite,
foarte mare.
Copse, bat pe cineva rau, de-1
rup in cos. Stateam cos sa
sar is el eram gata sa,-1
insfac la batae. Cosit de bube
se zice de omul a earni corp
e plin de bube. Ne-aii cosit
tintarif ne -au piscat si
besicat tintaril.
Cosolind, ovas cosit de verde
pentru a-1 face fin.
Costoroabe, niste birne late si
groase asezate pe capetele
grinzilor easel, sus in dreptul
prispel. In ele se prind ca-
prioril acoperisului easel.
Cotar14, porecla. data cinilor.
Cotcodacind, facind cotcodac ! ea
gainile. Se zice si cotcozind.
Cote', te-a pune la cotet, te-a
ingrasa ca pe pond In cotet.
Cotigesc, cotese, ocolesc, nu in
drumul inainte.
Cotlon, adincatura inteun zid
facuta an ume, loc ascuns. Min-
catura facuta In malul ape-
lor, undo traesc mai cu sama
racii.
CotrobNesc, cant de-a maruntelul
in ceva.
Cotrutd, un covru, o adincatura
emisferica, lasata intre gura
 424 TALIILICIREA CDVINTELOR
cuptiorului si parete in drep-
tul laicioarei, unde stair de
obiceia mitele (pisicile).
Covdtea, covalica, albiuta, copae.
Crainic, vestitor.
Craw; cladirea unde e si piv-
nita si In care se tace tes-
cuitulsi toate cele trebuitoare
la facerea vinului.
Crancalic, petrecere !um easca cu
bautura si femei, nebunii.
Crimpotesc, fac bucati, macela-
resc. Numai ati crimpotit min-
cares, numai ati stricat min-
carea, mincind fare regula, de
idt oleaca, de dincolo oleaca.
Grip, crisc din masele, scris-
nese, crisnesc, free maselele
unele de altele, de ciuda or!
minie.
Croiesc, va croesc de va merg
petecele, va bat.
Gravid, atita avere tit o poti
duce in spate. Omul imbracat
gros, cu haine multe, se zice
ca-1 incrosnat.
Cue armenesc, pupaza ; numita
D.
Dabalazat, buzoae dabalazate,
buze marl ce atirna, spinzura
in jos.
Drcndeinae,dandana,da na nae,naz-
dravanie, minunatie, prostie.
Darabana, doba, toba.
Deciocdlez, deciocalez caruta, o
desfac in partile din care e
alcatuita. Dejghioc sau iaii
panusile de pe papusoi. Des-
brae hainele de pe corp.
Derdic, deretic, grijese si asez
lucrurile prin casa.
Desagarild, femee saraca, care
umbla de-a capatatului cu de-
sagii.
Decant, mi-i desant, mi.i de-a
mirare, ciudat.
Dezghioc, desfac, curat papu-
soiul (ciucalaul) de pene (pa-
ins!).
www.dacoromanica.ro
asa din causa cuibului saa si
a unel cunoscute credinti po-
pulare.
Cucuiet, urcat sus pe ceva, co-.
cotat. Cucuiri se chiama si um-
flatura ce se face cind te lo-
vesti undeva la cap. Gains
cucuieta e aceea ce are dea-
supra capului un smocusor
(mot) de pene; gain!! motata.
Cudalb, boa en virful cozil alb.
Cuibffrit, deprins sa steie numai
in casa ca Ohm in cuibaria.
Culefer, culiser, bat cu care se
se mesteca mamaliga. Meles-
teii, mesteciiii, facalet.
Curea, daca te tine cureaua, data
iti da, mina, daca indrasnesti.
La trinta mult te ajuta, daca
esti bine incins ea o curea.
Curechiii, varza.
Curmeia, bucata de funie, de
fringhie, de coaja de teia.
Carte, casa boereasca.
Cusma, caciula.
Custuri Moan, 4niste cutite,.
Culitas, briceag.
Diat6, testament.
Dicer, cind la dica, nu-1 nimica,
la sfirsitul unel trebi.
Dichiciii, sun instrument de lemn
en care se fac florile pe talpa,
pe caputa, etc., astazi numit
gelleant».
Dichift, ingrijitor, administrator,
econom la manastiri.
Dihar, mai dihal, mai ceva, mai
abitir.
Dihanie, flara --salbatica si stri-
eatoare, jiganie, lighioae. Ca
porecla: flinta, in sens rail.
Dihonie, vrajba, ura.
Dimb, o mica radicatura de pa-
mint, deal mic.
Dimerlie, rnasura veche de capa-
citate pentru cereale; banita.
Dinttiritut, (plata ce se zice ca
plateau crestinii unui turc,
 TALNICIREA CIIVINTELOR
flindca si-a ostenit dintil min-
cind in case lor.»
Dirdiesc, ii dirdiesc dintil in
gura, if clantanesc dintil de
fried sad de frig. Vorbesc de
geaba, flecaresc. Dirdala po-
recla tailor rei si slabi.
Dtrz, cel cu privire mindra si
cu tinuta dreapta.
Discotorosesc (ma), ma mintul;
ma snap de cineva sad de ceva.
Dobd, toba.
Dobzdlet, to -oifi dobzala eil, te-
ohli bate la spinare, Void veni
de bac.
Dodif (in), vorbesti in dodii, vor-
besti intr'aiurea, in nestiinta
lucrurilor.
Dohot, un fel de pacura cu care
se ung ciubotele, rabuiala.
Dondancsc, cdondElueaii, fredo-
nail». Talmacirea aceasta a
lui Ion Creauga e gresita.
Dupa chipul cum e intrebuin-
tat in scrierile lui Creauga
acest cuvint insearnnit: tran-
canesc, flecaresc, vorbesc de-
geaba.
Drdgus, a ajunge dragus la taus,
a ajunge sate rogi.Zicatoarea
aminteste imprumutul unul
ails de faina.
Dranifd, sindrila, sita.
Drele, drehle, un fel de ciuperca
ce creste pe lemn.
Dric, dricul iarmarocului, pu-
terea, toiul, mijlocul bilciulul.
Dricul carului, locul de din a-
intie la car unde e virit un
cum prin virtej, inima si osie.
Drimboesc (ma), las buzele in jos
de minie, suparare.
E.
Enache, somnulul i se zice E-
nache si Ene.
Epure, cDumnezed sa-1 epure,
www.dacoromanica.ro
425
Droagd, tun fel de caruta sad
car.»
Drob, drob de sere, bulgare de
sare.
Drugd, drugi, fus cu roata im-
blatatoare, impanata. Slujeste
la rasucit. Altele fara root&
servesc ca fuse mai marl de
tors canuri, bud.
Drughineafd, creanga groasa, ca
un par.
Dubald, argaseala. Pored& pen-
tru vitele moi si lenese.
Duce (se ca mai), se tot duce.
Dugheand, pravalie, bacanie.
Duglis, somnoros, lenes, criruia
i -i drag a face treabi ca si
cinelui a linge sare.
Duhoare, miros rad, putoare.
Dulamd, manta lungs.
Duman, numele boulul fatat Du-
minica.
Dumbravd, epadure de o intin-
dere mica, ce se afla pe loc
drept si este alcatuita din co-
peel tot unul si unul, rariti
frumos si curatiti de uscaturi».
Dumbravnic, o plants cu frunze
mirositoare, pe care tarancele
o pun intre camesi (Melittis
Melisophylum).
Dupuros, cu parul mare ici colea.
Dupi sint gogolotii de par ce
se ied de pe animale cind
napirlesc. Animalele tinute
rad nu napirlesc la vreme, ci
ramin dupuroase, cu. dupl.
Durst, timp; in duratul ista.
Durdurl, necaz, greutate plina
de griji.
.Dufeci, cit poate bea omul fara
sa se rasufle.
sa-I alunge cum fuge epurele;
jot grosolan de cuvinte epure
in loc de apere.)
 426 Tat. aaC1REA CUVINTF.LUR
F.
Fac, fi fac feliul, it omoara.
Falee, masura veehe de supra-
feta moldoveneasca, avind hot-
gimea de 80 prajinf (prajina
3 stinjeni, adica 6 m. 69) si
latimea 4 prajini. Cam 3 po-
goane sail 1 ha. 43.
Farfasit, o porecla.
Farmazoantl, farmacatoare, vra-
jitoare, dracoaica.
Fatal, fatat nu ouat, om voinic,
nu pacritos si slab.
Felegunsul, porecla luatoare In
ris
Felestine, pamatuf. Un bat scurt,
despicat la un capat si pus
in despicatura o bucatica de
petecil (cirpa) sail niste 0141.
Este felestioc de uns osia Ca-
rated cu 'Acura si felestioc
de uns ciobotele cu rabuiala.
Feliusag, felesag, obiceiti, fire,
fel, soil.
G.
GO'buese, gabjesc, prind pe cineva
Rua veste la strimtoare, de
unde numal poste soaps.
Gdgaliel;flint' mici si gingee.
Gainusa, o constelatie numita
si closca cu pul.
Galamoz, cmi se pare ea insamna
un fel de mocirla, sad ea este
o metateza din vorba gomoloz
sad gogoloz, niste bobite de
pine sad de lut, cu care
se asvirle in joc de &mil.>
Batjocura, amestecaturil. A-
mestecaturit de lut si pamint
en pae, cu care se lipese ca-
sale, ca un fel de tencuiala
din gros (Tatarusi-Suceava).
Galbineald, gdlbinele, coloare gal-
bana, pe care o scot femeile
din felurite plante : drobita,
rachitiea s. a.
www.dacoromanica.ro
Ferfeliia, buciiti, rupt de tot.
F'inariii, felinar.
Ffrniit, fornait, om care vorbeste
pe nas si cinta pe nas.
Flecustet, diminutiv dela fleac,
lucru de putina tnsemnatate.
Floellese, scot flocii (peril), bat,
trintesc n ecaj esc.
Fojgdese, misuna.
Frecus, batae buns.
Frunza, sa umblati frunza frit-
sinelui, sa uroblati creanga,
in zadar, hoinari.
*Funtur7, numal la plural. Un
fel de prafuri mercuriale, pe
care le pul pe carbuni si omul
sta deasupra cu partea bol-
nava. Ial fumurl eel bolnavi
de eel perit sad frente (sifilis).
Daca-1 bolnav rad is 12 tu-
muli si 6 saptbninf mininca
numai laptarii si nesarat.
G6leant, veal diehicia.
Galite,paseri de ograda, de elute.
Gojbalitl, cobal.
Gard, din gardul Cancel sail din
gard se zice end refuzl pe
cineva. Sar gardul, nu-s famee
cinstita.
Gateje, vreascuri, crengi uscate.
Gatese, gatesc de ascultat: is-
pravesc, mintul, sfirsese de
ascultat.
Gllvozdit, ingramadit, ghemuit,
strimtorat.
Gazdd, eel ce primeste musafiff
se chiarna gazda : am tras In
gazda la cutare. Sed in gazda
la cutare, insemneaza ca sed
cu chine in easa lab
Gems, vorba tiganeasca care 'n-
seamna: du-te rapede, fug!,
pleacii, rade-o I
 TALMACIREA CUVINTELOR
Genuncheria, suman pina la ge-
nunchi.
Gherghiria, trebue sa fie un fel
de dulap.
Ghiavol, diavol.
Ghibticie, dibacie, istetime.
Ghibticesc, fac ceva cu dibacie,
tocmesc, dreg ceva stricat.
Ghibirdic, «copil sau om mic de
stat.s Porecla.
Ghidusie, comicarie, caraghiozlic,
bufonerie.
Ghigosesc, indes unul peste altul,
batindu-i.
Ghijoagd, porecla pentru caii
battini si slabi.
GhiteaM, pudra.
Ghilesc, albesc pinza prin spa-
lare si clatire in apa. Dupa
ce se scoate pinza din stative,
de-1 iarnii, se lash pina mai
pe vara, si apoi se duce la
fintana. Acolo se pune pinza
pe un capat al unei coveti
pline de apa, apol se prinde
pinza de capat si se poarta
mereii prin apa din covata,
punindu-se partea purtata
prin apa pe celalalt capat al
covetil pin& ce se poarta prin
apa toata plaza. Apoi se pune
pinza la uscat, pe iarba si
iar se ghileste, pina se face
alba. Asa se ghileste pinza
undo nu-s ape curgatoare.
Unde sint ape curgatoare,
plaza se ghileste deadreptul
in aceste ape.
Ghint, sun lemn in forma na-
sulul de om, care &it putere
de se largeste ciubotas.
Ghiol, baltoaga.
Ghiotura (Cu), cu nemiluita, fara
masura.
Ghitos, sarica ghitoasa, haina
cu HMI lungs pe dinafara.
Ghit e un mot, un smoc de
par. Se rosteste si bgit. cAsi-
mil are la virful cozel numal
un mot sari ghit de par.)
Ghizdele, ghizduri, un fel de
gard de lemn (de forma ro-
tunda, patrata, pentagonala
sail exagonala), facut la gura
www.dacoromanica.ro
427
nee fintani, malt de 50
100 cm.
Giambas, negustor de cal. Om
bun de gura.
Gibuesc, vezi gabuesc.
Gtfiril, suflu din greti, crud sint
ostenit.
Gig, gigurr, panura de sumani.
Un gig de sumani este o
math, un val ca de 70-100
metri. in Ardeal vig. Pentru
pinza se intrebuinteaza cu-
vintul val, vOlatuc, vaiug.
Gilceavd, cearta, neintelegere,
nepace.
Gireada, sir& de pae.
Girjid, suflu greii, facind un
vuet deosebit in git din pri-
cing gusel. Un fel de vuet
In git si la oamenii fara gusa,
care sa is ca semn ca al sa
cinstesti in curind yin sail
rachiil. Un fel de vuet a ma-
telor in pintece.
G./met, un par grosut.
Giuruesc, fagaduesc.
Givornitd, vifornita, vifor, viscol
mare.
Giza, musts, biza.
Mc/gore, minte, pricepere, iste-
time.
Gligan, om crescut mare si cam
prostolan. Cit mi ti -i gliganul,
cit mi ti-i morunul. (La Mi-
tropolitul Dosoftei insem-
neaza pore).
Gloabd, amends, despligubire.
Si o porecla a cailor batrinl,
slabi si pacatosi.
Godac, goadin, godinas, purcel.
Gonitor, boil de dol ani.
Gospodar, om ce-si are casa. vita
si toate cele trebuitoare la o
gospodarie.
Gotca, partea femeeasca a en-
cosului de munte (salbatic).
Cucosii de munte an o creasta
rosy de tot si de aici vorba:
s'a %cut ros cum fi gotta
(de rusine).
Grebanos, ghebos, cocosat. On
greabanul (sira spinaril intro
spete) foarte esit in afara.
 428 TALMACIREA CIIVINTELOR
Griju/iv, ingrijitor de gospo-
daria, trebile si lucrurile sale.
Grohian, mojic, necioplit, ran
crescut.
Habar (n'am), n'am grija, nu-mi
pasa. Se mai zice : habar de
grija n'am.
Habauca, a umbla habauca, a
umbla in zadar, creanga,
razna.
Habuc, abucata dintr'o haina ;
a rupa habuc, a rupe in
bucati.x.
Hac, i-a veni de hac, 11 va birui,
it va tine in friii, ii va face
capatul, it va omori. Hac,
hacuri cuie asemanatoare
caielelor ce se bat iarna la
potcoavele tailor, ca sa nu
lunece.
Haidall, servitor insiircinat cu
paza vitelor marl, mai ales
boi si vaci. Bouar, vicar.
Haimana, pierde-vara, om de
nimic, fluera-vint, om farii ca-
patiiu, vagabond, farit
Hait?i, catea.
Hal, stare de plins, de batjocura.
Hilladuesc, izbutesc, petrec cu
bine.
Halagie, galagie, zgomot, vuet.
Made; porecla data de calugari
preotilor de mir.
Halesc, ial un lucru repede si
cam pe ascuns. Halesc mingea.
FLWpm+, hulpav, hilpov, lacom.
Hambar, cladire unde se pas-
treaza grine, merinde, on
unelte de-a mosiel.
Hamisit, lihnit, rupt in cos de
foame. Himnea este porecla
oamenilor hamisiti.
Hangul, acompaniament, ison.
If tii hangul, it dal vint, tii
partea cuiva.
Baps., lacom, rautacios, indra-
cit la inima.
Haraba, Caruta mare de doua
vita.
www.dacoromanica.ro
Gubav, slabiinog, galbagios la
fata, buged.
1 Gulealii, chef, petrecanie cu
bautura multa. -
H.
Harabagiil, carutas, care duce
cu plata oamenisaii marturi,
in caruta sari haraba.
Haram, porecla pentru vitele
pacatoase : nea, haram, ha-
ramuri ! De haram, pe ne-
drept.
Haramin, hot, puternic.
Hara-para, mare amestecatura,
mare invalmasala, mare bat-
jocura.
Harapnic, biciii mare cu coda-
ristea scurta, cu care pocnesc
eel ce merg cu uratul in sara
spre Sf. Vasile. Cu harapnicul
mina boil plugarii de la plu-
gurile boieresti.
Harbuz, pepene verde, lube-
nita.
Harchina, bucata de mamaligii,
o halca, atit eft poti tinea
in mina.
Harsit, rautacios, sgircit, avar.
Harlag, se zice ca are hartag
omul care-I gata de harp, de
cearta, pentru un lucru de
nimic.
Hartoesc (carul), dal carul mai
la oparte, it cirmesc din
drum.
Har(uesc (ma), ma lupt.
Hasa; amal multe pier, ce se
pun spre a largi caputa de-
asupra (la ciubota).»
Hat, einseamna o cararue intre
doua ogoare, care serveste
de hotar>. Hat este fasia de
pamint nearata, care serveste
de hotar intre ogoare. Daca
pe acea fasie este lot de urn-
blat, se zice ca este o curare
ye hat. Dobrica se primbla
pe hat calare aici hat in-
geamna cal.
 TALMACIREA CIIVINTELOR°
Het, afoarte, prea ; turba de cap
hat bine, mult si bine.»
Hdtasul capioaelor cu sprincene,
(drumul caprioarelor la pas-
cut sail chiar locul unde
past). Creangii pune expli-
catia In paranteza, pentru ca
talmacirea adevarata este :
«cararea calugaritelor duse de
simtirl lumesti prin padtire...
Havalea, havalele, lndatoririle ce
aveall mai de mult satenii pe
vremea clacil si a boeres-
cului : podvezi, clad, zile de
meremet s.a. Astazi inseamna
nevol zilnice, griji materiale.
Hazna, vistierie, tezaur de bani.
Hazna de apa.
Hazuliri, hazliii.
Hein, heiurT, acarete, depen-
dinte ; acasa si toate heiurile
dimprejurul ei
Helbet, las' pe mine, om is eft !
Helge, ese mai chiama altmin-
trelea nevastuica (mustela vul-
garis) ; helgea se intrebuin-
teaza numai in expresia : alb
cum-i helgea.) Adica alb cum
e zapada, cum e ghiocu:
Heghelie, grupa mare de cal.
Hirb, Jain fund de oala stricata,
In care se pune oloin, cala-
can, etc.».
Hirbuesc, stric, prefac in hirburi.
Hired, porecli pentru babele
care tot hircie, adica se Ma-
dusa cu flegma din git si nici
a tusi nu pot de slabe ce sint.
Hirjaana, «un fel de joc al fla-
cailor si fetelor de tars, in
care se imbrincesc, se Intind,
se pumnesc, rizind cu mare
haz». Verbul: ma hirjoanesc.
Iffrsciit, ciorsait, "scrij alat.
Hirst)", hirsti cite-un colac, hap !
stergeam, luam cite-un nolac
(de la biserica).
Hirt, hirt1 Incoace, pirt incolo
incercare fara reusita de a
cirni din, loc un lucru grew.
Hitu, destept, ajuns de cap,
cuminte.
Hleab, lucru rail, stricat hirbuit,
hrentuit.
www.dacoromanica.ro
429
Hlizesc (ma), se zice cu inteles
raft de eel' ce rid prosteste
si fara rost ; ma rinjesc.
Eflujan, tulpina papusoiulul,stru-
jan, tujlean.
Hoanghina, porecla. data femei-
lor batrine ; babornita.
Hobot, o broboada a miresei.
.in timpul nuntel hobotul e
pus numai pe umerl ; imbro-
bodita e mireasa la sfirsitul
mesel tele marl. Innainte
vreme hobotul se punea pe
capul miresei asa fel, ca-I
acoperea fata si nu putea
vedea pe nimeni (Tatarusi-
Suceava).
Hodorog, zgomotul produs de
caderea unor lucruri, on de
mersul carului.
Hojma, mered, intr'una, fara
contenire.
Hojmaltia, om inalt, lungaii. Po-
recla.
Holbat, cu °chid holbati, cu ochil
marl, bolditi, de mirare, minie.
Holecd, rachiii, horelca.
Holteia, barbat tinar, neinsurat,
necasatorit.
Hordi, sforal, dorm dus en gura
deschisa, facind hor, hor !
Hohdesc, umblu in nestire, ra-
- tacesc.
Hbopsit, asuprit, chinuit, ne-
cajit de altil.
Hop, zgomotul ce-1 fad cind
sorbl dintrtodata si repede.
Verbul : horpaesc.
Hostine. Ceea ce ramine din
ceara dupa ea se stoarce ceara.
Cu hostine se fac legatori la
felurite dureri.
Hreapcil, un fel de grebla fara
toads cu coltil lungs, ce se
aseaza vertical la bratarea
tosses. Hreapca slujeste la
cositul ovasului, orzului, ase-
zind manunchele, pe brazda
intocmal cum le pune cel cu
secera. Hrepcuesc orz, I1 co-
sesc cu coasa Insotita de
hreap ca.
Hrentuesc, «a strica ceva, dar
nu de tot».
 430 TALMACIREA. CIIVINTELOR
Hrinca, bucata mare de mama-
HO (de obiceiA jumatate),
prajita la foe
Huth; huceag, cradiul, oringul
sau huciul este o padurice
odraslita din radacinile ra-
mase in pamint pe urma unel
paduri taetea. A umbla huciil-
marginea, a umbla hoinar,
derbedel, vagabond.
Huditti, ulita.
Hada let, se zice si hul ud et. Varga
de destupat Levi de soc, de
in carcat pisto ale si pusti vechl.
Varguta de la suveica.
Halubag, porumbef.
Humd, mal alb cu care se daft
paretif data n'af var. Hum&
I.
_Licata,ia, uite, vezi.
lalovitd, vac& mare si grass.
larmaroc, bilciu, tirg.
/brisin, ata de matasit de cusut.
1Ne trage cite-un ibrisin. Ne
face observatil fine, dar cam
pe dedepartex..
Icnesc, gem innadusit, cu ciuda
si nacaz.
Ban, nicovala, un instrument
pe care bate tiganul cu do-
canul cind lucreaza la fer.
./mbii/ez (tortul), ud tortul cu
bale (scuipat) ca sa fie mai
lesne de tors sau de invirtit
pe fus.
Imbalat, cu degetul imbalat, a-
dica udat cu scuipatul sau
saliva. De la imbalat vine
cuv. imbeilaturr, pornogratif ;
nascitrii/r, vorbe porcoase.
Imbillorez (imf), vorbesc ceea ce
nu-f de vorbit, mustru pe ci-
neva, fara ca el sit se stie vino-
vat. Propriii umpli gura
de bale ; fig. spul vorbe de
ocara.
1.14c., uuealta cu care oa-
menif bat ovasul, orzul, griul,
secara, cInepa.
www.dacoromanica.ro
neagra, cu care se fac brie
in partea de jos a paretilor
si in jurul ferestrelor la tail.
Hurta, tnumal in expresia cu
hurta, en gros (a vinde cu
hurta)v. Cu toptanul.
Husffs, o moneda veche de 100
parale, ca si sorocovatul.
Hustiu/iuc, sgomotul ce-1 face
cineva cind cade de-odata in
apit.
Huta, dindu-ne huta, ne lua pe
piciorul luf si ne legana, ra-
dicindu-ne in sus si lasindu-ne
in jos.
Hursuz, rautacios, suparacios.
Huzuresc, traesc pe plat, mA
bate fericea.
Intbujorat, ros ca bujorul.
inc, incur; incote, sburclaciunl,
hirjoane, obraznicii, jocote
copilarestf, risete, pofta de
joc.
Inchiorchiofat (uitindu-se), uitin-
du-se chioris sau cu ochil a-
proape inchisi.
Inchipuesc un car, imf fac, imi
intocmesc un car.
Inchircit, pipernicit, ramas mic
de trup. Inchircitura.
Incinchit, lasat pe extremitatf,
litsat pe vine (in pozitia ce o
ia cineva end vrea sa escre-
menteze). Incinchit mai are si
intelesul de : nemifcat.
Incrincina. Ti s'a incrincinat
carnea pe tine, ti s'a incretit
carnea de fries; de groaza to
incrinceni, te minunezi, te
speril, to apuca fiori.
Indosesc, ascund.
Indrug, tore Cu druga (un fel
de fus mare cu o rotita la
capatul de jos). yigurat : in-
drug niste vorbe, spun la pa-
lavre.
Infiripez (ma), iml vin in fire,
ma. insanatosez. Alcatuesc.
 TALMACIREA CUVINTELOR
Infrupt (ma), ma indulcesc. Nu
te-af mai infrupta, nu te-al
mai capata. A mince de frupt
(de dulce) in zi de post. Fig.
-a ma impartasi dintr'un lucru
in chip cam oprit.
Ingabnat, cu indoialii, cam in
doi perf. Ingasnez lucrul, dat
nedejde ca 1-oit face azi,
mine, cant mijlortze sa amin
o treaba.
Inghesuesc (ma), ma ingrama-
desc, imbulzesc.
Ingurzese, incretesc opincile spre
a lua forma de incaltaminte
(poate de Is gurguiul opincel
vine cuvintul).
Insfdc, apuc ceva eu putere, cu
grebe.
Insomoltocesc, fac somoltoc, mo-
totol, invalesc, inftsur, ca sa
part ca -' ceva inlauutru. ?o-
moltoc, zmoc, manunehiii in
neregula.
InfercatorT, nume comun de lo-
calitate, care inseamna ca a-
colo obisnuiat mai de mult
mocanii (tutuenii) sa intarce
meif, sa is meif de la of.
Intilnif, bun intilnisul ! bunt
calea. Cind I I zice cineva
bun intilnisul in lee de twat
zitta, trebue sa raspunzi : hat
de-a pravalisul...
Infinatd, abia sa mai tine.
Intors de la tits e copilul acela,
caruia, dupe ce l'a intarcat,
maica-sa, de mile ca-1 vede
plingind si tinjind incepe a-i
da din not tits. Asemenea
copil deoache on pe ce ar
pune ochil.
intunerecul, abate -te intunerecul
sa te bate), intunerecul ia-
dulul.
J.
Javra, porecla pentru mosnegf.
Se mai zice jap.
Jilt, scaun, fotoliii.
Jitar, pindarul (pazitorul de la
poarta tarinel).
www.dacoromanica.ro
431
inzilesc (ma), tritest de azi pe
mine : D-zeii se te 'nzileasca
= sa-t): dea zile.
moneda turceasea de 14
lei vechi.
Irosesc, paraduesc, risipesc, as-
virl in dreapta si'n stings.
IrurY, un fel de medicament ba-
besc : put de tot felul de flori,
tamie, rasing, ceara, unt de
vacit si de of, untura de pore,
le fierbi la un loc intr'o tigae
si le scurgi intr'un blid cu apt
rece, unde se fac sloirrf ca
ceara. Se pun la on si ce fel
de rant.
Isca (se), uDaca se isca in Lard
hicustes.
Ispafa, cercetarea la fata locului
cind e vorba de strieaciunea
facuta pe ogorul sail in iarba
calve.
Ispitsesc, ispasesc un pacat sail
o gresala = safer pedeapsa
meritatii. S'a ispasit cinepa stri-
wed = s'a facut isprefd (= cer-
cetare la fata locului) si s'a
pretaluit despilgubirea ce va
plati vinovatul.
Iscodese, cercetez, cant de-a ma-
runtalu, nascocesc ceva.
Isnnul, hangul, acompaniment.
1st, fast; ista, iasta, acest, aceasta.
Isvodesc, plauuiesc
Ifarr, (numai la plural), pante-
lonl terauestl de vara.
lien (ma), and ivesc numai on
capul ca si cum ar fi pe furls.
Izbeliste (de) = de necaz, ca a
nimarui, de isbit cu capul de
toate nevoile si necazurile. De
batut ca apa de maluri.
Iznoavd, ghidusie. De iznoava.
din non.
Jitiea = povestea, Intimplarea,
i,toria.
flints, vietate, suflare.
Jnapiiiese, bat pe cineva cu batul.
Jordie, nuia, vargutii, on care
 432 TAL?dACIREA CUVINTELOR
se bat copiii obraznici, on
viteii, orl cateii.
Jugarit, plata unui jug de lemne
(unui car de lemne) se nu-
meste jugarit 2i locul unde se
plateste la esirea din padure.
Ju lfa, un fel de mincare de post
facuta din saminta de cinepa.
L.
La filiata, dormind lafaiata, adica
dormind fail a fiinvalita bine,
cu minile intinse in laturi si
picioarele tot cam asa. intins
in voe.
Laieeria, un fel de scoarta in-
gust& (pin'la 1 m ), de line
sau bud colonic'', de impodo-
bit paretil si laitile in casele
taranesti.
Laies, tigan de lae (ceata).
Lainic, un lenes care imbla pe
drumuri fara treaba.
L dita, ltivita, o scindura late si
lunga, asezata pe cite dol
tumurugi de-alungul paretelul
de miazazi si rasarit in ca-
sele taranesti. Slujeste in locul
scaunelor. Laicioara i-o laity
mar mica intre use si vatra,
slujind ca scaun pe aproape
de foc.
Laia, lae, line lae = line neagra
amestecata Cu putine fire albe,
dee cenuqie ; oae lae = oae
cu lina lae ; sumani lei = te-
satura de 'Ina Jae; simian MI,
cioarecl lei = haine din te-
satura lae ; om lain = om ca-
runt.
Lalaiesc, cint un cintec numai
melodia, fara cuvinte, zic
numai la, la, la.
Lariat, molatic si inalt.
Lamba, fringhia sati lantul ce
leaga crucile cilrutel de ca-
patul osiei.
Lapovitd, ninsoare in clout( cu
ploae si vint.
Lautoare, apa fiarta cu fel de
www.dacoromanica.ro
Jumulesc, carat de pene o pa-
sare taiata.
Jupesc, iaa pielea de pe un ani-
mal; a jupi pe cineva in-
samna a-i lua bani, lucruri,
ping ce vezI ca a ramas gel
de n'are de unde sa-ti mai dea.
fel de flori (vIzdoage, bonciol,
basuioc, flori cojocaresti, n a-
furica s. a.) cu care dupa ce
o stimpara (o fac calduta)
se spala pe cap (se 1st) satenir
fn toata simbata dimineata.
Un la-ma mama, un om cam
prostalaa, care nici nu-I in
stare a se la (spala pe cap)
singur.
Leac, fare leac de ajutor = fara.
o leaca de ajutor = fara pie,
fara ajutor cit de putin.
Lefteria, Val mincat lefteria =
Val perdut cinstea, trecer ea
crezarea.
Lehametesc (ma), mi-I lehamite,
mi-I destul, m'am saturat pin'
in git, m'am plictisit, mi-I
sila, desgust. La Brostenl-
Suceava ma lehatuese. Mi
to -ai lehametit de la inima.
Lela, {vagabond. A umbla lela,
a vagabonds.»
Lespegioara, lespede mica, piatra.
latareata, cu care copiii ser
joaca aruncind-o de-a latul
pe fate apel si de citeori a.
saltat, atiteapl6cinte se chiama.
c'ai facut. Iar zvirlind-o in
sus ca sa cad{ in apa cu
dunga, facind un zgomot scurf
si surd, se chiama c'ai ineuiat
pe necuratul in {adincul apel.
In sfirsit lespegioarele se pun
la urecin (dupa ce to -al scaldat
si to -ai cufundat pin apa) ca
sa scoata apa.
Letcd, o roata ce se 'nvirte cu
miner pentru luat bumbacul
 TALMACIREA CUVINTELOR
de pe scule pe mosoare. Se
intrebuinteaza si in loc de
sucahl.
Linchesc, ling cu limba intocmal
cum fac cinii, cind beau apa,
zer, sail lapte.
Linciuresc (ma), ma port prin
apa scaldindu-ma.
Leoarbd, porecla pentru gura.
A leorbai, a vorbi prostil.
Lipcd, stair lipca pe capul cuiva,
staruesc din toate puterile.
Lipsetti dinaintea mea ! pleaca
din fata mea ! fugi !
M.
Mdguleald : as -1 lua cu magulele
= a-i face laude pentru a-I
intinde curse, fabula: Vulpea
si Corbul.,
Mahmur, starea in care ea ga-
sette omul dupa betie.
Mahorcd, un fel de tutun.
Malaid = Mieiii. Un fel de pine
dospita, facuta numai din Mina
de papusoi.
Mangosit, mare la trup si prost
la minte ; netrebnic.
Maraz, moft.
Mdrit, in sens figurat : ma min-
tui, ma seep, wind cu pret de
nimic un lucru de care-s satul.
Prepeleac miiritO capra.
Masul, dormitul peste noapte,
de la verbul a mine, care se
conjuga Intocmai ca ramin.
T'au mas soarecii in pintece
vesnic esti fiamind si nu
to mai til satul niciodata.
Mdtiiciune, o plants foarte miro-
sitoare placuta albinelor (Me-
lissa officinalis).
Matandesc, umblu de colo pins
colo ea un bezmetic.
Matahald, o aratare, o naluca
mare ce s'ar fi aratind noaptea.
Matahala se zice si celor mari
la trup si molal.
azil, razesi (mosneni) insarci-
nati cu executiile 31 cu im-
plinirea oirurilor.
I. Creangli.
www.dacoromanica.ro
433
Lifi(r, pasere neagra de balta
(vinat).
Littar = rupta bucatica, chiar,
aidoma.
Lodbit, cdespicatura mare de
lemn,.Pe la Brosteni-Suceava
se pronunta lobdd.
Loza = Tin fel de rachiti (sal-
cif) pletoase.
Luna aPadurile de pe linga
ape sa numesc tuna.)
Lupe*, mincind lupeste =
mincind rapede si cu lAcomie.
Medean, apiataD.
Megiet, v rein.
Mehanghiii, cabil, viclean, sireto.
Meleagurr, imprejurimi, vecinzl-
Melested, vezi culiseriii.
Melidn, corn nalt si facut bine,.
Porecla. Zdrahon.
Mendrele, placerile, gusturile.
Menesc, prezic, prorocesc.
Marie, masura de capacitate
pentru cereale, cuprizind 10
stamboale (baniti).
Mezil pdresii, jumatatea postulur
mare. Aceasta zi cade Mier-
curi in saptamina a IV din
post. La Miezft pdresii se nu-
marl °ankle.
Mezin, copil mai mic la parinti.
Michidutd, dracusor ; se zice si
la copfil dracosi.
Afigdesc, ma necajesc, facind tree-
b a cu incetineala.
Mijoarca, numleunuijoc de copii,
de-a mija.
WOO, plina de mil, necuratita
de glodul ce era asezat la
fundul fintinei.
Mind, imi dd mina, pot,dispun,
indraznesc. A pune mind de la
mind, a contribui fiecare cu
ce poate. Le vine cam peste
mind tirgul, le vine departe.
Peste mind este opusul lui in-
demind, comod.
28
 484 TALMACIREA CIIITINTELOR
Minim, mIninci ca In firgul lui
Cremene, se zice cind mininci
si nu vrel si dal si altuia.
Mintuese, sap, sfirsese, gatesc,
ispr.vesc.
Mintuiald, de mIntuialA, de-a
scap area; sa-ti mintul ureche a,
sA scapi.
Mirniese, a vorbi neInteles din
pricina plInsului; a scinci (ca
cateii) ; un fel de plins fara
lacrimi al copiilor alintati.
Mirozna, «Tot fiorile ne daft si
parfumurile sad miroznele
cele atit de placute. Fara aer
n'am fi putut simti plaeutul
miros al florilor si al mires-
melon nici scirboasa.duhoare
a lucrurilor necurate».
Mirsav, necurat.
Mistuesc, ascund. Se zice si ami-
stuesc.
Mita, pisica, mit-mitt-pisoi.
Mititelul, diavolul, necuratul.
Mizga, seva copacilor ; noroid
lipicios si alunecos.
Moare, zamA de curechifi murat,
sad de castraveti murati. Fire,
thank acreala,apucatura, par-
tea rea a unui om cind se
minie, fires omului la minie,
caracter.
Moaran popusor, sa vA faceti
moarte'n pApusoi: sA taceti
ca chiticu, sit nu zieeti nimic.
Las'o moarld'n popusol; las'o ui-
tata; nu mai descoperi ade-
vArul; A tacea ca porcu'n
papusol.
Mocnit, atheut, ascuns In sens
rail. Se zice de focul ce nu
arde si numal sbucneste de-
N.
Naboeste, and apa se imfiii de
Inghet si iese din matca. Na-
boil sad inie este ghiata In
formatie (moale si sfitrma-
cioasa) care pluteste pe apa.
Nciedfale, intrebuintat numal la
plural: popia are matte nffed-
www.dacoromanica.ro
°data). Foe mocuit, foe ce
arde inadusit.
Moeosese, «Nu to mocosi, nu face
ineet lucrul sad treaba ce ti
s'a dat.) Migaesc, fac grail o
treaba.
Moglan, sun mojic grosolan gi
prost.,
Mogorogese, (ma mogorogesti,
ma bodoganesti, stu bowies.)
Molcum (tac), nu zie nimic, tac
cum If chiticul.
Molftiese, tinsamna vuetul ce
produce cineva cind mininca
cu gura piing. Se zice de
babe, care n'ail ding.)
Momele, amagele.
Mornliesc, fac mor ! mor! ca
ursul, pe nas.
Maroctinesc, mustru pe cine -va
mai molt pe infundate.
Mosehicestr, musealesti, rusesti.
Moan, cotoiii.
Motocer, un fel de ghemusoare,
Ganef.
Mujdefil, usturoid (cAtei dintr'o
caciulie de usturoifi) curatit
de coaja si pisat cu bataliful
intr'o seafa de lemn, in care
se pane putina apa si sare.
Se maninca de obiceid cu
cartofe fierte, fn posturi.
Mural, o zama dulce, scoasa
din flori, miere, zahar. «Mil
de albino baziind, sboarA de
pe o Hoare pe alta, ca sa
adune mursA pentru miere
si cearA.)
Musehea, so turtea de batfon,
cu care se asaza calupul si
se bate talpao)
Pale = popia are multe soco-
tell, multe nesazati.
Nadolence,simin0 de gain! marl
(de Anadol).
Ntaluh, tamar, nataa.)
Nljit, nu fel de boil& de WWII.
Nanafa din coardl. Varga de la
 TA IMACIREA. CIIVINTELOR
grinda, ce sa pune pentru a
jnripai baetii obraznici.
Nandraldil, prostalaii, nandrits.
Ndsa lie. un fel de pat umblator,
pe care as puns salasul cu
mortal si se duce la groapa.
Natardd, prostalan, marginit la
minte.
Ndzbitie, pozna, nazdravanie,
dracarie, nazbutie.
Nechibzuit, fare chibzuiala, faro
socotealA, lard, masura.
Nechitit la minte, prostalan, far&
socoteala, lipsit de judecata.
Neneacd, mama.
Nemernicind, umblind ca nn ne-
mernic (adica ca a nimarui).
Nimica, pe nimica pe teas, acus-
acus. Se mai zice : pe mica
pe teas.
Nividesc, tree urzala prin ite si
prin spatit.
Niznar (te faceai), te %ma ca
nu stii.
Noaten, noatenr, line tunsa In al
doilea an de pe oi. Line tuns&
in anul intlid se chiama mite,
In anul al treilea : lin& mare.
Nojitd, bort& fa.cuta cu cutitul
la opinci de-o parte si de
alta, prin care se tree atele
sad curelele.
Nojitele se fac si lasindu-se
cureaua de Ingurzitura mai
lung& In dreptul acela.
Oblinc, gitul selel, tarnitei.
Oboroc, un vas fAcut din scoart&
de teid, Infundat la un capat.
Cu el se car& papusoi etc,
Obraj, distant& de loc, lung& de
4 prajini falcesti (o prajinti.
3 stinjen1).
Obrdzarid, rn
Ocnip, firida la sobele Vara-
nest!.
P.
Pdeornitd, vas de lemn In care
se tine pAcura si felestiocul
de tins carille. De obiceid um-
bit legate de inima carittel.
Pdc.oste, pagubd, pacat, nenoro-
cire.
www.dacoromanica.ro
433
Ocol, loc ingradit in care se in-
chid vitele.
Odae, tirla cu grajduri bune.
Ogkjit, inchircit. Se zice si po-
gidit cinilor slab!.
Ogoesc, mingii, potolesc.
Ogradil, curte.
OgrinjY, ceea ce ritniftne din fan,
dupe ce an mincat vitele
partea cba ma! !ina. Turiste.
Olicaesc (mA), ma vaet, ma ja-
luesc, ma pling, ma cain.
Okia, Weill (de saminta de ci-
nepa, de nuci, de saminta de
bostan).
Omdt, zapada, neauil.
Onanie, aratare groaznica, flint&
mare de tot si Ingrozitoare.
Opait, un hirb de ceaun, de cm*
or! anume ftleut de fier, in
care se pune sad ori unturil
de pore si tin fitil de petite
(cirpii) Infasurata, numit start
sad usternic. Opaitul era lampa
obisnuitA la tarani Inainte de
a se intrebuinta petroleul.
Oplosesc, addpostesc pe cineva,
gazduiese, primesc in gazda,
primesc la salas.
Opsasul, partea din dosul incal-
tamintel, cuprinzind si cal-
ciiul.
Orindd, crisma, eirciumit (de la
arenda).
Oterdsc (mA), imi schimb canal-
tura pare ca m'as minia, In-
cretesc din sprincene si scutur
trupul cam tremurind, ca cum
m'ar apnea fiori de friguri
sad ca si cum as bea otet.
Otinjesc, eologesc sad ciuntesc
pe cineva).
Ovilit, ugilit, biruit, smerit.
Ozana, anumele unui riulet de
linga T.-Neamt A
Paiele, be dal paiele copiilor, Is
dal vint, is primesti obrazni-
ciile.
Paldlliesc : eli piartialead pletele,
palalaie insamni pard mare de
foc, ce face vuet, dar trece
 436 TALMACIREA CIIVINTELOR
rapede. Se zice metaforic iT
paltildeste obrazul de rusinep. tI
palalaead pletele = ii umbla
pletele in vint ca o palalae.
Palancd, dam cinepa toata pa-
lance la pamint = o caleam,
o patulim.
Palce, nuiele suptiri.
Palesc (ma), ma lovesc.
Panusd, zDin frunzele numite
panuse de papusoi, se face
hirtie >.
Pdpufoiii, popusoiri, porumb.
Pasd, mai pasa de des ochi cu
matusa mai indrazneste.
Pdsare (fara), fare sa-i pese, fare
grija.
Pascd, tutun prost.
Paglesc. o/sTu-1 cunosc bine, dar
pare ca-i fug). Insemneaza o
jail la sanatoasa, fug si fur.
Pasnic, Vornicelul si pacinicil
vor purta grija ca cislele In
sat sa se faces cu dreptate si
va sta zapcin pentru plata
birului (Manualul Administra-
tiv al Moldova II, 669).
Pdtdranie, intimplare, patanie.
Pedepsie, epilepsie.
Pelcea-pelcele, pi el e mica (de miel,
de pilda).
Perje = prune, poame.
Peschis, dar.
Pestrif la mate, rautacios.
Piciipie, inchis la inima lui si red,
aver.
Pidosnic, sucit, care face tot-
deauna treaba pe dos.
Pieptanusf, dupe ce se scarmana
llna o dal in piepteni ca sa
capeti pdrul, (firele lungi si
alese), cealalta line se chiama
canuri si pe aceasta o ames-
tee' cu mite (lina meilor) si o
dal in fosalai sad pieptdnusi.
(vezi Dam6, Terminologie,
pag. 139).
Pintice, burta. in Bucovina se
zice si pincite.
Pirpdrd, foc de pae, ferbintala.
Pirpara insuratului, dorul, toana
insuratului.
Pirpilesc, frig ceva numai asa in
grabs la pare focului.
www.dacoromanica.ro
Pirtie, urma, drum deschis prin
zapada.
Pdsin, smerit, cuminte, linistit.
Pita, pine mare. Pinea facuta
din faina de orz saii de sa-
cara se zice si pitan.
Plachie, Pilaf de orez sal de
malaiii Indrunfel.
Pleased, chilipir. Verbul pies-
cuesc.
PlinsorI, un fel de boala a co-
piilor, ce-1 zic si sanca, care
se isca on pentruca se po-
meneste necuratul in cask
on pentru Cl se la mama co-
pilului si acesta vazind-o des-
pletita se sparie si-1 apnea
plinsorile.
Ploscd, vas de lemn cu forma
sferoidala, in care se tine
rachiii.
Poara, nu te pune 'n poara cu
cineva, nu te pune rail, nu to
pune de pricina.
Pocladd, poclda, plocadd, plocdzr,
un fel de serge let& ca de-un
metru, si lungii dupti voe, te-
suta din line (canuri) albs si
neagra (rareori, boita altfel)
si purtata in steaza (o invir-
titoare de ape) spre a o face
paroasa.
Pocinog, ainceput de bun augur
la vinzare mai ales si la al-
tele).
Pocit, menit rail, sucit.
Poclit. Acoperemint facut la ca-
rute ce tine cosul. sa iaii nuele
si sa indoaie viind cu cape-
tele in niste lemne asezate
de o parte si de alta a dra-
ghenilor carutel: Pe acesta
nuiele sa asaza un tol sal
rogojina. Acesta este poclitul.
un tol pus pe corciii
Qoviltir,
pentru a acoperi carul.
Pocldn, plocon, dar.
Podind, (de-o podina de gros),
gros de-un lat de mina, de
un pod de mina. POdind sa
mai zice si stogului de fin
cam piny aproape de jumatate
si atita de inalta cit ajungi
sa dal fin la cladit cu furca
 TALMACIREA CUVINTELOR
sail cu tapoiul si mai pe urma
dupa ce sa mai Inalteaza, cu
trupinariul (tapoiul).
PodurI, puma care se asterne
inaintea mortulul, s# treaca
cu secriiul (cosciugul) si care
inchipueste podurile de pe
ceea lume (9 la numar). In
alte Orli se zic punti.
Pogan, «urit si murdarz.
PogheazurT, cgrupuri de oamenl
ce umbla dupa prada".
Poghibale, fiinte inrautatite.
Potato, Locuinta gainilor. Cotet
pentru pasari.
Pojarnicie, pompierie.
Fob:fie, tot ce alcatueste, tine de
o gospodarie la casa omulul.
Calabalic.
Po lip, o scindura asezata linga
un parete. De desuptul ei sint
2 sail 3 cuie marl batute in
parete spre a o sprijini. Pe
polity se pun blidele, lingu-
rile s. a.
Pontoftind, scindura asezata in
partea de jos a cosulut, la
caruta, pentru a putea pune
ceva si sa nu cada jos.
Ponodre, Locuri grele de stra-
batut, ripoase en huceag si
mincaturi de ape.
Ponosit, cimparatul, insa, avind
frica de spioni, umbla imbra-
eat cu niste haine mai po-
nosite.)
Ponca, hula, pata, nume raft. Ea
sint cu ponosul si to cu fo-
losul.
Popic, tronc (interjectie).
Poposesc,stall putin la hodina.
Porneala, and ciobanil se due
sara dupa muls cu oile la
pascut, se zice ca se duc cu
oile in porneald.
Pornesc intr'adaos, cpornise in-
teadaos, a deveni ingreunata,
in pozitiez.
Posderie, cmultime mare, paele
cinepel rupte de melita in
mil de 1311041 se numesc pos-
derie.)?
PosmagY, un fel de pine uscata,
pesmeti.
www.dacoromanica.ro
437
Postatd, Lungime de loc neho-
tarita, poate fi de 1 prajina,
de 2 si mai mica. Cuvintul
postata sa intrebuinteaza mai
mult la prasit si secerat. Am
prasit ca o postata buns. Mai
am de prasit sad de secerat
ca o postata, portiune de loc
dintr'un ogor.
Posteuca, pentru a putea unge
osia carulul cu inlesnire, sa
ridica cu un drug, de di-
nainte, sad de dinapol, apoi
sa pine un lemn scurt, cu
un capat in mijlocul osiei
si cu cellalt capat in pamint,
potrivit asa ca sa tie carul
radicat de partea aceea. Lem-
nul eel scurt sa numeste poe-
teuca.
Potae; cpotae de lupi,'haita de
lupl, cete de lupi care umbla
dupa prada lama.»
Potcovesc, l'am potcovit, l'am
pacalit, l'am inselat.
Pozna, minune, obraznicie.
Prajind, un lemn lung Si nu
prea gros pe care se intind
strae sad albiturl ; prajina de
3 stinjeni este unitate de
masura o falce are 80 pra-
jini in lung si 4 in lat, adica
80 de prajini patrate.
Prqpddenie, primejdie, minia lui
Dumnezeii.
Prepeleac, un par cu crengile
scurtate, asa ca, poate sluji
ca un cuier in ograda, in care
se pun oalele, dupa ce ad
fost spalate.
Prichicie,margins iesita putin
in laturi la horn, sobs, vatra.
Pricopsit, procopsit. Are si in-
teles poreclitor : pacatos.
Prinz, pe la prinz sad aprinz,
e pe la 9 ceasuri dimineata.
Aprinzul cel mare, prin -
zisor.
Pripor, deal povirnit foarte tare.
Prisaca, elocul unde stall stupil
cu albine, iar prisacariii emul
ce le pazeste si Ingrijeste.,
Prisnel, titirez. sfirleaza.
Priveghfa, petreceri si jocuri cu
 438 TALMACIREA CIIVINTELOR
picilele ce se fac noptile cit
este mort in casa la sateni.
Privighitorid, sub-prefect.
Prizarit, Slabanog, mic, piper-
nicit, putin dezvoltat.
Probozesc, mustru pe cineva.
Procitesc, ascult lectia pe un
scolar.
Prohodesc, fac slujba proho-
dului (cind se duce mortul la
groapa).
Promoroacd, stura, chiciura.
Protap, partea de dinainte a
carului, la al carer capat se
R.
Rabigil, patruns, inlemnit de
frig.
ReibuiaM, unsoare (de cinbota).
Rdbuiesc, ung cu unsoare ciubo-
tele.
Rabus, raboj, un bat cioplit in
4 muchi, pe care taranil ne-
stiutori de carte is! insearuna
socotelele.
Racaduesc (ma), ma rapad la ci-
neva amenintindu-1 si rastin-
du-ma la el.
cosciug, secriii ; un vas
de lemn cu capac in care -s1
tin drumetil brinza on untul.
Ragild, o scindurica pe care slut
infiptl cu ascutisul in sus si
in forma, de cerc mai multi
ding de fier deopotriva de
lungi. Cu ragila se rageleaza
cinepa si inul.
Ragoz, un fel de iarba mare,
taioasa pe margini ce creste
prin finetele mlastinoase (Ca-
rex riparia).
Rada, fuga, alergatura.
Rdpanos, plin de rapan, adica
colb unit cu sudoare siprins
de piele. Se mai zice lip.
S.
Sdcelat, grijit cu saceala, cu pri-
vire la cal, mai cu samii.
La figurat : batut, chelfanat.
www.dacoromanica.ro
pune jugul. Ma protapesc, ma
tin bine, cu putere, cu inda-
ratnicie.
PrujiturY, imbalaturi, glum e, sagi
porcoase, fleacuri.
Puezesc (se), fac pus, se imultesc.
Pune (mise) soarele dreptinima.
a ajuns soarele la -amiaza,
am flaminzit.
Pureed, porn esc, plec.
Puricale, (tot felul de fructe :
mere, pere etc.»
Ptiu ! interjectie batjocoritoare,
par'c'al stupi, scuipa.
Rapciuga, o boala si o pored&
a tailor,
Raspintene, raspintenele, raspin-
tiile, rascrucea, cruces dm-
mului.
Rdsputerr (din), «cu toata pu-
terea».
Ratacanr, mincaduri adinci pe
drumuri, din pricina puhoa-
ielor de apa. Ridicaturi si
scu fun d atu ri
Raton, Han.
Razes, rdzas, mosnean.
RazlogY, despicaturl de copacl in
2, 4 ori 6 din care se fac gar-
durile la tarn.
Reaua. Daca vede reaua, data.
vede ca n'are 'ncotro, daca
vede ca nu mai are alto ce
sa faca.
Rie, sa scap de rica asta, de
capra asta. Porecla a caprel.
Rild14inteo), culcat pe o parte
si razamat in cot.
Robace, muncitoare ca o roaba.
Robotesc, «a lucra claca si in ge-
nere a lucra).
Rohatcd, bariera
Ropot, rastimp, fuga, jot, aler-
garura, zgomot.
Saga,- glum a
?egalnic, glumet.
Salamurd, aapa eu sare multa».
 TALMACIREA CIIVINTELoR
Sa Ma, colan de bani de argint
sail de aur, pus ca podoaba
pe piept la femel. Se mai
zice si zgarda.
Salcie, salce,radacina unei plante
(radix sarsaparillae) care se
ferbe de tarani cu rachiii ori
cu vin si o bead pentru nadu-
sala si alte boale din launtru.
Salcea fiarta se chiama pazita.
Cea care se is nefiarta se
chiama imblatoare.
.Fan, sanuri, gun lemn in forma
pulpel, pe care ciobotarul in-
tinde pielea turetcilo r. A trage
la san, a intinde pielea pe
lemnul numit mt.)
SanchT, bag samba, pe semne,
cum s'ar zice.
S4nitif, be pe coastele unul deal
sad dimb, unde se dad copiii
Cu saniutile.
Sd....ra sdracul de mine!
Sdrad, gaitan, ata grosuta de
ling impletitli in 3 sad mai
multe vite, cu care se cos
nista inflorituri numite zgar-
dife pe marginea sumanelor.
Verbul: sardduesc.
Sarbad, slabanog, anemic. Lap-
tele dulce se sarbezeste.
Sdrdac, seirdace, un fel de suman
scurt cam pins la brill.
Sarsaild, Drac, necuratul.
Sdd, grasime. Sameni a avea
sad la ranunchi pari a fi
bogat, puternic.
Sbortie, sbirlit, minios, infuriat.
Sburatdcesc,ajutur, salt pe cineva
ca sa, reusasca.
Sedfirlie (capului), Pasta capului.
Schimburr = Cames1 si izmene
de primineala.
Schimosesc, slutese, imit rad. Se
zice si schimonosesc.
Scincesc, piing ca cateii.
Schinguit, chinuit.
Sclifosesc, = Piing in sila. Soli-
fosala Plinset prefacut
Numele luator in ris al plin-
sului.
Sc/ipuiesc, = adun, string cite
putin ; inchipuesc.
Scoarld, mama de scoarta, sora
www.dacoromanica.ro
439
de scoarta, mama, sort;. vi-
triga.
Scofald, pricopsala, lucru mare,
folos.
Scopt. ePiele scoaptd, piele us-
oath foarte tare). Lapte scopt,
chisleag incalzit si pus sa, se
faca acru.
Scorniturr, vorbe iscodite spre a
face suparare cuiva.
Scot% scorfurf, un fel de tesaturi
alese de ling boita, pentru
impodobit paretil.
Scripcd = Vioara, violin). Scrip-
car lautar.
Scroambe, porecla ciubotelor (cis-
melor) rale si uscate. Se mal
zice Si scrabe.
Scrombdit,cNu-lcunoscz(Creanga
zice asa). Insemneaza stricat,
cu privire la ciubote.
Sculdfel, vezi cintec sculatel.
ySeiac = Postav tesut mai ales
de calugarite.
Sfarogit = Uscat foarte tare,
cum ii toaca.
qfichiul = Virful biciului sad
biciustei, la sat, neimpletit
si innodat la un loc. Sit mai
numeste si pleasnd. Figuiat :
atingere cu cuvinte intepa-
toare.
Ochiuesc = Ating pe cineva cu
vorba, asa in cit sa nu-1 vie in-
diming. De la cuvintul sfi-
chid.
Sfirciesc, trag tabac pe nas, fi-
end sfirc, sfirc.
Sfirloage, nu-1 cunosc (Creanga).
Porecla pentru opinci rale.
Sfrijit, slab, uscdcios.
Sgitie, se zice de fete si copile
cu inteles de : diavol, drat,
strengarita.
findild, dranita, sit),
Sintiliettr (pare), care se coc pe
la Sintilil, Sf. Ilie.
Sisirac, cosarit pentru popusoi.
&Ufa, stracuratoare mica de
par sad de sirmd de stracurat
laptele duke.
qleah, drumul mare, slead.
$michirie, InselAciune, vielesug.
Smir fog, porecla, data calului slab
 440 TALMACIREA CIIVINTELOR
de tot si raa, dupuros, se zice
si mirtoaga.
Smocul de chibriturr, ccutia sad
manunchiul de chibrituri,.
Sniontesc, ademenesc cu Insela-
ciune.
ginotresc, mustruluesc, fac exer-
citil militare sau gimnastice.
So lonzonir, vrajitoril privitoare
la schimbarea vremii si la in-
departarea sloatelor (grindi-
nilor).
Somnoroasti, un fella de buruiana
care produce somn, celul ce
bea zama ei.
.pfeal ti-ai facut gustul cu
tine ti-ai facut, dar cu mine
nu mai merge.
Sopon, sapun. cSa-ti dam sopon
si frInghiez, sa te spinzuram.
Sorocorq, moneda veche de 21/2
lei vechi sail 100 parale.
?die, «fr. niche, tour,. Pozna.
fovilctiesc, merg din grew, fiind
schiop.
Soapy, o plant& care creste mai
ales prin padure, si miroasa
frumos. Se intrebuinteaza la
facerea florilor (vopselelor).
.Sparlesc, am fparlit-o la balta,
am tulit -o, am fters-a, am fugit
la scaldat.
.5perla, cinsamna cenusa cu car-
bunasi aprinsi; metafora ma
ver da prin fperld trebue sa fie
luata de la fripturai.
Speteax?1, lopatica la spatarul
scaunului ; lopatica cu care
bati la tesutul bIrnetelor ; lo-
patios pe care se fac itele.
Spout; apa-i rea si lemnele pe
spona, apa-1 rea si lemnele
putine 61 scumpe, caci nu sa
prea gasesc.
Sprintar,usuratic,amagitor,neas-
timparat,sprinten.Sprintaroiii
e augmentativul.
Stdnifte, clocul unde se aduna
oile etc.,
Stative, razboiii de tesut.
.pergario, ftergare, imbroboada
alba tesut In cast), cu alesa-
turi frumoase. Se atirna si in
www.dacoromanica.ro
cue pe pareti ca podoaba In
casele taranesti.
Stilcit, batut mar, ucis In bataie.
Stinchesc, contenesc, mfntui, sfir-
sesc.
qterpelesc, am sterpelit-o de-a-
casa, am fugit de acasa far&
stirea parintilor. Fur ceva.
,Ftioalnd, loc mai adinc In albia
unui plaid.
StirlicT, niste pete galbene ru-
ginii, une on verzui, care ies
pe trupul unor bolnavi Ina-
inte de moarte.
.5tiubeia, lemn gros si lung ca
de un metru, scobit de la un
capat la altul in forma until
vas cilindric in care se tin
albinele (stup) saii se vira In
pamint in izvoare spre a se
face fintIna.
Stocit, pintice stocit de apa,
supt de apa, micsurat, stors.
Strain pl. strae, hainii.
Stradalnic, harnic, rilzbatator.
Stroh, scuturatura de fin ; bun
.de scaldatori si de dat la
gaini.
Stroh; batae la talpi cu vergi
cum se bateau in zilele vechi
catanele si hotii prinsi. Ba-
taia la stroiu, zic altii, ca era
asa vinovatul trecea printre
doua rinduri de soldati, pri-
mind de la fiecare cite o lo-
vitura.
Stropfesc (ma), amenint pe ci-
neva, facind urit la el.
Stromit, Indracit, apucat-, za-
pacit.
Strujesc (pene), curates° penele
de cotori.
Strujesc, dad. un lemn la strug
Butuci strujilt, nestruitX
Strunesc, tin in fria pe cineva,
pun stapinire, disciplinez.
Stupesc, scuip, arunc saliva din
gura asupra cuiva. Cind te
stupeste cineva, sa nu te stergi,
cad are sa te ling& el pe ceea
lume. /Fr atupetra sufletul, iti
scuipi sufletul, iti ese sufletul
pins izbutesti.
 TALMiLIIREA CUVINTELOR
Sturlubatec, usuratec la minte,
vintuit intru citva, nebunatic.
Sucald, gun instrument de de-
panat batatura pe t evi) . Merge
cum 11 sucala, merge rapede.
Sucdlesc, starui prea mult pen-
tru a capata un lucru. Bat
capul cuiva.
.qugubat, primejdios, inselator,
amagitor.
.fuguiese, glumesc, prujesc.
cSuin, om cam zapacit, inteo
ureche.
Sulhar, un copac gros cam cit
piciorul.
Suntan, =mane, haina facuta din
sumani.
T.
Tabacioc, tutun.
Tabircesc, aburc, radio.
Tabuet, sacultet, sac mic, tabul-
too. Se zice si fetelor scurte-
groase.
Tacidle, gvorbe desarte, palavre,
cozeril". Numal la plural se
intrebuinteaz a.
Talmud, clopot lat ce se pune
la gitul vitelor.
Talasman, Nume de boil.
Talpasifa (iFf ia) spre cascl, isl ia
drumul spre cast.
TalpoiU, baboin, porecla babelor
indracite.
Trtmaduesc, lecuesc, indrept.
Taman, tocmai.
Tamazlic, cird de vite cornute
marl.
Tamtiet, afumat, ametit de btu-
tura.
Tdnfag, mindru, fudul, cam o-
braznic, sumet, semet, dirz.
Tapangele, palme date la spinare,
mai ales copiilor, and ii bati.
rapoia, furca mai mare de lemn
sad de fier cu care zvirli finul
la facerea claii, ori stogului.
Timis coarne, hod cu coarnele
nu incovoiate, ci drepte ca un
tapoid.
TarabOang, roabt cu care se
cart pamint sad prund.
www.dacoromanica.ro
441
Sumani, (numai la plural) test-
tura,panura de line neagra,
alba sad laie, din care se fac :
suman pl. sumane (sucman,
tundra), cioareci sad berne-
veci, mantale.
Sumut, un fel de sgomot ce se
face din buze cind mina ci-
neva call sad copiilor mici.
.upuresc (ma), ma strecor, ma
furisez.
aura, un loc acoperit, unde se
pun ciuvee, carute si alte
unelte de-ale gospodtriel.
Surgun, exil.
Surld, sfirla, ritul porculul.
Surpaturd, hernie.
Tdraboiii, vuet, sgomot, zarva,
cearta.
Tare de cap, rabdator.
Tarnita, sea de lemn. Verbul :
a intarnifa. Partea ascutita de
dinainte (gitul) se chiama o-
blinc.
Tama, cordea la palarie.
Tdun, 411II fel de bondar cu ac
veninosp.
Teafdr, pl. to fern, neatins, zdra-
van, sanatos.
Teapa, firea, caracterul, sama.
Teleaglt, caruta fare cos, numal
cu niste lemne puse In peri-
nocul de dinainte si dinapoi,
in care-s razamate leucele.
Teleaga la plug, este facuta
din o osie cu 2 rotite. Grin-
deiul plugului vine asezat cu
un capat pe teleaga.
leleap, teleap, teleap, se zice cind
merge omul cam in cetis or, tro-
paind cite o leaca si cam ti-
rindu-si picioarele.
Te2eleil Tanasa, Wit nici un ca-
pataiti (ca un gurt casct).
Tencusd, gun joc copilaresc, ce
consta din infingerea cutitu-
lui in pamint, etc.; tencusa se
mai zice bucatica din harbuz
[pepene verde] ce o scoate cu
 442 TALMACIREA CUVINTELOR
cutitul, spre a vedea dace -1
copts.
Tesitura, cioata de copac, ce a
fost titiat cam piezis, oblic.
7 eslar, un fel de stoler, care lu-
creaza bine cu tesla.
Tiba ! interjectie cu care alungi
cinii.
Tied, mai tics, forma scurtata
din baetica.
Ticait, mocait, pacatos, bicisnic,
care lucre inset si-a lene.
Tiesit, plin de, bucsit de.
Tifnos, om care sa, minie si ho-
dorogeste pentru fiece lucru.
Tigoare, putoare. Porecla celor
lenest
Tihdrae, cripa (ravin fr.))
Tiji, caseminea) asisderea, idem.
Tinjald, ((este oistea carului de
care e prins jugul ; expresia
mefaforica a se lifsa pe tin-
jald, insamna a se lenevi.) Pro-
tapul se potriveste cu aceasta
explicatie a lui Oreanga. Tin-
jala e un protap mal mic por-
tativ ce se acata de protapul
eel mare prin circee, cind e
nevoe de pus in 4 boi.
Tinjasc, slabesc ducind dorul
until lucru care-nil lipseste
si la care am tinut mult. Are
si intalesul de jiilesc.
Tintat in frunte, bon cu o pate,
ktinta) alba in frunte.
pnterim, locul dimprejurul bi-
sericii undesaingroapa morti.
Cimitir.
Tipic, (Mr slujba bisericeasca se
face dupe rindueala, intoc-
mita de sfiintil parinti, nu-
mita ttpic.)
Tird, lease, putin, ni tel. ma
fac VI* ma tern.
Tirnomata, turiste (ce ramine
de vite din fin) cu gunoid
gramadite la tin loc.
Tirnosire, cnu-1 cunosc. Cihac
p. 413 zice cconsecration d'une
eglise) (Creanga). Si asa este:
tirnosire insemneaza sfintirea
unel biserici.
Tirsoagd, pored& pentru bar-
www.dacoromanica.ro
bele marl. Se mai zice si
tirsind.
ppm, ies repede de undeva,
ca cum ar iesi apa cu pu-
tere din putina cind scoti
copra.
Tito, vuet lung, inadusit si
suptire, ce seamina cu vuie-
tul produs prin lovirea do-
canului de ilad sad de bated.
Si lemnele tiue cite-odata
cind ard.
Tica, fuga, inteun suflet.
Toiag, o luminare de sears ce
arde la omul mort. Ea e fa-
cuta lungs cit omul si e in-
virtita in spirals.
Tolocanesc, vorbesc vrute si ne-
vrute, si bune si rele ; vorb ese
repede si pe nerasuflate ; bat
capul cuiva en vorba
muere neascultittoare,
vicleana si inselatoare.
Tologesc (ma,), ma culc intinzin-
du-ma cit is de lung.
Tologit, tolanit, culcat a lene si
necuviincios.
Tont, cnatarat,) «dobitoc,) cne-
ghiob) prostalat, prost.
Topor, figurat inseamna paru-
ida : ba s'un topor 41 fac,
iti fac o moara de cap.
Toropesc, a face lat pe cineva
dintr'o lovitura ; and toropefte
somnul, cad de somn. Toro-
paid tin fel de maciuca.
Trtiganat, deal traganat, deal
pe care sul cam pe nesimtite.
Traftaloagd, carte veche.
Trataji, tratajii sad tartasii,
numiti si tratage, an fost la
not cea intiin carte incepa-
toare. Tratajil eras niste car-
tulil scrise de mina pe tin
fella de hirtie groasa. Pe pa-
gina intaia, la inceput, era o
truce facuta cu cerneala ; si
apol urmau slovele una dupil
alta in sir alfabetic. Dupa
slove, pe paginele celelalte,
urmad silabe de cite 2 si 3.
slove pentru exercitil de slo-
venire. Pentru a se iconomisi
tratajil, se scriead buchile pe
 TA_LMACIREA CIIVINTELOR
cite-o bucata de carton sail
pe cite-o bucata de hirtie,
care se lipia pe o scindurica.
Aceste se numiaii tablite. Pe
tablite ca si pe trataji era
facutit la inceput o truce cu
cerneala si and se incepea
a invata, se zicea mai India
truce-ajuta;si de ace ea tablitele
se mai numiati si truce -ajuta !
Ele se aninag intr'un bat cu
cracana si putead sit invete
mai multi copil deodata.
Treampa = schimbul. A face
treampa = a face schimb,
luind un lucru si dind altul
in locul lui, cam de aceeaqi
valoare. Cind la facerea
schimbului nu sa mai adauga,
nimic la pretul lucrului schim-
bat, se zice ca schimbul s'a
facut par pe par.
Trela-lela, etra la la, /ma fiiind
ea lela = a vagabonds, de
aceia aice trala s'a schimbat
in trelaz.
Tremturos, fienduros, cu hainele
rupte.
Tretin, cal de trei ant.
Trindav, leneq; dugliq, trintor.
Trintor, partea barbateascii: la
albino ; figurat: 'ems, trin-
day, dugliq.
U.
Udatura, Ca sa nu mininci ma-
maliga goala at nevoe de uda-
tura, adica de un fel sail mai
multe felurt de bucate, on
brinza, lapte q. a. (Curechiul
si verde si murat este- cea
mai trebuitoare uthitura la
casa omulur.,
Ugilit, umilit, ruga tor.
Uncrop, Cind ies oamenii de la
masa cea mare si se due cu
toata nunta la trisma, se zice
ca ail iesitzu uncropul. Atunci
se bee rachin fiert. Uncrop e
spa clocotita.
www.dacoromanica.ro
443
Troscot, un fel de iarba ce creste
pe ling% drumuri.
Tufa. Si copil tufa, adica de
fel, de loc.
Tuflesc cusma in cap, pun, aruna
caciula in cap.
Tululieste, tacneqte, batjocureqte
ca cum ar striga tio, ho !
Tumurug, o bucata de butuc
scurt si gros.
Tupilez (m4), ma pitulez, ma plea
pe vino, ca sa ma ascund.
i upilat, pitit, mic.
Ttapilusi merg tupiluq, tiptil, tu-
pilat, pe ascuns, tirindu-te
plecat la pamint.
Tunde-o l pleaca, ia-o la sana-
toasa, fugi.
Tureatcd, partea ciubotei, care
invaleste piciorul de la glezne
pina la zenunchia.
Turture, Daca-1 (mere turture)
fara virgula, atunci insem-
neaza un fel de mere. Daca
este virgula, atunci turture sint
niqte pasaruici de pine care
se pun in pomul mortului.
Tuftr, Fac tusti din balta = Ies
repede fare de veste spre a
nu fi vazut, sail spre a nu se
baga de same.
Urdinis, locul de intrare al al-
binelor in stiubeiii (stup).
Ursitd, In mai multe feluri se
face pe ursita. Cel mai obis-
nuit e acesta. Se duce baba
farmazoana cu fata cea ce
vrea sa-s1 face pe ursita in
padure si face chip de om
si-1 bate cue peste tot locul
(in cap, inima) si asa se cu-
rata (moare) femeea barba-
tului, pe care fats vrea sa-1 iee.
Ufarnic, care umbla de la casa,
la casa prin uqile oamenilor.
Usor, stilpii uqii se zic usorl.
 444 TALBLICIREA CUVINTELOR
V.
Varzare, placinte de post &cute
cu cartofi sail cu cureehiii
fiert bine pi prajit cu oloid
si ceapa si unse pe deasupra
tot cu oloid sad undelemn
prajit cu ceapa.
Vatale, o parte din uneltele care
alcatuiese razboiul de tasut.
In vatale se asaza spats, prin
care tree firele. Vatalele cu
spata la un loc, slujesc be ba-
tutul firelor pe care le poarta
suveica cu tevile.
Vatarnan, ajutorul vorniculul la
implinitul darilor in sate, mai
demult.
Vezi bine, de sigur.
Z.
Zabata, intirziere.
Zeibovesc, oeibavesc, intirzil.
Zagneatti, focul din uscaturi la
gura cuptorulul, spre a se ru-
meni pinea sad aceea ce coci
in cuptior. Figurat : da-i zag-
neata, da-t indemn.
Zdhait, tuitat, parasit». 3i zahait
prin casa = neingrijit, in ne-
orinduiall. Nu to -oiii mai zit-
hai=nu to -oid nacaji,nute-oid
mai intrerupe de la trebl.
Zillog, amanet.
Zdlud, nebun.
Zansordsc (ma), imi prind pofta,
n'am de mincare decit numai
abia sa-mi tin zilele de azi pe
mine.
Gams, pepene galben.
Zamparagir duglifl, flacaii marl
situ -ti -1 oamenii, dar lenesi
ce-s tree vremea mai mult cu
somnul si nelucrarea.
Zaplaz, gard, uluci.
Zapsesc, prind pe cineva la un
lucru oprit.
www.dacoromanica.ro
Viendere1, co pasere, faleo pe-
regrinus.)
Virgo, unealta de prins peste.
Vittelnifa, instrument ce slujeste
la depanat ata pe tevi (de pe
scule).
Piztiinet, adapostul fiarelor sal-
batiee.
Vlaguiesc, store de putere pe ci-
neva, slabesc, obosesc, trudesc.
ostasii inrolati de
Volintirir,
bunt voie, care s'aii luptat
cu Turcil p e vremea revolutiei
de la 1821.
Vornic, sluj basul care mai demult
implinea darile prin sate. Era
un fel de perceptor si primar.
Vultan, hultan, vultur.
Zarghit, (smintit, fr. toque). Sa-
nt din minte.
Zaticneaa, nemultamire, stinje-
nire, deranjament.
Zblintuit, obraznic, neastimpa-
rat, care se acata pe toate gar-
durile si pe unde nu trebue.
Zborfit, infuriat, inciudat, mi.
nios.
Zbucium, nacaz, chin, truda.
Zburd, fug, strind en veselie.
Zdravdn, mare, puternic, tare.
Zdrumic, sfarm, farm.
Zgeirdi(d, un fel de colan ce-1
poarta fetele la git. E lat ca
de &ma degete pi facut din
margele mid de felurite co-
loll. Alt inteles vezi-1 la sarad.
Zghihue (ma), ma scutura necu-
ratul, ma zgiltie, ma cutreo
mura.
Zgircit, avar
Zgirie-brinod, carpanos, sgircit,
avar.
Zgremturos, cscoarta poate fi ne-
teda sat zgremturoasa).
 TALMACIREA CUVINTELOR 445

Zgribulit, merg zgrebulit de frig, Zmocul de chibriturr, ceutie set

inlemnit de frig, ca si cum
ai fi strins gramadO de ci-
neva ; tremurind de frig.
ZitntT, crestiturile de pe dunga
monezilor de argint si de aur.
Figurat : ban!.
Zmirdoare, fiinta mirsavA, scfr-
boasii. Se zice si zmIrd.
Z molit (la fats), negricios la
fate. (Cuvintul vine de la
zmoala).
manunchiul de chibrituri).
Zodieriii, acel ce-ti cautO in zo-
die, dupe luna in care to -al.
nAscut. Zodiile sint tiparite
In ccalendarele asezate pe
sapte planete.
Zoredit, se zice de rufe care
numai le -al muiat putin in
ape si le-al purtat o leaca
prin mini, In loc sa be spell.
bine, cum se cade.

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL
Prefata III

Amnitiri
Amintiri din copilarie
Popa Duhu . . . .
Mos Ion Roata
Mo§ Nichifor Cotcarul
. . . . . ......... 102
111
124
3

Pove§ti
Soacra cu trei nurori 149
Capra cu trei iezi . . 159
Danila Prepeleac 170
Pungu %a cu doi bath 188
Povestea Porcului 194
Fata babel si fata mosneagului 216
Povestea lui Stan patitul . 225
Ivan Turbine& 254
Povestea unui om lenes 275
Povestea lui Harap Alb 278
Cinci pith 348
Fat Frumos Fiul Epei 354

Diverse
Fragment de biografie . . 37'
Acul §i barosul 377
Calicul de la Talpalari 381
Versuri didactice
Poesii populare
Rostiri, zicatori, cuvinte .
Poveste (prostig omeneasca) .
Soarecele siret si lacom
,
......... A.
.
381
387
393
396
401
Ursul pacalit de vulpe 402
Inul si camesa 405
Misiunea preotului la sate 408
Talmacirea cuvintelor mai neobicinuite 415

Gre,seli de tipar s'aii strecurat si in editia aceasta. Rugam pe ce-

titori a le indrepta cu duhul

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro