BC

U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
 RY .
RA
LIB
ITY
.
cr.
RSMap
y
pi om
:
..
;
4
1 VE E
i:
;
.
,

NI U
: |
a
+
o +
a1

.
?
AL
;

?
PAL]
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
ALU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
U
IA

Ă
,
SI
/C

.
AS

.
EN

i
T
Da

.
RA
L

,
.
-
UN

“
1
a
Ă

IV
:
ER
.
. SI
TY

”
.
LIB
.

RA
.

RY
 RY
+ TUDOR V. ŞTEFANELLI
+ VASILE GHERASIM

RA
CONSTANTIN LOGHIN |
LECA MORARIU . a

LIB
EUGEN PĂUNEL.
AUGUSTIN Z..N. POP
AUREL VASILIU

ITY
GEORGE VOEVIDCA
DESENE: |. CÂRDEI

RS
VE
NI
LU
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC

„Mitropolitul Silvestru“
BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
L UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
EN
T RA

JUL
LU

EMINE
NI

1955
VE
RS

ŞI SBUC
ITY
LIB

COVIUNA
RA
RY
 e meet adinuta ame

rr

Zr.

RY
po. : -

RA
. « , '

LIB
— .
„

TY
,

SI
7

ER .

m o.
IV
UN
L

' 4
RA

e -
T
EN
/C

,
SI
IA

,
U
BC

4 Dead

.
 RY
RA
LIB
ITY
EMINESCU şi BUCOVINA
Li

RS
VE
NI
LU
RA

„MII e,
T
EN
/C
SI

"- cu..contribuţii de :
Ț TUDOR V. ȘTEFANELLI, + VASILE GHERASIM, CONSTANTIN
IA

LOGHIN, LECA MORARIU, EUGEN PĂUNEL, AUGUSTIN Z. N. POP,

AUREL VASILIU, GEORGE VOEVIDCA.
U
BC

„Cernăuţi 1943.
Editura „Mitropolitul Silvestru”, Proprietatea Societăţii pt. cultură
 RY
RA
LIB
TY
SI
i polei EA eo ra a me
di Ep tei
fe NA

Piuliytaia nina ER ia

„Fl 10.096 |
Ra
IV
Nr ratia: MA 87 mt Pe ITI, 3
L UN
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
Introducere
Cu cât cercetările usupra poetului Eminescu progre- :

ITY
Seuză, cu utât se vădeşte mai mult pentru oricine cât de
strâns legat u fost el de Bucovina. Eminescu m'u fost numui
întâmplător elev de şcoală primară şi secundară în Cernă-

RS
uţi. EL nu şi-a dobândit numui primele noțiuni de cultură
în acest oraş. EL şi-a format la umbra acestei şcoli şi în
ambiunța mediului bucoviyean. suiletul românesc.
VE
Când am afirmat niui departe: “in cursul acestei cărți,
că Eminescu m'ar îi fost „Eminescu” aşa cum îl cunouşter -
NI

noi astăzi, dacă ar fi copilărit în altii parte u țării, um ajuns

lu această concluzie numui după ce am studiat în amănunt
LU

influența ce s'au exercitat asupra lui din partea şcolii cer- -

năuțene, din partea profesorilor săi, mai ales din parleu lui
Aron Pumnul, precum şi nu mui puțin din partea mediului
RA

bucovinean de după 1$60.

Eminescu era deplin: conştient de cât datoreşte (cestor
T

“fuctori in formarea structurii sule sufleteşti şi n'u aScuns-0

niciodată. S'a:cirătaâ recunoscător toată” viuţu, ceea ce se
EN

vede din deosebita afectiune ce a păstrut-o Românilor din

provinciile nelibere în senere şi celor din Bucovina în Spe-
/C

cial. A păstrat recunoştinţă eternă îostului său părinte Su-

fletesc; Aron Pumnul, pe care l-a apărat împotriva atacu-
SI

rilor piezişe îndreptate: împotriva lui, .precun, în genere,

întregii Bucovine româneşti, pe care « cântut-o şi u ridi-
IA

cat-o în scrisul: Su.

De uceeu nici Bucovina r'a rămas indiferentă fală de
U

copilul său adoptiv. L-a păstrat adânc în suflet şi i-a per-

Abstragând dela
BC

petuat memoria de-a-lungul deceniilor.

1oale celelalte forme de manifestare a acestei recunoştințe
 V

RY
IN

a
Ei
!
şi limitându-ne numai la forma scrisă, trebue să constatăm

RA
cd cele 'mai multe au pornit din Bucovina copilări iei lui
Eminescu. _
Pe lângă studiile cupr inse în acest volan, unele mai

LIB
vechi şi cunoscute, altele inedite, mai sunt atâția alți buco-
vineni cari S'au ocupat cu lămurirea fenomenului. Emi-
nescu. Amintesc numaiîn treacăt pe 1. Grămadă, R. Sbiera,

TY
W. Tomaschek, -l. E. Torouţiu, N. Tcaciuc-Albu ş. a., apoi
atâția: traducatori” bucovineni din Eminescu în limba ger-
mană ca Em. Grigorovitza, A. Forgaci, L. Tomoiagă, O.

SI
Soroceanu, R. Bâcu ş. a. Tot graţie strădaniei unui bucovi-
ER
“nean, Leca Morariu; apare de 12 ani încoace acea exce-
lentă publicaţie care este „Buletinul M. Eminescu”.
"Iată 'de te Societatea pentru cultiră a crezut că nu-şi
IV
poate: inaugura mai nimerit pentru a doua oară editura sa
o „Mitropolitul Silvestru” — întemeiată în anul 1938 şi
UN

complet distrusă sub ocupația rusească — decăt adunând

într'un volurmn şi punând la îndemâna oricui lot ce este: do-
vadă evidentă a legăturilor- dintre Eminescu şi Bucovina.
L

Această carte vine să lege definitiv pe Eminescu de pro-

RA

vincia noastră şi, dacă mai era nevoie, să demonstreze că

marele nostru poet a pornit la drum pregătit sufleteşte în
mica noastră provincie. .
T

Mândră de această contribuț ie a ei la literatura ro-

EN

mână, Bucovina întelege în felul acesta să ridice lui Emi-

'nescu. cel. mai simbolic şi mai trainic monument ce i Se PU-
/C

"fea ridica de această pr ovincie în timpurile de azi.

In numele Societăţii pentru: cultură, care în această
SI

parte a ţării reprezintă Bucovina culturii româneşti, multu-

“mese tuturor acelora cari prin: contribuția: lor du ajutat la
IA

„ desăvârşirea unei opere culturale şi româneşti.

CONSTANTIN LOGHIN
U

- vice-preşedinte “al Societăţii pt. cultură .

BC

şi delegat cu conducerea editurii

 RY
RA
LIB
ITY
RS
VE
Tabla de materii:
NI

Constantin Loghin: Jufroducere . . o. cc. . . V

de materii . . e t. VII
LU

Tabla
„Lista clişeelor . . sc cc... IX
George, Voevidca : Lui Eminescu . os... XI

mormântul lui Eminescu. o... . . XIII

RA

x *x: La
xi La BUCOVINI XV
“T. V. Șteianeili: Amintiri despre Eminescu . .. .. . 1—120
T

Către cetitori 1. — Introducere 5. — Eminescu la şcoala primară

aiară de
din Cernăuţi 11. — Eminescu în şcoală la liceu 14. — Eminescu
EN

Eminescu la Viena 32. — Studiile lui Eminescu

scoală 21. — Când a venit
la Viena 34. — Exteriorul, portul şi traiul lui Eminescu 37. — Eminescu,
Eminescu
colegii săi şi alte cunoştinţe 42. — Eminescu în camera sa 44. —
/C

şi sexul îrumos 52. — Era Eminescu

şi „România Jună” 47. — Eminescu
64. — O
comunicativ? 59, — Expresii iavorite 63. — Eminescu cântăreț
SI

67. — Eminescu şi serbarea dela Putna 68. — Episoade din viata

pitulă
Eminescu la serbarea
“lui Eniinescu 82. — O glumă a lui Eminescu 83. —
și Ioniță Bumbac
IA

unui patron 90. — Eminescu şi Moriţ 92. — Eminescu

în 1875 în Cernăuţi 97. = Intâlnir ea în Bucureşti 101. —
96. — Eminescu
Traduceri de Eminescu 105.
U

“i Leca Morariu: Note pentru o monoaralie . . - - 121—200

— Copilăria 132. — Elev

BC

Data şi locul naşterii lui Eminescu 123.

154. — Hoinar 178.
 RY
VII.
N Aurel Vasiliu : Bucovina în viața şi opera lui M. Eminescu 201—482

RA
1,. Psihologia elevului M. Eminescu. 203. — Il. Câţiva colegi de-ai lui E.
în Cernăuţi 218. — III. O copie a „Foii pt: minte” a lui Barițiu făcută de
gimnaziaşti 225. — IV. Biblioteca gimnaziaştilor lui A. Pumnul 239.

LIB
“V. Alte cărţi dăruite, de E. bibliotecii gimnasiaştilor 263. — VI. Din lec-
turile lui E. la Cernăuţi 283. — VII. Eminescu şi A. Pumnul 411. — VIII.
Eminescu Şi trupa Tardini 434. — IX. Continuităţi bucovinene la Viena
443. — X, Eminescu si serbarea dela Putna 451. — XI. Bucovina în scrie-

TY
"rile lui Eminescu 460... . i -
N. C, „Loghin : Aron Pumnul-=Mihai Eminescu 483—582:

SI
1. Reabilitarea lui A. Pumnul 485. — IL Influența lui A., Pumnul
-asupră lui M. Eminescu 540.
=, Augustin
Vasile
Z. N. Pop:
Gherasim : În
Despre
satul ER
Aglaca Eminescu,
Eminovicenilor .
sor a poetului 583-615
. . . 620—632
4] Eugen Păuncl: Popasuri eminesciene în Cernăuţi . . 635—643
IV
L UN
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
:
.
.ta. vs
rin Datibi 1“
„na r

RA
Danae, pa a
.
iti
Pe Pare

LIB
tza
pt»
pt
ee
|
1% 3
13
ITY
RS
VE
NI
LU

N Lista clișeelor
|
RA

Manuscrise Eminescu 116—117

Semnătura Eminescu 115
Casa copilăriei lui Eminescu în Ipotești 137
151
T

Serban Eminovici ,
lorgu Eminovici . ; 155
EN

Nicu Eminovici . . 159

Aglaia Drozli, îotograiie 175
“Titlul „Consemnăciunarului” 3ll
/C

Pagină din „Consemnăciunariu” , 3l?

Altă pasină din „Consemnăciunariu” . 329
SI

E. R: Neubauer . .
351
Altă pagină din „Consemnăciunariu”. . 305
St.Woli ,.. . 356
IA

Altă pasină din „Consenmăciunariu” 437

A. Pumnul . -
“457
U

Aglaia Eminovici, desemn 559

Casa lui A. Punmnul . 637
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
L UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
ITY
RS
VE
Lui Eminescu
NI

Asemeni unui înger căzut, cu uripi frânte,

sortit să sângereze, să plângă şi să cânte, —
LU

cu Ochii trişti ca moartea, cu. sufletul de jar;

trecuşi prin vulma lumii, străin şi solitar ...
Destinul (ău — povară mai srea ca un Vlesteru,
RA

via(u ta — un frasic şi "'nlăcrimit poem...

- Svâcneau fierbinți pumnale în inimua-ţi muartiră ;
(u mâna lin cu "n vise .ți-o lunecai pe liră.
T
EN

Și cântecele tale; cu Sunete de ciur,

curgeau ca strălucir eu celui mai rar tezaur,
erau şirag de lacrimi şi de mărsăritare,
/C

erau făşii de suflet ce Ssânseră şi more...

Şi-ai Sirâns în ele vraja de luni şi de stele
SI

şi visele schimbate în salbe de mărsele,

ai strâns în ele floarea de flacări a iubirii,
IA

minunile şi taina şi farmecele firii

şi picurii de sânse ci runelor ce dor
U

și iulea şi umarul celui midi blând popor

BC

şi fălmăcireu, scumpă a vremilor ce vin —

pe toute le închiseşi în versul tău divin.
 RY
A

RA
Dar viața ta — ce, fuse 0 goană ne "ntr eruptă
de soare şi: 'ntunerec, de pace şi de luptă —
se stinse ca şi-un cântec, curând oprită "n: mers:

LIB
şi-un biet mormânt aturicea cuprinse-un Univers !

E „Mizer ia-l. ucise !” — şopteau, miloşi, vecinii,

TY
: cari, mau putut să vadă ce crud te muşcă Spinii
ce îi purtai cu 'n zâmbet atât de blând şi trist
pe albul frunţii, — dulce al Poeziei Crist !

SI
Ei nu ştiau, sublime, că viațata sihastră
în viu-i foc-se stinse ca pasărea măiastră
“ce s'a topit în proprii
ER văpăi mistuitoare,
ca, să renască 'n urmă cu-atăt mai sclipitoare !
IV
Ă p. N
. - . . . . . . .
. . , . . . . -. “e
UN

Dar: piâră generații în unda morții reci !

“Lumi cadă în risipă !....Ci versul tău în veci
va rămânea asemeni unui. diamant aprins :
L

ca să „răsirângă raza „Luceafărului” stins.

RA

„GEORGE VOEVIDCA
T
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
TY
SI
ER
IV
UN

La mormântul lui Aron Pumnul

AL

“ +"
.
> !

“ Iimbracă-te în doliu, frumodisă DBucovină,

TR

Cu cipru verde *ncinge antică îruntea tu;

Că-ucuma din pleiadu-ți auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
EN

Se stinse-o dalbă stea !

Metalica, vibrânda u clopotelor iale

/C

Vuieşte în cadență şi sună întristat;

Căci, ah! seniul mure al. deşteptării tale
Păşi, se: duse-ucuma pe-a nemuririi cule
SI

Şi "n urmă ne-a lăsat!

IA

şi mare,
Te-qi dus? tezui dus din lume, 0, seniu nalt
Colo unde te-uşteaptă toți îngerii in cor,
Ce 'ntonii tainic, dulce a'sferelor cântare
U

Şi=ţi împletesc ghirlande, cununi: mirositoare,

Cununi de albe flori!
BC

Sa
 RY
Te plâiugo Bucovina, fe plânge * n voce tare,
Te plângă-n tânguire şi locul tău natal;

RA
Căci umbra ta.măreaţă şi falnica-i Sburare
O urmă 'ncet Cu ochiul în tristă lăcrimare
“Ce-i simț național!

LIB
Urmeze încă 'n cale-ți şi lacrima duioasă
Ce junii toți o varsă pe trist mormântul tău,
Urmeze-ţi ea prin Sboru- -ţi în cânturi tânguioase,

TY
In cânturi răsunânde, Suspine-urmonioase,
Colo în Elizeu!...

SI
(Din „Lăcrimioarele învățăceilor gimnasiaşti din Cernă-
ți”, 1566). : + E |
ER
IV
L UN
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
TY
SI
ER
IV
UN

La Bucovina
AL
TR

_W'oiu uita vre-odată, dulce Bucovini,

Geniu-ţi romantic, muntii în lumină,
| | Văile în flori,
EN

Râuri resăltânde printre stânce “nante,

Apele lucinde 'n dulbe diamante
„Peste câmpi în zori.
/C
SI

Ale sorții mele plângeri şi Surise,

Ingânate "n cânturi, îngânate 'n vise
IA

_Tainic şi Uşor
Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dincinte,
Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinte
U

| Imi şoptesc de (or.

BC
 RY
/

Nurmnai Insă. sânu-ți seniile rele,

RA
Care îmi descântă firul vieții mele,
| Par'că dormita;

LIB
Mă lăsară * n pace, cu să cânt în lume,
Să-mi visez o soartă. mândră de-al meu nume
| Şi de stequa nea.

TY
Când pe boltă brună tr emură Selene,
Cu un pas melodic, cu un pas a lene,

SI
Lin în calea sa;
Fol pe-a sa arpă blând răsunătoare
Cârit'a nopții dulce, mistică cântare,
i |
ERCânt din Valhala.
IV
Atunci ca şi silful ce madoar ne "n pace,
“Inima îmi bate, bate şi nu tace,
UN

Tremurd Uşor,
In fantazii - mândre ea îşi face căile,
„Peste munţi cu codri, peste deal şi vale
L

Mână al eie dor...

RA

Mână doru-i tainic colo în spre tine,

"Ochiul îmi sclipeste, genele-mi' Sunt pline,
T

| Inima mi-e gr ea;

EN

Astfel totdeauna, când gândesc Ic tine,

| Sufletul mi- apasă nouri de suspine,
[> - Bucovina Med |Ț
/C

(Familia, 14 August 1866).

SI
IA
U
BC
BC
U
IAS
I/C
EN
TRA
L
A, GC
2

UN
IVE
RS
Pa
.. 1 Ulauzavaen coaicilala |
ITY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
Amintiri despre Eminescu

ITY
| de J]. V. Ștefanelli ')

RS
Către -cetitori
Despre Eminescu s'a scris atât de mult ca nici despre
VE
unul din bărbaţii însemnați ai neamului românesc. Au scris
cei ce l-au cunoscut în persoană, şi alţii cari nu l-au cu-
NI

noscut decât după scrierile sale şi din toate publicațiunile

acestea s'au format (poi concluziuni asupra întregii indi-
LU

vidualități a lui Eminescu.

„Nu se putea ca unele din aceste concluziuni să nu con-
RA

trazică altora, pentrucă quot capita, lot sensus, şi în adevăr

vedem cât de -mult se adevereşte acest proverb în criticile
T

asupra personalității lui - Eminescu.

EN

Este sigur că dacă cei ce l-du cunoscut în persoună

ar îi adunat toate îaptele din vieața lui Eminescu cunoscute
lor, şi le-ar fi publicat fără nici un comentlar, ur fi fost mult
/C

mai uşor pentru admiratorii şi criticii lui Eminescu ca, pe

SI

baza. acestor fapte, să-şi formeze o opinie clură şi justă

asupra lui. Ei ar fi fost în stare să urmeze cu și la hotăririle
IA

judecătoreşti, adică să cumpănească întâi faptele şi apoi

să tragă din ele concluziunile şi să pronunțe judecata.
U
BC

1) Amintirile sunt: reproduse după ediţia apărută sub acest titlu în

editura C. Sietea, anul 1914.
 — â —

RY
Dar nu toate. fapteleşi epizoadele din vieața lui
Emi-
Nescu sunt până. .acurna cunoscute şi multe nici.

RA
nu vor
ajunge la cunoştinţa noastră.
Eu dau acuma publicului amănunte de pe timpul când

LIB
4 petrecut Eminescu la şcoala. din Cernăuţi şi la Univer
si-
tatea din Viena, precum şi câteva epizoade din vieața
sa,
dar ne lipsesc date precise asupra studiilor sale în Tran-

TY
silvania şi asupra pribegiilor cu trupele de teatru în Ro-
mânia, Banat şi Transilvania.

SI
Privitor la studii, uşor S'ar
Putea afla date precise, dacă s' ar cerceta registrele liceului

ER
din Blaj şi poate şi din alte oraşe ardelene, dela anul 1866
„până la 1869, dar amănunte pozitive asupra pribegiilor sale
IV
CU diferitele trupe de teatru, nu cred că ni le va mai putea
da cineva în ziua de astăzi, şi cât de bine ar fi dacă le-am
UN

„cunoaşte şi pe acestea 1).

„Amintirile de; față nu le--aşfi scr is şi publicat, dacă Nu
aş fi fost îndemnat spre aceasta de nenumărate ori şi din
AL

foarte multe păr! ți. Mi s'a ZiS, că eu care am fost prieten

TR

şi coleg ca Eminescu în liceuil din Cernăuţi, care am petrecut

cu dânsul -cât timp a stat în Bucovina şi apoi cât timp a
„urmat studiile la Universitatea din Viena, sunt dator să
EN

dau publicului românesc amintirile mele despre acest prieten

al meu, amintiri cari vor interesa pe cunoscurții, prietenii
/C

şi adoratorii lui Eminescu. Și astfel m'am hotărit să urmez

SI

dorinții exprimate din atâtea părți. Dar, habent sua fata

ibelli, căci nu mi-a fost cu putință să realizez această
IA

“hotărire până acuma și aceasta nu din cauză că adunareu

U

9) Câteva a dat, totuş, G. Bogdan-Duică, în „Viaţa Rom.” 1924, p.

BC

_153—6, 386 sa. (Nota Comentatorului; notele neiscălite sunt ale autorului).
 RY
—3 —

la un loc a «cestor amintiri mi-ar fi făcut greutăţi, căci între

RA
hârtiile mele aveam mulțime de însemnări din vieața mea
şi a colegilor mei, între cari şi despre Eminescu, pe când

LIB
era la Viena şi după acest timp, iar pentru timpul cât am
petrecut cu dânsul tinerețile în Cer năuți, întâmplările de pe
atunci sunt atât de viu întipărite în memoria mea ca şi când

TY
Sar fi petrecut astăzi. Ştie doar oricine cât de UŞOr repro-
«lucem icoanele şi întâmplările ce ni s'au întipărit în anii

SI
tinereţilor noastre. Cu scrierea acestor amintiri am întârziat
numai din cauza că datorințele ce mi le impunea serviciul

R
meu de magistrat, îmi absorbiau tot timpul, încât abia
VE
acuma, după ce m'am retras din serviciul public, am aflat
timp şi liniştea dorită să scriu aceste amintiri şi să le uduc
NI

la cunoştinţa acelora cari se interesează mai de aproape de

Eminescu. |
U

Implinindu-se această dorință, aş avea cea mai mare

AL

mulțurnire sufletească, dacă prin aceste amintiri aş fi putut

contribui măcar „cât de puțin la mai deplina cunoştinţă a
TR

individualităţii narelui nostr u poel.

AUTORUL.
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
TY
N
Introducere

Cine voieşte 'să-şi formeze o judecată dreaptă asupra

SI
lui Eminescu şi să-l aprecieze după adevărata lui valoare,

R
să-l înţeleagă pe deplin şi să pătrundă în firea lui, în felul
lui de a cugeta, de a lucra şi de a se purta cu lumea în
VE
care a trăit, acela.va trebui numaidecât să ţină seama de:
împrejurările în care a trăit-şi de mediul in care s'a mișcat
NI

şi care l-a înconjurat pe timpul când el a început să-și

formeze mintea şi inima şi să-și adune cunoștințele tre-
U

buitoare pentru o creștere aleasă la care râvniau părinţii

săi și care ar fi avut să-l îndreptăţească a ocupa un loc de.
AL

cinste şi însemnat în societatea omenească. Imprejurările

în care trăeşte un individ, mediul în care- se mişcă şi mii-
au .o desăvârşită
TR

loacele ediicative pe care le foloseşte,

“înrâurire asupra desvoltării spirituale a individului, asupra
vederilor sale şi asupra formării caracterului său.
EN

Ca. să-l putem deci aprecia pe Eminescu în deplină

fazele
cunoştinţă:de cauză, vom trebui să .cunoaştem toate
/C

prin care a trecut el în viaţa sa, căci numai pe baza acestor

premise putem ajunge la concluziuni juste.
SI

să
Spre a ajunge la aceste concluziuni vom trebui
:avem în vedere că Eminescu părăseşte, precum voim vedea;
IA

în cea mai fragedă vârstă de 8 ani şi 8S—9 luni casa pă-.

rintească şi este dus în străinătate la Cernăuţi, capitala
U

Bucovinei, ca să înveţe carte şi să se procopsească, întâi

u
BC

în şcoala primară apoi în cea latinească, precum numia

originar
“pe atuncia Românii liceul din Cernăuţi. Tatăl său,
 Si — 6 —

RY
din Bucovina, avea mare încredere
în învăţătura. ce se
putea câştigaîn şcoalele nemţeşti de peste hotare, şi oraşul

RA
Cernăuţi nu era departe nici de Ipoteşti nici de Botoşani.
Tata şi mama îl puteau deci cerceta adese pe micul Mihai
ca să-şi astâmpere dorul lor, cât şi dorul copilului, aşezat .

LIB
în ţară străină. In lipsa părinților avea să grijească de copil
gazda la care locuia şi âceastă gazdă era şi responsabilă
îață de autorităţile şcolare şi era însemnată în registrele:

ITY
oficiale*). Este uşor de înţeles că dela această gazdă atârna
_ foarte 'mult, căci ea avea: să grijească de copil, să-l povă-
uească, în scurt să-i ţie în toate locul părinţilor. Intâiul

RS
mediu în care se mişca şi se desvolta elevul era deci gazda
„şi cei ce locuiau cu el împreună.
VE Trebuie să presupunenr
că părinţii lui Eminescu l-au aşezat la început pe copil la:
un român în gazdă, pentrucă la vârsta când ajunse la
Cernăuţi, Mihai nu putea să cunoască altă limbă decât cea
NI

românească. Mai pe urmă îl vor fi aşezat la Nemţi, ca să

deprindă şi limba germană. În şcoala primară se învăţa
LU

astfel
şi se conversa în limba română şi în cea germanăşi
micul Eminescu, care atunciase scria Eminowicz, a putut
auzia
să deprindă uşor limba germană. Pe lângă aceasta
RA

limba aceasta în toate părţile, şi chiar în familiile româneşti

foarte mult această La
limbă. anul 1858 când
se vorbia
T

a venit Eminescu la Cernăuţi, simţul naţional era încă foarte

puțin deşteptat la Românii din Bucovina. Nu exista nici
EN

Străduinţele:
o societate culturală, nici o mişcare naţională,
naţionale ale lui Pumnul şi ale fraţilor George, Alecu și
I/C

Fudoxiu Hurmuzachi, începute înainte de 9—10 ani, nu

nemţească.
prinisese încă rădăcină. Limba oficială era cea
toate obiec-
S

In şcoli, afară-de cea primară greco-orientală,

liceu numal
tele erau predate numai în limba germanăşi în şi literatura
IA

"o oră pe săptămână era rezervată pentru limba

- românească. . a | m
U
BC

1) In rubrica: verantwortlicher Auiseher..

 — =

RY
“Aceasta era. situaţiunea în Bucovina când a venit
Eminescu în ţară; acesta era mediul în care a început a se

RA
mişca şi a se desvolta, şi acest mediu numai puţin s'a.
schimbat cât timp a petrecut. Eminescu în Bucovina şi

L IB
această schimbare s'a produs mai ales, prin reprezenta- -
țiunile teatrale sub direcţiunea d-nei Fani Tardini, apoi sub:
Pascali şi Millo. In privinţa naţională era deci acest mediu
destul de detestabil, dar pe de altă parte avea el şi avan-

TY
tajele sale, căci în şcoală se învăţa foarte serios şi temeinic..
Legile şcolare erau foarte severe şi profesorii ţineau ca să

SI
fie strict observate de elevi. Cum intra în liceu, elevul nu
mai avea voie să cerceteze cafenele, restaurante și alte:

pe
'“Deţişoare sau bastoane
ER
localuri publice. Nu avea voie să fumeze sau să poarte:
stradă. Trebuia să fie CUviinCios,
modest şi cu respect faţă de cei mai în vârstă. In toate:
IV
Duminicele şi sărbătorile trebuia să umble regulat la bi-
serică, iar înainte de biserică trebuia să asculte în clasă
UN

o predică (extiortă) a catehetului. Contravenţiuni în contra

acestor regule se pedepsiau foarte aspru, chiar şi cu exclu-:
derea din şcoală. Pentru purtarea elevului afară de școală
AL

era responsabilă şi gazda, care adese trebuia să raporteze

directorului sau ordinariului (ordinaris) adică principa-
TR

lului profesor din clasă 1).

In clasă elevii erau ţinuţi să se deprindă cu un studiu
serios şi temeinic al materiilor, -să fie cuviincioși, astâm-
EN

era
păraţi, atenţi şi ascultători. Lipsa de creştere de acasă
suplinită în şcoală. Profesorii ţineau să formeze caractere
/C

şi în scopul acesia veniau cul sfaturi şi exemple frumoase

din istorie. Aceasta era metoda de instrucţiune şi creştere
SI

în liceul din Cernăuţi când a intrat Eminescu ca

germană
aleși,
elev în acest liceu. Şi profesorii erau atuncea bărbaţi
IA

putut face
serioşi şi cu cunoştinţe aşa de frumoase că ar îi
crau
şi universităţilor cinste. În mişcările din anul 1848
U

(Nota coment.).
BC

1) Azi dirigintele clasei

 —8—.

RY
adecă implicaţi Şi mulţi profesori foarte însemnați de: prin
Viena şi din provinciile germane. După potolirea acestor

RA
mișcări, aceşti proiesori au fost. spulberaţi în toate părţile,
şi Bucovina, cea mai' depărtată provincie sa Austriei, era
considerată ca un loc de exil. Astiel liceul din Cernăuţi

LIB
căpătase profesori foarte valoroşi. De astfel de profesori
„a avut Eminescu parte în liceu şi de astiel de metodăîn
„instrucţiuneace a primit-o în şcoală. Dar şi afară de şcoală

ITY
se mişca într'un mediu bun, căci colegi corupți, destră= -
„ Dălaţi nu avea. Strictele legi şcolare şi supraveghiarea con-
“tinuă, grijiau pentru aceasta. Sămânţa sădită în inima

RS
îragedă a tânărului Eminescu era deci bună şi putea să
- prindă rădăcină, să încolţeascăşi să aducă mai târziu roade
bune, căci ea cuprindea în sine principii frumoase etice şi
VE
„morale. De ar fi rămas el numai timp mai îndelungat în acest
liceu! Dar era ceva la acest băiat ce nu se putea încătușa:”
NI

„şi aceasta era.o pornire instinctivă pentru neatârnare, pentru

o mişcare liberă, neforţată de împrejurări şi era apoi şi lipsa
LU

„de răbdare. Nu-i plăceau toate obiectele ce le cerea pro-

' grama şcolară. şi “învăţa numai cele ce îl interesau. Din
| cauza asta.a rămas însă. repetent în clasa a doua. El se
RA

|sileşte şi repetează:! această clasă şi ca repetent sfârşeşte

cu succes bun semestrul întâiu, dar la jumătatea semes-
T

“trului al doilea, cu tot succesul bun ce-l obținuse în semestrul .

precedent, părăsește cu totul: şcoala (Aprilie. 1863). Va
EN

îi contribuit poate-lă” ăceasta şi lipsa de mijloace a părin-

“ţilor cari aveau:să îngrijească de o familie numeroasă,
I/C

desigur însă nu lenea, pentrucă venind iarăşi la Cernăuţi,

“el studiază mai departe singur, afară de şcoală, şi Vom
“vedea că el, ca autodidact, şi-a câştigat mai îrumoase CU--
S

noştințe decât mulţi alţii pe baza programelor şcolare și

IA

că a ajuns la înălţimi de cugetare care a stârnit admira-

țiunea îîntregului neam şi l-a ridicat pe un piedestal la care
U

atât profesorii cât şi colegii şi amicii săi nici măcar visară:

Eminescune dă o dovadă mai mult, că geniul nu se lasă
BC
 A

—9 —

RY
încătușat de programele şcolare; el rupe lanţurile cu care
vor să-l lege, impulsiv depărtează el stavilele ce ar putea:

RA
împiedeca liberul sbor al aripelor sale, şi pe căi croite numai
de dânsul, se înalță în sfere neatinse, neţămurite, unde

L IB
apoi planează nemuritor şi rece, precum carăcterizează cl
admirabilul său Luceafăr. a
A. petrecut câtva timp şi în anul 1864 în Cernăuţi,
apoi în anul 1865 şi primăvara. anului. 1866. In. această,

TY
primăvară a dispărut cu totul din Bucovina 1). A pribegit !
apoi prin “România, Transilvania ŞI prin Banat până în,

SI
toamna anului 1869 când apare în Viena şi sc înscrie la|
universitate.
ER
“Ar trebui de stabilit amănunţit cu ce s'a ocupat Emi
nescu în decursul acestor trei ani şi jumătate (1866—1869),
căci numai aşa vom putea avea 0 icoană fidelă a acestei
IV
vieţi sbuciumate.
In Viena a urmat cursurile dela universitate 'din toam-
UN

na anului, 1869 până în vara anului 1872. Lunile de

vară le-a „petrecut probabil la părinţi, iar în 18 Decemvrie
1872 îl atlăm înscris la facultatea filosofică a universităţii
AL

din Berlin 2) unde .petrece şi anul 1873. Acesta a fost cel

de pe urmă an de studii 2), ceea ce se vede din două scrisori
TR

ce le adresează el părinţilor din Berlin, dar pe cât ştiu,

nu s'a supus unui examen. În scrisoarea sa din 22 unic
1873 adresată părinţilor din Berlin, roagă să i se trimită
EN

1 Noi ne îndoim dacă a dispărut cu totul Em. din Bucovina, cf.

/C

Aurel Vasiliu în „Rev. Bucovinei”, Nr. 3 şi 5, (Nota coment.).

2) Vezi: Eminescu comemorativ, album de Octav Minar, îără indi-
care de an, pag. 66 unde este reprodusă îoaia de inscripțiune ia univer-
SI

sitatea din Berlin.

5) Vezi: două scrisori ale lui Eminescu adresate din Berlin părin
IA

ților săi în 17 şi.22 Iunie 1873 reproduse în Almanah literar pe anul 1903.
Cernăuţi 1903. Tipografia bucovincană. În scrisoarea din 17 Iunie scrie:
Pe In fineu lui August Sau începutul lui Septemvrie sândese că mi-vi
U

isprăvi examenele şi m'oiu întoarce în țară. Astept cu nercibdare capălul

BC

“vieţii de student, care de sizur pentru mine numai plăcută n'a fos.
 i — 10 —

RY
-.
=

bani pe Tulie şi August. In această scrisoare vorbeşte în

mod cu totul vag şi despre doctorat, dar aceasta, după

RA
părerea mea, nu pentrucă ar fi avut în adevăr de gând să ia.
doctoratul, ci pentru a linişti pe părinţi şi a-i înduplica a
aduce cele din

LIB
urmă jertfe pentru dânsul 1). In_anul 1874
sa stabilit «definitiv în laşi, şi cu aceasta a încetat pribegia
sa prin străinătăte. Astfel îl vedem ajuns în țară în vârsta.
de 24 de ani.

ITY
Şi acuma avem înaintea ochilor noştri, măcar în parte,
tabloul -pribegiilor, sbuciumărilor şi frământărilor sale

RS
printre străini, din cea mai fragedă vârstă până ce, ca
bărbat, se sălăsluește în siârşit în patria sa.
Aproape 16 ani a petrecut el peste hotare, în Cernăuţi,
VE
în Viena, Berlin, în Transilvania şi Banat. Zic aproape
16 ani, pentrucă dispărând în -vremea aceasta dinti'un
NI

loc şi din altul pe câtăva vreme, refugiul său era la părinţi;

după aceea pleca iarăşi în străinătate.
LU

In vârstă de plină maturitate, cu cunoştinţele culese:

cea mai mare parte în şcoli germane şi din izvoare ger-
mane, şi numai cea mai mică parte câştigate ca autodidact
RA

din cărţi şi din alte izvoare româneşti, intră el acuma în-

tr'un mediu nou, în mediul societăţii româneşti şi începe
T

activitatea sa extraliterară în ţară, prourmând totodată

EN

ŞI pe cea literară pe care o inaugurase în străinătate.

I/C

1) Ibidem pag. 47. Scrisoarea aceasta glăsueşte astiel... Afară de

aceea mă văd constrâns si de împrejurări, ca să vă rog. pentru ratele pe
lulie şi August, şi o fac aceasta cu inimă cu atât mai grea, pentrucă nu
S

Ştiu dacă împrejurările, în care vă ailaţi acuma, nu vă fac penibilă

realizarea sumei, pe care-mi veţi trimite-o. Dar în curând vor înceta
IA

acestea: toate. Intru cât priveşte 7axele de doctorat, voiu face tot ce-mi
stă în piitinţă ca să vă scutesc de răspunderea lor, si am din mai multe
U

părți promisiuni de o pozitivitate oarecare. Afară de aceea cred că zilele

astea va sosi și Rosetti, agentul nostru din Berlin, şi voiu intra cu el în
BC

relațiunile în cari am stat odată ......

 — 11 —

RY
Toate aceste împrejurări vor trebui să le aibă în ve-
dere cei ce vor să-l înțeleagă pe Eminescu şi să-l aprecieze

RA
în deplină cunoştinţă de cauză.

L IB
Eminescu la şcoala primară din Cernăuţi

Când în anul 1660 am făcut cunoştinţa lui Eminescu:

Ja liceul din Cernăuţi, mi-a spus că a cercetat în Cer-

TY
năuţi şi două clase primare, şi anume clasa a treia şi a
patra a şcolei primare greco-orientale, care se numia pe:

SI
atuncia Naţional-Hauptschule. Asupra acestor doi ani ce i-a
petrecut Eminescu în şcoala primară din Cernăuţi nu pot
ER
da desluşiri din autopsie, fiindcă 'atuncea mă aflam la
şcoala primară din Siret, unde îmi făceam învăţătura. To--
IV
tuşi cred că nu va fi de prisos dacă voiu reconstitui după
datele oficiale ce-mi stau la îndămână, ştirile privitoare:
UN

la Eminescu pe timpul celor doi ani de învăţătură la şcoa-

la primară. Făcând aceasta mă bazez pe testimoniile din
clasa a Ill-a şi a IV-ă scoase din registrele acestei şcoli şi
publicate de profesorul Dr. Radu I. Sbiera în Almanahul
AL

literar pe anul 19031). Nefiind acest Almanah accesibil

tuturor cari se interesează de vieaţa lui Eminescu, re-
TR

produc aici în anexă testimoniile lui Eminescu pe cele patru

semestre din clasa a treia și a patra, adăogând în con-
iormitate cu afirmaţiunea d-lui profesor Dr. Radu I. Sbiera,
EN

că alte testimonii nu se află în registrele menţionatei şcoli.

Din aceste testimonii vedem că micul Eminescu a in-.
/C

trat în luna Septemvrie 1S58 în clasa a Ill-a a şcoalcei pri-

mare din Cernăuţi, prin urmare trebuie să îi fost supus unui
SI

examen de primire ca să poată fi admis deodată în clasa

şi unde a fost Eminescu instruit şi pregătit pen-
IA

III-a. Cum
tru acest examen, nu am putut afla. - 4.
U

1) Vezi Almanah literar pe anul 1903. Societatea tipografică:

BC

bucovincană.
 SS 12—

RY
Ni se impune acuma dela sine întrebarea ce vârstă
a avut Eminescu când a început să cerceteze această
şcoală?

RA
In testimoniile menţionate este notat că Michail Emi-
nowicz s'a născut la 6 Decemvrie 1850 în Botoşani.
|
Cu totul altă dată a naşterii lui Eminescu arată testi-

LIB
-moniul său din liceu, căci, în testimoniul lui Emine
scu din:
întâia clasă a liceului, liberat de direcţiune. pe semestrul
|
al anului 1860—1861 :) stă nota oficială că Eminescu s'a

ITY
„“măscut la 14 Decemvrie 1849 în Botoşani, vra să zică cu
un an înainte de cum este notat în testimoniile din. şcoala
primară. Nota din. testimoniul liceal trebuie
să fi fost con-

RS
formă cu actulde naştere prezentat direcţiunii, pentr
ucă pe
„atuncea directorul liceului Ştef
Wolf, an
cerea cu mare
sstricteță actul de naştere şi nu-l introducea pe elev. în: re-
VE
gistrele liceului, adecă nu-l priinia în liceu până nu i se
„Prezenta acest act. Elevul trebuia să se prezinte la primire
NI

“ însoţit de părinţi, sau de tutor,şi aceştia. trebuiau să

înain-
teze directorului testimoniul prin care se documenta că ele-
LU

“vul a absolvat cu bun: succes şcoala primară şi pe lângă:

„acest testimoniu şi actul de naştere. Aşa s'a întâmp
lat şi |
cu mine, când
un an în urmă am intratşi eu în acest liceu.
RA

Tatăl meu nu adusese cu sine actul de naştere, şi acelaş

director, Ştefan Wolf, nu m'a primit în liceu, până ce nu
i-a prezentat tatăl meu acest act pe care după o săptă
T

mână
și l-a procurat dela oficiul parohial
EN

din Siret, unde eram .

născut. Dacă a introdus deci directorul în registrul oficial -
„al liceului că Eminescu s'a.născut la 14 Decemvrie 1849 în
I/C

„ Botoşani, a trebuit s'o facă aceasta pe baza actului: de

naştere ce i s'a prezentat, căci aceasta. este întâia însem-
nare oficială în registre, este: prescrisă
S

de lege şi o condi-
țiune pentru a fi primit în liceu. Fost-a însă acest act de
IA

naştere exact? Iatăo chestiune asupra căreia părerile încă

nu sunt deplin lămurite. Mie însumi mi-a spus poetul atât
U

2) Si testimoniul acesta este publicat de Dr. Radu . Sbiera

BC

în
„Almanahul menționat. . Ă Me
 — 18 —

RY
în Cernăuţi cât şi în Viena că s'a născut la anul 1849,
fără
să-mi numească ziua şi locul naşterii. In un registru al s0-

RA
„ cietăţii literare „Jhunimea” din laşi a însemnat Eminescu
„singur: că s'a născut la 20 Decemvrie 1849 în satul Ipo-

L IB
teşti :). Și tatăl lui Eminescu a însemnat pe o psaltire veche:
că Mihai s'a născut la 20 Decemvrie ! 1849, iar actul de
Lă

naştere dela „Adormirea Maicei Domnului” din Botoşani,

copiat şi publicat. de d. Corneliu

TY
Botez *) şi autentificat de:
grefa tribunalului Botoşani, arată că Mihail, îiul căminarului
Gheor Zhe Iminovici şi a soţiei sale Ralu, s'a născut la 15

SI
Ghenarie 1850. .
Deosebirea între data nașterii din. registrele Jiceului,.
ER
apoi între data nașterii aşa precum a însemnat-o poetul în
registrul Junimii, iar tatăl său pe psaltire, şi între actul de
IV
naştere publicat de d. Corneliu Botez, nu este mare, numai
„0 lună, şi aşa putem stabili cu siguranță că începând. Emi-
UN

nescu sd cerceteze clasa a treia a şcoalei primare din Cer-

năuți avea vârsta de 8 ani şi 8 sau 9 luni.
Din testimoniile ce le publicăm (vezi Anexa A), vedem
AL

că în şcoala primară Eminescu a învăţat bine. Din pur-

tare a avut tot notă foarte bună, asemene şi din sirguinţă,.
TR

afară de semestrul al doilea din clasa IIl-a când a avut

numai notă bună de sirguinţă. In limba germană a făcut
progres foarte frumos, căci numai în semestrul întâiu al
EN

clasei a Ill-a a avut notă bună, pe când notele din cele

lalte semestre sunt foarte bune. La finele clasei a IV-a
fost clasificat cu eminenţă al 5- Isa între 82 de elevi. şi
/C

vom vedea, că deşi era încă un copil în clasele primare,

SI

totuşi acesta a fost timpul când Eminescu a avut cea mai

bună purtare în şcoală și cele mai bune note din obiectele
IA

1). Vezi: Omagiu lui Mihail E minescu, edat de Comitetul come-

morativ. Galaţi, pag..41. N î
U

2) Vezi: Omagiu lui Mihail Lminescu, cedat de Comitetul come-

BC

morativ, Galaţi, paz. 47.:

 n

RY
«de învățătură. Timpul acesta este perioada de strălucire în .
învățătura de şcoală a lui Eminescu.

RA
Unde a locuit el pe timpul cât a _Cerceiat Şcoala pri=
mară nu am putut afla 1).

LIB
Eminescu în Şcoală la liceu
Eminescu a început să cerceteze -liceul din Cernăuţi

ITY
în luna Septemvrie a anului 1860. Astiel, intrând eu în liceu
în toamna anului 1861, l-am aflat în clasa a doua. Din
“cauza aceasta mă întâlniar cu. dânsul numai Duminicile

RS
» Si sărbătorile la exerciţiile religioase ce le ţinea bătrânul
nostru catehet Veniâmin lliuţ cu toţi elevii români, în o:
sală-mare a liceului. Iliuţ făcea întâi apelul nominal şi con-
VE
stata cine lipseşte, apoi ne: făcea morală. EI era un bătrân
înalt şi frumos, avea mare autoritate între profesorii li- .
NI

ceului şi ţinea cu stricteță ca să învăţăm obiectul său:

religia. O notă rea din religie, avea urmarea că elevul tre-
LU

Duia să repeteze clasa, iar absentările dela exerciţiile re-

ligioase (exhortae) aduceau cu sine notă rea din purtare.
| Eminescu era diligent în cercetarea exhortelor şi nu-mi
RA

aduc aminte să îi constatat cândva catehetul lipsa lui dela .

aceste exerciţii, dar în clasa întâia ti ebuie să îi lipsit adese,
căci odată lipsind eu dela o exortă, mi-a zis Eminescu:
T

— la seama şi te fereşte, căci pe mine m'a pârlit -

EN

popa în clasa întâia, şi mi-a dat notă rea din purtare pen-
trucă am codit de câteva ori exhortele. -
La aceste exerciţii am făcut, pe când eram eu în clasa
I/C

întâia, iar Eminescu în clasa a doua, cunoştinţă cu. dânsul,

ne-am împrietenit şi am rămas amici pentru totdeauna.
S

Pe .atuncea purta Eminescu numele Eminovicia.

IA

Par'că-l văd şi. astăzi mic ŞI îndesat, cu părul negru piep-

U

1) Din alte informații reiese 'că ar fi locuit la A. Pumnul, -îm-

preună cu fraţii Bumbac. Vezi studiul lui A. Vasiliu: „Em. şi Bucovina” ,
BC

din acest volum. (Nota coiment.).

 — 5 —

RY
tănat dela frunte spre ceafă, cu îrunt
ea lată, faţa lungă-
reaţă, umerii obrajilor puţin ridicaţi, ochii
nu mari dar vii,

RA
colorul feţei întunecat prin care străbăte
a însă rumeneala
sănătoasă a obrajilor. Era totdeauna cural
îmbrăcat.

L IB
La finea semestrului al doilea anul 1662 Eminescu
a avut notă rea din limba latină şi matematici
a rămas repetent în clasa a doua. Astfel l-am
şi
ajuns în anul
1862—1863 şi am devenit colegi de clasă. Dar

TY
nici acuma
nu eram la un loc, căci clasa având aproape
140 de elevi,
'era despărțită în două clase paralele A şi B şi Eminescu

SI
după inițiala -numelui său era în despărțitura A, iar cu în
despărţitura B. La obiectele religia şi limba românească
eram însă toţi elevii români -ai clasei la un
prietenia mea cu Eminescu din cauza desel
ER loc și acuma
or întâlniri că-
pătă legătură tot mai strânsă Şi mai temei
IV
nică. |
Limba şi literatura românească ne-o preda,
când cra
sănătos,
UN

profesorul Aron Pumnul, iar dacă se bolnăvia,

atuncea îl substituia profesorul Dr. lon
Sbiera, ulterior
profesor la universitatea din Cernăuţi. Aceşt
i doi profe-
sori ne-au iniţiat: în gramatica şi literatura româneas
AL

că şi,
ne-au predat şi puţină istorie naţională, atâta cât
era pe
atuncea permis să. ascultăm din istoria neamului”
nostru.
TR

„ Profesorul Pumnul venia foarte neregulat în clasă,

pentrucă era mai mult bolnav, dar când venia-era o săr-
bătoare pentru noi, căci mult
EN

îl iubiam cu toţii pe acest

bărbat bun care ne instruia cu atâta tragere de inimă, cu
atâta iubire părintească şi cu atâta linişte şi răbdare.
Noi
/C

elevii nu: l-am văzut nici când râzând. Avea veşnic o în-
făţişare. melancolică şi dureroasă. II respectam cu toţii și:
SI

adese, când din cauza durerilor ce-i frământau trupul, era

silit să părăsească clasa, mulţi din noi îl petreceam până la
IA

trăsură, şi-i Alutam să se urce în ea, iar Eminescu pe care

Pumnul îl iubia foarte mult, îl petrecea până acasă.
U

In lipsa lui Pumnul venia, precum am zis, profesorul

Sbiera, şi el ne clasifica Ia finea fiecărui
BC

semestru.
 — 16 —

RY
| Atât la Puranul cât. şi la Sbiera era. Eminescu unul
din cei mai buni elevi, pentrucă el cunoştea gramatica şi

RA
literatura română mai bine decât noi toţi, iar ce priveşte.
istoria naţională, nici nu ne puteam asemăna. cu dânsul,
_“pentrucă el avea o deosebită: predilecție pentru aceasta, şi

LIB
„se vede că avea şi din România cărţi de istorie naţională, ..
pe când noi ceilalţi, nu numai că nu aveam astiel de cărţi,
dar nici nu le puteam. afla undeva.

ITY
Eminescu ne vorbia adese în Clasă şi noi îl ascultam
Cu plăcere, pentrucă vorbia româneşte mai corect: decât noi,
şi se feria -şi de aşa numitele expresii pumnuliste care prin-

RS
"sese rădăcină: între studenţi. Pe lângă aceasta. avea. și uit
„dar deosebit pentru a istorisi!
„- Poate că 'şi împrejurarea că era din România, a fost
VE
“una din cauzele că noi Bucovinenii ţineam atât de mult
la Eminescu şi că Aron Pumnul îl trata cu deosebită bună
NI

voinţă şi-l.lua ades la sine.

Odată l-am întrebai pe. Eminescu ori de are cărţi
LU

„pentru istoria! Românilor, şi el îmi răspunse că nu are

cărţi de şcoală, dar are alte cărţi vechi în care află ce-i
_ trebuie.
RA

| Pe acea vreme noi: elevii din liceu nu aveam o gra-.

matică românească tipărită, ci învăţam după dictatul pro=
fesorilor. Eminescu însă căpătase scriptele dela Pumnul
T

şi-şi prescrise astfel gramatica. Colegii. lui Eminescu îm-

EN

prumutau deci adese manuscriptul său ca să-şi prescrie şi

ei gramatica, şi el le împrumuta fără greutate acest ma-
I/C

nuscript cu condiţia să nu-i îndoaie colţurile îilelor, adecă

să nu-i facă Eselsohren 1) cum ziceam noi pe atuncea.
Pe lângă limba şi istoria românească studia Emi-
S

nescu cu mare plăcere şi istoria antică şi se ocupa cu pre-

IA

„_ dilecţiune cu istoria Grecilor, Romanilor, Egiptenilor, Ba-

“bilonienilor, Asirienilor, Persienilor şi a Indiilor.
U
BC

1) Urechi de măgar,
 — 17—

RY
' Opul din care studiă el această istorie era Weltge-
schichte de Welter, carte scrisă într'un mod foarte âtrăgă-

RA
tor, care deştepta interesul tinerilor mai cu seamă din cauză
că cuprindea pe larg toate miturile, poveştile și legendele
nebuloase în care erau învăluite originile acestor popoare

L IB
cu o cultură atât de veche şi frumoasă. Această carte nu
era impusă de legile școlare, dar cei mai mulţi din colegi
"o aveau și Eminescu nu se putea despărţi de dânsa, căci îl!

TY
“vedeam purtând-o cu sine chiar şi la plimbări. Imi aduc
amințe că predându-ne profesorul nostru în clasa a doua
istoria Persienilor şi venind vorba de tinereţile regelui Cy-

SI
rus, ne zise mustrându-ne, că în despărţitura A a acestei
ER
clase este un elev Eminovici, care știe istoria mai bine ca noi.
Dela această plăcere a lui Eminescu pentru istoria
antică şi pentru faptele învăluite în nimburi mitice și mi-
IV
sterioase ale regilor din cea mai depărtată antichitate, ne
putem explcea şi. faptul de ce Eminescu în poeziile sale
UN

scoate adese în relief figuri luminoase din cronicele antice,

pline de misticism şi de poezie.
Eminescu „vorbia bine şi limba germană, pentrucă ur-
AL

mase în Cernăuţi .şi două clase primare şi astiel avuse

„ocaziesă înveţeşi această limbă.
TR

Cele mai bune note le avea Eminescu din religie, din

limba şi literatura românească şi din istoria universală. În
EN

celelalte materii - şi mai cu seamă în me tematici şi latină

era slab, iar cursul din limba greacă nici nu l-a urmat la
/C

liceul din Cernăuţi, pentrucă' această limbă se învăţa abia

în clasa a treia, iar Eminescu a părăsit școala în se-
SI

mestrul de vară din clasa a doua, adică în primăvara anu-

N

lui 1863 pe vremea Paștelor (Aprilie) și nu a mai intrat

IA

ca elev public în acest liceu.

“Pentru a avea deplină cunoştinţă despre mersul între-
U

cului studiu al lui Eminescu la liceul din Cernăuţi, repro-

BC
 —18—

RY
duc aici certificatele din toate semestrele cercetate de dân- _
sul la acest liceu 1). (Anexa B. C. D.). |
| Din aceste certificate vedem notele ce Ie--a avut el la

RA
fiecare obiect. de învăţătură, dar mai bătător la ochi este
“faptul că la afențiune (Auimerksamkeit) a avut neîntrerupt

LIB
„note rele, afară de semestrul], din clasa II, când ca re-
petent, a avut o notă: mediocră. Din sirguință (Fleiss) numai
“în semestrul | din clasa | şi în semestrul I din clasa II. (ca |

ITY
zepetent) a avut note bune, iar. în celelalte semestre note
slabe. Din conduită (Sitten) a avut în semestrul II din clasa
I.notă rea, fiindcă a lipsit dela exorte, iar în semestrul Il.

RS
din Clasa II notă rea din-cauză că a fost limbut (wegen
Geschwătzigkeit). Mai. vedem că în. semestrul II din clasa
“II (1862) a lipsit 58 de. ore dela şcoală, dar. a justificat
VE
această absenţă.
„Cât timp a urmat Eminescu liceul era _vorbăreţ ŞI
NI

vioiu ca mai toţi colegii săi, şi avea un vecinic surâs pe.

"buze, afară doar când nu ştia lecţia. Acest zâmbet: prielnic -
LU

i-a câştigat inima colegilor săi, ceeace nu împiedeca însă:

ca la certe ocazionale să se ghiontească între dânşii de-a-
- binele, Şi în aceste cazuri de luptă tragicomică părul lung
RA

al lui Eminescu forma o mare atracțiune pentru. a fi scâl-

țăit de mânile colegilor săi. Dar supărarea nu ţinea mult
și iarăşi eram cu toţii buni prieteni. Când avea să intre
T

profesorul Pmunul, în clasă, era mare linişte şi aceasta din

EN

câuza respectului şi iubirii ce aveam toţi pentru acest

bărbat, dar îaţă de alţi-pr ofesori nu. existau aceste consi-
deraţiuni şi vuetul, jocurile şi săriturile erau la - ordinea -
I/C

zilei. Eminescu contribuia. şi el: din toată inima şi cu toată

_Vioiciunea. unui copil neastâmpărat ca să ridicăm pulbe- |
S

rea în aer, şi se întrecea Cu noi, Cine va sări mai uşor

IA

peste bănci. | o |
7 Ă ” a . , : B i ,
| :) Şi aceste testimonii sunt extrase
U

din registrele liceului şi publicate

de profesorul Dr. Radu |. Sbiera în “Ahnanahul literar pe anul 1903,.
BC

menţionat mai înainte. |

 — 19 —:

RY
Eminescu era şi bun de inimă, ceeace se poate vedea
şi din următoarea întâmplare. Odată după amiază, înainte

RA
de Paştele anului 1863, când se finiseră orele:
de învă-
țătură în clasa mea şi colegii ieşiau: din clasă, cu m'am
urcat pe catedră şi am strigat cât mă ţinea gura: petrecere

L IB
bună, domnilor! Dar nervosului de profesor Vyslouzii, care
trecuse pragul uşii, se vede că nu-i plăcuse strigătul meu,
se întoarse şi-mi dictă pentru o oară carcer în clasa unde

TY
eram. Curând veni şi servitorul școalei Onufri ca să încuie
uşa. Acest Onufri era foarte popular la noi, pentrucă' ne
şi cu parale când flămânziam în şcoală şi nu

SI
împrumuta
aveam bani să ne cumpărăm covrigi sau mere. Tocmai când
“voia Onufri să încuie uşa, trece şi Eminescu prin coridor,
ER
ducându-se acasă, şi zărindu-mă, mă întreabă ce-i cu mine,
iar eu îi povestesc cu mare supărare nenorocirea ce a dat
IV
peste mine. Nu puturăm vorbi mult, pentrucă Onuîri se grăbi
să încuie ușa şi eu rămăsei singur şi foarte descurajat. Dar
UN

după vreo zece minute aud că scârţie cheia la ușă și văd

“că întră Onufri şi. cu. Eminescu în clasă. Eminescu avea toate
buzunarele pline de covrigi. El împrumutase bani dela
AL

Onufri, cumpărase covrigi, şi-l înduplecase să-l sloboază -

ca să stea cu mine până mă va libera, Ce voios eram acum,
mele i-am promis
TR

şi în profuziunea mulţumirii și zăpăcelii

lui Eminescu că şi eu voiu sta cu dânsul când îl vor închide
“vreodată. Acu ne trecu timpul foarte repede, căci abia
EN

“sfârşisem să mâncăm covrigii, ȘI Onuiri ne dete drumul,

dar ne zise să nu spunem nimănui-nimica c'apoi vai de capul
“nostru, iar noi amândoi ne-am dus drept pe toloacă 1) unde
/C

“împreună cu alţi colegi am jucat mingea până pe: înserate.

Câteva zile după această întâmplare dispăru Eminescu
SI

din Cernăuţi pe vremea Paştelor în Aprilie 1863 şi abia în

IA

primăvara anului . 1864 ne-am întâlnit iarăşi, și

şi la
U

__3) Loc viran:în dosul grădinei publice, căruia îi ziceau

Pulverturm (azi aşazisul Cartier al vilelor. Nota coment.).
BC
 — 20—

RY
atuncia mi-a spus că âre de gând să intre ca elev public în
„liceu după ce va trece examenele restante. In acest timp mă

RA
întâlniam cu dânsul totdeauna la reprezentațiile de teatru
pe care le da în această stagiune, dela 1/13+ Martie 1864
până la 15/27 Maiu 1864, trupa doamnei Fani Tardini

LIB
în Cernăuţi. Despre acest teatru voiu vorbi mai în urmă.
Nu-mi mai pot aduce aminte cât timp a stat Eminescu
în Cernăuţi. în anul 1864, dar în Octomvrie 1864 îl găsim:

ITY
funcţionar la tribunalul şi Ia consiliul permanent din Bo-
toşani unde stă până la 5 Martie 1865 D, Dându-şi aici de-.
misiunea, vine iarăși la Cernăuţi şi anume, pe vremea când

RS
trupa Fani Tardini sfârşia a doua stagiune a reprezenta--
„țiunilor de teatru. Această stagiune care începuse la 2/14:
" Noemvrie. 1864, Ss a sfârșit Cu reprezentarea din 9/21
VE
Martie 1865.
Imprejurarea! că Eminescu, după: ce-şi dete: demisiunea:
NI

în 5 Martie 1865, era aşa de grăbit să părăsească Bo-

toşanii, încât nu şi-a ridicat nici salariul, ci a rugat (7 Martie:
LU

1865) pe Prezident să-l dea în primirea fratelui său Șer-

ban 2), ne îndreptățește să presupunem că Eminescu voia:
cu orice preţ să fie înainte de sfârşitul stagiunii în Cer-.
RA

Năuţi ca să se întâlnească cu trupa. aceasta. Câteva zile:

după închiderea stagiunii, trupa a plecat din Cernăuţi şi
după plecarea ei a: dispărut şi Eminescu fără să ştim în--
T

cotro a apucat-o. Se vorbia că s'a luat după această trupă, .

EN

„dar în toamna aceluiaş an: 1865 vine el iarăşi la Cernăuţi |

+ Şi-mi spune că studiază mai departe ca privatist. A rămas
I/C

aici toamna şi iarna anului 1865 şi începutul anului 1866 şi

apoi a dispărut cu totul din. Bucovina şi se vorbia: iarăşi
între colegi, că s'ar fi angajat la o trupă de teatru.
S

„ Insemnez aici faptul caracteristic că Eminescu cu pri-

IA

vire la ceea ce avea de gând să facă, nicicând nu mi sta.

U

1) Vezi Albul Omagiu lui Eminescu, Bucureşti 1909 pag. 58, 59.
d Vezi: „Omagiu lui Eminescu, pag. 60.
BC
 — 21 —

RY
destăinuit, nici mie nici colegilor săi, şi astfel “pentru noi
era totdeauna o surpriză, când ne încredinţam că nu mai

RA
este între noi.

Eminescu aiară de şcoală

L IB
Precum vedem din cele precedente, Eniiriescu ca elev
public, a cercetat numai două clase ale liceiilui din Cer-
năuţi și silit fiind să repeteze clasă: â două; a părăsit-o în

TY
semestrul al doilea pentru totdeauna şi de. atuncea nu a mai
intrat în liceii. Cauzele ce |- au silit pe
j Eminescu să purceadă

SI
ăstiel, erau Cu bună seamă, înainte de toate greiităţile ce
le întâmpina la stiidiul limbei latine şi la hatematici, iar
ER
“cauzele ce l-au silit să dispară de atâtea ori din Cerităuţi
ŞI să apară iarăși pentru a studia, ne-ăil rămas noită co-
IV
legilor nectinoscute, și Eminescu în această privinţă jili era
comunicativ Şi nicicând riu re voibia despre aiacerile sale
UN

particulare; în deosebi despre cele familiare, care . poate

şi ele au avut o 'îhrâurire decizivă asupra acestei purtăii
a lui Eminescu:
Cu toate acestea Eminescu dved , dorinţa să iirineze
AL

studiile ca elev. public, dovadă că a studiat atâta timp la

Cernăuţi ca privatist cu scopul de” a trece examenele res-
TR

tante ca să fie primit în clasa în care se aflau colegii săi;

dovadă mai departe că şi în Ardeal â încercat să urmeze
EN

stiidiile la liceul din Blaj 1); ceeace aşișderea nu i-a succes,

neputând corespunde din limba greacă:
Vedem deci că nu i-a Siicces ca student extern să
/C

depună vre un examen, iar ca să repeteze clasele, iu l-a

lăsat ambiția, pentrucă ar fi rămas prea în urma colegilor:
SI

săi cu care sta, cel puţin în Cernăuţi, în neîntrerupt COII-

tact şi era acuma aproape. de saptesprezece ani, când în
IA

anul 1866 a părăsit cu totul orașul Cernăuţi.

U

3 Vezi Anghel Demetrescu: Literătura şi arta română pe luna Iulie,

BC

„August şi Septemvrie 1903.

 — 22 —

RY
Dacă considerăm aceste împrejurări, uşor vom putea:
înţelege că studiile lui Eminescu nu puteau. îi sistematice: -

RA
“Şi că trebuiau să fie lipsite de acea temeinicie pe care şi-o:
poate însuși. cineva numai treptat şi prin studii regulate:
şi sistematice.

LIB
Cu toate acestea şi studiul particular ŞIi fără contr olă,
pe care se: puse Eminescu, avea pentru dânsul un avantaj,
„anume că putea dispune de timp cum voia, că se putea.

ITY
ocupa cu ce doria, şi că se putea mărgini numai la acele:
materii, care-i plăceau mai mult şi care se potriviau mai
bine.-cu inclinaţiunile sale. Și cunoştinţele frumoase pe cari

RS
le aflăm ulterior în scrierile lui Eminescu, dovedesc că el,
ca autodidact, a întrebuințat îoarte bine timpul şi că sa
ocupat mult cu istoria şi literatura naţională, cu literaturile:
VE
streine, cu sistemele filosofice, cu metafizica şi chiar cu
latina care în liceu îi făcea atâtea greutăţi. Poetul Horaţiu
NI

se vede că i-a plăcut cu deosebire, căci după ani de zile,

când. petreceam la studii în Viena, îmi recita adese ode ale
LU

„acestui poet, între cari mai ales: Beatus ille, qui procul
| negotiis „. .*Eheul! fugaces, Posthurme, Posthume . labuntur
anni . „ Versuri din Carmen saeculare ş. a. Se aproiun-
RA

dase. chiar în metrul antic.şi cei cunoscători. cetesc cil

plăcere oda sa: Nu credeam sănvăț a muri vreodată,
..- Se
T

scrisă în cel mai perfect metru sapphic.

EN

"Şi acuma să reviu la viaţa şi traiul ce-l purta Eminescu

în Cernăuţi afară de» şcoală...
Am spus că în școală era VIOIU, vorbăreţ, şi neastâm--
I/C

părat ca mai toţi colegii săi.. Aşa era el şi afară de școală.

Se înțelege că înaintând în vârstă, această vioiciune şi ne-
S

astâmpărare se tot domolia, se tot micşora, dar nu în mod

IA

pripit, ci amăsurat evoluţiunii fireşti a pornirilor şi a tem-

| peramentului, când trece omul dela- copilărie la pubertate.
U

Eu am locuit mulţi ani în strada Cuciur-mare, şi îna-

intea locuinţii mele se întindea aşa numita toloacă a 0ra--
BC
 — 23 —

RY
şului, unde studenţii jucau. adese în orele libere mingea...
.
„Şi Eminescu era adese printre noi şi juca cu noi mingea
Imi aduc amintecă într'o vreme se iscase mare ceartă

RA
studenţi şi între ucenicii şi calfele meseriaşilor din
între
partid voia să ocupe exclusiv pentru.
oraş,. fiindcă fiecare

L IB
sine terenul de joc. Au urmat şi bătălii serioase, în care:
însă studenţii rămaseră învingători, căci erau mai mulţi
“la număr şi poliţia era pe partea lor. Noi doi, adică cu și
Eminescu, fiind prea mici, nu luam parte activă la aceste:

TY
lupte, dar nici pasivi nu eram, pentrucă la locuinţa mea
se afla sub streaşină un depozit de bețeşi nuiele, pregătite:

SI
anume pentru acest scop. | | |
- Când lupta era signalizată, cu şi Eminescu scoteam
armele şi trecând cu dânsele ER
numai drumul, eram:pe t0-.
Odată
loacă şi le împărţiam între studenţi ca să învingă.
„duşmani” ŞI
IV
însă, în învălmășală, ne rătăcirăm între
o îugă sănătoasă ne-a scăpat
AY
de bătaia sdravănă
numai
UN

cit o carte împru-:

câ ne ameninţa. Atuncea venise Eminescu
învălmășală
mutată din biblioteca studenţilor şi în această e:
căutam 'să ajungem cât-se poate de reped
unde amândoi
a “scăpat cartea
sub adăpostul locuinţii. mele, Eminescu
AL

-o bucățele. Emi-
pe câmpul de luptă, iar duşmanii au făcut
poind' această
nescu era nemângăiat, temându-se, că neîna
TR

şi mai departe
carte, nu va căpăta altele. Dar a căpătat rul, un
cărţi din această Di pliotecă, pentrucă biblioteca
— a avut deo-
student — pare-mi-se Alexandru Pleşcă
EN

tragicomic de îorţă
sebită considerare pentru acest caz |
majoră. Ă
/C

acestei biblioteci,
Voiu'da aici câteva amănunte asupra
O: însemnă-
care s6 afla în casele lui Pumnul şi care a avut
SI

ul
tate atât de mare în desvoltarea studenţilor pe teren
Pămnul locuia în casele pro-
limbii şi literaturii române.
IA

da care astăzi
prii, aproape de periferia orașului, în stra
case în acecaş curte.
poartă numele lui 1). El avea două
U

Punmul Nr. 17 si 19. (Nota coment.).

BC

1) In str. A.
 24 —

RY
„Dacă intrai pe 0. portiţă de lemn în această curte,
te aflai
între amândouă casele. Cea din dreapta, mai mare şi mai
„înaltă, cu cerdac dinainte, era casa unde locuia Pumnul,

RA
iar cea din stânga, mai mică şi mai joasă, era menită pentru
studenţii ce-i găzduia Pumnul. In această căsuţă se âfla şi o
niică bibliotecă a studenţilor români, ferită de ochii pro-

LIB
fesorilor străini, căci după legile şcolare, studenţii nu aveau
voie să întreţină biblioteci şi ar fi fost confiscată şi această
bibliotecă, dacă în ochii lumii nu ar îi trecut de proprietate

ITY
a lui Puintiul. Biblioteca era alcătuită din diferite cărți dă-
ruite de Pumnul, de Studenţi şi de alți bărbaţi, prieteni
ai tineretului şi ai culturii neamului nostru, cu scopul ca.

RS
„Studenţii să cuiioască şi literatura românească şi să. se
îndeletnicească.în limba neamului lor, pentrucă în liceu
VE
toâte obiectele se predau în limba germană, iar pentru limba
Şi. literatura românească, era rezervată riumai o oră pe
săptămână,în care trebuia să fie pe furiş ghemuită şi istoria
NI

„ năţională, -pentrică programă şcolară nu permitea să se

„predea studenţilor romârii istoria fieamului lor. Nu era o
LU

„bibliotecă aleasă, ci cuprindea nuinai volumuiri răsleţe din

poeţii şi scriitorii ronmiâni, broşuri,
foi volante, reviste mai
vechi literare, calendare cu adaos beletristic, câteva cărți
RA

privitoare lă istoria Românilor şi letopiseţele lui Mihai Co-

Zălniceanu. Această era unică bibliotecă unde studenţii cu
rap
T

înlesnire puteău ceti şi împrumuta cărţi 'românesti. Bi-

Bliotecâr era totdeauna ur student găzduit de Pumnul,
EN

câre lociuia îri cainicra în care se afla şi biblioteca 1).

Aceasta a fost întâia bibliotecă consultată de Eminescu.
I/C

El 0 cerceta foarte Sârguiiiicios, cetia acolo şi-şi înpru-

muta şi acasă cărți. Când mergea la bibliotecă, trebuia să
S

treacă pe lângă lociiinţa re şi mă lua adese cu sine. FI

ştia ci înlesnire Slova vâche cirilică şi niai cu samă cărţi
IA

-%) In urina descoperirii „Cunsemnăciunariului”, adică a: catalogului |

U

bibliotecii acesteia, ştim precis din .ce cărţi era compusă. (cf. A. Vasiliu
în „Rev. Bucovinei”, Nr. 3 şi 5). Nota coment.
BC
 — 25—

RY
„Vechi vedeam în mâna lui, iar letopiseţele lui Cogăln
i-
ceanu le lua acasă. Când a văzut că Şi eu
cetesc slova

RA
veche, m'a întrebat unde am depriris această
slovă, că
doar în şcoală nu se învaţă. Spuindu-că
i tatăl meu m'a
învăţat să cetesc, slovele vechi după o psaltire şi după
o

L IB
carte ce cuprindea vieaţă sfinţilor, îmi zise, că şi el
tot
acasă a deprins această slovă. Mai cu seamă în zile
de
dumineci şi sărbători îl aflâm pe Eminescu regulat |. în

TY
bibliotecă, răsfoind, cetirid şi liând acasă tot cele mai
vechi cărți. |
De aici ne putem explica cunoştinţa deplină a limbii

SI
cronicarilor pe care şi-a însușit-o Eminescu şi a frumoaselor
ER
forme ce le admirăm azi în scrierile sale. Dar Eminescu
cetia și tot felul de cărţi germane, care nu stau de fel în
legătură cu materiile ce le învăţam în clasă.
IV
Odată a venit el la mine cu o carte intitulată Myfho-
logie fiir Nichtstudierende :) şi mi-a spus că după această
UN

carte învaţă mitologia Grecilor şi a Romanilor. Când i-am |

făcut observarea că această carte nu e pentru studenţi,
mi-a răspuns că el, dacă are gust să înveţe ceva temeinic,
AL

nu se ţine de programa din şcoală. Această carte a dă-

Tuit-o apoi Eminescu în anul 1865 bibliotecii studenților
TR

Şi a iscălit actul de danie cu mâna sa proprie. Dau aici

„şi un facsimile al acestui act 2), de oarece.această iscălitură.
€ unica ce o am de pe timpul când Eminescu se scria încă
EN

Eininovicii. | |
Mulţi ani în urmă, după ce s'a desfăcut biblioteca,
/C

„mitologia aceasta a devenit proprietatea mea şi o păstrez

şi astăzi întru amintirea lui Eminescu.
SI

Această carte a fost cu bună seamă întâia mitologic

IA

:) Mythologic fir Nichtstudierende von GQ: Reinbeck, Professor au

“der deutschen Hauptschule zu St. Petersburg. Mit .16. Abbildungen. Wien
U

im Verlage bei R. Sammer. (Anul nu este indicat). .

2) Facsimilul urmează la sfârşitul acestei scrieri.
BC
 — 26. —

RY
„scrisă pe larg dinscare şi-a însuşit Eminescu cunoştinţele:
sale mitologice ce le vedem. întrebuințate atât
a de des în

RA
„poeziile sale 1).
| Şi acuma vOiu vorbi de 0 împrejurarg care. a avut o
înrâurire foarte mare asupra vieţii lui Eminescu şi anume: !

LIB
Teatrul.
Când după dispariţia din primăvara anului 1863 se:
ivi Eminescu iarăşi în Cernăuţi în primăvara anului 1864,

ITY
el a avut ocazia să vadă trupa de teatru a D-nei Fani
Tardini, care a dat reprezentații în sala hotelului de Mol-
" davie 2) din începutul. unei Martie până la 15/27 Maiu

RS
1864, şi apoi a îost angajată şi pentru stagiunea din: NO-
emvrie 1864 până la Martie 1865..Pe vremea stagiunii de:
primăvară 1664 era şi Eminescuîn Cernăuţi.
VE
Trupa D-nei Fani Tardini a.fost întâiul teatru româă-
Iiesc- pe: pământul Bucovinei şi a avut o deosebit de mare:
NI

înrâurire asupra desvoltării vieţii şi activităţii Românilor

din Bucovina. Venia publicul. din toate unghiurile Buco-.
LU

vinei să asiste. la reprezentații, iar studenții nu lipsiau nici-

odată dela dânsele. Fra tot. una, ori de aveau parale sau
ba, pentrucă cei ce puteau plăti preţul mic de intrare ce
RA

era. stătorit pentru studenţi, intrau cu bilete cumpărate de:

dânșii; la mulţi le împărţia comitetul teatral bilete prin
T

profesorul Sbiera, iar restul forma un grup înaintea uşii de:

EN

intrare şi nu era seară să nu se aile câţiva bărbaţi cu dare

de mână, cari plătiau intrarea pentru grupul întreg de stu-
denţi ce asediau uşa teatrului. Astfel tot parterul teatrului
I/C

era' ocupat de studenţi; şi nici Eminescu, nici eu nu. lipsiam!

dela aceste reprezentații;
S
IA

1) Despre 3 cărţi date de Em. bibliotecii vezi.L. Morariu (Bul..

„M. Em”, 1930, p. 26); despre alte 7, vezi A. Vasiliu (în „Rev. Bucovinei”,
1942, nr. 5). Nota coment..
U

2) Lângă biserica: -Sf. Paraschiva. Azi e casă particulară (str. Reg.

Ferdinand Nr. 25. Nota coment.)
BC
 RY
Eminescu era foarte atent la cele ce se petreceau pe
scenă. El sta nemișcat cu privirea aţintită asupra actorilor

RA
ca şi când ar îi voit să soarbă toată acţiunea și frumoasele.
melodii cântate de dânşii, şi se supăra grozav, dacă careva
din colegi îl stingheria prin întrebări sau observări. Il su-

L IB
păra mult şi aplauzul sgomotos din teatru, pentrucă în
aceste aplauze se pierdeau multe fraze şi melodii ale artiş-.
tilor. Pe Eminescu nu l-am văzut aplaudând niciodată,

TY
dar acțiunea din piesa reprezentată se oglindea în îaţa sa şi
în ochii săi scânteietori. Dacă eşiam între acte prin co-:
ridoarele teatrului, atuncea Eminescu fredona melodiile

SI
auzite pe scenă, sau repeta fraze din piesa reprezentată.
ER
Imi aduc aminte că la o astiel de ocazie, după ce
îredonase o melodie, se oprise deodată drept înaintea unui
student, cunoscut al său, şi-i zise brusc în faţă fraza auzită
IV
în acea seară pe scenă: ah! ești un laş şi te voiu pălmui!
Studentul, căruia se vede că-i scăpase această Îrază, cra
UN

surprins de ameninţarea lui Eminescu și se dete repede:

într'o parte. Noi ceilalţi izbucnirăm într'un hohot de râs,
iar Eminescu îi zise râzând şi el: mă! tu nici nu ştii ce:
AL

Sa jucat: pe scenă. | Da
Şi asupra noastră, a studenţilor, a avut acest teatru
mare înrâurire. Vedeam piese patriotice naţionale, auziam
TR

o limbă frumoasă şi cântece bine executate, și astfel ne în-

deletniciam şi noi în declamaţiuni şi ne însufleţiam din--
EN

din istoria: trecutului nostru. Toată în-.

piesele alcătuite
noastră în cursul celor opt ani de zile din liceu,
văţătura
ma avut atâta influenţă asupra desvoltării noastre naţio-
/C

nale, ca. acest teatru. . | |

biblioteca studenților. cât era de
SI

Acum să fi văzut
căutată și cum piesele publicate de V. Alecsandri, Con-
IA

erau cetite:
stantin Negruzzi, Matei Millo şi de alți autori,
boală între noi a repeta
si răscitite de studenţi. Intrase o
şi a scrie chiar
cântece ŞI fraze din teatru, a „iace” poezii
U

întrecute unul altuia.

piese de teatru pe care le arătam pe
BC
 — 28 —

RY
Ă 4 N, ă |

Poate că unii din colegi vor îi păstrând şi astăzi aceste

păcate. comise atuncea, ca o scumpă amintire. din zilele

RA
pline de iluzii şi de farmec. din! tinereţe. Şi Eminescu ne
“spunea că scrie poezii şi că a început ŞI o piesă de teatru,
dar hu ne-a arătat nici poezii nici piesă 1),

LIB
După ce a părăsit trupa Tardini, în Maiu 1864, apoi în .
primăvara anului 1865 Cernăuţul,. a dispărut şi Eminescu,
dar spre toamna anului 1865 apare iarăşi între noi şi ne

ITY
“Spune că se va supune unui exanien pentru a fi primit ca
-elev public.
Acum locuia. el la Pumnul şi îngrijia şi de bibliotecă.

RS
Aici trebuie Să se fi simţit el în elementul săui, căci rânduise
biblioteca şi ştia unde se află orice carte. Nu mai trebuia
ca mai înâinte, să scotoceşti tot dulapul, pân” ce dai de:
VE
cartea ce-ţi trebuia. Eminescu 'se ducea drept lă dânsa şi o
“scotea dintre celelalte cărţi, dându-ţi-o cu un fel satisfacţie
NI

şi dovedind . asifel că cimoaşte fiecare tom din această

colecţiune.
LU

Pe vremea această profesorul Priiiul era greu bolnav

Și nu mai părăsia patul. Eminescu îmi spuse că după vor-
bele medicilor, Pumnul nu va duice-o lung, şi în adevă:
RA

Pumnul muri în ziua de 12/24 Ianuarie 1866. Doliul era

“mare în toată Bucovina | şi între studenţi, iar Eminescu era
T

neconsolat, pentrucă ţinea rnujt la acest rar bărbat și

EN

îl iubia ca pe un tată. Când am auzit despre moartea lui

Pumnul, am alergat la locuinţa să, ca să-l văd pe iubitul
met profesgt cea din: urmă oară. Am intrat întâi în camera
I/C

lui Eminescu. El îmi povesti despre ultimele momente ale

acestui mare apostol al Românilor din Bucovina şi aciuria îl
S

'văzui pe Eminescu intâiași dată vărsând lacrămi de durere.

IA

1) Despre trupa Tardini în Cernăuți, vezi G: Baiculescu: „Mihai

Eminescu şi Fani Tardini” (în Bul. „M. Em.” 1, 1930, 80) şi T. Balan:
U

„Trupa Fani -Tardini în Bucovina, 1864 si 1865” (în Bul. „M. Em.” II,
1932, 121, IV, 1933, 22 şi V, 1934, 30). Nota comentatorului Aurel Vasiliu.
BC
 — 29 —..

RY
Seara m'am dus iarăşi la Eminescu şi l-am aflat scriind!
“o poezie. El mai schimba, mai adăogia, mai netezia, dar

RA
âm observat, că nu i-a plăcut că l-am surprins. Pe urmă
însă îmi arătă poezia şi-mi spuse că mai muilţi studenţi vor
scrie poezii la moartea lui Pumnul cari se vor tipări. "Mi-a.

L IB
cetit apoi întreaga poezie. Este aceeași care împreună cu
alte şase poezii a fost tipărită cu ocazia morţii lui Pumnul .
sub titula: Lăcrămioarele învăţăceilor gimnasiaşti din Cer-

TY
nduți la moar tea prea iubitului lor profesor Arune Pumnul.
După cetire îmi spuse singur că începutul strofeia

SI
doua, adecă Metalica vibr ândă ( clopotelor jale, nu-i place,
dar nu mai are timp să prefacă poezia, căci trebuie să o:
predea profesorului
poezie: M. Erminoviciu, privatist 1).
Sbiera. EminescuER iscăleşte
N
această

Imprejurarea că îşi zice aici privatist, dovedeşte că

IV
Eminescu venise în adevăr cu gândul la Cernăuţi ca să
UN

studieze pentru a se supune: unui examen şi a intra în li-

ceu ca elev public, dar această dorință nu avea să se rea-
lizeze, căci după moartea lui Pumnul, Eminescu nu ră-:
mase mult timp în Cernăuţi, ci părăsi Bucovina în primă-
AL

vara anului 1866. N'a ştiut nimene din colegi când a ple-
cat și încotro a apucat-o, dar în urmă se lăţi vestea că se:
TR

află în Transilvania.
Ce ajutor avea Eminescu - de acasă cât timp a trăit
EN

în Cernăuţi, nu știa nimeni din colegii săi şi Eminescu .era

privitor la afacerile sale personale tăcut ca mormântul, şi
aşa a ȘI. rămas cât timp am trăit: cu dânsul în Cernăuţi
/C

şi apoi în Viena. Eu ştiam în Cernăuţi numai atâta că acolo

unde era el cu locuinţa, avea și mâncarea şi toată îngrijirea,
SI

iar privitor la locuinţele sale în Cernăuţi, nu le-am cunoscut

pe toate, pentrucă Eminescu avea obiceiul să le schimbe
IA

D Am brosura originală inaintea mea. Nu este exact că poctul

U

şi-ar îi schimbat cu această ocaziune muimele în Eminescu, cum sc:

spune aceasta în Omagiu lui Eminescu pag. 53.
BC
 — 30—

RY
„“toarte adese. Eu am cunoscut numai două locuinţe ale sale,
Şi anume pe aceea ce o avea la Pumnul şi despre care am

RA
“vorbit mai sus,siar alta ce o avea la un profesor de limba
franceză Victor Blanchin. “Această locuință se afla.
strada Domnească” de jos!) şi anume în casele care pe

LIB
atuncea erau proprietatea lui Samuil Morariu, ulterior Mi-
tropolit al Bucovinei. Blanchin ţinea cu chirie. o parte din
„aceste case şi aici avea Eminescu 9 cameră pentru sine.

TY
"Din vorbele sale am înţeles că tatăl său îl pusese la Blan-
chin în gazdă ca să înveţe și limba franceză şi ca să île
ilit a conversa în această limbă, dar Eminescu nu era de

SI
fel mulțumit cu locuinţa, pentrucă- Blanchin era beţiv, venia :
iurmentat acasă, făcea numai gălăgie şi se certa cu sofia
sa. Aici locuia Fminescu ER
când era repetent în clasa II,
din certificatele liceale ale lui Eminescu, publicate în serie
iar
IV
rea de faţă, vedem că el a locuit în clasa l-a a liceului şi în
clasa Il-a când nu era repetent, la un Nikolaus Dzierzek,
UN

“care avea întâi locuinţa pe Schulgasse Nr. 799, iar apoi: pe

Dreifaltigkeitsgasse Nr. 13092).
Nu pot să trec aici cu vederea o împrejurare care mi
AL

se pare că a avut un rol însemnat în vieaţa lui Eminescu şi

care cred că l-a determinat să intre în trupele de teatru şi
TR

să ducă mult timp traiul de actor nomad. Am spus că Emi-

nescu a dispărut din Cernăuţi după moartea lui Pumnul în
primăvara anului 1866, iar când în luna lulie 1869, di-
EN

rectorul de teatru Mihai Pascali a dat 9 reprezentații în

Cernăuţi, mulţi din colegi îmi spuneau că şi Eminescu se
află ca sufleur în această irupă. Eu nu l-am văzut atuncea,
/C

cu toate că mi-am dat multă silință să-l întâlnesc. Dar și

el se vede că şi-a dat.toată silinţa să nu se întâlnească .cu
SI
IA

1) Azi: strada losii (azi str. Zotta. Nota coment.).

2) In privinţa locurilor unde a stat Eminescu la Cernăuţi, vezi: Eugen
U

1. Păunel: „Popasuri eminesciene în Cernăuţi” “(în „Conv. Lit.” LXXII,

Nr. 6—9, 1939, 933). Nota coment.
BC
 — 31 —

RY
-cunoscuţii săi. In această trupă se afla o tânără artistă
_Butrosina Popescu, o copilă de o îr umuseţe rară, care fără

RA
voie. atrăgea atenţiunea publicului asupra ei. Această CO-
„pilă, care putea să aibă atuncea vârsta de vre-o 17 ani, deşi
nu era artistă de mâna întâia, devenise în urma trumuscţii |

LIB
ȘI a gingăşiei mişcărilor, favorita publicului din Cernăuţi Şi
mai Cu seamă a studenţilor. Se zicea că stă sub deoscbitul:
„scut al lui Pascali şi: că toţi actorii ţineau la dânsa ca la.

TY
un copil al trupei lor. Studenţii cari- mi spusese că şi Emi-
nescu se află în această trupă, susțineau cu toată tăria: că

SI
Eminescu este amorezat de dânsa ŞI că. din cauza ci sa
lăsat de şcoală și s'a angajat la teatru, însoţind trupa: prin
ER
“Transilvania și Banat. Nu am dat multă însemnătate acestor
bănuieli, şi după plecarea. lui Pascali, încetară şi vorbele
despre Eufrosina şi Eminescu. Dar în toamna anului 1570,
IV
când mă aflam în Viena, petrecusem odată până târziu
noaptea în societatea lui Eminescu ŞI a altor colegi în
UN

restaurantul Bischoi din Wipplingerstrasse,şi când să ne

întoarcem acasă — toţi locuiam în strada Diana am
făcut trista constatare că toţi la un'loc nu avem zece crei-
AL

țari, îaxa portarului, ca să ne deschiză poarta. 'Hotărîrăm

deci să ne plimbăm pe stradă până la 6. ore dimineaţa,
TR

când trebuia să se deschiză poarta. Eminescu era atuncea

foarte bine dispus, mă ţinea de braţşi cânta, declama și
istorisia multe. Apoi deveni sentimental, şi-l. auzii excla-
EN

mânid: O! Eufrosina, Fuirosina!

Cunoscând slăbiciunea lui Eminescu pentru figurile
/C

mitologice, credeam că vorbeşte despre una din cele trei

graţii, şi-l întrebai prin ce asociaţie de idei a ajuns deo-
SI

dată dela cântare şi declamaţiune la o îigură mitologică?

— Vezi că ma fost figură mitologică, răspunse Emi-
IA

nescu, ci chip aieve Eufrosina mea, Eufrosina Popescu.

Acum îmi adusei aminte de acest nume uitat de mult
U

şi-l întrebai de nu cumva această Eufrosină a îost artista

din trupa lui Pascali în Cernăuţi?
BC
 — 32 —

RY
— Cum 0-cunoşti?
— Imi aduc foarte bine aminte de dânsa, era foarte

RA
îrumuşică.. | NE a o Ai
| — Da, răspunse el oftând, era foarte frumuşel acest
dracuşor împeliţat. Am fost amorezat cuc de dânsa şi nu o

LIB
“pot uita. I-am. făcut şi poezii. a a
„Voiam să aflu mai de aproape despre soarta acestui
amor, dar atuncea se deschise poarta şi he despărţirăm,

TY
pentrucă Eminescu
iii mai departe în Diana-
locuia cu o casă aia
ass.

SI
— Vom vorbi despre aceasta altă dată, îmi zise el de-
părtându-se, dar de câte ori am luat în urmă vorba despre

mi-a răspuns: Eh, fleacuri!

ER
Fuirosina Popescu, nu a mai voit să vorbească de. dânsa, ct
o |
IV
_ Epizodul povestit m'a convins însă că au fost ade-
vărate bănuelile. studenţilor din Cernăuţi despre amorul lui
UN

Eminescu pentru artista Popescu. Dar fost-a el împărtăşit

de Eufrosina sa? | o o
Adese m'am întrebat care pot îi poeziile lui Eminescu
AL

dedicate acestei iubite, şi mi-am zis, că dacă le-a publicat

nu pot fi altele; decât cele două ce sunt publicate în anut
1808 în Familia: La o artistă şi Amorul unei marmore.
TR

Când a venit Eminescu la Viena

EN

După 0 dispariţiune de ani întregi dintre colegii săi

din Cernăuţi, Eminescu se iveşte deodată şi pe neaşteptate
/C

săi
în Niena spre marea surprindere şi «bucurie a colegilor
din Cernăuţi, cari îşi făceau atuncea studiile la universitatea
SI

din Viena. Aceasta a fost în toamna anului 18691). Toţi

IA

Slavici la Viena. Pe atuncea ri-

1) Pe aceeaş vreme a sosit şi loan
atea literară-şti-
valitatea între societăţile studenţeşti România şi Societ
U

mare şi membri i acesto r societă ţi făceau adevărată vâ-

ințifică era foarte
BC

dar
- nătoare după membrii noi, chiar dacă aceştia încă nu erau în Viena,
 | — 33 —

RY
îl primirăm cu mare dragoste Şi vechea prietenie era iarăşi
închegată, astfel ca şi când nici odată nu am îi fost despăr-

RA
țiţi timp atât de îndelungat. Şi ne părea cu totul firească
sosirea lui Eminescu la Viena, pentrucă coincidea cu so-
sirea noastră, astfel că, dacă el ar îi urmat regulat studiile.

LIB
liceale, trebuia numai decât să se înscrie la universitate
odată cu noi, precum a şi făcut-o.. Acuma era el în acelaş |
an de studii ca şi vechii săi colegi şi nu mai putea cineva

TY
“să-i spună că a rămas în urma lor. Dar dacă îl întreba
careva unde a finit studiile liceale, el răspundea cam eva-
ziv că a studiat în Transilvania, însă testimoniul său liceal

SI
nu l-a văzut nimene şi nici nu a insistat. cineva să-l vază.
ER
Pentru colegii săi era destul să.ştie că era înscris la uni-
versitate şi că urma regulat cursurile. Pentru dânșii era
aceasta destulă dovadă că a finit cursurile liceale, Dar, cu
IV
„toate acestea era ceva la mijloc, căci Eminescu era înscris
la facultatea de filosofie numai ca -auzitor - extraordinar
UN

(ausserordentlicher Hărer), nu ca student ordinar ca ceilalţi

colegi, ceeace dovedea că Eminescu nu trecuse la liceu exa-
menul de bacalaureat sau de maturitate, zum se numește
AL

el în Austria, şi de aceea nici nu putea fi primit ca student

ordinar. Faptulcă Eminescu asculta cursurile dela univer-
sitate numai ca student extraordinar avea ca urmare că nu
TR

putea fi- admis la examene. | se testa numai în „Index

lectionurmm” la finea fiecărui semestru că a ascultat acele
EN

obiecte la care se înscrisese şi pentru care, chiar la înscriere,

trebuia să plătească taxa cuvenită (Collegiengelder). Pentru
Eminescu avea însă acest fel de înscriere şi un avantaj, pen-
/C

„“trucă astiel avea deplină libertate a-şi alege obiectele ce le

“doria şi care-i conveniau mai mult, pe când pentru noi
SI
IA

despre care se ştia că vor veni acolo. Astiel atât Eminescu cât şi Slavici
au fost înscrişi chiar în luna Februarie 1869 membrii în Societatea lite-
rară-ştiinţifică cu toate că nu erau în Viena şi prietenii lor au plătit şi taxa
U

. de înscriere, dar abia după sosirea lor în Viena în foanma anului 1869 au
fost amândoi proclamaţi membri definitivi ai acestei Socetăţi.
BC
 — 84 —
ceilalţi erau fixate materiile ce trebuia să le ascultăm și din

RY
“care trebuia să dăin examenele.
„: Venind Eminescu la Viena era lucru firesc că întâiele

RA
sale întâlniri căuta să le aibă cu vechii săi colegi din Bu- .
erau
covina cu caria reinoit cunoştinţa şi prietenia. Şi
exista în

LIB
mulţi de aceştia, pentrucă pe acele vremur i nu
voiau
Cernăuţi Universitate şi toţi tinerii din Bucovina ce
să urmeze studiile universitare, trebuiau să le facă la Viena.
Dar erau. pe atuncea şi foarte mulţi tineri din România,

TY
nia,
Transilvania, . Ungaria, Banat și chiar din Macedo
era foarte
astiel că colonia studenţilor români din Viena

SI
mare. Eminescu s'a lipit mai mult de Bucovineni ca unii ce-i
toţi Bu- .
“erau de mult cunoscuţi şi colegi, şi deoarece mai
ER
covinenii îşi alesese locuinţele lor în al treile
“Vienei, Landstrasse, se sălăşlui şi Eminescu în
a cartier al. ..
acest cartier
zky în apro-
şi-şi alese la început locuința în strada Radet
IV
a anului
pierea celorlalți români din Bucovina. 'In toamn
în
UN

1870 era'şi mai aproape de Bucovineni, căci a locuit

ună cu colegi i săi
Dianagasse Nr. 8, într'o.cameră împre
casă locuia
Samuil Isopescu şi Iancu Cocinschi. În aceeaş
eu locuiam în aceeaş
AL

şi colegul nostru loan Luţă; iar

scu. |
stradă Nr: 4, câţiva paşi mai departe de Emine eam
când merg
Astfel ne puteam întâlniîn toate zilele
TR

la mine şi eu
şi veniam dela universitate şi adese venia el cu el
şi la ceilalţi colegi ce locuiau
“mergeam. la dânsul
până a
EN

Unde a locuit Eminescu în anul 1872

împreună. aduc
din Viena, nu-mi mai
părăsit definitiv universitatea
“aminte. - NE
/C

„ Studiile „lui Eminescu la Viena

SI

am văzut, era înscris

Eminescu la universitate
-Gum
ul să asculte
ca student extraordinar şi astfel avea drept
IA

a a se su-
disciplinile ce-i plăceau, fără să aibă îndatorire rea
m. în alege
_-pune unui examen. Nefiind legat. de un. siste
U

Eminescu avea
disciplinilor “ce se predau la: universitate,
BC
 „— 35 —

RY
«deplină libertate a-şi alege şi profesorii
şi obiectele ce-i
conveniau şi astfel îl văzurăm cercetând cursurile de
filosofie practică (praktische Philosophie)

RA
la profesorul Dr.
Zimmerman, filosofia dreptului (Rechtsphilosophie),
nomia
eco-
politică (Nationalskonomie), Ştiinţa financiară (Fi-

LIB
nanzwissenschaiît) şi ştiinţele administrative (Verwaltungs-
lehre) la renumitul profesor Dr. Lorenz Stein
, iar dreptul
internaţional (Vâlkerrecht) la profesorul Dr. Louis Neu-
-mann. De sigur că nu era înscris la toți aceşt

TY
i profesori
şi la toate obiectele acestea, dar „aceasta nu
împiedica pe
nici un student a asculta pe orice profesor. Nu
era înscris

SI
„nici la cursul de medicină legală, pe care eu ca student
în drept, eram îndatorit să-l cercetez, dar venia adese
“mine la acest curs, pentrucă profesorul Dr. Gats
:0 deosebită metodă a ne preda acest obiect şi a
ER
cher avea
cu

nc iniţia
IV
în tainele trupului omenesc, desvoltâr:d înaintea noastră
atât pe schelete cât şi pe cadavre tot ce un laic, care
do-
UN

ria să devină judecător, avea nevoe să cunoască în

mod
practic spre a nu îi dus în eroare de medicii legişti.
Lui
Eminescu îi plăcea acest curs și era foarte atent când"
pro-
iesorul Gatscher
AL

dise
- înain
ca tea noastră cadavre bărbă- -
teşti şi femeiești, explicându-ne toate organele dela creeri
până la tălpi. Eminescu cerceta şi cursul de limbi romanice
TR

la renumitul profesor Dr. Musaifia. o

Precum vedem, Eminescu nu tâvnia să se speciali-
EN

Zeze în un ram anumit de ştiinţă, adică în drept,în me-

dicină, în litere sau Ştiinţe, ci căuta să-şi însuşească o
cultură generală, care se cere dela fiecare om
/C

cult, şi dacă
“vom considera că Eminescu din toamna anului 1869 până
în vara anului 1872 a cercetat cursurile menţionate Şi poate
SI

şi altele pe care nu le cunosc, că în Berlin a urmat mai

departe studiile universitare
IA

şi că acasă cetia necontenit,

atuncea ne vom explica uşor cultura cu care era înzestrat.
La mijloacele de cultură pe care le-a întrebuințat el, tre-
U

'bue neapărat să numărăm şi diferitele muzee ce le posedă

BC
 — 36 —

RY
în: număr atât de. mare capitala Austriei, apoi renumitele |
- galerii de pictură şi: diferitele expoziţii de artă. Eminescu

RA
le cerceta pe toate, cu catalogul explicativ în mână şi.
adese îmi spunea că va mai cerceta cutare muzeu sau
cutare galerie. Teatrul curții cu cei mai mari artişti, ger-

LIB
mani şi cu cele mai clasice piese de teatru, precum şi opera
curţii imperiale, erau foarte adese cercetate de Eminescu
şi când se: reprezenta vre-o piesă clasică, făcea tot po-

TY
„ibilul să .nu lipsească. Imi aduc aminte de un epizod care
ilustrează fermitatea hotăririi lui Eminescu în această pri-:

SI
vință. Fra în 22 sau 23 Decemvrie a anului 1870 şi în tea-.
-trul curţii avea 'să se reprezinte piesa clasică Regele Lear:

ER
de Shakespeare. Nici Eminescu, nici eu nu. avusesem ocazia .
să vedem acest cap de operă al genialului englez şi i-a fost.
lui Eminescu uşor să mă înduplice ca să mergem la Burg-
IV
theater care, pe acea vreme era la intrarea în Curtea îm- -
părătească; Dar cum dispuneam amândoi numai de puţini
UN

bani, nu puteam cumpăra . locuri numerotate, ci trebuia să

ne mulțumim cu un loc eftin pe galerie.
AL

| Ca să ocupi însă un loc bun pe această galerie, tre-

buia să te postezi de cu vreme aiară înaintea uşii teatrului,
ca. după ce se deschidea uşa, să fii între cei dintâi pe ga-
TR

lerie. Ne-am dus amândoi la patru ore d. a. şi ne-am așe-

zat lângă ușă şi tot nu eram cei dintâi, căci alţii veniseră
EN

înaintea noastră, dar tot puteam spera că vom cuceri un

loc bun pe galerie, dacă ne succede să rămânem: în locul
/C

unde ne postasem. Era un ger cumplit atuncea şi vântul

ne pătrundea. până la oase. Ingheţasem de frig şi-tot băteam
SI

- din picioare ca să ne mai încălzim. Sgribuliţi şi tremurând

am rezistat “până: aproape de şease ore, dar eu unul nu
IA

mai puteam suferi gerul şi-i zisei lui Eminescu să lăsăm

dracului şi pe Lear şi pe Shakespeare şi să ne ducem
U

acasă. Eminescu ma voit să părăsească postul său, iar eu

am eşit din mulţime înlemnit de îrig şi am ţinut tot o fugă.
BC
 — 37 —

RY
până acasă, ca să mă mai încălzesc. Eminescu însă a rămas,
a asistat la reprezentaţie şi a doua zi a râs de mine că âm

RA
iugit de un ioc „aşa de bun”.

Exteriorul, portul şi traiul lui Eminescu

LIB
Eminescu cât timp a petrecut în Viena arăta de regulă
ioarte bine şi era deplin sănătos. Prin peliţa curată'a feţei
Sale străbătea o rumeneală sănătoasă, iar ochii săi negri,

TY
nu mari, dar pururea vii,te priviau dulce în' faţă şi se în-
Chideau pe jumătate când Eminescu râdea. Şi râdea adese,
cu o naivitate de copil, de făcea să râză şi ceilalți din

SI
„societatea lui, iar când vorbia prin râs, glasul său avea
un ton. deosebit, un ton dulce, molatec, ce ţi. se lipia de
ER
inimă. Părul său negru, îl: purta lung, pieptănat fără cărare
spre ceafă şi astfel fruntea sa lată părea şi mai mare
IV
decum era, ceea ce-i da o înfăţişare senină, inteligentă,
distinctă. Eine Denkerstirne (îrunte de gânditor) ziceau
UN

colegii săi germani. Avea statură mijlocie, era cam lat în”
spate, dar totul era proporţional. Când a venit la Viena,
avea mustaţa râsă, ceeace ne-a făcut să-l recunoaştem
AL

îndată, căci avea: astfel încă înfăţişarea tânărului băiat ce.

dispăruse din mijlocul; nostru în Cernăuţi, dar în Viena
a lăsat să-i crească mistaţa, avea însă obiceiul să şi-o
TR

tot muşte.
*Eminescu nu ţinea de fel la modă, dar hainele sale
EN

erau totdeauna curate şi le purta atât de mult până de-

veniau imposibile. A avea în garderobă mai multe rânduri
de haine de vară sau de iarnă, era după opinia lui Emi-
/C

nescu un.lux fără rost, de aceca la: dânsul vara nu aflai

decât un rând de hainede vară şi iarna numai unul de
SI

iarnă. Când avea lipsă de bani, el le punea zălog hainele

de iarnă și le scotea abia târziu toamna. Stau mai bine
IA

acolo, îmi zicea el şi sunt scutite de molii. Luxul unei re-

dingote şi-l permitea însă. Aceasta îi servia pentru zile
U

mari şi pentru vizite:la persoane însemnate şi mai ales

BC
 — 38 —

RY
, : ” : * ” , ,

“pentru ziua de Paşte când cu toţii ne duceam la funcţio-

narul din minister Dr. Vasile Grigoroviţă acasă ca să.

RA
ciocnim cu o0uă roşii şi să ne înfruptăm cu pască. Iarna.
purta un palton întunecat - şi o căciulă de Astrahan pe:
care şi-o trăgea până peste urechi, dacă gerul era mare.

LIB
Mânile le ţinea ferite în mânecile paltonului pe cari le:
împreuna la piept. Vara era vecinic cu mânile în buzunar.
Nici odată nu l-am văzut cu baston sau cu mănuși pe:

TY
mână, în schimb însă avea un cortel negru pentru ploaie.
Traiul lui Eminescu era cât se poate de simplu. Nu am

SI
cunoscut un om cu mai puţine pretenţii ca dânsul. Când:
„avea bani, mânca bine, iar când erau paralele pe sfârșite,
se. mulțumia cu puţin fără ca să putem presupune că cauza
acestei îrugalități ar fi lipsa de bani. Nu dispuneam nici: ER
noi ceilalți colegi de mai: multe parale decât Eminescu,
IV
dar noi aveam grijă ca, îndată ce primiam banii, să plătim
UN

înainte abonamentul pentru cafeaua cu lapte ce o luam

-dimineaţa acasă, şi pentru mâncarea de amiază ce o luam
în restaurant. Astfel ne asiguram pentru luna întreagă,
iar mâncarea de seară atârna dela împrejurări. Dacă nw
AL

cheltuiam pentru. operă, teatru, concerte sau alte petreceri,

măncam bine seara, altfel trebuia să ne mulţumim cu foarte:
TR

puţin. Eminescu însă nu era aşa de practic ca noi, şi nu

avea grija de mâne. Lăsa ca totul să se rezolve dela sine şi
"devenia astfel un joc al împrejurărilor, provocate de ne-
EN

păsarea sa, Dus pe gânduri şi preocupat şi pe atuncea de:

vre-o idee“ ce-i frământa creerii, el uita adese şi de masă,
/C

şi trebuiau colegii să-i aducă aminte de această necesitate:

prozaică. Cafeaua cu lapte ce o lua dimineața acasă, o
SI

plătia în abonament cu 3 florini pe lună, iar mâncarea

amiază şi-o asigura numai atuncea prin abonament
IA

de
când noi, colegii săi, prinzând de veste că a primit banii de
acasă, îl siliam la aceasta. Pentru această silă ne era pe
U

„la sfârșitul, lunii recunoscător,, spuindu-ne că l-am scăpat

BC

de o grilă. In toamna anului 1869 şi în decursul anului

 —— 39 —

RY
1870 lua masa de regulă în restaurantul Moretti din car-
tierul Landstrasse, unde mâncau cei mai mulţi Bucovineni.

RA
Când avea bani venia şi seara la Moretti, unde se întâlnia
şi cu mulţi colegi din Transilvania. Eminescu era dintru.
început tăcut, dar apoi tras de limbă, lua şi el parte la

LIB
discuţie, căci adese se iviau divergențe 'de opinii între:
şi Moisil.
dânsul şi Transilvănenii Aurel Mureşianu, Tancu
care fiind
Se amesteca apoi în discuţie cu Vasile Burlă,

TY
ale
mai în vârstă decât ceilalţi, calma „boroavele” înfocate
zece ore de noapte se.
“tinerilor studenţi, iar înainte de
zece se încuiau.
îndreptau toţi spre locuinţele lor, căci la ora

SI
noastre şi cine întârzia, trebuia să plă-:
porţile locuinţelor
poarta.
- Nu-i vorbă, rămâneamşi peste ora zece
la ER
tească portarului zece creiţari ca să-i deschiză
un loc şi hoină-:
cetind gazete:
ream prin cele cafenele bând cafea neagră,
IV
'se întâmpl a numai în jumă-:
şi jucând biliard, dar aceasta
aveam încă parale. o
a lunei când
UN

tatea întâia
de vin, Sau.
Eminescu nu bea mult. La un sfert de litru
o noapte în-
la o halbă de bere era în stare să petreacă
cafele negre şi Îuma
treagă, dar în, schimb lua mai multe
AL

u mai adese, era

mult. Cafeneaua ce o cerceta Eminesc
se adunau după
cafeneaua Troidl de pe Wollzeile. Aici
, se sfătuiau
TR

și discutau
amiază foarte mulţi studenţi români u
noutăţile din patrie. Aici lua Eminesc
şi-şi împărtăşiau
cafea neagră, cetia
după amiază cafeaua cu lapte sau o
EN

discuţiile tinerilor şi
gazetele şi asculta cu multă atenţiune
parte la discuţii şi se
ştirile din ţară. EI însuşi lua îoarte rar
cafenea avea Emi-
/C

mărginia numai să asculte. In această până

nescu şi un avantaj, pentrucă chelnerul Jean îi dădea
tutun pe credit. Odată
SI

la o sumă oarecare cafea şi chiar

până nu era în-
întrecută această sumă, înceta creditul
IA

începea un NOL
treaga datorie achitată. După achitare achitare ŞI
de multe ori întârzia mult această
credit. Dar
şi ni Se jeluia că
atuncea Eminescu era foarte supărat
U

„flotantă” şi nu mai
are la Jean o datorie care a devenit
BC
 | — 40 —.

RY
are credit. In asttel de împrejurări era abătut și nervos Şi -
DU eşia după amiază din camera sa.

RA
Câţi bani primia Eminescu dela părinţii s săi pe lună,
nu am putut aîla cu :siguranţă, căci el nu ne-o spunea.
Colegul Samuil Isopescu, care locuia în anul 1870—71 cu

LIB
Eminescu, afirmă că Eminescu primia. 3 napoleoni pe lună,
iar colegul Ioan Luţă zicea că Eminescu capătă 150 de
„galbeni pe trimestru. Alţii susțineau că are 18—20 galbeni

TY
pe lună şi această: versiune e cea mai probabilă. Dacă
Eminescu în adevăr a primit această sumă de 18—20 de
galbeni lunar, atuncea el a fost cel mai bogat dintre noi.

SI
„toţi, căci cei mai bine situaţi dintre noi nu aveau pe lună

ER
mai mult decât 50 îlofini, iar alţii trăiau numai cu 30
florini pe lună. Eu sunt de opinie că Eminescu primia de
acasă 18-——20 de galbeni pe lună, dar foarte neregulat ŞI
IV
aceasta era calamitatea cea mai mare. Această opinie a
"mea e,bazată pe vorbele ocazionale aruncate de Eminescu,
UN

„când era vorba de bani: sau când se jeluia că încă nu i-au

„sosit parale de acasă. Ori .cum, supărarea cea mai mare
- pentru Eminescu era că nu-i primia regulat aceşti bani.
AL

Sosiau adese abia după-mai multe luni şi în vremea aceasta

Eminescu trebuia să facă datorii, să trăiască neregulat şi să
TR

'rămână adese nemâncat, căci deşi împrumuta la astfel. de

ocaziuni dela colegii săi, 'suma împrumutată nu putea ÎI
“mare; fiindcă. şi ei aveau numai strictul necesar. Ce-i drept,
EN

îi dădeau adese pe credit şi 'birtaşii: şi chelnerii, dacă era

E oaspe. regulat al! birtului, dar orişicum aceste: griji ma-
/C

teriale produceau în Eminescu depresiuni psihice, îl îă-

“ceau tăcut, indispus şi nervos. In astfel de împrejurări dis-
SI

“părea vecinicul său zâmbet de pe buze, dar suferinţa sa .

"era liniştită, era un îel de resignaţiune şi melancolie, că-
IA

reia îi da expresie prin un adânc oftat şi prin o unică

vorbă mai. grea ce am auzit-o din gura lui, adică: tu-i
U

neamul nevoii.
„Dar această stare psihică +nu dăinuia mai mult decât...
BC
 „—
41 —

RY
până-i sosiau banii de acasă. Atuncea plătia datoriile,
era iarăşi bine dispus, zâmbetul îi revenia iarăşi şi apoi

RA
se răsbuna pentru mizeria îndurată, mâncând bine şi trăind
în belşug câtva timp. Pe astîel de vremuri nu-l vedeai zile
întregi, şi venia târziu noaptea acasă. După un timp se

LIB
liniștea şi: ducea iarăși traiul său obicinuit, când .lipsă
când belșug. Sunt convins că dacă Eminescu ar fi primit
regulat Danii de acasă şi dacă pe lângă -aceasta ar îi avut

TY
„şi grija zilei de mâne şi şi-ar fi asigurat traiul pe fiecare
- lună prin abonament plătit înainte; cum o făcea cu cafeaua
de dimineaţă, el, ca şi ceilalţi colegi, nu ar îi dus nici o

SI
“lipsă sau cel puţin nu mai mare decât cei mai mulţi dir
colegii săi. Şi nu ar fi fost greu să-şi alcătuiască un fel de
bilanţ, căci pe acele vremuri
ER
traiul în Viena nu era Scump
si Eminescu plătia, precum am spus, pentru cafeaua: de
IV
dimineaţă 3 florini, iar locuinţa îl costa 7—8 florini - pe
lună, pe-când mâncarea de amiază costa în abonament cel
UN

mult 14 îlorini lunar, fără băutură. Pentru seară nu era

nimeni abonat şi fiecare se mulţumia cu atâta cât îi per-
mitea punga. Dar precum am zis, Fminescu nu avea grija
AL

zilei de mâneşi din cauza aceasta, era adese silit să ducă

lipsă şi să sufere. | i |
grijă, şi anume să nu-i
TR

| Dar de una avea Eminescu

lipsească acasă cafeaua neagră şi tutunul. Era nenorocit
când îi lipsiau aceste două stimulanteşi nu putea scrie.
EN

- Când îi lipsia tutunul, se ajuta cu Jean chelnerul dela 'Troidl,

“dar de cafea trebuia să se îngrijească singur şi- de aceea,
când îi sosiau paralele se aproviziona cu calea râşnită
/C

si cu spirt. Maşină pentru fiert cafea avea, şi era meşter în

prepararea unei cafele turceşti cu caimac.
SI

1870 restau-
După ce am părăsit în toamna anului
IA

rantul Moretti, am cercat să: luăm masa în mai multe

Tauben
Tocuri, dar apoi ne-am ales restaurantul Zu den drei
îi ziceam 10!
U

a] lui Wihl din Marokkanergasse. Tata Wihl

pentrucă era foarte cum se: cade, se purta
BC

proprietarului,
 — 42 —.

RY
cu noi bin şi la nevoie aveam: şi credit la dânsul şi la
chelnerul său, Andreas. Eminescu era foarte mulţumit cu.

RA
' acest restaurant şi mai ales cu creditul la care recurgea
adese. Cât s'a ţinut el de acest restaurant, nu-mi pot aduce:
aminte, |

LIB
Eminescu, colegii săi şi alte cunoştinţe

Când a venit Eminescu la Viena, a căutat, precum

ITY
am spus, întâi pe colegii săi din Cernăuţi, pe care-i cu-.
“noştea încă din liceu, şi aflând în societatea acestora şi

RS
alți studenţi din Bucovina cari studiase .la liceul din Su-:
ceava, Îăcu şi cunoştinţa acestora şi astfel dintru început:
se mişca mai mult în cercul Bucovinenilor, căci îl legau de:
VE
ei amintirile din tinereţe, iar dragostea ce purta el pentru
dulcea sa Bucovină unde petrecuse cea mai mare parte.
NI

a fragedti sale copilării, se răsirângea şi asupra fiilor

„Bucovinei, ce erau acum tovarăşii săi de traiu într'un me-.
U

diu' străin. Acest mediu aducea însă cu sine şi un bine,

"căci el silia pe tineri să-şi strângă rândurile, să se con-.
AL

ceritreze şi: să: formeze astiel o mare familie românească

care da semne de vieaţă prin înfiinţarea de societăţi, prin
TR

baluri, conferinţe, petreceri sociale” şi excursiuni. Şi ab-

stracţie făcând: dela studenţii din România, care-şi vor-
- biau bine limba maternă, ceilalţi studenţi nicicând nu au
EN

vorbit 'mai mult româneşte decât în Viena, unde, petre=

când mai mult între: dânşii, erau, siliţi să vorbească limba
lor. Astfel mulţi tineri, din provinciile supuse Austriei,
/C

cari la început vorbiau rău limba românească, după o pe-:

"trecere de mai mulţi ani în Viena, îşi însuşiau O cunoștință
SI

deplină -a limbii -şi se întorceau în patrie. cu 0 limbă ro-.

IA

mânească curată şi frumoasă.

Desele întâlniri ale studenţilor făceau să se închege:
U

şi să se întărească legăturile de prietenie între dânşii, le-:

gături cari dăinuiră apoi vieaţa întreagă și se -manife--
BC

3
 — 43 —

RY
stau prin vii corespondențe ce le întreţineau unii cu alţii,
când de mult devenise bărbaţi maturi şi îuncţionari publici.

RA
în patria lor.
Pe vremea când petrecea Eminescu în Viena, erau.
foarte mulţi studenţi din toate ţările locuite de Români.

LIB
Nu cred să fi fost vreunul, care să nu îi venit în contact
cu Eminescu şi cine îi făcea odată cunoştinţa, ţinea la dân-.
sul ca la un vechiu prieten. Eminescu era cu toţi deopo-

TY
trivă de bun şi sincer, dar nu erau mulţi acei cu care avea.
legături mai strânse. Intre cei din urmă erau Bucovinenii

SI
și mai cu seamă eu, Vasile Morariu, Alexandru Chibici-.
Revneanul, loan Luţă, Samuil Isopescu, .Onesim "Ţurcan,
Vasile Bumbac, 'lancu. Cocinschi ER şi Pamfil
„tinerii din Regatul Ungariei erau loan Slavici cu care avea
Dan. Dintre. |

foarte bună prietenie şi era în bune relații cu Alexandru. -

IV
Ciurcu, Aurel" Mureşianu, Tancu, Neagoe şi Nicolai Oncu:.
Ținea foarte mult la medicinistul loan Hosanu, care ne: |
UN

încânta cu cântecele sale dulci şi mai cu seamă cu minu-

natele doine din Ardeal. Despre Teodor Nica vorbia cu
multă însufleţire, căci acesta ne impunea tuturora cu Cuno--
AL

știnţele sale deseconomie politică și din științele îinanciare..

Dintre Românii ce nu erau studenţi, ci în funcțiuni publice,.
TR

trăia bine cu Dr. Vasile Grigoroviţă şi cu Neculai Teclu,

iar pe pictorul român Bucevschi îl vizita adese' şi-i admira:
pânzele frumoase. Numai cu studentul bucovinean loniţă
EN

Bumbac nu trăia bine, dar nu Emineșcu era de vină !).

Eminescu dacă-i era cuiva prieten, ţinea la dânsul cu
/C

toată sinceritatea ce-l caracteriza şi care era una din cele

mai frumoaes virtuţi ale lui. Dar fiind și foarte modest:
SI

şi puţin comunicativ, îţi făcea impresia că-şi impune oarcşi-

- cari rezerve faţă de unul sau altul din prieteni. Numai dacă
IA

era cu cineva foarte intim, îşi permitea câte o glumă ne-

vinovată precum a făcut-o odată cu mine?), când mi-a:
U

1) Vezi epizodul: Eminescu şi Ioniță Bumbac.

BC

2 Vezi epizodul: O glumă a lui Eminescu.

 or
— 4 —

RY
vândut pantalonii fapt. de care a râs el încă multă vre-
„me când îşi aducea :aminte cât de bine i-a succes păcăleala. |
Era lucru firesc că, petrecând Eminescu atâta timp |

RA
în Viena, a făcut cunoştinţă şi cu. persoane afară de cer-
Cul : studenţilor, dar 'cunoştirițele acestea le făcea întâm-

LIB
Plător, căci el nu se bătea după ele, din contră îi erau în
cele mai multe cazuri supărăcioase şi nu .le cultiva de îel:
Era un om care se mulţumia -cu lumea gândurilor. sale ŞI
în această lume nu se plictisia niciodată şi niciodată nu

ITY
l-am văzut vânând după distracţii precum. o făceau alţi co-
Si legi ai .săi. Nu fugia însă de distracţie, dar ele trebuia:
„să vină din întâmplare şi îără sfătuire premergătoare ş:

RS
Când era odată în toiul unei petreceri voioase, era şi el
“voios şi petrecea cu plăcere.
VE
O cunoştinţă avea însă deosebită trecere înaintea sa
şi pe aceasta o cultiva-cu multă plăcere. Fra cunoştinţa:
sa cu D-na Bognar, artistă renumită dela teatrul curţii din
NI

Viena. Cum ajunse el să îacă cunoştinţă cu această artistă

de primul rang, nu ne-a. spus-o niciodată, dar în anul 1870
U

şi 1871 vizita regulat jururile ei, şi acolo se întâlnia şi pe-

AL

“trecea cu primii artişti şi artiste dela: Burgtheater şi dela

“operă şi când venia de acolo, ne povestia multe din lu-
„mea artiştilor, despre traiul lor. şi multe întâmplări de
TR

după culise ce se destăinuiau şi se depănau în acest cere; ai

de artişti, pururea voioşi,. cari aveau lefuri de miniştri şi :

EN

„chiar mai mari decât aceştia. Adese făcea apoi comparații '
-cu vieaţa artiştilor români, vieaţă plină. de mizerii şi de
jertfe. Era atuncea dureros de impresionat şi cădea pe gân-
/C

“duri. Nu :cugeta el oare în astfel de momente la vieaţa

» “sa de actor nomad ŞI la suierințele ce le îndurase?
SI

Si Eminescu în camera sa
IA

| Când nu-l vedeam pe Eminescu mai multe zile, îi

“căutam acasă şi astfel am putut observa cum petrecea' et
U

în camera sa din Dianagasse. Pe lângă observările mele

BC

II
 — 45 —

RY
proprii, adaog şi cele ce spuneau colegii ce locuiau cu Emi-.
nescu despre traiul ce-l duceael acasă. o

RA
Camera era mare şi luminoasă şi avea ferestrele spre:
stradă. Eminescu se culca târziu şi se scula abia pe la opt
ore dimineaţa, câte odată şi mai târziu. Lua apoi cafeaua.

LIB
cu lapte ce i-o făcea doamna de casă, se îmbrăca şi mergea.
la. universitate, dacă în acea zi se ţineau cursurile la care
era înscris, iar dacă în acea zi nu avea treabă la univer-:

TY
'sitate, rămânea acasă şi scria până ce sosia timpul mesei.
Când după masă venia acasă,-se desbrăca de jachetă, îşi

SI
îmbrăca un halat vechiu: pe care-l avea, şi o păreche de:
pantofi. Aprindea apoi spirtul dela maşina de cafea şi-şi
ER
făcea o cafea neagră cu caimac, pe.care o sorbia cu mare:
gust, fumând. neîntrerupt. In vremea aceasta discuta cu
colegii săi din camerăşi mai ales cu Isopescu. Discuţia
IV
„devenia câteodată atât de înfocată încât Iancu Cocinschi
cât şi Isopescu sunt nebuni şi în--
UN

zicea că atât Eminescu

cepea. să cânte, căci era foarte bun cântăreţ. Atuncia Emi-
nescu începea să.râzăşi cânta şi el.
Fra foarte mulțumit când tovarășii. săi nu erau acasă..
AL

Atunci era el sirigur stăpân între cei patru păreţi şi putea

ceti şi lucra nestingherit Se plimba
de' nimeni.: atunci prin
TR

“cameră, bea cafea, fuma, şuera, fredona câte o melodie:

şi-şi alcătuia astfel ideea şi forma în care avea s'o îmbrace.
Se punea apoi la masă şi scria, scria mereu, aşternând pe o:
EN

coală sau pe un petec de hârtie rodul gândurilor sale, şi

dacă i se ivia vreo dificultate, se scula iarăşi, mai bea cafea,
/C

se plimba, gândia şi iarăşi se punea la scris. Dacă-i lipsia

vre-o expresie potrivită -sau vreo frază frumoasă, el nu -
SI

se împiedica de lipsa ei la scris, ci lăsa un loc și trecea

mai departe. Când era lucrarea gata, atunci o cetia de:
IA

mai multe ori şi acuma începea să corigeze, să netezească,

să adauge-şi să cizeleze cele ce scrisese, până ce lucrarea
U

"căpăta. forma frumoasă şi expresia conciză, ce o admirăm

în scrierile sale. Cine-a avut în mână vreun manuscript al
BC
 — 46 —

„ui Eminescu, "a văzut câte corecturi cuprindea,

RY
câte fraze
* „sunt schimbate şi câte:cuvinte şterse Şi înlocuite
prin altele
“mai potrivite, aceasta mai cu seamă în manuscriptele ce

RA
cuprind poezii. Adese însă lăsa Eminescu lucrările sale
„săptămânişi luni întregi necetite şi necorigeate şi se lua
la alte lucrări. Am observat că dacă-i venia vreo idee,

LIB
vreo
„inspiraţiune, atuncea el, ori unde Sar fi aflat; căuta un
„petecde hârtie şi scria cu creion poezia. Astfel frumoasa:
poezie Kamadeva, a cărei ciornă se află în posesiunea mea,

ITY
este scrisă cu creion, pe*'o foiţă de hârtie, ruptă dintr'un.
caet de adnotaţiuni. Şi multe alte poezii tot astiel sunt
„scrise. O particularitate a lui Eminescu era că nu spunea

RS
“nimănui, ce scrie, şi dacă scrisese ceva nu arăta nici co-
legilor săi din cameră ce a scris, ci încuia manuscriptul.
Astfel Sermanul
VE
Dionis şi toate -poeziile publicate în Con-
vorbiri în anul 1870, 1871 şi la începutul anului 1872, noi
le cunoşteam abia după.ce ajungea această revistă în mânile
NI

noastre. Şi precum nu spunea -nimănui. ce scrie, aşa nu-i

plăcea să discuteze cineva cu dânsul despre scrierile sale
U

“Publicate. In astiel de cazuri el da din umeri şi zicea;

Lasă-mă în pace, îţi place, bine, nu-ţi place, treaba ta.
AL

“Uneori era atât de adâncit în lucru,că scria până

foarte târziu noaptea şi atuncea nici nu mergea seara la
TR

cină,ci trimitea pe cineva să-i cumpere pâne, brânză, o

-“sticlă de bere şi lucra mai departe. Când veniau apoi co-
legii săi acasă, aflau în cameră un' aer infect, produs de
EN

îumul de tutun, de. mirosul de spirt şi de, lampă, de nu

“erau în. stare să respire, iar pe Eminescu abia îl puteau
/C

Zări prin nourii de fum, cu capul plecat sub lampă pe

coalade hârtie. Eminescu nici nu ştia ce aer € în cameră
SI

“şi abia după ce colegii săi deschideau ferestrele şi aerisiau

camera, respira şi el mai uşor.
IA

E |
Când- nu scria, cetia foarte mult, tot îelul de cărţi,
lungit pe o canapea,
sau şezând la masă sau chiar în, pat.
U

Masa era plină de cărţi româneşti și nemţeşti..In româ-

BC
 — 41 —

RY
neşte cetia mai cu seamă scrierile vechilor cronicari
-şi Convorbiri Literare, iar în limba germană operile celor
mai însemnați scriitori. Lenau era “un poet predilect at

RA
lui Eminescu, iar pe. filosoful Schopenhauer îl cetia foarte
-adese şi cu multă atenţiune. DI. lacob Negruzzi, directorul

LIB
Convorbirilor literare, îi dăruise lui Eminescu operile lui
Schopenhauer şi ele ocupau locul de cinste pe masa
poetului. Dar el nu se mărginia numai la cetirea operelor
originale ale scriitorilor germani, ci cetia tot felul de cărți

TY
traduse din alte literaturi în limba germană şi cum Germanii
în această. privință sunt foarte bogaţi, Eminescu avea

SI
“ocazia să cunoască toată literatura străină din traduceri
germane. Astiel a cetit el mult din literatura indică şi
persană şi când. avea cu cine, ER
discuta mult
literaturi şi mai cu seamă asupra principiilor religiei bu-
asupra acestor
IV
dhiste, de-care era încântat și despre care spuneacă. este
cea mai poetică, mai frumoasă şi mai profundă religie de
UN

pe lume. | Să
Cetise şi Ramaiana şi Mahabburata, apoi Sakontala din
literatura indică şi frumoasele versuri ale lui Hafis: din:
AL

“literatura persană şi trebuie să-i îi plăcut foarte muilt aceste

opere, căci foarte adese vorbia despre ele până ajungea la
TR

Budha-Sakhia-Muni şi la Nirvana.

Eminescu şi România-Jună.
EN

“Petrecerile studenţeşti, certele pentru ortogrulie, pentru

/C

direcția nouăşi pentru serbarea dela Putna

Ra Societatea academică România-jună era pe atuncea
SI

:0 societate tânără, închegată în urma stăruinţii patriotului

bucovinean Alecu Hurmuzachi din cele două societăţi ante-
IA

_rioare studenţeşti adică din România şi Societatea literară

şi ştiinţifică. Ea avea foarte mulți membri din toate ţările
U

locuite de români și era deci lucru firesc că la început nu

BC
 m — 48 —

RY
". domnia acea unitatede vederi ce am fi dorit-o, de oarece
„tinerii din deosebitele ţări doriau, fiecare în felul lui, să im-,
pună- timbrul lor particular mersului societăţii. i

RA
„Cea mai însemnată cauză de fricţiune era ortografia şi -
direcţia nouă, croită prin criticile lui T. Maiorescu şi sus-

LIB
ţinută şi propagată prin revista Convorbiri literare. Pe
“acest câmp-se dădeau cele mai dese lupte în societate, stu-.
'denţii fiind despărțiți în două grupuri. In fruntea grupului

ITY
ce susţinea direcţia nouă în ortografia românească şi lupta
pentru ortografia Convorbirilor literare, sta Eminescu şt
|. Slavici lor
şi aderenţii erau studenţii cei din România

RS
şi cei din Bucovina, -afară de Ioniţă Bumbac. Acesta îm-
preună cu cea mai mare parte a studenţilor din Regatul
Ungariei combătea cu cea mai mare înverșunare direcţia
VE
_nouă şi ortografia societăţii Junimea din laşi, numindu-i
pe Junimişti şi pe aderenţii lor, cosmopoliţi lipsiţi de orice
NI

patriotism. Conflictele acestea se resimţiau la. toate întâl-

nirile studenţeşti şi chiâr la lucrările pregătitoare pentru
U

comemorării lui Ștefan cel Mare 'ce avea să se

serbarea
şi
țină în anul 1871 în Putna. Se mai iviră în anul 1870
AL

certe din cauză că firma românească din Viena, Mureşianu

“şi Perlea 1) dispăruse cu banii adunaţi de România-jună
TR

pentru serbarea. din Putna şi se discuta cu mare înfierbântare

firmă şi că
a cui este vina că banii au fost depuși la această
nu sau luat măsuride urmărire în contra deiraudanţilor.
EN

Grupul 'căruia- aparţinea Eminescu era. mai puternic, pen-

trucă avea rhai mulţi aderenţi şi astiel concluziunile votate
şi
în şedinţă erau deocamdată în favoarea acestui grup în
/C

şi serbarea -din Putna

"astfel sub patronajul lui S'a. făcut
direcţiunii .
SI

Yara anului 1871. Eminescu, aderent însufleţit al

la. toate
- nouişi al serbării. din Putna, a. luat parte activă pornire
IA

de orice
aceste lupte, dar. în modul lui liniştit, lipsit
U

dar banii au îost,

, 1) Acestei firme aparţinea şi un “Zehetbauer,
Mureşi anu şi Perlea.
- depuşi acolo numai de dragul românilor
BC
 NE __ 49

RY
violentă şi de acuzaţiuni dușmănoase Şi când cra
să se
aleagă comitetul pentru serbarea din Putna, el a stăruit

RA
din toate puterile ca să iasă aleşi tinerii din grupul direcţiei.
NOui, Şi a dat concursul său acestui Comitet a] cărui, pre-
„Şedinte era Ioan Slavici. Spre acest scop a plecat el

LIB
la
Cernăuţi şi de acolo au dirigiat împreună cu Pamfil Dan
lucrările preparative pentru serbarea din Putna până la .
soSirea prezidentului Slavici. “Dela Cernăuţi a plecat apoi .

TY
la Putna şi a luat acolo parte activă la toate lucrările.
Activitatea lui Eminescu pentru reuşita serbării din Putna

SI
o descriu în un capitol deosebit 1). Aici vroiu să arăt numai
că conflictele iscate între România-jună din cauza orto-
ER
grafiei şi a direcţiunii noui se resimţiau nu numai la şe-
dinţele literare ale acestei societăţi, dar. şi la cele sociale.
Şedinţele sociale se ţineau totdeauna întrun restaurant și
IV
erau menite a întări legăturile de prietenie între studenți
şi a desvolta gustul pentru limbă, muzică, declamaţiune și
UN

cântarea românească. Erau deci un fel de serate muzicale-

'declamatorii. Dar tot începutul e greu şi de aceea şi aceste
„serate erau adese plicticoase, dacă nu ne cânta medicinistul
AL

loan IHosanu frumoasele sale doine ardeleneşti şi dacă nu

ne zicea din vioară medicinistul O. Blasianu, sau con-.
TR

servatoristul “Th. Micheru. Eminescu venia. rar la aceste

şedinţe şi când l-am. întrebat odată de ce nu vine, mi-a
răspuns cam în sensul acesta: Păcat de vreme, mă plic-
EN

tisesc. Membrii nu produc nimic original: Imitează pe

studenții nemți fără să cugete că deprinderile acestora se
/C

„ sprijinesc pe o vechime istorică seculară şi că au rostul lor

în vechimea. de sute de ani de existenţă a universităţii din
SI

Viena şi nu se potrivesc cu deprinderile Românului şi nici

nu se vor lipi vreodată de sufletul nostru.
IA

Avea dreptate Eminescu şi mi-a venit atuncea în

minte să introducem noi studenţii din Bucovina un alt fel
U
BC

1) Vezi: Eminescu şi serbarea dela Putna.

 — 50 —

RY
de petreceri, dar. numai între noi, fără să ne înstrăinăm
însă de România jună. Am propus Şi s'a primit ideea mea
să ne constituim. după prototipul vechilor aşezăminte ale

RA
neamului nostru în divan domnesc şi în obştească obi-
-—

cinuită adunare. Ne-a fost uşor să formăm divanul. Pe

LIB
colegul nostru Pamfil Dan îl aleserăm Domn cu numele
Dan-Vodă, iar colegul O. Ţurcan, care finise studiile teo-
logice în Cernăuţi şi acuma studia drepturile în Viena,
l-am rânduit Mitropolit Moldovei şi Sucevei, exarh pla-

ITY
iurilor. Aleserăm şi doisprezece boieri de divan cărora le
“ hărăzirăm marile boierii. Aceştia erau boierii veliţi, ai ţării.

RS
Restul colegilor forma obşteasca obicinuită adunare, cărora
„le ziceam şi prostimea. La întrunirile divănului toţi erau
siliţi să vorbească în limba neaoşă a vechilor cronicari şi
VE
ne făcea mare haz să vedem acuma pe unii din colegi cari
până atuncea nici în mână nu avuseră pe vreun cronicar,
cum se băteau după astiel de cărţi vechi şi le cetiau ca.
NI

să-şi însuşească limba lor. După mai multe întâlniri intime,

U

în care ne îndeletniceam în rolurile noastre, aşteptam ocazia

Cca să. ținem o adunare bine pregătită şi să invităm şi pe
AL

mai mulţi colegi ce nu erau din Bucovina. Ocaziunea aceasta

ni se oferi în scurt, căci un coleg al nostru N. Macovei,
jurist, care făcea „Şi anul de voluntar la miliţie, trecând
TR

bine examenul ' de ofiţer, îu numit sublocotenent. Divanul

nostru hotărî să nu recunoască această înaintare, ci să-l
EN

supună unei deosebite ispitiri înaintea divanului, și abia

“după aceasta să-i recunoască înaintarea în cin şi să-i dea
Dboieria de spătar. Toţi boierii de divan aveau să-i pună
/C

întrebări din ştiinţele duhovniceşti şi lumeşti şi din. cunoş-

tinţele ostăşeşti şi: pârgăreşti. Inţrebările se stătoriră în
SI

consiliu şi erau de tot umoristice, se ţinură. însă în taină .

până în seara. întrunirii. Se mai alcătui pentru candidat și .
IA

o carte domnească, scrisă în limba veche a hrizoavelor, cu

slove vechi, dată în Beciu şi iscălită de Vodă, de Mitropolit
U

şi de veliţii boieri. In seara hotărîtă pentru această serbare

BC

+
 — 5] —

RY
l-am adus şi pe Eminescu şi pe mai mulţi colegi din Ro-
mânia şi Transilvania. Voiu aminti numai în scurt că atât

RA
constituirea divanului în îrunte cu Vodă şi cu Mitropolitul,
Cât şi întrebările umoristice, răspunsurile nepregătite şi

LIB
de obşte false ale candidatului şi întreg mersul ispitiri
i.
a pricinuit mari hohote de râs precum nu se mai auzise
în adunările studenţeşti. Culmea aplauzelor a fost însă,
când cu mare gravitate s'a dat cetire Cărții domneşti care

TY
se finea astfel: iar de-a îi să fie şi cartea noastră să nu o
cinsteşti, şi în seamă să nu o ţii, şi râs şi batjocură de

SI
„ea să faci, atunci să fii proclet şi anaftimă ȘI afurisit de
335 sfinţi părinţi din Nichea, şi buricul iadului înghită-te,
şi setea Gheenei muncească-te, ER
“ŞI vinul în oţet să ţi se prefacă, şi berea în apă să ţi se
Şi focul dragostei ardă-te,

schimbe şi să ai parte cu Arie ereticul.....

IV
Era ceva cu totul nou acest fel de petrecere şi de
UN

aceea bucuria și mulţurmirea se vedea pe toate feţele. Emi-

nescu toată seara a râs și a aplaudat şi când l-am întrebat
Cum i-a plăcut această petrecere mi-a răspuns:
„—:Minunat, aşa înţeleg şi eu. Este vicaţă din vieaţa
AL

noastră românească care se lipeşte de sufletul nostru. Mă!

felul acesta de 'petrecere trebuie să urmeze înainte.
TR

„Şi a urmat cât timp au ţinut studiile noastre până am

părăsit Viena şi întrunirile acestea atrăgeau mulţime de
public. Eu aveam boieria de Mare logofăt şi aveam însăr-
EN

cinarea să alcătuesc cărțile domneşti. Dela această petrecere

inainte, Eminescu îmi ajuta cu trup şi suîlât la alcătuirea
/C

acestor cărţi şi avea mare iscusință în privinţa aceasta.

Mai târziu a primit şi el o boierie şi a fost rânduit între
SI

boierii de divan, ceeace i-a pricinuit mare bucurie. Mulţi

colegi de ai noștri păstrează și astăzi ca amintire astiel de
IA

cărţi domnești, alcătuite la deosebite ocaziuni.

Cu încetul se întroduse și la ședințele sociale ale Ro=
U

mânici-june o vieaţă mai animată și petreceri mai româ-

BC

neşti, şi cu timpul se prefăcură aceste şedinţe în adevă-

 — 52 —

RY
rate întruniri de plăcere şi distracţie, căci se molipsiră ti-.
nerii. de gustul de a-produce singuri şi tot lucrări originale:

RA
şi hazlii, şi când am venit eu odată cu o poemă umoristică.
întitulată. Batraho-inio-mahiă în care descriam o întâm-..
"plare a colegului nostru O. Ţurcan cu poliţia din Viena,

LIB
mulţi colegi descoperiră că au şi ei talent pentru astfel de:
alcătuiri umoristice şi. de acu înainte şedinţele sociale de-
veniră 'un centru de petrecere foarte căutat, pentrucă şi

ITY
“spiritele tinerilor, aţâţate -mai înainte de certele pentru or-:
„ tografie, pentru. direcţia nouăşi pentrii serbarea din Putna,,
„se liniştiseră, iar serbările la Putna reuşiseră foarte bine.

RS
“Venia acuma şi Eminescu la aceste şedinţe şi petrecea. cu
plăcere în mijlocul nostru.-E1 era foarte indulgent îaţă de:
producţiunile colegilor săi Şi de erau chiar şchioape poeziile:
VE
“şi glumele nesărate, lui Eminescu nici prin minte nu-i tre-.
| cea să le critice şi să indispună pe autor, ci râdea şi se bu-
NI

cura cu noi împreună. Dar cea mai mare plăcere îi făceau:

lui Eminescu tot cărțile domneşti şi divanul cu obşteasca: .
U

obicinuită. adunare care se constituia din când în când la:

- adunările studenţilor.
AL

A rămas: obiceiul acesta. . şi după. plecarea lui Emi-.

nescu: la Berlin, şi l-am urmat apoi şi acasă în Bucovina.
TR

aducându- -ne cu drag aminte de petrecerile din Viena Şi a

„când în anul 1875 m'a vizitat Eminescu în Cernăuţi, ma -
întrebat de am mai alcătuit cărţi şi hrizoave domneşti ȘI:
EN

cui le-am dat. Ma pus apoi să-i arăt conceptul şi a; râs mult:
când i-am descris tot decursul petrecerilor. La această
/C

ocazie mi-a 'spus că-şi aduce cu mare plăcere aminte de:

- felul acesta de- petreceri din Viena şi că timpul petrecut
SI

acolo a fost pentru “dânsul cel. mai frumos şi plăcut timp.

petrecut în străinătate pe care nu- l poate uita. *
IA

Eminescu şi sexul îrumos

U

Amintirile mele despre Eminescu cuprind în sine nu-.

„mai timpul dela anul 1861 până la prima- jumătate a anu.
BC
 — 53 —

RY
lui 1872 când el părăsi Viena spre a-şi urma studiil
e în
Berlin. Dar şi din timpul acesta sunt de scăzut anii când

RA
Eminescu, dispărând din Cernăuţi, a dus o vieaţă pribea
gă,
parte ca student, parte ca actor, adică anii din primăvara
anului 1866 până în toamna ânului 1869.

LIB
Ca tânăr în vâr-
stă de 20 -de ani ajunge el în Octomvrie 1869 la Viena şi
atuncea vine cu inima cuprinsă de amor pentru frumoasa
sa Eufrosina Popescu şi sufletul său e plin de icoana acestei

TY
„actriţe, care a aprins primul amor în inima lui curată. Dacă
ar mai trăi Eufrosina aceasta, ar putea fi mândră de acest
amor cu care, ea întâia, l-a robit pe acela, care avea să

SI
devină regele gândurilor înalte şi al poeziei române şi de

ER
câte ori:se va vorbi de aventurile amoroase ale lui FEmi-
nescu, se va aminti şi numele Eufrosinei Popescu, care din
cauza acestei înlănţuiri'a împrejurărilor va trece la po-
IV
steritate ca şi numele mult sbuciumatului poet.
Amorul lui Eminescu pentru Fufrosina trebuie să îi
UN

fost adânc şi sincer, căci am văzut că nici în toamna anului

1870 el nu o uitase, ci vorbia cu mult foc și durere despre
Eufrosina sa. După aceasta nu mi-a mai vorbit de dânsa,
AL

«dar nici de'alt amor cât timp a mai stat în Viena, şi noi
colegii, cari eram pururea în contact cu dânsul, nu am prins
TR

de veste de: vreo altă relațiune amoroasă, cât timp a trăit

împreună cu noi. Dar nici alte înclinaţiuni trecătoare, sau
porniri sensuale pentr
- femei
u nu am observat la dânsul:
EN

Cât a fost cu noi în Viena, a rămas Copil bun şi haiv, care

prefera orice altă distracţie decât 'cea cu femeile şi dacă se
întâmpla că colegii săi aduceau vorba despre amoruri şi
/C

sexul îrumos, Eminescu se plictisia şi le zicea: slăbiţi-mă

SI

cu prostiile voastre.Şi nu era prefăcută această plictiseală

a sa, ci adevărată, căci altfel, cum sunt tinerii, nu se
IA

putea ca ei să nu afle o astfel de slăbiciune a lui Eminescu

dacă ar îi avut-o în Viena. Cu toate acestea cl ținea mult, nu
U

la femei, ci la femeie. Femeia era pentru dânsul idealul crea-

țiunii, a frumuseţii şi a perfecțiunii chipului omenesc. Era.
BC
 . | | — 54 —

RY
în stare să ne vorbească în imnuri de acest cap de operă al
„Creaţiunii şi vorbele sale măestre şi pline de însufleţire,
electrizau pe auzitori, cel puţin cât timp le vorbia. Emi-

RA
nescu nu Îugea de societatea femeilor, dar nici nu o căuta,
Dacă din întâmplare se afla într'o astfel de societate, el nu

LIB
era retras sau ursuz, ci politicos, glumeţ ŞI voios. Le vor-
„Dia dulce, le făcea complimente, şi lucru principal, con-
:versa cu ele totdeauna potrivit cu individualitatea lor, şi.
fiindcă şi întreaga sa înfăţişare avea ceva tipic şi original,

ITY
câştiga uşor simpatiile damelor. Imi aduc aminte că tot în
„anul 1870, când locuiam amândoi în Dianagasse, venind.

RS
odată cam pe la ..10 ore noaptea dela teatru, două dame
“care mergeau Cu: Vreo zece paşi înaintea noastră, au fost
atacate de un derbedeu. La ţipetele lor, noi le-am venit
VE
în ajutor şi individul a dispărut repede în umbra nopţii.
Noi ne-am oferit să le petrecemși ele au primit cu mulţu-
mire. Surpriza noastră nu a fost mică, .când petrecându-le,
NI

am ajuns chiar în strada noastră şi am aflat că locuiesc

U

peste drum. de locuinţa ma. Din conversaţiunea. noastră

aflase că suntem studenţi dela universitate şi străini în
AL

Viena. S'au bucurat că locuim în aceeaş stradă şi că nu

suntem siliți să facem un drum mai depărtat până acasă.
“Când să ne despărţim, ne-au poftit, spre a ne arăta mulţu-
TR

mita lor, să le facem plăcerea a lua ceaiul la dânsele. Am

primit amândoi cu plăcere şi am fost conduşi: într'un sa-
EN

lon foarte elegant mobilat. Pe când damele trecuse în două

camere laterale spre a-şi schimba toaleta, o cameristă aşeză
„o măsuţă într'un colţ de salon şi pregătia de gustare şi
/C

„ceaiul. -In curând apărură şi amândouă damele în toalete

. foarte elegante de seară şi ne poftiră la ceaiu. Acuma, la
SI

lumina splendidă din salon, am putut să le observăm mat

cea mai tânără, care putea să aibă vreo
IA

de aproape. Una,
„25 de. ani, era de o Îrumuseţe rară, cu păr blond şi ochi
mari şi frumoşi de un albastru 'fermecător.. Cealaltă, care
U

putea să aibă. vr'o 34 de ani, era brunetă -CU ochi mari

BC
 „—
DO —

RY
negri şi cu nişte gene ce . păreau că-i umbresc peliţa albă
a feţii. Era şi ea frumoasă, dar mai tăcută, mai liniştită.

RA
Inainte de ce ne aşezarăm la masă, dama blondă Se reco-.
“mandă pe sine şi pe cea brunetă -pe care o niumia fante.
Nu-mi mai aduc aminte de numele lor de familie ŞI mi-a ră-

LIB
„mas numai numele blondinei, Elizu, care făcea pe doamna
e casă.
După ceaiu şi gustare s'a încins o conversaţie aşa de.

TY
animată, de nici n'am ştiut că trecuse miezul nopţii. Ne-am
“luat apoi.rămas bun şi între reinoirile mulţumitei lor le-am

SI
părăsit. Aceasta a fost întâia dată când am fost cu Emi-
- nescu într'o societate de dame şi am observat purtarea sa.
ER
manierată faţă de ele. El era încântat de această petre-
cere şi-mi zise că de mult n'a petrecut aşa de bine. A doua
zi amândoi le-am făcut damelor o vizită formală. Am fost
IV
primiţi numai de Eliza, căci tovarăşa ci suferia de durere
„de cap. Eliza era plăcut. impresionată de atenţiunea noa-:
UN

stră şi s'a scuzatcă ne primește în toaletă de toate zilele

'şi fără să fie măcar îrizată, căci, ne zise ea, se întârziase:
îrizeza, dar auzind dela cameristă că sunt domnii de a-
AL

seară, nu face etichetă

cu apărătorii ei de eri, şi ne primește
ca pe nişte vechi prieteni. Era îmbrăcată într'un admirabil
TR

capot lung de mătasă albastră deschisă, gătită bogat cu

dantele. Mânecile largi lăsau să se vază minunatele ci braţe
rotunde şi albe ca marmora şi abia acuma la lumina zilei
EN

puturăm admira aceşti ochi mari şi frumoşi albaştri ca lim-

“pezimea cerului cari te fermecau cu privirea lor. Părul
/C

era despletit şi atârnaîn bucle blonde până în jos de şol-

duri, ţinut după gât numai de o panglică albastră. Când
SI

se aşeză pe scaun, părul ajungea până pe covor şi razele

de soare ce îl atirigeau, îl prefăcură într'un lung caier de
IA

aur. Eminescu sta înmărmurit, fără să zică un cuvânt şi

privia cu 'nesaţ această ivire fermecătoare şi bogăţia de
U

păr ce atârna ca o manta de aur pe umerii ci rotunzi. Fa

observă tăcerea noastră şi privind în ochii noştri naivi Și
BC

“plini de admirare, zâmbi şi zisc:

 N | a — 56 —

o — Priviţi la: părul meu despletit? V'am. cerut. scuze

RY
-
că V am primit astiel. Este pregătit pentru mâna
îrizezei.
- Apoi schimbă vorba.

RA
- — Sunteţi foarte amabili, domnilor, că ne-aţi: făcut
onoarea a ne vizita şi vă rămânem pururea îndatorite
pen-
tru scutul ce ni l-aţi oferit aseară.

LIB
E
“Abia acuma se mai descleştă- şi limba noastră şi înce-
.
purăm o.mică conversaţie: în care îi spuneam cât
de feri-
ciți suntem că o simplă întâmplare ne-a dat ocazia să

ITY
fa-
cem cunoştinţa unei dame atât de distinse. In acest
Mo=
ment camerista anunţă sosirea frizezei.

RS
Ne ridicarăm atuncea, iar ea întinzându-ne. mâna sa
mică, ne zise:
— Vă salut şi vă rog a ne mai vizita. Eu ŞI niătuşă
VE
mea :voin petrece cu multă plăcere în societatea D-voastră.
Puteţi Veni Şi cu colegii. D-v., despre care ne-aţi vorbit.
NI

Inclină uşor capul ŞI zâmbind ne concedie. Eşind pe

stradă, Eminescu stătu -puţin locului şi se uită tăcut în
U

zarea albastră a cerului, apoi îmi zise:

_— Mă! cunoşti tu povestea Ilenei Cosinzene? Aşa.
AL

MI-O închipuesc eu cum e această damă. Ai văzut ce ochi

îrumoşi albaştri, ce păr bogat de aur are şi ce frumoasă
TR

„e în toate. Parcă-i chip tăiat din marmoră. E în stare să-ţi

„turbure „minţile şi să te cuprindă în vraja ei demonică. Nu
mă mai duc la dânsa. . _
EN

|
| Avea dreptate Eminescu, pentrucă: nici eu nu văzu-.
sem ochi mai frumoşi albaştri ca aceştia şi „nici astfel de
/C

„păr bogat şi îrumos, dar cât despre hotărîrea lui de a nu

mai merge la aceste dame, i-am zis că nu o pot aproba,
SI

pentrucă ar fi o ofensă să nu urmăm învitării şi am fi tre-

cut. în ochii lor ca lipsiţi. de orice politeță, iar cât despre
IA

frica lui de vraja demonică a Flizei, îi spusei că doar el

« NU-ŞI închipueşte. că o femeie de frumuseţea ci Şi Care e
U

-îîncunjurată de atâta lux, se. va arunca îndată în braţele

BC
 — 57 — _

RY
unui. biet student. Eminescu râse acum
a cu mare gust şi-mi
zise că am .dreptate.
|

RA
La o săptămână după aceasta 0 vizitară
m iarăşi, dar
acuma luar ăm cu noi şi alţi colegi dintre cari se
în vieaţă, loan Luţă şi Samuil Isopescu mai află

LIB
. Anunţasem prin
un bilet vizita noastră şi am fost foar
te amabil primiţi de
amândouă damele. Eliza ne spuse între altele că de doi
ani
“e văduvă şi că.nu de mult petrece în Vien
a împreună cu

TY
mătuşa sa, sora cea mai tânără a mame
i sale, ca să se
distreze. A călătorit mult, - pentrucă mijl
oacele îi permi-
ieau aceasta. Ne-a “vorbit apoi şi despre Itali

SI
a, în deosebi
„despre Veneţia şi am petrecut astfel de minu
ne, căci a
clamaţiuni umoristice până ce
ER
ranjarăm apoi jocuri de societate, ghicitori, sino
nime și de-
propuse una din dame ca
fiecare din noi să improvizeze. câte o declaraţ
ie de amor.
IV
Noi, afară de Eminescu, ne-am achitat în mod foarte
hazliu
de îndatorirea aceasta şi am deşteptat o ilaritate generală
UN

.
Când veni Eminescu la rând, numai ce-l vedem că cade în
genunchi înaintea Elizei, care şedea pe un fotel,
şi ridi-
“Cându-şi ochii: spre dânsa, începu a-i vorbi. Fliz
a râzând
AL

bătu din palme şi: zise: vezi asta mai are aspect de de-
claraţie de amor, să auzim!
TR

Eminescu vorbi la început cu siială, dar apoi tot mai

curagios, tot cu mai mult sentiment şi căldură, încât am
rămas cu toţii nedumeriţi şi ne întrebam „ori de fâce el
EN

această declaraţie în glumă sau serios, căci declaraţia sa

era o adevărată poezie în cea mai aleasă proză, în care
cânta şi preamăria el frumuseţea „acestei ființe încântă-
/C

toare, acestei neasemănat de frumoase Venere, înaintea

SI

căreia sta îngenunchiat şi-i solicita numai o zâmbire, o

unică zâmbire fioros de dulce precum numai ca o poate
IA

avea”. Apoi îşi plecă fruntea pe braţul ei alb ŞI molatec şi

sărutându-l, se ridică de jos. Noi, Zăpăciţi, îl admiram și
U

aplaudam. Eminescu zâmbia. Eliza cra mişcată şi nu ştia

ce să zică. Se uita şi la noi şi la el şi văzându-l zâmbind
BC

îi zise cu căldură: |
 N — 55 —-

RY
— Domnule, d-ta ai făcut declar aţia nu pe tonul. glu--
meţ ca colegii d- tale, ci ai făcut o adevărată poezie. Ori

RA
_eşti un: mare artist, ori poet. Ce frumos ştii să vorbeşti.
Incă nimeni nu nva divinizat ca d-ta. Îţi mulțumesc şi iată
îți zâmbesc cum ai dorit şi acuma eu îţi întind mâna să

LIB
O săruți.
— Doamnă, numai îrumuseţea D-voastră m'a inspirat!
„— De, de, ştrengarule! şi-l ameninţă cochet cu degetul.

ITY
Ne aşezarăm apoi. la ceaiu şi gustare şi mai că tot timpul:
-cât am. petrecut la masă era vorba numai de frumoasa de-. :
claraţie â -lui Eminescu. Târziu noaptea ne-am luat ră-

RS
“mas bun şi am eşit. Eu, Eminescu şi Vasile Morariu ne-am
mai dus la o cafenea şi 'acolo Eminescu, bine dispus cum
era, ne-a vorbit încă mult de acest drac-şi înger de îe-
VE
meie şi ne-a spus că în momentul declaraţiei, el în adevăr
era cuprins de farmecul frumuseţii Elizei şi că ce a spus
NI

atuncea, era expresia .jidelă a sentimentelor ce le-a avut

în- acele momente şi nu s'a putut: stăpâni să nu sărute bra-
U

“ul alb şi îrumos ce. se alinta molatec pe mătasa roşie a

fotelului.
AL

: După aceasta am mai fost invitaţi de câteva ori la

Fliza — căci aşa: o numiam noi —— dar apoi invitările se
TR

răriră şi încetară cu totul, iar neinvitaţi nu am mai vizitat-o.

“Am insistat mai lung asupra acestui epizod din vieaţa
lui Eminescu, pentrucă a fost întâia oară când l-am văzut |
EN

în societate de dame şi am observat cât de drăguţ ştia să

se poarte cu ele, și apoi fiindcă mi-a rămas impresia că
acest înger cu. păr. dlond i-a servit adese ca model în poe-
/C

ziile sale. |
SI

In altă societate de dame: nu l-am mai văzut în Viena

şi nici el nu mi-a vorbit de alte dame decât de artista
IA

- Bognar, care deşi era. destul de înaintată în vârstă, stră-

Îucia încă prin arta sa şi aduna o lume întreagă de artişti,
U

poeţi și admiratori în jurul ei. Noi, colegii lui Eminescu,

nu avem Ştire despre. alte cunoştinţe ale lui cu femei şi de
BC
 — 99 —.

RY
oarece eram maică toate zilele la un loc cu el şi-i cu--
noşteam, vicaţa din fir .în păr, am,convingerea că wa avut

RA
nici o relaţiune amoroasă cu vre-o femeie în Viena. Dar
nici porniri senzuale sau viţioase mam observat la dânsul,
astfel că înaintea noastră, a tuturora, el trecea ca model

LIB
de corectitudine și moralitate. Şi acuma, după ce s'a scris
atât de mult despre o vieaţă desordonată ce ar îi dus-o
Eminescu, de viţii comise în tinerețe şi că boala de care

TY
a fost cuprins în urmă, ar fi fost o urmare a viţiilor sale:
sexuale, mă întreb, pututu-s'a schimba oare Eminescu atât
- de' mult după ce a părăsit în vara anului 1872 Viena, şi

SI
unde s'a schimbat, dacă în adevăr s'a produs o schimbare:
atât de: mare în felul său de a trăi? .
„Noi foştii săi colegi din Viena ER și mai cu seamă cu,
tinereţă, am cetit cu
care-l cunosc din cea mai îragedă
IV
nedumerire tot ce s'a scris de viţiile lui Eminescu, dar am
“rămas un Toma necredinciosul. Inaintea ochilor mei păstrez
UN

încă icoana blândă, senină şi inteligentă a lui Eminescu,

plin de vieaţă şi de sănătate, precum cra când ne-a pă-
răsit în Viena. Şi când în toamna anului 1875 ma vizitat
AL

la Cernăuţi, tra acelaş tânăr frumos, sănătos şi plin de:

„vieaţă. Aceeaş impresie mi-a făcut-o şi în vara anului 1975
când am «petrecut vre-o săptămână cu dânsul în Bucureşti
TR

și erau atunci în societatea noastră și îoştii săi amici și

colegi din Viena, loan Slavici, Vasile Morariu şi Alexan-
EN

dru Chibici- Revneanu. “Toţi am petrecut cu Eminescu de:

minune, am mâncat serile împreună, şi mam observat nici
O schimbare în sănătatea și pornirile sale.. -
/C

Era Eminescu comunicativ?

SI

Dragostea sa pentru Eufrosina Popescu

IA

Toţi cari l-au cunoscut pe Eminescu mai de aproape.

numai
au rămas cu impresia, că era tăcut, gânditor şi că
rare ori, silit de împrejurări, eşia din rezerva sa ŞI: discuta
U

și să-și
cu cunoscuţii săi. De obște sc mărginea să asculte
BC
 mr.
A — 60 —

RY
“formeze propria sa idee despre obiectul discuțiunii. La ca-
fenea avea obiceiul să citească gazetele, să îrunzărească -

RA
revistele şi foile ilustrate, fără să ia parte la convorbirile
-serioase sau glumeţe ale colegilor de prin prejurul său şi:
“dacă era gâta cu gazetele, atuncea îşi bea liniştit cafeaua,

LIB
“fuma şi asculta vorbele colegilor. Adese însă îşi rezima ca-
„_Pul pe amândouă mânile, privea ţintă la ceaşca cu cafea
„sau; închidea ochii şi nu da nici o atenţie împrejurimii şi

ITY
“chestiunilor discutate. -Din “astfel de meditaţiuni îu adese
„trezit de colegi cu întrebarea: dar acuma la ce te mai
» „gândeşti,. Eminescule? şi atuncea privea liniştit la ei, le

RS
Zâmbia şi apoi era atent ia cele ce se petrec. Numai dacă
“era direct întrebat despre opinia sa, sau dacă i se- păreau
prea gogonate părerile susţinute de unii şi alţii asupra
VE
“unui obiect serios, se amesteca şi el în vorbă şi atuncea
- “discuta liniştit, cu căldură, şi-şi desvoltaşi motiva vederile
NI

sale în chestiunea discutată. Nu era violent sau gălăgios lă

astfel de discuţii, glasul său era: domol şi discuţia sa atră-
U

“gătoare, logică, lipsită de fraze. Nu-ţi făcea niciodată ir-

presia: că vroeşte să-ţi impună opinia sa, dar erai încre-
AL

'dinţat că-ţi “vorbeşte din convingere şi din cauza aceasta

„nu era nimeni supărat pe dânsul chiar dacă era cu totul
TR

combătut. Dar dacă erau o samă. de obiecte la care trebuia

să-l tragi de limbă ca să discute, erau dimpotrivă altele
“la a căror discuţie nu rămânea Eminescu nici odată pasiv
EN

ala atuncea când era vorba de păturile

se întâmp
“şi aceast
“sociale din România. El avea ură în contra ciocoilor, a par-
/C

“veniţilor şi a proletariatului semidoct, care prin gazete,

prin adunări şi prin scrieri, debutau cu fraze sforăitoare,
SI

“lipsite de orice fond şi îmbătau lumea cu apă rece, iubia

“însă poporul cu toată căldura sufletului său, căci pentru
IA

“dânsul era poporul massa inconştientă, dar sănătoasă şi ne-

coruptă pe care se sprijină statul şi care ne-a conservat
U

limba, datinele,. cântecele şi toată .individualitatea noastră

etnică. Eminescu ţinea mult şi la tagma boierească, la ade-
BC

v
 RY
_Văraţii boieri, coboriîtori din viţă veche şi urmaşi ai acelor:
tipuri strălucite din timpurile trecute, cari au lăsat o dungă

RA
neperitoare în istoria neamului şi. cari în urma iubirii lor-
de ţară, de neam şi de lege, erau conducătorii fireşti ai
massei poporului şi luptători viteji în războaie, cari au

LIB
dus poporul dela izbândă la izbândă. Despre aceşti stâlpi”
ai țării şi despre popor era Eminescu în stare să discute:
ceasuri întregi, cu adâncă şi sinceră convingere şi cu un:

TY
joc” ce izbucnește numai dintr'un suflet plin de admiraţie:
pentru trecutul strălucit al neamului său.

SI
Mai erau obiecte despre cari discuta Eminescu cu:
plăcere. Aceste obiecte erau principiile Budhismului şi meta-
ER
fizica. Şi despre aceste materii era Eminescu în stare să
„discute ceasuri întregi şi să ne “arate frumuseţea religiei
budhiste şi adâncimea cugetărilor lui Kant, Schopenhauer
IV
şi a altora. Imi aduc aminte că odată, cam târziu noaptea,
venise vorba în cafeneaua Troidl şi despre Schopenhauer
UN

şi atuncea un coleg al nostru îi puse lui Eminescu cam în,

zeflemea întrebarea ce înţelege el din teza lui Schopen--.
hauer die vierfache Wurzel vom Quadrate des zureichen-.
AL

den Grundes? 1). Eminescu îi răspunse atunci cam supărat:

Eşti o secătură şi dacă nu ai înţeles desfăşurarea acestei
TR

idei când l-ai citit pe Schopenhauer, nu- mă-i înţelege nici

pe mine! - | |
EN

Despre chestii personale nu mi-a vorbit Eminescu nici

odată; tot aşa şi despre trecutul său sbuciumat, despre:
traiul său nomad prin Transilvania, sau despre trupele de
/C

teatru după carese luase. Nici despre familia sa nu ne:

vorbia niciodată şi numai: atâta am auzit noi colegii din
SI

gura lui, că tatăl său are un petec de moşie în Ipotești, |

care de lungă ce este, îţi trebuie ceasuri ca s'o înconjuri,.
IA

iar cât priveşte lăţimea poţi să sări peste dânsa.

U

1) Rădăcina cuadruplă din pătratul molivului (cauzei) suficient.

BC
 — 62—

RY
Mie personal mi-a vorbit odată ŞI despre dragostea sa
pentru actriţa Eufrosina Popescul 1): Era atunci târziu noap-

RA
tea şi Eminescu bine dispus. El povestea câte de toate şi
„aşa de comunicativ nu l-am văzut niciodată. Dela povestiri
„vesele, trecea la altele sentimentale, dela cântări la de-

LIB
clamaţiuni şi deodată mam trezit cu exclamaţiunea sa:
__“O! Eufrosina, Eufrosina! In urma întrebărilor mele îmi de-
„stăinui apoi cât de mult a iubit el pe acest drăcuşor împe-

ITY
lițat de actriţă şi cât de drăguță şi frumoasă era. Eminescu
părea atuncea transportat de această dulce amintire din
trecut şi ofta adânc. Am regretat mult că în 'aceste mo-

RS
mente am trebuit:să ne despărțim, pentrucă cu toate că la
«despărţire mi-a promis că-mi va mai vorbi despre Euiro-
sina sd, în urmă, cu toate insistenţele mele nu l-am mai
VE
putut hotărî: să-mi vorbească despre acest amor al său.
Eu unul sunt convins. că acest amor: al lui Eminescu
NI

șa fost primul amor al tinereţii sale şi că a avut o deosebită

influență” asupra vieţii poetului, un amor plin de gingaşe -
U

iluzii, de dorinţi neţărmuite şi de.speranţe pentru viitor,

precum numai un suflet gingaş şi o fire naivă şi poetică ca
AL

a lui Eminescu: putea să.le niitrească şi mai cu seamă la

vârsta. care abia trecuse de copilărie. Am mai departe con:
TR

'vingerea. cu Eufrosina Popescu a fost cauza principală că

Eminescu a intrat în trupa de teatru şi că s'a hotărît s'o
EN

urmeze chiar la Cernăuţi, unde ştia prea bine că va îi re

“cunoscut de. colegii săi de şcoală, dacă cumva va da ochii
“cu dânşii. Dacă a trecut însă şi peste aceste susceptibilităţi
/C

“de ambiţie personală, dovedește cât de robit trebuie să Î

fost el de această paşiune â sa pentru Popeasca. Dar cine
SI

a fost Eufrosina Popescu şi când i-a făcut Eminescu cu-

noştința? Am văzut-o. în Cernăuţi şi ştiu că era foarte Îru-
IA

“moasă, dar dacă am avea lămuriri asupra calităţilor ei,

U

1) Vezi: Eminescu afară de şcoali şi -epizodul: O glumă a lui

BC

Eminescu." i n
 — 63—

RY
sufleteşti, dacă am şti ori de a împărtăşit ea amorul lui
Eminescu şi cum s'a sfârşit acest amor, am putea mai uşor

RA
descoperi misterul ce zace asupra acestui epizod întunecat
din vieaţa nomadă a lui Eminescu. Când în Iulie 1869 a
„venit Mihai Pascali cu trupa sa la Cernăuţi, era şi Emi-

LIB
nescu şi Popeasca în această trupă, dar când şi unde se
cunoscuse, cine ne va putea lămuri? Ori şi cum, după sta-
giunea din Iulie 1569. din Cernăuţi, relaţiunile între Emi-

TY
nescu şi Popeasca au fost grabnic curmate, căci în luna
Octomvrie a aceluiaş an, îl aflăm acuma pe Eminescu în
Viena, înscrisla universitate, dar păstrând încă o duioasă

SI
amintire dulcelui său amor din tinereţe.
Oare mai este cineva ER
în vicață
vălul de pe acest prim amor al lui Eminescu şi care nc-ar
care 'ar putea ridica.

putea da desluşiri mai amănunțite despre acest cpizod dir

IV
vieaţa sufletească a poetului?
UN

| Expresii favorite
|
Câţiva amici ai mei şi ai lui Eminescu îmi ziseră, că
AL

ar îi bine să-mi aduc aminte de expresiile favorite ale lui

Eminescu şi să le aştern pe hârtie. Le împlinesc dorinţa,
TR

_-convins fiind, că şi cele mai neînsemnate lucruri cari pri-

“vesc vieaţa intimă a lui Eminescu, vor interesa pe admi-
ratorii lui și vor contribui la deplina cunoştinţă a deprin-
EN

derilor sale şi a vieţii sale intime. Nu erau multe expresii

favorite ale lui Eminescu, dar puţinele ce le avea, le în-
trebuința adese. Aşa era expresia pur şi Simplu pe care 0
/C

întrebuința totdeauna când voia să dea cuiva vreo lămu-

rire, sau cârid la vreo întrebare concretă, venia cu răspun-
SI

sul său: este pur şi simplu Uşa şi aşa... Şi urma apoi CU

IA

explicațiunile şi motivările sale. Expresia aceasta cra așa

de obicinuită la Eminescu, încât fiecare o considera ca 0
particularitate a lui, şi dacă o întrebuința altul i se ZICCA
U

că-l copiază pe Eminescu.

BC
 4.

RY
Expresia ce osintrebuință Eminescu când saluta pe
colegii săi, era trăiască nația, iar când era asttel: salutat,
. răspundea cu cuvintele

RA
sus cu dânsa. Această formă de
“salutare era uzitată de toţi studenții din Viena şi s'a înră-
dăcinat atât de mult, încât a rămas şi până în zilele de

LIB
astăzi.
Când îl supăra cineva la vreo discuţie, îi zicea că este
0 secătură şi numai dacă discuţia era îoarte violentă şi .

ITY
adversarul gălăgios şi lipsit de logică, isbucnia şi Emi- |
Mescu şi-i zicea eşti o vită încălțată, sau nu fi vită încălțată,
dar aceasta se întâmpla foarte rar, pentr ucă Eminescu era

RS
foarte cuviincios - şi prefera să curine discuţia şi să-i în-
toarcă adversarului spatele, decât să-l înjure. Expresia a-
„ceasta am auzit-o întâiași dată dela Eminescu, dar ea ne-a |
VE
„ Părut atât de hazlie şi totodată de drastică şi nimerită,
cât repede a. prins rădăcină între studenţi şi a rămas poi
NI

în uz, nu în sens înjurios, ci ca expresie umoristică, stre-

| ctirându- -se chiar în cântecele studenţeşti, d. ex:
U

Să ştiţi băieţi că niciodată

„Noi nu primim pe omul trist;
AL

Aşa o vită încălțată

Ne pare-a fi un antihrist.
TR

Când neajunsuri, dureri şi suferințe apăsau greu SU-

fletul. lui Eminescu şi era necăjit de tot, atuncea ofta a-
EN

dânc şi sfârşia cu: expresia” tu-i. neamul. nevoii! Vorba:

aceasta era iii fel de exclamaţiune de uşurare, după care:
se liniștea şi începea altă vorbă. Aceasta era unica ex-
/C

presie mai grea ce am auzit-o din gura lui Eminescu şi

| -despre care mi-a spus odată: asta-i unica înjurătură pe:
SI

care am deprins- o dela tatăl meu. Da D=

IA

Eminescu cântăreţ
Cat timp am petrecut în societatea lui. Eminescu în
U

* Viena, el adese „lua parte la petrecerile sociale ce le a-

BC
 _— 65 —

RY
. ! .
ranja societatea academică „hkomânia *

Jună”, al cărei
membru era, cum lua parte şi la petrecerile

RA
particulare
ce se întâmplau ici, colea între cunoscuţii
săi. Se înţelege
că aceste petreceri se făceau numai în
birturi şi restau-

LIB
rante, iar vinul austriac deslega limba tinerilor.
Eminescu
nu bea mult, dar era în stare să rămână
cu cunoscuţii săi
până dimineaţa, mai cu seamă dacă avea
o cafea neagră,
bună. Când erau mulţi tineri la 'masă, Eminescu

TY
era puțin
comunicativ. Râdea de glumele ce se
făceau, asculta
discursurile ce se țineau, dar altfel . era cu
totul pasiv.

SI
Abia dacă se strecurau cei mai mulţi din societate
şi ră-
mâneau numai doi trei, i se deslega şi lui Eminescu
Și atuncea ER limba
ne cânta. El nu avea glas tare, dar dulce şi
lodios şi cânta corect, căci avea auz bun. Melodiile
me=
măestrite
din opere nu-i plăceau; el le numea ţârlâituri. Cântecele
IV
populare îl încântau'şi pe acestea le cânta el cu
mare
UN

plăcere. Patru cântece îi plăceau însă cu deosebire;

aceste
erau cântecele sale de predilecție. Când se hotăra să
cânte,
atuncea cu bună seamă aceste cântece nu lipsiau
din re-
AL

pertoriul său, iar în cele mai multe cazuri numai pe

acestea
le cânta. Întâiul cântec era:
TR

Eu Sunt Barbu lăutarul,

Starostele şi cobzarul ,
Ce-am cântat pe la Domnii |
EN

Și la mândre cununii... (ş. a. m. d.).

Al doilea cântec era:
/C

„Dragi boeri din lumea nouă,

Ziua Vună vă zic vouă,
SI

Eu mă duc, mă prăpădesc,
Ca un cântec bătrânesc. ş. m. d. şi sfârşia cu stroia
IA

Ah! gândiţi cam fost odată

Glasul lumii, desfătată,
U

Șinchinați câte-un păhar

BC

Lui biet Barbu lăutar.

n
 zf
SI . — 66 —

RY
“Când pronunţa Eminescu versul: Eu mă duc, mă...
prăpădesc, ca un cânţec bătrânesc”, era aşa de melancolic

RA
“Şi. cuprins de atâta moţiune, încât mai că lăcrăma; iar.
când ajungea la versul: „Şi'nchinaţi câte-un pahar lui biet
" Barbu lăutar”,-el îşi ridica păharul — dacă eram la pa-

LIB
hare:; — -ciocriia cu noi, îl golia dintr'odată, stând apoi
lung timp dus pe gânduri. lar dacă îl cânta când nu erant
“la pahare de'vin, el ofta numai Şi siârşia cu cuvintele sale

ITY
melancolice: Of... neamul nevoii!”
„Al treilea cântec era:

RS
Fr unză verde de piper, 2

„Câte stele sunt pe cer,

- Toate până "n ziuă pier,
VE
- Numai luna şi 0 stea:
“ Şti6 de patima Med... (ş. a. n. d. )
NI

- Cântecul acesta care are ina din cele mai îrumoase

melodi populare, îl cânta Eminescu cu multă dulceaţă.
U

Cântecul. al. patrulea îl impresiona deosebit de mult;

par'că-l văd, când l-a cântat întâiaşi-dată în prezenţa mea:
AL

cu capul. ridicat, cu ochii scânteietori în atitudine dra-

matică ăi Cuprins de un adânc sentiment, el întona cântecul:
TR

Mai turnați- -mi în pahare,

Voiu să 'beau, căci sunt setos,
EN

-“Dară nu-mi împleți paharul

Decât dela miez în jos. .. »
/C

Ca să-l împlu înc'odată”

Cu-apă rece dela râu,
SI

Dela râu ce isvoreşte : -

Din adânc din pieptul meu.
IA

Și să-l" beau să sfârâiuscă,.

Pân'ce-a fi din vin venin,
U

- C'aşa, să-l beau mai cu dulce,

BC

Să- -mi alin durerea'n sin.

 — 67 —

RY
Și de n'a pieri durerea,

RA
a Piară Simţul, pier Şi cu,
C'a trăi, jălind poporul
Nu-mi ajute Dumnezeu!

LIB
| ă
Era un fel de extaz când îl finea;
impresiona acest cân
ved eai ce adâ nc îl
tec şi din toată atitudinea sa, te în-
“credinţai despre nemărginita iubire ce avea el pentru
poporul

TY
său. Odată l-am întrebat cine e autorul
cântec şi ' mi-a acestui
răspuns: „la un biet tânăr transilvănean,
care avea durere de

SI
inimă: pentru nenorocitul său
am auzit că l-a compus, popor;
l-a cântat Și a murit după ce-l
cântase”! 1).
| - O piţulă
|
|
ER | Si
Piţulă în vorba Românilor din Transi
IV
'garia însemnează o monetă de argint lvania şi Un-
în valoarede zece
creiţari sau 24 bani româneşti, care
UN

e scoasă de mult din

curs. La Românii din Bucovina se num
ia “această monetă
un puişor. Eminescu făcea haz de expresia piţulă şi o în-
'trebuinţa în. zeflemea foarte adese
AL

în Viena. Işi formase

privitor la această monetă un limbagiu
mut, exprimat nu-
mai prin mimică şi când avea nevoie de bani, şi ace
asta
TR

se întâmpla foarte adese, el căuta

să se împrumute cel puţin |
cu 10-creiţari, preţul unei cafele negre. In
astfel de cazuri
el nu cerea 10 creiţari dela cunoscuții săi,
EN

ci ridica degetul
ară tător al mânii drepte și făcea... Mm?!
nunţe un cuvânt. Aceasta însemna: âi o pițulă fără să pro-
sau 10 crei-
/C

țari, să mi- i împrumuţi? Când ridica degetul şi pronunța

_* pe semnificativul: Mmni, Eminescu totdeauna avea un
SI

zâmbet pe buze, chiar de-ar îi fost cât de necăjit şi cu

bună șeamă că era foarte necăjit, dacă
mavea nici zece
IA

creițari. Cunoscuţii săi în astfel de cazuri

pricepeau gestul
lui Eminescu şi-l împrumutau şi cu mai mult
, se'nţelege,
U

1) Gu. Bogdan-Duică a stabilit că autorul este Dumitru

BC

Sfura, -din
părțile Satmarului. (Bul. „M. Eminescu” VII, 1936, p. 2—3)
Nota coment.
 i —— 68 —

RY
dacă aveau ŞI ei, căci teţi țineau la- dânsul şi era un obiceiu:
patriarhal la noi, că din puţinul ce-l aveam, ne ajutam

RA
unul pe altul. 3 .
„Gestul acesta al lui Eminescu s'a generalizat apoi
„între noi, studenţii din Viena, încât şi noi, când aveam:

LIB
„trebuinţă de bani, gesticulam ca şi Fminescu, dacă ne adre-.
sam către un cunoscut, să ne împrumute parale.

ITY
Eminescu şi: serbarea dela Putna 1871 1)
Serbarea dela Putna din 15/27 August 1871 a fost una
din. cele mai frumoase şi valoroase serbări aranjate de:

RS
"societatea academică „România jună” din Viena. Toată
suflarea românească a primit cu cea mai mare însufleţire:
VE
ideea aranjării . acestei - serbări în : Putna, la mormântul
marelui Erou, spre a se închina la acest sfânt mormânt!
Şi .a. aduce omâșii de pietate şi venerațiune Aceluia, ale: |
NI

cărui rămăşiţe pământene timp de peste. trei. secole şi ju-

mătate se odihneau în vechea. mănăstire zidită de dânsul.
U

Era întâia serbare la care au luat parte Românii din toate:

AL

țările locuite de dânşii. ;

| Şi ideea aceasta a purces dela Eminescu! :,
TR

1) Despre această serbare a scris ulterior un studiu amplu Teodor

"Balan: Serbarea dela Putna, Cernăuţi 1932. (Nota coment.).
EN

2) Eminescu mi-a spus-o singur, că el a „clocit” această idee. şi”

când l-am întrebat, de ce retace aceasta şi nu 0 spune ca să o ştie. toţi,
nu numai, cunoscuţii săi cei mai de aproape, mi-a răspuns că nu ar îi
recomandabil să ştie guvernul austriac că Românii din România, adecă.
/C

Supuşii străini au propus aranjarea acestei serbări, dar el. (Eminescu)

a Sugerat ideea în mai multe părți, aşa că nu.se mai ştie, dela cine:
SI

anume vine. - ; o Du,

Şi în adevăr în toate discuţiunile şi actele privitoare la serbare:
IA

nu se 'rmnenționează cine a fost acela dela care a venit ideea. In scri-

soarea sa adresată lui D. Brătianu (vezi Scrieri politice şi literare ale lui"
Eminescu), Eminescu rămâne consecvent, numai ca să nu sufere serbarea.
U

„De altfel şi modestia prea. cunoscută a lui, Eminescu ne explică. dece nu-şi.
BC

asumă el ideea serbării. :

 — 69 —

RY
„In nopţile nedormite, cufundat în cetirea
vechilor cro-
Nici şi cuprins -de un fior de pioasă admiraţiun
e faţă de

RA
„ umbrele mari ce se închegau înaintea ochilor
săi visători şi
luau minunatele forme plastice ce le admirăm
mai cu
„seamă în satirele sale, în astfel de nopţi tăcute va

LIB
îi plăs-
„muit el şi ideeade a sărbători memoria celui mai
mare eroi
al neamului său, a o sărbători în acel falnic locaş
pe care
îl ridicase eroul întru mărirea Cârmuitorului tuturor
bi-

TY
„Tuinţelor, îl dăruise cu atâtea odoare, îl înfrumuseţase cu
atâta splendoare şi pe care însfârşit îl hotărî să fie locaș
ul

SI
'Vecinicei sale odihne.
| Timid şi sfios va Îi împărtăşit Eminescu dintru început
ER
această idee unuia şi altuia din colegii săi, timid şi siios din
pricină că realizarea ei, atât din cauze politice, cât şi ma-
teriale nu era uşoară şi visul său, poate cel mai frumos,
IV
lesne putea numai vis să rămâe. Dar când văzu că ideea
"sa este acceptată cu mare însufleţire de colegii săi, atunci
UN

sfiosul şi puţin energicul Eminescu începu se desvolte o

deosebită activitate pentru realizarea ideii sale.
Studenţii din Bucovina al căror număr pe atuncea era
AL

la universitatea -din Viena foarte mare, apoi toţi ceilalţi

membri ai „României june”, originari din România, Tran-
TR

silvania, Ungaria, Banat şi Macedonia şi mai cu seamă

Ioan Slavici, un bun prieten al lui Eminescu, se puseră pe
lucru,
EN

şi de acu. Eminescu şi Slavici şi noi Bucovinenii,

cari prin cunoștințele noastre locale eram mâna dreaptă
a întregei întreprinderi, stam în fruntea memorabilei miş-
/C

'Cări, Susţinuţi cu cea mai mare căldură de ceilalţi colegi

ai noştri. a - :
SI

Astfel am putut păşi în public uniţi şi însufleţiți de

ideea ceo urmăriam cu toții. Apelurile îndreptate către pu-
IA

Dlicul român au avut rezultatul dorit. Scrisorile de ade-

renţă sosiau din toate părţile şi banii veniau cu prisosinţă,
U

căci aveam nevoie de mulţi. bani spre a da serbării acea

BC

splendoare ce i se cuvenea, ca unei serbări a întreg nca-

 II —: 70 —

RY
mului: românesc. Dar. dintru început.
« aveam a ne lupta cu
mari greutăţi şi chiar întreaga - noastră . serbare era în.
pericol de a nu se realiza, când cea mai mare parte din

RA
banii adunaţi şi depuşi la firma comercială Perlea şi: Mu-.
Tăşianu din Viena, se pierdură în urma dispariţiunii acestor

LIB
i comercianţi de pe piaţa din Viena.
Imi aduc aminte ce fierbere era atunci între studenţi,
când se lăţise această veste amară. Eminescu era: cel mai:
- deprimat. şi mai abătut decât toţi. Când ne-am întâlnit şi

ITY
l-am întrebat ce zice la toate acestea, lung timp nu mi-a.
răspuns nimic, ci a stat tăcut Şi cu capul plecat, apoi zise:
„-- — Ce va zice lumea, ce vor zice contribuenţii? Toată

RS
serbarea e primejduită, căci publicul nu va mai avea în--
„credere în noi. Şi tocmai o firmă românească a trebuit. să
VE
ne aducă o decepţiune atât de amară. Ce calamitate!
“Se institui o comisiune de anchetă, care avea să cer--
„__ceteze afacerea şi să. stabilească responsabilităţile. Când
NI

“această . comisiune veni. să raporteze, toată studenţimea.

era adunată în -o. sală mare a universităţii. Raportor al
U

acestei comisiuni era loan Slavici. Cea mai mare tăcere.

AL

„domnia în -sală, când începu - Slavici „să citească fazele:

afacerii “şi rezultatul la care a ajuns comisiunea de ân-
chetă. Concluziunea acestui raport era că față de împre-
TR

jurările date şi având în vedere că nu. s'a putut afla urma:

lui Perlea şi Murășianu, iar depunătorii având pentru:.
EN

- dânşii cea“'mai bună credinţă, nu se poate face nimica. |

După cetirea raportului a urmat o discuţie foarte ani-. .
mată, dar: în sfârşit. concluziunile convingătoare ale ra-
/C

portului au fost primite. Eminescu a fost de faţă Ia această

SI

şedinţă, dar nu a luat parte la discutţiune. |

“După şedinţă m'am întâlnit cu "Eminescu, cu Pamfit
IA

„Dan şi cu alţi colegi. într'un restaurant. Toţi eram foarte:

abătuţi şi stam sub penibila impresie a nenorocirii ce ne-a
lovit. Dar Eminescu a fost întâilea care ne-a încurajat şi
U

ne-a zis că opera începută trebuie să o ducem la capăt...

BC

(va
 a Tl —

RY
Ne-a spus că după dispariţiunea lui Perlea şi Murăşianu au:
maj încurs bani, că vor mai încurge şi de acu, căci mare:

RA
„parte din liste. încă nu sunt înapoiate şi multe corporaţiuni
şi institute publice nu au trimes încă ofrandele lor. .
Și prevederea lui Eminescu s'a adeverit, iar el şi

LIB
Slavici lucrau din toate puterile pentr realizarea operei
începute.
| Se alese un nou comitet aranjator, în fruntea căruia.

TY
sta loan Slavici ca prezident. Pamiil Dan a fost ales:
casier. Eminescu după cât îmi aduc aminte, formal, a re-
îuzat să facă parte din acest comitet, pentru că el ca tot-.

SI
deauna modest şi sfios, nu râvnia niciodată să steic în
fruntea unei întreprinderi, dar de fapt a lucrat foarte mult:
în acest comitet. | i ER
Sub conducerea noului comitet lucrările înaintară re-
IV
pede. Sosiră şi banii adunaţi prin colecte, cari acum erau
_administraţi de Pamiil Dan 'cu deosebită precauţiune și
UN

„chiar avariţie. Astfel s'a putut în scurt răscumpăra urna de

argint, comaridată la o fabrică din Viena şi se putură în-.
tâmpina marile scheltueli îmbinate cu această serbare, care.
AL

a costat cam 35.000 de florini, sau 70.000 de coroane.

Sosind vara, lucrările înaintau mereu şi cel mai bu-
curos dintre toți era Eminescu, care, la oricare ocazie ne
TR

întâlneam, repeta cu deosebită mulţumire sufletească că

serbarea e asigurată,
EN

Câtva timp înainte de serbatre, comitetul araniators

mutat la Cernăuţi ca.să poată dirigea de aproape ierările.
Fra. și Eminescu acolo, și ca unul ce cunoştea Cernăuţul
/C

aşa de bine, lucra. din răsputeri împreună cu comitetul.

E] era ales şi în delegațiunea ce avea să reprezinte la ser-
SI

. bare pe studenţii din Viena. Dela Cernăuţi comitetul se

IA

stabili apoi în Putna.

Eu am sosit la Putna cit trei zile înainte de serbare.
zile înaintea mea. avea acu cu-
U

Eminescu sosise cu câteva

"noştinţă locală şi mă informa despre toate, Mișuna curtea
BC
 pr

RY
mănăstirii ŞI sâtul Putna de studenţi ŞI de lumea ce sosise
înainte de: serbare, iar în preziua serbării sosiră delega
-
ţiunile şi restul oaspeților, primiţi cu multă pompă la arcul

RA
de triumf, ridicat la hotarul satului ' Putna. Eminescu era:
„cunoscut-cu cei mai mulți studenţi şi cunoştea cea mai
mare

LIB
parte din oaspeţii sosiți din. România.
__— Uite, acela-i Mihai Cogălniceanu şi celălalt lângă
dânsul e Cerchez, primarul Iaşilor, ei stau de vorbă Cu CO-

ITY
lonelul Boteanu. : E |
| Astfel îmi arătă el. mai multe persoane pe- care le cu-
noştea. Ne îndreptarăm spre mănăstire şi intrarăm întâi

RS
într'o casă dărăpănată ce se afla înaintea zidurilor mă-
năstirii. Aici se 'sălășluise mulţimea de studenţi. Apoi: în-
trarăm în curtea mănăstirii, unde întâlnirăm iarăşi foarte
VE
mulţi studenţi, tot în grupuri. Intrebându-l pe Eminescu des-:
pre unul şi altul, el îmi arătă pe câţiva.
NI

— Vezi-l, cel cu mustaţa rasă e Alexandru Xenopol,

„venit din Berlin şi dincolo cel ce vorbeşte este Grigore: To:
U

cilescu din Bucureşti. Mergând mai departe întâlnirăm doi

, studenţi. e
AL

— Uite, cel mai bătrân cu barbişon este loan Brătescu,

„şi cel mai tânăr scos ca din cutie şi chitit ca o fată mare, |
TR

este Ghederm,; delegaţi ai studenţilor din Bucureşti împreună

cu Tocilescu.
EN

Intrebându- ] pe Emiriescu ce nume e Ghedem, el râse

“Şi-mi spuse că acesta se iscăleşte Gh. Dem. Teodorescu 1),
dar studenţii îl poreclesc Ghedem. El este și corespondent
/C

al ziarului „„Românul”.
SI

Am trebuit să-l părăsesc. atuncea pe Eminescu, căci

şi cu şi el aveam mult de. lucru, dar. când soarele începu
IA

să se ascunză după piscurile păduraticilor munţi, atunci

iarăşi ne-am: întâlyit. Acuma-avea un teanc de hârtii sub-
U

1) Ulterior ministru de culte.

BC
 — 73 —

RY
soară şi îl purta cu sine. L-am întrebat
ce fel de hârtii sunt
acelea şi mi-a răspuns că este o poezie.
ce are să o îm-

RA
părţească a doua zi. Mi-a dat îndată un exem
plar din acea
poezie pe care începui să 0 citesc cu glas. Se vede că lui
nu i-a plăcut cum o citesc, căci îmi luă repe

LIB
de poezia din
mână şi punând teancul jos, începu să o cite
ascăel însuşi
cu 0 deosebită însufleţire, încât şi cu stam nemișcat, privi
nd
la dânsul şi ascultându-i glasul frumos cu care
întona cl

TY
deosebitele strofe ale acestei poezii. Las să urme
ze aici
câteva strofe dela începutul poeziei şi apoi cea din urmă,

SI
pentruca să. se poată judeca însuflețirea lui Eminescu.

1. Şi Strunile plesnite
ER
şi harpa destăcută
In salcia pletoasă, de care atârna |
L'a ISterului râpe, acuma este mută,
IV
Și cântul ei de aur nu pot a-l deştepta.

2. Ce vânt trăgând s'aude sub crengile plecate

UN

Spre unda cristalină ce fuge şopotind,

Şi umbrele din apă tot rânduri înecate
Se par că las&n urmă o voce Suspinând?
AL

3, Durere! ...A şi-i profundă când România plânee

Cu fruntea 'nfăştirată de doliu la mormânt; |
Durere-i pretutindeni, durerea se resirânge
TR

In valea şi Carpatul ce-i românesc pimânt. *

4. Ca valurile mării cen sinu-i se frământă
EN

Şi spre un țărm sau stâncă semping a se opri:

Aşa durerea Snarge o țară şi, savântă
Colo spre mănăstire la Putna a lovi.
/C

5. De printre munţi, câmpie, din unghiuri depărtate

Din târguri, municipii, colune, un popor
SI

De:acelaş curat sânge, se scoală si ia parte

La zi de sărbătoare, la ruzăciune "n cor,
IA

6. Cu a națiunii cruce, de secoli ferecată,

Ca pelerin păşeşte la noua Golzotă,
U

Unde eroul zace şi țărna-i fu uitată,

BC

Tăcere!... Este ora acum u ne ruga.

 RY
UT „Mărire lie Doamne! O lehova mărire! |
Ce verşi in noi durerea ca balsamul ceresc
Să curăți moliciunea, nedemnă moştenire,

RA
La pragul casei tale, palat dumnezeese”,

„8. Virtutea românească, virtutea strălucită

LIB
De patrie şi lege, aici în Sanctuar
"Se ştie 'nmormântată. O dalbă zi-i sosită,
Poporul să n senunche s'onvete la altar.

ITY
9. Şi imn de rugăciune Sub bolțile bătrâne
" Vibrează . cu. putere, şi fumul . majestuos.
De smirnă, de tămâie din vasele. divine 7

Se urcă către tâmplă în nour luminos.

RS
VE
24. O munţi şi văi “profunde, oh! daţi-mi pentrun. nume
* Sublima voastră voce, că-i trist Sufletul meu.
Dar bardul nu, nu cântă... el plânge şi-apoi spune:
NI

„O Ştefan! fu eşti. mare şi Ia mormântul tău! .

U

| Adâncul sentiment. Cu. care cetise Eminescu poezia, ÎN.

emoţionase astfel, încât nici nu observase că în jurul nostru
AL

“se: strânse mai multă 'lume care asculta şi.ea în tăcere,

- cupririsă de farmecul frumoasei declamaţiuni a lui Eminescu.
TR

Când sfârşi Eminescu, isbucni -bravo! şi minunat! din mul .

„ţime. Eminescu îşi veni în fire, şi am putut observa că era
„foarte nemulţumit de aplausul mulţimii. Repede își ridică
EN

„teancul de jos şi se depărtă spre 'partea opusă mănăstirii

"+în direcţie spre sat. Eu mă ţineam de dânsul și acuma îl
/C

_întrebai. de cine-i poezia?

| — Nu ştiu, zise el scurt, maică brusc, dându-mi să
SI

înțeleg, că doreşte să curm cu întrebările.

| Şi astăzi după atâţia ani, scriind: aceste rânduri Şi
IA

„având înaintea mea acelaş exemplar de poezie ce mi l-a

' dat atunci Eminescu, mă întreb, cine-i autorul acestei poezii
U

pe care a împărţit-o Eminescu. Fram atunci convins 'că-i .

de Eminescu, care în .modestia sa, nu. voeşte s'o mărtu-.
BC
 — 75—

RY
risească, dar cu toate cercetările mele la Slavici şi alţii nu
am putut afla autorul. nici până azi. Poezia este tipărită în.

RA
tipografia Buciumului: român din laşi şi arc 24 de strofe.
Eminescu a împărţit-o în ziua serbării între public, dar în.
dările de seamă ce au apărut asupra serbării în ziarele:

LIB
din România nu am aflat-o nicăiri reprodusă sau amintită ).
=

1) De aceea dau aici textul şi acelor stroie ce nu sunt cuprinse în“

descrierea de sus:

TY
10. Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinte,
lar jos Palui picioare mormântul umilit.

SI
Al omului, in care un 'snop de. oseminte
E-o mână de cenuşe, odor nepretuit.

II. Din
Din
astă catacombi
ist sicriu de ghiață
ER
şi mucedăşi rece,
de noapte 'nfăşural
Cu sgiulgiul nepăsării, un lulger iaca trece
IV
Şi de-a virtuții raze tot lemplu-i decoral.
UN

12. In nimbul ce'ncunună mormântul se zcireşte:

Lipniţul, Grumăzeştii-
şi Balta şi Ciceu,
Dumbrava roşă, Baia şi cum însălbineşte
Făloasa semilună la Racova de greu.
AL

13. Dar printre um: şi lupte în cercul de lumină

Se văd cereşti casteluri -de-alui Ilristos tării,
TR

Și între ele-i Putna în care-adânc se'nchină

Lui Ştefan Vodă astăzi ui României fii.
14. Aice e fântâna cea plină de mărire,
EN

De sânta pietate, de-al patriei amor;

Aice-i eroismul ce trăsnet de'narozire
Fu duşmanilor țării sfărmând trufia lor.
/C

15. O mamelor române! aduceţi-v'aminte

Că dintre voi fu una: Elena, ce. ne-a dat
SI

A: patriei mărire! Şi când liniți fierbinte

La Sinul vosiru pruncul, ii dați un sărutat,
IA

16. Un sărutat de mami, extas de bucurie

Ce numai sus în ceruri se poate repeta,
U

In numele lui Ştefan îl dați să reinvie,

Şi duceți pruncul vostru la Putna închina.
BC
 76 —

RY
Sosi merhorabila zi a..- serbării, o zi minunată, care a.
. favorizat ceremonia deschiderii serbări. In porticul festiv,

RA
ridicat aproape de: mănăstire, loan. Slavici, ca prezident al
comitetului aranjator, rosti în faţa publicului cuvântul de
deschidere, apoi se formă convoiul care plecă în lungă

LIB
procesiune spre mănăstire. In frunte mer geau membrii Co-
mitetului, învestiți cu late eșarpe tricolore. Ei purtau urna

ITY
17. Ear tu ijunime verde, la ist isvor de vieață
Cu unde de virtute ce-i al măririi loc:
Invaţă-a iubi fara, a o iubi învață .

RS
Sin el inimă, suflet căleşte-ţi cantr'un foc.

18. Aşa junime scumpă, frumoasă auroră

A patriei române! Al vostru viitor,
VE
Și al națiunii soare, din a virtuții horă
Se. naşte, vă surâde, vă cată cu amor.
NI

-19. In leagănul de moarte vederea nu pătrunde, ,

Că-i noaptea fără ziuă, ci-i soarele apus;
U

Dar spiritul sondează. şi'n. muşchiul lui, fecunde.

Seminţi de lauri zice: că. Ştetan vau depus.
AL

20, Din turnul mănăstirii cu fruntea'ncărunțită

De patru secoli cântă un glas armonios,
TR

Și-alui vibrare dulce de-aramă curățită -

Prin flăcări întreite, e imn relisios.

21.
EN

E-a clopotului Buga suspin şi lamentare

Ce-a munților ecouri de freumăt le-au: împlut.
Ah! cântă la mormântul ce astăzi en. serbare” -
Că glasu-ți pentru lume şi cer este făcut.
/C

„22, Te leagănă pe vânturi, şi-a ta meluncolie

SI

„Misterioasă limbă în inimă lovind, . :

Fă lacrime să curgă, colo făn 'vecinicie
IA

Eroul să tresalte, al tău glas auzind

„23, Şi strunile plesnite, şi har pa desfăcută

U

In salcia pletoasă, de care atârna,

- Ca Isterului: ripe,: acuma este mută
BC

Și cântul ei de aur nu pot -a-l deştepla. . a

 — 11. —

RY
de argint şi două minunate veluri: una de catiica roşie şi
alta albastră, cu măestre cusuturi de aur, cari erau lu

RA
crate una de damele române din Bucovina,. iar alta de cele.
din România. Aceste daruri aveall să se depună pe mor-

LIB
„mântul eroului sărbătorit. Era impunătoare această mulţime
compusă din inteligenţă şi popor, care încet şi tăcută înainta
„pios spre locaşul unde se odihniau osămintele marelui
Domn. Eu mă aflam lângă Eminescu. EI cra tăcut și înainta

TY
cu capul plecat. Iţi făcea impresia că gândurile sale pla-
nau în depărtări ce numai el ştia să le pătrundă. Aşă am

SI
ajuns la mănăstire şi am intrat în sfântul locaș unde la
dreapta se aîlă mormântul eroului. De-oparte şi de alta a
ER
mormântului sta Comitetul, iar lui Eminescu şi mie ne
succese să stăm în faţa mormântului la o depărtare cam
de doi paşi. Se ţinură cuvântările, se depuscră darurile
IV
pe mormânt, apoi urmă solemna închinare a delegaţiunilor
UN

şi a altor credincioşi înaintea mormântului. Moment înăl-

ţător, care ne transporta şi ne umplea de tainice fioruri, ne-
simţite până atuncea! Această însufleţire a ajuns însă la
culme, când colonelul Boteanu, în mare ţinută, păşi înain-
AL

tea mormântului şi ţinu o scurtă cuvântare în memoria celui

ce se odihneşte aici de peste trei secole, dar al cărui geniu
TR

veghează şi azi asupra scumpului său popor. lar când

apoi îşi plecă Boteanu genunchii înaintea mormântului, când
EN

îşi descinse centironul de aur dela brâu şi-l depuse pe

mormânt, rostind cu adâncă emoţiune cuvintele: că în nu-
mele oştirii române îl depune în semn de admirare şi pioasă
/C

venerațiune pe mormâniul marelui căpitan şi cârmuitor de

lupte, atuncea parcă trecu un fior prin cei de față şi toţi erau
SI

aşa de emoţionaţi încât vedeai că fără voie li se furişau la-

crime în ochi 1).. Acuma îmi făcu Eminescu semn să eşint
IA

şi-mi zise afară că acesta a fost cel mai sublim şi mişcător

moment al întregei serbări. Adânc impresionați, am eşit din
U
BC

2) Acest centiron se ailă şi astăzi pe mormântul lui Şteian cel Mare.

 RY
“curtea mănăstirii și am îndreptat paşii noştri spre
un grup.
de poporeni.. e E Da

RA
| “Acolo se îrigea un întreg bou: pe o uriaşă îrigare de
„lemn, aşezată pe două furci înţepenite în pămâ
nt. Câte
patru oameni o învârtea-de

LIB
u ambele părţi, iar jarul. de sub:
Îrigare era aşa de mare, de nu te puteai maică aprop
ia. Cu
„deosebită plăcere se uita Eminescu la acest pitor
esc tablou |
Şi-mi zise că întâiaș dată vede un bou întreg pe

ITY
frigare.
Incepu-să ploaie şi ne despărțirăm. Această ploaie
răco-
ritoare ţiniui cam o oră; dar apoi se făcu iarăşi timp
minu-
nat de frumos şi nu împiedică 'de fel serbarea, adică masa

RS
festivă în portic, cu 1600 de tacâmuri, la care Alexandru
Xenopol a: ţinut cuvântarea festivă. Nu a fost împiedicat
ă .
VE
„nici ospătarea imensei mulţimi a poporului, nici petrecerile -
„Poporale şi hora mare ce se încinse după amiază pe iarbă
“verde lângă porticul festiv. Cu toate că iarba era încă udă
NI

„Şi ici colea mici băltoace, hora se învârtia cu mult focşi

când domnii luară la Jocşi pe fetele şi nevestele
U

dia po- |
“por, care priviau cum joacă domnăriile, se auziau aplauze
„de clocoteau, codrii, la ale căror poale se desfăşura acest
AL

.
„ încântător tablou de înfrățire între inteligenţă şi popor. In-
ceputul îl făcuse Alexaridru Xenopol care trase la joc pe
TR

0 fată minunade t frumoasă. din Putna, şi lui îl urmară şi

„ceilalţi dansatori. Pe Eminescu nu l-am, observatla horă şi
EN

“când ne-am întâlnit seară la. congresul. studenţilor, mi-a:

“Spus că a: privit din depărtare la joc... i
"La congresul studenţilor care s'a întins până târziu
/C

“după miezul nopții, a luat parte şi Eminescu, dar nu a vor-

bit nimica. EL îmi spuse că cele patru teme, puse în discu-
SI

“iune, nu erau de mai - înainte cunoscuțe celei mai mari

"părţi din studenţi, că prin urmare nu erau. studiate, şi nici
IA

„mu vor puteafi rezolvate. aşa de uşor. Și în adevăr acest

congres nu a avut nici: un rezultat practic. Eminescu şi eu
U

„am părăsit congresul foarte târziu după miezul nopții, în-

BC

“nainte de ce se închisese discuţiuneă şi "obosiţi cum 'eram,

 — 79 —

RY
ne întrebarăm unde vom dormi în noaptea asta. Cercarăm
întâi să aflăm adăpost în vr'o chilie de călugări, dar toate

RA
chiliile erau ocupate de oaspeţi.
Pentru cei ce nu erau studenţi se îngrijisc, dar stu-

LIB
denţii erau lăsaţi în voia Domnului. Stând aşa nedumeriţi
în poarta cea mare din zidul mănăstirii, vedem că un flăcău
se coboară din turnul deasupra porţii cu o sarcină de fân

TY
în spate. Eminescu îl întreabă de unde aduce fânul, şi acesta
îi spune că din turn, căci acolo este fân mănăstiresc.
„_— Eureka! strigă atunci Eminescu, avem acu unde

SI
dormi şi amândoi ne suirăm în turn să cercetăm mai de

Luna ER
aproape localitatea ce avea să ne adăpostească peste noapte.
strălucia „prin obloanele turnului şi lumina interiorul.
| — De minune! zise Eminescu. Fân proaspăt şi acr
IV
curat. Liebchen, was willst du noch mehr?
| Dar ne era grozav de foame. Ne coborirăm deci
UN

din turn ca să mâncăm ceva şi ne duserăm în casa dinaintea

- zidurilor mănăstirii, despre care am vorbit. Acolo mâncau
mai mulţi studenţi. Am mâncat amândoi pâne, slănină afu-
AL

mată şi brânză şi am băut câte un pahar de vin. |

Aproape de noi mâncau cei doi studenţi despre care:
îmi spusese Eminescu că sunt Brătescu şi. Gh. Dem. Teo-
TR

dorescu. Aceştia aveau mâncări bune, căci îi vedeam mân-

când bucate alese ce de sigur şi le-or fi adus cu dânșii. Când
EN

să ne ducem la culcat, se adresează Teodorescu către noi,

“ întrebându-ne unde dormim. Eminescu îi răspunse: |
— In turnul lui Ştefan cel Marc, Şi-i descrise locul
/C

descoperit de noi. |
Se născu acu o dispută între Brătescu şi Teodorescu,
SI

să doarmă Și €i în turn sau ba. Brătescu se vede că cra

IA

ceva bolnav, căci: veșilic era învălit întrun plaid. Insfârșit

“numai Teodorâscu 'se hotări să vie cu noi în turn, dar trecu
timp îndelungăt până se găti, căci își aduna lucrurile, un
U

geamantan, un palton, un pardesiu, o păreche de ghete de

BC

lac, care se vede că nu aflase loc în geamantan; toate a-

 i

rr
. = 30 —

RY
cestea le dete unui servitor ca să i le suie în turn.
Ajunşi
„acolo, aprinserăm un capătde lumânare ce-l adusesemn
de.

RA
Jos şi ne 'pregătirăm culcușul. Teodorescu alese lung
timp
locul de culcare, potrivi fânul, îşi făcu un căpătâiu înveli
nd -
- fânul în pardesiu; îşi desbrăcă Jacheta .şi .o aşternu

LIB
sub
dânsul, apoi îşi puse în cap 0 şapcă neagră în forma unei
tichii, îşi scoase gulerul, se îmbrăcă în palton şi se întinse
:
astiel pe patul improvizat. Eminescu şi eu puserăm câte

ITY
un braţ bun de fân sub cap, ne scoaserăm jeletcile, le în-.-
tinserăm pe căpătâi şi ne culcarăm îmbrăcaţi cum eram.
„_- — Acu să am o cafea neagră, aş crede că sunt rege,

RS
Zise Eminescu. Se -făcu apoi tăcere. După un: timp îl mai
aud pe Eminescu zicând: | |
__— Câte ma văzut acest turn în decursul atâtor sute:
VE
de ani şi câte ar putea povesti! .
Poate că Eminescu ţesea în gândul lui întâmplările al
NI

căror martor. prin secole .fusese acest vechiu turn, dar eu şi

Teodorescu am adormit, obosiţi de căldura şi munca de
U

pestezi şi cu toţii ne trezirăm abia dimineaţa când clopotul

. Buga chema pe credincioşi la rugăciune. Mai cercarăm să
AL

dormim, dar nu era cu putinţă şi când soarele se ivi la ob-.

“loanele turnului, ne scularăm. Teodorescu avea mare su-
TR

părare că nu-şi afla ghetele de lac ce le adusese în turn.

Am răscolit tot fânul şi am căutat în tot ungherul, dar în
zadar. Se vede că un bun creştin ne vizitase noaptea şi plă-.
EN

cându-i ghetele cele îrumoase,; le şterpelise. Eminescu fă-.

cea haz de necazul lui Teodorescu şi-i zise: . ,
/C

„— Vezi, aşa ceva nouă nu ni s'ar putea întâmpla.

— Şi de ce nu, întrebă Teodorescu supărat? |
SI

— Pur şi simplu1), pentrucă avem numai câte o pă-

IA

reche de ghete, Şi din picioare nu ni le poate fura. Ce a |

făcut Teodorescu în acea zi fără ghete de lac, nu ştiu, căci
l-am lăsat în turn, iar Eminescu şi eu ne-am coborit în jos.
U
BC

1) Frază foarte obicinuită la Eminescu.

 — SL —.

RY
Ne-am despărţit la poarta mănăstirii, mergând fiecare
la lucrul său, căci şi în această zi aveam multă treabă.

RA
Avea adică să se oficieze parastasul în biserică, avea ia-
răși să fie masă mare în portic şi egumenul mănăstirii avea
„să citească vechiul şi frumosul necrolog privitor la Ștefan

LIB
cel Mare, alcătuit de Vartolomei Măzăreanul, iar după
eventualele cuvântări ale oaspeţilor, prezidentul Slavici
avea să declare serbarea oficială de închisă. |

TY
Toate s'au petrecut programatic, dar pe la sfârşite
„Eminescu S'a supărat pe prefectul Orest Renei, care la

SI
această serbare împlinea funcţia de comisar al guvernului.
Eminescu mi-a spus că Renei s'a opus la intenţiunea multor
ER
oaspeți de a ţine discursuri libere şi neanunţate de cu vreme
Şi că Slaviciîn urma intervenţiunii comisarului, a îost silit -
să nu admită mai multe cuvântări şi să declare mai repede
IV
decât ar fi dorit, serbarea oficială de închisă.
După amiază au plecat cei mai mulţi oaspeţi, şi au fost
UN

petrecuți cu aceeaş pompă ca la sosire.

In această noapte am aflat loc de mas în chiliile
mănăstirești.
AL

A treia-zi am fost invitaţi în beciul mănăstiresc, vechiu

ca şi mănăstirea, Să gustăm vinurile mănăstirii şi să facem
TR

un mic dejun. Era şi Eminescu de faţă. Işi poate fiecare în-

chipui cât de impresionați eram când ne văzurăm în pivniţa
aceasta sub nişte bolți minunate şi atât de bine conservate,
EN

ca şi când ar îi fost nu de mult zidite. Am dejunat cu toţii

şi egumenul mănăstirii, Arcadie Ciupercovici ne-a dat să
/C

gusfăm din toate: butoaele ce erau acolo, până ne-a oprit

la un minunat vin de Nicorești. Am petrecut mult timp
SI

acolo, până am fost poftiţi la masă la egumen. Aici a urmat

apoi toast după .toast, recapitulându-se cursul serbării. şt
IA

impresiile câștigate de fiecare.

Eminescu a ascultat mult timp. aceste cuvântări, dar
U

când se servi cafeaua ncagră, se retrase într'o odac late-

rală. Eu mă aşezi lângă dânsul, și-acuma Eminescu, sor-
BC

G
 7
— 82—

RY
„Dind din cafeaua neagră şi fumând din tutunul bun ce ni
se puse la. dispoziţie, era foarte mulţumit. Îşi spuse şi el:im-

RA
„ presiile sale dela serbare, dar liniştit, fără exagerări, fără a
“lăuda şi tără a mustra. Zise că serbarea, în total .consi-
derată, a reuşit ioarte bine. şi că comitetul are. cauză să se

LIB
mândrească. cu acest rezultat.. A avut serbarea şi defecte
parţiale, dar acestea nu s'au putut înlătura când într'un sat
mic ca Putna, ai să adăposteşti şi să ospătezi mai multe

ITY
mii de oameni. Cel mai important lucru pentru Eminescu
era însă rezultatul moral al serbării. Se va ridica — aşa
argumenta -el —: se va ridica simţul naţional, aproape

RS
adormit până acuma şi va lua alt avânt, iar studenţii ce
au sosit din: toate părţile şi au făcut cunoştinţă
VE şi legături
„de prietenie: înțre dânşii, vor lua cu sine impresii neșterse.
și vor fi pe-vremuri propagatorii cei mai. zeloşi ai ideii că
lucrând. uniţi şi: conduşi de acelaş ideal, vor contribui la deş-
NI

teptarea . şi: mărirea neamului lor în provinciile de unde se

trag. A luat şi atâta amar de inteligenţă parte la serbare,
U

„tot bărbaţi marcanţi. din toate ţările locuite de Români. Şi

ei sau cunoscut: mai de aproape; şi între dânşii a urmat un
AL

schimb de vederi; şi'ei s'au apropiat în simţirile lor unii de

alţii, şi'nu se poate ca acest fapt să.nu influenţeze activi=
TR

„tatea lor publică şi să nu aibă urmări, binefăcătoare pentru

neamul întreg. Studenţi, popor şi inteligență: au văzut, au
simţit şi au .înţeles cu toţii, că hotarele nu pot împiedeca
EN

manifestările entusiaste ale unui-popor pentru 0 idee pe'care

a urmărit-o şi serbarea dela Putna. Deşi despărțiți prin ko-
/C

tare politice; toţi ştiu că sunt unul şi acelaș ncam, şi această

convingere va mări puterea de resistență șI îi va.oţeli în
SI

lupta, pentru neam, lege şi țară. ”

IA

Epizoade din viaţa luni Emineseu

Paginile ce urmează vor cupriride câteva epizoade din
U

viaţa lui Eminescu. Ele au fost alcătuite astfel ca să poată

BC

fi publicate în reviste ca articole independente şi ca în-

? —
 — 83—

RY
tâmplarea povestită să poată îi înţeleasă chiar din cuprinsul

RA
publicat. Deaceea se vor găsi în câteva din aceste cpizoade
unele amănunte pe cari cetitorul le cunoaște din paginile
precedente.

LIB
„Aceste - explicări vor. lămuri pe acei cetitori cari Vor
afla că se repetă unele date din amintirile ce preced acestor
epizoade.

TY
O glumă a. lui Eminescu

SI
In: toamna anului 1870, cu şi cu V. Morariu aveam
ER
in Viena o cameră în Dianagasse. Cam a patra casă dela
noi, în aceeaş stradă, cu alţi colegi de universitate, locuia
Eminescu, toţi într'o cameră. În anul acesta se concentrase
IV
foarte mulţi :studenţi din Bucovina în această stradă şi
adesc, eşind ei pe'-trotuar şi conversând, răsuna strada în-
UN

"“treagă de vorbă românească. |

Eminescu, ca unul ce studiase şi petrecuse mult
timp al copilăriei sale în Bucovina, petrecea mai adese cu
AL

Bucovinenii decât ci alţi colegi, şi de aceea era mai mult

în mijlocul nostru. Adese îmi zicea: Bucovincnii nu se deo-
TR

sebesc de fel de Moldoveni nici în temperament, nici în ca-

racter. Suta de ani de când v'au despărţit de Moldova, nu
va putut schimba firea. Dar mai bine ar fi fost pentru voi
EN

să aveţi temperamentul” impulsiv al Transilvănenilor, căci

ar avea Nemţii frică de voi şi nici nu v'ar îi adormit aşa de
/C

UŞOr, — căci zică cine ce-a zice, dar voi dormiţi.

In anul acesta eu şi Morariu ajunsesem în cea de pe
SI

urmă zi din Septemvrie în Viena. Adusesem cu noi şi de-al

de-a mâncării, căci unde ar fi lăsat părinţii să plece „bă-
IA

ieții” cu lada goală într'atâta amar de depărtare; şi când

am deschis geamantanele noastre, am aflat jainbon, brân-
U

"Ză, plăcinte, slănină şi câte altele, ce nuimai mamele îngri-

BC

jitoare ştiu să le potrivească. Ia

 — 84: — ,

RY
Onserv aici. Că, aveăm pe. acea vreme: obiceiul să notez:
şi:
ŞI să 'schițez, uriele eyenimeite. din vieaţa mea .şi am notat:

RA
„această . sosire. a noastră în Viena. Nu-mi mai aduceani
aininte de această notiţă, dar scriind aceste amintiri. și
„ frunzărind prin vechile mele hârtii; am dat de o schiţă mai

LIB
“mare, din care nu pot să nui copiez. întocmai unele. „pagini
“unde *€ 'vorba'şi despre Eminescu. | |
lată ce am notat eu atuncea, în anul 187 0, o zi sau

ITY
două după sosirea în Viena:
Fiind gata cu rânduitul; aruncam Driviri pline de sa- |
iată j
tisfacţie şi mulţumire asupra acestor odoare 5), când

RS
sosirea
“că bate la: uşă şi o ciurdă de tineri, cari aflase de
Pamfil
noastră, Şi intră în: odaie. Fra: Eminescu, loân Luţă,
VE
filosofi , medici- -
Dan, Tancii: Cocinschi: şi --alţii, toţi jurişti,
ă povestir ile:
nişti, în “scurt: toate breslele de ştiinţă. Incepur
ineni
-..şi” aflarăm. că “0: întreagă colonie de Români bucov
NI

locueşte: în Dianagasse și în apropierea ei. Da

i E
U

larăşi baţe la uşă.

o
Intră
toţi tinerii sărind
AL

Ha, bravo, bădiţă Mihai, excla mă

dar mai în vârstă .
înaintea, celui nou: sosit. Era şi el jurist,
în glumă,: cam .
decât ceilalţi şi--de aceea îi ziceau toţicam
TR

într'adins:.: bădiţă. Mihai). el, şi :

? întrebă
— Măi diavolilor, ce-aţi adus de-acasă
EN

e.” Toţi tinerii se:

„nici. una: mici” două, dă de. odoarele noastr
erau toate întinse
| aruncară ca lupii. asupra. lor ŞI în scurt
|
pei:masă..
/C

unt şi brânză
i — Minunat iaimbon, bună stănină, aterim
cu toţi.
din. creerii munţilor! La lucru băieţi! exclamară
SI

le trânte sc o odă ca.

ARI Ce plăcinte minunate, am să care, „deşi era:
zise Eminescu,
IA

să, Areacă, la „posteritațe, —

pa pt
aa S ip
: Ira
Sie
U

dacă: mâncătile, Sa
FA
+1) “Era; „Mihai Grigoroviţă. A.. murit: mai. mulți“ ani după „aceasta:
BC

|
cai „procuror la tribunalul din. Suceava. . N
 —:85 —

RY
«din: breasla“ poeţilor "şi. iilosofiler, îniulica “la plăcinte! cu
-prozaicii săi colegi, de nu, rămase nici urmă din ele. Sfâr-

RA
şind plăcintele, numai ce-l auzii pe poet strigând iarăşi*
—— Ha, 'dulceţurişi beltele, ochii văd, inima cere!

LIB
i-i-i !. mămulica mea, ce păcat, am dat prea târziu de
ele, dar îmi rezerv dreptul pentru altă dată; să fiţi ai dra-
cului, dacă nu-mi lăsaţi şi mie! a
Săturându-se cu toţii și î iind:pe înserat», zise bădiţa
n

TY
Mihai: —- Măi băieţi, acu ar trebui ceva udătură, unde
mergem?! * . |

SI
— La tata Wihl, zise. Eminescu.
| —. La tata Wihl, repetară ceilalți și luându-și 'pălă-

“strada Marocanilor,
ER
riile se îndreptară cu toţii spre restaurantul lui Wihl din
unde erau mai toți abonaţi.
ndeau
Aceste rânduri le-am :scris atuncea; mai cupri
IV
plare , care însă nu are a face ni-
aceste notițe şi altă întâm
|
UN

mic cu Eminescu. .
Tata Wihl, cum îi ziceam noi, era tu restaurator Jo-
Acolo
“vial şi cinstit al restaurantului: Za den drei Tauben.
După cât înni
Mâncan mai. toţi Bucovinenii în abonament.
AL

era însă abonat, dar venia

aminte, Eminescu'mui de
aduc
i:și din cauză -că se: putea mai UŞor
adese
„dragul societşiăţi
TR

nostru
cu. parale, când îi lipsiau. Abonamentul
împrumuta
numai mâncarea dementul amiază, căci abona
“însă cra
scunip. ŞI. nimene . din noi nt
EN

și pentru seară era îoarte

lux.
dispunea de atâtea mijloace ca să ne permitem acest tul
mai ţineau paralelece le prime am la începu
Câtă vreme
pâne şi o sticlă
/C

iiecărei luni, trăiam seara cu câte un gulaş,

cam 20 pe lună,
de bere. Dar veniail zile, şi de acestea erau
ni-l puteam
SI

în care nici luxul unui gulaș sait cârnăcior nu capătă .or!

m SC
permite, şi atuncea cu 0 pâne mică precu
IA

Așa trăiam CCI

unde de 4 creiţari, ne stâmpăram foamea.
Dar câte odată,
mai mulţi din noi şi, aşa trăia şi Eminescu.
ă mică hrană
U

şi aceast
mai cu seamă pe la finea lunci, lipsia
cu: nerăbdare să vic
si cram siliţi să postim serile, așteptând
BC
 — 86 —

RY
„Ziua de mâne, care he aducea cafeaua cu lapte şi prânzul.
"plătit înainte. Şi cu toate acestea eram voioşi şi buna dispo-

RA
_ziţie nu ne lipsia. Taina dispoziţiei noastre era tinereţea şi
faptul că nici pe acasă la: părinţi nu huzurisem ȘI nu eram.

LIB
alintaţi. . |
| „Şi acuma voiu povesti un epizod tragicomic, întâmplat:
între mine şi Eminescu. |
Era pe la sfârşitul lui Noemwvrie 1870. Banii se sfâr-

ITY
şise de mult şi se apropia una din :acele seri sinistre, unde:
ştiam că nu vom mânca nimica. Cam pe la şease ore șe-
“-deam eu şi tovarăşul. meu de. locuinţă, V. Morariu, la fe- .

RS
reastră şi ne uitam pe stradă.Il vedem pe Eminescu care
-venia de acasă trecând pe sub fereştrile noastre cu capul
VE
plecat şi cu mânile împreunate în mânecile paltonului. [|
strigăm pe nume. El își ridică câpul în Sus și văzându-ne,
ne întrebă:
NI

„— Ce faceţi?
U

— Nu. eşiţi?.
AL

— N'avem la ce.
— Naveţi... Mmm ? Şi ridică arătătorul mânii drepte:
în sus, care avea să zică: N'aveţi o piţulă?
TR

— Tufă! — îi răspunserăm.
Atunci Eminescu stătu puţin pe gânduri i ne zise:
EN

după un timp:. |
—— Imbrăcaţi- -Vă şi veniţi în jos.
„Ne îmbrăcarăm şi eşirăm.
/C

„Of... neamul nevoii! oftă el zâmbind, ce mizerie, să

fiți şi voi aşa de calici şi tustrei să mavem .0 para. Dar .
SI

Mi-a venit o idee strălucită, măi băieţi. Vom mânca împără-

«teşte în această seară. Mergeţi la Bischoffs- Bierhalle în:
IA

Wipplingerstrasse şi mă aşteptaţi. Puteţi şi mânca; în astă

seară vă plătesc eu.
U

--Bucuria- noastră nu era mică. Eminescu se.o depărtă re-

BC

„pede de noi zicând că are să se întâlnească cu cineva. Noi

 N
) — 37 —

RY
A

“ne. plimbarăm o bucată de. vreme pe stradele splendid lu-

minate ale Vienei şi ajunserăm pe Graben, acea piaţă fceric

RA
luminată, unde la -plimbarea de scară mişună lumea ca
într'un furnicar. Acolo ne întâlnirăm cu Matei Lupu, coleg

LIB
de universitate. Era și el lihnit de foame. IL întroduserăm
in; marele mister ce ne aștepta în astă seară şi-l luarăm
cu' noi. Vorba Românului: Dar din dar sc face rai.

TY
*- Ajunşi în restaurantul Bischoff, ne aşezarăm întrun
ungher şi comandarăm câte un gulaş, pâue şi câte o sticlă
de; bere.
Nu-i vorbă, am fi comandat mai mult, căci încă

SI
tot ni era foame, dar eram cu frica în oase că nu va venii
Erhinescu şi atunci o păţim. Se făcură nouă ore şi Eminescu
ER
“încă nu venise. Sticla de bere nu o goliserăm de tot; ră-
măsesc în. fiecare sticlă câte ceva, căci altiel, dacă crau
IV
“sticlele goale, venia chelnerul' şi le umplea iarăşi, iar noi
ne temeam că nici pe acea una nu o vom putea plăti. Se
UN

uita acu chelnerul cu ochii prepuelnici la noi, iar noi înce-

pusem a discuta serios chestia: care din noi să-și lase ză-.
log paltonul ca să eşim cu obraz curat din restaurant,
Ochii noştri erau” îndreptaţi spre uşa de intrare şi nu-l
AL

aşteptau jidovii pe Messiah aşa de dornic, cum il aștep-

noi plini de frică şi speranţă pe Eminescu. Două ore a
TR

tam
ținut această tortură, când iată câteva minute după nouă
ore, intră şi Eminescu și se aşează zâmbind lângă noi. Ca o
EN

piatră ne pică de pe inimă şi începurăm acu a ne uita mat

îndrăzneţi la chelner, pe când mai înainte ne feream de
Ochii lui. | | |
/C

—. Mâncat-aţi ceva, băieţi ? ne întrebă Eminescu.

SI

— Câte un gulaş. mic, răspunserăm noi, respirând

mai Uşor, .
IA

— Si poate aţi mai mânca ceva?

— Cum nu! numai dacă te ajunge punga.
U

-— Ei chelner, adă trei porţii de Frankiurter cu varză

BC

şi o cană cu bere!
 — 88 —

RY
Chelnerul înholbă. ochii auzind că acu trebuie să aducă
„bere cu cana, pe când înainte în- decurs de 2 ore stătusen

RA
„Cu sticlele . goale! N p.
| „Repede “aduse chelnerul ce i se poruncise şi începurăin -

LIB
a. “mânca. Eminescu era joarte bine dispus, glumia, râdea,
mânca şi -bea, iar noi îi ţineam hangul. Fiind sătui, ne pu-
“sem pe bere. Dintr'o cană sporiră mai multe : Şi în fine făcu .
Eminescu gluma de comandă o.cibotă 1) de bere. Astfel 'de:

ITY
cibote de sticlă, se află mai în fiecare restaurant, rezervate:
pentru studenţi când aceştia devin mai bine dispuşi.

RS
| Acu începu. 0 conversaţie animată, al cărei obiect, se
schimba din minut în minut. Erau 3 ore după miezul nop-
“i când ne scularăm să plecăm. Eminescu plăti atunci .
VE
pentru toată mâncarea şi băutura noastră 3 florini 20 crei-
“țari, iar chelnerului îi dete un Dacşiş de 30 creiţari. Ne în- .
NI

dreptarăm spre casă. Lupu și Morariu făceau gălăgie; Emi-

nescu fredona cântecele saie favorite: Eu sunt Barbul lăuta-
U

_rul şi Dr agi boieri din lumea nouă, iar eu mergeam în rând

“cu dânşii cu frica. în oase, să nu avem 'vre-un conflict. cu
AL

poliţia, căci :eu băusem puţin, de oarece abia în Viena în

cepusem a gusta. berea.: Ajungând pe Graben, Morariu: în
răsfăţarea sa, îşi permise gluma de a-mă împinge într'o
TR

damă, care trecea atârnată de “braţul: unui domn. Mă po-

„menii atuncea - din partea damei cu o sudalmă originală.
EN

| vieneză, pe care încă nu o auzisem până atuncea şi care

“mă supără aşa de mult, încât îmi veniră. Jăcrămile în ochi.
Morariu şi Lupu isbucniră întrun hohot, ceea ce mă înfurie
/C

Şi mai mult. Eminescu însă mă luă de subsoară şi-mi zise:

SI

__— Nu te lua după. proştii ăştia, mergi cu mine. Li-

niştea lui Eminescu îmi impuse.. Atârnat de braţul său şt
IA

ascultând „povestirile sale, ajunserăm în Dianagasse, dar

când să ne despărțim de Eminescu şi să tragem clopotul ca
U

| să ne , deschiză poarta, venirăm la cunoştinţă, că nu avea

BC

| 2 O: măsură specială de bere, în formă de: ciznă, (Nota com)

 89 —

RY
„mimeni.din noi nici un ban ca să plătească portarului tribu-
tul -obicinuit, adică câte. 10 creiţari de persoană. Obiceiul

RA
acesta este un drept câştigat de portari prin prescripţiuus,
Și deaceea aşa numitul Sperrsechseri este spaima celor ce

LIB
vin după 10 ore acasă, din care cauză donmeşte o ură in-
stinctivă în contra portarului, care este poreclit Cerberus.
| Ce era acu de făcut? Nu ne rămase alta, decât să ne
plimbă pe stradă până la 6 ore dimineaţa când se deschid

TY
- porţile. Morariu se plimba cu Lupu, iar eu cu Eminescu. În
„decurs de aproape 3 ore, cât a ţinut această plimbare, Emi-

SI
nescu purta firul vorbei. Dintru început îi povesti mult
| despre O actriţă Eufrosina Popescu de care fusese amorezat
ER
Şi la care se vede că mai ţinea, căci o descria în colori ioarte
"vii şi în termeni de amorezat :). După aceea trecu la teatru .
IV
și povesti multe anecdote, dar acuma nu- mi mai aduc aminte
s
„ce-mi spuse. In fine trecu la DBudhiSim, obiectul său de pre-
UN

dilecţie, despre care îmi vorbi apoi până ne despărţirăm.

- Eu erâm numai puţin iniţiat în misterele Budhismului
şi “stiam numai atâta despre principiile acestei religii cât
auzisem în liceu, iar Eminescu desfăşura o cunoştinţă vastă.
AL

Şi-mi spuse Că Tibetul este Icagănul și inima misterelor

“Dudhiste; începu apoi să vorbească despre Nirvana şi Dudhu-
TR

Sathia-Muni. Era atât de încântat de principiile acestei

religii, că părea transportat şi adese pronunţa plin de o
deosebită însufleţire cuvintele: O! Budha-Sakhiu- Muni! Ar
EN

Îi vorbit mai mult, dar erau 6 ore dimineaţa și porţile sc

“deschiseră. Ne despărţirăm și ne duserăm la culcat. Eu şi
/C

cu Morariu am dormit până târziu, adecă aproape de a-

“miază, căci era Duminecă. Baba la care locuiam şi care
SI

ne şi servia, intrând în cameră ca să ne ia hainele la cu-

că
răţit, ne întrebă, ce haine von îmbrăca astăzi; cu îi zisei
IA

-voiu îmbrăca hainele melc cele negre.

— Dar ce fel de pantaloni întrebă ca.
U
BC

| » Vezi - siârşitul capitolului: [iminescu afară de şcoală.

 90 —

RY
— Cur ce fel de. pantaloni? cei i negri! răspunsei.
— O lesses! Domnul voieşte să glumească;

RA
doar aţi
trimes' aseară un bilet al D-voastre prin d. Eminescu şi
ați cerut pantalonii cei negri, fiindcă aveţi trebuinţă de ei.

LIB
„— Ce bilet, ce Iminescu...? dar acu îmi plesni prin.
minte că Eminescu mi-a jucat o festă! Repede am sărit
la garderob, dar pantalonii nu erau. Baba-mi arătă biletul -
adus de Eminescu. Fra un simplu bilet de vizită al meu,

ITY
care ajunse cumva în mâna lui Eminescu. Se trezise şi Mo-.
rariu. Eu eram dintru început supărat, dar apoi ne cu-

RS
prinse pe amândoi un râs de nu ne mai puteam astâmpăra,
căci descoperisem taina. dărniciei de eri a lui Eminescu:
mi-a luat pantalonii, i-a vândut şi ni-a. plătit la toţi mân-:
VE
carea.
"Aşa a şi fost, căci întâlnindu- mă cu dânsul” după
NI

| amiază în cafe.Tr 0idl l-am tras la. răspundere. FI se omora

de râs și-mi răspunse cu un aer nevinovat:
U

— Ce eram să fac, eram doar şi cu şi. voi lihniţi

- de ioame.
AL

— Da bine se poate una ca asta? De ce nu i-ai vân- |

dut pe ai: tăi.
TR

— Imposibil. .
„—— ŞI de ce imposbil?
— Pentr ucă mam două părechi de: pantalSni; mă! Se:
EN

strânsese şi ceilalţi colegi din cafenea pe lângă noi şi toţi

râdeau de se prăpădiau, dar nu de Eminescu, ci — - de mine.
/C

Eminescu la serbarea unui patron

SI

Un bun prieten a lui Eminescu era colegul nostru loan

IA

Luţă, actual avocat în Suceava. In. ziua de sf. loan ne-a.

plesnit nouă colegilor prin 'minte ca să-l facem pe Luţă
să-şi serbeze patronul său.. Spre acest scop îl felicitarăm
U

câţi-va acasă, dar văzând că nici prin gând nu-i trece să-şi
BC

serbeze ziua numelui său, ne sfătuirăm să facem toate chi-.

 — 9] —

RY
purile ca să-i deșteptăm arnnbiţia. Şi aceasta se putea. face:
numai la masă în restaurantul lui tata Will *) în Marokka-

RA
nergasse, unde la amiază ne adunam de regulă întrun uu-.
„măr destul de mare, fiindcă cram abonaţi acolo. Eu şi cu

LIB
V. Morariu eram cei dintâi cari sosirăm. In aşa numitul
salon roşu era aşezată o masă lungă care cra rezervată
pentru noi. Aşteptarăm să vie şi ceilalţi tineri şi veni şi
Eminescu.

TY
Eu, ca student, aveam obiceiul să-mi fac notițe asupra
deosebitelor: întâmplări din vicata mea de student si astfel

SI
-am schiţat şi decursul acestui patron din care copiez în-
tocmai pasagiile următoare. -
„_ ER
Atunci se sculă V. Morariu şi istorisind în scurt cole-.
“gilor săi întâmplarea de dimincaţă 1), îi provocă pe toţi să
nu uite a-l felicita pe Luţă de ziua patronului său şi a-i
IV
deştepta ambiția ca să-l serbeze. “Toţi acceptară propune-
UN

rea, dar se sfătuiră să înceapă hiritisirca abia. după masă.

Ca vorbitor îu ales Eminescu. În curând sosi şi Luţă şi toţi
„ mâncară în linişte: După masă însă se sculă Eminescu şi
netezindu-şi coama cea lungă şi mustaţa sa pe jumătate:
AL

muşcată, ridică un toast drastic în sănătatea lui Luţă, im-.

proviză o poezie comică 'şi sfârșind cu cuvintele:
TR

| Băieți, azi e sărbătoare,

„Să ne veselim;
EN

Pe Ion la masă mare

_Să-l hiritisim !
/C

provocă pe toţi să-i ureze de patron.

. — Ura! să: trăiască! Vivat domnul patron! strigară
SI

toate glasurile... | |
Până aici am copiat din schiţa amintită, pe care, înainte:
IA

de mai mulţi ani am publicat-o în întreg cuprinsul ci în

U

1) „Zu den drei Tauben”.

BC

2) Adecă îelicitarea acasă la Luţiă.

 — 92 —

RY
“O .:ioaie 2 sub; titu a: Uh pitr On în Viena şi acum urmez
-aistorisi pe scurt cele ce: în „schiţă erău

RA
istorisite mai
“pe larg. | 5
- Urmarea acestor: felicitări: îi fost că i Luţă, cu toate că

LIB
nul: dispunea. de. bani, ne-a invitat pentru seară în salonul
oşu Şi şi-a: serbat patronul în mod strălucit. e
„Aceasta :i-a fost numai aşa cil putinţă că chiar la în-
ceputul serbării l-a invitat pe birtaş, în mijlocul nostru, ŞI

ITY
'explicându-i-i noima -serbării din acea. seară, 1-a zis că ne-am
simţi cu 'toţii foarte fericiţi, dacă aimabilul nostru . birtaş
“ar onora masa noastră cu prezența sa.

RS
A închinat apoi
un pahar în sănătatea lui Wi Hl,. şi scurt după: aceasta alt
pahar în sănătatea soţiei sale, apoi încă unul întru feri-
VE
-cirea ŞI - prosperarea. copiilor ce-i va avea, iar - Wihl era
silit să: -deşerte paharele până în fund Și se simţi obligat
Să ţie şi el: un toast în sănătatea” patronului,
NI

spre care scop

porunci chelnerului Andreas să aducă o baterie de sticle ,
U

:de vin pentru toţi mesenii și mai goli un pahar. Astfel în

scurt timp. birtaşul, era turmentat de- abinelea Şi petrecând
AL

Şi -€l cu. noi, ne puse la. dispoziţie vinuri şi mâncări după

“dorinţa noastră, jar Andreds avea. poriinca să; ne ser-
„_vVească cu toate ce vom comanda. În cântece, declamaţiuni,
TR

toaste şi joc am dus-o până dimineaţa și Eminescu a ră-

mas până la sfârşit cu noi și era şi el minunat de bine
EN

dispus. A cântat cu noi, a declamat şi când colegul Chibici-

Revneanul, căruia Îi ziceam pasere turceasci, ne-a ridicat
la un arcan şi la alt Joc, numit canon, a jucat şi Eminescu
/C

“CU noi şi plin de voie bună a părăsit. apoi cu noi Jocalul.

„Pe birtaș l-am. lăsat adormit pe un scaun.
SI
IA

Eminescu Şi Moriţ
“ UmiVesitatăa cea veche 'din Viena era situată în.
U

„ Băckerstrasse şi. ca să ajungi din strada Wolizeile la

BC

— „ „.

2 Care ? (Nota com.). - -

 — 93 —.

RY
dânsa, trebuia să treci: prin Schwibbogengasse, o stradă
îngustă, scurtă.
şi. boltită, care. semăna mai mult cu o poartă, .

RA
căci deasupra se aflau locuinţe. In strada aceasta la o de-.
părtarede o sută de pași. dela universitate se afla o bă:
cănie mică şi proprietarul ei, un vienez -mărunţel, riumen

LIB
la Îaţă şi. sur la păr, era pentru studenţi un odor nepre-
țuit, căci la dânsul puteai dejuna ieftin, lucru de căpetenie:
pentru studenţi. EI -se numia Moritz şi nu mai ştiu cum,

TY
dar Eminescu îi-zicea tata Murilz şi soţiei sale giupâneasa
Muriţoaea. Aici dejunau. studenţii . cari nu dispuneau de

SI
multe parale şi aici ne întâlniam adese cu Eminescu ca să
dejunăm câte o păreche de cârnăciori.—. zece creiţari.
părechea cu pâne cu tot — ER
sau dacă ne.imergca
tot, câte un Schusterlabl, adică o îranzelă mărişoară, dar'-
rău de

de făină proastă, pe care o tăia Moritz. orizontal în două;

IV
o ungea cu o pătură transparentă de unt, și aşezând apoi
amândouă părţile una. peste alta, ne-o vindea pe preţul
UN

de 4 creiţari. Cele zece zile după zi întâi vedeai numai pu-

țini studenţi în această dugheniţă, căci căpătând banii
lunari, huzuriau și ei câteva zile prin restaurante şi lo-
AL

caluri mai: alese, dar dacă treceau aceste zile binecuvân-

tate, numai. ce-i vedeai iarăşi la Moritz. Şi atunci bodo-
TR

gănia bătrânul şi ne mustra că numai atunci venim la

dânsul, când ne suflă vântu'm pungă, Wann der Wind in
den Taschen blasen tut, cum zicea el. In astfel de momente:
EN

critice îl numeau studenţii parvus Jupiter tonans şi căutau

să-l liniștească. Nu era greu aceasta, căci era ui vienez bun
şi cinstit, care .deși nu.ne da nimic pe datorie, dar pentru
/C

"aceea primia dela noi în loc. de bani zăloage. “Studenţit

amanetau deci tot îelul. de cărţişi hârţoage vechi si Mo-
SI

ritz le primia, numai dacă-i impuneau grosimea Şi! greu-.

IA

tatea lor,. şi băeţii abuzau de bunătatea şi neştiinţa bă-

trânului şi-i zălogiau cărţi de, care nu aveau nici o :tre-:
Duinţă, şi pe care adesc.nu le mai răscumpărau. Vedeai O
U

0 po-
întreagă bibliotecă de astfel de vechituri, aşezate pe
BC
 rr
LL — 94 —

RY
liţă lângă. fereastra din dos a micei sale dugheniţe.

RA
„ Intr'o zi îl aflu pe Eminescu discutând foarte serios
“icu'micul Jupiter tonans. Pe. teşghea era o Carte mare şi
groasă, şi Eminescu care nu mă observase, se muncia să!

LIB
“dovedească. că această carte are mare vâloare şi voia să -
'0 zălogească pentru doi florini. Bătrânul Moritz însă nu era
“uşor 'de înduplecat. „EI răsfoi câteva file dela începutul,

ITY
mijlocul şi finea cărţii, şi apoi o. închise repede zicând: -
«La dracu, nu înţeleg nimica şi nu pot ceti un cuvânt”.
- „Da cum să înţelegi dacă-i scrisă într'o limbă

RS
Orientală”, zise Eminescu, tocmai aici zace valoarea a-
„cestei cărţi rare”
— „Ce-i aceea limbă orientală? întrebă Moritz ne
VE
Găjit, Şi observându-mă pe mine, i se însenină deodată
Îaţa, Şi întinzându- -mi cartea îmi zise: |
NI

— „Domnule: doctor, ce carte-e aceasta?”.

-. Observ că vienejii intitulează pe toţi studenţii CU „CU-
U

vântul doctor. Sa
- Eminescu se întoarse acuma și văzându-mă îmi
AL

zise repede: De i |
ca „Mă! laudă cartea”.
TR

“Nici nu trebuia să mă - provoace la “aceasta, căci Cul-

| Tioşteam nevoile lui ca şi pe ale mele. Luai deci cu aer
-- ioarte grav cartea în mână. Era o carte “veche româ-
EN

neaşcă, tipărită cu litere chirilice, dar nu avea titulă. Putea

să fie viețile sfinților sau o biblie veche. Eu mă făcui că o
/C

cercetez Şi O preţuesc şi apoi zisei hotărit:

i — „Cartea aceasta! e foarte prețioasă, căci” este foarte
SI

veche. şi. tipărită înti”o limbă orientală”. |

| „Ei, dar. ce-i aceea limbă orientală?” mă în-
IA

trebă Moritz.
— „Limba orientală e o limbă vorbită de popoarele
U

orientale; cum D-ta.nu știi aceasta?”.

Ice „Ba, da, cum nu, adică limba ce 0 vorbesc Turcii
BC

şi Chineţii, nu-i aşa?” |

 RY
— Aşa-i! vezică cunoşti limbile orientale. Ei vezi.
«d-le Moritz, cartea aceasta face cel puţin zece florini, căci

RA
e foarte rară. | |
Nu-i vorbă, cartea, ca exemplar foarte vechiu, avea

LIB
sigur valoarea aceasta, dar o carte de zece florini, aceasta
nu-i venia bătrânului la socoteală. Neştiind însă că sunt
prietenul lui Eminescu şi cunoscându-mă ca pe un vechiu
muşteriu al său se linişti şi zise: |

TY
| — Bine, o primesc ca zălog în preţ de un îlorin, dar
“bani gata nu dau; poţi lua marfă pentru acest preţ, sau

SI
poţi mânca aici pentru aceşti bani. |
— Aferim, zise Eminescu către mine, şi cum mi-ar
trebui parale!
Ne târguirăm acuma
| ER
tustrei, dar bătrânul nu cra de
|

înduplecat. Poate că nu avea încredere în cvaluarea nica,

IV
dar- ne veni în ajutor copila lui Moritz, care şi ca vindeca
adese la teşghea în. lipsa bătrânului. Fa ne cunoştea pe
UN

amândoi, ştia că suntem Români şi avea simpatie pentru

“noi, căci ne văzuse adesea în societatea unui coleg român
care-i făcea :curte 1). Sigur că mai mult din această cauză
AL

bătrân să primească cartea în preţul

îl înduplecă ea pe
de doi îlorini, dar cât despre plată, nici ma voit să audă
TR

astiel a fost Eminescu nevoit să mănânce pe

Moritz şi
Danii aceștia în băcănia lui Moritz, se înţelege că nu deo-
cu plătin-
dată, ci în mai multe rânduri şi i-am ajutat şi
EN

rl *),
du-i apoi în schimb câte o cafea neagră la Schmauswube
“sau la Troidl. | . |
de Moritz
/C

_ Când după vreo lună de zile am întrebat

“ori de mai are zălog cartea lui Eminescu, îmi răspunse:
SI

— Nu,. d-l doctor a răscumpărat-o.

acest Român, care ulterior a de-
IA

1) Mai în urmă sa măritat după

din Bucovina. Ea a deprins ioarte
venit director la o şcoală secundară
stimată în societatea Românilor.
uşor limba românească şi a iost foarte
U

în Băckerstrassc, condusă de o
1) Aceasta cra o caienca mică
Schmausweiberi, iar Vienezii pro-
damă cu fetele ci. Studentii le ziceau
BC

.
nunțau Schmauswaberl.
 „— 96 —

RY
pr
"Eminescu şi loniță Bumbac

RA
"Cearta ui Erninescul cu loniţă Bumbac nu ar avea.
însemnătătea pentru a îi menţionată, dacă nu ar îi avut

LIB
urmarea, că Ioniţă Bumbac, în urma. controversei cu Emi--
nescu,:a devenit adversar neîmipăcat al lui, pentru toată
vieața. şi dacă această adversitate a lui Bumbac, nu sar fi

ITY
manifestat mai târziu în vieaţa practică, când devenise:
profesor, la liceul .din Cernăuţi. |
Bumbac era un Român înfocat, dar intransigent şi nu

RS
admitea vederi contrare vederilor sale. Era şi adversar
declarat al direcţiei noue, inaugurate . de Maiorescu, care
prinsese rădăcini între studenţii români din Viena, şi fiind-. .
VE
că Eminescu: susţinea această direcţie cu toate: puterile ar-
gumentaţiunii. sale, trebuia să se nască adese. controverse
NI

“şi -fricţiuni între dânsul şi Bumbac. Am asistat şi eu la .

astfel de discuţiuni înfierbântate, dar când s'a produs rUD-.
U

“tura definitivă între - Bumbac şi Eminescu, n'am fost de

față. Mi-a povestit-o “loan Luţă, actualul advocat în Su-
AL

ceava. La o întrunire a studenţilor se iscase între: Eminescu

“şi Bumbac iarăş o discuţiune violentă cu' privire la direcția |
TR

nouă şi ceăita a urmat și după întrunire pe stradă şi

fiindcă Emiriescu şi Bumbac se îndreptară spre cafeneaua:
Troidl; discuţia a urmat şi în cafenea. Cine l-a cunoscut
EN

pe Toiiţă Bumbac, ştie că avea o: voce de stentor, vorbia

repede şi tare şi când începea, nu era uşor să ajungă cineva
/C

la. cuvânt, cu atâta mai puţin Eminescu, care avea. glas”

domol şi discuta “liniştit. La această discuţie în cafenea,
SI

prinsese -Bumbac cuvântul şi vorbia repede şi aşa de tare,

că Eminescu nu era în stare să ajungă la cuvânt. Cercase
IA

Eminescu de mai multe ori să replice, dar glasul său era

întrecut de vocea lui Bumbac şi numai mişcările buzelor lui
U

Eminescu arătau că vorbeşte şi el. După un timp Eminescu

pierdu răbdarea, îşi scoase căciula sa miţoasă din cap, 0
BC

trânti cu putere pe masă şi-i zise iritat lui Bumbac:

„
 — 97 —

RY
— Na! vorbeşte-i acu căciulei mele!
De atuncea a rămas Bumbac toată. vieaţa mânios pe

RA
Eminescu şi a îost poate unicul :) care a contestat lui
Eminescu orice merit literar. Ca profesor Ia liceul din Cer-

LIB
năuţi, predând elevilor literatura română, nu-l număra pe
Eminescu între poeţi. şi tipărind o carte de lectură pentru
liceu, alcătuită din poezia,şi proza scriitorilor români,
Eminescu

TY
nu iigurează de fel în această carte.
| Astfel elevii lui Bumbac cât timp l-au avut pe dânsul
ca profesor, au fost lipsiţi de orice cunoştinţă a frumoaselor

SI
scrieri ale lui, Eminescu şi a însemnătăţii lui pentru litera-
ura românească;
ER
|

Eminescu în 1875. în Cernăuţi

IV
Pe la finea lunei Septemvrie şi începutul lunei Octom-
vrie 1875 era o mare fierbere în Cernăuţi. Se serba inaul-
UN

gurarea universităţii din Cernăuţi și totodată aniversarea

de o sută de ani a încorporării Bucovinei la Austria.
„Lipsa de tact a aranjatorilor acestor serbări, carac-
AL

terul antiromânesc al serbărilor acestora precum şi tendinţa

gerianizatoare-sa universităţii ce se propaga la: toate în-
TR

trunirile germano-evreeşti, jignise sentimentele naţionale ale

Românilor bucovinenişi cu tot patriotismul încercat şi
mai presus de toată îndoiala a tuturor păturilor sociale
EN

româneşti din ţară, Românii hotărîră a nu lua parte la

aceste serbări şi a le opune o rezistenţă pasivă. Nobilimea
/C

românească era pe la ţară, iar ceilalţi Români ce nu puteau

părăsi oraşul, nu luau partela nimica.
SI

“Eu eram atunci 'auscultant la! tribunalul din "Cer-

năuți si locuiam în strada Lumii nouă 2), Scara înaintea ser-
IA

bării mă trezesc deodată cu Eminescu, care sosise din lași,

U

1) Au fost iai mulți! (cf. -A.: Vasiliu: „Eminescu, un mare nc-

“înţeles”, Cernăuţi 1940). Nota ::comtent.
BC

2) Azi str. Mărăsești, (Nota cointiit,).

 Ş —9 —

RY
“aducând cu sine în biriă un cogemite lădoi de lemn de o.
greutate foarte mare. Frhinescu intră. în cameră cu obici-

RA
Ruitul său zâmbet pe buze. şi-mi făcu mare surprindere,
„căci nu-l văzusem din anul 1872. ae

LIB
| : — Bucuros, de oaspeţi? mă întrebă el, întinzându- mi
mâna. şi sărutându-mă.
— “Doar nai venit la serbare? și zisei eu. ioarte
surprins. | Sa

ITY
— Da şi ba, îmi răspunse el, şi apoi începu: a-mi sto.
Tisi că şi în laşi se aranjează o contraserbare la Beilic. şi
„că poetul bucovinean Dimitrie Petrino. va ţinea acolo cu-

RS
vântarea festivă. Imi spuse apoi că ă aduş. pentru serbarea
din Cernăuţi mai multe sute de exemplare din o broşură
VE
întitulată „Răpirea Bucovinei”, scrisă de un anonim pe
baza unor documente istorice, scoase în Viena din arhi-
vele: statului: Deschise apoi lada şi începu să scoată mul-
NI

_“ime: de “cărţi vechi, precum “psaltiri,. ceasloave, biblii şi

mulţime de alte hârțoage rupte, încât am fost silit să-l
U

întreb ce: noimă au aceste cărţi ce le trecuse peste hotar,

plătind atâta de. scump greutatea . lor.
AL

„— Ai răbdare, zise. el, şi” apoi adaose nemţeşte: das

beste. kommt zu Jetzt; uite m'am temut că-mi vor:opri la
TR

graniţă Dbroşura de care ţi-am vorbii; am pus-o deci de-

desupt, iar deasupra am trântit cărți vechi, pe care le-an
arătat'la graniţă. De aceste hârţoage nu s 'au interesat mult
EN

împiegaţii voştri ŞI, astiel am” trecut: broșură. în. Tinişte Şi

pace...”
/C

Si Erau mai multe sute; de. exemplare din Dbroşura amin-

Ela
| tită, pe cari le aşeză Eminescu într'un colţ al odăii:
SI

amândoi.
Jămas. în seara aceasta: la mine şi am petrecut
Şi fier-
noaptea până. târziu, Dpând vin, povestind; glumind
IA

încă din
bând cafele negre într'un ibricaş, pe care-l aveam
Viena, de pe vremea mea de student.
U

Cam. pe la: două :ore după miezul nopții, ne trezi. însă

BC

se auzia pe
din povestirea, noastră un cântec românesc, ce
 — 99 —.

RY
-..

stradă. Un cor de voci bărbătești intona! armonios şi lin

cântecul. „Deşteaptă-te Române” ca şi când ar fi voit să

RA
dea acestui lcântec eroic un sentiment:-de jale. Liniştea
nopţii, actualitatea dată şi armonia vocilor avu efectul că

LIB
amândoi eram foarte impresionați. -Ascultarăm lung timp
în fereastră până se depărtară cântăreții tot mai muilt și
se pierdu cântecul în depăriare. Eminescii era dus pe gân-
1
duri. După un timp îmi zise: Sea:

TY
„— Niciodată nu mi-a plăcut cântecul acesta aşa de
mult ca acuma. Aa |

SI
A doua zi toate broşurile: erau împărţite între Ro-
-mâni, ba Eminescu avu îndrăznealaa trimite broşura prin
poştă ER
la căpiteniile serbării și la cele mai marcante per-
--soane oficiale. Rezultatul a fost că după câteva zile dela so- :
IV
sirea lui Eminescu, gazeta oficială aduse ordonanța tribuna-
ului că broşura este confiscată şi desfacerea ci este oprită.
UN

Nu mai era însă ce desface, căci Eminescu se grăbise, în-

cât nu mai rămăsese nici un exemplar, nici măcar pentru
mine. Se .
"A doua. zi 'după sosirea lui Eminescu ne duserăm
AL

"seara amândoi la otelul Pajura neagră, unde mâncam în a-

bonament şi unde şedeau la masă foarte mulţi Români.
TR

Pentru aceşti Români, era rezervată o masă la care în-

căpeau vreo 24 'de persoane. In această seară erau foarte
EN

mulţi la masă. Eminescu şedea lângă preotul Alexandru

Pleşcă,:cu care avea cunoştinţă de pe vremea când locuia
la profesorul Pumnul. Conversaţia era foarte animată. O-
/C

biectul principal al conversării era serbarea din Cernăuţi.

Toţi Românii aveau haine de toate zilele, iar la celelalte
SI

mese vedeai numai îracuri şi uniforme. După o vreme sc

noastră un advocat anume Komariner și
IA

apropiă de masa
adresându-se către noi tinerii judecători, încercă să ne
atât
convingă că: nu e la locul: său abstinenţa Românilor,
U

de ani a încorporăr ii Buco-

îață de aniversarea de 100'
Acest Koma-
BC

vinei, cât şi faţă de nou creata universitate.

 pa
— 100:—

RY
_riner era în îrac ŞI cravată albă şi sta drept după spatele:

RA
lui Eminescu şi Pleşcă. Vedeam că acestora nu'le vine la
“socoteală conversaţia advocatului şi că pun ceva la cale.
Eminescu începuse a-şi muşca mustața, semn că era

LIB
iritat. Deodată vedem că ia paharul său golit de bere și
ridicându-l îndărăt după spate spre faţa advocatului, îj
zise fără să se întoarcă. la dânsul:

ITY
— Kellner! un pahar de bere! |
“ Atuncea” şi: Pleşcă întinde paharul său și zice şi el:
— Kellner, bere!

RS
Komariner se uită lung. la un pahar şi la altul şi nu
ştia ce să zică. Atunci Eminescu şi Pleşcă se întorc spre:
advocat şi îi strigă în îaţă:
VE
— Kelner, nu ţi-am zis. să aduci bere?
Aid? paşol de ne adă!
NI

| Un hohot de râs isbucni acuma între toţi mesenii şi

advocatul înţelese că e luat în zeflemea; el se întoarse spre
U

noi şi ne zise nedumerit:

— Nu ştiu ce vor aceşti. domni dela mine.
AL

Noi îi explicarăm că nefiind aceşti domni din Cer-:

năuţi, l-au luat drept chelner, o greşeală ce s'a putut în-
TR

"tâmpla cu atât mai uşor, iindcă şi chelnerii astăzi sunt

toți în frac şi cravată albă. | |
Foarte supărat se. depărtă Komaririer dela masa
EN

noastră în râsul tuturor -mesenilor, iar Eminescu era foarte:

satisfăcut că i-a succes gluma şi că am „scăpat. de discursul
/C

advocatului. |
* Nuomi mai aduc aminte câte zile a rămas Eminescu în
SI

la:
Cernăuţi, dar” știu că m'a “rugat să mergem împreună
dus:
“mormântul profesorului” Pumnul, iar de acolo ne-am
IA

lui Pumnul. E
la casa: care fusese, odinioară proprietatea
|
Aici îmi zise:
U

era
_ — Uite, acolo. am 1 locuit eu şi în căsuţa cea mică
biblioteca studenţilor români, la care am fost i eu Diblio-
BC

„tecar - un. timp.

 — 101 —

RY
| Se adânci în gânduri şi nu vorbi nimica până nu a-
jumserăm acasă. Câte amintiri din copilărie îi vor fi trecut

RA
atuncea prin creerii săi frământaţi de atâtea gânduri. de
atâtea impresii, bucurii şi nevoi!
Ajunşi acasă își împachetă cărţile vechi ce le adusese

LIB
cu sine şi plecă cu o birjă la gară. Nu l-am mai văzut apoi
pânăîn vara anului 1878 în București, când era redactor
la ziarul „Limpul”. |

TY
- Intâlnirea în Bucureşti 1875
In ziua de anul nou 1873, serbând în Viena patronul

SI
|
unui coleg al nostru, eram încântați de prietenia ce dom-
ER
neşte între noi, dar totodată foarte impresionați că în
anul acesta, finindu-nc studiile, trebuia să ne despărţiin Şi
să ne răslățim în toate părţile, intrând în valurile vieţii
IV
practice spre a ne câştiga pânea de toate zilele. Tineri si
idealişti precum eram cu toţii, sic ziserăm că nu se poate
UN

să nu ne întâlnim mai adesc. Eu, aducându-mi aminte de o

nuvelă Vântul soartei de Leon Negruzzi pe care o ceti-
sem cu imai tmulţi ani în urmă în Convorbiri literare, făcul
AL

propunerea să ne întâlnim tot din cinci în cinci ani, în-

tun loc pe care îl vom stabili înainte, şi aceste întâlniri
TR

a
să urmezeîn decursul îniregei noastre. vieţi. Propunerea
voii
fost primită cu mare însuileţire. Jurarăm cu toţii că ne
ca întâia noastră întâlnire
tinea de cuvânt şi hotărirăm
EN

În anul .
să uimeze în Bucureşti în ziua de 15 August 1878.
niumal
acesta, dintre cei ce iscălirăm iurământul, ne aflam
în Câmpu-
/C

cu si Vasile Morariu judecător

în Bucoveuina;
înpreuna
lung, el în Cernăuţi. Ne hotărirăm deci să plecăm
SI

După o călătorie cu calea ferată şi diligenţa,

la București.
călătorie împreunată cu multe piedici din cauza podurilor
IA

de
rupte de puhoiul apelor şi din cauza multelor regimente
întorcându-se de pe câmpul” de răsboil
Ruşi ce întâlniam
după amiază
din Bulgaria, ajunsecrăm în ziua de 14 August
U

în București.
BC
 — „02 —

RY
“Ttâiul nostru , gând a fost, să-l căutăm pe Eminescu,
despre. care ştiam că este redactor la ziarul „Timpul. Pe

RA
drum ne întâlnirăm cu A. Chibici-Revneanul, unul dintre:
cei „juraţi” care” sosise. Chiar. atuncea de pe câmpul de

LIB
luptă din:-Bulgaria spre a se întâlni cu noi. Ne duserăm la
-hotelul Dacia unde se 'âfla atuncea redacţiunea Timpului.
In sala întâia aflarăm pe un domn, călare pe un fel de cal
de lemn care-i ținea locul de scaun; el-scriape o masă

ITY
- înaltă şi ne spuse că Eminescu se aiîlă. în sala de alăturea.
Intrarăm în sala a doua şi-l aflarăm pe Eminescu scriind

RS
“la o masă lungă, plină cu jurnale. Era numai în cămaşă şi”
pantaloni; cravata era arunctă într'un colţ de masă, iar
înaintea sa era un talger cu fructe din care | mânca scriind
VE
un articol pentru „Timpul”. |
“Bucuria sa a fost mare când ne-ă văzut, căci nu ne
întâlnisem, de când cu serbarea din Cernăuţi 187 5
NI

pr — Ce mai faci, puiule, îl întrebai ?

o - Mizerie, băieţi, vecinică mizerie, am ajuns jurnalist,
U

. adică calic... iată — şi făcând un gesi cu mâna, ne arătă

AL

“ zâmbind -talgerul cu îructe de pe masă. Nu ştiam de o zice:

aceasta serios sau în glumă, pentrucă. zâmbetul nu-i lipsia
„nicicând de pe. buze. Acest obiceiu îl avea totdeauna, şi!
TR

“noi.care îl cunoșteam atât de bine, isbucnirăm întrun hohot

de râs văzându-l în această situaţie tragi-comică. Emi-
EN

„nescu nu se schimbase mult de când îl văzusem, numai

“hainele erau cam neglijate. Părul tot îl purta lung; pieptă
nat în sus şi mustaţa o muşca şi acuma după, vechiul său
/C

obiceiu. Ii spuserăm cu ce scop am venit la Bucureşti şi

că nouă colegi din Viena se vor întâlni. aici Şi vom petrece:
SI

câteva zile. în capitală. 5 |

zică
IA

—.De minune, îrate, de minune. care va să

aveţi...?, şi atuncea ridică după. vechiul obiceiu din Viena
degetul -arătător al mânei drepte *).. Noi cunoscând acest
U
BC

1) Gestul acesta însemna: aveti O pitută (10 cr.)? adică aveţi

parale, |
 — 103 —

RY
gest înţel eserăm ce voia să zică ŞI-i răspunser ăm râzând:

RA
„— Se înţelege că avem.
„»— Ei bravo, ce berechet o să mai fie. Mă due şi cu
Cu. Voi, rămâne articolul meu ncisprăvit, dar să scrie vitea-

LIB
zul călăreț “din cealaltă .cameră ce-i va plesni prin minte.
Eminescu se îmbrăcă. Eşind zise plin de voie bună
către călăreţul din sala întâia:

TY
— Adio frăte, la Filippi ne mai întâlnim — şi “fără
'să ne recomande, părăsi cu noi palatul Dacia. Pe drum

SI
ne spuse că cel ce scria în camera întâia cra Carugiale.
Noi îl mustrarăm că nu ne făcuse cunoscut cu acest lite-

şi ar voi să stea cu noi

ER
rat, iar el ne răspunse că nu era vreme, deoarece îi e ioame
la masă.:
Mai văzusem în redacţie un tânăr care lucra şi pe
IV
care aşiidere nu ni-l recomandase, dar pe drum ne spuse
că se numeşte Ronetţi Roman, că este un băiat cuimi inte
UN

și foarte cum se cade, dar altfel nu ştie nimic despre dân-

sul. L-am căutat şi pe ]. Slavici şi l-am luat cu noi.
Zilele câte le-am petrecut în Bucureşti a fost Emi-
AL

NeSCu nedespărțit de noi. El a fost călăuzuli nostru în toate

părțile, mânca, bea şi petrecea cu noi .şi era Dine dispus:
TR

Punga noastră era şi a lui; el comanda și noi plătea.

— Măi băieţi, — zise el într'o zi așa de voios
EN

am fost decât în. „Viena. când petreceam cu voi.

Şi în adevăr aceste zile erau pline de vieaţă, pline de
momente fericite în care, lepădând 'toată grija cea lu-
/C

mească, precum zicea Eminescu, trăiam în amintirile vesele

ale vieţii noastre de student şi ne reaminteam toate poznele
SI

ce le făcusem odată, nevoia în care trăisem, cun adeseori

într'o
'serile nu aveam ce mânca și cum ne-a plătit Eminescu
IA

seară masa, vânzând, fără ştirea mea, 0 pereche de pan-

taloni ai mei.
U

Eminescu făcea mult haz de aceste amintiri, dar câte

BC

tn
odată î se întuneca "privirile ca şi când i-ar fi trecut
4
 „rr
7
— 104 —

RY
“ gând trist prin minte, căci i oita şi pronunţa cu zâmbet amar
cuvintele lui obicinuite: of... neamul nevoii!

RA
Intr'o seară nă zise: Măi băieţi, aveţi voi o idee? Sunt
- sigur că m'aveţi ideea ce o am eu, deci am să vă aduc

LIB
la. o idee — și ne:duse-la o grădină ce se numia: La Idee. .
Acolo toate obiectele aveau numiri particulare. Mămăliga.
se numia. mândria: naționulă, cuțitul se. numia Bismark, ca-
feaua neagră faifus cu cealma ş. m. d. Am petrecut o seară

ITY
minunată în această grădină şi era şi prietenul loan Sla-
vici cu noi. |
Intr'o zi am voit să-l vizităm pe Eminescu. acasă, dar

RS
din purtarea sa am înţeles că o.astiel de vizită nu ar îi pe
placul său, şi Slavici ne spuse că puţini ştiu. unde Jocueşte
VE
Eminescu şi că nu-i place să. primească pe nimeni acasă.
“Scopul pentru care venisem la Bucureşti se împlinise
nuimai în parte, fiindcă din nouă „„juraţi”, numai trei se
NI

înifăţişase la întâlnire, adecă Morariu; Chibic- Revneanul și

şi Slavici nu făceau parte din juraţi. Un
U

eu, căci Eminescu

biet coleg. din Craiova murise şi în locul său ne -veni o scri-
soare dela maică-sa, care. împlinind cea de pe urmă dorinţă
AL

a fiului său, ne 'vesti tristul eveniment care l-a împiedecat

pe “unicul ei fiii să 'se întâlnească cu.noi. Ceilălţi cinci scu-
TR

'zase: absenţa lor. Moartea colegului din Craiova, şi lipsa

celorlalţi colegi, ne descurajă într'atâta, încât ne desle-
EN

garăm şi pe. noi şi pe ei de jurământul făcut. Având a mă

reîntoarce în ţară, mă plimbam înainte de. plecare cu Erhi-
nescu' pe calea Victoriei, pe atiincea Mogoşoaiei. Tatim pre-
/C

cum eram cu dânsul, l-âm întrebat cum o mai duce, cum

trăieşte. EI zâmbind. îmi răspunse cu un vers: cunoscut
SI

dintr'un poet german:

IA

Arm am Beutel, krank - am Herzen

Schlepp' ich meine langen Tage 1),
U

1) Sărac la. pungă și bolnav de inimă -

BC

Imi petrec lungite-mi zile.

 — 105 —

RY
Mi-a rămas adânc. întipărit acest răspuns şi nu-l pot
uita. de atâta vreme. Observ că Eminescu nu pronunţase

RA
versul acesta într'un ton jeluitor, ca umul ce ar suferi şi ar
avea. lipsă de ceva; nu, acuma ca şi altădată, şi poate ca

LIB
totdeauna faţă de colegii săi, el zâmbia, astiel că puteai
îoarte uşor crede că glumeşte sau zeilemizează.
Ne-a petrecut până la gară. Eu şi Morariu am plecat
spre Giurgiu, iar el a rămas cu Chibici-Revneanul şi cu Sla-

TY
vici în Bucureşti. |

SI
” Traduceri de Eminescu
foarte puţin. Trebuia să-i placă
Eminescu a tradus
foarte mult o poezie sau să corespunză
ER stării psihice în
care: se afla peniru ca e! să se hotărască a o traduce. De
IV
aceea numai puţine traduceri «de Eminescu suni cunoscute
şi publicate.
UN

mea se aîlă o traducere a poeziei lui

In posesiunea:
Hicro-
N, Lenau Die Bile și alta fără titulă tradusă din
creion pe un Cvart .
_nymus Lorm. Amândouă suni scrise cu
pe
AL

aici
de hârtie şi:ciorna e încă hinișor legibilă. Le dau
şi tex-
amândouă publicităţii adăogând la poezia Die Bitte
ă
tul german al lui Lenau. Traducerea aceasta o întitulcazlui
TR

al poeziei
Eminescu Rămâi deasupru-mi. Textul german
ce
Hieronymus Lorm nu l-am putut afla în ediţia germană tra-
EN

“mi-a stat la îndămână, dar nu încape nici o îndoială că

poet fiindcă Emi-
ducerea e făcută de pe originalul acestui
lată
traducerii.:
-nescu însuşi o spune aceasta în fruntea
/C

| aceste traduceri:
l.
SI

Rămâi deusupra-mi
IA

asă
"Rămâi deasupra-mi noapte “ntuneco
Cu "mtreaga ta puter e mă cond u,
U

O visătoare, blândă, serioasă

O nemărginit de dulce noapte tu!
BC
 Da | — 106 —

R Y
Şi cu-Lat întunscimii tale farmec !
Răpeşte-mi lumea mea de umbre: reci,

RA
SI Ca să te simț plutind deasupra vieţi-mi |
Tu singuratică în veci ide veci! :

LIB
Originalul german al acestei „poezii are următorul: E
_ “cuprins:
ă DIE BITTE

TY
Weil iiber mir, du dunkles Augc,
Ube deine ganze Macht,

SI
Ernste, miide, trăumerische,
Unereriindlicl siisse Nacht.
ER
Nina: mit deiucra Zauberdunkel
IV
“ Diese Welt von hinnen mir,
Dass du iiber meinem Leben
UN

„Einsam schwebest fiir und fir.

| e |

IL.
AL

(de Hieronymus. Lorm)

Ori unde vom privi,
TR

Durere şi vină:
Tot timpul ce-o veni, |
Desparte, desbină. e
EN

- Tar visul de Noroc

/C

Şi de iubire
„Mai are atâta loc,
SI

Ca să aspire..
IA

In Almanahul României-june din anul 1883 a fost pub-.

licată o alegorie Vremea şi Iubirea de Regina-poetă Carmen-.
U

“Sylva. Această alegorie” cuprinde două cântări în versuri:

BC

ale lubirii. |
 — 107 —

R Y
Se ştie că Carmen Sylva scrie impresiile şi inspiraţiile.
sale în limba germană. Alegoria aceasta a fost deci tradusă

RA
"din limba germană În cea română şi traducătorul este după
indicaţiunile ce le am, d. Titu Maiorescu, iar cele două cân--

L IB
„tări în versuri şi anume;

Sferele tot mai umblă, cterul tot străluce, . .? IE

Târziu ori mai de vreme cu toate se-vor duce; |

ITY
Mâna i-o ţin în ramuri, Papăs la rădăcină
Şi-al lumii arbor mândru, murind mi se închină.
De suflu veştejeşte şi frunzele-i uşoare

RS
Se mistuc în flăcări, cenuşă VE trecătoare.

II.
Eu sunt iubirea şi teamă man
NI

„O vreme, de tinc, |
Căci toată lumea cu o am
LU

Ea e pentru mine;
Căci aer şi eter rămân ale mele
"Şi flori ş'ale soarelui raze şi stele;
27

E inare puterea în. care mă 'Ncrez,

TR

Căci tu omori, iar eu creez;

Dacă şoptesc un mic cuvânt,
Atrag şi ceruri. şi pământ,
EN

Căci să cutremur lumea pot,

„Dacă sărut, trăeşte tot.
Cântările mândre din pieptul meu,
/C

O vreme săracă,
Vor răsuna cu drag şi dor
SI

Si m'or să mai treacă.

IA

acestea sunt traduceri de Eminescu scrise cu mâna. sa:

“proprie în contextul manuscriptului scris de altă mână si
U

trimis României-June spre publicare. Anexele E şi F ne:

înfăţişează în facsirnile aceste traduceri de Eminescu.
BC

N
 Y 191497 *A01d "191227RX-[NIpPg- "1074211 “A01d
R ANULAT Suueof SHIACAȚHULQ SniaAtjdiod ZIM9ISEȚIL OHISeAĂ
RA (aL anu
LOI-CI IE JE]
-ISe12-150J V "EJON)
e
Si
+
-G081 In 0z/8 3p ZMMOuIazĂ
ă
ss
“Înv '0r;
nr 62 LIB J 3 a
„le
3s|3s|3|3 |38 |8s
,
1
ULIISNIȚOg ul
J9Z)isaqsn0 “TOeUIIW

0981
|
'21/9
A
Z>iAouruzi | pI
Ţ $
“4noz
TY
„"*6Sgr DIN SI
— 911297: [1 N)S9w9s “e-I[] e bSe[) JeTIHId ns1n9
1911377 “A0Id ER “BUPaJeX [nus 1074311 "A01d
XNŢULA] ouueof - S7IACAMUq SniiAydaod
IV “ZOIMBISEJIL BIISSeAA.
—

“6081 I2naqa4 '25/87. ap ZMAOUI2Z)

UN
108

„6981 "13 "1Uos uewosnșog | ueyosnog "0987 'z1/9

ZI2W 1/1
syu3naz Tu ţiu |” 8s| 3 |8 || w|8s|3s 0
AL €fip
,
IBZHSaQSnD. ||. (MeWoI Zormourua |gp!
AID IDIDIDISIBiz la |e 3J0USS12|
TR - ă 9
wosunmemog
als
|& [E |2 [se
= &

|elelăzlsleis|E|z
o S|Ss
|z|ale|g
|=2IZIll2 le

za
e | 2ăip
EN s12[nyos sop E
| . 18
ai = G 3
II a 8
Ya
3 _
[NMISșUa |
. . /C , e N
. -
231]suoş î |â
a
5 [e =
ala|o.|e|| la
le z UoŢu
==
=[ny9s
-jua.
UI3
Hy
HOUUO A
13
12p
SI 10SŢInqa
„Mosunq 2
pun uojâ..
.
=
pun puziS || -H2ti “2991V “auien.
=: 3 3dejINWpS - Ş
25| LEIJE e
|e
oygSa3A
13p iez |
IA
| E
= 6581 aenaqog —8S81 "do$ :1 [naysomm9s “e-ŢI] e esepo “rez ȚsIn9
U
"V exouv
V
BC
Y R “gunq 33Ic0j £813u35 2|paw == BNZIOA =—"A tFUNq PIrI3U35 2Jpaui == 3013 ="
RA * DI3uțpaut me Biessruiţagiuu “ou — tu :3ujq == nâ= 5 tauşq ajtoj = nă5 sis = âs! J03|nN33gs = 5ISSI2]] 27" -"VLON.
L IB *19143[u3sseJM
IMSUÂZIeqĂZ utof
“9219332X *n 1074311 “A01d
ZIIMOISEIIL DHISEA
(z8 aayu g Le geouis
-£[2 150) V “£0N) ||
ITY | “0981 (mp *c) munf “ea we ZI MOUI3ZO
“une ud31qo
Mur JexIjdnq
RS -1y -1yas UzIpIsnțog O<8r 13qw3z3q “9.
osa7 AInL0t i ! VE
'ssăz
pun Sa ||:A | 3s 3s 3 |58s|3s|38si1[ 3
| NI
[38s|8s — OI J9Z)1S2Qsyn0
a
ZOIAOURNUZI (IEUD! . 9I
109—

0981 ']das :e
"0991 9N[-—JEn1Q94
LU
: [| [RI)S9U9S “e-AŢ € Sep) “Ivuuţad ŢnSsan9
A
—

| "19149 |usseIX
IMSUAZOrqÂZ ueof
TR_
"191p99EX "N 10p99114Q "A01d
ZIIMOISEŢIL 3IISeAi
EN "0981 I2H1Q0] "FI/g Me ZIIMOU19ZD)
/C
0981 , | [P Aljas sq[asep SIUeiţosnpod '0SsST 'Z20'9
eg 9/€ “A 13s|3s| 3 |3s|3s|3s|l3s|3s|ăsi| — p 19Z)1S3qs|n0 IA
ZIIMOUNUZ 1IEUOIW [91
| . | | U
„0081 JEn1Q94— GSg1 "195 :[ [nJ]S9W9S “e-Aj t £Se]) “eruuad pnsIm9 BC
 0

R Y
? ă . - ”
*. : . . :
„Anexa B. a E m
Cursul secundar, clasaI. A, semestrul I: Sept. 1860—

RA
| Name und Alter. | Vaterland,, pane Stand, De |

LIB
des = Geburtsort,. ters oder Vor- Religion
Schiilers - . Wohnung mundes

TY
Eminowicz Michael || Bottuschan |: Georg Sa
a o Moldau ||: Gutsbesitzer „9 nu,
Î W. Dez. 1849, E _Nr..799 daselbst *

SI
|

| Sitiliches Betragen
1. Semester.

'T'adellos 'C do II. do L

ER |

|
i

Tadellos -
IV
Auimerksamkeit bisweilen unterbrochen | bisweilen
C&L.doJl. .. unterbrochen
UN

" Fleis befriedigend C-& L, do JL. - „ bejriedigend

'Religionslehre rech/ lobenswerth.
AL

“Lateinische Sprache befriedigend

Griechische Sprache
TR

“Deutsche Spracht befriedigend *

-'Romanische Sprache
EN

Geographie und Geschichte vefriedigenă

“Mathematik befriedigend..
Naturwissenschaiten geniigend. —
/C

Philosophische Propadeutik
Italienische Sprache
SI

'Franzăsische Sprache
“Kalligraphie
IA

Gesang
Acussere Form der schriitlichen Auisătze geniigt
U

Zahl der versăumten Lehrstunden 0

Allgemeine Zeugnissclasse und Locationsnummer Erste KL. LNo. h.
BC
 — ii

R Y
anuar 1661, semestrul al II: Februac —lulie 1801. .

RA
Stipendist ; Name, Stand, ”
., || Wohnort des ver- || Kiinitiger
| vom Schulgeld befreit antwortlichen Beruf. Anmerkungen

L IB
oder zahlend Aufsehers

Nilrolaus Diiersck |
“ahlând Orundhesits er unbestinumt .

ITY
N Cernouil: National
Sehaulgasse Av. 709 HMauplsehule
zernoiril:.
11. Semester. tadelusucerth

RS
tatdellos C. Hal. Lig. tegen
“Versăumniss || Pomiine -
N >) ..

Niehl yanz tadellos wepen Verstiumniss

dee Eahorten. JI.
VE
der Jirhorten

" unterbroehen C Lg. do. Jl. hal. unterbrochen

NI

ungleiehmiissia C, Lbg, do. „Il. “ ungleichi-

lau ausretehend. hal. miiscig
LU

geniigend
hainliinglach
A

befrierligend
TR

- hânreiehenul
lublich
deniicjend i
EN

aqusreichend
roze
/C
SI
IA

- veniigi
0 . |
U

Erste NI. Lo. 2:

BC
 9

— 112 —

Y
ş3
Anexa c.

R
Cursul secundar: clasa II. ], semestrul | Sept. 1861 -—

RA
| “Vaterland, Ge- Name, “tanc | |
Name und Alter
-- des - burtsort, | Vatara odes Religion
Schiilers Wokhn ii

LIB
E nang Vormundes. ”

| Vater Georg
„| Eminovici |
Ianinowica
anoittea Michael
Michae Bottuschan în- rea Gutsbesitzcer. gre dt.

TY
12 J. „ Moldau . su Bottusehan
| | în d. Moldau

SI
L. Semester.
Sittliches Betragen : Tadellos Kr. do. JI L. XE. Sbiera - enisprechend
, entsprechend Hal: ER A

Autmerksamkeit: unterbrochen şgespannt IM. do. - „oc

IV
J. E. unterbrochen L. d. Hdk rege Sbiera -. anter roche
E roci
UN

Fleis: unterbrochen cingenend Kr. ausreichend' L. schr ..

thătig K. Sbiera manehmal serstreut J. gering Ilil:. anterbrochen

Religionslehre lobensacert.
Lateinische Sprache : Hinrezehend
AL

Griechische Sprache
“Deutsche Sprache: Iinreiehend.
TR

Romanische Sprache vorziiglich

Geographie und Geschichte: sehr gat
Mathematik. ungeniigend. —
EN

Naturwissenschaften diirftig ausreichend.

Philosophische Propadeutik
/C

Italienische Sprache
Franzăsische. Sprache
SI

Kalligraphie
Gesang |
IA

“ Aeussere Schrittlichen Auisătze: aenig entsprechend.

Form der
tg. |
Zahl der versăumten Lehrstunden : 12, gerechifer
No. 59
U

II Zoeite Classe Loc

Allgemcine Zeugnissclasse und Locationsnummer
BC

N
: x
 d 3 —

R Y
- Tanuar 1862, semestrul al II: Februar—lulie 1862.

RA
Stipendist ; pane: stand tinte |
vom Schulgeld beireit o ua dial Ver. Cin E Animerkungen
oder

L IB
zahlend antwortlichen „_Beru
"|. Aufsehers

Prizatbeamte |

ITY
NT, > + Ippa pl
sahlend A îcolaus D FACĂ ch |. anbestinumt
Dreifaltigleitsstr. Romiinc
No. 1309,

RS
| | Il. Semester. tadel/rei bis
„daudelfrei bis auf seine Geschuciitsăjleit. | uf scine Ge-
Ie. Id. Ganz tadelfei K. Lig. Sbiera. | sehuiit:igheit,
VE
, _unterbrochen Ar. do. JL: Id: fler
stels rege K. Lig, Sbiera. unte:brochen
NI

-mangelhaft Kr. sehr thiitig K: Lig. ” N

Sbiera befricdiyenul JI. gering HI. ungleich
LU

lobensert. i. -
Ungeniiyend
A

befricdligend.
TR

sehr lobeusaterth.
—recht befriedigend. |
angeniiend. —
EN

lobensicert.
/C
SI
IA

dreniy entsprechend,
58, gerechlfertigt.
Zeile.
U

Loc. No. 62. Correzil SI, !Volf

BC
 4 —

Y
Anexa D
Cursul secundar, G lasa II. Ă (ca repeteat) semestrul. L:

R
RA
Name, Stand,
Name und Alter Vatestand, Ge-
Wohnort ddes Religion
des * burtsort, Vat
Schiilers Wohnung oratundes

LIB
| Moldazi ar |
SI : , o „Vater Geori , ,
Bottuschan; Gutsbesita riechiseh mieht
Eimanotviea Mechacl
|n Bottuschan urit

TY
12 J. Herren.-
Se Gasse No.

SI
1, Semester.
befriedigeni
Sittliches.5 Detragen „befriedigend do. L. ER Vs. d NU

d do. Ti do.
Aufmerksamkeit, szzacezlen izerrochea Meist theilnehmend,
IV
L. Vys Stets rege Nb
UN

Sehr lobensteertl NI. thătig,

Fleiss thâitiy JL. do. L. Vys

Religionslehre vorxziighieh. —
“ Lateinische Sprache geniigend, —
AL

Griechische Sprache
Deutsche . Sprache Defriedigend
TR

Romanische Sprache vorxdglich

Geographie und Geschichte Auspezeichnet.
Mathematik hinrezehend —.
EN

Naturwissenschaiten lhinreachenl.
Philosophische Propadeutik |
/C

Italienische. Sprache
Franzăsische Sprache
SI

Kalligraphie
Gesang
—
IA

„Acussere Form der schriitiichen Avisătze entsprechend.

digi. —
Zahl der versăiumten Lehirstunden 17 dason 13 entschul
onsnum m er erste. — 7. —:
Allgemeine Zeugnissclasse und Locati
U

n —
BC
 — 115—

Y
“Sept, 1862— anuar 1869, semestrul al II: Februar—lulie 1863.

R
RA
Stipendist ; Name, Stand, ÎI
von Schulgeld befreit Wo mort (des Ver- Kiinitiger |. Anmerkungeu
oder
( zahlend
: A Auisehers
are Berui

L IB
Victor Blanchin, |
oul» franzts, Sprach- PRR E
Zahlend. lehrer in Medicin Romuiine

ITY
Czernowitz

II, Semester. War frilher

RS
Privatist,
VE
Im 2-ten Semester
seit dem 16. April
ausgeblieben.
NI
LU
za

A
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 ; Ă 6 —

Y
Anesa E.

R
RA
E Ja, te mama. Da dmat Ut dirt. i

LIB
Ra Beza oi »mai. “de Vima cu Toate Se vor duca. ;
: Mina ro LR . Pama —Capă da ride

TY
Sa fm antrena meat) mm se mhetina?
"ABfe pe i Pope i ame

SI
ER
Manuscris Eniinescu |
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 — 117 —

R Y
„Anexa F.
4

RA
a Sun ul uea şi (eams
| ?
n anu

L IB
O VrumA , A lun

[dz toata famea ua pam a

ITY
E e pen mama >

(x, ax 3, | elor vemăa „al mal —

2vans lui
RS raza Si sl, po
Ji fim | 2 afe
VE
6 masa. pprud area Care. ni m nea

iu tu Dmou
NI

| , 1 am cu Ge];

Daca populat tn pie cei

LU

A trag 99.j Poeti

daco Dă Pământ.
A

(ou dn „Cand Tene fuma a_ fjovi ,

TR

cf

Dacă Fă E vacert tot.

EN

Pra A "m anolna. olin poe pal Pre ,

/C

V VWrerna. soracă .
SI
IA

J; . > . [ 9
1 voor Ja ma rtoceo

Mauuscris Eminescu
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
_

AL

Semnătura
3

UN
IV
|

Eminovici
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 R Y
RA
L IB
TABLA DE MATERIE

ITY
Paz.

RS
Il. Către cititori ol
Introducere d
BIN

ll
Eminescu la şcoala primară din Cernăuţi . . .
în şcoală la liceul din Cernăuţi. . . 14
VE
Eminescu
„21
Eminescu afară de. şcoală în Cernăuţi . . . .
gi

. . .. 32
Când a venit Eminescu la Viena . sc.
a

în Viena . s . . . . . „34
Studiile lui Eminescu
NI
i]

. . 37
Exteriorul, portul şi traiul lui Eminescu . . .
%

. 42
9. Eminescu, colegii săi şi alte cunoştinți . . . .
LU

10, Eminescu în camera Sa. e eee

etc. 47.
Il. Eminescu şi Roinânia jună. Petrecerile studenţeşti,
şi Sexul Îrumos . . . . . . . . ... 52
12. Eminescu
E. Popescu 59
13, Era Eminescu comunicativ? Dragostea pentru
A

14. Expresii favorite . . . . o... . a 63)

TR

cântăreţ . . . cc. cp... .. „67

15. Eminescu
AES „6
16. O pitțulă!
. - 68
17. Eminescu şi serbarea dela Putna . . . .
82
EN

1$. Epizoade din vieaţa lui Eminescu . .

o e... 83
19. O slumă a lui Eminescu
. . . 90
20. Eminescu la serbarea unui patron . . . .
„92
/C

21. Eminescu si Moritz spe...

22 . . . cc... 96
Eminescu şi loniţă Bumbac
la 1875 în Cemăuţi . . cc... 97
23, Eminescu
SI

. . .. . .. 101
24, Itâlnirea în Bucureşti 1878
23 de Eminescu «o... cc... . 105
Tiaduceri
IA

ale
U
BC
 Y R . . .
RA - - n
ai

. , e
«

.
-

5 a.
. MR
LIB
- . . - . Na ă -
. îi ” - - A , :
, . a. > . . „ .. . . . . Dia
Bi . E . - _
“ | . ” - . : . . a i
.

- .
.

.
TY Ă . , , _ PI - | , : II
,
.

-
.
-

-
SI .
. .

n
.

p.
“
.

. Ii
.

.
-.
.

ă
.

| ă „: -“
“

.
i

i
- .
.

- ! ..
. ..

,
.
.
.
.
.
.
„
-
ă

-
-
”
4

.
ER .
Ă

--
-
-
.

..
.
Ă -
,

. p
.

.
-
1

. n
.
Ă
ID
îi
E

.
i
,
.
e

Pi
.
_
, :

.
.

.
2

: .
.
IV .
[.
e
.

.
,
.

.
a

Ia
”
'
,

_
4
'

_.
Ă
.

,
N -

i
-

: S
a

” .
.
”
,
NI

|
-

- .-
.

p
UN .

-
-
: .
.
.

.
. ”

.
.
.

,
”
.
o.

i
.
i
”

-
.
'
„
Pai

a
.
,
,
.
.
Ă .
.
| e
|
i
AL a . . . - , hi ..
.
ă
,
. -
.
: | N

-
7
,
« p.
n.

- r
-
-

”
|
.
a
_

EI
|a
7

În
-

.
Ți *

?
-

.
>
-.
TR -

i
„o
.
.

”
=
,

“
..

- Ea .
*

N ii
.
|

,
. .
.

= -

2
p. 7
. -

: îi
:

.
”
-

L
. ”
- -
EN i
-

.
Ei -

a .
” :
.
.
4
.p- - Ă . . a . i
a,
..
. .
. -
,
- /C x ,
.
-
- ăi

.
-
"
4
,

ă
A
-

.
Da

”
, 2

,
,

- .
îi . .

-
pa

.
7,

>
7

”
- - -

-
.

-
, SI
- . . - Ă . . îi

IA
U
, .
. .

.
r

: , : ” ” .
- î i

>
BC
 Y R
RA
L IB
ITY
RS
“Note pentru o monografie
VE
de Jseca Morariu
NI
LU
A
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 R Y
RA
L IB
Note pentru o monografie

ITY
de Leca Morariu:

CAPITOLUL V.
Data şi-locul nașterii lui Emineșcu
Când
pundea:
s'a născut Eminescu?
RS
Istoriografia literară
n
răs-.
VE
Mihail (G.) Eminovici —-căci așa iscăleşte funcţionarul
Eminescu la 1864 şi 1865 actele ce le adresează autorită-.
NI

ților sale din: Botoşani (vezi Omagiu lui Eminescu, Bucu-

reşti 1909, 58, 59, 60) și aşa iscălește el la 1866 elegia
LU

La moartea lui Aron Pumnul (v. |. G. Sbiera, Aron Pumnul”

1889, 386) — s'a născut sau la 20 Decemvre st. v. 1849 în
ipoteşti (nu Ipăteşti! — sătuleţ la nordvest de Botoşani)
A

sau la 15 Ianuarie st. v. 1850 în Botoşani.

TR

| % - x

Pentru data de 20 Dec. 1849 pledează:

1. Următoarea însemnare a căminarului : Gheorghe
EN

Eminovici, tatăl lui Eminescu, scrisă într'o psaltire veclic:

„Astăzi 20 Decemvrie anul 1849, la patru ceasuri cinci-
/C

sprezece minute evropienești s'au născut fiul nostru Mihai”

(după informaţiile căpitanului Matei Eminescu, Îratele poc-
SI

tului; în notiţa biografică din ediţia Eminescu, Bibl. p. toţi,

vezi 1. Scurtu,M. Eminescus Leben und Prosaschrilteu în
IA

Zehnter Jahresbericht des ruminischen Institu(s zu LeipziS

Gheorshe Eminovici, tatăl!

U

%) Cap. I: Originea familiei; Cap. II:

(Raluca) Iurascu, mama lui Em. Cap. IV:
lui Em.; Cap. II: Rareşa
BC

Frăţinii Eminescu.
 — 124 —

Y
'1904, 266). Insemnarea aceasta cuprinde în ordine crono-

R
logică;- şi” datele de naştere ale celorlalţi copii ai lui Gh.
„Eminovici.

RA
|
2. Faptul că însuși Eminescu şi-a însemnat în registrul
“membrilor societăţii „Junimea” data şi locul naşterii, ară-

LIB
“tând că sa născut „în ziua de Ignat (= 20 Decemvre)
1849 în Ipotești. .-. . -
„Pentru data de 15 lanuarie 1850 pledează:

TY
Certiiicatul de. botez al. lui Eminescu, semnalat la
1892 de N. Giurescu ' după indicaţiile mătuşii lui Eminescu,

SI
„"“Fevronia lurășcu. (vezi citatul. Omagiu.:41.).şi. descoperit de
Corneliu Botez, - lă biserica - Adormirii Maicii Domnului
ER
-(Uspenia). din Botoşani. Certificatul acesta (reprodus . în
Omagiu 47 şi N. Z aharia, Mihail Eminescu, Viaţa şi opera
“sa'. 1912, 14) arată 'că Mihail, fiul căminarului Gheorghe
IV
Tiinovici: şi-al soţiei sâle Ralu(ca), sa născut „în orașul
UN

“Botoşani” la „15 Ghenari” 1850 Și s'a botezat la21 Ghe-

„nari”, 1850, a
N.
AL

“Cu. deseopârirea. aceasta, C. Botez (în. articolul Unde

-s! a născut poetul Eminescu? revista „Ateneul” Botoşani, nu-
-măr festiv din Faur 1904) se credea în. drept de a abandona
TR

“pe totdeauna data 20 Dec. -1849.

Dar Mihail -N.. Popescu-Colibaş ( Datu naşteiiii “ni Emi-
EN

“rrestri în „„Coiivorbiri literare” XXAVIIL 1904) revenia asu-

“pra chestiunii, * râintronând dâta''20 „Dec. 1849: pe câteva
Valmiee 'motive.. Popescu- Colibâş: zicea:
/C

. „Cuvintele! expresive, şi atât: de categorică în ziua

mau făcut să, cred că trebue să îie reproducerea
SI

“fe >
“hdelă'a celor" spuse de însaşi mama poetului şi că Eminescu
IA

“ru făce cold” (în iegistrul „Junimii?) altceva, decât repro-

“duce: întocmâi, afirmarea“ celei inai' în putință să ştie exact”.
2, Nu e. admisibl. ca tatăl lui 'Eminescu,, care, după
U

, Tr

E:mărturia. fiuhui, său. Matei, Eminescu, era. om. “dotat. dela

BC
 — 125—

RY
“natură cu o aşa memorie încât cunoştea mai pe toţi con--
"timporanii săi boieri Și boicrinaşi din toată Moldova” să îi

RA
greşit atutici, când data atât de precis, chiar pe ceas şi:
:mMinută.

LIB
3. „Cei însărcinaţi cuc facerea lui (actului de botez) cel
puţin. atunci, erau mai mult sau mai puţin indiferenți faţă
de exactitatea zilei nașterii 1); o confundau, înlocuind-o

TY
adesea, dacă nu totdeauna cu cea de botez”.
In citatul Omagiu lui Fruinescu 1909, 43—46, C. Bo-
tez revine însă împotriva lui Popescu-Colibaş motivând că:

SI
1. Insemnarca lui Eminescu din registrul Junimii”
are importanţă, îiindcă:
a)
ER
se întemeiază, poate, pe însemnarea din amintita”
psaltire a tatălui lui Eminescu, însemnare &reşită,
IV
poate, şi ca (vezi 2, mai ijos!);
UN

D). poetul însuși cra prea nepăsător de ale sale, de-..

cât'să putem atribui azi greutate informaţiilor
sale din acest domeniu.
AL

2. Insemnarea "tatălui (lui Eminescu) de asemeni nu

poate constitui un arguntent hotăritor, dat fiind că dânsul
a avut 10 copii şi e cu putință să nu îi ţinut bine minte,
TR

locul naşterii tuturor copiilor săi. Această însemnare ni

poartă iarăşi nici o dată spre a se putea controla: dacă n'a
EN

fost făcută la o epocă mult îndepărtată de nașterea poctului,

când amintirea se şterge şi tatăl poetului, făcând-o, a putut:
să se înşele asupra datei exacte a locului naşterii. Lot așa
/C

s'a înşelat şi căpitanul Matei Eminescu, când a afirmat

SI

_1) Cum a îost cazul la chiar Popescu-Colibaş: „Această convinsere

mi-a îost sugerată în urma unor identice întâmplări în stabilirea datei na-
IA

sterii mele: Afirmarea mamei că nam născut în noaptea Aiunului, precum

“si găsirea (într'o carte veche a tatălui meu) însemnării că sânt născut la
24 Dechemvrie: 1881,se opunea celei „născut alaltăieri”, existente în €x-
U

tractul de botez cu data de 6 Ianuarie 18582. Lămurirea mi-a venit în urma:

BC

cuvintelor mamei: „Şi ai fost botezat în ziua de DBobotează”.

 — 126— |

Y
„Fântânei Blanduziei” >) că Eminescu s'a născut la. Dum-

R
“brăveni, cum şi maica Fevronia. luraşcu, mătuşa poetului,

RA
-când a relatat că poetul a îost botezat de preotul Dumitru,
“căci în realitate, cum se vede în actul de naştere şi botez, a
Joan, tatăl. preotului Dumitru care

LIB
iost botezat de preotul
„a asistat numai ca diacon la botez”.
Şi continuă C. Botez: „In tot cazul, notiţa tatălui poe-
tuluie vădit desminţită atât prin declaraţia părinţilor poe-

TY
tului, a preotului. şi naşului care l-a botezat,. cuprinsă în
cât şi prin aceea a maicii Fevronia, făcută
actul de naştere,

SI
în anul: 1891 și transmisă prefectului judeţului Botoşani prin
“maica Agapia: Gherghel, stariţa schitului Agafton, .căreia
maica Fevronia i-a afirmat ER
că « fost de tață la naşterea
poetului întâmplată la Botoșni; mai e desminţită şi de nota
scrisă ce ne-a înmânat-o preotul: Dumitru, care cuprinde
IV
mărturia sa în acelaşi sens...”
UN

| ua

-- Revenim acum şi' noi asupra chestiunii şi stabilim ur-

“mătoarele: pi e
AL

1. Afirmarea lui C. Botez că însemnarea tatălui lui

“Eminescu „astăzi 20 Decemvrie 1849, la 4 ceasuri 15 mi-
s'a născut îiul nostru Mihai” — „nu poartă
TR

mute europeneşti
nici o dată spre a se putea controla” e neîntemeiată, în-
-
semnarea fiind “scrisă în chiar ziuaşi timpul naşterii lui
EN

/ - e . , ”

2) Nr. 27 din 16 lulie 1889, unde, după informaţiile lui Matei Emi-
Nov. 1849 (la Scurtu
“nescu, se dădea pentru Mihai Em. data de naştere: 8
/C

(în „Universul”
op. cit. 266, 1848!?) în Dumbrăveni! La 1902, Leon Ghica
pe spusele unui moşsneag
XX Nr. 165 din 116 Iulie 1902), întemeindu-se
SI

Mihai Emi-
“din Dumbrăveni, care pretindea a-l fi purtat pe braţe pe micul
el că Eminescu s'a născut (în 1850!5) la Dumbrăveni.
novici, opina.şi
IA

la 14 Iulie 1902 sa desvălit la Dumbrăveni un bust

_“Urmârea a'îost că
cit. 266)
(de gust 'destul de rău!) al Iui Eminescu. De altiel și Scurtu (op.
era dispus să accepteze Dumbrăvenii ca loc de naștere al lui Eminescu.
U

Cercetările lui C. Botez însă arată că Eminescu nici nu se născuse încă

la Dumbrăveni. ”
BC

pe timpul când familia Eminovici petrecea

 27 =

RY
Eminescu ) şi fiind atât de precis datată cu „astăzi...!
psaltire îşi menţine deci toată
Insemnarea din acea veche
|

RA
“importanţa.
lor noştri de a-și
| In adevăr acesta era obiceiul străbuni
familiare în foile cutării
însemna anumite importante date

LIB
a foii 104dintr'un pre-
cărți bătrâneşti. Pildă: Pagina a 2-a
de clericul Constantin
'ţios codice bucovinean scris la 1796 fami-
' Popovici, cuprinde o întreagă serie de astfel de date
în -10 August m'am născut

TY
liare, ca d. p.: „La anul 1776 1797
Popovici. Şi m'am însurat în anul
su Coristantin
Noemv. mi s'au născut mic
Fev. 5... lară la anul 1797, 5

SI
din zi) după amiazăzi”.
cel înțăiii fii, Mihail, la 3 ceasuri născut la
fiii loan s'au
Apoi cu altă cerneală: „lară al 2-le ER |
E Da
anul 17999 etc. că pa
maicii Fevronia lurașcu,
Cât despre afirmatea
întâmplată în Botoșani”, €
IV
îost faţă la naşterea postului |.
prea cu putinţă ca şi'n această afirmare bălrâna maică F.
UN

naşterea altui copil Eminovici

să îi greşit (contundând d. p.
cum a greşit afirmând că
cu naşterea lui Mihai!) întocmai
Eminescu ar îi fost Dumitru
preotul care l-a botezat pe
tul afost lon Stamate, tatăl.
AL

Stamate, pe când de fapt preo

“ui Dumitru (vezi Omagiu 42). a
„în ziua de Ignat, reproduce
TR

2.- Precizarea poetului

aşa cum va îi ailat-o el însuși
-desigur. datarea naşterii sale atât de sigură
şi precizarea aceasta
de la cei competenţi,
EN

st. v.) ni-i cu mult mai

(ziua de Ignat coincide cu 20 Dec. lematice.
decât indicarea unor ciire prob
“prețioasă
/C

PD _——
SI

nou, pentrii A
i ar trebui cercetat din
5) Originalul acestei însemnăr ul copi ilor lui Gheorghe
abil — că pome lnic
-se stabili -— ceea ce e prob diierite trăsături
IA

date, cu diierite cerneluri, cu

Îminovici c seris la diferite |
de condeiu etc. -
„din zi” sânt şterse şi în-
precizie cuvintele
U

% Pentru mai multă

locuite cu „după amiazăzi”. DE
BC
 — 128 —

R Y
_E felul bătrânese de a fixa anumite date; cî. Neculce:
-mâu căzutu iarnă prea mare până la brâu,

RA
şi au căzutu:
„de la Vinerea-mare şi au ţinutu până la Sveti
George” (Ko-..
gălniceanu,Cronice II 412) sau cronica
Muste :: copistului
»au întratu în lasi în 24 zile a lui Fevruarie,

LIB
în Dumineca-.
" brânzei” (Kogălniceanu, III 57) sau amintitul
manuscris al
lui C. Popovici:. „Maică-me(a) Ecaterina au răpousat la.
anul 1822, în Duminica Tomi(i)”..

TY
e
„3. Intru confirmarea probabilității că datarea din
de naştere: descoperit de C. Botez s'a făcut în
actut!
chip

SI
negli-.
jent, invocăm faptul că T. V. Șteianelli (Amin
tiri despre:
„Eminescu 1914, 18—19), după ce spunea Că
„directorul liceului (din Cernăuţi) Ştefan Wolf, ER
la înscriere. -
cerea- cu
mare stricteţe actul de naștere” (Ștetanelli însuși n'a
fost.
IV
primit, până n'a prezintat actul de naştere 5), — continuă:
Dacă a introdus deci Directorul în.registrul oficial al [i-.
UN

ceului că Eminescu s'a născut la 145) Decemvre 1849 în: .

Botoșani, a trebuit s'o facă aceasta pe baza actului de-!
naștere ce i Sa prezentat...” De
o
AL

„ „Fost-a' însă „acest

act de naștere exact?” — se în-:
treabă Ştefanelli. o a o
TR

„Cât de exact a: îost,se vede din faptul că celalt act:

“de naştere, descoperit în 1892 de C. Botez,dă data de 15
lanuarie 1850!!.
EN

îi a>

Evident în aceste acte de valoare efemeră, cei intere--

saţi, nu puneau prea mult: preţpe
/C

precizie: In cele 4 certi-.

SI

5). „Tatăl meu nu adusese cu sine actul de naştere,

şi acelaş di--
rector Ștefan Wolf, nu ma primit în liceu,
până ce nu i-a prezentat:
IA

tatăl meu acest act pe care după o săptămână

şi l-a procurat de la oficiul .
parohial din Siret, unde eram născut” (Ştefan
elli, 19). a
O ÎN IN II ae |
U

| 7) Desigur! Pentru că de altfel ar fi reprodus data

din certificatut |
BC

„de şcoală primară: 6 Dec. 1850!

:
 RY
ficate de școală primară, clasa 3-a şi a 4-a, isprăvită de
Eminescu la Cernăuţi, se dă data de naştere: 6 Dec. (111).

RA
1850 (!!!) în Botoşani! (v. Dr. Radu |. Sbiera, Amintiri
despre I'minescu, în ,,Almanach literar pe anul 1903” și
Stefanelli, 166—167).

LIB
La fel, se pare, că şi cei ce liberau certificatele de botez
la Botoşani. mau fost prea scrupuloşi în precizia datării.
(Cercetări făcute, în sensul acesta, la Botoşani cu alţi con-

TY
timporani de-ai lui lminescu ar putea contribui la lămuri-
rea chestiunii!),

SI
„4. Ştefanelli ne mai relatează (op. cit. 19) că poctul în-
Suşi i-a 'spus „atât în Cernăuţi cât şi în Viena că s'a-născut
la anul 1849.
4 %
ER
IV
„„Incât data de naştere a lui Eminescu la 20 Dec. si.
vechiti (v. Scurtu loc cit. 266) 1549 (=1 lunuarie st. nou
UN

1550) trebue susținută cu toată greutatea împotriva dutei

oficiale 15 Ianuarie st. vechiti (= 27 Ianuarie st. nou) 1S50!
AL

E.
* %

In legătură cu lămurirea datei de naştere ar trebui sta-

bilit şi locul naşterii lui Eminescu.
TR

După amintita înregistrare a poetului însuşiar urma

că Eminescu: s'a născut la Ipotești 8). Intrucât data de 20
EN

5) Şin iuvenila versifica ție Din Străinătate, scrisă probabil la Cer-

năuți în 1865 şi trimisă probabil, în Faur 1866, „Familiei” lui osii Vulcan,
/C

Eminescu mărturiseşte că locul său de „naştere sânt Ipoteştii, nu Boto-

şanii, glăsuind:
SI

„Aş vrea să văd acuma natala mea vălcioară

IA

Scăldată în cristalul părâului de-argint,

Să văd ce eu atâta iubiam odinioară,
A codrului tenebră, poetic labirint;
U

Să mai salut odată colibile din vale...”

BC
 — 130 —

Y
„Dec. 1849 fixată de. poet cu acelaş prilej sa dovedita. îi

R
autentică, s'ar putea ca şi corolarul ei.,„la Ipoteşti” să îie
autentic. Actul de naştere însă şi mărturia mătuşii (sora

RA
- mamei) lui. Eminescu (Fevronia luraşcu), pretind că Mihai
“a născut la Botoşani. Dar ambele izvoarele acestea pot îi

LIB
de valoare problematică (vezi mai sus!). -
„+ „Ar fi important:să putem stabili unde petrecea familia -
Eminovici definitiv în timpul naşterii lui Eminescu. Din in-

TY
formaţiile culese de C. Botez aflăm că Gh. Eminovici, tată!
poetului, . își cumpărase înainte de naşterea lui Mihai, -0
casă în Botoşani (Omagiu 32) şi că „prin 1849 sau.1850”

SI
(deci în timpul naşterii lui Mihai), cumpărând dela Con-
“ Stantin Hurmuzachi jumătate din moşia Ipoteştilor,a trebuit ER
„să-şi vânză casa din Botoşani pentru a putea împlini suma
cumpărării. (Ne întrebăm dacă actul Nr. 86 din 10 Faur
IV
1878, arhiva tribunalului dela Botoşani, prin care Gheor-
- ghe Eminovici îşi vindea în 1878:moşia 2). — nu ne-ar putea
UN

de
' Tămuri precis asupra: timpului când îu cumpărată moşia
cătră Gh. Eminovici). A i v . +
e
AL

“La îel în postuma Un roman:

TR

Au unde merge?n gându-i?...În valea lui natală, - |

În codrii plini de umbră, prin râpe ce s'afund,
EN

Unde izvoarele-albe : murmure dulci esală

Şi 'scapăr argintoase. lovindu-se de prund. .
/C

“Ar vrea, ca să revadă. colibele de paie...

Dar: In. Naționalele dela. Universitatea Viena, Eminescu arăta totuşi

SI

că s'a născut la Botoşani! (vezi Dr. [. Grămadă, Mihail Eminescu, Hei-

faţa justiţiei” — vezi O. Minar,
IA

delbarg 1914, 7—9. Şi detto, la 1876, „în

Eminescu în fata justiției 80. lar Henrieta Eminescu, în ale sale Scrisori
(v. Şaraga) 9: „Mihai care a părăsit oraşul natal.cu atâta uşurinţă”.
U

5) Omagiu, 32.
BC
 — 131—

RY
Și mai important e să ştim ori de bunica poetului, Pa-
raschiva luraşcu, soţia Stolnicului Vasile Iurașcu din Jol-

RA
deşti şi mama mamei lui Eminescu, locuia pe acea vreme în
Botoşani (cum s'ar părea din Omagiu 33 şi 45). Din spu-
sele lui C. Botez (Omagiu 45: „Oare nu e mai îiresc de

LIB
„admis, că mama poetului, persoană cu dare de mână, a
venit dela Ipoteşti, unde nu putea avea îngrijirea medicală
„necesară în Botoşani, la mama sa, Paraschiva luraşcu, atât

TY
pentru naştere cât şi pentru botez?”) ar urma că în adevăr
Paraschiva Iuraşcu era stabilită în Botoşani, şi atunci e
prea probabil ca Rareşa (Raluca) Eminovici, mama poetului,

SI
„Să îi venit pentru împlinirea evenimentului la Botoşani şi
ză deci Eminescu s'a născut la Botoşani.
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 R Y
RA
LIB
CAPITOLUL VI.

TY
| Copilăria
„Până în cele mai mici amănunte vor trebui”

SI
urmărite mărturisirile lui (Eminescu), aşezute
sigur în cronologia vieţii sufletesti, şi explicate
, pre cât se
(„Societatea
va
de
ER
putea”
mâine”
Gh.
1925,
Bosdan-Duică
131). |

- Originalitatea era nota caracteristică a întregii familii

IV
(Eminovici)” — stabilia N. Zaharia în Mihail (sic) .Emi-
UN

nescu, Viaţa şi Opera sa 1912, 83. ”

Fminovicenii făceau deci parte din categoria origina-
lilor, ceea ce va să zică: erau ca nealții sau cel puţin ca
AL

nemajoritatea celorlalţi. Dar cele mai precoce simptome:

ale acestei originalităţi par. a se fi maniiestat mai cu ose-
_bire la copilul Mihai 1) Eminovici. Vom înregistra deci tot:
TR

2) Mihai (româneşte!) şi nu Mihail (oficial şi slavoneşte-biseri-.

EN

Gavriil, „Arhanghelii Mihail şi Gavriil”1). l-a chemat

ceşte: asonanță pt.
1866 demisia dela .
de fapt pe Eminescu! Căci: Mihai îşi semnează el la
1909, 58);. Mihai”
“tribunalul Botoşani (Omagiu lui Mihail [!] Eminescu
alor săi (v. F. Taniac
/C

semnează dânsul cele 4 scrisori din 1672 adresâte

pag. 44, 45, 46 şi 47); Mihai îsi zice
în Almanah literar, Cernăuţi 1903,
Eminescu” în faţa barei iustițiare (O. Minar, Emi-
bandit.M.
SI

„iorosul
cf. şi ibid. 54); Mihai îsi cheamă Creangă .prie--
nescu în fața iustiției 80;
tenul plecat din Iaşi (în toamna anului 1877) la Bucureşti cî. Leca Mo-:
IA

îi zice Creangă şi la O.
rariu, Institutorul Creangă 1925, 57 şi 95 [Mihui
u (1912) 50, — dar. Mihail când vorbeşte:
Minar, Cum « iubit Eminesc
oficial: „din cărțile subscerisului Ion Creangă 1878. Dă-.
U

- despre el oarecum
ul scriitor şi cel mai mare:
ruită mie de d-l Mihail Eminescu, eminent
213]; Mihai îi scrie la 1881
BC

v. „Şezăto area” V
poet al Românilor 1878...”
 — 133—

RY
ce are valoare documentară sub acest raport şi nu vom:
pregeta de a asculta chiar și. legenda, fiindcă scrisul lui

RA
Eminescu ne confirmă uneori mărturiile legendei.
Orcare ar îi locul de naştere al lui Eminescu, — Bo-
'toşanii sau Ipoteştii Botoşanilor ?) — cert e că de copilărit,

LIB
Mihai a copilărit, pe moşia părintească a Ipoteştilor.
Şi iată aşadar în ce fel de ambianţă i s'a desfășurat
copilăria. Ne transportăm la faţa locului: +,...0 vale retrasă

TY
şi liniştită, departe de ochii lumii, încununată pe strâmtul
ei orizont de dealuri păduroase. In această singuratecă aşc-

SI
zătură, stă tupilat, uitat parcă de lume, satul Ipotești... Câ-
teva case umile de țară ale locuitorilor ce-și duc AICI în
'ticnă traiul pe care nu-l tulbură nici zbuciumul oraşului
lăsatîn urmă, nici mişcarea mai vioaie a satelor mai mari ER
de după dealurile dimprejur, cca . Dumbrăvenii, Cucorenii;
IV
Călineștii”... Sa :
UN

surorii sale Henrieta (..Drum drept” 1914, 111): Mihai, de zeci de ori
Mihai, îi zice soră-sa Henrieta în ale ci Scrisori (ed. Şarana). Şi îapt
ioarte elocvent; o sineură dată (par, 134), fiindcă -e menţionat: în chip
ajunse a îi chemat în aceste Scrisori: Mihail Emi:
AL

oficiul, Eminescu
nescu — precum iarăşi oficial Mihail îi zice certiiicatul de naştere (Omu-
giu 47), precum în ton Viicial pare că sa prezentat (în 1568) lui Cara-
TR

- iale: „Mă recomand Mihail Eminescu” (Carasiale, In Nirvuna) şi precum

tot, încă „oficial”, Eminescu îsi Semnează prima scrisoare (1874) adre-
sată Veronicii Micle cu Mihail Eminescu (v. O. Minar. Cum « iubit
EN

Eminescu 45), si precum,... minunat de oficiul, e anunţati catastroia

lui Eminescu: „D. Mihail Eminescu, redactorul ziarului Timpul a încbunit.
citat
D. Paicolosu va lua direcțiunea sus-zisului ziar.. ' (N: Zaharia op.
îi zice îrate-său Matei Eminescu ci. Omaziu
/C

66); şi iarăşi şi iarăşi Mihui

Zis
146 şi „Junimea literară” 1942, 5, 6, 7, Ss. Ba Alihui pare (?) să-i îi
1910, 785 jos şi 786, de 3 o
“si Mite Kremnitz (. „Convorbiri literare”
SI

v.
Alihai). Si Mihai îi zice — evident — şi. Zamiir Arbure (1911)
(sic) Eminescu, Viaţa şi opera lui 1923, 248 si 249.
Zaharia, Mihail
IA

de autozețlemca biografică Eminescu îşi mai zice, latineşte:

[Intr'un acces
„. Scurtu în cd. Eminescu, Scrieri polilice şi
„D. Micha(e)lis Eminescu”
lirerure 1905 pâs. XXII]. |
U

2) Chestiune până azi nelămurită — vezi „Junimea Literari”

i
BC

"1924, 534.
 — 184 —

R Y
„Curtea, căreia, de modestă ce este, numai poreclă de:

RA
casă boierească nu-i poţi hărăzi, pare mai mult a fi o casă *)
de gospodar de ţară a vreunui răzăş mai cuprins, cu dare:
-de mână. Gospodăria toată e adunată în jurul acestor case

LIB
vechi cu cerdac” de lemn în faţă.. Peste un prilaz treci. mai .
“la deal întrun loc îngrădit ca un ceair; în mijlocul lui, mai
spre un zaplaz înclinat de vremuri, se înalță doi tei. Teii

TY
„cei sfinţi, ce i-a sădit odinioară o mână sfântă de copil *)...

SI
SI
„coteiului
5) Ştearsă
Dr.
de pe
Papadopol
fața pământului
— vezi „Jun.
ER
în „Iulie
Lit.” 1924,
1924 de
274—275.
vandalismul
Ruina
gre--
casei
care deci, în loc să devină un Muzeu Eminescu, a rămas un morman de'-
IV
moloz — vezi-o în „Jun. Lit.” 1924, 400 şi 426 (după îot. din 1 Sept. 1924):
ş”n „Ştirea” (Botoşani) An. 1 Nr. 27 din 28 Iunie 1929 Nr comemorativ
„ Eminescu). |
UN

4) In sub atâtea raporturi interesanta scrisoare (datată Turnu

Severin 25. Oct.: 1923 și public. în „Jun. Lit.” 1924, 4—8), căpitanul!
“ Matei Eminescu (frate al poetului) rectijica: „Tot minciună de-a lui Creţu
AL

este şi afirmarea lui Botez că cei doi tei din grădina caselor dela
Ipoteşti erau răsădiţi de Mihai! Tata i-a sădit”, — Lewenda aceasta cu:
teii poate fi deci numai o simplă adaptare la faptul că teiul a ajuns
TR

să fie copacul. lui Eminescu, — şi a ajuns, nu numai fiindcă Eminesci:

l-a luat împreună cu alte elemente romantice, 'ca floarea albastri, dulcele
corn („„Walhornul! păstorilor din Alpi”) dela romanticii germani, cum:
EN

precizează It. Chendi (în Prefață 16 la Eminescu, Literatura populară.

1902), ci. şi pentrucă teiul “fu o impresie-cveniment în copilăria lui
„ Eminescu (Evenimentul e foarte lămurit notat în carnetul copilăriei lui'
/C

. Eminescu: |
SI

Alături teiul vechiu [mi] se deschise;

"Din el ieşi o tânără crăiasă
IA

Plutiau în lacrimi ochii-i “pline. de vise...) .

(chiar în virtutea . acestui empirisin al copilăriei) teiul îi!

U

şi pentrucă
' rămâne pe - toată” viaţa o profund răscolitoare obsesie, ciun . mărtu-
BC

riseşte însuşi, într'o scrisoare. cătră Veronica Micle: » aş putea să-ți.

4
 — 135 —

RY
Printre ramurile teilor... se zăreşte întrarea unei antice clo-

RA
potniţe de lemn: păreţi de scânduri de brad, înroşite de ru- .
gina vremurilor... In urma acestei turle de lemn se întinde:
pleoştită, cu'streşini înalte şi cernite de ploi şi de omăt, bi-

LIB
-serica de lemn 5) care dă mai-imai să cadă şi ca la pământ”
(Gri igore şi Teodor Goilav în Omagiu lui M. Eminescu 1909,

TY
91—92).
In izolarea acestui sătuleţ. încins de codri (codri azi

SI
dispăruţi €), tăiaţi) a crescut deci Eminescul nostru; aici s'a
înfrățit cu singurătatea, aice a auzit cum

„Noaptea se trezeşte
ER
IV
“ Glasul vechilor păduri”.
UN

scriu toată ziua îără ca să obosesc, dacă cetitul nu Te-ar obosi pe

Tine. Nu ştiu de ce orce Jucru, chiar acelea cari mau a face de loc cu
Tine, îmi aduc, aminte de Tiue. Ce ai Tu a împărți cu teii, cu ilorile
AL

şi îrunzele de tei. Poate unde eşti aşa de dulce ca mirosul îlorilor

acestora!... -

Şi dacă se întâmplă pe Tine să te văz.

TR

Desigur că la noapte un lei 0 să visez;

lar dacă se întâmplă să întâlnesc un tei,
EN

Desigur toată noaptea visez la ochii Tăi!”

(cf. Octav Minar, Veronica Micle 1914, 41-42).

/C

3) E biserica (clădită, poate, de Gheorghe Eminovici, tatăl lui

Eminescu —: cî. Omaziu 33), în curtea căreia dorm somnul de veci
şi cel puţin doi dintre îrăţinii lui (Nicu, sinu-
SI

părinţii lui Eminescu

cigaşul, şi Iorgu). .
în „Societatea de mâine” 1925, Nr. 8. 231
IA

6) Cî. şi Boadan-Duică
(recte 131). — Ar fi însă datoria prietenilor noştri botoşăneni (Tiberiu
Crudu, N. N. Răutu, Mihai Ciutea, C. Oprescu, M. Gr. Poslușnicu) ca
U

din. voroava veteranilor cari mai trăiesc pe ineleagurile Ipoteştilor, să ne

reconstituie aspectul idilicului Ipotesti de altădată, tăinuit de codri şi
BC

de crânguri. Aşteptăm această “contribuţie!

 a — 136 —

Y
SS . ,

R
: |

Şi trebue în adevăr să fi trăit profund poezia codrului

înoptat, să fi tresărit. cu adânci înfiorări. în faţa zvonurilor

RA
nocturne ale pădurilor, .pentruca şi'n strofe ca cele din
Lasă-ţi lumea ta uitată să poţi atât de sugestionant evoca

LIB
senzaţia i ăită: a

Lasă-ţi lumea ta uitată,

Mi te dă .cu totul mie.

TY
De [i-ui da viata toată,
Nine n lume. Hu ne ştie.

SI
Vin cu, mine, rătăceste
Pe cărări Cu cotituri
Unde noaptea se trezeşte
ER
Glasul vechilor păduri.
IV

lar Diograful ne şi informează că de mic copil „avea

UN

apucături poziașe şi bizare, cum era aceea de a dispărea

de: acasă. în mod. ciudat câte. o săptămână” ; ȘI: „De mic
copil iubia: codrii. şi. singurătatea.. Vara, mai nu dormia a-
AL

casă, ci pe sub hambare, ori se înfunda în pădurile din

împrejurimile Ipoteştilor, pe care le. cutreera în lung și
TR

în lat. Aci asculta nesăţios ciripitul blând. al păsărelelor,

zvonul dulce al izvoarelor, în nopţile înstelate, îmbătat de
farmecul lunii, care-şi strecura razele ei mângâioase prin
EN

frunzişul. tăinuit” (Corneliu Botez în citatul Omagiu 55).

La fel ne informa fosta prietenă a lui Eminescu, Mite
/C

Kremnitz (în „„Preussische Jahrbiicher” vol. 139 fascic. 3],

1910, vezi. „Convorbiri. literare” 44, 1910): „Micul Mihai
SI

învăţă din vreme să se închidă în 'sine însuși cu toate su-

ferinţele sale, şi-i plăcea să se reîugieze în pădurea din
IA

apropiere. Aceasta îi.Îu dascălul”. .

Intr cbarea e: Să dăm oare crezare acestor fragmente
U

de poezie. şi adevăr, de Dichtung und Wahrheit? kăspun-

pundem: Da! — pentrucă ni le atestează întocmai poetul |
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
: .
"porrzru s
A

UN
o

,
IV
ate

iri
2 prea

. Lene ep
e

RR
ER
"Fe et

SI
Teac
Pa
=.
Dee
oi

TY
a ata,

is dea

- Cas COD ilărie i lui E mines zu, |1 Ipoteşti, d isiru 5 ă În lulie 1924
LIB
a
..
(dup « 1 Omuasiu lui ME nu 4 icscu 1909)
RA
RY
 — 138 —

Y
însuşi! In. adevăr, iată ce ne “mărturiseşte,

R
: cu precizie
destul de prozaică uneori; o ined
ită?) a lui Eminescu,

RA
semnalată de |. A.. Rădulestu (Din
poeziile inedite ale lui.
i Eminescu »Convorbiri literare<
1902, 299) :

LIB
Fiind Văiet, pădur i cutr eieram
“Și mă culcam ades lângă izvor, .
lar braţul drept sub Cap eu mi- I puneau

TY
Ș'ascult cum apa sună. 'ncelişor ;
„Un freamăt lin trecea din ram în ram -
“Si un miros vehia ddormitor...

SI
Asffel cu nopți întregi am mas,
ER
Blând încânat de-al valurilor elas,

Răsare luna bate drept în față

IV
Un raiu din basme văd printre pleoape
Pe câmp e-un văl de argintie ceață.
UN

Sclipiri pe cer, văpaie peste (pe;

Un bucium cântă tainic cu dulceaţă
' Sosind din ce în ce tot mai aproape.
AL

Pe. frunze-uscate (şi prin) naltul ierbii

Păr ea C'aud venind în cete cerbii.
TR

“Alături teiul vechiu (lips. o silabă) se deschise;

„Din el ieşi o tânără crăiasă
EN

Pluteau în lacrimi „ochii-i plini de vise... etc.

Și să reținem că'n această

/C

înregistrare a două-trei a-.

mintiri din copilărie sânt închise neuitate impresii cari vor
reveni chiar
SI

şi definitiv în poezia lui Eminescu: Duciumul

IA

7). Asupra căreia a stăruit şi an. Bogdan-Duică, în articolul

Şi
iarăşi, şi iarăşi Eminescu: (rev. „Societatea de mâine” An. II 1925
Nr+8
„pg. 131—132), pentru a Tămuri copilăria lui Eminescu. Noi utilizam
U

această pagină de ziar cotidian al lui Eminescu acu în articolul

Eruinescu -
copil din „Glasul Bucovinei” An. VI 1923. Nr. 1197,
BC
 — 199 —

RY
din. Povestea codrului strofa 8 şi diseretul foşnet: al umble-
tului cârdului. de cerbi din O rămâi.

RA
lar în „postuma” Un roman, datată cu 1865-—1867:
„(ediţia Chendi 1908, 34 ş. u.), Eminescu, în persoana a

LIB
3-a, exact la fel, „Revede tinereţea cu ochii suileteşti””
(ibid. 269) ai unui tânăr „În visuri adâncit”, căci 1năr-
turiseşte:

TY
Au unde mergen sându-i? In. valea lui natală
In codrii plinide umbră, prin râpe ce s'afund

SI
Unde 'nvăţa din râuri murmurul de'ncântare

ER
Și pricepea din codri misterul lor tăcut.

A firii dulce limbă de el era'n(eleasă

IV
Și îl împlea de cântec, cum împlea de dor ctc.
UN

Dar atestarea căutată ne-o dau nu numai aceste juve-.

mile versificaţii abandonate, ci şi poezia O rămâi (public.
n „Convorbiri literare” din 1 Februarie 18579). Şi înţe-.
AL

lega deci că și mai târziu, când cu sufletul trudit de lume şi

totuşi plin de zgomotul aceleiaşi lumi, poetul dădea pe:
acasă, la Ipotești, că atunci aduceri aminte îi evocau
TR

Che-.
marea pe care i-o şoptia odinioară pădure
O rămâi, rămâi la mine! In al umbrei întuneric
EN

Te iubesc atât de mult! Te asamăn unui prinţ,

Ale tale doruri toate + Ce se uit'adânc în ape
/C

Numai cu ştiusă le-ascult; Cu ochi nesri şi cuminţi»

Și prin vuetul de valuri
SI

Prin mişcarea naltei ierbi

IA

„Eu te fac S'auzi în taină

Mersul cârdului de cerbi;” “etc.
U

Şi toate mărturiile acestea le identificăm cu vibrarea

BC

celor trăite de însuşi copilul Eminescu care se adância în:

 N a 140 —

Y
“ape cu negrii- săi ochi (cum Ştim că de fapt îi avea)

R
şiş care
pe) vremuri se simţia copilul răsfățat al codrului:

RA
Astfel zise Lia pădur ea

LIB
Bolți asupra-mi clătinând;
Sueram Va ei chemare,
Si-am ieşit în Câmp râzând.

TY
— iar acu încerca numai regretul de a nu se putea în-
toarce la ce-a îost odată:

SI
Astăzi chiar de mm as întoarce
-A'nțeiese m'o mai pol...
„Unde eşti, copilărie, :
ER
Cu bădurei ta cu tot1?...
IV

„Incât, cu tot protestul lui Matei Eminescu 8), încli-

UN

năm a crede şi'n legenda relatată de un Mos Costache Creţu,

că copilul singurătăţii, Mihai Eminovici,. se întorcea -uneori
din rătăcirile sale păduratece cu câte doi-trei şerpi vii, —
AL

împerechere atât de simbolică. a rigidului, tăcutului şarpe

cu geniul deocamdată. dormitând al acestui minunat copil
TR

născut pentru singurătate şi durere — fie chiar şi numai

pentru nevinovata glumă de a-l amăgi pe tatăl său: „Hai
tată, să-ţi arăt o pasăre!” (citatul Omagiu 55).
EN

Mihai. se ţinea deci. mai mult răzleţ. Cu ceilalţi” de

seama lui nu se prea! prindea la vorbă, ori la joc. Fraţii
“Tui mai mari, Şerban, Nicu, Iorgu, străbăteau moşia călări,
/C

" scăldându-se'n soare şi'n lanuri de holdă; Mihai se simţia

SI

ademenit mai mult de. umbra. codrului (după informaţiile

——
IA

5) In amintita scrisoare” “ din „Junimea Literară” 1924, 4—8, unde

cetim cu privire la acest Costache Creţu: „Acest Creţu e cel ce l-a
umplut pe Botez (Corneliu Botez în Omagiu lui M. Eminescu). de min-
U

ciuni, căci serpii îi lua în mâni Ilie (= un îrate mai mare al. lui Emi-
BC

escu) şi nu Mihai:
 — 141 -—

RY
ui C. Botez în citatul Omagiu 55), — acel codru pe care
de atâtea ori l-a chemat în poezia sa.

RA
D.p.:
Impărat. slăvit e codrul.. Amândoi von merge'n. luine

LIB
Neamuri mii îi cresc sub poale, Rătăcii şi singurei,
“"oate înflorind din mila :Ne-om culca-lânsă izvor ul
Codrului, Măriei Sale. Ce răsare sub un. teiu.

TY
Adormi-vom, troieni-va

SI
Teiul îloarea-i peste noi,
Si prin somn auzi-vom. buciuni
Dela stânele de oi...
ER (Povestea codrului)
|

său — profundele senzaţii asimilate în copilărie revin m6--

IV
reu-mer cu, cu infinite prelungiri de ecou —
UN

Vino'n codru la isvorul Vom visa un vis ferice

Care tremură pe prund, Ingâna-ne-vor C'un cânt
Singurutice izvoare
AL

Unde prispa cea de brazde

Crengi plecate o ascund Blândă %) Vatere de vânt
TR

Ador mind de armonia

Codrului “bătut (de sânduri
EN

Flori de tei deasupra noastră

-
O să cadă rânduri-rânduri.
(Dorinţa)
/C

_Ete., etc., etc. Chestiinea. însă nu poate îi.unilaterali-

de:
SI

căci Mihai a trăit şi prilejul care să-l poată face

zată,
a evoca, iarăşi afât de real trăit, cum:
IA

„Lanul călătoreşte cu valuri de smarald” („postuma”

Un roman).
U

In ed. G. Ibrăileanu: „Blânda batere de vâut”!?

BC

*
 — 142 —

Y
„Şi dacă iarăşi -legenda — acelaş Costache Creţu.

R
(Omagiu 56), cu acelaş protest al lui Matei Eminescu 10)
— ni-l arată pe Eminescu, copil năzdrăvanşi

RA
prorocitor de
"vreme, zicând: „Intr'o' vară tatăl lui
Eminescu a voit să
„scoată la treierat; Eminescu privind cerul,
l-a oprit, zicând

LIB
să nu facă asta, că. are să vie un puhoi așa
de mare, încât
are să ia năsada' (snopii) de pe arie. In adevăr,
a doua
zi a căzut 0 ploaie aşa de mare că înotau
caii până în
brâu; şi atunci au început oamenii să creadă că e]

TY
(Mihai)
„este năzdrăvan”, — atunci şi din această legendă vom
'desghioca un bob de adevăr, subliniind îaptul
că copilul

SI
Mihai Eminovici avea contact în multe din cele
sufleteşti
-Cu ţăranul. român, contact pe care el instinctiv
-căutat mai ales atunci când acest ţăran ştia zice şi ER
îl va fi |
când ştia...
povesti. 'Ne-o mărturiseşte el însuşi cu următorul.
Sonet.
IV
(din anii 1879—1883): -
UN

„Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri

„Şi niciodată n'or să vie iară,. |
Căci nu mă'ncântă azi cum mă işcară
AL

Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri

TR

Ce fruntea-mi :de. copil o'nseninară,

Abia "nțelese, pline. de 'nțelesuri. — —
Cu-a tale umbre azi în van .mă'mpreSuri,
EN

O ceas ul tainei, «sfințit de seară.

Să smulg un sunet din trecutul vieții,

/C

„Să fac, o suflet, ca din nou să tromuri,

SI

Cu mâna.mea în:van pe liră lunec:

IA

10) Ci. „Jun. Lit.” 1924, 5: „şi tot Ilie (deci nu Mihai) era acela
“care; prevestia schimbarea timpului. ..”. — De altiel inforinaţia lui Matei
U

Eminescu nu odată e greşită (cf. d. p. articolul nostru Eminescu elev în

„Glasul Bucovinei” VI 1923, Nr. 1216).
BC

ț
 — 145—

RY
Pierdut e tohin zarea tinereții
„SE mută-i gura dulce-a altor vremuri,
ip lar timpul creşten urma mea... mă'ntunec!

RA
;— Şi ne-o mărturiseşte Eminescu cu citata postumă

LIB
Un roman: | Ne aia

O babă ce atâtea poveşti ştiu, cât fuse

TY
Tovarăşă în viată-i, pe el l-a învăţat
Să fălcuiuscă sruiul şi-u pusărilor spuse
Și murmura cuminte a râului curat!

SI
| Ba mărturiile acestea pot
ER
i înmulţite. E
racteristic pasagiul acesta din Geniu pustiu (ed. 1904, 32):
„Pe urmă am plecat la ţară, la o moşioarăa părinţilor
atât de ca-
IV
mei unde am petrecut o vară frumoasă plină de poveşti şi |
cântece bătrâneşti”. Sau această mărturisire directă, Care
UN

arată că acu copilăria lui Eminescu cra legănată de vraja

folclorului nostru, acest sfârşit din scrisoarea pe care, la
1581, Eminescu o adresează surorii sale Henrieta (vezi
AL

„Drum drept” 1914, 111): „E mult de atunci FHenrietă, de

când eram mici de tot şi ne spuneau moşnegii povești. Po-
TR

veşti sânt toate în luniea asta.Al tău Mihai”.

„Informaţia cu priceperea vremii mi-a explicat”
cuvintează G. T. Kirileanu într'o scrisoare adresată lui
EN

C. Botez (Omagiu 56) — „de ce Eminescu, pe când redacta

Curierul de Iaşi făcea notițe în ziar despre întunecimile de
/C

lună şi le descria amănunţit mersul, calificându-le cu cpi-

tetul de interesante petreceri”.
SI

lar G. Galaction (M. Eminescu 1914, 19), cântărind

“aceeaşi legendă despre copilul Eminescu proroc de vreme,
IA

îi adânceşte lămurirea în laturea ci genetică, 'analizând-o

astfel: „trebuie să credem că acesta era semnul unei intuiţii
U

geniale. Ochiul lui Eminescu privia în lumea aceasta cu o:

BC
 — 144—

Y
.

"- claritate şi forţă de deducție, rieobişnuite. Subt ochii lui

R
de copil, colorația şi nuanțele cerului, apele schimbătoare .

RA
"ale amurgului, tresărirea pădurii şi încovoierea ierbii, ză-
misliau înţelesuri şi prevestiri cari treceau cu mii de metri
maj pre: sus de ochii şi de capetele celorlalți oameni. Firea

LIB
lucrurilor avea pentru acest rar născut distăinuiri şi suspine.
neînţelese nouă celorlalți. Scump plătită raritate!”.
Dragostei de viaţă în plin aier, în plină poezie a

TY
firii, i-a rămas copilul Mihai credincios şi mai târziu, când
grijile primei învățături vin să aducă o mică perturbaţie

SI
în această, poate cea mai fericită epocă din viaţa lui
Eminescu.
| E % “ % ER| Ă

“Şi acum o energică rectificare împotriva estetismului

IV
integral” (recte: unilateral şi antiştiinţitic!) al lui M. Dra-
gomirescu, care deși are un suveran dispreţ pentru „tot
UN

acest 'balast care se numeşte istorie literară” (M. Drago-

mirescu Știința literaturii 29), pentru toate aceste „amă-
nunte inutile” (idem, -ibidem), totuși se riscă în domeniul
istorismului literar, şi atunci ne serveşte o dovadă de igno-
AL

ranţă. ca aceasta: „In realitate Eminescu, ca om, nu-erd 1)

Cei ce l-au cunoscut deaproape *) spun
un iubitor al naturii.
TR

că erau chiar foarte miraţi de indiferența cu care Eminescu

privia aceste frumuseți; iar rătăcirile lui din tinereţe n'au
EN

nimic de a face cu apucăturile unui. excursionist, îndră-

gostit de: pitoresc” (M. Dragomirescu Critica ştiinţifică şi
/C

11) Sublinierea lui M. Dragomirescu. |

Maiorescu (iniormaţie. orală)”.
SI

« )Dragomirescut. precizează: li.

sufletească
— Fie chiar şi Maiorescu! Dar cine ştie în ce anumită situaţie
sub acest raport! Şi cât de:
l-o îi cunoscut Maiorescu pe Eminescu,
IA

Maiorescu, propria sa structură suile-

vădit şi cât de greşit îi atribuie
“tească, lui Eminescu, am arătat cu eseurile Subiectivisrul lui Eminescu
în' „Glasul Bucovinei” VI 1923, Nr. 1196 sii Personalitatea. lui Eminescu
U

-în' „Junimea “literară XV 1926, 141—143.,

BC
 — 145—

RY
Eminescu (In contra metodei istorice *) în literutură), Ediţia
III, revăzută (!!) şi adnotată, 1925, 64. -. |
„O afirmaţie ca aceasta, că Eminescu „nu era un iu-

RA
bitor al naturii” face dovadă de o cel puţin îndoită 1gn10-
ranță; şi-i mărturie— 1. că nu cunoşti biografia lui Emi-

LIB
nescu şi 2. că nu-i cunoşti nici măcar opera (d. p. poezia
O. rămâi)! Dar iată ce ne spunea d. p. Slavici (Amintiri
1924, 174), care l-a cunoscut pe Eminescu cu adevărat
deaproape 1): „Eminescu îugia de orişice îngrămădire de

TY
oameni şi se simţia bine singur în mijlocul naturii. Cea mai
încântătoare muzică era pentru dânsul freamătul brădetului

SI
şi vâjâitul pârâului ce se varsă spumegând printre stânci.
Când am sosit la Iaşi, cel dintâi gând al lui a fost să mă
duc la Copou şi apoi la Socola, ca să-mi arate vederile
ce se deschideau spre lunca Bahluiului şi. să mă plimbe .
ER
prin crângurile de prin pregiurime, ca să mă'ncânt şi eu de
IV
frunzişul pişcat de brumă şi să iau parte la “plăcerea. lui
UN

de a călca pe îrunzele scuturate de vânt, .care fâşie la

tot pasul”. o a
Şi atât. de caracteristice sânt şi chemări ca acestea
din scrisorile, lui Creangă cătră Eminescu:
AL

„Bădie Mihai, nu pot să uit “acele nopţi albe, ' când

hoinăriam prin Ciric şi Aroneanu, fără pic de gânduri rele,
TR

doar în dragostea cea mare pentru Iaşul nostru uitat și pă-

răsit de toţi”. Ia
încât s'a făcut drum
EN

Sau: „La Eşi ninge de ast-noapte,

de sanie. Ciricul parcă e mai frumos act. Vino îrate
Mihai, vino căci fără tine sunt străin. Te sărut pe îrunte,
/C

lon Creangă”. aa
SI

„In deosebi pe Eminescu îl ştiam bine din timpul, pe

14) Ci:
IA

care l-am petrecut împreună la Viena, dar acum întâia oară stătea
sub aceleaşi acoperis şi mâncam cui Se zice, din acelaş blid cu el.
Slavici, Amintiri
încât puteam să-l cunosc în toate amănuntele vieții lui”
U

1924, 90. |
BC

10
 — 146 —

R Y
_“Si-i adevărat miracol: cum „estetica integrală” poate
concepe o atât de profund-vibrantă poezie a firii ca cea a

RA
lui Eminescu, fără să recunoască intuiționismul ei genetic,
ei!
id. est sinceritatea. | a

LIB
| . Ezi ,
. î _
.

Informaţiile asupra copilăriei lui Eminescu rămân

apoi să fie completate, .poate şi prin cutari note -ale poe-
tului cari mai pot fi semnalate printre manuscrisele lui.

TY
Chendi (în Eminescu, Literatura populară 1902 pag. XVI)
aminteşte d. p. „un început de schiță autobiografică” Su-.

SI
veniri din copilărie. Eminescu voia să descrie aice „casa
plopi; grădina cu meri în cari. îşi făcea cuibul; căsuţa în
„cu
care juca teatru 5) ER
cu Armeanul *%); pe Grospapă şi bo-
| |
_stanul. găurit, cu lumânare” etc.
“Alt manuscript (Nr. 2259 pag. 279) cu crâmpeie din
IV
|
__ se vede — copilăria lui Eminescu *) ni l-a comunicat
UN

Gh. -Bogdan-Duică. în „Cele trei Crişuri” VIL 1926, 91.

note — versificate în chip atât de provizoriu, în-
Câteva
cât versul (deşi vine cel puţin din 1874, cum conjecturăm
mai jos) —.e chiar şi'n ritmul: său atât: de şovăitor. In-
AL

sistăm totuşi — şi conjecturăm.

fericită zbenguire copilărească în
_ Deci: Aceeaşi
TR

plin aier: o o Se
Copii eram noi amândoi Şi el cetia pe Robinson
EN

Mi-l povestia şi mie; . .

Frate-meu şi cu mine
„Din coji de nucă car cu boi Eu: zidiam Turnul-Vavilon
Făcoam şi înhămăm la el Din cărți de joc şi mai spuneam
/C

. Şi.eu câte-o prostie. |

Culbeci bătrâni cu coarne.
SI

cu” An. III, 1932.

15) In articolul (apărut în buletinul „M. Emines -
i (Poetul diletant teatral) , Gh. -Bogdan-Duică
5—8) Eminescu în' Cernăuţ
IA

Mihai Eminovici în epoca Cernăuţeană a

aşează histrionismul copilului
aia N o |
elevului -Eminescu.
poate Îi vorba.»
U

16) Se întreabă si Chendi de care Armean II

Eminescu” An.
15 Ci. Gh. Bogdan-Duică în buletinul „Mihai
BC

t cu predilecție”.
1931, 20: „trecutul său el LEminescul şi l-a poetiza
 — 147—

RY
“E vorba de un îrate evident mai mare, care:l „cetia
pe Robinson” şi „Mi-l povestia și mie”. Robinsonul trebue
| cry | înmaanazpnae mea |

RA
Ca iost: PORIHGOIL RPY30E,
amnSmare a SUS m.prizp. | oaie A Rae. | ln page ne
Racine Aparut. | în poa map. |
Poaănie | qe capăăpiea

LIB
map IL. | Emi | î "runorpazția (sic) fanmuei | 1835.
icului
:O carte ca aceasta nu va îi lipsit din biblioteca osârdn
Eminovici, care „avea O colecţie mare de scrieri
Gheorghe

TY
(C. Botez,
româneşti şi cunoştea adânc istoria ţării”
Eminovici
Omagiu 34). Orcum copiii iubitorului de carte Gh.
(manus crisul sem-
nu se desmint, şi-i vezi ba jucând teatru

SI
carte cetită.
nalat de Chendi), ba povestind din cutare
Şi apoi aceeaşi pădure (de altădată!...) a Ipote
cu aceleaşi ochiuri de apă (cine ni le va putea
ştilor 18),
înfățișa
ER
după spusa bătrânilor?):
IV

Adesea la scăldat 1%) mergeam

UN

In ochiul de pădure
La balta mare ajungea
„_ Sintr 'al ei MiilOC...
AL

În insula Cea verde.

TR

în artic. La Ipotești, rev. „Junimea” Moldovei

38) Cf. |. L. Ciomac
Iunie 1919, 1i, care, din prazul
de Nord Botoşani, Nr. festiv din 28/15
dela Ipotești, însemna (la 1919): „Din pragul căsuţei,
casei Emines-cu
EN

acoperite cu păduri bătrâne, care

“se desenează măreț, colinele din faţă, fără de
secunii hotărite şi lăcomiei unor negustori
acum cad pradă |
în buletin. „Mihai Eminescu” An.
inimă” (citat şi de Gh. Bogdan-Duiză
ă aa
/C

1930, 66).
t în această sănătoasă
19) Inţelegem deci cum copilul Mihai, crescu
luna lui Mai, pe la
SI

ajunue mai târziu (în 1866, -prin

“scoală a îirii,
de Şt. Cacoveanu (Eminescu în Blaj în „Lu-
sfârşit”) să fie încondeiat
cu note. ca acestea: „Eminescu cra ui tânăr
IA

ceaiărul” 1904, 71—72)

neale gător în ale mâncării, mânca bine, dormia lung
sănătos ca piatra,
grilă. .. După ce demin eaţa sc xătia, dejunam ce da Dumnezeul
şi fără
în Târnava la moară, mai jos la
U

de regulă cl merge a de se scălda

“si pe
la amiazi... unde punea în mirare
zoată, şi se scălda într'una până
BC

/
 148 —

Y
- “Urmează (strofele 4—8) omerice războiri cu broaștele.

R
„Şi răsplata: fratele (mai. mare), „ca împărat” şi ca cetitor

RA
„_al-lui Robinson, ce este, şi-l face.pe frăţioru-său Mihai,
„Peste. popoare indiane”: e |
„rege

LIB
a “Atunci resplata am. cerut
Ie „Pentru a mele fapte
Şi frate-meu ma denumit

TY
Doar” rege'n: miazănoapte
- _ Peste-popoare 'indiane. . a |

SI
“Și acum un înterinezzo, reminiscență 0) din Heine (2)
_motănime întrupând simandicoase personagii înalte din
acest Durlesc imperiu : ER
e
0 * Motanul alb era vister!
IV
Maârzac cel chior, ministru,
Când dela el eu leafa-mi cer
UN

EL miaună sinistru, a
Eu cordial i-am strâns laba.
In alte era
AL

“toţi cu manevrele -ce. făcea în not... In scăldat exceda.

Şi
_moderat. Nu beâ; nu fuma, nu-juca cărţi; era ca 0 fată mare”. —
de alţii, la fel (pentru aceeaşi stagiune Blăieană din 1866); d. p.: „Isi
Uneori îl vedeau la
TR

„aduc mulţi aminte că: îl vedeau mâncând ...' şe

cire
"ţărmul lacului” din sus. de Blaj, numit cheresteu, pârlindu-se gol-goluţ
delectându-se
la : soare, mâncând 'cireşe şi aruncând sâmburii în apă,
scălda. Că
EN

în undele ce le făcea pe oglinda liniştită a apei. Apoi .se

si să se
acestea două par a îi fost deliciile lui: să mănânce poame
a”, Sibiu Nr.
- scalde” Dr. E. Dăianu în artic. Eminescu în Blaj, „Tribun p.-
Sau: „Odată — spune
/C

-75 (8 Mai 1902) — Nr. 83 (20 Mai 1902).

— eram la preumblare în grădina Podului (pe malul Târ-
călugăr D.
pe țărmure, în reverendă,
„.mavei-mici), şi-l văd acolo în. apă. Cuih stam
SI

te scaldă! Ce stai ca o.
-:şi mă uitamla el, îmi strigă: '—. Hai de
mireasă pe, “tărmure?!”. (idem, ibidem).. -
IA

20) Ci. Heine, Buch der Lieder:: Die Heimkehr Nr; 41:
„+“ Des" Nachbars alte “Katze” a
zu :Besuch;. | nr
U

Kam 'ofters
_ Wir machten ihr Biichlinge und Khnickse
BC

Und Komplimente genug etc.

;
 149 —

RY
atât de caracteristică. anticipație din ce
| Și iarăşi.o
“va deveni însetatul. de iubire 22) Eminescu: Craiul popoa-

RA
pe îica îÎra-
elor indiane din miazănoapte ţine de nevastă
telui-său = »împărate: | |

LIB
Pe ficu lui cu râs lasciv
Si țapănă, nurlie
Pe F lantagu-caputli

TY
sălăşuind
care — ce-i drept — e numai O amantă de lemn,
In Sfânta mănăstire

SI
Intr'un cotlon de sobă...
De altiel această precocitate se iţia şin
stihuri — („Conv. lit.” 1902, 299—300):
menţionatele
ER
IV
Alături teiul vechiu [mi] se deschise,
„Din el. ieşi.0 tânără crăiasă; .
UN

“Plutiau în lacrimi ochii-i plini de vise.

“Cu fața ei într'o măramă deasă,
Cu. ochii mari*), cu gura abia "'nchisă,
Ca*n sorin, încet. încet, pe frunze pasă;
AL

|
“ Călcând pe vâriul micului picior,
Veni alături, mă. privi cu (dor.
TR

Şi-era atâta de frumoasă,

EN

Cum numa 'nvis odată n viața ta -

Un înger blând cu fala radioasă,
Venind din cer se poate arăta;
/C

t pe
=) Ci: „Cum ar îi ştiut el să iubească! Cum ar îi purta
SI

îi dat lui inima ei!”

copile, care icar
mâni, cum Sar îi închinat „unei
am milă de tine? Eu îţi zic ai milă
Sărmanul Dionis; sau: „Tu spui să
IA

iubir ea ar pătrunde în inima mea, a$

“de mine... căci: dacă vr'odată
“muride amor” Cezara. ochii
e a poeziei lui Eminescu cu"
rcîrenul-obsesi
U

22 Reţinem că
anunţă acu chiar de pe aice!
mari, se
BC
 — 150—

Y
- Iar 'păru-i blond şi moale ca mătasa

R
Grumazul alb şi umerii-i cadra... : |

RA
Prin hainele de tort subțire fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.

LIB
si-i locul să reținem aice, pentru acest precoce ero-
tism, ceace Gh. Bogdan-Duică („Societatea de mâine 1925,
131) făgăduise să ne dovedească) %), anume că: „Copilul
(Mihai) iubeşte mult mai de vreme decât se crede. EI iu- .

TY
bise la -Ipoteşti”, — şi ceeace, în chip destul. de plausibil,
. făgăduitorul ne-a şi dovedit *) (cf..artic. Iubita din Ipotești

SI
în bulet. „Mihai Eminescu” An. 1 1930, 65—67 şi cf. idem,
ibidem .An. II 1931, 20). |

e acest îrate mai

ER
Dar ajungem în sfârşit să. lămurim care dintre fraţii
mare, „împărat” în codrul
lui Mihai,
Ipoteştilor şi tovarăş de joc, atât de ataşat micului Mihai.
IV
Lămurirea ne-o dau strofele 16—17:
UN

AN... - Dar .udes într 'al meu vis

Mort e ul meu frate Ochii mari albastri
Nimene ochii-i n'a închis Luminează un suris
AL

In străinătate. . Din doi vineți aştri

„ Poate- -S deschişi şin gr oupă. . Sufletu-mi tânieşte.
Un frate al lui Eminescu mort „în străinătate”, poate
TR

fi Şerban despre care ştiam până acum 2) — după versiul=

nea căpitanului Matei Eminescu (Omagiu 146 şi 38) că „a
EN

murit de oftică în Berlin, unde se dusese să se caute în

1874”, iar după o (mistificatoară) ) d-ră Tăutu: ( Omagiu
/C

Ipoteşti şi-a luat Eminescu idealul „primei iubite, la

2) Cf.: Dela
stabilire voiu reveni” Gh." Bogdau-Duică, în „Soc.
a cărei (ipotetică)
SI

de mâine” '1925, 131.

ată, brosura
24) Cf. capitolul IV al acestei monografii, sau, deocamd
IA

Leca Morariu, Frăținii Eminescu 1923.

G şi 8 — şi Matei
25) Cf. Leca Morariu, Frăținii Eminescu 1923,
literară” 1924, 5: „Pe lângă acest bătrân (C.
Eminescu în „Junimea
U

poveşti și O domnişo ară:

Creţu), șarlatan şi mincinos, a mai venit cu
BC

Tăutu”,
>
 — 151 —

RY
38), că „întors dela Viena, s'a dus la Bucureşti... Acolo
Sa îmbolnăvit de tifos şi a murit după scurt timp”. Incât
cu ajutorul acestor versuri-jurnal, vânzolite de Gh. Bog-

RA
dan-Duică, putem bănui că talentatul chirurg Şerban Emi-
"novici, acelaş care la 1865 era să-l mântuie pe frăţiorul

LIB
“sau Mihai (copist la Comitetul permanent al judeţului Bo-
“toşani) din îmbâcseala biurocratismului %) — a murit şi a
rămas pe totdeauna departe de ţara sa, unde — în-

TY
SI
ER
IV
UN

,
AL

ii „ei
gi . ap N
x îipre « : 5

* Şerban. Eminovici (1841—1874), îratele lui Eminescu,

distins medic chirurg (după cit. Omagiu).
TR

drăzneață şi eminescină evocare — cu ochii deschişi stă

EN

poate şi'n groapă, fiindcă:

Nimene ochii-i n'a închis
In străinătate...
/C

Dăâr idila dela Ipotești începe să se distrame. Cele

dintâi înourări nu pot întârzia: Şcoala! Căminarul Gheor-
SI

ghe Eminovici „care avea o mare admiraţie pentru Nemţi *%),

IA

CEI
* *
7
=

meu Iiminescu elev în „Glasul Bucovinei” VI

U

25) Ci. articolul

Nr, 1219. ”
1923,
BC
 1

R Y
- crescuse .pe toţi copiii, de 'mici,
cu profesor de germană în'

RA
casă” — ne “informează -C. Botez (Omagiu 48). Deaceea
„poate şi acel „Grospapă” (=bunic) în manuscrisul menţio-
„mat de Chendi! Orcum învăţământul primar începe pentru

LIB
„Eminescu aice,la Ipoteşti, încât, când în Septemvre 185%
vine la şcolile Cernăuţului, poate întra deadreptul în clasa
a treia primară. Şi iarăşi în casa părintească deprinsese a

TY
sloveni bătrânele chirilice, cum înţelegem. din următorul
pasagiu datorit lui T. V. Ştefanelli (Amintiri despre Ermi-
Li

-nescu 1914, 38); e vorba de anii de cameraderie şcolară a

SI
elevilor de liceu Eminescu şi Ştefanelli, deci de Septemvre
-1861— Ianuarie 1863şi cuvintează Ştefanelli : »E1 (Emi-
nescu) cetia. cu înlesnirs slova
ER veche chirilică şi mai cu
seamă cărți vechi vedeam în mâna lui, iar letopiseţele lui
IV
Kogălniceanu le lua acasă. Când a văzut că şi eu cetesc
slova veche, ma: întrebat unde am deprins această slovă...
UN

Spuindu-i că tatăl.meu m'a învăţat să cetesc slovele vechi

după o psaltire şi dupăo carte ce cuprindea viaţa sfinţilor,
îmi zise că şi'el tot acasă a deprins această slovă”. Ba
AL

chiar atât 'de curând, poate, copilul Eminescu e cuprins de

“patima cetitului, — dacă informaţia lui C. Botez (Omagiu
55): „umbla totdeauna hoinar, cu câte o carte în buzunar 2);
TR

“hoinărind aşa, mânca uneori câte un covrig la 2—3 zile.

Zădarnice erau încercările părinţilor de a-l găsi și aduce
EN

la masă” — trebue.așezată în vremea aceasta. a

KA
Co .
/C

lar la capătul acestei revizuiri de documente putem

semna şi noi alături de Gh. Bogdan-Duică („Societatea de
SI

mâne” 1925, 141) că atâtor idealuri ale lui Eminescu, „Sa-

tul Ipotești le-a pus întâiele temeiuri”: „Pentru idealul na-
IA

turii sale, poetul de acolo a cules chipul colinelor măreț

U

Si mai tărziu la: Cernăuţi, elevul Mihai Eminovici, va rătăci

2)
BC

pe singuratice cărări, în iovărăşia cutărei cărţi îndrăgite.

la îel,
7
.
 — 153 —

RY
desemnate'n faţa căsuţei părintești, pădurile bătrâne (acum
tăiate); idila satului; de-acoloa luat idealul mamei; al pri-

RA
mei iubite la a cărei (ipotetică) stabilire voiu reveni; de-a-
colo concentrarea în sine, despre care Mite Kremnitz, care
l-a cunoscut perfect, căreia poetul i-a făcut distăinuirzicei,

LIB
(în Convorbiri, vol. 44, pg. 785—786): Micul Eminescu
învăță de mic să se închidă: în sine însuşi, cu toate sufe-
rințele sale şi-i pliceu să se refugieze în pădurea (in Upro-

TY
piere”. Sa | |
Inimeria deci şi Al. Dima adevărul (,„Datinâ” An. VII
1929, 113), când încheia: „lar dintre momentele cari l-au

SI
Jegat-pe Eminescu mai greu şi mai adânc de sine Însuși,
copilăria trebueşte- citată în primul ER rând. Ea a exercitat
asupra poetului o considerabilă şi definitivă influență”.
Nostalgic-îndurerata chemare | |
IV

„Unde eşti, copilărie,

UN

“Cu pădurea ta cu tot?”

— dobândeşte astiel semniiicaţie de sinteză şi de simbol...

AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 R Y
RA
LIB
- GAPITOLUL VII.
Elev

TY
Precizăm înainte de toate că Eminescu e adus la

SI
şcoală, în Cernăuţi, abiape clasa a 3-a primară, cu înce-
putul lui Septembrie 18581), în vârstă de 8 ani, și nu
ER
în vârstă de 6 ani (la 1856), cum pretindea C. Botez
. [Omagiu lui Mihail (sic) Eminescu, 1909, 481, care va îi
îost indus în eroare prin următoarea afirmaţie vagă a lui
IV
N. Petraşcu: „Şcoala primară şi-o făcu la Cernăuţi şi la
1860 se înscrie în gimnaziul de acolo” (,,Convorbiri lite-
UN

rare” XXV 1891-—1892, pag. 1041—42; citat din mono-

grafia Mihail (sic) Eminescu, publicatăîn „Conv. lit.” anii
XXIV şi XXV, şi'n volum la 1892). In adevăr Radu Sbiera.
AL

în ale sale Amintiri despre Eminescu 1903 (apărute în Al-

manach literar pe anul .1903, Cernăuţi 1903), constată că
TR

elevul Mihai Eminovici apare în registrele şcoalei primare

din Cernăuţi abia: la 1858 şi abia în clasa a 3-a primară,
zicând: „Aici (la Cernăuţi) nu aflăm pe copilul Mihai Emi-.
EN

novici abia la anul 1860, când începu a urma la liceul din

loc, ci deja doi ani mai înainte. Din cataloagele Şcoalei gr.
/C

or., numită pe atunci National-Hauptschule, găsim că Emi- .

nescu a frecventat acolo a treia și a patra clasă a cursului
SI

primar dela Septemvrie 1858 până la lulie 1860” (Alma-

nach 88). T. V. Ştefanelli (Amintiri despre Eminescu 1914,
IA

17) ne lămureşte şi el la fel zicând:

U

1) Aceeaşi dată greșită şi „ediţia l-a a lui N. Zaharia, pax. 15:

(îndreptată .în ed. a Il-a 1923, 34).
BC
 — 155 —

RY
»Când îu' anul 1860 am făcut cunoştinţa lui Eminescu
la liceul din Cernăuţi, mi-a spus că a cercetat în Cernăuţi

RA
şi două clase primare şi anume clasa a treia şi a patra a
şcoalei greco-orientale, care se numia pe atuncea Nationul--
Hanptschule«... Incât G. Galaction (M. Eminescu 1914, 22)

LIB
are, evident, tot. dreptul să rectifice că Eminescu a venit la
Cernăuţi probabil abia în clasa a 3-a primară, în vârstă
de S ani?). |

TY
SI
ER
IV
UN
AL

lorgu Eminovici (184:4—1873). distins oiițer

TR

(după cit. Omagiu)

Ştim doară din mărturia lui Ştefanelli (op. cit. 38) că

Mihai deprinsese acu acasă, la Ipotești, cetirea chirilicelor.
EN

Cu dascălul Neamţ pe care căminarul Gheorghe Eminovici

"si-l angajase ca meditator pentru copii, va îi învăţat şi ceva
nemţească, ceva şi nu prea multă, căci Radu Sbiera ne mai
/C

Mihai Emi-
relatează despre elevul de clasa a 3-a primară
SI

scând micul
novici: „La început i-a mers mai greu, necuno
bine limba germană, ceeace ne-a împărtășit di-
Eminescu
IA

=) Greşeala lui Ilie Cristea (Cristea Iles, Eminescu clete es miivei,

a venit la Cernăuţi abia în 1890. 0
U

Szamosuivar 1895) că Eminescu

rectifica acu Scurtu (op. cit. 268).
BC
 — 156 —

Y
“rectorul Iancu. Litviniuc, primul învăţător. al-lui Eminescu

R
în Cernăuţi (Almanach 88). »Cu timpul însă« — continuă

RA
Sbiera — „a făcut... progrese atât de îrumoase, încât la.
“finea anului școlar 1858-59 fu clasificat al.15- lea între 72,

LIB
iar în clasa a patra primară a obţinut în amândouă seme-
strele o medie generală foarte bună, clasificat fiind la îinea
anului şcolar (lulie 1860) al 5-lea între 82 elevi”. — „E
perioada de strălucire în. învăţătura de şcoală a lui Emi-

TY
nescu« — zice T. V. Ștefanelli (op.cit. 21).
Unde a locuit” pe timpul acesta, — zice Ştefanelli

SI
“(ibid.) la 1914 — nu am.putut afla”, dar Scurtu (op. cit.
268), informat din scrisori ale fraţilor. Vasile şi Ion Bumbac,
cari trăiseră în casa lui Aron Pumnul ER că meditatori
'struktoren”) arăta, acu la 1904, că şi Mihai locuia la das-
(>In-

călul “A. Pumnul, unde erau în gazdă şi fraţii Şerban, Ni-

IV
“colai (Nicu), Gheorghe (Iorgu) şi Ilie Eminovici (vezi şi
lui R. Sbiera Almanach 102: „La Pumnul -locuia
UN

mărturia
în' anul şcolar 1856-7 Niculai, iar în 1857-8 Şerban, Ni-
_culai, George şi Ilie”).
Dar poetul bucovinean . Vasile Bumbac ne împărtă-
AL

“seşte şi de altfel o foarte prețioasă mărturie asupra elevului :

- Mihai Eminovici din aceşti ani 1858—1859, căci în infor-
TR

“maţiile ce i le. dădea lui Scurtu, Bumbac își amintia că

“micul Mihai Eminovici, de 8 ani vârstă: atunci, i-a recitat
destul de bine (,ziemlich gut”) o poezie (elegie) de Alec-
EN

” “sandri,. ŞI: acelaş Vasile Bumbac ni-l înfăţişează pe tova-

-răşul să de gazdă Mihai astiel: o
/C

„Naiv, veşnic. vâzând şi reci- Naiv, immer lăchelnd und

Volhsballaden 'auswendig rezitie-
tând pe de rost. balade populare.
SI

"Avea o memorie excelentă 5) şi era rend. Er hatte ein ausgezeichnetes

„de toți agregat”. . | -Gedăchnis und war bei - allen be-
e
IA

liebt”. |
(Scurtu, op. cit.- 268).
U

2) „Pentru aceasti excelentă memorie cf. însaşi mărturisirea lui

Eminescu: „Eu ştiu chinul ce l-am -avut însumi cu matematicele în
BC
 — 157 —

RY
Şi iată că firul legendelor se înfiripă din nou, pentru
a ne aminti că în faţă-ne stă un copil ca nealţii, un cineva

RA
de neobișnuită structură sufletească. Crescut în plina poesie
rustică a moldovenescului Ipotești, copilul acesta: trebuia.
“acum să se vadă înstrăinat şi stingher în foriota îustrăina-

LIB
tului Czernowitz — întocmai aşa cum, numai câţiva ani în.
urmă (la 1865) era să ne-o mărturisească cl însuşi cu ver-
sificaţia Din străinătate (scrisă, poate) ), chiar la Cer-

TY
năuţi şi trimisă, poate în Faur 1866, din Cer năuţi Familiei!
lui losif Vulcan, unde. apăru la 17/29 lulie 1866): |

SI
Cind tot se 'nveseleşte, când toți aci se cântă,
Când toți îşi au plăcerea şi zile fără nori,
ER
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L'a patriei dulci plaiuri, ta câmpii-i râzători 3),
IV
copilărie, din cauza modului rău în care mi se propunea deşi îndealiel!
eram unul din capetele cele mai deştepte. N'aiunsesem nici la vârsta,
UN

de douăzeci de ani să stiu tabla pitaroreică tocmai pentru că (nu) sc:

pusese în joc judecata, ci memoria. Şi deşi aveam o memorie jenomenală,
numere nu “puteam învăța de loc pe de rost; încât îmi intrase m cap
pământului
AL

ideca, că matematicile sânt ştiinţele cele mai grele de pe fața

(cî. Scrieri politice şi literare ed.. Scurtu. 1905, 245). |
3 Dr. E. Dăianu, în citatul articol Eminescu în Blaj („Tribuna”
TR

1902), înclina a crede că versificația Din Străinitate e scrisă la Blaj. Ba

Dăianu i-a cerut atunci (1902) lămuriri directe lui Iosif Vulcan, — care:
însă răspundea: „Nu-mi aduc aminte ca Eminescu să-mi fi trimis din
EN

Blai poezii. Lucrările prime ce i-am publicat în Familia mi-au iost _tri-
mise din Bucovina, după cum cred din CGerniiuţi, în Februarie 1866”
.
(vezi „Tribuna” 1902). Totuşi întrebăm noi acuma: Dar duioasa chemare:
an 1866, de unde i-o îi. trimis-o
/C

La Bucovina, ap. în Familia din acelaş

Eminescu lui Vulcan? lar împotriva argumentării lui Dăianu că la Cer-.
mai
năuți, elevul Eminescu trebuia să se simtă mai acasă („ca acasă”)
SI

îiindcă la Cernăuţi, „era la sora sa”,

puțin în străinătate deci ca la Blaj,
aceste:
precizăni: la 1866 Aglaia Droegli (născută în 1852 ci. Cap. IV din
IA

Sa Că-
Note pentru 0 monog rrafie) cra o copilandră. de abia 14 ani! Asglaia
Leca Mo-:
sătorit cu profesorul Cernăuţean Ion Drogli abia în 1870 (ci.
11)! De altiet să nu uităm că o variantă a
rariu, Frăţinii Eminescu 1923,
U

Din Străinătate e datată de Eminescu cu 1865 (cî. ed. |.

versificației
BC

Scurtu 1908, 18)!

3) Germanism: „lachende Felder”!
 — 158—

R Y
Și inima aceea, ce geme de durere,
Și sufletul acela ce cântă amorțit,

RA
E inima meu tristă ce mare mângăiere,.
E: sufletu-mi ce arde de dor nemărsinit.

LIB
Aş vrea:să văd acuma natala mea vălcioară
Scăldată în cristalul părâului de-ur zint,
Să văd ce eu atâta iubiam odinioarăd,

TY
 codrilui enebră poetic labirint;

SI
Să mai salut odată colibile 35). din vale

ER
Să mai privesc odată câmpia nfloritoare
IV
„Ce zilele-mi copile?) şi albe le-a țesut,
Ce auzi odată copila-mi! 7) murmurare,
UN

Ce jocur ile -mi iune, zburdar ea mi-a văzul.

AL

Şi nu ne prinde deci mirarea că. într'o bună zi- elevul

Mihai Eminescu o ia razna, uitând: de școală şi de tot ce
TR

se cheamă datorie, pentru a nu se opri decât în dragul lui

Ipoteşti. C.' Botez (Omagiu 54) pretinde chiar că „Emi-
nescu a îugit în două rânduri din Cernăuţi” . „Când a fugit
EN

“întâia oară era în clasa a doua primară” — vrea să ne in-

formeze Botez. după Memoriul din volumul M. Eminescu
/C
SI

5) Cf. citatul |. L. Ciomac (în „Junimea” Moldovei de Nord

1919), care -din pragul casei-Eminescu dela Ipotești, înregistra: „La poa-
IA

lele colinelor se lămuresc locuinţele dese şi - îrumoase ale sătenilor din

'Tpoteşti, cari în această. zi de vâră îşi muncesc cu spor ogorul stră-
moşesc” (v. şi Gh. Bogdan-Duică în „M. Eminescu”. 1 1930, 66).
U

7) Subst., copil adieciivat, cam versiiicaţia juvenilă Speranta - şi! n

BC

„postuma” Christ (ed. Chendi .1908, 31).

 — 139—

RY
„Diverse, laşi, Şaraga (124), vezi N. Zaharia (51) 5). Răs-
tălmăcim şi-l rectificăm pe acel „era în clasa a doua pri-

RA
mară” cu: era în școala: primară şi încercăm de a fixa
“vremea acestei Hegire din chiar răstimpul celei dintâi în-

LIB
Văţături a lui Eminescu, consultându-i certificatele de școala
„primară reproduse în citatul Almanach (90—91) şin Şte-
fanelli (166—167). Absenţele notate în certificatele acestea:
4 jum. zile (,„,Schultage”) în semestrul 1-(Septembrie

TY
1658—Faur 1859) clasa a 3-a;

SI
ER
IV
UN
AL
TR

Nicu' Eminovici (1843—1884: sinucizându-se),

- avocat în Timişoara (după cit. Omagiu)
EN

„4 (e) zile („Schultage”) îni semestrul II (Martie- -

Iulie 1859) clasa a 3-a; Ş |
/C

4 zile („Schultage”) în semestr ul | (Septembrie 1559—

Faur 1860) clasa a 4-a; |
SI

10 zile (,Schultage”) în semestrul II (Faur—-lulie

IA

1860) clasa a 4-a, — ne-ar determina să credem că cveni-

mentul s'a produs în sem. II pe clasa a 4-a.
U
BC

3) Ed. a 2-a 1923, 75,

 — 160 —

RY
N mă Cu începutul -lui: Septembrie 1860 Eminescu întră în.
clasa, I-a a liceului. (german) din Cernăuţi. La acelaş liceu

RA
vine. (dela- Siret) în 1861 T. V. Ştefanelli, ca elev de clasa.
1-a.: Mihai Eminovici era acu pe clasa a 2-a. Şi iată cum
ni-l înfăţişează Ştefanelli (24):. „...mic şi îndesat, cu părul

LIB
negru pieptănat dela frunte spre ceafă, cu fruntea lată, faţa.
,; puţin. ridicaţi, ochii nu mari
umerii obrajilor
lungăreaţă
dar. vii, colorul feţei întunecat %. prin care.străbătea însă

TY
rumeneala sănătoasă a obrajilor. Era totdeauna curat
7

îmbrăcat”. | | o Ma i
'O informaţie asupra elevului Mihai, din această epocă,

SI
ne mai dă şi [. G. Sbiera cu o scrisoare adresată lui Scurtu:
(vezi Scurtu, op. cit. 268). |
ER „Er studierte - nicht fleissig,
„Nu era prea harnic la învă- E
IV
țătură, fiind o fire: susceptibilăşi denn war leicht reizbar und
er
vioaie, dedată la iocuri şi nebunii munter von Natur, Zu kindischen:
UN

copilăreşti”. - | - Streichen und Spielen geneigt”.

__ cuvintează I. G. Sbiera, profesorul lui Eminescu, din

AL

"timpul acesta.
„Sin adevăr certificatul de-al II-lea semestru clasa a.
2-a (Faur—lulie 1862) înregistrează la conduită:
TR

dat prea des- "„tadelfrei bis. auf seine Ge-.

„ireproşabilă;
schwătzigkeit”
EN

| ghețat” i
(vezi Almanach, 95 şi Ştefanelli, 17 1) — (ceeace pentru noi
„vrea să zică: Eminescu era copil sănătos, vioi, cum se şi
/C
SI

Gheorghian:
2) Un venerabil bătrân din Bucovina, Preotul Gheorghe
în clasa a 5-a a ace-
“(din Comănești; mort” 2 Nov. 1927), pe 'atunci'elev
IA

mm. dos. k.: k. Over-G ymnasi ums in Czernowitz....

luiaş liceu (cî. Progra
-1862,-34, pag. 33 e şi „Eminowicz
la e
anuar în câr Michael”, elev cu
62, pe dlasa a 2-a secţia A), şi-l aducea:
Norul de. ordine calitativă
U

„Oacheş, cu părul 'ca pana corbului şi teintul.

aminte pe micul Eminescu:
Armănaş”.
BC

“închis; ai îi zis: la un pui de a...

 — 161—

RY
cade să. fie un adevărat copil,. vezi Ştefanelli (29): „Fmi-
nescu contribuia şi el din toată inima și cu toată vioiciunea .
ridicăm pulberea în aier, ŞI

RA
unui copil neastâmpărat ca să
se întrecea cu noi, cine va sări mai uşor peste bănci«). —
lar Ja atenţiune în nici unul din certificatele de liceu ale lui

LIB
Michael Fminowicz (vezi-le reproduse în Almanach, 92—96
şi la Ştefanelli, 168—172) nu lipsește menţiunea „unter-
brochen”, adecă atenţiune întreruptă, intermitentă.

TY
Fapt. mărturisit de Eminescu însuşi (în Scrisoarea
a Il-a): | Se |
Vai! tot mai sândeşti la anii când visam în academii,

SI
Acsultând pe vechii dascăli cârpocind la haina vrerii,
Cu murmurele
Câştigând cu clipoceală nervum
ER
lor blânde, un izvor de horume-haruun
reruiul gerendaruim.
IV
Ameţiţi) de limbe moarte, de planeţi, de colbul şcolii,
Confundam pe bietul dascăl cu un craiu mâncat de molii
UN

Și privind păinjenişul din tavan, de pe pilaştri,

Ascultam. pe craiul Ramses şi visam — lu ochi albaştri.
Si pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă
AL

Cătră vre-o trandafirie şi selbaticiă Clotildă.

Imi plutia pe dinainte cual timpilor amestic
alt animal domestic;
TR

Ba un soare, ba un rege, ba
Scârțâirea din condeie dădea farmec astei linişti,
Vedeam valuri verzi de grâne, undoiarea unei inişti,
EN

Capul greu cădea pe buncă, păreau 1!) toate'n infinit...

Când Suna: „stiam că Ramses trebuia să fi murit.
undoierii unei inişti, şi de dragul acelor la-
/C

„De dragul
ştiut atât
nuri verzi de srâne, pe cari copilul Eminescu le-a
SI

de bine vedea:
„Lanul călătoreşte cu valuri de smurald”
IA

(citata „postumă” Un Roman) —

————
Ametiţi.
10) „Convorbiri literare” XV. 1881—1882, 39:
U

lit.? XV,:39: păreau (deşi pieriau ar îi mai propriu).

11) „Conv.
BC

1]
 — 162 —

RY
încât şi ele trebuiau să- -i trezească dorul de ducă —:0 ua
„uneori razna “oropsitul, însirăinatul: copil, neoprindu- -se apoi

RA
decât: în Ipoteştii lui, uunde-l -aştepta: cutâre potecă de pă-
dure, cutare izvor -ŞI cutare teiu, vechiu prieten al lui...
Ci-că a fugit —- spune legenda. (C. Botez,: Omagiu,

LIB
|
„53—54. după. informaţiile . date de căpitanul Matei Fmi-.
„nescu în „Fântâna. Blânduziei” 1889 Nr. 27) — străbătând
pe jos lungul drum de peste 100 km. dela Cernăuţi până

TY
la Ipotești.
| Soseaua care porneşte din Cernăuţi înspre Sirst e pi-

SI
“torească în variaţia: ei. Urcă şi coboară, prelinge păduri,
serpueşte. Şi pare că-l vedem pe micul nostru fugar, timid; ia
agitat, ER
dar. păşind. voiniceşte într!” acolo unde-l mână
Inaintea oraşului Siret un drum se rumpe. din şosea la stân-
dorul...

ga, înspre Mihailenii Moldovei libere. Dar îrontiera e în-

IV
Chisă şi străjuită. Se piteşte atunci: „în 'dosul uneia din ha-
rabalele mari de mărfuri 2), care circulau prin tarăă în acele
UN

“vremi şi astiel tiecu graniţa”. :.

| Când vii acasă aşa cum venia.el, e greu să dai busta
în casă, şi, flămând, cum-o fi fost de drum, pietul Mihai „se
AL

tot învâriia pe lângă un păr cu pere al'lui Niculai Isăcescu”,

megieşul Eminovicenilor. „Părul'era pe o coastă, drept. în
TR

fața caselor păririteşti ale lui. Eminescu. Maica Fevronia

“(uraşcu), o “mătuşă a: lui. Eminescu, călugăr iţă 15). îl zăreşte
EN

de îelul acesta, în Ringplalz-ul Cernăuţilor din

, 1). Un chervan
vezi-l la Fr. R. Kaind!,
1860 (deci chiar - în timpul poveștii noastre)
Pentru” chipul cum
/C

Czernowitz. 1908, pagina 72, —

Geschichte von
dela Botoșân i la Cernăuţ i, ar îi să ne mai
trebuia făcut pe atunci drumul
scrisoar e a Henriet ei Eminesc u (cătră Cornelia
SI

“aducem aminte de o
1888 (v. ed. „Sarasa”
Scrisori: 104): „Un proprictar care
Emilian) din
în Cernăuţi, ma rugat să-l recomand surorii mele
avea, multe afaceri
IA

ca să'nu cadă în mâna baraşnicilor. Ma luat cu el şi

- (Aslaia, Drogli)
cai la Cernăuţi, unde am stat trei zile”.
ne-am dus cu o cupea cu patru
lurascu, (părinţii mamei lui Eminescu)
U

15) Vasile și Paraschiva

băieţi şi-3 îete au aiuns fețe.
au avut 3 băieţi şi 6 fete, dintre cari 2
BC

călugărești (ei. Omagiu, 206). - a

 163 —

RY
și face cătră soră-sa (niama lui Eminescu): „la te uită, lRa-
lucră, cum seamănă băietul cela cu Mihai!”. Abia siârşi

RA
când „baba. Prodăneasa” dădu! năvală în. casă: „Vai de
mine, cuconiță, a venit cuconaşul Mihai!”. Au -dat să-l a-
ducă în casă. Băiatul o rupse la îugă, „dar l-a prins -

LIB
me a me mana e temem am ame ea ae m rea ma more mec
ca e ema
pr” energia
ae
Pama e semne rapa

TY
Rosam Pr Ro

SI
ER pa
IV e
ee
-

UN
ea ep

-
î...
zoo.
e one

oma
pa

momo
AL
n
(TIET Da a

TR
AA
e
d
ea
.

EN
|

Raluca Eminovici, născ. lurascu (1816-15 Aus 1876), -

portret în ulei' din 1840 (după cit. Omaziu)
/C

“vizitiu, Vasile Rusu (era chiar rus) 3). »Copilul începu să

țipe cât îi lua gura, când îl aduse în braţe cu sila”.
SI

Seara când Gheorghe Eminovici, tatăl clevului- dezer-

tor, vihe ăcasă, mama, acea „0 mamă, dulce. mamă” a. ÎȘI
IA

si
1) Să ni..se ierte modificările stilistice introduse de noi chiar
U

ghelemele , fiindcă nu ne putem preta la repetarea unor nevohnicii

între
“de stil impropriu.
BC
 a 164 —

RY
ascunde bine odorul şi abia a doua zi, luându-l cu binişorul,. -
îi povesteşte severului Gheorghe Eminovici toată întâmpla-

RA
“rea. „Am atâtea pe cap, şi acu să mai plec la Cernăuţi cu.
tălhatul ista!« 1%) — cam acesta fu răspunsul căminarului” .
Eminovici.

LIB
Când a mai fugit — spune legenda — şi a doua oară |
din Cernăuţi, atunci, ştiind bine ce-l aşteaptă acasă, Miha:
_cercă din nou să se sustragă prin îugă. „Bătrânul (Gh. |

TY
Eminovici) a prins a striga la oameni să alerge călări după
dânsul, că âltfel îl scapă”. Trei argaţi ai lui Gh. Eminovici,

SI
Costache Creţu (informatorul, lui C. Botez pentru acest:
Gpisod), Vasile a Dăscăliţei şi Toader Rusu se iau pe urma:
ER
'fugarului, îl ajung, îl prind, „departe de sat, în deal, pe şo-:
seaua ce duce la Botoşani”. Copilul zvâcnia în braţele hăi-
taşilor. săi şi striga: „De ce nu mă lăsaţi să merg unde:
IV
ştiu!?!”. lar oameii, ruşinaţi poate de .rolul lor şi atinşi.
UN

poate şi de încercarea unui :sentiment de înduioşare, răs-.

pundeau: „Haide îndărăt, cuconaşule, la boier, să te -deie
la Cernăuţi la învăţătură, că nu-i chip altiel!”. Și răspundea
AL

copilul: „De ce să mă deie la Cernăuţi, că eu îs învăţat ŞI.

fără de Cernăuţi!”...
Sânt cotituri tăioase, sânt clipe în viaţa omului şi mai
TR

ales în viaţa acestor oameni ca nealii, clipe în cari ca în-

tr'o subită iluminare, ca într'o, scăpărare de fulger se în-.
EN

trezăreşte profundul, misticul lor fel de a îi. |

Şi ne aducem aminte, că mai târziu, cineva care l-a
/C

cunoscut pe Eminescu foarte intim, — Ton Slavici (Amin-

firi 1914, 21) va mărturisi despre Eminescu: „Pornirile lui
SI

erau atăt de vii, încât îi covârşiau puterea stăpânirii

de sine”
IA

| 14) “Să ni se ierte modificările stilistice “introduse de noi chiar şi”

U

între ghelemele, findcă Hu ne, putem preta la repetarea unor nevolnicii:

BC

de stil impropriu.
 — 165 —

RY
- Cât despre învăţătura elevului Mihai Eminovici, Radu
Sbiera constată că în liceu „a mers... mersul racului” (Al-

RA
manuch 89). Dar wa îost totuşi printre elevii „răi acest
Diet rac cu un atât de scurt mers în ale învăţăturii oficiale,
ci mai vârtos a fost un neînțeles pentru o seamă dintre

LIB
profesorii Cernăuţeni, cari vor îi fost atât de iluştri peda-
gogi 15), încât — uitau 'să fie şi oameni)... In clasa l-a
(1860—1861), e clasificat pe semestrul|, al 1-lea între

TY
G9 elevi iar pe semestrui II- al 23-lea între VF. la română
obţine, din partea cuiva, care îl substituia pe bolnavul
numai :,,hinreichend” (abia su-

SI
Pumnul (Alnanach 98),
ficient)!... Pe clasa a 2-a (1861—1862) e în ambele semestre.
clasificat cu medie generală rea. In semestrul întâiu cu
ER
sungeniigend« (nesuficient) la - matematici, dar cu »vor-
ziiglich« (eminent) la Romanische Sprache (româna), cu -
IV
„sehr gut” (foarte bine) la istorie. (Profesor la română îi c
de aci înainte 1. G. Sbiera, locţiitorul lui Pumnul, vezi Al-
UN

manach 98). Mihai Eminovici e acum al 59-lea în ierarhia

celor 72 elevi! In șemestrul al doilea e clasificat cu „un-
cu
geniigend” (nesuficient) la latină şi la matematici, dar
AL

„sehr lobenswerth” (foarte laudabil) la română şi cu „recht

E
befriedigend« (prea mulţumitor) la istorie şi geografie.
devino
a] 62 între 73! E deci „repetent” de clasa a 2-a și
TR

colegul lui Ştefanelli. Repetentul de clasa a 2-a (1562—

1863) obţine în semestrul | (Sept.—lanuarie) »vorziigliche
EN

(eminent) la română şi „Ausgezeichnet” (cu majusculă!; =

distincţie) Ia istorie şi geografie, contând ca al 7-lea printre
Dar: „Im 2-ten Semester seit dem 16. April
/C

cei 59 elevi.
(în semestrul a] 2-lea absent din 16 Prier)
ausgeblieben«
16 Prier 1863
cuvintează apoi registrul oficial. Cu data de
SI

pe totdeauna din liceul Cernăuţean. Ple-

Eminescu. dispare
IA

va îi iost proiesorul Wyslouzii

15) Un specimen de aşa „pedagoz”
U

uzil
. 1862, 18) vezi Ştefanelli 29. Wyslo
“ (cit, Programm des K. K. Obergymn..
Eminescu din Sept. 1862—lan. 1$63..
BC

i-a iost proiesor lui

 — 166 —

RY
când de vacanţele Paștelor acasă, ma mai revenit — sta
bileşte Radu Sbiera (Almanach 100). La îel ne informează:

RA
şi Ștefanelli (30). De a
A stârnit mare vâlvă faptul că „prea-severul” profesor!

LIB
Neubauer *%) n'a pregetat de a-l clasifica .pe Eminescu la
istorie cu cea mai bună medie (»Ausgezeichnet«), medie
pe care până âici nimene nu izbutise s'o cucerească — zi-
cea Scurtu (op. cit. 268) după scrisoarea unui oarecare So- .

TY
„roceanu 7), Cât de. mult ţinea Neubauer. la elevul Eminescu
şi cât de mult interes avea acest elev pentru istorie, se vede,

SI
şi din faptul că pe când alţi profesori noteazăîn certificatul
„repetentului de clasa a 2-a (1862—1863) la atenţiune —
ER
»zumeist unterbrochen« (mai mult distrat) şi. la sirguinţă
numai „thătig” (activ), Neubauer îşi compensează elevul de
cu „stets rege” (totdeauna activ) la atenţie şi cu
IV
predilecție
„Sehr. lobenswerth” (foarte laudabil):la sirguință. Informa-
UN

torii noştri-vor apoi să ne lămurească şi asupra motivelor:

„ acestei răsplătiri. Radu 99) ne comunică
Sbiera (Almanach.
„ după spusele profesorului Ilie Luţia, fost tovarăş de şcoală.
alui Eminescu la 1862-63, că „Neubauer, fiind cam comod.
AL

şi văzând că Eminescu. ştie aşa.de bine mitologia grecească,

ales povești ca. expediţia Argonauţilor, războiul troia-
TR

mai
mic, Odiseu etc., când avea.să. deie lecţiuni nouă, nu isto-
“ Tisia singur, ci anunțându-se de: obiceiu Eminescu, îl punea
EN

ceilalţi
pre el de: povestia lucrurile acestea, ascultându-l
Iar. Ştefanelli (26—27) ne rela-
elevi cu mâre atenţiune”.
/C

R. Sbiera Alma-
15) Scurtu (568) îi.zice ureşit Neugebuuter (cî.
er şi cit Progr amni 18: Ernest Rudoli Neubauer). Cu
SI

nach 98 şi 99: Neubau

u 48: „Era (sc. Emi-
totului "tot greşită.e informatia lui C. Botez în Omagi
Pumnul ... sub. înrîurirea căruia
mescu) totuşi iubit si apreciat de Aron!
IA

- Lewinski... Dro- .
t numele în Eminescu, şi de cel de istorie,
“şi-a schimba le-
valoare, care mai târziu a trecut la liceul Maria
fesor de multă
.
U

„_reza (Theresianum) din Viena” . . - i „9

dei . '
Soroceani (azi la: liceul „Ştefan cel Mare
17) Profesorul Cornel
BC

Suceava).
 — 167 —

RY
tează că Eminescu „se ocupa cu predilecţiune cu istoria.
Grecilor, Romanilor, Egiptenilor, Babilonienilor, Asirieni-
și a Indiilor« '3). Merituoasa monografic:

RA
lor, Persienilor
Alfred Klug, Ernst Rudolf Neiutbuuer, Der Mann und dus
Werk 1, Cernăuţi 1931, — ne face să înțelegem azi foarte

LIB
bine,de ce neobişnuitul profesor E. R. Neubauer, cl însuși
„rapsod” (=improvisator de vers uri )
instantanee şi poet; -
şi pasionat închinător al realităţilor istorice (d. p.-al bă-
trânelor monumente moldoveneşti din Bucovina: Mănăstirea

TY
Putna. etc. '), și multiplu ferment cultural (conferenţiar,
ziarist ş. a.), a putut să-l aprecieze atât de propriu şi de

SI
just pe elevul Mihai Eminovici, care acesta — evident -—
se prevestia chiar de pe. atunci cu rarele sale facultăţi.
Invăţa =— ER
precizează Ştefanelli — după Weltgeschichle
2)
“de Welter, »carte scrisă într'un mod foarte atrăgător...
IV
Po-
mai cu seamă... că cuprindea pe. larg toate miturile,
veştile şi legendelc...”: Istoria lui Welter, continuă Şteia-
UN

„nl
nelli (27) — îl pasiona pe Eminescu atât de mult, încât
de dânsa, căci îl vedeam purtând-o cu
se putea despărţi
Steia-
sine chiar şi la plimbări”. Mitologia o învăţa (vezi
fir Nichistu-
AL

nelli 38—39), după G. Reinbeck, Mythologi e

care cra
(dierende, Viena (fără indicarea anului), — carte
Eminescil O dă-
chiar proprietatea lui Eminescu şi pe care
TR

a elevilor
ruieşte mai târziu (1865) bibliotecii particulare
EN

(Multe şi mărunte despre * în

Eminescu
13) Gh. Bosdan-Duică
XVI 1924 vol. 59) preciza: „ln toamna anului
„Viaţa Românească” An.
-
1869 Eminescu cunoştea budismul” (156).
1931. 300—301, —
/C

V. Gheras im în „Junim ea literar ă”

1) Ci. şi
şi autorul textului (ap. 1857) peutru
Şi să nu uităm că E. R. Neubauer e
din trecutul Bucovi nei datorite lui FE. N. Knapn:
SI

prețioasele stampe
X. Knapp' S „illust rierter . Bukowina”. Verlasst von
Erklărender Text zu F.
ische iibersetzt -von Johann . Alil-
Ernst Rudolf Neubuuer. In dus Roman
IA

|
fiowicz.
în Bucovi na de Preotul Constantin Alo-
2) Şi popularizată apoi
Constantin Mloruriu din cartea
rariu: Istoriă lumii tălmăcită de preolul
U

Cernăuţi 1 1896, IL 1899 şi II 1901.

nemţească a Doctorului Th. B. Welter...
BC
 — 168 —

RY
români, după câm arată” dania autografă: »1865/72, daruită
bibliothecei gymnasiaştilor Români den Cernăuţi de M. G.

RA
Eminoviciu« reprodusă în fascimile la Ştefanelli, 39. La
1914 manualul acesta era încă în: posesiunea lui Ştefanelli.
Pasiunea pentru istorie 2) o moştenise Eminescu dela

LIB
tatăl său.
„Dar şi de altfel elsvul Mihâi Eminovici erâ- un pasio-
nat cetitor. „„Avea oarecare faimă în toată şcoala” — măr-

TY
„uriseşte Gr. Goilav (Omagiu 49, sub-sol), iar' Dr. A. Şte-
fanovici, coleg de gazdă al lui Eminescu ne povesteşte în

SI
amănunte: „Pe când noi, iştilalți, Duminecile şi în cea-
surile slobode... mergeam adeseori să batem mingea pe -

atuncea
ER
câmpul de exerciţii din dosul grădinii publice, numit pe
la Pulverturm (pulberărie)..., Eminescu... prefera
să stea acasă şi să cetească felurite cărți, cari.se găsiau
IV
în biblioteca liceului, ca Hoffmann's Erzăhlungen, Der flie-
Holliinder, Bianca ş. a. =). iar când ne întorceam |
UN

gende
seara acasă el avea obiceiul de a ne povesti” din cele cetite.
'O făcea aceasta şi rugat fiind de noi, şi de teama de a sta
singur. pe seară în odaia lui, căci era foarte superstiţios Şi
AL

se temea grozav de stafii« ( Omagiu 50).

TR

2) Documentară e "mărturisirea lui Eminescu (într'o scrisoare, din

"1874, cătră Veronica Micle): „Trecutul ma fascinat întotdeauna. Croni-
“cele şi cântecele populare formează. în clipa de faţă un material din care
EN

“culeg fondul inspirațiunilor” — cî. O. Minar, Cum « iubit Eminescu

(1912) 45. , _

22) Gh. Bogdan-Duică (Multe şi mărunte despre Eminescu în „Tran-

/C

silvania” 1925,. 204—270) ne-a indicat de ce lectură anume e vorba:

textul
-Holimann e E. Th..A. Hoifmaun; Hollănder-ul trebuie să îie sau
SI

pe la 1843—44 sau (mai puţin probabil) po-

„operei lui Wagner, apărut
vestirea lui H. Heine, intercalată în “Memorien des Hern von Schnubele-
Bianca Cappello, istorie italienească,
IA

wvopski; iar Bianca „poate fi numai

romanul cu
la noi tradusă, din -ruseşte, de T. Vârtic (1843), identică cu
Meissner, câre este originalul nemţesc”. Şi Gh.
acelaş titlu al lui A. G:
U

Duică se întreabă:. „In ce limbă-l va fi cetit M. Eminescu? Dacă

Bogdan-
în limba germană”.
l-a luat. din biblioteca liceului din Cernăuţi, de sigur
BC
 — 169—

RY
Acest „era foarte superstiţios şi se temea grozav de
staiii” — îşi are şi el importanţa, căci de sigur supersti-

RA
ţioşii cari „se tem” de stații, sânt plămădiţi dintr'un aluat
mai sensibil, mai imaginativ decât firile treze şi realiste cari
calcă cu indiferenţă într'un cimitir pela miezul nopții.

LIB
_ Preţioasă ni-i mărturia că Eminescu era un bun po-
vestitor *): Şi era un atât de meşter povestaş, încât colegii
săi de învăţătură exploatau acest dar al lui în fel şi chip,

TY
dorind să-l auză mereu povestind. Exploatarea se face, ba
speriindu-l noaptea cu stafii şi știme'ale nopţii (Omagiu

SI
50), — Eminescu trebuia atunci să se refugieze în camera .
celorlalţi tovarăşi de gazdă şi să le povestească, — ba
luându-l la bătaie cu perinile, ba cerându-i-se uncori po-
vestea drept revanșă, căci iată ce ne mai spune alt to-
ER
varăş de gazdă al lui Eminovici, lon Şahin din lepureni,
IV
judeţul Fălciu (Omagiu 51): | |
UN

„De mic copil Eminescu avea darul de a spiine po-

veşti, în schimb era slab la matemateci. Pentru o temă ce-i
făcea Constantin Ştefanovici, actual profesor de matema-
teci la şcoala reală superioară din Cernăuţi, Eminescu
AL

spunea cele mai îrumoase şi lungi povești. |

Câteodată elevii îl puneau cu de-a sila să le istori-
TR

sească. Eminescu era timid şi se supunea, iar când se'm-

potrivia, veniau noaptea în odaia lui..., îi acoperiau capul
glasul îl băteau .să
făcându-l
EN

cu plapoma, şi prefăcându-şi

0 mono-
2) Ca şi tatăl său (cî. capitolul II din aceste Note peniru
/C

,
eralie). Darul de a povesti al lui Eminescu ni-l atestează şi N. Jusiinaru
editorul îuvenilei traduceri a lui Eminescu, Lanţul de aur (Cluj 1927),
SI

aceasta — precuni “si multe altele — mi-a povestit-o

zicând: „Nuvela
încă pe timpul când am avut îericirea a sta de vorbă
“însuşi Eminescu
în Bucureşti... — De astiidată am să vă
IA

cu el şi cu Slavici (1880—1884)
svedianiă, tradusă de mine dupii Onkel Adam —
“povestesc o naraţiune
'Maiestos, cu o voce dulce, sonoră, om întrex, ca un adeviirat dascăl. în-
U

apoi Eminescu să ne povesteascii L.anţut

Po linişte adâncă, începu
de aur”.
BC
 — 170 —.

RY
că
creadă sânt duhurile rele. În asemenea stare, cu' glasul
schimbat, i-au poruncit să cumpere cartea O mie şi una de

RA
nopţi 2) din care apoi îl obligau să le povestească. |
„Bietul poet.*) din această. cauză căpătase chiar îri-
uri şi nu e de mirare că a încercat:să fugă din Cernăuţi”

LIB
— încheie Şahin. : Se a
Copilul - Mihai: Eminovici, zmuls”în plăpândă vârstă |
„din casa părintească, ajunge deci de timpuriu să cunoască

TY
„micile şi feluritele necazuri ale vieţii, —" ale vieţii care se
el:
_.pregătia să-şi reverse întreaga, multipla şi covărşitoarea
„simfonie peste acest rar ales al ci |

SI
-.- Nesaţul de carte și-l potolia însă eleviil Mihai Emi--
" NOVICI şin alt loc: într'o
Pumnul), într'una din cele 2 case ale profeso-
(azi da
stra
umilăER căsuţă bătrânească din

rului ardelean Arune Pumnul (venit:la Bucovina în 1848),

IV
în două
„casă care dăinueşte până'n ziua de astăzi şi'n care,
UN

Aice în acest locaş:

“răstimpuri,. a trăit Fminescul nostru.
române ască a
“istoric deci, era adăpostită acea bibliotecă
şi: să între-
%) ce pe îuriş trebuia să înlocuiască
elevilor
nemţească, liceul!
AL

„gească hrana. sufletească pe care şcoala

elevilor români.
german, avea toată grija, să nu li-o deie
numai sub ocrotirea
_“-* Biblioteca aceasta exista pe atunci
TR

de urgia ma-
dascălului-apostolA. Pumnul, bejenarul. fugit
revoluţ ionare din
ghiară. pentrucă participase:la mişcările
de limba română la:
EN

1848. Fra din -28 Faur 1849 profesor

(|. G. Sbiera, Aron.
pimnasiul (liceul) german din Cernăuţi
eresiile sale în ale: -
Pumnul 1889, 176). Şi a fost — cu toate
/C

aceste eresii — dascălul

limbii, sau chiar; implicit, cu chiar -
'ce-l dobândise.
în adevăr chemat pentru loculşi timpul
SI

Halima contează, poate, printre: lecturile: copi-:

IA

2) Deci şi celebra e
| | i
“jului Eminescu! Se Ri
23) Recte: băiat. în bulet. „Mihai Emi-
stampila reprodusă
U

îşi zicea (vezi-i

- 0)Ea STILOR . ROMANE
escu” Ain. 1 1930, 27): „BIBLIOTECA - GIMNASIA
BC

a
-' CERNAUTI”. -
DEN *
4
 — 171 —

RY
Unde war îi izbutitsă izbândească numai cu miritea..
'cuceria cu sufletul. Şi cât de mult isbutise să covărșească

RA
| inimile elevilor români se vede: dintr'o mărturisire ca a--
'ceasta a lui Ştefanelli (29): „Când avea să între profesorul -
Pumnul în clasă era.mare linişte, şi aceasta din cauza res-

LIB
pectului şi iubirii ce aveam toţi pentru acest bărbat; dar
faţă de alţi profesori nu existau aceste consideraţiuni, și
vuetul, jocurile şi săriturile erau la: ordinea zilei”. Te gâu-.

TY
deşti la psihologia elevului, la obișnuitul raport 'dintre elev
şi profesor, şi-ţi dai numai decât seama de importanţa măr-
a
turiei lui Ştefanelli. --

SI
„Şi iarăşi acelaş Stefanelli (24—25):' „Limba și litera- .
tura 'românească
Aron Pumnul, iar
ne-o
dacă
preda,
ER
când
se bohiăvia...
era sănătos, profesorul
îl substituia proie-
sorul Dr. lon Sbiera... Profesorul Pumnul venia îoarte ue-.
IV
în clasă, pentrucă cra mai: mult bolnav, dar când
regulat
venia era... sărbătoare pentru noi, căci îl iubiam cu toții
UN

pe acest bărbat bun care ne instruia cu atâta tragere de ini=

mă, cu atâta iubire părintească şi cu atâta liniste şi răb--
dare. Noi elevii nu l-am văzut nicicând râzând. Avea veşnic
AL

o înfăţişare melancolică şi dureroasă. Il respectam cu toți.

şi adese, când din cauza durerilor ce-i frământau trupul era
petreceam până
silit să părăsească clasa, mulţi din noi îl
TR

pe care:
la trăsură şi-i ajutam să sc urce..., iar Eminescu,
până acasă.
Pumnulîl iubia foarte mult, îl petrecea
EN

cele:
Şi tot Ştefanelli (36—37) me va da informaţiile
din casa lui Piun-.
mai complete asupra amintitei biblioteci
aproape de peri-
/C

nul: „Pumnul locuia:în casele proprii,

aceeaşi curte... Cea din
îeria oraşului... avea două case în
cu cerdac dinainte, cra
SI

dreapta, mai mare şi mai înaltă, mică

din stânga, mai
casa unde locuia Pumnul, iar cea
IA

??) ce-i găzduia

şi mai joasă, era menită pentru studenţii a
bibliotecă
Pumnul, In această căsuţă se afla şi -0 mică
U

n —
N
2) Citeşte: elevii?
BC
 RY
“studenţilor români, ferită de ochii profesorilor străini, căci
după legile şcolare, studenţii nu aveau voie să întreţină Dbi-

RA
bhoteci şi ar fi fost confiscată și această bibliotecă, dacă în
ochii lumii nu ar fi trecut de proprietatea a lui: Puimnul, Bi-
_ blioteca „era alcătuită din diferite cărţi dăruite de Pumnul,

LIB
„-de studenţi și de alţi bărbaţi, prieteni ai tineretului şi ai
culturii neamului nostru..., pentrucă în liceu toate obiectele
“se predau în limba germană, iar pentru. limba şi literatura

TY
românească, era rezervată numai o oră pe săptămână, în
care trebuia să fie pe furiş ghemuită şi istoria naţională,

SI
„pentrucă programa “şcolară nu permitea să se predea stu-
denţilor români istoria: neamului lor.. Nu era o bibliotecă
ER
“aleasă, ci cuprindea numai volumuri răsleţe din poeţi şi
scriitori români, broșuri, foi. volante, reviste mai vechi li-
“terare, calendare cu- adaos beletristic, câteva cărţi privi-
IV
toare la istoria Românilor şi letopiseţele lui Mihai Cogăl-
niceanu. Aceasta era unica bibliotecă unde studenţii cu în-
UN

lesnire puteau ceti şi împrumuta cărţi româneşti. Biblio-

tecar era totdeauna un student găzduit de Pumnul, care
locuia în. camera în care se afla şi biblioteca”.
AL

» Aceasta a fost întâia %) bibliotecă consultată .de Emi-

nescu” care ,;0 cerceta foarte sirguincios; citea acolo şi-şi
TR

împrumută şi acasă cărţi” — zice Ştefanelli (36—37), con-:

“tinuând cu-citatul pasagiu din care se vede că elevul Emi-
EN

nescu, cetia bine şi chirilicele, fiindcă le cunoştea de acasă

(„cetia cu înlesnire slova veche chirilică şi-.mai cu seamă
Cărţi vechi vedeam în mâna lui, iar letopiseţele lui Cogălni-
/C

câanu le lua acasă”) şi încheind cu: ,,Mai cu seamă în zilele

de Duminici şi sărbători îl aflam pe Eminescu regulat în
SI

bibliotecă, cetind Şi luând acasă tot cele mai vechi cărţi”.

IA

—————

în casa -
20) Aminti « că Eminescu a avut prileiul să cunoască acu
iniormaţi ile de mai Sus
părintească un început de bibliotecă. lar după
U

mai cetia şi cărţi din biblioteca ser-

(Dr. Ştefanovici) văzurăm că Em.
BC

mână a liceului.
>
 — 173— ” _

RY
Zelosul cetitor Eminescu nu se îndura să se despartă.
de cutare carte îndrăgită nici în excursiile şi plimbările lui.

RA
" Intr'o bătălie. dintre elevi şi tinerimea târgoveaţă altă
pagină din trecutul „eroic” al elevilor bucovineni — Emi-.
nescu are nenorocul de a scăpa o carte din biblioteca ele-

LIB
vilor „pe câmpul de luptă; iar duşmanii au făcu-o bucă--
țele” (Ştefanelli 36).
Inţelegem deci cum de elevul Eminescu se distingia la

TY
limba română şi cum de se bucura de anumită autoritate:
între colegii săi: »Eminescu ne vorbia adese... şi noi îl

SI
ascultam cu plăcere, pentrucă vorbia românește mai corect
decât noi:şi .se feria. de aşă numitele (sic) expresii pum-.
nuliste, cari prinsese rădăcină
ER
între studenţi.
ceasta avea şi un dar deosebit pentru a istorisi” (Ştefanelli
Pe lângă a-

26). Şi iarăşi o mărturie pentru talentul de povestaş al

IV
elevului Eminescu!
Ştim cu certitudine din certificatele liceanului mi.
UN

nescu că pe cl. I-a (1860—61) a locuit la Ruteanul, pro-

prietar de birje, Nicolai Dzierzek (Țirţec) în strada Schul-.
gasse Nr. 799; pe clasa a 2-a (1861—62) la acelaş Ţirţec
AL

în Dreifaltigkeitsgasse-Nr. 1309; iar ca repetent de cl. a 2-a

(1862—63)-la profesorul de limba franceză Victor Blan-
TR

chin în str. Domnească-de-jos (»Azi str. Iosif« 2) — ne

lămuria Stefanelli 44 — »în casele care pe atuncea erau
proprietatea lui Samuil Morariu”, mitropolitul Silvestru
EN

de mai tărziu). Ştefanelli (44) pretinde totuşi că Eminescu

își schimba gazdele „foarte adese” (?).
/C

Casa din strada sf. Treimi (Dreifaltigkeitsstrasse)în

care a locuit Eminescu, trebue c'a stat, nu pe locul Uuiver.
SI

sităţii de astăzi — cum pretinde Dr. Â. Ștefanovici („,Casa

în care şedea gazda noastră, astăzi nu mai fiinţează; în lo-
IA

cul ei stă măreaţa clădire a Universităţii”, Omagiu, 49) —

0) lar astăzi (1932): „str. lancu Zotta Nr. 23” vezi „Făt-irumos” IV
U

1929, 114, Nota 3.

BC
 — 174 —

RY
"CL aşă cum ne precizează citatul comunicat al lui lon Şa-
hin (Omagiu 51): „în str. sf. Treimi, peste drum de Dise-

RA
Trica cu acelaş nume, în dosul Universităţii”. Şi informaţiile
lui. [. Şahin ne mai spun amănunţit: „Casa aparţinea bi-
_sericii ; încăperile ei serviseră odinioară ca chilii pentru că-

LIB
lugări, iar în vremea când îu locuită de Dzierszeck, aceste
chilii erau ocupate de elevii ce Dzierszeck ţinea în gazdă, şi
anume: doi fraţi Ştefanovici, doi fraţi Dașchiewicz, îii de

TY
“preot, Eminescu şi lon Şahin”. — lar Dr. A. Ştefanovici, ne
“completează informaţiunile, zicând : »casa era înconjurată

SI
-de o întinsă grădină de pomi roditori, iar în fund grădina se
'hotăriă,. printr un zaplaz îmbrăcat cu butuci de viţă de vie,
ER
cu locul. unei covălii” (Omagiu 49) — şi: „Noi fraţii amân-
. doi, locuiani într'o odaie deosebită de a ui Eminovici, -
odaie care avea .0 fereastră cu gratii de fier, ce dădea în
IV
grădină” (ibid. 50). — E odaia de pătimire a micului Emi-
UN

“novici, îngrozit noaptea de stafiile colegilor săi..

Cum un mic, monument %). din grădina actualei Școale
Normale de învățători, ne arată locul altarului acelei biseri-
AL

-cuţe de . lemn a- Si. Treimi,. după care îşi poartă numele

| strada Si. Treimi din ziua de astăzi, putem fixa CU destulă
TR

de a ne. Spune în-

20) Inscripţia acestui monument având meritul
bătrânei bisericu țe moldove neşti (azi în suburbea Clo-
_ treata poveste a:
EN

sânţită de Episcopul Dosi-

-cucica), - o reproducem: „Biserica s. . treimi,
1777 fu sărbar ea -omagială a
teii 8 Noembrie 1774, unde în 12 Octomv.
ei dela 1782 până la -1864. In '1874 sa
“Bucovinei, suplinind locul catedral
/C

ca ca biserica filială. Ear osemint ele ep. “Dositeiii la

strămutat la Clocuci
ând arealul cu 7093 îl.
„cripta capelei: Archiereilor. Erariul c. r cumpăr
s. altariu acest mo-
SI

Ear' pe locul
“edifică pedagogiul (= Şcoala Normală).
In” memori a trecutu lui . şi binecuvântarea
“nument: pe spesele fondului.
vezi-i reprodu cerea în clișeu
IA

viitorului”. Cât: despre biserica Sf. “Treimi.

te von Czernow ilz 1908, 38, Em.
„şi informaţii despre ea la Kairidi, Gescheh
119, 1. Grămad ă, Din Bucovina de
_ -Grigorovitza, Cum, a fost. odată 1911,
şi descrie
U

Jurămân tul țării la 1847 se

„altă dată 1911, 31 (unde în schița
ce :chip -au jurat Moldove nii la 12 Oct. 1877,
“pitoresc şi amănunţit,- în
BC

bisericii din Bucovina 1916, 5.

-credință Austriei) şi. |. „Nistor, Istoria
 RY
aproximaţie locul casei lui Dzierszeck, şi hotări că trebue
să îi stat în dosul casei, azi Nr. 15 din strada (azi) Emi-

RA
nescu, o a
In acest atât de patriarhal mediu îl vedem deci pe ele-
vul Mihai. Eminovici împărţindu-şi viaţa când cu micile

LIB
„mizerii „ale unui brudiu copil. plăpând dat între străni, când
<u sănătoase jocuri copilăreşti (de-a poşta cu surugii *)

TY
SI
ER
IV
UN
AL
TR

Aglaia Drozli, sora lui Eminescu (după |. Grămadă)

EN

pe Franzensgasse *2), vezi Omagiu” (191—192), când în

lupte homerice printre băncile şcolii, lupte în cari »părul
Jung al lui. Eminescu forma o mâre atracțiune pentru a îi
/C

„scâlţăit de mânile colegilor săi” (Ştefanelli 29), când iarăşi

de singurătate șim plimbări
SI

cu dragile lui cărți în ceasuri

„solitare.
IA

poştă cu suruzii, în strada „principală” („Haupt-

31) 0 adevărată
'strasse”) a Cernăuţilor din 1860 — deci chiar în timpul poveştilor noastre
U

— vezi la Kaindl, Geschichte von Czernowitz 1908. 59.

3) Azi Str. 11 Noemvrie. |
BC
 = — 176 —

RY
„. Locuia în 1861 (e vorba de anul şcolar Sept. 18561—
Iulie: 1862) la amintitul Dzierszeck singur, despărţit de ira-

RA
ţii săi. »llie şi Şerban« %), cari deşi urmau şcoalele tot la:
Cernăuţi %), “totuşi nu erau cu el împreună, fiind mai cu
seamă Şerban, foarte violenţi şi bătăuşi, — vrea să ne in-

LIB
formeze Dr. A. Stefanovici (Omagiu 49).
| Copilul lăsat în voia întâmplării e luat de tot îelul de
şuvoaie ale vieţii.Şi nu ne mirăm că într'un rând îl vedem

TY
într'o hrubă subterană fără fereşti, romantic mobilată cu un
| poloboc dogit şi romantic luminată cu un capăt de lumâ-

SI
nare, — angajat la un” joc, de cărţi cu colegi de-ai lui, joc
hazardat în care îşi păgubeşte chiar şi îrumosul şal tur-
cesc trimis
Omagiu '51)..
de'm ama, 'ca
o
să-l aibă pe iarnă
|
(după
|
I. Şahin,
ER
"- In timpul acesta, (pe clasa a Z-a de liceu) poate, o îi
IV
avut loca doua:dezertare dela. şcoală a elevului Eminescu, .
căci dacă pe clasă l-a de liceu certificatele nu-i înregistrează
UN

nici o singură absenţă, atunci dimpotrivă pe clasa a 2-a are

în semestrul întâi 12 ore de absenţe şi în sem. al doilea,
chiar 58 de ore, iar că repetent 17 absenţe.
AL

“ Legenda (Moş Costache Creţu) povesteşte că fugarul,

sosind acasă, a sădit 5) doi tei »în dosul curţii boiereşti din
TR

— După precizările lui Radu Sbiera (Almanach 101—

33) Numai?
(mai mari) ai lui Eminescu, nu mai,
EN

102) nici unul dintre cei. patru îrați

căci Şerban ieşise
erau în vremea aceasta elevi ai liceului din Cernăuţi,
1858—59. Nicu cu
“din cl. a 6-a a liceului,cu medie rea, în sanul. şcolar
din cl. a 7-a, în anul 1859—60, lorgu părăseşte liceul pe
/C

acelaş rezultăt
Ilie dispare din re-
ziua de 4 Ianuarie 1861; ca: elev de plasa a 6-a, iar
1859-—60, iarăşi cu medie generală rea. Stu-
gistrele' liceului în cl. a 3-a,
SI

|
7 diau la Cernăuţi, poate, în particular (2).
3) Matei Eminescu intervine (în „Junimea. diterară” 1924, 8)
i
IA

„Tata i-a sădit”. — Ba C. Botez pretinde chiar că amintitul . -

- rectificând:
şi de un scrânciob făcut de Mihai între aceşti
C.. Creţu' i-ar fi povestit
tei, are să-şi facă el viitorimea” (Omagiu 57) —
acolo, între
U

„tei şi, că
prea de tot e modelată după viaţa lui Eminescu
poveste care, evident,
BC

de mai tărziu... Să
 — 177—

RY
Ipotești, lângă biserică”, — tei cari de fapt există până'n
Ziua de astăzi (Omagiu 57) şi cari, oricum, sunt socotiți

RA
printre rămăşiţele sfinţite de amintirea lui Eminescu.
Cât despre găzduirea elevului Mihai la profesorul de

LIB
iranceză Blanchin, găzduire menită să-l deprindă şi cu ceva
îranţuzească, ştim că Eminescu nu s'a putut pricopsi mult
în casa unui om de regim desordonat, beţiv şi certăreţ cu

TY
nevasta-sa, cum a fost profesorul Blanchin (Ştefanelli 45).
Copilul acesta deci nu crește în ambianța “unui
Goethe!... |

SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC

12
 RY
RA
LIB
- . CAPITOLUL VIII

TY
2 | | Hoinar ay

SI
| Ştim că odată cu plecârea acasă de vacanţele Paștelor,
în 16 Prier 1863, Eminescu îşi întrerupse pe totdeauna în-
ER
vățământul public la Cernăuţi. Informatorii ne încurcă apoi -
iţele. Unul, căpitanul: Matei Eminescu (Omagiu 48) pretinde
“că Mihai „a frecventat la Botoşani clasa a Il-a gimnazială”.
IV
-- Ni se dau chiar şi numele profesorilor! Celalt; Slavici, „ne
- asigură că Eminescu a făcut clasa a Ill-a gimnazială la
UN

Sibiu” (Galaction, M. Eminescu 1914, 11). S'ar putea ad-

mite, zice Galaction (ibidem 34) că Mihai îu dăt la şcoala
'şi fratele
pentrucă lui Nicolae era elev acolo.
AL

din Sibiu,
„Deci, — continuăm noi — Mihai ar fi putut să isprăvească .
clasa a II-a!) la Sibiu (1863) şi apoi clasa a IIl-a la Boto-
TR

sani (1863—1864). Dar ce îel de şcoală făcea Eminescu în

1864 la Botoşani, dacă în primăvara anului 1864 e la
Cernăuţi (la reprezentațiile trupei Fani Tardini) şi abseni-
EN

tează două luni şi jumătate dela școală — se întreabă, cu

Galaction (35),și răspunde: „Cel mult, Emi.
tot dreptul
/C

nescu se pregătia în particular?)”. Nu! Știm azi cu certi-

tudine documentară că Eminescu nicicând n'a fost elevul
SI

liceului din Botoşani! In publicaţia ocazională Eminescula

,
„apărută, cu prilejul a 20 de ani dela moartea poetului
IA

trebue
a II-a, nu a Ill-a! Aceasta e, poate, rectificarea ce
U

* 2) Clasa
so administrăm aserțiunii lui Slavici! |
BC

gresală şin ediția a 2-a: G. Galaction, Viaţa lui Emi-

„2 Aceeaşi
„nescu (fără an) 33. | |
 RY
— 179—
„16 Iunie 1909 în Botoşani, directorul liceului Botoşănean

RA
N. Răutu, publică următoarele lămuritoare informaţii scoase
din Arhiva. liceului2):- Un ordin al ministerului de instrucție,
Nr. 4307 din 21 Faur 1864 spune: “

LIB
„Subsemnatul dorind a fi informat asupra purtării şi
învățăturii elevului M. Eminovici") din acel gimnaziu“), are
onoare a vă invita să-i trimiteţi cât se va putea mai curând

TY
o asemenea ştiinţă.
| - | p. ministru Al. Zanne”.

SI
La ordinul acesta directorul Gh. Pădure răspunde cu
adresa. Nr. 59 din 24 Faur 1864 așa:
„Prin ord. oîf. No.... îmi cercţi a Vă informa despre |
ER
conduita și învăţătura unui elev numit Mihail Eminovici;
IV
-am onoare deci a vă aduce la cunoștință că între elevii
„acestui gimnaziu nu se găsește nici un elev cu asemenea
UN

“familie şi apoi nici în cataloagele dela înfiinţarea acestui

“gimnaziu nu se vede figurând ca atare”.
! Reproducerile din ,„Flacăra” (loc. cit.) ne mai i Tămuresc
AL

că-schimbul acestor adrese a urmat în urma cererii elevului

de cl. a Il-a Mihai Eminovici de a i se acorda o bursă”).
TR

3) Arhivă care azi nu mai există, fiindcă »a ars în îocul pus de

Ruşi la 1918< îmi comunică prietenul N. N. Răutu la 12 Deceimwrie 1922
EN

4) Revista »Flacăra« An. UL 1913—1914, 204, reproducând oripit

si greşit informaţiile lui N.: Răutu, introduce în acest ordin ministerial
numele Eminescu în loc de Eminovici, ceea ce-i un anahronism, căci un
/C

“Eminescu există abia din 25 Faur 1866, când în »Familia« lui Iosif Vulcan
apare versiiicaţia De-aș avea... cu iscălitura .românizată de |. Vulcan:
SI

Eminescu (vezi »Familia« 1885, 14). Cât despre noi, citim dupii amin=
tita scrisoare a lui N. N. Răutu (12/XI1 1922 | |
IA

5) »Pe atunci liceul nostru era încă gimnaziue preciza N. N. Riiutu.

6) Căci ministerul răspunde la 21 Martie 1564: »Elevul A. Imino-
vici din clasa II gimnazială prin suplica înregistrați la No. 11.041, în
U

urma informaţiunii ce vi s'a cerut de acest minister despre purtarea şi

progresul numitului elev, înainteazii acte iustificative la aceasta, cu riul-
BC

cămintea de a i se acorda o subvenție, subsemnatul vă învitii, domnule

 — 180 —

RY
_ Dar chiar o mărturisire a lui Eminescu însuşi ne cer-
tifică faptul că Eminescu niciodată n'a trăit la Botoşani ca

RA
elev de liceu, căci în articolul Literatură în Botoşani din
„Curierul de laşi” Nr. 3 din 12 lanuarie 1877, Eminescu,

LIB
zeilemizând cu splendida-i vervă caustică literaturomania-
Botoşanilor (unde filomelele „cu nemuritoare boturi.... au
jorma cam ciudată de sciiitori de cancelarie”) — crede „a
putea renunţa la onoarea de-a fi numărat între concetățenii

TY
acelui oraş de vremece, zi cu zi numărând, n'a petrecut nici
jumătate de an în Botoşani” (vezi Scrieri politice şi literare,

SI
1905, 387). Cum această „jumătate de an” trebue pusă
între.anii 1864—65, când Eminescu a petrecut la Botoşani
ca Îuncționar
grafii), înţelegem
al statului
din însaşi
ER
(vezi continuarea
mărturisirea
acestej
lui Eminescu
mono-
că
IV
ma fost elev al şcoalei din Botoşani!
F poate locul aice să ne aducem aminte de ceea ce ne
UN

“spune (după ce fel de informaţii?) Şt. Bezdechi în „Cele-

„trei-Crişuri” 1926, 93: „că Eminescu în vârstă de „,14—15
ani”, „prin 1863—4” (?!) e elev la Blaj (?).
AL

In Martie 1864 (în tot cazul după ZI Martie!) Emi-

nescu îşi lua deci în primire, dela gimnaziul din Botoşani,
certificatul ce i se înapoia din partea ministerului cu data de
TR

21 Martie (vezi mai sus!). Apare apoi în Cernăuţi cu gândul

de a-şi continua şcoala, — vezi mărturia lui Ştefanelli (30):
EN

,...„ abia în primăvara anului 1864. ne-am întâlnit iarăşi,

şi atunci mi-a spus că are de gând” să intre ca elev public
în liceu dupăce va trece examenele restante”. |
/C

| Şi începe acum în viaţa lui Eminescu altă serie de

perturbații, perturbații trezite în sufletu-i de ceva cu totului
SI
IA

un loc vacant
_director, spre a i se pune în vedere că acum nefiind nici
de
ne vacanță după-
de bursier, ministerul îl va primi negreşit la ocaziu
A |
ce însă va îndeplini condiţiunile concursului.
U

spre a i-l înapoia. p. ministru, Al. Zannec.

Se alătură testimoniul
se şi prezintă la: gimnaziu , îşi ia certiiicatul
BC

Suplican tul Eminovic i

n
şi confirmă: »Mi-ai primit atestatul. M: Eininovicic.
 — 151 —

RY
tot nou, nou şi totuşi atât de râvnit de el, şi atât de propriu
întregii lui fiinţe: “Teatrul! “Turneul doamnei Fani Tardini?),

RA
primul teatru românesc în pământul Bucovinei, îu atât de
mult în ritmul vremii de atunci, — o revelaţie pentru Ro-:
mânii bucovineni, un vânt de primăvară care adia MireznIe

LIB
din sfintele câmpii ale Moldovei libere.
Trupa venise în cel mai înviorător timp al anului, în
primăvara anului 1664, stagiunea durând din 13 Martie

TY
până'n 27 Mai st. nou. lReprezentaţiile se dădeau în hotelul
de Molduvie (lângă biserica Sf. Paraschiva, azi casă parti-
culară). Si dacă pentru publicul român venit din toate un-

SI
ghiurile Bucovinei*), reprezentațiile acestea cu joc, dans și
cântec românesc, erau sărbători de adânci emoţii, atunci
ER
pentru un ins, pentru unul dintre cei mai tăcuţi „privitori”
din acest public, reprezentațiile acestea îură o zguduire de-
IV
îinitivăşi un abis în care te prăbuşeşti cu frenezie pentru
ca să simţi fiorii'vertiginioasei prăpăstuiri .. . Eminescu cra
UN

printre puţinii privitori, printre rarii privitori, printre nobilii

privitori” cari uită să aplaudeze... (Ştefanelli 41).
Cântecele din otelul de Moldavie răsunau apoi cu mul-
AL

tiple ecouri în toate unghiurile întunecatuliii oraş..., în

trăsurile cari tărziu: noaptea durăiau înspre cutare sat din
TR

apropierea Cernăuţilor. (Ceahorul)”): şi'n cutare stradă izo-

lată străjuită de pometele ninse de flori. Cântau artiştii
uncori şi pe potecile grădinii publice ..
(„„Volksgarten”)
EN

Vântul cânta şi.el cu câte o gură de vânt ce aducea par-

îumul înfloririlor de primăvară .
Şi pe aceleaşi cărări se plimba un singuratec, atât de
/C

infiorat de singurătatea lui, un singuratec care simţia cutii

SI

La

5 Fanny 'Tardini-Vlădicescu a murit în. Maiu 1905 la Galaţi, în

IA

vârstă de 85 ani (vezi »Junimea literară« An. V 1908, 131).

3) Vezi"si Alecu Hurmuzachi în »Foaca Sotietactţii pentru literatura
si cultura rominac în Bucovinac« An. | 1865, 70.
U

2) După comunicările Mamei mele care a copilărit la Ceahor.

BC
 RY
ritmul nopţilor parfumate şi ritmul ecourilor nocturne, tre-=
zesc în adâncul sufletului său nebănuite ritmuri născute din
înfiorări şi din suferinţă . . . a |

RA
Eminescua îost printre cei mai asidui spectatorai i
reprezentaţiilor trupei Tardini. Elevii români — printre cari
obțineau. bilete de intrare *) din partea co-

LIB
şi Eminescu —
mnitetului teatral (Almanach 100—101). Nu lipsiau apoi
mecenaţi cu dârede mână *) şi oameni de inimă cari dis-
tribuiau pe banii lor bilete printre tineretul ce asalta ușile: .

TY
teatrului (Stefanelli, 40). o
Impresia asupra tineretului a fost covărşitoare. Dovadă. -
a acestei covărşiri sunt şi versurile bucovineanului Vasile

SI
Bumbac (apărute în „Aurora română” dela Pesta An. IL
1864, Nr. 10 din 27 Mai
ER
st. nou): Simţemințele studenţilor
rornâni bucovineni din Viena exprimate teatrului român din
- Cernăuţi (Vezi-le reproduse în buletinul „Mihai Eminescu”
IV
„An. 1 1930, 29—30). »Toată învăţătura noastră îe decursul
„celor opt ani de zile din liceu, n'a avut atâtă influenţă asu-
UN

— măr-
- pra desvoltării noastre naționale, ca acest teatru!«
ma să îi
“turiseşte Ştefanelli (41—42), continuând: »Acu
văzut biblioteca stiidenţilor *) cât era de căutată şi cum
AL

e
publicat'de V. Alecsandri, Constantin Negruzzi,
piesele
o boală
- Matei Millo2) . ... erau cetite și răscetite . . . Intrase
TR

»bilete gratuite« sin 1869;

30) Elevii Cernăuţeni vor aştepta apoi
. Mihai Pascal i (v.. »Făt-î rumose IV 1929, 116).
la reprezentațiilelui
EN

zachi în »Foaea Soţie-

4

4) Boierimea moldoveană, vezi: A, Hurmu 60;

în Bucovina« An. 1 1865,
taeţii peintru literatura şi cultura românae
şi 160. Ia
/C

= elevilor, * - a.
112
Cernăuţene (13/5—"/5 St
15): In: repertoriul .acestei -priine stagiuni.
cat, în buleti nul >Mihai E minescue
SI

"nou 1864) a Fanei Tardini (vezi-l publi ndri, C. Ne-

de: Alecsa
An. 1.1930, 81—82: Nota 3) se. ailă de fapt piese(după »Aurora Românăe
Millo ! Repertoriul cuprindea
IA

„gruzzi şi. Matei

n »Bukowina« dela Cernăuţi —
dela Pesta 1864, adecă după ziarul germa
lescu (loc citat 81) că nu e vorba de
şi-l lămurim aici pe d-l G. Baicu (v. '»Foaea
16 piese ; s'au dat însă Z0 de reprezentații.
U

un ziar român)— |
Soţietaeţii« 1 1865, 60).
BC
 — 153.—

între noi a. repeta cântece şi îraze de teatru, a face poezii

RY
şi a scrie chiar piese de teatru... a
= — »Ah! Eşti un laș şi te voiu pălmuil« — şi-l uimește -
odată Eminescu pe un coleg al său cu această apostrofă -—

RA
împrumutată de pe scena teatrului Tardini (Ştefanelli 41).
Și acum o atât de prețioasă informaţie din partea lui

LIB
Ștefanelli (42): »Eminescu ne spunea că scrie poezii şi că
a începutşi o piesă de teatru« — deși, continuă: Ştefanelli:
dar nu ne-a. arătat nici poezii, nici piesăc. . i
însă şi ziua de 27 Mai 1864. E ultima scară

TY
Vine
(din prima stagiune) a trupei Tardini. Reprezentaţia se des-
fășoară cu întreg elanul artiştilor conştienţi de desăvărşita

SI
şi generoasa lor hbiruinţă, şi cu toată îrenezia unui public
- ce se străduia să biruiască clipa bunului rămas cu răsplătiri,
ER
cari totuşi niciodată nu puteau îi atât de puternice, încât
să poată covărşi selbateca emoție surdă şi tăcută a celor
IV
ce se simţiau în pragul despărțirii... —p..€ îireste dar,
e o trebuință şi mângăiere, e totdeuna bine pentru cei de o
UN

credinţă şi de un cuget, pentru Români dară, a sc ţinea la

ui loc, a simţi, a îi împreună, de ar şi îi câte odată numai
pentru a râde sau a şi — plânge împreună« — era si scrie
sub
Alecu Hurmuzachi un an mai târziu (la 1 Mart 1865).
AL

(vezi
impresia unor clipe ca cele ale acestei despărțiri
»Foaca Soţietăţii . . .« An. I, 1865, 70).
TR

Când crainicii României, Fani Tardini cu tovarășii

ale
ci, își luau apoi sborul înspre plaiurile pline de miragiu
EN

mIl-
pământului românesc de dincolo, atunci odată cu ci, pe
porniaut
nunatele drumuri necuprinse de mintea omenească,
atâtor însi cari până mai cri fuseseră spectatorii
si inimile
/C

roiul celor
„reprezentaţiilor din hotelul de Moldavie ... In
Eminovici. .
mulţi, trebue să îi fost şi elevul de 14 ani Mihai
SI

inima? Din
| Porniau ci însă şi aievea, sau numai cu
Eminescu dispăru
spusele lui Ştefanelli (42) 1), se pare că
IA

apoi în primi-
1) »După ce a părăsit trupa Tardini, în Mai 1864,
(Şteianelii 42).
a dispărut si E MinesCtle
U

vara anului 1865 Cernăutul,

BC
 pp | — 184 —

RY
din Cernăuţi odată cu plecarea trupei Tardini. Dacă — Şi
acest dacă încă tot nu poate fi desființat — de fapt copi-
landrul Eminescu se ia pe urmele Tardinei, dacă de fapt

RA
e înrolat, cumva, în trupa Tardini, atunci după noui
ştiri aduse de d-l a. Baiculescu (în buletinul „Mihai Emi-

LIB
nescu” I 1930, 80— 85), improvizatul „„histrion” Mihai Emi-
novici a trecut, împreună cu trupa Tardini, „între cele mai
mari greutăţi, dela Bucovina prin Moldova şi prin pasul
Buzăului”, pentru a descăleca la: Braşov în 26 Iunie st. nou

TY
1864 (Baicuilescu loc citat 82). Reprezentaţiile braşovene
încep apoi (abia?) la 17 lulie st. nou şi țin „toată vara”

SI
(Baiculescu . ibidem). lar la %/ Sept.” 5) „Gazeta Tran-
silvaniei” vesteşte că trupa Tardini părăseşte Braşovul pen-
ER
tru a se înapoia la Bucovina (Baic. 82). Şi ne întrebăm
acum, împreună ci G. Baiculescu (loc cit. 83): „Va fi fost
IV
în acest timp Eminescu cu trupa Fani Tardini în Braşov?
Dacă e adevărat, atunci, la întoarcere se opreşte (sau e
UN

oprit) la Botoşani şi, poate, ca să scape de gura celor de

“acasă; întră la 5 Octombrie scriitor la Tribunal”. Nu putem
deci stabili pe unde a noinărit apoi nauiragiatul nostru, dar
AL

Informaţia lui: Radu Sbiera: »Atâta ştim că la finea anului 1864 şi -în-
TR

ceputul anului 1865 Eminescu petrecea în Cernăuţi, studiind în particular,

cu scopul de a da cândvâ-la: liceul de aici un examene (Almanach, 100)
„—'are pentru noi, cari astăzi: sântem 'mai precis informaţi, numai va-
EN

loare aproximativă. — Nu mai putem pune temeiu-pe afirmaţia catego-

rică a lui Petraşcu. din »Convorbiri _literare« XXV 1891—92, 1042 (la
„care trebue rectificate şi alte amănunte) : »EI, (Eminescu) a plecat cu
trupa (Tardini) în primăvara anului. 1864, nemai ascultând nici de pă-
/C

rinţi şi nici de amicie — chiar şi atunci ru, când şi L. G: Sbiera afirmă

într'o scrisoare adresată lui Scurtu (vezi Scurtu, op. cit. 270) acelaş
SI

lucru. — Afirmația atât de vagă, de superficială a lui N. 1. Russu, Mihail

(sic) Eminescu (Biografie) în Buletinul Institutului de literatură 1929 că
IA

Eminescu a rătăcit »cu o trupă de teatru a Fanei Tardini prin Moldovaa

am înfierat-o în »Făt- frumos« 1929, 128. . a
„15) D-l Baiculescu e rugat să precizeze: „Ce va să zică acest »*%/1%
U

Sept.a?
BC
 — 1855—

RY
reținem următoarea mărturie, pe care (indirect şi vag) ne-o
mai dă Veronica Micle, scriindu-i (în 1882) lui Eminescu:

RA
„e Îrumos să-ţi începi cariera cu teatru, bună oară cum ai
făcut d-ta” (0. Minar Cum a iubit Eminescu [1912] 170)
-— şi ne oprim la faptul că în 5 Octomvre 1864, silit poate.

LIB
de severul său tată (Omagiu 57), Eminescu adresează tribu-
nalului din Botoşani următoarea cerere (Omagiu, 58):

TY
Domnule Preşedinte,
Având dorințiua de u servi în cunceluriu onorubilului

SI
[ribunul lu cure Domniu-voustră presidați, ve rog s& bine-
voiți a me pr enumera între pr acticanţii.

rered
ER
Credendii, domnule Preşedinte că'mi veți approbu ce-
mea, ve rogi bine-voiţi a primi ussigurureu profun-
IV
(ului meu respectă. | |
Mihai Eminovici.
UN

„8964 Octombrie în 5 dille. |

Practicantul fu admis să ocupe postul cerut. În mo-
notenia sterilei vieţi biurocratice ce-l aştepta acum, soarta
AL

îi dete totuşi un tovarăș, desigur binevoit: era Grigore

Lazu *) »poet« şi el, poet cu plete şi mai lungi decât ale lui
Eminescu. Croiau la versuri pe întrecutele cei doi greficri
TR

ai tribunalului din Botoşani şi se antrenau în nesfărşite dis-

cuţii literare (Omagiu 58), discuţii cari mai ales din partea
EN

unuia dintre cei doi întovărăşiţi erau atât de râvnite!.

Căci copistul Eminescu nu încetă de a îi ceea ce fusese!.
Nesaţul de a se „eultiva, îl urmăreşte și printre maldărele
/C

prăfuitelor dosare... Ne-o mărturiseşte el însuşi, numai

câţiva ani în urmă, cu Sărmanul Dionis *). Dar pasagiul
SI

16) .»ceare purta plete ca şi Eminescu, scria versuri ca şi cl şi car2

IA

“mai târziu sa ținut grapă de literatură, dar — Dumnezeu să-l ierte —

nu avea nici un talente cuvintează Galaction, A. Eminescu 1914, 39.
U

17) apărut în »Convorbiri literare« An. VI, Nr. 9 din 1 Decemvrie

1872 şi Nr. 10 din 1 lan. 1873.
BC
 acestor mărturisiri, deşi trebue proiectat îndeosebi asupra.

RY
anului 1868 din viaţa lui Dionis-Eminescu, e prea caracte- .
„Tistic şi pentru acest capitol din viaţa lui Eminescu şi nu

RA
vom pregeta 'de a-l utiliza şi aici în proporțiile cuvenite.
- Aflăm deci că copistul nostru:<.... era... determinat prin:
| naştere la” nepozitivism . ... era un 1 băiet sărac. Prin natura

LIB
sa predispusă, el' devenia şi mai sărac. Era tânăr... cu
atât mai rău... Ce viaţă-l astepta pe. el? ... Un copist
"avizat a se cultiva pe apucate, sing . Şi această libertate. -

TY
de alegere. în elementele. de cultură i făcea să cetească. .
numai ceea ce se potrivia cu predispunerea sa sufletească. .
„atât de visătoare.. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi *

SI
“atrageau cugetarea ca un magnet. E minune oare că pentru:
el visul era o viaţă. şi viaţa
ER
un vis? 15). Fra
Venia superstiţios?... Lipsit de iubire... iubitor de singurătate,
minune că de--

în neputinţă sufletească de a-şi crea o soartă mai fericită, el

IV
stia că în aceast ordine a, realității; cum o numia el, nu va: .
întălni nici un zâmbet şi nici o lacrimă... Casa lui de pustnic,
UN

un colţ întunecos şi paienjenit din arhiva unei cancelarii,

şi atmosfera leneşă şi flegmatică. a cafenelii, — asta.era
toată viaţa lui. Cine întreba dacă şi el are inimă, dacă ŞI:
AL

Jui i-ar „plăcea să umble îrumos îmbrăcat... dacă și el ar

dori — să. iubească? Să iubească! . Ideia aceasta îi
TR

strângea adesea inima. Cum ar fi ştiut el să iubească. Cain

ar îi purtat pe mâni, cum S'ar fi închinat unei copile, care
i-ar îi dat inima cil» — Pagini de carnet și documente de:
EN

autobiografie sufletească! pr. |

„Dar. — adaogă Galaction (op. cit. 39) »chiar şi aici
/C

la masa. de copist, Eminescu era tot cineva». Isteţimea lui,

| sinceritatea şi iovialitatea lui (note atât de caracteristice,
SI

“deşi atât de învăluite în cele mai discrete reticenţe, — pen-

tru anii i de tinereță al lui Eminescu); fizicul lui apoi, acea
IA

această: Tuime -să trecem ne e scris; 7

„18 Ci: >Când prin
U

umbre şi uinbra unui viSce., Despintire, 175).

. Ca visul unei
BC
 — 187. —

RY
clasică figură de scânteitoare înteligență. şi de cea mai
copilărească frescheţă, — îi atraseră în curând atenţiaşi bu.
năvoința mai-marilor săi. Greficrul Eminovici avansează

RA
devenind copist, la Comitetul permunent *) al judeţului Bo-
toşani. o e
Iscusinţa lui în dresarea actelor ajunse să fie foarte

LIB
apreciată, încât C. Botez a descoperit, în arhiva amintitului
Comitet, multe concepte %) scrise de mâna lui Eminescin
(Omagiu 38%). . . ,

TY
Nu aceasta însă era ambianța în care apreciatul copist
trebuia să devină altceva decât un bun funcţionar al statului!

SI
„Ni se afirmă (capitânul Matei Eminescu în «Fântâna .
Blanduziei» 1889 Nr. 2$, vezi Omagiu 5$) că cel ce l-a
ER
mântiiit din îmbâcseala biurocratismului a fost Îrate-său
Serban, pe atunci student în anul al Il-lea de medicină la
“Erlangen. Ia
IV
„Părinţii, mustraţi de fiul lor Şerban, admit ca Miha:
să-si vază iar de carte. Și iată că la 5 Martie 1865 funcţio-
UN

narul Eminescu îşi cere demisia, cu următoarea adresă

(Omagii 59). | a a
AL

Domnule Preşedinte,
collegiale la &vrm-
TR

Având dorintia de a urmau studiile

u ubdica
nasiul plenariu din Bucovina, mă v&d constrins de
de scriiloriti, +
îndătoririlor querute de lu personalul” postului
EN

de Dmw..
cure "lam occuput până acum la cancelaria dirigeată
,
/C

2.
19) Vezi N. lorgsa-în »Drum drepte An. II 1914,
s'or îi ailând acum aceste autosra me-
2) Si ne întrebăm: unde
|
SI

Eminescu ?
20 La îel ajunze Emines cu şi mai târziu. în Viena să alcătuiasci:
adrese le mai solemne -ale României June, —
IA

cl, şi tiu secretarul oficial,

afie istorică, 1912, 50 şi
vezi |. Grămadă în România Jună... Monogr
Eminescu din Mi/teilungen des rumănischen In-
acelas în studiul Mihai
U

stituts an der Universităt Wien 1914, 244.

BC
 — 188 —

RY
1. Pe asemenea „Consider ente,. vE rog, Domnule Preşe-
dinte «mi accorda demissia şi a regula şi eliberar ea. sala-

RA
jiului cuvenit mie pe luna Februare în suma de doi sute
cini deci lei cursul tesaurului quăci prevă 1 necessitaitea
_aqucsta din mai multe: pulicte de vedere, quare essercită,

LIB
„o mare influență asupra interesselor melle şi quare negli-
geate nu me vor putea feri de ore quare consequente relle.
Fifi buni, ve rogi âncă odată Domnule Preşedinte de

TY
d regula de urgență îndeplinirea quererei melle şi de a primi
Şi la: aquestă occasio assigurarea profundului respect, que

SI
vă conserv şi vă voiii conserva pentru perpetuitute.
1965 Mart în 5 dille.
ER -M. G, Eminovicz.
IV
D-neei sulle
D-lui President all “Comitetului permanent al Consi-
UN

liului județean de Botoşani.

- Si graba lui Eminescu de a pleca dela masa de bu-
AL

:chisire a sufletului cu sarbede efemeride biurocratice cât

“mai curând, de a pleca departe, unde — ştia el prea bine —
trăeşti. mai din plin, în: biblioteca bunului Arune Pumnul
TR

şim faţa. scenei dela Hoiel de Moldavie... — graba lui,

de a pleca, iu atât de mare, încât chiar numai două zile
EN

“în urmă, la 7 Mart 1865, copistul nostru nici nu mai aşteaptă

să-și ia în primire salarul, ci adresează aceluiaș domn pre-
sedinteal Comitetului permanent de Botoşani următoarele
/C

rânduri de definitiv bun-rămas (Omagiu, 60):

SI

„ Domnule Preşedinte!
IA

“În consider ațio Qud cir cunstanțiele nu-mi permită de

a mai îndelunga presența mea în România vă rog Domnule
U

“President de a da în primirea fratelui meu Șerban Eminovici

“salariul cuvenit mie pe luna Februarie an. cur. în sumă de
BC
 „— 189 —

RY
două sute cinci deci lei cursul fesaurului pentr U Quare va

RA
adeveri şi în condica eliberării onorurelor.
Primiţi D-le Pr eședinte assigurarea prea osebitei mele
considerațiuni.

LIB
Mich. Gh. Eminovici
De fapt, în josul acestui ultim act al copistului Emi-
novici, Şerban Eminovici certifică primirea salarului frăţine-

ITY
- său Mihai (vezi Omagiu, 60).
După mai 6 luni de zile petrecute în slujba statului,
“sau — cu înseşi cuvintele lui Eminescu citate de noi mai

RS
“sus 22) — după ce «zi cu zi numărând, wa petrecut nici Ju-
mătate de an în Botoşani», — iată-l deci iară întrat în
VE
cadrul preocupărilor sale mai proprii, Și iarăşi îndrumat
cătră porţile şcolii. .
Reapare în Cernăuţi unde tocmai se isprăvia a doua:
NI

stagiune a trupei Fani Tardini, stagiune care a durat din

14 Noemvrie 1864 pânăm 21 Martie 1865 st. nou (=9
LU

Mart st. vechiu! Vezi Almanach 100). Cum în actele de

demiisionare ale copistului Eminovici datarea e făcută pro-
babil în: stil vechiu, ne întrebăm ori de Eminescu a mai
RA

apucat vre-o reprezentaţie două din această stagiune şi ori

de nu cumva pasagiul din Ștefanelli (40): «Pe vremea
T

stagiunii de primăvară 1864 era și Eminescu în Cernăuţi»

— trebue luat în înţeles chiar absolut şi restrictiv, de unde
EN

ar rezulta că Eminescu ma mai “asistat şi la reprezentațiile .

dintr'a doua stagiune a trupei Tardini »). Şi totuşi infor-
/C

*2) In buletinul »Mihai Eminescua An. | 1930, 93. — De altiel si C.

SI

Botez (Omagiu, 60) semnala valoarea informativă a acestui pasazgiu din

articolul lui Eminescu, scris la 1877 şi reprodus în Scrieri politice şi
IA

sub titlul Literatura şi pastrama din Botoşani. .

literare 1905, 384—388
2) IÎncât pasazgiul din Amintirile lui Radu Sbiera (Almanach 100—
la Cernăuţi
101) : »Din 2/14 Noembrie 1864 până la 8/21 Mart 1865 dete
U

i trupa... d-nei Fani Tardini. Profesorul |. G. |

un şir de reprezentăr
BC

ne-a comunicat că Eminescu îmbla regulat la teatru, cerând şi

Sbiera
40 de bilete
căpătând pentru fiecare reprezentare un bilet dintre cele
 RY
RA
matorii noştri ni-l trimit din nou pe urmele trupei Tardini:
„După ce a părăsit. trupa Tardini, în Maiu 1864, apoi în
primăvara anului 1865 Cernăuţul, a dispărut şi Eminescu”,

LIB
“pretinde Ştefanelli =:); iar Radu Sbiera în (Almanach 101):
«Părăsind această trupă Cernăuţul în Mart 1865, Eminescu
s'a luat după dânsa»....%). Oricum, Alecu. Hurmuzachi

TY
făcând (în „Foaea Soţietaeţii” 1 1865 vezi cit. Baiculescu
| S4-—55) bilanţul, moral al cuceririlor merituoasei Fani Tar-
dini, s'a dovedit un fericit prevestitor al evenimentului ce

SI
“era să. se producă, fiindcă prognostica: „Oţelul scoate
scântei chiar din piatră: . ... Dintre talentele june poate unul
ER
şi altul se va deştepta, pentru o artă sau alta..." ŞI dacă .
pe
— iarăşi dacă! — cel deşteptat sa luat, în adevăr, iar i
IV
urmele Tardinei, atunci (vezi citatul Baiculescu 53) drumul
du iar la Braşov şi, la 7 lulie stil. nou 1875 (destul de
UN

târziu. deci: 21 Mart—7 lunie!), „Gazeta Transilvaniei”

Nr. 41 (Baie 83) vorbia acum de „prima . reprezen-
taţiune.. „cercetată de un public numeros. o
AL

Şi rămâne să ne mai întrebăm, aicea (primăvara anului

1865?) sau aiurea (toamna anului. 18657, când Em. reapare
TR

“în Cernăuţi) sau chiar în 1866 (când,. după moartea lui

r

gratuite, ce. le- impărția. Sbiera între clei, în numele comitetului teatral«
EN

PE
— pasasiul acesta, zic, trebue pus pe seama, mu acestei a 2-a stagiuni a
“Tardinesei,, ci de sigur în vremea primei stagiuni (din 13 Mart — 27 Mai -
1864) ! — In această a doua stagiune s'au dat 40 de reprezentări, vezi.
/C

»Foaea Soţietaeţiie I 1865,:60.:

| 24) Dar acelaş Ştefanelli se contrazice când aiurea (31) zice :
SI

»Nu-mi “mai pot aduce aminte cât timp-a stat Eminescu în Cernăuţi în
“anul 1864, dar în Octomvrie 1864 îl găsim funcționar la. „ Botoşani.
IA

25) Citatul din Radu Sbiera continuă cu: »Sa luat după dânsa, şi
prin Moldova să îi iost prins de- “tatăl său şi îu silit să-şi. continue “ stu-
în
- “diile. Astfel găsim pe: Eminescu la moartea lui Pumnul, întâmplată
U

12/24 lanuar 1866, iarăşi în Cernăuţi...« — Dar îaptul prinderii cu iorţa

lui Mihai. Pascali, Mihai Emi-
BC

“(de 'cătră tatăl său) â suilorului din trupa

nescu,. s'a : întâmplat — o ştim. azi — abia în 1869 la : Botoşani !. (Vezi
capitolil Eminescu hoinar din această monografie).
 RY
— 191 —
Pumnul, Eminescu va îi evacuat locuinţa lui Pumnul?) ur-

RA
“mează să îixăm ceonologiceşte acel nou episod Cernăuţean
(atât de caracteristic pentru mult-vânzolitul Eminescu) pe

LIB
care ni-l comunica (,„,Făt-frum 1929, 114—115) buco-
. os”
vineanul Albescu; următorul: Eminescu locuia în Feld-
gasse %)... Eu (Gh. Albescu), un biet băiat cum eram, îi
duceam lui Eminescu în fiecare zi mâncarea (amiaza) dela

ITY
Vasilică *7). Era: vara şi îmblam desculț. Până'n Feldgassc
făceam o bucată bună de drum. Eminescu — parcă-l văd:
oacheş, păr negru, musteaţa neagră şi'n straie cam sărăcuţe

RS
_— i sto fi făcut-milăde mine, că odată zice: — Săracu
Dăiet! — Şi-mi dă un bacșiş. Treaba asta a ţinut mai multe
VE
ba
săptămâni. Şi eu mă trăgeam bucuros-la bacşișul meu,
nemernic ul de
odată îmi trebuia te-miri-ce caiet, şi uitând,
nă-
mine, că nun fiecare zi îs Paștele, îmi pusesem toată
NI

a ţinut
dejdea în agonisita mea...” Faptul că „treaba asta
avea. chiar „mus-
mai multe săptămâni” şi că Eminescu
LU

dată mai
teaţa neagră”, ne-ar îndrepta mai curând cătră o
tărzie, chiar poatela anul 18660. N
bătut lhoi-
RA

' Hotărit nu putem spune ce drumuri a mai

e iar în Cer-
narul nostru, dar în toamna aceluiâș an încă
năuţi: «spre toamna anului 1805 apare iarăşi între noi si
T

u a fi primit ca
ne spune că se va supune unui examen pentr
EN

poate chiar înadins

elev public» (Ştefanelli 42). Se' pusese
fostul său coleg
pe carte căci învăţad. p..greceasca *) cu
/C

(Cernăuţi) — strada revistei „Făt-

26) Azi (1942):. str. Munteniei
A
SI

Îrumos”. Se
Morariu, îiul Mitropolitului .Silvestru.
2). Vas-ile
iescu, presumpțiosul „domnu
IA

25 Impotriva pedantului Anghel Demetr

atâtea calităţi ce-i atribue lui Eminescu —
" proiesore, care pe lână
cu student , cu câtă, cu câtă nedreptate ! LI
şi vom vedea în capitolul Emines
U

subiectiv dar totuşi

— împotriva 'lui A. D. deci, care în studiul, foarte
(din »Literatura şi artă română« 1903,
nu “lipsit de merit, Mihail Eminescu
BC

cunoşti nţă foarte superii cială a“ limbii

379) pretinde cii Eminescu avea >0 da (sic D de
greceş ti, cu tot nierul ce-și
latinești şi aproape nulă a celei
 — 192.—

RY
„de pe vremuri, Ilie Luţia, acum (1865—1866)
elev de clasa
a S-a (Almănach, 101). | a

RA
Locuia la iubitul său dascăl Arune Pumnul,
făcând pe
bibliotecarul amintitei biblioteci a elevilor. „Aic
i trebue să

LIB
se fi simţit... în elementul său, căci rând
uise biblioteca şi
„“stia unde se află orice carte. Nu maj trebu
ia, ca mai înainte,
”. să scotoceşti tot dulapul, pân'ce dai de
cartea ce-ţi trebuia.
Eminescu se ducea drept la dânsa şi o scote

TY
a dintre celelalte
cărți, dându-ţi-o cu un fel de satisfacţie şi
dovedind astfel
că cunoaşte fiecare tom...” zice Ștefanelli (42). Ba de-

SI
"votatul bibliotecar Eminescu ştie să-l facă şi pe ctitorul a- |
cestei biblioteci dăruind-o cu o serie de cărţi,
din cari trei,
lvezi buletinul
ER
cu N-rul de ordine 71, 72 'şi 76, am ajuns să le
„Mihai. Eminescu”. 1930,
cunoaştem
26—28). Sunt:
IV
1. O ediţie postumă (1815) din poetul-erou Theodor
Kârner;
2. Cartea amintită de Ştefaneili (39): Q. Reinbeck, Myfh
o-
UN

logie fiir Nichistudierende, Wien (fără an); şi 3. Acel Lecţi

u-
nariu latinu pentru a dow'a clase gimnaziale după M. Schin
-
“nagel de Ioane M. Moldovanu apărut la Blaj în 1864
(vezi
AL

„Cit. „„M. Eminescu” 27), care are meritul de a

ne întări şi
mai mult în supoziţia că, după dispariţiile sale din Cern
ăuţi
(16 Aprilie: 1863; apoi, pe urmele trupei Tardini (?) în
TR

„1864 şi 1865) Eminescu a avut contact direct cu Ardealul

(şi poăte Chiar cu Blajul)].: Generosul bibliotecar își sem-
EN

nează daniile cu aproape stereotipa autogramă: „daeruitae

a poseda aceste două limbi şi literaturie, — cităm
alături de mărturiile .
/C

menţionate de noi în articolul Eminescu şi învățământul

clasic (îu »Făt-
îrumos« 1926, 130), încă şi următoarele : S. Bezdechi, Eminesc
u şi anticii
în »Cele-trei-Crişuri« 1926, 93 (Nr. 6—7); Dan Motru, Un nou
SI

izvor al lui
M. Eminescu -în »Datina« An. VII 1929, 134—136 ; şi mai ales, importan
-
tul studiu Clasicismul grecoroman şi literatura noastră (în
IA

special Emi-
Hescu) publ. de Nicolae Sulica în Anuarul liceului »AL.: Papiu Ilariana, |
Târgu-Mureş 1930. — Dacă, totuşi, în îața justiției (O.
Minar, Eminescu
U

în fata iustiției, 83) Eminescu se eschiva de cunoașterea limbii

greceşti,
pretextând : »nu” pricep de loc această limbă«, — atunci
BC

răspunsul acesta
nu eră decât un Simplu răspuns de circumstanţă
...
 — 193 —

RY
(dăruita) bibliothecei 2ymnasiaștilor (gimnaziaştilor) Români
den Cernaeuţi (Cernauti şi Cernăuți) de M. G. Emi-

RA
| | |
novicii”.
In vremea aceasta, Pumnul era greu bolnav, bolnav
care în
fără nădejde. Şi a fost o moarte izbăvitoare aceea

LIB
de
ziua de 24 Ianuarie stil nou 1866 veni să-l mântuiască
chinuri. Dar moartea pribeagului din Cuciula ta Făgăraș ului
de
se desfăşoară în împrejurări ce pot închipui o apoteză

ITY
neştiut
adânc înţeles simbolic, — căci dacă Pumnul se stinse
ul ardelen esc, atunci el muri
_de ai săi, departe de Făgăraş
ul unui
plâns de un copil, care era menit să devină apostol

RS
fi iost printre
neam întreg. In adevăr Eminescu trebue să
Arune
cei ce i-au închis de veci pleoapele apostolului-martir l lui -
veștii despre sfârşitu
Pumnul. Când la răspândirea
VE
faţa locului acelui
Pumnul, Ştefanelli grăbeşte să ajungă la
îi relatează cum a
siârşit, Eminescu în hohote de plâns
NI

văzui pe Eminescu,
fost agonia lui Pumnul. Şi: „acum îl
— mărturisește
întâiaşi dată vărsând lacrămi de durere”
LU

a
Ştefanelli (43).
“Lacrimile acestea se întovărăşirăcu cele ale celorlalţi
învaeţaeceilor,
elevi Cernăuţeniîn broșura Laecrimioarele
RA

ul pre iubitului lor

gimnaseiaşti den Cernaeuţi la mormînt Ianuarit
într'a 12/24
profesorii Arune Pumnul raepaeusat Emi-
18662), unde la pagina 4 elevul M.
T

1866, Cernăuţi
noviciii, privatist semnează elegia:
EN

Bucovină,
Imbracă-te în doliu, fruinoasă
ta,
Cu cipru. verde'ncinge antică fruntea
/C

şi senină
C'acumâ %) din pleiada-ţi auroasă
se stinse o lumină,
Se stinse un luceafăr,
SI

Se stinse-o dalbă stea!

(„Conv. lit.e An. XXV pag. 1042), care da-
IA

2) Gresala lui Petrașcu rea lui Emi-

această elegie înainte de pleca
tează moartea lui Pumnul şi i 1964, a rectiiicat-o acu Scurtu
prim ăvar a anulu
_nescu din Cernăuţi în
| Si
U

(op. cit. 269). pleiada-[i... după msul

In ediţia Scurtu (1908): “Acuma din
s
BC

original dela Ac. Rom.

13
 RY
- - a 94 —

î. Metalica, vibrânda a clopotelor iale 51)

RA
„„.* Vueşte în cadență şi sună întristat;
„Căci, ah! geniul mare al: deşteptării tale
Dăşi, se duse- -dcuma pe- ( nemurir ii cale;

LIB
Şi în urmă-i ne-a lăsat!

„O precizare! E aceasta nu chiar prima versificaţie a

lui Eminescu (Cum ne-ar deprins a 6 socoti *), fiindcă două

TY
«dintre - versificaţiile pe cari Eminescu după: moartea lui
“Pumnul, în Faur 1866 le: trimite revistei „Familia” a lui

SI
* Tosit Vulcan, sânt datate de Eminescu cu 1865! %). Prima,
cu titlul De-aş avea... apărută în ,Familia” din 25 Faur
1866 şi datată de Eminescu cu Septemvrie 1865 e, cum a
arătat Anghel Demetriescu („Literatură şi artă română”
ER
IV
“1903, 363) numai o searbădă copie după u un searbăd model
al lui Alecsandri: i a
UN

| 3) Ne cam surpriude informaţia lui Ştefanelli (43) că: Eminescu nu

prea era mulţumit cu versul „Metalica, vibrânda;,. ” ne surprinde, Zic,
fiindcă chiar versul acesta e. cel mai eminescian vers “din întreaga ver-
AL

sificaţie, — adevărat vibrător prin reliefarea topică cu cu cele două cali-

iicative tintuite în fruntea îrazei, plastic prin concretizâreă metalică a jalei
Și atât de eiminescean în solemuitatea-i topică proprie lui Eminescu; cî.:
TR

„Căci astăzi dacă mai “ascult

Ninicurile aceste
Îmi: pare- o veche de demult
EN

Poveste” (Adio).
“şi cî.: o
„Peste câte mii de. valuri “stăpânirea ta străbate
/C

Când plutesti pe mişcăloarea mărilor singurătate”.

(Scrisoarea I-a).
3%) Ca d. p. N. lorga în „Drum drept” An. Il 1914 pag. 2, «3
SI

N. Zaharia, Mihail (sic) Eminescu... 1923, 40; sau Liviu Marian, £.

:Haşdeu şi Eminescu, 1927, 4; sau chiar N. |. Russu în recenta sa broşură!
IA

Mihail (sic) Eminescu, 1929 (broșură caremn subtitlul ei se cimileste, cu

eticheta „Biografie” Do Su |
U

38) Şi să nu uităm. apoi de însaşi mărturisirea lui Eminescu (relatată

a început
de Ştefanâlli 42): „Eminescu ne spunea că scrie poezii, şi. că
BC

de teatru”, mărturisir e care datează chiar din vremea. primei

şi o piesă
stagiuni Cernăuţene (1864) a trupei Fanni Tardiui!
 __ 195 —

RY
„Alecsandri (Doina): | Eminescu:

RA
De-aş avea o puiculiță De-aş avea o porumbiță
Cu flori gulbene'n cosiță Cu chip alb de copiliță,
:Cu flori roşii pe suriță! . Copiliţă Vlândişoară

LIB
De-aş avea o mândrulică Ca o zi de primăvară,
Cu-ochişori de porumbică Cât îți ține ziulița
Și cu suflet (de voinică! - I-aș cânta doina doinita,

ITY
De-aş avea o bălăioară I-uş cânta-o'ncetişor
Naltă, rumenă, uşoară, Şoptind şoapte de amor.
Ca un puiu de ciiprioară!

RS
Face-nvaş privighetoare
De-aş cânta nouptea'n răcoare
|
Doina cea desmierdătoare!
VE
versilicaţia Din Străinătate, care din
Cea de-a doua,
natala vălcioară, a codrului
străinătatea Cernăuţilor cheamă Familia” din
apărută în
NI

tenebră, colibile din vale etc...,

cu 1865, e de prove-
17 Iulie 1866 şi. datată de Eminescu
LU

documentară
nienţă, originală a lui Eminescu, şi de valoare
și utilizat-o în cursul cercetărilor
pentru istoriograf. Am
noastre. |
faptului că la începutul anului
RA

“Dar insistăm asupra

ultima dată Eminovici acum,
1866, Eminescu sau Eminovici, Co-
tei „Familia”. lată ce ne
trimite câteva „poezii” revis
T

Eminescu în „Familia” 1885,

munică Iosif Vulcan (Mihail
EN

într'o demineaţă de Februarie

14): „Inainte de 20 de ani, Bu-
noastră primi o epistolă din
a anului 1866, redacţiunea unui
poezii, primele încercări ale
/C

covina. Epistola conţinea Comi tiva poc-

Mihail Eminovici.
tânăr, care se subsemna 16 ani. |
rul lor este numai de
SI

ziilor ne mai spunea că auto ile; pri-

inspiraţiuni juven
““ Publicarămcu plăcere acele anul acela 54).
IA

din
ma apăru în Nr. 6 al Farmniliei o mică schimbare. Nurele
Redactorul însă își permise iune: slavă;
suna birie, căci avea o terminaţ
U

Eminovici nu-i terminaţiunea ŞI astfel

numele, modificând
BC

romaniză dar
1806.
apărută la 25 Faur (9 Martic)
34) Versificația De-as avea...
 TI 196 —

RY
poeziile acelea apărură în oaia noastră 'sub numele Emi-
nescu.

RA
Autorul: ma protestat, ba a adoptat însuşi acest nume:
Şi semnă apoi aşa toate poeziile şi scrierile sale în viitor..

LIB
Astfel fu introdus numele Eminescu în literatura noastră;
scriitorul acestor şire i-a fost naşul» — încheie Iosif Vulcan:
(... Şi totuşi Iacob Negruzzi, Amintiri din „Junirmmea” mai
vrea să ne mistifice%) cu afirmaţia: „insă nu Eminescu

TY
AAj
,
] însuşi şi-a schimbat terminația din ovici în escu, ci precum .
-mi-a spus-o odată singur, Aron Pumnul, învățătorul său de

SI
limba. română . l-a îndemnat să-şi romanizeze ter--
“minaţia”).
ER
Şi fiindcă ajunserăm la debutul literar al lui Eminescu,
IV
insistăm, Inainte de toate rămâne să fim lămuriţi 26) odată
- asupra următoarelor greu-cumpenitoare ştiri pe cari în ar-. -
UN

„ticolul Amintiri despre Eminescu (»Neamul romănesc lite--

rar« An. ] 1909, 686) .ni le dă ardeleanul Aug. B. Since--
leanu: , Eminescu, înainte-de a .colabora la F amilia, publi-
AL

. case-mai multe poezii în Aurora, foaie beletristică ce apărea

în „Oradea-Mare, supt direcţia lui Iustin Popfiuc. — »Pe:
vremea aceea« — zice Sînceleanu — »eram prin clasa -a
TR

V-a la liceul din Blaj şi eram. abonat la Aurora, în care

începuse Eminescu a publica poezii . . Nu-mi aduc aminte:
EN

subiectul celor poezii ..., dar ceea ce-mi amintesc foarte:

bine. este că ele mă fascinau și că admiram cu deosebire
' Jimba. De altiel el era admirat de toată lumea, — - vorbesc“.
/C

de elevi — din Blaj, şi aceasta cu atât mai mult, că se:

spunea că poetul acestă €e un băiat tânăre. — Nu cunoaşten
SI

i 95) Şi aceasta nu e singura informaţie falsă pe care |. Negruzzi

IA

stăruie să ne-o debiteze pe socoteala lui Eminescu (şi altora!) în ale sale:
Amintiri. : De altiel afirmaţia lui |. Negruzzi e definitiv infirmată - priw
„faptul că Eminescu, bibliotecar în casa lui Pumnul (din. toamna an. 1865:
U

“până la' moartea lui Pumnul, în 24 lan. 1866) îşi semnează daniile (vezi.
mai sus!) cu M.G. Eminoviciu!
BC

-.%96) Le semnalam -acu în „Glasul Bucovinei” Nr. 1221 din: An. vi

1923; apoi în. “mFătrirumos” 1929, 131. | ay
ate.
 RY
„— 197 —

această Auroră dela Oradea-Mare şi n'o cunoaşte nici re-

RA
pertoriul Nerva Hodoș şi Al. Sadi Ionescu, .Publicaţiunile
“periodice româneşti 1913. Ce îel de „,poezii” vor îi fiind

LIB
„aceste pretirise prime versificaţii ale lui Eminescu, publicate
„înainte de a colabora la Familia"? Cum le-a îi iscălit...
Eminovici. E; Se pare, vorba de un Eminescu pe care elevii

ITY
'Blăjeni îl cunoșteau acu (chiar în persoană)... De când?
Despre ce an vorbește deci Sînceleanu? ay,
- Şi, fiind deci iarăşi vorba de debutul literar al lui Emi-

RS
„nescu, trebue să purcedem-tot dela Ştefanelli (42), care ne
informa acu pentru anul 1864: „Eminescu ne. spunea că
scrie poezii şi că a început şi o. piesă de teatru”, lar des-
VE
coperiri ca cele ale lui Gh. Bogdan-Duică în „Datina”. An.
“VIL 1929 Nr. 7—9, 131—132 (articolul Dintr'ale lui Emi-
NI

escu), unde (după manuscrisul 5) academic 2259) Emi-

nescu însuşi ne dădea (la 1878) „pentru propria sa con-
LU

tabilitate poetică” (Bogdan-Duică), o înşirare (cronologi-

ceşte desordonată) a 45 de versificaţii dintre anii 1865
şi 1870, — par a ne lămuri. Este d..p. aice, între cele 14
RA

„ versificaţii “nedatate, înşirată (după De-aș. avea din „1865

Septembrie”) şi versificaţia „Cine-i: Steaua mării (Din.
drama Steaua mării)”! Deci: drama „Steaua mării”! Ne
T

întrebăm acum: Oarc această dramă, de care n'avem

EN

altă ştire n!o îi ea 'chiar cea șştiută dela Ștefanelli (42),

din 18642... Dar celelalte (de altfel necunoscute) versi-
ficaţii înşirate de Eminescu, fără dată, în registrul conta-
/C

Dilităţii sale poetice: Când norii. . .; Steaua vieții; Inger

SI

palid; Lida — din ce an or îi venind? Din 18649?

| Fapt vrednic:de specială atenţie e apoi că De-aş avea
IA

“şi Din străinătate, apărute în „Familia” abia la 1866, sunt

data
datate în amintitul manuscris 2259 cu 1865, deci cu
U

menţionează (vezi
3) Manuscris văzut şi de [. Scurtu, care însă
BC

1904, XXV) că acest Ms. Ac. Rom. 2239 îi. 106—39

“ediţia Geniu pustiu
-
mumerotează, nu 45, ci 1—35 versilicaţii! (2)
 RY
— 198 —

RA
dă zimislirii lor. Drepi care reținem că. „postuma” Un Oman
(ed. 1908, 269) e datată de, Eminescu cu 1865—1807..
Incât bilanţul bibliografic pentru debutul: iterar al-lui

LIB
Eminescu, find în funcţie de lămurirsa unor iitrebări ca cele:
deschise mai sus, încă nu poate Îi încheiat.
- Alt fapt însă urmează, probabil, să mai fie înregistrat

TY
aice. La 27 Iunie st. nou 1866 redacția revistei „Fauirilia”*
poseda acum manuscrisul! ui Eminescu Lanţul Je aur, No-

SI
velă svediană (apărută în „Familia” 1866, 394 ş. n Şi re-
„editată sub sugestia lui Gh. Bogdan-Duică, de O. Boitos şi
ER
N. Jugănaru la Cluj 1927). Traducerea acestei romantice
povestiri a lui Onkel Adam e făcută de sigur din nemţeşte:
IV
-— cum vom dovedi NOL — Şi: probabil în mediul nemţesc
dela Cernăuţi, în tilina bibliotecii elevilor din casa lui Pum-
UN

nui, sau chiar în. căsuţa din „Feldgasse” (vezi mai sus).
Vânzolelile hoinaruliii Eminescu, după dispariţia sa din
Cernăuţi (în 1866), cu. greu i-ar r Îi dat răgazul să se mai
AL

„ocupe de traduceri.
N Fapt cert însă şi singurul fapt cert cunoscut din scurta
petrecere a lui: Eminescu la Cernăuţi, după moartea lui
TR

Pumnul, e acel act de hotărîre:. trimiterea unui mănunchiul

| de. versificaţii Familiei lui |. Vulcan. Şi faptul acesta Îu
EN

părecă O prevestire a celor ce trebuiau să urmeze: In lupta

cu îndemnurile de. toate zilele, de a-şi isprăvi şcoala, Emi-
era să nu se deie biruit decât altor, cu mult mai po-
/C

nescu
riiricitoare îndemnări: Imperativul categoric al creaţiei (care
chiar în debutul său se afirmă „dela Nistru, pân Ja Tisa”).
SI

| Tnîrăţit cu poezia. deci, certat de toţi ai săi, orfan de

IA

„ocrotitorul său Aron Pumnul, dispare din Cernăuţi odată

| anului 1866. Nimeni dintre colegii săi n'a
Cu primăvara
se
stiut când a plecat şi încotro o apucase. Abia mai târziu
U

răspândi zvonul că petrece în Ardeal (Şteianelli, 44) —

BC

ale
în Biajul, lui Puinnul şi al. altor(2). descinderi blăjene
ur-
sale . „.(9). lar «Familia» din 14 August 1866 aicea
 RY
mătoarea chemare a Bucovinei din partea uhui pribeag de-

RA
finitiv cufundat în vâltoarea rătăcirilor de bună vole:
La Bucovina -
|

„|

ip aa

LIB
N'oiu uitu vreodată, dulce Bucovină, '
Geniu-ţi romantic, munții în lumină, ia
Văile în flori, Ei

ITY
Râuri resăltânde printre stânce nante,
Apele lucinde'n dalbe diamante
Peste câmpii'n' zori. |

RS
Ale sorții mele plângeri şi surise i
Ingânate'n cânturi, îngânate'n vise, :
Tainic şi usor,
VE
Toate-mi trec prin sându-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinte
NI

Imi şoptesc de dor.

LU

Numai lângă sânu-(i seniile rele, «

Care îmi descântă firul vieții mele
Parcă dormita,
RA

Mă lăsară'n pace, ca să cânt în lume.

T
EN

„Ochiul îmi sclipeşte, senele-mi sânt pline

Ininza mni- -e grec;

Astfel totdeauna, când gândesc Ia tine

/C

Sufletul mi-apasă nouri de Suspine,

Bucovina mea!
SI

ze
% *
IA

Drumul lui Eminescu de aci înainte e şi mai îmbrăcat

în întunerec. Informaţia — nelămurită, mistică, legendară.
mai desăvârşite desbrăcări de toată grija cea
U

Ani ai celei
lumească ... Din înegurarea lor de singurătate şi suferinţă
BC

va răsări cuatât mai luminos luceafărul poeziei româneşti...

BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
La
 RY
RA
LIB
ITY
RS
Bucovina în viața și opera
VE
-Tui Mihai Eminescu
NI

de Aurel . Vasiliu
LU
RA
T
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
Bucovina în viața şi opera
lui Mihai Eminescu

ITY
| de Aurel Vasiiiu

], Psihologia elevului Eminescu

RS
| Printre alte multe merite culturale, literare şi artistice,.
pregătit'si
Bucovina are şi pe acela de a îi fost locul unde şi-a
VE
ventru primele zboruri, vulturaşul care va
încercat aripile,
deveni acvila: literaturii române: Mihai Eminescu.
NI

a fost pentru el puntea de trecere între două

Bucovina
mentalități deosebite: pe deoparte cultura îran-
culturi şi două
LU

toți scriitorii, în
ceză, care domina vechiul Regat si pe aproape
de această inilu-
îrunte -cii, Fliade, Bolintineanu, Alecsandri:
adolescent imitator.
enţă ncolatină s'a resimţit şi Eminescu,
RA

sub steaua ace-

al înaintaşilor, după 'cum şi Bucoviiia. stătea
ei franceze la noi.
luiaş astru: Alecsandri, exponentul inîluenţ
această îiniluentță «do-
Pe de altă parte însă, “alături de
T

uneori copleşitoare, îşi faze loc

venită o franţuzomanie
EN

cu Care micul Mihail Eminovici

şi culturc sormună,
în Cernăuţ i.
ia contact pentru întâiaș dată când vine
legătură mai atlâncă.
/C

Prin înaintaşii săi însă, se pare că O

nostru spre plaiurile Bucovinei
„„ătavică, îl atrăgea pe poetul
încerca să stabilim legături
SI

“cea cu mândri feciori. Nu voin

polonszi, printre care sânt şi
“stre Eminovici români şi cei
IA

în dedalul
nu ne voi pierde
“acslo:sceriitori,. cu atât mai mult
orientale-turcesti. (ci. L. Mo-
unor supoziții mai îndepărtate,
în »GL. Bue.e V, nr. 1156-7;
U

“ării: Oh: Eminovici, tatăl lui Ei, 394; acelas: lurăşi

Obârşia lui: m, în Jun. Lit.e, XII,
BC

-acâlaş:
nr. 1252; Gr. Nandriş?
obârsia Eininovicenilor în »Gl. Buc.« VI, 1923).
Familia Iminovicz în Polonia în: » Jun. Lit.e,
 RY
SI a — 204. —

Nu ne vom aventura aşa ' de departe, nu: fiindcă m'ar îi

RA
“interesant, căci adesea ecourile din sufletul unui scriitor vin
de
„ peste. generaţii, făcând mari salturi în timp, cât pentru faptul
că am intra în domeniul supoziţiilor necontrolabile.

LIB
Dacă ne
“vom. mulţumi cu o epocă mai puţin depărtată, ide dinaintea
“răpirii Bucovinei de Austriaci, atunci se poate stabili 'originea
românească a Eminovicilor din răzăşii' satului Călineştii lui

TY
“Cuparencu, de lângă Suceava. (cf. V, Gherasim: In satul Emi-
novicenilor în »Conv. Lit. «, 1922, LIV, 834—45). Tatăl poe-

SI
tului, Gheorghe Eminovici, era fiul: »dascăluluie Vasile Emino-
vici şi a învăţat puţină carte dela dascălul Ioniţă din Suceava;
în “schimb, avea .»o mare ER
admiraţie pentru Nemţi,
IE toţi copiii, de mici, cu profesori de germană în casă (Corne-
crescuse pe

„lu Botez: Omagiu lui Em., 48). Nemţeşte şi ceva îranţuzeşte,

IV
învățase Gh:: Eminovici. şi “dim familia lui Ghica- Dumbrăveni,
UN

“unde fusese administratorul moşiei, înainte de a-şi cumpăra

„Ipotești. “Tatăl poetului ştia însă şi limbi slave, ceeace se
„explică prin tendinţa spre poliglotism, care este mai accentua-
tă în Bucovina şi de unde va îi trecut şi la poetul nostru,.
AL

| - Origina - din țărani români şi-a afirmat-o' însuşi poetul

nostru în: diferite rânduri, mândrindu-se cu. ea. (D. Murăraşu:
TR

“Mărturii în legătură cu originea lui M. Em. în »Prietenii ist,

„lit.« 1931, 29 sq). Prin aceasta însă nu trebue totuş să-l soco-
- 4im drept un ţăran care, din cauza culturii, şi-a pierdut ţărănia,
EN

De altfel, se pare că întreaga familie a lui Eminescu a

resimţit această cliemare adâncă pentru pămâtul Bucovinei,
/C

“Mai toţi: îraţii lui Mihai au trecut pe la şcolile din Cernăuţi,

“s'au încălzit de patriotismul lui: A. Pumnul şi a bibliotecii sale,
SI

“căreia îi dăruesc diferite cărți: nu numai” Mihai, «ci şi Neculai

şi:lie. (L. Morariu: Cănturia lui Ilie Eminovici în Bul. „N,
IA

Eni. IX; 1938, 17 sq cum şi 1, 1930, 27 i IV, 1983, 4, Yezi

-Şi “eompletările noastre din alt cap.). a aa II Ta
U

Dintre “surori, Aglaea Eminovici s'a “stabilit la Cernăuţi,

“măritată, prima dată (1870), cu profesorul de la şcoala nor
BC

““mală 1. Drogli
şi, după moartea lui, cu ofiţerul austriac Gareiss
 — 205—

RY
von Dolitzsturm. La Aglaca veniau şi tatăl şi mama, poate și

RA
„Henrieta, sigur şi Mihai. S'au' găsit şi paşapoartele cu care:
"treceau graniţa, pe la zăstava (graniţa) Mihăileni, copiii ciumi-
narului G. Eminovici, spre Cernăuţi. Astfel la 17 Aug. 1857,

LIB
protosinghelul Iuraşcu îi trimete, din laşi la Botoşani, paşapor-
tul comun pentru Şerban, Neculai, George, Ilie şi »Mihail care:
esteîn vrâstă de 7 ani. Statul crescători, părul negru, ochii.

ITY
negri, nasul potrivit, faţa smnolită«. Paşaportul cra »pi zăbavă
de 11. luni«. Copiii rămâneau la Cernăuţi până la sfârşitul
anului şi se reîntorceau acasă abia prin Iulie. »La 22 Mai 1860,

RS
căminarul Eminovici 'se 'duce până la Cernăuţi, desigur pentru:
a face formele de absolvire pentru fiul mai mare care urma
să plece »în staturile Austriei. (Gh. Ungureanu: »Mihail Emi-
VE
nescu. şi fraţii săi. şcolari la Cer năuți«, în »Cetatea Moldoveic,
, 11—12, 1941, p. 279). Poate că mai degrabă se va fi dus ca
NI

“să-11 ducă şi pe fugarul Mihai îndărăt la şcoală ? Din toamna

lui 1864 până la 7 Martie 1865, M. Em. este scriitor la Comite-
LU

tul Permanent din Botosani când îşi dă demisia. Pentru »a- şi

_ continua studiile, se eliberează pașaportul No. 3928 din 11 Martic:
1865, tot pentru Ti luni. La 29 lunie 1870 »doainna Rallu Emino-
RA

vici în cetate de 53 ani şi cu fiica sa Aglaia ide 18 ani ce vroiesc a

merge în Evropa pertru voeaju« au nevoie de paşaport, iar la
30 August acelaş an pleacă şi G. Eminovici în Austria. Cu
T

ocazia căsătoriei Aglaei cu |. Drogli? Dionisie O. Olinescu.

EN

(»Scrisodre din Cerniui« în »Familia« din 1890 nr. 6, p. 69)

ne informează despre: »Sora nemuritorului poet român Mihaiu:
Eminescu, domna Aglaia Droeli, nășcută Eminovici, a trecut:
/C

în ajunul căsătoriei ei cu d-l de Gareis, locotenent la armata

teritorială, la religia romano-catolicăc. Aglaca a rămas să-și
SI

doarmă somnul de veci pe una din aleele străjuite de mesteceni'

A.
albi ale cimitirului din Cernăuţi, alături de atâţia alţii, ca
IA

Pumnu, Mitr. Silvestru, |. G. Sbieia, Const. Morariu, Ep. Bu--

ro-:
cevschi... Sânt mormintele care ne aşteaptă, sânt legăturile
U

şi cultura.
mâneşti, îndestructibile Cu pământul, cu trecutul
BC

Bucovinei. om ape.
ADI
 — 206 —

RY
Despre Em. şi Bucovina, cele mai numeroase. şi mai in -

RA
portante informaţii, cum cra şi natural, Bucovinenii ni le puii
la dispoţizie. De aceea vom întrebuința adesea atât de veri-
dicile Amintiri despre Eminescu alc lui Teodor V. Ştefanelli

LIB
(C.. Sfetea, Buc. 1914), bunul prieten al poetului, care avea
“grija să-şi noteze unele impresii imediate; cu titlul impropriu
de amintiri sânt şi cercetările importante ale Dr. Radu |. Sbie-

TY
ra (Cernăuţi, 1903) relative la Eniinescu, după. cum tot aşa de.
“importante sânt şi contribuţiile] ui l Grămadă sau, mai ales,

SI
Leca Morariu, care culminează cu acel unic buletin »Mihai
Eminescue şi îşi are pendantul în monumentalele »Studiişi
ER
documente literare« ale lui |. “E. Torouţiu. Nu ce locul aici să
“citez pe toţi: cercetătorii bucovineni care au contribuit la elu-
cidarea problemelor eminesciene.
IV
ea
UN

În formaţia sufletească a lui Em. Bucovina a jucat un

rol atât de preponderant încât cercetarea noastră iu se poate
mărgini numai la epoca extinsă dela venirea copilului Mihai
Eminovici la Cernăuţi, în 1858, ca elev de Cl. Ill-a la şcoala
AL

primară »National Hauptschule« şi până la plecarea lui Mihai .

[A minescu din acelaș! oraş, ca elev privatist, în 1866. Cevă
TR

asemănător mediului şi influențelor bucovinene a găsit hoina-

rul adolescent şi în Transilvania. Căci ceeace .l-a determinat
De. Em. să meargă la Blai, în vara anului 1866, cra amintirea,
EN

poate şi îndemnul lui A. Pumnul, înainte de a muri, după cum

şi alţi bucovineni ca: V, Bumbac, Buliga, Bucescu, ascultaseră
/C

de acelaş îndemn. Şt. Cacovean- ne-o atestă: „De când se

aşceză Aron Pumnul în Cernăuţi ca profesor de liniba şi lite-.
SI

ratura română, „se porni un adevărat curent” spre Blai. Dipă

acest cuient șc lasă şi Eminescu când veni la Blaj, (Em, în
IA

Blaj în »Luedafărulc, 1904, III nf. 3, p. 72). O: colaborare înts-

“ectuală între “Transilvania şi Bucovina este şi acea strădanie
U

p?
a tineretului școlăresc din „Cernăuţi. pentru a copia “colecția
lui Barițiu, copiere [4-
mai mulţi ani a »Foii pentru minte a
BC

în Bul,
cută sub imboldul lui. A. Pumnul dv. Aurel Vasiliu,
 — 207 —

RY
>M. Eminescue, 1942). ]. Scurtu vorbeşte mereu despre »unele

RA
Jatinisme şi germanisme datorite mediului cultural ardelenesc«.
(Introducere la »Geniu pustie p. 33). Dar înainte de a se

LIB
datora mediului ardelenesc, multe din aceste forme lingvistice
le-a primit Eminescu din mediul bucovinean. Intre Bucovina şi
Translivania crau şi sânt asemănări care au putut continua Şi
intensifica anumite deprinderi ccăpătate de Em. în Cernăuţi,

ITY
Cupă cum şi Viena cra centrul de unde se propagau anumite
mode şi tendinţi şi unde se strângea tineretul intelectual din
cele două provincii. De altfel, reveniri şi răsuncte bucovinene

RS
găsim până în ultimii ani ai vieţii poctului, după cum vor
trebui cercetate şi multiplele ecouri
VE în opera lui.
E
-
4 E

Superbii esteţi neagă valoarea faptelor şi documentelor

îu explicarea operelor de artă. Nu-i de mirare dacă şi d, Al.
NI

Colnrian, în prefața la ediţia poeziilor lui Ein. (»Cugctarea«

-[1940]) crede următoarele în ce priveşte epoca şederii lui Em,
LU

la Cernăuţi: »Acest timp nu interesează prin date, notc, nume

de străzi şi de gazde, aspectul şcoalei şi al vechiului oraş,
sau prin anecdotele naive şi nesemnificative... Toate au Înst
RA

“colecționate: pentru înţelegerea lui Eminescu !« (15). Noi

însă credem că aceste: amănunte sânt foarte »semnificativec,
mai ales pentru acel care*vrea să se identifice cu mediul în
T

care a trăit poetul, în care s'a format sufletește. Numai azenstă

EN

jlontificare a cercetătorului cu mediul aduce după sine şi O

a
_idontificare cu formația intelectuală şi sufletească în ge”-"2
/C

scriitorului. Unele amănunte >nesemn ificati ves l-au determi nat

de
poate pe poet, cândva, să scrie cutare vers, să île urmărit
SI

cutare viziune poetică, de cine ştie ce nostalgie. „. Căci nu cve-

nimentele - mari şi mai ales imediate l-au determinat pe Fm.
IA

curzătorul fs
scric, aşa cum il determinau pe spontanul şi
mai multe cu prtintă,
csandri. “Tocmai aceste. amănunte, şi cât
U

a trăit- n atunci
ne redau realitatea “pâlpabilă a vieţii, pe care
împresiuni rămân
Copilul genial, . când cele mai proaspete
BC

De sigur cumulul de date

neşterse din sufletul ce se plămădea,
 — 208 —

RY
. N 2 - .

şi fapte .nu trebue să ne île scopul ultim. “Cerem O piozrafio

RA
interpietativă şi explicativă a sufletului şi operei.
De exemplu, câte concluzii importante nu se pot scoate,
totuş, din. notele cataloagelor,: asupra neastânipăratului elev.

LIB
Mihai Eminovici, cu toate că notele pot Îi Şi expresia tempe-
ramentală. a profesorilor care le pun.
n Parcă-l. vedem şi noi pe micul Mihai Eminovici, împreună

TY
cu Ştefanelli: »Par'că-l: văd şi astăzi MIC şi îndesat, cu părul
negru pieptănat dela frunte spre ceaiă, cu fruntea lată, faţa
lungăreaţă, umerii obrajilor puţin ridicaţi, ochii nu mari dar

SI
vii, colorul feţei întunecat „prin care 'străbătea însă “rumeneala
sănătoasă a obrajilor.. Era totdeatina curat îmbrăcat »(24) Va-
ER
- sile şi lon- Bumbac, pe când erau meditatori (»Instruktoren«)
în casa lui Pumnul, . locuiau pe la- 1858: împreună cu Mihai şi
IV
îraţii săi la profesorul lor. V! “Bumbac ni-l arată pe elevul de
şcoală primară Mihai: »Naiv, veşnic râzând şi. recitând pe de. -
UN

rost balade populare. Avea O memorie excelentă şi era de toți

agreate, (apud |. Scurtu: Eminescuw's Leben u. Prosaschr., 268).
„Mai recita şi o elegie 'de Alecsandri, ceeace ne arată influența
AL

acestui poet încă din! 1858 asupra lui Em.1). e

| Venea acest copil naiv în Cernăuţi, într'un mediu cu totul
deosebit de rusticul- Ipotesti, unde, printre. hoinărelile pe dea-
TR

Turi şi păduri, apucase să- pregătească în casă şi primele: două

- “clase primare, ba chiar şi câteva boabe de nemțească, de la
EN

un preparator, dacă nu chiar şi dela fraţii mai mari. Ştefanelli

crede că Mihai nu ştia de loc germana şi a învăţat-o în Cer-
năuţi. Dar asta nu € admisibil, deoarece îl vedem pe Mihai că
/C

are chiar din primul semestru nota bine: la germană, iar din.
semestrul următor are mereu 'sehr gut. Dar nici un bilingv nu
SI

va fi fost, chiar din primul an de şcoală. în Cernăuţi, aşa cum

afirmă G. Bogdan-Duică (în prefața la ediţia de poezii, »Cul-
IA

1) Despre. recitările . din Alecsandri, vezi. şi P, Vilacanu, | Amintiri

U

despre Em. (»Familia«, 1902, 537) şi... Dăianu, Em. la -Blai, spune că-
Em. recita »Andrei: Popa« (13), iar Şt. Cacovean, Em. în Blai (oLucea-
BC

"tărule, 1904, nr. 3, 73) spune: »Poetul lui favorit era Alecsandri,
 — 209 —

RY
tura naţională« 1924), căci, după. alte mărturii »La început i-a .
-mers -mai greu, necunoscând micul Em. bine limba germană,

RA
ceea ce ni-a împărtăşit directorul Iancu Litviniuc, primul în-
văţător al lui Eminescu în Cernăuţi. Cu timpul însă făcu el
“progrese atât de frumoase, încât la îinea anului şcolar 1858/9

LIB
'îu clasificat al 15-lea între 72«. (Dr. Radu 1. Sbiera, Amintiri
“despre Em. Cern. 1903, 4)2). o.
In clasa a IV primară este clasificat al 5- lea din 82 clovi:

ITY
este o culme la care elevul Mihai nu va mai ajunge niciodată!
“Acum este notat ca »sehr îleissig« şi nu are nici absenţc. Nu
_ descoperise încă atracţia huccagurilor :din jurul Cernăuţilor

RS
său îl împiedeca severitatea fraţilor Bumbac, instructorii din
casa: blândului. A. Pumnul ?
In Sept. 1860, micul Mihai se înscrie la liceu (K. K. Ober-
VE
Gymnasium) şi iese de sub părinteasca îngrijire a lui Punmnul,
locuind la un N. Dzierzek oarecare. Schimbarea se resimte
NI

asupra învățăturii şi purtării. In clasa I mai merge cl cum

merge, numai cu »befriedigende (afară de istorie, cu »lăblichc),
LU

„dar trece clasa. .In anul- următor însă, cu toate că arc la

»Romanische. Sprache« nota »vorziigliche şi »sehr lobens-
Averthe: (în: cl. 1 “are profesor de română, atunci când lipsea
RA

A. Pumnul, pe M. Călinescu, iar în ci. Il pe [. Sbiera), şi la

istorie era notat »sehr eut« şi »recht befriedigende, totuş ră-
din cauza matematicei (oungeniigend), a latinei
T

mâne repetent
şi a germanei chiar: (»hinreichende). Ca repetent în cl. II se
EN

mai îndreaptă şi la latină şi la germană, 'dar la matematecă

rămâne Slab (»hinreichende). Româna (vorziiglich) şi . Istoria
-(ausgezeichnet). rămân obiectele preferate ale lui Em. acum şi
/C

“totdeauna. | |
SI

„Dela colegul lui Em., lic Luţia, relatează Radu Sbiera

IA

| 2 Ds unde au informaţia Corneliu Botez (Omagiu lui Em., 4),

Em. ţinea în
G. Galaction (M. Em., 1914, 24—22) şi alţii că tatăl lui
pentru copii? Părintele D. Furtună ne-a
casă un profesor de germană,
U

ccare-l avea
comunicat oral că are unele informaţii despre un preparator pe
Căwminarul la Dumbrăveni.
BC

14
 — 210 —

RY
'

<ă profesorul de istorie Neubauer, poet şi ziarist, »iiind cam

comod. şi văzând! că Em. ştie aşa de bine mitologia grecească,

RA
„mai. ales poveşti ca expediţia Argonauţilor, răsboiul troianic,
"Odiseu etc., când vrea să dee Jecţiuni noaile,nu istorisea; sin-
:Qur, ci: anunţându-se de obiceiu Em.,îl punea pre el de pove-

LIB
“stea lucruri de acestea, ascultându-l ceilalți elevi cu mare
atenţiunec. (15).3) Ştefanelii completează, spunând că istoria
antică şi a orientului le ştia Em. din Welfgeschichte a lui Wel-

TY
“ter, ccarte atrăgătoare, căci »cuprindea pe larg toate miturile,
:poveșştile şi legendele nebuloase *) (27) şi pe care Mihai o pur-
a cu dânsul în hoinărelile. şi jocurile 'salc. „Deci, istoria pentru

SI
“Em. era o punte de tranziţie spre fantastic şi: mitologic,. de
ER
:aceca, cu şi mai mare pasiune, citea Mithologie fiir Nichistuudie-
rende a lui G. Reinbeck 5).
Trâbuesc oare socotite aceste informaţii printre »anecdo-
IV
“tel€ naive şi -nesemnificative« ? Pentru noi sânt foarte 'semni-
“ficative, căci vedem iurişându-se în sufletul adolescentului Em.
UN

„dragostea pentru: lectură şi pentru fantastic, ce. îl vor urmări

“toată viaţa, „pentru a transforma realitatea în muzicalitatea
“poeziei.
AL

“i Şi mai importaiite sânt observaţiile. profesorilor. în ca-

“taloage în. ce priveşte atenția (Aufmerksamkeit), care era
TR

“foarte variabilă la viciul: Erm.: »unterbrochen« sau «bisweilen

iiiiterbiocheni< în cl. |; în. cl. II era »unterbrochen gespannt«,
sau ostets regec; iar ca repetent: »>zu-
EN

păiter unterbrochen<
x

A 3) Ernst Rudolf Neubauer, născut în 17 Apr. 1823, în Iglau'(Măl-

/C

si dreptul la Viena. Câtva

-rei), unde urmă iceul. Studie filosofia la Praga
e la »Wiene r Zeitung e. Este numit pro-
timp a fost secretar de redacţi
director al noului
SI

1853, la Cernău ţi; în 1872 este numit:

“jesor, în 20. Mart.
ra germană , geogr rafie,
gimnaziu “din” Rădăuţi. El preda: limba 'şi Jiteratu
în Rădăuţ; 5 Mai 1891.
IA

istorie, naturale şi. chiar limbile. clasice. „Moare

Const. Morari u ( 1896, II
4) A fost: tradusă în româneşte de -Pr.

P
bă
1899, IL 1901): m
U

Emi 1,1930 3şi. „Filtre DA “1970, 223: L Morariu:

: 5 cf. -Bul. '5M:
pa i
BC

Două antograme inedite dela elevul Em.

-v
 — 211 —

RY
xwveilen -umterbrochen«, »stets rege« sau »moist theilnclunende.
Deci, variabilitate plină de antiteze, bazată de sisur şi pe un

RA
substrat fiziologic,
Acelaş lucru constatăm şi în privința hărniciei (Fleiss).
De unde în cursul primar fusese mereu »sehr îlcissize, în cl. |

LIB
de liceu este abia »befricedigende, »ungleichumessige, »Kaum-
ausreichende (la profesorul de română, M. Calinescu!) sau
“»ungleichimessig«; în cl. II: »unterbrochen cingchende; dar la

ITY
[. Sbiera este »selr thătig« la limba română, pe când la cati-
hetul Veniamin Iliuţ5) este »manchimal zerstreute, iar la alţi
“profesori »ecring« sau »mangelhafte. Ca repetent devine

RS
»thătig« la acelaş catihet şi »sehr lobenswerth« la Neubaucr.
Aceeaş variabilitate în privinţa purtării elevului Em.
primare totdeauna »sehr
VE
“(Sittliches Betragen): în clasele
'eute; și în cl. I de liceu, în semestrul întâi are »tadellose, dar
“în semestrul doi are »Nicht ganz tadellos wesen Versaumniss
NI

der Exorten« la catihetul V. Iliuţ; în cl. II, sem. 1 »tadellose

“sau »entsprechend«, dar în sem. II are »tadelirei bis auf scine
LU

“Geschwătzigkeite. Ca repetent arc »befriedigende. Că cra

“Mihai, destul de vorbăreţ, ne-o mărturiseşte colegul său Şte-
faneili: »Cât timp a urmat Em. liceul cra vorbăreţ şi vioiu ca
RA

mai toţi Colegii săi, şi avea un vecinic surâs pe buze, afară

“doar când nu ştia lecţia, (28). Dar Comunicativitatea aceasta
T

'îşi avea: şi ca alternanţa ci în lungi singurătăți şi îndelungate

lecturi, închis. în casă, aşa cum ne arată alţi informatori.
EN

Şi în ce priveşte îrecvența la școală vedem acecaş alter=-

-nanţă: în cl. | mare vreo absenţă, însă în cl. I], sem. | arc 12,
/C

iar în sem. 1I,.58t. Odată cu venirea. prinliverii, copilului de

12. ani- îi plăceau tot. mai mult hoimărelile pe coclauri decât
SI

“-aridele matemateci şi. viaţa închisă. între zidurile întunecoase

ale şcolii. Ca: repetent, are iarăş,-în senl.. ], 17 absenţe, dintre
IA

puț, născut la 10 Aud. 1806; în Crasna (Bucovina).

î c). Veniamin
U

de relisie dela 9 lan. 1847

"Preot. Protosinghel şi, Arhimandrit: “profesor.
pa aia |
|
BC

până în “1878.
PD
 _— 212 —

RY
N Se

„care 18 motivate. După: Paşti, dela 16 April 1863, se pare. că

RA
îl:
- Mihai ma mai revenit dela Ipotești la şcoală.. De ce? Să-l
„atras mai mult poenile Ipoteştilor? Să-l îi plictisit aşa ide tare:
„. matematecile? Să îi renunţat tătă-său de a mai face din el un. .

LIB
Ea
. »o0m mare?<
„ Ceel va fi determinat pe M. Eminescu să se lase de. şcoa-
"-1ă, la Cernăuţi, nu ştim. Poate că a fost plecarea lui de acolo-

TY
îl
„în legătură, si cu cei doi ani neroditori: 1864 şi 1865, când
va.fi alungat marea sărăcie, unită cu tifosul. şi apoi cu holera,
de: carene povesteşte Em. Grigorovita. (Cum a fost odată.'

SI
Schițe din Ed.
Bucovinac. 1,.1911. Bucureşti Ed. »Librăriei

ER
- Naţionale« p. 86). Caracteristic pentru toţi: îraţii este că
stă clasă a II-a de liceu fusese un prag fatal şi pentru Serban.
acea-.

Neculai şi. Gheorghe, care rămân. repetenți, iar [lie este cori-
IV
re
- gent. Pe la 12—13 ani toţi fraţii Eminescu sufăr o schimba
sufletească, probabil cu un substrat fiziologic ereditar.
UN

Când Mihai vine la Cernăuţi în cl. INI primară (1858),

la început chiar
„toţi aceşti îraţi erau la. liceu, în acelaş oraş,
şi Neculai în cl, VI,
la: aceeaş gazdă, la A. Pumnul: Şerban
AL

unul nu a izbutit să
| Gheorghe în a V-a, Ilie într'a I-a. Şi nici
e pc
- -sfârşească liceul la Cernăuţi. -.
TR

în:
“Tot din cataloagele de licew.reese că Mihai locueşte
în ' Schulgas sc,
„cl. I la Nicolaus Dzierzek, »Grundbesitzer«,
în Dreifaltig-
“No. 799, iar în cl. II la acelaş, însă acuma mutat
EN

“ keitstr. No. 1309 şi devenit »Privatbeamtec . De fapt era ti

„proprietar. de Dirji care nu prea avea erija elevilor ce-i ţinea
/C

în gazdă. | | a o
unde
„Este interesant că la rubrica »Kiinftiger Beruii, de
în cl. II,
SI

până atunci se scrisese '»unbestimmte, ca repetent vedea co-

de a-şi
“scrie »Medicine: era probabil idealul tatălui
IA

cariere practice, senioase.

“Diii medici, ingineri sau militari:
„La 'observaţii, ca un final al activităţii de elev public,
auskebli
16. April»War
dem abilă:
Semesterieseit.neexplic e-
U

ăsim notat: ln 2-ten observaţ îriiher

BC

tot acolo,
vene, şi altă
Privatidte. Când? Inainte de 1863?
 RY
„Din toate notele şi însemnările din cataloage relative la
învăţătură, purtare, frecventare, silinţă. şi atenţie ale elevului

RA
Eminescu nu vom scoate concluzii asupra profesorilor care
ar îi îost »pedanţi şi sarbezi« (Cacovean, o. c. 71) şi: nu ar îi

LIB
înţeles firea excepţională a copilului Mihai; nu putem decât
să lăudăm acea »pedanteries, care a înregistrat toate varia-
“iile unui temperament plin de antiteze, cum se manifestă
fragedă vrâstă, Căci întradevăr, dacă la

ITY
încă de la această
învățătură, atenţie, silintă, etc. notările variază între cele
două antipoade, nui
acestea reprezintă o variabilitate şi o
neînțelegere :a profesorilor ci o realitate a elevului Mihai, aşa

RS
cum 0 vom găsi manifestată, în veşnice antiteze, şi în viaţa,
şi în caracterul şi; mai ales, în opera poctului de totdeauna.
VE
Aceste antiteze nu sânt carâcterele unui tip romantic abstract,
aşa cum crede d. T. Vianu (Personalitatea lui Eminescuc"în
Cult. Naţ. 1925, 115), iar Slavici şi
NI

»Fragmente modernce
Caragiale nu ne-au dat numai un portret convențional al unui
antiteze
geniale,cu »predispoziţii tipice«, ci toate acele
LU

tânăr
de ci în viaţa şi temperamentul poctului sânt nişte
constatate
clc-.
realități, pe care le constatăm şi din notele cataloagelor
şi- mai ge
vului Em. şi le vom găsi mai apoi în toată opera,
RA

Cernăuţilor
-neralizate decât le constatase Maiorescu, În epoca
şi naivităţii :
se vor manifesta, alături -de exuberanţa veselici
T

doruri după coli-

de copil şi cele dintâi melancolii, iristeţi şi
şi visuri pentru
EN

“nele Ipoteștilor, nemulțumirile şcolii, ba chiar

pe când cra sufleor
O idilă în mediul rustic părăsit. Şi în 1868,
tânăr »cu părul lung şi
“în trupa lui Pascali, Em. va îi acelaş
/C

“de culoare neagră foarte frumoasă, cu ochi mari, de tăctura

ochi expresivi,
miedalelor, plini de de-o veselie melancolică,
SI

cum l-a cunoscut Ieronim

vorbitori şi totodată misterioşi«, aşa
G- DBogdan-Duică: Em. în Sibiu (1868), în
IA

G. Bariț?) (apud
1, în
> “Tot aşa se descrie pe Sine Și Em, în ms. 2255, î. $5—9—
în 1840
U

şi amor, cu o descri ere a laşulu i

„proectul de nuvelă Aur, mărire î€l de Dionis , cu
de 18 ani, Iorgu, un
“şi cu un portret al unui tânăr
BC

a de
lung, Negru strălucit... fața vânăt
sîruntea naltă, albă, netedă, păr
,
 RY
— 214 —

RA
Bu. >M. Em.« IV, 5). Portretul. se completează cu spusele:
lui Șt. Cacovean ( Em. la Bucureşti în 1868/9, în >Luceafărul«
IV nr. 3, 1905, 61): »Em. la 1868-69 era un tânăr cam de 19

LIB
ani :;-Stătura de mijloc, bine legat. Frunte "altă, trăsături
frumoase. şi: regulate, păr bogat şi negru dat înapoi până pe
umere, cum poartă artiştii. Cu un. cuvânt, un tip roşcovan
foarte frumos.. Mustăţile şi barba le rădea... Umbla încet şi

TY
vorbia rar. şi dulce, pare-că auziai o melodie... Era ca o fată
mare... Era ca vremea: când senin, când înorat, Câte odată

SI
senin 'şi. mulțumit, umbla povestind ori 'fredonând voios, par'că
“lumea toată era a lui, din contră altădată era înorat şi tăcut,
tăcerea ce premerge furtunii. Atunci, dacă deschideai o discu-:ER
na lui. .
ţie, era vehement, tuna şi îulgera, dar nu pentru persoa
IV
Nu-i păsade sine. Era.cu.casa'n spate, mavea 'ce perde nici ce
câştiga. Necazurile neamului îl făceau să se revolte şi să izbuc-
UN

nească. Atunci vorbia ca un tribun. Aprins strângea pumnul şi

gesticula...«; In bună parte însă acest portret este scris sub
influenţa celui a: lui Carageale (In Nirvana). Tot sub influenţa:
acestuia este oare şi portretul ce ni-l zugăveşte Slavici? »Om
AL

încât ochii
de :0' veselie. copilărească, el râdea cu toată inima,
semcrunta
tuturora se'ndreptau asupra lui. În clipa următoare
TR

capul cu dispre ţ. Cea mai

însă, se strâmba ori îşi întorcea
multe ori îl su-
mică contrazicere-l irita; muzica de cele mai
EN

ori şi: ce scîrți itură- l

păra; şuerătura-l făcea să se cutremiire;
convenţio-
scotea din sărite« 5). Să île aici numai tipul romantic,
că sugest iile lui Maio-
hal, fără nici un substrat real? Ne îndoim
/C

încât să anihi-
rescu şi Caragiale să îi fost așa de puternice
SI

——_—

marimoră... ochi întunecoşi... de cu-- :

nasul corecte părând. »tăiat în
“albă, ochi de
noaptea...
IA

asemenea unui, smarald topit

loare indescriptibilă... făcuți,
lui” strălucit căzând pe umeri bine
cutremurau orice fibră... Părul
(apud G. Călinescu : Patru fragmente:
contrastcu
a albastrul postavuluic
»
U

p. 2).
Giinestienie în Ad. lit. 19.lunie 1932, mr. 602,
scârbit de prezentul după păre-
BC

_ 5) Amintiri, 16. S. adaogă: »el era'

uita cu însuilețire în viitorul luminos
rea lui urât, admira pe bătrâni şi se
(16).
7
 RY
— 215 —

leze complet amintirile lui Slavici.: Dar chiar dacă am admite

RA
asa ceva, totuş din variaţia notelor şi observaţiilor din cata-
oasele elcvului Mihai Eminovici, ajungem la acecaş concluzie:
din cea mai fragedă vârstă se manifestă complexitatea unui

LIB
temperament, care multora le părea. plin ide antiteze antato-
nice, mergând până la contraziceri şi dublă personalitate, dar
care, în realitate, prezinta o unitate în toată această multiplă:

ITY
varietate. (cf. şi D. Murăreşu: Unitatea personalităţii lui Im.
în »Soc. d. imâinec, VIII, Mai 1931, 184).
' Această variabilitate se manifesta la Em. şi prin sociubi-+

RS
litate, observată în cpoca Cernăuţilor prin jocurile şi prietenia.
cu ceilalți colegi, aşa cum ne spune Stefanelli, şi “colegul der
cameră, A. ŞȘtefanovici, pe când locuiau la N. Dzicrzeck, în
VE
str. Sf. Treime, împreună cu 2 fraţi Daşchiewicz, 2 Stefano-
vici şi I. Sahin. Dar pe lângă sociabilitate, acelaş A. Stefano-
NI

viei ne spune despre Em. »care de altfel cra un elev de mijloce,

că »prefera să stea acasă şi să citească felurite cărţi, care sc -
LU

eăscau în biblioteca liceului, ca: »Hofimann's Erzăhlungene,

»Der ilicgende Hollăndere, »Bianca« etc. (Omagiu Em. 1909,
50) 5). Din-lecturile acestea din orele de singurătate povestea:
RA

siugur,.
seara colegilor de cameră, pentruca să nu rămână
(ibid. 50)..
»căci cra superstiţios şi se temea grozav de stafiie
una: de nopţice
]. Sahin afirmă că Em. povestea din »0 mie şi
T

îl înspăimântat
'sau de frică, deoarece »era timide şi colegii
EN

temele:
făcând, glume cu stafii, sau ca să-i facă C. Ştefanovici
sociabilitate şt
la matematecă. Şi din, această alternanță dintre
/C

concluzia că portre=
singurătate a copilului Em. putem scoate
târziu Caragiale se ba-
tul sufletesc pe care i-l va face mai
SI

el a sezisat esențele
zează pe realități temperamentale.şi că
nu se vor îi prezin=+
dominante ale acestui complex suflet, deşi
IA

»Transilvaniac, 1935,
5) Rogdan-Duică: (Multe şi măr. d. Em. în
doua e probabil opera
U

Th. A. Hoiim ann; a

204) arată că e vorba de.E. ele-
(Memorien des Herrn von Schnab
ui: Wagner, dacă nu a lui Heine
BC

rom. de T. Vartic (1843),

Capello, trad.
wopski, iar a treia este Riancu
ă cu romanu l lui A. G. Meiss ner.
identic
 RY
26

fat, desigur în. realitate aşa de simetric cum. le orândueşte el: |

RA
>Aşa l-am cunoscut atuncea. [1868,; toamna], aşa a rămas, până
în cele din. urmă momente bune: vesel şi trist; comunicativ şi
ursuz; blând şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit

LIB
„totdeauna. de: toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi
_“dacom de plăcerile vieţei; - fugind de oameni şi căutându-i;.
. nepăsător ca un. bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. —

TY
Ciudată amestecătură!: — fericită pentru artist, “nenorocită
pentru om!<' (În. Nirvana). Este, desigur, ceva tipic-romantic

SI
„Si 'convenţional-simetric îîn această alternanță antitetică; totuş,.
fluiditatea şi complexitatea fenomenelor sufleteşti aceasta
ER
este, mai ales în ce-l:priveşte pe Eminescu. D-l: T. Viauu a
văzut numai schematismul tipic al caracterizării. lui Caragiale,
dar nu şi realitatea psihologică, aşa cum se manifesta ea încă
IV
din -copilărie şi cum ne-o arată şi alţi informatori. Sa
„> In-clasa'II, ca repetent, locueşte Em. la Victor Blanzhin,
UN

»franzâs. Sprachlehrer in Czern.«, în str. Domnească de ios,

în casele care erau proprietatea lui Samuil Morariu, apoi Mi-
tropolit al Bucovinei.: Stefanelli spune că din vorbele lui Em.
AL

_“»am înţeles că tatăl.său îl pusese la Blachin în gazdă ca să

înveţe şi limba Franceză şi să fie silita conversa în această
TR

Jimbă, dar Em. nu'era de fel mulţumit 'de locuinţă, pentru. că

Blanchin era „beţiv...e «- (45); Fiind »nemulţumit de roadele ce
culegea în şcoală, cat și de îelul de hrană ce i se dădea la |
EN

. gazdăe; (Omagiu, 53) dar mai ales împins de dorul de casă,

Cum 'şi de -unele impulsuri lăuntrice, care se maniicstă acum,
/C

pentru aventură şi peregrinare romantică, Mihai pleacă pe. jos,

în două rânduri spre Ipotești, trecând fraudulos Cordunul.
SI

D. "Leca Morariu (Eminescu:— Note pentr o monografic.

u
Fas. | Cap.- VI şi: VII, :1932) stabileşte prima iîueă în sem. Il
IA

din cl. IV primară, când are 10 zile absente. În cazul acesta,

s'a manifestat foarte! de: timpuriu dorul roinantic de aventură
două .
U

da copilul Eminescu! Mai sigură este îixarea celei de-a

care:
uigi în. cl. Il .de liceu, când are în sem. Il 58 de absente,
BC

repe-.
i-au 1 adus alături. de notele rele la matematică şi latină, i 7
 RY
„tenţia din- 1862. Evadarea :din “mediul înconjurător şi aventura

RA
în necunosciit sânt tipic romantice, desigur, dar sânt. tctuş
„realităţi ale vieţii precocelui imadaptabil. S'ar crede:că şi re-
“Dulsiunea faţă de şcoală l-a determinat la aceste -cvaclări.

LIB
„Jată totuş o jaudă o şcoalelor ilin Austro-Unsaria, făcută
mai târziu de poct: »...şcoalele confesionale din Austro- Unga-
“ria [sunt] singurele. institute vrednice de toată. laudă, care

ITY
-disciplinează în mod riguros caracterul populaţiunilo: române
-de acolo. (>Timpul«, 11 Oct. 1878, Creţu, II 385).
Despre temeinicia liceului din Cernăuţi ne spune și Ste-..

RS
fanelli (Amnitiri, 12). Corpul profesoral, în îrunte cu filologul
clasic. St. Wolf 10), avea o serioasă cultură vermană.
1. G. Sbiera, într'o scrisoare cătră [. Scurtu, spune despre -
VE
fostul său clov: »Nu era prea harnic la învățătură, fiind o îire
-“susceptibilă şi vioac, dedată la jocuri şi nebunii copilărestic.
NI

Asta însă nu-l va îi împiedecat pe copilul Ein. Să île totuș

adânc întristat de insuccesul la matematici, aşa că își va amin-
LU

ti si mai târziu: >»Şi deşi aveam o memorie fenomenală, HUl-

“mere nu puteam învăța de loc pe de rost; incât îmi întrase
“n cap ideca, că matematicile sânt științele cele mai grele do
RA

-pe fața pământuluie, (|. Scurtu:. Ser. pol. şi lit. 245). De aceca
“temele i le scria colegul său de cameră, C. Şteianovici! Totuş
-a fost harnic şi excepţional de: conştiincios în” toate îndatoririle
T

-salc, începând cu accea de funcţionar în Botoşani (înainte de

EN

1866, deci la 15—16 ani!) când era: »Foarte voinic si gras,

-avea veşnic zâmbetul pe buze. Lucra cu sârguinţă cele ce i se
/C

“încredinţau, neştiind ce înseamnă negliijenţa și nepăsareac.

Cecace :
(V. Vârcol: Amintiri despre Em. în » Viaţa Noutii«, 59).
SI

Em. în posturile de Diblio-

se va confirma.şi în activitatea lui
gazetar şi profesor. Tot dela acelas intormator
tecar, Tevizor,
IA

Woli (12 Aug. 1823—27 Febr. 1895). Nascut la Schăut-

i) Stephan
îilosoiice, iilolosie clasică
stein în Mâhren: ince liceul la Troppau; studii
U

Ohniitz . Profes or la Iglau, Brimner, la li-

“si iuridice la Universitatea din
este numit director
BC

Viena (1857— 59). În Martie 1859

zeul 'Therssian din
“ia liccul din Cernăuţi.
 —218—:

RY
, : S

necunoscut. deţine Vârcol informaţia că Em. ar îi imprimata

RA
»Tandalida« şi »Literatura critică« de Eliade: »s'a aprins de
ele, le cetea :mereu şi-şi :aducea aminte râzând, făcând mare
„haz de versuri. din >» Tandalida«, aşa că le ia la Cernăuţi şi

LIB
„nule mai restitue.
Vesel şi comunicativ ni-l prezintă pe Em. şi 1. Orga, i
formatorul lui E. Dăianu, (Em. în Blaj, 15): »Era copil chipeş

TY
„desi neglijat în îmbrăcăminte. Era inteligent, avea, ochi fru-
Moşi, deştepţi, şi era peste tot: simpatic. Vorbia îndr ăsneţ, ca

SI
şi când te-ai fi cunoscut .cu el cine ştie de cânde. Deci, uneori
sociabil alte ori însă ne e prezentat ca un singuratic ursuz de E
" Păr. G. Dragos (apud Dăianu, ER o. c. 25):
natură. Umbla mai 'tot singur. Semnele disperării se arătau
»Om închis dela

în faţă, în umblet, în vorbă, în ordinea vesmintelor de pe dân-:

IV
sul<. Alţi informatori îl văd însă discutând mai ales despre
literatura română, ca “de ex. |. Onea: »Pe cât era de melanco-:
UN

“ lic, pe atât era în unele cazuri de vehement şi sigur în nani-:

festarea însușirilor lui spirituale... Em. discuta cu mare înfo=-
care şi siguritate... «. (Dăianu, o. c, 26). Sau canonicul P. Ui-.
AL

--lăcan spune că iu. afirmase îndrăzneţ că Murășanu a fost

numai un versificator, pe când Alecsandri este poetul adevă-
TR

rate. (Dăianu, 26). In acest caz, copilul de 16 ani, cât avea

Em. la Blaj, este premergătorul criticismului; lui Maiorescu!
a Sânt toate! aceste afirmaţii variate şi antitetice datorite:
EN

numai influențelor lui Maiorescu şi Caragiale, sau reprezintă |

însăşi realitatea complexităţii eminesciene? - Inclinăm pentrir
/C

ultima părere ! |
SI

II. Câţiva colegi de-ai lui Eminescu la Cernăuţi

Pentru a ne da seama de mediul şcolăresc în care a trăit
IA

i m. Eminovici ca »gimnaziaste, dăm câteva date asupra unor

colegi cu care a putut. veni în mai de aproape contact. Începem
U

cu D. Scurei.
* Primul care vorbeşte: despre D. Şcurei, coleg al lui Eini-
BC

nescu, „bun prieten al lui de pe băncile școlii din Cernăuţi şi la: --

 RY
— 219 —

care lua masa uncori pricteneşte”, este G. Scraba, în „Neamul!

RA
rom. pt; popor” (XX,.1932, 314—316; cf. şi Leca Morariu în
Bul. „Mihai Eminescu” IV, 1933, 31). | |

LIB
Părintele Dr. D. Furtună dă amănunte despre familia lui
V. Scurei, tatăl, din Caliceanca, suburbie a orașului Cernăuţi..
D. Scurei, născut în 1846, era mai mare decât Eniinescu cu
vreo 4 ani. Probabil că s'a stabilit în vechiul Resat prin 1860;

ITY
fusese trimes de stat la studii în străinătate şi ajunge inspector!
şcolar, senator şi director al scolii normale de băcţi din Câmpu-
lung-Muscel. A mutit în 1929. Din amintirea lui G. Scraba

RS
reiese că prin 1887 D. Scurei era directorul şcolii normale de:
institutori din Bucureşti, când l-a văzut Şcraba împreună cu
VE
Eminescu. („Mihai Em.” VI, 1935, 47),
La preţioasele informaţii de mai sus, mai putern adăuga
câteva, care au trecut neobservate. Trecându-mi prin mână
NI

unele cărți ale bibliotecei „Societăţii pentru cultură” din Cer-

LU

năuţi, bibliotecă bogată în cărţi cu autografe extrem de impor-:

tante dela A. Pumnul), V. Alecsandri2), etc., şi care bibliotecă
a avut neiorocul să fie răvăşită sub nefasta ocupațiz rusească,
RA

am găsit întâriplător şi o carte destul de rară: Poezii alui A.

Hrisovershi. Ediţie completă. lusii. La cantora foaiei săteşti..
1543. Este ediţia Poeziilor lui Hrisoverghi, cu prefața de M.
T

Kosălniccanu.
EN

| Pe prima pagină a titlului este data 1863/111, când sa

făcut donația şi apoi următoarea autograimă: „D. Scurei amicul
Cernceuti cartea: -
/C

natiunei sale aii doruit Biblioticei romane den

aceasta” 3).
SI
IA

de loannis:
) Pe cartea: „Gramatica Daco-Romana sive Valachica”...
zinmaşia stilor rumini
Alexi, Viennac, 1826, A. Punmul scrie: „Bibliotecei
d'en Cernocuti doeruitoe de Arune Puumnul. 1862/31.
U

cartea „Doine şi Lacrimioare (sic) ed. II 1862, poetul scric::

2) Pe
BC

„lubitului meit prietin A. Hurmuzaki, V. Alecsandri”.

2) Deci Scurei, aşa cum afirmă D. Furtună şi nu Şcurei!
 RY
Ss N Ia 0 —

| Alături de această autotzi ramă, din care se vede patrio-.

RA
tismul donatorului, „este stampila ovală, albăstruis: „Biblioteca
gimnasiastilor romani den Cern ati”.
y

Se ştie .că această . bibliotecă a gimnasiastilor se afla

LIB
„adăpostită chiar îîn casa. profesorului A. Pumnul şi a avut-o în:
grijă şi. M. Eminescu prin 1865—66, când a donat şi el 10
volume, cum şi traţii săi. (Cf. Bul. »M. Em.” 1980, 26-28,

TY
“cum şi 1933, 4). | |
| Desiur că gimnasiastul şi privatistul M. Eminovici va

SI
ÎL. citit şi. cartea dăruită de. colegul său D. Scurei,care trebue
“să îi îost în 1663 cam prin clasa 3-a sau a 4-a. Unele muzicali-
ER
„tăi şi idei din următoarea strofă a lui Hrisoverghi (II, 39):
Fieşcare pas în viată-i o. păşire cătră moar te!
IV
“Tânăr fi ind [i se pare că-ea îi foar te departe!
Dar lovirea ei nu cruță nici o vrâstă, nici o stare.
UN

Și. deci toți deopoiri ivă-i sânt Supuşi spre ascultare.

1: vor răsuna şi în mintea lui Em. mai târziu, când va scri:
AL

E Deşi trepte osebite le-au ieşit 'din urna sorții,

Deopotrivăi stăpâneşte ruza ta şi geniul orrii.
TR

„au: Să |
Mâna care-au dorit sceptr ul universului şi gânduri .
EN

Ce-au cuprins tot universul încap bine'n. patru scânduri . .

lată, în sfârşit, ceva şi din ideile: Glossei:
„ Veacuri trecur ă în veacuri, cu ani mulţi acoperiți;
/C

Aşa ani S'au dus cu anii, ce' de vremi ne sânt răpili.

“Unde. zac, nime: nu ştie, şi nici vr'odată va şti.
SI

| Din întunereec vr emea se naşte, şin întunerec în veci va fi.

(Ia (XVIII, 43).
IA

Cecă « ce ni- ] arată pe Hrisoverizhi nu numai ca pe un post

U

i erotic. în genul lui C. Conachi, ci şi ca pe un meditativ “melan-

colici, premergător al lui: Eminescu, traducător al lui A. Chenier,
BC

L.amartine, V. “Hugo, ba chizir şi. lui Schi: Mer.

i
 — 221 —

RY
Asemenea cărţi citeau şi dăruiau „gimnasiaştii” din vre=

RA
mea lui M. Eminescu bibliotecei adăpostită în casa lui A. Pumnul.
După cum ne anunţă d-l prof. C. Loghin (în ziarul „Buco-
vina” din 25 Dec. 1941) biblioteca acestor imnasiaşti, atât cât

LIB
va "mai putea fi adunată, va îi adusă din nou în casa lui Pumnul,
casă ce va trece în patrimoniul „Societăţii pentru cultură” din
"Cernăuţi şi va îi transformată întrun muzeu.

ITY
Cercetând cataloagele liceului din vremea când elevul
Eminescu învăţa la Cernăuţi, l-am găsit printre colegii de
clasă ai viitorului poet şi pe Schkurei Demeter — deci Şcurei

RS
"cum propune L. Morariu şi nu Scurei, cum, credea părintele:
D. Furtună —.în anul şcolar 1860/61, în cl. I, secţia B, pe când
VE
Eminescu era în A. Din catalog reese că acu el era de 14 ani,
din Caliceanca; “tatăl, Vasile, cra zidar în acea suburbie şi:
locuia în Prutgasse No. 97, de religie YTeCO- -ortodoxă, neunit.
NI

Dumitru voia să se facă militar. La rubrica naționalităţii se n0-

tează „Romane”. La limba română avea „sehr lobenswerth”!
LU

semestrul I], căci în sem. | nici un elev nu are notă la română,.

probabil fiindcă mau avut profesor, în sem. Il avându-l pe M.
Kalinovski (Călinescu) ca suplinitor al lui Pumnul bolnav. In
RA

sem. Î, Scurei era al 12Aea din cei 78 de elevi, iar în sem, II .

cra al 48-lea din 65 şi are o corigenţă la Religie, la preotul
clasa în Septemvric cu notația „vollie:
T

“Veniamin lliuţ, trecând

EN

befriedigend”.
In anul şcolar 1861/62 cra Şcurci în “clasa Il B, scris însit
Szhkurei, născut la 19 Oct. 1846. In sem. | este al 5I- lea din.70
/C

de elevi, iar în sem. II al 15-lea din 65. Lal. română, profesorul

1. Sbiera îl notează „sehr bciriedigend”.
SI

Ta 1862/63 era în cl. II B, seris Schkurei. larăşi este notat

scris
că doria să se facă militar, după ce în cl. [l-a îusese
IA

„unbestiint” în rubrica profesiunii.

In anul 1864/65 era în cl. VB şi rămâne repetent. In anul
U

dela şcoală
“următor se înscrie 'în acecaş clasă, dar se retrage
BC

va fi trecut
în Octomvrie 1865. Probabil că după această dată
 > — 222 —.:

RY
=
.

“în vechiul Regat. Este vre-o legătură cu plecarea lui Em.? I.

„Sbiera (Torouţiu III, 116) crede că au plecat şi alți elevi CU -

RA
„trupa Tar dini, nu numai Eminescu.
Institutoruluii D. Șcureiu i se adresează Caragiale într'o

LIB
„Scrisoare (din Buc. “7 lulie 1881), cerându-i »îratelui Şcureiue
să-l împrumute cu bani şi să-l găzduească vreo săptămână la
Câmpina. (a I.L. Caragiale, Opere VII. Corespondenţă. Ed.

TY
Fund. reg. 1942, p. 565).
| Nu ştiu de unde a găsit Gh. Adamescu (Dicţiotiar enci-
clopedic” ilustrat »Cartea Românească«, p. 1864) următoarele

SI
informaţii: »Şcureiu Dimitrie (1846—1929), profesor român.
“Originar din Transilvania, [!] a fost câtva timp institutor în
ER
“Bucovina, [2] de unde a venit în ţară (1866) şi a fost director
al şcoalei normale din Cîmpulung (Muscel).
IV
KA
sa
a
UN

Dacă cercetăm ceva mai atenţi cataloagele 1) din această

“vreme, găsim” unele âmănunte interesante, completând atmo-
-sîera în care a trăit școlarul Eminescu. De exemplu,-am putut
AL

“stabili că: în clasa IA, în anul 1860/6061, Eminescu venise dela

. Şcoala primară: „National- Hauptschule” împreună cu alți vreo
erau în
TR

„22 de colegi, cu care învățase la aceeaş şcoală şi care

majoritate români ca: Andrievici Vasile, Andrieciuc Mihai,
Braha Zaharia, Giusel Nec., Gribovschi Em. şi Visarion, Hlibca
EN

“Teodor, Hodovanschi Eudoxiu (rutean), lacubovici Ion şi Con-

' stantii, lanoş ' Emil, Issar. Casian, Cantemir Alex., Karagea
Tenat, Chiseliţă Artemie, Cobliuc Teodor, Comoroşan lon, Cos-
/C

etc.
aş 'Gh., Costreci Teod., Cozub Emil, Kriijanovski Vladimir,
“Tot din cataloage aflăm că Dzierzek, gazda lui Eminescu
SI

care era
“pe când. era: elev: în cl. I şi. Il de liceu, avea un iecior
cl. IA,
coleg cu Eminescu în cl. IL ca repetent. Primul an în
IA
U

” din Câratuţi.
1) Cataloagele se află şi acum la liceul „Aron Pumnul
dir. V. Săveanu, ;. care .ni le-a pus la
-Mulţumin şi pe această cale d-lui
BC

„ sdispoziție. TRIRI SI E A aa
 RY
„Dzierzek Iosef îl face în 1859/60. Data naşterei este +18 Martie
1845, deci cu vreo 5 ani mai mare ca Eminescu. De naţionalitate

RA
este polon şi nu rutean, cum susţin unii. Este născut în Soroki,
„Galiţia. Rămâne repetent, fiind slab la mai multe materii. La

LIB
rubrica Afenţiune, este notat „zerstreut”; iar la Silinţă are
„ungeniigend”. Ca: repetent în cl. IA este coleg cu Eminescu.
Despre tată se spune că este „Grundbesitzer”, deci avea puţin
pământ. Ca repetent, este al 16-lea. La purtare e notat: „Sehr

ITY
befriedigend” | |
m 1861/62 este în clasa II A, tot coleg de clasă cu Emi-
nescu,. Se precizează că este de 16 ani. Tatăl este notat acuma

RS
ca „Verwalter u. Biirger in Cernowitz”. Anul următor se înscrie
în cl. INA, dar sc retrage dela școală în 2 Dec. 1862.
VE
Cu acest coleg de școală şi de xăzduire va îi făcut Emi-
nescu multe năzdrăvănii, ca şi cu alţii cu care locuia împreună
la DzierZek-tatăl,
NI

“Tot din aceleași ca taloasze mai aflăm că erau mulţi cole

LU

veniţi din vechiul Regat. De exemplu, un Cosfandachi Duniitru

cra tocmai din Flămânzi, Moldova; mama sa, Maria, cra „aruts-
Desitzerin zu Husz”, deci moșiereasă în Huşi! Băiatul învățase
RA

şcoala primară la „Deutsche Hauptschule” din Lembers, ca

privatist. Locusște, ca elev în Cl. IA în Cernăuţi, la A. Pumnul
T

“în Schilstadigasse Nr: 208, în 186071. Un Kostandaki de

EN

Nekolau Constantin, născut la 13 Febr. 1845, tot în Flamunz,

Moldova şi mama propiietăreasă în: »Husche, îl găsim în cl.
VII, în 1864/5: Desigur că este acelaş care dărueşte bibliotecii
/C

gimnaziaştilor cartea ce ni s'a păstrat »Palmira şi Flaminia

sau secretul. Compusă de Doamna Kontesa de Genlis, tradusă
SI

de Sofia Coce. lassi. 1852«, înregistrată: 1863/58 şi pe care

scrie: „»docruit de! Constantin ga Costandaci stud. cl. VI
IA

imme.
Tot din vechiul Regat este şi Pitev Petru, născut în laşi.
U

În 1860/61 cra în cl. 1 B. Tatăl, Mihai Pitei, era „lezirksvor-

|
BC

-steher'in Radautz”.
 224 -

RY
Tot din laşi era şi Cantemir Mihai, în 1862/3 îîn cl UA.
Cei mai mulţi erau însă din Botoşani:

RA
1 Hynek Arthur, născut” în 16 Ang. 1848 în Botosani.
Ei Tatăl Marian Hynek, era „Stadtarzt” în Botoşani şi eră poloni.” |

LIB
. Goian Petru, coleg cu Em. în cl. I A şi a Il-a A, ca şi'“"
Hynek Petru. Tatăl, Mihai. Goian, este „Gutsbesitzer”.
3. Missir. Vasile. "Tatăl, lon Missir, era „Gutspăcliter””

TY
(arendaş) în: Botoşani. Era armean. Copilul voia să” se îacă.
“jurist, Făcuse şcoala primară în particular la Botoşani. Coles,
în cl.IA şi IIA, cu Em. Era născut în 27 Sept. 1847. Tatăl

SI
moare în anul 1861/2, căci în cl. II A elevul este notat că mama
"văduvă, Suzana, era arendaşă în Botoşani.
ER
4. şi 5. Goilav. Grigore şi Luca, tatăl. lor era moşier în
“Botoşâni. Au fost colegi cu Em. în cl. IL A, în 1862/3.
IV
După cum. vedem, Botoşanii erau bine reprezentaţi la 1i-
ceul din Cernăuţi! 1,
UN

In afară de aceştia sunt mulţi alți colegi demni de notat,

înafară, de T. Ştefaniuk (Ştefanelli), care îl ajunge pe Eminescu
în cl.-Il, “când' repetă clasa în 1862/3. Mai este şi Popescu
AL

Gheors he, din Sadova. Tata era preotul Vasile "Popescu. Co-.
| pilul stătea în gazdă la catihetul Veniamin Iliuţ. Este bunelul
TR

d-l V;
după mamă al directorului liceului „ĂTOII Puninul”, “a
| ,
Săveanu. . ..
Wolf
Alt coleg al lui Eminescu în „ai, B şi UB era
EN

unde învăţa Eminesc u, şi care

Stephan, fiul” directorului liceului
Woli
se numiau tot Ştefan şi tata şi feciorul. In cl. IB, copilul
/C

de 9 ani şi se născuse în Iglau (Mânren = Moravia).

era- numai
|
„Este notat că voia să urmeze: Filosofia. .
SI

ne-a lăsai câteva . amintiri.

Alt coleg era şi Şahin Ion, care
de 10 ani, născui în.
despre “Eminescu. In 1860/1 era în cl. I-B,
IA

E. K. Neubauer-
Cotul- Bainsca. Locuia în gazdă la profesorul
U

;
Pa.
' -.

1) Deci vedem. şi ambiția căminarului-arendaş Gh. Eminovicide a-se.

BC

cu ai celorlalţi boeri”. din Botoşani. 3

trimite copiii la Cernăuţi împreună
 — 225 —

RY
In cl. “IL A, ca repetent (1862/3), ajunge Em. coleg şi cu
| Luţia Ilie, care avea atunci 15 ani. Tatăl său, Vasile Luţia,: cra

RA
„Landmann” în Horodnicul- de jos. Jlic Luţia îl va prepara mai
apoi pe Eminescu la ]. grecească, pentru un ipotetic bacalauriat,

LIB
aşa cum susține Radu. |. Sbiera (Amintiri, 17). | -
Ar îi interesant de publicat lista completă a colegilor cu
care a trăit: Eminescu în contact zilnic.
“Pentru a ne da seamă de compunerea clasei în care învăţa

ITY
Erinescu în 1860/61 putem nota că din cei 96.elevi —
împreună cu particularii rau vreo 37 de români, iar restul
rau germani, poloni, ruteni, armeni şi evrei.

NI. »Foaea
RS
pentru minte« a lui G. Bariț copiată de tineret
VE
pe vremea lui Pumnul :

A. Pumnul ținca aşaa 'de mult la revista transilvăneană a

NI

lui G. Bariț încât s'a gândit — probabil fiindcă nu avea fonduri

s*o aboneze şi pentru biblioteca gimnaziaştilor din Cernăuţi sau
LU

„nu avea de unde s'o mai cumpere: —- să pue pe învăţăceii săi

şi alți cunoscuţi ca să copieze mai mulți ani din „Foaca pentru
minte, inimoe şi;literocturoe”, care apărea la Braşov. |
RA

Au lucrat mai ales elevii din clasele a doua până la a

opta, teologii şi chiar marele animator în persoană, întreaga
T

Vară a anului 1860 până în primăvara lui 1861. Aceste copii

EN

s'au păstrat, legate la un loc cu puţine numere tipărite. In-

demnul pentiu această muncă pornia., însă :din partea redacției
revistei. Sa
/C

La începutul „Foii p. minte” din 1838, copiat de L. Bo-

teziat, IIIc. g. 27/6, 1860, cum şi din 1839, 1840 şi 1842 se află ur-
SI

-. -mătorul apel, copiat de acecaş cunoscută Veronika Nikitowicz 2)

12/8, 1860, iar al doilea: 2/7, 1860):
IA

"(primul datat:

particulari, unii dădeau. examen la sfârşitul. semestrulii

U

1) Dintre
întâiu şi intrau ca elevi publici în semestrul II.
BC

:) Vezi A. Vasiliu,în Bul. „Mih, Em. ".1942,

=
—
 26 —

RY
Di „Căiră. învăţiăceii rumâni Cernăuţieni: imnăsiaşti, teo- |

RA
10gi; -prepăranzi şi dascăli. : =
- Eu subscrisul, ca-unul d'en apostolii literaturei rumâne d'en
annii: 1838—1850, cu : numele „Foae:.pemtru minte”? născută - în

LIB
Braşiov în Ardeal2), am îmblat pre'n toate țierile celelalte ru-
“mâneşti 'pre'm “casele bogaţilor şi alle săracilor, şi am predicat
CU urmare bună evangeliul rănaşterii 'spiretuale, religioase, mo-

TY
ale, năciunale all năciunii rumâne. — Numai în Bucovina n'a
“putut străbate pân'acuma nici un frate. apostol de ai noștri,
fiind că ori care se încerca să. viiă, era ori întimpinat de tâl-

SI
hari sufleteşti în, munţii Cărpaţi la trecere.şi omorît fără milă,
oră înghieția la gerul de -mai năinte al inimelor Bucovinenilor.
ER
". Acuma după mulţi anni am străbătut eii subscrisul apostol
Al literăturei rumâne şi într'astă țară frumoasă înziăstrată
IV
cu fii buni rumâni şi rutenni. Insă eii sunt acum de doi anni de
zille aici, Şii până acuma. nime nu mi-a arătat dorul de a Yorbi
UN

cii: mine, de a mă primi în casa sa cea sufletească, că să-i pre-

idic şi lui zioa învierii culturei cellei adevărate. Poate că nici
mau stiut bunii fii ai acestei țierei bune, că eu:mă aflu aci: de
AL

:aceea viii acum a le face cunoscut despre aceasta. Insă ei am

putut străbate” aicia. în țiara aceasta, numai în haine rupte,
TR

Căci greutăţile drumului şi. necaziul, pre. carele am putut

străbate până aicia, mi-ai rupt toate' hainele. De aceea nici
poi arăta în public năintea voastră fiilor şi fraților TU-
nu mă
EN

haine
mâni, căci n'am haină de nuntă, dar'meci nu pot trăi fără
căci
bune! aici; fiind că în ţiara aceasta este îrig şi ger mare,
aspru dela miaziă
mu este scutită prem munţi malţi de vântul
/C

faceţi
-noapte:. Drept aceea vă “roz fiilor! veniţi Cu toţii şi-mi
şi la
haine călduroase . şi frumoase,-că să pot trăi şi predica
SI

fiă-care: câte vr'ită

yoţ:. veniţi: dar şi: coaseți adecă scrieţi
IA

câteva coale..
şi« locuinţă
* Scump şi făudat lucru este ada(sict) haine
ei cred, că,voi bunilor
U

EN un apostol all" literăturei. De aceea

. .
. . ,
BC

Foizati apărută? sub conducerea dul: G.. Băriţiu

2) E vorba de
ti , ;
 — 227 —

RY
ŢII vă veţi grăbi ami(sic!) împlini astă. cerere, atât rumânii cât
„Si rutennii, căci şi unii şi alţii sânt fiii acestej patrie bune, şi

RA
iraţi între sine. Apoi când va cere trebuinția să-şi împlinească
Şi rutenii vre îtă lipsă şi scădere: atunci şi rumănii vor alerga

LIB
“asemene petrecute la întâmpinăciunea acelleia, dând tot ajlu-
'toriul ce le stă în putinţiă.
Eu ştiu, că mulţi mai aii încă de învăttat câte ce-va,
tipic ş..a., însă cu toate acestea : tot poate jertii fiă-care,

ITY
câte-va oare pe îiă-care zi în răstiâmp de VI sită doilă
săptămâni ca să scriă şi dem hainele mele măcar câte-va
coale. Aşia bună oară, dimineația în loc să se scoale la 5 ori.

RS
6 oare, să se scoale la 3: 'aşia ourele de preâmblare, şi
celelalte oare dem fiă-care zi, în carile nu se Ocupă. cul trebile
VE
detorici necapărate, la poate întrebuința îiăcare la astă scriere.
| „O! Doamne! Doamne! de aţi şti voi fiilor! cât de mult
vă Yubesc şi cât bine sufletesc am să vă fac: o! atunci
NI

îiă-care dem voi ar jertfi în vre îiă doită săptămâni noptile

întregi, şi zioa cât poate numai să mă scrieţi şi să-mi daţi
LU

_îiinţiă şi aici la voi, ca să în la iiă laltă purure, să netot(sic)

iubim sufleteşte şi să ne. sfătui şi îndemnănm spre desvoltă-
ciune şi înăintare în tot ce este bine!
RA

Vă rog: fiilor îaceţimi (sic) cu toți hainele cerute şi mă

aşieziaţi cu locuinţa în pălatul rănaşterii voastre cellci sufle-
T

teşti, carile se chieamă: „biblidteca tinerilor învătiăcei rumâni

cernăuțieni”, ca 'acol6 să pot'da la toţi ceialalți locuitori
EN

(cărți) .
spiret de vieaţiă, spiret relezios, moral, şi aşia 'ssă pot
| predica şi aici la voi, la fiii şi nepoţii vostri acum şi în timpul
/C

viitoriil purure evangheliul rănaşterii spiretuale, 1

religioase, 1110-
rale, năciunale, umane,
SI

„Numele îiă-căruia “se va + însemna pe îiă-care coală, Ce O

va scrie. ell, dem jos întruvuă “liniă, ca să se ştiă şi după sute
IA

de auni la strănepoţii noştri, cine aii fost aceia, carii mi-ai

făcut hainele şi vaii aşieziat într'acest pălat “all. rănasterii
U

tot de „Foae”, dar sub conducerea lui Iacob Murășanu.

BC

3) E vorba
7
 RY
„voăstre celei sufleteşti. Eu însenin aici numele Îlă--cărulia, CI

RA
“încrederea: că Noi fiilor toţi . sânteți buni şi bravi,. şi .vă veţi
“întrece: care de care să coasăţi mai mult la hainele melle, adecă.
să scrieţi mai multe coale și mai frumos. De'n cunsămnăciunea.

LIB
aceasta, care'se: va păstra pentru totdeauna ca: documânt, se. .
va şti apoi care cât ziel a arătat la! acest lucru âtât de sfânt
“Şi de, lăudavăr.. SE |

TY
| "Dacă îmi veţi face hainele peapăravere (2) şi mă veți
| "aşieziă în bibliotecă: atunci: un alt îrate all mei, adecă cell

SI
- născut în annii 1850-—-1860, carele are haine bune ), încă se va
„aşiezia în astă locuinţiă: cu mine; ear de nu, atunci va fugi şi

ER
el, căci “se teme să nu fiă ucis cu pietre ca Steftann mărtirul,
“ori ca alt. apostol. Far dacă s'ar întâmpla, ca să nu-mi daţi
locuimţiă aici la voi: atunci cu părere de rău, cu inimă tristată
IV
Şi plină de cea mai profundă durere pentru orbia voastră, mi-
aşiu scutura: şi pulberea -de pe încălțăminte şi. de pe picioare,
UN

şi: maşiii duce dem astă iară atât ide frumoasă, dar'atât de
nefericită, în alte țiere; carile sânt însetate de a primi mân-.
| tuiţivele melle învăţiăture, şi de aceea mă aşteaptă cu braţiele:
AL

„deschise şi duioase, şi. dacă imă voiii duce la elle, mă vor aşie-
_zăa în pălatele celle: mai strălucite alle desvoltăciunii lor nă-
TR

“ ciunale: dar'de voii îi nevoită să-mi scutur pulberea de pe

„picioare şi să -merg dela voi: -O! atunci să ştiţi, că la zioa.
“judecății va îi Sodomei. şi GOmorei cu. mult mai uşor, decât
EN

"voită! Si
| Eu nu cred una ca. aceasta, şi de: n cuntra am ne-
/C

clătita. cunvingăciuine, că voi ca fiii buni şi bravi, vă veţi întrece

că să-mi faceţi celle “mai “frumoase şi mai căiduroase haine.
SI

| _De aceea cu aşteptarea cea mai mângăioasă mă subscriii..

Foaea pentru minte (1838—1850),
IA

unul dem apostolii evangheliuluj ră-

naşterii spiretuale, religioase, morale,
“năciunale rumâne” 4).
U
BC

Iacob Murăsanu-
3) E vorba tot de „Foae'! , dar sub conducerea lui
i datorite omisiuni lor-şi gre-
4), Cele. două copii. au unele , deosebir
selelor la copiat.
i
VI
 — 229 —

RY
| Rămâne indoiala dacă această scrisoare se -datoreşte lui
'G, Bariț, pe care îl va caracteriza astfel A. Pumnul în „Lep-

RA
turariul” său (tom. IV, 2, p. 58 din 1865): „G. Bariț este re-
născătoriul şi luminătoriul conştiinţei naţionale române în Dro- - |

LIB
vințele austriace”... (apud C.. Loghin: „Lepturarele lui Aron
Pumnul”, în „Rev. Bucov.” 1942, Nr. 5, p. 155). Apelul fiind
semnat. în numele „Foii” (1838—1850) când: fusese Barițiu

ITY
director, probabil că este scris de dânsul. Dar s'ar .putea să
Îi şi al lui lacob Murăşanu, care luase conducerea „Foii” încă
din 9 Sept. 1550. Scrisoarea este interesată şi pentru relaţiile

RS
:Foij cu Bucovina, dar mai ales fiindcă vedem formulate precis”
ideile conducătoare ale revistei. Şi biblioteca simnaziaştilor
din Cernăuţi va îi organizată tot, în conformitate cu aceste
VE
directive, după cum reiese din introducerea sau „Procioemos-
iune” lui G. Buliga la „Cunsemnăciunariu”.
NI

La copierea numerelor apărute în 1938 ale: revistei lui

Bariț a lucrat între alţii şi /. Boteziat, „dentr'a II c..g.. 27/6,
LU

1860”, după cum îşi notează aproape îiecare copictor şi$ “mele
şi data; în josul fiecărei pagini copiate. Acest 1. Botezat îl von
văsi iscălit ca bibliotecar al bibliotecii ginmaziaştilor pe un
RA

„Calendar pentru poporul Romănesc pe anul 1845. Anul IV.

aşi. La Cautora foici sătești. 1845”, In biblioteca gimnaziastilor
e înregistrâtă cartea: 1865/12 şi s'a păstrat. Notiţa lui Botezul
T

fiind datată: „5/17 luniu 865”, putem afirma că cel a îost pre-
EN

uecesor lui M. Eminescu ca bibliotecar al gimnaziaştilor, ceeace

sc ccitirmă şi din scrisul din „Cunsenmmăciunăriul” sau Ca-
talogul bibliotecii simnaziaştilor 5), unde, în 15865—66, găsim
/C

scrisul lui 1. Botezat până la Nr. 72,'iar dela 73 începe scrisul

“mărunt şi îin al lui M. Eminescu. | Ia |
SI

Mai copiază la „Foaia lui Bariț: Nic. Căileunu cl. Il,

IA

1569; Drogle: loann, teolot IV, probabil viitorul cumnat al lui

"Eminescu; Fusebie -Bodnărescul, cl. II; Grisorowicz loan, cl.
U

:) Despre această chestiune, vezi mai pe larm capitolul: „Alte carți

BC

bibliotecii ximnaziastilor din Cernăti -

.. . . . . O s .17

dăruite de Mihai si Nicu Eminovei

+
 RY
- II; Milaii Îlictz, isolog, 7/1, 1860; Demeter. Gallin, teolog N

RA
1860; Iroftei _Esian lromonaj şi Cantor; Veniamin Jacota,.
| teolog. Volumul logat al - anului I, al „boii. este înregistrat:
| 1862/84. | |

LIB
. Anul: următor (1839) este înregistrat: 1862/72 şi e copiat
de următorii: Vastiu Bumbac, cl. VI; Veronika Nikitowicz,
-10/S, 1860, care va mai copia şi alţi ani; Alesiu Cicalac, cl. II;

TY
Emanuele Palieviciii, alumn., care în alt loc iscăleşte i Em:
Paliescu, teolog Î, românizare. pe care o vom găsi şi la alţi

SI
elevi de ai lui Pumnu, care îşi. schimbă numele; Coca Nicolas,
cl. VI, 1860, 2-Iuli; M. Kalinovski, alumn episc., lunie 1860,
ER
viitorul profesor al lui' Eminescu; Alesandru Plesca, „teolog
de'n anul all III, cu mâînoe proprioe în 1/8 1860”, este acelaş cu
preotul Pleşca pe care-l va întâlni M. Eminescu în 1875 la Cer-.
IV
năuţi, atunci; când duce broşura lui Kogălniceanu: „Răpirea
UN

Bucovinei”. Tot la acest an al ;Foii” mai copiază 'şi: Prodân-

cine N., cl. „VIII, .12/8, 1860;Eus. Popoviciu, teolog IV, Iulie:
1860; Leone Paliewicz, teolog, an. III; Ioann Gramatoviciu, „teo-
| log TI; loan Marcu, teolog III; Botediatu Vasoeiu, VII, -
AL

" Foaea, pe 1840: (1862/73). Sumarul e scris de Nicolaiu

E Mitrofanoviciu. IV (2) Iul. 1860. Are acelaş „Apel? — „Cătră
TR

“învățiăceii | rumâni Cernăuţieni: gimnăsiaşti, teologi. prepă-

rânți şi dascăli”, copiat de Veronika Nikitowicz (12/8 1860),
ca şi în Foaea pe 1842. Apelul acesta este semnat de redacţia
EN

Foii. Nr. 1 din 1 Tan. 1840 până la Nr. 5 sunt scrise de un

| anonim. Nr. 6 are la început câteva pagini 'albe, apoi continuă
/C

să scrie Const. Isopeskul (1861), numai două pazini jumătate,

apoi iar 2 foi albe şi iarăş scrie C. Isopescul, cl. II, sc. pre- -
SI

parandar, prin 13—15 April 1861, cu intermitențe, şi mai apoi..

Ni. 10—11 de Teune (?) Tarnavianu, Cl. II g., 1/7 1860; Nr.
IA

12, Vasiloviciti Dumitru UI, 30/6, 1860 si continuat de Popescull -

Georzg, III, o“ pagină şi apoi iar Vasiloviciu continuă până la
U

Nr. 15.:Nr. 15 de German Văsiliă, Cl. 1, 11/7, 1860; Nr. 16 de E

Gavrile Buliga, Stud. II cl, gimn.; Nr. 17 foi albe; Nr. 18 de
BC

D. Kibici, scol. dn. i G. GC. 30/6, 1860; Nr. 19 de N. AlecSan-

 — 231—

RY
drovici, preparand anul |, lulic 1860; Nr. 20 din 12 Majit 1840
scris de Dumitru Golembiovshi, preparand | aun 1860; Nr, 21:

RA
de C. Isopăscu, candidat din anul I-lea a şcoalei preparandale
din. S Tuli 1860; Nr. 22 de Mironoviciu loan, | an preparaud;

LIB
Nr, 23 de Scherbanowshi Const. preparand I, iar două pagini
scrise de Al. Plesca, teolog dem annul all III scrisoe în 24/7,.
1860; Nr. 24 de Ferlieviciu loann, candidat | an. (munai o pa—
vină) şi” continuat de /odun Grigoroviciu, IL &. 18/7, 1860;

ITY
Nr. 25—28. de loanne Abugeriu, VII, 1860; Nr. 29—32 de:.
Nikulai Antonoviciu, teolog, 1860; Nr. 33—36 de Tihon Anto-
novicii, VIII, 25/6, 1860; Nr. 37 de Karol (Karl) Bilger. cl. VUL;;

RS
Până la Nr. 42 numai joi albe; Nr. 42 de Ludwig Harth; Nr.
VUle
43 scris de anonim; Nr, 44—49 de Christophor Iliutiti, cl.
VE
25/6, 1860; Nr. 50 de Prodanciuc Niculuiti alumn ai Semina=
riului cl. VII, 5/7, 1860, până la Nr. 52 inclusiv în 13/7.
al patrulea al-„Foici” (1841), înregistrat în catalog:
NI

Anul
la 29/6, 1860;
1862/74, este copiat de: reodositi Miutiăi, cl. VII,
Kaimahan Nic., cl. VUL, (va:
LU

Veronika Nikitowicz, 1/7 1860;

*).
dărui şi cărţi bibliotecii, ca şi mulți alți dintre aceşti copişti)
Comoroşir,.
Alesiii Comoroşiană, cl. VII, 27 lunie 1860; Miletie
cl. VI,la 17/5 lulie 1860; Th. Constantinovici Grecul, cl. VII;
RA

în Sept..1860, iar
Popescul Porfiriu, cl. VIII şi apoi absolvent
(Şi cl va dărui
alte ori notează „Il ann al teolog. 860 Sept.”
T

10/7 1860, teolog I;.

multe cărţi bibliotecii); Procopoviciu Ales.,
EN

8 lulie 1860.
şi 7 Oct. 1860; Giorgiu Bucşănescu, cl. VII,
pe Kaimakan Niculae în cl. VI şi
%) In anul şcolar 1856/57 îl găsm
/C

ş clasă (1857/58), când avea 16 ani-

xămâne repetent, urmând în aceea zer
“Tatăl, Constantin K., era „Gutsbesit
Era născut în „Bakau, Moldau”. lista elevil or din
la
SI

e si el adăug at
in Botuschan, Moldau”. Deci trebu în Cernă uţi”, în
va colegi de-ai lui Em.
Botoşani, (v. Aurel Vasiliu: „Câţi trime te la
pe care părinții moşieri îi vor
IA

„Rev. Bucovinei”, 1942, Nr. 2), iosul arend aş Gh.

a se va “lua si ambiț
Cernăuţi, după exemplul căror cu „Recht
ul îl notea ză pe Caimacan Nic. în Sent, |
Eminovici. Pumn ca repet ent în cl.
U

s. II „Schr loben swert h”,

beiriedgende Leistungen” şi în Jian Mih. si Ia-
în cl. LA în 186465
VI, Tot din Botusani mai erau
BC

la Domnul Rumbp. |
mandi Dem., privatişti care locuiau
1
 2 283-—

RY
:: Numărul 38: al „Foii” lui Bariț (22 Sept. 1841) este Scris

RA
E icon -Eininoviciii de'm cl. VII gimn. lulii 1860”. Ultima
pagină 6 acestui: număr din 'revistă este „scris de Arune Pum:
Rul, -profesoiiiă de limba rumoenoe '13/7, 1860”. Numărul ur-

LIB
miător al „Foii! (Nr. 39 de Dum. 29 Sept. 1841) este iarăş:
„copiat de Nicolaiu Eminoviciu în luliii 1860, iar ultima pagină
Şi aici e scrisă tot de Arune Pumnul, la 27/7 1860. Numărul 40

TY
(Dum, 5 Oct. 1841) este: copiat în întregime de N. Eminovici 7).
Numerele următoare sunt scrise de: Leon Goian, cl. VII;

SI
Țureanovici Onisim, cl. IV, 15 luliu 1860; Ilarion Gramatovici,
Cl... VII; Horaţiu Crusnopolscki, cl. VII, 4 Iuliu 1860; Moriţ de
ER
“ Manovarda, cl. VII, 1860; Georgi Mironovici, cl. VII, '10/7,
1860; "Alfred Schubert, cl. VII, 25 luniu 1860; Tit. SfrutinSki, cl.
VII, 8 Tul. 1860.
IV
“ Anul vV (1842), cu Signatura : 1862/75, oste copiat de:
UN

Sevescul Euinenie, <l. III: Veroniku Nikitowicz, 2/7 1860;

_ Toenus Procopoviciu, cl. VII, 26/6, 60; Dutkowski St.-cl. IV;
August Flaşiu cl. IV; Iosef Flasch, (uneori iscălit şi Flaşiu),
AL

_ £I..IV; loann Hek, cl. IV; loann. Boteziat, cl. III, 13 lulie, 1860;
„e “Alesandru Velehorschi, teologI;- Petru. Brahâ, cl. III; Broeilioen
- Dum, cl. |; Gavrile Buliga cl. III; Giorsian Giorziu, cl. II];
TR

Pi - | “Ioann Grigoroviciii, III; Iacuboviciu N. III; Nistor Vorobchie-

ici, “teologTI, Aug. 1860; Ilasievici Giorgiti, III; Emile Fllich-
EN

mann, Il; Ivanovici St. II; Masgior. D., UI; Nastiisiu Laziar,
Ul; „Const. Popoviciii III; Popoviciii Em, Il.
de
- Foaeu pe 1843, înregistrată: 1862/76. Cuprinsui e Scris
/C

a
,
“Bamoştii Giorgiă,. VI; Nr: 1 din, 4. Tan. 1843, de Ioan Popoviciu
Szymonowicz;. cl..
SI

"dascăl din Bânila rusască; Nr. 2, de Ioan

E VII; NE. 3—6 de Balinoşiii Geor sii, VI; Nr. 7-8 din 13 Feobr.
IA

dărui. bibliotecii gin

U

7 “Tot: în- vremea aceasta, -N. Eminovici va

şi 34); vezi capitolul: „Alte cărţi .
: maziaştilor două: Calendare: (1860/33
BC

şi Nicu Eiiiiovici bibliotecii simnaziaştilor din Cernăuţi...

A ” dăruite de Mihai
 — 233 —

RY
1560;

RA
Nr. 9. de Joann Buliga, VI; Nr. 10—12 de K. loann Bulisa,
auditoriu demn cl. VI, uneori scris şi loann K. Buliga; Nr. 13 de
Dawidowiciu Abr. VI; Nr. 14—16 de Teofiliă Drabik, VI; Nr.

LIB
17—19 de de Nicolai Hurjuiă, VI; Nr. 20—21 de Kostand.
Jeremieviciă, VI, luliii 1860; Nr. 22—25 de Pamfiliă Iiuiă, VI;
Nr. 26—30 de-Kokirla, Vasiliu, VI, 7 lulic 1860; Nr. 31—35 de

ITY
„Miletie Komoroşan, 27/15 lunie 1960—16/4 Iulie; Nr. 36—40
“de loann Lupi, VI, 10 lulie— 14 lulie 1860; Nr. 41 de Maneu
„Andrieş, -VI; Nr. 42 scris 'de anonim; Nr. 43 de Alesandru Ve-.

RS
lehovski, teolog I; Nr. 44-—47 scris anonim; Nr. 45—50 de
Manea Andrieş, VI, 7/7 1860; Nr. 51 de K. Sfratulat VI si Nr.
52, afară de ultima pagină, de Nikolai Dimitrievici, la 6
VE
Auz. 1860. | |
Fodea pe 1844, înregistrată: 1862/77. Titlul şi tabla de
NI

“materii scrise de Nicolai Dimitrevicz, VIII, 6 Aur. 1860: Nr.

1 din 3 lan. 1844, scris de K. Stratulat, auditoriu dem clasă VI
LU

im. 860 şi continuat de acelas N. Dimitricwicz; Nr. 2

10 lan. 1844 „(De)-scris de (la) S. Fittinger, din cl. VI, 186077,
(cuvintele din paranteze sunt şterse ulterior): Nr. 4 de V. Go-
RA

recki, de” n “clasa III gin, 3/7, 1860; Nr. 5 de acelaş Tittinger:
Nr. 6 de Ienaiie Korzin sau Koriin, preparand | an, 13/7 1860;
Nr. 7—8 din 13 Fev. 1844 de Giorgiu DBaâlmosiă,- prof. trii:a!
T

(sic): Nr. 9 de Vasilie Avraam, proepocrand lin al doilea an,

EN

lulic:1860;-Nr. 10 de Georsie Bocance, preparant în al II an,

uliu 1860; Nr. 11 de Wecolaiu Harinoviciu, preparand în annul
„41, 1860; Nr. 12 de Stefann lanoviciu, petazo din anul al Il
/C

al preparand., iar ultima pagină c scrisă de Al. Plesca, teolog,

26/17, 60; Nr. 13 de Vasilie Kautis; Nr. 14—15,.foi albe; Nr. 6
SI

de Sămuel- Sosnowicz, „Lehramtskandidat des II lahreantes,

29/6; Nr. 17, foi albe; Nr. 18 de Alecsandru Wlud, preparand
IA

lanovicin
în anu II, continuă şi în Nr. 19, apoi continuat de St.
din 15 -Maiu 1544,
si L. Grisoroviciu, II, 24/7, 1860: Nr. 20,
U

a 4. sim. la l
„scris de Bacinski Enifanii, skoleri din Klassa
BC

1844 de Goiluw
Tulie 1860—8 Iulie; Nr. 22 şi 23 din 29 Martie
-.
 234 —:

RY
i Georgiu; KI. IV, "1860 29/6—13/7; Nr: 24 din. 12 luniu 1$44,
„de Gribowski: Vasîiu, IV cl., 9/7 1860 (uncori Vasilă G...); Nr.

RA
„25, foi albe; Nr: 26 de Miron Grybowski; skoleri dem al IV
clasă, 30/6 1860; Nr. 27 scris de un anonim; tot Gribowski M.?;

LIB
Nr: -28—29 de Soemuiloe. Isopescu, a IV. clasoe gim., 27/6-— |
1/7 1860: Ne. 30—31 din 24 Iulie 1844, de Nikolai Kărdusia,
IV; Nr. 32, de Ilie Kuşniriuk, IV cl.; Nr. 33, de Grigoriu Li-

TY
»eţi, A d, la 6 -lulie 1860; Nr. 34-35, de Giorei Mândrilă,
IV, 2 Iulie: 1860-—7 lul.; Nr. 36, de Morăraşiu David, 29 Iulie;
IV cl.; Nr. 37, de loan Nichitoviciă, IV, 12 lulii—15- lul.;: Ni:

SI
38—39, de Eugeniu Pohorni, IV; Nr. 40—41; de: Profiuhie-
vicii AL, IV; Nr. 42, de Repcitik Konst., IV; Nr. 43, de Olinici
ER
George, Îl; Nr. 44, de Vastiii Mihaleskul, II, continuat de loan
Grigorowicz,III; Nr. 44 (sic!) de Epifaniu Tarnovie(ki IV; Nr.
IV
45-—46,de Ioan Timingeriu, IV, 14/7, 1860; Nr. 47—48, de Ar-
cadiu Vassiloviciu, IV, '10/7—13/7 1860; „Nr. 49, ide Georgiu
UN

Halaşiu; IV; Nr. 50, de Vladicov Artur, IV; Nr. 51, de The.
Lunda, III; Nr. 32 de V: Gorechi, dem clasa III gim.; 29/6—31e -
„1860, (neterminat). |
AL

Foae pe 1846, 1862/79: Nr. 1—5 din 128 Ian..1864 „scris

de Thit Onciul, env. d. a V clasa gim.; Nr. 4, foi albe; Nr. 6—8
- de- Litwinowicz Isidor, V G. cl.; Nr. 9—12, scris ide Pătraşiă
TR

Joachim, învățăcel! d. V cl. gimn., 1860”; Nr. 13—16, de:

Renney Vladimir de. Herszeniy, V Gym. class., 8/7, 1860—13/7;
EN

Nr. 17—20, din 22 Apr. 1846 „scirs de Georgiu RduS de Mârza,

V clasă, până la 14 Iidli 1860”; Nr. 21—24 din:20 Maiu 1846
„scris de Dumitru Şesan, din al V classă gimn., la 14 Iulie
/C

1860; :Nr. 25—31 din” 17 linie 1846, scris de Șăsan Georsiii,

- “învățăcel dela a V clasă. gim., la: 12 Iunie 1860, până prin 4
SI

Iulie; Nr. 32—33 din 29 Iulie 1846, scris dela Tomijuk Basil.
IA

scol. V gym., la 25 Iunie 1860; Nr. 34—35 de 7 omyul Nicon, |

cl. V; Nr. 36—39, scris de Kassian Tuşinski, V cl. 1860; Nr.
40—43, scris de Orest Voronca, den clasa V, 26/6, 1860 până
U

la 15/7; Nr. 44-45, scris de Georgiu Zawadovschi, V, 1/7, 1960

BC

1860,
| :—9/7;. Nr. 46, scris de Văsâiii Burlă, Cernăuţi în 24 luniu
 — 235 —!

RY
iar din I/S, 1860 continuă. scrisul la Mămăeştii Vechi; Nr, 47

RA
scris de acelaş G, Zavadovschi, Uncori scris Babadovschi; V,
10/7, 1860 şi continuând, acelaş număr, de A. Plesca „teolog
în Cernăuţi, 24/7, 1860” (o pagină), după care continuă numărul

LIB
48 iarăşi Zavadovschi; Nr. 49, de Teodor Andriciic, d. c. Il e.
26/6, 1860; Ni. 51—52, scris de Militon Antonovici d. c. “i 26/6
1860, până la 10/7.:1860.

ITY
„Anul 1847 al „Foii” „CU sienatura 1862/80, N copiază:
Bulbuc Boesoelie, cl. 1, 26/6, 1360; „scris 26/6 de loann Dume
Dac idem cl..Il gim. 1860, (copiază 2 numere); Alesiu Cicalac,

RS
II; Dann. Ioann, <l. IL, 26/6, 1860; filiewicz Const., LI (uncori
iscăleşte Filiescu C., deci :acecaş tendinţă de românizare, ob-
VE
servată şi în alte multe împrejurări); Nestoriu Gorecki, II:
Nic. .Gramatoviciti; Kodrad Grigorovicz, 1; Bumbac 1., 1077,
1860, (câteva pagini); A/. Plesca, teoloe III, 24 Iul. 1860;
NI

loan Hnatiuk,: |; Dăsili IMiutici, |; Isopescul D.; II; N. că-

ilună, Il; Diaconescu Leon, Il; Mandaşevsti Em., Il; „DBod-
LU

noereskul Samson, envoctiacell dem a cincea clas. gimnăsial,

en 25 August 1860”. (Copiază Nr. 37, 15 Sept. 1847 şi Nr. 38
din 22 Sept. 1874; până în. 30 Aug. 1860, a copiat 2 numere);
RA

Manea, 1; Eusebiă Nedelko, Il; Zbieru Const., II, scrie în

1861, 19/4; (deci în 19 April 1861 mai copiau încă aceşti harnici
T

învăţăcei!); Nikitoviciu ALl., cl. 1, 1860, 8/7; tot atunci seric în

numărul următor Nififovici Veroniku, trei pagini, continuate
EN

jarăş de Alexandru N.! (Probabil era îratele şi sora).

Foae p. minte, înregistrată: 1862/81 este pe anul 15$48 şi
/C

este copiată de următorii: |

Alixandru Stati, înv. &. d. cl. II, 18/6, 1860—28/6, 1860,
SI

iar ultima pagină a numărului unul, din 5 lan. 1848, e „scris

de Arune Pumnulu profesoriu de limba rumînoe 16/7, 1860”.
IA

Numărul doi, din 12 Ian. 1848, e continuat tot de A. Stati, la

1/7—2/7 1860; Nr. 3 este copiat de Ironiin Munteann, teolog |
U

an, luliii 1860; Nr. 6 ce conti nuat de Johann Grigoroviciu, 22/1,

1860, o pagină si apoi de acelaș I. Muntean; Nr. 9—10, din
BC

1 Martie 1848, e „Scris de Constantin Bocance, învățiăcell

 RY
| ei n clasa | a patra gimnazială. Aj (2) 30/18 Iunie 1860”, până |
la 4/7 î860;:Nr. 11, din 15 Martie 1848; e „Scris de la Buzura

RA
Vasiliu, 11 Tali. 860”, pe alte . pagini e scris Bufzura; Nr. 12 de
ii Luni, 22 Martie. 1848, e „Scris de Aristarh Gramatoviciii, IV

LIB
clasă, la 10/7, 1860; Nr, 13 din 29 Martiu 1848, de Nicorovici
Cornel, teolog, O pagină. şi continuat de Mitrofan Nicolaiti, care
“Ascăleşte şi Mitrofanoviciui Nicolaiii sau Mitrofanovic N. sau
„Mitrofanovicz sau Mitrofann, II cl., apoi coritinuă acelaş nu-

TY
măr Const, Isopescul, candidat din cl, Il-a a sc. preparaindale,
13/6 1860; Nr. 14—15, tipărit; Nr. 16, din. 19. Apr. 1848,

SI
e copiat de Ioan. Dr oniu, teolog şi alumn., care iscăleşte şi Ioan
Dron: Nr. 17—19, tipărit; Nr.. 20, numai foile albe; Nr.21, de
ER
Luni, -24 Maiii 1848, e copiat. de Văsiiri Burlă, Mămăestii Vechi,
în: 4/5, 1860, până la 5/8, 1860. (Deci copiştii aceştia făceau
IV
lucrul lor „acasă la dânşii, în vacanţă); Nr. 22, din 31 Mai
1845, “de Teodor. Ahtiniiciuc (?), teolog IV, 20/6, 1860; Nr. 23,
UN

î0i oale; Nr. _24, de „Amfilochiu Bocca, teolog absolvat, scrisa

Ta 20 uliu 860”; Nr. 25, din 21 Iunie 1848, e scris de Voesti
Bur Ine,. 2/11, 1860, VIII ci., până la.20/2, 1861 (sunt mai multe |
AL

pâsini albe, căci numărul nu € terminat de copiat); Nr. 26,

din 28 luni 1848, scris. de Georgiu . Hostiuc, teolog absolut;
Nr. 27—28, nespec ificat copistul:. Nr. 29, din 19 lulie.. 1848,
TR

„scris de Greg. Vor obkieviciii, teolog IV, luliă 1860” (iscălit Cu

creionul) ; Nr. 30, din 26 Iulie 1848, e scris de Vorobchieviciii -
EN

Ishidor, teolog absolut, şi e continuat de „Alesandru . Plesca,

teolog den . annul all: III,. scris în 24 luliă 18607; Nr. „ din
| 2 August 1848, e scris ide Văsiiii Burlă, Mămăeștii ii în
/C

. 7/8, 1860—12/$, (cu. îgi albe, neterminat); Nr. 32—34, numai

- îoi albe; Nr. 35, dim. 30 August 1848, scris de Isidor Murtino-
SI

| wicz, teolog din anul III, 860; Nr. 36, din 6 Sepi 1848, „Scris E
“de Gavrile Buliga, stud. III cl. gimn., ; Nr. 37, din 13 Sept.
IA

1848, scris de Isidor Martinowicz; Nr. 3$, numai îoi albe; Nr.
39, acelaş l. “Martinowicz; Nr. 40—43, numai îoi albe; Nr.
U

44—45,. din. 28 Oct. 1848, scris de „acelaş Martinowicz, Nr.

BC

4649, „foi albe (numai antetul este tipărit ca și la restul);

 — 237—

RY
Nr 50, dn 20 Dec. 1848, scris de Teotil Nicorovici, teolos
din

RA
: II; Nr. 51, foi albe; Nr. 52, copistul e anonim, iar o parte.
câte păi. |
| „Foaea” pe anul 1850, fără număr de înregistrare, este:

LIB
copiată de 7. Pătraşiă, cl. VIII, 17/7,. 1860, loan - Smolinsti,
„Preparant din întăile an. 860”, lestul anului Iipscşte, Tiind'
„defect. -

ITY
Foieu p. minte De 183! (XIV), 1852. şi 1853, fără nuntă:
“de înregistrare, dar cu stampila bibl. giin. s'au păstrat lewate:
“toate 3 la un loc, tipărite..

RS
S'a. păstrat şi „Foaca” pe 1854, înregistrată cu-numărul::
1862/114, tot tipărită. 5
„_ Din această muncă de harnici
VE copist a învăţăceilor lui”
Pumnul. reiese entuziasmul pe care ştiuse-să i-l insufle marele
profesor, devenind ci înşişi răspânditeri ai culturii şi nație-.
NI

nalismului românesc. Aşa 'de adânc cra acest suflu româtts.

ce emană din marele dascăl al Bucovinei, încât unii elevi îşi.
LU

românizează numele, iar mai mulţi. fac daruri de cărți:şi bani!

pentru biblioteca gimnaziaştilor.
După cum vedem, din „Foaca” lui: Bariț s'a putut căst
RA

până” acum, în urma răvășirii bibliotecii „Societăţii pentru:

cultură”, (unde se afla înglobată şi biblioteca gimnaziaştilar).
numai următorii ani: 1 (1838), II (1839),[11 (1840), IV (1841)..
T

V (1842), VI (1843), VII (1844), IX (1846), X (1847), XI (1846),

EN

XIII (1850, mare parte lipsă), si XIV—XVII (1851 —1854,

întregime tipărite),
/C

Aflându-se din întâmplare şi catalogul bibliotecei ginina-.

ziaştilor, („Cunsemnăciunariul venitului, Kieltuelelor şi all avii-.
SI

ului Bibliotecei învăţiăceilor români gimnaziali cernăuțienui””).

găsim că numărul anilor copiaţi “din „Foaca” lui Bariț cra iai
IA

mare decât tomurile găsite. La. pagina 146 şi următoaraie,

începând cu Nr. 72 din 1862, găsim înregistrată: „Foac peutii
U

minte, inimoe şi literaturoc pe anul 1839, întocmite de Citopr-

“xiu Baritiu, Anul II. Brasiov, tipoeritoe la loaun Goctt; pres
BC

crisoe de pe orizinal! de junimea studioasoe rumînoe “detSi

 RY
Cernauti îîn anul 1560. Cu civirnisiala domnului profesor Arune
Pumnul”. La Nr. 73: este anul 1840 (III); la 74 este anul 1541

RA
(IV) da 75 e 1842 (V); la 76 e 1843 (VI); la 77 e 1844 (VII);|
78. e 1845 (VIII); -la 79 e 1846 (IX); ia 80 e 1847 '(X); 1a SI e

LIB
1848. (XI). Până aici tos ate cele 10 numere :din catalog, Te-
preziritând 10-ani de apariţie” a „Foii”, sunt însoţite de aceeaş
“adnotare că au- fost copiate. de. „iunimea studioasoe”. La
Nr. 82 este: înregistrată „i 0aea pe anii 1851, 1852, 1853

TY
XIV, XV și XVI, numai cu menţiunea că au fost dăruite de
“domnul: Profesor Arune Pumnul”, deci erau tipărite. La Nr.

SI
84 găsim iarăş-,„Foaea” pe anul 1838 (ID) cu menţiunea: „Pre-
'scrisoe de pe original de junimea stid. românoe de'n Cernoeuti
“la: anul 1860; cu civirnisiala d. prof. Arune Pumnul”. La Nr.
85. este „Foaea”. pe. 1858 „sub redoeciunea lui Iacob Muroe-
ER
IV
sianul” ..G ca'şi la Nr. 82 şi CU specificarea că e dată tot de
“Pumnul, deci tipărită. La fel sub Nr. 91 este „Foaca” pe 1855
UN

-25î:1856, cumpărată. de Pumnul. cu 10 florini. La Nr. 93 esto.

„„Foăea” pe 1860; dată de Pumnul, iar la Nr. 114, pe 1854, dată:
tot de el. ,
AL

| Deci, dintr'un număr de vreo 19 ani, unsprezece ani ai

boii” au îost copiaţi de „ijimimea studioasoe”, iar restul crau
dătuiţi, sau cumpăraţi de A. Pumnul. Din aceşti 19 ani, nu am
TR

zășit: până: acum . decât î5: II copiaţi: şi patru tipăriți, cum

și câteva numere, legate între cele copiate.
EN

| “In acelăş 'regstru sau „Cunsemnăciunariu”. este şi un Ca-

“Dităl despre „cheltuelele bibliotecei”, începând cu 1858 până
la 1870. Aici găsim, în 1860, notată cheltuiala pentru «Hărtia
/C

“pEntriu „Foaea pentru „minte”», cum şi. pentru: «Tipăriţul îrun-

ți OT “coalelor pentru, „Foaea pentru. minte”» 9). Altă cheltuială
SI

| -estă. „Pe! ntru foaca mintii. carea- Constanthinoviciu dem a. VIII E

clasoe Ju a scris; 0 ci. a Joesato la un preparand, dela carele.
IA

. a. treb vit soe se roescumpere cu. „Îl. Lorin)”. („Cunsennă-

U

aia a ,
:. pntradevăi “titurite.: fiecărui măr „din „Foae”, sunt tipărite, gu
e
BC

filete Jatine, desi, „restul. texturi este . copiat cu cirilică de mână. i

4 , Dă pa
a. - „ ,
 — 239—

RY
ciunariu”, p. 207). O altă cheltuială: „Pe. hirtica cea mare la
„Fodeu pentru minte” a poerintelui Jliescu, [rectorul semina-

RA
| riuliu din Huşi], (cumpoeratoe premnD. V. Burloe demn clasa
VIII)”. In sfârşit: „Pe lesatul „Foii pentru minte” pe 15 toni

LIB
câte 50 cruceri... 7 îl. şi 50 cr.”, s'au cheltuit în 1861. |
Toate acestea — şi multe | arată un mare
entuziasm stârnit de marele Magistru printre tineretul dornic
aceea, dovedindu-se încă odată că A.

ITY
de cultură (din vremea
Pununu îşi merită faima de animator al naționalismului şi cul-
turii din Bucovina.

RS
IV. Biblioteca imnaziaștilor 1ui A, Pumnul

„Cunsemnăciu-
VE
Catalogul, sau cum îi Zice A. Pumnul:
nariul venitului, chieltuelelor. şi all avutului Bibliotecei Învă-
tiăceilor români imnasiali cernăuţieni, 1858«,*) prezentând 0
NI

şi
importanţă excepţională pentru Bucovina în “special, dar
în general, von În-
pentru M. Eminescu şi literatura română
LU

de
sista amănunţit asupra lui. După titlul scris cu litere cirilice
(2 ne-
A, Pumnul pe prima pagină, urmează 14 pazini nescrise
ctre
numerotate). La pagina 13 este o „Procioemociune
RA

studintii Sgimnoesiasti romini den Cernout i, prin care se în-

vita: sce-si îndiestredie biblioteca. (La începutu l anului | 1863,
în
de G. Blulig ra])». Această proclamaţie .a scris-o G. Buliga
T

cei lui
1565, după ce A. Pumnul a coslat conducerea bibliote
EN

car, cun vom arăta mai de-

|, Sbiera, iar Buliga cra Dibliote
În această proclamaţie, Gavril Buliga îi îndeamnă pe
parte.
/C

a destepta
tineri să cerceteze biblioteca gimnaziaştilor „spre
ai nă-
gustul de cetire literaturei Romiîne în fiii cei frazeţi
şi
SI

ciunei, şi prin aceasta a le înainta cultivăciunca în aceasta

Deci criteriul
„tot ce este religios, moral, sciinţial şi năciunal....
IA

atico- -naţional era conducător în alcătuirea acestei biblioteci,

dugă cum Von avea ocazia şi mai apoi să constati im că unele
U

. ÎI a a

stampila ov ală, Verzuc ; „Biblioteca sinmastastilor

1) Dedesupt este .
BC

- . e
“Romani den Ceriătţie, 7
 Ă = 240 —

RY
cărți donate Vor îi îndepărtate din bibliotecă, nefiind potrivite:

RA
-din punct. de Vedere moral. Mai departe, G. Buliga adaugă
în proclamația sa: „In biblioteca voastră se află tot felul de:
cărți: religioase, morale, filosofice, istorice, poetice de 'toată

LIB
mâna; se află şi unele cam romantice, însă nepericioase şi.pe
lîngă aceea destul de frumoase, s. a.,s;: a. E drept că în
biblioteca gimnaziaştilor dominau cărțile ştiinţifice -şi morale,

TY
“dar teama lui Buliga cra ca acelea „romantice” să nu pară
periculoase și de aceea insistă că sunt şi frumoase, dar și
„nepericioase” (cetit: după sistemul lui Pumnul: ncperichioase,

SI
"adică nepericuloase! 1). Tot bibliotecarul Buliga informează că:
„Timpul este tot de-a-una Miercurea şi Sâmbătă după amiază-
zi dela 2 până la 4 oare, când ERs'or putea împrumuta şi reîn-
toarce cărţi demn bibliotecă 2). G. Buliga, studinte den clasa: -
IV
a VI gimn. au luat asupră-şi să plincască acest lucru”. După
cum vedem, studintele de clasa a şasea, G. Buliga, era bine
UN

edificat asupra principiilor conducătoare iniiltrate lui de pro-:

jesorul său, A. Pumnul. Toi Buliga face apel în 1863 la tineret:
„să nu rămâneni. înapoi cu «înziestratul». bibliotecei noastre,.
AL

faţă cu junii. den anul 1858, în care an S'au adunat o sumă

de 150 de. florini v..a. şi o mulţime: de cărţi de 120 de tormi...
„Noi acuma, fiind ca la- 200 studinţi Romiîni în gimnaziul acesta,
TR

cred că. nu vom uita -şi- noi de înzestrarea. bibliotecei

şi sperez că vom putea aduce la - un loc măcar 60 de
EN

"Horimi v. a. şi 100 de cărţi în cursul anului 1863«.

(»Cunsemnăciunariue p. 13—14). Importantă este preciza-
“rea lui: Buliga asupra numărului de 200 elevi români din
/C

unde învăța. şi Eminescu, - informaţie ce s'ar

gimnaziul
putea controla şi din. cataloagele de atunci, care ni s'au păstrat.
SI

2 n —
adresă „Cătră
2) Aceeaş concepţie etico- națională o găsim şi într'o
IA

eni: gimnasia şti, teologi, prepăra nzi -şi das-

_învățiăceii rumâni Cernăuţi
„Foaea pentru minte, (1838—18 50) 'unul dem apostolii
căli« şi iscălită:
năciunal e” ramâne.
“evangheliului rănaşterii spiretuale, religioase, morale,
U

Vezi, cap. "precedent. ,

BC

a mai ales Du-

_ 2) Ştefanelli afirmă că Eminescu cerceta bibliotec
ile („Aminti ri” , 38). E
„ mineca, Si sărbător
 — 241 —

RY
„In ce privește suma adunată în 1863 este numai de 23 florini

RA
ŞI 15 cruceri; la cărţi însă s'a trecut numărul prevăzut de
Buliga : s'au donat 121 de »tomie.

LIB
Tot Buliga ia şi următoarea măsură de control: „Deci
ca să se poată convinge fie-cine de sau însemnat în catalouul
bibliotecei cu numele şi câtimea darului, se vor aduna toti
dăruitorii în Sâmbăta Duminecii-Mari în locuința bibliotecei,

ITY
unde, se vor ceti din catalog numele și darul «dăruitorilor, care
corespunzând cu chitanţa, se vor subscrie dăruitorii în rubrica
lăturală a catalogului şi abia atunce sc va face dispusăciune

RS
cu banii ca avere dreaptă a biblioteceie, (ibid. 14). Apelul acesta
este semnat: „Un amic all junimil romine studioasc”, şi e
VE
datat: „Cernceuti la 1 Gerariu 1863”.
In cataloagele liceului găsim că Duliga Gabriel cra. elev
în cl. IA în 1857/58 şi că era născut la 5 April 1841, în
NI

Volovăţ. Tatăl său, Andrei, era >»Landmann in Wolowetze.

Fiul său voia să se facă preot. La limba română, Pumnul îl
LU

notează în ambele semestre cu „Vorziigliche Leistungen”. În

acelaș an cra coleg în cl. IA cu ]. Botezat, pe care-l vom găsi
mai târziu, prin 1865, bibliotecar în locul lui G.. Buliga. In
RA

aceeaş clasă era elev și Ilie Eminowicz, născut la 1 Iulie 1846,

în »Moldasi Borduzeni, Bottuschan«. Ilie locuia în 1857/58 la
T

Pumnul, în Franzesgâsse Nr. 1317. Pumnul îl notează la ro-

EN

mână în sem. | cu »Vorziigliche Leistungen« şi în sem. II »Sehr

lobenswerth<.
In. 1864/65 îl găsim pe G. Buliga în clasa a VIII- a, iar
/C

înn catalog, îînsuşi directorul St. Wolf scrie că elevul era născut
în 1842 şi nu 1841! Acuma Buliga locuia la Pumnul, împreună
SI

cu elevul de clasa a VIl-a Jon Bumbac, născut la 1 lan. 1543;

tatăl era Ion B. „Landmann in Costina”. Tot acum mai locuia
IA

la Pumnul şi fratele lui Gavril: Buliga, Ilie din cl. | A, cum și

vărul său, Vasile Buliga, din acecaş clasă.
U

Dela pagina 15 la 40 a »Cunsemnăciunariului« sunt, foi

BC

albe, numerotate. La pagina 41 începe capitolul: »Venitul bib-

liotecei, 1858, Numele dăruitorilor, Isvoarăle venițului, Sumele
| | 16
 | — 242 —

RY
următoarie sânt. dăruite încă în 1857« Printre acei care
dăruesc bani încă din 1857

RA
sunt: Ion Sbiera, »învăţiăceii
„den clasa VII gimnas.'a dăruit 4. florini] şi 30 cerluceri]«;
: Vasiliă -Burla, cl. V, 1. îl.; Porfiriu Popescul, cl. VI. 215. îl:;

LIB
“Costandin Babin, cl. IV, 24.cr:; Ion Giurcan, cl. Il,
20-cr.; - Leu Popescul, VI, 1,30. fl.: Giorsiu. Mironoviciu,
IV, 2,40 11.; Leu Nichitoviciu. asistent, 1: fl.; -Nicolaiu

TY
_Polonic, . IV, 30... cr.; Nicolai Coca, III,: 3 îl.; Vasilizi
“ Bumbac, Il, 2,26 Îl.;.. Alfred Şiăbert, IV, 8 cr.; Toader Pă-
țraşiă, IV, 5,24 îl.; Oraţiu Crasnopolski, IV, 3 îl.; Victor Miculi,

SI
IV, 1 îl.; Sămuil Piotroski, IV, 80 cr.; Vasiloviciii Paroc, 1 ÎL.

ER
Demetriti ISsopestul, VI, 40 cr.; Măcariu. Semaca, IV, 6 cr.
“Teofil Drabic, II, 6 cr. In 1857 se adunaseră 31 fl. şi .19 cr.
_
În" 1858 dăruesc: Constandin leremieviciii, II, 20 cr.;
IV
Nic. “Caimacan, VI, 1 îl.;. Epifaniu . Bacinski, II, 6 cr.; Şt.
Dracinski,. II, 4 cr.; G. Mândrilă, II, 10 cr.;. Ilie Nimigean,.
UN

II, 3 cr; Epăminundă Bucevski, III, 20 cr.; 1. Turtureann,

VI, 20 cr.;-1. Giurcann,; UI, 1 îl.; Părteniu Popescul, educăciell
seminarial, 2 fl; 7..Beldianu, idem, 1 fl.; Isidor Onciul, idem,
AL

1 Îl.; Simion Iliuțiă, idem,30 cr.; Tit Turtureann, idem, 20 cr.;

Tedosiiă Eivilins,, idem, 20 cr.;. Const. Andrieviciti, idem, 30
TR

cr.;: Artemiă leremieviciti, idem, 2,30 îl.; Cornelii Tarnovieţehi, .

- “idem, 30 'er.; Isidor Procopoviciii, idem, 2 fl.; Anania lacubo-
vicii, idem,. 30. cr.; Nic; Baron -de Vasileo, învătiăcell VI,
EN

4 îl; Q. Vasilco, IV, 4îl.;.1. de Zota, VI, 3 îl.;..1. Gribovski,

30 cer.; Ieronim Munteann, VI, 1 îl.; 1. Lupi, UL, 1 îl.; N. Huriui,
/C

“UI, 1 îl.; Cocărla, UI, 1 îl. La următorii este specificat prin

“acoladă: „din regimentul de infanterie Marele Duce de Baden
- Nr. 50”: George Popp, locoteninte, 10 îl.; Giorg Lika, capitan,
SI

15 î1.; Basilius Popescul, Capelan Militariu,15 fl.; Un ano-

IA

- nimu, 5 Îl.; Altu anonimă|. |. L., 2 îl.; Hans, 1 îl.; 1. P., 2

îl; BP, 3 îl. La acest grup, scris de mâna donatorilor, s'a
U

făcut socoteala: 56 îl. m. c. Aici scrisul este cu alfabetul latin,;

pe “când până aici -şi de acum înainte va îi scrisul lui, A,
BC

Pumnil, cu cirilica de trausiție,

 — 243 —

RY
Unnătorii donatori au pe .margină notația lui Pumnul:

RA
„Aceştia 's culeşi pre "m leremievici Artemiu”: D. Petrino „den
Băsărabia, învăţiăcellul lui Nicolafii Zbiera (asta se scrie mai
jos la rândul său, Pumnul)”. Rândul despre Petrino este şters,

LIB
de Pumnul, iar donația lui este trecută în 1859; urmează cei:
ce au dăruit bani prin leremievici: Procopoviciri Isidor, 2 îl.;
Andrieviciii C., 30 cr.; Iiuţiu Mihai, |. îl.; Vorobkieviciii

ITY
Isidor, 30 cr.; Iacuboviciii Ananie, 1 îl.; Gresoroviciti Giorgiu,
I fl.; Zbiera Nic., 3 îl..
Pe pagina 43 se continuă donatorii prin leremievici cu

RS
adaosul datei: „la 1 Iuliu 1858”: Drogli loan, 2 îl.; Ieremie-
vicii Art., 2 îl.; Ieremieviciti C;, 1 îl.; Ieremievicii Mihatii,
VE
Coca Nic., Caimacan N., Cocârla Vasili, Popescul Porf., Se-"
leski Em., toţi câte un florin; Tărnovie[ki Corneliă, 1 fL.
Urmează »Cumputul ia capătul anului 1858«, semnat de
NI

Pumnul : 140 Îl., 23 cr.„cheltueli 40 îl., 16 cr., suma rămasă

100 1. 7oer.
LU

- In 1959 dăruesc: D. Petrino „dem Băsărabiea (învăţiă-

cellul lui Nic. 'Sbiera), 5 fl. 25 cr., (cceace mai scrisese Pum-
nul şi în: 1858 şi-a şters apoi, după cum S'a spus mai sus):
RA

Zotta Ioan, 5,25 îl.; apoi, cu notația marginală: „culeşi prem

Isid. Onciule : 1. Zbiera, »auzitoriii de drepturi în an Ille,
12,40 îl.; Is. Onciul, pref. sem. 2,10 fl.; N. Zbiera, „teologîn
T

an Il”, 3 Îl.; Dionisie Mitrofan, teoloa II, 1 îl.; Tit Turturean,

EN

prei. sem., 1,5 îl.; Amf. Boca, teolog IV, 2,10 îl.; Ilie Morariu,
»Director de Economie«, 3 fl.. Totalul în 1859 : 139 îl., 76 cr.;
/C

cheltuiţi : 37,30 îl. Rest : 102,46 fl. |

In 1860 dau numai: Coca N., cl. VI, 5 îl. şi-Dracinschi
SI

Stefann, cl. V, („prem Burloe”, adaogă Punimnul), 10 îl. Total:

117,46 îl.; cheltuiţi: 46,5 ÎL, rest: 71,41 îl. Incepând cu 1860,
IA

Pumnul întrebuinţează la acest capitol alfabetul latin şi nu

cirilic ca până acum.
U

In 1861 dăruesc: W. Sbiera, teolog III, 5 îl.; Şt. Dracinsci,

BC

cl, VI, 2 îl.; N. Hurgui cl. VII, 5 îl.; Voesiliu Botediat, cl. VIII,
„d | fI.; W, Prodanciuc VIII, 10 cr.; C, Pozuneanul, VII, 1,65 ÎL;
 i = 0

RY
Dacniil Codiarisctue, VI, ] fi; Leul Popescul, teolog II, 1 îl.;

RA
Al. Plesca, teolog III, 50 cr.; Isaia Isopescul, diacon episcopesc,
2 îl; - Leul Diaconoviciii, II, 35: cr.; G. Popescul, |, 35 Er.
“Vcesitiu 'Burloe, VIII, 5 fl. Toţi aceşti donatori au notația mar-

LIB
| ginală a lui Pumnul: „Culesi şi dati pre'n D. N. Sbiera, teolog
III, în 28. Aprile 1861”. In acelaş an mai dăruesc: Soomuil Pio-
trosci, VIII, 4,20 ÎL; Toader Poetrasiiă, VIII, 1 îl; C. Babin,

TY
3 îl. Pe margină e notația: „Daţi pre D. V. Burlo, la 28
Aprile 1861”. In sfârşit, mai dă şi „Alesandru Botian, învătioe-

SI
cell: den clasa VI în Viena”, 2. galbeni, cu adnotarea: „dati
_prem D. Toan, Sbiera la 6 August 18861”. In 1861 erau: 2 |

25 ÎL, 76 er. - |
ER
galbeni, 25 îl. şi 76 cr.; , cheltuiţi: 68 Îl., 80 Cr. rest: 2 galbeni,

In 1862 mai dărueşte, tot, prin |. Sbiera, la 30 Sept., acelaş |

IV
AL Boțian, „Studinte de'n clasa a VII gimn. în Vienna”, încă
UN

un galben. In 1862 sunt: 3 galbeni, 1fl. 9 cr. i

| “In catalogul liceului din Cernăuţi îl găsim pe Alexandru
- Botzan în 1857/58 ca elev în cl. II A, când locuia la directorul
„liceului, Dr. Anton Kahlert, în Lilien Gasse, Nr. 49.
AL

Era. născut în 23 Ianuarie 1842, în laşi, unde tatăl său,

Teodor B., era funcţionar. Deci încă unul din elevii din Regat.
TR

E atraşi la Cernăuţi, pe lângă acei pe care i-am văzut altă dată

(v,- Aurel Vasiliu: „Câţiva colegi de-ai lui Eminescu la Cer-
EN

năuți”, în „Rev. Bucovinei” Nr..2, 1942). .

Pumnul îl notează în sem. | cu „Recht befriedigende Leis-
/C

tungen, iar în sem. II cu „Vorziiglich”.

| In 1865/66, mai găsim în cl. I A, veniţi din Moldova, pe
SI

un Burky FErnil, din. laşi (tatăl era proprietar) şi un Elefferesko

Basil din Botoşani (tatăl proprietar în Udeşti), ambii erau pri-
IA

„„vatisți şi locuiau în institutul lui; Rump. Mai era în aceeaş clasă

un Miklesko Mih. din Botoşani (tatăl, proprietar), un Missir
U

“Grig, armean din: Botoşani, în cl. Il-a etc. Ceeace asată că.
BC

tradiţia exodului spre Cernăuţi se menţine încă şi după M,

Eminescu, i E
 !

„— 245 —

RY
In 1863 dau pentr u bibliotecă: Dumitruci Popovici, »pro-

RA
picetariă maree, 5 ÎL; Alecu Grigorcea, cl. Il, 1,50. Îl.;
Modest Grigsorcea, IN, 2 îl.; Iancu Costin, şcoal. reale. 1,50
Îl.; Gr. Goilav, Il, Luca Goilav, II şi Ştefan Goilav dau câte

LIB
un îlorin ; /. Rump, pedagog de scoal. gimn., 1,50 fl.: - Bod-
norescul Samson, cl. VII, 1 îl.; Simion Cobilansci, VII, 1 îl.:
Ceachosci, »aspirant. de scoala reale, 50 cr.; Voesiliii Burlea,

ITY
teolog, 1,50 fl.; G. Andrievici, VI, 50 cr.; Vasilii Andrievici,
IV, 50 cr.; Meliton Antonovici, VI, 40 cr. |
Inainte de siârşitul anului 1863, este întercalat între do-

RS
natori următorul »Cumput public şi stroemutceciune de primirea
bannilor deruiti bibliotecei învostoeceilor rumîni de“ Cernceuti«,
scris cu alfabet latin şi iscălit de A. Pumnul:
VE
»Pîne la capoetul annului io mic opt sute sese deci si
doi s'ait adunat bannii la profesoriul Arun Pumnul, si sînt în-
NI

Semnati în acest cunsenncecunariii atît bannii primiti, cît si

cieltucala, precum si ccertile cumporate ori deruite.
LU

Pe annul îioe mie opt sute sese deci si trei aă primit atât
Dannii deeruiti cît si ecertile cumperate ori deruite Dumialui:
Goebriil Buliga studinte dem clasa a VII gimnasialoe.. [Numele
RA

este scris de altă mână şi nu de Pumnul].

Fiind ce Profesorul Arun Pumnul este bolnovicos. Şi nu
T

see poate ocupa cu admenestroecunea bibliotecei nici a avutului

: de aceea streepune atît avutul ci în banni gata cât si admi-
EN

misti cecinea ei Domnului lon Sbiera.

Avutul ci 'de iat ce se afle la Proiesoriul Pumnul este
/C

de frei gulbenni în aiir si 1 îl. 96 cr. carii s'aii stropus la Du- |

“mialui Domnul Ionite Sbiera Profesoriul limbei rumine.
SI

N. B. Trebuie de însemnat co bibliotecaîn annul 1862

mau avut alt venit de cît doi galbenni în aur dela D-nul Botann.
IA

| Spre adeverinte depline se subscrie acest cumput de

“stropuitoriul şi primitoriul;
U

Cericeuti 1863. Noembre în 15 |

BC

| Arun Pumnul.
-
 _ — 246 —:-

RY
Da“Sau piimit astoe- di rit a 3/15- Noenivre 1863 de. cetro

RA
Subscrisul de la domnul profesorii Arune Pumnul suma de trei -
galbeni în aur, si un, florin noile- deci si sese de eruceari voelutoe
austriacoe. Ion Sbiera. 1, . )

LIB
“Se continuă apoi lista donatorilor pe anul 1863 : Fridric
encner, Cl. VII, 1 îl.; Al. Poztrasiu, UI, 20 cr.; Ilarion Magior,
| IV, 30 cr.; Georgiiă Magior, 1,.20 cr.; Niculau Toernasci, |,

TY
„20 cr.; . Semuca, III, 34 cr.; G. Omelsci, II, 10 cr.; T. Scraba,
II, 10 cr. ; M. Percec, II, 14 cr.; Voiutici, II, 20 cr.; Afan. Ter-
nasci, 30 cr.; AI. Bofesat 20 cr. |

SI
iai Totalizările pe anul 1863 par a îi scrise de mâna lui M.
ER
Eminescu: 3 galbeni, 25 îl, 14 cr. ; spesele: 11 Îl. 99 cr.; rest : :
3 gabeni 13 îl. 15 cr.
ă In 1864 »n'aii incurs nemicac«.:In 1865 au dăruit : 1. Hnq-
IV
-tiuc, cl. VII, 30 cr.; Arcadiii Voesiloviciii, VII, 1 îl.; Al. Chi- .
biciui, cl. V, 30 cr.; Ț, Leiciuc, Vl,;25 cr.; D. Julihschi, V,25cr.;
UN

G.. Popescul V, 40 cr.; Eug. Sir etiean, V, 50 cr.; Şt. Sfefureac,

V,:50 er.; M. Bocance, VI, 20 cr. ; Ilarion Bocance, VI, 20:cr.;
Ilie Luţoe, IV, 50 cr.; V: Crijanoschi, IV, 20 cr.; G. Goilav, IV,
AL

„-30'cr.; Alecu Grigor cea, IV, 2 îl.; Voesiiă German, IV, 30 cr.; |
"Dion Olinschi, IE, 10: cr: - Atoenas Pridie, II, 25 cr.; Teofil
TR

Olinschi, “Il; 10 cr:; Voesâliă Pihuleac,. Il, 20 cr.; M. Percec,

"“1V, 40 .cr.; Voesile Popescul, Il,20 cr.; Vis. 'Griboschi, V,
20 cr.; Şt. Husdup, IL, 30 cr. Totalizarea şi pe 1865 pare scrisă
EN

ulterior tot de mâna lui M. Eminescu :, adunaţi 8 fl. 95 cr.;

cheltuiţi : 8 îl. 77 cr.; test: 18 cr., cu venitul din anul prece-
/C

_* dent fao: 3 galbeni 13 Îl. 33 cr.

In 1866 donatorii şi, totalizarea sunt scrise de mâna lui,
SI

M. Eminescu :- Catargiii Georgi, st. den cl. III gimn., 1 îl.

_ Buliga G. »candedat de' profesuroe în Vieanac, 81 cr.; Vlad
IA

Mihaiii II.cl. gimn. 16 Noemvr. „1866, 20 Cr; Cuşniriuc Nic.,

U

1) In tot acest studiu, trebue să se ţie socoteală de - sistemul pum-

nulist, care notează pe ă prin &, pe ş, ţ, z, ce, ci, etc prin s,t,d,c,
BC

cu o linioară deasupra, ceea ce nu s'a putut reda de noi, din cauze

tipografice,
- NE o. PT , a —
P . i-a
i
i
 — 2417.—

RY
ÎI cl., 10 cr. Cormor oşan1., V, 1 îl. (Toţi au data de 16 Nov.);

RA
Luţoe Ilie, VI, 18 Noem. 1866, 1 îl.; Logoteti Em. VI, 20 Noem.
1866, 5 îl.; Miclescul M. Il, 1 îl.; Grizorcea AL., VI, 2 îl.;: Cer-
„cavschi |., VI, 30 er.; Chibiciă Vasiliii, V, 30 cr. (Toţi patru au

LIB
data de 23 Noem. 1566); Buliga Ilie,II, 10 cr.; Prodanciuc Nic.,
II, 20 cr.; Ronsuşti 1., Il, 10 cr.; Vacanovschi Nic., II, 40 cr.;
barbieriui Met., VI, 30 cr.; Verenca Daniil, VI, 20 cr. (Ultimii

ITY
şase au data de26 Noem. 1866); Tormoviciui St., III, 29 Noem.
1866, 60 cr.; Buliea Ilie, ll, 30 Noem. 1866, 10 cr.; Antonoviciră
Const., Il, 15 cr.; Tarnavschi C., 1], 20 cr; Stoian V., VI, 20 cr.; -

RS
(Toţi patru au data de 30 Noem. 1866); Simionoviciu Samuil,
III, 27 Noem., 30 cr.; Scraba Toader, IV, 20 cr.; Tarnavschi
At. IV, 50 cr.; (Amândoi cu data de 5 Decemvre 1866); Ju-.
VE
lischi D., VU, 25 cr.; Sfefaniuc Toader, VI, 30 cr.; Hop Ferdi-
nand, |, 15 cr. (Toţi trei cu data de 7 Decemvre 1866); Timin-
NI

schi T., II, 11 Dec. 1866, 30 cr.; Tomiuc Tit, V, 12 Decem. 1866,
50 cr.; Codac 1) Teofil, Il], 13 Dec., 20 cr.; Jurco V., V. 19 Dec.
LU

1566, 25 cr.; Hodovanschi Eudocsius, V, 28 Dec. 1866, 30 cr. :

»Suma totale a veniturilor la îinca anului 1866: 3 galbeni
31 îl. 84 cr. Suma totale a chieltuelilor la finea anului 1866:
RA

3 fl. 23 cr. Deci române sumce întreage ca prisos în venituri,

3 galbeni 28 îl. 61 cr.” (Se repetă suma şi în litere).
T

Tot atât de minuţios şi exact continuă:M. Eminescu să

noteze donațiile şi în anul 1867 (p. 50): Husiatinschi Em. UI,
EN

50 cr.; Tudan Vasiliiă, II, 10 cr. (Ambii cu data de 10 lanuariii

1867 st. n.); Hnideiu Corn. VI, 50 cr.; Isopescul Em., V, 1 îl.:
/C

(Ambii cu data de 11 lan. 1867); Giurgiuvan G., III, 14 lan.

1867, 1 îl. 50 cr.; Sfefureac St.; VII, 15 lan., 1 îl.; Poioga Iochim,
SI

II, 21 lan. 1867, 15 cr.; Onciul AL, III, 22 lan., 50 cr.; Dadonti
Atunas, LL, 24 lan., 10 er.; Isopescul Corn., II, 27. Mart, 1867,
IA

25 er.; lavorovschi [., ||, 3 Maiii, 1867, 25 cr.; Nichitoviciii C.,

1], 3 Maiii, 10 cr.; Ruşciorul St., II, 3 Mai, 10 cr.; Baloşescul
U

G., II, 3 Maiu, 1867. »Cei trei galbeni din prisosul anului 1866
BC

” :) Eminescu scrie Decemvrie şi Cozac cu «d cu sedilă. ca şi Zazonti.

 o 48

RY
s'au “schimbat “eu câte şase fl. 17 cr. deci 8 îl. 51 cr.*. jari-
covschiG.,
' IV, 4 Maii, 20.cr;; Viciu

RA
G. IL, 6 Mâiii, I5cr.;
Manastirschi Em., UI,22 Maiiă,50 cr. „Suma totale a veni- -
turilor. din anul 1867 este de: 54,17. Suma totale a speselor

LIB
“din anul 1867 este de 15,10; deci roemînce un prisos de 39 îl.
7 cr.care. se trece la veniturile ariului 1868”. |
»1868. Prisosul din anul 1867 în suma de... : 89,7«, cu scrisul

TY
“tot -ăl lui -M. Eminescu. Aici se termină capitolul veniturilor.
| "bibliotecii. (p. 50). , | Sa
E "Din șcrisul lui M. Eminescu, pe lângă exactitatea şi os-

SI
E teneala pe care-şi- o dă ca. să strângă cât mai mulţi bani pentru

ER
E bibliotecă, mai scoatem şi unele date asupra prezenţei poetului
“la: Cernii, dela 16 Noemvrie 1866 incontinuu până în 28 Dec.
1866; dela! 10 lan. 1867 până în 24 lan. şi poate până în 27
IV
“Matt; în luna” Maiu 1867, deasemenea va i aproape mereu la
Cernăuţi. Poate că: în vremea aceasta mai petrecea Şi: pe la
UN

| “Ipotești sau în turnee teatrale? Poate că Cernăuţii erau locul

de refugiu şi de studiu liniştit, atunci când cra „obosit de viaţa
aventuroasă... | ID
AL

zi Dela pagina 50, unde se termină capitolul veniturilor, şi

| până la pag. 117, unde este capitolul despre „Avutul bibliotecei”,
TR

paginile sunt lipsă. Ce vor îi cuprins aceste foi, nu ştim. Pro-

babil: că -erau pagini albe, pentru a se continua cu „Veniturile”,
EN

“Cum se 'cheltuiau aceşti bani adunaţi dela învăţăcei, ne

„ lăintireşte capitolul ;,Cheltuelele bibliotecei” pe anii 1858—70
(p.207-—210): dulapuri. pentru cărţi, legatul şi cumpăratul
/C

“cărţilor. De exemplu, pentru -cărţile aduse de A. Hurmuzachi

(în: catalog: 18584—63), s'au plătit 31 florini. In mai multe _
SI

, rânduri se cumpără hârtie pentru a se copia „Foaia p. minte”

lui Bariț, sau.se plăteşte. pentru „Tipăritul frunţilor coalelor””
IA

pentru aceeaş „Foae”, cum şi pentru legatul ei în 1860*).

„ La: pagina. 209 sunt printre cheltuelile scrise de M. Emi-
U

| escu, bibliotecar după 1865, şi cumpărarea cărţilor: „Elemente

BC

.——...

1). Un capitol “special dezvoltă . această chestiune,

7 , ” :
 2— 249—

RY
de filosofie dupoe Crug de T. Cipariu (2 îl. 40 cr.); »Gramm
atik

RA
„der rumoenischeii Sprache”... de A. Pumnul (67 cr.);
„Leptu-
rari romînesce " de Pumnul tou. I—IV; pentru legatul
„Ăurorei
romine”, cursul 1 şi Il dem anul 1863”,

LIB
In anul 1866, tot M. Eminescu înregistrează cheltueli DCI
“tru legatul „oi Soţietacţii” pe 1865, notând chiar şi
data:
6 Noem. 1866 (Deci întreaga lună Noembric a fost Em. în

ITY
Cernăuţi). Mai cumpără cărţile: „Elemente de geoeraiioe” de
„Vloedescu, la 19 Decen.; la aceeaş dată mai cumpără: „Pere-
grinul transilvan” tom 1 (fără numele autorului I. Codru-Dră-

RS
guşanu); „Prietenul tinerimii” de GQ. R. Vilmsen, trad. de G.
Melidon; „Istoria Ardealului” de 1. M, Moldovanu (De acelaş
„autor, M. Eminescu dărueşte bibliotecei în »Lecţiunariu loctin«)
VE
ăi „Istoria Biblice”... de Blaicviciă,
In anul 1867, tot M. Eminescu înregistrează, “specificând
NI

şi ziua, cumpărarea cărților următoare: 3 lan.. Istoria biseri-

ceasc&... de N. Tincu-Velea; 3 lan. Istoria generale a Daciei
LU

de Dionis Fatino; 23 Mart: Legoctura «foii Soţietoţii« şi a

ccerticelei »Magadin de cânturi nocciunale«; 19 April: Memoriu
Descrierea S. Monastiri de Palemon: 19 Aprillezatul' cărţii:
RA

Vieaţa 'lui Vlad "Ţepeş şi Mircea Voda; Mateiu Basarabu şi

Mihul; Istoria Romînilor de P. Ilarianul I, istoria biscriceasco
T

de Ticu-Velia (sic). In 19 April: Epoca lui V. Lupu şi Mat. Ba-

* sarab cu legat cu tot. In 25 Maiu: Pentru legatul mai multor
EN

Cărți... | |
53! 1870, la 2 Maiii, Eminescu mai.notează: »Pentru legatul
/C

a île sutoe de cerţi din biblioteca studinţilore (18 îl. 48 cr.).

SI

„Registrul, dela jumătatea paginei 210 până la 265, la

| sfârşit, conţine numai foi albe, lineate cu rubrici.
IA

“Din scrisul lui M. Eminescu în acest capitol vedem unele

date care completează pe cele dela primul capitol al veniturilor:
U

EI se ailă în Cernăuţi încă deia 6 Noem. 1866, întreaga lună,

precum şi în Decemyvric. In 1867 el este chiar şi în 3 lanuaric,
BC

deci întreaga lună ; în Martie cra între 23—27; în April

 250 —

RY
pe la: 19. -cum şi toată una Maiu. sii în 1870 se află în Cernăuţi
pe la 2 Maiu 2.

RA
|
Putem. Presupune că. cl apărea Cu oarecare intermitențe
şi - rămânea uneori în: Cernăuţi chiar luni întregi, când îşi

LIB
îndeplinea conştiincios, datoria - de bibliotecar, şi apoi iarăș
- pleca în pribegie.
*Din faptul că. înregistrareea , veniturilor încetează cu 1865,

TY
iar capitolul Cheltuelilor se termină în 1670, putem: deduce
că biblioteca gimnaziaştilor. trece în grija materială a „So-
cietăţii pentru cultură” în 1871, aşa cum afirmă |. Sbiera, dar

SI
că ea îşi mai păstrează şi după această dată independenţa ei,
„căcise mai primeau cărţi dăruite Şi “se înregistrau în „Cun
semnăciunariu”, chiar până în. 1880, având bibliotecarii ei, ER
care aplică mereu. numai stampila bibliotecii gimnaziaştilor.
IV

| „Biblioteca
UN

gimnasiastilor romani de'n Cernauti”a avut

| un rol hotărâtor în formarea sufletească, intelectuală şi mai ales
românească din epoca. şederii lui. M. Eminescu la Cernăuţi.
* Biblioteca” liceului condus de Şt. Wolf nu avea nici o carte ro-
AL

mânească 22) iar din „biblioteca țării”, înfiinţată în 1851, elevii nu

aveau de' unde plăti cauţiunea de 10 îlorini pentru a putea
TR

împrumuta cărţi. Iniţiativa formării unei biblioteci a gimna-

ziaştilor românii pare să fi pornit dela 1. G. Sbiera, prin 1857,
EN

când era elev în clasa a- VIII, dacă nu chiar de pe când era

într'a VII- a: „Spre a împlini dorinţa mea şi a unora dintre
conşcolerii miei, începuiu a face printre ei propagândă pentru
/C

“ înfiinţarea unei biblioteci româneşti, proprie stidinţeşti”.

(Dr.
I. G. Sbiera: „Familia Sbiera”, Cernăuţ, 1899, p. 107).
SI

În urma repetatelor sale discuţiuni cu.A. Pumnul şi cu

A. Hurmuzachi: „Dorita.. bibliotecă s'a înființat, sub adminis-
IA

———_—— ———_.

1) Datele acestea nu. coincid cu acelea stabilite de Bogdan-Duică

U

| (Viaţa
i “Rom., 1924, 'LIX, .153—6
— şi LX, 386) despre
Ss pe rezrinările prin
prin
“Transilvania ale suflcurului Em. cu trupa. Pascali, în vara anului 1868
BC

şi 18609... / a j j
Această . informaţie a lui [. Sbiera pare să fie inexactă, după
/ 2). A | în
- cum arătăm mai departe.
?
 — 25|—

RY
itarea mea, în anul 1557, cu un numă
r mic «de cărţi, parte cunl=

RA
părate pe nişte: bani adunaţi de pe
la studinţi, parte dăruite de
cătră unii binevoitori. Când ani pără
sit Cernăuţul spre a-uii
continua studiile la Vieana, [Sept. 1857]

LIB
, o lăsaiu sub priveghia-
rea frățâni-meu şi a iubitului meu
profesor, Aron Pumnul,
Întorcându-mă însă de acolea în 1861,
o luatu iarăş li mine Şi O
țânuiu la dispoziţiunea tinerilor gimnasiaşti până în anul 1571,

ITY
vând tot cu această destinare, o dăduiu
„Soţictăţii pentru cul-
tura şi literatura româuă în Bucovina” (op.
cit., p. 107). -
Din „Cunsemnăciunariul” bibliotecei, la capi

RS
tolul „Veni-
turi”, se vede că întradevăr 1. Sbiera este în
capul listei ace-
lora care, în 1557, dă 4 florini și 30 cruceri pentru bibliotecă,
alături de alţi 19 colegi din diferite clase. Este
VE
apoi adevărat
că tot cl va aduce dela Viena darul de 9 galbeni ai lui Ale-
xandru Botian, din clasa VI din acel oraș (în 6 Augu
st 1861).
NI

cum Şi un galben dela acelaş Boţian, care cra acum în

clasa
VIl-a, în 30 Sept. 1862. TotlI.GQ, Sbiera, „studhinte dem VII”,
LU

deci prin 1856, dă o carte bibliotecei în formaţie (1858/67

).
Dar conducerea electivă a bibliotecei nu o va îi luat-o
|. Sbicra decât dela 15 Noembrie 1863, după cum reiese şi din
RA

„Cumputul public...”, care se aîlă în „Cunsemnăciunari

u”, când
A. Pumnul, fiind bolnăvicios, îi predă banii adunaţi: 3 galbeni,
1 tlorin si 96 cruceri, valută austriacă. „Cumputul” acesta este
T

semnat de Pumnul şi Sbiera. Până la această dată însă condu-

EN

cerea efectivă a avut-o numai Pumnul, căci al lui este scrisul

şi în capitolele, despre „Venituri”, „Avutul bibliotecei” şi „Chel-
/C

tucli”, cum şi umele însemnări iscălite chiar de autorul „Leptu-

rariului”, în „Cunsemnăciunariu”,
SI

O informaţie intresantă dintr'un anuar sau »Programine al

»gimnaziului« pe 1861 este aceca relativ la biblioteca simna-
IA

ziaştilor; despre care ne iniormase de mult T. Steianelli că

sc aflaîn căsuţa mică din stânga, unde locuiau și clevii care
U

stăteau în gazdă, deci. şi M. Eminescu, Biblioteca „era

BC

ferită de ochii profesorilor străini, căci după legile scolare, stu-

denţii nu aveau voie să întreţină biblioteci şi ar Ii îost coniis-
 —- 252 —-

RY
, , SU |

-cată şi această bibliotecă, dacă în ochii lumii nu ar fi trecut

de proprietate a lui Pumnule. (Amintiri despre Eminescue

RA
1914, p.37). i |
lată însă că informaţia aceasta nu e întru totul exactă,

LIB
căci în menţionatul »Programme«, la cap. b.: »Die Schiilerbi-
bliothek«, (p. 18), ni se șpune: »Hier verdient vor allem die
Schenkung einer. romanischen Biichersammlung von 260 Wer-
ken in 315 Bănden nebst 30 îl. 49:/2 kr. 6. w. im Baaren, Wel-

TY
che heuer erfolgt ist, din riilunlichste Erwăhnung. Diese. Bii-
chersammlung ist iiber Aufmunterung unter den Auspicien des

SI
Herrn Alexander R. V, Hormuzaki enstanden, der în edlem
Streben, der hiesigen rom. Gymnasialjugend. auch die Mittel
ciner. naţionalen Ausbildunz
ER
zu schaffen,
Sammlungen unter Jugendireunden und den roni. Studierenden
im J. 1857 sowo!
IV
“des Gymnasiums selbst veranlasste, wobei sich besonders der
damalige Octavaner (eegenwărtig .absolvierter Hărer der
UN

Rechte) Johann Zbiera bethătigte, als er auch selbst 60 Werke

„in 75 Băriden nebst 31 fl. C. M. zur Begriindung der Bibliothek:
E espendet hat, Dieselbe wurde bisher in (dem Hause des Leh-
AL

rers der rom. Sprache Herrn A. Pumnul aufbewahrt und ihre

E Vermehrung in genauer Evidenz gehalten. În v. J. erklărte
Herr A. R. v. Hormuzaki, diese Biichersammlung nebst dem
TR

Barbetrage der. Anstalt zum Eigentum zu iibergeben, wenn die

Direction sie iibernehmen wolle. DerUnterze ichnete nalum dic-
EN

ses îretindliche Anbieten mit dem .grăsten Danke an, din Ueber-
gabe . selbst . konnte jedoch unvorhergesehener Hindernisse
wegen erst jetzt geschehen:.
/C

Deci direcțiunea. liceului avea cunoştinţă despre exis-

încă din 1857, înfiinţată din îni-.
SI

tenţa bibliotecii »secrote«

țiativa lui Alex. Hurmuzachi şi |. G. Sbiera, în casa lui Pum-
nul. În 1860 biblioteca e donată liceului, care o primește de-
IA

“abia în.1861. Stă la liceu până în 1871, când a fost dăruită

„Societăţii pentru cultură« după cum ne spune |. G. Sbiera
U

sau, mai probabil, au fost dăruite liceului numai o parte din

BC

ori;
cărțile gimnaziaștilor, şi anume acelea care crau de două
 — 253—

RY
Şi aceasta numai de ochii lumii, pe când biblioteca din casa lui
Pumnul şi-a continuat existenţă separat. Fapt. este că, până

RA
“astăzi, se păstrează în biblioteca liceului '»A. Pumnul« vreo
100 de cărţi care poartă pecetea bibliotecii eimnaziaştilor,

LIB
dar tot odată şi pe a »Socictăţii p. cult.«, cum şi pe a liceului
»ÂA, Pumnule! |
Intr'un »Historischer Riichkblick auf dic Qymnasial- Reor-
ganisationspline in Oesterreich nebst historisch-statistischen

Y
Ausweisen iiber das Czernowitzer .K. K. Gymnasium seit

IT
1850—72 vonSt. Wolf... Czernowitz, Buchdruckerei von hRu-

RS
dolf Eckhardt 1873«, este trecut printre donatorii de cărţi,
între anii 1820—1848: »Die Schenkungen ... c) des Schillers
der Il. Hum. KI. Eudoxius v. Hormuzaki
VE (im J. 1831)...
(p. 59). | | i = imi sii
Din statistica dela urmă reese că numărul cel mai maro
de Români la liccul din Cernăuţi este în 1859 de 169 şi de
I
UN

227 de religie gr. orietală, iar în 1860, când întră M. Eminescu

în liceu erau 165 Români şi 217 gr. or., urmând apoi să tot
descrecască numărul lor.
AL

în ce priveşte data de 1871, când I. Sbiera dă biblioteca

„Societăţii pentru cultură”, trebue de menționat că biblioteca:
vimnaziaştilora continuat să funcţioneze independentă de cea
TR

a „Societăţii”, chiar până prin 1880, până când ca îşi are do-
naţiile de cărți, înregistrate anual în „Cunsemnăciunariu'”, de
EN

pibliotecari pe care acuma îi putem stabili care au îost.

Desigur că după ce [. Sbiera a luat conducerea bibliotecei,
Pumnul a continuat să sc -intereseze «de ca, dându-i. foarte
/C

multe cărţi, mai ales în anul 1865. Din acelaş „Cumput” din
SI

1863, vedem că bibliotecar cra ;„Goebriil Bulisa demn clasa a

VII gimnasialoe” 2, nu ştim până când. Conducerea efectivă
IA

“a lui |. Sbiera încetează atunci când el devine custode al biblio-

tecii țării, în care calitate este trecut în catalog că dăruceşte
U

1) Chiar şi în 1862 iscăleşte Buliga în catalog că sau legat mai

BC

multe cărți la un loc (p. 153 din „Cunsemnăciunariu”),

 | — 284 —

RY
gimnaziaştilor -vSlumul „Flori. de Mormânt” de D. Petrino
(1872/16). Probabil că după Sbiera, prin 1871—72 conducerea

RA
bibliotecii gimnaziaştilor o, va îi luat profesorul M. Călinescu, .
căci îl găsim în două rânduri iscălind şi notând-la două cărți că

LIB
„S'au nimicit ca nepotrivitoe pentru aceastoe bibliotecoe”, (No.
45 din 1875 şi la No. 5 din 1876), pe când era bibliotecar E.
Daschevici.

TY
Deci. conducerea bibliotecii au avut-o profesorii: A. Pun
nul până în 1863, 1. Sbiera până în 1871 și M. Călinescu până
| în 1880. În acest timp funcționau ca bibliotecari -şi ajutori ai

SI
N profesorilor conducători:. Alex. Pleşca, prin 1862, Gavril Bu- .

ER
liga, din 18563, I. Boftezat prin 1865; M. Eminescu prin 1865—66
şi anii următori cu intermitențe până prin 1871; prin 1875 era
bibliotecar E. Dascheviciu, până în 16 lulie 1876; în 20 Sept.
IV
st. n. -1876 ia biblioteca: în primire Metodiu Luţia, care mai
semna ca bibliotecar şi în 1878; în 1880, singura carte înregis-
UN

'trată în catalog este dăruită de Geor ge Popovici din clasa: a

VII-a, care se pare că era acuma ultimul bibliotecar al bibliv-
„tecii gimnaziaştilor independentă de cea a „Societăţii pentru
AL

cultură”, aplicând până la urmă ştampila specială, ovală -i

albăstruie a gimnaziaştilor.
TR

Putem deduce că se începuse adunarea de cărţi: pentru

biblioteca gimnaziaştilor poate din 1856, sigur din 1857, din
faptul că Zbiera loan, „studhinte dem VII”, dărueşte cartea,
EN

înregistrată -la No. 67 din 1868, sub titlul scris: cu cirilice de

transiţie: „Carte seau lumină cu drepte dovediri de'n dogmele *
/C

bisericii răsăritului, asupra deighinării Papistaşilor descoperită

şi aşiăzată de prea învăţiatul Eromonah Macsim Peloponisanul.
SI

Acuma întăi tipărit pe limba românească, cu porunca şi toată

| cheltucala a pre luminatului şi pre înnălțiatului Domn şi oblă-
IA

duitoriu a toată ţiara Românească loanu Constantin B.-B.

Voevod. Purtând cârma pravoslaviei sfinţitului Mitropolit Kyr
U

Thodosie. Şi s'a tipărit în tipografia domnească a sf. mănăstiri

Sinagov. la 1699. de smeritul eromonoli Aiftim (sic) Ivireanul,
BC

pentru ca să se dea dar pravoslaynicilor” [ame

 RY
În „Inventariul bibliotecei Soţietoetii pentru literoctura şi
cultura românoe în Bucovina, început cu anul 1865” nu am

RA
„găsit nicăeri înregistrate cărţile venite din biblioteca gimna-
ziaştilor în 1871, aşa cum susține |. Sbiera, ceeace înseamnă
că ea îuncţiona separat de cea a „Soţietăţii” și după 1871, până

LIB
în 1580, cu o conducere independentă şi cu inventar deosebit.
În schimb, în acelaş „Inventariu” al „Soţictăţii”, care ni s'a
păstrat, se specifică pe margină, la pagina 102, din anul 1868,

Y
„despre cărţile dela „No. S$7—251 coerţile din biblioteca proie-

IT
sorului A. Pumnul, doeruite de Catinca Pumnul, —165 de-opuri
în 141 de tomuri și 62 de foescioare”. Deci cărţile personale

RS
ale lui Pumnul, pe care el nu le dăruise gimnaziaştilor până la
moartea sa, le-a dăruit după aceea soţia sa bibliotecei
„Soţietăţii”.
VE
Tot astfel, la paginele 193 şi următoarele, din 1870, sc
specifică despre cărţile dela No. 60—s80: „Date de cătră biblio-
I
teca gimnasiaştilor romîni din Cernauti în schimb. pentru alte
UN

cărţi” 1), |
De altiel „Inventariul” bibliotecii „Soţietăţii” ca şi biblio-
teca însăși trebuesc socotite ca 0: continuare a „Cunsem tă
AL

ciunariului” şi a bibliotecii gimnaziaştilor, sistemele lor de orga-

nizare şi inventariere fiind foarte asemănătoare, iar donatorii
TR

fiind îîn mare parte aceiaşi.

Ce cărţi puteau să imprumute elevii de pe vremea stu-

EN

diilor lui Eminescu la Cernăuţi, putem ștabili acum cu prect-

'ziune :din catalog sau, cum îi zice Pumnul „Cunsemnăciu-
/C

nariu”. Avem chiar şi o listă a acelora care, în decursul anilcr,

nu au înapoiat cărţile, cum și o altă listă a celor pierduie.
SI

Listele par să fie alcătuite prin 1878 de bibliotecarul Metodiu

Luţia. Totuş, unele din cărţile trecute aici ca lipsă se căsesc şi
IA

acuma, ceeace ne arată că ele au fost înapoiate după alcătuirea

listelor.
U

——_——

1) În 1865, la No. 459 este un exemplar „dar deh. Alexandru Vloedi-

BC

cescu”, probabil actorul din trupa Fani Tardini,

 — 256 —

RY
=

Cărţile încep a Îi înregistrate în „Cunsenimăcitinari iu” abia

RA
3 „din 1858, deşi ele începuseră să île donate şi din 1857, dacă nu
chiar şi mai-înainte. Dela 1858 şi până în 1880 sunt înregistrate
“în catalog 872 de. titluri; trebue însă ţinut socoteală . că fiecare

LIB
carte este uneori în mai multe broşuri, tomuri şi exemplare;
câteva. cărţi au fost scoase din bibliotecă fiind. nepotrivite din
„punct de vedere moral; altele îiind rupte, pierdute sau neres-

TY
titute, Cărţile ssunt înregistrate anual:
In 1858 .. .Î19, „cărţi In 1870... 73 cărti
1871 ...22

SI
1859. 45 pe
„1860... 78 OO» 1872...26 n
186[....21
„1862...144
po
pi On
n 1873...80
1875...48 ER n
„m 1868 Ip en 1876.
IV
1864... „ „1878...15 »
| „1880... 1 carte.
UN

„ 1865- 66- 67 9
în. ru
Până în 1864 inclusiv sunt făcute totalizări anuale
aceea nu mai
„bricile:. „broşiure”, tom”. şi. „esâmplarie”; după
transiţia dela un
sunt totalizări, uneori nespecificându-se nici.
AL

|
"an la altul.
mai multe sunt
"Din cele 872 de. cărți înregistrate, cele
TR

capitolul „Cheltuelele
dăruite; “mai puţine sunt cumpărate; Din
numai 3l de, cărţi, dintre
bibliotecei” reiese că s'ar îi cumpărat.
sunt şi „cărţile insemnate
EN

care una în.3 tomi. Afară de acestea de

sânt aduse de D. Alesandru
de lă No. 4—63 [din 1858]
de 31 ilorini dată de,
Hurmuzaki, parte cumpărate cu suma
/C

sâ”, după cum înseamnă |

învăţiăcei,parte dăruite de Dumniea
riu” p. 117). Nu ştim
cu mâna sa A. Pumnul („Cunsemnăciuna
SI

rate şi câte sunt dăruite

care din cele 59. de cărţi sunt, cumpă
de A. Hurmuzaki. |
IA

cumpărate acele cărţi din “atalog

Dacă: socotim drept
găsim că sunt 52 şi nu 3l,
care mau specificarea donatorului,
U

cheltuelilor că s'au cumpărat.

câte se specifică la capitolul
totuş dăruite, aşa cuni s'a în-
BC

Unele dintre acestea vor îi iost specifin

[lie Eminovici (1962/32), Nes
tâmplat cu manuscrișul lui
 =— 257 —

RY
cat în catalog ca donator, deşi pe. car rte este. iscălit dăriitoriul.”
(v. Leca Morariu: „Cărturăria lui Ilie: Eminovici”, în bul. „MĂ. i

RA
Em.”.1938, p. 17). Si |
Cele mai multe din cărțile dăruite bibliotecei imi A$-
tilor sunt dela A. Pumnul care, dela 1858 până la*1865 dă 133

LIB
de cărţi. Și soţia sa, Catinca Pumnul, dărueşte o-carte (1860/27). E
Sbiera Ion dărueşte o carte încă .de pe când era elev în
clasa a VII-a (1858/67), altele pe când era în-cl. VIII, pe: când

Y
cra profesor sau pc când cra custode: la biblioteca ţării. Mai

IT
dărueşte cărți îimpreună Cu fratele Său Nicolui, sau: chiar ambii
fraţi împreună cu Al. Pleşca „(1858/1.14). Ambii îraţi Sbiera ăi

RS
dăruesc vreo 12 cărţi. |
M. Călinesci, (Calinovschi Sau, cum scrie în catalog, „Mi-
haiu Coelinosci profesoriu de relegunea gr. roesoerit.” -sau
VE
„coetecet”), care se pare că a condus după I. Sbiera biblioteca, --
dărueşte. şi el vreo 10 cărţi în 1863. |
I
“Ip. Calinescu. din cl. IV dărueşte în 1875 trei cărți, iar:în-
UN

1878, când se notează că era în cl. V, mai dărueşte încă trei.

Dintre bibliotecari, „Goebriil Buliga” sau „Gocvril”, când. :
cra în cl. V-a dă cinci cărţi în 1662, iar după ce trece în cl. VI,
AL

în aceiaş an, mai dă una; în: 1863, toti în-cl. VI, dă şapte, iar în.
1864 mai Că două; în-total dă-15 cărți 1). a
TR

Alt bibliotecar, lon Botezat, pe când era „studinte”. în cl.:

VI-a, dă o carte în 1863; în 1864, când era într'a VII-a, mal .
dă una şi, în sfârșit, în 1867, mai dă una, pe care o înregis-
EN

trează MR. Eminescu la No. 88.

/C

1) Gavril Buliea tinea conferințe în sedintele „Societății literare Şi

ştiinţifice« din Viena încă, din 1867 (Mitul cu privire la arta şi relig.
elinăe, la 16 Faur 1867, iar critica i-o îace Şt. Dracinschi; altei-conferinţe
SI

din 16 Iunie 1868 nu-i cunoaştem titlul; »Aristotele despre „virt., amicie şi
state în 19 Dec. 1868) Alături de G. Buliza mai erau conierențiari la
IA

aceeaş societate: V. Bumbac, Auret Mureşanu, C. Moisil, [. P. Florentinu,

Orest Voronca, Ion Bumbac, T. Nica, S. Bodnărescu, V. Burtă, I. Slavici
ete. Pe unii 'din aceștia (afară de G. Buliga) îi găsim conierenţiind și la
U

adversara »Societăţii lit. şi şt.e, la »Româniae« şi apoi la »România Junăe,

BC

jeşită din contoprea celor două. adversare, |

17
 — 258 —

RY
Alt biblidtecar este însuşi M. Eniinescu. EL dărueşte. în
-1965—66 zece cărţi, dintre care şapte (No. 65, 66, 67, 69,70, 71

RA
şi 72) sunt înregistrate
de bibliotecarul I. Botezat, iar. trei sunt
notate în catalog de însuşi Eminescu (No. 74, 75 şi 76). La No.
“65, |. Botezat îl înscrie ca donator pe: „Mihoeil Eminovici st.

LIB
d.cl. V. gim.”, iar la celelalte numere „Mihaiu Eminovicii st.
era
de cl.V. &im.”. Deci [. Botezat afirmă de 7 ori că Eminescu
în 1865-—66 în clasa a V-a. Totuş în cataloagele şcolii nu.l-am

TY
„găsit înscris acuma nici ca elev public nici ca particular.. Emi-
. nescu. însuşi se iscăleşte de trei ori numai „M. Erminoviciă” 1),

SI
E: Daşcheviciii, care e bibliotecar până în 18 Iulie 1876,
_dărueşte 15 cărţi. - -
Metodiu Luţia, bibliotecar ER
din 20 Sept. 1876, mai semnează
în această calitate singura carte. donată de el (1878/15).
sfârşit, ultmul bibliotecar, în 1880, care înregistrează
IV
“În
ultima carte donată chiar de el, este George Popovici din cl.
E)

UN

VIl-a și câre nu putem preciza dacă este acelaş cu Gheorghiu

-“ Pepovickă, elev în cl. IV în 1878, când dărueşte două cărţi.
Cei mai numeroşi donatori sunt desigur „studinţii” sau.
_ "învățăceii” lui A. Pumnul şi |. Sbiera. Enumărăm pe câţiva:
AL

Baron Neculaişi George Vasilko, primul în cl. VI-a, al

doilea în-a V-a (în 1858) dau, fie împreună, fie separat, 11 cărţi.
TR

„ Voesoeiu Bumbac, o carte, iar împreună cu N. Coca încă trei.

VII, dă două cărți (1860/33 şi 34). Ilie
dem u
Nico Eminovici
EN

Eminoviciu (meiscălit în catalog). dă un manuscris (1862/32);

Toader Stefaniuc (Ştefanelli) din cl. Il-a, o carte (1863/5).
care
Aleco Grigorcea- din cl. Il-a, dă în 1863 patru cărţi, din
/C

cl. III normal ă, dă o

“uma în trei exemplare./Un Ilie Buliga din
1865 două
carte în 1863, iar alt Ilie Buliga din cl, | gimn. dă în
SI

C. Babin, cl.
- cărți, Kaimakan din cl. VI.dă două cărţi în 1858.
carte în
V; o carte în 1858. Horaț Crasnopolski din cl. V,. o
IA

ki
1858. Porfiriu Popescul dim cl. VI dă 20 cărţi în 1858. Costa
a, . Vasiliu Stavri, două. D..Isopescul, una. Au,
o -caste
_ Bobeic
U

pi
BC

această chestiune,
| 1) Un capitol spegial va trata mai pe larg
 a. . ;

RY
Schubert, una. Dum. Fiza, două. Titu Str utinshi, două.
Jon
„ Gramiătovici,. patru. Em. Gramatovici din cl, V, una în 187$.

RA
Tomaschzuk Ermocrates, patru. George Balmosch, cl. VIII
în 1862, două. G: Mironovici,. două. Teofil Drabic, una. Al.
Plesca, cinci. Ioachim Patrasiu, cl. VII în 1862, iar în 1863

LIB
cra în anul | la teologie, dă şapte cărţi. Voesoeiu Burla, teolog
în anul Il în 1863, dă nouă cărţi. Leon Popesculu, una. Alesiu
Comoroşan, una. Samuel Piotrowschi, una. Pamfliu Iliuţiu, una.

Y
Parteniu Popescul, nouă. Al. Prokopowicz, şase. Nic. Hurjtii,

IT
cl. VII în 1860, trei. Jon Turturean, una. Şt. Dracinschi, două.
Ananie lacuboviciu, una. Iliuti 7istofor, teolog” anul | în 1860,

RS
„o carte. Epaminondas Bucevski, cl. V în 1860, dă o car te
(No. 35). Onisim Zurcanovici, una. ră Andrievicii, cl. IV în
1860, dă patru. Soemuiloe Andrieviciu dă două (1860/69—70).
VE
Alesandru Stathi, cl. II în 1860,. dă două. Ales. Stefanoviciu,
una. Carol Brac, una. Samuil Isopescu, două. loan Dann în cl.
I
III (1860), dă nouă. C. de Hurmusachi, una. A. Hurrmusaki, una
UN

(1860/77). E. Hurmusachi, cl.-V în 1860, dă cinci, în 1862 este

notat ca fiind. în cl. VII. Simeon Cobelanschi, una. Nicodhim
Sindhilariu, una. Toenas: Procopianu, una. Const. Costoendaci,
AL

despre care e notat în catalog că e Agă în cl. VI în 1863, dă

două cărți. Este vreo legătură de rudenie cu D. Costandachi
TR

din Huşi, care era coleg cu M. Eminescu? |

Nest. Worobcievici, două. Isidor Vorobchewiciu,
una. Me-
liton: Antonoviciu, cl. IV în 1862, cinci. Gavril Antonoviciu, una.
EN

Porfiriu Dimitrovici, „ieromonac şi catecet de scoala prepoe-

roendaloe și normaloe în Cernoeuti”, dă o carte pe care şi-o ia
/C

îndărăt, după cum reiese din următoarea notă iscălită.şi scrisă

de A. Pumnul: „Si-a luato înapoi 25/9 1862, fiind fatioe Ale-
SI

“sandru Plesca. A. Pumnul« 1). Cartea totuş se găseşte şi acum

IA

E 1) Dr. S. Reli în »lcoane. din trecutul naţional-bisericesc (1840—

| 1830)«; (Cern. 1932 p. 15.) spime că Alex. Pleşca, pe când era elev, a îost
nevoit să părăsească liceul din Cernăuţi, din cauza sentimentelor sale
U

româneşti şi să termine liceul la Beiuş, împreună cu alti colegi români

BC

„Pucovineni, ca loan Grigorovici.

AI, Pleşa țrebueşte socotit și el printre bibliotecari, după cum afirmă
 — 260 =

RY
în biblioteca „Soţietăţii p. cult”, probabil dată de: Dimitrovici,

RA
după. ce a luat-o de la gimnaziaști! Georgiu Nosievici, cl. | în
1862, în cl..Il în 1863, iar în 1864 este realist în cl. V, dă 13
cărți. Mihaiu Berba, cl. II, una. Nicon şi V. Toiniuc, cl. VII, una.

LIB
| St. Selesci, în 1862îîn cl. VI, în 1863 în cl: VIII şi în acelaş an
„ notat..ca teolog îri anul Ţ, dă 13 cărţi. Ilie Nimigean, cl. V în .
1864, dă:cirici cărți. Un alt ilie Nimigeân, „gimnâsiast absolvat”.

TY
în. 1864, dă şi el două. "Petr u cav. de Lucasievici, cl. VII în 1862,
“una. Mihaiu: -Grizorovitia, cl. “VIII în 1862, una. G. Goilav, trei.
D. Şcurei, <l. IV. în: 1863, una. D. Colomitchi, cl. II, una.

SI
Iancu : Cernedwiski (Ion Cernescu-l-Negrescu), cl. VI şi vIl în
î cl. VIII, dă 40 cărţi 1).1. Cuşniriuc, »gimnă-
1864, iarzâri 1865 în
ER
- siast. absolvât”, cinici, Lazar Nastasi, cl. VIII. în 1864, trei. Un
| alt Nustasie; “cl. IV îîn 1875, sau, Nustasi, dă trei. Nestor Gorețci,
IV
cl. VII în“ 1864, una. 1 Ier emievicz, cl.-IV în 1865 şi în cl. V în
1867, două. Olinschi Dionis, cl. IV în 1867 şi în ci. VIII îni 1670,
UN

dă 11 cărţi. Iulian Olinschi, cl. I[I în 1870, iar în 1875 în cl. VII,
dă-.9 cărți. Teofil Olinschi, cl. VIII în *1870, şase. G. Catargiu,
una. Pojosă, una. Pridie Ata, €l. VIII: în 1870, dă 27 cărți.
AL

Nicanor: Macovei, cl. VIII în 1870, una. Al.. Voronca, cl. IIL în
“1870, trei, Af. Târnoveanui, cl. VIII în 1870, patru. Georgiu G.
-d6 Giurgiuvan, CL. VI în 1870, şapte. Ilie Palicica, cl. II şc.
TR

. reală în 1870,-două. V. Percec, cl. IV în 1870, una. Em. Griso-!

rovici, cl. II în 1870, trei. E. Meseder,. şase. Ion Bock, cl. VIII,
EN

ună. Tukritănescul, una. Hnideiu Er. cl. IV în 1870, două.

Tar-
V. Toernavschi, cl. IV şc. reală în 187], patru. Un alt
Eug. Braha, cl. IV reală, una.
navschi, cl. IV. în 1875, dă 9 cărţi.
/C
SI

şi Ştefanelli (36), şi după ecum. reieşe din. faptul că iscăleşte,- alături de

ăciunari u» ; -tot-:de aici reiese că
Pumnul, această notiţă din »Cunsemn
prin "1602;
IA

primii bibliotec ari, înainte de G. Buliga,

Pleşca fusese printre.
pe când era Emiiescu elev şi rupe o carte a bibliotecii într'o bă-
tocmai
“tălie cu adversarii (Ştefanelli, 36).
U

tata,„Grigore,
1) Era născut în 23 Aug. [4 Sept. 1846, în Nesostina;
examenu l de, maturitate. Cu
BC

era preot. St. Wolf. scrie că în 1866 a trecut

„SUCCES, | 5
 RY
-— 261 —

P. Paicu, n 1871, una, Ion Calinciuc, cl. IV în: 1871, «două.

RA
V. Tudan, cl. VIII în 1872, trei. Lambrino 'Ion, student din
pensionatul î lui Rumpu (9) în 1872 dă 5 cărţi. E. Simiono-
viciu, cl. II în 1872, una. Un alt Simionovici, tot din cl. II, însă

LIB
in 1876, două. Teofil Sauciuc. cl. VII în 1875, două. D-şoara
Melecsima Sauciuc, în 1878 dă o carte. Gregor Onciul, cl. IV
în 1975, una. Ilarion Onciul, cl. VIII în 1875, una. Turcan Victor,

Y
cl. IV în 1875, două. D-şoara Arabella de Melanche „den Basa-

IT
_rabia pren D-nu Olinschi Iul.” dă o carte în 1875. Ales. .Kis-
linger, una. At. Popescul, cl. V în 1876, iar în 1878.în cl. VI,

RS
şapte. Obrega, cl. 1.în 1876, una. Georgiu Levescul, cl. VI în,
1876, două. Sf. Păltinescu Păharnic dă 13 cărţi în 1858—50.
V, Alecsandri dărueşte în 1858: a) Balade. Partea I. Tip. Bu-
VE
ciumului rom. 1852 (Nc.'112), b) Romăniea Literară An. |, Tip.
franțieziă-romană 1855 (No. 117) şi c) Doine şi lăcrămioare.
I
Paris 1853 (No. 119):
UN

După cum vedem, nu numai învăţăceii — dintre care unii

erau colegi de-a: lui M. Eminescu — făceau daruri de cărţi
bibliotecii gimnaziaştilor din Cernăuţi, dar şi cei: mai de seamă
AL

scriitori români; începând cu „regele poeziei” şi continuând. cu

ulţii ca: G. Barițiu,-dă o carte în 1861; G. Asaci dă două cărți
TR

în 1862; C. Negruzzi dă Balladele traduse din V. .Iugo

(1863/05) G. Toeutu, una (1864/2); Brociner, şapte; -lacob Ne-
gruzzi dă „Convorbiri Literare” (|—III, 1870/24); V. Gr. Pow,
EN

una; T. Codrescu; nouă; împreună T. Codrescu şi cu D. Gusti

dau 32 cărţi; /oan Fătu, două; V. "Roman, patru; Nicefor
/C

Iliescul, rectorul seminariului din Huşi, dărueşte în 1862 două

“cărţi (No. 13 şi 119) şi una în 1863 (No. 12); 1. S. Puşcariu, una;
SI

V. Alexandrescu, singur sau cu D. Gusti, dau 10 cărţi; C.D.

Aricescu, DI Simion Danilevici, prof. de limba şi lit. română
IA

la gin, „în Cernăuţi, dă 22 de cărţi; Const, Morariu, pro--

fesor de tcologie, dă câte o carte în 1872 şi 1573; Georze Popp,
U

„Licutenant”, dă şi donă cărți în 1859, după ce dăduse în 1658

Ritter
“zece îlorini pentru acecaş bibliotecă; Georgiu şi Nicolae
BC

un dicţionar
de liondor, „bocrii din Dasarabia”, dau ambii
 RY
A a — 263--

IO,
germano-român de G,

RA
Munteanu (1859/2 2); Georgiu cuvuler
de: Flondorian dă o carte (1859/33); Leon Goian, „bocriu den
“Bucovina”, dă o carte (1859/28); Nic. cav. de Buchental, o carte

LIB
(1860/42); Teolosii rumâni de'n Vieanna dau trei cărți (1860/43
—45); Alumnii seminariali, dau patru; Eusebie Popoviciu, două
(1862/10—11); Studinţii “ gimn.. rumini den cl. VII, două;

TY
„Sotietatea p. cult.” dărueşte „Foaea Soţietăţii 1” _(1865/48),
cum şi alte cinci cărţi. -
“Tot la alcătuirea şi îmbogățirea acestei biblioteci a giinna-

SI
ziaştilor trebue amintită şi munca multor învăţăcei, între care
şi a lui. Nicolae Eminovici. de a copia „Foaea pentru minte” a

în 1862/72—81 şi 84, adică vreo

ER
lui G. Bariț, copie făcută în 1860—61 şi înregistrată în catalog
unsprezece ani ai revistei! 1),
IV
„Din enuinerarea celor vreo 145 de persoaine, care au
UN

dăruit cărţi bibliotecei gimnaziaştilor, fără să mai ținem seamă

de societăţi 'şi grupări de elevi, seminarişti şi teologi, vedem
că tot ce avea Bucovina mai ales şi-a dat contribuţia pentru
AL

alcătuirea şi îmbogățirea acestui prim focar de cultură o-

“ mânească din Cernăuţi. E 'o probă mai mult de puternica
atracţie şi influenţă cică şi culturală a lui Aron Pumnul.
TR

Am enumărat şi pe elevii lui “Pumnul, pentrucă. mulţi

“dintre ei „erau - colegii lui Mihai Eminescu. Mai Con |
EN

“statăm apoi că toate provinciile locuite. de Români: sunt

şi: ele reprezentate prin donatori de seamă, având acea-
stă bibliotecă pentru Bucovina, în oarecare măsură, rolul
/C

pe care l-au avut în celelalte provincii surori revistele lui

Eliade, Barițiu, Asachi sau Kogălniceanu. Era şi ea o lentilă
SI

convergentă cu menirea de a concentra în Bucovina înstreinată

mai bun și mai frumos pe
IA

tot ce întregul Românisim avea

| tărâmul intelectual ?2),
U

5) Un. capitol special arată mai pe larg această chestiune.

„5 Mulţumim şi pe această cale d-lui proi. C. Loghin, pfesedintele
BC

Societăţii: p. cult.”, cum şi d-lui prof. Chindriş-Codrescu, pentru posibili-

tatea. ce ne-au dat-o de a studia manuscrisele şi cărţile bibliotecii
gimnaziaștilor, -.
 RY
— 263 —
V. Alte cărți dăruite de Mihai şi Nicu Eminovici bibliotecii

RA
gimnaziaştilor din Cernăuţi |

Până ' acurn, după cât ştim, d-l Leca. Morariu a vorbit.

LIB
despre trei cărți dăruite de Mihai Eminovici bibliotecei giinna-
„ziaştilor, care se găsea în casa -profesorului A.: Punmul şi pe
care o îngrijea însuşi poetul prin. 1865—66 şi, poate,chiar şi

Y
„mai apoi. (Bul. „Mihai Eminescu” 1930, 26—28). E .vorba de

IT
- cărţile înregistrate astfel: 1865/71, 1865/72 şi 1865/76 şi care
au .pe ele iscălitura lui M. G. Eminovici.:

RS
“Tot d-l Leca Morariu a descoperit şi o carte a lui Nicolai
Eminovici, înregistrată: 1860/33, (cî. Bul. „M. Em.” 1933 p.
'4.-—5), cum şi o alta ă lui Ilie Eminoviciii, înregistrată: 1862/32
VE
(Leca Morariu: „Cărturăria lui Ilie Eminovici, Bul. „M. En.”
1938 p. 17 şi urm.)
I
UN

Găsind din întâmplare registrul- catalog, („Cunsemnă-

ciunariul . venitului, chieltuelilor şi all avutului Bibliotecei în-
vățiăceilor români gimnaziali cernăuțeni, 1858”), despre care
nimeni nu a vorbit până acum, putem afla, din el următoarele
AL

date noui:
1. Manuscrisul lui Ilie Eminoviciii: „Regule generale
TR

pentru purtare alle lui Ilie Eminoviciii, 1857”, este trecut în

catalog la 1862/32, fără semnătura lui Ilie nici ca autor nici ca
donator, ci numai cu semnul 0. Ceeace ne arată că şi alte cărţi
EN

trecute în' catalog fără. speciiicarea donatorului ar fi putut îl:

dăruite de vreunul dintre fraţii -Eminovici.
/C

. In ce priveşte Calendariul pe anul 1858 „dăruită de

Enioieit Nikulaiii, învățăcel den clasa a VII gim. 1860” şi:
SI

înregistrai: 1860/33, adăugăm acum că în catalog, la acest

număr, se aîlă în adevăr această carte cu menţiunea că “e
IA

dăruită „de Domnul Nico Eminoviciu den VII”.

Calendarul pe 1858, dăruit de Erminovicii Nicolaiiă în 1860,
U

cuprinde un articol: „Suveranitate, suzeranitate”, tradus de N.

BC

V. din „giurnalit Nordii”. Se expun drepturile Principatelor

recunoscute prin tratatele din 1392, 1460 şi 1512 cu Turcia.
 RY
14

“Problema eta
« la. ordinea zilie în. 1858, când “era conferință

RA
„din „Paris care. trebuia să” hotărască situaţia Principatelor.
“ldeile articolului acestitia: se aseamănă - cu acelea din broşura

LIB
lui.F. Colson: „Scurta descriere a drepturiloriă Moldovenilorii
«Şi Muntenilor”, . tradusă de Dimitrie A. Sturza (lassi. 1856.)
Tot în acest „Calendariă”, T, Codresco face o dare, de
„seamă: despre „Adunărea Ad-hoc a Moldovei”. |

TY
“Cu” Oarecare UMor este „Unii plăeşii cât: optsprezece” de
3: Măledonia. dar prolixe sunt, de acelaş, .„Scrisori la luă”.

SI
“Mai dhult îi vor îi interesat pe toţi Eminovicii, şi în special
pe Mihai, articolul doctorului - A. Fătu: „Principii dietice.
ER
-Despre: dispoziţiile mostenite”, unde se vorbeşte despre calități
şi: "defecte; fizice şi sufletești, căpătate prin ereditate. Problema
IV
: acăăsta ÎL:-a- preocupat şi în versuri pe. M. Em.:
cs suflet trist mi-au dăruit | De-au încăput numai în el.
UN

Părinţii din părinți, | „=. Atâtea suferinţi?

Şi poezia lui D. Gusti: „0 viziune spre anul nou” trebuie
să fi atras atenţia. lui--M. Em.: |
AL

Visam, că. ce-i vieaţa? o noapte îingrecată(?)

De visuri fericite, de visuri de dureri; .
TR

Dar, ce visez eu oare pe când alţii aşteaptă.

Să priimească ânul în vuet de plăceri?
SE Visez întăi vieața ce-i de misteruri plină,:
EN

„.î.- Visez apoi amoriul ce ştie-a ne nşela, . A

„Visez credința care îi. chinuri ne alină, -.
Visez în, urmă moartea: ce ştie- a ne ndrepta.
/C

Aşă, spre vecinicie ea: calea ne :deschide;

"Acolo fericirea e vieaţa tuturor3. etc. (p. 77).
Că viaţa € vis, O găsim nu numai la poeţii străini, dar şi
SI

„la mulți poeţi! români, "predecesori lui Em. printre care, iată-l
IA

“sipe D. Gusti. a ăi |
Si mai mult trebuie să-i îi plăcut lui Eminescu versurile
de factură populară dar stângace, “ale baladei lui- G. Tăutu:
U

„Fântâna * Cerbuluie, care în unele privinţi -sc- aseamănă cu

BC

»Făt-Frumos din tei« şi cu varianta »Povestea teiulitie, La G.

Tăutu, tatăl, un eralu, anunță fiicei să se gătească - să pri-
 „a 265 —

RY
imească pe un peţitor. Ea este însă îndrăgostită, ca şi Cătă-

RA
lina din »Luceafărule, de un »copil de munte, un: aprod de
frunte«:. | Iu

LIB
La părinţi acasă, - _ Pe-un' copil de munte
Tănără brinţasă - - Un aprod de frunte
Tainic adoram, _ Cu chip îngeresc, -
Ea îuge în codru, ca şi Blanca lui Em.:

Y
IT
Plănsul. mă patrunsă, So speranţă vie. ă
Vocea-ini nu respunsă, | Zicea lui şi mie

RS
Insă pe la zori, Fericea-i cu noi,
Cu aprodul care - „ Dintr'o culmemn ceaţă.
Il iubeam eu tare 3 "Vale cu verdeață
Eram călători. Maică noi zerim;
VE
„ Prin pădure deasă . Dorul me: pătrunde
Verde recoroasă . In ea a deştinde :
Fusem amănds, Ca să odihnim. (82—3).
I
UN

| Fata îi povesteşte unei călugăriţe a - schitului unde sc

“adăpostise, cum dimineaţa, când s'a trezit, l-a găsit pe flăcău
omori de gonacii trimişi de tatăl- său. Călugăriţa, căreia fata:
AL

i povesteşte întâmplarea, era. tocmai mama îlăcăului. Fata

moare şi ca, Se zice că Em. sar îi inspirat dintro întâmplare
TR

“reală, dela Dumbrăveni, în variantele lui. Nar fi exclus totus,

să îi avut în minte şi versurile baladei romantice a lui Gh.
EN

Tăutu. Tăutu mai are şi alte poezii în acest Călindariu.

Afară de această carte însă, aflăm acum pentru întâiaşi
dată din acest „Cunsemnăciunariu”, că tot el a mai donat încă
/C

un calendar înregistrat la numărul următor: 1860/34: Calendar

pentru Bunul Gospodar de loan lonesky. laşii. La Cantora
SI

Foici Sătești, 1845”, cu menţiunea, ca şi mai sus, că c dăruit

„de Domnul Nico” Eminoviciii dem VII”, (p. 132 a catalogului).
IA

Probabil, căci cartea nu am wăsit-o printre acelea rămase după

risipirea lor de către Ruşi, trebue să îic calendarul Ccunoscu-
U

tului agronom şi economist Ion lonescu Dela Brad, despre Care

a seri o carte și Gh. Bogdan-Duică.
BC

Trecând la cele trei cărți donate de Mihai Eminovici

şi studiate de d-l Leca Morariu, le. găsim pe toate trei în Ca-
 RY
366 —
ialog, i însă pe zeie înregistrate la . 1865/7i şi 1863/72 «Cu ineri-

RA
țiunea revelatoare că sunt dăruite de. „Milaiti Eitinovicii si.
cl. V sim.” (pag. 182a „Cunsemnăciunariului” | datată: Anul

LIB
„1865 şi Anul 1866”).
Cea de-a treia carte cunoscută şi înregistrată cu: 1865/76
este scrisă în catalog chiar. cu mâna lui M. Eminescu (ceea ce

TY
se. recunoaşte după scrisul car racteristic, fin şi mărunt) şi este ..
“menţionată ca dăruită: de „M. Eminoviciii” (obișnuita şi cu-.
“ noscuta. iscălițură a. viitorului poet!). Aceste trei Cărţi cunos-

SI
cute de d-l Leca Morariu!), astăzi nu le-am mai regăsit,.

ER
In afară de ele însă, din acelaş „Cunsemnăciunairiu”. se
vede că Mihâi Eminovici a mai dăruit cu siguranță încă şapte
cărţi, dacă nu cumva şi altele înregistrate de mâna poetului,
IV
şi fără specificarea nici unui. donator, nu vor îi fost date tot.
„de el, aşa cum am văzut că's'a întâmplat cu donația făcută de
UN

Ilie Eminovici, care s'a iscălit pe carte, dar nu este specificat

ca donator în catalog.
lată “care sunt cele şapte cărţi: dăruite în mod sigur de
AL

Mihai! Eminescu şi- care trebuesc adăogate la cele trei găsite,

mai de mult:
TR

4) La pagina 181 a catalogului, cu data 1865 scrisă cu

“ creionul albastru îîn susul paginei şi sub numărul 65 este înre-.
gistrată cartea; „Taschenwărterbuch der deutschen und wa-
EN

„lachischen Spr ache mit einer Anleitung der Aussprache der

Walachischen -Buchstaben. Nach den besten 'Hilfsmitteln be-
arbeitet von Joseph Stahl, Magistratstranslator. Eigenthum. des
/C

Verfassers. Bucurest, (sic!) Buchdruckerei F. Ohm. 1855”.

SI

In rubrica donatorilor” este specificat că e dăruită „de

Mihoeil Eminovici st. d. cl. V gim.”, scrisă de I|. Botezat.
IA

b). Pe aceeas pagină 181 din 1865, la: numărul 66 este

“ inrogistrată cartea „Cînturi.. întime. Poezii de R. Ionescu.
U

Bucuresci, libroria lui A. Danilopolu. Strada Colţei: 1854”,

cu menţiunea: „dar de idem”, adică tot de M. Em.
BC

-1) Una era cunoscută chiar şi de T. Şteianelli.:

 RY
Radu Ionescu (1822—1873).Scrie prefața la poesiile din

RA
1855 ale lui Bolintineanu. Un articol în „Revista Română”
despre „Priiicipiele criticei” (1861), în care citează pe Hegel,

LIB
Studiază iilosofia şi literatura în Franţa (cî. G. Călinescu: „st.
lit. rom.” „Fund. Reg. 1941 p. 299—300). Il credem mai mult
influenţat. de Vigny şi Lamartine, iar în formă de Bolintineanu,
deşi la începutul câtorva poezii are drept motto citate din George

Y
Sand. Cânturile intime ale lui R. lonescu sunt din -epoca şi

IT
speța Armoniilor intime (1857) ale lui Al. Sihleanu şi-a Melo-
diilor intime (1855) ale lui George Cretzeanu.

RS
.R. lonescua studiat la Sf. Sava şi Paris. Ştia franțuzeşte,
nemţeşte şi «slavona». A fost director în ministerul Cultelor,
VE
deputat şi, în 1867, agent. diplomatic. la Belgrad. (Călinescu,
300). Făcea parte din grupul foii politice literare Dâmbovita,
scoasă de Bolintineanu la 1l Oct. 1858.
I
UN

R. Ionescu: Cânturi intime (Buc. Libr. lui D. Daniilopolu

1854). La biblioteca universităţii din Cernăuţi este volumul cu
stampila „Bukowinaer Landes . Bibliothek.in Czernowitz”, la
care a fost custode şi I. Sbiera. |
AL

. Chiar ritmul primei poezii „Preludiulu lirei” este acela

din versurile- începătorului Eminescu. lar când R. lonescu spune
TR

că suiletul nostru plânge:

Când vede că tiranii în lanţuri, grele strânge
EN

Pe populi ceY condamnă în ele a muri; -

Din „tronul lorii ce şcade pe crime şi pe sânge
Ca monştri ei comandă sclimia a domui
/C

Atunci: pare că-l auzim pe proletarul lui Eminescu, căruia,

„Cum ar spuiic şi lonescu:
SI

Ji place Libertatea s'o vază strălucindă,

Dreptatea şi unirea în lume a dormi.
IA

Nu trebue dar să ne ducem prea departe pentru expli-

Karl
carea revoluționarului proletar, până la socialismul unui
U

de el.
Marx, căci Eminescu găsea o inîluenţă mai: apropiată
BC

nu trebue să ne ducem la isvoare prea în

Deasemenea
depărtate ale romanticilor apuseni când îl vedem pe Eminescu
 RY
i 269 a Si -
, Na i -
| alirmând că viaţă ce un vis; iată-l şi pe .R. Ionescu: afirmând

RA
- acelaş ucr în „La Elena”:
Dar toate-aici suntă vise! şi visele vai! trece, (1).

LIB
Și după ce perii toate ce lasă pe pământ?
Ce. lasă şi o rază cândii bruma nopţii rece.
„O face să-și arunce foiţele-i în vânt....

TY
Şi vieața: un visii este! «un visit ce ne înşeală
„„. Pe câtu ne târîm paşii p'acestii deşertii pământu;
„Un visă ce cândii se stinge ne lasă amăgeală

SI
Pe marginea piistie. a unui tristi mormântit !...

_ Poeziile lui R. Ionescu sunt prolixe, deslânate, Cu În

îlueiţe din Alecsandri, Bolintineanu, cu multe „muntenisme”,
dar. are cursivitate şi uşurinţă de versificaţie. Are şi unele in-
ER
IV
„îluenţe ale limbii lui Eliade: infortunaţi, ainoare, pacienţă,
- turment, etc., dar şi: unele expresii „eminesciane” ca: „haosul
UN

vitării” sau sentimentul perenităţii omeneşti şi: antiteza dintre

natură să om: , |

O foae toâuna cade, dar primăvara creşte,

AL

O noapte curând trece ş' în urmă "i vine-o zi,

Şi soarele ce-apune adova-zi luceşte,
TR

lar omulă, omul numai mereu va suferi,

Aşa în timpi, în spaţii a noastră vieaţă trece,
“Ca: umbra fugătoare: ce pere în abisii;
EN

Abisii profundă .în care o mână grea şi rece

Impins-a lumi şi seculi 'ce-acolo m -elii s'a stinsii,
(„La Elena”, p. 17. datată 1853 Dec.).
/C

Să nu se uite că prima variantă din 1865 a poeziei „Mortua

est” e intitulată Elena.
SI

Şi, R. lonescu e chinuit de anumite întrebări ca acele din

IA

Saf. | a lui Eminescu:

Lucrezi. în toată viața avid de veritate,
U

In haosulă ştiinţei cu totul afundat;

„_ Plăceri şi oaudenţe de tine sunt uitate,
BC

Dar “când soseşte moartea, ia spune-mi cs-ai

| aflat?
4
 RY
In infinit un haos şi în abis uitare,
Şi în uitare numai de toate voi scăpa!
apare

RA
Ş'abisul ce subt mine în negură
In fundu-i oare pacea putea-voi eu afla?

Şi R. lonescu vede pretutindeni în lume numai durere,

LIB
ca Schopenhauer şi Eminescut: .
Dar te-ai. aruncat oare cu mintea în natură
Şi tot. ce, are. vicaţă să stai ai observat?
Si vezi că toate suferi, că ori. ce creatură

Y
Din. mâna suierinței NU poate- -aci scăpa?

IT
Desigur foarte vâg, dar ne aduce aminte de „Mortua
est”. Totuşi concluzia la Ionescu nu este cufundarea în Nirvana:

RS
Copil al suferinţei! te mtoarce iar. în lume, |
Bravează ori ce rele şi sufere tăcând.
Destinul omenirei em rău să se consume.
VE
Citatele de mai sus sunt din prolixa poezie: „Geniul
abisului” (p. 27—41), datată: Polovragi, 1853 “Septemvric.
I
Dacă ţinem seama că e scrisă pe vremea când deabea apărea
UN

prima colecţie de poezii a. lui V. Alecsandri şi dacă mai consi-

derăm că volumul lui R. Ionescu este „Omagiu la conşcolarii şi
amicii mei” şi autorul trebue să îi fost numai de vreo ZI de ani,
AL

ne dăăm seama că el trebue, să îi avut oarecare talent şi uşurinţă

de versificare..
In „Cântarea îemeei” găsim. cxiresta „arpa- eoliană” ca
TR

şi
la Eminescu. (p. 43);. de altfel poezia e plină de repetiţii
armonii laimartiniene. -
EN

din
Şi „llusiunea”-este prevestitoare ciminescianismuluti
„Mortua est”, când ajunge poetul la concluzia că:
veritatea de tine. adorată,
/C

Ş'amorul,
Dreptatea şi virtutea un nunc "nşelăor,
SI

Atuncea nu vei zice că vicaţa este dulce,

Văzând atuncea tristă cem lume toate sunt,
IA

Că vieaţa e un. îluviu ce repede ne a duce

Prin cursuri diferite pe toți tot în mormânt!
că nu putem afirma că ește o influenţi precisă,
Desigur
U

ale lui
dar este ambianța şi muzicalitatea primelor versuri
BC

]9. loncscu;
Eminescu transmisă poate, în oarecare măsură şi de
 RY
| Fină” “destinată în ' lumea de “durere
De A duce 0 tristă vieaţă-ce 'nu-i de cât un. vis.

RA
Un vis e. vieaţa toată şi când în ceaţă pere:
Intrăm în vera -vieaţă, — eşim dintr'un abis.
“Deci adevărata vieaţă începe abea după nioartă, Luce

LIB
e în: conformitate cu concepţia: eminesQiană.
Citatul e. din „Vocea umei . umbre” unde umbra fetei
moartă îi spune. „poetului: „De ori ce suferinţe acuma am

TY
scăpat!”. După cum vedem -situaţia este inversă de cât în
Mortua est” şi totuşi atât de asemănătoare în atitudnea faţă
„de vieaţă. Ne întrebăm dacă „Elena” lui Eminescu din 1865 este

SI
'o realitate sau numai o reminescenţă din lectura lui R. lonescu?
„. Sar putea ca în prima Variantă a poeziei „Mortua est” să nu fie
ER
numai o experienţă personală, sau să nu fie de cât o remines-
cență! Căci iată ce mai adaogă umbra lui R. Ionescu ca şi în
IV
Mortua est”: - N
Infernul este n vieaţă. $ în anoarte paradisul!
UN

Nu este oare vieaţa un şir de 'suierinţi

Ce-adesea. te împinge să populezi abisul
In care se termină fatalele-ndoinţi?
Şi moartea? o! acilea un fine are toate; a
AL

Ştiinţa, neştiința 'acilea. se unesc. a

Şi chiar de n'afli'n moarte visările create,
“Dar chinurile vieţei printrînsa se finesc.
TR

, . AT
Acilea sunt ferice şi suiletu'mi în pace.
Planează peste stele ce-inoată-n iniinit;
“Amor respiră toate, -acilea toțul place, .
EN

"Si nimeni de ce'i place nu poate îi „Lipsit,

(Vocea unei umbre”, p. 5 vrI€)
/C

Eminescu â inversat rolurile: bărbatul rrămas pe pământ se re-

voltă împotriva: durerilor vieţii, adăogând şi ceva din filosofia
SI

germană. peste romantismul. îrancez. |

| Ca Vieny în „Stello” şi ca Eminescu în multe poezii, şi
IA

R, Ionescu este preocupat de soarta tristă pe care o are poetul

în societate, citând pe Dante, Tasso, Byrori şi îndemnând pe
U

poeţi (Poetul şi femeea”. p. 67—76): | _

Când arta nu ma'i artă ci vilă traficare. Di
BC

—- Poete! sparge-ți lira şi Gaută un mormânt!

ph a n be. |
 20 =

RY
Ceeace desivur că e cunoscutul vers al lui Gr. Alexaul-
"“drescu din „Miezul nopţii”:

RA
Văzând zilele mele:de suferințe pline,
„> Pui mâna pe-a mea frunte şi caut un mormânt, | |
De unde la Eminescu femeea este ca o marmoră, la R.

LIB
Ionescu, femeea îi spune poetului: |
Poetul ce în vieaţă-i durerea wma Simţit-o
Ş' în nopți de insomnie el lacrimi ma vărsat,
E marmora frumoasă scoțând când ai isbit-o

Y
Puţine sonuri mute ce per cât au sunat. |

IT
Poetul şi durerea etern nu se desparte:
Si fiindcă el esprimă ce arde al său pept,

RS
Se află câte-o ființă ce ia.a plânsu-i parte,
Femeea, ce'nțelege ş'adoră pe poet!
Rol pe care îl are femeea şi în „Inger şi demon”.
VE
Umbrele morţilor care se scoală noaptea din mormânt şi
„se întâlnesc cu cei vii, aşa ca la „Strigoii” lui Eminescu, găsim
şi la R. Ionescu în „Umbra amantului”. Rolurile aici sunt înver-
I
UN

sate: barbatul e mort iar iubita e vie şi vine la mormântul lui,

se lasă sărutată de dânsul şi moare. (p. 93—99). In mijlocul
prolixităţii interminabile şi a repetiţiilor găsim şi câte un vers
nimerit: „Dar negrul nor al morţii în noapte ie ascuiise”
AL

(Amelia” p. 107—114). | |
- pe
Ceeace-l va fi atras Eminescu în poeziile lui R. Ionescu
TR

este deasa revenire asupra durerilor lumii:

| O umbră”i fericirea, o umbră, trecătoare,
vis. îrumos şi dulce îndată şi perind,
EN

Un

Durerea neagră însă, ea singură” ne este

Amicul ce uitării nu poate a ne da;
/C

E umbra chiar a noastră ce'm veci ne însoţeşte,

Şi trebue în vieaţă-la pas a ne urma.
SI

(„Durerea”, p. 124—127, datată: 1852, Octomvrie).

ese
Această durere care se repetă în interminabile versuri,
IA

Ă
totuş unhcori “exprimată în comparații nimerite:
E tristă pentru tine această lungă vieaţă,
C'a soarelui lumină când cade pe ruini,
U

Ca roza înilorită ascunsăm deasa ceaţă,

Ca roa pe-înălţimea petroaselor colini.
BC
 „— 212 —

RY
Aşa încât: „Se naşte scepticismul cu negrele- îndoințe”,
ba ajunge poetul la concluzia că este: | „In. vieaţă suierinţa,

RA
- neantul în mormânt”, („Consolaţiune: la Adel” p. 147—152,
1854, Ianuarie). | i

LIB
„„. Dintre elementele romantice nu lipsesc nici: din poezia lui
_ R. Ionescu barca, luna şi iubita:
Amândoi în barcă, iar asupra luna
“ Singură ea numai în aer plutind!.. . „etc,

TY
Credem că Eminescu a văzut în poeziile lui R. Ionescu
un exemplu 'de ceeace trebue evitat. din exagerările şi defectele

SI
generaţiei poetice” anterioare, deasupra căreia trebuia să se
urce sus 'd6 tot, pentru a ajunge singur pe culmile: adevăra-

|
tului său geniu. ER
Dar să ne întoarcem la enumerarea cărților date de Emi-
„nescu bibliotecii :gimnaziaştilor. | |
IV
| c) La -pagina 182 a: catalogului, datată „Anul - 1865 şi
UN

Anul. 1566”; se află înregistrată la numărul 67 cartea: „Istoriea

“ năturală a împărăției vlintelor: pentru. giminasiele şi şcoalele
reale de jos'c. r. austriace, de Aloisii Pocorni, învățători iti al
istoriei năturale la c. r. gimnasiă academic den Vieanna.
AL

Vieanna. La c. r. ediciune de cărți scolastice 1863”. Cu. men-

ţiunea că e dăruită „de: Mihai Emminoviciă st. d. cl. V. gim.”.
TR

Despre traducerea acestei cărţi a lui A. Pocorni ne in-

formează 1. G. Sbiera („Familiea Sbiera”... Cernăuţi, 1899,
EN

p. 203) că îusese făcută în româneşte de. inspectorul şcolar

Dr. G. Bozdech. şi corectată de I. Şbiera. In. biblioteca gimna-
“ziaştilor. se. afla şi originalul german: . „Illustrierte Naturge-
/C

schichte” des. Pilanzenreiches von Alois Pokorny (187577,

dată de E. Daşchieviciii bibliotecariiă).
SI

1. G. Sbiera în »Mişcări literare la Românii din Bucovina«

(Oradea-Mare, 1890) afirmă: »In colaborare cu A. Pumnul,
IA

inspectorul. scolastic de pe atunci Gustav Bozdech a tradus

româneşte opurile. lui Alois Pocorni...« (p. 16.)
U

d) Pe aceeaş pagină, la numărul 69, este înregistrată

BC

cartea: Prinţipii fiA losolice, politice și morale de Colonelul (e

 28

RY
Bais, vechii Bailif [2] de Mudon şi mădulariă cd mai multor.
Acudemii; trădusă den limba frîncesă de Comisul Costachi

RA
Gune .... laşi, tipografiea: înstitutul Albinci, 1846.
„ Aceeaş menţiune despre donator ca la c).
e) Pe acecaş pagină, la numărul 70, este cartea: „Aug.

LIB
Fried, Lunsbeins auserlesene Gedichte. Berlin 1807. tomul 2".
Ca donator, exact cala c). | a |
In biblioteca oimnaziaştilor nu se mai află astăzi, dar se

Y
află în biblioteca universităţii din Cernăuţi cu vechea statil-

IT
pilă: »Bukowinacr Landesbibliothek in Czernowitze şi înre-
300/1852; Gedichte von August - Friedrich Erust

RS
wistrată:
dat de Emi-
Langbein Erster Theil. Leipzig, 1800. Volumul
nescu este o ediţie din Berlin 1807. VE
nostru a
Formaţia sufletească şi intelectuală a poctului
lui Langbein.. De, .
putut fi determinată de lectura poeziilor
Langb ein 0 Ssoco-.
I
exemplu atitudinea în fața morții pe care şi
UN

umul lumii; de
teşte ca un fel de Nirvană, refugiu din zbuci
aceca nu trebue să tremuri în îaţa morţii:
!
4
ala

sollte man vor dir erziitern?

AL

„N
Warum
Freundlich fihrtuns deine diirre Iland
N

“Aus der Tummelbahn von Ungewiltern

TR

d
In ein stilles, fehdeloses Land.

Kumuner
Dort verfliegt, wie Rauch, ' des Armen
EN

neckl;
Den hier Rang- und Geldstolz driick! und
Dort wird er aus seinem siissen Schlum uner
Nicht durch ihren Polteriritt gewecht.
/C

Muncher spielt hier eine grosse Rolle;

Wie cin: Thurm, blickt er auf alle Welt:
SI

Aber sieh, wie er zur Erdenscholle,

'Măchliger, vor dir zusammen . făllt!
IA

Du zerstărst die Scheidekluit der Stănde;

Iloch und Niedre deckt dein Erdendach:
U

So wirît man, nach eines Schachspiels Ende,

BC

Kănige und Bauern in ein Faclu |

18
 — 214 —

RY
Tonul de “badinage. din »Paiul Cupidon al lui Em. î)
. găsim şi în »Amores Kriegsweisenc: a lui Langbein:

RA
Mit. einem Pieilchen schoss Cupid
- In seinen .jiingern Tasen,
Wie uns Anakreon, Ovid

LIB
Und undre - Dichter -sasen, |
* Jetzt fiihrt das hkindische ' Gewehr
Der stolze Liebesfiirst nicht mehr,
Und weiss' durch stărkre Waflfen
Sich Ruhm und Sieg zu schaffen. -(170)

TY
Desigur că Eminescu a. tradus »Mănuşa< după Fr. Schiller,
totu acelaş subiect, intr'o formă mai concisă, îl va fi citit
Eminescu în »Gedichte von. August Friedrich Ernst Langbein.. |

SI
Erster T heil. Leipzig, 1800«. Langbein are poezia »Die Liebes-
subiectul
probec CU, 50). Cu acelaş subiect, astfel că peste
acestuia se va fi! Suprapus. al lui Schiller.
La numerele: 71 şi.72: din
|
»cunsemnăciunariu«
ER |
sunt căr-
IV
țile cunoscută: Poezii şi Povestiri de Th. Kârner (71) şi My-

=
thologie fir Nichtstudierende«. a lui Reinbeck (72), CU menţiu-
UN

„nea donatorului ca. la c).

Na "(Despre Mitologia lui Reinbeck vezi şi articolul lui Gh.
„„Bogdan-Duică în Bul. „M. Em.” UI, 1932. p. 178—9). |
AL

Dela numărul 73: şi până sfârștul anului 1866 cu nr. Si,

cum şi în continuare în anul 1867 până la numărul 89, toate
„cărţile înregistrate în catalog sunt cu scrisul lui: Eminescu 1).
TR

La nr. 73 este înregistrată cu scrisul lui Emimescu: » „Aurora

_ Romînce”, foae beletristicoe redegieatoe în Pesta de loanichii
EN

„Miculescul. -- Anul. 1863 (1) Semestrul 1 şi Il«. Cu menţiunea:

„cumperatoe şi: legatoe pe banii bibliotecei, 6 Îl. 16 cr”.
f) Pe aceeaş pagină 182, la numărul 74, este înregis-
/C

trată cu scrisul ui Eminescu cartea „Istoria noeturaloe «

împoeroeției animalelor. pe 'ntru C. r.. gimnasii de gios aus-
SI

triace lucrata de Aloisiii Pocorni. ibariia 1861”. La donatori |

este numai „D. M. Eminoviciă”, de mâna poetului!
IA

| Este, probabil, volumul Il din cartea înregistrată cu litere

'cirilice şi de 'altă mână, la numărul 67; Eminescu scrie
U

numai Cu alfabetul latin, însă după. sistmul lui Pumnul.

BC

2 A se vedea clișeele,
 RY
Cele două traduceri româneşti nuse mai află în biblio-
teca gimnaziaştilor, dar se “află în biblioteca universităţii din

RA
Cernăuţi. „Istoria... animalelor” poartă şi stampila vechii .
biblioteci a ţării: „Bukowinaer Landes - Bibliothek in Czer-
nowitz”, cu vechiul număr de înregistrare: 204/1865. Titlurile

LIB
- din catalogul gimnaziaştilor. corespund cu cele de pe cărţi,
numai cu deosebirea că în loc: de Vieanna, pe carte este Viena.
g) Pe acceaş pagină, la numărul 75, este scrisă de Emi--

Y
nescuw cartea: „Petru Rareşă, principele Moldovei; novela:

IT
istorico orisinule de Dr. At. M. Murienescul. Sibiiii 1862",
Numai iscălitura „M. Eminoviciă”, ca dăruitor, după. cum este

RS
şi la numărul 76, unde este scris 'cunoscutul „Lecţiunariii
oetin” după M. Schinagl*), de lon M. Moldovan, Blaşiii 1864.
Petru Raresiu, Principele Moldaviei. Novâla istorica ori-
VE
ginala de Dr. At. M. Marienescu. Sibiu, tip. lui S. Filtsch, 1862.
Cecace-l va fi atras pe Eminescu în această nuvelă ro-
I
mantică este faptul că idila între domniţa Rucsandra şi Hat--
UN

manul Barbovschi se: petrece la Suceava, pe care şi poetul

nostru o va cânta în diferite încercări poetice. Hatinanul anunţă
Rucsandrei că oastea leşească a pradat Cernăuţiul, ajungând
AL

până la Botoşani, de aceea tatăl ci îl trimite să devasteze -Po-

dolia. Hatmanul are o victorie la Siret, după care este joc şi
TR

horă, unde Grozea vornicul „improvisa nesce descantaturi”

vedem
(chiuituri). Urmează un. foarte vag complot, după care îl
Ajuns la mânăstirea Slatina; are
pe Rareş îugind prin munţi.
EN

un dialog cu; un călugăr:

latină pentru II, II. IV

/C

1) De Schinagl s'a păstrat şi o „Gramatică

1857.. (1859/17; pe carte
clase a Gimnasiului de Diosu”. Partea | Blasiu.
Teodor, iar în catalog de Gramatovici.
scrie că 6 dată de Gramatovici
SI

M. Schinag el de latină (Theor. pr. lat. Elemeniurbuch.

"1oan!). Cărţile lui
pentru clasa I. iar pentru
Wien 1835, cum şi Deutsches Lescb. W/. . 1855
IA

Lesebuc h, W. 1853.) erau între-

clasa Il-a: Lut. Schular. W. 1853 şi Lul
didacti ce, după cum ailăm din: »Annales
buințate la Blaj ca manuale.
Blasiensis pro auilo scholas tico
'Maioris
U

Gymnasii Gr. Catholici

Seminarii Dioecesani 1857s |
MDCCCLVII edidit T. Cipariu... Blasii. Typis
BC

” :
(p, 22 —23),

-.-. . , _-
_ „a
4
 — 216 —.

RY
_— Esti dâra boieriu din Suceav'a?

RA
— Sum “boieriu din' Suceava! . |
Să o — Petreci.: d6ra vite la Ardelu.
ea „„ — Petrecu vite la Ardâlu.
continuă sculptura “inseriptiunei sale.

LIB
a Şi Raresiu cu tota îlegma
Hm ca tare. e de capu — cugetă calugerulu. —
"Apoi — “i „dise: „cale Bină! si se 'ntoarse la monastirep.” (57—58).
| “Adolescentul Eminescu va. îi citit această deslânată viaţă

TY
a ui” “Petru Rareş, în genul nuvelelor, istorice ale. lui Asache,
fără să fi găsit nimic, din stilul arhaic şi sfătos al cr onicarilor,
| fiind: neplăcut, impresionat de limbajul latinizat, dar cu care cra

SI
deprins dela A. Pumnul şi |. Sbiera...
PAI

ER
„Petru Rareş a lui: At.: Marienescu va îi fost numai un
iuidezani în plus pe. lângă lucrările cu caracter istoric (balade,
nuvele, drame) ale lui Gh. Asache, care l-au determinat pe tâ-:
IV
ul
nărul.. Eminescu: să conceapă. ciclul dramatic, „dodecameron
dintre care era şi despre un
dramatic” din istoria Moldovei,
UN

“Petru Rareş . (cî.. Bogdan-Duică în Bul. „M. Em.” şi Gh. Căli-

"- nescu,:„lst..lit: rom.” Pund. Reg. 1941, p. 392 şii urm) şi „Cel
"din urmă. Muşatin”.
AL

“Nici una din cărțile menţionate - mai sus ca dăruite de

ăţii
M. Eminoviciu “nu „le-am. putut găsi în biblioteca „Societ
TR

află acum adăpos tite ' şi

pentru cultură” din Cernăuţi, unde se
| cărţile. (câte au: mai rămas) bibliotecei gimnaziaştilor, până
orma
ce vor fi aşezăte în casa lui Pumnul, când se va transf
EN

"în muzeu, în primăvara “acestu i an.

scu |
In. schimb s'a păstrat cartea înregistrată tot de Emine
/C

scul. .
la- numărul 77: „Elemente de geografie” . „de Gr. Vloede
a donatorului
Bucureşti: 1866, care însă-nu are nici O menţiune
SI

Eminescu la
căci este: cumpărată, ca şi cartea înregistrată tot de
(fără
nr. 78: „Peregririul transilvan” . . tomul1. Sibilii 1865,
IA

specificarea autorului . l. Codru-Drăguşanu).

l pentru
E. cunoscută dragostea lui Eminescu în genera
U

cei din Transi lvania.

* Românii - subjugaţi şi mai ales faţă de
de ar-
BC

lor săi,
Această dragoste i-a- îost inspirată, lui 'şi colegi
în jurul său-0
„ deleanul Aron Pumnul, care a ştiut să formeze:
4
 — 271—

RY
"atmosferă de înalt: românism, întreţinând şi drăgostea pentru
1

Jocul: său ide origină. Astfel că nu e de mirare dacă biblioteca

gimnaziaştilor din Cernăuţi era plină mai ales cu operele ma-

RA
rilor cărturari ardeleni ca: Sincai, Maior, Cipariu, |. M. Moldo-
d „van, etc. Cu mare plăcere trebue să fi citit Eminescu însă,

LIB
“mai ales, descrierea peregrinărilor neastâmpăratului ' Codru-
4

Drăguşanu din „Peregrinul Transilvan”.

„Din catalogul bibliotecei simnaziaştilor (,„Cunsemnăciu-
nariu”), ştim acum căla.19 Decemvrie 1866 Eminescu însemna

Y
“cu propia lui mână în capitolul „Cheltueli”, că s'a cumpărat

IT
„Peregrinul transilvan”, tom. I, carte înregistrată tot de poet
în capitolul special al cărţilor sub Nr. 78/1866, cu specilicarea

RS
datei apariţiei cărţii 1865. | _
între
Se ştie că peregrinările finului observator ardelean,
Europe: în
anii 1835—1848, se extind asupra aproape întregii
VE
i, iarăş la
Vechiul Regat, la Viena, în Italia, iar la Bucureşt
la Paris, iar în Italia şi în-
Viena, în Paris, la Londra, iarăş
I
Franţa, în Londra şi
sula Elba, în Germania, în Rusia, iar în
UN

ile, se pare
iar în Franţa, şi poate şi în alte părţi, căci, însemnăr
romantic al „Pe-
că nu ne-au rămas toate 1). Acest neastâmpăr
iuvenilul poet
regrinului transilvan” îl caracteriza însă şi pe
AL

el dotat cu. un excepțional spirit de observaţie,

Eminescu şi
încercări
dar şi cu mult spiiit critic manifestat încă 'din primele
TR

i pustiu”,
în proză: Pe lângă svăpăiatul romantism al „Geniulu
avem tot acolo şi pagini de analiză şi critică socială; care
de la „Limpul”. | ă
anunţă pe viitorul gazetar
EN

|. Codru
Nu rămâne îndoilă că Eminescu a citit cartea lui
să-l îi interesat şi
Drăguşanu. «Peregrinul transilvan» trebue
sociale dela noi,
prin umorul eilşi mai ales prin critica stărilor
/C

arendaşi de moşii,
ca atunci când vorbeşte de «cațaoni gieci,
clăcaşi; aceştia
cari, fără nici o cruţare, sug sângele bieţilor
SI

dedaţi cu jugul şi gârba-

din urmă (clăcaşii), în mare parte
de o rară, con-
IA

bucură
ciul ... şi lăturile altor popoare, cari sc
sideraţie« (ed. Văleni, 1910, p. 56). Nu este ceva din ura lui
din pătura superpusă? De altiel
de veneticii
U

Eminescu îaţă
.-
p. 137—8 şi 1941, p. 17—19,
BC

9 Ci. „Făt-Frumos”, nr. 4—6, 1940,

 — 278 — |

RY
44
iritregul. capitol î în 'care'se face analiza: stărilor sociale din Va-
lahia: anului! 1840, denotă din partea lui]. Codru Drăguşanu

RA
un. pătrunzător spirit de observaţie. şi face un aspru -rechizi-
| toriu: al neajunsurilor noastre sociale, aşa cum numai Eminescu

LIB
va: mai -face cu. mai: mult talent. Codru Drăguşanu ne spune
că 'în 1840 „străinii fac Stat în Stat, se înavuţesc în această .
ţară şi-şi râd de greutăţile publice, sub scutul Puterilor res- |
pective, fărăă a suferi impozite”. (p. 57). Din aceştia se
s va selecta

TY
pătura 'superpusă a lui Eminescu.
“Si mai stirpririzătoare este asemănarea: în criticarea îran-

SI
tuzitilori: „acum s'au îndătinat boerii avuţi, a- şi trimite feciorii
la Acadeniie în Franţa, de unde cei mai mulţi se întorc, după

ER
doi, trei ani, îmbrăcaţi îîn moda cea mai nouă, cu datini scâlciate
şi morăvuri destrânate, din societatea cea mai degradată pari-:
'Siană: apoi toate. 'acesteă le transportă în saloanele .de îrunte
IV
bucureştene." Nu: că “doară în Paris sau în Franţa. ar îi lumea
toată desfrânată, dar tinerii de cari e vorba nu cauță societatea
UN

'solidă î în familie: ci numai cea stricată, cum se află şi aiurea”

Ă (p.: 59):), Ciitică apoi, pe boerii care nu-şi cultivă moşiile, ci
| arendează “străinilor, „pentrucă Românii, în genere, având
AL

puțin spirit de- speculă, nu iau singuri arenzile, ci pentru aceasta

„S: "au atras în “âră. o sumă de“ cațaoni, reci, bulgari şi sârbotei,
TR

“cari nici în a. şaptea soininţie nu.se vor face Români, sau măcar
„Somânonl”.. „"(p. 60). .
Apoi „comerțul. şi -“industria sânt. mai cu totul în mâna
EN

străinilor”: greci, sârbi, inaghiari, germani, evrei şi ceva îran-

„cezi,. „exploatează aceste . mijloace puternice. de înavuţire şi
/C

scot; din aceste izvoare foloase imensc, pe care, putem zicea

„le întrebuinţează spre. detrimentul : patrici”, ete. (p.: 60).
SI

schimb laudă. tradiţionatismul ţăranului: „Românul Sania |

„e mult mai solid decât clasa ciocoiască, care, rând pe rând. s'a
IA

-. slavonizat, s'a g&recit, s'a muscălit şi acum a ajuns a se franciza

- cu ideile, Cu. limba şi cu: moravurile, Sătenii, străini aşa numitei
U

1) Despre Franţa ideologică. şi culturală va arăta .cea mai i mare

BC

„admiraţie, mai ales. „după 4 ge -0 va. „cunoaşte - prin, repetate gălătorii; P

7
 — 2179 —

RY
pa e
culturi, ţin una şi bună: nu sc iau după toată umbra”, (p. 70).
Codru Drăguşanu trebue alăturat „scolii critice moldovenești”,

RA
alături de Kogălniceanii,. Russo, C. Negruzzi, Alecsandri, etc.,
care sunt, în privinţa tradiţionalismului, predecesorii lui
| Aa | e
Eminescu.

LIB
şi
Codru Drăguşanu vorbeşte cu aceeaş compătimire-ca
al satelor româneşti ....
Eminescu despre „aspectul idesolator
Ti se siâşie inima văzând, într'o țară aşa de bună cum ce Ro-

Y
mânia, speța umană în stare aşa de mizeră”, (p. 73).

IT
Pe Eminescu trebue să-l “îi impresionat plăcut cultura
prin nenu-
“variată a lui Codru Drăguşanti, căpătată mai ales

RS
cum şi
măratele călătorii făcute în lungul şi? latul Europei,
„în per-
prin numeroasele lecturi ale poliglotului care cunoştea
apoi binişor engleza,
jecţie limbile: germană, îranceză, italiană,
VE
cum se
ncogreacaşi ruseasca, din altele expert”, etc., (p. 197),
mai adaogă
vede şi din citatele făcute la tot pasul, la care se
I
şi cele din limbile ungurească şi latină.
UN

Ca şi Eminescu, şi Codru-Drăguşanu critică pe Greci.

română, Drăgu-
Combătând mulţimea diminutivelor din limba
la popoarele sub-
sanu spune: „Diminutivele sânt în uz numai
AL

Greci, cari, după

jugate şi decăzute, noi le-am adoptat dela
în viţiile de ci con-
decadenţă,: veniră între noi să ne iniţieze
TR

(p. 240—1).
tractate”, |
urmăreşte
Cât despre Ruşi, Codru-Drăguşanu ştie ce
ca să-i facem
-„Muscalul, reînviat supt Țarismul atot puternic,
EN

Țarigrad, unde
Joc în Dacia Inferioară spre a păşi către vechiul
.... (p. 246), după cun
cugetă a întemeia o turmă şi un păstor”
despre
/C

si Eminescu se teinea de aceste tendinţe de expansiune,

întitulat „Bu-
care vorbeşte în ciclul de articole din „Timpul”
SI

- E
“covina si Basarabia”.
Continuăm cu alte cărţi scrise de Eminescu în catalogul
IA

ximnaziaştilor. Si
G.. R. Vilmsen,
La nr. 79 „Prietenul tinerimii”... de
U

Iașii, Buciumul Rom.

traducere prelucrate de G. Melidon. de
pentru şcoalele poporale
BC

1862, SU „Istoria Ardealului

 RY
i M.. Moldovan. prof. gim. Aprobatoe. de: comisiunea scolas- -
„.ticoe arhidiecesance. Blai, tiparul Seminarului: 1866”. In special

RA
această carte dinxurmă, trecută la Cap. “Cheltueli ca cumpărată, |
bibliotecarul M. Eminescu trebue să îi insistat să fie cumpă-

LIB
rată, deoarece cu patru numere mai sus el înregistrase Lec-
țiunariul aceiuiaş 1. M. Moldovan, iscălit ca donat de viitorul:
poet. La numărul 81 este cu acelaş scris: „Istoria biblice”
de -T. Blajeviciăi, Vieanna 1860. Până aici sunt cărţile intrate

TY
în 1866. Cu acelaş: scris însă al lui Eminescu se continuă şi în
1867, la numărul 82: „Istoria bisericeascoe-politico- naționalee

SI
a Românilor .. „.de. Niculaie Tincu-Velea ... Sibiiii 1865, fără
specificarea donatorului. La nr.83 „Istoria generaloe a Daciei..
ER
„de Dionisiii Fotino, iarăş fără numele donatorului. La nr. 84.
este „Amicul poporului” „calendar pe 1867 de Visarion Roman
şi. donat de Olinschi Dionis, 1V cl. gim, La nr. 85 este „Istoria.
IV
“Românilor, din Dacia superioare” de A. Papiii Ilarianul, tom. |
Ion Ieremieviciii V cl. gimn. La nr, 86:
UN

“1851, donată de
„Magadin de cînturi nqzciunale”... de Georgiu Ucenescu.
“Braşov | 1866, "dată ds G. Catargi. La nr. 87: „Epoca lui
Vasili. Lupul şi Mateiii Basarabii”... de G. Misail... 1866,
AL

fără nume de donator. La nr. S8: “Elemente. de aritmetica”

"de: l. M. Melic. laşi, ediţiunea şi imprimeria Soţietoeţii Ju- |
TR

fiiineă, 1867”, donată de I. Botedat. In sfârşit, la numărul 89:

„Calendariu istoric şi poporal al Principatelor-Unite... pe anul
| 1860”, fără nume de:donator, şi care ni s'a păstrat. Dela Nr. 90 .-
EN

“din” 1867 este un' alt scris decât al lui Eminescu. Totuş, în 1870,
“începând! dela Nr. 17, găsim iarăş ui. scris foarte asemănător
/C

“cu-al' poetului. Va îi trecut 'el în vacanțe prin Cernăuţi şi va

mai fi scris în catalog unele cărţi intrate? Aceasta ar concorda
SI

“Sieu afirmaţia lui [. Grămadă (,„M. Eminescu”, Heidelberg, 1914,

p. 10), că „trei semestre după olaltă, nu-i mai aflăm deloc nu-
IA

„mele în: arhivele universităţii rudolfine”, adică în sem. de vară,

1870, de iarnă 1870—71 şi în vara 1871 a îost lipsă: din Viena !
Câuza lipsei: serbarea dela Putna sau poate boala. venerică
U

de care. l-ar-fi îngrijit Şerban Em. la Îpoteşti. Va îi fost, totuş,

BC

“în acâst'timp şi'la: Cernăuţi? Acum abeaîîşi va îi trecut şi baca-

pe
 28 —:

RY
Taureatul, pentru a se înscrie apoi ca student ordinar la Berlin?
Sau este numai o asemănare de scris? Chiar şi în 1571 mai.

RA
găsim uneori acelaş scris eminescian în catalog!
| La alt capitol al „Cunsemnăciunariului””, la „Venitul biblio-
tecii”, găsim acelaş scris pe anii 1866, 1867 şi un rând! din 1865.

LIB
La capitolul „Cheltuelele bibliotecei”, scrisul este tot eminescian
„pe anii 1866, 1867 şi un rând din 1870 (lipsesc anii 18685—69).

Y
bă

IT
st.? .
p-33 2.

Din cele de mai sus aiungem la următoarele concluzii:

RS
1. M. Eminescu a dăruit bibliotecii gimnaziaştilor CCC
cărţi în mod sigur. Va fi dat şi altele fără să fie specificat ca
VE
donator? Nu ştim. | i
2. Până la numărul 72 al anului 1865, adică până spre
I
„sfârşitul acestui an, cărţile sunt înregistrate de un alt biblio-
UN

“tecar, probabil de 1. Botezat, căci scrisul din. “catalog este

;dentic cu acela din notiţa făcută de el pe un „Calendar pentru
poporul Românesc pe anul 1845. Anul IV. lasii. La Cantora
AL

foici săteşti 1845”, înregistrat la 1865/12. In susul paginci,

număr,
este iscălit,„F. (?) Hurmuzachi”, iar în catalog, la acest
TR

este scris: cu creionul că e donat de A. Pumnul. In acest

Și apoi
Calendar găsim notat: „legat şi cu 12 stampe îrum.”.
d. coleg |nwmele
„Nota bene! In 14/6 865 i s'a împrumutat
EN

dând-o
şters] IV cl. im. aceâstae carte cu toate 12 stampe. Dar
indeerept am aflat numai 8: Cele mai îrumoasc, (3) adecoc:
Voevod şi al lui
/C

portretul lui Ştefann cel marc, al lui Vasile

Bogdan Voevod, 'au scos amintitul studinte aiaroe(ruşine!!)
aceca. ]. Botezat, bblotecarii
SI

voetoeimînd încoe şi cartea pe lânoc

ki” (?).
Cern. 5/17 luniii 865” şi încă o iscălitură „V. Mokrans
IA

care va dărui
Deci în lunie 1865 era bibliotecar acest |. Botezat,
împreun ă cu alţii, la
şi cl cărţi acestei biblioteci și a 'copiat,
când era în cl. [Il
U

„Foaca pentru minte” a lui Bariţ, în 1860,

BC

cimnazială.
 — 282 — | |

RY
Dia e ataloagele liceului scoatem că Botezat lohann cra.
„născut la” 13 lunii 1845 în Siret, unde tatăl său, tot Ioan, era

RA
“ Biireer in Seretn”, După cum: notează: directorul St. Woli,
elevul |. Botezat s'a supus examenului de maturitate la sfârşitul

LIB
semestrului al doilea, în lunii 1866 şi a fost respins pe: iumă-
tate de an; în anul şcolar .1864/65 era: repetent îîn cl. VII..
Aşa dar acest bibliotecar |. Botezat. înregistrează cărţile.
în „Cunsemnăciunariu” în :1865 până la numărul 72 inclusiv, -

TY
după care urmează să 'scrie M. Eminescu nouă cărţi în anul
1865—66 şi opt cărţi în 1867, ba chiar, cu intermitențe, şi în

SI
1870 Şi 1871.
| 3. Tot din acest catalot constatăm că Ion Botezat, care
ER
a înregistrat în 1865 şapte cărți dăruite de M., Eminescu, de
“sapte ori a repetat cu hotărîre că Mihafii Eminovici este
IV
elev în clasa a' V-a gimnasială. Această afirmaţie. concordă cu
„acelea ale luj Stefanelli şi Radu Sbiera, că Eminescu era la:
UN

_ Cernăuţi pe la sfârşitul anului 1865 şi începutul lui 1866, pre-"

" gătindu-se pentru nişte examene ca privatist. In cataloagele
anului 1865—66. nu l-am găsit însă înscris -ca privatist pentru
clasa: a cincea. Poate era înscris în altă localitate? Şi unde
AL

trecuse clasele a doua, a treia şi a patra? E drept însă că

atunci. când însuşi M. Eminovioiii îşi înregisțrează încă trei
TR

cărţi. donate de el, nu mai scrie că este elev în cl. V! Poate .

că numai se lăuda faţă de colegii săi, care erau acuma în
|
EN

clasa aceasta. :
5 Dacă Cunsemnăciuariul” nu “lămureşte această ches-
"“tiune delic ată şi obscură din viaţa lui M. Eminescu, în schimb
/C

“el ne! luminează cu preciziune asupra. lecturilor. pe care le-a

putut avea la îndemână viitorul poet, cum şi asupra colegilor
SI

dornici de cultură, care susțineau cu bani şi cărți biblioteca

gimnaziaştilor, din casa lui Pumnul.
IA
U
BC
 — 283 —

RY
VI. Din jecturile lui Eminescu la Cernăuţi.

Cum trebuesc înţelese „influenţele” în opera lui Eminescu

RA
Şi dacă este necesară stabilirea acestor influenţe, sunt pro-
bleme care au fost desbătute, aiunvându-se la rezultate con-

LIB
tradictorii: estetismul le neagă valoarea, pe când istorismul
le exagerează importanţa.
"DI. Pompiliu Constantinescu este printre cei din grupa din-
„tăi, atunci când afirmă: „Căutătorii de surse s'au năpustitci 0

Y
“predilecție diabolică asupra operii eminescianc, disecând-o,

IT
fragimentând-o, supunând-o la examenul microscopical texte-

RS
lor şi motivelor comparatistc, silindu-ne parcă să acceptăm
imagina unor membre disiecte, din care s'a alcătuit poezia cca
„mai originală a noastră”. („Conceptul de creaţie şi de normă”,
VE
lit. No. 5, 1942, 241).
n „Preocupări |
Desigur că d. P. Constantinescii are dreptate să se
“ridice împotriva: unor astiel de. concluzii la care ar ajunge, şi,
I
UN

din nenorocire au ajuns prea numeroșii cercetători de izvoare

în opera lui Eminescu.
Dar oare trebue să ne mărginim numai la stabilirea &c-
AL

-nerală şi vagă a „normei” în care să încadrăm opera lui

Eminescu sau a oricărui scriitor român, pentru a socoti sufi-
aşa cum reiese din articolul
TR

cientă explicarea genezei operei,

de mai sus al-d-lui P. Constantinescu? D-sa însă nu ne-a pre-
cizat ce trebue să înțelegem prin normă: numai stabilirea
EN

curentului literar: romantism, clasicism, etc. sau şi alte ca-

ractere mai amănunțite care pot fi imitate dela un popor la
altul. Unde începe şi unde sfârşeşte acca nehotărită „normă;
/C

care poate influenţa pe scriitorul unei țări, îără să-i. vatăme

” |
SI

specificul naţional şi individual?

Noi credem că acea normă” nu poate fi stabilită idecât
IA

reiese tocmai din cercetarea amănunțită a varia-

atunci când
sa. ŞI
telor influenţe pe care le-a suicrit scriitorul şi opera
la concluzia
totus, stabilirea. influențelor nu trebue să nec ducă
U

de elemente disparate, voluntar

că opera este un conglomerat
BC
 — 24 —

RY
pă

| adunate Şi îngrămădite ca. nişte; _membic disiecte”. “Dar în

definitiv ce sunt aceste „inspiraţii”2 Sunt clemente foarte

RA
variate, impresii exterioare; senzaţii de“ toate categoriile,
Y

elemente căpătate din proprie experienţă (cu atât, mai bine cu

LIB
cât acestea sunt cele mai numeroase) şi elemente căpătate din
cărți. - În faţa spiritutului creator al poetului este indiferent
de unde îi vin aceste elemenie: ele sunt materialul brut, care
trebue prelucrat. Nu inaterialul este important, ci rezultatul.

TY
“Dar înainte de a arăta influenţele şi ambianța literaturi-
lor străine în creaţia operelor lui Eminescu, trebuie să îi stabi-

SI
lit mai întăi ambianța autohtonă, populară şi cultă, în care a:
mai ales în tinereţe, adică în epoca
ER
crescut şi s'a. desvoltat,
“cea mai 'recepti vă. Sunt elementele fundamentale ale formaţiei
lui sufleteşti, dar fiind cele mai îndepărtate, sunt şi cele mai
IV
greu de stabilit. Pentru aceasta este nevoie de..o cunoaştere
cât mai exactă a bibliotecii cimnaziaştilor, ecare i-a fost prima
UN

Sursă. a lecturilor, dar şi a inspiraţiilor sale. . - ,

“ Apropierile pe care le facem între cărţile citite. de Emi-
hescu' din biblioteca gimnaziastilor şi opera poetului nostru nu
AL

“sunt făcute cu scopul de a arăta influenţe directe, ci niumai :

pentru a arăta cun anumite înclinări sufleteşt i şi anumite
TR

idei i-au putut veni încă din epoca studiilor sale la Cernăuţi.
Ambianţa intelectuală a Cernăuţilor .a fost premergătoare
celeia aflată apoi la Viena si Berlin. Intr'o formă mai simplă,
EN

unele idei i-au venit din lecturile din biblioteca lui - Pumnul,
rămănând ca ulterior ele să se precizeze şi să se amplifice.
/C

criticat pe 'epigonii contemporani, care nu

Eminescu :a
mai cred în-idealuri; în. schimb, poeţilor premergători le în-
SI

chină acea odă ditiraimbică, pe care unii au judecat-o greşit,

ca şi când poetul nostru ar ii urmărit să facă istorie literară
IA

Şi mai ales critică estetică şi ar îi nesocotit obiectivitatea;

„exagerând meritele unor poeţi obscuri în „Epigonii”.
U

distantă a lui.
Intradevăr Eminescu nu a avut atitudinea
BC

literatura anterioară, în
. Matorescu: nu a udecat şiş condamnat
7 Li
 — 255—

RY
numele estetismului european, astfel ca din toată grădina
buchet
poetică să nu îi putut alege decât un foarte minuscul

RA
"de opere şi scriitori anteriori „Junimei”.
„Eminescu a fost harnica albină ce nu dispreţueşte mo-
ale înce-
destele flori ascunse în cele, mai depărtate făgaşuri

LIB
indeni şi-a adunat polenul
puturilor noastre. poetice: de pretut
şi nectarul pentru fagurul de miere al operei sale.
Intro notiţă de prin 1874—77, (după precizarea lui I.

Y
nota 1), Emi-
Scurtu, în Introducerea la „Geniu pustiu” p.:22
nu le scriau

IT
oameni i
nescu ne spune: „cărţile vechi pe care
-că gândise ceva,
“numai iac'aşa numai ca să le seric, ci pentru

RS
cărțile vechi cu
ce le apăsa inima şi voiau s'o spue şi altora,
e unele semințe de
unul le citesc şi găsesc între lucruri abstrus
Ac. Rom. 2269, î. 23).
lumină, pe care apoi le țin minte”. (Ms.
VE
pustiu”, poetul ne măr-
De altîel, chiar la începutul „Geniului
vechi (am o predilic-
turiseşte: „Printro clae prăfuită de cărți
(ed. Scurtu;
I
iune pentru vechituri) am dat peste un volum”...
UN

o |
1918, 41).
lui Stefane lli (Amintiri,
La acestea se adaogă informaţia
să citeasc ă cu cirilica încă
38) că gimnaziastul Eminescu știa
AL

vechi vedeam în mâna lui”,

de acasă şi Că „mai cu seamă cărți
vechi cărţi”, din biblio- .
şi îl vedea '„luând! acasă tot cele mai
TR

| |
teca gimnaziaştilor lui Pumnul.
în „Linerimea română”,
'D. Murăraşu („Poetul Eminescu”,
multipla asimilare de cultură
Iunie 1940 p. 380) afirmă: „Din
EN

dintre 1870 şi 1879 cele

au reeşit
şi necontenita îrământare
ale lui”,
mai multe și mai! însemnate -opere
/C

a culturii nu începe la Eminescu

Insă îaza de asimilare
mai de vreme, încă de pe când
abia la 20 de ani,ci cu mult
SI

iar ecouri, în operele sale de

“era elev la liceul din Cernăuţi;
această vreme. Această epocă
mai târziu, îi vor veni tot din
IA

se
înainte de 1870, tot astiel
de asimilare, după cum începe
a fost totdeauna un avid citi-
continuă și după 1879, căci Em,
U

clementele înregistrate,
tor, şi subconștientul său a prelucrat
BC

aplicându-le specificul eminescian.

Io
 — 286 — Ie

RY
Din cea mai “îndepărta ta copilărie, Eminescu a “fost un
harnic cititor.

RA
“Regretăm că nu. cunoaştem. amănunţit care ..
erau cărţile din biblioteca dornicului de” cultură Gh. Eminovici,
"T.: Ştefanelli. („Amintiri despre Eminescu”, 1914, p. 25, 26)

LIB
afirmă că Eminescu ştia, ca elev. de liceu, multă istorie naţio-
nală:şi că „are. cărţi în care află ce-i trebue”, cărți pe care
nu şi le putea procura decât din biblioteca tatălui său.

TY
'In schimb, dacă biblioteca tatălui său nu O cunoaşteni din
ce cărţi. era formată, ştim ce cărţi a putut citi la, Cernăuţi,
pe vremea când era Eminescu elev.. Din aşa numita biblio-

SI
tecă a ţării: (Landesbibliothek) nu â putut împrumuta cărţi,
„căci trebuia''să plătească o taxă de un florin; biblioteca liceu=
ER
lui conţinea: mai numai cărţi germane, deşi trebuie să îi avut şi
puţine româneşti. In “schimb, “ biblioteca aşa numită „secretă”
IV
sau clandestină” din casa lui Pumnul era plină de cărţi ro-
mâneşti, pe care ştim. sigur că Eminescu le-a catalogat, Ie- a
UN

îngrijit: şi mai ales, le-a citit cu mare asiduitate, |

Că nu era chiar atât de „clandestină”, deducem din: tan:
tul că biblioteca cra condusă de profesori cu o: reputaţie deo-
AL

sebită ca: A, Pumnul, I.. G. Sbiera, Miron Călinescu; şi apoi

din faptul că, prin 1870, |. G: Sbiera o încredirițează biblio-
TR

„tecii:mai noui a „Societăţii pentru cultură”, “mai funcţionând

totuş separată până prin 1880, cu stampila şi bibliotecărul ct
_ deosebit. | |
EN

| “Despre Eminscu în casa lui Pumnul ca bibliotecar, T.

Ştefanelli (Amintiri, 42) preciza: „Acum (1865—66) locuia el:
la Pumnul şi îngriiia şi de bibliotecă. Aici trebue să 'se fi simţit
/C

el în. elementul său, căci rânduise biblioteca şi ştia unde se

SI

| află orice: carte. Nu mai trebuia, ca mai înainte,să' scotoceşti

tot dulapul, pân!ce dai de cartea ! ce-ţi trebuia. Eminescu se
IA

ducea drept la dânsa şi o.scotea dintre celelalte cărți ddându-

ţi-o cu un fel de satisfacţie şi dovedind astfel: că cunoaște,
din această colecţie” -(v. si L. Morariu: „Emi-
U

fiecare tom
nescu, Note pentru o monografie”, în Bul. „M. Em.”, II, 1931,
BC

56.) Afirmațiile lui Ștefanelli: sunț. confirmate .şi de felul cum.

 — 287 —.

RY
'
Eminescu înregistra în catalogul bibliotecii vimnaziaştilor
“(;Cunsemnăciunariu”),. cu mare exactitate, chiar şi ziua când
încasa anumite sume donate de gimnaziaşti pentru bibliotecă

RA
i
„sau când şi cât 's'a cheltuit pentru diferite trebuinţe ale acelciaş
biblioteci, tot aşa şi când înregistra cărţile noui în catalog.

LIB
că,
“Eminescu ştia fiecare tom, nu numai unde se află în bibliote
darîi ştia şi conţinutul lui. o |
mie de volume ale bibliote cii gimua-
Care erau cele vreo
început încă

Y
-ziaştilor lui: Pumnul, le ştim acum din catalciul,
din toate dome-
din 1858 şi continuat până în 18860. Erau cărţi

IT
să vorbim despre
_niile: literare şi ştiinţiiice. Ar îi imposibil

RS
care Eminescu
toate. Vom insista numai asupra câtorva,2 pe
sufletul şi scrisul
le-a citit şi care i-au lăsat câteva urme în
întâmplare.
său, Deocamdată, numai despre câteva, la
VE
pătrâneş ti, plină de înţelepciune
lată una din acele cărţi
românea scă: c o tradu-
şi poezie, redată înti”o îrumoasă limbă
care a îost mult gus-
I
cere dela începutul secolului XIX-lea,
UN

marele iubitor al lite-

tată de generaţia de atunci, cum şi de
de Em. E vorba despre:
raturii noastre cu mireasmă arhaică,
nopți ale lui Yuns de Ser-
„Culegere din cele mui frumoase
AL

de Retorică în colegiul Na-

darul Simeon Marcovici, Profesor
A doua Ediţie, îndreptată şi
“ţional Si. Sava: din Bucureşti.
asupra a doa veniri Şi CU
TR

adăogată ci un cuvânt al lui Yung

. (1835).
un cuvânt dintrale Episcopului Masilion deprin-
Profeso ral pentru
Carte priimită de Consiliul
EN

la compuneri. [Motto] Vir- -

derea tinerimei [2] la analisuriși
Ciceron: Bucureşti: In "Tipo-
tutea este bunul cel prea înalt.
/C

erafia lui Eliad. 1835. o

a-
| In catalogul („Cunse mnăciun ariul”) pibliotecii gimnazi
M. Eminesc u:
SI

(după scris) chiar de

“stilor este înregistrată
eanii, cl. VIII.
1870/22 şi era dăruită de At. Toernov
IA

Nopțile lui Yung trebue să-l fi atras

Prin melancolia lor,
sufletului micu o rază de lu-
pe autorul Scrisorii [i ce trimite
să fac pace cu chinurile melc,
U

mină si de mângâere. AȘ dori călătoresc

gândul meu de privirea relelor, și să
BC

să dăpărtez
 , n — 288 — i

RY
pe feluritele şene [-scenel a vieții şi:a morţii” “ (p. 9). Mult
trebue să-l fi interesat pe Emihescu problema materialismului,

RA
pe care-l ironizează cu amărăciune în . „Epigonii”, materia-
Jism pe care. putea să-l cundască şi (din cărţile gimnaziaştilor

LIB
din Cernăuţi şi nu numai decât la Viena; în Yung găsea afir-
'se muncesc
„maţia că filosofii si: înţelepţii „înzădar a arăta
că noi sântem numai pământ, şi sufletul un vis. Cum au în-
drăznit aceşti ticăloşi materialişti a zice că materia învârtin-

TY
cine a dat
du-se neîncetat,a alcătuit acest trup al nostru? Dar
întâm-
„neînsufleţitei materii putere de a se mişca? Cum iarăşi

SI
orânduia lă a stelelor,
” plarea a putut să întocmească minunata
ani păzesc între
a planeţilor şi a comeţilor care de mii de
dânşi aceiaş depărtare şi urmează. acelaş
combaterea teoriei mecaniciste
ER
:dirum?...,,
a lui
(12). Deci -
Kant-Laplace, urmată
A
IV
şi de Em. în Scrisoarea|. i
găsească Em.
a Scepticismul asupra fericirii putea “să-l
UN

„îmi făgăduiam plăceri

“si la Yung, nu numai la Schopenhâuer:.
comparaţia
statornice pe teatrul cel schimbătoral lumii; [deci,
o putea găsi Em. şi aici, mu numai la Oxensti-
din »Glossa«
Zile seninoase
AL

erna; cf. I. Scurtu: Ser. lit: şi pol. p. 324—5.]

şi o fericire neclintită
şi liniştite în mijlocul chinurilor vieţii, tine-
amăzitor se trândăvea
TR

pe valuri turburate. În ce: univers

zugrăveam toate lucrurile.
reţile -mele! cu ce feţe strălucitoare
subt chipul cel mai amă-
“dup” împreiur!... tot mi se îmfăţisa
EN

şi pe toată zioa schimbân-

"gitor; natura întreagă îmi zâmbea
muritor, în sânul plă-
“du-şi podoabă; mă făcea să uit că sânt "mtinde lucii
it se lănţuia... [Deci, „lumea:
/C

cerilor ce nemărgin mă-

mreje” din Glossa.] Asemenea cu viermele ce ldeapănă
cu pânza cea de. nebunia
SI

tasea, mă sârguiam să mă înfăşur

se pusese între mine şi adevăr;
mea ţesută; îngroşam vălul ce
lui, orbindu-mă. singur, și tâ-
IA

aşa pierzând cu încetul lumina mă

şi a: trândăvirei,
rându-mă întru întunerecul plăcerilor [Deci origina durerii
legam cu. lanțul mâhnirei și al pocăinţei...
U

Şi Em.] când de odată

este plăcerea, ca $i la Schopenhauer
BC

a] clopotului de
rain -deşteptat «de sunetul cel pătrunzător
Po. pa 7 “n
 — 289 —

RY
îngropare care nu: încetează de a. bate De toată Zioa Şi a trl--:
mite mii de 'oameni; la jertielnicul neşsăţioasei. morţi... Riticiri

RA
plăcute, plăceri amăgitoare, aude sânteţi, acum?... “Toate au
fost vis.:. nălucire! 'acum ce mi- -a rămas?: Un trup de ţărână,
care din toate părțile se dărapănă... (p. 15—16). De siur că

LIB
asemănările dintre „Glossă” şi pasagiul reprodus de Scurtu din
„Comedia cea 'de obşte” 'a lui Oxenstierna sunt mai izbitoare
decât apropierile cu citatul de mai sus din Nopțile lui Yung,

Y
dar pentru a stabili anumite înclinații sufleteşti şi intelectuale
ale lui Emiriescu, pentru a urmări origina şi; evoluţia lor, cum

IT
şi pentru a stabili ambianța care i-a determinat şi accentuat

RS
aceste înclinări, poate că Nopțile lui Yung au precedat sau sc
alăturează influenţei lui Oxenstierna, I-au format lui Em. anu-
mite dispoziţii. subconştiente, ii-au lăsat anumite reminescențe
VE
care, amalgamându- sc cu multe altele, după îndelungată ge-
staţie, au dat naștere operei sale personale. |
I
“Yung e predecesorul lui Schopenhauer atunci când.
UN

spune: „fericirea nu ne dă niciodată cât ne făgăduia numele

ei: împlinirea poftelor nu ne mulţumeşte, ci- din potrivă aţâţă
alte poite... relele noastre sânt nenumărate, şi man suspinuri
AL

îndestule ca să jertiesc unul de fieşte care nenorocire”. (24)

Mai fiecare verset al „Nopților” lui Yung conţine o cuge-
târe asupra “raportului dintre fericire şi durere, aşa ca în.
TR

„Glossa” lui Em.: „Află că plăcerile sânt un zălog pentru

nenorociri ncapărate, şi merg înaintea chinurilor ca să amă-
EN

gească mai mulți ticăloşi... Nu te lăsa dar în mâinile bucuriei,

ci mărginindu-o în sfera! înțelepcitinii, gustă cu. siială din
paharul ci...” (27).
/C

"Noaptea a doua ne vorbeşte despre prietenie şi deplânge

prietenului Filandru, care „sărise „peste hotarile
SI

moartea
omenirei” (47).
IA

Noaptea a treia ne vorbeşte despre vrenie, problemă care l-a

care
„preocupat mult şi pe Em. Tată ce spune Yung: „lar noi
ne naştem, şi pen-
U

în toate serile murim şi pe toată dimineaţa

este o viață întreagă şi oschită, noi, ființe
Îru care un. ceas
BC

4
 i — 290 —:

RY
de un minut, noi nu voim să cunoaştem această osebirc, ci
amestecăm ziua:de astăzi. cu cele trecute. Dar, precum nu ne

RA
putem scălda de doă ori într aceiaş apă a unui râu, asemenea
“nu ne deşteptăm de doă..ori într'aceiaşi viaţă: râul şi viaţa
Curg: şi Să schimbă neîncetat îfăr de a fi băgate în seamă...

LIB
(55). Intreaga atmosferă a - „Nopţilor” lui Yong este emines-
ciană, dar inai ales acest relativism al timpului, care ne amin-
teşte de Kant'şi de „Se bate miezul nopţii”, toate acestea ne

TY
fac să credem că, înainte de a cunoaşte filosofia şii poezia.
“sceptic- -pesimistă germană, sufletul şi intelectul lui Eminescu

SI
au îost îndreptate spre astfel. de preocupări şi de Iecturile
juvenile ale cărţilor din biblioteca gimnaziaştilor, între care

Problema ER
„trebue să enumărăm şi pe aceea a lui Vuneg. |
-- naşterii şi morţii universului din Scrisoarea
a lui Em. o găsim şi la Yung, se înțelege că la acesta din
|
IV
“urmă, nuanţa etică şi creştină fiind mereu pe primul plan, pe"
“când la Em. domină filosofia mecanicistă: „Când Dumnezeu,
UN

vrând să. înfiinţeze planul lumei, a râsipit. haosul şi a poruncit

îniversului să înceapă cursul său după! legile aşezate; când
“a hotărît se întocmească minunatul ceasornic al sferelor .ca se
AL

măsoarecu scumpătate viaţa fiinţelor, atunci şi vremea s'a

> măscut, şi. azvârlită din sânul veciniciei în mărginitele hotare
TR

“ale universului a început a: fugi ca să nu se mai oprească, ta

“rînd după dânsa ceasurile... zilele... anii şi veacurile. Sborul ei
mar iute de cât fulgerul, o împinge neîncetat: spre vecinicie
EN

“unde nu va sosi fără numai când toată zidirea, cletenându-se

si surpânidu-se la glasul ziditorului său, va cădea în noaptea
/C

nefiinţei din care a-chemat-o”. (58). In special expresia „noap-.

tea. nefiinţei” ne aminteşte versul lui Em.: „Şiîn noaptea ne-
SI

fiinţei. totul cade, totul tace”... (Scris. 1), după cum alt pasaj ne
aminteşte de nimicnicia omului din aceeaş Scrisoare:
IA

„Dar noi făr'de a ne îolosi de necazurile altora,-ne răs-

batem în nebunii pe teatrul vieţii. până când desfătările şi
U

danţurile precurmându Jse -cădem în abisul care va înghiţi

omenirea întreagă, 9) suflare ne înalță din sânul pământului,
BC

,
 — 291 —

RY
ne cletenăm un minut în atmosferă ce ne însufleţeze, (sic.) şi
apoi ne amestecâm cu țărâna strămoşilor noştri pe care o.

RA
călcăm... ” (64). In notă, traducătorul explică: „Abis, o adân-
Cime fără fund” (65). Iată şi preamărirea lunei, ca în acecaş
Serisoare | a lui Em.: „Dumnezeire a inimilor simţitoare,

LIB
lună! o tu care într'aceste ceasuri de tăcere împărăţeşti sin-
gură şi în pace asupra mulţimei stelelor, coboară-te din scau-
nul tău de argint, părăseşte înălțimile sferelor, şi vino, ah!

Y
vino să-mi însufli cântări vrednice a cetelor cereşti... ador-
mindu-mă în visuri

IT
mângâitoare, răvarsă asupra „sufletului
meu, şi fă ca dulcea lor melodie să umple tristele cântări a

RS
Musei mele... lată că simţu melancolica ta pornire; sufletul.
meu se îmbată de mângâitoarele- ți raze”. (67).
In „Noaptea a cincea”, cu subtitlul Impotriva îricei de
VE
moarte”, Yung îşi propune, ca si Eminescu: „să cumpănim
viaţa şi moartea”, (77) ca în „Se bate miezul: nopţii”. In fața
I
- mormântului fiicei sale, Yung îşi dă seamă de zădărnicia
UN

mii: „Văz cele nevăzute, le pipăiuşi le simţu; sânt de faţă

cu viitorul; lumea şi înșălătoarele-i plăceri nu mă mai stăpâ-
nesc; ...Cu ce repeziciune viaţa curge înainte-mi! văz oameni
AL

căzând ca îrunzele toamnei; lucrurile asupra cărora se gră-

mădesc poîtele lor, mi se par atât de deşarte, ațât de proaste
TR

ca și țănâna ce se rădică subt pasurile lor. Cu cât mai mult

privesc viaţa, cu atâta mi se pare mai zadarnică”. (79). Poe-
tul a îmbătrânit şi vede: „alte chipuri, alte obiceiuri; jucători
EN

tineri s'au. Suit pe şena vieții ca. să-mi. apuce locul, (83); deci
comparația vieţii cu teatrul este des întrebuințată şi de Yune,
/C

Din cauze decepţiilor, Em. va exclama: „Ah! organele-s -

sfărmate şi maestrul e nehun!”, pe când Yung spune: „Inza-
SI

dar vă mai căzniţi să întindeţi arcul :vicţii: coardele s'au ros

şi una după alta se rup”. (87) Eminescu afirmase: „Cu mâine
IA

zilele-ţi adaogi, Cu ieri viața ta o scazi...” Yung exprimă

„aceeaș. idee: „Născând, noi începem 'a muri; cu cât omul
U

crește, cu atâta și viaţa se micşorează , întocmai că fiiclia ce se

topeşte arzând”, (90) Moartea, după Yung, este un fel do
BC

-
...
 RY
„Nirvână,, căreia i se adrescază: „Când tu. sdrobeşti lanţurile ce
'robesc pe om chinărilor,. “îl slobozi, îl iaci împărat şi stăpân

RA
al cerurilor!” (93). i _ Ă
_„Noaptea-a şasea
are “subtitiul: „Inbristarea şi nenoroci-
rea”:. „Nenorocirile sânt prietenii noştri cei mai buni”, după

LIB
„cum. întristarea -umple „fiinţa cu blânda liniştire a patimilor
sfâşiitoare, îmi adormi 'chinurile...” (94—95)' sau: „din toate
«darurile cerului, cele mai scumipe şi folositoare pentru mine

TY
„Sânt săgețile ce mi-au sfâşiat inima”. (99) De aceea poetul
binecuvintează “pe Dumnezeu, „aşa ca Em. în „Rugăciunea

SI
unui dac«, pentru toate durerile pe care i le dă: „te bine- CU-
vintez _şii Chiar. pentru străşnicia. ta... Urgia ta tună asupra-mi

Şi cea ce. lumea inumeşie mânie':din ER

ca să-mi dea veste vă trăsnetul poate să 'cază pe capul meu...
parte-ţi, eu o socotesc
facere de bine... ' (99——100) De aceea Yung apostrofează:
IV
„Intristare! nenorocire! 'sufletul şi inima mea se deschid ca
UN

__să-vă priimească; veniți dar; înbogăţiţi-mă Cu mântuitoarele

„voastre învățături”. (101).
Intre Yung şi Eminescu, ambii cântăreți aia nopţii, ai sin-
AL

| gurătăţii şi ai liniştii eterne, sunt înclinări temperamentale şi

meditative care îi aproapie, dar sunt şi deosebiri: Yung este
dominat de eticul: creştin, pe când Eminescu este dominat de
TR

un scepticism, care nu- şi află mângâerea în Dumnezeire ci în

„ estetic. a îi
EN

" Editurile noastre, care se întreg să publice. traduceri de

“romaiie sarbede, ar face” bine să reediteze. traducerea lui
Simeon Marcovici a Nopţilor lui Yung. 9.
/C
SI

- Omul povățuit de 'minte au " (sters cu cerneală) tradus

IA

= di n limba franţozească pi (şters şi scris în) limba românea scă . .

1) La sfârşitul cărţii lui Yung găsim cu cirilice înseminarea: „Acea-

U

|
a lui
- stă . carte este a lui Laur(?), Vladimirovici macar că zâce că este
BC

Costa Dediu. N, Birma(?)

 — 293 —

RY
(de, sris cu cerneală) Petru: Lupulov
2). In Țesaro Crăescul
“Institut clerical de legea G.. n. u,-în Zara (Capitala Cetate a

RA
Dalmației) de a III. classă profesor... In Buda, cu tipariul Cr.
Tipografii
a Universitatei 1846”, |

LIB
In biblioteca gimnaziaştilor este înregistrată. la 1865/27
şi era donată de A. Pumnul. Are unele citate. şi o traducere
a titlului în | germană, şterse cu cerneală de acel ce a înre-

Y
gistrat cartea în catalog.
Are o prefaţă, mai ales împotriva beţiei, şi. cu versuri,

IT
datată: „In Zara 20 Mai 1843” și iscălită „Petru: Lupul, pro-

RS
fesor de teologie”,
Este o carte : de Etică, cu multe versuri traduse din
Boileau, Corneille, Voltaire, Racine etc, |
VE
Eminescu, dacă va fi citit cartea, putea să găsească sia-
“tur; ca' acelea din Scrisoare I: „Adevărata Religie ne arată să
I
vedem a noastră nimicire şi a tuturor lucrurilor pământeşti,
UN

Şi ne convinge că adevărata mărime nu se: coprinde

nici în slavă, nici în naştere, nici în Inpărăţii, ci în dreptate” ,
(p. 19). Toţ asticl, multe din ideile „Glossei” poate că nu tre-
AL

buesc căutate prin filosofia grecească, cil în. această traducere

a lui P. Lupul: „Depar te de a se lăsa a târăi de mişcările unei
TR

aplecări vitioase, omul înțelept costrănge [sic] aceste mişcări

ca să se aplece legilor” minţii sale sănătoase. Judecând el des-
pre înşălătorele! desiitări şi despre orbirea acestor omeni în
EN

bătați şi orbiți de lume, carii, asemenându-se dobitoacelor,

aduce morte sufletelor sâlc, pentru. o plăcere ce trece într'o
clipeală, striă, o! ce scurte, îalse, neregulate şi infame sânt
/C

plăcerile aceste! Toţi aceia carii le gustă, vor trece ca şi Îuniu,

SI

Η—————
a, a stu-
2) Petru Lupulov (1804—10 Aus. 1872). Născut în Timisoar
IA

profesor la teologia din Zara. Scrieri

diat filosofia şi teologia. în Verona;
Istoria morală (Buda, 1835), Plânsul la . mormântul
cu caracter moral:
ra, 1869), Despre
părinţilor mei (Buda, 1845), Tologia naturală (Timişoa
U

şi socială (Timisoa ra, 1868), Dren-

educația reliioasă, îisică, intelectuală
r săi şi a pruncilo r cătră părinţii săi, scos
turile părinților asupra pruncilo
BC

din dreptul naturei (Timişoara, 1871) etc, (C. Diaconovich, Enciclop. . Toi.)
 =

| i 204 -—

RY
a

fi6. remânând Vre 0: pomenire de numele lor, decât. ca să île

RA
| irgisiţi”: (29). Pasagiul acesta a fost supliniat pe margină de
un cetitor. “Este în orice. caz, semnificativ. pentru stabilirea
atmosferei: morale în care s'a format intelectul poctului nostru.

LIB
În capitolul - „Despre voluptate”, . “ni se spune: - „Fericit
este înțeleptul carele cunoaşte toate ale ei viclenii şi carele ştie
să se departe ide ele!” (34). Iar despre ambiţie, se. spune:

TY
„.. biruinţe şi triumiuri, coroane şi schiptruri nu sânt alta
decâtun joc plin de :deşertăciuni omeneşti, care se înghit fără

SI
întorcere îi .noptea mormântului” (40). In cap. „Cum trebue
“să judecăm despre lume”, găsim afirmări eminesciene: ... „tru- -
-. pul unui Monarh nu cuprinde mai mult decât trupul unui rob”
(41), sau: De câte ori. acolo unde căutaţi voi mneare. [sic] nu ER
aţi «aflat alta decât pelin şi feare?” (p. 42). Despre trufaşii pu-
IV
„“ternici: „Judecaţi ale câtor lucruri sânt.ei îrisuşi robi şi cu ce
UN

preţii: „Şigândiţi despre aceea ce. vor îi. peste puțin. Trebuc
să judecăm viaţa celor ce au vieţuit naintea noastră, viaţa
celor ce trăesc acuma şi a celor. ce vor trăi în urma noastră,
înşine: Câţi oameni sânt în lume carii nu cu-
AL

şi să ne -zicem
nosc nici numele meu?! câţi sânt carii îl vor uită îîn scurtă vreme?
Şi dintre cei ce me cunosc şi carii me laudă acuma, câţi se
TR

vor află carii -me “vor. huli foarte curând? In sfârsit trebue să
“ne încredem că nici. pomenirea numelui nostru, nici avuţiile,
EN

nici mărimele nici nimic din tot aceaca ce. vedem aici jos, nu
e vrednic de ale noastre grijii nici de. a noastră închinăciune”.
(42). Urimează traducerea unor. versuri din „Malherbe, din care
/C

cităm: Me .
Din minut în minut este ;
ios ici tot pus: la schimbări;
SI

| Cum saflăm noi putem dară depline îndestulări?

7
IA

7 N
” sau: : _

o Fericirea omenească - nu e alta decât vânt;

| Poate mâite să iu fiu, aceea ce astăzi sânt... etc. (42—A3)
U

Aseminările cu „Scrisoarea sunt izbitoare: -

BC

Şi când propria ta viaţă singur 10 - ştii, pe de rost,

O să-şi bată altii capul ss'0 pătrunză cuni a fost? etc,
 RY
| lată dar că problema raportului dintre scriitor şi Socic-
“tate putea să-i vină şi din izvoare mai puţin faimoase decât

RA
din Musset sau Vigny!
In cap. „Despre nestatornicia vieţii şi despre lucrurile

LIB
omeneşti” se spune: „Tot timpul a vieţii omului nu c alta
decât un punct; materia din care ce compus, nuc decâto.
schimbare neprecurmată; a lui sensuri sânt tâmpite şi nesi-
gure; trupul lui nu e decât o stricăciune; duhul care-l însufle-

Y
țeşte, este un vânt subtil, şi norocul lui, este o noapte întune-

IT
coasă. Spre a zice tot, în un-cuvânt, aceea ce este de trup
are repeziciunea. unui râu; aceea ce este de duh este un fum

RS
şi un somn; viaţa o luptă vecinică şi o călătorie într'un pământ
strein; în sfârşit, reputaţia de care's. linguşeşte omul, . după
VE
moartea sa, nu e decât o uitare”. (89—90). Capitolul se ter-
mină cu un citat tradus (din Malherbe:
I
Nimic aici jos nu este de vecie ce ar îi:
UN

Un lucru care ne place, curând ne va părăsi;

Spinele stă lângă rosă, şi cei ce sânt fericiţi,
Căndelungat nu vor fi, aceasta bine să ştiţi. (90),
AL

Mite din cugetările sceptice ale lui Eminescu au o sorginte

şi Kantiană, i-au venit dela. autori ob-
pre-schopenhaueriană
scuri şi opere mai mărunte, aflate în biblioteca gimnaziaştilor
TR

sau chiar şi a tatălui său, | |

din „Glossă”, pe care mulţi au căutat-o- la
“Ataraxia
EN

de ex. în cap.
Greci, o putea găsi Em. în cartea lui P. Lupul,
ază timpului,
„Despre adversitate”: „Omul înţelept se acomode
ţine duhul său într'o cumpătare
/C

sc susţine în adversitate,
lui. Nici
dreaptă, şi într'o aşezare şi tărime, care face odihna că sc
năcazulu i, nici
SI

odată nu e întristat de aburii negrii al [sic]

(01). Deci: „Nu spera
scutură de cutremurul spaimei...” etc.
IA

aici avea origina!

si nu ai teamă” al lui Em. îsi poate
putea forma cetind,
Atitudinea lui Em. în îaţa morţii $i-o
U

l, la capitolul „Despro
încă din 1865, traducerea lui P. Lupu
„Noi nu ne naşten decât ca să murinl,
BC

Moarte” (139—144):
 RY
Această: viaţă, fie cât: de: tungă, în privința veciei, nu e decât

RA
0! noapte forte: scurtă. Noi trecem ca şi umbra care cvanueşte,
- (barbarism: evanouir = : dispare!) ca un -abure precare su-
flareea cea mai mică îl răsfiră, sau chiar ca Şi o tinără floare

LIB
- pre care tot aceea Zioă “vede
: : a se naşte şi a peri. Adese ori din
sânul Mamei noastre, noi trecem: în mormânt. Aşemenea ape
lor acelora câre curg în Mare, şi care. nu se mai întorc cătră a lor

TY
: izvor, ns:ducem noi curând întru dbisul veciei, unde - înghițiţi
: fiind Dentrin totdeauna, nu ne mai înturnăm noi pre ale noastre
| pasuri a le mai arăta pre pământ... “Tot pere în natură: această

SI
mumă "nu. a. produs nimica ce nu ar fi hotărît ea şi nu-ar fi
- subpus [sic] morţii. Lucrurile Măestriei pier tocmai aşa ca şi cele .
ER
a năturei; minunile unei şi altei nu se află mai muit: timpul
| le a. făcut să. simtă ele putere ea lui, şi ne. învaţă că mânile slabe
IV
nu pât nimica zidi ce arii permanent... şi vecinic. Numzră,
dacă poți, milioanele 'de oameni carii au vieţuit naintea ta, tu
UN

nu vei afla unul, carele să nu fie însemnat cu al său propriu

sânge, înfricoşata,- însă neapărata (neevitabila): oprire, tu vei
muri.aTot: acest. mare- Univers nu €,' întru adevăr vorbind,
AL

_ „alta, + decât. un nemăsurat mormânt: pulbăru Isic] care călcăm

noi cu piceiele,: nu e alta. decât cenuşa Părinților nuştrii, şi
TR

“noi nu ne. ngrășănr decât! din sucul oaselor lor uscate şi „des--
““ “Carnate... noi nu sântem pre: pământ alta decât neşte -călători...
Pre um Iicţ: tea izgoneşte zioa, precim valurile sânt înpinse
EN

“de” valuri, -aşa 'oamenii sunt înlocâţi [sic = înlocuiţi] prin alţi
" omeni 3)... O deşertăciune'! o orbire a oamenilor! Ce se face
“la morte, din acele Cinste, din acele plăceri, din acele bogății
/C

* "de'care ne lăudăm. noi până sântem în viaţă? A noastră ştiinţă

decât întunericime, decât înşălăciune (illuzie); al nostru
SI

ue
renume este nuinai un vis, un fulger; ale nostre plăceri - sânt
IA

5 închipuitore. Dacă sântem noi. astăzi, mâne se va zice că-noi

„nu sântem mai. mut. Bogatul si săracul curg amândoi cu 0.
U

ae

" 3) Luceafărul”: „Când valuri află un mormânt :

BC

De N „-*- Răsar în urmă valuri.

 — 291—

RY
isemenea iuțime cătră morte; amândoi înaintează cu un pas
asemenea cătră mormânt şi amândoi ajung adeseori deodată la

RA
scopul cursului. Unul se stinge cu toată strălucirea sa, ca' și
zioa când se culcă soarele; iară altul evanueşte [sic. v. mai

LIB
sus] cu toată întunerecimea sa, ca.şi noaptea la vărsatul
zorilor...” ctc. Câte din ideile lui Em. din „Revedere”, din
„Scrisori”, din „Cu mâne zlele-ţi adaugi”, ete. nu le aflăm în
germene în aceste rânduri citate sau în altele pe care le-am

Y
mai putea cita._De remarcat sunt şi unele expresii eminesciene

IT
ca „abisul veciei”, schiptru”...

RS
Credem că în evoluţia sufletească a adolescentului de
15—16 ani care cra şcolarul M. Eminescu, trebue să socotini.
şi această traducere a lui P. Lupul că a avut un rol destul de
VE
important, îndreptându-l spre meditaţia filosoiică a marilor
“probleme, care vor fi adâncite apoi sub înrâurirea marilor filo-
sofi apuseni; primele înclinări însă îi veneau mai de mult.
I
UN

Thealru /românesc,/ în care afară de altele să propune:

AL

“/tonul conversaţional din veacul nostru,/ model şi forma: /

CUI trebue să se arate omul, să se petreacă, să / vorbească
în- soțietatea celor mai mari, şie asemenea,/ şi mai mici, / cum
TR

să se poarte la mese boereşti; se aduc înainte / nişte para-

“dieime
/ de dişcursuri |sic] cvalificate orăşeneşti,
/ de dişpute
EN

-Îsic] literale, / asupra năravurilor

/ nişte scărimănări şi salyre
mocăneşti, din care nepăţitul poate învăţa de ce arc a să feri
când întră în căşi domneşti; /ochiul privitoriu mai vede:
/C

/ lucrul Aristocraţilor, /prisosul Avuţilor, /pre Ursitoare, şi

/ cărarea
alte fiinţe supranaturale croind vieții unor muritori:/
SI

„urechea să desfătează aci auzind / răsunetu minunat de mu-

înfăţişează , subt
IA

“sică artistică,/ şi cântece modistice; /ni să

cerime:/o înfricoșată judecată a unui greșit,.../ etc... (ur-
mează astiel vre-o cinci pagini, după care avem însiârsit titlul:)
U

“Preumbulul hronico-istoricesc, cu numele: Şincai şi Samuil

BC

Clain în câmpi Elysului, întră alţi si un nemernic dela Arad.

 298 —

RY
O dramă mare mito-literară, adevărat. origină scoasă din ma-

RA
terii şi daturi interesante chiar româneşti în cinci acturi, cu
înfăţoşearea unui Tableaux, ce prefigurează în valea. Olympu-
„ui... Sai typărit în Buda la a. 1844. In regeasca Typograiie

LIB
„a Universităţii. Ungureşti”. | a | |
Urmează o introducere istorică, adresată: „Preastrălu-
cită şi preanobilă prosapie!”, datată: „în Arad în L-iit Octomv.

TY
1843” şi iscălită:- „Preaumilit servi Alecsandru Gavra m. 1. în
crăescul Institutii Preparandal românesc. din Arad. Profesor
de Aritmetică, Geografie matematică, Fisică, şi politică P. O,,

SI
şi la mi. multe luminate Comitaturi de prin Ungarie Asesor de
Tabulă de judecată 4)”.
| Urmează un „Mnemosynul
a
ER
Şincai-Clăinian în îormăde Precuvântare” cu tm „Motto” de
|
(sămnii-de-aducere-aminte)
IV
o importanţă deosebită, căci găsim în el niulte idei asemănă-
toare cu acelea din „Glossa” lui Eminescu şi în special COmM-
UN

“paraţia vieţei cu teatrul, pe care o mai găsim şi în Oxenstierna,

-dar şi la Yung, în „Nopțile „sale. lată ce spune Al. Gavra în al
“său „Motto”:, | | | o
AL

lumea nu e altă decât un Theatru mare; trupu-

“Toată
rile: actori: înşchimbările: jocuri, mirăzănii; deşertul: locii de
TR

decorăţii;
produceri, şi de privire; înpistriturile Firmamentului:
ori câte unu: privito ri, cu gră- -
timpul nedecurs: cortină; vieţuit
nearăt at, . să poate
| mada: publicii: Jocul până ce e neprodus,
EN

întâmplare, faptă;
zice: taină; iar “de aci colo: fenomenon,
de acestea nar putea fi. viaţă, lumea sar
“fără de mişcări
a, începe taina a să
/C

“desfiinţa. Numai: după ce se rădică cortin

despătura, a trece la clasa faptelor, viaţa a veni în curgere.
şi fostau [sic]; viito-
SI

Cortina dar e țărmurile întră fiva [sic],

de ia. Pricina viitoriu-
riul lăcueşte din enlo, trecutul din coace
IA

Mare, 18 Dec. 1797—1884, în Arad) Proie-

1) AL. Gavru (n. Oradea
Şincai,
A tipărit Vol..L din Cronica din
U

sor şi director la Arad (1824—76) în, câmpi i eli-

1, 1847, „Sincai şi Klein
un” Lexicon de conversaţie, Tom
BC

1844, :şi nu în 1848

că sa tipărit în
sului”, Buda, 1848. [Din text reiese novic h, p. 513].
română” a lui C. Diaco
cum ne informează „Enciclopedia
 mm 209 —- fă

RY
41

lui să zămisleşte în timpul present (de faţă); ilcci întâmplare

oarbă. nu poate îi, dânsa îşi are rădăcina în faptele ce le fa-

RA
cem, adecă în purtarea noastră; dela noi atârnă 'sămânţa în-
_tâmplărilor. fietoare [sic] a o împrăștia în timpul present, cu

LIB
urmare a da aceasta seau aceca direcţie lucrului, însă fapta
odată răii scau bine săvârşită mai mult nu săi poate desface,
şi pentru accea fie cine însuş e ciocărtitoriul fericirii, scau a
nefericirii sale. Timpul de faţă e: numai o clipă, o mărturie de .

Y
cele ce sc lucră, ce sc făptuesc în cl, înzăstrată cu o nădejde

IT
dătătoare de curaj, fără de care de multe ori ancvoc am putea
cu atâta statornicic străbate prin amărăciunile vieții acestia

RS
la meta [= ţinta] de Părintele Firii noaă spre alergare ară-
tată. Naihte de timpii a privi_de cele ce staii pitulate de cea
VE
lature de cortină, muritoriul e oprit. Sânt unele produceri,
însă foarte rarc, care şi după înfăţoşcarea lor, ne rămasără
tainice, despre care numai atâta stim: că vedem că sânt, şi
I
UN

vor fi, dar nu ştim ciumssă întâmplă acea Estere [sic. = exi-
stenţă!]. Ştiinţa despre acelea nici când va păşi pre vatra
lumii, nici priceperea sioastră va pătrunde la dânsele. căci
D-zcii, Autorul acelora, aii tras aci un văl în veci ne resbilut.
AL

Theatrurile noastră dară sânt numai măimucire, imitaţic; acel

mare, e modelul, el e adevăratul original. Authorul”. (p. 1.)
TR

| Ciun această „dramă” sau „Preambul hronico-istoricesc”

a lui Alex. Gavra se afla în biblioteca imnaziaştilor din Cer-
din
năuţi, în două exemplare chiar. (1859/1411 şi 1863/15, cea
EN

înţele-
urmă dăruită de George Nosicvici, cl. IL cimnazială),
din îectura
| ee cun ideile din „Glossa” ui Eni. cau vam
/C

idei venite din

acestei cărţi, dar peste care Sau Suprapus
şi din alte multe -
"„Nopţile” lui Yung şi din Oxenstierna, cum
SI

şi sentimente nu sa
izvoare. Amalxamarea atâtor variate idei
adâncurile subcon-
produs însă în mod voit, conştient, ci în
IA

În afară de comparaţia lumii cu teatrul, mai

ştientului creator,
şi problema timpului
ăsim în acest „Motto” al lui A. Gavra
U

Kantian, mai ales atunci

şi a existenţei concepută întrun chip
BC

adică lumea fenomenală;

când vorbeşte despre „ienomenon”,
 — 300—

RY
lumea. uunienală însă este pentru Gavra o taină câre Sc coil-

RA
fundă cu însuşi Cre atorul.
i -După acest motto atât de Kantian, Gavra se adresează
„Preaiubiţilor Români!” şi discută problema; creaţiunii lumii

LIB
din punct de vedere teologic, cum şi despre „spaţiul şi timpul”
despre care e veşnic preocupată mintea omenească şi care
Sunt „plasmele lui Dumnezeu” (p..3). |

TY
"Ca să ne arate cât de neînsemnată este „lauda posteri-
tăţii, lauda nemuririi” Gavra citează un lung pasagiu de un

SI
M.. Brandes: „Nedeidi omeneşti, pofte omeneşti, norocit ome-
nesc ce sânteți altă, decât numai visuri, de cât un jocă,

ER
de cât nişte îiguri de umbre, care de loc per, şi nici cât
mai puţin: sămnii, că îură şi ele întră fiinţele. lumii, lasă
în urmă. Razele Slavii. . apun, cununile eroilor de dafini...
IV
să veştezăsc, toate întămăerile [sic].ce le dă pământul, sânt
UN

numa un fum”. „ (9). Intreaga nimicnicie omenească a scepti-

cului Eminescu. o găsim aici; dar şi toată tristețea cântăreților,
ruinelor “(Gavra citează: Troa, Ninive, Babilonul, Vitleemul,
şi a popoarelor dispărute, aşa ca Volney
AL

grădina Semiramei)
"si primii noştri romantici (Eliade, Cârlova, Hrisoverghi, etc. -
lar concluzia lui: Al. Gavra este: „nu e nimica statornic aci
TR

pre pământii, încă nici. coaja lui e aşa astăzi, precum eşisă
"cândva din mânile Creatorului său, toate sânt trecătore”. (11).
In actul. | al „Dramei”, sunt prolixe discuţii între tineri
EN

|
„ungureni” care vin la Bucureşti, unde se pregăteşte O săr-
şi
bătorire a lui Şincai şi Micu. Din altă convorbire a zeilor
/C

din lumea” de:

zeităților aflăm despre unii scriitori ardeleni:
apoi, între alţii: se dau amănuntele cunoscute despre Daniil
SI

Scavinschi „cel micuţel [sic] Ia statură, cu mustețe crân=

Neg ruzzi
cene...” (44). Deci Gavra cunoscuse scrisoarea lui C.
IA

nr, 13—
despre Scavinschi, reprodusă şi de „Foaca D. minte”,
5, 1840.
U

cuvântul
In această „dramă” se întrebuințează. adesea
h
BC

streine” se explică
„capi iste”, iar în „Tâlcil unor cuvinte
însămnează: bisericile: păgânilor”. (183);
ir. 3: Capiste
 — 301 —

RY
Scrisoarea III, Eminescu spune: „Au la Sybaris nu Suntem
lângă capiştea spoelii...” Tot astfel am găsit întrebuințat şi
explicat cuvântul, „abis” de Simeon Marcovici în traducerea

RA
„Nopţilor” lui Yung. Pentru a stabili originea vocabularului
atât de bogat al lui Eminescu, desivur că trebue să ţinem

LIB
seamă de lecturile sale din biblioteca gimnaziaştilor din
Cernăuţi.
Intr'o convorbire între Minerva şi Mercur sunt enumă-
rate toate urmele romane din Transilvania şi latinitatea

Y
komânilor.

IT
Din București tinerii „ungureni” pleacă la o moşie a unui
hoer “moldovean, unde urmează aceleaşi discuţii despre latini-

RS
tatea Moldovenilor. Şi aici sunt intercalate scene cu personagii
mitologice, fără nici-o legătură cu vreo acţiune, care nu există.
VE
Sunt o serie de dialoguri cu discuţii istorico-filologice-latiniste,
care culmincază cu biografia şi opera lui Şincai-Micu. Sunt şi
intercalări de versuri reproduse din „Foaea p. Minte”, din |.
I
UN

Văcărescu, etc. |
Această „dramă” are doar meritul căi este printre. primele
“manifestări dramatice din Transilvania.
AL

E A

Pelimoni şi E minesciul
In puținele rânduri pe care d. a, Călinescu (Ist. lit. rom.
TR

p. 248) le dedică lui Al. Pelimon 1), a găsit că „merită o mică

menţiune Hora mitocanilor, citând o foarte prozaică strofă.
Din bibliografia dela urma cărții lipsesc cele trei volume des-
EN

pre războiul Crimeci, care astăzi ar fi iarăşi de actualitate.

u
Meritul lui Pelimon nu este de loc cvidenţiat, căci d. Călinesc
/C

— dela
a urmărit să arate, defectele tuturor scriitorilor noştri
lor.
cei mai mari. până “Ta -cci mai mărunți — iar nu calităţile
SI

că Em. a cunoscut unele mă-

Cum noi avem convingerea
insista asupra
car din numeroasele scrieri ale lui Pelimon, vom
IA

câtorva.
U

„Numeroase publi-
4) AI. Pelimon. (n. Bucuresti 1820—1881, publicist).
ă”. (G. Diaconovich: Enciclop. ronl.),.
caţii fără vr'o deosebită valoare literar
BC
 — 302 —

RY
S'au cercătat cu destulă migălozitate influenţele franceze
asupră lui Eminescu; mai ales de cătră d. I. M. Raşcu. Nu se

RA
poate stabili exact :de când încep aceste influenţe să vină. di-
“rect din limba franceză, şi care sunt.venite numai indirect, idin
„mediul francizat al vremii, sau din traducerile din îranţuzește,

LIB
ce nu lipseau nici din biblioteca gimnaziaştilor, pe care: „poetul
adolescent :0 avea: la îndămână.
| Astfel, ni s'a păstrat traducerea lui A, Pelimon: „Omulii

TY
- din. Lamartin [sic!]. La Lord Byron”. Bucureşti, 1850. Tip.
c. A. Rosetti. Şi Vinterhalder (Inregistrată în bibl. gimnazia-

SI
'stilor: 1865/42, adică din anul când şi Eminescu a îost bibtio-
„tecar), dată de Pumnul, - | -
Poate că problema raportului dintre om şi Dumnezeu, care .
J-a. preocupat şi pe: Eminescu în „Mortua est” şi mai ales ER
în „Rugăciunea unui Dac”, (pentru a nu aminti şi altele din
IV
„ manuscrise), îi venea şi dela Meditaţiile lui Lamartine. Cum
UN

“ ferventul cititorcare era adolescentul gimnaziast Eminovici, |

poate privatist în clâsa a cincea, a citit desigur traducerea lui
“ Pelimon, îi vor fi rămas, în minte unele idei şi versuri ca acele
„despre nimicnicia. “omului faţă de univers şi de Dumnezeu: *
AL

| _Lăsatu-m'am spre poarta veciei ce tot naşte:

Dai | "M'opriiii!: nemărginitul născând, tot. te veşteşte;
TR

n i Privesc, dar ce sânt însă? atom came gândește!

“Şi cine ntre noi poate măfirea să-ţi măsoare? (p. 9)
Sau: ” NE
EN

- „Pe țărmurile iitării atom

în neființă,
RI A „De pulbere iin grăunte ce vântii o ia cu “sine. (p. 10)
/C

- Si măi ales formele înversate în rimă le găsim şi în tr a-

ducerea lui Pelimon: |
SI

Şi pân'la cele tărmuri nimicului te- afla-voiă:

„Mărire întru tine, din inimă-mi cânta-voiii! (10.)
IA

- Tată şi problema finalităţii, ca la Eminescu:

„Impovărat „eu însă subt lanțuri, ce im "apasă,
U

1 „Din haos în -morminte durerea mea mă lasă;

“Eu merg” în noapteâ-adâncă” prin rău“ drum am a trece,
BC

4 î....
„Ființa- mi Wunde *'ncene neștiind - și wide merge... . (10); |
-
ae . .
/
 — 303 —

RY
Sau ca în „lRusăciunea unui Dac”:
„Mărire ş'iar mărire! Loveşte, cum vrei lie!
„Tu alta wauzi-vei de cât mărire ţie!, (12.)

RA
Socotim dar că nu ce greşit a afirma că influenţa tradu-
cerilor din îranţuzeşte, şi în special cele ale lui A. Pelimon

LIB
abundau în biblioteca gimnaziaştilor 'din Cernăuţi, a iost deter-
- minantă în epoca adolescentului Eminescu.
Una din aceste traduceri ale lui A. Pelimon este:

Y
„Coliba indiană şi poezii diverse”. (București. Tip. lui losei
Copainie 1850). In biblioteca gimnaziaştilor este înregistrată.

IT
„la: 1862/60. Dată de Pumnul. Deci, încă din 1862 a putut Emi-

RS
nescu să aibă o idec, desigur vagă, despre India și Budism.
(cf. Gh. Bogdan-Duică, în Bul. M. Eminescu”, 1932, 58—9).
Dela acel „paria”, care este eroul principal al povestirci,
VE
putea să împrumute gimnaziastul Eminovici, încă dela 12 ani,
idei ca aceasta: „Aştept moartea la sfârșitul vieţei mele ca un
I
dulce somnii la sfârşitul zilei”. (p. 31). Dela acelaş „paria”
UN

puteau să derive, printr”o evoluţie lentă şi printr'o suprapunere

a. filosofiei. Kantine de mai târziu, unele din ideile relativiste
şi sceptice din „Mortua est”: „...prin ce mijlocii trebue cineva:
AL

a se servi spre a'] găsi [adevărul]; căci simţirea noastră ne

amăgeşte şi mintea noastră ne retăceşte încă şi mai multi?
TR

Mintea se deosebeşte mai la toți oamenii... Nu se găsesc două

religii, două naţiuni, două tribune [?], două familii, şi ce zic
cu? nu găsesc doi oameni care să se gândeascăîn același felii...
EN

Simţirile şi spiritul pot să se amăgească...” etc. (32—33). De-

sigur că ideile din „Coliba indiană” nu au adâncimea din
„Mortua est”:
/C

Urechea: te minte şi ohiul temşală.

Ce-un secol ne zice ceilalţi
o deszic...
SI

In 1869—70 spiritul lui Eminescu cra dominat de filoso-

IA

îia germană, dar primele forme, încă din 1866, din „Elena”,
conţineau idei mai apr opiate de cele din „Coliba indiană” sau
din scrieri similare, care răspândiseră în mentalitatea vremii
U

înclinarea spre 0 meditaţie de origină franceză. De notat că

BC
 : 304 d

RY
traducerea lui Relimon nu notează. pe autorul „Colibei indiene”,
opera fiind oarecum devenită un dun - comun Si prin, alte

RA
traduceri,
"Că Eminescu a putut cunoaşte ideile lui Kant i. Schopen- îi

LIB
hauer înainte 'de epoca 1869—74, când. studiază în i Setone
dar nu direct din operele lor, ci indirect, prin altețâpre, citite
“mai ales din biblioteca. gimin aziaştilor din Cernăuţi, o vedem din
următorul pasaziu' din „Geniu pustiu”: „Uitasem însă, c ă tot

TY
ce e posibil : obiectiv, e cu putinţă în mintea noastră, Şi că în
urmă. toate câte [le|: vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sunt

SI
decât creațiuni prea arbitrare alle] propriei noastre subiectivi-
tăţi, iar nu. lucruri. reale. Viaţa-i vis”. La care, I. Scurtu (în

ER
- Introducerea lu „Geniu Pustiu”, 1918, p. 42, nota 2). âdaosă:
„E. important acest pasaj. fiind-că el ne arată cât de timpuriu
IV
a: fost influențat Eminescu de filosofia lui Kant și: „Schopen-
_hauer”.. Ideile acestora i-au venit lui Eminescu prin interme-:
UN

diul altor” scriitori însă.

Tot astiel; unele: idej. din “Impătat : şi proletârt” erau în
atmosfera epocei şi le găsim în- traducerea lui Pelimon: „Oh!
câţi dintre acești stăpânitori nu Sunt ei însuşi sclavi la eri ijile
AL

“ce aă. dă a guverna popoarele lor!... Durerile omului crescând

„d&:0o dată cu plăcerile. salle, mai ales stăpânitorul care le reu-
TR

“neşte toaţe, cât este de plâns!” (p.! 148.) Cât. de schopenhaue-

-riană este această ide şi totodată cât de eminesciăţ E Emi-
oa
II pe,
EN

cătră Maiores cu, de BTA

prin: =
nescu afirmase, într'o scrisoare
că a cunoscut relativ târziu pe Kant şi Schopen hauer, şi totuş
din pri-
ideile lor, într'un stadiu rudimentar, se aîlă chiar
/C

un bun |
„mele încercări poetice ale lui Eminescu, fiindcă erau
„„Colib a indiană”
“al epocei. lată ce: afirmă acel „patia” din
SI

de dorit, şi îmi
„Intr'aceste cugetări, -văsiiii moartea vrednică
mai ales, îi va
venea să despreţuesc: pământul”. (p. 50.) Dar,
IA

simple, în mijlocul
îi plăcut lui. Eminescu elogiul adus vieţii
din „Cezara”, ca în
“ naturii, aşa: ca în insula lui Futhanasius
U

rile Iyi Bernar din

concepţia lui J. J. Rousseau, sau ca în povestia
BC

i -
„de Şt; Pierre, | sase

îm ea ama m... vw
 —:305 —

RY
In ce priveşte poeziile originale (sunt şi traduceri, măr-

RA
turisite şi: nemărturisite; unac de „Miskievici”), ale lui Pelimon,
«udaose la urma volumului „Coliba indiană”, ele sunt prea lip-
site de tâlent pentru ca să-l fi impresionat pe tânărul. Emi-

LIB
NESCU, Poate să-i îi plăcut descrierea îinserării din „Fragment!
Ai serei aburi la o'nălţime, Umbrele nopții posomorite, : -
Stau, se resiiră, în jos se lasă, Se trag.de lampa nopţi 'arsintie;

Y
Pe câmp, pe arbori; —- ş'alor desime Negre, întinse jos. pe câmpie,
Cade pe frunze, schimbaţi în iroă : Poartă d'a lungul obiecte câte.

IT
Ce scânteează de luna nouă; Le copiază, mai lungi, monstruoase,
Când îşi refletă lina sa:rază. : : Din sânul nopţii întunecoase.

RS
Este ceva din „Crăiasa din poveşti” a lui Eminescu?
- Alessundru Pelimon: „Colecţiune de poesii, Faptele eroi-
VE
lorii, cu ilustrație [de D. Tătărescu]. Buc. Impr. Naţ.a lui
losii Romanow et Comp. 1857. La gimnaziaşti e dată de
Parteniu Popescul : 1859/35 şi are notat: „Drept semn de
I
UN

amicie de la autor”. 'Pelimon se adresează. către lectori şi le

spune că poeziile din acest. volum sunt scrise cu Il ani în
urmă; „pe cînd eram încă copili”. Din prima poezie: „La TC-
AL

generarea Romanii” îl vedem ca pe un înfocat unionist: dacă

poezia ar îi: îost scrisă'cu 11 ani în urmă, ar însemna că unio- |
nismul lui Pelimon s'a manifestat încă din 1846!
TR

Ca, şi: A. Lăzărescu şi R. Ionescu, şi conteinporanul lor

- Pelimon se întreabă:
EN

Eu adesea 'n cursul vieții, vrând să Ştiu, m “arm întrebat:

Când va încetu durerea pentru. om în astă lume? .
Când va înceta dorina?. „Ce Te foloseşte — un nume?
/C

Uitaii toate Pal fiu farmec, paradisul am aflat!

(„Ema”, 224.)
SI

Sunt întrebări şi răsvrătiri pe care. le va potoli îemeca

IA

din „Inger.şi Demon” a lui Eminescu. a

Şi romanele: lui Alexandru Pelimon: trebue să fi atras.
U

atenția ui Eminescu. De exemplu „Catastrofa întâmplută

boerilor în muntele Găvanul — 1921”, (1364), care: este o« persi-
BC

20
 — 3060

RY
flare a grecismului şi e icoană a epocei lui Tudor Vladimirescu, |
are şi unele idei din articolele politice ale. poetului gazetar la

RA
„Timpul”: „...dacă în locul Turciei ar fi fost vre-una din pute-
rile ce fin de ortodoxie, de mult nu mai erau Români... Cu cât

LIB
- Turcii le-au fost ostili [Românilor] cu atât ei şi-au conservat
limba străbunilor şi credinţa. Cu cât populaţia acestor țări, să-
tean, boer, neguţător, vor rămânea în credințele străbunilor lor,
„Vor conserva datinele şi costumele naţionale, cu atât națiunea

ITY
se fortifică în: elementele ei; cu cât însă va imita pe străini, cu
atât vor slăbi şi, cu timpul, Dumnezeu mai ştie ce se va alege...
Odată ce Românii uită credinţele lor stiăbune, vor lepăda cos-

RS
tumul. lor naţional, vor pierde energia prin trai. moleşit şi
“ luxos: mai ales luxul care e otrava adusă
VE de suflarea Occi-
“ dentului, — Sub nume ide civilizaţie, adoptând toate fleacurile
„şi teoriile străine, maimuţind pe străini întru toate, nu va mai
“rămâne decât numele lor... Cucerirea altă dată se făcea prin
NI

arme, astăzi prin lux şi prin conrupţie, prin teorii şi prin: min-
U

ciuni... Rusia este despotă, Europa este : constituțională; —

“Românii puşi între foc şi între apă, cu cât vor lepăda datini,
AL

tradițiuni, energia, traiul cel sobru, vor şovăi, vor slăbi, până
vor ajunge a fi sub dominarea vre unei alte puteri...” (Ea. 1.
V. Socec, p. 30—31.) Acest tradiţionalism şi antistrăinism, co-
TR

mun şcoalei. lui Kogălniceanu şi lui Eminescu, l-am mai găsit

şi la 1. Codru-Drăguşanu, Incolo; acţiunea „romanului” lui Peli-
EN

mon este falsă, plină de situaţii neverosimile şi trebue alăturată

de „Jalnica tragodie” a lui Beldiman. |
De altiel, acelaş subiect îl tratează Pelimon şi în versuri,
/C

În proză zugrăvește revoluţia: din 1821 mai mult în Moldova,

iar în broşura versificată sunt evenimentele din Muntenia.
SI

„ „Memoriu, Descrierea S. Monastiri de A. Palemon.

IA

Bucuresci. Tip. jurnalului Naţionâlii Otelul Bossel 1861”. In

bibl. gimnaziaştilor înregistrată: 1865/32 şi e dăruită de A,
Pumnul. Este vorba de vizitarea .cHinoviilor şi mănăștirilor din
U

Buzău, Râmnicul-Sarat şi Ialomiţa, E tratată Şi problema, mă -

BC

năstirilor închinate,
LN
 NU „ - „i — 307 —

RY
Sub acelaş riumăr: 1865/3
2 şi legată în acelaş volum.
broşura: „Tudor Vladimir este
escu =- Mişcarea de la 1821; naraţiune

RA
„în vers uri deA. Palemon. Suplementi la Mem
Bucuresci. Tip. C, A, Rosetti, oriu D. $, Mr.”
Caimata: No. 15, 1862,
Narațiunea în versuri este

LIB
precedată de câteva „Noţiu
istorice”, care redau în pro ni |
ză ceeace se povesteşte. şi
surile dest ul de prozaice şi în stilul. lui Bel în ver-.
aici revolta lui Tudor
dim
an. Găsim şi
împotriva. năvalei grecilor

Y
»-Veniţi după avere, / să sto în țară:
arcă pân la sănge din ţeară
miere”... lapte 3

IT
(32). m
Găsim şi aici forme cu i în loc
de â: suride. (28).

RS
A. Pelimon a scris şi o istorie a răsboiul
în trei volume, dintre care ave
ui
din Crimeea
m la îndemână „Căderea Seva-
stopolului, supliment Ja Crimee E
a, dinpreună cu două tablouri
mari: Panorama Sevastopolul
IV
ui şi asaltul la turnul Malacofii
de A. Pelimon. III Bucuresti. Tip. naţion
ală a d-lor I. Roma- .
NOV şi Comp. 1855”;
UN

Tot atât de prolix ne apare Pelimon

şi în „Impresiuni de Ka-
latorie în Romanica”, Buc, Impr. Naţ: a lui |. Romano
v ct
AL

Com.:1858, cu descrierea mănăstir

ilor din. Muntenia şi Oltenia
până! la Turnu-Severin şi de acolo,
cu vaporul pe Dunărea.
TR

Alesandru Peli mon: Jidovul camatar. Moldova şi Buco-

vina. (Bucuresci. Tip. St, Rassidescu. 1863.
) a |
In introducere, autorul ne arată care a iost
EN

scopul urmă-
rit în această povestire prolixă: „Am criticat ori ce abusii,
„Starea de barbarie şi faptele Evreilor
din Moldova, ce! ce țin
/C

în măinile lor tot comerciul și se bucu

ră de atătea avantage
care le traseră numai din corumpțiunea propr
ietariloră şi din
SI

„ Slăbiciunea guvernelor”, | cc
| De aceea autorul doreşte ca guvernul „să facă
IA

între
altele a înceta d'a fi Moldova întreagă o ludee, în loc de
Românie...” A |
U

Cartea începe cu 0 descriere amănunțită a Iaşilor (p.

BC

1—10), făcând și o critică aspră Evreilor, Un personagiu, An-

 — 308 —

RY
drei, care a“studiat în Transilvania, la
Sibiu şi teologia la
Blăj; apoi îşi trece doctorul.în litere
la' Berlin, întors în țară,
“constată” „Că. linguşirea, ciocoismu

RA
şi.l0. mie de îleacuri sânt
treptele pe care. se înalță -oamenii la căte un punctă
însemnată,
de unde apoi joacă role... Se vede că toate sânt o comedie
în

LIB
care iritră 'şi' rolul liberalismii şi patriotism
i!... Din:contra egois-
nul € “forte astă-zi la. noi, precum a fost tot-d
'auna!... Văzuiii
| „cu destulă 'durere națiunea sugrumată de Jidovi, de Greci şi
"de Giocoi!...” (81—2)

ITY
. Da
i» Ocaltă deseniere amplă este în cap. „Pelegrinagiul la
| „muntele, Ciahlău”, de unde vedera că, Peliemo
print
nre pre-

RS
mergățorii. turismului la noi. (p: 90-şi urm.) In legătură cu
natura descrisă, autorul face unele reflecţii eminesciene:
„lângă viaţa cea simplă a monahului, uită pentru un minută
VE
deşertăciunea patimilor după care el [omul] aleargă în miz-
“locul „mulţime; sociale... Privind şi observân
d mărirea naturei,
mormintele cele tăcute şi triste a le celor răpos
NI

aţi, ne 'aduce
„aminte „ce este omul şi că el mult greşeşte
pismuind pe aproa-
pele -săii şi grămădind numaj pentru seama lui aurul ş'atâ
U

tea
titluri prin care subiugăpe ceilalţi...” (93). Aa
AL

„_:" Intreaga acțiune” nu-i decât un motiv pentrua.

încadra
- descrierea Moldovei, cum şi'unele observaţii socia
le şii mai ales
asupra problemei .evreeşti, într'o naraţiune. (Vezi
TR

, de exemplu,
despre înavuțirea evreilor prin -comerț, la pag. 114).
„. „Intrun capitol. ne face o .amănunţită descriere a. cetăţii
EN

Neamţului şi a mănăstirilor din împrejurimi.

Cetăţii îi închină
Şi o odă: „La ruinele Cetăţii.— Nemţul”, unde se
vede şi in-
îluența lui . Bolintineanu din - „Mama lui Ștefa
/C

n: cel Mare”
p. 126—9). Urmează :descrierea Fălticenilor şi a. târguluiide !
- Sf. Ilie, iarmaroc unde se adună şi români din Buco
SI

vina. :(136)
Pelimon. îşi mai poartă, intenţionat; eroii şi prin Bacău,
IA

Odobeşti şi. mai „ales. Vrancea. „cea "renum - înittimp

ă i trecuţi,
pe cănd ţeara îşi păstra. neatîrnarea, „prin puterea
armelor”.
(205). Inspirat vorbeşte un personagiu
U

„despre Putna „unde -

este mormântaţ Ştefan. Vodă Domn
- Moldo
ul viii cel" Mare, la:
BC
 a — 809 —

RY
S. Mouastirela Putna; să: mergeţi să înge
nunchiați -. nor. a
„ mântul lui, să sărutați peatra sub care
zace [sic] oaseşileţă-.
râna lui,să vă ungeţi cu săntul mirii de la acea

RA
monastire şi.
de la Săntul Jon 'de la Suciava, să mergeţi să 'vedejtot
„mântul Bucovinii, i pă-
frumoasa şi iubita țeară care fu ruptă. din.

LIB
țeara Moldovii...” (208). - Asemenea îndemnuri”şi ăscinenea.
sentimente vom găsi. şi la Eminescu „(de ex. în articolele.
despre Gr. Ghica V..V. etc.) Intr'un capitol special: „Siiciava”,

Y
autorul face
un istoric: şi o descriere geografică * a' Bucovinei”
în general, trecând. apoi la zugrăvirea Sucevei

IT
-şi intercalânăd |
„observaţii, şi asupra locuitorilor: „Romănii în. Bucovina: sînt!

RS
oameni de inimă; . graţie fondului clericalii ce de-a: asiguiat”
Ştefan: Vodă şi alţii, se află mulţi bărbaţi care :se luminară
prin şcolile ce le aii în Cernăuţi, în Suciava şin
E maij-multe” 4

sale;, şi mai cu seamă de la 1848, ei „deveniră :cei. mal-î

nfocaţi: -
IV
patri oţi Romăni...”. (233), a
La Suciava ni se descriu două petreceri, care
UN

au loc în:
aceeaş zi: „Una Sub zidurile cetăţii, pe frumosul
'şesii Drun=
tosii din marginea rîului Suciava Şi ceealaltă . la
monastirea -
Zamka”. (237). La prima serbare. ia parte „Nicolae lăutaru
l,
AL

vestitul viorari ce umblă. îmbrăcat cu antiriă încins -cu

ta-
clitii peste mizloci Şi cu un îesu roşu în creştitul capului : sub
TR

șeapcă, avea să însufleţească serata prin artisticile acorduri

ale vioarei sale ş'ale întregei sale bande de lăutari țigani. Ni-
colae a fost admirat de mulţi virtoşi pentru geniul săă amuzi-.
EN

calii”. (238), Se descrie Zamca, făcându-i-se şi istoricul pe

scurt. | |
/C

In alt capitol se descrie amănunţit oraşul Cernăuţi, citându-se

„între altele şi „Reuniunea de leptură Romănă” unde „pe. lingă
SI

o bibliotecă formată de autori clasici şi toate operile romăne, |

se găsesc şi toate foile periodice şi ziarele romăne”, (249). .
IA

Personagiile din vechiul regat iau parte şi lu un uspăţ,

„la o moşioară din apropierea Cernăuţilor (probabil Sadagura),
U

unde se -discută diverse probleme ca accea la ordinea: zilei *

despre împroprietărirea ţăranilor (p. 258). Autorul a reţinut -
BC

ii
 A o — 810=

RY
şi cuvinte întrebuințate în Bucovina:
„streafi” (262) (Strafte)
„sau „cocişul” (267). Drumul călători
lor trece prin Storojineţ,
prin „romanticile păduri”, care

RA
ne amintesc de „geniul roman-
tic” al naturii Bucovinei, constatat şi
de Eminescu (La Buco-
vina”.) Trec apoi prin Vicov, Straja şi ajune la Putna. : Se

LIB
îaceo; descriere amănunţită a mănăstirei, amintindu-se şi de
clopotul Buga, despre care e vorba şi în - „Poemu
atribului l Putnei”,
t Eminescu. Vorbind de odoarele mănăstrii, autorul
afirmă că între multele manuscrip

ITY
te „se găseşte 6 evanghelie
copiată chiar de măna lui Ştefan Vodă
...» (270). In: faţa alta-
-Tului „Doamne şi bărbăţi Poloni şi Germani se închina şi
aduceail tributul devoțiunei lori împreună

RS
cu Romănii...”. (272)
„. Pelimon ştie şi despre „Două portrete ale lui Ştef
an Vodă,
„unl conservat din timpii când el-a domnit, zugrăvit pe
VE pânză
cu oliu, află
ndu-se pusii în lăuntru bisericei 'pe părete d'asupra
mormîntului din „dreapta, spre altară,
iar altul, copiet mai nuoi,
fiind depus în sala de măncare”,... (273
NI

) Eminescu spune
despre portretul cel vechiu că ar fi devenit,
în mod misterios,
U

„mohorit şi strâns”, în 1777. („Răpirea

Bucov.”, Scurtu, 211).
Pelimon ştie şi despre o propagandă
AL

rusească în Bucovina,
„care lucra ne'ncetat prin toate mijlo
acele, şi prin fel de fel de
oameni, să facă pe- Români a crede
că puterea Ţarului... plană
TR

„tot-d'auna asupra, loră Ș asupra creştinilor

ortodocşi din Orientii,
ca una şi numa
i una singură dela care s'aşteaptă
mântuirea
tuturor...” (275). Problema rusească l-a preo
EN

cupat mult şi pe
Eminescu în nenumărate articole.
Vedem la Pelimon, în cartea „Jidovul rătăcitor”
, pre-
/C

ocupări turistice şi descriptive; dacă stilul

ar fi fost mai con-
centrat şi mai îngrijit şi S'ar fi eliminat
toată acţiunea absurdă,
SI

cartea ar fi fost mai atrăgătoare şi autor

ul ar îi fost mai puţin
nedreptăţit de posteritate...
IA

*
%* *

| Arpa romana de C. D. Aricescu,

U

Bucureşti, Tipografia
Siintci Mitropolii, 1852,
BC

%
 — 311 —

RY
În. biblioteca gimnaziaştilor romani dem Cernăutie cartea
este. înregistrată la Nr. 1862/33 şi s'a păstrat, ca dublet,
dăruită bibliotecii liceului »A. Pumnul« din Cernăuţi.

RA
pe ace e me eee eat ae ae me e aceia mp e aa apa Ceea men mm mem n mam emma ..«

LIB
pt
Vi sdmaaeiasa

Y
pati 7 umeledd zi 21 adinad

IT
RS
Tata Za: 72. -
E 3
IV
pomare PI E
i
fe
77 put z07i£
4 „i
pânza î i aa , îi
UN

E pe id
AL

- . | î. '
+ .
“ i
'
TR
EN

! , <T JI “p PA E

| £ si ANA SATI,Ş |
/C

ÎI RoAAt mt N i
ke ERA pr sf
SI

me -

Titiul
IA

catalogului sau „Cumsemnăciuna rtului”

bibliotecii gimnaziaştilor lui Pumnul.
Foaca care a servitla legatul cuperţii este luată din bro-
U

şura: »Șființa şi cultura preutului rumân«. Cuvânt ţinut cătră

BC
 — 312 —

proiesorii si învăţăceii seminarului den: Huşi

la 24 septemyvre

RY
1861 .... de Nicefor Iliescul... Laşii. “Tip
ariul Tribunei române. -
1861. Signatura :: 1862/13 şi stampila. bibliotecii
gimnaziaştilor.

RA
Asta înseamnă că din broşura lui N. lliescul erau
mai multe
exemplare (dintre care s'a păstrat
unul) şi serveau lă legatul
altor cărți: din bibliotecă!

LIB
„“Aricescu, în dedicația volumului |
»Arpa romana« cătră
amicul său Alexandru Gugiu, îi spune: „„.Dîț
i dedicii aceste.
“Simple poezii, dictate, cea mai mar
e parte, de Maestru suffe-

ITY
rința: purgatoriul care . lămureşte
pasiunile, facul care lămu-
rește metalul, adevărata şcoală a omului!
«
“Verbul »a lămuri« cu înțeles de a »curăți« este
probabil

RS
un derivat dela »lamurăc, Din Versurile, sale,
Aricescţu reese
Ca un: optimist care nu pare chinuit de prea multe suferinţe.
Scopul versurilor sale ni-l arată autorul
VE în prima poezie
»Rugâciunea -poctului«:
Că: cu “a mea pană -n'oiă 'prostitua,.
NI

Ea vă correspunde cu misia sa:

"Amor, veritate, pace a cânta. (p. 9)
U

De subliniat »a: nea panăs, cum şi reduplic

Sonante ca, şi în cererile privatistulu
area unor CorI-
AL

i M. Eminovici, funcţionar
la Botoşani. Tot astfel forma cu î:' »sur
tisule (10 şi 11).
lată însă că Aricescu redă într'o formă
TR

populară o ex-
presic care va fi des repetată de Eminescu:
Căntă, - cuculeţul mei, n „Căntă, cuce, “numai imie;
EN

Cântă, cucule, niereu! Pănla anul,.cine ştie!

Căci Săn:Petru: va sosi,
Poate trăesc, poate mor:
Glasul. tău va ammuţi. - Omul e visă “trecător! (bis.)
/C

(p. 19)
Ceeace ne.arată. că Aricescu a Ştiut
să iintercaleze idei
culte, cu multă abilitate, în versul.
SI

strict popular, fiind prin

aceasta, un anticipator al lui Emin
escu şi un contemporan
IA

al lui Alecsandri, căci poezia lui este

datată 1850 Clâmpulung ].«
Ideca că omul e un vis o repetă şi în poezi
a »15, Martie,
U

1550, saii Anniversarea naşterii mellec. In primul vers ne

BC

7
 — 313.—

RY
anunță: “»Am păşit. Şi. anul doăzeci. Şi şapte!., cecace ar în-
semna că Aricescu' s'a născut în 18 Mar tie 1823, iar sfârşitul
este eminescian:

RA
|

- “Iarna viloroasă, emblemă a. morțij,

Când pe ruini Buha geme'mn miezul nopţi

LIB
i.
- Şi vesteşte moartea vr'unui muritor!:
„Căci ce este omul? Un visiă trecător! -

În „Meditaţie, Aricescu

Y
NC apare ca un asiduu cetitor
al »Ruinelor« lui Volnay:

IT
Unde este Roma, unde e Atena?

RS
_Unde e Palmira, unde Cartagena?
Unde este Tirul, unde e Sidonul?
Unde Ecvatana, unde Babilonul?
Un îum, sau 0 umbră, un nume; un
Enour,
IV
Un pumn de: cenuşă, visu amăgitori
Dar ce! un visă este bietul muritor?
UN

Un nume rămăne din ori-ce popor?

»Omul e ca iarba, şi zille lui
Rooa : dimineţii, îlorea cămpului.« 1)
AL

Deci Eminescu, pentru o asemenea idee comună că viața .

C unu vis, navea nevoie să Îi imitat literatura apusană, - ajun-
gând până la »Viaţa-i un vise a lui Calderon, după
TR

cum nici
pentru întrebuinţarea numelor proprii în rimă nu avea
nevoie
de modelul poeziei germane, aşa cum Sușține Anghel
. Deme-
EN

triescu: poezia română îi servea destule exemple. Emine

scu a
Știut să ducă la apogeu elemente disparate şi! întâmplătoar
e,
împrăștiate la mulţi poeţi români premergători.
/C

lată dorința lui Aricescu în »Visul meii de aor (Mon

râve d'or)«.:
SI

Cum Sar pune ăl priar [Aprilie] Asi visita Germania,

IA

Aşi sbura cii sal meii canar Grecia, Italia, Prusia,

In Patria lui Volter; Tot cu drumul cel de îer. (40)
U

:) Davidii [Nota -dui Aricescu].

BC
 N | — 814 —

RY
Nici Ari icescu nu se încrede îîn fericire:
O mare bucurie naşte un mare chinii,

RA
O linişte proiundă annunţă vijelie. (Consolaţia. La feinaea
: .: “ sublimăe. 46).

Ca şi Gr. Alexandrescu şi Aricescu aşteaptă:

LIB
»0 turmă ş'un păstor...a: (Filosofia şi răsurae, 62),

Cu unele date biografice. este poezia - »Tunsul ăl nic.

ITY
Suvenire de copilărie. «:

i Cind scăpam din şcoală, ca: glonţul din îlintă,

RS
Svărleam dupe uşă pe chir Comita..,
„O dam colac: naibii cartea afurisită,
Care fantasia grei 'mj o sugruma, VE
“Ei, (mă adduc aminte!) cu mare plăcere
NI

P'Arghir crăişorul tare îl citeam:

Suifeream cii Elena, cu a ei durere!
Cu mândra Elena, plăngeam şi oftam! (64).
U

'
In poezia »Fallânga. În memoria Dascâlului meii de gre-
AL

ceşte,: Georgiţâ. N...« poetul. îşi aduce aminte că, imitând pe

Jianul, bate pe un grec, iar tăicuțul său, care la 1828 era »Epi-
stat, un grad mai mare
TR

de căt Judeţul, ce a jucat în Muşcel

rolul de Jude- General, încă de la Negru Vodă până la 1831« -
(pag. 68); îl dă pe fecioru-său- pe mâna dascălului grec. să-i
EN

„tragă la falangă. |
Tot Cu amintiri din copilărie este poezia »Vacanţia de la
/C

1842, când autorul se întoarce dela, Seloala din Bucureşti, şi.

“când, în clasa VI Uma aniore, a căpătat
: »...patru Cumini. so
SI

carte / Ce Vodă "mi a fost. date. Urmează o discuţie între pă-

rinţi asupra importanţei învăţăturei, susținută de tată şi prea-
IA

mărirea vieţei practice, patriarhale, făcută de mamă şi bunică.

In poezia: »Suvvenire collesiale. Epistolă familliară. La
U

amicul şi camarad al mei de collegiii D. Iordache Mavrodolue,

“găsim uncl6 asemănări cu »Scrisoara Il-a« a lui Eminescu:
BC
 — 315 —

RY
Ti. adduci oare aminte, o Scumpul mei amice,
Acelle scumpe zille,. şi dulci, şi prea îerice,
Ce "m şcoală le gustarăm, la studii consacrate,

RA
Când suiiletele noastre cu sănta veritate
Era mere nutrite?,., În fie-care an,
Plutindă barca noastră p'al ştiinţelor ocjan,

LIB
În săniă Viitorimej un capital punea, |
Un capital prea sigur ce anij “îl mărea! -

Viaţa de Collegiii e dulce, fără nuori:

Y
Ea curge ca isvorul pe: cămpul cel cu lori ! |

IT
Adesea formam planuri, ca timpul schimbătoare,

RS
D'amor, de fericire, d'o viaţă'ncăntătoare,
De zile dulci, frumoase, d'un timp mai bun şi lja,
D'o epocă de aor, d'un viitor senin!
E
După idealizarea vieţii de şcoală, ca şi la Eminescu, este
IV
discutată problema femeei, pe care » autorul o Apără, pe când
“prictenul său susține: .
UN

„Femeea e viţioasă, cun suflet ipoorit,

A. căria plăcere şi gust afurisit
E numai ca să vază pe fite-ce bărbat”,
AL

Pe când autorul susţine că:

TR

Femeea din Natură e Angel prea curat,

“Ce Viţiul preface în Drac împeliţat.
EN

Dar dacă femeea devine rea, cauza sunt bărbaţii. Deci

vedem acea alternanță între înger şi demon, pe care o vom
găsi şi în concepţia lui Eminescu despre îemce.
/C

lată ce mai discutau Aricescu şi amicul său: o

Ne disputam adesea de lucruri serioase,
SI

Dar cam originale, sait prea misterioase.

Voiam să aflăm tajne mai sus de pământeşti,
IA

Să deslegăm probleme mai sus de „omenești: -

Căci întrebam Natura de Autorul său;
U

Saii întrebam pe omul de începutul să;

Dorjam s'aflăm secretul cel Mare al: Nemurirei,
BC

A Naţiilor soartă, şi scopul omenirei :

 — 316 —

RY
Probleme /foarte grele, ce Geniul aiiund
În negre labirente, întrun Dedal profund!
Băteam amândoi. cămpul. cel sterp şi. 'mtunecat;

RA
Şi ajungeam, în fine, la acest rezultat:
„Ştiinţa, Neştiinţa, sănt ambe nebunie !
Căci cel ce Totul ştie,ca cel Nimic ştie”.1)

LIB
Plugarul numai singur pare mai fericit:
De: cugete înalte el nu e chinuit;
Ci, mărginit din leagăn în strămta sfera sa,
In linişte şi pace petrece viața sa; - :

ITY
Pe când Pascal şi -Newton şi alţi mulţi, mari: bărbaţi,
P'oceanul de ştiinţe mereii reballotaţi,
La ora morţii, strigă: „sănt toate Vanitate !”

RS
Apoi, nu e mai bine să ştii puţine, frate?

Sunt, în general, probleme. care l-au. preocupat şi pe Emi-

nescu, mai .ales în »Scrisoric.
VE
-De asemenea îi va fi plăcut lui Eminescu lauda vieţii
Simple a plugarului, dar.şi acel intelectualism despre 'care
NI

vorbeşte Aricescu şi mai departe: |

U

„Atunci făceam lectură de la De. Lamarţin,

Din dramele lui Hugo; citeam pe Bernardin;
Viaţa cea ilustră a vr'unui bărbat Mare
AL

Ce se. sacriiicase spre a Patriei salvare! .

Amorul naiv, dulce al bietei Verziniei;
TR

Amorul lui Atala, amorul luliei;

Viaţa cea obscură a vr'unui înţelept;
Sau miseria viaţă a vre unui poet,
EN

Murind de îrig, de. foame, zăcând pe gol pământ;

Şi tresărind d'odată în. sarbedul mormânt !

Vedem dar lecturile: romantice ale lui Aricescu: Lamar-

/C

tine, Hugo, Bernardin de Saint-Pierre, Chateubriand, Shakes--

peare şi poate chiar şi Stello a lui Vigny, la care se pare că
SI

face aluzie în ultimele versuri. Cât despre viaţa obscurăa

înţeleptului lui Aricescu, nu ne aminteşte
IA

“de bătrânul cel cu

haina roasă'n coate din »Scrisoarca l-a< a lui Eminescu?
U

——

1) Pascal zice. (Nota lui Aricescu). N

BC
 — 317 —

RY
Şi Aricescu își termină în mod simetric »Epistola famil-
liară«, ca şi Eminescu Scrisoarea Il-a, cul revenirea la. ideali-

RA
zarea vicţii studenţeşti:.
IC re eeeereer
et mraa romei oceane mere aeipe peem ee temem mmm e e mean arme area rea ont pa

pi | Aula Z_ cat E
io - .

LIB
N : „i a Da pi
„4 ; A | Da ,
T - , - Po

: N î rerg. n O - za. Ş A

+= mda

Y
& jrpere
ze mdreli TE
a | i ; : pl]
„pată „aa nr 31 ave aer, e ap o : 4
i «ae Sep . A: amo pt dr PI =

IT
fe: ile. Tea za 2 Zeii. | |. A dau 3 4 47
feaf cademcei E -popă “Ca. >, Z „pimezat „a ji ea nici, Răi .
i amator pana: | Pila wma. | | „af 2. zi „| +
Ha ra. Dea Je: tri arcada cl Epoi dr by

RS
ee ba ” DD
A ac AZ, & i]
CI pia : suna Ă « . “Î
i Ț ” a r
Ii) Corea pă n PR a arat: pd]: tie
ţ N: ZA e? uter: ca” vre corni ler A e 7
RR V
i i crede: noi (re “Tnertmri. Ss Cre mi
PE E e t

gi
Îi
7
fi
Cze
rit ta e castite te eifeeii rs
re ac în
:
Peer bit ne?
. Da
în, E o Î.
IV
a ri rai; pirate riiac e: “meeu d i: ii
; mima at dec Gaca, "enir [ee PI] =
: ua: adelagti d pei mei TR “he 3
i, tele Sri An bn fum du:pini N 1serţ e Z
UN

i : norii sf aa e Zinc, . i. 12. , % .

jLR i adr, „aer fin : mat Tele” au ni.7.7545 | , :-
î7
fe rti Tesrac,TItămgleaire ego fasana. Sute -<J
: DP
ȘIș.
i. ANR
, .
ci „i is dai ţ

$ ip fi mi were, zid cazi,

. .
a:
AL

; m Y edi A tea am î.77 epelize A te: ard)

i IPA 17. Îicăleey PI ro fi Trepte srp. i Îi
le I*Tictge, . ana €dee af fine. Je d 2 Pa za fut rca! i [| ţi
e:

hier ae, Tone € CP asr pleor pir ii el ia : —

szem oi araitîei,

"1 Apr e tie Zrareedia . dl, allee i ! DI a.

TR

„i 4 Daf 7 Dodi A ţ - 7 Era

ÎN a ie: : ; asi
je „Isa Şi .. Imam fe Dr fete), ZA VI) | | - , ! 4

in
fe : Ji
7
2 d
sia ZiAn
7, it, - Zi
ni Svr
Pe
- Zi
ft ||
. j
Asi fncnli
_. a
|
i
iz
ri. ZI
EN

A A II. ch Vara - ” ”
i ST Cora.
*Vyromo. 7 ea Sai |. | Pr i 2
i (0fi mmee, II o | . ” i 5
i. - Sir a „|
i 7 “10nîn , ae Ind [tie prod gr - : ț . e]
i size ine e Szatea” d ii ee lezeat |. ron pasa fe | he
ji ma „TIN > .. Pemeaheu 9). pa. la iz | ,
/C

i: i ir pre fana fe. y /

ae
! 7 ziia TEI
mada a Iu mei aia iii Patras pai aj
.. -,fim d Gal
Ca 0” |. |
ee mirean Fa & stie
măas: pass Îne
cate cron.
tera Dao ei, cj .
i
:
7
4700 Bâme bamţ pisiLite ta) lira ea Ia Fi ii aia — o
SI

i ep
Zile fala pati e s “
mia inavala Îi:
iza
pe ce poet
| ” )
Iara
777 al pri Dinu: fie
7 Zi 7mo Zizi Ta]
z a_ i;feopom ea... | - Î
'1 be -

tepe
; Îl ned d pata aid ZA PR) prisaca. |: Ț x [i | ,

ez LL
IA

! vu a pipa
înot cete peur e E ile
state Site pe e Îl o alei je

cate a ea ia e a ÎI aNutcăedana mea)

? , pr ra re - — pomarmn m = - 1 m. -
.. .. . a , NR pam. A _..
U

Pagină din „Cunsemnăciunariu”, unde sunt inregistrate de ÎI. Botezat şi

* de M, Eminescu cărţile dăruite de poet bibliotecii simnazaştilor
BC
 E — 318 —
SE

RY
“Viaţă de Collegiii, aşi .vrea să te mai zust ! a
Căci lumea îmi însuflă dispreţ, ură, desgus
t! i . N

RA
E dulce acea viaţă, cu cerul fără nuori,
Ce curge ca părăul p'un cămp smăltat cu flori!
„Dar, vai ca tot în. lume, esistă -un minut
|

LIB
„Viaţa fericită saii timpul cel plăcut ! !
O! cătă differință de lumea cea din Şcoală
Această falsă lume, acea lume reală ! |

ITY
| Colegii Stăntul-Sava, “Templu nemuritor,
„Priimeşte, te rog, astăzi tributul de amor
| Și de recunoştinţă al unui fii al tă!
Ce a fost foarte ferice subt adăpostul ţăiă!

RS
1. (Poezia e datată: „1850. C...” p. 78—85). |
Pe lângă-antiteza între idealizarea trecutului, scolăresc șşi
VE
disprețul faţă de prezent, mai: găsim, aproape identic gândul
lui Eminescu din »Scrisoarea Ile:
NI

| » Atunci lumea cea visată pentru noi avea ființăc, exprimat

mai simplu de Aricescu:
U

„»Această falsă lume, acea lume realăle.

Chiar şi numai aceste apropieri,
AL

„la care trebue să

adăogăm: şi versificaţia asemănătoare din Epistola de mai sus
cu Scrisorile lui Eminescu, — ne-ar îndreptăţi să concludem
TR

că Eminescu, nu numai că a citit volumul de poezii »Arpa

„romana< a lui C. D. Aricescu, aflător în biblioteca gimnazia-"
EN

ştilor din Cernăuţi, dar nici nu i-a disprețuit stângăciile şi scă-

derile, ci a reținut anumite preocupări, dându-i anumite direc-
tive gândului, şi sufletului său juvenil.
/C

Dar Aricescu este şi el cântăreț al nopții,al lacului, al.

unii ca orice poet romantic GO
SI

noapte pe lacul S[naglov. «:

O Lună, tu, martor la mii “sufferințe -
IA

Alle omenirei, plină de dorințe... (87) Ra

E Poszia e datată: »1850. (scrisă la lumina Lunei).«
U

Balada »Ielele« este în genul »Sburătorului« lui Eliade,

pe care Aricescu îl. citează în notă; iar. »Ursitoarele« are în
BC
 — 319 —.

RY
notă: »Poetul e ca lampa, zice Chateaubriand, ce se consumă
pe sine ca să lumineze pe cei-l-alţi [sic]. Arareori Poetul

RA
ajunge nişte adănci bătrăneţe! EI suitere singur căt un million
de oameni!...« (108). Basmele versificate ale lui Eminescu au .
şi ele asemenea tradiţii cu Ele şi Ursitoare,

LIB
De sigur că dintre cele mai vechi reminescenţe din | Jectu-
rile lui Eminescu vin şi de la C. D. Ariceșau, poet mediocru,
dar şi cu unele preocupări ce-l puteau atrage pe ferventul nos-

Y
tru. cititor al »ser ipturilor românec.

IT
.
CB
* *.

RS
Ă, Lâzârrescu: Ore de repuosăi. Poesii, Bukuresci. Impri-
„_meria Santei Mitropolii 1852. |
In biblioteca gimnaziaştilor este inventariată la 1858/49.
E
Poeziile lui Lăzărescu sunt din categoria celora ale lui Radu
IV
Ionescu: prolixe, cu influenţe din limba lui Eliade şi latinisme;
şi mai lipsite de talent. Eminescu a citit versurile acestea şi
UN

nu a găsit în ele decât ceva din versificaţia începuturilor

sale poetice Şi, poate, expresia »în vana:
AL

„| „În vanii mat ceri scăpare la cellii ce “te priveşte;

In vanii îţi loveşti sînulți, suspini, plângi, necurmatii:
Perpetu-i suferințe destinul ţi-a lăsată! —
TR

Afară de Broşura de mai sus, s'a -mai păstrat din acelaş

Lăzărescu şi. volumul: Alfredo. Ore de repaosu. Poesii de A.
EN

Lazarescu. A doua. serie. Librariu-Fditoriu G. Ioanide. Bucu-

reşti. Imprimeria lui Ferdinand Om. 1854. In catalogul bibliotecii
/C

gimnaziastilor e înregistrată: 1858/58.

| Volumul începe cu »O lacrima pe mormintulii lui Mihai
SI

Bravuliic, De reimarcat aceeaş tendinţă de a reduplica unele

„consonente şi la Lăzărescu, precum şi la micul funcţionar!
IA

din Botoşani, M. Eminovici, de ex. în cererea lui de demisie..

“A doua pozie a lui Lăzărescu: »Intellepţiunca« este de-
U

dicată: »La ijunele meu amicii Pitaruli T[. [. Foksenianuliie,

BC

0. 12.) Este vreo legătură între acesta şi un G, M. Focşenia-

 1330 —

RY
nul, care dărueşte ptincrellului M, Ermineanue« O iotogralie?.
(Bu, <«M. Em.« XIII, 15).

RA
In” această "poezie gășim versul: >Harpa lui Eole
c inima
tae-(p. 15) Ca în versurile adolescentului Emine
scu.
In cele trei cânturi interminabile ale ui »Alfredoc,

LIB
Lăză-
rescu citează în poezie şi în note pe Hobbes, Contr
actul social
at lui: Ji]. Rousseau, Franklin, Byron, Monroe, LI
Văcărescu
cte. Şi] „ăzărescu. are formele: ris, Surris, etc.

ITY
Al. Lăzărescu (1830-1876), magistrat şi publicist,
sem-
nând „Laerţiu. A scris: »George sau un amor român
esc, vode-
vil în 3 acte, 1851; »Sanutoc, dramă în 5 acte 1), 1851;.

RS
»Oare
"de repaus«, poezii, 1852; »Aliredo, oare de repausc, “oezii,
1854; »Stroie Corbeanul«, operă, postumă CU.0 introducer
VE e de:
Teodor “LL. “Fooşaneanu,. 1885 ; »Massim pictorele« 2), melo-
damă; 1858. A 'scris şi critice teatrale, (cf. Dr. C. Diaconovic
h,
Enciclopedia Rorii. II, 69).- ,
NI

Dovadă că întradevăr Eminescu a citit toate cărţile din

biblioteca: gimnaziaştilor lui Pumnul, indiferent de valoarea lor
U

estetică, este faptul că vorbeşte 'cu asprime tocmai de aceste

două broşuri de versuri, ca şi. de încercările dramatice .ale lui
AL

Â, Lăzărescu, în articolul din »Famila« din Pesta (1870, No. 2

'din 30 lan., la |. Scurtu: »Scrieri pol. şi lit. p. 57): »Incercările
TR

dramatice- mizerabile şi seci ale d-lui A, Lăzărescu. Acest

domn Lăzărescu a scris 2 volume de poezii şi apoi drame ca:
»Lanutoc, > Massim pitoreleg,
EN

comedii ca: »Un amor româ-

nesce, »Boerii şi țaranii« — şi 'n toate aceste volumne de poezie
şi proză nicio idee, o limbăce numai românească nu c€, în îine
/C

O secăciune cumplită, care dacă a scăpat de flagelul „eriticei,

asta a fost numai din cauza obscurităţii autorului! lor, — 0b-
SI

scuritate care l-ar fi cruțat şi de şiruirile acestea, dacă maş fi

cetit cum că a avut cutezarea de a pune în repetiţiune unul din
IA

mizerabilele sale producte: »Boierii şi ţăranii«. Eminescu mai

U

-1) In „Scrieri” de Eminescu -(ed. Scurtu, 57) este Lanuto,.

2) In Dicţionarul lui Adamescu este „Massini”,
BC

. , , j
 RY
citează îinsă şi pe alţii ca. Pantazi Ghica (de unde advers
itatea
- de totdeauna dintre ei), V. A. Urechia, ba pe unii
şi mai o0b-

RA
scuri ca: Halepliu, Mavroduol, Şt. Mihăilean, Carada etc.
Să nu
se uite că unii dintre aceştia fuseseră reprezentaţi de trupele
în care şi poetul nostru avusese un rol oarecare, Deci Emine
scu

LIB
a cunoscut amănunţit literatura predecesorilor şi. contempora-
nilor săi, nu numai din Lepturarele lui Pumnul, ci direct din
operele pc care le găsea, pe cele mai multe, chiar îîn biblioteca

Y
gimmaziaştilor. E bine să cunoaştem această lectură a lui Em.
„din autorii obscuri ai vremii pentru a ne da seamă de atmos-

IT
fera intelectuală -şi poetică din care: poetul, dacă a împrumu-

RS
tat elemente, spiritul său critic le-a eliminat repede, atunci când
erau vătămătoare adevăratei sale creaţii.
- Spiritul critic al lui Em. trebue să îi respiiis cu şi mai niultă
E
imdi&nare broşura: »Flori de scăcți culse pe malul Dâmboviţei
IV
de Enrih Vinterhalder. Tip.C. A. Roseti şi Vinterhalder. 1846.
(Inregistrată în bibl. gimnaziaştilor: 1865/11). Din prima poezie
UN

»Dâmboviţa« au rămas versurile: »Dâmboviţă, apă dulce, cine

o bea, nu se mai ducex,
Tot dintre aceste volume de poezii proaste era şi acela de
AL

A, Costicescu: „Coentecele Aurorei. Suvenire şi Doine«. Bucu-

reşti, 1856. Dăruit de At. Toernoveanii studinte din clasa VIII
TR

&im. şi înregistrat, se pare, chiar de M. Eminescu în »Cun-

semnăciunariue« sub: 1870/21.
Costicescu dedică poezii unei Elene, care era mai »belă
EN

decât regina nopței în caru-i înfocatii...e (p. 35). Este vreo

legătură cu Elena lui Eminescu sau cu »Melancolie«? lar »La
/C

o rosâ« are strofa eminesciană:

SI

Frunza-ţi cade mâine;

Viaţa mea poimâine
Va merzemn abisii,
IA

Ş'astă lumem îine,

Plină de suspine,
Nu-e de câtii un visă. (p. 4.
U
BC

ibici
* +
 |

RY
Intr'un »Galendar pentru Romăni. pe 'anul 1849« (Anul
VIII Jaşii Tip. Institutul Albinei 1849) 1) găsim, într'o poezie
„de D. “Gusti: »Nestatornicia lucrărilor lumei. Căntec de soţie-

RA
tate. In emigrația 1921«, următoarele strofe eminesciene:
Schimnbii toate. ce s'aiîlă sub soare, “Legea ursitei în lume

LIB
Per toate ce s'au măscut, Toate supune la gțugu,
Că. timpul.pe aripi uşoare C'a omului plănsuri şi. glume
Nu stă pe loc un minut; E Ca visuri vin şi ear fugă. (51) 2)
- Tot aici găsim, de acelaş D.

ITY
Gusti, poezia »Speranţac:
Speranţa este m lume averea tuturor,
Căci omului natura i-o dă cun l-au născutii (53)

RS
după cum şi Eminescu, în poezia CU acelaş titlu, afirmă:
Cum mângâie dulce, alină VE uşor
Spranţa pe toţi muritorii!.
Şi la: Mumulcanu găsim versuri asemănătoare celora din
»Glossac< lui Eminescu:
NI

Vremea'nălță şi ridică, Și războaiele şi pace.

Vremea face, vremea strică,
U

Vremea 'malţă, vremea creşte,

Vremea sue şi coboară, Vremea iarăşi micşoreşte,
Vremea surpă şi doboară, . “Toate sunt de vreme-aduse,
AL

Vremea schimbă şi preface Toate la vreme supuse. (»Vremea”).

De altiel şi repetiţia simetrică dela începutul şi sfârşitul
TR

poezici ne aminteşte forma din »Glossăe. |

- In poezia »Toamnac, Mumuleanu se. vădeşte un modern
“descriptiv al frumuseţilor naturii, dar şi un -eminescian prin
EN

antiteza între natura veşnică şi omul trecător, aşa ca în »Re-

vedere« de Eminescu;. Mumuleanu . se .adrescază naturii şi
/C

pajiştilor: | |
„Ah, doresc a voastră vârstă, | A voastră vă vine iară
SI

Dar a mea ce s'a făcut? „A mea fuge, s'a trecut,

IA

1) In bibl. gimnaziaştilor: 1865/13.

*) Ci. si G. Călinescu (Ist. lit. rom, 248), care reproduce aceste
versuri, fără să amintească nicăeri despre
U

muimeroasele lucrări ale lui

D. Gusti.
BC

Li
 _ — '323, —

RY
“Vară! dulce, dulce vară, Mai prefă-mă şi pe mine
Natură, ce te prefaci, Intr'o vârstă ce doresc,
Tu ce mori şi renaști iară, Ca cu tine de odată

RA
Te soleşti şi iar. te' mbraci, Și cu să mă prennoesc. (»Toamnac)

Căci Miwmuleanu este convins de perenitatea vicţii şi se

adresează sufletului:

LIB
Nu, suflete, nu te teme, _ Datoria o ştii bine,
N'ai frică tu d'acel glas Viaţa când ai primit
Viforita daci vreme Dintr'acel minut pre tine

Y
Tu ştii bine c'oi s'o las. - Şi moartea te-a însoţit.”

IT
Şi termină cu apostrofă:

RS
Ce mu vrei tu, ticăloase, “In valuri primejdioase
Ca să rupi al vieţii nod? Până când cu oi sămnot?

La astiel
aracteriza în »Epigoniie:
de versuri se sândeaE
»Mumulean
Eminescu atunci
glas de durerec.
când îl
IV
Mumulcanu cântă »Nădejdea« carc:
UN

Viitoare. fericire In tot locul a ta mână

Tuturor făgădueşti Sprijină pe muritor. etc.

după cun Eminescu în »Speranţa« va spune:

AL

| |
Cum mângâe dulce, alină uşor.
TR

Speranța pe toţi muritorii!

Preocuparea poeţilor cu problema timpului, aşa ca în

_»Glossax« lui Eminescu, sau ca la Gocthe sau Neubauer, într'o
EN

formă rudimentar- -prozaică o săsim şi întrun manuscris cu

traduceri din Ovidiu de-un W. Paulerti (mss. dăruit Academiei
/C

Rom. de-l. Bianu); v. Bianu-Caracaş: »Catalogul manus-:

criptelor aflătoare în biblioteca Academiei Românec, sub nr.
SI

459, p. 187:
IA

Tempulu este trechătoriu O di după alta trece

Shi cari trece, nu mai vine. Noi pe le le urmâm .
Deci 'ori care muritoriu - Deci de voim a petrece
U

L'ântrebuinţieze bine. „Bine, -bine s6 "lucrâm,

BC
 — 324 —

RY
Este acelăş Nicolae Pauletti care scrie un fel de antolo-
gie: Cântece de lume scrise de Nicolae Pauletti, fiind poetii. .

RA
Anu 1834, luna Dechemvric. (în 1. Bianu şi Caracaş: »Cat.
mss. aflătoare în bibl. - Ac. Rom.« sub nr. .460—461, p. 187—
193), cum şi :o colecţie . în trei părţi »A poeziilor de Nicolăe

LIB
Pâulâthy m. p..în Seminaria Diecesană dein Blasiu, auzitoriu
de Theologhie, in anulu al patrulea, compuse. ...Blasiu 1840«,;
Deasemenea tot el are şi nişte »Insemnări de metrică, prosodie

ITY
şi gramatică; extrase din diferite cărți tipăritec,. etc. (ibid. Nr.
463, p. 195—7).
Xe

RS
* *

Despre N. Istrati scrie un articol mai amplu Aurel George

Stino, (»Cetatea “Moldovei« III, Oct.
VE 1942, nr. 10, p. 7—23):
>Nicelae Istrati, dela Rotopăneştic. | |
In privinţa. scrierilor lui Istrati, (1818—1861) d. Stino se
mărgineşte numai să-enumere (p. S—9) titlurile hcrărilor înre-.
NI

gistrate la Academia Română (comunicate de d-na dr. E.

Dvoicenco) şi să citeze 4 strofe din romanţa cântată de Vic-
U

toria Gligorcea, din drama »Mihul«. (p. 15). O expunere mai .

amănunţită despre scrierile. lui N. Istrati este necesară.
AL

| Despre N. Istrati, d. G. Călinescu spune numai că »e un

cunoscut anti-unionist tot atât de nctalentate, (Ist. lit. rom. p..
TR

248), dându-ne. ca exemplu o strofă. La îel despre C. Cara-

geale, D.. Gusti etc. La bibliografie nimic despre scrierile lui
Istrati. E | .
EN

N. Istrati: Babiloniea romiănească. Farsă filo-logică

întrun actii. laşii. Inst. Albinei române. 1860. In bibl. gimna-
/C

ziaştilor este la numărul 1864/17 şi are următoarea însemnare

pe volumul aflat în bibl. liceului »A. Pumnul«: »Babiloniea Ro-
SI

mînească« o doerueşte »Bibliotecei Gimnasiaştilor Romîni« d.

Cernoeuţi Iancu G. Negrescu. »Farsa lui. Istrati este în genul
IA

comediilor lui Alecsandri, în care satirizează pe pedanţii stri-

cători de limbă. Găsim şi aici forme cu i: sin, rizinde etc. (p:
U

19.), rump (51): Comedia “a 'îost reprezentată la Cernăuţi,

BC

„ căci Negrescu a scris la »Persoane«, alăturea de Hagi Tufă, cu

 RY
cerneală: » — Flutur (Comino)«; probabil că pe acest Hagi
Tufă — Flutur l-a jucat actorul loan Comino, care ştim că a
fost cu trupa Tardini şi în 1864 şi în 1865. Intre piesele enu-

RA
merate de T. Balan (»Trupa Fani Tardini în Bucovina, 1864 şi
1865«, în Bul. >M. Em.«, 1932—33—34) că s'au iucat la Cer-

LIB
năuți, nu săsim şi »Babiloniea româncască« a lui N. Istrati;
poate că cra printre acelea a cărora afiş nu l-a găsit D-sa.
In schimb găsim că s'a. jucat în 1865 »Arderea târgului Baia«
„de acelaş N. Istrati (0. c. p. 40).In »Babilonia rom.« Istrati, ca

Y
şi Alecsandri, pune pe 'eroul său Șomuzăl Blajescu să facă o

IT
poezie de cerere în căsătorie cu toate rimele îîn — Ciune, des-

RS
pre care personaziul spune:
In această Nărăciune . „Având mare plecăciune
„Eu nu îac vr'o stricăciune „În Eorj care, puseciune
Dacă vorbesc tot cu ciunc, De-a'se termina în ciunc,
IV
Căci astă terminăciune . Fără „multă "'nvăţăciuune. (p. 32)
De îirea limbei să ţine;
UN

Un alt erou, Samoilescu, vorbeşte de «găto-leagă», «na-

so-fleta», «pănto' ncina» şi se revoltă contra lui Blaiescu, Îl-
indcă «strică limba mumă, ce cu ca filolog, asud şi cu obasuri
AL

din barbarismii o scot>. (p. 33).

Acelaş Somuzăl iimprovizează versuri pe rima-aver, tot
TR

după sistemul lui A. Pumnul ! De accea un. cititor bucovinean

notează cu creionul, dar cu ortografia pumnulistă: «ciudatoe
Babilonie in ciune şi iune». (p. 50). Ideile juste în privinţa lim-
EN

_Bii le exprimă Cuconul Ilie, care aiunge la, concluzia că «limba

trebui să o păstrămii curată, ca cel mai scump tezaur și uric
/C

al naţionalităţei noastre». (p. 37—38). Ceca ce trebue să îi apro-

bat şi Eminescu.
SI

Mihul. O trăsătură din resbelul luj Stefanii cel Mare cu

- Matei Corvin hegele Ungariei. Dramă originală în trei acte.
IA

laşi. Tip. Buciumului Romanii, 1850. In bibl. gimnaziaştilor

liceului
cra înregistrată sub nr. 1865/9 şi s'a păstrat în bibl.
U

«A. Pumnul» un exemplar cu iscălitura lui N. Istrati.

BC
 — 326 —

RY
In prefaţă, autorul mărturiseşte, modest, că este iiră
„umbră de pretenţie de autor. Scriu de câte sori nu amii nimică .

RA
altă de făcutii, şi publicii scrierile mele, rele cum se întâmplă,
poate dinadinsii ca să strălucească şi mai multii scrierile cele

LIB
bune ale altora. Câtii se atinge de drama de aţă, eu ami aju-
tată foarte puţină de la mine; pentru că sugetul întregii l'ami
cules din urice, cătră care multă m'aii înlesnitii şi articolul des-

ITY
pre -Bajea, publicatii în Almanahiă, de D. Kogălniceanu». |
| Trebue să se ţină sama că această dramă istorică, în
„versurii albe, a: lui N. Istrati, (alături de ale lui G. Asachi), pre-

RS
merge dramele istorice ale lui B. P. Haideu şi Alecsandri,
Drama aceasta, publicată sub titlul «Mihul»... trebue să
fie identică cu: «Arderea târgului Baia, 0 pagimă din resbelul
VE
lui Ştefan cel Mare în trei acte de d. N. Istrat», [sic], care
ştim că s'a reprezentat la Cernăuţi, Marţi, 9/21 Martie, 1865,
de către trupa -Fani Tardini. (T. Balan; Bul. «M. Em.», 1934,
NI

p. 40). Chiar dacă Eminescu nu va fi asistat la această repre-

U

zentaţie din Martie 1865, căci era funcţionar în Botoşani, el

"0 va îi văzut în alte reprezentații, când pleacă împreună CU
AL

trupa în Transilvania. Dar şi mai sigur că el a. citit-o din bi-

plioteca gimnaziaştilor, unde ca se afla în: 1865, dăruită chiar
de N. Istrati.
TR

Găsim şi aici forme cu i: «va ride» (p. 4), rideamii (7),

| ripitu (12), trimbiţi (20), riu (51), ţinteriimii (56).
EN

| Găsim forma regii (=regius), ca la Eminescu. Ştefan cel

| Mare se pare că vine: Intocmai ca unii geniii venită din alte.
| regii». (26).
/C

Tar în «Egipetul», Em. spune: «Umbra gândurilor regii se.

aruncă *ntunecat».
SI

| Tot Istrati are forma regiea cu înţeles de regat; Tran-

IA

“silvănenii ar putea: «Să surpe chiar regiea, ferească Dumne-

“zeu W» (p. 38).
Replicele sunt vii, stilul e curgător, limba curată, cu unele
U

Aa
nuanţe :mo ldoveneşti, trebue să-l îi atras pe Eminescu şi “poate
BC

că l-au îndmenat şi pe el.să scrie drame istorice.

 — 327 —

RY
| Eroina, Victoria, îi spune tatălui său Gligorcea despre
Ne
Lăcrămioare ;

RA
„Aceste albe, cată: se cheamă Ldcrămioare;
Tradiţiea vorbeşte de dânsele romanticii,

LIB
Se zice că odată pe lâng'unii părăoaşă,
Au plănsu o fetişoară amantul ei perduti,
Şi lacrămile-atunce în îlori se prefăcură,
De-accea toată lumea le cheamă lăcrămioare” (50).

Y
Oare este vreo altă legătură afară de:aceea cu titlul, «Lă-

IT
crămioarelor» lui Alecsandri? Istrati continuă cu două scurte

RS
legende despre «nu-mă-uita» şi toporaşi, tot în genul lui Ale-
csandri. a |
Acţiunea din drama lui Istrati, plină de pârgari, soltuzi: E
şi plăeşi, trebue să-l îi atras pe Eminescu, dar şi unele versuri
IV
meditative ca acelea ale lui Gligorcea, printre morminte: ad
UN

Ah! cat '0 lume mtreagă când mă credeam cu singurii,

Aici ceată totii omul găseşte mângâere.
liacaşii al nesimţirei, lacaşii al veşnicici !
AL

Productul trecătoarei vieţe omineșşti.

Morimiiite ! voi în care adormi ori ce nădeidi,
Adormi a noastre vise şi patimi, si ambiţii,
TR

Şi ori ce migăele zadarnici ca,şi omul:

Deschideţi uni repaosii, primiţi-mă la voi”. (54—5).
EN

Asemenea. lecturi i-au accentuat, melancolia înăscută a tă-

. A = x | A
-
! ” .

ţie, poe-
nărului gimnaziast Eminescu, predispunându-l la medita
şi pesimism precoce:
/C

zie romantică

_Cănd vezi că lumea esteo vatră de durere,

SI

Pământul căndă îţi pare unit mare ţinterimii,

Fiinţele lipsite de. ori ce mângăere
IA

Căndii samănă că strigă: noi toate suierimii. (57).

de un romaân-
şi toată. „Romanţa” pusă în gura Victoriei este
U

iuveni lul poet începător

tism care trebuc să-l fi impresionat pe
i Gligo rcea:
Eminescu, ca şi versurile puse în gura tatălu
BC
 — 328 =.

RY
Şi cum priveşti vieaţa? ea nu-i de câtii o cale,
" Ce duce pe totii omul din leagănii la mormânti. N

RA
„Căci în noianul vărstei vieaţa-i foarte scurtă,
Să lăudămiă pre. Domnul, să vremiia îi mai buni,
Pe ori şi ce cărare, spinoasă, înflorită; |
Cândii ştimii că totii acolo la punctii o să ajungemii

LIB
“Şi totii 'aceeaşi soartă cu toţii o s'avemil.
Căci morţii nu s6:'ntreabă pe unde ai venită. (p. 62).

Sunt versuri care ne amintesc de „Impărat şi proletar”,

ITY
după cum şi teoria susţinută ded Victoria ne aminteşte de Nir-
vana lui Eminescu ::

RS
“Sânti unii de părere că noj mai înainte
De a veni în lume ayjurea am trăită,
_Şi ca mtrunii purgatoriu săntemu aduşi aicy
VE
„Curaţi apoi să. trecem la vecinica vieaţă.... (62).

Aceleaşi; probleme chinueşte pe Victoria lui Istrati ca şi

NI

pe Eminescu din „ln ărat şi proletar:

U

"De unde vine omul în lume căndii se naşte

Şi unde merge. dară căndă întră în mormântii? (63).
AL

lar Eminescu
În orice minte lumea îşi pune întrebarea
TR

Din nou: de: unde vine şi unde merge?...

Trebue să-i fi plăcut lui Eminescu şi preamărirea. lui

EN

Ştefan.
cel Mare prin gura eroului Dingă:,
„Dar Ştefan îi o faptă a multor, multor veacuri.
/C

Atunci,, precum lumina planetile 'mprumută

Din soare, noi curajul din el împrumutămii... (68—9).
SI

De aici, poate, vor deriva «Poemul Putnei», «Doina» etc.

din poeziile patriotice ale lui Eminescu.
IA

Juristul N. Istrati introduce în piesă şi un uric de danie

a lui Ştefan Vodă pentru Mihul dela Ostriţa, nepotul lui Ţăbă-
U

cea Stărcea, uric scris în graiul cronicăresc.

BC
 A

— 829, —
Li

RY
Deşi acţiunea piesei lui N. Istrati este simplă: Mihul câş-
tigă, prin “merite războinice, dreptul la mâna Victoriei, fata

RA
boerului Glisorcea, totuş prin limba curatăşi versul curgător,
prin replicele vii şi sentimentele alese, autorul îşi merită un loc
în începutul teatrului românesc, între Asachi şi Haşdeu-Alec-

LIB
sandri.
N, Istrati a fost pe nedrept ignorat de istoricii noştri
literari, i

Y
IT
ÎN |
..

RS
| ,
PI a
” Ă
“i *

i Ă ț
*]

E Le. i

|
IV
i
an,
1
ra.
UN

PAJ
3. ei
“ 4 i
4y, i

dee îtar nul VA. 23 ,

* .

7 DEĂ e veupera e Lă co,

AL

(e camee malai e Lei .

e - . va
me. Dea
. . „. 23
. -
4. dn smn, 4 23
d ee

7 ! ? “o
TR

2, t/
It
«
Zi 7 :
. A. , .
stia ans (fior a-i [5 10
Yuma ale a pare
EN

* i ă o...
Ă î
”
ţ 4
A i
/C

din „Cunsemnăciunariu” cu scrisul lui WM. Eminescu

Altă pagnă
i.
I. N. Şoimescu: Moartea lui Râdu VII de la: Afumaț
SI

Dramă în patru acte. Buc. 1854.

s'o îi cri-
Este una din acele piese pe care Em. trebuie
IA

prin formă este cu

ticat cu mare asprime, căci şi prin fond şi
jucată «cu C. Cara-
“totul lipsită de orice valoare. Piesa a fost
U

iar co
geali, M. Pascale, C. Mihaileanu și o „Mad. Fani” [2],
BC
 a — 330 —

RY
traducere! făcută de - profesorul Soimescu s'a reprezentat la
Cernăuţi cu trupa Fani Tardini 1).

RA
% %

LIB
Diblioteca Romenc din Paris fundate in anul 1S46. Paris,
Impr. D"Edourd Bautruche, 1846. In bibl. gimnaziaştilor era în-
registrată: 1859/30. Broşurica de faţă conţine un fel de apel
al bibliotecaruluiSk. V. Vârnav, Birnik [sic?] care spune. între

ITY
altele despre socetatea şi biblioteca din Paris: «KEt ne este de
trebuints€ un asemene lukru, numa noi putem dl [sic] simtsi
mai binc, noi, karei venim se kreştem aice, pentru ca 'se ne in-

RS
torcem pe urm în tsar€, se aducem mengeere bâtrinilor nos-
trii, karei presimtsind orekum noa epoka in kare au in-
VE
trat tserile nostre, nu krutse nimik 'spre a ne face vrednici de
dânsa. Pentru noi nu este numai meângâerea aceasta singure
kare trebue se ne îak€ a kauta se ducem în tsar€ ceva mai mult
NI

dekât formele din afar€ a le civilizatsiei; este in adevâr ceva

mai- mult ceva mai sfânt dekeât atâta, este datoria ce gre kare
U

“trebui se o inplinim kâtre€ pemântul pe kare parentsii nostrii

lau skapat pene la noi preste atete invaluiri fatale. Scim forte
AL

bene k€ religia şi limba kear, ne sunt genii skutitori a natsio-

nalitatei noastre”. (4—5).
TR

Deci tineretul care studiază în Franţa nu trebue să adu-

că în țară, la întoarcere, numai formele din afară ale civiliza-
EN

ției străine, ci acolo, în străinătate să stea în curent Cu evo-

luţia din tară, căci iată ce constatare mai face Sc. V. Vârnav:
ustinerimea ce ne ese din tsarâ, spre facerea invâtsaturilorşi
/C

indeplinirea edukatsiei sale, streduinduse insuşi ku -ce mat

mare rivne, spre'a kulege de la strâini bunul, totuşi knd vine
SI

1) „Jertia lui Avram”, melodramă biblică în 5 acte, tradusă din îran-

IA

“tuzeşte de 'd-l profesor Şoimescu. Muzica de: d-l Vachman. Reprezentată

Lumi 7Â19 Dec. 1864 (ef. T. Balan.0. c. Bul. „M. Em.” 1983 p..28). De
U

piese
altiel, mulți autori ca Halepliu, Mihalescu, Carada, etc., ale căror
sau traduceri s'au .reprezentat la Cernăuţi de trupa Tardini, au îost aspru
BC

criticați de Eminescu în articolul său din „Familia” (1870).

 — 331 —

RY
vremea se ] duk6, se ] reproduke€ in tsare, ste ka un uimit in
miilokul ci”. (5). Ba chiar, nu numai că tânărul întors se. simie:

RA
dezorientat prin contrastul dintre Apus și ţara lui, dar chiar
„Multsi venim pen intra cea de ne uitâm şi limba nostra” (5).
_. Broşura e scrisă cu alfabetul latin, pentru înţelegerea Că-

LIB
ruia găsim la urmă o „Inseimnare”, unde este apărat cu căldură
principiul fonetismului împotriva ctimologismului. |
Această bibliotecă din Paris era în cadrul societăţii stu-

Y
denţilor Români de acolo (1846), sub patronaiul lui Lamartinc,

IT
ca preşedinte fiind 1. Ghica, iar secretari; Sc. Vârnav şi C. A.
Rosetti. Din societate făceau parte Mihail, Alecu şi Elencu Ko-

RS
gălniecanu, Vasile şi Iancu Alecsandri, Elena şi C. Negri,
Hermiona Asaki (apoi Ed. Quinet), N. Bălcescu, D. Bolintinea-
în
nu, fraţii Brăteanu, etc. (v. N. Cartoian: M. Kogălniceanu, E
1946, iar la p. 51 pune
An, Acad. Rom. p..6, unde fixează anul
IV
data 1845 pentru această societate!).
de
Ideile lui Vârnav se aseamănă cu -acelea iormulate
UN

de Eminescu, ba chiar şi cu
Kogălniceanu, Russo şi mai târziu
îorma, oală combătută de T. Maiorescu.
AL

- «te
păi
“* E !
-

afla şi „Ma-
In biblioteca gimnaziaştilor din Cernăuţi se
mului Truman...
nualulu elevului. cimnasistu” lassi. Tip. Buciu
TR

ucţiunci publice
1860. Tipărit de Ministerul Cultelor şi al Instr
cu şi cap. Secțiu-
sub M. Kogălniceanu, director V. Alexandres
EN

1863/66.
nei G. Melidon. In bibliotecă este inventariat la
/C

de aventuri cu haiduci, pe care le va

Printre povestirile
teca gimnaziaştilor
îi cetit micul Mihai Eminovici, era în Diblio
SI

în Calabrica. Istorie
(nr. 1862/57) şi „Jacomo sai banditul
Dubăii, elevii din cl.
dramatică, tradusă de Eughenic Filipescu
IA

rafia lui A. Berman,

a IV gimnazială a Academică. fasii. Tipog
" Podul-Vecliii. 1858”.
U

este numele autorului: „Er-

La urma cărţii, în parantez,
BC

dein” (p. 77).

 — 332 —

RY
Cartea, păstrată la liceul mA. Pumnul” din Cernăuţi, are -ur-
-mătoarea însemnare:

RA
»„Venerabilului meu [şters] professorii de limba română A-
ron Pumnuliă dreaptă recunoscinţia. din partea fostului seii ele-
vă Eugenie Philipescu Dubeii. lassy în 20 Aprilie 1859”. Tradu-

LIB
cerea e stângace, cu multe latinisme şi iranţuzisme, dar fără
sistemul” ortografic pumnulist.
Deci, E. Filipescu-Dubău este printre «cei dintăi învăţăcei

ITY
gimnaziaşti— înaintea lui M.. Bminescu şi D. Petrino — care :
“Sa emancipat de influenţa pumnulistă şi scrie sub influenţa
moldovenească generală a epocei cu i în loc de î: stinci (9),

RS
țerină (10), sin (11), bătrinul (19), etc. Ie
In „Lista abonaților” găsim pe arhiniandritul Melhisedec,
rector Seminariei din Huşi, pe Protosin. loachinft Ioraşc 1), pe
VE
D. Relletă, pe Vorn. N. Istrati, pe P. Suciu, dr. de > legi, profe-
sor în Academia Mihaileană, etc...
U NI

“ Lecturile comune ale lui Creangă şi Eminescu |

AL

N. Timiraş (loan Creansă, Ed. «Bucovina» |. E. Toro uţiu,

“î. a. p. 91) citează între cărţile lui |. Creangă şi «Amfilohie
TR

Hotipiul: „Deobşte geografie”, 1795; (Dăruită de Eminescu)».

(pagina 9), care se.afla şi la simnaziaşti în manuscris.
EN

| Şi alte cărți ar îi putut să-i fi rămas lui Creangă dela

Eminescu; de ex.: „Biblische Geschichte” de Cristoph Smidi, |
316. pag., Gratz, 1845 (la Țimiraş, p. 96) sau chiar şi „Psalti- -
/C

rea” din 1796, de pe vremea. lui Alex. Ipsilant, cu cheltuiala

Mitropolitului Dositei. (ibid. 97).
SI

Multe din cărţile pe care le avea Creangă în biblioteca

sa,-le aflăm și, în cea a zimnaziaştilor din Cernăuţi, Aşa de
IA

__2) Este unchiul de pe mamă a lui M. Eminescu, şi care: îi va scoate

U

paşapoartele pentru a pleca la învăţătură în Cernăuţi? (v. Gh. Un-

'gureanu, în „Cetatea Moldovei” 1941, p. 279).
BC
 — 333,—

RY
exemplu:- Gramatica lui. Nicolau G. Măcărescu (ed. 1l-a),
despre care vorbeşte d. N. Timiraş (p. 100), este numai

RA
10 ediţie mai nouă a gramaticei mai vechi, a lui P. .M.
Câmpeanu, despre care N. Timiraş. spune: „E o. lucrare
ceva mai veche ca a lui. Măcărescu, tipărită .la laşi în

LIB
anul 1848, în „Institutul Albinei”. (p. 103)..D. N. Timiraş ne
vorbeşte de cartea lui Câinpeanu ca şi când ar aveau-o în faţă,
“scoasă din lada cu cărţi a lui |. Creangă.

Y
De îapt, dacă ar îi citit măcar titlul în întregime, ar îi

IT
văzut următoarele: „Gramatică romănească pentru clasele
normale. Prelucrată după a D..P. M. Câmpeanu de Nicolae

RS
1848.
Măcărescu profesorii. Iaşii. Tipografia Institutul Albinci,
a lui
Deci cartea lui Măcărescu este numai o prelucrare a celcta
Cămpeanu. E
Graniatica aceasta din 1848 se afla şi la |. Creangă şi la
IV
1858
biblioteca gimnaziaştilor din Cernăuţi, înregistrată cu No.
113 şi dăruită bibliotecii de elevul de clasa VI în 1858, Cai-
UN

grama-
macan. Cum şi Eminescu poate că va îi cetit această
dela Folticeni,
tică, iată o apropiere intelectuală între catehetul
Eminovici,
l. Creangă, care o citea prin 1852 şi gimnaziastul M.
AL

care a pututio avea în mână după 1858. |

250 pasii,
Volumul vimnaziaştilor, cu data 1845, nu are
TR

pagini. De altiel
aşa cum ne afirmă d. Țimiraş, ci numai 114
e vorba de aceste
întregul paşaj din cartea lui Ţimiraş, în care
EN

cartea lui Câmpeanu

două gramatici este confuz ca şi când
(p. 103),
din 1848 ar fi „mai voluminoasă şi mai complectă”
lui Măcărescu.
când de fapt trebue să fie vorba despre a
/C

lor din Cer-

Si Creangă avea, ca şi biblioteca gimnaziaşti
pentru minte, inimă şi
-măuţi, „Poezii!” de I. Văcărescu, „Foaea
SI

„Curierul de ambe-
literatură” a lui Bariț. (anii 1847 şi :1848), tinc- pentru
IA

111), D. Gusti: „Ritorică română

sexe” (Periodul
rime” („Buciumul Român”, 1852).
din eramatica 'lui T. Co-.
U

Creangă a învăţat iranțuzeşte

tea ], Tip. Albinei 1841), cum
drescu după Poel şi Şapsal. (Par
BC
 — 334—

RY
si din „Cent-vingt dialogues frangais-alemands par Jules Pon-
e”, Leipzig 1556. De asemenea din. „Elements de la Gram-
maire frangaise” de. Herman. (Lipsca, f. a.).

RA
„Nemţeşte învaţă Creangă: după „Theoretisck-praktische “
| deutsche sprachlehre” prelucrată + de |. A.C. de Aywas.
(laşi, 1860). . _

LIB
Creangă mai avea «<Repârtoire des connaissances usuel-
les» sau «Dictionnaire de la conversation et de la lecture».
(Vol. XVI), cum şi «Le pasteur et son fils» de Auguste laeger

ITY
(tr. 1859).
Latineşte a studiat |. Creangă după «Gramatica latină» a
lui D. Stoica (laşi tip. rom.-franc. 1852) şi «Dicţionar de înce-

RS
pători latino-românesc» de [. H. Livaditu (Buc. 1862).
Creangă avea'şi «Elemente de matematică. de Aga G.
VE
Asaki... Partea | Aritmetica...» (tip. Albinei, 1836); o «Aritme-
tică>... de Teodorescul (laşi, 1839)şi «Nouvelle arithmetique...
par siecur Monier de Claire-Combe»... (Paris). O scografie de
NI

D. Gusti (aşi, Buciuumul rom. 1854).

| Despre cultura lui Creansă vorbise încă de mult N. A.
U

Bogdan («lon Creangă» în «Familia» 1890, nr. 9. p. 105);

«Creangă a fost destul. de lustruit, dealtmintrelea, prin învăţă-
AL

turile dela târg»... ceeace documentează acum şi N. Țimiraş.

| Intre :cărţile lui |. Creangă este şi cartea lui Andrei Mure- |
TR

Şanu: „Icoana creşterei rele cu mijloace de a o face mai rea”,

după Kr. F. Salzman şi Carol Han... Braşov, tip. lui loan Gătt.
EN

1848. Cartea se afla şi în biblioteca gimnaziaştilor lui Ar. Pum-

nul. (N. Țimiraş: «loan Creangă» p. 150). 7
La fel şi cu «Doctorul şi. iconomul casnic» de G. Dră-
/C

ghici, laşi 1858, (ibid. 151), cum şi cu «Macroviotica», (N. Ţi-

miraş nu ne. spune autorul:;. Hufeland), în trad. din nemţeşte
SI

de Ioan T. Albineţ. .
Vezi şi: Gh. T. Kirileanu: Manuscrisele lui Creangă, în
IA

„«Şezătoarea», V, 12, 1899), |

Deci, începuturile intelectuale alc celor doi viitori prieteni
U

“sunt asemănătoare în multe privinţe. ,

BC
 — 335 —
Lecturile gimnaziaştilor lui Pumnul

RY
Poezii. — Având la îndemână catalogul („Cunsemnă-
ciunariul”) bibliotecei gimnaziaştilor din Cernăuţi, putem acu-

RA
ma şti cu: preciziune ce cărţi aveau la îndemână colegii lui |
Eminescu, precum şi viitorul nostru poet. Din cele vreo 872

LIB
titluri de cărţi înscrise în catalog (dintre care, unele sunt în
mai multe tomuri şi exemplare) ni Sau păstrat până acut
aproximativ 231. Vom insista mai mult asupra acestora, căci

Y
pe unele din ele se află diferite notații interesante. Cum cra
şi natural, cele mai numeroase cărţi din biblioteca gimna-

IT
ziaştilor erau cele româneşti, în al doilea rând cele germane

RS
ca-
şi numai. puține crau franceze sau în alte limbi. Cărţile cu
racter literar, istoric, filologic, didactic și calendare erau mai
ştiinţific propriu zis. Vom în-
numeroase ca cele cu caracter E
cu poezia. Vom pune în frunte
cepe cu acelea literare și: anume
IV
începutul
pe „regele pozzizi”, pe Alecsandri care cra, încă dela
atât cia poet
bibliotecei, din 185$, bine reprezentat şi apreciat,
UN

In biblio-
şi dramaturg, cât şi ca adunător de poezii populare.
chiar de
tecă se afla si „România literară” din 1855, dăruită
până astăzi broşura
Alecsandri, după cum se mai păstrează
AL

şi a lui Duuimn-
„Protestăţie în numele Moldovei, a omenirei
u comitelului
nezeu”, iscălită de Vasili Alecsandri (Mădular
sale) Maiu 18148”. E
TR

ales de obştie pentru redactia cererilor

st. cl. IV sim.!),
înregistrată: 47/1870şi e donată de [. Meşeler,
în catalog:
Din poeziile lui Alecsandri ăsim înregistrate
EN

adunate
185$/16: Poezii poporale. Bulude (Cântece bătrânești)
Tip. „Buciu-
şi îndreptate de V. Alecsandri.: Partea II. laşii.
în trei exemplare aduse de A. FHurmu-
/C

-mului român”, 1853,

este Partea | (1852), donată chiar de
zachi, iar la 1858/112
donată de A. Pumnul,
Alecsandri: aceeaş broșură (Partea D),
SI

„Baladele populare” au avut

este şi sub: 1862/53. Cum vedem
. Dintre celelalte
IA

de unde îi cunoscute tineretului bucovinean

o
tare de V. Alesandri. Malu
1) Se mai aila o broșură: „Uo cuvân
U

i). |
1843”, (1864/46, dată de 1. Cerne aschi
BC
 — 336 —

RY
poezii ale bardului dela Mircești mai găsim la 1858/17 „Doine
şi Lăcrimioare” , Paris, 1853, adusă de A. Hurmuzachi, iar în
1858/119, aceeaş operă dată chiar de autor. (Un alt volum. s'a

RA
păstrat până azi în biblioteca „Societății p. cultură”, cu o de- !
"dicaţie a lui Alecsandri cătră A. Hurmuzachi1). După cum

LIB
vom vedea, mai cunoscută era activitatea dramatică a poetului.
„Gr. Alexandrescu. nu era reprezentat decât printr'o Sin-
gură operă: 1861/7, Poezii (fără altă precizare), cumpărată

ITY
din banii adunaţi.

1) V.Alecsandri dăruește și bibliotecii „Societăţii pentru cultură”

“următoarele cărţi: 1865/294, 295 şi 296: „România literară” (1855), „Doine

RS
şi lăcr.”, (1853şi ed. II, '1863),: cum şi „Ballades et chants pop. de la
Roum.”, cu introducere de A, Ubicini, (1855).In 1865/301: „Seârcitul risi-
pitor”, (1863). In 1865/304 şi 305: ,„Grammaire “de la langue roum.” (1863)
VE
şi „Rusaliile în satul lui Chemine” (sic! 1863). In 1865/355: „Salba lit.”
(1857).: In 1865/359: „Lipitorile: satului” (1863).
In 1857. Alecsandri trimete operele sale pibliotecii gimnaziaştilor
NI

din Cernăuţi prin Constantin Hurmuzachi. Probabil sunt acestea pe care.

le dă apoi fratele său, Al. Hurmuzachi, împreună cu altele bibl. gimnas.
U

(Vezi scrisoarea lui Alecsandri cătră Al. H. din 8 Nov. 1857, în „Conv.
Lit.”, 1906; v. şi P. V. Haneş: „Lesăturile literare între. V. Alecsandri şi
Bucovina în 1865—1875”, în „Preocunpări lit.” VU, Nr. 4 p. 179).
AL

Vezi şi [[. Chendi: Corespondenta lui V. Alecsandri cu Rucovinenii.

-„Conv. Lit” 1906.
TR

Alecsandri ît "chema De AL. Hurmuzachi să se întâlnească la Făl-

ticeni (C. L. 1906, 588). In scrisoarea cătră Al. H. (laşi, 8 Fev. 1857),
Alecsandri îi spune: „Am dat îratelui Costaki [Hurmuzachi] o colecţie
EN

a tuturor uvrajelor ce ami publicat pân "acum, spre a le trimite Bibliotecei

„Studenţilor români din Bucovina” (0. 6. p. 590)..
O'“iniluenţă a lui Alecsandri asupra lui Eminescui o găsim în „Geniu
pustiu”, atunci când Toma Nour ia parte la răscoala Moților: „„... adeseori
/C

păzeam pe culmile munţilor noaptea, în razele lunei, asemenea sentinelei

„Romei care, păzind creştetele de fier ale Carpaţilor, priveşte cu ochii plini
SI

înspre Sud, gândind la muma sa, regina răsfăţată şi albă, ce-şi scaldă
corpul .molatec în mările ei azure şi calde... Mama uitită, care asupra
IA

visurilor a uitat în creştetele arse şi bătrâne ale Carpaţilor pe fiul ei cel

cu ochii negri de vultur şi cu faţa mândră de rege. Italia a uitat pe
- Români... ci Românii iubesc Italia”. (ed. Scurtu 1918, „Minerva” p.
U

181). Acest Toma Nour ne este prezintat de Eminescu aici, ca „Sentinela

BC

romană” a lui Alecsandri. Tot odată vedem şi latinismul celor doi poeți.
 _— 337 —
îel şi Bolintineanu: 1858/50: „„Poeziele vechi! şi noue

RY
- La
alle domnului Dimitriii Bulentineanul (sic.) edate subt îngrijirea
D, G. Sion. Bucurâşti, Tip. Bisericei st. Mitropoliei. 1855,

RA
adusă de A. Hurmuzachi,
Nouă nu ne. pare de loc că în următoarele versuri ale
lui Bolintineanu „Febrilitatea sensualităţii e cu adevărat bol-

LIB
_năvicioasă” (G. Călinescu: Ist, lit. rom. 224):
„Sărutaţi, sărutaţi până ce răsurile
Pe buze. tinere încă'mnfloresc

Y
Culegeţi, culegeţi florile anilor

IT
Până ce mâinile nu amorţesc,

Nouă ni se par eminesciene (Noaptea). |

RS
1. Văcărescu are numai o carte: 1858/84: „Colecţie di
Tip.
poeziile d-lui marelui Logofăt 1. Văcărescul, Bucureşti:
E
lui C. A. Rosetti şi Vinterhalder 1848”, adusă de A. Hurmuzachi.
IV
In schimb, din poeziile lui A. Mureşianu sunt trei volume:
1862/106: „De'n poesiile -lui Andreiu Murcesianul, Braslov, la
UN

Joann Gott. 1862”, dat de Al. Plesca, teolog în anul al IV;

alt volum din aceeaş operă este cumpărat din banii bibliotecii
Cao-
(1863/78); iar al treilea exemplar este dăruit de „Mihaiii
AL

linosci |M.. Călinescu] 3), coctecet pentru gimn. sup.” (1863/1 00),
18483 (1862/109), se afla: şi în
„Icoana crescerii relle”, Braşov
biblioteca. lui I. Creangă. | |
TR

şi oca-
M. Eminescu şi Andrei Mureşanu. — Poetul patriot
la 1870, a cunoscu t
zionalist care era Eminescu, mai ales până
EN

în bibliote ca gimna-
deaproape poeziile lui A. Mureșanu, căci
„teolog în
ziaştilor erau trei volume: unul dăruit de Al. Plesca
(„Cunsemnă-
anul al IV”, cum aflăm din catalogul cărţilor
/C

1862/106 . Acest Al.

ciunariu”) unde este înregistrată cartea:
întâlni Eminescu în
Pleşca este viitorul preot pe Care îl va
SI

Mureşanu Braşov. Cu tipa=

IA

3) Volumul „Din Poesiele lui Andreiu

de M. Căline scu se află păstrat şi în-
riuluj luj loane Gâtt. 1862” dăruit ţi. Numărul de
l” din Cernău
registrat în biblioteca liceului „A. Pumnu
U

sters, Carte a are pecetea lui „Mihai Călinescu”.

înregistrare 1863/100 e
20
BC

|
 — 338—

Y
1875, când va aduce clandestin în Cernăuţi cartea lui Kosălni-

R
ceanu despre: „Răpirea: Bucovinei”, Volumul dat de Pleşca esie:

RA
* „Den poesiile lui Andreiw Murcesianul, 'Brasiov, la loann Goett
1862”. Un exemplar, înregistrat la 1863/78, este cu specificarea:
„cumpoeratoe - dela Sibiu cu banii bibliotecei cu 1 îl. 30 cr.”,

LIB
In sfârşit al treilea, înregistrat la 1863/100, este dat dee „Mihali
Coelinosci [Călinescul, coetecet pentru gimn. sup.”
Poeziile lui Mureşanu, le mai putea citi Em. şi din (oaca,

TY
p. minte”... din care a. copiat şi îratele său Nicolai Em. (v.A
Vasiliu în “Bul. „M. Em.” 1942) cum şi din „Gazeta Transil-

SI
vaniei” etc., care se aflau în biblioteca gimnaziaştilor. lată .
însă ce raporturi a. găsit d. Călinescu între Em. şi Mureşanu:
ER
„Credinţa de până mai dăunăzi că Eminescu: e un meteor,
icşit. din neant, ca un miracol, fără nicio legătură cu trecutul
IV
se dovedeşte falsă. Eminescu e cel mai tradiţional poet, ab-
:sorbind toate elementele, şi cele mai mărunte, âle literaturii
UN

“antecedente. Toate temele lui ies din tradiţia românească, oricât

de scurtă şii înrâuririle streine, pornite şi acelea înaintea. lui,
aduc numai nuanţe şi detalii. In primul rând descoperim la
AL

e] intenţia de a trata, pe urmele lui Asachi şi Bolintineanu, în

“mari poeme epice ori dramatice, mitologia autohtonă. Cititorul
TR

“6bişnuit ştie doar de Rugăciunea unui Dac, câteodată de pomul

faustian Mureşân, în care patriotul ardelean e înfăţişat ca un
filosof schopenhauerian, teoretician al răului în istorie si al
EN

“unui panteism susținut pe idei platonice, în căutarea fericirii

“negative prin eremitism, somnolenţă şi ficţiune”. (G. Călinescu: |
„Ist-lit-rom.”, „Fund. Reg.” 1941 p. 388). | |
/C

- Cum se explică totuş că „cel mai tradiţional poet”, la care

SI

„toate.temele lui ies din tradiţia românească”, în poemul „fau-

stian” Mureşanu ni-l prezintă pe patriotul' ardelean ca „un
IA

filosof schopenhauerian”, cu „ideile platonice” etc.2 *Oare

“acestea sunt „numai nuanţeşi detalii” ale înrâuririlor străine
U

existente în” literatura română anterioară lui Eminescu, dela

BC

care el le-a împrumutat? Desigur că Eminescu a fost un tradi-

 — 389 —

RY
ționalist, mai ales în prinia fază, până prin 1870, dar asta nu
înseamnă că trebue ssă bagatelizăm şi influenţele străine.

RA
„Pare ciudat că Eminescu a putut lua pe un poet aşa de
naiv [A. Mureşanu] drept erou eremitic, al unui poem faustian.

LIB
Explicaţia este că Mureşanu semna în Foaia pentru minte cu
pseudonimul Eremitul din Carpaţi şi că se află în poezia lui:
un pesimism biblic, cu dorința de rătăcire ca a lui Toma Nour

TY
din „Geniu pustiu”. (G. Călinescu: Ist-lit-rom. 238),
Totuş găsim şi alte apropieri între A. Mureşanu şi Emi-
nescu, de exemplu îu poezia „O privire peste lume” (1845),

SI
Gare începe şi sfârşeşte cu strofa:
Deşert e tot ce vede
Şi nu e fericire deplină pre pământ;
semeţul
ERochiu subt soare,
IV
"Un vis e ce-amăgeşte fiinţa muritoare
Din oara când se naşte si până la mormânt!
UN

„Nimic sub cer statornic, ci tot deşertăciunc,

Deplină fericire; sub soare mam ailat!”. |
(ed. 1881, p. 51).
*
AL

lată Și nedreptatea naturei faţă de oameni, aşa cum 0 ve-

dem la Eminescu în „Epigonii”, „Scrisoarea I” etc., la Mu-
TR

Teşanu o găsim în poezia „La muza mea” (1841):

Nu vezi, că natura nu-împarte drept îrățeşte

EN

La fiii cei de'o mamă tezaurul său ceresc?

| .

Când unuia-i suride cu-o minte prea sublime,

/C

Pre altul 'îl degradă de barbar, crud, tâmpit;

Geniul în. vârtute, brutalul noatăn crime,
Etern atras de patimi, etern nefericit. (55).
SI

De notat este şi întrebuințarea formei suride, după cun

IA

Eminescu are ris (= râs), tot aşa „îlor” (163), „evii” (132),
„Tumpe” (132, 140)... |
U

Mureşanu are o odă „Un devotament familiei Hurmu-

BC

'zachi” (1850), la sfârsitul căreia spimne:

 — 340
— a

R Y
| Păsiti dar înainte, Voi Grachii Românimei,
“Bărbaţi în graiu: şin faptă, cu spirit de Roman, |

RA
Voi îraţii Hurmuzachi, tezaurul tinerimei,
Aleşi de provedinţă, să bateţi pe duşman,
Cu armele dreptăţii, pe drumul legiuit,

LIB
Şi credeți, cal. vost nume în cer va fi mărit! (70)
"(Vezi şi aluzia din. poezia: „La mormântul di Toan -Mo-
cioni”, 112). |

TY
După cum Eminescu va. premări pe: Aron. Pumnul în La |
mormântul lui Aron Pumnul”, tot astfel şi A. Mureşianu
scrie „La mormântul marelui Vornic al Moldovei Docsachi

SI
Hurmuzachi care a repausat în 30 Martie 1857”: |

ER
O stea luminoasă, din sfera cerească,
Şi-a tras a sa rază, să n'o mai vedem; —
Un suilet de înger s'a dus, să-şi primească
IV
Cunună virtuţii în. sântul Edem. ă i |

Ceeace ne aduce aminte de „Se stinse un luceafăr, se

UN

stinse o lumină, Se stinse-€-o dalbă stea”, dar şi de ritmul din

„Mortua est”. | |
Regretul . tuturor Românilor pentru moartea lui Pumnul
AL

îl găsim şi în poezia de mai sus a lui. Mureşanu:

S'a dus; „maldar] rămâne a lui amintire,
TR

Siipată în inimi, în giur de Carpaţi,

“La fiii ce-i leagă aceeaş simţire::
A Patrii amoare, un sânge de frați. (157).
EN

La Eminescu, tot „ce-i simţ naţional”, -cum: şi tânguirea

gimnaziaştilor urmează umbra lui Pumnul „Col în Eliseu!...”.
Deci „Edemul” lui Mureşanu e înlocuit cu Eliseu!
/C

| Dacă, în general, T., Maiorescu a avut dreptate când

condariina versurile prozaice ale lui Mureşanu, totuş unele
SI

strofe” nimerite vor fi oprit atenţia lui Eminescu, precum în

IA

poezia „Mintea”: /Sa

Te măresc. fiinţă - fără - de- început,
Pentru tot ce vede ochiul meu' sub soare,
U

Pentru tot ce dreapta-ţi sântă a făcut, |

BC

“Dela om şi feară, până la-acea îloare,

Carea vegetează numai. un -minut! (103):
 — 341 —

RY
nu
constat
„» lătă-l pe Mureşa ând: şi' e „le mal du si&cle”;.

RA
Bolnav e timpul nostru şi greu de vindecat,
Ori cât se pare'n toate a fi de naintat.
i | (Lumina şi adevărul, 135).

LIB
ceeace Eminescu va constata în diferite rânduri.

ax

TY
nale
De ale lui C. Bolliac sunt patru volume: 1. „Naţio
i nocuinale”.
“(poesii)”, dat de Georgiu Andrieviciu; 2. „Poedi

SI
3. Poesii Buc. 1847 „Şi: încă
Paris, 1857, dat de G. Balmosiii;
un volum a ediţiei din Paris, dat de A. Pumnul.

Poema
Din 1. Eliad ni s'a păstrat: „Don Juan ER
dela Lord Byron.
epică tradusă de I. Eliade. Buc. Tip. lui” Eliade
1847”,
trecut A. Pumnul ca
IV
înregistrată: 1862/56; în catalog este
Pumnul dă şi vo-
donator, pe carte însă nu este iscălit. Tot
UN

|. Eliad de prose şi de
lumele: „Culegere dem scrierile lui
ele seau Gram-
poeshic... în tip lui: 1. Eliad”, (1860/61) şi „Regul :1831.
traduse în ruminesce de |. Eliad. Buc.
matica pocsiii
,
AL

(1862/50).. |
se în rumâneşte de
"Regulile sait Gramatica poezii. Tradu
1. Eliad. 1831. Bucureşti. | e
TR

ziaştilor, dar nu
Cartea se afla în biblioteca “gimna
dintâi carte despre „genur ile
s'a mai păstrat. Este cea
EN

îndrumător în esteti că al
literare şi va. îi fost primul şi Boileau,
“ui Mihai Eminescu. Condus de Marmontel
geniu, gust şi talent: „Omul de
/C

Fliad vorbeşte despre: duh,

sa, ideile sale numai Sim-,
geniu se lasă cu totul în imaginaţia nu zice ca cei-
toate și nimica
SI

timentul le leagă. El ghiceşte lu-

apropie şi Talentul pune în
lalţi... Geniul crocşte, Duhul
„Pentru Poezie” ne arată rolul
IA

crare...”: (p. 4—5). In capitolul când

rele de inspiraţie”, atunci
pe care îl au lecturile, „isvoa dar să avem
că' ar îi stins”, atunci „trebue
U

„geniul seamănă Şi când

eţează căldura geniului;
scăpare la citiri care însuil
BC

poita de a pro-
puterile noastre,
prin această hrană repriimim
 — 342—

R Y
duce se îacetsă o simţim mai cu vioiciune” (p. 16). Aşa tre-

RA
buesc concepute .şi aşa le-a conceput şi Eminescu isvoarele
de inspiraţie. | | | i
S'a păstrat de C.: Negruzzi „Aprodul. Purice. Anecdot

LIB
istorie”, Ed. III, laşi. Inst. Albinei, 1846, (1865/20, dat de. A.
Pumnul), cum şi * Ballade de V. Hugo”, Iaşii, la Cantora:
joiei sătești, 1845, (1862/26, dată tot de A. Pumnul). Aceeaş
(1863/95), însă ed. Il

TY
carte este dată şi de C. Negruzzi
laşi, 18634). | | e |
„Ballade de Victor Hugo. Traduse de C. Negruzzi. Lasii.

SI
La Cantora Foaie Săteşti, 1845. In biblioteca gimnaziaştilor e
înregistrată: 1862/26 şi s'a păstrat, . |
ER
„Şi din traducerea aceasta a lui C. Negruzzi i-au putut ră-
mânea lui Eminescu reminescenţede sunei de corn:
IV
Deşteapt' atuncea pădurea veche, ,
| „Şi se aude, un glas de corn! („0 Dină”, 5).
UN

Din „Silful”îi va rămâne denumirea „Ondinei”: |

„Cu Undinul se uneşte Salamendra azătoare” (11), cum
şi forma „rizănd” (11, 52, 53) etc. Aceleaşi „undine” le găsim
AL

şin „Trilbi sburătorul d'Argail”: |

N Venişi să-mi vezi Undinele
Ce cu stuh sencunun? (24). ,
TR

Printre baladele pline de demoni şi fantome ale lui Hugo,

găsim un început asemănător cu cel din „Melancolie”, în des-
EN

crierea ruinelor din „Ilora Sabasului”:

„ Peste zidul monastirei' ce se vede'n depărtare,
Luna faţa'şi învăleşte ca şi pentrii o taină mare!
/C

-Duhul meze-nopţii trece singrozire răspăndi;

“De douăsprezece oare cu aripa'n clopot. lovi (103).
SI

dărueşte şi bibliotecii „Soc. p. cult.” următoarele

4) C. Negruzzi
împrumuta şi M. Eminescu: 1865/1414: „Păcatele
IA

cărți, de undele putea

traduse cu A.
tinereţelor” 1857 şi 1865/303: Satirile lui Antioh Cantemir, -
Baladel e lui V. Hugo, ed. IV, 1863,
Donici, 1858. In 1865362, 363 şi 364: 1863
Wiseman, trad.
U

sau baserica (sic) catacombelor, de Nic.

„Fabiola
iloru de Dem. N. Preda..
şi „Mithologia greciloru romaniloru şi a egipten
BC

cu „Revista română”, .-1861—:

Buc. 1863. Tot atunci dărueste şi Al. Odobes
63 (1865/453).
 — 348 —

RY
A
| Ca în „Egipetul” lui Em. găsim, în „Dinaşi Peri” a lui
Hugo, preamărit Orientul: .. | |

RA
stând ăncăm picioare în lata pustietate, '
“Teba
Par'c'aşteaptă înturnarea gloatelorei depărtate (118).:

LIB
Un cititor gimnaziast, probabil loliann Mihaleskul 4. 1/10
863, a ţinut să se iscălească în două locuri. De sigur şi Emi-
scenţe
nescu a citit-o, dar nu se pot preciza influenţe sau remine

TY
mai precise.
S'a păstrat traducerea Ermionei Ashi 5): „Rut. Pocmă

SI
biblică în trit idile. Depe limba germană a Mad. K. Pihler.
Adusă pe Romănic de Diumneaci Ermiona Asaki. Eşii. La Inst.
Albinci, 1839” (1862/63, dată de A. Pumnul). ER
Ermiona Asachi, fiica poetului şi soţia lui Edgar
e .
Quinet,
.

Rut de Karol ina

traduce în 1839 poema biblică în trii idile
IV
arzer. Tot Ermiona
Pichler vieneză, prietenă cu Kârner şi Grilip
Ren6-Paul Şi
UN

mai prelucrează în 1839 „novela iiziologică”

Paul Ren€ de Emile Deschamps (1791—1871).
„Rut” este în proză şi subiectul ei a fost
Poema biblică
cu fidelitate de d. N. Davidescu, în una din po-
AL

întrebuințat
vestitrile "volumului „Apocalips profan”.
întâe oarâ în
Dela G. Asachi ni S'a păstrat: „Fabule
TR

A patra ediţie, adăozită

limba Română versuite de G. Asachi.
(1862/107). Alături
cu viaţa lui Esopu. Laşii. Inst, Albinei 1862"
EN

îiecare
de stampila bibliotecei gimnaziaștilor care se află pe
„Dar dela D. Giorgiu Asaci
din cărţile păstrate, este notația: 4
rumâni dem Cernuti,
pentru biblioteca ginmcesiaştilor
/C

cărții,
Juniu 1862 c. n. [iscălitura indesciirabilă]: La urma
de Asachi s'a păstrat și Fabule
SI

iscălit „Lavorovschi II g.”. Tot

G. Asachi, mădulari acade-
„dlese, pe românie aduse de Aga
IA

Albinei. 1836.
miei de Roma, Eşii. In Tipografia
Eminescu pe Asachi din
E de mirare cum de l-a omis ă
cum ne spune în „Fabula cătr
U

„Epigonii”, căci Şi acest, după

BC

lniceanu”. An. Ac. D.6.

5) Vezi şi N. Cartoian:: „M. Kogă
 — 344 —

R Y
cetitori”: „Prin: lupi, corbi, îurnidi şi broaște de-a vorbi aici

RA
cutez”, nu numai Donici, despre care Em: spune că-i „cuib
de'nţelepciune / Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze
pune /.Urechile ce-s prea lunge ori coarnele dela cerb”,

LIB
> Şi la Asachi găsim forme cu i în loc de î: „Picătura şi
riul (48), ripile (53) etc, |
La urma cărții este iscălit Ilasieviez”, unul din gimna-

TY
„ ziastii de pe vremea lui Eminescu. (1858/92, dată de St. Păl-
„tinescul păharnic). „Culegere pe Poesii”, ed. II Inst. Albinei

SI
1854: (1859/34, dată de Georgiu Mironoviciii) şi „Lupta Mol-
dovenilor cu cavalerii crucieri la anul 1433” Albina : 1845
ER
(1858/107). Prozaice sunt versurile lui Gh. Asachi din poezia
„Timpul fuge”, reprodusă. de A. Pumnul în „Lepturariu”. (Tom.
IV
IV, Parteal 1864, p. 1384—5):.
Timpul fuge cu iuţeală Un neam merge, altul vine, :
UN

- lar peirea noastră vine, „Cu cel mare cel mic piere
"Să nu pierdem vre-o. clipeală, Noroc trainic “ nu mai: ţine
Zile să trăim senine!“ Să "Dar nici vecinică durere; |
| | Timpul fuge...
AL

De ce-avem înţelepciune
TR

In o vicaţ'atât de mică?
Când ea altă nu ne spune,
Fără că nu ştim nimică: |
EN

A Timpul Îuge.

La scepticismul, care ne aminteşte vag de „Olossa” lui

Em., se mai adaugă repetarea simetrică a stroiei prime şi la
/C

urma poeziei.
a lui A. Pusin”. Buc.
SI

Din AI, Donici era: Tiganii poeme

E 1837. (1862/98, dată de loacim Petrasiu, st. VII cl.).
IA

S'a păstrat un volum din Poeziile lui A. Chrisover ghi, cu

preîaţa de M. Kogălniceanu, 1843. (0863/111, dat de D. Scurei, |
U

Cu iscălitura lui, -
„Povestea. »ovestelor”. laşi la Cantora Foaei
BC

C. Stamati:
sătești, 1843 (1865/7, dată de A. Pumnul).
 — 345 —.

RY
că este
_ Despre Costache Stamati, G. Călinescu spune
(Ist. lit.

RA
„în câteva puncte comparabil doar cu Eminescu”,
descrisă în
rom. p. 229). Iar zâna din Povestea povestelor „e
folklorică plăcută lui Eminescu”.
acea şăgalnică manieră

LIB
| -1
(p. 230). |
(1863/63)
G. Tăutu: Poezii. laşi, 1862, tip. Buciumul rom.
şi „Brânduşe Romine”. (1870/11).
prilciite în

TY
Beldiman: „Eterie sai jalnicele scene
Alecu
ndri
Moldova dem rcesvreetirile Grecilor, pre'n sicful lor Alesa
de Banul si cavaleriul Alecu Balica. laşi
Ipsilanti”... edato

SI
tip. Buciumul rom. 1861. (1862/129, dată de V. Alesandrescu
şi D. Gusti).
Sa păstrat de G. Sion „Moartea ER
lui Socrat de A. de
tip. Inst. Albinci, 1847.
Lamartine, trad. de G. Sion. lasii
IV
„Perezec”, dar din ca-
(1863/79). La urma cărţii este iscălit
iu Nosicvici, II cl.).
talog reiese că a fost donată de Georg
UN

din ori-
Inainte de a îicunoscut Em. opera lui Lamartine
ca aceasta alui Sion, Peli-
ginal, o va îi cunoscut din traduceri
putut-o cunoaşte încă din 1863,
mon, etc. Traducerea lui Sion a
AL

biblioteca ximnaziaştilor. Deci,

de când este. înregistrată în
influențelor acest „Cunsemnă-
şi pentru stabilirea cronologiei
TR

ciunariu” are 0' mare importanţă.

din „Inger şi Demon” i-a
Viziunea clasicismului grecesc
lui Socrat”, care se compară
putut îi sugerat Şii din „Moartea
EN

„Eu suntit lebăda; acuma morii,

pe sine cu 0 lebădă murindă: săi,
11). In discuţia cu discipolii
dar potii ca să şi cănt!” (p. în „Mor-
uneori ca
/C

Socrat desbate problema morţii și a vieții,

tua est”:
SI

-a muri? .
Pentru ce mai trăim dară nu pentru
„d .
IA

dreptate am iubit a suferi?

Pentru ce pentru
o numesc
Pentru ce în astă moarte ce vicaţă
U

d'auna rescolesc
Al meu suilet şi simţirea tot-
t 'de s'ar obosi? (15)
Nişte înclinări profane, Orică
BC

. . . .
. . .
. . . Lă
Lă
 — 346 —

R Y
Omul căt trăeşte'n lume, subt un trup împovorat,
„Se tăreşte ca să afle binele: adevărat...

RA
Şi apoi abisul morţei cine-l poate desvăli?
Zeii n'au. dat morței darul de-a pute a ne vorbi:

LIB
„Cine ştie dac'un suilet, după ce ne-a părăsit,
Cu plăceri sau cu osinde e de moarte priimit? (16)
Ceea ce corespunde cu: „Şi-apoi cine tie, de este mai

TY
„bine, a fi sau a nu fi”. Ş
| Amestecul: durere-plăcere în dragoste, îl. găsim şi la:

SI
Lamartine: | | |
Cum răpind a noastre inimi pre-puternicul Amor,

4
Viaţa trebuie să fie un fel de Purgatoriu
ER
Ne ascunde chiar subt lacrimi a plăcerei dulce dor! (17)

pentru a avea:
IV
liniştea desăvârşită a morții:
UN

„— Cum! pentru a învie earăşi trebue nmnai a muri?

Nu! ci sufletul de simţuri trebue-a se măntui;:
Şi de poite pămintene să nu fie: biruit;
Și trăind vieaţa s'o credem lungă moarte în sfârşit!
AL

Vieaţa este cămp de luptă; moartea semn triumiător,

Şi pământul e altarul de ori.ce mistuitor;
TR

„Pe al căruia prag omul de-a lui simţuri desbrăcat ,

Trebue în foc s'arunce vestemăntu-i necurat... (18)
Urmează o lungă desbatere despre materialism şi idea-
EN

lism, ceea ce găsim şi în „Epigonii”. Lamartine, prin sura lui

Socrate, ajunge
: la concluzia că numai sufletele celor virtuoşi -
nu se mai reîncarnează în altă viaţă, desi unul! din elevii lui:
/C

'Socrat se îndocşte de nemurirea sufletului:

SI

„Când ca “lira, trupul pere, sufletu-i ca son perdut?... (20)

ca şi la Eminescu, găsim în traducerea lui Sion forma:
IA

„Tegius”
Şi în stelele deșerte făcând regii de popor... (28)
U

In clipa morţii, un elev îl întreabă pe Socrat dacă:

BC

„moartea e un somn”, la care el răspunde. că moartea e:

 „— 847 —

RY
„Deşteptare dintrun somn îndelungat!” (38). Deci realitatea:
iar viaţa este un somn. LL
este în moarte,

RA
„Găsim apoi iorme cu i în loc de, constatate în tipări-
prizăndi”, „ridea”, „pă-
turile dela laşi din această epocă:
|

LIB
minteană”, (13) etc.
S'a păstrat de D. Dăscălescu: „Scrisori din Tara Tin-.
nouc”, lassi. Tip Buciuimul “rom. 1856.
țareasca şi Poezii
(1858/108, dată şi iscălită de „Stefann Păltinescu Păharnic”.

TY
cu data: „857
Pe altă pagină este o inscripție indesciirabilă,
şi „Ziorile, poezii”. 1854,
Oct. Iassi'”). Tot de Dăscălescu cra

SI
(1858/63, dată de A. Hurmuzachi).
Haiducul”, Buc. 1859.
S'a păstrat de G. Baronzi: „Corbca
(1860/47, pe carte
wicz”). De acelaş
ER
e notat: „ex libris Andriewic” şi „A.
Baronzi mai era: „Dominul rosiu, tradus
Ilasie-
de
| | |
IV
“S, Baronzi”. Buc. 1853.
populară. Tiv.
G. Baronzi: Corbea Haiducul. Biblioteca
UN

|
Copainig, Hanu Greci. 1859.
lui Eminescu: „heve-
Rima antepenultimă 'din poezia
putea să o găsească poctul
dere”: soarele... izvoarele ctc.,
şi aici la Baronzi (p. 14—15).
AL

- |
Faţa-i iloarea
Jos în valea
Socului
Corbului”
TR

- Şi vâlvoarea
Unde-i calea
Focului
Orbului ...
EN

Jarum vatră
Vine zina
| - Fumegă
Ziorilor
Râwn peatră
Din grădina
/C

Spumesă.
Florilor
i asupra lui Eminescu, vezi
Despre influenţa lui G. Baronz
SI

Jura
ia lui Eminescu” de Iulian
“şi broşura: „Mitulîn poez r” a
19—20). In „hevista Carpaţilo
IA

(Paris, J. Gamber, 1933, p. i” de Bar onz i, unde

elul pământulu
lui G. Sion, este poezia „Căţ „Strigoii:
si de Em. ca motto în
se repetă strofa întrebinţată
U

| Cătelul pământului
BC

In numele sîntului
Sub crucea de peatră.
"Taci S'auzi cum latră
 Y
| SI | |

R
Em.. nu a citat numele lui Baronzi fiindcă versurile le-ar

RA
îi socotit populare, după cum afirmă |. Jura, uitând însă că -
versiticaţia, şi rima nu sânt populare.
In Mss. acad. Nr. 2257, fî. 276, Em. a adunat: poezii „de

LIB
mâna a doua: chiar, din epoca lui Eliade”, ne spune d. Jura.
„Sa păstrat de At. M. Marienescu: „Poesia poporala. Co-
“linde, culese şi Corese...” Pesta .1859. (1859/36, iscălit Par-

TY
teniu Popescul”;. mai era: un volum dat de acelaş Popescu la
-1859/37. şi un altul donat de George Popp, Lieutnant în c. r.
regiment N. 50, 1859/2 care a mai donat şi bani şi cărţi).

SI
_ Poesia popurala. Colinde culese şi corese de At. Mâ- -

ER
rianu. Marienescu. Pesta 1859. Cu tipariului lui 1. Herz. Chiar
în anul apariţiei cărţii, ea este înregistrată în biblioteca cer-
năuţeană, deci era în curent cu dele mai noi evenimente literare
IV
din. toate provinciile româneşti. - !
“In întroducerea cărţii, Marienescu arată originea cuvân-
UN

tului „Leru” dela „Aureliu Marcu Antoninu Filosofulă” (p.

“VII—VIII). Un cititor anonim însă, la colinda” „Drumarii” (p. 1),
face o notiţă cu creionul: *) Inscemnintioe: Leru seaii o La-
AL

remeii Doamne înseamno iice prociemeciune a dieilor de case

Romani, „Lari” care cuvînt s'a rotinut pîno la noi. „O mi
TR

Lare dimine” pe lcetinie”. Deşi nu putem preciza a cui este

această însemnare, totuş ea ne arată care crau preocupările
intelectuale ale: celor din iurul lui Pumnul.
EN

_ Colecţia aceasta de colinde a lui Marienescu nu credem

că a rămas necetită de harnicul culegător de folclorcare era
/C

Eminescu. Oarecare tendinţe arhaizante în limbaj puteau să-i

“vină poetului nostru dintr'un vers popular ca acela din colindul
„Santa Dumineca” (36): „Să le rumpă mâna 'ntinse”, sau din
SI

„Alergarea cu caii” (115): „Ca să-mi rumpă florile, / Să 'm-

IA

tunece zorile”, sau din „Fetele şi florile”: „Le rumpea şi .

m alegea [florile]” (118). |
U

Unele legături mai apropiate se vor îi stabilit între Em.

si Marienescu în vara lui 1868, când Marienescu relatează în
BC

39 Familia” despre. reprezentațiile trupei Pascali, în care se, afla

 îs

— 349 --

RY
- suiler, ba chiar şi actor (după relaţiile corespondentului din
„Lugoj al „Albinei”) tânărul M. Eminescu. La Arad, (prin Aug.

RA
1868) autorii locali oferă trupei Pascali să li se joace operele
lor originale: At. Marienescu oferă comedia "întrun act „O
olumă” şi.]. Vulcan „Nu vătămaţi fetele bătrâne” în trei acte.

LIB
(Bogdan-Duică în „Viaţa Rom.” 1924 LX, 386).
Poezia populară mai era cunoscută ximnaziaştilor şi prin
studiul lui lohann Karl Schuller: „Kolinda,. Eine Studie îiber

TY
-omănische Weinachtslieder ...”. Hermannstadt, 1860, (1863/
/103, dată de M. Caelinosci coetecet). |
De
Cărţile cu un caracter popular erau destul de multe.

SI
exemplu. acelea ale lui Anton Pann: „O şezătoare la ţară”...
Partea 1. 1551.
ER
(1858/23) şi 1852, în tip. lui A. Pann, ambele.
-(1858/45). Amândouă date de A. Hurmuzachi. „Noul Erotocrit
”.
(1862/27,
(1860/60, dată de Pumnul), „Povestea vorbei”. 1847.
IV
Partea |—II. (1865/1, dată de
dată de Pumnul). „Fabule”...
| | |
UN

Pumnul).
popular este cartea Doctorului T. Sta-
Tot cu caracter
sau troedeeciuni neeciunale romînesci, culese,
mali: „Pepelea
de... Partea |, cum şi accea a lui.
înorînduite şi adoozite
AL

„Magadin de cînturi nociunale”. Broşura

George Ucenescu:
în catalog
1, ed. II Braşov 1866. (1867/86, dată de G. Catargiu:
TR

este scrisă, foarte probabil,de Eminescu).

i, culese, în-
Pepelea seau tradiciuni năciunare romăneşt
Stamati. Partea întăiii. laşii. *
orănduite şi adăuzgite de Doc. T.
EN

In biblioteca gimna-
__ 1851 Tipografia Buciumului Romanii.
dată de A. Pumnul, dar nu
ziaştilor era înregistrată: 1865/5,
a universităţii din Cer-
/C

Sa mai păstrat: se află însă în bibliotec

Landes Bibliothek! in
năuți cu vechea stampilă: „Bukowinaer
abilă pe care am găsit-o:
SI

Czernowitz” şi cu o iscălitură indescitr

Pe copertă are data 1860,
şi pe unele cărţi ale ximnaziaştilor.
IA

iar în interior: 1853, CLXXI.

un boeriu de moda
Ni se descrie în această cărticică cu
„In coada trăsurei cra unii gemîndanii
U

veche într'o butcă: un boecriii

cu şlicul, iară în năuntru
BC

aşternuturi şi o oboroacă
 — 95

R Y
„cu barba dezunii cotă, îmbrăcatii cu antereii de cutnie în dungi,
“Cu şacşiri roşii, papucii. cu mestii, o caţaveică cu samurii şi

RA
giubea cu sderii, iară în capi unii ghieiliciă, căci precum ami
“spusii şlicul îl pusese într'o 'oborooacă în coada butcei. Cătră

LIB
acestea era încinsii cu unii şală de caşimiriă şi în brâi unu cea-
sornicii repetiriă; ...”. (p. 4—5). Pe Eminescu, iubitorul de
viaţă patriarhală, trebue să-l] fi atras asemenea boeri vechi,
după cum îl va îi impresionat plăcut şi „săgalnicul Pepelea”

TY
cel „înţelept ca un proverb”, aşa cum ni-l prezintă broşura lui
„T. Stamati:. „Pretutindenea el [Pepelea] era sufletul adună-

SI
„rilor; la priveghiuri, el aşăza toiagulla capul mortului după cel
[sic] scălda, şi hotărea jocurile; la şăzători spunea cimilituri,
ER
poveşti, frînturi de limbă, ascundea ghemurile fetelor, da bâr-
diuţe în caerele lor, ţinea fusele, rumpea firele, stângea opaiţele
IV
scaii luminările ca să se poată săruta”. (p. 7—8). Sunt citate
apoi cimilituri, fîrânturi de limbă, urături ale acestui „foarte
UN

-“isteţii, harnici, cu cugetii curati, drepti şi înpăciuitoriu” Pepelea.

(13). Stamati cunoştea variante de urăturideosebite de ale lui A-
lecsandri şi cu forma arhaică: „Si rumpându-l drepti în două, /
AL

Ne dădură numai nouă; lar apoi rumpândii în trei, / Au mai

dati şi lui Andrei”. (18). Şi alte forme arhaice îl vor fi atras
pe Eminescu: forme ca „riului” (37), „îi dedi: buna seara” (21),
TR

„dedi viţeii la coteţii” (24) Capitolul II: „Pepelea se tocmeşte

argati. la ună românii, numiti Vasilie Răuţii” are unele ase-
EN

mănări cu. „Stan Păţitul” lui Creangă. |

Nu lipsesc nici aluziile la „evrei cămătarnici” sau crâsmari. |
/C

lon' Barac era“ mult citit de. simnaziaşti: „Risipirea cea

de preurină a lerusafimului... scoasă idin. cartea lui Iosif
SI

Flavie”... Sibiiu, 1843. (1862/38, dată de Pumnul; s'a păs-

trat). „Traghedhica lui Samson”. Sîbiii, -1816: (1860/50, dată
IA

de Al. Stefanoviciu). „Istoria prea frumosului Argir.. ” Sibiu,

1859, (1863/114); un alt volum din aceeaş operă este donat de
U

A. Pumnu. (1865/14). „Naşterea” şi viaţa . ... lui Pitikot” trad.

“din LI: germană în stihuri: Brasov, 1841. (1860/32). --
BC
 — 351 —

RY
"Sau păstrat de V. Aaron: „Anul cel mănos. Bucuria
lumei ... Sibiu. (1862/42 dată de A. Pumnul). In versuri săltă-

RA
reţe şi cu expresii neaoş transilvănene, autorul a vrut să facă
un îel de „Georgice” popular româneşti. „Istoria lui: Sofronim
Sibiu; 1821. (1862/1014, s'a păstrat, dată de

LIB
şi a Haritei”...
„Nicon şi V. Tomiuc, cl. VII, alt. volum este dat de Pamiiliu
Tliuţiu). | |
| Vasilie Aaron: Săfronim și Harite. |pasina titlului Hp-

TY
seşte]. In bibl. gimnaziaştilor era înregistrată: 1859/32, „Dar
de Domnul liutiu Pamfil. 1860”. Cartea se află în bibl. liceului

SI
„A. Pumnul”. In „Cuvânt înainte”) V. Aaron, între altele, se
ocupă şi de versificaţie şi despre limbă spune: „Cu adevărat
limba noastră nu iaste aşa avută ca Soriora cea Talienească,
si ca amânduror Maică, limba Latinească”... de aceea...
ER
„nice noi [ca si alte limbi] avem vreo ... a
pricină cuvioasă
IV
nu năzui când şi când la Maica cea dulce, și Soriora limbei
nu
UN

noastre, atâta fără părtinire pociu zice, că limba noastră

iasta aşa de sarbădă, cât. ceva. rod la vreanica sa să nu poată
aduce”. Sofroni, îndrăgostit de Harite, îi scrie o Scrisoare
în versuri, care cade în mâna tatălui. Acesta îl alungă din Ce-
AL

lui
tate şi Soîronim, __ ca un premergător al lui Ieronim al
ostrov,
Eminescu din „Cezara”, ajunge în singurătatea unui
TR

îndărăt
unde ciopleşte chipul Haritici. Harite pleacă să-l aducă
unci zeițe furate. Şi Haritc,
pe Soironiim, pentru a: ciopli chipul
acel os-
— ca o altă Cezara —, se întâlneşte cu Sofroniim în
EN

a-şi salva
trov şi îl aduce îndărăt împreună cu statuca, pentru
pe tatăl ci, închis de popor fiindcă alimease pe Sofronim, elevul
/C

lui Praxitel. | o ae
este
Ceva din insula lui Euthanasius, plină de sculpturi,
SI

şi în ostrovul singuratecului Sofroni, unde:

IA

| „Zbârnăesc prin aer taberi de albine,

Pe flori şi pe îrunze vrând să se anine.
U

at cu
Poate că adolescentui de 10—14 ani sc va îi delect
unde sintu-
0 asemenea lectură simplă, cu iz arhaic... şi
BC
 — 352 —

Y
raticul Soironim, cântând. din alăută, parafrazează vechea Doe-

R
zie populară „Amărâtă turturea”: | i

RA
Pasărea de soţ 'lipsită . . E
Şedea oare cât scârbită

LIB
Codrul toamna să lipseaşte
De verdeață, ce grăbeaște
Căzută cătră pământ, etc. (p. 31).

TY
Metastasio: Ahilevs la Schira. Cartea se afla în
î Biblioteca
„Soc. p. cultură” din Cernăuţi, iar acum este în bibl. liceului

SI
„Aron Pumnul”. In prefaţă traducătorului „Cătră iubitorii de
citanie” Iordache Slătineanu (Sibiu, 1797) ne spune că a tradus

ER
această piesă „drept petrecere din vreme a singurătăţii meale
la ţară”... Găsim expresia lui Eminescu: „prostatice”, vorbind
de sufletele 'ostaşilor impresionate de Achile.
IV
“La sfârşitul comediei este o traducere în proză, din
UN

greaca nouă, a „Istoriei lui Soironim” „ pe care o preface în

versuri V. Aaron. Su |
| - Traducerea în proză, din „Greaca noao”,. de „dumnealui
loardachie Slătineanul vel Pahai rnic în Bucureştii”, o. găsim şi în
AL

„Chrestomaticul românesc” al lui! T. Racoce (Cernăuţi, 1820,

p. 54 şi urm.), păstrată la pimmaziaşti, sub nr, 1859/19).
TR

Pe coperţi se află: diferite notări, cu cirilica şi cu gotice,

dintre carese poate descifra numai:
EN

- „Această carte o am cumpărat eu din Eş şi am dat un

leu pe dânsa. „ 1804”. ,
„Mai erau: Patima şi « i moartea Domnului şi Mantuitorului.
/C

nostru Isus Hristos”. Sibiu, 1837. (1863/87, fără “specificarea

autorului). „Perirea a doi iubiţi (Piram şi Tisbe), Sibiu, (fără
SI

"an şi autor, 1862/43, dată de Pumnul).

IA

N. T. Orăşanu: „Panorama sau Mineele Lui) Nichipercea”.

Broşura II. (1871/5, scrisul pare al lui Eminescu).
U

C. D. Aricescu: „Lira”; „Arpa Romîno”, 1852; „Sioimul

Carpaţilor, poesii”, 1860. .
BC

4
 Iu — 353 —

RY
Pentru cunoaşterea versiiicaţiei, gimnaziaştii aveau pe
lângă „Gramatica poeziei” lui Eliad şi cartea lui G. R. Melidon:

RA
Regule scurte de versiiicatie romîne”. Tip.. Buciumul rom.
"1858. (1862/37, dată de A. Pumnul şi 1862/136,. dată de V.
Alesandrescul şi D. Gusti, cum şi, 1871/16, dată de Atan Pridie.

LIB
Deci trei: volume. din aceeaş carte).
_“ Pelângă poeţii, de mai sus, mai erau şi alţi versificatori ca:
A. Lăzărescu, Vinterhalter, Gr. Serurie, 1. Șacellariu, N. Istrati, |

TY
Costiescu şi alţii, care se ailau în biblioteca gimnaziaştilor. *
Cităm şi traducerea în proză a lui Atanasie Pâcleanu a

SI
operii „famosului” Torcauto Tusso „lerusalimul liberat, poemă
pică în două volume”. Buc. 1853, s'a păstrat la Soc. p. cult.
tomul II, pe care sunt două numere de
ER
înregistrare, ce nul
corespund însă cu acela din catalog care este 1858/61. Sau
IV
păstrat ambele tomuri şi în bibl. lic. „A. Pumnul”,
S'a păstrat: „Omer: Iliada, tradusede D. C. Aristia
UN

TonulI, Bucureşti, în tip. lui Eliad. 1837”. (1858/25, era dintre

cărţile aduse de A. Hurmuzachi). Arc la început dedicaţia lui
Aristia cătră domnitorul A. D. Ghica, apoi. o introducere a
AL

editorului, Eliad, în care se' ridică împotriva criticei destruc-

tive şi, constată lipsa principiilor aritice. Urmează o lungă
precuvântară a lui Aristia, cum şi o „Disertatie asupra naşterei
TR

şi vieţei lui: Omer” Volumul I conţine primele şase cânturi tra-

se
duse în versuri albe. Din această traducere a lui Aristia
EN

cra
va îi familiarizat, pentru întâias' dată, Eminescu, pe când
elev, cu întreaga operă alui Homer.
/C

Poczia bucovineană este reprezintată orinV, Bumbac:

„Multiamită dem partea Ruminilor Bucovineni închinată
SI

t,
domnului Eudosiu de Hurmuzaki...” Cernăuţi, tip. |. Ekhard
1861. (1861/17, dăruită de N. Huriuinu, s'a păstrat; mai. era şi
IA

o altă brosură dăruită de autor, pe care îi “am mai găsit-o).

Conţine numai o poezie de patru pagini şi jumătate.
U

Alt poet bucovinean, D. Petrino: „Flori de mormânt”,

Ia biblio-
BC

Cernăuţi, 1867. (1872/16, dată de Ion Sbiera, custode

-23
|
 — 054 2

R Y
teca ţării”; acelaş volum "mai este dăruit si „de E. Meseder:

RA
.1873/2). „Lumine şi umbre”, Cernăuţi 1870. (rap, cadă tot
„de*E. „Meşeder). N |
In sfârşit, alt versificator mai i este Gabriil ler cmioviciu,

LIB
"paroh din Berchişeşti în Bucovina: „Poesii romane” 1848.
(1860/38, dată de St. Dracinschi). Ea
Versificaţia + cra reprezen-

TY
tată în biblioteca gimnazialş-
tilor din Cernăuţi prn cărţile .

SI
a: vreo 40 de autori. Ne. sur-
prinde că poeţii cei mai re-
ER numiţi ai epocei, ca.D. Bolin-
tineanu, Gr. Alexandrescu şi
IV
"alţii sunt reprezentaţi numai
cu câte un singur volum. In
UN

“schimb, mai atrăgătoare şi

mai numeroase erau scrierile
cu un caracter popular ca ale.
“dlui |. Barac, V. Aaron, A;
AL

Pann etc. Gimnaziaștii mai

puteau citi poezii şi din Ca-
TR

lendare, ba: chiar şi din

„Computu publicu' alu Fon-
EN

dului Reuniunei: femeilor ro-

mâne”... de Maria Nicolau:
Partea 1 Brasiovu, 1853,-
/C

1860/27, dată
- de „Doamna
ERNST RUDOLF NEUBAUER_. Catinca Pumnul”). Cartea s'a
SI

- poet şi profesor. al lui M. Eminescu “păstrat: şi ' are. o parte de

„Lectură” la urmă, cu poezii
IA

de Bolintineanu, Alecsandri, -Muresianu, eta,

| In ce priveşte poezia: în limba germană, găsim în biblio-
U

teca gimnaziaştilor de Ernst Rudolf Neubauer: „Nozgaia . oder

BC

"die Steppenschilachi. “Ein Gedenklied aus Seretland”. Radautz.

 N — 955

RY
Verlag von. |. Kirner (î. an. 1878/3, dată de Ipolit Calinescu
“st; cl. V sim.). |

RA
'“Apropieri între cei doi poeţi, atât: de deosebiți ca vârstă
şi talent, sunt nu numai în ce priveşte raportul dintre elev şi

LIB
profesor, dar şi pe tărâmul poctic. Nu vor îi chiar aşa de nu--
meroase cum le vrea Alfred Klug (»Ernst. Rudolf Neubaucer,
Der Mann und das Werke. Cern. 1933), care presupune că in-
fluenţa asupra imaginaţiei poetice a lui Eminescu a fost mai

TY
puternică din partea lui Neubauer, decât dela »pedantul Aron
Pumnule.: UI, 17). . |

SI
Neubauer a călătorit prin Bucovina (v. »Erzăhlungen aus
der Bukowina«) şi vorbeşte cu entuziasm de Putna, Ştefan cel
ER
Mare şi mormântul său: »Sein Grab! — Unterlasse es nicht,
wăhrend deines Lebens wenigsten cinmal zu diesem Grabe zu
pigeri Sohn der Bukowina!«, etc. (p. 13). Aceste descrieri îi
IV
r fi. plăcut lui Eminescu, după cum şi romanticele poeme.
UN

epice ale lui Neubauer, în care cântă trecutul le va îi citit poc-

tul nostru. Nu rămâne îndoială că Eminescu a citit de exemplu
»Nogaia oder Dic Steppenschlacht. Ein Gedenklied aus "Seret-
land. Radautz. Verlag von]. Kirnere. (1875. Data aceasta o
AL

găsesc scrisă. cu creionul pe volumul aflat în biblioteca univer-

“sității din Cernăuţi). Poema fostului său profesor se afla şi în
TR

biblioteca gimnaziaştilor din Cernăuţi, înființată de Pumnul

(»Cunsemnăciunarul« o înregistrează: 1878/3), dar nu credem
EN

ca Eminescu so îi citit de'aici, la aeeastă dată. Găsim cel puţin

0 strofă în >Nogaia« lui Neubauer, care arc izbitoare asemă-
nare cu primă strofă a »Glosei«. lui Eminescu, ceeace: ne-ar
/C

îndemna şi mai mult: să credem că poetul nostri i-a “citit cu

atenţie poema fostului său profesor:
SI

Zeiten dlien” n. und Zeiten Kommei;

IA

Formen wechseln. immer dar;

Doch das: Wesen bleibt bestindig
| . Was es ist und was es war. p. 17).
U

In volumul jubiliar al'K. K. |: Staatsgymnasium. in. Czer-

BC

nowitz”: „Fostschriit zur hundertiăhrigen gedenkieier "der

 — 356
—

Y
“Griindung des Gymnasimus 1808—16 Dezember — 1908... von

R
Professor. R. Wurzer. Czernowitz”. Ed. Eckhardt, 1909, se

RA
spune despre proiesorul E. R. Neubauer:
„Als hervorragend tătig sind da vor 'allem zu nennen |

LIB
E. R. Neubauer, der, selbst dichterisch veranlagt, durch seine
und deutsche
“Vortrăge iiber Aesthetik Literatur din ihm mit
ungeteilter Liebe anhănglichen Herzen seiner Zoglinge zu .
wahrer Begeisterung hinriss und sie sogar, um die. Metrik |

TY
und Prosodie zu iiben, zu 'dichterischen Versuchen anleitete...
(p.. 100—1). .

SI
De sigurcă şi Eminescu va îi profitat de aceste îndemnuri
_şi directive venite dela poetul şi profesorul de istorie Neubauer...
ER
Cu toate acestea, asemănările, temperamentale şi poetice,
între „rapsodul” improvizator, spontan şi optimist, care era
Neubauer, şi chinuitul nostru Eminescu sunt destul de puţine.
IV
„Era şi: Das Niebelungenlied, iibers. von A. A. Junghans,
UN

Reclam.
S'a păstrat: „Der Cid. Ein Romanzenkranz. In der Form
der Urschriit. iibertragen von Dr. F. M. Duttenhofer. Berlin,
1852. (1870/17, dăruită de „Nicanor Macoveiii studinte din
AL

clasa a VIII gim.). |

“Dar literatura germană era destul de bine reprezentată
TR

în biblioteca şcolii, aşa că nu însistăm asupra cărţilor! germane.

din bibl. gimnaziastilor.
EN

Teatrul. — În ce priveşte teatrul, biblioteca gimnaziaş-

tilor avea din comediile lui V. Alecsandri: „Creditorii comedie
/C

în 1 act”. Cantora foici sătești 1845 (s'a păstrat: 1858/18,

adusă: de Al. de Hurmuzachi 6). „Iorgu dela Sadagura”. Peatra
SI

ale
s)Creditorii. Comedia aceasta trebuie să fie şi ea dintre acelea
IA

lui' Alecsandri, care,- alături de „Lipitorile” au fost criticate de Eminescu

arime-
_ drept imorale, „apoi 'prea local scrise, amestecate cu greceşte, cu
U

neşte, cu 'ovreeşte, cu nemţeşte, cu rusește, în fine 'adeseori un galimatias

-. peste. putinţă: de a fi înţeles de Românii de dincoace de Carpaţi” (ibid. p.
BC

neatnt,
56). Intr'adevăr și în Creditorii” este un croitor! francez, “un ciobotar
atiî ..
 — 357 —

RY
“din casă”; Inst. Albinci, 1847. (1858/19, dela A. Hurmuzaki).

RA
„Potpuri literar de V. Alecsandri, M. Millo”. Tip. Bucium,
roni, 1854. (1863/40). „C. C. lorgu dela Sadagura” (1864/20,
“dată de 1. Cerneaschi, st. cl. VII gim.). „Rusaliile în satul lui

LIB
Cremine”, tip. Buciumu „rom. 1863. (1865/59, dată de acelaş
„lancu Cerneschi vel Negrescu”, cl. VIII). „Sgârcitul resipi-
toriu”. Editori Th. Codrescu şi D. Gusti. 1863. (1870/14, dată

TY
de Brocinerit). „Millo director sau Mania posturilor”. Cer-
năuţi, 1867. (1871/8, dată de Ion Calinciuc, cl. IV).
„Repertoriul teatrului naţional din Iaşi.

SI
M. Kogălniceanu:
Nr. 5. Doaă fămei împotriva unui bărbat, comedie întrun act,
prelucrată de L... N... înfăţoşată pentru întăiaş dată pe teatrul
național den Iaşii Sămbătă în 7 Dechemvrie. lași la Cantora ER
foaci sătești 1840” (1858/104. Pentru identificarea imiţialelor
IV
L. N. cu M. Kogălniceanu, veziO. Densuşianu „lit. rom.
modernă” III 1933 p. 30—31)). |
UN

C. Negruzzi: „Doi ţărani şi cinci cărlani. Vodevil naţional.

demn
Reprezentat pe teatrul național în folosul emigraţilor
vechiu,
Transilvania la 1849. Ed. II. Tip. A. Bermaun, Podul
AL

1857”, (1860/35, dată de Epoeminondas Bucevski V). „Caran-

vodeviloe... prelucrate de C. Negruţţi. Tip.
tina, comedie
TR

armean, ui droşcar lipovan

un cofetar grec, un zarâf jidov, un tutungiu
şi toţi vorbesc limba lor. De notat este şi faptul că Eminescu şi aici, în
EN

această critică,se transpune în situaţia Românilor transilvăneni şi vor-

Deşte în numele lor. | .
Teatrului Național din laşi. Nr. 5. Doă femei îm-
2) Repertoriul
/C

întrun act, prelucrată de L.... N... Sa păs-

potriva unui bărbat. Comedie
T. Turturean. Găsim forma = râs
ris (6), ca uneori,
trat cu iscălitura:
SI

ris, ridem, risul pe care le vom

la Eminescu, sau ridem (9) etc. Formele:
ii apărute la „Cantora Foaiei
săsi atât de frecvente şi în alte publicaţ
IA

nici numai bănăţene, ci şi mol-

Săteşti”, nu erau numai forme grafice şi a lui
în această comedie
doveneşti. (cf. Bul. „M. Em.” 1942 p. 33). Găsim „Prăvale baba”
baba”, ceea ce ne aduce aminte de
Kog. şi o „Sprăvale
U

ambele ca nume toponimice, |

a d-lui [. Teodoreanu,
cărţi bibliotecii „Soc.
BC

dărueşte cl însuşi vreo 17

M. Kogălniceanu
(1865/469—A86). .
p. cult.”
 — 358 — i

R Y
îrâncesoe- -româînce 1851 (1864/19, dată de |. Cerneaschi, cl. VII: |
aceeaş: comedie dată de Brocineriă 1870/13, cum şi un alt vo-.

RA
lum “dat de Emilian Gramatoviciu. st.-cl. V gim.). |
„ Carantina. Comedie-Vodevil într'un- act. Prelucrat de

LIB
_C. Negrufţi. laşii. In tipografia franţezo-romănă. 1851.
Cartea a fost dăruită bibliotecii gimnaziaştilor din Cer-
năuţi de Iancu G. Negrescu student (= elev) care se iscă-

TY
leştepe aceeaş carte.şi „|. Czerniawski, IV 19 Iulie '1857”.
- Numărul de. înregistrare este: 1864/19, dar se păstrează în
biblioteca: liceului „Aron Pumnul”, unde se mai află încă multe

SI
dublete din biblioteca vimnaziaştilor, cedate de „Societatea D.
cultuiră”” liceului A. Pumnul.
ER
| „Carantina” este un vodevilîîn genul celor ale ui Alecsan- |
dri, cu arii sau „cânticele comice”. Intr'o scenă, eroul Revan
IV
îi citeşte răduvei Dospineasca, de care «e îndrăgostit, 0. scenă :
„din Voltaire „Fiiul destrămat”, unde găsim versurile:
UN

„Căci nu-mi rămâne astăzi wr'o. altă mângăere,

". Decât să mor în pace îără a-ţi fi urit,
Găndind la fericirea, c'odat'am fost iubit”. (28).
AL

Rima: urit — iubit o găsim şi la. Alecsandri, şi la Emi-

nescu, şi la alții, ceeace denotă că formele cu j în loc de â nu
o
TR

erau numai forme. grafice. _

| M. "Millo: „Un poet romantic (scene în versuri)”. Tip.
EN

Bucium. rom. 1850. (1862/59, dată de Pumnul; -s'a păstrat).

Stă alături, cu cinste, de monoloagele lu; Alecsandri, prin
“limba: neaoş moldovenească şi prin versul. curgător. Boerul bă- |
/C

trân Stan este împotriva stricării limbii. cu elemente noii apu-

sene (franceze): |
SI

De- aţi lua voi “dela dănşii a lor fapte lăudate,

IA

Am agiunge curând bine, dar anapoda urmaţi,

Momiţiti tot a dor. rele, ş'alor bune le lăsaţi! (p. 10):

Critică p6 care o va făce şi Em. în articolele nolitice.

U

Despre: efectele influenţei străine asupra noastră, tot M. Millo

BC

“ne Spune:
 — 359 —

RY
Ştii omul cănd are în el răutate /
Şi c'o alifie trupu'şi freacă ioairte,

RA
Tot răul din nuntru îi esăm obrazi
Aşa “noi păţirăm cu progresul azi.
Ne frecăm cu dânsul, fără să vrem poate
Şi pe nas îndată ne'mniloresc pacate (13).

LIB
La, rândul. său, poetul romantic îi cere boerului să nu-i
rator al
“grăiască „turco-grecește”. M. Millo e un bun. colabo
lui Alecsandri. ia |

TY
"Deasemenea sa păstrat de K. Kârageali: „O repetiţie mol-
sau Noi şi: car noi”, Farsă întrun act compusă de
dovencască

SI
1844. La contora foici sătesti 1845
K. Karageali la 17 Martie
(1860/56, dată de AI. Statii). |

carea din lași a lui Karageali, unde jucase

ER
“Intro scurtă prefaţă, M. Kogălniceanu. spune că la ple-
în „Iorgu dela Sa-
această piesă coim-
dagura”, „ca un adio al seci ne ai lăsat
IV
Kog.: „noi dănr
pusă de D-lui...” (III) despre care închee
de scricrea sa;
UN

se îăli
toată dreptatea Dsale Karagcali de'a
tuturor iubitorilor
şi prin urmare a nădăidui pe recunoştinţa
|
literaturii şi a scenii naţionale”. (V). Ie-
aly, cunoaş tem părere a
Despre comediile lui 1. Caragi
AL

si repertoriul lui” în
favorabilă a lui Eminescu („Teatrul rom.Naţional — si adese
x

rul ori
Familia” 1870) că: „prostituă Teat
TR

atât şi de barbar şi de necu lt

întrun. mod precât de corupt pe tu:
|. Caragialy). (la I. Scur
(Vezi comediile originale ale d-lui
e că si faţă de comediile lui K.
EN

scr. pol. şi lit.” ip. 59). Poat

Eminescu avea aceleaşi păreri...
Karagiali,
a ridem. (6), ris (22),
Găsim şi în farsa lui K. Kar. form lui
/C

(37) ca şi în comedia
id, risul (35), etc.; dar şi hotărirea i este acela arătat
Kogălniceanu 9). Meritul îarsei lui Karasial
SI

apărute
le găsim şi în alte publicații
9) Formele acestea, de altiel,
IA

în „Kal enda r pentr u Româ ni

i; de ex.
în „institutul Albinei” lui G. Asach Gange sii” (p. 26) sau
e ca „obăr
şi îorm şia riului
pe “anul 1849”, avem ndar era înregistrat
(44), astiz (51). etc. Acest Cale
U

„sinul” (43), „rideau” şi în „Calendariul

1865/13. Forma „ridă” o găsim
în bibl. gimnaziaştilor: (50).
la bibl. simn.: 1865/18), „Sina
BC

pe 1853 al lui G. Bariţii (p. 4;

 — 360 —

Y
- LES * Da

R
şi de, Kogălniceanu în introducere: ne arată care« era situaţia

RA
teatrului Naţional prin '1844. Kărageali dă şi directive cum |
" 1rebue să. joace actorul, anume să „se:'apropie mai mult de na-
tura!” (36); încolo, piesa e nulă. Totuş cititori avea printre

LIB
gimnaziaştii, care S'au şi iscălit la urma cărţii: |. Cerneavsci
VII 864 şi cu creionul: -Poijoga loan. Se mai afla: „Scrieri alle
lui C. Caragiale”, la Cantora joaei săteşti 1840. (1862/62, dată
E

TY
de Pumnul).
Gh. Asaki: „Norma, tragedie lirică. Compusă de F. Ro-
mani, iar muzica de pre lăudătul V. Belini, tradusă de G. Asaki,

SI
"Inst. Albinei, 1838; (1858/105, dată de loane Zbiera). „Turnul
_ Butului, drame originale în 3 acte dupre tradiţii Poporane''.

|
ER
laşi, 1863, (1873/3; dată de E. Meşeder). |
N, Istrati: „Babiloniea românească. Farsă filologică”. Inst.
IV
_ Alibinej rom. 1860, (se afiă: 1862/49, la urmă este iscălit
„Theofil Olinski. VII”, din catalog reese că e dată de Pumnul;
UN

aceeaş carte mai era dată şi de loan Cerniaschi VII «l.:

1864/17 şi de Nic. cav. de Buchental, 1860/42). „Mihul. O tră-
sătură de'n .resbelăl lu. Stefan cell, Mare. “cu Matei Corvinii re-
AL

„gele Ungariei. Dramă originală în 3 acte”, Tip. Buciumu. rom:

1850. (1858/38, dată de A. Hurmuzachi, încă un volum: 1863/24,
TR

fără numele donatorului; al treilea volum este dat de Pumnul:.

1865/9). Din piesele lui N. Istrati vor îi reprezentate şi de trupa
Tardini, pe vremea lui Eminescu, la Cernăuţi. . |
EN

“Alt autor jucat de Tardini era şi P. Grădişteami: „Uă

„Noapte pe ruinele Tîrgoviştei sail umbra lui Mihaii Viteaduli.
Tabloi într'ună. actii cu versuri”... Buc. 1857. Legată la un
/C

loc este şi „Unii visii pe Carpaţi de N. Moreanw”. Buc. 1857.

(1870/64, dată de Dr. ; Simeon Danilewiczii, prof. de' limboe
SI

şi literaturos rom. la gimn. c. r. în Cernoeuţi. Scrisul iîn catalog

IA

este al lui M.. Eminescu)...

G. Baronzi: „Mateiii Boescerab ssau “Dorobanţii şi Seimeni;
U

drame în 5 acte şi' în viersuri”.

| Cartea s'a păstrat: Matei Basârabu saii Dorobanţi şi sei--
BC

“meni. Dramă în. cinci acte şi în versuri, de G. Baronzi. Tîrgo-

4
 RY
vişte 1650—1653. Bucuresci. Imprimeria Naţională a lui losei
“Romanow & Comp. 1858. Pe contrapagina titlului este notiţa:

RA
„Domniei Salle, onoratului domn, domnului profesorii Arunc
Pumnul! Primiti, domnule profesoriii, cu bunetate acest mic

LIB
semn al mulţumiri şi iubirii [un cuvânt şters] mult endato-
ritului envetiacell all Domnici Voastre Euseviu Popovici. Cer-
nauti 1 Fevr. 1860”. Cartea a fost dăruită apoi de A. Pumnul
Dibliotecei imnaziaştilor, unde e înregistrată cu nr. 1865/17.

TY
Mai târziu, a îost inventariată în biblioteca profesorilor, la
liceul „Aron Pumnul” din Cernăuţi, unde se găseşte şi acuin.

SI
Această „dramă” este cam în felul unora dintre piesele istorice,
jucate de trupa Tardini la Cernăuţi: plină de situaţii 11CvErosi-

- ale eroilor romani que s'aii luptatii pentru patriă,

ER
mile şi absurde. Dedicaţia lui Baronzi cătră. „Sufletele glorioase
credinţă şi
IV
libertate” se: termină cu: „Să trăiască România fericită şi
mare!”. |
UN

Din cuvitele Florizinei, una din eroinele piesei, vedem

dragostea concepută ca un amestec „dureros de dulce”:
Am fost ]ca o albină nebună care pasce
AL

Din îloarea veninoasă, pe care n'o cunoasce,

, Proiumul ei cel dulce, cu îcre mestecatii,
dintr'un vasă de aur nectarumveninatii... (p. 16).
TR

Ca

Sunt şi unele versuri nimerite:

şi cu meiul... (p. 64).
Un puiu se poate prinde cu plumbul
EN

Sau Radu Armasu este prezentat ca un demon:

îui un înger negru de soare fulgerat. (75).
/C

Căci
Eminescu...
In colo, nimic ce ar îi putut să-l atragă .pe
naţional ale lui
Totuş încercările de dramatizare a trecutului
SI

şi tânăr ului nostru

Baronzi, Pelimon etc., îi vor îi deşteptat
IA

sale manuscrise INc-

poet ambiția să-i întreacă în numeroasele
terminate. |
re. Zaira de Vol-
G. Sion traduce „Misantropul de Molie
U

taire”. Tip. îranc.—rom. 1854. (1858/20, dată de A. Hurmu-

BC

ni sa păstrat „Seârcitul”, trad. de |.

zachi). Tot din Molicre
 .
862 —

Bă

n
Y
Ruset. Buc. tip. lui |. Eliad. 1836, (1856/60. dată de A. Hur-

R
o
- muzaki 10),

RA
Un Iordachi Sion traduce: " Achil, dramoe eroicoe în patru
acte de Metastasio”. lasii. 1843. Legată la un loc este şi „Cor-
„. netul. Comedie în trei acte alui „Şiler, traduse de Mihaiii Vit- |

LIB
„limescu, laşi. 1839. (1870/36, scrisul este al lui Eminescu, care
notează: „Notoe. Cartea asto -aii devenit posesiunea bibliotecei
prin schimb. cu dubletul: Tereda. Drame în cinci, acte. de

TY
Alecsandru Dumas. Trodusce de D-ra Elena Borea”)..
Dacă, totuş, Eminescu a avut răbdare să citească lungile

SI
tirade ale eroilor homerici, ne îndoim. Traducătorul, Iordachi
Sion, -vede. în această piesă „pilde de. virtuţi”, după. cum şi

n „Cornetul” “lui Schiller

ER
ina ducă torul Vitlimescu „în limba adoptatei mele Patrii” vedea
că e „cuprinzătoare - de moral”,
a Srătănd.. „triumiul şi lauda faptelor bune”, ceea ce cores-
IV
pundea cu: principiile despre teatrul moralizator ale lui Em.
UN

prin -1870. i ,
Şi: în traducere ea, lui. Sion găsim cuvântul capistea” cu
înţeles de! templu păeân, cum şi cuvinte Cu i în loc. de â, ceea
AL

ce era general în tipăriturile ieşene.

O broșură din traducerea Elenei Borea din A. Dumas
Tereza”, laşi, 1853, ni's'a păstrat. (1858/70, dată de Poriiriu
TR

Popescul. VI; broşura care s'a schimbat este cea dată de A.

Hurmuzachi: 1858/59). :
EN

Din: Aug. de Kotzebue se ala: „Unifoărina teldmarsa-

lui Velington” comedie în 1 act, împreună cu „Amesteccetorul
în toate, comedie în 5 acte. de [. F. Jungher”, traduse de
/C

„Soermuil Botedatii, profesorii limbei germîne în gimnasiul

Vasilieann”. lâăşi, 1835. (1864/18, dată de[. Cerneaschi, VII cl.).
SI

Din! acelaș A. Kotzebue s'a păstrat în: biblioteca „Societăţii pt.

IA

cultură. . ”: „Robii. Istorie: dramatică în trei acte”, trad. de

lancu Ganea Iaşi. Contora îoiei: săteşti, 1842. (1862/89 ştearsă;
U

dela “sfârsitul „Seâreitului” este trecută ca tipărită

19) In anunțul
BC

în editura lui Eliad si „Pretioasele (|. Ghica)”, (166).

„
 —. 363 —

RY
şi 1865/63: Deci gimnaziaştii lui A. Punmnul şi Eminescu mai
"puteau să împrumute cărţi şi dela biblioteca acestei „Socictăţi”,

RA
câtăva vreme concomitentcu aceea a gimna-
care a îuncţionat
ziaştilor, până ce -s'au cumulat).

LIB
traduce „Antoni. Dramă în cină acte”,
A, Hrisoverehi
de Al. Dumas. Buc. tip. lui Eliad, 1537. (Cartea sa păstrat,
„Site-
dar fără număr de înregistrare. Pe dânsa este iscălit

TY
funiuk IV cl.” şi a altă iscălitură indescifrabilă).
Tot în biblioteca „Societăţii pentru cult...” s'a păstrat
V. Pogor”.
şi: „Henriada lui Voltaire, tradusă de D. Comisul

SI
1865/24, numai cu star-
Buc. tip. lui Elid, 1838. (1862/36 şters;
|
pila „Societăţii p. cult).
ER
In biblioteca imnaziastilor crau şi traducerile
lui P. P.
a s0-
Carp din Shâkespeure: „Macbeth” 11), „Publicoeciune
IV
A. Bermann”,
țietoeţii: „Jumiimea”, laşi 1864, Imprimeriea
Edit. Soc.
"(1864/22, dată. de I. Cerneaschi VID), şi „Othello”.
UN

G. de Giurgiuv an).
Junimea, 1868. (1872/1, dată de Giorgiu
sail: meşteşugul
Din Schiller cra tradusă:. „Poereesitul,
acte de Şiler, tradusce.
de a-şi face norocul, comedie în cinci
AL

1859. (1864/21, dată

de Winterhalder”. Buc. tip. C. A. Roseti,
| | !
“ae Cerneaschi).
TR

lui Samson în cinci

loun Baruc! traduce: „Trâghedhia
căluit în Teatrul înm-.
perdele care odinioară sau (sic) produ
EN

”. .Sibiiu '1846. (Cartea

părătesc din Vienna în limba Nemțască de 1846:
og are anul publicării 1816, în loc
s'a păstrat: în catal
Stefanoviciu; probabil că prima
--1860/58 şi ar îi donată de Ales.
/C

1816 [2], care s'a pierdut

carte înregistrată a fost ediţica din
număr cu accea din 1846, care s'a
SI

şi a fost înlocuită sub acelaş

„Dat de Simion Cobelauschi” şi
păstrat şi are însemnat pe ca:
Totuş O. Densuşianu, op. cit.
IA

încă două iscălituri indescitrabile.

din 1846).
-p. 144, nu cunoaște de cât ediția
U

m __—
use din
acturi de Shakespeare, trad
1) Macbeth. Tragcedie în cinci
BC

A socictatei „Junimea .
. 2?
. 7

Publicaţie
. .

-englesesce de P. P. Carp.
 — 364, —

R Y
| “Probabil din lectura acestei tragedii 1- au rămas lui Emi-

RA
nescu reminescenie în „Dalila”, sau cum i se zice în piesă
Dalida, femeea prefăcută şi înşelătoare, care îl îace! pe Sam-
son „rob biruit de o 'mueare” şi-l „învaţă a cunoâşte, cum că

LIB
vâriul norocului şi. al măririi este numai de o palmă de departe
“până la prăpastia ticăloşiei”. (p. 123).
Des întrebuințat este şi aici cuvântul: „capişte” - (p. '3, 77,

TY
108, etc.) şi „rumpe (68, "73, 122, etc.). Găsim, neaşteptat şi
* cuvinte compuse în rimă, ca la Eminescu:

SI
Vinele stăbindu- -mi-Ssă,
pe Greu lucru părându-mi-să

Sau:
|
e
Ce
Mă tem

răsunet mă
ER
a îi încursat!
e
deşteaptă
p. 8).
Mu,
IV
Prea întărâtându- mă!
Ce seamne.de sfântă faptă
UN

Cunosc îndemnându- mă! UD).

| După Cum, tot ca la Em. găsim şi rima ante- antepenul-
“timă: |
AL

Şi de toate. laturile
Să. vă stric palaturile.. „U7)
TR

aşa ca în: „Dintre sute de catarge, / Care lasă malurile”

| Tragedia asta e un amestec de versuri cu metrica variată |
şi de proză cam prolixă. Va îi jost însă o lectură emoţionantă
EN

pentru privatistul -nostru.. romantic.

“S*a păstrat tradusă de Alecu Vasiliu: „San Petro. Dramă
în patru. acte şi unii. tabloni”. Tip. Buciumul rom. 1850.
/C

(1858/115, dată de V. Stavri): „Venetiana s'au cceloul secret

dem Venetica, drame de Aniset Burjoa”, trad.de A. Vasiliu.
SI

Taşi tip. Bucium. roma. 1852. (1863/49).

IA

G. Tăutu: „Un ajutoriii la timp. Dranioe într'un act şi în

viersuri”, “Tip. Bucium. rom. 1863. (1864/2, dată de autor).
U

„În atât de slaba piesă a lui Tăutu, găsim totuş versurile:

BC

De ce. uitaţi căm. lume norocuw'i schimbătoriu,

S'alii nostru traiu de-aice i unu visu ce-i trecătoriu! (p- 15)
 — 365 —

RY
| Vedem cât de deasă e comparaţia lumii cu visul la scri-
itorii anteriori lui Eminescu. Forme cu i în loc de î: „sintit”

RA
(16, 18), etc. Tăutu este un apărător al Unirii şi al dreptu-
„ rilor ţărăneşti. o

LIB
.
asa 75 e
Mle dia £
Veit
i. 20 ” :
i) - , ,

DT
: i

TY
get, aa at bal fa înfeei Al
la] Seas
că
Înireral Maps 6 ana dd în ma 53; fe
4
fa. , N IE Dă
bd aril /"poa: i fana 1Pi7
trei (mele ma

SI
ț Anunta
pi
a Ida Put? ile ST, pea aaa aaa
Eye
Hi s
..

(inna li 1bo. Pref pei 74 fana ani

:

4 Anijăi

ER
, * « Z | .
reprait în “fan
ema vfa Yet pin pana Ii
Ț Es
. 7 i. s
pr A hamei e e . a.
6 pam fe 2 0
. „ : | . , 7 i
ej fum 3 del pro IP aaa
7 Penes e

i - - - E | .
pom. du mei
IV
: 3 dr Dre bn Ala 1
2 mel1 date deaa £ dp, 42

si da aed ai of i. N fa mm
"e
UN

rt dr patet atta pana Zofipa. i pai

pri Fe eeervaulai Jon „2 Zet pre Dvdait
ș
di, E
"Praf Bellu Gopbhadi sd dp
e, "
i zar | bagi creat le fas ep
.. , | ”
AL

120 Sa bgetat fe pi * dt rpm a eds ,

pent tea
d ra sec pb „7 | '
Vuza | Gila "plai fa prizee anului ai
77“|| Posnena -a i şa Şaptepei Medii t
pp prea ve. A
ăi Pet pin E asia
TR

HE Dierine fuesep
ala: 22 de A , A „i
ma) Aa acrtirerîn acuta Îi
nene fuma La e amp cutite - si te
|
fi vmaa oprea lu
Ia
a ie
pi
| - , :
. o Da
EN

ÎN t i Sume fl a fprseln Îi ama t0ej a de d via ne des ramine mn

y
| i -
“pinier les păeci [-3 „cau ze feo9 (scos less de nau ne
Sa
! —

|
| II i
10/ 48 O. . i
/C

107 fe re e
gerul i ao .
e
SI

/
IA

din
Altă pagină „Cunsemnăciunariu”, cu scrisul lui M. Eminescu

Constantia Duncu: „Martira inimei. Drama în cinci acte”.

U

“Buc. 1970. (1870/3, dată de „Atanasiu Pridie, studinte din cl.

BC

VIII gim”; scrisul este al lui Eminescu).

 — 6 —

R Y
LI N Soiineslua: Moartea Duii Rad. VII dela Atumaţi,
Dramă în patru acte. Buc. 1854. (1858/85, dată de A. Hur-

RA
muz aki).
Mai este păstrată 9) traduceră de I. N. Ş. din Cuvelie şi

LIB
“ Leopold: „Macawveii) „ssau luarea. Ierusalimului. Melodramă în 4
“acte. Buc. 1849. (1858/28, dată de A. Hurmusaki; la urma. cărții
este notat: „Cetitu-o-am în luna lui August a. 1860 în satul
GC... D.: — P. P. VIII cls.”, şi altul; „Cetit-o
am în luna lui

TY
Decem. în a 24 sara, nu pot spune frumuseţea, ei. « 1870/1 |.
| Poioga”)..

SI
V. -Pelteci traduce: 0 fată. prefăcută îîn ebună, operetă
- comică în 2 acte, tip. Bucium. rom. 1859. „(1863/52, dată de E
“T. Codrescu şi D. Gusti).
_ Deci teatrul era
ER
reprezentat numai prin: vreo 23 autori,
IV
ale căror piese Eminescu şi colegii săi trebue să le Îi citit cu.
mare atenţie, mai “ales pe vremea reprezentaţiilor trupei Tar-
UN

-dimi, după cum ne arată şi- Ștefanelli (şi alţii): „Acum şă îi

văzut biblioteca studenţilor cât era de căutată şi cum piesele
publicâte de V. Alecsandri, Constantin Negruzzi, Matei Milo
AL

şi de alţi autori, erau cetite şi rescitite de studenţi... etc. (Amin-

“Hri, p. 41—9). Şi sub influenţa acestor piese văzute şi citite
acum trebuesc interpretate şi primele încercări dramatice ale:
TR

lui Eminescu.
4
EN

“Cărţi populare, povestiri, romane. — Am văzut că în

biblioteca gimmaziaştilor erau numeioase. cărțile cu povestiri
versilicate ale. ardeleamului. I. Barac, V. Aaron, sau cele cu
/C

“caracter . popular, ca ale lui A. Pânn; tot atât de atrăgătoare. .

trebue să îi fost pentru învățăceii lui Pumnul şi cărţile populare
SI

Sau de aventuri. :Ni s'a păstrat de exemplu: „Vieaţa şi pildele

IA

preaînţeleptului Esop”. Sibiu 1848.. (1865/3, dată de Pumnul),

cum şi „Adunare de istorii morale alease, traduse de un prieten -
al Literaturei române. Partea |. Adelaida, 'sau Păstoriţa alpi-. *
U bă

cească. Văduva beteagă sau bunătatea în Iosif...” Sibiu, 1846.

BC

'(1860/68. In josul paginelor se specifică donatorul „Schindelar _

 367 =

RY
Nikodem, din anul II a Preparandii în 1860”. La urma cărţii,

RA
un cititor mărturiseşte: „Aşai (sic) de îrumoasce încît nu este
putintoe a: o 'spune, când aş ave macar o sutoe de ceerţi nu miar
(sic) trebui alta nemice”. Notiţae interesantă pentru încli-

LIB
“nările şi preferinţele etico-romantice ale gimnaziaştilor. Din
„acelaş pundt de vedere sunt interesante speciiicările pro-
fesorului catihet M. Călinescu din catalog, că a scos din biblio-

TY
tecă unele cărţi nepotrivite din punct de vedere etic.
In tustrele povestirile acestei broşuri, şi mai ales în cea
de-a treia „Frideric Lanuci”, acţiunea se petrece în Italia şi

SI
e plină de peripeții dramatice cu omoruri şi dueluri. Ceva asc-
| inănător trebuie 'să-i îi servit ca model lui Eminescu în „Cezara”,
ER
Din aceeaş categoric este traducerea lui Virgilie Pleşo-
iunul din „franţozeşte”: : „Tînărul lucrător”, editor A. Dionisie
IV
Sadoveanu. Buc. 1853. -1858/22, dată de A. Hurmuzachi: la
“urmă este iscălit „E. P. Hnideiu, 3 cl. 1870”).
UN

In această povestire moralizatoare, xăsim într'um loc des-

pre iniluenţa nsiastă a operelor lui Voltaire şi J. J. Roussear,
- “asupra unui tânăr care-şi pierde credința în D-zeu şi se în-
AL

“treabă, ca Şi Eminescu în „Mortua est”: „După această viaţă,

ce o să îie de noi, îşi zicea el? Nimic nu ne deose-
TR

Veşte: de proastele dobitoace. Dumnezeu oare nu ne-a, creat

de cât ca să ne întoarcă iar în noian?” (36). lar în altă parte
i se răspunde: „Creatorul mar îi făcut pre on dupe chipul său
EN

" daca era ca să-l lase, pradă nimicului” ... (42). Asemenea pro-
-“bleme îl vor i început să-l intereseze pe | e elevul Eminescu încă
/C

dela Cernăuţi.
| Tot aşa de cetită era şi traducerea Sofiei Coce: „Palmira şi
SI

“Flaminia sau secretul” de Contesa de Genlis, laşi, 1552. (1863/8$,

pe volumul păstrat este iscălit „A. Facaşiu”), după cum atractive
IA

aflau
trebue să îi fost povestirile lui 1. M. Riureanu, din care se
„Istoria lui Alesandru” ,
vreo cinci broşuri: (1872/11—15) sau
1846, (1862/61), şi mai ales „Robinson în
U

tipărită a 4-a oară,

1861,
insula sa, prescurtare de M. Ambrose Rendu”, Craiova,
BC

1875/43; bibliotecar ul E.
((1863/93; .era şi în limba germană:
 „— 368 — |

Y
Daşchevici' notează: „Cartea s'au re'ntors înapoi fiind deia cu

R
totul ruptoe” şi o şterge din catalog). „Istoria şi întâmplările”

RA
baronului de Miunhausen”, trad... Buc. 1855, 1858/15 adusă de A.
Hurmuzaki); „Eventurele lui Telemac... „după Fenelon, de -
Crejescul (2)”. Buc. 1852, (1858/66, dată de Horaţ Krasno-

LIB
polski, el. V); „Floarea darurilor, din nou tipărită de L. Ste-.
fanovici”, (1862/96, dată de M. Berba, cl. I]). S'a păstrat şi
o altă ediţie din: „Floarea darurilor, foarte folositoare îieş

TY
căruea iubitorii de cetire, atât suileteaşte, cât şi trupeaşte.
“Care mai întâiă s'au fost tradus din greceaşte în rumâneaşte,

SI
şi tipărită în Tipografia din Znagov în Țara Rumânească, | de
Antim Ivireanu, 1700], iară la anul 1808 tipărită în Braşov
după acea original [sic];
ER
iară acum
Sibiii în Tipografia lui G. C. Preţul uneia este de 2 Sfanţihi.
a treia oară tipărită în

„Să află în- vânzare la D. Iosif Romanov şi Cumpania, şi la D.

IV
Visarion Rus dela Bărăţie păste drum. .[1834]”. La gim-
UN

naziaşti cu nr. 1864/42, apoi şters. Are mai multe însemnări

mamuscrise . cu cirilica 12) şi cu litere latine, la urmă: „A-
ceastă carte .mi-aii doeruit cocoana Ioana Herceag din Su-
ceavo, în anul 862” şi „Aceastoe carte o deruește Bibliotecei
AL

Gimnasiaştilor Români den Cernceuti Iancu G. Negrescu. A.

864”. „Cunsemnăciunariu” este scris ca donator numele
TR

slavizat Cerneaschi' cl. VII, probă de acţiunea romanizatoare

, [
EN

12) „Această carti ci să numești Floaria Darurilor esti a: dumisali

Masim Hulubiuc cumpărată din Eş dela dumnealui Sardaru [sardarul Dumi-
tras Nica ci şedi în dughenile Mitropoliei, preţu unuea ori doi sorocoveţi şi
giumătati şi spre ştiinţă am scris ca să nu se furi din casa dumnisali Masim .
/C

“ Holobiuc şi cine va fura-u, să fie afurisit cu tot neamul.

1845, Avgust '12, zile. | a | |
SI

Dumitraş Sirghevici
Pe interiorul coperţii este otat: | a -
IA

La 1830: M'am dus dela: Suceavă la FEşi, Avgust 14. Şi la 1833 m'am
dus dela Eş la Suceava la Mai în 24 şi am venit la Eş la 1833 Octomvri
U

26 şi la anul 1845 m'am dus dela Eşi la Suceavă şi am. venit la Eşi
Septemvri în 15 zeli.
BC

| „> Dumitraş Sirghevici

 — 369 —

RY
“a li Pumnul. Şi această carteîl va familiariza pe Em. cu ci-
tatele din autorii greco-romani, păgâni şi creştini. lată un citat

RA
din Solomon: „Toate apele es din Mare şi iarăş să întorc, și
"toate trupurile.-din pământ s'au născut, şi iarăşi toate în pă-
mânt să întorc, şi cunoscând patimile ceale reale ale, lumii,

LIB
mai mult îericesc pre cei morţi, decât pre cei vii”. (p. 7).
„ Ceea ce ne aminteşte de „Mortua est”:

TY
Si moartea ta n'o plâng, ci mai fericesc
O rază fugită din haos lumesc. |

Intr'ajt capitol ni e povestită legenda lui Samson (p. 90).

SI
De. aici a cunoscut-o: Em. pentru viitoarea „Dalilă”?

loann Stefanovici, paroh la Bolgarseghiul Braşovului.: ER

S'a păstrat, foarte deteriorată, şi ediţia din 1808 a lui
Sa păs-
tiat: „„Vichrulii de la Wakciield” de O. Goldsrmith, trad. din |.
IV
engleză de E. A. Buc. 1852. (1858/37, dela A. Hurmuzaki),
„Pavel şi Virginia de Bernarden de la Sen—Pier” trad. de
UN

Eancu Budinea [Buznea], laşi, 1831, (1862/69, dată de Pumnul;

o altă traducere de Al. Pelimon, era: 1875/10, dată de Iulian
Olimschi, cl. VII); „Erzăhlungen von E. T. A. Hoffmann, Wien,
AL

1828, (1870/4), „Peter Schlemils... von Chamisso, (1875/31);

„Suferințele iunelui Verter din Gâthe”, Buc. 1841. (1858/30;
TR

dată de A. Hurmuzaki); „Don Chishotte tom. Il. (fără speci-

ficarea traducătorului, anului, locului; 1862/55, dată de Pumnul,
s'a păstrat; mai cra un volum în nemţeşte: 1875/44); „Urica
EN

sau Africana în Francia, de D-na Ducesa de Duras şi Loteria

socială de D. Gastineau, ămbele nuvele traduse. din îranţuzește
de D-ra Constanţa de Dunca. Iașii. Tip. Bucium. rom. 1858, |
/C

(1863/48, păstrată); „Kernok Korsarul de la Eugene Sue, tra-.

dusii de K. K. Băiescu, Buc. 1852. (1858/32, păstrată; dată de
SI

A. Hurmuzaki; are la urmă iscalit: „Grecul III 1871”); „Mis-

IA

terele Căsătoriei” Partea 1... de C. D. Aricescu, Buc. 1861

(în cataloa 1862: 1862/138, dată de autor; s'a păstrat); „Ja-
U

de
como sau banditul în Calabriea. Istorie dramatică, tradusă
gimnazială a Aca-
Fugeni Filipescu Dubău elevii din clasa a IV
BC

2.4
 — 370 —

Y
„ demiei”, laşii, 1858, (1862/112; s'a păstrat; la “urmă: „Eus.

R
Stefanelli [- B, “foarte irumos”, îşi înseamnă el impresia: dată

RA
„de Emanuil conte de Logoteti, stud:. II. cl. gim.);. „Adelaida,
memuarele unei fete tinere, de D-na Augustina Tierri. Traduse
de D-ra Adelaida Cristanovschi”. laşii. Tip. Bucium. rom. 1850,

LIB
(1858/86, dată: de Popescul Poriiriu; ss'a păstrat, la urmă. iscălit
„Ilinschi- VII B 1870” şi:„D. 1. Ilinschi V sg. 1867”); „Malvină...
de M-ma Coten”, trad. de J.. Gheorghiadi. laşi. Cantora foacă

TY
Ssăteşti,1841, (1858/78); „Fraţii de arme de D-na Hanlis” tr. A. .
Văsiliui, tip. Bucium. rom. 1854, (1865/58); „Eufrosina S'eu Vir- -
- “tutea-unei femei. Nuvelletă istorică, prelucrată de: V. Gr. Popă”.

SI
Buc. 1870. (1870/73); „Trei novele dela Florian”, trad. 1: M.
Buioreanul. Buc. :1853 (1858/53). .
ER
Tot atât de atrăgătoare ca povestirile şi romanele citate
până acum trebue să fi fost şi descrierile de călătorii ca:
IV
„Notitii” din o- călătorie dela Galaţi la Atena în An. 1851
UN

„de M. HăârreP”. lassi. Tip. Bucium. rom. 1853, (1863/33, s'a

păstrat 1); „Agatocles seau. Revaşe scrise din 'Roma şi din
'Grecia, compusede Mad. Pihler şi d6 pe a Baronesei de Mon-
tolio”, traduse din franţuzeşte de ComisulC. Gane. laşii. Inst:
AL

Albinei. 1843, (1862/54, dată de Pumnul; erau trei tomuri; s'a

păstrat I-III); „O călătorie la Constantinopoli de Teodor
TR

Codrescu”. Iassi. La Cantora foiei sătești. 1844, (1861/18,:păs-

trată; la urmă, iscălit „Iulian Olinskhi III B. 1870, Ioachim
EN

Pojoga III cl. 1871 şi Simiginovici III kl. 1873”; probabil cititori
ai cărţii). Tot T. Codrescu traduce şi „Coliba lui Mosiu Toma |
I-II”, Bucium. rom. 1853, (1863/26). „Suvenire de călătorie în .
/C

Ttalia”, de A', Dumas, trad. de S. Andronic. Buc: 1853, (1858/41;

„dată.de A. Hurmuzaki)? „Impresii de călătorii în Româniea”,
SI

de A. Pelimon. 1858, (1862/58, dată de A. Hurmuzaki); „Land

und Leute der 'Moldau und Walachei vorni W. Derblich. Prag.
IA

1859, (1863/101, dată deMA. Călinescu, profesor-catihet); „Ua

U

15) Are două stampe frumoașe. Găsiin forma „regius” ca la Emi-

| »
BC

mescu: „în regia Greciei” (p. S1).

 — 37 —:

RY
“viatorie în cele 17 districte alle României. ..» de Teodor Mar-
got. Buc. 1859, (1864/9, dată de1. Cerneawschi).

RA
„Secretarul intimu dela George Sand, Tradusu de S. An-
dronicu. Bucuresci. În tip. lui. Eliade. 1847. In biblioteca
gim-
naziaştilor la: nr.: 1860/45. Cartea are notat pe ea de Pumnul

LIB
:
„Doeruitoe bibliotecei acesteia. de ccetroe teologi! rumîni den
Viena în 1860”. Cartea a fost mult citită, căci găsim la urmă
iscăliturile gimnaziaştilor: Gavril Buliga, VII Cl.; Damian Va-

TY
silovicii, VIII; Issar Cassian, VII; Nicanor Macovei: Poijoza
Ioachim, III, 1870; Emilian Greaul, III cl. 71 etc. Găsim notate cu
creionul şi unele aprecieri asupra eroilor cărții, cu concluzia:

I
RS
„Insă tare îrumosă Istorie”. Cu toate astea,. credem că Emi-
nescu nu a apreciat de loc traducerea plină de barbarisme a lui
S. Andronicu. Totuş, pentru explicarea unor franțuzisme, des
E
întrebuințate mai ales de începătorul Eminescu, şi traducerea -
IV
aceasta îl va îi influenţat, mai mult decât îranțuzeasca învă-
țată dela Blanchin, la: care a stat puţin în gazdă.
UN

In felul revoltei proletarului lui Eminescu, vom găsi şi aici

revolta eroinei despre: „aceşti ticăloşi bastarzi carii guvernă
“lumea Subt titlu de regi, au cu totul altă treabă a face şi a lor
AL

nu este“spre a ajuta pe cei ce suifere. Ocupaţi de alle lor tre-

zite şi scîrboase plăceri îşi petrec copillăreşte şi foarte meschin
TR

până ce glasul popolilor le sgudue şi le dărîmă tronurile - atăt

îndelung surde la plăngeri” (p. 41—2).: :
“Tot de aceeaş calitate sunt şi traducerile lui G.:A. Ba-
EN

ronzil: „Metella”; de Georges Sand şi „Orbul”, nuvelă de D-na

R. R. Thellusson. Buc. Tip. Sf. Mitropolii, 1853.
/C

Tot o proză “romantică, plină de cîuziuni; lirico-metitative

găsim în volumul: „Din preludările lui Alecsandru Zane. Buc.
SI

Tip. lui los. Copainie, 1845”. (1858/33). In prefaţă, autotul ne

“previne că broşura conţine „produdţiile anilor mei colegiali”
IA

(III)şi toate trei bucăţile sunt cu data de 1840. Prima este un

„Paralelism între Alecsandru cel Mare, lulie Cesar şi Mihaiu
U

Viteazu”, concurând astfel Cu paralelele lui Laurian. Mai ca-

racteristică pentru romantismul ei este „Oceanul”, cu tânărul
BC

N
 e —— 372 ——

R Y
singuratic care: e: autoruil plin de „melancolia cu care mă o0bi-

RA
cinuisem. a-mi hrăni sufletul”. Descrierea nopţii şi a lunii îi
inspira meditații eminesciene: „D'asupra abisului ce înghiţise
„geniul lumirie; se arătă luceafărul' tlemurător (sic) şi palid ca

LIB
'Şi geniul durerii... „Cine ştie, strigaiii mişcat, cine ştie daca
„acest rege-al zilcă nu: va cădea şi el într'o zi din gloria sa
apăsat sub greutatea secolelor şi daca înghițit de undele hao-

TY
Suluiva .mai eşi vreodată din eterna noapte. Va 'veni o vreme
poâte când o: suflare :a: Creatorului va surpa universul; dar
omul? dar sufletul? :..” (50). Este ceva din „Scrisoarea I” a

SI
lui Em. lată şi luna, ca în ;,Melancolie”: „Regina stelelor se

ER
prăvălia p'ântre grămezi de nouri diafani a cărora albeaţă de
o dulce strălucire avea pentru ochi şi pentru sintiment: un fer-
mec delicios”. . Ea se 'oglindeşte în „apele dorminde ale- ocea-
IV
nului ce se lezăna cu încetul între malurile sale”. ., apoi, „ea
își urmă iar drumul săii cel tlemurător (sic!), răspândind ne-
UN

încetat: într'aceste singurătăţi acea dulce melancolie care hră-

neşte inima omenească printr'un îermec atât de misterios pentru
minte: dar atât. de puternic pentru simţiri”. (53—4). Sunt ele-
AL

mente romantice ale epocii, pe care Em. apoi le--a ridicat, prin
periecţia lor, deasupra vremurilor.
TR

“Tot poveştiri, în special despre viața lui Napoleon, după

AL. Dumas găsim în „Colecţii literare saă Ceasuri de odihnă
de Alecu] Vasiliu, Iaşii, Institutul
. Albinei, 1853”. La urmă
EN

sunt şi „Diferentelsic!] proverbe”.

/C

Calendare. — Un loc deosebit de mare îl ocupau în bi-

SI

blioteca.-gimnaziaştilor -Calendarele, o lectură plăcută pentru

partea lor literară. Insistăm mai ales asupra acelora; care s'au
IA

păstrat. Am numărat vreo. 43 de almanachuri şi- calendare din

care cităm câteva numai:: „Calendariu pentru - Dukatul Buco- .
U

vinei”, pe- 1855 .: Cernăuţi, |. Ekhart

şi fiii, (1858/96, erau-pe -
vreo 15 ani,'dăruite- de Pumnul. S'au păstrat.pe anii 1841, 1842,
BC

1846, 1847, 1849 şi 1855).

 3

RY
— 515 —

| „Calendar pentru Romăni pe anul bisect 1848”, (VII) Iaşii.

RA
Inst. Albinei, (1860/54, dat de Dann loan; pe 1853: 1859/31
;
pe 1849: 1865/13, pe 1857, 1867).
„Călindariu pentru poporulu Romănur?, „pe

LIB
1801.
întocmitu de Georgiu Barițu, (Anul X), Braşov, (1863/13;
1865/18, pe 1853, cu iscalitura lui; Buliga; pe 1855, An. IV:
1862/97, cu versuri de Alecsandri şi Bolintineanu).

TY
„Calendar all vestitului astrologu Kazamia”, pe 1856
(1858/72, dat de „Porfiriu Popescu VI, 29, 1858; cu colaborarea
lui G.Sion, Melidon, Melchisedec etc., este şi pe 1857, 1860).

I
RS
„Muzuri. Almanachu pe anulu 1859... Redatu de Erne-
ricu Basiliu Stanescu. In Aradulu Vechiu, 1859». (1860/29).
„ Calendariw pe anul 1858”, (Anul VIII) Iaşii. Tip: Bu-
E
cium. Rom. (1860/33, „Dăruită de Eminovici. Niculaii. Invă-
IV
țăcel dem clâsa a VII im. 1860”. A se > vedea, în alt capitol,
mai pe larg).
UN

„Calendar popular pentru anul 1848". Buc. C. A. Roseti

si Vinterhalder (1858/80, dat de Porfiriu Popescul VI 1857.
Sfârseşte cu „Câteva cuvinte asupra 'Canţoanei (Chanson)”.
AL

E dedicat lui Georeie D. Bibescu, „prinţ:şi domn”).

„Almanah de învăţătură şi de petrecere”... Iasii. tip. Inst,
TR

Albinei, 1857, (1858/85, dat de Porfiriu Popescul VI cl. 1858;

la urmă e iscălit: „Iulian Olinschi III B 870”). Calendarul cu-.
prinde şi de Jraclie Porumbescu, paroh: „Desmormăntarea
EN

Doimnitorilor Moldovei în catacombele “Monastirei Putna”,

(p. 64—84), G. Asaki: „Petru Rareş. Novelă istorică II (Partea
/C

1 în Almanahul pe 1854), cum şi proză şi versuride G. Meledon.

„ „Calendar pentru poporul Romănesc pe anul 1845. Anul
SI

IV. laşii. La Cantora foiei sătești. 1845”, (1865/12, dat . de

Pumnul). Pe prima pagină este notat: „legat, şi cu 12 stampe
IA

„îrum.”. Apoi se adaogă: „Nota bene! In 16/6 865 i s'a împru-

mutat d. coleg. [şters numele] IV cl. gim. aceaste carte cu
U

„toate 12 stampe. Dar'dînd-o îndoercept am aflat numai 8. Cele

mai frumoase, (3) adeco: portretul lui Stefann cel Mare, al lui
BC

Vasile Voevod şi al lui Bogdan Voevod au scos amintitul stu-

 Y
So — 374 —

R
RA
„dinte: afaro (ruşine!!) voetcemând încce şi cartea pe Hîngoe |
aceea. l. Botezat bbltecară. Cern. 5/17. lunii 865”. Mai este încă
„0 iscălitură sub a lui Botezat: V. Mokranski”(?), In. Susul

LIB
paginei este iscălit „F. Hurmuzaki”,
| Acest Î. Botezat este bibliotecarul imediat de dinaintea |
“lui M. Eminescu şi scrie în „Cunsemnăciunariu”, în 1865—66, |

TY
până la numărul 72: înclusiv, de :dând începe a scrie poetul. Ca-
" lendazul acesta este publicat de M. Kogălniceanu şi este deo-
sebit de important prin colaborarea lui V. Alecsandri, C. Ne-

SI
gruzzi, M. A. Corradini, Kogălniceanu, Dr. T. Stamati, C.

ER
Negri şi. câteva: scrieri anonime.
„Amiculii poporului, Călindariu” pe 1861 de y, Roman.
Sibiu, “(1860/73,. dat de V. Roman; cuprinde poezii de. Al.
IV
“Sihleanu, G. Tăutu, M. Zamfirescu, A. Pann, Bolintineanu, la-
"cobii Mureşianu). In acelaş calendariu, pe anul 1862 (An. III,
UN

1862/12), se continuă o istorie a Ardealului de Dr. Marienescu,

continuată şi în anul următor, 1863, ba se mai promite conti-
“ munrea. Mai găsim colaborarea lui G. Sion, A. Murăsanu, H.
AL

“Grandea, V. Alecsandri etc.

| Istorie..— Cum era şi de aşteptat dela un adepi al la-
TR

tiniştilor, biblioteca înființată de Pumnul era plină de nuame-

roâse cărţi istorice şi filologice. Dintre cele istorice, surprinde,
totuş, lipsa cronicelor publicate de Kogălniceanu. In schimb
EN

„opera lui Șincai. era în mai multe exemplare: „Fronica Româ-

- nilor” tom I-—II-—III. tip. Rom.-Franc. 1853, (1858/62, dată de
/C

A. Hurmuzachi; 1859/12: tom. I, Buda, 1844, dată de To-

maschzuk Ermocrates, păstrată; 1862/105: tom. I, 1844, dată
SI

de G. Nosieviciu, cl. [; 1863/7, acelaş tomI, datat în catalog cu

"1843, de German Vida arhimandrit).
IA

Acest ultim volum ni s'a păstrat: „Fronica Românilor. şi

a mai: multor neamuri... de Georgie Şincai din Şinca. Tom. |.
U

In Tip. S. Mitropoliei a Iaşului la anul 1845 [nu 1843, ca în

catalog!]. Cu toată cheltueala şi osteneala prea Cuvioşiei sale
BC

D. Germano Vida, Arhimandrit şi Inspector Tipogr. S..Mitrop”.

Iscălit pe carte... Melhisedec arhimandrit... (2) 1863/7
 RY
— 375 —
„Doeruitce Bibliotecei. Gimn. Romîni dem Cerncuti de Stiefanii

RA
"Dioelescu VIII 863”; Cu aceeaş iscălitură s'au mai păstrat şi
cărţile înregistrate: 1862/103 şi 104. Este românizarea numelui

LIB
„. elevului St. Seleschi, sub influenţa lui A.. Pumnul. 2
| “Ediţia. Cronicei lui Sincai, din Buda, 1844, (1859/12) este
a lui Alexandru Gavra care, după: cun me spune în „Preacuvân- |

TY
tarea. editoriului” a scris şi „drama”: „Şincai şi Samuil Clain îîn
câmpi (sic) Elisului” sau „Preîmbulul Cronico-istoric”, din care
erau două exemplare în biblioteca gimnaziaştilor. Prefaţa lui

I
RS
Gavra la Cronica lui Şincai e scrisă întrun stil figurat, plin -
de avânt liric, aşa cum îl ştimşi din cealaltă lucrare a lui. De
exemplu «el se întreabă, ch şii Villon: „„Anilsic] vieţii noastre
E
cei netrecuţi unde sâpteţi?, încătrău apusărăţi?, unde să vă
IV
caute- mintea, ca din voi să-şi poată întru întipuirea sufletului
năluci, să-şi poată proroci viitorul, carele ca.o noapte întu-
UN

necoasă să trage deasupră-ne ?... Cine va restatornici lu-

mina spre zilele cele apuse, pre care s'aii pogorit mureitul ză- .
uitării, cu admbritoarea sa aripă?” (fără paginaţie). .
AL

„Sunt înele avânturi stilistice şi gânduri pe care Emi

nescu le-a apreciat. şi le-a reţinut, după cum am mai văzut.
TR

Din P. Maior se afla „Ist. p. începutul rumînilor, (1861/4).

De Cipariu s'a păstrat: „Chrestomatia sau analecte literarie”,
EN

Blasiu, MDCCCLVIII, dar aparţine „Societăţii p. cultură” <u

înregistrarea 1863/452 şters şi: 1865/391. Cecace înseamnă că
" gimnaziaştii puteau să citească “dela ambele biblioteci, care
/C

juncţionau concomitent până la cumularea lor. : .

Cu scrisul lui Eminescu este în catâlog: „Istoria sene-
SI

ral a Daciei” de Dionisie Fotino, trad. de G. Sion. Buc. 1859.

IA

(1867/83). De Aug. Tr. Laurian s'au păstrat vreo patru din.

„Istoria Romanilor”, însă erau numeroase manualele de Geo-
grafie şi „Elemente de istorie şi biografii”, etc. S'a păstrat
U

„Manual de istoria principatului Moldovei de Prof.:]. Albineț.

BC

1 laşi, 1845, (1859/23, dată de Ioachim Patrasiu. Mai era un

volum: 1861/6). ,
cânt 7: |
 „ — 316—

Y
| S.

R
S'a păstrat: „Starea Principatelor Romîne în urma tra-

RA
tatului de Paris” (adăogat cu cerneală): „de'n 30 Martiei 1856
de Moeiorescul. Bruxelu 1857”. (1865/36, dată de A. Pumnul).
Printre numeroasele broşuri relative “la problema Unirii

LIB
principatelor, care se aflau în biblioteca. gimnaziaştilor din
Cernăuţi, ni s'a păstrat şi aceasta,
Autorul este -un unionist înfocat şi discută Cu: claritate

TY
necesitatea unirii, bazându-se pe tratate şi citând adesea cartea
lui F. Colson: „De tat prâsentet de Pavenir des Princi-

SI
pautes”. Lui Eminescu îîi va îi servit cartea; lui Maiorescu pen-
tru a se informa asupra raportului 'în care se aflau Principa-

ER
tele faţă de Rusia 'şi Turcia, despre care va vorbi atunci când
va tratat problema Bucovinei si Basarabiei “în articolele din
Timpul”,
IV
“Un argument al antiunioniștilor este că făcându- se Uni
UN

rea Principatelor se va agita apoi şi „fantoma imperiului Da-

cicii” (49), Românii pretinzând atunci să anexeze şi celelalte
provincii subiugate. Despre -provinciile răpite, Maiorescu spune:
„cât pentru. părţile rupte din teritoriul Principatelor fără voia
AL

noastră şi în contra. tratatelorii celorii vechi, romănii în con-

stiința drepturilorii lori cellorii. neprescriptibile, protestă 'şi.
TR

vorii protesta totii deuna în contra acestei călcări a dreptului

popoarelorii, reservăndu- -şi drepturile lorii asupra acestorii teri-
_torie pentru ori ce întâmplare”. (49).
EN

V: Maniu: „Desertoeciune istorico-critică şi lit. tratând

despre originea Romiînilor dem Dacia Traian”, Timisioara;
/C

1857, (1858/116, un volum dat de Baron N. Vasilco, cl. VI, şi

două „de G. Vasilco; aceeaș carte mai era şi la: 1865/2, dată
SI

de Pumnul). | i |
A. Papiu-llarian: „Istoria Romanilor din Dacia superioa-
IA

ă”, tom. I, Viena, 1851, (1867/85, scrisul lui Eminescu ; dată

“de Ion Icremievici, cl. V; un alt volum păstrat este: Isfori'a
U

Romdaniloră din Daci'a superiore de A. Papiu Ilarianu. Tomulu

BC

|. Ed. 11... Viena cu literele lui C. Gerold şi fiiu. 1852”. Inre-

gistrată în „Biblioteca gimnasiaştilor romani dem Cernauti”
 — 377 —

RY
la nr. 1859/21: s'a păstrat cu: iotiţa: - Dăruit prin [indescifr.]

RA
“Alexander Pleska”. „Viaţa, operele şi ideile lui G. Şincai”,
1869, (1872/5, dată de E. Meşeder cl. IV şi 1873/$, dată de
C. Morariu, profesorii de teologie).

LIB
C. Bolliac: „Monastirile din Romănia”, 1862, (1862/139,
dată de C. D. Aricescu). .
„ Postelniceasa Ecaterina Asahi traduce : „Istoria Greciei”...

TY
de Doctorul Goldsrnit. Inst. Albinei. 1842, (1859/26, „dar dela
Popăscu Leu”). Aga G. Asaki traduce „Istoria imperici rusiene

I
de Ivan Caidanov”, Inst. Albinei, 1832, (1858/102, dată de:

RS
D. Figa; aceeaş carte: 1864/35, dată de 1. Cerneaschi cl. VII).
„Sa păstrat: „Oamenii Resbelului
E din Orient. Marechalul
Paskevitzi de Edmond 'Lecsie. Tradus de C. |. Jassy. Inst.
IV
Albinei, 1855, (1858/26, şters numărul pe carte, totuş cores-
Dunde cu acela din catalog. Dată de A. Hurmuzaki. Mai era
UN

şi Partea IV a acestei cărţi, despre Mencicoi: 1858/27)..

S'a păstrat: „Documente istorice despre starea politică
şi ieratică a Romanilorii din Transilvania. Vienna. 1850.
AL

(1862/23, dată de Pumnul). Tot selativ la Transilvania mai

erau: „Die Petition der Romanen Siebenbiirgens îizerreicht Sr.
K. K. Maiestăt în... 10 Dez. 1860, (1860/78- dată de E. Hur-
TR

musachi,. cl. V), apoi „Compendiu de Ist. Transilvaniei”, de

1. V. Rusu. Sibiu, 1864, (1864/54), cum şi „Ist. Ardealului”, de
EN

M. Moldovan. Blai. 1866. „(1866/80, scrisul lui Eminescu),

Ţ. Cddescu a dăruit multe din. publicaţiile sale bibliotecei
T.
/C

gimnaziaştilor. S'a păstrat: „Protocolul conferinţelor de la

Viena relative la. cvestia Orientului, corespondenţa... Lordului
SI

J. Russel”. Iasii. Tip. Bucium. rom. 1855, (1863/29), cum şi

mai multe „Istorii a Romanilor, împreună cu D. Gusti, Sau
IA

„Foiletonul Dimbrului”, 1855, cum şi „Pressa franceză şi prin-

cipatelor unite”, 1856, etc.
U

S'a păstrat „Scurta Descriere a drepturilorii Moldovenilor

şi a Muntenilorii fundată pe dreptulii gintelorii şi pe trataturi
BC

de Felice Kolson”, tr. de Dimitrie A. Sturza. Iassi. Tip. Bucium.

 N — 378 —

R Y
rom. 1856, (1864/23, dată de 1. Czerniawski cl. IV, iscălit pe

RA
carte),
“Traducătorul D.A. Sturza ne spune că . această brâşură
a intercalat- -o apoi Colson -în volumul său „Starea present

LIB
ă şi
viitoare a principatelor Moldaviei şi Valahiei”. Colson,
în pre-
" faţa din 1839 spune că a scris broşura. de față pentru „a COM-
bate atătă înfluimţa rusască în Principate cătă şi în “Turcia

TY
”.
(VIII) Este mal ales împotriva imixtiumii Ruşilor în Principate
- Şi pentru „respectarea drepturilor Românilor prevăzute
prin

SI
„Vechile tr atate, pe care le citează şi pe care se va baza
şi
Eminescu atunci când va scrie seria de 19 articole din „Tim-
pul”, cu ocazia răpirii Basarabiei,
ER
Colson. pune în. gura lui Ştefan cel Mare “un discurs în
IV
1504 pentru a îndemna să se închine țara Turcilor. Intre altele
Ştefan spune: „de la naşterea mea totii m'ami i apropiati de
UN

mormăntit”. (p. 31).

Traducătorul D.A. Sturza. adaugă despre tratatul din
Paris, 1856, şi; susține: unirea Principatelor. Traducerea este
AL

făcută în limbajul „Pumnulist”, cu expresii 'ca: combinăctiunile,

aplicăciunea, pusăciunea, etc., dar şi forma arhaică: „Trumpe”
TR

(11,18).
S'a păstrat: „Imperatulii Napoleon III şi Principatele
Roinanc. Traducţiune de GQ. S. „Buc, 1859, (1862/40, dată de
EN

A. Pumnul).
La urmă, cartea poartă data: J8 uniti 1858”; a fost deci
/C

scrisă cu ocazia. conferinței din Paris şi este o critică docu-

mentată împotriva adversarilor unirii Principatelor: Austria,
SI

Angliaşi cu tendinţa de a convinge Turcia că interesul ci este să

aprobe unirea. România trebuia să formeze o barieră împo-
IA

triva Ruşilor: „Russia este cutropitoare prin natura sa; . cu-

rând sau mai târziu ea va năvăli în Europa”, sunt vorbele lui
U

Napoleon |. De aceca Napoleon TII spune: „Noi am cerut o mai

BC

„bună constituţiune Principatelor, pentru ca elle să serve ca

“punti de apărare contra acelloră invaziuni neîncetatii re'noite:
 RY
— 379 —
| dela Nord”. p. 57). Eminescu, în articolele sale politice şi în

RA
| „Influenţa Austriacă în Principate” trebuie să se îi documentat
şi din această broşură. |

LIB
Sa păstrat şi „st. Romanitor”.. trad, de 1. Fătu. Tom.
I. Galaţi, 1853. (1858/87). S'a păstr at: "Fragment istoric scris.
în vechea limbă română din 1495”... Iaşii. Inst. .Albinei, 1856,
(1858/47, dată de A. Hurmuzaki; şi 1862/28, dată de Pumnul),

TY
De N. Istrati erau vreo trei cărţi, dintre care s'a păstrat:
„Despre puterea legislativă şi privilegiile Principatelor Moldo- .

I
Romîne”. Partea II (şi în franțuzeşte). lassy. Inst. Albinei,

RS
1856. (1865/46, dată de Pumnul).
Erau trei volume de R. Oravițian despre Istoria Roma-
E
nilor, cum şi vreo trei de 7. Munteanu: „Biograiiile celor mai -
IV
vestiți
romani”. Urbea Mare, 1858.
„Istoria politică şi socială a Principatelor dunărene” de
UN

Elias Regnault, trad. 1. Fătu. 1856. Tip. Bucium. rom.

_(1859/44, dat de 1. Fătu şi: 1863/30, dat de Codrescu-Gusti).
| „Desmintire la Respunsul D. Cneadiu D. Cantacuzino...
de AM. Cosălniceanu în siedimta den 19 Marte 1862. (1862/140,
AL

dată de Aricescu); tot de Kogl.: „Apararea ministerului den

30 Apr. 1860; de M. C. în 1861”. Tip. Bucium. rom. (1863/50),
TR

cum şi „Dorintile parthidei nationale în Moldova. (1800/62,

dată de Pumnul). |
EN

Multe broşuri crau anonime ca: „Reguloemîntul adunoerii

elective a Moldovei”, Tip. Bucium. rom. 1859; „Intâmplările
de'n Moldova în luna lui Martie 1848”, (1864/38); „In amintirea
/C

dillei 10 Noem. 1859. Prima seculara a nascerei lui Fr. de Şiler...

de un veteran”, laşi 1859; „Doliu ţoerii la moartea lui Al. |.
SI

Cuza 1873, (1878/15, dată de Metodiu Luţia, bibliotecariu), etc.

C.D. Aricescu: „Istoria Câmpulungului”. Partea II. 1856.
IA

(1862/22). | E |
M. A. Canini: "Studii istorice”... Buc. 1858. (1862/35).
U

N. Bălcescu: „Puterea armată a Valacie de N. Volcescu

BC

(sic!) Iaşi. Cantora joaei Sătești. 1844, (1862/41, dată de G.

Buliga).
 „— 380 —

Y
N | |

R
At. M. Marienescu: Istoria rom, nociunalo”, Sibiu,
1861,
(1863/1, dată de 1. Botezat, cl. VI, care va. îi bibliote

RA
car în
1865; mai era un exemplar: 1863/98, dat de V. Burlă, teolog
anul II, cum şi un al treilea: 1864/30, dat de 1. Cerneaschi).

LIB
A, Sanejouand : „Les principaut6s Roumanes devant
L'Europe”. Paris, 1856. (1863/34). |
|
C. Hurmusaci: „Candideetura printiului Gr. M. Sturdia”
,
Tip. Bucium. rom. 1858. (1863/34, dată de Codrescu-Gusti).

TY
Const. Eraclide: „Doriutiele Ticerei”, Tip. Bucium. rom,
1856. (1863/58). i |

SI
| Neofil Scriban: „Foloasele Unirii”, laşi, 1858; „Unirea
și
ncunirea Principatelor”. Tip. Bucium. rom. 1856.
plare). |
I. A. Vaillant: „Glasul poporului,
ER
(două exem-
|
glasul lui Dumnezeu”,
IV
Tip. Bucium. rom. 1858. (1863/61). a
„Louis de -Naleche: „La Moldo-Valachie”, Paris. 1856.
UN

(1863/64). pa |
Radul Roseti: „LOmurire în procesul de presă din 28
Apr. 1859”. (1863/71). | | |
AL

„„C. Genadi Roedeanul: „Apel la deputaţii Români ai di-

vanului, Ad-Hoc”, 1857. (1863/72)..
D. Bolintineanu: ;Vieaţa lui Vlad Tepeşu şi Mircea Vodo
TR

cel Bătrăn”.. Buc. 1863. (1865/61). | |

| C. Stoicescu traduce: „Ist. Descoperirei Americei”. Buc.
EN

1864. (1870/38, scrisul lui Eminescu!).

Dr. E. Robert Roesler: „Die griechischen und tiirkischen
Bestandheile în Ruminischen”.
/C

Wien, 1865. (1870/43, scrisul

lui: Eminescu). | - |
SI

F. Aaron: „ldec repede de Ist. Principatului... Tom. Ţ.

Buc. 1835. | |
IA

Edgar Quinet: „Românii principatelor Dunărene”, laşi,

1856. (1871/6). o . e
„Pa&mation de secunda Legione Valachica sub Carolo
U

barone Enzenbergio”. 1830. (1859/29, dată de George Popp

BC

Locotenet; păstrată). î
 — 361—

RY
„La revoluiion: de Fevrier au Lxembourg. par Louis,
Blanc. Paris 1849. (1865/39).

RA
Autorul cărţii, Louis Blanc, era membru al Guvernului
provizor dih 1848 şi se adresează muncitorilor cerându-le

LIB
sprijinul: „car notre force n'est qwen vous: cette force, c'est
votre confiance, et. NOU la r&clamons en change de notre d6-
"vouement”. (p. 7). In „Impărat şi proletar”, Em. exprimă. o

TY
idec asemănătoare. In alt discurs ținut muncitorilor L. Blanc
citează următorul pasagiu din Campanella:
„Le peuple ignore ses iorces; il supporte les coups et les

I
RS
fardeux les plus lourds; il se laisse guider par un falible enfant,
qu'il pourrait renverser d'une secousse; mais il le craint, il le
sert dans tous ses caprices; il ne sait combien on le redoute:
E
et que ses maâtres lui composent un philtre qui Pabrutit. Chose
IV
inouie! le pcuple sc frappe, îl s'*enchaîne de ses propres mains;
il se bat et meurt pour une seule de ses pi&ces de monnaie
UN

qu'il donne au roi. Tout ce qui est entre ciel et la terre estă
lui, mais il Pignore, et si quelqwun Pen averti, l le terrasse: et
le tue”. (149—150).
AL

Louis Blanc seamănă foarte mult cu proletarul lui Ein.

care caută să arunce vina mizeriei muncitorilor asupra celor
TR

bogaţi şi asupra regelui.

Intrebarea e dacă Em. a putut ceti, încă dim 1865, această
carte din biblioteca gimnaziaştilor.
EN

Acestea 'sunt numai câteva din numeroasele cărţi istorice

“din care' se puteau informa girinaziaştii asupra trecutului
/C

nostru naţional. |
Filologice. — Biblioteca gimnaziaştilor, îiind condusă de
SI

filologi ca Pumnul şi |. Sbiera, conţinea multe cărţi cu caracter

IA

îilologic, mai ales relative la limba română. Din cărţile lui

Pumnul erau cumpărate cu banii bibliotecei Lepturarele. Vieanna
(1863/96 sau 1865/56 Tom. 1, 1862; II, 1 1863; II, 2 1863; III
U

1862; IV 1 1864 şi 1875/4); „Grammiatik der rumân. Sprache”,

BC

Wien, 1864. (1865/55).

 — 382 —

Y
„Convorbire dintre un tată şi între fiul lui asupra limbii

R
“Şi literelor”, (1858/100, fără numele autorului, Pumnul, şi nici
„data: Cern. 1850; cartea e dată de Joan Zbira, st. VIII cl..g.).

RA
S'a păstrat „Gramatică română pentru classile primarie
de Nicolai Macarescu, Iassii. Tip. Sucham, rom. 1863, (1870/60

LIB
,
dată de Diorisiii Olinschi);
Gramatică romănească pentru clasele normale. Prelu-
crată, după a D.P. M. Căinpeani: de Nicolae Măcăre
scu :pro-

TY
fesorii. laşii. Tipograjfiea: Institutul [Albineii] 1848. Inregis-
trată în „Biblioteca gimnasiaştilor romani de'n Cernauti”
cu

SI
“nr: 1858/113, cartea s'a păstrat şi este: „Dăruită bibliotecii
&im. români din Cernăuţi de Caimacan VI. 858”, Gramatica

ER
aceasta Cc compusă sub forma de întrebări şi răspunsuri, aşa
cum. ne-spune şi Creangă în „Amintirile” sale.
IV
„Prinsipuri de Gramatică franţuzească desluşite în ru
mâneşte”. . “(pe carte nu e specificat autorul şi anul, dar în
UN

Catalog se spune că e de G. Pleşoianu. 1864/27, dată de Iancu

G. Negrescu, în catalog e trecut Cerneaschi; pe altă pagină ă
„cărței e iscălit [. Czerniawski, 19 Iuli 1861. Evoluţia acestui
AL

nume dela Czerniawski-— Cerneschi—

—Cernescu—Negoescu-—
Negrescu, trebue pusă în legătură cu influența naţionalizatoare,
„care se mai vădeşte şi la românizarea altor nume ca Sel leschi—_
TR

Dielescu etc). Tot păstrată este şi: „Elemente de Gramatică

română. A de NWicolcii Bălişescu, profesorii. Buc. - 1850,
EN

(1865/10); cum şi „Glossariulă limbei Dacio-Romane de Spa.

Georgie Seulescul, Iassi. Tip: Bucium. rom. 1857. (1865/38, dată
de Pumnul, Cu: multe adnotări cu cerneală, care par scrise chiar
/C

de donator); „Gramatică românească sau observiţii: grama-

ticeşti”... Partea]. Etimologică, tot de G. Săulescu, laşii, tip. Sf.
SI

Mitropolii, 1833, (1862/20; în catalog, cartea e ştearsă şi se

IA

notează că «e dată de Portiriu Dimitrovici, „ieromonac şi ca-

tecet de scoala preparandaloe şi. normaloe “în Cerneuţi”, dar
“A. Pumnu adaugă: „ȘI- a luato înapoi 25/9
U

1862 fiind fatice si

Alesandru Plesca. A. Pumnulu”. După ce a luat-e 0: dela gimna-
BC

+
 RY
ziaşti, Dumitrovici a donat- -0.- iar bibliotece; „Societăţii D. cult. pu
unde s'a păstrat: -1865/496).

RA
IL. Ă, Balian: „Vocabular Rom.—Franc. şi Franc.—Rom.”
Buc. 1839. (1858/76, dat de Porfiriu Popescul, cl. VI).
Eminescu avea la îndemână în biblioteca gimnaziaştilor

LIB
"şi unele gramatici şi cărţi pentru a învăţa îranţuzeşte la Cer-.
năuti; cităm: „Prinsipuri de gramatică franţuzească desluşite
în rumnâneşte: sau gramatică franţezo-românească” (1864/27,

TY
dăruită de Czerniawski-Negrescu);. „Cours pratique
.de Fran-
cais a Tusage des collezes.et âdolesde Roumanie. P. |. par

I
M. Gouvern€. lassy, 1860. (1863/42); „Dialogues francais et

RS
allemands our facilliieik aux commencants...” Strasbourg,
1839. (1859/3). etc.
Marki: „Walăhische
E
Sprachlehre”, Tschernowitz, 1816.
(1858/77, dată de Porfiriu Popescul), „Vocabulariu nemţesc şi
IV
rom.” Sibiu 1822, (fără autor şi -an 1862/99); „Nuovo vocabu-
UN

lario italiano-tedesco”. (fără autor şi an 1871/12); „Dcutsch-

italienisches und Ital.-Deutsehe. von Dr. F. Valentini. (1859/14); .
;Cours theoriique et pratique de la langue Italienne par A.. . E
Tornasari, Vienne, 1920. (1864/25); „Dictionariu germano-rom.
AL

de G. Baritiu şi Gabr. Munteanu. Brasov, 1853, tom. I-II.

(1859/22, dat de fratil Georgi şi Nicolai Ritter de Flondor.
TR

Boerii din Basarabia”); „Elemente de limbă rom. după dialecte

şi monumente vechi”: de Tim. Cipariu. Blasiu. (1859/25, dată.
EN

de |. Grannatoviki) ; „Gram. rom.” de Radu Tempe, Sibiu,

1797. (1860/31); |
„Vocabulariu de vorbe streine -în |. rom”... de ]. Cliade.
/C

1847. (1860/65, dată de Pumnul);

| „Causa: limbelor şi noetiuncelitetilor în Austria pertr&p-
SI

"atoe de un Român. (1860/89 şi 1863/89 şi în nemţeşte: 1860/59,

IA

dată de N. Sbiera).
Causa limbelor şi națiunalitaților in Austri'q pertraptata
de unu Romanu. Vienn'a, cu tipariul Mechitaristilor, 1860.
U

Cartea a fost dăruită bibliotecei gimnaziaştilor de loacim Poe-

BC
 — 384 —.

Y
irasiu '1) şi'e înregistrată: 89/1863. In intr
oducere auto
rul ne

R
spune că această lucrarea a apărut: mai
întăi în limba germană.

RA
Un recenzeut V. B..în „Gazeta Transilvanie
i”, a cărui recenzie
se publică în broşura de îaţă, pune
în legătură ideile acestei
broşuri cu programul naţional al lui Andr
eiu: de.Mocioni. Putem |

LIB
presupun e că acesta era inspiratonul, dacă
r autorul nu chia
broşurei? Da cc a
„În orice caz, multe din ideile lui Eminescu
despre situaţia

TY
Românilor din Tran
silvania, expuse în primele sale arti
cole
apărute în gazete de acolo, se vor fi dato
rind şi acestei bro-
şuri anonime, . |

SI
| o a
Se cere
libertatea întrebuinţării limbii naţional
e în fa-
milic, şcoală, biserică, în raporturile cu stă
decătorii;
garia.
ER
pânireaşi la ju-
egalitatea de drepturi tuturor naționalitățilo
„prin lege să se concâdă 'asemine liberă
r din Un-
aptivitate şi
IV
desvoltare în forma lor proprie, caracteristică, năciunale mai
vărtos prin limb. ă."ete. (p. 41). |
UN

* Despre Unguri se spune: „...m6ă [transilvănenilor] o

suveranitate ungureasc- ăîn Austria, adică
unu felu de statu
ungurescu în statul Austrici, ni se pare un lucru
atătu de ab-
AL

“Surdu, ca şi credinţa în doi dumnezei...” (63) Ungu

rii trebue să
recunoască: „cumcă în monarkia şi prin țeri mai esistu şi
alte înterese, merite, drepturi — decătu maghiare — deschi-.
TR

Zăndu-şi: ochii şi văzându şi precepăndu, că — deac dănşii

năciiunalitatea sea şi-o iubescu mai presusu de tâte, „mai multu
EN

decătu omenirea, rai multu decătu libertate mai a..

-mul.
tu de-
cătu pe cine înşii, mai multu decătu pe Dumnezeu, şi fericirea
/C

lui”, — precum se esprimă contele Zai în -N. 275 alu Gaze

tei
„Wanderer” din a. c. — şi alţii totu aşa potu să-şi iube
ască pe
SI

a sea, mai cu seamă romănii...” etc. (p. 77). |

Faţă de tendinţele excesive ale maghiarizării, autorul ano-
IA

nim al. broşurii vorbeşte şi de influenţa germană în

Austria: |
„De germănismu romănii nici căndunu s'au temutu,şi nici: că
U

14) loacim Peetrasiu, teolog de clasa |,

BC

-
ț
 RY
— 395 —

se vor teme vre-o- dată; clu căndu se'ntămplă de retăceşte, ca

RA
d. e. de zece ani încoce, pote să le împedece căte pe unu timpu
cultura: şi desvortarea [sia], şi prosperitatea năciumale:; dar
să-i desnăciiunaliseze — mici 'căndu!” (76).

LIB
|
In schimb: „Maghiarii în: trecutu portară sute de ani, mai
că ei singuri cărma patriei, la carea astăzi ear' aţintescu, —
dar, zeu, caută să constătămu, că n'o portară spre folosul îră-

TY
țeştilor popore nemaghiare!” (79). Cândli s'a dat Ungurilor
Banatul Temişoarei luat cu armele de Austria de la Turci, nu

I
au făcut decât: „ca în acela să întroducă nefericita sistemă .

RS
ungure ească, prin ea poporul romănu, carele nici chiaru sub
turci era fără “tâte drepturile, să-lu despâiă de tâtă libertatea,
E
să-lu degrade Ja treapta de vită, şi — împreună cu pământul
seu strămoşescu, să-lu văndă la uni şi -alţi străini! — ei în
IV
dietele lor din Poşonu prin precumpănitârea lor aristocraţiă,
UN

şterseră privilegiele romănilor, fără a asculta pe cei înteresați;

dispunăndu așa-dară de noi fără noi —.ca. de o turmă de vite;
de noii unu poporu străvechiu, unu poporu... carele dărui patriei
cei-mai mari eroi, servidu-i totu-de=une cu tote poterile sale, cu
AL

săngele, şi cu mintea şi cu averea!” (79). Ni se dă ca exemplu

- Matei Corvin şi Nicolau Romănul.
TR

Tot aici găsim, înaintea lui Aurel Popovici, exprimată

Și ideea federalismului: „Ear'deacă în sferele mai'nalte guver-
EN

nementalise va afla cu cale şi la timpu... ca în locu de orga-

nismul centrălisăciunei de până acum, să se întroducă altul
"federalisticu; adică, ca tronul, în locu de a-şi mai căuta ca
/C

până aci tăria... în părticele cu totul dela sine aternătore şi

prin sine uniformu traptate şi guvernate, să se razime pe ele-
SI

mente autonome, adică atari părţi, ce ele singure de sine se.

&uvernă, fiăcare cum îi dă măna şi iii cere placul, şi interesele
IA

sale năciunali; ele singure şi le ordină şi împacă: atunci caută

s*o spunem în fața lumei curatu, că astăzi aceste autonomie,
U

după minte şi lipsa praptică, nu se-ar pote forma spre mul-

BC

țumirea poporelor, decătu-prin întrunirea fiăcăreii din cele zece

năţiuni pentru sine într'un întregu politecu şi năţiunale, de. sine
25
 — 386 —

Y
i ,
stătoriu şii prin sine însuşi de-a-dreptul

R
spre centru gravităndu,
„căci o spunem încă odată cu totu resunetul, afară

RA
de centru,
afară de coleptiva garanţiă a năţiunilor pentru
„de dreptu, ele egalitatea. cea:
numai, şi numai fiăcare în sine potu să cerce
şi

LIB
să aile o dreaptă, deplină şi mulţumitore
deslegare a. întereselor
„sele nățiunali”. (85—86). Căci . Ungaria:
„cu timpul devenise
pentru noi o mamă cu totul. maşteră” (86),
mai ales din cauza!
aristocrației: maghiare.

TY
n Ea
Desigur că Eminescu -a-cuno-
scut realităţile din Transilva-

SI
„niala faţa locului, dar ideolo-
„Bic s'a inspirat din cărţi ca a-
ER
Geasta scrisă
Septemvrie 1860”,
în „Vienna in
IV
„Gram. Daco-Rom. sive Va-
lachica”, de Ioan
UN

Alexi. Viena:
1826, (1862/31, dată de Pum-
nul) ; e E
„Gramatiki Rumanilki - (Ma-
AL

kedonovlahike) de M. G. Mpo-
iatzy
| Boiagi?] (1862/52, dată
TR

de Pumnul); |
€ Tecaadti iai | .
„Lesicon de conversoeciune
EN

ă STEFAN WOLF „ prelucrat de io soţietate

Directorul liceului din Cernăuţi, cângliterară sub
dir. Agai G. Asaci..
Studia Eminescu. -. br. |. 1842. (1862/100);
/C

„Vocabulariu Rom.-Germ.”' de G. A, Polisu, cores de

G. Bariț. Braşov, 1857. (1862/115).
SI

a !
| „Vocabulariu Rom.—Germ.”, după P, Poenariu,
IA

F. Aron
şi G. Hill, de T. Codrescu, L—II. Tip: Bucium.
rom. 1859;
(0862 /1449);
U

„Repeda, idea de Gram. Macedono-rum,” de |. C. Massiriu,

BC

1862, (1863/12, dată de Nicefor Iliescul, protosingel în Husi)

; -
s?
 — 387 —

RY
„»Tentamen criticum”.... de A. 7. Laurian. (1861/3);

RA
„Lateinisches Uibungsbuch fir die |. Classe der Gymna-
“sien; von St: Wolf<. c. Director des Gymn. in Czernowitz,
Wien, 1859. (1863/81, dată de Aleco de Grigorcea cl. 11). Era

LIB
desigur cartea pe care trebue să fi învăţat şi M. Eminovici pri-
mele elemente de latineşte, sau după: „Elementargramatik der.
lateinischen Sprache... von Dr. Raphael Kiihner. 1853. (1865/23,

TY
dela Pumnul; pe carte e iscălit „Basilius Bumbak”.);
„Gram. romano-latină.... prelucrată de Sulg. V. Paulini,

I
prof. la colegiile Academii Minailanc, Esii. Inst. Albinei, 1840”,

RS
(1864/51, :52),
| „Gram, 1 rom.” de V. lanoviciu. “Vienna. 185; şi în
E
- nemţeşte alt volum. | |
IV
„Carte. de cetire” de Somuil Andrieviciu, Viena 1856.:
(1865/22), | |
UN

„__ „Prospectu de .toate schimbările... flectionare ale cuvin-

teloru romîne” de P. Paicu. Buc. 1868. (1871/7, dată de autor;

N
scrisul 6 al lui Eminescu).
AL

„Sa păstrat: „Dictiunarelu latinu- romanu” „de 1. M. Mol-

dovânu, prof. gimn. în Blasiu. Şabiniu. 1864. (1865/50, dată de
TR

|. leremiescu, cum scrie donatorul' pe carte, iar în catalog

„leremielvicz] cl. IV. Terminaţia -vicz e pusă în paranteză:
se vede tendinţa de românizare a numelui).
EN

Bruce Whyte: „Hist. des langues romains”, (1861/2).

Fiind o bibliotecă formată prin donaţii, nu, trebue să ne
/C

mire unele lipsuri ca Gramaticele lui Micu- Şincai, Eliade, Vă-

cărescu etc. sau dictionarul dela Buda,a lui Laurian-Massim etc.
SI

“ Texte de legi. —.Biblioteca mai cuprindea şi texte de lei

IA

importante, din care ni s'au păstrat: „Regulamentul organic a

Prinţipatului Moldovei. lasii. Tip. Inst. Albinci, 1846. (1865/57,
U

„Den cânţile lui Iorgu Niculiţâ, doruit Bibliotecei Gimna-

siaştilor Romîni dem Cernouţi de Iancu” G. Negrescu, VIII,
BC

„Oct. 1 anul 1865”); „Colecţie de aşezemintele făcute înaintea

 — 388—

R Y
Regulamentului Organic... laşi 8 Dec. 1857, (1859/40, dat de
„ Parteniu Popescul),

RA
o ,
„Colecţia prescurtătoare din legile împărăteşti”...
Logof. de
Andronachi Donici. Ed. II laşi, 1858. (1863/25, dată
de T. Co-

LIB
„drescu), cum şi „Adunare cuprinzătoare... din
cărţile împă-
răteştilor Pravile... de Andronachi Donici. laşi,
1814. (1858/94,
„dată de Șt. Păltinescul Păharnic).

TY
„ Filosofie. — Puţine sunt Şi cărţile de filosofie.
S'a păstrat:
„Legile firei, itica şi politica sau Filosofia

SI
cea lucrătoare”...
Partea |, Sibii, 1800, (1862/18, dată de G. Nosieviciu, cl,
V la
sc. reală superioară rom.) şi o „Retoricoe” trad, Buda,
„(1860/18, dată de N. Huriuiii). | ERo
S'a păstrat: „Manual de Filosofiă şi de litera
|
tura Filo-
1798,
IV
sofică de W. Traug. Krug, tradussii... de A.
Treb. Laurianu...
Tom. I. Buc. Tip. Collegiului National. 1847, (1858/14;
UN

la urmă
„Sunt iscăliți: „Schessan”şi „Buliga. Gabriel VIII clase
”; car-
„tea e dată de A. Hurmuzaki; şi 1871/4).
|
„Eleminte de Filosofie dupo V. F. Crugs de T. Cipar
AL

iu.
Blasiu. (1865/49). a Sa
„Studiul de Filosofie all lui Arune Pumnul învoetoecell
în
TR

annul | all, cursului filosofic în liceul nceciunal romîn dem

Blasii în decursul annului scolastic 1841. Tomul
1. Filosofiea
EN

iundoemîntalce şi logica, Descris în Blasii la începutul

annului
scolastic 1841, (mînuscris legat)”. (110/1863; dat de
Pumnul).
„Cuvînt către elevii. scoalei tinutului Hotinului”... de AJ.
/C

Hasdeu, trad. de C. Stamati. Tip. Bucium. tom. 1855. (1862/44,

dată de Pumnul). .
SI

„Adunare de pilde filosofeşti şi rugăciuni bisericeşti... Tra-

IA

duse din grecește în rumâneşte şi tipărite acum a triia

oră, cu,
căltuiala unui de ' Neamul rumânesc iubitor, la anul 1835.
(1858/65, dată de Const, Babin, cl. V).
U

| i
„Această a treia tipărire a traducerii lui Antim Ivireanu
BC

are: multe suplimierii care ne arată cât a fost de citită. Sunt

 — 389—

RY
unele specific eminesciene: „Viaţa iaste un somn, dintru carele

RA
nu ne putem deştepta, fără numai la. ceasul morţii.
Viaţa” omului iaste un drum, carele îl duce spre moarte”.
(p. 4).

LIB
„Bucuriile ceale mai desăvârşit ale sânt pururea ames-
tecate cu oare care întristăciuni. Lumea iaste un iad pentru
cei buni, iar pentru cei răi un Raiit”. (15).

TY
„Murim între desfătări şi între jocuri, 'necunoscând cun
că murim”. (33).
„Odihnirea sufletului stă întru a nu nădăidui nimica din

I
RS
ceale lumești”. (67).
- „Desfătările ce dobândeşti într'această lume nu sânt alt
fără numai înşălăciuni”. (82). Adică „luciile mreje” ale „Glos-
E
sei” lui Eminescu. Şi mai ales trebuie să fi: meditat îndelung
IV
asupra acestei cugetări: „Viaţa iaste un somn şi moartea iaste
vreamea întru carea ne deşteptăm, iar omul umblă între amân-
UN

doao, ca o nălucire”. (102), lată dar că substratul ideologic

din „Mortua Est”, „Glossă”, „Scrisori”, etc. poate avea o ori-
ină mai îndepărtată decât cel filosofic german dela Viena
AL

sau Berlin, el poate fi câştigat şi: din asemenea lecturi bă-

trâneşti, din epoca iuvenilă a Cernăutilor.
TR

„Vreaniea nu iaste alt lucru fără nuimaii o roată pornită,

carea şi cu sila ne aduce în toate zilele la moarte”... (114).
“Sau:... „învaţă-te să ştii că moartea iaste cirta cea mai i de pre
EN

urmă a vieţii tale” (119). |

In genere, atitudinea stoică şi resemnată în îaţa vieţii, o
putea găsi Eminescu în aceste „Pilde îilosofești” ale lui Amtim
/C

Ivireanu.
SI

S'a păstrat: „Icoana creşterei rele cu mijloace de a o

face şi mai rea. Ca un îndreptariu pentru. ori care părinte
IA

înţelept. După principiele renumiţilor bărbaţi: Cr. F. Salţman

si Carol Han, tradusă şi prelucrată pentru rumăni de Andrei
Murășanu, Profesor în regi. gimnasiii r. catolic din Braşov.
U

Braşov. In tipografia lui loan Gătt. 1848”. (1862/109, dată de

BC

„Tie Nimidzan cl. TI).

 — 390 —

Y
| NU A ,

R
Viitorul revizor şcolar
va fi citit înca dela Cernăuţi acea-
stă carte şi în ce măsurăîi va folosi

RA
în “misiunea lui didactică?
Cu aceleaşi scopuri didactice era şi cartea
lui Damaschin
T. Boiinca: Dirig&toriul bunei crescere spre
îndreptarea multor

LIB
părinţi şi. bun-folosul tinerimei romane ţesut
de D. T. Boiînca..
Buda, Tip. Univers. Ungur. 1830. Cartea cuprinde
şi unele în-
văţături morale şi s'a păstrat în biblioteca lic, „Ar. Pumnul”.

TY
. | . i x | | , -
Problema -morţii ca o salvare din chinurile vieţii.
o putea

SI
cunoaşte. Em. încă de pe când era elev. în 1862, la liceul
din
Cernăuţi, din traducerea. operei lui M. 7.
Cicerone:,. „Din
Questiunile Tusculane. Despretiulu Mortii. Culessu şi.
depre quei maj “celebri comimentatori, ER
tradussu
mai. alessu germani...
- Operă destinată junimii studinti,
IV
de G. Alntoniii, completat:
cu creionul pe cartea. păstrată]. Buc. Ed. G. loannide. 1858.
(In bibl. gimn.:
UN

1862/30, 6 dată de Pumnul). Traducerea e

„greoaie, latinizantă, dar problema pe care o demonstrează
Cicero: „că moartea nu numai mu este unu rău, daru e
chiaru-
unu bine”, (57) l-a interesat desiour mult:pe Eminescu. Som-
AL

»„ nul este şi el „ca o imagine a morţii, şi întrânsul -te afli în

toate zilele”. (137). De aceea: „ce este mai bine decât să ador-
TR

-
“mim, în mijlocul. laborilor vieţii şi, cu Ochii astfel închişi, să
ne afundăm în somnul “sempitern”... căci; „să credem <ă prin
EN

moarte scăpăm din o închisoare”... şi că prin - moarte pi sa

pregătit „un port şi un azil contră toate aceste necazuri, O!
de am putea ajunge “cât mai. iute la acest port...” (166—7).
/C

Dacă traducerea nu-l va fi împiedecat, Eminescu a putut

să se familiarizeze cu problema morții la filosofii antichității
SI

“din această traducere a „Tusculanelor”, pe care o. avea la în-

demână în biblioteca. gimnaziastilor încă
IA

din 1862.
U

Religioase. — Cărţile religioase sunt mai numeroase;

„Evangelie înveeticetoare dela metropolitul Sucevei Var-
BC

lam den 1643”. (1860/7, dată de Pumnul); „Kieea înțielesului,

 i

— 391—

RY
“predice: de - Varlaam metropolitul Rumâniei, Bucureşti 1678”.

RA
„(1860/39, cumpărată cu 2 florini).
„Psaltirea rumânească şi slavonească de Dosoftei”
(1858/99, dată de D. Isopescul); „Psaltirea în versuri de Do- .

LIB
E soteiu, laşi, 1673.
| Sia păstrat: „Psaltirea prorocului şi împăratului David
adusă în versuri pe Românie de Dosotei Mitropolitul Sucevii

TY
şi a toată Țara: Moldovei. laşii. 1673
Inventariată: 1862/19, apoi şters şi adăogat: 1870/88. Pe

I
„verso este scris de G. Asachi: „Din biblioteca Institutului Al-

RS
binei Romăneşti, ist ecsemplar a Psaltireii lui Dosoftei, pros-
îorează (2). bibliotecei naţionale a Ducatului de Bucovina. G..
“Asachi, laşi, 1 Sept. 849”. Stampila
E neagră, cu însciripție indes-
cifrabilă şi în mijloc cu albina albă. Pe paginile de la urmă
IV
Sunt câteva notări cu cerneală şi iscălituri; cu. cirilica, indes-
UN

cifrabile. Lipită pe coperta interioară dela siârşit este o pagină

scrisă în slavoneşte cu litere roşili şi negre.
„Psaltirea în versuri de loan Prale, tradusă în 1821,
Jasi. Brașov. 1827. (1865/15, dată de 1. Cușniriuc).
AL

„Invățătură creştincască sau Catehismul cel mare... pen-

tru folosul: scoalelor Româneşti; celor din Țeara Ungurească
TR

şi. din Părţie ceii înpreunate... In Buda... 1806. (S'a păstrat:

1858/83, dată de Poriiriu Popescul, cl. VI). |
EN

S'a păstrat: „Indeletnicire despre buna murire... de Ar-

hiepiscopul Fughenie Vulgariul”... trad..de „Smeritul Veniamin
[în catalog e adaos: Costacii], proin-Mitropolit al Moldovei”.
/C

La Cantora Foaei Săteşti. 1845. . | Sa

Un elogiu al morţii ca un „liman lin.,şi meturburat” al
SI

vieţii pline de zbucium, găsim în cartea „Indeletnicire pentru

IA

buna murire... În biblioteca gimnaziaştilor cu numărul 1865/43,

era dăruită de A. Pumnul, căruia se datoresc, probabil, şi
umele notări în textul introducerii lui Veniamin [Costachi].
U

Cartea s'a păstrat. în biblioteca liceului. A. Pumnul”. Fra şi

BC

la nr. 1862/48..:
 — 392—

Y
„In introducere Veniamin „Costachi se întreabă

R
tradus tocmai această carte
de ce a
„despre:[Eutha- „Euthanasias”?

RA
masias, care ne aminteşte de 'unchiul
lui leronim din „Cezara”
lui Eminescu]. Şi răspunde: „Nu
pentru a vă pute scuti de
moarte, nu pentru a îndelunga vieaţa mea

LIB
saii a voastră, care
este trecătoare ca un Vis şi ca o
umbră, şi scurtă ca o clipeală,
de S'ar cuprinde în orice numer mare de
timpuri, căci, dacă
o mie de ani sânt ca Zioa: de eri
ce aiă trecut, cl potii a se so-

TY
coti cei num
ai şeptezeci, saă de va îi omul
ear ce'este mai mult, osteneală şi durere”, în putere optzeci;
(XIV).

SI
| „Tot Veniamin spune că „Pentru a împărăţii preste
lume.şi
preste Eonii sei, nu avem trebuință de
ER
tronuri”... (XVD. In
| basmul versificat. „Fata în grădina. de aur”,
Eminescu îi spune
demonului prin gura lui Adonai: ! o
IV
| Şi tu ca ei voeşti a îi demone,
Tu, care nici nu eşti a mea
UN

făptură;
Tu ce .sfinţeşti a cerului colone
„Cu glasul. mândru de eternă gură,
Cuvânt curat ce-a existat, Fone,
AL

Când Universul era ceață sură?

(Ed. Colorian—lacobescu, p. 207).
TR

Din cartea aceasta a lui Vulgariul se va fi familiarizati

Eminescu, încă de prin 1865, cu unii
autori antici, ba chiar şi
despre „Bracmanii adecă Ghimno sofist
EN

ii Indienilor” (p. 10;

Şi în nota 15, la p. 117, unde se. dau amănunte
despre Brah-
mani: „Aceştia depărtându-se de tulburările
lumei, în linişte
se îndeletnicea cu teoria naturei şi cu desăv
/C

ărşirea puterilor
Suileteşti; vieaţa aceasta o socotea ca o sarcină
grea şi pre
deslegarea cea prin moarte ca pre o slobozenie dulce”
SI

Deci
... etc.).
cunoştinţele lui Eminescu despre Budism puteau să fie
IA

încă
de pe la 15 ani! | . a
| „Rili €. vieața noastră”... etc. (27). Formele. cu i în loc
U

de î sunt şi aici, ca în toate cănţile. tipărite la laşi, în acea:

vreme: ris (52), pămintesc (54)..
BC

. a
 = 393—

RY
| Pentru asemănarea dintre Somn şi moarte se citează
Anacsagora şi versurile lui „Uvenus”:

RA
Si somnus nihil est nisi Mors, nil mors nisi somnus, £tc. (p. 67),

LIB
„Intreaga carte este închinată morţii: „... moartea este
limanul acesta, moartea, pentrucă ea aduce doritul: repaos şi
liniştea, şi pe deplinita Slobozenie în păminteasca răutate şi

TY
smerire ticălosului om...” (73). Este, deci, un fel de Nirvana:
visurilor lui Eminescu. Se citează apoi vorbele lui „Evripid”:
„Şi cine ştie de nu este vieaţa moarte, eară moarta vieaţă, şi

I
RS
noi cu adevărat poate trăind am murit”. (77). Viaţa nu este
decât o continuă moarte: „din minută în minută murim Şi: res-
pirăm pre moarte”. (78). Viaţa e plină de dorinţe şi pofte, din
E
„fumurile iubirei de slavă şi ale mândriei, şi ale trufiei...” (78).
IV
Ca în „Impărat şi proletar”, Eug. Vulgariul nu ştie de este
„Vieţuire mestecată cu moartea? Ori moarte mestecată cu
UN

vieața?” (80). Atitudinea înţeleaptă este a aceluia „carele nici

mult să necăjeşte şi să întristează, nici fără măsură să tur-
bură şi să teme, cănd îşi aduce aminte de mărginirea vieţei
AL

sale şi de sfârsitul ei...” (04). Adică o ataraxie, ca în „Glossa”.

In alt loc (08) este pusă în antiteză viaţa Lacedemonicnilor |
TR

cu a Sibariţilor, despre care ne vorbeşte şi Eminescu (Scri-

soarea III. etc.). Cum trebue exercitată această „voinţă pentru
moarte”? Ne spune autorul: „astăzi 'să omori o patimă, măne
EN

alta; astăzi să înfrânezi pofta aceasta, măne cealaltă; astăzi

să domoleşti trufia şi mândria... etc. ... Aceasta.este cu adevărat
filosofia, iscusirea şi cugetarea morţei: într'un cuvânt să zicem
/C

despărţirea de patimi şi lepădarea şi omorirea gusturilor şi:

SI

poftelor celor momentane... (100). Deci nu numai la Schopen-

“hauer putea să găsească Eminescu ' ideea despre nimicirea
IA

voinţei .de a trăi prin suprimarea pasiunilor, ci: și în această

-

modestă traducere din Eug. Vulgariul. De aceea momentul

U

morţii trebuie să fie „mai ales dorit ca pre o scăpare din oare
Care şerbie prea grea, într'o slobozenie prea dulce şi prea
BC

dorită” (101). |
 — 394 —:

Y
Deci în multe puncte ideile arhiepiscopu

R
lui. Eug, Vulgariu
sc aseamănă 'cu ale îilosofului pesimist
Schopenhauer şi. cu

RA
ale poetului nostru.
.
AI

kk

LIB
Păstrată e şi ;„Vieaţa... Starețului Paisie...
Schimonahul
de Părintele.
Platon... tălmăcită... Cu blagoslovenia.., Mitrop.
Kiriu Kir Beriamin.... în Sita Monastire
1836, lunie Neamtul
„16. (1862/29, dată de Pumnul). „Pea

TY
tra scandelei
de,. |. Miniat,
trad. de V. Costatci. (1862/21). | e
E păstrat: „Acatistul a cuvioasăi noastre

SI
e Paras- Maic
cheva compus de Post, Manolăchi Drăghici.
Inst, Albinei. 1849.
(1858/93, de la Şt. Păltinescu Paharnic).
| „Cuvânt... de
|
Protosinghelul
(1862/104, păstrată, are două iscălituri: St.
ER |
1844.
Seleski 839 şi St.
Weofit Scriban,
IV
Dioclescu, VII, 17 Maiu 1862. Ceea ce arată
influența romani.
zatoare a lui Pumnul,ca şi în cazul lui
UN

Cerneavschi). „Apo-
logia”, de N, Scriban, Buc. 1867.
i a
„Invățături religioase, morale şi istorice...
de E. $. Tai-
nicul Consiliar de stat Afesandru Sturz
a”, trad: din franzu-
AL

Zeşte de Arh.' Filaret Scriban. Cantora

foaci Săteşti, 1844
(1858/64, dată de “Kaimakan, cl. VI, 1837). | NE
TR

Este :o carte cu. caracter teologic, pentru

dovedirea Cxis-
tenţii. lui Dumnezeu. În „Precuvântare”, tradu
cătorul vorbeşte .
despre țelul mai înalt al omului, deasupra
EN

materiei, căci. „ce!

este pulbere, pulbere se face!...” (p. VI). Aforistic, tot el
afirmă: -
„Fieșcare veac are duhul său și fie care duh are veacul său”...
/C

1863/46). e
| „Epistolii... despre datoriile sfinţitei dregătorii
preuţeşti”...
SI

de Alecsandru Sturza, tălmăcită din |. rosiană” de Arh.

Filaret
„Scriban, tom. II, Inst. Albinei. 1843,
IA

(1862/15, dată de Gavril

- Buliga cl. V, 1861). „Duplul paralell..., de Al. Sturdia, tr. Neoiit
Scriban, Tip. Bucium. rom. 1851. e
U

„Betrachtuneen îiber die: Lehre und den Geist der orto-

BC

” doxen Kirchc, von Alexander von Stourdza. Audems:

-Franz.
 „—
| 395 —

RY
iiborsetzt von August von Kotzebue. Leipzig, 1817. (1863/102,

RA
„dela 'M. Coelinosci).
„Carte făcută .dej.. Maxim Peloponisiulu, Ucenicul lui
chir . Meletie ' Pisa, Papă şi: Patriarh Alecsandriei. (1865/24,

LIB
dată de Pumnul, păstrată)... |
| “„Despre desbinarea bisericilor de Maxim Peloponizianul”.
(1858/67, dată de „Zbiera loan, studhinte dem VII”).

TY
"Cele şeapte virtuţi”... de N. Velia- Tincu, Braşov, 1847. .
(1862/103, s'a. păstrat, are . iscălitura St. Seleski 859 şi Şt.
Dicelescu 862, cl. VII, în catalog : Sf. Selesci. Alt exemplar :

I
RS
(1863/46). . | | Da
„Istoria biblică... de Teoctist Blajevici. Viena, 1865.
(1856/81, păstrată; cu scrisul lui Eminescu în E catalog). Aici
este şi povestea lui Samson (79—80).
IV
| „Cristiamismulii si puterea lui”. de C. G. Florescu în
arestulii de la Niini-novsorod. Buc. 1859, (1860/41, dată de G.
UN

Andrieviciu, cl. IV, păstrată).

„Purtare de buna cuvenentia... trad. de Tim, Cipariu.
Blasiu, -1855.. (1860/15, dată de Al. Pleşca).
AL

„Dreptul canonic”, de A. Siaguna. Sibiu, 1854. (1860/43,

dată ide teologii rumîni den Vienna”). ... „Dreptul istoric al
TR

autonomiei: bis. naţ. a Rom. de relegea rcescerit... în Austria”,

de A. Siaguna, Sibiu, 1850, (1860/63, dată de Pumnul) 5).
EN

| „Sciintia şi cultura preotului rumîn... de Nicefor Iliescul,

rectorul seminariului din Huşi. (1862/13, dată de autor, alt
exemplar este dat de G. Buliga, cl. VI: 1863/76 şi al treilea,
/C

dat de At. Pridie: 1870/26, scrisul:în catalog de Eminescu),

Tot de N. Iliescul este: „Cinci. coale de Note dem liturgica”
SI

rumînească”. (1862/119, dată de autor; scrisă în catalog de

-- Pumnul) 15). | |
IA

15) Şaguna dărueşte cl însuşi 14 cărți: şi bibliotecii „Soc. p. cult.”,

U

(1865/275—279, 282—290, 297; 1867419, 20).

BC

2) Acelas N. Iliescu din Huşi dărueşte și bibliotecii „Soc. p. cult.”

două cărţi: „Ştiinţa si cult. preotului”, (1865/137) şi Gramatica macedo-
 Y
- :„Pascalion Noi”, de G. Gane. (871/417).

R
S'au păstrat: ;Geniul Hri |
stianismului de Chateaubr

RA
Trad. de Arhimandritul Dion ian d.
isie, Tom. I, Nr. 1, 1850.
dela A. Hur (1858/46,
muzaki; Tom. II, Nr. 1,2 şi 3,
1551: Buc, Tip. L. Copainig
1858/54, tot dela A, Hurmuzaki

LIB
).
„Cuvintele unui credhinceos de A.
- 1839. (1860/72, dată de G. And F. de Lamennais. Iasi,
rieviciii cl. IV). -
| „Despre îndetoririle oameni

TY
lor de S. Pelico, trad.
Ermiona Asachi. Tip. Albinei, de
1843. (1865/8, dată de Pumnul
S'a ). |
păstrat: „Neatărnarea

SI
metropoliei moldave. Tipărită
la monastire a Neamţiului”. Titlul e scris
dăruitorului: „Dar dela Stefann Păl cu cirilica de mâna
tinescu Păharnic”, (1858/95). |

Cărţi de ştiinţă. — Cărţile de ştii

ER
IV
nţă sunt puține:
-S'a păstrat: „Macrobiotica sau
Măiestria a lungi viata
după Hufeland
UN

”, trad. de Pavel Vasici. Tom. I—II.

1844—45. (5/1861). „Telegrafia electrică de
Brashov.
D. Dragoş, elev a
cursului de telegrafie din Paris. laşi. 1855
. (1858/56, de la A.
Hurmuzaki, păstrată
AL

). | | | e
Păstrată:
|
„ISis sau Natura...” de Doctor Iuliu
s Barascn...
An. II, 1857. Buc, Tip. Colegiului
TR

Sf. Sava, (1862/95, iscălit

„Nico. Vasilovitioa IV cl. denmo
de laude”; dată de Pumnul,
Anul II şi III, 1857 şi 1858:. 1860
/11, dată de „N. Coca shi
EN

Voesciu Bumbac” şi 1860/12, dată

de V. Bumbac),
| „Manual de istoriea noeturalce... de Dr. T. Stâmathi. laşi,
1848, (1860/55, dată de:C. de Hurmusach
/C

i).
»Notions statistiques sur la Moldavie
, par le prince A.
Soutzo. [assy, 1849, (1863/45, dată de Codrescu
SI

-Gusti, păstrată).
IA

română a lui 1. C. Massim, 1862, (18651198). Cecu ce ne arată încă odată

legătura culturală între Huşi şi Cernăuţi.
|
U

Din brosura lui N. Iliescul despre „Ştiinţa şi cult, preotului”,. Lep-*

turarul (IV, 2, p. 56—7) lui Punmul reproduce un lung fragment,
BC

Tliescul în care
face elogiul lui GQ. Barițiu.
i/ .
 RY
— 397 —

„Elemente de aritmetică”, de ]. M, Melic. Fă. Soţ. Ju=

RA
nimea, 1867. (1867/88, dată de 1. Botedat, scrisul e al lui
Eminescu).

LIB
„Elem. de Zoologie”, de Gr, Stefanescu, Buc. 1865,
| (1870/35, scrisul 'lui Eminescu).
„Geografie De obştie, pe Limba Moldovenească. Scoasă
de pe Geografie lui Bufier, după orănduiala, care acum, mai

TY
pe urmă sau aşăzat în Academie de la Pariz de Alecsandru
Ioan Kalimah V. Vdă 1795. Un manuscriptii”. (1870/63, dat de .

I
Dionisiit Olinschi). După informaţia păr. dr. D. Furtună, putem

RS
stabili că „Geografia de obştie” este tradusă după Buffier de
Amfilohie Hotiniul şi este tipărită la laşi în 1795. Manuscrisul
E
din biblioteca gimnaziaştilor din. Cernăuţi era sau originalul
IV
traducerii lui: Amiilohie H., după care s'a făcut. tipăritura, sau
o copie făcută de alt cineva după ediţia tipărită, sau în sfârşit,
UN

o altă traducere făcută de o altă persoană. Manuscrisul nw s'a

păstrat. In „„Cunsemnăciunariu”, scrisul cirilic este anevoie
de descifrat. „De obştie Geografie”, trad. de Amfilochie Ho-
AL

tiniu, păstrată printre cărţile lui |. Creangă, are însemnarea:

„Dăruită “mie de d-l Mihail Eminescu, eminentul scriitor şi cel
mai mare poet al: Românilor. 1878”. (cf. N. Țimiraş: loan
TR

Creangă, ed. Bucovina” p. 224—5 şi Rev. „Sezătoarea”, V,

p. 194: G. T. Kirileanu%).
EN

„Elemente de Mathematika”, de Aga G. Asachi. Partea

III, Geom. clem. Tip.: Albinei, 1838, (1872/26). .Era şi „Dis-
cursul îunebru...! la moartea lui G. Asaki de Dr. Istrati. laşi.
/C

„1869. (1873/7). |
SI

Mai crau Geografii. de Laurian sau o „Geograiie'a Ba- :

“natului de G. Pop, cum şi multe cărţi didactice: mineralogie,
IA

geometrii etc. „Geografia ţării rom.” de Sărdariul Scarlat

Tempeanul, Buc. 1840: (1858/81).
U
BC

17) In ed. la studiului d-lui Țimiraş, cartea lui A. Hotiniu este da-
tată 1795, iar în ed. II (p. 192) este anul 1798.
 4

339:

Y
Do TI)

„_„ Periodice. —- Enumărăm şi

R
câteva uazete şi reviste: |
Sau păstrat „Revista Cârpaţilo
ru. 15 Iuliu 1861 - (cu-

RA
prinde „Independinţa Consti
tutionale a,. Transilvaniei de A.
Papiu-llarianu. 1865/31, dată de |
Pumnul); „Magazinu istoricu
Pentru Dacia”, Tora. VII, Făscioara 1.

LIB
de A. 7. Lauriari. (1862/24, dat de PumnulVienna, 1851. Publicatu
„Gazeta Transilvaniei” pe
), |
1855. (1858/114, dată de N.
Ioan Zbiera Şi Al. Pleşca; aceeaş şi

TY
pe 1857: 1860/14, dată de
„N. Coca şi V.
Bumbac; pe 1855 şi 1856: 1861/1; pe
1862/], dată de „alumnii seminariali” 1861:
; pe 1858: 1862/86 şi, 92

SI
pe 1860; date de | Pumnul).
„Romănia | | SI
Literară”. A. 1855, Tip Franc.—Rom.
„"(1858/117, dată de »V: Alesandri
184 0, ( 1859/28,
i”). „Dacia Literară”, Nr. 34,
dată de „Leon
ER
d. Goian boer
„Foaie sciintificae si lit,. pe. 1544”. (186 iu de'n Bucovina” ,
IV
Procopianu şi 1862/45, dela Nr. 1—4 1/8, dată “de Toenas
2, dată de Pumnul).
UN

| „Arciva romene
ască”, de M. Cogcelniceanu.
Tom 1, 1840,
Tom. II, 1845. (1865/29 Şi 30, date
de Pumnul). | |
„Jurnal de agricultură”, sub. redacția lu; loan lonescu.
„An. ]-—II,.1857—59. Tip. Bucium, rom,
AL

(1859/42). | |
“ „Fode p. minte”, de. G. Bariț.
(1860/13; 1862/;2, 72—$2,
84, 85, 91, 93, 114; cea mai mare
TR

parte copiate de elevii lui

Pumnul; unele date de Pumnul 18).
„Telegraful român” ps 1861, :
„de /. Ratiu .- (1862/3, dat de „alumnii seminariali” şi 1862
/87-90,
EN

“date de Pumnul). „Naţionalul” pe 1860,

de Ar. Pascal (1862/4,
dat de „aluninii' seminariali”), „Amicul 'scoalei” ăn
de V.. Roman.
1360-61, .
(1862/5, 6, 7, 8, 94 etc.). „Uricarul”,
/C

de T. Co-
drescu, Partea IV—V, Tip. Bucium. rom, (1862/110—111).
„Ateneulu Rommanu, Revista
SI

literara, sciintitica şi artis-

„ra. Redăctore Vasile Alecsandresco. lassi
i 1861”. (S'a păstrat:
IA

1862/ 131, cu autograf din partea .redactorului;

era şi mai
„1863/113). In afară de studiile istorice, care
sunt cele mai nu-
“meroase,; ale lui Hasdeu,
U

Kogălniceanu 19), V. Alecsandrescu,

*) Vezi: A. Vasiliu, în Bul. „M. Eminescu” 1942,
BC

- : - sr

5) Despre „lacovu Stamati”, 1861 p. 81 şi urm.

 — 399 =— |z |

RY
partea literară era. reprezentată numai! Sin
p poezii. Mai nu-

RA
meroase. sunt acelea. ale lui T. Şerbăneșcu, dintre care „Spe-
ranti'a” se apropie de aceca a lui Emi escu:
-! ș
ca i

LIB
ve
Expus fără ncetare îortunsi, soarte Ftcle,
Pe câmpul sterp al vieţei, câmp sciniznat de stânci,
Câmp sterp în fericire, dar abondauit ! in rele,
Iţi chemi adese moartea şim aşteptate. plângi.

TY
Insă pe când durerea ca şi lumea de vecle,
In lanţul ci ne strânge şamar noi blestemănn,

I
O voce, voce dulce, ne :sună la ureche

RS
Şi cu un Simţ de mumă ne zice să sperăm!

E
Prin valurile mărei spumânde şi turbate
IV
“Se luptă până moare sărmanul naufragiat
Şi moartea-i stă'nainte cu shiarele'neleştate,
Dar el... el încă speră că poate-a îi scapat! (p. 02—3).
UN

lar Eminescu:
AL

- Asa marinarii pe mare umblând,

Izbiţi de talazuri, iurtune.
Izbiţi de orcanul shetos şi urlâud,
TR

Speranţa îi face de uită de vânt,

Şi spară la timpuri mai bune.
EN

Alţi poeţi care colaborează: G. Tăutu, Romulu Scribau,

Care în poezia „Geniului lui Cavur” „îi spune Italiei:
/C

In. timp de pace mare, mai. mare batalia,

Tu proclama- vei iară imperiul Roman;
Din Nistru până *n Tisa, ne mvinsa Romania,
SI

Domni-va orientul, ccam timpul lui Traian. (p. 72).

IA

si V. Pogor : are trei poezii (p. 3145), în 1861, înainte

de a deveni „Junimist”, ca şi T. Șerbănescu!
U

„Foaeu Sotietaţii, |. 1865. (1865/48 şi 53, prima dată de

Redacţie, a doua de „Romînii studinţi dem clasa a.VIL gimn.”
BC

Şi 1870/72: anul V, 1869, dată de I. G. Sbiera, profesorii gim-

 Y
— 400 ---

R
nasial).: „Convorbiri Literare”, de Iacob
"Negruţi. An. I—III,

RA
lassi, 1868,—69-—70, dată de 1. Negruzzi:
1870/24). S'a păstrat:
Aurora Romana. Foia beletristica. Amul
“Î, 1863, Nr. 1.
„Pesta 1/13 Ianuariu, 15/27 Iuniu 1863. Revista este
înregistrată

LIB
de M. Eminescu în „Cunsemnăciunariu”;desigur 1865/73 şi
că a cetit „Celu de pe urma duce dacicu, (Novela
istorica.)”
de Iosifu Vulcanu. Aici va fi aflat Em.
despre „Capitala im-

TY
periului [dacic]: Sarmisegetusa, numitu
astfelu dupa regele
Sarmis”... (p. 4). Acest Sarmis este eroul
unor încercări Îu-
venile ale lui Em. D-l G. Călinescu („Ist.

SI
lit. rom.”, Fund.
regală p. lit. şi: artă, 1941, p. 904) spune: „Presupunerea
că

ER
Em. ar fi dedus Sarmis din Sarmisegetuza (Opera 1. Em.. II,
D. 208) muni se mai pare legitimă, căci poetul cunoştea fără
îndoilă [?] ipoteza: propusăde istoricii. saşi ai Daciei
printre
IV
care şi Neigebaur despre Sarmis presupus întemeietor
a] Sar-
misegetuzei, asupra căruia se produceau monede
UN

găsite în Ar-
deal cu inscripţia Sarmis Vasilleos]”.
Nu ştim dacă Em. a cunoscut „fără îndoială” ipoteza
istoricilor saşi, dar e mai sigur că a citit nuvela. lui |. Vulcan,
AL

care deduce dela regele Sarmis denumirea Sarmisegetuzei şi

nu invers cum presupusese mai întăi d. GQ. Călinescu.
TR

| In „Foisiora” datată „Lugosiu 6/18 Ianuariu” cu titlul

„Cultura natiunale!” semnată N. se pune problema artei uni-
versale („cosmopolitice”) şi a celei naţionale, ajungându-se la
EN

-
concluzia: „A nu amblâ pe piciorele altui-a, ci“pe ale sale;
a nu se fali cu pene straine, ci cu ale sale; a nu-si eluptâ gra-
/C

„dulu cuvenitu in cultura şi civilisatiune cu arme împrumutate,

ci cu arme propie!” (Nr. 2, p. 20). Em. trebue să îi primit şi
SI

el concluzia articolului: „Tendinti'a nostra de capetenia trebue

se fia: culture natiunale, îara care tote silintiele nostreîn alte
IA

direptiuni suntu şi voru s€ fia fara fîruptu”, (p. 21), |

In „Foisioara” din Nr. 3 despre „Amorea si fasele ei” de
U

At. M. Marienescu,:ni se vorbeşte de personificarea lui Amor,

BC

De care Romanii îl „intipuira de o fiintia ce esiste in

tipulu
unui pruncu frumosu şi nevinovati.— In mana i dedera arcu
 — 401

RY
sagetatoriu, in Spate i pusera vagin'a cu sageţi, — eara de
vesiminte lu-lasara saracu”, (32). Este vreo legătură cu

RA
„Paiul
Cupidon” al lui Em.? E |
D-l G. Călinescu (st, lit. rom. p. 904) spune: „Intrebarea

LIB
«Ce e amorul?» era oarecum uzuală. Conachi o pusese
: «Cine-i
amoriul?». In Aurora română, [,.1863, nr. 2. din Budap
esta
găsim chiar o încercare de definire: Ce e amoarea? [de Ado-
niu]: «<Amoarea e un morb, care începe în inimă şi se lăţeşte

TY
tot mai tare până cuprinde tot trupul, etc.»”. La locul indicat
de d. Călinescu nu am găsit pasagiul citat, însă mai apropiate

I
asemănări cu definiţia amorului găsim pe lângă articolul lui

RS
At. M. Mearienescu despre „Amoarea şi fasele ci” și în nişte
„Masime şi reflesiuni (De La Rochefoucoult)” din acecaş E
„Auroră română” (|, 1863 nr. 5, p. 64): „E ereu a definiă
IV
amoarea; se poate dice câ ea in anima e o patima de a domni,
în spirituo simpatia şi in trupu' nu e altu ce-va de cătu 0. vo-
UN

intia secreta şi delicata, de a posiede — după multe sufe-

rintie — ceea ce iubesci”, a
In aceeaş „Aurora Romana” (1 1863, nr. 7 p. 86—89),
AL

Adelina. Olteana îşi termina „Foisioara”: „Ce dulce e a îi

iubit!” aşa: „Asiâ-dar a fi iubitu este a fi isolatu, despoiatu,
paralisatu, sefuitu. Este ati pierde într'o dî afectiunile, talen-
TR

„tele, valoarea, personalitatea, vointia, trecutulu, venitoriulu teu,

intr'unu cuventu — totu!!! Faca amorulu!” (89).
EN

De un Adoniu nu găsim în Anul | al „Aurorei Române”

decât o „Corespundintie de amoru” cătră o Adonia, care nu
are nici o legătură cu citatul d-lui Călinescu. (D-sa ar îi făcut
/C

-bine să diteze şi pagina). .

Ii va îi venit vreun îndemn lui Em. să preamărească um-
SI

bra.luiy Ştefam 'cel Mare după V. Bumbac din „Resunctu catra

IA

Donmnisidrele romane dim Bucovina”?: („Aurora Romana”,

Nr. 12, p. 141): | |
„Fantastecele umbre d'in sinul Bucovinei
U

A lui Stefanu sî-a mume-si, ce nobilu lu crescă,

BC

Lasâ-voru cimitirulu, sîn radiele luminei

Fsî-voru sâ ve veda pe campulu strabunescu!”
” : 2G
A
 — 402 —

R Y
Poezia luiV. Bumbac 'are mai mult apropieri
de Bolin-
-tineanu decât de Eminescu,

RA
o a
„In „Telegraiulu redaptiunei” se răspunde
„D-lui Pele-
„Tinulu în. doliu: Ni pare reu, că nu Ti-amu
potutu servi, insa, |

LIB
„ candu au ajunsu la redaptiune, numerulu erâ
culesu sî dupa
aceea amu vediut-o in „foia”. Servimu alta data
prâ bucurosu.
— „La umbr'a. lui Michaiu” Nu pâte est. — „Lacrimidre pe
znormentulu...” Vomu vede, cum. voru fi după

TY
coregere, câ
„“Suntu multe er6re in ele, — „Lângă isvoru” va esî
in numerulu
venitoriu”. (p. 152, An. 1863,Nr. 12,,.15/27 Iuniu
). Cine-i

SI
acest Pelerinîn doliu?
Literatura clasică. era. bogat reprezentată prin operele
ER
scriitorilor greco-romani, cum şi prin manuale didactice,
cum
“era şi aceea a directorului. Sf, Wolf, de pe care de sigur'că â
IV
„învățatşi Eminescu primele elemente de latineşte.
UN

Bucovinene. — Vom mai enumera numai. câteva cărţi în

legăturăcu Bucovina, în afară de acelea citate până acuma
în
„paginile precedente, |
AL

„Sau păstrat: .,„Chrestomaticul romănescu”...pe 1820,

tălmăcit de Teodor Racoce, K. K.. tălmaciu a gubernii de Galitia
.
Cernăuţ. (1859/19, dată de Teoiil Drabic, cl. VI); „Anthorism
TR

os
“Sau Desluşire, Kompărătivă asupra „broşurei „Dorinţele drept-
credinciosului, Klerii din. Bucovina...”, de Andreiii Baroni de
EN

Șaguna... Sibiiu. 1861. (1863/109, dată de M.-Coelinescu, co-

tecet); „Cartea legilor .pravililor de obşte părgăreşti pentru
toate țările moștenitoare Nemţăsti a Monarhiei Austriceşti”.
/C

P: 1. Cernăuţi... 1812. (1859/13, dat

deăGQ. Balmoşi, cl. IV în
SI

1858; pe altă pagină: „Ex libris Ioannis Balmoschi. Wolok.

Parochi (2).
|
IA

Păstrate: „Dorinţele drept credinciosului clerii den Bu-

covina”... Cernauti, 1861. (1861/12, dată de Nicolau Sbiera;
şi 1863/116,. dată. de Ilie Nimigean cl. V, 1864). „Emancipa- .
U

tionsrui der Bucovina”.. (1862/46). Mai multe: „Statutele” Re-

BC

uniunii rom. de leptură în Cernauti, 1862. (1862/47 etc.).

 RY
— „405 —

„Adresa coetree episcopul Bucovinei Cug. Hacman”, Corn,

1862; (1862/116).

RA
„Actele adunîntilor în tinutul... Cerucouti”, 1863, (1863/77).
„Cuvînt de descidere... în 19 Apr, (1 Maiu) 1862... de A -Hur-

LIB
musaci, 1862. (1863/106 şi 1870/55).
| „INVeţosture morale”, Cernoeuţi, 1863, (fără autor,
1863/115). „Cuvânt la înmormâtarea D-nei - Parascieva Vo-

TY
sîliiii noescutoe Sauciuc... de M. Moisiu, (în Botoşani). Buc.
1863. (1864/45): Şi altele: “multe, anonime,
: Cuvântări bisericeşti”,

I
de Scimuil Andrievici, parohul

RS
satului Ceahor... Cern. 1860, (1860/69, dată de autor). „Litur-
gica”, “de acelaş, 1860. (1860/70). „Sciluss Antrag. des Ab-
geordnaten Lud. v. Hurmusaki”, E 1861. (1861/41, dată de Eu-
dosiii de: Hurmusaci, studinte cl. V).
IV
„Mulţumitee lui Eud. “Hurmuzachi”, de V.. Bumbac.
(1861/16, dată de autor; şi alta (nr. 17), dată de N. Huriuiit).
UN

„Bucuria Bucovinei”, de N, Vorobcievici. (1861/15, dată -

de autor),
„Prora Bucovinei”, de W. Vorobcievici. (1862/14). „Co-
AL

lecţiune: de cântece...” de /sidor Vorobcheviciu. Cern. 1870.

(1870/69, dela autor). „Manual de armonia musical”, de ace-
TR

laş, (87I/11, „dela At. Pridie). - „Invăţătură element. demn

Fisicce de Teofil Bendella 2). Cern. 1852. (1862/17); De acelaș:
„Die Bucovin im Konigreich Galizien”, Wien, 1845. (1863/5,
EN

dela Toader Stefaniuc, cl. []).

„Poem solemnal, la prealuminatele nataliții marelui îm-
_porat al Austriei. Ferdinand |, în anul 1848, compus de /raclie
/C

Golembiovski, alumnul eparhialnicului Seminarium. Spre folosul

SI

sceracilor”. (1864/7, dată de Iancu G. Cerneawschi, cl. VI).

„La desvelirea cipului lui Francisc Iosif 1 în Bucovina.
IA

1854, de Teoctist Blajieviciu 2:).. (1864/43).

:) Teofil Bendella, Arhimandrit suplineşte la liceu catedra
U

de re-
ligiegr. or., din Sept. 1857 până în Ian. 1858. Ajunge apoi Mitropolit. |
BC

= Teoctist Blajoviciu, rectorul seminârului din Cernă iuți; suplineşte

limba ruteană la îiceu din Oct. 1857 până: în Iulie 1859.
 — 404

Y
—

R
„ Privire rozpede./ pres/ te
doiie Sute şese-deci şi şepte den
„Proprie/tosţil

RA
-aşâ
e numite/ Moşiile mînocestiresci /, dem cari
Sa le
format moereţul / Fund relegiunariii / all Bisâricei drept-
credincioase roesc/ritene de'n Bucovi
na,/ fecutee / dupoe: ade-

LIB
verințe autentice, saii urice / pre'n / Aru
n Pumnul] .../ Cernaeuţi
1565/ ,în tipogrotiea şi cu edotura D-luj Rud
oli Eckhardt.
Pe volumul aflat în biblioteca: Liceului „A. Pumnul”
din

TY
Cernauţi, este următorul autograf: „Prea ono
ratulu
/ Domn
i /
Constantin Tomaşciuc / Procuror, c. r. tesaura/riat
/ cu toatos

SI
Stima / Arun Pumnul / luliii,
, 1865.” / Cartea se afla şi în bi-
blioteca gimnaziaştilor: 1865/54 şi era
dăruită de autor..
Tot de Pumnul era dăruit manuscrisul: „Stud
sofie all lui Arune Pumnul învatoecell în în annul ER
iul de Filo-
I, all cursului
IV
îilos6fic în liceul ncecunal romîn de'n Blasiii
în decursul anului
scolastic 1841. Tomul 1. Filosofiea fundoemînt
aloe şi l6gica.
UN

Desoris în Blasii la începutul ammului scolasticy

1841. (mînu-
scris legat)”. Este înregistrat la Nr. 1563/110.
„Blicke in unsere Zeit... von Anton Grigorowicz. Cer-.
AL

novitz, 1848. (1870/2, dela At. Pridie). „Adaos la raportul

anual despre şcoala realce... din Cernuţi, 1864—65,
de Paul |
TR

Pâicu. (1871/19, dela At. Pridie, cl. VIII; scrisul lui Eminescu).
*
„Bucovina unter 5str. Verwaltune von H, [. Biedermann”.
(1876/8). „Teoretisch-practische Gramatik der dacoromanischen,
EN

“das ist der moldauischen oder walachischen Sprache... von

Teoktist Blazewicz... Lemberg & Czernowitz. 1844. (1864/49,
„dată de Nestoriu Goretci,
/C

cl. VII; pe carte sunt observaţii

foarte puţin binevoitoare pentru autor: Intre altele: „Un ru-
SI

tean get-beget”... etc.). „Promemoria zur Bukowiner Landes-

„Petition vom lahre 1848”... Wien, 1849. (1865/45, păstrată,. dela
IA

Pumnul). „Notwendiger Handbuch fir Schulmeister der wal-

lachischen nicht unirten Trivial-Schulen... 1 'Theil... Wien, 1785.
U

(1870/76, alternează o pagină româneşte şi alta nemţeşte. Păs-

trată). „Rechenschitsbericht iiber die Wirksamkeit der” bu-
BC

kowinische Handels u. gewerbekammer vom 1850—70, vorge-

Ned -
pm. i „Pati at mms...
 RY
— 405 =

tragen von dem Kammersekrâter A. Mikulisch în der Sitzung

RA
vom 14 Aug. 1870. _Cernowitz 1870. (1870/53, dela Teoiil
'Olinschi). -

LIB
k e
Credem că am înregistrat cele mai importante cărţi ailate
în biblioteca gimnaziaştilor din Cernăuţi 2).. Deşi formată în
cea mai amre parte din donaţii, totuş cele mai variate ramuri

TY
ale ştiinţelor şi artelor sunt reprezentate, cu cele mai impor-
tante cărţi ale vremii. Se găseau şi unele Gărți rare, ca acelea
ale lui Varlaam, Dosoftei etc., care i-au format gustul lui

I
RS
Eminescu pentru limba veche şimţeleaptă şi pentru textele
vechii literaturi religioase şi cronicăreşti.
| Cărţi germane erau mai puţine; se înmulţesc abia prin
E
1872—80. Cităm câteva păstrate: S. W. Scorzs Schriften,
IV
„(1866/19). „Klopstock's Werke, III, 1785, (1864/31, dată de
“Iancu G. Negrescu). „Sanet Konans. Brunen”... de Walter
UN

Scott. III 'Theil, 1829, (1866/24). „Der cid... Ubertragen von

Dr. F. M. Duttenhofer. Berlin, 1852, (1870/17, dela Nicanor
Macoveiii, cl. VIII; scrisul lui Eminescu). „Theater von:
AL

Schiller.*11 Band. 1816, (1870/25, dela Teoiili Olinschi, el.

VIII; scrisul lui Eminescu). „Liederbuch Auswahl”, (fără altă
TR

specificare: 1870/31, dela Giorgiu Giurgiuvan, cl. VI; scris de

Eminescu). „Anfangsgriinde der griechische Sprache, van /;
Trendelenburs”, (1870/39, dela Teofil Olinschi; scris de Emi-
EN

nescul). „Kritische Erlăuterungen zu W. Shakspeare's sâmtliche

dramatischen Werken. II Bândchen, (1870/56). „Dic Galizische
/C

Judenfrage von Iul. Wahrmann. Lemberg. 1859, (1870/62).

„Die Ruinen... vom... C. F. von Volney, iibers. Georg
SI

Forster. 1860, (1871/2, dela Vocsiliii Toernavschi, cl. IV; scris

IA

=) Atunci când am găsit cartea, i-am! reprodus titlul, cu unele pres-

curtări; când nu am găsit-o, i-am reprodus! titlul după „Cunsemnăciu-
nariu”, ţinând scama de sistemul lui ortografic, care variază dela an la
U

an şi după cum e scris cu alfabetul cirilic sau cu cel latin; când e scrierea
BC

latină (mai ales după 1863), bibliotecarii întrebuinţează sistemul pum-

nulist, pe care-l găsim chiar şi la Eminescu, prin 1865—71.
 — 406 —

Y
de Eminescu).

R
„Licht und. Schattenbilder
Asien, Afrika aus
„_ und Europ 'von Sis. Wallace. Leipzig. 1857. (1871
/18, dela 1.

RA
Calinciuc; Scris de Eminescu). „Sammlung der. besten deut-
schen prosaischen Schriftsteller und Dichter”, X (1871/20;

LIB
scris de Eminescu). „Faust von Goethe II Theil.
(1872/2) etc.
„Ni Sau păstra
şi t26 de cărţi cu stampila: gimnaziaştilor
dar netrecute în ,Cunsemnăciuiraritv”, Cele, mai multe sunt
limba
în
germană, cu opere de: Shakespeare, Bulwer,

Y
Schiller,
Voltaire, W. Scott (5-vol.), Xenopol, („Cuvântare
festivă...” în

IT
Aug. 1871) şi Gramatica |. rom. pentru germani
a lui lanovicz
Basil. Din cele vreo 872 de opere câte se aflau în

RS
biblioteca
&imnaziaştilor astăzi nu au mai rămas, în urma invaz
iei ruseşti, .
decât 368 opere sau 370 cărţi. Nu-i exclus însă ca să se
mai
E
găsească unele de acum înainte. Unele cărți ale gimnaziaştilor
au: fost dăruite chiar de întemeetori, în 1861, liceului lui Şt.
IV
Wolf. - |
UN

pă m

_Ca-să ne dăm seamă de ceeace puteau să citească M.

Eminescu şi colegii; săi, trebue să ştim şi ce puteau împrum
uta
AL

din biblioteca personală a lui Pumnul. In afară de cele 123 de

cărți date de profesor bibliotecii gimnaziaştilor în timpul vieţii
TR

sale, soția 'sa va dărui 165 de „opuri” „Societăţii p. cult.”.

Cărțile dăruite de Catinca Pumnul în 1868 erau mai ales în.
"limba "germană, latină etc. In româneşte este o „Evanegelie
EN

envetiatoriade metropol. Varlaam de'n 1643”,. (1868/53); „Di-

sertațiune Istorico-Critica”...de Basilii Maniii, 1857. (1858/96);
/C

„Crestomatia seau Analecte literarie” de Tim. Ciparii, (ur.

105); „Ic6na creşterei rele”... trad. si prelucr. de Andrei
SI

Murășanu, Brasov, 1848, (nr. 106): „Istoria Romanilor din

Dacia superiore” de A. Papiu Iarianu... 1852, (nr. 112); C. Di
IA

Aricescu: Soimulu Carpaţilor, 1860, (nr. 115); „Traducțiune:

de colonelulii T. Casimir. Istoria lui Cicerone de D. de La-
U

martin, Buc. 1861, (nr. 116); „Dorinţele partidei naţional» în

„Moldova. Avgost (1), 1848”, (nr. 117); „Regule scurte de ver-
BC

sificaţie romana... deG. R. Meledon. 1858, (nr. 119): „Stiinta:

 —- 407 —

R Y
“Si cultura preutului... de Nicefor Iliescul, (ur. 120); „Notitie
biografica. lassii, 1863, (nr. 121); „Elemente de gram. rom. de

RA
I. G. Massimu, 1854, (nr. 123); „Elemente de limba romana:
după Dialecte... de T. Cipariu, 1854, (nr. 124); „Ist. romanilor...

LIB
de V. A. U. 1862, (nr. 126); „Omu de lume”... trad. de V. Ger-
gely de Csokotis, 1819, (nr. 130); „Noul Testament” în zilele
lui Alexandru Dim. Gika YV. V. Smirna, 1846, (nr. 132); „Scri-
„crea S. I6anu Gură. de aurii”... trad. losifii Baracii, 1865, (nr.

TY
135); „Privire... despre „Fund Relegiunariit” de Arun Pumnul,
1865, (nr. 138); „Secretarul întimu dela George Sand. trad. de

SI
]. Andronicu, 1847, (nr. 144); „V. Alexandrescu: O vorba
despre. literatura desfranata... 1863, (nr. 150); „Invăţătura
or-

R
„todoxă...” de Samuil Andrievici; 1862, (nr. 153); „Geografia...”
VE
Buda, 1814, (nr. 155); „Prescurtare din istoria lui Georgie
Kastriotul... trad. de Sărdarul 1 (?), Bilcirescu (2), 1847, (nr.
156); „Misterele casatoriei... de C. D. Aricescu, 1861, (nr.
NI

172); „Ist. Rom. din Dacia sup.” de A. Papiu Ilarianu, 1851,

(nr. 173); „Lyra” de C. D. Aricescu, 1858, (nr. 174); „Poesia
LU

popurala, culese şi corese de Af. M. Marienescu, 1859, (nr.

175); „Die Bulkovina im Kânigreiche Galizicn von Theofil Ben-.
della... 1945, (nr. 179); „Ist. Campulungului, de C. D. Aricescu,
RA

1.11, 1855—56, (nr. 183);,„Repeda idea de Gram. macedono-

rom. de 1. C. Massimu, (nr. 187);*,.Esplicarea alegoriilor din
NT

Arparomama... de C. D. Aricescu, 1359 (nr. 192): „Arpa romana

de C. D. Aricescu, 1852, (nr. 193); „Callatorie impreiurul ca-
merci melle, de X. de Maistre, trad. C. D. Aricescu, 1856, (nr.
E

194); C. D. Aricescu „Trombiţa unirii... 1860 (nr. 195); „Amicul

/C

scolei, de V. Romanu, 1860, (nr. 196): „Lepturariii rom. t. III,

1862, (nr. 199); „Biografia îericitei Macrine”. „tr. G. Munteanu, -
SI

1865, (nr: 205); „Peregrinul Trans. t. |, Siniu, 1865, (î. autor,

ur. 208); „Imbunătăţirea soartei țocranilor... de M. Cogalni-
IA

“ceanu, 1862, (nr. 209); „Doctoriile Arhiereilor şi a proistoșilor

Bisericii. Trad. din grecesce... de Aga Docsachi Hurmusachi.
U

Cerncuti, Maiii, 1848, (2 exempl. nr. 211): „Respunsii D-lui

BC

A. Kantakuzinu de Zaharia Kolumpu, (nr. 213); „Din scripturile

'
 — 408 —

Y
N
lui Tacitu. Tr. G.1. Muntean, 1864,

R
(ur. 214); „Adaosii la pro-
nemoria”... de Andreiu Șaguna,
Sibiu, 1850, (ar. 215); „Do-

RA
rinţele “drepteredinciosului cleră,
Cernăuţi, 1861, (nr. 216);
„L&crimioarele învoeteeceilor...”
Cern, 1866, (2 exempl. nr.
221); „Pravilă pedepsitoare.., Cern.

LIB
1836, (nr. 222); Calen-
dariul p. Bucov. pe 1865, (nr. 246);
„Bucovina”, an. I—III, (ar.
247); Foaea Guvernului, țării, 1853, (nr. 248). Toate acește
cărţi şi altele în alte limbi:

Y
gramatici, istorii, filosofie etc.,
sunt date în 1868. In 15869 numai una

IT
singură — în |. ger-
mană (1869/378, se specifică: „oferite dem biblioteca D-lui
Aron Pumnul”).

RS
| . | a
Aceste daruri ale Catincăi Pumnul
le găsim notate pe
margină,la pag. 102 (anul 1868),
din „Inventariul bibliotecei
Soţietăţii pentru literostura şi cult. rom. E
în Bucovina, început
IV
cu anul 1865”. La p. 102 se specifică anume:
„Nr. 87-—251.
cerțile din bibl, prof. Pumnul, dceruite
de Catinca Pumnul, —
UN

165 de oputi, în 141 de tomuri şi 62 de foescioare”.

„Imprumutătorii. — Acesta era mediul intelectua

l în care
AL

îşi petreceau Şi-şi desvotau cele mai alese calități sufleteşti.

&imnaziastii lui Pumnul şi mai ales M, Eminescu, atât cât a
TR

stat în Cernăuţi şi de câteuori se abătea pe aici,

în drumurile
„sale spre Viena şi Berlin sau îndărăt, cum
şi în alte împrejurări,
Cunoaştem acuma şi pe câţiva din cititorii
acestei biblio-
EN

„teci, care nu restituiseră unele cărți până pela

1878, când M.
Luţia, bibliotecarul, face lista cărților lipsă şi a
acelor cititori
care nu le aduseseră încă:
/C

| | |
In 1860: Manea, cl. VII, (Iorgu dela Sadagura). In 1861:
Vasiliu Botedat,
SI

VII, (Poezii de Bolintineanu). In 1862;

!. Lupu, (Calendariu pe 1857): Mateiu Lupu, (Prescurtare ist.
IA

din Evanghelie); Fudocsi Hurmudachi, VI, (Invatecturoe ele-

„ment, de T. Bendella). In 1863: Luca Goilav, II, (st. Baro
nului
„de Minhausen); Iarion Vidir, (Minul de N. Istrati); V. Bum-
U

bacd, teolog 1, (Regule de versiiicare de Melidon, şters cu creio

BC

n
şi semnul de întrebare); AI. Plesca, (Amicul scoalei pe 1860);
 — 409—

R Y
N. Hurijui (Retorica); Gavril Antonoviciu, cl. Il, prepar. (Amicul

RA
scoalei pe 1860; şters: „rântorsă”). In 1864: Const Constan-
dachi, (Colecţiuni de poezii de D. Petrino); Teodor Stefaniuc,
“VI, (Iorgu dela Sadagura); Ilie Cusniriuc, teolog, (Dacia lit.):

LIB
Ion Cernedvschi, VI, (Preîmbelul cronico istoricce); Emanuel
Popoviciu, VIII, (1. Poezii de |. Văcărescu, 2. ...de Asaki şi
3. ..de Alexandrescu); Leon Botedat, II, (1. Ist.-Rom. de |.

TY
Fotu şi 2. Pavel şi Virginia). In 1865: D. Vasiloviciu,VII, -
(Carte de cit. de S. Andricviciu); E. Popoviciu, (Studii, ist.
asupra Rom.); Jlie Lutioe (Quenophons (sic!) Cyropeidic); .

SI
luncu Cerniavschi (Versificarea rom. de Melidon); D. Vâsi-

R
loviciu, VII, (Leptur. rom. tom. 1); Nestor Goretchi, (Uce
vicetorie în: cele 17 dile ale Rom.); Al. Cantemir, VI, (1. Uce
VE
“şedătoare la ţară, 2 p., 2. Țiganii de Donici şi 3. Prietenul tine-
rimii); Mihaiu Cantemir, (Noul erotocrit, 5 tom.); Ilie Lutioe
NI

V (1. Ist lui Arghir, şi 2. Lepturariul, 5 tom.); VI. Criianoschi,

(Ist. Princ. Dunărene); Cossoviciu Const, (1. Ancedote de
LU

Balairea şi 2. Cuvintele unui credincios); Bofedat Georgiu, IV,

(Repertoriul dramatic). In 1867: Caragea 1. VI, (Worterbuch
vom Staţil); Chibiciu Georgie, II, (Ist. lui Arghir); Cobliac T.,
RA

VI, (Poezii dă Toutu); Semaca Ion, IV, (Poezii de A. Mure-

şanu); Friedmann, Il, (Versuinţa rom. 1860/67); Dascheviciu
E, V, (Amicul pop. 1867). In 186$: Paşcan, (Epoca lui V.
NT

Lupu); Danileviciu C. (Calendariu); Stoian, (Geografie de -

Laurian, ştearsă: „reîntors la 6 'Mant st. n. S78. M. Lulic”.
E

Listele fiind cu acelaş scris până la Sfarsit deducem că sunt

întocmite de M. Luţia, în 1878, pe când era bibliotecar, între
/C

1876 şi 1878); Bilous (Oara de desaust); Comoroşan, (Doriloc

"de Doscecelescu); Bosneas, (Fabule de Anton Panul). In 1869:
SI

lurco, (î. IV, p. |, Lepturariu); Voronca Ep. (st. Rom. de

IA

Laurian: pe margine e notat: „levescul”); Apostoliuc, (Ist.

Ardealului): Tocariuc (murit. Coenteeri intime de Ionescu,
U

1865/66, este cartea dăruită. de M. Eminescu): Baranovschi,

(Trei novele de Florian); Mafisieviciu, (Almanach): Tarangul,
BC

(Despre datoriile oamenilor): Comorosan, II, (Suferințele lui

 400

Y
Werther): Hlin, (st. princip. dunorene
de Foetu); Madi.

R
cevschi, II, (Studentul); Metodiu Lutic
e, (1. Schultz lat, Gra-
mati k, 2. Poesiile lui Mureşanu). In 1870: Mihalesc

RA
Poesii de Pelimon
u Eug, (1.
(ştearsă) şi 2.' Calendariu pe 1853); Ma-
nasterschAl.
i (Poesii de Pelimon) ; Constantinovici, | (Soimul

LIB
Carpaţilor); Popescu 'Epif., (Poesii nouea de C. Boliac);
“hai . Coelinescul, prof. (Ist. Princ. Mold. 'Mi-
de S, Albineţii) ;
Popescul Georg, (T. Livius pars 1 —VI)
; Lupascul Al (Soi-.

Y
mul Carpaţilor de Aricescu); Niinigean,
(Geogr. de Laurian);
Grigoroviciu Em. II, (Rleine- lat. Gram. von Schultz);

IT
Maier
F, (?)(Balade de At. Matrianescu). In 1871:
Popoviciu Er. IV,

RS
(Isis sau Natura de Iuliu Baraşu); Andronic Maximilian,
_Regule de versificație
(.
de Melidon, 2. Aventurile lui. Telemac şi
3. Peticot de un cot de Barac); Calancea V. (Foac
E
II, IV); Ghiorshian, VII, (Lepturariu p. cl. VII);
a Sotistatii
D. Socolean,
IV
învoțetoriii, (Amicul scoalei de V. Roman); C. Filipescul,
(Povestea Povestelor); Timciuc, (Lepturariu).
UN

Urmează Partea II, cu cărţile ce lipseau cu totul. Aceste:

două liste par să fi fost scrise dupăun alt catalog decât
„Cun-
semnăciunariul” lui Pumnul, pe care-l avem acuma,
căci unele:
AL

titluri sunt în liste mai complete decât în catalog. De

exemplu,
în catalog este cartea: „Deutsch oder Rusisch? 1849, (1864/3
3,
TR

dela |. Cerneaschi), dar între cărţile pierdute se adaogă

la -
titlu: „Die Lebensfrage Osterreichs”, ete. Sumt: trecute
ca
lipsă 161 cărți, dintre care e notat că Giurgiuvan a înapoiat 5
EN

Si M. Călinescu una, iar 3 sunt şterse fără nicio specificare.

In lista lipsurilor e trecutăşi „„Mithologie -fiir Nichtstudie-
/C

rende”-a lui Reinbeck,. rămasă la T. Sefanelţi.

Din lista celor care au împrumutat cărți, vedem că cei
SI

mai mulţi erau gimnaziaşti, afară de profesorul M. Călinescu |

Și învățătorul -D. Socoleanu. Mult citită era cartea lui Peli- .
IA

mon despre Versificaţia românii, ceeace ne arată că interesul!

pentru poezie cra foarte viu la tineretul bucovinean de atunci,
U

după cum reesc şi din faptul că împrumutau versurile lui Bo--

BC

lintineanu,. Mureșanu, Alexandrescu, etc,

 — 411—

R Y
VII. Eminescu şi A. Pumnul .

RA
Un rol hotăritor în formaţia sufletească şi intelectuală a
lui Em. a avut profesorul său Aron Pumnul 1), la “care locuia,
în 1856—7, Neculai Eminovici, inr în 1857—8 locuiau: Şerban,

LIB
Neculai, Gheorghe şi Ilie. Tot la Pumnul a locuit şi Mihai Em.
„dela 1858 până la 1860, după mărturia lui V. Bumbac. Incă” de
“acum îl vor îi atras cărţile din „biblioteca gimnaziaştilor”, unde,

TY
va aiunge'cl însuși bibliotecar în toamna lui 1865. Aici a citit
literatura română a înaintaşilor, aici a cunoscut trecutul na-

SI
_ţiomal din cronicele lui Kogălniceanu, aici i s'a infiltrat respectul
şi înţelegerea pentru marii luminători şi luptători naționaliști

R
ardeleni. „Aron Pumnul îl trata [pe Em.] cu deosebită bună- VE
voinţă şi-l lua ades la sine” (Ştefanelli, 26). De altfel Pumnul
venea, pe când era :Mihai elev, foarte neregulat la curs, fiind
bolnav; uneori Em. îl. conducea până acasă. Pumnul şi suplimi-
NI

"torii săi, M. Calinescu?) şt'1. G. Sbiera, predau guamatica, li-

teratura şi istoria română.|. G. Sbiera), într'o scrisoare cătră
LU

Maiorescu (Cernăuţi, 3 Iulie 1889), spune: „Piuunul din 1861

puţin ce a mai funcționat ca profesor, și când se tâmpla de
mai relua;be scurt timp cursul său, propunea numai în clasele
RA

1) Aron Pumnul, născut la 27 Noemvrie 1818 în Cucialata. Tran-

NT

silvania. Studiază liceul şi un an de îilosoiie la Blai, al doilea an la Clui

(1836—42) şi Teologia la Viena (1843—46). Fu numit profesor de Filosofie
la liceul. dn Blai (1847—8). la parte la mișcările din 1848 și, urmărit de
E

Unguri, fuge în Bucovina (1849). unde îu profesor de |. română la liceu,

la moarte, 24 Ian. 1866, în vârstă de 45 de ani.
/C

până
2) Mihai (Miron) Călinescu, născut la 30 Sept. 1837 în Cernăuţi, a
fost suplinitor de 1. română a lui Pumnul din April până în Sent. 1861,
SI

apoi profesor de religie gr. or. până în 1875 și profesor la teologic, vicar
general la Mitropolie etc. |
IA

2) Jon Sbiera, născut la 30 Oct. 1836, în Horodnic; elev al lui Pumnul:

a ahsolvit dreptul la Viena; proiesor de 1. română, ca suplinitor al lui
Pumnul, din Oct. 1861 până în April 1571. când este numit custode al bi-
U

pliotecii ţării (Landesbibliothek). In 1875. la înfiintarea Universităţii din

si
BC

Cernăuţi, este numit Ietor pentru 1.'română și apoi profesor de limba

“Tit. română. -
 — 412 — |

Y
superioare până unde nu ajuns

R
ese M., Eminescu..Eu am Suplen
pe atunci pre Pâmnul Şi i-am it
şi urmat chiar în profesură.

RA
cât a Em.
fost în: gimnaziu a fost învăţăcelul
meu din limba: roimâ-
nească şi ne înţelegeam foarte bine
împreună, era foarte bun
Şi blând băiat, dar n'avea gust la studii

LIB
serioase şi sistematice,
lua toate mai pe uşorul, căuta să
culeagă floricele, dar nu-i
plăcea să'şi înghimpe degețelele”. (Toro
uţiu: Studii şi doc, III, |
116). Hotărî t lucru Că, în afară de activitatea şcolă
rească, Em.

Y
îşi avea preocupările lui literare şi
un clocot sufletesc ascuns

IT
pe care nu i-l cunoşteau nici, colegii
şi cu atât mai puţin pTo-
fesorii: erau înclinații tainice spre vis şi fantazie,

RS
pe care lec-
turile în singurătate le vor accentua
şi mai mult. Dar acestea
nu puteau fi socotite de gravii profes
ori decât ca „Îeri-
cele” inutile... E o
Unele. amănunte necunoscute asupra lui Pumnu
IV
l, din vre-
mea când Eminescu ra la Cernăuţi, găsim
în Anuarele liceului
publicate cu regularitate de directorul Şt. Wolf.
UN

| Aşă, dintr'un Anuar sau „Programm” din anul

1861, aflăm
că „Herr Professor Aron Pumnul, Lehrer
des Romanischen
(seit October Krank, wurde durch Herrn Mich,
AL

Kalinowski ver-
treten)”. (12) Inlocţiitorul său, M. Călinescu, preda din cl,
I—VIII după manuscrisele încă metipărite (în 1861) ale lui
TR

Pumnul: „Lectiire nach noch ungedruclkten Heften des Herrn

Prof. A. Pumnul”. (p. 13—16, în cap. „Der Lehrplan”).
EN

In clasele ] și II se preda limba latină după cartea

direc-
torului Şt. Wolf: „Elem. gram. und Ucbungsbuch”, care
se afla
şi în biblioteca gimnaziaştilor.
/C

In clasele ] şi II 'se preda „Naturgeschichte” după ctărțile

li Pokorny, care se aflau şi în biblioteca gimnaziaşt
SI

ilor donate
de Eminescuși traduse în româneşte. In cl. III se preda
Mine-
ralogia după acelaş Pokorny.
IA

Ca obicat facultativ, preda desemnul Anton Kaimdl.

| In 1862, A. Pumnul a fost în concediu în semestrul Il, iar
U

în sem. 2 a fost cea mai mare parte bolnav (,„Programm” pe

BC

„1862, p. 18). In acest an. Sbiera predă |. română în toate cla- .

 — 413 —

R Y
sele cu „lecturi după caetele încă netipărite ale Prof. A. Pum-
nul” şi începând din cl. Il dă câte o temă scrisă la fiecare 14

RA
zile (cl. I-IV), sau lunar la restul claselor. În cl. VII şi VIII, în
afară de gramatică şi ist. lit. se predau şi „diferitele feluri de

LIB
ortografie rom.” (p. 21). In româneşte se preda numai la re-
ligie, la exorte şi la |. rom. şi erau în cl. | 33 rom. 27 germ. şi |
nici. un rutean; Cl. Îl 27 rom. S germ. şi 15 ruteni; cl. III 16

TY
rom., 4 germ. şi 6 ruteni.
In total crau 127 români cărora [i se preda în româneşte.
Directorul ține să speaifice că dintre elevii gr. ort. „o mare

SI
parte la intrarea în gimnasiu nu posedau limba română, de
aceea învăţământul trebuie urmat în trei: limbi. Această grcu-

R
tate începe totuş din cl. III să se micşoreze, îiindcă ces mai
VE
mulţi elevi s'au deprins cu limba română. Un alt neajuns care
se manifestă la acest învățământ (în |. rom.) este lipsa ma-
NI

nualelor rom. deoarece până acum ne stă la dispoziţie numai

Liturgica de Sam. Andriewicz în rom.” (p. 23). În notă-se
LU

adaogă: „Sub presă este de acelaș autor cartea de religie pen-

tru clasa V”. |
Tot în acest ,„Programm” aflăm că Zoolosia şi Botanica
RA

lui Pokorny traduse în |. rom. sunt admise în gimnaziile cu

limba rom. ca limbă de studiu (27).
Burse din Fondul Religionar au: St. Dracinschi (VII), V.
NT

Cocârla (VIII), Gabr. Buliga (V) etc. (28).

Mai. aflăm că A. Pumnul, care fusese bolnav în anul pre-
E

“cedent a începuta preda cursul dela 3—10 Sept. când capătă

un concediu de 5 luni pentru terminarea. cărţilor de cctire şi
/C

a gramaticei. Este numit suplinitor studentul în drept I. Sbiera.

SI

Inainte de a-şi-termina concediul, Pumnul se îmbolnă-

veşte din nou şi nu vine la şcoală decât dela 10 Apr., cu în-
IA

treruperi, până la 29 Mai, când se îmbolnăvește şi e suplinit până

la sfârşitul semestrului. Cu toate astea Pumnul îşi: continuă
U

munca la cărţile sale, astiel că, unele dim ele, vor îi întrebuin-
ţate de elevi în anul următor (28—9).
BC

La cap. „Location” în cl. II A este al 62- lea şi Eminowicz

 — 414—

Y
Michael, pe când Dzierzek Iosef este al 52-lea, iar Daşchiev

R
Eleiterie al 12-lea, Goian Petre al 39-l ici -
ea. | ae

RA
Din „Programm-ul” pe 1863, vedem
că de unde în 1861,
M. Călinescu preda, suplinindu-l
pe Pumn ul, după manuscrisele
acestuia, acum, în 1863, suplinitorul |.
Sbiera, făcea în cl. 1—IV

LIB
„Lectiire nach A. Pumnubs Leseb. 1 Thl.”, iar în ci.
făcea lectură
V—VIII
după acelaş Lepiurar, partea III-a. Sunt
'enume-
rate şi temele lunare! date de |. Sbiera
în cl. V—VIII 23). (p.

Y
“In anii următori se predă după acel
eaşi manuale ale lui Pum-

IT
nul, până aproape de 1898, după
cum ne informează: „Fest-
schriit” (1808—1908) p. 105.
|

RS
|
La cap..VI „Chronik des Gymnasium
s” ni sc spune: „Der
Lehr er der rom, Sprache, Herr Aron Pumnul welcher im
theils v. |.
beurlaubt war, theils
„musste, versuchte zwar mit Beginn dieses
E
wegen Krankheit
werden
Jahres den Unterricht
supplirt
IV
anzuireten, wurde jedoch schon am 12
Sept. wieder leidend-
und erhielt mit dem h.- Staatsminist. Erl.
UN

v. 8. Nov. 1862 z,
12054 C. U. behuis der Herstellune sein
er Gesundheit einen
halb
jărign. Urlaub, der mit demh. Staatsmi
nist. Er]. v. 25
luni 1863 z. 6499 C.U. bis zum Schlusse
AL

des Schuliahres aus-

gedehnt wurde; da Herr Prof. Pumnul bei seinem hart
năckigen
Leiden noch unfăhie war 'den Schulunt
erricht lialten” -(p.
TR

278), Sa i .
Şi în „Programm-ul” pe 1864 găsim pe A. Pumnul „Kran-,
kheitshalber beurlaubt”
EN

(11). a | a
Amintirile lui Ştefanelli ne confirmă desele absenţe ale.
lui Pumnul dela cursuri: (p. 24—5).
|
/C

„Programele” acestea prezintă şi interes cultural. Că M.

Eminescu a putut cunoaşte ideile lui Schopenhauer, dacă nu -
SI

“direct din scrierile lui, aşa. cum le va cunoaşte în Viena, după

1869, dar indirect încă de pe când era elev la Cern
IA

ăuţi, o putem
deduce şi din primele manifestări. poetice ale
gimnaziastului
privatist, dar. iată: acum şi o probă mai evid
entă. _ |
U

In „Programm des K. K, Ober-Oymnasiums in Czet

nowitz
BC

“in dem Herzogthum Bukowina 'fiir. das Schulija

hr 1866. Veroi- -
-
 : 415 —

R Y
fentlicht von der. Direction des Gymnasiums, Czernowitx 1866.

RA
Buchdrulkerei des Rudoli Eckhardt”., găsim la început studiul
lui Alois Scherzel, „Gymnasiallehrer extra statum” pentru Is-
torie şi Filosofie, studiu ce tratează despre: „Der Charakter

LIB
der Iauptichren der Philosophie Arthur Schopenhauer's” (pp.
3—26). Poate că acest studiu, destul de amplu, îl va îi citit și
privatistul Eminescu din 1866, având în vedere că asemenea

TY
„Anuare” sunt de obicciu împărţite mai ales elevilor. Tot în
acest anuar este anunţată și moartea lui Pumnul: „Herr Aron
Pumnul, Nebenlehrer der rum. Sprache, lehrte in V—VIIL (je

SI
2 St.) Istam 24 linner gestorben”. (p. 28). 'Iulocţiitorul său,

R
|. Sbiera, a continuat să predea elevior dipă manualele ma-
estrului. La cap. VI „Chronik des Gymnasiums” (p, 52-54)
VE
„este necrologul lui A. Pumnul. Între altele se spune despre va-
loarea lui pedagogică: „Was scinc Lehrthitiokeit betrifit, so
NI

var cr cin tiichtiger und wolwollender Lehrer, der dice Jusend

mit richticem Talkte leitete und rit Liebe zu scincm (ăeren-
LU

stande erfiillte. Diirftiger Schiller nalum er sich auch ausserhalb

der „Sclule werlthiitig an, indem er sie nadh krăiten aus cie-
nen Miiteln unterstiizte”. De sprijinul acesta, intelectual şi ma-
RA

terial, s'au Bucurat numeroşicelevi, printre care şi M. Eminescu,

"=
NT

“In biblioteca Universităţii

din Cernăuţi, sa păstrat un ca-
talog de buzunar al elevilor lui Pumnul, aşa cum cra obiceiul
E

în Școlile” din Austria, şi cum Sa mai păstrat încă în Cernăuţi

/C

de unii profesori.
Pe coperta interioară, deasupra iscăliturii lui Aron Pum-
SI

“nul, e scris: „Cataloz/pentru/clasa V—VIll/pe anul/1866”.

Pe margină, cu creionul este notat. orarul săptămânal, iar pe
IA

verso sunt notate semnele pentru greșelile din tezele elevilor:

de ex.: „sminteale lmbomiîntale” era notată cu//, două linii per-
U

pendiculare, ete. Urmează rubricele elevilor care frecventau la

|. română: în cl. V erau 30, între care: Dann Poemiil (Poertescii
BC

de sus), Gribovschi Emiliann şi Visorion, Al. Grigorcea, Tlnidci

 — 416 —

Y
Corneliii, Hodvansci Eudosiii (Lucovita), Lutoe
Ilie (Horodnicul--

R
-
de-jos), Stefaniuc Toader (Siret), Scureiu Dumit
ru (Cernoeuti),

RA
Caragea Ion, etc. Sunt ioştii colegi ai luii
Eminescu, despre care
am găsit mai multe amănunte în alte capitole ale
lucrării de
iață. In cl. VI erau 27 elevi, între care şi Chibiciii
Alesandru

LIB
(Revna), Dann Ion (Volcinetiii), Daschieviciă Eleuter .-(Cer-
nceuti), Manastirschi Nistor (Luijan) +), Misir Vasilie
(Botoseni),
Popescul Gorgiu (Sadova), Stefureac Stefan (Ceahor),
etc. In

Y
cl. VII erau numai 9 elevi, între care şi Danileviciii
Cunstantin
(Stoenescii-de-sus), Grigorcea Ion, etc. In cl. VIII erau 19 elevi,

IT
între care şi Botedat Ion (Siret), Bumbac Ion, Cerniavsci
Ion

RS
(Serboeuti), etc. Carnetul e scris de Pumnul cu îngrijire
şi are
notări maila toţi elevii, ceea ce înseamnă că încă înain
te de
moarte a mai funcționat harnic la catedră,
E
S'a; vorbit despre pedantul Aron Pumnul: iată cum ni-l
IV
arată Em. Grigorovitza, după mărturiile contempora
nilor: |
| „Iarna înainte de a sosi eu la şcoală, la oraş s'a sfârşit la
UN

Cernăuţi cel mai iubitor de neam Român -din câți a cunoscut

tineretul nostru şcolar, profesorul de gimnaziu Aron Pumnu
l,
„Casa în care a locuit acest neîntrecurt patriot, nu era departe
AL

“de noi şi uliţa poartăşi astăzi în cinstea neuitatului bărbat nu-

mele de -Pumnulgasse. In dosul acestei vechi. case româneşti
TR

se află o grădină frumoasă, care se întindea, despărțită numa:

printrun gard viu de măcieşi, spre nişte pădurici, lăsate în,
părăsire, cari cu toate acestea erau loc prielnic pentru întâl-
EN

nirile şi jocurile băieţilor de şcoală. Căci o samă din ei stau

chiar în gazdă la Pumnul. Aicia, — îmi spuneau tovarăşii de
/C

imnaziu, — se aduna uneori şcolărimea românească de toate

vârstele şi petrecea cu moş Pumnul, nu ca cu învățătorul său,
SI

ci întocmai ca şi cum i-ar fi fost părinte.

Că nu se sfia bătrânul să se joace uneori cu ei chiar de-a
IA

4) In rubrica lui, Pumnul notează cu creionul: „a rîs cînd Ye-am

U

spus sc se poarte bine”. Mulţumim aici D-lui Dr. T. Balan, directorul

bibliotecei Univ. din Cernăuţi, pentrucăus ne-a pus la dispoziție
. ... Pa
acest carnet,
BC

cum şi pentru unele descifrări de documente.

 — 417 —

R Y
mingea. Li da băieţilor. siaturi şi poveţe, pe unii mai slabi la.
carte. îi şi învăţa. Ajuta si îndemna însă pe

RA
toţi si în jurul
acestui apostol, slăvit de tineretul vremcei aceleia
, ferbea şi se
închega o viaţă românească, de care mulţi
nu şi-au dat în urmă

LIB
poate nici bine sama. Nu vreau să pomenesc nici
un nume, dar
Sunt în Bucovina și azi persoane sus puse, cari
crau poate să
treaciă de mult în tabăra protivnicilor noştri,
-— după cum
poate i-ar îi îndrituit neamul lor, — dacă nu lii sădea repausatul

TY
în inima tânără şi iragedă iubirea pentru tot ce este român
esc.
In cunoscutele cărți de citire ale lui Pumnul, după cari

SI
am învățat apoi în gimnaziu, se oglindea toată fala neamului
românesc, E], transilvăneanul, strângea oarecum la pieptul său

R
doritor pe toţi fraţii români împ răştiaţi şi vorbea de şcolile ro-
VE
mâneşti din regat ca de nişte adevărate temple, iar de scriitorii
noştri amintea ca de nişte idoli ai naţiei. (p. 122—124).
NI

Despre trupa Tardini, Em. Grigorovitza spune: „Mai ales.

anul 64, când cu venirea trupei Fany Tardini la Cernăuţi, care
LU

„înebunise pe băieţii noştri, a fost un Val vârtej întreg de năz-

drăvănii” (p. 126).A avut şi el profesor pe „neuitatul Neubauer”
care i-a aprins şi lui Grigorovitza dragostea pentru saricrile lui
RA

Schiller: „Eminescu ştia să spue bucăţi întregi de ale acestui

“poet pe de rost”... (p. 126). N
NT

Puţine amintiri şi despre Ciprian Porumbescu şi Ilarion

Munteanu (137—8).
S'a spus de- unii că influenţa poetului Neubauer ar îi fost
E

mai mare decât a pedantului Pumnul asupra lui M. Eminescu.

/C

Desigur că sensibilitate de poet ma avut autorul Lepturarelor,:

dar unele noțiuni asupra versificaţiei, tot dela Pumnul le va îi
SI

căpătat Em. Intr'adevăr, în copii făcute de învăţăceii săi, cir-

“Gulau între alte cursuri ale marelui lor magistru şi noțiuni des-
IA

pre „Forma dem afară a poesiei romîne”, cu noţiuni metrice.

(cf. Aron Pumnul. Voci asupra vieţii şi însemnătății lui, Cer-
U

năuti 1889, p. 357—363). Indrumări mai ample puteau să aibă

BC

şi din broşura lui G. R. Melidon. „Regule scurte de versificaţie

>
 — 418 —

pr
/

Y
română”, (Buciuteaul rom. 1858.) şi care se afla în trei exem-

R
plare în biblioteca gimnaziaştilor..
Moartea Lui Aron Pumnul (12/24 Iana 1866) a p lâns- -0 Em.

RA
Cu lacrimi reale, . aşa cum ne spune Steianelli: - Acu îl văzui.
pe Em., întâiaşi dată vărsând lacrămi de durere” (43), dar şi

LIB
în versurile din broşura Lăcrămioarele învățiceilor simna-
ziaşti 5). L-a plâns pe acest „geniu "nalt şi mare”, iarmai apoi
a căutat să-i ia apărarea contra detractorilor care se înmu lţeaul.

Y
Va publica în Albina din. Pesta: (1870, nr. 3 şi 4 din 7/19 şi 9/21.
Tan.), artiookul „Despre curentele îilologice românești din Bu-

IT
«covina” (apud1. Scurtu: Ser. pol. şi lit. 63, sub titlul „O scriere

RS
critică”), în care combate! broşura bucovineanuliui D. Petrino:
„Pucine cuvinte : despre cor per ea limbei române în . Bucovina
(Cernăuţi, 1869, Tip. Bugoviecki. şi Conip.). Acunia este. înce-
E
putul adversităţii dintre cei doi poeţi. Trebue accentuat asupra
IV
faptului că articolul din Tan. 1870 al lui Em. este din vremea -
când el nu avea încă nicli o legătură cu Junimea din laşi şi ANUL
UN

i se publicase Venere şi Madonă îîn Convor biri Literaree (25 Apr.

1870). Astfel se explică unele ironii la adresa Junimii: s'a. ivit
acuma “alt nihilism — cel savant şi 'pretenţios, care uitându- se
AL

Cu dispreț din fruntea și prin Ochii. secolului. asupra a toţi Şi

„toate, se crede la; nivelul învățăturilor (analog al politicilor) din
TR

“Germania sau Europa civiliziată...” (64). Cu” vremea, Em. în-

“suşi va fi proclamat poet:cu 0 cultură la înălțimea celei Curo-..
pene! i ă
EN

Eminescu se: simte dator să laude „Boerimea Bucovinei,

/C

5) A. Stefanovici afirmă că poezia ui Em. „Sa recitat” la moartea

ui Pumnul (Omagiu, 52). Cu ocazia: morţii lui Pumnul „Foaea Societăţii...”
SI

dedică “numărul 2 (An. II, 1866, 1 Febr.) memoriei marelui naţionalist, pu-
7
blicând un studiu de A. Hurmuzachi (36—A48) şi panesiricile lui M. Ca- .
IA

linovschi, A. Hurmuzachi, preot" Al. Pleşca, Eudoxiu Hurmuzachi. In nu-

merele * următoare mai apar articole despre Pumnul: A. Hurmuzachi:
Sărbarea memoriei lui Pumnul pe la țară (139) şi N. Oncu: Monumântul
U

lui “A... Pumnul (170). Vezi şi '„„Voci asupra vieții şi însemnătății luă [A.
Pumnuil) Cernăuţi,
BC

1889, .
 — 419—

R Y
demnă de toată: stima şi încrederea, [care] a ştiut Şi va şti să
fie totdeauna în fruntea naţiunii, din a[1] căreia sân puternic s'a

RA
-
„Tidicat”; pe aceştia „nici duşmănia guvernului nu-i va opri de.
a vorbi deocamdată poate defectuos, dar totuşi numai româ-

LIB
neşte, de-a: simţi însă cu atât mai bine şi etern româneşte”
(66).
Este boerimea care, ajutase şi trupa Fanci Tardini să vină la
Cernăuţi şi care plătea chiar şi intrarea pentru: tinerii „Ei
naziaşti”, — printre care era şi Em. — ca să asiste la aceste

TY
reprezentații, după cum vom vedea. Faţă de această boerime
„bucovineină, Em. nu putea să aibă decât cuvinte de laudă.
Dar

SI
mai ales apărarea lui Pumnul o ia atunci. când explica unele
forme ca „limbământ, tâmplământ, însuşieţiv, menciune, lep-

R
turariu Ş. a., creaţiuni ale bătrânului Pumnul, care'n amorul
VE
său necmărginit pentru limbă,în încrederea cea sfântă, ce-o avea
în puterea creatrice a limbei, nu primea în ca nici vorbele
rece: gramatica şi istoria, nici vorba greco-slavă: carte de
NI

cetire. Mi se va spune, poate, că părerea lui Pumnul nu ce bună,

LU

aceea însă stă, că cronistice e dreaptă și scuzată” (68). Este

de remarcat încrederea lui Em. în puterea areatoare a limbei
române, ceeace, în fond, era şi părerea lui Maiorescu: este un
RA

tenomenalism care îl apropie pe Em. de Junimea, chiar şi atunci

când s'ar părea că vrea să o combată! Em. explică „estremul
fonetismului absolut, a iubirii nemărginite a limbei româneşti”,
NT

reprezentată prin Pumnul, ca o antiteză a cxtremului ctimo-

logism al lui P. Maior şi al urmaşilor. Deci era o antiteză fatală
E

și explicabilă, dar nu blamabilă. De fapt cra şi la Pumnul un

raţionalism care contrazicea evoluția. creatoare a limbei.
/C

Interesant este că vorbind de Alcasandri, — regele poe-

SI

ilor, — (după expresia. lui D. Petrino), Em. spune că aşteaptă

„până ce vom. avea şi un împărat al poeților, care adică să-l
IA

întreacă pe dumnealui, ceeace, spus fără compliment, — va

îi cam greu, de şi sântem de o natură care nu disperă niciodată”
U

(69). Deci, Em. îşi dădea seama încă din 1870 că Alecsandri
maur e maximum de perfecţie ila care poate ajunge poezia română
BC

şi mai. vedem o încredere optimistă în viitorul creatorîn toate

 N 420 —

R Y
domeniile al poporului român. Va, fi avut el ambiția, încă
de
acum, să ia tronul de împărat a] poeziei române, aşa cum, îl

RA
va lua mai târziu? Asta nu l-a împiedecat îînsă pe Eminescu
să
întrebuințeze în Epigonii expresia lui-D. Petrino, caracteri-

LIB
Zându-l pe Alecsandri „acel rege al poeziei, vecinic tânăr şi
ferice”... (cf. V. Morariu în „Făt- Frumos”, 1930, 191 şi 1. M..
-Râşcu: “Em, şi Alecs. p. 6 nota 17). De altfel credem că acest
“articol critic al. lui Em. este punctul inițial al contlictului. care

Y
va lua un aspect tragic îin 1575, când prin uneltirile lui D. Pe-

IT
trino, Em. va îi scos din funcţia atât de potrivită cu înclinările
sale cărturăreşti, din postul de bibliotecar. al universi tății din

RS
laşi şi va: îi chiar datîîn judecată pe nedrept 5). Em. îşi va des-
cărca; supărarea împotriva adversarului î în versuri satirice, ca
acelea din sonetul- Petri-Notae: E
IV
Impresurat de creditori, se vede
Şi neputând plăti cu ele rime
UN

Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime

Să ne-amăgeşticu versuri centipede. etc.
„ Ceeace ne arată încă odată talentul de epigramist şi umo-
AL

rul lui Em., contestat de unii. În manuscrise mai sânt și alte:

versuri împotriva aceluiaş adversar. Totuş, în Timpul (4 Maiu
TR

1878), la moartea lui Petrino, găsim un necrolog, în care se re-

cunoaşte.că Petrino „Talent a avut, poet era!” Vedem oârc-
care obiectivitate, dar şi ironi
la âdresa
a lui N. Ionescu, care -
EN

a vorbit la înmormântare şi, din.o „viaţă atât de bogată şi atât.

de zbuciumată, nu a găsit decât un hârb- democratic!” De altiel
/C

rolurile se schimbaseră între Em. şi adversarul său: De unde

în 1869 D. Petrino se ridicase, în broşura sa împotriva strică-
SI

„torilor de limbă, deci aplica principiile lui Maiorescu, identi- |

“ îicându-se cu Junimismul, iar Em. ironiza în lan. 1870 acelaş
IA

Junimism, curând după ce Petrino ia locul lui Em. la bibliotecă,

acelaș Petrino îşi reneagă orice legături cu Junimismul liţerar
U

şi politicş „Neputând răbda un singur moment ca o asemenea

BC

6) Vezi: o. Minar „Eminescu în faţa iustiţiei” Ed. C. Sfetea. f. „a.

 — 421—

R Y
"„icusaţiune gravă şi cu totul nemeritată să mă lovească”, tri-

RA
mete o scrisoare Telegrâphului (|V, 23 Mart. 1876), îu care
afirmă „că nici o dată m'aş fi putut să face parte din acea so-
cictate”, deşi mărturiseşte: „ca invitat, am asistat la două

LIB
adunări hebdomadare ale „Junimei”, aceasta o am făcut. numai
pentru a mă convinge din propria experienţă de valoarea sa:
“Tot ce pot spune despre rezultatul observărilor mele sunt că

TY
cele ce le-am văzut în sânul „Junimei”, din respect către public,
nu le pot spune”. (apud Augustin Z.N. Pop.: Scrisoarea II, în
„Preocupări Lit.” VI, Martie, 1941, 63-4). Telegraphul din ziua

SI
următoare (24 Mart: 1876) publică telegrama trimeasă de P.
P. Carp pentru destituirea ui Petrino dim: postul de bibliotecar
uzurpat lui Eminescu,
R
şi astfel ne explicăm scrisoarea lui Pe-
VE
trino de .desavuare a Junimei 7),
Revenind la articolul lui Em. din Abina, vedem că el
NI

apără nu numai pe A. Pumnul, dar și „Foaia Societăţii pentru

it. şi cult. rom. în Bucovina”, condusă de fostul său profesor ca
LU

„&imnaziast”, 1. G. Sbiera, scuzând sermanismele redactorilor:

„Ei au învățat în școli, în care criticul nostru [D. Petrino] n'a
“învăţat, şi de aceea ei au, de nu dreptul, cel puțin scuza de a
RA

comite greşeli aşa de mici”... (Scurtu, 70). Em. lua deci apă-
rarea unor şcoli în care deprinsese şi el multe Ilatinisme şii ger-
manisme, pe care le găsim acum şi în versurile, dar mai ales
NT

în primele sale articole din gazetele transilvănene. Modest, Em.

afirmă. că „nu ne simţim îndestul de capabili, ca să apărăm
E

Cum se cade, oameni ca Şincai şi ca Pumnul ... oameni, cari

/C

apoi nici nu au nevoie de apărarea noastră sau a altcuiva, pen-

tru a rămânea cum sânt, adecă nemuritori şi mari”. (73).
SI

Fra foarte explicabil interesul lui Em. pentru Foaia buco-

IA

2 D-l G. Călinescu socotește că Legenda nurului, dedicată de Petrino

“Elenei Mârzescu, i-a inspirat lui Eminescu versurile din Scrisoarea II:...
„Dedicând broşuri la dame a căror bărbaţi ei speră /C'ajungând cândva
U

miniştri le-a deschide carieră...” Ne îndoim însă de concluzia dlui G.

BC

“Călinescu: „In provincia lui Arune Pumnul și a lui Samson Bodnărescu,

“Petrino e întâiul cu limba nepeltică”. (Ist. lit. TOI, |, 368—69).
 — 422 —.

R Y
vineană, din Care > găsim intercalate imai multe pagini cu olclor-
în mss. Acad. 2260, foile 305-—307 (din An. III, 1867,:138—141).

RA
Interesant e faptul că. la înfiinţarea. „Societăţii pentru cult. şi
lit. pop. rom. în Bucovina” (19 Apr.— 1 Mai 1862) şi Haşdeu

LIB
scrie o odă-de 17 strofe, unde se adresează şi lui A. Pumnul şi
salută „renașterea dulcei Bucovine”:

Y
- Salutare ţie, Pumnule cărunte,
Inimă română, pură ca izvor!

IT
(Din Moldova” 1862 tom. |, p. 79),

RS
Oda « e . datată: Cernăuţi, 1862, deci cu patru ani înaintea:
celei a lui Em. Din epoca aceasta a cunoscut Em. şi pe Ilaşdeu,
_ căci astfel se explică lauda pe care Em. o face piesei Răsvar
E
şi Vidra8), deşi P. P. Carp o condamnase în „Conv. Lit.” (15
IV
„“Noem. 1867) 5). Ba, sufleorul Eminescu, va iuca chiar pe scenă
rolul păstorului din aceeaş piesă: | „Rar să vezi un cioban atât
UN

de frumos şi roşcovan”, (Ş?. Cacovean: Em. la Bucureşti în a.

-1868/69, în „Luceafărul”, IV, nr. 3, 1 Febr. 1905, 60), deşi Miron
Pompiliu îl necăjea că nu-şi; jucase rolul destul de natural.
AL

„Foaea Societăţii pentru literatura şi cultura românce în

Bucovina” (1865—69), condusă în primul an de Dr. Ambrosiu
TR

Dimitroviţă, iiar dela nr. 83—12 anul II de [. G. Sbiera, nu iu=

mai că a cunoscut-o. Em. şi a reținut paginile cu folclor, dar
EN

i-au dat, unele opere citite în revistă, îndemnuri şi modele lite-

rare, Aici va fi cunoscut! întăiaş dată poezia: Bucovina de Ale-
csandri, de unde va lua: şi Em. expresia „dulce Bucovină”, deşi.
/C

putea s'o împrumute şi din Invocare de:D. Petrino, poezie pu--

blicată imediat pe pagina următoare, după cea a lui Alecsandri;..
SI

şi unde găsim versuri ca: . |

IA

Deci eu;pentru tine, dulce Bucovină,

“Vreu să cânt un cântec. de mîocat amor,
- Căci o dimineaţă. splendidă, senină
U

- Ţie îţi vesieşte mare viitor. ..

BC

8) Familia”, 1870 Ian. 30. | E

2) Cf. Liviu Marian: B. P. Hasdeu şi M. Em., “Chisinău, 1927.
-
 /

Y
_— 423—

R
RA
“Umbrele prea siinte,care dorm în tine,
Dulce Bucovină — Se vor deştepta... etc.

LIB
Trebue de notat că poezia lui Petrino a fost recitată de
Fani Tardini. la reprezentaţia dată de trupă în folosul „Socie-
tății literare” din Bucovina, în 1865, când se reprezintă 'şi Doi

TY
morţi vii de Alecsandri, iar artistul Vlădicescu va cânta „Dulce
Bucovină” a bardului dela Mirceşti. Nu știm dacă Em. asista
la: această reprezentaţie,. dar poeziile le va îi cunoscut, sigur,

SI
din Foae. Amănunte despre această reprezintaţie în special ne

R
dă A. Hurmuzachi în al doilea articol despre „Teatrul naţiunal
în Cernăuţi” („Foac” 1 1865, 59 şi 100).
VE
Tot în această Fode a mai găsit Em. publicat, pe lângă
multe din piesele dramatice şi proza lui Alecsandri, dar mai
NI

„ales versuri, care vor lăsa o urmă în subconştientul tânărului

începător, cum sunt acelea din La o mamă („Foae” 1 1865)
LU

„care. se aseamănă cu cele din Mortua est:

NR Sânt oare de jale fără mărginire,

RA

1 _ Când suiletul simte dor de pribezire,

| "Si-ar vrea ca să treacă de-a lumii hotar,
Scuturând din aripi a vieţii amar.
NT

Tot din Alecsandri (Imn cătră sânta Maria în'„Foae” |

1865, 294) îi va răsuna dealungul multor manuscrise ale lui
E

„m, versul:
/C

_O! Maică prea curată

SI

Crin alb dumnezeesc. etc.

IA

Ceva din melancolia luiBarbu Lăutaru (,„,Foaca” III 1867,

76) va îi rămas în mintea receptivă a tânărului Em, atunci când
va spune în Doind: „şi cum vin cu drum de fier, / Toate cânte-
U

cele pier”, asemănător cu simbolisul Barbu când spune: „Eu

BC

mă duc, mă prăpădesc, ca un cântec bătrânesc”. Ba se poate

să-l fi 'şi văzut Em. pe Alecsandri în Cernăuţi. In Foae (II,
 A — 424 —

R Y
1867, 20) găsiin. un articol al fui A. Hurm
uzachi: sandri! V. Alec
în Cernăuţi, datat: 31 Dec. 1866 1),. Trecând

RA
spre Paris, Ale-
Csandri se opreşte şi în Cernăuţi şi este sărbă
torit, o
„Pe lângă poeţi bucovineni ca V. Bumbac (cu
versu ri şi

LIB
două cârituri; din „Descălicarea lui Dragoş în Mold
ova”, dar şi
„cântece poporâle din Bucovina” 11) sau ca D.
Petrino, mai pu-
tea găsi Em. în „Foaie” şi patru poezii de Boli
ntineanu („Fo aea”
“IV 1868) sau opere şi biografia

Y
lui A. Russo publicate de Alec-
sandri, sau Chiar viitori colaboratori la Convorbi

IT
ri Literare ca
„1. Negruzzi (Impăcarea, proverb în 4 scene, „Foaea”
147), II,
sau S.Vârgolici (Zatira, poemă în-3 cântece, lăudată

RS
mult îu-
tun număr următor de D. Petrino), sau.pe viitorul priet
en al
său, Miron Pompiliu (Nenorocitul, poezie, „Foaea”
III 1867). E
“Putea, însfârşit, Em. să mai găsească şi colaborarea
viitorului
IV
Său cminnat, /. Drosli, cu dări de seamă şi articole de pe-
dagogie („Unele cuvinte privitoare la învăţământul şcoalei Do-
UN

porale”, în „Foaea” 1, 263), sau chiar o notiţă elogioas

ă despre
„primele două numere ale Convorbirilor Literare („Foaea”
III,
1867, 100—101). o , |
AL

Deşi cu ortografie „pumnulistă” şi redactată de un elev

al lui Pumnul ca şi L: G. Sbiera, totuş „Foaea: Societăţii”, ţinând
TR

seamă de colaboratori şi de literatura pe catre o publi

că, poate
fi şi ea socotită ca o tranziţie între spiritul critic al revis
telor
lui Kogălniceanu spre criticismul Junimei, după cum trebu
EN

e
considerat şi principalul ei colaborator, V. “Alecsan
dri.
„Poate tot din această revistă îi vine îndemnul de a culege
/C

“si Eminescu folclor, aşa cum îndemna şi Gh. Hurmuzachi,

„fără alterarea vestmântului original”, („Foaea S.” III, Nr.:4),
SI

ceeace era împotriva tradiţiei stabilite de Alecsandri,

- “Incepând cu 1865, Foaia Societății îl va îi intormat pe
IA

Em. asupra literaturii: contemporane şi a mişcării culturale mai

U

10) Corespondența lui Alecsandricu A. Hurmuzachi e publicată de

BC

Chendi (C. L, '1906, 583, 953 şi 1095).

11) Mai adună şi [. G. Sbiera („Foaea” II 1866, 263—6 şi 280).
 R Y
ales din Bucovina; asupra întregii literaturi române
ști îl va im-

RA
forma însă opera principală a lui A. Pumnul: Lepturariul
Chiar dacă nu va îi avut prea des ocazia Ein. ca să-i
asculte
“cursul de istoria: literaturii române predat de magist

LIB
rul său
mai ales în cursul superior, în cel inferior predând
mai ales
gramatica, —'curs copiat de Em. după manuscrisul lui Pumnu
l
şi împrumutat colegilor — totuş viitorul poet cunoaşte Leptu-

TY
-.rariul, care se 'tipărea acum la Viena (1862-—65) 12).
Ovid Densusianu observase despre Episonii: „De altfel

SI
poezia aceasta pare ecoul citirii Lepturariului lui Pumnul; Em.
a caracterizat cum se știe pe scriitorii noştri probabil. după im-

R
presiile pe care le culesese din antologia autorului bucovinean”.
VE
E natural ca într'o atât de voluminoasă antologie cum e Lep-
turariul să sc afle toţi sciitorii, — ba și alţii despre care nu
vorbeşte Em. în Epigonii; Leptururiul a fost totuş numai în-
NI

demnul imiţial pentru o cunoaştere mai amănunţită 'a operelor

lor, la care face aluzie directă Em. atunci când îi caracteri-
LU

_zZează nu numai prin simple metafore sau epitete ci prin dez-

voltări de o strofă, două sau trei, în raport cu valoarea ope-
relor, +
RA

|
Slavici «afirmă în „Amintiri”: „Em. învățase gramatică |
românească la «Arune Pumnul» şi. făcuse practică cetind «Ldp-
NT

furariul». — Atât gramatica, cât şi practica i-au fost însă mai

mult spre stricăciune decât spre folos”. (153). Slavici nu arată
“unde a fost stricăciunea. |
E

D. Murăraşu (Scrieri politice, ed. „Scrisul Roni..” Cra-

/C

iova, p. IV—V) spune: „De sigur tot sub inîluenţa lui Pumnul,
“Em. de timpuriu şi-a îndreptat atenţia către toate chestiunile
SI

privitoare la limba naţională”. Em. poate că a cunoscut chiar

IA

12) Cf. despre influenţa Lepturariului asupra lui Em.: O. Densuşianu

U

în „Viaţa Nouă” T, 1905, 309 nota; D. Caracostea: Opera lui Em. curs lit.
"1931—2, 578; D. Murăraşu: Din izvoarele poeziei „Epigonii” în „Preoc. lit.
BC

1936, I, 3; 1. M. Raşcu: Em. şi Alecs., 1936, 5 nota 6; C. Loghin în „Rev.

“Bucov.” 1942, nr. 5 şi 7.
 — 426 —

R Y
în manuscris scrierea lui Pum
nul Neatârnarea limbei române
însă „m'a împrumutat teoriile ling :

RA
uistice ale profesorului. său”.
D. Murăraşu, în arti
colul: „Din izvoarele poeziei
* Sonii”»,(„„Preocupări liţ.” I mr.3, 1936 p. „Epi-
135 —14 4), însi

LIB
mai ales asupra Lepturariului lui stă
Pumnul ca despre jzvo
rul prin-
“cipal de. inspiraţie a] lui Eminescu .
.din această poezie. Or .ca-.
racterizările autorilor făcute de Emi
nescuîn Epigonii presupun,

Y
nu numa i, lectura Lepturariului, ci. cunoaşter
ea chiar şi a.0pe-
relor 'scriitorilor despre care vorbeşte

IT
. Am putea, presupune că
Eminescu nu cunoştdecâ
eat citatele din Lepturariu atunci când

RS
„n'am şti că 'bibliot eca gimnaziaştilor. avea: operele acestea,
acum când ştim
dar:
care: sunt operele din acea: bibl
iotecă, trebue.
să ținem sama că Eminescu va fi ceti
nu num ai. extrasele din Lepturariu, D. Murăra
E
t operele în întregime şi
şu însuşi recu- -
IV
noaşte că „Lepturaniul ma fost însă
“unicul izvor pentru Carac-.
terizarea poeţ ilor” (p. 139), citând
UN

cazul lui Pralea,. |

In Curierul. de Iaşi (nr, 89, din 19 Aug.
1877, la „Revista
externă” între 'cărțile româneşti opri
te a se întrebuința în Şco-
lile din Ungaria, Eminescu citează şi „cartea de lectură a lui
AL

Pumnul”, aprobată de ministerul de instrucţi

une din Viena şi -
“tipărită chiar în tipografia statului. Dar ceeace
la Viena nu-i
TR

periculos, în Ungariae din contra -un sâmbure

de distrugere a
stat ului unguresc, căci, precum se ştie; lepturar
iul în apa
renţă
iiocent a lui Pumnul îi opreşte pe Români
EN

i din, Transilvaniaşi”
,
Ungaria de-a se face maghiari”. (la |. Scurtu D. 199).
Despre. această antologie a. lui Pummnul,:
Em. va spune:
/C

„Nu râdeți, Domnilor, de Lepturariu. Dacă... a exagerat în laude-.

asupra unor oameni ce nu mai sânt, apoi acei
a, mulţi din ei,
SI

au fost pioneri perseverenţi ai naţionalităţ

ii şi ai românismu
care însă de nu erau genii, erau cel puţin oameni de lui...
o erudi-
IA

țiune vastă, aşa precumnu există în. capetele iunilor noştri”

dandy ...” (Scurtu, 72). E aceeaș înţelegerepe care Em. o
U

arată şi în Epigonii față de poeţii înaintaşi, înțelegere pe care -

nu Au
BC

arătat-o' alţi Junimişti în" frurite cu Maiorescu, ci, jude- .

când dela înălțimea literaturii europene, fără să ţină socoteală
 — 427 — |

Y
"a

R
„de împrejurările specifice ale timpului şi mediului din ţara

RA
noastră,
In scrisoarea lui. Em, cătră [| Negruzzi, (Viena, 17/6,

LIB
1870), poetul îşi. motivează astfel antiteza din Epigonii: „ldeea
fundamentală e comparaţiunea dintre lucrarea încrezută şi
naivă a.predecesorilor. noştri și lucrarea noastră trezită dar
rece”. Laudele pe care le aduce lui Boliac, Mureşan, Fliade : :

TY
„acelea nu sânt pentru meritul. intern a[l] lucrărilor lor, ci
numai pentrucă într'adevăr te mişcă acea naivitate sinceră,

SI
neconsciută cu care lucrau ei”. (la 1. E. Torouţiu: St. şi doc.
lit.1, 311—12). Luând apărarea Lepturariului, la scriitorii an-

R
teriori. lăuda crudiţia și naționalismul sincer: acum, în Epizorii,
VE
vede mai.ales sinceritatea și naivitatea lor. Interesant e îaptul
că ideile lui Em. le împrumută și Junimistul I. Negruzzi într”o
scrisoare din 1871 cătră A! D. Xenopol, unde îl întreabă: „Voiu
NI

să sciu cum ţi-a plăcutu poesia lui Em. care pe mine n'a în-
căntatu. (va trebui să iee nai mult sama la îormă în viitoru)”
LU

Sub impresia Epivonilor desigur că împarte |. Negruzzi pe

scriitori în două categorii: „Unii cari scriu cu infențiune şi
RA

alţii fără, numai pe aceşti din urmă îi iau la serios...” Dar

mai ales influenţa Episonilor o vedem când laudă vechii scri-
itori: „Când icu în mână pe Daniil Scavinski, sau pe Beldiman
NT

sau Alecu Donici sau cine ar îi din cei vechi, cu toată lipsa
lor de instrucțiune, cu toată-neadâncimea simţirei sau cugetărci,
formă, dacă nu
E

cu toată lipsa de eustu estetic: chiar pentru

am totdeauna! mulțămire, cel puțin nu Simtu nemulţămire, pe
/C

când dacă icu pe toţi modernii, Haideu, Alexandrescu-Urechic.

Dunca, Grandea şi tutti quanti simtu de la înteia linie unu des-
SI

gustu ce nu potu descrie”. (Torouţiu, o. c. V, 169—70). Cât

IA

de mare fusese impresia apariţiei neasteptate a lui Em. în JU-

nimeq se vede şi din cele de mai sus, dar şi din următoarea
anticipație a valoriiicări primelor versuri ale poctului de 20
U

ani de acelaş 1. Negruzzi,în acecaş scrisoare: „Ce să mai spun

BC

când comparu pe numiții cu Eminescu sau cu Bodnărescu, sau

 — 428 —

RY
Chiar cu bietul Șerbănescu
şi Nicu “Schilet la care produc
Sunt atât de naturale şi sdoase erile
fără nici un motiv?” (ibid: 170).

RA
Dar să revenim la apărarea lui
A. Pumnul în articolul
lui Em. din Albina.'Dacă acestea era
u ideileşi motivările logice
ale activităţii culturale şi patrio
tice ale marelui său magistru,

LIB
mMotivări datorite tânărului . de 20 ani, înfruptat de cur
criticismul şi scepticismul filo ând de
sofic vienez, nu ne vom mira
în 1866 'co dacă
piland
rul de 16 ani vedea în A. Pumnul
„un geniu

TY
„nalt şi mare”, cum va vedea şi în
1870. De aceea privatistul
Mihai Eminov iciu se -va adresa Bucovinei:

SI
Imbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde'ncinge.

ER
antică: fruntea ta
C'acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
IV
Se stinse-o dalbă stea!
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o geniu
UN

nalt şi mare,... etc,

Asemănătoare cu versurile privatistu
lui de clasa a cincea
M: Eminoviciu, erau în „Lăcriin
ioarele învăţăceilor -oimna-
siaşti...” şi acelea ale anonimului,
AL

semnate cu + * x, din fruntea

broşurei:
O stea încântătoare a învierii tale,
TR

Frumoasă Bucovină, din ceriu-ţi a căzut!

a - Sati stîns acele raze măreţe, ideale,
„= De adevăr puternic ce-ades ne-au străbătut!
EN

După cum şi, gimnasiastul de clasa a VI-a,

St. Stefureac, -
va psalmodia:. Aaa
I/C

Plângi acum, junime, plângi cu . întristare,

Căci fatala moarte, fără îndurare,
S

Ti-a răpit den sânu-ți ce era mai rar,

Ti-a răpit un mândru, scump mărgăritar!
IA

Ţi-a răpit, vai! steaua ce cu înfocare

Sus pe orizontul dulcii țării
U

tale,
Fără contenire, falnic strălucia,
BC

Şi la metă naltă calea-ţi arăta!

 — 429—

RY
lar 1. leremieviciă din cl. V-a vă spune tot acolo:

RA
Dar iată un luceatăr răsare pe-orizon,
Răsare şi-şi răspânde lumina fără zvon,
„Sculaţi-vă!” el zice, „destul acum vă fie
Şerbind tot nelucrării, trăind tot în sclăvie!”

LIB
Dulce Bucovină! plângi de-acum, suspină,
Căci se stânse astăzi blânda ta lumină! etc.

TY
Dintre cele şapte poezii ale broşurii publicate de gimna-
ziaşti (dimtre care două în limba germană) a lui Eminescu e

SI
cea mai Caracteristică pentru începuturile scrisului său şi ne
arată, încă odată, cât de mult era el acum poetul mediului bu-.

ER
COvinean. (cf. şi Gh. Bogdan-Duică: „Jelirea lui A. Pumnul” în
Bul: -M. Em.” 1] 1931, p. 93, unde aminteşte de o poezie a lui
V., Bumbac: „O lacrimă”, datată: Viena, 29 Ian. 1866 şi! publi-
IV
cată în „Concordia” din Pesta, 1866, p. 22).
De altiel admiraţia lui se va extinde, în mod natural, dela
UN

părintele sufletesc, la întregul ţinut al Bucovnei răpite şi-i va

cânta frumuseţile, condus de modelul bardului Alecsandri, după
cum îi va preamări și trecutul: |
AL

N'oiu uita vre-odată, dulce Bucovină,

TR

Genu-ţi romantic, munţii în lumină,

Văile în flori,
Râuri resăltânde printre stânce nante,
EN

Apele lucinde'n dalbe diamante

| Peste câmpi în zori.
Pentru a sfârşicu mărturisirea:
/C

Astfel totdeauna, când gândesc la tine,

Suiletul mi- -apasă nouri de suspine, |
Bucovina mea! (La Bucovina)
SI

"Ceeace vom vedea că e adevărat pentru întreaga viaţă

IA

şi activitate a lui Em. Poezia La Bucovina este mai în strânsă

înrudire cu „dulcea Bucovină” a lui Alecsandri, apărută cu un
U

„an mai înainte, decât .cu 'oda lui Hasdeu, pe care am văzut-o
BC

mai sus. Poeziile lui Alecsandri putea să le cunoască Em. şi

 — 430 —

RY
din primul volum -de Doine, iar pe cele
mai: noi din „Foaia so-
Cietăţii : Cp
Primele poezii: publicate de losi? Vulcan în

RA
fost
„Familia” au
concepute şi trimise din Bucovina,
până prin unde rămâne
lunie 1866. La Posta redactiunei „Farmiliei”
se-răspunde la scri-

LIB
“sorile trimise de Em. din Cernăuţi, între
25 Faur/9 Martie
până în 15/27 Iunie 1866, tot la Cernăuţi; „din Sept. 1866 i se
Tăspunde la Blaj, unde venise să treacă examene
--cular 13), De altfel venirea lui Em, la Bla în. parti-

TY
i
va îi fost dintr'un fel
de îndemn postum dela acelaş A. Pumnul,
care fusese profesor
“și acolo, şi dela -oare va îi auzit şi Em, de

SI
glorioasa „Romă.
-mică”,. unde veneau şi alţi „studenţi” din Buco
vina, după acela
ş
îndemn al magistrului ardelean, stabilit ja

ER
Cernăuţi, (Dr. Elie
Dăianu: Em. în Blaj, Sibiu 1914, 10).
, E
„Si tendința de românizare a numelor elevilor porneşte
IV
sigur dela Pumnul, căci mulţi din elevii săi şi-l românizează.
De ex. Czerneawskii- Cernescu - Negrescu „eta, Schimbările
UN

„acestea le găsim atestate mai ales în epoca

(cf. 1860—65.
“Aurel Vasiliu în Bul. „M. Em.” XIII, 1942, 23—2
7 sau în „Rev.
Buco vinei” 1942, Nr. 3, 72—81). Cel puţin tendinţa de
româ-
AL

nizare a pornit din Cernăuţi, dela Pumnul,

dacă nu Chiar ro-
mânizarea efectivă şi a numelui, Eminovici,
aşa cum afirmă |.
Negruzzi. Prima_românizare Emi
TR

în neanu „se datorește lui

„ George M. Focsăneanu, în 1865, din Botoşani (cf. L. Mora
“în Bul. „M. Em.” VIII, 1997, 14—15, şi IX, 1938, 30 si riu
Aug.
EN

2. N. Pop. ibid. XX. 1942, 15-16), şi apoi acea definitivă a lui

I. Vulcan în „Familia”, - e |
I/C

1. Negruzzi („Amintiri din Junimea”, „Cartea Rom.” p.

262) spune: - „Insă nu Eminescu însuşi. şi-a schi
mbat terminația
ovici în: escu, ci precun
mi-a
i spus-o odată singur, Aron Piim-
S

“nul, învățătorul său de limba română la Cernăuţi unde

îl tri-
IA

3) Cf. Mărturia' (ui 1. Vulcan cătră E, Dăianu,în „Tribuna” (1902),

U

“Cum şi Bogdan-Duică: Corespondenț a» iui. Em. cu „Familia” în bul. „M.

“Em.” VI,"1935; 31—2,
BC

: |
 i | — 431—

RY
mesese, tatăl său să studieze, l-a îndemnat să-şi românizeze
terminația”. i a |

RA
Căpitanul Eminescu, fratele. poetului, în „Prefaţa”
la ediţia
de „Poesi
Îi "Mili
i” ăi”""
Eihina
escu (Bucureşti, Ed. Librăriei
Leon Alcalay, p. V), spune: „Scoala primară şi două
clase de",

LIB
gimnazii le-a făcut [M. Em.] în Cernăuţi unde cunos
cutul Dro-
fesor şi îiloromân Aron Pumnul i-a Schimbat numele din Emi-, /
novici în Eminescu”. Deci nu 1. Vulcan? Da

TY
„Tot. căpitanul, Eminescu afirmă: „Clasa III-a a urmat-o
IM. Em.] în gimnaziul din Botoşani şi era ael inai tare elev
în
limba latină, de aici a trecut la Blaj în Trans

SI
ilvania de unde
într'o bună zi a dispărut fără ştirea părinţilor,
Imându-se după

ER
trupa teatrală a reposatului Caragiali care venis
e p'acolo să,
dea câte-va reprezentații”. (V). 1. Negruzzi (p. 263)
spune:
„Aflând tatăl lui Eminescu că îiul său se găseşte în Bucur
eşti,
IV
sa grăbit să-l ridice din miilocul actorilor şi să-l trimită
la
“Braşov ca să-și urmeze în gimnaziul român de acolo învăţ
UN

ă-
turile întrerupte. La Braşov, Eminescu a stat câtva timp, apoi
merse la Blaj, unde sfârşi studiile sale secundare şi trecu în
“urmă la Viena la universitate...” i |
AL

- "Tinând socoteală de felul cum saria Em. versurile, putem

afirma că poeziile tipărite în Familia (1866—69), ba poate şi
TR

“unele apărute în:Conv. lit. sânt concepute în. Bucovina, deşi E.

Dăianu (0. c. 27) crede că unele au fost compuse în Blaj. De
exemplu, Din Străinătate crede că „aproape sigur” a Scrs-0
EN

în Blaj, deoarece atunci când apare în Familia (Iulie 1866) Em.

„era în Blaj şi dacă ar îi scris-o în Cernăuţi, nu S'ar îi putut |
/C

“socoti în străinătate, fiind acolo şi sora-sa Aglae. Dar Aglaea

se mărită cu ]. Droeli şi vine în Cernăuţi abia în 1871! Tot la.
SI

Blaj crede Dăianu că e compusă şi La Bucovina, când poctul,

plin de nostalgie „îşi întoarce. sufletul şi cătră Bucovina, a
IA

doua patrie a sa”. (o. c. 29). Totuş afirmaţiilelui Dăianu sânt

categoric răsturnate de faptul că două poezii apărute în Farnilia
U

(1866) sunt datate de poct: De-aș avea (Sept. (1865) şi Din stră-
inătate (1865). Printre poeziile datate de poct este și varianta
BC
 — 432—

RY
Elena-meditaţiune, a poeziei Mor
tua est, data
tă : 1866 Oct. (cf.
Bogdan-Duică în” Datina, 1929 nr. 1—9,
131—2) şi nu e exclus
Ca motivul imspiraţiei să fie şi mai îndepărtat,

RA
Tot din Cernăuţi, desigur, că a adus Em. | o
buch der Poetik fiir nănere Unterric şi-a cea „Le hr.
hts-Anstalten... von Dr.

LIB
“Friederich Beck” Miinchen 1862,
de unde îşi va fi căpătat pri-
mele elemente teoretice asupra vers
ijicaţiei şi poeziei, pe care
„el le simţea zbătându-se în mod
elementar şi instinctiv în

TY
adâncul său. Şi această carte, ca şi
altele, după cum am văzut,
„0 dărueşte, în Blaj, unui prieten
Gr. Dragosiu, cu o dedicație
în versuri puerile. -

SI
| Dovada evidentă că poeziile de mai sus au
fost conceput e

ER
în mediul bucovinean este Si lexicul poez
iilor juvenile, pline de:
„latinisme şi germanisme ca: orcane, îlor, virgina, confie, ebenin,
talar, lili, maratră etc., apoi elementele
mitologice clasice, luate
IV
mai. ales din Mifhologie fiii Nichtstudierende a lui
G. Reinbecl::
Chiloris, Eol, Flizeu, Apolon, Erato, Vesta, Eros
UN

, silfele etc. 14), În

Junii corupți, Em. vorbeşte de trecutul latin
, de Cezar şi Traian,
desigur sub influența lui A. Pumnul, 1. G. Sbie
ra şi a mediului
naţionalist. bucovinean 35), De aceea şi: unel
AL

e expresii, pe care
d-l P. V. Haneş le găseşte în proza lui Em.
şi pe care înclină
„a le socoti mai mult ardelenisme, pot îi, în mare
parte, socotite |
TR

şi ca bucovinisme: a abstrage, ansă, bină, ar fi ces,

conştiu, a
deîige, expres, măsurariu, recte, a statua etc. Unel
e se aud şi
azi în Bucovina. De altfel Ardealul nu a: făcut decâ
EN

t să ac-
centueze unele caracteristice linguistice şi naţional
e pe care
“Em. le primise din Bucovina. De aceea şi Cacove
an afirmă: -
I/C

"Em. la Bucureşti se alătura şi umbla bucuros cu „tra

nsilvă- -
nenii”. Poate fiindcă studiase şi trăise mult la Cernăuţi
, şi. că-
lătorise mult în părțile noastre, ca vermele'm hrean 'se deda
S

se
IA

1) Cî. R. Manoliu: Izvoarele motivelor şi procedeelor din poeziile

U

lui Em. în „Preoc. Lit.” 1, 220,

15 Cf. P. V. Haneş: M. Em. începător în „Pr, îst. lit” 1, 8,
BC
 RY
în acest «mediu»”. (o, c.:60). Deci socoteşte mediu
l bucovinean
Şi transilvănean cam la fel, şi cu bună drept

RA
ate.
Putem sogoti că în biblioteca lui Pumnul, până
la moartea
magistrului şi mai apoi chiar, va fi avut Em,
mai mult răgaz

LIB
Şi mediu mai prielnic pentru a-şi aşterne multe din
inspiraţiile
din care vor apare unele mult mai târziu. Sunt şi- unele
măr-
„_turii, ca. aceca a lui Stefanelli, că în Cernă
uţi începe Em. a
"serie: „Em. ne spunea că scrie poezii şi că a încep

TY
ut şi o piesă .
de teatru... dar nu ne-a arătat nici poezii, nici p.psă” 16).
Ştefa-
nelli ştia vag despre versurile poetului încă din 1864,
Aglaea

SI
Drogli, după cum vom vedea, ştia şi ea despre o dramă în cinci
acte, scrisă la. 16 ani; iar într'o'listă de poezii scrise şi

ER
datate de
poet între 1865—70, se află trecută şi o dramă: Steaua mării 17).
Este poate aceea despre care vorbesc Stefanelli şi Aolaca
IV
Drogli:? a | :
I. Vulcan, 'care i-a românizat numele 'poctului, spune 18);
UN

„Inainte de 20 de ani, intro dimineaţă de Febr. a anului

1866,
redacţiunea noastră primi o epistolă din Bucovina. Epist
ola
conţinea poezii...” Scăzând 20 de 'ani din 1885, de când e ar-.
AL

ticolul lui Vulcan, ar ieşi că Em. i-a trimis poeziile în 1865 şi

nu în 1866! La poşta redacţiei i se adresau răspunsuri, ba une-
ori îl vesteşte şi despre scrisori speciale trimese„la Cernăuţi.
TR

Aug. B. Sînceleanu (Amintiri despre: Em. în „Neamul

rom. Îit ] 1909, 686) afirmă: „Em., înainte .de a colabora la
EN

Familia, publicase mai; multe poezii în Aurora, foaie beletristică

„ce apărea în Oradea-Mare sub direcția lui Justin Popiiu”. Re-
vista nu s'a descoperit şi nu Ştim ce poezii a tipărit Em. acolo.
/C

Se poate însă că e numai o confuzie a lui Sânceleanu cu AU-

roră română din Pesta; unde însă Em. nu a publicat nimic.
SI

„.- Tot la Cernăa a tradu

iţ s iEm. din nemţeşte Lanțul de aur
IA

de “Onkel Adam. (novelă svediană, publicată în Familia, 27

Iunie 1866). a | |
U

1) Ci. şi L. Morariu: Em. elev, în bul. „M. Em.” II, 1931, 42.
BC

17) Cf. Bogdan-Duică: Dintrale lui Em. în „Datina”, VII, 1929.

19) 1. Vulcan: M. Eminescu în „Familia”, 1885, 14.
- 93
 — 434

RY
VIII, Eminescu şi trupa
. Tardini

RA
"Un răsunet mare a avut în viaţa şi opera lui Em., precum
Şi în viaţa culturală şi naţională a Bucovinei, venirea trupei:
Fani Tardini-Vlădicescu.şi reprezentațiile datela Cernăuţi în

LIB
două turnee: în primăvara anului, 1864 şi în iarna 1864—65.
După ce renunţase de a mai urmaca elev public (16 April
*'1863), Em. revine totuş în Cernăuţi în primăvara anului 1864

TY
Şi i-ar îi mărturisit lui Ştefanelli că „are de gând să intre ca
elev publica în liceu după ce va-itrece examenele restante... In

SI
acest timp mă întâlneam cu dânsul totdeauna la reprezentațiile
de teatru pe care le da în această stagiune, de la 1/13 Martie

ER
1864 până la 15/27. Maiu 1864 trupa. doamnei, Fani Tardini în
'Cernăuţi”. (30—1). Va îi plecat şi Em. în Maiu 1864 cu trupa
spre Braşov? Nu ştim. sigur 19), |
IV
La Pumnul locuia, în 1864—5, după cum: vedem. în Ca-:
UN

taloagele liceului: Bumbac Ion (născut la 1 lan. 1843, la Cos-

tâna; tatăl lon B., era „Landmann in Costina”) şi era acum în
Cl. VII. Se va maii fi întâlnit iarăș Eminescu, acum, cu el?
„Tot acum locuia la Pumnul şi Buliga Gabriel, din cl. VIII.
AL

“ “(născut la 5 Apr. 1842; tatăl era Grundwirt, după cum notează

însuşi St. Wolf, care era şi dirivintele alasei. Tot directorul.
TR

Wolf, notează că Buliga a trecut acum şi examenul de Matu-

“itate). e
EN

| Tot la Pumnul locuiau în. 18656, elevii de cl. i Vasile

19) Din „„Calendariul pentru poporul romănescit. pe anul 1853... alcă-

I/C

“tuiti... de Georgiii Bariţiii Ediţiunea a da. Anul II Braşovu. In tip. lui

Râmer &. Kamner” (în bibl. gimn.: 1865/18) putea să găsească Eminescu, |
pe lângă date istorico- geografice, poezii (de: Antioh Cantemir, G. Sion,
S

'C. Negruzzi, o baladă populară) şi un articol: „Pentru. scrierea limbei

IA

romăneşti cu literele romane scu latine strămoseşti”, cu exemple din

poeziile. lui V. Alecsandri, - dar mai putea găsi şi itinerarulh poştelor,
„Cursul postelor” şi „Distanţele postelor dela Braşov înainte”, unde ne
U

sânt speciiicate: şi poştele dela Cernăuţi la Sibiu şi Brașov,. poşte pe care,

de 'sigur'că le-a: întrebuințat. şi tânărul. Eminescu atunci când. călătoreşte
BC

spre Transilvania: (p.73—175). - E

 RY
— 435 —
Şi Ilie Buliga, veri, cum şi Lut
ia Elics,
în cl. VA, (Născut în.

RA
20 Aug. 1845 la Horodnicu
l de jos; tatăl, Vasile,
Wirth”. Deci: /lie Luţia locu era „Grund-
ia împrună cu Emniescu,
pregătia la elină, pentru pe care-l
examenul de privatist. Luţ

LIB
cueşte şi în ia mai lo-
1866—7, la văduva. profesorului,
Pumnul”, la „Katherina:
(Data naşterii lui. este acum notată
Aug. 1846). în catalog: 19.
i

TY
“Tot în 1865—46, locuia la
Pumnul şi elevul de cl. VI
Iohann,(născ. în Siret; tată Dann
l, Theofil: era „Triwiallehr
hala”), care se retrage dela er in Ma-

SI
Şcoală, în .Octomvrie, iar
următor locueştela catihetul în anul
Veniamin Iliu,

ER
Dr. Radu Sbiera ştie de la tată
l său, |. G. Sbiera, că la
sfârşitul anului 1864 şi începutul lui 1865, Em.
“Cernăuţi, studiind în partic „petrecea în
ular”. Nu şi-ar îi trecut exa
IV
îtindcă din 2/14 Noem.: 186 menele
4 până la 9/21 Martie 1865
asistat gratuit la reprezentați el ar fi
UN

ile teatrale. Probabil însă că

confundă aacastă a doua sta Sbiera
giune:cu prima, din primăvara
15864, căci numai atunci va fi lui
putut Em. asista regulatla
Zentaţii. Pe când se dădeau repre-
reprezentațiile 'din iarna: 186
AL

- Em, 6ra funcţionar în Botoşa 4—65,

ni, de unde, după câteva lunii
dă demisia cu motivarea: ,„A , îşi
vend dorinţa de a urma stud
iile
TR

collegiale la gymnasiul plenar

iu din Bucovina”, Demisia
din „1865 Mart este
în 5 dille”, Pleacă aşa de grăbit încât îl lasă
pe îrate-său Serban Să-i încaseze
EN

leafa şi apare
la Cernăuţi
tocmai când trupa Tardini îşi ter
mina al doilea turneu, |
Nu ştim dacă a-mai apucat ultima
reprezentație în Cer-
/C

năuți, dar sigur că nu-i mai ardea lui

acum să se prepare pen-
tru a da „un examen ori chiar bac
alauriatul (Maturitătspriifung),
SI

ceea ce am aflat dela prof. Ilie

Luţia care, ca elev de clasa V,
"i-a dat'câ tva timp lecțiuni de linba greacă”, (R: Sbiera, 17).
IA

Probabil că această pregătire a lui Em. se întâmpla

însă în
primăvara lui 1864, căciîn Martie 1865
se va fi grăbit să plece
U

cu trupa Tar dini, poate

pentru a doua. oară, la Braşov. Şi apoi
ce fel de bacalauriat putea să fie ,
BC

acela preparat de un elev de

cl. V? Nu ne vom mira dar dacă
la Blai Em, nu va scri nimic la
 — 436 —

RY
teza: de limba: greacă (Mărturia lui1. Onea, apud Dăianu, 0. c.
12), Em. apare din. nou în Cernăuţi, în toamna lui 1865;

RA
locuia
„la Pumnul şi „ingriiia şi. de bibliotecă! „până ce moare
ma-=
gistrul său, (12/24 Ian. 1866) 20), .

Leca Morariu (Era,
126); afirmă că „tovărăşia.
* începe în 1863, cu data
liceul Cernăuţean”, „D-sa
LIB
şi Fani. Tardini în „Jun. Lit » 1923;
lui Em. cu trupa: Tardini ar fi: putut.
dispariţiei definitive -a lui: Em. dela

TY
se bazâază: pe afirmaţia. lui T. T.
Burada (st. teatrului în Moldova, IL 1922, 203—4), că trupa:
Tardini a dat la. laşi" (1863). mai muilte reprezentații şi .apoi, la

SI
începutul lui 1864, trece la Botoşani şi apoi la Cernăuţi şi căi
„In acea trupă se afla: angajat şi. Em.” (204). E greu de pus

ER
în legătură dispariţia :dela liceu. din April 1863. a lui Em.
trupa Tardini, căci unde ar îi putui-o cunoaşte încă de acum?
şi
IV
Cel mult la laşi, la sfârşitul lui 1863 sau în Botoşani, la în-
ceputul lui 1864. Din afirmaţia lui Burada ar reeşi că Em.
sta
UN

alăturat trupei în Botoşani şi ar îi venit*cu ea la Cernăuţi. Dar

"dacă făcea parte din trupă, nu ar mai îi avut nevoie de biletele
gratuite, date: elevilor de. 1. G. Sbiera, aşa cum afirmă şi R.,
AL

Sbiera şi! Ştefanelli. Nu vedem posibilitatea de a admite vreo

legătura între dispariţia lui Em. dela liceu în 1863 şi trupa Tar-
dini. In schimb, fie că s'a alăturat acestei trupe la Botoşani:
TR

sau Cernăuţi în primăvara lui 1864, sau numai în. 1865: deabia,
e un fapt hotărât că, pentru adolescentul cu mintea înflăcărată
EN

de lecturi fantastice Şi. pentru un. temperament înclinat spre

visarea romantică şi aventura necunoscutului, “apariția acestei
trupe: în viaţa. lui Em. 1 -a hotărit definitiv spre peregrinare să
I/C

evadare, - d
i Trupa Târdini venise cu “scopuri. culturale şi: naţionale,
S

fiind chemată, Și susținută de boerii bucovineni: Nicolae, Ilie. şi :

IA

20) 7, Ştefanelli afirmă: A. petrecut. [Eminescu] câtva timp şi în

anul 1864 în Cernăuţi, apoi în. anul 1865 şi primăvara anului 1866. In
U

această” primăvară a dispărut cu totul din Bucovina”, („Amintiri, despre

BC

Eminescu” p. 14, 31: şi 34). Noi ne îndoim dacă într adevăr Em. nu a mai
dat deloc prin Bucovina după 1866.
 — 437 —:

RY
|
Ion Vasilco, Ion, Alex. şi: George. Costi
n, Emanoil, Victor şi
Eugen Stârcea, Vasi

RA
le Zota, Teodor Buchental, Gh.
Zachi etc. Aceasta o făceau „num Hurriiu:
ai Şi numai pentru a dovedi,
că naționalitatea românească are
baze solide în- capitala Bu-

LIB
covinei” şi mai ales ca.să „demon
strezela toate ocaziile 01N0=
genitatea naţională a Bucovinei
n Vo= româneşticu statul româ
Cin”, după cum raportau oficialitățile
din Cernăuţi cătră acelea
„din Viena,în legătură cu cererea de a se perm

TY
ite trupei Tar-
„ini reprezentațiileîn Cernăuţi. Guve
rnorul Bucovinei, în adresa

SI
a3 e reaȚ ma

ER
7
I
pa a
dei

ŢI
OR

*
3
+

Aia . ri
IV
|
. REA
ir Vii Secen atle
RL 6. - . pr Tdatri
| . Ea m
iz: | 7
.
Rh .

| sine ”src sar opst4 - sete dei

“
MT

j
>

> > _,
a
“ d: as pf
” e

i
ii . P r
mid ady „v
za PPPae rev

În nunti Dani. Pe
pa

ca În ca fai 7 ru pen "

T

UN

pi
on. Panca sd Oe m ca Got fobii Pata did, ti da a i paseze, |
ț Sed re Prostaprttat era Tae fe . “A 7 Dă er, ț
aa

ir Zn “de E deal sro ada “e aste i Nm se a n

:
pa
t 7,
Me di%e a mester est de afeen. .i Moi see
Pi i - pa ei fr ami ac”
-
par dn -
| , șa a ră Cea
s.f
- -
Pfa
y .
io
*
| a
Fnenta N : ?,
AL

es Don male” Ed
ui fă
ș - ÎN
; . a fasa ,
, a |
, _ 7 Dara. Co vana e” Tae Ţa Ta re ai “e fa
i
a i? 3, ,
N > ce fanaf RI
7
i E A A femel Cui Te a
. Poe
N ; : Gu amet
A Sa Le ovare Ps
i 725 SP
a

af Que e caini pe sea]

, !
TR

' 3 feed : - . 3 ...

fu: Doua aL dep î
- . . a ai
poe d
i at mr a

m fe ef Of are ţ
a . .
Teona
tu

"€ ex Ge “Pie tr rai

, — «a om . a .
,
| RZA Cc Ye : pa,
.
becu fo Cr
pe
Da

“ -, . Caz aie Pai fe A iZa

a .
ca +
cz A Tu oa al i 29 d mei tieaa 7 rad Pe
a.
Pr N.
EN

Ce do Pat vene? cin

rr . N
ae Moda Pas
Sara

” Ma ca
rm

mt,

ai
j ! Dia
u fra eerirf .. '
:
i 1 Cs a Za ff 3
ACI certe e a iri,
9 Cea Zu ae aaa "po -
gi 7
ş rate Ieri Axa
DI .
E a / tts) /
diși
.! r
/C

pu
WeeIu
Cetea 18 22,
. , pr. Grea O 77 73
a A.
y
- o. 2 „ a
. Timer fe mi due
- , . Li -
SI

—- >

—— !
Du minut: mode d. ft de Amro 173 ai rXa Padea 35.4 na e a |
„Arama
e rreaa [mal meaa. re peihiu în est, san
IA

firie ama
2 . «
Pi
comzaae
.

si pate saaheiaiaa
1.
.
a ,
Ai Aosta,
- .

i
.

: |
|
j
U

„Altă pagină din „Cunsemnăciunariu” cu scrisul lui

BC

A. Pumnul si [, G. Sbiera a

(frament din „Cumputu public”)

 — 438 —

RY
" cătră Ministerul de. poliţie din Viena,. adaogă.
însă că „nu €
. Prudent'a se opune făţiş tendinţelor „naționale” şi recomandă

RA
„ Satisfacerea cererei Fanii Tardini de a i se aproba reprezeu-
taţiile în Cernăuţi şi în iarna: 1864/5. Cu toată concu
rența unor.
trupe şi reprezentații în. nemţeşte, ucraineşte şi polon

LIB
eştă, totuş.
- trupa românească: are o.mare afluenţă de public şi un succes
moral şi material, aşa încât Fani Tardini cerus
e permisia şi .
pentru 'anul următor şi i se admisese până în Maiu
1866, totuş

TY
„nu mai vine în Cernăuţi în acel an. N |
„In primăvara anului 1864, dela 30 Febr./13 Martie şi până

SI
la 17/29 Maiu, trupa dă 33 piese în sala otelului Mikuli
(,„,Mol-
davie”), dintre care 26 erau naţionale şi.7 traduceri din fran-

ER
țuzeşte. Cunoaştem destulde amănunţit împrejurăr
ile şi reper-
„toriul trupei, datorită studiilor. d-lor G. Baiculescu (M. Em.
şi
Fani Târdini,în bul..„M. Em.” |, 80) şi T. Balan (Trupa Fani
IV
Tardini în. Bucovina, 1884 şi 1865, în bul, „M. Em.” III, 1932). -
UN

Frau piese mai ales din trecutul naţional: „Radu Calonfirescu”,

„cu eroi ca Mihâi Viteazul, Stroe Buzescu etc., care vor îi accen-
tuat paseismul lui Em.: era „Baba Hârca” lui M. Millo şi mai!
ales multe vodeviluri de Alecsandri: „Chiriţa în Iaşi”, „laşii
AL

în carnaval”, „Doi morţi vii”, »FHerșcu Boccenzgiu”, „Scara

„mâţei”, „Corbul Românu” (Vodevil: naţional în 1 act), „Piatra
TR

din casă”; erau apoi melodrame ca „Iancu Jianu”, cu cântece, -

de |. Anestin. Se va fi.angajat Em. în trupă şi va „sufla”. acest
EN

repertoriu la Braşov, în vara lui 1864? Nu ştim. S'a lăsat. în

orice caz, repede de teatru, de vreme ce-l găsim în toamna și!
iarna (1864—5) aceasta ca practicant la tribunalul din Botosani.
I/C

Şi într'a] doilea turneu (2/14 Nov. 1864—9/21 Hartie, poate!

şi Aprilie 1865) se reprezintă la Cernăuţi piese istorice, ca.
S

„Umbra lui Mihai Viteazu”, de P. Grădişteanu (viitorul. ad-

versar al Junimei şi al lui Em. la „Revista Contemporană”?),
IA

sau drama „Moantea fraţilor Costineşti”, de 1. Lacea, sau „Ar-

derea târgului Baia”,de N. Istrati etc. In total, acum S'au re-
U

prezentat 30 de piese românesti,. 22 de traduceri din franţu-

BC

zeşte şi 2 din nemţeşte (Kotzebuc). Nu ştiam dacă Em. va mat

 — 439—

RY
ii apucat să asiste la vreuna din aceste reprezentații, dar mai

RA
probabil că cum, va urma trupa Tardini la Braşov şi ca su-.
îleur, le va urmări din cuşcă, atât de pasionat încât multă vreme
va perora tirade din ele, ştiindu-le pe de rost21). Dragostea de"

LIB
trecut şi cunoaşterea lui, desigur că;se datoresc lecturei cro-
nicelor lui Kogălniceanu, dar nu puţin îl vor fi influenţat pe Em.
şi aceste drame istorice, astfel că numeroasele planuri! şi schiţe:

TY
de piese istorice” trebuesc puse în legătură cu imboldul căpătat
dela aceste reprezentații, dacă nu vor fi fost cumva Şi unele
“înclinări mai vechi. G. Bogdan-Duică (Dodecameronul dramatic,

SI
în bul. „M. Em.” , 1932, 185) dă o listă de 11 piese istorice, Su-:

ER
gerate de lectura cronicei lui Ureche din ediția Kogălniceanu,
dar şi de dramele. văzute încă la Cernăuţi. (Lista e după mss..
acad. 3275 î. 175 v.). Tot Bogdan-Duică (Em. în Cernăuţi.
IV
Poetul, diletant teatral, bul. „M. Em.” 1932, 7), bazat pe 0: no-
tiță a lui Em. (mss. 22091, îila 35), afirmă că Mihai ar îi jucat
UN

teatru „în odacâ din pod”, poate că în vremea când stătea în

„gazdă la Dzierdzek, și anume o farsă dt A. von Kotzebue (Das
Landhauss an der Heerstrasse)..O a doua piesă, despre care
AL

Em. spune că a jucat-o „în grădină” şi o numește „Liebeleben

am Fenster”, este, după Bogdan-Duică,-tot o farsă de Kotzebue
TR

(Das Lustspiel am Fenster) şi ajunge la concluzia că „jocul

Tui [Em.] ni-l arată, însă, iubitor de teatru încinte de epoca
Fanii Tardini...” Leca Morariu (Eminescu — "Note pentru 0
EN

monografie, 220) o atribue-joaca aceasta chiar unei epoci an-

terioare Cernăuţilor ).
/C

Tot în lesătură cu aceste preocupări dramatice, încă de

pe acum. vor îi început să i se închege în minte si unele idei:
SI

teoretice asupra teatrului, ca de exemplu încrederea în supe-

rioritatea genului acestuia față de toate celelalte sau mai ales
IA

2) Cf. Şt. Cacovean: „Em. la București în a. 1868/69", în „Lu

ceafărul”, 1905, 62. -
U

22) Si Aglaea Drogli spune că Mihai „în vârstă de 16 ani a compus

BC

o dramă în cinci acte pe. o sângură coală de hârtie”. (Scrisoarea lui |.

Sbiera cătră. Maiorescu, Cern. 3 Iulie 1889, apud Torouţiu HI, 116).
 ,
i

— 440 —

RY
| N ă !

despre rolul efic al teatrului şi altele, afirmate mai apoi,

fie în
scrisorile cătră Junimişti, fie în articole ca acela: din

RA
Familia.
din Pesta, (1870 din 18/30 Ian. p. 25) sau în diferite dări de
seamă, şi articole în Curierul de laşi şi Timpul.

LIB
- Venirea trupei Tardini a avut urmări adânci Şi variate:
asupra lui Em., după cum a avut şi asupra societăţii bucovinene
în genere, şi asupra tineretului în special. De exemplu L. Sbiera. |
fostul profesor de limba română al gimnazi iastului: Mihai Em.,

TY
ne spune: „Insufleţirea ce au produs-o aceste reprezentaţiuni
asupra: publicului român a fost nedescriptibilă; credeam cu toţii,

SI
Că a sosit şi pentru noi oara. mântuirii, şi.că de aici înainte vom
ave şi noi a ne mişca în elementul nostru. „Asupra

ER
tinerimii în-.
râurirea a fost şi mai puternică, cu deosebire asupra celei: dela
„gimnaziu conduse de mine şi căruia. îi procuram gratis intrare
IV
la reprezentaţiunile teatrale. M. Eminescu, spirit deştept şi
inimă ușor impresionabilă, n'a rămas scutit de efectele repre-
UN

„Zentaţiunilor; asupra lui au făcut o înrâurire chiar şi mai mare:

în trupa teatrală, în viața ei uşoară şi plăcută, vedea! Eminescu
elementul său mai convenabil de vicaţă; nu voia să se despartă
AL

de ea. Teatrul 1--aul abătut de la studiile sale gimnaziale, voia

şi el să fie actor şi autor dramatic! Şi așa a părăsit gimnaziul”,
“(Torouţiu III, 116—117)..1. Sbiera “adaugă:
TR

„atât M. Em. cât

şi părinţii lui erau foarte bine cunoscuți şi familiari + cu Pumnul”.
„ (117). Iar ca o concluzie a efectului produs de trupa arenă,
EN

tot ]. Sbiera precizează că „teatrul aprinsese crierii) şi la alţi

tineri mai puţin. impresionabili decât Em. şi-i făcuse a urmări
câtva timp trupa Fani Tardini”. (117). Va mai fi plecat îm-
I/C

preună cu Em. şi vreun alt coleg cu trupa Tardini? Nu ştim.

Poate D. Scurei%), |
S

“Dar nu numai bucovineni; urmăreau cu entuziasm repre-

IA

zentaiţiile trupei Tardini în Cernăuţi; gazetele româneşti, mai

ales cele din Ardeal, aveau dări de seamă elogioase, i iar „Au-
U

„7 N

, 2) Vezi: A. Vasiliu:
BC

„Câtiva colegi de-ai lui Eminescu la Cernăuţ?,

(în „Rev. Bucovinei” 1942, Nr. 2).
 — 441 —

RY
rora română” din Pesta (1864, II, nr. 10, din 27 Maiu,
reproduse
în bul. M.

RA
Em.”1, 1930, 29—30) publică versurile lui V. :Burm-
bac: Simţemintele studenţilor. români bucovineni
din Viena ex-
primate teatrului român din Cernăuţi, adresându-se artistelor

LIB
Şi artiştilor: |

Salutare bravi Luceieri şi voi stele radioase | |

„_» Ce vestiți patriei noastre un fecric

TY
viitor .
Ce e al nostru dulce vis... etc,

- Cu atât mai entuziasmate trebuiau. să fie gazetele din Bu-

SI
„covina. De exemplu A. Hurmuzachi, în „Foaea Societăţii
pentru

ER
lit. şi cult. rom. în Bucovina2%),
” vorbeşte şi el despre impor-
“tanţa reprezentaţiilor trupei Tardini: în 1864 şi 1865,
în „ca- -
pitala noastră prea cosmopolită” unde
, publicul român s'a en- i
IV
tuziasmat de „scenele din viaţa poporului, care ne
arată pe
acesta în 'nestricata sa naivitate şi adescori cu toate
UN

virtuțile
sale, — amintirea datinelor trecute sau Sub ochii
noştri tre-
cânde;— iar mai presus de toate, reînvierea măcar a unor
su- ?
_veniri măreţe, a unora din: bărbaţii istorici Românilor, a unor
AL

eroi străluciți... — aceste toate nu-şi pot lipsi efectul lor. Oţelul
scoate scântei: chiar din piairă, fapta măreaţă, exemplul viu
TR

aprinde suf!etul simţitor... Dintre talentele june poate unul şi

“altul se va deştepta, pentru o artă sau alta, a poeziei, muzicei
“instrumentale şi vocale... vor lua unii gustul artelor, toţi însă
EN

să sperăm că se-vor inspira de ideile frumoase şi nobile,.îşi vor

desvolta şi. lămuri simţul estetic”, |
/C

Cu deosebită plăcere constată A. Hurmuzachi partici-,

parea a „mai toată societatea română, de la ţară şi den Oraş,
SI

-— proprietarii”cu puţine escepţiuni, cler, cetăţeni, înţelegință

(sic), toţi acci cu un cuvânt, carii se interesează de asemenea
IA

"scopuri Şi petreceri...” luând parte maj ales aici, în Cernăuţi.»

„unde sântem împresuraţi de străini”, şi ajungând astfel la o
U

apropiere sufletească între Românii bucovineni, „pentru a râde,

sau a şi plânge împreună” („Foaca” 1 1865, 70). Intro scrisoare
BC

24). An. I 1865, 59 şi 100.

 — 442 —

RY
cătră Alecsandri, Alecu Hurmuzachi. îi spune
despre aceleaşi
reprezentații: „Poţi crede că aice-e. angaj
ată ambiţiunea na--

RA
țională, de vreme 'că este multă rivalitate din
partea teatrului
nemţesc sprijinit de guvern şi de toţi străinii, toţi adversarii şi
neamicii noştri”. (Ci. şi C. Loghin: „O sută

LIB
de ani dela naş-
terea lui Alecu Hurmuzachi” , Cernăuţi, 1942,
p. 26—27; sau
Victor Morariu : „Foaia Soţietăţii pentru litera
tura şi cultura
română în Bucovina” (1865—1869), Cernăuţi, 1932).

TY
Pentru en-
tuziasmul stârnit de trupa Tardini, care. „a electrizat şi a făr-
mecat publicul român”, vezi şi 1. G. Sbiera: Lamilia Sbiera

SI
(188), cum şi Stefanelli (0. ic. 40).
A, Hurmuzachi a observat multiplele consecinţe ale
aces--

ER
tor reprezentații pentru poporul românesc din Bucovina
special, pentru tineret, Dar mâi ales a fost profet în ceeac
priveşte pe Em., pentru care efectul a fost hotărîtor, deteri
şi, în
e-l
IV
mi-
nându-l spre o iată liberă şi independentă, scuturând
jugul
UN

familiei şi al şcolii.Mai târziu, probabil prin 1880/1, explică Em.

unui prieten, necunoscut nouă, şi alte motive familiare, ca să-
răcia şi curiozitatea tatălui, care l-au determinat să ducă
o
AL

viaţă de hoinar: „O familie ”„rea, îngreuiată încă prin deşertă-

Ciunea îndărătnicului bătrân, şi întristarea mea cea mare este:
că eu ajut de-a. o n&reuia prim nefolositoarea mea existenţă. Nu
TR

crede însă cum c'o fac din impuls propriu. Deja dela al 14-lea
an şi până la al 20-lea eu mi-am câştigat pânea singur într'o
EN

viață aventuroasă. şi plimă de nemulțumiri, şi am făcut-o aceasta

cu deplina conştiinţă a sacrificiului iar nu din capriții copilă-
.roase, precum protestam foarte des faţă de cunoscuţii mei, căci!
I/C

voiam mai iute să trec de un lucru rău, decât de fiul unui om

sărac şi van.” (Torouţiu, IV, 140—1). Deci mândria: şi dragostea
S

de independenţă se adăugau la mirajul vieţii de artist şi-l hotă-

IA

răsc să peregrineze, cu diferite trupe, (Tardini, Carageali, Paș-

cali). prin diferite provincii românești, până ce. reapare în Cer-.
năuți, împreună cu trupa -Pascali, dela 7/19 Iulie până la 1 |
U

Aug. 1869. Tânărul poet şi sufleur nu s'a arătat colesilor de ă

BC

şcoală, căci cra absorbit de admiraţia pentru Eufrosina Po-:

 -— 443 —

RY
pescu,: cunoscuta cântăreață şi peste hotare
sub pseudonimul
E. Marcolini,pe care'o cântă în versuri juvenile:

RA
La o artistă
(Familia, 1 Oct. 1866 şi în mss. 2259) *) şi în Amor
ul unei mar-
nore, (ibid. 19 Sept. 1868; cî. Bogdan-Duică: Eufr, Popescu şi

LIB
M: Em,în bul. „M. Em.”, 1932). Ca student, la Viena
, îşi va
aduce aminte cu melancolie şi va ofta după ca, după cum no
povesteşte Ştefanelli. D. Perpessicius. (M. Ern.: Opera
I, 193:

TY
în cap.: Cronologia lui En.), afirmă: „La o artist
ă (îără VIre-0
legătură cu Eufrosina Popescu)” (XL), dar că Em.
asistă la
concertul dat de Corlotta Patti (19 Mart 1869) şi-i dedic

SI
ă poezia.
„a. doua. La Vote, d. Perpessicius spune despre La
o artistă, că»
„cele 2 poezii, scrise la epoci deosebite, nu sunt

(506).
ER
inspirate de
aceeaşi artistă, că croina acestei poezii postume este
C. Patti”
| |
IV
IX. Continuităţi bucovinene
UN

la Viena

Toamna anului 1869 are o importanţă decisivă pentru lăr-

girea graniţelor intelectuale ale lui Em. Zborul vulturului se lăr-
AL

geşte şi se înalță spre culmile europene, îără să-si uite însă

„de cuibul: carpatin. Şi, mai ales, fără să rupă legăturile cu Bu-
covina Şi cu Bucovinenii.
TR

a E
“La 2 Oct. 1869 se înscrie ca student „ausserordentlich”.
la universitatea din Viena (7. Grămadă: M. Em, — Contribuţii
EN

la studiul. vieții şi operei sale. Extras din „Mitteiluneen des

rum. Inst. zu Wien”. Heidelberg, 19142). Aici domnia o at-
/C

| „5%) Intrebarea este dacă Em. cunoscuse pe Fuir. Popescu încă din
1866 sau dacă nu va îi cântând pe o altă actriță din trupa Tardini,
SI

în
poezia La o urtistă,.
%) Nu prea vedem de ce [. Grămadă în monozrafia despre „Rowmâ-
IA

nia Jună” (Arad, 1912, p. 46—7) pune toamna anului 1868 ca dată a -ve-
nirei” lui M. Eminescu pentru întâtas dată da Viena. Eminescu sar
îi
înscris în „Societatea Literară-Sciantiiică” în Februarie 1869, însă e so-
U

cotit în registrul membrilor, la nr. 55, ca „auditoru la filosofia, membru

BC

activ pe 186970 care a solvit taxa de 2 îl.” alături de I. Slavici; este

numit membru ăctiv la 23 Oct. 1869. Deci colegii din Viena aflaseră încă
 aq

RY
mosferă studențească, românească, cu
studenți din Bucovina
Şi Transilvania, grupaţi în societăţca
i „România” sau ca „So-

RA
cietatea literară şi ştiinţifică”, ambele cumul
ate apoi în „Româ-
“nia Jună”, unde Em.-e ales bibliotecar.
Pe la cursurile -de filo-
sofie şi drept, -sau prin cafenele: ca cea

LIB
dela Troidl, putea îi
văzut „un tânăr oacheş, cu faţa curată şi rasă
peste tot, cu un
lung «clăbăţ» bănăţănesc peste pletele negre
, cu ochi: mărunți
Şi visători şi totdeauna cu un zâmbet oarecum batiocorit
or pe

TY
buze, — un Albanez, îmi ziceam, poate chiar un
Persian”, după
„cum îi apărea Em. lui 1. Slavici (Amintiri, 15). Se plimb
a pe cori-

SI
doarele universității chiar. şi cu viitorul său adversar, Ioniţă
Bumbac, „ori cu vreun alt bucovinean”, Despre acelaş
1. Bum-

ER
'bac, Slavici
va spune în alt loc: „Chiar şi acel Ioniţă Bumbac,
care «scuipa»în «Junimea»,îi era lui Em, personal bun
prie-
„ ten”. (44) Dintre bucovineni erau la Viena: Ştefanelli, Chibici,-
IV
V. Morariu, Vasile şi |. Bumbac, Pamiil Dan, Samuil şi
Arcadie
UN

Isopescu, pictorul Epaminonda Bucevschi, căruia Em.

îi admira
tablourile şi împreună cu care va vizita muzeele 27); mai erau
apoi Onesim Turcan, Ion şi Ilie Luţă, Vasile Grigoroviţa, Iancu
- Cocinschi, Matei Lupu, Şteiureac, Vasile Burlă... Pe unii îi avu-
AL

sese colegi la Cernăuţi,pe cei mai mulţi îi cunoscuse. tot acolo

.
Cu ei şi cu alţii avea Em. lungi şi pasionate discuţii. De aceea
,
TR

pe bună dreptate, afirmă Ştefanelli: „Em. s'a lipit mai mult

“de Bucovineni ca unii ce-i erau de mult
cunoscuţi. şi colegi,
EN

Şi deoarece, mai toți Bucovinenii îşi alesese locuinţele lor în al

treilea cartier al Vienei, Landstrassă, se sălăşlui şi Em. în acest
cartier”, Astfel că multe din glumele, discuţiile și: farsele cu ..
I/C

colegii de cameră din Cernăuţi se continuă şi la Viena. Ştefa-

S

“din Febr. 1869 că Eminescu va veni ca student la Viena. dar nu a venit

întradevăr decât în Oct. 1869, când
IA

devine „membru -activ” la societatea

studenţească. a ,
În şedinţa din 8 Apr. 1871, M. Eminescu e ales bibliotecar al „RO=
U

“mâniei June”cu 30 de voturi si, după o săptămână, îi dărueşte operele lui

'G.. Şincai, împreună cu Şt. Ştefurea. _ «
BC

22) Vezi broşurile lui Eus. Sorocean (1920) şi Corn. Gheorghian (1939).

,
 RY
Helli. âdaogă:: „eram mai că toate zilele
la un loc cu el [Em.]

RA
„ Şi-i: cunoşteam vieaţa din fir în păr... Inain
tea ochilor mei-păs-.
„"trez încă icoana blândă, senină şi. intel
igentă a lui Em., plin de
vieaţă şi de sănătate, precum era: când

LIB
ne-a părăsit în Viena.
Şi când în toamna anului 1875 m'a vizitat
la Cernăuţi, era acelaş
tânăr frumos, sănătos Și. plin de vicaţă.
Aceeaş impresie mi-a.
iăcut şi în vara anului 1878 când am petre
cut vre-o săptămână

TY
cu dânsul în. Bucureşti şi erau atunci în. socie
tatea noastră -şi
foştii săi amici şi colegi din Vena, I. Slavici,
Vasile Morariu
şi AL. Chibici-Revneanu.., şi m'am observat

SI
nici o schimbare în.
Sănătatea şi pornirile sale” (89—90).
|

ER
Totus Em. cra în strânsă legătură şi cu Stude
leni din Viena, ba uniii cred că era înai strâns legat
nţii arde-.
de aceştia
(A. Popovici, |. Scurtu, 1]. Chendi, Hodoș şi Şt. Cacovean
. Ci.
IV
şi P. V. Hancş: M. Em. începător, în „Prietenii ist. lit.”, 1931,
I, 83—21). Slavici, ca şi Ştetanelli, afirmă:
UN

„Nu cra zi fără ca

să ne mtâlnim, şi toate oarcle libere ni Ie petrecea
m îinpreună”. |
(Amintiri, 19). Dacă socotim însă faptul că şi la Cernăuţi
şi”
la Viena, şi după accea a avut necontenite legături şi cu
Buco-.
AL

vina şi cu Bucovinenii, durata şi adâncimea sentimen

telor faţă
de aceştia! din urmă şi influenţa lor a fost mai hotă
ritoare de
TR

cât a Ardelenilor. De aceea, cu bună dreptate revine

mercu-
Ştefanelli asupra afirmației sale că „Em.,,ca unul ce studi
ase
şi petrecuse mult timp al copilăriei în Bucovina, petrecea
EN

la
Viena] mai adesea cu Bucovinenii de cât cu alţi colegi...” Tot
Ştefanelli adaogă: „Adesea îmi zicea [Em.]: Bucovinenii nu
/C

„se deosebesc de'îel de Moldoveni nici în temperament, nici în.

caracter. Suta de ani de când S'au despărțit de Moldova, nu.:
SI

v-a putut schimba firea” . 127). Numai Em. putea “să-şi dea sea...
ma din experienţa proprie de adevărul acestei observaţii de
IA

psihologie regională: Bucovinenii, spre” deosebire de Ardeleni,

-au o constituţie sufletească mai apropiată de aceea a Moldo-
U

venilor, ceeace va fi determinat şi mai mult apropierea mai in-..

timă a lui Em. de Bucovineni:şi Bucovina.
BC

|
In 1870 locuește Em. în acecaş cameră (Dianagasse, 8),.
 Da | — 446—

RY
cu Samuil Isopescu şi Iancu Cocinschi; în aceeaş casă. locuia
lon Luţă
iar câţiva
, -paşi mai încolo era Ştefanelli, astfel că
se

RA
întâlneau zilnic,
petreceau, discutau, &lumeau: Em. amane
ta *
„Pantaloni lui Ştefanelli pentru o masă copioasă; fac
chiar vizite
unei frumoase Elize, care le povesteşte despre călăto

LIB
riile ei prin
Italia şi Veneţia, iar Em. îi face o patetică
declaraţie de dra-
goste, mai în glumă, mai în serios. Dela această Eliză
vieneză
îi. vor fi rămas poetului reminescenţe de păr

TY
blond şi ochi al-
baştri, cerându-i declamator acestei „irum
oase Venere”, „o
zâmbire, o unică zâmbire fiorosde dulce prec
um numai.e2: 0 -

SI
poate avea”. (Ştefanelli, 87). Făcându-i Elizei asemenea de-
claraţii retorice, îl vedem şi pe sufleorul îndrăgostit :de teatru,

ER
dar şi pe poetul care avea în diferite variante ale manus
criselor
sale poezii ca Vene şi: re
Madonă sau Inger şi Demon.
IV
Aceste reverii sentimentale şi declamatorii, cu mult ro-
mantism şi exuberanţă tinerească veneau mai degrabă dela
UN

„această Eliză, decât dela artista Bognar, dela Burgtheater, pe

"care a cunoscut-o şi i-a frecventat cercul de artişti, dacă. nu-i
vor îi rămas cumva în visurile și versurile poetului
nostru şi
AL

acei minunaţi de albaştri „Baudius-Augc” ai artistei Augus

ta -
Baudius-Wildbrand, pe care o cântă în versuri nemţeşti 25) şi
„Pentru care el avea: deosebită. slăbiciune”,
TR

(Slavici, Amintiri,
104). Deci, acelaş mediu al teatrului în care trăise dela 1865—69,
se continuă şi la Viena. | o
EN

lată-l .pe tânărul bosm de 20 'de ani, aşa cum îl zugră-

veşte Ștefanelli: „Prin pelița curată a feţei sale: străbătea o
rumeneală sănătoasă, iar ochii săi: negri, nu mari, dar purur
I/C

ea
vii,te priveau dulce în faţă şi Se închideau pe jumătate când
Em. râdea. Şi râdea -adese, cu o naivitate de copil, de făcea
S

să râză şi ceilalți din 'societatea lui, iar când vorbia prin râs,
IA

glasul său avea 'un ton deosebit, un ton dulce, molatec, ce ţi

:se lipia de inimă. Părul său negru îl purta lung, pieptănat fără
cărare: spre ceafă şi astfel fruntea sa lată părea .şi mai mare.
U
BC

2) G. Călinescu, o. c. 187.
 — 447 —

RY
„de cum era, ceeace-i da o înfăţişare
senină, inteligentă, dis-
tinctă. Eine Denkerstirne (îruntea de

RA
tânditor) ziceau colegii
săi germani... In Viena a lăsat să-i crească
mustață, avea însă
obiciul să şi-o tot muşte, (57). lată cum
îi apare Erm., tot la

LIB
Viena, lui |. Negruzzi, atunci când î] vede pentru întăia oară:
„Deodată se deschise uşa |cafenelei] şi văd intrând
un tânăr
slab, palid, cu ochii vii Şi visători totodată, cu părul Negru,

TY
lung, ce i se cobora aproape până la umeri;
cu un zâmbet blând
şi melancolic, cu îruntea înaltă şi inteligentă, îmbrăcat
în haine
negre, vechi si cam roase...” („Amintiri

SI
din „Junimea”, Ed.
„Cartea rom.” p. 255), | | |
In afară de dragostea pentru teatru şi mediul
mai adusese cu dânsul dela Cernăuţi şi naționalismul
nulisimul”, care se manifestă acum, scriind
ER
boci, Em.
Şi „Pum-
articolul din „Al-
IV
bina” (1870): „Despre curentele îilologice
românești din Bu-
covina”, pentru apărarea lui Puninul împotriva: atacurilor
UN

lui
D. Petrino. Em. era acu membru al societăţii
„România” din
Viena, care îl alesese ca membru onorific pe
1. G. Sbiera, toc-
mai ca o reacțiune la atacurile lui Petrino împotriva
maesterului
AL

(U. Grămadă). Articolul lui Em. reprezenta nu numai ideile

şi
sentimentele sale până când intră îw societatea „Junimea”,
dar
"Şi pe ale colegilor săi din Viena.
TR

Patriotismul şi dragostea de trecut a cetitorului de cronici

din biblioteca lui Pumnul, le vedem și la Viena, atunci. când
EN

"Stefanzili ia inițiativa unor petreceri studenţeşti cu Divanuri

domnesti şi când Em. exclamă entuziasmat: — „Minunat, așa
înţeleg și cu. Este” vieaţă
/C

din vicața noastră românească care

se lipește de sufletul nostru...” (Şteianeili, 78). Em, ajută la
al-
cătuirea cărțiler domneşti, fiind bun cunoscător al limbii
SI

ar-
haice, până ce el însuși este bocrit. Boerii trebuiau să vorbească
IA

- în limba cron“cărească la divan, de aceea studenţii se apucă

- Să citească cronicele.
-
„Deşi trăia întrun mediu de cultură occidentală, cu in-
U

Tluenţe filosofice înalte şi cu preocupări culturale universale,

.
BC

totuş nici preocupările cu limba şi literatura populară nu erau

 — 448 — e

RY
părăsite în epoca vieneză, după Cum nu vor îi părăsite nici
la
Berlin şi nici când. Manuscrise şi caete întregi de transcrieri

RA
şi.
* prelucrări de material popular sunt de acum (De ex.
caetele:
2285, 2290, 2291. sunt din 1870—72, iar caetul 2286 e din epoca.

LIB
Berlinului; cf. D. Murăraşu: Lit. pop. „Scrisul rom.” 17).
- Multe asemănări dintre. colecţiile lui Em. de folclor şi. cele:
ale lui S. FI. Marian (Poezii pop. din Bucovina, Botoşani, 1869),
ne fac să bănuim că Em. va fi cunooscut colecţiile folcloristului

TY
bucovinean. (D. Murăraşu, o. c., 49). Toate acestea ne dove-.
desc că paralel cu orientarea ideologică spre Apus era şi: adân-. +

SI
cirea în direcția etnicului şi esteticului specific naţional, că
adică epoca Viena-Berlin, pentru Em., nu a fost o întrerupere,

narc, în această direcţie, nu ER

„Ci.0 continuare a unor înclinații înăscute, Nici. măcar de o stag-
poate îi vorba, din cauza interpu-
IV
nerii ideologiei străine şi deci nici de „gigantice sforțări” pentr
O -revenire, mai apoi, la preocupările îolclorice, aşa cum vre
UN

P. Iroaie (Sensul folcloric în 'poeziă lui Em. C. L:, 1939, nr.

6—9). Mediul cultural străim nu l-a îndepărt at dela folclorul.
românesc, ci i-a. lărgit şi adâncit concepţiile lui Em. şi în această
AL

direcţie, ca şi în multe altele. De aceea, singura concluzie lo-

gică, relativ la această problemă, nu poate îi decât aceea la
„care ajunge .D.. Murăraşu: „Orientarea lui Em. spre literatura
TR

populară se explică în geneza şi accentuarea ci prin încruci-

şarea de tendinţe înăscute şi impulsuri venite din afară, din me-
EN

diul intelectual'ambiant românesc şi străin”. (0. c., 33). In altă

parte, tot d. Murăraşu insistă asupra „înclinării! înăscute” spre,
folclor. „Tocmai această înclinaţie înăscută este elementul pri-
I/C

mordial” la poetul nostru. (0. c. 31, 28 cf. şi Scrieri lit. Intr.p

„X sq.). Ideologia; străină nu a fost în detrimentul specificului
S

naţional, ci numaio lărgire şi o adâncire teoretică a proble-

IA

melor folclorice. (Cf. totuş II. Chendi, care susține contrariul în

„ Preludii şi în Introducerea la Liferdtura Populară p. XV) 29),
U

„%) Vezi şi Aurel Vasiliu: Em. un mare

neînțeles, Cern. 1940
BC

p. 25 sa.
 Pi — 449 — | A

RY
| Şi totuş, acelaş D. Murăraşu („Poetul Eminescu” în „Ti-
„nerimea Rom.” 1940, p. 390) susţine: „Această contop
ire a ele-

RA
„„.mentului! personal cu tot ce vine din adâncinnile
vieţii etnice,
„nu'e ceva întâmplător la Eminescu, mai mult, nu-i
nici ceva
„instinctiv, Este ceva conştient
şi în acord cu concepţia pe care

LIB
!
poctul o are despre artă”. Nu știm de ce d. Murărașu caută
să
nege că elementele etnice ar îi de natură instinctivă, deci
înăs-
cute, şi le socoteşte numai de natură rațională. Dar înainte
de

TY
a fi de ordin raţional ele au trebuit să fie de natură instinctivă,
Intr'adevăr, în zadar aş urmări, în mod voit, raţional, să

SI
mă identific cu specificul naţional, cu etnicul altei naţiuni decât
al celei din care fac parte instinctiv, căci nu voi putea să mă

îi reprezentantul ER
identific cu fondul altei naţii şi un poet, în mod fatal, nu poate
etnic şi estetic decâtal naţiei căreia îi apar-
ține. Dar însuşi citatul pe care îl face D. Murăraşu mai de-
IV
parte (p. 395), din manuscrisele lui Eminescu, -desminte afir-
maţia că influența populară nu ar fi „ceva instinctiv”: „Nu
UN

pierd niciodată ocazia de-a lua parte la petrecerile poporale.

Ca un prieten pasionat al poporului, când acesta se adună în
masse, simt că sunt o parte a totalităţii. E ceva dumnezeesc
AL

în acest sentiment, aşa că orice serbare a poporului mi se pare

o sărbătoare sufletească, o rugăciune cucernică”. Nu este Nimic
TR

instinctiv!în aceste mărturisiri ale poetului? Sunt numai afir-

maţii raţionaliste, derivate din „concepţia pe care poetul o are
despre artă”? (p. 390). Ne îndoim a crede așa ceva!
EN

„De altfel nu trebue să uităm că cea mai romantică şi mai

fantastică operă a poetului nostru, Făf-Frumos din lacrimă,
/C

este prelucrarea unui basm în epoca Vienei (în Conv. Lif., 1870),
iar prelucrările în versuri: Călin Nebunul (ms. 2284 şi 2276 b),
SI

Frumoasa lumii (ms. 2280 f. 13—14), Fata în grădina de aur şi :

Miron şi frumoasa fără corp (ms. 2258 î. 1692.) sânt începute
IA

„toate în epoca Berlinului. (D. Murăraşu, o. c., 66). Aceste pre-

lucrări ale folclorului, care îl vor duce pe Em. la crearea unor
U

capodâpere unice ca Luceafărul sau Călin, sânt produsul unei

BC

cfervescente îantazii şi a unei înclinații temperamentale, “mai

29
 450 —

RY
mult decât din „ambiția. de-a utiliza materialul
poporan şi de-a
crea într'un domeniu în care Alecsandri îşi înce
rcaseşi el ta-
lentul”. (D. Murărâşu, o. c., 67). Nu ambiția

RA
de a întrece pe
înaintaşul său, ci fantazia creatoare şi spontană
îl îndemnau la
astfel de prelucrări. Fantazia poetului era atât
de mult impre- :

LIB
„Sionată de folclor încât până şi'n somn fanto
mele basmelor îl
urmăreau pe Em.:
|
Dar toate-acele basme în Somnu-mi mă urmeaz
ă,

TY
“Se 'mbină, se 'nfăşoară, se luptă, se desfac,
“
, Copilele din basme cu ochii lor de raze,
a Cu părul negru coade, cu chipul dulce drag

SI
„Şi Feţi-Frumoşi cu plete, cu haine luminoase,
„In visele din somnu-mi S'adun şi se îmbină,
=

ER
Fac nunţi de patru zile... (Ms. 2259 f 166).
|

Aşa că basmul şi folclorul în genere fac parte integr

antă
IV
„din sufletul poetului: „Poate că povestea e
partea mai îru-
moasă a vieţii omeneşti. Cu poveşti ne leagănă
lumea, cu po-
UN

"veşti ne adoarme. Ne trezim şi inurim cu ele...” (Arhaeus în

Scr. lit. Craiova, 1935, 255). Sau într'o scrisoâre cătră
Sora-
sa spune: „„E mult de atunci, Harietă, de când eram mici
de
AL

tot şi ne spuneau moşnegii poveşti. Poveşti sunt toate în lumea

asta”. (Torouţiu: Şt. şi Doc. IV, 140). Cecace ne arată că iden-
tificarea sufletească a poetului nostrucu îolclorul este mai
TR

în-
“depărtată în timp, mai adâncă şi mai spontană decât şi-o
în-
Chipue unii. Ceva mai mult, folclorul şi natura i-au dat
lui
EN

Em. excepționale puteri intuiţioniste, aşa cum putem constata.

în versurile cu caracter autobiografic din Un Roman:
I/C

" Ar vrea-să rătăcească câmpii înfloritoare,

-Unde-ale.
lui zile. din raze le-a ţesut,
Unde nvăţă din râuri murmurul
S

de'ncântare
„Si pricepea din codri misterul lor tăcut,
IA

O..babă „ce -atâtea poveşti ştia, câte fuse -

„ Torsese în viaţă-i pe el i-a învăţat
U

-- Să tâlcuiască graiul ş-al păsărilor spuse i î.

o Și murmura cuminte a râului curat,
BC

“7
 — 451 —

RY
Cecace' concordă cu spusele cutărui bătrân despre puterile
misterioase ale copilului Mhiai, care prevestia ploile. şi Îur-

RA
“tunile, sau: cum ne spune poetul în aceeaş 'poezie de mai sus:

LIB
A firii dulce “limbă, de el era 'nţeleasă
Şi îl umplea de cântec, cum îl umplea de dor.
|

De aceea nu ne învoim cu afirmația .lui Slavici în ce pri-

TY
veşte „poporanismul” lui Em., când afirmă. că: „La dânsul
această “potrivire cu felul poporal cra voită divadins... Em.,
care nu era icşit din miilocul poporului, ţinea să se potrivească

SI
întru toate cu poporul pentrucă numai aşa putea să străbată -
şi să rămâie”.
ER
Afirmaţie pe care Slavici, tot pe aceeaş pagină,
o retractează în parte: „Em. nu cra însă «poporanist» numai
pentru că voia să străbată şi să rămâie”. (Amintiri, 34). Dacă
IV
ținem socoteală de afirmaţiile de mai sus -alc lui Em., trebue
însă să admitem că, înainte de a îi fost acțiunea voită, conş-
UN

tientă, teoretică a poctului-autocritic, era o înclinare mai adân-

că, încă din copilărie, pentru popor, limbă şi literatură populară.
Atitudinea teoretică a lui Em, faţă de aceste probleme folclo-
AL

rice este numai o; consecinţă a acelei înclinări naturale şi spon-

tane, deci nu era „poporanist”, „pentrucă voia să străbată şi
TR

să rămâie”. Căci nu elementul folcloric a făcut nemuritoare

opera poctului Em., ci din potrivă, el a înălţat elementele amorfe
„Şi frumuseţile fragmentare ale | poeziei populare până la rangul
EN

poeziei universale.
/C

X. "Eminescu şi serbarea dela Putna

O altă manifestare: naţională în legătură cu Bucovina este

SI

sărbătorirea pusă la cale de studenţimea română din Viena, la

împlinirea a patru sute de ani dela întemeerea mănăstirii Putna
IA

şi. glorificarea lui Ştefan cel Mare, care trebuia să aibă loc în
1870, dar se amână până în 15/ 27 Aug. 1871. Toate peripeţiile -
U

acestei memorabile serbări au fost amănunţit cercetate şi DO-

BC

vestite de T. Ştefanelli, I. Slavici, G. Dem. Teodorescu, |. Gră-

 RY
madă, T. Balan, L. Morariu etc., aşa că nu. vom arăta. decât
rolul lui Em. Ştetanelli: îi atribue chiar rolul de iniţiator poe-

RA
tului, care i-ar fi spus că el „a clocit”-
această idee, âr fi su-
gerat-o multora, dar că nu.ar îi vrut
să se ştie 'că serbarea:
pleacă dela un român din Regat, (Amirttiri
, 105—123) 3), Sla-

LIB
Vici însă atribue această idee studentului C. Aron
ovici (C. [..
1903, 928 şi Amintiri; 43) Şi. numai) idee
a congresului
studenţesc,
tot la Putna, o-atribue lui Em. (ibid. 924).
Alţii au căutat să

TY
arate că ideea serbării a pornit dela
colegul lui Em. din Viena,
Aurel Mureşianu, între manuscrisele căruia s'ar fi găsit:şi
ceptul Apelului din Mart 1870, apărut în difer con-

SI
ite gazete şi re-
„viste, semn at totuş de Em., dar numai în calitate de
secretar al

ER
comitetului, Apelul fiind însă compus de
Aurel Mureşianu.
(Aurel A. -
Mureşianu,: Erinescu, Aurel Mureşianu
şi serbarea
„dela Putna, în Bul. „M. Emm.”, V, 1934, 3 sq.).
Nu vedem însă
IV
în ce calitate ar îi compus A. Mureşianu acest apel, căci
nu-l
„vedem făcând parte din nici unul din comi
UN

tetele formate pentru

„_. pregătirea serbării: nici în comitetul provi
zoriu, sub preşedenția
lui P. Pitei (1869), nici în comitetul central din Febr
.—Mart
1870, cu N. Teclu preşedinte, Em, secretar şi P. Pitei
AL

casier, .
„nici în 1871, când Teclu îl lasă pe V. Bumbac
să semneze ca:
vicepreşedinte, iar 'secretaiii variau: Em.,
Slavici, Ieronim:
TR

Bariț sau Ilie Luţia, în sfârşt, nici în comitetul local,

care tre-
buia să activeze în Cernăuţi şi Putna: Slavici: preşedinte, Ilie:
Luţia secretar, Pamfil Dan casier şi Em. cooptat ca
EN

al doilea
secretar, nicăeri nu-l vedem pe A. Mureşianu activ
ând pentru:
această serbare. Aceste diferite: Apeluri, către
persoane şi in- |
I/C

Stituţii din ţară şi străinătate, au fost publicate de

d. 7. Balan:
Serbarea dela Putna 1871, (în „Saptezeci de ani dela
înfiinţarea
«Societăţii p. cult. şi lit. rom. în Bucovina» (1862
S

—1932) Cern.
1932). E drept că Slavici spune (Amintiri, 45): „Eni. ma fost
IA

%) Cf. si Aurel Dumbrăveanu:

U

Fapte şi doc. 'din trecut, în „Ad.

lit.” 1921, Iunie 5, cum şi [. Morariu: Er. inițiator al serbării dela Putna,
BC

în „Jun, Lit.” 1923, 456. | ii .

 RY
— 453 — E

“între iniţiatorii serbării, dar ideea congresulu

i dela el a pornit

RA
şi serbarea nu s'ar îi făcut, dacă el mar îi
Stăruit ca ca să se
facă cu ori ce preţ, pentru ca congresul să
fie cu putinţă” 31).
„Cât de-mult îi acaparase sufletul şi gândul lui Em.

LIB
congresul
serbarea şi
dela Putna .o vedem și din alte mărturii ale lui
vici: „căzut 'odată sub stăpânirea vre-unui gând,
Sla-
el [Em.] nu.
mai dormia şi nu mai mânca zile întregi de-a rându
l şi ştia să

TY
transmită şi asupra altora neastâmpărul din sufletul său”,
(Amintiri, 50)... a Sa

SI
Nu-i de mirare dacă în Apelurile studenţilor din Viena
vom găsi gânduri şi sentimente foarte asemănăt
oare cu acelea

ER
din articolele politice,de mai târziu chiar, ale
exemplu, primul Apel a] comitetului provizor din
1869) cătră studenţii români din diferite provincii,
lui Em. De
Viena (Dec.
IV
semnat: do
P. Pitey ca preşedinte, vorbeşte şi de Ştefan ce]
Mare, „primul
crou naţional”, „încât cercetarea mormântului
UN

lui ar trebui să
fie Mecca fiecărui Român”, (Balan, -159). Dar mai
ales despre
Bucovina, Apelul are ideişi fraze eminesciene: „Buc
ovina este
în privința geografică şi strategică sentinela românismului con-
AL

tra colosului nordic şi a părţilor 1ui etnografice; este închectura

care leagă România, Moldova şi Basarabia cu Maramureşul și
TR

Transilvania. Această țară este pământul clasic român, .unde

se petrecură fapte adânc tăietoare în viața românismului
, de
EN

„ unde purcese consolidarea şi constituirea vicței Moldovei, pă-

mântul în care zac osemintele lui Dragoş şi Ştefan cel Mare...
Dar această ţară, mărgăritarul vechei. Moldove, “este inundată
/C

de elemente străine, ear fiii şi mosnenii ţării asupriţi şi perse-

cutaţi. Poporul a uitat chiar de suvenirile sale naționale, trebue
SI

dat impuls şi îmbărbătare”. (o. c. 159). Despre importanţa îs-

torică a Bucovinei, va insistaîn cuvinte asemănătoare
IA

Em. cu
ocazia aniversării lui Grigore Ghica” (Curierul de Iaşi, 1876),
“iar despre pericolul străinismului, în multe alte articole, în
U
BC

3) Totuş, d. T. Balan nici ideca congresului nu o atribue lui Em.

(0. c. 148), ca şi d. Perpessicius (Eminescu: Opere | Ed. „Fund. Reg.", 497),
 — 454 —

RY
care arată diferite aspecte ale problemelor
în legătură cu Bu-

RA
„Covina, „diamant din stema lui Ştefan”,
| A |
__Sub inițiala E. publicăîn Convorbiri (1870, 15 Sept.,
233
—4): Notiţă supra proiectatei întruniri ia mormântullui Ştefan

LIB
cel Bun la Putna, despre care aminteşte Em.şi! în
scrisoarea cătră
|. Negruzzi (Viena, 16/4 Sept. 1870, apud Torouţiu:
St. şi Doc.
1» 314). Scopul serbărei îl fixează Em, astiel: <esteriorul acestei

TY
„festivități are să fie de un caracter istoric şi religios»,
în fond
trebuia să urmărească o unitate sufletească a tuturor Româ-.
nilor: «o singură direcţiune a spiritului»,

SI
| |
„ A. D. Xenopol, în cuvântarea festivă pe care o ţine la
această serbare, formulează categoric care trebuesc să fie ţin-
tele urmărite de acest eveniment:
sufletească a tuturor Românilor —
ER un scop apropiat —
care trebuie să aibă drept
unirea
IV
consecință mai îndepărtată Şi unirea politică:. „Pe mor-
mântul lui Ştefan cel Mare, pe astă amintire comună. tuturor,
UN

venim noi deci astăzi cu credința în un viitor comun. Acest ţel

. de care atârnă tot lanţul speranţelor noastre, trebue să avem
si inima de a-l spune în faţa lumei, fără sfială...” etc. (p. 6).
AL

Insă trebuie lăsată pe seama timpului îndeplinirea unirei po-

litice: „Lăsaţi marginile [eraniţile] măestrite ce şirul istoriei le
TR

„au rădicatu între noi! Istoria le va desfacecu încetul, precum

A şi început şi să nu grăbim nimica în astă privinţă. Deşi unirea
politică este țelul ultim a ori cărui neam şi singurul miiloc de
EN

a desvăli- tot cuprinsul sufletesc al său, să nu credem nici odată

că aci este totul, şi mai cu seamă nu că aci e începutul... Când
I/C

tot Românul va tinde spre un țel, când unirea minţei şi a inimei

va îi încheiată, atunci acea politică va urma numai decât din
însuş. mersul Jucrurilor!...” etc. (p. 14). Va cere și Xenopol, ca
S

şi Eminescu, „întruniri periodice ale Românilor de pretutindene,

IA

dacă nu din toate clasele societăţii cel puţin ale tinerimei st-
dioase”. (p. 15). Ceeace este însuşi dezideratul congresul re
U

a avut loc după serbare, |

BC

Pe Em. îl preocupă mai mult aspectul ideologic al proble-

melor ce derivau din această serbare dela Putna. Aceasta
 RY
— 455—

reese şi din scrisoarea atât de îmbibată de egelianisr,

RA
adre-
sată lui D. Brătianu (O scrisoare d-lui Dumitru Brătia
nu în
* Românul”, 15 Aug. 1871), în care caută să dea o funda-

LIB
mentare filosofică faptelor istorice. Şi scrisoarea de mulțumire
cătră Maiorescu . (din Ipotești, 6 Aue. 1871), pentru alegerea
discursului lui Al. Xenopol, student la Berlin, ne arată că Em.

TY
cra însărcinat mai ales cu partea ideolosică a serbării.
Dar
amestecul lui Maiorescu, V. Pogor şi 1. „Negruzzi, care trebui
au
să aleagă cuvântarea, va avea urmări grave

SI
în societatea Ro-
mânic Jună din Viena: studenţimea se va rupa în două tabere:
--Barnuţienii, în frunte cu loaniţă Bumbac, şi Junimiştii, cu
Slavici, Em., Panfil Dan etc.
ER
|
Adversarii Junimei vor ataca şi.pe această temă. Has-
IV
deu, de exemplu, socotește serbarea dela Putna drept «o crudă
parodiă, ţesută şi pusă în scenă de cătră Scoala cosmopolită
UN

din Iaşi sub periida conducere a d-lui Maiorescu... , care „isbuti

să-şi strecoare în comitetul studenţilor din Viena pe vreo câţiva
din nenorociţii săi adepţi, ccari compromiseră- cea mai îrumoasă
AL

concepțiune a tinerimii române...” etc. (Stefan cel Mare şi d.

Tit- Liviu Maiorescu, în Columna lui Traian Il, 32, 30 Aue. 1871).
TR

Em. a. fost şi el, împreună cu comitetul local, la Cernăuţi

şi Putna; va îi admirat porticul pentru 2000 de persoane, după
planul pictorului bucovinean Epaminonda Bucevschi, îimpo-
EN

dobit de el cu stema României libere la. mijloc, între stemele

celorlalte provinci românești; deasemenea îl va îi impresionat
arcul de triumi; pe frontispiciu cu inscripția: „Memoriei lui
/C

Ştefan cel Mare”, cum și stema Moldovei: va îi supravegheaţ

SI

și el forfota de țărani şi seminariști care lucrau de zor; va fi

stat deoparte ascultând cum horeşte lăutarul vestit al Buco-
IA

vinei, Grigore Vindireu, ba chiar, la un moment dat, sc avântă

inspriat însuşi marele compozitor Ciprian Porumbescu. Pictorul
U

C. Satmary a pictat scena aducerii darurilor în biserică. Inăl-

țătoare serbare, la care a luat parte tot ce spiritul creator ro-
BC

mânesc. avea. mai ales! Cu partea tehnică a serbării erau însă

alţii: Slavici,. Luţia, P. Dan. Lui Em. îi rămânea inspiraţia
 — 456 —

RY
poetică: împarte în foi volante o poezie (tipografia „Buciumul
român”) de 24 stroie, pe care Ştefanelli o pirblică în

RA
“sale
Amintirile
şi înclină a o atribui marelui poet, după
cum îaceşi d.
Perpessicius, care o retipăreşte în Vol. 1

LIB
al ediţiei „Fundațiilor
Regale” în Anexa III sub titlul Poernul Putnei
— 1871 — (1935).
Eminescianismul şi muzicalitatea unor strofe
sânt probele csle
mai evidente ale acestei paternităţi. De exemplu, următoarea

TY
strofă ne aminteşte de Rugăciunea unui Dac:

7. Mărire Ție Doamne! O Jehova mărire!

SI
„Ce verşi în noi durerea ca balsamul ceresc
„Să cureți moliciunea, nedemnă moştenire

- Eminescianism
'La pragul

găsim
casei tale, palat
ER dumnezeesc,

şi în strofele următoare:
IV
"20, Din _turnul mănăstirii cu fruntea 'ncărunțită |
UN

De patru secoli cântă un glas armonios |

Şi-a lui vibrare dulce de-aramă curăţită
Prin flăcări întreite, e imn religios
21. E-a clopotului Buga suspin
AL

şi lamentare
Ce-a munţilor. ecouri de freamăt le-au umplut. -
22.Te leagănă pe vânturi, şi-a ta melancolie
TR

Misterioasă limbă în inimă lovind,

Fă lacrime. să “curgă, colo. făm vecinicie-
Eroul să tresalte, al tău glas auzind,
EN

23..Şi strunile plesnite, şi harpa desfăcută

“In salcia pletoasă, de care atârna - |
“La Isterului ripe, acuma este mută -
I/C

Şi cântecul ei de aur nu pot a-l deştepta.

| „(Apud Ştefanelli, 111—115)
Este desigur aici şi ceva
S

din durerea care purifică şi .

înalţă pe om, făcându-l să renunţe la înşelăciunile lumii
IA

aceştia,
dar este mai ales ceva din Doina, a căreia primă formă este de.
“acum, deşi va fi publicată 'abia în 1883: din Doină este; invo-
U

„Carea lui Ştefari cel Mare să. tresară din mormânt. Mai este
BC

în sfârşit şi harpa zdrobită: cu strunele plesnite, despre câre

avem urme în primele tipărituri din Familia.
N , .
 RY
— 457 —
Alte apropieri, pentru a stabili paternitatea lui Em,

RA
mai
iace d. Perpessicius (Erinescu.: Opere '], 499): „Imagi
na sal-
_cie pletoase apare în Un roman (amplificare a
junei poezii-

LIB
Din străinătate) şi'n Impărat şi proletar, iar a hariei
spânzu-
rată în salcie în Panorâma „deşertăciunilor, ale cărei început
uri
urcă poate şi mai înainte de 1871: o

TY
„Dar venit-a judecata şi de sălcii plângătoare
Cântărețul îşi anină arfa lui tremurătoare”,

SI
Mai adăogăm-noi şi următoarele versuri unde e vorba de
Putna şi de Buga, într'o încercare dramatică despre Alexandru
Lăpuşneanu:
ER
IV
Se siârşise acele cânturi, preoţii 'ncheiase ruga, )
| Doar tuna din vreme'n vreme jalnic şi ntr'o dungă Buga,
UN

Clopotul lui Ştefan Vodă ce când vremile se schimbă

| Mişcă pururea de sine greu prorocitoarea limbă... etc.

(ms. 2254, f. 203—206, apud GQ. Călinescu: Alexandru Lăpuş-

AL

neanu, proect eminescian, în Ad. lit. XI s. II nr. 621, p. 4).

Tottu prilejul acestei serbări dela Putna ar îi scris Em.
şi marşul_Lâ.-arrme, .unde vedem şi iubirea faţă de toate pro-
TR

vinciile răpite 'şi ura împotriva asupritorilor. Bucovinei îi este

dedicată strofa II-a: - | |
EN

Iar tu iubită Bucovină,

Diamant din stema lui Ștefan,
/C

Aijuns-ai roabă şi cadână *

Pe mâni murdare de jidan.
SI

Ruşinea ta nu are seamăn,

Pământul sfânt e pângărit... ”
IA

Mişel şi“ idiot şi famăn

Cinc-ar mai sta la suferit.
De-acuma trâmbiţi de alarmă!
U

Năltaţi stindardul sfânt în mâini... etc.

BC

„Această poezie, care pentru estetismul d-nei C. Marinescu

„nu e decât un adevărat pamflet politic” (Postumele lui Em.
 —- 458 —:

RY
Studii estetic. şi literar Buc. 1912, p. 6), pentru
A. Ră- d. Ion
dulescu (Din-po&siile. inedite ale lui Mihail

RA
Em. în C. L. 1902,
p. 307): „Acest apel războinic, plin de-atâta
bărbătească ener-
gie şi de-atât avânt de tinereţe, trebue
să fi: îost scris întrun

LIB
moment de entusiasm profund, care a
însemnat o dată solemnă:
în viața sufletească a poetului”, şi anume,
cu ocazia serbării
dela Putna. In manuscrisul poetului; după poezia La arme ur-=
„ mează o variantă a Doinei şi d. Rădulescu

TY
spune: „Amândouă
poeziile sânt izvorite din acelaşi sentiment şi poate
în gândul
lui Em. una era o Ccomplectare a celeilalte”
(307).

SI
o
Sunt şin aceste poezii idei, sentimente şi expresii
ale
Avelurilor comitetelor studenţeşti

ER
din Viena... Apeluri con-
cepute, poate, chiar de Eminescu, |
Şi serbarea aceasta dela Putna, ca şi alte preocupări
din:
IV
vremea studenţiei poetului, ne arată cât de mult
viaţa vieneză
a lui era O.continuare a celei cernăuțene, cum şi
a specificului
UN

autohton, pe care Eminescu îl va armoniza aşa

de bine cu in-
„telectualismmul: european.
Viaţa aceasta din vremea studenţiei, cu lipsuri dar
şi cu
AL

bucuriile tinereţei, cu „vechii dascăli, cârpocind la

haina vre-
mii”, dar şi cu visurile pentru vreo „clorotică Clotildă”,
îl va
TR

urmări pe Em. multă vreme, o va cânta în Scrisoarea II do

exemplu, care la origină era un fel de epistolă cătră
bunul.
său coleg, bucovineanul Chibici-Revneanu:
EN

Unde-i vremea aurită |

Oare când s'a fi întors?.
I/C

Când Paceeaşi şcoală. naltă

Vizitam acelaş curs.
Insă, în loc de clorotica Clotildă, amândoi amicii se în-
S

drăgostesc de o Mamzell Rezi, care îi indispunea din

IA

cauză:
că avea nasul cam mare: . -.
Prea frunioasă mamzell Rezi -
U

Insă tu cu străşnicie
Amândoi cum o văzurăm Ascultai de regii libici
BC

Intr'o clipă — foarte tragic — Unde sunt acele vremuri

_Noi de ea ne-amorezarăm, | “Tentreab' amicul Chibici. :
 RY
— 459—

Prea îrumoasă, dezastroasă Cu evlavie cumplită

RA
Numai nas avea prea -mare Inshiţeam pe resii Iybici
Ş'acel nas prototipistic
? . . .

Unde .sunt acele vremuri

Supăra la. sărutare. Te întreb amice Chibici,

LIB
Versurile acestea sunt în concordanță cu ceeace ne Spune
Slavici despre veselia lui Em. la Viena: „Noi cei ce-l ştim din
timpul petrecut la Viena, nu putem să ni-l aducem aminte

TY
fără ca să-l vedem în gândul nostru mercând în îrunte, cân-
tând şi îndemnând pe alţii să cânte, — și unul din cei mai buni

SI
prieteni ai lui era Chibici- Râvneanu, pentru că acesta cra: Su-
îletul veseliei când petreceam îîmpreună, un neistovit născocitor

ER
de «idei minunate»”, (0. c. 103). Il găsim pe modestul Chibici
alături de Em. şi la bucurii şi la nenorociri: la Cernăuţi, la
Viena, la Putna, ca revizor. şcolar în judeţul Fălciu (1875—77),
IV
pe când Em. cra şi el. revizor în lași-Vaslui. In 1877, Chibici
UN

va fi voluntar în războiul pe care Em. îl va elorifica iîn articolele

din Timpul.
Dar mai ales impresionantă este prietenia aceasta atunci
când, în 1583, îl loveşte pe poet marea nenorocire. Chibici îl
AL

va conduce în sanatoriul din Ober-Dâbline; când sc întremează,

în 1884, tot lui Chibici i se va plânge într'o scrisoare. Cu Chibici
TR

va face călătoria prin Italia. Reîntors la Iaşi, Em. se înter-

rescază la acelaş Chibici despre lada lui cu cărţi: |
EN

„Sănătatea mea scârțâc într'una ca o moară de mult stri-

cată, ba poate ireparabilă... O tristă: iarnă mă așteaptă si o
tristă viață”. (Iaşi, 20 Oct. 1884, Torouţiu, o. c. 160) 3). Intr'o
/C

scrisoare anterioară (Dâbling, 12/24 Ian. 1884), Em. i se plânee

SI

Li .

3) Despre Chibici, vezi Const. Nastusi: Al. Chibici-Revneanu, amicul

lui Em., în Bul. „M. Em.” VI, 1935, 33. Gh. Bozdan-Duică întreba dacă
IA

tată! lui Chibici a fost loan Ch.. consilier consistorial. protoiereu și

paroh la Vatra Dornei. (But. ..M. Em.” II 931 p. 64). După catalogul
liceului, putem preciza că Al. Chibici s'a născut la 13 Maiu 1847. la Revna, |
U

“unde tată! său, Mihai Chibici. era preot. Fiul este trecut în catalog cu
limba maternă ucraineană. Era în cl... VA, în anul 186445, când mai avea
BC

un frate, Vasile, in cl. IILA. Un alt irate, Dimitrie Chibici, cra în cl. IA
“în anul 1855/6. |
 „— 460 —

RY
„tot lui Chibici: „Sufăr cumplit,
iubite Chibici, de lovitura 1mo=
rală pe care. mi-a dat-o boa
la, o lovitură ireparabilă Car

RA
avea influenţă e va
rea asupra întregului rest al vieţii ce voi mai
avea-o de trăit...” :
(C, L. 1906,:1001). Tot aici vedem spir
autoanaliză, care itul de
nu-i fusese anihilat de boală: „...

LIB
inchipui starea în nu-ţi poţi
care un om se află întrun institut de
după ce şi-a venit alienaţi,
în fire”... Pe de altă parte din scrisori
Chibici. cătră Maiorescu, vedem le lui
toată griia

TY
prietenească faţă
de soarta tragică a poetului (cf. de ex.
scrisoarea din Florența,
14/26 Mart, 1884, în C. L. 1906, 10078)
, Tot lui Chibici îi fu,

SI
încredinţată sarcin a de
a îngriji de mormântul marelui
prieten (cî. Gh, Teodorescu-K său
irilea
Câtnu
eva: date asupra lui
ER
Em., în Conv. Lit. 1906). | IV
XI. Bucovina oglindită în scrierile lui Emines
cu
UN

- Din epoca studenţiei vieneze dateaz

ă„şi începuturile ga-
zetăreşti ale lui Em. ca un produs
natural a] preocupărilor şi
ideilor lui naţionale şi culturale, relat
ive la întregul Românism
AL

şi mai ales în legătură cu „provinciile

subjugate. Dela colabo-
rările în gazete şi reviste ardelene, (Albina din Pesta, Fede-
„rațiunea din Pesta, cu pseudonimul Varro
TR

, Farmnilia), unde va
deprinde meșteșugul gazetăresc, va conti
nua să dezbată aceleaşi
probleme în Convorbiri Literare, Unfluența
Austriacă în Prin-
EN

| -cipate, 1876 sau Notiţă asupră proectatei

întruniri dela Putna),
în Curierul de Iaşi Şi, mai ales, în
Tinipul, | |
„De altfel,pe Em. nu l-a interesat numai
I/C

un anumit aspect
al provinciilor pe care le cutreera,ci se ident
ifica sufletește,
socotindu-se drept exponent al băști
nașilor Ardeleni sau Bu-
S

covineni, preocupându-se de totalitatea

problemelor acelor ţi-
nuturi, fie că era vorba de limbă, de folclor, de cultu
IA

ră şi de toate
chestiunile Sociale, politice, religioase etc.
lată, de exemplu.
problema religioasă
U

din Bucovina: „Ce se va zice însă, când

vom arăta că pe pământ românesc, în Bucovina
subt sceptrul
BC

austro-ungar, sinagoga cvreească are mai mult

ă autonomie că
 RY
— 461 —

„cât biserica Românului?... Dar dacă îi . trebueşte Românului

RA
preot, îl numeşte (mediat) guvernul de la
Viena; dacă biserica
lui are avere, o administrează tot guvernul
de la Viena; dacă
are şcoală, profesorii sânt numiţi tot de guver
nul de la Viena.

LIB
Şi cu toate aceste Bucovina n'a fost luată
cu sabia, ci din COIN- :
tră prin bună învoială şi cu condiţia ca stare
a de lucruri în tre-
"bile bisericeşti şi politice să rămână intac
tă”. (România şi

TY
Austro-Ungaria, în C. d. 1.; 1876, apud Scurt
u: Scrieri, 140).
Din lungul articol reese că Ei, cunoştea amăn
unţit problemele .
-politico-sociale şi, mai ales, problema fondu

SI
lui religionar şi a
şcoalelor din Bucovina. (p. 150—1). |

ER
Vorbind de populaţia acestei provincii, în acela
ş articol,
„Em. insistă asupra Huţulilor, care vin poate din
munții Tatra
şi se înţeleg totuş cu Românii: „Din această simpa
tic abia ex-
IV
plicabilă s'ar putea deduce că aceşti Huţuli sânt «Daci
slavizaţi»,
pe când Românii care-i pricep îără să le vorbească limba
UN

, sânt
«Daci romanizaţi»”. (151). Cei care duşmănesc însă pe Româ
ni
sânt Rutenii veniţi din Galiţia, care „pretind că a
lor e Bu-
covina, că ci sânt adevărații stăpâni ai țării. Guvernul
sc folo-
AL

seşte de «ei pentru a-i paraliza pe Români şi râde în taină

de
ci, ştiindcă sânt bejănari, aduşi de bocri; moldoveni pentr
u a
TR

li cultiva moşiile”... (151—2). Em. vorbeşte şi de Românii sla-

vizaţi, „cari după îisionomie, port şi obiceiuri se cunosc a îi
Români”. (152). Citatele s'ar putea înmulţi, pentru a ne con-
EN

vinge cât de bine cunoştea Em. situaţia demografică a Buco-

vinei din anul 1876, unele stări menţinându-se şi mai târziu.
/C

De exemplu, în ms. Ac. rom. 2257, î. 24—7, sânt multe însemnări

despre raportul dintre Români şi Ruteni. Em. ne arată că fisi-
SI

“onomia Şi „compararea cranioscopică” ne demonstrează că

mulţi locuitori sânț români rusificaţi, încheind: „Românii nu
IA

sânt numai conlocuitorii, d-lor Ruteni, această onoare &i nu

prea au causă de-a o invidia.Ei sânt ceva mai mult. Sânt po-
U

sesorii de drept ai acestei țări şi. mici nu primesc 0 camara-

derie pe care rn'au dorit-o nici odată” (409).
BC

Cu ocazia aniversării asasinării lui Gr. Ghica V. V. sia.

 rr,
—462

RY
inaugurării la laşi a bustului său dăruitde Carol 1,
Em. serie:
"Văzând stupul matern al Moldovei: întregi
[Bucovina] vân-

RA
dut Austriacilor de cătră Ruși şi Turci chiar,
Vodă a protestat,
a ameninţat chiar Poarta”, iar rezultatul:
asasinarea ! (Grigore
Ghica Voevod, în C. d. [., 1 Oct. 1876, Scurtu, 213).

LIB
La îel ca
în Apelul studenţilor vienezi din 1870, Em.
continuă plin de in-
„dignare: „După -ce ni se luase. bucata de
pământ, unde zac
oasele Domnilor: noştri. de la Dragoş Voevod până la Petru

TY
Rareş, după ce ni se luase vatra strămoşeas
că, începătura
domniei şi neamului moldovenesc şi în care doar
me cenuşa lui
Alexandru cel Bun, legiuitorul și părintele ţării,

SI
şi a lui Ştefan
Vodă, pavăza creştinătăţii întresi, după ce am pierd
ut pământul

ER
nostru cel mai scump, — se asasinează, prin influe
nța: morală a
Austriei, Domnul care a îndrăznit a protesta contr
a neruşinatei
răpiri 3). Popor românesc!, mari învățăturiîţi dă ţie'
această
IV
întâmplare. Dacă fiii tăi ar fi fost uniţi totdeauna, atunc
i şi pă-
mântul tău strămoșesc rămânea unul şi nedispărţit” (0. c.,
UN

204).
Profetice vorbe, care ar trebui îndelung meditate şi azi,
şi tot-
„deauna! De aceea şi acum ne îndeamnă poetul: „Nu merg
e la
„mormintele Domnilor tăi cu sămânţa desbinării în inimă
AL

, ci pre- |
cum mergi şi te împărtăşeşti cu. sângele Mântuitorului, -astfel
împărtăşeşte-ţii suiletul tău cu reamintirea trecutului, fără pa-
TR

timă şi fără ură între fiii- aceluiaş pământ, cari ori cât de de-
osebiţi ar îi în păreri, fraţi sânt, fiii aceleiaşi mame sânt”
. (0.
€., 204—5). Cine ar putea să ne spue 'mai frumos şi mai avântat
EN

care trebue să ne fie țelul nostru de astăzi şi de totdeauna decât

Eminescu? ş a o : -
I/C

In acelaş Curier de Iaşi (30 Sept. 1877), apare în. chenar.

negru articolul Răpirea Bucovinei, în care Em. înfierează vân-
„zarea Bucovinei
S

în 1775 -şi omorul lui. Gr. Ghica, care va fi

„0 veşnică pată pentru împărăţia. vecină, deapururea o durere
IA

%) M. Kogălniceanu, în întroducereă la brosura (an6nimă) ' despre

U

„Răpirea Bucovinei” (1875), spune aceleași lucruri, aproape cu. aceleaşi

BC

vorbe! :
rr i
 — 463-—

RY
pentru Noi” . (206). Urmează eloziul trecutului, îrumuseţii Şi bo-
găţiei Bucovinei, iar prin antiteză

RA
face critica stăpânirii de
atunci, care a făcut aici „vavilonul babilonicei împărăţii”. (209).
In acest articol citează următoarele versuri populare, din care

LIB
s'a inspirat Doina sa din 1883:
Şi e plină de străini,
Ca iarba de mărăcini;
Și e plină de duşmani,

TY
Ca râul de bolovani.
lar mila străinului
E ca umbra spinului --

SI
Când vrei ca să te umbreşti,
Mai tare te dogoreşti, (210).

ER
Poezia sc află şi între manuscrisele de îolelor ale poetului,
(cf. D. Murdruşu: Lit. pop. p. 551, nota la CCXXV), iar
IV
Radu Manoliu (Izvoarele motivelor şi procedeelodin
r i;
lui Em, în „Precc. lit.”, 1, 275.) atrage atenţia asupra asemă-
UN

nării ci cu o variantă publicată de Alecsandri: „Plină's, plină

de străini”. (C. L. 1 Aug. 1876). |
Alecsandri, în scrisoarea sa cătră |. Negruzzi (Mirceşti,
AL

20 Aprilic 1875, în „Scrisori”, ed. Il. Chendi şi E. Carcalechi,

p. 72), spune: „Apropo de serbarea dela 11 Maiu, cată un frag-
ment de cântec poporal ce am xăsit între hârticle mele. E cân-
TR

tecul Bucovinei. Cred că l-ai putea pune în numărul Convor-

birilor „ce are să iasă.
EN

...

Plină"i plină de străini

Ca cel câmp de mărăcini,
Plină”i plină de duşmani
/C

Ca Putna de bolovani..
Des" când sora 2%) m'a lăsat:
SI

Multe lacrămi am vărsat,

S'au făcut fântână sat
IA

Pe duşmani de adăpat! etc, etc, -

Aceste versuri citate de Em. acum, în 1877, îl vor urmări
ani de zile, până ce se vor deiinitiva, sub forma personală, în
U
BC

33) Moldova (nota lui Alecsandri)

 — 464 —
Da

RY
Doina din 1883, după ce trac prin vreo12
variante. (C. Botez: -
Poezii, 1934, 441.) Tot. odată, şi ele dovedesc
strânsa legătură
dintre activitatea gazetărească şi cea poeti

RA
că, nefiind deci o
prăpastie de atitudine şi concepţii între
amândouă, aşa cum
cred unii. | po |

LIB
Articolul acesta despre Răpirea Bucovinei, plin
de adâncă
dragoste pentru Bucovina, se termină cu
romantica, legendă a
portretului original al lui Ştefan cel Mare
din Putna, care în

TY
1777, deodată, ar îi. devenit. în mod misterios
„atât de mohorât.
Si de stâns, încât.pentru păstrarea memoriei
luiun călugăr, ce
nu Ştia zugrăvi, a făcut copia, ce esistă

SI
astăzi, Aprinde-se-vor
“candele p2 mormânt? Lumina-se-va vechiul portret?”
(Scurtu,
211) 55).
ER
i
| In articolul despre Grigore Ghica Voevod, Em. termina
cu dorinţa, care. i se împlineşte astăzi pentru a doua oară:
IV
„Fie voia stăpânului țărilor ca din neamul M. Sale Prea
Inăl-
țatului nostru Domn să se nască răzbunătorul
UN

perderilor noastre .
Şi întregitorul patriei”. (ed. Murăraşu p. 80)..
Nu este pentru
- prima dată când Em. are asemenea viziuni
profetice, nu e
pentru întâia oară când geniul lui anticipează viito
rul. |
AL

In două articole din Curierul de Iaşi, (23 Iulie şi 29 Sept.

1876), Em. se ocupăde Universitatea nou înființată de
Austrieci
TR

la Cernăuţi, insistând asupra faptului că chiar limba

şi litera-
tura română se vor propune în limba germană şi că „singura
„causă din care d... G. Sbiera a rămas numai suplinitor al aces-
EN

lei catedre, este că a refusat de a ţine în |. germână

cursul
său”. (Scurtu, 275). i
I/C

| Activitatea aceasta gazetărească a lui Em.,în special în

anii 1876—77, şi înteresul pentru Bucovina pe care caută să-l
stârnească în ţară sunt ca o reacțiime împotriva serbărilor
S

fă-
cute de Austria în Sept.—Oct. 1875 pentru centenarul anexă
rii.
IA

Bucovinei, cum şi. a. inaugurării Universităţii din Cernăuţi.

U

13%) Despre aceste două portrete ne. vorbeşte, înainte de Eminescu,

BC

„Si Al. Pelimon în „Jidovul camatar. Moldova.și Bucovina”, 1863, 273.

7 rr .
 —— 465 —

RY
“Alecsandri, într'o, scrisoare cătră Gh. Hurmu
zachi, spune des-

RA
pre aceste serbări: „O asemenea serbare desmă
ţată şi; nepo- :
trivită cu demnitatea unui mare imperiu nu poate avea loc
fără o demnă protestare din partea noastră”
(C, L. 1906, 1105).

LIB
„ Serbarea o socotește Alecsandri ca pornită din
îndemnul Evre-
ilor. Cu acest prilej, bardul nostru scrie poezia „11
Maiu 1875”,
„In toamna anului 1875, Em. trece clandestin în
Bucovina

TY
o ladă cu broşura -de propagandă a lui M. Kogăl
niczanu: Ră-
pirea Bucovinei 1775, 7 Maiu/25 Aprilie 1775. Bucur
eşti: Socec
1875. Pentrucă multe idei. şi documentarea istori

SI
că asupra ră-
pirii Bucovinei Em. le împrumută din introducerea
lui Kogăl-
niceanu şi din documentele reproduse în această broşu
ER
insista asupra ei. Fa are drept Motto cuvintele lui Ghica
dintr'o: depeşă a lui cătră Poartă: „Partea ocupată
ră, vom
Vodă
a Mol-
IV
dovei înțreceîn îmbelşugare şi valoare toată cealaltă parte
a
țării...”. Tot în motto se citează şi cuvintele lui: Kaunitz din 7
UN

Febr. 1775: „Prin Bucovina. luăm în mânile noastre cheia

Moldovei”, . | |
„In introducerea broşurei, Kogălniceanu insistă, ca şi Em.
AL

asupra faptului că în 1775 „prin o convenţiune cumpărată, Tur-

cia recunoscu faptul îndeplinit al furării a trei ținuturi ale Mol-
TR

dovei, poteclite apoi de Ducatul Bucovinei!” (p. III). „Voim ŞI

noii a lua parie la jubileul jidano-nemţesc din Cernăuţi”, spune
Kogălniceanu, aşa cum am văzut mai sus că spunea şi Alec-
EN

sandri, publicând extrase din arhiva. secretă din Viena ale no-
„telor. diplomatice dintre Kaunitz, cancelarul Marizi Tereza, şi
Thugut, internunciul austriac din Constantinopol, dintre anii
/C

1771—1777, „în întervalul cărora s'a săvârşit furarea Bucovinei

SI

Şi drama sângeroasă din Beilicul din Iaşi”. (p. V). Indienat,

Kogălniceanu adaogă: „ne credem în drept de a susține că lu-
IA

area. Bucovinei este nn act de spoliaţiune,.care în istoria mo-

dernă nu'şi poate găsi'o.comparaţiune — dacă nu o' şi întrece —
U

de cât în împărţirea Poloniei”. (V). Şi Kogălniceanu, ca şi Em.,

taudă .pe domn şi: boeri, cari „au dat probe de un patriotism
BC

atât de învăpăiat...” (VI). Ambii. insistă asupra bogăției şi fru-

| 20
 — 466 —

RY
anuseţii acestui ținut: „un teritoriu de 178 mile germane ca-
drate, cu 233: oraşe şi sate, cu munţii cei 'mai îrumoşi,

RA
cu pă-
„durile cele „mai bogate, cu şesurile cele mai roditoare, în fine
Cheia Moldovei, după cum mărturiseşte însuşi Kaunitz” (VIII).

LIB
Motivarea acestei răpiri era că acest ţinut trebuia să fie o în-
tregire a Pocuţiei, pe care Austria 0 răpise Poloniei în 1772 şi
că Moldovenii încalcaseră pe nedrept Bucovina! Pentru ca
Ruşii să nu intervie în favoarea Moldovenilor care protestau,

Y
generalul Romantzow este mituit cu 5.000: galbeni şi o taba-

IT
here de aur cu diamante, iar demnitarii turci deasemenea îşi
primesc darurile lor, pentru recunoaşterea „purtării samavolnice

RS
4. guvernului austriac, cum o califică însuşi. Kaunitz”, (XI),
prin „frică, corumpere şi alte miiloace convigătoare” “(XID,
VE
tot după părerea lui Kaunitz. „Prin convențiunea din 7: Mai
1775, Turcia a recunoscut în -principiu apucătura făcută de
Austriaci!” (XII). Căci Austriecii au profitat de slăbiciunea şi
NI

corupția Porţei pentru a înainta pe încetul, ocupând anticipat

ținutul, până la Siret, apoi la Prut şi apoi până la Nistru. Din
LU

broşura lui Kogălniceanu a cunoscut Em. protestul lui Ghica V. 3

V, cătră Poartă, (din raportul lui Thugut cătră Kaunitz),
RA

car arată Turcilor că „partea ocupată a Moldovei intrece, în

. îmbelşugare şi valoare toată cealaltă parte a vării, că locuitorii |
Moldovei cer cu stăruință ca Poarta să-i. apere” şi că, în Caz,
T

contrar, Moldovenii. stau. la îndoială „dacă să lucreze ti singuri

EN

cu înseși puterile lor pentru a lor scăpare, sau dacă, nefiind

apăraţi, de suzeranul lor, să alerge la »o altă putere. străină”,
(XIV), făcând aluzie Ja Rusia. Ghica V. V. s'a încercat ca mă-
/C

car oraşul Suceava, „care mai nainte: fost residenţia domnilor

Moldoveni, să rămână. tot Moldovei”, (XIX) după Cum reiese
SI

din raportul lui Thugut cătră Kaunitz. ,

IA

In concluzie, Kogălniceanu spune: „Dacă vre o dată cu-

vintele lui: Francois. I al Franciei — tout est perdu fors P'hon-
NCur — se vor aplica la vre un eveniment, „aceasta este negreşit
U

la purtarea lui Grigore Ghica şi a boerilor Moldoveni faţă cu

BC

răpirea Bucovinei... În mijlocul corupției generale, numai Mol-

 > 4617 —

RY
dova legală, numai Grigore Ghika V. V. şi cu
boierii Divanului
Său. s'au ţinut necorupţi”. (XX—XXI). Şi Kogăl

RA
niceanu închee:
„Când virtutea strămoşilor noştri. va reînvia
între N0i, ne va
reveni şi dulcea Bucovină; căci minciuna,
corupţiunea şi Tă-

LIB
"- pirea nici o dată nu pot constitui un drept;
căci causele cele
„drepte, întocmai ca şi dreptatea lui Dumne
zeu, nu per nici
odată”. (XXI). Deci, vedem, aceeaş încredere în viitor,
cum am.
văzut şi în articolele lui Em. din Curierul de

TY
Iaşi. De altiel,
ambii insistă asupra asasinării lui Ghica V. V.
ca un fapt produs
„prin influența morală a Austriei”, (Eminescu:
Grigore Ghica

SI
Voevod ed: Murăraşu, 79), după cum reiese şi din
aluziile fă-
“cute în rapoartele celor doi diplomaţi austriaci.
Aceasta era broşura din lada cu care venea Em.
ER
năuţi, la Ştefanelli. Din aceste broşuri are îndrăzneal
în Cer-
a să tri-
IV
mită prin postă tuturor autorităților şi conducătorilor serbării
din Cernăuţi. Se înţelege că peste câteva zile se
dă o ordo-
UN

nanţă pentru confiscare ea şi interzicerea broşurei. Ştefan

elli, Em.
“si preotul Al. Pleşcă iau masa la Pajura eagră, unde
“sfidează
autorităţile. Vizitează mormântul şi casa fostului. lor
proiesor
AL

Pumnul şi Em. ar îi. exclamat: — „Uite, acolo am locuit eu

şi
în căsuţa cea mică era şi biblioteca studenţilor români,
la care:
am fost şi eu bibliotecar un timp”. (Ştefanelli, 153). Cu adânc
TR

ă
melancolie se va îi întrebat poetul: „Unde eşti copilărie...
"?
In 1878, Ştefanelli împreună cu Vasile Morariu îl vor
EN

căuta, în după ameaza de 14 August, în redacţia Timpului.

Pe
drum întâlnesc şi pe voluntarul întors proaspăt din Bulgaria,
|
Chibici-Revneanu, Il găsesc 'pe Em. în redacţie, fără cravat
/C

ă,
fără surtuc, mâncând îructe şi scriind. Era şi Slavici şi Ca-
ragiale. Intrebat de prietenii Bucovineni cum o duce, Em. răs-
SI

punde cu versurile: i | -
IA

„Arm am Beutel, Krank âm Herzen,

Schlepp'ich menine langen Tage..
U

Tocmai în această vreme reia Em. probledna' Bucovinei, pe

BC

_<are o. tratase în Curierul de laşi, în 1876-—77, la centenarul

,
 — 468—

RY
răpirii ei, iar “cum,
la 1878, într'o împrejurare tot
tristă: răpirea celor trei judeţe din atât de:

RA
sudul Basarabiei. de Ruşi,
„în urma gloriosului război, alături de ei, ca aliaţi şi
salvatori
ai'lor. Intr'o serie de vre-o 19 articole
apărute în Timpul, (1878,

LIB
„UI; 11 April, până prin 27 lunie,
cu unele intermitențe), sub
titlul general Bucovina şi Basarabia,
şi cu diferite subtitluri, îşi
propune Em.: „In deosebi însă vom
arăta importanţa cedării

Y
„Bucovinei în comparaţie cu cedarea Basarabiei, şi
vom pune:
în asemănare purtarea Moldovenilor.în anul.

IT
1777 şi aceza a
Româ nilor în anul 1877”. (11 Apr. 1878). Istoricul
acestei pro--

RS
bleme îl face după broşura, Răpirea Bucovinei a lui Kogălni- -
ceanu şi după documentele. lui E. Hurmuzachi, care tocmai |
apăreau sub îngrijirea şi
VE
traducerea lui Slavici şi, se pare,
şi a lui Em. 36). | | A
Interesantă este insistența. lui Em. asupra migraţiunilor
NI

păstoreşti ale: Moldovenilor şi a rolului lor de unificatori

românismului, idee care-l apropie pe
ai
Em: de A. Russo: „Fi se
LU

resfiră pe o anumiţă bucată: de pământ,

se răresc, dar rămân
în atingere unii cu alţii... ei nu se aşează
decât între români...”
Vorbeşte şi de migraţiunile din Ardeal, Maramureş
RA

Şi Galiţia
spre Bucovina. (1. Iunie 1878).
i E
“Tatăşi o mărturie care ne arată că articolele, deşi ne-
„semnate, erau scrise de organizatorul ideo
T

logic al serbării dela

Putna, de Em.: „Intâmplarea a voit ca, dimpreun
EN

ă cu mai mulţi
amicsăi, pot consulta o dovadă vie Tămasă din acele vrem
[de pe- vremea răpirii, Bucovinei], pe un
i,
moşneag timpul ce pe
șerbării dela: Putna era bătrân de una sută şase
/C

băie
ani. Fra
tan pe când Moldovenii din Bucovina jurau
credință şi su-
SI

punere Habsburgilor, şi peste aproape 100

ani: faţa îi strălucea:
de o mespusă: bucurie, când ne întâmpin
ă, grăind în taină cu-
IA

vintele: „Ştiu de ce aţi venit. Acum se

împlineşte o sută de
ani de când ţara a fost luată de la Moldova
şi aţi venit ca s'o
U
BC

;..,.29), Ci. Darea de seamă. a lui, Slavici despre

Vol VI şi VII, unde:
se laudă activitatea tui Hurmuzachi. (Timpul, 1878,
6 Dec. şi urm.).
 RY
— 469—

_întoarceţi!”.: In zadar ne-am dat

RA
silinţă să-l încredințăm că
departe de moi acest gând îndrăzneţ, căci
el nu se putea des-
“îace de o plăcută amăgire, cu care s'a
mângâiat aproape un

LIB
veac întreg. Şi alipirea către Moldova, păstrată
acest om în
"uitat de moarte, s'a moştent în ceilalți Moldoven
i din Bucovina.
(1 linie, articol cu subtitlul: Moldova față cu cedarea Bu.
covinei). Faptul

TY
acesta povestit astfel de Em. este adevărat,
fiindcă-l găsim redat sub o formă mai rcali
stă şi de I. Slavici:.
„Prostiţi de Evroii furioși [fiind excluşi dela
lucrările serbării],

SI
sătenii de la Putna au început să creadă că noi am venit, ca
acum, după o sută de ani, să luăm iar Buco

ER
vina şi să 'o alipim
de Moldova Şi că mari vărsări de sânge
se vor face. In ziua
când mi-au sosit dar steagurile; mulţi -diitre dânşi
i au fugit
IV
din sat şi S'au ascuns prin pădurile de brad ce se
întind până
la hotare”. (Amintiri, 62). Cele două relatări, a lui.
Slavici şi
UN

a lui Em., se completează una pe alta.

In acelaş articol (1 Iunie 1878), Em. laudă țărănime
a:
»Moldoveanul a primit în tăcere rumperea unei părți din trupu
l
AL

Moldovei; “dar, dacă i Sar fi pus în vedere nevoile stăpânirii

asupritoare din Moldova şi binefacerile ocrotitoarei stăpâniri
nemțeşti,şi. apoi ar îi fost întrebat dacă alege nevoile său
TR

bine-
facerile, cl S'ar îi rostit pentru nevoile cu care cra
deprins. Şi
dacă s'ar îi găsit un singur om care i-ar fi insuflat
încredere
EN

Şi ar fi stiut să ica cenuşa de pe jăraticul din inim

a lui, Mol-
“ dovanul ar îi luat 'arma şi s'ar-fi luptat chiar fără năde
jde de
isbutire pentru mizeria în care se aila. Acest om lipse
/C

a şi pentru
aceea puterile Moldovenilor erau ca nişte comori îngr
opate în
SI

pământ spre a fi păstrate pentru niste vremi mai bune”

. “In:
Dbroşura lui Kogălniceanu am văzut totus că Gr. Ghica arata
IA

“Porții că Moldovenii stau la îndoială dacă să înceapă singuri

lupta împotriva Austriei şi că armatele austriece sunt puţine
U

în Bucovina. Ca şi Kogălniceanu, Em. laudă Şi el boer

imea .
Moldovei: „Astiel, lipsiţi de sprijinirea poporului, înşelaţi de
BC

câtre împărăţia în care nădăiduiscră, boerii Moldovei. au pier-

dut o parte din vatra țării lor. Fi însă, prin purtarea lor, au
 RY
— 470 —.

RA
“păstrat numele bun a] țării, au dat tărie
încrederii în noi înşi-ne
şi au dovedit, că şi chiar în cele mai ticăl
oase vremi, Românul
rabdă, dar nu renunţă”, Un cuvânt ca rumpe

LIB
rea, o expresieca
vatra ţării,'pe care am mai văzut-o şi în articolul lui Em.
Curierul de laşi despre Gr. Ghica V. V., din 1 Oct. din |
1876, („va-
tra strămoşească”, apud Scurtu, 204), ca şi
alte asemănări de

Y
idei şi expresii ne dovedesc paternitatea neînd
oielnică a poetului

IT
nostru. Em. continuă cu lauda boerimii, care
„după “putinţa.
timpului şi-au făcut datoria şi nu au dat faptei împli
nite [ră-

RS
pirea Bucovinei], prin învoirea lor, sfinţ
enia morală..: Fără
învoirea lor, Moldovenii au fost desbinaţi,
şi pentru aceea până
„în Ziua de astăzi ei şi-au păstrat dreptul
VE
de a se simţi uniţi...
Bucovina a rămas o-ţară românească, o parte din Mold
ova.
Şi nimeăi nu poate să-i învinovăţească pe Moldoveni pentru
NI

aceasta, fiindcă ei nici odată nu au renunțat la

dreptul de a se
Simți memebri ai, aceleiaşi individualităţi sociale”, (9
LU

Iunie 1878,
cu subtitlul: România în luptă cu panslavismul).
Cele 19 ar-
ticole din Timpul, despre Bucovina şi Basarabia, ni-l
arată pe
Em. ca pe un adânc cunoscător al acestor probl
RA

eme, care sunt

astăzi, mai ales, de atâta actualitate, | Ma
Despre starea economică şi socială a țărănimei din Bu-
covina ne vorbeşte Em. întrun vast studiu din Timpul (24 Mai
T

1879): Uzura, (apud 1. Creţu: Opere, III, 13—27), unde Em. se

EN

documentează: mai ales din studiul profesorului. Dr. Plafter:

Der Wucher in der Bucovina. e | |
/C

Poate că în legătură cu aceste articole despre Bucovina,

pentru o mai amplă documentare, îşi notase Em., desig
ur pen-
SI

tru ca să şi le procure, unele cărţi în manuscrisele sale,

(ms. ;
2255 fila 14, apud Gh. B.-Dluică]: Influente “lit. la Em.
IA

în
Bul. „M. Em.” 1,'1930, 63): Sfaufe-Simiginowițz: Die Boden-
plastik der Bucowina, Kronstadt, Sindel, 1/3 Thl. şiWficken-
U

hauser: Bohotin od. Geschichte der Stadt Czernautz und Um.

BC

gegend, Czernowitz bei Pardini, 1 Thlr. In special istoria ora-

sului în care copilărise trebue să-l fi atras pe poet. Intrebarea
este: le-a cumpărat, le-a citit? |
 RY
— 47| —

RA
Intr'o notiţă din epoca Vienei (ms. 2258 f. 179). Em. se
interesa despre. o ietipărire la tipografia /unimei a cărţilor de
şcoală ale lui Silvestru Andrievici- Morariu (Bul. N. Em.” ,

LIB
I, 70). |
Cu prilejul aniversării omoriîrii lui Gr. Ghica v. V. (1777), |
comitetul societăţii studenţeşti, „Arboroasa” din Cernăuţi tri-

TY
mete o telegramă primarului, de Iaşi pentru raliarea, studen-
țimii de acolo. la sărbătorirea, “domnitorului:
- decapitat: „din

SI
partea detrunchiată a vechii Moldove trimite condolenţa mem-
IE brilor săi pentru apărătorul decapitat”. Din: cauza aceasta sunt

ER
întemnițați de Austriacă membrii comitetului societăţii Ar-
_boroasa”: Ciprian Porumbescu, C. Morariu, Z. Voronca, Orest
Popescu şi Eug. Siretean, iar societatea e: desfiinţată. In Timpul
IV
(4- Febr. 1878) găsim o scurtă notiţă despre procesul membrilor
UN

societăţii. „Arboroasa”, datorită, desigur, tot lui Em. _

_ Admiraţia poetului pentru Bucovina şi în spedial pentru,
vatra ţării”, pentru Suceava, o vedem chiar şi într'o cronică
teatrală despre Despot Vodă a lui V. Alecsandri. lată preamă-
AL

rea Sucevei (Timpul, 2 Noem. 1879): „Suceava! E drept că

acelaş riu al Sucevei curge la aceeaşi poală de deal şi astăzi,
TR

dar castelul vechilor Domni e o ruină, biserica Mirăuţilor chiar

şi strămoşii generaţiei actuale o ştiu tot ruinată ca o moaşte de
EN

piatră din vremea lui Alexandru cel Bun, iar pe ulițele acelui
_oraş,- mare odată, mic astăzi, te împiedici numai de câte o
“piatră de mormânt, care serveşte de pavaj. Şi ca un semn ce
/C

mult le prieşte românilor constituția şi liberalismul modern.

acolo unde se sfătuiau odinioară pârgarii şi șoltuzul Sucevei.
SI

dezbat azi în limba nemţească . consilieri jidani, iar Sucevenii

înşişi aleg astăzi în parlamentul din Viena — cu voturi cuni-
IA

parate pe bani — pe evreul Oifenheim,: atât, de cunoscut prin

"onestitatea manipulaţiunilor sale financiare. O tempora, o
U

mores!” Şi într'o schițare de nuvelă s'a mai încercat Em. să

BC

ne dea 0 vază descriere a Sucevei (cf. G. Călinescu: Viata lui

Ermn.,. 113).
Acelaș G. Călinescu (Patru fragmente eminesciene, în Ad.
 — 412 —

RY
Jit. 1932, Nr. 602, din 19 Iunie), precizează că în: ms.
2255, f.

RA
1—5, sub titlul general Iconostas şi Fragmentariurn
se găseşte
şi descrierea unui ghetto din Suceava: „Ciudată ca 0:Scrisoare .
în ierogliie» sta uliţa jidovească a Sucevei în lună”.
Partea.

LIB
descriptivă e redusă. In treacăt sunt amintiţi „murii cetății
-Su-
cevii”. In acelaş manuscris, într'un-proect de nuvelă de prin
1875, se descriu văile Siretului, şi: Sucevii. Aici este şi o
des-

Y
criere a înserării în sat, aşa: ca în Sarg pe deal;- apare
-şi un
„moş Miron prisăcarul, care-i spunea poveşti” copilul

IT
ui Iorgu,
fiul boerului Vasile Creangă, eroul principal al nuvelei. D. G.

RS
„Călinescu socoteşte că Em. zugrăveşte aici curtea boerulu
i
Balş-Dumbrăveanu, după spusele lui G. Eminovici. Credem că
Sunt lucruri şi fapte văzute şi trăite. VE |
In drama Ernuni sau Amor pierdut — viață pierdută, Scrisă
de Em. prin 1869—79 sub influenţa poeziei Emuni de V. Alec-
NI

sandri, personagiul feminin Emmi îi răspunde altui personagiu

din piesă, poetul V. A., care îi lăuda Italia: „Să-ţi spun. Mie...
LU

nu-mi place Italia, ca... Bucovina. Tata are o casă m Suceava...

îață'n faţă cu acele ruine negre, ce se zic a fi castelul Domnilor
Moldovei... Imi place să stau viața mea toată să privesc acele
RA

ruine... Noaptea... iarna... într'o cameră caldă... eu stau la

“fereastră şi privesc: ruinele cele ninse, .albe, cu argintul lor.
galben (? sic) fugind prin nouri negri... în umbrele acelor nori
T

aruncate pe zăpadă părând a fi-umbrele străbunilor. Apoi las

EN

perdeaua n jos şi la lumina focului să „citesc poveşti bătrâne

şi să-mi. adorm mintea mea de copil nebu
cu: istoriil
n e croni-
/C

celor colbăite ale tată-meu. Vezi tu... ce viaţă mi-ar plăcea...”

(apud 1. Scurtu: Em. şi Alecsandri în Sămănătorul II, nr. 11,
SI

14 Mart, 1904, p. 171). E însăşi sensibilitatea lui Em. în aceste

vorbe ale îetei. o
IA

Tot sub limpresia aceleeaşi comemorări a.răpirii Bucovinei

şi desigur şi sub inspiraţia articolelor lui Em. despre Bucovina,
U

„trebue să fi fost:scrisă o povestire romantică, în genul lui N.

Gane, care apare în Timpul (30 Iulie, 1878): Stanca — Po-
BC

vestire dela începutul veacului, semnată de G. Greceanu. Ea

 413 —

RY
începe aşa ca în articolele lui Em.: „Pe la începutul veacului

RA
acestuia, locuitorii; ţării de sus, rămaşi în partea Moldovei după
deslipirea Bucovinei, simţiră trebuinţa de a înfiinţa un târguşor |
pentru a înlocui târgul Suceava, luat sub stăpânirea Nemţilor”.

LIB
Paharnicul lordache, eroul principal, vorbeşte cu Ion, slugă bu-
covineană: „Care vra să zică, n'o să mai treci de acum, pa-
harnice Iordache, de la Tempeşti la Suceava, n'o să-ţi mai

TY
săruţi nici sora, nici fratele, nici prietenul ce au rămas dincolo,
şi încetul cu încetul, o să ne facem străini unii cu alţii, ei. Neniţi
şi noi Moldoveni”. Iar bucovineanul lon răspunde boerului:

SI
"precum din grâu nu se face urzică, aşa Moldovanul nu se
face Neamţ. Fetele cele frumoase ce le vedem noi în toată

ER
joia, coborându-se din munţii Solcăi şi-a Suceviţii, precum şi
plăeşii cei cu musteţele negre şi cu plete până la brâu, Mol-
IV
doveni sunt şi Moldoveni vor rămâne. Vor trece ani la mijloc;
şi din stejarul îmbătrânit tot mladă de steiar va ieşi”. Tot
UN

“atât de mult îi va îi plăcut redactorului Em. şi paharnicul lor-

dache, îmbrăcat cu „antereu de cutnie galbenă... Cu dulamă
„blănitătă de postav cafenilu... în cap o căciulă ţurcănească de
AL

oae ţigae”. Rusticitatea aceasta arhaicăîi va îi plăcut autorului

lui Călin, căci restul povestirei cu ţigănci şi vrăji, nu are nici
TR

„o valoare literară. Obiceiul acesta de a se întâlni Bucovinenii

şi Moldovenii dela graniță, la iar maroacele dela Suceava sau
“Fălticeni, despre care e vorba şi în nuvela lui G. Greceanu,
EN

este un fapt real, căci vedem şi în scrisoarea lui Alecsandri

cătră Alecu Hurmuzachi (Iulie, 1850 în C. L. 1906, 588), dân-
/C

_du-şi întâlnire în iarmarocul din Fălticeni cei doi prieteni.7).

Tot în legătură cu aceste artcole şi cu răpirea Bucovinei
SI

şi Basarabiei sunt şi multe variante de versuri scrise în formă

„populară, aflate în manuscrisele lui Em.:
IA

C'au făcut moşia. mea | Dat-au ţara vântului,

“Trecătoarea altuia, În fața pământului,
U

37) Tarmarocul de sf. Ilie, la Fălticeni, îl descrie amplu şi Al. Pe-

BC

“Timon: „Jidovul cămătar” 1863,.p. 136 sa.

 44

RY
—
Pe copita calului „Si au dat-o altuia,

RA
Pe talpa Muscalului ” „. De îlorile cucului, |
Şi au rupt moșia mea Sub' biciul Calmucului.

LIB
Cecace e spus pentru altă. dată, dar şi pentru
vremu
+ ri
mai apropiate nouă, din îericire şi acestea trecute
...
Codre, codre drăgălaş, | "Cum un stol de venetici,
Multe lume spune-ţi-aş,

Y
Grecotei cu ochii mici,
Spune-ţi-aş cum rând în rând, - Bulsăroi cu ceafa groasă,

IT
Fi pământul meu îl vând 1 Liită rea şi uricioasă,
Și la Nemţi şi la 'Tătari, Intr'al ţării mele sfat

RS
„Si la Greci şi la Bulgari, aa Se'mcuibară: un pacat.
Pornind. dela Ura împotriva răşluitorilor externi ai
celorVE
două provincii, poetul nostru ajunge la criticarea
situaţiei so-.
ciale-politice interne, formulată şi în Cunoscuta sa
teorie a
păturilor superpuse, din articolele Timpului, dar
şi din Scri-
NI

„Soarea III...
Intr'o variantă a versurilor citate în articolul despre Ră-
LU

pirea Bucovinei din: 1877 (C. d. 1. 30 Sept.), săsim acieeaş

cri--
tică socială:
RA

Vai de noi şi vaiui de mine,” | Ca iarba de mărăcini.

Căzută pe mâni străine,: Şi mila străinului Ni
Căci mâncată-s de străini, E ca „umbra spinului... etc, -
T

| Sa a (Ed. Cuza, 119—120)...

EN

Iar înti”o vari ian din care va deriva şi Doina din 1883,
spune: o |
Cine ne-a adus Muscalii,.
/C

N'ar vedea” ziua cui aiii.

Aibă'm lume partea boalii, :
>

Ca să-i scoaţă ochii corbii,

: ț .. . m. d .. ..

Cine ne-au adus Jidanii, „Să rămâen drum cu orbii.., etc..

SI

(Ed. Cuza, | 120)...

IA

Soarta celor două provincii răpite o mai. deplânge Em. şi

în alt“ fragment din: manuscrisele sale (2259, f. 185—6, apud
1, Scurtu: Ein. şi Moldova în „Sămănătorul”,
U

II, 5 Oct. 1903,.

634—5):
BC

Şi Ştefan Voevodul în somn adânc, deplin,

Visează el că doarme sub un pământ străin?
 RY
a 475 —

RA
Sau: | Da |
Moşiamn jumătate nemernic ţi-o îurară,
„Că între Prut şi Nistru pe olatele bătrâne

LIB
Domnesc pe neam şi ţară Calimuci cu cap de câne...

După cum vedem, în operele lui Em. găsim pe deoparte

înregistrarea lirică a revoltei în contra înstrăinării celor două

TY
provincii, iar pe de altă parte poetul nu se măr cimeşte numai la .
aceste manifestări, lirice, foarte adesea cele fiimd precedate sau

SI
urmate de o studiere serioasă a stărilor sociale, politice, istorice,
culturale, etc. Căci Em. era un mare poet liric; în primul rând,
dar şi. un
ER
spirit analitic, -o inteligenţă vie, cu o orientare
ştiinţifică, în problemele sociale, teoretice şi aplicate la' stările.
vastă,
IV
noastre naţionale.
In orice caz, ideile şi sentimentele lui Em, erau : întot- :
UN

deauna pornite dela realități văzute şi adânc trăite şi nu dela

abstracţiuni logice. De exemplu, îaptul că el insistă în atâtea
rânduri asupra Sucevei, „vatra ţării”, se datorește nu numai
AL

importanţei istorice a acestui. oraş, darşi imaginii reale, trăite,

care-l va îi impresionat atunci când va îi vizitat Suceava, poate
chiar în '1875, când adusese clandestin la Cernăuţi broşurile lui
TR

Kogălniceanm despre Răpirea Bucovinei. Pe atunci se afla în

Suceava cumnatul. său, |. Drogli, ca inspector: şcolar distric-
EN

tual şi se va îi dus poate să-şi vadă pe -sora-sa Aglaea, dar

tot odată şi bătrâna capitală a Moldovei, pe unde îi vor îi ră-
sărit umbrele marilor Domnitori: _ |
/C

Dragos Vodă cel bătrân Că pe el merg cinci pe jos

SI

Pe, Moldova e stăpân Şi au loc cu de.prisos,.

Şi domnind cu toată slava Că merg trei călări alături
IA

Şadem scaun la Suceava. Și mai au loc pe delături vi

La Suceava lăudată, Caii mândri să şi-i joace,

Cea cu zid înconiurată Când . încolo, când încoace.
U

Zid de piatră nalt si gros.

BC

Sau:
Suisem noaptea la Suceava Cum trecem lume toată slava
Pe ziduri vechi cetatea unde-i, Trecuşi. Sic transit gloria mundi... etc.
 N

— 476—

RY
| Dr. Teoiil Lupu îşi âminteşte că, prin anul
“Em. ar îi venitHa Suceava şi ar Şcolar 1887—88,
îi tras la Vasile Bumbac. (Făr-

RA
Frumos, 1929, 109). D. Leca Morariu (:Em. la Suceava, în
Făt-Frumos, 1929, 196—7)stabileşte că Em. ar fi fost la Su-
Ceava odată, între 1875—1882, la
1, Droglişi a doua oară, la

LIB
„1886, când vine cu Henrieta la V. Bumbac
, ducându-se şi la:
„patronul lui, Şt. Dracinschi 38). In
1885, de Crăciun, ar îi vizitat
“Em. pe sora sa, Aglaea: Drogli, la Cern
ăuţi, unde ar îi făcut

Y
Chiar pe sufleorul, când nepotul său, Gh.
Drogli, împreună cu

IT
un alt copil, Const. Isopesciu-Grecul,
ezentat Florin ar îi repr
şi Florica. de: Alecsandri. Poate că acum
1-0 fi cunoscut şi Sofia

RS
Ştefanovici 3) pe Em., pe Când era „la 0
Drogli:...” de la o vreme s'a ridicat [Em.] cafea”, ja Aglaea
dintre noi şi îmbla
de colo până colo, mut şi meditati
VE
v. “Ştiu că fusese acu bolnav
şi. Aglaia Drogli îl cruța foarte, conv
ersând cu noi pe şoptite
şi aruncându-şi, ochii, mereu spre dâns
ul. Palid la îață, cu părul
NI

'Ca'pana corbului, Em. era nu numa

i straniu şi interesant, dar.
chiar — pot Zice, cum ziceam şi atunci —
LU

frumos”.
De la Cernăuţi ar îi trecut Em. şi pe la Suceava,
de, poetul: V. Bumbac şi ar îi vizitat de oprit
ziua lui, şi pe colegul
dela Viena, Şt. Dracinschi, acum director
RA

de liceu. Aici ar fi în-

tâlnit vechi prieteni bucovineni ca: A, Daşch
ievici, Ştefureac,
C. Mandicevschi, [. Isopescul 40),
Si |
T

Pentru formaţia sufletească şi poetică

a lui Eminescu de
dinaintea epocei: vieneze, s'a vorbit de
EN

influenţa lui, Bolinti-

ncanu, Eliade, Alecsandri, ctc., dar s'a
amintit numai! în treacăt
despre influenţa lui Vasile Bumbac,
acest Alecsandri al Bu-
/C

covinei. Că V. Bumbac: este un Alecsandri al Buco

vinei, ne-o
arată d. Victor Morariu. („Vasile Bumbac 1837—1918).
SI

Pa-
35) Cî. şi V. Gherasim: George Drogli, nepotul lui Em.
IA

III, IV, nr. 149, 7) şi Aug.

(A. L. A. S.
Z. N. Pop: „Despre Aglaea Em., sora poetului —
„în Bucovina”, „Rev. Bucov.” 11, 1943, nr. 1 şi 2:
U

39) Amintiri eminesciene, în Bul. „M. Em.”, 1932, 10.

4) Cf. Eug. 1. Păunel: Popasuri eminesciene în Cernău
ţi (în C.L.
BC

1939, Iulie-Sept. p. 933 sq.). Ie II.

N
 — 477 —

RY
gină din istoria literaturii bucovinene”, Inst. de literatură, Cer.
1940) 4). |

RA
Apropierile între cei doi poeţi sunt mai numeroase. “In
1858, când vine Em. la Cernăuţi, ca: elev la National-Haupt-:.

LIB
“Schule, stă la Pumnul împreună cu fraţii Bumbac, dintre care.
Vasile era prin cl. VI—VII şi era „frapat de mulţiinea de poezii
popularece i ile recita acel miraculos Mihai Eminovici...” (o: C..
5). Noi stiam că Em. recita poezii din Alecsandri. DI. V. :Mo-

TY
rariu mai afirmă că meritul celor doi poeţi este că S'au însu-
jleţit de sentimentele naţionaliste ale lui Pumnul, dar nu i-au:

SI
„tcceptat rătăcirile lingvistice”. (o. c. 5). Trebue însă de pre-.
cizat că nu i le-au acceptat pentru întreeaga viaţă, dar.că, cel

ER
„puţin pentru vremea când ambii erau învăţăceii lui Pumnul,
„au trebuit să i le accepte: aceste rătăciri, Şi: într? adevăr, Em,,
atunci. când dărueşte cărţi, sau când scrie în catalogul biblio-.. .
IV
tecei gimnaziaştilor lui Pumnul, trebue să întrebuințeze sis-
UN

temul pumnulist, Cât despre V. Bumbac, unele „sPumnulisme”

din opera sa nu se datoresc numai ortografiei „Foiei, soțietăţii”
care-i publica poeziile Şi-i schimba ortografia, ci şi poetului,
AL

care rima, „venerăciune” cu „bune”, sau expresii ca „veni-.

toriu”, „înnegurit”, din elegia „Uă dimineaţă pe ruinele Su- |
cevei, reşedinţei lui Ştefan cel Mare”, datată: Suceava 1859, cu -
TR

pseudonimul Audin Costânceanu. (0. c. 10). Această poezie ne .

aduce aminte şi: de Cârlova, ( „Ah, cum n'am eu putere, o .
EN

“Ziduri întristate...”) şi de A. Hrisoverghi, dar şi de .M. Em.

din unele încercări, în proză şi în versuri, de a cânta Suceava.
E caractetistie apoi şi îaptul că V, Bumbac, încă de prin»
/C

1856, anticipează pe Eminescu, prin colaborarea la revistele ar-

delene şi mai ales la „Familia”, unde Eminescu va colabora cu::
SI

zece ani mai târziu, ca şi: adversarul său, D. Petrino. Tot astfel -
îl apropie pe Eminescu de V. Bumbac îaptul că ambii, atunci -
IA

când nu mai pot continua liceul la Cernăuţi, pleacă 'spre „mica .

U

44) Vezi şi C.' Loatin: "„Ist. lit. rom. din' Bucovina”, Cern. 1926 .
BC

p. 112—127, PC ae pu i
 — 478—

RY
Romă”, spre Blai. Bumbac Ya
+ trece acolo examenul de ma-. |
turitate prin 1862. (0, c. 6). La fel vor îace şi viitorul pictor
Ep.
Bucevschi, Z. Voronca, S. FI. “Marian, V. Burlă. La Viena,

RA
unde
V. Bumbac stă vreo 10 ani, (1864—74), cei doi! poeţi se în-
tâlnesc iarăşi. Ambii vor seri poezii “ocazionale, Em. numai
în

LIB
prima fază, Bumbac şi mai târziu, ca de. exemplu oda:
„Sa-
lutare la gramatica Pumnului” , »Odă la instalarea mitropo-
litului Teofil Bendela”, cum şi' mitropolitului Silvestru Morariu-.
Andrievicz (0. c. 8), si „Imnul festiv” la sfințirea

Y
monu-
mentului lui Pumnul, în 16 Aug. 1888. (o. c: 31).

IT
| Desigur că şi Eminescu trebue să fi citit tradiția poporală
culeasă din Volovăţ, de colegul lui V. Bumbac, G. L. Buliga,

RS
şi publicată în „Foaia Soţietăţii”,: (1868) din care se inspiră
„Dragoşiada” sau „Descălecarea lui Dragoş în Moldova” „ Scrisă
VE
la Viena: de V. Bumbac şi publicată în aceeaş „Foaie” (1869) 42),
Despre versurile „Dragoşiadei”, spusese N. Iorga („„Con-
_ferinţe. bucovinene, 57) că sunt „de o frumuseță ce se poate
NI

“ aseza uneori alături cu versurile lui Eminescu”; dar mai pu-

tem evidenția şi dâcismul lui Bumbac: „Şi Dacia, prin soarta |
LU

trecutului smerită, / Curând o să-şi resfire puterea "mtinerită!”,

care este o continuare a dacismului dela 1840 a, lui. Kogălni-
RA

ceanu-Russo, ajuns până la Eminescu. Dar şi mai. Surprin-

zătoare este: rima din versurile - „Dragoşiadei”, unde găsim
nume proprii ca „burlacul — Racul”, „Vârcolac — cerdac”,
T

„Veveriţă — criță”, „Vasâlcău — Rarău, ceeace va per-

EN

-fecționa şi Eminescu -mai apoi. o

Tot de Eminescu ne aduc aminte şi versurile lui Bumbac:
„după cum pe faţa. cerescului. hotar / Luceafărul întrece cu-al:
/C

strălucirii dar / Pre celelalte stele...” sau mai ales versurile:

SI

Noi sântem ce bem apă din Tisa năsipoasă

Şi cei ce bem din Nistrul cu maluri pripuroase | /
Şi cei ce ios se scaldă în Istrul. cel: bătrân
IA

Şi cei ce sus prin sânul Carpaţilor se ţin

Şi pasc: „bulpoase turme. . a
U

4%) Două cânturi le-a şi citit V. Bumbac î în 3 şedinţe ale „Soc Mt. şi
BC

- stiinț.”--din Viena (5. şi 14 “Nov.. 1868: şi. 20 Nov. 1869),

 — 479—

RY
Romul. Scriban, în Incercări poetice (1860), are poezia
'O noapte pe ruinele Sucevei, unde spune. ca V. Bumbac $Şi apoi

RA
Eminescu: |

Dă-mi versului răsunet, să meargă

peste Nistru,

LIB
Pân'dincolo de Tisa, pân'dincolo de Istru,
Nainte de-a se stinge divinul foc în mine,
Ce mi-au aprins gândirea pe-aceste vechi ruine!
„(w.G. Călinescu Ist. lite rom. p. 301).

TY
„N

Tot astfel C. Boliac va scri, asemenea Doinei lui Em.:

SI
“Pulberea se-ardică'ni soare
Despre Prut în nor; sinistru,

ER
Cu holera pe picioare
Vin Muscalii dela Nistru,
Turcul Dunărea, 'mpresoară,
IV
Bălţile abia”l încap, ...
(a G. Călinescu o. c. p. 234).
UN

Totuş V. Bumbaa este refractar influenţei poeziei sur-

prinzător de nouă a lui Eminescu, deşi marele post îl vizitează
la Suceava, sc pare că în două rânduri, împreună cu Henrieta,
AL

sora sa. Dl. V. Morariu remarcă.o apropiere a lui Bumbac de

Eminescu, în versurile:
TR

| Noaptea "n tainică visare

Despre lumi nemuritoare
EN

Cu lianele visezi.
7

din poezia „Floarea cfemeridă de cactus” din 16588.

/C

In 1885) face Ein. băi lângă Odessa, de unde îi scrie: altui

prieten bucovinean, V. Burlă, (din Liman, 18 Aug. 1885, apud
SI

“Torouţiu, o. c. IV, 162): „In colo duşmanul cel mai mare al

singurătăţii mele'e uritul... Astiel, deşi nu tocmai vorbăreț 'de
IA

îelul meu, sunt condamnat la un mutism absolut. De citit n'am

asemenea ce citi, decât o ediţie a lui Heine, rătăcită printre
U

bucoavnele doctorului secundar... vântul şi vailunile lacului cu

freamătul lor ncîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor
BC
 — 480 —

RY
şi nopţilor, care se scurg uniforme şi monotone «ca bătăile unui
ceasornic. de părete”, Cecace ne arată că înclinarea spre auto-

RA
analiză şi redarea plastică a Ssimţirilor nu l-au părăsit cu totul.
pe poet, nici după marea nenorocire din 1883.

LIB
Printre ultimele răsunete ale Bucovinei în mintea tulburată,
de boală sunt versurile populare, fredonate într'un. restaurant:
„Cucunuz cu îrunza'm - sus”, „cântec pe care, zicea el,l-a în-

Y
văţat în Bucovina”. (1. N. Roman, în Ad. lit. şi art. nr. 535 din
8 Mart. 1931 şi C. Săteanu: Figuri din „Junimea”, 156). Scena

IT
s'a petrecut cu puţin înainte de a fi fost- dus Em. la Botoşani,

RS
„pentru ca să-l îngrijească, atât de devotat, sora- -sa liarieta.
-1e
.. te
2

VE
Incheind paginile de mai Sus despre Eminescu şi Bu-
„covina, care nu au pretenţia de a fi complete: şi nici lipsite de:
scăpări din vedere, putem ajunge la concluzia că “acest colţ al
NI

vechii Moldove, unde Ss? au cizelat măestru în piatră mănăstiri

ca Voroneţ, Dragomirna, Suceviţa,
LU

Humorşi Putna, unde a

înflorit pictura. lui Epaminonda Bucevschi şi au răsunat: melo-
diile lui Ciprian Porumbescu sau Tudor Flondor, aceeaş „dulce
RA

Bucovină”, a. modelat cu lumina şi căldura e; şi sufletul celui

„mai mare rapsod al Românilor, în epoca cea mai hotăritoare
a: formaţiei sale. De aceea imagina luminoasă a Bucovinei a
T

rămas scânteetoare în geniala lui minte pentru tot timpul vieții

EN

Şi o găsim oglindită în nemuritorea-i operă.

AUREL VASILIU
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
S

Cuprinsul:

TY
: | Pag.
I. Psihologia elevului M. Eminescu „ 203

SI
Il. Câţiva colegi de-ai lui Em. la Cernăuţi . „+ 218
III, O copie a ;,Foii p. minte” a lui Barițiu făcută de:.

ER
gimnaziaşti , | „ 225
IV. Biblioteca gimnaziaştilor lui A. Pumnul , „ 239
V. Alte cărți dăruite de Em. bibliotecii gimnaziaştilor 263
IV
VI. Din lecturile lui Eminescu la Cernăuţi . ; 283

Lecturile gimnaziaştilor lui. Pumnul

UN

a) Poezii | „335
b) Teatru Pa „ 356
c) Cărţi populare, povestiri, romane . „ 366
AL

d) Calendare . e. e... „ 372

e) Istorie A „ 374
N î) Filologie . 381
TR

N g) Texte de legi - . 387.

n) Filosofie RR . 388
i) Religioase a. „ 390
EN

î) Cărţi de ştiinţă . „ 396

]) Periodice „ 398
m) Bucovinene Pa . 402
/C

n) Imprumutătorii a „ 408
VII. Eminescu şi A. Pumnul Pe „41
SI

VIHI. Eminescu şi trupa Tardini . | „.434

IX. Continuităţi bucovinene la Viena „443
IA

„ X. Eminescu şi serbarea dela Putna. „451

XI. Bucovina în scrierile lui Eminescu . „ 460
U
BC

31
 RY : ,
RA ” 1
LIB
. . ” - .
. .
-
. - e « . ; .
+
PR . Ă ”
se .- . .
- |
. | :
Y . ” .
- | ,
IT . - " - : 2 e
.
RS ,
-
. . .

. -
« .

- -
,

.
.
ia

* da
5
- ” -
. -
VE . . . .
.
.
a
- 3 >
ă
Pi
. N
.

.
.
., NI ÎN
i .
. -

”
.

”
-

i
.
LU
, . - a. _ x
. N
, E : .
2 . + . "
RA
e . - îi
, - . -
- . i , .
. , «
i « T
.

. .
.

.
.
.

N . .
.
,
4
.
N

”
-
EN Ia
N
-
”

-
/C
- - - . . | | 4
. - - . . . . . - . . . - SI . .
. ” - ”

- .
.

. ”
»

IA .
4 îi ” - U
. . . BC
 RY
RA
LIB
TY
SI
- Aron Punareul -— Mita Eminescu
l. Reabilitarea
ER
lui A. Pumiul îi
IV
II, Iniluenţa lui A: Pumnul asupra lui M. Eminescu
UN

de Constantin Loghin .
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
LU
NI
VE
RS
IT
Y
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
Aron Punazul -— “Milai Eminescu
| de C. l:oghkin -

TY
]. Reabilitarea lui Aron Pumnul

SI
Aron Pumnul a murit în ziua de 24 Ianuarie 1866 în vârstă
«de nu tocmai 48 de ani (s'a născut în 27 Noem. 1818). Moartea
ER
Sa a trezit un ecou adânc în toate cercurile româneşti din Bu-.
covina. Comitetul Soţietăţii pentru literatura şi cultura română
IV
din Bucovina a trimis înştiinţări telegraiice la Iaşi, Sibiu, Pesta .
şi Viena, iar clerul ortodox din Bucovina a oficiat în ziua. de 28
UN

Ianuarie câte un parastas în bisericile din Suceava, Rădăuţi,

Siret, Câmpulung, Putna, Dragomirna şi Suceviţa pentru . veş-
nica odihnă a sufletului lui A. Pumnul.
AL

Inmormântarea lui s'a transformat într'o pioasă mani-

festare de simpatie a Românilor bucovineni şi o imensă mul-
ţime de funcţionari, preoţi, mari proprietari, meseriaşi etc., în
TR

frunte cu însuşi episcopul provinciei, Eugeniu Hacman, a ţinut

să-i dea ultimul salut.
EN

In anii şi deceniile următoare, amintirea lui Pumnul : a fost

permanent cinstită în Bucovina. Foaia Soţietăţii pentru litera-
tură 1) i-a închinat -un număr întreg, în Care a Scris Cu COm-
/C

petenţă şi sincer entuziasm Al. Hurmuzachi despre cel: dispărut

şi în care S'au reprodus cuvântările funebre ale lui Al. Hur-
SI

“muzachi, M. Călinescu şi' Al. Pleşca, ca şi discursul lui Eudoxiu

IA

Hurmuzachi, rostit în: dicta Bucovinei, în ziua de 29 Februarie

"1866. Numărul se încheie cu ecouri despre A. Pumnul din ga-
zetele contemporane. şi din restul Bucovinei!
U

In chiar ziua morţii lui. A. Pumnul comitetul Soţietăţii

BC

1) A. II, 1866,
 | :— 486 —..

RY
pentru literatură a luat două. hotăriri: să creeze o fundaţiune
Pumnuleană; :din care, în cursul deceniilor următoare,
au îosi. |
sprijiniți cu ajutoare Şi subvenţii sute de elevi, şi

RA
să ridice un
monument pe mormântul lui în Cernăuţi, monument
care a îost
“sfinţit în ziua de 16 Iulie 1588.

LIB
Poate mai trainic decât-acest monument, Soţietatea pentru
literatură i-a ridicat altul: a publidat, prin pana “neobo
sitului
“Ion a: lui Gheorghe Sbiera, o carte sub titlul: A. Pumnu
l, Voci.
asupra

Y
vieții şi însemnătății lui, (C- ți, 1889). Pe lângă diferite
studii în legătură cu viaţa

IT
şi opera celui dispărut, se mai dau
„în această carte de 392 de pagini felurite documente cu
privire

RS
la înființarea catedrei de limba română la liceul din Cernău
ţi,
precum şi câteva scrieri mărunte, rămase în manuscris dela
A, Pumnul, VE
Câţ de puternic a fost ecoul trezit de. moartea lui A. P. |
ne atestă o umilă broșură apărută cu acel prilej și care se in-
NI
titulează modest şi candid:
Lăcrimioarele învăţiăceilor gimnasiaști din Cernăaţi la
LU

Moartea prea iubitului lor profesor A. Pumnul (Cernăuţi, 1866,:

cu tiparul lui Rudolf Echardt). !
RA

In versuri impresionant de sincere elevii recunoscători îşi

revarsă durerea după fostul lor profesor. Aici îl întâlnim. sti-.
huind “pe elevul de cl. a Vl-a Stefan Stefureac, profesorul şi
T

scriitorul de mai târziu, pe elevul de cl. a V-a I. leremievici,

EN

'tot profesor mai târziu, pe elevul de cl: a VIl-a E. Franzos (în

limba gegermană), atât de discutatul scriitor. “de mai târziu, şi pe
elevul de cl. a VI-a B. Ehrlich (tot în limba germană), iar în
/C

fruntea broşurii, avem cunoscuta poezie a „privatistului” M.

SI

Eminoviciu, care prin+sonorele versuri:

IA

Imbracă-te în doliu, frumoasă DBucovină,

Cu cipru verde 'ncinge antică fruntea ta, |
U

îşi începe stihuirea sa atât de rodnică pentru literatura noastră.

„Memoria lui A. P. a fost perpetuată în Bucovina. Strada.
BC

. 7”
BC
U
IA
SI
/C t
n...
EN PTA arina

m pe ma
TR
oma

AL

Aron
UN
IV

Pumnul
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 — 488 —

RY
pe care a, locuit în casa-j proprie şi
în care a locuit.şi M. Emi-
nescu a fost botezată încă dela moartea
sa: str. A. Pumnul.

RA
Această casă va îi transformată - acum,
"prin grija Societăţii,
pentru cultură, în muzeul A. Pumnul-M.
Eminescu, După Unire,
primul "liceu românesc, din' Cernăuţi

LIB
a primit numele marelui
dascăl. De
Toate acestea s'au făcut în Bucovina,
în patria a doua a
lui A. P. Ce s'a făcut în restul ţării pentru perpetuarea

Y
acestei
memorii? - o i a E

IT
| Activitătea lui A. Pumnul, şi anume aceea care a trecut
peste graniţele Bucovinei, a fost discutată încă
în timpul vieţii

RS
sau imediat după moartea sa. S'a uitat
repede toată prodi-
gioasa acţiune desvoltată de A. P. în slujba
VE cauzei româneşti -
din . Bucovina, S'a uitat toată marea lui
operă de redeşteptare
a sentimentului românesc din Bucovina,
S'a trecut cu uşurinţă
peste toate ideile mari şi generoase ce
le-a sădit în tinerele
NI

vlăstare care i-au trecut pe sub mână şi s'a

insistat asupra gre-
selilor inerente unei atât de rodnice activităţi, E
LU

Aceste greșeli au fost atacate chiar în timpul vieţii lui

P, dar mai ales după moartea lui. V. Alecsandri
A.
l-a atacat cu
sarcasm într'un vodevil: Milo director
RA

sau Mania posturilor,

vodevil ce a apărut în chiar „Foaia Soţietăţii”,
deşi condu- |
_cătorul revistei era Î. Gh. Sbiera, continuatorul
acțiunii lui A.
T

“P. în Bucovina. | Su |
EN

| Poate mai plin de efect este atacul venit chiar

din Buco-
vina în: broşura lui D. Petrino: Puţine cuvinte
despre coruperea
limbii române (Cernăuţi, 1869), în care se persiflează
cu multă
/C

răutate întreaga operă a lui A. P. în Bucovina.

Astfel, din mare ce a fost odată A. P. nu numai
SI

pentru
Bucovina, ci pentru întreg neamul românesc,
a început să se
„micsoreze tot mai mult în conştiinţa maselor, până
IA

ce încetul
cu încetul amintirea lui s'a întunecat,
Cum se oglindește această amintire în zilele noastre?
U

N'avem decât să cercetăm cele mai recente istorii literare.

Pe
BC

“când în istoriile literare mai vechi i s'a dat lui A. P. locul cu-
Pi
 — 489—

RY
„venit, în ultimele istorii literare a dispărut aproape cu totul.
Dacă D. Murăraşu 2) mai dedică lui A. P. o jumătate de pagină

RA
„din cele 480 de. pagini, vorbind despre încercările lui de „lati-
nizare a limbii şi îmbogățirea ci cu cuvinte derivate din forme

LIB
vechi”, deci de „ciunisnul” lui. A. P. „ despre importamţa: „leptu-
rarelor”, din care Românii au primit pe vremurii cunoştinţă des-
pre literatura română şi din care Eminescu şi-a: luat inspiraţia
pentru Epigonii, despre concepția largă a lui A. P. despre

TY
„limbă şi naţionalitate”, cealaltă istorie literară mai recentă,
de Gh. Călinescu 3), nu-i dedică nici un capitol separat, ci face

SI
numai câteva aluzii mai mult sau mai puţin răutăcioase. Nu
aminteşte despre A. P. decât că este „plin de entuziasm” (pas.

286), că A. P. a avut o „limbă peltică” ER

95), despre „ciunismul” lui A. P. criticat de Alecsandri (pag.
(pag. 369), că A. P.
IV
“a avut o. mare înrâurire la Foaia Societăţii pentru literatură
(pag. 568), că elevul M. Eminovici a locuit în timpul claselor
UN

primare la A. P., că acesta i-a fost profesor şi apoi A. P. „era

un mare patriot care înlesnea copiilor citirea de cărți româneşti |
şi se purta prietenos cu „studenţii”, cu care bătea chiar mingea.
AL

Eminescu îl iubea: şi-i devora „Jepturariul” cu toate ciudăţeniile

lui (pag. 385). Atât se spune despre A. Pumnul într'o istorie
literară, care cuprinde 950 pasini format mare, adică 1.900. pa-
TR

gini îormat -obisnulit, |

Trebue să constatăm că memoria lui A. P. a îost salvată
EN

de completă uitare de elevul său M. Eminescu, că marele dascăl

bucovinean a continuat să trăiască .prin marele său elev. Se
poate spune că, dacă m'ar îi îost Eminescu elevul lui A. P., cel:
/C

din urmă m'ar îi fost azi decât un simplu nume fără nici o re-
SI

zonanţă.
„Ne punem întrebarea: de ce A. P. nu s'a putut impune
IA

memoriei permanente a urmaşilor? De ce până astăzi sc vor-

) In Istoria diteraturii române, ed. Cartea românească, cd. | pag.

U

»247—2485,
BC

3) Istoria literaturii române dela origine până în prezent, Bucureşti,

Fundaţiile Regale, 1941.
 — - 490 —

RY
boşte de dânsul “cu oarecare, dispreţ şi cel. mut
cu oarecare:
„bunăvoință îngăduitoare? | |

RA
„ Pentrucă A. P. a iost, ca: şi contemporanii săi
din Şcoala
„Ardeleană, victima unei utopii, care nu cra
personală, ci ine=:
“rentă epocii. Să nu uităim că -A. P. este ardel

LIB
ean (este născut
în Cuciulata: lângă Făgăraş), că a trecut prin toate
acele şcoli
dela Blai, Clui şi Viena, Cali ne-au pregătit pe
reprezentanţii
Şcolii ardelene, .că a fost profesor la Blaj, că a fost amest

Y
ecat
în: rosturile revoluţiei. dela 1848 — pe capul lui “Ungu
rii DU=

IT
_seseră chiar un mare preţ — Prin urmare A. P. a
făcut parte
„din acea pleiadă. de bărbaţi

RS
ardeleni. cari au dat culturii române .-
0 nouă direcție de desvoltare. Se credea şi el chemat
— nu:
Ştim prin ce inspiraţie divină — să dea limbii române
VE o nouă:
cale de urmat. Şi pe A. P. l-au: pasionat cele două mari
pro-
bleme cari au pasionat şi pe ceilalți ardeleni: problema: orto-
.
grafiei şi. problema limbii. Şi pentrucă aceste două probleme:
NI

i-au adus atâta ponos în viaţă şi atâtea pete în. memorie, să ne:
„fie permis să ne. ocupăm
LU

mai. apro ape de ele.

Buchile chirilice, -— “ Dela: început A. P. se-arată un foar te
înverşunat şi. aprig duşman al slovelor chirilice, pe cari le nu-
RA

meşte buchi, spre deosebire de cele: latine, pe cari le numeşte

:
litere. Impotriva buchilor întrebuințează cele mai tari. cuvinte.
„Buchile. cirilice ţin limba română ca ferecată în . nişte:
T

cătuşe de fier aşa încât în ele nu:se poate desvolta şi. înflori.
EN

Pentru aceea scrierea ci cu buchi cirilice se poate asemăna cu

"starea. Evreilor din captivitatea (robia) Vavilonului” 1),
/C

a. „limba română, scrisă cu buchi cirilice, este ca! şi un

om ferecat cot la cot în cătuşe de fier, care, când ar vrca să se
SI

mişte într'o parte sau într'alta nu se poate, de nu cumva se vor

runape cătuşe le de pe el; chiar aşa şi limba română în buichile:
IA

cirilice nu se, poate mişca de nu cumva acele se vor rumpe” 5).

Făuritorul buchilor chirilice, spune mai departe A. P., a fost.
U

1) A. P. Voci, pag; 204. .

BC

7
5) A P. Voci, pag. 205. |
 — 491—

RY
: *-

„foarte liberal şi darnic în darea materialului spre făurirea că-.

„_tuşelor limbii române, căci. în loc de a face 27 de cătuşe, adecă

RA
'buchi, cu care ar fi putut fereca toate mădularele limbii româ-
neşti (adică cele 27 litere), făuri 42, ca aşa săferece şi suiletul

LIB
ei ca să nu se poată naşte şi desvolta”
6). „Deci de vrea cineva
să-şi ţie limba în cătuşe de fier legată, acela serie-o &u buci
cirilice şi o ucidă ca să nu se poată desvolta şi înflori. Apoi
fără desvoltarea limbii, să vedein ce literatură poate să aibă;

TY
iar fără literatură mu poate avea ştiinţă adevărată şi, de n'are
Ştiinţă adevărată, atunci nu-şi cunoaşte interesele şi drepturile:

SI
„mici le poate apăra, ci i le răpește care vine mai. întâi: iar fără
drepturi. este sclavul (robul) altora. Deci cine vrea să fie:

ER
sclavul altora, acela scrie-şi limba cu' buchile cirilice” 7)
A. P. este de părere că buchile chirilice nu sunt O. haină
IV
potrivită pentru limba noastră.
„Limbei românești, dacă e scrisă Cu buchi cirilice, chiar:
UN

„aşaîi stă de bine, cum ar sta de bine lao domnişoară frumoasă,

grațioasă, când ar îi: îmbrăcată în nişte bărneveci. sau salvari
turceşti”... „ba se nai poate adauge că acei salvari încă sânt
AL

de tot rupţi” 8),

A fost timp suficient, crede A. p, ca să se facă limbii
române un “vesmânt croit după trupul ei. Cine pretinde con-
TR

trarul” acela ar batiocuri pe Români şi limba românească!. Noi

nu voim să ne batiocurim limba şi pentru aceea o îmbrăcăm
EN

într'un veșmânt propriu croit după trupul ei” 9). Si

| Atât de urîte i se par malceste „ieroglife de buchi cirilice”,
“încât „ii stârnesc greață numai văzându-le” 10). De accea se
/C

miră că mai există Români care să mai scrie cu buchi chirilice,

„Dacă.:. sar afla vreunii fraţi nefericiţi carii să dorească bu-
SI

chile cirilice ca şi Evreii ceapa Egiptului şi să voiască să sc:

IA

5) A. P. Voci, pas. 207.

) A. P. Voci, pag. 205.
U

3) A. P. Voci, pag. 345,

9) A. P. Voci, pag. 207.
BC

10) A. P. Voci, pag. 207.

 — 492 —

RY
ție. monţiş de ele: de aceştia mi-ar
îi milă şi am sâmţi o mare:
condurere şi. com pătimire către

RA
ei, pentrucă
fraţii noştri: sânt
însă noi sântem suteritori Şi nu-i
vom afuris
nici iîi vom blă-
Stăma pentru aceea că destul
sânt ei; de afurisiți, de rătăcire
a

LIB
_ Orbirei şi robia neştiinţei în care
se află; şi ca să se convingă
„de acea stă bunăvoință a noastră către ci, iată le
mărturisiim
că le poftim că, de va fi cu putinţă,
să le lumineze D-zeu mintea
ca să cunoască adevărul şi să-l

Y
primească; iar” de nu le va îi
aceea: cu .putinţă, să reverse asup
ra lor binecuvântarea. întu-

IT
nerecului, a neştiinței şi a neferici
rii dare o aduseră buchile ci-.
rilice asupra

RS
limbij Şi naţiunii. române. Cu acestea lăsăm pre:
cei ce'ar mai voi a se ţinea de buch
i ca să se desfăteze în ele
şi să le guste fericirea” 1),
E |
A.
VE
P. şi-a dat seama că reuşita depărtăr
ii buchilor chirilice
“din scrisul românesc depinde de doi fact
ori: de asentimentul
bisericiişi de aderenţa tineretului şcol
NI

ar. Deoarece școlile din

Bucovina depindeau încă de forurile bise
riceşti, A. P. încearcă
să le câştige
LU

pentru planul său. In această privinţă

ebuin- într
„țează o tactică foarte abilă. După ce aduce elogi
i. ditirambice
epis copului E. Hacman „temeiul literaturii
şi al culturii noastre”,
care ar fi înlesnit întroducereâ. literelor lati
RA

ne, continuă cu
acest teribil blestem împotriva contrarilor acestui plan, cari
S'ar îi putut să fie aceiaşi factori bise
riceşti: |
T

|
„Numele acelor ... se va rosti. cu disp
reţ de către tot
EN

Românul; pe mormântul lor vor creşte

numai urzici şi bozi,
în care îşi vor face buîniţele (buhele) şi lilisci; cuib
şi vor
cânta a pust
ca iu
mişte păsări ale întunerecului în care ei ar
/C

Îi voit să ţie româniimea, Numele acelor sc va sămna în istoria

năciunei numai ca să ştie viitorimea
SI

română asupra cui să-şi

rostească blăstămul” 12),
IA

Acestea. sânt cele: două căi pe care călători

nd căpeteniile
Românilor îşi pot câştiga merite sau „dem
erite”, binecuvân-
U

——..

4) A. P. Voci, pag. 9.
BC

1%) A. P. Voci, pag,

352.
 RY
— 493—

tarea' sau blestemul cerului şi al generațiilor

RA
viitoare. „Alcagă-
şi fiecare ce voieşte” 13), |
Astfel adulând pe unii, amenințând pe alţii; A. P.a. luptat

LIB
cu toată vigoarea pentru îndepărtarea buchilor chirilice şi a
izbutit să-şi impună punctul. de vedere, aşa că Şi consistoriul
episcopiei Bucovinei, tipărind lepturarele lui A. P., a admis ca
ele să apară, în cea mai mare parte a, lor, cu litere latine.

TY
In consecinţă, lepădând cu aceste blesteme Şi ameninţări
alfabetul chirilic, A. P. propune, Şi caută să impună cu toate

SI
“mijloacele un sistem propriu de ortografie, Care cste acest
sistem? *

ER
Ortograiia. — După ce între” anii 1859 şi 18604
„între diferite sisteme ortografice, A. P. se îixează în
a oscilat
cele din
IV
urmă asupra unui sistem ortografic, pe care îl expune vlzr în:
Gramumatik der rumânischen Sprache (Wien, 1864) şi
UN

îl“ între e-
buinţează cu sfinţenie în toate lepturarele sale.
După cum se ştie, scrisul cu litere latine a pricinuit multă
bătaie de cap şi a consumat. multe energii. Fiecare învăţat din
AL

“acel timp se 'credea chemat să propună un sistem ortografic...

“Inainte de Sistemul lui. A. P., existau 4 'sisteme ortografice mai -
TR

cunoscute,şi anume 'ale lui: P. Maior, A. Tr. Laurian, |. Eliade

şi T. Cipariu. Cu tot respectul ce li-l datorește, A. P. se crede
EN

îndreptățit să-şi creeze sistemul propriu, pentrucă ţinta CO-

mună în această privinţă este aflarea adevărului „Şi acesta
avem Şi noi: drept a-l ;cerca, chiar 'aşa: precum au avut şi: ei” 14),
/C

Analizând pe scurt celelalte sisteme ortografice, A. P. le

găseşte: un defect comun, adecă „acelea mai mult Sau mai
SI

puţin sânt formate după limba. latină învățată şi după cea ita-
liană; apoi nice sânt anumite deplin pre tot locul. Căci acelea
IA

toate. până acum ne învaţă numai a lege (ceti), iar nu şi a

scrie; apoi ortografia trebue totuşi să ne înveţe a scrie. Acelea
U

toate au principiul: scrie fiecare cuvânt precum este scris în

BC

—— -

13) A. P. Voci, pag. 352.

1) A. P. Voci, pag. 345.
 RY
— 494. —
| A
Jatineşte;. apoi, ca să sune |

RA
româneşte, mai pune pe deasupra
şi de desubtul literelor unele semne”.
De aci ar uima, Că, dacă
Vrem-să ne scriem limba, atunci
trebue să învăţăm mai întâi

LIB
bine „limba latină învățată” 15),
sau să citim pe „hicite” şi să
scriem. „Pe nimerite” |
16), iar pentru înţelegerea: celor
trebui să avem în permanenţă scrise ar.
la îndemână dicţionarul limbii
latine. |

Y
| Scriind astfel, limba română. ar
îi supusă limbii latine şi

IT
„Sar putea. îmbrăca. numai cu
veșmintele ce i le- ar arunca
„limba latină ca de pomană”17),

RS
„ Prin urmare, A, P.ne apare, după
Sa
cum vedem, ca un ad-
versar hotărît al sistemului. etimologic
VE în scris. Principiul lui:
“este ca fiecare cuvânt să île scris
aşa cum se pronunţă în.uzul
zilnic al. limbii 18), deci adoptă în scris sistemul
fonetic, sin-
gurul. care s'a validitat cel:bun. Ortografia
NI

fiind „icoana cuvin-

telor”,
se înțelege de. sine că fiecare
. cuvânt trebue -scris în
LU

„tocmai.precum se rosteşte -.. „SCrisoarea

trebue să , înidțoseze
cuvintele precum le rostim” 19).
” Pornind dela acest principiu, A. P.
a creat un sistenă nou.
RA

" ortografic, care , îndepărt ându-se

de sistemul etimologic prac-
ticat până atunci «nmai ales,de Ardeleni, a
pus bazele sistemului,
fonetic; 'care a rămas triumfător delinitiv
în scrisul
T

românesc
până în ziua de astăzi, !
EN

| Care este sistemul lui A. P.? La transformarea

altabetului E
chirilic. în. alfabet latin, A. P.a întâmpinat şi. el
aceleaşi, greutăţi
pe care le. încercaseră şi până atunci:
/C

reformatorii. cu aceleaşi
intenţii: “cunr să redea sunetele : "pentru
cari .nu existau COTes-
pondente îîn. alfabetul! latin?, Este, vorba;
SI

de sunetele: 7, 3, ce; ge;

d şi d (î). După oarecari oscilaţii, A. P. s'a:
oprit. asupra -unui
IA

„Sistem care înseamnă un mare progres faţă.

de. cele precedente

A. p. Voci,
U

pag.346,
A. P. Voci, pag. 67. N E A A
BC

A. P. Voci, pag. Ș46. | a NI -

A. P. Grammatik, pag. 21. : i
A. P. Voci, pag. 347.
 RY
— 495 —

RA
“şi un pas enorm de apropiere faţă de sistemul nostru de astăzi,
„deşi nu era cel deiinitiv, căci A. P. intenţiona 'să- periecţioneze
“mereu 20), |

LIB
Nu voiu intra în amănunte, deoarece şi sistemul lui A. P.
a fost depăşit în multe privinţe, voiu arăta numai deosebirile
principale faţă. de: sistemul de astăzi. i

TY
| Pe când A. P. introduce pe â (din a) şi î (din:î) şi numai
„aceste feluri de â, “îl scrie. pe dă prin contopirea lui ae sau oc,
scriind pe aceste două vocăle ună în alta şi nu una alături de

SI
“alta; deci vaer nu este vaier, ci văr*). |

ER
„ Deşi s'a exprimat cu oarecare ironie împotriva „codițelor” |
în redarea literelor. de alfabet, totuşi introduce o. linie orizon- _
tală. pusă deasupra lui c şi. g pentru a indica pe ce şi ge, şi
IV
“deasupra lui £ şi s pentru a indica pe £ şi ş. Deci gem scris
aşa cum îl scriem. noi. se. citeşte &hem, iar penttru a-l citi gem
UN

trebue să punem deasupra lui g o linie orizontală *). In -con-

.secinţă şte şi şti se va indica prin. Sci şi sci cu Imi orizontale
deasupra lui s.
AL

A. P. deosebeşte în scris pe i şoptit şi pe u Scurt de i şi

u plin, punând pe Cei dintâi semnul scurtimii: “scriiă, scrii etc.,
TR

semne grafice care s'au păstrat până nu de mult în. ortografia

noastră. Pornind. dela etimologia cuvântului o din lat.- una, A.
P. scrie ude pentru 0, în care acest ae este.egal cu d 21).
EN

| A. P. cunoaşte un ÎI şi nn (dublu) şi în alte cazuri decât

în. scrisul. nostru. -El scrie: 'ell, ann stc.
/C

- Mai. departe A. P. aşează. semnul accentului, pe. vocalele

accentuate, aşa cum se mai păstrase,-în parte la noi, până acum
SI

câţiva ani: stă, fâlniic, puternic, nueâ, fâmură cete, ..

| Tată câteva şi cele mai. importante principii al6 alfabetului
IA

“lui A. p. Oricine î își „dă seama că acest sistem se: îndepărtează

U

e,
53) AP. Voci, pag. .66. :
+
*) Acest “fel de -ă nu-l! “Duta "reda din: lipsa respâctivului caracter
BC

“în maşina de cules.: : Deasemenea ne lipseşte linia orizontală - deasupra.

lui 2 etc, | E Die x
2) A. P.„Gram. pag. 40.
t
 RY
— 496 —
mult de sistemele etimologice, întrebuințat
e până atunci, şi în-

RA
seamnă un pas hotăr
itor.: spre modernizarea alfabetu
lui nostru.
lmpusă de A. P. cu toate mijl
oacele ce-i stăteau la în-
demână, întrebuințată cu o consecvență îndă

LIB
rătnică în toate -
manualele şi, scrierile sale, modificată
apoi şi oarecum moderni-
zată de urmaşul său I. Gh, Sbiera, ortografia,
luiA. P., primită
chiar de la început cu legitim sceptici
sm chiar de aderenții săi, a

Y
deschis calea pe care avea să meargă ortografia română până

IT
a ajuns în stadiul ei de astăzi. A. P. are mare |
le merit de a-i îi
indicat această cale şi acesta e lucru mare

RS
.
Limba. — Dacă, în alcătuirea sistemul
ui său. ortografic,
"A. P. se află pe calea cea bună, în celal
VE t domeniu, al limbii, a
pornit pe o cale greşită, A. P, a scris o gram
atică a limbi
i ro-
mâne 22), în limba germană, deoarece
cartea cra menită, în
NI
| deosebi, elevilor cani nu: cunoştea
u limba română şi trebuiau
S'0 (învețe în şcoală în onfonmitate
cu programa şcolară
LU

austriacă, | ii Aa
Astăzi, când dela apariţia acestei g&ra
matici au trecut a-
proape 80 de ani şi avem la îndemână
atâtea, alte gramatici
RA

române pentru. comparaţie, dispunem de

mijloacele şi. de per-
" spectiva necesară, ca să ne dăm seama de valo
area acestei cărţi.
Scrisă într'o limbă germană impecabi
T

lă şi foarte vioaie, gra-

matica lui: A. P. este un admirabil manual
EN

pentru cei ce voiau

să înveţe limba română. | Aa
Pentru
|
Români şi pentru vremurile. de astăzi, această
/C

gramatică are- altă importanţă. Gramatica fiind în gene

re un.
îndreptar de limbă, cea a lui A. P. am aşte
pta să fie prilejul,
SI

unde el să-şi expună pe larg teoriile de limb

ă şi să propună le-
gilesau regulile, pe cari îşi întemeiază aceste teorii. Dar
mic din toate acestea nu vom întâlni în gramătica lui A. P. ni-
IA

Citind astăzi această gramatică, rămânem de-a-dreptul

U

uimiţi de limba. corectă pe care o întâlnha aici, Din ea, A. P.

BC

22) , Grammatik der rumănischen Sprache, Wien, 1864 in, kk.

Schulbiicher-Verlage.
|
 — 497 —

RY
ne apare ca un adâncşi temeinic cunoscător al limbii române,

RA
el i-a. pătru toatens.
fineţile şi curiosităţile. Spre deosebire de
e
autorii gramaticilor de până atunci, cari fabricau limba după
pretinsele lor teorii, A. P. ne dă în această gramatică limba.

LIB
„Vie şi. vorbită a poporului: dela ţară 'cu toate frumuseţile şi ca-
- „priciile ci, fără ca autorul gramaticii să aibă oărecari preju-
decăiţi şi idei preconcepute în limbă. In gramatica lui, A. P. se:

TY
fereşte de a îi îăuritor de limbă, ci .ne apare ca posesorul celei
„mai neaoşe limbi populare. Nimic din ce duprinde această gra- -

SI
matică nu poate, fi respins astăzi şi numai foarte puţin adăugat
sau modificat, pentru a avea o gramătică modernă a limbii

ER
române. Nimic din această gramatică nu ne face să bănuim că
cel ce a scris-o ar putea cădea mai târziu în aberaţiile lingvi-
'stice în care a căzut. N'am găsit decât un singur exemplu de
IV
aberaţie: Optombrie pentru Octomvrie.
Este păcat că această gramatică nu cuprinde decât orto-
UN

grafia şi morfologia. Suntem informaţi că A. P. voia să scrie

gramatica. întreagă, din care a scris numai o parte din: In-
troducere. |
AL

De altfel, suntem informaţi și“din altă. parrte că A. P. cu-

noştea bine limba populară. |. G. Sbiera. ne informează 2) că:
TR

A. P. a mai scris un „manual.de îilosofie poporală”, despre care

i-a. vorbit mai des, „mai: ales atuncia când avea a-se plânge de
introducerea cu grămada în producţiunile literare a o mulţime
EN

de cuvinte străine. Atuncia nu fără durere de inimă zicea că

mult se miră cum de oamenii nu-şi desvoltă graiul din sine
/C

însuşi Şii nu-l îerese de străinisme şi de împestriţare, căci -

"aceasta n'ar îi: aşa: de greu, deoarece el a scris toată îilosofia
SI

româneşte, fără de a întrebuința nici un cuvânt străim, asa că

Şi “cel mai de pe urmă ţăran necult este în stare să prickapă
IA

şi să înţeleagă cele ce le va auzi sau citi”. Manuscrisul acesta

„ar fi'îost citit chiar de M. Eminescu într'o. , sedinţă a „Junimii”
U

dela laşi 24),

BC

2) A. Voci, pas. Gd.

% A „Voci, pag. 383—384. -
pd
 9
— 498 —

RY
„ Gramatica lui A. PB. a fost întrebuințată. în Bucovina a-

RA
proape două decenii, iar în 1882 a fost 'reeditată cu puţine
Schimbări. („prelucrată”) de prof. D. Isopescu, ceea ce este încă
O dovadă. de buna ei primire: în cercurile bucovinene 25),

LIB
Dacă A. P. ar. îi stăruit în această direcţie şi ar îi între-
“buinţat în scrisul său limba din gramatica sa,ar îi fost unul
“din cei mai mari creatori de limbă literară. Cu dânsul Sa în--

Y
“tâmplat însă ceea ce s'a întâmplat cu ]. Eliade. După ce:ne-a
demonstrat

IT
că stăpâneşte suveran limba curat românească, s'a
lăsat atras: în spre aberaţii! e lingvistice care i-au adus atâta

RS
“POnos.
| Să nu uităm că A. P. este ardelean, ieşit din şcioala Bla-
jului, deci din. pleiada acelor bărbați cari se credeau pre-
VE
destinaţi de a indica limbii române o cale nouă de desvoltare.
Ca şi predecesorii sau fontemporanii săi ardeleni, A.. P. şi-a
NI

pus şi el problema originii limbii noastre. Evident că şi el trebuia

să fie de părerea că limba noastră descinde din limba latină.
LU

- Numai: că: “opinia lui” despre descendența limbii. noastre

este ceva cam curioasă. Ca şi alţi învățați ardeleni, este şi :
de'părere că au existat două limbi latine: limba „poporală”
RA

limba învăţaţilor., “După părerea. sa, limba - învăţaţilor: este: de

dată mai recentă: şi s'a 'desvoltăt 'din limba “poporului, creind
cuvinte şi forme noi pentru noţiunile cari nu existau în limba:
T

„poporală. Pe când deci limba poporală latină a:rămas cea ve-

EN

“he şi, neschimbată, cea: învățată, fiind de“ dată mai recentă, a
i suferit multe schimbări, aşa 'că la un moment dat învățații” nu
/C

"mai înțelegeau limba” poporului.

Această limbă poporală a fost adusă înn Dacia de stră-
SI

mosii. noştri în a. 105 d. Hr: Şi din această limbă s'a desvoltat,

Cu tinipul, limba română. Prin urmare, limba română se află
IA

pe aceeaşi treaptă d6 desvoltare cu limba latină cultă. Cu alte

cuvinte, limba română nu este fiica limbii latine, cum spunem
U
BC

25) D. Isopescul: A. Pumnul” s, Grammatik der rumănischen Sprache,

Czernowitz, 1882, H. Pardini. ”
 — 499 —

RY
astăzi, ci cumnata limbii latine nvățate fată de care este şi .

RA
mai veche%), pei
Aşa de convins este el de această: teorie, încât caută s'o
aplice. în limbă. EI spune, de pildă, consecvent rumân şi rumi-

LIB
nească şi aceasta, nu în baza 'legii fonctice că orice o fără
accent se preface în u, deci romanus - rinân, ci pentrucă el a
stabilit regula că în. limba latină populară;ssa spus rurmmanus şi

TY
numai în cea literară romanus. Deci în “limba populară ar îi
fost fruntem, frunda etc. rom. în unte, frunză. In timpul lui UL
îilas, episcopul Goţilor, în secolul al IV-lea, Romanii ar îi fost

SI
numiţi de obiceiu Rurmini, iar Roma - Runa. De aceea A. P.

ER
scrie consecvent rumin şi Ruma *).
Teoria lui A. P. despre originea limbii române este atât
“de absurdă, încât nu merită nici o discuţie.
IV
Dacă această greşeală a lui A. P. a rămas simplă teorie,
fără urmări vizibile pentr U limbă, au îost altele, care îi puteau
UN

deveni fatale. !
A. P. nu este de părere că limba română. ar îi 0 „ume-.
„stecătură sau stricătură din latina, gotica, tracica” 2). Oricât
AL

respect ar avea faţă de ceilalţi latinişti, A. P. nu poate ierta

unui P. Maior, unui Gh. Lazăr, zelul lor de a „atârna limba
TR

română dela limba latină învățată>), ” pentrucă „această atâr

nare nu e mai fericitoare decât oricare alta fie în viaţa politică,
bisericească Sau soţială”. In acest caz oricine ar îi voit să
EN

formeze cuvinte. româneşti, trebuia să câştige mai întâi în-

voința dela limba latină”. De aceea. toate gramaticile şi orto-
/C

gratiile limbii române câte se făcuseră până. atunci „sânt

făcute după limba latină mai mult sau mai puţin”, iar cuvintele:
SI

“noi s'au primit şi se primesc din limba latină, „fără de ase.

“turna mai întâi în forma limbii române” . Deci nu există, după
IA

părerea lui A. P. altă mântuință fără să ne scoatem limba de

U

2) Din. Convorbire între tată şi fiu”, în Voci, paz. 331 Ss u

27) A. P. Gram. der ruim, Spr. Wien, 1564, ”
BC

2) A. P. Voci, pas, 230.

25) Jbidem pag. 230.
 a

RY
„— 500 —
sub orice atârnare dela. alte limbe şi de orice place (antoritat)

RA
|
din afară şi să 0 supunem singur minţii universăle a naţiunii
române, din care este: născută, din aceea: să: scoatem îndrep-

LIB
tariul: cel mai nalt, după care să O vorbim, formăm și scriem.
„ce am şi făcut, Dreptul. acesta ni este mouă
înnăscut şi nein-
“străinabil, „pentrucă este -neatârnarea şi cuveni
ta libertate” ne-
fărmurită. a sufletului întregii naţiuni” 30),

Y
După Cum se vede, 'țoată această tendinţă de.
reforme

IT
a: limbii a izvorit, înainte de toate, din nobila dori
ință- a: lui A.
P. de a elibera limba noastr ră de orice depen

RS
denţă . de altă
| limbă, fie chiar latină. Este, mai ales, spiriitul
de. independenţă
| al ahtiatului de libertate dela 1848.
VE ,
De aceea-A. P. se pune: să studieze firea limbii
române,
să-i pătrundă: particularităţile şi să-i sesizeze
regulile după
cari s'a format. Şi odată ce a pătruns în tainel
NI
e intime ale
limbii şi. i-a cunoscut regulile fonetice, A. P. şi-a propu
s să le:
„respecte Cu sfințenie, chiar până la absurd.
LU

«Dacă, de pildă, latinescul -cr se transformă în rom. -pt,

ca,
din octo în opt, totaşa. propune, a: cărăpter, defept
, obievt,
RA

subiept etc.
|
Vocea fără accent se preface îîn -ă: “taudat dă laudă, deci
A. P. spune: nătură, trăda etc.
T

După regula că aq în pozitie nazală sse.preface în a: lat

EN

canem.î în câne, A. P. spune: plântă, germână etc.

|
"După regula că voc. o sub accent, când este urmată: în
silaba următoare de un q sau d, se preface îîn o: rogat îîn roagă,
/C

AP: spune: foarmă, desvoalță etc.

SI

Dacă şi A.P. cunoaşte normele după cari limba română

s'a desvoltat din cea latină, el pare-să ignoreze principiul că
IA

fiecare lege fonetică este limitată în timp şi n'are putere. de

„„. prefacere după ce i-a trecut această perioadă de 'timp. Este a-
devărat că o din rogat se preface îin 0: roagă, dar o din lat.
U

forma rămâne nealterat; -deşi, se află în aceeaşi ambianţă fonică,

BC

%). Ibidem pag, 230,

 | — 501 —

RY
e
pentrucă atunci “când a intrat în limbă. cuvântul formă, legea

RA
“metafoniei lui o îşi pierduse de mult valabilitatea.
„Aceeaşi: greşală a făcut-o A. P. şi neologismelor.. Fără.
a fi im duşman absolut al introducerii neologismelor, A, P. le

LIB
impunea însă o.condiţie: să adopte o haină românească, adică
să se supună legilor fonetice, indiferent dacă ele, la acea pe-
rioadă -de timp, mai erau Sau nu valabile. Deci neologismele

TY
“erau supuse să ia forma şi pronunțarea cuvintelor vechi. El
Spunea nopturn pentru nocturn, perichiu pentru pericol, Că-:

SI
| răpter, stavăr pentru stabil, esâmplu pentru exemplu etc.
| “Ba mai mult: era atât de convins "A. Pumnul de puterea

ER
de viaţă si de creaţie a limbii române, încât o' credea. capabilă
să formeze din elementele proprii orice cuvânt nou, fărăa mai
„îi nevoie'să recurgă la împrumuturi străine. Pentru a cunoaşte
IV
“felul de formare al cuvintelor româneşti, A. P. întreprinde un
temeinic. studiu asupra derivaţiunii limbii române 3%). Cunos-
UN

Când din acest studiu marele rol şi rostul sufixelor în formarea

| cuvintelor româneşti, el a crezut că le poate da putere nouă de
. formaţie a altor cuvinte cari nu existau în limbă. Cu aiutorul
AL

„acestor sufixe credea A. P. că poate forma cuvinte noi, fără

a recurge la împrumuturi străine. Cuvintele astfel formate, cu-
TR

prinzând, elemente: cunosautie în limbă, puteau avea un dublu

avantaj: că erau curat româneşti şi puteau îi mai: uşor reţinute.
Evident că dacă în loc de gramatică am spune limbământ, în
EN

loc de. filosofie - ştiermânt, în loc de logică - 'cugetământ, în loc

de metafizică - cunoscământ etc.,'am avea cuvinte mai uşor de
/C

reținut, cari, sc bazează pe elemente cunoscute, dar cele se re-

voltă împotrivă spiritului limbii noastre şi nu sc pot încetățeni.
SI

" Pentru a ne da seama ce absurde sunt formațiunile Dro-

puse de A. P., mai cităm câteva. |
IA

“A. P. cunoaşte sui. -ariu: după fier - fierariu etc. şi pre

conizează să spunem: făinariu pentru cămara sau „coşul”
U

conține făină, sărariu şi nu solniţă, fiindcă este cuvânt “lav

BC

| _. , A , Și , Nazi
3) Formăciunea cuvintelor româneşti, publi. în A. P. Voci, pag. 2545ș.u.
|
 RY
„urbe -urbariu (pentru cartier) ; carte -
cărtărin şi nu librariu,

RA
| pentrucă este latin, Zi - ziuariu : pentru
jurnal etc. a
„Mare abuz face A. P. cu suf. -mânt,
După a ju-ra jură-
mânt etc;,

LIB
crede că trebue să spunem: frângământ, nu frag-
ment, evenemâiut, nu eveniment, că-i latineşte, tâmplământ etc.
Cu acest sufix recomandă el să se alcă
tuească toţi termenii
„tehnici, deci literământ pentru abecedariu
, întrebământ pentru

Y
catehism, scri iemânt pentru ortografie (pe la
'1850 spunea bine-.

IT
"scriință), măsurăm ânt. pentru. geom
etrie, u: tâmplământ. pentr
istorie, descriemânt pământal pentru geografie,

RS
firemânt pentru
fizică, ssimțământ pentru estetică, pretinză
mânt pentru juridică,
cuvenemânt pentru etică: morală, crez
ământ pentru dogmatică, -
VE
propunământ „pentru metodică, Sspirământ pentru psihologie,
stelământ pentru astronomie etc. 3),
.
Sut. -iune: A. P. are un: capitol întreg, îîn care
NI
polemizează
CU. Cei ce întrebuințează. -ție în loci de -Ciun
e: nație pentru
năciune şi caută să demonstreze, fără să conv
LU

ingă, că formele:
în. -iune Sunt -mai îrumoase, mai plăcute pentru «urec
he (sic!).
Forma îîn -ie în loc de -izne n'ar corespunde firii limbii române,
ar. îi „o ramă a limbii
RA

înfiptă de fiii cei nepricepuţi”, „De aceea

nici limba însăşi, nici Românii carii Ştiu limba nu o sufăr, ci
se îngreţoşează de ea ca de o rană a limbii sale, ca de o pată
T

a sufletuliii, năciinii sale înfiptă întrînsul prin neștiinţă”

3).
EN

„. Suf. -eală: după -a roş-i roşeală, A. P. preconizează si i

spunem „a negri- negreală (pentrucă cerneală este slav),
_ asprii- aspreallă (crohmal e slavon), a dospi- dospeată
/C

(pentru
drojdie, slavon) etc.
A, P. inventeâză un suf. chiu pentru suf: -col: a pieri
SI

.
perichiu. (pentru pericol, care este latinesc), a învăţ
a - învă-
- tachiu (pentru şcoală, care. este grecesc),
IA

a prânzi- prânzichiu,
a cina- cinachiu (coenaculum) ş.
Am dat numai câteva, din formele propuse de A. P.
U
BC

32) Ibidem pag. 262,

33) Ibidem pag. 267,
 RY
—-503-— ,
| „Atât de absurde ne par astăzi, încât nu le-am crede posibile

RA
dacă m'am constata,că A. P. le întrebuinţează cu oarecare con-
secvenţă în scrierile sale, mai ales în. lepturarele sale. Este -

LIB
adevărat că le întrebuinţează şi cu oarecare rezervă. |
Ba mai mult: cl pretinde că le-a atestat la Mitr. Dosoftei
şi ne dă un capitol întreg sub titlul: Câteva forme dle limbii |

TY
române din Trebnic şi din Petrecerea sânților, în care citează
forme curioase în -iune, întâlnite, pretinde cl, la Dosoftei: cum-
necăciune, despărțiciune, dumnezăiciune, îmbunăciune,, îndem-

SI
năciune, înflăciune, întinăciune, întunecăciune, împiedecăciune,
inchipuiciune, înţelegăciune, minuniciune, orbiciune, răsipiciune,

ER
spălăciune, schimbăciune etc., apoi forme în -ință, tot din Do-
softei: îericinţă, rijinţă; . închipuinţă, lecuinţă, nălucinţă, pli-
IV
ninţă, ticăloşinţă, tămăduinţă, etc., chiar forma stavăr (pentru
stabil) pretinde că ar îi găsit-o în Dosoftei şi dă mai multe
UN

exemple 3%), dar mă îndoiesc că aceste forme ar îi existând _ la

Dosoftei. m
În fanatismul său, A. P. merge şi mai departe: cl voieşte
AL

să impună cu forța astiel de formaţiuni, numite de urmaşi

oarecum în derâdere pumnulisme, şi altor scriitori cari nu le
avuseră niciodată. Reproducând, de pildă, din Bălcescu, A.
TR

P. îi atribue forme ca: ambiciune, sperânţă, năciune, năciu-

nalitate, trădiciunc, esâmplu etc., iar lui Alecsandri, cuvinte ca:
EN

descripciune ş. a. In această limbă sunt sorise aproape Consec-

vent toate manualele lui-A. P., care, cum se ştie, nu sunt Opere
originale, ci reproduceri din scriitori români. In această limbă
/C

„a fost scrisă, în cea mai mare parte, Foaia Soţietăţii pentru

literatură din Bucovina (1865—1869), care, ce-i drept, ma fost
SI

redactată diirect de A. P., ci de cel mai fervent discipol al său,

IA

I.. Gh. Sbiera.

Stând aşa lucrurile, pare oarecum explicabilă, dar nu și |
U

scuzabilă izbucnirea lui D. Petrino în celebra sa broșură:

BC

24) Lept. III pag. 57—64.

 — 504 —

RY
Ă : CI N

Puţine cuvinte. despre coruperea limbii româ

ne 25), Putea - să.

RA
criltice D. Petrino pumnulismele şi efectele
“lor dezastruoase
“pentru liniba vorbită în Bucovina, dar mavea
voie: să-şi bată
“joc de A. P. şii intreaga sa 'operă naţională îîn Buco

LIB
vina în 'poe-
_Zia pamilet:
Să: piară în 1eptur a-i ruimânul DUpă-
-lapte etc.
_ Intenţia: de zeilemea, este prea evidentă ca să

Y
mai stăruim,
| In orice caz mai “explicabilă şi oairedum maii- scuzabilă

IT
este
'şaria lui V; Alecsandri împotriva pumnuliştilor
în celebra sa
„Marseileză a ciuniştilor”, „acea „improvizăciune

RS
în conside-
Tăciunea Ciunelui:
E " Vivat sacr'apăriciune
VE
A! lui Nenea Ciune, -
„Ce- -a, adus deşteptăciune
NI

"Pa noastră năciune.

E frumos ca un tăciune,
LU

» Ca un jidov cun perciune.

Am; zis mai. explicabilă, ooarecum mai scuzabilă, pentrucă
vine dela cine vine şi pentiucă: Foaia Soţietăţii, unde Alecsandri
RA

colabora constant, cuteza să-i. schimonosească limba după

- - normele pumnuliste. De altiel. Alecsandri, din această cauză,
a şi părăsit „Foaia”,. deea ce a: şii dus la dispariţia ei).
T
EN

'Trebue să reținem totuşi O constatare interesantă: cei ce

aveau autoritatea . cuvenită în. redacţia „Foii”, puteau să-şi
impună limba: pe care o scriau, Astiel, de pildă, constatăm că -
/C

iraţii Gh. şi AL. Hurmuzachi, despre care, ştim că erau în co-

mitetul de conducere al Foii”, scriau - într O! limbă curată,
SI

fără aberaţii pumnulist37).e | |

Am arătat şi cu alt prilej 3) că fraţii Alecuşi Gh. Hur-
IA

i) Comăuti 1869, tip. lui Bucoviecki şi comp.; vezi C. Lorin Ist.

U

lit. rom. din Buc., pag..97.

36) Vezi C. Loghin, Ist. lit. din Buc., pag. 96.
BC

33) Vezi C. Loghin, Ist. lit: rom. din Buc., pag. 9.

38) ri broşura: Din trecutul Societăţii pt. cult. Cernăuţi 1932, paz.
38 ş. u. . , | e
 RY
— 505 —

muzaxii, “În special cel din urmă, s'a ridicat din situaţiunile pe

RA
Gare le ocupa, ca preşedinte al Societăţii pentru cultură şi deci
ca preşedinte al comitetului redacţional al. Foii: Soţietăţii, cu

LIB
toată :înverşunarea. împotriva aberaţiilor pumnuliste şi lupta
astiel conştient şi dârz pentru păstrarea unităţii de limbă. „Cu
„autoritatea pe care o avea ca preşedinte al Societăţii pentru
cultură, pe atunci un fel de Academie

TY
română a Bucovinei, cât
E Şi ca preşedinte al comitetului redacţional al Foii Soţietăţii,
un îel de Monitor oficial al ei, Gh. Hurmuzachi, dacă n'a putut

SI
stăvili cu totul curentul lingvistic pumnulist din Bucovina, are
„cel puţin marele merit de a-i îi şubrezit temelia” 29)
!
ER
Dacă pumunulismele n'au făcut prea mari, revagii în limba
“românească vorbită în Bucovina şi au fost «destul de repede
IV
abandonate, se datorește în primul rând reacţiunii care a pornit
din Bucovina prin îraţii Al. şi Gh. Hurmuzachi, D. Petrino ş.a.
UN

„De altfel mici însuşi A. P. nu era consecvent în principiile

“adoptate: pentru formarea cuvintelor şi mai ales în întrebuin-
ţarea. lor, ceea ce denotă că nici €l nu cra prea comvins de.
AL

buna lor calitate. Intâlnim, de .pildă, pe aceeaşi pagină națiune

alături de năciune, obiect alături de Obiept, administr dțiune ală--
TR

turi de administrăciune ctc. |

„i Aceste aberaţii lingvistice sunt grave, sunt ridic ole, sunt
„absurde, deşi, dacă am Voi, am putea să le găsim oarecare ju-
EN

'stijicare. N'o; facem ioi, ci lăsăm să vorbească pentru justi-

îicarea; lor un contemporan, care n'a fost altcineva decât însuşi
M. Eminescu, care spune, reoglindind oarecum părerile timpulii.
/C

.. „bătrânul A. P. ... în amorul său cel] nemărginit pentru

SI

limbă,, în încredereca cea sfântă ce-o avea în puterea creatrice

a limbii nu primea în ea nicii vorbele grece: gramatică, istoric,
IA

nici vorba greco-slavă: carte de citire. Mi se va spune poate

că părerea lui A. P. nu e bună. Dacă nu e bună, aceea însă stă
U

că cronistice ec dreaptă şi scuzată. După extremul latinității,

a etimologismului absolut, inaugurat de bătrânul: Petru Maior,
BC

5% Ibidem pag. 36.

 RY
— 506 —
NA
care scria construcțiuni latine în româneşte

RA
(extrem, ce pentru. /
- deşteptarea din apatia lungă. faţă cu latinismul
era neapărat |
trebuincios), după ridicarea la potenţă a aceluiaşi
extrem de/'

LIB
cătră următori, trebuia neapărat să: vină contra lui extremul
fonetismului absolut, a. iubirii: nemărginite a. limbii
numai ro-
mâneşti şi exclusivitate îață du limba latină şi cele
surori 10),

Y
Oricât s'ar încerca să se justifice greşelile de limbă
ale
lui A:-P., ele rămân rătăciri grave, cari îi întunecă

IT
meritele...
Este adevărat că aceste greşeli sunt ale timpului,
ale : epocii.

RS
In astfel de greşeli a căzut P. Maior, T. Cipariu ş.
a, dar a
căzut şi un om de gust ales, cum a fost I. Eliade. De.
aceea:
nu trebue să condamnăm cu prea
VE rare severitate greşelile lui
A. P., mai ales că consecinţele lor, după cum am spus mai
Sus,
mau avutprea mari efecte asupra limbii române. .
NI
A căzut în aceste greşeli numai cine n'a avut un simţ pro-.
nunţat de limbă. De ce Eminescu, un atât de fervent şi
recu-
LU

“ noscător discipol al lui. A. P., n'a întrebuințat la 1866,

abia:
copil: de 16 ani! şi] Sub completa influență a profesorului
său,
atunci când. scria prima sa- poezie: La moartea lui A. Pumnul
RA

de ce n'a întrebuințat el pumnulisme. stridente? De ce “Eminescu

scrie în. această poezie: cadență (nu cădinţă), shirlandă, natal,
naţional, simţ ete! N'au căzut în greşeală nici fraţi Hurmuzachi,
T

nici D. Petrimo ş.a, după cum am arătat mai sus. Au căzut

EN

deci în aceste greşeli numai medi icierii, numai cei ce ! cândeau'”

prin alţi creieri, prin altă mentalitate. i
/C

Cum am spus maii sus, greşelile acestea, ori cât de grave.

au fost ele, n'au avut urmări prea importante asupra limbii
SI

române din Bucovina. In oricle caz, dacă A. P. n'ar îi avut şi

altă activitate decât aceea privitoare la ortografia şi formarea. |.
IA

limbii române, memoria lui ar putea apare oarecum pătată în

amintirea urmaşilor. Marea importanţă a lui A. P. pentru Bu-
U

Ccovina în special şi pentru cultura românească în genere COII-

BC

4) Din Eminescu, O scriere critică, apărută în Albina din Pesta în:

a. 1870, reprodusă din Opere ], editatede I. Creţu, Cultura rom..
 RY
— 507 —

RA
stăîn altă parte: în ideile mari pe care le-a: sădit din abun--
denţă în pământul Bucovinei, în sentimentele nobile pe care:
le-a infiltrat în generaţia lui'şi în roadele pe care le-au produs.

LIB
aceste, sentimente. . -
De ce sentimente a îost animat A. P.? De unde îi putem:
„cunoaşte aceste sentimente? EI ni le-a comunicat pe două căi:

TY
île direct ca profesor sau. prin scrieri, fie indirect prin disci-.
polii săi.

SI
_ Proiesorul. — Ca profesor A. P. şi-a inaugurat cursurile:
la catedra de limba română dela liceul din Cernăuţi la 28 Febr.
1849 şi a profesat până la moarte, deci aproape
ER
17. ani, dintre: -
cari exact jumătate a zăcut bolnav. Cum şi-a împlinit misiunea
de profesor, să ne-o spună T: Gh. Sbiera, care i-a fost, după
IV
cum ne mărturiseşte „unul dintre cei mai dintâi, mai aproape.
UN

“mai intimi Şi mai devotați învăţăcei” 41),

„Chiar dela prima sa aparițiune pe catedră, spune |. Gh.
Sbiera, A. Pumnul a fărmecat imimile' auzitorilor săi şi le-a
AL

„lipit de sine cu legături nedisolubile. In tot decursul semestrului

acestuia — c vorba de sem. a. 1849 — A. P. a fost încun jurat,
ca stuipul de. albine, de o mulţime de auzitori admiratori, şi: el!
TR

-nu înceta de a împrăștia, cu mână larsă, idei naționale, sâm-

țăminte patriotice şi aspiraţiuni româneşti” *2).
EN

După ce liceul vechiu din Cernăuţi s'a transformat într'ua

„liceu complet de 8 clase, A. P. era obligat numai la 5 ore pe
săptămână.
„EI însă, ne spune mai departe I. Gh. Sbiera, bu-
/C

-curos că-i deschide un câmp mai larg de activitate, fără a se

sfii de muncă şi de neajunsuri, fără de a pretinde urcarea sa-
SI

lariului, a consimţit ca să propună graiul românesc în toate

IA

opt clasele noului gimnaziu superior şi să extindă numărul

oarelor pe săptămână dela cinci obligate la 16” 13). Pe atunci
toți elevii liceului, îie români sau străini, crau obligați să ur-
U
BC

1) A, P. Voci, pag. 42.

5%) A. P. Voci, pag. 61.
4) A. P. Voci, pag. 62.
 = 508. —

RY
5
, ,

meze “cursurile de limba. TOmână..„Toţi elevii; români Şi străini N

„erau puşi cu toţii sub îngrijirea lui (A. P). ca să-i facă cu-

RA
noscuţi cu graiul ţării, cu graiul. românesc, cu istoria şi lite-
ratura lui; pe unii,-Ga. să- i facă să-l iubească şi să-l preţuească

LIB
ca pre. odorul cel mai Scump din lume, câ pre sufletul său şi al
poporului “din care fac parte, iar pre ceilal ți, ca să-i îndemne
| să--] respecteze şi să țină seama de el! |
Pinnnul nu era nici semeţ, nici pretenţios,. ci de o întă-

Y
țisare simpatică şi cu o îire foarte blândă. Pre Copii 'îi trăta

IT
ca un tată pre fiii săi cei mai drăgălaşi. Niciodată nu cerea
„dela ei decât aceea ce fiecare 'era în stare să facă fără multă

RS
încordare. şi] bătaie de cap. De aceea -şi Şcoiarii - îşi împlineau
CU plăcere datoria. Aveau drag şi iubeau cu căldură pre pro-
VE
esorul lor, şi această dragoste şi iubire se răsfrângea mult şi .
"asupra. obiectului ce |i se propunea, iar profesorul era înde-
- stulat şi mulţămit de învăţăceii săi” 41),
NI

Și să se ştie un. amănuint: la urcarea sa pe catedră, A. p.

LU

mavea la îndemână nici o sramatică a limbii române, nici '0

carte de citire, nici măcar scrieri pregătitoare. asupra acestei:
„materii. La- început atât A. P. cât şi suplinitorii săi — când el
RA

era bolnav — M. Călinescu” sau |. Gh. Sbiera crau nevoiţi să

predea limba română după. „Cacie încă netipărite ale proîg-
„“ Sorului A. Pumnul” + bis).
T

“De aceea Al. Hurmuzachi, rezumând activitatea lui A.

EN

Pumnul ca dascăl, poate spune cu drept cuvânt: „Astă catedră

prin -€l a devenit pentru noi, aici, paladiul ştiinţei naţionale;
/C

altariul sâmţului. şi al virtuţii, vatra naţionalităţi române. kRo-

mânii se bucurau, se mândreau cu ea, .străimii o respectau? 45).
SI

3 Sentimentele sale, A. P. ni le-a transmis şi prin scrieri.

IA

Ce a scris A. P.? Scrierile sale sunt următoarele:

U

4) A. P. Voci, pag. 63. o -

BC

“1 bis) In studiul d- lui A. Vasiliu din această carte, pag. 413.

4%) A. P.-Voci,:pag: 7.
 | — 509 —

RY
-
?

Ă,. Pumnul. Gr anunatik der rumânischen Sprache fiir

RA
| itătscuziea, Wien, 1664, im k. k. Schurlbiicherverlage, despre
“care am vorbit la pag. 495 ș. u.
| 2. Privire repede preste 267 din proprietățile aşa numite

LIB
moşiile mânăstireşti, din care s'a format mărețul îund religiu-
nariu, Cernăuţi, 1865, broşură care nu ne poate interesa în
această ordine de. idei. ,

TY
3. A. Pumnul, Voci asupra vieții şi însămnătăţii lui, pu-
blicate de I. Gh. Sbiera, Cernăuţi, 1889, în care se cuprind şi.

SI
"câteva manuscrise inedite şi articole mărunte apărute până
atunci prin ziare sau broşuni: separate. Asupra lor am revenit

ER
mai des şi! voim "mai! reveni! în cursul acestui studiu.
4. Manualele sale de limba română pentru celeS clase de
IV
liceu, de cari ne vom ocupa pe larg în cele următoare, deoarece
ele constitue partea cea mai importantă a activităţii! sale de
UN

"profesor şii scriitor.

Lepturarele. — Oricât s'ar spune că manualele de şcoală
secundară sunt operă 'de compilaţie, deci nu sunt opere origi-
AL

nale, :totuşii din felul cum sunt alcătuite, din predilecţiile au-
torului”la 'selecţionarea unuia sau altui scriitor sau probe, din
TR

anumite aluzii şi comentarii date de autorul manualului,

pot scoate concluziii sigure asupra sentimentelor de care este
“animat alcătuitorul manualului. Atunci când autorul, având
EN

prilejul. să alzagă ce vrea şi cum vrea, alege întrun fel sau

altul, îşi vădeşte sentimentele şi resentimentele, simpatiile şi
/C

antipatiile, pentru a le trece şi a le întipări adânc în suiletul

plăpând al elevului, care, naiv Cum este, jură în tot ce scrie
SI

manualul. Şi A. P. şi-a vădit cu. prisosință sentimentele, pen-

trucă el n'avea nimic de ascuns.
IA

A. P. a scris opt manuale, cunoscute sub numele lepturare.

Titlul lor general era astfel: |
U

Lepturariu rumînesccules den scriptori rumiîni

pre'n
BC

Comisiunea denumită de cătră nultul Ministeriu all invățămân-

 N, | — 510 —

RY
ului aşăzat spre. folosința învățăceilor den “clasGu. G Sinina-
| “Siului de sus LS

RA
IS de
"Arune- Pumnul
„Dr ofesoriu de limba şi literatura ruină în simnasiul plinariu

LIB
i NR de n Cernăuţi, FOI...
Vieană | |
la Cr, edătură a căr ților scolastice

Y
între '1862—1865

IT
“Şi anume patru tomuri, în şase. părţi:
“tom. I; pentru cl. l-a şi:a II--a, apărut în a. 1862, u

RS
272 pag.,
tom. „Il, partea a I-a, pentru Cl, III-a, îna. 1863-cCu 202 pag.,
tom. II, partea 'a II-a, pentru cl. a IV- -a, în a. 1863, cu 274pag.,
tom. III, pentru
VE
clasa a V-a şia VI--a, îna. 1862,cu 532pag,,
“tom. IV, partea I, pentru cl. a VII-a, în a. 1864, cu 416 pag.,
tom. IV, partea a II-a,„pentru cl. a VIII- -a, în a. 1865, cu 324 pag.
NI

” La un loc 2020 pag.

| Toate manualele au apărut în editura cărților şcolare din
LU

Viena şi au fost tipărite în tipograiia curții şi a statul

ui, iar
“ultimele: două cărți (tom. IV) au apărut cu “cheltuiala Fondului
bisericesc gr. or. 'al: Bucovinei, de unde rezultă că celelalte
RA

3
tomuri au apărut cu cheltuiala acelei edituri. -
| Deşi se spune că „manualele au fost alcătuite de o comi-
T

Siune, |. G. Sbiera ne asieură că atât planul cât şi întreaga:

EN

“muncă au aparţinut numai lui A. Pumnul.

Pentru a ne da seama. de vastitatea acestei opere, trebue
“să facem oarecari comparații cu manualele actuale. Lepturarel
e
/C

lui A; P. cuprind 2020 de pagini, iar „Manualele de limba ro-

mână” publicate de. subsemnatul în anul 1935, în editura Cărţii
SI

“româneşti, Bucureşti, cupririd 2480 pagini.. Deci lepturarele lii

A. P. n'au decât cu 460 de pagini, deci cu o cincime, mai puţin
IA

“decât manualele de azi.

Pentru a .putea scoate toate concluziile din această | Com-
U

paraţie, trebue Să ţinem cont de unele împrejurări: Intâi, lep-

BC

“turarele lui A. P. erau alcătuite nu i după programa analitică

7
5:
 — 5ll—

RY
din România, ci pentru şcolile austriace din Bucovina, unde
limba română nu era mijloc de instrucţie pentru celelalte ma-

RA
terii, ci numai obiect de predare, ca, de pildă, istoria, etc., deci
putea să îi2 şi cra neglijată. Acest lucru, depimdea de calitatez
proiesorului şi mai ales de profunzimea -sentimentului său ro-

LIB
mânesc. Profesoril putea 'să nu facă nimic, în orice caz n'avea
voie să facă prea mult.
In al doilea rând: până la 1865, când apare ultimul ma-

TY
nual al lui A. P., literatura română cra. abia în începuturile ei
modeste. Eminescu încă nu începuse să scric, iar toată bogata

SI
literatură după dânsul era încă. inexistentă, De unde şi-a
scos A. P. materialul pentru manualele sale? Pentrucă trebue

ER
să se cunoască şi alt amănunt: că aproape toate bucăţile lep-
turarelor sunt originale, din scriitori români, şi numai. foarte
puţine traduceri. Să: mai ţinem scama şi de împrejurarea că
IV
pe atunci legătura între Bucovina şi celelalte provincii ro-
UN

mâneşti era foarte anevoioasă.

Nu exista linie ferată: primul,
tren care leagă Bucovina de: vestul monarhici austriace a în-
trat în Cernăuţi în anul 1866, iar primul tren aiunge la granița
dela Burdujeni îin 1869, deci după ce apăruseră toate manualela
AL

jui A. P.
Pentru ca să ne dăm scama de ce material putea dispune
TR

A..P. pentru a-şi alege probele, trebue să facem iarăşi o Com-

paraţie cu timpurile de astăzi: De pildă, scriitorii de care se
EN

putea îolosi A. P. se cuprind în Istoria literaturii mele *6) în

230 de pagini din 'cele 518 pagini câte are întreaga literatură,
deci mai puţin de jumătate, iar în Istoria literaturii de Gh. Că-
/C

linescu 7), această parte:a literaturiisc cuprinde în 300 pagini. *

"- din 930 pagini, deci în' nici o treime. lată deci că A. P. m'avea
SI

la îndemână nici jumătate din “materialul de scriitori de cari

“dispunem astăzi şi cu toate acestea manualele sale, sub raportul
IA

- volumului, Sunt aproape egale cu cele de astăzi.

U

46) Ediţia a..X-a, 1941, cd. Cugetarea, Ducuresti.

BC

43) Fund. Reg., Bucureşti, - 1941.

 a — 512 —

RY
.De aceea: nu este lipsit. de “interes să se Ştie cari sunt
scriitorii Şii cari “sunt probele pe cari: le-a întrebuințat
A, P.. în:

RA
manualele sale. |
- Făcând lista scriitorilor şi a probelor prezente în leptu-

LIB
rarele. lui AP. constatăm că el a pus probe din 106 scriitori.
români; iar fanualele. mele, de: pildă, “au probe din 127 scri-
itori 4), Deci A. P. cunoaşte numai cu 20 scriitori mai putini
“decât manualele moderrie.

Y
|
Dar mare a importanță a. unui manual nu. constă în nu=

IT
mărul de pagini! şil nici în numărul de scriitori întrebuințaţi, ct
în calitatea materialului adus. Să coinparăm probele aduse de

RS
A. P! cu cele impuse de actuala programă analitică, pentru a
ne da seama ce-i mai mult sau mai puțin.
VE Lu
| „Din literatura .veche Aj P. cunoaşte: pe Coiesi Mite: -
| Varlaazu (4 paz.) şi Mitropolitul Dosoftei (21 de: pag.), deci
lipseşte numai Biblia lui Şerban Cantacuzino.
NI

Din literatura istorică A. P. cunoaşte pe Gr. Ureche (28:

de pag.), M. Costin (44 de pag.), N. Costin (23 de pag.), 1. Ne-
LU

“culce (41 de pag), D. Cantemir (16 pag.), R. Popescu (8 pag.)

în plus, mal avem din Croinica falsiiiclată a lui Huru (28 de pae.).
RA

Prin urmare, manualele: lui A. P.-cuprind mai mult decât se:

cere în' programa analitică de astăzi (N. Costin este în plus),
iar. în ce. priveşte spaţiul ce se acordă fiecărui: cronicar, nici
T

un manual" de limba română de: astăzi nu acordă atâta spaţina

EN

'pentru cronicari:
Primii poeţi moderni ai. litâraturii noastre sunt reprezen-
„taţi prin ]. Văcărescu cu 21 de poezii (26 de pag.), Cârlova cu 3:
/C

poezii din cele 5 (nu lipseşte nici Ruinurile Târgoviștei), Co-.

“stachi Conactii. cu o poezie, Gh. Asachi cu 17 fabule şi alte:
SI

poezii, Al. 'Donici cu 24 de: fabule, A, Pann cu 25 de probe, mai

IA

ales fabule — cei doi di urmă nici nu figureaează în programa

analitică de azi.
U

5) Dacă mă refer la manicalele mele, este pentrucă ele păstrează, în:

BC

ce priveşte. volumul, media: nu “sunt. nici prea voluminoase, dar nici:

prea mici. | i
7
 — 513 —

RY
„+ Din Şcoala latinistă avem probe din s, Micu, Gh. Şincai,
P, Maior (40 de pag.), Gh. Lazăr, A. Tr. Laurian, Eliade (în-

RA
treaga Mihaidă), An. Mureşianu şi T. Cipariu, Prin urmare,
NU numai că nu lipseşte nici unul din reprezentanţii! Școlii” la=-
tiniste, ci se dă din flecare cu mult ma mult ca în orice man

LIB
ual
din timpurile noastre. ,
Curentul istoric-popular este reprezentat prin Or. Ale- |
xandrescu — fabule, Umbra lui Mircea, o satiră — prin V.

TY
Alecsandri 21 de probe — poezii populare, (Mioriţa, C. Brân-
coveanu, Movila lui -Burcel, Codreanu, Mihu Copilu, Mănă-

SI
stirea Arges), poezii patriotice (Tătarul ş. a), “cântece (haidu- .
"cesc, ostăşesc), lăcrimioare, Sentinela română, Şoldan Viteaziul,

ER
Mătuşa Angheluşa — prin Bălcescu (Puterea armată a Ro-
mânilor ş. a.), prin D. Bolintineanu — cinci legende, între cari
şi Mama lui Ştefan cel Mare — prin M. Kogălniceanu, prin C.
IV
Negruzzi (Aprodul Purice şi. a., dar lipseşte Al. Lăpușneanu).
UN

Pe lângă aceşti scriitori cari figurează şi în programa

analitică de astăzi întâlnim în manualele lui A. P. o mulţime
de scritori pe cari îi cunoaştem numai foarte sumar sau de loc,
AL

O serie de nume mai, puţin cunoscute ca: Alexandrescu Ure-

che, Gh. Sion cu 12 poezii, între cari şi celebra Limba română,
V. Aron,|. Barac, Barouzi, Al. Beldiman, Cezar Boliac, Antioh
TR

Cantemir, 'C. Caragiale, Gh. 'Creţeanu, Ar. Densuşianu, V.

Fabian, Bob, Al. Haideu, P. Iorgovici, 1. Kogălniceanu, At. Ma-
EN

rienescu, |. Maiorescu, Paris Mumuleanu, |. Mureşianu, Al. Pe-

limon, G. “Tăutu sau aproape necunoscuţi ca D. Aricescu, C.
Aristia (fragmente din Iliada), Luliu Baraş, N. Boiu, Bojinca
/C

Damaschin, M. Cuciureanu, Dăscălescu, H. Grandea, M. Ha-

liciu, .V. lanovici, V. Pogor, |. Puşcariu, T. Racocea, G. Său-
SI

_lescu sau iluştri necunoscuţi ca Al. Gavra, M. Cetăteanu, N.

IA

Burchi, D. Gusti, N. Istrati, Mani Iosif, Gh. Mărchiş,1. Molnar,

|. Negruţ (nu este identic cu Iacob Negruzzi) şi iar alţii pe cari
numai Eminescu i-a salvat de completă uitare ca I. Pralea, D.
U

Scavinschi.
BC

- Toate probele de mai Sus sunt scrieri originale. Manualele

33
 — 54 — ă

RY
lui A, P. au. numai foarte puţine traduceri din. diterâţi scriitor
i
străni, câteva, reproduceri din „Icoana lumii” şi „Foaia

RA
. pentru |
minte” -şi câteva. poezii. semnate Un. sătean”, ; Care, cine ştie,
dacă nu este însuşiA. P. ia

LIB
lată "materialul cu. care a lucrat A, P. ! Cum vedem, ma-.
- nualele lui nau rămas cu nimic în urma manualelor de astăzi,
ţinând, evident, cont de timpul apariţiei. Nici unul dim scriitorii

Y
de până la dânsul, care ar fi meritat să îigureze într'un astfel
de manual, nu lipseste, în schimb figurează atâţia scriitori, pe

IT
cari, astăzi, abia de-i mai Cunosc specialiştii, dar nici pe de--

RS
darte elevii de şcoală * secundară.
Deci prima constatare, din consultarea, “manualelor lui A.
P., este că el cunoaşte, cu toate greutătile, de circulaţie de
VE
atunci, foarte temeinic literatura română şi că a studiat adânc
De toţi scriitorii. Din acest punct de. vedere, lepturarele. lui
NI

A. P. nu sunt numai cele mai complete manuale. de limbă

română pentru şcolile . secundare, „Ci şi cele mai bune antologii
LU

de. literatură română, Şi accentuă im încă odată: sunt numai

manuale redactate acum aproape 80 de ani şi menite nu pentru
elevii din. România, ci din Bucovina de sub stăpânirea austriacă.
RA

| Să vedem acum . ce Scopuri. urmăreşte A. P. cu aceste

manuale, de ce sentimente era animat şi ce sentimente voia să
întiltreze iîn. cei. ce. învățau de pe aceste cărți.
T
EN

| Manualele de Curs infetior. — Manualele cursului interir

sunt menite, în deobşte, să dea tineretului “Scolar primele cle-
/C

mente. de educaţie, să-i; formeze sufletul, să-i infiltreze idei

nobile, „cari, apoi, să-l călăuzească toată viaţa. |
SI

Ce. sentimente. rezultă din probele. puse în manualele

cursului inferior? Pentru a trezi în tineret conştiinţa demnități:
IA

naţionale,.A. P. „pune. în manualele sale aproape numai. bucăţi

Tuate. din scriitori români Şi anume din scriitori clasici români.
U

Numai unde A.P.n 'a avut la îndemână bucăţi de scriitori ro-

Mâni, -— Şi :pe ațunci. puţea să .n'aibă — recurgea la probe luate
BC

din reviste (Icoana lumii, Foaia pentru minte Ş. a.) şi numai

 — 515—

RY
„ foarte rar la traduceri, Deci: marea;
majoritate a bucăţilor sunt
luate numai din scriitori români. In

RA
fruntea lor. întâlnim nume
"ca Alecsandri, Alexandrescu, Bolintin
eanu, Asachi, Gh. Sion,
C. Negruzzi ş. a. | -

LIB
Principalul scop pe care-l] urmăreşte A. P. în manualel
e
sale de curs inferior este. trezirea sentimen
tului naţional. Dra-
gostea pentru tot ce este autentic româ
nesc. ca. limbă, neam,
lege, pământ, respiră din aproape toat

TY
e bucăţile manualelor.
Pentru a-şi vădi intenţia, A..P. schimbă chia
r titluri de poezii
şi le adaugă subtitluri. De pildă, Sub poez
ia Codreanu. de V.

SI
Alecsandri scrie: „simţul de neatârnare al Românului”, sub
Mihul Copilul: icoana. tărici

ER
şi vitejiei Românului” ş. a..
Ca cel mai Scump. tezaur al îiccărui Român este prez
en-.
iată limba lui. Semnul specific al unei națiuni este. limb
a, „căci,
IV
spune A. P, în moțto la Neatârnarea limbii române
i):
| „Poporul este trupul naţiunii, iar limba este sufletul.
Pen-.
UN

tru accea precum trupul fără suflet este mort, aşa ce

moartă şi
națiunea fără limbă, Naţionalitatea este dumnezee
scul, eternul,
înnăscutul şi neînstrăinabilul. drept de a-şi într
ebuința limba
AL

sa în toate trebuințele vieții: în casă, în biserică, în şcoa

lă şi
administraţiune”, i N Ma i
„..“ Un,popor
nu poate progresa în. cultură și ştiinţă, dacă n'a -
TR

avut limba naţională în şcoală, nici libertatea de a învăţa,

căci,
spune el, după cuvintele biblice: ce va folosi omului,
de ar
EN

câştiga lumea întreagă Şi-Și va pierde șuiletul său?

Dacă Ro-
mânii din imperiul austriac mau putut progresa pe. teren
cul-
tural, aici trebue căutată cauza. A. P. Cere şcoli pentru aceşti
/C

Români, nu numai şcoli simple, ci' și universitate (la: 1850),

căci, spune el textual: „Pen
SI

aceeatr
Români
ulor din imperiul
austriac încă nu li se poate denega: dreptul: de a avea universi-
IA

tate chiar în acel chip în care vor avea şi celelalte naţiuni”,

iar. cei. ce-ar ntga Românilor acest drept, „ar condamna na-
țtunea română la o-eternă neştiință şi sălbătăcie, acela ar Îi un
U
BC

%) A. P. Voci, pag. 192, 1.

Pi
 — 516 —.

Y
al doilea Cosut, câre ar vrea să ucidă suiletul al lor 3 milioane

R
de Români Sau ce] puțin a- l năduşi i ca să nu se: poată desvolta, |

RA
nici ajunge lă cultură .şi desăvârşire. Insă aceea ar îi o crimă -
chiar în contra dumnezeirii, pentrucă sufletul este o: “părticică ..
din diiitiriezeire; apoi. acea crimă, precum ne învaţă istoria.

LIB
o pedepseşte Dumnezeu măi, curâid său air târziu” 50),
„Atât de înaltă este concepţia lui A. P. despre limba unui
popor, îticât, citând pe Bonfiniu, spune că „Românii, străbunii

TY
noştri, aşa s' au luptăt, ca să nu-şi părăsească limba sa româ-
nească, cât se pare a se îi luptat mai mult pentru. păstrarea

SI
limbii decât pentru apărarea. vieţii”, Pentru păstrarea acestei
limbi, spune 'mai departe A. P., în aceşti doi ani din urmă

ER
30.000 din taţii, mamele, fraţii, surorile, Îlii şi ficele; noastre
ca strănepaţi vrednici de străbunii lor şi-au vărsat sângele în
„străbunescul pământ din, Ungaria şi Transilvania” “), evident
IV
- aluzie la: evenimentele” dela 1848. ,
UN

In altă parte spune: „Limba românească este cel mai sfânt

şi mai preţios tezaur al naţiunii române, pentrucă este. su-
tletul! ei. Până când se va vorbi limba : românească, până atunci
-- supraviează națiunea română, iat, apunând limba, apune şi
AL

națiunea însăşi. Goţii, Gepizii, Avarii, “Cumanii, Pacinacii,

ba char. şi Lătinii înşii sânt esâirple vorbitoare despre acest
TR

adevăir” 52), |
Această covârșitoare dragoste pentru limbă. caută A, p.
EN

Ss'0 evoce cu orice prilei. EI publică i celebra poezie a lui Gh.

Sion: Limba română: | e
“Mult e. dulce şi frumoasă limba ce vorbiin
/C

| cu refrenul atât de familiar până astăzi:

SI

Vorbiti, scrieţi româneşte,

Politru Duiniiezeui!
IA

„Acelaşi Gh. Sion, în fabula: „Urăngiutatiul, slabă su ra-

3) A. P. Voci; pag..19%5. Si „i |
U

51) A, P. Voci, pag. 196. | | NE , . ,

BC

52) A. P. Voci, pag. 229. |

 — 517—

RY
_Dortul realizării literare, biciitoşte spiritul de maimuţăreală al
"Românilor: :

RA
Limba sa națională
Unii, văd, cd n'o vorbesc,

LIB
Ba încă zic că în şcoulă
De. prisos o socotesc.
Și car limba lor frumoasă

TY
Câtă lume cm îmblat
Altă limb'ar monioasă
Nicăieri Ivan ascultat,

SI
Aşa Oameni pe pământ
Zău zic cd maimuțe
ER
(Lept. II,2, pag. 21)
In concluzie aan putea spune că nota naţională este
sânt.

Sin-
IV
gurul criteriu de selecționare : a bucăţilor cari au intrat în ma--
nualele lui. A. P. Sub această haină s 'au putut strecu
ra şi pocţi
UN

mediocri sub orice formă ca, de: pildă, un Iustin

Popescu, M.
Cetăţeanu, H. Grandea, |. Poni Zimbefeanu, M. Cuciu
rcanu şi
alții, cari au rămas ilustre obscurităţi, despre cari nu pome-
AL

neşte nici o istorie a literaturii române.

lată, de pildă, care este epitaful pe mormântul unui
Vechiu ostaş moldovan în
TR

războaiele lui Ştefan cel Mare”

de ]. Poni Zimbeteanu: |
Fii dar şi fu, Moldave, cum eu cm fost bărbat,
EN

Tu patria-ţi iubeşte |şi sângele (i-l varsă

Pentru a ei scăpare şi fi-vei cununat:
/C

Atunci fi-ti-va coliba destul de mângâioasă

| (Lept. II, 2, pag. 21).
SI

In altă parte, I. Raţiu are o poczie „Sericţi toți”, în care,

adresând tineretului un puternic îndenin
IA

de a seric, spune:
Scrieți azi şi mâne iară,
„ Scrieți tineri şi bătrâni,
U

„Că sânteţi o gintă rară

BC

Toţi câți vă numiţi Români.

 „— 518 —

R Y
Pân'ce limba ne trăieşte,

RA
Nu vă temeți, toţi trăim,
Pân' atunci poporul creşte,
Pân'âtuncia' nu, pierim.

LIB
. | (Lept. 1, 2 pag, 47).
Oricât de stângace ar. îl. versificaţia şi oricât de greoai
e
ar îi limbaîîn care sunt scrise aceste poezii, sentimentele
ce le

TY
exprimă rămân nobile peste orice consideraţie
.
Pentru a ne convinge că aceste sentimente sunt ale lui

SI
A. P., trebue să cităm poezia: Tânguinţa tradițională
a “Ro-
mânilor după căderea şi apunerca împărăției romane,
poezie.
ER
care se spune că este un cântec vechiu popular, dar care
pare
să fie chiar de A.'P., cel puţin aşa rezultă din ideile, limba
şi
tendința. ei. După ce arată “decăderea poporului român dela
IV
ceea 'ce.a fost odată, poetul popular” are această explozie
extatică la adresa Italiei: -
UN

Italie dulce! Prea fr umoasă i tară!

Cum de noi duşruanii, oh, te depărtară.
AL

Nu vei mai avea fu viteji înarmaţi,

, Cum au fost rumâni fii adevăraţi.
Nu vei mai vedea fu oaste rumânească,;
TR

Venind ci Triumife din țara grecească, etc.,

pentru a termina cu acest puternic accent de optimism:
EN

| Dar credem c'odată senin iăr să fie,

Căci steaua rumână n'apune'n vecie.
/C

„ (Lept. TI, 2, pag. 108).

“Dacă în poezie sentimentele naţionale ni se prezintă mai
SI

mult sub forma platonică, declamatorică, în bucăţile de proză

A. P. a căutat să ne dea toate argumentele care să ne îndrep-
IA

tăţească la această mândrie naţională.

Pentru a inspira elevilor săi această fanatică -dragoste
U

de ţară, A. P. a voit să le sugereze mai întâi conştiimța mân-

BC

driei că suntem un neam mare. De aceea manualul de clasa a

IV-a are câteva bucăţi -despre răspândirea poporului român.
 RY
— 519 —

In bucata: Rumânii din Elveţia, Moravia

şi Polonia (din

RA
Foaia, pentru minte) 5), se :spune
că „afară de Românii cei
compacți din Tisa, Nistru (a spus
Tisa—Nistru!) până în
Marea “Neagră şi Dunăre: mai sânt
încă la 2 milioans

LIB
Şi jumătate peste Dunăre” (a spus 2 mil.
Şi jum.!). Mai departe
se vorbeşte despre Românii din „Istria austriacă”, apoi despre
Vlahii din Moravia la Mezerici şi Roznov („de
aceștia se pot

TY
vedea prin Vieana vânzând cuțite, pipe şi iască”),
A

cari vorbesc
„boemeşte, numai portul şi unele din datini sânt rumân
eşti” 5),
apoi mai sunt Români la graniţele dintre Galiţia

SI
şi Ungaria
(aluzie la Guralii din Zacopane?), apoi sunt Români macedo-
neni, negustori şi bancheri mari în Viena
însă îşi cam .reneagă neamul,
|
In altă bucată: Românii din An0-Blachia, adică
ER
și Budapeste, cari
|
din Te-
IV
salia, Epir, Macedonia, din muntele Pind, Olimp
ş. a. (tot din
Foaia pentru minte) 5) ni se arată pe larg unde locuese
acești
UN

Români, cum au trăit în trecut, se insistă mai

ales asupra pro-
nunțatei lor conştiinţe naţionale şi se arată ci oarec
are Mân=
drie că aceşti Aromâni au contribuit şi la Tegenerare
a vieţii -
AL

popoarelor înconjurătoare, mai ales a Grecilor. Apoi. urmează -

“câteva “probe de limbă aromânească paralele cu limba daco:
TR

română, Sa
In altă probă se vorbeşte despre: Rumânii din Istria (tot
din Foaie) 5), dându-se la fel diferite probe de limbă istro-
EN

română. Ba mai mult: constatând cu adâncă durere sufletea

scă
că Istro-Românii 'se pierd, autorul îndeamnă pe Români să
cu-
leagă cât mai multe probe din această limbă interesantă
/C

pentru
vechimea ei.
SI

Şi când ne gândim că astiel de probe se dedeau atunci .

pentru elevii români ai clasei a IV-a din şcolile austriace, po
IA

când noi astăzi czităm să le dăm pentru elevii clasei a VIll-a

55) Lept. II, 2, pag. 113 ş. u,
U

54) Pag. 114. |

BC

55) Pag. 146.

50) Pag. 183 ş.u.
 20 —

R Y
a şcolilor româneşti! Când era învățământ
ul de limba română
mai temeinic, „atunci! sau azi?

RA
|
In al doilea rând, “bucăţile din manuăle tind să trezească e
în tineret dragostea pentru pământul natal. In.
acest Sens. avem, |

LIB
„de pildă, o bucată: Pământul naşterii de losit Mani.5
?), în care
ni: se povesteşte foarte | impresionant Şi înduioşător Cum un
tânăr, după 3 ani de: absenţă, îşi revede pământul
natal şi, cu-

TY
tremurat puternic de emoţie,, „se aştenne! pe
pământ Şii îl sărută
Şi plânge cu suspin”. “Când îl văd tovarăşii, rămân
; surprinşi
“de acest gest, dar învățătorul tânărului întors

SI
le ține acest
logos despre patrie:

ER
Au nu vedeţi că pământul pe care calcă prietenul vostru
e o.sântă țară pentru dânsul, unde îşi sărbează suvenirul
: reţelor "plăcute Şi pe acleai piatră pe care '0 sărută
tine-
a șezut ca
IV
"Prunc şi s'a jucat? Au poate- se pofti cca amu ca, june
să nu o
ude Cu lacrimi? In vălceaua. aceasta încântătoare se .desfăta el
UN

-
în presâmțirile dorului deşteptând. Spuneţi: au poate să nu-şi
deschidă braţele ca pământul naşterii. să-l cuprindă către
piept?” 5 8).
AL

Dragostea. de neam a căutat s'0 accentueze. A.P,, ideali-

zând pe strămoşii noştri. In. deosebi întreagă este admiraţia
TR

lui A..P; pentru Daci, In bucata: C teva, întâmplări scodse din

istoria, batriei române (din Foaia pentru minte) 5), se vorbeşte 5
„pe larg despre Daci, despre. luptele lor cu Dariu (A. P. îi so-
EN

. cotea pe Sciţi drept Daci) şi cu “Alexandru Macedon, etc. Pe

Daci ni-i prezintă trăind „traiu aspru, ostenitor şi simplu”,
/C

oameni culţi, nobili, foarte generoşi, iubitori de libertate şi mai.

ales viteji. Pentru a demonstra îirea -lor vitează, ni se po-..
SI

vesteşte un epizod cum. Dacii, fiind odată învinşi, au îost pe-

depsiţi de regele lor să se culce cu capul la picioarele femeilor
IA

atâta. vreme până nu vor şterge această pată de rușine, Ei.

7
U

57) Lept. II, 2, pag. 116 $ u.

BC

55) [b. pag. 117. |

5) Lept. II, 2, pag. 117.
 RY
| Mau putut. îndura lungă vre - me
această ruşine. Când Perscu,
regele Macedoniei, i-a chemat pe Daci împotriva Romanilor,

RA
„ci se oştiră ca, leii în bătălia aceasta, învingând adese ori pe
. "Romani, -Aceasta. a îost cauza mai de căpetenie de s'a înrădă-

LIB
cinat mai târziu ura acea ncîmpăcată între Daci şi Romani” 60).
Pe cât de exagerată era dragostea lui A. P: pentru stră-
-moşi, pe atât de înverşunată era ura sa împotriva -dusmanilor.

TY
neamului, Pe aceştia căuta să-i coboare în oclii cititorilor,
atribuindu-le gesturi şi atitudini care să-i compromită. Astfel,
în aceeaşi bucată în care se vorbeşte atât de elogios despre

SI
Daci, se povestesc. cu oarecare satisfacție grozăviile săvârşite:
"de Unguri împotriva răsculatului Gheorghe Doja Secuiiul. Odată |

14 zile fără mâncare, aşa

ER
„cu Doja au fost aruncaţi în închisoare 40 de rebeli şi au iost ţi-
nuți că au rămas numai 9 din ci în
IV
„viaţă. Doja a fost aşezat pe tron de fier înfierbântat, cu o co-
roană de fier arzând pe cap şi cu un sceptru tot îniierbântat în
UN

mână, iar cei 9 „asemeni umbrelor”, scoşi din temniţă, au fost -

siliţi să mănânce din trupul chinuit al lui Doia. Numai 6 s'au
executat şi-şi dobândiră viaţa. Doja wa scos nici un suspin |
AL

în tot acest timp. Numai când prietenii „cei leşinaţi de foame”

rodeau dintr'însul, el spunea: câni am hrănit cu, nu pristeni.
TR

Afară de aceasta, la porunca: lui Zazolia, nişte ţigani sfâşiau

carnea din-trupul lui cu „Cleşte arse de fier”. Sc poate grozăvie
mai teribilă?
EN

lată şi altă grozăvie maghiară, pusă în 1 opoziţie Cu inima

nobilă a Românului. Este vorba de Andrei Batory, cardinal și
principe-al Transilvaniei, care a fost învins la Sibiu de Mihai
/C

„Viteazul. Se povesteşte cum a fugit A. Batori, cum a fost prins

de Secuii lui Vasile Erdeg şi omorît. „Până când mai răsuila
SI

încă principele, neoamenii aceștia îi tăiară degetul cel mic ca

IA

să poată apuca un inel de diamant, pe care nu-l puteau scoate

decât numai cu osteneală. După aceasta i-au tăiat capul, lăsând
trupul gol de tot ferelor sălbatece de hrană”. lar când au adus
U
BC

60) 1b. pag. 112.

 — 522 —

Y
capul în faţa lui Mihai

R
în Bălgrad, a .spus „cu O mişcare: din
lăuntru: O. sărace nouă, sărace nouă”. După aceasta Mihai

RA
„Viteazul. „cu deosebită Sâmţire.
de omenire” îi făcu .0 înmor=
mântare „vrednică”, -
E | a
in timp ce Mihai. a înţeles să-şi

LIB
cinstească cavalereşte
“duşmanul învins, să vedem ca s'a
întâmplat cu. dânsul, după ce
„afost omorît mişeleşte de oamenii
lui Basta? După ce irau
„tăiat capul, se povesteşte mai „departe,

TY
l-au pus la un stârv de
cal, „iar trupul lui Mihai îl „desbrăcară gol
şi, tăvălindu-l în
tină”, abia a treia zi l-au îngropat. lată cavalerismul
„faţă în faţă cu ticăloşia străimă! românesc

SI
Da e
Virtuţile româneşti. le-au glorificat “manualele
Pumnul şi. în: soldaţii români. In bucata:
despre al doilea regiment rumân mărginean ER lui: A
Unele însemnânțe
din Ardeal se îace
pe larg istoricul. acestui: regiment g&răniţeresc,
IV
i'se arată faptele
de arme săvârşite pe câmpurile de. luptă,
se insistă asupra tra-
UN

„tamentului de favoare de care se bucura

din partea stăpânirii
austriace şi se scoateîn evidenţă dârzenia cu
care înțelege să-şi *
apere onoarea ostăşească atinsă de cineva.
Atunci când, în
a. 1648, un batalion a] regimentului este
AL

somat să depună iu-

rământ pe constituţia maghiară, el refuză categoric.
acest lucru,
aşa Că-nu-i rămâne comandamentului decât să-l
jure pe paiura
TR

austriacă. lar când acest batalion a îost trimis să lupte îm-

„potriva revoluționarilor sârbişi croaţi, atunci soldații au
răs-
EN

puns „Că ostaşii batalionului lor Şi-au propus nestrămutavăr:

a
nu se lupta nici într”'o întâmplare cu ostaşi inărgineni,
cari încă
sunt ostaşi austrisci ca şi ei şi cu care în-societate "părinţii
/C

și
străbunii lor au fost în mai. multe 'Dătălii şi au trăit laolaltă”
61),
"Demnă ţinută de camarazi de arme, ce pildă
admirabilă de
SI

camaraderie de' arme chiar pentru camarazi de

altă naţio-
nalitate.. Ma
IA

E |
După cum se vede, în lepturarele sale de curs imferior,
A.
P. a. urmărit:un mare țel: să scoată în evidență neamul său
U
BC

i) Lept. Il, 2, pas. 158.

 — 523 —

RY
cu tot ce are: mai frumos, pentru a sădi în tinerele: vlăstare:

RA
de elevi dragostea neţărmurită şi fanatică, 'în tot ce este:
românesc. , |
Să nu uităm că aceste manuale au fost alcătuite de un

LIB
profesor austriac, că- erau menite să crească generaţiile "de
Români ale şcolilor austriace, că erau aprobate de autoritatea
„Scolară austriacă şi că au apărut în editură oficială austriacă,

TY
De aceea se pune întrebarea: cum.a contribuit A. P. la cre-
şterea acestui tineret în spirit austriac?
“In manualul de cl. l-a şi a Il-a nu se vorbeşte nimic

SI
despre Austria, In manualul de cl. a Ill-a, din cele 66 de bucăţi
numai 3 au subiect din viaţa monarhiei austriace: una despre
ER
leagănul. dinastiei. Habsburg. (de 3 pagini), bucată foarte ane-
mică, a doua despre încoronarea lui Rudolf de. Habsburg, tot
IV
destul de banală (în 4 pagini), şi a treia, scurtă, despre Albrecht
cel Inţelept (ologul), deci 9 pagini diri 200 de pagini.au îost
UN

destinate pentru creşterea acestui tineret în spirit austriac.

Voiţi o altă dovadă mai elocventă de lui A.
sentimentele P.
faţă de monarhia austriacă?
AL

In manualul de clasa a: patra, în care găsim atâtea bu-

căți îrumoasc despre răspândirea Românilor în aproape în-
TR

treaga Europă, întâlnim tot atât de puţină literatură cu ca-

racter dustriac. Aici găsim o frumoasă descriere a asedierii
Vienei de către Turci la 1529 şi 1683 (după Kârner), o altă
EN

descriere a bătălieide pe câmpul Marcian (1279 şi 1809), tot

după K&rner, o altă descriere a Curţii împărătești dela Viena.
şi apoi un mic articol despre tipografiile de stat din Viena.
/C

Cum se vele şi din acest manual, nu se dă aproape nimic din

SI

ceca ce ar putea influenţa sufletele în spiritul creşterii austriace,

Ce mare Român a fost A. P.!
IA

De altfel, cl nu făcea nici o taină din sentimentele pe

care le nutrea faţă de Austria. El reproduce, de pildă, în ma-
nualul său 6) o poezie de Gh. Sion sub titlul: Adio la Bucovina
U
BC

62) Lept. IV, 2, pag. 237.

 pr

7
— 524 —

Y
„ Yomagiu familiei Hurmuzachi),
în care, după ce se proSlăveşta

R
trecutul românesc.al Bucovinei
pe când făcea parte încă din

RA
trupul Moldovei, se speră că atunci | E
când oara mântuirii va măi Sun
a odată,

LIB
Va şti, vă şti Rumânul Sd-şi şte
argă'a sa pată,
"pentru a 'continua atâtde incend
iar: |
Nu plâng eu nici ursita, ce- prin

TY
diplomaţie
Te-a Smuls de lânsă mura, ce-odată ai divut.
„Deci Bucovina: a fost „Simulsă”
„cu diplomaţie” dela trupul

SI
Moldovei! Şi această afirmaţi
e o face un. funcţionar austriac
întrun manualde şcoală: austriacă,
„1orităţile aus ER
care a fost aprobat de au-
triace şi a apărut în editura oficială a
ştii ce să admiri mai mulț: statului. Nu
curajul lui A. P. saw prostia adm
IV
nistraţiei austriace? i-
e _
Pe lângă educaţie:în sens românesc,
UN

iindeau să “dea Şi: educaţie

manualele lui A. P.
morală. S'a ajuns la acest ţel
- publicarea de: fabule din “Asachi, prin
Al. Donici, A., Pann, |.
“Elietead , e a
AL

Mai departe
N
manualele urmăreau să -deaşi cunoştinţe
cât mai multe, mai întâi cunoştinţe din
cultura antichităţii cla- .
TR

sice. Ni s&-dau bucăţi din. viaţa. Gre

cilor şi Romanilor, în cl. a
II-a, bucăţi din mit ologia gre
co-romană, în cl. a: III-a avem
bucăţi. despre viaţa Romanilor ca: Zeii Rom |
EN

romani, Jocurile . Saliilor, Circul ani lor , Glad iato rii

roman, Imbrăcămintea Ro-
manilor, Casa romană, Casa tuscică,
deci o adevărată enciclo-
/C

pedie din viaia Romanilor; apoi din viaţa Grecilor:: Oracolul .

din Delfi, Cauza.: războiului.
„viaţa Egiptenilor Icroglifele troian,
egiptene,Jocurile Grecilor şi a.; din
SI

Datinele şi aşezămintels
Esiptenilor ete. Da a . o |
IA

Deci cum vedem, elevii erau bine inițiați în viaţa anti-

chităţii clasice, li se trezea interesul pentru această viaţă din
U

fragedă. tinerețe. Numai cunoscând acest amănunt ne puten

da seama de unde avea Eminescu, chiar
BC

din primele sale po-

 — 525 —

RY
ezii, cunoştinţe profunde din mitologia
greco-romană, iar una
din primele sale poezii este: Egipetul.

RA
Manualele lui A. P.: dădeau şi . cunoştinţă
practice, cu-
noştințe din viața animalelor, păsărilor şi
insectelor, despre. .
descoperirea

LIB
şi folosul tipografiei, despre descoperirea tele-
“graiului etc. In special, aceste cunoştinţe
de: popularizarea
științei Sunt luate din Iuliu Baraş.
Deci: în încheiere putem - Spune că manualele de
curs in-

TY
rior ale lui A. P. sunt per fecte din orice punct
de vedere.
Mainualele de CUrs Superior. — Dela tomul al II- lea

SI
în
Sus sau mai exact dela clasa a V-a până la clasa: a VIII-
-a, se
îace istoria literaturii române, deci cu un an mai mult
ER ca în
programa analitică actuală, Care este scopul predării istoriei
literare? Se urmăreşte „îmbogățirea sufletului tânărului prin
.
IV
cugetare şi simţire cuprinse în operele sau bucăţile citite”,
(Din programa analitică din 1934). Deci scopul istorici literare:
UN

nu este înmagazinarea de date -seci, ci de modelarea, de în-

nobilareca suiletului tânăr,
- Să vedem. cuni a procedat A. P. întru ajungerea acestei
AL

ținte didactice? Să analizăm manualele cursului superior!

Tomul III din Lepturar are 532 de pagini şi este menit:
TR

pentru, clasele a V-a şi a VI- -a. Cuprinde literatuna română dela

primele începuturi: până la reprezentanţii Scoalei Ardelene şi
primii poeţi munteni inicl.
EN

|
Din literatura. bisericească cuprinde pe Coresi, Popa loa
din Vinţ, Mitr. Varlaatii, Mitr. Dosoftei şi Gheorghe II, mMitro-
/C

politul Moldovei,
“Din literatiiră istorică cupriride cronica falsă a lui Huru,
SI

pe Mihai Halici, Gr. Ureche, M: Costin, |. Neculce, N. Mustea,

. Canta, l. Cogălniceanu, R. Greceanu, R. Popescu şi D. Can-
IA

i temir.
Din literatura nouă pe: |. Văcărescu, |. Barac, Paris
U

Mumuleariu, V. Aron, D. Scavinschi, Ant. Cânteniir, V. Câr-

BC

lova şi V. Fabian Bab.

 — 526 —

Y
„Din şcoala. latinistă pe: P. Maior.
a

R
Scrutând lista scriitorilor de maj sus, face
m 0 primă COn-

RA
statare: literatura ce după actu
ala programă analitică este de-
Stinată să se predea în .ceva 'mâi mult |
de juinătate de an, se
ia în manualele lui A. P. în doi ani, deci
temeiniicie excesivă.

LIB
Această 'temeinicie se vede din faptul
că din cronicarii de seamă
ca Ureche, M, Costin, N. “Costin, |.
Neculce, D. Cantemir se
dau reproduceri lungi; dela 20 de pagini în
sus pentru fiecare,

TY
precum Şi biografii . foarte amănunțite. Se dă în întregime ve-
stitul .necrolog: „Cuvânt de îngropare vechiului. Ştetan V. V., |
„„ domn Moldayiei”, care consti tue o minunată

SI
.pagină de patrio-
țism, deşi, oi recinoaşte şi A..P., discursu
l este neautentic,
De.. asemenea se dau probe lungi. din. Văcăr
ER
de pas:), |. -Barac (15. pag.), P. : Maior--(39. de.
escu. (26.
pag.), Daniil
Scavinschi- (76 -de pag:), Ant. Cantemir (32 de pag.).
IV
“In tomul IV, partea I, pentru cl. a VIlza se dau reproducer
i .
UN

din următorii scriitorii prevăzuţi şi în' actuala: progrâmă 'anali-

„tică:. Gh. Şincai; Costache Conachi, Gh::Lazăr; Gh.. Asachi,
l. Eliade, T. Cipariu; C. Negruzzi, M. Kogziimicean, Gr: Ale-
xandrescu, N. Bălcescu şi -D. Bolintineanu.
AL

Afară de. aceştia vin o serie de scriitori cari nu îigurea

ză :
în actuala programă: şcolară ca D: Ţichindeal,. Veniam
TR

in -Co- *
'stache; A1.: Beldiman, V. Pogor, T. Racocea, |. Pralea;
V. Pop,
Al. Haidău, Gh. Săulescu, Al. Donici, Cez: Boliac,
I.: Maiorescu,
EN

A. Tr. Laurian ş.a.

* În tomul. II, partea a II -a, pentru clasa a: VIN. -a figurează
dintre scriitorii actualei, programe şcolare. numai -Andrei
/C

Mu-
reşiânu şi V..Alecsaridri, pe când toţi. ceilalţi. sunt sau.
cu. totul
necunoscuţi; ssau, puțin cunoscuţi. ca Paul, Iorgovici, Alexandru
SI

.
Gavra, . Const. Aristia, Vasile. Gherghel; de.. Ciocotiş,. Moise
IA

Soranul „Noacul,. Gavr. Munteanu, Florian Aron, Gh. Bariț,

Iacob Mureşianu, Ioan: .Negruţ;, Giigore. Miculescu, Const. Vi-
isoreanu, Iuliu: Baraş, Nic. Istrati, Dum. Gusti, Alex. Pelimon, |
U

Gh. Tăutu, Const. Aricescu, Gh. Sion, Atan. Marinescu, Gh.

BC
 — 527 —

RY
Baronzi, Gh. Creţeanu, Ion Puşcariu, Gh.
Radu Melidou, A-
lexandrescul- Ureche, Har. Grandea, Aron
Densuşiânu ş: a,

RA
Cuin 'se vede,:pe: lâneă Scriitori cari ău rămas
până azi
în manualele şcolare, A. P. cunoaşte o mulţi
me “de scriitori
cari mau supravieţuit vremurile şi cari astăzi

LIB
au căzut în com-
pletă uitare. Pe cei mai mulţi din aceşti scriit
ori nu-i wăsim de
ioc nici în' cca mai desvoltată. istorie a literaturii române sau
găsim pomieniţi numai foarte sumar,

TY
„Deci “prima valoare a acestor manuale este de a îi pă-
“strat pe câtiva scriitori cari ne sunt Ciunoscuți numai de aici,
Astiel, de pildă, V. Pogor,

SI
din care se pare că s'a inspirat şi
M. Eminescu —— după cum voiu arăta mai depar
te — şi care
are versuri destul de bune pentru acele timpu
ri, s'a
numai în acest lepturar şi întrun număr din „Buco ER
vina” del:
1849. Totaşa şi Al. Haidău, tatăl lui Bogdan Petriceicu
păstrat

, ne este
IV
cunoscut numai din reproducerea unui fraginent din vestitul
său discurs, rostit la Fotin cu prilejul unui examen
UN

public. Dis-
cursul, sc ştic, a fost ţinut în limba rusă Şi a iost tradus îîn ro-
mâneşte de cav. de Stamati.
Criteriul: după care s'a călăuzit A, P. în alegerea scriito-
AL

rilor şi a probelor 'pare să îi: îost, după cum am mai spus-o,

numai cel naţional. Pe atunci existau prea piiţinii scriit
ori! ro-
TR

mânii cari ar îi corespuns unui criteriu eștetic. De aceea A. P.

a adoptat, în lipsa criteriului estetic, singurul criteriu care mai
“era posibil: cel naţional, şi a făcut bine, căci în ielul acesta a
EN

“putut să aibă ce] puţin un folos practic.

Astiel, de pildă, figurează în manual 6) ca scriitor Vasile
/C

Gher eheli' de Ciocotis (+ 1709), peiitrucă, spune A. P.; acest

a rhat este însemnat: pentru: literatura română în mai multe
SI

Drivințec
| „parte, pentrucă este din dicceza sau episcopia “Miinca-
IA

„tunde sânt puțini Români; parte, pentrucă pe la ani:

1810—18528 puţini Români cugetau şi credeau ceva despre re-
U

:6%) Lept. IV, 2,

BC
 — 5% i

Y
născăciunea. năciunii sale: iar pairte, pentrucă cărticica numită

R
mai. Sus (este: vorba: de: Omul de lume sau măiest
ria, de a'se:
| face plăcut în orice societate în. care. se

RA
'află. omul în viaţă)
& încă ni arată că fraţii noştri români maced
oneni au fost pu-
rurea însuflaţi de sâmţul năciunal. şi pătrunşi
de trebuința de ..

LIB
a se desvolta literatura naţională în toate .
vremurile”6t). [n-
tr'adevăr, în proba publicată care-poartă titlul:
„Cultura limbii
Şi a graiului în cunvărsăciune”, V, “Ghergheli
vădeşte o inimă -
mare de Român şi: doreşte să se facă o grama

TY
tică a limbii ro-
“mâne cu „litere Străbune, iar nu cu slove: cirili
ce”.-şi regretă că |
sunt Români. cari vorbesc. mai. bucuroşi o limbă

SI
străină de--
cât limba. românească. „Ba găsescu-s6 nişte urgisi
ți de bu-
nele datini. părinteşti, . cari se leapădă de 'cătră Româ
ER
toată năciunea; sa, vai de ei, sărmanii, nu ştiu pentr
lor ori pentru Pluto ori: pentru nebunia sa? De-l între
ni şi de
u pântecele
abă cineva:
IV
Rumân eşti? Cu neplăcere răspunde: “Ba nu, ci Ungur
, Sârb
sau Dumnezeu ştie. ce! neştiind că, deşi e acuma strălu
cită.
UN

&intea ungurească, tot mai străluciți erau odinioaiă mai marii

îi „Rumânii”, învingători mai a tot pământului şi ai întregii
„lumi cunoscute, cărora din ticăloşia sa nu voiesc a le urma În
AL

faptă Şi ştiintă: Ci 'se leagă, ca şi curpănul de alt lemn, ca şi

scaiul de. oaie! Au nu e cunoscut începând din Banat şi până
|
“în muntele. „Em” “şi de cel mai mic copil al năciunii noastre de
TR

„ce seminţe să fie? Când el. pururea dela începutul sutei a doua
dela, Crist şi până în ziua de astăzi '(1819) nu almintrele s'au
EN

RE numit, ci numai Rumân! Zi-i:-lui Valah. Şi nu va Ști- Ce vei

zice” 5), Sau vorbind despre . colonizarea Dăciei - cu Romani
Spune: „Din. aceste colonii-se trag străbunii; Şi păriaţii noştri
/C

şi noi toți; şi de atuncea; încoăce. n&încetat şi neîntrerupt ne

numim
SI

noi tot Români adecă:. îi mnăscuţi den sângele Ro-

. mamiloi” 66)... De ;
IA

d) Tb. pag. 33.

U

s) 1b,, pag. 36,

8) Ib.,: pag. 36.
BC
 7

— 29| |

RY
„Ii fcriceşte pe Românii din Moldova şi Ţara Român
ească,
pentrucă „acolo ej singuri sânt domni Şi împărăţitori,

RA
iar
i nu
„Ca noi, săracii, prigoniţi şi asupriţi de toţi! 7,
Cine a auzit de un scriitor Moise: Soranul Noacul, preot
român din dieceza Orăzii

A. P,, fiul preotesei Maria
fostul oarecând general
mâniei, pe care genera]
LIB
Mari? Acesta a. fost, după cum arată
Noacul, o nepoată a lui Baba Noacul,
al -lui Mihai Viteazul „domnul Ro-
prinzându-l Ungurii prin înşelăciune,

TY
neomenească, călcătoare de jurământ, l-au fript de viu în piața
Clujului” 68). Acest Noacul ne-a dat prima traducere întrea
gă a

SI
Eneidei şi A. P. ne dă o probă din această traducere,
=
"Cine cunoaşte pe un Gavril: Munteanu (+ 1812), înteme-

„junelui Werther de Gocthe? Munteanu a trecut în Român ER

ictorul liceului din Braşov, care a tradus în 1842: Suferințele
ia,
pentrucă, după cum spune A. P,, pe acele vremuri: tineri cu
IV
studii termimate „nu puteau îmbrăţişa altă dregătorie decât
UN

numai preoţia fără vreo leafă şi fără pământ; ...ori avocatuiia

fără clienţi”: 69),
G. Munteanu a fost mare om de şcoală. In proba publi-
cată din cel, care poartă titlul:
AL

„Insemnătatea şi neapăravera
trebuință a așezămintelor de învățătură”, Munteanu pledează
pentr u şcoli în limba română şi regretă că străbunii noştri mau
TR

făcut tot-ce se putea face pentru întemeierea de şcoli.

„Ah, dacă bătrânii noştri, excelenți în evlavie, înteme-
EN

ictori atâtor sute de mânăstiri sîinte, ar îi ridicat ei după esâm-

plul altor popoare măcar numai o universitate, ceriul nostru
ar îi fost senin”, |
/C

De aceea cl începe înfiinţarea de şcoli. româneşti. „Să

nu-mi zică unii, spune el: la ce şcoale? Sânt la conlocuitori
SI

destule şcoale, acolo pot învăţa şi copiii noştri. Căci toți. câţi
cugetă aşa, sânt asemene părinţilor degenerați care ar zice:
IA

De ce treabă mume, mătroane? Aveim doice care să ne crească

U

7) [b., pag. 37,

«) 1b., pag. 37.
BC

6) 1b.. pag. 40.

34
 — 530—

Y
copiii! 'Deci şcoale, îraţilor!”.70), căci, „cel

R
ce se îndoieşte de
folosul şcoalelorşi al învăţăturii, se îndoi
ește despre folosul

RA
soarelui şi al razelor lui” 71),
|
lată, de pildă, un nume cu totul necunoscut ca scriitor:
Dumitru

LIB
Gusti (T 1818), care în bucata sa: despre: „Insemnă-
tatea istoriei naţionale” scrie următoarele: „Inim
a mi se bate:
când aud rostindu-se numele lui: Alexandru
cel Bun, al lui
Stefan cel Mare, al' lui Mihai Viteazul... şi nu

TY
mă ruşinez de a
vă zice că aceşti b ărbaţi pentru mine sânt mai
mult decât
Alexandru cel Mare, decât Anibal, decât Cesare; aceştia sânt.

SI
eroii lumii... cei dintâi sânt eroii patriei mele. Pent
ru mine bă-
tălia dela Războieni are mai mare interes decât: lupta
dela Ter-
ER
mopile şi izbânzile dela Racova şi dela Călugăreni
strălucite decât dăla Maraton şi Salamina, pentrucă
îîmi par mai
sânt câ-.
|
ştigate de către Români” 72),
IV
Totaşa Gh. Tăutu are loc de frunte în lepturar şi i se pu-
UN

blică cunoscuta poezie: Românul, cu celebrul refren:

Şi-oricăt imp Român voiu fi,

Nu mă term Că voiu peri;
AL

sau. tot atât de Cunoscuta poezie: Arcaşul sau cealaltă poezie :

arhipopulară: “Ţara mea cu alt: refren:
TR

AN, eu sânt mândru. cu. fara mea!

lată, de pildă, 0. poezie de poetul. ardelean Ion Puşcariu
EN

(1830), pe vremuri răspândita poezie: Patria română, în

Cate se întreabă care este patria română. Nu se mulţumeşte
ca:
această patrie să se întindă până la Nistru şi “Tisa, că acestei
/C

-
patrii îi aparţin Moldova şi Ardealul, ci patria trebue să se
în-
tindă:
SI

|
| - Până unde rai răsună
IA

Limba dulce şi străbună,

U

. 30) Ib., pag. 44, | | E

11) 1b., pag./ 45. : .
BC

|
e) Lept. IV,2, pag. 184.
 — 531| —

RY
Limba care să trăiască,
Limba românească.

RA
(Lept. II, 2, pag. 273).
Dictonul atât de curent astăzi ca România să sc întindă
până unde răsună graiul românesc nu este chiar atât. de
NOU,

LIB
ci. datează de cel puțin'100 de ani.
Ba mai mult, acelaşi lepturar ?) reproduce din Sorie
u
aproape necunoscut astăzi, Gh. Radu Meledon,
o probă,

TY
„care se arată că „originea drepturilor Românilor asupra
Că.
mului şi a întregului litora]: miază-noptal al Mării Negre
(pe
care acelaşi scriitor o numeşte în altă parte „lac rumân”

SI
cân-
tat de Ovidiu, pag. 280) se “poate crede de foarte Veche,
ca

ER
poate data chiar dela colonizarea Daciei prin Traian”,
valul lui Traian, început din. Dunăre şi: mânat până la Don,
pare a. ne arăta că marginile provinciei romane. Dacia se
iar
se
în-
IV
tindeau spre răsărit în acel îluviu. „Aceasta dacă nu ar îi
fost
iașa, nu ne-am putea explica îiinţa . Românilor în Crâm
UN

în
cursul sutei a X-a după Crist când... Genovenii uniți cu
IRo-
mânii şi cu Băstarnii (cari nu erau alții decât Românii din
Basarabia) au făcut cetăţile Mangopol, Cercel, Azov, Cata,
AL

Ocsanov, Moncastro (Cetatea Albă), Chilia, Tergovisca (Târ-

govişte)” 73). Deci iată legitimarea istorică a drepturilor noa-
TR

sire, dacă ar îi nevoie, asupra. acestor teritorii,

In continuare, G. Radu .Meledon demonstrează că margi-
nile” răsăritene ale Daciei trebue împinse până la Bus, deşi
EN

Moldova, la îniiințarea ci ca stat, se mărginea la Nistru.

Mai departe, Meledon povesteşte pe lare cum la sfâr-
Şitul veacului al XVII-lea Ucraina din Nistru până în Bug şi
/C

Nipru, locuită de Cazaci, a fost încorporată la Moldova, iar

SI

prințul Moldovei Duca a îost numit prinţ al Ucrainei, unde

sec mută cu toată curtea. Apoicl expune domnia lui Duca în
IA

Ucraina până'ce o pierdu. „Insă tuiul al treilea, păstrat şi până

astăzi în armele Moldovei demustră cu act politic existenţa
U
BC

13) 1V, 2, pag. 276 ş.u.

4) Pag. 276
 9

— 532 —

R Y
acestor drepturi pierdute până la timpuri mai, fericite” 15). Să
nu îi venit aiceste „timpuri

RA
mai fericite”? Sai
“Iată cu ce idei şi sentimente au fost hrăniţi elevii
lui A.
Pumnul! Ri DN

LIB
„Pe ai Ş
lângă poezie şi proză literară. A. Pumnul nu se sfieşte. |
să ne dea adevărate pagini de ştiinţă serioasă.
Astfel, de pildă,
în manualul de cl. a VIl-a:7), A. P. ne dă pe larg biografia .
lui. -

TY
„I:Maiorescu, accentuând că 1. M. ne-a apărat limba
împotriva
“atacurilor străine, că a, demonstrat vechimea noastră
pe teri- .
toriul transilvăneanși a făcut mai multe călătorii de

SI
studii la
Românii din Istria. Mai departe reproduce un studiu de 58 pa-
„gini al lui |. M. despre
adevărate studii
țelese de elevii noştri.
de lingvistică, ER
originea, şi vechimea
cari nici astăzi
limbii române,
nu -pot îi în-
IV
Ca şi manualele de astăzi, lepturalele lui A.P. daula |
început biografia. scriitorului. Spre deosebire, de manualele
ia:
UN

astăzi, în cari, de obiceiu, biogralia este sarbădă,

cu date seci,
lepturarellui
e A. P. fac din fiecare biograiie de scriitor un în-
dreptar de viaţă, o pildă de urmat. In biografie:se dau amă-
AL

- nunte. ample din „viaţa scriitorului, dar numai amănunte

care: se
referă la luptele lui naționale, la faptel lui vrednic
e. e de imitat. |
TR

Câtă înțelegere avea A. P. pentru rostul unei biografii de scriitor

dintr'un mamual de şcoală! . e
De. obiceiu, după ce încheie biografia, A. P. mai are un
EN

aliniat final, pus între ghileniele şi tipărit cu caractere cursive,

în care, sintetizând importanţa. scriitorului pentru neam şi
lite-
ratură, îl recomandă
/C

urmaşilor ca exemplu de urmat. |

„ Astfel, de pildă, după ce redă pe larg. biografia lui Gh.
“Bariț şi însemnătatea
SI

lui pentru literatura şi națiunea ro-

mână, încheie: | |
IA

“ „Gh. Bariț este renăscătoriul şi luminătorul conştiinţei

naționale române în provinţele austriace. Dea: cerul ca spiretul
U

75) Pag. '285..

BC

N *) 'Tom. IV, 1,
 — 993—

RY
şi geniul lui să locuiască şi să viețuească în toți iii
năciunii
rumâne”.*). Şi Gh. Bariț trăia pe atunci.

RA
: Tată. sinteza biografiei lui Șincai:
„Şincai a fost însufleţit de cele mai vii simțeminte năciu-

LIB
hale: în toate lucrările sale. Ar fi dorit să- şi. vadă năciun
ea
cât mai în grabă înzestrată cu toate ştiinţele, şi cu toată
cul-
tura Şi aşezată în toate drepturile ce i se cuvin. Dela acest zel

TY
neadormit al lui: au provenit prigoniciunile cărora a fost cspus
în tot cursul vieţii sale”,
Şi iată încheierea: „Dea ceriul ca spiretul lui cel nalt, ze-

SI
iul lui cel fierbinte şi neadormit pentru luminarea năciunii şi
pentru înflorința fericirii ci să vieze în toţi Rumânii, urma-
şii lui”78),
Din Tichindeal
ER , |
dă numai viaţa plină de peripeții şi de lupte
IV
naţionale ale acestui scriitor, fără să ne ofere nici o: probă, şi în-
cheie astfel: „In D. T. au esâmplu vrednic de urmat toţi preuţii:
UN

Şi profesorii rumâni ca lucrători înî via Domnului și a năciu-

nii sale” 79),
lată ce spune despre Gn. Lazăr, după ce caracterizează
AL

mediul în care: a trăit şi i-a povestit viaţa:

| „Lazăr a fost un profesor în Sântul Sava patru ani cu
TR

mare zel. El deregătoria sa profesorală nu şi-a socotit-o nici-

odată ca mijloc de vieţuire şi chiverniseală, ci ca o chemăciune
Şi o misiune, Avea vreo 20 de învăţăcei ordenari, însă când
EN

ținea preleginţă den filosofie. gemea sala de auzitori, în capul

cărora sta Alexandru Tel. Toată destoinicia avea acest băr-
bat atât'de mult făcător de bine Românilor. Pare că cra în-
/C

„tr'adins ursit ca să deschidă un drum de regeneraciune. EI îşi

SI

sâmţea chemăciunca. Când se afla în şcoală, vorbea ca inspi-

rat. Cătedra lui sămăna ca un amvon: vedeai cum i se bătea
IA

inima în piept. Cu mâni pline arunca la orice ocăjune seminţele

U

33) Lept. IV, 2, pag. 58.

î3) Lept. 4, 1, pag. 34.
BC

39) Lept: IV, 1, pag. 55.

 — 534 —

R Y
rumânismului şi ale năciunălităţii” 50). Sau
NR spus cândva cu-
vinte mai. entuziaste şi maj juste despre G. |

RA
Lazăr? N
A. P. nu face teorie literară asupra-unui
scriitor. Atunci
când -avea cuvinte de apreciere pentru
opera unui scriitor, erau

LIB
numai generalităţi în termeni Superlativi.
lată, de pildă, ce
spune despre A. Mureşianu, după ce i-a dat pe larg
biografia:
E „El a rostitîn poeziile sale numai dorinţa năciunii ro-

TY
mâne, numai durerile ei, numai suferinţele
cele nedrepte şi
cuviința. de a se elibera de acelea, Dreptul
firesc răspicat de
dânsul în poeziile sale a făcut să amuţească

SI
toţi dusmanii nă-
ciunii române pe de o parte, iar pe de altă parte
să se deştepte
în' Români conştiinţa despre
de a şi-o apăra chiar cu viaița..De aceea numele lui
pururea nedeslipit de renaşterea
ER
demnitatea națională şi datoria
A. M. va fi
Românilor şi sărbat la toate
IV
serbările. libertăţii naţionale” 81). |
Părerile. lui A. P.. rezultă din comentariile
UN

şi notele în
Subsol, cari nu serveau atât pentru lămurirea unui
text mai
puţin lămurit, cât mai ales iarăşi pentru a scoate
în evidenţă
anumite fapte istorice de vrednicie românească.
Astiel, după
AL

ce reproduce poezia: Răsăritul lunii de Gr. Alexandrescu,

A.
P. dă lămuriri cu privire la luptele ce s'au purtat în Carpaţi
TR

între Carol Robert, regele Ungariei, şi Mihai Basarab, princi-

pele Munteniei. După ce povesteşte pe. larg cum a năvălit
Carol Robert, în țară, cum Românii s'au retras
EN

din cale, di-

strugând tot ce putea folosi dusmanului, după ce, în sfârşit,
“Carol Robert este atacat în munţi şi sdrobit, A. P. poate spune:
/C

cu satisfacţie că din aceasta „învăţă Carol Robert minte şi iu-

bire de dreptate ca să nu mai atace drepturile cele neînstrăi-
SI

navere şi libertatea Unui popor brav şi păţuit”, încheind astiel:

„Aşa bate dreptatea Dumnezeească mai curând ori mai
IA

târziu pe toţii acei cari se încearcă să răpească libertatea altora:

2
U

5) Lept. IV, 1, pag. 62, i |

BC

5) Lept. IV, 1, pag. 74. | | , -

 RY
/

şi drepturile: lor cele neînstrăinavere! Istoria lumii e plină de

esâmple pe toată pagina despre acest adevăr”).

RA
. -
Mai departe vorbind într'o altă notă de Fanarioţi,
spune
că ci „pe veneticii greci din. Fanar îi înălțară
la ranguri boic-

LIB
reşii, le deteră MOŞii şi toate veniturile țării pe
mână, iar pre
boierii români şi pre poporul român, pre vechii, şi
adevărații fii
ai patriei îi asupriră Şi îi stinseră cât putură, luându
-le nu numai

TY
toate drepturile, dar chiar și limba din şcoală, din
biserică şi din
administrăciune. şi întroducând în locul ei cea grece
ască. De
aceea dreptatea cea vecinică a lui Dumnezeu îi depăr

SI
tă pentru
totdeauna de pe tronurile Principatelor” 85),
Probele din scriitori sunt, de obiceiu, foarte lungi,

singuri opera,
ER
multe pagini, A. P. voia prin aceasta să ducă pe elevi
să guste să-şi îacă 'singuri
- de
la izvor, -
o judecată asupra cei
IV
Şi să nu-i îmbete cu teorie deşartă, Numai pildele de
urmat
A. Pumnul le scoate în evidenţă.
|
UN

Alegând probele aşa cuni le-a ales, A. P. a dat dovad

a
unui desăvârşit gust literar, pentrucă a ales din fiecare scriit
or
ceea ce este mai demn de reţinut. Am arătat mai sus ce a ales
AL

din fiecare scriitor, pentru a putea trage concluzia că a

ales
bine. Citind probele date de A. P. din fiecare scriitor,
un ci-
titor mai
TR

inteligent și înzestrat cu bun simţ putea să-și facă o

imagine clară asupra valorii scriitorilor şi putea să sesize
ze
latura caracteristică din opera lui. Voiu arăta lucrul acesta
EN

atunci când voiu scrie despre influența manualelor lui A. P.

asupra elevului Eminovici-Eminescu.
De sigur că aceste manuale
/C

ar îi îost periecte din orice

punct de vedere, dacă A. P., un pasionat cercetător de limbă,
nu şi-ar îi avut teoria de reformare a limbii, teorie pe care
SI

căuta so aplice sineur cu îndărătnicie şi s'o impună şi altora,

IA

chiar cu îorţa. Şi atunci s'a întâmplat ceea ce nu trebuia să

se întâmple: A. P. a impus probelor din manuale nu numai, or-
U

-
BC

| 52) Lept. IV, 1, pag. 282.

5%) Ibidem pas. 283.
 Y
togratia sa —- lucru admisibil, penitrucă

R
„trebue
manualele de şcoală
să aibă o, orto grafie unitară —,

RA
dar şi
curiosităţilsale
e.
_de limbă, ceea:ce constitue o mare greş
ală.. EI a Schimonosit,
în parte, limba scriitorilor după cala
podul pe care- şi l-a făurit.

LIB
“ Astfel, de pildă, după: ce se .dă O 'îoarte
frumoasă Şi bună
biografie. şi bibliografie a lui N. Bălcescu 54), se reproduce
„Cuvânt preliminariu . despre: izvoarel
e Istoriei Românilor” şi
tot tratatul „Puterea armată a. Româ

TY
nilor”, punându-se pe
seama lui Bălcescu cuvinte ca:: năciunal? ambi
„cărăpteriu, cunvingăciune, trădiciune,ş. a., ciune, sperânţă,
ceea, ce constitue

SI
““o adevărată profanare a. limbii frum
oase şi curate a acestui -
scriitor, Este păcat că A. P. n'a cunoscut limit
ele până unde
ER
„Putea mergecu teoriile sale Şi mai ales
n'a avut bunul simţ
ca atunci când reproducea limba altuia să n'o schi
monossască
după calapodu
IV
l lui. Această atitudine. va constitui punctul
ne-
Zru din manualele
lui A. P.. şi îndreptăţeşte într'o oare
măsură atacurile care
UN

-ce s'au îndreptat împotriva lui. -

|
lată cum au fost alcătuite manualele lui A. P.!
Ele
aduc.
înainte de toate, cunoştin
AL

adân
ţeci şi temeinice din domeniul
literaturii române şi urmăresc scopul de a infiltra în
tinerele
„= Vlăstare sentimentele de moralitate şi naţionalitat
TR

e, pentru a
înno bila inimile şi a forma carâctere. După cum spuneam
mai
sus, ele nu trebuc piivite numai ca manuale, menite tineretului -
EN

Şcolar, ci ele erau pentru acele vremuri cea mai comp

letă an-
tologie a, scrisului românesc de până atunci,
-,
| Intr vreme când progrâma analitică austriacă căuta 'să
/C

„pervertească sufletul tineretului român, îmbâxindu-l cu

dife-
rite cunoştinţe, mai mult sau mai puţin folositoare,
SI

când istoria
Românilor nu se învăţa în Şcoli, iar istoria patriei însemna
istoria Austriei, când deci elevii români din Bucovina treb
IA

uiau
să cunoască pe toţi urmaşii lui Rudolf de Habsburg fără
, să
aibă idee cine 'odihnea de veci sub lespedea dela Putna,
U

leptu-
BC

“n “S 00 "300 “1 “AT "ol G

 RY
— 537 —

rarele lui A. P. au venit să suplinească şi această lipsă, dând

RA
elevilor ample cunoştinţe din istoria neamului Şi, după cum am
văzut, numai exemple, din care ei să rămână înălţaţ
i sufletește.
Citind cu pricepere aceste cărţi, spune 1. G. Sbiera
, elevul

LIB
„din şcoala secundară se sâmţea la sine acasă, în sânul
îami-
liei. sale, hrănit cu scumpul şi dulcele lapte a] român
ismului,
hrană ce înzădar ar fi căutat-o prin toate. opurile didactice

TY
câte-i sc puneau pe atuncea în mână” 85),
Fiind, timp de câteva decenii, singurele manuale de limba
română în Bucovina, aceste lepturare au crescut generaţii

SI
în-
tregi de bucovineni, famatizându-le în dragoste de ncam,
de
țară, de limbă, de obiceiuri, de lege strămoşcască. Poate nic
unei generații nu i s'a infiltrat atâta şovinism
“celeia, ieşită din şcoala lui A. P,
ER românesc ca a-
IV
Și atunci am trebuisă trecem mai uşor peste defectele lui
A. P. în- ortografie şi limbă şi să nu aruncăm cu pietre în cl.
UN

Eminescu, care poate fi considerat ca cel mai tipic reprezentant

al generaţiei ieşită din şcoala lui A. P. —— după cum voiu arăta:
mai departe — luând apărarea lui A. P. împotriva detractorilor -
AL

săi, putea spune un mare adevăr: că oamenii icşiți din această .

şcoală vorbesc „deocamdată poate defectuos, dar totuși numai
TR

- româneşte” şi mai ales simţesc „cu atâta mai bine şi etern

“româneşte” 8).
Cât de adâncă a îost influenţa manualelor lui A. P. asu-
EN

pra generaţiei timpului, se vede din felul cum a reacționat spi-

ritul românesc din Bucovina după 1860. O scrie de manifestări
româneşti vin să nc arate că s'a produs aici, în Bucovina, un
/C

reviriment național. In 'a. 1862, la 1 Mai, ia fiinţă prima so-

SI

cictate culturală a Românilor bucovineni sub numele: Reu-

niunca de leptură, transformată mai târziu în actuala Societate
IA

“pentru cultura şi literatura română din Bucovina. Chiar din

titlul, dar mai ales din toată ideologia şi din toată activitatea
U

s) A. P. Voci, pag. 65.

BC

:) Eminescu, Opere, I, ed. [. Creţu, Bucureşti, Cultura rom, în O

scriere critică, Dag, 414.
 — 538 —..

Y
desfăşurată de această societate se

R
vede ce covârşitoare. şi.
Dineiăcătoare a fost influența lui A. P. asupra generaţiei

RA
timpului 87), . | i | i
“La 13 Martie 1864 se inaugurează la
Cernăuţi prima sta-
giune de teatru românesc de o companie de

LIB
teatru sub: condu-. |
„cer ea d-nei. Fani Tardini, Stagiunea durează aproape două
luni şi jumătate, iar în toamna aceluiaşi
an se deschide a doua
stagiune de aceeaşi companie, stagiune. care durează

TY
peste:
patru luni de zile. Urmează apoi o stagiune a lui Pascaly în
18369, a treia stagiune Fani Tardini în 1870
şi una a lui Matei

SI
Millo în 1871. Despre marea influență a
acestor reprezentații
asupra publicului cernăuţean şi mai ales asup
ra tineretului de:
$coală ne vorbesc contemporanii I. Gh. Sbie
Stefanelli 8). | a |
ERra8) şi T. V.
-
Prin “activitatea lui, A. P. trezeşte în elevi dragoste
IV
a
pentru Românii de pretutindeni şi mai ales admiraţi
a pentru
luptele naţionale ale Românilor -din Ardeal.
UN

Numai astiel ne:

explicăm faptul. că elevul . M. Eminescu dela Cern
ăuţi şi bu-
covineni ca V. Bumbac, Z. Voronca, S.. FI. Marian,
V. M.
Burlă şi cel. mai' mare pictor. de mai târziu al Buco
AL

vinei, Ep.
Bucevschi, şi-au continuat. studiile în Ardeal sau au pleca
t în-
colo în excursii, ca să se închine la mormintele marilor marti
ri
TR

ardeleni 9%), -- : |
lată ce a înfăptuit A. P. prin activitatea sa în Bucovina! |
Manualele -sale aw creat o altă generaţie, un alt sufle
EN

t româriesc.
o altă mentalitate. Dacă s'a păstrat, în ciuda stăpânirii Străine, .
caracterul. românesc al Bucovinei nealterat, dacă dragostea de-
/C

tară şi de neam a Bucovinenilor a atins câteodată limitele

şovinismului, atunci nu exagerăm afirmând că faptul se da-
SI
IA

57) Vezi C. Loghin, Din trecutul Soc. pentru cultură Cernăuţi, 1932:
si Ist. fit. rom. din Buc., Cernăuţi, 1926, pag. 80 ş.u.
%) In Familia Sbiera, Cernăuţi 1899, pag. 187 Ş. u.
U

s) Vezi T. Balan, Trupa Fani Tardini în Bucovina, 1864 şi 1865 în:

buletinui M. Eminescu, Cernăuţi, 1932, fascicolele 9—12,
BC

%) Vezi.C. Loghin, Ist. lit. din Buc., pag. 72 | »

 RY
toteşte dacă nu exclusiv, atunca i de sigur în cea. mai mare parte
activităţii. şi manualelor lui A. P. Deci A.

RA
P. wa murit, ci tră-
ieşte în viitor. Merită recunoştinţa nu numai a Bucovinei, ci a
României întregi.

LIB
* Evident că A. P. a greşit în unele privin
țe, dar trebue
pusă greşeala lui în raport cu meritele sale.
N'am avea nevoie
să-l apărăm astăzi cu alte argumente decât. l-a apărat Emi-

TY
nescu atunci când fostul său dascăl a fost ataca
t de un con-
temporan, D. Pctrino. Când acesta îl atacă
în mod laş:

SI
Sd piară în lepturu-i Runânul papălapte,
“Eminescu indignat scrie:
„Persoana
atât de delicate, domnul
asupra căreia
ER
aveţi bunătatea a. îace
mcu, a încetat de mult de a mai îi nu-
aluziuni

mai O persoană simplă. Nu

IV
ma: e muritorul slab, muritorul plin
de defecte pământeşti, nclimpezit încă, de cterul opiniunii
UN

publice; —'nu! el ce personificarea unui principiu, suiletul —

nemuritor neapărat — carc'a dat consistenţa și conşti
inţa na-
țională maselor şi a făcut din ele. o națiune: — mase,
care cu
toată nobilimea, cu tot clerul, toate averile, începură
AL

a Du
se mai înțelege pe sinc, a nu-și pricepe ființa și natura ce era -
comună şi care face ca masele să fie, pe nestiute chiar, părțile
TR

unui singur întreg. Intru realizarea principiului său, omul ce-l

personiiică a întrebuințat miiloace care în detaliul d-tale nu-ți
EN

plac, pe care le găscşti,.ca tot ce e omenesc: necoimp!ecte, de-

fectuoasc, să zicem chiar rele. Combateţi atunci imiiloacele,
domnul meu, combateți-le în. defectuositatea lor, şi nu per-
/C

soana, individul, principiul său ce! bun, care toate în sine au a

face puţin cu vesmântul defectuos sau ba, cu care o îmbraci, |
SI

Geniul în sdreanță sau în vesminte aurite, tot geniu rămâne:

ideea sublimă expresă (pentru: exprimată) chiar 'într'o' limbă
IA

defectuoasă, tot idee sublimă rămâne şi principiul cel mare și

salutar, acelaşi rămâne, aplicat prin mijloace reşite chiar. Și
U

dacă combateți formele exterioare ale fondului, băgati de seamă

BC

a O face din punct de vedere absolut: — estetic, rece și iude-

cător raționalist al formei, combateţi-o cu vixoarea şi seriosi-
 — 540 —

Y
tatea convicțiunii, -nu cu pamfletul

R
ridicol şi fără preţ, care
„detrage întotăeauna mai mult autorului său, decât

RA
siflați prin el. Nu celor per-
râdeţi, domnilor, de /epturariu;. pentrucă
secaţiuneai sa de pe alocurea
: e oglinda Domniei Voastr
prie; nu râdeţi de nihilismul e pro-

LIB
său, pentrucă.e a] Dv.” n),
- Mai departe. spune M. Emines
cu: „Ne ţinem de datorinţa
“noastră a aduce aminte că
nu ne, simţim îndestul de capa
ca să apărăm, cum.se cade, oameni ca bili
Şincai şi ca Pumnul...

TY
oameni, cari apoi nici nu au |
nevoie de apărarea noastră sau
altcuiva, pentru de a rămânea cum a -
sunt, adecă nemuritori şi
mari” %), „Nemuritor şi mare l-a nu

SI
mitM. Eminescu pe A. P..
Si noi mavem nimic de adăugat.
a |
LL. Influenţa lui A. Pumnul asupra lui
ER
M. Eminescu
IV
In capitolul precedent am încercat
să arătăm ce a în-
semnat A. Pumnul pentru Bucovina
UN

în specialşi pentru româ-

nismulde pretutindeni în' genere, pre
cum.şi cum a făurit su-
fletul noii generaţii din Bucovina. Am
văzut că în toată acti-
„Vitatea sa, ca şi în tot scrisul său,
A, P. a fost preocupat de
AL

un Singur mare gând: de a prezenta

neamul său în tot ce are
el, mai nobil, mai, ales şi mai. cara
cteristic. In felul acesta el
TR

voia să pună în faţa generaţiei tinere imaginea ideală

„ului, românesc şi s*o fanaltizeze în dragos a nea-
tede lege, de limbă,
de ţară şi de strămoşi.
EN

Di | IE
EI a sădit în aceste generaţii încreder
ea oarbă în virtuțile
şi forţele inepuizabile ale neamului, stre
curând în contemporani |
/C

mândria că sântem o. gintă mare, că avem un

trecut de fapte
- glorioase si oi literatură demnă de orice popor civilizat.
SI

DeşiA. P. mavea la îndemână decât literatu

ra de până la
1860, deci nici jumătate din literatura care
stă astăzi la înde-
IA

mâna unui autor de manuale şcolare, totuşi

lepturarele sale au
aptoape acelaşi volum de pagini şi ap
ro
- acelap
aşi numă
e r de
U

2) O scriere critică; în Opere

BC

I, ed. Cretu, pag. 419—420.

%) O scriere, etc.; pag. 422, | -
 RY
— 541 —
Li

scriitori ca şi: manualele de astăzi.

Cu toate greutăţile de circu-

RA
laţie dintre Bucovina şi celelalte provincii româneşti,
că A. P. cunoştea pe toţi scriitorii de seamă am văzut
ai timpului, că le-a:
pătruns valoarea literară, aşa că

LIB
un cititor atental acestor
lepturare, adevărate antologii ale
scrisului românesc de până
atunci, îşi putea face o imagine clară asupra
literaturii; noastre
de până la 1860. | a

TY
a |
Activitatea şi lepturarele lui-A. P. au
crescut în Bucovina
"o generație nouă, o generație fanat
izată în tot ce este autentic

SI
românesc, o generaţie care s'a opus
cu îndârjire tendinţelor
de înstrăinare a sufletului românesc,
aşa că în ciuda stăpânirii
străine de: aproape un veac şi jumătate
acestei, provincii s'a, putut păstra apro ER
caracterul românesc al
ape nealterat,
Generaţiile mari se întrupează în anume indiv
IV
izi cari le
„Sintetizează strădaniile şi năzuinţele
şi le perpetucază amin-
tirea.Totaşa şi generaţia ieşită în Bucovina
UN

din scoala lui A. 7,

se întrupează etern în cel mai splendid
exemplar ce l-a putut
“da cândva neamul nostru, în nemuritorul
M. Eminescu. El n'a
fost numai cândva, întâmplător, elevul liceul
AL

ui din Cernăuţi
şi elevul lui: A. P., ci Eminescu rămâne cel mai
tipic repre-
zentant'al generaţiei sale. | |
TR

Şi Eminescu a fost conştient toată viaţa sa. de 'ceca ce

datorează anilor petrecuţi în Bucovina.
Moartea lui A. P. i-a smuls din inima sângerândă
EN

primele
accente de durere şi primele versuri:
/C

Te-ai dus, te-ai dus din lume, O geniu nalt şi mare.

Inoportunul atac al împrovizatului şi: îngâmfatului
SI

critic
D. Petrino împotriva omului A. P. şi a întregii sale
mişcări
IA

» A provocat replica promptă.şi tăioasă a lui Eminescu

în primul
său articol politic: O scriere critică *), |
In genere, ori de câte ori i se prezintă
U

prilejul, Eminescu
ia apărarea Bucovinei şi a intereselor ci românești. Nici una
BC

*) Vezi pag. 538 al acestui studiu,

 pr
— 542 _—

R Y
- din celelalte piovincii române
nu s'a bucurat de atâta dragoste
„din partea lui Eminescu ca

RA
Bucovina. De unde această _sim
patie? De ce această preferinţă? -
Sa
Pentrucă Eminescu îşi da seama
cât de mult datorează

LIB
„acestei provincii, unde şi-a petrecut
anii cei mai frumoşi. ai
tinereţii. Se ştie cât de. mult contează în viaţ
a individului pri-
mele, impresii dobândite în viaţă,
impresiile celei mai fragede

TY
“tinereţi.. Ele Sunt acelea cari dete
rmină, de obiceiu, întreaga
structură sufletească a individului,
suflet care apoi se resimte
„Puternic toată viaţa “de influnţa

SI
primelor impresii. Sunt oa-
meni cari trăiesc o viață întreagă sub influenţa copilăriei, cum
€ Cazul lui |. Creangă, care “toată
Humuleştii. copilăriei. sale,
Nu
| ER viaţa

putem” afinma că Eminescu n'ar îi fost Emin

a. trăit cu sufletul
De
în

escu, dacă
IV
nu şi-ar 'fi trăit copilăria
în Cernăuţi. Dar suntem 'Siguri că
Eminescu ar fi avut altă structură sufletească,
dacă ar îi .co-
UN

pilărit în altă. parte a țării. Eminescu, aşa

cum îl cunoaştem
noi ca om, ca Român, ca temperament
poliitic' este.. produsul
Scolii şi -a] mediului bucovinean dela 1860, este
cel mai tipic
AL

reprezentant al acelei generaţii. | Sa

Am studiat activitatea lui A. P. în: Bucovina şi roadele
TR

acestei activităţi în capitolul precedent al acest

ei lucrării Nu
ne rămâne decât să analizăm influenţa activităţii lui asup
ra lui
Eminescu. Vor arăta mai întâi Cum se exerc
EN

ită această în-

îluen ţă asupra operei poetice a lui Eminescu,
/C

“Epigonii. —" Una din' cele "dintâi poezii ale lui Eminescu
este Epigonii. Deşi poezia a apărut în 15 August 1870
în „Con-
SI

vorbiri literare”, ea a fost concepută. anterior.

Ceea ce.ne ui-
“meşte până astăzi în această poezie este admirabila
orientare ,
IA

a lui Eminescu în istoria literaturi; române,

deşi pe atunci
autorul n'avea decâ 16 ani.
t El ne dovedeşte cunoştinţe mai '
U

temeinice decât un actual. candidat de: bacalawreat. De unde

cunoștea Eminescu atât de bine literatura română? Cine îl
BC

inițiase atât de sigur în tainele scriitorilor noştri?

,
 RY
— 543 —
,
Incă Ovid Densuşianu, într'o notă din revista „Viaţa

RA
nouă” 1), a bănuit că poezia Epigonii este
„ecoul citirii Leptu-
rarului lui Pumnu”, iar în zilele noastre
d-l D. Murărasu 2)
reia chestiunea şi arată, la îndemâna acestor

LIB
Iepturare, in-
fluența lor covârşitoare la alcătuirea „Epigonilor”.
Revenirm
asupra chestiunii cu completări noi, mai ales că
ne stă la în-
demână studiul d-lui A. Vasiliu despre acel admirabil

TY
in-
Sstrument de cultură românească care a fost la
Cernăuţi „Bi-
Dblioteca gimnaziaştilor români. din Cernăuţi”).
Intemeiată din

SI
iniţiativa, lui Al. Hurmuzachi şi |. Gh. Sbiera în a. 1857,
mărită
până aproape la 1.000 de cărți din darurile generoasa ale in-

lui A. Pumnul şi supraveghiată de acesta și de 1. ER

telectualilor şi elevilor români din Cernăuţi, adăpostită
în casa
Gh. Sbiera,
această bibliotecă a crescut româneşte, timp de peste două
IV
de-
cenii, generațiile de elevi din Cernăuţi. Elevul Eminescu n'a
UN

fost numai un asiduu cititor al acestei, Diblioteci,

ci a fost și
Dibliotecarul ci. între 1865—1566 Şi cu intermitențe
până prin
1871 *) si unul din sencrosii donatori de cărți 5).
Chiar în primul vers:
AL

|
Când privesc zilele de-aur a scripturilor române,
TR

întâlni cuvântul scriptură în înțelesul neobişnuit de literatură.

De unde a luat Eminescu această accepțic a cuvântului? lu
acest înţeles întâlnim cuvântul în studiul lui A. Pumnul: Curs
EN

de literatură română *). Intr”o notă.ni se arată că acest studiu

a fost publicat de pe un manuscris al lui A. P., manuscris care
datează cam dela 1856. In acest curs, literatura este definită
/C

astiel:
SI

2) 1905, din Aus. pag. 309.

, :) In articolul „Din izvoarele poczici Episonii” în Preocu
IA

piări lite-:
rare, a. |, nr. 3, 1 Martie 1936.
3) A. Vasiliu, în cartea Eminescu şi Bucovina,
din acest volum,
U

pag. 203 s.u. a

| 1) Op. cit. pag. 254 ş.u,
BC

5) Op. cit. pag. 263 ş. u,

*) Publicat în Voci de 1. Gh. Sbiera, pag, 270 s. u,.
 Y
4

R
„Literatura românească înseamnă cuprinsul: tuturor sscrip-

RA
telor câtess' au făcut în limba, românească de când
a. început
a se scrie într însa şi până astăzi, Fiind literatura cuprin
sul
tuturor. scriptelorr. româneşti, se poate numi drept româneşte cu

LIB
mult mai nimerit scriptură” , pentrucă Scriptură” însea
mnă :
cuprinsul scriptelor” 7). Şi mai departe A. P. întrebuințea
ză,
pentru literatură îoarte .des cuvântul scriptură.
a

TY
| Să luăm pe rând scriitorii aşa. Cum îi aşază Eminescu în
„Epigonii”,

SI
Cichindeal, gură de aur.
De. ce: „gură de aur”?
| decât. biografia lui Gichindeal ER
În. manualul. lui A. P. 2) WVavem
(1818), dată după I. Eliade. şi:
Alexandrescu Ureche, fără nici o probă din acest fabulist. Emi-
IV
nescu i-o îi dat acest epitet cam vag „gură de aur” numai
după biograiia entuziastă. pe care o citise, căci dacă ar îi Cu-.
UN

nOScut şi probe din Cichindeal, de sigur.că ar îi scăzut apre-

„ cierea-sa exagerată. De altfel nici „Biblioteca gimnaziaștilor”
NU. cupri inde nimic din Cichindeal. -
AL

Mumuleani, glas de durere.

" Asupra acestor versuri d-] Murăraşu spune
TR

că în acelaşi |
voleu al' manualului (este vorba de tomul IV, partea a doua)
se “găseşte biografia lui Mumuleanu, scrisă de asemenea de
EN

Eliade. După ce vorbeşte de nota tristă a unora din poeziile

lui Mumuleanu, Eliade scrie: „Amorul dete loc durerii şi me-
lancoliei ”, cuvinte cari nu i-au scăpat lui Eminescu.
/C

Intr adevăr, A. P.10) dă sub „Adaus” o lungă biografie

(de 3 pagini scris mărunt), reprodusă după Eliade. Din această
SI

biografie rezultă că Mumuleanu trăia pe lângă marele boier

IA

. Filipescu pe care-l însoţeşte când acesta a fost trimis în Sur-

&hiun la moşia sa Bucovul, unde rămâne până la moartea. pa-
U

,
7) Ib. pag. 270.
BC

2) Lept. IV, 1, pag. 33. | |

10) In Lept. IV, 2, pag. 318 - i
 RY
— 545 —
" “tronului. Mai departe, Fliade
ne asigură că Mumuleanu a scris

RA
* „Pagini întregi de cei mai clasici
poeţi şi, dacă autorul ar îi
trăit sau dacă rijile şi necazurile. sale l-ar îi lăsat
să poată

LIB
a-şi mai cerceta. şi îngriii pe unde şi unde
lucrările sale sau a
se sfătui cu prietenii săi, atunci scrierile astea
de pe urmă (e
vorba de poeziile influențate din Lamartine)
ar îi fost un cap
de operă de închipuință firească Şi -un model

TY
pentru mulţi ru-
mâni” 11). Eliade ne vorbeşte de „seniul poetului”
şi ne spune:
„Pentru cine .l-a cunoscut (pe Mumulcan),
e o durere adâncă

SI
a citi poeziile lui, că îl vede pretutindene” 11),
Din această biografie, oricât de amănunțită

Mumuleanu. Fa rezultă dintro poezie

ER
poate scoate concluzia asupra. notei caracteristice
ar îi, nu se
poetice a lui
lungă, publicată în Lep-
turar 2) în tre? părţi distincte.
IV
|
E a I: „Plângerea şi tânguirea patriei”, iar
în Da-
ranteză:
UN

(Despre nedreptatea ce i S'a.făcut de cătră străir:

pre cari i-a primit în sânul său da pre
fiii săi), poezie scrisă
după izbucnirea revoluției dela 1821, când
poetul fusese mar-
torul ocular al celor ce s'au întâmplat, patria
AL

română se plânge
cu amărăciune că a primit la sânul ct pe
străini, că i-a iubit
ca pe fiii ei, dar ei s'au purtat cu dânsa neomenos,
TR

pentrucă au
prădat-o ca nişte hoţi, au vândut-o ca nişte trădători şi au
alungat din ca pe adevărații îii români.
|
EN

In partea a doua: „Blăstăm pentru nelegiuirea

lor”, patria
aruncă în faţa acestor străini un greu blestem,
care are multă
asemănare cu blestemul din „Rugăciunea unui
Dac”. Repro-
/C

|
ducem o singură strofă:
*
SI

Trupurile lor (a striinilor) rămâie

Stârvuri goale pre pământ,
IA

N'aibă parte de tămâie,

Nici de moarte cu mormânt.
U

Dă-le lor soartă cumplită,

BC

11) Pag, 320.

12) III, pag. 332 ş. u.
 — 546—

R Y
Să nu-şi poată găsi loc,

RA
„_Fă-le vieața sfârşită,
„Moartea c'un minut Soroc,

LIB
în partea a treia: Rugăciune pentru a sa scăpare”, pa-
tria mulţumeşte lui Dumnezeu pentru mântuirea ei din ghiarele
străinilor. Dar ce” folos, că fiii ei au părăsit- 0.

TY
Până | când să fiu Scârbită

SI
Și jalnică de-ai mei fii?
“ Până când voiu fi mâhnită
ER
Suferind | ticăloşii?

Mai departe. patzia constată Cu durere că îi ci S'au de-.

IV
dat la vărsări de sânge pe uliţe, la lenevire, că au devenit
egoişti, mândri, lacomi, dedaţi desmierdărilor,
UN

că au uitat de
Dummezeu, de fraţii lor şi cinstesc pe străini, că neglijează
limba şi trăiesc îîn vrăimăşie. In încheiere, patria. se adresează
fiilor” ei spunând că totuşi îi iubeşte şi le cere aceeaşi dragoste.
AL

„= Tată deci că Eminescu avea tot dreptul să-l caracterizeze

pe Mumulean: glas -de durere. Sa
TR

"Prale, firea cea întoarsă.

Produce surpriză dă Eminescu a putut aşeza între marii |
EN

“săi, înaintaşi în ale scrisuluipe Prale. Intr'adevăr, loan Prale

este, scos în evidenţă în Lept. 3), unde i se dă biografia şi se
/C

reproduc trei psalmi din. Psaltireea ui, lată, de pildă, 0 proObă

din aceşti psalmi:
SI

Str igatu- fo-u-ari,„Doamne, Cu Ziua deplină,

IA

Mânile la tine tins-am şi la cină. ..

Cui minuni. vei face? La morți din sicrie?
Sau, s'or scula Vracii măr furisind ție?
U

"Mila ta în groapă cine o va spune?

BC

——...—

12) In Lept. IV, 1, pag. 104.

 RY
— 547 —

Cum se vede, o versificaţie destul de curgătoare, ca să

RA
“ justifice oarecum admiraţia lui Eminescu pentru Prale,
Deşi
A. P., în această biografie, se exprimă că Psaltirea a
fost com-

LIB
pusă în „viersuri nu prea nimerite după măsura poctică
şi:
după curăţia limbii”, totuşi lucrarea a: stârnit entuziasmul
Con-
temporanilor,. după cum se poate constata dintr'o scriso
are
contemporană a lui dr. Vasile Pop, publicată: tot în

TY
Lept. 14).
De altfel Eminescu putea să cunoască în întregime „Psal-
tirea în versuri” a lui Pralea, căci ea exista în „Biblioteca

SI
gimnasiaştilor” 15), a | Sa
Dar de ce este Prale „iirea cea întoarsă”? Insăşi
bio-
ER
&raîia lui A. P. ne dă despre Pralc următoarele amănunte:
„a fost un bărbat genial şi ciudat în felul său cu un spiret
plin de artele frumoase: poet, music, arhitect, croitor, ciobota
IV
r:
„Si aflător de lucruri nouă. Spiretul lui ţântea la universalitate,
UN

ca probă ne poate servi um literet (alfabet) ce făcuse Cu Ciîre

universale, cum sunt numeri! arabici care să se citească în
„toate limbile cu, aceeaşi însămnâriţă” î5 bis), 'mar d-l Aug. Z. N.
Pop *5) ne dă lămuriri preţioase asupra acestui alfabet.
AL

Daniil cel trist şi mic. |

TR

Precum figura lui Prale ne-a fost transmisă în difor-

marea din „Satira Duhului meu” de Gr. Alexandrescu, tot.
EN

„astiel şi Daniil Scavinschi a revenit posterității în „Scrisoarea”

lui C. Negruzzi?) nu ca scriitor de valoare, ci ca om maniac
şi ipohondru. De aici apoi sa tras concluzia greşită că şt
/C

scriitorul Scavinschi trebue pus la index.

Și cu toate acestea Daniil Scavinschi nu merită această:
SI

depreciere. sumară. In lepturarul său 18), A. P. îi rezervă nu

IA

15) IV, 1, pag. 107 s.u.

5) A. Vasiliu, din această carte, pag. 391.
U

15 bis) Pag. 104.

') In Viața Basarabiei, a. IX, ur. 11—12, Noem.—Dec, 1940,
BC

12) Negru pe alb, ed. 1837. .

15) III, pag. 397-475. -
 Y
S — 548 —

R
mai puţin de 76 de pagini din cele 532 ale

RA
manualului, deci a
VII-a palrte. Din biografia lui Scavinschi, A. P. nu
cunoaşte alt- :
ceva decât că a îost „poet bucovinean”. EI ne
dă două probe

LIB
din Scavinschi: o poezie originală „Călătoria la
Borsec” şi
traducerea, după Regnard, a comediei „Democrit”
, Din aceste
scrieri, D. Scavinschi' ne apare ca poet cu o limbă
neaoş mol-
dovenească Şi cu imagini poetice irapant de îrumo

TY
ase pentru
timpul acela.
lată, de pildă, din „Călătoria la Borsec” descrierea unei

SI
_stâne de oi: ş |
Acolo nevinovata 'a oițelor sbierare
ER
Si prostatica în bucium a păstorilor cântare
“Fac q veacului de aur plăcută închipuire,
IV
Unde gustă călător iul mângăioasa linistire, ;
UN

Un început de înserare:

lată că perdeaua nopții orizontul tot cuprinde. |

AL

Extraordinara vioiciune de stil rezultă din felul cum în-

țelege D. Scavinschi să povestească evenimentele dim: O că-
TR

„lătorie la” Borsec. E noapte. Poetul s'a pierdut de ceilalţi to-.

varăşi. Deodată vede ceva negru în iaţa ochilor:
EN

Dar ce văz? Ah, ceva negr U care păşeşte spre mine.

Adio de- -acum, adio, lună şi soare,
/C

Căci astaâ-e o ursoaică ce vine drept în

î picioare!
- dar
SI

Acea neagră nălucire ce mă împluse de frică

Wa fost alta decât butca cuconului Vasilică.
IA

lată şi alt pasagiu. Trăsura cu călători porneşte spre satul

U

| Răpciune: m
BC

Aicea Aga Costache din norocire zăreşte

Că surugiul ce mână pe cal se cam cumpeneşte
 — 549—

RY
Ă Și, aflând după Cum alții bine îl chizeşuiră
,

RA
Il coboară sios şi 'ncepe singur toți caii
să mâie
Cu astfel de iscusință, cu astfel de viteji
e
Chiar ca Achil care colbul îl (mestecă cu
norii

LIB
Prin goana cea fioroasă ce'ngrozise privit
orii,
Când alunga'n fuga mare caii spumuți de'nf
ocare
In tărâirea lui Ector la a Troii dirâmare;

TY
Cum că Sunt eroi Românii nime nu [ăgădueşte
,
Dar vr'un Tit -Sau vr'un Mecena din ei tot nu
se iveşte.
Surusgiul de ruşine, vizând a se nâitură,;

SI
A rămas mut de ispravă, parc'au născut fără
gură.
Privind aşa chibzuire şi plesnituri minunate
ER
-Ofta, ştiind c'acel plesnet va Suna şi pe c lui
-
spate.
IV
Cum vedeţi, D. Scavinschi arc toate calităţile unui poet
de seamă pentru acele vremuri ca: imagini frumoase, limbă
UN

armonioasă şi vioaie, termeni populari, plini de farmec (colb, |

au născut fără de gură etc., odihnă călătorească în loc de
odihnă de călător.etc.),
AL

“lată Şi altă imagine frumoasă: Călătorii au ajuns la mă-

năstirea Durău unde au rămas peste noapte, iar a
doua zi
TR

După o noapte tinnită Ceahlău mbrăcat în. ceață

Spre Schit druncându-şi fruntea ne-a dat bună dimineață.
EN

Şi în drama „Democrit” avem, acecaşi limbi neaoşă, sprin-

““tenă şi colorată cu termeni populari.
/C

Chiar numai după aceste probe D. Scavinschi ne apare

ca unul din marii predecesori ai lui Eminescu şi este cel dintâi
SI

poet de seamă al Bucovinei. Păcat că nu se cunoaşte mai mult

“despre dânsul şi scrisul bucovinean are datoria Să-l Scormo-
IA

nească de unde este uitat.

Dar de ce Daniil
U

ce trist şi mic?
Mic cra Daniil Scavinschi, după cum ne-o mărturiseşte
BC

Singur în următoarele versuri din prefața la Democrit:

 — 550 —

RY
Ă lui Democr it cel vesel întâmplare coniiceasc
ă
„De Reg nard alcătuită în. limba cea galicească
,

RA
Iar. distiizi este :tradusă într U Gceastă rumână
Pentru Obşteasca plăcere de a unui tânăr” nână,
"De un Daniil Scdvinschi, cel mnifitel de staturăĂ,

LIB
Pe care plăcu naturi ii a-l. lucra n miniatură,

Dar de ce trist? Cal ătoria la Borsec” este descti

erea
unei. călătorii vesele,

ITY
r '„Democri t” este o comedie, 50 în-
tâmplare domicească” N rămâne decât să admit
em că Emi- :
„Descu a cunoscut Şi scrisoarea lui C. Negruzzi!
despre Daniil

RS
Scavinschii, unde poetul: nostru 'este prezentat ca.un
personagiu
| melancolia, trist, mereu preociupait de” presupusa, boală
ce-l
, chinuia,
VE
is

Văcărescu cântând dulce. (, iubirii primăvar G—,

NI

Aluzial este evidentă. E vorba. de Iancu Văcărescy din. care

lepturarele lui A..P. 19) reproduc nu mai puţin de 22 de
poezii,
LU

iar „Biblioteca &imnaziaştilor” cuprinde -ediţia comple

tă a a-
cestor poezii 2). Dând lui [. Văcărescu spaţiul ce i-a dat, A.
P.
i-a recunoscut valoarea de poet de seamă, ceea ce ne-a: demon-
RA

strat-o acum de curând şi noua ediţie, datorită d-lui P. 1. Pa-

padopol 21).:Din lancu Văcărescu este” recunoscută ca cea. maj
“bună poezie: O zi şi o noapte de primăvară la Văcăreşti, sau
T

Primăvara amorului,. din care şi manualul lui A. P.

2) :a re-
EN

“produs un fragment mai important Sub titlul: Ocupaţiunea la

fară, E foarte probabil că Eminescu cunoştea poezia întreagă.
I/C

Cantemir croind IG planuri din cuțite şi pahară.

S'a. arătat de către d-l D. Murărașu, în studiul citat, că
S

aceste versuri par să iie inspirate dintr'un fragment al croni-

IA

10) Lept. II, 2-şi II. ,

U

2) A. Vasiliu, pag. 337.

n) Poetii Văcăreşti, viaţa şi opera dor. poetică, ed. “Cugetarea.
BC

22) Lepţ. III, pag. 271 Su. 7

 — 55L.—

Y
carului N. Costin, publicat în manualul lui A. P3). Im acest

R
„lagment ni se povesteşte cum D. Cantemir se „haineşte”, a-

RA
dică tradează pe Turci şi trece în țara rusească, primind drept
retompensă din partea Împăratului rus un „ucaz”, în Care

LIB
“sciie că Dumitrascu Vodă să fie „domn vecinic şi pe urma lui
îeci rii lui ese imbaţi” ) După aceasta, D. Cantemir a trimis

Y
„ deoarece numai4 Sânţia sa D- ZCU este VeCinic; iară

IT
astăzi eşti, iară mâne nu ești şi rămâi defăimat35).
”
Deci desta este planul lui D. Cantemir.

RS
|
lelalte aluzii se .referă, desigur, la evenimentele pe care
le relatiază N. Costin în legătură cu acest plan. Odată cu tru-
E
„pele rusşti cari au intrat.în laşi, a fost si Impăratul Rusiei,
Petru cd Mare. In cinstea lui şi a suitei sale,
IV
Dunnitraşcu
Vodă a irganizat o masă mare şi primul pahar l-a închinat
UN

Impăratulți. A treia zi, Impăratul a. dat o masă în cinstea, lui

* Dumitrascţ Vodă. „Iară Iunie în 28 de zile, Miercuri, au făcut
masă mardşi Petru Impăratul,de au cinstit pe Dumitraşcu Vodă
AL

şi pe toţi lhicrii ţării şi acolo s'au iscălit boierii de au primit

domn veciiic pe Dumitraşcu Vodă și pe seminția. lui. Iară
măcarcă aul fost postul sântiuluti Apostol Petru, continuă croni-
TR

carul, cu toţi au mâncat carne şi mare benchet au fost ziua

aceea şi: acop au mas, iară peste noaptea aceea n'au scăpat
EN

fără pacubă hai nici un boier și nefurat de Moscali” 56),

Deci acăta a fost'planul croît din „pahară”. Mai departe,
N. Costin ne lovesteşte cum a înţeles Dumitraşcu Vodă să-și
/C

apere pretinsil său drept creditar și cu arma. Prinzând de

veste că cusciul său Iordache Ruset Vornicul mar vrea să
SI

recunoască drbtul ereditar al familiei sale asupra tronului

Moldovei, Dumiraşcu Vodă l-a pârât la Ruşi, cari l-au ridicat
IA

23) Lept. III, dag. 157 ş.u.

U

21) Pag. 158.

BC

2%) Pag, 159.

2) Pag. 161.
 — 552 —

RY
,
pie

Şi l-au transportat la Chiev şi D-zeu ştie

de şi-a mai văzur
țara. Deci D. Cantemir Şi-a apărat planurile şi cu
arma.

RA
Beldiman vestind în; stihuri de războiul inim
ic;
Este aluzie la scriitorul Al. Beldiman,
A. P, pe care

LIB
întrun manual al său 27), îl numeşte „unu
l din însemnaţii lite-
ratori rumâni din răstimpul renaşterii naţi
onale şi literar a
Românilor”, o E Da
A. P. reproduce

ITY
din: „Eteria sau jalnica tragedie a Mol-
dovei la 1821” un fragment mai importan
t sub titlul: „Lupta
dela mănăstirea Slatinala anul 1821”. Beld
iman povesteşte în
versuri destul de curgătoare ciocnirea violentă dintre arnău

RS
ţi:
"” greci refugiaţi în această mănăstire şi un detaşament :urc ds
Sub conducerea lui Delib-paşa dela Iaşi. | |
VE
Epizodul tradează oarecare îndemânare în versi
ficare şi o
expunere interesantă a faptelor, aşa că scrii
torul nerita: să
intre în manualul lui A. P,
NI

-
Chiar numai din acest epizod şi mai ales din ac:st epiz
od
rezultă că acest războiu este „inimic”, pentrucă se poar
LU

tă de
“Greci şi Turci pe pământ românesc. Rămăşiţele steriste de
sub conducerea căpitanilor de volintiri Nastasi şi Dimitri au
pătruns cu viclenie între zidurile mănăstirii Slatina, unde apoi
RA

“sunt atâcaţi de un grup de Turci, Ciocnirea este câncenă, cad

morţi şi răniţi de ambele părți, cad şi călugări nwinovaţi, zi-
T

durile mănăstirii sunt avariate pe urma luptelor. Nu este răz-

EN

boiu „inimic” pentru noi?. i |

De altfel Eminescu putea să cunoască toati poema, de-
oarece ea.exista în „Bibl. gimn.” 2%). *
I/C

Liră de rgint Sihleanu. N

S

Nu este nimic despre Sihleanu în manualde lui A. P. Şi

nici în „Biblioteca gimnaziaştilor”. Se vede că îminescu îl cu-
IA

noştea din altă parte, - j Mă

U

27) Lept. IV, 1, pag. 92 ş.u.

BC

25) A. Vasiliu, pag. 345.

 — 553 —

Y
Donici, cuib de “nțelepciune,

R
Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune:

RA
Urechile ce-s prea, lunge ori coarnele dela CerV;
Unde-i Voul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?

LIB
„ Intradevăr, A. P. acordă îabulistului Donici un foarte
larg spaţiu în manualele sale, deşi nu-l găsim de loc
repre-
Zentat în „Biblioteca simnaziaştilor”. Se reproduc din Donici

Y
în manualul de cl. I-a 3 fabule, în cel de cl. a Il-a 6 fabulc,
în cel de cl. a Ill-a 2 fabule, în cel de Gl. a IV-a 2 fabule şi în

IT
cel de cl. a VIl-a 9 fabule, deci la un loc 22 de fabule. Deşi

RS
se face aluzie la anumite animale, la dare ar trebui să île ra-
portate aceste fabule, totuşi în cele publicate în aceste lepturare
nu sc vorbeşte de loc de astiel de animale. Deci aluziile nu
sunt precise, ci numai vagi. !
E
IV
S'ă dus Paun, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.
UN

Şi A. Pann ocupă un loc lare în manualele lui A. P. In

cl. | este reprezentat prin 9 probe, în cl. a Il-a tot prin 9, în
Cl. a Ill-a! prin 3, iar în cl. a IV-a prin 4 probe, la un loc 25 de
AL

“probe, şi anume fabule, snoave (naraţiuni le numeşte A. P.).

Eminescu putea să-l cunoască pe Pann și din „Bibl. gimn.”,
unde cra reprezentat
TR

prin aproape toate cărțile sale apărute

până atunci %). Din aceste probe ca şi din toată opera sa A.
Pann ne apare ca tipul ţăranului isteț şi păcăliciu,
EN

Eliad zideu din visuri şi din basme seculare

Delta biblicelor sfinte, vrofețiilor amare.
/C

Adevăr scăldat în mite, Sfinx pătrunsă de 'n(eles,

Munte cu capul de piatră de furtune detuntață,
SI

Stă şi azi în fața, lumii o enigmă ne 'splicată,

Și veshiaz'o stâncă arsă dintre nouri de ercs.
IA

Din Eliade avem în lepturarele lui A. P.: In cl. I: Florile:

U

în cl. a I-a: Corbul şi vulpea; în cl. a Ill-a: Rugăciunea

BC

2) A. Vasiliu, pag. 349,

 — 554 —

RY
S. Ma |
| pruncului; în Cl. a VIl-a: Mihaida întreagă; La moartea lui
Cârlova, Serafimul şi Feruvimul, Jocul căluşcilor.

RA
Dar toate aceste probe nu ne pot lămuri înțelesul ver-
surilor de mai sus. Este adevărat că între scrierile lui Eliade:

LIB
sunt pomenite Biblia . şi Biblicele, dar acestea nu explică încă
Nimic.
In ce priveşte Mihaida, opera. este atât ds curioasă în
"felul ei, încât ne 'mirăm că Eliade a putut-o scrie. Este atâta:

ITY
misticism „mite” în acest poem, atâtea lociuri. obscure, „siinx”,
sunt atâtea bizarerii, încât versurile lui! Eminescu indică oare-
“cum atmosfera sumbră a operei. Intradevăr, poemul este atât

RS
de întunecat în cuprinsul său, încât nu poate trezi decât ne-
“dumerire. i -
VE
Care este părerea Lui Eminescu despre Mihaida”? O€
găsim exprimată mai târziu (1880) în: scrierea: Notiţe bio-
grajiice 3), Când Eminescu, după ce reproduce probe din „Mi- :
NI

haida”. şi din „Infernul”, încheie: „Să ne răspunză îiecine cu

mâna pe conştiinţă 'care e limba românească, cea din „Invă-
LU

țătorul copiilor”, (de. Creangă şi alţii) şi din colecţia d-lui Ispi-

„escu, sau cea senisă de Efiade Rădulescu”?
RA

+ De alt fel Eminescu putea cunoaşte o foarte mare parte

din opera poetică a lui Eliade, deoarece. ea era în „Biblioteca
gimnaziaştilor” 31). |
T
EN

Bolliac cânta iobag cul şi- a “ni lanțuri. de ar armă.

Eniinescu îl putea cunoaşte pe Bolliac din „Bibl. gimn.”
unde era reprezentat prin patru volume 32).
I/C

In Lepturarul. său 3%), A. P. publică-o biografie foarte amă-

nunţită a lui Cezar Bolliac şi-l caracterizează astfel: „EL se
S

făcu mai cu seamă poetul țăranilor și al şerbilor ţigani”. Emi-

IA

30) Opere, I, ed. Creţu, pag. 529.

U

50).A. Vasiliu pag. 341 ş. u.!

32) A. Vasiliu, pag. 341.
BC

3) IVI o
”
“.-
 Y
.,

R
nescu a: cunoscut poezia Sila, care poartă data de 4 lanuaric
1840 Şi este publicată în Leptutar 34), |

RA
“Poezia ne redă în accente impresionant de. puternice o
teribilă tragedie ţărănească. Inchipuiţi-vă: o iarnă aspră întrun:

LIB
cătun prăpădit, „un bordeiu de muncitor”, două femei, mama
şi fata, torc „cu fusul din caiere stufoase”, pe un „pat de paie”
boleşte un biet bătrân, gospodarul casei, iar femeile îl îngrijesc
cu rândul. Din spusele femeilor constatăm că ele au fost odată

Y
bine situate, că aveau vite în bătătură și câmpuri de arat, dar

IT
le-au luat „vecinii' cu „cărţi de judecată”.

RS
Fata îi întinse bătrânului „0 maramă şi-i puse de mân-
„care fiertura dela foc”, iar în cuptor îi coace o „pânișoari”.
In clipa aceasta intră în casă doi dorobanţi, probabil rătăciți,
„Imping şi intră "m casă cu iarna Eîn spinare” Si spun:
IV
Aici avem de toate: şi culd şi de mâncare
Și 'n cupă vinisor.
UN

Mai faceti loc pe vatră şi dati-ne si patul,

Mai dă-te jos, bătrâne; sau culcă-te de-a-latul,
Că dau de te omor. |
AL

N
N

Cei din casă se supun, căci nu te poţi opune „Silei”. Fata

are doar curajul să spună:
TR

Jupâne, ui răbdare, că doar nu-i. Îi păzăn

Şi Sc roagă cu lacrimi în ochi să-l crute pe bătrân, că esie:
EN

ereu bolnav. | a
Dar dorobontii crânceni tot Sare și tot îninră,
/C

Și svântii şi-o găină, şi vinul, şi fiertură,

Că-s oameni stăpâneşti.
SI

EI nu mai stă la vorbă când are biciu'n mână,

Când leapădă opinca şi câlul iși într dă,
IA

Cu el să nu lumești.
Fata se îmbrobodeşte şi iese în viscol, până la vecină, să
U

aducă ceva de ale mâncării pentru bătrân. Dar un arzat boic-

BC

— 31) IV,1, pa. 299—303,

 — 556 —

RY
resc o pri inde şi o duce la cur te, la clacă, la. scărmănat
lână,
căci Duminica viitoare este nuntă boierească şi trebue
pregătit

RA
aşternut pentru mireasă. Rugile fetei rămân zadarnice,
argatul
o bate şi-o înjură şi cere de băut. Ea vrea să-i dea zeghea
din
" Spate şi cerceii din urechi, numai să scape acasă, dar

LIB
înzadar.
Ea trebue să scarmene lână trei zile. Când a scăpat, aleeargă
într'o fugă să-şi revadă părinţii. Abia a putut intra în casă de
nămeţii de zăpadă dela intrare. Când a intrat în casă, i se

ITY
prezintă un spectacol înfiorătoor:

Tată-său ca shiața de mult întepenise;

RS
“Și mamă-sa murea.
Pe frate-său îl dase aleşii la oştire
Și sângură, orfana, plângea în zăpăcire
VE
Și părul îşi smulgea.
Sufla în pieptul md- -sei ca doar S'0 , încălzească,
NI

li căuta coiocul.:. dar unde si-l găsească?

Era la arândaş.
LU

„ Deodată cu căldarea, luat zălog în sâlă,

Pe-o oarbă datorie — „O, Doamne, fie- fi milă
De rob şi de clăcaş”.
RA

Este ultima exclamaţie, cu care Cezar Bolliac îşi încheie

această siâşietoare tragedie ţărănească. Se poate ceva mai im- -
T

presionant? E mirare că ea a atras atenţia lui M. Eminescu şi

EN

a imprimat pentru Boliac caracterizarea dată?

W'ale țării lamuri negre Cârlova oștirea chiamă,
I/C

In prezent vrăjeşte umbre. dintr'al secolilor. plan.

Priimul vers se referă, de bună seamă, la poezia lui Câr-
S

lova: Mahşul Românilor, mai “cunoscută sub titlul: Marşul

oştirii, pe care A. P.:v aminteşte în biograiia lui Cârlova, tără
IA

să o reproducă. Deci Eminescu cunoştea această poezie din

„altă parte.
U

| Dar de ce îlamurile ţării sânt „negre”? Pentrucă, pe

BC

atunoi, Ţara Românească eera sub stăpânire rusească, sub cnutul

 Y
— 557 —

R
Regulamentului Organic. Şi pentru Eminescu tot ce era rusesc

RA
nu putea îi decât negru,
„Din Cârlova, lepturarul lui A. P. 35) a publicat: Păstorul
întristat, Inserare şi O noapte pe ruinele Târgoviștei. Versul

LIB
"al doilea din Epigonii se referă, de sigur, la această ultimă
poezie, în care, întradevăr, se face o splendidă evocare a
umbrelor vechilor voievozi: Radu Negru, Mircea cel Bătrân,

Y
Ştefan cel' Mare, Mihai Viteazul, Buzeştii ete. Nuinai că poezia

IT
aceasta nu este de Cârlova, ci de Eliade, după cum a semnalat
mai întâi d-l Murăraşu în studiul citat. Confuzia deci nu este

RS
a lui Eminescu, ci a lui A. P., ceea ce constitue o dovadă în
plus că lepturarele lui A. P. au servit direct ca izvor de inspi=-
E
raţie şi informaţie pentru Epigonii lui Eminescu.
IV
Și ca Byvron, treaz de vântul cel sălbutec al durerii,
Palid slinge-Alexandrescu sfânta cadel'a sperării,
UN

Descifrând eternitatea din ruina unui an,

Aluzia este evidentă: la poezia lui Alexamdrescu: Anul
1840. Consultând manualele lui A. P., constatăm că din Alc-
AL

xandrescu se dau. în clasele I, II, IV şi a VII câteva fabule,

Epistola cătră D-lui |. Văcărescu, Umbra lui Mircea la Cozia,
TR

Răsăritul lunii, Trecutul la Tismana şi alte câteva poezii mai:

mărunte. Lipseşte „Anul 1840”, la care sc face aluzie, dar în
biografia lui Alexandrescu dată de A. P.%) se spune:
EN

„In timpul acesta publică (Alexandresau) piesa sa cea fai-

moasă „Anul 1848”, în care erau răspicate strigările şi espe-.
/C

rinţele junei românimi cu o putere rară de cugetânţă şi de stil”.

De aici nu rezultă preois că A. P. cunoştea poezia: mai
SI

întâi! pentrucă titlul ei este dat greşit — ceea ce ar putea îi

și o greşeală de tipar — şi apoi, pentrucă aluziile sunt vagi şi
IA

chiar inexacte. Deci Eminescu, care a fost făcut atent din ma-
nualul lui A. P. asupra acestei poezii, trebue s'o îi citit în altă.
U
BC

3) Tom. III, pag. 521.

3%) Tom. IV, 1.
|
 Si

RY
parte, probabil îîn „Bibl. gimn.”, unde Alexandrescu este repre-
zentat printr” un volum de poezii 37),

RA
Pe- -un pat alb ca un Lințoliu zace lebăda INUr indă,
. Zace palida vir gind cu lungi gene, voce blândă,

LIB
Viaţa-i fu o primăvară, moarteao părere de rău; Da
„Iar poetul ei'cel tânăr o privea cu îmbătare, |
„Și din liră curgeau. note şi din oclii lacrimi amare,

ITY
| “Și asiiel Bolintineanu începu cântecul său.
Aluzia este evidentă la. poezia lui Bolintimeanu: „O îată
ânără ă pa patul morții”, care nu se află în „Lepturar”, deşi: din

RS
“Bolintineanu se reproduc ci nci „legende”. - Eminescu o:putea'.
cunoaşte din volumul de poezii al lui; Bolintineanu, păstrat în
VE
„Bibl.. gimn.” 38). a
Murășan “scutură lanțul ccu-a: lui voce rus zinită,
NI

“Rumpe coarde de dramă cu 0 mână amor țitd,

Chiamă piatra. să învie ca şi miticul poet, .
LU

Smulge munţilor durereă, brazilor destinul spune,

Şi bogat îni sărăcia-i ca un astru 'el apune, |
Preot desteptării noastre, seninelor vremii proiel.
RA

- Aluziile cam. vagi despre Mureşianu au fost raportate :de

comentatori la poezia: Răsunetul sau Deşteaptă-te, Române!
T

Această poezie nu €, reprodusă în manualele lui A. P., poate

EN

şi pentru motivul că:a fost oprită de cenzură. In schimb esto

în lepturar altă poezie, care .putea servi tot. atât de bine ca.
izvor de inspiraţie pentru versurile lui Eminescu. Ma
I/C

Dim A. Mureşianu avem în Lepturarul lui A. P.39) mai

multe poezii dintre cari cea mai importantă este:
S

Glasul unui Român, Sare exprimă puternic dorul de li-

IA

bertate al neamului românesc şi rivalizează în unele strofe cu:

„ Deşteaptă-te Române, ca de pildă, în această strofă:
U

33) A, Vasiliu, pag. 336. | |

BC

%) A. Vasiliu, pag. 337. | o o

3%) Tom. IV, 2,
 — 559—

R Y
Ieşi[i, voi umbre moarte, eroii gintei mele,

RA
Şi daţi dovezi la lume ce-atât va înnesrit..
Strisați în sura mare că voi de-utătea rele,
Ce cearcă strănepoții, nu v'aţi vinovăţit.

LIB
sau mai departe:

De tace omenimea, sis va du stânca'n mutte

Y
Și apele un vuiet prin ton nepomenit
Nu mai e timp S'apuie un gen ce-au mers în îr unte

IT
La toată năvălirea ce țur'a. copleșit ”

RS
„Sau larăşi:
Nu mui e timp S'apuie o vită strălucită
_Ce-u dat în zeci de secoli din sânul ei eroi,
E
IV
Desu şi supus-o soarta «a fi nefericită:
Răsare-i însă steaua şi Scupi de nevoi
UN

Şi încheie astfel:
Lu cer, părinte sânte, căzând cu-umilire
AL

O gintă părăsită tu n'o vei lepădu.

Eşti drept şi ierți păcatul, văzând o pocăire,
TR

Esti bun şi-(i este milă de tot ce-i mâna tu.

(paz. $2).
EN

Deci s'ar putea admite că această poezie este motivul de

inspiraţie pentru versurile lui Eminescu despre Mureşianu, deşi.
nu este exalus, ba aproape sipur că el cunoștea şi cealaltă
/C

poezie, căci în „Bibl. gimn.” eraw trei exemplare din volumul!

de poezii al lui Murceșianu 10),
SI

Ceea ce a deter minat şi pe poctul nostru să acorde lui

Mureşianu un spațiu atât de larg în Epizemii —- o strofă în-
IA

treagă — va îi fost, de sizur, şi biografia entuziastă a lui A. P.

despre acest pot: „Geniul lui A. Mureşianu se arată de tim-
U

Duriu în fruntea lui cea înaltă şi în stâmpărămentul cel sânios,

BC

10) A. Vasiliu, pag. 337.

 — 560—

RY
NU

coleric:... A. Mureşianu, poetul filosof al Românilor ardeleni,

RA
a fost unul dintre cei mai însemnați bărbaţi ai naţiunii române,
car. în jumătatiea | a veacului XIX s'au iertiit cu totul! pentru
“ luminăciunea şi deşteptăciunea, ei din somnul adânc, al neştiinţei

LIB
despre fiinţa sa, în care se iacufundase prin limba slovenească
din biserică-şi. EI a rostit în poeziile sale numai dorul năciunii
române, numai durerile ei, numai suferințele cele nedrepte şi

ITY
cuviimţa de a se libera de acele. Dreptul firesc răspicat de
dânsul în poeziile sale a, îăcut să amuţească toţi duşmanii na-
țiunii române pe de o parte, iar de altă parte să se deştepte în

RS
Români conştiinţa despre demnitatea sa naţională şi datoria
"de a şi-o apăra chiar şi ctu viaţa. De aceea' numele lui A. Mu-
reşianu va îi pururea nedeslipit de renaşterea Românilor
VE
şt
sărbat la toate sărbările libertăţii naţionale” 1),
Iar Negruzzi şterge colbul de pe cr onice bătrâne,
NI

Căci pe mucedele pagini Stau domniile române,

Scrise de mâna cea veche d 'nvătaților mnirerti,
LU

Moaie pana în coloarea, unor vremi de mult trecute,

Zugrăveşte din nou iarăşi pânzele posomorite,
RA

Ce-arătau faptele cr unte unor domni tir ani, vicleni.

Este evidentă aluzia la opera literară a lui C. Negruzzi
cu caracter istoric. Din această operă avem în Lepturar: %).
T

Aprodul Purice, la care sar putea potrivi versurile: şterge

EN

colbul de pe cronice bătrâne. Dar când .vorbeşte mai departe

despre „faptele arunte ale unor domni tirani, vicleni”, “se re-
I/C

feră, de sigur, la nuvela Alexandru Lăpuşnean nu, care nu este

reprodusă în lepturar, deşi A. P., în biografia lui Negruzzi
scrie, că „epizodul său istoric, Al. "Lăpușneanu, este privit ca
S

un cap de operă a: prozei române” 13). Nuvela aceasta nu era

IA

nici. în „Bibl. gimn.”, dar în schimb era în biblioteca „Societăţii

U

4) Pag. 74. a oz
BC

+) Tom. IV, ].
43) Pag. 243.
 — 50 —

R Y
| pentru cultură”, căreia i-a fost dăruită de însuşi autorulî

RA
a. 1865 şi de unde o putea împrumuta, şi Eminescu *4).
Și- acel rege-ul poeziei, vecinic tânăr şi ferice,

LIB
Ce din frunză îţi doineşte, ce cu fluierul îți zice,
Ce cu basmul povesteşte — veselul Alecsandri,
Ce'nşirând mărgăritare. pe a stelei blondă rază,
Acum secolii străbate, o minune luminoasă,

Y
„Acum râde printre lacrimi, când o cânti pe Dridri.

IT
Sau visând o umbră dulce cu de-ar gint uripe albe,

RS
Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe,
Cu zâmbirea de regină, cu ies blând; duios, încet,
E
EI îi pune pe-u ei frunte mândru dicdem de stele,
IV
O aşează'n tron de aur să domnească lumi rebele
Și iubind-o fără margini scrie: Visul de poet, -
UN

Sau visând cu doina tristă a voinicului de munte

Visul apelor adânce şi al stâncilor cărunte,
AL

Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal,

EI deşteaptăn sânul nostr u dorul țării cei Str ăbune
EI revoacă'n dulci icoane a istoriei minune,
TR

Vremea lui Ştefan cel Mare, zimbrul sombru şi regal.

"Eminescu dedică lui Alecsandri trei strofe întregi, pentru
EN

l 3 , ,
a demonstra toată :
consideraţia pe care i-o „13
acordă. In versul:
- .

Ce din frunză îți doineşte, ce cu luierul îți zice,

/C

se referă la poezia populară a lui Alecsandri, din care avem

SI

în lepturarele. lui A. P. numeroase probe ca: Mioriţa, C. Brân-

coveanu, Codreanu, Movila lui Burcel, Mănăstirea Argeş, Mihu -
IA

„Copilu, Dunăre-Dunăre, drum fără pulbere, Cântec haiducesc,

Cântec ostăşesa ș. a.
U
BC

43) A. Vasiliu, pag, 342,

:5) A. Vasiliu, pag. 335,
36
 SN _
S - — 502 —

RY
Sadu visârul o umbră dulce etc. poate îi aluzie la poeziile:
Lăcrimioare, despre care se vorbeşte pe larg Îîn biografia: dată

RA
de A.P. .
Făcând aluzie la vremea: lui Ştefan cel Mare, Eminescu

LIB
nu se putea gândi la Dumbravă Roşie, pentrucă pe atunci nu
apăruse încă, ci, de pildă, la poezia. Movila lui Burcel, pu-
bliaată în Lepturarul lui A. P., în care se cântă, de asemenea,
personalitatea lui Stefan cel Mare. Nuvela 'Driidri, de care

ITY
pomeneşte Eminescu în aceste versuri, nu este în manualele lui
A. P., nici în „Bibl. gimn. ', Eminescu trebue s'o îi aunoscut din

RS
altă parte.
In concluzie putem | spune că aproape tot ce ştie Eminescu
din literatura română cunoaşte din manualele lui A. P., afară
VE
de” singura: excepţie Sihleanu, pe care îl cunoaşte din altă parte,
Şi: afară de câteva alte poezii, pe care le 'cunoaşte din „Biblio- o
teca gimnaziaştilor”. Prin urmare, manualele lui A. P. şi „Bibl.
NI

gimn.” sunt aproape exclusivul izvor de inspiraţie pentru „Epi-

LU

gonii” lui Eminescu.

Să vedem acuma cât de solide erau cunoştinţele lui Emi-
nescu sau, mai exact, ale lui A. Pumnul în domeniul literaturii
RA

române. Să vedem mai întâi: întrucât diferă cumoştinţele lui

Eminescu de cele ale lui A. P. Am spus că Eminescu n'a pus
în plus decât un Singur scriitor: pe Sihleanu.
T

Ce-a pus Eminescu în minus? In primul rând lipseşte Gh.

EN

„Asachi, deşi, în lepturarele lui A. P. avem foarte multe probe

din acest scriitor ca: fabule, ode, satire, un prolog, proză etc.,
în total 31 de probe, iar în „Bibl. giran.” “Asachi era „prezent cu
I/C

-două' broşuri: de fabule, au ediţia de poezii din a. 1854, cu două

drame etc. 46), De ce lipseşte Asachi? Eniiomă, deoarece merita
S

'Si el să figureze, 'ca atâţia alți poeţi cari îi sunt chiar inferiori.
IA

Lipseşte îîn Epigonii. Bălcescu, din care lepturarele lui A. P.

me dau două probe: „Puterea armată a Românilor” şi „Cuvânt
despre izvoarele istorice ale Românilor”. Eminescu nu l-a a-
U
BC

15) A. Vasiliu, pag. 343 ş. u.

 — 563 — E

Y
mintit pe bună dreptăte, pentrucă nu-i cunoştea şi mavea de

R
unde-i cunoaşte „IStoria Românilor sub Mihai Viteazul” — de-

RA
oarece nu apăruse încă — adevărata operă literară a lui Băl-
cescu, iar din celelalte opere el ne apare ca istoric şi de sigur
şi Eminescu îl considera ca atare şi nu ca poct.

LIB
Lipseşte Gh. Sion, care ar fi. meritat iun loc de cinste în
„Epigonii”. Din Sion manualele lui A. P. au publicat 12 probe,
între cari şi vestita, „Limba română”. Şi „Bibl. imn.” a păstrat

Y
câteva traduceri din Sion 17).

IT
„De asemenea lipsesa scriitorii populari 1. Bana şi V.
Aron, prezenţi! în lepturarele lu; Pumnul şi prezenţi cu aproape

RS
toată -opera lor în „Bibl. &iimn.”, ceea ce înseamnă că erau
mult gustaţi de cititori48). cc
|
pune Eminescu în Epigonii şi ma
E
Atât şi nimic mai mult nu lipseşte. din ceea ce ar fi putut
pus. Ce puţin lipseşte, mai
IV
ales” că e vorba de o poezie, şi un poet poate avea predilecţii.
UN

Să vedem acumace scriitori lipsesc din manualele lui A.

P., raportând cunoştinţele ilui la ale noastre de astăzi. Ce scrii-
iori de seamă, pe cari putea să-i cunoască A. P., mut i-a cu-
noscut sau i-a trecut cu vederea? | |
AL

S'ar putea: spune că lipseşte Budai Deleanu, care şi-a

scris Tiganiada între 1800—1812, dar această epopee ma a-
TR

părut pentru prima dată decât la 1877 în revista „Buciumul

român). Deci mavea de unde să-l cunoască nici A. Pumnul şi
EN

nici: Eminescu. -
Lipseşte Al. Russo, care, ce--i drept, nu-i poct în versuri, dar
„Cântarea României” este scrisă în nota timpului şir iai ales
/C

corespunde criteriului, după oare A. P. şi-a ales bucăţile pentru

lepturare. Omisiunea ne surprinde cu atât mai mult că revista
SI

„România literară”, în care a apărut opera pentru a doua oară,

exista în „Bibl: im.” dăruită de însuşi V. Alecsandri 19).
IA

In concluzie se poate spune că cunoştinţele lui A. P. în

U

13) A. Vasiliu, pag. 345 şi 361.

133) A, Vasiliu, pag. 350—351.
BC

49) A. Vasiliu, pag. 395,

 e a

RY
| domeniul iistoriei literare, ca şi: 'cele ale lui:
Eminescu, au. fost
cât: se: poate mai complete. Aproape nici un

RA
scriitor mai de
seamă. n'a fost omis. Preciziunea cunoştinţelor
lui Eminescu în
„domeniul - istoriei literare se 'datoreşte aproape
exclusiv lui A."

LIB
* Pumnul, care, după cum am văzut, era foarte temei
nic orientat:
în istoria literaturii române. Eminescu nu s'a mul lțumit numai
cu ceea ce i-au pus la; îndemână manualele
lui -A. P., ci ela
„căutat. să se documenteze personal, să se coboa

ITY
re ]a, original,
mai ales când avea la îndemână bogata „bibli
otecă a gimna=
zi iaştilor”, Am.văzut: că n'a cunoscut în plus față
de A. P. decât
un scriitor, dar cunoştea poezii, pe cari nu le întâl

RS
nim în ma-
nualele lui A. P. Deci meritul acestor manuale este
nu numai
-de a îi dat lui Eminescu cunoştinţe foarte temein
icie din litera-
VE
„tura română, ci şi de a-i îi trezit: interesul pentru aceast
ă lite-
ratură şi: de a-i fi arătat calea pe care să. poată
cunoaşte tot
Ce sa scris în româneşte până la dânsul.
NI

-“ Lepturarele lui A. P. i-au furnizat lui Eminescu

nu numai
LU

aproape toate cunoştinţele de istorie literară, ci i-au impus

însăşi metoda: şi criteriul de apreciere. a; scriitorilor. Am.
arătat că A. Pumnul s'a condus la selecţionarea probelor
pentru
RA

manuale "de singurul criteriu . posibil pe atunci: de criter

iul
național. Bun eta decretat or ice scriitor, indiferent de celela
lte
“calităţi, „dacă numai vădea în opera sa tendinţa de înălţare a
T

neamului românesc, . ar
EN

La fel a făcut şi Eminescu în „Epigonii”, A. ridicat în

Slavă pe toţi scriitorii anteriori epocii sale: nu „pentru meritul
„intern al ludrărilor lor, cii numai pentrucă întradevăr te mişcă
I/C

„ace! naivitate sinceră, neconştiută cu care lucrau ei50),

| „In altă: parte Eminescu îşi: justifică astfel punctul său de
S

vedere: „Când ieu în mână pe Daniil Scavinschi sau pe Bel-

IA

„diman sau Alecu Donici sau cine-ar îi din scriitorii vechi, cu

toată neadâncimea * Simţirii, sau cugetării, cu toată lipsa de
gust estetic chiar pentru formă, dacă nu
U

! am totdeauna mulţă-
BC

5) La IE. “Torouţiu: Studii şi documente lit., 1, 31142,

 — 565 —

Y
mire, cel puțin

R
nu simt nemulțămire, pe când dacă îicu pe toţi
modernii, Hajdeu, Alexandrescu-Ureche, Dumca, Grandea
şi

RA
„ butti quanti simt dela întâia linie un desgust ce
nu pot
descrie” 3),

LIB
Emineschu iu vedea şi nu voia să vadă în poct decât un
visător: n
Voi pier duti în gânduri sfinte COnvor beaţi Cu idealuri. ..

Y
Voi urmdăţi cu răpejune cugetările regine .

IT
cl vedea în poet un idealist care crede fanatic, dare simte şi
trăieşte imtens ceca ce scrie:

RS
Voi cr edeaţi în scrisul vostru, noi cu cr edem în nimic...
Și de-aceeu spusa voastră erc sfântă şi frumoasă ...
E
El. vede în poet pe „pionierul naționalități şi! al româ-
IV
nismului”.
Că acesta a fost idealul literar : a lui Emimescu deducem
UN

“Şi: din apărarea pe care o face lepturarelor lui A. P. împotriva

atacurilor ieftine pornite din partea lui D.. Petrimo.:
„Dacă apoi lepturarul a exagerat în laude aSupra unor
AL

pameni ce nu maj sunt, cel puţin aceia, mulţi: di ei, au iost

pioniri: perseveranţi: ai naţionalităţi și sai românismului —
TR

pioniri, soldaţi gregari a căror inimă mare plătea poate mai

mult decât mintea lor, e adevărat — cari însă de nu erau genii.
"erau cel puţin. oameni de o erudiție vastă aşa' precum nu există
EN

în capetele junilor noştri dandy (aluzie la D. Petrino, împotriva

căruia cra: scrisă această critică). Acei oamenii acei istorici
/C

cari au început istoria noastră cu o minciună, — după cum

zice d-l Maiorescu — de au scris tendenţios şi neadevăr, scuza
SI

cea mare nu 0; găseşti tocmai în tendinţa şi în neadevărul lor?

Trebue cineva să îie mai mult decât: clasic, pentru de a pre-
IA

tinde dela cel persecutat, dela autorul condamnat la ardere de

Viu, ca părăsit şi sceptizat de dureri, să îic în toate drept, în
U

—_. .—_._
BC

5) La Torouţiu,
op. cit. V, 169—170,
 po | | —. 566 —

RY
| SS | E | |
toate nepărtinitor, ba poate şi filantro
p faţă Cu inamilcii săi de
moarte 52), -
| a

RA
y
| Apărând lepturairele lui A. P., Eminescu nu face decât
| să-şi apere punctul de vedere propriu din „Epionii”, :

LIB
„ Alte poezii. Nu numai! Epigonii” lui: Emine
scu au pornit
din lepturarele lui A. P. Ele sunt izvor de
inspiraţie şi pentru
„alte poezii de Eminescu.

ITY
„ Rugăciunea unui Dac. — Această poezie a fost
publicată
în a. 1879, 1 Sept. în Conv. lit. si mu este decât
un fragment

RS
dintr'o poemă mai lungă, nepublioată, „Geme
nii”, S'a afirmat .
despre această poezie că ea ne tradează
influenţa budismului
asupra lui Eminescu, înfluenţă dobândită din
VE
lectura sau cliar
“din studiul lui Schopenhauer, o
Credem: că s'a mers prea departe. în aceas
tă direcţie.
NI

Ştim că Eminescu a cunoscut „relativ

târziu” pe Scho- -
penhauer 5).
LU

“In orice Caz, ui lucru ne pare curios: de ce Eminescu

Şi-a întitulat poezia: „Rugăciunea unui Dac”, şi nu a umui
budist? | |
RA

|
Răspunsul la această întrebare mi se pare să-l găsesc
într'o bucată din Lepturarul - lui A. Pumnul 5%), întitulată:
T

Câteva întâmplări scoase din istoria patriei

române (Din Foaia
EN

pentru minte, etc.). In această bucată se vorbeşte despre

viața Dacilor, despre firea lor nobilă şi maj) ales despre
curajul lor extraordinar în războaie. Intre altele se spune:
I/C

„Ceea ce însufleţea mai mult curajul lor, a fost credința

aceea tare cum că moartea este numai o trecere
dela un loc la
S

altul şi cum că ei, îndată ce trec din lumea aceast

a, se îm-
IA

fr ”

5) O scriere critică, din Opere 1, ed. Creţu, pag. 421.

U

5) Vezi |. A. Rădulescu-Pogoneanu, Studii 1910,-pag. 68.“

BC

54) Tom. II, 2, pag. 117 ş.u. pi

 — 567—

Y
preună cu D-zeul lor Zamolxe 55). Această credinţă a lor

R
întratâta îi însufleţea pe dânşii, cât ei mergeau la moarte

RA
cu atâta bucurieşi hotărîre ca şi când ar porni la o călătorie
plăcută” 55). Mai departe se povesteşte cine a îost Zamolxe
şi cum a ajuns în mare vază la Daci.

LIB
„EI vesti la locuitori felurimi de prorociri, îi învăță să
nu se teamă de moarte, căci aceasta îii uneşte cu D-zeu şi îi
face în veci fericiţi” 57).

Y
„Făcând o comparaţie între poezia lui Eminescu si bucata

IT
din manualul lui A. Pumnul, vedem că tema este aceeaşi, că
Dacul lui Eminescu, recunoscător lui Zamolxe pentru tot ce

RS
i-a 'datîn viaţă, are o singură dorinţă: /

Să "'ngădue intrarea-mi în vecinicul repaos.

Dacul lui Eminescu îşi
E
doreşte cele mai erele chiniri
IV
în viaţă, pentrucă

Astfel, numai, Părinte, eu pot să-ji mulţumesc

UN

Că tu mi-ai dut în luyne norocul să trăiesc.

Deci motivul «de inspiraţie este luat din manualul lui A.
Rumnul, chiar dacă ulterior Eminescu va îi dobândit şi din
AL

alte părți şi alte cunoştinţe despre Daci.

Nici. realizarea literară a poeziei lui Eminescu nu pare
TR

străină de o satiră a lui Vasile Pogor: Deşertăciunea lumii,

răutăţile ei şi tristele urmări ale faptelor lor 58). Există oarecari
EN

asemănări între ceea ce-și doreşte Dacul din poezia lui Emi-
nescu işi între planul de îmbogăţire ce şi-l face un cinic în
satira lui Pogor. In versurile lui Pogor:
/C

Sângele celui de-aproape să-l privesc neotiărit

Cum săâlgăeşte cu spumă de mâna mea omorit.
SI

Văduva şi sărimanul aceleia să-l privesc

IA

55) Sublinierile sunt ale noastre. |

U

36) Pag. 119... : ,

57) Pag. 120. .
BC

5) Lept. IV, 1, pag. 97 ş. u.

 SI i Da 568. —

RY
Imbrăcat în haine negre la uşa
mea cum Svoresc, .
Să-i văd muritori. de foame,
să-i văd goli şi umiliţi,
Strânzând fărmături din masă

RA
pe sub păreți osândiţi.
Fără de îngrețoşare să ştiu'
de al lor avut
Prin crâncenă silnicie că a-l
răpi am putut.

LIB
Pe patria-ini licăloasă, aceea
ce m'a născut,
Ce m'a adăpat cu lapte sin sânul
ei m'a.crescut,
Să o vând la orişicine va voi a o prăda
, i
Obezile ca s'0 lege,cu să grăbesc a

ITY
le da,
Pe locuitorii pacinici cari Sunt şi ai mei
fraţi |
Cruzimii spre sfâşiare să-i privesc de mine dați etc. 59),

RS
mi se pare a vedea ceva din versurile
găciunea unui Dac: următoare din: Ru-
Da VE |
„Să blăsteme pe oricine de mine-o avea milă,
"Să binecuvinteze: pe cel ce mă împilă,
S'asculte orice sură ce-ar vrea ca
să mă ridă,
NI

Puteri Să puie'n brațul ce-ar Sta

să mi ucidi etc.
Sau mai departe spune cinicu! lui V. Pogor
LU

:
Tot să răstorn pentru mine, tot să Sfărm. şi să sdrov
esc,
Tot focului mistuire şi Sângelui să jertfe
sc,. i
RA

Și prin aşa sânserate şi prea cumplite urmăr

“Scara cătră înălţime să-mi: zidesc din sfărm i
ături,
ca și când Eminescu ar spune îri: Impărat
T

şi proletar:
Sfărmaţi tot ce ațâță inima
EN

lor bolnavă, i
Sfărmaţi palate, temple „ce crimele ascund,
Sfărmaţi tot ce arati mândrie Şi avere...
I/C

Zidiţi din. dărmăture' gigantici piramide.

Cum se vede, avem chiar acelaşi sistem de versif
icaţie în una
şi cealaltă poezie.
S

.
De altiel şi începutul
IA

satirei lui Pogor se aseamănă

foarte” mult cu începutul din „Glossa” lui Emine
scu. La Pogor:
U

59) Pag. 98. -

BC
 — 569 —..

Y
Neam vine -şi neam se trece, iar pământul în veci

R
stă
Din visul Zădărniciei aceasta mă deşteptă,

RA
" Muritor că este omul, toți o ştiu şi o sâmţesc,
Dar puțini la adevărul vrermelniciei sândesc.

LIB
La Eminescu:
Vreme trece, vreme vine, toate-s vechi şi noud toate
Ce e rău şi ce e bine tu te'ntreubiă şi socoate.

Y
" Egipetul. — Poezia Egipetul este una din poeziile de tine-

IT
“reţe ale lui Eminescu.
Incă în lepturarul
de cl. 1 sc trezeşte interesul elevilor

RS
pentru Egipet. Asticl avem.în această clasă bucata: Revărsările
Nilului: (după Icoana lumii 5), în care sc arată pe lare ce mare
binefacere
departe 51)
pentru
avem
Egipet
bucata
este
Mumiile
E revărsarea
(tot după
acestei
Icoana
ape. Mai
vremii),
IV
unde se arată pe înţelesul tuturor ce sunt mumiile și cum se
UN

îmbălsămau trupurile, se vorbeşte: de piramide ctc. In altă

bucată se vorbeşte despre crocodilul de. Nil. Deci: încă din
această clasă s'a trezit interesul lui Eminescu pentru Egipet
or

şi de aici a pornit motivul de inspiraţie petru poeziasa Egipetul.

AL

Mitologid greco-romană. — Incă din primele poezii ale lui

Eminescu constatăm că el este foarte bine 'orientat în mi-
TR

tologia greco-romană: Interesul pentru accastă mitologie a

pornit de sigur tot din manualele lui A. Pumnul. Incă din
EN

lepturarul de clasa a Il-a avem o scrie de bucăţi de Da-.

maschin Bojincă, în care suntem introduşi în lumea zeilor
grecozromani. Astiel ni se dau primele noțiuni despre Joc,
/C

Junona, Vesta, Minerva, Cerere, -Diana, Venera, Marte, Ne-

mesis, Mercuriu, Neptun, Vulcan, Apolo, lan, Saturn, Ercute,
SI

Pan ş. a. De sigur că Eminescu a citit apoi alte tratate

IA

germanede mitologie. Era o mândrie pentru elevii liceelor

clasice din Cernăuţi, chiar şi mai târziu, de a cunoaşte cât mai
U

60) Pag. 23 ş.u.

BC

5) La pag. 43 s.u.
 RY
„bine mitologia clasică şi de a face uz.de ea şi în viaţa de
„toate. zilele. | N | . | i
Scrisoarea a III-a. — Cine nu cunoaşte

RA
şi nu s'a încântat
" de dialogul dintre Baiazid Şi. Mircea
din „Scrisoarea” a:Ill-a a:
„lui Eminescu? Şi mai ales cine ma
aprobat din tot sufletul!

LIB
clasicul răspuns ce l-a dat voievodul
muntean încâmfatului
Sultan atunci 'când acesta căuta să însp
ăimânte pe Mircea cu
palmaresul victoriilor sale asupra Cruciaţilo
r? Pentru a-i opune:
„şi

ITY
el pomelnicul victoriilor româneşti, Mircea
- începe:
e „msCil acel 0aspe
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu al lui Istaspe.
Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre

RS
vr'un pod,
De-au trecut cu spaima lumii şi mulțime de norod,
„Impărați pe care lumeanu putea să-i mai încâp
ă
VE
Au, venit şin țara noastră de-au cerut pământ
şi apă.
Două amănunte din versurile de mai sus ne par curio
ase:
NI

„că Sciţii sunt socotiți ca strămoşii noştri,

deci o ramură a:
Dacilor, şi apoi, că Eminescu ştia chiar amănu
ntul al cui îlu:
LU

era Dariu. De unde a luat el aceste cunoştinţe?

|
In Lepturarul lui A. P. s2) putem citi în bucata:
Câteva
întâmplări scoase din istoria patriei române,
relatările lui
RA

Erodot că odinioară Dariu, „fiul lui -Istaspe”,

regele Perşilor,
a pornit cu războiu asupra locuitorilor Daciei,
aducând oştiri:
neauzit de mari peste Dunăre”. „Dariu străbătu
T

înainte şi pofti
dela locuitorii Daciei (pe cari Grecii fără nici
o deosebire îi
EN

numeau Schiţi) ca. să-i dea, spre semn de supun

ere şi ascultare, :
apă şi pământ, după cum, era obiceiul veacurilor acelora” 63),
I/C

Cunoaştem răspunsul locuitorilor cari i-au trimis o pasăre, un

şoarece, o. broască şi cinci săgeți. Armatele lui
Dariu au fost
atacate într'o strâmtoare Şi amenințate cu peirea
. „Pentru:
S

aceea a şi hotărît ca să apuce fuga în timp de

noapte: întru
IA

acest” chip ruşinat se şi trase e] îndărăpt. Atunci Agatirşii

încă apucară armele alungând pe vrăimaş până la Dunăre,
U

2) Tom.. 11, 2. E z
2) Pag, 118,
BC
 — 57 —

R Y
unde Dariu făcuse mai înainte un pod, pe care acum abia
scăpă viaţa, pierzând foarte mulţi dintr'ai săi şi aşa libertatea

RA
- Şi liniştea ţării se restătornici iară 61), ,
Eminescu îşi publică poezia abia în 1881, deci cu vreo

LIB
15 ani după ce părăsise Cernăuţii şi manualele lui A. P.
Din acest amănunt se pot trage două concluzii: sau poezia
a fost concepută în epoca cernăuţeană şi publicată abia mai
târziu sau puterea de: influenţă a lui A. Pumnul şi influenţa

Y
manualelor lui asupra lui Eminescu a dăinuit până târziu, până

IT
la o vreme când Eminescu nu mai cra de mult în Cernăuţi.

RS
Doina. — In populara -sa „Doină”, E. a dat îrâu liber
întregii sale uri şi a urii neamului românesc împotriva străinilor,
“cari au năvălit în ţară din toate părţile „din Hotin până la
Mare”, „din Boian la Vatra-Dornei”, „din Sătmar E până
IV
Săcele”, „dela Turnu 'n Dorohoi”: |
- Şi cum vin.cu drum de fier,
UN

Toate cântecele pier;

Sboară puserile toate
De neagra străinătate.
AL

Ura poetului nu este numai împotriva străinilor năvălitori,

ci şi mai ales împotriva acelora ce au înlesnit aşezarea stră-.
TR

inilor la noi, împotriva înstrăinaţilor:

Cine a îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima cânii,
EN

|. Mânca-i-ar casa puslia

Şi neamul - nemernicia,
/C

" Aceeaşi temă, aceleaşi sentimente, ba chiar şi acelaşi

sistem de versificaţie întâlnim într'o poezie a lui B. Paris
SI

Mumulcanu, publicată în Lepturarul lui A.,P.55) sub titlul:

„Plângerea şi tânguirea patriei” 6). In partea a doua: „Blăstăm
IA

pentru nelegiuirea lor”, patria română adresează străinilor nă-

U

5) Pag. 118. |
55) "Tom, III, pag. 332 ş. u.
BC

56) Mai vezi pag. 545 din acest studiu.

 — 912—

RY
vălitori, un violent . blestem, care pe alocuri ajunge chiar
„vigoarea lui: Eminescu, ca de pildă îin următoarele versuri:

RA
Casele lor să le fie. (străinilor)
Pururea în veac pustii; II
| „Să m'aibă clironor,;ie

LIB
iu
îi Nici ai lor prea iubiţi fii;
| Ale lor muieri rămâie -
Văduve făr "ajutor,

ITY
Naibă Cin 'să le mângâie |
La nevoi, necaz şi dor.
”„Spune- (i- voiu”, — In manualul Jui-A. Pum

RS
nul nu întâlnim
numai motive de inspiraţie, nu numaj teme, „pe care le-a reluat
„Eminescu şi le-a desvoltat în felul lui, ci şi anumite
imagini,
VE
„ba chiar construcții gramaticale curioase. | |
„ Astiel forma inversată destul de curioasă spune-ți-voiui,
din versul:
NI

|
Do Ore într ezi Spune-i -voiu cât îmi eşti dr
ag
LU

(Sara pe deal)
"0 întâlni într'o poezie de I. Poni Zimbe
teanu: „Vechiul ostaş
în războaiele lui Stefan cel Mare” , în următ
orul vers:
RA

- Atunci fi-ți-vă. coliba destul de mânsăioa

să 6?)
„Dela Nistru pân'la Tisa”. —N orbeam mai
Sus de poezia
T

»Doina” cu începutu-i celebru:

EN

pr Della Nistru pân la TiSa,.

|
prin care postul vizionar îixează, atât
de plastic graniţele
românismului. S'a. spus că pentru prima
I/C

dată se. face această

ideală delimitare a acestor graniţe.
În - manualele lui A. Pumnul se. vorbeşte
mai des. de
S

- “aceste granițe. 1. |
IA

In poezia lui Cezar Bolliac: „O ditneaţă în Cara

iman” 68)
„există următoarea sirofă, definind" grani
ţele românismului:
U

CT
*

47) Lept. II, 2, pag. 21 şi pag. 517 a acestui studiu.

%) Lent. IV, 1, pag. 292
BC

Ş.u.
 — 573 —

Y
i

R
Iar. Dundrea cea lati departe se zăreşte,
Și den 'ncolo de dânsa stă Emul încruntat;

RA
Cu el parcă Carpdtul din când în când vorbeşte:
„De Tisa parcă-i spune, de Nistrul depărtat.

LIB
In. Lepturarul lui A. Pumnul 9), se reproduce poczia lui
Ion Puşcariu (1830): „Patria română”, despre care sc spune
în întroducere că a devenit atât de populară „cât sc cântă de

Y
cătră Români cu cel mai mare entuziasm în toate provintele”.

IT
“De aceea, continuă A. Pumnul, a pus-o şi în „lepturariu ca un
lucru trecut:în conştiinţa naţională universală, căci, de am

RS
tăcea noi de acest sentiment, atunci, cum zice însuşi Mântui-
torul Hristos, pietrele ar striga”. Această poezie începe cu
semnificativa întrebare: E
IV
Ce e patria română?
“Au e România până
UN

Unde Nistrul cu Carpaţii

Dau mâna cu fraţii?
pentru a. răspunde cu refrenul:
AL

Ba nu, nu, inăi îrăţioare, | '

„ Pentrucă Românul are
fa

- Patrie mai mare.

TR

Se repetă întrebarea:
Ce e patria română? Murmurul său preste Muriş,
EN

Au pe unde Tisa mână - Dela Maramureş?

SR

pentru a răspunde cu. acelaşi refren. Şi poezia lui Puşcariu

/C

continuă: el nu se mulţumeşte cu granițele până la Nistru:

şi Tisa, nu cuprinde înlăuntrul lor numai Moldova, Ţara ro-
SI

mânească, Ardealul şi Românii până în munţii Hemus (aceiaşi

munţi Em ca şi în poezia de mai sus), ci patria română să.
IA

se întindă
Până unde mai răsună | Limba care să trăiască,
U

Limba dulce şi .străbună, . Limba românească.

BC

6) Lept, IV, 2, pag. 272,

 — 574 —

RY
S'a exprimat cândva, până în zilele noast
re, dorință mai
sovină? S'au proectat cândva, în, creier

RA
ii cuiva, graniţe mai Ă
„ideale :ale românismului? Când erau Românii mai şovinişti, ,
atunci sau astăzi? | e

LIB
Intluenţa mediului bucovinean. — Iată atmos
fera în care
a trăit şi din care a crescut M. Eminescu.
Şi aceasta! este mai.
important decât dele câteva motive de inspir
aţie, pe care Emi-
nescu le-a putut găsi; în manualele lui

ITY
A. , |
“AiCi, în Bucovina copilăriei sale, Emin
escu şi-a format
sufletul, aici a dobândit primele impresii
cari i-au rămas în-
. tipărite toată viaţa, aicia luat primul

RS
contact cu realitatea,
aici a cunoscut primii oameni cari l-au călău
zit şi l-au influențat.
Din manualele lui A. P., Eminescu a încep
ut să cunoască
VE
pământul românesc. Din ele a învăţat
că acest pământ. se
întinde până la Tisa, până la Nistru, până
la Dunăre şi dincolo
de Dunăre până: în Tesalia şi în Epir,
NI

până în munţii Pind şi

'Olimp, apoi, mai departe, până în Istria,
că Români sunt Şi în
Moravia. şi în Polonia, că au fost odată
LU

Români şi în Crâm 70)

„Si au întemeiat: cetăţi pe malul Mării de Azov), Mare
Neagră a fost un „lac rumân”0),că odată, sub a
Dica Vodă,
Ucraina a fost -încorporată la Moldova, iar. tuiul al
RA

care
treilea
s'a păstrat până atunci în armele Moldovei este dovada
existenţei de drepturi asupra acestei provincii „până în timpuri -
T

mai fericite” 71), că deci acest pământ românesc este fără

EN

margini, că el se întinde până unde răsună graiu românesc.

| Pe acest pământ fără margini se vorbe
şte o singură
limbă, limba românească, „cel,mai sfânt
şi mai preţios tezaur.
I/C

al naţiunii române, pentrucă este sufletul ei.

Până
când se va .
vorbi limba românească, până atunci
Supraviază națiunea
S

română, iar apunând limba, apune şi nați

unea72),
” Din pPoszia:
lui Sion a învăţat că...
IA

3 . |

%) Vezi pag. 531 a acestui studiu,

U

îi) Pag. 532, o Sa

BC

') Pag. 515 a acestui Studiu.

 — 515—

R Y
Mult e dulce şi frumoasă, Limbu ce-o vorbin;

RA
“Şi şi-a pus la inimă îndemnui:.
Vorbiţi, scrieți roniâneşte, Pentru D-zeu.

LIB
Din manualele lui A. Pumnul, Eminescu a învăţat să-și
preţuiască şi să-şi iubească neamul, căci „„Naţionalitatea este
-dumnezeescul, eternul, înnăscutul şi neînstrăinabilul drept de.

Y
a-şi întrebuința limba sa în toate trebuinţele vieţii: în casă,
în biserică, în şcoală şi administraţiune”73). Din ele a, învăţat

IT
că acest neam e mare, că e răspândit peste aproape întreaga

RS
Puropă, că Românul nu picre în veci
Şi-oricăt timp Român voiu fi
Nu mă tem că voiu peri. E (Gh. Tăutu 7%)
IV
Scrieți azi şi mâne iară,
UN

Scrieţi tineri şi bătrâni,

Că sunteți o sint rară
Toţi câți vă numiți Români.
Pân'ce limba ne trăieşte,
AL
vor

| “Nu vă temeti, toți trăim,

| - Pân' atunci poporul creşte,
TR

Pân' atuncia nu perim

(|. Raţiu 75)
EN

Din ele Eminescu a cunoscut virtuțile acestui neam:

media, blândeţea, răbdarea, cavalcrismul, onoarea ostăşcască
naţiei, a învăţat de a îi mândru că e Român. .
/C

| Din manualele lui A. Pumnul Eminescu a învăţat să

ia

pbretuiască şi să iubească pe strămoşi, de aici se explică slă-

SI

E biciunea lui pentru trecutul nostru de fapte şi de slavă. De

„aici a învăţat să-i iubească pe Sciţi ca pe strămoşii noştri,
IA

«de aici simpatia lui Eminescu pentru Daci, de aici admiraţia

U

3) Pag. 513 a acestui studiu. :

BC

3) Lept. IV, 2
35) Lept. II, 2, pag. 47.
 — 576 —

RY
lui pentru voievozii noştri, Alexandru
cel Bun,Ştefan cel Mare, -..-
Mihai Viteazul, cari pentru dânsul sunt mai
mult decât Alexan-

RA
-dru Macedon, Amibal sau Cezar 7), _ Ia
| „Din manualele lui A: Pumnul, Eminescu a cunoscut pe
scriitorii români şi ce. bine i-a Cunoscut,

LIB
cum nu-i cunoaşte
nici până astăz: 'un candidat de bacalaureat. A înţeles să-i
aprecieze, să-i pătrundă, : să-i admire,să se: să-i idevoreze,
încânte şi să se influenţeze din ei. Eminescu
a învăţat să cân-

ITY
tărească pe scriitor nu după curentul căruia
nu îi: aparţine,
după. maniera în care scrie, nu: după.
principiul estetic pe care:
l-a adoptat, ci după sentimentele,

RS
după inima mare pe care
o are. El vede în scriitori firi vizionare
cari simt ceea ce scriu,
cari credeau şi cred într'un idea] VE
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu
credem în nimic, . .:
Voi pierduţi în gânduri sfinte, convorbeaţi
cu idealuri
e
NI

| (Epigonii) * |
„“ Din aceste miănuale Eminescu a învățat să urască pe
“străini şi să urască pe înstrăinaţi:
LU

| |
“Cine-a îndrăsit străinii,
Mânca-i-ar inima cânii! |
RA

Din ele Eminescu a dobândit primele cunoştinţe

de cultură
generală şi ce cunoştinţe solide! o
T

"De aici, din Bucovina, Eminescu a pornit:

în pribegie
să cunoască neamuil. românesc de pretutindeni,
EN

din Ardeal şi
din celelalte provincii româneşti, şi s'a putut. convinge că ceea
ce a învăţatîn cărţile lui A. Pumnul este
realitate. Sia dus
I/C

„la studii la Vienaşi acolo s'a întâlnit cu

aceiasi bucovineni, cu
„care s'a înconjurat, cu care s'a împrietenit, şi
s'a întărit şi mai
mult în credința riestrămutată de veșnicie. a
S

destinului acestui
neam. Aici, în Bucovina, Eminescu a primit toată armatura
IA

sufletească, de care s'au sdrobit apoi toate asalturile :de mai

târziu. Aici s'a creat caracterul de bronz care
a 'rezistat tuturor
U

furtunilor ulterioare. Aici şika făurit, în

S
lumina; ideilor - de
BC

%) Lept. IV, 2, pag. 184. Se a

 — 577—

Y
mai Sus, o concepţie politică pe care a respectat-o cu sfinţenie

R
în ciuda tuturor compromisurilor ce i s'aw propus. Atât de

RA
neclintit a fost Eminescu în convingerile sale politice, încât
le-a impus. chiar unui partid politic, partidului conservator, pe
care l-a slujit ca redactor al ziarului Timpul.

LIB
Pornind din Bucovina tuturor nădeidilor sale, cu ce
optimism a pornit Eminescu la drum!
In 2 Aprilie 1867, tânăr de numai 17 ani, Eminescu publică

Y
„în „Familia” poezia „Ce-ţi doresc -eu ţie, dulce Românie?”
Ce putea dori Eminescu la 17 ani țării sale? *

IT
Fiii tăi trăiască numai în frăţie,

RS
Ca a nopții stele, ca a.zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arrne cu tărie, suflet românesc,
E
Vis de vitejie, fală şi mândrie.
IV
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
UN

Şi ce a găsit în această Românie la 1881, la 1 Mai, când

publică în „„Conv. lit.” Scrisoarea a III-a:
De cine e condusă ţara?
AL

| Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,

7

Iri cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scuifie,

TR

Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.

Patrioții, virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
EN

Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri

Şi aplaudă frenetic -schime, cântece şi jocuri. . .
Şi apoi în sfatul ţării se adun' să se admire
/C

-. Bulsăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas Subţire.

SI

Toate mutrele acestea sunt pretinse de Roman,

Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian,
IA

Spuma asta 'nveninată, astă plebe, ăst gunoiu

Să ajung a fi stăpână şi pe tară şi pe noi etc.
U

lată-l pe romanticul Eminescu crescut în atmosfera în

care a crescut, legănat de idealurile pe care şi le făurise despre
BC

, 37
 — 578 —

RY
vrednicia acestui neam, văzându-se “deodată
stăpânitorii, aruncâridu-le în culmea! indignării în faţa acestor.
trebare: sarcastica, în--.
a e

RA
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fame
“Ice ruşine omenirii să vă zică vouă oameni. ni.
3

LIB
Si această ciumă n lume şi aceste creaturi .
“Nici ruşine n'au să ieie în smintitele
lor guri
“Gloria neamului nostru spre-a o tace
de ocară,

ITY
Indrăznesc ca să rostească pâm şi
numele tău, țară.
e a __. (Scrisoarea aIII-a)
Cât de mare este deosebirea între cee
nescu pentru România şi ceea ce a găsit acoloace„maia visat Emi-

RS
Şi atun
târziu.
ci Eminescu, în clipele acestea. de svâr
colire, se va
îi întors cu amintirea la Bucovina, la imag
VE
inea ideală a Bu-
covinei lui şi-şi va îi aducând aminte de
versurile ce le scrisese
la vârstade IG ani: . | |
NI

| Numai lânsă sânu-ţi geniile rele,

„Care îmi descântă firul vieții mele,
LU

|
a Da Parcă dorrmita,;
Mă lăsară"n pace,ca să cânt în luine,
Să-mi'visez 0 soartă mândră
RA

de-al eu nume
0 Şi de steaua mea,
Prin urma
re, numai lângă Buco
„dericit! Şi atunci dorul îl mână în sprevina Eminescu
s'a simţit
T

Bucovina: .
EN

Mână doru-i tainic colo în spre tine,

Ochiul îmi: sclipeşte, genele-mi Sunt
pline,
Sa
I/C

Inima mi-i grea;

Astfel totdeauna, Când gândesc la tine,
Sufletul mi-apasă nouri de Suspine
|
S

o Bucovina mea.
IA

| „-* (La Bucovina) .

„- „Bucovina mea”'a exclamat Eminescu într'
o efuzie tine-
rească când avea 16 ani şi legat a rămas
U

de această Bucovină
- “toată viaţa: Dacă pe marele Hom
er l-au
BC

revendicat şapte.
 — 579 —

Y
“Oraşe: &receşti, “pe: Eminescu îl poate revendica cu mai mult

R
“sau mai puţin drept orice provincie românească.

RA
“In Moldova s'a născut şi în laşi: şi-a trăit primii ani ai
maturității, în Ardeal a pribegit şi şi-a călit sufletul la focul
luptelor naţionale de acolo şi în Bucureşti şi-a chinuit cei din

LIB
urmă ani ai vieţii. Numai în Bucovina, în „Bucovina lui”,
„Eminescu şi-a petrecut Cei mai îrumoşi ani ai tinereţii,
Dacă în celelalte provincii Eminescu a fost un biet pelerin,

Y
trecător pe meleaguri neospitaliere, în Bucovina, şi mai ales

IT
în Cernăuţii copilăriei sale, îi stărue amintirea luminoasă până
“în zilele noastre.

RS
| Aici în Cernăuţi, Eminescu continuă să trăiască viu în
anijlocul nostru. In centrul orașului se ridică liceul, azi liceul
A. Pumnul, unde Eminescu şi-a făcut icele câteva clase.
E
Se mai păstrează încă aici cu adevărată evlavie matricolele
IV
cui notele elevului Mihai Erhinoviciu.
Mai departe, în str. Prezan, mai stărue încărcată de aui
UN

şcoala: primară pe care a îredventat-o E. Până la ocupaţia

rusească se. păstra și acolo matricola şcolară a lui Eminescu,
„iar o tablă comemorativă, aşezată din grija învăţătorilor bu-
AL

' -cowvineni, venea să însemne acest loc istoric.

In str. A. Pumnul, nr. 19, mai există casa moldovenească,
TR

cu cerdac bucovinean, cu grădină spațioasă, în care a locuit,

la dascălul său A. Pumnul, M. Eminescu. Casa: a. fost scoasă
din mâni evreieşti şi va fi transformată în muzeu, care să-i
EN

perpetueze amintirea.
| In str. Munteniei (fosta. Feldeasse), la nr. 1, sc atlă o alta
/C

“casă moldovenească, şi ca fostăgazdă a lui Eminescu.

In str. Reg. Ferdinand nr. 25 a fost cândva, pe timpul
SI

“petrecerii lui Eminescu în Cernăuţi, vestitul Hotel de Moldavie.

În sala acestui hotel s'au dat celebrele reprezentații ale trupei
IA

de teatru Fani Tardini în ramii 1564 şi 1865, dela cari Eminescu

“era nelipsit.
U

lată de cc, în Cernăuţi, Eminescu trăieşte viu printre

noi. Nu-l căutăm, cam alte părţi, prin cărţi şi fotografii, ci ne
BC

bază
 -— 580 —

RY
“strădiiim să-l identifică printre
elevii sbughind gălăgios dir
cutare şcoală sau sbengu indu-se sălbatec pe cutare
oraşului. Parcă ne aşteptăm să-l imaş al.

RA
întâlnim la cutare colț de
stradă, trecând visător pe locurile copilăriei sale feri
| | Iată! de 'ce cite, |
Bucovina nu-] poate uita nici
nici el n'a uitat-o niciodată. Promisiun odată, precum

LIB
“ ţinut-cu
ea făcută la 16 ani a
o sfinţenie: |
„N'oiu uita vre-odată, dulce Bucovină
,

TY
Geniu-ţi romantic, munţii în lumi
nă,
_
Văile în flori,
Râuri resăltânde printre stânce

SI
nante,
Apele lucinde "n dalbe diamante a
Da
a Sa
ER
“Pe câmpii în flori,
„(La Bucovina)
o
IV
C. LOGHIN
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
CUPRINSUL:

TY
|. Reabilitarea lui A. Pumnul. |
Pag.

SI
Buchile chirilice , , , . . . e. e. + 490

ER
Ortografia .. . . o eee e 493
Limba eee 496
Proiesorul . . . o. e.. o. e e 507
Lepturarele . . ee e e 509
IV
„Manualele de curs inferior |. ee BA
Manualele de curs superior e, 525
UN

Il. Influența
lui A. Pumnul asupra lui M. Eminescu.
„Epigonii . î eee 542
PP,

AL

Cichindeal 544, “Mumuleanu "544, Pralea 546,

D. Scavinschi 547, 1]. Văcărescu 550, D. Caiite-
mir 550, Beldiman 552, Sihleanu 552, Donici 553,
TR

Pann 553, Eliade 553, Bolliac 554, Cârlova 556,

Alexandrescu 557, Bolintineanu 558, Mureşianu
558, C. Negruzzi 560, V. Alecsandri 561.
EN

Alte poezii . „o 566

Rugăciunea unui Dac "566, Ezipetul 569, Nito-
logia greco-romană 569, Scrisoarea a III-a 570,
/C

Doina 571.
Influenţa mediului bucovinean . . . . 574
SI

e
IA
U
BC
BC
U “>
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
TY
Despre

SI
Roglaea Enunescu
ER
Sora poetului
IV
UN

de Augustin Z, N. Pop.
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 RY
Despre glaea E miescu

RA
„Sora poetului

LIB
de Augustin Z. N. Pop
Cunoscuţilor familiei Gareiss von Dăllitzsturin li se vesti,

TY
a sfârşitul lunei Iulie 1900, următoarea încunoştiințare junebră,
lipită pe zidurile Cernăuţilor:

|
pori a aul rata a A Za Da
Aaaa.

SI
|
i.
Schmerzeriiillt geben die Hinterbliebenen Nachricht von

ER
dem Hinscheiden ihrer innigstgeliebten Gattin, resp. Mutter,
“der Frau

AGLAE GAREISS VON DOLLITZSTURM

IV
GEB. EMINESCU
K. K. Haupimanns-Gattin
UN

welche, mit den heiliren Sterbesakramenten

30. Juli, |. J. langem schweren Leiden
versehen, am
im 48. Lebens- |
jahre selis im Herrn entschlafen ist,
AL

Die sterbliche Hiille der theueren Verblichencn wird “am

1. August 1. J. um 5 Uhr Nachm. aus dem Trauerhause,
“ Siebenbiirgerstrasse Nr. 34 gehoben, in der râm.—kath. Piarr- ZI
TR

kirche eingesegnet und sodann in der cigenen Gruit des

III

hiesigen Friedhofes bestattet.

Die heilime Seelenmesse wird am 3. August |. J. um
EN

în der rOm.-kath. Piarrkirche gelesen,

III

9 Uhr Vormittags
.

wozu Verwandte, Freunde und Bekannte geladen werden.

Czernowitz, am 30. Juli 1900.
a
/C

CI

Heinrich Gareiss v. Dăllitzsturm

K. K. Hauptmann
SI

als Gatte.
Georg Drogli
Pa
IA

K. u. K. Licutenant.i. d. R.
Johann Drogzli
K. u, K. Licutenant
U

als Sâhme o ')

BC

no
| and

1) Făt-Frumos, An. IL (1927), Nr. 1, pp. 31—92.

„7

z7

— 586 — '

RY
Pentru aj ei de-atunci
litar,: cum fuseseră Şi adormise femeia unui
erau mulţi.în armata ofiţer nobi-.

RA
se rupea, după toată austriacă; vieţei
durerea suferințelor încercate,
ce nu se mai Chem O mamă.
a Cu numele copiil
„de rău întâmpină or; prietenilor, păr
erâa.

LIB
ştirea ca orice nH
tirului, eprevăzut pe drum
| & ul ICini=-
Da aa
Amintirea însă, car
e fereşte pe moarta
firescului, O Ştia într aceasta de înecul.
e. Românii Cernăuţil

TY
- dintâi poet a] ne or că este sora
amului 2) Şi “prin ace celui”
multe amănunte asta un interes rea
ale omenesculu lis t —.
hai: Eminescu, apoi în i ei intrând.în biogra
fia lui Mi-.

SI
aria sufletească a fâm
„Care pentru fiece alt iliei lui — interes
Tăposat s'ar fi risipi
t demult. Călătoria:
în sufletul Aglaei isp
Cenilor,
iteşte să: găs
destinul depărtărilor
ER
im,
fumurii
din purcederea Emin
ovi-
dela vatră, conglăsui
:
trăirilor de neam întrun rea
fragment înduioşetor,
IV
ruri: muzicale, dramatice remarcabile da-.
, pentru înțelegerea poeziei, ca şi
birea fără iertare Sub „dro-
UN

apăsarea:
gongenitalităţei
după ce dusese năluca' ros bol
turilor. pământeşti întâi cu nave —.
bat mai vârstnic decât: dân
sa cu: douăzecişiunu de ani un' băr-
doua oară lângă un alt
ul.
, iar a
AL

disgrăţios. Inspre :ce încheeri ne-

„Poartă neamul. lui Eminescu? Acestui vând Slujeşte
mativă ce încerc. nota imfor..
, | |
TR

Raluca. Eminovici a'-născut |

al său, la 7 Mai 1852, pe Aglaea, al optulea cop
doi ani după Mihai, tot il
avu copilărie țărăneasc la Ipoteşti. Fata
EN

ă de tipul calm şi, ch

al casei căminarului, ipurile!, comun
und e griji pentru "mulţi,
„biliceşti, lipsuri şi suf socoteli conta-
erinţe îngustau idilica
bau pe stilul vieţe; sumbre. nat ure i sau o Schirn-
/C

Arătările duhului se număra

ține; obişnuinţele Simple; u pu-.
la vremea potrivită şcoala
SI

“Sa. păstrat iscălitura ei (de-atunci

pe „Carte de lectură pen
ÎN , tru cClasea. II
IA

2) “Totuşi „Deşteptarea
” Părintelui Const,
informează despre Tăp Morariu, şi e Curios,
osarea ei, deşi scrie: nu
Kipper (+ 19 Iulie rânduri de postumitate
1900)... pt. dr.
U

') Buletinul „Mihai Eminescu”, An, x

(1939), Nr. 17, pp. 18, 87, (nota
BC

d-lui Leca: Moraru), -

|
 Li

RY
— 587—

RA
primară”, de Barbu Ştefănescu, ed. 7-a, Buc. 1863) 3), aplica-
țiile nemţeşti 4) şi tovărăşiile de vârstă, câteva. Incolo?
Aglaea nu a fost „o domnişoară” în sensul capitalei mol-

LIB
doveneşti; dar ea era înaintea altora, pentru tatăl său. ciocoit,
vlăstar cu pretenţii de rang. Ca şi la ceilalţi iraţi,-
ba mai mult,
apropierea mamei i-a grăit direct inimei prin căldura blânde-

TY
ţei, prin veghe gospodărească şi evlavie. La rându-i, Aglacai
i-se apropie cu inocenţe, care întăriră duios pentru Raluca
gândul de a o închina mănăstire, în rând cu surorile sale dela

SI
Agafton, mătuşi fetişcanei: maica Fevronia, la bătrâneţe:

ER
schivnică; maica Olimpiada, stareță autoritară peste chinovia
botoşăneană; maica Sofia — cuviosul Ioachift, fratele Calinic, la
fel, duceau canon călugăresc — şi se poate urmări lurăsceștilor,
IV
“ca înăscută, dispoziţia însingurărei şi adâncirea în -rusăciune.
Nu este, până la un punct, acelaşi dor din casa Smarandei a
UN

lui Ştefan Ciubotariul dela Humuleşti, care râvnea, în preoţi-

rea lui lon Creangă, să împlinească treapta socială pe care no
avea nici căsătorită, şi nici la vornicul din Pipirig .n'o lăsase.
AL

Să parvină. Căminăreasa din Ipoteşti îşi hotăra copila. Mirelui

“Hristos, pentru iertărea rubedeniilor năpăstuite pământeşte, şi
“nu ştiu dacă nu trebue citit chiar în aceasta semnul transmi-
TR

siilor de distincţie, neaoşă pentru mama lui Eminescu. Oamenii

căutau din viaţă închinători pentru suflet la trecerea vămilor
EN

şi înaintea obştescului Judeţ; biserica din Ipotești le va înve-

cina pietrele căpătâielor.
“In 1870 Aglaea, soră la Agaiton, Sluica noviciatul lepădă-
/C
SI

1) Ca şi la îraţii mai mari, învățătura limbei germane s'a îiicut din

voința prevăzătoare “a tatălui, care vorbea iesne nemţeşte şi scria. în duct
IA

regulat, gotica (v. îacsimil în G. Călinescu, Istoria literaturii române,

Buc., 1941, pg. 396). Dar nu dela acest împovărat al treburilor moşierești
şi-a însuşit ca „nemţeasca”: mai curând prin acel proiesor care este ate-
U

stat propunător şi pentru Mihai, în Ipoteşti. |

Specificarea lui Octav Minar, Eminescu, Aspecte din viata şi opera
BC

poetului, î. d. pa. 35: „învățase nemţeşte şi îranțuzeşte binisor, dela o

suvernantă bătrână care venia dela Botoşani odată pe săptămână la Ipo-
teşti”, trimițând la o arhivă imaginară, nu este de luat în scami.
 — 588 —

RY
rilor lumești, sub metania unei
a, dintre mătuşile ei, bune,
o întâlni loan Drogli 5), când.

RA
a | -
Profesorul de „pedagogiu” „Ce E
alţii „Îrumos la faţă, chip
rnă uţe an, văd it şi pentru
eş şi înalt, dar cu nasu

LIB
din Măzănăeşti, născutla 21 “n nouri”, era:
Ianuarie 1831 C), fiul lui Ghe
Drosli, Landesschiitze, adi orghe
că grănicer Civil, şi al soţi
tence Maria. Ucenicise 14 K. ei sale Să-
K. Obergymnasium cernăuţea
din clasa l-a (Grammati n încă

TY
calklasse), când după not
mMinenţă” la religie. şi „fără area cu „e-
nici o dojană” la purtare,
crezură potrivit să-i întăre părinţii
ască dorinţa de a. studia,

SI
minarea liceului, teo dup ă ter-
logia —- aşa cel
puţin arată, an cu an,
mestrialele lui Ioan: Drogli, din cl. se-
] (1848/1849) până 'n ci. VII
(1854/1855), când, după
daţide Fondul Religionar,
ER
hărnicie şi în con
tul celor 89 fiorini
se scuteşte de toate taxele
şcolare.
IV
In cataloagele pe 1855/1856
el nu este înmatriculat ca
urmând regulat cursurile, elev
'ci ca privatist, pe aceeaşi
UN

când căpătau învățătură lic vre me

eală pe băncile altor clase
săi cumnaţi Iorgu Eminovici viit orii
în Cl. II-a, Şerban şi Nicolae
minovici în cl. III-a 7). Discip E-
ol fără întrerupere al lui Arune
AL

Pumnul, ce] ce-i sădise cugetu

l cu dragostea pentru lumina po-
porului său şi căruia se poate
crede că-i datora îndrumare
„Spre catedră, Ioan Drogli, abs a
TR

olvent din 17 Iulie 1856, dăruia

la 1 Iulie 1858, 2 fiorini „Bibli
otecei gimnasiaştilor romani din
Cernăuţi” 8), cel mai cuprinzăt
or fond de cărți româneşti, puse
la îndemâna șco
EN

larilor bucovineni prin neostenita mag

transilvan. istrului
Audiase tânăr Şi cursurile. Institutului Teo
cezan gr.-ort. până în 1861. logic Die-
-
/C

|
5) Sofia Șteianovici, Amintiri eminescie
SI

III (1932), ne,în «Mihai Eminescu», An.

fasc. 8, pg. 9. - |
.|
| 5) V. mai jos actul de căsătorie din 7 lanu
IA

"cu exagerarea a patr

ar 1871 de la Cucoreni,
u ani spre a micş
ora diferenţa” de vârstă Iaţa de
nereţea Aglaei. Imi însuşesc datarea prin ti-
nota 56), a |
U

?) Date extrase din arhiva fostului

K. K. [, Staatseymnasium —
actualul, liceu «Aron Pumnul» din
Cernăuţi.
BC

|
8) Aurel Vasiliu, Danii pentru bibliote
în „Revista Bucovinei”, An. 1 (1942), No. 11,ca pg.gimnaziaştilor lui Pumnul,
421,
 — 589 —

RY
Pentru învoiala cu căminarui Gheorghe, oaspetele Drogli
îşi tocmi pe drumul peţitoriei straşnic rădvan cu şase cai 9),

RA
Avea să-i arate situaţia lui, dintre cele mai ispititoare pentru
un socru prevăzător: studiase la Praga; dascăl renumit la
Cernăuţi: profesor provizori u în 1861, în 1862 definitiv 10), an

LIB
TY
SI
ER
IV
UN
AL
va

TR
EN

Aglaea Eminovici la 18 ani

/C

Desemn de I. Cârdei după o fotografie din 1870.

SI

când, între $2 fruntaşi, proprietari-nobili, clerici, funcţionari

administrativi, profesori, semnează apelul către episcopul Eu-
IA

% Din amintirile vârstnicei d-re Paulina Lumicovschi, comunicate

prin bunăvoința d. Dragoş Vitencu.
U

nouă
10) Vasile Gherasim, George Drozli, nepotul lui Eminescu (Sfârşitul
III, An. IV 1923),
BC

“unui calvar), în „Adevărul literar şi artistic”, Seria

Nr, 194, pe. 6.
Zr

7
— 590—.
1

RY
geniu Hacman pentru înființarea Institutului greco-oriental,
din
ai cărui absolvenţi aveau să se numere viitorii învăţă
tori români
“iai provinciei'1), In: 1865 fusese propus în comisiade cercet

RA
are, .
oficială: a. cărților noastre şcolarede trebuinţă aici, alături de
Samuil Andreevici, Vasile Mitrofanovici, Eusebie Popovici, Arte-

LIB
„mie. leremievici, Alecu Hurmuzachi şi Oreste Renney 12), Pe
linia acestor preocupări didactice i. se ştie chiar înfăptuirea
unui „Elementariu pentru. clasa primă a şcoalelor. poporale”,
„abecedar ajuns să fie editat de trei ori în şapie ani (ed.

TY
PR
1875; ed. II, 1881; ed. III, 1883) şi despre care Dimitrie Isope-
Scul,' cel ce avântase marea acțiune pedagogicăde româniza- -

SI
re, 9) scriala prima tipăritură: „Acest elementar este unicul
„care s'a dat la lumină în Bucovina, cu litere latine. La scriere -
ER
„Sa observat ortografia Societăţei pentru cultura şi literatura '
română în Bucovina. Metoda este cea îndatinată în şcolile publi-
IV
ce" din Austria, adică cea a citire: prin scris”; precum şi nuime- .
" roase studii de specialitate: didactică în revistele timpului: Unele .
UN

cuvinte privitoarela învaeţăemântul scoalei poporale („Foaen

Societăţii pentru literatura şi cultura. romînae în Bucovina”,
An. 1 (1865), pg. 265);Zur Organisierung der. gr.-or. Lehrerbil-
„dungsanstalt in Czernowitz („Czernowitzer
AL

Zeitung”, 1866, Nr...

113); Unele îndegetări privitoare la cultura simțului estetic în
scoala poporală („Bukowiner Pădagogische Blătter”, An. I, pg.
TR

140); Pronumele personal şi întrebuințarea lui (per. cit., An.

II, pg. 190); Despre polul nordic (per. cit., An. III, pg. 69, 82);
EN

„Dotationsverhăiltnisse der Volksschullehrer. des. Czernowitzer

Landbezirkes (per. cit. An. IV, pp. 63; 127); Formarea cuvin-
telor (per. cit., An. V, pg. 6); Einiges iiber das Volksschulwesen
/C

. in Rumănien (per. cit, An. V, pg. 203) 14). Cu 1. G. Sbiera şi

SI

- 21) Constantin Morariu, Istoricul şcoalei reale sreco- (adecă „orto-

„„dox”-) orientale din Cernăuţ, Cern. 1889, pg. 39.
1) Idem, pg. 71.
IA

|
13) Dr. S. Reli, Un mare dascăl bucovinean Dimitrie 'C. 'Isopescul,
Cernăuţi, 1933, pp. 19, 38 [Extras din „Revista de Pedagogie”, An. II,
U

-Caetul I—III].-
1). Leonida Bodnărescul, Autorii Români - Bucovineni, Cernăuţi, 1902. *
BC
 — 591 —

RY
„catihetul Mihai 1alinovschi (mai târziu călugărul naţionalist
Miron Călinescu)- se supranumea unul dintre „terţetiştii vir-

RA
tuoşi?15); director temporar la preparandia greco-ortodoxă,
“ceeace impunea mult; om în puterea maturităţei, mai vârstnic
„decât Aglaeacu peste douăzeci de ani, şi, trecând de acestea,

LIB
desluşita solemnitate a vorbelor îl grăbiră pe Eminovici să-și
cheme fiica dela mănăstire. Mândru de fericitul început, îşi î0-
“tografie odrasla pentru el şi pentru vederea rudelor 16),

TY
Hotăriră nunta pentru 7 lanuaric următor la Ipotești, iar
holteiul oriji să se facă vestirile civile, cerute de.procedura cu-
nuniilor, în zilele Crăciunului la parohia Pogorîrea Duhulu:

SI
Sfânt din Cernăuţi 17). Astiel, la 7 lanuarie 187115), de dimi-
meaţă, căminarul şi a sa jupâneasă Raluca, mirele — îşi cin-
stea în aceiaşi zi hramul, -— ER
mireasa
martori, porniră sărbătoreşte spre primăria Cucorinilor, spre
şi căsaşii mezicşi, luaţi
IV
a încheia legiuitul act de condică,pe care-l redau, inedit îiind,
în transcriere întreagă:
UN

e şi istorie,
15) Dr. lon G. Sbiera, Familiea Sbiera, după tradiliun
, 1899, pg. 337. Sub egida „Societăţ ii pentru culturi”, Droglii ținu
*Cernăuţ
chipul cum poale in:
“în primăvara 1871 două prelegeri publice: 1) Despre
AL

u către națiune şi 2) Orisinea NRo-

vățălorul deştepta şi înnainta drasoste
mânilor. (colaborând cu |. G. Sbiera); îl reaîlăm apoi în ciclul din iarna
D. Olinescu, Sbiera, cel
1883/1884, alături de Calistrat Coca, D. Socolean,
TR

Vilezul pt. care v. Prelegeri pu-

«conierenţiind despre Faptele lui Aihai
erna 1$83/S4, Cernăuţi , 1884, pp. 25-45 şi acelasi
blice poporale, ținute în
Mişcări literare la Românii din Bucovina, Ora-
EN

Dr. lon al lui G. Sbiera,

Drogli cuvânta despre Şteian
'dea-mare, 1890, pg. 30; în Decemvrie 1884,
cel Mare, N
lui Mihail Eminescu, Buc. 1909, pp. 39, 205.
20) Omagiu
/C

Cernăuti—Mlitrica cunu-:
| 12) Parohia Pozorârea Duhului Sfânt din
,
.naţilor, Tom. I, pp. 70/71, Nr. 2.
SI

în grabă si prin alţii,

15) A se vedea, pentru ilustrarea lucrului
iu Botez, în Omasiul citat, p£. 40.
împătrit greşita atestarz a “lui Cornel
IA

după care Aglaca „u fost căsăto riiă în 1$70 cu Ion Drogli, profesor de
şi înmormântat la Inoteşti!”
'pedazogie lu Cernăuţi, mort lu 7 Ianuarie IS71 (de învăţă-
la Pedavogiu = Şcoala Normală
doar :: „proiesor
U

Rectiiicând 1923, px. II

Leca Morariu, Frăținii Eminescu, Cernăuţi,
tori)” cî.
VI, N-rele 1360-1363].
BC

din „Glasul Bucovinei” Anul

| (Reproducere
 pr
— 592 — | RE

RY
„Registru st. civile.
- Din “anul una mie opt sute șaptezeci şi unu,
luna Ianuarie, ziua 7,
ora 8 dimineaţa, actu de căsătorie a D-lui Drogli

RA
Ioan, în vârstă 'de 35,
“ani, de profesiune director de şcoală, născut în oraşul
Cernăuţi, ducatul
Bucovina, da anul una mie opt sute treizeci şi
cinci, luna Ianuarie, în 29,
zile, cu locuința în oraşul “Cernăuţi,

LIB
“fiu major defuncţilor Gheorghe
Drogli şi Maria Droeli. Naşterea contractantu
lui rezultă din actul său de
Botez, legalizat sub Nr. 78 cu data de.1 Dec.
anul 1870 — şi domnișoara
Eminovici Aglaia în vârstă de 19 ani, de
proiesiune proprietară, născută

TY
în Satul Ipoteștila anul 1852, luna Maiu
în 7 zile, cu locuinţa în satul
Ipoteşti, fică majoră a D-lui Gh. Eminovici,
în vârstă de 59 ani, de pro- -
fesiune proprietar, şi a D-nei Raluca Eminovici, în vârstă de 53 [ani],.

SI
de profesiune proprietară, domiciliată în satul Ipoteşti. — Asupra consiliului
cărora viitori soci ne-au înfăţoşat certificatul primariului Comunei Cu-
coreni cu data din 27 Decembre
prescris prin Art. 134 şi 136.
Naşterea contractantei
anul

rezultând
ER
1870 pentru facerea actului respectiv,

dintrun acţ de davedire, făcut .

IV
după declarațiunea a cinci. martori, legalizat de primarul Com. Cucoreni
sub Nr. 1046, cu data din 23 Dechembrie anul' 1870 şi omologat de tri-
bunalul Judeciului Botoşani la douazeci şi
UN

nouă Dechembrie acelaş au

sub Nr. 10.892 — cei de faţă contractanţi: părinţii,
viitorii soţi şi martori
ai viitorilor soţi ne-au declarat că nu s'au făcut niciun contrac
t de căsătorie.
Actele preliminare sunt: A) publicațiile făcute fără opoziţie în
AL

această comună în Duminicile dela 20 şi 27 a lunei Dec. B) Actul res-

pectiv. C) Actul de dovedire care ține loc de act de naştere tuturor,
acestor acte parafate de noi şi oprite la primărie, spre a
rămânea ală-
TR

turate la registru, precum şi Cap. IV de sub tit. al V c. c. s'au dat

cetire:
de moi în auzul tuturor celor de faţă mai sus arătaţi,
după care con-
tractanţii au declarat că voesc a lua în căsătorie unul pe
D-şoara' Emi-
EN

novici Aglaia şi alta pe D-l Drogli Ioan şi noi Costachi Nastasanu, pri-
marul şi oficierul stării civile, am. pronunciat.. în' numele legii că con-
tractanţii sunt uniţi prin căsătorie. | | |
/C

Toate cele de mai Sus S'au! făcut în public, în casa primăriei, în

faţa celor patru martori, şi anume: | martor D-l Costache Creţu în vârsta
SI

de 46 ani, de. profesiune cultivator, cu locuinţa în satul

Ipoteşti, vecin 19).
Al II martor D-l lon Prodan în vârstă de 60 ani, de profesiune cultivator,
cu locuinţa în satul Ipoteşti, vecin. Al III martor D-l Costache -Leancă,
IA

în vâristă de 45 ani, de aceiaş profesiune, al IV martor D-l Vasile Șmidai,

în vârstă de 50 ani, de profesiune cultivator de pământ, cu
locuința în .
U

Satul Ipoteşti, vecin 2). Cei doi dintăi din partea sociului, iar cei
de pe
urmă din partea sociei, şi după ce am dat „cetire
BC

acestui act, în auzut

 — 593—

RY
tuturor celor de faţă soţi părinţi, viitori soţi şi martori ai viitorilor soți,
le-am subscris cu toţi aceştia.

RA
Contractanți: loan Drogli, Aglaca Eminovici
Părinţii socii: Gh. Eminovici, Raluca Eminovici

LIB
I Martor: Eu Costache Creţu
II Martor: Eu loan Prodan
III Martor: Eu Costache Leancă
IV Martor: Eu Vasile Şmidai

TY
Dar deşi actul desluşit specifică „nu s'a făcut nici un con-
tract de căsătorie”, Gheorghe Eminovici îi dădu lui Drogli si-
net pentru 2000 galbeni drept zestre, fără să se uite dacă avea

SI
sau va avea curând suma făgăduită. Din această vreme ni-s'a

ER
păstrat întâmpinarea îngrijorată a poctului către cineva, căruia
se încredința epistolar: - |
„Aş îi dorit ca să nu fi trebuit să-ţi scriu această epistolă
IV
nici pentru tine pentru că te expun la o supărare, nici pcritiui
minc, căci ca-ţi deschide „fereştile spre a te uita într'o cusă
UN

“care maş fi dorit s*o cunoască nimenca m lume, a mea adică.

Nu ştiice tată am. Sărac şi împovărat de o familie prea
(şapte copii) e cu toate astea înzestrat c'o deşertăciune atât de
AL

mare încât ar putea servi de prototip pentru acest viciu, după

părerea mea cel mai nesuierit din lume,
'"Măritându-se sora meu, el i-a promis o zestre de două
TR

mnii sclbeni. Este ridicol când un om promite în Scris ceeace

nici are şi nici poate recliza, dar oblizațiunea faţă de cunnatu-
EN

meu este pozitivă şi bătrânul meu € ca şi ruinat... 91).

19) [ată-l documentar în hârtiile Eminovicenilor şi pe de-ajuns le-

/C

gendarul moş Costache Creţu iitarul !

20) „şi pe ceilalți megieşi ai vetrei din care a răsărit poetul, țăran
zăravăn între ţăranii mândri a-şi declara îndeletnicirea de cultivatori.
SI

2) După mss Academici Române 2255, f. 294, în |. E. Toroutiu,

Studii şi Documente literare, IV, Bucureşti, 1933. Datarea propusă de cedi-
IA

tor: 11880/81, cred, totuşi, că nu poate îi primită, întrucât informaţiile

epistolei şi solicitarea unei ocupațiuni mut se potrivesc decât anilor 1870/71
când
— deci după 1871, an în care se încheiase actul civil menţionat şi
U

Eminescu, întors peste vară, se gândea si întrerupă studiile universitare,

BC

litera-
audiate „ausserordentlich”. Era strâmtorat de datorii („Convorbiri
33
 — 594 —

RY
Temerea trecu î în fapt peste şapte ani abia, când Emino-
„“Vici îşi vându, la 10 Februarie 1878, moşia Ipoteştilor către

RA
"Cristachi Marinovici pe 8200, galbeni austrieci, pentru: a aco- -
peri banii dotali garantaţi în proprietatea celor 288 fălci sătești,
stăpânite de el treizeci de ani înapoi 21 bis).

LIB
Ajunşi la Cernăuţi, Aglaea şi ai ei. întâmpinară, din toată
lăudăroşenia lui Drogli, marea sărăcie lucie, Putură afla lesne
“Că mirelui îi plăcuseră până atunci petrecerile şi umblase prea

TY
«doritor după femei ? 2), Dar hotărât că pentru profesor căsăto-.
„ria a fost, mai mult ca pentru alţii, un hotar. Ginerele încercă, |

SI
dintru început, să-şi ridice societatea, alături de tânăra sa
doamnă nobilă. „Intr'o bună zi, Ce-i plosneşte prin cap? Se dă.
la făcut vizite pe la boierime (Petrino, Cârstea),
Cu Madame Drogli —
ER
împreună.
cu echipajă, cu fecior în: capra (ur.
biet student hămesit), cu mănuşi albe... Dar: prea curând a slo-
IV
bozit nasu 'n jos, fiindcă nimene nu S'a aflat să le întoarcă
UN

vizita” 23). |
| Dealtiel Şi Aglaea,. distinsă îîn ovalul feţei, gatenă, înaltă,
bine închegată la trup, sveltă, şi-a cultivat îrumuseţea în ele-
ganja predilectă încrederilor de sine 2 bis).
AL

An. XLIV (1910) No. 2 DE. 189), şi desgustat de dihoniile colegitor

TR

români din capitala Austriei. Dealtfel, după primul trimestru urmat la

Viena (înscris: 2 Oct. 1869), el.nu se mai găsește cuprins pentru celelalte
trei trimestre în matricolele universităţei, şi Leca Morariu, Mărturii noui
EN

„despre studentul Eminescu, îu „Junimea literară”, An. XII (1923), pg. 128,
pe drept cuvânt “surprinde „răstimpul April—Mai 1870 — toamna anuilui
1871, răstimp în care Eminescu [1 dispare din Viena”. Ion Grămadă, Mi-
/C

„hail Eminescu ( Contribuţii la studiul vieții şi operei sale) în „Mitteilungen

“des Rumănischen Instituts an der Universităt Wien”, 1 Band, Heidelberg,
1914, pp. 231—232, interpreta această întrerupere ca datorându- -se pregă-
SI

tirilor serbărei dela Putna sau. ingrijirei, boalei venerice contractată în 1870,
" Dentru care revenise în ţară.
IA

21 bis) Corneliu Botez în. Oinagiul citat, pp. 32, 33:

) Din amintirile d-rei Paulina Lumicovschi.
U

2) Sofia Ştefanovici, art. cit.

23 bis) Memoriul căp. Matei Eminovici întregeşte, Că zestrea Aglaei
BC

cuprindea, dintr'ale, mamei, alesida pe care, bun familiar, o avea dela Pa:
| raschiva lurascu, ei dăruită de generalul Jeltuhin.
 RY
— 595—

| Aceleaşi amintiri vrednice crezărei pomenesc despre

RA
“Gheorghe Eminovici. purtând strae greceşti „antereu în ciubuce,
brâu de şal turcesc, chetalipa” şi despre Raluca Eminovici „CU
pe cap
testemel şi cu rochie moldovenească (adecă rochie în-

LIB
treagă şi brâu)... O biată femeie necăjită ! Odată venia dela
Botoşani (în tren) cu o curcă pentru Madaine Droegli. Curca
tocmai ra să cadă cloşcă şi nu se arăta de fel bucuroasă de

TY
Aşa! voiaj” — călătorind prin 1873—1$74. Incercaţi din partea
celorlalţi copii, bătrânii străduesc către copila căsnicită sufle:

SI
teşte şi nu precupeţesc nimic pentru binele, cât mai putea îi şi
de care, ştiindu-şi boliciunile născute, verificate flagel:în pro-

sănătate.
„Peste lunile verei 1874,
ER
geniturile ce li se prăpădiseră, le-ar Îi dorit, mântuitoare, în

amândouă îctele (Aglaca mări-

IV
| tată şi Harieta, deopotrivă suferinde în îclul lor, adăozând că
cea dintâi abia scăpase de lăuzic,2%), sunt pornite la băile Te-
UN

plitz %), staţiune cu izvoare calde (între 470—330 Celsius), bo-

gate în carbonaţi de natriu şi căutate atât pentru temperatură
ridicată cât şi pentru iradieri în terapeutica maladiilor ulceran-
AL

te, a paraliziilor, reumatismului, sifilisului, scroiulelor. Locali-

tate cu faimă 2), Teplizul avea la îndemâna vizitatorilor Îc-
redeie de nămol, cişmele cu ape minerale şi instalaţii hidrote-
TR

„rapice. Căminarul alesese foarte potrivit locul curci, pentru

care cheltuise 3000 fiorini, mai mult decât rotundul veniturilor
EN

sale moşiereşti pe doi ani; dar fără folos la urmă, căci întor-
cânduise dela băi şi poposind în Praga, cele două îcte sc con-
taminară de tifos, trebuind să 'fie izolate, asticl încât despre
/C

ele nu ajunse timp de „5 săptămâni de zile” nicio veste acasă.

SI

2) Născuse pe Gheorghe, întâiul ei fecior, la Ipotești (15/24 Apri-

IA

lie 1874). .
25) 1. A. R [ădulescu- Pogoneanu), Două scrisori ale lui Eminescu,
în „Convorbiri literare” Au. LI (1919), No. 6, pa. 397. Scrisoarea îngrijată,
U

dar târzie, a postului din: Iaşi, 4/16 Noem. 1574.

26) -Sieginund Schneider—Proi. Dr, Benno Imendărier, Mein Oster-
BC

.reich, mein Ileimatland, Wien, [i. d.], II, pp. 312—313.

 RY
IN
| | |
Eminovici, crezându-le „tătăcite cine
ştie unde prin luime”, plecă. .
îngrijor at spre a le găsi şi aduce — cu alte
mărite temeri, cu

RA
alte cheltueli. Vara, alteori, Aglaea se întâlneşte la Ipot
eşti 27),
Avem motive să credem că, din însoţirea
gli, prin Chibzuială, şi-a putut cump cu Agla ea, Dro-

LIB
ăra, împreunândşi banii do-
tali, ceva pământ, cu casă la. Horecea %);.
de altiel în 1875 fu
numit cu decret cesaro-crăesc (Nr. 18403) inspector distric-
tual peste Suceava. şi Câmpulung, însărcinare Superioară

TY
retribuită, pe care o deţinu până. la bine
13 Martie 1882.29),
In 1871 Mihai Eminescu, venit dela Ipot
eşti30), se oprea
puțin în Cernăuţi; vedea întâia oară aşez

SI
area surorei sale —
căreia îi purtase între străini, îrăţ
esc dor la Viena, departe,
aşa cum spovăduia Samuil Isopescu
„Veşte familia sa, dela el n'am auzit ER
l oarecând: „In “ceeace pri-
nimic, însă atâta ştiu că
sta în corespondenţă mai mare cu sora
lui Aglaia Drogli” 31) —
IV
Şi iscă lea (29 Iulie/11August), ca secretariu adresa
serbărei dela Putna 2). De-aici poetul
comi
tetului
UN

îşi porni calea spre mă-

năstirea domnească.
a
A doua dată el este ştiut îndreptându-
se spre lăcaşul su-
rorei căsătorită, la Suceava (str. Zotenilor 1202), oricum dup
AL

1875. Eminescu întovărăşea „o domniş ă

oară oloagă”, nu alta de-
cât
Harieta” şi pe încă un domn (frate?), Lui Cons
tantin Man-
TR

„dicevsc hi, copil atunci, pe care-l! uimise iruntea inspiratului,

| „2) [Sextil Puşcariu], Patru scrisori inedite ale
lui Mihaiu Eminescu,
EN

în „Junimea literară”, An: VI (1909), Nr. 7. şi 8, pg. 128. |

%) Eugen |. Păunel, Popasuri eminesciene în Cernăuţi, în „Convor-
biri literare”, An. LXXII (1939), N-le 6—9,
pg. 936. Noi credem identificat
aici însuşi siatul: insistent al socrului lui
/C

Drogli, priceput în Siguranţa in-

„vestiţiilor de pământ,
„%) V. Gherasim, arf. cit. |
SI

30) De-acolo, |
în 6 August 1871, el scria lui T. Maiorescu
despre
reierind
selecţionarea conierinţei lui Al. Xenopol, ce avea
IA

să fie citită lângă

Piatra lui Ştefan cel Mare, . | ,
33) +*, Momente din viața lui Eminescu, în „Adeverul
literar şi ar-
tistic”, Seria III, An. IV (1923), Nr. 25, pg. 5.
U

|
3) Teodor Bălan, Serbarea dela Putna, Cernăuţi, -1932,
pp. 33, 92-93,
BC

cu ultime ls pregătiri şi prospectul pa:ticipărei la „fericita întâlnire”.

 RY
— 597—

şi păstra amănuntul atare până 'n târziul bătrâneţelor, îi en-

RA
tuziasma exclamarea: «Omul acesta trebue: să fie foarte cu-
minte 1» 33), N
| Trăirea Aglaei în mediul sucevean avu hotărîtor efect

LIB
pentru evidenţierea darurilor înăscute şi cărora le trebuia doar
educarea estetă. Suceava trăia suvenirul silințelor mu-
zicale în care se cheltuise izbânditor Stefan Nosievici şi unde,

TY
după 1870, organiza cvartete de cameră, simfonic, corale mixte
Şi alte reuniuni cavalerul Leon de Goian. Vechiul Scaun dom-

SI
nesc, cu propriu Gesanever Cin, trăia tincreşte perioada valsului
vienez, cultiva în saloane compoziţia severă sau o alterna o-
peretei
susținute
legendele
gen Strauss,
înfăptuiri
îamilici însăilau
ER
îşi încălzea comunitatea intelectuală prin
de diletanţă 21). Aici, în Suceava, spre care
aşezarea unui străbunel suedez a-
IV
venturier, 3),în această Suceavă perfectă contemporană capi-
talelor armoniei. numai aici, noi întrezărim şi ajungem vremea
UN

presătirei artistice a surorei lui Eminescu, predania de suflet

pentru cseace va da ea mai pasionai scenei.
Din 1882 (an când mandatul de inspector districtual al
AL

lui Drogli încetă şi astfel, reveni la catedra dela „pedasosiur

fiinţă = între amatorii din familii bucovinene răsărite „c
TR

mitetul pentru crearea unui teatru român la Cernăuţi”, ind

căldura. adeziunei în Vasile Morariu, îeciorul cel purtat în stră-
înătăţi al mitropolitului Silvestru, care şi ajuta cu autoritate
EN

3) V. Gherasim, art. cit. lar unei copile, soţia aceluiaşi C. Mandi-

/C

.cevschi, îi oprea altă uimire: „Omul acesta irebue să fie grozuv de neno-
rocit !” („Făt-Frumos” An. IV (1929), Nr. 5, pg. 196).
33) Victo: Morariu, Din memoriile muzicale ale lui: Leon cav. de
SI

Goian, în „Viaţa Nouă”, An. IV (1915), Nr. 164-176, cu intermitențe şi

“fără a le termina de publicat din cauza izbucnirei războiului; Dr. Rudolf
IA

- Gassauer, Suceava muzicală de altă dată, în Anuarul Lic. „Ştefan cel

Mare”, Suceava pe 1936/37,'pp. 3 şi urm.; Victor Morariu şi Ştefan Pa-
velescu, Istoricul Reuniunii muzicale drămatice „Ciprian. Porumbescu” din
U

Suceava -(1903—1938), pp. 11 şi urm.; Liviu Rusu, Muzica în Bucovina,

BC

“ “Bucureşti, [î. d.], pp. 27, 30, 33.

3) Omagiul citat, pp. 31—32.
v
 pa o 598 —

RY
inițiativele tinerilor 3), în4 preotul loan Procopovici,- în
Aglaca:
Drogli, în pianista şi cântăreaţa. Eugenia
Tomiuc (Fangor) şi în! :

RA
Minodora . Stefanelli. Comitetul închirie „local ităţile” fostului
Hote] Moldavie, de lângă biserica Sf. Parasche
va şi dădu câ-

LIB
teva. reprezentații publice, chiar înainte
de a se “ontopi CU S0-
cietatea «Armonia», spre. care într'ales au hotărît priceperea |
| şi însufleţirea tânărului muzician Tudor
Flondor.
Numai între 1883—1884 noua

TY
grupare se. produse cu 19-
reprezentații, punându- -se în scenă 23. piese 37). Programele
«Armoniei», câte au ajuns până la noi, şi
mă gândesc în pii-

SI
niul rând la bogâta. colecţie a prof. N. Tcaciuc-Al
bu 5), Sau se;
„pot reconstitui datorită dărilor de seamă ale
publicaţii! Or Con-

remarcabilă.
ER
temporane, arată “pentru, Aglaea Droegli O participare
ar istică
| |
Duminică: 1/13 Mai 1883, ea cântă rolu 1 Smărtindiţei,
IV
s0-= Ş
ţia proprietarului Teodore canu, din «Rămăşagul» 3),
comedia
UN

lui V. Alecsandri, întrun 'aat, muzicalizată de. Tudor

Flondor.
| Duminică 8/20 Mai 18853, interpretă rolul Elenei Vultur
din comedia. lui G. Bengescu, în trei acte, «Cucoana Nastas
ia
Hodoronc» 10),
AL

“Luni 4/6 Iulie 1883, iucă din repertoriul Alecsandri două

roluri: al actriţei Aglaia, din <Creditorii» si pe al Smărăndi-
TR

———————

3) Dr. Ion Sbiera, op. cit. pg: 398, unde:-se scrie chiar: despre o:
EN

subscripţie. publică benevolă, de trebuinţă primelor înighebări.

„DN. Teaciuc-Albu, Vieaţa şi opera lui Tudor Flondor, Cernăniţi,
1933, pp. 12, 18—19. ”
/C

3%) Căruia, pent:u bunăvoința de a-mi- -le încredința spre consultare,.

„îi adire, aici, mulţumiri întregi...
SI

39) Alături de: Dr, Lupu. (Teodoreanu), d-ra E. Tomiue (Tinca), E-

| mil „Popescu, (Nicu), d-na Lumicovschi (M-me Franz), Halip (loan). |
IA

„40)- In - restul distribuţiei: d-na Lumicovschi (Nastasia Hodoronc),

mama celei ce ne «informa mai sus; Nicu Meşederu (Şloim Finithule.:), Dr.
Lupu (Tachi Turturică), d-na Caplonsca - (Frăsina), d-ra E. Tomiuc (Mar-
U

zazeta), Ipolit Călinescu (Filip Crinescu), Eug. Meşederu (Mihai Luciu),

St Popescu, (Guguţă Trostea), Ant. Procopovici (George), d=:a Agripina
BC

Borcea (Ioana), George Borcea (Primarul satului). |

 RY
” - | — 599 —
ței, nâpoata pitarului Sandu, din steril Cinel- Cine»).

RA
La serata societăței, din seara de 1 j23 Noembrie 1583,
Aglaea Drogli recită poemul «Domnița şi robul» de Mihail
Cornea. |&5 i

LIB
Se înscrie sugestiv reportagiul lui Dionisie Olinescu (v.
„Familia”, An. XIX (1883) Nr. 4$, pe. 582). asupra talentului
Aglaei: „Publicul remase incântat de esecutarea precisă a pro-

TY
gramei. DOmna Drogli declamă poemul „Domnița şi Robul” cu
0 esactitate de admirat. Unele păsase din poem o atrase pe

SI
feremul dramatic, şi aci a fost esecutareu declamatore la culme,
Dâmna Drogli e sorâ poetului român Mihaiu Eminescu, care

ER
şi-a făcut studiile simnasiale in Cernăuţi”, de acelaşi conştiin-
cios cronicar care şi despre interpretările de până atunci, tot
în depărtata „Familia” îi menţionase la locul recunoaşterei
IV
contribuția teatrală: „represintațiunile... au reusit forte bine.
UN

Cu multă sracie şi chic iucară pân'acum rolurile lor dommnele:

Drogli, Caplonsca, Lumicovschi, d-râ Ștefanelli, şi d-nii frații
Meşederi, dr. G.. Popescu, M. Grisorovițâ, Ştefan Popescu”
(An. XIX (1883), Nr. 6, pg. 70); „teatrul nostru diletant român
AL

face progrese minunate. Mulţi din membrii lui s'au ridicat la

mare perfecțiune. Mai ales credem că s'âu destins prin o iucare
TR

fină şi frumosă: domna Drogli şi dr. Popescu şi Nicolau Me-

şeder | ]” idem, Nr. 12, pg. 142)
EN

Luni 21 Noembric/3 Dec. 1883 reapare în «Florin şi Flo-

rica». 12).
/C

) Având parteneri pe: Eug. Meşederu (Alecu Verianu), Nicu Mc-

şederu (Tache Jăvrescu), Ipol. Călinescu (Un croitor irances), lie Dimi-
SI

trovici (Un croitor neamţ), Nastasi (Un. coietar grec), A. Procopovici (Un
tutungiu armean), Vasilescu (Un îecior). Şi în „Cinel-Cinel”: Nicu Meşe-
IA

deru (Pitarul Sandu), d-ra Tomiuc (Tincuţa), d-ra Minodo-a Steianelli

(Florica), Dr. Popescu (Graur, iecior boeresc din Moldova). Acelaşi spec-
Mora iu
tacol se cântă cu distribuţia schimbată la 10/22 Fevr. 1884: Vasile
U

d-ra Mandicevschi (Tin-

(Pitarul Sandu), d-ra E. Tomiuc (Smărăndiţa),
BC

- cuţa), |
12) V, mai jos,
 pr
„—.600 —

RY
Joi „14/26 Martie 1885, la premierea
operetei «Noaptea _

RA
Sfântului Gheorghe», %), compoziţia
muzicală a cavalerului
Tudor Flondor, pe un libret de Teohar
Alexi, susţinu partitura
«lelei» Stana; deasemenea în 18/30. April
ie, la spectacolul de

LIB
„binefacere
dat pentru incendiaţii dela Vijniţa,
Miercuri,
|
23 lan./4 -Febr, 1885, dânsa se produse în «Pri-
marul fără voe» (titlul dintâi: «Găina cântă») +4),
comedie în-

TY
tun: act. de Bayrd, Dumanoir şi Deunery,
tradusă de C. Bă-
lănescu. Deţinea rolul Doamnei Penşon.
De |
| Vineri 24 lan./5 Febr. 1886, o întâlnim pentru ultii

SI
na oară
pe Aglaea în. «Cartea IIL., Capitolul. 1», 45), comedie întrun act
de Eug. Pierron şi Ad. Laiferiere, tradus
ER
rolul Lucille Mailly. Pe verso unui program
„tacol, am întâlnit, scrisă de mâna lui Euge
ăde Manoliu, jucând
dela acest spec-
n -Meşederu, lista:
IV
diletanţilor dramatici ai «Armoniei» — şi, la colo
ana «Dame- .
lor», cea dintâi însemnată: Drogli, după care urme
ază alte trei-
UN

sprezece nume. În ordinea lui Meşederu noi citim dova

da justei
prețuiri pentru talentul, căruia i-se încredinţase .
ră roluri de
răspundere scenică şi interpretarea iusese -elogios primită de.
AL

opinia spectatoare. Ia
| Maiorescu însuşi o văzi în trecerea prin Bucovina, din
TR

1883 şi, ca mereu meticulos cu experienţa zilnică, îşi însemna

următoarele, la -18 Febr./Martie — adevărată glosare asupra
| vieţei româneşti din Cernăuţii altor vremuri:
EN

| | „Aseară, teatru de diletanţi al societăţii româneşti de aici,

"întro sală a otelului Moldavia,în etajul 1. Tânărul jurist Flon-
„dor dirija: orchestra (tânăr simpatic, svelt), un frate mai mic.
/C
SI

1) Rolurile celelalte cântate de: Iancu Cocinschi (Dinu), Dr. G.

Popescu (Stan), Eug. Cernăuţeanu (Florica), Manasterschi (Ițic), Soco-
„ean. (Ruhelă), Grileovici (Chiva).
IA

|
a) Ta inta:pretarea personasiilor celelalte: Manasterschi (D-l Pen-
* son), Malia Mandaşevschi (Perina), Victor lliuţ (Cristofor), Dimitrovici
U

(Diurosel), Isidor Stefanelli (Muilo).

„4%5) Cu Stefan Popescu (Em. Mailly) şi Dr. Ştefan Petrovici (Octave
BC

- Dubourg). | m
 RY
— 601 —,

toba mare (nostim de tot), alţi şcolari şi studenţi celelalte in-

RA
strumente, v. Onciu flaut, gentilul,.. violoncel, un mic şi încân-
tător băiat Isopescul violină ş. a m d.Locuri vreo 200, sala
tixită (a 70 crăițari, dar numai

LIB
cu invitație, nu putea intra ori-
cine). Era acolo toată lumea mare 'Şi. mijlocie din Cernăuţi:
al-de Potrino, al-de Styrcea, Christe, Contesele Logotheti-Po-
povici, ş. a. m. d. Totul sub conducerea predicatorului Cate-

TY
dralei [eietropolitane] loan Procopovici.
— Sa jucat Drumul de fier, aşa ş'aşa; dar/'lorin şi FIo-
Tica, admirabil de bine şi, în cea mai mare parte, inteligent.

SI
Remarcabil comic un domn... (care juca pe bâlbâitul Colive-

ER
scu) %), excelentă şi în unele pusagii de o ştrensăreuscă drăsă-
lăşie, sora lui Eminescu, doamna Drosli, bărbatul ei profesor
„Ja Școala normulă de învățători. Un oarecare Popescu [juca]
IV
pe Florin, ncîndemânatec în joc, dar de-a dreptul splendid în
cântec. Intreaga reprezentaţie, admirabil de reuşită şi
UN

de
plăcută. A început la 71'/> şi s'a terminat la 10!/2 | |").
Maiorescu îşi reaminti osebit de „sora lui Eminescu”, la
câteva zile după ce poetul sfârşit, după a treia internare în
AL

„casa * doctorului Suţu, îi obliga datorinţele unei interpretări in-

tegrale: Harictei, căreia îi scrisese altădată (14/26 Martie
TR

1884) cu câvintele unui registru de indignare, mai nenorocită

acum, sub aplecări dureroase, ca să sc înfunde într'o mahala
provincială, ei, ajunsă pe urma colectărilor sgomotoasc, O Speci-
EN

fică gură-rea, nu i-se putea adresă; locotenentului Matei Emi-

novici mai puţin ! Criticul scrise, crezător, lui |. G. Sbiera, iost
/C

el însuşi profesor al lui Eminescu la Obereymnasium, care, lo-

cuind în Cernăuţi, putea cere relaţii iamiliare deadreptul A-
SI

glaei. Dar cercetată pripit, ea s'a mulţumit să recomande „cam

IA

36) Să se întrezească: Ştefan Ponescul, neîntrecutul comic al Bu-

covinci în elanurile d:amatice ale vremei sale, traduciitor de opuri dra-
matice pentru «Armonia» și chiar versuitor. A murit la 18/30 Noem. 1SS6.
U

17) “Titu Maiorescu, Insemnări zilnice, Il, București; Victor Morariu,

BC

Maioresciene (Institutul de literatură, Nr. 17), Cernăuţi 1910, pp. 17—IS

(din „Făt-Frumos”, An. XV (1940), Nr. 3. pp. 82).
 1 602 —

RY
totul ce'şi aduce [| ] aminte” schița lui losif
-Vulcaar din »Pa-.
milia» 1885, Nr. 2, cu adaosul revelator:

RA
că fratele său '<în vâr-. .
stă de 16 ani â compus o dramă în Cinci acte:-pe: o
„. coală de hărtie, pentru care mult Sîngură
ar'dă acuma .de S'ar maj găsi

LIB
undeva. «Aceasta, zise ea niai «departe, vă&dia de pe atunci ta-
lent. literar». Cum -
Sbiera stăruia, pe baza misivei lui Maiore-
scu, Doamna Drogli i-a promis să-i
-ce predea ulterior «tot
scie din copilăria îrăţini-său»şi din rămăşiţele

TY
evocatoare nu-i.
încredinţă profesorului decât o epistolă veche 5).
i
| Faima lui Maiorescu, mărită prin recunoştinţa pe care a-.

SI
vea îndrituirea s*o manifeste pentru cât. acesta. ajuta
se îratelui
Său în ţară,
peste graniță “la studii Şi "n timpul suferințel
„zdrobitoare, îi obligă Aglaci următoarea scrisoare, ocoli
severent amănuntul Şi durerea
or:
nd per- î
|
ER
câtă ştia strânsă din copilărie:
IV
„de făptura celui pierdut:
N
UN

p | Stimate Domn, a
Conform dorinţei D.voastră vă trimet «Familia» Nr.
2, anul 1885..-
Biografia îratelui Mihail este exactă, cu deosebire
că s'au născut în satul
AL

Ipoteşti lîngă oraşul - Botoşani, departarea 1/2 oară,

proprietatea tatălui”
nostru, . i a Ea
Gimnasiul superior nu Pau terminat aice din desperare că murise:
TR

Pumnul. Imi aduc aminte că după înmormântarea lui

Pumnul: ş'au depus.
„Cărţile sub un scaun în grădina publică ş'au plecat spre
casa părintească.
Întrebat de părinţi de ce au fugitde la şcoală, el plângând
EN

«mai
răspunse ::
mult mam ce face în. Cernăuţi — Pumnul:nu mai este- au murito.
" Părinţii în loc să-l mustre, au plâns şi €i; noi copii văzînd că plâng
pă-
rinţii, începurăm şi noi — aşa că acea scenă nu se: va şterge niciodată.
/C

„din memoria mea. Se a |

| - Cum s'a desvoltat caracterul seu în urmă nu ştiu; ca copil şi băeat
SI

era foarte drept, blând, bun şi milos, totodată despot mare şi pesimist. |
În anul 1871 părăsii şi eu ţara, el fiind la studii în Viena. La moar-.
IA

tea mamei în 1876 Vam văzut pentru ultima .oară ca bărbat sănătos; a-
„tunci era deja în Iaşi, ca iuncţionar. Cred. că de la 1871 încoace,
d-l Maio-.
"escu va şti mai bine viaţa lui activă.
U

,
BC

4)". E, Torouţiu, Studii şi Documente literare, TI, Bucuireşti, 1932,

„pg. 116. Esi i
ț
 RY
Sint multe scene din copilărie care mi le reamintesc, însă sînt de

RA
= prisos a le spune, ciici nu pot fi bune pntru biografie,
Primiţi ş. c. |. | A. Drosli *)
Scena a fost pentru Aglaca Eminovici-Drogli mult mai

LIB
mult decât: jocul atracţiilor spre care, generalizând, femeile co-
chete sc ispitesc, când nu sunt profesioniste ale rampei, de va-
lenţele frumuscţei sau de trăirea superiorităţei diferenţiare.

TY
Pentru ca, ca și pentru fratele inspirat, teatrul a fost pasiune.
Din toamna 1885, din care nu mai apare decât o sineură dată
public, îşi mută, în proporţii pitice, teatrul acasă: îlii săi şi pric-

SI
tenii copiilor fură actorii; din mobilă și podoabe se alese re-

ER
chizita pentru scena improvizată în salonul gospodăriei din str.
komer. Asista „un parter de cucoane, adunate la caiîca si cozo-
nac”, iar repertoriul număra piesele dramatice în care se pro-
IV
dusese Doamna Drozgli. Trebue să credem că tot ca conducea
şi repetările copiilor.
UN

Asticl «Florin și Floricia» sc jucă în ziua întâia Sau a

doua de Crăciun 1885, având interpreți pe George Drogli, bă-
:atul ei dintâi și pe Const. Isopescul-Grecu. Eminescu nemerin-
AL

du-se atunci în Cernăuţi, la sfârșitul curci hidroterapice, 30), a-

jută! reprezentaţia cu concursul sufleorului, intrând, bucuros de
nepoți, sprijinit pe suvenirul tinereţei, într'o cabină improvizată,
TR

Poetul era bolnav, neschimbat, şi locuia (din prudenţă

microbiană? căutând linistea?) nu la Aglaca, ci la Aspasia Ka-
EN

plonska 3%), sora lui Oreste Renney, iostul preiect rădăuţcan pe

30) |, E. Torouţiu, Studii şi documente literare, V. Bucuresti, 1934,
/C

DS. 124. | ,
50). Amintirea ciipitanului v. Dollitzsturm în „Junimea literară”, An.
N
SI

VI (1909), Nr. 7—8. pg. 158.

51) Ea însăşi interpretă diletantă în repertoriul «Armonicir, Cuci O
cuprind distribuțiile din: „După teatru” de T. V. Steianelli (50 lunie/12
IA

lulic: 1883), „Un trandaiiru în livree” de acelaşi autor (22/10 Oct. 1853),
în publicatia
„A sosit unchiul” (10/22 Fevr. şi 17/29 Fevr. 1884), primele
55 si urm.
U

lui Ioniţă Bumbac „Aurora română”, An. | (1S81), Nr. 3. pp.

An, ÎI (1$82), Nr. 7. pp. 97 şi urm.
BC

Ba, într'acecașşi îriițietate artistică, se aduni alte douii » „de hennev”

Victoria și Elena, pianiste simionice.
 RY
— 604 .—

vremea congresului dela Putna, în

str. 11 Noembrie No. 24,
Contemporanilor se înfățișa politicos.

RA
„Se vedea numai decât? ”
omul manieratşi de salon şi, mai ales, omul de rară atenţie
şi bunătate.
Se vedea însă şi poetul, fiindcă dela o

LIB
„Tidicat-dintre noişi îmbla de vreme s'a
colo până colo, mut şi meditativ
| ]. Aglaia îl cruța foarte, conversând
pe şoptite şi aruncân-
du-şi ochii mereu spre dânsul. Palid la față,
cu bărul ca pana

TY
corbului, Eminescu era nu numai Straniu
Şi, interesant, dar...
Chiar frumos” 52), a Da |
A treia zi de Crăciun, Mihai: Eminescu

SI
Suceava, pentru a îi părtaş la onomastica luă trenul spre:
lui Ştefan Dracin-
Schi, în nostalgicul târg istoric
Vasile Bumbac, la care trăsese ER
fiind aşteptat de vechii colegi
şi Harieta, Ştefan Ştefureac,
Samoil Isopesdul diin Cernăuţii liceului,
dela "Viena universi-
IV
tăței. Se va exterioriza şi acolo puhav,
sol de impresii, absent
„oricărui răspuns de bună primire
UN

5). Măestru] „Luceafărului?

din câte relaţii îi: fixează trecerea
peste Ţara-Fagilor la” stâr-
şitul anului 1985, vegeta preludiul
recidivei demente, ce-avea
să-l ducă, în anul următor, la mănăstirea
Neamţului,
AL

|
“Ioan Drogli şi Aglaea sunt atestaţi iarăşi
în 1887, la Botoşani, după ce Eminescu
lângă suferind,
ieşise din. ospiciu şi se
TR

găsea smerit sub' ascultările empirice

ale Harietei, de faţă când
poetul, în compătimireagenerală, adesea scoborâtoare cu o-
sârdia subscripţiilor rău înţelese. primi
EN

şi rugămintea unui grup

ca să fiinţeze O societate, sub patronatul propriului nume:
«Mihai Eminescu». Şoyăia. Aglaca : i-se adresa mereu „În
/C

cinci zile”: . | - a
— »„Dă-le, Mihai dragă, că's băeţi, de liceu
şi le vei face
SI
IA

5) Eugen |. Păunel, art. cit. pp. 940—941,

5) V, Gherasim, loc. cit.;.Dr. Teofil
Lupu, Eminescu lq Suceava, în
U

„Făt-Frumos” An. IV (1929), Nr.3,

pg. 109; ibidem, Nr. 5, pg. 196: Leca
Morariu, Eminescu la Suceava; “deasemene
a comunicarea d-:ului Con-
BC

stantin 'Tuşinschi în Buletinul „Mihai Emine

scu”, An. XI (1940), pp. 54—55.
 — 605—

RY
- N . o o
o mare
o
bucurie, fără
. A. |
ca tu să perzi îi fața altor persoane...5%).
-

Profesorul Drogli muri în noaptea de 10—11/22 Noembrie

RA
1887 55) de miocardită şi. ultimele oficii creştineşti îi îură Slu-
jite de. cucernicul Arcadie Ciupercovici, vivar mitropolitan şi

LIB
prieten lui, fost exumen la Putna 5).
Aglaea rămase văduvă şi băcţii cei doi. Gheorgheși loan,
trecură sub epitropatul profesorului: Dimitrie C. Isopescul 3), :

TY
director la «<Pedagogiul» cernăuțean, om cu vază recunoscută,
“înainte de toate coleg al răposatului. l-a venit atunci Aglaci
Siatul ca să cerce aşezarea între ai săi la Botoşani. Emine-

SI
Scu redacta şi scria insuşi, ca din partea Iarietei, către d-na
Cornelia Emilian (22 Martie 1888), mărturia acestei inițiative:
„Ideea de a aduce'pe soră-mea din Bucovina împreună cu co-
piii să trăim la un loc, am avut-o
ERnoi de mult; însc lucrul este
IV
cu neputinţă. Intăiu că copiii surorii mele sunt de [4 şi 12 ani
şi nu mai pot intra în școlile de aici; al doilca, trecând îron-
UN

54) Scrisoarea. Harietei Eminovici către Cornelia Emilian, datată

27 Noemvrie 1857, Botoşani.
55) „Revista politică” An. II (1887), Nr. 14 (1 Dec.), pg. 14, Acolo,.
AL

la pa. 19, şi mulțămita soţiei sale:

P>]

“ Adîne întristată de pierderea scumpului micu soţ, domnului

TR

Ion Drozli
, profesor la pedasosiul c. r.
EN

Mulţămesc din toată inima onorabilului corp didactic al institutului,

alumnilor lui precum şi tuturor societăţilor, amicilor şi cunoscuţilor pentru
sincerele şi numeroasele simpatii arătate cu această ocaziune.
/C

Ce:năuţi, la 27 Noemvre 1887.

/ 'Aslaca Drogli
SI

36) Extractul de moarte Nr. 575/1887, eliberat 'de parohul Leon:

Popescu, în nemţește, la parohiatul catolic din Cernăuţi; deasemenea
morților, Tom. II
IA

Parohia Pogorârea Duhului Sfânt locală — Mitrica

pp. 91/92, Nr. 184, specificând cauza morţei: „defect de inimă”, vârsta:
56 ani şi data înmormântărei: 12/24 Noem. c.
U

5?) Matricolele lui loan Drogli-fiul pe anii şcolari 1887/1888 (cl. III),
lui.
1888/1889 (cl. III 1:ep.), 1889/1890 (cl. IV, primul semestru) și ale
BC

Gheorghe Drosli dintre anii 1888—15892 (el. IV—VIII) .

 606

RY
tiera, nu i “sar mai da cei 300 fiorini stipendiu pentru copii, |

RA
pe cari "i capătă, pentru că copiii sunt premianţi” 55),- |
Este locul să evidenţiez că între cele. două surori Comu-
“niunea sufletească prinde a se desluşi îîn găsiri de caldă ințimi-
:

LIB
tate: copilăriseră împreună, îşi. simțeau înaşteri de suierinţă,
”
amândouă trecuseră prin chiliile dela Agafton. Câte dintre cău- -
tările băbeşsti nu le făcuseră, iarăşi, împreună? Căminarul le.
arătase zadarnic la doftori şi, cun s'a citit mai sus, le trimi-

TY
sese cu iscusită nădejde de tămăduire la Teplitz-Schânau. Ha-
rieta boteză la 29 Iunie (St. Petru) 1874, în biserica Pogorâ-.

SI
“rea Duhului Sfânt t, astăzi catedrala din Cernăuţi, pe întâiul nă-
scut al Aglaei 59), Ta 19 lunie 1881 Nicolae Eminovici scria ta-
ER
tălui său, atunci la Bucureşti: «Harieta nu se află acasă, mă.
voi repezi dumiinică, la Cernăuţi spre a o aduce» 60). Dii 7 A-
IV
prilie 1886 ne-a rămas misiva Harictei către Aglaea, prin care
stărue să-i afle, pentru treburile: Casei, „o gospodină bună, €e-
UN

conoamă şi credincioasă stăpânilor ci” 61), o bucovineancă —

prin pluralul „sfăpâni” înțelegându- -se pe sine şi pe poet, atunci
sub veghea ei continuă la Botoşani; apoi, câteva rânduri spre
AL

Sfârşit, adaogă: „Mihai va căuta să-ţi împlinească dorința în

privinţa versurilor” şi atestarea se impune precizărei că Aglaea
Drogli avusese şi avea din creaţiile lui: Eminescu chiar înain-
TR

tea tipărirei. volumului din. 1883.62), cum este cazul romanţei

————
EN

58) Henriette şi Mihail Eminescu, Scrisori, cătră Cornelia Emilian şi

fiica sa Cornelia, laşi, [1893], pp. 88—89. Nu .este adevărată motivarea
stipendiului, după cum se va vedea spre sfârşit, în special pentu fiul
/C

Ioan, care în clasa Ill-a rămâne repetent la studii, fiind notat „rău” şi la
purtare. Fondul Religionar alocase cei 300 fiorini. pe considerentul că
SI

părintele celor doi orfani se impusese vrednicelor amintiri ca un sărac ce

„Muncise îndeajuns pentru ridicarea bucovinimei.
IA

59) Parohia Pogorârea Duhului Sfânt din „Cernăuţi — Condica

născuţilor, Tom. | (1864—1877) pp. 354/355.
6) 1, E. Torouţiu, op. cif., IV.
U

6) „Convorbi:i literare”, An. 58 (1926), pe. 676.

d). G. Ibrăileanu, Ediţiile jlui
BC

Eminescu, în „Viaţa Românească”,

An. XIX (1927), Nr. 1 pp. 92—93.
pi
 — 607 —

RY
«Somnoroase păsărele», armonizată de Tudor Flondor în 1583
şi altele «pline de corecturi» sortite

RA
Şi concertată în 1884,
postumităţei:
Eu te iubesc a mea lrenă,

LIB
În a mea inimă te cresc,
“Tu suflet dulce de Sireni,
Cu al teu zimbet ângeresc,

TY
Plăcute-s zilele acele
Când te întimpin” ochii nei,
O tu femee între stele,

SI
Tu măndră stea între femei.

Ades în noaptea de tăcere

_ Mi-apare
- Frumos
chipul de copil
şi plin de măngăiere,
ER
Cu flori ca luna lui April
IV
O vino iară îermecitoare
UN

.
AL vieţii mele scump o0dor
Să-ţi sărut [] iubit picioare
- Şi la genunchii tei să mor 63).
sau fragmentul :
AL

i Din sfere ajunse

„De-al stelelor mers
E
TR

A Un cântec petrunse
Întregu-univers :
7
Din chaos îcrice
EN

s
Din somnul etern

„Venirăm, Ş'aice
„Cărări se aşteri
/C

„Si nime nu "treabă

„De ce ani apare .
SI

„Mişcăndu-ne m grabă
„La ce? la ce?6)
IA

“pe care Aglaca le cerea şi pentru plăcerea lirică în Sine, dar,

foarte probabil, şi spre a le da spre muzicalizare compozito-
U

Din mostenirea lui Eminescu, în „Mihai Eminescu”,

63) Leca Morariu,
î. 4, mg. 17. Un concept quasi — identic ta A. C. Cuza,
BC

An. Il:(1931),
Românesc Literar”, An. 1 (1909), pu. 501.
Kamadeva, în „Neamul
st) Leca Morariu, idem, pp. 17—15.
 — 608 —

RY
=

rilor” dela «Armonia». Se pare că, pentru vreme limitată, ea e.

adus cir sine manuscrisele poetului, câte, acestuia, nu i-se

RA
lu-
aseră de Maiorescu după 28 Iunie 1883 sau nu
le ferecase. DTe--.
văzător în lăzile cu cărți purtate la Simţion.
Deci. puţinul ciorne-

LIB
lor cu care se chinuia Eminescu apus în Botoşa
nii anului 1588.
Şi care îi erau licitate de către unele femei samari
tane, cu ve-
leităţi snobe, atunci, pentru autografe. Aşa interp
retez amănun-=
tul: „Scriu şi surorii mele la Cernăuţi să trimat

TY
ă poesiile lui
Mihai, pe cari le-a luat zicându'mi că le va descif
ra” — “din-
„trun bilet al Harietei (10/22 Iunie 133). 6, |

SI
In 1888 pe toamnă, aceeaşi soră beteagă, „într'o cupea
cu patru cai”, însoțea la Cernăuţi pe un cunoscut al
să nu cadă în mâna barăşnicilor”, îl recomanda Aglaei
- Harieta tot pe larg. în 10/22 Noemvrie 1588 către
ER
ei şi, „ca
. Scrie:
dăruitoarea
IV
- grijulie care a fosi Cornelia Emilian: Lil plecare
c! a stăzuit
să'i spun ce să'mi cumpere; “după multă „Stăruință cu
am zis
UN

“Că voesc a mă fotografia, ceea ce am şi făcut pozându-mă

cu
cruciuliță la gât, ceea ce însemnează vecinica pomenire, că va
îi prima şi ultima fotografie”... 66). Şi când această neferi
cită |
AL

soră din urmă a poetului închise Ochii întru odihnă veşnic

ă, Du-
ţinele bunuri de familie, hârtii şi amintiri simple, se mutară
în
scrinul celeilalte surori după trup, mai depărtată de. vatră,
TR

dar
duh splendid din încă neostoitul duh a] Eminovilcenilor.
Buna consideraţie de care Aglaea se bucura înaintea so-
EN

cietăţei cernăuţene, darurile 'de scenă :ce-o făcurseră

simpatică
şi aplaudată, îizicul şi eleganța căutate până la e :mănu
ntul din
urmă, 9 făcură să fie nădăjduită, pentru a jdvua căsătorie, de:
/C

câtre locotenentul Heinrich Gareiss voa Dăltitzsture, din Ba-

talioriul 76 Coţmani. Mic de stat, burduhănos, exprimând pe li-
SI

mia unsă a pomeţilor şii ?n confluența ochilor deschişi pe jumă-

tate strategia meselor încărcate, acesta era purtător de blazon
IA

austriac; iar spre partea mamei coborîse dintr'un şir de demni.

-.
U

„65) Henriette şi Mihai Eminescu, op. cit, DE. 99,

BC

6) dem, pg. 104.

 — 609 —

RY
„tari, cărora dacă nu le sunt de verificat sentimentele românești,

RA
"cum îu' între alţii |. Ambros 6), înfruntatul şi învinsul de către
Mihai Bodnar în alegerile pașoptiste, nu li se pot respinge răs-
punderile administrative, pe care le-au acoperit cu hărnicie ze-

LIB
loasă. Ce va îi fost în familia locotenentului la gândul exprimat
_de a se căsători cu văduva Drogli..., ortodoxă..., româncă? Fapt
este că în 5 Februarie 1890, după ce înaintase la Viena cerere
pentru aprobarea căsătoriei, specificând venitul total sizur de

TY
300 coroane 6),el primi încuviințarea şi, în acelaş timp, adresă
“rugarea către Arhiepiscopia romano-catolică din Lemberg pen-

SI
_tru a-i-se aproba: scutirea de a 2-a şi ă 3-a vestire, prevăzute
de protocolul nunţei la catolici. Gareiss aducea două temeiuri:
1) plecarea sa, pentru timp
ER
mai îndelungat,
de trageri dela Bruck a! Leitha (trebuia să fie acolo la 26 Fe-
la cursul teoretic

vruarie c.); 2) sfârşitul carnavalului şi începerea postului pas-

IV
cal, ceeace ar fi însemnat oprelişti directe 60), Chiriarhul pon-
UN

tifical dădu încuviințarea 70) şi, astiel, taina căsătoriei sc Îixă .

pentru data de 18 Fevruarie 1890. |
“Mai rămânea un prag şi acesta a fost, neîndoios, condițiunea
dintâi a familiei Gareiss von Dăllitzsturm: trecerea nuntitei la
AL

catolicism. Aglaea, dim dragoste pentru Heinrich sau din opor-

din
tunitate — şi insist pentru acest temei, întrwcât nu icşise
TR

(16 Iunie
doliul îndătinat după moartea lui Mihai Eminescu
— consimţi
1889) şi a surorei mezină Harieta (14 Oct: 1889)
din Ipotești,
EN

să-şi schimbe mirul pe care-l primise la creştinarea

că născută din nou pentru o biserică străină rădăcinilor din
prin acţiunca con-
care pornise drept-credinciosul Juraşcu, şi,
/C

se boteză a doua
fesională a paterului iezuit Francisc Eberhard,
a parohiatului „ro-
oară după ritul occidental. Mitrica în speţă
SI

ab. cnno 1SS0—

mano-catolic din Cernăuţi /Liber Natorum
IA

c7) „Foaia Poporului” 1910, Nr. 2l (1 Mai), pg. 9. —

en — Landwehr
6) Vom. K. K. Obersten Milităr als Oberst
U

A. Nr. 106/1890. j a
Gerichtshof, Abtheilung
) La 14 Fevruar 1890. (Cererea, în anexă, la actele căsătoriei).
BC

9) Act. Nr, 3860/1890. |

 — 610 —

RY
1893, f. 274] cuprinde,în rezumat solemn, epilogul actului
de:
conştiinţă: | ,

RA
_
„Die 13 a: februar,. 1890 recepta est e(x) schism(atae):
„orient(ali) in sinum Eccl(esiae) cat(olicae) post proi(essionem)

LIB
fidei, Aglaja Drogli, vidua p(ost). d(efunctum). Ioannem Drogli,
filia) leg(itima) Georgii Eminowicz et uxoris ejus Raluka
ri(ata) in-Ipoltelgti în Romania () die 7-a Maji 1852 nata
et eo-
dem mense 'baptisata, coram festibus. Henrico Gareis, Francisco

TY
„Skrzynski et. losepho Goetzela R.P. Francisco Erberhard
S. 1”), Da | | cc

SI
Cununia îu oficiată peste alte cinci zile în faţa altarului
apusean. „lnălțarea Sf. Cruci”. din Cernăuţi. şi conscripția ei

„următoarea partidă: |
ER
romană, în Liber Copulatorum, Tom. N., î. Sl, îi păstrează
e
IV
Sponsa
UN

D-a Aglaja: Drogli

vidua post (.) def(uncturn) 1o-
cnnem Drogli,
f(ilia) Georgii Eminowicz
AL

et uxoris. ejus Raluka,

de domo ignota, in Ipotestie
in Romania. 1552 nata — ritus'
TR

“ Vatini,
Cu Heinrich Gareiss, Aglaea trăi zece ani, anonimat legat
EN

“le noua familie în care era introdusă şi şuferinţele din pricina

morbului lui Basedow îi dădură crizele 'supersensibilităţei, pe
lângă deformările fizice, pe care femeea frumoasă de altă dată
/C

le-a simţit desgustătoare întregei fiinţe. O fotografie din ultimi: .

SI

săi ani ne-o arată cu pomeţii ieşiţi, privirea foarte aţintită,

pieptenătura părului „montantă”, în care este o agrafă; rochia
IA

') La 13 -Fevruarie se catoliciza şi Anastasia Moldovan,

U

fiica Le.
ontinei şi a: dui- Andrei Moldovan; dar, peste scurtă „vi:eme, reveni la
BC

ortodoxie. | _ 7
 — SIL —

RY
de culoare închisă se petrece până la funda albă, mult prea ho-

RA
gată şi Cu flori, pentru a ascunde icşiturile guşei? 2).
In bătăile accelerate ale inimei, în exoftalmia speciiică 72),
retrăgându-se din cercul cunoştinţelor până la a sc vorbi de

LIB
cazul ei straniu, Aglaea von. Dăllitzstur îşi va fi amintit de
“rudele consângene chinuite, cum se pierduse altundeva, frate
de frate, sinucigaşi, nebuni, rachitici, paralizaţi? de mama
bolnavă şi sfârşită în rătăcire? O va îi încercat perindarea lo-

TY
cului naşterei, satul, -atât. de iluzoriu cadrului austriac din strada
Sicbenbiirgerstrasse Nr. 34, sugrumat de 'storuri şi convenienţe?
Din zvon află în iarna 1898/1899 că Valer Branisce confe-

SI
renţiase la Clubul Tinerimei din Cernăuţi despe „Eehipetul” şi
„Strigoii” lui Eminescu, şi nu după vreme târzie gazetarul a
ER
fost prezentat rudei poetului, care îi comunică a fi păstră-
toarea multor paâpiere, „unele de natură foarte intimă”, dela
IV
părinţi, de la Mihai şi de la Harieta. Cum tânărul naţionalist
nu ocoli întrebarea dacă poate vedea acele hârtii, Aglaca
UN

i-a promis binevoitoare a-i arăta relicvele scrisului dorit, dar

după ce: le „va revizui”74)... Branisce, cum se ştie, chiar

7) Alte trei fotografii ale sale în: a)Omaziu lui Eminescu, 1909, pa.
AL

39 (din 1870, deci la 18 ani); b) ibidem ps. 40 (c. 1883—1884, cu copii,

_trecuiă de 30 ani); c) „Mihai Eminescu”, An. Il (1931), Nr. 4 (copertă)
cu căpitanul Heinrich Gareiss (după 1890). Medalionul din „Junimea lite-
TR

rară”, An. VI (1909), N-le 7—8, pr. 129 este o mă:ire fragmentară după
a). lon' Grămadă, op. cit., hors-text, cea în referire.
73) Aceleaşi caracteristice : „0 usoari exoltalmic”, „cât mai gros
EN

ca la: cei din. hipertrolie tiroidiană” s'au. observat şi la Raluca Eminovici,

ceeace denotă trecere ereditară a fenomenelor (v. Dr. C. Bacaloglu, Con-
siderațiuni literare şi medicale, în „Convorbiri lite:are”, An. LXXII (1939),
/C

N-rele 6—9,: pg. 806; Augustin Z. N. Pop, Contribuţii eminesciene II:. O,

mamă... Bucureşti, 1940, pg. '10). |
SI

33) Dr, V. Branisce, Isvodul 'de zestre al părinților lui Mihai Lmi-
nescu, în „Convorbiri literare”, An. 58 (1926), pg. 44 şi urm; idem, Scri-
IA

sori inedite dela şi relativ la Mihail Eminescu, în aceleaşi „Conv. lit”,

pg. 669—677. Şi altădată, cum a fost la Junimea” anul. 1883, se încercau
dări de seamă, între „produsele literare”, asupra creaţiei eminesciene —
U

George Popovici dizertând. despre Luceafărul (v. „Familia”, An. XIĂ

(1883), Nr. 47, pg. 569).
BC
 RY
.
)

atunci. trebui să: fugă din Bucovina. și, între

timp, moartea o.
ajunse din urmă şi pe dânsa,

RA
“
Ea îşi dădu sufletul spre zorii dimineţei de 30 Iuli
e 1900;
îu Slujită: apusean şi: îngropată în cimitirul
vechi al Cernă-
„_uţilor 75), Pe-aici, pe- aproape, fusese la gazdă

LIB
şi bătuse dru-
murile pentru gimnaziu, îndurând sărăcia întreţinerei
lui Dzier-
zek caretaşul (Schulgasse . Nr. 799); şi. fratele- -poet Mihai.
„Cine-şi mai amintea?! * Societatea «Armonia»,
având . condu-

TY
cătoare bagheta lui: Tudor Flondor şi a profesorului
Anton
Koller, călătorea propagandistic la vremea înhumărei
cântăreței .

SI
„Care o ctitorise nu cu vreme multă înainte. Itinerarul turneul
ui :
(Suceava, Câmpulung, Vatra-Dornei, Gura-Humorului,
Ră- .
dăuţi 76), a lipsit rămăşiţele Aglaei de ultimul salut
prietenilor artişti. Singur „Czernowitzer Zeitung”
melodic
însăila,
ER al
la
stirile mărunte ale zilei (An. XXXIII, Nr. 173 din 31 lulie. 1900),
IV
această părere de rău, “pe -care alte periodice „bucovinene
UN

nau cules-o:
„«Gesfern Friih ist hier die Hauptmannsgatțin Fr au
Aglaja:
Gareiss Edle. von Dăllitzsturin geb. Eminescu nach
lungem
Leiden in 48. Lebensiahre gestorben. Die Ver blichene, die îhrer.
AL

:
TR

| 15) Inhumarea se făcu la 1 August 1900. lată . menţiunea decesului

„ Aglaei în Liber Mortuiorura (Czernowitz), Tom. Il ab anno 1868—1900:
EN

Dies, mensis, annus

lie
Sacerdos, sepeliens , E
N-rus *| Nomen et conditio
Femin.|| Aetas ||.Morbus |.
/C

Dies | Dies “| domus „Mortui

|. mortis | sepult !
SI

o Aglaia von Gareiss

| Sieben- Dollitzsturm 48| mas:
IA

N pg. || uxor des cl. Henrici

30 dulii 8. orbus
1 August, biirg.- c. r. centurionis nata . annor || Basedovi
strasse 34| Eminescu e Ipoteşti
U

"|| oriunda (Romania)

-
BC

16) N; Teaciue-Albu, 0p. cit, pe. 31.

 RY
edlen Herzenseisenschaften

RA
wegen allgemeine Sywmpathien
Senoss, war eine Schiwester des bekannten Dichters Eminescu,
an dem sie: bis zu seinem Tode miț abeăitischer Verehrung

LIB
hing. Das Leichenbesânsgniss findet morsen um 5 Uhr Nach-
mittags vom Trauerhause (Siebenbiirgerstr (sse) dus stat».
Steagul negru din uşa muzeului naţional a desluşit de-

TY
cât la foarte puţini, în acest miez de vară, pierderea uncia
dintre semnatarele actului de fundare a instituţiei, ajunsă as-
tăzi la colecţii de cel mai important preţ.

SI
Când mai apoi: cimitirul vechi a] oraşului se desfiinţă, pen-

ER
tru ca pe locul lui să se înalțe: clădiri adaose universităţei, ţărâ-
na celor mulţi se adună într'o criptă comună; oasele Agluci, la
„acest prilej, au fost culese de familie şi reîngropate în cimitirul
IV
Horecea la primul rondou, Cum priveşti pe. dreapta, sub Crucea
familiei, alături de socrii ei — Amalia şi Vinzenz Gareiss von
UN

Dăllitzsturm — şi de părinţii mamei lui Heinrich — Antonia

și Iosef Ambros Malltzek. Pe aceiaşi parcelă, pas de câteva
morminte numai; se închilsese cu treisprezece ani. înainte şi
AL

racla. profesorului Drogili. | ”

Spre partea din jos a soclului, fiul loan şi bărbatul de al
TR

doilea i-au aşezat placă mică de marmoră neagră cu inscripţia:

Aglae Gareiss v. Dăllitzsturm
EN

| K. K. Hauptmanns Gattin..
| * 7/N 1852 — f 30/VII 1900
"dar numele îi este umbrit multă vreme din an de tulpina ierbu-
/C

rilor, cari cresc peste mormânt deavalma cu mătur., Cu icrig

SI

şi îlori insipide. sub lucrul păianjenilor zornici.Pe crucea pro-

filată în panoul cerului ajuns de mesteceni şi de arcul plu-
IA

telor argintii, se vede încă sârma pe care, desigur, a fost a-

târnată de mult ultima cunună pentru Sora lui Eminescu.
Ar mai fi; un adaos despre odraslele Aglaci: cei doi băcţi
U

din prima sa căsătorie; o fetiță Victoria (21 Mart./2 Aprilie

BC

1872—24 Aprilie/5 Mai 1874), murise de difterie încă din

pruncie. |
 RY
NI
£ . = — 64 — . . a-i

"Cel: dintâi, Gheorghe, născut

RA
în 15 April 1874 la. Ipotești,
a: urmat, ca şi tatăl său. — profesorul, şi ca şi unchii dinspre
mamă, la K. K. |. Staatsgymnasium din Cernăuţi între 1884—.

LIB
1892, unde şi-a trecut examenul de maturitate (19 Iulie 1892) 77).
Ofiţer . în rezervă, apoi —. absolvind dreptul în aceiaşi lo-
calitate — magistrat în -oştirea austriacă, manifesta predis-
„poziţii, chiar ambiţii

TY
deslănţuite pentru compurnerile. dramatice,
sfârşind de paranoia «dementia precox» ca şi de urmările in-
fecției. luetice, după îndelungă. internare prin ospicii. Tragismul -

SI
său a fost adus. cunoştinței studioase de către Vasile Ghe-
rasim 78). Existenţa lui psihică, de imperiu hereditar,. îl păstrea-
ER
Ză ultimelor amintiri în două ipostase: declamând nemţeşte,
în uniforma „militară, cu capul. desvelit, agitat, în faţa grotei
artificiale din! grădina Reşedinţei cernăuţene; . alta, premer-
IV
gând cu puţin alaustrairea, este aceea a. mereu-completei dezor-
UN

dini vestmântare, ciufuliţ, vorbind, singur şi gesticulând inco-

herent, adunând în iuru-i stranii cortegii batjocoritoare de copii
-pe străzile Cernăuţilor. sau semnul crucilor miloase de la creş-
tinii temători. Steaua lui George Drogli ca şi a ţăranului Vasile
AL

Florea, cimotie directă din Călineştii- lui-Cuparencu,! şi multor

alţi înrudiţi aceeaşi stea, apune sub catapeteasma răbuinirilor
TR

nenorocite 7 b). S*a mântuit în ziua de 20 Ianuarie 1917 la Spi-

talul "Ţărei din Cernăuţi, 'iar în 22 Ianuarie. a. fost înhumat cu
EN

mare” sărăcie de preotul „ciooperator” - Vasilie Cilievici, care-i

prohodi ultimele deslegări pentru noaptea eternă.
Ioan Drogli,: mezinul,-se născuse la '23 Noemvrie
/C

1875, -la
fel, în' Ipoteşti, declarat în scriptele “Cucorenilor de moş-
SI

neagul Ioan Prodân:şi de: Costache Leancă urmă ;până în clasa

IA

72) -Matricolele sale sunt de elev meritos.

18) Art.. cit.. Cu care ocazie se publică, lângă fişa respectivă de bol-
-nav, declaraţiile fratelui: său Ioan:,„Un unchiu. după mamă [= Mihai Emi-.
U

nescul: c murit într'o casă de alienaţi. în. Bucureşti”; „ama : “moartă de .

BC

m.. Basedow”.
:3b) Informatori: D-na Aurora Bocancea-Ciuntuleac şi Dr.-|.
Nandriş. - | |
 RY
— 615 —

IV-a (1885-—1890) la acelaşi liceu cu fratele mai mare, dar

RA
„nesatisfăcător” la studii, „rău” la purtare, repetă clasa III-a,
iar într'a IV-a, maică-sa văduvită trebui să-l retragă, îormal
„de bună-voe”, pentru a mu reedita clasa, dincolo de care in-

LIB
"telectualiceşte ereu putea sări şi, probabil, nici ca purtări nu se
putea încadra rigorismului şcoalei 79), Restul liceului l-a pre-
gătit în particular. Când, în 1903, V. Branisce îl întâlni la Ti-

TY
mişoara, loan Drogli, care îi încredință: două certificate ale
poetului, o scrisoare a lui Titu Maiorescu către Harieta, două

SI
manuscrise-fragmente ale lui Slavici, şase scrisori ale lui Mihai.
Eminescu către tată] său, către amândoi părinţii, către Şerban

ER
şi către nefericita Harieta, apoi o scrisoare a acesteia către
Aglaea 5%), „trăda simptomele morbului familiar, trăise foarte
desordonat”. Ofiţer sanitar, a căzut nu se' știe unde, dar la
IV
datorie, pe câmpul armelor habsburge în războiul trecut 52).
UN

Cu ei, lăcăi fără casă, neamul căminarului Eminovici, pe

linia descendenților direcţi, se stinge pentru deapururi.
AUGUSTIN Z. N. POP
AL
so

TR
EN
/C
SI
IA
U

15) Matricolele îi caracterizează suficiența.

BC

5) Dr. V. Branisce, art. cit.

81) V, Gherasim, arf. cit.
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
TY
SI
In Satul Eminovicenilor
ER
(Câteva lămuriri cu privire la originea lui M. Eminescu)
IV
UN

de dr. Y. Gherasim
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
lu satui Enunovicenilor
(Câteva lămuriri cu privire la originea lui Și. Enuineseu)

TY
de de. V. Gherasim

SI
In a doua. jumătate a lunii August, d. Leonida Bodnire-
ER
scu, directorul. liceului din Coţmani, mi-a atras atenţia asupra
faptului că în satul Călineştii lui Cuparencu, jud. Suceava din
IV
Bucovina, se mai află rude de ale lui Mihail Eminescu. Spunea
d. Bodnărescu: «Eşti încă tânăr, domnule Gherasim, şi văd că
UN

d-ta te ocupi cu Eminescu; îa vezi de mergi.acolo şi caută

prin condicele bisericeşti dela parohiatui Călimeştilor, să vezi,
dacă nu se vor afla lucruri noui, de vreo iinportanţă oarecare
AL

pentru biografia poetului». l-am mulţumit d-lui director pentru

sfatul.ce mi-a dat şi i-am promis că voit pleca. In ziua de 5
| Septemvrie 1922, trenul accelerat na zburat până la gara
TR

Dărmăneşti, de unde un. drum destul de bun duce la Călinești,

satul care, pentru noi Românii, are o însemnătate atât de
EN

mare. |
Un întuneric umed se lasă repedc,.ca o cortină, deasupra
satului şii al împrejurimilor. Vedem ici un pâle de pomi, ici
/C

o. casă, ici' o. mămuiaţă de om. Părcau stafii. O ploaie măruntă,

de un vânt subțire, pătrundea par'că până în case.
SI

aruncată
0,senzaţie neplăcută, chiar şi la auzul uruitului roţilor,
„Aveam
despicau ro-
căci simţiam,par'că răceala “noroiului pe oare îl
IA

sedeam. O în-
țile. trăsurii «boiereşti» în care din întâmplare
arc vreu
dispoziţie generală mă învăluia: mă întrebam dacă
U

să intri în
„rost aiceastă încercare. Să vii într'un sat necunoscut,
BC

i-ai văzut si Să în-

casele oamenilor pe care în viaţă. încă nu
ştie dece? —
cerci a dezeropa-un trecut, de care alţii — cine
 620

RY
—
nici mau îndrăznitsă se apropie — asta
îmi părea acuma atât

RA
de neinţele s, atât de. cutezat.. Aş fi vrut, în acest mome
nt, ca
trăsura să mă ducă îndărăt la Sară
şi trenul să mă îndepăr-=
„teze

LIB
iarăşi de locul pelerinajului meu
,” E
Dar după un drum de mai bine de
o oră, ttrăsu
se ra
oprs-
şte brusc la o poartă.şi d. colonel
Malinovschi, o rudă de-a.
familiei Cuparencu, îmi spune: «Aici ocueşte. părintele Fur-

TY
tumă». Mădau jos; trăsura porneşte, în opintitul cailo
r, la deal,
iar eu mă desmeticesc de cap: mai mult mă
furişez în curtea

SI
părintelui Furtună,.pe care îl cunoşteam
mai de. mult, apoi
îmi iau inima în dinţi şi. intru în casă
. Servitoarea mă con-

_Auzeam din când în când <Şvarţîmpete

ER
duce într'o odaieîn care 0 droaie de copii
«se juchlu în cărţi».
r», şi apot; iarăşi tăce-
rea încordării: cine o să-l câştige pe
IV
acel «schwarzen, Peter?»
Nu ştiu de ce îmi părea că şi. eu joc la hazard în
rând cu ei.
UN

„“ Dintr'o cameră de alături, iest apoi d-na Furt

ună, să mă
întâmpine,şi îi povestii pentru ce am venit
. Veni şi părintele
şi îi povestii şi lui acelaş lucru; mat veni
apoi, la! cină, şi d-na
Cilievici, o cumnată de-a părintelui Furtună, şi îi mărturis
AL

„din nou şt ei care e cauza venirii mele la, Călineşti. Inco

i
nştient
voiam să-i câştig pentru ideea mea. «Da — spunea părintel
TR

— sunt aici câteva rude:de ale lui Eminescu, şi se spune e

„unu
că:
l dintre Eminoviceni afost chiar preot, însă pozi
tiv nu ştiu
când şi: unde. Vom căuta şi prin condicile oficiului paro
EN

hial,
poate voiu afla! acolo cevas. ;. Ii |
Imi închipuiam acuma. că- toată călătoria! mea, la Căli-
/C

neşti, e o siinplă aventură. «Desigur — încercam

să lămuresc
— votu trebui să viu altădată şi să petrec cel puţino Lună
aici,
SI

pentru a putea ajunge la vreun rezultat. Acuma am venit să

"- “văd ce fel de ereutăţi vor îi de înlăturat». Şi, în
IA

fantazie, ve-
deam o mulţime de hârţoage vechi, scrise cu slov
e cirilice,
de o mână-tremurândă, slove pe care nu le voiiu putea
: deslega, '
U

„chiar şi două luni de aş sta de ele. a

BC

| Dar- după cină ni se deslegară limbile la toţi, şi; în câteva

ceasuri de-arândul, puserăm țara la cale. Am ajuns cu toții la
 RY
rezultatul că astiel treburile publice nu mai merg, o schimbare
radicală se impune: oamenii

RA
cinstiţi, câţi mai sunt, ar trebu;
fără deosebire de pairtide politice — să înceapă opera de rege:
„nerare. Şi aşa a şi rămas, când, ne-am despărțit, pentru a mer-

LIB
ge la culcare. Prinsesem inimă. Cu o încredere destul de pu-
ternică în ceeace voiu reus: să fac în zilele următoare, stinsei C,

lumânarea şi mă culcai. Dormii dus până dimineaţa.

TY
* “ *

“A doua zi, împreună cu părintele Furtună, ne-am pus pe

SI
lucru. Sfinţia Sa, cu. o dragoste rară, mi-a pus lu îndemână
toate condicile oficiului parohial. Era un vraf mare de cărți
ER
vechi: unele mâncate de vreme, altele mai bine conservate. Un
miros simpatic de hârtie veche se împrăştia prin odaie. Con-
IV
dici şi mitrici şi protocoale, care de care mai vechi, care de
care mai modeste. Să fi înviat Eminescu, de bună seamă, le-ar
UN

îi sărutat cu adâncă evlavic.

Neîncrezător le luam, una după alta, încercând să desleg
ceva din ele. Dar cu cât mă îndepărtam dela timpul nostru, cu
AL

atâta mai greu, mai de nepătruns, era Slova bătrâncască. Pă-

rintele Furtună în altă parte se bătea să afle ceva' despre îa-
milia Eminovicenilor. Zădarnic... Pierdeam tot mai mult nă-
TR

dejdea în izbândă. Veni şi d-na Furtună să ne ajute. Ca din

piatră, nu puteam scoate nimic. Pe lângă asta, condicile erau
EN

pe alocurea rupte pe margin:, în altele cerneala devenise palidă

de vremuri. o
Ceva mă împingea însă să caut mai departe. Voiam cu
/C

orice preţ să aflu cât de puţin. Trecuseră cam două ore

de căutare zadarnică. Se perindaseră vreo tre: sau patru con
SI

dice prin mânile mele. Mă cuprinse un fel de îriguri. Părin-

„condică a cunu-
IA

tele mal: liniştit silabisea, încă într'acecaşi

naţilor”, pagină cu pagină. Nervos îl întrebai de vreo două ori,
dacă încă n'a dat de urma Eminovicenilor. :Nimic...
U

lau în mână «Conscripția» din anul 1816. Perindez tot

BC

cu aceeași repeziciune o pagină după alta. Când privirea îmi

7
 — 622 — |

RY
cade pe. o rubrică în care, la prima ochire îmi pare: că văd
numele Iminovici, Mă opresc. Caut.. Apoi merg la Sfinţia Sa...

RA
Şi. amândoi slovenim în sfârşit numele Vasile leminovici. De-
desubiul. acestui nume era înregistrat: Ioana ca soţie, iar mai,

LIB
la vale copiii: George, Maria, Ileana, loan. Drept ocupaţie era
notat: țăran. Spre stânga: dela. această înregistrare. de nume,
la
rubrica numărul casei -era Nr. 27. Ca iulgerul îmi trecu prin
minte: «iată cheia». Acest număr 27 ne deveni călăuză cre-

TY
dincioasă prin labirintul de condici 1). El ne conduse până în
urmă, la anul 1736, când se născu Agafia; mama . lui Vasile

SI
leminovici, deci câţiva ani înainte ca acest pământ moldo-
venesc să fi trecut pe subt copitele cailor <împărăteştilor ar-
mate». trimise încoace prin ordinul «prea înalt» dela. Viena. ER
Voiu alătura la acestea, pentru. lămurirea. cetitorului sa-
IV
vant,o tabelă în care va apărea o parte din genealogia familiei
Eminovici, din sânul căreia a ieșit cel mai mare geniu al po-
UN

porului nostru.
Datele biografice. dintre care pe unele le-am scos de
prin diferitele comndici, chiar în acea Zi, trebuiau, în mare parte, . -
AL

să fie verificate. In seara trecută d-na Cilievici îmi spuse

„că părintele Stefanelli din Suceava, care pe vremuri fusese
paroh în Călinești, i-a arătat odată în cimitirul din Călinești
TR

1) Principalele cărti pe care le--ain consultat, în tim: dul cât am pe-

EN

trecut în Călineşti, au îost:

1) Conscripția dela 1816, 1857, 1859, 1911. (3 vol).
2) Tabelarnic- Protocol 1815, 1851 (1 vol.).
/C

3). Condica cununaților 1802—1861, 1861—1902 (2 vol.)

4) Mitrica născuților şi a “morţilor 1784—1802 (1 vol.).
SI

5) Condica născuţilor 1802—1853 (1 vol.).

6). Condica morților 1802—1856, 1856—1885 (2 vol.).
IA

7) Mitricile cele mai noui, care îmi puteau îi de folos.

„Nată ad. 4. Această mitrică (1784—1802) pare să fie intr'adevăr cea
„dintâi care s'a făcut în Călinești, în felul acesta, deoarece tot :aranja-
U

mentul e foarte stângaciu, fiind conţinute întrun singur volum: «) anitrica |

născuţilor, b) mitrica morţilor şi c) conscripția; ceeace mai târziu nu se
BC

mai întâlneşte, ii
 — 623 —

RY
mormântul unui Eminovicean. Joi după amiazăzi. d-na Cilic-

RA
vici fu atât: de amabilă să mă conducă la cimitir. Părintele
Furtună şi îiul său Tiţiu ne însoţiră. |
Nori grei şi alburii ca de zăpadă atârnau de parcă să-i

LIB
poţi ajunge cu mâna. Un vânt rece te făcea să-ți: închei bine
haina. Stăturăm printre pietrele de cimitir mai mult de o oră,
căutând mormântul vreunui Eminovici. „De astădată truda

TY
„noastră a fost fără nici un succes, Pe multe. dintre pietrele
de mormânt mai veahi crescuse muşchiu care mâncă conturu-
„rile slovelor săpate cu dalta. Ploaia şi zăpada, lovite de vânt

SI
asupra lespezii nisipoase îndepărtă legăturile dintre cuvânt ş
cuvânt, dintre semn şi samn. Ne-am încredinţat că nu ce cu
ER
putinţă să prindem de acolo vreun înțeles. Mormintele mai nout
şi mai bine conservate nu ne vorbeau nimic despre familia
IV
Eminovici.
Ne-am hotărît să ieşim din cimitir.
UN

Ruga: pe băiazlul părintelui să mă conducă la Chiţa

Huţan, mama; lui Niculai, bărbatul Xeniei lui George Emino-
vici. Părintele însă ne sfătui să mergem mai întâi la cel ma:
AL

bătrân om din sat, care, cu toate că nu e rudă cu Eminovi-

cenii, totuşi va şt: multe despre ci. «Tiţiule, condu-l pe d. pro=
TR

fesor-la Toader Tanasiciuc». Apoi îndreptându-se spre mine:

«Acolo, un nepot de al bătrânului, fiind student, convorbirea
cu bătrânul va fi ușurată, veţi avea un tălmaciu. Căci bătrâ-
EN

nul nu ştie românește». Mai aflai apoi că nici Chiţa Huţan nu

„stie româneşte: un fenomen. în familia Eminovici care nu €
încă clariticat.
/C

Ne-am dus la Tanasiciue. In casă nu cra nimeni. Afară

SI

mama „Studentului” ne spuse însă că bărbaţii sunt duşi la

târg” (la Suceava) şi: că, sub scară, vor veni.
IA

Conducătorul meu, Tiţiu, un băiat foarte drăguţ şi pe

“lângă astea şi el „student” în clasa a IV-a liceală, mă însoţi
la baba Chiţa. Ea cra în curte, învăluită în treburi. Un câne
U

bun pentru a: casci, însă rău pentru noi, era mai, mai, să rupă
BC

lanţul Şi să ne sfârtice, Baba, în limba ci, îl domoli puţin. Ti-

 „— 624 —

RY
_tiul începu: convorbirea. în limba ruteană, Mă mai amesteca:
şi eu' în vorbă. Puturăm desluşi din vorbele ei, cam încurcate,

RA
„că Vasile leminovici - a avut doi feciori, dintre care unul
în.
Moldova (România) a ajuns mare domn. Adică tatăl lor i-a
„bătut straşnic, căci nu se dădeau la carte, şi astfel

LIB
au îugit de.
acasă. : Despre Eminescu . însă, numai puțin ştia, şi nelămurit.
| Insfârşit, cu fiindu-i cam suspicios — la desele Bi între-
bări că ce-mi trebue asta, îi spui că Vreau să scriu o

TY
carte
— mi-a Spus că îa uitai totul. «Căci vedeţi, . sânt bătrână şi nu
le pot ţinea pe toate minte». Şi ne-a. îndreptat: la. un oarecare

SI
Trişciuc. Vasile, om bătrân şi el şi a multe ştilutor.
| Pe acest bătrân, părintele Furtună îl chemă la Sine acasă,

ER
- Moşneagul mai vorbăreţ ne povesti. multe. E] cunoştea
“lia Eminovici pe degete. Ne-a spus “că un oarecare Eminovici
fami-

“a fost dascăl. (cantor

IV
bisericesc). Ştia însă bine câte suror:
a avut tatăl lui Eminescu s:-cu cine şi unde se măritaseră.
UN

Ne povestio anecdotă. Era în vremea foametei din anul

1866. Se stângeau Oamenii cu zile. Atunci loan . Eminovici,
fiul lui Vasile, îşi aduse aminte: că dincolo, în Moldova, tră-
eşte un frate bogat, boer chiar, şi- într'o bună zi, împreună
L

„cu. Procop Simocot, cumnatul său dela Serbăuţ, s'a „pornit la

RA

“drum. "După câtâva vreme de călătorie ajung ei la curtea

«boerului». George. Acesta însă nu era acasă. Spre seară, vine:
T

de unde-o fi fost şi vede pe doi țăran: — smeriţi si plecaţi îîn

EN

faţa lui.
«Cine sânteţi şi de. unde veniţi?
Și atunc: loan vorbi: «Sânt fratele tău şi am auzit că
I/C

'ţie-ţi merge bine şi eşti bogat aci. Pe la noi bântue foametea, -

mor copi: şi bătrâni, şi: bogaţi şi săraci. Am venit să rugăm
S

să “ne. dai puţin porumb că te-om pomeni».

Şi, Trişciuc zice că Ioan, când era cu chef, po; estia: «Şi
IA

ne-a luat fratele George și: ne-a dat de mâncare şi de băut,

apoi —a' spus să ni se umple sacii cu păpuşoiu. Ne-a mulțumit
U

şi ne-a omenit cu de toate, — numai în casa lu: nu hera luat.

BC

E Că, noi eram țărani şi el era boier şi domn mare. «Şi explică |
 — 625—

RY
bătrânul Trişciue>. «Se vede că domnişorul George se ruşina
să--i arate cucoanei: lui din ce soiu de oameni 'se trage... !!

RA
Aş fi vrut să aud din gura acestui M0$ vorbăreţ mai multe
despre cei doi fraţi: trecuţi în «Moldova». Dar nici el nu ştia
mai multe despre dânşii. Doamna Furtună l-a cinstit cu două

LIB
pahare de rachiu şi apo: s'a dus moşul.
| “Mai rămânea bătrânul Tanasiciuc. Deoarece se însera, mi
-dusei. din nou, cu Tiţiu, la dânsul. Acolo putui afla că Vasile

TY
Eminovici a fost «dascăl» în sat, că cl a-ăvut trei fii, dintre
care “doi, George şi Ştefan, — bătrânul spune că de frică de a

SI
nu îi «luaţi la catane» 1) au trecut în Moldova, Mai mult nu Îu
„Cu putință să scot din gura lui.
|
ER
Afară se întunecasc, când mă întoreeam spre casa părin-
telui. In capul meu se lămurea tot maj mult chestiunea încur-
cată a familiei Eminovici. Vasile Eminovici, bunicul lui Mihail
IV
Eminovici, fusese «dascăl» în Călinești. Din ce: trei feciori ai
UN

săi — George, Ştefan şi loan — cei dintâi doi au părăsit casa

părintească, trecând frontiera. George se căsători în Botoşani
şi deveni tatăl poetului: Eminescu, de urmele lui Stefan nu putui
da. In condica; născuţilor aflăm că s'a născut la 24 Ianuarie
AL

1819 st. v. şi fu botezat de preotul Nicolae Săvescu. Atâta se

vede că'era -o fire predispusă la visare şi rugăciune, şi de
TR

aceea părerea pe care părintele Furtună a câștigat-o din spu-

sele oamenilor mai înainte, că Ştefan ar fi fost undeva preot,
cu 0 “nterpretez aşa: Stefan, după ce a trecut în Moldova,
EN

fiind lipsit de sprijinul părintesc, a intrat într'o mânăstire,

unde S'a călugărit, Pe cât îşi aduc aminte şi oamenii de aici
/C

-(de 87 de ani) — Ștefan era

— d. p. bătrânul T, Tanasiciuc
neînsurat când a părăsit Bucovina. A intrat ca în pământ şi
SI

nimeni mu mai putu afla ceva hotărât despre soarta lui.

Astfel comentaiu cele auzite până acum, când dintrun
IA

şanţ se aruncă asupra mea o ființă, mai mult nălucă decât om.
Mă cuprinde, mă ține strâns şi, prim întunericul care se grăbia
U
BC

1) Aceasta este:0o variantă la explicar.

40)
 — 626—

RY
să se aşeză - deasupra. noastră —- acest necunoscut încearc
ă a.
desluşi îîn faţa mea trăsături lui de undeva cunoscute; Mărturi
-:
sesc..că la început mă cuprinse un fior. Urmară câteva clipe de

RA
tăcere, clipe fioroase. Eram în braţele unui nebun. În fața mea
aveam pe nepotul lui Mihail Eminescu, Vasile Floarea, de care

LIB
în Casa părintelui se vorbea atât de mult, şi despre care auzii
şi mai înainte vorbindu-se. Imi ţinea: îndleştate braţele în
mâinile sale : şi cu o dragoste de nebun mă privea. ţintă în ochi:
<Eu te-am văzut pe d-ta: în «Temeşvar».

TY
Nu-i aşa că ai
fost, pe acolo, când eram închis într'o casă mare, cu domn:
mulţi, 1 a un loc»?. a

SI
Trebuiă să mă apropiu de “mentalitatea lui. Doamna Fur-
tună îmi spuse că acest Vasile e în stare orişice să facă
ER
pentru rudele sale. Mă folosii de această slăbiciune a lui.
— «In Temeşvar mam fost — î; răspund — dar am fost
IV
prin lume în Visna şi în Bucureşti; acuma vin să î6 văd, căci
îţ: sunt rudă, suntem veri». | p
UN

„Era să mă: sărute de bucurie. Şi începu să povestiască

Cum îi. sunt bucuriile. şi tristețile, şi dorurile şi durerile; Vecinic
se teme că va veni cineva şi-l va ucide. Ii spun aceasta MUŞ-
L

„tele cur. zumzetul lor, îi spun vitele în grajd, îi spun struienii de

RA

porunib pe câmp, îi spun frunzele de pomi. Şi' pe orice strein

pe care îl vede: pe drum vrea să-l scutească de această fatală
soartă.
T

«Când văd că vine un om cumsecade în sat, îi aţin calea

EN

şi îl stătuesc să meargă de unde a venit, căci aic?,- în satul

mostru, oamenii sunt răi:. bat, ucid, tate, pradă, iau femeile
altora, -necinstesa fetele mari». N
I/C

| Matroana, nevastă-sa, vrea să-l otrăvească. De-acecea el

puţin mănâncă din cele ce ea î:-pregăteşte. Soarecii şi guzganii
S

Și broaştele i-o şoptesa,

IA

- Un îel de a ucide, foarte iubit de «oamenii din sâtul lui —

aşa îmi explică sinistrul meu tovarăş — ieste o; sârmă pe care
e: o leagă în jurul gâtului victimei şi apoi o strâng bine, bine,
U

până ce omul trebue să moară; Sau este un foarfece pe care i-l

BC

ț
 — 027 —

RY
aşează nenorocitului la gâtlej ş: cu un instrument, automatic,
îl strâng şi victimei: i se tate gâtița dintr'odată.

RA
“«Să nu intri în casele lor, că te-or ucide la noapte. Vino
la mine şi vei dormi în patul mew, iar eu voi sta 'toată noaptea

LIB
afară şi te Voi păzi...»
L-am! încredinţat că nu mă tem, căci port armă în
buzunar.
Ne-am depărtat.

TY
| Acest nebun fantast, cu o faţă încadrată de nişte îrumoase
plete, care-i dau 'o înfăţişare neaoş românească, e unul din cei

SI
doi fii ai Aniţei Floarea, vara marelui poet. Fratele său Petrea
este idiot; nu vorbeşte cu oamenii; pe cât poate, Îuge de ci.

ER
Cu el nici nam putut vorbi. Vasile nebunul însă, vorbeşte
într'o limbă românească bogată şi părți de gândire sunt foarte
IV
logic: înseilate. Pe atunci Petrea s'a născut idiot şi în aparatul
gândirii” lui nu s'a produs aproape nici o schimbare, Vasile de
UN

abia îîn timpul războiului a ajuns în halul în care se află acuma.

Inainte de isbucnirea războiului suferea numai de mare
„nestatornicie. Avea O mare pasiune pentru petreceri, pentru
chefuri, — însă numai ca privitor. fi plăcea să fie bine îmbră-
AL

cat, să î:e admirat. Adesea, spune părintele Furtună, Vasile sc

vătea îrumos şi mergea la hramuri cine ştie unde şi acholo cra
TR

în stare săptămâni întregi să petreacă. Apoi revenit acasă îşi

urma lucrul la gospodărie, ca şi'cum nimică n'ar fi fost, —
|
EN

până iarăşi îi venea dorul de dudă.

In timpul războiului veni nenorocirea. Il păli pe drum. Sări
dinteun tren militar austriac. Apoi fu transportat întrun oficiu
/C

de nebuni la Timişoara (Temeşvar cum îi zicea el De UNSIUre-

şte 1). După un an de zile de veşteiire. în casa de nebuni, îu li-

SI

berat, Nenorocitul îşi aduce aminte de timpul dela «Te-

ŞI
meşvar» (lam în îelul acesta: «M au băgat într'o casă mare.
IA

acolo erau domni mari şi. între ci potreceam: cu ci mâncan,

la
car. ci. dormeam. Dară nu ştiu de ce li crau legate mânile
U

spate,Şi mă gândeam: de ce să steie legaţi, dacă nau făcut

BC

mimic rău? Şi îi deslegam, și din porțiunea mca de supă Ie

628 —

RY
dedeam Şi lor, căci iarăşi mă gândeam: dece să steie ilămânzi?"
Dară pentru aceasta, veneau de. mă loveau în cap, şi n faţă:

RA
Şi peste, spate». a
Te cuprinde mila, când îl. auzi vorbind. -pe acest nebun ge--
„dial, strivit de-o neînţeleasă fatalitate. Şi uitându-te la el, fără.

LIB
să vrei. afli! în vorba lui şi în îaţa lui mar: asemănări cu un un--
chiu de al'lui: — Mihail Eminescu. La despărţire, după cea de:
a doua întâlnire a noastră în casa părintelui Furtună, mi-a |

TY
strâns mâna, mi-a sărutait-o; şi m'a rugat: să- 1 iert. A: ieşit apoi
liniştit. Ceva mistic mă mâna: pare, că — să merg după el şi.

SI
să-l îmbrăţişez şi să-l rog eu de iertare. Nu ştiu de ce mă Sim--
jeam vinovat în faţa acestui: nenorocit. | |

ER
Sâmbătă dimineaţa, cu trăsura părintelui, mă intorcăzia
- spre gara Dărmăneşti. Doamna Cilievici, împreună cu domni-
şoara fiică, absolventă - a Universităţii, pleca la, Suceava, Pc
IV
drum nu vorbirăm mult. Eram cu gândul prin alte părți. Griji
UN

şi nădejdi se amestecau în sufletul nostru. Eu: simţeam că acu=

ma fac, pare-că, parte din faanilia părintelui Furtună, eram
pare. că înrudit şi cu familia Cilievici. Atâta dragoste din par
tea unor străimi nu poţi primi. Trei zile, cât am petrecutîîn mij-
L

loczil acestor oameni, cu toţii 'erau pasionaţi de o singurăă ideie

RA

să-mi dea tot sprijinul posibil pentru realizarea întreprinderii

mele. |
T

, rr
EN

|
Importante luc ruiri *'se desprind din constatărite pe. care:
le-am făcut. Cel ce-şi dă bine seama de însuşirile caracteri-
I/C

stice ale lui Mihai Eminescu va aila că ele îşi au rădăcini a--
dânci în neamul Eminovicenilor. Căci, caracterul unui om e 0:
S

resultantă a multor dombinaţiuni,, adesea nebănuilte. Şi e de

IA

trebuinţă să ne întoarcem Cu multe generaţii îndărăpt;, pentru

a le putea afla: începuturile, Sau mai bine zis să le descoperi
temeiurile. Eminescu îşi cunoştea, — poate, — înaintaşii, însă,
U

după cum era el, despre sine nu vorbea, nu-şi dădea nici im--
BC

| .
Li IN:
 RY
— 629 —

RA
“portânţa, Ce i se cuvenea. De aceca vom trebui să o facem Oi,
acei ce-l admirăm Şi-l iubim.

LIB
1) Din toate câte le-am aflat în
î Călineştii lui Cuparencu,
constat că familia tu: Eminovici e o familie de țărani, Țărani
„de baştină |aL îosti înaintaşii lui Eminescu şi aşa au rămas şi
rudele lui mai nouă, până în ziua de astăzi. Vasile Eminovici,

TY
bunicul poetului, ştia..puţină carte şi avea darul cântării; de
aceea îl aflăm în postul, mai mult onorific pe acele vremuri, de

SI
«dascăl», adidă cantor bisericesc.
| "Din feciorii” acestuia, acela care a rămas Ia glia păriu-
tească, loan Eminovici, era deasemenea ţăran cu dare
mână. Intro condică a averilor din 1859, citim că loan Em.
de
ER
avea 3 fălci de pământ. El e pus printre bogaţi şi arc de făcut
IV
numai 2 zile de robot pe an. Vasile Irişciuc mi-a spus însă că
UN

Ioan avea, mai mult decât 12 fălci şi că a indus numai $, pentru

“a putea da mai puţină diimă? 2), In domună, era om cu cinste
şi de aceea fu multă vreme, «epitrop bisericesc», un loc pe care
îl ocupă mumai; oamenii clei mai nepătaţi.
AL

| George, feciorul: lui loan, după moartea soției dintâi, s'a

căsătorit cu Zoiţa ilui Nicolai Cozmei. Aceasta. însă îl] părăsi în
TR

scurtă vreme şi trăi în fără de lege cu' George Ungureanu.

George Eminovici, ne mai putând suporta această ruşine, a pă-
EN

răsit. satul ducându-se la sora, sa Ileana din Pătrăuți, unde a

| şi murit la. 1904.
Aniţa, sora lui George, vara lui Eminescu, era căsătorită
/C

«cu loam Floarea, bărbat du avere şi cu vază în Sat (epitrop bi-

cu stare, având
sericesc). Chiar şi! Vasile Floarea este «in țăran
SI

peste cinci fălci de pământ. Un şir de case şi de gospodării.

sc
frumoase aşezate "n vatra satului NC arată caracterul țărăne
IA

al acestei familii.
purta Eminescu în
Vom spune deci, că iubirea pe care o.
U

l îirii sale.
“suilet, pentru pătura țărănească, izvora din adâncu
BC

=) Uu lucru ce mie nu-i vine a crede.

 RY
— 630—
ns

Prin el vorbea tot trecutul Eminovicenilor. Ori de câte ori îi

RA
lua sub scut pe acei oropsiți ţărani cari muncesc) pentru alţii,
“îără recunoştinţă şi fără răsplată cuvenită, prin gura: poetului

LIB
îşi spunea cuvântul şi acel şir de țărani ce trebuiau să deie di
mă şi să presteze robotul în: satul Călineşti. .
Firea extrem de cinstită a lui Eminescu, — precum an

TY
văzut, — tot în trecutul Eminovicenilor îşi împlânta. rădăcinile.
- Când postul, ce-o revoltă apocaliptică, dădea de gol piungăşiile |
_ce-se comiteau în țară de către păturile superpuse, în sufletul

SI
„lui se revoltau totdeauna şi acei epitropi şi dascăli din cătunul
"Eminovicenilor, şi Dumnezeu, în care cu atâta. evlavie au cre-
zut aceştia, le-a
prisosinţă.
hărăzii
|
ca ER
cinstea lor să fie răsplătită cu
|
IV
| 2) Alt lucru pe care îl putem mai uşor explic pe baza
celor constatate de mine în acest studiu, e aparenta nestator-
UN

_niCie (a poetului. De fapt, avem câteva pilde destul de marcante

în familia Eminovicenilor. Nestatornicia şi înclinarea, spre ciaţa
i de bohem, în această familie, privite mai de aproape se întâm-
L

pină având un sciop bine determinat, o cauză cunoscută. Când

RA

acestea: lipsesc, (în cazul lui Vasile Florea, nestatorniciă trece

peste limita normalului).
T

George şi Ştefan, fiii lui Vasile Eminovici, aua părăsit casa

EN

părintească, apucând pe. căi necunoscute. Atât cauza ni-i Cu--

noscută (vezi spusele Chiţei Huţan şi ale hui Vasile Tanasi-
ciuc), cât ş: urmările. George se puse pe muncă şi în scurtă
I/C

vaeme îl vedem «boerinaş» în Botoşani, — Ştefan, precum

presupun, intră într'o mânăstire, unde trăi în, rugăciune şi
S

-* post, până la moarte. lar poetul, de câte or: umbla hoinar, ră-
“tăcind prin toate ţinuturile. Tocuite de Români, vecinic îl aflăm -
IA

muncind, vecinic citind cronic: vechi prin biblioteci, vecini

studiind poporul nostru. Căci simţea nevoia de a-i cunoaşte pe
U

aceia, pe cari avea să-i apere cu atâta îndâriire. Avea nevoie

BC

de a le cunoaşte prezentul şi trecutul şi tot progresul care s'a

“făcut treptat, până la timpurile noastre.
 RY
— 631—

RA
Nu ştiu 'dacă e necesar: să explicăm această înclinare a:
Eminovicenilor prin înrudirea lor cu firea unor strămoși, ve-
niţi din alte ţări pe aceste meleaguri. Unii vreau să ne con-

LIB
vingă de: faptul că un oarecare Emin, Iciceiu turc, se pripăşi
prin părţile noastre, rămânând apoi stabil în Călinești. Când
îu anexată partea de Nord a Moldovei (Bucovina)la: Austria,

TY
la compunerea conscripţiei, îuncţionarii austriaci (în nare par-
te poloni Sau ruteni), neamului lui Emin i-au spus Eminovici, și
astiel s'a păstrat în condici.. Acest lucru îl auzisem de mult,

SI
fără să-i dau crezare ! iar când d. Leonida Bodnărescu mi-a

ER
atras atenţia din nou asiipra acestei probabile orieini mi-au
pus în gând să cercetez în condicele parohiale. Cea mai vecne
cond:că, pe care o aflai în Călinești, e din anul 1784, și în ca
IV
nu se găseşte nimic, ce ar putea să ne lămurească asupra a-
cestui lucru. | |
UN

Pe de altă parte, se zice că strămoşii lui Eminescu ar fi

fost din coloniştii din Austria prin aceste locuri. Ca dovadă se
induce limba pe care o vorbesc: Eminovicenii, adică cea ru-
AL

teană. Acest lucru nu-l pot admite, şi anume din următoarele

motive: satul Călineşti. era un sat românesc, — aceasta ne-o
„7

TR

-spune chiar numele său. Dacă în el oamenii vorbesc limba ru-

teană, aceasta e o. dovadă că acel sat dela frontieră îu populat
cu Ruteni de prin alte părţi: Afară de aceasta în mitrica mat
EN

sus numită (din 1784) nu este amintit, cu nici un cuvânt, că

Eminovici ar fi fost rutean. |
"3. Ar rămânea de discutat boala lui Eminescu. De sigur,
/C

această chestiune e greu de rezolvat, fără vaste cunoştinţe

mă voii mărgini să fac concluziunile pe care
SI

speciale. De aceea:
mi le impun cercetările mele la Călinești. Presupun că Stefan
Eminovici, unchiul poetului, avea o fire sfioasă, pred.spusi la
IA

melancolie şi misticism. Lipsit de încredere în puterile proprii

când se văzu singur, nu se putu încumeta de-a porni lupii
U

vieții şi intră în mânăstire, unde, nu se poate ști cum, ÎȘI sfârşi

BC

viața. Era .deci ceva slăbănog în firea lui: [ar nepoţii poetulu,
Vasile şi Petre Floarea, sânt spiritual anorimali. Dacă mai a-
 RY
„— 682 —-
" dăugăm, pe lângă aceste, marea asemănăre pe care 0 are Chi- |

RA
- pul lui Vasile şi Florea cu cel al lui Eminescu, von ajimge, ca. -.
laici, la concluziunea că în familia Eminovicilor. e şi un sâm-

LIB
bure de; boală, care din. când în Când, în anumite, vlăsture, în-
colţeşte, sugând din 'ele putere şi viaţă.
„Cernăuţi, 1922. | a |

TY
1
DR. VASILE GHERASIM .
1

(Reprodus din rev. „Convorbiri literare”, a, 54, nr. UI, din - Noem-

SI
vrie, 1922), | -

ER
IV
L UN
T RA
EN
S I/C
IA
U
BC
 Tabloul! "genealogic al familiei Eminovici
Y
"- întocmit de Vasile Gherasim

R
A
Potrea: Eminovici (92— 25 X Agafia (1736— April 1818)

Vasile (1780—20 11 1844 X oana? (8

B R
_10 xX 18:14)
|
Elena (1809—?2) Aniţa (2—?)
|. |
GEORGE (născ. 10 11 1812) 2 Maria (9—
|
L __
|
L I
“ol (14 II 1816- 21 11 1877) Ştefan (24 I11819-2)
| |
Catina (16 X 1824) .

TY
" SKDumitru Sandriue XDumitru a .lui căsătorit la Botoșani „XGeorge A roneae „X Maria lui Ştefan | Mareci + din Șerbăuţi X, Procop Simocot
din Şerbăuţi. . Vasile Ieremineiue . L din Şerbănţi

„ Rudocbhia (1843 E
S I | trei copii
|
|

R
X Vasile Huţan

E
N ] DI ,

“Nicolai
X Horia (24 VIL 1583.)

IV |, , !

N
| | Ava (9 1 1855—1 IL 1922)
| * George (26 VI 1845—1904) Ileana (16 1 1818—)
1. X QO IL 1872) cu Ecaterina Munteanu (-+- 5 XI11876)
2. X (8 XI 1879) cu 7oiţa lui Nicolai Cosmei

L U X (1871) cu loan al lui George Purtureanu

din „Pătrăuji pe Suceavăă,
X(4 XI 870) cu Ion al lui
'TPoador Florea
nm

RA
N

. | .
rasile (18 XI 187 —) Petrea

cei
„ Xenia (24 VII 1883). Atanasi 9— 2). —a “trăit necăsătorită cu Georze Ungureanu X Matroanaşi Repta (+ VI 1922-)

N
XNicolai al lui Vasile cu care a făcut copii.
a peer

CE
şi Eudochici Huţan |
licorge Ştefan loan | NE

I/ „Il 1 d |

AS
Budochia (născ. 1983-—?) Ileana (1885) Vasile Eminovici (n. 188%)*) Matrona (1590) Gavril (1891)
X Ihnat Gherasim (actual consilier comunal)

I din Grănicești. Li
=

U
TE Drobabil s
s'a, nziseut cu vre-o doi, trei ani înaintea, Agzafie, adică între -anii 1732 şiş 1736, Despre aceasta însă condicele nu no spun nimic.

C
2) Este tatăl' poetului. Ar fi de dorit ca cineva să cercateze cu. deamănuztul -tot co e în legătură cu familia mamei lui Eminescu.

B
3) E unchiul despre care se poate cu siguranţă presupune că s'a câlugărit.
1) Poartă pe. nedreptul numele de Eminorici, fiind fiul nelegitim “al Zoiţei şi al lui Nicolai Ungureanu: După lege însă astfel de copii poartă
numele
mamei: în cazul de faţă, Zoita- fiind soţia legitimă a ai George Eminovici, copiii îi poartă numele, cu toate că sunt ai altora.

i
N
. DI
CU
IAS
I/C
EN
T RA
L UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
TY
SI
„ ER
Popasuri eminesciene în Cernăuţi
IV
4
de Eugen Păunel .-
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
L UN
IV
E RS
ITY
LI B
RA
RY
 RY
RA
LIB
<<

Popasuri emiriesciene în Cernăuţi

de Eugen Păunel

TY
Pomenirea. celor 30 de nani dela moartea lui: Mihai; Eminescu

SI
face să reînvie în amintirea noastră multe case din Cernăuţi,
în care nefericitul post a trăit ani de sburdălnicie copilărească,
de grii: mărunte de elev, apoi puţinele, clipe şi vizitele rare la
sora sa Aglaia Drogli.
Ocupându-mă de topografia
ER
orașului Cer năuţi, din vremuri
IV
trecute, iam dat de unele case cari au jucat un rol mai mult
sau: mai puţin important în biografia lu: Eminescu, adăogând
UN

asticl câteva aspecte noi la cunoaşterea vieţii salc, reconstru-

ită atât de temeinic în scrieirle profesorului universitar Leca
Morariu 1) Sa
AL

- Proprietatea lui Aron Pumnul, în Care Eminescu a Îocuit:

ca elev de școală primară, “din. toamna anului 1858.până în
TR

vara! 1860, apoi din toamna 1865 până la moartea dascălul.

(12/24 Ianuarie 1866), reprezintă tipul caselor moldovenești
burgheze din accea epocă, având în faţă, la stânga, un cerdac
EN

sprijinit pe stâlpi patrunghiulari, netezi, legaţi printrun par-

maclâc simplu, la dreapta un gcamlâc, care sfârşeşte orb, iar
/C

la mijloc, faţadă întreruptă de un foişor, răsărind din Inia

cerdacului şi încoronat de un fronton triunghiular.
SI

| Casa: se găseşte astăzi în aceeași stare din timpul când 2

iost locuită de Eminescu, în str. Aron Pumnul No. 19, şi ar
IA

putea îi cel mai vrednic adăpost pentru un muzeu eminescian

la Cernăuţi. -
U
BC

Cernăuţi, 1923 şi Leca Alo

- a + a

1) Leca Morariu, Frăţinii Eminescu,

" s .
m. . .. .
.

|
rariu, Eminescu, Nots pentru o monograiie, îasc. |, Sucava. 1932,
 635

RY
__O fotografie nu prea desluşită din cauza viței de vie săl-
batice, care acoperă”o parte din front, -a. iost publicată în

RA
«Amintirile despre Eminescu». de Teodor V.. Ştetanelli (Bucu-
eşti C. Sfetea, 1914). Cum această carte însă e îoarte rară

LIB
Şi deoarece. casa a fost pe deplin uitată. de cotemporani, am
eprodus-o după 'o fotografie luată recent. |
Căsuţa . dih stradă Munteniei (fostă Feldgasse), No- 1,
“în care Eminescu se mutase după moartea lui Pumnul: (Cf.

ITY
Leca Morariu, Eminescu, Note pentru O mortografie, Cap. VII.
„Elev, în «Buleţinul Mihai Eminescu», (1931) p. 31), înfăţişează

RS
“un alt tip de Ciaisă moldovene cască, în stil mai rustic, având
spre stradă partea îngustă, iar spre ogradă, la dreapta, fondul
ă principal Cu intrarea. Tinduţa o împarte în "două | camere de.
VE
măriine inegală, la stânga uşii de intrare, având o ferestruică
şi spre stradă, iar la dreapta,: căsoaia — cămara cea mare —
unde găzduia probalbil: poetul. “Mat întâlnim încă şi astăzi,
NI

prin ulițele periferice , ale oraşului, multe. case de acest îel,

LU

populate. de elevi, care stau în gazdă. îi

"Şi această modestă clădire a supralviețui t vitregiei celor. -
| 3 sferturi de veac Aminţirea că: Eminescu a stait acolo e încă
RA

“foarte vie. printre. vecini. Datorez descoperirea şi fotografia

| calsei d- lui Luchian Bălan, Care: lociuieşte în apropiere."
După cercetarea făcută de profesorul Leca Morariu, în
T

urma indicaţiilor primite, dela unchiul d- sale, Dr. Gheorghe.

EN

Albescu («Stiri nouă .despre elevul şi hoinarul Eminescu la

Cernăuţi», «Făt Frumos», IV (1929), p. 114 şi nota 8), casa
“din straida, Munteniei ar îi fost pe locul unde se găseşte astăzi
/C

o vilă modernă, având No. 40 şi: anume drept în faţa. clădirii

No. 11.. Fiindcă nu putem şti cu certitudine dacă memoria, l-a
SI

O
înşelat pe Gh. Albescu sau dacă vecinii de astăz: răspândesc
legendă lipsită de preciziune, am reprodus şi fotogralia acestei
IA

case ), |
< O ztuu d€ Molday ie, în vremea ui Eminescu ceb mai Con-
U
BC

———_———

%) Celelalte fotografii nau putut îi dobândite. (Nota editorului).

 — 637 —

RY
fortabil otel din Cernăuţi, a dispărut din” priveliştea oraşului,
fiind înlocuit prin casa No. 25 din strada Regele Ferdinand, a-

RA
" tunci Lemberger Hauptstrassc. În fotografia noastră, care ne-a

LIB
TY
SI

lu i Steianelli)
ER

Cernăuţi.
IV

din
Car tea
UN

Pumnul
d l Upă
A.
AL

(iotoer aiie
lui
a
TR

Cas
EN
/C
SI
IA

iost pusă 'la dispoziţie de către notarul public Ştefan Micul;,.

iiul fostului proprietar ci acelaşi nume şi pronume, un descen-
U

dent al familici.de negustori ieşen: Miculi, menţionată foarte

BC
 "638 —

RY
«es de 'operile 'autorilor noştri Clasici, otelul se găseşte situat
lângă biserica Si. Paraschiva. Firma, pictată pe o, tablă mare,
abia se poate ghici dintre crengi deasupra porţii de intrare.

RA
Acolo a, jucat trupa Fani Tardini în arul 1864 şi 1865, aclamaită
cit un entuziasm de, nedescris de către publicul român din: Bu-
covina, lăsând urme adânci în sufletul lu: Mihai. Eminescu. Am

LIB
publicat prima: dată această fotografie în articolul nostru <Va-
sile Alecsandri şi Carol -Miciuli» («Făt Frumos», X (1935) p.
19—27, 103-—108). Vez: şi T. Balan, Trupa Fani Tardini în

ITY
Bucovina («Buletinul Mihai Eminescu», III (1932), p. 121—140,
IV (1933), p. 22—30, V. (1934) p. 3042.
In casa din strada Mitropolitul Silvestru (fostă a, Reşedin-

RS
ei) Nr. 12, cumnatul lui. Mihai Eminescu, Ioan Drogli, profe-
sar la'Scoala Normală (născint la 1832 — decedat: la 22 Noeim.
poetului: (născută la 7 Mai
VE
1887 2) şi soţia sa, Aglaia, sora
1852 — decedată la 30 Iulie 19003), avuseseră un apartament
închiriat, când fură vizitaţi de poet în Sărbătorile Crăciunului
NI

1885. Locuiniţa lor a fost situată la parter, la dreapta dela

poartă. De aciolo familia Drogli s'a mutat în. strada Rămer, azi
LU

str. Dimitrie Cantemir.

Data trecerii lui Eminescu prin Cernktuţi, urmată de O.
scurtă oprire la Suceava, în ziua de Sf. Ştefan, nu e indicată
RA

“CUL preciziune de martorii 'ociulari.

O
_Gi: Gălinescu pare a-nu crede.în această vizită, fiindcă
T

aminteşte în «Viaţa lui Mihai Eminescu», Ed. Ill-a, -p. 398/9

“(paginaţia e greşită, în loc. de 398: 893), spunând: «Se pretinde
EN

îi fost
iarăși, că „de sărbător: le Crăciunului 1885, Emimescu ar
/C

pe epitătl mormântului din. cimitirul cernău-

2 Date copiate - de
din articolul lui V. Gherasim. (Vezi mai jos).
ţean: ziua: morţii
SI

Gareiss von Dăllitzsturm

3) Date: copiate de pe epitaful mormântului
- înmorm ântată lângă socrii ei din a
din cimitirul cernăuţean,. unde a fost
IA

Dăllit zsturm şi soţia sa. Şi al doilea cei

doua căsătorie, colonelul Gareiss
şi tatăl său; e înmormântat
“soţ Heinrich a. ajuns gradul de colonel, ca
avea 0 gospodărie cu 0 casă
însă la Kolomea-Ca dotă, Aglaia Eminescu
U

în suburbia . Horecea,: aproape de şcoala primară. -

BC
 — 639 —

RY
la Cernăuţi, la; sora sa Aglae Dropli şi cu acesti prilej ar fi
îost luat de prietenii bucovineni şi la Suceava»...
Să încercăm o analiză sumară a izvoarelor ce ui se oferă

RA
pentru lămurirea. aceste: vizite. Vom începe cu descrierile cari
ne-au rămas dela serbarea zilei Sf. Ştefan din Suceava.
În studiul său «George Drogli, nepotul lui Eminescu»

LIB
(«Adevărul literar şi artistic», 14 Octombrie 1923), Vasile
“Gherasim ne povesteşte, — folosindu-se, după cât se pare de
informaţii primite dela Constantin Mandicevschi, fostul direc-

TY
tor al bibliotecii umiversitare cernăuțene — că Eminescu, în-
torcându-se dela Cernăuţi, unde vizitase de Crăcitun familia

SI
Drogli, îu oprit la Suceava de prietenul său, profesorul Vasile
Bumbac, şi dus seara în casa directorului de liceu Ştefan Dra-
cinschi,, care-şi serba ziua. Eminescu era
ER
sgârcitla vorbă,
răspundea du silă la vorbele puse, încât C. Maudicevschise
-miră mult de această comportare a poetului; Vasile Bumbac
IV
îi spuse că aceasta se datoreşte boalei.
UN

V. Glierasim ajunge la concluzia că acest eveniment Du-

tea: să se fi întâmplat numai în Decemvric 1885, fireşte stii
vechiu, căci un am înainte, C. Mamdicevsdhi nu era încă la Su-
-ceava, iar un an imai târziu, «la 1866 poetul nu ar mai fi fost
AL

“în stare. să călătorească». Se crede că nici la 1887 sau 1858.

A doua mărturie despre. o vizită la Sucieava o datorim
TR

doctorului Teofil Lupu 4), jostul director la spital din acea lo- -
calitate. Se pomeneşte deasemen: masa din Casa: directorului
care își avea locuinţa la liceu. (Numele de botez
EN

Dracinschi,
— Mihai — e dat greşit, din care cauzănu se face legătura cu
ziua Sf. Ştefan). Eminescu e descris «cu mânile în buzunarul
/C

hainci, adus:de spate, cu capul posomorit, plecat în pământ...»,

având :deci o atitudine melancolică, cufundat în gânduri, mi-
SI

santrop, adică în felul cum e caracterizat, cu alte cuvinte, de

"C. Mandicevschi. Vasile Bumbac e deasemeni numit ca acela
IA

+) „Făt-Frumos”, IV (1929), p. 109: Eminescu la Suceava, dr.

de Si
U

Teoiil Lupu.
BC
 00 —

RY
care-l găzduise. Ziua sau luna, ni e menţionată;
ca an se indică
anul. şcolar 1887/1888, când. Teotil Lupu era în. clasa
a S-a de

RA
liceu, adăogându-se însă un «mi separe». Nu se face menţi
une
de premergătoare ea vizită la Cernăuţi, un iapt care
putea să
fie cunoscut profesorilor; care îl ştiau dela colegul lor Vasile

LIB
.
Bumbac; elevii au fost informaţi atât de .amănunţit.
| Comparând mărturiile. lui V: Gherasim (C. Mandicevschi).
ca cele comunicate de Teofil Lupu, ne putem. pune întreb
area

ITY
“dacă acel «mi se pare» nu înseamnă cumva data exactă a sce-
nelor trăite înainte au 40 de ani şi aparținând vârstei de ado-
lescenţ a povestitorului, întâmplarea 1 nefiind reținută cu certi-.

RS
“tudine absolută. | |
Trecem acut la; urmele |rămase în am: intirea contempora- |
VE
nilor Cu ocazia vizitei lui Eminescu la Cernăuţi,
| . Sofia, De atunci soţia profesorului botoşănean Ştefanovizi,
ne spune 5), că I- a văzut pe Eminescu «la madame Droeli la
NI

o cafea». «Era foarte politicos. Se vedea numaidecât omul ma-

-nierat şi de salon, omul de o rară. atenţie şi bunătate. Se ve-
LU

“dea; însă şi poetul, fiindcă dela o vreme s'a ridicat dintre noi
şi umbla de. colo până 'dolo, mut şi meditativ. Asta trebue să
îi fost vreo doi ani înaintede moartea. lui. (Deci la 1887). Ştiu
A

că fusese acum bolnav şi Aglaia Drogl: îl cruța foarte, con- -

TR

ia Cu noi pe soptite... Palid la față, „Cu părul Ca pana. Cor-

-bului...
EN

Sa a. observat aşa dar, şi în acest caz, expresia: tăcută şi în-

chisă a lui Eminescu. În ceeace priveşte data, ared că trebue
să o. corectăm 'în 1885, urmând argumentaţiunii lui V. Ghera-
/C

sim. La aceasta se mai adaugă o mărturie, inedită până acum,

care-o am dela profesorul: universitar Constantin Isopescu-
SI

“Grecul: Mi-a repetat, la cererea mea, neschimbând nimic, din

„» cele. esențiale. Nam fost însă niciodată în stare să-l înduplec
IA

“să o fixeze înscris; i-a povestit şi d-sale: aceleaşi scene, amâ-

m
U

or

5) «Buletinul Mihai Eminescu», [HI (1932), p. 910.

BC
 — su —

RY
nând însă şi atunci redactarea amintirilor, spunând că va În=

RA
cepe să lucreze ia ele.
Părinţii profesorului C. Isopescu- Grecul, locuind pe tim-
pul povestirii în casa din strada Mitropolit Silvestru No.

LIB
10,
care are o curte comună Cu casa Nr. 12, unde stătea Ion Dra-
gli, ambele fiind proprietatea familiei Domaizel resp--a mo-:
ştenitorilor acestei familii, băieţii laui Dimitrie Isopescu erau

ITY
bun: cama razi de joacă cu copiii profesorului coleg dela Scoa-
la Normală. al cărei director cra bătrânul Isopescu. -
Constantin Tăchiţă Isopescu — numele mamei «Grecul»

RS
7 Şi l-a adaos la numele său de familie cu vreo treizeci de ani
în urmă, adoptat. fiind de unchiul său, maioril Temistocle ca-
VE
valer de Grecul, aare navea: copii, — s'a născut la IS71, iar
fiul mai mare al Droghenilor, Gheorghe, alintat Gheorghiţă,
sa născut la 1874. Era deci o diferență
de trei ani 'de vârstă:
NI

Celălalt nepot al lui Eminescu, Ion — numit Jenică, — a

fost cu 2 ani mai mic şi nu îu învrednicit să se joacre cu Tă-
LU

chiţă şi Gheorghiţă, după cum m'a informat Dr, Euscbie

Isopescu, fost director de spital şi inspector general sanitar
din: Cernăuţi.
A

Sugestionaţi probabil prin multele reprezentații teatral»,

TR

date de diletanţii din societatea română din Cernăuţi, printr»

cari: Doamna Drogi: excela ca actriță şi cântăreață talentată,
EN

copiii se prindeau să joace opereta «Florin şi Florica» de A-

Jcesandri.: Rolul: feminin îl: deţinea: Gheorghiţă, ca fiind mai
tânăr, îar cel bărbătesc îi revenea lui Tăchiţă; nu ştiu cine l-a.
I/C

jucat pe “Colivescu. Costumele naționale au fost împrumutate

din bogatele: colecţii ale doamnelor Isopescu şi Drogli. Premi-
S

era. se desfăşura înaintea, unui parter de cucoane,. adunate la

doamna Drogli, la cafea şi cozonac. Dar pentru ca reprezen-
IA

tația să. fie mai asemănătoare cu cele văzutela teatrul dile-

tanţilor, băieţii vroiau să aibă şi: un sufleur. Eminescu era, po
U

atunci, în casa surorii sale, unde lua masa şi petrecea aproape

BC

toată ziua, dormind însă în altă parte. Era palid, părul negru
41
 2 —

RY
să

contrasta cu faţa albă, nu vorbea aproape de loc şi

se plimba
“prin casă. Copiii nu. îndrăzheau să-l rooage să facă pe suileur
u L

RA
dar Eminescu, văzând încurcătura lor, se oferi singur,
zâm-
*bind, să le facă. acest. serviciu, aducându- -şi poate aminte de
vremurile trecute. Improvizară un fel de cabină, cu ajutoru

LIB
l
Unui paravan şi 'al unei noptiere, ca pupitru. Eminescu n'avea
să le fie de mult, folos, căci tinerii actori îşi ştiau rolurile |
foarte: bine. Din modul cum se. comportă Eminescu, care sea-

TY
mănă mult du cele văzute de d-na Stefanovici, putem conchide
că şi această: reprezentaţie s'a întâmplat în 71885. Tăchiţă

SI
Isopescu era atunci de 14 ani, Gheorghiţă de 11 ami. Eusebie
„ Isopescu îmi spune că nu crede să fi! fost mai târziu, căci la:

ER
15, 16 sau 17 ani fratele. său Tăchiţă nu S'ar mai fi pretat să
joace teatru, în dsemenea condiţii.
"Tăchiţă Isopescu' mai povestea că “poetul dormea la. doaim-
IV
na Klaponska-Aspasia,. aare locuia o casă situată în curtea
UN

proprietăţii fratelui ei, prefectul de Rădăuţi Oreste” Renney de

Herşeni, cunoscut binevoitor îaţă de iniţiatorii serbării dela
“Putna din 18716). (Stradda 11 Noemvrie, îostă Frayrzenisgasse
No;24). |
AL

Doamna Kaplonska, soţia lui Ladisi lau -K,, secretărul dela

fondul religionar, era o prietenă intimă a Doamnei Drogli; nu
TR

închiria : camere după cum mă informează nepoatele ei, doam-

nele Victoire Bodanovici şi Flena Civeline, îiieele fostului
EN

prefect. “ a i
Se pare că Erininescii, având” nevoie “de linişte, căuta un a-
dăpost mai ferit de sgomotul 'străzii. şi de jocurile gălăgioase,
/C

ale nepoților săi, iar pe timpul sărbătorilor, doamna Kaplonska

„avea probabil.o cameră liberă, copiii fiind plecaţi la unchiul
SI

- 1or,. Vladimir, paroh la Marginea sas în altă parte.

IA

<) Teodor „Balan, Serbarea dela Putna, 1871. Cernăuţi, . „1932, por-
U

tretul lui “Renney la pag. 18. Teodor Balan, Trupa Fani Tardini în Pu--
covina, în «Bf. Mihai Eminescu», II :(1932),:p. 135: Oreste Renney era
BC

şi mandatarul la Cernăuţi al directoarei. Fani Tardini.

LA
a
a
— 643—

RY
a .

“Tădhiţă Isopescu.mă ducea în curtea casei (V) şi-mi

a

arăta căsuţa dinspre grădină, recunoscând-o cu siguranţă ca

RA
locuinţă a lu: Eminescu.
Casele din strada Mitropolit Silvestru Nr. 12 şi str. [i

LIB
Noemvrie Nr. 24, necunoscute până acum, îşi menţin rolul lor
în biografia poetului, indiferent dacă se primeşte Sau nu ar-
eumentaţia noastră “cu privire la data ultimei sale vizite la
a

Cernăuţi. | | | “

Y
IT
(Din „Convorbiri
. literare”, a. LXXII, nr. 6—9, 1939).
Eul

EUGEN
L. PĂUNEL

S
i,

ER
IV
e

UN
a
E
ia

AL
rm
a
i

TR
-m
O

EN
TI

/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ERS
ITY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R Y