BC

U
IAS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR

Il-
1
AL
ii
SI
U
7
NI =
VE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UNI
VE
RS
ITY
LIB
RA
RY
IOSIF SCHIOPUL

RY
RA
LIB
„ Donul la storia Transilvan
TY
In secolele Al și Al ER
SI
IV
UN

]. "Para Bârsei și Cavalerii Teuloni

AL
TR

Il. [ovaziunea Mongolilor din l24l

EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
ITY
11MAL, 1953 |
ilintaca Dies
i RSTașt

A 443.
VE
U NI
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
TY
SI
sad E I,
ER
Țara Bârsei şi Cavalerii Teutoni
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
I VE
RS
ITY
LIB
RA
RY
 RY
RA
Tara Bârsei.

LIB
"Țara Bârsei este colţul sud-estic al Transilvaniei, regiunea
din jurul Brasovului,

ITY
istoria curentă care circulă în manualele de școală și tra-
tate de istorie privitoare la începuturile Țării Bârsei spune
că 'Țara Bârsei a fost cucerită pentru cultură și civilizaţiune

RS
do către Cavalerii Teutoni, chemaţi la începutul secolului al
XIII-lea de regele Ungariei Andreiu al II-lea să colonizeze
acel colţ de ţară, pe atunci pustiu şi nelocuit.
VE
Această istorie curentă este profund eronată. In Țara
Bârsei mau fost niciodată Cavalerii Teutoni. TERRA BORZA
I

din documenie, pământul care le-a fost dăruit Cavalerilor

UN

Teutoni de regele Andreiu, nu este Țara Bârsei. Aceasta ro-

zultă mai presus de orice îndoială din înseși documentele pe
cari so întemeiază istoriografia curentă, documente pe cari
AL

această isteriogralie le-a interpretat însă cu o uimitoare su-

perficialitate, |
Tot ce s'a scris despre "Țara Bârsei în legătură cu Cava-
TR

lerii 'Feutoni este lipsit de orice temeiu. |

Analiza critică a documentelor va dovedi temeinicia aco-
EN

stei afirmaţiuni.
/C

I. Istoria curentă şi istoria ei.

SI

Istoria curentă privitoare la „începuturile” Ţării Bârsei şi

a colonizării ei de către Cavalerii Teutoni 1 poate îi rezumuliă
IA

în următoarele:
„In dorința de a apăra frontierele 'Transilvaniei, Regele
U

1) Cavalerii Teutoni, — în documentele latineşti cruciferi sau fratres

BC

hospitalis sanele Marie in Icrusalem de domo Teulonicorun (1213). în

limba germană der deulsche Nitterorden, — crau unul dintre numeroa-
sele ordine înfiinţate în timpul cruciatelor pentru a lupta contra păgâ-
nilor. Cum în acest studiu nu se face istoria lor, nu este nevoie să ne
ocupăm mai pe larg de cei,
 6

Ungariei Geyza al II-lea (1141—]16]) a început să aducă în

RY
(ară coloniști germani, dăruindu-le întinse ţinuturi nelocuite
încă. Regele Andreiu al II-lea (1205—1235) a continuat cu cu-
raj şi multă înţelegere această politică cuminte. Coloniile

RA
prime nu ajunseseră însă încă până în colţul sud-estice al Tran-
silvaniei. Prisecile de apărare de pe ereasta munţilor. dincolo
de Olt, nu erau suficiente pentru a putea resista hoardelor bar.

LIB
bare ale Cumanilor, cari invadau foarte des ţara și primej lu-
iau accastă posesiune a Coroanei. Pentru a o asigura, pentru
a apăra ţara contra invaziunilor dușmanului păgân si crunt,

ITY
tegele Andreiu — văzând bunele experienţe făcute cu ceialalţi
colonişti gormani din alte ţinuturi ale Transilvaniei —- a dă-
ruit, la 1211, ordinului Cavalerilor Teutoni "Tara Bârsei. Cu-

RS
valerii au acceptat donaţiunea si au venit în ţară... apărând,
cu mână tare, puţinele trecători accesibile ale Carpaţilor con-
tra invaziunilor sângeroase ale Cumanilor. Cavalerii au ehe-
VE
mat în ţară şi alţi Germani ca să le lie de ajutor în munci
lor şrrea”.2)
„Pentru a apăra țara, Cavalerii au zidit cetăţi puternice,
I
UN

Documentele pomenese de cinei... La anul J212 era deja zidit

castriun quod Kreusburg nominalur, quod cruciferi de DBorza
Je noro ccustruxerant, cum se spune întrun nou privilegiu,
tot din D12, al regelui Andreiu” 2), „Cavalerii si-au împlinit
AL

misiunea pentru care au fost chemaţi. Au adunat colonisti pe

pământul acela pustiu. Au zidit cetăţi. Au ţinut piept Cuma-
TR

nilor prădători şi cu sângele lor au stropit pământul pentru

apărarea căruii fuseseră chemaţi”) „Mulţi colonisti dintre
EN

cei ai căror părinţi veniseră în Transilvania mai de mult si-au

părăsit vatra nouă trecând în ţara vecină a Bârsei, în nădej-
dea ci sub ocrotirea Cavalerilor Teutoni îşi vor putea eroi o
/C

soarte mai bună.)

Cavalerii Teutoni au ajuns, însă, în curând în conflict cu
SI

Rezele Andreiu.
„Vitând de condiţiunile cari li se puseseră când zau fost
IA

chemaţi, Cavalerii şi-au întins stăpânirea departe peste frou-

U

G. D.
2) Teutsch, Uesehichte der Siebhenbiirger Sachsen, Iermann-
BC

stat, 1925,
3) 1. h. Schuller, Vmrisse und Kritisehe Studien... Zweites left,
Hermannstadt, 1551.
1) Pauler Guula, A magyar nermzet târtenete uz Arpăidhăzi hirălyok
atatt. Dudapeat 1599, Vol, al 2-lea,
5) G. D. Teutsch, op, cit.
 7

liercle cari li se lixuseră de rege, au zidit cetăţi de piatră (în

loe de cetăţi de lemn cum li se îngăduise) şi au bătut ci mo-

RY
nedă, ceoace l-a îndemnat pe regele Andreiu să-i someze sii
părăsiască ţara.. Inainte do ce ar li plecat, însă, regele a reve-
nit asupra hotărârii sale şi în 1222 le-a donat din nou Ţara

RA
Bârsei, lărgindu-lo privilegiile şi adăugând la teritoriile lor
vechi şi toate teritoriile pe cari le cuceriseră Cavalerii în ţara

LIB
Cumanilor, până la Dunăre...” Conflictul, însă, a reisbuenit în
curând, fiindcă Cavalerii căutaseră să înehine Țara Bârsei
Sfântului Scaun. „Regele Andreiu a înţeles primejdia şi a re-
voeat toate donaţiunile făcute.Intervenţiunile Papei (Ionoriu

ITY
TIT) au rămas zadarnice, Andreiu a venit în primăvara anului
1225 cu armată mare
în Tara Bârsei, i-a alungat pe Cavaleri
din cetatea lor şi în curând din ţara întreagă. Văzând Cava-
lerii că regele rămâne neînduplecat, au părăsit Ţara Bârsei,
urmând chemării ducelui Conrad din Masovia, care în anul RS
1226 i-a învitat să vină în ţinutul Vistulei-de-jos ea să apere
VE
acolo biserica lui Christos contra atacurilor Pruşilor păgâni.”0)
as
I
UN

Din toată această istorie, azi curentă și atât de bogată în

amănunte, nimie nu era, însă, ennoseut înainte de sfârșitul se-
colului al XVIII-lea. Nu era cunoscută nici cea mai ştearsă
AL

urmă, cca mai vagă amintire a unci acțiuni de colonizare a

unor Cavaleri Teutoni în Tara Bârsei. Originea Sașilor din
TR

acel colţ de pământ n'a fost niciodată și de nimeni adusă în

legătură cu o asemenea acţiune de colonizare. Istoricii, gco-
grafii, cronicarii cari — înainte de sfârsitul secolului al
EN

XVIII-lea — so îndeletnieciseră cu istoria Tării Bârsei, înre-

gistrând și legendele cele mai fantastice, nu pomenese nici un
cuvânt de acțiunea
Cavalerilor Teutoni.
/C

Cea mai veche istorie a Fransilvaniei serisă și publicată

do un Transilvănean este „Das alt- und new Teutsehe Dacia
SI

dus ist Neue Beschreibung des Landes Siebenbiirgen” de .Jo-

IA

hannes Troester (Nuernberg 1666). Istoria aceasta este dedicată

lui Andreas Fleiseher, Grafen der Siichsischen Nation... şi der
ganzen Săchsischen Nation în Siebenbiirgen seinem lieben
U

T7aterland. Autorul este de origine din Sibiu, unde fusese în-

BC

văţător. In 1658 a emigrat în Nuernberg unde şi-a publicat,

6) Ibidem,
8

istoria (împreună cu o istorie a Transilvaniei de Principele

Gabriel Bethlen, tradusă în nemţeste tot de T'roester sub titlul

RY
Das bedringle Duciu...).
Istoria Iui Proester caută să dovedească că Susii din Tran-
silvania sunt urmaşi ai Dacilor, In fruntea volumului, un pro-

RA
lesor C, -ziruold publică o poezie sovină în care preaslăvuşte
națiunea săsească din Transilvania. Trâster pomune:te de toate

LIB
lezenaele privitoare la originea Sasilor.) Pespre Țara Bârsei
apune că se chiamă Burtzelund si că loenitorii ei sunt urmaşii
unui popor german străvechiu cu numele Buri şi ai unor alte
popoare tot germane ca Butoni. Sidoni şi /aruzi.. (Die une

ITY
dere 'Teutsehe Stadt in Siebenbiiraen ist Kron-Stadt... Die Ge-
gend um diese Stadt wird Purtzeland geheissen, nicht von
Wurtzlen, weil sie cine Paum-Wurtzel în ciner Cron zum
Wapren tiihren, sondern von denen
Buriis, so în diesem TLiindlein RS Alt-Teutsehen
gewohmnet
Vălkern
und die hentizen
VE
Burtzlânder gestifftet habeu, [is waren aber dieser Buritzer
ein Sehwiibisehes Vol, wie auch die Butoues, Sidones, Iaru-
des, von welehen allen sehâne Denkzeichen um diese Stadt zu
I

finden sein, als von den Butonibus Budendorif. Ven den Sido-
UN

nibus Sevden. Von den Tlarudibus der Per Iarghita în

Zeckelliand... Sie heissct 'Teutseh Cron-Stadt, entwecer von der
C'rone so sie îm Wappen fiihrt, oder vielmehr von der Berge
AL

Crou, damit sie aumuthia gekrânet îst. Unuariseh und Wal-

lachiseh heisst sie Parassovia, so von denen ersten Peutsehen
TR

Buris-Au, das ist Buriorum Campus, jetzt aber verderhet Ba-

russo teheissen wird. Ptolemacus heisset cite Stadt derselben
Gegend Patroissa”),
EN

Nici o pomenire de Cavaleri Teutoni la acest istorioaraf.

şovin, cum nu Hăsim nici o pomenire de ci nici la alţi istorio-
vrafi cari au seris istorie înninte de sfârsitul secolului al
/C

AVIII-la. Insirăm numai numele autorilor şi al Inerărilor

lor: Luurenzius Toppeltinus (Sus din Medias), Orizines et orea-
SI

sus Transsrlvanorun „„lauzduni Gallorum 1667. --- Vofeutin

IA

Pranle ron Pranvlensteiu (din Sibiu, fost censilier aulie), Bre-

î) Despre Români spuue (pir, 309): Die IVatdeelen, în Sie brabrirazen

U

Blooel geheissenu. situl ihrem Merkonunen nach der ID ullen ocner dea
its sehr beriihimnte Grenutz-Saldaten, so nuch den Teutsehen adie ieltesten
BC

Iewohner des Latndes, als welebe Rover Traianus uns fabr Christi Iu
enerat dabhin getulret als er den Feutschen Hoenise Dietsotal Î zresehla
sn, seine hNoenizlicle Stadt Sarinitz-(iothusa, so nu vin series Dorerf-
ilein îst, cingenominen, mit râmischen Colonien hesetzt und Ulpia Frajuna
bhatte nennen lassen”
 III fast

O
viculus originum nationum ct praecipue Saxonicac in Viansil-

[i
E
vania, Cibinii 1096. — Georg Jeremias Huner (din i-Eincul-

ez«2 Uziyc
Ze paza

RY
Mare, episcop al bisericilor protestante săsești din T iiva-
nia), Das kănigliche Siebenbiirgen, Erlangen 1763. — nun
Toma (profesor la universitatea din Halle), Unte Sp man

RA
r, ran2 Joseph Sulzer, (fost auditor militar “în Brasov). Ge-

LIB
schiehte des transalpinnisehen Daziens..., Wien 1781, ete.
Cea mai veche lucrare istorico-geogratică privitoare la
'Fransilvania şi locuitorii ei este lucrarea lui Georgius a Ney-
chersaorii: Transilvaniac ac Moldaviae, aliarumque vicinarum

ITY
regionum suecinceta deseriptio, Viennae 1550. Resvehersdorif, ee
origine Sas din comuna Râchișdori (nemţeşte Reichersdori,
judeţul 'Târnava-Mare) a fost sceretar al Impăratului Ferdi-

RS
nand. rete al Ungariei. din partea căruia avusese repoţite mi-
siuni speciale în Moldova. Reichersdori cunoştea foarte bine
Transilvania și mai ales ţinuturile locuite de conaţionalii sii.
VE
Reiehersdori ne dă în lucrarea sa o seurtă istorie a cuceririi
Daciei de către Traian, vorbeşte despre cele trei naţiuni cari
I

locuiese în Transilvania si dă o sueeintă deseriere a țării. Des-

UN

pre "Țara Rârsei şi locuitorii ci spune că Ungurii numese acea

țară Burcza, iar locuitorii saşi o numese Burcia, fie după râul
cu acelaş nume care curge prin acea ţară, fie după rădăcina
AL

care este emblema oraşului Braşov. („Corona seu Brassovia

civitas mereibus 'Tureicis celebris, intra montes amoenissinos
TR

sita moenibus, fossis et propugnaculis satis munita, habet tria

suburbia distineiis vallibus posita, quorum unum incolunt
Bulgari, alterum Ilungari, Saxones agricolae tertium. Quac a
EN

proximis Ciculorum metis et confinibus sita (sive ca Gracca

voce Stephanopolium sive semibarbara Cornopolim, sive cum
Hungaris Brassoviam appellare quispia velit) în penitissima...
/C

Transsylvaniae parte quam peeuliari nomine Pannones Bur-

ezam, nostri autom Burciam vocant, vel ab amne Cogenomine
SI

qui id loci interiluit, vel a radiee, quasi dicas nostra lingua

IA

Wureziam, quac vuluo recepta est opinio, hoc fortassis nomine,

quod radix Coronae inserta, Burtianis sit insigne”).
Si la alt loc, vorbind de râuri: „Praeterea Aluius amnis
U

inter reliqua istius regni flumina, non est incelebris, qui în

BC

montanis Ciculorum radicibus ortus, ubi primum Transsyl-

vaniam attingit, ct RBareensem terram a Ciculorum metis
derivit”..
10

Ceialalţi geograli și cartoarafi stiu s i ci tot numai atâta,

copiind în mare parte fextual deserierea aceasta a lui Tex

RY
chersdorii,
Cronicile locale nu stiu nici ele mai mult.

RA
Vechea cronicii murală din Diserica .neazri din Brasov,
cronică ce se atrihuie lui Iouterus si se crede cii a fost redare.
tată de el la anul 1335 spune 5):

LIB
„Îuno domini 1113 Sccundus crus „lucdreae regis Saxones
erocuvil în Trunusileruniam,
sl. D. 123 Turtari primo rusturunt IMungarieu.

ITY
„Î, D. 1336 Turtari denuo rusturunt Iunguricnu ct in Tran-
silrunia septenuieu moruti sunt.
Brasoveanul Paul Suloris serie în cronica sa (dela întve-
putul secolului al XVII-lea):
1203 uird hronstadt crbunet,
RS
1410. În diesen Jahre fungi man cu die Nroustecadter hir-
VE
che zu baucu.
In însemnările calendaristice făcute de alt Braşoveanu,
Jiehael Forgats (jumătatea a 2-a a secolului al NVII-lea) se
I
UN

spune:
1203 fungt man Croneu Stadt au zu beuten,
1358 funat mun Croncn hireh an zu buncen.?)
Atât stiau istoriografia săsească și cronicile săseşti despre
AL

începuturile "Țării Bârsei, când la anul 1757 o revistă germanii

din Ungaria publică două documente privitoare la o coloni-
TR

zare întreprinsă de niste Cavaleri “Teutoni îu "Para Daârsei, la

începutul secolului al XIII-lea.
EN

Pra în epoca accea de adânci frământiiri interne a dom-

/C

nici Împăratului Iosif al II-lea (1750-1790). care prin o reva-

luţiune de sus încerease si impună o nouii ordine politică mo-
SI

narhici sale, aplicând pâuiă la exagerare principiul unificarii.

Sasii din Transilvania, cari abia reușiseră să pună capăt pro
IA

cosului pornit contra lor de fiscul îrmupăratese pentru plata

unor impozite pe cari unu le mai platisera de multi vreme,
U

proces în cursul căruia se contestase de către fise şi autenti-

BC

*) Cronica aceasta murala, „acre Cheonicon Dacie”, existi azi nu

mut in copii din 1090 si 1743.
5) Vezi cronicile în Qucllen zar Geschichte der Stuslt Nronstudt,
Prasso 1903.
 14

citatea faimoasei diplome alui Andreiu a! II-lea din 1224 acor-

date Saşilor dela Sibiu, — se vedeau din nou amenințați în

RY
privilegiile lor. Teate arhivele, şi publice și particulare, erau
scormonite în căutarea de documente cari să le poată fi de

RA
folos în apărarea intereselor lor. Şi atunci, în anul 1157, în-
iuna dintre revistele create anume în acest seop.!%) preotul
de lângă Braşov Johann Seivert, cunoscut pentru cercetările

LIB
salo istorice, publică două documente, unul datat din 121],
cclalt din 1212, în cari se spunea că regele Andreiu al II-lea
al Ungariei dăruieşte Cavalerilor Teutoni o oarecare icsra
Borza. Hotarele acestei ferra Borza, așa cum erau indicate în

ITY
documente, identificau pământul dăruit Cavalerilor cu Ţara
Bârsei, Şi Seivert exeliuma plin de satisfacţiune: „De acum nu
mai trebuie să ne gândim când la Buri, când la Butoni sau la

RS
Sidoni ca să descoperim pe strămoșii Sașilor noștri din Țara
Bârsei. De acum nu mai trebuie nici să credem că ci au lost
VE
chemaţi do regele Geyza al II-lea. Nodul Gordian este deslegat.
Ti sunt colonişti germani chemaţi de Andreiu al II-lea, dela
care în anul 1211 au obţinut o diplomă privilegială”.
I

Sase ani mai târziu, la 1193, în altă revistă germană 11)

UN

preotul din Codlea G. Draudt publică un nou document, acesta

datat din 1222, prin care regele Andreiu repetă donaţiunea
anterioară făcută Cavalerilor la 1211 și o amplifică cu privi-
AL

legii nouă,
Scivert nu spunea de unde are documentele, nici unde se
TR

află originalele copiilor pe cari le publică. Draudt spunea că

documentul publicat de el îl primise înainte cu 6 ani dela un
prieten şi că este copiat dintr'o colecţiune de documente pu-
EN

blicată la 1768.12)
Aceste douii articole şi documentele cuprinse în ele sunt
începutul istorici despre „Cavalerii Teutoni în Ţara Bârsei”.
/C

Istoricul german 4. L. Sehloezer, profesor la universitatea

SI

din Goettingea, care primise din partea „Universităţii Săseşti”

din Sibiu însăreinarea de-a serie o istorie documentată a Ger-
IA

manilor din Transilvania, a fost cel dintâiu care în lucrarea

sa „Iritische Sammlungen zur Geschichte der Deutschen in
U
BC

10) Ungrisches Maguzin. Pressburg anul IV. 11787.

11) Sicbenbiirgisehe Quartalschrift, anul IT, 179.
12) Copiat din Dreger (Draudt serie Dreyer) Codex Pomeraniae
vicinarumque terrarum diplomalicus. IIerausgegeben von Ioh. Carl Con-
rad Oelrichs. Vol. I, Berlin 116$.
12

Sicbenbiirgen” (Găttingen 17953—1797) a utilizat în mod critice

aceste documente şi câteva altele Vescoperite ulterior în colee-

RY
(iuni mai vechi. EL spune dela început că „pănă de curând nu
se ştia nimie despre acest epizod în viața ordinului Cavalerilor

RA
Teutoni, epizod, pe care l-a scos la iveală numai descoperirea
din întâmplare a unor documente uitate”,
O analiză critică a documentelor Hăsim pentru întâiasdată

LIB
la profesorul dela liceul săsese din Sibiu 7. K. Schuller, care a
publicat despre această colonizare două studii, unul în „.lrehie
fiir die Nenntniss ron Siebenbiirgens Vorzeit und Gegenurt”,
Hermannstadt 1S41, — al doilea în „Umrisse

ITY
und hritisehe
Studien zur Geschichte ron Sicbenbiirgen”, zareites Ieft, Her-
mannstadt 1$51. Fără a atinge câtuş de puţin chestiunea îm-
portantă a autenticităţii documentelor, Schuller a construit pe

RS
baza lor o istorie în care se atribuie o extraordinară impor-
tanţă rolului de factor politie și cultural al Cavalerilor 'Teu-
VE
toni în Țara Bârsei. EI se mulţumeşte sii reproducă 27 de do-
cumente privitoare la Cavalerii Teutoni, fără să amintiaseă
dacă documentele sunt orizinale sau numai copii.!3) Şi numui
I
UN

incidental, întro notă marginală, spune că până pe la sfârşitul

secolului al XVIII-lea nici nu se ştia încă nimic despre opera
de colonizare a Cavalerilor 'Feutoni în "Țara Bârsei,1)
Zece ani mai târziu. profesorul de istorie dela liceul săsxese
AL

din Braşov Friedrich Philippi reia analiza documentelor în-

tun studiu („Dic deulsehen Pilter în Rursevlande, Fiu Dei-
TR

trag zur Geschichte Siebeubiirgens", publicat în programul

liceului pe anii 1S61 si 1862), în care publică si căteva docu-
mente nouii (fără importanță de altminteri). Analiza lui exte
EN

însă numai o analiză cronologică, în care nu se atinte istorii

documentelor nici chestiunea autenticităţii lor.
/C

Ceialalţi istoriografi cari sau ocupat de această acțiune

de colonizare dau numai rezultatele altor cercetari,
SI

Tnşirăm câteva dintre lucrări:

Hernanu în „(rundrerfassungeu der Sicbenbiirucr Such-
IA

scn tenul îhre Schielisule”, Offenbach 17%. Cd. un doua adnotatii

de 7. &. Sehuller, IMermanustaell 1537).
U

Johann Christian nuc), 0e origine German din Zips. se-

BC

15) „brehie fuer die Rennniss ete, Iefi IL, Mermannsticiit ISŞI praz,
Di 9n2,
14) Umrisse ete. Ieit IL pat, 25, Prehir ete, pane, 162 Die uebere
reschende Neuheit einer lange nicht qgelunnten Pegebenaheit”,
 13

cretar al cancelariei aulice transilvănene din Viena, în „Goes

schichle des ungrischen leiches", | ien. 1813.

RY
Graf 4. Betluen, Geschichiliche Darsteltung des deuischen
Orden in Siebenbiirgen, ien 1531.

RA
G. D. Teutsch în „Geschichte «er Siebenbiirger Suchseu fiir
das succhsische Polk” (Kroustudt 1552, ediţia a 2-a în două
volume Leipzig 1574, ediţia a 3-a /fermannstudt 1910, ediţia a

LIB
l-a Ilermuanustadi (Sibiu) 1925).

ITY
II. „Terra Borza“ înainte_de 1787.
Seicert a publicat cele două diplome de donaţiune, din
I211 şi 1212, în anul 1187, In acelaş an, brauet a primit dela

RS
un prieten copia unei alte diplome, din 1222, dar — lucru
curios — n'o publică decât șase ani mai târziu.!5) liste ade-
VE
vărat că „Ungrisches Jaguzin”, în care apăruse uxticolul re-
velator a lui Seicert îşi încetase apariţia, dar reapăruse la 1791
(sub numele de „AĂ'eues ungrisches Magazin”) si între timp
I
UN

începuse să apară, la -Sibiu, la 1790 o nouiă revistă „Sieben-

biirgische Quartalschrilt”, care urmăria acelaş scop de apă-
rare a drepiurilor şi privilegiilor săseşti. Şi, totuş, Drueudt a
mai aşteptat 3 aui cu publicarea unui document care era mai
AL

complet şi mult mai important decât celelalte două publicate

de Scivert.
TR

Avea Druudt îndoieli în autenticitatea documentului în

pcsesiunea su? Draudl nu ne spune nimie asupra motivelor
EN

sari l-au determinat ca şase ani să ţină tăinuit un document

atât de important ca actul de donaţiune din 1222. Sau poate
îi va Îi trezit îndoieli faptul că acest act de donaţiune, în care
/C

hoiarele teritoriului donat erau identice cu hotarele pămân-

imlui care mai târziu se chema Țara Bârsei, — era publicat
SI

încă dela 1108 fără ca să îi atras atenţiunea vreunuia dintre

numeroșii istoriogruii cari în această epocă începuseră să pu-
IA

blice serioase lucrări istorice privitoare la Ungaria şi Tran-

silvania? Nu știm...
U

15) Publicând la anul 1793 documentul din 1292. Draudt spune că-l
BC

are de şase ani şi-i fusese trimis de un prieten. Draudt mai adaosă sub
articol „redactat în unul 1789” (autesetzt im Jahre 1789). Adică Draudt
pr-mise documentul în 17S7, în acelaş an în cure Seivert publica docu-
macntele din 1211 şi 1212, doi ani mai târziu redactase pe baza lui un ar-
uccl, ţinându-l însă în sertar alţi patru ani.
14

Istoriogrulia curenti a trecut prea uşor peste fuptul iu-

portunt căi aproape 6UU de uni nimeni na ştiut de existența

RY
acestor documente în cari terra Borza (sau Bozu) era identi-
jicată cu Țaru Dăârsei, cum a trecut prea uşor şi peste faptul

RA
că despre această lerru Borza uu pomenit anumite scrieri şi
inainte de 1157, discutând chestiunea identităţii ci fară insă
ca cineva să se li gândit vreodată so identiiice cu 7aru

LIB
Bârsei.
Catre slârşitul secolului ul AVl-lea, Cardinalul Cuesare
Darouius, bibliotecar al Vaticanului, începuse să publice o
amănunţită istorie a activităţii Papilor, folosindu-se de docu-

ITY
acentele din arhivele Vaticanului. Era o vastă lucrare caro cu
volumul NIL a ajuns până la istoria Papei Innocenţiu al JILl-

RS
lea (1195). După moartea cardinalului DBaronius, un călugăr
polon lbruhamus Dzocius, din ordinul culugăarilor Domini-
cani, reia la 1621 publicaţiunea şi ua publică un volum, tra-
VE
tând și istoria Pagei Innocenţiu.!")
DBzucius pomeneşte pentru întâiașdata şi o singuri data
de Cavalerii Teutoni, la povestirea întâmplărilor anului 122%,
I
UN

Ii spune anume că în acest an Conradus, ducele Mussoviei, ui

carui ţară era mereu turburati de invaziile Prusilur, a che-
nat Cavalerii "Teutoni (/ratres sire sodules Theotonicos pian
burbaros militiam sub lutelo S. Mauriac professos) la
AL

contra
Roma şi le-a dăruit unumite pământuri in regiunea Vistulei,
cu îndaturirea să lupte cu toate puterile contra Pruşilor.
TR

Pomeneşte odată şi de Transilvania, la povestirea întăm-

plărilor anului 1222, spunând că în acest an călunirii Domi-
nicuni au trimis mai mulţi fraţi lu Cumiani ca Săi conver-
EN

liuseii. Bzorius observă ca „un seriitor — Marius Xiger —

erede, areșit, ea dominicani ar li plecat în 'Tran-
aceşti fraţi
/C

silvania”. Bzovius mai adaozta cu aceşti călugări au convertit

numeroşi Cumani, a caror ţară se întindea pâna la răul Dneps
SI

(Nipru) şi că însuş regele Andreiu al II-lea a fost nasul no-

hilului duce DBembrochuus,
IA

beapre terra Borza —- Bzorius nu pomeneste nici un cu-

vânt.
U

A ——
BC

Dom. D,
1%) Aunnalium ecelesiusticorutu post Vlustriss, et Reverend,
Cavsarem Paroniuu N. [B. I Cardinale Pibliothecarinun, "Pormnus NIII,
ali 1299
soruin în ore Christiano ab anno domini 1195 usque ad annun
pestaruim complectens, Antliore BP. Pr, Abrahamo Izuvio Polono $. $.
Auno 1621,
“neol. Doctore, Ordinis Pruacdicutoruui, Culoniue Agripptuae
 15

La sfârşitul secolului al XVI-lea Odoricus Raynuldus

reiau încă odată continuarea operei începute de cardinalul Ba

RY
ronius şi publică din nou şi analele privitoare lu activitatea
Papei Innocenţiu ul IIl-lea.1î) In aceste anale se pomeneşte

RA
pentru întâiaşdată do terra Bozu şi de Cavalerii "Teutoni, anu-
me la povestirea întâmplărilor anului 1224.
Naynuldus spune că la anul 1224 „religiosi 8. Mariae The-

LIB
ulonicorun începuseră să populeze o oarecare regiune DBozae
je care le-o dăruise regele Andreiu şi l-au rugat pe papa (Ilo-
noriu al Ill-leu) să ia acel pământ sub scutul său”, ceeace

ITY
Papa a şi tăcut prin bula sa din 50 Aprilie 1224 (reprodusă
de Ruanaldus).
La povestirea întâmplărilor anului 1225, Raynaldus pome-

RS
nește din nou de lerru Bozac, amintind că regele Andreiu i-a
alungat po Cuvalerii "Teutoni (equiles Theotonicos) din pă-
mwântul Bozo (Doze regione), pe care li-l dăruise şi că Papa
VE
i-a adresat regelui o bulă (12 lunie 1225) rugându-l să le resti-
tuie Cavalerilor Terrum DBozae. Ruynuldus observă că regele
ma împlinit însă rugăminţile Papei şi nu le-a mai restituit
I
UN

pământul acela pe eare în parte armis ea infidelium munibus

sibi pepereruut, deşi Papa i-u mai adresat regelui şi alte bule.
Dhayuuldus nu publică însi decât bula din 12 lunie 1225 şi nu
mai revine nici în anul 1226, nici mai târziu usupra acestui
AL

conilict dintre Negele Ungariei și Cavalerii Teutoni, deşi spu-

sese că va reveni. Raynuldus nu ne spune unde era situată
TR

această ferru Dozac, nici nu-şi pune macar aceastii întrebare,

i pomeneşte de ca numai ca de regionem quundun Dozue.
La anul 1765, AWicoluus Sehmitih publică o colecţiune de
EN

documente privitoare la istoria Episcopiei de Agria.15) Intre

altele publică şi.o bulă din 12 Ianuarie 1223 a Papei Honoriu
/C

adresată lpiscopului de Agria (nemţ. frau, ung. ger), prin

care Papa îi aduce la cunoștință că Cavalerii 'Peutoni din
SI

terra quae dicitur Boza l-au rugat să le numiască un arhi-

presbiter şi-l însărcinează pe lipiscop să întroducă el ca Arhi-
IA

presbiter persoana ce-i va îi propusă de Cavaleri.

Sechmitth observă că documentele publicate de el sunt co-
U
BC

17) Annales ecelesiastici ab anto quo desinit Caes, Card. Baronius..i

continuati ab Odorico Nuynaldo Tarvisino Consregationis Oratorii Pres-
bytero. 'Tomus XIII. Coloniae Agrippinae 1694.
18) PB. P. Nicolai Schmilih, e societate Iesu, Episcopi Agrienses,
1'yrnaviae 1768.
16

piate după manuserisele din Vatican Cistud cet releu nut-

RY
tualus sum ce AM. S. Vaticuuis) şi lace două note eritice privitor
ia Cavaleri şi lau ferru Bozae,
In ce priveşte Cavalerii spune că ei au fost alungaţi de

RA
regele Andreiu din pământul în chestiune (Hquites Theotoui=
cos imperium Ilungarorum detlectuutes, ludreus Dex ce nu-
morulu procincia urmis ejecil).

LIB
In ce priveşte terra DBozue ebservă că nu ştie unde era si-
tuată, dar crede că poale era undeva pe teritoriu !ocuit de
Cumani, în apropierea Transiivaniei („Ubi hacee provincia sit?

ITY
non sat exploratum haLeo. Fortassis incoluerint camu Chuni,
postea Cumani dicti, Trausylvaniae vicini, aul auos hac term-
pestate orthodoxa relizio propanari eoepit, Clericos regionis
Pozae lonorius pontilex eximit jurisdietioni
RS
Episcopi Ultra-
svlvani, ut legere licet apud Cdoricum Raynaldum ad huue
annum no 96)1)
VE
Hruditul iezuit Jeseple Pruy încearcă să dea un răspuns
lu întrebarea unde poate îi situată ferra DBozae, La 1536, intro
I

istorie cronoluodică ua Arhiepiseopilor şi lpiscopilor din Ungare

UN

riu,2*) el publică şi un document prin care la anul 1253 Pi

letmus dei gratia Trausileunus episcopus”, cedând cererilor
„fratruntaa Cduamus Teulonicorum în terra quue Dorz sune
AL

palur”, le acordă acestora anumite privilegii în ce priveste

zecimile, Neproducând documentul, Prag rezumă şi cuprinsul
lui: „M'ilernatsu. donat Templariis Decimas în terra bora,
TR

hodie. ut rcor, Durzenlanad dicla”. EA crede, prin urmare, ci

lerru HBorza se chema (1776) „„Burzenland” (ăra sa spună însă
EN

unde se zăseşte acel Burzenland), dar în fratres hospitelis S,

Mariue de domo Teulonicorum nu vede Cavaleri "Teutoni, vi
Cuvaleri "Templieri.
/C

Frei ani mai tărziu, lu I779, alt erudit iezuit, Sfephieanus

ulona, publica în cadrele unei istorii critice a Regilor Vu-
SI

surivi21) documentele publicate înaintea lui de Pusu-iluus,

Selmitih şi Prag şi le însoţeşte cu comentarii critice,
IA

15) Bula Ja care se refera Selonittle este bula publicată de Laynale

U

dus la povestirea iuntinnplărilor anului 1928, n Do,

complectens see
20) Joseph Pra, Specimen hierarehiae Iuuzurine,
BC

ricin ehronologiearn Archiepiscoporum et Fpiscoporun Hungarian, Poe

nonii et Cassoviae rr. Vol, 11,
21) Ste phanus Wulonu, (in regia universitate "udensi liatoriaruta
ductor) IMistoria critica rezum Hunzariie, ex ide donmuesticoruin et extere
pornim scriptoruu conciunata, Pestini 1159, Vomulus NV, cotpleetens rus
sustas Andreae II et Bolae IV, Posenii et Cassovine VEST,
 17

In ce priveşte Cavalerii Teutoni el remarcă că unii îi con

RY
îundă cu Templierii („aliqui cum Templariis male con-
lundunt”).
In ce priveşte ferru Bozu alirmă că acea terra trebuie

RA
că se găsia undeva în regiunca Marâmureşului şi invocă drept
argument laptul că pentru jurisdicţiunea cclesiastică în acea-
stă terra Boza multă vreme a fost ceartă între Episcopii celor

LIB
două episcopate învecinate, cel al Trunsilvaniei și cel al Ag-
rici. Katona spune textual: „Ubi terra, quam Honorius (1223)
Bozam appellat, situ fuerit, ex litibus episcoporum Agriensis

ITY
et Transilvuniensis, ob iurisdietionem in Pozam, colligi potost.
Nam ctsi nune Wilhelmus Transilvaniensis sacrum in cam
dominatum exercuerit, postea tamen Thomas Agriensis idem

RS
in illam terram ius obtinebit. Sub Andrea III Petrus Transil-
vaniensis iterum sacram illam potestatem recuperabit, sed ite-
run amittet ac Agriensibus, qui nunc cam retinent, cedet.
VE
Jlace ipsa varietas indicat, terram illam in limitibus Hunga-
riae Transsilvaniacque fuisse, ut iam ad Agriensem, iam ad
Transsilvaniensem episcopatum pertineroe putaretur. Nec alibi,
I
UN

quam in Marmatiae limitibus, ubi Ioelrus în charta scogra-

phica Iungariae Botzkam eollocat, melius querendam esse”.
Reproducând, după Schmitt, bula din 12 Ianuarie 123%,
AL

prin care Papa so îngrijește de numirea unui presbiier pentru

Cavalerii Tutoni din terra quue dicitur Boza, pe care aceşti
Cavaleri o apără contra împetu paganorum, Katona observă
TR

că aceşti păgâni au fost Cumani și că nu mult mai târziu (de

1223) misionari au început să propage la ci creștinismul (,„Pa-
EN

ganos illos, a quorum incursionibus equites Teutonici regionem

illam tutati sunt, vix est dubium fuisse Cumanos, apud quos
non multo post, ut videbimus, orthodoxa religio propagitur”).
/C

In bulele publitate se spune că regele Andreiu le-a dăruit

Cavalerilor Terram Bozae ue ultra montes nirium, adicii pă-
SI

mântul Boza și un pământ dincolo de munţii de zăpadă. ha

Iona observă într'o paranteză că „ultra montes nitiun” însem-
IA

nează „tulgo havas”, adică munţi de zăpadă (havas are acest

înțeles în limba maghiară),
U

Katona mai reproduce şi o altă bulă papală din 3L Au-

gust 1232, prin care Papa Grigorie al IX-lea îl însărcinează pe
BC

Legatul papal Iacobus să intervină pe lângă regele Andreiu

în favorul Cavalerilor Teutoni rugârdu-l pe Rege să le resti-
2
 18

tuia acestora ferram Durza. Natona adaogă că aceste docu-

RY
mente nouă le are dela Arhivarul Vaticanului Garampi, că-
ruia îi exprimă vii mulţumiri.*?)
Cum vedem, Aalona nu asociază nicăiri şi niciodată ideea

RA
lerra Borza cu Țara Bârsei, şi n'o asociază nici macar cu ideea
mai aenerală Transilvania. Pentru cl nu încape îndoială că
ierra Doza (sau Borza) trebuie să fie situată undeva în regiu-

LIB
nea Maramureşului.
Un alt istoriourat, acesta Transilvănean, Joseph Benho în
luerarea sa silkovia sire antiqui cpiscopulus AMilloricusis

ITY
csplanatio” (Viennae 1151) identitică terra Boza cu ţinutul
Buzăului („Famosa ct lacla pascua Bozzaricusia seu DBozzen-
zia, rulgo Bozza nominata'”).

III. Documentele privitoare RS la „terra Borza“.

VE
Cea mai bună colecţiune de documente privitoare la Cu-
valerii Teutoni și ferra Dorza este colecţiunea de documente
I

a lui Franz Zimmermann (Franz Zinmermann und Carl W'er-

UN

uer, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen în Siehen-

buergen, Ilermannstadt 1592).
Liste cea mai bună, deşi are un număr considerabil de erori
AL

și scăpări din vedere. Asupra unora dintre ele, cele mai mari
şi mai supărătoare, von reveni la alt loe. La acest loe ne măr-
ginim numai la câteva observaţiuni generale. Zimmermann a
TR

adoplat si el ortozrafia clasică, folosind pretutindeni ce în loe

de ce, unde ortografia clasicii cere ec, deşi documentele evului
EN

mediu nu cunosc consonanta de, ci folosese numi e. (Sanrte

Marie spre pilda şi nu Senelue Mauriac). Laerul acesta mar fi
de prea mare importanţa, mai ales că înlesneşte cițirea docu-
/C

mentelor şi este o rezulă generală și uşor de controlat. Zi

mermuni merge, însă, și mai departe și îndreaptă chiar orto-
SI

arafia individuală a seriitorilor de documente, El serie, spre

pildă, pretutindeni carissimi, attentare, damnificati, auotilia.
IA

pis, Vairuda ete. chiar si când documentele pe cari le repro-

22) Ibidem, pia, GD8: sl veci. Garampius, nunquiun e tie pro ue

U

nite satis laudandus, mecun cotninunicia Vita”

Giukeppe Garumpi, arheolog italian, născut la Rimini 102%, mort la
BC

oma 4 Mai 1792. A facut studii la Rimini, Florenţa și Modena. La Romi

Papa Benedict al XIV-lea i-a ineredinţat pastrarea arhivelor Vaticanului,
dându-i si titlul de Canonie ul Pasilicei Vaticanului, Garampl a intocmit
un fourte preţios catalog-fişier ul bulelor şi munuseriselor din Vatican,
rul ales ul celor dinu secolele XIII si XIV.
 19

duce scriu Narissimi, attemptare, dampniticati, cotidianis,

Voivoda ete. Cum, însă, repetăm, colecţiunea lui Zimmermann

RY
este cea mai bună și completă, o luăm pe ea drept bază a ana-
lizei noastre.

RA
Colecţiunea aceasta cuprinde 31 de documente în cari este
vorba de Cavalerii Teutoni în legătură cu terra Borza, In rea-
litate numărul documentelor este mai mic, pentrucă spre pildă

LIB
documentele din 1211 și 1212, prin cari Regele Andreiu al
II-lea face Cavalerilor Teutoni cunoscuta donaţiune, există
numai în transumpt într'o bulă papală din 1931 şi toate trei

ITY
împreună formează un singur document. Tot aşa documentul
din 1213 al Episcopului Transilvănean existi numai într'o con-
firmare papală din 1218 şi formează cu această confirmare un
singur document. In sfârşit, un document din 15 Iulie 1923 —

RS
o bulă a Papei Honoriu III — este trecuti de Zimmermann
45 al colecţiunii) drept o intervenţiune papală în favorul Ca-
(no
VE
valerilor, când în realitate în document nu este vorba nici de
“Cuvaleri, nici de terra Borza. La 15 Iulie 1225 Papa Honoriu
adresează anume viceregelui Bela o bulă în care îi spune că
I
UN

tatăl lui, regele, a înstrăinat anumite bunuri ale Coroanei (alie-

nationes quasdam fecerit in prejudicium regni sui et contra
regis honorem), că el, Papa l-a rugat pe rege să revină asupra
acelor înstrăinări, chiar dacă ar fi jurat că nu va reveni (non
AL

obstante iuramento si quod fecit de non revocandis eisdem),

pentrucă — subliniază Papa — la încoronarea sa regele a ju-
TR

rat că va păstra neştirbite drepturile Coroanei (et în eorona-

tione sua iuraverit etiam iura regni sui et honorem corone
illabata servare), şi, prin urmare, eventualele jurăminte ulte-
EN

xioaro de a nu revoca donaţiunile făcute nu sunt valabile.

Papa îl și desleagă pe rege de aceste jurăminte ulterioare și-l
/C

roagă pe Bela ca miear în partea ţării pe care o administrează

<l să revoce înstrăinările. Zimmermann rezumă totuş bula:
SI

„Pupst IMonorius foraert Belu, Sohn des hoenigs Andreas II],

auf, în dem von demselben verwultelen Teile des Reiches die
IA

vom Noenig zum Nachteile des deutsechen Ordens getroffenen

Verfuegungen zu sriderrufen”.
Numiărul documentelor privitoare la Cavaleri și terra
U

Dorza se reduce la cel mult 27, socotind drept documente de

BC

sine stătătoare şi speciale și documentele cari au fost adre-

sate, cu text identie şi în acecaș zi, la mai multe persoane.
2*
 20

Aceste documente se pot rezuma în următoarele:

RY
In anul 1211, Regele Andreiu ul I]- lea, adresându-se Ca-
valerilor teutoni (cruciferis de hospitali sancte Alaric) le dă-
ruicște un oarecare pământ cu numele Borza, dincolo de
pă-

RA
duri, spre Cumani (quandam terram Borza nomine, ultra silvas
versus Cumanos...). Le permite să construiască contra Cuma-
nilor castre şi orașe de lemn (ad munimen regui contra Cumua-

LIB
„nos custra ligneu et urbes ligneas construere). „Pristaldul”
regese Pecule Juna are ordin să-i întroducă în pământul dă-
ruit lor, care este înconjurat cu anumite semne de hotar (certis

ITY
metis circumsignatam). Regele indică în actul său de dona-
țiune şi hotarele posesiunii. Ele încep la Halmeag, tree prin
Ungra etc. (de indaginibus custri „hiuge ct procedit usque

RS
ad îndagines custri Noilgiunt ete.). Hotarele indicate sunt
identice cu hotarele Țării Bârsei.
Acest document este cel mai vechiu document în care se
VE
vorbeşte de Cavaleri în legătură cu. terra Borza, — cel mai
vechiu ca dată, pentrucă acest document nu ni s'a păstrat de-
I

cât într'o copie din 1931, câtă vreme o scrisoare a Episcopului

UN

Transilvănean din 1213 ni s'a păstrat într'o bulă pazală din

1918.
In anul următor, 1212, la rugămintea fratris Theoderici
AL

cruciferi Icsuitalis sancte Ilarie... Andreiu îi acordă lui și

fraţilor lui de pe pământul de dincolo de păduri (sibi et frat-
ribus coustiluiis în terra ultra silvas).. anumite privilegii în
TR

ce priveste schimbarea banilor, cu condiţiunea însă ca ci la

rândul lor să nu asupriaseă locuitorii acelui pământ (populus
EN

ibi habitans). Regele îi numeşte pe Cavaleri nuvela plantatio,

Iără a pomeni însă de terra Borza, care în anul premergător
înseso numită deserta ct inhabitata.
/C

La 1213 Episcopul Transilvaniei TPilhelnius le acordă ace-

loraşi îraţi din terra que Borza nuncupatur Areptul de a lua
SI

dijmă dela toţi locuitorii pământului, cu excepţiunea Ungu-

rilor şi Secuilor (Unguros vel Siculos), cari vor avea să plă-
IA

tiască dijma lui, Episcopului. Această concesiune făcută de

Episcop este contirmatiă la 1218 de Papa Honoriu III.
U

In anul 1222, adresându-se magistrului Herman, regele

BC

Andreiu dăruiește din nou lui şi Cavalerilor acea terra Borza

(quandam terram Burza nomine ultra silvas versus Cumanos),
fără să pomeniască cu vreun cuvânt că le-o dăruise şi înainte
cu 1l ani, la 211.
 21

Scrisoarea aceasta de donaţiune din 1222 este o

nouă re-.-
dactare unitară, pe alocuri cu neînsemnate modificări
ale dip-

RY
lomelor din 1211 și 1212, şi cu unele adăogiri cari
lipsesc din
pomenitele două diplome.
In amândouă diplomele (1211 şi 1222) pământul ce
li se

RA
dăruiește Cavalerilor (la 1211: terra Borza, la 1922: terra
Burza) este numit deserta et inhabiluta, aşezat ultru silvas
versus Cumanos; în 'amândouă se spune că donaţiunea li so

LIB
tace ca regnum per conversationen corum propagatam, dila-
tetur şi ca Dumnezeu să ierte păcatele donatorilor; în amân-
două li se dă voie să zidiască cetăţi şi oraşe: ad maunimen regni

ITY
contra Cumanos (la 1211: cetăţi şi orașe de lemn, la 1222 cetăţi
şi orașe de piatră); în ambele li se dau aceleași drepturi în ce
priveşte aurul ce l-ar descoperi, în ce priveşte alegerea dire-

RS
sătorilor și altele. Carceari deosebiri întâlnim numai în ce Dri-
vește delimitarea acestui pământ, deosebiri însă ce nu Drivese
identitatea lui ferra Borza cu Tara Dârsei, Diploma din 1222
VE
mai adaogă şi conferirea unor privilegii de cari nu esie vorba
în diploma din PI1, anume: dreptul de a face comerţ cu sare
I

pe Olt şi pe Mureş. Și mai cuprinde în fine și unele precizări

UN

privitoare la locuitorii acelui pământ, precizări cari nu se să-

sesc nici ele în diploma din 1211. Anume le acordă privilegiul
«a locuitorii să nu îie obligaţi să plătiaseă nici un tribut când
AL

ar îi nevoiţi să treacă prin ţara Secuilor sau prin țara Vlahi-

lor (cum. transieriui per terram Siculorum aut per terram
Blacorum.).
TR

Unele dintre privilegiile cuprinse în diploma din 1222 și

cari nu sunt cuprinse în cea din 1211 se găsese înşirate în
EN

cealaltă diplomă din 1212, prin care regele Andreiu ia Cava-

lerii sub ocrotirea sa contra agenţilor fiscului. La finele dip-
lomei din 1212, după formula de încheiere și peceţi, se uăsoște
/C

un apostil nesemnat, fiiră dată şi loc, în care se spune că „eu

Andreiu ete. dau Cavalerilor Teutoni castrul Crucburg, pe vare
SI

ci îl construiseră, şi o bucată de pământ dincolo de acest

IA

castru”. Şi diploma din 1222 vorbeşte în aceiaşi termeni de

castrul Crueburg.
Donaţiunea aceasta din 1222 este confirmată de Papa Ho-
U

noriu al III-lea într'o bulă adresată, la 19 Decembrie 1222, ma-

BC

gistrului şi fraților Cavaleri. Papa spune în această confir-

mare că a văzut privilegiile regelui Andreiu prin care acesta
 22

„“le-a dăruit Cavalerilor un oarecare pământ cu numele Burza

RY
(quandam terram nomine Burza) şi reproduce aproape din
cuvânt în cuvânt diploma de donaţiune din 1222,
La 12 Ianuarie 1223, Papu Honoriu îl însărcinează pe

RA
Episcopus Agriensis să confirme ca decan în terra que dicitur:
DBoza pe candidatul pe care îl vor propune Cavalerii Teutoni.
La 12 Decemvrie 1223, Papa îi interzice Episcopului Tran-

LIB
silvaniei să-şi întindă jurisdicţiunea eclesiastică şi asupra pre-
oţilor din terra Borza, fiindei acel pământ depinde direct de
Papa. Despre Cavaleri se spune în această bulă că ei de cu-

ITY
rând au început să se aşeze în aceste pământuri cari din cauza
invaziunilor păgânilor fuseseră nelocuite („terra Doze et ul-
tra niontes nivium propter paganorum insultus vasta usque

RS
ad proxima tempora et desertam noviter inhabitare ceperunt”).
La 13 Decemvwrie 1223 Papa aduce la cunoștința Arhiepis-
copului de Strigoniu bula de mai sus și-l oprește să confirme
VE
eventualele hotărâri ale Episcopului Transilvănean.
La 30 Aprilie 1924 Papa se adresează archipresbytero et
I

clero ac populo terre Boze et ultra montes nivium și-i îndeam-

UN

nă să asculte de decanul lor.

Tot la 30 Aprilie 1224 Papa rispunde Cavalerilor Weutoni:
că primeşte prefatam terram în ius et proprietatenv beati Pe-
AL

tri, aşa cum îl rugaseră ei să facă. Şi tot atunci, prin o altă

bulă, aduce aceasta la cunoștința Arhiepiscopilor şi Episco-
pilor din Ungaria. Şi în acelaș an şi în acceaş zi, adresându-se
TR

archipresbytero terre Borze et ultra montes nivium îi confere

jurisdicţiunea cclesiastieă asupra clero ct populo de terra Boze
EN

et ultra montes nivium.

La 10 Iunie 1225 Papa se adresează Cavalerilor în. Borzde
consistentibus spunându-le că a primit serisorile lor în cari
/C

sc plâng contra asupririlor din partea regelui şi-i îndeanmă

să nu se lase intimidaţi şi să nu cedeze cu nici un preţ (pro
SI

nullis minis sive terroribus) pământul lor, pentrucă el, Papu,

Sa adresat în favorul lor atât regelui cât şi altora.
IA

Aceste serisori de cari pomenește Papa sunt toate din 12

Iunie 1225 şi adresate: prima regelui Andreiu, a doua abbati-
U

bus de Linewelt... de Kerz et... de Egris, iar a treia Legatului

papal Episcopo Portuensi. In bula adresată regelui, Papa dis-
BC

cută pe larg conflictul ivit între rege şi Cavaleri, iar în cea

adresată abaţilor aceştia sunt însărcinați să examineze cauzele
 23

conilictului. In a treia, Papa îl însăveinează pe Legat să ducă

sau să trimită prin un om de încredere regelui bula ce i-o

RY
adresează Papa. În toate aceste bule se vorbeşte de terra Boze
ac ultra moutes niviunm,.
La 1 Septemvrie 1225 Papa dă însărcinare !Varadieusi et

RA
Geuriensi episcopis să cerceteze ei dacă Cavalerii într'adevăr
au ocupat — cum susținea regele — mai mult pământ decât

LIB
li se cuvenea. -
La 21 Ocetomvrie 1225 Papa din nou adresează o bulă rege-
lui Andreiu rugându-l să le restituie Cavalerilor pământul
din care îi alungase.

ITY
La 17 Februarie 1226 altă bulă. Papa îi spune regelui că
a dat însărcinare unor abaţi și episcopi să cerceteze la faţa
locului 'dacă Cavalerii întradevăr sau făcut vinovaţi. Şi Papa

RS
adaogă că regele, fără a mai aştepta rezultatul cercetărilor i-a
alungat pe Cavaleri. Şi din nou stăruitoare rugăminţi să re-
VE
pare nedreptatea.
In aceeaş zi se adresează şi episcopo Vesprimiensi et pre-
posito Albensi comunicându-le bula de mai sus şi rugându-i
I

să intervină şi ei pe lângă rege.

UN

Şi în acceaș zi o altă bulă adresată reginei Yolantha, soţia

lui Andreiu, să intervină pe lângă rege ut restituat terram et
alia universa,
AL

Urmează o pauză de cinci ani. Apoi, la 26 Aprilie 123],

noul Papă Grigorio al IX-lea se adresează lui Bela, fiul rege-
TR

lui Andreiu, cu vechea rugăminte de-a restitui Cavalerilor pă-

mântul din care au fost alungaţi. Papa invocă de data aceasta
un argument nou în favorul Cavalerilor: Cavalerii au vărsat
EN

mult sânge și au cheltuit mulţi bani cu zidirea alor cinci

castre contra Cumanilor.
In acecaș zi adresează o bulă şi regelui Andreiu în care
/C

sub cuvânt că privilegiile lui acordate Cavalerilor nu trebue

date uitării reproduce cele două diplome ale lui Andreiu din
SI

1911 și 1212,
IA

La 30 Aprilie acelaş an (1231) Papa îi adrescază regelui

acecaş bulii pe care la 26 Aprilie i-o adresase lui Bela. Papa
raai adaogi numai că atât cl, Grigorie, cât și antecesorul său
U

Honoriu i-au mai adresat numeroase rugăminţi. (În bula către

BC

Bela nu este pomenit Papa Honoriu).

La 31 August 1232, Papa Grigorie îl însărcinează pe Le
 24

gutul papal Jacobus electus Penestrinus să examineze conflie-

tul dintre rege și Cavaleri şi să-i raporteze. In această bulă

RY
Papa îi comunică, Legatului din cuvânt în cuvânt şi bula ad-
resată lui Bela şi Andreiu (26 şi 30 Aprilie).
La 11 Octombrie 1234 Papa Grigorie îi dă acecaş însărei-

RA
nare Palriarehe Aquileiensi et archiepiscopo Strigoniensi, ex-
punându-le conilictul, reproducând textual expunerea cuprinsă

LIB
în bula adresată la 31 August 1232 Legatului papal Jacobus și
punând și un termen pentru înaintarea raportului: nouă luni
(alioguin înra novem menses post susceptionem presentium
cuusam remittalis ad nos...).

ITY
Și cu această bulă se termină istoria Cavalerilor în docu-
mentele şi bulele privitoare la terra Borza.

IV. Terra Borza

RS
și bulele papale.
VE
In forma în care ni sau păstrat, documentele privitoare
la Cavalerii Teutoni în terra Borza emană — cu excepţiunea
I

alor patru — dela Papii Honoriu al III-lea și Grigorie al IX-

UN

lea și sunt adresate: 7 regelui Andreiu, reginei Yolantha și

fiului lor Bela, — 4 Cavalerilor Teutoni, — 10 la diferiţi [pis-
copi şi prelați, iar 3 clerului şi poporului din ferra Borza. Cele-
AL

latte patru documente — excepţiunile pomenite — sunt atestări

lăcute la sfârşitul secolului al XIII-lea de către diferite per-
TR

soane. Aceste patru din urmă sunt documentele cari înainte

de 1157 nu fuseseră cunoscute, câtă vreme bulele papale erau
cunoscute istoriografilor secolelor XVII și XVIII și, în mare
EN

sarte, cum am văzut mai sus, fuseseră și publicate. Trebuie să

subliniem că numai aceste patru documente, necunoscute
/C

înainte de sfârşitul secolului XVIII, cuprind delimitări geo-

grafice cari conelud la identitatea lui terra Borza cu Țara
SI

Bârsei.
Istoriogratii eclesiastieci ai secolelor XVII şi XVIII, Ray-
IA

naldus, Sehmitth, Pray şi Natona, cari au vorbit în lucrările

lor istorice de Cavalerii 'Teutoni din terra Borza pe baza do-
cumentelor găsite în Arhivele Vaticanului, nu au cunoscut
U

aceste diplome privilegiale în cari terra Borza este delimitată

BC

cu atâta preciziune încât nu mai încape îndoială că delimi-

tarea so refere la Țara Bârsei. Istoriografii celesiastici n'au
 25

cunoscut nici macar bula papală din 26 April 1231, în care

Papa Grigorie reproduce diplomele regesti din Il și 1219,

RY
bulă papală care — azi — se găseşte în copie în Registrele
Vaticanului pentru anul 1931.
Să analizăm, deei, şi noi documentele asa cum se cONn0$-

RA
teau: mai întâiu bulele papale și apoi privilegiile lui Andreiu
al II-lea și să vedem cum se potrivesc aceste două serii de

LIB
documente. -?
Din bulele papale se desprind următoarele:
La începutul secolului al NIII-lea regele Andreiu al II-
lea al Ungarici le dăruieşte unor Cavaleri Teutoni o oarecare

ITY
terra Borza. In care an anume se face această donaţiune nu
so spune nicăiri, dar ca trebuie să fi avut loe înainte de 1213,
pentrucă în acest an Episcopul Transilvaniei acordă anumite

RS
privilegii în ce privește zecimile ce aveau să le plătiaseă lo-
cuitorii, eedându-le Cavalerilor „cari locuiesc în pământul ce
se numeşte terra Borza” (frutres hospitalis suncte Murie în Ie-
VE
rusalem de domo Teutonicorum unnuentes în terra que Borza
nauncupatur). La anul 1218 Papa Ilonoriu confirmă această
I

cesiune a Episcopului, subliniind în bula sa adresată Cavale-

UN

rilor cii ci apără contra păgânilor ferram de Durza pe care o

primiseră dela Andrea rege Ungurorum.
Inmulţindu-se numărul clericilor în acel pământ, la anul
AL

1223 Papa îl însăreinează pe lipiscopul de Agria să numiască

un arhipresbiter acelor Cavaleri cari locuiose în terra gue
TR

dicitur Doza. In acceaş vreme scoate acel pimânt de sub juris-

diețiunea celesiastieă a Episcopului din Transilvania.
Se pare însă că în curând sau ivit neînţelegeri între Rege
EN

și Cavaleri, pentrucă la începutul anului 1224 aceştia închină

pământul lor Sftului Scaun, probabil pentru a scăpa în acest
chip de amestecul supărător al regelui. Relaţiunile dintre Ca-
/C

valeri și rege se înrăutățese tot mai mult şi Regele în cele

SI

din urmă se hotărește să-i alunge. Cavalerii solicită protec-

ţiunea Papei. Papa îi scrie regelui, iar la răspunsul acestuia
IA

— adus prin magistrul Florenţiu din Arad — ci Cavalerii

mau respectat condiţiunile în cari li se dăruise pământul, ci
au ocupat şi pământ ce nu li se cuvenia, Papa îi comunică
U

regelui că a dat ordin Cavalerilor sii părăsiască, acest pământ

BC

ocupat fără drept şi propune să se cerceteze neînțelegerile la

faţa locului, iar la cercetare să asiste şi oameni de-ai regelui.
 26

Intervenţiunile şi . rugăminţile Papei rămân fără rezultat.

Fără a zăbovi, regele porneşte cu armată şi-i alungă

RY
pe Cava-
leri atât din pământul ocupat fără drept, cât şi din cel
pe
care Li-l dăruise. Faptul acesta trebuie să se îi întâmplat îna-
inte de 27 Octomvrie

RA
1225, pentrucă în bula pe care i-o adre-
sează regelui în această zi Papa protestează contra alungării
Cavalerilor şi stăruie pe lângă rege să le restituie pământul

LIB
dăruit lor. Intervenţiune zadarnică.
Noul Papă Grigorie al IX-lea (1227) adresează și el rege-
lui bule în acest sens. Adresează bule şi fiului reselui, Bela,
și reginei Yolantha, şi însărcinează şi diferiţi prelați să cer-

ITY
ceteze la faţa locului dacă Cavalerii sunt vinovaţi şi să inter-
vină pe lângă rege în favorul Cavalerilor. Ultima bulă papală
este datată din 11 Octomvrie
RS
1931. N'are nici ea nici un re-
zultat. Cavalerii rămân alungaţi pentru totdeauna.
Să analizăm mai amănunţit câteva dinire bule.
VE
In bula din 12 Iunie 1225 adresată regelui Andreiu, Papa
Honoriu expune plângerile Cavalerilor: Regele, sfătuit de
câţiva răuvoitori, a încălcat cu mare mulţime de călăreţi şi
I
UN

pedestrime pământul Cavalerilor, i-a silit pe Cavaleri şi oame-

nii lor să-i plătiaseă contribuţiuni srele, prădând şi pământul
însuș. Bula mai spune că în acecaș vreme regele a mai ocupat
cu forţa „o cetate pe care Cavalerii o construiseră cu multă
AL

muncă şi cheltuială dincolo de munţii de zipadă”.

In bula din 1 Septemvrie 1225, prin care Papa dă Episco-
TR

pilor de Orade şi Raab însărcinarea să cercetze în persoană

la faţa locului atitudinea Cavalerilor, Papa le comunică şi
EN

răspunsul pe care îl primise dela regele Andreiu prin „nunciul

său magistrul Florenţiu custode la Arad”, anume că regele le-a
dăruit Cavalerilor „într'o anumită parte a ţării sale” un pă-
/C

mânt în întindere de 30 de pluguri (terram ad triginta dum-

taxat aratra), dar că Cavalerii au ocupat mai mult pământ
SI

decât li so cuvenea, declarând chiar că preferă să moară în

luptă, decât să-i restituie regelui pământul lor.
IA

La 17 Februarie 1226, într'o nouă bulă adresată regelui,

Papa îl roagă să le restituie Cavalerilor bunurile lor și „să nu
U

asculte de sfaturile răuvoitorilor cari, văzând cât de mult sa

îmbunătăţit acel pământ pe urma muncii Cavalerilor, îl în-
BC

deamnă să li-l ia”,

Şase ani mai târziu, la 30 Aprilie 1231, noul Papa Grigorie
 27

se adresează şi el regelui rugându-l să-i reprimiască pe Cava-

leri şi face în bula sa un amănunţit istorie al conflictului.
Papa îi serie regelui că Cavalerii i-au arătat că „din pioasă

RY
liberalitate regele le-a dăruit pământul Borza, aşa cum se
spune în privilegiile regelui. Cavalerii au cheltuit bani mulţi

RA
pentru a face roditor acest piimânt şi pentru a-l întări, pen-
trucă prin acest pământ intrau și se retrăgeau Cumanii în
multele lor invaziuni în ţara Ungariei. In acest pământ Ca-

LIB
valerii au construit cu preţul a mari cheltuieli de bani și de
sânge sincj cetăţi puternice. Dar regelo le-a luat pământul, pe
urmă, însă, li l-a restituit, cum se și cuvenia, dându-le chiar:

ITY
în schimbul pagubelor suferite o parte din Cumania de dincolo.
de munţii de zăpadă. Aci, Cavalerii au construit o cetate
foarte bine întărită. Cumanii, speriaţi și văzând că li se îa

RS
putinţa de-a mai trece pe acolo, au adunat o mare mulţime:
de ostași şi i-au atacat pe Cavalerii cari se așezaseră acolo.
Cu ajutorul lui Dumnezeu Cumanii au fost însă învinși și res--
VE
pinşi. Atât de mult le-au impus Cavalerii Cumanilor încât o-
parte dintre aceștia sau supus Cavalerilor şi cu soţii şi copii
au luat botezul creştinese. Regele, venind însă în acest pă--
I
UN

mânt și văzând cât este el de bine luerat, i-a alungat pe Ca-

valeri cu forţa”.
Se pare că regele Andreiu îl învitase pe magistrul Her-
AL

mann, şeiul Casei Cavalerilor, să i se prezinte. Hermann însă

nu sa prezintat. „Nu fiindcă n'ar fi voit s'o îacă, ci pentrucă
a fost reţinut de Papa în cauze importante ale bisericii”, îi
TR

scrie Papa Honoriu regelui la 17 Februarie 1226. Iar când mai

târziu, Hermann s'a prezintat la curtea regelui, n'a fost primit
EN

de rege, scrie Papa Grigoriu la.30 Aprilie 1231 într'o bulă.

adresată regelui.
Toată această istorie a unui conilict care a durat ani de
/C

zile, cu învinuiri reciproce din partea regelui şi a Cavalerilor:

o cunoaștem numai din bulele papale adresate regelui An-
SI

dreiu și familici lui, sau diverșilor prelați cărora Papii lo dă-

deau însăreinări. Nu există nici cea. mai neînsemnată urmă a
IA

vre-unui răspuns direct pe care să-l fi dat regele sau curtea

lui la nenumăratele intervenţiuni papale. Cum în general nu:
U

ni sa păstrat nici un document original şi autentic care să

emane în mod direct dela regele Andreiu sau curtea lui pri-:
BC

vitor la Cavalerii Teutoni și terra Borza. Chiar şi diplomele:

 .28

do donaţiune din 1211 şi 1222 ni sau

păstrat numai în tardive
atestări făcute de streini,

RY
Să ne oprim la aceste bule papale şi să
căutăm să stabilim
pe baza lor ce cra această terra Dorza
şi unde sc găsia,
Săi pornim dela numele pământului.

RA
Cel mai vechiu document care face pomenire
de acest pă-
mânt, (document ce ni s'a păstrat), bula papal
ă din 1218, prin
care Ionoriu al III-lea confirmă cunoscuta cesiu

LIB
ne a Episco-
pului Transilvaniei privitor la zecimile ce
aveau să le plă-
tiască locuitorii numeşte acest pământ terra
de Buvza, fără
să adaogo vreo precizare geografică, ci spunând numai
că le-a

ITY
lost dăruit Cavalerilor din regia libertate (probabil, greşit,
pentru liberalitate) de către -Indrea rege Ungarorum ad cuius
dominium pertinere dignoscitur, Papa reproduce în bula
sa și

RS
scrisoarea de cesiune a Episcopului Transilvaniei Wilhe
în care acest pământ este numit Borza (terra aue Borza
cupatur).
lmus,
nun=
VE
La anul 1923. Papa Honoriu îl însăreincază pe Episcopul
din Apria să confirme un decan care îi va îi propus de Ca-
I

valeri. In acelaş an aduce la cunoștința Episcopului Transil-

UN

vanici că pământul Cavalerilor este supus în mod nemijlocit

Sitului Scaun şi tot atunci comunică, în altă bulă, această
hotărâre și Arhiepiscopului de Strigoniu. In toate aceste trei
AL

bule pământul dăruit Cavalerilor este numit nu Burza sau

Borza, ca la 1218, ci terra que diciiur Boza, terra Doze. In
TR

acest an se pomeneşte alături do terra Boze şi de un alt pă-

mânt „dincolo de nunţii de zăpadă”. Papa Honoriu în bulele
sale adresate Arhiepiscopului de Strigoniu și Episcopului
EN

Transilvaniei serie anume că Cavalerii „de curând” (noviter)

au început să se așeze in. terra Boze ct ultra montes niviuimn.
In anul următor 1224, Papa adresează din nou mai multe
/C

bule, una arhipresbiterului, elerului și poporului din acel pă-

SI

mânt, învitându-i să îie cu supunere decanului, alta adresată

Cavalerilor înșiși, ciirora le comunică că primeşte pământul
IA

în protecţiunea Sitului Scaun. In ambele aceste bule pământul

Cavalerilor este numit terra Boze et ultra montes nivium, —
fără altă precizare decât că „până în vremile din urmă acest
U

pământ fusse pustiu şi nelocuit din cauza invaziunilor păgă-

BC

nilor”. Tot terra Boze et ultra montes niviwuu este numit pă-
mâmntul şi în celelalte bule din 12214.
 29.

lu anul 1225, la 12 Iunie, Papa Se adresează regelui

care:
alungase Cavalerii și-l roagă să le restituie Cavalerilor

RY
terra
Boze ac ultra montes nici. Intro altă bulă din acelaş
an
şi aceeaș zi, adresată Legatului papal, pe caro îl roagă să
facă

RA
să parvină regelui bula de mai nainte, pământul este
numit
terra Borze ce ulira montes niviun. La 1 Septemvrie acelaş
an, însărcinând pe Episcopii din Orade şi Raab să cercete
ze

LIB
conilictul dintre rege şi Cavaleri, Pi pa spune numai că regele
a dăruit Cavalerilor „înti”o oarecare parte a ţării sale 30 de
pluguri de pământ”, fără a pomeni nici de Borza sau Boze şi

ITY
nici de ultra montes nivium, — ca la 97 Octomwric acelaş an,.
adresându-se din nou regelui, să pomeniasecă din nou de terra
Boze ac ulira montes nivium. Şi tot de terra Hoze ac ultra

RS
monies niviuu pomeneşte în două bule din anul uimâător 1226.
După moartea Papei Honoriu al III-lea (1227), noul Papa
Grigorie reia, la 1231, chestiunea rechemării Cavalerilor în
VE
pământul din care fuseseră alungaţi şi în bula sa adresată lui
Bela: fiul lui Andreiu, numeşte pământul terra Borze. Intre
argumentele sale Papa aminteşte că regele le mai luase odată
I
UN

Cavalerilor această ferru Borze, dar ulterior le-a restituit-o.

adăogând chiar drept răsplată și o bucată de pământ dincolo
de munţii de zăpadă, în Cumania (etiani pro recompensatione
AL

damnorum ipsis partem. Comunie ultra montes nivium. contu-.

listi). Cum de terra ultra montes niviunm se pomeneşte pentru
întâiaș dată în bulele din 12 şi 13 Decembrie 1223, dar nu se
TR

pomeneşte în bula din 12 Jinuarie a aceluiaș an, se poate con-

cludo că conilictul iniţial dintre rege şi Cavaleri a isbuenit
EN

în cursul anului 1229, dar încă înainte de Decenvrie se ajun-

seso Ja o recounciliaţiune, Nesele adăogând la vechiul pământ
dăruit Cavalerilor şi un pământ nou: dincolo de munţii de ză-
/C

padă, în Cumania. Constatarea aceasta este de importanţă,

cum se va vedea mai târziu,
SI

La 1932 într'o bulă adresată Legatului papal Jacobus,

Papa numeşte pământul Terra Burze şi tot aşa îl numeşte şi
IA

în bula din 1234 adresată Pariarhului din Aquileia Dertoldus

(cumnat al vegelui Andreiu).
U

Vedem prin urmare că pământul dăruit Cavalerilor de

BC

către rege este numit mai întâiu Doza sau Boze, apoi când
Borza când din nou Boze, mai apoi numai Borza sau Burza.
Niciăiri însă şi niciodată nu se spune în ce parte a ţării se-
 30

găsia. Numai vag de tot se spune odată în bula din 1 Septem-

RY
vrie 1225 că pământul se găsia în guadam parte regni. Şi nu
se pomenește în aceste bule niciodată şi nicăiri că pământul
în chestiune — terra Boze sau Borza sau Burza — sar fi să-

RA
sit în Transilvania, ultra sileas sau în Ultrasiluanis partibus
cum se numia în acele vremuri Transilvania de mai târziu.

LIB
Numai atâta se desprinde din aceste bule că această terra
Boza sau Borza se găsia undova în regatul Ungariei (în qua-
dum parte regni), în vecinătatea Cumaniei.
Vecinătatea aceasta a Cumaniei este singura precizare mai

ITY
pozitivă,
In bula sa din 26 Aprilie 1231 adresată viceregelui Bela
“Şi în bula din 30 Aprilie acelaş an adresată regelui Andreiu,
Papa Grigorie subliniază că Cavalerii
RS obţinând dela rege
terram Borze au cheltuit bani mulţi pentru a fortifica acel
VE
pământ pe unde atât de des treceau Cumanii în Ungaria pen-
tru a o prăda (per colenda et munienda terra eadem, per quam
Comanis regnum Unygarie multipliciter perturbantibus fre-
I
UN

quens introitus et exitus hubebatur). Precizarea aceasta se

repetă exact în aceiași termeni şi în bulele din SI August 1232
și 11 Octomvrio 1234.
Şi Papa Honoriu pomenise de aceste invaziuni în bulele
AL

sale din 12 Decemvrie 1223. în care spunea că acea terra Boze

era înainte pustie și nelocuită din cauza invaziunilor păgâni-
TR

lor cărora Cavalerii le-au pus capăt (propter paganorum în-

sulius vasta usque ad proxima tempora ct deserta ... şi îpso-
run paganorum împetu non sine multo discrimine refrenato).
EN

Şi în aceiași termeni şi în bula sa din 30 Aprilie 1224,

Vecinătatea aceasta cu Cumania a dus chiar la lupte sân-
/C

geroase între Cavaleri și Cumani. In bulele din 1231, 1232 și

1934 Papa Grigorie al IX-lea invocă în favorul Cavalerilor și
SI

meritele câștigate de ei în aceste lupte. (”...ipsis ultra monles ni-

vium partem. contulisti Comanie. În qua cum dicti magister et
IA

fratres castrum mumitissimum coustruxissent, Comani per-

territi et dolentes ademptam. sibi îngressus et exitus faculta-
U

tem, congregati ingenti multitudine bellatorum fratres înibi

conumnorantes hostiliter aggressi fuerunt, sed domino propiti-
BC

ante devicti confusi et reveriti destiterunt, quin etiam quidam

ex illis diclis fratribus se reddentes, cum uxoribus et parvulis
ad baptismi gratiam convolarunt”).
 31

Bulele papale ne mai vorbesc și de o altă veciniitate.

La anul 1213 Episcopul Transilvaniei cedează Cavalerilor

RY
zecimile co i se cuvineau dela locuitori, rezervându-și numai
zecimile dela Ungurii și Secuii cari ar îi să treacă în sau Drin
acel pământ (ab unirersis ciusdem terre încolis presentibus et

RA
futuris liberam vercipiendi decimas eisdem fratribus de con-
sensu cupituli nostri concessinius fucultuten co tumen excepto,

LIB
quod si Ungaros zel Siculos ad dictam. terram transire conti-
gerit, nobis et ecclesie nostre in decimis tencantur respondere).
La, 1215 Papa Honoriu le comunică Cavalerilor “că aprobă eon-
cesiunea făcută de Episcop repetând și el excepţiunea zecimii

ITY
Ungurilor şi Secuilor (decimis Cngarorum cet Siculorun, si cos
ad dictam terram trausire contigeret... sibi ac suis successori-
bus reservatis) şi reproduce în întregime scrisoarea de cesiune
a Episcopului.
RS
Terra Borza dăruită Cavalerilor cra așadară așezată un-
VE
deva în upropierea Cumaniei, într”o resiune pe unde treceau
şi Unguri și Secui, ,
Bulele aceste papale în cari este vorba de donaţiunea fă-
I
UN

cută Cavalerilor Teutoni de regele Andreiu (terra Borzu), bule

în mare parte cunoscute şi istoriogratilor secolelor XVII și
XVIII şi publicate de ei — sunt vreo 21 la număr. Ele emană
fără excepţiune dela cei doi Papi Honoriu al III-lea şi Gri-
AL

sorie al IX-lea, cari erau capii bisericii catolice în timpul dom-

niei lui Andreiu (Ionoriu a fost Papă dela 18 Iulie 1216 până
TR

la 18 Martie 1227, Grigorie dela 19 Martie 1927 până la 22 Au-

gust 1241).
De câte ori se adresează fie regelui Andreiu, fie reginei |
EN

sau viceregeluj Bela. fie diferiților Episcopi și prelați, ambii

Papi întotdeauna vorbese de privilegiile regelui Andreiu, ru-
/C

sându-l pe rege să-și respecte cuvântul dat. Ambii Papi subli-

niază în intervenţiunile lor adresate regelui că au citit şi răs-
SI

citit aceste privilegii. Aşa Honoriu spune în bula sa din 12

Iunie 1225 în, tuis siquidem privilegiis perspeximus contineri...
IA

La 17 Februarie 1226: înspectis prizvilegiis tuis liquido conti-

nentibus... Grigorie al IĂ-lea adresându-se lui Pela, la 96
Aprilie 193]: sicut în îpsius (regis) privilegiis perspeximus...
U

și la 30 Aprile acelaș an adresându-se regelui: sicut în tuis

BC

privilegiis perspeximus... La 31 August 1232, însăreinând pe

Losatul său din Ungaria să intervină pe lângă regele Andreiu:
 32

sicut în îpsius privilegiis aureu bulla munitis plane perspexi=

RY
nus. Şi la fel în bula sa din 11 Octomvrie 1234 adresată, cu
aceeaș însărcinare, Patriarhului și Arhiepiscopului de Stri-
goniu,

RA
Ceeace spun, prin urmare, aceste bule papale despre terra
Borza se întemeiază pe înseși privilegiile acordate de regele
Andreiu Cavalerilor.

LIB
.
Când așadară Papii Honoriu şi Grigorie îi seriu regelui:
In tuis siquidem privilegiis porsueximus contincri, quod ter-
ram, Doze ac ultra montes nirium fratribus domus Theoloni-

ITY
corum. regia liberalilate donasti (12 Lunie 1225), — ut eis pa-
cifice dimilteres terram Doze ac ultra onles nitiuni quam
cis regia liberalitute donusti, sicut privilegia tua nobis exhi-

RS
Ditu et u nobis ad tuam instantium confirmata manifeste de-
clarant (27 Octomvrie 1227), — Sicut serenitati tue iam iul-
totics literis noslris însinuasse recolimus, înspectis privilegiis
VE
tuis liquido continentibus, te terram Boze ac ultru monles ni-
vium. delictis filiis... conasse (17 Februarie 1226), — pater tuus
I

corum domui terram Dorze pia liboeralitate donusset, sicut în

UN

ipsius pririlegiis persveximus plenius contineri (26 Aprile

1231), — Andrea Ungarie rex eorum domui terram Burze pia
liberulitate donassct, sicut în iusius privilegio aurea bulla mu-
AL

nito plenius perspeximus contineri (Ul Octomvrie 1231), — şi

nu adaogă nici o altii precizare specială care ar putea da o
indicaţiune în ce priveşte ferra Borza, coneluziunea nu poate
TR

fi decât că nici în privilegiile lui Andreiu, pe cari Papii le-au

avut înaintea lor, nu se cuprindea mai mult decât este repro-
EN

dus și citat în bule.

Cu alte cuvinte: între bulele papale şi diplomele privile-
gialo ale lui Andreiu al II-lea, la cari se refer bulele fără a le
/C

reproduce însă în transumpt (şi pe cari, prin urmare, nu le

cunoaştem. încă), trebuie să iie deplină consonanţă. In conse-
SI

cinţă: diplomele privilegiale descoperite la sfârşitul secolului

al XVIII-lea ar trebui să îie în consonanţiă cu cceace spun
IA

bulele papale cunoscute mult mai înainte.

Să examinăm dacă acesta este cazul.
U

*
BC

Finele secolului al XVIII-lea a descoperit trei diplome

privilegiale date Cavalerilor de regele Ungariei Andreiu al
II-lea: una din 1211, alta din 1212 și a treia din 1922,
 33
Diploma privilegială din 1212 se refere la conferirea unor
privilegii speciale în co privește raportul faţă de fisc și numai

RY
întrun apendice, nesemnat şi nedatat, confere Cavalerilor şi
un oarecare castru Cruceburg şi o bucată de pământ dincolo
de acest castru.

RA
Diplomele din 1211 şi 1222 se refer amândouă la confe-
rirea aceleiaș terra Borza. Diploma din 1222 esteo repetare a

LIB
celei din 1211, cuprinzând și dispoziţiunile esenţiale ale celei
din 1212 şi unele adaosuri cari nu sunt cuprinse nici în diplo-
ma din 121], nici în cea din 1212, Atât poate că diploma din
1911 este adresată cruciferis de hospitali sunete Murie, iar cea

ITY
din 1222 lui Hermanno magistro religiose fraternitatis hospi-
talis cte. (Diploma din 1212 lui frater Theodericus crucifer
hospitalis etc.). |

RS
Diploma din 1211 confere Cavalerilor Teutoni un „oarecare
pământ numit Borza, dincolo de păduri, spre Cumani” (quan-
VE
dam. toerram Borza nomine, ultra silvas versus Cumanos), spune
căi regele a dat poruncă unui diregător al său să-i întroducă
pe Cavaleri în posesiunea pământului care le-a fost dăruit şi
I

ale cărei hotare se indică eu multe amănunte etc. (Nos vero

UN

proemissos cruciferos in possessionen. supradicte terre Borza

per pristaldum nostrum Fecate Juna nomine îussimus intro-
duci... Prima vero mela huius terre încipit... ete.), — şitotla
AL

fel şi diploma din 1222,

Repetarea aceasta a diplomei din 1211 se face din cuvânt
TR

în cuvânt, în acecași termeni şi aproape fără nici o omisiune.

Cu alte cuvinte: la 1922 regele Andreiu le dăruieşte Cavale-
rilor din nou acecaș „qitandam terram Borza nomine”, pe care
EN

le-o mai diiruise odată la 1211 și în aceleaşi condițiuni ca în

1211 și 1212, fără să pomeniască cu nici un cuvânt de privi-
legiile salo mai vechi şi de donaţiunea făcută prin acele.
/C

Istoriografia curentă a trecut prea ușor peste acest fapt

SI

curios. Sehloezer constată numai faptul23) iar J. K. Schuller

şi G. D. Teutsch 24) caută să prezinte această diplomă din 1222
IA

ca o confirmare a celei din 1211, ca o reconfirmare a Cavale-

U

23) Schloezer, op. cit. pag. 316. „Im Jahr 1222 koemmt wicder cin
Donatiousbrief... Dureh denselben bleibt die vorige Schenkung (ant die
BC

sich gleiehwol mit keiner Silbe bezogen wird) im Wesentlichen unver-

aendert”,
24) Schuller, Archiv, pag. 159: „Dureh cine neue Urkunde ordnete
der Iocnig sofort die Verhaeltnisse des Ordens. In den ehrenvolisten
Ausdruecken bestactigte er dem IHochmeister Ilermann von Salza den
3
 34

rilor într'o posesiune din care între timp fuseseră odată alun-

RY
gaţi. ,
Din anumite fraze ale acestei diplome din 1222 sar părea
că regele Andreiu întradevăr le luase acel pământ pentru a

RA
li-l reda acum. Anume, dându-le anumite privilegii în ce pri-
veşte schimbarea banilor (prelerea talem ac tantam eisdem
fratribus concessimus libertate, quod nullus moneturiorum

LIB
ultra sileas terram corum întret vel presumat în aliquo oles-
tare), spune că le dă aceste privilegii fiindcă Cavalerii sufe-
viseră mari pagube atunci când în mânia sa dase poruncă săi

ITY
tem-
li se ia pământul (quia iru nostra contra cos provocata eo
pore, cum terram sepe dictam eis precepera nuls auferi, fuerant
poale
non modicum damnificati). Or, argumentul acesta nu

RS
ce pri-
să fie al regelui Andreiu, pentrucă acel privilegiu în
1212
veşto schimbul banilor Cavalerii îl aveau îneă din anul
talem et tantan conces-
(în care diplomă privilegială se spune:
VE
liberlatem, quod nullus monetariorum ultra silvas ter-
simus
ram. corum întret, vel presumat cos în aliquo aolestare, — din
I

cuvânt în cuvânt ea în diploma din 1222).

UN

Şi nu se poate să fi fost invocat, la 1992, de regele Andreiu

în-
al Ilea niei argumenlul că face această „restauraţiune”,
demnat de faptul că Cavalerii fiind în acel pământ o colonie
AL

nouă sunt un zid de apărare contra invaziunilor păgânilor

illo
(quam restaurationem. facimus €0, quod ipsi în confinio
ct ussiduos pagunoru m
TR

tanqucam. planlatio novellu sint positi

patientes insultus se pro regno tanin firm Dropuguac u-
pentrucă
lun. de die în diem. morti opponere Cn formidant),
EN

fusese invocat de Andreiu încă la

acest merit al Cavalerilor
cu omisiune cuvântulu i
1912, exact în aceiaşi termini, numai
pământ să nu
„restaurationem”: poporul care locuiește în acel
/C

banilor, pentrucă Jocuitorii sunt o

fio asuprit la schimbarea
hubitans ab cis în aliquo
colonie nouă ete. (et ne populus îbi
SI

illo dictis
gravetur... quicumque magister... fuerit, pro argento
îpsi
nummulariis satisfacere e! respondere feneatur, co quod
IA

Burzenlundes und alle die Eroberungen, wel-

Pesitz des 1211 verlichenen
U

im siegreichen Kampte mit den Kumanen gemacht

che die Ritter scither
(1211) cerhaltenen Freiheiten wurden den Ritter
hatten, Alle damals
BC

urueckgegoben”.
den hittern das
Teutsch, op. cit. Vol. 1. pag. 27: mu und er gebot,
vollzogen, als er im
Land zu nehmen. Noch war uber der Betehl nicht
verlieh, es mit Qen
Jahre 1222 dem deutschen Orden das Land auîs neue
hin vergroesserte und die
kumanischen Eroberungen his gegen die Donau
HNechte der Ritter vermehrto”.
 35

în confinio îllo tanquam novella plantutio sunt posili et assi-

duos elc.). Singura deosebire este că la 1212 se vorbeşte de

RY
iisullus paganorum, iar la 1292 de insultus Cumanorum.
Şi nici donaţiunea privitoare la „castrul ce se chiamă Cru-

RA
cebureh şi a fost construit din nou de Cavaleri” de care po-
meneşte diploma privilegială din 1222 ea de o donaţiune nouă
făcută atunci (addidimus ctian postmodum. eisdem fratribus

LIB
conferentes castrum quod Crucebureh nominatur, (uod fratros
predictii denovo construexrant) nu a fost făcută de Andreiu
numai la 1222, pentrucă acest castru li se conferise Cavalerilor

ITY
do regele Andreiu încă la 1212 (Ego Andreas... notum facio
omnibus.... quod castrum quod Crucburg nominatur, quod Cru-
ciferi de Borza ce novo construxerunt... contuli eisdem Cruci-

RS
feris de Borza).
Cum, însă, această identitate a diplomelor privilegiale din
1211 şi 1212 cu cea din 1222 va îi analizată mai deaproape în
VE
alt capitol, la acest loc ne mărginim la simpla constatare a
acestei identități și trecem la examinarea raportului dintre
I

bulele papale și diplomele privilegiale.

UN

V. Contradicţiune între bule şi privilegii.

AL

Intre cele vreo 21 de bule papale în cari Papii Honoriu şi

“Grigorie pomeneze de Cavalerii Teutoni şi de terra Dorz, re-
TR

ferindu-se în mod stăruitor lu diplomele privilegiale prin cari

li sa dat Cavalerilor acel pământ,.—nu este nici una măcar care
EN

să cuprindă o indicaţiune pozitivă în ce priveşte situaţiunea

gcogratică a pământului în chestiune. Atât doar se desprinde
din bule că ferra Borza se găsia la poalele unor munţi de ză-
/C

padă, în apropierea Cumaniei şi într”o regiune prin care tre-

ceuu Unguri şi Secui. Lucrul acesta trebuie să ne surprindă,
SI

«dat fiind că în diplomele privilesiale ale lui Andreiu al II-lea

deseoperite la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi publicate în
IA

colo două reviste germane des pomenite — ferra Borza este

delimitată întrun mod uimitor de exact şi precis, indicându-se
U

în mod neîndoios că această terra Borza se găseşte în 'Transil-

BC

vania şi înșivându-se drept hotare hotarele teritoriului care

mai târziu se chema Țara Bârsei.
In diplomele de donaţiune din 1211 și 1922, descoperite la
“sfârșitul secolului al XVIII-lea, pământul dăruit de regele An-
3
 36

dreiu Cavalerilor este numit ferra Borza ultra silvus versus

RY
Cumanos. Or, în nici una dintre bulele papale în cari se face:
pomenire de diplomele privilegiale ale lui Andreiu spunân-
du-se că au fost „citite şi confirmate”, — terra Borza nu este:

RA
numită ultra silvas zersus Cumanos, ci numai vag de tot.
quedam terra sau terra în quadam parte regni.
In diplomele privilegiale din 1212 şi 1222 se spune că re

LIB
gele Andreiu le mai dăruie Cavalerilor un castru cu numele:
Crucburg pe care îl construiseră Cavalerii. In bulele papale:
în repeţite rânduri se face referire la acest castru (quoddam

ITY
quogue castrum, quod ultra montes niciun... construxerant,
la 12 Iunie 1225, — iar la 30 April 1231:...parteni Comanie ul-
tra montes nivium contulisti. In qua cum dicti magister et .

RS
fratres castrum munitissimum construaissent), dar întotdeauna
numai în mod vag de „quoddam castrum”, un oarecare castru,
deși în diplomele privilegiale descoperite la sfârșitul secolului
VE
al XVIII-lea se spune clar că numele acelui castru este:
Crueburg.
I

In diplomele de donaţiune descoperite la sfârşitul secolu-.

UN

lui al XVIII-lea hotarele lui terra Borza sunt indicate cu o:

uimitoare bogăţie de amănunte. Hotarele aceste sunt identice
cu hotarele Țării Bârsei. Aceste hotare sunt râul Olt dela
AL

Hălmeag în sus până la revărsarea râului Tărlungul în Olt,

de acolo însuș râul Tărlungul până la isvorul lui din Carpaţi,
apoi culmile Carpaţilor dela isvorul Tărlungului peste isvorul
TR

râului Timiș până la isvorul râului Bârsa, şi pe urmă şirul de:

munţi dela isvorul Bârsei până la Hălmeag, adică munţii
EN

Codlei. Or, niciodată în cele vreo 24 de bule papale în cari se

spune că Papii au „citit și examinat” diplomele privilegiale
ale lui Andreiu, nu se face pomenire de nici una dintre aceste:
/C

hotare indicate cu atâta preciziune în diplomele descoperite la.

sfârșitul secolului al XVIII-lea.
SI

Conflictul dintre Cavaleri şi regele Andreiu a avut drept.

ocupat mai mult pământ
IA

cauză iniţială faptul că Cavalerii au

decât le dăruise regele. Aceasta este învinuirea regelui, îm-
potriva căreia bulele papale iau apărarea Cavalerilor.
U

La 1 Septemvrio 1925, dând însărcinare TVaradionsi ac

BC

să cerceteze conilictul, Papa le aduce la

Geuriensi episcopis
cunoştinţă că regele Andreiu i-a comunicat prin magistrul
o în-
Florenţiu din Arad că cl, regele, le dăruise Cavalerilor
mai mult.
tindere de pământ de „30 plusuri”, dar ci au ocupat
 37

(per megistrum P'lorentium custodem Orodiensem nuncium

Suun nobis iînnotuit, quod cum în quadam varte regni sui...

RY
terram ad triginta dumtaxat aratra... contulisset, iidem îpsius
Jiberalitate ac gratia non contenti mullo amplius occupavere

RA
de terra în parte predicta), — iar la 1î Februarie 1226 Papa,
adresându-se regelui îl roagă să le restituie Cavalerilor pă-
mântul în marginele hotarelor lui (secundum limites în privi-

LIB
legio tue donationis expressis) şi-i serie că a dat poruncă Cava-
lerilor să restituie ce ocupaseră mai mult (ut tibi restituerent
universa que învenirentur extra prefatos limites occupasse...).

ITY
'Şi pentru a constata vinovăția sau nevinovăția Cavalerilor, Pa-
pii Honoriu şi Grigorie dau însăreinări la episcopi, abaţi şi alţi
prelați sii facă cercotări la faţa locului şi să-i raporteze despre
cele ce vor constata (la 12 Iunie 1225 „quatenus ad loca îpsa

RS
personaliter accedentes... quicquid inveneretis supra premissis
ct feceritis, nobis fideliter relaturi”. — La 1 Septemvrie 1225
VE
„quatenus ad locum. personaliter accedentes”. — La 31 August
1232 „tu partibus convocatis audias causam... alioquin causan
remittas ad nos sufficienter instructam”), Or, cum în diplo-
I
UN

mele descoperite la sfârşitul secolului al AVIII-lea hotarele

pământului dăruit Cavalerilor sunt indicate cu o uimitoare
precisiune, co nevoie era ca Papii să însărcineze atâţia digni-
tari să iese la faţa locului pentru a constata dacă Cavalerii
AL

întradevăr au trecut peste hotarele cari le-au fost fixate, când

acest lucru sar fi putut constata și fără o eşire la faţa locului?
TR

Nu ar fi fost nevoio decât să se indice unde au depăşit Cava-

lerii hotarele: pe Olt, po Tărlung, în Carpaţi sau în munţii
:Codlei.
EN

Repetăm: în bulele pe cari Papii Honoriu şi Grigorie le-au

„adresat, îie regelui Andreiu, fie fiului acestuia Bela sau Ar-
/C

hiepiscopilor și Episcopilor bisericii catolice din Ungaria, în

nenumărate rânduri se face pomenire, — cum am văzut — de
SI

diplomele privilegiale prin cari regele Andreiu le dăruieşte

“Cavalerilor terra Borza. Papii subliniază tot mereu, că au vă-
IA

zut, au citit și au confirmat acele diplome privilegiale. repe-

tând că prin ele regele Andreiu le-a dăruit Cavalerilor carita-
U

tis întuitu şi pia liberalitate o quandam terram Borza. Bulele

„aceste nu numese pământul dăruit Cavalerilor o singură dată
BC

așa, cum el este numit în diplomele privilegiale. descoperite la

sfârșitul secolului al XVIII-lea „terra Borza ultra silvas ver-
sus Cumanos”, ci în mod consecvent fără aceste precizări. Aşa
38

fiind, ne întrebim cum se explică faptul că în bulele

RY
papale nu se rproduc termenii cu cari este indicată terra
Borza în diplomele privilegiale descoperite la sfârşitul
secolului al SVIIlI-lea, (ultra silvas versus Cumanos,

RA
spre pildă), şi aceasta întrun moment când era vorba de un
conflict ivit întro regele Andreiu și Cavaleri, pe tema hotare-
lor lui terra Borza și Papii invocau tot mereu diplomele pri-

LIB
vilegiale? Si ne mai întrebăm cum este posibil ca atunci, când
regele îi invinuieşte pe Cavaleri că au ocupat mai mult pă-
mânt decât li se euvenia, în bule să se reproducă aceste invi-

ITY
nuiri numai în med vag Ce tot (/rutres fines possessionum «
te sibi concessarum egressi, — de possessionibus ilis, quas di-
cebantur extra concessurum. sibi terminos occupuse...), când în
diplomele privilegiale descoperite la sfârşitul
RS secolului
XVIII-lea, se indică în mod uimitor de precis toate hotarele:
al

pământului Borza?
IVE
Rezumăm: deşi ecle trei diplome privilegiale din 1211, 1212
şi 1222, — descoperite la sfârsitul secolului al XVIII-lea — cu-
prind numeroase indicațiuni gcozralice precise, delimitând
UN

terra Borza ca fiind situată dincolo de păduri, spre Cumani,

și având ca hotare Hălmeagul, Tărlungul, Carpaţii ete. — nici
una dintre cele vreo 21 de bule posterioare diplomelor privile-.
AL

giale nu pomeneşte de terra Borza decât în termenii vagi de

ierru Borza, terra Boza sau terra DBurza, spunând numai că
se găsește într'o oarecare parte a ţării (in quadam parte
TR

regni), tără si adaoge nici măcar incidental că se găseşte ul-

tra silvas, fără să citoze măcar una singură dintre numeroa-
EN

sele numiri toposraliice înşirate în cele trei diplome descope-

rite la sfârșitul secolului al SVIII-lea.
Cere explieaţiune și un alt fapt. In diploma privilegială.
I/C

din 1212, xegele Andreiu spune că le-a dat Cavalerilor pămân-

tul Borza ca să apere graniţele (fratres constituti... în terra ul-
IAS

tra silvas quam cis ud custodiendunm confinium îbi contuli-.

maus). Or, în nici una dintre bulele papale în cari se ia apă-
varea Cavalerilor alungaţi, această misiune nu este invocată,
deşi sublinierea ci ar fi putut să constituie cel mai important
U

argument în favorul Cavalerilor. Dimpotrivă, Papa Honoriu,.

BC

adresându-se la 12 Iunie 1225 regelui Andreiu, subliniază în.

repeţite rânduri că a examinat privilegiile lui și că în ele se
spune, că regele le-a dăruit Cavalerilor terra Borza din „re-
gească”,
z»
cin „pioasă liberalitate”. („In iuis siquidem privile-
 39

giis perspeximus contineri quod terraum Doze ue ultru montes

nivium frutribus regia liberalitate donasti”,— „torrus quas eis

RY
inuono deo pia liberalitate donasti”, — „dictos fratres super
terra pie a te sibi donata non molesles, sed eam pacifice sibi

RA
dimittens secundum limites in privilegio tue donationis ex-
presses”, — „terrus u te sibi donatas intuitu pietatis”, — se
spune în bula din 12 Iunie 1225). O donaţiune regească, fără

LIB
orice obligaţiuni. Atâta se desprinde şi din celelalte bule,
atâta şi nimie despre o misiune oarecare.
Când istoriogratul Schuller serie că „dela mijlocul secolu-

ITY
lui al NIl-lea regii Ungariei urmăriau politica de a apăra
sraniţele Transilvaniei pretutindeni unde erau amenințate de
popoarele nomade ale ţărilor dunărene învecinate”, poate si

domnitorilor.RS
aibă dreptate, pentrucă apărarea granițelor este una dintre
principalele preocupări ale tuturor Politica
aceasta de apărare a graniţelor în Transilvania şi în Țara DBâr-
IVE
sei şi o însărcinare în acest înţeles dată Cavalerilor Teutoni
nu este însă dovedită prin nici un document, mai puţin însă
este dovedită prin argumentul pe care îl invocă Schuller
UN

spunând că „așa a făcut şi regele Geysa al II-lea, când a ch

mat un însemnat număr de colonişti germani” în altă parte a
Trausilvanici, pentrucă coloniştii germani veniţi în Transilva-
AL

nia sub domnia regelui Geysa nau venit „chemaţi”, ci în cău-

tarea unui asil.22).
Coi doi Papi, Honoriu al III-lea şi Grigorie al IX-lea, sunt
TR

consecvenţi în bulele lor cari cuprind o perioadă de 16 ani.

Bulele aceste nu spun niciodată că terra Borza se găseşte
EN

ultru silvas, adică în Transilvania (pentrucă așa este inter-

prelată de istoriografia curentă acest termen). Intre bulele
papale, numeroasele bule papale cari se ocupă cu conflictul
I/C

dintre regele Andreiu şi Cavalerii Teutoni pe chestiunea lui

terra Borza, nu există nici cea mai mică contradieţiune. In
toate aceste bule terra Borza este quedam lerra sau terra în
IAS

quadan parte regni, adică un „oarecare” pământ, într'o „oa-

reearo parte” a ţării ungurești,
Din toate aceste analize rezultă o singuri coneluziune lo-
U

25) J. HK. Schuller, Arechiv, pag. 11: „Seit der Mitte des 12-ten
BC

Jahrhunderts schen wir die Kânige von Ungarn mit dem Plane besehiil-
tit, die Grenzen Siebenbiirgens îiiberall da, wo sie von den nomadischen
Vălkerhorden der benachbarten Donaulinder gefiihrdet waren, zu sichern.
Von dieser Ideo geleitet hatte Geisa II eine bedeutende Anzahl deutscher
Colonisten în das Land verpflanzt”.
40

gică: Cele vreo 24 de bule papale în cari se intervine în favo-

RY
rul Cavalerilor alungaţi din terra Borza, toate posterioare
anului 1222, de când este datată ultima diplomă de donaţiune,
nu se xeier la cele trei d'plome din 1211, 1212 şi 1222, deseo-

RA
porite la sfârșitul secolului al XVIII-lea şi cunoscute azi ca
diplomele de donaţiune ale regelui Andreiu. Dipicmele privile-

LIB
giale pe cari le-au văzut Papii şi pe cari le citează cu atâta
stăruință — şi diplomele privilegiale descoperite la sfârșitul
secolului al AVIII-lea nu sunt unele și aceleași. Sau și mai
clar: diplomele privilegiale descoperite la sfârșitul secolului

ITY
al AVIII-lea nu sunt diplomele privilegiale la cari se referiau
Papii în bulele lor. Papii se refer la-alte diplome pe cari nu
le cunoaştem azi.
Examinarea mai deaproape a diplomelor
RS
descoperite
sfârșitul secolului al VIII-lea ne va dovedi că această con-
la

cluziune este pe deplin intemeiată.

IVE

VI. Terra Borza și diplomele lui Andreiu.

UN

Am examinat bulele papale pentru a vedea ce spun des-

pre terra Borza şi am văzut că din ele nu se poate deduce că
AL

această terra Borza ar îi fost situată în Transilvania, cu atât

mai puţin că ar îi fost identică cu Țara Bârsei. Să examinăm
TR

acum în. acelaş scop şi diplomele privilegiale ale regelui An-

dreiu descoperite la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Terra Borza este delimitată în cele doue diplome de dona-
EN

țiune din 1911 şi 1922 în aceiaşi termini şi cu o uimitoare pre-

cisiune. Din delimitarea indicată în diploma din 1922 lipsesc
numai câteva amănunte de nume, fără importanţă peutru rest.
I/C

Delimitarea din diploma dela 1211 fiind însă, totuș, mai com-
pletă o citim pe aceasta. Delimitarea lui terra Borza spune
IAS

că „hotarul lui începe la prisecile castelului Almage, de acolo

merge până la prisecile castrului Woilgiant, iar de acolo până
la cele ale (castrului) Wicolai pe unde curge apa ce se numeşte
Alt. Pe Alt în sus hotarul merge până unde (râul) Tortillou
U

so varsă în Alt, iar de acolo trece pâni la isvorul aceluiaș

BC

Tertillou şi dela isvorul apei ce se numește Timis trece până

la isvorul apei ce se numeşte Borsa, iar de aci, dealungul mun-
ţilor de zăpadă ce închid acest pământ, se întinde până la Al
magia”. („Prima vero meta huius terre încipit de indaginibus
 4l

Castri Almage et procedit usgue ad îndagines Castri Noil-

RY
giant, et inde progreditur usque ad îndagines Nicolai ubi aqua
defluit que vocatur Alt, et sic ascendendo per Alt usque ubi
Tortillou cadit în Alt; ct iterum vadit usque ad ortum cius=

RA
dem 'Tertillou, et ab ortu aque que Timis vocatur progreditur
usquc ad effluxum aque que Borsa nominatur; deinde sicut

LIB
montes nivium complectuntur eandem terram tendit usque în
Almagiam”).
Două dintre cele trei
+ localităţi amintite la început pot îi
identificate fără dificultate: Almage este Ilalmeagul de azi

ITY
(nemţ. Halmageu, ung. Halmdgy, dud. 'Târnava-Mare, comună
ungurească cu o însemnată populaţiune românească), iar Ni-
colai este Iicloşoara de azi (ung. Mihlosvăr, jud. Treiscaune,

RS
comună ungurească). O oarecare dificultate a prezintat numai
numele Noilgiant. Totuș, şi acest nume a putut îi identificat
aproape cu certitudine ca fiind numele comunei Ungra de azi
IVE
(nemţ. Galt, ung. Ugra, jud. Târnava-Mare, comună locuită de
Germani şi Români).26).
Toate trei localităţile se găsese pe ţărmul drept al Oltului,
UN

chiar pe ţărmul apei. Așa fiind, poate o singură nedumerire

ar cere răspuns: de ce nu a fost indicat ca hotar al acestei
terra Borza râul Olt însuș, peste care niciodată n'a trecut Țara
AL

Bârsei? Şi de ce se pomenește de Olt numai în legătură cu

Micloşoara, când dela Hălmeag la Ungra şi de acolo la Jiclo-
TR

şoara hotarul merge dealungul Oltului? Şi ce rost are preciza-

rea că hotarul începe dela îndagines ale acestor trei „castre”?
Ce sunt în realitate aceste indagines?
EN

Istoriograful german Schloezer?*) traduce acest cuvânt

prin VWaldungen, păduri; [. K. Schuller?) prin Verhaue, sard
I/C

20) J. K. Schuller, Arch. I. 169: „Vcbrigens verdient die mir von

H. Pfarrer Neschner îm Talmatsch miindlich mitgeleiite Ansicht, duss
Xoiall (Woilgiant) vielleicht durch Neugalt zu erklacren und bei die-
IAS

sem Namen wirklich an das genannte Dorf zu denhen sei, allerdings ei-
nige Beruecksichtigung. Spuren cîner alten Burg finden sich bei dem
Dorfc“. Szabo, Szkely Oklevâltăâr, I. 3 identifică Noilgiant cu Aita-Mare,
comună tot pe Olt, mai sus de Mieloşoara. Cum, însă, privilegiile indică
poziţiunea lui Noilgiant între Almage si Nicolai — identificarea lui
U

Szabo esto vădit greşită. Fr. Philippi, op cit. 18 „Wuhrseheinlich bildete

somit der Altfluss selbst von Ilalmagy bis Mikloschvar die Grenze des
BC

Burzenslandes; und dies wird um so glaubwuerdiger, da die Dărfer

Peron, Gritt, Persany, Sârkâny frueher zum Burzenlande gchârten““,
27) Schloezer op cit. p. 312.
28) J. K. Schuller, Arch. I, 167. „Indagines Nicolai waren wohl Ver-
haue bei Mikloschvar, nach der Sitte jener Zeit gezen die Rumaner un-
gelegt“.
42
de copaci tăiaţi; Szabo?5) și alţi istoriograli unguri prin gye-

RY
pii, care însemnează acelaş lucru ca şi nemţescul Verhaue. În
orice cuz aceste îndagines aveau să servească spre apărarea
castrolor. Dar unde se găsiau aceste indagines? Dincolo de

RA
Olt, în faţa castrelor, sau dincoace de Olt, de-alungul râului?
Şi ce sa ales din aceste castre: Almage.. Noilgiant... Nicolai,
de cari nu pomeneşte niciun alt document al secolelor SII şi

LIB
NIII, aiară ce cele două diplome privilegiale din 1211 și
1222?
Râul Tortillou, care cade în Olt, a fost identiticat cu râul

ITY
Tărlungului (ung. Tatrang, nemţ. Tatrangbach). Delimitara
din diplome cuprinde aci cea dintâiu inexactitate, ec-i drept
de puţină importanţă: Valea Tărlungului nu se varsă ea în

RS
Clt, ci în Olt se varsă Valea-Neagră (ung. Peheteiigy, nemţ.
Schuwartzbuch). Tărlungul se varsă în Valea-Neagră, aproape de
locul unde această vale se varsă în Olt. Valea Tărlungului a
IVE
fost pe vremuri granița dinire districtul Braşovului (Țara
Bârsei) şi judeţul (de cdinioară) Alba-superioară şi, pe o
scurtă bucată a cursului său inferior, graniţa între districtul
UN

Braşovului şi judeţul seeniese Treiseaune (odinioară Scaunul

Sopsi). Valea Tărlungului curge prin eomuna Tărlungeni
(ung. Tatrang) si-și are isvorul în munţii Carpaţilor, mai spre
AL

răsărit de Predeal. „Terra Borza” avea deci spre răsărit ca ho-

tar această vale a Tărlunsului.
Şi celelalte nume de râuri sunt uşor de identificat. Apa
TR

Timis este Valea-Timiş-ului (nemţ. Tâmăschbuch). care îşi are

isvorul în munţii Predealului şi se varsă în Valea Ghimbavu-
EN

lui (nemţ. IPeidenbach), care el se varsă în Olt. Apa Borsa nu

poate să fie decât Valea Bârsei (nemţ. Burzenbach), care își
ave isvorul în Carpaţi, deasupra Zernoştilor, curge prin Zer-
I/C

neşti şi se varsă în Olt, nu departe de Feldioara (nemţ. azi

Marienburg, odinioară Jergenburg). Linia care leagă isvoa-
IAS

rele Tărlungului, al Timișului şi al Bârsei corăspunde unei li-

nii (ideale) traso de-alungul crestei Carpaţilor peste Şanţ,
Predeal, Bran și munţii de-asupra Zerneştilor, adică, corăs-
punde graniţei de mai târziu dintre Transilvania şi România,
U

dintro Ţara Bârsei și Muntenia.

BC

29) Szab6, op. cit. |, p. 2: „Okleveliink szerint a Barcza î5ld hatăra

a halmâgyi vâr gyepiiine! kezdădătt, ezen gyepiik (indagines) alatt azonban
nem magânak a Vârnak sânczai, hanem azon bevâgăsok ertendâk, melyek a
Halmăgyt6l keletre a Fogaras f6lde €s Barczasâg kăzt huz6d6 hegylânczban
e vâr vedelmtre szolgâltak.“ |
 43.
Dela isvorul văii Pârsci, hotarul merge de-alungul „munţi-

RY
lor de zăpadi” şi se întoaree la Hălmeag. Aceşti munţi de ză-
padă nu pot să fie decât şirul de munţi ce despart Zara Bâr-
seci de Ţara Făgăraşului, deşi numirea de „munţi de zăpadă”

RA
nu li se potriveşte acestor munţi ca notă distinetivă, mai ales
în apropierea unor munţi înalţi cu adevărat de zăpadă, munţii
Carpaţilor.20).

LIB
Rezumăm: teritoriul cuprins între Hălmeag, Ungra, Mi-
cloşoara, cursul Văii Tărlungului, culmile Carpaţilor până la
isvorul Văii Bârsei şi munţii. Codlei până la Jlălmeag — se

ITY
numeşte în diplomele din 1211 și 1222 terra Borza.
Acest teritoriu delimitat mai sus este și teritoriul uşa zi-
sei Turu Bârsei. Ar urma deci că această Țara Bârsei este

miau terra Borza. RS

identică cu ceace diplomele privilegiate şi bulele papale nu-

Mari necumeriri se opun însă acestei eencluziuni.

IVE
Inainte de a indica hotare:c lui terra lorza, ambele di-
plome privilegiale spun că regele Andreiu a dat poruncă Pri-
staldului situ /ecatle Juna să-i introducă pe Cavaleri în pose-
UN

siunea acestei terra Borzaşi că acest Pristald a înconjurat cu

ci hotarele şi, la porunea Voivodului Mihail, a provăzut pă-
mântul cu anumite semne de hotar şi apoi l-a dai Cavalerilor
AL

în primire (Nos vero premissos cruciferos in possessionen su-

pradicte terre Borza per Prislaldum nostrum PFecate Juna no-
mine iussimus introduci, qui preaietum terram perumbulaverit
TR

et cam ad verbum Michuclis Ioivode certis metis circumsig-

natam ipsis assignavit).
EN

Ne aducem aminte că în bula sa din 1 Septemvrie 1225

Papa Honoriu spunea că regele i-a comunicat că a dăruit Ca-
valerilor numai 30 de „pluguri” de pământ (Iriginta dumtaxat
I/C

crutra). Or, teritoriul euprins între hotarele indicate în deli-

mitarea de mai sus are o întindere de peste 2000 klm. pătraţi,.
IAS

mai mult decât a avut Para Bărsei în cele mai bune vremuri
ale ci, pentrucă cuprinde şi teritorii cari niciodată nau apar-
ținut la ceace se chema Tara Bârsei chiar în sensul cel mai
U

20) Philippi, op cit. 19. „Dio Grenze lief demnaeh im Osten am Ta-
BC

trang hinaut bis zur Quelle des 'Toennioeschilusses, zor sich dann an
ITamm der suedlichen Grenzgebirge des Burzenlandes fort bis zur Quelle
der Burzen zwischen Tărzhurge und Zernest, und von dort endlich, den
Laute der Gebirge folgend, wieder bis nach Ialmagy“. Şi în notă citează
„deinde sicut montes nivium complectuntur eandem terram, tendit us-
que „Îlmagiam*“.
44
Jarg al cuvântului. Hotarele acestui pământ de peste 2000 lklm,

RY
pătr. au o lungime de peste 300 klm.
Se poate oare închipui ca Pristaldul regelui să-i fi dus pe
“Cavaleri de-alungul acestor 300 kim., dealungul Oltului, de-

RA
alungul Tărlungului, peste culmile Carpaţilor ete.? Şi ce ne-
voie era, ca Pristaldul să bată anumite semne de hotar când

LIB
nici un semn de hotar nu putea indica mai bine şi neîndoios
hotarele, decât râurile şi munţii? Privilegiile spun doar ele
inşele că acest pământ, aşa cum este cuprins între râurile şi
munţii înşiraţi, se numește terra Borza (terra vero hec tota,

ITY
„sicuti predicti montes et flumina îpsum circumeunt, vocatur
Borza). -
Obiecţiunea ce sar putea ridica, că este vorba numai de
-o frază convenţională când se vorbeşte de
RS
înconjurarea
teritoriului şi baterea de semne de hotar, — nu este accepta-
bilă, pentrucă se dă şi numele Pristaldului căruia i sa dat
IVE
această însărcinare, Fecate Juna (la 1222 Facate Juna). Şi
dacă hotarele ar îi întradevăr aceste râuri şi munţi, ce ne-
voie era ca Papii să propună regelui (în faţa învinuirilor
UN

acestuia că Cavalerii au ocupat mai mult pământ decât li se

cuvinea) să trimită oameni do încredere la faţa locului, cari
să constate dacă Cavalerii înfradevăr nau respectat hotarele
AL

ce li se impuseseră? Repetăm și la acest loc nedumeririle noa-

stre atinse şi înainte.
TR

Dar mai avem și alte nedumeriri,

In ambele diplome privilegiale se spune că regele le
acordă, Cavalerilor jumătate din aurul sau argintul ce sar săsi
EN

în ţara dăruită lor (si aurum zel argentum in predicta terra

Burza înventum fuerit, media pars ad fiscum regium per
manus fratrum deportetur, reliqua ad eosdem devolvetur). Şi
I/C

lo mai acordă dreptul să facă comerţ cu sare pe râurile Olt și

“Mureş, dându-le şi niște ocne de sare din cari să se aprovizio-
IAS

neze (super fluvium Alt sex naves et super fluvium. AMlors sex
alias naves habeant liberas per totum Regnum. nostrum sales
deferentes in descendendo nec non alias res în ascendendo re-
ferentes, et salijodinas que Akana vocantur sufficientes ad îl-
U

las duodecim nates).

BC

Pomenirea de aur şi argint şi proveniența de sare ne su-

gerează în mod logic ideia că terra Borza din diplome trebuie
că se găsia într'o regiune minieră. Or, terra Borza identiii-
cată cu Țara Bârsei, nu este o regiune minieră. Nu se găseşte
 45.

nici măcar în apropierea unei regiuni miniere uşor accesibile.

RY
Fireşte, sar putea obiecţiona că din acordarea a jumătate din
aurul sau argintul „ce sar putea găsi” nu trebuie trasă în mod
absolut concluziunea că terra Borza era o regiune minieră sau:

RA
situată undeva în apropierea unei regiuni miniere. Referirea
la aur şi argint putea să fie şi una dintre multele fraze con-.
venţionale, de precauţiune și prevedere, uzuale în privilegiile

LIB
evului mediu. Admitem. că obiecţiunea ar putea să aibă greu-
tate, dacă alături de aurul și argintul „ce sar putea găsi”, nu
Sar pomeni în acecaș vreme și de sarea care „se găseşte” în

ITY
ocne de sare numite „Akana”. Or, în terra Borza identică cu.
Țara Dârsei nu există și n'au existat niciodată oene de sare.
„Akana” nu este un nume topografic, un nume de localitate, ci.
numele ungurese a cecace se chiamă ocnă, salifodine în limba,
latinii (salifodinas etiam que lana RS
vocantur srune diploma.
şi nu... Ahana nomine).
IVE
Aceste ocne trebuie că se găsiau undeva aproape de terra:
Borza, dacă nu chiar pe teritoriul ei, pentrucă numai în acest
caz putau face Cavalerii comerţ cu sare.
UN

Dar sare în Țara Bârsei? Comerţ cu sare în Tara Bârsei?!

Dar de unde, pe unde şi cu cine?
Este surprinzător cu câtă uşurinţă a trecut istoriografia.
AL

săsească şi ungurească peste această chestiune de mare interes.

pentru cunoaşterea identităţii a ceeace privilegiile numese
terra Borza. Istoriogratul Scehloezer nu se opreşte la această
TR

chestiune, nu caută să stabilească unde puteau îi aceste ocne:

de sare, nici cu cine aveau Cavalerii sii facă comerţ. J. K.
EN

Schuller spune că acest comerţ „nu se putea face decât cu

Valahia şi sarea era adusă probabil din ocnele de sare de:
lângă Sibiu, pe atunci cu siguranţă deja în exploatare”2!),
I/C

Szabo Kdrola spune că sarea Cavalerii n'o puteau lua decât

din ocnele do sare ale Secuimii,5%2) fără să spună însă cari pu-
IAS

toau îi acele ocne. Zimmermann în Urhkundenbuch ignorează.

cu desiivârșire termenul do Al-ana, pe care nu-l trece nici mă-
car în vocabular, în care a trecut toate numirile seosrafice și
onomastice identificate şi ncidentiiicate.
U
BC

31) J. K. Schuller, Geschichte. JI, p. 21.

32) Szabd K. op cit. |, p. 4: „Az Olt folyân lefel& sât hord6 hajoka
s6t csak a szekelyfăldi soaknâkbs! szâllithattăk, Erdekes ez adat azârt is,
mert belsle kitetszik, hogy a most hajozhatatlan Olton le 6s fel jârtak a
XIII. szâzad els6 negyedeben a nemet lovagrend mesterhelt hajoi.“
 46

“Comerţul cu sare în evul mediu era un monopol al Tran-

RY
silvaniei. Oene de sare existau în Transilvania la: Oena-Sibiu-
lui (memţ. Salzburg, ung. Vizalna); la Praid (ung. Parajd,
—
jud. Odorheiu); — Turda (nemţ. Torenburg, ung. Torda);

RA
Cojocna (ung. Molozs, ud. Clu]); — Sic (ung. Szck, jud. Solnoc-
Dobâca) şi Oenu-Dejului (ung. Desahkna).
„Sarea era exportată mai ales de lângă 'Turda şi era trans-

LIB
la. Sza-
portată pe Mureş până la Seghedin, iar do acolo până
lâulkemen pe Dunăre. Se mui exporta din Qenele-Clujului (Co-
joenu) peste munţii Meseșului, cu căruțele, până la Sălaci (ung.

ITY
Szalues) în Bihor, de unde era distribuită în ţara întreagă.
al
Sareu cure începuse sii fie exploatată (în cursul secolului
hurb
XIII-lea) şi lângă Dej era transportată în vase mici —
în limba slavă — pe Someş în Ungaria”.
RS
33)
„Ocnele de sare din Praid mau fost niciodată oene de sare
făcea
în exploatare. Oficiul de sare care administra acele ocne
IVE
Ocnele de sare din circum-
numai vânzare în împrejurimi...
seripțiunea oficiului dela Praid erau prea neînsemnate și prea
nia
îndepărtate decât să poată face export. Sarea din Transilva
UN

în Ungaria... Numai părţile din

era exportată în rândul întâiu
oenele de sare
Nordul Ungariei erau aprovizionate cu sare din
)
din Maramureş (Nhonaszâk, Sofalva, Sândorfalva, Haszt)”24
AL

Secuimii, cum sugerează Szabo, nu

Din ocnele de sare ale
—
puteau deci să transporte Cavalerii Teutoni sare, pentrucă
TR

nici
cum am văzut — aceste ocne nu erau încă exploatabile
ci
către sfârșitul secolului al XVIII-lea. le nu erau „oene”,
cari nu se puteau ex-
mai mult lacuri sau gropi de sare, din
EN

trage blocuri de sare cu cari se făcea comerțul.

de
Dar poate sau putut aproviziona cu sare din ocnele
aceste ocne — Ocnu-
I/C

lângă Sibiu, cum sugerează Schuller? Dar

Sibiului — erau întw'o regiune în care de mult trăiau alţi colo-
ca
niști germani, coloniști ilandrensi. Nu se poate imagina
IAS

din Țara Bârsei ocne

regele Andreiu să Je fi dăruit Cavalerilor
de sare cari se giisiau pe teritoriu ocupat de alţi colonişti ger-
mani şi la o distanţii de vreo 200 de Klm., fără ca să îacă
U

amintire de această împrejurare.

Să presupunen, însă, pentru moment că ar îi avut sare de
BC

33) Puuler, op cit. 1, p. 93.

Johann Ehrenbach von Fichtel, Kays. kg!, Kammer-Rath im
34)
Grosst. Siebenbiirgen, Geschichte des Steinsalzes und der Steinsalzeruben
im... Sicbenbiirgen, Niirnberg, 1780.
 47

exportat. Intrebarea este: pe unde și unde putea îi transpor-

RY
tată această sare?
Diploma privilegială din 1222 ne spune foarte lămurit pe
undo avea să se faci comerţul: pe Olt şi pe Mureş (super

RA
fluviu Alt sex naves et super fluvium Mors sex alias naves...).
Şi acecaș diplomă ne mai spune că comerţul îl puteau face
transportând sare în orice parte a ţării (per fotum Regnum

LIB
nostrum sules deferentes).
Pe Olt? Dar Oltul wa fost niciodată navigabil. Şi chiar
dacă ar îi fost pentru vase mici de tot — luniri poate — nu

ITY
cra cale de comunicaţiune nici cale de transport în ce pri-
vește restul ţării (per totum Regnum).
Po Alureș? N'avem decât sii aruncăm o privire asupra hăr-

RS
ţii gcogratice și întrebarea ce ni se impune este: cum ajunge
Mureşul să lie cule de comunicaţiune și de trunsport pentru
Cavalerii din Țara Bârsei, când apele Mureşului curg într'o
IVE
patrie a țării care este despărțită de Țara Bârsei de munţi
acoperiţi de păduri întinse. Si ee puteau fi aceste păduri la
începutul secolului al XIII-lea, oricine și-o poate închipui.
UN

Aur sau argint, sare şi râuri pentru transportul ci — în

terru Borza. Nimic din toate aceste în Țara Bârsei.
*
AL

In afară de terra Borza regele Andreiu le mai dăruieşte

Cavalerilor, prin diploma privilegială din 1229, și un alt pă-
mânt. Le dăruiește anume „castrum Cruceburg”, pe care îl re-
TR

construiseră (sau construiseră) Cavalerii, și dincolo de hotarul

acestui castru un pământ care se întindea până la hotarele
EN

prodnicilor, iar spre apus dela prisecile castrului /Zălmeag

până la isvorul Borsa şi de acolo până la Dunăre (eddidimaus
etian posimodhum eisdem fratribus conferentes castrum gquod
I/C

Cruceburg nominalur, quod fratres predicti de novo constru-

xerant, cum. pratis circa illud adiacentibus ct a fine terre Cru-
IAS

»cburg terraum que vadit usquc ad terminos prodnicorum ct

ab îndaginibus Almaye în parte altera vadit usrue ad orlui
aque que vocutur DBurzu, et înde progreditur usque ud Danu:
bium).
U

Delimitarea aceasta a noului pământ dăruit Cavalerilor

BC

este un monstru de conluziune şi impreeiziune, ceeace trebuie

să surprindă cu atât mai mult că această delimitare confuză
și imprecisă urmează imediat după cealaltă delimitare atât de
lămurită şi precisă, cu nume de localităţi și nume de râuri
 48

cari curgeau chiar în interiorul pământului și ale căror is-

RY
voare erau indicate cu exactitate.
Să examinăm. hotarele noului pământ,
Deoparte hotarul noului pimânt merge „dela hotarul pă-

RA
mântului Cruceburg până la hotarele pământului prodnicilor”
(a fine terre Cruceburg... usque ad terminos prodnicorum).
Ce şi unde era
acest castru Cruceburg?

LIB
La anu] 1212 regele Andreiu le dăruise Cavalerilor o seamă
de privilegii în ce priveşte dările către fise. Intrun apendice,
- mesemnat şi nedatat, adăogat la acest privilegiu le mai dădea

ITY
un castru Cruceburg pe care Cavalerii îl construiseră de cu-
rând (castrum quod Crucpurg nominatur, quod cruciferi de
Borza de noro construxverant) şi niște livezi în jurul lui (cum

RS
pratis circa îllud adiacentibus). La 1222, regele Andreiu re-
petă donaţiunea acelui castru, reproducând din cuvânt în cu-
vânt terminii din 1219, fără a pomeni însii de donaţiunea din
IVE
1212. Şi la 1922 mai adaogă și un pământ dincolo de hotarele
acestui castru, pământul de care ne ocupăm.
Istoriografia curentă a căutat să identifice acest Crucpurg
UN

pornind dela un original nemţese Krcuzburg. Istoriografia

aceasta L-a căutat undeva pe teritoriul acela de terra Borza
identificat cu Țara Bârsei, sau undeva în apropierea ei. Forma
AL

cea mai veche a numelui acestui castru este Cuzeburc (la 1922,
în bula Papei Honoriu III), apoi Crucpurg (la 1931 în copia
din registrele Vaticanului a privilegiului din 1219), Crucebureh:
TR

(pe la 1260, într'o atestare a actului de donaţiune din 1222,

făcută de nişte călugări din Viena), Crusbureh (la 1978, într'o
EN

atestare a privilegiilor din 11 şi 1212, făcută la Viena de

episcopul Phylippus, legat papal) și Cruezburg (la 1280), în-
tr'o atestare a privilegiului din 1222 făcută de regele RNu-
I/C

dolf, tot la Viena).

din
Seivert, care cel dintâiu publicase cele două privilegii
IAS

1911 și 1212, a erezut că poate să identifice Crucburg cu cetă-

țuia de pe Tâmpa (Zinne) do lângă Braşov.25). Draudi, care
să-l
cel dintâiu publicase privilegiul din 1222, a crezut că poate
identifice cu niște ruine de lângă Telu (ung. Nacu, dud. 'Trei-
U

scaune).%0) De aceeaş părere a fost J. E. Schuller ăT)eâtă vreme

BC

serie scurt şi apodictie că Crucburg este „ceta-

G. D. Teutsch

35) Ungrisches Magazin. anul 1V.

36) Sicvcubiirgische Quavtalsclerift, anul 111.
37) J. K. Sehutler, Geschichte.
 49
tea HKreuzburg dincolo de râul Preşmerului”.58) Majoritatea
istoricilor saşi și unguri înclină azi spre identificarea lui cu

RY
ruinele de lângă 'Telu, ruine ce se găsese pe un deluşor, căruia
„Saşii din Preşmer şi Ierman şi azi îi zie Kreuteburg, sau în

RA
dialectul lor săsesc Irezbrig”.39)
Să admitem pentru moment că acest Crucburg este într'a-
devăr Telu.

LIB
Noul pământ dăruit Cavalerilor sar îi întins deci dela
hotarul castrului 'Telu (de azi) până la hotarele pământului
prodnicilor. Castrul Cruceburg-Telu este la poalele munţilor

ITY
şi înspre Răsărit, Nord şi Sud se ridică munţi, iar spre Apus
se întinde Țara-Bârsei-terra Borza. Revele Andreiu lea dăruit
aşadară Cavalerilor munţii aceia nepătrunși și dincolo de ci

RS
tot pământul până la hotarele Prodnicilor. Dar ce erau aceşti
Prodnici şi unde începeau hotarele lor? Nu ni se spune nimic,
nici măcar în mod vag. Să ne mulțunim pentru moment şi
IVE
cu atâta și să ne întoarcem la hotarele dinspre Apus.
Inspre Apus, „de altă parte”, pământul nou se întindea
dela prisecile castrului Hălmeag la isvorul râului Bârsa, iar
UN

de acolo până la Dunăre (ab indaginibus Almaye vadit usque

ad ortum aque... Burza et înde... usque ad Danubiaum.).
Se poate oare imagina o delimitare mai lipsită de logică
AL

decât aceasta? Inainte do toate linia dintre Hălmeag și isvo-

rul apei Borsa este hotarul acelei terra Borza de care este
vorba. Şi cum spre răsărit de această linie Hălmeag-isvorul
TR

Bârsei se întinde însăş terra Borza-Țara Bârsei, ar urma ca

noul pământ dăruit Cavalerilor să se întindă spre Apus de
EN

acastă linie. Dar delimitarea apucă altă cale: dela isvorul

Bârsei hotarul morge până la Dunăre. Se poate o delimitare
mai absurdă? Punctul de plecare este isvorul unui râu care
I/C

curge în direcţiune opusă liniei de hotar. Şi dincolo spre ră-

sărit iarăş numai un punct de plecare, castrul Cruceburg și-
IAS

apoi întreg răsăritul.

Istoriografia săsească s'a şi ferit să discute această deli-
U

38) G. D. Teutsch, Geschichte, ed. 1925, I. 27. „Jenseits des Tartlauer-

baches dio Kreuzburg“,
%) Philippi, op cit. p. 42,„Neucre Forschungen stellen es ausser allom
BC

Zweifel, dass diese Burg nur in der Naehe von 'Tartlan. hei dem
“ an dor noerdlichen Grenzo des Burzenlandes lieenden... auch heutzutage
noch von den Tartlauern, Honigbergern, Petersbergern und iiberhaupt
den Burzenlaender Suchsen „Hretzbrig“ (Kreutzburge) genannten, ungari-
schen Dorfa Nyen gesucht werden kann.
4
50

mitare. J. A. Schuller s'a oprit o clipă la ea şi a căutat să ex-

RY
plice lipsa de preeiziune prin faptul că pământul nou ce li se
dedea Cavalerilor trebuia abia de atunei încolo cucerit (ceeace

RA
nu este însă cazul, cum vom vedea mai târziu) şi în conse-
cinţă nu putea îi delimitat dinainte. Şi Schuller citează exem-
plul Impăratului Frideric al II-lea care la anul 1226 le dăruia

LIB
aceloraşi Cavaleri „terra quam în partibus Prussie deo fa-
ciente conqiuiret”.+0) Numai cât în aceste două exemple este
o esenţială deosebire: privilegiul din 1222 nu spune că noul
pământ ce li se dăruieşte
este „dincolo de isvoarele Bârsei”,

ITY
undeva în Cumania, dacă vreţi, cum spunea Friderie „in par-
tibus Prussie” (în părţile Prusiei), ci delimitează pământul
indicând și hotarele lu: Almage, isvorul Bârsei, Dunăre, cas-
trul Crueceburg, țara prodniecilor... RS
Philippi este mai categorie şi afirmă că acest nou pământ
IVE
cuprindea o parte a districtului Făgăraş şi „o însemnată parte
a Valahiei, pe care Cavalerii o vor fi cucerit între timp”.1).
Noul pământ era deci întreaga Valahie dela un punct oare-
UN

care po Dunăre departe spre răsărit, cuprinzând şi Moldova.

Un teritoriu mai mare decât întreaga Transilvanie.
La acest loc trebuie să deschidem o seurtă paranteză.
* |
AL

Diplomele de donaţiune din 1211 și 1222 spun că regele

Andreiu a dat poruncă unui Pristald al său cu numele Pecate
TR

Juna să-i întroducă pe Cavaleri în posesiunea terra Borza

(nos zero premissos cruciferos in possessionem supradicte terre
Borza per Pristuldum nostrum Fecute Juna nomine ÎUSsSinMus
EN

întroduci, qui predictam terram. perambulaverit etc.). Diploma

din 1922 ne spune că şi în posesiunea noului pământ dăruit lor
I/C

(spre răsărit de Cruceburg. spre miazăzi de isvorul Bârsei)

i-a întrodus prin un alt Pristald Ypochz banu (cuius donu-
tionis postmodum facle a nobis frutribus memoratis pristul-
IAS

dum. dedimus
Ypochz banum).
Pristaldul era un organ executiv, un diregător care ducea
uş
la îndeplinire poruncile regelui sau ale altor înalţi diregsători
U

IL p. 20.
BC

40) 3. K, Schuller, Geschichte,

die
41) Philippi, op. cit. p. 15. sue. Wărhrend zugleich auch im Siiden
lle und bis
Grenzen des Burzenlandes von Ialmagy an bis zur Burzenque
Yogaru-
zur Donau hinabgeschoben werden, wonach somit ein 'Theil des
scher Distriktes und cin betracchilicher Theil der Walachei, welchen der
inzwischen erobert haben mochte, ebentalis zum Ordensgebiet ge-
Orden
zozen und diesem einverleibt wurde”.
 5l

ai țării.î2) Pristaldul Ypochz banus a avut şi el o însăreinare

RY
la fel cu cea alui Fecate Juna, anume să-i întroducă pe Ca-
valeri în posesiunea noului pământ dăruit lor de rege, ară-
tându-le hotarele pământului lor. Acesta era obiceiul evului

RA
mediu. Dar este clar că însărcinarea aceasta nu putea privi
decât o întindere de pământ redusă și limitată, şi nu o întin-
dere mai mare decât însăș Transilvania, un teritoriu care nici

LIB
nu era sub stăpânirea regelui Ungariei și, prin urmare, nici
nu putea fi dată în posesiune chiar dacă ar fi fost o întindere
normală pentru a îi obiectul unei donaţiuni.

ITY
Dar să închidem paranteza şi să ne întoarcem la castrul
Cruceburg,.
*

Admisesem mai sus, pentru moment, că Cruceburg ar pu-

tea îi ruinele dela Telu, din judeţul secuiesc vecin cu Țara RS
Bârsei. Dar castrul Cruceburg în realitate nu poate îi nici
IVE
ruinele dela Telu, nici cetățuia Zinne de lângă Brașov, nici
vreo altă ruină din Țara Bârsei sau apropierea ei. Dela înce-
put putem elimina fără orice discuţiune și supoziţiunea că
UN

numele de Cruccburg (cu variantele lui: Cauzebure ete.) ar pu-

tea să aibă la originea lui un hreuzburg nemţese oarecare.
Dacă acesta ar îi fost cazul, documentele ar fi tradus pe
AL

IKreuzburg prin Castrum Crucis, pentrucă aşa era obiceiul se-

colului: din Rothberg (Roşia-săsească, lângă Sibiu) documen-
ielo au făcut Rauf/fus Mons, din Michelsberg (Cisnădioara, 1.
TR

Sibiu) au făcut Mons Wfichaelis, din Zibinsberg (. Sibiu, azi

dispărut) au făcut ]lons Cibinii, din Sehânberg (Şulumberg
EN

|. Agnita) — Puleromons, din Abisdorf (Apuşdori 1. Agnita)

„Ibbatis villa, din Frauendori (Frâua 1. Mediaş) — Villa do-
minarum, din IKreuz (Criţ 1. Cohalm) Cruz, din Keresztes
I/C

(Cristiş 1. Purda) — Villa cruciferorum, din Szenthirdly Sân-

craiu 1. Turda) au făcut Villa sancti regis — traducându-le.
IAS

Pentru întâiaşdată se pomenește de Cruceburg la anul 1212

în adaosul acela curios, nesemnat și nedatat, al diplomei prin
care regele confere Cavalerilor anumite privilegii în ce pri-
veşte fiscul.
U

42) Dreger, op. cit. „it. Pristaldus, cin Landbote, der die fiirstlichen
BC

Betehlo bestallet”.
Schuller, Arch. 172. „Pristaldi (von dem ungarischen Perest oldo)
apparitores regis vel Palatini, vel comitis castri vel alius cuiuspiam iu-
dicis — ad locum finiendae causae missi id dabant operam ut sententia
iudieis integre lexitimeaue finiretur”. (Citat din Kollar. Iistoriae iu-
risque publici Nogni Ilungariac amocnitates).
q*
 52

Lipsa de critică serioasă a istoriografiei curente în ce pri:

veşte analiza documentelor se dovedeşte şi cu acest prilej. Re-

RY
gele Andreiu le dăruiește Cavalerilor ferra Borza în anul 1211,
iar în anul următor 1212 le dăruiește și castrul Cruceburg pe

RA
caro îl construiseră Cavalerii. Istoriografia curentă w'a văzut
în acest fapt decât o dovadă a activităţii Cavalerilor. Dar
terra Borza nu era decât un teritoriu pustiu și nelocuit, cum

LIB
spun chiar privilegiile (deserta et iuhabitata, spun ambele
diplome), acoperit de păduri nepătrunse, fără căi de comuni-
caţiune, fără adăposturi ș. a. Si Cavalerii întrun singur an

ITY
au avut vreme să taie păduri, să facă drumuri, să deîrişeze
pământul, să-şi elădiască locașuri și să treacă chiar graniţele
pământului terra Borza şi să construiască dincolo de aceste

RS
granițe un castru puternic. Şi în acelaș timp să ducă si lupte
grele cu Cumanii, pentrucă diploma privilegială din 1212
spune deja despre ei: îpsi în confinio illo tamquam novella
IVE
nlantatio sunt positi et assiduos Cumanorum patientes însul-
tus se pro regno tamgquam firmum propugnaculum de die în
diem morti opponere non formidant.
UN

Numele de Cruceburg nu este pomenit decât în cele două

diplome privilegiale, din 1212 și 1922, descoperite la sfârşitul
secolului al XVIII-lea. Numeroasele bule papale, în cari se ia
apărarea Cavalerilor contra regelui Andreiu, nu pomenese nu-
AL

mele, ci vorbese numai de un castru construit de Cavaleri. Pri-

vilegiilo din 1212 şi 1222 nu dau nici o indicaţiune în ce pri-
TR

veşte locul unde era situat castrum Cruceburg, câtă vreme bu-
lele papale precizează că acel castru construit de Cavaleri era
EN

dineolo de munţii de ziipadă (quodam quoque castrum quod

ultra montes nivium construxerant, serie Papa Honoriu al
III-lea regelui Andreiu, dojenindu-l că i-a alungat pe Cavaleri
I/C

din acel castru).

Este foarte semnificativ că Papii, cari în bulele lor sub-
liniază tot mereu — cum am văzut mai sus şi nu vrem să mai
IAS

repetăm — că au citit diplomele privilegiale acordate Cavale-

rilor de către Andreiu, nu pomenese în nici una măcar de numele
castrului de care se face pomenire în privilegiile descoperite la
U

sfârşitul secolului al XVIII-lea. Şi tot atât de semnificativ

esto că, subliniind că au citit privilegiile, spun totuș că acel
BC

castru se găseşte dincolo de munţii de zăpadă, precisiune geo-

srafică ce nu se găseşte în diplomele privilegia!e din 1212 și
1222 descoperite la sfârșitul secolului al A VIII-lea,
 53

Totuş, istoriografia săsească identifică acest castrum din

bulele papale cu castrum Cruceburg din diplome, iar castrum

RY
Cruceburg din diplome cu ruinele de lângă Telu.*). Castrul
ultra montes nivium ar fi deci ruinele de la Telu. Să exami-

RA
năm şi aceastăidentificare.
La 17 Februarie 1226, Papa Honoriu al III-lea îl roagă pe
regele Andreiu să le restituie Cavalerilor pământul şi castrul

LIB
din care îi alungase (terram... sibi demitteres... ac restituio eis
quodam castro, quo spoliasse dicebaris cosdem). La 26 Aprilie
1931 Papa Grigorie al IX-lea precizează că acest castru a îost

ITY
zidit de Cavaleri în partea acea a Cumaniei, pe care regele
Andreiu le-o dăruise drept despăgubire (pro recompensatione
damnorum ipsis ultra montes nivium parte contulit Comanie.
In qua cum...
RS
fratres castrum manitissimum construxissent,
Comani etc...). Bulele papale localizează aşadară castrul zidit
de Cavaleri „dincolo de munţii de zăpadă, în Cumania”. Prin
IVE
urmare castrul acesta ridicat de Cavaleri nu poate să fie iden-
tie cu Cruceburg-Telu, pentrucă aceste ruine dela, Telu na se
găsesc nici „dincolo de munţii de zăpadă”, nici în „Cumania”,
UN

ci dincoace de munţi, la poalele lor.

Bulele papale din 26 şi 30 Aprile 1231 (cari în realitate
sunt o singură bulă adresată în două exemplare, unul vice-
pomenesc ală-
AL

regelui Bela, celalat exemplar regelui Andreiu)

“uri de acest castru de peste munţii de zăpadă şi de alte cinci
„castre po cari Cavalerii le-ar îi construit în terra DBorze (ibi
TR

cum multo labore ac proprii effusione cruoris quinque castra

fortia construendo). Castrul Cruceburg nu poate să fie nici
EN

unul dintro aceste 5 castre, — de cari pentru întiaş şi ultima

„dată so pomeneşte la 1231 — pentrucă în bule se precizează că
aceste castre au fost construite în terra Borze contra Cuma-
I/C

nilor (pro colendu et munienda terra caden...), iar Cruceburg

este înafară de teritoriile cunoscute din diplomele din 1212 şi
IAS

1922 ca terra Borza.

Tot precum Cruceburg nu este Telu din jud. 'Treiseaune,
din imediata vecinătate a Ţării Bârsei, tot astfel nici ţara
Prodnicilor nu este Moldova sau Valahia, cum îi place istorio-
U

grafiei curente să identifice indicaţiunea acea vagă din di-

BC

-ploma din 1222 „usque ad termnos prodnicorum”,

Pentru J. K. Schuller pare a nu exista nici o îndoială că

43) Philippi, op. cit. „Der Name ist zwar nicht gennant, die naehere
„Argaben lassen die Kreuzburg vermuthen“.
54

această, identificare este justă. El spune clar, că „în secolul.

al XIII-lea Valahia se chema Brodiniu, iar locuitorii ei Brod-

RY
nici”, fără să poată însă invoca în sprijinul acestei afirma-
țiuni un argument serios, ci numai câteva fragmente dintr'un

RA
document din 1227, publicat de Fejer în Codex dipl.: „in Cu--
mania et Brodinia terra illi vicina”4)). Documentul la care:
se refere Schuller, citându-l atât de sumar și aproape tenden--

LIB
țios, este o bulă din 31 Iulie 1227 a Papei Grigorie al IX-lea,
adresată Arhiepiscopului din Strigoniu, pe care îl absolvă de:
sub îndatorirea de a lua parte la o nouă cruciată plănuită pen-.

ITY
tru răscumpărarea pământului sfânt și-l numeşte Legat Pa-
pal „în Cumania și în învecinata țară Brodinia”, în nădejdea.
că astfel populaţiunea va fi mai uşor convertită (... guia magis:

RS
fruclificare poteris si Ap. Sedis legatione fungaris, cun aucto-.
ritas semper censuecerit mullum fuvoris habere în Cumania ac
Brodiniu terra illi vieina de cujus gentis conversione speru-.
IVE
tur, legationis officium tibi committere dignaremur...). Din
acest text nu urmează nici câtuş de puţin că „în secolul al
XIII-lea Valahia se chema Brodinia”, cum. nu urmează acest
UN

lueru nici din alt text pe care Schuller îl citează dintr'un alt
document din 12541 și în care se spune că „spre răsărit Unga-
ria este înconjurată de tot felul de neamuri de neeredincioşi,
AL

a Ruteni, Cumani, Brodnici, — cum grajdul de oi este încon-:

jurat de garduri” (.... regnum Hungariae, quasi ovile sepibus,
sit diversis înfidelium generibus circumseplum, utpote Rutho-.
TR

norum, Cumanorum, Bodnicorum a parte orientis....)

Cumania şi Brodinia, de cari se vorbeşte în aceste docu-:
EN

mente şi într”'o altii bulă din 27 Februarie 1231 a aceluiaș Papă.

Grigorie adresată tot Arhiepiscopului de Strigoniu numit le-
gat papal în cele două provincii (în Cumanorum et Brodnica-
I/C

rum provincias) nu sunt Moldova și Valahia. Din bule rezultă

numai atâta că această Brodinia era învecinată Cumaniei. Dar
IAS

această Cumanie nu era situată în răsăritul și sudul Transil--

vanici, ci în nordul şi nord-estul Ungariei, şi era vizitată de:
numeroşi misionari chiar în timpul regelui Andreiu, pentru.
a eonverti po Cumaui la creştinism (cum vom arăta mai pe
U

larg în alt capitol).

Niciodată Valahia n'a fost numită Brodinia, nici locuitorii
BC

49. K, Schuller, Arch, II, p. 185. „Erwaegen wir nun, dass im lă-ten:
Jahrhundert die Walachei Brodinia und die Walachen selbst Brodnici.
Dcissen, etc.“
 55

ei Brodnici. Brodnie este un cuvânt slav şi însomna fugari.

„Chiar şi azi în limba rusească brodnie însemnează surghiu-

RY
nit, fugar”i5).
__ Să nu se uite: Vorbim de începutul secolului al XIII-lea,
de epoca în care a domnit regele Andreiu al II-lea (1203—

RA
1235), de epoca de dinainte şi nu de cea de după invaziunea,
'Pătarilor în Ungaria (1241). Această invaziune a modificat în

LIB
mod considerabil raporturile etno-politice în răsăritul Fauro-
pei, determinând acea mişcare intnsă de masse — oameni spe-
riaţi de apropierea barbarilor, sau profitând de zăpăceala ge-
nerală provocată de ca — care sa manifestat în deplasări de

ITY
populaţiune mai ales în Ungaria și Transilvania. Cumania
dinainte de invaziunea 'Tătarilor şi Cumania de după acea
invaziune nu mai este o noțiune identică. Cea mai clasică
pildă a confuziunii, pe care această
creat-o în noţiunile geografico-politice
deplasare
privitoare la
RS
de masse
Europa
a
IVE
orientală — este actul de donaţiune prin care la anul 1247 re-
sole Bela al IV-lea le dăruieşte Cavalerilor Ioaniţi ţara Se-
verinului (totam terram de Zeurino).
UN

Delimitarea lui terra Borza din cele două diplome ale lui
Andreiu, încheie cu cuvintele „întreg acest teritoriu, cuprins
între munţii şi râurile înşirate, se numeşte lerra Borza” (terra
AL

cireu-
vero hec totu, sicuti predicti montes et flhumina ipsam
pecunl, vocutur Borza).
TR

La Il aşadară, în anul când li se făcea Cavalerilor do-

națiunea, pământul acela care este identificat prin graniţele
lui cu Para Bârsei, „se numeşte” terra Borza. De cine se nu-
EN

mia așa? Iată o întrebare la care istoriosrafia curentă nu şi-a

ii
dat osteneala să răspundă. Se „numia” aşa de locuitorii
I/C

pentrucă pământul era doar ferra racua ct

cari nu oxistau,
inhubita? Se numia așa de vecinii lui, de locuitorii de peste
Olt, de cei de peste munţii de zăpadă? Dar să mai punem și
IAS

întrebare la care să încercăm să răspundem: se „nu-

o altă
mia” aşa poate de locuitorii lui de mai târziu?
Dacă facem abstracţiune de cele două diplome din 1211 şi
DBăâr-
U

1222, în care se cuprinde delimitarea în chestiune, Țaru

sei niciodată ma fost numită terra Borza, niei în documente,
BC

nici în cronici locale, nici în graiul viu. Para Bârsei a tost și

annyi mintuskok, broanik ma.

45) Pauler, op cit. II, p. 493. „Brodnik
is oroszban szokeveny szâmiizottet jelent”.
56

este numită de locuitorii şi de veciniii ei: Țara Bârsei de Ro-

RY
mâni, das Burzenland de Saşi-Germani, Barczasăg de Secui-
Unguri, iar în documentele latinești cu diferite nume, numai
terra Borza niciodată.

RA
Procedând în ordine cronologică vom constata urmitoa-
rele cu privire la fara Bârsei şi Braşov, care cra centrul ei:
Intrun document din anul 1288 se face pentru întiaşdată

LIB
pomenire de Brașov. In acel an regele Ladislau al IV-lea da-
tează un act Datum în Braso. La 1295, Papa Bonifaciu spune
într'o bulă, că sub jurisdicţiunea Arhiepiscopiei de Strigoniu

ITY
se socotese claustrum de Kolosmonostra... prepositura Cibini-
eusis... decanatus Cibiniensis et Drassaviensis ecelesiarum. La
anul 1309, în marele proces dintre Episcopia din Alba-Iulia și

RS
decanatele săsești, proces care a durat vreo doi ani și în cursul
căruia sau audiat numeroși martori de-ai Episcopului şi de-ai
decanatelor siiseşti, făcându-se din ambele părţi și istorie şi
IVE
critică de atitudini politice, se vorbeşte de un nuncius decani
de Brasso şi de nişte sacerdotes de Cibinio et de DBrasso. Nici-
odată nici de terra Borza, nici de Cavaleri Teutoni. La 1329
UN

dăm de un magister Nicolaus de Brasso comes Cybiniensis, iar

la 1331, întrun document care emană dela regele Carol Robert,
se pomenește de quondanm Salamonem de Braso, do nişte ma-
AL

gistri Johannes et Jacobus filii Nicolai filii Symonis de DBrus-

so și în acelaș an, întrun alt document, se pomeneşte, în legă-
TR

tură cu nişte proprietăţi, pentru întiașdată de distrietus de

Brassou. La 1341, întrun Cocument al aceluiaș rege Carol Ro-
bert, se pomenește de Johannes et Jacobus filii Nicolai, comi-
EN

tis de Brassow et de Byaztricia.

Inainte de jumătatea a doua a secolului al XIV-lea, îna-
inte de domnia regelui Ludovie I (1342—1382), din noua dina-
I/C

stie a Angevinilor, documontele nu pomenesc de Sași în legă-

tură cu Tara Bârsei, în legătură cu teritoriul al cărui centru
IAS

este Braşovul. De Corona, de Kronstadt cum îi zic Saşii oraşu-

lui Braşov, se pomeneşte pentru intiaşdată abia la 1336, într'un
document prin care Arhiepiscopul de Strigoniu confirmă anu-
mite drepturi ue preoţilor din Sibiu și Braşov, pe cari îi nu-
U

meșto „universitas videlicet plebanorun Zuybiniensium ct de

BC

Brasso”, adăogând că această, confirmare de drepturi i sa ce

rut prin trimișii acelor preoţi, anume prin IValbrunum deca-
num OCybiniensem et plebanum de Stolchenberk ac Alichaelem
decanum de Brasso necnon plebanum de Corona.
 57

La 1349, întrun conflict pentru stabilirea unor hotare,

RY
Episcopia de Alba-Iulia îi aduce la cunoştinţă regelui Ludovic
că a executat porunca regească de a examina la faţa locului
hotarele posesiunii Arapotola şi a stabilit că „a parte autem

RA
ierre Barza, ipse fluvius Olth habebalur pro comuni meta”'5).
La 1353, regele Ludovie pentru intiașdată pomeneşte de
Saşi, spunând că comes Jacobus filius Nicolai filii Sandur sil-

LIB
licus de Brassow i sa-prezintat lui și i-a cerut vice et noni-
nibus universorum fidelium civium et hospitum nostrorum
Saxonum de eadem Brassow ac ad îvsam pertinentium să, le

ITY
confirme libertăţile pe cari i lo daseră pii progenitores nostri
olim illustri reges IMungariae, fără să pomenească însă nici
macar într'o aluziune vagă de o ferra Borza sau Cavaleri
Teutoni.
La 1385, regina Maria interzice Comitelui Secuilor să-i RS
asupriască pe locuitorii din Țara Bârsei, seriindu-i că „noveritis
IVE
quod Stephanus dictus Euwrdewg, îtem Jartinus et Stephanus
dictus Soodi, ac Niceolaus dictus Getel, cives civitatis nostre
Brassoviensis in suis ac aliorum fidelium civium de eadem, nec-
UN

non universorum Saxonum nostrorum de Burcia... venientes

presenciam ete.” şi tot atunci „cives et Saxones nostros în
dicta Burciu constitutos”.
47),
AL

La 1407, întrun document al regelui Sigismund în care

se certifică o împărţire de moşie între Petru şi Matia din To-
TR

tos și fratele lor Fabian, se spune „in executione possessionis

Bodola vocatae, în districtu de Barsza existentis”.48),
La anul 1451, regele Ladislau spune întrun document...
EN

„civitas însa (Brasso) în ultimis finibus et terminis regnui nos-

iri Hungarici el terrae Barcza vocutae foret situata..."19).
In Arhivele oraşului Sibiu există numeroase documente
I/C

în cari este vorba şi de Țara Bârsei. Niciodată nu se vorbește

de ca ca de terra Borza.50),
IAS

Din anul 1543 existi un document care poartă titlul „Re-

formaulio ecelesiurum distrietus Coronensis ub unno 1543” şi

46) Zimmermanu, Urkundenbuch, YV II. publică din document

U

numai frazele privitoare la terra Borza, Szabo, op. cit. V. 1. îl publică

în întregime.
BC

47) Zimmermann, V. II, Szabo, op cit. V. 1. no. 65.

483) Originalul în Arhiva oraşului Braşov. Zimn. V. II.
419) Schuller, Arch. pag. 170.
50) [P. Csalluer, Deutsche 'Texte aus dem Arechiv der Stadt Ilorman-
stadt und der saechsischen Nation, în „Korrespondenzblatt:* 1907, pag.
5 şi 78, 1910, pag. 21.
 58

hro-
în paranteze nemţește „Reformacio der Kyrchen der statt

RY
nen und des gunzen Burczenlandis”.
uus
Din anul 1573 avem un protocol „Chrestel Kiirschner
Marten. Der Stuhl în AMorem-
Kronstadt llagt... gegen Franze

RA
burg der Kronstacdter rat und die Landschaft Barcza weisen
von den
ihu ab... Die Universituet spricht nun den Klaeger
hosten frei”.

LIB
tratus
Din anul 1600 un document purtând titlul „Alagis
m noti-
Coronensis litterae irruptionen Valuchorunm in Barezia
ficunles”,

ITY
Jo-
Şi avem în sfârşit lucrarea veformatorului braşovean
hannes Honterus, care la 1543 publică „Reformutio ecclesiae
Coronensis ac totius Barcensis provinciae”.

RS
Vedem din nou că niciodată şi nicăiri în nici un docume
de natură locală nu se pomeneşte nici de lerra Borzu,
nt
nici de
Cavuleri Teutoni.
IVE
Dacă delimitarea din diplomele din 211 şi 1222, cari iden-
o-
tifică terra Borza cu Tara Bârsei, ar îi întradevăr contimp
cum
rană şi eorăspunziitoare realităţilor scogralice ale epoci,
UN

ţinut despre care di-

se explică faptul curios că numele unui
plomele în chestiune spun cu emiază „terra vero hec tota, si-
cuti predieti montes et flumina îpsam circumeut, ocatur
AL

era mai vechiu decât Cava-

Borza”, — nu sa păstrat, când el
lerii şi dacă a existat înainte de venirea lor, cu atât mai nrult
ar fi trebuit să continue să existe după plecarea lor?
TR
EN

VII. Diplomele privilegiale şi autenticitatea lor.

Analiza paralelă a diplomelor privilegiale şi a bulelor pa-

I/C

pale ni-au împus coneluziunea că terra Borza nu poate îi iden-

tică eu Țara Bârsei. Dar dacă terra Borza nu este identică cu
IAS

e nici
Tara Bârsei urmează în mod fatal că nu pot fi autentic
identice între terra
diplomele privilegiale eari, indică hotare
Dorza şi Țara Bârsei.
ra-
Rămâne deci să examinăm diplomele privilegiale sub
U

portul autenticităţii lor.

BC

me
Pentru a înlesni examinarea lor, le publicăm în întregi
ca anexe,
Cele trei diplome privilegiale prin cari regele Andreiu al
le acordă Cavalerilor terra Borza, sunt datate din anii
II-lea
 59

121], 1212 şi 1222,fără o indicare mai precisă a zilei şi fără în-

dicarea locului unde sau dat. Nici una dintre aceste trei di-

RY
plome nu ni Sa păstrat în original, ci numai în copii, cari și
ele ne sunt cunoscute numai dela sfârşitul secolului al XVIII-

RA
lea încoace. ,
Cele două diplome mai vechi, — din 1211 şi 1212 — ni sau
păstrat numai reproduse, în transsumpt, într'o bulă papală din

LIB
1231, adresată de Papa Grigorie al IX-lea regelui Andreiu.
Nici această bulă nu ni Sa păstrat însă în original, ci numai
întw”o copie în registrele Vaticanului. Aceste două diplome, din

ITY
1211 şi 1212, mai sunt reproduse într'o atestare a Episcopului
Philip, Legat papal, atestare datată din 1278. Originalul aces-
tei atestări se giiseşte în Arhiva de stat din KGnigsberg (Pru-

RS
sia),
Diploma privilegială din 1222 ni s'a păstrat numai în trei
atestări: prima atestare este făcută de nişie Călugări Vienezi
IVE
în a doua jumătate a secolului al XIII-lea; a doua atestare
este făcută de regele Rudolt la 12$0, iar a treia este din 1317,
făcută de Arhiepiscopul do Strigoniu. Originalele acestor trei
UN

atestări so găsesc toate tot în Arhiva de stat din Kânigsbereg.

Această diplomă mai este reprodusă în părţile ei esenţiale și
în terminii originalului şi într'o bulă papală din 1222, prin
care Papa Honoriu al III-lea confirmă donaţiunea făcută Ca-
AL

valerilor de regele Andreiu. Originalul bulei se găsește tot în

Arhiva din Konigsborg.
TR

Să examinăm mai de-aproape aceste documente procedând

în ordine cronologică, începând prin urmare cu diplomele din
211 și 1212
EN

a) Diplomele privilegiale din 1211 şi 1212.

I/C

Cum am amintit mai sus, aceste două diplome ni sau

păstrat numai în copie în registrele Vaticanului 51). Anume la
IAS

26 Aprile 1231, Papa Grigorie îi adresează regelui Andreiu o:

bulă în care spune că pentru a preveni ca privilegiile acordate
de el, regele, Cavalerilor să fie date uitării, lo înserează din
cuvânt în cuvânt în această bulă, după ce le-a examinat cu
U

sârguinţă (We super privilegiis que dilectis filiis... de terra

BC

52) Seivert care le reproduce la 1787 în „Ungrisches Magazin“ nu

spune că originalele documentelor reproduse de el nu există şi ci reprodu-
cerea sa este numai copie după alte copii.
La fel face şi Draudt în „Si benbiirgische Quartalschrift“, când la.
1793 reproduce diploma din 1222.
"60

Borza concesit regia celsitudo, valeat dubitationis scrupulus

RY
suboriri, ipsa inspici fecimus diligenter corumque tenorem de
verbo ad verbum presentibus annotalum... tibi duximus desti-
nandum). Si bula reproduce cele donă diplome privilegiale așa,

RA
cum le cunoaştem
astăzi. -
Subliniasem întrunul dintre capitolele precedente faptul

LIB
“ciudat, că la anul 1222, când regele Andreiu le-a acordat Ca-
valerilor noua sa diplomă privilegială mult mai cuprinzătoare
și mai amănunţită decât cele din 1211 și 1212, — al căror text
se repetă în noua diplomă, — nu pomenește nici cu un cuvânt

ITY
do acele două diplome privilegiale mai vechi. Ca şi când acele
nu ar fi existat niciodată.
Esto şi mai ciudat însă faptul, că la anul 1231 Papa Gri-

RS
„gorie spune că a examinat cu sârguinţă privilegiile acordate
Cavalerilor de către regele Andreiu, dar inserează în bula sa,
în care spune că reproduce diplomele privilegiale ale lui An-
IVE

dreiu, numai cele două diplome din 1211 şi 1212, fără să po-
meniască un cuvânt macar de diploma din 1222. Așadară, la
1922 regele Andreiu nu pomenește de diplomele sale anterioare
UN

din 1211 şi 1912, iar la, 1931 Papa, reproducând aceste diplome
nu pomeneşte de cea din 1222.
Istoria aceasta ciudată a isnorării reciproce se mai repetă
AL

încă,
Intre anii 1260—1270, nişte Călugări Vienezi atestă diploma
TR

privilegială din 1222, ea fiind diploma privilegială acordată

de regelo Andreiu Cavalerilor Teutoni, dar în atestare nu po-
menese nici un cuvânt de celelalte două diplome din 1211 și
EN

1912. La 1978, Episcopul Philippus, Legat papal, atestă niște

„copii în cari sunt cuprinse și diplomele din 1211 şi 1212. Ates-
tarea nu pomeneşte însă de diploma din 1222, pe care o atesta-
I/C

seră câţiva ani înainte Călugării din Viena. La 1280, regele

Rudolf atestă copia diplomei din 1922, fără si pomeniască însă
IAS

de diplomele din 1211 şi 1212, pe cari le atestase câţiva ani

înainte Legatul papal Philippus. Și.nu pomeneşte de aceste
-două diplome din 1211 şi 1212 nici Arhiepiscopul de Strigoniu
când, la 1317, la cererea comandorului Casei provinciale din
U

“Viena a Cavalerilor, atestă o copie a aceleiaş diplome din 1222.

BC

Fapt întradevăr foarte ciudat, dat fiind că teatrul acestor

-operaţiuni de atestare cra Viena și că atestările se făceau la
„cererea Cavalerilor.
Prima atstare a diplomei din 1222 este făcută de L. gar-
 61

dianul ordinului franciscan și L. subprior al ordinului domi-

nican din Viena (LL. Gardianus fratrum AMlinorum. ct L. sup-

RY
prior fratrum predicatorum în Vienna). Episcopul Phylippus
Firmanus, Legat papal, care atestii la 1275 copiile diplomelor

RA
din 1211 și 1212 îşi datează atestarea din Viena („Data IVien-
n”), caro era reședința sa ca Legat papal pentru Austria şi
Ungaria. Regele Rudolf care atestă, la 12S0, diploma din 1222,

LIB
îşi datează atestarea tot din Viena. Iar Arhiepiscopul de Stri-
soniu care, la 1317, atestă aceeaş diplomă spune că o face la
cererea „fratelui Wernhardus din Viena”.

ITY
Este foarte important mai ales co spune Arhiepiscopul în
atestarea sa. Anume, comandorul Casei provinciale din Viena
îl roagă pe Arhiepiscop să-i ateste o copie după diploma pri-

RS
vilegială din 19222 a regelui Andreiu, ea în caz dacă ar pierde
originalul să-i rămână o copie autenticii. Comandorul mai in-
voci şi un alt argument: din cauza nesisuranţei drumurilor
IVE
nu îndrisneşte să poarte întotdeauna cu sine diploma lui An-
droiu (accedens ad nostra, presentiam. diseretus vir ct ho-
nestus frater YVornhardus commendator domus Theotonicorum
UN

de Vienna petiit a nobis cum instantia, quod nos tenorem.

literarum Andreae illustris quondam regis Ungariae nostris
literis înseri faceremus ob cautelam. huiusmodi, quod si diclas
literas amittere contigerit, quod absit, pro co etiam quod cus-
AL

dem propter discrimina viarum semper portare non audet nec

presumit etc...).
TR

Din aceste envinte ale Arhiepiscopului ar rezulta în mod

neîndoios că originalul diplomei din 1222 se găsia în mânile
EN

“lui Wernhardus, pe atunci comandant sau comandor al Casei

provinciale din Viena și că această diplomă este diploma pri-
vilegială acordată de regelo Andreiu Cavalerilor Teutoni. Că
I/C

această diplomă se găsia şi înainte la Viena ar rezulta tot atât

de neîndoios și din atestarea aceleiaşi diplome făcută de regele
Rudolf care spune — Viena 1950 — că a văzut și citit acele
IAS

diplome privilegiale (nos vidimus ct audivrimus literas incliti

Andreae regis...), Se vede prin urmare că Viena avea un deo-
sebit interes în ce privește terra Borza, dacă ţinea ca orisinu-
U

lul diplomei privilegiale acordate Cavalerilor de regele An-

dreiu să fie păstrat în Casa provincială de acolo a Cavalerilor
BC

și chiar să se ia după el mai multe copii autentice. Dar atunei

se pune întrebarea cum se explică că Cavalerii, cerând ates-
tarea diplo:zelor privilegiale ale regelui Andrciu, ignorează
 62

cu desăvârşire diplomele privilegiale mai vechi din 1211 și

RY
1212? Şi cum se explică că nici la Viena și nici în vreo altă
arhivă a ordinului nu se găsește originalul diplomei păstrate
cu atâta îngrijire şi nu se găseşte nici urmă macar că această

RA
diplomă s'ar îi găsit vreodată într'o arhivă oarecare a ordinu-
lui Cavalerilor Teutoni?
Să revenim însă la bula din 26 Aprilie 1231, în care Papa

LIB
Grigorie al IX-lea spune că reproduce diplomele privilegiale
acordate Cavalerilor de regele Andreiu, şi nu reproduce şi
diploma din 1222, ei numai cele din 1211 şi 1212,

ITY
%

Si ne mai oprim un moment asupra ignorării reciproce

RS
pe care am constatat-o în ce privește diplomele privilegiale
din 1211 și 1212 pe de-o parte și diploma din 1222 de alta.
In arhiva de stat din Kânigsberg există şi o bulă papală
IVE
din 19 Decemvrie 1922, în care Papa Honoriu al III-lea spune
că confirmă Cavalerilor diplomele privilegiale acordate lor de
regele Andreiu al II-lea, dar reproduce numai diploma din 1929,
UN

nu și po cele din 1211 și 1212. Or, Papa Grigorie al IX-lea nu

pomeneşte în bula sa din 26 Aprilc 1231 de această bulă a pre-
decesorului său imediat. Papa Grigorie subliniază şi el că re-
AL

produce diplomele privilegiale ale regelui Andreiu „pentru a

nu fi date uitării”, dar nu reproduce decât diplomele din 1211
și 1912, nu şi pe cea din 1922. Cu alte cuvinte: pentru Papa
TR

Grigorie diplomele acordate Cavalerilor de regele Andreiu

sunt diplomele din 1211 și 1212, iar pentru Papa Honoriu sunt
EN

diploma din 1222.

Se poate oare presupune ca Papa Honoriu al III-lea când
confirmă, la 19 Decemvrie 1222, diploma privilegială din 1922
I/C

să nu îi cunoscut şi diplomele privilegiale din 1211 şi 1212, și,

cunoscându-le, să nu fi pomenit de ele, — dacă acele diplome
IAS

ar fi existat întradevăr? Şi se poate oare presupune ca Papa

Grigorie al IX-lea când reproduce, la 26 Aprile 1231, diplomele
privilegiale din 1211 și 1912, să nu îi cunoscut şi diploma pri-
vilegială din 1222, sau macar bula din 19 Decemvrie 1222 a,
U

predecesorului său îmediat şi, eunoscându-le, să nu fi pomenit

BC

de ele, — dacă acele ar fi existat întradevăr?

Nu, nu so poate.
Grisorio al IX-lea a cunoscut și diplomele privilegiale ale
regelui Andreiu, şi bulele predecesorului siiu Honoriu. Dacă
 63

cu toate aceste nu pomeneşte nici de diploma din 1222, nici de

RY
bula din 19 Decemwrie acelaş an, explicaţiunea poate îi numai
că acele nu au existat pe vremea lui Grigorie.
“arisorie era nepot de frate al Papei Inocenţiu al III-lea

RA
(1195—1216), în timpul căruia fuseseră acordate primele di-
plome privilegiale (1211 și 1212). EL fusese primit de unchiul
său în Congregaţiunea Santa Maria del Reno încă la anul 119,

LIB
ajungând treptat cardinal-diacon, apoi episcop de Ostia (lână
Roma), fiind în acelaş timp și arhipresbiter al Basilicei Va-
ticanului, când a fost ales Papă în anul 1227, Grigorie avu-

ITY
sese şi înainte de a ajunge Papă rol important la Vatican. El
nu putea prin urmare să nu cunoască toate diplomele privile-
giale acordate Cavalerilor de regele Andreiu, mai ales că toate

RS
intervenţiunile în interesul Cavalerilor Papa le tăcoa în urma
rusziminţilor Cavalerilor, iar aceştia nu vor fi intrelăsat să-i
arete privilegiile obţinute dela regele Andreiu, Şi nu se pute:
IVE
să nu cunoască și bula din 19 Decemwrie 1222 u predecesorului
său Honoriu, prin care acesta confirmă diploma privilegială
din 1922, și să nu pomeniască de această bulă, — dacă bula ar
UN

fi existat. Dar bula din 19 Decemvrie D222 wa putut să existe

pe vremeu Papei Grigorie, pentrucă alttel Grigorie ar îi cu-
noscut-o. Papa Grigorie al IX-lea pomeneşte el însuș de bu-
AL

lele Papei Honoriu adresate regelui Andreiu în interesul Ca-

-alerilor şi în legătură cu ferra Borza. Vorbeşte de ele elar
de tot într'o bulă pe care o adresează patru zile mai târziu,
TR

la 30 Aprile 1231, aceluiaş rege Andreiu, rugându-l să le

restituie Cavalerilor terra Borza şi mustrându-l că nu a rosti-
EN

tuit Cavalerilor acel pământ, „deşi şi el şi predecesorul său

de pie memorie Honoriu i-au adresat numeroase rugăminți și
solicitări”, (u.quameis pie memorie Ionorius papa predecessor
I/C

noster ue nos postmodum pluries tibi uffectuosus preces et mo-

mita diligenter direxerimus, ut eis terrum îpsam liberaliter
IAS

reddere etc....).
Repetăm, bula din 19 Decemvwrie 1222 ma putut să existe lu
26 Aprile 1931, pentrucă altminteri Papa Grigorie war îi pu-
mii
tut să ignoreze existența unei diplome privilegiale mult
U

pe cari le reproduce bula din 26

cuprinzătoare decât cele
di-
BC

Aprile 1231 ea fiind diplomele privilegiale, — singurele

plome privilegiale, — ale regelui Andreiu.
Dar oare diplomele privilegiale din 1211 și 1212, reproduse
An-
în bulă din 2G Aprile 1231, sunt ele privilegiile regelui
 64

dreiu la cari se referiau Papii Honoriu şi Grigorie în nume-

roasele lor bule?

RY
In aceeaş zi de 26 Aprile 1231, în care inserează într'o bulă.
specială diplomele privilegiale din 1211 şi 1212, Papa Grigo-

RA
rie adresează o altă bulă lui Bela, fiul regelui Andreiu, rugân-
du-l să le restituie Cavalerilor ferra Borza. Si patru zile mai
târziu, la 30 Aprile 123], adresează acecaș bulă și regelui An-

LIB
dreiu însuş (schimbând numai construcţiunea frazei, ne mai
vorbind despre Andreiu ca despre o terță persoană, ci adre-
sându-se lui). In amândouă aceste bule se refere în sprijinul

ITY
cererii. lui la diplomele privilegiale acordate Cavalerilor de
regele Andreiu (sicut în privilegiis tuis perspeximus plenius:
contineri). Ce esto prin urmare mai firese decât ca în aceste

RS
bule în cari se invocă diplomele privilegiale ale lui Andreiu, —
terra Borza să fie denumită aşa, cum este denumită în diplo-
mele privilegiale reproduse aceeaş zi într'o bulă specială,
IVE
adică terra Borza ultra silvas versus Cumanos? Or, nu este ca-
zul. Ambele bule continuă să denumiască pământul dăruit
Cavalerilor tot cu acelaş termen vag cu care era denumit în
UN

toata bulele anterioare bulei din 26 Aprile 1231 (cea cu diplo-

mele 'reproduse), adică terra Borza fără. orice altă precăzare,.
înainte de toate fără precizarea din diplomele „văzute, citite
AL

şi examinate” acceaş zi: ultra silvas versus Cumanos.

Şi mai mult. In bula aceasta adresată lui Bela şi regelui.
Andreiu, Papa pomeneşte de o recompensaţiune acordată Ca-
TR

valerilor, de care se vorbește numai în diploma din 12% şi nu.

şi în cele din 1211 şi 1212, inserate aceeaş zi într'o bulă ca adc-
EN

văratele diplome privilegiale acordate Cavalerilor de regele:

Andreiu. In bula aceasta adresată regelui Andreiu şi lui Bela,
fiul lui Andreiu, Papa spune anume că magistrul şi ceilalţi
I/C

Cavaleri i-au raportat că regele le-a dăruit — cum a citit şi

Papa în diplomele de donaţiune ale regelui (sicut în tuis pri-
IAS

vilegiis perspeximus plenius contineri) — terra Borza, apoi

i-a alungat de acolo, pe urmă le-a restituit pământul, adăo-
gând şi un pământ nou dincolo de munţii de zăpadă, drept.
„recompensaţiune” pentru pagubele suferite (sed licet tu eis:
U

terram abstulisses eandem, îpsam tandem restituisti post mo-:

dum ut debebas, quin etiam pro recompensatione damnorunm.
BC

ipsis partem Comanie ultra montes nivium contulisti), —

iar pe urmă i-a alungat în mod definitiv. Or, nici despre o
asemenea recompensă și nici despre un nou pământ „dincolo
 65

de munţii de zăpadă” nu se vorbeşte în cele două diplome din

121] şi 1212, inserate în transsumpt aceaş zi într'o bulă spe-

RY
cială, ca fiind diplomele privilegiale acordate de Andreiu Ca-
valerilor. Se face însă aluziune la un conflict cu regele, la un
nou pământ „dincolo de munţii de zăpadă” şi la o recompensă

RA
pentru pagube suferite — în diploma din 1222, pe care însă
Papa o ignorcază cu desăvârşire şi n'o inserează în bula sa

LIB
(quia ira mostra contra eos provocata eo tempore, cum terran
sepe dictam eis preceperamus aufferi fuerant non modicunm.
damificati”, spune Andreiu în diploma sa din 1222).
Repetăm, atât în bula adresată lui Bela, cât şi în cea

ITY
adresată Imi Andreiu, Papa subliniază că face această nouă
intervenţiune în urma stărnințelor Cavalerilor (dilecti filii
magister et fratres... hitmili nobis et înstanti . conquestione

RS
monstrarunt, quod etc...). Or, este de neînchipuit ca Magistrul
Cavalerilor, a cărui reşedinţă până la 1309 era Veneţia, de
unde în repeţiite rânduri a fost la Roma pentru a se plânge
IVE
contra lui Andreiu (probabil şi cu prilejul plângerii de care
so vorbeşte în bulele din 26 și 30 Aprile 1231 adresate lui
Bela şi Andreiu), să nu li informat pe Papa și despre di-
UN

ploma privilegială din 1222, mai importantă şi mai largă de-

cât celealte două şi să nu îi stiruit ca alături de cele don
din 1211 şi 1212 să se publice şi cea din 1222, ca întradevăr
AL

„ne super privilegiis... valeat dubitationis scrupulus suboriri”

— dacă această diplomă privilegială ar fi existat. Şi iarăş este
Cavalerii îl roagă pe
TR

de neînchipuit ca la 1280 şi 1317, când

regele Rudolf și pe Arhiepiscopul de Strigoniu să le ateste
diploma privilegială din 1922 să nu ceară şi atestarea diplo-
EN

melor mai veehi din 1211 şi 1212, sau cel puţin să nu pome-
niască do ele, — dacă ar fi existat şi acele în forma în care
au fost descoperite împreună cu cea din 1222 către sfârșitul
I/C

secolului al XVIII-lea.
Repetiim, nu putem descoperi nici cea mai mică contra-
IAS

dicţiune între cele două bule adresate la 26 şi 30 Aprile 1231

lui Bela şi regelui Andreiu şi între celealte numeroase bule
adresate tot în chestiunea lui terra Borza aceluiaș rege şi
la, diferiţi disnitari bisericeşti — înante şi după bula din 26
U

Aprile 1931 în care se inserează în trassumpt diplomele pri-

BC

şi poste-
vilegiale din 1211 și 1212. Toate aceste bule anterioare
în mod apăsat
rioare anului 1931, bule în cari Papii subliniază
ale lui
că au văzut, citit şi examinat diplomele privilegiale
5
 66

Andreiu — sunt însă în contradicţiune făţişă cu cele două

RY
diplome privilegiale din 1211 şi 1212. Coneluziunea logică este
numai una: diplomele privilegiale la cari se refer Papii, di-
plomele pe cari le-au „văzut, citit şi examinat”, nu pot fi

RA
cele două diplome din 1211 şi 1212 inserate în transsumpt în
bula specială din 26 Aprile 1231. Cel puţin în forma în care
au fost inserate — nu. ,

LIB
Faptul acesta rezultă în mod neîndoios dint”o altă bulă
a Papei Grigorie, în eare se pomeneşte şi de sigiliile acestor
diplome. Printr'o bulă datată Anagni 31 August 1232 Papa

ITY
Grigorie dă anume însărcinare Legatului papal (Jacobus) să
examineze şi el conilictul dintre regele Andreiu şi Cavalerii
Teutoni şi să intervină pe lângă Andreiu în favorul Cavale-

Burze pe care ]i-l dăruise prin diplome

RS
rilor. Papa îi serie Legatului că-i dă această însărcinare în
urma unei plângeri a Cavalerilor că regele le-a luat terra
privilegiale. Papa
IVE
adaogă că a citit aceste diplome cari sunt întărite cu bula
de aur (sigilul de aur) a regelui (sicut în regis privilegio au-
rea bulla mumnito plene perspeximus contineri, spune Papa în
UN

bula sa). Or, dintre cele două privilegii ce se găsesc reproduse

în transsumpt în bula din 26 Aprile 1231 — adică diplomele
din 1211 şi 1212 — nici una nu este diplomă provăzută cu sigil
AL

de aur (bulla aurea), ci amândouă erau provăzute cu sigilii

simple, cum declară însuş regele Andreiu. In diploma din 1211
regele Andreiu spune anume „Ros... ad cautelam în posleruu
TR

presentenit elemosinan sigilli nostri îussimus corroborari testi-

monio”, iar în diploma din 1212; „Et ut istud cis ratuni ct fir-
EN

mi Dermaneat, presenlem paginum sibi îussimus sigilli nos-

tri caractere însigniri”. Cum însă între sigillum. care se aplică
e document şi între bulla aurea care se atârnă de o sfoară
I/C

(filum) este o esenţială deosebire care se manifestă și în for-

mulele de confirmare, — Papa n'ar îi putut să spună la 31
August 1932 cii diplomele privilegiale ale lui Andreiu sunt
IAS

provăzute cu bulla aurea, cea mai solemnă confirmare a unui

document, dacă ele ar îi fost provăzute numai cu sigilii sim-
ple aplicate pe diplome, cum este cazul cu cele două diplome
U

inserate în bula papală din 26 Aprile 1931.

Dar atunci cum se explică faptul că ele se gisese trecute
BC

“în registrul Vaticanului pentru anul 19317

Originalele diplomelor privilegiale pe cari Papa le inserea-
zi în bula sa specială nu ni s'au păstrat, cum nu ni s'a păstrat
 67

nici originalul bulei speciale în care au fost inserate în trans-

RY
sumpt. N'avem decât copiile din registrul Vaticanului, iar
acest registru nu este încă dovadă că cele două diplome din
1211 și 1212 sunt autentice, cum nu este o dovadă nici că

RA
această bulă însăşi este autentică, — pentrucă registrele anu-
lui 1231 așa cum ni s'au păstrat nu sunt registrele originale
din secolul al XIII-lea, registre ţinute la zi, ci sunt registre

LIB
întocmite ulterior, în cari au fost copiate pe baza unor acte
a căror naturii nu o cunoaștem sau pe baza altor copii tot atât
de necunoscute. Criticii istorici se îndoiese că registrele secolului

ITY
al XIII-lea, în deosebi registrele Papilor Honoriu al III-lea şi
Grigoire al IX-lea sunt registre contimporane, deci origi-
nale.52),

RS
In dcosebi registrele Papei Grigorie al IX-lea dovedese
atât prin forma lor externă: o scrisoare caligrafică unitară,
continuă, aceeaş dela prima până la ultima pagină, o serisoare
IVE
care denotă copiarea, — cât şi prin ordinea cronologică în
care sunt trecute bulele în registru, că aceste registre nu pot
fi registre contimporane.
UN

Să luăm spre pildă registrul no. 15, care începe cu o bulii

din 23 Martie 1230 şi se termină cu una din 20 Martie 1232.
Acest registru cuprinde deci şi bula din 26 Aprile 1251 în
care se reproduce diplomele din 1211 şi 1212.
AL

Capitolele 45 şi 46 (fila 22) cuprind o bulă datată Lateran

3 Iulie 1930 şi alta Lateran 9 Iulie 1230. Capitolele 47 şi 4$,
TR

cari urmeaaă pe fila 23, cuprind o bulă datată Perouse 14 De-

comvrie 1229 şi alta Lateran 2 Iulie 1230. Capitolul 102 (fila
47) cuprindo o bulă datată Lateran 27 Ianuarie 1231, cap. 105
EN

o bulă datată Catana Martie 1224. Capitolul 104 cuprinde iarăş

o bulă datată Lateran 31 Ianuarie 1281. |
I/C

Registrul 17, capitolul 256 (îiila 220) cuprinde o bulă da-

tută Porouse 2] Octomvrie 1231, alta datată Anagni 206 Noem-
“rio 1932, altă Anagni 16 Septemvrie 1233 (fila 221). Capitolul
IAS

287 (iila 222) continuă cu o bulă datată, Perouse 31 Oetomvrie

1234, cap. 289 cuprinde o bulă datată Krusehwitz lunie 1230,
iar cap. 290 o bulă datată Rieti 31 August 1234.
U

s2) H, Breslau, op. cit. pag. 118: „Eine andere vielfach discutierte und
BC

nicht zu entscheidende Frage ist es, ob die uns erhaltenen Registerbiinde des
13 Jahrhunderts als die urspriinglichen Register, die nach den Urkunden
selbst hergestelit wurden, anzuschen sind, oder als Prachthandschriiten, die
nachtrăglich und cinheitlich auf Grund urspriinglicher provisorischer Register-
abschriften angefertigt wurden“.
5%
 68

Aşadară bulele se succed în registrul 15 în ordinea urmă-

RY
toare (o parte a bulelor):
3 Iulie 1230,
9 Iulie 1230,

RA
14 Decemyvrie 1229,
2 Tulie 1230,

LIB
27 Ianuarie 1231,
26 Aprilie 1231 (bula cu reproducerea diplomelor), .
Martie 1224.
31 Ianuarie 1231.

ITY
Registrul 17:

21 Octomwvrie 1234,
26 Noemvrie 1932,
16 Septemvwrie 1233, RS
3] Octomwrie 1234,
IVE
Iunie 1230,
31 August 1234,
Rezumăm: după o bulă din 9 Iulie 1230 urmează o bulă:
UN

din 14 Decemyvrio 1229; după o bulă din 27 Ianuarie 1231 ur-

mează o bulă din Martie 1224; după o bulă din 21 Octomvrie.
1934 urmează una din 26 Noemvrie 1232; apoi una din 16 Sep-
AL

teanvrie 1233; după o bulă din 31 et. 1234 urmează o bulă

din Iunie 1230 ete. Dovadă incontestabilii că registrele nu sunt
registre ţinute la zi, ci întocmite la o epocă mai târzie şi prin.
TR

urmare le lipseşte calitatea originalității.

Şi o altă constatare semnificativă.
EN

La începutul secolului al XVIII-lea, Casa provincială

din Viena a ordinului Cavalerilor Teutoni a luat copii legali-
zate după numeroasele bule papale ce se găsiau în registrele
I/C

Vaticanului şi interesau ordinul Cavalerilor. In arhiva cen-

trală din Viena a ordinului se găsese în legătură cu terra
IAS

Borza în copii legalizate de Thoma de Juliis, viceprefect al

Arhivelor Vaticanului, următoarele bule:
1. O bulă din 30 Aprilie 1924, prin care Honoriu al III-lea
aduce la cunoştinţa Arhiepiscopilor şi Episcopilor din Unga-
U

via că a luat sub protecţiunea sa terra Boze (La Zimm. no.

BC

41). Copie legalizată la 20 Aprile 1702.

2. O altă bulă tot din 30 Aprilie 1224 (La Zimm. no. 40),
în caro Papa Honoriu răspunde Cavalerilor că primește sub
protecţiunea sa terra Boze. Copie legalizată la 28 Aprile 1702.
 „69

3. O bulă din 30 Aprile 1224 (Zimm. no. 39), prin care Ho-
-noriu învită clerul şi poporul din terra Doze să asculte de

RY
noul lor arhipresbiter. Copie legalizată la 28 Aprile 1702.
+ 4. 0 bulă din 19 Aprile 1218 (la Zimm. no. 28), prin care
Episcopului Tyansilvanean,

RA
Honoriu aprobă dispoziţiunea
care a cedat zecimile din terra Boze Cavalerilor . Copie legali-
zată la 28 Aprile 1702.

LIB
So mai găseşte şi copia legalizată a unei a cincia bule,
aceasta din 19 Decemvrie 1222, în care Honoriu confirmă, di-
ploma regelui Otacar al Boamici, care a scutit de orice in-
pozite proprietăţile din Boemia şi Moravia ale Cavalerilor

ITY
Teutoni. Copie legalizată la S Martie 1702.
Alte copii nu se săsesc în Arhiva centrală din Viena. Alte
copii n'au luat Cavalerii sau însăreinatul lor, pentrucă, probabil,
RS
mau găsit alte bule cari să-i intereseze. Cum se explică alt-
minteri spre pildă că mau luat copie şi despre bula din 26
IVE
Aprile 1231 în cari se iînserau importantele diplome privile-
giale din 1211 şi 1212 și se delimita în mod precis şi terra
Borza care îi interesa pe Cavaleri? Casa provincială din
co-
UN

Viena a Cavalerilor ar fi avut cel mai mare interes să ia

pio de pe aceste diplome necunoscute până atunci. T'ransilva-
nia ajunsese nu de mult sub stăpânirea casei domnitoare a
Habsburgilor şi catolicismul căuta să prindă din nou rădă-
AL

cini în Transilvania deseatolicizată pe urma reformaţiunii

protejate de foștii principi independenți. Ce era mai indi-
TR

eat decât să ia copii și după cele două diplome privilegiale

din 11 și 1219, cari făceau mărturie despre un important
„epizod în istoria Cavalerilor şi ar fi putut servi drept bază a
EN

unor nouă revendicări?

Bula din 26 Aprile 1231 cu cele două diplome privilegiale
I/C

din 1211 şi 1912 le-a rămas însă necunoscută Cavalerilor din

“Viena.
Dar avem și o atestare a acestor copii, atestare în care
IAS

-se spune că diplomele privilegiale atestate sunt copii luate

după niște copii mai vechi, aceste copii mai vechi fiind luate
„după registrele Vaticanului. Este atestarea din 1278, care în-
Cloă chiar şi numărul registrului și capitolul în care se pă
U

sese diplomele atestate. Nu urmează, deci, în mod logic că

BC

registrele existau totuş către mijlocul secolului al XIII-lea.

-si pot fi prin urmare cele originale?
Si examiniim și această atestare.
 70

La 28 Decemvrie 1278 Phylippus Firmanus episcopus, Le-

RY
gat papal cu reşedinţa la Viena, atestă copiile alor cinci do-
cumente, anume: diplomele privilegiale din 1211 și 1212, —
bula Papei Honoriu al III-lea din 30 Aprile 1224, — bula ace-

RA
luiaş Papă din 27 Octonwrie 1235, — şi bula Papei Grigorie:
al IA-lea din 31 August 1232.
Zimmermann, care reproduce în Urhkundenbuch această.

LIB
atestare (no. 188), spune în regestul atestării „Episcopul Phy--
lippus atestă diplomele lui Andreiu din 1211 și 1212 și bulele
papale ete.” și dă o reproducere din care sar putea conclude

ITY
că Episcopul Phylippus întradevăr. atestă copiile făcute după
aceste două diplome.53). Or, Legatul papal Phylippus nu ate--
stii copii luato după diplomele privilegiale din 1211 şi 1212,
ci atestă numai copii luate după alte copii strânse întrun
oarecare „evatern” (,„Tenorem cuiusdam scripture RS
sicut
quodam quaterno contineri perspexinuuis, sic de verbo ad ver-.
în
IVE
Dum fecimus presentibus annotari”, spune Phyllipus). Origi--
nalul acestei atestări se găseşte în Arhiva de stat din Kânigs-
berg. Sigiliile Legatului lipsesc. Se văd numai urme şterse,
UN

Chiar primele cuvinte introductive ale atestării ne tre--

zese serioase îndoieli în autenticitatea acestui original. Ates--
tarea începe anume: „Universis presentes literas inspecturis.
AL

Phyllypus miâseratione divina etc.”

Phaylypus?2 Legatul papal din Viena nu şi-a scris numele:
TR

53) Zimmermann reproduce anume diploma din 1211, apoi repro-

duce cuvintele „Hoc est privilegium donalionis terre de Rorza”, şi după
ele diploma din 1212, ca diploma lu care sar referi cuvintele de mai-
EN

nainte. Zimmermann apoi reproduce „Aliud privilegium de libertate

ciusdem terre de Borza. [ta învenitur de verbo ad verbum în regisiro-
domini Gregorii pape unno qainto capitulo LI'III”, şi udăogă o notă
în care spune că bula la cari s'ar referi această îndlicaţiune lipseşte din
I/C

atestare. In realitate, în atestarea din 1978 între cele două diplome —

11 și 1912 — se găsese donă texte „Hoc est privilegium donationis
terre de Borza“ şi imediat după acea „iliud prizilegium de libertate:
ciusdem terre de Borza”. Textul dintâiu se referă fără orice îndoialii la
IAS

diploma din 12ilL care a premers, iar textul al doilea „aliud ete. se
refere Ja diploma din 19192 care urmează. (Aceste texte sunt titluri date
de copist la documentele ce le copiază). Abia după diploma din 1212:
urmează formula „ta învenilur de verbo ad verbum în registro domini
Gregorii pape anno quinto capitulo LVIIII“ (59 nu 58, cum reproduce
U

Zimmermann). Ceace înseamnă că cele două diplome din 1211 şi 1212 se

găsese în registrul anului al cincilea al pontificatului Papei Grigorie,
capitolul 59. Şi întradevăr bula din 26 Aprile 1231, în care Papa Gri-
BC

porie inserează cele donă diplome „ne super..." so găseşte într'un re-
zistru al Papei Grigorie în care sunt strânse bulele anului V al ponti--
ficatului său (21 Martie 1931 — 21 Martie 1232).
Din atestarea Episcopului Phylippus lipsese numai cuvintele iîn-—
troduective ale hulei din 26 Aprile 1231,
 TI

niciodată cu această ortografie imposibilă: doi Il, un singur

p si y în loe de i. Zimmermann îl şi corectează şi reproduce

RY
numele seriindu-l Phylippus, aşa cum se găseşte scris pe si-
giliile lui de Legat papal (S. Phylippi Dei Gr. lipi. et Coitis
Pirmani), fără să spună însă că în originalul pe care îl re-

RA
produce numele Legatului este seris Phyllypus.
Dela Legatul acesta papal au mai rămas și alte atestări.

LIB
Una, datată tot din Viena, 10 Septemvrie 1283. In ca Lega-
tul atestă o diplomă privilegială a regelui Bela al IV-lea din
1244, prin care se fac donaţiuni în Ungaria Casei provinciale
din Viena a Cavalerilor Teutoni, In această atestare numele

ITY
Iegatului este scris Phylippus. Niciodată și nicăiri nu este
scris cu doi [ şi cu doi y. Atestarea din 1278 porneşte din can-
celaria şi în numele Legatului papal. Ar îi de neînțeles prin
urmare ca această
tului şi să-l serie eu
cancelarie
ortografia
RS
să nu cunoască numele
imposibilă cu scris
care este
Lega-
IVE
în atestarea din 1978.
Indoielile sporese cu examinarea atestării,
- Am amintit mai sus că atestarea Legatului Phylippus
nu este atestarea unor copii făcute direct după registrele Vu-
UN

ticanului, ci atestarea unor copii copiate dintwun oarecare

„evatern” (quodum quaterno).5%).
N'avem nici o indicaţiune în ce priveşte natura „evater-
AL

nului” din care sau copiat diplomele atestate de Legat. Știni,

însă, că încă pe la începutul secolului al XIII-lea existau în
TR

Cancelaria papală anumite registre speciale pentru irebuin-

ţele funcţionarilor. Aşa exista un liber provincialis, numit şi
provinciulis cencellariae sau numai prorinciulis, Această.
EN

„earte provinciali” cuprindea tabloul tuturor cpiscopiilor și

episcopilor bisericii eatolice. In ea se mai treceau anumite
însemnări privitoare la serviciul intern al cancelariei, for-
I/C

mule de jurământ, ordinaţiuni ete. După această carte pro-

vincială (care sa pierdut), s'au făcut mai nvulte copii, primit.
IAS

po la 12$0, a doua la 1380, completată cu noi însemnări fă-

cute între timp. Una a treia a fost întocmită pe la începutul
secolului al XV-lea. Pe la mijlocul secolului al XIV-lea sa
mai introdus, în timpul pontificatului Papei Clemente al VI-
U

lea (1342—1352) la Avignon, unde trăiau Papii în exil (1309—

BC

citeşte „continuo'“ în loc de „contineri“, adică

54) Zimmermann
— „in quodam quaterno continuo perspexim us” în loe de „în
— greşit
quodam quulerno contineri perspeximus”,
 72

1378), o nouă carte provincială, sub formă de continuare a

RY
vechiului liber Provincialis. Cancelaria papală îi zicea acestei
cărţi nouă quaternus albus. După acest „cvatern” s'a făcut pe
la 1380 o copie, căreia în Cancelaria papală i sa zis liber se-

RA
cundus cancelariae.55).
Pentru întiaşdată întălnim deci numirea de guaternus
pentru un. registru de cancelarie papală în timpul

LIB
Papei
Clemente al VI-lea. „Quaternus” nu cra o noţiune generalii,
nu însemna un anumit fel de registru, ci era numele unui re-
gistru special întrodus de Cancelaria Papei Clemente al VI-

ITY
lea, numele unui registru botezat de Cancelaria „quaternus
albus”, probabil pentru a putea fi. deosebit de alte registre.
De acea noţiunea de „quaternus” nu se găsește nici macar

und VVette's Kirchen-Lexicon, Freiburg im Breisgau, RS

în marea enciclopedie cclesiastică „Kirchen-Lexicon” (IVetzer
1899).
Or, cum Papa Cleniente al VI-lea a trăit întro anii 1342—1352
IVE
(ca Papă), şi în timpul pontificatului lui s'a întrodus pentru
întâiașdată în Cancelariile papale un „quaternus”, este un
anahronism să se vorbiască în lesătură cu Cancelaria papală
UN

de un „quaternus” încă la 1278. Jar acest anahronism ne

spune că copiile atestate şi însăș atestarea nu pot îi autentice.
Dintre cele cinci documente ale ciiror copii se găsese în
AL

acel „quodam quaterno” trei sunt adresate regelui Andreiu,

unul Arhiepiscopilor şi Episcopilor din Ungaria, iar al cin-
cilia unui Legat papal. Toate cinci privesc terra Borza și
TR

toate cinci se refer la registrele Vaticanului. Ovaternul în-

dică şi numărul registrelor din cari au fost copiate. Cine a
EN

făcut copiile? Sar părea că unul dintre Cavaleri, pentrucă

înaintea copiei bulei din 27 Octomvrie 1925, în care Honoriu
al III-lea îl roagă po Andreiu să le restituie Cavalerilor terra
I/C

Borza, copistul scrie: „Post ablatam nobis terram. Borze

scribit dominus papa sepius regi Ungarie”.56).
IAS

Acel nobis, „nouă” („dupăce ni s'a luat nouă terra Borze,

papa în repeţite rânduri a scris regelui Ungariei”) nu se
poate referi decât la unul dintre Cavalerii Ordinului 'Teu-
U

55) Vezi pentru această expunere: Harry Bresslau, Handbuch der

BC

Urkundenlehre, Leipzig 1912. Pap. 316—948. i

56) Zimmermann are textul „Post ablatam nobis terram Borzae
scribit dominus papa saepe diclus regi Ungariae”. Originalul este aşa
cum îl reproducem noi mai sus „sepius“ gi nu „Saepe dictus*, Adică
Papa i-a scris regelui în repeţite rânduri ((„,mai des“) şi nu papa „dea
pomenit“,
 73

ton căruia i se luase acel pământ. Copistul ma putut să fie

decât un Cavaler Teuton care a copiat documente ce intere-

RY
sau ordinul său. Aceasta rezultă clar din însuş cvaternul.
* Dar atunci se pune întrebarea logică: ce nevoie avea Ca-

RA
ralerul ordinului 'Teuton să copieze diplomele privilegiale din
1211 şi 1212 acordate. Cavalerilor» de regele Andreiu — din
registrele Vaticanului, și ce nevoie cra ca Legatul papal Phy-

LIB
lippus să ateste copiile făcute după nişte alte copii ncauten-
tice, când originalele celor dou: diplome importante se gă-
siau, trebuie că se găsiau în Arhivele ordinului căruia îi

ITY
aparţinea și copistul evaternului?
Şi so mai pune şi o altă întrebare. Copistul care a întoc-
mit „cevaternul” (nu copia lui atestată de Legat) trebuie că

RS
a văzut registrelo Vaticanului în cari se găsiau cele două di-
plome privilegiale din I211 și 1212, — penirucă iudică și nu-
mărul registrului: anul V, capitolul 59. Dar dacă a văzut
IVE
vegistrele şi de acolo a copiat diplomele, de ce nu a copiat şi
capitolul următor, 60, cu bula papală din 30 Aprile 1931, în
care Papa Grigorie îl roasă pe regele Androeiu să le restituie
UN

Cavalerilor terra Borza, stăruind asupra marilor merite ale

Cavalerilor? De ce copiază numai alte trei bule din alte re-
gistro şi alţi ani (30 Aprile 1224, 27 Octomwvrie 1225, 31 Au-
AL

nust 1232)
Scriitorul evaternului pomenește după ficeare dintre cele
trei bule şi de câte o formulă de legalizare. După bula din 30
TR

Aprile 1924: „Ita învenitur în registro domini Honorii pape

III auno VIII. Martinus”. — După bula din 27 Octomywrie
EN

1225: „Ita învenitur de xerbo ad verbum în registro domini

Honorii pape III anno X. Martinus”. — După bula din 31
August 1932: „Ita învenitur de verbo ad verbum în registro
I/C

domini Gregorii pape IX anno II capilulo CCLANĂANII.

Martinus”,
Nu încape nici o îndoială că acest A/arlinus, numele func-
IAS

ţionarului Cancelariei papale care atestă conformitatea co-

piilor cu originalele, ar fi să fie magistrul Martinus archidia-
conus Senensis, numit de Papa Grigorie al IX-lea vice-cance-
U

lar şi ocupând această funcţiune din 1927 până la moartea sa

în 1932. Cum el a atestat copiile, ar urma ca „evaternul”
BC

caro reproduce diplomele din 1211 și 1212 din bula dela 26

Aprilo 1231, să se fi întocmit între anii 123], când sa dat
bula în chestiune, şi 1932, când a nrurit vice-cancelarul Mar-
tinus,
 74

Iu ce priveşte atestarea celor patru bule dela început (în-

RY
tre cari şi cele două diplome) JMartinus poate să îi atestat
conformitatea lor cu originalul. Nu asa stă, însă, chestiunea
în ce privește a cincia bulă, cea din 3L August 1232 a Papai

RA
Grigorie al IX-lea, — pentrucă vicecaneelarul Martinus a murit
la 11 April 1232, adică patru luni înainte de data bulei a că-
rei conformitate cu originalul o atestă.5?). El n'a putut, prin

LIB
urmare, nici să redacteze nici sii ateste o bulă care a luat
liință abia patru luni după moartea lui. Atestarea este în
consecință un fals şi întreg documentul lipsit de autenti-

ITY
citate.
Raynuldus, seriitorul eclesiastie al secolului al XVII-lea,
care cel dintâiu a făcut un studiu special din cercetarea

RS
manuscriselor Vaticanului, publicând (1691) numeroase din-
tre ele în cadrele unei istorii a activităţii Papilor Honoriu al
III-lea și Grigorie al IX-lea 55), a cunoscut şi el bula din 30
VE
Aprile 12214 a Papei Honoriu, pe care o publică atestarea din
1278 pe baza unui oarecare „evatern” mai vechiu. Raynal-
NI

dus publică și el această

bulă alături de alte.două cari nu
sunt cunoscute de cvatern. Raynaldus indică şi isvorul din
LU

care reproduce bulele sale: „Ep. 419” pentru bula în chesti-

une şi „Ep. 413, 414” pentru celealte. Or, cevaternul indică
drept isvor de unde a scos copistul copiile sale — resistrele
A

Papei Honoriu şi Grigorie: „ita iînvenitur în registro domini

Honorii pape III anno VIII” pentru bula din 30 Aprile 1924,
TR

iar pentru bula din 31 August 1232 indică chiar şi capitolul:

Registrul anului II, capitolul 292. Iar pentru bula Papei
EN

Grigorio din 26 Aprile 1931, în care se cuprind diplomele

Andreiane din 1211 şi 1212, indică: registrul anului V, capi-
tolul 59.
/C

Dar dacă aceste registre existau deja pe la mijlocul se-

colului al XIII-lea — şi faptul că cvaternul indica şi nu-
SI

mărul registrelor şi chiar şi capitolele, ar indica că ele exis-

tau şi existau chiar în perfectă ordine, — cum se face că nici
IA

Raynuldus şi nici vreunul dintre ceilalţi istoriografi ecle-

siastici ai secolului al XVIII-lea nu le-au cunoscut şi nu le-au
U

putut descoperi în Arhivele Vaticanului unde au făcut cor-

BC

cetări? Şi cum se face că Raynaldus nu indică drept isvor

53) Harry Bresslau, op cit. pag. 250.

58) Rasnaldus, op cit.
 75-

pentru bulele sale aceste registre, ci colecţiuni de Epistolue,.

cari probabil au servit ele, mai târziu, la alcătuirea registre--

RY
lor? Şi cum se face că nici unul dintre acești istoriograti
ari, comentând conflictul regelui Andreiu cu Cavalerii Teu-

RA
toni pentru ferra Borza, au căutat să stabiliască unde era si-.
tuată această terra Borza, (fără a reuşi), — n'au dat în cer--
cetările lor de cele două diplome din 1211 și 1212, cari imdi-

LIB
au hotarele acelei terra cu o uimitoare exactitate? N'au dat.
de ele, deși aceste registre erau cunoscute încă pe la mijlo-
cul secolului al XIII-lea unui simplu copist care indică şi

ITY
numărul lor: registrul anului V, capitolul 59, — registrul.
anului VI, capitolul 292...
Am subliniat la începutul acestui capitol că registrele:

RS
Papei Grigorie al IA-lea, la cari se refere Ovaternul şi ate-.
starea din 1278 sunt serise — în forma în cari se găsese azi
în Arhivele Vaticanului — cu o ealigratie solemnă, de o rară
VE
frumseţe. Negistrele aceste sunt ceace diplomatica şi paleo--
srafia germană numese „Prachthandsehrift”. Fiecare cu-.
vânt, fiecare literă este serisă cu o deosebită grijă, încât nu.
NI

poate să încape nici cea mai micii controversă în ce priveşte:

cititul lor. Chiar de acea este surprinzător că diploma privi-:
LU

legială din 1211, copiată după acest model de caligrafie, este:

copiată cu o mulțime de greşeli, şi nu ortografice.
Vom înşira numai cele mai principale. In bula din 1931
A

se spune de Andreiu: „.dei gratia Hung... rex. La 1218:

TR

„Ungarorum Rea ete. — 1231: Cruciferis de hospitali sanete:

Marie. 1218: „sunete Murie Theolonicorunm., — 1931: et ad
EN

munimen Negni contra Cumanos. 1218: „.Regni versus Cu-:

manos. — 1231: nullus TWoivoda. 1218: nullus IVaivoda. —:
1231: per Pristaldum nostrum ecate Juna. 1918: „nostru
/C

Jura. — 1931: sicut predicti montes et flumina ipsam circiu-

cunt. 1218: sicut predictii montes eam circumeunt. — 1218:
SI

lipsesc dintre dignitarii bisericeşti înşiraţi la 1931 Cuthapano

„griensi și Symone IVaradiensi. — 1931: Marcello Keweieusi
IA

et curiali comite. 1218: Marcello helbeieusi et curiali comite:

Regine. — 1931: Poth Palatino cet Mussuniensi Comite. 1218:
U

Porth pulatino ct nusumincusis comite. — 1231: Gothardo:

Zagrabiensi. 1218: Gothardo Zabrabiensi.
BC

Sunt surprinzătoare şi de neînțeles aceste greșeli, mai.

ales că diploma din 1212, copiati din acelaş registru, este co-
piată exact şi fără altă greşală decât poate că în bula din.
 "76

'1231 se spune că regele întărește diploma sa sigilii nostri

RY
caractere, iar la 1978 această formulă este scrisă cu ortogra-
fia Sygilli nostri Iaractere.
Semnificativ mai este însă şi un alt fapt.

RA
In diploma din 1212, reprodusă în atestarea din 1278, nu
sunt înşiraţi toţi dignitarii bisericeşti şi lumești, ci după Re-
urmează „et ceteris testi-

LIB
verendo Berchtoldo Coloc. archiep.
bus în precedenti privilegio suprascriptis”. Surprinzător nu
„este însă faptul că nu se înșiră toţi dignitarii, ci faptul că se
spune că aceşti dignitari-martori, cari nu se mai înşiră, sunt

ITY
aceiaşi cu „cei înșirați în privilegiul precedent”, adică în
privilegiul din 1211. Este surprinzător, pentrucă dignitarii-
martori din cele două diplome nu sunt aceiaşi. In diploma
privilegială din 1212 lipsese
lezlao VVatiensi,
dintre
RS
dignitarii'
Symone Iaradiensi (acest din
bisericești
urmă
Do-
lip-
Desiderio Cenadiensi,
VE
seşte şi în copia ll din cvatern),
Gothardo Zagrabiensi, Petro Geuriensi... (ecclesias feliciter
gubernantibus). In diploma privilegială din 1211 dignitarii
NI

lumești sunt: Poth Palatino ct ]lussuniensi Comite, în cel din

1212: Bune Palatino et Posoniensi Comite. — 1211: Michaele
LU

TVoivoda existentibus 1212: Jlartino bano existentibus.—

1211: Petro Bachiensi, 1212: Jula Bachiensi et curiali comite.
_— 12911: Bancone Bichoriensi ct Curiali Comite Regine, 1212
A

Mica Bichoriensi comitibus. Privilegiul din 121] mai are ca

TR

dignitari Marcello Keweiensi et Curiali comite. Nicholao Po-

soniensi (comitatus tenentibus), cari lipsesc din diploma din
1219.39). Vedem, așadară, că lipsese câţiva dintre dignitarii
EN

bisericești cari sunt înşiraţi în diploma din 1211, iar dintre

dignitarii lumești nici unul nu este acelaş în amândouă di-
/C

plomele.
Diploma privilegială din 1212 mai are după finalul
misterios în care AÂn-
SI

„Regni nostri anno Octavo” un adaos

„dreiu le dăruiește Cavalerilor şi un „castrum quod Crucpurg
IA

nominatur”. Acest adaos din care istoriografia săsească face

“un document independent este de cinci rânduri, începe „Ego
Bula din
Andreas...” și wure nici o dată, nici o semnătură.
U
BC

59) Zimmermann in Urkundenbuch spune despre aceste deosebiri

-esonţiale privitoare la diploma din 1211 numai: „Die Urkunde ist uuch
mit zahlreichen lesefehlern. von Bischot Philipp Yirma-
eingeschaltet,
nus 1978, In ce priveşte diploma din 1212: „Die Urkunde ist auch ein-
seschaltet, mit einigen Lesetehlern und gekiirzt, vom Bischof etc.
 17

1231 numeşte acest castru „Cruepurg”, copia atestată la 1978:

RY
serie „Crusburech”,
Să rezumăm ideile principale ale expunerilor de până
acum privitor la cele două diplome privilegiale din 1211 şi

RA
1219;
1. Nici una dintre cele două diplome nu există în origi-:

LIB
nal. Ele se găsese numai inserate, în transsumpt, într'o bulă
din 26 Aprile 1231 a Papei Grigorie al IX-lea. Nici această,
bulă nu se găsește în original, ci numai în copie în registrele:
Vaticanului.

ITY
2. Registrele Vaticanului din secolul al XIII-lea nu sunţ.
contimporane, ci întocmite mai târziu.

RS
3. Atestarea din 1278 nu atestă copia unui original, ci.
o copie făcută după o altă copie, „cvatern”.
Această atestare nu poate îi autentică pentrucă:
VE
a) Ea serie numele Legatului care atestă cu o ortogratie.
imposibilă, Phyllypus în loc de Phylippus, cum îşi zice Le-.
NI

satul;
b) Conţine două anahronisme cari exclud autenticitatea:
LU

la 1278 se vorbește de o colecţiune de documente numită „ova-:

tern”, carte care pentru întiașdată a fost întrodusă în Can-
celaria papală pe la mijlocul secolului al XIV-lea (1342—.
A

1852). Vicocancelarul Martinus atestă o copie dupăce

a murit;
TR

c) Copiile din registrele Vaticanului sunt model de seri- .

soare caligrafică, totuş copiile din cvatern sunt pline de gre-.
şeli mai ales la transcrierea numelor;
EN

d) Dignitarii lumești sunt indicaţi în copia diplomei din

DI ca fiind aceiași cu cei din diploma din 1211, câtă vreme:
/C

în registrele Vaticanului, după cari s'ar fi făcut copiile, nu-

mele difere esenţial;
SI

e) Nici unul dintre istoriografii secolelor XVII şi XVIII,

cari Sau îndeletnicit cu
cercetări în Arhivele Vaticanului,
IA

mau cunoscut aceste două diplome, nici registrele de cari se

pomeneşte în atostareu dela 1278. Bi indică alte isvoare pe
U

manuscrisele ce le publică;
BC

î) Papa Grigorie vorbind despre diplomele privilegiale

ale lui Andreiu, spune că ele sunt provăzute cu sigilul de
aur. Or, cele două diplome din 1212 sunt provăzute cu sigilii
simple.
 b) Diploma privilegială din 1222,

RY
Trebuie să începem cu o repeţire: această diplomă privi-
legială din 1222, prin care regele Andreiu dăruieşte Cavale-

RA
rilor terra Borza, (ultra silwas versus Cumanos), cu hotare
identice cu hotarele Țării Bârsei, — nu este o diplomă nouă,

LIB
diploma unei donaţiuni nouă, ci numai o nouă redactare uni-
tară a diplomelor din 1211 şi 1212, 0 nouă redactare care face
din cele două diplome, distinete şi datate din epoci diferite, o
singură diplomă, pe alocuri augmentată cu adăogiri, privind

ITY
unele drepturi şi pământuri nouă de cari nu se vorbeşte în
„celealte două diplome mai vechi.
Noua diplomă, din 1222, reproduce textual, din cuvânt în

RS
cuvânt, întreaga diplomă. din 1211, iar pe cea din 1212 o re-
produce într'o redactare nouă, omiţând din amândouă numai
VE
formulele de confirmare şi înşirarea martorilor, cari la 1222
-nu puteau fi aceiaşi ca la 1211 şi 1212. Că nu avem de a face
cu două donaţiuni deosebite, ci numai cu două redactiiri deo-
NI

sobite ale unui document privitor la aceaş donaţiune; că di-

ploma din 1222, o repetăm, este numai o nouă redactare a
LU

„diplomelor din 1211 şi 1212, — indiferent cine este autorul re-

dactării, — rezultă şi din faptul că în amândouă diplomele,
— cca din 1211 şi cea din 1222, se spune că vegele Andreiu
A

a dat poruncă ca Cavalerii să fie întroduşi în posesiunea lui

TR

terra Borza prin un diregător al său, Pristaldus Fecate Juna,

ca
acelaş în amândouă diplomele. Ar îi anume de neînțeles
pe Fecate Juna,
regele să aibă unsprezece ani acelaș pristald,
EN

fără ca numele unui diregător atât de credincios (altminteri

şi
mar îi riimas în slujbă unspreze ani), să nu se îi păstrat
pe cari
/C

“în alte documente decât chiar în aceste două diplome

le analizăm.
SI

—
Istoriografia curentă, — repetăm și această constatare,
asupra identităţii acestor di-
a trecut cu prea multă uşurinţă
IA

—
plome şi se resemnează săi ne prezinte cele trei diplome
şi inde-
1911, 1912 şi 1222, — ca tot atâtea diplome deosebite
orice contraversă
U

pendente. Pentru a elimina dela început

din 1222
inutilă, vom adopta și noi lu examinarea diplomei
BC

acest punct de vedere al istoriografiei curente.

Niei diploma privilegială din 1222 a vegelui Andreiu nu
ni sa păstrat în original. Ni s'a păstrat numai într'o atestare
— într'o
dela 1260—1270, făcută de niște călugări vienezi,
 79

altă atestare dela 1280 făcută de regele Rudolt şi înt'o a

RY
treia atestare dela 1317, făcută de Arhiepiseopul Strigoniului.
Mai există pe lângă aceste atestări și o bulă papală din 1222.
prin care Papa Honoriu al III-lea confirmă Cavalerilor

RA
această donaţiune făcută lor de regele Andreiu, reproducând
pe larg şi pe alocuri textual diploma în chestiune. ;

LIB
Originalele acestor atestări şi originalul bulei papale se
giisese în Arhiva de stat din Konigsberg. Nici unul dintre
aceste documente originale n'a fost cunoscut înainte de sfâr-
şitul sccolului al XVIII-lea.

ITY
Diploma din 1222 a ajuns la cunoștință publică abia la
1193, adică după celealte două din 1211 şi 1212 (vezi cap. 1),
deşi era publicată
de Dreger în Codex Pomeraniuc încă dela

RS
1768, câtă vreme celealte două privilegii nu fuseseră publi-
cate în acea colecţiune. Dar și Dreger publicase această di-
plomă din 1222 nu după vreuna dintre cele trei atestări, ci
VE
după un „copiar” de prin secolul al XV-lea, ce se găsește în
Arhiva de stat din Berlin. Textul acestui copiar se deosebeşte
NI

în multe părţi de textul atestărilor. Comparând textul publi-

cat de Dreger cu textul atestării călugărilor vienezi, spre
LU

pildă, găsim între altele următoarele deosebiri mai impor-

tante: Dreger vorbește de terra Burtza şi Burcza, călugării
vienezi de Burza. — Dr.: ct ad omne munimen contra Cu-
A

manos, călugării: et ad munimen ete. — Dr.: pristalhum Fa-

tale Juna, căl.: pristaldum
TR

Facatae Juna. — Dr.: ad verbum

Michaelis Wajewode, căl.: ad verbum Ilichahelis IVaiowode.
— Dr: Cartelouwe, căl.: tarteloae. — Dr. Cruczeburg, căl.:
EN

Crucebureh. — Dr.: bulle nostre auree caractere, căl: si-

gilli nostri Karactare. — Dr.: Electo citra silwam, căl.: e!
Reginaldo ultra silvane Electo. — Dr.: TVechich... Ponsa...
/C

Brichoriensis... novi castri ilitibus..., căl.: TPettich... Ple-

usa... Bichorieusis... novi Castri comitibus.
SI

Dat fiind însă eă Dreger a publicat diploma după o co-

IA

pie neautentică 60), ne mărginim să constatăm aceste deose-

60) Dreger Codex Pommeraniae, pag. 102: „Das Land Burtza liegt
U

in Siebenbiirgen un der Wallachisehen Grentze am Fluss Alt oder

Aluta,“ „Das in diesem Diploma geschenkte Land Burtza hat hernach
BC

ver Xonig Andreas II. dem 'Teutsechen Orden wieder weggenominen,

nachdemn der Orden es in Stand gesetzet und bevilkert hat, und stetet
dahero in dem alten Ordens-Copiario dariiber gesehrieben: „„Desir
Britt ist obir das Lant Bureza das Kânig Andreas von Ungern dem
Deutschen Ordin hot gegebin und alleine das Lant vor der Brudir
Zukumpt wiiste was nimmand dostinne gewonet hatte. Idoch bynnen
 80

biri, fără a trage vreo concluziune din ele. Concluziuni vom

RY
trage numai din analiza atestărilor originale.
Atât bula Papei Honoriu, cât și atestările din 1260, 1280
și 1317 spun, că atestatorii au văzut diplomele originale date

RA
Cavalerilor de regele Andreiu. (Bula papală din 1222 spune:
Sane in. privilegiis Narissimi.. A. Regis Ungarorum... Pers-
peximus inter cetera contineri. — 1260: noverit dominationis

LIB
vestre sublimitas nos privilegia fratrum... înspexisse. — 1280:
Rudolfus... Ad universorum... notitiam volumus pervenire,
uod nos vidimus et audivimus literas încliti Andreae... non

ITY
cancellatas, non abolitas nce în aliqua sui parte v.liatas, cum
vera bulla aurea prefati domini regis... bullatas...). 'Texztul
copiilor luate după acelaș original ar trebui să fie prin ur-

RS
more identie la toţi (abstracţiune făcând, poate de unele gre-
seli ortografice). Or, constatăm cu surprindere că nu este
VE
UȘa.

Constatăm înainte de toate o divergență esenţială în ce

priveşte sigiliile cu cari a sigilat şi întărit regele Andreiu
NI

această, diplomă a sa din 1222. Atestarea călugărilor vienezi

(1260—1270) dă drept copie a originalului un text în care re-
LU

sele Andreiu spune „Et ut îstud eis ratum permaneat atque

firmum, presentem paginam. sibi iussimus sigilii nostri Ka-
ructare roborare”. Atestarea regelui Rudolf (1280) şi cea a
A

Arhiepiscopului Strigoniului (1317) dau drept copie a ace-

confirmă di-
TR

Iuiaș original un text în care regele Andreiu

ploma spunând: „Et ut istud etc... presentem paginam sibi
iussimus bulle nostre auree caractere insigniri”. Incolo textul
EN

premerge acestei formule de coniirmare este identic şi

care
deosebiri nu mai întâlnim decât în textul privitor la martori,
text care urmează formulei de confirmare.
/C

Contradicţiunea aceasta între formulele de confirmare

original,
din cele trei atestări, formule copiate după acelaş
SI

pentru judeca-
este un moment de cea mai mare importanţă
pe
IA

rea autenticităţii pretinsului original. Dacă în originalul

călugări vienezi formula de confirmare ar îi
caro l-au văzut
îi putut co-
fost „„.bulle nostre auree insigniri”, copistul mar
U

dacă în origi-
pia ssigilli nostri karactere roborare”. Sau
BC

Stri-
nalul pe care l-au văzut regele Rudolt și Arhiepiscopul

her darin îfiinf Hueser und

der Czyt das is der Ordin ine hatte buwete
dass is so wol hatteo izugenom-
was wol besaczt, und da der Kinig sach,
men, da nam hers dem Ordin wedir”,
 81

goniului ar fi existat formula "uasigilli nostri Paractere ro-

borare”, copiștii respectivi nu ar fi putut copia *...bulle n0s-

RY
tre auree însigniri”. Este prin urmare evident și mai presus
de îndoială că pricina acestor deosebiri nu pot îi copiștii, ei

RA
trebuie să fie originalul.
Insemnăm în treacăt că dintre cele vreo 24 de bule pa-
pale cari se refer la diplomele regelui Andreiu, numai bula

LIB
din 31 August 1232, pe care Papa Grigorie al IX-lea a adre-
sat-o Legatului papal Jacobus dându-i însărcinarea de a in-
terveni pe lângă rege în favorul Cavalerilor, — pomeneşte de

ITY
sigiliile aplicate diplomelor. In această bulă, pe care cu data
de Il Octomvrie 1234 o adresează şi Patriarhului din Aqui-
leia şi Arhiepscopului Strigoniului dându-le aceaş însărei-

RS
nare de intervenţiune în favorul Cavalerilor, Papa vorbește de
privilegiul regelui Andreiu ca de un „privilegium aurea bul-
la munitum”, aşa cum se vorbeşte şi în copiile atestate de re-
VE
sele Rudoli şi Arhepiscopul Strigoniului a diplomei privile-
siale din 1222. Lucrul acesta este cu atât mai surprinzător,
NI

că Papa Grigorie a inserat — cum am amintit şi la alt loc

— în bula sa din 26 Aprile 1231 numai diplomele din 1211 şi
LU

1219, fără să pomeniaseă de o diplomă din 19222, — iar aceste

diplome din 1211 şi 1212 nu sunt confirmate cu bulă de aur,
ci cu sigil simplu (1211:. „nos tamen ad cautelam în poste-
A

rum presentem. elemosinam. sigilli nostri îussimus corroborari

testimonio”. Iar la 1912: „Et ut iîstud eis ratum et firmum
TR

permaneut, presentem paginam sibi iussimus sigilli nostri ca-

ractere însigniri”, — exact ca formula de confirmare a diplo-
EN

moi din 1222 în atestarea călugărilor vienezi). Repetăm la

acest loc: împrejurarea aceasta este şi ea un argument se-
rios în sprijinul concluziunilor făcute mai nainte: Cele două
/C

diplome publicate în bula din 26 Aprile 1931 şi prin urmare

însăş bula nu sunt autentice.
SI

O deosebire esenţială între cele trei atestări găsim şi în

textul privitor la martori.
IA

Atestarea făcută de călugării vienezi dă drept, copie a

originalului un text în care între dignitarii bisericeşti este
U

pomenit cu numele şi Episcopul Transilvaniei: „„..Briccio

TVaciensi episcopis et Reginaldo ultru silvano Electo existen-
BC

tibus”, Atestarea regelui Rudolf dă drept copie a aceluiaș

original textul: „...Briecio Waciensi episcopis... Flecto ultra
 82

silvam existentibus”.51). Iar atestarea Arhiepiscopului Stri-

goniului dă textul: „..episcopis existentibus et ecclesias uti-

RY
liter gubernantibus...'.52), :
Constatăm, prin urmare, un singur original și trei texte

RA
deosebite. De ce această deosebire chiar la persoana episcopu-
lui Twansilvaniei?
Reginaldus, episcop al Transilvaniei, — în alte documente

LIB
numit şi Raynaldus, Resnoldus, Rynaldus, — iusese canonice
la Orade şi ales episcop al Transilvaniei în anul 1222, Mitro-
politul de Kalocsa ma voit însă să-l confirme, fiindcă avea
un defect la ochi. Arhiepiscopul l-a. trimis la Roma să ceară

ITY
învoirea Papei. Honoriu al III-lea l-a şi confirmat apoi prin
bula sa din
3 Iunie 1222.63).
Se poate oare presupune ca regele Andreiu care l-a nu-
mit episcop şi Cancelaria sa dela care emanau diplomele să
nu fi cunoscut numele Episcopului Transilvaniei şi situaţiu-
RS
VE
nea lui? Evident că nu. Iar dacă în originalul diplomei pri-
vilegiale din 1222 era trecut episcopul Transilvaniei așa cum
este trecut în atestarea călugărilor vienezi „Reginaldo ultra
NI

silvano Electo” 54), cum se face că celealte două atestări. al-

originalului, una suprimând numele episcopu-
LU

terează textul
lui (12850), iar
episcopului Transilvaniei?
cealaltă 61317) suprimând peste tot pomenirea
după care sau făcut aceste
A

Autenticitatea originalului
copii contradictorii în câteva puncte esenţiale este, deci,
TR

foarte dubioasă. Nu mai puţin dubioasă este însă şi autenti-

„episcopis...
EN

61) Zimmermann dă drept text al atestării lui Rudolf:

electo Ultrasilvano existentibus“, câtă vreme originalul citat de el spune
„ultra silvam“ şi nu „Ultrasilvano“.
Dreger publică textul: „...Elccto citra silvam“,
publică o diplomă privilegială
/C

62) Zimmermann in Urkundenbuch

din 1922 (mo. 31) care n'a existat niciodată în forma în care o publică,
Zimm. publică diploma după textul din atestarea lui Rudolf, cu for-
caractere“, iar martorii îi co-
SI

mula de confirmare „bulle nostre auree

piază din atestarea călugărilor vienezi, pomenind cu numele pe epis-
copul Transilvaniei PReginaldus, al cărui nume lipseşte din atestarea lui
IA

Rudolf, Din atestarea dela 1317 împrumută invocaţiunea „In nomine

sancte trinilatis et îndividue unitatis”, care în atestarea lui Rudolf —
pe care Zimmermann pretinde că o reproduce — este „In nomine sancle
et individue trinitatis”, Şi numai într'o notă echivocă relevă deosebirile
U

între texte. Zimmermann corectează un original împrumutând din alta

originale şi prezintă acest document nou drept un original autentic.
BC

63) Fejer, Codex diplomaticus, III, 1. 385.

64) Do aci ar urma că diploma lui Andreiu, care a fost dată de
el în anul al XVII-lea al domniei, adică după 7 Mai 1992, trebuie si
se fi dat înainte de 3 Junie, pentrucă numai până atunci Episcopul
Transilvaniei Reginaldus ora numai episcop „electus“ nu şi întărit.
 83

«citatea uneia dintre cele trei atestări, anume autenticitatea

atestării călugărilor vienezi.

RY
„ Atestarea aceasta nu indică nici anul atestării, nici nu-
mele atestatorilor. Datarea acestui document ca emanând din
anii „1260—70” este o combinaţiune întemeiată pe anii de

RA
«domnie ai regelui Bela (al IV-lea, 1235—1270) pentrucă alt
rege Bela n'a domnit în Ungaria în secolul al XIII-lea, şi
anumite nume de călugări din ordinul Franciscanilor (Mino-

LIB
res) şi Dominieanilor (Praedicatores). Atestarea anume este
adresată regelui Bela al Ungariei de către „L. Gardianus fra-
trum Minorum ct L. supprior fratrum predicatorum în

ITY
Pieuna”. Două peceţi, „rău păstrate şi indeseiifrabile” 55), nu
pot să ne dea, nici o indicaţiune mai pozitivă. Dar chiar dacă
peceţile ar îi sub toate raporturile ireproşabile, ele ar avea
numai
ar părea
o împortanţă
sau ar îi, nu
secundară.
pot să RSPeceţile ori cât de autentice
dea ele
unui document al cărui cuprins trezeşte îndoieli întemeiate.65)
singure autenticitate
VE
'Şi îndoieli continue în autenticitatea atestării călugărilor
vienezi ne trezesc şi alte constatări.
NI

Aşa spre pildă mai constatăm că în „original” se văd

urmo de ştersetură. Rândul întâiu al atestării începe cu o
LU

îrază privitoare la conţinutul diplomei, îrază care spune

suorum tenor et continentia est... Așa este reprodus de
Zimmermann în Urhundenbuch. Or, originalul, seris cu o seri-
A

soare deosebit de îrumoasă, are în locul cuvântului „tenor”

TR

un cuvânt în care se pot uşor distinge urmele unei alte seri-

sori, urmele unui oarecare partienna” sau „avicune”. Cuvânt
probabil şters, dar şters cu nu destulă îngrijire. Şi mai con-
EN

statăm că aceşti călugări datează această diplomă a lui An-

dreiu ca fiind din anul 1927, deşi indică corect anul domniei
"lui, anul al XVII-lea care corespunde anului 1922.67).
/C

Dar chiar dacă eliminăm accastă atestare din cauza ne-

SI

65) Zimmermann, în Urkundenbuch, citând pe Strehlhe: Str,

welchor das Original gesehen hat. setzt die Urkunde în die Jahre 1260—
1970. An Pergamentstreiten zwei Siegel, „sellecht erhalten und unkennt-
IA

lichii,...
&) 7. Thommen und Dr. L. Schmitz-Kallenberg, Urkundenlehre,
Leipzig, 1913, pag. 13: „Dio Doweiskraft, welche das Siegel im Mittel-
gehabt hat, hat es fiir die moderne Kritik voll-
U

alter fiir eine Urkunde

staendig cingebiisst. Eine als unccht erkannte Urkunde wird dadurch
nicht echt, duss cin tadelloses Siegel an ihr hăngt und umgekehrt. Dau
BC

Siegel an sich boweist also gar nichts“, ,

67) Vezi [rnestus Strehlhke, Tabulae Ordinis 'Theutonici... Berlin,
1867, care însă nu relevă decât data greşită. „In Regimontano archivo,
wbi originale non cxstal, tria habentur transsumpta. [. 1260—1270 LL.
Ge
 84

dumeririlor ce ne trezeşte autenticitatea ci, ne rămân celealte

RY
două atestări, a regelui Rudoli, din 1280, şi cea a Arhiepisco-
pului Strigoniului, din 1317, cari nu ne trezesc nedumeriri şi
îndoieli în ce privește forma lor externă. Le acceptăm pe

RA
acest drept autentice — atestările bineînţeles, nu diploma pe
care o atestă.
Diploma privilegială a regelui Andreiu al II-lea este da-

LIB
tată din anul al X'VIl-lea al domniei lui (regni nostri anno
XV11-0), care corăspunde anului 1922, înainte de ziua de 7
Mai, dat fiind că Andreiu a ajuns rege la 7 Mai 1205, când a

ITY
murit regele Ladislau, fiul minor al regelui Emeric, decedat
la 1203. Nu este indicat locul unde s'a dat Cavalerilor această
diplomă, dar conform uzanțelor sunt înşiraţi, drept martori,

RS
toţi dignitarii bisericeşti şi lumești în vremea când sa dat
diploma. ”
Am văzut cari erau dignitarii bisericeşti şi am subliniat.
VE
şi deosebirile între cele trei atestări în ce privește pe Bpisco-
pul Transilvaniei. In ce priveşte dignitarii lumești deosebi-
NI

rile între cele trei atestări sunt numai ortografice. Diznitarii

lumeşti înşiraţi sunt: „Theodoro filio IVetich palatino, Pousa
LU

filio nane Curiali, Nicolao Bachieusi, Tiburcio posoniensi, He-

lia Bichorieusi, Martino filio Alichaelis Novi castri mili-
tibus (1317: comitibus) existentibus et aliis multis comitatus
A

tenentibus”,
Comparând lista dignitarilor bisericeşti şi lumești publi-
TR

cată în această diplomă, în care terra Borza este delimitată.

în aşa fel încât este identică cu Țara Bârsei, — cu tabloul
EN

dignitarilor bisericeşti şi lumești din alte documente din ace-

laș an sau aceaş epocă, constatăm cu surprindere că de vreme
ce tabloul dignitarilor bisericeşti este acelaş în toate docu-
/C

mentele din aceaș epocă, între tabloul dignitarilor lumești

din diploma privilegială (terra Borza) şi tablourile din alte
SI

documente din acelaş an sau aceaş epocă este o radicală deo-

sebire. Dignitarii lumești înşiraţi în diploma privilegială din
IA

1222 acordată Cavalerilor Teutoni sunt oameni necunoscuţi,

au toţi nume pe cari nu le mai întâlnim în nici un alt do-
U

cument al acelui an 1922 sau al epocei aceleia, ca având vreo

BC

demnitate. |
Istoriografia săsească a ignorat completamente acest fapt

guardianus fr. min. et L. suppr. /r. pred. VWiennensium, mule M. CC.

XXVII-o“,
 85

de o hotărâtoare importanţă. Istoriografia ungurească l-a

RY
relevat numai în treacăt, fără a stărui prea mult asupra lui,
-— din motive cari nu sunt de ordin istoric și stiinţiiie si,
prin urmare, n'au loc aci. Istoriograful ungur Pauler, con-

RA
statând aceste „nume imposibile”, a căutat o explicaţiune
atribuindu-le unei inadvertenţo a celor cari au copiat sau
seris diploma. El caută chiar să îndrepte numele „imposi-

LIB
bile” şi spune că trebuie să citim în loc de Theodorico filio
TVetich „probabil” Wicoluo filio Borich sau Borch şi în loe
de Pousu filio nane Curiali trebuie să citim Bancone cule re-

ITY
„gie Curiuli.53). Dar însuş Pauler a înţeles ce naiv este arsu-
mentul său de a atribui deosebirile constatate unei erori a
'eopistului, pentrucă nu insistă asupra argumentului. Intr'a-

RS
devăr, cum sar și putea presupune căi este vorba de o eroare
-do transeriere a copistului (a cărui copist? Pentrucă toţi trei,
și cel din 1260, și cel din 1280 și cel din 1317 copiază la fel
VE
de „sreşit”?), când numele dignitarilor bisericeşti sunt c”-
piate fără nicio greşeală?
NI

Criticul istorie ungur Tagânyi Kdroly, dându-și seama

că nu poate să fie vorba de erori de transeriere, recunoaşte
LU

„că de explicaţiunea acestor nume necunoscute depinde auten-

ticitatea diplomei însăși şi caută, prin urmare, să dee o altă
explicaţiune mai logică faptului că drept dignitari înalți ai
A

lui Andreiu al II-lea sunt înșirați oameni cari niciodatii mau

TR

ocupat demnităţile cu cari sunt trecuţi în tabloul dignitari-

lor lui Andreiu. Tagânyi îşi exprimă părerea că sar putea să
lie vorba de dignitari dela curtea vice-regelui Bela, fiul lui
EN

Andreiu, dar face și o rezervă serioasă spunând că „ce-i drepti

acest lueru este ncobișnuit, dar totuș nu este cu neputinţă”.59)
/C

6) Pauler, op cit. pag. 502: „A nemet lovagok 1222-iki privil6giumâban

cldfordul6 lehetetlen nevek... csak hibâs leirâsnak tulajdonithatok, s 7heo-
SI

dorico fili» Weitich (o greşala a lui Pauler, pentrucă originalul spune Theo-
doro filio Wetich) helyett alkaImasint Nicolao filio Borich (vagy Borch), Pousa
_filio nane curiali helyett Bancone aule regie curiali oiasando, mert meg azt
IA

is nehez feltenni, hogy ez ismeretlen emberek valami ephemâr szerepet is

jâtszottak volna“.
69) Tugânyi Kăroly, în „Szăzadok*, Budapest 1893. „II Andrâs kirâiynak
ismeretes 1222-ki okmânyievelenek... vegân feltiinden mâs nevii nâdor,
U

orszăgbir6 6s ispânok emlittetnek, nem mint mâs azon €vi oklevelekben...

Ezt mes Kell magyarăzni, mert hiszen az egesz oklevâl hitele ezen fordul meg“.
BC

Şi intro notă marginală: „Azt hiszem, hogy a conflictust sikeresen

ki lehet egyenliteni. Az a Tivadar nâdor, Posa orszâgbir6 6s a tâbbiek, a
kikr5! II. Andrăs tâbbi oklevelei mit sem tudnak, Blânak, az ifjabb kirâlynak
udvarâbâ! val6k lesznek, Igaz, hogy szokatlan, de egyâltalân nem leheteilen,
hogy II Andrâs ezen erdâlyi oklevel tanuiui Bela kirâlynak, mint Erdâly
-fejedeimânek orszâgnagyait lâtta sziiksegesnek meghivni €s abba fâlvenni“
 86

RY
Nici Tagânyi nu insistă însă asupra arcumentului său şi,
înainte de toate, nu citează nici un nume de digni-
tar al curţii vice-regelui Bela pentru a dovedi că la acea:

RA
curte existau dignitari cu asemenea nume. Tagânyi porneşte,.
de altfel, dintr'o mare eroare. Presupunerea lui este că fiind
vorba de o diplomă privilegială privitoare la Tansilvania,.

LIB
Andreiu poate a crezut că este bine să cheme drept martori
ai donaţiunii dignitarii lui Bela, acesta fiind vice-rege al.
Transilvaniei. Or, Tagânyi a scăpat din vedere faptul că la

ITY
anul 1922 Bela era duce al Croaţiei 'si Dalmației și numai la
1226 i s'a dat de către Andreiu guvernarea Transilvaniei.
(înainte de anul 1226 Transilvania na avut vice-

RS
rege). Aşa fiind, dignitarii lui n'aveau ce căuta pe o diplomă
privitoare la Transilvania, chiar dacă lucrul ar fi fost „obiş-
nuit” şi nu „ncobişnuit”, cum spune însuş Tagânyui. .
VE
Nu poate deci să încape nici o îndoială că diploma pri-
vilegială din 1222 nu este un act autentic al regelui Andreiu,.
NI

“pentrucă ar fi absurd să presupunem o clipă măcar că o can-

celarie regească care întoemește o diplomă privilegială să
LU

cunoască fără greș toţi dignitarii bisericești în funcţiune în

timpul când s'a dat diploma, dar să nu cunoască pe nici unul
măcar dintre dignitarii înalți ai Curţii regești — Palatin,.
A

Ban, Judecător al Ţării — și să dee în locul numelor lor

nume străine şi absolut necunoscute.
TR

Cum rămâne, însă, atunci cu confirmarea acestei diplome:

prin Papa Honoriu al IIl-ica, a cărui bulă de confirmare —
EN

datată din 19 Decemvrie 1222, adică chiar anul acordării di-

plomei — so găseşte în original în Arhiva de stat din K5-
nissberg?
/C

Să examinăm chestiunea.
SI

c) Bula papală din 19 Decemvrie 1222.

Bula papală din 19 Decemvrie 1222, în care Papa Hono--
IA

riu al III-lea confirmă Cavalerilor Teutoni donaţiunea 1ă-

cută lor de regele Andreiu ( terra Borza), nu reproduce în.
U

“mod direct această diplomă privilegială, cum o fac atestările

BC

de cari ne-am ocupat. Bula nu dă diploma în transsumpt, ci

vorbeşte despre rege în a .troia persoană şi. aşa schimbă şi
întreaga construcțiune gramaticală a diplomei, pe care însă
totuş o reproduce aproape în întreşime și — la prima vedere —-
textual. Pin rezumatul Papei lipseste numai partea finală a.
 87

diplomei, adică formula de confirmare şi înşirurea marto-

RY
rilor,
Aşa fiind, autenticitatea sau neautenticitatea diplomei
privilegiule din 1222 trebuie judecată înainte de toate pe baza

RA
textelor cari ni sau păstrat în cele trei atestări, pentrucă nu-
mai ele reprezintă textul original atribuit regelui Andreiu.

LIB
Totuş, cum atât atestările cât şi bula papală se reler la
acecaş diplomă din 1922, se impune necesitatea să examinăm
şi acest document privitor la donaţiunea acelei terra Dorza,
pentrucăi acest document emană dela o a treia autoritate

ITY
-are pretinde că a văzut diploma privilegială („sune în privi-
legiis Karissimi... „Indreae regis Ungarorunnt... perspeximus
inter cetera contineri...”, spune bula), — şi examinarea ei
paralelă cu cea a atostirilor va
narea naturei originalului. RS putea contribui la lumina-
VE
Să examinaăm mai întâiu bula în sine.
Originalul bulei din 19 Decemvrie 1222 se săseşte în Ar-
hiva de stat din IKânissberg, oraş care dela sfârşitul sevo-
NI

lului al XV-lea a fost reşedinţa Cavalerilor Teutoni. Bula

nu csie însă trecută în registrele Papei Honoriu al III-lea,
LU

dela care emană. Registrele Vaticanului nu cunose această

bulă. Nu pomeneşte de ea nici Papa Grigorie al IX-lea care
la 26 Aprile 1231 reproduce într'o bulă specială „diplomele
A

privilegialo”. ale lui Andreiu, dar nu reproduce. decât cele

TR

din Il şi 1212,
Este foarte semnificativ că nici una dintre numeroasele
bule adresate de Papii Honoriu și Grigorie în . chestiunea
EN

terra Borza şi în favorul Cavalerilor nu ni sa păstrat în

acea vreme în original şi și în copie în registrele Vatieanu-
lui. Vedem spre pildă că bula aceasta din 19 Decemyvrie se
/C

găseşte în original în Arhiva din IKnigsberg, dar nu se să-

seşte nici o urmă de ea în registrele Vaticanului. Dimpotrivă,
SI

bula papală din 26 Aprile 1931, în care sunt transcrise di- .

IA

plomele privilegiale din 1211 și 1212, se găseşte în copie în

registrele Vaticanului, dar originalul nu se găseşte nicăiri
și nici wa rămas vreo urmă despre existenţa ei. Şi amândouă
U

bulele cuprind delimitarea acelei terre Borza dăruite Cava-

BC

lerilor Teutoni, o delimitare care o identitică cu Țara Bâr-

sei.10),
în re-
10) 'Totuş, există o bulă papală și în original şi şi în copie
din 19 Aprile 1218, prin care Honoriu a?
pistrele Vaticanului, bula
 88

Din lipsa aceasta a unei copii în registrele Vaticanului a

RY
bulei din 19 Decemvrie 1222 sar putea trage coneluziunca că
„originalul” dela Kânigsberg nu este autentic, concluziune ce ar
îi justificată şi prin faptul că înregistrarea bulelor în re-

RA
gistre se făcea de regulă înainte de expedierea lor sau de
învânarea lor celor pe cari îi privia,
Nu ne gândim, însă, să tragem această concluziune şi

LIB
să spunem că „originalul din Kânigsberg este un fals, negă-
sindu-se în copie în registrele Papei Honoriu dela care
omană”. Ne mărginim numai să observăm că dupăce diploma

ITY
privilegială din 1222 confirmati prin bula papală din 19 De-
comvrie 1222 nu este autentică,
faptul că bula lipseşte din
registre este o confirmare a ne-autenticităţii diplomei, —

RS
pentrucă bula aceasta fiind şi ea ncautentică (fiindcă este
ncautentică diploma pe care o confirmă), nici nu putea să
fie trecută în copie în registrele bulelor lui Honoriu.
VE
*

Să trecem acum la examinarea bulei din 19 Decemvrie

NI

1222, punându-o alături de atestarea din 12$0 a regelui Ru-

doli şi de cea din 1317 a Arhiepiscopului Strigoniului.
LU

Atenţiunea noastră se opreşte numai decât asupra deli-

mitării pământului terra Borza,
Atestările din 1280 şi 1317 (ca și cea din 1260, de altmin-
A

teri) dau aceaş delimitare a pământului dăruit Cavalerilor,

TR

numind însă acest pimânt terra Burza, Hotarele lui sunt in-
dicate pe cum urmează: „Prima vero meta huius terre în-
EN

cipit de indaginibus Caslri Almuge el procedit usque ad in-

dagines Castri Woialt ct inde progreditur usque «d indagines
Nycolai, ubi aqua defluit que vocatur Alt, ct sie uscendit
/C

per Alt usque ubi tartelowe cadit in Alt”. Apoi urmează ho-
tarele unei nouă donaţiuni „Cruceburg. Este numai iirese ca
SI

toate trei atestările (1260, 1280 și 1317) să indice hotarele la

îel, pentrucă toţi atestatorii spun că au văzut privilegiile
IA

originale şi că lo reproduce din cuvânt în cuvânt.

Dar și bula papală din 19 Decemwvrie 1222, prin care Papa
U
BC

III-lea confirmă scrisoarea Episcopului Transilvaniei din 1213, care a

dăruit Cavalerilor zecimile din terra Burza. Originalul se găseşte la KO-
nigsberg, iar copia în registrul Vatican lib. 2, Ep. 1019. 1. F, 213. Sem-
nifieativ este însă că în această bulă se vorbeşte numai de o terra
que Borza nuncupatur, fără ultra silvas versus Cumanos, şi se vorbește
do Unyari et Siculi ca de vecinii acelui pământ. nu de Siculi et Blaci.
 89

Honoriu conlirmă donaţiunea acelei tera Burza lăcută de re-

RY
gelo Andreiu Cavalerilor, spune că Papa a văzut privilegiile
originale ale regelui Andreiu, Ar urma deci în mod logice ca
şi în bula Papei Honoriu delimitarea să fie aceaș care este

RA
în atestările din 19$0 şi 1317. Or, delimitarea lui tera Burza,
copiată din acelaş original, nu este aceaş în bulă. Nu doar
că ar îi mai incompletă, ceace în urma urmelor ar fi de îu-

LIB
ţeles, dat fiind că Papa rezumă numai, deşi pe larg, diploma
lui Andreiu, — ci dimpotrivă are şi amănunte cari lipsesc
din cele trei atestări în cari diploma este reprodusă în trans-

ITY
sumpt. Anume, după ultimele hotare indicate în atestări „et
sic uscendit per Alt usque ubi tarteloue cadit în Alt”, în bula
papală urmează şi delimitarea „et iterum vadit usque ad

RS
ortum ciusdem Tertillou et ub ortu aque que Tums vocatur
progreditur usque ad effluxum aque que dicitur Borsa, et
deinde sicut montes nivium terram complechuntur eandem
VE
usque ad Almagiam se extendit”. Intreaga această delimitare
„et îterum etc...” lipsește din diploma privilegială pe care o
NI

reproduce cele trei atestări. O eroare a copistului care a copiat

originalul? Dar se poate ca trei copiști diferiţi, la trei epoci
LU

diferite — 1260, 1280, 1317 — să fi făcut exact aceaş eroare

la copiat, necopiând exact acelcași precizări topografice? Fi-
reşte că nu.
A

Atunci poate o eroure a celui care a redactat originalul

diplomei, original recopiat apoi cu aceleaşi greșeli şi omisiuni
TR

în delimitare? Dar şi Papa Ilonoriu se refere la acest ori-

sinal al regelui Andreiu și din faptul că bula lui indică ho-
EN

tarelo cu precizările cari lipsesc din atestările de mai târziu

nam putea trage decât concluziunea că aceste precizări tre-
buie că existau în original pentrucă altminteri Papa n'ar fi
/C

avut de unde să le reproducă.

Dar atunci ce original era cel pe care l-au văzut atesta-
SI

torii din 12$0 şi 1317? Un alt „original” decât cel pe care l-a
izut papa? Existau mai multe „originale” sau, poate, nu
IA

exista nici unul și bule şi atestări reconstruiese numai un

document ce nu mai există?
U

Este însă foarte semnificativ un alt fapt, anume faptul

BC

că delimitarea lui terra Borza, aşa cum o avem în bula pa-

pală din 19 Decemvrie 1222, este din cuvânt în cuvânt aceaş
cu delimitarea din diploma privilegială
din 1211, — de care
nu pomenese nici regele Rudolf, nici Arhiepiscopul Strigo-
 90

niului și nici Papa Honoriu în bula sa din 19 Decemvrie.

Y
Amândouă, atât bula cât şi diploma din 1211 cuprind anume:

R
şi delimitarea care lipseşte din atestările din 1280 şi 1917 „et
iterum. vadit etc...”

RA
Ar fi prea
grăbit să tragem concluziunea că poate Papa
sa referit în bula sa de confirmare nu la diploma din 1222,
ci la diploma mai veche din 1211 şi aşa să căutăm să expli-

LIB
căm deosebirile în indicarea hotarelor. Repetăm, ar Îi prea
grăbită această concluziune, pentrucă atât bula din 19 De-
cemvrie 1222, cât şi cele două atestări vorbesc şi de dona-

TY
țiunea unui alt pământ, indicând şi hotarele lui exact în
aceiaşi termini „-lddidimus etiam... castrum quod Crucebury
nominatur ete...”, cu singura deosebire că în bula papală nu-

SI
mele castrului este Cuzebure, iar în atestarea din 1280 Cru-
ER
ceburg (ea şi în atestarea din 1317. Atestarea călugărilor
vienezi are Crucebureh). Or, despre această donaţiune şi ho-
tarele ei, cum şi despre alte drepturi acordate, despre cari
IV

z0 vorbeşte în diploma din 1222, nu se face nici o pomenire

în diploma din 1211.
UN

Mai constatăm şi o altă deosebire în ce privește descrie-

rea hotarelor în atestările din 1280 şi 1317 şi cea din bula
Papei Honoriu.
AL

In diploma privilegială din 1222 — așa cun ni sa trans-

mis prin atestările amintite — se spune în legătură cu hota-
TR

rul dinspre miazăzi al acelei terra Borza că hotarul merge

„ub orbi aque que Timis vocatur... usque ad ortum aque que
vocatur Burza”. Bula papală din 19 Decemvrie 1222, în care
EN

se confirmă această diplomă, spune însă „ab ortu aque que

Timis svocutur... usque ad effluxum uque que dicitur Burze”.
Or, dacă în originalul pe care îl confirmă Papa ar îi fost
/C

termenul ortus aquc, „isvorul apei”, — cum se serie în atestă-

rile din 1280 şi 1317, — cum se explică că bula papală înlo-
SI

enieşte acest termen corăspunziător de ortus cu o expresiune

absolut nepotrivită de effluxum aque, (care există însă şi în
IA

diploma din 1211) care însemnează revărsarea apei şi nu se

potrivește nici decum cu isvorul unui râu de munte, mic şi
U

neînsemnat? Sau poate în original era seris effluauu, dar

BC

în legătură nu cu un râu Borsa din Ţara Bârsei, ci cu vreun

alt râu?
Şi o altă constatare la care am mai făcut aluziune şi în
alte capitole.
 91

In bula din 19 Decemvrie 1222, prin care Papa Honoriu

Y
confirmă diploma privilegială din acelaş an a regelui An-

R
dreiu, pământul dăruit Cavalerilor Teutoni este numit terra
Purza. Trei săptămâni mai târziu, la 12 Ianuarie 1228, acelas

RA
Papă însărcinează pe Episcopul de Agria să le numiască
preoţilor din pământul dăruit Cavalerilor un arhipresbiter..
Şi într'o altă bulă din aceaş zi îi interzice Episcopului Tran-

LIB
silvaniei orice jurisdicţiune eclesiastică asupra pământului în
chestiune. Or, în amândouă aceste bule pământul dăruit Ca-
valerilor pu este numit terra Burza, cum este numit în bula

TY
de confirmare dată trei săptămâni înainte, — ci este numit
terra Borza, terra Boze, cum era numit şi în patru bule din

SI
12524, în primele bule în cari Papu lua sub proteeţiunea sa
coloniștii Teutoni din pământul dăruit lor de regele Andreiu,
ER
bule în cari Papa sublinia că „a citit, văzut și examinat”
diplomele privilegiale ale regelui Andreiu.
Diploma privilegială din atostările din 1280 și 1317 este,
IV

cum veden, în fățișă contradicţiune cu bulele papale cunos-

cute înainte de sfârşitul secolului al XVIII-lea, în cari se
UN

tace tot mereu referire la diplomele regelui Andreiu. Să mai

subliniem şi o alti contradicţiune,.
Prin diploma sa privilegială din 1922 regele Andreiu le
AL

mai confere Cavalerilor înafară de terra Borza ultra silvus

şi un alt pământ care se întinde „a fine terre Cruceburg...
TR

usque ad terminos prodnicorum”.

La 12 Ianuarie 1923 Papa Honoriu al III-lea îl însărei-
neazi pe Episcopul din Agria să le numiască Cavalerilor un
EN

arhipresbiter sau decan, care să hotărască în eventualele ne-

înţelegeri dintre preoţii din terra que dicitur Boza, al căror
începuse să sporiască („est iam non parvus Numerus
/C

număr
clericorunm... sua nobis pelitione monstraverunt”, spune bula
că au comunicat Cavalerii Papei). Or, Papa nu vorbește în
SI

accastă bulă din 12 Ianuarie 1223 decât de terra que dicitur

IA

Boza fără preecizările de ultra silvas, precizare care — 0 re-

petim şi la acest loe — nu se găsește în nici una dintre cele
vreo 24 de bule papale cunoscute în secolele XVII și XVIII.
U

Şi bula nu pomeneşte nici de noua donaţiune „e fine îerre

BC

Cruceburg...”, pe care le-o dase şi, tot atât de curios, spune

că numele pământului dăruit Cavalerilor este terra Boz,
câtă vreme numai irei săptămâni înainte, la 19 Decemvrie
1292, confirmase diploma privilegială a lui Andreiu în care
 92

acel pământ este numit terra nomine Burza şi nu Boza şi în

care se vorbeşte şi de noua donaţiune făcută Cavalerilor.

Y
La 12 Decemvrie 1223, Papa se adresează într'o bulă Epis-

R
copului 'Transilvaniei, interzicându-i orice jurisdicțiune asu-

RA
pra pământului dăruit Cavalerilor. In această bulă pământul
diiruit Cavalerilor este numit tot terra Boze şi nu Burza, cum
este numit în diploma lui Andreiu confirmată de Papa în

LIB
Decemwrie 1222. In aceaş vreme, însă, în această bulă se face
pomenire şi de noul pământ dăruit Cavalerilor „terra ultra
montes nivium”. Papa spune anumecă Cavalerii Teutoni stă-

TY
pânese terram Boze ct ultra montes nivium. La 13 Decemvrie
1923 Papa comunică această bulă şi Arhiepiscopului de
Strigoniu, vorbind tot de ferra Boze et ultra montes niviunm.

SI
Recapitulăm. La 12 lanuarie 1223 Papa nu ştie încă ni-
mie de noul pământ înafară de terra Boza, la 12 Decemvrie
ER
1223 ştie deja că li sa dăruit Cavalerilor şi un alt pământ
„dincolo de munţii de zăpadă”. De aci rezultă în mod clar că
IV

noul pământ le-a fost dăruit Cavalerilor între Ianuarie 1223 şi

Decemvrie 1223 şi, prin urmare, diploma în care la 19 Decemy.
UN

1222 se face pomenire de acest nou pământ nu poate îi o di-

plomă autentică, pentrucă dacă ar îi autentică Papa nu ar îi
uitat să pomeniască şi de noul pământ în bula sa din Ianua-
AL

vio 1223. Si, înainte de toate, war îi vorbit în bulele sale din
Ianuarie şi Deemwrie 1223 de terra Boze sau Boza, când în
diploma privilegială confirmată de el se spunea lămurit de
TR

tot că, acel pământ este ferra ucmine Burza,

Ca încheiere o ultimă constatare.
EN

In aceaş zi de 19 Decemvrie 1222, în care Papa Honoriu

le confirma Cavalerilor terra RBurza, dăruit lor de regele Aun-
dreiu împreună cu o serie de drepturi importante (aur, co-
/C

merţ cu sare, alegerea diregătorilor ete.), Papa mai confirmă

aceluiaș ordin 'Teuton o altă diplomă privilegială a regelui
SI

Otacar al Boemiei, care le acordă Cavalerilor Teutoni din

cuprinsul ţării sale anumite privilegii. Papa nu se mulţu-
IA

meşte însă numai cu o largă rezumare a acestei diplome, ci

o reproduce în transsumpt în bula sa, cum era obiceiul ace
U

lor vremuri pentru orice confirmare, cum făcuse Honoriu

BC

şi înainte confirmând, la 1218, privilegiile acordate Cavale-

rilor 'Teutoni de Episcopul Transilvanei. Diploma aceasta,
mai lungă decât cea a regelui Andreiu, dar mai puţin im-
portantă pentru Cavaleri, Papa o reproduce în transsumpt,
câtă vreme pe cea a regelui Andreiu numai în rezumat.
 93
VIII. Conjecturi...

Y
Rezultatele analizei documentelor privitoare Ja terra

R
Borza, — a diplomelor privilegiale şi a bulelor papale, — în-
lătură orice îndoială în ce priveşte lipsa de autenticitate a

RA
diplomelor privilegiale din 1211, 1212 şi 1222, descoperite la
sfârşitul secolului al XVIII-lea. Terra Borza nu este Țara

LIB
Bârsei și diplomele privilegiale cari indică pentru ferra
Borza hotare identice cu hotarele Țării Bârsei — nu sunt au-
tentice. Asupra acestui lucru nu mai poate încăpea nici o dis-
cuţiune.

TY
Dar cum au luat oare naştere aceste diplome neauten-
tice?

SI
Ar Îi mai multe posibilităţi. Prima: Diplemele privile-
siale originale sau pierdut şi mai târziu au fost reconstruite
ER
— să zicem pe baza bulelor papale, — iar cu prilejul acestei
reconstruiri sau dat şi hotare lui terra Borza, hotarele Ță-
rii Bârsei, al cărei nume sc asemăna cu cel alui terra Borza.
IV

A doua, posibilitate: Diplomele privilegiale originale sau

păstrat numai în exemplare
UN

defectuoase, incomplete și au
fost completate mai târziu, să zicem tot pe baza bulelor pa-
pale, atribuindu-se lui ferra Borza tot hotarele Țării Bârsei.
Să dăm câteva exemple de felul cum înţelegem recon-
AL

struirea integrală.
In bulele în cari Papii intervin în interesul Cavalerilor
TR

și invocă diplomele privilegialo ale regelui Andreiu, se spune

că pământul Borza le-a icst dăruit Cavalerilor din „pioasă
dărnicio”. In diplomele reconstruite sau menţinut aceşti ter-
EN

meni de „caritalis întuilu”, adăogându-se şi o invocare de

motive „ca prin rugăciunea lor fapta bună să aibă mai mare
/C

preţ la Cel de Sus” („ut „et elemosina nostra per orationem

corun ad remedium anime nostre et pareutum nostrorum co-
SI

ran sumo deo deportetur...). Din faptul că în bule se vorbeşte

do luptele Cavalerilor cu Cumanii, diplomele reconstruite au
IA

tras deducţiunea logică că terra Borza trebuie că se găsia

undeva în apropierea Cumaniei şi au construit fraza zorsus
U

Cumanos. Din faptul că în una dintre bule (1231) se spune

Cavalerii au construit cinci castre puternice (quingue
BC

castra fortia) se face deducţiune Ja dreptul acordat de a zidi

cetăţi (castra et urbes lapideas construere) ete. Şi, în sfârşit,
din faptul că bulele vorbese în mod stăruitor de terra Borza
 94

ac ultra montes nivium sa construit o expresiune mai pre-

cisă: terra Borza ultra silvas. De aci până la adăogarea de

Y
hotare identice cu hotarele Țării Bârsei — nu cra decât un

R
pas.
Accastă operaţiune de reconstruire nu s'a putut însă face

RA
la începutul secolului al XIII-lea, — adică nici la Dl, nici
la 1922, — ci numai mult mai târziu, pentrucă la începutul
secolului al XIII-lea nici nu existau încă Hălmeagul, Ungru

LIB
şi Jicloşoura şi nu existau încă nici cunoştinţele geografice
pe cari ni le descopere diplomele din 1211 şi 1922, cu înşirarea
numelor unor râuri necunoscute încă atunci.

TY
Sar mai putea însă ca cele trei diplome privilegiale să
fi avut ca bază a lor o altă diplomă, cu un text aproape iden-
tie cu textele de azi, cu un text care în ce priveşte hotarele

SI
lui terra Borza să îi spus spre pildă numai atâta: „Nos vero
ER
premissos cruciferos în possessionem predicte terre Borza per
pristaldum nostrum Fecate Juna nomine iussimus întroduci,
qui predictan. terra perambulaverit et eam certis metis
IV

circumsignatam ipsis assignavit” (formulă foarte obişnuită

în toate diplomele de donaţiune), iar întreg textul delimitării
UN

începând cu „Prima vero meta huius terre încipit de îndugi-

vero
nibus castri Almage”, ete., până ineluzive poate şi „tera
hee totu sicuti predieti montes et flumina insam. cireumount,
AL

târzie,
vocatur Borza”, să fie numai o interpolare mult mai
sugerată de asemănarea dintre cele două nume Borza şi Țara
procesul construirii
TR

Bârsei. Aşa anume trebuie să înţelegem

acestor diplome: mai întâiu terra Borza a îost identificati
cu Țara Bârsei şi interpolarea delimitării a fost numai o con-
EN

secinţă logică a acestei identificări, — şi nu că în urma deli-

mitării din diplome ar fi fost identificată terra Borza cu Țura
Bârsei.
/C

puţin
Explicaţiunea aceasta, existenţa, unui original mai
şi 1317, a unui ori-
complet decât cele din atestările din 1280
SI

de-
ginal în care hotarele lui terra Borza nu erau indicate
— ni se pare
IA

cât în moa foarte vag (in quadam parte regni),

că şi Papii Honoriu și Gri-
mai aproape de adevăr, mai ales
Andreiu. Cei
sorie se reier tot mereu la diplomele regelui
U

date Cavalerilor
doi Papi confirmă existenţa unor diplome
BC

no
de regele Andreiu, dar felul cum se face referire la ele
însă că acele diplome nu pot. îi diplomele privile-
dovedeşte
dela 1280 şi 1317, descoperite către siâr-
giale din atestările
situl secolului al XVIII-lea.
 95

Cu alte cuvinte: Diplomele au existat pe vremea Papilor

Honoriu şi Grigorie, dar tie că sau pierdut şi au fost recon-

Y
straite, fie cii au fost completate în urma unor interpolări
privitoare lu hotarele lui tera Borza, — ele nu sunt diplomele

R
privilegiale din 1211 și 1222 cunoseute în forma lor de azi.

RA
x

Interpolarea mai esenţială a putut îi cea privitoare lu

LIB
hotarele lui terra Borza. Această interpolare, însă, care iden-
tifica terra PBorza cu Țaru Bârsei, a adus eu sine şi necesi-
tatea unor alte modificări de texte, pentru a aduce în con-

TY
sonanţă diplomele noue cu realitatea din momentul în care
se făcea interpolarea.
Câteva exemple.

SI
Diploma Andreiană din 1222 spune că regele Andreiu le
acordă Cavalerilor şi celoralţi locuitori ai pământului Borza
ER
privilegiul să nu plătiască nici un tribut când vor trece prin
pământul Secuilor sau al Vlahilor, („aullum tributum. de-
IV

Veunt persolvere nec populi eorum, cum transierint per ter-

ram. Siculorun. aut per teram Blacorunm”). Istoriografia cu-,
UN

rentă a grăbit sii considere și această frază drept o nouă

dovadă că terra Borza trebuie să fie şi nu poate să fie decât
Țara Bârsei, îiindeă numai Țara Bârsei are ca vecine o ţară
AL

a Secuilor şi una a Vlahilor (ţara Oltului).71).

Argumentul este însă falacios.
La anul 1913, Xpiscopul Transilvaniei le acordă Cavale-
TR

rilor “Teutoni din terra Borza (fără a mai adăoga altă pre-
cizare geografică) privilegiul de a lua zecimi dela toţi lo-
EN

cuitorii acelui pământ. Episcopul face totuș o rezervă adăo-

vând că dacă ar veni să locuiască în acel pământ Unguri sau
Secui, aceştia să fie îndatoraţi să-i plătiască zecimile lui,
/C

Episcopului (eo tamen excepto, qiod si Ungaros vel Siculos

ad dictam terram transire contigerit, nobis ct ecclesie nos-
SI

ire în decimis teneantur respondere). Cinci ani mai târziu, la

1218, noul Papă Honoriu al III-lea (Papa Inocenţiu al IIl-lea
IA

murise la 1216) confirmă — la cererea Cavalerilor — dispo-

ziţiunea aceasta a Episcopului şi în bula sa din 19 Aprile re-
U

petă cîi în terra DBurza toţi locuitorii vor avea să plătiască

BC

zecimi Cavalerilor, cu excepţiunea Ungurilor și Secuilor (de-

72) Philippi, op cit. pag. 75 „terra Blacorum, der heutige Foga-

rascher Bezirk“.
 96

cimis Ungarorum et Siculorum, si eos ad dictam terram tran-

sire contigerit... sibi ct suis successoribus reserzatis) şi re-

Y
produce în acelaş timp în transsumpt (cum cra obiceiul tim-

R
pului) şi diploma din 1213 a Episcopului Transilvaniei.

RA
Amândoi, atât Episcopul Transilvaniei la 1213, cât şi Papa
la 1218 vorbese lămurit de tot de Unguri şi Secui ca de nişte
vecini cari ar putea să treacă în terra Borza. (Observăm la

LIB
acest loc, în treacăt, că bula din 1218 este unul dintre cele
două documente papale cari ni sau păstrat şi în original —
originalul la Kânigsberg — cât și în copie, — copia în re-

TY
gistrele din 1218 ale Papei Honoriual III-lea).
Nu poate să încape, deci, nici o îndoială că terra Borza
dăruită Cavalerilor de către regele Andreiu era într'o regiune

SI
în vecinătatea căreia locuiau — la începutul secolului al
XIII-lea — şi Unguri şi Secui. Când s'a reconstruit, însă, di-
ER
ploma din 1211 şi 1222, cu precizările geografice cari identi-
licau terra Borza cu Țara Bârsei, era fatal să se introducă o
IV
modificare şi în cc privește această, vecinătate. Vecini ai 'Ţă-
rii Bârsei nu erau Unguri şi Secui, ci numai Secui şi Vlahi.
UN

Şi așa în loc de Ungaros a îost introdus numele V lahilor,

seriindu-se nu: Ungari et Siculi, ei Siculi et Blaci,, ceeace co-
răspundea realităţii din momentul în care se redactau diplo-
mele. Or, acest moment nu putea să fie nici 1922 şi cu atât
AL

mai puţin PI, pentrucă la anul 1222 nu existau încă în

Transilvania, în
vecinătatea Țării Bârsei, Secui. Secuii au
TR

venit în acel colţ de pământ numai după invaziunea Mon-

golilor în Ungaria (1241), numai în a doua jumătate a se-
EN

colului al XIII-lea. Până atunei patria lor fusese regiunea

din nordul Ungariei, ţinutul râului Waag, unde îi pomenese
ca locuitori cronicile şi documentele vechi. Ca vecini ai Ţă-
/C

rii Bârsei, ca locuitori ai Transilvaniei în jumătatea întâie

a secolului al XIII-lea se pomeneşte de Secui numai în acea-
SI

stă diplomă din 1222, descoperită aproape 600 de ani după

cpizodul Cavalerilor Teutoni în terra Borza. Şi se mai po-
IA

meneşte și în faimoasa diplomă din 1224, pe care tot regele

Andreiu al II-lea a acordat-o Saşilor dela Sibiu, diplomă
U

care este şi ca o compilațiune făcută la începutul secolului

BC

al XIV-lea.
Nici una dintre cele vreo 24 de bule papale posterioare
actului de donaţiune din 1222 nu mai pomenește de Secui sau
Unguri. Nici aluziune macar nu se face la ci. Nici un docu-
 97:

ment privitor la istoria Secuilor în Transilvania nu poate fi

dus înapoi în trecat înainte de invaziunea Mongolilor în Un-

Y
garia. Nici un nume topic, nici o legendă, nici o tradiţie nu

R
sa păstrat pe pământul secuiese vecin cu Țara Bârsei, care

RA
să pomeniască căt de vag macar de existenţa unor Cavaleri
Teutoni în acele părţi.72).

LIB
LX

Interpolarea care identiiica terra Borza cu Țara Bârsei

a necesitat şi o altă modiiicare.

TY
In diploma privilegială din 1222 regele Andreiu le acordă
Cavalerilor dreptul de a face comerţ de sare pe Olt şi pe
Mures („concessimus etiam cisdem fratribus, quod super fla-

SI
vium Alt sex naves et super fluvium lors sex alias naves
habeant liberas per totum regnum nostrum sales deferentes ER
ete....”). Am arătat în altă parte că acest drept de a face co-
merţ cu sare dovedește în mod neîndoios că terra Borza nu
IV
putea, să fiec Țara Bârsei, unde nu este sare. Prin urmare în
diploma originală nici nu puteau să existe aceste două nume
UN

do Alt și AMors, ci numele alor alte două râuri din regiunea

minieră în caro întradevăr so căsia terra Borza. Din moment
ce însă terra Borza a fost identificată cu Țara Bârsei, a fost
AL

nevoie ca numele acelor două râuri să fie aduse în concor-

danță cu această identificare. Şi așa au fost înlocuite nu-
mele vechi introducându-se în schimb numele râului Mureş
TR

(pentrucă Afors este identificat de istoriografia curentă cu

Mureşul), care este ce-i drept navigabil şi ar putea servi la
EN

comerțul cu sare dar nu curge în regiunea "Ţării Bârsei, şi

numele râului Olt, caro ce-i drept curge în nemijlocita veci-
nătate a Ţării Bârsei, dar nu este navigabil. Amândouă râu-
/C

12) Coace scrie Philippi, op cit. pag. 44, privitor la originea nu-
SI

melui râului Peketeiigy, Schwarzbach, Valea-Neagră nare nici un te-

inciu. Philippi crede anume că numele do Peketeiigy este în legătură cu
Cavalerii Teutoni și misiunea lor do a păzi granitele şi scrie: „Denu
IA

„iigy“ ist cin altes ungarisches Stammwort und bedeutet „Bewachung“,

„Beobachtung:; daher „iigyes“ wachsam, „iizyelni” acht geben, „feliizy”
Oberaufsicht, „feketo iizy“ schwarze Bewachung, schwarze Wache. Diese
U

auffallende Bennennung eines Flusses aber macht est hochst war-

seheinlich, dass an den Ufern desselben chemals eine schwarzo YVache
sestanden sein muss. Nun war aber das Abzeichen des deutschen Ordens
BC

cin sechwarzer Rock und cin weisser Mantel mit schwarzen Rreuz“.
Argumentul este prea naiv decât să fie nevoie a stărui asupra iîn-
firmării lui. Ajunge să însemnăm că nota caracteristică a Cuvalerilor
Teutoni era mantia lor alVă, nu surtucul negru ascuns sub această
mantie.
7
 98

rile sunt însă în Transilvania, ultra silvus ca şi terra Borza

Y
identificată drept Țara Bârsei.

R
Insăş: forma germană — Alt — a numelui râului căruia
Românii și Secuii, prin ţinuturile cărora curge, îi zice şi i-au

RA
zis întotdeauna Olt, este o dovadă că diplomele privilegiale
din 1211 şi 1222, aşa cum ele există azi, datează dintro epocă
mult mai nonă decât începutul secolului al XIII-lea. Cele

LIB
două diplome privilegiale din 1211 şi 1222 (descoperite numai
la sfârșitul secolului al XVIII-lea), în cari Olt-ul este numit
Alt au pretenţia de a fi eşit din Cancelaria regească. Or, nici-

TY
odată documentele publice ale Ungariei nau numit râul Olt
altminteri decât Olt, niciodată 4. La 1233, viceregele Tran-

SI
silvanici Bela îi dăruiește lui Corlardus filius Christani pen-
tru servicii credincioase un pământ Loysta,” numit aşa după
ER
apa Lothur care se varsă în Olt” (terram ... Loysta vocatan,
ab aqua Lothur vocata, que fluit ad aquam Oltl). In actul de
donaţiuno din 1247, prin care acelaş rege Bela le dăruieşte
IV

Zeu-
Cavalerilor Ioaniţi ţara Severinului (totam terram de
rânduri de Fluvium Olih. La 129],
rino) se vorbeşte în două
UN

Pog-
regele Andreiu al III-lea vorbeşte de niște posssessiones
vos ct Zumbothel vocatas îuxta fluviu Olth existentes.
La 1339, întrun act în care Jacobus et Aichael, Nycolaus
AL

ct Murtinus comites Cybinienses, comes Georgius de Rufo

ţinutul
monte şi alţii judecă cearta între câteva comune din
TR

pentru în-
Sibiului pentru hotarele comunale — se pomeneşte
tâiaşdată de aqua que dicitur Alt. Este adevărat că Oltul este
numit Alt şi întrun document datat din 1223 (fluvius Alt),
EN

din
dar acest document ni sa păstrat numai întro atestare
cu în-
anul 1359, şi este dimpotrivă și el o dovadă că numai
i sa zis Oltului şi Alt.
/C

ceperea secolului al XIV-lea

SI

IX. Unde era situată terra Borza?

IA

vrie
Am văzut cum nici bula Papei Honoriu din 19 Decemy
1922 şi nici vreuna dintre diplomele regelui Andreiu în cari
delimitată, ca situată ultra silvas versus
U

terra Borza esto

Bârsei,
Cumanos şi având graniţe identice cu graniţele Țării
BC

ne-
__ mau resistat unei analize critice, toate dovedindu-se
Rămân numai bulele papale în cari terra Borza
autentice.13.)
drept „Im Jahre
73) J, K. Schuller, în Archiv, pag, 165, scrie ce-i
welche în den da-
1911 vorlieh Andreas dem Orden eine Qobietsstrecke,
 rsităţii 1
99

mu este mai precis determinată şi rămâne ca pe bază lor să

căutăm să determinăm regiunea în care era situaltă | acea

Y
terra Borza. a

ec
Curând dupăce Andreiu le-a dăruit CavaleriloE ji terra

R
Borza, aceştia se adresează Papei Honoriu al III-1kă si spu-

RA
nându-i că numărul preoţilor a sporit mult „în ferra que di-
citur Boza” îl roagă să le numiască un arhipresbiter care să
hotărască în eventualele conflicte dintre ci („archipresbyte-

LIB
run vel decanum, ad qucm possint habere recursunm. super
-questionibus emergentibus inter cos”). Cererea aceasta a Ca-
valerilor nu se mai găsește, dar Papa Honoriu se refere la

TY
a în răspunsul său adresat la 12 Ianuarie 1223 Episcopului
din Agria (ung. Eger, nemţ. Erlau) în care îl însărcinează
po acest Episcop să le numiască Cavalerilor o persoană po-

SI
trivită ca Arhipresbiter sau decan. La 12 Decemvrie 1223, ER
Papa Honoriu adresează o bulă şi Episcopului Transilvaniei,
atrăgându-i atenţiunea că fraţii Cavaleri din terra Boze et
ultra montes nivium sunt supuşi direct Pontificelui roman şi,
IV

în consecinţă, îi interzice Episcopului orice jurisdicţiune ecle-

siastică asupra locuitorilor acelui pământ.
UN

De ce sa adresat oare Papa chiar acestor doi Episcopi?

Explicaţiunea numai una poate fi: această terra Boze tre-
buie că se găsia în vecinătatea celor două dieceze.
AL

Episcopia de Agria se întindea în regiunea cursului su-

perior al Tisei, şi dincolo de acest mare râu până în Carpaţii
din sud-
TR

Galiției. Dacă terra Borza ar îi îost colţul îndepărtat

estul 'Transilvaniei, ce l-ar fi putut determina pe Papa să dea
însărcinarea de a numi un Arhipresbiter Episcopului de
EN

Agria şi nu unui episcop mai aproape de Transilvania, celui

din Ovade spre pildă? Si dacă terra Borza ar fi fost într'ade-
văr colţul sul-estie al 'Transilvanici, cum de Papa nu-i spune
/C

Episcopului de Agria unde se găsește această terra Boze,

adăogând precizarea „ultra sileas” sau o altă precizare care
SI

să-i arcte că însărcinarea ce i sa dat priveşte o comunitate

IA

din "Transilvania? Din faptul că Episcopul Transilvaniei

dure die Namen terra Jorzu oder DBurza,

hingehorenden Urkunden
be-
U

Bestimmuns ultra silvas versus Cumanos

meist mit der nacheren
zeichnet virde.
ncîntemeiat. „Ultra silvas versus
BC

Acest „meist“ a lui Schuller este

ferra Borza numai în cele două diplome din 1211
Cumanos” este numită
autenticitate este mai mult decât îndoielnică. In nici
şi 1992, a căror
Borza, acest pă-
una dintre bulele papale în cari se vorbeşte de terra
mânt nu ce însoţit de vreo precizare „ultra silvas“,
Ţ*
 100

a avut într'o vreme jurisdicţiune eclesiastică și asupra lui:

terra Boze şi cii Papa scoate acest pământ de sub jurisdieţiu-

Y
nea lui nu urmează că terra Boze se găsia şi ea în 'Transilva-

R
nia, Dieceza Transilvaniei, sau mai bine zis jurisdicţiunea.

RA
Episcopului Transilvaniei se întindea și dincolo de graniţele
propriu zise ale Transilvaniei. Ea se întindea și asupra unor:
părţi limitrofe din Ungaria. Chiar la începutul secolului al.

LIB
XIII-lea a fost spre pildă ceartă îndelungată între Episcopul
de Agria şi Episcopul Transilvaniei pentru jurisdicţiunea.
eclesiastică asupra părţilor maramureșene, jurisdicţiune re-
clamată de amândoi Bpiscopii.i*). Faptul că Papa îi vorbește:

TY
Episcopului de Agria numai în mod vag de terra Boze et:
ultra montes nivium şi în aceaşi termini vaci şi Episcopului

SI
de Transilvania ne întăreşte, dimpotrivă, în supoziţiunea că.
terra Boze trebuie că se găsia, întradevăr
ER într'o regiune în-
vecinată celor două Episcopii.
Că această regiune nu putea îi fura Bârsei și nici vreun
IV
alt colţ de pământ în Transilvania rezultă şi dintr'un text
preeis al diplomelor privilegiale din 1212 şi 1222.
UN

In diploma privilegială din 1212, prin care regele An-

dreiu le confere Cavalerilor anumite drepturi în terra ultra
silvas (numele Borza nu este pomenit), regele le confere între
altele şi privilegiul să fie scutiţi de orice amestec al agen-
AL

ţilor fiscali însărcinaţi cu schimbarea banilor, Diploma

spune: nullus moneluriorum ultra siluas terram eorum. întret,
TR

vel presumut cos în aliquo molestare... In diploma din 1222,

re repetă donaţiunea, din 1211 şi 1212 (în această diplomă.
EN

pământul este numit terra Burzu ultra silvas versus Cumu-

nos), şi acest privilegiu le este din nou conferit exact în ace-
iaşi termini: nallus moneturiorum ultra silvras ete.
/C

Regele spune aci foarte limurit că nici un agent fiscal.

de „dincolo de munţi” (ultra sileas) să nu intre în pământul
SI

Cavalerilor. Or, dacă şi ferra Burza ar îi fost întradevăr

„dincolo de munţi” şi acel „ultra sileas” adăogat după terra
IA

74) Pray, Specimen II, p. 212: „Ceterum extra Transsilvaniam quo-

U

que, ut hanc hodie circumseribimus, jurisdictionem Albensis Episcopi

olim pertinuisse, in rebus Agriensis Episcopatus indicavi, dum Andreas
BC

III anno 1299 prorinciam Marmarossiensem illius juri obnoxiam publicis

litteris declaravit, etsi postea rursus in jus Diocesanum Agriensis Epis-
copi concesserit. In aliis itidem provineiis Ilungariae, quae 'Transsilvano
finitimae sunt, aliquid juris Episcopos Transsilvanienses habuisse, vero
proximum este“,
 i0L

_Borza n'ar îi numai o interpolare mai târzie, — ce nevoie era

-ca,regele să precizeze că nici un agent fiscal „de dincolo de

Y
munţi” nu are voie să intre în pământul Cavalerilor, când

R
„atât agenţii fiscali cât şi terra Borza erau „ultra silvas”? Fap-

RA
tul însă că regele specifică că nici un agent fiscal „ultra silvus”
să nu-i supere pe Cavalerii din ferra Borza dovedeşte în mod
neîndoios că terra Borza a Cavalerilor nu era și ca „ultra sil-

LIB
vas, dar probabil se găsia undeva în apropierea frontierei
spre Transilvania, fiindcă numai aşa era dată posibilitatea ca
„agenţii fiscali să treacă și în pământul Cavalerilor.
Supoziţiunea aceasta este sprijinită şi de o altă bulă

TY
papală.
La 11 Octomvrie 1373, Papa Grigorie al XV-lea adre-

SI
-sează o bulă lui Petro Stephani cuanonico ecclesiae Agriensis,
-eare pe atunci era nunciu papal în Ungaria, şi-l însărcinează
ER
:să adune tributul pe care îl datorau Sfântului Scaun anumiţi
episcopi, abaţi și alte persoane din Ungaria, Polonia și păr-
IV
țile învecinate acelor ţări. Papa înşiră diferite persoane din
Arhiepiscopia Strigoniului şi din episcopatul Vesprimului,
UN

iar din episcopatul Transilvaniei pomeneşte de ordinul Cava-

lerilor Teutoni din ferra Borza, care datorează o mareă aur
pe an.15). Bula aceasta spune precis că terra Borza se uăseşte
în episcopatul Transilvanici, dar nu în Transilvania, nu ultra
AL

silvas, ci ultra montes nivium, dincolo de munţii de zăpadă.

Bula spune: „Audivimus quod în regno Ungariae et Poloniae
TR

el în partibus circumvicinis, ubi tu apostolicae sedis nuncius

-existis, sunt nonnuli episcopi, abates... et aliae diversae per-
sonae quue nobis et ecelesiae Romanae ex diversis causis
EN

census... solvere tenentur. Est primo în regno.Ungariae în

archiepiscopatu Strigoniensi etc... în episconatu !Vesprimiensi
/C

-Qt0... în episcopatu Transilvaniensi nova domus Theutonico-

rum în Borza ultra montes nivium unam marcam auri, în
SI

.episcopatu Zagrabiensi. ecclesia sanctae Mariae de Calidis

aquis etc.*...16),
IA

Este clar de tot, nu se poate mai clar ceace spune Papa:

terra Borza a Cavalerilor Teutoni se păsia undeva în apro-
U

picrea Poloniei (pentrucă canonicul din Agria este însărcinat

-să strângă tributul dela datoraşii din regno Ungariae et Po-
BC

loniae et în partibus circumvicinis), într'un ţinut care apar-

15) Marca însemna o greutate,

76) Zimmermann, Urkundenbuch, vol. I].
 102

“ţinea diecezei Transilvaniei, dar nu făcea parte dn 'Transil-:

Y
vania, ci se găsia „dincolo de munţii de zăpadă”, dincolo de
li se zicea „havas”, nume care în

R
munţii cărora. pe ungureşte
nume din care Româă-
traducerea latină dă „montes nivium”,

RA
nii acelor părți au făcut o „fara Oaşului”,
Terra Borza se săsia undeva în părţile maramureşene,

LIB
spre pildă.
e..
Nu noi suntem cei dintâi cari facem această, supoziţiun
a an.
Unii dintre seriitorii eclesiastici ai secolului al XVIII-le
îi vorbit
făcut-o înaintea noastră, au făcut-o. înainte de ce sar

TY
“despro identitatea dintre terra Borza şi Țara Bârsei.
epis-:
In tot cursul secolului al XIII-lea între cele două
pentru 3u-:
copii a Agriei şi a Transilvaniei a dăinuit conflict

SI
Fiecare . din--
risdicţiunea cclesiastici? asupra Maramureșului. ER pentru dieceza.
tre cei doi Episcopi revendica, Maramureşul
de regele Andreiu.
sa. La anul 1299 conilictul fusese rezolvit
Transilva niei, dar neînţele--
al III-lea în favorul Episcopului
IV

rezolvire a eonflic-
“gerile au mai dăinuit multă vreme și după
terra Boze pe:
tului.77). Conilictul în jurul jurisdicţiunii asupru
UN

acela sub Juris-

care l-a rezolvit la 1223 Papa, luând pământul
incident în marele con-
dicţiunea sa nemijlocită, putea să fie un
iunea asupra Ma--
flict dintre cei doi Episcopi pentru jurisdicț
AL

se poate că se gă-
ramureşului. Şi prin urmare şi ferra Doze
sia undeva în acest Maramureş.
ci să ne mMăr--
TR

Dar să nu avansăm deducţiuni şi teorii,

a: ce preciziuni
sinim la constatări. Să ne întoarcem la chestiune
la terra Borza se desprind din bulele-
geografice privitoare
EN

până acum că se:

papale — înafară de constatarea făcută
în apropiere a Poloniei.
siisia undeva în Ungaria,
/C

12 Iunie 1225 pe
Papa Honoriu al III-lea însărcinează la
SI

_
et Geuriensis) să:
Episcopii din Orade şi Raab (Waradiensis
IA

Vol. I, pag. 199: „Majus negotium Agriensibus.

77) Pray, Specimen...
ossiensem Provinciam îuit, quod
cum 'Transsylvanis Episeopis ob Marmar
U

suae Diocesi asserta m irent, illi contra ad suam Jurisdietionem

isti cam hegem de-
Andream I]I
pertinere contendebant. Ubi controversia ad
BC

lata est“. „Nos.

vaniei.
Şi Anareiu al III-lea dă dreptate Episcopului Transil
diligenti inquisitione per Venerabilem patrem:
convocatis nobilibus...
terram Marmaros:
Emericum Episcopum Varadiensem... quia invenimus Transilva-
esse et fuisse intra limites et termino s diocesis
pracdictam
niae ete...”
 103

meargă la fața locului şi să cerceteze conilictul dintre re-

sele Andreiu și Cavalerii Teutoni pe cari regele îi alungaso
dia pământul dăruit lor „undeva în ţara sa” („in quadam

Y
parte regni”). Papa le comunică Episcopilor şi învinuirile pe

R
cari regele Andreiu le-a ridicat contra Cavalerilor şi pe

RA
cari i le-a adus şi lui, Papei, la cunoștință prin un trimis spe-
cial, magistrum Florentium custodem Orodiensem (Arad). Re-
gele i-a învinuit anume între altele că nu au respectat anu-

LIB
inite condițiuni pe cari le impusese Cavalerilor „când au ve-
nit în Ungaria” („conditiones ab eodem rege... eis impositas,
cum Ungariam întraverunt... servare nolentes”).

TY
In această bulă se spune clar de tot că tera Borza se să-
sia în Ungaria, într'o oarecare parte a ţării (regni) sale. Şi
numai-așa se explică de ce în nici una dintre bulele adresate

SI
Arhiepiseopilor şi Episcopilor Ungariei în general (la 30
Aprile 1924 le aduce la cunoștință. că a scos terra Borza de
ER
sub jurisdicţiunea Episcopului Transilvaniei) şi în par-
ticular Arhiepiscopului de Strigoniu, (13 Decemvrie 1923),
IV

abaţilor din mai multe. mănăstiri ungurești (12 Tunie-

1925), Legatului Papal (2 lunie 1225), Episcopilor de Orade
UN

şi Raab (1 Septemvrie 1225), Episcopului din Vesprim (7 Fo-

bruarie 1226), Legatului Papal (31 August 1232) şi din nou
Arhiepiscopului din Strigoniu (IL Octomvrie 1934), — cari
AL

toţi îşi aveau diecezele sau reședințele în Ungaria (Legatul Pa-

pal la Viena) nu se adaogă la terra Borza precizarea „ultra
silvas”. Dacă această terra Borza ar fi iost întradevăr în
TR

Transilvania şi nu undeva în Ungaria, Papa — adresându-se

Arhiepiscopilor şi Episcopilor din Ungaria — ar îi putut să
EN

nu precizeze că această ferra Borza se găseşte „ultra silras”,

adică în Transilvania şi nu în Ungaria.
bulele papale de după 1223 se pomeneşte
Iu pe lângă
/C

terra Borza şi de o terra ultra montes niciun. In bula din

12 Decemvrie 1223, în care pentru întiașdată se pomeneşte de
SI

această nouă terra, nu se vorbeşte despre originea ei. In bula

din 12 lunie 1225 Papa Honoriu spune că şi acest pământ le-a
IA

fost dăruit Cavalerilor de regele Andreiu (In tuis siquidem

privilegiis persneximus contineri, quod terram Boze ac ultra
U

nontes nivium fratribus... donasti). Cavalerii stăpâniau prin

BC

urmare şi un pimânt „dincolo de munţii de zăpadă”. Şi terra

Boze en siguranţă se sgăsia la poalele acestor munți de ză-
padă, pentrucă ar fi de neînțeles ca terra Boze să îi fost în-
 "104

tr'o parte, . iar pământul „dincolo de munţii de zăpadă” în

altă parte decât în nemijlocită vecinătate a terra Boze.

Y
Dar ce erau aceşti A/ontes nivium, de car. pomenesc bu:

R
“lele papale? Nu erau decât traducerea latină a ungurescului
havas, care însemnează „munte cu zăpadă” sau nemţeşte

RA
Sehneeberg. Dar aceşti munţi cu zăpadă, acești montes ni-
vium nu erau în acele vremuri un nume colectiv, ei însemnau

LIB
munţii cu zăpadă din nordul Ungariei, dela frontieră spre
Polonia. Dovada cea mai clasică o găsim la Notarul anonim
al regelui Bela, care în "descrierea imigrațiunii ungurești în
Panonia pomeneşte în repeţite rânduri de acești munţi. No-

TY
tarul anonim povesteşte cum Ungurii invadând Rutenia și
Cumania, căpeteniile popoarelor din aceste țări l-au rugat pe

SI
Almus să părăsiaseă Galiţia și să treacă "peste munţii de ză-
padă” în Panonid! (duces RuthenorumER nec non Cumanorum...
'rogaverunt Almaum ducem... ut dimissa terra Galiciae, ultra
silvam Havos versus occidentem in terram Panoniae descen-
derent...). Ungurii au primit sfatul şi atunci „lua Galiciae,
IV

duo millia sagittatorium et tria millia rusticorum anteire

praecepit, qui eis per silvam Hovos viam praepararent usquc
UN

ad confiniunm Hungariace”. Această „silva Hovos”, prin care

trebuiau să treacă Ungurii pentru a ajunge în Panonia sunt
munţii — Carpaţii — cari despart Galiţia de Maramureş.
AL

Peste acești munţi ducea în evul mediu drumul din Rusia în

Ungaria.78), ,
TR

Şi alte amănunte din, bule ne confirmi deducţiunea că

pământurile dăruite de regele Andreiu Cavalerilor erau un-
deva la graniţele ţării, anume faptul că din cauza deselor în-
EN

vaziuni ale inamicilor rămăseseră pustii şi nelocuite, până ce

Cavalerii n'au pus capăt acelor invaziuni, înfrângând pute
/C

rea invadatorilor („impetu paganorum, Der quos hactenus

vasta et deserta permansit, non sine ipsorum multo diserimine
SI

'refrenato”, spun bulele din 12 Ianuarie 1223, 12 şi 13 Decem-

vrie 1223 şi două bule din 24 Aprile 1924). Bulele papale ne
IA

spun şi cino erau aceşti invadatori şi unde locuiau. Luând

apărarea Cavalerilor alungaţi, Papa Grigorie stăruie în bula
U

sa din 96 Aprile 1931 asupra meritelor Cavalerilor şi-i aduce

aminte regelui Andreiu cât de mult au suferit Cavalerii în
BC

78), Patzs Dezs6, A magyar anonymus BEla kirâly jceyzSienek konyve.

Budapest, 1926, pag. 118: „S'lva tHovos a măârmarosi hutârhegyvidek, a
melynek vereczkei hăgâjân megy ât a fâutvonal Galiciâ6l Ungvăr fele“.
 105

acel pământ, suferințe recunoscute şi de însuş regele care

Jrept răsplată le dăduse „dincolo de munţii cu zăpadă o parte

Y
din Comania” („quin etiam pro recompensationc damnoruni

R
îpsis parlem Comanie ultru montes nivium contulisti”, serie
Papa regelui). Şi Papa îi mai reamintește regelui cum Cu-

RA
manii sau ridicat cu oaste mare împotriva Cavalerilor, dar
cu ajutorul lui Dumnezeu au fost bătuţi. („Camani perter-
riti... congregula ingenti multitudine bellatorum fratres inibi

LIB
commoruntes hostiliter. aggressi fuerunt”).
Dar ce și unde era această Cumanie?
Istoriografia curentă a rezolvit foarte simplu această pro-

TY
blemii. Dupăce a identificat terra Borza cu Tara Bârsei, nu
i-a trebuit mult ca să identifice și Cumania cu Moldova și

SI
Nluntenia, făurind chiar un argument din această vecinătate
în favorul identificării lui ferra Borza
ER cu Țara Dârsei.?),
Numai cât chestiunea aceasta nu este atât de simplă cum
o socotește istoriografia curentă. In secolul al XIII-lea Cuma-
nia „învecinată cu Ungaria” nu este nici Moldova nici Mun-
IV

tenia.
In secolul al XIII-lea şi mult înaintea acelui secol Cuma-
UN

mia era un termen foarte vag. „Cumania” se chema întreg te-

vitoriul dintre Nipru și Marea Neagră până la gurile Dună-
rii şi de acolo până în Carpaţii Galiției. Era aceasta o Cuma-
AL

nie do care niciodată nu se pomenise în legătură cu Transil-

xania, cum nu se pomenise nici de locuitorii ei Cumani. Nu-
TR

mele de Cumania şi Cumani este pomenit de eronicarii se-

colelor XII și XIII numui în legătură cu Ungaria, numai
în legătură cu graniţele dinspre Nord ale Ungariei. Notarul
EN

anonim al regelui Bela (al III-lea), eare cel dintâiu ni-a dat

19) J. K, Schuller in Archiv merge chiar până acolo încât afirmă

/C

că în secolul al XIII-lea Muntenia se chema Brodinia. EL scrie pag. 185:

„Erwaecgen wir nun, dass im 13-ten Jahrhundert die Walachei Bro-
dinia und die Walachen Brodnici hoissen...“, sprijinindu-se pe urmă-
SI

toavea frază dintro bulă (a Papei Grigorie al IX-lea) din 1297: „in Cu-
mania ct Brodinia terra îlli vicina“.
IA

In „Geschichte“, II, pag. 24 spune că Valahia se numia Cumania.

Vorbind de unele dintre castrele construite de Cavaleri crede anume
„dass diese ncue Ordensburg... în dem an das Nurzenland angrenzenden
Cumanien gesucht werden miisse“,.. şi mai departe „In einem der Paesse,
U

acelche aus der Yalachei în das Burzenland fiihreni.

Şi Pauler, op cit. II, pag. 94 identifică Cumania cu Valahia. „1225
BC

tavaszăn Endre nagy lovas sereggel benyomult a Barczasâgba, megszâlito,

dtment a Havason, Kunorszăpban elfoglalta az er6s vărat, melyet a lovagok
Spitettek , ,.*
- Philippi, op cit. p. 19: „versus Cumanos, das heisst gegen die Ku-
smaaen, welche in der heutigen Moldau und Walachei sassen“.
 106

o cronică imigraţiunii ungurești în Panonia, îi localizează

a
pe Cumani şi ţara lor undeva în vecinătatea ducatului Kie-

Y
wului, care cra rutencse. Mai la sud, spre Carpaţii Galiției şi

R
înspre răsărit erau Cumanii, pentrucă Ungurii în drumul lor
spre Ungaria au trecut Niprul și s'au ciocnit mai întâiu cu

RA
Rutenii. Cumanii au fost chemaţi într'ajutor de Ruteni, dar
Ungurii lui Almus i-au bătut și au supus Rutenia. Atunci du-
cii Rutenilor şi Cumanilor l-au rugat pe Almus să părăsească.

LIB
Galiţia şi să treacă peste munţi în Panonia. („sÎnno domini.
584... septem principales personae qui Hetumuger vocantur,.
egressi sunt de terra Seythica versus occidentem... Postquam

TY
autem ud partes Ruthenorum pervenerunt... usque ad civita=-
ten HKyeu transierunt... et fluvium Denep transnavigundo o-

SI
luerunt regnum Ruthenorum sibi subiugare... Statim dux de
Kyeu 'missis Tegatis VII duces Cumanorun suos fiaelissimos:
ER
«micos in adjutorium postulavit... Dux vero Almus adepta
victoria, terrus Ruthenorum sibi subjugavit... Sed dux de Ryeu
ct alii ducoes Ruthenorum nec non Cumanorum... rogareruut:
IV

Almum. duce... ut dimissa terra Galiciae etc.”).

Pot în drumul pe care l-au luat Ungurii la venirea lor
UN

în Panonia pune pe Cumani și ţara lor şi Rogerius, care a -

deseris invaziunea Mongolilor în Ungaria (1241): anume la
graniţele dinspre Nord ale Ungariei. Mongolii au venit din-
AL

spre Nord, au încăleat Ruseia şi Cumania, dar mau prădat

graniţele Ungariei, ca să găsiască acolo hrană pentru ei şi
TR

caii lor când se vor întoarce. („Tartari autem, quando Rus-

ciam et Comaniam totaliter et unanimiter destruxerunt, re-
trocedentes ad quatuor vel quinquc diaetas, intacta confinia
EN

Hungariae continua dimiserunt: ut cum reverterentur, tam

pro equis, quam pro se, victualia învenirent ac rumores ad
/C

Hungariam minime pervenirent...”).

Simon de Keza, caxe a scris şi el o cronică începând cu
SI

venirea Ungurilor, pune și cl în regiune ţara aceaș Cuma-

nilor. „Ungurii au trecut prin pământul Bisenilor, al Cuma-
IA

nilor albi, prin Kiew şi sau oprit la râul Ung...”

Nici unul dintre cronicarii secolelor XII şi SII], nici un
Cumanie vecină cu
U

doenment autentie nu pomeneşte de o

Transilvania.
BC

Ceace spune istoriograiul ungur Pauler despre Cumania

dela începutul secolului al XIII-lea este, în ceace priveşte ve-
cinătatea acestei Cumanii cu 'Transilvania, o sangvinară in-
 10

terpretare a documentelor. Vorbind despre acţiunea Călugă-

rilor Dominicani (Praedicatores), — acţiune patronată de

Y
Papa Grigorie al IX-lea — de a converti pe Cumani la cre-

R
știnism, Pauler spune anume că noul arhiepiscop al Strigoniu-
lui Robert sa dus însoţit de vice-regele Bela în Havasaltdld

RA
(Muntenia) şi l-a numit pe călugărul dominican Theodori-
cus episcop al părţilov sud-estice ale ţării, „episcop pe seama

LIB
Secuilor, Valahilor şi Cumanilor”. Pauler precizează chiar ce
erau aceste părţi sud-estice : erau judeţul de azi al 'Prei-
Scaunelor, Ţara Bârsei şi piirţile învecinate ale Munteniei.50).
Or, nici unul dintre documentele la cari se refere Pauler

TY
nu identilică, nici macar pe departe, Cumania cu Muntenia,
De călătoria vice-regelui Ungariei Bela între Cumani se po-

SI
mencşte în bula Papei Grigorie al IX-lea adresată în anul.
1229 vice-regelui Bela în termenii următori: „ut pro Cumanis
ER
convertendis cum venerabili [ratre nostro Strigoniensi Archi-
„episcono, Apostolice Sedis leguti, terram illorum întraveris”..
nume-
Nicăiri, nici în această bulă, nici în altele destul de
IV

se găsește însă nici

roase în cari se vorbește de Cumania, nu
că
cea mai vagă indieaţiune din care să se poată conelude
UN

această Cumanie era Muntenia (de mai târziu) şi că episco-

patul cuman alui Theodoricus era un episcopat al Secuilor,
secolului.
Vlahilor şi Cumanilor vecini, — vecini la începutul
AL

al XIII-lea.
Numai întrun singur document este vorba de Secui, Vlahi
TR

şi Cumani, înşiraţi alături unii de alţii ea vecini: în faimoasa.

Episcopului Theodoricus adresată Secuilor. O
serisoare a
în întregime așa cum ni sa păstrat: „Theodori=-
EN

reproducem
vobis officit nominis mutatio, eadem manente
cus ..„.Quid
erga vestram Nationen ratione et virtute? Non-
Episcopatus
/C

convenit?
ne în Ecclesia Christi D. lunum et agnunu una pasci
Olachoque? Respicitne:
Quidui etianu Siculum cum Cumano et
SI

qui cum He.

Deus personam? acceptos habet e guavis natione
geutium lingu-
ment et operantur justitiam et e diversitate”
IA

arumque în unitatem fidei suos congregat. 4udite Apostolum:

U

kiment Belăval Havasalfăldre €s a.

cit. pag. 98: Robert
BC

80). Pauler op
hogy itt Magyarorszăg
praedicatorok kăziil 'Theodoricot ,.. rendelte ki (1228)
z&kben, Barezasâgban es a
dâlkeleti zugâban, a gyepiikân tul, a mai Hăroms
yeknck, otâhnak, kunnak egva-:
havasok dâli aljăban piispokeve legyen sz&kel
szerint — gărăg, zsid6, barbăr-
rânt, „mert nincs tbb& - az apostol szavai
vagy szitiya“ ...
 108

dicentem, non esse Graecum, vel: Judaeum, non Barbarun

vel Scytam...”

Y
Atâta şi nimie mai mult nu se cuprinde în scrisoare.

R
Or, această faimoasă scrisoare, publicată pentru întiaş-

RA
dată de Benkă în Milkovia (Viena 1781), nu este un document
autentic, ci copia unui fragment de scrisoare, fără vreo dată
oarecare, având numai textul reprodus mai sus. Un fragment

LIB
mu al unui original cunoscut, ci numaio copiea unui
original misterios de care nimeni n'a știut nimie
înainte de sfârșitul secolului al XVIII-lea, când această co-
pie de fragment de scrisoare a fost găsită de Benkă între ma-

TY
nusorisele Sasului din Brașov Josef Teutsch, între cari avea
titlul „Literae Theoaorici [Episcopi ad Decanos Zekelios”.

SI
Pe acest petec de hârtie, fără dată, își întemeiază Pauler
identificarea legendarei episcopii cumane cu colțul sud-estic
ER
al Transilvaniei şi părţile învecinate ale Munteniei.
Repetăm, petecul acela de hârtie nu poartă nici o dată.
IV
Data de 1228 este o combinaţiune alui Benk5. Limba însă a
acelei scrisori, anumite expresiuni ca „natio Siculorum” spre
UN

pildă, — „naţiune secuiască” în 'Transilvania la începutul se-

colului al XIII-lea, când Secuii au venit în Transilvania nu-
mai după invaziunea 'Tatarilor în Ungaria, adică după 1242!
AL

— poartă în sine pecetea unei origini mult mai proaspete şi

dovedese că petecul acela de hârtie nu poate să fie copia unei
serisori autentice, având conţinutul ce i se atribuie.
TR

Tia începutul secolului al XIII-lea, Călugării Dominicani

nau predicat cuvântul lui Christos în această Cumanie a
EN

istoriografiei ungaro-săsești, ci în adevărata Cumanie, care

nu era însă Muntenia, ei ţara de dincolo de Carpaţii Galiției
până departe spre Nipru. Inainte de sfârşitul secolului al
/C

NVIII-lea nici nu cra cunoscută o altă Cumanie. Seriitorii

celesiastiei cari au tratat despre istoria Ungariei şi relaţiu-
SI

nile ei cu vecinii, n'au cunoscut o altă Cumanie.

Călugărul Dominican /. Sigismundus Ferrarius. care a
IA

publicat la 1637 o istorie a ordinului călusărese al Domini-

canilor din Ungaria, pomeneşte de acţiunea de convertire la
U

creştinism a Cumanilor desfăşurată de Dominicani. El spune

BC

clar de tot că această Cumanie era ţara dintre râul Nipru şi

Marea Neagră până la gurile Dunării,8t),
+

31) De rebus Ungaricae Provinciae Sac. Ordinis Praedicatorum, F.

 109:

Dar bulele papale ne dau și alte indicaţiuni din cari re=

zultă că această terra Borza vecină cu Cumania era situată

Y
undeva. în regiunea schiţată mai sus. Bulele ne spun anume

R
că terra Borza era în apropierea graniţelor spre Cumania,

RA
într'o regiune prin care Cumanii invadau Ungaria. Luptele Ca-
valerilor cu Cumanii au avut drept cauză chiar faptul că
așezarea Cavalerilor în acea regiune le închidea Cumanilor

LIB
calea spre Ungaria. Papa Grigorie invocă în repeţite rânduri
sacrificiile aduse şi muncea depusă de Cavaleri pentru a întări
acel pământ „per quam Comuanis reguum Ungarie multiplici-

TY
ter perturbantibus frequens întroitus et exitus habebatur”,
(Bulele din 1231, 1232, 1934). Cumanii au pornit cu oaste mare
contra Cavalerilor toemai pentrucă le închideau calea. („Co-

SI
mană perterriti ct dolentes udemptam sibi ingressus el exi-
tus facultutem congreguta ingenti multitudine bellatorum fru-
ER
tres înibi comoruntes hostiliter agyresi fuerant”, aceleaşi
bule).
Or, nici o bulă, nici o cronică, nici un document nu po-
IV

menește da vreo invaziune cumană în părţile Transilvaniei în

UN

timpul domniei regelui Andreiun sau al celorlalți regi din di-

nastia Arpadiană. Dimpotrivă, toate vorbesc despre neîntre-
rupte invaziuni cumane în Ungaria, în Nordul Ungariei. La
1070, Cumanii au intrat în Ungaria venind « suneriore parte
AL

portuae AMeses și au prădat fotam protinciam Nyir usque ad

civitatem Bychor. La 1059 au invadat din nou Ungaria, ve-
TR

nind pe acelaş drum, pustiind tot ţinutul dintre Bihor și Tisa

și ajungând până în regiunea 'Tokay-ului. La 1090 au invadat.
EN

Polonia. La 1195 un mare număr de Cumani sau refugiat în

Ungaria și au fost colonizați între Dunăre şi Tisa. La 11485
Rusi şi Cumani invadează din nou Ungaria,
/C

Foarte natural, pentrucă "pe aci, dinspre Nord, prin va-

lea San-ului, peste pasul Vercezle au imigrat la $97 şi Ungurii,
SI

Chiar și în secolele XII și XIII pe aci ducea calea de comu-

IA

Sigismundo Ferrario, SS 'Theol. Magistro ejusdem ordinis, Deseriptore...

Vionnae 1637,
U

Pap. 25. „Eodem tempore, nempe anno 1921, Magister Paulus Hun-
parus ad Praedicatorum Sodalitatem so contulit... Cumani qui fuerint,
non una sententia est. Non mihi displicet, quod apud Maginum a non-
BC

nulis est anotatum, Tartarorum Praecoperitum tractum inter Boristhe-

nem ac Tanaim circa Pontum Euxinum, ac meotidem paludem Cuma-
niam appellatam... Cumania flumen conterminum fuisse Neper (quem
latine scimus dici Boristhenem), ad quem denique venerint fratres în
Cumaniam proficientes...“:
 110

nicaţiune între Ungaria și Rusia. Chiar şi la 1352, când

regele Ludovic cel Mare a pornit sii asedieze orașul Pălţi, a

Y
trecut peste Sanok — Zanalkon în cronicile vechi, — iar la

R
întoarcere a apucat-o în linie dreaptă spre „Alpii ruteni”,

RA
de-alungul văii Stry-ului — căruia Ungurii îi ziceau Zereth,
— pe acolo pe unde azi trece șoseaua naţională, până când a
ajuns, peste regiuni selbatece şi drumuri neumblate, la Mun-

LIB
kâes”, spune istoriograiul ungur Pauler.8?),
In deosebi în timpul domniei regelui Andreiu al II-lea
(1205—1235) conilictele şi luptele în. această parte a țării nu

TY
mai încetează. Abia urcat pe tron, Andreiu caută să profite
de rivalităţile polono-ruse pentru tronul ducal al Haliciului,
pentru a aduce Haliciul sub influenţa sau chiar sub stăpâ-

SI
nirea tronalui Ungariei. Către sfârşitul anului 1205, Andreiu
porneşte cu armată mare spre Halici, pe care îl atacaseră Ru-
ER
şii şi Cumanii. La vestea sosirii armatei ungurești Ruşii şi
Cumanii se retrag şi Andreiu pune pe tronul Haliciului pe
IV

Danilo, fiul minor alui Roman din Lodomeria, el însuş luân-

du-și titlul de Andreas rex Galicie et Lodomerie. Nici nu ple-
UN

case bine Andreiu și boierii poloni se răscoală contra lui Da-

nilo şi-şi aleg alt Principe. Andreu trimite, 1206, o armată
ungurească, care îl aşează din nou pe tron pe Danilo. In Ha-
AL

lici însă neînțelegerile continuă după plecarea armatei un-

gurești, ceace îl determină pe Andreiu să trimită o nouă
armată, 1208, care să ocupe ţara pe seama Ungurilor. Ungu-
TR

rii însă sunt alungaţi la 1209. Doi ani mai târziu, PI, o nouă
armată ungurească porneşte spre Halici. Pretendentul Igore-
EN

vici, care chemase într'ajutor pe Cumani, este bătut. Halici

este ocupat şi Danilo e pus pe tron. Boierii nu se împacă însă
ar-
cu Danilo, ci se răscoală. Andreiu vine, 1212, cu o nouă
/C

mată și face ordine. Dar abia întors acasă, boierii sc răscoală

iarăş şi-l alungă pe Danilo care fuge în Ungaria. Andreiu
SI

adună o nouă, armată şi pleacă din nou spre Galiţia, 1213.

de
când primeşte ştirea că soţia sa Gertrud a fost omorâtă
IA

câţiva nobili. Andreiu se întoarce din drum dar anul urmitor

fiindcă
1914 trimite totuş o armată spre Halici. Fără ispravă,
U

Ungurii sunt alungaţi. La 1216 o nouă armată ungurească

lui An-
BC

pleacă peste Carpaţi şi ocupă Haliciul. Coloman, fiul

un-
dreiu, este încoronat, 1217, principe al Haliciului. Domnia

82) Pauler, op cit. II, pag. 318.

 Mi

gurească ma ţinut însă mult. In vara anului 1219, principele

Y
xus Mstislav, ajutat de Cumani, atacă armata ungaro-polonă
şi o înfrânge. Andreiu este nevoit să se împace cu Mstislav

R
acceptând propunerea acestuia ca Andreiu, fiul mai mic al

RA
regelui, să ia de soţie fata lui Mstislav şi Haliciul să fie al
tinerei perechi. Numai. sub aceastii condiţiune a fost liberat,
1221, Coloman care căzuse în mânile Ruşilor. Pacea n'a ţinut

LIB
însă mult şi în anul 1226 Andreiu a fost nevoit să plece din
nou în Galiţia în fruntea unei armate. A suferit însă o gravă
înfrângere, căreia i-a urmat o nouă împăcare. Dar conflictele

TY
cu Polonii, Rușii și Cumanii au continuat şi după această îm-
păcare.83), |
Am schițat mai pe larg aceste lupte ale lui Andreiu ce

SI
duşmanii dinafară ai Ungariei, pentrucă sunt singurele în cari
so face pomenire și de Cumani. De alte invaziuni cumane, —
ER
în Transilvania, — de alte lupte cu Cumanii nu ştiu nimic
nici cronicile nici documentele. Şi când vedem că ceace spun
IV

Papii în bulele lor despre „desele invaziuni ale Cumanilor în

“Ungaria” nu so pot referi decât la aceste conflicte ale lui An-
UN

dreiu și la invaziunile din secolele premergătoare şi nu se po-

trivese nici cât de puţin cu împrejurările transilvănene, ne
“întrebăm cum poate istoriografia curentă să idențifice ferru
AL

Borza, expusă la invaziuni cumane, cu Tara Bârsei care nu

era nici în vecinătatea Cumanilor și nici invadată vreodată
TR

de ei? 8%),
InCarpaţii Galiției era pământul terra Borza prin care
în Un-
“tveceau şi se retrăgeau Cumanii în desele lor invaziuni
EN

garia, acolo undeva în colţul dintre Ungaria şi Transil- .

dar la granița dintre Ungaria și Cumania,
vania,
— am văzut — Cumanii trecând graniţa ajun-
pentrucă
/C

83) Ibidem.
SI

cum vine J. K. Schuller (Geschichte, leit 2)

84) Este de neînțeles
ncintrerupte invaziuni cumane au avut loc în părţile
să spună că aceste
în Transilvania. „Vio unmăglich war es bei
IA

răsăritene ale țării, adică

der politischen Ordnung (sub Andreiu al II-lea) die
.dieser Auflisung
der Kumaner, denen die dstlichen Teile des
fortdauernden Einfaclle
waren, mit Nachudruck abzuwehren”. Şi
! nndes fortwaehrend ausgesetzt
U

anume ca să pună eapăt acestor invaziuni,

Cavalerii au fost chemaţi
conclude Schuller.
BC

Or, nicăiri nu se spune că invaziunile Cumanilor erau îndreptate

vorbeşte numai
spre „părţile răsăritene“ ale țării. In bulele papale se
permanente în părţile în cari so păsia terra Borza. Dar ni-
de invaziuni
cl aceste regiuni expuse invaziunilor cumane erau
căiri nu se spune
regiune din răsă-
aşezate în răsăritul ţării, sau că torra Borza cra într'o
ritul ţării.
 112

geau deadreptul în regnaum Ungarie. Pe aci trebuie că au ve-

nit şi Cavalerii când au primit din partea lui Andreiu dona-

Y
ţiunea. cunoscută, cum se spune foarte clar în bula papală din

R
1 Septemvrie 1225, în care se repetă plângerea regelui An-

RA
dreiu că Cavalerii n'au rspectat condiţiunile impuse lar cum
Ungariam intraverunt,
Bulele papale revin în mod stăruitor şi cu amănunte asu-

LIB
pra împrejurărilor între cari regele Andreiu i-a alungat pe
Cavalerii Teutoni din Terra Borze ac ultra montes nivium. In
fruntea unei armate de călăreţi şi pedestrime, Andreiu a in-

TY
trat în pământul dăruit lor, l-a prădat, a ocupat cu forţa unul
dintre castrele construite de Cavaleri și i-a alungat pe Ca-
valeri şi oamenii lor („quod iu „terram ipsam in grandi et

SI
gruvi eguitum et peditum multitudine întravisti... 'Quoddam
quoque castru, quod ultru montes niviu... construxerauf...
ER
occupasti per violeutiam ete.”, serie Papa Honoriu regelui la
12 Iunie 1225, şi „tu vero terram îipsam îngredieus cultamgue
IV

prospiciens frutres de terru... per violentiam expulisti”, serie

Grigorie la 30 Aprile 1231).
UN

Istoriografia curentă a acceptat această povestire lără

orice critică şi a făcut din ea un capitol important al istoriei
Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei: Regele Andreiu a pornit
AL

în fruntea unei armate în Țara Bârsei şi i-a alungat pe Cava-

leri.
Istoriografia curentă nu şi-a luat osteneala să analizeze:
TR

lucrurile. O expediţiune militară împotriva Cavalerilor 'Teu-

toni din Țaru Bârsei condusă de însuş regele ţării ar presu-
EN

pune că Cavalerii erau acolo în terra Borza o mare primejdie

“pentru țară, o primejdie mare în urma numărului lor însem-
nat şi al organizaţiunii solide ce reușiseră si dea pământului
/C

lor. Or, se poate oaze imagina să nu se fi păstrat în ţara acea

însăş nici macar amintirea unci epoci de glorioasă stăpânire
SI

a unui puternice ordin de Cavaleri răsboinici, eare a determi-

nat pe însuş regele ţării întregi să porniască cu armată con-
IA

tra ambiţiunilor de independenţă ale lor? Şi se poate imagina

ca o expediţiune militară în frunte cu regele ţării să fi pornit
U

din Ungaria și săptămâni de zile să ii traversat Transilvania

BC

până să ajungă în colţul cel mai îndepărtat al ţării, să fi

ocupat acolo cetăţi, să fi prădat şi omorât, — şi să nu fi ră-
mas nici cea mai întunecată amintire a unei asemeni expe-
dițiuni?
 113

Să ne oprim o clipă asupra acestei împrejurări.

Istoriogralia săsească descrie activitatea Cavalerilor 'Teu-

Y
toni în fara Bârsei în culorile cele mai vii. „Inainte de sosi-

R
rea Cavalerilor 'Teutoni, Țara Bârsei era o ţară pustie... Nu-
mai dupăce, chemaţi de regele Andreiu, au venit în ţară acești

RA
Cavaleri şi cu ei alţi coloniști germani, sa prefăcut Tara
Bârsei dintro pustielate într'o grădină surâzătoare, acoperită

LIB
de sămănături verzi, încunjurată de cetăţi, plină de sate și
locuită de oameni liberi şi îericiţi”, serie unul dintre aceşti
istoriogruii.52). lar altul continuă: „ii, Cavalerii 'Teutoni uu
răspândit în Țara Bârsei cultură şi civilizaţiune, au apărat

TY
cu mână tare graniţele țării, au tăiat păduri, au secat nlas-
tini, au întrodus agricultura, au răspândit comerţul şi me-

SI
seriile”...55). Când la anul 1222 regele Andreiu le-a lărgit pri-
vilegiile, „Cavalerii au prius puteri nouă în furau Bârsei. Din ER
pustietatea dela început au făcut o ţară cultivată şi populată.
Germenii civilizaţiunii, pe care ci i-au adus la graniţele ră-
săritene ale Ungariei, au început să aduci roade; proprieta-
IV

tea, drepturile şi libertăţile lor erau acum lărgite și garan-

tate”, scrie iarăș altul.S*),
UN

Şi au zidit oraşe şi cetăţi, Şi regele era încântat de aeti-

vitatea lor, pentrucă de zidurile cetăților ridicate de ei se
frângeau valurile invaziunilor cumane pornite pe pradă. 55).
AL

Cavalerii deveniseră, aşadară o torţă, o forţă atât de mare încât

mai târziu, când regele Andreiu ajunsese în conflict cu ci,
TR

aceștia au putut încerca să-i resiste.

Din bulele papale rezultă în mod elar că motivul hotărâ-
tor cure l-a determinat pe Andreiu să revoce donaţiunea fă-
EN

cută Cavalerilor şi, când aceştia nau voit să urmeze injonc-

ţiunilor lui de a părăsi ţara, să porniască în contra lor în
îruntea unei oaste mari — a fost faptul că Cavalerii, nemul-
/C

țumiţi cu pământul primit dela rege, au ocupat şi alte pose-

siuni. In bule se spune cum regele Andreiu a adunat mulţime
SI

de călăreţi şi pedestrime, a intrat în fruntea acestei uştiri în

IA

pământul Cavalerilor, i-a maltratat pe ei şi pe oamenii lor,

supunându-i la contribuţiuni grele de bani, a trecut munţii
do zăpadă, a ocupat cu forţa o cetate pe care Cavalerii o con-
U
BC

85) Fr. Philippi, op. cit. pag. 9.

86) G. D. Teutsch, op cit.
3?) J. K. Schuller, Archiv, pag. 190.
85) Fr. Teutsch, Geschichte," toate ediţiile.
 114

struiseră acolo, i-a alungat pe Cavaleri din cetate, omorând

Y
mare număr dintre oamenii Cavalerilor şi scoţându-i pe toţi
din pământul dăruit lor (Bula din 12 Iunie 1225, adresată de

R
Honoriu regelui Andreiu). Faptul acesta al expediţiunii re-

RA
geşti este subliniat în aproape toate bulele papale cari pome-
nese de terra Borzu.
O expediţiune militară în cel mai îndepărtat şi mai necu-

LIB
noscut colţ al ţării, în frunte cu regele însuș, trebuie să îi
fost determinată de o neobișnuită importanţă a Cavalerilor,
în orice caz de o importanţă care să justifice acest efort al re-

TY
gelui. Importanţa aceasta nu putea să rezide decât în numi-
rul însemvat al Cavalerilor şi numărul și mai însemnat al
oamenilor lor, şi puterea pe care o reprezintau împreună în

SI
tirma, organizaţiunii strașnice pe care ştiuseră s'o dee acelui
pământ. Şi aceasta putea fi numai rodul unei activităţi care
ER
ar fi trebuit să lase urmo adânci, reminiscenţe cari să fi dii-
nuit încă multă vreme, multă vreme şi dupăce Cavalerii îu-
IV

seseră alungaţi. ”
în Tara Bârsei nu sa
Or, despre prezenţa Cavalerilor
UN

vorbit nici scris nici un

ştiut nimic, absolut nimic şi nu sa
cuvânt înainte de finele secolului al SVIII-lea. Dar na ră-
mas nici o urmă, nici o reminiscență nici despre expediţiunea
AL

egelui în acest colţ de pământ. Nici o cronică nu pomeneşte

de o asemenea expediţiune a regelui Andreiu în Tara: Bârsei:
Nicăiri nu se pomeneşte, nici macar în aluziuni cât de vagi,
TR

de acest epizod atât de important în istoria Cavalerilor.

Epizodul acesta de vreo 12 ani (1211—1223) cuprindea
EN

cu
orașe şi cetăţi clădite în vreme scurtă, lupte victorioase
dincolo de graniţele ţării
Cumanii, cuceriri de întinse teritorii
până spre Dunăre, răsboi cu regele ţării... — şi toate aceste au
/C

macar
fost date uitării, cași când nu ar fi fost niciodată. Nici
legenda ma reţinut cea mai vagă și ștearsă vominisecnţă a
SI

Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei.

IA

Unul dintre preoţii bisericii evangelice săseşti din Sibiu

cari au trăit pe la mijlocul secolului trecut, Dr. Priedrich
Miiller, a adunat întrun volum legendele privitoare la popo-
U

rul săsesc din Transilvania, — găsite în diferitele reviste și

BC

ziare săsești şi ungurești din țară, sau auzite dela alţii.8?).

Colecţiunea lui Miiller cuprinde 620 legende şi tradiţiuni. Ele

30) Dr. Fr. AMiiller, ev. Stadtpfarrer von Hermanstadt, Siebenbiir-

gische Sugen. Wien und Hermanstadt 1885.
 115

privesc ţinuturile locuite de Saşi: ţara Bistriţei, ţara Sibiului

:şi ţara Braşovului. Dr. Miller a trecut în colecţiunea sa până

Y
„şi cca mai mică informaţiune, cel mai mic frasment de re

R
„Miniscenţă populară. El publică între altele legende privi-

RA
toare la originea orașului Brașov şi a emblemei orașului (co-
-roana pe un trunchiu de copac) şi legende privitoare la ori-
„ginea a numeroase comune din ţara Bârsei, între altele pri-

LIB
'vitoare la originea comunei Hălchiu (Heldsdori) şi a ruine-
lor de acolo, legende privitoare la ruinele dela Codlea (rui-
nele castelului Schacartzburg) şi altele. Or, în nici una dintre

TY
„aceste 620 de legende nu se găseşte nici cea mai vagă amin-
iire a unor Cavaleri Teutoni cari ar îi locuit odată în Țara
Bârsei și ar îi clădit acolo cetăţi şi ar fi întemeiat orașe, fă-

SI
când din pământul pustiu al Țării Bârsei un colţ de ţară ci-
'vilizat. Nici în conştiinţa, nici în amintirea
ER subeonşstientă a
poporului săsesc nu s'a păstrat nici cea mai ştearsă urmă
-despro trecerea acestor Cavaleri prin Țara Bârsei, — lueru
IV
cu neputinţă dacă terra Borza întradevăr ar fi fost Țara
Bârsei.
UN

Că în realitate întreg conflictul dintre regele Andreiu şi

Cavalerii Teutoni din terra Borza a fost un epizod fără im-
portanță, un moment scurt întrun oarecare incident, căruia
AL

în orice caz regele nu i-a dat nici o importanţă, rezultă în

“mod clar din. următoarele consideraţiuni. .
Papii Honoriu al III-lea şi Grigorie al IX-lea au adre-
TR

-sat numeroase bule arhiereilor bisericii catolice din Ungaria

înstruindu-i să intervină pe lângă regele Andreiu în favorul
EN

“Cavalerilor, să cerceteze conilictul la faţa locului şi să-i

vaporteze despre cele ce vor constata. La 12 Iunie 1225 dă
„aceste instrucţiuni abaţilor de Linewelt (Lilienfeld, Austria
/C

de jos), de herz și de Egris (Egres, lângă Arad), Pataviensis,

Ultrasilvane et Cenadiensis diocesium. La 1 Septemvrie 1225
SI

dă aceaş însărcinare Episcopis IWuradieusi (Orade) et Geu-

viensi (Raab, Gyăr). Ta 17 Pebruarie 1226o altă însărcinare,
IA

-oxact în aceaşi termini, ca cele anterioare episcopo Vespri-

miensi (Veszprem, nordul Ungariei) et preposito Albensi Ves-
U

primiensi diocesis. La 31 August 1232 aceas însărcinare este

BC

dată Legatului papal electo Penestrino episcopo (Jacobus),

iar la 11 Octomwrie 1234 patriarehe Aquileiensi (Aquileja,
Italia) şi arehiepiscopo Strigoniensi (Gran, Esztergom, Un-
aria).
gt
 116

Papa îi roagă pe toți ca despre rezultatele cercetărilor

Y
să-i raporteze amănunţit („quicequid înceneretis supra prenmis-
sis et feceretis, nobis fideliter relaturi”, bula din 12 Lunie

R
1225, „quod înde feceretis ac responsionem ipsius nobis qutcen-

RA
tocius fideliter rescriptur:”, bula din 17 Februarie 1226. „ulio-:
quiu cuusam remiltas ad nos sufficienter instructam”, bula
din 31 August 1232), iar Arhiepiscopului de Strigoniu îi pune:

LIB
chiar termen de 9 luni pentru prezintarea raportului său
(„alioquin infra novem menses post suscentionen presentiun.
eam remittatis ud nos sufficienter instructam”, bula din 11.

TY
Octomvrie 1234).
Or, în arhivele acestor episcopii — în nici una dintre
ele — nu se găseşte vreo urmă despre aceste însărcinări pri-

SI
finite și despre executarea lor. Şi nici macar bulele papale nu.
ER
pomenesc, când dau o nouă însăreinare, despre însăreinările:
sau rezultatele însărcinărilor anterioare. Nicăiri nici cea mai
vagă aluziune.
IV

Ceace spune istoriogratul sus Fr. Teutsch, despre rezulta-

tul uneia dintre aceste însăreinări este o simplă afirmaţiune
UN

oronată, ncîntemeiată, şi dovedeşte numai superlicialitatea cu

care istoriografia săsească a interpretat documentele.Y0).
Teutsci face aluziune la o bulă din 1 Septemwvrie 12%,
AL

unde se vorbeşte de o serisoare oarecare a unor abaţi cister-

ciensi. Dar ceace se spune în acea bulă nu se relore la însăr-
TR

cinarea dată celor trei abaţi şi constatările lor. In acea bulă

Papa Honoriu dând o însărcinare Episcopilor de Orade și
Raab le spune că regele Andreiu i-a adus la cunoştinţă prin
EN

un trimis special — magistrum Plorentium — cum Cavalerii

au ocupat mai mult pământ decât li se cuvenia, amenințând
chiar să apere cu arma acest pământ „prout presentate nobis
/C

quorundam ubbatum Cisterciensis ordinis litere declararunt,

în quorum presentia quidam ex hospitalariis îpsis responde-
SI

punt.»” Este elar că aceste scrisori ale abaţilor Cisterciensi

IA

au fost prezintate Papei de nuneiul Florentius şi prin urmare

erau adresate regelui Andreiu, dar nu erau un răspuns la
o însărcinare pentru a cărei executare lipsise chiar şi timpul.
U

Papa nici mar fi vorbit de un asemenea raport ca de niște

BC

9%) Fr. Teutsch, Kirchengeschichte, pag. 18: „Zur Untersuchung

der Irrung zwischen dem Orden und dem Kânig hatte der Papst die
drei Zisterzienseraehte von Tilienteld. Egreseh und Kerz bestimmt. die
die Untersuchung an Ort und Sielle fiihrten und dem hitterorden nicht
freundlich gesinnt waren“.
 117

scrisori ale unor quorundam abbatum, mai ales că în aceaş

bulă pomenește de această însărcinare dată abaţilor de Wi-

Y
volt... de [gris ct... de Querce, dovadă că acea îusăreinare era

R
încă numai în curs de executare.

RA
Acecaş interpretare greşită o dă bulei diu 12 lunie 1255
şi J. D. Schuller în Archir, pag. 200, când spune că abaţii au
executat însărcinarea ce li s'a dat, și-au făcut raportul, iar

LIB
„acest raport a fost prezintat Papei de însuş nunciul regelui
custodele Florenţiu dela Arad. Schuller spune anume: „In
dem Burzenlande angelungt, îiberzeugien sich die Cistercien-

TY
seriibte sehr bald, dass un cine friedliche Ausgleichung hau
mehr zu denken sei”. Si apoi „Andreas besehriinkte sich în
der neuen DBescharerde un den Papst, die der Custos der Oro-

SI
der Abtei Plorentius zugleich mit dem Beriehte der Abste
iiberbracht hatte etc..”.
ER
Vorbe fără nici un temceiu documentar. Papa Honoriu
spune clar în bula sa din 17 Februarie 1226, în care se plânge
IV
regelui Andreiu că i-a alungat pe Cavaleri, că regele nici ma
aşteptat rezultatul cercetărilor abaţilor ci i-a alungat pe Ca-
UN

valeri în cursul cercetărilor. „Pendente predictorum. relatione

«bbutum, pro tuc voluntatis arbitrio spoliasses”, serie Papa
regelui, amintindu-i că în urma plângerii Cavalerilor însir-
cinase pe suspomeniţii abaţi să facă cercetări. Această însiur-
AL

cinare însă le-o dase Papa numai după sosirea la Roma a

nunciului Florentiu, care prin urmare nu putea aduce un
TR

vaport despre o cercetare care nici nu începuse încă.

Dar să revenim la alungarea Cavalerilor prin forţă ar-
EN

mată.
Expediţiunea regelui Andreiu a avut, însă, loc. N'avem
nici un motiv să ne îndoim că ar fi avut loc. Prea stăruitor
/C

se vorbeşte de ca în bulele papale. A avut loc, deşi nu știm cu

exactitate în ce an. Datele pe cari ni le dau cele doui diplome
SI

privilegiale — 1211 şi 1922 — nu trebuie săi ne inducă în

oroare. Diplomele acele nu sunt autentice şi prin urmare nu
IA

sunt autentice nici datele pe cari le-am putea stabili pe baza

lor. Expediţiunea a avut loc, dar probabil n'a fost o opera-
U

-ţiune militară independentă îndreptată numai contra Cavale-

rilor, ci va îi fost o acţiune parţială în cadrele unei campanii
BC

militare mai mari, — de cari, am văzut, domnia regelui An-

dreiu a fost plină.
Recapitulăm: Terra Borza era undeva în părţile dinspre
 118

granița cumană a Ungariei, în vecinătatea acelei Cumanii cu

Y
care regele Andreiu a avut să lupte din cei dintâi ani ai dom-
nici sale. In repeţite rânduri a pornit cu oaste mare în acele:

R
părţi . Cu prilejul uneia dintre aceste expediţiuni el sau unul

RA
dintre oamenii lui va îi lievidat şi neînțelegerile cu Cavalerii.
Teutoni. Şi cum această lichidare va îi fost un incident fără.
mare importanţă, el a trecut nebăgat în seamă în Nordul Un-

LIB
garici, câmp de dperațiuni militare fără sfârşit, — ceace nu
sar fi putut întâmpla dacă terra Borza ar îi fost Țara
Pârsei.

TY
X. Concluziuni.

SI
Am amintit în capitolul precedent căi nu noi suntem cci.
ER
dintâi cari facem supozițiunea că terra Borza ar putea să fie
undova în Maramureş. O făcuse înaintea noastră eruditul.
istoriograt eclesiastie Stephanus Hatona.
IV

Pray fusese cel dintâiu care la 1776 — cum am amintit în.

alt capitol — scrisese că crede că terra Borza ar fi Burzen-
UN

land. Alt isloriograt eclesiastie, zi. Szeredai, eredea dimpc-:

trivă că terra Borza nu poate să lie decât undeva în pasul
Buzăului („per terram hane Borza haud designari Burcezen-
AL

sem, uti Pray est opinatus, sed cam, în qua passus, seu editus:
e Valachia Transulpina in Harom Szehienses sedes et vicis-
sin patet, vulgoque Bodza seu
Bozza nominatiur...).21).
TR

Stephanus Katona este cel dintâiu care îşi exprimă pitre--

rea că terra Borza trebuie să fie undeva în Maramureş, cel
EN

dintâiu care invocă şi argumente în sprijinul părerii expri--

mate. Comentând anume scrisoarea din 1213 a Episcopului
'Pransilvaniei prin care acesta cedează Cavalerilor zecimile:
/C

din terra Borza, — Katona spuno că neînțelegerile dintre

apisecopul de Agria şi cel din Transilvania privitor la ju-:
SI

risdicțiunea eclesiastică asupra lui terra Borza indică în mod.

louie că accastă terra Borza trebuie că se săsia la sraniţa
IA

dintre Ungaria şi Transilvania, undeva în Maramureş. („Uli

terra Borza sita fuerit, ex litibus episcoporum Agriensis et
U

Transsilvaniensis, ob iurisdictionem in DBozam, colligi potest.

BC

Nam etsi munc (1213) Wilhelmus Transsilvaniensis sacrum în:

cam dominatum exercuerit, postea tamen Thomas Agriensis:

91) „înt. Szeredai, Series antiquoram et recentiorum episcoporunt,

Transilvaniae. A. Carolinae 1790.
 119

idem în illam terram ius obtinebit. Sub zindrea J71 Petrus

Transsilvunicusis itcrum sacram illa potestatem recuperu-

Y
bit, sed iterum amittet uc Agriensibus, qui nunc eam relinent,

R
cedet. Hucc ipsa varietus îndicat. terram illam în limitibus

RA
Hunguriae Traussilvaniuequue fuisse, ut iam ad <lgriensem,
iam ad Transsilvaniensen episcoputlum pertinere pularetur;
nec alibi, quam in Marmatiue limitibus... melius querendam

LIB
e8s0...*).9).
La acest loc trebuie să ne întoarcem încă odată la o îm-
prejurare pe care o discutasem în alt capitol. Invocasem
anume drept argument contra identităţii lui terra Borza cu

TY
Tara Bârsei taptul că terra Borza era într”o regiune minieră,
înt'o regiune unde se făcea comerţ cu sare (altiel regele An-

SI
dreiu nici mar îi avut de ce să le acorde privilegiul acestui
comerţ). Or, Tara Bârsei numai regiune minieră nu este, nici
ER
regiune în care să se fi făcut vreodată comerţ cu sare.
Faptul acesta al situaţiunii lui terra Borza într'o regiune
minieră îl putem invoca, dimpotrivă, drept un argument pu-
IV

ternie în favorul supozițiunii că terra Borza se săsia undeva

UN

în Maramureş, — pentrucă Maramureşul era bogat în sare şi

de acolo se exporta sarea în Nordul Ungariei. (Vezi capitolele
precedente).
Cum noi, însă, nu facem istoria Țării Bârsei, — identi-
AL

tatea lui terra Borza are pentru noi o importanţă secundară,

din moment ce am stabilit că terra Borza nu este identică cu
TR

Taru Bârsei.
x

Faptul, însă, că terra Borza nu este identică cu 'Ţara

EN

Bârsei deschide şi o problemă nouă, pentrucă din faptul

acesta urmează în mod fatal că Cavalerii "Teutoni mau des-
/C

fășurat nici o acţiune de colonizare în Tara Bârsei şi, în

consecință, nici cetăţile, — ruinele de cetăţi, — din Țara
SI

Bârsei nu-și datorese existenţa acelor Cavaleri.

Am putea, ce-i drept, trece peste problema acestor cetăţi.
IA

lăsând altora sarcina să lumineze originea lor. Dat fiind, însă,

că istoriografia curentă a construit un argument în favorul
U

Ctavalerilor în Țara Bârsei din existenţa acestor cetăţi și rui-

să ne oprim o clipă și asupra acestei
BC

ne de cetăţi, este bine

împrejurări.

12) Stephanus Katona, Historia critica regum Hungariae.... Tomu-

lus YV. Posonii et Cassoviac. 1783.
 O singură dată, mult după ce Cavalerii Teutoni au fost

Y
alungaţi din terra Dorza, Papa urigorie al IX-lea invocă —
înta'o bulă adresată regelui Amndreiu al Il-lea la 30 Aprile

R
1231 — drept argument în favorul Cavalerilor faptul că aceşti

RA
Cavaleri i-au arătat lui. Papei, ce au făcut în acel pământ,
ce sacrificii de muncă, de bani și de sânge au adus ete. și că
în acelaș timp au ridicat şi cinci castre puternice („pro co-

LIB
lenda et munienda terra eadem... mumerosam pecuniam eA-
penderunt, îbi cum multo labore ac proprii effusione cruoris
quinque castra fortia counstruendo...”).

TY
Istoria cetăților din Țara Bârsei ridicate de Cavaleri
Teutoni se întemeiază pe aceste afirmaţiuni vagi de quinqiue

SI
castra, de eari nici înainte de această bulă din 1931, nici după
să n'a mai pomenit nici o bulă papală sau vreun alt docu-
ER
ment. Pe baza acestei expresiuni cele două publicaţiuni să-
seşti dela siârșitul secolului al XVIII-lea — Vugrisches Maga-
zin şi Siebenbiirgische Quartalschrift, — înfiinţate anume în
IV

scopul de a publica documente privitoare la istoria Saşilor

din Transilvania, au grăbit însă să identilice aceste cinci ce-
UN

tăţi. Şi au identificat nu numai cinci, ei o duzină: JMarien-

burg (Feldioara), Kreuzburg (Telu), Marte (la Braşov), Ro-
senau (Râşnov), Schacarzburg (lângă Codlea), Heldenburg
AL

(Halehiu), Târzburg (Bran), Eulenburg şi altele... Şi pe urma

acestor reviste au venit alţii eu alte identificări, Insuş J. R.
TR

Schuller a trebuit să-şi ridice mai târziu cuvântul împotriva

acestor identificări, spunând că „este lipsit de seriozitate și
de simţ critice procedeul acesta de a alege dintre ruinele de ce-
EN

tăţi existente după bunul tău plac cele cari îţi convin și a le
declara drept rămăşiţe ale cetăților ridicate de Cavalerii
Teutoni”.93), La rândul său Schuller afirmă, cu multă pru-
/C

denţă ce-i drepi, că cele cinci cetăți ridicate de Cavalerii

SI

Teutoni sunt Kapellenberg, Schacarzburg, hreuzburg. Marien-

burg şi castelul din PRosenau. Argumentul lui Sehuller este:
IA

cele cinci cetăţi ridicate de Cavalerii Teutoni vor îi fost în

aceaş vreme şi centre administrative și reședințe ale șefilor
administraţiei. Dat fiind că Braşar, Codlea, Preşmer, Fel-
U

dioara şi Râșnov ocupă şi azi un loc politie superior celorlalte

BC

comune săsești (Schuller serie aceste lucruri la 1842), se poate

presupune că în apropierea lor trebuie căutate şi ruinele ce-

93) J. K. Schuller, Geschichte...

 121
lor cinci cetăţi.?:). Alt istorie sas Muurer%5) dă aceleaşi
nume cu deosebirea că în loc de Râșnov dă Torzburg (Bran),

Y
G. D. Teutsch indică în prima ediţiune a istoriei sale (IKron-

R
stadt 1852) Murienburg, Hreuzburg, Parte, Rosenau, Schwarz-

RA
burg şi Eulenburg drept cetăţile vidicate de Cavaleri. In edi-
1925) înlo-
țiunile ulterioare (Lepzig 1814 şi JHermanstadt
de
enieşte TVarte cu castelul de pe Gesprenberg (Sprenghiu)

LIB
(Bran), fără ca vre-
lângă Braşov şi Lulenburg cu Torzburg
„bu-
unul dintre ei să poată invoca vreun alt argument decât
nul plac”, împotriva căruia protestase însuş Schuller.

TY
Deo altfel întrun alt studiu publicat câtăva vreme îna-
ce-
inte, Schuller mărturisise păreri contrare. Vorbind despre
tăţile şi întăriturile ridicate în Ungaria şi Transilvania după

SI
vetragerea Tătarilor (1242), Schuller spune că acele cetăţi erau
cele
simple case de bârne de lenm (Blockhăuser), „la îel cu
ER
pe cari Cavalerii 'Teutoni le ridicaseră odinioară în Țara
Bârsei contra Cumanilor sălbateci ”. Si Schuller mai adaogă
IV
sunt
că cetăţile ale căror ruine sau amintire ni sau păstrat
opera unor secole mai nouă sau mai târzii.%6).
UN

Tste clar de tot că Cavalerii Teutoni nau putut să ridice

aceste cetăţi pentrucă ei niciodată n'au fost în Țara Bârsei.
ale
Dar atunci se pune întrebarea: Cine a ridicat cetăţile
AL

căror urme se mai văd şi azi în Țara Bârsei?

graiul
Cine a ridicat cetăţile ale căror nume, păstrate în
esc o altă ori-
poporului românesc din Tura Bârsei, mărturis
TR

sine decât cea germană?

Cine a ridicat cetăţile Bran... Codlec... Râşnot... Telu...
EN

ote.?
/C
SI

die Vermuthung sehr nahe den Kapellen-

IA

94) Ibidem, puso liegt

berg,.. als die fiinf Ordensburgen zu bezeichnen“,
. Berlin 1881.
95) Maurer, Die Besitzergreifung siebenbiirgens..
haben aber gewiss nicht
96) J. K. Schuller, Arehivu... pag. 33 „Wir
U

estungen, als vielmehr an holzerne

sowohl an cizgentliche gemauerie
die deutsehe n Ritter im Burzenl ande gegen
Dlockhiiuser, wie sie einst
n
BC

gebaut, zu denken. Jene Durgen, deren Andenke

die wilden Cumaner gewiss
in Ruinen, zum Theil bloss in Urkunden fortlebt, sind
zum 'Theil
langen
nicht das Werk eines cinzigen Jahres, am wenigsten aber jener
min an
Periode, wo am Abende vielleieht schon das Gebiude, welches
begonnen, unentbehrlich sein kănnte, sie sind das planmaessige
Morgen
miihsame Werk friiherer oder spaeterer Tahrhunderte“.
und
 R Y
RA
Documente.

LIB
Cele două documente ce urmează sunt copii lăeute după.
originalele fotografiate. Ele reproduce diplomele privilegiale
— datate din 1911, 1212 şi 1222 — acordate de regele Andreiu

TY
al Il-lea Cavalerilor 'Teutoni.
In realitate aceste documente nu sunt originale proprii
zise, — prim-originale, — ci numai originale ale unor

SI
«atestări de copii ale diplomelor în chestiune. Diplomele inşele
nu există nici una în original. ER
Originalul documentului de sub no. 1 se găseşte în Ar-
hiva Vaticanului, în registrele Papei Grigorie al IX-lea. Ori-
IV
sinalul documentului de sub no. 2 se găseşte în Arhiva de
stat din Konigsberg (Prusia).
UN

lu ce priveşte autenticitatea și valoarea documentară a

diplomelor ni-am tăcut observaţiunile în capitolele ce preced
aceste anexe. La acest loc, publicând documentele așa cum
există, ne mărginim la observaţiuni scurte privitoare la forma
AL

lor exterioară şi lecturile din diferitele publicaţiuni ante-

rioare.
TR

l.

Lateran, 1231 «lprile 26. Adresându-se regelui Andreiu al

EN

Ungariei, Papa Grigorie (al IX-lea) reproduce în transsumpt

diplomele privilegiale din 1211 şi 1212, acordate lor de regele
Andreiu.
/C

LVIIII. A. illustri Regi Ungarie. Ne super privilegiis quc dilectis

SI

Hiliis,. Magistro et fratribus domus hospitalis sanete Marie 'Teutoni-

corum Jerosolimitani de terra Borze concessit Regia celsitudo valeat
IA

dubitationis scrupulus suboriri; ipsa inspiei fecimus delizenter, eornn-

quo tenorem de verbo al verbum presentibus annotatum sub bulla nos-
tra tibi duximus destinandum. Qui est talis:?).
U

In nomine sancie. Trinitatis et individue unitatis. Andreas dei gra-

BC

tia Hugar. Dalmat. Croat. Ram. Service. Galit. Lodomirieque hex în per-
petuum. Inter Regalis excellentie insignia quibus recolende memorie au-
tecessorum nostrorum recolenda memoria insignitur istud excellentius

1) In original, textul urmează continuativ. Alineatele lo facem noi

pentru o mai uşoară înțelegere a textului.
 123.

hospitibus lar-
et commendabilius pro invenitur, commendandis
ceteris
porrigere quorum conver satio et utilis esse:
uioris liberalitatis dexteram

Y
dabilis esse repperitur. Hinc est
Reno discernitur et oratio deo commen
nostrorum vestigia pio desiderio am-

R
quod pie recordationis parentum
cum is post presentem cursum ap-
plectentes, et eterne vite bravium

RA
de hospita li sancte Marie quod quaun-
prehendere cupientes Crucife ris
peccatis exigentibus situm est in.
doque fuit in Jerusalem, sed modo
terram Borza nomine ultra silvas
Acaron, caritatis intuitu quandam
imus pacific e in-

LIB
licet desertam et inhabi tatam contul
versus Cumanos
uum libere possid endam, ut et lhegnu m per con-:
habitandam et în perpet
propagatam dilatetur, et elemosina nostru per ora-
versationem corum
et parent um nostro runm coram
tionem corum ad remedium anime nostre
cis conces simus quod si aurum vel ar-

TY
summo deo deportetur. Preter ea
prediet a terra Borza iînven tum fuerit, una pars ad fiscum
sentum ibi in
e0s devolvetur. Insuper libera îora et tributa.
pertinebit, reliqua al
induls imus et ad munim en Regni

SI
tororum ciusdem terre eis totalit er
lignea et urbes ligneas constr uere cos permi-
contra Cumanos Castra
ha-
simus, Statuimus etiam anod nullus IWVoivoda super eos descensum
ER
cis zemisi mus et ab omni exactio ne:
beat. liberos denarios et pondera
imus. Nullius iudicio sive iurisdi e-
immunes et liberos cos esse permis
eant iudice m inter se eligent es super se
tioni nisi solius Regis subiac
IV

erneiferos in posses sionem supradi cte:

constituant. Nos vero premissos
nostrum Fecate Juna nomine iussimus în-
terre Borza per Pristaldum
UN

peramb ulavit et eam ad verbum Michae -

troduci, qui predictam terram
circum signat am ipsis assiena vit. Prima vero:
lis TVoivode certis metis
Almage et procedit ns-
meta huius terre incipit de indaginibus Castri
et înde progre ditur usaue ad Inda-
que ad indagines Castri Noilgiant,
AL

definit que vocatu r Alt. et sie aseend endo per:

sines Nicolai ubi aqua
ubi Tortill ou cadit în Alt; et iterum vadit usque ad ortum
Alt usque
r progreditur usque:
ciusdem Tertillou; et ab ortu aque que Timis voeatu
TR

aque que Borsa nomina tur; deinde sicut montes niviun

ad effluxum
terram tendit usque in Almagi am. Terra vero
complectuntur eandem
sicuti predicti montes ct flumin a ipsam cireum eunt vocatur:
hee tota
EN

apud cum aui

Rorza. Licet autem istud quod caritatis gessimus intuitu
caritas est, nula celet temporum oblivio, nos tamen ad cautelam în
posterum presentem elemos inam sigilli nostri iussimus corroborari testi-
/C

per manus Magistri 'Thomo Aule Regie Caneellarii et

monio. Datum
Prepositi. Anno ab Incarnatione domini M.CO.XI. Vene-
Vesprimien.
Arechiepiscono, Noverendo Pertoldo Colocen.
SI

“abili Johanne Strigonien,

Electo ct Bano existentibus, Calano Quinqucecelien., Bolezlao YVatien..
Agrien. Symone Waradien.. Dosiderio Cenadien.. Wilhelmao
Cathapano
IA

Transilvan., Cothardo Zagrabien., Petro Geurien, Roberto Vesprimien.

.
ecelesias feliciter gubernantibus. Poth Palatino et Mussunien. Comite
tibus. Petro Bachien .. Jula Pudrig ien.. Dan-
U

Michacle TVoivo da existen

cono Bichorien. et Curiali Comite Reine. Marcello Rewrien. et Curiali
BC

Comite, Nicholao Posonien. Comitatus tenentibus. Negni nostri ann:

<eptimo2?).

2) Vezi nota precedentă.

 124

In nomine sancte Trinitatis et individue unitatis. Andreas dei g&ra-

tia Hungar. Dalmat. Croat. Rame. Servie. Galit. Lodomieque Rex in

Y
perpetuum. Amplioris benefticium libertatis a regia benignitate con-

R
rue merentur pereipere, qui se Regie mansuetudini sponte sua subi-
-ciunt et quorum labor lteszno commodum ct oratio assidua pie creditur

RA
vitam perpetuum obtinere. Favorabili itaque desiderio fratris 'Theo-

LIB
€ unurare Îtcmptaa ebumta trait prufatilezut tut, „Camnritaăe puna UP :
ate fa: €moucte-auc”a avagrit Afefhem zerețe= nara fot a bilrze fo iia .
„ROG dest Ducii Cato:cii Pernusi: Cleo fit aplice.
nl abea 7 1, |.

TY
etminarr fifa, qutafi tale Puntea tat lacerrtrart centaigevev gi :
too pelfe Difaifie cacafip fudsriia: uetumO—n mite e cf pin bona pa!
at ae man id iai Panfinpraanetaitate vită Lurgtamiri faruilucâe: Cea .-
Trbereaespă ce- ap, „pt comprtao . Gmeztes quaz Întâ9 1n paotares=

SI
îtnrueg vag promutgaaa fane îatfezluere -anolihe xl yrerete aufiravriă€:
Pact Peri ta fure ate conta Seaca ăi zedecez ue fcoLng quip
fo m
/

?3

ER
mite faurit My acnilhiate foaie beefitueza. test bene puirarentă
ae due beneficii conferă afie; în Fl. vesa fe Dă tz. NS. Di -
CI )eiTE a Asa Muza ta aaa rit Barat. fiti Venea Anna
_zan fpreme-Lure pagine rtăs certe vituno Rand Cana .
IV
velijue “faerzie tebetirte Cririutoz, catelul. fiii a tt nnplecezide-. gram stg
dnot:un€ bereplauuTi Trupe ue În. n af fut vatratera ET ut ah uieaofim -
ne Seagaru jelte s- E pure anent refptzat, qui vauenta în nirmtero cpr
UN

nuci mpihee” foot, id a = tn di si pirae7 Gerda! “cul mita firpiturienş

îi a
uafine: ac eng |Prezent azrmnufiş: cere atiaag, “SyPaij. Drm cra
tata ax fatza „A Sruttea prenylă îi euzpenota etea al lutea maraga
reren. âi înc arad; : aug tibra tutrruatiz pă Pata 5si coehe Puneah fiat
. bt « giteturto aidra 7 arutra coutunere Penn e ide poe ezunde- mamei
AL

; - : i af. De-a Ţieză în Did fiară strar ear”: pr af Bi nitrati iti.

SE nau fir? temps masea ră. «ldmeg Fa pemimeng bize eonesenjă fub:
ne = paza "pre n coenet te rr st ot +Arali ageri Remes”,
TR

vlanua perarut uefreai > :

7 wa pia fite -d 4 cvarge ui “uniLi pace -a it Quito.
LA „hit
Lena . ” A E fep pruutegnt aut ditent finit. a ez Bruce Rest Srugane——— .
sl
î 0 A -denuuf Nofpnrat fă vume “Tauremei atm te feri Tae, catea? e Ape pia
EN

«tâinito uses dulnceciage Îmrpute e futoun: a af fiamus msn mwoqi

/C
SI

Fila 90 (verso) începutul bulei din 1231.

IA

alerici Cruciteri hospitalis sancte Marie de Acaron. que quondin

fuit in Jerusalem, egis tavore condescendentes, sibi ct fratribus consti-
U

-tutis in terra ultra silvas, quam cis ad custodiendum confinium îbi con-
BC

tulimus, talem et tantam eoncessimus libertate, quod nullus mone-

“tariorum ultra Silvas terram corum întret, vel presumat eos in aliquo
_molestare; sed dicto fratri Theoderico ct sibi suceedentibus tantum dent
Numularii de nova moneta pro argento, quoad sutticiat populo ibi con-
"versanti; ct ne populus ibi habitans ab cis in aliquo gravetur, dictus
 125.

Irater Yheodoricus vel quicumque magister in loco eius tuerit, pro ar-
sento illo dictis Numulariis satislacere cet respondere teneatur, eo quod

Y
ipsi in continio ilio tanquam novella plantatio sunt positi cet assiduos
pro Regno tumquam tirmum pro-

R
Cumanorum patientes insultus se
pugnaculum de die în diem morti opponere non formidant. Et ut istud

RA
eis ratum et firmum permaneat, presentem paginam sibi iussimus si--

LIB
, fr mă
serie «e peur? Eutrart? + congregara tiisemu vaulrrmânmee bellztnez
bolte ageri fierti, £ Dir, ppraumre- Perntau, comfnfi ze posete,
mamaactt
faritie canin even ein șe tit încet foenba ft riano, că vrorita penal
Cu ud cerem miti great. ciur pipi

TY
ab tumpafnui rm comnslarite-
fulcepta ,
unt, fraze e certa et per fe apti cefirmurra cp fab e0peaaăt
Pont, ecdit: înnnă mumie. Să ete tu
pp islenruan erpuihifh rib ab
aflam. preter Rein Ponnfiăe bis (ien ut Praluiăi » ete: crăie dual mnras=

SI
ac moa.
cer p ceafa folerecer= armată » Ev parau pe memant bip. prâtb-
- i
nene, piunes A aficooaelaf pas er monita duligeama besitraniit ue AG”
- cerrarn tpezm hit As moqizagia, tati fnna” grade « qum poata Ong
ER
e prekniă tă îm fpe noa dice fnufenug vrbitte, nigra mutaf ba —
N ii 7 apenfis. das teme fra pp? pre arcerra tumnif ez enmrnie terrrnnizĂ.
Tlengture tnmernbit udat & d ati Cucu prranf fnggeftiorehy mgng:
IV
zidar vauaf qneio pecsp fila confaeztua, vennece-r-flere xe „tr: bă 526.
4 a vene faăteat peeruuriitl. Tataee gereetg + confacnut ae frme uit Albea?
7 (eta,
- ranțatert căi perii imite venateit mii râirnat” =5Lrăă + afet coaste
UN

„rvefhua ocna tite feauapai5 «e fmgreaț Tnaniis farfferări cagrsă îm

poeta» fa dpi urce nnzpr patente ve Aufiedaf Placa acceptă, ga
i
, . SE
haz 17. open ana Dara» ÎS ecrertbi fcavernurrţe et Nat er
“arrepice Trento în fabr7 e euufiitBin canideesă tmnrerura Tencazea
eo pare ara ra A Se
+ “T oamirertt” ee:fieprlânxaihy zuma ef piara. Tattnea uati lo Sr. !
!
AL

Zece taman muttbi ati. bnlemeza, Ucaterrn ÎNbL tenamatiut ceaztart vestit, net '
futar (onue uennn enari veetuut cpenir 7 mnfaraure Dapu cie
tra gruiă,rav
DP răui uree: taitengurE cr if gmuer custis Puqnaii pui ver buri :

roramaara amet fain îiferemree mafia To gta” în ca qua dedat noraE-

TR

ronssie flutur Panu aaa ne meri în cgpr fanidum fcee? nidcanri =

pater uz au mrinst fit sine napuqiză pofipont maia; Bebrgrierrăită «
emn ahâf nburtim icre” fn pacea ad atdeea aduzezes in toraf tm nails
vemanecerite, Ţ]r tsi” ta ctitorit fagi gap teci +enerat- feanti te
EN
/C
SI

Fila 92 (verso) sîârșitul bulei.

IA

insizniri. Datum
caractere per Manus Thome Alben. Prepo-
gilli nostri
Iungurie Cancellurii. Anno ab Incarnatione domini
siti et Totius
U

arehiepis copo, RNeverend o Per-

M.CO.XII. Venerabili Johanne Strigonien.
et Ioizroda existenti bus, Calano Quinaue-
tholdo Colocen. archiepiscopo
BC

ccelien. Cathapano Agrien., Wilhelmo 'Transilvano, Roberto Vesprimien.

feliciter gubernuntibus. Bane palatino et Posonien, Comite,
ecclesias
Bano existentibus, Jula Bachien,, et Curiali Comite, Andrea
Martino
Budrigien., Mica Bichorien. Comitibus. Regni nostri -anno Octave. Ego:
 126

Andreus dei grutia Ungarie Nex notum tacio omnibus literas presentes
videntibus, quod Castrum quod Crucpurg nominatur, quod Cruciferi de

Y
Borza de novo construxerant, cum pratis circa illud Castrum adiacenti-

R
bus contuli cistem Cruciferis de Borza in perpetuum. Unde districte
precipio omnibus. gualinus nullus presumat decetero dictos Cruciferos

RA
super dicto Castro et pratis prohibere vel molestare.2).
Datum Laterani, VI Kalendas Maii, Pontificatus nostri anno
Quinto.

LIB
Aotă. Originalul acestei bule nu există. In registrele din Vatican
alo Papci Grigorie, anul V, vol. XV, folio 90, cap 59, se găseşte copiată
bula așa cum este reprodusă mai sus, şi nu cum este reprodusă de
Zimmerman cu întroducerea „Gregorius episcopus... carissimi in Christu

TY
îilio“, care lipsește din registru,
Pentru întiaşdată a fost publicată această bulă cu cele două di-
plome la 17$7 de Scivert în „Vnugrisches Magazin” anul 1V. Cele două
diplome privilegiale sunt reproduse în transsunpt și într'o atestare din

SI
1918 a legatului papal Philippus.
i Locurile subliniate sunt publicate de Zimmermann greșit: reperi-
„Hura. vaivoda.. perambuluveril... Boleslao... ER subiiciunt... vaivoda,, qua-
tenus,

2.
IV

Viena, 1250 Martie 15. Regele Rmudolt coniirină diploma

privilegială din 1922, prin care regele Andreiu le dăruieşte
UN

Cavalerilor Teutoni terra Borza.

Rudoltus dei gratia Romanorum rex semper augustus universis

AL

Christi fidelibus presentes literas inspecturis gratiam suam et omne

bonum. Ad universorum tam presentium quam futurorum notitiam vo-
lumus pervenire, quod nos vidimus et audivimus literas Incliti Andree
TR

regis Ungarie illustris non cencellatas, non abolitas neo in aliqua sui
parte vitiatas, cum vera bulla aurea prefati domini regis Ungarie et
filo serico integro bullatas et signatas. Quarum tenor talis est:4)
EN

In nomine sancte et îndividue trinilatis. Andreas dei gratia Unsuar.

Dalmat. Croat. Ram. Service. Galacie. Lodomerieque rex in perpetuum.
Inter regalis excellentie insignia quibus recolende memorie antecesso-
rum nostrorum recolenda :nemoria însignitur îllud excellentius et co-
/C

'mendabilius pre ceteris invenilur comendandis hospitibus largioris li-

beralitatis dexteram porrigere quorum conversatio et utilis regno dinos-
SI

“itur et oratio deo esse comendabilis reperitur. lline est quod pie re-
cordationis parentum nostrorum vestigia pio desiderio amplectentes ct
IA

eterne vite Dbravium cum peis post presentix vite cursum apprehendere
cupientes Ierminno Mabgistro religiose fraternitatis hosspitalis sancte
Marie Theutonicorum Jerosolimitani ciusque fratribus tam presentibus
U

-quam futuris coaritatis intuitu quandam terram Burza nomine ultra sil-
BC

vas versus Cumanos licet desertam et inhabitatam contulimus pacifice

inhabitandam et in perpetuum libere possidendam, ut et repnum per

3) Vezi nota 1.
4) Vezi notele precedente.
 127

eorum propagatum dilatetur et elemosina nostra per

«onversutionem
ad remedium anime nostre et parentum nostroruni
orationem corum

Y
quod si aurum
coram sunimo deo deportetur. Preterea cis concessimus
argentum in predicta terra Burza inventum fuerit, media pars ad
vel

R
, reliqua ad eosdem devol-
țiseum regium per manus îratrum reportelur
fororum eiusdem terre eis to-

RA
vatur. Insupor libera fora et tributa
s cet ad manimen regni contri Cumanos Castra
taliter indulsimu
et urbes. lapideas construere” cos permisimus, ut et inimicis Christi re-
et persone nostre et heredibus nostris legitime nobis
sistere valeant

LIB
ad coronam ad honorem pateant et munimen. Statuimus
succedentibus
habeat, iiberos denarios
atiam quod nullus 1vaiozoda super cos descensum
exucetione ct collecta eos esse per-
et pondera cis remisimus et ab omni
Nullius iudice sive iurisdieti oni nisi solius
misimus liberos et immunes.

TY
. Judicem iidem fratres super eorum populum consti-
regis subiaceant
terra Burza
tuant. Nos vero premissos îratres in possessionem predicte
Facate Juna nomine iussimus introduci, qui
per pristallum nostrum

SI
perambulu vit et cam ad verbum Michaelis Iaiovode
predictam terram
cireumsignatam îpsis . assienavit. Prima vero meta huius
certis metis ER et procedit usque ad înda-
1erre incipit de indaginibus Castri Almaye
ur usque ad indagines Nycolai. ubi
wines Castri Noialt et inde progredit
que vocatur Alt, et sie uscendit per Alt usque ubi farfe-
aqua defluit
IV
etiam postmodum cisdem tratribus con-
luce cadit în Alt. Addidimus
ferentes castrum quod Cruceburg nominatur, quoi fraitres predicti de-
us, et a fine terre
UN

novo construxerant cum pratis cirea illud adiacentib

que vadit usque ad termiînos prodnico rum et ab in-
Cruceburg terram
voca-
daginibus Almaye în parte altera vadit usque ad ortum aque que
tur Durza, et inde progreditur usque ad Danubium. Cuius donationis
memoratis Pristaldum dedimus
AL

postmodum facte a nobis fratribus

quod super fluvium Alt sex
Ypochz banum. Concessimus etiam cisdem
per totum
naves et super fluvium Mors sex alias naves habeant liberas
TR

Hepgnum nostrum sales detferentes în descendendo nec non alias res in

ascendendo referentes , et salifodina s que Akana vocantur sufficientes ad

duodecim naves libere ubicumque voluerint eisdem concessimus

îlas
persol-
EN

inperpetuum. Item concessimus quod nullum tributum debeant

nt per terram Siculorum aut per
ere nee populi eorum cum transsieri
Homines quoque nunc terram inhabitan tes predictam
terram Blacorum.
eorundem fratrum servicium ct domus corum utilitatem sine requi-
/C

ab
sitione dimisimus,
liboros îta ut si aliqui de cetero homi-de nostris
terre nostre pertinent ibus ad ipsos transmigr ave-
nibus vel osspilibus
SI

statim dum ad notitiam fratrum ex veritale pervenerit , cos qui

rint,
vel
sie intrarerint expellant et hii qui eos introduxerint in manus regis
IA

eius tradent.: Quiecnmque ctiam in rezno nostro constitutu s

nunciorum
suam memoratis fratribus per elemosina dare voluerit, de
proprietatem
: nostre
nostra munificentia liberam habeat facultatem et ipsim donationi
U

gratiam ut libera permaneat nostro privilegio perpetuo confirmamus.

cixdem fratribus coneessimus libertatem, quod
BC

Preterea talem et tanti

nullus monetari orum ultra silvas terram corum întret vel presumat eos
în aliquo molestare, et ipsum ius et utilitatem, quam în terra ipsorun
percipere doberemus de nova moneta, totaliter eisdem îratribus indul-

simus quia ira nostra contra eos provocata eo tempore, cum terram
 128

sepedictam eis preceperamus cau/erri tuerant non modicum dampnifi-

cati, quam restaurationem facimus co quot in continio il! tamquzan

Y
plantatio novella sint positi et assiduos paganorum patientes insultus-
se pro regno tamquam firmum propugnaculun de die in diem morti

R
opponerea non formidant. Verumtamen nullam potestatem habeant cu-

RA
dendi quamceumque monetam since regis licentia speciali. Domum autem
seu hosspitale îratrum corundem cum omnibus possessionibus et bonis.
suis que in presentiarum legitime habere cognoscuntur, aut în .futurum
prestante deo

LIB
iuste poterit adipisei, sub nostra protectione suscipimus,
statuentes ut perpetuis futuris temporibus sub regia tutela et defen-
sione consistant. Et ut istud eis ratum permaneat atque firmum, pre-
sentem paginam sibi îussimus bulle nostre „luree caractere însigniri.
Datum per manus Cleti Aule regie Cantellarii Agrien.

TY
prepositi. Anno
ab inearnatione domini Mill. CC.AXII. Venerabili Johanne Strigonien.,
Ugrino Colocen. „Arehiepiseopis. Desiderio Chenadien., Puberto Vospri-
mien, Stephano Zagrabien, Thoma Agrien., Alexandro Waradien., Cosma

SI
Geurien., Bartholomeo Quinqueecelien., Brietio TVacien. Episcopis .„.„.E-
pi
lecto ultra silvas existentibus. 'Theodoro
filio Wetich palatino,
ER Pousa
filio nane Curiali. Nicolao Dachien..
Tibureio posonien.. Melia Bicho-
rien... Martino filio Michaelis Xoricasiri militibus existentibus et aliis
multis comitatus tenentibus. Regni nostri Anno XVII.5).
IV

In cuius visionis nostre et auditionis testimonium presens

seriptum maiestatis nostre sizgillo duximus roborandum. Da-
UN

tum Wine Idus Mareii, Indictione VIII. Anno domini Mo

CCo LAXNNo, Regni vero nostri Anno septimo.
AL

Aotă. Originalul acestei atestări se găseşte în Arhiva de stat din

Kănigsberg. Originalul este provăzut cu sigilul regelui Rudoli.
Diploma din 122 a regelui Andreiu, atestată aci, a fost pentru
întiaşdată publicată de Dreger în Codex Pomeraniae
TR

(Berlin 11683), nu,

însă, după una dintre originalele celor trei atestări, ci după o copie
din Arhiva de stat din Berlin. Diploma a rămas însă nerelevată până
în anul 1193, când a fost reprodusă, după Dreger, de preotul săsese din
EN

Codlea Druudt în „Sicbenbiirgische Quartalschrift”. Atestarea lui Rudolf.

cu diplomă cu tot, a fost publicată pentru întiașdată de J. E. Schuller
în Archiv I. (Iermanstadt 1841). Nici Schuller nu publică documentul
după original, ci după o copie din colecţiunea Braşoveanului Zrauseh.
/C

Toate reproducerile sunt făcute cu multe greşeli.

Textul diplomei din 1222 aşa cum este publicat de Zimmermann
în Urhundenbuch este un text cure nu există și n'a existat niciodată.
SI

Zimmermann publică anume drept unul dintre originale un toxt în care

invocaţiunea „in nomine sancte trinitatis ct individue unitatis este îm-
prumutată din atestarea dela 1917; — formula de confirmare prin apli-
IA

carea sigilului este împrumutată din atestarea regelui Rudolf dela 1280.
iar încheierea cu înşirarea martorilor este împrumutată din atestarea
dela 1260. — Zimmermann atrage atenţiunea usupra acestor operaţiuni
numai în note marginale cehivoce, Zimmermann mai corectează în tex-
U

tul publicat de el şi ortografia originalului, fără să pomeniască de co-

recturi. Aşa între altele scrie hospitalis şi hospites în loc de hosspita-
BC

lis şi hosspites, — damnificati în loc de dampnificati, — rairoda în loc

de zcaioroda san waiorode, — aufferi în loc de auferri, — dignoscitur
in loc de dinoscitur ete.

5) Vezi notele precedente.

 129

Textul „publicat mai sus este întru toate conform originalului. Cu-
vintele gi. frazele subliniate diferă în cele trei atestări, deşi este vorba
de atestarea unor copii după acelaş original. La acost loc înregistriim

Y
numai deosebirile mai isbitoare:
120U: 14 numite seuhucee cl incividue trinitalis, 1260 şi 1317: In no-

R
mine sancte trinitatis et individue unitatis.
1%8U: post presentis vite cursum; — 1260 şi 1917: post presentem

RA
cursum (în diploma din 1211 la fel: post presentein cursum).
1280: per pristalum nostrum Facate Juna, 1260: per pristaldum
nostrum Facatae Juna (Dreger: per Pristallum nostrum Patale Juna).
1330: Maciaetiss. Crucevury.. tartelowe, 1260: Michahelis Cruceburch

LIB
(Dreger: Cruczeburg).
1980: presentem paginam sibi iussimus bulle nostre Auree caractere
insigniri, 1260: presentem paginan sibi iussimus sigilli nostri hKarac-
tare roborare (1212: presentem paginam sibi iussimus sigilli nostri Ka-
ructere însigniri).

TY
1980: Briccio Wacien. Episcopis Electo ultra silvas existentibus
Theodoro filio etc. 1260: Briccio Wacien, Episcopis et Reginaldo ultra
silvano Electo existentibus et ecclesias dei feliciter gubernantibus,
Theodoro filio etc. 1317: Briccio Wacien. Episcopis existentibus et ec-

SI
clesias utiliter gubernantibus, Theodoro filio ete. (Dreser: Briccio Wa-
“lensi Episcopis. Electo cilra silvam exisltentibus, Theodoro filio etc.).
1280: novi Castri militibus, 1960 şi 1317:
ER novi castri comitibus (Dre-
ger: novi castri militibus).
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R Y
 RY
RA
LIB
TY
SI
IL, ER
Invaziunea Mongolilor din 1241
IV

și Transilvania
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R Y
 R Y
RA
|. Istoria curentă.

LIB
Secolele XII și XIII au văzut răsărind în Transilvania»
cari
în mijlocul populaţiunii autohtone, două popoare nouă
s'au menţinut în masse mai mult sau mai puţin compact e pâni

TY
se-
în zilele noastre: Ungurii și Suşii. Este adevărat că şi în
început uri de penetra ţiune un-
colul al XI-lea se pot constata

SI
în-
gurească în Transilvania, dar abia în secolul al XII-lea
ve-
cepe să se manifeste în mod mai simţitor influenţa noilor
ER
niţi asupra populaţiunii autohto ne.
Despre felul cum au imigrat în Transilvania aceste două
tare.
“popoare ni-au rămas, însă, numai puţine urme documen
IV

de
Dacă în ce priveşte imigraţiunea ungurească lipsa aceasta
faptul că această imi-
urme documentare este explicabilii prin
UN

re a
graţiune a fost mai mult o penetraţiune lentă, o deborda
prin Va-
masselor ungurești din șesul dintre Tisa și Carpaţi
au stat dintru' nceput în contact
lea Someşului, că imigranții
AL

prin urmare, şi isto-

neîntrerupt cu massele riimase acasă și,
ramuri se confunda, — nu tot atât de explica-
ia celor două
TR

imigrarea
bilă este lipsa de urme documentare în ce privește
— ca să întrebui n-
elmentului Teuton. Saşii din Transilvania,
mai târziu,
țiim dela început numirea sub care sunt desenaţi
EN

fără orice
— erau numai insule izolate într'o mare de străini,
tat şi, prin urmare,
contact cu continentul german îndepăr
/C

istoria lor era numai a lor.

de docu-.
Istoricii saşi au căutat pentru această lipsă
concepţ iuni
SI

mente o explicaţiune în consona nţă cu anumite

ele sau pierdut
istorice presumţioase şi au găsit-o în teoria:
IA

şi retrase-
în timpul invaziunii 'Tătarilor în Unsgaria (1241)
pe care au prădat-o , omorând , dând
rea lor prin Transilvania,
U

foc, jefuind).
BC

1) J. K. Schuller, Geschichte... „Der ganze siebenbiirgisch-saech-

sisehe Urkundenvorrath des zwâlften und der grăsseren THaelfte des 13
schon waehrend der Ver-
Jahrhunderts îst naemlich — wahrscheinlich
dureh die Mongolen — mit sehr wenigen Aus-
hocrunx des Tandes
nahimen verloren xegange ne.
 134

Istoriogratlia curentă a acceptat şi ea această teorie. Or,

Y
prădarea Transilvaniei de către Tătari este numai o greşită,
— uneori chiar tendenţioasă interpretare a documentelor și

R
cronicilor privitoare la această invaziune. Adevărul este că

RA
Tătarii în retragerea lor din Ungaria mau trecut prin Tran-
silvania şi, prin urmare, mau puiut nici s*o prădeze,
Multora poate li se va părea că este de minimă împor-

LIB
tanță stabilirea adevărului dacă 'Tătarii în retragerea lor
din Ung aria au luat drumul prin Transilvania şi au prădat-o,
sau nu şi-au luat drumul pe acolo şi. prin urmare nici mau pră-

TY
dat-o. Aparenţa aceasta este înșelătoare, pentrucă stabilirea aco-
stui adevăr va stabili şi un alt adevăr: fost-a Transilvania pe
la mijlocul secolului al XIII-lea o ţară prădată de Tătari și,

SI
prin urmare, deşertată de locuitori, sau a fost o ţară ferită de
ER
invaziunea Tătarilor și, prin urmare, un azil şi loc de refu-
sgiu pentru locuitorii din Nordul Ungariei pe unde sau revăr-
sat valurile Tătarilor?
IV

Studiul de faţă caută să contribuie la lămurirea acestei

chestiuni.
UN

In primăvara anului 1241, un puternie și numeros popor”

din Asia, Tătarii sau Mongolii (cum își zie ci înşişi. Numele
AL

însemnează vitejii), au pornit din patria lor îndepărtată şi,

prădând tot ce întâlniau în eale, au ajuns până la frontierele:
TR

dinspre Nord ale Ungariei, pe cari le-au trecut, dupăece au

sdrobit trupele trimise de regele Ungariei Bela pentru apă-
vrarea acelor frontiere. O mare armată ungurească adunată
EN

în pripă, — vreo 60—10,000 oameni, — a fost bătută în lupta

de lângă râul Sajo (pe malul drept al Tisei) și Tătarii sau
răspândit în pusta ungurească pustiind și prădând. Stăpâni-
/C

rea, lor a ţinut vreun an când, la vestea morţii marelui Khan,.

armatele tătăreşști s'au retas în grabă mare.
SI

„In retragerea lor din Ungaria, Tătarii au luat drumul

IA

peste Transilvania, care cu excepţiunea părţilor dinspre:

miază-noapte fusese ferită de urgia lor. Oardele barbare sau
prăvălit prin valea Mureșului, prin țara Bistriţei, prin văile:
U

Târnavei şi a Oltului, peste Țara Bârsei şi Secuime, liisând

BC

în urma lor prăpăd. In mijlocul drumului pe care se rosto-

golcau valurile dușmane erau presărate coloniile săsoşti”,?),

>) G. D. Teutsch, Geschichte...

 135

cari au fost distruse. Străbătând asttel Transilvania, 'Tătarii

în cele din urmă sau retras în Moldova.5).

Y
Aşa serie istoria curentă,

R
Să examinăm temeiurile pe cari se clădeşte uceastă

RA
istorie. A

II. Cronicile despre invaziune.

LIB
Invaziunea 'Vătarilor în Ungaria a fost un eveniment care
mare
a emoţionat în acele vremuri şi Occidentul, Fra anume
primejdia cu Tătarii să treacă şi în Apus, dincolo de frontie-

TY
rele Ungariei. Călugării fugiţi din numeroasele măniistiri
invaziu-
cari se găsiau în calea invadatorilor duseseră ştirea

SI
poate chiar
nii departe peste frontierele țării, cei mai mulţi
Numeroase cronici
înainte de a li văzut vreun invadator.
ER eveni-
păstrate în mănăstirile din Germani a au înregist rat
aceşti relu-
mentele şi este firesc ca știrile pe “ari le duceau
e.t). Cău-
IV

siaţi speriaţi să lie exage ate, uneori chiar fantastic

părăsire a mănăstir ilor a căror
tau şi ci o justificaye pentru
UN

de relugiaţi speriaţi
grijă le fusese încredinţată, Dela astfel
ată a tipului şi
datează cu siguranţă şi descrierea acea exuge
conul Toma din
avacterului tătar pe care o ăsim la Arhidiu
manuale le de şcoală şi
Spulato, dela care a trecut în toate
AL

oare, au picioare
ărţi de istorie. „Infăţişarea lor este îngrozit
albă...5).
scurte, piept mare, faţă lată şi pielea
TR

so
20: a Erwiezen wir naemliel,.
3) Ş. K. Schuller, Arehiv ], Dat.
Annah me berech tizi, dass die Mongolen aus Unsgarn
werden wir zu der
EN

heraut nach Siebenbiirzen gekonminen, und sich wabhr-

an der Marosch
burg în zwei Îlorden getheilt habenu
seheinlich in der Gesgend von Carls der heuti:szen
g und Bistritz nach
von denen die cine îiiber Clausenbur die siiul-
ina hinau sging , die amlere aber in âstlicher ichtun
Bukow
/C

des Sachs enlan des durehz og, und in dem “hale des Alt-
lichen 'Pheile
- und Szeklerland in die Mollau
flussex hinausgehend, dureh das Burzen
zuriickkehrte“.
SI

Fessler, Geschichte von Ungaru, Leipzi e

4) Foarte bine observă
Grăsslichkeiten nicht verges-
1867. „Doch măgen wir heim Tesen dieser
sie uns orzâhlen, deren Ge-
sen, dass es alte Mânchenehronisten sind. die
IA

îst die Dinge zu iibert reiben und dureh solche Uebertrei-

wohnheit es
n Rrait und Sehmu ck zu verlei hen“.
bungen ihren Werke
atquo Spalatensium:
5) Thomas, istoria Salotinarorum Pontificum
breves habent tibias, sed
U

„Terrificum valde exhibent faciei aspeetum,

îmberbis gena et naris adun-
rasta peetora, lata est facies et cutis alba,
es simili modo nil pa-
BC

*, hreves oculi, spatio longiore disiuneti... Momin

ntoru m percep tione curant es sola erudel itate pascuntur, usum
ene de alime
rum et inunu ndoru m carnib us indifferenter ntun-
panis ubhorrent, mundo
...“
tur et lae coneretum cum sanguine potant equino.
Fessler, op cit. greşeşte însă când afirmă că arhidiaconul Tomu „a
iunii Tătarilor nu-
avut prilej să-i vadă. Thomas a seris istoria îinvaz
 136

Dintre numeroasele aceste cronici numai două pomenesc,

însă, şi de invadarea Transilvaniei de

Y
către Tătari. Pome-
nesc, însă, de această invadare în termeni atât de exageraţi,

R
în aceaş vreme cu precizări de nume atât de neobişnuite,

RA
încât chiar fără a mai examina împrejurările şi timpul în
cari s'au scris acele cronici rămânem cu impresiunea că stăm
în fața numai al unui rod al fantaziei.

LIB
Dela început ne isbeşte un fapt interesant. Nu toate aceste
eronici sunt contimporane evenimentelor. Cu cât sunt însă mai
nouă, cu atât mai mare rol joacă în ele fantazia, câtă vreme

TY
cele contimporane sunt mult mai sobre. Şi cu cât autorii lor
sunt mai aproape de teatrul evenimentelor, cu atât sunt mai
miăsuraţi în descrierea acelor evenimonte.

SI
Așa avem, spre pildă, vechile cronici ungurești, scrise pe
pământ unguresc, de cronicari unguri. Nici unul dintre acești
ER
cronicari nu pomenește de prădarea Transilvaniei de către
Tătari (în retragerea lor din Ungaria). Chiar şi despre inva-
IV

ziunea. Ungariei pomenese numai în rânduri scurte,

Cronicarul Simon de Reza, „cleric credincios” al regelui
UN

Ladislau al III-lea (fidelis clericus...), care și-a seris cronica

pe la sfârşitul secolului al XIII-lea, în timpul domniei regelui
Ladislau (1276—1290), prin urmare destul de aproape de eve-
AL

nimente, spune doar că în anul 1241 Tătarii au invadat Uun-

garia din trei părţi cu o armată de 500,000 de ostași şi 40,000
do centurioni și decurioni şi au înfrânt urmata regelui lângă
TR

râul Soio, unde a pierit aproape întreaga armată a ţării.

(„Istius quidem in diebus Mongoli sive Tartari de tribus par-
EN

tibus regui în Hungarian adeunt, cum quinquies centenis mil-

Libus armatorum habentes adhuc centuriones et decuriones millia
XL. Quibus în Soio rex prefatus conveniens a Mongolis de-
/C

vincitur Anno Domini BCOXLI. Ubi fere tota regni milicia

est deleta, îpso Bela coram eis ad mare fugiente”).t).
SI

Aceleaşi rânduri seurte le are și cronicarul Joan Thurocz,

caro şi-a scris croniea în secolul al XV-lea, utilizând alte cero-
IA

nici vechi. Il mai adaogă cii Tătarii au rămas în Ungaria

tvei ani și că după retragerea lor a dat peste ţară o foamete
U
BC

mai pe baza celor auzite dela refugiaţi şi dela arhiepiscopul de mai târ-
ziu Rogerius. Mai ales, însă, a scris po baza celor auzite dela membri
curții regelui Bela şi alţi nobili, cari se refugiaseră, împreună cu re-
gelo, la Spalato. ,
6) Magistri Simonis de Keza, Gesta Hunnoruwm et lungarorum... La
Zndlicher, Rerum Tungaricarum Monumenta Arpudiuna. Sangalli 1849.
 137

îngrozitoare, care a secerat mai multe victime decât pieriseră

în captivitate sau de săbiile Tătarilor. („Anno Domini 1241

Y
ipso Bela regnante, Mangale sive Tartari cum quinquies ce

R
tenis millibus armatorum, regnum Hungariae învaseruut.
vincitur.

RA
Contra quos Bela Rex, juxta flumen Seo praelians,
In quo praelio, fere extinguitu r militia regni Hungariac uni-
versa. Ipso vero Bela Rege, ud mare fugam faciente, Tarturi

LIB
usque îbi ipsum. crudeliter însequuntur. Manserunt enim îpsi
Tartari în Regno Hungariae tribus annis. Et quia seminare iîl-
lis temporibus non potuerunt Hungari, ideo multo plures, post
exitum corum, fame perierunt, quam îlli, qui în captivita-

TY
tem duceti sunt et gladio ceciderunt”).7).
Cronicile vechi ale unor mănăstiri din Austria, din cari

SI
a publicat extrase privitoare la Austria și Ungaria canonicul
Matthaceus Mareschalcus la - începutul secolului al XVI-lea,
ER
seriu şi mai puţin. Cronica monasterii S. Vdalrici ct Afrue
are numai rândurile: „1241. Regnum Ungarie, quod 350 aunis
duravit, a Tartarorum gente destruitur”. Iar cronica Elwan-
IV

(în
gensis monasterii la fel: „1241. Tartari Polonia, Tusciam
UN

desolutio nem re-

loc de Ruseiam) et Ungariam ad generalem
degerunt” 8).
mai
Cronicile-anale ale mănăstirilor din Germania sunt
de o deosebită sobrietate gă-
bogate în amănunte. O deseriere
AL

Coloniensi s. Din
sim în analele mănăstirii Sancti Pantaleonis
dela
deseriere se vede că ştirile reproduse în anale provin
TR

refupia-
numeroșii călugări, predicatori și minoriţi, cari se
ni răsboiul contra
seră în Germania vestind acolo pretutinde
EN

"Tătarilor.
Analele aceste spun textual:
est au-
„1241. IHoce cuno clades exitialis populi christiani
/C

crudelitei e
Cita upud nos de adeentu Tartarorum, de quoru»i
gons,
vures nostre tinniunt et corda contremiscunt. Ilec autem
SI

parubus Scithie longe ultra

prout dicitur, egressa ex ultimis
et adinarinos
puludes Mcothides multos populos trunsmarinos
IA

hoc anno circa

perdomuit, et subiugatis sibi Ruseie regnis;
Exieus e Polonia pre-
quadragesimum Polonia, est îngressa.
U

dicta gens JMoraviam întrat et. quod incredibile dictu est,

BC

Chronica Muusarorum.. La Schwandtner,

7) Joannis de Thurocz,
Seriptores Rerum Mungaricarum. Vindobonae 1746.
Reruni Cermanicurum seriptores.
2) Vezi: Freher,
 138

unius diei et noctis spatio per quuluor dietus pertransitis ra-

pidis fluviis mota est, totum. devastuns Moruvian preter cas-

Y
tra et locu munita. În transitu etiam fines Missinensis dio-

R
cesis attigit ct îbi plurimus personus peremit. Inde in Hun-

RA
arian perveniens, adiuneta sibi gente Comanorum trucu-
lenta, cruentissima cede devustat. Rex Hungarorum illis oc-
curens, copiis iustuurutis, cum validissimo exereitu super ri-

LIB
pam cuiusdem amnis consedit. Tartari aero cum. Comunis
nocte quadam, die vix illucescente, amnem supra et infra ar-
lificiose traiicientes, exereitum Hungarorum incautum Înva=

TY
dunt. Eatinetu referuutur îbi sexagiuta Hungarorum milia,
inter quos duo episcopi et multi Theutonici, Cullici tam no-
biles quum vulgares periere. lex vero Hungarorum. fuga

SI
elupsus, cum paucis rix cvasit. Nee mora, Tartari bestialiter
sevientes, omnem Ilungarorum residuam regionem
ER vastant,
incolas conterunt ct fugant. Nec mirum, cum. totum regnun
Hungarie fere nullam civitatem muris munitam habuerit et
IV
eastra firma... Ba hoc conflictu et unle conflictum tam. Polo-
nie quam Hungarie multi fratres Predicatores ct AMinores eva:
UN

serunt, qui signo crueis per tota fere Theutoniam clericos et

laicos adversus predictos burbaros armaverunt... Timor NOR.
modicus eiusdem barbare gentis remotiores etiam. partes, non
AL

solum. Galliam sed et Burgundiam et Mispuniam învasit, qui-

bus nomen Tartarorum untea incognitum. Țuit. Multa quidem
de ortu, ritu et victu prudicte barbare gentis audimus incre-
TR

dibilia et omnino inhumana, que nondum nobis plene cognita

supersedimus huic scribenda, donee nobis super hoc mera ve-.
EN

ritas iluceseat, quum loco congruo ducemus ponendum”.

Intro altă cronică, „Gesta Treverorum”, găsim rândurile:
„1241. Invaserunt îgilur Hungarie partes, Boemia,
/C

Poloniam et finitimus regiones, omnia vastantes, nulli homi- -

nun. purcentes, senes et iuvenes, diviles et pauperes, mulieres:
SI

cum parvulis înterficientes, matronarum et virginum. pudi-

citie incredibiliter nocentes, conmessulionibus, luauriis, in-
IA

munditiis intra templa Deo sacrale ruccantes, villas et cccle-

sias, oppida et cenobia puris în destruendo hubentes” .
U

Şi iarăş într'o altă „Annales Trisucenses”, în cari se cu-

BC

prind însemnările unor călugări predicatori (dominicani) diu-

two mănăstire din Carintia (breves adnotutiones fratrum
Praedicatorum conventus Prisaci in Carinthia) găsim rân-
durile: „Anno domini 1241 Tarthari totam Ungariam gladio-
 139

et incendio derustarunt. Eodem anno in octatu sancti JMicha-

elis sol obscuratus est, que fuit în Dominica”?).

Y
Mai sunt şi alte cronici şi anale cari fac amintire de in-

R
de
vaziunea 'Tătarilor. Numai una singură, însă, aminteşte

RA
şi, în legătură, de
o invaziune a 'Tătarilor în Transilvania
distrugerea oraşului Sibiu.

LIB
III. Distrugerea Sibiului de Tătari.
In mănăstirea Situl Petru a călugărilor dominicani (pru-
(Germania, provincia Thuringia) sa

TY
edicutores) din Erfurt
cronică. In ea se găseşte peniru anul 1242
păstrat o veche
„Eodem «nno Tarturi în Unguria,
următoarea însemnare:

SI
castro run, ciritatem. diclam Hermanni
terra videlicet septem
peremerunt”.
villam în Aprili expugnantes usque ad centum
ER
însemn are o însem-
Tstoriografia săseaseii vede în această
nare contimporană 10) şi conelude din ca că Mătarii au îre-
IV
prădat şi orasul
cut prin Transilvania şi în drumul lor au
traduc erea vechiului
Sibiu, — pentrucă Hermenni rillu este
UN

lui Iermanni.
nume german al Sibiului Hermansdori, Satul
Hermannstadt.
din care mai târziu sa lăcut actualul nume
Cronica aceasta nu este însă o cronic ă contimporaună, ci
unea 'Tătarilor —
AL

datează — partea în care se ocupă de invazi

Cronica aceasta
numai dela începutul secolului al XIV-lea.
(însemnarea eve-
este anume o compilaţiune din care o parte
TR

1215) este făcută pe.

nimenielor dela anul 1100 până la anul
dela 1215 până la 1335)
la anul 1276, iar restul (evenimentele
EN

mult după acea.11).

vezi: Jonumenta Germaniae histo-

9) Pentru toate aceste anale
/C

THanno verae 1872.

rica. Scriptores. Tomus NXII.
1. p. 65: „Ueber Hermann-
10) Teutsch, Geschichte... Leipzig 1874,
staats Geschick hat sich die Kunde in der Chronik des St. Peterklos-
SI

rmâneh sehrieb oder bracehte

ters zu Erturt erhalten — cin Dominikane
sie dahin“ .
Hermannstadt. Pas. 20. „Dio Dominika-
Kirehengeschichte,
IA

Idem,
hatten vor allem in Herma nnsta dt schon vor dem
ner (Predigermânche)
menhang mit dem Dominika-
Mongoleneintall ein Kloster. das in Zusam des
în Erfurt stand, welches în seine Chronik die Zerstârung
nerkloster
U

cintrug“.
Hermannstiidter Klosters durch die Mongolen
uer, Dio Chroni k von Sanct Peter zu Erfurt. Leipzig
11) G. Granda
in zwei verhâltnissmaessig ziemlich
BC

1881. „Die Chronik... ist uns lediglich letztere

Jahrhundert erhalten, —
neuen Abschriften aus dem 16-ten
cine mitunter mangelhatte Copie der ersteren'.
Leipzig 1893.
Idem, Idem, Neu eingeleitei von W. Wattenbach,
ation, welche
„Die Chronik ist eine spiăter bis 1355 fortgesetzte Compil
kurz nach dem Jahre 1276 verfasst wurde...t*.
 140

Că nu avem de a face decât cu o însomnare la baza că-

feia nu sunt fapte contimporane, ci numai fantazia înfier-

Y
bântată a unor călugări cari au trăit mult mai târziu, — o

R
dovedeşte însuş numele ce se dă Transilvaniei: septem. castra.

RA
Septem castra este traducerea unui nemţese Siebenbiir-
gen, în care prima parte a cuvântului a fost greşit interpre-
tat drept numeralul sieben-şapte. Numele acesta de septem

LIB
castra ce s'a dat Transilvaniei datează abia dela sfârşitul se-
colului al XIII-lea, mult după invaziunea 'Tătarilor, pentrucă
înainte de această invaziune nici n'au existat încă cetăţi nici
în Ungaria, nici îu Transilvania, cum recunoaşte însăş isto-

TY
riografia săsească.!2). Cetățile au fost ridicate numai după
această invaziune a 'Tătarilor și ridicarea lor a fost determi-

SI
nată în mare măsură chiar de teama unor posibile nouă in-
vaziuni. Chiar în anul 1247 Papa Inocenţiu al IV-lea se adre- ER
sează Episcopilor din Ungaria şi ecomunicându-le că regele
Bela i-a seris că în Ungaria sunt svonuri că Tătarii se gân-
IV
dese la o nouă invaziune („Qun, sicut ex parte curissimi în
Christo filii nostri regis Hunqurie illustris, nobis este întima-
UN

bun, adventus Tartarorum ex parte Hungarie timeatur..”),

îi roagă să îndemne credincioşii să ridice cetăţi de apărare
contra lor.15).
Şi deşi, prin urmare, Siebenbiirgen-septem castra în rea-
AL

litate n'are nici o legătură cu „sapte celăți”, numele acesta de

septem custra totus ma puiut să ia naştere decât într'o vreme
TR

12) J. K. Schuller, Archiv... P. 20: „Die Burg, welche die Urkunde

EN

von 1268 (bei Rudana) erwâhnt, mochte wobhl erst nach dem Abzuge der
Mongolen erhuut worden sein. leberhaupt war die Anlegung von Burgzen
auch in Ungarn eine natiirliche Yolge jener Katastrophe. Dass aber die
Sachsen in Siebenbiirgen sich hinter dem Bollwerke ihrer Ortschâften
/C

geschiitzt (wie Lder, De initiis annimmt) ist diplomatisch so wenig cr-

wiesen, dass aus hozers Frziihlung vielmehr das Gegentheil hervorgeht...
Die Befestigung der Kirchen durch Rinemaucrn und Graeben ist er-
SI

weislich viel spiteren Ursprunges...

G. D. Teutsch, Geschichte, ed. Kronstadt 1852 seriu încă: „Die Boll-
werke, welche die DBewohner, gesehreekt von dem Schicksal des Nach-
IA

barreichs angelegt hatten, halften nicht viel. Nur wenige Burgen wider-
standen, darunter wobhl die in friiherer Zeit von den Sachsen angelezten“,
In ediţiunile ulterioare însă a eliminat și el fraza din urmă „Nur
U

Wenige..., care vorbeşte de cetăți ridicate înainte de invaziune.

13) Fejer, Codex dipl. 1V. 1
In acelaş an Papa Inocenţiu al IV-lea îndeamnă şi Cavalerii Ioa-
BC

niți să ajute Ungaria contra 'Pătarilor, promiţându-le *...votis, familie

vestre ao omnibus aliis, qui vobiscum, signo 'crucis assumto, in Unga-
riam contra Tartarorum processerit feritatem, illam indulgentiam idem- ”
que privilegium... que transeuntibus in terre sancte subsidium in gene-
rali cousilio sunt concessa.”
 141

când existau deja cetăţi. Numai existenţa unor cetăţi a pu-

tut face ca numele de septem castra să fie acceptat, oricât de

Y
greşită să fi fost etimologia nemţescului Siebenbiirgen.

R
Dar şi numele ce se dă Sibiului — villa Hermanni — este
un nume pe care acest oraș l-a avut numai mult mai târziu.

RA
Numele latinesc al Sibiului a fost întotdeauna Cibinium,
scris la început cu diferite ortografii. Documentele pomenesc

LIB
— pentru întiașdată — la 1192 de un prepositus Cipiniensis,
la 1199 de un Desiderius ..prepositus de Zebyn, la 1211 de o
Scibiniensis prepositura, la 1212 de ecclesia cibiniensis. La
1299, întrun act al comunităţii Sibiului, se vorbeşte de îudi-

TY
ces, iurati ac tota communitas ville Cabiniensis şi de o casă
pe care comunitatea o dăruieşte unor călugări ca să facă din

SI
ea spital (quandam domaum... in Cybinio iacentem). Oraş, ce-
tate, civitas este numit Sibiul pentru întiașdată lu 1326 în-
ER
tun document al Capitlului diecezei de Alba-lulia, în care
se înregistrează deelaraţiuni de martori, între altele deelara-
IV
țiunile lui Johanes de civitate Zybiniensi.
Pentru întiașdată şi o singură dată în tot cursul secolu-
UN

lui al XIII-lea se pomeneşte de numele german de mai târziu

al Sibiului, anume la anul 1225, în legătură cu o donaţiune de
pământ ale cărui hotare sunt indicate ca atingând între altele
/erman și Reutel
hotarul caro desparte teritoriile satelor
AL

(msusque ad metam que diviuit territoria de villa Hermannă

ct de villa Reutel...”). Dar şi în acest document se vorbeşte
TR

a pământu-
de o Zebeniensi ecclesia, ea de fosta proprietară
lui acum dăruit. De altminteri acest document ni sa păstrat
EN

numai într'o atestare din 1359.

Faptul că documentele publice vorbesc în mod constant
acesta
de Cibinium ca de numele Sibiului dovedește că numele
/C

de Hermannsd orf
latinesc este mai vechiu decât cel german
documen-
(sau, mai târziu, Hermannstadt), pentrucă altiel şi
SI

ă ar fi împrumutat , asimilâu-
tele şi populaţiunea ne-german
cu alte nume vechi ger-
du-], numele german, cum a făcut
IA

latines:
name şi cum au lăcut Ungurii spre pildă cu numele
că numai întrun
de Cibinium, făcând din el Szeben. Şi faptul
U

de interes local (stabilirea de hotare) se pomenește

document
de villa Herman-
de pilla Hermanni mai dovedește că numele
BC

de Cibinium,
ni n'a fost dela început identic cu celalt nume
unei părţi a Sibiului, a unui
ci va fi fost poate numai numele
numele unui sat în
cartier locuit de Germani, sau va îi fost
 142

apropiere de Cibinium, cu eare eu timpul s'a contopit, numele

german de /lermuansdorf prefăcându-se în Hermannstadt, —

Y
cel latinesc rămânând însă şi mai departe exeluziv Cibinium.

R
Acesta a fost de aliminteri cazul și cu numele orașului
Brasot, de care se pomenește mult înainte de numele ger-

RA
man de lKroustudt-Coronu.
Să revenim însă la eroniea dela Erfurt. Faptul că la în-

LIB
ceputul secolului al XIV-lea într'o mănăstire din inima Ger-
manici cineva pomenește de o prădare a Sibiului de către 'Tă-
tari, întâmplată aproape cu 100 de ani mai nainte, — nu poate
să fie niei o dovadă că lucrurile întradevăr sau întâmplat

TY
aşa, mai ales că nici o cronică locală, nici un document îndi-
gen, nici macar tradiţiunea locală sau naţională n'a păstrat

SI
nici cea mai ştearsă amintire a unui dezastru de felul celei
pomenite în cronica dela Erfurt. ER |
Şi este interesant că o altă cronică, tot ain Eriurt, aceasta
însă făcută de un călugăr franciscan (Chronica minor cuc-
tore minorita Irphordiensi) ave pentru anul 1241 numai în-
IV

semnarea „luno domini 1241 peregriua turba, burbarorunm

UN

gens ferocissima, ydolorum cultibus dedila, scilicet Tartari,

în Ungaria et Polonia christianorun multa milia occiderunt”.
*
AL

Istoriografia curentă ştie, însă, şi de o altă „ceronică”, în

zare se pomenește mai pe larg de invaziunea Tătarilor: Cro-
TR

nica dela Epternach. Această a dona „eronică” în realitate

nici nu este o cronică, ci o simplă însemnare scrisă pe dosul
unei file dintrun manuseris de conţinut religios, care actuul-
EN

mente se găseşte în Biblioteca Naţională din Paris. Profeso-

rul german Wilhelm Wattenbach a atras asupra lui atenţiu-
/C

nea într'o revistă germană din Transilvania!), arătând că

manuscrisul a ajuns la Paris din mănăstirea călugărilor Be-
SI

nedictini din Epternaeh, în Luxemburg.

Manuserisul acesta este în limba latină şi se găseşte în
IA

Biblioteca din Paris sub titlul „Pupert sur les divins offices”,
Manuscrisul propriu zis începe cu o „Praefatio gobardi
U

lugdunensis archiepiscopi super untiphoniariun”. Pe ultima

pagină a manuserisului (pag. 100) se siiseşte în dosul paginei,
BC

am la mijlocul ei, următoarea notiţă (vezi reproducerea fo-

tografică a paginei):
14) Korrespondenzulult pe anul 1878.
 143

„<Iuno incarnelionis Domini 1241, ipsu die resurreelionis

dominice Tarturi per Alpes et silvus irrumpentes, Rodanan

Y
quoddam oppidum Ungarie intraverunt, et IIII miliu homi-

R
num tel amplius ibidem interemerunt. ode die aller ex-
Tartarorum ingrediens proriucium que

RA
hercitus corundem

Co AR Ţ

LIB
pă

- pi
ab
« 7 ae.
vf să a Aa fi
O; „ps deal, fomibrece.ag
a Ă RA

TY
a - e.
,„peea_ et 61 pp Riga pe
Pr „euro a
=: e:
Ra De 1

SI
Fata cara „es mpa, at : Se
. . pa. .f ..

ER
IV
UN

Law atat: pe P muza îm, pomi

CE auf (inaă mi.

Asa esta cea, cur wii br
, vb fmmabă iTileiSf tata șfmae iu Fuga lapte mob 9 af UD ardea roi
AL

9 îşipa Ade scie we s 90 în „si aie Ei afis £rue meri «

7
îiT-
cai .
Desitufa d e,o
tt. sotisţiaut After „bre tut "prma”
şa

« da facare
NAN
dh wi ÎEDE dica în reparată:
e
TR

a în that ta zei Disttitoafdle

1 ete “pavat pet | ateu |. e eter «a mall?ja i, ,
ga paE i fos poe îi A „4
aroma ati cifu.
ui Ai edarte În Stei p pi 75 Ai
. n 4 [baruuara iz
ia a 3 >. sTucgge Ir Y sp JE: arii
mat! ie
il spa TA Fcof aa ca Cl
|: rue Za iad cota vi jar
EN

unt ci Pot * pier? auda fa eco pe

te e Pe
ta bo temp: ien jeg feb i
,
ii av mate preot |
Pre ne Pot le
/C
SI
IA

„Cronica“ dela Epternach.

Burzu dicilur, ducem exhercitus Transilvane terre cum onni-

bus suis înterfecit. Feriu II ciusdem ebdomude în opido quod
U

Nosa dicitur ceciderunt ex Christiunis VI milia NIIII. Feriu

BC

V ceciderunt în villa que Kumelburch dicitur amplius «ua

XXX milia. Itom feria quinta ante dominicam Alisericordia
ceciderunt în civilate que villa Hermanni dicitur plus quam
 144

C milia. Eodem die rex Ungarie Bela habens exhercitum po-

puli înnumerabilis conflicturus cum Bathun seniore rege Tar-

Y
tarorum, vix fuga elapsus, amisit de suis, dictu miserabile,

R
C. C. milia et amplius, et în eodem conflictu ceciderunt I17

RA
episcopi et duo archiepiscopi. Item în quodam castro quod
dicitur Cluse cecidit infinita multitudo Ungarorum. Item con-
tigit în Vuradino et villa quod dicitur fratrum Thonie et în

LIB
alba civitate Transsilvana et in villa Zaliz”.
Istoriografia săsească face din această notiţă aruncată
pe dosul unei file de manuscris un „manuscris al mănăstirii

TY
Epternach de pe Rhin... care ni-a păstrat, alături de preţioase
date cronologice, amănunte despre marea catastrofă care a
dat peste orașele săsești din Transilvania”.15). Un profesor

SI
universitar sas face din notiţă chiar o „splendoare de ero-
nică”, adăogând că eaa fost luată ER din mănăstirea dela Ep-
ternach de armatele revoluţionare franceze în 1794. Profeso-
rul acesta indică chiar și drumul pe care l-a făcut ştirea.
IV
aceasta din Transilvania ca să ajungă în mănăstirea acea
îndepărtată din Luxemburg: călugării benedicţini vor îi dus
UN

sau transmis fraţilor lor călugări din Epternach ştirea „pre-

țioasă” despre distrugerea Transilvaniei, pentrucă nu încape
îndoială că „între cei vor îi fost permanente legături încă din
AL

timpul eruetatelor”.16).
Cine a seris, când a scris această notiţă? Nu se ştie. Că
nu este o însemnare contimporană evenimentelor rezultă.
TR

chiar din „datele cronologice” şi statistice imposibile.

„In Dumineca Invierii Tătarii, trecând peste munţi şi pă-
EN

15) Teutsch, Ueber die Anfinge... Pag. 7. „Eine Handschrift des

Ylosters Epternrch am Rhein... hat uns weitere Finzelheiten des
prauxamen Unzgliieks von Nodnu. von NOSEN Aus dem lurzenland, von
/C

Kockelburye und „Hermannsdori” zusleich mit wertvollen chronologischen

Angaben autbewahrt”. .
16) G. Kisch, în Iorrespondenzblatt pe 1903: „Die... zum Jahre 1241
SI

mitgeteilte Chronik aus dem Kloster „Epternach”, welche uns so iiberaus

wertvolle Nachrichten îiber die damalisen deutschen Ansiedlungen in
Siebenbiirgen bringt...”. Si mai departe „Aus diesem Epternach-Echter-
IA

nach ist die prăchtige Klosterehronik 1194 von. den franzisischen Revo-
lutionâren gelegentlich der Zerstorung des alten... Klosters nach Paris
geschatit...”.
ce revista „Szâzadok“, Budapest 1881,
U

Şi aceste le scrie isch după

arătase că „splendoarea de cronică” este numai o simplă notiţă răsleaţă.
pe 1921 HKisch continuă: „Es ist mehr als
BC

“In Korrespondenzblatt
wahrscheinlich, dass die siebenbiirgisehen Benediktiner ihren Kloster-
briidern, von denen sie” cin Jahrhundert răumlich getrennt waren, und
mit denen sie den Verkehr (zur Zeit: der Kreuzziige) jedenfalla aufrecht
erhalten, die wertvolle Nachricht iiber die Zerstărung der siebenbiirgi-
schen Orte Rodna, Nâsen... iibersendeten”.
 145

duri au ocupat Jodanu, un oraş în Ungaria, omorând acolo

mai bine de 4000 oameni. Aceaș zi o altă armată a intrat în

Y
țara co se numeşte Burza omorând pe ducele armatei ţării şi

R
pe toţi ai lui... Lângă oraşul Vosa au omorât 6014 creştini...
Lângă, orașul Jummelbureh se spune că au omorât mai bine

RA
do 30,000... In oraşul care se numește villa Mermanni au omo-
vât mai mult de 100,000... Accaş zi au bătut armata recelui

LIB
Bela omorând vreo 200,000 oameni... Intr'un castru oarecare
co se numește Cluse au omorât un nesfârșit număr de Un-
guri... Tot aşa în Varudino şi în satul căruia i se zice /ru-
trum Thonie şi în oraşul ulba transilvăneană și în satul

TY
Zaliz”.
Istoriografia săsească a srăbit să identifice numele înși-

SI
rate: Rodana este Rodna, Burza este Țara Bârsei, Nosa—AN'ij-
sen (Țara Bistriţei), Kummelbuch—Hochkelburg,
ER villa Her-
manni—Hermannsdorf (Sibiu), Cluse—Cluj...
La aceste exagerări fanteziste, aruncate pe dosul unei file
do manuscris, nu so știe când şi nu se ştie de cine, — în orice
IV

caz însă nu înainte_de începutul secolului al XIV-lea sau târ-

UN

ziu sfârşitul secolului al XIII-lea, pentrucă înainte nu se po-

menesc cetăţi în Transilvania şi documentele indigene nu
pomenese de nici unul dintre numele înşirate, — se reduce
„splendoarea de cronică” a călugărilor din mănăstirea dela
AL

Epternach (Epternay).
TR

IV. Rogerius şi invaziunea Tătarilor

în Transilvania
EN

Mărturia clasică a istoriografiei curente invocată pentru

a dovedi că 'Tătarii în retragerea lor din Ungaria au luat
/C

drumul prin 'Transilvania și au prădat-o, — nu sunt însă ero-

nicile de cari ni-am ocupat mai sus, ei descrierea pe care ni-a
SI

lăsat-o canonicul din Oradea Rogerius despre invaziunea 'Tă-

tarilor al cărei martor ocular a îost.17). Canonicul Rogerius
IA

13) Magistri Rogerii Canonici Varadiensis, Carmen miserabile supe

Bela IV Negis per 'Lartarus
U

destructiono Negni Iungariae temporibus

facta,
Peproducerile din text sunt făcute după textul publicat de Pudli-
BC

cher, Monumenta Arpadiana,

„Carmen miserahile” a fost publicat întâiaşdată de Ipiscopul
Orăzii-Mari Ioannes Pruiss ca anexă la Cronica lui Thuroezi (Briinn
1188), Rogerius își dedicii povestirea lui Joanites Pestheniensis cecclosiae
episcopus, din care unii istoriograti au fiicut un episcop al Pestei. câtă
10
 146

era Arhidiacon la Ovade când Tătarii au ocupat acel oraş.

A fugit dinaintea lor, dar mai târziu a lost făcut prizonier

Y
şi a fost nevoit să-i urmeze în toată retragerea lor până ce

R
în cele din urmă, ascunzându-se în pădure, a reușit să scape

RA
şi să se înapoieze în ţara sa. Rogerius descrie, pe alocuri
cu exagerări mari dar explicabile, barbaria Tătarilor în re-
tragerea lor. Deserie pustiul ce-a rămas pretutindeni pe urma

LIB
lor, dar nu spune cu nici un cuvânt că retragerea aceasta a
Tătarilor a avut Joc prin Transilvania. Cu atât mai puţin
spune că retragerea a trecut prin ţinuturile Transilvaniei lo-

TY
cuita de Saşi. ”
Când, prin urmare, istoriografia săsească îl citează pe
Rogerius şi, iraducând deserierea lui, îi atribuie atirmaţiu-

SI
nea că în retragerea lor „Lătarii cşind din Transilvania au
intrat în Cumania” şi mai adaogii şi explicaţiunea „adică în
ER
Moldova”,'5), aceustă istoriografie falşifică cuvintele lui ho-
gerius, penirucă el spune „cum cexirent Hungaria, Con:u-
IV
niam intrare coeperunt”, adică „eșind din Vngaria, (nu din
Transilvania) au început să între în Cumania”.
UN

Din nici un rând alui Rogerius nu se poate deduce că

retragerea 'Tătarilor s'a. tăcut prin Transilvania penirucă cu-
vintele de „ultra silrus” pe cari le spune cu un prilej în des-
criereu retragerii („et sic retrocedendo peulalim perrenimus
AL

ultra silrasT ubi pemanserat populi multitudo” — adică „și

retrăgându-ne aşa pe încetul am ajuns dincolo de păduri,
TR

unde rămăsese mare mulţime de oameni”) — nu însemnează

nici decum
Transilvania.
EN

Acesti ultra silrus alui Rogerius nu este o indieaţiune

peogruiică, ci numai una topografică, cum rezultă din chiar
descrierea acestei retrageri a 'Tătarilor,
/C

Rogerius pomeneşte în descrierea sa de 19 ori de păduri,

de sileus, — întotdeauna în înţeles topoerafie, nu geografic.
SI

Pentru întiașdată pomenește de „păduri” în capitolul XX,

în care deserie invaziunea lui Caden, una dintre căpeteniile
IA

vreme un episcopat ul Pestei ua existat niciodată. Numele de Pesthenicnsis

U

esto foarte probabil o ceroure de copiat a copistului în loc de Joannes

Prenestinus cpiscopus (Legat Papal), despre care se ştie că a tost mare
BC

patron alui Rogerius. Cum nu ni Sa păstrat orisinalul, nu putem şti

ducă într'adevăr acesta este cuzul.
'Pot eroare a copistului irchbuie să fie şi anul 1242, pe care Noserius
îl indică drept anul în care Tiătarii au invadat Ungaria.
18) G. D. Teutsch, Geschichte... Toate ediţiile: „Als die Monzolen
aus Sicbonbiirgen zogen, kamen sie nach Kumanien (d. i. în die Moldau)”.
 147

“Pătarilor. Rogerius spune anume „ex Cudau,

inter Ruscian
ue Comanian, per silvas, trium dicrun hubens
iter site via,

Y
pervenil ad divitem Rudanum, înter magnos montes positem

R
Teutonicorun villam, Regis argentifodinam, în qua moraba-
tur înnumera populi multitudo”. Adică, Cadan a umblat trei

RA
-zile prin păduri între Ruscia şi Cumania până ce a ajuns la
bogatul oraş german Rudana ete.

LIB
Acest per silvas alui Rogerius nu poate să fic interpretat
-ca o indicaţiune în sensul că 'Tătarii ar îi trecut în Transil-
-xania. Numai identificarea lui Ruduaua cu Rodna a servit
istoriograiici curente prilejul să deducă că Cadan a intrat în

TY
“Transilvania. Nogerius însă nu pomeneşte cu nici un cuvânt
de Transilvania. El spune numai că Cadau a umblat trei zile

SI
prin păduri, până ce a ajuns la Rudana. Rogerius nu spune
nici macar că oraşul Rudana. ar îi în Transilvania, ci adaogă
ER
numai că este așezat între munţi înalţi în cari se găseşte și
argint şi că este locuit de Germani.
Rogerius - povestește mai departe că locuitorii Rudanci
IV

fiind homines belicosi... extra zillam, per silvas et montes eis

obviam exierunl... adică, esind din oraş locuitorii au trecut
UN

prin păduri şi peste munţi în întimpinarea Tătarilor. Acestia

Sau prefăcut că se retrag şi Rudanenii sau înapoiat veseli
în oraş şi s'au pus pe chef (populi, armis depositis, înebriuri
AL

vino, prout 'Teutonicorum furia exigil, inceperunt). Cadan,

însă, a revenit pe neaşteptate şi locuitorii, surprinși la beţie,
TR

aăndu-și scuma că nu pot resista, au închinat oraşul Tătari-

lor, Cudan, sub sua proteetione villa receptu, Ariscaldum co-
mitem zillae cin electis sexcentis armatis Teulonicis, suis mi-
EN

litibus associavit sibi, venire cum cis încipiens citra silvas.19),

“Si sub conducerea acestor 610 de Teutoni, irecând munţi şi
/C

păduri, Cadun a ajuns pe neaşteptate înaintea oraşului Orade.

(Cap. NSXIV: Cadan rex. Rudana expugnula... clegunliores
SI

soxeentos urmntos 'Pulonicos elegit.. Ii, prucstantibus duca-

tum Tartaris, per silvus ct nemora... Drope Varadinum cizita-
IA

tem subito adrenerunț).

Tătarii au cucerit prin viclenie și Oradea, prădând şi
au putut să scape s'au
U

omorând fără cruțare. Locuitorii cari

=
BC

19) J. K. Schuller, Archiyv, p. 59 face observaţiunea: „ass hodna

lich”.
verstărt worden sei, ist zwar nirgends gesagt, aber sehr wuhrsehein
sa su-
Foarte probabil? Când Rogerius spune elar de tot că lodna
-pus şi a fost luată de Cadan sub protecţiunea sa?
10*
 148

refugiat în păduri (per silvas), între ci şi însuș Rogerius (care:

Y
acum începe să povestiască din propriile sale păţanii). Cu
alţi câţiva tovarăși, cu cari se ascunsese în silvis, inter indu-

R
gines, a fugit, s'a ascuns din nou cu un servitor în silva, inler

RA
îndagines... Rogerius umbla rătăcind per siltas, tanguan pro-
fugusu. Noaptea ducea în ascunzişurile din pădure (ad silrus):
ce găsia în aceste rătăciri. 'Tătarii au scormonit silvas has

LIB
mai bine de o lună de zile, ciiutând să-i descopere pe funuri..
Apoi, prinzând pe câţiva dintre cei ce se ascundeau prin
păduri (per sileus lalituntes), le-au dat iarăş drumul spunân-

TY
du-le să le spună tuturor fugarilor că n'au de ce să se teamă.
de ci, de Tătari. Et cum silvae muguae essent, erat adhuc po-
pulus infinitus. (Cap. XANIV şi XNXNĂAV). Mulţi sau lăsat.

SI
înşelaţi de vorbele Tătarilor şi numai puţini au scăpat gui in
ER
silvis uc cuvernis se abscondere potuissent. (Cap. XXXVI).
Rogerius, căzând în cele din urmă şi el prizonier, a în-
trat slugă la o fostă slugă a sa care făcuse cnuză comună.
IV

cu Tătarii şi a cutreierat cu aceştia Ungaria. După vreun an,.

Tătavii la poruneă mai înaltii au început să se. retragă în
UN

grabă, căutând în retragerea lor pretutindeni după lucruri pe

cari nu le săsiseră la venire. Si aşa au ajuns în slârșit din-
colo de păduri, unde între timp se ridicaseră castre nume-:
AL

roase. Au prădat acum şi această regiune şi au plecat în Cu-

mania, („inajorum regum de mandato incepimus per depopu-
TR

latam terram. relrocedere... pedetentim latebras ac opaca sal--

fu exquirendo, ut, quae reperta în progressibus non fue-
runt, în rcgressibus invenirentur. Et sic retrocedendo paula-
EN

tim, perveninus ultra silvas, ubi remanserat populi multitudo;

ct crant ibi, post eorum transitum, castra plurima praeparuta.
Et oxceptis castris quibusdam, terram totaliter occuparunt, et
/C

cum, procedentes, desolatam. ace tacuam relinquerunt. lam cum

exirent Hungurium, Comuniam întrure coeperunt”).
SI

Si atunci Rogerius şi sluga sa se hotărese să fugă şi

IA

scapă ascunzându-se prin păduri (assumpta fiducia, în Do-

mino confortati, ad extremas silvace perveninus).
Aceasta, este povestea retragerii 'Tătarilor. Nimic în acea-
U

stă povestire nu justifică eoneluziunea la care a ajuns istorio-

BC

grafia curentă că prin „păduri” (per silvas... citra silvas... in

silvas... ad silvas... în silvis.. ultra silvus... extrema silvac..,)
Rogerius ar vrea să indice pădurile Transilvaniei şi prin ur-
maro însăș Transilvania. Intreagă descrierea indică în mod
 149

Jogie că „pădurile” lui Rogerius sunt numai o indieaţiune to-

Y
pogralică și nu geografică,
Subliniem din nou, de 18 ori pomeneşte Rogerius de „pă-

R
duri” în fraze ca por. Citrau. în... ad silvas, fără ca cineva să

RA
poată trage din aceste indicaţiuni topografice coneluziunea
că el ar îi voit să indice Transilvania, ţara de peste „păduri”.
O singură dată folosește Rogerius fraza ultra silvas, şi isto-

LIB
viogralia curentă grăbeşte să-i dea înţelesul de Transilru-
nia, deşi Rogerius continuă să-i dea cuvântului de „silvas” no-
țiunea topografică pe cure o dase și înainte acelui cuvânt.

TY
Aceasta rezultă în mod lămurit de tot din cuprinsul însuș
al deserierii. Rogerius povestește anume că ajungând „ultra
siloas” 'Tătarii au prădat şi acolo tot ce au găsit şi în cele

SI
din urmă „părăsind Ungaria au trecut îu Cumania”. Dacă
ultra silvus ar fi fost o noţiune geografică şi nu una topo-
ER
grafică, Rogerius mar îi putut continua spunând că Tătarii
au trecut în Cumania din Ungaria, pentrucă ei se găsiau în
IV

Transilvania, „ullra silvas”,

Rogerius dimpotrivă, relevă în mai multe rânduri că Tă-
UN

tarii Sau retras pe unde veniseră. El spune anunie că în re-

tragerea lor Tătarii au răscolit toate aseunzişurile ca să des-
copere prada pe care mo luaseră venind (latebras ac opaca
AL

sultun exquirendo, ut, quue reperta în progressibus non fue-

rant, in regressibus invenirentur).
“ Retragerea Tătarilor pe drumul pe care veniseră era plă-
TR

nuită dela intrarea lor în Ungaria, cum ni-o spune Rogerius

câud deserio invaziunea în Ungaria: „Lartari autem, quando
EN

Rusciam et Comaniam totuliter ct unanimiter destruxerunt,

-retrocedentes ad quutuor rel quinque diaetas, intacta confinia
Hungariue continua dimiseruut: ut cum veverterentur, tam
/C

pro equis, quam pro se, rictualia invenirent ac TUmoreR ad

Hungarian minime perreniren d...”
SI

Dar Rogerius nici Wa putut să aibă intenţiunea ca prin

vagi ultra sileas să indice TPrausilvania,
IA

acele două cuvinte

pentrucă pe la mijlocul secolului al NIIl-lea Transilvania de
mult era indicată prin alţi termeni mult mai precişi.
U

Notarul anonim al regelui Bela (al III-lea), care şi-a scris

BC

cronica către sfârşitul secolului al XII-lea, cum recunoaște

„azi şi critica istorica ungsurească,*0), povesteşte cum căpete-

20) Jaluborich Emil, Adalek az Anonymus kârdeshez.., în „Emlek-

kânyv ar. Klebelsberzr... emlekere, sudapest 195”,
 150

niile Maghiarilor intrând în Ungaria au căzut de ucord între

Y
ei ca hotarele împărăției lui Arpad înspre Est să lie porta

R
Mezesina (..invito consilio consliluerunt ut meta regui ucis:
Arvadi esset in porta „JMezesinc), adică munţii cari şi azi se

RA
numesc munții jlescşului şi multă vreme au constituit gra-
nița între Ungaria şi Transilvania. Munţii aceștia erau acu-

LIB
periți de păduri nepătrunse. Tahutun, una dintre căpeteniile:
maghiare, auzind dela locuilori că dincolo de aceste păduri
se întinde un pământ fcarte roditor (dum coepisset uudire ub
incolis benitatem. terrae ultru silecuiae), sa gândit să obţină.

TY
pentru el şi urmaşii săi această terru ultra sileana, A trimis.
deci iscoade (speculatores) cari întorcându-se i-au confirmat

SI
ştirile despre fertilitatea acelui pământ (speculatores ae bu-
nitute ilius multa dixverunt) si despre calitatea aurului ce se
ER
găseşte acolo (aurum terrue illius optimun essct...). Cele au--
zite l-au determinat pe Tuhubua să treacă munţii şi să cu-
ceriască pământul acela „dincolo de păduri”.
IV

Pădurile cari despărţiau Ungaria de ţara dinspre Răsă-

UN

rit erau pădurile din munţii Meseșului şi tot ce era dincolo de:
aceste păduri era pentru cei din Ungaria „ultra silvas”. Pă-
mântul, ţara de dincolo era terra ultra sileas, numită uneori
şi partes ultrasiluunae, alteori ferra ultrasiltanu sau terra
AL

transilvana, şi iarăş mai târziu Ultrasilvania şi Transilvania.

Pd timpul regelui Bela al IV-lea Transilvania numai ara-
TR

reori se mai numia terra ultra silvas, ultrasilvanac partes. Se-

adoptase de mult forma de Ultrasilranus scris întrun singur
cuvânt. Chiar la 1204 regele Emeric îl numeşte pe Johannes
EN

Lutinus „locuitor între Theutonicos Transilvunenses”, La 1206,

Andreiu al II-lea le confere privilegii oaspeţilor din Karako
/C

si alte două „ville Ultrasileane”. La 1223 citim ultrusilvane

purtes. — 1231: Transilvane partes. Saxones ultrusilvani. —
SI

12-43: partes Transilvane (Bela al IV-lea trimite după invaziu-

nca Tătarilor pe Voivodul său în partes 'Transilranas).
IA

In rândul întâiu biserica adoptase acest lol de a desena.

vansilvania. In documentele Vaticanului și cele ale autori-
U

tăţilor bisericești din Ungaria şi Transilvania se pomenește la

1192: -ldrianus Ultrasilvanus episcopus, — și preposilura Ul-.
BC

transileuna. — La 1190: ecclesia sancti Michuelis Ultrasylva-

nensis. — 1925, 1232, 1233: Ultrasilrana diocesis, — Ultrasil-.
vane purtes, — La 1932: ecclesia beuti Michaelis Transilva-
niae,. Lut. ete.
 151

Magistrul Rogerius, de origine din Apulia, a trăit vreo

Y
20 de ani la Curtea Pontilicală din Roma, liind cupelan al
cardinalului Joannes Toletanus, Legat Papal, care în repeţite

R
rânduri l-a trimis în Ungaria ca să-l reprezinte. In timpul în-

RA
vaziunii 'Tătarilor Rogerius este canonic la Orade. La anul
1245 Papa Inocenţiu-al IV-lea îl numeşte Arhidiacon al So-
pronului, pomenind de cl şi ca de eupelan al episcopului Pre-

LIB
nestin (Papa însărcinează anume pe prepozitul din Strigoniu
ca „ogerio, cupelluno Venerabilis Fratris nostri... Episcopi
Prenestini, Archidiuconuluu, quem in Varadieusi Lcelesia ob-

TY
tinot, resignure, uc in codon Soproniensi residere parale, dic-
tun drehidiuconaliini... confere curetis...”). Iza anul 1249 Papu

SI
îl numeste Arhiepiscop de Spalato.
Om cu educaţiune școlastică (eum dovedeşte şi titlul siu
ER
de magister), canonic, arhidiacon în Ungaria, Rogerius war Îi
jolosit terminii vagi de ultra silvas dacă ar îi voit să spună
despre 'Tătari că în retragerea lor au ajuns în Transilvania,
IV

când această ţară de mult nu mai era numită cu terminii

aceia vagi, ci cu ali termeni mult mai preeişi, cum bine stia
UN

Rogerius.
Istoriograiia curentă invocă însă şi un alt capiloi cin
descrierea lui Rogerius în favorul alirmatiunii că Tătarii în
AL

retragerea lor au trecut prin Transilvania si au prădat-o.

Anume în capitolul final al deserierii sale (cap. NL), Roge-
de douii nume topice
TR

rius pomeneşte către sfârşitul capitolului

cari ar putea să lie numele alor două localităţi din Transil-
"ania. Rogerius spune unume că după lungi rătăcivi prin pă-
EN

duri (opt zile) a ajuns în cele din urmă la oraşul zllba, în

apropierea căruia se găsia şi un sat /'rata şi lângă sut o pă-
dure și în pădure un munte înalt. (Zandem vix octuro die,
/C

a sileac recessu, ad „llbum venimus civituten... et erat ibi cd

decem milliaria, iuxta silva, villa quae P'rala dicitur in vul-
SI

gari, ue infra silean mons mirabilis uc exeelsus). Şi Nogorius

spune că a găsit „Alba prădată, numai oase şi capete de morii.
IA

zidurile bisericii catedrale dărâmate și stropite cu sânge. Î.o-

cuitorii din Frata se relugiaseră pe muntele pomenit. hrănin-
U

du-se din pâne făcută din făină de coajă de copaci. Rogerius

BC

termină spunând că a stat cu ci o lună de zile aștoplând să se

scurgă și cele din urmă valuri de 'Pătari, când şi regele Pelu.
ajutat de Cavalerii de pe insula Rhodos sa înapoiat în Uu-
garia. („Et quamris saepius, necessilale «uerendi victualia co=
 152

geule, loca petierimus quondam habiltata: nungquam tamen nos-

Y
ter tutus fuit descensus, donec rex Bela, maritimis de parti-

R
bus, per cruciferos de insula Rhodi, ac dominos de I'rangupu-
nibus, multis agminibus militibus adiutus, certificatus prius

RA
per Iungaros de recessu Tartarorum, în Hungarium venit.
Scripsi igitur huee cte.”).
Istoriografia curentă a grăbit să identifice aceste două

LIB
nume cu Alba-Julia şi cu satul Frata de lânsă Cluj (ung. Ja-
gyarirăta, comună cu populaţiune covârșitoare românească)
şi să invoce şi aceste nume drept mărturie a trecorii Tătari-

TY
lor prin Transilvania.
Dacă întradevăr Rogerius ar ti seris aceste lucruri, măr-

SI
turia ar avea oarecare valoare, dat fiind că Rogerius vorbeşte
în calitate de martor ocular. Dar capitolul acesta final nu
ER
este opera lui Rogerius, ci a fost adăogat la „Carmen miseru-
bile” mult mai târziu, de cineva al cărui nume nu se cunoaşte.
Cum am pomenit deja, manuscrisul lui Rogerius nu ni sa
IV

păstrat, nici nu se ştie ceva de existenţa lui. Sa publicat îm-

preună cu Cronica lui Thuroezi după un manuseris despre a
UN

cărui soarte nu se pomenește niciiri.

Capitolul acesta în care se vorbeşte de pustiirea Alba-lu-
liei şi în aceaş vreme de ajutorul pe care l-au dat regelui Bela
AL

Cavalerii Ioaniţi, — pentrucă aceștia sunt Ceruciaţii de pe

insula Rhodos (eruciferi de insula Rhodi), — nu poate îi scris
TR

de Rogerius şi nici de alteineva la mijlocul secolului al

XIII-lea.
Ordinul Ioaniților, — milites hospilulis S. Ioannis Hicro-
EN

solymituni — îşi are originea întrun vechiu ordin călugărese,

înființat încă în secolul al VI-lea. Ia înflorire a ajuns însă
numai în timpul ceruciatelor când, după cucerirea Ierusali-
/C

mului, și-a mutat reşedinţa la Ierusalim. Ta ]1S7 Ierusalimul

SI

a fost recucerit de urei și Ioaniţii și-au mutat reşedinţa din

loc în loc, până când, către sfârșitul secolului al XIII-lea, sau
IA

rolugiat pe insula Cipru, unde au stat 18 ani. La 7370 au reu-

șit să euceriaseă însula Rhodos şi şi-au mutat reşedinţa acolo,
numindu-se de atunci şi Cruciferi de insula Phodi. La 1522
U

au fost siliți de 'Turci să părăsiască și această insulă, După

BC

multe rătăciri, Impăratul Carol al V-lea le-a dat, la 1530, mai

multe insule în Marea Mediterană, între altele și insula Malta.
De atunci Cavalerii Ioaniţi se numese Cavaleri Maltensi.
Rogerius, care a murit la 126$ şi și-a seris lucrarea îna-
 153

inte de 1249 (pentrucă și-a seris-o ca canonic, iar la 1249 a în-

Y
cetat de-a îi canonic, numit fiind Arhiepiscop de Spalato) nu
putea prin urmare să pomeniască la mijlocul secolului al

R
XIII-lea de Cruciaţi de pe insula Phodos, când astfel de Cru-

RA
ciațţi au existat numai începând cu anul 1310. Şi, în conse-
cinţă, nu Rogerius a.seris nici povestirea despre distrugerea
Alba-luliei.

LIB
De altiel şi din documentele contimporane rezultă în mod
lămurit de tot că Alba-lulia n'a fost prădată de Tătari. La
anul 1246, adică nici patru ani după retragerea 'Lătarilor, Gal-

TY
lus, episcopul 'Pransilvaniei, se plânge regelui Bela că în urma
invaziunii Tătarilor în dieceza sa sau împuţinat în mare mă-
sură locuitorii, aşa încât chiar şi în Alba, reședința sa episco-

SI
peuscă, și în alte câteva Curți episcopale abia au mai rămas
ER
locuitori. Ipiseopul îl roagăîn consecinţă pe regele Bela să le
acorde anumite privilegii celor cari vor veni să locuiască în
aceste locuri, pentrucă numai aşa se vor simţi oamenii îndem-
IV

naţi să vină să locuiască satele lui. („Gallus episcopus Transil-

runus, u nobis... postulacvit, quod cum sua diocesis hostili per-
UN

secutione Thartarorum ud tantam inhabitantium. decenerit ra-

ritatem, quod a tempore perseculionis usque ad suu tempora
nulli «el pauci in Albu, que est sedes episcopatus sui chuted-
AL

rulis et în aliis curtibus pontificalibus... habeanlur încpurilini,

nec ilie conveniunt nisi cos libertate uberioris gratie dignare-
TR

mur pretenire...”). |
Dacă Alba-lulia întiadevăr ar Îi fost prădată şi distrusă
de Tătari, aşa cum se spune în capitolul tinal alui „Carmen
EN

miserabile”, Episcopul Gallus nu ur fi întreliisat să se plângă

regelui de această mult mai grea catastrofă decât dispariţia
unor locuitori, Si dacă Alba-Iulia întradevăr ar li fost di-
/C

sirusă, nu se poate să nu fi rămas în analele Episcopiei mă-

car aanintirea acestei catastrole, cum au rămas urme despre
SI

o altă prădare.
Reşedinţa episcopească din Alba-Iulia întradevăr a fost
IA

prădată și distrusă. Ceva mai târziu, însă, la 1277. Si nu de

“Pătari, ci de Saşi: de Gan fiul lui Alard şi tovarășii, cari
U

au dat foc catedralei, omorând arhidiaconi, canonici, preoţi şi

BC

alţi creștini, prădând şi alte biserici și spurcând vasele sfinte,

— cum se spune în actul (păstrat în original în Arhiva Epis-
copiei din Alba-Iulia) prin care Arhiepiscopul Stefan de Ca-
locea și alţi șapte episcopi din Ungara excomunică, în 1278, pe
 154

răufăcători din sânul bisericii. („Cum itagque Gaun filius

Y
«lardi et sue sequuces mulitie ac înquietatis complices, Suxo-

R
nes partium Trausilvanarum ecclesiam beati Alichaelis catho-
dralem rabie diabolica inducli et repleti enormiter combusse-

RA
rint, archidiaconos, canonicos, sucerdotes, clericos ct magucnu
multitudinem Christianorum in cadem et in aliis ccelosiis con-

LIB
cremaveriut aliosque inuumerabiles ubicumque locorun de-
prehensos înterfeceriut, reliquius, cruces, calices, indumenta
sacerdotalia et omnia ornamenta ecelesiarum cum libris ac aliis
rebuş sacris necnon thesauro ecelesie memorate rapuerint, în

TY
ususque suos immundissimos usurpaverint...”). Și de aceca re-
sele Ladislau îi şi face Episcopiei în 1218 diferite donaţiuni.

SI
Eliminându-se asttei ca apoerif capitolul despre prădarea
Alba-lulei de către 'Pătari, în întreaga descriere a lui Roge-
ER
rius nu rămâne un singur rând măcar care să spună că în
retragerea lor din Ungaria Tătarii și-au luat drumul prin
'Transilvania.”!).
IV

Ceace spune, prin urmare, istoriografia sisească despre

UN

valurile tătăroşti cari au trecut peste „tinerele colonii să-

seşti”, mare nici cel mai mie temeiu,22),

V. Invaziunea 'Tătarilor în documentele

AL

publice.
TR

Am văzut cum nici din eronicile, — contimporane suu

= -

compilate din eronici contimporane, — nici din povestirea.

martorului ocular al invaziunii, care a fost canonicul Noze-
EN

rius, nu se poate trage coneluziunea că în retragerea lor Tă-

tarii au trecut prin Transilvania.
/C

Să examinăm ucum ce spun documentele publice privitor

la această invaziune în legătură cu Transilvania.
SI

Cel mai vechiu document al Curţii regești privitor la

IA

21) Deseriind invaziunea Tătarilor Nogerius spune că o altă căpe-

tenie a 'Tătarilor, Pochetor, a treent râul Seret și ajungând în ţara epis-
copului Cumaniei a ocupat întreaga ţară („Dochetor autem cum alii=
U

vegibus fluvium, qui Zereth dicitur, transeuntes, pervenerunt ad terra

episcopi Cumanorum; ct expnenatis hominibus, qui ad pugenam conve-
BC

nerant, coeperunt terram totaliter ocecupare”).

Râul acesta Zereih nu este însă Siretul nostru, cum ercd unii din-
tre istoriografi, ci probabil sau Secretul din Galicia, un afluent stâng al
Nistrului, sau râul Stryi, afluent drept al uceluiaş Nistru. Acestui râu
Stryi în limba maghiară în acele vremuri i se zicoa Zerelh (Pauler, op.
cit, ]. pag. 373: „Siryi, magyar szijban Zereth...”).
2) Vezi nota 3.
 155

Transilvania în legătură cu invaziunea Tătarilor este o di-

Y
plomă a regelui Bela al IV-lea, prin care acesta la 21 lunua-

R
rio 1249, adică curând după retragerea Tătarilor, confirmă
câteva donaţiuni făcute de Voivodul Transilvaniei unor 'Teu-

RA
toni cu numele Leutenl. Regele spune că acele donaţiuni au
tost iăcute de Voivod atunci când regele îl trimisese în 'Pran-

LIB
silvania ca să adune locuitorii şi să îa şi alte măsuri
pe cari le va crede utile. ("cum fidelem nostrum Luurenciunt
cuivcdum post conflictum Tarlarorum ad partes Transiltanus
nuisissemus, ut populos nostros recolligeret ct eu que sibi vido-

TY
rentur în terra illa mobis ct regno nostro utiliu vice nostru el
uuctorilule ordinaret...”). Regele mui explică în acest document

SI
că donaţiunile au fost Lăcente iraţilor Lentenk pentru credinţa
lor arătată faţă de rege („cousidlerans sercitium uc fidelitu-
ER
fem per quosdaim, Theotonicos Lentenh videlicet comitem ct
Uorianuumu frutres nobis exhibitan”).
Luerurile petrecute sunt Lămurite: îndată după retragereu-
IV

Tătarilor Negele Bela i-a dat însărcinare Voivodului 'Transil-

vanici să meargă în Transilvania şi să udune locuitorii ţării.
UN

Regele Bela nu precizează de ce locuitorii este vorba, dar nu

încape nici o îndoială că în rândul întâiu va îi fost vorba
de locuitorii din Ungaria invadată de Tături şi deşărtată de
AL

locuitori. Pentru a-i îndemna pe aceşti locuitori să se întoarcă

la vetrele lor pe cari le părăsiseră de teama invadatorilor,
TR

Belu vostise în toată ţara că Tiătarii s'au retras. Pentru a

îndemmnu coloniști străini să vină în Ungaria, Bela adresase
un apel publie punându-le în vedere noilor colonişti tot telul
EN

de privilegii. Pretutindeni însă 'este vorba numai de imigrare

îu Ungaria, nu și în Transilvania,
Din diploma de sus nu rezultă însă nici măcar că fraţii
/C

Lentenk au fost Teutoni din Transilvania, cum nu rezultă nici

SI

acea că serviciile aduse de ei au fost aduse în timpul iuvu-

ziunii Tătarilor, deşi luerul este fcarte probabil: regele apo-
IA

lase la ţara întreagă să-i vină într'ajutor si Voivodul 'Trau-

silvaniei va li urmat apelului însoţit de alţi mulţi ostaşi. Se
prez poale, însă, ca cei doi frați să îi fost Teutoni din Nordul
U

Ungariei, din regiunea acea a Zips-ului pe unde au irecut va-

BC

lurile 'Tătarilor la invaziunea lor în Ungaria, si regele Bela

să le fi dat pentru serviciile aduse şi pagubele suferite câteva
moşii în 'Pransilvania pe unde nu trecuseră Tătarii. Regele
le-a confirmat anume „quasdam terras custri nostri de Do-
156

boa, Fatatelelke videlicet Bachunatelel:e cet Chegeteleke” și

încă o „quandam tlerram ville Nogijfalu”. Trei dintre aceste

Y
nume topice au fost identificate de istoriografia săsească cu

R
satele Dumitra-Mare (Bachunateleke), Țigău (Chegeteleke) şi
Vusfalău (Noszjialu), toate în apropiere de Bistriţa. Faptul

RA
acesta este şi cl o dovadă ci regiunea Bistriţei wa suferit pe
urma invaziunii Tătarilor. In orice caz această diplomă a re-

LIB
selui Bela al IV-lea nu dovedeşte câtuș de puţin că Tătarii ar
îi invadat şi Transilvania.
Şi fiindcă a fost vorba de Bistriţa și de câteva sate din
jurul acestui oraş, să ne oprim o clipă și asupra unui, oraş

TY
din apropierea Bistriţei de care pomeneşte Rogerius: Pudane,
Istoriogralia curentă a grăbit să identifice acest nume cu

SI
numele orașului nostru Podna şi să tragă din această identi-
licare coneluziunea că la mijlocul secolului al XIII-lea Rodna
ER
era un mare și bogat oraş german. Nu este exclus ca Ru-
duna lui Rogerius să fie întradevăr Rodia noastră, cum nu
„ste însă nici exclus să lie vreun oraş în regiunea minieră
IV

din Nordul Ungariei, pe unde au intrat în ţară Tătarii. Ro-

UN

serius nu spune cu nici un cuvânt că Rudana este în Transil-

vania. EL spune numai atâta (repetăm încă odată spusele lui)
„ex Cudan, inler Rusciam et Comeniam, per silvas, trium
ciierum. hubens iter sive vic, perrenit ad divritem Rudanam,
AL

inter muagnos montes positum Teulonicorum villam, regis ar-

gentifodinam”. Nici un cuvânt nu-indică că Rudana ar îi în
TR

Transilvania. Dimpotrivă. faptul că Rogerius precizează des-

pre acest oraş că este german, mai curând ar indica că Ru-
dana este undeva în Nordul Ungariei, undeva în regiunea accu
EN

a Zips-ului, unde pe vremea invaziunii erau numeroase colo-

nii germane, câtă vreme de o populaţiune germană în aceste
/C

părţi ale 'Transilvaniei se pomeneşte numai mult după inva-

ziunea 'Tătarilor. Regiunea acea a Ungariei, presărată cu nu-
SI

mevroase oraşe miniere, suferise în mod deosebit de invaziunea

'Tătarilor. După retragerea lor, „oaspelii” a multor oraşe, —
IA

spre pilădă Corpona (Karpfen, azi ung. horpona), Zolon (Alt-

Sohl, uns. Zolyanm), Bistricia (Neu-Sohl, ung. his-Zolyom),
U

HKasamurl; (ăsmark, ung. Mâsmârhk) — au cerut și obţinut

dela regele Bela privilegii nouă în locul vechilor privilegii
BC

pierdute „tempore Tartarorum”.

Cort este că Rudana — oricare ar fi fost ca — n'a iost.
prădată de Tătari (Vezi mai sus).
 157

Dacă şi 'Transilvania întradevăr ar îi fost pridată de

“Fătari şi satele pustiite iar locuitorii lor omorâţi sau duși în

Y
captivitate, cum a fost cazul cu Ungaria, regele Bela cu si-
suranţă sar îi gândit şi la reîmpopularea ei. Or, nu avem nici

R
cea mai neînsemnată dovadă că în urma apelului adresat de

RA
regele Bela, după retragerea Tătarilor, ar fi venit coloniști noi
şi în Transilvania. Aceasta o recunoaște chiar și istoriografia
săseasci.23). Transilvania nu avea nevoie să fie reîmpopulată,

LIB
pentrucă nici nu îndurase vreo invaziune de Tătari. Dimpo-
trivă, fugind de groaza invadatorilor, cari cutropiseră aproape
întreaga Ungarie, nenumărate mii de locuitori din Ungaria

TY
so vor îi refugiat în Transilvania, cum alte nenumărate mii,
în frunte cu Regele și Curtea regcască, sau refugiat în Dal-
maţia. Şi mulţi dintre ceice se vor îi refugiat în Transilvania.

SI
nu se vor mai îi înapoiat în Ungaria, găsindu-şi o nouă pu-
ER
trie în Transilvania. De acea va fi trimis şi regele Bela la
1243 pe Voivodul său în Transilvania „să adune locuitorii”.
Cert este că după retragerea 'Tătarilor se pomeneşte, spre
IV

pildă, pentru întiașdată în documente de Secui, a căror patrie

până atunei fusese-regiunea râului Waag din Nordul Ungariei
UN

şi dintre cari o parte la începutul secolului al XIII-lea trăiau

şi în Bihor, având acolo o organizaţiune militară proprie,24),
Ambele sunt regiuni pe unde trecuseră 'Tătarii, prădând și
AL

omorând.
Documentele epocii sunt toate în conglăsuire cu aceste
TR

constatări.
Am analizat deja documentul din 1246, în cure episcopul
Pelru de Alba-Iulia se plinge că au fugit locuitorii din re-
EN

şedinţa sa catedrală și alte curţi pontificale, și am văzut ce:

concluziuni se pot trage din acel document privitor la distru-
serea Alba-Iulici, de care pomeneşte capitolul jinal din „Car-
/C

men miserabile”. Din „fuga” locuitorilor nu se poate trage

concluziunea nici că cel puţin acele curţi pontlilicale au fost
SI

prădate do Tătari. Curțile acele pontilicale se găsiau în Ju-

IA

29) Pauler, op. cit. Vol. II p. 201. „IV Bela kihirdette a vilăg mine
nekik
den râszeben, hogy jojjenek be vitezek, parasztok egyarânt s adott
U

megtelepedesre f6ldet, kinek-kinek rungija, modja szerint”.

Teutsch, op. cit. Ed. Leipzig 1513, p. TI: „Ob auch în Sicebenbiirgen
statteetunden.
zu dieser Zeit ncue Einwanderungen dautseher Ansiedler
BC

mit Intschiedenheit bestimmt werden. Unwabhrseheinlich wire

kann nieht
es nicht”.
1217-ben
24) Jakubovics, op. cit. pag. 201: „a bihari szâkelyek meg
Biharban cpy kiilân szâzadot, szekely szăzat kepeztek”,
158

deţele mărginaşe Unguriei şi nu este nimic nelirese dacă l0-

cuitorii lor ar îi fost luaţi de valurile refugiaților ce se re-

Y
vărsau din Ungaria invadată. De altiel din însăș plângerea
Episcopului nici nu se poate conclude la o pustiire a acelor

R
Curți, la o invadare a lor de Tătari, ci numai la iuga locui-

RA
torilor de teama Tătarilor.
liste însă curios că aproape 40 de ani mai târziu, la 1282,
episcopul Petru de Albu-lulia se plânge și el regelui de atunci

LIB
Ladislau al IV-lea că sau împuţinat locuitorii în reședința sa
catedrală şi câteva alte curţi pontilicale. Episcopul Petru se
plânge exact în aceiaşi termeni în cari se plânsese episcopul

TY
Gallus la 1216, dar arată drept cauză a lipsei locuitorilor
o altă invaziune, nu pe cca a Tiătarilor, ci o agresiune a Sa-
şilor (”nobis humiliter supplicando postularii, quod cum sua

SI
diocesis hostili persecutione Saxonum et diversaruin gucrra-
Jun regni nostri nobis în tenera etate constitutis, ad tantam
ER
iuhubituntiun devenerit rarilatem, quod usque ad hoc tempora
puuei în zllba, aue est sedes episcoputus sui cathedralis, et în
IV

«liis villis suis sive curlibus pontificalibus... înquilini haben-

tur, nec illic conveniunt, nisi cos et alios supervenientes li-
UN

bertate uberioris gratie etc...”, serie la 21 Martie 1282 regele

Ladislau acordând anumite înlesniri viitorilor coloniști). La
1246 episcopul Gallus înşirase alături de Alba următoarele
AL

curţi pontiticale ca având locuitori puţini: Horina, Byolohol

de comitatu Dobica, Golou de comitatu Culusieusi, Zylac et
Pusnad de Zonul. La 1252 episcopul Petru înșiră şi el alături
TR

de Alba curţile portificale: în comitatu de Rulus... villa

Gyla... în comitatu de Doloka villa Ilerena et Bylokul, item
EN

in comitatu de Zonulk villa Zilah ct villa Tusnad, — (adici

cele înşirate şi de Petru la 1246) — şi mai adaogă şi câteva
alte curţi: Sard... villa sancti regis (in comitalu de Tordu)...
/C

villa Kulusiuar... villa Kopus et villa Ieresfeu... în comitatu

de Zatmar villa Tbes ct in comitalu Byhoriensi sila Burul-
SI

pispuleae
urmare nu o confirmare a
IA

Dovumentul acesta este prin

invaziunii Tătarilor în Transilvania, ci dimpotrivă o desmin-
țire a ci.
U

Un-alt document, din 1264, face pomenire şi de o mănă-

BC

stive Igrch care ar îi suferit pe urma 'Tătarilor. Vice-regele

Stefan ia anume sub protecţiunea sa specială acoastă mănăs-
tire care „după iînvaziunea Tătarilor a rămas pustic” („monas-
 159

terium de Kyreh.. post Thurturice custitutis rabie penitus

desolatitnt...”). Originalul acestei diplome nu ni sa păstrat,
Diploma ni sa păstrat numai întrun transsumpt al regelui

Y
Otto, care însă nici el nu conlirmă și atestă diploma origi-

R
nală, ci numai niște transumpturi din 1272 (regele Stefan al
V-lea) și 1299 (xegele Andreiu al III-lea), ale căror originale

RA
de asemenea nu se găsesc, Nici această diplomă nu spune, însă,
că măniistirea de Kyrch a iost prădată de Tătari,??), ci spune

LIB
numai că a rămas pustie după invaziunea lor, cum rămase-
seră şi curţile pontilicale ale episcopului de Alba-Iulia. Dacă *
mănăstirea întradevăr ar li fost devastată de Tătari, călu-
sării cu siguranţă mur îi aşteptat 23 de ani (până la 12040)

TY
pentru a cere proteeţiunea regelui.
Istoriogaratia săsească invocă totuş donă documente în

SI
cari — pretinde aceustă istoriogralie — se vorbeşte în med

lămurit de prădări săvârșitede Tătari în Transilvania, anume

ER
de prădarea castrului Szentlelele din Secuime și de prădarea
orașului Sebeşul-săsese (ALihlbael).
Documentul dintâiu datează din 5 Ianuarie 1251 şi în el
IV

regele Bela al IV-lea dă ordin Voivodului Transilvaniei să

UN

reclădiascii castrul Szentlelel;, pe care îl distruseseră cu ani

înainte Tătarii („Cum întelliganmus castrum. nostrum regium
Zent Lelowkh în confiniis terre Siculorum parcium nostrarum
Ultrusileanarum positum superioribus annis per Tartarorum
AL

rubiem... destruetunm essc...”). Or, despre acest document cri-

ticii unguri Pauler*5) și Tagdnyi2?) au dovedit că este unul
TR

dintro multele falsuri ale contelui Iosif IKemeny. Documentul

acesta a fost publicat pentru întiaşdată de contele Temâny în
revista „Arpădia” la 1835, după o copie tăcută după o altă
EN

copie ce o giisise în colecţiunea de documente a unui oare-

cave losif Dobo din Alba-Iulia. Originalul unu l-a văzut nimeni
/C

si nici n'a auzit cineva de existența lui.%5).

A doua mărlurie invocată de istoriografia săsească este
SI

acestuia.
IA

25) Este prin urmare o falsă interpretare a documentului

Teutsch, Geschichte. .. Leipziz IS p. 72 serie: „Aneh die tiiiter der
când
Abtei KRerz waren von den Mongolen ginzlieh verwiistet worden...«.
26) Pauler Guy, op. cit. II, pa, 594.
U

27) Tagăânyi Karoly, Szaziulok, 1895, pag. 52,

okleveltâr, — Zim
25) Documentul este publicat de Szab6, Szekely
BC

l
mermanu publică din el numai câteva rânduri şi observă că documentu
” și de regele Stefan al V-lea la 121. Zimmerma nn &re-
este „contirmut
-seşte. In documentul la care se relere Zimmermann se pomeneşte numui
de un castelan „castri nostri finitimi cet Begulis Zent Leleuhk partium
 160

distrugerea Sebeșului: Tătarii în retragerea lor prin Transil-

vania au ajuns şi la Sebeşul-săsese, pe care l-au prădat cum-

Y
plit. Istoriografia săsească trage această concluziune dintr'o

R
bulă papală: La anul 12:45 Papa Inocenţiu al IV-lea îngăduie
anonicului din Sibiu Theodoricus, pleban în Sebeș să aibă

RA
şi alte parohii în afară de parohia Sebeșului, deoarece în urma
mă-
prădării 'Pătarilor veniturile lui sau împuţinat în aşa

LIB
sură, încât abia îi ajung pentru traiul de toate zilele. Istorio-
aralia săsească dă însă și acestui document o interpretare
a
falsă: Papa Inocenţiu nu vorbeşte de prădarea Sebesului sau
ținutului Sebeșului, ci de prădarea unor parohii din Ungaria,

TY
cus.
ale căror venituri erau ale canonicului din Sibiu Theodori
„Cum
Papa îi serie acelui Theodorico plebano de JMalembach:

SI
uni
beneficia, que in partibus Ungarie obtines, per Tartaror
modicum percipia s ex cis-
rabiem. sint destructa, et nihil aut ER clar de tot:
dem, nos... precibus tuis inclinati etc... Papa este
le avea în
au scăzut beneficiile pe cari plebanul Theodoricus
— în Ungaria invadată de
Ungaria, — în partibus Ungarie,
IV

care nu sulerise
Tătari şi nu veniturile parohiale din Sebeş,
UN

nici o invaziune.29),
de
Aceste sunt puţinele documente în cari se vorbeşte
pomenir e şi de inva-
Tuansilvania şi în aceaş vreme se face
şi cronicile că-
ziuneu 'Tătarilor. Toate aceste documente, ca
AL

exelud în
lugărilor analiști şi ca şi descrierea lui Rogerius
curente că în retra-
mod absolut concluziunile istoriografiei
TR

Transilvania și
gerea lor din Ungariă Tătarii au trecut prin
au prădat-o.
EN

în terra Siculorin: nostrorun”, dar nu se pomeneşte

Ultrasylvanarum
rea castrul ui de câtre 'Tătari. nici de o restaurare a lui.
nici de devasta
hol van nem tudjuk. Azt
Szabd observă la document: Az eredețije
a ală azt jegyezie: EX
/C

sem tmdtu. ki măsolut

maga srot Kemeny Jozsef
collectione M. SS. Iosephi Dobo de Alba-lulia”,
nstadt 1995: „Noeh im
25) Teutseh, op. cit. Leipzig 1514 si Herman
IHermanustiidter Canonicux
SI

Juhr 1245 gestatt et Papst Iunocen z IV dem

'Theodo rus, zu seinen Ptriinden auch eine
und Prarrer von Miihlba ch.
sie mit ciner scelsor ge verbun den sei, anzunehmen.
weitere, selbst wenn
IA

da jene dureh die Wuth der Tartaren verwiistet soien und er kein oder
nur wenig Linkommen daraus beziehe”,
nu pomeneşte nimie «de faptul că parohiile devastate se
Teulseh
Spune atât de lămurit Papa în serisoarea udre-
U

ăsiau în Ungaria , cun

sată canonicului 'Theodoricus.
și frerdinand Deetnent, (Conrector des Unter-Gymnasiums)
BC

Vezi
nstadt 1582. „ALiihl-
Geschichte von Mihlbach (Programm 1*81/82), Ierman
Umsobuns hatte des Lanles Sehicksal geteilt. Seine
bach und scine
der Sehrecken vor
Bevălkeruue war pgeliehiet und es danerte lange bis
Feinde schwand und «lie sewohnte Arbeit în Feld und
dem grausen
ifot wieder uufeenominen wurde”,
 161

“Hransilvania a tost ferită de urgia invaziunii 'Tătarilor,

Grăbiţi în retragerea lor, Tătarii nici nu puţeau să aleagă un

Y
drum nou şi necunoscut, peste păduri nepătrunse, ci în mod

R
firesc şi de nevoie au ales drumul cunoscut pe care veniseră,

RA
Dacă şi Transilvania ar îi fost invadată în 1241, macar
unul dintre documentele epocii ar îi înregistrat această ca-
tastroiă, cum au înregistrat o altă invaziune a 'Tătarilor, mult

LIB
mai puţin catastrofală, pe care au suferit-o între anii 1280—
1285 părţile dinspre Miazănoapte ale Transilvaniei.
In anul 1291 spre pildă, trei oraşe din 'Transilvania se

TY
plâng regelui Andreiu al lll-lea că în timpul invaziunii Tă-
tarilor li sau pierdut diplomele privilegiale şi-l roagă pe
rege să le dea. diplome nouă. „Oaspeţii” acestor oraşe spun,

SI
însă, în mod foarte lămurit că această invaziune a avut loc
în ţimpul domniei regelui Ladislau al IV-lea (1272—1290).
ER
„Oaspeţii” din Ocnele Dejului („Hospites nostri de Desakna”)
spun că diplomele lor au dispărut per însultus Tartarorun:
IV

tempore Ladislui regis. Şi la iceaș invaziune se refer și „0as-

peţii” din Thorda Ahkna (ocne de lângă Turda), ca şi cei din
UN

Turuczlo (Trăscău). Şi la aceaş invaziune se refer şi cetă-

țenii din Bistrița, pe cari între anii 1986—1259 regele Ladislau
îi scutește de plata a 2/3 din impozite, fiindcă au suferit pa-
AL

gube mari pe urma invaziunii („cives nostri de Byzturche per

vastus ct incendia 'Turtarorum plurimaum sunt destricti et
depauperati”),
TR
EN

VI. Concluziuni.
Pătarii în retragerea
lor din Ungaria (1242) n'au trecut
/C

prin Transilvania şi Transilvania prin urmare n'a experiat

urgia acelei retrageri. Așa fiind, este cu desăvârşire neînte-
SI

meiată supoziţia istoriograliei curente că acestei catastrofe

este a se atribui lipsa de urme documentare privitoare la isto-
IA

ria coloniștilor străini din Transilvania secolului al XII-lea

(sfârşitul secolului) și al XIII-lea (începutul lui).
U

Lipsa acelor urme documentare este a se atribui în rândul

BC

întâiu faptului că nouii veniţi, „oaspeţii”, cum se numiau pe

atunci toţi străinii cari se așezau în ţară, n'au avut aproape
nici o importanţă în Transilvania dinainte de sfârşitul seco-
lului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea, ei fiind
II
 162

numericește 6 cântitate neînsemnată. Numai așa se explică

Y
cum de nu sa păstrat din această epocă decât originalul unei
singure diplome — din 1236 — în care regele Bela al IV-lea

R
le acordă „oaspeţilor” din Deeswar anumite privilegii (Origi-

RA
nalul în arhiva oraşului Dej).2%).
Adevărul este că în '"Lransilvania înainte de invaziunea
"Pătarilor existau numai răsieţe colonii de străini cari şi ele

LIB
abia se relevau în mijlocul popmaţiumi autohtone. Numai
după invaziunea 'lătarilor şi ca o consecinţă a ei sau întărit
acele colonii de străini prin reiugiaţi din toate părţile Un-

TY
gariei.
Dacă întradevăr ar îi existat documente, ele ar fi putut

SI
fi numai diplome privilegiale prin cari Regii le conieriau
„oaspeţiior” direrite privilegii. Dacă într'adevăr ar ii existat
ER
şi sar ii pierdut în urma urgiei invaziunii 'Tătarilor, cei in-
teresaţi war ii întrelăsat să ceară regelui Bela al IV-lea sau
suceesorilur lu înoirea sau reconiirmarea acelor privilegii,
IV

spunand că sau pieruut şi canu sau pierdut, — cum avem

atatea exemple.
UN

Aşa au tăcut la 1214 „oaspeţii” din Pesta plângându-s2

regelui Bela că li sau pierdut privilegiile în cursul urgiei
invaziunii Tătarilor — (pemutempore persecutionis Tartarorun
AL

hospites nostri de Pesth privilegium super coruni libertate

confectum et concessum, amisissent...), aşa au făcut, tot la
TR

1244, „oaspeţii” din fCorpona şi Zolon, amândouă colonii ger-

mane în Zips. Aşa au tăcut, după invaziunea din 1289, „ous-
peţii” dn Desahna, Byzturehe şi Turutzho ete. în Transilvania.
EN

Tăţarii invadând în 1241 Ungaria nau trecut prin Tran-

silvania şi chiar şi în invaziunea lor din 255 au atins numai
/C

regiunile din părţile dinspre miază-noapte ale Transilvaniei.

Constatarea aceasta este de importanţă, pentruci ne reamin-
SI

teşte drumul pe care l-au luat şi Ungurii când, către sfârșitul

secolului al IX-lea, au venit să se așeze în Ungaria. Ne arată
IA

însă în aceeaş vreme şi drumul pe care l-au luat — pe care

trebuie că l-au luat — şi celelalte invaziuni barbare începând
U
BC

23) Diploma spune „aceedenles ad nostram presentiam villicus et

hospitos nostri de Deeswar”, îără să precizeze vreodată că aceşti „oas-
peţi”” sunt 'Teutoni. Zimmermann rezumă totuş „Kânig Bela IV testimmt
Rechta und Pilichten der Deutschen von Dees”.
De altminteri şi autenticitatea acestei diplome este contestată de
critica istorică ungurească. Vezi Szdzadok, Budapest 1921.
 163
ei secolul al IIi-lea d. Chr. Goţii, Hunii, Gepizii, Avarii cari
sau succedat în invaziunile lor înspre părţile răsăritene ale

Y
Europei centrale şi au stăpânit secole dearândul Ungaria, nau

R
stăpânit şi teritoriile colonizaţiunilor romane din 'l'ransilvania

RA
propriu zisă. Inşişi
Ungurii au stat mai bine de un secol la
porţile Transiivaniei şi chiar în primele secole ale mileniului
al doilea penetrapunea ungurească abia trecuse linia Mure-

LIB
“şului, Daca siăpanită de acei barbari erau în rândul întâiu
şesurile aintre Carpaţi şi Nistru (Goţii), între "Lisa şi Carpaţi
(Hunii şi Gepizii) şi dincolo de Lisa spre Apus (Avarii),

TY
Fără îndoială, grupuri răsleţe, poate chiar grupuri mai
mari vor ii încercat și vor îi reușit să treacă peste munţii cari
apărau 'lransilvania ca nişte ziduri puternice, dar numărul

SI
lor n'a iost niciouată destul de mare ca să alunge populaţiu-
nea. autohtonă din vechile ci aşezări. ER
Legiuniie romane wau fost retrase din Dacia trausilvă-
neană iiindcă nu mai puteau resista atacurilor barbare (de
IV
cari numai puţin a avut să suiere Transilvania atunci, ea,
şi în 1241), ei pentru a-apăra irontierele romune primejduite
UN

de invadatorii ce se scurgeau prin șesul dintre Carpaţi, Marea,

Neagră şi Dunăre, de opanrte, și şesul dintre 'lisa şi Carpaţi
de alta,
AL

Aceasta ni-o spune invaziunea Tătarilor din 124].

Invaziunea aceasta a Tătarilor din 1211 şi cea, mai puţin
catastroială, din 12$S2 reprezintă una dintre cele mai hotărâ-
TR

toare cpoci din istoria Românilor, Tradiţia naţională care a

păstrat amintirea alor două descălecări poate îi adusă în le-
EN

gătură cu aceste invaziuni. In urma invadării Ungariei de

către 'Pătari în 1941 masse mari sau deplasat din Ungaria
retugiându-se în Transilvania şi strâmtorând massele autoh-
/C

tone. Presiunea unor astiel de masse de relugiaţi — Secuii,

spre pildă — va îi determinat pe la mijlocul secolului al XIII-
SI

lea descălecarea pornită din ţara Făgăraşului. Presiunea in-

vaziunii din 1985, care a lovit în rândul întâiu colţul nord-
IA

vestic dintre Ungaria şi Transilvania — Maramureşul care pe

atunci era mai vag şi mai întins — a determinat o altă de-
U

plasare de masse autohtone spre Vest (Moravia, poate şi peste

BC

Dunăre) şi spre Est (Aoldova).

Pretenţiunile Regilor Ungariei la o suveranitate asupra
ţărilor româneşti (terra Transalpina), cari au dus în secolul
XIV la conflicte între Români şi Unguri, derivă din aceste
164

„descălecări”: nu „țările transalpine” au aparţinut vreodată

Y
Coroanei Sfântului Ştefan, ci locuitorii acelor ţări, — în parte
măcar — au fost odată locuitori în ţinuturi cari aparţineau

R
Ungariei.

RA
*

Tată de ce am dat atâta atenţiune invaziunii Tătarilor

din 1241.

LIB
TY
SI
Epilog...
ER
Imi dau pericet seama că studiile ce preced sunt îrag-
IV

mentare: analizele nu sunt complete, nici comentariile şi con-

UN

cluziunile toate definitive. Sunt numeroase repeţiri, alături

de poate tot atât de numeroase omisiuni. Prea mult s'a stăruit
asupra unei categorii de argumente, în vreme ce alte categorii
au fost atinse sau chiar trecute cu vederea...
AL

abia
Studiile aceste poartă timbrul procesului naşterii lor: sunt
fragmente adunate răsleţ în răgazurile unor îndeletniciri de
TR

altă natură decât cercetările istorice — şi legate într'un mă-

nunchiu așa cum erau, cu toate nepotrivirile aparente şi reale.
Studiile aceste sunt numai ceontribuţiuni: material ce tre-
EN

buie încă cernut, cioplit, completat. In parte poate și înlocuit.

O vor face alţii. Eu adun înainte material. (In cur ând: 111.
/C

Imnăigrațiunea săscuscă şi diploma Andreiană din 1224).

SI

Viena, Oetomwrie 1932.

IA

To oa sei ma aan ae -a.

J. SCH.
3

BIBLLO' sea j
par
Dus ae
U

II HIVERSTTĂȚII |!
i
BC

„A ŞI i
a...

e aa 7 fa e eee IT n Ta
4

i
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R Y
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R Y
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R Y
BC
U
IA
SI
/C
EN
TRA
L UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY