1924 1927 PDF

RY
RA
LI B
YT
SI
ER
IV
11IEL. CENTR. VNIV.
UN
„m. emineici:* iași
AL
TR
l|||ll|||||| 3001312
I Periodice
EN
/C
SI
IA
U
BC
CU
IA
SI
/C
EN
V.
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
/
RY
CU
IA
SI/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
.. -
RY
Anul I. Nr. 1
RA
REVISTA
LI B
ARHIVELOR
T Y
SI
ARHIVISTICĂ—CRONOLOGIE — DIPLOM ATICĂ
ER
ERALDICĂ-GENEALOGIE-INSTITUȚIUNI
MINIATU RIȘTI CĂ - PALEOGRAFIE - SI Gl LOG RAFIE
IV
PUBLICAȚIUNE SEMESTRIALĂ
UN
SUB ÎNGRIJIREA D-LU1
CONSTANTIN MOISIL
DIRECTORUL GENERAL AL ARHIVELOR STATULUI
L
PROFESOR, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANE

RA
NT
CE
SI/
IA
BUCU REȘTI
TIPOGRAFIA CURȚII REGALE F. GOBL FII
CU
No. 19, STRADA REGALĂ, No. 19

c, 10739
1924
RY
RA
LI B
CUPRINSUL
T Y
Const. Moisil : Un program de muncă.
SI
N. Iorga: Un mănunchiu de acte prahovene.
P. Gore: Arhivele.
ER
Z. Pâclișeanu: Cenzura cronicii lui G. Șincai.
N. A. Bogdan: Pamflete politice în potriva lui Mihail Gr. Sturza-Vodă.
IV
C. I. Karadja: Un dosar de porunci dela loan Sandu Sturza-Voevod.
I. Tuducescu: Comoara. Un act de superstiție petrecut în București
UN
la 1796.
SEVER Zotta: Despre neamul Cantemireștilor. 4-
Dr. I. Lupaș: Un tablou statistic al arhivelor județene și orășenești din
AL
Transilvania.
Dr. P. Bder : Uber archivfragen in den Friedensvertrăgen des 19 u.
20 Jahrhunderts.
TR
Șt. Meteș: Arhivele din Ardeal după războiu.

G. Nicolaiasa: Cercetări de izvoare istorice în trecut.
EN
Al. BXleanu: O scrisoare din anul 1853 a prof. Nifon Bălășescu către
Grigore Ghica-Vodă.
D. MOTOTOLESCU: Herîe.
/C
T Motogna: O publicație de amnesție militară în 1797.

GhibXnESCU : Din documentele moșiei Urdești.
VCHESCU: Trei urice vechi moldovenești.
SI
•seu: Ajutoare bănești și danii ale Domnilor români către

■'a Sf. Filoteiu din muntele Athos.
IA
iVx Fmitare de moșie la hotarele Tării-Românești în 1764.

V. Za. ’-^spre colecția Hurmuzaki.
U
(Continuare pe pag. 3 a copertei)

BC
RY
RA
’i s
; 13 JAR 1936 .
LI B
"UN PROGRAM DE MUNCA
* DE
CONST. MOISIL
Y
T
MEMBRU CORESP. AL ACADEMIEI ROMÂNE
SI
Nu sunt de părerea acelor arhivari, destul de numeroși și de
învățați, cari susțin că menirea unei arhive publice se mărginește
ER
la adunarea, păstrarea în bune condițiuni și catalogarea cât mai
sistematică, — spre a putea fi pus cu înlesnire la dispoziția cerce
tătorilor, — a prețiosului material documentar, sigilografic, eraldic,
IV
miniaturistic etc., ce se găsește în depozitele ei. Este în adevăr și
frumos și util să poți avea arhivele publice bine organizate, cu loca
UN
luri proprii, cu inventării și cataloage sistematice, cu materialul
orânduit în chipul cel mai practic. Este frumos și util, dar în acelaș
timp este și cea dintâi și cea mai de căpetenie datorie a oricărui director
de arhivă și a personalului însărcinat cu grija ei.
L
Dar atâta nu ajunge.

RA
O arhivă, deși cuprinde depozite de documente vechi, nu tre

buie să rămână o instituție moartă. Personalul ei, care își trăiește
viața în mijlocul acestor prețioase urme ale trecutului; care prin
NT
contactul zilnic cu ele se pătrunde de spiritul timpurilor apuse; căruia

i-se oferă nenumărate ocazii să descopere lucruri interesante și necu
noscute, are obligațiunea morală de a contribui cu informațiile sale
CE
la cunoașterea, lămurirea și deslegarea problemelor istoriei naționale.

O activitate exclusiv birocratică din partea acestui personal nu
este suficientă; ea trebuie însoțită neapărat și de o activitate științifică.
In special la noi, unde până acum arhivistică a fost cu totul
I/
neglijată, iar studiul documentelor, peceților, stemelor, ornamenticei

manuscriselor n’a luat încă desvoltarea cuvenită, o astfel de activi
S
tate științifică se impune în mod imperios.

IA
Arhivele Stalului ap, .nu, numai putinț^Sțr și datoria să o facă.

Căci de o parte ele disțjifh' de hii fnătterial $)arte bogat pe care-1
pot studia din to|tl.?p¥â<lt4e ,de Vedetej dp pită parte având sec
U
țiuni în diferite rlgiuni ale ițățij, pot întreține |n publicul mare cultul
față de aceste monumente ale vechii culturi românești.
BC
RY
2 REVISTA ARHIVELOR
Dar spre a-și putea îndeplini această misiune, Arhivele Sta
RA
tului trebuie în primul rând, să-și formeze un corp de funcționari
specialiști, cari sa fie capabili de a pătrunde în toate amănunțimele
materialul documentar și monumental ce-1 au la dispoziție; în al
LI B
doilea rând, administrația centrală a acestor arhive trebuie să pro
voace în pătura noastră intelectuală un interes cât mai mare față
de aceste importante rămășițe culturale.
Pentru atingerea primului scop este absolut necesar să se în
Y
ființeze în capitală o școală practică de arhivari-paleografi —- cum
există în toate țările civilizate — care să formeze personalul bine
T
pregătit necesar arhivelor centrale și regionale, și să dea amatorilor
SI
cunoștințele necesare.
Iar în vederea îndeplinirii celuilalt scop, administrația centrală
ER
a Arhivelor Statului va trebui să publice o revistă specială, care
tratând probleme din toate științele în legătură cu documentele (paleo
grafie, diplomatică, cronologie, genealogie, sigilografic, eraldică, mi-
IV
niaturistică) să informeze publicul cult despre valoarea lor științifică
și să producă un curent favorabil colecționării și studierii lor.
In legătură naturală și logică cu aceste două preocupări stau:
UN
înființarea de ateliere pentru ornameritica manuscriselor, unde să se

reproducă și să se studieze astfel de ornamente în vederea aplicării lor
la industrie; și aranjarea de expoziții permanente de documente,
AL
peceți, steme, miniaturi, etc. cari să desvolte și să cultive interesul

publicului mare pentru astfel de obiecte.
Se înțelege că aceste preocupări constituie numai o parte din
TR
activitatea științifică pe care urmează să o desvolte Arhivele Statului.

Alăturea de ele trebuie să-se înfăptuiască treptat, dar continuu, alte
două lucrări de cea mai mare importanță: catalogul materialului,
EN
pentru ca cercetătorii să poată cunoaște cât mai deplin conținutul

diferitelor depozite; și editarea documentelor istorice, pentru ca viața,
faptele și cultura strămoșilor noștri să fie cât mai bine cunoscute.
/C
Apariția revistei noastre nu formează decât un început de reali

zare a programului expus mai sus. Nădăjduim că în cel mai scurt
timp posibil vom putea începe realizarea și celorlalte puncte ale
acestui program. In orice caz, graba cu care rie-au oferit concursul
SI
lor prețios și desinteresat foarte mulți dintre cei ce se ocupă la noi

de studiul documentelor și au la inimă propășirea științei noastre
IA
istorice, este nu numai o dovadă de nerăbdarea cu care eră așteptată

de către intelectualii noștri activitatea științifică a Arhivelor Statului,
CU
dar și o încurajare că inițiativa noastră va da rezultatele dorite.

RY
REVISTA ARHIVELOR 3
RA
UN MĂNUNCHIU DE ACTE PRAHOVENE
DE
LI B
. N. IORGA
PROFESOR UNIVERSITAR
MEMBRU al academiei române
Y
Scorțenii Prahovei .sunt un sat de moșneni. Acte mai vechi
T
decât începutul veacului al XVII-lea nu par a se fi păstrat; dar
SI
acelea pe care mi-le comunică d. Scorțeanu din Ploiești nu sunt
lipsite de interes.
ER
Numele au caracter vechiu: Leca, Udrea, Cazacul, Crăstian,
Brăgar, Vitan, Lungeș, Băltea.
Și unele cuvinte arhaice răsar ici și colo: «cetvârte» de loc;
IV
«rozorirea» locurilor.
Pe lângă învoielile peutru pământ, vândut, lăsat în schimbul
UN
sărindarelor, întâlnim și câte unul de un caracter deosebit, ca acela

care privește plata în borhot, în acel ținut de prune și de țuică, a
unei sume împrumutate (1825).
AL
Ca și în actele pământurilor de pe valea Teleajenului, pe care

le voiu da aiurea, un fel de grafie locală, mai mult sau mai puțin
TR
corespunzătoare vorbirii de fapt, păstrează până în pragul zilelor

noastre pe u final întreg.
EN
1.
t Dobre i Leca i Cazaculu i Udrea vtori vornici scris-amu cartea
nostra să se știe jurători lu Stoianu otu Scorțiani, anume Drăghici otu
/C
Cocorăști i Radu otu Scorțiani, ca sa jure Stoianu cu acești 2 oameni

buni pentru o grădină denu Scorțiani ce zice Stanciulu și Crăciunu cumu
o au cumpărații de la Conta moșulu lu Stoianu. Dec, de va putea jura
SI
Stoianu cu acei 2 oameni buni ce săntu scriși mai susu cumu nu au dată
Stanculă și Stoianu bani pre acea grădină, neci ei, neci rudele lorii, elu.
să-șu ție Stoianu grădina, însă cumu voră afla cu ale lorii suflete, așa să
IA
jure. Și zioa să jure de astăzi Iul. 19 înu 2 săptămâni înaintea bănișo-

riloru de județu. Acasta amu scrisă. Pisă Iul. 19, vlt. 7156.
U
(Pecete mică, verde, ruptă.)

[V° :] Zapisulă lui Stoianu.
BC
RY
4 REVISTA ARHIVELOR
2.
RA
.... cumu amu cumpărații eu Stană i brată ego Stoeiană grădina...
Stanculă i brată ego Crăcună . . . ănești în partia Con tei... judecată omeni
LI B
buni, adecă Drăghici otă Co[co]răști, Radulă Sur[dulă] . . acești omeni ce
săntu mai susă scriși Stană, Stoiană bani ug . . . bani cu bună voe
loră și au fostă mulți omeni . . . [împrejujru locului, anume Vladă i sinii
otă Scorțiani, Ilie otu . . . otă Brănfești] i pop[a] Stanculu otu Bordeani
Y
și încă . . . [omeni] buni de înprejurulă locului și au mai dată al[ți] 2 . .
msța Oc. dni 27, vă leat 7157.
T
[Vo:] + Și au dată acești omeni Stană i Stoianu cu ști . . . căce i-a, a
SI
fostă a da bani mai apoi să pu[ie] . . să dia banii anulă sau mai apoi,
căce i-au ... f Zapisu Conții.
ER
3.
. . . amu cumpărații eu Stană i bra[t] ego Stoiană otă Scorțeani

IV
gră[dina] . . . Stanculă i brată ego Crăcunu Brăne.știi grădina di . . .
pentru o datorie ci se-aă aflată de demultu ci au. . . [ră]vașe domnești,
UN
anume Drăghic otu Cocorăști, Radulă Surdulă ... și ană judecată cu

ale nostre suflete să dea Sțane[u] . . . și au dat acești omeni ci seri mai
susu, Stană, Stoianu acești . . .fie moșiia și au trebat pe toți frații,
căndu . . . mulți omeni buni au fostă acolea, anume Vladă șină Oscobă(?)
AL
Toaderu otu Brebă. Pisă popă Stancu, msță Oc. 27, leat 7172.
[Vo:] Zapisulu iară care s’au scumpărată dela uncheașulă Crăcunu i
TR
frate-său Stanculă.
4.
EN
t Adecă eu Stanculă Crăstiiană j Marină, fecorii lu Dragomiră

Băltea, scris-amă zapisulă nostru ca să fie de mare credință la mana Stoicăi
Bălană și a fecoriloră lui, cumă să se știe că amă vândută partea nostră
/C
de moșie diîn sată diîn Cărunți dreptă ug. 6,de peste totă hotarulă diîn
hotară până în hotară, diîn cănpu, diîn pădure, diîn livezile cu pomi,
diîn sată, diîn apă, diîn deală, și o amă vândută de a n'osțră bună voe
SI
[cu] știrea tuturoră frațilo[rit], ca să fie lui moșie stătătoare,' lui și fecoriloră
lui. Și, căndu ne-amă tocmită, mulți omeni buni au fostă diîn prejurulă
IA
locului, anume Neagoe Bană, otă Borfdeani] i Radulă i Dumitru otă Scor-
țeani, Radulă i Radulă Brăgară și Ionă Moldoveanulă, Stană Vitană și
încă mulți de nu săntu scriși aicea. însă eu Stanculă cu frăție mie amă
U
vândută și partea mătușă-mea Rada, pentru căce o amă cumpărată eă

însă această parte dintr’o cetvărtă, și iară au mai cumpărată Stoica. . . . .
BC
RY
REVISTA ARHIVELOR
dela fecorulu lu Stoian . . . pentru că foștii zălogită drepții cosd. 25. Și
RA
pentru credința pusu-ne-amu pecețile. Pisă msță Mai dna 1, văleată 7162.
(Semne de degete, peste fiecare o literă: n, d, r, vi, k, i, v, g.)
[Vo:] Zapisulă de fecorii Băltei.
LI B
5.
Adecă noi, cești 4 megiiași, anume Pungașii, Neagoe, D. . , Stană otă
Y
Bordeani, luați pe răvașe domnești, cumu amu aflatu și amu judecată cu
ale noastre suflete de niște moșie diîn Cărunți, ce jamă aflatu să dea
T
fecorii lu Dragomir Băltea, anume Stancu, Crăstiiană, să dea bani ughi 2
SI
și să-și ia moșiia, iară, de nu va da banii, să se lisească de moșie. Pisă msță
Ghen. dnă 17, văleată 7172.
ER
(Dedesupt semnele de deget și inițialele celor patru).
Insă pe a cicea parte dintr’aceste 2 pl. (?)
[V°;] Zapisulă de judecată de megiiași de la Bălteni.
IV
6.
UN
t Adecă eu baba Nega, soțiia unchiașă Stoicăi Bolană otu Scor-
țeni, dat-amă zapisulă mieu la mana nepo[tu]-mieu popii lui Gheorghie
precumă să să știe că i-amă dată parte uncheșului de moșie dinii Valea
Rea, cătă să va afla, să-i facă ună sărindară, iară fecorii, nesuferindu-să, să
L
plătescă sărindarulă, să-și ție moșiia. Pentru aceasta i-amă dată acestu
RA
zapisă la măna părintelui ca să-i fie de mare credință. Și, căndu s’au fă
cută acestu zapisă, au fostu și alți megiiași mărturie, care mai josu să
voră iscăli. Și eă pentru credința mi amă pusă numele mai josă ca să să
NT
creză. Mai 31 d., 1759.

t Eu baba Neaga otă Scorțeni, soțiia unchiașă Stoicăi Bolană, amă
dată, t Eu Radu șină Dobre Bolană mart, f Eu Badea șină Voico Bo
CE
lană mart. t Ionă Bolană mart, f Eu Barbulă Bolană mart., f Eu Nicoară

Bolană mart.
7.
I/
t Adică eu profesa Preda a răposatului popi lui Costandinu otă

S
Bordeni, înu dinu preună cu fiii miei anume Ionu diiaconu i cu Gheorghie,
precumu să să știe că amu văndutu dumnelui vameșulu Neculacliie o vie
IA
dină delă din Bordeni cu pămăntulu ei dupe cumu ținu obrațiele vii dinu
vale pănă înă hotaru, iară de la delu so (sic) rozorește cu cumnată-mieu
U
popa Părvu, iară de dreptă pănă înă vălce, de stănga să rozorește cu

cu[m]nată-mieu popa Marină. Și i-amu văndutu acasta vie de pogone trei
BC
RY
6 REVISTA ARHIVELOR
cu o tocitore, cu o bute i cu crama ei, dreptu tl. șaptezece și cinci, și
RA
să-i fie dumnelui moșie ohamnică și coconilo[ră] dumnelui și o’mu văn-
dutu de a nostră bună voe, nesiliți de nemene. Și pentru credința amu
datu acestă crădineosu zapisă alu nostru la mana dumneluji], ca să stă-
LI B
pănescă cu bună pace de crătră fsfcj noi și de cră[tră] totti nemulu nostru.
Și amu întărită cu iscăliturile nostre. Noem. 2 dni 1768.
f Eu Preda preotasa a răposatului popii Costandinu vănzătore.
t Eu diiaconu Ionu șină popi Costandinu vănzătoru.
Y
f Eu Gheorglie sinii popii Costandinu otă Bordeni vănzătoru.
T
t Eu popa Marină brată popi Costandinu otli Bordeni mart.
Și amu scrisă eu popa Stoica otă Bordeni cu zisa loru, și martu(ră).
SI
ER
8.
t Adică eu popa Gheorghie Bolană otă Scorțeni dină înpreună cu

fecori mei, anume Dumitrache i Gheorghi, dat-amă credincosă zapisulii
IV
nostru la mana dumnealui logft. Dinu i dumnealui logft. Gligorie șină
Pitară Anastasie precumă să să știe că noi le-amă văndutu caisile (sic)
UN
nostre ceste alăturea cu diiaconti Părvu și cu Neguțu Pană, însă caseile

cu pămănt[ulă] ei cătu țiine curtea îngrădită i magaziia i șopronjulă], i
predvooru, iaru altu nemica. Și amu văndutu dreptu bani gata tl. 430,
adecă patru sute și treizeci tocmai și în doiao pogoane de pămăntu, cu
L
ce pomi s’aru afla dină partea dumnealoră pă lângă Marină ală Costi,
RA
alătura cu cruca, cumă va arăta semnele; la care dumnealoră și zapisă

ne-au dată noo de stăpânire,*și le-amă văndutu ca să stăpânească cu bună
pace dumnealoră și fecori dumnealoră, căți Dumnezeu le va dărui. Și, căndă
NT
s’au făcută acestă zapisă, fost-au mulți oameni streini, cari mai josă să
voru iscăli. Acasta, și pentru mai adevărată credință le amă datu acestă
zapisă, întărită cu iscălitura nostră. Mai 6, 1'794.
CE
Eu popa Gheorghie Bulană otă Scorțeni i fecori mei Anca, Dumi

trache i Gheorghie, vânzători.
Eu Ona diiaconulă brată ego adevereză.
Și ne-aă dată și casa ca veche ca să șădemă într’ănsa unii ană și
I/
jumătate pănă voomă face noi casă. Acasta.

S
Incredințăză acestă zapisă alu casiloră ce le-amă cumpărată eu sin-

guru dă la răposatulă popa Gheorghe, care case neputăndtt a șădea cu
IA
frate-mieu Gligore, amă făcută to analogo, dă omu căte tl. 100, care frate-
mieu Gligore nevrăndă ca să-i răspuanză (sic) acești bani și să fie stă-
pănu pă case, au răspunsu bani frate-mieu Dumitru celă mai mică tl. 100
U
tocmai, înă măna meai ca și eu să răspunzu soru-me Ilinchi, zestre ce

BC
m’au hotărătu maica, tl. 400, pentru 4 pogoane dă vie dă la Cernățești.

RY
REVISTA ARHIVELOR 7
Deci frate-mieu Dumitru să aibă [a] stăpâni casile cu curtea, cu șopronu
RA
orice să va afla, nesupăratu de cătră mine sau frații miei sau copii miei.
D. Scorțeanu, vânzătorii .... Scorțeanu marturu.
i8oq, Glien. 29. ,
LI B
9.
Suptii-iscălitu dau zapisu mieu la cinstită mâna Sfinții Sale părin
Y
telui Onu dinii satu nostru Buștenari precumu să să știe că la trebuința
T
ce amu avutu amu rugatu pă părintele dă me-au făcutu bine cu lei 90
no. 90, dă me-amu lootu unii calu, și eu înu drepții acestorii bani să amu
SI
a-i da doo sute de vedre prune borliotu într’acastă tomna viitore fără
nice unii cuvăntu, darii bute pentru prune să amu a-mi da părintele le
ER
gate gata, numai să bătu prune într’ănsa. Și pentru mai adevărată cre
dință amu rugatu pe scriitorii de m’au iscălitu, puindu-mi și degetulu înu
locu de pecete, ca să să crează. 1815, Iunie 20 (?).
IV
Eu Radu sinii Stroe Brebeanu adeverezii. Eu Banu Părcălabu amu
fostu față. Eu Ioniță Tudorii față. Eu Drăghicu Părcălabu față.
UN
Costandinu Gligorescu amii scrisu cu zisa numițiloru.
10.
' $
L
20 April 1831.
RA
«Ilie Bolanii otii Scorțeni dinpreună cu soțiia mea anume Marina i cu

fecoru nostru anume Gheorghe» vinde «partea mea de pămăntu ce o
amu la Ghica, însă la care s’au mâsuratu șis’au pusu și semne după cumu
NT
să vorii și vedea, însă dă dăsupra dinii pruni Ghichi merge alături la

vale pă lăngă Stroe Băicanii până înu drumu carului, și merge pănă la
coșaru Bascului și urcă la costă înu susu, însă și i-amti văndutu pămăntu
CE
liamnecu înu veci stătătorii ca să stăpânească Stami sinii Neguțu... Amu

văndutu în dreptu tale: 13, adică tresprezece... Căndu s’au făcutu acestu
zapisu, au fostu și alți oameni streini care să vădu iscăliți pă anumele
lorii.» Scrie «diiaconu Gheorglie otii Scorțeni.»
S I/
IA
U
BC
RY
8 REVISTA ARHIVELOE
RA
ARHIVELE
DE
LI B
PAUL GORE
PREȘEDINTELE COMISIUNII ARHIVELOR DIN CHIȘINĂU
MEMBRU ONORAR AL ACADEMIEI ROMÂNE
Y
Cuvântul «arhivă» derivă dela grecescul «âtr/etov» și latinescul
«arhivum», ceiace înseamnă o instituțiune specială pentru păstrarea actelor
T
scrise și documentelor de valoare istorico-juridică. Deci letopisețele, me
SI
moriile, scrisorile trebuesc să fie păstrate nu în arhivă, ci în bibliotecă.
Sunt trei categorii de arhive : i) artivele statului; 2) arhivele insti-
ER
tuțiunilor și societăților politice și. culturale și 3) arhivele private.
In arhivele statului există două specii de documente: a) cele cari
au interes curent și practic pentru informațiuni și b) cele cari au pierdut
IV
interesul acesta și au numai interes istorico-juridic, sau pur științific.
In fiecare stat european se observă trecerea treptată a materialelor
UN
arhivare private în mâinile statului sau instituțiunilor culturale. E bine
înțeles că arhivele, ca locuri de păstrarea actelor, prin care se asigură drep
turile mai multor persoane morale, cum sunt: statul, clasele sociale, insti-
tuțiunile politice, etc., au cea mai mare însemnătate istorică, juridică și
AL
practică și însemnătatea aceasta nu s’a stabilit numai de acuma, ci din

antichitate. Egiptenii, Babilonenii, Asirienii și Evreii aveau ceva care
amintește arhivele noastre. Grecii și Romanii cunoșteau arhivele în sensul
TR
adevărat al cuvântului. Europa din evul mediu avea arhive multe și bine
alcătuite, mai cu seamă în înfloritoarele mănăstiri catolice, cari erau
adevărate centre ale științei și artei. In proporții mult mai modeste
EN
aproape tot așa și în țările românești.

Afară de dorința așa de naturală și înaltă, îndreptată spre păstrarea
pentru urmașii neamului a memoriei faptelor strălucite ale străbunilor,
/C
— ceiace avea mare rol in vechime — toate popoarele civilizate s’au con
vins că arhivele au o mare importanță nu numai în viața practică, ci
și în viața științifică, păstrând toate încercările și dovezile experienței
SI
și științei omenești. Fiecare arhivă este un izvor bogat pentru istoria și

jurisprudența țării, prin urmare fiecare arhivă este în âcelaș timp o insti-
IA
Bibliografie : 1) Holtzinger: Kateehismus der Registratur und Archiekunde, Leipzig

1883. 2) Helfert, Staatlisclies Arehivwesen. Wien 1893. 3) Richin, Trăite theorique et pratique
des archives publiques. Paris 1883. 4) Langlois et Stein, Les archives de l’histoire de
U
France. Paris 1893. 5) N. Calacev, Arhivele, însemnătatea lor pentru Stat, compunerea
BC
lor (în 1. rusă). 6) A. Voronov. Știința arhivelor. Petersburg 1904 (în 1. rusă).
RY
REVISTA ARHIVELOR 9
tuție științifică și, ca atare, trebue să fie sprijinită cu toate mijloacele
RA
de cari dispune un stat civilizat.
Arhiva și biblioteca — iată doi fa "i puternici pentru desvoltarea
și mișcarea vieții culturale și științific rol eci putem să considerăm arhi-
LI B
vele din două puncte de vedere: i) asigurarea drepturilor persoanelor
juridice și private și 2) serviciul ce acpSc științii.
Știința arhivelor (Archivwissenscnaît Science des arcliives) are două
scopuri : 1) de a elabora temeliile organizării celei mai perfecte și celei
Y
mai simple și raționale conduceri a a|hiyelor spre a se asigura integri
T
tatea materialelor arhivare și ușurința utilizării lor în interesele științii
și ale particularilor ; 2) a face cunoscut <cuprinsul arhivelor științii națio
SI
nale și internaționale. Partea acestei științe, care tratează temeliile organi
zării se numește «serviciul arhivelor» (Arhivkunde, Service des archives).
ER
Șiința arhivelor nu aduce nici un folos, dacă cineva o cunoaște
numai pe dânsa.
Fiecare adevărat arhivist nu trebuie să fie numai un specialist îngust,
IV
el trebue să aibă o pregătire largă și mai cu seamă istorico-juridică; el
trebue să fie bun cunoscător al istoriei instituțiunilor, cari au materialele
UN
lor în arhivă. Afară de aceasta el trebue să știe filologie, paleografie,
diplomatică, sigilografic, heraldică, limbile străine și, în special, limba
veche a țării.
Numai având această largă pregătire generală și specială, arhivistul
AL
poate să prețuiască rostul și însemnătatea materialelor arhivare și să

reușească cu grea muncă a le descrie. In Buropa occidentală fiecare
arhivist trebue să satisfacă toate aceste condițiuni.
TR
Prima condiție pentru a păstra bine arhiva este localul potrivit

Deci chestia localului pentru arhivă este din cele mai principale, căci
privește atât integritatea arhivei cât și ușurința exploatării materialelor
EN
arhivare pentru scopurile științifice și practice. E de dorit ca localul să

fie construit special pentru arhivă și să satisfacă condițiunile următoare:
1. Să fie nepericlitat de foc.
/C
2. Să fie nepericlitat de umezeală.

3. Să fie comod pentru aranjarea sistematică a materialului și pentru
utilizarea lui.
SI
4. Să aibă lumină și aer mult.

5. Să nu fie primejdie pentru sănătatea funcționarilor și persoanelor
IA
cari lucrează în arhivă.

Fiecare local, unde se află o arhivă, se compune din două părți :
1) arhiva propriu zisă și 2) partea exterioară a arhivei. In cea din urmă se
U
află : a) cancelaria arhivei; b) sala de studii pentru arhiviști și persoanele

particulare, private și c) biblioteca de informații. Această bibliotecă, dacă
BC
RY
10 REVISTA ARHIVELOR
este bine aranjată, trebue să aibă următoarele secții : i) lucrările speciale
RA
despre arhivă, unde se află ; 2) lucrările speciale despre instituțiunile cari
au depus și depun lucrările, dosarele și documentele lor la arhivă; 3) istoria
și geografia regiunilor de unde au fost adunate sau aduse materiale în
LI B
arhivă: 4) lucrări speciale, scrise în baza materialelor cari se află în
arhivă ; 5) dicționare enciclopedice și manuale speciale.
Arhiva propriu zisă trebue să fie totdeauna separată de partea exte
rioară a arhivei, având în vedere integritatea materialului și sănătatea
Y
personalului, cât și a vizitatorilor, cari lucrează într’însa. Condiția *sîne qua
T
non» a fiecărui local pentru arhivă est siguranța absolută în ceiace privește
SI
focul, prin urmare arhiva nu poate să fie locuită. Persoana care este însăr
cinată cu supravegherea arhivei, trebue să stea într’un local propriu se
parat aproape de localul arhivei. Clădirea arhivei trebue să fie construită
ER
din piatră și beton, cu acoperișul de fier sau cărămidă specială in com
bustibilă, cu bolți, cu podelele de beton, cu scări :și uși de fier. între
buințarea focului în arhivă să fie riguros oprită, fumatul asemenea. Fiecare
IV
poate să lucreze sau la lumina zilei, care mulțumită ferestrelor mari, ar
fi destulă, sau, dacă e nevoie să lucreze seara, lumina electrică trebue să
UN
fie aranjată' cu cea mai scrupoloasă precauțiune și examinată periodic de

un specialist. încălzitul central trebue să fie sau cu apă sau cu aburi.
In Buropa Occidentală multe arhive nu se încălzesc de loc; noi nu
L
putem să ne permitem aceasta din cauza climei destul de aspre iarna.

Partea exterioară a arhivei să fie separată de arhiva propriu zisă,
RA
printr’un zid special contra focului (Brandmauer) și cu poarta de fier, care

să se închidă hermetic. Fiecare fereastră să aibă oblonul masiv de fier.
Robinete de apă, canale și pompe contra incendiului cât mai multe. Co
NT
municația directă telefonică cu biuroul de pompibri ar fi strict necesară.

In arhiva din Miinchen, fiecare funcționar cunoaște bine rolul său
în caz de incendiu-
CE
Toate aceste precauțiuni sunt foarte trebuincioase, dacă ne aducem

aminte câte arhive prețioase au devenit victima focului și câte materiale
istorice s’au perdut pentru totdeauna.
I/
Mai există încă un vrăjmaș viclean și puternic al arhivelor: ume

zeala. Localul arhivei trebue să fie absolut uscat. La construirea loca
S
lului, aceasta este una din problemele cari trebue să fie rezolvite de un
arhitect priceput. Și, dacă cu toate măsurile luate, în arhivă se observă
IA
umezeală, atunci există numai un singur remediu, încălzitul și ventilația.

Fiecare dulap trebue să aibă ventilația lui specială. Nici rafturile nici
U
dulapurile nu trebue să astupe lumina. Dacă nu e posibil a le aranja

lângă perete și trebue să le punem în mijlocul odăiei, atunci trebue că
BC
linia rafturilor și dulapurilor să fie perpendiculară cu linia ferestrelor.

RY
REVISTA ARHIVELOR 11
RA
Dosarele trebue să fie aranjate în rafturi după numerele de ordine
din stânga spre dreapta și de sus în jos ca și literile pe paginile cărții,
întrebuințarea scărilor nu e de dorit și, dacă permite locul, rafturile și
dulapurile trebue să fie de înălțimea unui om de statură mijlocie. Spa
LI B
țiul de umblat trebue să fie destul de larg. Dacă arhiva e mare și are
săli mari, se fac galerii suspendate la o înălțime de 2 — 3 metri, legate
prin poduri de fier cu scări asemenea de fier. Sistemul acesta e foarte
comod și permite arhitectului să facă clădire înaltă fără etaje și, deci,
Y
fără podele și tavane. Această economie rațională aduce multe comodi
T
tăți pentru arhivari, lăsând în cameră mai multă lumină și mai mult
SI
aer. Dosarele se pun în dulapuri sau pe rafturi deschise, în cartoane sau
mape. In carton fiecare dosar sau document se pune orizontal unul peste
ER
altul. Cartoanele și mapele se pun vertical. Documentele importante
și vechi nu se pun nici odată în carton sau în mapă cu celelalte docu
mente, ci se păstrează deosebit în plicuri mari, ca să nu se îndoiască
documentul și ca pecetea atârnată de el să fie liberă sau închisă într’o
IV
«custodie».
Sistematizarea materialului arhivar este un lucru greu și este legată
UN
de numerotația de ordine. Arhiva poate să aibă numai o numerotație și

în cazul acesta ea este unică neavând secții speciale. Dacă secțiile a-
cestea există, atunci arhiva trebue să aibă atâtea numerotări, câte secții
sunt. Foarte rar se pot evita în arhivă, având în vedere caracterul
AL
ei «sui generis», secții multe, deși aceasta este o comoditate evidentă.

In arhivele cele mai mari ale Europei s’a luat ca metodă a distribuirii
TR
materialului arhivar, după ordinea istorică. Fiecare arhivă are clasifi

carea ei proprie. Clasificarea istorică firește nu exclude alte sisteme, ca
cea cronologică, geografică, alfabetică, sistematică. In arhivele Bavariei,
EN
cari sunt organizate perfect de bine, se observă regulele următoare:

1) Documentele vechi, legate prin origina și soarta lor istorică comună,
nu pot să fie împărțite, ci trebuesc sa fie păstrate împreună, chiar dacă
/C
materialul este vast.

2) Ca bază de distribuție a materialului archivar se ia: a) pentru
timpurile vechi — împărțirea teritorială, b) pentru timpurile mai uoui — in-
stituțiunile statului și autoritățile oficiale dela cari au emanat documente.
SI
3) Sistematizarea materialulni pe temeiul istoric, trebue să fie făcută

dacă se poate, în mod cronologic.
IA
In arhivele din Franța există altă clasificare mai simplă. Fiecare

arhivă departamentală se împarte în mod cronologic în două părți:
1) partea veche, cu dosare până la 1790, înaintea înființărei departamen
U
telor și 2) partea nouă, sau departamentală, dela 1790 încoace. Pentru

BC
RY
12 revista arhivelor
RA
fiecare parte există împărțirea proprie pe serii, marcate pe mape cu litere
mari. Fiecare categorie de dosare are litera ei.
Prin urmare, fiecare arhivă treime să aibă sistemul ei, care trebue
să fie urmărit în mod riguros. Delaborde spune: «Biblioteca este ceva,
LI B
pe când arhiva e cineva, și de aceia arhiva nu poate să fie desmembrată
într’un mod arbitrar».
Fiecare arhivă veche păstrează trăsăturile ei, caracteristice, părți
Y
compuse istoricește, și particularitățile acestea nu pot să nu fie respectate
și conservate. Arhivarul, care dorește să schimbe sistemul distribuirii
T
materialului arhivei, trebue să fie cât se poate de precaut și de prevăzător.
SI
Desjardins, unul din cei mai cunoscuți arhiviști francezi, spune: «Bună, sau
rea este clasificarea legală, existentă la noi — e o chestie — dar ea
ER
este un fapt săvârșit și dacă există ceva trebuincios în sfera arhivelor,
aceasta este neînduplecarea. Mai bine un sistem mediocru, cu care s’au
deprins toți și după care se îndrumează toți, decât avântul necontenit
IV
după perfecțiune, care rătăcește și pricinuește numai pierderea ireparabilă
a timpului».
Părerea savantului arhivist rus N- Calacev este: «Prima și cea mai
UN
principală datorie a arhivarilor este alcătuirea descrierii' și registrelor

arhivei lor. Datoria aceasta nu este ușoară. Pentru a exprima clar și
precis atât numirea, cât și cuprinsul manuscrisului, trebue să fii un spe
AL
cialist iscusit, care să cunoști bine meseria». Arhivistul francez Langlois,

considerând că alcătuirea unor bune registre este o artă grea, spune că:
«nici compunerea lucrărilor istorice, nici publicarea documentelor, nu
TR
este datoria adevărată a arhivarilor, ci alcătuirea exactă și științifică a

registrelor și inventariilor arhivei». Și, într’adevăr, dacă în arhivă nu
există aceste registre, ea nu poate să dea nici un sprijin istoricilor sau
EN
juriștilor, ea este un conglomerat necunoscut de diferite hârtii și nu

mai întâmplător cineva va putea găsi vre-un document necesar pentru
studiile lui științifice sau nevoile sale practice.
/C
Sunt diferite metode de descriere a arhivelor și aplicarea acestor me

tode depinde de însuși caracterul materialului și de scopul descrierii: pentru
publicare sau pentru nevoile arhivei. Descrierea trebue să fie cât mai
scurtă și, în acelaș timp, absolut precisă. Titlul descrierii oricărui dosar
SI
trebue să fie* scurt, precis și clar, fixând cuprinsul dosarului și arătând

documente sau acte importante, dacă aceste se află în dosar. E de dorit
IA
ca în titlu să fie și o notiță despre starea exterioară a dosarului. Titlul

se scrie pe coperta dosarului, care, de obicei, este de culoare deschisă.
U
Din titlu trebue să fie scoase toate numirile geografice, numele perso
nale și indicațiunile obiectelor — materialul acesta este trebuincios pentru
BC
alcătuirea fișelor în ordinea alfabetică,’ ceia ce înlesnește pe urmă cerce-

RY
RA
tarile științifice și informațiunile necesare. Indexul general al acestor
fișe, adunat într’un catalog, arată situația reală a arhivei.
O arhivă, cum am arătat mai sus, nu este un depozit de hârtii
LI B
vechi, cari există numai pentru serviciul arhivei însăș, ci mai înainte de
toate este o instituțiune științifică, care servește instituțiunile statului
și ale societății. Pentru rezolvirea diferitelor chestii, uneori foarte impor
tante, atât instituțiunile statului cât și societățile științifice, și persoanele
Y
private, se adresează la aceste depozite ale experienții și ale cunoștiinții
omenești, cari se chiamă «arhivă». Prin urmare darea de informațiuni,
T
atât practice cât și științifice, este cea mai principală funcțiune a ori
SI
cărei arhive. In acelaș timp arhiva nu poate să neglijeze chestia inte
grității materialului și interesele persoanelor private, cari pot fi atinse,
ER
și de aceia ia măsuri ca oricine se interesează de arhivă, sau cere acolo
informații, să nu abuzeze. Publicitatea arhivelor e recunoscută de toate
statele europene, dar cu anumite restricții. In Bavaria fiecare doritor să
lucreze în arhivă, trebue să aibă permisiunea directorului arhivei. Franța,
IV
care după revoluția dela 1793 a proclamat publicitatea cea mai largă
a arhivelor, pe urmă a limitat «acest drept natural al fiecărui cetățean
UN
francez». Acum în arhiva națională din Paris, pentru a studia, e nevoie

de deslegarea șefului arhivei. Documentele cari au mai puțin de cât 50
ani pot să fie studiate numai prin deslegarea Ministerului respectiv. Do
cumentele diplomatice după 1790 pot să se dea numai prin deslegarea
L
Ministerului de Externe. Documente privitoare la diferite familii, fără des

RA
legarea reprezentanților acestor familii, nu se arată. Pentru studii este

o sală, unde toti lucrează sub privigherea arhivarilor. Fiecare primește
numai un dosar. Da plecarea din sală toți arhivarii examinează mapele,
NT
hârtiile și portofoliurile și, după ce se încredințează că sunt intacte, dau

autorizări de plecare. Firește că nimeni din vizitatorii arhivei n’are drept
să ia nici un dosar și nici un document pentru a-1 studia acasă.
CE
In arhiva Ministerului de Externe din Paris, oricine dorește să

lucreze, trebue să aibă permis special de la Ministru. In arhivele statului
din Italia, fiecare poate să studieze orice document, afară de documen
tele secrete și dosarele cari conțin știrile despre viața funcționarilor și
I/
persoanelor private. Documentele privitoare la politica externă a statului

S
se pot vedea de toți, numai până la anul 1815. Nimeni n’are drept să
ia vre-un dosar spre a-1 studia acasă.
IA
In ceia ce privește nimicirea documentelor din archive, chestia aceasta

era totdeauna foarte grea. Se știe că în fiecare arhivă se găsesc docu
mente, acte și hârtii, cari sau au pierdut orice interes, înlocuite fiind prin
U
alte documente, sau tratează subiecte absolut fără nici o însemnătate

BC
istorică, juridică, economică, etc.

RY
14 REVISTA, arhivelor
Aceste documente în deșert ocupă locul materialelor archivare vii
RA
toare. Dacă funcționari ne arliiviști dirigează arhivele (ceia ce până la
distrugerea complectă a multor arhive în timpul revoluției, exista în
Rusia sub vechiul regim), atunci ei fără a sta mult pe gânduri, curăță
LI B
arhivele de toate acele acte cari, după părerea lor, sunt absolut inutile,
și nimicesc uneori fără cruțare documente de mare însemnătate. Multe
documente au pierit așa în Rusia (și cred-că și în alte țări).
Venerabilul genealogist rus d. V. Rudacof povestește (Arhiva De
Y
partamentului Heroldiei a Ocărmuitorului Senat Vladimir 1908 pg. 19—
T
26) cu câtă sălbătăcie s’au vândut ca maculatură multe documente din
«Heroldia» din Petersburg. Dacă aceasta se petrecea în capitala statului
SI
și în una din cele mai înalte instituții de cultură, ușor de închipuit ce
se petrecea în arhivele provinciale.
ER
In arhivele istorice, firește, nu se naște nici odată chestia aranjării
documentelor, cauzele sunt clare; pe când în fiecare arhivă a unei insti-
tuțiuni, această chestiune se discută periodic. Dar funcționarii nearlii-
IV
viști nu vor putea fi nici odată autorizați cu rezolvirea chestiei ni
micirii sau alienării documentelor. Nici o instituțiune nu trebue să
UN
aibă drept a decide soarta vre-unui dosar fără îndrumarea specială a
unei comisiuni de arhivari sau a unei persoane, pregătite pentru re
zolvirea acestei chestiuni. Bunăoară în Franța orice nimicire a docu
mentelor din arhive se face cu cea mai mare precauțiune și cuvântul
L
hotărâtor aparține numai persoanelor competinte, cari își dau bine seama
RA
despre datoria lor de a păstra materialele istorice, uneori prețioase.

Principiul general în Franța este următorul: toate documentele și actele
cari privesc interesele statului, departamentelor, prefecturilor, comunelor,
NT
bisericilor, diferitelor societăți și persoanelor private, asemenea ca și

cele, cari pot servi lucrările științifice (istoria, dreptul, artele, paleografia,
topografia, toponimia, statistica, etc.) nu pot să fie nici vândute nici
CE
altfel înlăturate sau înstrăinate. E de dorit ca în fie care arhivă toate

documentele, cari după părerea șefului arhivei n’au nici o valoare,
să fie înregistrate, și soarta lor să fie resolvită de o comisiune sau per
soană bine instruită și pregătită pentru judecata dreaptă și nepărtinitoare.
I/
In toate chestiunile privitoare la archivă cel mai însemnat rol îl

are șeful arhivei. Nu trebue amintit ca șeful arhivei trebue să fie un
S
specialist. In activitatea lui el trebuie să se bucure de cea mai mare li

IA
bertate, având de călăuză obligatoare nu voința ministrului lui, ci regula

mentul arhivar special și inițiativa pur științifică. Dacă cea din urmă ar
cere a se unî într’un dosar, două sau mai multe dosare, aduse din dife
U
rite ministere, aceasta trebue să se execute. Din punct de vedere biro

BC
cratic aceasta ar fi o crimă; din punct de vedere științific, dacă realizarea

RY
ideii șefului arhivei aduce un bun rezultat, aceasta va fi consecința unui bun
RA
și adânc simț științific. Șeful arhivei are multe datorii. Afară de datoria
cea mai principală: aranjarea, clasificarea și păstrarea documentelor, el
este obligat să ție în cea mai bună stare registrele arhivare și diferitele
LI B
indexe; el mai este obligat să elibereze informațiunile necerare, după cererea,
instituțiunilor și persoanelor private. Da începutul fiecărui an șeful ar
hivei face o dare de seamă asupra stărei arhivei: i. Numărul dosa
relor, documentelor, actelor. 2. Distribuirea serviciului arhivar între
Y
funcționarii arhivei. 3. Activitatea științifică și administrativă a personalului
T
arhivei. 4 Starea localului. 5. Starea financiară a arhivei. 6. Situația bi
bliotecii. 7. Vizitarea arhivei de persoane, cari fac cercetări. Și, ca con-
SI
cluziune, propunerile despre toate măsurile, cari trebue să fie luate pentru
îmbunătățirea situației arhivei. Controlul arhivei aparține instituțiunii, de
ER
care depinde arhiva. Daca există Direcțiunea Generală a arhivelor, în cazul
acesta toate arhivele trebue să fie subordonate acestei instituțiuni. Cen
tralizarea arhivelor există în multe state europene ca Franța, Prusia,
IV
Belgia și România. Dar și în Franța și în celelalte state, sus citate, Direc
țiunile centrale ale arhivelor nu îmbrățișează toate arhivele. Așa în Franța
UN
numai 297 de arhive țin de Direcțiunea Generală (Annuaire de bibliothe-
ques des Arcliives, 1897). Arhivele ministerelor, senatului, parlamentului
consiliului de stat și bisericesc, instituțiunilor judiciare și altele, nu sunt
subordonate Direcției Generale.
AL
Această Direcție se compune din:

1. Biufoul arhivelor.
TR
2. Trei inspectori de biblioteci și arhive.

3. Comisiunea generală a arhivelor, care se află pe lângă Ministe
rul Instrucțiunii Publice.
EN
Biuroul este o instituțiune administrativă. Controlul se exercită prin

inspectori revizori. Comisiunea este o instituțiune cu caracterul consul
tativ și se compune din cei mai vestiți istorici și arhiviști francezi.
Bavaria aproape a realizat centralizarea arhivelor. Afară de două
/C
arhive secrete, toate arhivele sunt în aceiaș organizație. In Belgia există

aproape desăvârșită centralizarea arhivelor istorice sub direcția arhivis
tului general, care este direct subordonat Ministerului de Interne.
SI
In Italia aproape toate arhivele suni centralizate în Ministerul de

Interne.
IA
In Prusia centralizarea este parțială.

In ceiace privește istoria și organizația arhivelor în România, putem
să găsim materiale și indicațiuni în lucrarea fostului Director General
U
al Arhivelor Statului, D. Onciul, intitulată «Din istoria arhivelor statului»

BC
(București 1903).
RY
In cartea lui A. Frunzescu «Organizarea politică și administrativă
RA
a României», am găsit numai indicația, că arhivele depind de Ministerul
Instrucțiunei Publice, iar în codul general al lui Hamangiu, am găsit
numai regulamentul vechiu asupra arhivelor dela 25/VII/1872 și modi
LI B
ficarea art. 5 dela 1906. Cred că statul român trebuie să arate mai multă
atenție arhivelor țării, votând o lege specială și mai modernă și dând
mai multe mijloace pentru păstrarea, clasificarea și publicarea documen
telor naționale — acest tezaur neprețuit al istoriei noastre.
Y
Nu pot să isprăvesc această schiță fără ca să nu spun câte-va cu- ,
vinte despre arhivele Basarabiei. O arhivă centrală noi Basarabenii nu
T
am avut-o. Asemenea n’am avut niciodată personalul special pregătit
SI
pentru conducerea arhivelor.
Multe documente prețioase pentru istoria Basarabiei se aflau, înain
ER
tea revoluției, în arhivele centrale ale ministerelor respective la Peters-
burg și în arhiva centrală a Ministerului de justiție la Moscova (V. Prof.
Casso, «Rusia la Dunăre său Așezământul Basarabiei» care citează di
IV
ferite documente, și mai cu seamă, corespondențe între oamenii de stat,
ai Rusiei, cari scriau despre Basarabia). La Odesă se află întreaga arhivă
UN
Basarabiană, a cârmuirei desfințate de mult a Generalidui Guvernator-
al Rusiei Nouă (guberniile Herson, Ecaterinoslav, Taurida) și a Basara
biei. Arhiva aceasta este prețioasă pentru istoria Basarabiei și fără dânsa
nu se poate scrie această istorie. In calitatea mea de președinte al «Co-
L
misiunei Științifice a Arhivelor Basarabiei», la 1909 și 1910 am ridicat

RA
chestia predării acestei arhive Comisiunei Basarabene sau măcar mu

tarea arhivei din Odesa la Chișinău în arhiva «Gubernscoe Pravlenie»
dar n’am reușit.
NT
Trebue să nădăjduim că Guvernul Român va reuși dacă va inter

veni pe lângă Guvernul Ucrainean, să obțină această arhivă, care se află
la Odesa absolut întâmplător, numai pentru că acolo a fost centrul admi
CE
nistrativ rusesc pentru întregul sud al fostei Rusiei Mari până la Don.
Afară de arhiva aceasta, tot în Odesa se află în arhiva și biblioteca
Șocietăței Imperiale de istorie și antichități, cu multe documente, între
cari și vechi documente moldovenești, dăruite societății de diferite per
I/
soane, majoritatea cărora au fost funcționari ruși și preoți din Basara

bia. (După cum știu, foarte puține persoane din Basarabia dăruiau docu
S
mente și manuscrise Academiei Române sau Arhivelor Statului).

Mă întorc la arhivele Basarabiei.
IA
I. Cea mai mare arhivă centrală pentru Basarabia «Arhiv Bessa-

rabscago Pravlenia» (Arhiva Administrațiunii Basarabiei), care până la
U
1909 se afla la într’un hambar de cărămidă care nu se încălzea. Multe

dosare s’au stricat de umezeală și de guzgani. Acum această arhivă se află
BC
RY
RA
in subsolul clădirii unde a fost «Pravlenia» și unde actualmente se află
«Directoratul de Interne». Localul nu se încălzește, este sombru și umed,
îl incojoară locuințele servitorilor din «Pravlenie» sau «Directorat».
LI B
Aproape toată ziua arde focul în bucătăriile locuințelor acestora. Nu
există nici o siguranță în potriva focului și întreaga arhivă este peri
clitată de toți dușmanii arhivelor, cari pot exista. In arhiva aceasta atât
de bogată pentru istoria noastră se află:
Y
i) Arhiva senatorilor din Divanurile principatelor Moldovei și Mun
T
teniei (1808—1812). Arhiva aceasta a fost descrisă de d-1 Ioan Halippa în
«Lucrările Comisiunii Științifice a Arhivelor Basarabiei» voi. I, pag. 327
SI
și de d-1 R. Rosetti «Arhiva senatorilor din Chișinău» (Analele Acade
miei Române 1909).
ER
2. Dosarele cancelariei Locotenentului Plenipotențiar, sau cum se
numea Bahmetief, z«Vice-Rege al Basarabiei» dela 1810—1824.
3! Dosarele Consiliului înalt al Basarabiei (1811—1868).
IV
4. Dosarele Direcției Domeniilor Statului din Basarabia (desființată
în 1870) 1839—1870.
UN
5. Dosarele Serviciului Asistenței Publice 1817—1870.
6. Dosarele Comisiunii Regionale a Basarabiei pentru aprovizio
narea populațiunei, 1829—1869.
7. Dosarele Camerei Consiliului de contribuțiuni al Basarabiei, 1853
L
până la 1868.
RA
8. Dosarele Comisiunii Basarabiei pentru recrutare; 1824—1876.

9. Dosarele Consulatului Imperial Rusesc la Ismail, 1857 — 1878.
10. Dosarele Comănduirei Cazacilor de Novorosia, 1828—1869, și
încă multe altele, mai puțin importante. Total 154.980 de dosare.
NT
11. A doua Arhivă însemnată este Arhiva Tribunalului din Chi

șinău care se află într’un local destul de bun și care se încălzește. In
arhiva aceasta se găsesc dosarele diferitelor instanțe judecătorești din
CE
Basarabia, dela 1813 și până la 1914- Aci se aflau multe documente în

limba românească și dosarele tribunalelor desființate la 1878 ale jude
țului Ismail și Cahul.
I/
In 1893 toate dosarele în limba moldovenească (3010 dosare în 156

colete cari făceau 1168 kgr.) au fost vândute după ordinul Președintelui
S
Vasilcov, unui Evreu din Chișinău, Mordco Bahman. Erau dosarele tri
bunalului din Soroca-Bălți dela 1819 și până la 1831.
IA
III. Arhiva Direcției Basarabiei pentru impozite. E în stare destul

de bună.
IV. Arhiva Primăriei. Se află în starea cea mai tristă. Nu are local
U
potrivit pentru arhivă. La 1916 abia nu s’au vândut dosarele cele mai
BC
vechi. Am oprit aceasta. Se află documente dela 1817 —1886.

2
RY
RA
V. Arliiva Consistorului Eparhial. Se află dosarele dela 1808—1814.
VI. Arhiva Zemstvei Guberniale. Arhiva a.ceasta după porunca d-lui
Ciugureanu, Ministrul Basarabiei, a fost ridicată și aruncată în depozitul de
LI B
alcool al statului. Localul arhivei s’a întrebuințat pentru atelier de repararea
automobilelor Ministerului și Directoratelor. (Am protestat fără rezultat).
Material vast, tipărit, de un mare interes, privitor la starea economică și
culturală a Basarabiei dela 1870 încoace.
Y
VII. Arhiva Zemstvei județene.
VIII. Arhiva Adunării Deputaților Nobilimei Basarabene. Se află
T
în stare bună. Sunt numeroase documente în limba moldovenească. Sunt
SI
foarte interesante. Există registru general cronologic. Total sunt în ar
hivă: 1865 de diferite dosare dela 1814—1910, 28 dosare ale persoanelor
ER
cari 11’au putut dovedi drepturile pentru noblime, 485 cărți de contabi
litate, jurnale, procese-verbale, etc.
In afară de acestea mai sunt documentele următoare, care n’au fost,
IV
predate în arhiva propriu zisă și anume : 1) 532 de dosare de la 1824—1918.
despre drepturile nobiliare ale familiilor nobile din Basarabia, cari au fost
UN
recunoscute ca atare de către Heroldia Imperială. 2) 401 dosare ale persoa
nelor și ale familiilor cari n’au fost recunoscute ca nobile din diferite cauze.
3. 100 dosare de corespondență.
4. 1 dosar cu documente vechi moldovenești, cari n’au fost luate
L
de reprezentanții familiilor nobile (aproape toate documentele acestea

RA
sunt moldovenești).
5. .100 cărți diferite de contabilitate, etc.
Arhiva Adunării Deputaților Nobilimei din Chișinău reprezintă un
NT
material foarte bogat istorico-național.

In afară de aceste dosare pur arhivare se mai află și 351 dosare cu
diferite documente doveditoare de drepturile tuturor familiilor nobile și
CE
a celor cari căutau ca să dovedească aceste drepturi, dar n’au fost recu
noscute ca nobile de Heroldia rusească. In dosarele acestea, documentele
se află în ordinea cronologică. Sunt multe documente vechi moldovenești
îu copii (originalele după lege se predau înapoi).
I/
IX. Arhiva Adunării Judecătorilor de Pace din Chișinău.

X. Arhiva Direcției moșiilor mănăstirești.
S
XI. Arhiva Băncilor Statului: a) a Nobilimei și b) a Țăranilor.

IA
XII. Arhivele mareșalilor nobilime) din toate ținuturile Basarabiei,

afară de ținutul Ismailului (mareșalii nobilimei au fost în ținuturile
unde era reprezentată și organizația nobiliară : Hotin, Soroca, Bălți, Orhei,
U
Chișinău, Bender, Acherman). Arhivele acestea nu reprezintă material

prea bogat. întâmplător se poate găsi aci ceva interesant din punct de
BC
vedere istoric.
RY
RA
După cum vedem aproape toate arhivele acestea au material privitor
nu numai la fosta gubernie rusească, ci și la istoria Moldovei și a nea
mului nostru, și interesant pentru întreagă România Mare. Aproape toate
aceste arhive se găsesc acum la. Arhivele Statului din Chișinău.
LI B
Deși toate documentele vechi și noi dovedesc necontestabil, că noi
am fost și suntem un singur întreg cu Moldova, cu toate acestea
în «Basarabia» există curentul, care năzuește autonomia sau izolarea
Y
«Basarabiei» și dorește ca Chișinăul, acest oraș, creat după anexare înt’un
mod absolut artificial de întâiul guvernator al Basarabiei, Sturdza, îm
T
preună cu Mitropolitul Bănulescu-Bodoni, să devie centrul cultural al
SI
Basarabiei. Și în orașul acesta nou, unde nu există nici un monument
vechiu istoric moldovenesc și unde sunt numai monumente rusești,
ER
autonomiștii doresc să întemeieze muzeele și arhivele istorice ale noastre.
Acuma când și Bucovina s’a unit cu România și întreagă Moldova de
odinioară este întrupată în hotarele er vechi, nu putem să găsim altă
soluție mai justă, mai istorică, mai națională, decât să creiem arhiva
IV
centrală moldovenească la Iași — centrul culturei noastre moldovenești.
La Iași, unde la fiecare pas privim rămășițele duioase ale trecutului
UN
nostru uneori măreț și frumos, dar mai mult trist și jalnic, la Iași, unde
neamul nostru în mod direct a suferit cel mai urât și cel mai nemilos
jug străin care a existat vreodată în lume—epoca Fanarioților, care ne-a
stricat țară, moravuri, inima noastră — și totuși am eșit noi reînoiți și
L
din nevoia aceasta.

RA
La Iași «Biserica Bisericilor» pentru trecutul nostru (Iorga, Drumuri

și orașe din România, 1904) trebue să aducem noi Basarabenii împreună
cu frații Bucovineni, toate comorile trecutului nostru, cari s’au păstrat
NT
la noi după solbătăciile «revoluției» rusești, și în «Bucovina» după ocu-

pațiunile ce a suferit în timpul războiului. Acolo, la Iași trebue să facem
un muzeu al Moldovei și o arhivă moldovenească centrală, unde viitorii
CE
noștri istorici să studieze, după actele originale, trecutul nostru, la Iași

există Arhiva Statului și șeful arhivei distinsul d. Sever Zotta, este o
persoană care ar fi demnă să conducă viitoarea mare arhivă moldove
nească ca sucursală a Arhivelor Statului. Cred că trebue să fie centralizate
I/
toate arhivele istorice din întreaga țară, și pentru Aloldova de azi, cu

Bucovina, și Basarabia, arhiva centrală trebue să fie la Iași.
S
Multe persoane din Basarabia aveau hrisoave și urice moldovenești.

IA
Aproape în fiecare conac boeresc se găseau documente vechi; mulți

răzeși le aveau. Multe din ele chiar înaintea «revoluției» au fost arse,
nimicite, aruncate afară și cu șnururile de mătase roșie dela pecețile cele
U
mari, așa de tari, se legau câte odată gavanoasele de dulceață (am văzut
și aceasta la un conac); mai multe au ars împreună cu casele vechi și noi
BC
RY
REVISTA ARHIVELOR
RA
«boerești», atunci când în timpul «revoluției» și înaintea venirei trupelor
românești, o parte din țăranii din Basarabia, cu sprijinul binevoitor al
«tovarășilor ruși» și al câtor-va din «comisarii» Basarabiei de atunci,
LI B
propovăduiau cruciada împotriva proprietarilor; dar totuși cred, că a mai
rămas ceva. Eu cel întâi dăruesc pentru arhiva aceasta moldovenească
din Iași tot ce am vecliiu, însemnat și moldovenesc în arhiva mea și ce
am dăruit Academiei Române.
Y
Cu cea mai mare părere de rău îmi aduc aminte despre: arhiva
mare a familiei Catargi, Balș, etc., care a fost arsă în conacul familiei
T
Catargi la Cobâlnea în 1917; arhiva din conacul moșiei Găiești, a familiei
SI
Dicescu, arsă ca și arhiva răposatului membru al Academiei Române,
Șt. Gonata din Sberoia și multe alte arhive cu cele mai vechi documente
ER
ale trecutului nostru, cari s’au pierdut pentru istoria noastră pentru
totdeauna.
Trebue să credem că nu vor mai veni iarăș astfel de timpuri grele
IV
și triste pentru Basarabia, când am suferit atâta, când întreaga noastră
cultură, cât de modestă a fost, era periclitată și părea că nu va mai exista.
UN
Trebue să facem un puternic apel către toți acei ce au documente
sau obiecte privitoare la istoria noastră, spre a le preda cât de curâud
Arhivelor Statului din Iași, cari cred că vor deveni o instituțiune națio
nală și științifică și le vor păstra cu sfințenie pențru viitorul nostru.
L
RA
CENZURA CRONICII LUI OH. ȘINCAI

NT
' DE
Dr. Z. PÂCRIȘANU
DIRECTOR GENERAI, IN MINISTERUL CULTELOR
CE
Cu toată vieața extrem de agitată și sbuciumată, pe care a

I/
trăit-o — mai mult diu cauza firii sale, decât din cauza răutății al
tora — Gh. Șincai a fost stăpânit mereu și pretutindeni de ideia
S
unei mărețe opere — un Magazin Annalium Dacicorum seu Vala-

IA
chicorum, cum se gândea odată s-o numiască — care să cuprindă tot

ce se putea ști despre trecutul neamnlui.
Ideia pare a se fi zămislit în mintea lui, de un uimitor ne
U
astâmpăr, pe timpul studiilor la Roma. Aci a început strângerea

BC
bogatului material istoric și a continuat-o la Viena și acasă până

RY
RA
în anul fatal, 1794, când a fost aruncat în temnița din Aiud 1).
De-aci înainte petrecând aproape un an în temniță, iar după ce a
ajuns iarăși liber, ocupat cu alergarea după o satisfacție care nu
LI B
veniâ nici din Blaj, nici din Viena și nici dela Roma, iar dela
1797 cu instruirea copiilor contelui Vass, a fost nevoit să întrerupă
lucrarea care l-a pasionat atât de mult2).
Y
In iarna anului 1803 ajunge la Buda, unde avea cărți și avea
T
și tovărășia oamenilor învățați. Lucrarea începe din nou. La 25
SI
Februarie 1804 îi spunea lui Engel, că are de gând să scrie analele
întregei națiuni române, ceea ce a și făcut, începând cu întâiul
ER
răsboiu a lui Traian contra lui Decebal până la 1660. «Opus in
dies continuo, completo et polio neque prius de editione cogito
quam quidquid potero ad annos congessero», adaugă Șincai34). La
IV
25 Martie îi scrie și lui Corneli, la Oradea-Mare, că complectează
«historiam valachicarn/» și va complecta-o până va trăi, habeo enim
UN
campum ubcrrimumA). In cunoscuta scrisoare dela 20 Septemvrie

1804 către Lipszky își exprimă nădejdea că în curs de doi ani
«•Annales universae nationis Valachicae» vor putea fi publicate.
L
Lucrarea însă mergea greu. La 31 Iulie 1804 spunea lui Corneli

RA
că Cronica (Annales Daco-Romanici) va fi gata până la sfârșitul

anului. De aceea îl roagă să intervină la Episcopul să-i dea sprijin
ca să-și angajeze un copist, și hârtie, fiindcă a auzit că se fabrică la
NT
Beiuș. In prefața operei îi va pomeni numele cu recunoștință alături

deâl lui Gr. Maior 5).
CE
Din corespondență lui Șincai se poate urmări statornic desvol-

tarea lucrării. Astfel la 12 Februarie 1807, scrie că privitor la ea
—acum o numește Magazin annalium Dacicorum seu Valachicorum—
a consultat oameni învățați, magnați și puternici de-ai zilei, iar
I/
săptămâna trecută a dat-o întreagă unui anumit Darvas, care, la

S
IA
’) Scrisoarea lui Șincai către Engel din 24 August 1804 din Buda, în Iorga
Studii și documente, III, 102-3.
2) Scrisoarea dela 25 Februarie 1804 către Engel, în cartea acestuia Neuere
U
deschichte dcr Walachei. p. 84.

3) Ibideni.
BC
4) Orig. în archiva episcopiei gr.-catolice din Oradea-Mare.

5) Original ibidem.
RY
RA
rândul său, a dat-o palatinului. U11 cetățean din Beiuș, Demetriu
Mets, i-a făgăduit odată să-i împrumute 300 floreni dacă va face
LI B
un extras românesc din Anale și-l va tipări cu condiția însă de-a-i
da și o dobândă de 6 °/0 4).
Peste o lună și câteva zile, la 20 Martie, își anunță prietenul
din Oradea-Mare, că «Memoria Daco-Romanorum sive Valachomm
Y
et affinium populorum'» va apare în curând, și anume pe cheltuiala
T
statului. Pentru cele 200 floreni, pe care i va da D. Mets—la atâta
SI
și-a redus oferta — va da nu extras mic românesc, fiindcă tipărirea
originalului ar costa 12.000 floreni*2).
ER
Informațiunile acestea optimiste sunt surprinzătoare, pentrucă
abia peste un an și câteva luni, la 3 Iulie 1808, scrie lui Vulcan,
IV
că volumul 1 din Cronică e gata iar celelalte trei le va termina la
comiții Vass, unde se va retrage, dacă va trăi; dacă nu va trăi s’o
UN
termine eparchia Orăzii-Mari, căruia i-o va lăsa prin testament. Un
boier moldovean, Ștefan Marcella, i-a promis că i-o va tipări pe
). De altă parte știm din Cronica însăși că în 1809
cheltuiala lui34
L
abia a ajuns până la anul 915 al ei. La sfârșitul lui 1809 termi
nase anul 1541. In 1810 a lucrat puțin, pentrucă la 18 Februarie
RA
1811 scriea anul 1614. La 29 Martie 1811 scriea anul 1653, la 4

August anul 1713 iar la 27 August ajunsese la 1721. Graba aceasta
NT
o explică Șincai în Cronică la anul 1595: ca să aibă timp să o

«întoarcă pe latinie de unde și nume și folos mai mare voi aveâ«.
Probabil la sfârșitul anului 1811 sau la îuceputul celui următor
CE
Șincai supusese lucrarea gata censurei din Oradea-Mare pentru a

fi admisă la tipar. Censorul Antoniu Szerdahelyi i-a dat la 6 Mai
1812 cuvenitul nihil obstat și astfel Cronica putea fi tipărită oriunde
I/
în Ungaria4), autorul însă doriă să o poata răspândi și în Tran

S
silvania și de aceea a înaintat-o și censurei de aci. Astfel a mers

personal la Alba-Iulia la episcopul catolic Martonfy, șeful censurei
IA
>) Scrisoare către Corneli orig, ibidem.

2) Orig. ibidem.
U
3) Orig. ibidem. Cfr, Raportul lui N. Densușianu în Analele Academiei Ro

mâne s. II, tom. II, p. 20S—9.
BC
4) I. Modrigan, Soartea Cronicii lui Șincai în «Cultura creștină» din Blaj a. VI

(1916) p. 21.
RY
RA
ardelene, căruia i-a dat un volum latinesc al Cronicei iar textul
românesc în trei volume l-a trimis de-adreptul guvernului.
După aproape doi ani, la 5 Mai 1814 Martonfy a înaintat
LI B
guvernului opinia censurei, al cărui text se reproduce mai jos. Soarta
Cronicii o cunoaștem : guvernul ardelean a oprit nu numai tipărirea
ei în Transilvania ci a intervenit ca să nu poată fi tipărită nici în
Y
Ungaria și a confiscat ambele ediții atât cea românească cât și cea
T
latinească.
SI
Excelsum Regiuni Gubernium,
ER
Dominus Georgius Sinkai tomum primum operis sui cui titulus «Oo-
nicon Daco-Romanorum seu Valachorum» officio Revisoratus exhibuit. De
hoc opere brevis censura lata est, quam hic acclusam Ex. R. Gubernio
IV
demisse substerno una cum opere ipso et demississima cum observantia
maneo.
UN
EXCELSI REGII GUBERNII

Claudiopoli 5 Marții 1814
humillimus servus
MARTONFI
L
censurae praeses.
RA
Reflexiones in Cronicon Dni Georgii Sinkai
Tomus primus huius operis ad annum usque 1183 deductus in Tran-

NT
sylvania typis vulgari non potest turn quia typum non meretur, turn etiam
quia periculosus est statui publico. Sub hoc titulo Chronicon Valachorum est
ineptum ridiculum opus typis indignum, falsis opinionibus, ridiculis conjec-
CE
turis refertum : et quod in eo tolerabile est non ad ValachosAeferri debet,

sed nominari potius : Chronicon Imperatorum Romanorum tam occidentalium
quam orientalium qui in Dacia aut pro Dacia bella gesserunt. Sub hoc tamen
I/
etiam respectu superfluum est, existentibus jam Chronicis melioribus non

obstante farragine citationum, quarum tamen sinceritas adhuc examinanda
S
esset, si quis tali labore tempus perdere vellet. Quam autem periculosum
pro Transsylvania esse possit deinceps parebit.
IA
Ridicula et vilis est tanta illa contentio, gloriam genți adserenda ab

sola origine, quam gloriam aliunde nunquam merita est, imo probro illi
U
cedit a tanta gloria originis ad tantam vilitatem decidisse. Ut fluviorum

ita et gentium origo semper tenuis est praesertim earum quse ex ruinis
BC
et quasi ruderibus aliarum remanserunt, nunquam authonomes nunquam

RY
RA
regnantes fuerunt. Sed ut plebs e colluvie nata semper victoruni aliquorum
et potentiorum jugo subjectae fuerunt.
Cur autem Chronicon hoc a Domitiano inchoatur, non adpareo :
LI B
qui scilicet nunquâm Daciam, nunquam Dacos vidit, ut tamen populuni
Romanum falleret Dacis Romae triumphum egit, unde mentio de illo,
quam Martialis facit: Quae venit a Dacis laurea tota tua est ad irridendum
tăiem Caesarem facta est.
Y
Si tales mentiones aliquid ad originem Valachorum conferrent, jam
T
a temporibus Augusti Octaviani origo illa deduci posset : sub quo Ho-
ratius canebat: Pene occupatam seditionibus delevit urbem Dacus verum
SI
paulo post Occidit Daci corisontis agmen. Quae omnia non in Dacia sed trans
Istrum gesta sunt, îibi in finibus imperii Romani, Daci praedocinia exer-
ER
cebant.
Imo ut clarius doceatur Valachos Romanos esse redeundum esset ad
primam Romanorum originem, non ad illam quidem ab Adamo aut Noemo,
IV
quae ut reverissima ita incertissima est; neque ad fabulosam ab Juno
Marte, et similibus, verum ad illam, quae Romae est origo, ad asyluni
UN
Romuli. Qua origine quantum gloriari possint Romani ad eos jam Orbis
dominos ita scribit Juvenalis: Et tamen ut longe repetas longeque revolvas
Nomen ab infami gentem deducis asylo. Majorum primus quisquis fuit iile
tuorum, Aut pastor fuit aut aliud quod dicere nolo. Non negant Romani
AL
originem suam e pastoribus et latronibus a Romulo collectis. Et hoc

sensu vere cănit author huius cronici Nos documenta damus qua simus ori
TR
gine nati. Ceterum nec pudere originis, nec origine gloriari sapientis est.
Nam genus et praeavos et quae non fecimus ipsi, Non ea nostra puto
(Ovid. Metamor). Omnes ceteri populi orti suinus e Barbaris sed sensim
EN
ad aliquam culturam pervenimus. Valachi directe se ab Romanis et jam

cultissimis ortos esse, verum ab illa origine ad quam barbariem devenere!
Ilic diceret Anacharsis quod Atheniensi cuidam respondebat: Mihi patria
/C
dedecori est, tu patriae.

Romanos quod se appellent Valachi, niliilo plus arguit quam dum
Paulus Apostolus se civem Romanum dicebat et Caesarem appellabat,
Judaeus ipse sed e Cilicia Tliarseosis genere, quae provincia jure civi-
SI
tatis ab Romanis donata fuerat. Romanus ergo poterat e quatnque gente,

seu civis seu subditus Romanorum. Ita Graeci Constantinopolitani Imperii
IA
etiam postquam nulla ibi fere progenies Romana etiam postquam multi
e Barbaris inter Graecos adsumpti sunt, Romanos se nominabant et
Thraciam ipsam Romaniam appellabant, donec ab Osmanis deleti sunt.
U
«Ex toto orbe Romano ad Daciam confluxisse cives» dicit. Quod si

BC
ita est, profecto colluvies ista liominum fuit. Orbe Romano jam liic versus
Orientem et Septemtrionem e meris Barbaris constante, qui sedibus suis
RY
RA
emigrantes miserias suas in peregrino solo levare v’olebant, Nam quod
ex ipsa Urbe praecipuae familiae huc migraverint nec Judaeus Apella
credet; dum Romani exilium putabant si vel ad aliquam Italiae partem
LI B
Roma relegantur.
Legiones ipsas, quae huc deductae sunt: (demtis fortasse officia-
libus) Romanas nomine dumtaxat fuisse docet 'J'acitu.s, rerum ipse spec
tator, qui scribit: Legiones passim e Barbaris conscrîptas fuisse non, in-
Y
quit, ut olim universae legiones deducebantur cum tribunis el centurionibus
et sui cujusque ordinis militibus ut consensu et charitate Rempublicam effi-
T
cerent, sed ignoti inter se, diversis manipidis, sine rectore, sine affectibus mu-
SI
tuis, quasi ex alio genere mortalium repenie in.unum collecti. Namerus ma is
quam Colonia. Ann 14.
ER
Et haec igitur colluvies hominum erat Romanorum solo nomine.
Etsi igitur verum esset omnes omnino Dacos a Romanis deletos esse,
non solum exercitum Deceballi sed totum populum (quod Sincai dicere
IV
audet) et solis Romanis Daciam omnem impopulatam esse, verum tamen
itidem esset, hanc impopulationem e colluvie diversissimarum gentium
UN
nomine Romanorum natam esse. Nemo autem cordatus id credet, omnes
omnino Dacos, totum provinciae populum a Romanis deletum esse,
quorum is mos adeo non fuit ut gentes devictas potius in cives recipiant
ac ipsos illorum Deos civitate Romana donarent.
L
Per Aurelianum legiones in Novas Dacias trans Istruni deductae

sunt, quia diversorum barbarorum incursionibus Dacia adeo patebat ut
RA
defendi et rețineri non posset. Hinc absurde autor chronici opinatur, prae-
cipuas familias Romanas hic remansisse aboriginesque esse Valacliorum.
Quis eninr imaginari possit, dum provincia teneri non posset et tota
NT
rapinis Barbarorum pateret, cum legionibus non etiam praecipuas familias

demigrasse, quae servituti Barbarorum sub praesidio Degionum utique
evadere cupiebat. Nihil igitur in hac nostra Dacia praeter plebem agre-
CE
stem remansit rapinis Gothorum, Sarmatorum etc. et mancipatui șub-

jectam.
Rudera linguae Romanae in valachica diversissimis graeci slavique
I/
generis vocabulis mixta id solum docent semper et ubique usitatum fuisse

Romanis ut idioma suum in devictas gentes inducerent. Unde natae sunt
S
tot diverșae linguae : Italiae; Galliae, Hispaniae, Eusitaniae, Insularum

Tyrrheni maris, ruderibus Romanae cum aliis mixtae. Quae gentes tamen
IA
Romanorum nepotes dici nolunt, ut pote florentes complures antequam

Romanis subjicerentur. Et quibus populis deinde mixtae! quidjam ibi
U
Romani sanquinis?
In toto Clironico cum nihil occurrat de Valachis praeter absurdas
BC
quasdam conjecturas et praeter exclamationes: quanium tune noștri proavi

RY
26 revișta arhivelor
RA
pati debuerunt! ! dum a diversorum Barbarorum Gothorum, Sarmaticarum
gentium, Hunorum, Hungarorum irruptionibus concalcarentur, nihilo
magis Chronicon hoc ad Valachos....... quam ad Judaeos post Iosephum
LI B
Flavium et omnes viles ac subjectas gentes, de quibus omnibus scriptor
aliquis exclamare posset: quantum tum noștri proavi pati debuerunt ! dum
nempe a diversis gentibus subjugabantur ac tandem exstinquebantur,
nunquam ad autonomiam, nunquam ad regnantium gentium classem
Y
evectae!!!
Sed jam aberrationes particulares videamus:
T
Pag. 9. Inter cetera absurda, quae jam attigimus, de omnibus Dacis
SI
deletis, de impopulata per meros Romanos Dacia et quidem per praeci-
puas familias, illud hic de Corvinis 'maxime insultum, quod et assenta-
ER
toria Bonfinii fabula adsummit, et Ioannem Hunyadi cum filio Matliia
Rege Corvinos ac Valachos facit. Jam a Dno Aranka certis documentis
demonstratum est Ioannis Hunyadi patrem fuisse Ioannem Szekely de
IV
Hunyad, ortum e colonia Siculica ad comitatum Hunyad deducta. Cer-
tentjamlicet opinatores historici, Ioannem Sigismundi regis aut Ioannis
UN
Szekely filium fuisse. In publico, in facie ecclessiae in pro foro fuit filius
Ioannis Szekely; fuerit licet fortasse in foro poli filius Sigismundi. Neutro
autem in casu fuit Valachi. Si mater Elis. Marsinai Valacha fuit, ideo
Ioannes Valachus non fuit. Elisab. Marsinai autem Corvina non fuit. Aut
AL
ostendat aliquis arborem huius consanquineitatis.

Pag. 37—38. Paucis hic insinuatur quod suo loco uberius per au-
thorem deducatur, Valachos jam cum ingressu Hunorum et deinceps
TR
Hungarorum Daciae dominos fuisse. Quod tune uberius enarrabitur. Hic

sufficiat dicere : Nomades illos, quos apud Annam Comnenam et Bucium
Dalmatam videre est, quive pastores passim erant et quorum posteri
EN
hodiedum a vita nomadica agerrime ad aliquam civilem reduci possent,

nunquam de regno, nunquam de autonomia cogitasse, sed fuisse semper
aliorum subditos et semper esse malle, dummodo Nomades esse pos
/C
sent. Principeș et Optimates Valachiae et Moldaviae perinde semper

alicui Potentiae obnoxiarum, semper Graecos, Macedones, Thraces, Illyrici
generis homines fuisse ac esse, plebein semper nomadicam. Radul, Dragos
SI
profecto Romani non sunt. Gelou iile a Tuhutum devictus aut perinde
non Valachicus aut Nomadum solum silvestrium Harambassa fuit, in
IA
solis alpibus Gyaluensibus. Nuspiam enim in reliquain Daciam potestatem

illius, aut alicuius Valachi cum regimine extensam fuisse ullus docebit.
Pag. 45. Conjectura eorum, qui Transsilvanicam Daciam Mediter-
U
raneam, Valachiam Ripensem nominatam fuisse opinantur aeque fundata

BC
') Vide Collent. Geneal. Toni. 6 pag. 63 col. 3.

RY
RA
esse potest sicut plures tales conjecturae. Aurelianus enim ad fallendum
Populum Romanum nomen sicut Daciae ita etiam Mediterraneae et Ri-
pensis retinuerit etiam Trans Istrum. Plane ridiûla et nullo authore fir-
LI B
mata autem est assertio Valaclios Daco-Romanos nominatos fuisse, quod
nomen Klein et Sinkai invenerunt. Multo insultius illos Cumanos, Cunos,
Pacinatas fuisset. Quod si liic iidem cum Valachis fuissent, sane Romani
non fuissent.
Y
Plane autem verisimile est dictas illas gentes sensim deletas et in
mancipatum deductas mixtas esse reliquias aliarum atque has reliquias
T
ita amalgamatas esse Valachos.
SI
Pag. 47. Getas alibi Valachos esse vuit, hic non item. In priore
opinione omnes fere Germanos scriptores adversarios habet. Sub Augusto
ER
nulii erant Daco-Romani. Ovidius tamen canebat Getaeque Danubii mediis
rix proliibentur aquis Item didici Getice, Sarmaticeque loqui. Getae
igitur Daco-Romani non erant. Nec Sarmatae seu Slavici alicuius generis,
IV
secus Ovidius tautologiam commisisset et dixisset: Jam didici Getice
Geticeque loqui. Gentem G.etarum dudum extinctam Valacliicam non
fuisse, etiam ex Iornande intelliges. Columella 1.7, Nomadum Getarumque
UN
plurimi etc. sola quam diximus amalgamatio reliquorum e deletis gen-

tibus -Valachos multorum populorum esse cognatos et affines evincit.
Pag. 48. Dicit: Carus Daciam veterem possidere debuit (Jam ut supra
L
ipseniet demonstravit in perpetuum amissam). Cur autem possidere de

buit? An non ad Tyram penetrare per Ponticas partes poterat ? Nec enim
RA
Daciam veterem ultra Hierassum extensam fuisse ullus docebit.

Pag. 50—51. Quidquid de Galerii matre, de ipso Galerio et de ejus
tam natura quam conditione comentatur, quadrat in hominem Daco-
NT
Romanum seu in hominem faece reliquarum Romanorum cum diversis-

simis Barbaris mixtarum, optime citat hic ipsa Lactantii verba.
Pag. 54. En hic Caesares Augustos Valachos! Galerius qui mulieris e
CE
veteri Dacia profugae filius et armentorum pastor fuit, maneat Valachus.

Sed qui e nota propagine Romana per ordinem genealogicum deducentur,
eos Valachos nominare ideo solum; quod casu dum parentes eorum in
officiis per provincias etiam Dacicas agerent ubi nati sunt, est plus quam
I/
insanire!
S
Pag. 57--S8. Sunt conjecturae quae nihil ad Valachos pertinent.

Pag. 60. Quid hic somnias author de Metropoli Valach. neque ipse
IA
intelligis. Colonia Apulensis Romanorum fuit ubi nune Alba est? Quo-
modo post Romanos appellata et inhabitata fuerit nondum invenitur :
Dum Hungari eo venirent traduntur ruinas arcis deprehendisse, quum a
U
Gyula restauratum Fejcrvăr nominarunt, ut ferme ubique arces; et hic ad

BC
distinctionem Gyulafejervăr, cum jam alibi Sxekesfejevâr Nândorfejervâr etc.

RY
RA
existerent. Alba- Gyulae igitur ex eo tempore et ex puro Hungarico more
dicta est.
Slavice Belgrad aliud enim nomen Valachicum non habet.
LI B
Alba Iulia false fictum est ab iis qui omnia inepte latinisare vole-
bant. înde a Dominatu Hungarico igitur Metropolis Vâlachorum ibi non
fuit. Antea si quid Religionis Christianae liuc penetravit, admodum in-
certum est, an et ubi Episcopus praecipue Metropolita resederit. In
Y
conciliis subscriptiones episcoporum Gothiae, Daciae etc. liuic nonnisi vi
omni verissimilitudini illata adtrahi possunt. A temporibus S. Stephani
T
fundatum illic esse episcopatum R.-Catholicum, eumque hodiedum exstare
SI
non negabit. Ante annum 1721 episcopum Valachicum in Transsilvania
non alium fuisse quam saepe in legibus nostris nominatum IFZa^/ram,
ER
qui nunquam Albae sed in monasteriis degebat nomaticis (sic!), Quae
ergo illa Metropolis Valachica extitit ab immemorabili tempore Albae Caro-
linae? ut author ait? quae ante Reformationem sedes et possessio episcopi
IV
R.-Catholici erat, post Reformationem 'Principum Transsilvaniae, postea
inde abanno 1715 rursus restituto episcopatu R.-Catholico illius resi-
UN
dentia est, possessione veteri multum restricta.
Căpițe minui malle accipit D- Sincai pro căpițe plecti. Videat Cod. et SS.
Pag. 81. Si per Transsilvaniam et usque Tibiscum soli Daco-Ro-
mani erant, quae Respublica eorum ? Quis dux ? quis Dominus ? quae
L
historia? quod vestigium extra cerebrum authoris?

RA
Pag. 128. Verbis Marcellini comitis : vetcremque Epyrum Getae equites

depraedati sunt: interserit Sincai (sive Daco-Romani). Quid autem insul-
tius, quam Getas Valachos dicere ? jam alias ostensum est,
NT
P. 158. Dicit: inusitatum antea Oecumenid Patriarchae titulum obtinuit

a Phoca Romanus Pontifex, quem deinceps Romani Praesules retinuere. Hic
est sermo de schismaticis Graecis, ad quod quia autlior descivit et haec re-
CE
ligio apud nos toleratur, dissimulari potest. Sed frustra citat in suam
rem Historicos Catholicos: horum enim nemo negat primatum Papae
Romani in tota Elcclesia Christiana, sed abusum potestatis huius dun-
taxat, per quosdam exercitum exaggerant profundiores critici.
I/
Mirum autem quanta contentione Valaclii praesertim schismatici, se

Romanos haberi velint, et quanta item contentione, quid quid Romanum
S
est aversentur ac oderint, quanto labore se Graecos, Traces Illiricos

IA
faciant.
In sequentibus saepe occurrit Rex Bulgarorum. Addit fere ubique
iste author: et Daco-Romanorum. Hic nuspiam alibi legitur. Valachos
U
subjectos fuisse Bulgaris notum est quippe qui omnium gentium victri-
cium maneipia si tamen propterea Reges Bulgarorum dicendi sint et
BC
Valachorum, tune in titulis Regum nostrorum ubique addendum esset:

RY
RA
Rex Valacliorum, Zingaronum, Judaeonum etc, cum varii tales populi
sub eorum ditione tolerantur, sine nomine, sine autonomia!
Pag. 212. Quam inepte Cumos, Cumanos, Pacinatas omnes Valachos
LI B
faciat jam supra ostensum.
Pag. 274. Anna Comnena coaeva et spectatrix rerum turn gestarum
scribit: deleetum tironum ab Alexie Augusto jussum fuit ex Bulgaris et pas-
toritiae dnratos vitae laboribus agrestis incertis sedibus ragos colligi, fyuos co-
Y
munis dialectus Blachos vocare consvevit. Autlior noster deliram vocat, qui
T
Valachos vagabundos nominare ausit. Viderit quisque qui Valachos noscit
quisnam sit delirus.
SI
Pag. 282. Cinnamum de muliere Latina, Regi chara et potente inter-
pretatur de muliere Valacha, et latinum idem esse quod Valachum. Hic
ER
jam risum teneatis amici. Historici eorum temporum de expeditionibus
cruciatis et historiae byzantinae scriptores Ratinos compellant omnes
populos occidentales, qui in Syria, -Hyrosolimis et Constantinopoli bella
IV
gesserant, imperia et regna erexerunt et amiserunt. Quid quid ergo hic
noster ex eorum temporum Latinum invenit, valaehicum esse asserit sic
UN
Valachi ergo Bouillonii, Balduini!!
Ex nomine haerialari saepe pulchrum sic Ilaurorius audiens aliquid
de siculis Transsilvanis, illico finxit: legionem e Sicilia olim hucdeductam
esse matrem siculorum nostrorum. Hic recentior historicus Italus Moysem
AL
Szekely dicit: Moysem siculum Panormitanum, incomparabilem heroem

fuisse principem Transsilvaniae. Quid non D. Sinkai liis addit de Valachis?
Tantum est docte desipere!
TR
In tomo 2 liujus operis uberius evolvet D. Sinkai sententiam suam,

cujus hic semina jecit et ostendere conabitur Valachos a Tuliuutum non
esse subjectos Hungaris sed in societatem receptos, pari iure dominos
EN
provinciae. Hungaros, Saxones et quoscumque alios esse injustos usur-

patores Regni Valachici esseque adeo Valachos cum illis actu in stătu
belii, neque quidquam illis restare nisi ducem et vindicem aliquem feli-
/C
ciorem quam Hora.

Hic tomus I-us bre vi censura hucusque moratus, adprobatus est a
censore quodam M. Varadiensi. Alias etiam ad calcem Kalendarii Budae
SI
simile fere aliquid eddit D. Sinkai et edent hodiedum Valachi, qui

ibidem authores et censores sunt. Parum de Transsilvania ibi homines
IA
norunt, parumque solliciti sunt. Facile typis vulgari sinunt talia, quae
pro Transsilvania toxica sunt seditionis, quae litherati Valachi legunt,
omnibusque modis insinuare conantur. Haec itaque prohibenda et con-
U
fiscenda sunt in Transsilvania.

Si recte cogitarent non haberent querulandi ansam post erectiim
BC
Regnum Hungaricum, sub corona enim Hungariae omnes ex iis evadere

RY
RA
et ad nobilitatem dignitatesque eluctari possunt, ut multis contigit. Et
Iii membra sunt sacrae Coronae, sicut gens Hungara ex quavis natione
lionestis benemeritisqu,e personis seipsam semper augere solet, exemplo
omnium cultiorum gentium. Hoc solum aegre fert Sinkai, cur hi deinde
LI B
Hungari sint? Suprimatur inquit nomen Hungaricum et vocentur tantum
nobiles, siculi et Saxones. En igitur apud nos nationem Nobilium! qualis
in orbe riondum est nuncupata! esse quidem juxta Verbotzi posssessionata
Y
națio siculorum Nobilis. sed non nominatur națio nobilium. Habet enim
proprium nomen. Nobiles qui e Valachis per merita sua ad hune gradum
T
evecti sunt, nihil distinquntur ab reliquis Hungaris. Iisdem juribus et
SI
praerogativis utuntur, cum illis pariter insurgunt et nemo eorum Va-
lachus tune vocari voluit. Soli eruditi Valachi hoc nomen adfectant. Cives
ER
ex iis pares sunt civibus tam Hungaricis quam Siculicis et Saxonicis. Rus
tici nec Hungari nec Saxones et Siculi meliores habentur Valachis, nisi
in quantum solertiores atque ideo melius habentes,. et melius morati
IV
sunt ac a nomadica vita remotiores. Longe igitur meliores sunt condi-
tione sub Corona Hungariae, quam Siculis illis fuerint, quae fingit D.
Sinkai. Nihil igitur quaerularum superest nisi quod Regnum non sit Va-
UN
lachicum et quod non soli Valachi dominentur. Faciamus igitur inquiunt

eruditi Valachi et ordiamut a concitando populo a caedibus, rapinis, in-
cendiis.
AL
Aude aliquid brevibus Gyaris et carcere dignum! Juvenalis et Sinkai.

Rezoluția guvernului: Si quidem
praesens opus Sincaianum statui pu-
TR
blico Magni huius Principatus Transsil-

raniae sume periculosum, Magno-Vara-
dini prout ad caleern operis authentice
cernitur, die 6 Marții a 812 per Anto-
EN
nium Sxerdahellyi Districtualem li-

bromm Revisorem Regium ad typum
admissum habentur; bine Academiae
/C
Magnovaradiensis Director Regius Geor-

gius Tohodi per praesidial.es offieiose
requiratur, quatenus Regium hocce gu-
bernium desuper cerciorăre velit, utrum
SI
opus hoc praenominatum typis ibidem

jam impressum habeatur nec ne? die
23 Marții 814.
IA
Orig. în arhiva guvernului ardelean (arhivele Statului din Budapesta) No. 2832
din 1814. ' ,
Copie în arhiva Muzeului Ardelean din Cluj, colecția Egyveleg a lui A. Miko,
U
tom. III, p. 397—406.

BC
RY
________________________________ REVISTA ARHIVELOR 3£
RA
PAMFLETE POLITICE
ÎN POTRIVA LUI MIHAIL GR. STURZA-VODĂ
LI B
DE
N. A. BOGDAN
PUBLICIST, IAȘI
T Y
Din vechile noastre cronici, cât și din alte documente ori tradiții
ce le cunoaștem, și de când tiparul a fost introdus în țările românești, nu
SI
se vede, ca în opintelele boerimii sau a poporului, făcute împotriva unora
din Domnitorii a căror ocârmuire n’a fost pe placul unora sau altora, să
ER
se fi întrebuințat ca armă de luptă, pe lângă sfătuiri sau ațâțări tainice,
critica, satira, pâra sau îmboldirea la răscoală prin mijlocirea tiparului.
Și aceasta negreșit din pricina <că unicele, sau puținele teascuri tipo
IV
grafice, dela Vasile Lupu-Vodă și Matei Basarab încoace, fiind proprietate
numai domnească, sau a mitropoliilor și mănăstirilor, nimeni nu s’ar fi
UN
putut încumetă ca în așa așezăminte să poată lucră tipărituri tocmai

împotriva Domnitorilor.
Cea dintâi tipografie particulară din Iași, înființată abia în a doua
decenie a veacului al nouăsprezecelea, fu a lui Gheorghe Asaki, numită
L
a Albinei Românești : Asaki însă eră și el un proteguit al Domnitorilor

RA
de pe atunci și deci nu se putea învoi bine-înțeles în treburi ce l’ar fi

răsturnat cu totul din situația în care se află. In vremea însă a lui Mi-
hail Sturza-Vodă se căpătă învoirea unei noui tipografii particulare; dar,
NT
și fără de aceea, unii boeri ce aveau oarecari motive de nemulțumire

asupra lui Vodă, cum și tineretul de diferite clase, ce începuse a se adăpă
din cultura europeană, intrase în relații mai răpezi cu oarecari corespon
CE
denți din câteva orașe din Transilvania și chiar din Ungaria, prin mijlo
cirea cărora unii din ei își tipăreau, fie unele relații politice în gazetele
din Ardeal, fie chiar unele cărți cu cuprins literar, științific sau economic.
Calea aceasta fiind deschisă, se ușurară mijloacele de propagandă ale
I/
acelor dintre nemulțămiții cu chipul guvernării de pe atunci, așă—că, pe

lângă sfaturile lor tainice și ațâțările prin viu grai între norodul local,
S
ei să poată adăugi și tiparul, în susținerea părerilor și intereselor lor.

Când tulburări politice puternice cuprinseră în 1848 întreagă Europa,'
IA
în Iași se formase un partid politic nou, puternic, compus mai ales din
tinerimea boerească, acel al bonjuriștilor, și câțiva cărturari eșiți din po
U
porul mai chiabur (ciocoii), dintre cari de asemenea unii se adăpase de

cunoștinți mai înalte în câteva școli de seamă de peste graniță prin
BC
RY
RA
Cernăuți, Lemberg, Budapesta, Viena, chiar Paris, — partid care tindea cu
orice preț să răstoarne pe Mihail Sturza.
Cu Mihail Cogălniceanu în frunte, Costachi Negri, Hurmuzachi,
LI B
Vasile Alecsandri fiul, Anastase Panu, Alecu Russo, Costachi Negruțți,
Cracti și alți mulți, pătrunși de idei înaintate de libertate, egalitate și
propășire, ce zbucneau pe atunci puternic în mai toate țările din apusul
Europei, luptau din răsputeri împotriva apucăturilor autocratice ale lui
Y
Sturza. Și unul din mijloacele cele mai de seamă de răspândirea ideilor
lor și de reușită a năzuințelor lor, trebui, firește, să fie mai ales tiparul.
T
Ca atare, ei găsiră mijlocul de a face să se tipărească, în ascunS, fie în Iași,
SI
fie peste graniță, o sumă de foi răzlețe și mici cărticele, în cari, atât în
proză cât și chiar în versuri, cercară să lumineze pătura mai de jos a
ER
poporului, necunoscătoare de drepturile și vrednicia ei.
Tipărirea și împrăștierea unor foi periodice ar fi fost cu mult mai
grea din toate punctele de vedere. Se recurse dar la răspândirea unor
IV
anumite fițuici, cu caracter de pamflete, în care se critica în chip ustu
rător de tot persoana și faptele lui Sturza-Vodă. Aceste tipărituri se răs
UN
pândiră, din mână în mână, de cătră cei ce le făuriau și niciodată n’au
putut fi puse în chip deschis la îndemâna cetățenilor ; și nici mai târziu,
prin multe alte publicații ce urmară, ele n’au mai fost reproduse până
astăzi, rămânând astfel necunoscute generațiilor următoare.
L
Sunt câteva luni de când, între mai multe hârtii vechi ce găsii la
RA
un negustor din Hală, servind pentru învălit marfa ce vindea, aflăi câteva
cărticele și foi singuratice tipărite cu litere cirilice, pe cari cumpărându-le,
am putut află în ele, între altele, o serie de pamflete la adresa suszisului
Domnitor. Așa-fel aflai o cărticică de 12 fețe intitulată întâmplările clin
NT
Moldova în luna lui Martie 1848, fără semnătură de autor, sau tipografie,
al cărei text începe cu următoarele rânduri:
«Astăz, când toate popoarele să constituă pe bază slobodă, astăz,
CE
când stăpânitorii au de cea mai mare fală să concedeze acea mai nemăr
ginită slobozenie supușilor lor, să află numai un Domnitor în părțile
Daco-Uomane a Europei, care nu numai e surd glasului poporului său,
I/
dar și prin o absolută și arbitrară putere dorește și pe viitorime să-și

întărească barbara sa stăpânire»...
S
Apoi, după ce se enumeră cererile și durerile norodului, ce fusese

înaintate Domnitorului prin o petiție, constând în 35 de ponturi, ce n’au
IA
fost întru nimic ținute în samă de Vodă Sturza, cum și multe alte îm
prejurări ce loveau în vrednicia și drepturile obștiei, se încheie cu cu
U
vintele:
«In sfârșit vremea au sosit ca tot bunul patriot să se pătrundă de
BC
acest mare adevăr, că Mihalaclie Sturza, cu înzoații săi fii, sînt nesuferiți
RY
în țară și că este de datoria fiecăruia cetățean sa-i. prigonească, să-i izgo
RA
nească prin toate mijloacele cu putință. Iată giudecata lamei. Amin».
Mai sunt apoi:
i-
iu O cărticică de 18 fețe, purtând pe copertă:
LI B
. ttt
NOUL AKATIST A MARELUI VOEVOD
Y
mihJHl grigoriu
T
SI
Conține 10 Icosuri, 10 Condace, și sfârșește cu o gravură ce repre
zintă o tidvă de mort pe două ciolane încrucișate, iar 3 fețe sunt înconju
rate cu doliu. In stil bisericesc se aduce o șumă de învinuiri lui Vodă
ER
Sturza și i se adresează nenumărate v.orbe, care de care mai batjocoritoare.
2- a. O altă cărticică de 8 fețe, conținând versuri și proză, cu titlul
Plutarhul Moldovei, în care se descrie mai mult faptele unuia din cei mai
IV
devotați sprijinitori ai lui Sturza, Marele Vornic Iordachi Bălșucă, dar care
lucra cu totul împotriva intereselor poporului.
UN
3- a. O foaie singură având pe o față versuri intitulate Bărbăție și
Unirea, iar pe a doua alte versuri, Cu titlul: Călră Românii din Moldova.
4- a. Iar o foaie, pe care e tipărită cu litere latine, o poezie în limba
franceză, intitulată La Voix de la patrie, începând cu strofa următoare:
AL
Debout! debout enfants de Românie!

D’un fer vengeur courrez armer vos bras;
Entendez vovs la voix de la patrie?
TR
Soyez unis tnes fils! Soyez soldats !

Și alte asemenea cinci strofe, cari par inspirate de textul Marsi-
liexei, dar pe cari le bănuim a fi compoziția vre unui din profesorii fran
EN
cezi ce erau aduși în Iași, tocmai de guvernul lui Mihail Sturza, pentru
liceul înființat de acesta însuși, sub denumirea de Academia Mihăileână,
destinat mai cu seamă pentru cultura feciorilor de boeri.
/C
5- a. Altă foaie: Stihire pentru Săptămâna patimilor a Patriei, conține

13 versuri, începând cu:
Astăz nelegiuitul Mihai pe fiii patriei grozav îi cbinuește...
SI
Și încheind cu:
Ca pe Tiranul Patriei să’l izgonească!
IA
6- a, și 7-a. In sfârșit alte două foi răzlețe, din cari cea dintâi conține
2 poezie intitulată Cătră Români, și ca text are cunoscutele versuri ale
Iul Vasile Alexandri, cari încep cu strofa: l
U
Voi ce stați în adormire! Voi ce stați în nemișcare !

BC
N’auzîți prin somnul vostru acel glas triumfător? etc.

3
RY
In total având zece strofe, ce toată lumea le poate ceti astăzi în
RA
colecția poeziilor marelui nostru poet național, unde s’au publicat din
noii, cu mai multe schimbări, sub titlul: Deșteptaria României, 1848. Dar
în zisa foaie poezia aceasta nu e semnată de nimene și ea a fost dar
LI B
împărțită mai întâi ca pamflet anonim în popor, în primăvara anului
1848. Și tot în aceiași vreme o traducere în limba germană a acestor
versuri a fost și ea tipărită, tot pe o foaie deosebită, având ca titlu: An
die Romanen (Uebersext aus dem Walachismen).
Y
Autorul, sau mai bine zis translatorul acestor versuri revoluționare,
T
e de asemenea necunoscut; credem că ele nu vor fi fost scrise de Alexandri,
întru cât poetul nostru, ce probabil pe atunci mai ales, cunoștea puțin
SI
limba germană, n’a scris mai târziu nimic în această limbă. Ori cum, dar
textul acesta german arată scrisul unui om bine cunoscător în alcătuirea
ER
versurilor și a limbei aceleia.
.Nu înțelegem în ce anume interes se vor fi publicat aceste în limba
nemțească, întru cât ele aveau înțepături puternice tocmai în potriva
IV
nației aceștia, prin cele scrise mai ales în strofa din urmă. Se vede însă
că în uneltirea revoluționară de care pomenim, erau amestecați și câțiva
UN
străini, după cum se arată în una din scrierile aceste anonime, că un
oare-care Winkler, supus austriac, ia cuvântul într’o adunare de protes
tare a cetățenilor ieșeni și vorbește în potriva faptelor Ocârmuirei. E
cu putință de asemenea ca chiar consulul austriac din localitate însuși să
L
fi ajutat la răzvrătire, din interesul de a căpăta motive în urmă pentru

RA
o amestecare a guvernului său în treburile Principatului Moldovei.

* * *
Credem interesant a reproduce aicea mai întâi textul versurilor
NT
Câtră Români, așa cum au fost ele publicate anonim la 1848, arătând în
note, la fiecare strofă, prefacerile ce au primit mai târziu, când Alexandri
le-a publicat din nou, în volum, sub iscălitura sa proprie, din care ce
CE
titorii vor putea vedea cum unele idei se pot schimba cu trecerea vre-
milor și schimbarea împrejurărilor, chiar la oameni de talia marelui nostru
poet:
I/
CĂTRĂ '
ROMANI
S
IA
Voi ce stați in adormire! Voi ce stați în nemișcare !

N’auziți prin somnul vostru acel glas triumfătoriu
Ce se nnalță pan’ la Ceriuri din a lumei deșteptare,
U
Ca o lungă Salutare
Cătr’ un falnic Viitoriu?
BC
RY
RA
Nu simțiți inima voastră că tresare și se bâte ?
Nu simțiți in sinul vostru un dor sfânt și Românesc ?
L’acel glas de înviere, l’acel glas de Libertate
Ce pătrunde și răsbate
LI B
Orice suflet Ominesc ?
Iată veacul 4) să deșteaptă din adînca-i Letargie !
El pășește cu pas mare cătr’ un țel de mult dorit,
Ah! trezițivă ca dînsul, frații mei de Românie
Y
Săriți toți cu bărbăție,
Acum vremea v’au sosit! 2)
T
Libertatea ’n fața Lumii au aprins un falnic 3) Soare,
SI
Ș’acum Națiile mîndre 4) cătră dînsul ațintesc,
Ca un cârd de vulturi ageri ce cu aripi mântuitoare
ER
Se cer 5) veseli ca se zboare
Cătră Soarele ceresc.
Numai tu Popor Române! să zaci vecinie în orbire ?
Numai tu să fii nevrednic d’acest timp reformator?
IV
Numai tu să nu ai ®) parte la obșteasca înfrățire
La obșteasca fericire,
UN
La obștecul viitoriu?
Până cînd lumea să creadă 7) dragi copii de Românie
C’orce dor de Libertate au perit, s’au stins în 8) voi ?
Până când a să vă 9) plece cruda, oarba tiranie
AL
Și cu 10) caru’i de trufie

Să vă ’njuge n) ca pe boi ?
Până cînd în Țara noastră tot tiranul 12) să domnească ?
TR
Nu sunteți sătui de răle ? N’ați avut destui Stăpîni ?

Sculați frați într’o unire! 13) faceți lumea să privească
Că în țara Românească
EN
Mai trăiesc încă Români ? 14).
’) Cuvîntul «veacul», înlocuit în urmă cu «lumea».

2) Ultimele două versuri înlocuite cu :
/C
«Toți sculați cu bărbăție,

Ziua vieței a sosit!»
3) «falnic» înlocuit prin «mîndru».
4) In loc de «Națiile mîndre» s’a pus «neamurile toate».
5) Cuvîntul «cer» înlocuit cu «cerc».
SI
6) «ai» înlocuit cu «iei».

') In loc de «lumea să creadă», — «să creadă lumea».
8) In loc de «stîns în», — «stîns din».
IA
9) In loc de «a să yă», — «să ne tot».

10) In loc de «Și cu», — «Și la».
”) «Să ne ’njuge», în loc de «Să vă ’njuge».
12) «Străinul» «în loc de tiranul».
13) In loc de «Sculați frați într’o unire!», — «La arme viteji, la arme!».
U
H) In locul acestor două versuri, s’a pus:

«Pe câmpia Românească
BC
Cete mândre de Români!»

RY
1) Haideți frați 2) d’același sînge ! Haideți frați într’o unire,
RA
Libertatea acum sau moartea, veseli toți 3) s’o dobîndim!
Hai Români! subt ochii lumii 4), pentru a Patriei iubire •
Pentru a Mumei desrobire
Viața noastră să jertfim !
LI B
Fericit acel ce calcă tirania subt picioare !
Care vdde ’n a lui Tară Libertatea înviind! 5)
Fericit, slăvit 6) acela, care subt un falnic Soare
Pentru Patria lui moare
Y
Nemurire dobândind !
T
Sculați frați d’același Nume! Iată-ceasul de frăție!
Peste Moina, peste Milcov, peste Prut, peste Carpați,
SI
Aruncați brațele voastre c’o puternică mîndrie
Și d’acum pe vecinicie
ER
Cu toți mînile vă dați!
* •n *
Cu micele schimbări arătate n note, versurile ui Alexandri, publi
IV
cate întâi la 1848 capătă în mai multe puncte o nouă țintă, ce se potri
vește oarecum timpului din urmă, în care s’a tipărit din nou lucrarea
sa, — sub un alt regim politic, bine-înțeles, decât sub acel pentru care
UN
fusese făurite din capul locului.
Iată acum și versurile în limba Germană, de cari am făcut arătare
mai îndărăt, și cari, după părerea noastră, au o importanță deosebită,
AL
atât pentru situația politică de odinioară, cât și pentru traducerea ideilor

primului poet în o limbă streină.
TR
AN DIE
ROMANO!
(Uebersetzt aus dem Walacliischen).
EN
WoUt’ iljr fort itn @cf)Iaf’ berljarreit,

©teici) bem Sobe, im Srftarren?
/C
§ort iljr nidjt ben ®tegeS=9îuf

Unf’rer neu erhmdjten Grrbe,
Seffen fdjopferifdjeg „SBerbe"
Sine grofje Butunft fdjitf ?
SI
îmmelan erfcfjalTt ber ©ritfj

__________ . 3um bereinten 23rubertufj!
IA
’) înaintea strofei aceșteia s’a intercalat ultima strofă (a zecea), cu singura

schimbare, în versul întâi, în loc de «iată ceasul», — - «iată timpul».
2) In loc de «Haideți frați», — «Hai cu toți».
3) In loc de «veseli toți», — «să cântăm».
U
4) «Pas, Români, lumea ne vede», în loc de primul emistih.

5) «re’nviind» în loc de «înviind».
6) «măreț» în loc de «slăvit».
BC
. - . '
RY
iljr nidjt bag Ijeifje ©raitgen,
RA
ben Sufen broljt ju fțirengen?
țȘiiljIt iljr nidjt De§ §erêng <Sct)Iag
©tetă getoaitiger erbriiljnen,
LI B
9Hdjt bag unnennbare ©eljiteit
9îacl) ber golb’nen ^reiljeit 3mg,
9ictd) ber greiljeit, bie ettdj £id)t,
SSaterlanb unb 03(ucf berfjiridjt ?—
Y
©el)t! bie Beii ift ivacfj gelvorbeu;
T
Wlitbe, fritdjtlbg fidj ju morben,
©djreitet fie mit Sliefenmadjt
SI
3u bem laitg erfeljnten Biele.
SBie! nur Sioma’g Snteln fiele
Stein ©traljl in bie finft’re SHadjt ?!
ER
Sluf! edjebt eudj oljne <Sdjei*,
2luf! bie Beit ift toieber frei.
IV
$rei im Slttgefidjt ber SBeiten
CȘiiufj’ii ber fȘreiljeit ©ternen=Betten,
Unb ju biefem ^pijarug I)in
UN
®rdngen nuitij’ge 9Solfer=@câaren:
©o inie fief) bie Slbierfdjaareit
Bit ber §immeigfonne gielj’n,
Unb mit fiiljnen <5Iuge(fcf)Iag
L
Sidj erringeit Sicl)t unb îag.

RA
Sljr 91 om an eu ivoUt nidjt fiegett,

Sluig fo gebienbet liegen?
SSoîit nidjtg bon ber grofjenBeit?
NT
SSollt ben SBruberbunb nidjt fdjiiefjen,

Sriiberlid) nidjt mitgeniefjen
5Baă bie fjreiljeit tuittig beut?
SSoUt nicȘt ©liict fur aUe gleid),
CE
Sine Bwtnllft 0XOB un^ rc^ !
SBoUt ifjr, 23riiber, feibft ben (Siauben

Pilier SBeit attf intmer rauben,
I/
2)afj in eudj ber SButtfd) fidj regt

ȘRadj ber greiljeit goib’nen îagen?
S
SKoUt iljr etoig geffein tragen

3Som îiramten angelegt?
IA
SSoUt iljr toiUig beugen nod)

ârurnrn ben 9xiiden in bag Sodj!
U
SoUeit eu’re fdjiinen Saitben

@d)tnad)teit iit £iranneit=®aitben,
BC
RY
be§ llnljeilg nidjt genug?

SRicfjt genug ber feilen ©riinger?—
RA
S’rittn tljr Sritber ruljt nidjt langer,
GHnigfeit gibt 9ledjt uub $ug,
$eigt ber SBelt, bafj tljr nidjt belit,
LI B
®afj in eudj ȘRomania lebt! —
SBriiber, ®tneS SBIuteS, eilet,

ÎRuft bie Sojung ungetljeilet:
„greiêit fei) uuâ, ober Sob!" '
Y
8-reubtg iuerben iuir ’§ UoUbringen,
Sluf fRomanen! iuir erringen
T
greiljeit tins aus Sdjmadj unb Slotlj;
ifion ber Slnedjtfdjaft frei gu fein,
SI
Sețjen toir bas £eben ein!
ER
êtl bem Wlanne, ber ’S erritngeit,
§eil! ber mutljig Ijat begiuungen
' iBIutiger Sirannen SJladjf;
Ser in jeinent SBaterlanbe IV
S'iiljn gelbf’t ber SflaOen SBanbe,
fiicȘt geiuorfen in bie Sîctdjt!
UN
3ljm iuirb faUenb in bem Streit,
Sterbenb bie Unfterblit^feit.
Sluf benn, ftammUeriuanbte 23riiber!

Setjt, bie geit toereiniget mieber,
L
SSa§ bie Sftolna, Wîilfoiu, ^3rntlj

RA
Unb SlcirțHittjen fdjiin umfdjliefjen,

£afjt aud) nn§ ba§ ăSnnbnifj fctjliefjen.
SBrnberbnitb mit ®ut unb SBIut!
9îun, unb bi§ jur ©iutgfeit
NT
SReidjt bie §aub gur (Sinigfeit!

* * *
In fascicolele viitoare vom mai da câteva din pamfletele de cari am
CE
vorbit în această descriere, fiecare înfățișându-ne un deosebit interes din

mai multe puncte de vedere.
S I/
IA
U
BC
RY
RA
UN DOSAR DE PORUNCI DELA IOAN SANDU STURZA VOEVOI)
DE
LI B
C. I. KARADJA
Printre hârtiile rămase dela Beizadeaua și Marele Logofăt Nicolai

A. Soutzo se află între altele și colecția de porunci pe care-o publicăm
Y
aci. Cea mai mare parte din această arhivă fusese depusă la Academia
T
Română, mai rămase însă în familie un însemnat număr de documente
din diferite veacuri, cari mi-au fost dăruite dăunăzi de Ing. Nicolai Soutzo
SI
din Bacău, singurul fiu în viață al Beizadelei. Mă voi sili să le public
treptat, parte în această revistă, parte într’un volum deosebit.
ER
Documentele de față sunt toate din anii 1822 și 1823, anii cei dintâi
de domnie ai lui Ion Sandu Sturza 1). Scrise fiecare pe-o coală de hârtie
albă, folio, îndoită în sensul lungimei și formând astfel o fășie lungă,
IV
sunt întărite cu pecetea domnească, stampilată cu chinovar în partea de
jos a actelor. Pecetea pe actul No. 1 are la mijloc stema Moldovei tim
UN
brată de o coroană deschisă, cu sabie și buzdugan; și de o parte și de alta
inițialele Iw. N«. CA. CT. BB. 1822. Celelalte acte au toate o altă pecete
formată dintr’un scut timbrat de o coroană pusă pe o sabie și un buz
dugan încrucișate. Acest scut este despicat și are în primul cartier leul
AL
Sturzeștilor, ținând în ghiarele dinainte o spadă goală înfășurată cu ra

muri de măslin2), iar în cartierul al doilea capul de bou al Moldoviei
cu stea între coarne. Inițialele și data sunt la fel ca și în stema dintâi,
TR
iar jos este deviza : « Utroque clarescere pulehrum-».

Cred că toate actele aceste trebue să fi fost în posesia Vornicului
de Aprozi Constantin Aslan 3) căruia-i sunt în mare parte adresate. Când
EN
și prin ce întâmplare au ajuns în posesia lui Soutzo nu este ușor de

ghicit. Probabil că se vor fi strecurat printre alte acte de moșie, rămâ
nând uitate și nedescifrate aproape un veac. Ele sunt însă cu atât mai
/C
interesante, cu cât toate condicile și hârtiile anilor 1783—1827, făcând

parte din arhivele Moldovei, au fost distruse cu ocazia focului dela Curtea
Domnească din Iași în 1827 4). Intre actele pierdute atuncea trebue să
SI
') Se urcă în scaunul domnesc în ziua de 21 Iulie 1822 (cf. Hurmuzaki Docum. X,
p. 169).
2) Cf. A. C. Sturdza. R'egne du Prince Midiei Sturdua, Paris 1907, p. 184.
IA
3) Se va nota că actul No. 1 cu data de 5 noemvrie 1822 este adresat «Vor-

niciei de Aprozi», slujba fiind vacantă. Agaua Conatantin Aslan fu înaintat Vornic
de Aprozi numai în ziua de 20 noembrie 1822, fiind făcut agă de Vogoride (v. Gh.
Ghibănescu în Arhiva Genealogică I, p. 77).
U
4) Cf. Hurmuzaki, Docum. X, p. 426, Codrescu: Uricarul VI, p. 177 și S. de

Zotta în Arhiva Genealogică I, p. 197-
BC
RY
40 REVISTA arhivelor
se fie aflat și minutele documentelor publicate aci. Prin diversitatea su
RA
biectelor tratate se aruncă oarecare lumină asupra ocărmuirii și admi
nistrației Moldovei într’o epocă care, deși apropiată, este prea puțin
cunoscută și studiată.
LI B
Figura lui Ioan Sandu Sturza ne apare demnă de atenție; poate fi
considerat ca întâiul Domn cu tendințe democratice după epoca neno-
- rocită a Fanarioților. Vine la cârmă într’un moment foarte greu, într’o
țară abia ieșită din turburările Eteriei, și ruinată cu desăvârșire *), ocupată
Y
de armatele turcești, și cu visteria complect sleită. Documentele publicate
T
mai jos ne confirmă cele știute din alte izvoare și anume, că Moldova
găsise în Ioan Sandu Sturza un domnitor animat de o dorință sinceră
SI
și lăudabilă de a pune rânduială în țară și lucrând pentru aducerea îmbu
nătățirilor în mai toate rămurile administrației publice. Dacă n’a reușit
ER
pe deplin, credem că vina nu este atât a lui, cât a piedicelor multe ce
le întâmpină, piedici puse nu numai de dușmanii din interiorul țărei, dar
și de cei de peste hotare. Da toate aceste mai trebue adăugate enormele
IV
obligații luate de fiecare domnitor față de Poarta Otomană*2). Cred că
d. N. Iorga a judecat pe Ioan Sandu Sturza în mod drept spunând 3) că
UN
«eră un om stimabil și un Domn bun. A venit în Domnie sărac, și tot
sărac a părăsit-o». Mai mare laudă nu se poate aduce unui Domnitor
Român din acea vreme.
* * *
L
Printre poruncile publicate aci vedem mai multe (2 și 3) care do

RA
vedesc grija Domnitorului pentru o orânduire mai bună în ce privește

organizația judecătorească, hotărând că pricinele de diferite categorii să
fie căutate de birou în anumite zile ale săptămânei. Se prevăzuse chiar
NT
o pedeapsă de 100 lei pentru judecătorii cari vor lipsi dela Divan. Aceiaș
grijă pentru administrarea justiției o găsim în toată domnia lui Sturza,
dovada fiind, între altele, vestita lui poruncă dela 27 Aprilie 1827 cu
CE
privire la organizația justiției 4).

In actul No. 4 boierii sunt chemați la Divan pentru a discută
asupra restaurărei Mânăstirei Secul, distrusă de Turci în timpul Eteriei
în Noembrie 1821 5). De fapt știm că mănăstirea a fost restaurată în timpul
I/
lui Ioan Sandu Sturza 6).

S
’) v. de pildă Hurmuzaki Doeum. XVI, p. 1041.

2) v. Hurmuzaki Doeum. X, p. 336, și mai ales Sama Visteriei pentru anii
IA
1822 — 24 publicată de N. Iorga în Revista «Economia Națională» 1902, reprodusă în

parte de P. Eliade în La Iioumanie au XlX-e siecle, I, p. 26.
3) In Hurmuzak Doeum. X, p. LXXXI.
4) cf. Iorga Stud. și Doc. XI p. 67 și A. C. Sturdza : Reque de Nichel Sturdxa p. 17.
U
5) cf. Erbiceanu Ist. Mitr. Mold. Suc. p. 178 și 198.

6) cf. Ist. Sf. Mănăstirea Neamțu și Secul, tipărită la Mănăstirea Neamțu în
BC
18.57 4 8.
RY
REVISTA ARHIVEEOR 41
RA
Actul No. io trateaza despre măsurile ce erau să fie luate pentru
stârpirea tâlhăriilor și jafurilor ce se înmulțeau prin toată țara. Prin acest
act Domnitorul convoacă membrii Divanului ca să aleagă câte doi boieri,
LI B
cari vor merge împreună cu soldații turci trimiși prin țară pentru prin
derea răufăcătorilor. Acești boieri urmau să aibă însărcinarea de a împie
dica ca locuitorii pacinici să fie supărați de neferii turci.
In Uricarul XIV p. 287 găsim un act datat cu două zile în urmă,
Y
29 Aprilie 1823, prin care marele vistier Petrachi Sturza orânduește, ca
hatmanul Costache Cerchez să meargă cu 20 neferi dela Eiup Aga, Baș-
T
4), «întru prinderea făcătorilor de rele, tâlhari» și cu paharnicul
Beșli-Aga *2
3
SI
Constantin Sion ca mihmandar. Proviziile luate dela locuitori pentru
traiul lor trebuiau plătite de vestierie contra «teșcherele», sau cum am
ER
spune azi «bonuri de rechiziție» emise de acești mihmandari. Dregătorii
ținuturilor de jos trebuiau să le facă toate înlesnirile spre evitarea tu
turor motivelor de ceartă. In ce privește sumele datorite în schimbul
IV
acestor teșcherele, se făceau mari nereguli, după cum vedem din pitacul
domnesc dela 12 Iunie 1823, prin care Domnitorul roagă pe Mitropolitul
UN
Veniamin Costachi să dea o carte de blestem asupra Banului Manolache
Pascul, cel ce purta răspunderea abuzurilor săvârșite 2).
Nici voința lui Sturza de a stârpi făcătorii de rele nu se împlini. In
timpul întregei sale domnii vedem știri despre prădăciunile tâlharilor 3) și
L
porunci noi pentru prinderea acestora4). Constatăm însă o dorință sinceră

RA
din partea Domnului de a readuce liniște în țară după turburările Eteriei.

Știm că Sturza era susținut la Constantinopole. Rușii cereau eva
cuarea țării de Turci,5) iar Domnitorul pare să se fie împotrivit. Vedem
într’o scrisoare confidențială scrisă de Lord Strangford, ambasadorul
NT
englez la Constantinopole către D. de Genz din 11 Iulie 1824 6)> că era

îngrijat de situația din Moldova. Se plânge de intrigile Domnului pentru
menținerea trupelor turcești acolo, sprijinul lor fiindu-i necesar pentru
CE
menținerea «josnicului său sistem de administrare» (infamous system of

administration). In Noembrie 1822 aceste trupe nu se compuneau însă în
Moldova de cât din 2000 de oameni 7), din o mie în Noembrie 1823 8)
I/
>) Comandant (Landes Befehlshaber) cf. Hurmuzaki Doeum X p. 233 și 234.

Era un singur Baș-Beșli-Aga în Principat, și un Beșli-Aga sub el în fiecare județ.
S
2) Cf. Erbiceanu. Ist. Mitr. Mold. și Șuceav. p. 4O1-

3) Cf. Hurmuzaki Doeun. X p. 270 și VXII p. 20.
IA
9 Cf. Iorga Stud. șl Doe. F p. 559> Erbiceanu o. c. p. 249, 250, 255, 256, 417,
420, 423, și 425.
9 Cf. Hurmuzaki Doeum. XVI p. H55 ȘÎ XVII p. 6, Prokesch Osteu: Ges-
chichte des Abfalls der Griechen. Wien 1853 vols 1, 3, și 4: Depeelies inedites de Gem.
U
s) Cf. Prokesch Osten: Zur Gesehichte D. Orient. Frage. Wien 1877 p. 33.
7) Cf. Hurmuzaki Doeum. XVI p 1081. Despre aceste trupe turcești s’au păstrat
multe acte, v. între altele Hurmuzaki Doeum. X, 233, 234, 239, 241, 269, 335, 352.
BC
8) Cf. Hurmuzaki Doeum. XVI p. 1126.

RY
și din abea 600 în August 18241)> când numărul lor era să fie încă
RA
redus, așa că în 1826 nu mai erau decât șapte-zeci și unu.
Pe de altă parte vedem prin actul pe care-1 publicăm sub No. 10,
că Domnitorul întrebuința soldații turci pentru stârpirea răufăcătorilor,
LI B
neavând altă armată la dispoziție și poterașii neavând nici măcar arme,
luând însă măsurile ce putea pentru apărarea populațiunii în contra ori
cărui exces din partea acestor Turci. De fapt vedem (în Hurmuzaki
Doeum) numeroase plângeri în contra purtării Turcilor în Muntenia, iar în
Y
Moldova nu. Chiar consulul francez Tancoigne, de obiceiu puțin favorabil
lui Sturza, admite că puțina rânduială și poliție ce existau încă în Mol
T
dova se datorau mai ales trupelor turcești2). Guvernul austriac susținea
SI
și el necesitatea menținerei forțelor de poliție turcești pentru un timp, și
baronul Ottenfelz, internunțiul la Constantinopole, scrie cu data de 21
ER
Iunie aceluiaș an 1823: «Nous sommes persuades, que si la cour de Russie
«avoit aujourd’liui des agens dans Ies Principantes, elle reconnaitroit,
«comme nous le reconnoissons, la necessite de la presence du tres-petit
IV
«nombre de troupes Turques, qui se trouvent encore dans ces provinces...
«Des pays solit en outre infestes par des bandes de brigands et de vo-
«leurs, heritage ordinaire des revolutions dans Ies contrees peu civilisees;
UN
«ils le sont au point, que sans l’assistance de la force armee, quelque

«peu considerable qu’elle soit, on ne pourroit plus sortir en surete des
«capitales, et Ies grandes routes seroient impraticables 3).
L
Actul No. 12 atinge marea problemă a finanțelor statului, totdeauna

cea mai serioasă la noi. Avem dovezi destule 4) cât de critică era situația
RA
țării după Eterie. Greutățile erau cu atât mai mari, cu cât Turcii cereau
mereu sume însemnate, Rușii opunându-se însă la înființarea de biruri noi.
Prin actul No- 15 Vodă încearcă să puie stavilă răului obiceiu al
NT
locuitorilor de a-și pierde timpul pe drumuri și pe la tribunale. Dacă

s’ar fi aplicat această poruncă, doi sau trei plugari ar fi reprezentat satul,
în loc ca oamenii să se ducă în cârduri pierzându-și în acest chip energia,
CE
timpul și banii pe drumuri.

Printre actele cele mai interesante este fără îndoială cei reprodus
sub No. 17, care împreună cu No. 19 se referă la una din chestiile cele
mai arzătoare la noi în toate veacurile: strângerea impozitelor. Sameșii
I/
ce erau pe atuncea însărcinați cu această datorie se făceau vinovați, cum

S
’) Cf. Hurmuzaki Doeum. XVI p. 1158 și 1162-,

IA
2) Cf. Hurmuzaki Doeum. XVII p. 20 și XVI p. 1156.

3) Prokesch Osten : Geseh. d. Abf. d. Griechen, ed 1853. IV p. 22.
4) V. I'.rbiceanu 1. c. 256, Codrescu Uricariul II, 285, Hurmuxaki Doeum. X
U
200, 255, 269, 270 și XV, 1117, 1131, 1152 și P. Eliade: La Roumanie en XlX-e siecle
I. p. 42.
BC
RY
RA
se vede, de multe nedreptăți și neorânduieli. Sturza chiamă pe boierii la
sfat pentru îndreptarea acestei stări nenorocite.
Codrescu ne-a dat o poruncă al Divanului Moldovenesc din anul
1829, Noembrie 30, în aceiași chestie. Se vede că a trebuit 6 ani pentru
LI B
a se ajunge la acea poruncă și astăzi după un veac această problemă nu
este încă pusă pe o bază dreaptă și sănătoasă-
1.
Y
Io Ioan Sandu Sturza B- B. cu mila lui Dumnezeu Domn Tarei Mol-
T
doviei.
SI
Câtră cinstita Vornicie de Aprozi. Pentru slujbașii aceștii trepte
poruncim Domnia Me D-tale ca de acum înainte să să păzască rânduiala
ER
slujbei lor într’acest chip. Adecă : toate cetile lor câte săntu, făcându-să
în trei părți. Apoi numărul a unei părți câți vor fi să vor aduce la rândul
slujbei lor, gătiți înarmați precum într’acest chip să va urma de acum
IV
înainte și până Duminică să să gătească. Si întru aceiaș stare să fie la
rândul lor.
UN
(Pecetea domnească) 1822 noemv. o
2.
Io Ioan Sandu Sturza V. V. cu mila lui Dumnezeu Domn Țârei Mol-

AL
daviei.
Cinstjit] și credincios boieriul Domniei Mele D-ta Costandin Aslan
Vel Vornic de Aprozi, sănătate. Pentru pricinele de giudecăți ce au să
TR
să caute cu domnescu nostru Divan.

S’au hotărât ca lunea, marța și vinere să să caute pricinele pămân
2), sâmbăta să va căuta
tești. Iar mercurea pricinile sudițești, joia va fi tatii *
EN
pricinile dela creminal, precum neapărat întracest chip se va urma. Po

runcim Domnia Me D-tale ca să faci cunoscut și D-lor Boerilor dela
arătatele giudecătorii, zilele ce s’au rânduit pentru Domneștile Divanuri
/C
ca să le fie știut.
(Pecetea domnească) 1822 noembr. 24
SI
3.
Io Ioan Sandu Sturza V.V. cu mila lui Dumnezeu Domn Țârei Mol-
IA
doviei.
Fiindcă au început a se înmulți pricinile de giudecăți și voind
U
') Uricariul XIV p. 291.

2) tatii = vacanță.
BC
RY
Domnia Me de acu să nu prelungim pe acei ce stau așteptând săvârșire
RA
pricinilor lor, și aceasta atârnând și cătră patriceasca datorie a D-lor
Boerilor giudecători, a privi din durere câtră struncinare lăcuitorilor ce
să zbuciumă stăruind în pricinile de giudecăți. Drept aceea poruncim și
LI B
hotărâm Domnia Me, ca în fieștecari zi ce urmează a să căuta pricini
la Divan, neapărat fieștecari Domniilor lor Boierii giudecători dimineața
la trei ceasuri din zi *) și până la șapte să să afle nelipsit în căutare
pricinilor de giudecăți. Și seara dela zece ceasuri și până la douăsprezeci,
Y
la logofiția ce mare lăsând orice alte trebuință vor ave, căci aceasta iaste
T
ce mai desăvârșită datorie, căci improtivă urmând, apoi oricari din D-lor
fără cuvânt de pricină nu va veni la Divan, va fi dator a plăti la cutia
SI
milelor câte ioo lei.
Poruncim și D-tale Vel Vornic de Aprozi a face cunoscută Dom-
ER
niasca poruncă și hotărâre, și preveghetor a ave lucrare întocma.
(Pecetea domnească) 1823 ghen. 23
4.
IV
UN
Io Ioan Sandu Sturza V. V. cu mila lui Dumnezeu Domn Țărei
Moldoviei.
Preasfințite Părinte Mitropolite, Preasfinție Voastre Episcopii ai
'Țării, i cinstiți și credincioși Boerii Domniei Mele, însărcinați în cerce
L
tare obșteștii socotințe, și D-voastră Veliți Boeri, fiind neapărată tre

RA
buință de a să înființa sfînta Mănăstire Secu, întru ce de mai înainte

stare, și voind Domnie Me a să aduce cât de în grabă întregime acestui
sfânt lăcaș să socotiți dar chipul cel mai lesnitoriu, pentru strângere
NT
banilor ce pot să să întrebuințeze întru aceasta, și să va face cunoscut

și Domniei Mele.
(adnotație posterioară). S’a dat ajutor.
CE
(Pecetea domnească) - 1823 febr. 15
5.
I/
Io Ioan Sandu Sturza V. V. cu mila lui Dumnezeu Domnu Țării

Moldoviei.
S
Preosfinția Ta, Părinte Mitropolite al Moldoviei și cinstiți credin

IA
cioși Boierii Domniei Meale, D-voastră Veliți Boieri a Divanului Pă

mântesc. Spre a vă pliroforisâ pre largu pentru arătare și cerire, ce face
vechilul Vlădicăi catolicescu, să alăturează aice copie dipe jaloba ceau
U
’) Ceasurile trebue socotite cele turcești, ceasul 12 fiind la asfințitul soarelui.

BC
RY
__________________________ REVISTA ARHIVELOR__________ 45
dat prin cinstita Agenție 0 pentru biserica Catolicească ce au fi având
RA
in târgul Galați i Barladu. Drept aceia Domnia Me vă facem știre ca
adunându-vă cu toți, să faceți cercetare cu amăruntul asupra cererii cu
prinsă in jalobă, și precum veți afla să dați ce veți socoti cu cuviință,
LI B
și prin anafora sa faceți știre Domniei Meale spre a să pune la cale ur
mare cuviincioasă.
(Pecetea domnească) 1824 febr. 23
Y
6.
T
SI
Moldoviei.
Cinst. și credincios boeriul Domniei Meale D-ta Costandin Aslan
ER
Vel Vornic de Aprozi- Fiindcă argintăriele, giuvaericale și strae ce sau
dat în păstrare la D-ta. dela casa D-lui Vornic Iordache Catargiul, s’au
aflat a fi a clironomilor lui Ioan Nacul. Poruncim D-tale ca să le tesli-
IV
măricești la luminata noastră Doamnă. ’
(Pecetea domnească) 1823 mart 14
UN
Pre verso:
.......... pentru amanetnri strae, arginturi a Nacului.
AL
7.
TR
Io Ioan Sandu Stțjrza V. V. cu mila lui Dumnezeu Domn Țărei Moldo

viei cinstit și credincios Boierul Domniei mele D-ta Costandin Aslan
Vel Vornic de Aprozi sănătate. Fiind de trebuință mâine Joi April 12 a să
EN
faci adunare obștiască în curte Domniască de toți D-lor Boerii împreună

și Velițăi Boeri, Poroncim Domnie Me D-tale ca să faci de știre tuturor
ca la trei ceasuri de zi să să afle, și a nu sa faci sminteala cu adunare
/C
Domniilor Sale, aceasta.

(Pecetea domnească) 1823 ap. 11
8.
SI
Io Ioan Sandu Sturza V. V. cu mila lui Dumnezeu Domn Țârei

IA
Moldoviei.
Cinst. și credincios boeriul Domniei Meale D-ta Costandin Aslan,
Vel Vornic de Aprozi, sănătate. După jaloba ce au dat Domniei Mele
U
') Bancherul brașovean Herr von Uppa eră pe atuncea agent austriac la Iași-
BC
RY
D-lui Cămin[ar] Alecul Hurmuzake cu cerire ca să să vânză de veci
RA
prin mezat trei locuri de dugheni de aice din orașul Eșii de la ulița
Schimbătorilor *) ce au rămas slobod: din ardere focului. Cercetând D-lui
Vel Logof. sau văzut mărturia Vornicului de poartă Petrache Vene
LI B
dintr’acest an și luna Apr. io. Cuprinzătoare că are j ăl [ui] t[orul] acele
locuri cumpărătură de părintele său Medelnicer Costa Hurmuzache cu
zapis din anul 1782 Mai 5. Și cercetând și pentru mărime acestor locuri:
Sau încredințat din însuș arătare megieșilor inpregiurători, și pe cât sau
Y
aflat sau măsurat. Și sau găsit fața la ulița șapte stânj[ăni] iar lungul mă-
surândul din ulița Schimbătorilor ce sau lăsat de: patru stânjfăni] până în
T
locul Catrinei Sava Căvacul, sau găsit două-zeci și unul stânjfăni], și măsu
SI
rând și fundul locului sau aflatu iarăș șapte stânj[ăni] ca și fața locului,
cum arată mărturia aceasta adiverită, și de" D-lui Vel Vornic ai poliției.
ER
Cucuprindere ca să stăpânească jăl[ui]t[orul] camin[arul] în măsurile ară
tate. Din care Cercetare încredințându-ne Domnia Me că jăl[ui]t[orul] are
locurile arătate în măsurile cuprinsă la mărturie Vornicului de poartă.
IV
Drept acea după cerire sa scriem D-tale să rânduești pe telalbașa să le
strige la mezat în hotărâta vade de 40 zile cu necontenire spre înștiin
UN
țare celor Ce vor fi mușterei să cumpere. Și cu prețul mulțămitor vân-
zătoriului să să facă hareci .în Divan asupra muștereului ce va fi. Căruia
pe lângă zapisul de vecinică vânzare și alte scrisori ce va lua de la vân-
zătoriu, i să va întări stăpânire și prin carte Domniei Mele.
L
(Pecetea domnească) 1823 Apr. 12

RA
Vel. Log.
9.
NT
Io loan Sandu Sturza V- V. cu mila lui Dumnezeu Domn Țârei

Moldoviei.
CE
Cinst. și credincios boerule Domniei Meale D-ta Costandin Aslan

Vel Vornic de Aprozi sănătate. Asupra pricinei de giudecată ce au pornit
prin cinstita K. K. Agenție jidovii Deiba Keen și Herșco sin Ursul îm
potriva D-sale biv Vel Vornic Andrunache Donici, vrând Domnia Me,
I/
ca prin al doilea înfățoșare a jeluitorilor împreună cu numitul boer sas

de sfârșit pricinei înainte Divanului Nostru. La care după cererea ceau
S
făcut cătră Noi D-lui Vornicul socotindu-se de cuviință, poruncim D-tale

ca să se dea de știre și D-lor lor Veliților boeri a Divanului pământesc
IA
ca împreună cu Dumnealor Boerii Giudecători a Departamentului Prici-
’) Ulița Schimbătorilor după cum îmi comunică D. N. A. Bogdan ar fi fost

U
spre Podul Vechiu sau Târgul de Tos.

BC
RY
REVISTA arhivelor
47
mior Străine sa fie la Divanul Domniei Meale, precum si cinst si ere
RA
dincios Boerul Domniei Meale D-lui Dimitrie Sturza Biv bel Logofăt ca
sas cerceteze, și săs de sfârșit pricinei. Aceasta poruncim.
(Pecetea domnească).
LI B
182Ș Apr. 16.
"■ 10.
Y
T
Moldoviei.
SI
Cinstit al Nostru duliovnicescu Părinte Preosfințite Kir Veniamin
al Moldoviei Arhiepiscop și Mitropolit,
ER
Cinstiți credincioșii Boerii Domniei Mele,
D-ta Costandin Balș Biv Vel Logof.
’ Dimitrie Sturza Biv Vel Logof.
2
»
Theodor Balș Biv Vel Vornic
Dimitrie Ralet Biv Vel Vornic
IV
UN
D-v. Veliți Boeri a Divanului Domniei Mele.
Făcătorii de răii, tâlhari sporind din zi în zi a să arăta în țară pe
la locuri și în partea de sus și de gios, făcu jafuri și prădăciuni. Și după
tot feliul de poronci ce sau dat întru aceasta dregătorilor de pe la ținuturi
L
și înadinși osăbiți rânduiți și de aici trimiși nu s’au putut prinde din

pricină că poterașii nu au avut arme. Și ca un lucru aducătoriu de multă
RA
supărare obștiei și închiderea a slujberișului, țrebue neapărat a nu să

lăsa mai mult de a să întinde obrăznicia răilor, sau socotit a să trimite
doi câr-sărdari ai D-sale beșli-agaci Eiup aga cu naferi de ai D-sale, unul
NT
în partea de sus și altul în partea de gios pentru prinderea lor vii sau
morți. Dar pentru nesupărarea lăcuitorilor țărei din umblarea acestor
câr-sărdari trebuie a merge împreună și câte un boieriu cunoscut întru
CE
vrednicie și ispitiți întru știință și însemnați întru ispolipsie. Adunandu-Va

D-v. astăzi negreșit la Sfânta Mitropolie la vremea de io ceasuri, să
faceți alegere acestor doi boieri, precum cere trebuința ca dându-li-să
cuvincioasele povățuiri și poruncile Domniei Mele cătră dregători pentru
I/
agiutoriul de oameni ce trebuiește a le să da și de orice altă înlesnire le

S
va trebui. Să și purceadă îndată, împreună cu câr-sărdarii, unul în partea

de gios și altul în partea de sus, Și iaraș astazi așteptam negreșit a ne
IA
face D-v. arătare pentru alegerea boierilor, ca mai mult sa nu sa pre-

lungiască.
1823 apr. 27
U
(Pecetea dumnească)
BC
RY
48 ______________ revista arhivelor ___________________ ___
11.
RA
Io Ioan Sandu Sturza V. V. cu mila lui Dumnezeu Domn Tarei
Moldoviei.
LI B
Prea Sfinția Ta Părinte Mitropolite.
Cinstiți și credincioși boierii Domnii Mele însărcinați întru soco
tințele obșteștilor puneri la cale, D-v. Veliți boeri a Divanului Domnii
Mele și boerii comitetului mănăstirilor. Luând aminte Domnie Me pentru
Y
toți aceia câți acum alcătuesc și zidesc binale și alte acareturi pe locurile
mănăstirilor Grecești de aice din oraș, nefiind siguri dați încă ca embatic
T
să plătiască, de vreme ce mai înainte plăte pe stânj[ăn] câte doi pol lei și
SI
pân la cinci, și acum sânt care dau pe stânjân câte—25 lei cerând ca
să aibă vecinica statornicia lor, pentru de a face și acareturi temeinice,
ER
drept aceia cerând trebuința ca să vă adunați D-v. la un loc să faceți
un schepda în pricina aceasta, și de socotința ce veți face pentru sigu-
ranția ce cer acei care vor să zidiască acareturi prin anafora să avem știre.
IV
Poroncim Domnia Me D-v. Vel Vornic de Aprozi ca să aduci întru
săvârșire poronca aceasta a Domniei Mele.
UN
(Pecetea domnească) 1823 maiu 12
12.
L
Io Ioan Sandu Sturza V. V. cu mila lui Dumnezeu Domn Țârei

Moldoviei cătră:
RA
Al Nostru Dohovnicescu Părinte Preosfințite Kir Veniamin Mitro

politul țării.
Iobitoriule de Dumnezeu Kir Gherasim Episcop Sfinții Episcopii
NT
Romanului-
Cinstiți și credincioși boerii Domnii mele:
D-ta Kostandin Balș biv vel Logofăt.
CE
s Dimitrache Sturza biv vel Logofăt.

Cinstiți Dumv. Veliții boeri, și
D-ta Vasălie Roset Hatfman].
I/
* Grigori Ghica biv vel Vornic.

» Dimitrache Ralitul biv vel Vornic.
S
5 Andronaclii Donici biv vel Vornic.

* Iancul Miclescul biv vel Vornic.
IA
’ Kostaclie Konachi biv vel Vornic.

* Neculai Dimachi biv vel.Vornic.
® Dracache Roset biv vel Vornic.
U
* Alecu Greceanu biv vel Vornic.

BC
RY
revista arhiveeor 49
RA
D-ta Alecu Calimah biv vel Vornic.
» Alecu Beldiman biv vel Vornic.
’ Ștefan Roset biv vel Vornic.
LI B
* Grigore Balș biv vel Postelnic-
s Gheorghie Cuza biv vel Postelnic,
» Gheorghie Brăescu Hatfman].
» Mihalache Racovița biv vel Postfelnic] și
Y
» Dimitrache Balș biv vel Post[elnic].
Impregiurările țării ce sânt de obștii cunoscute, atât în vremile tre
T
cute, cât și acum, nu puține cheltueli au pricinuit, și nici până astăzi nu
SI
s’au pus încă la cale din care prelungire au venit Vistiria întru o strâm-
torire niasămănată atât spre plata celor trecute cât și spre întâmpinare
ER
celor următoare, poruncim Domnia Me ca adunându-vă fără mai multă
prelungire cu toți la Sfânta Mitropolie, să intrați în socotință ca să aflați
chipul și locurile de unde să cuvine a să loa sumile aceste neapărat tre
IV
buitoare spre întâmpinare cheltuielilor Tării, pentru că mai mult nu
să poate urni, fiind că sau apropriat și vreme între care trebue a să tri
mite la Maria împărătească dările cele legiute, cum și neferilor ce sânt
UN
aice trebue a li să da hamuri și taicaturile așăzate. Poroncesc D-tale Vel
Vornic de Aprozi să aduci întru împlinire poronca Domnii Mele.
(Pecetea domnească) ' 1823 Mai 15
AL
13.
TR

Moldo viei
Cinstit și credincioși boerii Domnii Mele D-ta Dimitrie Sturza biv
EN
vel Logofăt și D-v veliții boeri a Divanului, sănătate. In pricina de giu-

decată ce are D-lui Vel Vist[ier], Petrache Sturza D-lui Vornic Iordache
Costache, cu D-lor Boerii tovarăși Ceămăni, numai de cât den iznoavă
/C
adunându vă la un loc astăzi la g ceasuri să dați sfârșit pricinei ca prin

anafora să avem știre; poruncim D-tale Vel Vornic de Aprozi ca să aduci
întru săvârșire poronca Domniei Mele. /
(Pecetea domnească) \1823Maiu 24
SI
14.
IA

Moldoviei.
U
Prea Sfinția Ta Părinte Mitropolite al Tării, cinstiți credincioși boerii

Domnii Mele D-ta Costandin Balș biv vel Logofăt, D-ta Dimitrie Sturza
BC
4
RY
biv vel Logofăt, D-v Veliții boeri a Divanului Domnii Mele și toată ob
RA
șteasca adunare. După jaloba ce au dat prin K. K. Agențăie neguțitorii
din Ungarie, Gheorghie Ignatiu și Pavăl Bogdanovici cerând ca să li să
împlinească 3200 lei ce au a lua cu dobânda lor după un sănet ce au
LI B
la mână supt iscălitura D-sale Spătar Iordache Drăgan, pentru care prin
Departamentul Pricinelor Străine, făcându-să întrebare D-sale Spat[arului],
au dat răspunsu în scris, că această datorie este întrebuințată în cheltuelele
țării precum vă veți plirofarisâ pre larg din copie răspunsului D-sale care
Y
se alăturiază aice. Vă facem cunoscut că adunându vă la un loc, să faceți
T
scliepdele, atât întru aceasta cât și pentru deosăbite arătări ce ne au
făcut Domnii Mele cinstit Agintu: D-lui Lipa, precum că ar mai ave a
SI
lua și alți sudiți câteva asemine datorii de cheltuelile țării. Și de soco
tința ce veți da, prin anafora să avem știre. Poruncim Dumitale Vel
ER
Vornic de Aprozi ca să aduci întru săvârșire poronca a Domnii Mele.
(Pecetea domnească) 1823 lolie 18
15.
IV
UN
Moldoviei.
Cinstit și credincios boieriul Domniei Mele D-ta Costandin Aslan
Vel Vornic de Aprozi. Privind Domnia Me în pricinile ale giudecăți ră-
L
zășăști multe neprincioasă lucruri, de o parte din cruda lor socotință,

viind în giudecată la o pricină în număr de 10 și 15 oameni și stau pe
RA
o zi duși vreme de să afanisesc și-și pierdu și vreme lucrului, al 2-lea

sau obișnnit a să giudeca fără vechelelie din parte tuturor răzășilor lor
și pe urmă după ce să sfărșăscu pricinile de giudecăți să riducă iarăși
NT
după părerile lor pricinuind că giudecata ce sau căutat ar fi fost fără

știre tuturor și înnoesc pricinile. Poruncim D-tale ca de acum înainte să
nu primești în giudecată mai mult de doi și până la trei răzăși, și fără
CE
a ave vechelelie din parte tuturor răzășilor lor încredințată și de ispravă,

făcându le cunoscut, că arătându-să înprotivători să vor pedepsi. Vei urma
și D-ta întocma precum poruncim. Căci împotrivă lucrare, nu va fi suferită
I/
Domniei Mele.
(Pecetea domnească) 1823 Iolie 18
S
16.
IA

Moldoviei.
CU
Cinstiți credincioși boerii Domniei Mele.

Dumneata Costandin Bal.ș biv vel Logofăt.
RY
REVISTA ARHIVELOR
RA
Dumneata Dimitrie Sturza biv vel Logofăt.
Velițăi boeri a. Divanului.
Vasale Roset biv vel Hat.
LI B
Iordache Catargiu biv vel Vornic.
Iancul Miclescu biv vel Vornic.
Andronache Donici biv vel Vornic.
Dracache Roset biv vel Vornic.
Y
Alecu Beldiman biv vel Vornic.
Alecu Grecean biv vel Vornic.
T
Ștefan Roset biv vel Vornic.
SI
Grigori Balș biv vel Post[elnic],
Dimitrie Beldiman biv vel Postfelnic],
ER
Fiindcă mâine Sâmbătă Iolie .23 are a să căuta o pricină de giu-
decată înnainte Domniei Mele și trebuința cerând a fi și D-v., scriem
Domnia Me D-v. ca să vă adunați toți la curte Gpod. la 12 ceasuri din zi.
IV
Poroncim D-tale Vel Vornic de Aprozi cas aduci întru săvârșire porunca
aceasta.
UN
(Pecetea domnească) 1823 Iolie 23
17.
L

Moldoviei.
RA
Câtră al nostru duliovnicescu Părinte, Preosfinția ta Kirio Kir Ve-

niamin Mitropolit Țării Moldoviei și
Câtră cinstita obștiasca adunare a boierilor.
NT
Mulțime rălilor întrebuințări ce în cursul vremii au răsărit chiar din

sânul rânduelilor și liau nădușit, ne întristiază, cu atâta mai mult, cu
cât mulțămire ce ne sălimu să vărsămu în inimile tuturor, pân a nu
CE
agiunge să să răverse în obștia norodului, să împiedică în rălile năravuri

a multora din rânduițăi în slujbe, carii stând pre canalul cursului îngri-
Jării dela ocârmuire cătră obștie, prifac mai mult sau mai puțin după a
lor plecări. Dreptate ce voimu să povățuiască lucrările în crude strâm-
I/
bătăți : dreptele cumpăniri ce cere cuviința, în supărătoare nerândueli;

S
și într’un cuvântu jărtviind datoriile slujbei lor, numai unui sângur in
teres în parte, nu cruță nici decât obsteștiile nevoi, pentru ale face hrană
IA
nedrepte răpiri. îndreptare acestor nerândueli și obștiasca fericire este

sângurul dric la care să aduce toată cugetare și toată îngrijâre noastră
din ciasul ce Prea înalta Poartă și Marile împărat niau înnălțat la Scaunul
U
Domniei aceștii țări. Pentru aceia câtră multe țidule prin care am dat
BC
la socotința Prea Sfinției Tale și a D-v. boeri patrioți chipul de a să

RY
RA
îndrepta feliuri de pricini, luând și acum aminte că sameșăi ținuturilor,
mai totdeauna pășind piste hotarul datoriei lor prescrisă de a lor slujbe,
lucriază în ținuturile ce le sânt încredințate, cele mai neiertate nerân-
LI B
dueli, nu putem privi fără o vie durere, rodurile strădălnicei noastre
îngrijări, nădușiți suptu umflările nedreptății cu care ei își hrinescu al
lor neiertat interes înparte. Deci de vreme ce dreptul cuvânt nu cere
dela ocârmuire numai osânda vinovăției, ci mai cu temei el cere chib-
Y
zuire unei rânduele statornice care precât va putea ierta putința să facă
a lipsi prilejul rălilor întrebuințări, pentru acea prin aceasta a Noastră
T
țidulă făcându luare aminte abaterei sâmeșilor dela ținuturi ce din vremi
SI
în vremi sau tot dipărtat mai mult di adivărata carare a datoriilor lor
și în nestrunire cu care vreme au ocrotit nerânduelile ei au cules prile
ER
jurile de feluri de rele întrebuințări cerem dela socotința Preasființii
tale și a D-v. boerilor chibzuire de a să îndrepta această neorânduială,
pre care prin anaforă înadinsu să 6 faceți cunoscut Domniei Mele.
IV
In procetire ce veți face aceștii pricini, Preasfinția ta, și Dumnea
voastră boierilor veți lua sama : i-iu că sameșii dela însuși cuvântul
UN
slujbei sale, nu este decât un știitoriu a socotelilor și rânduelilor ce Vis
tierie are cu fieștecâre ținut. Al 2-lea ca această slujbă în vreme veche
lipsă cu totul din numărul slujbelor țărei, și nici într’un docoment a
vechimei nu să află panenită. Al 3-lea că ea este rod a socotințăi vecului
L
acestui mai din trecut; și sau așăzat atunci, când sau curmat rânduiala
RA
ce să păzește a se strânge banii Vestieriei prin boerii înadins rânduiți

prin țară. Al 4-lea că cel dintâi așăzământ al aceștii slujbe n’au avut un
temei statornicit deadreptul dela ocârmuire, ci cei dintâi sameși au fost
năimiți a ispravnicilor; dela cari ispravnici să cere toată lucrare și toată
NT
răspundire ca dela unii ce după însuși cuvântul slujbii lor era isprăvitori
trebuințelor ocârmuirii în trecut. Al 5-lea că nu de mult în socotința de
CE
a să îndrepta nerânduiala ce pute aduce în canțăleriile isprăvniciilor

desăle schimbări a dregătorilor care niciodată n’au fost statorniciți mai
mult decât pentru un an, sau așăzat sameșii deadreptul din Vestierie
pentru o mai lungă vremi, și al 6-lea că dintr’acest fel de îndreptare sau
I/
ivit de iznoavă nerânduele care să par covârșitoare celor dintâi, pentrucă

câte odată rânduițăi sameși rămâind datori sau Vistieriei, sau prin măn-
S
cături ținutului, să ivea pe paguba obștiască, fără stare de a plăti, și de

IA
multe ori, priinți de desăle schimbări a ispravnicilor, să folosă de a lor

nedeprindere pentru ca să câștige o încredințare în ținut piste a lor da
torie, și să rămâie ticniți făcători a feluri de strâmbătăți și asupriri de
U
care vreme au lăsat destule pilde: încât decât cele dintâi sunt mai mari
nerânduelile ce au curs dintr’această îndreptare chibzuită mai multu pentru
BC
buna stare canțaleriilor, a cărora rânduiala săs fi putut împlini câte cu

RY
RA
un condicar statornicit și înaindis rânduit cu leafă, numai pentru ținerea
hârtiilor și a condicelor canțeleriei, dar fără a ave nici un amestec în ținut.
Preasfinția ta și D-v. boerilor, luați aminte la toate aceste judecăți
LI B
cu amăruntul toate împrejurările pricinei, și chibzuind cel mai priincios
chip de a să îndrepta faceți știut Domniei Mele prin anafora.
Y
18.
T
SI
Moldoviei.
Cinstit credincios boeriul Domniei Mele Dumneata Costandin Aslan
ER
Voi Vornic de Aprozi sănătate.
După multe jalobe ce au dat câtră Domnie Me D-lui Spatar Alecul
Sturza cu cerire de a i se da sfârșit pricinei a 2650 galbeni ce cu do
IV
bânda lor cere după sânet de la D-lui Spătar Teodorașcu Balș, care pri
cinuind a-i plăti au cerut giudecată și totodată au pus D-lui Spatar Balș
UN
au tot prelungit de a intra în cea desăvârșit cercetare a pricinei. Pentru
a să taia această prelungire și a curma pricina s’au dat țidula Domniei
Mele din: .... a curgătoarei lune cătră Dumneata poruncitoare ca
numai de cât să înfățișezi aceasta pricină în Divanul boerilor la: g-a
AL
aceștii luni. Și dacă acolo nu va lua sfărsit cu primire amânduror păr

ților, apoi cu anaforaua Divanului să o scoți înnainte Domniei Mele la
12 a aceștiaș luni, ca să să dea cuviincioasa hotărâre. Dar și acum D-lui
TR
Spătar Alecul Sturza de iznoavă au adaos a mai da jalbă arătând că nici

pân acum n’au intrat pricina în cercetare după țidula. ce s’au dat, și ce
rând îndestulare dreptului său. Pre de altă parte D-lui Vel Logofăt au
EN
făcut arătare Domniei Mele de înștiințare ce i-ai făcut D-ta că chemând

pre D-lui Spatar Balș să intre în cercetare giudecății după poroncă, au
răspuns, că pricina ar fi cercetată de mai înainte, că după acea cercetare
/C
să să facă anaforaua, și că D-lui nu voește mai mult a intra în giudecata

Divanului. Insă din înpotrivă, câtră aceste D-lui Vel Logofăt au arătat
Domniei Mele că Divanul încă n’au intrat într’o adâncă cercetare a pri
cinei și că nici D-lui însuș nu știe amăruntul pentru a-i pute rândui fa
SI
cere anaforalei de cât la 23 ai trecutei luni avril în vreme când D-lui

era bolnav, s’au înfățoșat D-lor amândoi în adunare la Sfânta Mitropolie
IA
de unde asupra înprotivirilor ce-ș face unul altue au rămas a să cerceta

hotărâre pre veliților. Spre care sau scris cătră un Flehteimahăr țidulă
U
iscălită de D-lui Vornic Vasile Miclescul. Dar pentru a să da un sfârșit

pricinei au arătat D-lui Vel Logofăt că trebui de iznoava a să înfățoșa
BC
amândouă părțile la Divan și a să vide răspunsul ce va fi dat numitul

RY
RA
Flehteimahăr de este cu bună credință, și capitile de pravilă ce va fi în
semnat de sânt chiar potrivite cu pricina. Mai vârtos pentru că el este
un strein și nici de cât amestecat în slujba Statului. Așa dar, de vremi
ce D-lui Spatar Balș, care sângur a cerut giudecată pentru a să apăra
LI B
de plata datoriei sale, acum să împotrivește de a intra în cercetare Di
vanului de care neapărat cere trebuință pentru a să curma pricina. Cu
toate că această urmare a D-lui Spatar Balș dovedește de ajuns, că pentru
Y
că nu are vre o dreptate în pricină, privire sa este ca prin acest fel de
mijlociri să împiedice îndistulare dreptății creditoriului său, de nu într’alt
T
chip, măcar cu prelungire. Insă Domnie Me mai rânduim ca să scoți pricina
SI
aceasta în cercetate Divanului, Sâmbătă la 17 al aceștii luni noembrjie].
Iar dacă D-lui Spătar Balș și la aceasta de pre urmă vade să va îm-
ER
protivi a să înfățoșa. Apoi hotărâm poroncim D-tale ca fără a mai aștepta
al doile poroncă, să împlinești numai decât dela D-lui Spătar Balș 2650
galbeni cu legiuta lor dobândă, după sânetul trecut piste vade ce s’au
IV
dat supt iscălitura sa la D-lui Spătar Alecul Sturza din 1 mai 1822.
Aceasta poroncim și întocma să să urmeze.
UN
(Pecetea domnească) 1823 noemvrie 15
19.
L
Io Ioan Sandu Sturza V. V. cu mila lui Dumnezeu Domn Tărei

RA
Moldoviei.
Cinst. credincios boeriul Domniei Mele D-ta Costandin Aslan Vel
Vornic de Aprozi, sănătate. Să trimite Dumitale țidula Domniei Mele cătră
NT
Preosfințitul Mitropolit și câtră obșteasca adunare a boerilor, pentru a

socoti un chip cu care să să îndrepteze nerânduelile ce întrebuințază
sameșii ținuturilor. Deci adunând la Sfânta Mitropolie pre toți boerii,
CE
le vei pune înnainte țidula ce să trimite, și în urmă anaforaoa ce veți

face într’această pricină, o vei înfățoșa înainte Domniei Mele.
S I/
IA
U
BC
RY
RA
COMOARA.
LI B
UN ACT DE SUPERSTIȚIE PETRECUT ÎN BUCUREȘTI,
ANCHETAT ȘI JUDECAT ÎN ANUL 1796.
DE
IULIU TUDUCBSCU.
Y
ARHIVAR LA ARHIVELE STATULUI DIN BUCUREȘTI
PALEOGRAF AL ACADEMIEI ROMÂNE
T
SI
Partea despre răsărit a Capitalei, cuprinsă între Câmpul Moșilor și
albia Dâmboviței, formată din mahalalele Panteleimon, Iancul, Delea veche
ER
și nouă, Popa Nan, Lucaci, Ceauș Radu, Sârbii, Dobroteasa și Foișorul,
în secolul XVIII și până la jumătatea secolului XIX, era formată din
grădini cu pomi roditori, de zarzavaturi și de vii, cari alimentau popu
lația Capitalei cu bunătățile ce produceau. Pământul acestor mahalale era
IV
proprietatea mănăstirei domnești și a spitalului Sf. Panteleimon, iar po
pulația ce-1 locuia, rumâni băștinași, sporită mai apoi cu populație ve
UN
nită de peste Dunăre în timpul războaelor ruso-turcești din ultimele două
secole, cunoscută mai ales sub numirea de sârbi, eră embaticară, adecă
chiriașă, mănăstirei Panteleimon, plătind anual o anumită chirie pentru
L
locul ce-1 ocupă și-l cultivă. Printre acești embaticari erau și proprietari
cu proprietățile lor proprii, unele cumpărate, altele cu embaticul răscum
RA
părat dela mănăstirea Sf. Panteleimon, ale unor boeri mari, ca Bălăcianu
pe locul căruia, în strada Trinității, astăzi s’a clădit o fabrică de mobile
și locuințe eftine; Caramanlău pe locul căruia, în strada Traian, se con-
NT
strueșt'e acum spitalul comunității izraelite numit Noaua Maternitate;

Fălcoianu, carele apoi în Fevr. 1814 (Arhiv. Stat., cond. domn, cu No. 91,
fila 394) s-a vândut marelui Ban Isaac Ralet și alt loc mare, cu grădină
CE
și vie, în strada Labirint, colț cu strada Turturele, fost al familiei Boră-

nescu, pe care acum s’au construit doauă clădiri mari pentru personalul
Băncei Românești, Căpitani, slujitori domnești, bisericești și ai Agiei și negu
țători înstăriți. Afară de bisericile domnești, mănăstirea Panteleimon, fun-
I/
dațiune a familiei Gliica, și biserica Foișorul, zidită de Doamna Sma-

S
randa, soția lui Nicolae- Alexandru Vvod., terminată în a patra domnie

a fiului lor Costandin Nicolae Mavrocordat Vvod., în anul 1745 1),— în
IA
secolul XVIII și următorul se mai înalță în această parte a Capitalei și

alte sfinte lăcașuri de cătră boeri, slujitori bisericești și neguțători, între
cari biserica Măntuleasa, zidită de jupâneasa Maria, sora jupânului Manta
U
’) Iar nu în 1746, cum afirmă răpos. G. Ionescu-Gion în Istoria Bucureștilor,

BC
la pag. 188.
RY
cupețul, acesta soțul jupânesei Stanca, la anul 1733 *) ; biserica Hagiului,
RA
. zidită de Mihail monahul, numit pe mirenie Mihail Logofătul; biserica
Sf. Nicolae-Sârbi, zidită de jupân Vasile Potoceanul cupețul, de soția lui
Sanda și de fiul lor jupân Ghinea; biserica Delea-veche, zidită de preotul
LI B
Bălaș; biserica Delea-nouă, zidită de Nicolae Inimă-rea, din a căruia
posteritate cunoaștem pe Păhărniceasa Smaranda Inimăroaia (Arhiv. Stat.,
cond. domn, cu No. 79 din 1814); biserica Popa-Soare, zidită de jupân
Iane cupețul dela Buzău în anul 1744* 2); biserica Staicu-Bradu, zidită
Y
întâiu la 1740 din lemn de brad, de jupân Staicu cârciumarul 3); biserica
T
Sf. Troița din calea Dudeștilor, zidită în anul 1804 de Păun plugarul, și
SI
alte biserici.
Biserica Ceauș Radu, împrejurul căreia se petrec peripețiile actului
ER
ce-1 publicăm mai la vale, s’a zidit de sluga domnească Radul Ceaușul
domnesc, în locul altei biserici de lemn, la anul 1760 4). Acest Ceauș Radul,
probabil, a avut proprietatea sa împrejurul acestei biserici. Date precise,
IV
până astăzi, nu se găsesc cu privire la personalitatea acestui ctitor de
biserică.
* *
UN
In vara anului 1796 populația din mahalaua Ceauș Radu eră alar
mată de o pretinsă comoară ce, prin șoptite se răspândise că s’ar află
ascunsă în împrejurimile bisericii din mahalaua cu acest nume. Zarva
L
eră mare și populația în continuă neliniște. Principalul explorator de co

RA
mori ascunse eră însuș preotul bisericei Popa Teodor din acea mahala,
carele în explorările făcute de el și de tovarășii lui, neliniștise însăș casa
lui Năstase Ciolac, fratele lui Ivanciu Căpitanul, și, prin fapta lui, intri
NT
gase toată populația liniștită din mahala. Svonul pretinsei comori ajun
sese până la urechile stăpânirei. Vodă Alexandru Cost. Moruz, prin pitac
sau poruncă domnească, dă însărcinare marelui Spătar Dimitrie Mânui 5),
CE
ginerele lui Nicolae Vodă Caragea, ca să cerceteze cazul. Acesta în ziua

de 25 Iunie acel an raportează, prin anaforă, rezultatul cercetării, ară
tând în concluzia raportului său sancțiunile ce urmează să se dea acestor
cercetători de comori fictive, sancțiuni cari să servească și pentru lini
I/
știrea populației neliniștite din mahala, și pentru alți exproratori de ase

menea comori în viitor.
S
IA
’) Asemenea datele sunt greșite în G. Ionescu-Gion, o. c. pag. 200.

2) Idem, ibidem, pag. 210.
3) Idem, ibidem, pag. 219.
U
4) Iar nu în anul 1752 cum afirmă răpos. G. Ionescu-Gion o. e. la pag. 179.

5) Acesta eră marele Spătar la această dată. Vezi doc. 124—LXIX din 1796
BC
Martie 28 în biblioteca Academiei Române.

RY
RA
Afacerea cu comoara, ca în cazul de față, dacă nu-și are originea în
credința ce și astăzi mai stăpânește pe mulți oameni naivi, mai ales dela
țară, pentru așa zisele comori ascunse, probabil că la mijloc e o farsă sau
LI B
«snoavă» cum se zice în act a vre-unui mucalit al timpului din acea
mahala, după cum și marele Spătar opinează în raportul său cătră Domn.
Dar să lăsăm însuș documentul să vorbească în toate detailurile lui
povestea cu acea comoară, poveste aflată de noi într’un document din
Y
Arhivele Statului i) :
T
Prea înălțate Doamne,
SI
«După luminată porunca M-Tale ce mi s’a dat pentru unii ce ău
«săpat să găsească comoară, următor fiind, cu cercetare am dovedit că
ER
«cei ce au săpat au fost dă toți lude 6, din care lude cinci s’au țJtis în
«mână și să află la opreala Spătăriei, anume Popa Teodor din București
«ot mahalaua Ceauș Radului, i Dachie ișlicarul otam, i Mitu Hagiu otam,
IV
«i Nastase Ciolacul otam, și Ivanciu braț ego Căpitanu, iar cel dă a șa-
«sălea Manole cojocarul nu s’au prins, fiind dus în țară după hrană-și;
«ci celor prinși, făcându-le cercetare în două și trei rânduri fieșcăruia
UN
«deosebi și iarăși tuturora împreună, n’au tăgăduit fapta, mărturisindu-să
«de buna voia lor. Mai întâi numi tu preot, zicând, că trebuință având
«să-și facă în casă un pat dă pământ, au săpat în curtea sa o groapă în
«toate părțile, ca de o jumătate stânjin, în adânc de 4 palme, și au dat
«peste o oală acoperită cu tinichea, într’însa cărbuni amestecați cu flu-
L
«turi proști, zdrumicați, ca o jumătate de dram, iar la mijlocul oalii între

RA
«cărbuni un răvaș ars în două locuri; care oală așa cum au fost s’au
«adus de față, și răvașu fiind scris pe limba rumănească'cu slovă proastă,
«pe cât s’au putut citi, zice chiar așa: Eu Silivestru giuvaergiu, pus-am
«în ’cia ulcică galbeni 700 olandezi, și fiindcă mi s’au întâmplat dă m’am
NT
«primejduit dă ciumă, și de frica cioclilor, dă să va întâmplă a-i găsi, să

«facă pentru pomeniri de sufletele: Silivestru, Teodosie Ierei, Andreiana
«prezvitera, Sima, Costea, Ilie și cu tot neamul lui. — Acest răvaș ci-
CE
«tindu-1 preotul, i s’au fost înduplecat mintea, că galbenii, cu lucrare

«diavolească, să va fi făcut cărbuni, și zice că au adus oala la biserică
«și au ținut-o supt sfântul prestol 30 de zile; apoi, văzând că din căr-
«buni nu să fac galbeni, au mers la cei mai sus numiți dă s’au destăi-
«nuit fieșcăruia deosăbi; apoi împreunându-să cu toții, le-au arătat ră-
I/
«vașul, și citindu-1, într’alt chip l-au tălmăcit, că oala va să zică nuc, și

«la un vecin al preotului fiind un nuc foarte vechiu în dreptul casei
S
«preotului, s’au îndemnat cu toții și, cheltuindu-să, au făcut sfredel și

«sapă de picior, apoi noaptea măsurând un pas din ușa preotului în curte
IA
«cătră nucul dela vecin, au găurit cu sfredelul și au făcut groapă d-un

«pas lungă spre nuc, largă de un cot, adecă dă patru palme, și au găsit
«o tenechea ca de zece dramuri de apă, plină cu ciară și în ciară o hârtie,
U
7) Condica domnească cu No. 31, caietul VII, fila 67 verso și urmat., astăzi,
BC
împreună cu încă alte 125 din aceste condice, aflătoare la Moscova.

RY
«iar în hârtie 13 pietre dă inele, care și acelea să văzură cu adevărat
RA
«topazuri dă sticlă, și dintr’acea găsire s’au îndemnat a căută mai cu
«deadinsul; și a doua noapte iarăș cu toții într’acea săpătură, tot spre
«zisul nuc, au mai făcut și altă săpătură, tot asemenea de lungă și adâncă,
«și zic că au găsit și acolo o sticlă ca 20 gramuri apă, puțind a rachiu,
LI B
«și într’însa numai un răvaș; care și într’acel răvaș scrie chiar așa: Eu
«Silivestru îngropat-am pe aceste locuri dela nuc, și în lat și în curmeziș
«dă un stânjen domnesc spre soare, să căutați cu amăruntul și cu frica
«lui Dumnezău, că veți găsi cele ce am pus, și dă veți găsi acest istov,
Y
«să căutați cu frica lui Dumnezeu și cu rugă și trei zile post, că așa am
«pus matori doh: (sic!) că veți găsi, mă rog fraților, mirenilor, călugă-
T
«rilor, diaconilor, mai vîrtos preoților și arhiereilor, cine va găsi, Armeni,
«Ovrei, Turci, papistași, alte neamuri, și m’am primejduit în zilele lui
SI
«Scarlat Vodă 1763 Maiu 5, și am scule multe și minunate, oală cu istov
«galbenilor, și un sepet mic cu moaște și cu sfânt lemn; fraților, oameni
ER
«ai lui Dumnezeu, unchi-meu au fost Mitropolit la București mai dinainte
«vreme, în ciuma a mare, am îngropat cu unchi meu la hotarul Dudeș-
«tilor, dă doi pași, într’un căzan șapte băniți cinci, și să mergeți și acolo,
«cu rugă și cu citănii, și un berbece negru să tăieți, și am pus și această
IV
«maliraină după ochii lui Hristos, care n’are preț, să o țineți fraților,
«prietinilor, nu vă înșălați, și vindeți aceste sfinte burete care au uns pe
UN
«Hristos la moartea lui, și sfânta mahramă, că n’au preț, numai pentru
«săraci să dai, dar pentru dar, la mănăstiri sau la Domni mari, că sfântu
«burete și sf. mahramă scoate dracii din oameni, și din săraci face bo-
«gați, și dracii scot din oameni, și dă toate primejdiile scoate pre om;
«și așa sfârșind se iscălește: eu Silivestru. Apoi supt iscălitură mai adaugă
AL
«scriind chiar așa : această sf. mahramă să știți cu adevărat că iaste care
«au pus-o lui Hristos pă ochi Iosif și Nicodim, și când au murit unchi
«meu, mi le-au dăruit, și cine le va găsi cu voia lui Dumnezeu, mult
TR
«spor va avea dela Domnul, că acestea le-au dăruit lui unchi-meu Avraam
«Patriarhul 'J'arigradului. Dintr’acest răvaș, zic numiții, că mai mult s’au
«îndemnat și, după povățuirea scrisorii, cumpărând un berbece, au mers
«noaptea cu toții la hotaru Dudeștilor, ce este despre gropile ce s’au
EN
«scos nisip, și tăind berbeciul (zic!), au măsurat un pas din piatră în

«lături, și de jur împrejur au săpat un cot de larg și de adânc de două
«palme, și obosind cu săpătura, au auzit și o vorbă de oameni, viind în
/C
«partea locului, și spăimântându-se, au năpăstuit berbeciu și, fugind, n’au

«mai adaos a săpa nici acolo, nici în altă parte. Iar după 2 săptămâni,
«dormind preotul în casă-ș ziua după prânz, zice că în somn au auzit
«glas de om zicându’i, scoală, caută supt pridvorul casii tale că veți găsi
SI
«ceeace căutați, și deșteptându-se, au alergat cu bucurie povestind ce-

«lorlâlți tovarăși. Și măcar ,că nici unul n’au primit a mai cercă, dar
«preotul îndemnându-i cu feluri de nădejdi dășarte, iarăș cu toții au
IA
«cercat cu sfredelul supt pridvorul casii preotului, unde .au găsit o potă,
«adicăûlcea, în care topesc argintarii argint și altele asemenea, plină cu
«rușină (sic!), iar dă dăsupt trei hârtioare strânse și un răvaș, scriind și
U
«într’acelea chiar așa: 1763, eu Silivestru, pus-am sfânta mahramă și

«sfânt burete, și sfânt spin în plumb, fiindcă s’au întâmplat de s’au aprins
BC
«așternutul și au ars argintul, și l-au pus în plumb, fraților, să căutați

RY
RA
«intre prun și între zarzăr cu amăruntul, că veți găsi, și să credeți că
«este multe lucruri, fraților cu frica lui Dumnezeu, cu credință și cu
«dragoste să vă. apropiați, că cele ce vei gândi, nu vor rămânea în tine,
«și vei folosi. Și după răvaș deschizând și acele trei hârtioare, s’au găsit
LI B
«printr’însele semne de burete, mahramă și de spini. Și iarăși s’au în-
«demnat a mai căuta, găurind cu sfredelul atât p’în casă cât și pe afară,
«dă jur-împrejurul casei, și ne mai găsind altcevaș, s’au părăsit cu toții
«a mai cerca. Dar temându-să ca nu cumvaș să să auză umbletele lor, în-
«treiș s’au îndemnat să vădească răvașile la stăpânire. Și așa s’au dus
Y
«de s’au destăinuit la un proin starostea za cavafi, și acela făgăduindu-le
T
«că are mijloc a povesti la Curtea Gospod, le-au luat din mână atât
«acele trei hârtioare cu semne sfinte, cât și răvașele câte trele la care
SI
«S’au și găsit. Deci luând seama răvașilor, să văd câte trele scrise tot de
«o mână, cuvinte nepotrivite, întocmai ca niște basne (sic!), cel dintâi
«zice că sunt galbeni în oala, și cine i va găsi să pomenească 6 nume,
ER
«și în loc de galbeni în oală cărbuni, la care nu rămâne bănuială a fi
«fost galbeni, și săpătorii arată cărbuni, pentrucă într’al doilea răvaș zice
«ritos dă altă oală, că este la nuc spre soare, cu istov de galbeni i scule
IV
«multe; care se înțelege istov sfârșit, adecă nimic, și sculile, fărâmăturile
«dă fluturi, cum și un sipet mic cu moaște i cu sfânt lemn, și din sipet
«se găsește potâ, și din moaște semne cu nume dă alte sfinte, apoi să
UN
«face nepot dă Mitropolit, și pă Mitropolit anume’ nu-1 pomenește; mai
«zice că au îngropat cazan împreună cu unchi său Mitropolit, în ciuma
«cea mare, la hotaru Dudeștilor, dar care hotar și drept ce loc, nu arată;
«și ciuma cea mare să socoti a fi fost în leat 1744, care până în leat
«1763, când zice scriitorul că s’au primejduit de ciumă, au fost trecuți
L
«la mijloc ani 19; apoi de ar fi fost cazanu de el pus, însuș l-ar fi scos
RA
«în diastima acelor ani, că îndestulă vreme au avut. Iar prin trei răvașă
«arată nădejdi moarti, trimițând pe oameni din loc în loc să se ostă-
«nească, și lucru nici odată să nu fărșască. Cu toate acestea, pentru mai
«bună descoperirea adevărului, am cercetat în fața locului, adecă la numita
NT
«mahala a Ceauș Radului, pentru starea locului în care s’a găsit aceste răvașe.
«Și dala oameni bătrâni, trecuți peste 70 de ani, m’am îndestulat că locul au
«fost mai mult dezgrădit, țiind că casa unui Vlad birnicul, și nici odată n’au
CE
«pomenit să fi lăcuit pă acel loc sau împrejur călugări sau mirean cu nu-
«mele Silivestru, nici meșteri argintari, măcar și cu alt nume. Dar nu
«m’am odihnit la mărturia celor bătrâni, și starea locului fiind aproape
«de sfânta biserică acei mahalali, și biserica zidită din leat 1760, în locul
«altei biserici dă lemn, am cercat atât în pomenicile bisericii dă piatră,
I/
«cât și în pomenicile bisericii vechi ce au fost dă lemn, ca doar să va

«găsi dă nu Silivestru, măcar cei de dânsul însămnați, adică Teodosie
S
«Ierei și Andreiana prezvitera, și nicidecum nu s-au putut află, nici în

«cele vechi, nici în cele nouă pomenice. Dar nici pă aceasta nu m’am
IA
«lăsat, ci fiindcă această mahala a Ceauș Radului, cum și cele după îin-
«prejur mahalale, fiind pă locul Sf. Panteleimon, plătind fieșcare casă
«chirie, am cercetat și am găsit catastih de numele chiriașilor, supt pe-
U
«cete domnească, cu leat 1752, de sunt ani 44, cum și alte catastișă pentru
«fieșcare an dă atunci încoace, adeverite de epitropii mănăstirii, și pe toate
BC
«dă rând cercetându-le, s’au găsit în catastihul cel pecetluit ^stăpânirea

RY
«acestui loc, pe care s’au găsit rămășițele îngropate, că au fost la doi
RA
«stăpâni : Vlad birnicul și Popa Oprea, carii și unul și altul au vîndut
«Popii lui Lazăr, și Popa Lazăr lui Năstase Ciolac, care este unul dintre
«săpători, iar Năstase Ciolac, poprind locul Popii Oprii, pe care-i iaste
«casa lui astăzi, locul Vladului birnicu l-au vîndut Popii lui Stoian, și
LI B
«Popa Stoian la Nicolae zidarul, frate său, cum și Nicolae zidaru l-au
«vândut la Maria văduva, muma numitului Preot săpător. Dintr’aceste
«cercetări îndestulându-mă că (nu) numai pe starea acestui loc, ci nici în
«toată mahalaua n’au fost om șăzător mirean sau călugăr cu nume Sili-
Y
«vestru'și cu meșteșug argintar. M’am întors iarăș la răvașă, și după ve-
«leat, să vede că au stătut în pământ ani 33, nu supt acoperământ, ci
T
«în ploae, și nici slova, nici hârtia nu ș’au schimbat fața. Din care îmi
«dete pricina că iaste făptură noauă, cu ficleșug dă bajocoră, și iarăși am
SI
«făcut dăosăbită cercare, că dă iznoavă, întăi pă preoții bisericii, dăla
«acea mahala, apoi pă mahalagii căți s’au putut găsi știind carte cum
ER
«și pă săpători am pus, pă fieșcare dăosăbi, de au scris căte un rănd, și
«nicidăcum a nici unuia scrisoare nu s’au putut potrivi cu slova din răvaș.
«Și nu rămâne alt, fără numai o bănuială că, în cea după urmă vreme a
«răzmiriții, ot leat 1787, de sănt pănă acum ani g, fiind oameni băjăniți
IV
«duprin casile lor, poate din streini sau și din pământeni dup’ în alte
«mahalale să fi făcut și să fi îngropat aceste znoave, ca după vremi cei
UN
«ce vor dă peste dănsile, să se cheltuiască și să se ostănească înzădar,
«cum bunioară aceștia, măcar că nici în 7—8 ani iarăș n’au fost cu pu-
«tință a stă hârtia precum s’au spus. Ci oricum ar fi, dă vreme că urmă-
«rile acestor săpători au dat pricină norodului, unii a să ispiti a mai
«cercă, și alții bârfind că s’a găsit avuție, părerea îmi este, pentru pilda
L
«și înfrânarea altora asemenea, să se pedepsească cu bătae la fața locului

«în numita mahala, dar nu toți la un loc, ci împrăștiați, ca să să vază
RA
«dă mulți. Iar preotul, ca unul ce el întâi au dat pricină a să cheltui și

«a se osteni ceilalți înzadar, să se dea la prea sfințitul Mitropolit ca să-1
«canonisească, dupăcum o va găsî cv cale.—1796 Iunie 25.
NT
«Dimitrie vei Spătar.
«Io Alexandru Costandin Murux Vvod i Gospodar xemh Vlahscoe.

CE
«D-ta vel Spătar, am văzut D-Mea anaforaua ce ne faci, pentru

«care poruncim d-tale ca dând la toți aceștia poruncă strașnică a să pă-
«răsi de aceste urmări și de a nu mai face altă-dată acest fel de cercări
«deșarte cu a săpa pământul și-a căută avuții și comori, să-i slobozi.
I/
«1796 Iunie 26.

S
«Procit vel Logofăt».

IA
U
BC
RY
RA
DESPRE NEAMUL CANTEM1REȘTILOR
DE
LI B
SEVER ZOTTA
DIRECTORUL ARHIVELOR STATULUI DIN IAȘI
Y
INTRODUCERE
T
SI
Studiile genealogice au fost la noi totdeauna neglijate, sau, cu puține
excepții, în mod neștiințific cultivate, în dauna exactității cunoștințelor
ER
istorice. Astfel sunt puține familii domnitoare sau boierești cu rosturi
istorice, cari au, sau au avut geneologiile lor complecte, și tocmai înru
dirile și incursiunile lor erau mai ales hotărâtoare în compunerea Diva-
nurilor, precum și în tot complexul de frământări politice sociale în le
gătură cu diferitele Domnii. IV
Un eveniment tragic din secolul al XVII-lea și totdeodată o mare
UN
pierdere culturală, decapitarea cronicarului Miron Costin, de exemplu, se
explică în parte de către regretatul I. Tanoviceanu prin cearta pentru moșia
Ceucani (jud. Tutova) dintre Ilie Enache Țifescu și Lupul Bogdan Hatman,
ginerele lui Constantin Vodă Cantemir, care acesta fusese prin soție rudă
L
mai apropiată cu Irimia, fiul lui Anton Pitarul, care lăsase moșia vărului
RA
său Enache, tatăl lui Țifescu. Bogdan îl amenință pe Țifescu că i se va

pustii casa dacă nu-i va vinde moșia, iar acesta cedă, de frică, fără să pri
mească bani. Mai târziu Țifescu denunță socrului asupritorului său con
NT
spirația dela nunta din Băcani, la care el însuși a luat parte Ț Motivul
denunțului ar fi fost, după Tanoviceanu, câștigarea încrederei Domnito
rului, care în primul rând trebui să-l vămuiască pe Țifescu din cauza
CE
resentimentelor sale și a incurscrirei sale cu Velișco Costin, pretinsul

pretendent* 2).
Iată cum un mic detailiu genealogic, înrudirea mai apropiată a
Doamnei lui Cantemir cu Irimia, ne lămurește asupra unei fapte în apa
I/
rență inexplicabilă, menită să zădărnicească o întreagă conspirație de

răsturnare de Domnie.
S
Astfel de exemple pentru priceperea mai adâncă a istoriei noastre,

IA
care, dată fiind importanța deosebită a boerimei latifundiare, era mai

puțin supusă curentelor vremii, decât capriciilor soartei și ambițiunilor
individuale, sunt numeroase, și deaceia se impune, cu toată enorma pier-
U
') Let. II, 240.

BC
2) Anal. Acad. llom. S. II. T. XXXII, 808—44.

RY
RA
dere de timp, care adesea ori -este aproape de sacrificiu, o cât mai mare
clarificare a raporturilor genealogice privitoare la casele domnitoare și
boierești mai însemnate.
LI B
Din acest punct de vedere ni-am dat osteneala, cu prilejul bicente
narului morții lui D. Cantemir, pe de o parte să controlăm afirmațiunile
lui genealogice, cuprinse în Vita Constantini Cantemyri1), pe de altă parte
să aducem puțină lumină în întunericul care înconjură încă originea
Y
acestei familii domnitoare. La sfârșit vom publica câteva documente
inedite și spițe de neam.
T
SI
I.
ER
CONSIDERAȚIUNI GENEALOGICE PRIVITOARE LA „VITA CONSTANTINI CANTEMYRI1'
Chiar prima pagină a broșurei ne dă importante date genealogice

și cum mai toate vor face obiectul criticei noastre, o reproducem aproape
IV
în întregime.
«Constantinus Cantemyr natus est, anno 1612 a mundi salute, mense
UN
Novembri 8-va, Theocloro Cantemyr et Maria parentibus, in paterno pago Si-

listenii dicto, in districtu Falcxiensi, super fluvium llan sito. Fuit autem
parens ejus Theodorus ex veteri Cantemyriorum prosapia oriundus, filius Nes-
toris, nepos Basilii. pronepos Ibanis 2) ex praedecessoribus GregOrio et Theodoro
L
Ccmtemyr novo cognomine Silistanul, qui primus cx Cantemyriorum Crimen-

RA
sium, ad Christi vexillum sub Principe Stephano cognomento Magno, anno

mundi 6951, se convertit. Parens Constantini princîpis Theodorus Cantemyr
duos habuit filios, Constantinum et Nestorium, Festorium ex altera uxore,
NT
(mater enim Constantini post sqx.menses partus Constantini est mortua) et

filiam unam Constantini natu majorem; quae virginitatem Christo vovens
schema monachicum acc.epit et Macrina fuit appellata. Mortua est haec senec
CE
tute confecta, anno Domini 1677 et in monasterio paterno Urlaczii dieto, a

Cpiistantino et Nestorio fratre honorifice est sepult.a in majorum suorum coeme-
terio. Nestorius, ex altera matre fraier, quinque annis natu minor, a Demetrio
Cantacuzeno Moldamae Principe ob fratris Constantini in Valachiam fugam,
I/
integrum annum in carceribus vinctus, ex diutina incareeratione tabem con-

S
trahens aetatis anno 48, est mortuus, et in Ecclesia Czacariorum est sepultus
anno Domini 1627. Ingruentibus Crimensibus et Budzikiensibus Tartaris,
IA
commissum sibi Codri gubernium strenue defendens, a Scyihis graviter fuit

CU
*) București, Tip. Acad. Rom. 1883, după o copie aflătoare în Muzeul Asiatic
din Petrograd.
2) Evident rău transcris în loc de Ioannis sau Ivanis.
RY
REVISTA arhivelor 63
RA
vulneratus, ex quo minere paucis post diebus est mortuus. Constantimis Prin-
ceps cum esset annorum quindecini, post patris obitum, possessionumque suarum
extremam depopulationem, relicta patria, in Poloniam ad Regem Caximirum* 234)
LI B
se contulit».
Din genealogia acesta, criticată de altfel și de alții 2), reiese că Teodor
fiul lui Nestor, nepotul’lui Vasile, strănepotul lui Ioan (Ivan), care acesta
era fiul lui Grigorie și nepotul primului Teodor, a lăsat următoarea des
Y
cendență :
T
TEODOR CANTEMIR
SI
t 1627 în luptă cu Tătarii
căs. I-a cu Maria, t Mai 1613 | căs. Il-a cu X.
ER
Macrina Constantin Cantemir Nestor
călugărița n. 8 Nov. 1612 n. 1617 f 1665
(prob. Maria din Silișten'i (Fălciu) înmormântat în
mirenie) bis. satului Ceacâr 3)
t 1677
înmormântată
în Urlați
IV
UN
(Fălciu)
Genealogia aceasta pe cât de scurtă, pe atât este de plină de greșeli

și contraziceri. Să le luăm pe rând.
Cel dintâi Silișteanul nu se chema Teodor, ci Petru precum reiese
AL
din documentul din 6999 (1491) Oct. 15, prin care Ștefan cel Mare îi întă
rește cumpărarea satului Mănești cu «mănăstire» pentru 95 zloți tătărești4),
TR
Acest sat era situat la o depărtare de 5—6 km. de locul unde a fost
satul Silișleni 5), care nu mai există și nu este a se confunda cu alți Si-
lișteni, din acelaș județ, cari au fost la gura Mușatei6). Este deci de pre
EN
supus că tot un Silișteanul este identic cu strămoșul lui Cantemir, mai

ales întrucât controlarea filiațiunei prin calculul generațiilor 7) dă un re
zultat normal. Teodor I (Petru) s’ar fi născut c. 1432. Un alt element
/C
de încredere ar fi numele Nestor al bunicului lui C. Cantemir, de oarece
*) = Ioan 'Casimir.
2) Iorga, Ist. Lit. Rom. în sec. XVIII-lea I, 298; Ghibănescu Surete și Rvoade
SI
VII, Pref. XIX-XX.

3) După părerea d-lui Prof. Bedreag în Basarabia la hotarul jud. Fălciu. Dicțio
narul geografic al Basarabiei nu-1 menționează.
IA
4) Ghibănescu, Uricar XVIII, 53 și I. Bogdan, Documentele lui^Ștefan cel Mare I, 466

5) Ghibănescu, Surete și Ixvoade VII, p. XIII.
6) Op. cit. VIII, 296.
U
7) Sunt 6 gen. genealogice, adecă dela naștere la naștere. Durata unei gene
rații bărbăteșți este la noi prob, de 30 de ani în medie. In Germania, după Ottokar
BC
Lorenz, c. 33,3 ani. (Lehrbueh der ges. mss. Genealogie, 107).

RY
îl vedem revenind la nepotul lui și se știe că la noi este foarte uzitat a
RA
se da numele bunicului.
Pretinsa revenire a numelui Cantemir la urmași, nu e de loc pro
babilă după atâta timp, mai ales întrucât numele nu este cunoscut nici
LI B
documentelor secolelor XIV—XVII, iar convertirea lui Teodor I, făcând
abstracție de anul greșit 6951 (1444), pare un mit. Nestor, n. 1617 e dat ca
mort în vârstă de 48 de ani din cauza suferințelor din închisoare în care-1
aruncase D. Cautacuxino. Deci a murit în 1665. Insă Cantacuzino nu dom
Y
nește decât abia în 1673 ȘÎ atunci este în foarte bune relațiuni cu C,
T
Cantemir, căruia îi botează un fiu, chiar pe Dimitrie 1).
SI
Regele Căximir al Poloniei, la care ar fi plecat Cantemir în 1627,
nu poate să fie decât Ioan II Cazimir, însă acesta n’a domnit decât abia
în 1648. In 1627 a domnit încă Sigismund III, f 1642. Totuși nu ne în
ER
doim că tânărul Cantemir a părăsit țara, din cauză că nu dăm de loc de
urma lui în documentele interne până în 7175 (I667) Mart 12 2).
Pe lângă greșelile lui D. Cantemir a mai adăugat și copistul una,
IV
întrucât «Anno Domini 1627» nu se referă lă moartea lui -Nestor, ci la
cea a lui Teodor. După «sepidtus» trebuia să înceapă un alt pasaj cu cuvin
UN
tele «Theodorus Cantemyr anno Domini 1627 ingruentibus» ele. De anul morții
lui Teodor s’a ocupat și d-1 Iorga3), exprimându-și părerea că ea a avut
loc în 1624, «anul marii năvălirii a Hanului». Un document pare a con
L
firmă părerea d-lui Iorga. In 7149 (1641) Apr. 21. Vasile V. V. întărește
lui Racoviță Cehan, al 2-lea Logofăt, î. a. «satul Silișteanu din acelaș ținut
RA
(Hălciu) ce este dreaptă cumpărătură tatălui său Petre Cehan dela fiii
Silișteanului din Bârlad» 4). Petre Cehan se pare că nu mai trăia în 1625
(7133) Mart 24, căci în acea zi fiul său, Constantin, cumpără o parte din
NT
Dumbrăveni (Vaslui)5), iar Petre nu se mai află menționat prin docu

mente.
Documentul din 1641 este important pentru că ni arată pe fiii Si-
CE
lișteanului ca trăitori în Bârlad.

Astfel se explică de ce C. Cantemir după întoarcerea lui din Țara
Românească (Dec. 1664) 6) a fost numit Vornic de Bârlad împreună cu
I/
alți doi 7). HI ne mai explică și cauza emigrării lui Cantemir în Polonia.-
sărăcia.
S
IA
*) 13.
2) «Canitmir și Canolachi și Bejan diregătorii de Bârlad» isc. KanInMlIr.
(Iorga, Stud. și doc. VI,'25).
3) Op. cit., p. 298.
CU
4) Ghibănescu, Sureit. VIII, p. 288. ,

5) . Ibid. p. 268.
G) Sfârșitul Domniei lui Gr. Ghica.
7) Iorga 1. c. și Ghibănescu, Isp. și Zctp. III 2, p. 87 (1669) și a. 1. Fîta p. 9.
RY
RA
Se poate că extrema depopulare a Siliștenilor a fost cauza vânzării
moșiei strămoșești, dar retragerea fiilor la Bârlad și emigrarea indică
LI B
ruina economică a familiei.
, Lipsa de cultură a lui C. Cantemir este deci -a se pune în legătură
cu lipsa de mijloace de educație.
Și alți urmași ai (Toader II), par să fi sărăcit. Astfel
Y
în 7!54 (1646) Apr. 12, Anesia, cu fata ei Varvara, “nepoata Silișteanului*
vând'f din Părtești (Fălciu) lui Racoviță Cehan al 2-lea Logofăt, cu 16 lei4).
T
Această a două cumpărătură din partea unui membru al familiei Cehan
SI
(Racoviță) în moșii ale Silișteanului, ne face să presupunem o înrudire
între ambele familii, cunoscut fiind dreptul de preempțiune al rudelor.
ER
De altfel poate nu e o întâmplare că C. Cantemir a botexat, încă
din boerie pe Dumitrașcu, fratele lui Mihai Vodă Racoviță2).
Alte anomalii genealogice din « Ffto Constantini Cantemyrii» privesc
soțiile lui.
IV
In biografia lui Tindal2) se zice «Constandin Cantemir a fost de
UN
patru ori însurat, soția sa de-a treia a fost mama lui Demetriu».
D. Cantemir însă nu ni dă decât trei soții ale tatălui său.
1) Anastasia, nepoată de frate (“nepotem ex patruele9) a Domnitorului
Țării Românești Gr. Ghica, cu care s’ar fi căsătorit în 1646 în vârstă de
AL
34 de ani.
D-l Iorga a relevat că Gr. Ghica n’a domnit decât abia în 1660 4).
Deci n’avem încredere în afirmațiunea aceasta- Poate că a fost Anastasia
TR
înrudită cu soția lui Ghica, moldoveanca Maria Sturdza 5).

2) Ruxanda Gane “quae unica totius familiae nmanserat*, având cu
ea o fiică Ruxanda 6). Curios că nici un alt izvor nu mai confirmă căsă
EN
toria aceasta, deși s’au făcut cercetări speciale de către d-nii Ghibănescu
și C. Gane. Luându-ne după D. Cantemir ar urma că Găneștii de azi sunt
o altă familie decât cei din 1540 7). Cu Ruxanda cu care s’a căsătorit, se
/C
pare după Dabija, deci ante Sept. 1665 a trăit numai 3 ani 8).
3) Ana Bantăș, (“nepotem ex mutre») a Doamnei Anastasia Duca.
Din ordinea cronologică a expunerii lui D. Cantemir înțelegem că
SI
') Ghibănescu, Op. cit. VIII p. 296.

2) «Un copil mai mic de cât ginerele său Mihalaki» (Noembre în Let. II. p. 243).
IA
Nu poate să fie decât Dumitrașcu. A-cesta a fost Postelnic în 1701. (Ghibănescu,

Surete VIII p. 327) deci s’a născut înainte de 1685 când C. Cantemir devine Domn.
3) Ist. Imp. Otoman, II p. 795, n. 23 p. 6.
4) Ist. Lit. Rom. în sec. XVIII-lea p. 299.
U
5) V. despre ea Engel, I p. 313, și a. 1.

6) P. 9-
BC
7) Let. I p. 200. »
,8) P- 9-
RY
RA
căsătoria a avut loc în 1668 și că în anul următor Dec. 4 s’a născut
Antioh Cantemir x), deși Neculae pretinde că în 1695, când a început să
domnească Antioh, el «era om tânăr ca de două-xed de ani» *2), deci născut
LI B
c. 1675. D. Cantemir, fiul mai mic, fiind născut în 26 Oct. 167334) se
vede cât de sceptici trebue să fim față de unele afirmații ale cronicarilor.
Nici aici documentele nu ne ajută. Unul singur, din 7184 (1676) Mai
29, ni confirmă că soția lui Cantemir serdariul, viitorul Domn, se cliiema
Y
Anița*), dar atâta tot. Singura ediție rusească a vieții lui C. Cantemir,
T
apărută în 1702 la Moscova, ni dă detalii despre familia Anei. 5) Ea să
fi fost fiica unui T. Bantăș (f Iași 1675) și să fi avut 2 frați, Vasile și
SI
Mihail, și o soră Anisia, căsătorită cu un alt Bantăș, Artenie, care con
tinuă familia după stângerea liniei Anei prin moartea nepoților ei de
ER
frate 6).
Despre predecesorii lui T. Bantăș, pretinsul socru al lui C. Cantemir,
nu știm nimic. D-l Ghibănescu crede că el era originar din satul Mur
IV
gești (azi Bereasa) jud. Vaslui7); de fapt cel mai vechiu Bantăș, nouă cu
noscut, a fost din jud. Vaslui: Nicoară Bantăș, Vornic, căruia în 7094
UN
(1586) Aug. 15, mătușa sa Todora, fiica lui Gașpar,' îi vinde partea sa
din Drăgușeni 8), sat în care Bantăș își avea și așezarea lui 9) probabil
după mama lui care va fi fost o descendentă din străvechiul stăpân al
satului, «Dragoș dela Stavnic» de supt Alexandru cel Bun 10). Cum dela
AL
Bereasa (Murgești) la Drăgușeni nu sunt decât c. 15 km., e probabil ca

Bantăș acesta să fie-strămoșul celor din Bereasca și astfel D. Cantemir
ar fi și el un descendent din Dragoș dela Stavnic, descălecătorul satului
TR
Drăgușeni. D. Cantemir mai afirmă, că Ana a fost nepoată «ex matre

Anastasiae uxoris Principis Ducae» «Nepotis ex matre* înseamnă nepoată
EN
de fiică. Nicăeri însă nu se poate constata că Doamna Anastasia n. Buliuș,

a avut o fiică căsătorită cu un Bantăș, sau o altfel de înrudire cu familia
aceasta.
/C
') P. 10.
2) Let. II. 256.
3) P. 13. întrebare, întrucât în ziua aceasta cade Sf. Dimitrie, dacă povestea
cu nașul D. Cantacuzino este adevărată.
SI
4) Ghibănescu în Arhivă din Iași I p. 390.

5) Idem în rev. Viitorul, Iași, 1903, No. 19.
IA
B) Kneaz Lobanow-Rostowskii, Ruskaia Radosownaia Kniqa I p. 31.

7) Ibid.
8) Id. Surete X, p. io.
9) Zap. din 15 Mart. 7095 (1587). „nnc w cm8 J(par8iuinni8 BaHTiui"
U
(lbid. p. 11).
BC
>°) lbid, 8.
n) P. 10.
RY
________________________________ REVISTA ARHIVELOR _______________ 67
RA
De altfel, Doamna Anastasia, după moartea soțului ei la Remberg
(31 Martie 1685) *) s’a recăsătorit cu un grec* 2) și nu putea să aibă în
LI B
1668, când s’a căsătorit Cantemir cu Ana, o nepoată de fiică. înrudirea
sau încuscrirea cu Anastasia, dacă a existat, a avut loc deci mai curând
prin mama Anastasiei, Doamna Dafina (Ecaterina), născută Jora, care a
avut câțiva bărbați3). Ana să fi murit «post quintum comubii annum», deci
Y
în 1673, la nașterea fiicei sale Satta (Elisabeta) 4). Cum în 1673 s’a născut
D. Cantemir, data trebuie să fie posterioară. De altfel «nec multo post'» a
T
murit Macrina5) monahia, care știm că a murit în 1677 6).
SI
Ce privește cuvintele de extremă laudă, aduse de D. Cantemir cul-
turei mamei sale: «mulier inter mulieres illius secuii in primis recensenda,
ER
literis optimis instruata» etc., ele îl onorează ca fiu, dar nu le credem,
întâi pentrucă ar fi o excepție prea mare în acel secol, al doilea pentrucă
a fost nevasta analfabetului C. Cantemir, și al treilea pentrucă la moartea
IV
ei C. Cantemir eră prea mic ca să aprecieze cultura mamei sale, moartă
numai după 5 ani de căsătorie, mai ales întrucât el a fost al doilea
UN
născut.
4) Care a fost a 4-a soție a lui C. Cantemir? Vita tace. Dar din
menționatul studiu al lui Tanoviceanu aflăm că el a mai avut una, cu
numele curios de «Cubăe», vară primară cu Ieremia, fiul lui Anton Pitarul,
L
care lăsase moșia să Ceucani tatălui lui Ilie 'Ț'ifescu7). Dacă numele «Cubăe»
n’ar fi de două ori menționat în studiul citat, am crede că e o eroare de
RA
tipar, atât de straniu ni pare el și atât de puțin distins.

Moștenirea cu pricină are loc în 1673, deci pe când C. Cantemir
eră căsătorit cu Ana, dar menționarea Cubăiei este cu mult posterioară.
NT
O concluzie este greu de tras. Poate că Cubăe a fost o poreclă (căci

nici ca nume de familie, nici ca nume de botez nu ne este cunoscută)
a Anei.
CE
Oricum, însuși D. Cantemir menționează moșia Ceucani («Cxeucanii»),

unde tată-său a adunat «totum suum famulitium» spre a sărbători «filiae
suae nuptias cum filio clefuneti Bogdani (Gheorghie) per septem dies"» 8). Relația
I/
lui Tanoviceanu corespunde deci, ce privește cel puțin numele satului,

cu cea a lui D. Cantemir; în Ceucani, probabil, unde Cubăea aveă o parte
S
’) Let. II p. 32.
IA
2) Bid. p. 223.
3) Pârvan în Cond Lit. 1904, p. 982. -
4) P- U.
U
5) Ibid.
6) V. m. s. — Știm de altfel că Ana trăia în 1676 Mai 29. (V. m. s.).
BC
7) V. m. s.
8) Pag. 18,
RY
RA
de moșie *234), a fost Cantemir vecin cu Gh. Bogdan jitnicerul, cuscrul lui,
ceiace a contribuit la suspicionarea iui pe lângă Duca Vodă2). Curios
ni pare că Lupul Bogdan a fost de 4 ani logodit cu Ruxandra, dacă
LI B
ar fi să ne încredem în narațiunea lui D. Cantemir, care pretinde că în
momentul decapitării lui Gh. Bogdan (2 Oct. 3) sau 2 Nov. 4) c. v. 1679)
«■Lupul desponsaius erai filiae Cantemrjri'» însă că n’a avut loc căsătoria
decât cu prilejul expediției lui Duca la Viena, deci 1683 5) când Cantemir
Y
cu alți «varoni» s’a răsvrătit, și retrăgându-se cu «totum suurn famu-
T
litium» la Ceucani a sărbătorit prin 7 zile «filiae suae nuptias-». Nunta
SI
avea, ca în cea din Băcani, caracter politic, explicabil întrucât alte în
truniri ar fi fost suspecte pe timpurile acelea.
ER
E aici prilejul să rectificăm o eroare genealogică comisă de noi în
«Arhiva genealogică» II, 92—93, privitoare la familia Bogdan. Luându-ne
atât după izvodul de moșii al Serdarului Vasile Bainski, cât și după «Vita»,
IV
20 și 80, am emis acolo părerea că Bainski, a fost ginerele lui Bogdan
lonașco6) ținând pe fiica lui Grozava în căsătorie. Recente cercetări7)
ne arată însă că Bainski a fost ginerele lui Gavril Bogdan Comis, fratele
UN
lui Gheorghie și al lui lonașco. Grozava eră deci vară primată cu Lupul
Bogdan, iar Bainski prin alianță, iar nu unchiu cum pretinde Can
temir: «Lupul! Bogdani patruelem»8) și «avuriculus erai generi mei Bog
L
dani» 9).
RA
NT
CE
I/
’) Tanoviceanu, op. cit. 813.

2) Vita, 14. I11 7265 (1757) Febr. 20, moșia a fost a lui I. Bogdan vel Logofăt
și în liotarnica din acest an se menționează «Pietrile lui Cantemir» (Antonovici,
S
Doc. Bâi’lădene, II, 28).

IA
3) Iorga, Stud. și Doc. VI, 540.

4) Ms. inedit aflător în prop. d-lui Docan.
’) V. și Iorga Ist. Lit. Rom. in sec. XVIII-lea p. 306.
fj «Izvod de moșii de pe socrw Bogdan lonașco și de pe Gavrilaș Bogdan».
U
7) Arh. Stat. Iași. Tr. Lit. B. D. 436, f. 145 urm. din 1800 Aug. 5 în proprie
tatea noastră.
BC
8) P. 20.
9) P. 80.
RY
REVISTA ARHIVELOR G9
RA
Următoarea spița va lamuri mai bine raporturile genealogice aici
menționate.
. . . . BOGDAN ’)
LI B
Gavrilaș, 1649 Gheorghie 1649 Ionașco, 1649
Comis Vel Jifnicer, decapitat .1679 Postelnic
căsătorit cu o Maria* 2) (Paladi ?)3.)
Grozava Grozava ? Lupul

căs. cu V. Bainski căsătorită cu Gh. Apostol4) Aga 1683, Spătar 1690 Apr. 31
Y
(= Volcinski) Serdar Vel Visternic, Caimacam Hatman 1690 Mai 5. Vel Vornic 1704
T c. 1698 al Mold. 9—26 Sept. 1711 căs. 1683 cu Ruxandra Cantemir
I (Let. II, 117)
T
v
Flondoreștii din tâucovina Maria -j* 1738 Bălașa ? Ioan Vel Logofăt Bcaterina Lupul
SI
prin Anița V. Bainski, soția căs. Iul 1701 cu I. Neculce 1756, căsătorit cu căsăt. cu Vel Stolnic
lui Șerban Flondor cronicarul5) I- a Bălașaf 1746, D Ra- Ilie Catargi
medelnicer. (n. 1672 + 1745) coviță Hatman Vel Logof.7)
II- a Catrina Polcovnicița
ER
Manolaclii Vel Vornic Ruxanda căs.
decapitat 1778 Aug. 18 I- o cu’Ionită
căs. cu Maria Kostachi 6) Gh. Sturdza
II- o cujLipă-
nescujjdin
IV Bogddnești din Moldova

Țara-Rom.-
UN
Cu acest prilej merită să notăm că Hatmanul C. Bogdan, adoptat
Paladi, n’a fost precum arată arborele genealogic din «Lecca, vocare» fiul
lui Manolache Bogdan, ci fiul lui Gh. Bogdan Căminar 8) și nepotul de fiu al lui
Manolachi. Constantin a murit în 30 Mai 1831 9), iar tată-său a murit după
AL
10 Iunie 1827 la Roma unde ședea în strada Fratina No. 12. Din Roma
dă o vecliilime (procură) lui Ludovic Cocapani pentru administrarea mo
șiilor din Moldova10). Intre ele se află și Ciocani11) (—Ceucani). Actul din
TR
Roma este foarte solemn și are iscălitura cardinalului Mauri, a Cancela

rului ambasadei austriace pe lângă Vatican, etc. Căminarul e numit mereu
«Fcselenție-sa». O altă procură dă lui Iosif Maria Adami în io Iunie 1827
EN
și acesta arendează moșiile unui I. Criste Ballasan, obligându-1 î. a. să
*) Originea familiei nu este până acum lămurită. D-l R. Rosetti (Pământul etc.
/C
p. 238) crede că se trage din Gheorghe Pârcălab de Hotin (socrul lui Ieremia Mo
vilă V. V.).
2) Antonovici, op. eit. III, 292.
3) Vita, 58.
SI
*) Ibid. 62.
5) Tanoviceanu în Anal. Acad. XXVII, Spița.
IA
6) Corn, de d-nul Docan.

7) Arh. geneal. I, 182. — Celelalte date'sunt în cea mai mare parte din Arh.
Stat Iași.
U
8) Arh. Stat. Iași, Dos. cit.

9) Ibid. Tr. 83, op. III-o 92, Dos. 2, f. 71.
BC
10) Doc. în prop. noastră, trad. din ital. copie.

") Arh. Stat. Ibid. f. 63.
RY
grijească de biserici, preuți și dascăli. Actul e întărit de Mitropolitul
RA
Veniamin Kostachi12).
înainte de a încheia spicuirea noastră genealogică prin « Vita» trebuie
să facem o constatare, care de altfel se impune. Suntem convinși că tatăl
LI B
lui D. Cantemir nu se chema Constantin cu numele lui de botez, ci abia
cu prilejul urcării sale în scaun, în 1685, și-a luat numele acesta mai
ortodox, urmând obiceiul monahal de a păstra inițiala numelui. In nici
un document, anterior Domniei lui, nu e numit, sau iscălit cu numele
Y
Constantin, ci numai Cantemir și cu boeria respectivă, deși, din contra,
T
boierii omiteau mai curând numele patrimonic, decât cei de botez. Și
SI
cronicarii noștri par a confirma constatarea aceasta.
Astfel N. Costin scrie: «Cantemir Clucerul, ce-i zic Constantin Vodă»-)
ER
și dă capitolului care se ocupă de Domnia lui titlul: «De Domnia lui
Cantemir Bey, ce-i zic Canstantin Vodă bătrânul» 3). Neculce constată că
«la titulușul lui nu scriea Cantemir Voevoda, ce numai Constantin
IV
Voevoda» 4). Ce rost ar avea relevările acestea, dacă nu s’ar fi petrecut
ceva anormal, ce privește titlul, cu prilejul înscăunării. E firesc că cu un
astfel de nume de botez neobișnuit nu putea să se prezinte maselor fără
UN
a risca o scindare a autorității sale suverane.

Ce va fi făcut însă pe Teodor Silișteanul să dea fiului său un astfel
de nume de botez ? Credem faima Mârzacului Cantemir, care-și avea atunci
L
reședința în Bugeac (actuala Basarabie de sud) și avu un mare amestec

în afacerile politice ale Moldoviei. El fu însărcinat în Noembrie 1611 «să
RA
ducă pre Ștefan Vodă (Tomșa) la scaun» si tot el «la care pre acea
vreme erau mulțime de Nohai» apără în 1612 pe (Tomșa), în bătălia dela
Cornul lui Sas, în contra lui C. Movilă și rudele sale polone 5). In acelaș
NT
an însă, se născu fiul lui T. Silișteanu, căruia, sau din admirație pentru
Cantemir, sau din interes, îi dădu acest nume, care nu este izolat în
rândul boierimei moldovenești. Astfel Gavril Hatman, fratele lui V. Lupu
CE
V. V. a dat unui fiu pe lângă numele Neculai și cel de Abază, în onoarea

lui Abază Pașa «care era părâș lui Moisei Vodă și mai mult cu nevoința
aceluia i-au dat Sultan Murat Domnia lui Vasile Lupu» 6). însuși V. Lupu
I/
este un premergător al lui Cantemir în ce privește schimbarea numelui din

’) Ibid.
S
2) Let. II. 34.

IA
3) P- 35-
4) P. 230.
5) Let. I 261—2.
6) Ibid. 301. — Exact acelaș caz în fam. Coroi. Un fin al Comisului Ionașco
U
Coroi (f c. 1640) se chiema Istrati Abază, probabil după aceiași influență a împreju
BC
rărilor, (com. d-1 Docan.) Cum acesta a lăsat urmași cu numele Abază, se impune
atențiune în cercetări genealogice privitoare la fam. Abaza spre a nu confunda.
RY
RA
motive moriarhice-religioase. Documentele nu’l cunosc cu numele Vasile,
luat abia ca Domn și ’n care se reflectă grandomania sa de «Basileus*,
sau rege și patriah al Grecilor, ca și în acvila bicefală, stema imperială
LI B
bizantină și a Patriarhiei, care se poate vedea la intrarea de la biserica
Golia și pe policandrul ei din pronaos.
După Domnia lui Cantemir, căruia ar trebui să i se zică «bătrânul»,
adecă primul, după vechiul obiceiu moldovenesc, numele a început să
Y
se încetățenească și azi exista mai multe familii Cantemir, cari n’au nici
T
o legătură cu cea domnească, a cărei descendență este prea cunoscută.
In urma acestei constatări revenim asupra comunicării făcute cole
SI
gului nostru de Academie, Părintelui D. Dan, privitoare la posibilitatea
înrudirei cunoscutului Cancelar al agenției austriace din Iași, V. Cantemir,
ER
(1809—c. 1823) cu familia domnitoare, bazată pe o mărturie, evident de
complezență, a Divanului din 1823 9- De altfel toate sforțările lui (1831-6)
de a fi recunoscut ca nobil, fiind trecut și în metricele parohiale ca
IV
mazil, au fost infructuoase, cu toată intervenția cancelariei imperiale, din
cauza lipsei de încredere a colegiului nobililor Galiției și Lodomeriei, de
UN
care atunci depindeau de drept afacerile nobilimei bucovinene, față de
certificatul Divanului, legalizat de însuși Cantemir. In certificat pe lângă
înrudirea cu familia domnitoare se certifică și blazonul «dessen Geschi-
clite jedoch sicii im grauen Alterthum verliert»! *2)
AL
De originea Cantemireștilor știm că s’a ocupat și FoZtaire34), cre-

zând-o grecească («qui reunissoit (D. Cantemir) Ies talents des anciens Grccs,
la Science des lettres et celle des armes-») și bătându-și joc de pretinsa ori
TR
gine tătărească.
Intr’o scrisoare însă către Antioh D. Cantemir, atunci ambasador al
Rusiei la Paris, din 13 Martie 1739, Voltaire revine, de formă cel puțin,
EN
scriindu-i: « Vous me pardonnerex, s’il vous plait, d’avoir ete trompe sur votre
origine. La multiplieite des talents de M. le prince, votre pere et des votres
m’avait fait penser que vous devie* descendre des anciens grecs, et de vous
/C
aurois soupQonne de la race des Pericles plus tot que de celle de Tamerlan». Tot
acolo revine și asupra aprecierilor defavorabile privitoare la politica lui
D. Cantemir, în urma cetirei Istoriei Imperiului Otoman a lui D. Cantemir 9-
SI
Credem însă că va fi contribuit la schimbarea acestei atitudini și

situația oficială a lui Antioh Cantemir, aflător în căutarea sprijinului
IA
*) D. Dan, Un autor român bucovinean din anul 1826/27.

2) Arh. delegațiunei țării, Cernăuți.
3) Uisioire de Charles XII, ed. Șaraga, 220.
U
4) I. Câmpineanu-Cantemir, foaie volantă din Aprilie 1909, reprodusă în L’In-

dependance Roumaine din 1 Iunie 1909, după L. N. Maikov. Materiale pentru biografia
BC
Principelui D. Cantemir, cu introducere și note de Prof. V. N. Alexandrenco, Pe-

tersburg 1903.
RY
Franței pentru încheierea păcii cu Turcii, care a avut loc în 7 Septemvrie Ț
RA
Rectificarea anunțată de Voltaire, care trebuia să aibă loc într’o nouă
ediție a istoriei lui Carol XII, n’a. mai avut loc, însă în Istoria lui Petru
cel Mare a renunțat să mai discute originea tătărească și a atenuat apre
LI B
cierile sale despre politica lui D. Cantemir2).
Evident că genealogia critică nu poate să ia în seamă quasi-tradi-
țiuni de familie, aflătoare precum în cazul nostru, supt sugestia unui în
tâmplător nume exotic de botez, care, întrucât a fost și al unor ovrei
Y
tătărești, era menit să mărească nimbul aristocratic al familiei în Rusia.
T
In paginile, cari vor urma, ne vom convinge și mai mult despre vechile
legături de înrudire ale neamului Cantemiresc cu boierimea istorică a
SI
Moldovei.
Dăm deocamdată următoarea spiță privitoare la Cantemir și copiii lui.
ER
«CONSTANTIN» CANTEMIR VOEVOD.
n. 8 Nov. 1612 în Silișteni. Domn al Moldovei Iunie 103), sau 25 4) 1685. t 13 Martie 1693 5). înmormântat
IV
întâi la Sf. Neculai Domnesc, Iași, apoi la M-rea Mirea, jud. Putna6). Căs. I-a cu «nepoata?» lui Gr. Ghica
Voevod Țării Românești (1660—1664). Căs. Il-a cu Ruxanda Gane, înainte de 1665. Căs. IlI-a cu Ana Bantăș
c. 1668. •(' c. 1677 înmormântată probabil la bis. din Tomești, jud. Tutova1).
UN
Din căs. Il-a Din căsător ala 111-a

Ruxanda Antioh Voevod Dimitrie Voevod Elisabeta (Safta)
c. 1665 log. c. 1679 ? n. 1669 Dec. 4, Ț 17269) n. 1673 Dec. 26 c. v. n. c. 1677
căsătorită 1683 cu log. înainte de. 1693 cu f 21 Aug. 1723 în Dinii- Log- c. 1691 cu Pătrașcu
Dupul Bogdan Maria Gh. Duca V. V. trovca. Miron Costin 1;f)
L
Hatman f c. 169510). căs. I 1696 cu Căs. I cu Casanda, f. lui Căsătorită cu M. Racoviță

Ț înainte de Ecaterina f. lui D. Ciaur, Șerban Cantacuzino Voevod, înainte de 13 Mart
RA
1707 Mai 25 8) Logofăt. înmormântată la Voevod, 169314)

Ciorășei (Tutova ?)15) t 11 Mai 1713 n)
Căs. II cu Anastasia Iva-
novna P-să Trubețkoi12)
Notă.—In Let. II, 317 este vorba și de «o nepoată de vară* a lui D. Cantemir,
NT
căs. cu G. Gh. Rosetti.
’) Revista Nouă, 1889, II, No. 1.

2) Câmpineanu, Zfo'd.
CE
3) Hurmuzaki, Docum. XIII, ed. rom. 16,

4) Iorga, Ist. Rom. Tabla.
5) Vita, 76.
e) Let. II, 39.
7) Voevozii Cantemir (Antioh și Dimitrie) miluiesc din cauza aceasta biserica.
I/
(Com. de d-nul Docan). Miluirile au fost confirmate de Domnitorii cari au urmat,

V. și Acad. Rom. Doc. din 1711, Ian. 30. (Id./
s) Docan.
S
9) Gervescu, Buc. 1902, 24.

10) Let. II, 257.
IA
n) Ist. Imp. Otoman, II, 801.

’2) Gervescu, ibid. 20, Recăsătorită cu Ludvig de Hessen-Homburg nu «Esburg»
+ I745-
13) Vita, 58 și Let.
14) Vita, 77, Let. II, 243.
CU
15) Sion, Arhondologia Moldovei, 134.

RY
RA
UN TABLOU STATISTIC
AL ARHIVELOR JUDEȚENE Șl ORĂȘENEȘTI DIN TRANSILVANIA
LI B
DE
Dr. ioan'lupaș
PROR'ESOR UNIVERSITAR, MEMBRU AU ACADEMIEI ROMÂNE
MEMBRU AL COMISIUNII ARHIVELOR DIN CLUJ
T Y
Istoriograful maghiar Ludovic Thalloczy, decedat în cursul răsboiulni,
mondial, schițase cu prilejul congresului ținut de societatea istorică ma
SI
ghiară la Budapesta, în zilele de 3—6 Iulie 1885, în cadrele studiului său
relativ la «materialul istoric», un tablou statistic al arhivelor județene,
ER
orășenești și particulare din fosta Ungarie, precum și al arhivelor externe,
a căror cercetare și exploatare sistematică o socotea necesară pentru pro
gresul istoriografiei maghiare.
IV
Din tabloul acesta statistic socotim folositor a extrage, deocamdată,
informațiile relative la arhivele județelor și orașelor din cuprinsul Tran
UN
silvaniei, rămânând ca aceste informații să fie ulterior întregite din partea
organelor încredințate cu controlul tuturor arhivelor, atât de prețioase,
cari se găsesc nu numai în posesiunea județelor și orașelor ardelene, ci
și în aceea a diferitelor instituțiuni bisericești-culturale și chiar unor
AL
particulari din Transilvania.
I. Arhive județene
TR
Din ce an e cel mai vechiu Când începe seria siste

document? Sunt acte ante matică a actelor din
JUDEȚUL rioare desastrului dela arhivă ?
EN
Mohâcs (1526) ?
Alba Inferioară . . 1806 1806

Arad......................... 1721 I74i
/C
Bistrița-Năsăud . în stare desordonată 1791, Ministerul c. cr. de

Răsbpiu a publicat sub
titlul «Verzeichniss» 0 no
tiță despre cercetările de
arhive; ea va fi citată și
SI
mai jos sub acest titlu.

Bihor ...................... - i 1688
Brașov..................... - [ —
IA
Ciuc......................... 1630 1750

Făgăraș.................. în stare desordonată 1771
Trei-Scaune .... în stare desordonată 1851
Hunedoara .... 1749 1772
U
Târnava-Mică . . . 1624 (procese-verbale) | 1700

Cojocna.................. 1714 i 1861
Caraș-Severin . . . 1778 ‘ 1778
BC
RY
Din ce an e cel mai vechiu
RA
document ? Sunt acte ante Când începe seria siste
JUDEȚUL rioare desastrului dela matică a actelor din
Mohâcs (1526) ? arhivă ?
LI B
Maramurăș . . . ... 1665 1814, proces-verbal, 1625.
Verzeichniss.
Murăș-Turda . . . 1610 1710
Târnava-Mare . . . în Sighișoara 1369. 24 buc. 1756
Satu-Mare................ 1450 (aproximativ) 1593. Verzeichniss
Y
Sibiiu................... 1876 1876
Sălaj........................... 1618 (posibil) 1717
T
Solnoc-Dobâca . . 1604 I723
Timiș........................ nu se știe 1771
SI
Turda-Arieș .... 1606 1850
Odorheiu................... 1506, i bucată 1615
ER
II. Arhive orășenești
» >
IV
Din ce an e cel mai vechi u
Când începe seria siste
NUMELE document ? Sunt acte ante
rioare desastrului dela matică a actelor din
ORAȘULUI
UN
Mohâcs ? arhivă ?
Abrud....................... 1849 (în anul 1848'a ars) 1849

Arad........................ 1723 1723
Brețcu........................ ■1426, 1 buc. e copie după un
L
act dinainte de 1526 1736

RA
Brașov....................... 1353, dinainte de 1526 sunt 800 la sf. sec. XVII. E publicat
bucăți în «Archiv»-ul săsesc
Deva........................ 1850 1863
Alba-Iulia................ 1603 1700
Hațeg....................... 1850 1850
NT
Hunedoara . , . . 1-821 1821

Caransebeș . . . . 1872 1872
Chezdi-Oșorheiu . . 1427, dinainte de 1526 sunt 5
bucăți 1706
CE
Cojocna.................... 1405, dinainte de 1526 sunt mai

multe 1718
Cluj ........ 1377, dinainte de 1526 sunt 23 1611 (Jakob E.: Istoria Clu
bucăți jului)
Sighetul-Marmației 1329 copie ; înainte de 1526, 1
bucată 1780
I/
Baia-Mare................ 1347, înainte de 1526, 31 buc. ?

Aiud........................... 1850 1850
Sibiiu........................ 1292, dinainte de 1526 sunt 1700
S
bucăți 1522
Oradea Mare. . . . 1242, dinainte de 1526 sunt 7
IA
bucăți, copii simple 1716

Reghinul-săsesc . . 1849 1849
Sebeșul-săsesc . . . 1764, Verzeichniss
Orăștie.................... 1563 1711
U
Satu-Mare............... 1230, dinaintea desastrului dela

Mohâcs 12 bucăți 1590
BC
Odorheiu................ 1558 1635

RY
RA
Din ce an e cel mai vechiu
NUMELE document? Sunt acte ante Când începe seria siste
rioare desastrului dela matică a actelor din
ORAȘULUI arhivă ?
Mohâcs ?
LI B
Gheorgheni .... U9-r 1674
Sepși-Sângheorghiu 1517 copie simplă; dinainte de
1326, 1 bucată 1850
Șimleul-Silvaniei . 1577 1.820
Y
Tașnad.................... 1382 ; dinainte de 1526, 1 bu-
cată 18/1
T
Teaca 1456; dinainte de 1526, 1 bu-
cată 1850
SI
Timișoara................ 1718 1782
Ocna-Sibiiului . . 1346; dinainte de 1526 sunt 5
bucăți 1614, Verzeichniss
ER
Zalău........................ 1370; dinainte de 1326 sunt 19
bucăți 1705
IV
După unirea forțată a Transilvaniei cu Ungaria, câteva din cele
mai importante arhive (a guvernului ardelean, a tezaurariatului din Sibiiu,
UN
a conventului din Mănăștur și a capitlului din Alba-Iulia) au fost trans
portate la Budapesta și încorporate arhivei «regnicolare» maghiare.
Instituțiile particulare nu s’au putut împăca ușor cu acestă înstrăi
nare a arhivelor proprii. însuși «statul» bisericii romano-catolice s’a văzut
AL
pus în situația neplăcută de a protesta contra dispoziției luate de ministerul

ungar de interne la 8 Iulie 1877 No. 25.537 cu privire la transportarea
arhivelor'din Alba-Iulia și Cluj-Mănăștur la Budapesta. In procesul-verbal
TR
al ședinței din 18 Iulie 1877 s’a dat acestui îndreptățit protest forma
următoare :
«Adresându-se Excelenței Sale, Domnului Episcop, întrebarea, ce fel
EN
de dispoziții s’a milostivit a lua în legătură cu svonul ce s’a răspândit,

că guvernul ar fi ordonat transportarea arhivelor capitlului din Alba-Iulia
și a conventului din Cluj-Mănăștur. la Budapesta, Excelența Sa declară,
/C
că în adevăr are cunoștință de inteuția transportării arhivelor.

«In legătură cu aceasta conservatorul arhivei capitulare prezintă
rescriptul Excelenței Sale, D-lui ministru de interne din 8 Iulie 1877
No. 25.537 ȘÎ arată, că în chestiunea aceasta au fost provocați de mai
SI
înainte conservatorii celor două arhive să-și facă declarațiile în urma

cărora a sosit pomenitul rescript ministerial.
IA
«Adunarea «statului» văzând în proiectata înstrăinare a arhivelor

un gravamen nu numai pentru provincia (ardeleană), ci și pentru parti
culari și în deosebi pentru «statul catolic» decide să fie rugat Excelența
U
Sa, d. ministru de interne prin o adresă specială, să binevoiască a re

BC
nunța la această intenție a sa, căci chestiunea aceasta nu va putea fi

RY
soluționată decât după o prealabilă lămurire a ei din toate laturile, ți-
RA
nându-se seamă atât de opinia adunării «statului», catolic și de a particu
larilor interesați, precum și de hotărârea, pe care o va luă parlamentul
în chestiunea aceasta, drept care îndrumă pe conservatorii bisericești, ca
LI B
să păstreze cu credință scrisorile și actele potrivit cu jurământul pe care
l-au făcut» ').
Parlamentul firește a decis, cum a vrut ministrul de interne. La 15
lume 1882 fu sancționat art. de lege XXIII de următorul cuprins;
Y
«Art. 1. Arhiva capitlului din Alba-Iulia și a conventului- din Cluj-Mă-
T
năștur, aflătoare în Cluj, sub îngrijirea capitlului ardelean din Alba-Iulia,
se unifică cu arhiva regnicolară maghiară și se transportă la Budapesta.
SI
Art. 2. Legea prezentă intră imediat în vigoare. Art. 3. Cu executarea
acestei, legi se încredințează ministrul de interne, care va da termin de
ER
3 luni, în scop de a înlesni statului catolic, diecesei, precum și altor con
fesiuni și altor particulari să-și selecționeze actele fundaționale și să
poată dispune asupra lor, tot astfel orașele, comunele, particularii, corpo
IV
rațiile și familiile să. poată decide asupra actelor lor depozitate aci» *2).
Acelaș ministru de interne a dispus prin ordinul No. 18.684 din 1880
UN
și adunarea datelor privitoare la toate arhivele din Ungaria, In baza
acestor date a alcătuit istoricul Thalloczy tabloul statistic sumar.
O lucrare similară este de neapărată trebuință și pentru noi, dacă,
dorim să putem avea cuvenita orientare asupra materialului istoric risipit
L
prin arhivele României întregite.

RA
Credem că o intervenție energică a ministrului de interne la toate

județele și orașele din România, iar a celui de culte la toate instituțiile
bisericești-culturale ar putea pune în scurtă vreme la dispoziția condu
NT
cătorilor arhivelor statului datele necesare pentru alcătuirea unui tablou

statistic, din care să nu lipsească nici o arhivă mai însemnată din cu
prinsul României întregite.
CE
S I/
IA
’) Cf. Veszely Kâroly, Erdelyi Egyhd%t3rtenel/mi adatok II. Alba-Iulia, 1893,

CU
p, 202—3.
2) Cf. Corpus juris Hungarici -ediția din 1896 (milenară) legile din anii 1882 și
1883, p. 93-
RY
REVISTA ARHIVELOR 77'
RA
uber archivfragen in den friedensvertrâgen
LI B
DES 19. UND 20. 1AHRHUNDERTS.
VON
f DR. PAUL EDER
T Y
AVer sicii heute an der Losung eines geschichtlichen Problems •
SI
versucht, der wird sich zur Grundlage seiner Gedankengănge das Wort
Ranke’s: «Die geschichte wird umgeschrieben», nehmen miissen. Dieses
ER
will heissen, das jetzt wieder einmal der Zeitpunkt gekommen erscheint,
wo man die letzte Entwicklung mit dem unmittelbar frtiher Erforschteli
nicht melir zu meistern versuchen kann, jeder wird das Bediirfnis fiihlen,
seine geschichtliclien Anscliaungen umzugiessen, eine neue Verbindung
IV
zwischen der Verga ngenheit und dem Jetzt zu finden, nicht zuletzt auch,
um den neuen Aussichtswinkel in die Zukunft zu finden, auf dem Weg,
UN
den Ranke gezeigt hat.
Da wir uns nun an einer solchen Wende in der C-eschichtsbetrach-
tung befinden, welche durcli die neue Ordnung bezw. Unordnnng lier-
vorgerufen • worden ist und uns dasjenige, was friiher gefunden und
AL
gelehrt wurde, fur den AugenbliCK nicht mehr geniigt, und heute hăufig
eine offene Frage ist, so ist es natiirlicli, dass wir uns wieder zu den
TR
alten Quellen wenden, um sie aufs Neue zu iiberdenken, um auch dasje

nige darin zu lesen, wofiir uns noch vor Kurzem Blick und Sinn gefehlt.
Nebenbei sei hicr erwăhnt, dass es dem Schreiber dieser Zeilen
EN
nicht bekant ist, ob von autoritativer Seite schon uber neue Gesichts-
punkte in der zukiinftigen Geschichtsschreibung geschrieben oder gere-
det worden ist, ausser Artikeln des Professor Meineke, worin u. A.
/C
dariiber die Rede ist, das der Rankeische Welttrost, welche’r in der
Geschichte des 19. Jahrhunderts gefunden werden konnte, heute derart
nicht mehr zu erringen ist.
Es wăre jedenfalls von Bedeutung, wenn hieriiber gesprochen und
SI
diskutiert wurde. In Betracht zu ziehen ist heute auch noch, dass dem
Geschichtsschreiber in vielen Beziehungen Quellenmaterial in ganz an-
IA
derer Art und Weise zur Verftigung steht, als in der Zeit vor dem
Weltkriege. Wir denken hier z. B. an die Urkunden-Verbffentlichungen
des deutschen Auswartigen Amtes, dann an die in Liquidierung befind-
U
lichen Wiener Archive. Durch wissenschaftliche Forschungen in- densel-

BC
ben ist sicherlich schon heute an vielen Stellen ein neuer Boden geschaf-
fen worden, welcher die Gesichtswinkel erheblich vergrossert und auch
RY
RA
erneuert. Ein Literaturerzeugnis, welches Studien unter der verănderten
Verbal tnissen seinen Ursprung dankt, scheint mir das Bucii Ekliards:
«Die wirschaftliche Politik des Wiener Hofes in Ungarn zur Zeit Maria
LI B
Theresia’s» zu sein.
Diejenigen, welchen die Macht zu Gebote stand und die, fur die
Macht und allgemeine Entwiklung sprach, um die heutige Ordnung zu
schaffen, wenden sicii nun an die Vergangenlieit, um aucli in ihr die
Y
Gegenwart zu finden. Dieses ist wohl ein Sinn, welcher der «Eiquidie-
T
rung» der verschiedenen Staatsarchive, wie sie in den heutigen Friedens-
vertrăgen vorgesehen ist, zu grunde liegt.
SI
Eine andere Seite ist, dass seit jeher in Kriegs- und Nachkriegs-
zeiten auf dem Gebiete der Kunstdenkmâler und der Archive Bewegung
ER
herrschte, und die Sieger sicii in den Besitz des ilmen wertvoll Erschei-
nenden setztăn. Bei der năchsten politischen Umwâlzung meldete sicii dann
der vorliin zur Herausgabe Gezwungene oder der Geschădigte, verlangte
IV
Riickgabe oder suchte sich sonst zu entschădigen.
Bevor an die Fragen von heute nălier eingegangen wird, ist es
UN
von Interesse, die Frage der Archivalien, wie sie sich in Rahmen der
Friedensvertrage des 19. Jahrhunderts zeigt, zu betrachten.
Wie aus den «Nachgelassenen Papieren» des Staatskanzlers Fiirsten
Metternich hervorgeht, hat Napoleon I. aucli in dieser Richtung Plane
L
geliabt. Ein diesbezugliches Gesprăch, wie es sich in oben angefiihrtem

RA
Werke findet, lasse ich wortlich folgen:

«Eines seiner Lieblingsprojekte war damals die Vereinigung samt-
licher Archive Europas in Paris. Er werde, so sagte er mir, ein grossar-
NT
tiges Gebăude auf dem Platz zwischen der Militărschule und dem Inva-
lidendom auffiihren lassen, nur aus Stein und Eisen, damit jede
Feuersgefalir ausgeschlossen sei. Dies Gebăude solie sămtțiche Archive
CE
aller Staaten Europas aufnehmen. Auf meine Bemerkung, dass er wohl

damit anfangen miisse, sich zuerst in den Besitz der Archive zu setzen,
bevor er an ihre Unterbringung denken konne, erwiderte Nbpoleon mit
treuherziger Miene:» Comment ne Ies aurais-je pas? Toutes Ies puis-
I/
’sances ne s’empresseront-elles pas d’envoyer leurs Archives dans un lieu>

S
de depot tout ă fait sur? Elles seront sans aucun doute engagees ă le faire
par la double interet de la securi te et la Science. Jugez vous meme des
IA
avantages immenses qu’en retirera l’histoire! 11 s’entend, que chaque

Etat devra avoir le droit de tenir ses documents sous la garde d’Archi-
vistes qui tous seront loges preș de leurs papiers. II sera libre ă chacun
U
de conserver chez lui des copies legalisees. Quel avantage immense n’y
BC
aurait il pas ă eviter Ies distances; on n’aura que deux pas ă faire, un
corridor ă traverser, pour puiser dans Ies tresors historiques de la
RY
REVISTA ARHIVELOR
RA
France, de l’Autriche, de Rome, etc.» Icli konnte mich eines unglăubigen
Lâclielns nicht enthalten und bat ihn, die Schwierigkeiten nicht zu
LI B
ubersehen, auf welche dieses Projekt bei den anderen Staaten stossen
wurde.
«Eh bien», erwiderte Napoleon, «voilă des idees etroites, dont Ies
hommes d’Etat en Europe ne savent pas se defaire. J’executerai mon
Y
projet, Ies plâns de l’edifice sont en confection!»
Damit fiihrte er mich in sein Gabinet, wo er mir einen Plan von
T
Paris zeigte, auf dem die fragliche Stelle eingezeichnet war. Nacli den
SI
Grundriss solite der Archivpalast acht inerre Hofe haben».
Bei dieser Auseinandersetzung erscheint uns der Imperator auf
ER
den ersten Blick etwas abstract; dazu merkt man jedoch, dass seine
Centralisationsabsichten, welche er mit der Staatsarchiven Europas ge-
habt, in derselben Linie liegen, wie seine grossen politischen imperiali-
stischen Plane. Weiter wissen wir, dass im Jahr 1810 (in welcliem Napo
IV
leon das Gesprăch mit Metternich fiihrte) die franzosische Armee mit der
Centralisation der Archive schon in Italien, Deutscliland und Osterreich
UN
begonnen hatte, d. h. also schon eine Menge von Urkunden und Archive
aus den angefulirten Lăndern weggebracht oder zum mindesten zum
A'btransport fertiggestellt hatte, die Absichten Napoleons daher nicht
mehr ganz theoretisch zu werten sincl. Hans Schlitter zeigt uns in seiner
L
Studie «Die zuriickstellung der von den Franzosen im Jalire 1809 aus
RA
Wien entfiihrten Archive» (erscliiehen in den Mitteilungen des Institutes

fiir ostreichische Geschichtsforschung XXII. 1901.) wie weit «die Ve-
reinigung» schon gediehen war.
NT
Von der Verschleppung„ verscliiedener Kunstgegenstănde, Biicher

Stiche, Antiken u. s. w. kommt Schlitter auf die Archive und schreibt:
«Dem gleichen Schicksal verfielen die Archive, obwohl die wichtigsten
CE
Bestănde bereits geborgen waren, eriibrigte noch genug, um die Raub-

gier des Feindes zu reizen. Sogar was von Biicher, Schriften und Atlanten
auf den Arbeitstischen der Beamten lag, wurde weggeschleppt».....
Auch dann nicht borte man zu pliindern auf, als der Friede bereits
I/
unterzeichnet war. Weit iiber 60.000 Fascikel wanderten in Kisten nach

Paris.
S
Jakob Griimm erwăhnt in seiner Selbstbiographie auch seine Teil-

IA
nahme an den Restitutionsarbeiten, welche in Paris durch deutsche und

osterreichische Commissionen durchgefiihrt wurden. Er erwarb sich Ver-
dienste um die Heimbringung von kostbaren Biichern und Kupferstichen,
U
Arcliivalien, welche zuerst auf Befehl der koniglichen westphălischen Re-

BC
gierung in Paris geborgen worden waren, und dann nach 1814 zuriickge-
bracht wurden.
RY
80 REVISTĂ arhivelor
RA
Durch den XXI. Artîkel des ersten Pariser Friedens (1814) welcher
folgendermassen lautet:
«Les archives, cartes, plâns et documents quelconques appartenants
LI B
aux pays cedes ou concernant leur administration, seront fidelement ren-
dus au meme temps que le pays, ou si cela etait impossible, dans un
delai qui ne pourra etre de plus de six mois apres la remise des pays
memes.
Y
«Cette stipulation est applicable aux archives, cartes et planches, qui
T
pourraient avoir ete enleves dans les pays momentanement oceupes par
les differentes armees»...., wird die in den napoleonischen kriegen akut
SI
gewordene Archivfrage geregelt. Der Artikel ist allgemein gehalten und
hat zwei Teile. Durch den ersten Absatz soli der neuen politischen-staats-
ER
rechtliclien Frage Geniige geleistet werden, d. h. also mit den abgetrenn-
ten Lândern teilen die diesen Lăndern gehorigen Archive das Schicksal.
Der zweite Absatz verpflichtet zur Riickgabe der aus den, durch die
IV
verschiedenen Armeen besetzten Dăndern, erhobenen (verschleppten) Ar-
chivalien. Die Franzosen entsprachen diesem Friedensvertragartikel nach
UN
dem Grundsatze: «nicht alles und nichts gleich» zuriickzugeben, wobei
auch Konig Ludwig XVIII, seinen Finfluss auf die Lossung dieser Frage
nahm, die Anschauung vertretend, die nach Paris gebrachten Schătze
mogen auch weiterhin da bleiben, um Verkiinder und Zeugen des von
AL
den franzosischen Truppen im Laufe der Kriege erkămpften Ruhmes zu

sein. Ein Standpunkt, mit dem sich die anderen Măchte natiirlich nicht
TR
einverstanden erklăren konnten. Fs ist nun leider von hieraus unmoglich

festzustellen, wie dieser Artikel im einzelnen interpretiert werden ist und
wiirde die genaue Auslegung desselben Gegenstand einer specielen Studie
EN
sein konnen, ebenso wie seine Exequierung.

Der vorhin angefiihrte Artikel ist der Schlussstein in der Entwick-
lung dieser Frage in dem Zeitraume von 1797—1814. Um uns ein annă-
/C
herndes Bild hieriiber zu machen, so fiihre ich die diesbeziiglichen Artikel

aus den Friedensvertrăgen an: Artikel XIII, aus dem Friedensvertrag
zwischen Osterreicli und der franzosischen Republik von Campoformio
vom 17 Oktober 1797.
SI
«Les titres domaniaux et archives des differents pays cedes ou

echanges par le present trăite seront remis dans l’espace de trois mois
IA
ă dater de l’echange des ratifications aux puissances qui en auront acquis

la propriete.
«Les plâns et cartes des forteresses, villes et pays, que les puissances
U
contractantes acquierent par le present trăite, leurs seront fidelement remis.

BC
Les papiers militaires et registres pris dans la guerre actuelle aux etats-
major des arrnees respectives seront pareillement rendus».
RY
RA
Der Artikel XIII des Friedensvertrages geschlossen zu Luneville
zwischen Osterreich und Frankreich am 9. Februar 1801 sagt unter
anderm auch, dass der Artikel XIII des Vertrages von Campoformio
seine Giiltigkeit behăit, und so executiert werden soli, wie wenn er in
LI B
diesem Friedensvertrag wortlich eingeriickt wăre.
Der Artikel XVI des Friedenstractates von Pressburg, geschlossen
am 26. XII. 1805 zwisclien Osterreich und Frankreich enthălt folgende
Bestimmungen:
Y
«Les titres domaniaux et archives, Ies plâns et cartes des differents
T
pays, villes et forteresses cedees par le present trăite seront remis dans
SI
l’espace de trois mois ă dater de l’echange des ratifications aux puissances
qui en auront acquis la propriete».
Ăhnliche Bestimmungen enthalten die Vertrăge von Tilsit, gesch
ER
lossen zwischen Napoleon und Friedrich Wilhelm III. am 9. Juli 1807,
(Artikel 26); von Schonbrunn, geschlossen zwischen Frankreich und Oș-
terreich am 14. Oktober 1809, (Artikel 8).
IV
Wenn wir nun an der Hand dieser Vertrăge uns die staatsreclit-
lichen Verănderungen des damaligen Buropa vergegenwărtigen, so er-
UN
halten wir auch den Rahmen des Bildes, welches uns etwas von der
Entwicklung und Verănderung in der Archivgeschichte zeigt.
Diese Fragen nehmen ihren Fortgang durch die Friedensschlusse
vom 10. November 1859 (Zurich) zwischen Napoleon III. und Franz
AL
Iosef I., und zwischen Osterreich einerseits und Frankreich-Sardinien

andererseits. Die Artikel XV .beider Vertrăge verfiigen, dass die Archive
und Documente welche den osterreichisch bleibenden Teii der Bombardei
TR
oder Venetien betreffen, der osterreichischen Regierung baldmoglichst

ausgehăndigt werden und umgekehrt.
Der XVIII. Artikel des Wiener Friedens des Jahres 1866 lautet:
EN
«Les archives des territoires cedes, contenant les titres de propriete, les
documents administratifs et de justice civile, ainsi que les documents
politiques et historiques de l’ancienne Republique de Venise, seront remis
/C
dans leur integrite aux commissaires, qui seront designes ă cet effet,
auxquels seront egalement consignes les objets d’art et de Science spe-
cialement affectes au territoire cede.
SI
«Reciproquement les titres de propriete, documents administratifs et

de justice civile, concernant les territoires autrichiens, qui peuvent se
IA
trouver dans les archives du territoire cede, seront remis dans leur inte-
, grite aux commissaires de S. M. I. et R. Apostolique. Les gouvernements
d’Autriche et d’Italie s’engagent â se communniquer reciproquement, sur
U
la demande des autorites administratives superieures, tous les documents

et informations relatifs ă des affaires concernant â la fois les territoires
BC
6
RY
cedes et Ies pays contigus. Ils s’engăgent aussi a laisser prendre copie
RA
authentique des documents historiques et politiques, qui peuvent inte-
resser Ies territoires restes respectivement en possession de l’autre puis-
sance contractante et qni dans l’interet de la Science ne pourront etre
LI B
separes des archives auxquelles ils appartiennent».
Auf Grund dieses Artikels wurde im Jahr 1868 eine Archivconven-
tion zwischen Osterreich und Italien in Florenz unterzeichnet. Sie bedeutet
einen Compromiss zu Gunsten Osterreichs, welches die gesandtscliaftliclien
Y
Berichte der diplomatischen Vertreter Vehedigs aus Deutschland (Dispacci
T
di Germania) welche erst im Jalire 1866 aus dem venetianisclien Gene-
SI
ralarcliive ai frari durch einen măhrisclien Geistliclien namens Dudik weg-
gekommen waren, behielt. Ebenso Gemălde, welche 1838 nach Wien
ER
gebraclit wurden. Das Ubereinkommen greift bis zum Jahre 1797 zuruck
und verpflichtet Osterreich alles zurtickzugeben, was seit dieser Zeit aus
den Arcliiven weggefiihrt wurde, es bezieht sich auch auf Waffen, Riis-
tungen, Kunstgegenstănde, Antiquitâteir u. s. w.
IV
Den Abschluss der Auflosung habsburgischer Centralisation auf
arcliivalischem Gebiete bildet eine von deutschosterreichischen und ita-
UN
licnisclien Archivfachleuten unterzeichnete Erklărung. (Wien den 26 Mai

1919.) «Sie stimmen in der Auffassung uberein, dass fiir die Behandlung
der Arcliive als organisch gewordener Korper nich massgebend sein kann
AL
ob in ihren Bestănden irgend ein Gebiet bezogen wird, sondern ob diese

Bestănde da oder dort erwachsen sind, dass somit fur sie nur der wie-
derholt internațional gebilligte Herkunfts-Grundsatz (Provenienzprinzip),
TR
nicht cin Betreff- oder Gebietsgrundsatz Geltung haben kann».

Aus dem dritten Absatz geht hervor, dass diese Erklărung nicht
als Basis der archivalischen Auseinandersetzung zwischen Deutscli-Oster-
EN
reich und Italien gedient hat, sondern zu einem spăteren Zeitpunkt

abgegeben worden ist, als an Italien schon aus den deutschosterreichi-
schen Archiven Urkunden abgegeben worden sind.
/C
Zum Sclilusse stimmen die Unterzeichneten nochmals iiberein,

dass die Archive das Schicksal der Dănder teilen, in denen sie erwachsen
sind, und dass sie mit ihnen zusammen ein untrennbares Ganzes bedeuten.
Dieser Erklărung liegen die Artikel des Saint-Germainer Friedens zu
SI
Grunde.
Erwăhnenswert scheint mir der zwanzigste Artikel des am 30. Ok.
IA
tober 1864 zu Wien zwischen Osterreich, Preussen und Dănemark abge-

schlossenen Friedensvertrages zu sein, in welchem u. A. gesagt wird:
U
«Ebenso werden diejenigen Teile der Archive zu Kopenhagen, welche

den abgetretenen Herzogtiimern gehort haben und aus ihren Archiven
BC
’genommen sind, ihnen mit Disten und Registern iiberliefert».

RY
revista Arhivelor 83
RA
Heute existiert schon ein Abkommen zwisclien Dânemark und
Deutscliland betreffend die Abgabe von Verwaltungsakten auf Grund
LI B
des Friedens von Versailles.
Der Frankfurter Friede bestimmt in seinern 3. Artikel: «Die fran-
zosisclie Regierung wird der deutsclien Regierung die Archive, Doku-
mente und Register ii|pergeben, welche die civile, militărische oder
Y
gericlitliche Verwaltung der abgetretenen Territorien betreffen. Sollten
einige dieser Akten-Stiicke weggeschafft worden sein, so wird die fran-
T
zosisclie Regierung dieselben auf Anforderung der deutschen Regierung
SI
wieder herbeischaffen»- Dieser lakonische Artikel soli seine Geschichte
liaben. Die miindliche Uberlieferung weiss zu berichten, dass Bismarck,
ER
als er von Gelehrten ersucht wurde, der Friedensvertrag moge die Riick-
stellung von Urkunden aus der Hohenstauffenzeit, welche sicii in Paris
befinden. verfiigen, geantwortet liaben soli: «Es- schadet den deutschen
dort an Ort und Stelle zu studieren». IV

Professoren nicht, zeitweise nach Paris zu gehen, uni die Dokuniente
Ausser der erwăhnten italienisch-deutschosterreichischen Losung

UN
der Archivfragen, welche durch die neueu Verbaltnisse bedingt war, hat
auch die tschecho-slovakische Regierung mit der osterreichischen Repu-
blik ein Ubereinkommen getroffen, betreffend die Durclifiilirung einzelner
Bestimmungen des Statsvertrages von Saint-Germain-en-Daye. (Artikel
AL
93, 192, 195 und 196).

Das Wesentliche dieses- Ubereinkommens liegt darin, dass von
TR
Seiten der Tschechen — troztdem sie aus dem Staatsvertrag nicht das
Provenienzprinzip ableiten, dasselbe im Verhăltnisse zu Osterreich—oline
Prăjudiz — ânerkennen, wenn die osterreichische Regierung «den kultur-
EN
ellen Wiinschen und den Verwaltungsbediirfnissen der tschecho-slowa-

kischen Republik Rechnung trăgt».
Die Conception des Vertrages ist ausserordentlich prăzis und regelt
/C
den Fragencomplex, sagen wir, von Majestătsbrief Rudolf II. angefan-

gen bis zum letzten Grundbuchsprotokol. Fin Zeichen, wie sehr man
von tscliechisclier Seite die Materie beherrscht hat. Nachdem die anderen
Nachfolgerstaaten hauptsăchlich mit Ungarn noch keine rechtsgultige
SI
Convention gesclilossen haben, so kann iiber diese Fragen nicht geschrie-

ben werden,
IA
Wir iibersehen aber einmal, wie die Fragen in der Vegangenheit

liegen!
Nachdem am Ende des 17. und am Anfangs des 18. Jahrhunderts
U
die Tiirkenniacht gebrocheri war, die ungarische Staatsmacht wieder nach

BC
Osten vordrang, wurde durch den 45. Gesetzartikel aus dem Jahre 1723
das Randesarchiv aufgestellt. (De archivo regni instituendo et de aliorum
RY
RA
literis ex cameris regiis et ex conventu sancti Martini sacri montis Pan-
noniae ac ex Transsylvania rehabendi).
Es ist nun selbstverstăndlich, dass seit der Griindung des Arcliives
LI B
auch systematisch mit der Centralisation von Urkunden begonnen wurde,
so z. B. der 12. Gesetzartikel aus dem Jahre 1765 welclier mit Berufung
auf den 45. aus dem Jalire 1723 Verfiigungen iiber Dokumente aus dem
Kammerarchiv enthălt (De literis ex archivo camerali extradandis et ex
Y
Polonia reliabendis).
Nach dem Ausgleiclin (1867) wurden dann mit besonderer Inten-
T
sităt Arcliive und einzelne Urkunden durch Gesetze, Ministerialveror-
SI
dtiungen aus Wien und der Provinz nach Budapest gebracht (siehe Zi-
mmermann: Die Arcbive Ungarns, Archiv fur siebenbiirgische Landes-
ER
kunde 1891). Ich erwăhne nur das Archiv der siebenbiirgischen Hofkanzlei
(Wien), Gubernialarchiv (Klausenburg), Fiskalarchiv (Hermannstadt),
Karlsburger und Kolozsmonostorer Kapitelsarchive.
IV
Diese Studie will selbstverstăndlich keinen Anspruch auf Vollstăn-
digkeit und Erschopfung des Materials erlieben. Ihr Zweck ist lediglich,
UN
aus den Quellen der Arcliivgeschichte zusammenzustellen, um ihre Prin-
zipien zu erkennen, so glaube ich, aus dem Angefuhrten zweierlei fest-
stellen zu konnen:
Erstens, dass eigentlich jeder Friedensvertrag in Bezug auf die Ar-
L
cliive das Betreffprinzip neben dem Restitutionsprinzip enthălt, und dass

RA
zweitens, staatliche Zentralisation seit dem 18. Jahrhundert sich immer

bis in das Quellgebiet der Gescliichte erstreckt.
Dieser Arbeit liegen ausser den schon angefuhrten Quellen : Martens:
NT
Recueil des traites de paix; Dr. W. Ghillany: Europăische Chronik; A.

v. Arneth: Aus meinem Eeben; und Napval Jan Opocensky: Archivni
Umluva Republiky Ceskoslovenske Republikou Rarouskon, zu Grunde.
CE
S I/
IA
U
BC
RY
RA
ARHIVELE DIN ARDEAL DUPĂ RĂZBOIU
LI B
DE
ștefan meteș
DIRECTORUL ARHIVELOR STATULUI DIN CLUJ
T Y
Arhivele din Ardeal cuprind o nesfârșită bogăție de informații
privitoare la trecutul Românilor din această provincie, apoi la Unguri și
SI
Sași. Ungurii, ca stăpâni până ieri ai acestei țări românești, au exploatat
arhivele din teritoriul ardelean, publicând o sumedenie de studii, monografii
ER
de județe și orașe, colecții de documente, editând apoi aproape în fiecare
județ câte o revistă arheologică-istorică, care da scurte, dar bogate știri
în legătură cu viața ungurească din județul respectiv. Sașii nu s’au lăsat
IV
mai pe jos. Din contră, având arhive mari și vechi, bine organizate,
au publicat și ei mai multe colecții importante, de documente și cronici,
UN
diferite studii, apoi reviste, care toate căutau să înfățișeze în complexul
ei vechimea și cultura săsească de mai multe sute de ani în părțile
ardelene. Vieața românească în studiile și documentele publicate de acestea
două neamuri streine și dușmane, ni-e prezintată foarte palid, scoasă
L
în evidență totdeauna partea de umbră, interpretată intenționat falș,

RA
numai ca să fie scăzută valoarea morală și culturală a națiunii noastre,

negându-ne categoric dreptul de băștinași pe pământul ardelean, fiind
noi niște bieți venetici cu drepturi și datorii indiscutabile de supuși și
muncitori devotați pentru binele și susținerea stăpânilor unguri și sași.
NT
Românii au făcut cercetări foarte reduse în arhivele ardelene,

exceptând arhivele săsești din Brașov, Sibiu, Bistrița, unde învățații noștri
au pătruns, publicând, aproape în totalitatea lor, numai știri, socoteli și
CE
documente relative la legăturile de tot felul dintre Ardeal și Principatele

Române. In ce- privește propriu zis traiul Românilor pe pământul crăiesc'
și în diferitele județe ardelene, s’a publicat foarte puțin din depozitele
I/
de acte săsești. Explicația trebuie căutată deoparte în faptul că Românii

duceau o vieață nespus de grea sub stăpânirea străinilor, de altă parte în
S
multele mizerii ce le făceau proprietarii arhivelor, cari nu voiau niciodată

să le pună la dispoziție actele mai de seamă, ascunzându-le pentru a-le
IA
întrebuința contra noastră falșificându-le conținutul.

Astăzi situația s’a schimbat complect. învățații români pot să facă
U
cercetări în toate arhivele publice în deplină libertate.

In Ardeal sunt arhive județene și orășenești. Cele dintâi, păstrate în
BC
capitala județului, cuprind toate actele în legătură cu administrația teri-

RY
torului în toată desvoltarea lui; cele din din urmă, actele privitoare la
RA
desfășurarea vieții orașului respectiv în decurs de mai multe sute de ani.
Unele din aceste arhive sunt mai bogate, altele mai sărace, cu informații
mai prețioase sau mai neînsemnate, precum a fost și rolul pe care l-a jucat
LI B
județul sau orașul în evenimentele istorice. In afară de aceste arhive
publice sunt cele private ale nobililor, de cea mai mare importanță pentrn
cunoașterea trecutului Ardealului, foarte bogate în informații de o inti
mitate familiară, plăcută și dorită chiar, pe cari nu le aflăm nicăiri în
Y
actele oficioase. Din nenorocire în aceste arhive familiare încă și astăzi
T
e foarte greu de pătruns cercetătorilor români, ceea ce e foarte explicabil,
SI
cunoscând ura nobililor unguri față de neamul nostru.
In ce privește organizația și buna păstrarea arhivelor ardelene, trebue
spus, că a fost mai pretutindeni exemplare, mai ales prin faptul că fiecare
ER
.arhivă își avea arhivarul ei competent. Arhivarul nu era un simplu
funcționar, care aranja numai actele, ci el le iubea cu interesul omului
de carte, care înțelegea, ca comoara de informații a arhivelor să fie împăr
IV
tășită prin scris celor prezenți și viitori ca o binefăcătoare experiență
a trecutului, și de aici apoi a urmat apariția unui număr însemnat de
UN
studii și documente de valoare deosebită pentru istoria Ardealului. Dintre

toate arhivile ardelene cele ale orașelor săsești stau în locul de frunte,
prin admirabila lor îngrijire, care și-au păstrat-o și sub stăpânirea româ
nească, având un personal priceput, capabil să te inițieze imediat în tot
AL
materialul arhivaistic, să-ți pună la îndemână grabnic actele cerute, ajutat

de un indice, etc. indispensabile .și de model.
TR
Prin ajungerea Ardealului sub stăpânirea românească, aproape toți

funcționarii-arhivari unguri, atât dela arhivele județene, cât și dela cele
orășenești, au plecat nevoind să recunoască dominația statului nostru. Sașii
EN
au rămas la locul lor necontrolați de nimeni, îndeplinindu-și slujba de

arhivari cu acelaș devotament ca și sub Unguri. Arhivarii unguri unde
au mai rămas, nu-și îndeplinesc cu vechea conștiință datoria, ne ținând
/C
în bună ordine arhiva, ba se semnalează, că ici colea actele încep să

dispară din arhive spre paguba istoriografiei românești. In locul arhivarilor
unguri plecați au fost numiți funcționari români, cari n’au pregătirea și
înțelegerea necesară pentru a administra și păzi marile depozite de docu
SI
mente, cari sunt arhivele. Din lipsa de interes și pricepere a acestor func
ționari, din răutatea celor ungari, multe arhive au ajuns într’o stare de plâns,
IA
așă că e imposibil să te mai orientezi, ba unele au dispărut cu totul și pentru

vecie. Așa de exemplu, cel ce scrie aceste rânduri a văzut personal arhiva
județului Huniedoara din Deva, cu acte din veacul al 1.7—18-lea, aruncată,
U
în complectă desordine, în pivnițe, dosarele acoperite cu praf și gu

BC
noaie și pe coridoare, unde cetățenii își ștergeau opincile sau ghetele

RY
RA
în vreme de iarnă pe acte oficiale de câteva sute de ani. Arliiva orașului
Alba-Iulia — și ce rol important a avut acest oraș în istoria Ardealului! —
LI B
cu acte, care încep din vremea lui Mihai-Viteazul, a fost arsă dosar cu
dosar în cuptoarele primăriei, pentru a încălzi în iarna din 1919 pe «apă
rătorii patriei»; cari aveau lemne din belșug în pădurile, cari nu sunt
mai departe de 2 km. de oraș. Ce a mai rămas aici începe numai dela
Y
anul 1800. Arhiva orașului Deva, arupcată în podul primăriei, a ars cu
totul în vara anului ig2o din negrijă condamnabilă. Dar câte alte arhive
T
județene ori orășenești nu sunt supuse la aceeași -soartă, aruncate în po
SI
duri unde pot arde, în pivnițe unde se umezesc, sau vândute cu kilogramul
de servitorii sau funcționarii inconștienți, cari n’au nici o supraveghiere
ER
cuminte la locul și timpul potrivit.
De present funcționează la Cluj o arhivă centrală regională, al cărei
scop e să concentreze toate arhivele județene și comunale din Ardeal,
pentru a scăpa de peire sigură sute și mii de dosare, a ’căror valoare
IV
mare nimeni nu o poate contesta. S’au și luat măsuri energice ca starea
de barbarie, de care am pomenit mai sus, să înceteze, arhivele să fie puse
UN
la adăpost și bine îngrijite și păzite. S’a dispus apoi ca atât arhivele jude
țelor, cât și cele ale comunelor să fie transportate la centrala din Cluj,
care va cuprinde și imensul material istoric din arhiva statului ungar
din Budapesta și cel din Viena, ce ne revine în urma tratatelor de pace.
L
Cel ce scrie aceste rânduri își va putea face datoria deplin, organi
RA
zând această arhivă regională ca director al ei și făcând-o accesibilă tuturor

cercetătorilor istorici, numai dacă Ministerul Instrucțiunii publice îi va
pune la dispoziție un local propriu și potrivit pentru arhivă, apoi func
NT
ționari experți și bine salariați, cum sunt dealtcum în toate țările civilizate,
cari sunt pătrunse de adevărul că numai prin cunoașterea adâncă și largă
a trecutului, din care pleacă interminabile lumini de experiență, cu
CE
îndemnuri spre bine și adevăr, se poate asigură prezentul și viitorul

unui stat sau neam.
Arhiva nu trebue sa mai însemneze un depozit de documente vechi,
fără viață, ci un laborator viu din care pleacă necontenit elemente și cunoș
I/
tințe, care fortifică sufletul național în mers spre biruință în folosul na
țiunii și al umanității!.
S
IA
U
BC
RY
RA
CERCETĂRI DE IZVOARE ISTORICE IN TRECUT
LI B
DE
GH. NICOLAIASA
PALEOGRAF AJUTOR LA ACADEMIA ROMÂNĂ
T Y
Dacă pentru începuturile înjghebărilor noastre ca neam și ca
SI
stat, avem — din împrejurări cunoscute — puține izvoare istorice, din
care pricină multe chestiuni ale trecutului nostru au rămas încă
ER
deschise sau nelămurite deplin, în schimb abondența relativ mare
a urmelor istorice scrise, rămase din vremi mai apropiate, înlesnește
cercetări cu rezultate mult mai complecte și mai amănunțite.
IV
Aceste mărturii .rămase dela strămoși se păstrau — se știe cum —
UN
împrăștiate prin podurile autorităților sau prin sipetele particularilor;
dar cele mai multe din ele pela așezămintele bisericești. Cercetători
harnici de mai târziu au răscolit mai toate cotloanele pe unde se aflau
aceste documente de orice fel, adunând, publicând și făcând astfel cu
AL
noscută o mare parte din ele.

Credem a fi interesant să cunoaștem mai bine cine a fost acela
TR
care a dat cel întâiu îmdemnul strângerii, copierii și păstrării în

ordine a acestor mărturii prețioase.
EN
Se știe că, în jumătatea întâia a secolului trecut, atâtea instituții

nouă sau reînoite, menite a pune pe baze europenești organizația țărilor
noastre, se datoresc în mare măsură lui Paul Kisseleff, acel ofițer și nobil
/C
străin, adus de valul unei ocupațiuni militare și pus de soartă pe câtva

timp la cârma ambelor principate. Acestuia trebue să-i recunoaștem,
— lăsând la o parte intențiile lui politice de sigur contrare năzuin
SI
țelor noastre, — că a dat probe în acest timp de o înțelepciune,

de o inimă și de o stăruință neobișnuite de multă vreme. Nu e de
IA
mirare dacă și Arhivele Statuluix), ca și multe alte instituțiuni*2),

U
’) V. D. Onciul, Din istoria Arhivelor Statului, în «Prinos lui D. A. Sturdza»

București 1903.
BC
2) V. Darea de seamă a generalutui Kisseleff. . . , publicată de Al, Papadopol-

Calimach în Analele Academiei Române s. II, tom. IX,
RY
RA
au fost înființate tot sub oblăduirea acestui reformator și organizator
vrednic.
LI B
Dar, printre multe cercetări de erudiție în diferite domenii1), tot
din ordinul și prin stăruința lui s’a întreprins și un fel de anchetă
pe la mănăstirile și bisericile din țară, pentru cercetarea și strângerea
Y
materialului istoric aflat prin aceste lăcașuri.
In acest scop s’a și instituit, în anul 1832, o comisiune la Bu
T
curești, compusă din boeri și din clerici, sub președinția mitropoli
SI
tului, comisie ale cărei atribuțiuni erau fixate prin art. 363 din Regu
lamentul Organic2). Printre atribuțiile ei era și aceia ca prin cerce
ER
tarea actelor mănăstirilor pământenești și închinate, să se vadă dacă
rostul averilor acestor lăcașuri mai corespundea cu menirea ce li-o
IV
destinaseră ctitorii și dăniașii prin actele lor3). Dar scopul lui Kis-
seleff mai eiâ, pe lângă acela de a se face, pe bază de documente, o
UN
descriere statistică și istorică a țării, și acela de a sluji cercetărilor
istorice și filologice ale savanților ruși dela Academia din Petersburg,
unde Venelin a și publicat un volum de documente românești vechi 4).
Cercetarea și strângerea materialului istoric din Țara Româ
L
nească s’a făcut în urma unor adrese și ordine circulare ale Mitro
RA
poliei cătră episcopii eparhioți, egumenii mănăstirilor și protopopii din

județe, după instrucțiunile amănunțite primite de chiriarhie dela can
NT
celaria președintelui Divanurilor.

Dăm aici o parte din corespondența ofițerului subaltern al lui
Kisseleff, pod-polcovnicul F an ton de Verraion, - cătră ocârmuitorul
CE
Mitropoliei din acel timp, episcopul Neofit al Râmnicului și Noului

Severin, precum și a acestuia cătră autoritățile bisericești în sub
ordine, cu răspunsurile primite, — corespondență găsită în «Dela
I/
pentru statistica după toate documenturile mănăstirilor», cuprinsă în

actele Mitropoliei din București, aflate în posesia Academiei Române 5).
S
IA
*) Ibidem. (Publ. și în Hurmuzaki supl. I. toni. IV, și Uriear tom. IX).

2) V. Reg. Org. al Țării Rom. ed. din anul 1832.
3) Aici se întrevede o intenție a lui Kisseleff, intenție ce s’a prefăcut în fapt
U
abia în timpul lui Vodă Cuza.

4) V, N. Iorga, Adunarea și tipărirea izvoarelor relative la Ist, Rom, în «Prinos
BC
lui D. A. Sturdza», p. 11.

5) Msul No. 1076, f. 100 și urm.
RY
RA
Din rândurile de mai jos se poate vedea cum s’a făcut la noi
prima încercare de' a se adună la un loc datele privitoare la istoria
națională. De aseifîenea se vede și mulțimea preocupărilor genera
LI B
lului Kisseleff, care a fost în atâtea privințe un om de bine și un
om de cultură.
Y
1. Adresa cancelariei Plenipotentului Prezident cătră ocârniuirea Mitro
poliei București, cu instrucțiuni pentru adunarea informațiilor
T
despre inscripții, odoare ș. a. din mănăstiri, biserici etc.
SI
Pod-polcovnicul gheneralicescului ștab
FANTON DE VERRAION.
ER
No. 2.
Anul 1832 Iulie 13.
, București. IV
Ocârmuitorului sfintei Mitropolii, Prea-
osfințitului Neofit, episcopul Râmviaț'ui,
UN
Noului Sevenn.
La statisticeasca descriere ce acum să face Prințipatului Valahiei
din porunca înalt Exelenței sale Deplin împuternicitului Prezident al
Divanurilor, este de trebuință a să aduna cele mai vechi pisanii, câte să
AL
pot găsi pela mănăstiri, biserici, bisericuțe, paraclise și schituri i pela

alte locuri, adică trapezarii, cișmele și clopotnițe; asemenea și de odoa-
TR
răle ce au dat fieștecare Domn și alții la mănăstiri i la celelalte locuri,

și de clopotele ce vor fi dăruite, și de cine anume, i de vechimea lor. Iar
la care mănăstire, biserică sau schit se vor fi aflând sfinte moaște, să să
EN
scrie și acelea, și de starea în care să află.

O asemenea știință nu să poate lua într’alt chip, decât dând Prea-
osfințiia Voastră poruncă locurilor ce să cuvine, să li să și zică că acele
/C
pisanii să nu să scrie în perilipsis, precum au făcut unii, ci întregi, din

cuvânt în cuvânt, arătând și în ce parte de loc al bisericii să află.
Pe lângă aceasta, să să înșemneze și mănăstirile, bisericile i c[ele]
Halte], de ce Domni sânt făcute, și de sânt ceva Domni sau oameni în
SI
semnați îngropați la acele mănăstiri, și dela ce leat. Iar dacă, din întâm
plare, sânt undeva biserici stricate și părăsite, cere trebuința ca și acele
IA
să. să scrie; asemenea și pisaniile lor, sau, de nu vor fi pisanii, măcar o

lămurită știință să să iă de când și de cine sânt zidite, însemnându-să
hramul și mahalaoa ; apoi să să însemneze și decând s’au părăsit sau
U
s’au stricat.
BC
La multe biserici să găsesc pisanii scrise slovenește; deci și- acele

RY
__________________________ revista arhivelor_________________ 91
RA
de trebuință este a le seri cineva așa cum să află, cu lămuiirea veleatului
și a ctitorilor.
Multe pisănii sânt puse la locuri cu nebăgare de seamă, precum
LI B
este una lângă pridvorul Mitropoli(e)i, și alta la pragul ușii pridvorului
bisericii lui Geartoglu din Târgoviște. Deci și unele ca acelea iarăși tre-
buesc scrise.
leu mă rog cu plecăciune ca să bine-voiți Preaosfinția Voastră ă
Y
porunci spre a să face aceasta fără întârziere și cât să va puteă mai în
grab să să trimiță la deosebita canțelarie a înalt. Ex. Sale D-lui Deplin
T
împuternicitului Prezident al Divanurilor Prințipaturilor, fiindcă un lucru
SI
ca acesta, care este foarte folositor țării, aduce mare plăcere înalt Ex.
Sale.
ER
(ss) Pod-polcovnic Fanton de Veiraion O-
2. Idem,*pentru cercetarea Domnilor din zugrăveli și pomelnicile mă

năstirilor. IV
UN
Pod-polcovnicul generalicescului ștab
FANTON DE VERRAION.
No. 3.
» Anul 1832, Iulie 13.
București.
AL
Ocârmuitorului Sf. Mitropolii, Preaosfin-

țitului Neofit, episcopul Râmnicului, Noului
TR
Seierin.
Fiindcă în istoriile câte să găsesc până acum tipărite pentru Domnii
Valahi[e]i să vede oareș-care neasemătiare atât la leaturile vremii, în care
EN
acei Domni s’au suit în scaon, precum și la numirile lor; și iarăși pe la

multele din mănăstiri să văd zugrăviți niște Domni, de care nici decum
în istorii nu să pomenește. Drept aceea iau îndrăzneală a rugă cu ple
/C
căciune pe Preaosfințiia Voastră ca să bine-voiți a porunci cui să cuvine

spre a să seri dela toate bisericile numele Domnilor și poreclelor, dacă
vor fi, și pe Doamne și Beizadele, și orice alte cuvinte vor mai fi lângă
SI
numile lor. Pe lângă aceasta, dela toate mănăstirile să să scoață copii

din cele obștești pomelnice ce au, numai de numele Domnilor câți să
găsesc într’însele scrise.
IA
Această a mea cerere fiind unită cu voia înalt Ex. Sale Deplin îm
puternicitul Prezedent a Divanurilor Prințipaturilor, D. General adiutant
U
Kisilev, adaog a mă rugă ca fără întârziere să să puie în lucrare, spre

BC
’) Iscălit cu caractere rusești.

RY
RA
a să înlesni cât să va putea mai în grab săvârșirea îndeletnicirilor puse
asupră-nii de înalt Ex. Sa în madeaoa aceasta, care și este un obștesc
bine a Țării Valahifeji.
LI B
Preaosfințitule, înalt Ex. Sa urmarea aceasta o au pornit numai din
râvna ce are spre a putea lucră orișice în folosul atât a[l] nobleții, cât
și a celorlalte mai jos clasuri a Țării Românești; căci ce lucru poate fi
mai plăcut unui patriot, fărădecât a vedea și a ceti faptele strămoșilor săi.
Y
(ss) Pod-polcovnic Fanton de Verraion.
T
SI
3. Idem, pentru adunarea lirisoavelor dela mănăstiri, biserici ș. c. i.
ER
FANTON DE VERRAION.
No. 4.
Anul 1832, Iulie 13.
București.
IV
Ocâruluitorului Mitropoliei VâlahfieiJ
UN
Preaosfințitului Neofit, episcopul Râmnicului

'Noului Severin.
L
Ea statisticeasca descriere, ce din porunca înalt. Ex. Sale deplin

împuternicitului Prezedent al JJivanurilor Prințipaturilor, D-l Gheneral
RA
Adiutant Kisilev să face acum Valahi[e]i, pe lângă alte științe ce să

adună, cere trebuința a să vedea și toate hrisoavele ce au mănăstirile,
bisericile, bisericuțele, paraclisurile și schiturile, atât dela cei întâi ai lor
NT
ctitori, cât și dela alți Domni, pomenitoare de vremea zidirii sau închi
nării lor la alte locuri, i alte hrisoave arătătoare de vre-o epoliă a întâm-
.plărilor țării, precum bătălii și altele.
CE
Aceste hrisoave trebuesc a să *vedeă in origliinal, iar nu în copii.

Deci, binevoiți Preaosfinția Voastră a porunci ca fără cea mai mică
prelungire, niște asemenea hrisoave să să trimiță drept la Ocârmuirea
I/
Sf. Mitropolii, și Ocârmuirea va urmă a le trimite la osebita Canțelarie

a înalt Ex. Sale prin a sa otnoșenie. Canțelaria iarăș, scoțând copii după
S
dânsele, le va întoarce fără întârziere Ocârmuirii, ca să le dea înapoi

fiește-căruia, dela cine adică s’au luat. Eu voiu aveă norocire a așteptă
IA
începerea înfățișării unor asemenea hrisoave fără întârziere, spre mulțu-,

mirea voinții înalt Ex. Sale, care totdauna dorește obștescul bine al
U
țării aceștia, spre a i să lămuri adică și istoriograficeasca ei stare, fă-

cându-să pe cât să va putea mai adevărată. Eiește-ce înțelept și cu în
BC
treagă judecată lesne poate judecă câtă .mulțumire pot aveă urmașii
RY
RA
rumâni, vazand faptete strămoșilor lor cele vrednice de povestire, pe care
întâmplările vremilor le-au putut păzi tăinuite și oarecum împrăștiete
pela feluri de locuri, prin feluri de chipuri.
LI B
4. Idem, pentru un manuscris cu «învățăturile lui Neagoe...» aflător la

episcopul Ilarion al Argeșului.
Y
Pod-polcovnicul glieneralicescnlui ștab
FANTON DE VERRAION.
T
No. 5.
SI
Anul 1802 Iulie 13.
București. _ '
* Ocârmuitorului Sf. Mitropolii, Preaosfin-
ER
țitului Neofit, episcopul Râmnicului.
înalt Ex. Sa Deplin împuternicitul Prezedent al Divanurilor Prin-
IV
țipaturilor, D-l Gheneral Adiutant Kisilev, au luat deplină știință că la
Preasfinția Sa Episcopul de Argeș, Ilarion, s’ar fi aflând o carte, în care
UN
să coprinde niște, lucruri vrednice de luat în băgare de seamă, precum
Sfătuiri afle] lui Neagoe Vvd. și altele; și fiindcă o asemenea carte este
foarte trebuincioasă la statisticeasca și istoriceasca descriere a Valalii[e]i,
ce înalt Ex. Sa sufletește dorește a face acum pentru binele și folosul
L
cel de obște, ca un lucru ce cu totu lipsește din această țară, mă rog cu

plecăciune Preaosfinți[e]i Tale ca fără vre-o prelungire să să ceară dela
RA
Prea Sfinția Sa această carte și să o trimiță prin otnoșenie la deosebita

Canțelerie a înalt Ex. Sale. Apoi, îndată ce să va scoate dintr’însa știin
țele trebuincioase, negreșit să va întoarce iarăși Preaosfinți[e]i Tale prin
NT
otnoșenie, ca să să dea de unde s’au luat.

CE
5. Idem, pentru o cronică și nn călendar, ce se găsesc la mănăstirea

Horezul.
Pod-polcovnicul glieneralicescului ștab
I/
FANTON DE VERRAION.
No. 6.
S
Anul 1832 Iulie 13.

București.
IA
Ocârmuitorului Sf. Mitropolii a Valackii

Preaosfințitului Neofit, Episcop al Râmni
cului, Noului Severin.
U
In vivliotica ce este la mănăstirea Horezul, să văd trecute în ca

BC
tastih o carte scrisă românește: Istoria Valalii[e]i până la descălicătoarea

RY
Domnilor, și un Calendar, în care sânt niște înseninări făcute cu însuși
RA
mâna lui Constandin Vodă Brâncoveanul. Și fiindcă aceste și alte ase
menea acestora cărți sânt vrednice de a să cercetă coprinderea lor, apoi
îndrăznesc a mă rugă cu plecăciune Preaosfinți[e]i Voastre ca să porunciți
LI B
cui să cuvine, spre a să trimite aceste două cărți la Preaosfinția Voastră;
și iarăși, după a lor cercetare, se vor trimite de unde s’au luat. Insă bine
voiți a porunci ca zăbava cea mai mică să nu să facă, ca să nu să prici
nuiască zăticnirea celor ce să îndeletnicesc în lucrarea statisticei Prinți-
Y
patului Valahi[e]i.
T
Nu este mai plăcut lucru sufletului înalt Ex. Sale, decât a vedea
această istoricească și statisticească descriere pentru Valahiia adusă la
SI
cel mai bun sfârșit, pricinuitor de nu mică mulțămire patrioților rumâni.
Aceste două cărți Preaosfinția Voastră le veți trimite prin otnoșenie
ER
la deosebita Canțelerie a înalt Ex. Sale, și iarăși prin asemenea otnoșenie,
Canțeleria după datorie le va întoarce Preaosfinți[e]i Voastre.
IV
UN
6. Ordinul circular al Mitropoliei cătră protopopi, cu instrucțiuni în
sensul celor primite prin adresele dela No. 1, 2 și 3.
« Cucernice .... 9
AL
Fiindcă din porunca înalt ex[selenții] sfale] D. depflin] împuterni

citul] Prezident] cere a să aduna prin sf. Mitr[o]p[olie] științele ce mai
TR
jos să înseanmează anume, fiind foarte trebuincioase la statisticeasca

descriere ce acum este să să facă Prințipatului Valahii, de aceea deci
poruncim cucerfniciei tale] ca fără cea mai mică întârziere adunându-să
EN
aceste științe întocmai după enstrucțiia ce ți să arată la vale, să le tri-

meți aici la sf. Mitropolie.
i-iu.—Să s[e] scrie toate bfisericile], bisericuțele, paraclisurile și schi
/C
turile, (ce vor fi de zid, iar nu și bisericile] de lemn, afară numai de va

fi vre-o biserică prea veche și cu pisanie, din cele de lemn), de cine
anume sânt 'făcute, din ce leat, și de sânt ceva Domni sau alți oameni
SI
însemnați îngropați la acele locuri, și din ce leat, cum și pisaniile ce vor

fi pă pietre puse asupra mormânturilor.
IA
2. — Să s[e] scrie toate cele mai vechi pisanii câte să pot ceti pe la
acele biserici, bisericuțe, paraclise și schituri, i pe la alte locuri, adică pe
la cișmele, clopotnițe și cruci de piatră; și acele pisanii să nu să scrie
U
BC
’) Concept scris de mâna episcopului Neofit.

*
RY
_____________ REVISTA ARHIVELOR _________ ' 95
RA
în perilipsis, ci întregi, din cuvânt în cuvânt, și în ce parte de loc al
bisfericii] să află._______________________________ ,
.3.‘ ~.Să S?rie numele Domnilor și porecla lor, deaca vor fi zu
LI B
grăviți prin vre-unile din bisferici], i numele Doamnelor și al Beizade
lelor șl orice alte cuvinte vor mai fi lângă numele lor.
4- Să sfe] scoața copii din cele obștești pomelnice numai de nu
mele Domnilor, de vor fi având acele bisferici], schiturile și celelalte.
Y
5- — Să sfe] scrie odoarele ce a dat fieșcare Domn și alții la acele/
bisferici], de să vor fi aflând. - 1
T
6. Să să însemneze cele mai vechi și mai mari clopote dupăla
SI
bisferici], de cine anume sânt dăruite, și din ce leat, prescriindu-să pisa
niile ce vor fi pă ele.
ER
7. — Să sfe] scrie orice sf[in]te moaște vor fi pela acele bfiserici] și
celelalte, și starea în care să vor fi aflând, de vor fi.
8. — Să sfe] scrie și oricâte bfiserici] din întâmplare vor fi stricate
IV
și părăsite, de când s’au părăsit sau s’a stricat, precum asemenea și pisă-
niile lor; sau, de nu vor fi pisanii, măcar o lămurită știință să sfe] iă de
când și de cine sânt zidite, însemnându-să hramul și mah.[a]l[aua] sau
UN
satul.
9- ~ Fiindcă la multe bfiserici] să găsesc pisanii scrise slovenește,
să sfe] scrie și acelea așă' cum să află, cu lămurirea veleatului și a cti
torilor.
L
10. — Orice pietre cu pisanii sânt puse la locuri cu nebăgare de

RA
seamă, precum pă lângă pridvoruri, pragurile bisericilor și la alte locuri,

și acelea toate să sfe] scrie întregi pisaniile lor și unde anume s’au găsit.
11. — Intăiu și mai făr’ de zăbavfă] să trimeți toate adevăratele hri
NT
soave, iar nu copii, ce va fi având fieșicare biserici, paraclise și schituri

atât dela cei întăi ai lor ctitori, cât și delă alți Domni, pomenitoare de
vremea zidirii sau închinării lor la alte locuri, și orice alte hrisoave vor
CE
mai fi arătătoare de vre-o vreme întâmplărilor țării, precum bătălii și

altele.
12. — Aceste prescrieri cexjnai sus s’au zis sânt neaparat trebuin
cioasă și să cer făr’. de zăbavfă] din porunca înalt ecselenții sale.
I/
De aceia să nu socotești că acest lucru este bagatel și dintre cele

obicinuite, ci să-ți [i]ei cele de aproape măsuri și să te silești ca făr’ de
S
altă întârziere să se facă întocmai după povățuirea ce ți să dă; că pentru

IA
orice greșală și întârziere ce vei face însuți vei fi in răspundere.

Iar de priimire și urmare să avem răspuns 9-
U
’) Rapoartele protopopilor din eparhia Ungrovlaliiei se află la ff. 139, 147, 148,
BC
149 și 163.
RY
7. Porunca Mitropoliei cătră mănăstiri, cerând a se trimite documen
RA
tele sau condicile de documente.
Dela Ocârmuirea Sfintei Mitropolii1)
LI B
Neapărată trebuință fiind a să vedea cele adevărate ctitoricești do
cumente dă orânduiala ce. [se] face acei2) mănăstiri, scriem iconomi[ei[
acei mănăstiri ca negreșit și cu într’adinsu să (nedescifrabil) acele documen-
turi aici la Mitropolie : uricele adevărate sau condica, de va fi pecet
Y
luită ; iar nefiind la îndămână cele adevărate, și nu va avea condică
T
pecetluită, atunci să va trimite și cea nepecetluită, fără să mai adește
iconomia vre-o altă poruncă în pricina aceasta.
SI
(Sigiliul în tuș al episcopului Neofit).
ER
No. 660. 832, Iulie .1.
8. Raportul egumenului mănăstirii Horezul cătră Ocârmuirea Mitro

IV
poliei, ca răspuns la porunca privitoare la cele cuprinse în adresa
lui Fanton de Verraion dela No. 5, cât și la celelalte puncte.
UN
Preacinstitei Otcârmuiri a Sfintei Mitro

polii a Valahii, smeritfal] arhimandrit și al
Sfintei Mănăstiri Ilorex îngrijitor.
AL
Porunca cinstitei Otcârmuiri ce mi s’au trimis dela 14 ale următo

rului, supt No. 758, împreună cu emberieclisita copiie ce s’au scos după
otnoșeniia cu No. 6 a D. pod-polcovnic gheneralicescului ștab. F'anton,
TR
cu smereniie priimindu-o, am văzut cele coprinzătoare și poruncite ca să

trimet în priimirea Sfintei Mitropolii o carte scrisă rumânește: Istoriia
Valahii până la Dăscălicătoarea Domnilor, și un calendar, în care sânt
EN
niște însemnări făcute cu însuși mâna lui Cos[tan]din Vodă Brâncoveanul,

care să găsescu în vivlioteca aceștii mănăstiri, și că fac trebuință dă a
să cercetă coprinderea lor. La care cu smerenie răspunz că, cât pentru
/C
istoriia de mai sus a Valahii. îm’ arată părintele proigumen chir Ioani-
chiie că această carte încă din zilele răp[osa]tului arhimandritului Do-
rothei să află dată la Preaosfințiilor 3) Voastre, și că nu s’au mai trimis
SI
înnapoi, pentru care, în anu trecut, când m’am orânduit aici, la cerce
tarea ce am făcut tuturor hârtiilor părintelui Dorothei, s’au găsit și dooă
IA
sineturi ale Preaosfințiilor Voastre, unul adică dă cerere și altul că s’au
’) Scris de mâna episcopului Neofit.

U
2) = acelei.
3) Sic.
BC
RY
RA
priimit acea carte acolea. Ci aceasta sa va da acum unde să cere și,
după săvârșire, să va luoa iarăși înnapoi, precum făgăduește, ca să nu
să răpue.
LI B
Iar pentru Calindarul cu însămnările lui Coș[tan[din Vodă Brân-
cov[ea]n, fiind vre-o patru-cinci trupuri din filadre, iar nu unul singur,
chibzuind mai bine, am pus ca să să prescriie acele însămnări, adunân-
du-le pă toate la un loc, pentru mai înlesnire, și săvârșindu-se a lor
Y
lucrare, făr’ dă zăbavă să va și trimite.
T
Așijderea lucrare să face și pentru celelalte cerute științe după
SI
enstrucțiia ce mi s’au trimis dala 13 alqz următorului, supt No. 732. Și,
pentrucă cu aceste dăscrieri să află lucru mult, poate să urmeze zăbavă
dă o săptămână dă zile până va luo[ă[ săvârșire; și, isprăvindu-se, să va
ER
și trimite dă loc.
Pentru aceea, dă priimire și punere în lucrare nu lipsim cu sme
renie a răspunde.
Și cu plecăciune sânt
IV 1832 Iulie 25.
al cinstitei Ocârmuiri
UN
smerit
(ss) Hrisant (?) arhimandrit] Hor[e%eOnu].
AL
9- Răspunsul primit la Mitropolie (lela mănăstirile închinate locurilor

sfinte, cu privire la documentele lor.
Cu smerită plecăcifune] închinându-ne, sărutăm sfânta dreapta
TR
Preasfinții [Tale].
Porunca Preasfinții Tale dela 14 ale următoarei luni, de supt No. 714,
cu evlavie priimindu-o, am văzut că, fiind cu dinadins voința D. înalt
EN
Ec. Săli Domnului deplin împuternicitului Prezident ca să s[e] cerceteze

documenturile tuturor mănăstirilor, cele coprinzătoare de orănduelile ctito
rilor și ale dăniașilor, Sf. Mitropolie ne îndatorează pre noi să ne silim
/C
ca în curs de puține zile să s[e] adune toate aceste documentul a mănă

stirilor grecești din Valahi[a], și, adunându-să, să facem arătare Sf[intei]
Mitropolii. Asemenea să dăm însemnare de toată suma veniturilor a fieși-
SI
căriia dintr’aceste mănăstiri pă l[ea]t 1831. La care acestea și răspun

zând, arătăm că după datorie vom îngriji fieșicare cu supunere și silință
IA
să facem precum sântem porunciți.

Fiind însă că cele mai multe mănăstiri n’au aicea aceste docomen-
turi, ci să află jos, la mănăstirile stăpânitoare; și, trebuință fiind, ur
U
mează să scriem înștiințând de porunca și cererea aceasta; și după po

runca ce vom priimi de acolo vom urmă, fiindcă să așteaptă acum și
BC
deplin înputerniciți erarhi, cu a cărora venire aici și cererea aceasta va

7
RY
RA
luă cuviincioasa sa săvârșire. Și avem cinste, cu cel mai adânc respect, a
ne însemnă mai jos ai Preasf[in]ț[iei] Vfoastre] fii în H[risto]s și prea
plecate slugi.
Igumenii mănăstirilor grecești: Hrisopoleos Davrentie; Igumenu
LI B
sf. G[ol]g[ote] Gavriil, pentru mănăstirile sf. Mormânt; Gherman Ivireanu
și exarh, și pentru mănăstirea Cotroceni ; Sinesie Apostoleanu, și pentru
Slobozia și Căscioara; Teodosie ig[ume]n mănăstirii Mihaiu Vodă; Ioachim
Y
igumenu Mărginean; Ierotheiu arhimandrit Sf. loan; Anthim ierodiacon
Stavropoleanu; Ambrosie Văleanu; Athanasie arhimandrit Spiridoneanu !
T
Grigorie iconomul al bisericii Grecilor; Cliiprian Focșeneanu; Iacov Bă-
SI
neanu ; Partenie Bredeanu ; Sofronie Nuceteanu ; Stratonichie Dedu-
leșteanu J). 1832 Iulie 18. *
ER
10. Adresa oeânnuirii Mitropoliei elitră episcopul Ilarion al Argeșului,
cerându-se manuscrisul cu «învățăturile lui Neagoe...».
IV
Ocârmuirea Sf. Mitropolii
a Ungrovlaliii.
UN
No. 757.
Anul 1832 luna Iulie 14.
București.
Preasfinții Sale fratt lui Argeșiu, chir
Ilarion *2).
L
RA
Dintr’această alăturată copie ce s’au scos după otnoșănia a D[lui]

pod-polcovnic gheneralicescului ștab, Fanton, cu No. 5, pe largă pliro-
forie să va da frății tale, pentru care vă scriem ca fără întârziere să ne
NT
trimeți ceruta carte, ca să dăm și noi unde să cere.

Să trimete frății tale și doă copii ce s’au făcut din partea Mitro
poliei] : una către igumeni și alta către protopopi, după care vei da și
CE
frățiia ta porunci în eparhi[a] frăției tale făr’ de zăbavă.
11. Idem, cătră episcopul Buzăului, pentru documente ș. c. 1.

Către Buzău 3)
I/
Dintr’această, alăturată copie după poruncile ce s’au dat din partea

S
Sf. Mitropfolii] cătră prot[o]p[opi] și ig[u]m[en]i, să va da Preaosfinții

[tale] îndestulată pliroforie de cererea ce să face. Pentru care scriem
IA
frății tale ca întocmai urmare să s[e] facă și din partea Preasfinții [tale].
Insă să vă fie știut că la mănăstirile cele mai mari, adică unde să orân-
U
’) Traducere după originalul scris grecește. (V. f. 129 și 130).

BC
2) Concept scris de episcop. Neofit.

s) Idem.
RY
. _______ _________ REVISTA ARHIVELOR________ - 99
RA
duesc ig[u]tn[en]i cu cărți domnești, s’au trimis porunci de aici dela Sf.
Mitr[o]p[olie]; iar pentru schituri, biserici și celelalte, să va face urmare
de către Preasf[in]ț[ia] [ta]. >
LI B
833 Iulie 20.
țS I No. 816.
12. Răspunsul episcopului Ilarion al Argeșului cătră eârmuitorui Mitro
Y
poliei. | .|,1
Prea Sfinției Sale Cârmuitorului Sfintei
T
Mitropolii fa] Valaliiei.
SI
Am priimit cu cinste scrisoarea PrdS Sființiilor Voastre dela 15 ale
următoriului Iulie, supt No. 757, împreună- cu izvodul poruncilor cătră
ER
protopopi, pentru catagrafiile ce să cer a să face pentru bisearicile, para
clisele și schiturile ce vor fi de zid, care s’au și pus în lucrare cu darea
poruncilor.
IV
Insă Preasfințiia Voastră îm’ scrieți că doao copii mi să trimit după
izvoadele poruncilor : una cătră prot[opo[pi și alta cătră igumeni. și cu
UN
adevărat doao am priimit, dar amândoao scriu tot cătră prot[opo]pi și
tot cu o coprindere; ci să cunoaște că din greșală s’au pus așa; și, cu
toate că eu am scris protopopilor ca să urmeze și la mănăstiri ca și la
celelalte, dar, de va fi porunca într’alt chip, mă rog să mi să trimiță
L
acel izvod.
RA
Am văzut și ceale însemnate în deosebită copie după otnoșăniia a

D. pod-polcovnic gheneralicescului ștab, Fanton, coprinzătoare că înalt
Excelențiia Sa Deplin împuternicitul Prezedent al Divanurilor Prințipa-
tului face cerere de o carte a lui Neagae Vodă, ce iaste foarte trebuin
NT
cioasă a să trece la statisticeasca și istoriceasca descriere a Valahiei, ca

să o trimiț a să da prin Prea Sfințiia Voastră, și în urmă iarăși cu asea-
menea mi să va trimite, precum și de Prea Sfințiia Voastră mi să scrie.
CE
Pentru această carte mi s’au fost făcut cerere și aici, la venirea

Exelinției Sale, dar nu am dat-o, că nu o aveam, fiind la București. După
aceaia, scriind, mi-au trimis-o, (căci voiam a scoate un perilipsis dintr’însa).
I/
• Acum de vreame că urmează trebuința aceasta, iată o trimiț Prea

Sființiilor Voastre ca să să dea, și la vreame iarăși prin Prea Sfințiia
S
Voastră mi să va trimite, fiind odor al Sfintei Episcopii între cealelalte

odoară.
IA
De a căriia priimire mă rog să mă învrednicesc de cinstit răspunsul

Prea Sființiilor Voastre.
1832 Iulie 23.
U
. _ _________ - (ss) Ilarion Argeș.1)

BC
') Urmează răspunsul dela Mitropolie, cu înștiințare că s’a trimis cartea lui
F. de Verraion. (V. f. 141).
RY
RA
13. Altă scrisoare a episcopului Ilarion.
«■Prea Sfinției Sale Părintelui Cârmuita-
viului Sfintei Mitropolii [a] Ungrovlahiei.
LI B
Cu cinste am priimit și altă otnoșănie a Prea Sființiilor Voastre
dela 5 ale următoriului Avgust cu No. gag, și am văzut ceale scrise, că
voința înalt Exelenției Sale iaste a să vedea coprinderea tuturor ctito-
Y
riceștilor testamenturi și docomenturi ce vor fi având fieșcare mănăstire,
T
și cumcă, după poruncile date de mai nainte dela cealelalte mănăstiri,
s’au trimis dela unele condicile, dela altele însăși hrisoavele, rămâind
SI
, numai pe scaunele arhierești ; scriindu-mi-să ca să trimit și eu orice tes-
tamenturi și docomenturi va fi având Episcopiia Argeșului. La care răs-
ER
punz că aceste sineturi, fiindcă pentru greotatea lor și siguranțiia, nu
să pot trimite nici cu expedițiia, nici cu fieșce om. După praznicul Sfintei
Episcopii, cu om sigur înadins să va trimite condica, în care sânt trecute
IV
ceale ce să află. Și deaca protopopii vor fi isprăvit și vor aduce și ceale
după afară ale besearicilor i ale crucilor de piatră și ale cișmelelor pi
UN
sanii, precum sânt porunciți, să vor trimite și acealea după poruncă.
De aceasta nu lipsiia.
1832 Avgt 14.
L
(ss) Ilarion, Argeș.

RA
14. Altă scrisoare a opise. Ilarion cătră epise. Neofit, anunțând trimi
terea condicii de actele episcopiei, și arătând greutățile ce întâm
NT
pină cu descifrarea inscripțiilor slovenești.
Prea Sfinției Sale Părintelui Cârmuito-

CE
rului Sfintei Mitropolii Ungrovlahiei.

Ea răspunsul ce am făcut Prea Sfinției Voastre prin otnoșăniia dela
14 ale următoriului Avg[us]t, am arătat că, după praznicul Sfintei Epis
copii, cu om sigur înadins să va trimite condica în carea sânt trecute
I/
sineturile Sfintei Episcopii. Deci întâmplându-să venirea Dumnealui dof

torului Teodosie aici, și acum întorcându-să înapoi, iată o trimit cu însuși
S
Dumnealui; de a căriia primire mă rog de prea cinstit răspuns.

IA
Iar pentru pisănii și altele ce vor mai fi, să vor trimite după ce
vor veni și ceale după afară, după scrierea ce fac protopopii.
1832 Avgust 18.
CU
(ss) Ilarion. Argeș.

X
RY
_____ _________________________ REVISTA ARHIVELOR__________________ 101
RA
\ reraea fiind scurta dela darea poruncilor până la praznic[ul]
Epis[o[p[iei], n’au putut prot[o]p[opii] să isprăvească pisăniile; și trebuesc
crezuți, mai vârtos fiind unile scrise slovenești, cu care nu știu ce vor
LI B
alege până la urmă. Că și eu de atunci mă căznesc să deșifrez unile
dintr’ale Episc[opiei] și nu pociu să le dau în rost. încât am hotărât așa:
să le trimiț cum voiu putea să le scoț pă hârtie,.
Fiind gata și condica Berislăveștilor, să trimite și aceasta cu acestași
Y
ocazion sigur i).
T
15- Adresa Secretariatului Statului cătră Ocârmuitorul Mitropoliei Un-
SI
grovlahiei, tot iu privința adunării documentelor.
ER
Secretariatul Statului.
Anul 1832 Septembrie 6.
No. 1779.
București.
IV
Preaosfinției sale părintelui otcărmuitorul
Sfintei Mitropolii.
UN
Raportul Preasfinții voastre cu No. 931, împreună cu alăturatele pă
lângă dânsul prescurtări după ctitoriceștile documenturi ale mănăstirilor
pământenești s’au supus la cunoștința înalt Ecselenții Sale D. Deplin
AL
înputernicitului Prezedent. Dar, fiindcă în pomenitul raport să coprinde

cum că mai sunt și alte mai mici mănăstirioare i schituri, cari sunt în
chinate metoașe la spitalul Sfântului Pantelimon i alte locuri, ale cărora
TR
documenturi neadunându-să până acum de Dumn[ea]lor epitropii, vă aflați

cu îngrijire ca îndatăce le vor aduce la Sfînta Mitropolie, să să facă ase
menea urmare cu prescurtarea lor, și fără zăbavă le veți supune la cu
EN
noștința înalt Ecselenții Sale împreună cu ale Sfintei Mitropolii i ale

Episcupiilor. Secretariatul Statului, din poruncă are cinste a da în cu
noștința Prea Sfinții Voastre ca fără zăbavă să să trimiță și acelea, fiind
/C
trebuincioase.
Secretarul Statului (ss) Barba Știrbei*2').
SI
IA
U
') Urmează și alte scrisori. (V. ff. 161, 166 și 177, ac. ms.).
BC
2) V. conceptul răspunsului, la f. 168.

RY
16. F. (le Verraion serie episcopului Neofit să deă lui Al. Lezviodax
RA
manuscriptul cu «învățăturile lui Neagoe..».
•FANTON DE VERRAION.
LI B
No. 28.
București.
Ocârmuitorului SffinteiJ Mitropolii a Va
lahii, Preaosfințitiilui Neofit, episcopul Râm
Y
nicului, Noului Severin.
T
La otnoșeniia cu No. 859 din 28 a curgătoarei luni, am cinste a
SI
răspunde, împreună și a mă rugă cu plecăciune ca cartea răposatului
Neagoe Voevod, ce s’au luat dela Preasfințiia Sa Episcopul de Argeși,
ER
să să deă supt iscălitura Dum[nea]lui Alexandru Lezviodax1).
(ss) Pod-polcovnic, Fanion de Verraion.
IV
17. F. de Verraion indică măsurile luate pentru siguranța actelor de
puse și restituirea lor în ordine.
UN
FANTON DE YERRAION.
No. 29.
AL
București.
Ocârmuitorului Sf. Mitropolii a Valahii,
Preaosfințitului Neofit Episcopul Râmnicului,
Noului Severin.
TR
Spre depărtarea și a celui mai mic presupus de vre-o pierdere a

vre-unui hrisov sau document tainică hârtie, din cele ce s’au luat sau
EN
să vor luă dela Sfânta Mitropolie, s’au alcătuit o condică, în care, dupăce
să trec pe rând luatele hrisoave sau alt oarpcarele document, cu arătare
supt a cui iscălitură s’au luat și dela cine, apoi împotriva fieștecăruia
/C
cere trebuința a să iscăli cel ce îl va priimi înnapoi.

Rog încă cu plecăciune pe Preaosfinția Voastră ca să binevoiți a
porunci spre a să iscăli împreună cu îngrijitorul vivliotecii Sf[intei] Mi
tropolii și alt cinovnic mai cunoscut obștii.
SI
Pe alângă aceasta mai adaog a mea rugăciune ca, prin otnoșenie,

să înștiințați pe deosebita Canțelerie a înalt Ex. Sale D-l[u]i deplin împu
IA
ternicitului Prezident al Divanurilor Prințipaturilor de numele, boeria și

porecla acelor ce să vor orândui spre a să iscăli în pomenita condică.
U
_____ (ss) Pod-polcovnic, Fanion de Verraion.

BC
>) Adeverința lui Lezviodax, la f. 114,

RY
18. F. de Verraion restitue Mitropoliei hârtiile și condicile primite.
RA
FANTON DE VERRAION.
No, 86.
LI B
Anul 1832, Noemvr. 22.
București.
Otcârmuitoriilui Sfintei Mitropolii, Prea-
Y
osfințztului Neofit, episcop al Râmnicului
și Noul Severin.
T
Fiindcă dela Sfânta Mitropolie, supt iscălitura D[u]m[nealu]i Ale
SI
xandru Geanoglu Lezviodax s’au luat câteva hrisoave și condici, din
care unele s’au triimes mai ’nainte, și de primirea lor s’au iscălit în
ER
condică log[o]f[ătul] Ioniță și D[u]m[nealu]i pitarul Ioan Băscoveanu, iar
altele să trimăt acum tot prin D[u]m[nealu]i Lezviodax.
Mă rog cu plecăciune Preaosfințiilor Voastre să binevoiți a poronci
IV
spre a să primi și aceste de pe urmă triimisă hărții și condici, iscălin-
du-să priimitorii atât în condica Canțelerii, cât și în câte unul din alătu
UN
ratele catastișe, rămâind la Sf[ân]ta Mitropolie iarăș câte unul aseminea
iscălit de D[u]m[nealu]i Alexandru Lezviodax.
Pe lângă aceasta nu veți lăsa Preaosfinția Voastră de a mă înștiința
întăiu de numele și porecla și boeria cinovnicilor ce ați rânduit ca să
L
priimiască atât cele de mai ’nainte întoarse hârtii, cât și aceste de acum,
RA
și, al doile, de hrisoavele sau alte hârtii ce au rămas încă nepriimite de

Sfânta Mitropolie, din cele luate supt iscălitura D[u]m[nealu]i Lezviodax.
(ss) Pod-polcovnic, Fanton de Verraion.
NT
19. Răspunsul dela ocârmnirea Mitropoliei Ungrovlahici, tot în privința

primirii înapoi a hârtiilor și condicilor de documente.
CE
Otcârmuirea Sfintei Mitropolii

a Valahii,
No. 1336,
1822, Noemv. 24.
I/
București.
Visocoblagorodnii Sale Domnului Pod-
polcovnicului gheneralicescului ștab, Fanton
S
de Verraion.
IA
La otonoșenia Visocoblagorodnii Voastre din 22 Noemvr. No. 85,

Ocârmuirea Sfintei Mitropolii are cinste a răspunde că : câte condici în
U
No. de . . s’au luat dela această Mitropolie supt iscălitura D[u]ra[ealu]i

Alexandru Geanoglu Lezviodax, asemenea și hrisoave i alte hârtii docu-
BC
RY
mentalnice s’au priimit toate înapoi întru întregime; însă condicile după
RA
alăturat catastih care este iscălit de D[u]m[nealu]i pitarul Ioan Bâșco-
veanu oprindu-să la delile Sfintei Mitropolii i alt asemenea catastih iscălit
de D[u]m[nealu]i Lezviodax. Iar pentru darea în priimire a celorlalte hri
LI B
soave și alte documentalnice hârtii, s’au iscălit în condica deosebitei
Canțelerii 1 [o]g[o]f[a]t[ul] Ioniță, îngrijiitorul vivliotecii Sfintei Mitropolii,
și D[u][nealu]i p[i]t[a]r[ul] Ioan Bâșcoveanu.
Alte hârtii sau condici nici un fel dela această Mitropolie supt iscă
Y
litura D[u]m[nealu]i Lezviodax nu s’au mai luat, afară numai de cartea
care să numește Pravila Mare și de doă anaforale întărite de Domni;
T
însă una pentru dezrobirea rumânilor 0 cu leat (lipsește) și alta pentru
SI
2).
(întrerupt) *
ER
20. Urmează un «Catastih coprinzător de condicile mănăstirești
ce s’au luat la Deosebita Canțelerie dela Sf. Mitropolie a Valahii...»
și s’au restituit de Al. Lezviodax» 3). Bl cuprinde :
IV
1) Condica mănăstirii Motrului, în care sunt trecute hrisoave dom
UN
nești, cărți de judecată, zapise de danii de moșii, vii și robi, 256 file.
2) Idem a mănăstirii Arnota, 469 f.
3) » a Sfântului Spiridon Nou din București, 363 f.
4) » mănăstirii Dealului, 139 f.
AL
5) » » Câmpulung, 518 f.
6) » » Strehaia, 130 f.
7) B x Horezului, 725 f.
TR
8) Trei condici ale mănăstirii Bistriții, 1000 și 588 f.

9) Cinci condici ale mănăstirii Vieroșul, 137, 151 și 147 f.
EN
/C
SI
IA
’) E vorba de reforma lui Constantin Mavrocordat.

U
2) E un concept al episcopului Neofit.

’) V. f. 183.
BC
RY
RA
O SCRISOARE DIN ANUL 1853
Ă PROFESORULUI NIFON BĂLĂȘESCU
LI B
CĂ1RĂ ORIOORE GHICA, DOMNUL MOLDOVEI
DE
"ALEX. BĂLEANU
Y
PROFESOR
ARHIVAR LA ARHIVA STATULUI, IAȘI
T
SI
Reorganizarea școalelor în timpul domniei destoinice a lui Barbu
Știrbei reorganizare în felul că se înființase pe deplin un curs supe
ER
rior al învățăturilor în limba română — dă îndemn multora dintre profe
sorii de seamă de atunci să-și ia asupră-le prelucrarea de manuale, a
căror lipsă se simțiă atât de mult. Intre profesorii aceștia era și Nicolae
IV
Bălășescu, în urmă părintele Nifon Bălășescu, — profesor de teologie la
Seminarul Central din București și autorul gramaticei, tipărite întâiu la
UN
Sibiu în anul 1848 pentru seminarul lui Șaguna, și apărută în a doua
ediție la 1850, și al marelui dicționar greco-român, încredințat, pentru a fi
dus la capăt, librarului-editor Gh. Ioanid i).
Incredințându-i-se, în anul 1842, de cătră Domnitorul Alexandru
L
Chica lucrarea unui dicționar latino-român, îndemnat de o sfântă datorie

RA
către națiunea sa și însuflețit de folosul ce avea să izvorască dintr’o ase

menea carte, întreprinde scrierea ei, lucrând cu «mare râvnă și osârdie,
cu nespusă răbdare și scumpă luare aminte» și ajungând cu lucrarea
NT
până la jumătate.
Alexandru Ghica îndepărtat din domnie, urmașul său Gheorghe
Bibescu fu așa de «mărinimos» că încuviință continuarea lucrării acestei
cărți așa de folositoare. La anul 1846 o pune sub tipar la Sibiu — tipo
CE
grafia Hochmeister 2), apărând din ea 2 broșuri, cam a 6-a parte din tot.
Deși evenimentele anului 1848 l-au lipsit și de al douilea protector
mărinimos ca și «de averea și starea sa», nu s’a descurajat, ci, pe deplin
I/
convins că dicționarul început este «un lucru bun și foarte trebuincios

națiunii române» și cu credința că «orice i s’ar împotrivi, Dumnezeu tot
S
îl va ajută să iese la lumină», s’a întors «după încetarea rezbelului în

IA
’) Pentru toate acestea vezi N. Iorga, Ist. literaturii române în secolul XIX, III,
pp. 103—104.
U
2), Vezi șLN. Iorga, Viața și Domnia lui Barbu Știrbei, II, în Analele Acade
miei Române pe 1905, p. 106.
BC
RY
Transilvania» iarăși în Tara Românească cătră noul Domnitor, Barbu
RA
Știrbei, «expunându-i toată curgerea pricinei cu această carte».
Vodă Știrbei îi acordă un ajutor ’), pe care Bălășescu găsindu-1
neîndestulător, își îndreaptă privirile spre Voevodul moldovean Grigorie
LI B
Ghica «ferbinte doritoriu de tot binele și fericirea poporului» său,
scriindu-i și cerându-i sprijinul pentru a duce la bun sfârșit lucrarea în
cepută.
Considerând că este o datorie sfântă ca, ori de câte ori avem pri
Y
lejul, să ne amintim de aceia cari n’au cruțat nimic din aceea ce le-a
T
stat în putință pentru a folosi cât mai mult nației lor, să căutăm a le
află activitatea și a le recunoaște adevărata valoare, dăm publicității
SI
scrisoarea din care vibrează la fiecare rând un cald patriotism și o ne
mărginită grije de cultura poporului, căruia aparținea profesorul, care
ER
dacă, din împrejurări independente de voința sa, n’a putut duce la capăt
opera începută, și-a încheiat bine, prin terminarea frumoasei lucrări a
dicționarului greco-român, o carieră de profesor, care ținuse douăzeci
IV
de ani *2).
UN
Una din cele de întâia trebuință unei nații în sfera literatureî este
L
Dicționariulu limbei sale. Toate națiile aii aseminea dicționariu bine lu
crata și dată în mânile școlariloru și a altoru literațî. Această carte din
RA
nenorocire până acum în limba română nu este, căci de au și fost vre-o

câțiva bărbați foarte învățați români precum: G. Șincai, Clain, Coloși,
Petru Maiorii, carii au venită la această idee mântuitoare, ba au făcut și
NT
ceva încercări, dar încă ostenela loru din mai multe fatale întâmplări au
rămașii fără rezultată.
De această nenorocire în sfera cultureî și a literatureî naționale
CE
române pătrunsă fiind M. S. fostulii Domn ală Tării Românești Alexandru

D. Ghica, ca cunoscută protectorii ală literatureî române, încă la anul
1842, mie umilită subscrisului, ce mă aflam profesoră de teologhie în
I/
centralul seminaritt din București, au binevoită a-mi încredința lucrarea

unei aseminea cărți, adică Dicționarulu Latino-Romana. Eu îndemnată Sau
S
mai bine chiemată de această sfântă datorie cătră națiunea mea română,
pe lângă toate greutățile unui așa de ostenitoriu lucru, dar însuflețită
IA
de folosulu ce. are să izvorască dintrânsulu, am întreprinsă, scrierea

acestuia, și lucrând la dânsul cu mare râvnă și osârdie, cu nespusă răb-
U
') N. Iorga, Op. cit. p. 107.

BC
2) N. Iorga, Zsl. literaturii române, sec. AIA, III , p. 104.

RY
________________________________ REVISTA ARHIVELOR 107
dare și scumpă luare aminte, dorindu a aduce această jertfă pe altariulu
RA
nației mele, ajunseiă cu lucrarea lui în manuscriptu până la jumătate.
Insă iată o mare nenorocire că cu depărtarea M. S. Domnului cartea
rămasă fără de patronii. Dar însă următoriulă său în Domnie, M. S. Gheor-
LI B
ghie D. Bibescu, fu așa de mărinimosu în cât conțălesii (sic) cu răposatulu
întru fericire Mitropolitulu Tării Românești, Păr. Neofită, lucrarea cărții
aceștia atâtu de folositore o încuviință și porunci a se tipări cu chel
tuiala din casa școaleloră, și așa spre acest scop la a. 846 mă trimiseră
Y
înăuntru (sic) ca într’o tipografie solidă să o puiu sub tipariu. Eu aflaiu
T
la Sibiu tipografia lui Hochmeister, cu care învoindu-mă închieiă contrac-
tulu aici sub A. alăturată și-î dădui 1000 fior, argint înainte, după cum
SI
mărturisește adeverința sub B. și puindu-o sub tipariu, dintr’ânsa au și
eșitu 2 broșuri cam a 6-a parte din totă, și până acum ar fi eșitu opulu
ER
întregii, dacă tristele evenimente din anii.848—849 nu l’ar fi împiedicată,
cându eă nu numai și pe al doilea rândă de protectorii aî cărții aceștia
i-am perdutii, dar și totă starea și averea mea câștigată cu multă oste
IV
neală în restimpă de 20 ani, împreună cu bibliotica și manuscriptele mele
cele scumpe, mi s’au făcut jertfă furiosei turbări revoluționare din Tran
UN
silvania, o pagubă cel puțină de 25000 fl. c. m. ori 5000 # așa în câtu
în toată privința amu rămasă lipsită de tote, afară de nădejdea în D[um-
nejzeă, căci deși tote aceste pedici și nenorociri mi s’au întâmplată, eu
totă nu m’am descurajată, știindă bine că această carte este ună lucru
L
bună și forte trebuinciosă întregii națiuni române și de aceea [î]mi plăcu

RA
a crede că deși tote elementele lumei aceștia i s’ar împotrivi, [Dunr

nejzeă totă o va ajuta să vadă lumina. Și așa la a. 1850 după încetarea
resbelului în Transilvania, mă întorseiă iarăși în Tara Române[a]scă cătră
NT
M. S. cehi de acumii stăpânitoră Domnulu Bărbii D. Știfbeiu, căruia espu-

nându-i totă curgerea pricinei cu această carte, iar M. Sa cunoscândă că
spre darea ei la lumină se cere însemnătoriă ajutorii! prin Apostilulă
CE
său din 24 Martie 1851 No. 1387 binevoi a prenumăra la ea din partea
guvernului pentru 1000 ecsemplare, mai urmându prenumerația și la alte
particulare fețe în țară.
Tote acestea cu umilință aducându-le la cunoștința înălțimei Vostre,
I/
ca la un Domnă ferbinte doritoriă de totă binele și fericirea poporului,

ce cârmuițî și ca un protectoru al științeloră și a culturei limbei române,
S
carele pe de o parte bine cunoșteți de câtă folosă și neapărată trebuință

este acest Dicționariu Româniloru și mai vârtoșii tinerimei scolastice
IA
care acum în tote părțile învață limba latină; iar pe de alta bine puteți
U
') Este a se înțelege florini (gulden) în monetă '.convențională («Conventions-

Miinze») în valoare de 5000 galbeni. A. B.
BC
RY
judeca, că ce cheltueli mari se cerii pentru tipărire acestui opu până la
RA
totala lui desăvârșire (cela puțină 2000 #) — cu totă umilința îndrăz-
nescu a ruga bunătatea înălțime! Voastre să binevoiți a porunci ca și
din partea guvernului moldavă să se facă aseminea ajutoriă numite!
LI B
cărți «Dicționariului Latino-Rovnânu» după programa aici alăturată, cu
atât mai vârtos că cassa din care se va da acestu ajutoriă n’are să perdă
nimica, căci câtă va da afară pe dânsulu, totu atâta va și incasa înapoi
dela connaționaliștii moldoveni și mai vârtosu dela tinerii școlari, carii
Y
așteptă cu sete eșirea lui lă lumină.
T
Iar numele înălțime! Voastre pentru această facere de bine întrege!
SI
națiuni române va rămânea în veci neștersă și cu plăcere pomenită în
inimile tuturoră literațiloră români.
ER
Alu înălțime! Voastre cel maî smerită și credincosu supusă.
Nikon BXlXșescu
PROFESOR
IV
Rezoluția Domnului. Sfatul nostru extrfaordinar] va înființa o listă
UN
de prenumerație întru cari Guvernul va prenumera un număr de exem
plari pentru scoatire la lumină acestuea lexicon latino-romdnu care va
fi de mare folos și va înavuțâ deplin limba țării noastre ce are trebuință
de a fi curățâtă și înbogățâtă în destul. în 24 Iuli 1853.
AL
(ss) Grigorie Ghica Voevod.

TR
(Urmează încuviințarea Sfatului extraordinar).

(Arhivele Statului, Iași, Dosar No. 3543, opis 2013. Secretariatul de Stat).
EN
/C
SI
IA
U
BC
RY
RA
H E R î E
LI B
DE
D. MOTOTOLESCU
PROFESOR LA ACADEMIA DE DREPT DIN ORADRA-MARE
Y
Știința a făcut în secolul nostru mari progrese, de când învățații
T
părăsiră ideia de-a duce la desăvârșire aprofundarea unei singure științe,
SI
înlăturându-le pe celelalte, cari erau în strânsă legătură cu cea supusă
analizării.
ER
Cercetările limbilor supuse metodei comparative ne învață, că nea
murile indo europene sunt înrudite, sunt frați, născuți din aceiaș mamă,
crescuți în aceiaș leagăn, oblăduiți de scutul ei, au putut să se desvolte
în state ca popoare cu instituții aparte. IV
Rezultatul strălucit, dat de metoda comparată, aplicată la cerce
tarea limbilor făcu pe învățații secolului nostru, s’o aplice și la alte
UN
științe ; astfel, juriștii cari credeau că dreptul roman până la începutul
secolului nostru eră aproape unicul obiect de îndeletnicire științifică și
care opri cu totul atenția juriștilor asupra vechilor așezăminte și obiceiuri
naționale, asupra vieții politice și juridice, asupra științii dreptului altor
L
popoare ce fură date uitării, de când cu recepționarea și punerea lui în

RA
practică, văzând, că s’au ivit în decursul secolului nostru, lucrări rela

tive la dreptul indic, mozaic, scandinavic, lituan, polon, rus, au trebuit
să introducă și-n jurisprudență metoda comparativă, care lărgi sfera
NT
doctrinei juridice și la știința dreptului popoarelor înrudite tulpinei

indo-europene.
Comparându-se studiul vechiu al dreptului, constatăm că multe po
CE
poare destul de deosebite au avut regulile de drept în desvoltarea juris-

prudenței foarte apropiate. Dovada reiesă din aceia, că regulile de drept
cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai simple și mai înrudite, fiindcă
sistemul de viață eră mai simplu și mai asemănător în aceia epocă, când
I/
s’au născut regulile primitive ale dreptului.

Evoluția juridică a popoarelor ne arată, că unele instituții cu cât
S
sunt mai vechi, cu atât sunt mai grele de studiat. E adevărat; că unele
IA
din ele, cari la nașterea popoarelor erau comune, se găsesc intacte la unele
popoare, însă la altele nu s’au desvoltat în deajuns, la altele însă, s’au
transformat în așă mod, în cât și-au pierdut cu totul forma primitivă,
U
devenind astfel imposibile juriștilor de studiat, dar dacă li se va aplică

metoda comparativă, studierea lor va fi mai lesnicioasă și mai rodnică.
BC
RY
RA
După cum filologii în cercetările limbilor se îndepărtară dela com
pararea flexiunilor gramaticale numai cu a limbilor clasice, și adoptând
metoda comparativă și aplicându-o la cercetarea limbilor germanice,
LI B
slavice și sanscrite au putut să deslege multe flexiuni neexplicate și să
reconstruiască unele limbii necunoscute în deajuns, tot astfel și juriștii
în studierea dreptului s’au îndepărtat dela studierea unor instituții, numai
ale unor popoare, ci adoptând metoda comparată, le-au supus comparării
Y
cu instituțiile similare găsite la popoarele născute din ramura indo-euro-
peană.
T
Este adevărat, că aceasta nouă îndeletnicire a doctrinei comparate
SI
nu a fost apreciată în adevărata ei valoare, pentrucă cercetările dobân
dite până ’n prezent nu au dat rezultate strălucite, deși ele sunt mult mai
ER
solide decât rezultatele câștigate dela școala istorică.
Literatura dreptului vechiu românesc este streină cercului studiilor
juridice comparative și iată de ce: acei, ce-și făcură studiile în Frănța
IV
și în Italia se mulțumiră să introducă instituțiile acelor țări, sperând
astfel că le vor utiliza în folosul patriei, neglijind cu totul cercetarea
dreptului românesc, care servi de călăuză strămoșilor noștri în decurs de
UN
mai multe secole.

Noi avem îndoita datoria de-a scoate la iveală lupta Românului
pentru drept, mai întâiu, pentrucă un sentiment natural ne împinge să
AL
cunoaștem viața strămoșilor, cea plină de învățături pentru urmași; și ’n

rândul al doilea, pentru următoarele motive științifice: istoria culturii
unui popor nu se poate înțelege fără istoria dreptului, pentrucă dreptul
TR
înrădăcinat din vechime în inima unui popor, explică în parte situația

psihologică a poporului, și pentrucă, prin scoaterea la iveală a istoriei
dreptului, aducem un serviciu imens încercărilor comparative și ca re
EN
zultat filologic, istoric și filosofic.

Pentru studierea istoriei dreptului vechiu românesc mă voiu servi
de metoda dreptului comparat, pe care o voiu aplica la analizarea insti-
/C
tuțiunei ce-mi propun s’o cercetez.

Pentru acele clase, cari trăesc nemijlocit din lucrarea pământului,
fiecare palmă de țarină are o însemnătate exagerată și este apărată în
caz de încălcare cu-o violență nespusă, pentrucă fiecare om simte lo
SI
vitura, ce se aduce mijloacelor sale de subzistență, ca o lovitură îndreptată

în contra persoanei sale și mai cu seamă țăranul, al cărui trai este atât
IA
de lipit pământului. Dacă considerăm, că în vtemile mai de mult, mai

fiecare Român era țăran, în înțelesul acel al cuvântului de posesor de
pământ și dependent în traiul său de roada pământului, nu ne vom mira,
U
dacă vechile acte procesuale' cuprind în majoritatea lor revendicări de

BC
proprietăți, de moșteniri și de hotare.

RY
RA
In hrisoavele moldovene găsim pomenindu-se cam pe la începutul
secolului al XVdea și continuându-se până către finele celui al XVII-lea,
instituțiunea juridica, purtând numele la început de «zavescă», apoi rare
ori «legătură» și-n cele mai multe hrisoave de «herâie» cari numiri în
LI B
fond aparțin uneia și aceleiași instituțiuni, numită «herîie», înrudită
întru câtva cu «sacramentum» din dreptul roman; «rcapazaraôX?;» din cel
grec, «vdani» din cel ceh; «zaktad» din cel polon, «wdawszczyzna» din
cel lituan; «uzdanija» din cel sârb; «wette» din cel german.
Y
Numirea slavă de «zavescă» *), sub care o aflăm în hrisoavele din
T
începutul secolului al XV-lea, a intiat în practica moldoveană odată cu
SI
Introducerea diplomaticei lituano-rusă în cancelaria domnească.
Deși hrisoavele secolului al XlV-lea nu o menționează, fiindcă conți
nutul lor se referă mai mult la confirmări și hărăziri de moșii, decât la
ER
procese de revendicări și moșteniri, totuș credem, ca această instituțiune
a existat și în decursul acestui secol, de oarece un hrisov emanat din
cancelaria lui Iliaș și Ștefan din anul 1432, menționează cuvântul «za
IV
vescă», ceeace dovedește în deajuns că numirea s’a încetățănit de tim
puriu în Moldova.
UN
Diplomatica moldoveană suferi în decursul timpului modificări, prin
aceia, că numărul diacilor cari cunoșteau limba medio-bulgară se împu-
țină și odată cu ei, începu și dispariția expresiilor juridice, întrebuin
țate în hrisoavele eliberate zilnic din cancelarii. Dar, pe nesimțite fură
AL
înlocuite cu cuvinte românești, cari corespundeau întocmai terminilor

tehnici dispăruți ai instituțiunilor rămase.
Către a doua jumătate a secolului al XVI-lea surveni o schimbare
TR
neașteptată în denumirea instituțiunii «zavesca». De unde, pană la această

dată hrisoavele o utilizeaseră sub această numire, dela această dată până
la dispariția ei din practica juridică, o găsim înlocuită cu numirea ro
EN
mânească de herîie 1 2). Probabil, ca numirea de herîie deriva dela chita'n-

1) Numirea zavescă este slavă și vine dela 3aB'I;CXT, format dela verbul
/C
3aB'bCHTH, npUB'hCIITH, în înțelesul de a lipi, atârna ceva de un lucru, adică peceata

sau altceva; cf. Sachmatov, verb. 3aBLlITH_.
I. Bogdan, Documentele lui Ștefan cel Mare, Buc. 1913, voi. II, pag. 597 :
saBicica, 3aBX3Ka, 3aBh3CKa, 3aB£3CKa, rus. 3aBa3Ka = legătură.
SI
2) Fermiu ferii, feriin, ferei, ferein, ferăe, ferăi, ferăiu, ferăeiu, ferâîa, ferâiu
fărăe fierâia fierăiu,’ fierăi, herăe, herău, herăia, hierăia vin dela fierul, ce se
IA
puneă pe zapise, întâi în formă de peceți, atârnate, sau legate cu șnur de mătase -
3aBi3aTH-3aB2i3aTn-Ă7to5stV, ligare — sau «pnBtCBTH, mai apoi aplicat pe chitanța
CU
A derivă herîie din cuvântul turcesc - veresi = credit, datorie, care dădu
vire, vera, în limba bulgară veresija, română veresie, greacă pepe^S, ȘepsSL
RY
țele ce se eliberau de Voevozi sau rare ori de logofătul cel mare părții
RA
câștigătoare în proces, pentru suma depusă la cancelaria domnească, ca
zălog a împiedicării redeschiderii din nou a procesului de către partea
pierzătoare.
LI B
Chitanțile purtau sigilul domnesc, ce se imprimă sau se atârnă în
formă de peceți, legate cu șnur de mătase, după cum se constată din
hrisoavele secolului al XV-lea și XVI-lea.
* * *
Y
Literatura juridică este foarte săracă cu privire la explicarea acestei
T
instituțiuni; cauza este că cea mai mare parte din material se află re
SI
dactat în limba medio-bulgară, streină cu totul juriștilor. Cu toate acestea,
câți-va autori au analizat-o în mod succint, în lucrările lor, dar rezulta
ER
tele la cari au ajuns sunt insuficiente și nu explică în deajuns evoluția
și originea ei.
Cantemir !), în opera sa, vorbind despre procedura moldovenească,
IV
o definește astfel: «Has literas in duas partes scindit, et uterque litigan-
tium unam partem porrigit. Sin autem alteruter dicta die non compa-
UN
ruerit clieria id est mulctam pecuniarum solvere debet: rusticus viglnti
quinque aureos, nobiles centum, baro sexcentum». El confundă institu-
țiunea herîie cu suma ce trebuia s’o plătească partea ce lipsea dela ziua
judecății, ca pedeapsă, că nu venise la ziua înfățișării, fixată de divanul
L
domnesc unde fusese bine citat.

Xenopol * 2) este cel dintâi, care a studiat-o mai amănunțit, dar lipsa
RA
7u6to6ei, este o imposibilitate filologică, de oarece rare ori se vede în limba română
derivări din limba turcă și mai ales atunci, când influența ei era prea minimă. Pe
NT
de altă parte cuvântul a avut o întrebuințare specifică numai de 100 ani și numai
în Moldova, care cum se vede, a fost mai bogată în practica juridică. Cuvântul și în
sufix și-n rădăcină e românesc. Alunecarea labialei f în li e proprie dialectului din
CE
Moldova, iar guturalizarea sufixului a silit pe diacii slavoni și pe cei slavizați, să

redea pe «u» din sufix, că: «ă, â, î, u».; Blau O. Bosnisch-turkische Sprachdenk-
măler, Abhand. fur Kunde des Morgenlandes. V, n. 2.; A. Hindoglu, Dictionnaire
abrege franțais-turc, Wienne 1831 ; I. Peretz, Istoria dreptului român, II, Buc. 1922,
pag. 152.
I/
’) D. Cantemir, Descriptio Aloldoriae București, MDCCCLXXII, pag. 106.

2) A. D. Xenopol, Istoria Romanilor, IV. pag. 117—20; Arhiva societății știin
S
țifice și Literare din Iași 1889 pag 631 ; Dicționarul Acad. Rom. Herâie, neexistând
prescrieri, definește taxa fixată de Domn pentru reluarea unui proces, cu scop de-a
IA
garanta stabilitatea lucrului judecat, — zavescă. Giurescu : de vor luă gloabe ferii
să aibă trebă, să le încaseze Vlădică 1621, Doc. ap. Melchisedec, Chronica Hușilor
pag. 32 : «S'a pus herîa r2 taleri in visteria domnească 1646 ; H. Tiktin, Dicționarul
U
româno-german, Buc. 1911, pag. 619, ferîe, ferie, Melchisedec, o. c. doc. 1621 pag. 32
1646 pag. 71 : «s’au pus lor fereon 12 zloți, Hand, gen. pl. XeP®lv-
BC
RY
-- __________________ revista arhivelor 113
de material publicat nu-i dădu posibilitatea să-i urmărească evoluția
RA
El crede, că herîia eră un mijloc de-a îngreuiă, dacă nu de-a împiedică
reînceperea-judecăților. Pentru el atât așezământul cât și numele de
herîie se părea, straniu, dar acest așezământ constă în aceia, că, câștigă
torul unei pricini depunea în visteria domnească o sumă de bani, fixată
LI B
de Domn, care depunere avea de efect împiedicarea reînceperii jude
cății, ceiace echivala cu o chezășie a lucrului judecat și care n’ar fi pre
zentat decât inconvenientul instabilității, de vreme ce nu avea valoare
decât atât timp, cât stătea în scaun, «Domnul».
Y
Xenopol își făcu însă rezervele sale asupra instituției «ferîie» întoc.
T
mind legătura între «zavescă», pomenită în hrisoavele din timpul lui
SI
Ștefan cel Mare și între aceiaș instituțiune de mai târziu, herîie. Dar
rămâne nedumerit asupra caracterului juridic al acestei taxe, căci zice:
«sub Ștefan cel Mare, partea care pierdea procesul trebuia să depună
ER
taxa zavescă, plătită de partea câștigătoare ca să poată reîncepe pro
cesul, pe când taxa ferăiei arătă că se escludeă cu totul posibilitatea
reînceperii procesului. De unde urmează, că sub Ștefan cel Mare zavesca
IV
eră o pedeapsă pentru acel ce ar deschide din nou judecata, mai târziu
însă, fu o simplă depunere din partea celui ce câștigă procesul pentru
UN
a se. garantă contra celuia, ce voia să reînceapă judecata. Dar natura de
pedeapsă încetând, căci cum ar fi plătit partea câștigătoare, ferîia, care
nu aveă valoarea decât în timpul cât Domnul stătea în scaun și că îndată,
ce Domnul se schimbă, procesul puteă să fie redischis; de aceia vedem,
L
că ferîia decade în secolul XVIII-lea, neputând înlocui partea lucrului

RA
judecat *)•
Domnul Iorga *2), vorbind despre instituțiunile noastre vechi, defi
nește herîia astfel: «Um Wortbruch zu verhindern und die Eust zu wei-
NT
teren Prozessen abzuschneiden, wird eine Summe festgesetzt, welche von

dem Urheber eines solchen Rechtsstreites zu bezahlen ist, bfrsâg». De
unde ar urma, că herăia corespunde lui «birsâg» din instituțiunile tran
CE
silvănene. Dar bfrșâg, în dreptul ungar înseamnă cu totul altceva decât

herîie, înseamnă suma de bani ce se platea in procesele penale, ca preț
al răscumpărării pedepsei capitale sau al conspirației in contra regelui 3).
I/
') Xenopol, o. c. IV, 120 ; idem, Histoire des Roumains Paris 1896, II, pag. 44 :
«tres obscure, et’ 011 n’en ’ comprend pas trop l’efficacite, pour empecher le renou-
S
vellement des proces. Asupra etimologiei cuvântului ferie Xenopol sprijinindu-se pe

etimologia dată de Bogdan, Arhiva I, pag. 627, crede că e turcescul vere, ve-
IA
resie = garanție.
2) N, Iorga, Geschichte des ru7ndnichen Voțkes, I, pag. 236.
3) Endlicher, II, 17, Dec. II, cap. 51 ! Akds v. Timon, Ungarische Verfassungs
U
u. Rechtsgeschichte, Berlin 1904. pag. 416-17; Schiller, Art. Judicium, IV pag. 513.
8
BC
RY
RA
Herîia se aproprie de homagium *) din dreptul vechiu românesc păstrat
în hrisoavele făgărășene, unde are însemnarea, pe lângă «pretium ho-
minis perempti» — amenda, ce trebuia să o plătească acela, care fără
motiv legal reîncepea procesul deja terminat.
LI B
Pașcanul *2), într’un studiu, asupra instituțiilor de drept negustoresc
în trecutul nostru românesc, analizând între alte instituții și herîia, spune:
ferîia nu era taxa de chezășluire că un lucru odată judecat nu mai putea
Y
să reînceapă, ci în fața atâtor contraziceri și mai cu seamă în lipsa de
informațiuni documentare mai complete, nu ne este cu putință a trage
T
nici o concluzie în privința acestui așezământ juridic, credem însă, că
SI
față de cele relatate mai sus, este cu totul exclusă posibilitatea ca el să
fi slujit de garanția lucrului judecat».
ER
Ghibănescu 3) mai întâiu în notele explicative, ce însoțesc hrisoa
vele publicate, apoi într’un articol, «Herâia», este de părere că herîia
împiedică începerea proceselor. Herîia nu era o pedeapsă, ci o simplă
IV
depunere în visteria domnească, ca să se închidă procesul între părți. Cu
alte cuvinte, herîia ar fi un mod de stingerea definitivă a unui proces
pendinte, prin plata unei taxe depusă la visteria domnească.
UN
Condurachi 4) vorbind despre organizația judiciară în trecutul nostru

juridic, atinge în treacăt și instituția herîie pe care o definește: feria,
hierâia etait une institution juridique, qui consistait dans une somme
L
determinee que la pârtie gagnante devait verser au tresor public, imme-

diatement apres la pronunciation de la sentence». D-sa face deosebire între
RA
această instituție și «legătură», considerându-o pe această din urmă, ca

o instituțiune aparte și diferită de cea dintâiu, apropriindu-o de «stipu-
latio poenae 5), din dreptul roman. In realitate, ambele numiri definesc
NT
aceiaș instituțiune care numai prin denumirea diplomaticei hrisoavelor

ar părea că sunt instituțiuni diferite.
Neobositul cercetător al dreptului vechiu românesc, d-1 Peretz 6),
CE
vorbind despre «ferie și legătură» ajunge la concluzia: «feria, fieria,

fhieruia, hărăiea sau hierîia este o depunere de bani făcută de partea
câștigătoare și care are de scop prevenirea și împiedicarea oricărei con-
I/
testațiuni pe viitor». D-sa explică mai departe sensul depunerii sume, în

felul următor: «Se pare chiar, că nu este numai fixarea restituțiunii unei
S
’) Columna lui Traian, 1882, pag. 349 notă.

IA
2) M. Pașcanu, Două încercări asupra dreptului, București 1908, pag. 92, urm.
3) G. Ghibănescu, Surete și Ixvoade, Iași 1906, voi. V, pag. 255 notă ferăe;
idem, Archiva o. c. voi.
4) I. D. Condurachi, Recherehes sur l’anciene organisation judieiaire des Roumains,
U
Paris 1912, pag. 118 urm.

5) Chr. Maynz, Cours de droit romain, Bruxelles, voi. 1877, voi. II, pag. 414 ; P.
van Wetter, Les obligations en droit romain, Paris, 1884, voi. II, 331 urm.
BC
6) I. Peretz, lstoriu dreptului român, București, 1922, voi. II, pag. 151.
RY
_______________________________ REVISTA ARHIVELOR___________ ■ 115
sume în caz de reîncepere a procesului, ci o taxă impusă câștigătorului
RA
sa să fie garantat de orice nouă judecată în acea chestiune de către pu
terea socială».
D-l Perețz, ca și d-1 Conduraclii, admite o diferență între legătură,
LI B
sau zavescă și hierâia.
Onișor1) o caracterizează în felul următor: Pentru ă împedecâ
inoirea unui proces judecat și a asigura statornicia hotărîrii aduse se
depunea de partea câștigătoare în visteria Domnului o sumă de bani,
Y
fixată de Domn. Această instituție e cunoscută sub denumirea de «hierâie».
T
(Va urmă).
SI
0 PUBLICAȚIE DE AMNESTIE MILITARĂ ÎN LIMBA ROMÂNEASCĂ
ER
DIN ANUL 1797
IV
Preotul Constantin Flămând din Borgo-Rus a dăruit pe seama mu-
zăului istoric dela liceul Andreiu Mureșanu din Dej o publicație de gra-
UN
țiare a dezertorilor, scrisă în românește cu frumoasă scriere chirilică.
După cât se poate înțelege din conținutul ei, e vorba despre dezertorii
din regimentul II de graniță cu sediul în Năsăud, cari* au fugit, trecând
munții, în Moldova.
E redactată într’o limbă corectă, populală.
L
O dăm în întregime și cu ortografia originală:

RA
Din Râmleneasca, împărăteasca, a Tari Ungurești, și a. Bohemi (!)

Crăiască, Apostolicească Mărire să face cu aceasta fiește căruia.
NT
Socotindusă, cum că General Pardonu, sau Grația, care au fost ves

tită, din întâie zi a luni Ianuarie, până în sfârșit[ul lui] Octomvrie, acestui
an, adecă pe zece luni, pentru toți Fugitori (!), care în vremea aceastajsă
vor întoarce, și afară de greșala lor pentru alte greșale nuvor fi în-
CE
greuieți, poate nau putut întru atâta vreme tuturor, și mai ales celora
ce s’au sprijinit (!) pre vreo Tară (rupt) vestească, și încă înaintea eșirii
vremii acesteia, să -să întoarcă Fugitori înapoi, sau milostivit așa împă
rătească, Crăiască și Apostolicească Mărire, adecă General-Pardon^sau
I/
Grație, tătuș în această formă al mai lungi încă pe șasă luni, din tâie zi
a luni lui Dechemvrie 1797 până în sfârșitul luni lui Mai, 798; c.a tuturor
Fugitorilor acestora, care din armăzile înălțatului Imparat au fugit și
S
afară de aceasta cu alte greșale nu sânt îngreuieți, de să vor întoarce

IA
iarăși în slujbă și țara noastră, de bună voie, sau la Armade, au. la alte
locuri în Tarile noastre sau afară de aceasta, la Soli și Aranduiți noștri
în Tari streine, și vor (!) pocăi greșala lor, călcarea Articulușurilor și vor
CU
J) V. Onișor, Istoria dreptului român, Cluj, 1921, gag. 377, D-sa citează definiția
luată din V. Alexandrescu, Studii asupra istoriei generale a dreptului, pag. 238.
RY
făgădui că după înturnarea lor totdeauna în slujbele împăratului vor sta
RA
tornici, de vor fi ei dintre această Țară, sau și alta, și, să să ție acuma
în Țările noastre cele de (rupt) sau afară de ele, întru alte Țări streine,
să li să ierte toată pedeapsa, Dosădirea, și stricarea cinsti lor, toate acestea
să fie (rupt) uitate, și ei iarăș, fără nice un cuvânt împotrivitori (!), sau
LI B
acarce împiedicare să să ieie în slujbă și ținerea lor, și nice să nu li să
(rupt) lor nimica pentru aceasta greșală, și toate acestea să să uite în
vecie, așâșderea dacă și ei, fără de nice o frică a pedepsi sau âlte (rupt)
să nu zăbovască în Țară, sau afară de Țara noastră, a să arăta și a să
răspunde, pentru întoarcerea lor înapoi, încă și aceia [cari nu sunt] harnici
Y
•de slujba căturiească, dacă să vor întoarce înapoi, să fie slobozi a lăcui
T
în Țările noastre, totuș Grația aceasta [pentru] Fugitori o vor dobândi,
care sau prăpădit(!) înainte de a să vesti cartea și voaia noastră de acum
SI
și fiindumi și alți (rupt) . . . locuri unde bolește ciuma aceia supt mare
pedeapsă să nu vie oblu în Țările noastre (rupt) (la) contumație (!) și după
ER
ce șau plinit vremea sa acolo, săș iscodească (!) carte de încredințare,
cumcă ei sânt sănătoși [și] cu aceia să să arete la cel mai din afară Cordon,
și nice întro formă, batăr șau scos carte dela Contumație supt mare pe
deapsă să nu încunjure Comanzile, că să vor lipsi (!) înapoi, viind ei în
IV
Țara noastră.
Aceasta dară spre încredințarea Fugitorilor să vestește și să întă
rește și tuturor Ghenerarilor și Oberștilor și (rupt) . . . sturilor, cu
UN
aceasta să poruncește, ca și ei despre partea lor, să aibă grijă, ca pentru
Fugitori, care să vor arăta înainte [de vrem]e numită, toate cele mai sus
zisă, din prea plecată Mila noastră, cucât mai de amăruntul să să ție și
să să plinească.
AL
Precum tuturor Fugitorilor, care întro formă și în’tralta să vor în

toarce și să vor arăta, toată Mila Noastră, și Pardon, adecă ertare de
pedeapsa cea vrednică, i să va dărui, așa și aceia, care vor fi înpetriți
fn greșala lor și în vremea numită nu să vor arăta și vor lăsa să treacă
TR
vremea această de milă, fără plinirea voii noastre, nu să vor mai primi
nice întro formă, nici pardon nu vor ave, acar în ce vreme vor înturna
înapoi, ci li să ține totdeauna pedeapsă cea vrednică și orânduită, ca și
EN
celora, care vor fugi, după ce sau vestit acest pardon de acum și care
pedepsa apoi fără nici o milă să să plinească (!).
După care înștiințare fiește care va ști cum să să poarte, de rău
să să ferească și ce să poruncește acum să să plinească.
/C
Dată din Beci în 18 zile a luni lui Novembrie 797.

(De aceiași mână): Ferdinand Grof Stige
Gheneral călăreților
SI
Prin Sf. Chesari împărătești și Apostolicești Mărire

loan Baptist Bang».
IA
Comunicat de
Victor Motogna
U
BC
RY
Revista arhivelor
RA
DIN DOCUMENTELE MOȘIEI URDEȘTI
LI B
DE
GH. GHIBĂNESCU
PROFESOR SECUNDAR, SENATOR
T Y
SI
Document din 6975 Iunie 30 (1467), Bârlad.
Ștefan I odă întărește lui Stoica și fiului său Manciul cumpărătura ce
ER
au făcut cu 45 zloți tătărești în jumătate de sat Urdești dela fii lui Florin:
Ion, Danciul, Mihalco, Sinat, Toma și Simion.
t ffiACTl»
AX8HHT0 MHHHAX
l’liKIW
HCcRaXE
AUJ GtJÂH
HAUJHAX AHCTOAX
IV
KO£KOAa, TcnApTi 38AXAH fll0A,A,AKCKOH.
K'EC’kAX’H KTO HAH K'K3pHT, HAH

3hA-
irO
UN
MTSMH OyCAEUHHT, KOAHÎK TCTO Aipt KOAXOlf nOTptEH 3HA || G3jK8 TOTH
HCTHHHEI. CÎIOK8 <l»A0pHIIEl HAHAX*k HxVH H ÂHMWA H dlHyAAKO H GHHAT H
Toaxa h Ghaxhxvh, oycH epathhh^h, nplHÂ.oiiiA npt^, haaxh h npe^ haujhaxh
liOA’kpH || H E8AHKEIAXH H AXAAEIAXH, 110 CKO8H HAX KOAH H IIHK El AX lUIlOHO^JK^HIH

L
AHHIlpHCHAOKAHH, fi npOÂAH CASrAAA HALUHAX GtOHK'KH îl CHS tro îIIahMIOAOI,'

RA
nOAOKHHA C8AA XVT'7O\'p,MUIÎH || 3A AX8 3AATKl]f TATApCKEIJf. H O\[ T0AX OlfCTAA

GtoHKA H CH’E 8TO A1AHMWAV fi 3AnAATHAH OXf pVKEl HxVHV H ÂHMIOAV H dln-
YAAK0KH II GHHATS H ToAX-fc H GhaXHXVHS || R’ECAXAX EpATÎAAX, CÎÎOAA 4>A0pHHhJ,
NT
rOTOKKlAXH nHH*k3AXH HCHOAHA. HhO AXEI KHA'kKUlt AXCIKH HHAXH 3,0Ep0l0 H)f KOAIO
H 3AIIAATV, OyCî HCI1OAHA ĂX6 3AATE1\"K, A AXEI TAKOJK || AePJ AartH fi II0T-
Kp'E'X.HAH îl XVT HAC CAXTAAX HAUJHAX GTOHIJ^k fi CHS fTO /MaHHWAV, A A ecT HAX
CE
Ol'pHK TOI nOAOKHHA CtAA XVT O\'pAell,H 11 C11 K'KC'kAX’K f1 A'k™'

H\" H OyHV'MATOAX H\‘ H IipA || OXfHVMATOM H)f fi HpAHI.VIVp’kTOAX Hy fi K'ECfAXy
P«AV HJf, KT0 ES^T HAX, HAHEAHJKHlH H«nOpVUJ8HO HHKOAHzK’fc, HA K'kKEI K'kMHÎ/iX.
11 JfOTAp Aa fcT TOAXV nOAOEHHA CtAA XVT «XCHX CT0 || pOH nOAOKHHA JfOTApE
I/
nOCTApOAXOY JfOTApoy. îl HA TO 8CT K8AHKA AXApTOpÎA CAAX TCnACTKAAX KEIUHIIHCAHEJ

GTftjjAHA RO8K03,EI fi EOA’kpf HAIUH n0 HAX8HH: nAH GtAHMWA, IIAH EaAHKVA || HAH
S
TozAH, IIAH KpACHHU 3,K0pHHK, IIAH KoCT8 ÂHOKHH, nAH ToAAA KeIH,\8, nAH
SEtap’k, nAH Hcahas, hah op’ekaaaeei Kîaih, iiah IUahapo Toaohhk®, nAH
IA
AaeSa, nAH Aasax H IIhthk, hah Tai^ko ^'^111, IIAH KoXVpliHSA, HAH Tahtep,
nAH OAHU,A HoKOrpAACKEI, HAH GaKEILU CnATAp-k, HAH K)i’A KHCT’kpHHK, HAH ASka
U
CTOAHHK, nAH IbrpHA-E MAUIHHK || HAH IIAUJK0 HOCTtAHHK, HAH HtrOt, HAH GeIH
KAWMHHK. fi HHÎH K"ECH HAIHHY KVA’fepJ fi AXJJKAUJHAX. îl HA EOAlUfC HOTEpTiJE-
BC
46858.
RY
RA
3,fHle H Kp-knOCT T0 || MV KTiCfMS KMU1K I1HCAHH0MV KfA'kAH (CMh HdllltMS K-fcp-
H0M$ IW ^,0KpVAV A0rOi|stTV nHCdTH, H nt*UT HdlllK», H IlfMATH EOA-kp'h HdlllHy
npHK-kcH II TH KTiCfMl' H4U1IMV AHCTV. IlHC Hk4H <Nf HcpAA^, KAT0 iSgOf. K)h. A.
LI B
Traducere.
Cu mila lui Dumnezeu Noi Ștefan Voevod, Domn Țării Moldaviei, înștiințare
facem cu această a noastră carte tuturor cui pre dânsa va căta, sau cetindu-i-se
Y
o va auzi, cui i se va cuveni aceasta a ști. Iată că acești adevărați fii ai lui Florin
anume Ion și Danciul și Mihalco și Sinat și Toma și Simion, toți frați, au venit
T
înaintea noastră și înaintea a lor noștri boiari a mari și a mici, de a lor voe și
de nime siliți nici împresurați și au vândut slugii noastre Stoicăi și fiului său Man-
SI
ciul jumătate sat din Urdești dirept 45 zloți tătărești. Și într’acestea sculatu-s’a
Stoica și fiul său Manciul și au plătit în mânule lui Ion și Danciului și Mihalcăi
ER
și lui Sinat și Tomei și lui Simion, tuturor fraților, fii lui Florin, cu bani gata
deplin. Iar noi văzând între dânșii buna lor voe și plată toți deplin 45 zloți,
și noi așijderele dat-am și am întărit și de la noi slugii noastre Stoicăi și fiiului
său Manciului, să le fie lor uric acea jumătate sat din Urdești, și cu toate veni
IV
turile, lor și copiilor lor și nepoților lor și strănepoților lor și împrăștiiaților lor,
și la tot neamul lor ce le va fi lor mai apropiat nerușeit nici odineoară în
veacii veacilor. Iar hotarul să fie acelei jumătăți de sat dinspre toate părțile jumă
UN
tate de hotar pe vechiul hotar. Iar la această iaste marea mărturie a însăși dom
niei meale mai sus scrisului Ștefan Voevod și a boiarilor noștri pe nume: pan
Standul, pan Vlaicul, pan Golan, pan Crasneș dvornic, pan Coste Danovici, pan Toma
Cândea, pan Zbiarea, pap Isaiia, pan Buhtea, pârcălabi de Chilia, pan Șandro Tolo-
L
cico, pan Albul, pan Laza Pitic, pan Tațco Dărmăcuș, pan Booreanul, pan Gangur, pan
Oanță de la Novrograd, pan Sachiș spătar, pan luga visternic, pan Luca stolnic,
RA
pan Negrilă ceașnic, pan Pașco postelnic, pan Neagoe, pan Sân cliucinic, și alalți
toți ai noștri boiari și megiiași. Iar spre mai mare întărire și puteare a tuturor
celor scrise mai sus poruncit-am înșine la al nostru credincios pan Dobrul logofăt
NT
să scrie, și pecetea noastră și pecețile boiarilor noștri să lege de această a

noastră carte. A scris Ivan în Bârlad, la anul 6975 Iunie 30.
Observații. Originalul pergament se află în posesiunea d-lui C.

CE
Diamandi, fost ministrul țării la Petrograd, și proprietarul moșiei Gura

Idriciului, la Fălciu. Urdeștii este azi moșie Iamandiască și a căzut
la împărțeală răposatului Georges Diamandi, publicist și fost deputat.
Pecețile toate sînt căzute. In 1703 uricul a fost stampilat de Dia
I/
mandi, care se și iscălește. Ca în 1467 Iunie 30 cei 6 frați, toți copii

lui Florin, să-și vânză jumătate din Urdești, însamnă Gă tatăl lor
S
Florin a avut un alt frate, cu care a împărțit satul Urdești în două,

IA
și că deci bunul lor a fost singur stăpân pe toată moșia. Și cum satul
s’a zis Urdești, urmează că primul stăpân a fost Urdă, care a avut
2 fii, dintre cari unul cunoscut e Florin. Acesta are 6 copii. înce
U
putul proprietății în Urdești îl ridicăm ceva înainte de 1400, când a

trebuit să-și facă casă acel Urdă.
BC
RY
REVISTA arhivelor
119
RA
Document din 7039 Martie 13 (1531), Vaslui.
Petru \ oda Rareș întărește împărțirea moșiei Urdesti, jumătate cumpă
rată de Stoica și de Jiul său Manciul în 1467 dela cei 5 copii ai lui Florin,
LI B
împărțeala se face așa, că Bars, fiul lui Manciul, ia jumătate din jumătate, iar
unchii sui Tatu/ și Jurj, și Mara și Neaga iau altă jumătate din jumătate.
t MACTfiO ElKlClO AXM IlfTp'K r0Cll0)A,dpT4 3EMAH MOAAAKCKOH. 3hA-
Y
AUHHTO MHHHM HCCHAX AHCTOAA HAUJHAA K’KC’IlM KTO HA HSA\ K’K3pHT HAH qT8MH
tro oyCAKIUIHT. ®ÎKf TWTH HCTHHlH HAUJH CA8rM K A p C 8 || CH'K MahMIOAWK,
T
ti nAJAMHHKOKt ero Tat8a fi JKSpjKA, fi ctcTpH hy'k Mapa fi Hin
A’kTH GTOHKH, 2KAA0KAAH BCAXKI HJf’K WCOKIIOIO HAUlflO MACTÎW 3.AAH fi nOTKp'h-
SI
3,IIAH, ECMM WT HAC 8 HAlllfil 3CMAH || 8 MoAAAKCKOH, H)ț tipAKStO WTHHH8 fi KM-
KilIAtHif WTÎi,tKf HJf GtOHKII fi CHA tro MaHUSAA, fi H3npHKHAit l|10 WHH HMAAH.
ER
WT pOAHTfA-k rCHACKAAUt, WT GtÂHA KOfROAG 3a AAApTSpilO nOAOKHHA CfAO
WT II <XpAH|lH, T0f K’KCJ KMIUfnHCAHHOf 3,A tCT HM «YPHK, CTx K'KCfM a«X®A®a'-
tl AH AA fCT IIAV TOf HOAOKHHA CfAO WT ^PA«ipH HA AKd MACTH, IIOAOKHHA Â (CT
Eapc8
ero
chS
Tat8aokm
MahmSaokh
h JK8p>kh
caaloa\8,
fi ilVapM
a nAK
h HkrM
IV nOAOKHHA ||
A'^Tf‘w Gtohmhhhaa, hm fi A'kTei"
ecT nAEMtHHKOM
UN
H)f II 8h8HATOA\ H\' fi Hp’kSHSMATOAț HJf'K fi npAlJJSp'kTOAĂ HJf fi KTiCiMS pOA$ HJf,
KTO CM HA\ H3KSptT HAH || KAHJKHÎH HHIOpSlUtHO HHKOAH HA kIîKM. ti JfOTAp TOH
nOAOKHHH CtAO WT &p,A,6qjH Aa ecT HM WT nUAOKHHA CjAO HA 3,KA MACTH, A WT
lIHUltiy CTOpOHH nOCTApOAVS yOTApS nORSÂ || H3R-kKA WJKHKAAH. ti HA TO tCT
AL
K’kpA HAUnrS FcnACTKAAXH EKllUfnHCAHHArO A\M IlfTpA K06K0AH, fi K’kpA np-fc-

KK3AWEAfHHArO CHA rOCnOACTKAA\kl KoTAAHA, H K-kpA SoiAp HAUJH£, K’kpA nAHA
X8p8 AKS0HHKA II K’kpA I1AHA ToTpSlHAHA, K’kpA nAHA GKpHIIKO, K’kpA nAHA RaAA
TR
fi nAHA ToAAtpA IlApKAAAKOKf X0THHCKHX”E, K’kpA nAHA ^,AHM8aA fi nAHA <1hm8AA

nApKAAAEOKC HeA\eqCKHY'K, K’kpA II nAHA Sslrapn fi nAHA IwHA nApKAAAKOKE Hoko-
rpAACKHjfK, K’kpA nAHA Mh£8aa nopTAp-k GovMAKCKAro, K’kpA nAHA ,\paruiana cnA-
EN
TAp'k, K’kpA HAHA FaAKAHA KHCT'kpHHKA, K’kpA I1AHA || flAKOTA IlOCTfAHHKA, K’kpA IIAHA
HoH'KCKSAA HAIUHHEA, K’kpA nAHA KoaSHA CTOAHHKA, K’kpA nAHA IwHA KOMHCA, fi
K’kpA K’kC’kX'K KOrap HALUH\"K M OAAAKCKIiy'K KSAHKHJfK H MAAHf-h. || 11 110 HAUUM
/C
IKHKOT'k KTO e8A*T TCnAP1» HAUItH 36MAH WT ^’kTIH HAUJHyK HAH WT HAHJErC
poAa, HAH I1AK k8a Koro K(or)’h H3seprr rcnAP*A\ kmth hauhh Moaaakckoh
3EA\AH, TOT KM HM || HfnOpStUHA HAllISrO AAAHlA H nOTKp’KIKAfHHiA, AAH AKH HM

SKp’kiiHA, sanSzK’k tCT hm npAKA wthhha. tî ha eoauih npknocT fi noTKpiiîK-
SI
ABHil TOM 8 K’hCfMS KMUienHCAHHOMS [] RfAlsAH «CMM HAIIIfMS KkpHOMS HAHS ToA-
A«p8 AOrO^fTS HHCATH, fi HAUjS MIMAT npHK’kcHTH KCBMS AHCT8 HAU1IA18. IlHCA
IA
rpnropie Kotsa 8 RacaSh || kato /3aa mcua maptK n AHh-
Traducere.
U
Cu mila lui Dumnezeu Noi Petru Voevod, Domn țării Moldaviei. înștiințare
facem cu această carte a noastră tuturor cui pre dânsa va câta sau cetindu-i-se o
BC
RY
RA
va auzi. Iată că aceste adevărate slugi ale noastre Barsu, fiul Manciului și semin-
țeniile lui Talul și Jurj și surorile lor Mara și Neaga, copiii Stoicăi, miluitu-ne-am
noi cu a noastră osebită milă, le-am dat și le-am întărit de la noi în al nostru
pământ în Moldova, a lor dreaptă ocină și cumpărătură a tatălui lor Stoica și a
LI B
fiului său Manciul, și din uricele ce ei au avut de la părintele domniei meale, de
la Ștefan V oevod de mărturie pe jumătate sat din Urdești; acel de mai sus scris
sat să le fie lor uric cu toate Veniturile. Insă să le fie lor acea jumătate sat din
Urdești pe doua părți; jumătate să fie lui Barsu fiul Manciului singur, iar cealaltă
Y
jumătate să fie semințeniei Tatului și Jurjii și Marăi și Neagăi, copiii Stoicăi,
lor și copiilor lor și nepoților lor și strănepoților lor și înprăștiaților lor și la tot
T
neamul lor ce li se va aleage mai de aproape nerușeit niciodinioară în veaci. Iar
hotarul celei jumătăți de sat din Urdești să le fie lor din jumătate de sat pe două
SI
părți, iar dinspre alalte laturi pe vechiul hotar pe unde din veac au umblat. Iar
la aceasta iaste credința a noastrei domnii mai sus scrisă, Noi Petru Voevod, și
ER
credința prea iubitului fiu al domniei meale Bogdan, și credința boiarilor noștri:
credința pan Huru dvornic, credința pan Trotușan, credința pan Scripca, credința
pan Vlad și credința pan Toader pârcălabii de Hotin, credința pan Danciul și pan
Liciul pârcălabi de Neamț, credința pan Zbiara și pan loan pârcălabi de Novograd,
IV
credința pan Mihul portar Suceavei, credința pan Drăgșan spătar, credința pan
Glăvan postelnic, credința pan Albotă postelnic, credința pan Popăscul ceașnic, cre
UN
dința pan Colun stolnic, credința pan Ion comis, și credința tuturor boiarilor noștri
Moldovenești cei mari și cei mici. Iar după a noastră viață cine va fi Domnul țării
noastre din copii noștri sau din al nostru neam, sau chiar ori care altul Dumnezeu
îl va aleage a fire Domn țării noastre a Moldovei, acela să nu le strice a noastră
danie și întăritură, ci să le o întărească, căci le iaste lor dreaptă ocină. Iar spre
AL
mai mare tărie și împuterire a tot ce s’a scris mai sus, poruncit-am înșine la al nostru
credincios pan lui Toader logofătului să scrie și a noastră peceate s’o lege de această
carte a noastră. A scris Grigorie Bogza în Vaslui, la anul 7039 luna Martie în 13 zile.
TR
Observații. Originalul pergament. Pecete căzută. Face parte tot din

actele moșiei Urdești — proprietatea d-lui G. Diamandi. Și acest per
gament are ștampila și iscălitura lui Diamandi postelnicul din 1703; iar
EN
mai apoi are și iscălitura lui Constantin Donici visternic, bărbatul

Tudoricăi Costachi, care era proprietar și în Urdești și în gura
Idrieșului și la măritatul fetei sale Zoița cu banul C. Iamandi îi dă ca
/C
zestre Idrieșul.
Mersul proprietății în Urdești este pe deplin lămurit cu acest al
doilea uric. Iată o schiță de trecerea proprietăței pe timp de 150 ani:
SI
Urdă între 1360—1410

I_________________________ _
Florin % I alt frate ’/2 între 1410—1467
IA
Ion, Danciul, Mihalco, Sinat, Toma, Simion dând în 1467 Jumătate din Urdești lui Stoica
_ț______ 1______ 1_____ i_____ i_____ i
Stoica între 1467—1500
U
= I (a/ = | (b/________________
(1467/1531) Manciul. Tatul, Jurj, Mara, Neagu (între 1500—1531).
BC
= | (a).
Barsu (la 1501). Iași 1924, Febr. 29.
RY
RA
TREI UR1CE VECHI MOLDOVENEȘTI
LI B
DE
M. COSTÂCHESCU
PROFESOR LA ȘCOALA NORMALĂ DIN IAȘI
Y
1.
T
SI
t Gt«$a(h)l) kc(R0(aa) KiKîew ma(c)tIw r(c)n(3,)p’R &a\ah ÎB0(a)a<j(k)ckoh
G3(>k) npHHA» npa\(A) haaah | H-kriiiA vhvka IhrpHKH ne tu A«KpOH boah hhkh(ai)
HIIIOHVIKHU AHHnpHCHA«|KAHA TA npOA'4'1'1 CKO» npAKVW w(t)hHHV H A'k(A)HHHV'
ER
H3npHKHAHia w(t) a^hu I 1410 hma(a) A"k(A) IltTpHKA w(t) aÂ* ’’(ca)k» ‘"H
CTapero Gtc$aha KoeKo(Aî) w(t) tpj|tvio ma(ct) ceAHipe AIhrotok© ujectaa ma(ct)
141« ck Tant(p) 3oks(t) n-hi'AkHîH I HA Tvpîra, ta npoAÂA ca8ta(ai) haujh(m)
A'kcAl(T) 3AA(t) TATA(p)CKH(x) H 3AI1AATHAH

IV
HHKOApTi. H nAfMf(H)HH(K) f(r) ToAAf(p) H Cf(c)TpA f(r) | G)A««îia 3A CTO H TpH
tH VCH h(c)[1O(a)hA | KHWenHCAHÎH
UN
nHH-k3H pÂ 3(at) TATA(p)cKh(y), AAH A<* «(ct) h(m) TOTV KHlJUenHCA(H)HVI0 | uh(c)-
TVK> Ha(ct) w(t) TptTA MA(ct) CeAHljie fllHKCTOKO QJO ck THlf(p) 30K{(t) 11%^-
A'fc|HÎH HA AKOf- «AHA HA(ct) Aa e(CT) CAMOMV IIhK0A0A\, A0l'ra MA(ct) A<* f(CT)
ToaAepv | h ct(c)TpH e(r) G3a0K1(h kako Aa f(CT) h(m) w(t) ha(c) c-k ktic^m)
AL
AOPA’G"). h(h) Aa crk «t VAAH|uiAt(T) npA(A) ch(m) ahcto(m) HAUJH(aă). IIh(c) V

Xp-KAO&k BATO ,Ș3 Ma(h) S.
Original hârtie, în colecția mea. Pecetea de ceară roșie, aplicată

TR
pe hârtie, stricată. Pe dos, scrisoare ceva mai nouă: ctAHqi-k av(h)

fllHKo(T) qfc(v) KV(A»)niipA(T) w(t) BHVKA IltTpHKA Mf CE KIA(m) IIk(v)-
A-kHl(H).
EN
Dau, mai jos, tălmăcirea pe limba moldovenească, făcută la anul

1795 Noemv. 15 de polcov. Pavăl Debriț ot Mitropolie:
/C
Suret de pe ispisoc sârbesc de la Ștefan Vod(ă), din leat 7060, Mai 6.

Ștefan Vvod, cu mila lui Dumnezeu, Domnu Țării Moldavii. Precum au venit
înainte noastră Neacșa, nepoata Petricăi și de a ei bună voe, de nimine sâlită,
nici asuprită, șau vândut a sa dreaptă ocină și moșie, din ispisoc de danie, ce l-au
SI
avut moșul ei Petrica, de la moșul Domnii meale, bătrânul Ștefan Vvod, dintre o
a treiia parte de sâliște Micotovă, o a șasă parte, care acum să numește Păulenii,
de pe Turie. Aceia o au vândut slugilor noastre Necoarăi și nepoților 2) lui, lui Toader
IA
și surorii sale Odocbiei, drept o sută și treizecifi] zloț[i] tătărești, cari bani, de mai sus
arătați 130 zloțfi] tătărești iau și plătit pe plin. Dar acea de mai sus arătată a șasă
U
*) Toate literele puse în paranteză, în original sunt scrise deasupra cuvîntului.

BC
’) Greșit, în loc de văr.

RY
RA
*parte dintro a treia parte din săliște Micotovă, care acum să numește Păulenii, să
fie în doao = o parte să fie numai însuș lui Necoară, iar altă parte să fie lui
Toader și stlrorii sale Odochiei. Drept aceia, să le fie lor și de la noi cu tot veni
tul și altul să nu să amestice împotriv(a) cărții noaste aceștie.
LI B
Sau scris în Hârlău [anul 7060 (1522) Mai 6].
2.
Y
ț Iw IlerpK koik0(aa) kikîjo ai(ac)tîio r(c)n(A)pTi 3j(ai)ah /Hw(aaak)ckoh.
T
w(>k) npTHAB np-k(A) haaih h np-k(A) vchmh hauieaih amv(a)aa(k)ckha\h EOA’kpH
|
3,P'kta(h) T'hp'hțu,) chk Ha(c)th kh8(k) Pvcvaa no i(r) | A^npoio koaio hjkh(ai)
SI
HHnonoy(>K)Ae(H) a HfnpHCHAOKa(n) n npoAA(A) ckoio npAKOio | w(t)hhhv h Krnt-
(jk)ho iv(t) h(c)iihco(k) 3a Kvnt(>K)no mto hau(a) aith e(r) Ha(c)TH | w(t) Iah-
ER
la(ui) KOJKO(aa) ntTpOKH(M) w(t) I1OAOKHHA CfAW w(t) II-hVA'k(H) Ha Tl'pÎM TpJ-
taa | ma(ct) a w(t) Tprraa ha(ct) uh(c)taa ha(ct), a w(t) ihj(c)taa ha(ct), mto-
ck iaiS H3kb|pî(t) ta npoAA(a) Ea(c)kah8 h jkjhh ero AIapiikh 3a cbah(m) Atc-k(T)
IV
3aa(t) | tata(p)ckh(j) h k’rcta(k)luh rk Eti(c)ka(h) h jkjha ero rtlapiiKA h 3a-
nAA|TH(Aî) SCH H(c)no(a)HA TOTH KH(ui)nHCAHlf HHH’kSH O 3AA(t) TATA(p)cKH(y)
UN
K’k pV(Kî) 3rPKrd(H) T'RP'R(u) CHT» Ha(c)tH KH8(k) Pi'CV(a) w(t) np/Pk(A) HAAIII H
Iv(t) np-k(A) HAIU8AIH AIO(a)aa(k)cKHAIH KOA-kpH. HhO AUI KHaXK)QU H(x)
KOAIO | T0(k)au(>K) H no(A)HOIO 3AI1AAT8 AAH TAKO(jK)A« AM^G") hGW) h CTKpTi|AH-
yo(«) kako Ad e(CT) hG") h w(t) Ha(c) 11 CK Khck(Aa) a^XWG") h h(h) a4c)
AL
h« 8mh|ih((t).
nn(c) y M(c). kato >3mk hof(k) ăi.
TR
t(ca)hk ca(m) pb(k).

ctpokh(m) [sic] k{(aî)kîi' Aw(r)$t (t) v(m) h hcka(a).
K03AIA.
EN
Pe dos : II-hțvÂ-kHH ha Tvplra.

Original hârtie, în colecția mea. Pecetea de ceară roșie, aplicată
pe hârtie, stricată.
/C
Traducerea.
ț Io Petru Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn-Țării Moldovii. Precum a‘
venit înaintea noastră și înaintea tuturor boerilor noștri moldoveni Drăgan Tărâță,
SI
Uul Nastei, nepotul Rusului, de a lui bună voe, de nime nevoit, nici silit și a vân
dut a sa dreaptă ocină și cumpărătură, din ispisoc de cumpărătură, ce a avut
IA
mama lui Nastea, de la Iliaș Voevod Petrovici, din jumătate de sat din Păuleni
pe Turia, a treia parte, dar din a treia parte, a. șesea parte, iar din a șesea parte,
ce i se va alege lui, aceia a vândut o lui Văscan și femeei lui Maricăi, drept 70
U
de zloți tătărești. Și sculându-se Văscan și femeia lui Mărica și-au plătit toți deplin
acești mai sus scriși băni, 70 de zloți tătărești, în mânele lui Drăgan Tărâță, fiul
BC
Nastei, nepot Rusului, dinaintea noastră și dinaintea boerilor noștri moldoveni.

Alta, noi văzând a lor de bună voe tocmeală și deplină plată, noi asemenea le-am
RY
RA
dat și le-am întărit, ca să le fie lor și de la noi și cu tot venitul. Și altul să nu
se amestece.
Scris în Iași, în anul 7092 [1584], Noemvrie 17. însuși Domnul a spus. Stro-
vici (sic) mare logofăt a învățat și a iscălit. Cozma.
LI B
3.
Y
t Hiv ©pjMlra AIoi'haa ejkIio ma(c)t!ic r(c)n(A)P'K 3 t ai ah i1So(AA<iK)-
CKOH. G3(>k) nplHA«(ui) np-k(A) haa\h h np-k(A) haluhmh EOA-kpH BpfAtfra ch-k
T
Ko3a\h h ilbhplHKA ATiipa IJIi<|sv(a) I h 6ah(h)ka amu II'hTpv h 41a(k)ch(h) CH'K
SI
fflaplHHH h ToAAf(p) H HeKHTA cfioKt | Iwha(uj)ko H$ph(m) ch-k fllapîHu,H h ,\,OR-k
Aîpa H Poaia(H) au eh(a) KvnH(a) ha(ct) Avka ch-k Tahta h flafga
ER
h H(y)ha(t), ciioRt fllapîHHH h Gara h Kp(c)T-fe | chorHHhkah Toa^Wk3 A’1'4lil
rHw(p)rîe h TaHropIe h Xhaha\o(h) chokj | IItKH<|so(p) h HIâ(h) ch-k Iw(h) h
4I($v(a) h Ghmîw(h) chcrc H(x)ha(t) h Toa®CÎI3 I A^M13 ©ha\h h TaHropIe ch-k
Gtohka t(>K) kh(a) KvnH(a) ma(ct) II'hKvpa(p) h fl(H)HHCîra | A’h|l13 TpHra h TcAAe(p)
IV
H Iw(n) CHORt T0A®clH h H(h)to(h) H rHw(p)rU C'K EpATÎt h(x) | t(?R) hhah rv-
hhah ha(ct) Ha-k h H-k(K)iiia h Sch EpaTle h haemchhkcrc h(y), r-kch | vhvkorj
UN
h np’kvHVKOKe IIai'(a) h IIjtphkh c-k r(ahkoh jkaaoev h cR-kA’k’rtAlH | w(t)aro(p)
t(ca)kaih h wko(a)hha\h AieyîrauiH ptKVHH a(>k) npHRHAîe CTAplH hto Hjuaah
np’kA’kA068 H(x) W(T) crapa(r) Gts$«ha KOfKo(At) h noTRp-KțÂtHîf w(r) Eo(r)-
AaHa KotK0(Af) na h(j) npaRoie w(t)hhhv h a^(a)hhhv b(a)ho «ao ha HM’k
L
II'hVA'kHlH Ha Tvpît(Al) [1OT0HH | C'K CTARH H C'K A\'fc(c)TO 3a cta(ri) Ha TCH nc-
RA
touh v koac(ct) H(c)komv a to(tT) npHKHA'ît | H3rvEHAH h(x) 3a roh(c)kh h 3a

A-kyCKE K'K(Aa) n'K(T)ujf(c)TR0RAAH A® ®v(H)T'fc(H)cKOH 3JMAH | HHO MH RHA'kRLLIf
h(x) rbahkoh ikaaoev h CR'kA'k'IX3)cTK® a a\h TAKo(>R)A*pe I h w(t) na(c)AaAH
NT
H nOTRp-KAHAH i(c)«H h(m) K’KCk(Al) KAKO A3 *(CT) H(‘w) W(T) HA(c) Vp(H)K I
k'kcj(ai) a«PA®(a'). H(h) A3(c)’Hf vaahhja((t). IIh(c) v M(c) A-kț-r) ?3pÂi a(n) a.
r(cu)H-K pf(q).
CE
RfA Aoro$«(T) v(h). ctpoh(m) Aor(t^).

Avmh(t)pv.
Original, hârtie, în colecția mea. Are pecete mică de ceară, apli
cată pe hârtie, cu inscripția: Iw ©peaiHia ftlcrHaa rojroa-
I/
Traducere.
S
Ion Eremia Moghila Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn Țării Moldovii. Pre
IA
cum au venit înaintea noastră și înaintea boerilor noștri Eremia, fiul Cozmei • și
Mărica, fiica Ștefului și Elinca, fiica Pătrului și Macsin, fiul Mariiții și Toader și
Nechita, fii lui Ionașco Ifrim, fiul Mariiții și Dochea, fiica Todosiei și Roman, care
U
a cumpărat partea lui Luca, fiul lui Gliga și Alecsa și Ihnat, fiii Mariiții și Sava
și Crâstea, fiii Micăi și Todosca. fiica lui Gheorghie și Gligorie și Ililimon, fii lui
BC
Nechifor și Ștefan, fiul lui Ion, și Șteful și Simion, fii lui Ihnat și Tudosiia, fiica
RY
RA
Simei și Gligorie, fiul Stoicăi, care a fost cumpărat partea lui Păcurar și Anisia,
fiica Grigăi și Toader și Ion, fiii Todosiei și Anton și Ghiorghie, cu frații lor, care
au fost cumpărat partea lui Ilea și Neacșa, și toți frații și verii lor, toți nepoții și
strănepoții lui Paul și a Petricăi, cu mare jalbă și martori din Curtea Domniei
LI B
mele și cu megiași deprin prejur, zicând că privilegiile cete vechi, ce le-au avut stră
moșii lor de la bătrânut Ștefan Voevod și de întărituri de la Bogdan Voevod, pe ocina
și moștenirea lor dreaptă, un sat, anume Păulenii, pe apa Furiei, cu heleșteie și cu
loc de heleșteie pe acelaș pârău, în ținutul lașilor, acele privilegii le-a pierdut, din
Y
pricina oștilor și a Leșilor, când au cuprins până in Țara Muntenească. Iar noi vă
zând a lor mare jalobă și mărturie și noi de asemenea și de la noi le-am dat și
T
le-am întărit lor, tuturor, ca să le fie lor și de la noi uric, cu tot venitul. Altul să
nu se amestice. Scris în Iași, anul 7111 (1603), April 1.
SI
Domnul a zis.
Marele logofăt a învățat.. Stroici logofăt.
ER
Dumitru.
Observație. Este vorba de satul Păulenii, din com. Roșcani, jud.

Iași. După Dicționarul statistic al României, din 1914, satul aveă 89 de case
IV
și 363 de suflete. Satul își trage numele de la strămoșul Paul și purta
numele acesta încă la 1552. Un alt străbun Petrică îl avea danie
UN
de la Ștefan Vodă cel Mare.
înainte de 1552, purta numele de Seliștea lui Micotă (Mic-Neculai
-ț- suflxul-otă).
L
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
RY
RA
AJUTOARE BĂNEȘTI ȘI DANII ALE
LI B
DOMNILOR ROMÂNI
CĂTRE mănăstirea sf. filoteiu din muntele athos
Y
DE
T
ST. NICOLAESCU
PROFESOR LA ȘCOALA-SUPERIOARĂ DE RĂZBOIU.
SI
ER
Dintru începutul țărilor românești, dar mai cu osebire dela că
derea împărăției de răsărit în anul 1453 sub stăpânirea turcească,
Voevozii domnitori din aceste țări, cât și boerii, au rămas aproape
IV
singurii printre creștinii ortodoxi, vrednici urmași, cari să poarte
de atunci în cursul veacurilor toată grija lor asupra sfintelor lă-
UN
cașe din frumoasa Grădină a Maicii Domnului — cum i-se mai zicea
Sf. Munte Athos — de bună seamă, încredințate lor de Patriarhie,
ca singurii și adevărații diadochi, adică moștenitori ai împărăției de
răsărit.
L
' Drept mărturie întru aceasta stă faptul în deobște cunoscut, că

RA
nici un alt cap încoronat, ci numai Domnitorul Țării-Românești, are

dreptul să semneze în fiecare an, în ziua de Paști, după citire, sfânta
evanghelie dela Ioan.
Ca niște buni și drept măritori creștini, Românii de pretutindeni,
NT
ei, cep dintâi s’au grăbit întotdeauna cu tot ce le-a fost în putință, ca
să vină într’ajutorul acestor sfinte lăcașe din Sfântul Munte Athos,
întemeindu-le de iznoavă, înoindu-Ie și înfrumusețându-le cu frumoase
CE
picturi, sfințite vase, vestminte preoțești și sfinte odoare; împresurân-

du-le cu îmbelșugata lor dărnicie și întărindu-le cu ajutoare bănești
și întinse proprietăți, producătoare de mari venituri, ca metoașe,
I/
târguri, sate, moșii, ocne de sare, păduri, lacuri etc., atât în țară cât
și aiurea.
S
Iată bunăoară ce ne mărturisește în această privință Episcopul

Porfirij Uspenskij, autorul celei mai bune lucrări asupra istoricului
IA
Sfântului Munte Athos:

„Domnitorii Țării-Românești și ai Moldovei și boerii lor au dat
mănăstirilor din Sfântul Munte bani și moșii cu venituri în principa
U
tele lor, iar pe Athos însuși au săvârșit pe seama lor diferite zidiri și au
BC
făcut și alte binefaceri. Despre toate aceste fapte bune ale lor cu plăcere
RY
RA
grăesc, pentrucă nici un alt pravoslavnic popor n’a făcut atâta bine
pentru Athos, cât au făcut Românii" ’):
In ce privește mănăstirea Sf. Filoteiu, din cercetările noastre de
LI B
până acum, cunoaștem următoarele hrisoave de danie:
6965=1457, Iunie 12. „Vlad-Vodă (Țepes), Domn al Țării Româ

nești, dă 4.000 de aspri mănăstirii Filoteiu dela Athos". (Notițe grecești
Y
moderne în Bibi. Academiei Române, Hurmuzaki-Iorga, Documente,
voi. XIV, partea I).
T
între 1488—1492. Vlad Vodă Călugărul, Domnul Țării-Românești,
SI
dăruește mănăstirii Sf. Filoteiu din Sf. Munte Athos un ajutor anual de
4000 aspri pentru mănăstire și 300 aspri cheltueli de drum pentru
ER
frații ce vor veni în fiecare an în luna Mai, ca să ia acest ajutor.
în anul 1768. Io. Alexandru Ghica voevod, dăruește mănăstirii
Filoteiu 6600 aspri, urmând astfel dăniile celor de mai ’naintea sa, ale
IV
căror două hrisoave din anii 1734 și 1749, se pomenesc în propriul
său hrisov2).
UN
Publicăm aci în original și traducere hrisovul lui Vlad Vodă

Călugărul, pentru interesul ce-1 prezintă atât ca informație istorică,
cum și ca model de filosofie religioasă din veacul al XV-lea, însoțin-
AL
du-1 și de o copie fotografică.

TR
c. 1488—1492. Hrisovul lui Vlad Vodă Călugărul, Domnul Țării-Ro

mânești, prin care dăruește mănăstirii Sf. Filoteiu din Sfântul Munte-Athos
un ajutor anual de 4000 aspri, și 300 aspri cheltueli de drum pentru frații,
EN
ce vor veni în țară, în fiecare an în luna lui Mai, ca să ia acest ajutor.

idrc
- MM T t T
HH|K‘1 GAfi^H 3,jfwE>KlH K0AHMH C8, CH C8 CH0K8 EÎKlfH, IÎKO ?Kt p«48E/KH1RHÎH
/C
C V A fie
ÂnAh: tM KTi CAF mtKSqiEH, fi>Kf npAKA’kAlOKHnHAÎJ, H eajkshhTh W TAA paÔKA-
Hia MdwiptH ScAMiuaniH: npTH^’kTt, kaFocaokjhhKh vvăa Mutre, HacA-kûmf 8ro-

SI
" Al C X-
moKaHHOe Ka npniKO iv cAOiKfHla A\Hpa, K-h3dAKa bo ct fi f\acme aui racmn, ktj3-
IA
X r fi
iKtiKAa h HanoHcme au, na fi uwkacmc au, boaj fi b.% iiumhhuh, fi nocA&Kficmt aih ;
„ C M C
U
ch Seo taa EArKi EAăraa mKopeniîH ScAiJuiamH t, kk KSrrk >Kt fi K'KHfimH kth pa-
BC
■) Porfirij Uspenskij, Hc-repiA III, p. 334—354.

2) Idem, p. 335.
RY
REVISTA ARHIVELOR' 127
RA
Anemii Pa CKoiro TanoiKAe ii rp’kiiiHlHMK whaaiaMhmii kr othk K-kmiîH Scarî-
c fi A !K
uiaihh t, iâeo Hi c'hypdunHAXh Pa h Ba 3ĂnoK-k, h HiiJKi aahSipa, hhjki jEi^vipA,'
LI B
A B Al
HHzKi HAI'A HH>Ki EOHA, HH KTi IIliMHHH,H CS1|1A Hi nOCimHUIH, HH nOCAgJKHKUlîHMK
A\ A T
h. Gid noMHHAiouie, ne n$BAe, wâaramH ahh hah hach, hl K-kîjie rh kkih
c’ iu t x X T
Y
HA P'K HA nplHAi, H KTiCĂKO Hil'OIHORi HH E,A,ilJlH WEpilJJi HH, HK 8SO, Âl|li H
Al M R C £
T
HliUlKlH Kp-kMBHi rp-kjfO W’AP'KÎKHAIH iA\H, Aipe H AWHIOK» CTp-kAOW KpAJKliW rp-k
A* aa c c ăi a r
SI
PA 8ra3KHywci, eticarc nomp-kEA t lykAEi h kpamS npHHiiiiiH A-kno t, ha eo iiokh
c
AIAAO t, (HEEAIO i/Ki KTv3HiHAKHA’kniH 3AA, Pa îKi KkCi 3,I11HO R'K3AIOKHH1H, KTi
ER
c MO T
KSn-k CTi EATEIHAIH A'kAKIH, THi JKi KAroSlilpOEÎi RiAfi, KT* R'hCi pglți npOCmHpAi,
Al C C
ca so pene K-RCi mhih aah crohaih
X
ii hhihThmh
A
IV ScmlH:
rp-kuiHOMS, ll h IVEpAlllHHlHCi iMS H JKHKS GHtnil, Hi npÎHA© KO piMi npĂKiHÎi npH3-

mko Hi yoipS C'KMp'hrnH
UN
R.imH. h k rplxiiiHli ha noKAAHfi; h Hi npocmo piMt rp-kiiiHJi, h k ha noKAÂHfr; noHi-
X x
/Ki AIII03H WEPA3H CSniK nOKÂAHÎA, lAKOîKi H AIHOTH WKHm'kAH, HO Al'kpi ÔEpfH t\k,
AL
B
,\OKpAA >Ki AÂ, AIHOrO WEpA3H'fc, AIOEO, AIHAOCnill HM, nOCHlh, K'h33,p’h>KAHTi, K'K
Al X M C \-
CH K'kpA, HA3,«AA, H HHAA AIHCTA CAKIU1H W li>KII)RHhIH HHCÂH'lH, K-KCÂ SEC HA II0A3S
TR
Al Al Al
ha; hk Seo aipe h cakiujh hh h* hikoqh, iako >khiii6Hckhmh h cSemHHMH MHpa

c
EN
Circ HH3S KAAMHMH ÎCMH nOIliMiHMH. OEAMi HA CI10KO AIHAOCp-EA^ K'K3HpA(0lRi

Ăi y X A T T
HA^-ki Ci, MKO MHOrO rp-kujHVH ii HH3S KA-kKOMlH MHAOCpisH'k KT13K0AH « MHAVi,
T M
/C
H ilJJi JKi H CHOIlOAOIKiHÎA Hi AHUIAi pA^H nThMÎ» WEpAqJiHiA; 3pH SE® R'K HAC-
X V X - t. - , S
mOil|IAA Kp-kMiHA, R’K AIHOTH llS/KÂ H CKpTiKi Cmîi fiîKli IțpKKH H HpKîi H Cljji-
c x _ s X _ 'c X s k
SI
HHfi AIOHACmHpi W EArOMIIlHEÎH H CmOnOHHUlîH EArOMIHHO zKHKUIÎH m8>KÎH WCHp'fc-

XX , A x Al c
IIJÎH, AIHOTH $EO K'K KOHKMHOi 3An8cm'kHÎi ,4,0LUKUUlfH pA 8AIAAÎH1A EAArOMnHA Oy-
IA
X A* X a X c c c
EKI rp-k pA HAUJH, HAlîllA'li K'K Gm'kH-Pop'k Â£0HCm'kH JKHKSuHH i MmHÎH H HPKVH
p A _ „ M
U
AIOHACHIH HApHRÂiAMH <I>HAO,0,iH, KTv nO KpHAÎi Gfflîi TipEl flAOHCHl'kH, JfpA llp-kcifili
c c ,
BC
Bro AlniipH ii npHO A^KW Alpin, HrnHOi ii EarcK'kipiHJi. G) circ Sec MOHAcmnpA
RY
C
RA
KHiut pciHiiiora, npîAoiue hocaahhh înmiii hhou,h, wii,k npoerSAMHk rtpMAHk fi
ii M Al X Mî V
ApSrlH npotrvMEHa 6mcâ, c-k EArecAOKBHfi fi E-k3£ecmfiuH Ha w MHorn hSaî
LI B
6AHKE HAU KHUltpeMdHHOf cni0f M-kCTO, H HOHCKA11IC MHA0EAHÎB CÎriOAW AIOHaCniHpS,
C A T
BAHKO HH t KT43M0JKH0 Aa civnoAiaraaMC h A<»ce xphcokS Smhhh cmoMS AienacniHpS,

c 0 M E K
Y
iAHK0 HH t AtoqiHO AdKamH k'k cihYh aiOHacriÎH, Aa H ct 3haâ wpe KATaroAHHt- Gir o
„ " C c A
T
pAAH, A3k 8e0 H>KB IlIKlHO AIAIH'llO HApHUAfMlH rHK EAâlllKOH 3ÎMAH IVV EaA KOIKOAa
A Al <&
SI
fi rh Kf'OA^nHfHMH MtAîH Iw Payak ROfK0A<1 H Alfip'ia, de wEJipâyw fi C'hmKOpHp
K T
ER
WK0O cmoMS A\0HacmHp8, Ha KiicaKS roAHH8, Ad A*X*A* K0<*TÎA w cmaaro Monac-
T C T p H M
mHpa, aa S^HMaio no. *A- anpH, a* wHoee er ciniH aiohachih, Epoau cne3e EpÂTîa
c T IV T C E K
â cniHâa rio m anpn Aa eheab, fi Aa A®X°A{ Mi;a Mana, sa ehuic pcmchhYh wpo.
M X , A
UN
6le Seo cfiqe (VEtniayo sfimn, a«ha4^4 ecwfi k-r ikhkIh fi e-r EreAaHHOH Ha eaacitih,
Al Ol X T
eqie jkb fi ne natiie îmi w 3A<hIh np-kiu-KciHEho, irOJKf EArOH3X0AH Tk Kk EHH1H

K M X X
HAAVkCTHH KTi CÎWH ErOA^HHOH HA OEAaeniH HAH IV CliOKk HAUIH, IIAH W HAIOH
L
A K T T
RA
CkpOHH, HAH KOAlS Ek EAOrOKOAH, CBMV, Tk EiT Ad noA^P84 KAronpeH3K<5At7

A Al
Hîf, H/Kf riOHOKHmH H SniEp-KAHinH iiacmosH ypHCOKS fi hîkb k-r iii nncÂHna; aipe
T c c M
NT
cfiițc c-hniKopH, A*' ETiAi» <M» re Ek" K-k UPTKIH cwt Kaâra, gki Sromosa
Al C A A M
AIOEbl|IH (PO, H A<» MV t np-kcTamenHixa fi n<5A\oipnHii,a Ha CTpauiHj cv,i,8 np-fc-
CE
T T T C T
cmaa fire iIIth ; âqicaH np-k3pH â ne nOHOKH, HH VniKpiiAH, Ad R'RSAA WK-fc Ha

M C M c c
cmpaiiiHO c»a8- Ea Kt moah $ K-nct hitihîh h cmlH afine ’ihih’Ishiijîh wne erS-
I/
AIBH6 fi C-h firOIIOCHHAIH CqiBHHHKRl fi ETiCCAIH CmapU,H, CAHKO SpAHlle Ci VVEpCHiaC KTv
_ T S
S
emOMk AIOHACIHHpS, âqiB MOJKB EHII1H, EC A®cdJKAfHld, A4 CfIR'K HOAIEHHHKS ClîlOH
T A
IA
npecKOAVHATH RRiifiiiiS hahih poahteaîe kv Eaa eocroa4 h mahka aui Monahia

A l A î A A
nvnpagfa, fi a3k liv Eaa EotEOAA « MeAA Hiluld P<JYrtk sobeca*1 h Eaayak
U
T' M M
fi’AlHpqa. H &a hh ct nee s-k eSiib cma AHmSprîa rk koaheo fi npHACEKiv s-k
BC
RY
RA
” c x
R’kKhJ, AA\H. TkT JKt EaAAHMHIV R-RCt H'klTIAA AUHH, nplHAÎH W HA HtA«CT0HHH
. X , X M î
H rp’KUlHlH CÎ6 MAAOt npHHOUlEHD, mROA KO W H1KOH IUBEt npHHOCH AIATÎW RO
LI B
OH Al T
cha niKoero h EÂ nAiuero h hikohaih np-kHmÂiH mahira mh K'rcâ ha c8,
c
ÎAHKA R’R HA. TkAV<Ke EaA^,HMHH,6 MAHlRHHlțA H nOAIOUJHHlțA H 3ACIIlSlIHHIl,A, RS,A,H
MC 111 T
Y
HA R’R HA CmpALUHAArO (VHOTO HCIIHIHAHIA. CHR IHROH H Eh HA npÎHA« CS^HHIH
JK4Ka C M Â\ _ M
T
MHpg, fAlSîKe CAARA H AP’’', « nOKAAHlâHÎf CU E63HAMEAHH tr« WtțA H np-fetniH H
SI
M Al Al H
EATH H >KHR0TR0pfL|lH ^jjw, R’R B'kKRI R-fcKO, AAXH.

lclxc
ER
c A
HH|M liv fiM EG06EG3 AIATÎA r.iKÎG/il THE.
IV
Pergament. Textul slovenesc al hrisovului începe cu nelipsita cruce, aci insă mai
mare ca in celelalte hrisoave, având următoarea inscripție: «MC' XC. HM. ,Kfb>, și litera
capitală 6, in roșu. Monograma domnească cu roșu: mijlocie, purtând aceiaș cruce și
UN
inscripție ca cea dela începutul textului hrisovului de față. Pecetea era din cele
atârnate; s’a pierdut.
Arhiva Mănăstirii Sf. Filoteiu din Sf. Munte-Athos.
f Câți cu Duhul lui Dumnezeu se poartă, aceștia sunt fii ai lui Dumnezeu,
AL
precum a zis Dumnezeescul Apostol, căruia și urmând cu alergare, cei iubitori de

dreptate, speră a auzi și fericitul acela glas de bucurie: veniți, binecuvântații pă
rintelui meu, de moșteniți împărăția cea gătită vouă dela alcătuirea lumii; că am
TR
flămânzit și mi-ați dat să mănânc, am însetat și mi-ați dat să beau, gol am fost
și m’ați îmbrăcat, bolnav și în temniță și m’ați slujit; că acest dulce glas de cei
făcători de bine se cuvine a fi auzit și împreună a intră întru bucuria Domnului
său. De așijderea și de cei păcătoși, alungați în focul de veci, se cuvine a fi auzit,
EN
că unii ce n’au păzit poruncile Domnului Dumnezeu și nici pe cel flămând, nici
pe cel însetat, nici pe cel gol, nici pe cel bolnav, nici pe cel în temniță fiind, n’au
cercetat și n’au slujit. Acestea dar aducându-ne aminte nu se cade a pierde zilele
sau orele, neștiind în ce cias Domnul nostru va veni și întru toate nepregătiți, ne
/C
veghiind, ne va aflâ pre noi, ci încă și greu împovorați de păcate ținuți suntem,
ci și de săgeata cea iute vrăjmașă, pentru păcate, rănitu-ne-am, întru toate tre
buință este de leac și la vraciu cade-se a alergă, căci osteneala noastră puțină
este numai de a urî răul, ci pre Dumnezeu din tot sufletul trebuie a-1 iubi îm
SI
preună cu faptele cele bune, că milostivirea lui Dumnezeu este mare, tuturora mâinile
întinde; pentrucă însuși a zis cu a tot cinstita și prea curata sa gură: că, nu voesc
moartea păcătosului, ci că el să se întoarne și să fie viu; că zice: n’am venit să
IA
chem pre cei drepți, ci pre cei păcătoși la pocăință; și nu însă prostește a zice:
pre păcătoși, ci la pocăință; pentrucă multe chipuri de pocăire sunt, ca și multe
lăcașe, după măsura faptelor bune, iar faptele cele bune în multe feluri sunt: dra
U
gostea, milosteniile, postul, înfrânarea; la acestea: credința, nădejdea, și alte multe

auzim din Dumnezeeștile scripturi, și toate spre folosul nostru. Dar de și auzim însă
BC
nu facem, ca niște prea îngrijorați de cele lumești și deșarte în jos tărâți suntem.
RY
RA
Insă, privind la milostivirea Mântuitorului, nădăjduim, ca niște mult păcătoși și
tărâți în jos, cu milostivirea sa ne va ridică și ne va milul, și încă și dela starea
Fiului nu ne va lipsi numai pentru întoarcere; căci în vremurile de față vedem
LI B
sfintele și Dumnezeeștile biserici și împărăteștile și sfintele mănăstiri (zidite) de
către binecinstitorii și de sânt răposații bărbați, ce în bună cinstire au viețuit,
ajunse la multe nevoi și în scârbă, sărăcite, și multe în desăvârșită pustiire, din
împuținarea credinței, vai, pentru păcatele noastre, mai vârtos pentru cei ce vie-
țuesc în Sfântul Munte al Athonului, unde este cinstita și împărătească mănăstire
Y
numită Filoteiu, pe sub aripile Sfântului Munte al Athonului, cu hramul prea sfintei
Maicii lui Dumnezeu și de a pururea Fecioarei Maria, cinstitei ei Bunăveslire.
T
Căci dela aceasta mai sus zisă mănăstire, au venit trimiși cinstiții călugări, pă
SI
rintele proegumen Gherman și al doilea proegumen Ștefan cu binecuvântări și
ne-au încunoștiințat pe noi de multele nevoi, câte are mai sus zisul sfânt loc, și au
cerut milă pentru sfânta mănăstire, cât ne este cu putință a o ajută și să se facă
ER
hrisovul sfintei mănăstiri, cât ne este cu putință a dă la sfânta mănăstire, să li se
știe ajutorul pe fiecare an. Drept aceea și eu cel ce cu mila lui Dumnezeu am fost
numit Domn al Țării-Românești Io. Vlad. Voevod și cu clela Dumnezeu dăruiții mei copii
Io. Radul Voevod și Mircea, aceasta am făgăduit și am făcut un ajutor sfintei mănă
IV
stiri, pe fiecare an, să vină frații dela sfânta mănăstire, să ia câte 1000 aspri, să ducă
la sfânta mănăstire, în afară de cheltuiala fraților, iar cheltuiala lor să fie câte 300
UN
aspri, și să vină în luna Mai, pentru mai sus zisul ajutor. Căci acestea așa am făgă
duit a fi, cât vom fi printre cei vii și în de Dumnezeu dată nouă putere, încă și
după trecerea noastră între cei de aicea, pe cine va binevoi Domnul Dumnezeu a
fi înlocuitor întru această dela Dumnezeu dată nouă țară, sau din fii noștri, sau
din rudele noastre, sau pe cine Domnul Dumnezeu va binevoi, aceluia, Domnul
AL
Dumnezeu, să-i dăruiască bunăvoire, care va înnoi și va întări hrisovul nostru

și pe cele scrise întrânsul; de va face astfel, să-i dea lui Domnul Dumnezeu, întru
împărăția sa, fericirea cea gătită celor ce-1 iubesc pre el. Și să-i fie apărătoare
TR
și ajutătoare la înfricoșata judecată prea sfânta Maica lui Dumnezeu; iar de nu va

lua în samă și nu va înnoi, nici va întări, să dea răspuns la înfricoșata judecată.
Iar pe voi, vă rugăm, a tot cinstită și sfântă ceată, prea cinstite părinte egumene și
EN
cu purtătorii de Dumnezeu preoți și cu toți bătrânii, câți frați se află în sfânta mă
năstire, de se va putea, fără de supărare, să se înscrie la pomelnicul sfintei prosco-
midii părinții noștri lo. Vlad Voevod și maica mea monahia Eupraxia și eu Io. Vlad
Voevod și copii noștri Io. Radul Voevod și Vladul și Mircea, și să ni să cânte la
/C
olaltă sfânta liturghie cu colivă și vărsare (de vin) într’o zi de Duminecă, pe care
voi o veți găsi de cuviință cu Dumnezeu cel grabnic ajutător, căruia slavă (se cuvine)
în veci, amin I Tu dar, o stăpână, a tot cântată Maică, primește dela noi nevred
nicii și păcătoșii acest mic prinos, căci ale tale dintru ale tale ți-aducem ție, căci
SI
cu mila Fiului tău și a Dumnezeului nostru și a prea cinstitelor tale rugi, ni s’au
dat nouă toate, câte sunt întru noi. Drept aceea, stăpână rugătoare și ajutătoare
și apărătoare, să ne fi nouă la ciasul acelei înfricoșate judecăți, când fiul tău și
IA
Dumnezeul nostru va veni să judece lumea, căruia slava și puterea, cinstea și

închinăciunea se cuvine cu cel fără de început al său părinte și prea sfântul și
bunul și de viață dătătorul Duh, în vecii vecilor, amin!
U
BC
f Io. Vlad Voevod din mila lui Dumnezeu Domn.

RY
revista Arhivelor 131
RA
O DELIMITARE DE MOȘIE
LA HOTARUL ȚĂR1I-ROMÂNEȘTI ÎN 1764
LI B
DE
MIHAIL STÂNCESGU
BIBLIOTECAR LA ARHIVELE STATULUI
Y
Intre copiile de acte, aflătoare în Arhivele Statului din București,
T
există și o interesantă hotărnicie a moșiei Zimnicele, fostă proprietate
a mănăstirii Cotroceni, înainte de secularizare. De oarece această
SI
moșie mergea până în Dunăre, hotărnicia prezintă importanță pentru
istoricul fruntariei Țării-Românești dinspre Turcia. încă din 1764 se
ER
începuse delimitarea acestei fruntarii de către o comisiune mixtă
turco-română, ale cărei operațiuni se întindeau pe întreg cursul Du
nării dela Brăila până la Adacale, și cu această ocazie a fost necesar
IV
să se fixeze din nou și hotarele moșiei Zimnicele.
Se pare că delimitarea de frontieră din 1764 este complectarea
UN
unei alteia anterioare, făcută pe vremea lui Mihnea-Vodă tot de către
o comisiune turco-română, dar care se mărginise numai la porțiunea
Dunării dintre Giurgiu și Turnu-Măgurele.
Din actul ce publicăm rezultă că s’au mai făcut delimitări de
L
frontieră în această parte a țării și în anii 1667 și 1717.

RA
Hotărnicia moșiei Zimnicele (jud. Teleorman) din 1764.

Noi cei ce am fost orănduiți din luminata porunca prea înălța
NT
tului'nostru Domn Ion Ștefan Mihai Racoviță Voevod, ca să mergem

să alegem și să hotărâm moșia Zimnicele a sfinții și dumnezeeștii
mănăstiri Cotroceni de către Dunăre, unde fiind orânduit dela prea
CE
puternica împărăție dumfneajlui prea cinstitul 1 urnagi bași mimiș agă,

cu prea înălțat hatișerif pentru îndreptarea și hotărârea hotarilor
țării rumănești ia moșiilor de către Dunăre, arătăm dar și semnele
ce are această moșie și cu ce moșia să hotărăște: Ia câmp dă în moșia
I/
Ulmuleții a dum[nea]lui Banului Constandin Crețulescu, apoi să înjugă pe

din sus cu această moșia Ulmulețul și mergu înjugate până în Dunăre,
S
și pă din jos să înjugă cu moșia dumjneajlui paharnicul Neculache Cer-

IA
novodeanul și merge iar la cămp. Care aceasta hotărârea a hotarilor

țârii i moșiilor dă către Dunăre ce s’au mai fost căutat încă în doăo
rânduri la’leat: 1667 și la leat 1717, după cum ne-am adeverit și din
U
hatișeriful prea puternicii împărații, întru care arată că și scris s’au

găsit la chitucul Dărstorului drepte hotară ale țării și ale moșiilor pănă
BC
în Dunăre, la aceste 2 numite văleaturi, când pe acea vreme iarăși

RY
RA
s’au fost asuprit numitele hotară de către Dunăre, și de către năzări
Dărstorului, care și acum la cercetarea și hotărârea ce am făcut, iarăș
asuprite s’au găsit, dar după porunca prea puternicii împărății și a
LI B
mării sale lui Vodă, mergând noi împreună cu dumfneajlui prea cinstitul
Turnagi bași la hotarăle aceștii numite moșii, am dovedit că sânt
hotarăle și vechia stăpânirea mai sus numitii sfinții și dumnezeeștii
mănăstiri, că pănâ în Dunărea să o stăpânească, cu balta ce are, care
Y
de această hotărârea ce acum s’au făcut, au dat adeverință și dumfneajlui
prea cinstitul Turnagi bași mimiș agă, și hoget dela dumfneajlui Gadiu
T
efendi ot (lipsește în original) Drept aceia și noi încă am dat această
SI
carte a noastră sfinții și dumnezeeștii mănăstiri și sfinții sale părin
telui egumenului chir (lipsește în original) și tuturor părinților călu-
ER
gărași ce să află și să vor află după vreme la sfânta mănăstire, cu
care carte să aibă a ținea și a stăpâni această zisă moșie pănă în
malul Dunării, cu balta ce are, cu bună pace după cum s’au dovedit
IV
că au stăpânit sfânta mănăstire și mai năinte vreme. Aceasta scriem.
Aprilie 22-dni, văleat 1764.
UN
(s) Nicolae Obedeanul, biv-sărdar; (s) Mihalache vtor portar.
întărirea domnească
Ion Ștefan Mihai Racoviță Voevod, bojiu milostiu zemle Vlahscoi.
Aceasta hotărârea și alegerea ce s’au .făcut aceștii moșii, ce să
AL
numește Zimnicele, a sfinții și dumnezeeștii mănăstiri Cotroceanii de

către Dunăre, din prea înălțată porunca Prea Puternicii Împărății,
TR
s’au făcut încă și cu mumbașăr dumfneajlui prea cinstitului Turnagi bași,

cu prea înălțat hatișirif, și din partea țării orânduit dumfneajlui Nicolae
Obedeanul biv vel sărdar i Mihalache vtor portar, care la hotărârea
EN
și alegerea ce au făcut au dovedit că hotarile numitii moșii sănt cum

arată mai jos și vechia stăpânirea până în malul Dunării cu baltă ce
are, după cum au dat adeverință și dumfneajlui prea cinstitul Turnagi
bași și hoget dumfneajlui Cădi efendi ot Giurgiov, care adeverință și hoget
/C
ce s’au luăat coprinde toate moșiile ce să hotărăște cu Dunărea, cu Brăila

și cu Giurgiov și s’au dat la sfânta Mitropolie să fie la păstrare, am
întărit și Domnia Mea hotărârea și alegerea aceștii moșii, să stăpâ
SI
nească sfânta mănăstire după coprinderea aceștii cărți cum au stă

pânit și mai năinte vreme, că așa este și hotărârea Puternicii Împărății
IA
ce este dată prin luminat hatișirif. Tolico pisah gospodvami. August 8-dni,
leat 1764. -------------
Pecetea
Gospod Procitah vel logofăt.
U
(Arhivele Statului București, Hotărnicii jud. Teleorman II f. 13—14).

BC
RY
revista ARHIVELOR 133
RA
CEVA DESPRE COLECȚIA HURMUZAKI
LI B
(VOI,. IX/i)
DE
V. ZABOROVSKI
Y
ATAȘAT DE LEGAȚIE
T
O publicație de acte și documente trebue să aibă la bază cunoașterea
SI
intimă a epocii respective.
Oricât de bun ochiu ai avea și oricâtă răbdare, tot îți vor scăpă
ER
pasagii importante sau chiar documente întregi, dacă nu ai mereu prezent
complexul capitolului de istorie pe care vrei să-l luminezi sau să-l com
pletezi. Cu atât mai mult vei lăsă pe dinafară lucruri însemnate, dacă vei
IV
urmări în fondurile arhivalice ce studiezi, numai anumite nume, ca de
exemplu numele «Valachia» și «Moldavia» în actele și documentele din
arhivele vieneze. Poate că tocmai unde aceste nume nu mai apar, se
UN
găsește, într’un document, un pasagiu care, fie și indirect, confirmă sau
precisează un punct de vedere, rezolvă o problemă istorică sau deschide
perspectiva pentru ipoteze importante.
Fără să vroim să scădem însemnătatea și valoarea colecției Hur-
L
muzaki, vom atrage aci atențiunea deocamdată nu asupra defectelor de

RA
metodă și de tehnică ale acestei publicațiuni, ci numai asupra consecințelor

prea evidente ale necunoașterii serioase a chestiunilor, cari sunt tratate
în anumite documente ce s’au publicat acolo.
NT
Acest lucru de altfel nu e surprinzător pentru epoca în care s’a făcut

această meritoasă colecție, dar ni se impune, cred — mai ales acum că
avem la dispoziție arhivele vieneze — să completăm lacunele și să facem,
CE
pentru fiecare volum de documente, îndreptările și comentariile necesare.

Voiu da câteva exemple.
Volumul IX/i cuprinde, de exemplu, pentru anii 1682—1684, rapoar
tele venețiene dela Viena, așă numitele «Di spacci di Germania» dela
I/
Staatscirchiv din Viena.

Pentru acești ani 0 s’a lăsat afară la copiere cam a treia parte, din
S
cauza spusă mai sus.

IA
Astfel din f/foa 158 s’a lăsat afară raportul dela 3 Octombrie 1683,
U
*) Vezi pentru campaniile 1683—84, mai ales N. Iorga, Studii și doc. XI, Bucu
rești (1906) și acum în urmă Istoria Armatei, Vălenii de Munte, 1910. Vezi și acelaș
BC
Geschichte des osm. Reiclies, voi. IV.

RY
RA
din care se vede că regele Poloniei continua legăturile cu Domnii români
și că se dădea acestui lucru mare importanță la Viena și la Varșovia:
«sperando ricavar frutto non mediocre della loro dipendenza».
LI B
Dacă se ține seamă că în acel moment, pe când eră în toiu rebe
liunea cazaco-moldovenească din sudul Moldovei, regele Poloniei, Papa
și chiar împăratul Austriei credeau că prin răscoala creștinilor vasali și
supuși se va realiză marea cruciată de distrugere a Otomanilor, atunci
Y
se vede clar importanța acestui raport.
T
Mai important încă e raportul dela 24 Oct. 1683, despre consiliul
SI
de războiu din Viena dela 20 Oct., la care iau parte și contele Capraras,
fost internunțiu la Constantinopol, precum și baronul Georg Kunitz, re
ER
zident la Poartă, care fiind reținut de Turci în tabăra lor pe timpul ase
diului Vienei, a fost ajutat de Șerban Cantacuzino ca să trimită vești și
informații în tabăra imperialilor sau în cetate (după cum șe vede din
IV
jurnalul său «diarium» Kunitz) i). Din acest raport dela 24 Oct. 1683,
reiese că și Șerban și Gheorghe Duca au făcut propuneri de supunere
și împăratului și regelui Poloniei, scuturând jugul turcesc, și că, dacă
UN
victoria dela Viena ar fi fost urmată* 2), Domnii români s’ar fi declarat
pe față «se ne sarebbero apertamente dichiarati». De aceea se continuau
negocierile cu ei «per cogliere gl’avăntaggi che promette una tale adhe-
L
renza».
Din filxa 159 s’a lăsat afară, de pildă, raportul dela 9 Ianuarie 1684,
RA
care iarăș ne arată cum idea de cruciată, bazată pe Români și pe ceilalți

creștini vasali sau supuși, obseda pe toată lumea în acel moment. Se
spune anume, că Bulgarii și alții așteaptă pe Kunițki să treacă Dunărea
NT
«per unirsegli a favore de Christiani, ad esempio delii Morlachi».

Diu raportul publicat de Hurmuzâki la pagina 307 (No. 434 din 12
Dec. 1683) s’a lăsat afară un pasagiu caracteristic pentru felul cum era cu
CE
noscută și înțeleasă atitudinea noastră politică în general: «questi Prencipi

siano per segnitare la fortuna del Vincitore» și se vor supune «diquel
Prencipe che puo colla vicinanza di Stati delle violenze turchesche esen-
I/
tarli».
Oportunismul necesar al politicei noastre era deci cunoscut și aceasta
S
ne face mai clară acțiunea austriacă în Ardeal pentru apropierea de țările

române mai întâiu, și apoi, pentru cucerirea sau câștigarea lor.
IA
Tot astfel din raportul dela 7 Mai 1684 (No. 439; pp. 313—314) nu
U
’) Acest «diarium» a fost tipărit la 1684. Manuscris se află la Kriegsarchiv și

BC
(cifrat) la Staatsarchiv.
2) Cf. Alex. Mavrocordat Ioropitj» în Hurmuzâki, XIII, p. 15.
RY
RA
s’a luat pasagiul, care începe dela „Mi disse Buonvisi“. Cardinalul Buonvisi *),
nunțiu papal la \iena, care a jucat un rol determinant și de prima im
portanță în conducerea politică a acestor campanii, fiind cel mai de
LI B
seamă factor al diplomației papale, dădea o foarte măre însemnătate ță
rilor române și mai ales aportului eventual al lui Șerban Cantacuzino.
De aceea ambasadorul venețian vorbește cu el, în preajma întoarcerii lui
Ladislau Csaky, care fusese în misiune în țările române, și Buonvisi îi
Y
comunică cele ce știe, și anume că Românii vor trece de partea crești
nilor, dacă sunt ajutați. Și atunci formula ce se impunea eră: «Tener in
T
fede ii Transilvano e ricavar profitti dalia buona dispositione di quel
SI
Prencipe» *2).
Prin urmare apropierea, prin Transilvania, de Șerban Cantacuzino;
ER
aceasta trebuia să aibă în vedere Austria în acel moment.
Rolul jucat de cardinalul Buonvisi nu eră cunoscut pe atunci în
istoriografia noastră.
IV
Deaceea la pag. 304 (No. 430; 30 Ianuar 1684), când se vorbește
de cardinalul «che a tutto s’applica» nu se arată despre cine e vorba.
UN
Mai relevez în treacăt că, de pildă, la pag. 205 (Mo. 432; 31 Oct. 1683)
e vorba de marele vizir, nu de Sultan, iar la pag. 315 (No. 441; 14 Mai
1684) nu poate fi vorba de moartea violentă a cancelarului Poloniei, ci
de aceea a marelui vizir! Ca să nu insist voiu spune numai că imediat
L
după această veste se spune de «i mali trattamenti di Maurocordato» etc.

RA
Pentru a se îndreptă aceste scăderi și a se face realmente utilizabile

volumele mai vechi din Documentele Hurmuzaki, ar trebui, cred, să se
publice suplimente-anexe pentru fiecare volum, care să cuprindă și ceeace
s’a lăsat afară și analiza critică a materialului și o erată a greșelelor de
NT
știință sau de copiere 3) precum și detaliile și indicațiile de natură arhi-

valică; în sfârșit un indice complet de nume și lucruri, care să evite ne
CE
sfârșitele greutăți și pierderi de timp ce le suportă actualmente toți cei

ce întrebuințează această bogată și importantă colecție de documente.
’) Despre Buonvisi și rolul său important, SayousLe cardinal Buonvisi in Seances

et travaux'de TAcademie des Sciences morales et politiques, S. N. XXXI, 1889; W.
I/
Fraknoi, Papst Innocenx. XI (Benedikt Odescalchi) und Ungarns Befreiung von cler Tiir-
Icenherrschaft, Freiburg in Breisgan, 1902 ; MaX Inimicii Papst Innocenx XI (1676—1689),
Beitrăge zur Geschichte seiner Politik und zur Charakteristik seiner Personnlichkeit,
S
Berlin 1900; Fraknoi Iielationes Cardinalis Buonvisi anno 1686 în „Monumenta Va-
ticana Hungarica" Șeria II, voi. 2. Budap. 1886. (In aceste raporturi se vede interesul
IA
niare, pe care-1 purtă Buonvisi țărilor romane și mai ales lui Șerban. Volumul IX/t
din Hurnmraki este tipărit în 1897); Karl Ulhirz, Die neueste Literatur iiber das Jalir
1683 în Mittheilungen des Instituts fur Oesterreichisclie Geschichtsforscliung, voi. V,
Innsbruck, 1884.
CU
2) Șerban. „ A
’) Un ex. In voi. V/2, la pag. 163 (No. 251 ; 1 April 1682) se găsesc rândurile
«scrive mio corrispondente <?>a Nimiro Cocita principale di Ucraina». E așa de clar
că în mss. nu putea fi decât «Nimirova sau Nimirovo, cită principale di Ucraina».
RY
RA
M1SCELLANEA
LI B
Doi frați ai lui Radu Mihnea V. V. mănăstirii să dovedească că acolo unde
călugări în Moldova. sânt acum Bălțăteștii în acea vreme ar
fi fost locul mănăstirii Hangului'» etc.
Intre dosarele Arhivei Statului din Importanța acestui document cer
Y
Iași *) se află o interesantă ănaforâ cetat de Divan și necontestat, deci
privitoare la o pricină din 1854 între autentic, interesant prin stilul lui a-
T
Mănăstirea Buhalnița (jud. Neamțu) proape biblic, și credem românesc,
SI
și Cneazii Jheon și Gr. Cantacuzino de oarece din timpul lui Radu Vodă
pentru împresurarea moșiei Bălțătești sunt numeroase acte oficiale româ
de către mănăstire. In cursul proce nești *), se impune.
ER
sului vechilul mănăstirii arată, între Identificarea acestor fii ai lui Mihnea
altele un document astfel rezumat: Vodă «-Turcitul-» 2) nu este tocmai u-
«7137 Noemvrie 20 *2). Un înscris șoară, tocmai din cauza trecerii lui la
dela Pârcălabul de Niamț și un Vornic
de Poartă cu arătare că li-au venit
IV
mohamedanism și a facultății poliga
miei. S’ar părea totuși, dacă vizăm
cartia Domnului Radu Vvd. de au mimai pe copii cunoscuți ai lui Mihnea
UN
socotit și au luat Bistrița în gios, au (Radii din Neaga, Radu din Vișa 3),
socotit cine cu ce hrană să hrănește Marcav, Ruxanda4), Ibrahim-Beg,
și cine unde șădi, deci au socotit bra Mustafa-Beg, Ihuma Cătun, Caise
niștea Slatinii și a Râșcăi și a Neam Cătun5) că e vorba de cei doi Begi,
țului, și le au aprins casele, cine au născuți în harem, precum reiese din
L
fost om fără ispravă într’acel munte scrisoarea lui Mihnea din 1595 către
RA
și fără dăjdie, nu mai puțin și bra Radul din Vișa, viitorul Domn, atunci
niștea Săcului și a Agapiei, de aice cu mama sa în Veneția: «Află că ai
au dat în hotarul Hangului. Deci au doi frați» 6). Mihnea a murit în Oct.
socotit cine și cum este și au dat la 1601 7), când Radu eră acum Domn
NT
hotarul Ghindănarilor și au văzut un al Țării-Românești și ar fi fost deci

hotar împresurat și au văzut două firesc, ca familia să se înapoieze în
biserici râsipite de Domnii cei bătrâni țară. Retragerea fraților însă, călu
CE
și au fost cu oameni buni din toate găriți, în codrii inaccesibili ai Neam

satele și au văzut acel hotar împre țului, în case isolate, nu întro mănă
surat de doi călugări și au fost frați stire, pare însă nu numai o expiare a
Radului Voevod și au vroit a le face păcatului tatălui lor, dar și o tăinuire
lege și n-au putut și au vrut a le a- a existenței lor. Poate de teama unei
I/
prinde casele ca acelorlanți ce au fost repercusiuni turcești asupra Domniei

șăzând într’acel munte și n-au cutezat lui Radu din cauza trecerei lor la
S
a le aprinde casâle și au văzut strâm-

bătate multă făcând acelor săraci oa ’) V. Bianu, Doc. Românești, I, și a. 1.
IA
meni și 11-au avut ce le face». 2) i577-"83 Și 1585—9i.

«Cu acest document voia vechilul 3) St. Greceanu, Genealogiile documentate
ale fam. boerești.ll, 404.
4) Iorga, Contribuțiuni la istoria Munt., în
U
’) Tv. 1785, op. II, 2036, Dos. 148. Anal. Acad. Rom. XVIII, 100.
2) Probabil este a se ceti în orig. 7127 5) Greceanu, l. c.
BC
Nov. = 1618, de oarece Radu a domnit în 6) Iorga, op. cit.

Moldova 1616—19 și 1623—26. i) Ibicl. 108.
RY
RA
creștinism, s’ar părea că s’au dat drept cuvine să aducă trupul tatălui său
morți sau dispăruți. în orice caz, fă pentru a-1 îngropa din nou în stră
când abstracție de identificare, ex-
LI B
lucita biserică ce clădise acesta la
piarea aceasta este în aparență de un Iași, Trei-Ierarhi {Istoria Românilor
dramatism profund. „ „ în chipuri și icoane; Craiova, 1921 p.
Sever Zotta 24). E interesant că nicîunul dintre
Mormântul lui Vasile Lupu cronicarii Moldovei din secolul al
Y
XVII—XVIII-lea nu amintesc nimic
Domnul Moldovei despre aducerea trupului lui Vasile
T
In anul trecut s’au împlinit 270 de Lupu la Iași spre a fi îngropat în
orașul' unde domnise odată.
SI
ani de când Vasile Lupu, stăpânul
bogat și influent al Moldovei, a pără Cu toate acestea astăzi suntem în
sit silit scaunul domnesc al acestei fericita situație să spunem că trupul
ER
țări, fără a-și pierde însă nădejdea că lui Vasile Lupu odihnește în pă
în curând se va întoarce iarăși în mântul românesc al Moldovei, în mă
el. Nădejde zădarnică, căci Vasile Vodă, năstirea pompoasă Trei-Ierarhi din
care a scris o pagină de glorie trainică Iași, pe care o ridicase însuși acest
în istoria românească, fiind și ocro
titorul prin cultură și dărnicie re
IV
Domn bogat și darnic de și pietrele depe
mormintele domnești dela Trei-Ierarhi
UN
gală al întregei ortodoxii în Orientul au dispărut fără urmă.
european, făuritor și răsturnător de Cel dintâiu cronicar, care ne spune
patriarhi și într’un moment fericit că Vasile Vodă e înmormântat în
autorul unui plan de dezrobire a Ro capitala Moldovei, e Constantin Că
mânilor ardeleni în înțelegere cu pitanul Eilipescu, din "Țara Româ
AL
Sultanul, nu s’a mai putut întoarce nească, care și-â scris cronica sa în
niciodată în scaunul său domnesc din a doua jumătate a veacului al XVII lea.
Iași, unde stăpânise vre-o 20 de ani cu El zice: «Și l-au adus la Iași (pe Ște
TR
atâta ambiție îndreptățită, răzimată făniță Vodă), de l-au îngropat lăngă

pe strălucire. tată-său Vasile Vodă» (ed. Iorga, Bu
Ani de zile a stat închis Vasile curești, 1902 p. 149). Știrea aceasta
Vodă în cele Șapte Turnuri ale C011- o complectează cronicarul grec, trăit
EN
stantinopolului, el, care o viață în și la curtea Domnilor români, Che-

treagă se bucurase de libertate de sarie Daponte (scrie după 1750): «Va
plină. A murit aici desnădăjduit, în sile Vodă și-a dat datoria obștească,
iar trupul lui l-a adus (Ștefăniță Vodă)
/C
Martie 1661.
_ A fost înmormântat trupul lui Va în Moldova și l-a îngropat în Trei-
sile Vodă Lupu în Constantinopol, Ierarhi» (Erbiceanu, Cronicarii greci,
sau a fost adus spre odihnă veșnică București, 1890 p. 10).
în Moldova lui iubită și mult dorită? Alte două mărturii moldovene vin
SI
La această întrebare vreau să răs să ne confirme acelaș lucru.

pund în rândurile ce urmează mai jos. Ștefan Ghindă biv postelnic din
IA
Toți istoricii de astăzi cari au scris Moldova, în secolul al XVII-lea, spre

ceva privitor la sfârșitul lui Vasile sfârșit, vorbind de Vasile Lupu,
Lupu, sunt de părere, că osemintele Doamna Catrina Cerchesa și fiul
lor Ștefan Vodă, zice: „Care sînt toți
U
acestui Domn, mort în Constantinopol,

au rămas în pământul acestei capitale îngropați la Trei Sfetitele“ (adecă Trei-
Ierarhi din Iași) ed. Iorga, Studii și
BC
turcești. D. Iorga chiar, spune într’un

loc: Deși fiul său Ștefăniță era atunci documente privitoare la istoria Româ
Domnul Moldovei, el nu crezu că se nilor, III, pp. 32—3-
RY
RA
O însemnare contemporană pe o vitate înseninată și o cultură întinsă.
carte spune: «In 1661 April (?) au Chemat la București4), el vine în anul
murit Vasile Vodă la Țarigrad și l-au 1834, adică îndată după ce termină
LI B
adus feciorul în țara Moldovei și l’-a studiile teologice din Arad, primind
îngropat în Iași la a lui mănăstire postul de profesor de teologie, morală,
la Trei sfeti (Iatzimirski, Catalogul mss. logică, istorie și retorică bisericească
slavo -române, I p. 90). la Seminarul Mitropoliei2), unde ceva
Știrile de mai sus sunt de ajuns, mai târziu e numit și rector.
Y
pentru dovada definitivă, că trupul Intre timp, ia parte la mișcarea
T
lui Vasile Dupu odihnește în mănăs națională a Românilor din Ardeal, din
tirea Trei-Ierarhi din Iași, adus de fiul 1848, dar e nevoit, în fața primejdiei
SI
său Ștefăniță Vodă înainte cu câteva de a fi victimă a răzbunării Ungurilor,
luni de moartea acestui din urmă. să treacă din nou dincoace, unde ră
mâne tot restul vieții, și unde-1 vedem
ER
(Sept. 1661); precum în Țara Româ
nească Doamna Maria a adus pe urmă apoi profesor și rector la seminarul
corpul mutilat, al lui Constantin Vodă episcopiei Hușilor, între anii 1854—55.
Brâncoveanu, tot din Constantinopol. IVActivitatea sa de cărturar și om
E bine să se știe, chiar și după al școalei se poate vedea atât din
sute de ani, că Domnii noștri dintre hârtiile rămase dela dânsul 3) și din
cei mai glorioși odihnesc somnul de dările de seamă ale gazetelor tim
UN
veci în pământul țării peste care au pului 4), cât și din numeroasele lu
domnit odată cu mândrie și cu folos crări didactice: tratate5) dicționare6),
pentru urmași. * Șt. MetEȘ. studii istorice ș. a.7), parte publicate,
iar cele mai multe rămase în manu
L
Câteva date despre Nifon Bălășeseu scris și păstrate în Biblioteca Acade

E una din figurile luminoase din miei Române8).
RA
epoca renașteiii noastre, jucând un A muncit de asemenea mult ela

rol însemnat atât peste munți, sub borând diferite proecte pentru reorga
numele de Nicolae Belașcu alias Bălă- nizarea Seminariilor din Principate 9).
NT
șescu, cât și—mai ales—dincoace, în

Muntenia și Moldova, ca dascăl și G. N.
conducător de școală, autor didactic, ’) V. N. Iorga Ist. lit. rom., sec. XIX, voi. I,
ș. a., și unde, călugărindu-se, își ia pag. 288.
CE
numele de Nifon Bălășeseu. s) V. idem, op. cit. și ms. 730, f. 168.

s) Ms. 729, f. 105—180 și ms. 730, f. 1—263.
Născut în Hașag (Transilvania), în 4) Curier. Românesc și Confer. de ambe sexe.
împrejurimile Mediașului, pe la 1806, 5) V. Moralul Hristienese, (ms. 732 și 754).
din părinți ortodoxi, a făcut studii Tratate de psihologie, de istorie biseri
I/
teologice, filosofice și juridice la Sibiu, cească, de arheologie și geografie biseri

cească, de teologie pastorală, de retorică
Oradia Mare șr Cluj. A urmat apoi ca bisericească, Cateh. ș. a. (ms. 677, 687 și 754).
S
«auzitor» și a absolvit cu laudă cur 6) Dicționar latin-român, (tip. la Sibiu, în

surile de 3 ani la Institutul teologic 1847—8) și Dicționar francez-român (ms. 753).
IA
de pe lângă episcopia greco-orientală 7) Gramatica românească (tip. la Sibiu în

1848 și Buc., 1850) și Elemente de gramatică
a Aradului1), în care timp a fost și în rom. (Buc. 1850). — Biblia sacră și Psaltirea
serviciul cancelariei consistoriale din (ms. 755). Catechismul ș. a.; precum și di
U
acea diecesă, unde, din actele rămase ferite fragmente de studii și rezumate din
dela el2) se vede că a avut o acti- istoria universală ș. a. (ms. 752).
8) V. manuscrisele citate, precum și
BC
’) B. A. R., ms. 729, f. 104. n-rele: 677, 685, 687, 690, 753. 917, 918,
2) Ms. 729, f. 1—104 și .ms. 730, f. 264—296, 1791 ș. a.
313—337- 9) V. Ms. 729 și 730.
RY
REVISTA ARHIVELOR _________ 139
RA
Un indiciu genealogic privitor la soră al lui Simeon FodW. Gavrilaș ar
Doamna Harghita (Melania) a lui putea deci să facă parte în mod ar
Simeon Movilă V. V. monic din acest grup de înrudiri.
LI B
Totuși trebuie să fim sceptici de
Până azi nu se știe din care neam oarece în numeroase documente pri
a fost soția lui Simeon Movilă. în vitoare la familia Hâfa, descendentă
alt locx) ni-am exprimat presupu
Y
probabil din chelarul lui PetruRareș,
nerea că a fost polonă, întrucât am- nu găsim menționată încuscrirea a-
T
uasadoral francez din Constantinopol ceasta, și nici spița descendenței lui
scrie în 1618 «Gabriel filz (sic) de Si
SI
Gavrilaș Hâva, care avu 6 copii, nu ‘
meon nepven (sic) de Zolquievsqui» *2) înseamnă pe Marghita (Melania). Să fie
și întrucât Doamna Margliita s’a re
ER
vorba de Gavril vel Log. 1562-1170 ?4)
tras la Lemberg. Oricum, se indică cercetări în direcția
Insă în Arhivele Statului din Bucu aceasta.
rești am găsit o copie de pe un doc. Sever Zotta
din 7200 (1692) Iul. 23, privitor la satul
Brândești, pe care l-a dat Moisie Mo
IV
Trei surori necunoscute ale lui
UN
vilă V. V., fiul lui Simeon, lui D. Vasile Alecsandri.
Buhuș Visternic, care sat a fost «r/z
Prin o fericită întâmplare mi-a că
pri moșul lui Moisăi Vodă di pri Ga
zut în mână o spiță, sau mai bine zis
vrilaș Logofătul» 3).
AL
o tablă a descendenților din Spiridon

«Moșul» însemna atunci de regulă
gramaticul dela târgul Ocnilor2), căsă
bunic. Să fie deci vorba de bunicul
torit cu Maria fiica lui Mihale Delariu,
TR
de pe mamă a lui Moisie și de aceia,

a căror fiică, Antița, a fost soția lui
avea, după un vechiu obiceiu, Gavril
D. Coxoni, bunicul de pe mamă al
Movilă, frate-său, numele acestui
poetului V. Alecsandri.
EN
bunic ? Un Gavrilaș viori (2-lea) log.

Spița â fost făcută în 1846 Iul. 24
a fost ginerele lui Stroid Visternic,
de către A. Avram Stolnic «după ce-
care nu mai trăia în 1587 4).
rire și arătare d-lui boerului Pitar Di-
/C
Acest Gavrilaș log. eră Hâ&t, so

mitrie Cozoni». Acesta adaugă: «Ară-
crul lui Andrei Hatman și bunicul
tații mai sus fii, nepoți, și străne
Magdei, soției lui V. Ureche, fiul lui
poți curgu den iscălitul Pitfajr Dimi-
Nistor Ureche5) log. mare și om al
SI
trie Coxoni, făcuți cu adivărata me

Movileștilor. Nistor era socrul lui Isac
soție Anthița și pintru știință amu
Balica Hatman 6) care eră nepot de
iscălitul chiar însumi cu driapta me,
IA
’) Arh. genealogică II, 243. iar nâștire me este la anul =i755==î'-

2) Hurmuzaki, doc. X, 179—80. Iscălitura lipsește, nu știm din care
3) Cond. No. 263, f. 147—8.
U
4) Uric-ar, XIV, 158, unde greșit Flore în

loc de ftore. ’) Uric., XVIII.
BC
°) Spiță din 1814 la noi. 2) V. și Bogdan-Duică, în Conv. Lit„ LI

“) Barnovinski în Prinos lui Dim. A.
Sturdxa, 208. p. 229.
RY
cauză, iar rândurile acestea nu sunt din stânga spre dreapta): «-Prohira,
RA
scrise de el, care avea atunci 91 de moartă, Iancu, Smaranda, moartă, Va
ani, ci de Avram. sile, Thodosăe, moartă, Catinca și soț.
D. Cozoni e arătat în spiță ca fiu D-ei» Ca fiu al Catincăi e arătat *Ște-
LI B
al lui «Gheorghe Cozoni Grecu, locuința fănică». El este «Portepee-Făhnrich»
sa în orașulu București». al Regelui Prusiei, în 1856, în reg. de
El a avut nu numai 8 copii t), ci Husari No. 9 «Ștefan von Woynesko»,
10. 1) Mihălachi «întâi născut și în șir fiul din nefericita căsătorie a Catincăi
Y
unul după altul» 2) Mărie, soț Spat. cu Anastasie Voinescu t).
T
Antohi Sion; 3) Elisaveta, soț Banu Fiicele Vornicului V. Alecsandri, ale
SI
Manoli Ghenadiu; 4) Elenca, soț Vom. căror nume le-am subliniat, sunt cele
Vasile Alicsandri: 5) Enăcachi, și soție necunoscute. Tustrele au murit ne
Săftica; 6) Costachi, și soție Elenca ; măritate, probabil de aceiași boală ca
ER
7) Smarandă, soț Stoln. Ionii Efsta- și Catinca, oftica 2), cu toate că Ca
thiadi *2); 8) Catinca, soț Pahr. Iordachi tinca pretindea că «nici o -persoană
Popovici; 9) Tarsița, moartă; 10) 2W- din neamul nostru n-au fost ataca-
IV
culai, mort. risităs). Spița pare a o contrazice,
Spița ni mai dă numeroși copii ai din 15 (!) copii ai Smarandei Efsta-
UN
Măriei, Elisavetei, Elencăi, Smarandei thiadi (9 b. și 6 f.) 8 sunt arătați ca

și Cantincăi, 9 copii ai lui Enăcachi morți necăsătoriți, (4 b. și 4 f.), cam
Cozoni (Vasile, Prohira, Catinca, E- mulți, și deci bănuiala tuberculosei
lenca, Vasile3), Costaclii, Iorgu, Io ereditare persistă.
AL
nică și Iancu4) și 2 ai lui Costachi Cea mai interesantă destăinuire a

Cozoni5) (Marghioala și Prohira). spiței este că familia Cozoni a fost
TR
Intre copiii Elisavetei este și o originară din București și astfel poetul

Mărie «și soț Alecul Avram Stol[ni]c» Unirii a fost despre tată Moldovean și
alcătuitorul spiței, deci nepot de fiică de pe mamă Muntean, ceiace probabil,
EN
al patriarhului D. Cozoni. nici nu i-a fost cunoscut.

Descedenții Elencăi Alecsandri sunt Sever Zotta.
următorii (puși câte 3 de o parte și
/C
alta a unei ramure stilisate a spiței Un portret nou al lui Horia și Cloșca
’) Op. cit. 230 — cf. Sion, Arhondologia In revista Trnsilvania din Sibiu
Moldovei.
(1922 (EIII) pp. 15—61) d. I. C. Băcilă
SI
2) Presupunerea d-lui Bogdan-Duică eră

deci justă : «Se pare că Ioan Dascălul se publică un studiu, arătând toate por-
numia Enăcachi Efstatiadi». (Ibid).
IA
3) Evident a murit primul născut. !) IWd. 145. Cu acest prilej rectificăm că

4) Iancu Cozoni f înainte de 12/IV 1851, sora lui, Aglaia, a fost căs. cu Gh. Exarcu,
dir. carantinei din Galați, sprijinitor al iar alta, Maria, I, cu col. M. Tufescu, II. cu
U
mișcării din 1848. (Ibid. 235). col. Anton Costiescu. (Din familie).
s) N. 1800, v. Studiul nostru «La Cente 2) Ibid. 39.
BC
narul lui V. Alexandri» p. 17. 3) Ibid. 41.

RY
RA
tretele cari înfățișează pe cei trei (1849—1856) a fost și organizarea pe
conducători ai mișcării țărănimei ro nitenciarelor pe baze moderne. Intre
mânești din Ardeal: Horia, Cloșca și altele s’au luat măsuri pentru edu
LI B
Crișan. Multe din aceste portrete sunt cația sufletească a osândiților, și în
niște caricaturi urâte, unele însă acest scop s’a delegat câte un preot
ne prezintă destul de fidel pe capii pe lângă fiecare închisoare, spre a
revoluțiunii, cari credeau, că prin influență, prin predici și pilde bune,
Y
ajutorul țăranilor români din Ardeal asupra moralului condamnaților.
răsculați, si prin cel al Românilor din In colecția mea de documente posed
T
Moldova, la Domnul căreia trimise mai multe acte, de proveniență din
SI
seră o solie de trei oameni, și al biblioteca protosinghelului Varlaam
Sultanului vor putea să se libereze dela mănăstirea Ciolanu (jud. Buzău),
ER
de sub iobăgia grea a Ungurilor. privitoare la modul cum s’a aplicat
Iată acum o știre foarte prețioasă, această reformă în marea închisoare
care ne spune, că mai sunt și alte «Castelul» din Târgu-Ocna.
portrete ale acestor răsvrătiți.
IV
Dintre ele public deocamdată or
Contele Vas Samu scrie la 12 Decem dinul domnesc, prin care protosin-
UN
vrie 1869 o scrisoare către Gheorglie ghelul Varlaam a fost numit confesor
Bariț, în care amintește și de niște la acest penitenciar și în acelaș timp
tablouri, cari înfățișează pe Horia și inspector peste preoții dela peniten
Cloșca în mărime naturală, și întreabă ciarele din Moldova.
AL
că oare nu le-ar cumpăra Carol Vodă Din acest ordin se vede bine cum
al României. (Biblioteca Academiei înțelegea Domnitorul și Departa
Române, Mss. 1006 f. 45—6). mentul dreptății noua organizare a
TR
E sigur că nici Carol Vodă, nici un penitenciarelor.

alt român nu a cumpărat aceste ta
Noi Grigorie A. Ghica Vvd. cu mila
blouri, deosebit de însemnate pentru lui Dumnezeu Domn Țârei Moldovei.
EN
noi. Cred că și astăzi sunt în pro

Cuvioșăei Sale Protosingulu Varlaam,
prietatea acestei familii sau a urma
șilor ei. Ar fi bine să se cerceteze Intru aplicațiea așăzământului în
/C
pe la diferitele familii aristocratice tărit de Domniea Noastră pentru

ungurești din Ardeal, ca să se afle Castelulu dela Târgul-Ocnei să sti
aceste tablouri, și apoi, prin cei în pulează ca ce întăiu și neapărată tre
drept, și cu bani, să ajungă în pro buință orânduirea unei persoane bise
SI
prietatea românilor, fie particulari, ricești, care întrunind toate calitățile

fie o instituție publică. preotului, să aibă și cunoștința despre
IA
Ștefan Meteș mărimea missiei ce ăi așteaptă între

acești nenorociți scoși din adâncurile
«Castelul» din Târgu-Ocna pământului și așăzați în castel pentru
U
Intre reformele pe cari le-a înfăp a pute fi îndreptați și reîntorși în

BC
tuit Domnul Moldovei Gr. Al. Gliica societate earăș cetățeni folositori. Așa
RY
dar din anaforaoa sub No. 9444 ce ta care vei ave inspecțiea specială
RA
Ne s’au prezentat de Departamentul asupra îndeplinire! îndatorirei lor.
dreptății luănd încredințare că Cu Spre acest sfârșit Cuvioșiea ta ur
vioșiea ta ești în stare a corespunde mează a inspecta toate arestele din Prin
LI B
la scopul propus prin acel așăzământ cipat în deosebitele timpuri ale anului.
ca persoană bisericească înzastrată cu Despre însărcinarea Cuvioșiei tale
toate calitățile religioase și morale și acum s’a făcut cunoscut înalt Presfin-
care după deosebitele cunoștinți _ce ției Sale Părintelui Mitropolit pentru
Y
ai în sistemul penitențiar poți înde ca să binecuvinteze și să încuviințeze
T
plini dorințele Domniei Noastre în îndeplinirea funcției pusă asupră-ți
favoarea acestor nenorociți, Noi cu acordăndu-ți învoirea a săvârși sânta
SI
vie mulțămire ne grăbim a numi pe liturghie și a predica cuvântul lui
Cuvioșiea ta la un asemine de mare Dumnezeu atât la Târgul Ocnei cât
ER
cuviință post. însărcinarea Cuvioșiei și în alte târguri unde te vei afla dus
tale va fi îndeplinirea îndatoririlor cu inspecțiea închisorilor. Pentru toate
prescrise prin așăzământul pentru IV îndatoririle luate de Cuvioșiea ta a-
castelul dela Ocnă, votat de Divanul supră-i Domniea Noastră propune ur
General și întărit de Domniea Noastră, mătoarele condiții:
UN
totodată Cuvioșiea ta vei fi obligat a a) Una mie lei salariul Cuvioșiei
privighe și îndeplinirea îndatoririlor tale pe lună.
privitoare pe preoții care se vor o- b) Locuință, încălzire și eclerajul
răndu'i la fiecare închisoare din Prin pe sama Guvernului.
AL
cipat pentru a asista cu sfaturile lor După acesta Domniea Noastră ră
întemeete pe principiile Evangheliei mânem încredințați că te vei arăta
pe toți acei nenorociți care să vor vrednic de misiea aleasă ce-ți încre
TR
afla închiși, pentru a săvârși sfintele dințăm și te vei sili a face să stră
rugăciuni într’acele locașuri de închi lucească puterea religiei, întorcând la
soare și pentru a da tot ajutorul re staulul credinței pe oile cele rătăcite,
EN
ligiei acelor bolnavi și neputincioși. prin conducerea lor pe calea peni-

Cuvioșiea ta urmează a alege și a tenției și prin arătarea ce le vei face
numi asemine preoți, silindu-te a-i despre mărimea culpei înaintea lui
/C
afla pe cât mai potriviți cu misiea Dumnezeu și a oamenilor.

lor. Salariul ce va fi a să plăti acestor (Pecetea Domnească)
să va combina de cătră Cuvioșiea ta
Grigorie Al. Ghica
SI
și să va face cunoscut Departamen

tului Dreptății spre a Ni să supune Prin lucrarea Secției I-a
IA
spre întărire. din

Toți preoții odată însărcinați cu Depart. Justiției
No. 263
serviciul arătat la închisoare, vor
1855 Decembrie 10
U
avea a să conforma instrucțiilor și po-

vățuirilor ce li să vor da de Cuvioșiea Al. Saint-Georges
BC
RY
_ _______ _______________ REVISTA ARHIVELOR 143
f Dr. Paul Eder restituire din Budapesta. Regretând
RA
In ziua de 16 Februarie a. c., s’a moartea prematură a inimosului căr
stins din viața tinerul și harnicul turar,- ce se devotase studiului arhi
nostru colaborator Dr. Paul Eder, fost velor, exprimăm îndureratei familii
LI B
membru al Comisiunii românești de condoleanțele noastre.
Y
B I B LI O G RA FI B
T
— Se anunță numai lucrările ce cadrează cu programul revistei —
SI
N. IORGA, Correspondan.ee diplomatique roumaine sous le roi Charles I'er
(1866—1880). Paris, 1923. In noua sa publicațiune de documente învă
ER
țatul nostru profesor dă la iveală un însemnat număr de acte diploma
tice' referitoare la prima parte a domniei regelui Carol I al României.
Aceste acte au fost culese din Arhiva Ministerului de Externe în anul
IV
1915, când d. Iorga pregătiâ cunoscuta sa lucrare : Politica externă a re
gelui Carol, apărută de curând în a doua ediție. Cu ocazia războiului
arhiva Ministerului de Externe a fost transportată în Rusia, de unde nu
UN
se știe de se va mai întoarce vreodată; de aceea d. Iorga a crezut că
va aduce un serviciu istoriografiei noastre, publicând actele ce adunase
în 1915. Și în realitate serviciul ce ni-1 aduce este foarte mare, de oarece
cu ajutorul acestor documente se lămurește de minune politica lui Carol I
și a primelor sale guverne, ce nu ni era cunoscută până acum decât din
L
memoriile defunctului rege și din anumite publicații tendențioase.

RA
CASOPIS ARCHIVNI SCODY, voi. I, Praga 1923. Primul anuar al

școalei de arhivari din Praga se prezintă în condițiuni cât se poate de
bune. Amicii și aliații noștri cehoslovaci organizând o astfel de școală
NT
nu urmăresc numai’crearea de funcționari specialiști pentru arhivele lor,

dar și provocarea unei mișcări științifice mai întinse decât până acum
în jurul acestei instituțiuni.
Dintre studiile publicate în acest anuar, atragem atențiunea arhiva
CE
rilor noștri mai ales asupra celor următoareIC. Kazbunda, Organizația

arhivei direcțiunii superioare a poliției și a ministerului de poliție austriac
1852-1867; Ian Opoeensky, Tratatul privitor la arhive dintre Cehoslovacia
și Austria; V. Leto&nik, Reforma arhivelor în Rusia. In numărul viitor
I/
vom analiză mai de aproape aceste lucrări.

S
N. MUȘMOV, Monetele și peeețile țarilor bulgari, Sofia 1924, (în 1.

bulgară). Cunoscutul conservator al secției numismatice a muzeului na
IA
țional bulgar publică, pe lângă un istoric al monetăriei țarilor bulgari,

și o privire generală asupra sigiolografiei bulgare. Primele peceți bul
gare apar în veacul al IX-lea sub Boris, sunt de plumb și cu inscripție
U
greacă; în veacurile următoare apar și peceți de aur și de argint- Din

descrierile monetelor și peceților și din reproducerile lor, în text și în
BC
RY
planșe, se vede lămurit, că nici monetăria nici sigilografia bulgară n’au

putut avea nici o influență asupra monetăriei sau sigiolografiei noastre
RA
românești.
V
IAN OPOCENSKY, Les faux du „Berliner Tageblattu, Praga 1924.
LI B
Harnicul și inteligentul arhivar-șef al Ministerului de Externe cehoslovac,
d. Opocensky, demonstrează într’o broșură de 23 pagini, că pretinsele
tratate secrete dintre Franța, Cehoslovacia și Iugoslavia, pe care le-a
publicat ziarul „Berliner Tageblatt" în Martie a. c., nu sunt decât niște
falșificate ordinare, plăsmuite după tratate sau concepte de tratate mai
Y
vechi austro-ungare sau germane.
T
G. GHIBĂNESCU, Dorohoiul. Studiu și documente. Iași 1924. Neobo
situl cercetător al documentelor vechi moldovenești, autorul importantelor
SI
și bogatelor culegeri: Surete și Izvoade (11 volume) și Ispisoace și Zapise
(5 volume) publică în această nouă lucrare documente și regește privi
ER
toare la orașul Dorohoi, însoțite de un istoric al acestei localități. Pu
blicația s’a făcut cu sprijinul Primăriei din Dorohoi, care a dat astfel
o frumoasă pildă de înțelegerea rosturilor superioare ale unei admini
strații comunale conștiente.
IV
«IOAN NECUDCE», Buletinul Muzeului Municipal din lași. I—III
Iași, 1923. Această publicație, ce a început să apară în 1921 în vechea
UN
capitală a Moldovei, este un adevărat tezaur de informațiuni pentru cu

noașterea trecutului moldovenesc. Documentele numeroase și inedite pu
blicate de oameni competenți ca d-nii Ghibănescu, Zotta, Costăchescu,
N. A. Bogdan, etc., conțin un material prețios pentru istoria Moldovei,
L
iar studiile ce cuprinde sunt contribuții serioase și interesante. Tot ceea

ce dorim este, ca buletinul «Ion Neculce» să poată avea o viață cât mai
RA
lungă, ca măcar prin aceasta să se răsplătească munca stăruitoare și des-

interesată a oamenilor de bine grupați în jurul lui.
C. RĂDUDESCU-CODIN ȘI PR. I- RĂUTEȘCU, Dragostele, Câm
NT
pulung 1923. O foarte meritoasă monografie, conținând numeroase acte,

documente și inscripții din Muscel, de o importanță deosebită pentru is
toria ținutului și pentru graiul din partea locului. Este o adevărată sa
CE
tisfacție să constatăm, că în orașele noastre de provincie a început o

mișcare mai serioasă pentru adunarea mărturiilor documentare lăsate de
strămoși și pentru utilizarea lor în scopul de a se cunoaște cât mai amă
nunțit istoria și desvoltarea culturală a. regiunilor cari constitue țara
noastră.
I/
G. D. NEDEECU, Justiția româna sub ocupațiune, București, 1923.

S
Un lung raport prezentat Ministrului de Justiție de către d. Nedelcu,

fost secretar general al acestui minister în timpul primelor 100 de zile
IA
de ocupațiune dușmană (6 Dec. 1916—7 Mai 1917). Marele număr de acte

oficiale, ce însoțesc acest raport, dau o ideie clară de situația ce s’a, creat
justiției românești în acest timp, cum și de ținuta foarte curioasă din
U
punct de vedere juridic și absolut neînțeleasă a unor reprezentanți ai

acestei puteri suverane, care este justiția.
BC
y,......A £«î y.,
■.xtț<<ieAX'Tr‘ni"V* >"■ -f*«e7-<;î •^••cițțun
(*■
RY
JT.' . tr .'<?.- *« <-U’fr *-J<
•..ț-,.“|’\ * (•“■!•’’•'•' "(5 V -y,™
••••••* „i.s-:...
„U-Ucrtd»r»HiniH««|’ * <” J b «ArA^’,,6j
rnetțA^<: £'*’ J#»,» A»‘M4’*e<
-,.,,4 _--^< .a r«f 7 »XJÂ ,xt' *‘ ”71' r*' na'’> *'’ta
■i
RA
V(5XfA -- y'AfA,
r’-’<t * * '••"*■ •■•••*•- ..... ■ -<n-^ ,
trr.
• *•**'•’ Trt.««j r ^y. f yȚț <>> fcy » «ț< f «Y K
j
>W Aț* »"•—'•« ^-J yS ‘-'îAl'^,”/" "' Vf*' .:... ^ M "i r^sx;.,i'iTZFfrt Tv^
LI B
• • -• lT-^' ’f" * n* a «i/u.bM v •
*IH r&f ^>,b t • a ..ț.K
’. . ... .... X
- . *x *-""/
** rîuna «a
Y' • ' ■ l
“X..JL ~7fro‘'^
tfk «AvWKAAmU ’•<•-ittbhju
m«j~h «.J..«Y.ț~M44» '-..«--'•
AA^'AaAU*f
f
T Y
■ 47 rtc-wtf-f»’ -.7“ w ’TX,f ” *■“** **M ’*‘f'° * '”*'**’ /V*M f-V* r** w*\'’
SI
"<-f> >»,..■<~«~ <kuj\> ftf,........ U.J.y4 ,-..■.( - »•* «»«A»»2j
7 ’^T' ................ . ' ■7-7'™’/
ER
t^.'> M^rnj.na e
‘" c<‘ Ay-’-’-*.- -.t. .. «, ,.
^<«Trr- • <• •«.. ■ •
•*f" n***/-** IV 4l(Tu î
• » '’/’•» •<•’”*«* np.Ac» •*'<’/'’* r*M* *•’<■»’• X’A
â<h^»^X^<7 4^/mY/m-w^
Hi
UN
»t <2 **»*•’ț»M y** <■ -"y *'¥7»’a .-4^ ra
^X*£"*,Ji** nj d I
AL
‘ ryKț'; V{'îSa< . Â.yo^X4'''“'V J4'"“"|’<Y"'"M,^fV“

4’ ’ ‘'”Hs:W~ zWL'7”’ i‘ț,,;ț’' A
1 ironii
TR
cl
«Yțț.,^7 . „ e‘ c'^: - 4>a "^4f> ‘ --
V: •a™£fl; r^tâY n.tc.yrtK^ k,.1#7«K|b
^4-l« 6>țn7 A V “p < l\ ‘
EN
fj>< r>trf ,<â

J!-’......... ’M;'«
/C
* ■ .;■<
'?«..£A y/A""'* nî7e7«J„ '■1-S‘-.‘J^«.^1
n. C m.t.1«TO<|..-, ,ț
7 (/«»6Z,<i(J,,« •••’"»■"
... ;r‘ •
SI
’ •'> • '-•
. Tf y’ M ” THE.,
^.V<y. cm »»/*’*• »
e'r.. 1» >'.î^
IA
f 2sv"
., <7Tsr '
U
BC
■
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
BC
U
4
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
RY
Anul I. * Nr. 2
RA
LI B
REVISTA
ARHIVELOR
T Y
SI
ARHIVISTICĂ-CRONOLOGIE-DIPLOM ATICĂ
ER
ERALD1CĂ-GENEALOGIE-INSTITUȚIUNI
MINI ATU RIȘTICÂ - P A LEOG R A FI E - SIG I LOG R AFIE
IV
UN
SUB ÎNGRIJIREA D-LUt
CONSTANT! N MOISI L
AL

PROFESOR, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNE
TR
EN
/C
SI
IA
BUCU REȘTI
TIPOGRAFIA CURȚII REGALE F. GOBL FII

U
NO. 19, STRADA REGALĂ, No. 19
c. 11728. 1 925
BC
RY
RA
3
CUPRINSUL
LI B
ViRG. Zaborowski, Importanța arhivelor vieneze pentru istoria Românilorr/-
Dr. A. VERESS, Un nou sistem de catalogare a arhivalelor.
Y
Gr. Avakian, Arhivele rusești din Cetatea-Alba și importanța lor pentru
istoria Românilor.
T
T. G. BulaT, O arhivă centrală la Craiova în 1838.
SI
SEVER Zotta, Despre neamul Cantemiriștilor: II. Un «frate» necunoscut "f-
al lui C. Cantemir.
ER
I. C. 1'n.iT'ri, Schitul Aninoasa-Cislău și neamul Doamnei Neaga.
N. M. Vi.Adescu, Din trecutul boierimei românești: Vel-Comisul Șerban
IV
Pârvu Vlădescu.
Const. M01.su., Bule de aur sigilare dela Domnii Țării-Românești și ai
UN
Moldovei.
Zoe Balș, Două acte dela Mihai-Viteazul.
G. NiCOI-Xiasa, O poruncă a lui Alexandru Muruzi cu privire la gospo
L
dăria mănăstirilor din Muntenia.

RA
Pr. C. BobulESCU, Un document dela Alexandru cel Bun.

Dan I. Simionescu, O jalbă dela începutul veacului al XlX-lea.
G. GhibXnescu, Hrisovul lui Gr. A. Ghica-Vodă pentru Zaharieștii ot
NT
Suceava.
Misceli.anea : Ceva despre mitropolitul unit Atanasie (I. Minea).— Un
document despre expediția lui Gavril Bâthory în 'j'ara-Româ-
CE
nească. (I. Minea).— Din legăturile lui C. Cantemir cu Mihail

Apafi (1. Când a murit Nicolae Alexandru Voevod?
(I. Minea). — O descriere franceză a serbării Paștilor în Principatele
I/
Române la sfârșitul veacului XVII (P. Panaitcscii). — Mihai Vi

S
teazul și orașul Cluj (Șt. J/e/eșĂ — Orașul Cluj asediat de oștirea

IA

U
BC
RY
RA
LI B
IMPORTANȚA ARHIVELOR VIENEZE
Y
PENTRU ISTORIA ROMÂNILOR
T
DE
SI
VIRQIL ZABOROVSCHI
DOCTOR IN UTERE, SECRETAR DE LEGAȚIE
ER
Ca și revoluția franceză1), războiul mondial a deschis arhive2), a
trezit un măi mare interes pentru ele și a dat perspectivă faptelor, feno
IV
menelor și instituțiilor istorico-sociale cuprinse în acele arhive.
Arhivele din Viena3), deschise acum, fără restricție, cercetătorilor
UN
și opiniei publice4), puse oarecum la dispoziția Statelor numite succeso
rale5), prin tratate și convenții6), sunt arhivele autorităților centrale
(Zentralbehorde) ale Austro-Ungariei 7).
Austro-Ungaria a cărei unitate juridică începe dela Pragmatica
AL
Sancțiune8) dar care nu devine un Stat cu constituție unitară decât

dela 1848 9) și numai până la 1867, căci dualismul nu e o constituție de
fapt ci—juridicește—un sistem de alianță între două State— bazat pe
TR
compromise sau tratate10) — acest Stat nu eră decât o evoluare a puterii

austriace a împăratului roman de națiune germană, o evoluare a Casei
austriace11).
EN
Interesele de stăpânire ale Casei austriace și nevoile de viață, de

luptă, apărare și organizare ale diferitelor State, cari se aflau în pose
siunea acestei Case, cer imperios o unitate, o constituire unitară12), o
/C
centralizare, care, dată fiind slăbiciunea sau inexistența legăturilor juri

dice, naturale, culturale sau naționale dintre Statele liabsburgice13), trebuia
să fie cât mai intensă14).
SI
O constituție sau o conștiință unitară a acestor State nu eră posi

bilă; astfel țările austriace propriu zise (Austria de azi) aveau o con
știință proprie și în loc să se amalgameze, se despărțeau tot mai accen
IA
tuat de celelalte State15); Ungaria în primul loc n’ar fi cedat niciodată

situația sa de Stat aparte16); Boemia eră la rândul ei o țară cu o con
U
știință națională și politic-juridică prea răspicată17). Pe de altă parte, o

constituție oarecare ar fi mărginit singura autoritate unitară, aceea a
BC
RY
împăratului și împăratul înțelegea să nu împartă cu nimeni dreptul și
RA
puterea lui18). Nici măcar conștiința unei unități sub aceiaș autoritate
superioară nu există, căci împăratul eră, în țările habsburgice, o per
soană, dar mai multe autorități19). Autoritatea lui imperială pură eră aci
LI B
de aceiaș natură ca și în restul Germaniei și chiar al Europei20).
Față de nevoile inexorabile de apărare și consolidare însă, cari prin
amenințarea turcească mai ales devin mai simțitoare, o guvernare uni
tară se impuneă. Intr’un astfel de moment epocal, mijloacele de cari se
Y
servește un guvern sau o autoritate superioară și instituțiile pe cari le
adoptă sau creiază sunt caracteristice și semnificative atât pentru trecut
T
cât și pentru dezvoltarea ulterioară. Austria creă pentru unificarea Sta
SI
telor sale instrumente practice și exterioare țărilor—deci mecanice nu
organice — concentrate în mâna împăratului: autoritățile sau organele
ER
centrale (Zentralbehorde). Diferitele consilii sau cancelarii, acestea chiar
când erau ale uneia din țări, formau armătura care sprijinea conglome
ratul habsburgic; ele țineau loc și de constituție și de conștiință unitară
IV
a Statului. Prin ele, împăratul trebuia să guverneze, să administreze și
să dispună de toate țările sale.
UN
Și în Franța de ex. regele conducea Statul în mod absolut prin
anumite consilii și autorități, dar conduceă numai un Stat — din toate
țările se înlăturaseră în mod organic de fapt toate autoritățile politice
istorice — și apoi în aceiaș timp se dezvoltă, pe o bază etnică unitară, o
L
cultură, un spirit unitar, o conștiință națională. Regele Franței eră însuși

RA
de aceiaș cultură, de aceiași națiune și spirit cu populația țării așă că

el trebuia în mod necesar — s’ar putea zice vrând-nevrând — să promo
veze dezvoltarea cealaltă, paralelă; cu toate acestea, națiunea tot l-a
NT
răsturnat și a înlăturat instituțiile cari concentrau posesiunea țării în

mâinile regelui. Revoluția franceză a fost în acest sens precursoarea
luptelor naționale de liberare de mai târziu din centrul și răsăritul Europei.
CE
Cu atât mai mult aci, în țările habsburgice, unde stăpânitorul

proprietar21) eră străin—chiar și pentru Germani ca împărat roman și
austro-boem, ungar, etc-22) — iar mijloacele de concentrarea posesiunei
erau și mai exterioare și străine populațiunei care nu se putea dezvoltă
I/
unitar pentru a ajunge la o conștiință națională, fiindcă eră formată din

mai multe națiuni23). Regalitatea absolută a Franței a fost un rezultat
S
al dezvoltării normale a țării și un progres; ea a dat deci condițiile ne

IA
cesare dezvoltării culturii și conștiinței naționale franceze. Monarhia

absolută a Habsburgilor a fost numai o emanație a Casei domnitoare, o
înjghebare contingență pentru menținerea împreună a diferitelor State;
U
ea n’a fost un progres fiindcă n’a izbutit ca monarhia franceză să des

ființeze radical autoritățile suverane politice din celelalte țări; ele au
BC
RY
revista arhivelor 147
RA
rămas în idee și potența tocmai prin faptul că Habsburgul și le asumase.
Lupta împăratului de a fi numai împăratul, un singur suveran într’un
singur Stat, a fost zadarnică; el însuși proectă, oricum s’ar fi mișcat,
LI B
umbra altor suverani cu alte coroane $i cu alte baze juridice24). împă
ratul eră de altfel exterior tuturor țărilor sale și ca împărat și ca rege,
etc. Contopirea lui cu țările nu eră posibilă așă că sentimentul provizo
ratului juridic politic eră dela sine dat.
Y
Astfel se explică și faptul că Habsburgii n’au sprijinit nicio cul
tură 25); fiecare stat și-a avut-o pe a sa, ceeace dovedește încă odată că
T
și Austria și Boemia și Ungaria și Transilvania26) și Croația27) și cele
SI
lalte erau adevărate State, de oarece o cultură națională nu se poate
dezvoltă și o națiune nu-și poate păstră intens individualitatea fără spri
ER
jinul puterii politice sau măcar a unui principiu politic28). In imperiul
habsburgic puterea supremă eră un fel de superstat exterior29), de su
veran aproape abstract, sub a căruia dominație trăiau Statele naționale,
dâr acestea aveau destulă putere politică sau destule resturi și tradiții
IV
de putere politică, de individualitate politică pentru ca să susțină, să
păstreze și să facă să progreseze o cultură proprie. De altfel, fiecare din
UN
aceste State avuseseră la o anumită epocă independența politică iar în
Transilvania avuseseră mai întâiu Românii puterea și autoritatea politică
apoi Ungurii, însă—deși puterea celor dintâiu a fost înlăturată înainte
de a da o cultură mâi concretă — totuși durase deajuns ca să favorizeze
AL
crearea unor instituții, unei limbi, unor tradiții, unei individualități etnice
răspicate și durabile. Mai mult încă, faza dacoromână și română din
TR
Dacia, care a durat dela 271 până la întemeerea Țării Românești a Mun
tenii și Țării Românești a Moldovei (sec. XIII și al XIV), la venirea
Ungurilor (sec. XI) eră tocmai pe cale să dea un rezultat de unitate ro
EN
mânească în Dacia; sosirea Ungurilor a complicat și turburat această

evoluție. Rezultatul a fost deci mai redus: întemeierea celor două prin
cipate cari, prin forța, prin stabilitatea și prin durabilitatea lor, ne do
vedesc fără putință de contestare că erau rezultate, împliniri (des ache-
/C
vements) iar nu începuturi.

Transilvania rămâne o nebuloasă politică, însă pe când Ungurii
de-acolo au un sprijin în Ungaria și apoi în exponenții lor politici locali,
SI
Românii se reazămă pe o putere politică națională exterioară (Principatele

române) care se revărsă adesea peste munții, în preajma cărora, de o
IA
parte și de alta a lor, s’a petrecut geneza și prima fază de dezvoltare a

Românilor.
Astfel și Statele și națiunile fără State în imperiul habsburgic își
U
pot păstră și dezvoltă instituțiile și cultura, ființa și caracterul lor etnic.

Construcția abstractă a imperiului puteă fi de altfel mărită, în prin-
BC
RY
cipiu, la infinit; ea s’a și întins într’o măsură oarecare și pentru un timp
RA
și asupra țărilor române, Bulgariei, Serbiei30), Italiei, etc.
In zona habsburgică prin urmare, evoluau silit sau nesilit uneori
mai multe, alteori mai puține State și națiuni, legate între ele juridic sau
LI B
prin violență și legate cu superstatul imperial, în virtutea unor tratate31),
sau unor compromisuri, prin suprapunerea suveranității, iar fizic prin
canalul autorităților centrale vieneze. Funcționarea acestor autorități tot
aduseră o evoluare în sensul de creare a unui Stat real32): ele înlăturară
Y
tot mai mult «statele» (tagmele) naționale, organele locale prin care împă
T
ratul trată cu Statele și cu a căror învoire putea el să facă lege în acele
State 33).
SI
Bilateralitatea exercitării suveranității dispăru34): autoritățile cen
trale, instrumente mecanice ale împăratului, mânuiră singure toată funcția
ER
habsburgică a statelor. Rezultatul fu că solidaritatea deveni și mai silită
și mai artificială35).
Totuși, dacă această solidaritate nu s’a manifestat de fapt în Statul
IV
habsburgic, ea a existat, reală și destul de organică, în opera habsburgică.
Vom întrebuința deci de acum înainte mai mult expresia aceasta de operă
UN
habsburgică sau operă austriacă în locul aceleia de Stat austriac.
Opera habsburgică a existat în adevăr și ea a fost destul de im
portantă; ea n’a fost națională (nici măcar germanică), n’a fost culturală
(numai în parte religioasă) ci politică, militară și de civilizație socială
AL
și materială.
In Europa era o misiune de împlinit: realizarea echilibrului în Apus,
Nord și centru, păstrarea și apărarea civilizației creștine în Răsărit. îm
TR
păratul roman de națiune germanică era indicat pentru acest rol: el îl

concepea în sens de cucerire, natural, dar sensul evoluționist al acestei
EN
misiuni i s’a impus prin forța lucrurilor și contra voinții sale, tocmai
prin colaboratorii săi, prin adevărații înfăptuitori ai acestei misiuni36).
Acești înfăptuitori au fost direct sau indirect diferitele State cari recu
noșteau autoritatea imperială.
/C
Că acele state și națiuni au procurat mijloacele și au fost colabo

ratorii nu o poate tăgădui nimeni, dar pare mai geu de admis ca opera
habsburgică a fost în esența ei și în ce avea ea natural evolutiv și du
SI
rabil, opera acestor, «colaboratori».

Instituția imperială avea o autoritate veche și foarte importantă;
IA
ea a revenit unei națiuni și la urmă unei familii. Această națiune s’a

servit de ea și acea familie a căutat să profite cât mai mult de pe urma
sa dar acestea sunt contingențe. Ele formează serii istorice cari se în
U
tâlnesc cu altele mai esențiale și mai durabile, fiindcă sunt în sensul

BC
evoluției. Cele două serii merg paralel dar ele se solicită una pe alta
RY
în anumite puncte importante se împletesc și coincid iar rezultatul e un
RA
progres în sensul evolutiv, ceeace face că pe când instituția imperială
se uzează, Statele și națiunile progresează și se întăresc. Ceeace numesc
seriile evolutive erau dezvoltarea Statului și națiunei germane în primul
LI B
rând și aceea a Statelor și națiunilor centrale și orientale din zona tur
cească în al doilea rând. Prima dezvoltare cerea lupta cu Franța, cea de
a doua cu puterea turcească. îndată ce în Apus se ajunge la rezultatul
urmărit (1815), împăratul trebue înlăturat; el se agață încăpățânat37)
Y
dar la urmă, după ce e învins, izgonit brutal (războiul dela 1866), se
T
resemnează38). Misiunea habsburgică fusese împlinită aci, sub patronajul
instituției imperiale (aproape până la sfârșit), de Statele germane și cu
SI
colaborarea forțelor celorlalte slave, maghiare, române de care dispunea
împăratul, dar cari în această direcție nu lucraseră conștient și voit.
ER
Rolul acestora eră în altă parte: misiunea habsburgică din Orient
se împlini de acești factori, iarăși sub patronagiul habsburgic dar și cu
ajutorul forțelor habsburgice din afară — respectiv germane — străine de
IV
această zonă39). Si aci însă, îndată ce turcii par învinși și primejdia tur
cească înlăturată, ba chiar în timpul luptei contra păgânului, Ungurii vor
UN
să se libereze de împărat, Românii îl sapă iar ceilalți îl suportă numai40),
înlăturat dela continuarea marei opere în Apus, împăratul, care
între timp totuși se legase cu anumite State și națiuni mai organic41),
crezu că va putea realiză din ele un singur Stat și chiar o singură na
AL
țiune. Dar, după cum nu dela el pornise marea acțiune ci de fapt tot
dela State și dela evoluția politică și național culturală, tot așă nu dela
împăratul singur sau dela o instituție unică putea să înceapă realizarea
TR
unui Stat. încercarea împăratului de a realiză un Stat cu ajutorul auto

rităților centrale nu va izbuti: Statul unitar nu se va formă și atunci
vor fi zadarnice și nouile instituții constituționale de după 1848; ele nu
EN
puteau să se mențină fiindcă n’aveau pe ce să se bazeze. Starea de

războiu sau pace se continuă între Statele și națiunile cari făceau parte
din posesiunea imperială și conlucraseră la opera habsburgică.
/C
Dacă însă împăratul, constituția și autoritățile centrale nouă nu

putură realiză Statul unitar între 1848--67, după ce totuși Pragmatica
Sancțiune și vechile autorități centrale îl realizaseră într’un mod foarte
SI
relativ, vag și pasiv, în orice caz provizoriu — Î11 sec. al XVII și al

XVIII —totuși autoritățile centrale în general sunt expresia solidarității
IA
dintre State și națiuni precum și între acestea și împărat în cursul mi-

siunei habsburgice în Orient în deosebi în epoca dela 1526 până la 1699 42).
In acest spațiu de timp mai ales, arhivele autorităților centrale
U
vieneze oglindesc marea acțiune habsburgică a împăratului și a Statelor

și națiunilor în Orient. Fie conțin activitatea acestor factori în mod
BC
RY
- 150 REVISTA ARHIVELOR
amănunțit căci aci se concentrau firele acțiunii. Aceste arhive păstrează
RA
deci istoria Statelor ce au împlinit misiunea patronată de Habsburgii
cari își vedeau și de rostul lor de familie, crezând de fapt că aceasta din
urmă e acțiunea cea mai importantă. Nu e deci vorba de istoria Austriei
LI B
ci în primul rând de aceea a superstatului imperial habsburgic și a
Statelor și națiunilor din zona sau sub influența acelui superstat. Desigur
dinastia a fost mai apropiată de Austria decât de celelalte State sau
națiuni în parte, dar ea a fost în total mult mai mult a istoriei gene
Y
rale și a celorlalte State și națiuni împreună, decât a Austriei. Ar fi fost
deci just ca arhivele să fie moștenite de toate Statele și națiunile foste,
T
habsburgice — socotind și Austria43) — precum și, în logică juridică pură,
SI
și de împărat, care însă nu mai există. Aceasta cu atât mai mult cu cât
ele conțin pe lângă istoria solidară habsburgică și creștină și istoria par
ER
ticulară a fiecărui Stat și națiune în ce are ea mai organic, mai adevărat
și mai durabil. Intr’adevăr, evoluția națională, socială, de cultură și de
mocrație a națiunilor, este oglindită în actele autorităților centrale, cari
IV
descriu contactul, luptele și conflictele între seria evolutivă și seria me
canică în zona habsburgică.
UN
Cu toate acestea, Austria a izbutit, la conferința de pace, să-și sal
veze poziția habsburgică de «primat» în istorie, făcând să se schimbe în
art. 93 al tratatului de St. Germain termenul «concernant» în «appartenant».
Principiul «concernant» (Betreffsprinzip) fiind înlăturat prin acel al prove-
L
nienții (Herkunftsprinzip 44), se recunoștea existența până la 1918 a unui

RA
Stat real austriac în marginile fostului imperiu habsburgic și se atribuia

Austriei actuale dreptul istoric de continuatoare a istoriei habsburgice.
Austria, natural, trebuia să încerce să rămână cu această compensație
NT
ideală atunci când perdea atâtea avantagii cari-i reveneau din legătura
cu Statele și națiunile habsburgice și din faptul că era țara de reșe
dință a Habsburgilor. Soluția însă n’a fost cea justă, de oarece Austria,
CE
cu toată superioara ei civilizație și cultură, n’a fost superstatul marei

Habsburgii. Acel superstat a fost însuși împăratul; cât despre Austria
germană, ea n’a fost de fapt nici cea mai devotată împăratului nici cea
mai importantă țară din colaboratorii la opera habsburgică.
I/
E semnificativ că Ungaria i-a contestat răspicat această întâetate

revendicând-o pentru sine45). E aci o chestie juridică și politică de mare
S
importanță. Să vedem cine ar avea dreptul la o oarecare întâetate?

IA
II.
In cărțile de școală chiar, se căuta în Austro-Ungaria să se treacă
U
deplin sub tăcere, că o regiune importantă din Statul habsburgic a con

tinuat intens și neîntrerupt romanitatea. Eră aci ceva mai adânc decât
BC
RY
RA
discuția continuității Românilor în Dacia; era grija și nevoia să se înlăture
din cuprinsul posesiunii habsburgice existența unei moșteniri directe ro
mane. Intr’adevăr, odată admisă în Dacia o continuare a lumii romanice,
fizic și etnic, dela 106 până la iooo, nu se putea înlătură evidența că această
LI B
lume a trăit în acest timp în numele unui principiu politic de drept și
că s’a menținut neîntrerupt în formațiuni politice de esență și de drept
roman46), păstrând tradițiunea Daciei romane. Natural, State ca Muntenia
Y
și Moldova nu pot fi improvizate dar nici măcar instituțiile politice, re
ligia, limba, tradițiile, ethosul unitar român, atât de răspicate, atât de
T
viguroase și durabile nu s’ar fi putut dezvoltă fără o anumită structură
SI
și o anumită conștiință politic-juridică. Prima noastră renaștere pe baza
tradiției, afirmă spontan ideea romană; renașterea noastră contimporană
ER
la fel. Un instinct sigur îi face și pe unii și pe alții să pornească dela
Roma, în explicarea și justificarea existenței și dezvoltării noastre- Dar
chiar și fără aceasta, găsindu-ne în număr așă de mare și compacți pe
o parte a teritoriului fostului imperiu roman, trebue să ne considerăm
IV
și să fim recunoscuți ca moștenitori organici47) ai acelui imperiu. împre
jurările cunoscute ale istoriei acestei regiuni, deschisă spre Azia haotică
UN
și în plină revărsare, mai întâiu dinspre Răsărit și Nord, apoi și dinspre
Sud, împedică o concentrare politică unitară a diferitelor formațiuni ro
manice din Dacia. Dreptul acestor neoromani la moștenirea romană nu
poate fi valorificat și atunci dispare din circulația valorilor de drept ale
AL
timpului, deși nu și din conștiința micilor formațiuni mai mult sau mai
puțin solidare. In orice caz în Dacia, niciunul din Barbari nu izbutește
TR
să devină moștenitor în regulă și statornic48), lucru care ar fi trebuit să

aducă sau o desromanizare a provinciei sau o formațiune de nume și
aspect barbar, bazată pe o situație de drept, pe instituții și pe o națiune
EN
romanică. In schimb, în peninsula Balcanică, Bulgarii mai întâiu, apoi

Sârbii au izbutit să creeze imperii rivale, concurente imperiului bizantin
sau derivate din el 49), prin urmare să treacă în patrimoniul lor, într’o
/C
măsură oarecare, moștenirea de drept politic a imperiului roman. Acest

lucru le-a dat baze durabile în acele locuri și, în curând, imperiul bi
zantin dispărând aproape cu totul, slavismul (împletit cu grecismul) ju
ridic, politic și religios (și în domeniul religiei, Slavii erau moștenitori
SI
ai Bizanțului, recte ai Romei în răsărit) și-a întins autoritatea într’o mare

parte a domeniului de drept roman. Acolo unde era centrul forței poli
IA
tice a Slavilor, romanizații, desigur foarte numeroși la început, s’au des-

naționalizat destul de repede și aproape complet. Formațiunile lor politice
au fost înglobate în formațiunile politice superioare slave, baza lor juridic-
U
politică la Sudul Dunării fiind mai puțin importantă decât a celorlalți.

BC
Astfel când o elită de romanizați din peninsula balcanică ia inițiativa

RY
unui Stat, îl reeditează pe cel bulgar care avea dinainte o autoritate
RA
juridic-politică câștigată și în destul de recunoscută. Tratativele lui Ioniță
cu Papa puteau aduce rezultate însemnate; o putere de drept romano-
catolic aci, cu națiune romanică și slavo-bulgară, ar fi avut, în principiu,
LI B
șanse să formeze un nou Stat romanic, bazat pe o autoritate de o mare
origine, deci valabilă, în fața și în contra suveranităților existente— deși
unele înlăturate sau înăbușite provizoriu—în acel moment în Răsărit:
imperiul roman bizantin, imperiul catolic feudal și imperiul bulgaro-
Y
slav, ceeace ar fi salvat poate națiunea romanică în aceste jocuri. împă
rații româno-bulgari nu se pricep să asigure această bază juridică națiunii
T
lor de origine, astfel că din imperiul româno-bulgar rezultă Statul na
SI
țional bulgar. De altfel împrejurările din peninsula Balcanică n’ar fi
îngăduit probabil 6 nouă formațiune sau nu i-ar fi dat condițiile dezvol
ER
tării necesare.
Altfel s’a întâmplat în regiunea Dunării și Tisei. Nouii veniți,
Ungurii, primesc moștenirea Romei, prin Papă, și autoritatea suveranului
IV
lor este dela început importantă. Baza ei juridică eră incontestabilă și
de o reală valoare, fiind și romană și catolică. Aveau oare acești regi
UN
romano-catolici să-și valorifice dreptul de moștenire și în Dacia; aveau
adică să realizeze ce au realizat Slavii în restul fostului imperiu roman,
în Orient? Dacă n’au putut-o face, cauza principală nu puteă fi decât re
zistența altei sau altor autorități cu bază juridic-politică în aceste locuri.
AL
Ei n’au găsit în Dacia un rege barbar sau un stăpânitor romanic, dar

au aflat în mod necesar o autoritate romanică împărțită între mai mulți
stăpânitori; destul de viabilă însă pentru ca să reziste și, mai mult încă,
TR
să poată formă mai târziu cele două voevodate românești cari, într’un
fel sau altul, «descalecă» adică mărginesc la un moment dat evoluția lor
politică, în cea mai mare parte, numai dincoace de munți. In Transilvania
EN
rămâne însă autoritatea voevodală și o elită românească—politică și mi

litară — ambele destul de persistente, fiind rezultatele unei dezvoltări
dacice de veacuri, care a fost turburată și întreruptă' între circa 1070 și
/C
1300. Cei doui Domni (Dominus) și voevozi apar în două puncte depăr
tate ale teritoriului etnic român: unul în Maramureș, celălalt în regiunea
carpatică de Sudvest. Autoritatea lor politică și baza lor etnică și politică
SI
este absolut identică deși începuturile lor teritoriale sunt așă depărtate:
ambii sunt Domni și Voevozi ai pământului romanic (Tara Românească50).
IA
Dacă în urmă, în Transilvania, națiunea și situația de drept s’a putut men

ținea, ambele în condiții precare e drept, iar cea de a doua trecând treptat
la o elită de altă națiune, aceasta s’a putut totuși întâmplă numai fiindcă
U
Dacia izbutise să-și păstreze semnificația și importanța politică destul de

BC
bine, dacă nu se putuse complet, în cele două formațiuni ciscarpatice51).

RY
RA
Cele două principate au sprijinit și națiunea transilvană și forma politică
transilvană, le-au condiționat și toate aceste elemente s’au sprijinit și
echilibrat reciproc, evoluând împreună. Astfel Dacia a continuat să se
LI B
manifesteze, mai întâiu etnic-politic prin cele două principate cu rădăcini
de o parte și de alta a munților, apoi religios-cultural prin națiunea română,
care se va echilibra de o parte și de alta a Carpaților, atârnând când
de o parte când de alta mai greu — politic, cultural și social — și în fine
Y
într’o solidaritate de drept și uneori și de fapt a celor trei voevodate-
principate 52), a căror bază juridic-politică, dacă admitem faza romanică
T
dintre 106—iooo în Dacia, nu poate fi decât romană. Prin expansiunea
SI
politică, etnică și culturală maghiară în Transilvania, se creă însă un
echivoc juridic important și greu de înlăturat.
ER
Echivocul acesta se întindea însă în acest caz până la Dunăre, de
oarece Muntenia și Moldova erau rezultate ale unei evoluări dacice in
tegrale 53).
IV
Tocmai în epoca când se creiază și întărește situația de drept de
care vorbiam în Dacia și în Panonia, cea de a doua încălecând pe cea
dintâiu — dar aceasta rezistând cu îndărătnicie — situația se mai complică
UN
printr’un nou sosit.
Turcii moșteneau Roma prin Bizantini; nu așa de organic ca ceilalți
barbari (Slavii și Ungurii moșteniseră și rezultatele evoluției romane în
Orient și în Occident ca de pildă, creștinismul grec și roman, instituții,
AL
cultură, etc.) dar din punct de vedere politic-juridic foarte puternic.

Aceasta fiindcă împrejurările favorizau o reeditare a unui imperiu unitar54).
TR
Astfel imperiul turc se întinse până la zona româno-maghiară. împăratul

din răsărit reînviase și ambiția lui era să se întindă și în Apus; între
timp însă Românii și Ungurii îi dădură mult de lucru. Dreptul romano-
EN
catolic-maghiar și cel romano-dacic-slav se menținură cu tenacitate îm

potriva noului moștenitor oriental.
Cel dintâiu fu mai repede înfrânt: la Mohaci (1526) pieri ultimul
/C
rege maghiar55).
Eră de fapt momentul culminant musulman; superstatul turcesc
ținea, prin tratate 56), convenții și prin mijloace administrative și militare,
în posesiunea și sub dominația sa, aproximativ tot fostul imperiu roman
SI
de răsărit în epoca de întindere maximă.

Dar aci se întâlnea cu celălalt «moștenitor, nu al Ungariei57), cum
IA
s’a zis, ci al Romei occidentale, al Romei adevărate, cu împăratul creștin.

Duelul celor doui împărați e cunoscut; văzurăm că împăratul creștin
promovează evoluția în Occident și apoi și în Orient, crezând de fapt că
U
va recuceri sau numai domină moștenirea fizică a Romei și a Bizanțului58).

BC
Presidând însă o mare misiune reală, Habsburgul izbutește să-și asigure

RY
o posesiune mai durabilă și mai consistentă iar încercările lui de a face un
RA
Stat duc la un oarecare rezultat mai mult sau puțin aparent, în orice
caz provizoriu. Nu tot așa, împăratul musulman: misiunea lui religioasă
nu poate intră în evoluția Europei; o altă misiune nu-și găsește, astfel
LI B
că posesiunea lui nu prinde de loc rădăcini și se desmembrează mai
curând 59).
E caracteristic că dintre diferitele forțe politice cari, moștenind sau
cucerind o situație de drept superioară, și-au tăiat un loc în această parte
Y
a Europei, cu toată ‘complicația destinelor istorice, la urmă, și Slavii și
T
Românii și Ungurii au rămas fizic și moral pe pozițiile din preajma
anului iooo, deși zonele unde se amestecau între ei crea o nelămurire,
SI
un echivoc care, cu toată rezolvarea dela 1919—1920 60) durează încă;
numai Superstatele imperiale, cel creștin și cel mahomedan, n’au lăsat
ER
decât urme istorice. Astăzi și Turcii și Austriacii s’au format în republici
cari nu mai âu nicio legătură de continuitate cu fostele imperii. Ele au
rămas natural depozitarele urmelor istorice ale celor două mari instituții
IV
și ale celor două misiuni. In ce privește Austria însă, ea deține la Viena
un depozit istoric, format din trecutul activ, constructiv, evolutiv, foarte
UN
bogat și complex al Statelor și națiunilor din zona sau de sub influența
împăratului creștin. Statele succesoare nu-și pot înțelege, completă și adânci
istoria și ființa lor etnică, în cadrul istoriei universale, fără întrebuințarea
deplină a arhivelor vieneze. O mulțime de fapte și de fenomene din
AL
istoria acestor State nu pot intră într’un nex deplin și armonios sau nu
pot fi integrate într’o concepție generală a istoriei lor naționale fără să
fie completate prin toată activitatea națională sau habsburgic-creștină a
TR
lor sau a părții lor de sub stăpânirea Habsburgilor. Natural, nu susținem

că toate fondurile arhivelor vieneze trebuesc împărțite între așă numiții
EN
succesori, dar credem că principiul «appartenat» nu eră potrivit nici

juridicește nici istoricește. El presupune existența unui Stat austriac sau
austro-ungar condus administrativ și moral dela Viena și în care Statele
și națiunile erau cetățeni pasivi și nediferențiați. Dimpotrivă, principiul
/C
«concernant» se justifică deplin prin istoria activă a Statelor și națiu

nilor în sensul misiunei creștin-habsburgice sau în sensul național, evo
lutiv, democratic și cultural, în contra și sub siluirea acțiunei admini
SI
strative a Superstatului habsburgic austro-ungar.

O aplicare largă, atentă, precisă științifică a principiului «con
IA
cernant» pentru toate Statele și națiunile, fără nicio întăetate sau altă
deosebire, puteă să ajute la construirea istoriei adevărate a diferitelor
națiuni precum și a imperiului habsburgic. Să vedem cum s’ar puteă
U
totuși îndreptă această greșeală juridică și istorică.

BC
RY
RA
III.
Noi ne-am prezentat în această chestiune a arhivelor vieneze, și

într’o măsură și celelalte State61), fără o concepțiune juridic-politică.
LI B
N’am priceput mai întâiu importanța celor două principii pentru istoria
și cultura noastră și nici pe departe n’am bănuit că aveam în opera
habsburgică o situațiune de drept străveche, care trebuia valorificată. E
mai grav însă faptul că n’am avut nici măcar o atitudine precisă și ade
Y
vărată din punct de vedere al istoriei noastre și al istoriei generale.
T
Intr’adevăr, în afară de istoricul de mâna întâia, Dimitre Onciul, au fost
SI
întrebuințați în chestia arhivelor dela Viena specialiști sau nespecialiști
cari nu știau destulă istorie românească său nu aveau conștiința, a zice
ER
instinctul acestei istorii. Natural, nu vreau să scad pe nimeni prin aceasta.
Desigur că de bună credință s’a prezentat, tocmai în această chestiune,
punctul de vedere că pentru noi actele din sec. al XIV au însemnătatea
actelor dela iooo pentru alte națiuni; era însă tocmai punctul de vedere
IV
advers, și el apărea în tabăra noastră. Deasemenea, tot din ignorarea
sensului istoriei noastre, se propunea cumpărarea coroanei lui Bocskay
UN
(dată de vizir și de origine polonă), prinț al Transilvaniei dar înco
ronat (1606) ca rege al Ungariei, așă dar reprezentând determinismul
maghiar și nu cel românesc adică dacic. Un obiect simbolizând un moment
centrifug din punct de vedere al Daciei și cu semnificație maghiară, ar
AL
fi trebuit să intre în patrimoniul nostru, ca aparținând românismului-

Era de fapt, tot un punct de vedere advers care apărea în tabăra
TR
noastră. Deasemenea s’a insistat asupra tabloului lui Franz Franken,

operă artistică din patrimoniu străin și asupra unor drapele de regimente
românești din fosta monarhie și s’a dat mai puțină importanță diferitelor
EN
obiecte arheologice, foarte importante pentru istoria noastră în Dacia pe

timpul năvălirilor barbare, prin urmare pentru chestiunea continuității 62).
Revendicările noastre au fost apoi fragmentate, scăzându-li-se astfel
/C
importanța63) și forța și, în orice caz, convenția dela 5 Octomvrie 1921

n’a pornit de fapt dela un punct de vedere al nostru ci noi ne-am aco
modat cu punctul de vedere advers.
Cauza n’a fost că nu s’a tratat bine; vina n’a fost a diplomaților
SI
sau a guvernului, cred că a nimănui; fapt e însă că nu s’a avut o con

cepție sau un punct de vedere la înălțimea momentului, nu s’a știut
IA
folosi perspectiva nouă ce se deschidea pentru istorie în general și pentru

istoria românească în special în acest punct epocal al sfârșitului operei
habsburgice.
U
Dimitre Onciul care, în tinereța și la epoca maturității sale, știuse

BC
să întrebuințeze doctrina politică etatistă a profesorului său austriac

156
RY
REVISTA ARHIVELOR
Otokar Eorenz64) în sens național românesc, câștigând pentru Români o

poziție istorică și de drept nezguduită65), perduse încă demult elastici
RA
tatea spiritului necesară pentru formarea unei noui concepțiuni, unui
nou punct de vedere sau pentru conturarea sau nuanțarea, pentru com
pletarea, adâncirea și transformarea unei concepțiuni mai vechi.
LI B
El n’a văzut prin urmare decât o chestiune strict arhivalică acolo
unde eră una istorică și națională. Nevoile istoriei noastre, într’un moment
atât de fericit și de important pentru satisfacerea lor, n’au apărut clar
lui Dimitre Onciul. Eră de altfel și natural: el își împlinise misiunea
Y
lui de istoric și credea probabil că, deacum înainte, mai ales de știri
T
nouă are nevoe istoria noastră.
SI
Eră de fapt momentul în care puteam măi mult ca oricând sa com
pletăm și ca material și ca sens o mulțime de fapte, de fenomene, de
tendințe din istoria poporului nostru, de fapt pentru întâia dată, a poporului
ER
românesc întreg66). O istorie unitară a națiunii noastre, a Daciei, neîn
trerupt dela 106 până acum, nu s’a făcut încă, într’atât situația politică
influențează asupra istoriei, chiar în epoca noastră ajunsă la un grad
IV
destul de mare de obiectivitate.
Dacia romanică s’a continuat în unitatea ei, între 106 și 1300, dela
UN
anul 1000 însă oscilând, până la separarea mai răspicată de natură po
litică și de drept, prin stabilirea unor-granițe dealtfel prea puțin rigide
la Carpați, în sec. al XIV; apoi, între 1300 și 1600, solidaritatea cultural-
religioasă și politică, colaborarea și la urmă chiar unirea trecătoare a
AL
celor trei principate — aproape în totul identice — continuă încă Dacia sau
ideea dacică cu putere. Această solidaritate se prelungește până la 1700,
TR
când Aus’tiia lui Deopold I și 'Țara Românească a lui Brâncoveanu sta

bilesc granițe politice rigide67). Dar de aci înainte și până la războiul
mondial, unitatea Daciei reînviază deplin în viața culturală unică și în
EN
progresul social solidar al națiunii române din tot cuprinsul ei.

In moștenirea bogățiilor istorice ale monarhiei trebue să găsim noi
o mare parte din elementele restabilirii acestei istorii unitare. Continui
tatea în Dacia, situația noastră străveche de drept în concurență cu
/C
Ungurii, solidaritatea solidă și multiplă a Principatelor cu Transilvania

politică68) și cu cea etnică românească, contribuția Românilor din Dacia
la înfrânarea expansiunii turcești, situația de drept internațional în de
SI
cursul veacurilor a celor două principate69), adevărata lor politică ex

ternă70), urmărind echilibrul, independența prin slăbirea Turcilor precum și
IA
menținerea caracterului ortodox român al teritoriului dacic, rolul de

istorie universală a acestor principate în cadrul complet și în interdepen
dența cu Europa creștină; apoi, dezvoltarea politică socială și culturală
U
unitară a națiunii române în luptă continuă sau uneori în acord cu opera

BC
RY
habsburgică71), în armonie cu evoluția Europei și uneori împotriva
RA
voinței Europei sau a unei anumite părți a Europei. Acestea toate sunt
de căutat și se găsesc în mare parte în arhivele vieneze. Istoria euro
peană, a Habsburgilor și a diferitelor State și națiuni în strânsă inter
LI B
dependență cu istoria noastră ca națiune și ca formațiuni politice sunt
oglindite mai bine ca oriunde poate în acele’ arhive. Deaceea poate că
înființarea institutului român pentru arhive, la Viena, este o soluție și
mai bună pentru reînoirea și construirea adevăratei istorii a acestor re
Y
giuni, prin urmare pentru explicarea mai justă a istoriei universale și
T
a istoriilor naționale. Intr’adevăr, complexele arhivalice în legătura lor
organică, la fața locului, sunt mult mai apte să redea și nuanțele și
SI
liniile generale72).
In acest sens se poate zice că Austria susținând principiul integri
ER
tății arhivelor, a adus un serviciu științei și adevărului.
Dar punctul de vedere românesc, și pentru stabilirea dreptului
nostru și pentru adevărul istoric, ce trebue conturat și precizat cu aju
IV
torul acestor arhive, credeam că trebue spus în chip răspicat.
UN
NOTE
AL
') E. Fueter, Geschichte der neueren Historiographie (în Handbuch der miltelalter-
lichen u. neueren Geschichte, herausgegeb. von G. von Below u. F. Meinecke, I Abt.).
Miinchen și Berlin, pp. 422—423. Nu numai că revoluția a deschis arhivele dar a
schimbat și perspectiva din care se privește trecutul, lucru care șe întâmplă și acum,
după războiul mondial: «Die Franzosische Revolution hat nicht nur auf die Ge-
TR
schichtsauffassung eingewirkt; sie hat auch das Geschichtsstudium wesentlich er-

leichtert» și mai departe: «Man stelle sich vor, was Ranke hiitte leisten konnen,
wenn ihm das venezianische Archiv nicht zugănglich gewesen wăre». Ibidem.
2) Arhivele secrete dela Petrograd, arhivele din Viena, arhivele dela Buda
EN
pesta. Vezi mai jos nota 5.

3) Pentru bibliografia chestiunei arhivelor în general, vezi DahJman-Waitz,
Quellenkunde der Deutschen Geschichte, (herausg. von Paul Herre). Ld. 8-a, Leipzig 1912,
p. 27 și urm. (Capitolul Archivkunde). Vezi și articolul subsemnatului, încercare de
/C
studiu general asupra materialului arhivalic din arhivele vieneze privitor la istoria româ
nilor, î'n Revista istorică, No. 4—6, Aprilie-Iunie 1922, p. 97—115. Despre arhivele
vieneze, vezi Dahlm-Waitz 1. c., la care adaog, O. Redlich, Das Arehivwesen in Oester-
reieh (în Mitteilungen der Archivsektion der Zentralcommission, voi. VI); Acelaș,
Staatliches Archivwesen in Oesterreich (in Correspondenzblatt des Gesamtvereines der
Deutschen Geschichte, 1911; Acelaș, Neue Organisation des Oesterreich. Archivs în Mitteil.
SI
des Archivrates, I, 19 3) etc. Vezi Revista istorică, No. 4—6, p. 107 și passim. Pentru
acel articol am întrebuințat și cursurile nepublicate ale d-lor O. Redlich (Arehivlehre)
și L. Bitiner (Aktenkunde); vezi și Le Bibliograjohe moderne, courrier des Arehives et des
IA
Bibliotheques al lui H. Stein, voi. 2:. No. 121—122, Ian-April 1922—23; pentru arhi
vele ducilor Austriei, studiul lui O. Stowasser în Mitteil. des deutsch-oestereich.
Archivrates, v. III, 1919; Osw. Redlich, AUgemeine Vrkundenlehre în Mitteilungen des
oesterreichisch. Instituts fur Geschichtsforschung, dare de seamă asupra lui Riehard
U
Heuberger, Allgemeine Vrkundenlehre fur Deutschland und Italien, Lipsea 1921.

Arhiva Statului (fostă Haus-Hof und Staatsarchiv) în forma, organizarea și lo-
BC
RY
calul de acum, nu durează de mult. Vezi Gustav Winter, Das netie Gebăude des K. u. K.
Haus-Hof und Staatsarehivs xu Wien, Viena 1903. Pe la 1868, Alfr. von Arneth de
RA
schidea arhiva pentru cercetători; la 1895 se instituiâ un consiliu al Arhivelor
(oesterreiehscher Archivrat). De fapt, Arhiva Statului fusese întemeiată la 1749 (Kaiser-
liehes Hausarchiv) în clădirea cancelariei imperiale (Reichskanxlei) și eră formată din
documente importante (Haus und Staatsurkunden). O parte din Arhivă se mutase în
LI B
alt local (Michaelertracht), dar cu timpul ambele localuri devin insuficiente; se în
cepe dar clădirea nouă în 1899; în 1902 eră gata. Chiar nainte ca Arneth să dea
impulsul însemnat pe care l-a dat cercetărilor arhivalice, directorul arhivelor Erbs
spusese în 1860 că arhiva trebue să fie: «ein moglichst wohlgeordnetes Arsenal fur
die Waffen zum historisch-staatsrechtlichen Kâmpfe». Valoarea istorică a materia
lului arhivalic din Viena o recunoscuse foarte bine și Metternich (1840) constatând
Y
«dass das Hof u. Staatsarchiv aufgehort habe blossen Staatszwecken zu dienen, dass
es vielmehr, als Folge der Ereignisse und der fortschreitenden wissenschaftlichen
T
Entwicklung auch als ein literarisches Institut anzusehen sei». O. c. p. 24.
De fapt însă, Arhiva Statului devine «ein wissenschaftliches Institut» numai
SI
prin Arneth.
Vezi și Wiegand, Das neue k. u. k. H. H. u. St. Areh. in Wien, (Beilage zur Miin-
chener Allgemeine Zeitung/1901,30 Oct.). Burckhardt, Ueber Archivneubau und Einrieht-
ER
ungen în Archivalische Zeitschrift; Protokolle des 3 deutschen Archivtags %u Diisseldorf,
Berlin 1902. Dezbaterile consiliului pentru arhive (Verhandlungen des k. k. Archiv-
rates) în ÂLitteilungen der Archivsektion der k. k. Zentralkommission fur Kunst u. histo-
rische Denkmăler. Vezi și Aug. Iaksch, Der erste Plan zur Griindung eines oesterreich.
Staatsarehivs in în Mitteil. des Instituts fur oesterreich. Geschichtsforsch. 1920,
IV
p. 629 și urm.; apoi Das Haus-Hof und Staatsarehivs in Wien, Viena 1920.
4) S'au deschis publicului în Octombrie 1918 aproape fără nicio restricție. Cu
ocazia procesului Hohenberg s’au deschis la Arhiva Statului nouă casete cu docu
UN
mente ale arhiducelui Franz Ferdinand. Acest material nu va putea fi încă între
buințat. Vezi și Le bibliographe moderne al lui Stein din 21 Aug. 1922.
5) Niciunul însă din acaste State nu a moștenit situația de drept a imperiului
habsburgic, care nu mai e continuat prin nimic. Nu e o moștenire care s’a lichidat,
ci este rezultatul evoluției Statelor și națiunilor de sub Habsburgi. E o împlinire,
un «achevement». Vezi mai departe.
AL
6) Tratatul dela St. Germain-en-Laye din 10 Septembrie 1919, art. 93, partea III
«E’Autriche remettra sans delai aux gouvernements allies ou associes interesses Ies
archives, registres, plâns, titres et documents de toute nature appartenant aux ad-
ministrations civile, militaire, financiere, judiciaire ou autres des territoires cedes.
TR
Si quelques uns de ces documents, archives, registres, titres ou documents vises â

l’alinea i-er et n’ayant pas un caractere militaire coneerneraient egalement Ies admi-
nistrations autrichiennes et ou, en consequence, leur remise ne pourrait avoir .lieu
sans prejudice pour ces dernieres, l’Autriche s’engage, sous condition de reciprocite,
EN
â en donne>’ communication aux Gouvernements allies et associes interesses».

Iată și articolele privitoare la cultură, St. Germain, Partea VIII, art. 19t. «Par
application des dispositions de l’article 184, l’Autriche s’engage â rendre respecti-
vement â chacune des Puissances alliees et associees tous Ies actes, documents, objets
d’antiquite et d’art, et tout materiei scientifique et bibliographique enleves des terri
/C
toires envahis, qu’ils appartiennent ă l’Etat ou aux administrations provinciales,

communales, hospitalieres ou ecclesiastique ou ă d’autres institutions publiques
ou privees».
Art. 192. «E’Autriche restituera egalement Ies choses de la meme nature que
celles visees ă l’article precedent, qui auront ete enlevees, depuis le i-er Juin 1914,
SI
des territoires cedes, exception faite des choses achetees ă des proprietaires prives»...
Art. 193. «E’Autriche rendra respectivement ă chacun des gouvernements allies ou
associes interesses tous Ies actes, documents et memoires historiques possedes par
IA
ses etablissements publics, qui ont un rapport direct avec l’histoire des territoires
cedes et qui en ont ete eloignes pendant Ies dix dernieres annees. Cette deraiere
periode, en ce qui concerne l’Italie, remontera ă la date de la proclamation du
Royaume (1861)».
U
Les nouveaux Etats nes' de l’ancienne monarchie austrohongroise et Ies Etats

qui reșoivent une pârtie du territoire de cette monarchie, s’engagent, de leur cote,
â rendre â l’Autriche leș actes, documents et memoires ne remontant pas ă plus de
BC
RY
vingt annees qui ont rapport direct avec l’histoire ou l’administration du territoire
RA
autrichien et qui eventuellement se trouveront dans Ies territoires transferes.»
Art. 194 și 195 cu anexele I, II, III și IV prevăd res ituirea unor obiecte,
manuscrise, acte, hărți și documente, anumite, Italiei, Belgiei, Poloniei și Cehoslo
vaciei. E vorba de obiecte și documente, etc. apparținând acelor State dar și de
unele făcând numai parte din patrimoniul lor cultural sau fiind numai privitoaie
LI B
la ele (Ies eoncernant).
Art. 196. «En ce qui concerne tous objets ayant un caractere artistique, archeo-
logique, scientifique ou historique et faisant pârtie des collections qui appartenaient
anciennement au Gouvernement dela monarchie austrohongroise ou ă la Couronne,
lorsqu’ils ne font pas l’objet d’autres dispositions du present trăite, l’Autriche s'engage:
a) ă negocier avec Ies Etats interesses, lorsqu’elle en sera requise, un arran-
Y
gement amiable en vertu duquel toutes ou pârtie des dites collections ou tous ceux
des objets cidessus vises, qui devraient appartenir au patrimoine intellectuel des
T
districts cedes, pourront etre, ă titre de reciprocite, rapatries dans leurs districts
d’origine — et
SI
b) ă ne rien aliener ou disperser des dites collections et ă ne disposer d’aucun
des dits objets pendant vjngt annees, ă moins qu’un arrangement special ne soit
intervenu avant l’expiration de ce delai, mais ă assurer leur securite et leur bonne
ER
conservation et ă Ies tenir, ainsi que Ies inventaires, catalogues et documents admi-
nistratifs relatifs aux dites collection, â la disposition des etudiants ressortissants
de chacune des Puissances alliees et associees».
In tratatul dela Versailles (28 Iunie 1919; art. 38) s'a admis principiul «con-
cernant»: «Le gouvernement allemand remettra, sans delai, au gouvernement belge
IV
Ies archives, registres, plâns, titres et documents de toute nature eoncernant Ies ad-
ministrations civile, militaire, financiere, judiciaire on autres du territoire transfere»
Karl Strupp, Documents pour servir ă l’histoire du droit des gens», Berlin 1923, voi. IV,
UN
P. I, p. 187. In tratatul dela Trianon (4 Iunie 1920) însă art. 77 e redactat tot pe
baza principiului «appartenant».
Convenția austro-română pentru arhive încheiată la Viena în 5 Octomvrie 1921,
prevede (art. 20) recunoașterea principiului respectului fondurilor (corpurile arhiva-
lice ale fiecărei autorități sau afaceri) «deduit par le Gouvernement Autrichien de
Partide 93 du Trăite de St. Germain», dar prevede și principiul «eoncernant» pentru
AL
materialul privitor la Bucovina (art. 5). Convenția dintre Italia și Austrii (26 Mai 1919)
prevede tot principiul provenienței, etc.
7) Maximilian I (1493—1519) chiar începe să înlocuiască puterea statelor sau
tagmelor (Stânde) prin organele lui, funcționari plătiți. Sunt două autorități sau forme,
TR
instituții centrale «Regiment» pentru administrație și Justiție și o «Rechnungskammer»

pentru finanțe (impozitele erau încă sub regimul economiei naturale). Deși este
primul împărat care încearcă să dea posesiunilor lui o a cătuire de Stat, totuși
chiamă încă reprezentanți ai statelor din diferitele țări pentru consultare.
EN
Ferdinand I (1522—1564) a organizat adevăratele autorități centrale, care atunci

se impuneau pentru prima oară ca indispensabile. Mai întâiu organiză un consiliu
aulic (Hofrath), un consiliu secret (Geheime Rath)_, acesta de fapt nu o autoritate fixă
ci un sfat ocazional deși compus din membrii mai mult permanenți prin care împăratul
rezolvă chestiunile externe și în general chestiunile cele mai importante ale Super-
/C
statului austriac. Tot Ferdinand a organizat cancelaria aulică obștească, (allgemeine

Hofkanxlei), independentă de cancelaria imperială Reichskanzlei, cămara aulică
(Hofkammer) și la 1556 consiliul aulic de războiu (Hofkriegsrath). Consiliul aulic de
stinat administrației și justiției în țările alpine și în imperiul german, va decădeă
cu timpul. Celelalte patru autorități centrale însă se vor dezvo tă și vor deveni or
SI
ganele de stăpânire și unificare, cari, chiar și în timpurile cele mai nouă, vor lăsă
caracterul lor organelor recente, similare în formă cu ale celorlalte State europene, de
oarece aci ministerele se vor dezvoltă organic, direct din acele vechi autorități («Bis
IA
in unsere Tage ein altpatriarchalischer Zug die Organisation des oesterreichischen

Hofstaates von den analogen Einrichtungen in anderen Lăndern nnterscheidet».
Dunghern, p. 326. Vezi mai departe, nota 19). Astfel consiliul secret este dela început
un organ atârnând direct de împărat și fără niciun amestec posibil din partea sta
telor naționale. Acest consiliu care nu e de fapt o autoritate și n’are nicio can
U
celarie specială, încorporează mai bine ca oricare altă autoritate uniunea personală
a Statelor habsburgice, monopolizând toată politica externă.
BC
RY
Consiliul secret e habsburgic dar e și austriac și ungar* și boem, este de fapt
RA
organul personal al Casei austriace. Cancelaria generală, ocupându-se cu chestiunile
generale ale Casei și ale arhiducalului Austriei precum, și Camara vor avea de luptat
cu tagmele (statele) ungare și boeme — cari exercită încă Justiția și administrează în
prima instanță, așa zicând, și au influență și în chestiunile financiare și militare —
dar vor rămânea cu toate acestea organe centrale puternice. Mai puternic însă, com
LI B
parabil consiliului secret, al cărui executor este, consiliul aulic de războiu se va dez
voltă într’un organ tot așă de unitar și de independent de amestecul statelor. Istoria
unitară a misiunei habsburgice în sensul cel mai larg va trebui deci căutată în arhivele
consiliului secret și ale consiliului de războiu. Acolo vom găsi deci sensul imperial
creștin al istoriei Statelor române politice; istoria Românilor din Ardeal, a Statului
Y
religios național român de sub stăpânirea habsburgică o vom găsi mai ales în a
doua categorie de autorități. In principiu, aceste autorități sau organe centrale au
rămas cam aceleași până la Maria Theresia. Leopold I (1657—1705) transformă con
T
siliul, secret dându-i mai multă extensiune, într’o conferință secretă (Geheime Con-
ferenz) formată din funcționari ai Curții și din consilieri numiți de împărat iar, pe
SI
lângă cancelaria comună, se întemeiază cancelarii speciale, austriacă, boemă, ungară,
transilvăneană (Siebenbiirgische Hofkanzlei, 1695); sub Carol al VI (1711— 40) se în
temeiază o cancelarie italiană și una pentru Țările de jos. (Un consiliu spaniol cu
ER
ocazia războiului de succesiune spaniol).
Toate aceste autorități promovează și realizează Statul unitar, care dela Fer-
dinand I are și legi cu putere generală. E drept că două Cancelarii, cea ungară și
cea boemă devin independente sub Leopold I și în general contribuția și «Landes-
steuer» trebuesc aprobate de dietele Statelor.
IV
• Maria Theresia urmărește o mai mare centralizare; ea creiază o «vereinigte
bohmisch-oesterreichische Hofkanzlei», care devine un fel de minister de Interne;
se creiază apoi, în fiecare țară, un gubernium așă că funcționarii tagmelor sunt tot
UN
mai înlăturați. Guberniile conduc mai multe «Kreisămter», cari vor dura până la
1868. Tot Maria Theresia institue un fel de centrală a tuturor cancelariilor numită
«directorium in publicis et cameralibus». Pentru a da și mai multă unitate condu
cerii, întemeiază Consiliul de Stat «Staatsrath» (1761), care înglobează în el confe
rința secretă și diferitele chestiuni ale țărilor (sub Iosef II se va ocupă mult de
L
Ungaria și Ardeal), fiind cel mai centralizant organ autoritativ austriac. El va dură
vreo 100 de ani și se va transformă în consiliu de Miniștri (1848). Afacerile externe,
RA
dezbătute și rezolvate în conferința secretă, erau expediate până la 1742 de diferi

tele cancelarii, de atunci înainte însă de «Haus, Hof und Staatskanzlei», de care
atârnă și Arhiva Statului «Haus, Hof und Staatsarchiv». De chestiunile de politică
externă relative la Turcia și Rusia se ocupa în mare parte consiliul aulic de războiu
dar nu complet, cum s’ar crede; chestiunile mari ale acestor țări și ale Orientului
NT
erau tot de competența conferinței sau consiliului de Stat.

înainte de unirea cancelariilor boemă și austriacă, cea boemă—numită atunci
bohmische Ilofkanxlei—fusese trecută la Viena în timpul lui Leopold I. In timp ce se
despărțiau Boemia de Moravia, pentru a nu deveni puternice împreună, cancelaria dela
CE
Viena însă deveniă organul unitar de conducere absolutistă a țărilor boeme. Cu toate
acestea și cu drept cuvânt, Cehoslovacia a obținut prin tratat (Anexa IV la Partea VIII,
Secția II; vevi și art. 195) aetele Cancelariei aulice boeme și ale Camerei de eompturi boeme
(Bohmische Ilofkamlei și b, Hofkammer) pe când noi n’am putut obține actele cancelariei
aulice transilvănene, care ca și cancelaria azilică tmgară și-a apărat independența de
autoritățile centrale imperiale. Fapt e că «Bohmische Kanzlei» devenită «Bohmische
I/
Hofkanzlei» eră dela mutarea ei la Viena și dela contopirea cu cancelaria austriacă

o autoritate vieneză, habsburgică, actele ei deci sunt relative la Boemia, nu aparțin
Boemiei fiindcă însăși cancelaria nu mai aparțineă Boemiei. Cu atât mai mult, aveam
S
dreptul noi să cerem actele cancelariei aulice ardelene, fie prin tratatul de St. Germain
fie prin cel de Trianon, iar nu să le solicităm prin noui aranjamente ceeace însem
IA
nează că noi recunoaștem în principiu teza ungară istorică.

De altfel, organe centrale ale diferitelor țări dăinuiau; în sec. 17—18 țările
austriace înșile au astfel de autorități, independente sau luptând cu cele dela Viena.
Toate' aceste autorități, organe sau instituții se consideră legate între ele numai
U
prin persoana împăratului, deci printr’un fel de superstat.

In fine, spre timpurile moderne, până la 1848, centralismul mai evoluă încă;
BC
Galiția trecu în administrația cancelariilor unite ; asemenea și regatul lombardo-

RY
\enețian; separate rămân numai cancelariile ungară și trantilvană. Se mai crează
RA
un organ de unitate — silită, impusă din afară bineînțeles —, un Polixeiministerium
fiir alle Erb'iinder, cu care se unî și cenzura. Acesta este deci un organ austriac în
sensul modern; imperiale în sensul primitiv rămân în esență «Haus, Hof und Staats-
kanzlei», «die allgemeine Hofkammer» și «der Hofkriegsrath».
După 1848, consiliile devin ministere; consiliul de Stat, «Ministerrath». Centra
LI B
lizarea e și mai mare, până la Compromis, dar se întâmplă și o mișcare în sens
contrariu: se reorganizează delegațiile țărilor «Landesauschiisse» și se restabilește
autonomia comunală. Vezi mai ales, pentru «Zenlralbehorde» următoarele lucrări:
S. Adler, Die Organisation der Zentralverwaltung unter Kaiser Naximilian I, Lipsea 1886;
Th. Fellner u. H. Kretschmayer, Die oesterreichische Zentralverwaltung, (până la 1749,
data unirei cancelariei boeme și austriace precum și a întemeierii Arhivei de Stat,
Y
Staatsarchiv, 3 volume, dintre cari două de documente, publicate de Comisiunea
pentru istoria mai nouă austriacă) Viena 1907; Hock-Bidermann, Der oesterreiehisehe
T
Staatsrath (1760—1848), Viena 1879; F. Hirn, Gesch. der Tiroler Landtage (1518—1525),
Freiburg in Breisgau, 1905; A. Biedermann, Gesch. der oesterreichischen Gesamtstaatsidee,
SI
2 voi. Innsbruck, 1887—89 (combătut de Pribram și Fellner în Mitteilungen des
Instituts, XIV și XV. Biedermann vrea să dovedească că a existat un Stat austriac
asemănător cu celelalte State europene); Vezi și Ioseph Redlich, Das oesterreichische
ER
Staats-und Reiehsproblem.
8) Pragmatica Sancțiune prin care se hotăra prima dată laolaltă succesiunea
habsburgică în toate țările habsburgice, eră o lege a Casei (Ilausgesetx) decretată la
1713 într’o adunare de funcționari, demnitari și membrii ai consiliilor secrete.
Se stipula că întreaga posesiune de țări a dinastiei trebue să rămână «gleich-
IV
măssig unzertheilt». Intre 1720—25 toate dietele, după rezistențe neînsemnate, primeau
și aprobau legea. Eră cea dintâiu și de fapt singura constituție unitară a posesiu
nilor habsburgice, dar ea aveă o latură importantă de drept internațional, de fapt
UN
esențială. De aceea Pragmatica Sancțiune trebuia aprobată și de Europa. De aci
acțiunea diplomatică și războaiele cunoscute. Vezi G. Turba, Die Grundlagen der prag-
matischen Sanktion; Max Immich, Gesehichțe des Europăischen Staatensystems von 1660
bis 1789, p. 257 și urm.; N. Iorga, Prolegomene la o istorie universală — Originea și
desvoltarea Statului austriac, Iași 1918, p. 79 și urm. Legea ungară a compromisului
începe prin a defini că unitatea între Statele coroanei ungare precum și a acestora
L
cu restul țării se bazează pe Pragmatica Sancțiune; altă bază de unitate constitu

țională nu se găsiă în trecutul istoric al țărilor habsburgice, L. Eisenmann, Le com
RA
promis austro-hongrois de 1867, Paris 1904, p. 326 și 594 și urm. Vezi și foarte intere
santul studiu al lui Eugen Ehrlich, Sfârșitul unei mari împărății (în legătură cu opera
lui Friedrich G. Kleinwăchter, Der Untergang der oesterreich-ungarisehen Monarehie,
Leipzig, 1920 și cu opera citată Iorga, Originea, etc.) în Arhiva pentru știința și
NT
reforma socială de sub direcția d-lui D. Guști, an. III, No. 1, April 1921, p. 80 și urm.
Ideea de Stat născută de fapt din Pragmatica Sancțiune la Iwan Ritter von
Zolger, Der Hofstaat des Ihuses Oesterreich, Viena 1917 în «'Wiener Staatswissenschaft-
lichen Studien» (voi. 14) ale lui Ed. Bernatzik și Eug. v. Philipovich.
Iată cum definește Treitschke, (Deutsche Gesehichțe im neunxehnten Jahrhundert,
CE
Lipsea 1913, I, p. 13) Sancțiunea Pragmatică «Die Pragmatische Sanktion verkiindete

die Unteilbarkeit der Kaiserlichen Hausbesitzes. Darauf gah der grosste Herrscher
der Habsburgerstammes den Erblăndern ... eine notdiirftige gemeinsame Verfassung».
Pragmatica Sancțiune a născut și ideea unitară maghiară (în limitele marei
Ungarii). «Die Pragmatische Sanktion Ungarns war einer der ersten Schritte
I/
Ungarns. ..zur Festigung des mittleren Staatensystems». Gustav Turba, Ungarn und
Mitteleuropa in der Vergangenheit, în «Oesterreich» an. I, No. 5, p. 336.
9) înainte de 1848 încă un moment constituțional unitar este patenta dela
S
11 August 1804, prin care Francisc al II-lea, după ce Napoleon se proclamase îm
părat, declară (10 August), într’o adunare de miniștrii, toate țările sale habsburgice
IA
imperiu austriac, «Kaiserthum Oesterreich». La 1848 se făcu însă experiența extra

ordinară, că Germanii nu numai că nu sunt singuri, dar că se află în minoritate în
imperiu. Ceilalți făcuseră să se simtă că ei sunt în majoritate, Ottokar Weber, Das
Jahr 1848 und die innere Entwieklung Oesterreich (în Oesterreich, Zeitschrift fiir Gesehichțe
heransg. von W. Bauer, an. I, No. 6) p. 413. Și Ungurii și Croații și Slovenii vroiau
U
Stat în Stat, ibid l. c. «Die Magyaren erhielten ihren eigenen Staat in nur lockerer
Verbindung mit Oesterreich» ibid. p. 414.
BC
2
RY
Rescriptul imperial din 8 April 1848 asigură autonomia Boemiei. Austria trebuiă
RA
să devină un Stat slav (expresij lui Palacky), un Stat austriac, habsburgic pentru
Boemi, umStat federal, având primatul Boemii nu Germanii, dr. Boemus, Die Enbcick-
lung des tcheehischen Programmes. 1848 în Oesterreich (acelaș număr), pp. 428—429 și
Acelaș, Der tscheehisehe Panslawismus im Jahre 1848, Oestereich, No. 7— 8, p. 506 și urm.
In acel moment urile uriașe naționale (între Unguri și Români, între Unguri
LI B
și Croați, între Germani deoparte și Unguri și Cehi) trebuiă să aducă distrugerea con
federației Statelor liabsburgice. Habsburgii recurg la războiu, cer ajutor străin, dar
când Statele sunt liniștite, înfrânte, constituția publicată la 1849 (Oesamtstaatsverfas-
sung) nu e acceptată nici de Ungaria nici de Boemia. Guvernarea absolutistă care
urmează are caracterele unei ocupații în țări inamice. I,a 1859 eră evident că această
situație nu poate continuă. Se dădu diploma din Octombrie 1860 (Oktoberdiplom.) a
Y
lui Goluchowski, în sens federal. Diploma nu putu fi aplicată. Mai mult succes avu
Februarpatent-uA din I861 prin care se creiă camera imperială (Reichsrath). Ungurii
T
și Croații nu acceptară patentul; Polonii fură nehotărîți; Cehii, până la 1863, intrară
în această Cameră; Sașii și Românii «en haine des Hongrois acceptară patentul cu
SI
atât mai mult cu cât el urmăriâ evitarea dualismului austroungar, Eisenmann, o. c.
p. 359. Dieta transilvană proclamă deci în 1863 nulitatea legii de unire a Ardealului
cu Ungaria din 1848, I. c.
ER
împărăția evoluă prin urmare spre un federalism, care deocamdată eră frag
mentar; rezistența maghiară însă eră preă tenace. Se adăogă și aceea a Cehilor (1863).
Ministerul Belcredi sistă patentul din Februar la 1865. Se văzuse clar că numai cu
colaborarea Românilor, Sașilor, Polonilor eventual, dar fără Unguri, Boemi, Croați nu
se poate întemeia federalismul, care însă în intenția Vienei trebuia să ducă la Statul
IV
unitar austriac. Zdruncinarea dela 1866 impuneă o constituire solidă și în sensul,
înfine definitiv impus, al unei monarhii dunărene moștenitoare a coroanei maghiare.
Faza romano-germană se încheia definitiv, trebuiă să înceapă să trăiască numai
UN
faza maghiară-balcanică; separarea eră precisă. De fapt însă cele două faze care ar
fi trebuit să aibă ca punct de demarcație sec. XVII, se încrucișaseră și se încurca
seră până la 1866. Austria «silită», abiă acum se hotăra să se mărginească numai
la unul din rolurile sale; dar și aci evoluția eră prea înaintată și întoarcerea numai
la coroana maghiară eră un anahronism. Tot un anahronism vor fi și uneltirile și
încercările Monarhiei în Balcani, derivând din noua ei orientare și cari vor duce fatal
AL
la marele războiu mondial. Fapt' e însă că la 1866 ministerul Beust oferi Ungurilor,
pe baza unui plan în linii generale al lui Franz Deak, Compromisul care va fi în
cheiat la 1867. (Vezi nota următoare). Austria spera că astfel se va întoarce la monarhia
austriacă, la Domus Austriae din sec. XVII (la sfârșitul sec. al XVI și prin jumă
TR
tatea sec. XVII, ideea absolutistă eurppeană ajutase mult la consolidarea de Stat a
Austriei, Redl. pp. 21—22) și al XVIII, Ungaria însă că-și va consolidă însăși forma
de Stat unitar modern. Pentru bibliografia anului 1848 în Austria, Dalman-Waitz,
p. 859—861. Mai nou despre revoluția din 1848 a Românilor din Ardeal, despre ideile
EN
și intențiile lor în ace’ moment și legăturile cu cei din principate, S. Dragomir, Avram
Ianeu, Buc. 1924.
Foarte justă definiție a situației din 1848 în Austria aceea a lui I. C. Brătianu
în Memoire sur l’Empire d’Autriehe dans la question d’Orient, Paris 1855: «le tourbillon re-
volutionnaire paralysant la machine gouvernamentale de l’.Bmpire, en meme temps
/C
qu’il emportait Ies privileges des nobles magyares, fit apparaîtrea utant de nationa-
lites qu’il y avait de races dans l’Empire, se declarant toutes existantes chacune
par elle-meme», p. 5.
:0) După Sadowa, poetul austriac Anastasiu Griin exclamase «Finis Austriae».
Hegemonia dublă austro-prusiană îri Germania nu eră posibilă, cu toate că poate
SI
o crezuse un moment și Bismark. Austria eră amenințată să piardă și Ungaria. In

exil, Kossuth se gândiă la o confederație cu Croația, Serbia, România (ar fi sacri
ficat poate și uniunea legală a Ungariei cu Transilvania). Ce politică externă mai
IA
putea face atunci Austria, dacă nu se organiză interior; ce credit mai putea să aibă
de ex. în Franța, aliată probabilă după războiul cu Prusia? Dar și Ungaria se
gândiă să-și asigure existența, independența, suveranitatea Statului și o alianță
permanentă care i-ar fi dat «Ies forces d’un grand Etat, pour soutenir le grand role
U
qu’il ne peut plus jouer ă lui seul (sc. l’Etat hongrois)». Aceste realități duc la
Compromisul din 1867 prin care Ungariei i se recunoșteă p -.terea de administrare
și de legiferare absolută. Regele nu mai puteă avea nici o acțiune politică în Un-
BC
RY
garia decât prin miniștri și prin parlament. Constituția din 1867 este dominată de
RA
2 principii : puterea monarhică și unitatea Statului. Rezultatele ei însă au fost că
parlamentul austriac a perdut orice putere, înlocuit prin împărat și biurocrație,
singurele realități («Kaiser und Zentralbeh'orde») ale Cisleitaniei. Aceasta devine un
apendice al Ungariei, L. Eisenmann, Le compromis. (Mai ales capitolul, Le dualisme
comme garanție dc l’unite et du constitutionnalisme, p. 594 și urm.). Cum se pre
LI B
zentă Statul habsburgic după compromis: «...trois points faibles, l’organisation meme
de la monarchie. le principe de la communaute, la necessite de la preponderance
hongroise, l'obligation pour l’Autriche de conserver une Constitution hypocrite et
mensongere que rejetait la majorite de ses peuples» Eisenmann, p. 659. Pentru Un
garia nu există monarhie decât în sensul Sancțiunei Pragmatice deci nu există
o singură monarhie, ibid. p. 660.
Y
Față de această situație, iată ce profetiză Eisenmann: «Si aucun bouleverse-
ment ne survient dans Ies conditions politiques de l’Europe actuelle, si Ies idees
T
de liberte et de democrație peuvent ainsi ‘penetrer d’avantage dans la monarchie
et s’y affermir, si l’evolution economique aide ă leurs progres, c’est peut-etre dans
SI
ce sens que s’accomplira la transformation politique de l’Autriche-Hongrie. Un pareil
regime reunirait Ies avntages du centralisme, du dualisme et du federalisme sans
avoir Ies inconvenients d’aucun ....une Suisse monarchique.... Peut-etre ce regime
ER
n-a-t-il aucune chance de pouvoir jamais etre applique», p. 680. Cartea e scrisă la
1904 și la 1907 un patlament austriac antimaghiar și federalist încheiă totuși cu
Ungaria un nou tratat, un nou compromis, favorabil Ungariei — pentru chestiuni eco
nomice. Legea imperială inarticulă acest nou tratat așă că împăratul de fapt încheiă
o nouă alianță cu Ungaria, ultima, căci aceasta eră acum, de fapt, independenta.
IV
E interesantă concepția unui savant ungur Sxekfii expusă într’o operă remar
cabilă, Der Staat Ungarn, eine Geschichtstudie, Stuttgart și Berlin, 1918. După el,
Ioc Ungaria n’a mai fost un Stat aparte între 1526 și 1867. Compromisul din 1867
UN
eră «die direkte Fortsetzung einer vor 1526 bestandenen Eigenstaatlichkeit mit der
einzigen Ergănzung der aus der Pragmatischen Sanktion folgende Interessengemein-
schaft mit den Oesterreichischen Lăndern» pp. 187—191. I se răspunde însă că totuși
Ungaria a aprobat Sancțiunea Pragmatică prin dietă, organul său legislativ propriu,
deci ca Stat aparte, G. Turba, o. c. p. 337. Și Transilvania a aprobat Sancțiunea
Pragmatică prin dieta ei proprie.
AL
n) Pe la 1400 încep țările alpine să se numească Casa austriacă dar dela

Maximilian I începând, noțiunea de «Haus Oesterreich», «Domus Austriae» ia «eine
bedeutende Ausdehnung». Casa austriacă va stăpâni patrimonial în Burgundia, Țările
de Jos, Spania, Boemia, Ungaria, etc. O. Redlich, Gesehiehte Oesterreielis, voi. VI,
TR
pp. 4—8. Peste tot unde a moștenit în virtutea autorității imperiale romane sau ca
moștenitoare juridică, s’a putut mențineă câtva timp; în Țara Românească și Moldova,
unde vroia să ajungă proprietară ca moștenitoare a Ungariei, întâlnește autorități
modeste dar străvechi și pline de vitalitate, cari pot rezistă politic și juridic.
12) In primul rând organizarea și centralizarea financiară și militară, O. Redlich,
EN
o. e. p. 14.
Ideea de Stat unitar a izvorît din necesitățile apărării «Auf einem Boden der
gemeinsamen Landesverteidigung ist die oesterreichische Gesamtstaatsidee erwachsen
und allmâhlich erstarkt» Loserth, Steiermark und die Anfănge d. oesterr. Gesamtstaats
/C
idee, 1912, citat la O. Redlich p. 14, nota 1.

13) Pentru secolul al XVII: «Im ubrigen betrachtete sich jede Lăndergruppe
als ein geschlossenes Gebiet, das mit den anderen die Dynastie gemeinsam hatte,
sonst aber nicht viei gemeinsam haben wollte. Dies galt in noch stărkeren Masse
fur Bohmen und Ungarn» O. Redlich o. e. p. 19.
u) Deși au evoluat cu Europa sub egida Austriei, în conviețuirea austriacă;
SI
«Unter Krămpfen sich windend, lebte die Monarchie die Schmerzen Europas mit»;
W. Bauer, Oesterreich, în «Oesterreich» Zeitschr. fiir Geschichte, an. I, No. 1.
>5) Procesul de separare de restul imperiului în țările austriace prin contra
IA
reformă și absolutism precum și Austria ca Stat aparte față de imperiu în sec. al

XVII, O. Redlich o. c., pp. 2—3.
Austria luase parte la opera de creație a evului mediu german și mergea pe
aceiași cale cu celelalte State germane dar a fost împiedicată de Habsburgi; ea se
U
separă deci de Germania și cu celelalte State habsburgice nu se poate amalgama,

Treitschke, o. e., p. 10.
BC
RY
’6) Fără să mai amintim de luptele dinainte de 1687, anul în care împăratul
RA
izbutește să înlăture electivitatea și insurecția, devenind suveran ereditar al Un
gariei. (I. N. Flămitzer, Eu-ige Vermâhlung des glorwiirdigsten En Hauses Oesterreich mit
der Ungarisehen Kbnigs Cron., Niirnberg, 1688), prin siluire, dar imediat după aceasta,
rebeliunea reîncepe prin Francisc Rakoczy și de atunci nu mai e liniște până la
sfârșit. Ungaria împedică transformarea în Stat a posesiunilor habsburgice. Și pe
LI B
altă cale, organele centrale ungare, Ungarische Hofkanzlei la Viena și Ungarische
Hofkammer la Presburg, luptând să devină independente de autoritățile centrale
dela Viena, O. Redlich, o. <•., p. 20. E interesantă atitudinea Statelor române față
de aceste procese. Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, prinzând de veste
de această încercare de transformare în Stat a imperiului creștin, încetează de a mai
solicită supunerea, intrarea în vasalitatea imperială, căci aceasta însemnă — dela
Y
1687 înainte — încorporarea, după propria expresie oficială a Vienei; dar după ce
Țara Românească scapă de încorporare, îi convine statificarea imperiului și a Un
T
gariei, fiindcă aceasta însemnă oprirea la anumite granițe, în specie a Carpaților.
De aceea Brâncoveanu servește pe împărat în timpul rebeliunii lui Rakoczy, Giu-
SI
rescu, Documente ți regește privitoare la Constantin Brâncoveanu, București 1907. In sec.
al XVIII când sforțarea de a deveni Stat a dat ce a putut, rămâne definitiv pentru
Austria numele de «monarhie», Redlich, p. 5. Chiar după 11 August 1804 (data legei
ER
prin care Francisc II se declară împărat al Austriei), Habsburgul domnește absolut
în Austria dar în Ungaria cu ajutorul dietei.
Pentru sec. XVII: «Das konigliche Ungarn war zweifellos cin eigener, von
den iibrigen habsburgischen Eăndern unabhăngiger Staat» O. Redlich, o. c., p. 13.
17) Pentru sec. al XVII-lea: «Die materielle Hauptstârke der habsburgischen
IV
Macht lag zweifellos in dem g’ewaltigen Komplex der bohmischen Lănder», O. Redlich,
o. c., p. 10. «Aber auch Bohmen zu dessen Konig sich die Habsburger kronen liessen,
bildeten mit seinen Nebenlăndern eine staatliche Sondergruppe fur sich». ibid. p. 13.
UN
18) H. v. Treitschke, Deutsche Geschiehte, p. 9. Iată pasagiul,' foarte interesant:
«Das Kaaisertum gestattete niemals, dass ein Reichsgesetz ihm den Umfang seiner
Rechte fest begrenzte». Tagmele imperiale când erau primite de împărat, rămâneau
în genunchi; ceeace ar fi putut forma elementele unei constituții eră deci numai to
lerat. împăratul lucra și în imperiu tot printr’un organ central «Reichshofrat»ul, ibidem.
19) «Die Rechtstitel der Dynastie auf ihre einzelne Territorien sind ganz ver-
L
schiedener Art», Otto Freiherr von Dungern, Die Entmeklung des oesterreichischen Hof-
Staates în «Oesterreich» I, No. 5, p. 321.
RA
20) Astfel Curtea imperială dela Viena eră un punct central al politicei euro
pene. In Germania, principii germani cari dela pacea vestfalică (1648) aveau «Jus te
ritorii et superioritatis» vedeau totuși în împărat pe șeful lor, izvorul drepturilor
și al situației lor iar în «imperiu» autoritatea superioară sintetică. Valoarea ideală
NT
a coroanei imperiale o ridică deasupra celorlalte, O. Redlich, o. e., pp. 7—8. In Orient,
împăratul se întâlnește cu suverani de altă origine; Transilvănenii încearcă să
intre, părăsind autoritatea de superstat turcă, în noua autoritate și chiar Domnul
Țării Românești, Constantin Brâncoveanu primește titlul de principe al sacrului
Imperiu Roman (1695), dar pentru el nu mai însemnă atunci decât o asigurare pentru
CE
viitor, în caz de refugiere în Ardeal, a căreia domnie o urmărise un moment. Auto

ritatea lui de Domn și Voevod rămânea însă superioară celei de principe al impe
riului ca mai veche și cu mai mult prestigiu la toți Românii și la toți ortodoxii din
Sudestul Europei.
21) Natura juridică de proprietate «Erbgut» bine definită in O. Redlich (o. c.,
I/
pp. 45 și 13 — 14): «Monarchia Austriae» era «der staatsrechtlichei- Begriff der monar-
chischen Herrschaftsform mit dem von patrimonialer privatrechtlicher Auffassung
durchtrănkten Begriff des Hauses Oesterreich charakteristisch vermengt», apoi
S
<Die Dynastie war das allen Konigreichen und Lăndern gemeinsame und von ihr
aus und nur von ihr sind im Geiste und mit Hilfe der patrimonialen Staatsauf-
IA
fassung jener Zeiten ahlmăhlich Einrichtungen ausgebildet worden die zu einer

engeren Verbindung der Lănder, zu einer Zusammengehorigkeit und einem Zu-
sammenwirken hinfiihren sollten und konnten». Caracterul de proprietate e funda
mental și în Pragmatica Sancțiune care formează baza trăirii comune a Statelor
U
habsburgice până la sfârșit așă încât la reînoirea tratatelor dintre Austria și Ungaria
din 8 Oct. 1907 (Der neue Ausgleich) acestea intră în vigoare printr’o lege a îm
păratului, «mit Zustimmung beider Hăuser des Reichrates». Tratatele s'au încheiat
BC
RY
RA
între regatele și țările reprezentate în parlamentul imperial (Reichsrat) și între țările
sfintei coroane ungare și au fost sancționate de împărat care eră și suveranul fie
căreia din aceste țări, ca proprietar și autoritate supremă a lor. Nu eră numai o
anomalie și un anahronism dar și un non sens din punct de vedere practic. In-
LI B
tr'adevăr, împăratul nu mai dispuneă de aceste țări decât în virtutea unui drept
vechiu de proprietate, pe care acestea nu-1 mai recunoșteau prin faptul tocmai că
încheiau tratate între ele, totuși aceste tratate, izvorîte din libera voință a țărilor,
nu aveau putere decât sancționate de împărat. E vădit însă că el nu putea impune
executarea lor decât dacă țările consimțeau la aceasta așă că de fapt sancționarea
eră inutilă. Ea eră numai o manifestare a unui drept de proprietate absurd față de
Y
concepțiile nouă de Stat și naționale așă că aceste tratate erau lipsite de tărie
tocmai prin această sancționare.
22) Iată ce spune Treitschke: «das Kaisertum der Habsburger war unserem
T
Volke eine Fremdherrschaft. Abgefcrennt von der Mitte Deutschlands durcli das
starke Slawenreich in Bohmen, hatte die alte deutsche Siidostmark schon friih im
SI
Mittelalter ihres eigenen Weges gehen und sicii einleben miissen in die versehlungene
Politik des ungarișeh-slawiseh-walaehisehen. Vblkergemisehes der unteren Donaulanden, o. c.,
p. io. (Sublinierea e a mea ca și celelalte toate din citații, V. Z.).
ER
23) In cursul marelui războiu, se păru că Statul austriac se fundează pe un fel
de conștiință națională. Eră însă numai o iluzie. Iată ce spuneă Wilhelm Bauer în
rev. Oesterreicli, an. I (1917), No. 1, p. 1 și urm. «Alles schien sich wider Oester-
reich zu verbănden. Seit wir uns mit Ungarn auseinandergesetzt und den kunstvollen
IV
Zweistaatenbau errichtet hatten, da bestritt man uns sogar den ehrlichen Namen
«Oesterreicli». Nur das Herkommen billigte zu, was das Staatsrecht genommen».
Se păreă chiar că din aceasta va ieși o națiune austriacă deoarece acum națiunea
puteă însemnă altceva, o comunitate psihologică a cărei evoluare de veacuri păreă că
UN
ajunge înfine la capăt: «Das Wort (sc. națiune) muss damals etwas anderes bedeuten
haben als es jetzt bedeutet. Nichts schwieriger, als diesen Begriff zu fassen und zu
umschreiben. Vermischt mit religiosen, mit staatlichen, mit gesellschaftlichen und
wirtschaftlichen Beweggriinden taucht als unterstutzendes Moment das național
verschiedentlich in der friiheren Geschichte auf». Bauer, ibid. p. 6. Această definiție
AL
eră destul de justă și nu păreă deloc primejdioasă deoarece se perduse și se uitase

aproape cu totul în conștiința oficială bazele de Stat politic și juridic ale tuturor
națiunilor din Austria, afară de a Ungurilor. Cât despre instituțiile religioase cari
puteau formă la un moment dat un fel de Stat, în timpurile noastre nu mai aveau
TR
acelaș caracter. Rămâneă deci după Bauer (Ibid., p. 6—7): «Im allgemeinen genugte
es aber den Volkern durch Jahrhunderte hindurch, sich im geistigen ein Reich
kulturellen Zusammenarbeit aufzubauen». Eră pe punctul, spune Bauer. de a se
realiză la început o națiune asemănătoare cu cea a Angliei dar Slavii precumpănesc
și au o victorie cultural-religioasă prin Metodiu și Cyril, susținuți de Papă, p. 12.
EN
Când sosesc Germanii habsburgi, e prea târzi", p. 13.

24) Vezi nota 19, p. 4.
25) Ehrlich în Arhiva d-lui Guști, p. 86—77. Față de cultura germană integrală,
ei ar fi avut o atitudine ostilă: «Das Kaisertum... bis zu seinen ruhmlosen Unter-
gange, der Feind alles deutschen Wesens geblieben» Treitschke, o. e., p. 4. Renașterea
/C
culturală a Germanilor prin Reformă, excludeă pe împărat. El nu mai eră necesar

decât pentrn continuarea luptei generale cu Franța, Ibid.
2S) Transilvania definitiv mare principat sub Maria Theresia; cancelaria ei
specială «Siebenbiirgische Hofkanzlei» funcționează și sub Francisc I. Față de în
cercarea Ungurilor din 1848 de a îngloba Transilvania la Ungaria, Românii propun
SI
împăratului formarea unui mare voevodet al Românilor din tot imperiul cu un voevod,
pe când împăratul ar fi fost mare duce al Transilvaniei, Eisenmann, Le compromis
austrohongrois.
IA
Și în timpul cel mai apropiat, Aurel Popovici, foarte remarcabilul gânditor

politic al Ardelenilor, credea că Românii ca națiune pot și trebue să formeze un Stat
în cadrele monarhiei, numărul lor fiind mai mare decât acel al Wiirtembergezilor,
cari aveau al treilea Stat german. Și Bulgaria (fără Rumelia) și Danemarca, Grecia,
U
Norvegia și Serbia aveau o populație mai mică decât numărul Românilor din mo
narhie, Aurel Popovici, Federalismul în Austria (Viața Românească, 1907, No. 5,
BC
p. 266 și urni.) în legătură cu Dr. Karl Renner, Grundlagen und F.ntwicldungsxicle der
oesterreichischen Monarhie, Viena, 1907.
RY
RA
Văzurăm că în 1907, Camera imperială eră compusă în majoritate din fede-
raliști și antimaghiari și tocmai în acest an se reînnoesc tratatele dualismului.
In acelaș an, Austria introduce votul universal, Ungaria însă nu.
Revenind la Transilvania, după Szekfu, prinții ardeleni vroiau să păstreze
LI B
autonomia Transilvaniei pentru a avea o bază de luptă contra Austriei pentru li
berarea Ungariei. Turba observă cu drept cuvânt că adevărata cauză e particula
rismul acestei provincii; noi adăogăm: și esența ei dacică indestructibilă, care o
ducea neîntrerupt Spre unirea, confederația, alianța sau colaborarea cu Moldova și
Muntenia.
27) Banul Croației ca și palatinul Ungariei reprezenta pe rege. Dela 1800 se
Y
deșteptase puterea culturală întâiu în Dalmația, apoi în Croația.
28) Chiar când acea putere politică ar păreă inexistentă. De aceea s'a putut
spune și despre-Austria că și acolo, ca în teritoriul națiunei române, în România
T
habsgurgică, spiritul național nu a fost întreținut de Statul oficial adică de im
periu ci și-a găsit izvoarele de viață «in die Krăfte eines gesunden Volkstums»,
SI
O. Redlich, o. c., p. 33.
29) Expresia proprie pentru Austria este «Hofstaat», vezi, Otto Ereiherr von
Dungcrn, p. 321 și urm.: «bei uns liisst sich ohne die Dynastie ein ferner Zusam-
ER
menhalt des Staates kaum vorstellen... Die Dynastie... mehr als in anderen
Lăndern die Bedeutung eines Organs». Iată definiția Statului de Curte sau super-
statului: «Die Habsburger regierten praktisch nur mit dem engen Kreise ihrer Hof
beamten», ibid. p. 324. Această centralizare însă nu prevedea o precizie a funcțiu
IV
nilor, deci împăratul rămânea singura autoritate-fixă, ibid. p. 324—325; sistemati
zarea funcțiilor și a competențelor, pe care am arătat-o vorbind despre «Zentral-
behorde», a fost adusă încet, impusă de necesități practice inexorabile, ibid. p. 325.
Iată o și mai clară definiție a «Hofstaatului», a superstatului: «Der Hofstaat ist eine
UN
im Interesse des Gesamtstaates aus offentlichen Mitteln unterhaltene Anstalt, die
dem Herrscherhaus angegliedert und unterstellt ist» ibid. p. 327. Vezi și Zolger, o. o.
De fapt însă superstatul eră Casa domnitoare căreia «Unser Verfassungsrecht hatte
aus allgemeinen Interesse... einen Hofstaat einrichten miissen, wăre es nicht vor-
handen gewesen» l. e.
L
Știința austriacă recunoștea deci că în Austria, coroana, dinastia și Curtea

aveă «eine andere verfassungsrechtliche Stellung» decât aiurea, Zolger, Der Hofstaat.
RA
Interesantă definiția filozofului Hegel: «Oesterreich ist nicht eine Konigtum, sondern
ein Kaisertum das heisst ein Aggregat von vielen Staatsorganisationen».
30) Idealul de dominație slavă al Austriei exprimat de Vischer: «Der Wert, ja
die Notwendigkeit Oesterreichs fiir Deutschland beruht in der Bindung slawischer
Krăfte durch deutsche Hegemonie» la Ludwig Bittner, Friedrieh Theodor Vischer iibers
NT
Oesterreich, în «Oesterreich», an. I, No. 3, p. 174.

Natural că, în acest sens, cel mai mare rival îl reprezentau Cehii Der gefăhr-
lichste Eeind der deutschen Mission Oesterreichs sind die Tschechen» ibid., I. c.
Succesele dela începutul războiului mondial păreau că reînviează misiunea hab-
CE
sburgică în Dacia, la Dunăre, Balcani și Marea Neagră: «Oesterreich erscheint hier

beruft die Aufgabe Europas in seine Hand zu nehmen. Die Befreiung der Donau-
lănder von dem îiberwiegenden Einflusse Russlands ist nur der Anfang der grossen
Aufgabe Europas, den Anspriichen dieser gewaltigen Macht des Ostens endgiiltig
entgegenzutreten. Der Schwerpunkt dieser Aufgabe musste am Schwarzen Meere
liegen». Alfons Dopsch, Mitteleuropa, Ein Problem Altosterreichs (1849—1856) în «Oester
I/
reich», No. 1, p. 22.

Intr’adevăr, la 1854 de ex., Austria crezuse că a sosit momentul să se realizeze
ceeace preconizase «marele Eugen» : «Die Donau keine Grănze fur Oesterreich, nur die
S
Pâsse des Balkan als die serbischen Hohenziigen», Das blaue Buch. erste und vollstăn-
digste Sammlung aller wichtigen und historisch-denkwiirdigen Aktenstiicke, etc. etc.
IA
geheimen Correspondenzen welche von Russland und der Tiirkei so wie England,
und Frankreich, Oesterreich und Preussen in der russisch-tiirkischen Diferenz ve-
roffentlicht wurden, Viena 1854, p. 281.
Și atunci ca și la 1914—1917, Viena aveâ iluzia unificării de Stat, deci a po
U
sibilității de a face o politică mare de expansiune, când «der krăftigende Gedanke

der Einheitsmonarchie binnen einer Reihe von Jahren alle Stămme Oesterreichs zu
einem Ganze verschmelzen wird, wăhrend wir friiher nur lose Trilmmer eines grossen
BC
Baues uaren», ibid. p. 280, cf. nota 23.

RY
RA
31) Tratate de căsătorie, de moștenire, de alianță sau de supunere omagială.
32j De fapt încet, încet Justiția se unifică, armata deasemenea. Măria Theresia
despărțise Justiția de administrație, înființând un fel de Curte de casație (die oberste
Jusiixstelle) din care va derivă, ministerul de Justiție. Aceiași suverană suspendă
Justiția patrimonială și a orașelor, desființă tortura și redactă un cod penal. Fiul
LI B
său, Josef II-lea, perfecționă în acelaș sens și, în legătură cu aceste tendințe, dar și
din preocupări economice, desființă iobăgia, reformă care atinge evoluția poporului
român, Paul von Mitrofanow, Joseph II. Seine politische und kulturelle Tătiglceit, Viena 1910.
In 1811 Austria are un cod civil, dar abiă în 1848, de fapt, se ajunge la aplicarea
deplină a exercitării Justiției și a administrației prin funcționari de Stat, în Jus
tiție de data aceasta și în prima instanță; tot atunci devine o realitate principiul
Y
egalității legale a cetățenilor.
Pentru progresul națiunilor în cadrele Austriei, R. Charmatz, Oesterreiehs innere
T
Gesehiehte von 1848 bis 1907. II, Der Kampf der Nationen, Lipsea 1912, p. 173.
Realizarea relativă a Statului reiese și din faptul că autoritățile centrale nu
SI
izbutesc să aibă nicio influență în Germania, afară bineînțeles de conferința secretă,
pentru politica externă, pe când în țările strict habsburgice au dela început rost
și putere.
ER
Dungern arată însă dezvoltarea alături de superstat, a altui Stat pe care el
îl numește Volkstaat: «Der Volkstaat organisierte sicii in unserer modernen Ver-
fassung selbstăn'iig und stellte sich als Rechtsverband neben die Krone», p. 322.
Pentru noi «Volkstaat»ul este conviețuirea austriacă a Statelor în ascensiune
europeană. Aceste națiuni însă se urau de fapt între ele, vezi de ex. studiul d-lui
IV
Ehlich, în Arhiva Institutului social, pp. 97—98.
Dar în sec. al XVII, după Oswald Redlich, nu se poate vorbi de o tendință
reală de a formă un Stat: «Von einem oesterreichischen Gesamtstaate oder auch nur
UN
von einer eigentlichen, konsequenten Gesamtstaatsidee kann man um die Mitte des
57 Iahrhund erts noch nicht sprechen. Wohl aber kann man sprechen von Bemii-
hungen der Habsburger, fiir die Regierung ihrer so verschieden gearteten Lănder
gewissen Zentralorgane zu schaffen, um durch sie die Hilfsmittel der Lănder zur
Verfiigung zu bekommen und zu verwenden fiir die Durchfuhrung ihrer dynastischen
Politik und fur die|Verteidigung ihrer Macht und der Lănder gegen ăussere Feinde».
AL
In introducerea voi. VI din Istoria Austriei «Oesterreichs Grossmachtbildung in der

Zeit Kaiser Leopolds I», în paragrafele cuprinse sub indicația «Verschiedenheiten der
Herrschaftsrechte und der staatlichen Verhăltnisse der Lănder», 0. Redlich, o. c., p. 13.
33) Țările alpine voind să înlăture «regimentele», Ferdinand al II rezistă și
TR
își impuse în dieta Boemiei dreptul de a numi ca rege boem, funcționari; după 1620
(victoria dela muntele Alb) se înlătură și libertatea orașelor; țările Sudeților și ale
Alpilor sunt unite în absolutism. Se duce lupta tot mai activă contra tagmelor,
care erau mai mult protestante. Infine la 1627 o nouă ordine a țării preface Boemia
în țară de moștenire habsburgică; regele are dreptul legilor cu excepția impunerii
EN
dar el hotărește războiul și pacea și numește funcționarii. In curând dietele au

numai dreptul să discute cum s’ar putea împlini postulatele guvernului (Postu-
lantenlandtage). De pe la 1700 și impozitele se decid printr’o înțelegere între guvern
și stări («Recesse») pe mai mulți ani. Tagmele (stările) se întruneau odată pe an
/C
dar n'aveau altă menire decât să se supună voinții suveranului și postulația în
cetează; se ia numai cunoștiință de hotărîrea suveranului.
’4) Pentru gradația trecerii dela bilateralitatea conducerii la stăpânirea cen
trală, unică a superstatului, exemplu tipic e Transilvania, care începe să între în
zona habsburgică prin tratate diplomatice în regulă și sfârșește prin a primi diplome
imperiale, R. Gooss, Oesterreichische Staatsvertrăge, Fiirstentum Siebenbiirgen 1526—1690,
SI
Viena 1911.
E interesantă lupta pentrn bilateralitate în guvernare a Ungariei. Tagmele
ungare păstraseră dreptul de a legifera și de a pune impozite precum și de a decide,
IA
recrutări. Josef al II-lea vrea să aducă Ungaria «pe acelaș picior cu celelalte țări de
de moștenire». El luă drepturile delegațiilor tagmelor și le trecu la guvernul țării,
ca și în restul monarhiei. Iosef nu se alese rege în Ungaria, nu convocă dieta și îm
părți țara în 10 cercuri. Ungaria rămânea cu toate acestea Stat aparte, juridicește.
U
35) Partea artificială, silnică a unității de Stat habsburgic, prin poliție, per
secuții, învrăjbiri, etc. bine exprimată în Ludwig Bittner, Friedrieh Theodor Vischer
BC
ilbers Oesterreieh, («Oesterreich», an. I, No. 3); «Dieses System benagt die Wurzel
RY
des sittlichen Lebens, gleich giftig fiir die, auf welche es driickt, wie fiir die, welche
RA
es ausiiben... Damit trat Oesterreich wieder auf den Standpunkt, der ihm vor drei-
hundert Jahren den Primat iiber Deutschland gekostet hatte» (citat din Vischer), p. 172.
36) La început i s’a impus apărarea proprie dar mai târziu apărarea celorlalți,
Sosnovsky, Dic Balkanpolitil; Oesterreich-Ungarns seit 1866, Stuttgart și Berlin, 1913.
LI B
Pentru politica mai nouă mai ales în Răsărit a Austro-Ungariei, N. Iorga, Histoire
des Etats balcaniqzies ă l’epoque moderne, Buc. 1914, acelaș. Istoria războiului balcanic,
Buc. 1915, acelaș, Politica externă a regelui Carol I, Buc. 1916 și Alfred Francis Pribram,
Die politisehen Geheimvertrăge Oesterreich-Ungarns 1879—1914 nach den Akten des
Wiener Staatsarchivs, I, Viena și Lipsea 1920; N. Iorga, Correspondanee diplomatique
roumaine sous le roi Charles I (1866—1880), publiee sous Ies auspices du Ministere des
Y
Affaires Etrangeres de Roumanie, Paris 1923 precum și numeroasele publicații ofi
ciale ca Staatsarchiv, Auswărtige Angelegenheiten, Correspondenzen des K. K. Mi-
T
nisterium des Ăussern, Cartea verde romanească 1914, etc. Vezi și Gottlob Egelhaaf,
Geschichte der neuesten Zeit, Stuttgart, 1918 precum și publicația Die grosse Politii; der
SI
europăischen Kabinette 1871 —1914 (Iohannes Lepsius, A. Mendelsohn Bartholdy, Frie-
drich Thimme) 1924.
37) Lupta de două veacuri între Casa de Austria și Statul în formație și as
cendență german caracterizată în Treitschke, o. e., voi. I, p. V. încă dela reformă,
ER
Luther apărând ca un conducător și unificator al națiunii germane io. c., p. 3 și urm.)
eră clar că «von Kaiser und Reich konnte die Neugestaltung des deutschen Staates
nicht mehr ausgehen», o. e., p. 7.
In completarea notei 10 (pp. 162—163) și pentru desvoltarea imperiului hab-
IV
sburgic în discriminare de imperiul național german, desvoltare pe care însă Hab-
sburgii n’au avut curajul s’o urmeze, adaog următoarele: După războiul franco-
german (1870—1), se păru că Austro-Ungaria va evolua spre federalism, realizând
UN
cu Cehii ceeace se făcuse cu Ungurii după 1866, de oarece și Ide data aceasta
Habsburgii eșiau, indirect, învinși de Hohenzollerni. Ministerul Hohenwart părea
că va aduce autonomia țărilor Cisleitaniei, un compromis cu Cehii și o mai mare
autonomie a Galiției. Dar din parlamentul federalist, Germanii «constituționaliști»
se retrag în semn de protestare. Dieta din Praga elaborează un proect de lege a
naționaliștilor având ca principiu «individualitatea istoric-politică a Cehimii» ; noua
L
«Landesordnung» prevedea de fapt numai legături de natură internațională (prin tratat)

între Austria și Boemia. Ungurii protestează și împăratul ia poziție pentru consti
RA
tuția din Dec. 1867, aducând la putere pe Andrassy (cancelar) și pe Lonyay (prim-
ministru ungur). Noua lege electorală votată de un parlament constituțional adică
având majoritate germană prevedeă alegerea directă a deputaților, prin urmare
desfacerea parlamentului austriac de dietele locale. In această epocă se ocupă Emi-
nescu de rostul Românilor în Austria. Cu Lonyay tratează Românii din Ardeal
NT
(atunci în pasivitate), dar inutil.

3S) Treitschke, o. e. Debidour, Ilistoire diplomatique de l’Europe, Bourgeois, Manuel
d’histoire politique.
30) «Nur mit Deutschland Hilfe,... gelang die Vertreibung der Tiirken aus
CE
Ungarn» Treitschke, o. c., p. 13.

40) Vezi pentru aceasta în special expunerea amănunțită și exactă a eveni
mentelor dintre 1683--1699 în O. Redlich, Oesohiehte Oesterreichs, voi. VI, Gotha, 1921,
pe care am citat-o des în acest studiu.
41) Cu Austriile, cu Boemia, cu Ungaria. Pentru germani, «Durch die Erobe-
rung Ungarns wurde vollendet, was die Politik der Gegenreformation begonnen
I/
hatte, die Trennung Oesterreichs von Deutschland. Deutschlang und Oesterreich

waren nunmehr zwei selbstăndige Reiche allein durch die Formen des Staatsrechts
S
kiinstlich verbunden; die Zerstorung dieser unwahren Formen blieb... die grosse
Aufgabe der deutschen Geschichte». Treitschke, p. 13.
Bineînțeles și solidaritatea Statelor și națiunilor cari n'au intrat în cu
IA
prinsul posesiunei habsburgice dar cari au colaborat la opera habsburgică, ca Țara

Românească, Moldova, Sârbii, Croații, Bulgarii, chiar și Albanezii, etc. Pentru mi
siunea habsburgică vezi și Redlich, o. e., p. 8.
42) Pentru interdependența organică, necesară, a Statelor succesoare, ca o
U
continuare însă a luptei lor solidare contra ambițiilor de a se da valoare de Stat

drepturilor istorice de cucerire pe care le continuă Ungaria, bazându se natural pe
BC
Habsburgii, combătuți din cauza aceasta cu toată energia de celelalte State moșțe-
RY
nitoare, A. Gianini, Trattati ed aceordi per 1’Europa Danubiana, Roma, 1923; Documents
RA
diplomatiques concernant Ies tentatives de restauration des Habsbourgs sur le trone
de Hongrie; Documents diplom. relatifs aux conventions d’alliance conclues par la
Republ. Tchecoslovaque avec le royaume de S. Cr. et Slovenes et le royaume de
Roumanie; Ed. Benes, Cinq annees de politique exterieure; Alb. Mousset, La petite
LI B
Entente, 1922 precum și Strup-p, o. e.; Recueil des Traites al L. N. și Eisenmann, E. Bour-
geois, etc. Les problemes de l’Europe centrale, Paris 1923.
43) Principiul «concernant» (Betreffsprinzip) este mult mai larg și mai elastic;
în virtutea acestui principiu trebuesc luate în considerație toate actele cari privesc
o anumită autoritate, o anumită chestiune, o anumită națiune personagiu sau țară;
principiul provenienței «Herkunftprinzip» cere însă ca «die Archive als organische
Y
aus der Tătigkeit einer Behorde, juristischen Person oder Einzelperson erwachsene
Korper ungeteilt an ihrem Entstehungsort zu belassen oder falls sie von dort entfernt
T
worden wăren, dahin zuriickzustellen sind». (Formularea guvernului austriac).
44) In 1922, ambasadorul Ungariei dela Viena a înaintat o notă verbală gu
SI
vernului federal austriac prin care cerea ca să nu se înstrăineze din arhivele Vienei
nici un act referitor («concernant»!) la Ungaria iar ceeace s’a dat să se restitue,
Neue Freie Presse din 6 Mai 1922; cf. Rev. istorică, 1922, No. 4—6, p. 112, nota 4.
ER
45) Pentru vechimea situației noastre de drept și a formei noastre politice
romane, N. Iorga, Formes byxantines et realites baleaniques, București, Paris 1922;
Etudes roumaines, 1923 și Cinq eonferenees sur le sudest de l’Europe, Paris, București, 1924;
Vezi și în Noua Constituție a României, N. Iorga, Istoricul Constituției românești,
pp. 5—24. IV
46) După cum Szekfii afirmă că «Der Adel Ungarns sei der Trăger der Eigen-
staatlichkeit gewesen» l. c., tot astfel putem afirmă și noi că populațiunea riistică
din Ardeal de origine, de tradiție și cu conștiință romană, a purtat prin formele ei
UN
patriarhale, sociale și religioase, prin legăturile cu principatele românești și prin
rezistența ei fie pasivă, fie activă, ființa Statului sau Statelor române din această
provincie.
47) Chiar dacă s’ar impune concluziile d-lui Diculescu în privința unei înde
lungate mânerii a Gepizilor în Dacia, Diculescu, Die Gepiden, Forschungen zur
Geschichte Daziens in friihen Mittelalter und zur Vorgeschichte des rumănischen
AL
Volkes, voi. I, Lipsea, 1922.

48) N. Iorga, Notes d’un historien relatives aux evenements des Balcans (extrait du
Bulletin de la section historique de l’Academie roumaine), Buc. 1913 și Histoire des
Etats baleaniques ă l’epoque moderne.
TR
49) Desigur că acelaș titlu îl avusese și acel care ne apare apoi ca voevod
al Ardealului.
i0) Cf. Onciul, o. c., p. 17.
51) Voevozi pentru dreptul intern, ca suverani absoluți la ei acasă, dar baza
lor de drept internațional e mai importantă. Tradiția acestui fapt e păstrată în
EN
titlul de principe pe care li-1 atribue Curțile europene, cu toate că voevod s’ar
traduce mai bine prin duce, vezi instrucțiile lui Stadion din 1807, Wiener Staatsarchiv,
Moldovalachica, fasc. 23. Pentru solidaritatea celor 3 voevozi, vezi de ex. Iorga, Studii
și doc. IV și Cambridge modern History, voi. V.
/C
52) Dar și mai departe cum se vede de ex. din tratativele sau discuțiile între
Turci și Austriaci pentru pace dintre 1688 - 1699, când e vorba de drepturile coroanei
ungare. Vezi și Georg Pray, Commentarius historicus de Bosniae, Serviae ac Bul-
gariae, turn Valachiae, Moldaviae ac Bessarabiae nexu, ed. Fejer, Buda 1837.
Interesant pentru această controversă, studiul-raport «Succinta historia poli-
tico-juridica den alten tractum Regni Daciae, oder heunt zu Tag, die sogenanden
SI
Wallachey und Moldau betreffend», Wiener Staatsarchiv, Moldoval. F. 23. Se discută

în preajma sau după pacea de la Carloviț (1699) drepturile Coroanei ungare sau ale
Coroanei polone asupra celor două principate. Cf. W. Frăknoi, Relationes cardinalis
IA
Buonvisi în Mon. Vaticana Hungariae, Seria II, voi. 2, Budapesta 1886 și acelaș,
Papst Innocenz XI und Ungarns Befreiung von der Turkenherrschaft, Freib. in
Breisgau, 1902.
53) Iorga, Histoire des Etats baleaniques. Pentru conștiința acestei situații de
U
drept internațional, un exemplu interesant: Alexandru Mavrocordat numește în ale

sale «Istorii» (Hurmuzaki, voi. XIII) pe sultan «paatXeuț y.al au-roxpctuop», pe când pe
BC
regii creștini îi întitulează «xpaLqț» iar pe împăratul creștin «Kaîsap». (Grecii inte-
RY
RA
resați deocamdată și din anumite pundte de vedere la menținerea imperiului oto
man, Iorga, Gesehichte des osmanisehen Reiehes, IV, ca și principii celor trei principate
într’o oarecare măsură). Foarte interesantă pentru această concepție de drept,
scrisoarea vizirului din 17121,?), adresată lui Brâncoveanu (poate nu și trimisă) și
aflată în Archives du Ministere des Affaires Etrangeres de Paris (voi. 51, f° 323 recte et
LI B
verso et 324 recte. In Hurmuzaki, supl. I/i ; No. 622; p. 425 cu unele greșeli). Copia
epistolae magni Cancellarii Aulae Ottomanicae ad Principem Wallachiae decollatum
Joannem Bassarabba... Relatum nobis est, quod vi pecuniae Princeps factus es sic
dicti Romani Imperii. Et miror certe quod ignoras Romanum Imperium esse ho-
diernum Ottomanicum, cujus es Princeps, quod per longam seriem s'uccessivam
Imperatorum veterum a Magno scilicet Constantino ad Nos usque rite pervenit.
Y
Quod vero sibi Caesar Germanorum attribuere coi.atur, quod sit Imperator Romanus,
est falsissimum. Nani primo Carolus sic dictus Magnus, illegitime est promulgatus
T
Imperator Romanus a Pontifice Romano sic dicto, dum veri Romani Imperatores
actu regnabant în Oriente ut et în parte Europae» ..... «Imo ipsa Roma nostra
SI
est, quia sedes fuit antecessorum nostrorum, et actu erit breviter nostra, impleto tem-
pore ccelitus destinata» (în Hurmuzaki et ac tu eris breviter noster», ceeace n’are
sens). Se mai spune în scrisoare că Papa n’are dreptul, după Evanghelie, decât să
ER
ierte păcatele nu și să creeze imperii, că turcii au dobândit imperiul roman prin
dreptul săbiei, că Austria a moștenit falșul imperiu roman al lui Carol cel mare și
al Papei.
In ce privește data, cred că scrisoarea e din 1707, când se discută la Con-
stantinopol această chestie, deși Brâncoveanu fusese numit principe al sfântului
IV
imperiu roman în 1695. Pe originalul dela Paris stă scris: »Joint ă la lettre du
Sr. Pastor du 6 Juin 1716» (data e ștearsă în urmă). Pastor (recte Stierhock) eră un
agent secret francez în armata suedeză. Scrisoarea e orânduită și datată după moartea
UN
lui Brâncoveanu. Cineva a scris pe ea 1712.
54) Am văzut că, după Szekfii, Ungaria nu mai reia însușirea de Stat decât
după compromisul de a 1867.
551 Din punct de vedere juridic-politic ar fi, cred, imposibil să se creadă că
situația noastră față de Poartă nu eră regulată prin instrumente diplomatice.
56) Dealtfel, Ungaria fusese moștenitoarea germanismului în Panonia și la
L
Tisa și Dunăre - din punct de vedere cultural în orice caz — care germanism fusese
împedicat tocmai atunci la venirea Ungurilor — prin Slavi — de a se impune în aceste
RA
locuri. Iată ce zice Szekfii (o. c., pp. 8 și 28) «Das Staatsweseri der Ungarn enstand
auf dem Boden der christlich germanischen Kulturgemeinschaft des Mittelalters».
57) Consilierul «in turcicis», Iorger care a avut de aface cu Românii în general
și în special cu delegații dela Viena, recomandă lui Leopold să recucerească «im
periul oriental», Unterschiedliehe Motiven und anders Iohann Quintin Grafen liirgers,
NT
Vierdter Theil. Anno 1690. exemplar unic la secția manuscriselor din Biblioteca na
țională dela Viena; cf. Iohann Christian Liinig, SeZecto sorfpta illustria, Lipsea, 1732,
II, p. 89 și urm. - ■
58) încercarea mai nouă a Turciei de a deveni Stat este cu mult mai infruc
CE
tuoasă decât a monarhiei habsburgice. In acest sens trebue interpretată pretenția

lor de a consideră țările române ca parte integrantă din imperiul otoman. Vezi fir
manul de învestitură a principelui Carol de Plolienzollern din 24 Oct. 1866, repu
blicat (după Noradunghian, III, p. 257) în urmă de Karl Strupp, Documenta pour servir
d Phistoire des droits des gens, Berlin 1923, voi. I, pp. 277-278; Vezi și Iorga, Gesch. des
osman. Reiehes, Gotha/1911, Histoire des Etats baleaniques și Politica externă a regelui Carol.
I/
59) Punctul nostru de vedere și pentru politică și pentru cultură iar în cazul
acesta special, pentru arhive, trebue să fie acela al susținerii caracterului permanent
de Stat al Transilvaniei. Vezi asupra drepturilor Austriei in Transilvania, Roderich
S
Gooss, Oesterreichische Staatsvertrăge-Fiirstcntuni Siebenbiirgen (in Veroffentlichungen

der Kommission fiir neuere Gesch. Oesterr.); vezi și articolul meu «Ceva despre si
IA
tuația de drept internațional a țărilor române din Rec. istorică (controversa «Rousset»).
60) Toate au admis integritatea principială a Arhivelor vieneze dar n’au în
cheiat convenții și între ele ceeace eră absolut necesar în acest caz. Astfel Italia în
convenția dela 26 Mai 1919 cu Austria, primea principiul provenienței.
U
61) Obiecte arheologic-istorice sau de natură științifică, codicele slav mss. No. 7
dela 1504 din Biblioteca națională... Nu intră în cadrul acestui studiu să vorbim
BC
despre aceste obiecte.

RY
62) Astfel în convenție s’a introdus la Art. XIX, al. i, rezerva expresă că sti-
RA
pulațiunile nu privesc materialul institutului geografic și al cadastrului funciar,
ceeace a dat loc la noi tratative destul de spinoase. Și în această chestie de altfel
Austria obișnuise ca «integritatea institutului geografic să fie salvgardată».
Nici convenția pentru obiectele istorice și arheologice, conform art. 196 din
LI B
tratatul dela St. Germain n’a putut fi încheiată. Acele obiecte, foarte importante
pentru istoria romană și barbară a Daciei, se află în muzeele Vienei, unele însă
(din cele bucovinene aflate la 1814) și în muzeul Ossolinski din Lemberg, deoarece
au fost găsite în timpul unirii administrative a Bucovinei cu Galiția (1786—1848).
Cea mai mare lacună însă a convenției, după părerea mea, ar fi că s’a amânat
predarea materialului privitor la Transilvania și Banat peste 6 ani și aceasta numai
Y
în cazul bineînțeles când Austria va rămânea proprietara după cum, în aceiași direcție
dar având și un sens politic, s’a făcut o mare greșală necerându-se prin tratat actele
T
cancelariei transilvane, în numele Statului transilvan, cu toa'e că arhiva acestei can
celarii a fost transportată la Budapesta (1872); dată fiind însă legătura ei organică cu
SI
alte autorități, arhiva ei n’a putut desigur trece toată acolo. Am vorbit de pretențiile
ungare formulate în Mai 1922. Amintim aci și cuvântarea contelui Kuno Klebelsberg,
președintele societății istorice ungare la 14 Mai 1920: «Organizarea activității știin-
țific-istorice este o datorie națională... posibilitatea unei activități de mare impor
ER
tanță și cu efect puternic, de când Austria a deschis publicului fondurile relative la
Ungaria din Arhiva Casei, a Curței și a Statului... Abia prin aceasta s’a dat posi
bilitatea unei istoriografii care să-și propună descrierea istoriei ungare în sec. al
XlX-lea. Se va vedea bine autentic, în ce legătură a stat guvernul dela Viena cu
IV
mișcările naționalităților; mai multe părți nelămurite din istoria luptei noastre
pentru libertate dela 1848—49 vor fi explicate... Ne stă la dispoziție un vast ma
terial de izvoare pentru a expune în ce fel s’au comportat reciproc în timpul mai
UN
nou marea Putere austriacă și ideea de Stat ungară precum și sforțările ungare de
independență». Aceasta pentru epoca contemporană dar și «în sec. al XV-lea și la
începutul sec. al XVI, Ungaria a fost Statul care a împedicat năvălirea Turcilor în
Europa centrală. Dela Mohaci (1526) Ungaria a fost tot mai mult Statul, pe al căruia
teritoriu s’a ciocnit Occidentul european cu tendințele de expansiune osmane».
63) Fueter, Oeseli. der Historiographie, p. 548 și urm.
AL
64) I’entru concepția istoric politică a lui D. Onciul vezi a sa Les pkaseș du
developpement historique du peuple et de l’Etat roumain în «Bulletin dela section histo-
rique de l’Academie roumaine». Buc., 1921, pp. 1 și urm.
65) D-l N. Iorga în Prinos lui D. A. Sturdua, București, 1903, ne-a dat un studiu
TR
«Despre adunarea și tipărirea izvoarelor relative la istoria Românilor. Rolul și mi

siunea Academiei române», p. 1 —127. La noi s’au întrebuințat documente pentru
istorie încă dela sfârșitul sec. XVII de către Constantin Stolnicul Cantacuzino (Vezi
«Istoria literaturei române în sec. al XVIII» și «Operele Cantacuzinilor»; d-l Iorga
are un studiu și despre culegerile de acte interne întitulat «Note critice asupra cu
EN
legerilor de documente interne», Buc., 1903). Documentele interne însă nu ajungeau

ca să se facă istorie românească: «Dar încă pe vremea lui Bălcescu, ceeace eră în
țară, nu îngăduia nicio cercetare istorică serioasă», ibid. p. 11. Actele și documentele
de natură externă erau desigur, la noi ca și aiurea, păstrate de. Domn, formau deci
o arhivă a Casei, a Domniei. Intr’adevăr, d-l Iorga ne arată că actele în genere erau
/C
depuse în vistieria Domnului sau la o mănăstire, ibid. p. 29. Cele păstrate de Domn
s’au pierdut sau s’au distrus. De altfel și în Austria de pildă abia Ferdinand I
(1522—1564) încearcă o vagă organizare a arhivei (de aceea și începe materialul ro
mânesc dela Staatsarchiv cu o scrisoare a lui Vartic, boer al lui Petru Rareș) dar abia
în sec. al XVIII (sub Maria Theresia) se creiază o direcție a Arhivei Statului și abia
SI
în sec. al XIX și al XX Arhiva Statului ajunge să aibă un local, în numele princi

piului conservării pentru istorie a actelor și documentelor. Când cunoști istoria noastră
deci, înțelegi foarte bine de ce n’avem acte de natură externă — din rapoartele noastre
IA
diplomatice dela Constantinopol s’a găsit numai unul și nu prea important dela Janaki
Porfirita, despre care totuși diplomații francezi se plângeau (Hurmuxaki, supl. I/I,
pp. 275—76) că știe să afle toate secretele Porții, Iorga, Studii și Doc., III, pp. 96—97.
După părerea mea însă rapoartele noastre diplomatice sau militare sunt păstrate
U
în corpul unora din cronicele noastre, din care pot fi oarecum reconstituite uneori.
Un exemplu pentru bătălia dela Seghedin (1686) în lucrarea mea despre politica ex
BC
ternă a celor trei principate în timpul lui Șerban Cantacuzino.

RY
RA
In orice caz pentru a face o istorie în sens național, cum trebuia s’o facem noi,
aveam nevoe dela început de multe documente, care să sprijine revendicările noastre.
Astfel viața noastră națională, politică și culturală în epoca renașterii naționale s’a îm
pletit cu o istoriografie națională care căută peste tot dovezile și materialul existenței
noastre naționale și a drepturilor noastre. La 1829 chiar, muzeul din Odesa eră cer
LI B
cetat de ai noștri în scop politic-național, Iorga, Prinos, p. 12. Kdgălniceanu spusese
la 1837 că istoria noastră se poate baza mai ales pe documente cari se aflau «prin
țări străine, pe la particulari sau în bibliotecile Ungariei, Poloniei, Transilvaniei,
Moscovei, Petersburgului, Vienei și chiar a Stockolmului» apud Iorga, p. 17. Astfel
noi am început foarte din vreme să facem apel la arhive. Laurian și Hurmuzaki
obținură să cerceteze în arhivele vieneze înainte ca ele să se fi deschis cercetăto
Y
rilor în general. La 1847, Magazinul istoric pentru Dacia, publică în voi. IV și V
acte din arhivele vieneze, ibid. p. 34. (La 1840 apăruse publicația lui Venelin și Arhiva
T
Românească a lui Kogălniceănu); Pentru Hurmuzaki la Viena, ibid. p. 111 și urm. (Vezi
și T. Bălan, Eudoxiu ITurmuzachi, discurs festiv, Cernăuți, 1924). Papiu Ilarian la
SI
Viena, p. 53 și urm. Ideea dacică prinde viață și expresie prin aceste cercetări ar-
hivalice; cu atât mai mult s’ar întâmplă aceasta acuma, la lumina și în perspectiva
rezultatelor politice și naționale și ajutați de vastul material al complexului istoric
ER
central și Sud-Est-european din arhivele vieneze ca și din alte arhive. (E interesant
că la Viena, unde se formează un centru de cultură grecească și românească în
parte, apare opera lui Dionisiu Fotino. Pentru Viena ca centru de influență occiden
tală asupra țărilor Sud-Est europene, Iorga, La penetration des idees de l’ Occident dans
le Sud-Est de l’Europe au.c XVII-e et XVIH-e sieele în «Revue historique du Sud-Est
IV
europeen», an. I, No. 1—3, Ian.-Mart., 1924, p. 23 și urm. Cu înființarea Academiei
Române (1866) cercetările și publicațiile de acte și documente devin din ce în ce
mai active și mai sistematice, Prinos, p. 82 și urm. Despre Academie vezi și I. Bianu,
UN
L’Aecademia Romena, în «l’Europa Orientale», No. IX—XI, Studî sulta Romania, Roma 1923.
Pentru probleme mai mult tehnice ale istoriografiei noastre, I. Bogdan, Istoriografia
română și problemele ei actuale, Analele Academiei, Discursuri de recepție, XXVII,
București 1905. In studiul său din «Prinos Sturdza», d-1 Iorga indică pe scurt ce
se impunea atunci să fie cercetat la Viena, p. 125 -126. (Polonica, Rusica, apoi
completări la Turcica și Hungarica, rapoartele dela Constantinopol din sec. XVIII
AL
și al XIX; actele Transilvaniei, Olteniei și Bucovinei, arhivele școlilor, unde au

studiat oamenii renașterii ardelene, fonduri mai mici, etc., un plan, care trebuia luat
ca punct de plecare și în 1919 sau 1921).
Din toate acestea reiese, cum spuneam, corelația vieții politic-naționale și
TR
a celei istoric-culturale. Un exemplu interesant este apropierea între înființarea

mitropoliei ardelene după (1860), planul întemeierii «Asociației» și atitudinea români
lor din Ardeal în Dieta ardeleană care votează desfacerea de Ungaria (1861), Iorga,
în Prinos, p. 79 și Eisenmann, Le compromis, 1. c.
EN
Reîn ierea Daciei de azi impune deci o activitate culturală și științifică in
tensă în această direcție. Cercetarea arhivelor din Viena vine printre cele dintâiu
la rând, în acest sens. Și atunci te miri qând vezi că pentru o astfel de operă nu
s’a întrebuințat aproape nici un specialist adevărat.
De fapt, după cum reiese și din convenția dela 5 Oct. 1921, nu s’a văzut în
/C
aceasta'chestiune fondul cultural-național și latura juridic-politică pentru neamul ro

mânesc ci mai mult o chestiune de transmitere de acte administrative în sensul
obișnuit. Eră vorba de actele unor cancelarii sau autorități centrale, închipuite însă
ca niște organe de Stat contemporan nu ca niște instrumente de absorbire și cen
tralizare a autorității diferitelor State și națiuni, care autoritate străveche însă a
SI
rămas vie, întreagă, cu toată încorporarea în «Zentralbehorde». Astfel a rămas fondul

juridic al cancelariei boeme și după unirea cu cea austriacă sau concentrarea în
«Directorium in publicis et cameralibus» și cu toată transportarea ei la Viena,
IA
lucru care a îndreptățit Cehoslovacia să ceară fondurile acelei cancelarii prin

chiar tratatul de pace, după cum am arătat. La fel cancelaria transilvană deși unită
la 1696 cu cea ungara, rămâne însă cu baza ei de drept. De altfel afacerile acestei
cancelarii ca și a celei ungare sunt tratate in «Staatsraths» (1761—1848) așa fel că
U
în «Staatsrathindex» dela «Staatsarchiv», Transilvania, Ungaria și «Wallachisches

Volk» sau *Wallachische Nation» se găsesc pe fiecare pagină. E cunoscută lupta
dusă de cancelaria, de camera ungară — dela Pressburg — și de palatinul ungar (ales
BC
regulat dela 1608 înainte) pentru independență față de autoritățile centrale dela Viena ;
RY
cu toate acestea in arhivele acestor autorități (Staatsrath, Kabinettskanz.lei, Staats-

konferenz— 1806—1848 —, Mihisterratsprăsidium — 1849—67 —, Reichsrats — 1849—59,
RA
Staatskanzlei, Polizeidepartements, etc.) vrea istoria Ungariei să-și găsească cimentul
și o parte din materialul necesar pentru partea sa mai nouă. Dar noi, câte putem
găsi în aceste fonduri! Numai pentru anul 1761 am găsit în actele» Staatsrathului >,
răscoala necunoscută a lui Hacul din Bistrița, precum și raportul către împărat in
LI B
care se spune clar că răscoala lui Horea e datorită «urei naționale» dintre Români
și Unguri (cea mai mare parte a materialului despre Horea—cât n’a fost scartat —
se află însă la Kriegsarchiv). In actele cancelariei cabinetului se află memoriile
amănunțite făcute pentru Iosef II cu prilejul călătoriilor în Ardeal. Intr’unul din
ele (1773) vorbindu-se despre Românii din Ardeal, sunt arătați ca «das mehereste
Landesvolk». Am vorbit în acest studiu aproape numai de fondurile dela «Staats-
Y
archiv», rămânând ca într’un alt studiu să mă ocup de celelalte arhive aproape tot
atât de importante și de inventariile lor, «Inventare des cesterreich. staatlichen
Archive». (Al Arhivei ministerului de interne e din 1909, al celui de finanțe din
T
1911—Inventare, II — al celui, de culte și instrucție din 1896, etc.). Despre Staatsar-
chiv, mai nou, o notă despre eunirea într’un singur grup al diferitelor depozite din
SI
Viena în Le Bibliographe moderne, eourrier des Arckives et des Bibliotheques, (dir. H.
Stein), voi. 21, Ian.-April 1922—23, No. 121—-122. D-l O. H. Stowasser a studiat, în
urmă, arhivele vechilor duci ai Austriei în Mitteilungen des deutsch-cesterreichischen
ER
Archivrates, voi. III, 1919.
In afară de opera citată a lui Pribram, remarcăm o nouă carte scrisă mai ales
pe baza materialului arhivelor vieneze, Alfr. Stern, Geschichte Europas seit den Ver-
triigern von 1815 bis zum Frankfurter Frieden v. 1871, Stuttgart și Berlin 1923.
IV
Pe material vienez e bazată și conferința și studiile prof. Arnold Winkler
(Freiburg-Elveția) asupra păcii dela București (1812), vezi Revista istorică din Oct.-
Dec., 1924, No. 10—12, pp. 241—245. Pentru completarea prezentului studiu, se poate
consultă articolul meu din Revista istorică, an. VIII, No. 4—6, Aprilie-Iunie, 1922,
UN
pp. 97—115: încercare de studiu general asupra materialului arhivalic din arhivele
vieneze, privitor la istoria Românilor; vezi și notele mele asupra unor pagini din
colecția Hurmuzaki în Revista Arhivelor, anul I, No. 1, p. 133—36.
6fi) La 1690, Brâncoveanu, dând lovitura dela Zârnești, schimbă balanța în
favoarea Turcilor, de fapt restabilește echilibrul, care va dură apoi, la Dunărea sâr
L
bească, Sava și Carpați, până la marele războiu mondial. Că Brâncoveanu a deter

minat această întorsătură o spune răspicat generalul Veterani în ale sale Memorie,
RA
Viena și Lipsea, 1771 (în mss. împreună cu «Historie delle guerre» de Alessandro
Belleardi la Biblioteca Națională din Viena, codicele 8473—8478; 8639 și 9742). Tot el
ne spune că după aceasta’a stabilit cu Brâncoveanu, la munți, un regim de frontieră.
67) Exemple. La 1685 se stabilește, sub protecția împăratului, un fel de con
federație între Ardeal și Muntenia, Engel, pp. 331—332. La dieta care hotărîse tra
NT
tatul cu împăratul, la 1686, ca și în alți ani, luaseră parte și reprezentanți ai celor

de dincoace de Carpați. (Vezi Iorga, Socotelile Brașovului, p. 229) și tratatul din
28 Iunie 1686 (diploma Haller) stipula la art. 18 că, la pace, vor fi luate pe lângă
Transilvania, și Țara Românească și Moldova, Gooss, o. c., p. 875.
68) Exemple. Succinta historia politico-juridica, den alten Tractum Regni Da-
CE
ciae, oder heunt zu Tag die sogenanden Wallachey und Moldau betreffend, (c. 1699)
Mss. la Staatsaschiv, Moldovalachiea, fasc. 23; instrucțiunile lui Stadion pentru agentul
austriac în țările române, ibidem, an. 1807 sau Instruktionspunkte fiir den k. k..
Agenten in der Walachey, St. Areh., Moldau-Walachei, Weisungen 1806—13.
Adevărata noastră suveranitate și esența noastră permanentă de Stat e Domnul
I/
și poporul, după cum pentru Ungaria «der Adel sei der Trăger der Eigenstaatlich-
keit gewesen» Szekfii Z. e., (în Oesterreich, p. 338).
Ideea suveranității poporului în Europa e străveche (sec. XIV chiar) așă că
S
deși în sec. XVII și al XVIII suveranitatea e o proprietate, totuși poporul —la unele
popoare o anumită parte a poporului, nobilii la Unguri, cum spune Szekfii — poartă
IA
în el un drept juridic politic imanent; de aci iese ideea de națiune, la popoarele

supuse, reprezentată juridic prin comunitatea religioasă.
In ce privește suveranitatea politică a Statelor române, reprezentată prin
corpul național și prin principe (într’o scrisoare adresată împăratului Leopold I,
U
Șerban Cantacuzino i se adresează în numele lui și al poporului, Hurniunal.i, V/i,

N0.T30, p. 135, 16 Aprilie 1687) ea este o suveranitate completă și egală cu a celorlalți,
BC
RY
«de jure», știrbită însă «de facto». (Ex. interesant. La 1688, Șerban ceruse Austriei
să ia la pacea cu Turcii și Țara românească; avea să se ceară mai întâiu cetățile
RA
dunărene deținute de turci «de facto» fără drept, vezi Hurmuxaki, V/i, No. 155,
pp. T94—195, 11 Ian., 1689). Dovadă că e așa b avem Î11 faptul că suveranitatea in
ternă eră deplină, ori din această suveranitate, anterioară, se naște cea externă,
ceeace la noi a fost în mare parte împedicat de împrejurări și de abuzurile celor
LI B
puternici din jur- Totuși dreptul nostru suveran, ca orice drept, nu puteă fi explicat
decât prin «intervenția unei voințe superioare»; de aceea el trebuia să fie acordat
sau confirmat de una din marile autorități ale timpului, mai ales că se perduse
amintirea adevăratei sale origini. Cf. (pentru aceste idei) și Ramsay Muir, Natio-
nalisme ct internationalisme. Le point culminant de l’histoire moderne (traduit de
l’anglais), Paris, 1918; Jaques Fouques Duparc, La protection des minorites de race, de
Y
langue et religion, etude de Droit des gens (pref. de M. A. de Lapradelle), Paris, 1922;
Leon Duguit, Trăite de Droit Constitutionnel, Paris, 1921; Handbuch der Politik reAa.c.ta.t
de Gerh. Anschutz, Berolzheimer, Jellinet, ....Adolf Menzel, S. Brie, Rob. Piloty,
T
Ilans von Frisch, etc. Ed. a 3, Berlin și Lipsea, 1920.
69) Pe baza materialului arhivalic dela Viena se poate reface în toate nuan
SI
țele sale politica externă a țărilor cu suveranitate încălcată și a națiunilor supuse.
Vezi lucrările mele bazate în mare parte pe materialul arhivalic dela Viena și de
aiurea: Istoria politicei externe a celor trei principate—-Țara Românească, Transil
ER
vania și Moldova — dela asediul Vienei (1683) până la moartea lui Șerban Canta-
cuzino și suirea pe tron a lui Constantin Brâncoveanu, Buc. 1925 și «Istoria politicei
externe a lui Constantin Brâncoveanu 1688—1714» (sub tipar). Europa și în special
Austria și Polonia iar în urmă și Rusia aveau o latură importantă de politică ex
ternă față de noi, s’ar putea zice un fel de secție politică specială pentru țările
IV
vasale și națiunile supuse. Motivele, caracterul și scopul politicei noastre nu eră
însă bine priceput acolo. Se știă că jucăm balanța, că vrem slăbirea Turcilor dar
nu distrugerea lor, că ne dăm cu cel mai tare, etc.
UN
Toate acestea treziau mirare și uneori necaz sau indignare, de oarece Austria,
succesoare atunci a Ungariei și vroind să restaureze imperiul de Răsărit cum va
voi și Rusia, nu vedeă altă bază de drept a noastră decât cea de provincie a co
roanei ungare. Noi eram însă conștienți de situația noastră străveche juridic-politică,
păstrată prin corpul națiunii romanice și prin instituția voevodală dar nu-o puteam
L
spune răspicat încă. Această conștiință și sistemul de apărare a individualității etnice

și politice a micilor State și națiuni, cari în nici un caz nu puteau luă calea impe
RA
rialismului, sunt la baza politicei naționale și a principiului național. Acest contra-

curent, această reacțiune cu care se întâlnea imperialismul aci în orientul supus
superstatului otoman, indispuneă forțele imperialiste. Noi înșine am împrumutat
în ideologia de mai târziu concepția istorică a Apusului în această direcție, văzând
în acțiunea noastră de politică externă numai un oportunism contingent. Până și
NT
după’războiu, când perspectiva s’a lărgit atât și când rezultatele au luminat evo
luția, d-1 Oswald Redlich în voi. VI al istoriei Austriei (continuarea lui Huber)
tratând într’un mod magistral domnia lui Leopold și formarea Austriei ca mare pu
tere, păstrează totuș acelaș punct de vedere.
Pentru suveranitatea încălcată «de facto» și nu «de jure» vezi articolul meu
CE
din Revista istorică No. 7—9 din Iulie-Septembrie 1924 (Ceva despre situația de
drept internațional a țărilor române, pp. 191--194) în legătură cu opera lui G. Miiller,
Die Tiirkenherrschaft in Siebenbiirgen. Sibiu, 1923.
Politica noastră deci poate fi mai bine înțeleasă ca națională decât ca opor
tunistă și) după mine, treime înțeleasă în primul rând ca națională. E adevărat
I/
că noi am știut să facem «să cadreze politica noastră cu aceia al unui interes
obștesc al continentului... și al cauzei civilizației» cum sptțne d-1 Vintilă Brătianu
în « Trăsuri caracteristice ale istoriei neamului românesc» din Revista Democrația, an. XII,
S
No. 11—12, Noemvrie-Decemvrie, 1924, pp. 3 — 12; dar aceasta echivalează cu a spune
că noi am făcut politică evolutivă adică națională și am făcut-o fiindcă nici nu
IA
puteam face politică imperialistă.

70) Momentele dela 1848 și 1859—61 în Transilvania, despre care am vorbit.
71) Pentru a da un exemplu de organicitatea fondurilor arliivalice vieneze,
iată, după inventarul manuscris din epoca reorganizării, descrierea rezumată a fon
U
dului Poloniei: I) Fondul vechiu; 1257—1699(1774), intrări (rapoarte, etc.), expedieri,

varia 1527—1774, adaos; 1634—1672, varia, știri din Polonia, fasc. 53, sec. XVI—XVIII,
BC
RY
miscelanee de repartizat. II) Partea nouă 1700—1810; rapoarte (1733) din Dresda și
RA
din Varșovia; din 1767 — 1771 nu se află rapoarte; 1796 (fasc. 40) delimitarea fron-
tierii galițiene apoi chestiuni mai speciale, diferite știri. III b) Instrucțiuni în mod
special pentru 1561 — iSto—1827 — Instrucțiuni principale, memoires (1750—1783). Co
respondențe (I, II, III), 1706—1804; bilete, comunicate, administrație internă; colo
nizarea germană în Galiția-și în Ungaria. Acte asupra contestațiilor de graniță în
LI B
Zips (1749-1755, fasc. 73).
împărțirea Poloniei, Varia, Miscelanea. Pasc. 86 (1793—1812. Acte galițiene,
corespondență și schimb de note între cancelaria Statului (Ștaatskanzlei), cancelaria
aulică a Galiției și «gubernium» din Galiția. Varia.
1825, Galiția.
Orașul liber Cracovia — Rapoarte și instrucțiuni (1815—1847) — Collectanea.
Y
IV) Polonia. Documente....
VI) Polonia in secțiunile arhivalice înrudite: Rusia ÎV, fasc. 42; V, fasc. 15), etc.
T
I,a Rusia IV, fasc. 42 și Basarabia.
lată acum organizarea actuală, «Polonica» : Acte vechi, 1257—1531; 1774; rela-
SI
țiuni (rapoarte), 1700 (din Dresda, 1733—1804); expedieri, 1710 — 1804; instrucțiuni,
1716—1772; memoiies, 1750—1783. Corespondențe. Corespondență cu cancelaria im
periului (Reichskanzlei) 1764. Administrație internă. împărțirea Poloniei. Manuscrise.
Alegerea și recunoașterea regelui August al III-lea, 1733—36.
ER
La Turcia, Acte II, fasc. 34; III, fasc. 5 și 11, actele Bucovinei, la Turcia,, Acte,
fasc. 27, Dobrogea. Un număr de acte și documente «Miscellanea orientalia» a fost
repartizat la secțiile respective, păstrând însă desigur nexul organic interior, care
trebue refăcut. IV
Tot ce e Turcia (Turcica) ne interesează. Iată o parte din acest material:
proecte de împărțire a Turciei; IV) ambasade turcești la Viena, 1748—1800; V) varia
Collectanea (din vechiul fond)-, actele tratatelor de pace; instrucțiuni pentru inter-
UN
nunții și rezidenți, 1754 — 1802; 1800, chestiunea Pasvandoglu: VI, acte diplomatice,
1807 — 1848; acte puțin importante și administrative; acte, 1807—1829; 1830—60....
In acelaș despărțământ: «Acten und Urkunden betrefend die Staaten und Lânder
Ost Europa, Asien und Afrika», (Abteilungen der ostlichen Lânder), se află și fon
durile «Moldau-Valachei» (Moldovalachica). Pasc. 1 —17, ab 1782—1802; 1786—87;
1788—89; 1790—91—92 --801; Fasc. 16 A, ad 1801, Untersuchungen iiber die Besch-
AL
werden gegen die Bucarester Agenție (Cutia 234, locul 1, afară de 1801 (locul 2),
cheia 58); Fasc. 18—21, 1803—1806 (Ibidem); Fasc. 22, corespondență 1769—1793;
Bukarester Agenție (vide «Tiirkiscke Gesandtschaft»), Ibidem, locul 3. Acte mai noui (vide,
«Tiirkei», Fasc. 22, Turcia 1807—1819 rapoarte politice moldovalahe; 1807—1818, in
TR
strucțiuni: 1807 — 1819 (Cutia 45, 1. 4, ch. 3); Fa c. 23, Turcia, 1824—29, Moldova,
Valahia; Fasc. 24, Turcia, varia politice și nepolitice, varia 1811—1845; corespon
dență cu domni și boeri români. Un exemplu de orânduire a materialului românesc.
Moldau-Valachei I. Fondul vechiu (1543—L782—1806; Fasc. 1 —16, 1782—1801, rapoarte,
instrucțiuni, uneori varia (Fasc. 9 (an. 1794) nu e la un loc cu celelalte); Fasc. 16 A
EN
ad 1801, Beschwerden gegen die Agenție in Bucarest; Fasc. 17—21, 1802-06; rapoarte,
etc.; Fasc. 22, 1543—1806, Corespondență felurită în special cu Domnii Moldovei
și Munteniei și cu boeri (c/l Fasc. 61); Fasc. 23, 1542—1829, adaosuri: 1542—1825,
varia, 1786—(1818), rapoarte din Muntenia, 1788 (1827), rap. din Moldova; 1824—1828,
rap. din Muntenia. II Acte mai noui. 1807—1850. Fasc. 1—42; 1807—1829 rapoarte din
/C
București și Iași sau laolaltă (1809 și 1820, 22, 25); Pasc. 11, 1812, rap. din Iași
(Suceava); Fasc. 41, 18—29, rap. din Cernăuți; Fasc. 42, din Sibiu; Fasc. 43. 1807—1812,
instrucțiuni; Fasc. 44, 1813—1817, idem.............. Fasc. 60, 1830—1850, Collectanea:
T. Ueber die Frage der traktatmaessigen Stellung der Donaufiirstentumer (ți Serbia!) %u Pforte
und cm Oesterreieh und der Giltigkeit der tiirkiseh-aisterreichischen Vertraege; 2. Conventions-
SI
(•ntwiirfe mit der Walachei; 3. Zoii und Marktangelegenheiien der Moldau u. der Walachei;
Fasc. 61, 1811—1845, politice și nepolitice; 1758—1858, varia; 1808—37—42, cores
pondență cn principii Moldovei și Munteniei și cu boerii. III, Moldavo-Walachica
IA
în secțiunea «Tiirkei»; III, Fasc. 11; VIII, Fasc. 21, 25—27.... Foarte importante pentru
istoria centrului și Sud-Estului Europei, Documentele din secția Tiirkei 1534—1741
(1838) precum și actele B, I, Fondul vechiu, 1503 — 1740.(1807), intrări etc. și militare,
1698; delimitări de frontieră (Fasc. ni—1651 — 1700. și 112 —1701 —1735 au fost dis
U
tribuite aiurea); Turcica varia, 1521—87. II, Acte diplomatice, 1741—1806; 1776, de
limitarea frontierelor Bucovinei. III, chestiuni la frontiere, 1755—63, corespondență
BC
RY
cu comandanții din provinciile de graniță. Varia; acte ale comisiiinii pentru deli
mitarea frontierjl Bucovinei; 1762, 1838—60, acte relative la Transilvania, Moldova,
RA
Valahia și Bucovina (delimitări de frontiere, cordon, contrabandă, comerț de sare...).
Despre originalele turcești dela Viena ne-a dat o idee A-, Kraelitx. în ale sale Mit-
teilungen zur ottomanisclien Geschichte și în «Ostnanische Urkunden in tiirkischer
Sprache aus der zweiten Hâlfte des 14. lalirhunderts» (Memoriile Academiei din
LI B
Viena, voi. 197, secția filozofico-istorică), cf. Revista istorică, au. X, No. 4—6, 1924,
p. 105, 2V. Iorga, Actul lui Maliommed al II-lea pentru negustorii din Cetatea Albă
(1456). Exemplu de acte turcești emanate dela noi și aflate în arhiva Statului din
Viena (Staatsarchiv). Ludw. Bittner, Staatsvertrăge, voi. II. Tiirkischer Ferman des
Fiirsten Nikolaus der Walachei iiber die Siebenbiirgischen Hirten, 4 Dec., 1786,
Constantinopol.
Y
Iată o orânduire (rezumată mult) a meterialului rusesc: Rusia I, Fondul vechiu,
(1481)—1725 (1805), rapoarte, expedieri, varia, 10, I, fuga prințului Alexei; Fasc. 19,
originale fără traduceri. II, Partea mai nouă, 1726—1806, a) rapoarte; b) instrucții;
T
c) specialia. Instrucții, Fasc. 133, 1721—1761; Fasc. 134, 1763—1806; Fasc. 135, me
morii 1738—1803; Corespondență 1733—1806; Fasc. 159, 1770—76, războiul ruso-turc
SI
și mediația austriacă. III, Partea cea mai nouă, 1807—1848 (1807—1821, neufasciculirt),
rapoarte....
Aceasta privire, de fapt superficială, căci am lăsat mult afară, înlăuntrul unei
ER
părți a imensului material al Arhivei Statului așa cum s’a organizat sau cum se
află acum în organizare este foarte instructivă; ea ne arată dintr’odată cât de nume
roase chestiuni importante pot fi studiate acolo- precum și posibilitatea unei sinteze
definitive a istoriei acestor părți ale Europei în evoluția lor unitară sau connexă.
IV
Ea aceste acte de politică externă mai ales, putem alătură Ilungariea (începând
din sec. 16) în care însă se află acte relative la Ardeal, la rebeliunile ungare (ex.
Tokolyana), la unirea bisericească sau chiar diplomele (copii) dela 1688, de confirmare
a lui Brâncoveanu, principe al Țării Românești, vasală împăratului și făcând parte
UN
din țările coroanei ungare' (Hungarica, Fasc. 185).
L
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
RY
RA
UN NOU SISTEM DE CATALOGARE
LI B
A ARH1VALELOR
DE
Dr. andrei veress
Y
PROFESOR, FOST ARHIVAR LA MUZEUL ARDELEAN DIN CLUJ
T
E foarte îmbucurător, că în timpurile din urmă interesul pentru
SI
știința arhivelor și disciplinele paleografice crește tot mai mult și în
literatura românească.
ER
Articolul D-lui Paul Gore despre importanța arhivelor și organi
zarea lor în diferite țări, e interesant și foarte instructiv i), iar amănunte
de mare valoare pot găsi chiar arhivarii în studiul D-lui D. Russo, pri
IV
vitor la critica textelor și tehnica edițiilor*2) și «Revista Arhivelor» la
rândul ei este direct chemată să facă școală în privința metodelor arhi-
UN
vistice și a tuturor disciplinelor în legătură cu arhivele țării.
Iată de ce cer bună primire și eu — ca vechiu absolvent al școalei
de paleografie din Viena și fost arhivar — pentru cele ce doresc a ex
pune mai la vale în interesul obștesc al arhivelor și al cercetătorilor lor.
L
Ținta ideală a oricărei arhive este și trebue să fie, ca materialul

RA
conservat să fie: i) bine aranjat, 2) catalogat sistematic și 3) pus la dispo

ziția cercetătorilor în modul cel mai comod și practic.
Realizarea acestui întreit scop firesc nu e însă așa de ușoară, pe cât
NT
se pare și pe cât s’ar crede, realitatea și împrejurările locale prezentând

dificultăți atât materiale,, cât și personale, adeseori chiar și de principiu.
Este aproape îndeobște cunoscut că marile arhive din Europa nu
CE
posed de multe ori nici cea mai simplă descriere tipărită a materialului
conservat în ele și e foarte mic numărul acelor arhive, pentru cari cer
cetătorul să poată avea vre-un indice sau ghid, cu ajutorul căruia să se
orienteze mai înainte despre materialul arhivistic ce îl interesează pentru
I/
studiile sale proprii, și astfel să știe chiar dela început dacă poate nă
dăjdui să găsească ceva în arhiva respectivă 3).
S
») In «Revista Arhivelor» 1924, pag. 8—20.

IA
2) Apărut în Buletinul Comisiei Istorice a României, voi. I. (București, 1915)

pagina 5—100.
3) Literatura arhivelor principale ale lumii se găsește indicată în anuarul
U
«Minerva.» Jahrbuch der Gelehrten Welt, al casei editorie Triibner din Stressburg
și anume pentru anii vechi în fiecare volum, iar de un timp încoace în volumul
BC
special, care cuprinde numai istoricul și «Literatura» arhivelor descrise în Anuar.

3
RY
RA
Lipsa acestor ghiduri și manuale s’ar putea înlocui întru câtva,
dacă cercetătorii ar avea la îndemână măcar registrele și inventarele scrise,
cari le dau o orientare deplină despre diferitele colecțiuni ale arhivelor.
LI B
Insă nici acest lucru atât de simplu nu se află pretutindeni, căci multe
arhive de stat păstrează — chiar și până ’n ziua de astăzi — oarecare
rezervă față de cercetători, cărora nu li se pun la dispoziție listele ma
terialului, ci sunt siliți să se orienteze din «literatura» arhivei respec
Y
tive, urmărind diferitele publicațiuni de documente, ce le găsesc citate
de antecesorii lor, cari au trecut prin aceleași greutăți ca și dânșii.
T
Această rezervă, observată mai cu seamă de arhivele austriace și nemțești
SI
cu o sfințenie aproape ridicolă, de mult nu se mai poate justifica, cu
toate că aceste arhive se referă la deviza lor, că sunt (ori au fost) «arhive
ER
secrete» și că rațiunea de stat nu permite ca inventarele colecțiunilor
să fie publicate și cunoscute nici măcar de către cercetătorii serioși.
Urmarea acestui principiu — destul de falș — este că cercetătorul nu
IV
ajunge niciodată să cunoască perfect arhiva respectivă și trec ani înde
lungați până să poată cunoaște cel puțin unele serii și colecțiuni, fără
UN
ca să aibă vreodată o orientare generală despre tezaurul de acte și do
cumente, păstrate și astăzi cu această rezervă conservativă și greoaie.
Nu trebue dar urmărit acest principiu, învechit, căci interesul viu
al științei cere cea mai mare liberalitate și pe terenul cercetărilor istorice; _
AL
astfel ținta modernă a arhivelor trebue să fie, ca să pună ia dispoziția

publicului întregul material aranjat, coordonat și catalogat; iar, cu oare
care control, chiar și pe acela, care încă nu s’a putut ordona. Să nu se
TR
uite, că și aci, ca și în orice altă ramură a administrației, arhivarul este

pus și numit pentru a servi publicul, și un bun arhivar trebuie să caute
a satisface cât mai bine interesul științific pe care cercetătorul îl arată
EN
față de materialul mort, conservat de dânsul, și pe care-1 însuflețește, prin

studiile sale, căci cu cât acest material devine mai cunoscut cu atâta îi
crește valoarea și importanța sa istorică!
/C
Singura rezervă de observat în deservirea această, largă și liberală

a publicului, rămâne principiul firesc, că acte și scrisori ce ar putea fi
jicnitoare persoanelor în viață să nu fie accesibile de contemporani, precum
SI
se urmează în cele mai multe arhive din lume. Așa de pildă în Arhiva
Statului din Viena limita de cercetare a fost multă vreme anul Congre
IA
sului dela Viena (1815), care limită s’a lărgit apoi automatic din zece
în zece ani, iar în Arhiva de Răsboiu din Viena anul 1848.
Arhiva care corespunde în mod perfect cerințelor ce trebuie să în
U
trunească o arhivă sistematică, este desigur Arhiva Vaticană din Roma,

pentrucă: 1) bogatul ei material este aranjat foarte bine, 2) e catalogată
BC
încă de pe vremuri în mod satisfăcător și 3) pune la dispoziția cercetă-

RY
RA
torilor actele și colecțiunile dorite în modul cel mai comod și cel mai
practic posibil. L,a toate acestea se adaugă și liberalitatea fără seamăn, cu
care marele indice al Arhivei — care umple o cameră întreagă și constă
LI B
din aproape iooo de volume — e accesibil publicului, fără nici o permi
siune specială și chiar fără intervenția vre-unui funcționar; putându-1
folosi oricine în orice zi, când vrea și de câte ori vrea. 15 impunătoare
această liberalitate nobilă și ea trebue' relevată mai cu seamă față de
Y
acele arhive din restul Europei, destul de numeroase, unde cercetătorul
ca să aibă un volum de indice (ori inventar) trebue mai întâi să umple
T
un formular de cerere, care este examinat, semnat și înregistrat de func
SI
ționarul de serviciu, este apoi prezentat de un distributor șefului secțiunii
respective, ca să fie aprobat și pe urmă adus iarăși (poate de un alt
ER
servitor-distribuitor) funcționarului de serviciu, ca prin el să ajungă
— adesea ori în câteva ore — împreună cu registrul dorit la mâna cer
cetătorului, care l’a cerut cu nădejdea ca să găsească ceva în el privitor
IV
la studiile sale speciale, fapt despre care în Arhiva Vaticană se poate
încredința într’o clipă!
UN
Arhiva Vaticană, deschisă publicului studios în anul 1881, prin
nobilul gest al generosului Papa Leon XIII, a dat o bună pildă de modul
cum trebue puse indicele și cataloagele la dispoziția cercetătorilor, ce
urmăresc să dezvelească adevărul istoric al trecutului. Dar acest frumos
AL
îndemn nu s’a generalizat, și multe din arhivele din Europa nu prea

își schimbă metodele, atât de păgubitoare cercetătorilor pasionați și oa
menilor de litere, a căror râvnă în interesul științei, ar trebui satisfăcută
TR
pretutindeni după aceleași principii și sisteme.

Cutreerând dela 1891 până astăzi o mare parte din arhivele și bi
bliotecile principale din Etiropa a trebuit să sufăr în multe locuri din
EN
cauza diversității așa numitelor «regulamente de întrebuințare», din cauza

cărora cercetările nu pot înainta așa cum dorește cercetătorul. Suferă și
alții de această mizerie și mi-a trecut adeseori prin minte, că ar fi foarte
/C
folositor ca pentru acest motiv să se țină undeva un congres interna

țional al arhivelor, cu menirea de a se uniformiza acele regulamente și
ca cercetătorii — de cele mai multe ori oameni cu puține mijloace —
SI
să găsească pretutindeni aceleași regulamente și să nu fie nevoiți, ca

acuma, să-și piarză vremea până să se deprinză în fiecare loc și arhivă
cu regulamentul respectiv «adaptat locului», care adeseori îngreunează
IA
avântul cercetărilor arhivale cu feluritele lor prescrieri învechite sau

lipsite de simțul practic.
U
Cercetătorul întâmpină de altfel destule greutăți și cu regulamentele

cele mai liberale și cele mai bune indice și registre. Aceste greutăți stau
BC
în chiar felul muncii intelectuale ce se cere, spre a se adânci cineva în

RY
RA
diferitele colecțiuni și depozite de documente, cari după titlurile lor de
multe ori dau speranță de rezultate bune, dar studiate mai de aproape
risipesc orice iluziune a cercetătorului, care s’a apropiat de ele cu un
sfânt respect și iubire de trecut. Aceste deziluzii sunt cu atât mai mari
LI B
cu cât • o arhivă este mai mare și dispune de un material mai bogat.
Căci să nu uităm, că trebuesc luni întregi ca cineva să ajungă a cu
noaște în mod intensiv organizarea Arhivei Vaticane, să-și poată da
seamă unde și în care secțiune a ei mai are ceva de căutat pentru com-
Y
plectarea materialului său cules acolo sau aiurea.
T
Dat fiind că orice cercetător cunoaște chestiunile și epocele, pe care
SI
urmărește să le studieze în anumite arhive, sistemul ideal de aranjare
al arhivelor ar fi, ca tot materialul disponibil să fie ordonat într’o singură
serie cronologică. Acest ideal a fost urmărit de pildă în Arhivele Statului
ER
din Viena, unde. materialul de acte și documente istorice fu clasat pe
națiuni (Hungarica, Turcica, etc.) și în lăuntrul acestor clase în ordine
cronologică, așa că cercetătorul răsfoind anii doriți, rămâne pe deplin
IV
satisfăcut și liniștit, că n’a omis nimica în cursul cercetărilor sale. Idealul
acesta este și mai bine înfăptuit în Arhiva Muzeului Național Ungar
UN
din Budapesta, unde există numai o singură serie cronologică, păstrată
în cutii de lemn, sub numele de «Colecțiune fundamentală» iar, afară
de ea mai sunt diferitele arhive de familii, depozitate acolo spre vecinica
păstrare și aranjate și ele în ordine cronologică.
L
Idealul acesta nu se poate realiza însă întotdeauna și pretutindeni.

RA
Așa de exemplu la arhivele vechi, cari sunt de obiceiu aranjate pe moșii,

nu e posibil și nu este nici practic, de a se ordona din nou în mod
cronologic. Acelaș inconvenient se întâmpină și la alte feluri de colec
NT
țiuni ordonate eventual pe nume, materii, orașe, bresle și altele, cari ar

suferi mult din punctul de vedere științific, dacă mâini râvnitoare de
ordine — însă profane —le ar schimba ordinea în care au fost conzervate
CE
în cursul veacurilor.
Ce rezultă din această diversitate de materie, de orânduire și de
metode arhivale? Rezultă că cercetătorul e nevoit să treacă în revistă
toate seriile ce se află în arhivele unde studiază, răsfoind de zeci de ori
I/
aceiași ani în diferitele colecțiuni și legături de documente, cari trebue

să i se dea în fascicolele originale de către funcționari, pentru ca să-și
S
întregească — adeseori cu puține date — materialul cules privitor la un

IA
personaj istoric sau la un obiect de studiu, răsfoind de multe ori sutimi

de acte cari nu-1 interesează, dar se cuprind în fascicolele primite. Pre
schimbând această muncă intelectuală inutilă ce o desfășoară un cerce
U
tător istoric, în vreme, rezultă că el e silit să lucreze zile, luni și ani

întregi, dacă e conștiincios și vrea să ajungă la o dată, spre a putea spune
BC
181
RY
REVISTA ARHIVELOR
cu deplină satisfacție sufletească, că a cules tot ce omenește e posibil

și că nu-i mai rămâne să mai nădăjduiască a găsi ceva spre complecta-
RA
rea materialului său arhivai.
Cunoscând din propria mea experiență greutățile arătate mai sus
și având din copilărie un simț de ordine și pedanterie, foarte desvoltat,
LI B
mi-am format în cursul cercetărilor mele prin arhivele Europei un sis
tem de catalogare mai practic decât cele ce le-am văzut în diferitele
centre arhivale, și pe care l’am întrodus înainte de războiu, în Arhiva
Muzeului Ardelean din Cluj, arhivă ce a fost aranjată de mine din toamna
Y
anului 1903.
T
Sistemul meu a pornit dela ideia de a înlătura marele inconvenient
al metodei de lucru ce se practică prin toate arhivele din lume și anume,
SI
că unde nu există indice și registre speciale cercetătorul care se inte
resează de o chestiune anumită, este nevoit a răsfoi sutimi de docu
ER
mente, din care cauză apoi — se știe bine de arhivari — arhivele suferă
mult, deoarece hârtia documentelor cu timpul se mototolește și murdă
rește, pecețile aplicate se slăbesc sau cad, iar cercetătorii puțin scrupu-
IV
loși aruncă de multe ori documentele avute în mână unele peste altele
stricându-le ordinea cronologică, etc. De aceea fascicolele ce se dau cer
UN
cetătorilor spre studiere trebuesc atât la predarea, cât și după primirea
lor înapoi revăzute de către funcționarul de serviciu, ceeace îi răpește
timp enorm, pe care l-ar putea folosi mai bine în interesul arhivei.
Voind a înlătura aceste inconveniente, m’am gândit că ar fi bine ca
AL
cercetătorul să nu primească în mână din capul locului decât numai docu

mentele de cari are trebuință absolută. Astfel el să nu aibă nevoie, ca
până acum, să răsfoiască fascicole întregi, în cari poate nu găsește de
TR
cât numai puține documente cari îl interesează, ci să primească numai

acele câteva documente, de cari știe sigur că îi vor servi. Dacă, de pildă,
cineva lucrează la istoria epocii lui Mihai Vodă Viteazul și dorește să
EN
aibă toate documentele ale lui Mihai, și pe acele adresate lui, atunci în
loc să i-se dea toate fascicolele dintre anii 1593—1601 în cari se găsesc
(sau poate să se găsească) documentele pomenite, să poată ști în câteva
/C
minute, dacă astfel de documente există în arhiva respectivă sau nu, cu

alte cuvinte, dacă are să lucreze și să cerceteze acolo sau nu. Iar dacă
vre-un cercetător ar voi să se intereseze de toate documentele dintr’un
SI
an sau dintr’o epocă, el să poată de asemenea, găsi aceste documente

imediat, fără a mai fi nevoit să răsfoiască fascicole întregi unul câte
unul, cum e silit să facă acum.
IA
Spre realizarea acestui mare scop și anume de a înlesni cercetările

cât mai practic, am alcătuit la Cluj mai întâi de toate o Colecțiune prin
U
cipală din toate actele, documentele și scrisorile, cari nu erau depozitate

BC
RY
ca legate intangibile sau cari s’au grămădit cu vremea prin cumpărături

ori donațiuni ocazionale.
RA
Așezând fiecare document intr’o coală de hârtie, de format mare,
pe mijlocul ei s’a scris (pe linia tipărită) data și locul de datare, deslegân-
du-se bine înțeles la documentele vechi datele puse după sărbătorile
LI B
calendarului eclesiastic, (această datare fiind obicinuită în Ungaria și
Transilvania la multe feluri de documente până în veacul al XVIII-lea)
precum și data slavonească la documente de origină română, și lăsând
— spre control — și data originală a documentului. Locurile unde s’au
Y
emis documentele trebue scrise exact după original, făcându-se apoi în
T
indicele alfabetic fișe de trimitere conform dicționarului topografic oficial
SI
al statului.
Tot așa am urmat și la diferitele donațiuni și arhive de familii,
ER
de cari arhiva susnumitului Muzeu posedă un număr considerabil, tipă-
rindu-se ca entete pe fiecare coală învelitoare numele arhivei de familie
respectiv.
IV
Astfel am format o colecțiune însemnată de arhivale, aranjată și
plasată în cutii de tinichea, în ordine cronologică, la fel cu colecțiunile
similare din Budapesta, Viena și aiurea. Pentru a înlesni însă studiul
UN
acestui vast material, am făcut un pas îndrăzneț, catalogând fiecare act,
document și scrisoare din sutele de cutii cronologice ale Arhivei mențio
nate, ceeace nu se află în arhivele citate sau aiurea. Indrăsneala pasu
AL
lui făcut și a sistemului nou constă și în felul cum am ușurat munca in
telectuală a arhivarului de a se servi de acest sistem, cât și a cercetă
torului de a se orienta cu ajutorul lui. Acest lucru mi-a reușit înlocuind
TR
în mare parte scrisul cu mâna pe fișe prin sublinieri simple, deoarece

în loc de a scrie fișele cu mâna, — după cum se scriu în toată lumea —
am compus un formular tipărit ca /7.?a generală, care conținând toate
EN
felurile posibile și existente de acte și documente, arhivarul, după ce

scrie numele persoanei care a scris documentul, împreună cu acela al
destinatarului și cu data, în loc să descrie pe fișă diferitele indicațiuni
/C
necesare, nu trebue decât să sublinieze cuvintele cari se potrivesc cu

felul documentului respectiv spre a-1 avea astfel descris precis și în mod
științific. Această operațiune merge firește mai iute, decât scrisul cu
mâna, și astfel catalogul se prezintă cu fișe frumoase, curate, exacte și
SI
ceeace e mai cu seamă astăzi de mare importanță, executate iute : în

câteva minute.
IA
Fișa generală (de formatul 13X23 cm.) care formează totdeodată și

foaia de inventar a documentului catalogat, ne indică: 1) data documentului,
U
2) numele aceluia care a dat sau scris documentul, 3) numele destinata

rului sau a persoanei interesate, 4) numele moșiei sau a afacerii despre
BC
RY
RA
1522 Mai 6 Hârlău
7060
Actul Scrisoarea lui Ștefan Voevod al Moldovei ......__________
LI B
către pe seama lui Neacșa, nepoata Petricăi și tovarăși______
pentru moșia Micotava (Păulenii) în afacerea lui____________
în limba, română, slavonă, latină, ungară, germană__________
Y
pe pergament hârtie cu ___ rânduri postscript n
T
Pătat
pe foi i scrise ...... nescrise. Mucegăit
Rupt
SI
Ciuntit
Contrasemnat Dat de --------------------------------------- — Murdărit
Indescifrabil
ER
1 pecete atârnată mare mică de stat anulară de ceară simplă dublă Istoric
aplicată cu fum tuș___ pe hârtie destul de bine rău conservată stricată Religios
indescifrabilă ruptă pierdută falșă n’a avut Militar
Proprietate
Șnurul de mătase sfoară_______ lipsește.
IV Personal
Pecetea străină, cu legenda :_____________________________________ Juridic
Literar
Cultural
UN
Genealogic
Mărimea pergamentului X cm. Politeță
Călătorie
Marca hârtiei--------------------------------- n’are Administrativ
Formatul medieval de scrisoare patent Danie
libelă rezoluție sentință; lungimea — cm. Hrisov
L
Uric
Deschis Pronunțat Legalizat Anaforâ
RA
de—-------------------------------------- Confirmare
Zapis
la-------------------------- --------------------------- Ispisoc
Notă. Tălmăcirea documentului făcută la Sinet
NT
Proclamație
15 Noemvrie 1795 de Pavăl Debriț polcovfnic]. Inventar
Foaie de zestre
Anexat.----------------------------- ------ ----------- —
Testament
Socoteală
CE
Răvaș
Original. Copie contemporană posterioară din_____ autentică
Privilegiu
particulară de ___________________________________________________ Memorial
Clauzulă semnătură monogramă domnească n’are Instrucție
n’a avut de mână străină proprie Deliberat
I/
Foaia cu adresa plicul autograf nescrisă lipsește. Proiect

Condică
Transcris. Vezi în actul dela_________ ______ ______ ____________ __ Hotărnicie
S
Delimitare
Publicat în extenso în extras-----------------------
IA
Depozit
Colecția M. Costăchescu Cumpărat
Dăruit
U
ARHIVELE STATULUI Q DIN BUCUREȘTI

BC
RY
care se vorbește în document, 5) limba în care e scris, 6) materialul din
RA
care e făcut, 7) numărul foilor scrise și nescrise, 8) numele contra-
semnatorului (cancelarului, ministrului), 9) starea în care documentul ni
s’a conzervat, 10) descrierea pecetei și a șnurului (cu culoarea sa) dacă
LI B
ne-a rămas ori nu, 11) descrierea pecetei străine, care s’ar afla pe docu
ment, 12) mărimea documentului ori a hârtiei, sau chiar lungimea rezolu
ției, care în Ardeal și Ungaria se obicinuia a se scrie într’una (împreună
cu toate anexele) de multe ori pe o hârtie lungă de câțiva metri,
Y
13) marca (filigrana) hârtiei, 14) forma documentului, dacă e hrisov, uric,
scrisoare, testament, foaie de zestre și altele, 15) numele cancelarului sau
T
altuia, care a deschis scrisoarea ori a legalizat documentul, 16) even
SI
tualele amănunte de observat, posterioare datei documentului, 17) ane
xele eventuale ale documentului descris, 18) felul documentului, dacă e
ER
original, copie contemporană, concept, extras ori traducere, 19) dacă sem
nătura documentului e autentică ori pusă de mână străină, 20) descrierea
adresei de pe revers ori de pe plic, 21) dacă documentul formează un
IV
depozit ori e cumpărat sau dăruit, 22) dacă documentul e publicat, unde
și cum, 23) dacă documentul e transcris și unde, 24) secția sau colec-
UN
țiunea în care documentul e așezat și conservat; și în fine 25) felul
documentului, precizat cu câte un cuvânt semnificativ (Schlagwort) care
arată cercetătorului pe scurt, dacă documentul e istoric, religios, cu
conținut militar, personal, de moșie și altele multe.
L
Am semnalat (sub punctul 24) că pe fiecare fișă stă tipărită secția

unde documentul catalogat se găsește sub data indicată. Această indicație
RA
se află jos, la stânga, însă ca să se înlesnească cercetătorului munca

intelectuală, fiecare secție și colecțiune a căpătat fișă de altă culoare,
cu cari culori cercetătorul se familiarizează foarte repede, așa că ajunge
NT
curând la obișnuința de a nu avea nevoie nici să nu mai citească titlul

colecțiunii, indicat jos, pe care și-o notează după culoarea fișei, cu care
se ocupă mai de aproape.
CE
Tot pe sistemul diversității de culori am făcut și cele patru feluri

de fișe mici (de formatul 7X11 cm.), pe cari am extras toate indicațiunile
și datele ce se află pe fișa generală. Așa de pildă fișa roșie ne indică
I/
editorul sau consemnătorul documentului, fișa albastră numele adresa

tului, interesatului sau aceluia, care e pomenit în documentul catalogat,
S
iar fișa verde locul unde documentul fu scris sau făcut, cu data precisă
ori numele moșiei de care e vorbă în documentul citat.
IA
Aceste patru feluri de fișe — cu cari cercetătorul se obișnuește de

asemenea curând — vin aranjate într’o singură serie alfabetică, care astfel
U
în câteva clipete ne indicat 1) cele roșii tot ce se păstrează dela un

anumit personaj în ordine cronologică, lucru de mare interes, deoarece
BC
RY
RA
Ștefan Voevod al Moldovei
ca emitent consemnător la 1522 Mai 6 Hârlău

~ 7060 — — — —
LI B
pe un act original transcris copiat
(Fișă roșie) Colecția M. Costăchescu
Y
ARHIVELE STATULUI O DIN BUCUREȘTI
T
SI
Neaoșa, nepoata Petricăi și tovarăși
ca adresat interesat la 1522 Mai 6 Hârlău
ER
~ ' 7060
pomenit pe un act original transcris copiat
din------------------------------------------------------------------------
IV
(Fișă albastră) Colecția M. Costăchescu
UN
ARHIVELE STATULUI O DIN BUCUREȘTI
Hârlău 1522 Mai 6______________

L
'■ 7060
RA
Scris Dat Semnat de Ștefan Voevod al Moldovei________________

Act original transcris copiat
Moșia Micotava (Pâulenii) afacerea lui-------------------------------- —
NT
(Fișă verde) Colecția M. Costăchescu
arhivele statului O din bucurești

CE
Micotava (Păulenii) ja 1522 Mai 6 Hârlău_________________

I/
. 7^
S
Moșie avută vândută dăruită de Neaoșa, nepoata Petricăi

Act original transcris copiat
IA
(Fișă verde) Colecția M. Costăchescu

U
ARHIVELE STATULUI Q DIN BUCUREȘTI

BC
RY
ne dă în mod direct totdeodată itinerarul personajului istoric (ori parti

cular) respectiv, fără vre-un studiu special în arhivă sau aiurea; 2) cele
RA
albastre (tot în ordine cronologică) numele tuturor personajelor, cari
figurează pe actele catalogate ca adresate sau interesate, împreuna cu
obiectele (moșii, instituțiuni, etc.) de care e vorbă în documente; iar 3)
LI B
cele verzi numele persoanelor, cari au scris în localitatea cercetată, cum
și numele moșiilor de cari e vorbă în acte, respectiv pe fișa generală;
formând astfel — tot în mod direct — o adevărată schiță monografică
Y
cronologică a localității respective, care crește și se îmbogățește zi cu
zi, în proporțiunea cum catalogul descris se mărește de pe urma mâinilor
T
sârguitoare ale funcționarilor, cari fac fișele.
SI
Facerea acestor fișe nu e de loc plicticoasă și obositoare, ci cere
numai lucru manual mecanic, constând din scrierea numelor susnumite
ER
aflate pe document, precum și din simpla subliniere a noțiunilor cores
punzătoare felului documentelor, ale căror nume și date vin scrise cu
mâna, ceeace iar nu obosește, deoarece felurimea de nume și date istorice
distrează și nu ostenește mintea. IV
Pentru a da o ideie exactă despre modul cum se prezintă aceste
date și amănunte atât de diferite, aranjate pe o singură foaie de hârtie,
UN
reproduc alăturat o fișă generală împreună cu fișele ei speciale întregi
toare, cari cuprind descrierea complectă a documentului lui Ștefan Voevod
al Moldovei din 1522, publicat pe pagina 122 din primul număr al a-
L
cestei reviste. N’am reprodus însă — din economie de spațiu — fișa roșie
(de trimitere) pe numele de Petrică, Neacșa nepoata lui sub 1522 Mai 6
RA
Hârlău, nici fișa verde (de trimitere) sub Păulenii vezi sub Micotava 1522
Mai 6 Hârlău, precum nici fișa roșie ce trebue să se mai facă pe numele
lui Debriț Pavai polcovfnic] cu data de 1795 Nov. 15 cu trimitere la 1522
NT
Mai 6 Hârlău.
De obiceiu fiecare document capătă numai trei fișe, dacă fișa sa nu
cuprinde alte nume cari cer câte o fișă de trimitere, iar ca regulă gene
CE
rală trebue observat, că atât pe fișa generală, cât și pe cele mici — în
tregitoare — trebuesc citite numai cuvintele scrise cu mâna (redate acî în
caractere cursive) și cele subliniate (atât la tipar, cât și cu mâna) și cari
I/
citite într’una formează astfel dela început până la capăt o singură propoziție
cu descrierea arhivală complectă a documentului, catalogat după siste
S
mul acesta practic.

In ce privește fișele de trimitere, aceste se fac tot în culoarea fișelor
IA
mici respective (adică pentru nume de familii pe hârtie roșie, iar pentru
localități pe verde) însă fiecare în câte două tipuri, bunăoară : 1) Bibescu
familie vezi și sub Știrbey, 2) Știrbei familie vezi și sub Bibescu; 3) di
U
feritele numiri ale capitalei vechi a Ardealului capătă fiecare câte o fișă
BC
RY
sub Bălgrad, Fehervâr, Fejervâr, Gyulafehervâr, Gyulafejervâr, Karls-
RA
burg, Kârolyfehervâr, Carloburgum și Weissenburg cu trimiterea: vezi sub
Alba-Iulia, sub care nume se vor plasă toate fișele cu numele mai sus
înșirate.
LI B
Cine știe cu ce greutate se găsește de multe ori o dată fixă isto
rică, căutată ocazional spre lămurirea vreunei chestiuni de biografie ori
cronologie ivite, sau se stabilește un nume toponimic, va prețui după
meritul cuvenit avantajele acestui nou sistem, pe care l’am plănuit și
Y
introdus (după cum spusei) în Arhiva Muzeului Ardelean din Cluj, unde
funcționează mai bine de douăzeci de ani, înlesnind mult cercetările
T
istorice ce se fac în bogatele sale tezaure de monumente istorice.
SI
Mărturisesc sincer și cu mândrie, că până azi n’am aflat încă pe
nimeni, căruia să nu fi plăcut acest sistem, care nu numai că descrie (cu
ER
o perfecțiune neobicinuită nicăeri) documentele conzervate, dar ne dă
totdeodată și lămuriri istorice, cari de multe ori se pot stabili numai
prin studii îndelungate, dat fiind că ne lipsesc așanumite itinerarii în
IV
cele mai multe literaturi și nu prea avem manuale, cari să ne dea des
lușiri așa de repezi despre date istorice, ca acest sistem de catalogare,
care nu e numai un inventar, dar formează în acelaș timp un adevărat
UN
dicționar istoric-geografic, care se complectează și perfecționează cu fiecare

zi ce trece.
Cutiile mari conținând fișele generale cu descrierea documentelor
L
în ordine cronologică, care orientează pe cercetător iute despre anii, la

cari lucrează, precum și cutiile mici cu cele patru feluri de fișe — în
RA
trei culori — în ordine alfabetică se prezintă cât se poate de frumos în

dulapurile arhivei și n’am aflat încă nici un defect (sau desavantaj) al
sistemului acesta de catalogare, care înlesnește mult descrierea materia
NT
lului unei arhive și folosirea aceluia, prezentându-ne în acelaș timp un

inventar de tot ce conține, așa că prin aceasta se asigură chiar și con
trolul materialului de acte al arhivei, putându-se stabili cu ușurință și
CE
în timpul cel mai scurt, dacă lipsește ceva dela locul său indicat.
Singurul reproș ce s’ar putea face sistemului meu este, că o astfel
de catalogare minuțioasă cere forțe mari și timp îndelungat. Dar acest
reproș nu e nici motivat, nici științific, căci se știe bine, că orice indice
I/
naște din mic și odată pornit lucrul înaintează dela sine și în mod
S
uimitor, căci facerea fișelor arhivale merge mai iute ca acela al cărților
din biblioteci, și cu ajutorul câtorva funcționari zeloși și cu dragoste
IA
. de materie se poate face minuni într’un timp comparativ scurt! Acest

motiv să nu împiedice deci pe nimeni dela introducerea acestui sistem
de catalogare, căci nu trebue uitat, că paralel cu facerea fișelor și utili
U
zarea indicelui — care crește și se îmbogățește din zi în zi — deservi-

BC
RY
rea cercetătorilor merge înainte și după metoda veche de a se da la stu-
RA
din fascicole întregi de documente, precum se obișnuește prin toate
locurile.
Sistemul meu de catalogare descris mai sus pe scurt e indicat atât
LI B
colecțiunilor Arhivelor Statului din București, care posedă mii de dosare
și pachete de ale arhivelor mănăstirești și ale autorităților publice, cât
și arhivelor de stat provinciale și celor orășenești, precum și colecțiunilor
de acte și scrisori ale Academiei Române și în fine ale muzeelor de
Y
prin provincie. El e de recomandat mai întâi de toate la catalogarea de
scrisori (litterae missivae) cari cer numai trei fișe și merge foarte iute,
T
dând totdeodată o adevărată schiță biografică a unui scriitor pe baza
SI
datelor scrisorilor sale catalogate.
Spre o mai ușoară înțelegere a avantajelor noului sistem de cata
ER
logare descris în cele de mai sus, admițând de pildă, că—să zicem —
în Biblioteca Academiei Române documentele lui Mihai Viteazul, precum
și scrisorile lui Vasile Alexandri din diferitele lăsăminte, ar fi catalogate
IV
toate în modul descris, cercetătorul ar avea la îndemână, fără nici un studiu
special: i) toată schița biografică a acestor două mari personagii (așa
UN
precum reiese din fișele roșii) precum și 2) (pe fișele albastre) seria nu
melor tuturor acelora, cu cari au stat în relațiune, va să zică tocmai da
tele cele mai greu de stabilit! Iar cine urmărește istoricul vre-unei insti-
tuțiuni ori face istorie militară, religioasă (sau altele) își va putea ușor
L
însemna — pe baza fișelor generale — actele respective din arhivă cata

RA
logate după sistemul descris, cu care dorește să lucreze.

Arhivele — și în special cele mici din provincie — își pot formă
astfel curând un inventar exact al documentelor păstrate, pe cât de
NT
practic, pe atât de instructiv și în acelaș timp intuitiv pentru noui cer

cetări istorice și chiar noui achizițiuni de documente din arhivele dife
ritelor familii, cari văzând felul practic de conservare și utilizare al arhi-
CE
valelor — după chiar experiența mea făcută la Cluj — își predau spre
păstrare mai bucuros arhivele lor, decât dacă acelea zac fără indice
speciale, ani îndelungați în legăturile lor originale, acoperite de colbul
veacurilor trecute peste ele.
SI/
IA
U
BC
RY
RA
ARHIVELE RUSEȘTI DIN CETATEA-ALBĂ
LI B
și
IMPORTANȚA LOR PENTRU ISTORIA ROMÂNILOR

DE
Y
GR. AVAKIAN
T
PROFESOR SECUNDAR ÎN CETATEA-ALBĂ
SI
încă în 1919, după mutarea a doua a vămii din Reni la Cetatea
ER
Albă, arhiva veche a vămii ruse din acest oraș a început să apară, ca
maculatură, în prăvăliile negustorilor din localitate. Cu această ocazie
am și publicat, atât în ziarele locale, cât și în cele din capitală, mai
IV
multe articole atrăgând atenția celor în drept asupra stărei deplorabile
în care s’au pomenit vechile hârtii ale fostei vămi ruse.
UN
Nu știu care să fie cauza urmării ce au avut acele articole, însă

știu că autoritățile locale nu au arătat nici un interes pentru ele; ba
chiar un domn șef de vamă și mai apoi primar în acelaș oraș, a găsit
de cuviință să-mi declare că pentru istoria Românilor, și în genere pentru
AL
orientațiunea românească în chestiunea Basarabiei, arhivele ruse din acea

provincie nu joacă nici un rol.
TR
Poate că și avea dreptate — credeam la început, — deoarece cu

câtva timp înainte, și după prima neatorizată vânzare a arhivei din,acea
vamă, sosise un ordin special al Ministerului Finanțelor cu No. 128634-919
EN
aprobând vânzarea arhivei ruse ce mai rămânea în magazia vămii. Și

acest rest, foarte mic față de arhiva pe care au găsit-o autoritățile româ
nești în 1918, a fost vândut într’un total de kilograme 1000—1200 pe
un preț de 350 lei!
/C
Insă mai târziu, când am isbutit să procur câteva registre găsite

pe la negustori, și le-am cercetat, am văznt că sunt de o importanță
culturală extrem de mare. Și cum autoritățile locale nu puteau să facă
SI
Notă. Una din cele mai mari greșeli ale administrației noastre din Basarabia
este nepăsarea față de arhivele rusești de acolo. Mulțumită acestei nepăsâri cea mai
IA
mare parte din arhivele rusești din această regiune s’au distrus sau înstrăinat. Nu
știu în ce măsură s’au distrus cele din restul Basarabiei, dar știu cum s’a procedat
la distrugerea celor din Cetatea Albă.
U
Articolul acesta este extras din raportul ce am trimis în această chestiune

Direcțiunii Generale a Arhivelor Statului, care prin delegațiunea Nr. 68 din 21 Martie
BC
1924 mi-a cerut informațiuni (Nota autorului).

RY
RA
nimic pentru răscumpărarea arhivelor vândute așa de ieftin, și încă în
baza ordinului dat de Minister, am găsit cu cale să mă adresez Direcțiunei
Generale a Arhivelor Statului făcând un expozeu amănunțit asupra
LI B
felului cum a fost distrusă arhiva rusă a vămii Cetatea-Albă, și cerând
luarea de măsuri urgente pentru răscumpărarea hârtiilor ce s’ar mai găsi
pe la negustori. Importanța acelor hârtii o dovediau acele câteva registre
pe care le-am arătat atunci mult regretatului D. Onciul. Tot atunci
Y
am mai cerut să se ia măsuri generale contra înstrăinărei arhivelor ruse
T
din Basarabia, întrucât valoarea lor istorică nu poate fi apreciată decât
de o comisiune specială delegată fie de Direcțiunea Generală a Arhive
SI
lor Statului, fie de Academia Română și în urma aprobărei căreia se
poate efectua vânzărea unei arhive netrebuincioase.
ER
Direcțiunea Arhivelor a intervenit pe lângă Ministerul de Interne
cerând interzicerea vânzărei arhivei vamale din Cetatea-Albă, însă această
intervenție era târzie: la raportul Sucursalei Arhivelor Statului din Chișinău,
IV
căreia i-a fost pusă în vedere de către Ministerul de Interne, distru
gerea arhivelor din Cetatea-Albă și necesitatea de a lua măsuri pentru
UN
interzicerea vânzării arhivei în viitor, Direcțiunea vămii Cetatea-Albă în
răspunsul cu Nr. 2528 din 10 Decemvrie nu a răspuns decât că arhiva
s’a vândut în baza ordinului Ministerului de Finanțe, și că la acea dată
nu se mai găsia nimic la această vamă din arhivele ruse. Atunci Sucursala
L
Chișinău a cerut cu Nr. 2761 din 1 Ianuarie 1921 să i se comunice nu

RA
mele cumpărătorului arhivei vechi, pentru o eventuală răscumpărare a

ei. Cumpărătorul a fost manufacturistul Simion Iliescu din str. Regele
Ferdinand; însă cum acesta a cumpărat arhiva cu scop comercial, de
NT
oarece arhiva imediat a fost răscumpărată dela el de alți negustori din

oraș, și cum era mai greu să se răscumpere hârtia dela aceștia, chestiunea
răscumpărării arhivei vamale nu a avut urmări.
CE
Nu vreau să mai insist asupra felului cum a fost distrusă arhiva

vămii Cetatea-Albă. Ceeace urmăresc în acest memoriu este să arăt im
portanța istorică a acelei arhive în legătura cu trecutul județului Cetatea-
Albă în prima jumătate a secolului XlX-lea,
I/
In sensul acesta arhivele vamale dacă s’ar fi adunat imediat după

punerea lor în vânzare, ar fi avut un rol foarte important. Aceasta o
S
dovedesc acele rămășițe de ale lor pe care am isbutit să le capăt în

IA
urma unor convorbiri aproape diplomatice cu negustorii din oraș, care au

ascuns atâtea și atâtea hârtii vechi interesante, spre a le vinde mai
avantajos.
U
S’ar crede că vama Cetății-Albe nu putea să aibă arhivă decât de

BC
caracter pur economic. Ea era însă așa de bogată și felurită prin conți
nutul ei, încât păstră în sine toată viața socială a județului Cetatea-Albă
RY
RA
în legătură cu vecinătățile. In sensul acesta pe lângă atâtea și atâtea
registre care deschid perspective nouă în ceeace privește cunoașterea
economică a județului Cetatea-Albă, mai cu seamă în prima jumătate a
LI B
secolului al XlX-lea, găsim fel de fel de acte referitoare la legătura
economică a județului Cetatea-Albă cu cunoscuta organizație a Camerei
de Comerț din Rusia, unele chiar de pe vremea Ecaterinei a Il-a, apoi
diferite acte și ordine atingătoare de regimentele căzăcești dunărene1),
Y
copiile după ordinele în legătură cu ultima desmembrare a Poloniei și
T
chestiunea Orientului apropiat. Din aceste hârtii nu posed nici una, de
oarece mai toate, în lipsa mea din oraș, au fost procurate de fostul notar
SI
public al orașului D. Th. Velizarii care are o colecție de astfel de hârtii
destul de frumoasă.
ER
Faptul că ele, deși anterioare apariției politice a Rușilor în Basarabia,
se aflau în arhiva vămii Cetății-Albe, se explică prin aceea că au. fost
mutate acolo din Ovidiopol pe la 1832, când nu mai era rațional ca pe
IV
amândouă țărmurile aceluiaș râu să fie două vămi situate una în fața
alteia.
UN
Din hârtiile vămii Ovidiopol posed doar câteva registre din 1800,
1817, 1825 ?i 1832 de hârtie albastră în care ici și colo se întâlnesc in
formații prețioase arătând viața politică și economică din județul Ceta
tea-Albă și Ovidiopolei încă dinaintea anului 1812. Sunt foarte curente
L
numele diferiților refugiați politici, mai cu seamă de origină polonă.

RA
Printre aceștia sunt unii cari au jucat mai târziu un rol destul de mare
în mișcarea eliberatoare a Poloniei.
Se mai menționează atâția și atâția fugari din Rusia în «Valahia»,
NT
adică Moldova, de origină mai ales ucrainiană, unii chiar din epoca
Ecaterinei a II-a și cari toți trebuiau prinși și înaintați autorităților
pentru pedepsire.
CE
Avem de a face dar cu un material foarte prețios în ceeace privește

chestiunea Infiltrării elementului utrainian în sudul Basarabiei.
Am mai întâlnit pe la o cunoștiință de a mea din Cetatea-Albă,
vândută împreună cu hârtiile vămii locale, o foaie stat personal a ștabs
I/
căpitanului Niculaie Vizireanu, de 34 de ani, fiu al lui Pavel Vizireanu,

nobil din comuna Vizireni, județul Tiraspol, gubernia Chersonului, nobil
S
care avea 34 de suflete bărbați robi.

IA
Nobilul Pavel Vizireanu, originar din Basarabia, unde avea și o moșie,

anume Nicești, a trecut în Rusia probabil încă înainte de a fi fost
anexată Basarabia. El ne mai este cunoscut și din dosarul No. 59 al Arhivei
U
9 Mai târziu acești Cazaci, după ce s’au împrăștiat prin Moldova unde vroiau
să se așeze, au fost repatriați cu sila în sudul Rusiei. Vezi Ds. Nr. 52 din Arhiva
BC
Senatorilor din Chișinău, din 10 Aprilie 1808, pe 60 de file.

RY
RA
Senatorilor din Chișinău, din 13 Aprilie 1808, pe opt file, din care re
zultă că Paul Vizireanu își revendică acea moșie înstrăinată de ani de zile
de spătarul Diboul care era dus, împreună cu boerul Moruzi, la Constan-
LI B
tinopol. Ca martori pentru judecarea procesului au fost chemați înaintea
Divanului mazilii și răzeșii de pe acea moșie, cari toți au mărturisit că
moșia Nicești înstrăinată de Diboul aparținea de drept Vizerenilor mu
tați în Rusia. Cum însă Diboul se află în Constantinopol, procesul fu
Y
amânat până la reîntoarcerea lui în Basarabia.
T
Din foaia stat personal al lui Nicolaie Pavel Vizireanu aflăm că el
a intrat în armata rusă la 1801 ca subplutonier și a luptat pentru gloria
SI
țarismului încontinuu luând parte la luptele și asediurile dela Polanea
de pe Nistru, Tighinea, Brăilă, Rusciuc, Turtucaia (unde a fost rănit
ER
«în burtă cu . un ciob de obuz», cum se spune în acea foaie), Tucicov,
adică Ismail și altele. In 1812 Noembrie este numit, prin intervenția
consilierului de stat Sturza, polițai la Cetatea Chiliei și pe urmă în
IV
aceiași calitate la Hotin, Tucicov și însfârșit la 1821, când este scrisă
acea foaie, subdirector la vama Cetatea Albă.
UN
A fost căsătorit cu fiica locot-colonelului Ciciagov, probabil ami
ralul de mai târziu Ciciagov, comandantul flotei Mării Negre.
Amănuntele acestui document pot dă multe comentarii la cunoaș
terea vieții Românilor în slujba Rușilor.
AL
Registrele susmenționate ale vămii, cât și această din urmă foaie

ar fi fost destul de importante pentru ca să se fi luat măsuri de păstrare
TR
a celorlalte arhive din Cetatea Albă, nu mai puțin importante. S’a întâmplat
însă că imediat după vânzarea autorizată a arhivei vămii au început să
inunde piețile orașului o parte din arhiva rusă a Prefecturei poliției
EN
orașului (cea mai mare parte din această arhivă a fost arsă în timpul
revoluției din 1917), a Primăriei și a Zemstvei. N’am isbutit să procur
nici o hârtie din aceste arhive, însă ce am văzut pe la cunoștințele mele
/C
care le posed, este de o importanță istorică puțin obișnuită.

In sensul acesta dosarele arhivei poliției conțin, de pildă, acte de
întărire a proprietăților (viilor) aparținând orășenilor.
Recunoașterea proprietăților, adică revizuirea drepturilor locuitorilor
SI
asupra proprietăților cu care s’au pomenit la 1812, ar fi fost căuzată de

faptul că «retrăgându-se Turcii din Basarabia localnicii au pus stăpânire
IA
pe proprietățile foștilor lor vecini», după cum afirmă nu știu care cer
cetător rus care a scris despre Basarabia. Fapt este însă că mai toți
proprietarii, afară doar de cei ce și-au vândut proprietățile, mai rămâneau
U
în Cetatea Albă, deoarece unele acte de proprietate sunt recunoscute

BC
valabile chiar de foștii proprietari ai viilor vândute persoanelor respective.

Cei mai mulți din acești proprietari sunt Armeni și Români; cei
RY
REVISTA ARHIVEI/) R 193
RA
dintâi semnează întâi numai în armenește, iar mai târziu și cu cirilica cu
care erau deprinși, ca și Românii din acel oraș aproape până la 1840—1850.
Se mai întâlnesc urme la jalbe de ale țăranilor nemulțumiți de împro
LI B
prietărire, etc.
Din hârtiile Primăriei n’am întâlnit pe la cunoștințele mele din oraș
decât foarte puține. Se referă, cele mai multe, la strângerea de dări de
la «isbele» orașului. Aceste «isbe» sunt părți ale orașului locuite de o
Y
naționalitate oarecare; astfel întâlnim, isba moldovenească, cea mai nu
meroasă, mai cu seamă acolo unde-i astăzi suburbia Păpușoi locuită de
T
fugarii ucrainieni amestecați cu Românii denaționalizați *); isba arme
SI
nească, cea grecească, și însfârșit cea mai mică cea rusească.
Cât despre arhiva Zemstvei pusă în vânzare pe la 1920, aceasta era
ER
de caracter de statistică întreprinsă de guvernul rus în 1917 prin ser
viciul Zemstvelor Statului cu scopul de a cunoaște situația economică a
sării în vederea alimentărei armatelor. Statistica aceasta, întreprinsă după
IV
exemplul Germanilor, a pornit, însă, dela o inițiativă particulară datorită
profesorilor universitari Cablucov, Al. Al. Ciuprov, Fortunatov, etc., cari
și-au exprimat această inițiativă în revista «Statisticeskij Vestnic» din
UN
Petrograd. Statistica a fost întreprinsă în 1916 de Comitetul Statistic

din Petrograd unde se trimiteau, de câtre gubernatorii țării, toate da
tele statistice prevăzute. Tot acest material a fost publicat într’un singur
L
volum, în rusește și franțuzește, cu următorul titlu:

«Rezultats preliminaires de recensement agricole de toute la Russie
RA
pour 1916. (D’apres Ies donnees collectees par Ies institutions locales du
recensement). Fascicule I. Russie d’Europe. Tautaux par districts, pro-
vinces et rayons. Petrograd 1916.
NT
Dar această statistică nu a dat rezultatele dorite, deoarece la lucră

rile direcțiunei statistice care a editat acest volum nu au luat parte nici
corpul profesoral de specialitate statistică, nici aparatul statistic al Zem
CE
stvelor, cel mai indicat în chestie.

Anul următor, pentru complectarea recensământului agricol s.usnu-
mitul comitet își lărgește activitatea fiind ajutat de organizațiile jude
țene ale Zemstvelor. Insă de data aceasta, deși chestionările au fost
I/
mărite până la 330 și complectate, pe toată întinderea județului Cetatea

S
Albă, tot materialul strâns la acest al doilea recensământ agricol nu a

putut fi publicat din cauza stării nenormale a lucrurilor din interiorul
IA
țării provocată de izbucnirea revoluției, iar în 1918, când lucrările de

sintetizare a materialului strâns erau pe sfârșite, odată cu proclamarea
U
’) Și astăzi, deși nu vorbesc românește, unii poartă numele curat românești:

BC
Ciobanu, Cramarenco. etc,

4
RY
RA
reunirei Basarabiei cu România, nu-i s’a mai dat nici o atenție, iar mai
târziu, după cum am văzut mai sus, fu distrus până la ultima foaie fiind
vândut negustorilor drept maculatură. ...
LI B
Materialul perdut eră, înceeace privește starea economică a județului
Cetatea Albă, deci și a restului Basarabiei, unde ca și în restul Rusiei
s’au făcut foarte puține recensăminte, de cea mai mare însemăntate, și
este mult de regretat, că instanța juridică respectivă care a autorizat
Y
vânzarea acelei arhive nu a ținut seamă că prin aceasta distruge roadele
unei munci așa de grele și importante pentru cunoașterea desvoltării
T
economice a întregului județ.
SI
Ușurința cu care au fost privite arhivele ruse din Basarabia nu a
întâmpinat însă din partea autorităților superioare luarea de măsuri în
ER
consecință. Ca o surpriză neașteptată pentru mine, după ce am stăruit
atâta timp pe lângă instanțele în drept cerând interzicerea distrugerii
arhivelor ruse din Basarabia, a fost vânzarea prin licitație închisă a ar
IV
hivei fostei Administrației Financiare ruse din Cetatea-Albă, aprobată tot
de Ministerul Finanțelor cu No. 210860 din 16 Dec. 1922.
UN
Nu am aflat de vânzarea acestei arhive decât în vara 1923 când
m’am și pus să strâng ce era mai important din hârtiile ce inundau pie-
țile orașului. Nu știam însă, la început, că distrugerea arhivei s’a făcut
din ordinul vreunei instituțiuni în drept și abia în primăvara 1924 fiind
L
delegat de către Direcțiunea Generală a Arhivelor Statului să cercetez

RA
chestiunea distrugerii arhivelor ruse din Basarabia, în urma raportului

verbal făcut d-lui Director al acelei arhive, am putut să intervin oficial
pe lângă Administrația Financiară Cetatea Albă, singură instituție din
acel oraș, care chiar mai târziu când eram în posesiunea acelei delegații,
NT
se opunea a-mi da relațiuni asupra următoarelor cinci puncte:

1) Când și din aprobarea cui a fost vândută arhiva, 2) Cantitatea
ei, 3) Dacă s’a făcut vre-un zapis al dosarelor vândute, 4) Care este pro
CE
veniența arhivei, și 5) Care este vechimea ei; toate specificate în petiția în
registrată la Nr. 002484 din 12 Febr. 1924. Deși d-1 Administrator Finan
ciar a pus rezoluția pozitivă pe acea petiție, lucrurile au mers așa fel, în
I/
cât mi s’a pus în vedere că «luânduse în considerație extrema importanță

a chestiunei, rezolvirea petiției nu se poate face decât de însuș Ministerul
S
Finanțelor». In acest scop urmă să se trimeată petiția mea la Minister.

Altfel riscam să nu capăt nici o informație de care aveam atâta nevoie.
IA
Și numai peste o lună și mai bine, în urma intervenției D-lui Director

General al Arhivelor Statului pe lângă Ministerul Finanțelor, s’a primit
U
dela acel Minister, la Administrația Financiară Cetatea Albă, ordinul cu

Nr. 41187 din 26 II. 924 prin care i se punea în vedere să-mi dea tot
BC
concursul pentru ducerea la bun sfârșit a însărcinării pe care p am din

RY
RA
partea Arhivelor Statului. Am aflat, întâi, că petiția mea, nu s’a trimes
la Minister, și al doilea că ceeace credeam să capăt în urma acelui ordin
al Ministerului, era zădărnicit, deoarece în dosarele administrației nu se
LI B
aflau nici oferta, nici raportul Administrației către Minister cu No. 12460
din 20/X 922, acestea fiind înaintate la Minister în original, după cum
mi s’a spus la acea administrație.
Cum însă cercetând ordinul Ministerului cu Nr. 210860 din 16 Dec.
Y
1922, prin care s’a aprobat vânzarea arhivei administrației, am văzut o
foarte justă notă a fostului administrator făcută pe acel ordin și care
T
spunea: «Se deleagă un funcționar care să verifice dacă nu sunt și acte
SI
de valoare și se vor stabili care din aceste hârtii trebuesc reținute», deși
aceasta nu era prevăzut de Minister, am crezut că voiu găsi păstrat in
ER
tact tocmai ceeace este mai important din punct de vedere istoric, după
cum se prevedea în acea notă. Aceste hârtii de valoare mă interesau cu
atât mai mult, cu cât unele procurate dela negustori și despre care voiu
vorbi mai la vale, erau de toată importanța înceeace .privește cunoaște
IV
rea vieții sociale din Basarabia în secolul al XlX-lea.
Realitatea a vrut însă ca nici una din hârtiile arhivei vândute să
UN
nu se oprească. Funcționarul delegat cu cercetarea arhivei mi-a spus că

pe el ca funcționar nu-1 interesau decât registrele și volumele impor
tante în meseria lui, mai cu seamă cele dela economii din ultimii ani,
L
iar restul a fost vândut drept maculatură.

Și avea toată dreptatea: cum se poate cere unui simplu funcționar
RA
dela administrație financiară ceeace trebue să știe un funcționar, și nu

ori și care, dela Arhivele Statului sau Academia Română?
Nu-mi rămânea deci decât să adun ceeace puteam găsi dintre
NT
hârtiile aflătoare pe piețile orașului. Și aceasta nu-i ușor de făcut, mai

cu seamă din punct de vedere material: arhiva, în total 6530 kilograme
vândută de administrație cu 3,25 lei kilogramul se vindea cu 25 lei kgr.,
CE
iar hârtiile alese, fiind privite drept de valoare mare istorică (păcat că
tocmai negustorii s’au gândit la lucrul acesta!) nu. aveau prețuri. Trebuia
în fiecare caz să îndeplinești o sumă de formalități pentru ca negustorul
să nu înțeleagă dacă ai găsit și vrei să cumperi anume ce îți trebue. De
I/
altfel arhiva s’a răspândit așa de' repede servind ca maculatură, încât în
luna Februarie rămaseră foarte puține hârtii în depozitele negustorilor
S
din oraș. Ceeace m’a isbit însă la cercetarea crâmpeelor rămase, a fost
IA
faptul că marea parte din ele era de origină din Cahul. Dintre registrele
Administrației Financiare a acestui județ am găsit în câte un exemplar
1) «Registrul cu privire la taxele de timbru pe anul 1844».
U
2) «Registrul cu privire la biletele certificate pentru dreptul de a

BC
face comerț, pe anul 1851».

RY
RA
3) «Registrul cu privire la dările județene ale negustorilor, ale mes-
cenilor (orășenilor), ale țăranilor clăcași, de serviciul personal al boerilor
(țăranilor curteni), a coloniștilor și â oamenilor de alte stări, precum și
LI B
cu privire la dările altor persoane și așezăminte către Administrația Fi
nanciară a județului pe anul 1852».
4) «Registrul cu privire la dările către stat și județ a negustorilor,
a mescenilor (orășenilor), a breslașilor, a oamenilor de stare liberă, a ță
Y
ranilor clăcași de stat, a țăranilor clăcași de udei, a clăcașilor boerești,
a clăcașilor boerești cu serviciul de curte, și a coloniștilor către Admi
T
nistrația Financiară a județului Cahul pe anul 1855».
SI
5) «Registrul despre rămășițele de dări ale diferitelor așezăminte din
județul Cahul pe anul 1856».
ER
Am mai întâlnit câteva registre de acestea, însă unele fără scoarțe,
iar altele cu titluri deslipite.
Faptul că arhivele județului Cahul se aflau în arhiva Administra
IV
ției Financiare Cetatea-Albă se explică prin aceia că au fost mutate acolo
cu ocazia revenirii celor două județe din sudul Basarabiei Vechiului
UN
Regat. Existența arhivelor din Cahul în Cetatea Albă era cu atât mai
surprinzătoare pentru mine cu cât la Administrația Financiară Cetatea
Albă mi s’a comunicat verbal, că arhiva vândută era de proveniență
numai din județul Cetatea Albă.
AL
Din conținutul acelor registre am aflat că sunt de o importanță

istorică destul de mare în ceace privește împărțirea pământului între
diferitele clase de locuitori de baștină și coloniștii bulgari și germani
TR
din județul Cahul.

In registrul din 1855, cât și celelalte fără scoarță și titlu se întâlnesc
foarte des numele persoanelor din familia Ghica și a țăranilor de pe mo
EN
șiile lor din acel județ. Toate aceste registre, cât și ale Administrației
Financiare Cetatea-Albă, le-am văzut la negustorul L. Arbit din strada
Regele Ferdinand colț cu Sofievscaia. Ele ar trebui răscumpărate și nu
/C
pe un preț de speculă foarte cultivat de negustori, deoarece se găsesc

destui amatori cari răscumpără dela ei hârtii vechi.
Nu știu unde s’ar mai găsi în oraș din aceste registre; însă însem
SI
nătatea lor este nu numai în conținutul lor, ci și în scoarțe făcute, la

unele, din foi de table de gramatică, aritmetică și religie lipite una peste
IA
alta formând un fel de carton flexibil gros de 5-7 m.m.

Este curios că aceste table s’au găsit în scoarțe de roluri de pro
veniență numai din Cahul; parte din ele au fost găsite în scoarțele din
U
registiele găsite la L. Arbit (vre-o 20), iar restul (vre-o 40) la un alt ne
gustor, al cărui nume nu-1 mai țin minte.
BC
RY
RA
Cu mare greutate, după ce le-am procurat, le-am curățat de praf
și cocă întrebuințată la lipirea lor în scoarțe.
Cele mai multe sunt de gramatică, apoi cu cetiri din cei patru
evangheliști, și însfârșit de aritmetică. Nu știu în ce școli se vor fi în
LI B
trebuințat aceste table, dar este incontestabil că au servit drept material
didactic în școlile lancastriene introduse în Basarabia pentru prima dată
în 1821, când s’a întemeiat la Chișinău prima școală după sistemul lui
Lancaster.
Y
Aceste table au fost tipărite de Ruși la Petersburg și trebuiau să
T
se atârne pe pereții școlii pentru ca elevii să învețe după ele unul
SI
dela altul.
Nu se știe după care manuale școlare întrebuințate pe atunci în Ba
ER
sarabia se vor fi alcătuit tablele de gramatică și aritmetică, însă este sigur
că textul tablelor religioase s’a alcătuit după Noul-Testament apărut la
Petersburg la 1817, în editura Societății Biblice de sub președinția prin
cipelui Golițin, și ale cărui prime coaie, ne mai fiind altcineva să știe
IV
gramatica și ortografia moldovenească, le-a corectat însuș Mitropolitul
Gavril Bănulescu-Bodoni, ajutat mai târziu de arhimandritul Varlaam
UN
din mănăstirea Dobrovăț.

Din aceste table nu au fost cunoscute până acum decât trei, după
cum afirmă d-1 St. Ciobanu1,) însă numărul lor trebue să fi fost mare
întrucât în tablele trebuia să intre aproximativ materia unei școli pri
L
mare de atunci2).
RA
In Vechiul Regat nu au existat astfel de table. Cele publicate la

1838 în tipografia și turnătoria lui Eliade, și mai târziu în tipografia co
legiului Sf. Sava erau manuale și nu se atârnau pe pereții clasei.
NT
Afară de aceste table am mai descoperit un act de dotă în care

un Român din satul Șaba de lângă Cetatea-Albă, după ce pomenește că
a ajuns la vremuri grele pentru săteni, înșiră o listă destul de mare de
CE
lucruri pe cari le dă fiicei sale. Posesorul acelei foi, un evreu de pe

piață, nu vroia să mi-o cedeze, cu toate rugămințile mele și încredințările
de serviciul cultural pe care l’ar face țării trimițând-o Academiei Ro
mâne. Mai târziu însă, când m’ara asigurat de tot ajutorul material din
I/
partea autorităților locale, posesorul acelei foi mi-a declarat că a pierdut-o

și că-i pare rău că nu m’a servit.
S
IA
’) '‘■Cultura Românească sub stăpânirea rusă», Chișinău 1923, p. 37.

2) idem, ibidem, p 37. Peetru tipărirea tablelor s’a cheltuit 4618 ruble și 52
cop., și 93482 coaie de hârtie, ceeace este foarte mult luându-se în considerație nu
U
mărul strâns al școlilor moldovenești din Basarabia de pe atunci; v. Halippa

Scurta istorie a învățământului public în Basarabia in secolul al XlX-lta, în Revista corni -
BC
siunei savante arhivale din Basarabia, voi. 2 p. 146.

RY
RA
Știu bine că foaia era scrisă cu cirilică într’o moldovenească foarte
frumoasă și purtă data 1825, foarte importantă pentru lămurirea che-
stiunei existenței Românilor în satul Șaba în primul sfert al secolului
LI B
al XlX-lea.
Este cunoscut raportul episcopului Benderului și Achermanului Di-
mitrie Sulină către Mitropolitul Gavril Bănulescu-Bodoni în care arată
că protopopul Basarabiei Teodor Maleavinschi i-a raportat că populația
Y
satului Șaba din județul Acherman a fugit, rămânând în această comună
numai vre-o trei patru familii, și că preotul român din acel sat ne mai
T
având pentru cine să oficieze serviciul divin, cere să fie mutat de acolo.
SI
Mitropolitul aducând aceasta la cunoștință guvernatorului Basara
biei, Scarlat Sturza, după ce arată că crede a ști că «socotelile și vorbile»
ER
le găsește neadevărate, constată că a respins susnumita cerere a preo
tului din Șaba.
Nu avem alte știri mai precise care să verifice că în urma neîn-
IV
țelegerei ce s’ar fi petrecut între autoritățile din Șaba și elementul băști
naș locuitorii să fi părăsit locuințele lor mutându-se în altă parte. Totuși
UN
avem unele știri autentice care arată că autoritățile locale din acea epocă
erau foarte abuzive față de populația băștinașă a Basarabiei. Acest ade
văr îl atestă însăși scriitorii ruși cari s’au ocupat de trecutul Basarabiei
dintre cari unul, L. A. Casso citează și un raport al generalului rus
L
Chisilev, care mărturisește că locuitorii «fugiau din Basarabia preferând

RA
ocărmuirea turcească, grea pentru ei, celei a noastre», adecă celei ru
sești i).
Nu știu dacă în 1812, când s’ar fi petrecut acel dezastru despre
NT
care raportează episcopul Dimitrie Sulină, în mijlocul satului Șaba n’ar

fi rămas decât cele patru familii de moldoveni; părerea lui Bănulescu
asupra raportului pe care l’a socotit drept «vorbile și socotelile locuito
CE
rilor cele neadevărate»*2, însă numai pentru anul 1812, deoarece în 1916,
după cum afirmă cercetătorul rus A. Klauss3), asupririle și abuzurile auto
rităților locale au provocat nemulțumire în popor și locuitorii aproape
pânăla cel mai din urmă erau gata să-și părăsiască locuințele și să se
I/
mute în Moldova.
Dacă unii din ei s’au mutat în Moldove, alții însă au pribegit în
S
oraș, anume 800 de inși, după cum rezultă dintr’un zapis al dosarelor
IA
primăriei Cetatea-Albă din 1816, păstrat în arhiva acelei primării. Și aici
’) Casso I,. A. Rusia la Dunăre ți formarea oblastiei Basarabiei, Petersburg,

U
1913, p. 211.
2) Arhiva Consistorului duhovnicesc din Basarabia, ds. Nr. 325, 1812.
BC
3) Coloniile noastre, S. Petersburg 1869, p. 307.

I
RY
I
199
trebue să notăm că la 1812 populația acestui oraș trebue să fi fost în
RA
cea mai mare parte românească, deoarece la 1816, în ajunul trecerei celor
800 de Moldoveni dela Șaba, din 4,112 de orășeni erau vre-o 1000 de
Români, după cum arată Svinin care-ne-a lăsat «Descrierea' statistică a
LI B
Basarabiei la 1816».
Este adevărat că nici la Cetatea-Albă nu au prea stat cei 800 de
referitor la colonizarea lor în Siberia, fțnde nimeni nu putea să le tur
Y
bure liniștea. Dar reducerea RomânilcțrSâ număr la Șaba progresează
T
foarte simțitor, astfel încât pela 1822» țli'p populația băștinașă nu mai
SI
rămân decât preotul Bandac și cei 22 bațbhți moldoveni, capete de famili,
cari printre parohenii ortodocși ai satuîsilsunt notați ca cei mai bătrâni.
Deși numele unora dintre eî poartă urine de desnaționalizare, cum sunt
ER
Cramarenco. Gurencov, Corcevschi, etc., alții își păstrează numele din
vechime: Mocan, Lupul, Maniu, Cioban, Petresco, etc.
Ai spune că explicația pieirii Moldovenilor din Șaba ar fi coloni
IV
zarea acelui sat cu Nemții și Francezii aduși din Elveția, după cum
admit alții. M’am interesat de scrierile Francezilor contimporane dedicate
UN
acelui sat și am văzut că nu coloniștii, ci însuș guvernul căută să creeze

populației băștinașe cât mai grea situație socială. In sensul acesta este
foarte interesantă colecția de «Copies des lettres de Louis-Vincent Tar-
dent fondateur de la colonie Suisse de Chabag» (manuscris), care se păs
L
trează la d-1 Andre Anselm, din Șaba. Felul cum îi priveau Francezii
RA
colonizați pe băștinașii satului rezultă din scrisoarea Nr. 10 din 7 Iulie

1823, a acelei colecții, adresată contelui Voronțov și în care fondatorul
coloniei spune printre altele: «Nous voulons bien vivre avec ceux que
NT
le sort nous a donne pour voisins et etre amis de ces Moldaves pay-
sans qui sont Ies meilleurs gens du monde, etc...». Nu față de ei, ci față
de administrația locului băștinașii nu se simțiau ca acasă la ei, fapt care
CE
l’a făcut pe abatele F. L. Bugnion să noteze în memoriile sale publicate

după ce plecase de acolo, la 1882, în insula St. Maurice, următoarele:
«Le fond de la population moldo-valaque d’origine est hostile aux
«Russes» i).
I/
Numai astfel se poate explică «împrejurările grele» la cari a ajuns

acel țăran din Șaba, dela care a rămas foaia de zestre din 1825 și care
S
poate n’a mai stat nici el mult la Șaba după acel an.
IA
Am încercat, în interesul cercetărilor, să mă transport la Șaba, la

primăria căreia știam că trebue să se găsiască acte de valoare. Am aflat
chiar dela Primarul comunei că arhiva primăriei nu mai există, că a
U
BC
*) Memoires. Maurice. 1872, t. I. 53, Etablissement â Chabag pag. 35.

RY
fost devastată de bolșevici, etc. Iar în posad informându-mă pe la oa
RA
meni de încredere am aflat că acea arhivă nici de cum nu a fost deva
stată de bolșevici; că a fost vândută negustorilor din posad, abia acum
un an.
LI B
Aceiași ușurință de procedeu și aici.
Și probabil și în restul provinciei.
*
Y
Astfel, din hârtiile vândute nu au rămaș decât ceeace am găsit
T
întâmplător pe- piața și am răscumpărat. Cele mai importante documente
SI
au servit la împachetarea peștelui, brânzei, etc.
Am mai încercat, pentru salvarea unor depozite clandestine de hârtii
ER
vechi, să recurg la ajutorul d.d. magistrați și avocați ai orașului, în care
scop le-am făcut un expozeu amănunțit arătând felul cum au fost dis
truse arhivele ruse din Cetatea-Albă și care este importanța lor istorică
IV
pentru Români. Tot atunci d-1 avocat A. Georgescu a făcut o propunere
extrem de interesantă, și anume, luarea în posesiune de către autorități
UN
a arhivei mareșalatului nobilimei din Cetatea-Albă, arhivă pe care nu
s’a gândit până astăzi s’o ceară nici o autoritate românească și care
după moartea mareșalului M. Ballas a rămas la fostul său secretar Sli-
vinschi. Dar nici acesta nu are de ce să se grăbiască s’o predea, deoarece
AL
dela autoritățile locale, în urma numeroaselor mele intervenții pentru

salvarea acelei arhive, am aflat că nu au loc suficient pentru acea arhivă,
deși pentru alte lucruri, mai puțin importante, se găsesc atâtea și atâ
TR
tea încăperi.
*
EN
Cred că cele arătate mai sus sunt destul de suficiente pentru ca

să se pună capăt înstrăinării ilegale a arhivelor ruse din Basarabia așă
de importante pentru cunoașterea trecutului românesc al acelei provincii.
/C
SI
IA
U
BC
RY
RA
O ARHIVĂ CENTRALĂ LA CRAIOVA IN 1838
DE
LI B
T. G. BULAT
PROFESOR LA LICEUL DIN RÂMNICU-VÂLCEA
Y
In 1838, necesitățile locale cereau să se înființeze, o arhivă, pentru
cele cinci Județe ale Olteniei. Aceasta, cu atât mai mult cu cât centra
T
lizarea la sfânta Mitropolie în București, ajunsese o imposibilitate ma
SI
terială, iar dificultățile de transport, în acele vremi, îngreunau enorm
lucrările de arhivă. Departamentul logofețier dreptăței, constatând acestea
ER
face apel la Neofit înțelegătorul Episcop de Râmnic, care-și avea reșe
dință și la Craiova, ca să-i asigure două odăi boltite după care urma,
să se găsească amploiații trebuincioși. Din întâmplare, la clădirile Epis
IV
copiei dela Craiova, încăperile nu exsitau, iar bolțile de sub paraclisul
de la R. Vâlcea, cari și azi păstrează arhiva veche — erau ocupate cu
UN
condicile stărei civile. Arhiereul harnic găsește însă camerile necesare,
la biserica Obedeanu, pe cari le pune la dispoziție, comunicând și dimen
siunile lor. Este o pagină interesantă aceasta, din istoricul arhivelor, cu
toată părerea de rău ce. avem că știrele ce le avem până azi, nu-mi per
L
mit a urmări dacă în adevăr s’a înființat și cât a durat această arhivă,
RA
despre care vorbesc actele ce urmează.
Departamentul Logofeții Dreptății din Prințipatul Tării Românești

anul 1838 luna lui Dec. 9 No. 106258 Secției 3 Masa, Buc.
NT
Prea sfinții sale Părintelui Episcop al Ro

CE
mâniei lui Kir Neafit.
După neaparata trebuință ce i-au cunoscut a fi de a se așăza o

arhivă în orașul Craiovei spre înlesnirea cinstitelor divanuri și tribuna-
I/
luri, de a avea în capitala Valahii mici o arhivă, ca să aibă mai cu în

demânare condicile și delele, și fiindcă tot într’o vreme cea de aici ar
S
hivă s’au umplut cu totul de asemenea hârtii, în cât nu mai poate pri
IA
mii întrânsa cele ce stau săvârșite prin canțeleriile drăgătoriilor, și pă

dealtă parte cunoscând supt iscălitură râvna și dorința ce aveți Prea
Sfinția Voastă pentru ori ce îmbunătățire și obștesc folos, și întemeiat
U
fiind pă făgăduiala ce ați binevoit a-mi da, plecat roagă Prea o Sfinția
Voastră ca să bine voiți să dați doă odăi cu bolțile lor, de la sfânta E-
BC
RY
piscopie a Râmnicului din pomenitul oraș, după care să se ia cuviin
RA
cioasele măsuri pentru așăzarea tribuincioșilor amploiați întru întocmi
rea arătatei arhive.
încredințat fiind despre patrioticeștile simțimenturi ale Prea o Sfinții
LI B
Voastre, supt iscălitul așteaptă cu nerăbdare cinstit răspuns.
Marele Logofăt al Dreptății, B. Știrbei

Șeful Secții, D. Iatrăpolu
Y
1838 Dech. 19, No. 703 Din Craiova
T
SI
Cinstitului Depertament al Dreptății.
Cu cinste primind otcosamia acelui cinst. Depertament supt No.
ER
10627 și îndestulându-mă de cele coprinse în pricina înființării arhivei
în partea locului de aici spre așăzarea și păstrarea condicilor i delilor a
cinstitelor judecătorești locuri dintraceste cinci județe, atât spre înlesnire
IV
când după întâmplări vor avea trebuință a căuta cevași, cât și spre
ușurința arhivi statului de la sf. Mitr[opolie] precum și cererea ce mi să
UN
face a slobozi pentru această trebuință două odăi boltite dela Sf. Episcopie
a Râmnicului sud Vâlcea.
Nu lipsesc a răspunde, că înființarea unii asemenea arhivi aici în
orașul Craiova pentru cuvintele ce să înseninează este cunoscută de nea
AL
părata trebuință. Și fiindcă la sfânta Episcopie a Râmnicului din sud

Vâlcea acele două odăi, s’au beciuri (ce numai acolea se află în zioa de
TR
astăzi boltite sub parachisul de acolo) încă din anul trecut după ce s’au
dat luminata poruncă Mării Sale pentru strângerea condicilor de înscrierea
stării civile, că atât la sf. Mitr[opolie] cât și la fieșcare din Episcopii să
EN
să pregătească încăperi sigure spre păstrarea mai sus arătatelor condici

din fieșcare eparhie făcându-să urmare, s-au și pregătit spre aceast sfârșit
fiind (fiindcă la metohul Episcopii' de aici din Craiova acest fel de
/C
odăi boltite nu să află) precum prin grai am arătat D-lui Jelcolet(?) șeful
acelui cinst. Depertament în zilile trecute, când să afla aici în Cra
iova; pentru care sînt date și poruncile cinstitului depertăment al tre-
bilor bisericești către D-lor prezidenții judecătosului dă dincoace de Olt
SI
ca să trasportuiască condicile înscrierii stării civile acolo. Și așa fiind și

mijlocind piedica de mai sus, urmează să fie crezut și ertat. Dar trebu
IA
ință cerând înființarea unui acest fel de lucru aicea la Craiova ca într’un
loc central .al acestor cinci județe pentru înlesnirea căutatului a veri ce
hârtii ce împrejurările vor cere. După înțelegerea ce am avut pentru
U
acea și cu D-l Prezfidjentul ci[nstit]ului Divan Civil de aici, aflând că

BC
în curtea bisericii Obedean dintr’această politie sînt asemenea încăperi

RY
boltite și care ar putea sluji de arhivă, am și mers eri împreună și cu
RA
alții din boeri mădulari ai divanurilor și am găsit șapte odăi boltite
așezate în rând, însă una măi mare, și șase mai mici care și măsurându-să
cu stânjănul în lung și în lat, au eșit la măsurătoare precum mai jos
LI B
să arată. Insă au trebuința de ceva cheltuială spre a se aduce în stare
ca să poată sluji drept arhivă.
De care nu lipsim a da în cunoștință D-tale.
Y
NEOFIT
T
SI
Măsurătoare odăilor boltite din curtea Bisericii Obedeanu.
ER
Odaia cea mare
IV st. Ph d.
Lungime 3 3 6
Lățime 2 6 6
UN
Nălțime din pardoseală până în 1 I 6
vârfu bolții J
Nălțime din pardoseala pânăl
O 6
unde începe bolta
L
RA
Una din cele l-alte șase odăi ce sânt tot una de mari
st. pl. d.
NT
Lungime 1 5 6
Lățime I 5 6
Nălțime din pardoseală până în ( I
4 9
CE
vârfu bolții 1
Nălțime din pardoseală până 1 0 7 31)
unde începe bolta J
S I/
IA
U
i) Dos. No. 52, Dech. 14 al Sf. Episcop Râmnic, Noul Severin.

BC
RY
RA
DESPRE NEAMUL CANTEMIREȘTILOR
DE
LI B
SEVER ZOTTA
directorul arhivelor statului din iași
Y
II. Un „frate" necunoscut al lui C. Cantemir V. V.
T
Mărturiile privitoare la neamul Cantemireștilor, înainte de Domnia
SI
lui Constantin (1685), sunt foarte rare; un indiciu că familia n’avea nici
supt acest nume, nici supt cel de Silișteanul, numeroase moșii, ale căror
ER
documente ar fi putut să ni transmită, ca la alte familii boierești, date
suficiente pentru alcătuirea unei genealogii complete x).
Cronicarii se contrazic, atât în ce privește originea, cât și starea
IV
socială a familiei. Astfel N. Costin, care surprinde prin laudele sale la
adresa lui C. Cantemir *234), de a cărui sabie căzuseră capetele Costineștilor,
UN
poate căzând în extrem de teamă de a nu fi bănuit de părtinire, scrie :
«Carele din boierie era numit Cantemir, ce au fost clucer mare la Domnia
Ducăi Vodă: om de țeară, moldovean drept, fiind dela Tobacty de locul lui
Neculce, din contra, pretinde că «-au fost de oameni proști, dela ținutul Fal
L
dului-» 5) și în privința ținutului de origine pare mai bine informat; de

RA
cât asupra stării sociale a lui Cantemir, el fiind dintre cronicari sin
gurul, care afirmă originea «din oameni proști», adecă de rând, însă cu
oarecare motivare a părerii sale: incultura lui 6). Am văzut însă, mai
NT
sus, că incultura lui Cantemir era datorită sărăciei după moartea pre
matură a părinților, deci această împrejurare nu ni dă un criteriu pentru
originea lui din punctul de vedere al stării sociale.
CE
Ceilalți cronicari, Mustea78) și Amirasty îi zic «chiar pământean din

părinții lui», cu alte cuvinte mai legat de pământul Moldovei decât alții,
prin o stăpânire veche teritorială.
Cuvintele lui Costin «om de țeară, moldovean drept» sunt întrebuin-
I/
*) De fapt la noi este o imposibilitate să se facă genealogii complete. în sen ;

S
occidental, din cauza lipsei unor registre vechi de stare civilă.

2) Lei. II, 35
IA
3) Bolgrad, în Basarabia de sud.

4) Let. II. 1. c.
5) Ibid. 230.
U
«Om prost mai de jos ca nici carte nu știa», Ibid. 226.

7) Ibid. 24.
BC
8) Ibid. 109.
RY
REVISTA ar hi velor 205
țațe de el și față de Dabija Vodă *), iar Miron Costin se exprimă exact
RA
cu aceleași cuvinte despre Ștefan Tomșa Vodă^f Rezultă că prin «om de
țeată, moldovean drept» este a se înțelege nobil (mazil) vechiu, autohton,
a cărui origine nu se cunoaște, fiind «ab antiquo» în țară* 23). însuși Neculce
LI B
pare să recunoască că legăturile lui Cantemir cu boierimea țării erau
vechi, pe baza originei lui, când scrie: «cu boierii trăia bine până la o
vreme pentru că era om de teară și-i știa pre toți, tot anume pre carele
cum era»4). Dacă ar fi fost din «proști», nici cariera slujitorească și
Y
boierească nu l’ar fi putut pune în legătură cu cercuri atât de largi ale
T
boierimei exclusiviste 5).
Dealtfel, dacă arătările lui D. Cantemir sunt exacte, tatăl lui Can
SI
temir, T. Silișteanul, a fost boernaș, Vel Căpitan de Codru, boierie cu ca
racter milităresc, în rang, mai târziu, între Vel Căpitan de Tecuci și
ER
Vornic de Poartă 6).
Totuși legăturile de afinitate din tinereța lui Cantemir sunt cu
persoane în situații foarte modeste. Astei în 7132 (1623—24), când n’avea
IV
decât 11—12 ani, poate cu prilejul mor ții tatălui său, capătă el dela
«Păuța, femeia lui Nichifor Iuzbașa 7), fata Parascăi și dela nepotul lor
UN
Gheorghe sin popa Cîrstii», o parte în Buburuzi, fiindu-le “fin din botez» 8).
înrudirea aceasta sufletească însă, nu trebuie să ne deruteze, deoarece Bu-
buruzii, acum Ivăneștii (Falciu) au fost învecinați cu Urlații (c. 5. km.)
și Siliștenii (c. 12 km.), iar obiceiul cerând ca copii să fie imediat bo
L
tezați, era firesc să se recurgă la serviciile vecinilor, mai ales dacă se

RA
putea nutri și speranța unei arondări teritoriale de pe urma legăturilor

sufletești.
Tot din cauza vecinătății se explică și o altă legătură sufletească,
NT
asemănătoare, a lui Cantemir cu neamul răzășesc, însă vechiu, Buga din

Chilieni (Tutova). In 7183 (1677) Apr. 6, printr’un zapis scris în Ceucani
(v. m. s.), Gh. Buga, fiul lui T. Buga mărturisește că «amu venit la dum-
CE
nelui Cantimir Sărdariul ș-amu luat un cucon a dumisale pe Antiohie

să-mi fie ficior de suflet și să mă ocrotească până voi fi cu suflet și după
’) Ibid. 5.
I/
2) Let. I. 26.
3) La germani avem expresia potrivită «Uradel ■> spre deosebire de VBriefadel*.
S
<) Let. II. 1. c.

6) Se cunoaște cazul lui Lupu Colivarul făcut Vel Visternic de Autioh Cante
IA
mir în 1705: „văzându-1 mazilime (mobilimea) că este de neam prost, li se stricară

inimile tuturor și voia, că nu li era cu cinste să meargă la gazda lui.“ (Let. II. 284).
6) Iorga St ud. și Doc. XXII, 25 rel. la anul 1775*
7) In text Iuzbar, probabil rău tipărit, v. și Iorga, Ist. Lit. Rom. în sec. XVII
U
lea, II, 298, n. 3.

BC
«) Gbibănescu în «Archiva» din Iași I. 408.

RY
moartea x) me să aibă dumnelui a mă griji până la anul și a mă pomeni».
RA
In schimb dă lui Cantemir «un bătrân» (parte răzășească) din Chilieni ș.a.* 2).
Chilienii sunt aproape de Movilenii, (c. 8 km.) unde Cantemir făcuse
în 1673 și *774 următoarele cumpărături, precum reiese din două laconice
LI B
regește de documente 3) :
7183 (1674) Oct. «Zapisul lui Petre Bogdan că au vândut părțile
sale de moșie din Movileni, Cicoveni și din Mireni și altele lui Cantemir'».
7181 4) (1673) Mart. 11 «Zapisul lui Iordachi nepot Dabijii Pahar
Y
nicului, prin care au vândut fratelui său lui Cantemir a sa driaptă ocină
T
și moșii din sat din Movileni, din Cicoveni și din Mireni».
Moșiile acestea le găsim în 1776 în proprietatea lui Manolachi
SI
Bogdan Vel Vornic (decapitat 1778) nepotul de fiu al lui Lupul Bogdan
și al Ruxandei Cantemir. Documentele acestor moșii de pe valea Peres- *
ER
chivului cel mic au ars în 24 Sept. 1766 în bașca clopotniței M-rei Dancul
din Iași 5). Deci pe lângă, indiciul vecinătății, avem și pe cel al eredității
pentru identificarea acestui Cantemir, dealtfel nume unic în secolul al
IV
XVII-lea. Cine a fost însă «■fratele'» Iordachi ? Cercetările au fost ane
voioase, din cauza lipsei numelui patronimic, sau a unei boierii. Totuși
UN
am putut să-l identificăm prin următorul rezumat: «Anul 1686 Iulie 14.
Col. Academiei. Un zapis din Iași, 7170 (1662) Iunie prin care Măria
fata Dabijei ce au fost vel Paharnic, nepoata lui Nadabaico ce au fost Vornic
mare și cu fiul său Iordachie vând niște țigani lui Pavelașco feciorul lui
AL
Bojoae. Iscălesc între marturi: Catargiu. Este întărită vânzarea cu uricul

dela Constantin V. V. (Cantemir) din 7194 (1686) Iulie 14. Contrasemnat
de Velicico Costin Hatman» 6).
TR
Reiese că Iordachi «.fratele» lui Cantemir, a fost nepot de fiică lui

Dabija Pah., sus menționat. Se pune însă întrebarea ce fel de frate a fost
EN
el ? Frate din amândoi părinții credem că nu, întrucât mama lui Cantemir
se chiema Maria. Se pare deci că a fost sau frate numai după tată, din
a doua soție a lui T. Silișteanul, sau cumnat, spu în fine văr primar7).
In orice caz a fost o înrudire apropiată între Iordachi și Cantemir și
/C
aceasta, ca și gravitațiunea lui Cantemir spre Bârlad, dau cercetărilor

cu privire la originea familiei o altă îndrumare. S’ar putea obiecta că
omiterea numelui lui Cantemir în actul de vânzare indică o înrudire mai
SI
») Sie.
2) Corn. de d-nul N. Docan, v. Anexe.
IA
3) Arhi. Stat, Iași. Lit. B. 436, Dos. 36. F. 145.

4) Anul e greșit transcris în regest, BpXa în loc de Bpr.a, o greșală foarte ex
plicabilă din cauza asemănării literelor.
U
s) Arh. Stat. Iași, Tr. 1349 Dos. 575, F. 90.

e) Urechia Miron Costin, I, 712.
BC
7) v. N. Docan „Frate" în „Arhiva" din Iași, XI, 431 urm.

RY
îndepărtată. Se știe însă, că în 1662 Cantemir se afla în Tara-Românească.
RA
Omiterea este deci foarte explicabilă.
înrudirea între Iordachi și Cantemir pare să fi fost de sânge, căci
moșiile Movileni și Cicoveni aparținuseră Schivei, soției lui Dabija Pah.
LI B
fiicei lui Cârsta Ghenovici (Gheonevici) Mare Vornic 1). Este deci puțin
probabil că ar fi fost cumnat. Cumpărătura, ce o face Cantemir dela
P. Bogdan se explică prin înrudirea cu Iordachi, nepot de soră al soției
Maria, a lui P. Bogdan, altă fiică a lui Dabija * 2).
Y
Acesta a fost fiu legitim 3) al lui Drăghici Nădăbaico Vel Vornic (că
T
sătorit cu o Stanca4), fiul, sau nepotul acelui Ioan Nădăbaico Vornic
(numit și Năbădaico) al lui A. Eăpușneanu, care, în 1554, fu însărcinat să
SI
scoată, în numele Sultanului, pe Mircea III Ciobanul, din scaunul lui 5* ).
ER
’) Uric. XXI, 258 și Arhi. Stat. Iași, Uit. B. 436, Dos. 36, 145.
2) Corn, de d-nul N. Docan.
3) Com. de d-nul Docan, descendent prin P. Bogdan din Dabija Pah.
4) Rev. «Archiva» din Iași, II, 117. Să fi avut însă încă o soție, Salomia, fica
IV
Bascinei, nepoata Stanei. Com. de d-nul Docan,
5) I. Bogdan, Vechile Cronice moldovenești până la Urechia, 170 și 220. Cronicarul
(Eftimie) îl numește aici pe Nădăbaico nPZfiârO OT GdHOfiHHKh GfiOHXti, adecă pe cel
UN
dintâiu dintre boieri lui GdllOKHKKh Plurrimm habens dignitatis" v. Dict. ,,Triliiiguc“
Peterb. 1704). De fapt îl găsim pe I. Nădăbaico în fruntea boerilor în câteva documente:
7062 (1554) Martie 1 (Ghibănescu Isp. și Zap. I, 105) și Mart. 17 (Id. Uricar XVIII, 473,
și 7063 (1555) Mai 9 (Arcli. ist. I. iii).
AL
Și Drăghici Nădăbaico a fost un boier mult timp întrebuințat în diferite funcți

uni de către P. Șchiopul, Ștefan Răzvan, Ieremia Movila, Constantin Movila, Ștefan
Tomșa și Radu Mihnea. Prima lui boierie însemnată pare se fi fost cea de Parc, de
Orheiu în 1583 (Iorga în Hurm. XI 899). După 2 ani a fost spătar, (Ibid.) funcție,
TR
care o păstrează până în 1591, (Uric. XVIII, 499> etc.) anul emigrării lui Petru V.V.
Supt Ieremia Movila apare ca Pârcălab de Neamț în 1602 (Rev. Arhiva XXXI 24-25).
Supt Constantin Movilă e vel Vatav de Vaslui în 1609, (Iorga, Stud. și Doc. VI, 533)
EN
și ajunge Vel Vornic în 1610) Arch. Stat. Iași, Tr. 1785, Op. II, 2036, Dos. 20. 77-78)
boierie, care o păstrează până în 1613 („Archiva11 XXVI, 97), cu toată schimbarea
regimului și a luptei de la cornul lui Sas. In 1614 e menționat ca fost Vornic (Cre
șterea Colecțiunilor Acad. Rom. 1907, 40). In 1617, supt Radu Vodă ocupă iar vechia
/C
lui boerie de Părc. de Neamț (Uric. XVIII. 488). Supt GasparV. V. în 1620 este încă
în viață fiind menționat ca Vornic (Arch. Stat, Iași'. Dos. cit.). A avut un rol și în
scurta Domnie a lui Răzvan. Intr’o scrisoare din 3 Sept. 1595 a Cancelarului polon
Zamoyski câtre Sigismund Bathory, e astfel menționat: „turn Rosvanus, turn Nadiba-
SI
cko Valaehus, qui Tartaros observabat“ (Iorga în Hurm. XII, 102).

El a avut următoarele moșii: Vâleești, apoi numiți Românești (Putna), Sueme-
zău, apoi numit Găureana (Tecuci), Mărvila Mărcești și Hrițești (unde?) Giurgești și
IA
Vitorogii, acum numiți Condrăeheștii (Tecuci), moșii cari în 1642 făceau însă parte
din ținutul Adjud. (Creșterea, ibid.) Se pare că avea și el părți în Movileni, Cico
veni și Mireni (Tutova, v. m. s.) deoarece în moșiile acestea aveau în 1636 Feb. 12,
U
părți, pe lângă Schiva Dabija și niște nepoți ai lui Dabija, cari atunci cu greu puteau
să fie descedenți ai Schivei. (Com de d-nul Docan).
BC
RY
208 REVISTA ARHIVEEOR
Pentru deplina înțelegere a celor expuse, trebuie să ni amintim
RA
principiile dreptului de preempțiune, conform cărora nu se puteau vinde
moșii decât rudelor, și numai în lipsa, sau în urma refuzului lor, vecinilor
și numai în lipsa, sau în urma refuzului acestora, străinilor. Indiciile deci,
LI B
sus menționate, privitoare la amestecul lui Cantemir în moșiile Tutovene,
ale neamurilor Nădăbaico și Ghenovici, au o deosebită importanță și dau
indicațiunei genealogice «■frate'» o anumită tărie. Din nefericire n’am
putut să găsim numele tatălui lui Iordachi, deși toți ginerii lui Dabija
Y
Pah. ni sunt cunoscuți. Nădăjduim însă în cercetări ulterioare și în
T
întâmplare.
Cantemir a avut deci prin înrudirea cu neamurile Nădăbaico și
SI
Ghenovici legături de rudenie cu o mare parte a boierimei Tării de
Jos, între care Jorăștii, Paladeștii, Bogdăneștii, Bujorenii, (descendenți din
ER
sora Schivei), Costăcheștii, Costineștii, Racovițeștii, etc. și este deci de înțeles
de ce și descendenții lui au preferat alianțe cu unele din familiile acestea:
Racovița, Bogdan, Paladi. IV
A mai fost înrudit cu Ilie Catargi Vel Logofăt, care pretindea, în
1722, că niște țigani drepți a dumisale de pe Nădăbaico Vornicul'» 4).
UN
Cum Ilie Catargi a fost de două ori căsătorit, 1° cu Elisaveta (Safta) Rosetti,
nepoata de fiică a lui Dabija Vodă, II0 cu Ecaterina, fiica lui Eupu
Bogdan și a Ruxandei Cantemir, și amândouă familiile aveau amestec în
moșiile rămase dela Nădăbaico, ni e greu să precizăm modul înrudirei.
L
Totuși reiese din testamentul lui Dabija Vodă* 2), că el avea cumpărături
RA
dela feciorii lui Nădăbaico, cu cari probabil a fost înrudit. Cantemir mai
era înrudit cu Mihalcea Durac, «ginerele lui Bosioc Spătarul, care Bosioc
au fost ginere lui Nădăbaico Vornicul» 34) cu Andrei Mihuleț, fost Pârcălab,
NT
cunoscutul diac, alt ginere al lui Busuioc4) și tatăl acelui Apostol Mihuleț,
Vel Spătar5), care fusese în 1711, împreună cu alții, mijlocitor între D.
Cantemir și Petru cel Mare6) și avuse o parte în Highidiș (Orheiu) dim
CE
preună cu Callimachi (Calmășul) 7).

Interesante sunt legăturile neamului Cantemfr, prin Nădăbaico, cu
familia lui Dabija Vodă, a cărei orgine este necunoscută- Nu pare să fie
o întâmplare că Eustratie Dabija, are drept nume patronimic pe cel de
S I/
*) «Trudi» din Chișinău, I, 242.

2) Arch. geneal., II, 59-62.
IA
3) «Trudi», ibid. 243.

4) Ghibănescu Doc. Basarabene 53.
6) Creșterea Col. Acad. Rom. 1908, 262.
U
e) Iorga. Doc. fam. Callinachi, I, Pref. XXXIV.

’) Ibid. XX. Andrei Mihuleț a avut și două fiice, pentru cari a vândut țigani
BC
„de a făcut haine“ (Creșterea, ibid.).

RY
____________ _ __________ ________ REVISTA ARHIVELOR 209
RA
botez 0 al fiului lui Nădăbaico. Deasemeneg indică o înrudire cumpăraturile
lui Dabije Vodă in satele Sucmezaul și Rogoazele (Putna) ale feciorilor
lui Nădabaico 2). Intre moșiile lui Dabija Vodă se află și satul Mărhila 3),
LI B
in care recunoaștem Alărvila lui Nădăbaico In fine poate iar nu este o
întâmplare că Cantemir se întoarse din Țara Românească abia subt Dabija
1 odă (Sept. 1661—Sept. 1665). Indiciile acestea nu pot să fie neglijate
de către cercetătorii viitorii ai originei lui Cantemir și a lui Dabija,
Y
amândoi «-oameni de țeară, moldoveni drepți-». Dealtfel alegerea unanimă 4) a
lui Cantemir ar fi fost, dată fiind mentalitatea boierimei veacului al
T
XVII-lea, imposibilă, cu toată stăruința lui Șerban Vodă, dacă n’ar fi
SI
aparținut unei familii vechi și cunoscute. Pentru o mai ușoară orien
tare în problema aceasta genealogică, dăm deocamdată următoarea spiță:
ER
IOAN NĂDĂBAICO Vornic, 1554
?
DRĂGHICI NĂDĂBAICO Vel Vornic, 1583, 1620
IV
Căsătorit I cu Salomia, f. Bascinei nepoata Stanei
Căsătorit II cu o Stanca
UN
Dabija, Vel Paharnic, f c. 1629. căsăt. cu Scliiva f. 2 fiice 5)
lui Cârstea Gheonevici (Ghenevici) Vel vornic și a
Anghelinei, f. lui Gligorcea Crăciun7) Vel Vornic. NZ
Moșii ale Schivei î. a. Movileni și Cicoveni (Tutova).
Fam.: Busuioc,
Mihuleț, Durac.
AL
Gheone 678) Maria căs. cu Anisia, I662. Nastasia Irina Tofana

, P. Bogdan, câs. cu X. căs. I cu căs. cn căs.
care vinde Ivașco Mârzea probabil
părți din Ciâjcu cu
Movileni, Ci- lordachi 1662, «frate» cu Cantemir Cămăraș Adam
TR
coveni și Mireni vinde 1673, II. cu Căpitan

lui Cantemir părți din Mo- Ruxanda Toderașco |
în I674 vileni, Cicoveni căs. cu . Cămăraș 1
1 | și Mireni lui Lupu Bogdan I I
Cantemir Hatman
<< vr V
EN
Ioan Bogdan
Vel IyOg.
Manolachi Bogdan Vel Vornic
(moșii î. a. Movileni, Mireni,
Cicoveni}.
/C
SI
’) Răspândit atât; la slavii de Sud, cât ci la cei de Nord.

i__„. 62-63.
2) Arch. geneal., ibid.
IA
3) Iorga, Stud. și Doc. VII, 318.

*) Let. II, 226.
5) v. Anexe.
6) =Evgh.enie? „ . , ,
7) Frumosul lui epitaf pus lui (t 157°) S1 2mamei sale Mana de către Anghe-
U
lina în 1599, se află în bi- . M-rei Voroneț din Bucovina. (Kozak, Die Inschnften
aus der Bukovina, 108—9).
BC
8) Ctitorul M-rei Adam (Fălciu).

5
RY
RA
SCHITUL ANINOASA-CISLĂU (BUZĂU)
ȘI
LI B
NEAMUL DOAMNEI NEAGA
DE
IOAN C. FILITTI
Y
MEMBRU CORESP. AT. ACADEMIEI ROMÂNE
T
SI
L,a 17 Ian. 1655, Const. Vodă Șerban, întărind lui Dragul iuzbașa
mai mulți vecini din Cislău, jud. Saac (azi în Buzău), zice că-i erau
ER
«de lă moșul său (na dedom si) Staico post., fiul Vladului pah., nepotul
(vnuc) Vlaicului vistier din Rumceni», după cum a dovedit cu cartea lui
Vladislav Voevod sin Vladislav Voevod, cu a lui Pătrașco Voevod sin
Mircea Voevod (1559—1568) și cu altele posterioare «pentru această
IV
moșie de sat din Cislău» ale căreia hotare se întind, într'o parte, «până
la Colunița, la mănăstirea Doamnei Neaga» 1).
UN
Așa dar, cel mai vechi document înfățișat de Dragul iuzbașa la 1655
pentru moșia Cislău, era de pe vremea lui Vladislav Voevod de la 1523-5 2)
când trăia Vlaicu vistier din Rumceni, proprietar în Rumceni și Cislău 3).
AL
Azi, Rumceni nu figurează în Dicționarul geografic al României.

Găsim Rumceni, moșie pendinte de Episcopie, în județul Buzău, corn.
Jugureni, la vre-o 20 Km spre sud de Cislău. Pădurea de pe moșia
TR
Rumceni este arătată ca formând un trup cu pădurea Cislău. La 1806,

Rumceni se numia și Boboci. Astăzi, Boboci face parte din corn- Tohani,
cătunul Valea Scheilor, tot în Buzău, la vre-o 5 Km de Jugureni. Nu
EN
mele de Colunița, al locului unde, la 1655, era mănăstirea Doamnei Neaga,

este acum necunoscut.
Comuna Cislău, tot în Buzău, cuprinde azi mai multe cătune printre
/C
care: Aninoasa, cu niște ruine; Buda, iar cu ruine, zise ale «palatului
Doamnei Neaga» și Cislăul propriu zis unde se află, ca biserică de mir,
’) Stoica Nicolaescu, Documente slavo-romcme, p. 244.
SI
2) I. C. Filitti, Craiove^tii. In Conv. lit. 54 (1922) p. 301 n. 4.

3) Un hrisov de la 1523 al lui Vladislav Voevod arată ca proprietari în Cislău
IA
pe Neaga, soția lui Oprea vornicul cu fiii ei și pe sora Neagăi, Neacșa, cu fiii ei.
Printre acești fii, sunt stolnicii Vintilă și Șerban. (Stoica Nicolaescu, op. cit. 253).
Contimporan cu Vlaicu vistier din Rumceni era un Vlaicu clucer, 1526, 1532, căruia insă
nu i se wiee din Rumceni, fiu al unui Petru post., și frate cu un Mihnea stolnic 1532,
U
cu Arfa, Stanca, Neagoe popa și Badea. Aceștia au moșie în Stănești, Berivoești,

Drăgănești și nu trebue confundați cu boerii din Rumceni și Cislău. (St. D. Gre-
BC
cianu, Șirul Voevozilor cu divane, p. 79. — Stoica Nicolaescu, op. cit, 238—9).
RY
fosta mănăstire a Doamnei Neaga. «De pe tradiție — zice Marele dicționar
RA
geografic al României această biserică a fost zidită de Doamna Neaga,
care a mutat aci pe călugării dela Aninoasa, schit ce era aproape în ruine
și care îndată s’a și desființat, abia mai cunoscându-i-se azi urmele».
LI B
*
Din Maieu vistier din Rumceni și Cislău, de pela 1523—5, prin fiul
său Vlad pali., cobora la 1655, zice hrisovul din acest an, Dragul iuzbașa
din Cislău.
Y
La 1570 însă Alexandru Vodă întărise moșia dela Cislău, pe deo
T
parte fiilor lui Vlad (care era deci mort la acea dată), anume Staico
(pomenit în hrisovul dela 1655 ca bunic al lui Dragul iuzbașa), Dragul
SI
și Coadă, iar pe de altă parte, lui Vlaicu clucer din Rumceni și surorilor
lui, Stana și Maria1).
ER
Despre Stana, cunoaștem un hrisov din 1587-8 prin care Mihnea
Vodă întărește dania făcută mănăstirii Aninoasa a unor părți din moșiile
Țigănești ,și Cislău, de cătra Stana cu soțul ei Radu pah., și cu nepotul
IV
ei Staico2). Un hrisov anterior, din 1585, întărise moșia Cislău jupâniții
Stana a lui Drăgușin banul3). Aceasta însemnează că Stana a fost mă
UN
ritată de 2 ori: întâi, cu Drăgușin banul, fiul lui Dragomir din Curti-
șoara și frate cu Mitrea vornicul din Hotărani45 ), de care s’a despărțit
între 1585-7 și a doua oară cu Radu pah.
Din aceste doc. rezultă că Vlaicu clucer din Rumceni la 1570 este altul
L
decât Vlaicu vistier, tot din Rumceni, pe la 1523-5; că Vlaicu clucer dela
RA
1570 era frate cu Vlad pah. (mort la acea dată) și, ca și acesta, fiu al
Vlaicului vistier de la 1523-5.
Nu numai la Rumceni și Cislău avea moșie Vlaicu clucer, ci și la
NT
Țigănești tot în Buzău, pe care i-o întărește Patrașcu Vodă la 28 Iulie

1555 5). Azi Țigănești-Ursoaia face parte din cătunul Ursoaia, comuna
Rușavăț, la vre-o 10 Km. nord-est de Cislău. O nouă întărire urmează
CE
’) C. Giurescu, Despre boeri, p. 53- lorga St. și doc. V 642. Creșterea colecții
lor Acad. rom. 1906 p. 95. Pela 1572 trăia și un Vlaicu logofăt, fiul Mihnii pârcălab
probabil din Bădeni (Grecianu, Geneal. doc. ale familiilor boerești, II 442). De aci
altă confuzie, pe care a făcut-o Gion (Ist. Buc. p. 722) citat și de St. D. Grecianu
I/
(op. cit. 364) care nu explică de unde vine eroarea,

2) Creșt. col. Acad. rom. 1910 p. 125.
S
3) Ibid 1906 p. 95.

4) I. Bianu Doc. Românești, I 9—10 Ș4 (cu oare care greșeli), I. C. Filitti, Arhiva
IA
Glieorghe Gr. Cantacuzi.no, p. b. — Drăgușin banul s a căsătorit și el a doua oară cu

fica lui Dan vistierul, cu care a avut fii pe Tatul log., Marcu armaș și Marica soția
lui Preda stolnic din Rumceni (Filitti, 1. c. — Acelaș, cu greșeli, Așezământul Dositei
U
Filitti, p. 183-4, după condica moșiei Lunguieți din Dambovița.

5) Creșt. col. Acad. Rom. 1910 p. 264,
BC
RY
la g Ian. 1569 din partea lui Alexandru Vodă către Vlaicu clucer și
RA
soția lui Chera i).
Am văzut că în 'Țigănești avea moșie și Stana sora lui Vlaicu
clucer. Această Stana avea moșie și în Cislău, cu nepotul ei Staico și cu
LI B
frații acestuia Dragul și Coadă. In sfârșit, cum arată un act din 1613 * 2)
și hrisovul de la 1655, Staico avea moșie și în Rumceni.
Așa dar, de pe vechiul obicei al pământului, urmașii lui Vlaicu
vistier din Rumceni’ aveau pe la 1570, părți de proprietăți în Rumceni,
Y
Cislău și Țigănești.
Prin hrisov din 20 Nov. 1556, Pătrașcu Vodă întărește moșie în
T
Cislău și jupănesei Neaga din Rumceni 3). Poate fi vorba fie de mama
SI
fie de sora lui Vlaicu clucer, deși hrisovul citat din 1570, tot pentru
Cislău, nu vorbește de cât de două surori ale lui Vlaicu, Stana și Maria4).
ER
* sk *
Vlaicu clucer din Rumceni a fost tatăl Doamnei Neaga, soția lui
Mihnea Voevod — mai apoi Turcitul — Domn între anii 1577-1583 și
IV
1585-159i 5). Data căsătoriei, ni se zice, fără arătare de isvor, că ar fi anul
1582 6. Cea dintâi mențiune despre Doamna,-— mai exact fosta Doamnă
UN
— Neaga este din 14 Ian. 1584 7). Se afla atunci în exil, la Rodos, cu
soțul ei 8) și revine cu el în a doua domnie la 1585.
Mihnea Vodă n’a fost multă vreme credincios tinerei sale soții.
L
Intr’o scrisoare din 15 Febr. 1587, numește pe Doamna sa Neaga și pe

«din inimă fiu din rodul Domniei mele, tânărul Io Radu Voevod» 9), dar
RA
altă scrisoare, din București, a unor rude ale Domnului, despre mama lui,
din 31 Aug. acelaș an, lămurește că Domnul avea deja 2 fii cu numele
de Radu: unul, fiul Doamnei (adică al Neagăi), era «ceva mai mare de trei
NT
ani» — deci se născuse la 1584 ■—, celălalt era din «altă femee» — e
*) Greșt col. 1910 p. 265. Stoica Nicolaescu, op. cit. 281. C. Giurescu, Despre boeri
CE
p. 44 nota, cu greșala că Chera e numită soră în loc desoție a lui Vlaicu. Jupăneasa
Chera din Rumceni e amintită și într’un hrisov din 1578 (Grecianu, Geneal. II 243).
La Ursoaia, biserica actuală, de lemn, este ctitoria monahului Teodosie Popes.cu,
fratele mitropolitului Cosma, în a 2-a jumătate a sec. XVIII, dar locuitorii o socotesc
I/
mult mai veche.

2) Reprodus într’un act de la 1752 (I. Toncescu, Genealogia familiei Lămotescu
p. 46—51.
S
3) Crest. col, 1906 p. 94.

IA
4) Poate că Neaga renunțase la partea ei din Cislău, sau o vânduse celorlalți.

5) Doc. respective în Grecianu, Geneal. II. 364-5.
6) Stoica Nicolaescu, op. cit. 281.
7) Iorga, Contribuții la ist. Munteniei. Extras din Analele Acad. rom. 1896 p. 38.
U
8) Ibid. 57
8) Ibid. 38. Cf. ibid 70.
BC
RY
RA
vorba de \ ișa «dar Doamna ii vrea tot binele® * 234). Sărmana Neaga se
înclinase deci înaintea capriciilor soțului ei; era prețul gloriei de a fi
Doamnă.
LI B
Desamăgită astfel repede, tânăra soție jicnită își îndreptă gândul
spre Cel de la care vine toată mângâierea. Un hrisov din 4. Mai 1589
vorbește de moșia de la Aninoasa «de moștenire a Doamnei Domniei
mele, Doamnei Neaga, dela moși strămoși» ; arată că acolo se află o bi
Y
serică de lemn, făcută de acei înaintași «pe cât au avut puterea», dar
T
care «s’a învechit și dărăpănat și văzând Domnia mea și Doamna Domniei
mele..-, ne-am învrednicit și am făcut și zidit... biserică de piatră... și i-arn
SI
dăruit satul Cosainul», pe care l’au cumpărat2).'
Este biserica de azi din Cislău, care a înlocuit pe ceea mai veche
ER
din Aninoasa căreia, la 1587-8, Stana, sora lui Vlaicu clucer și nepotul
ei Staico, îi făcuse danie o parte din moșiile Țigănești și Cislău.
In Fevruarie 1591, Mihnea Vodă, pierzând a doua oară scaunul,
IV
pornea la Constantinopol cu soția sa legitimă Neaga și cu Vișa. Era
pregătit pentru moravurile de harem; nu-i de mirare că s’a și turcit
UN
îndată, de teama urgiei împărătești.

De astădată, Doamna Neaga socoti că paharul amărăciunilor era
plin și că lipsea și perspectiva vre-unei alte domnii. Ea își părăsi soțul>
care rămase cu Vișa 3). Ea 1595, găsim pe Vișa la Veneția, cu fiul ei
L
Radu, cu frați și surori ai acestuia — negreșit tot din Vișa — și Mihnea

RA
Vodă anunța fiului său Radu: «află că ai 2 frați» 4) — evident născuți

în haremul Turcitului.
De Doamna Neaga nu știm nimic până la 1600, când o aflăm la
NT
Muntele Athos, unde pune să se facă o cruce de lemn împodobită cu

aur, pe care o dăruește mitropolitului Teofan. In inscripția de pe cruce
e calificată «țarița» 5).
CE
Desigur că după moartea lui Mihnea Turcitul (în Oct. 1601 6), când
nici o considerație politică n’o mai putea reținea între străini, Doamna
Neaga se va fi întors repede în țară, cu fiul ei Radu. Acesta trebuie
I/
deosebit de celalt Radu, fiul Vișei, care a domnit în mai multe rânduri,
S
>) Ibid. 81.

2) Stoica Nicolaescu, op. cit. 285. Grecianu, l. e. II. 364. Cosainul nu figurează
IA
în Marele dicționar geografic, dar se vede dintr’un act dela 1752 că era o parte
din Cislău (I. Toncescu, l. c.).
3) Scrisoare în Iorga, l. o. 101.
4) Ibid. Cf. articolul lui S. Zotta în Revista Arhivelor, I. p. 136—7 și recenzia de
U
Iorga în Rev. Ist. X (1924) p. 81—2.

BC
5) Arhiva Istorică, I, 181.

6) Iorga, l. c. 108.
RY
RA
în amândouă Principatele, între 1601—1626. Argumentele pentru această
deosebire au fost aduse de d. Iorga x).
Avem mai întâi scrisoarea citată, dela 1587, în care se vorbește
LI B
de cei 2 Radu, unul fiul Neagăi, celalt fiul Vișei. Avem apoi pomelnicul
întocmit la 1626 de Alexandru Vodă Coconul, care numește pe tatăl
său Radu Mihnea și pe bunicul său Mihnea împreună cu Vișa, nu cu
Neaga * 2).’
Y
împotriva acestei deosebiri, pare a sta un doc. din 1613, dela Radu
Vodă Mihnea însuși, prin care întărește niște cumpărături ale «mumei
T
Mării sale Doamnei Neagăi» 3). Dar această expresie se explică foarte
SI
bine prin scrisoarea dela 1587, care spune că Doamna Neaga, «vrea tot
binele» fiului Radu, pe care soțul ei îl avea de la altă femee. Apoi,
ER
Doamna Neaga era mamă vitregă a lui Radu Vodă Mihnea și, față de
bunăvoința ei, îi putea conveni Domnului is’o numească «mamă»: cadra
bine cu noua lui situație; îi dădea o aparență de legitimitate 4).
IV
Dar încă un argument că Radu fiul Neagăi nu este acelaș cu Radu
Vodă Mihnea, este testamentul din 12 Sept. 1614 al Doamnei Neagăi
UN
prin care închină toate moșiile ei la mănăstirea Aninoasa pe care o
zidise din temelie 5). Această danie a întregii averi dovedește că Radu,
fiul Neagăi, murise la acea dată, când domnea Radu, fiul Vișei, care
putea deci ținea Neagăi locul fiului pe care-1 pierduse.
AL
Se pare că diata Doamnei Neaga nu enumera anume moșiile pe

care le lăsa Aninoasei 6). Putem reconstitui însă, măcar în parte, din doc.
ulterioare, din ce se compunea averea Neagăi. Mai întâi, însăși moșia
TR
Aninoasa pe care se aflase biserica veche de lemn 7); apoi, parte din
moșia Cislău, pe care o luase schimb dela nepotul ei Preda Tătăranul
și pe care zidise biserica nouă de piatră 8); parte din moșia Rumceni,
EN
pe care o cumpărase la 1613 dela rudele ei: Anca a lui Stoica din Cislău,
(deci Stoica murise) și fiul acestora, Stroe 9); vii în dealul Tohanilor (deci
/C
’) Ibid. 101.
2) Grecianu, l. e. II. 365.
3) Ibid. 364,
4) Hrisovul din 15 Ian. 1652 în care Negoiță Tătăranul este numit fiul Predei
SI
post. ot. Tătărani, nepotul Doamnei Neaga, maica Radului Voevod (Grecianu, 1. c.
II. 265), se explică în acelaș chip. De altfel și Radu fiul Neagăi era «voevod», ca
IA
fiu de Domn.
5) Grecianu, l. c. II. 364.
6) Nu mai putem controla originalul, dar așa reiese din actul dela 1752 pu
blicat de I. M. Toncescu, Genealogia familiei Lămotescu, p. 46—51.
U
7) Act citat din 1589.

BC
8) Actul din 1752. citat

9) Ibid.
RY
_______________________ _ _______ REVISTA ARHIVELOR 215
tot în părțile Rumcenilor) și în Proșca 1) (tot în plaiul Tohani); mori în
RA
Băncești Ș) (aceșt nume se întâmpină azi în com. Valea Teancului și în
corn. Lipia, Buzău).
In ctitoria ei va fi fost îngropată Doamna Neaga, dar data morții
LI B
n’o știm. La 1623 nu mai trăia*23).
In vechiul obicei al pământului, bisericile și mănăstirile cele slobode,
Y
adică neînchinate la vre-o altă mănăstire din țară sau străinăte, erau
T
proprietate particulară a fundatorilor și ca atare, la moartea acestora,
SI
treceau asupra moștenitorilor și se puteau vinde și împărți ca orice
altă avere 4).
Dar, cele mai deseori, bisericile și mănăstirile nu erau numai lă
ER
cașuri de rugăciune, ci așezăminte de binefacere, înzestrate ca atare de
ctitori cu însemnate averi- însăși destinațiunea aceasta a lor a dus,
treptat, la transformarea caracterului lor juridic, din proprietăți parti
IV
culare5) în persoane morale, care trebuiau sustrase liberei dispoziții și
administrații a familiilor ctitorîcești, pentru a fi" trecute în domeniul
UN
public sub cârmuirea statului, cu drept însă de control din partea ctitorilor.
Cum spune banul Mihai Cantacuzino pela 1775, unele mănăstiri
erau înființate de Domni, altele de boieri; unele erau destinate de ctitori
să fie chinovii de călugări mul ți, altele simple schituri; pe lângă unele
L
se adăposteau orfanotrofii, școli, spitale, altele trebuiau să înzestreze fete

RA
sărace 6). Iată tot atâtea motive pentru ca statul să nu se dezintereseze

de administrația lor. Unele deveneau dependente prin chiar faptul în
chinării, altele prin milele ce dobândeau dela Domni, care atrăgeau și
NT
controlul domnesc. Când C. Mavrocordat a desființat milele ce prede

cesorii lui acordaseră, din veniturile statului, mănăstirilor, dar in schimb
le-a scutit de dări, el a rânduit tot odată epitropi cari să le supravegheze
CE
administrația «ca să nu se lase cuvânt egumenilor că mănăstirile lor

n’au venituri» 7). închinarea mănăstirilor deriva tot din dorința de con
servare a unui așezământ, punându-1 sub ocrotirea unui puternic, spre
I/
1) Grecianu, II. 364. A fost acolo și un schit, azi biserică de .mir (Marele dic
ționar geografic).
S
2) Grecianu, l. c. II. 366.

3) Act din acel an la Stoica Nicolaescu, op. cit. 282—3.
IA
4) I. Bogdan, Doc. lui Ștefan cel Mare, II 242 (anul 1503).

5) Pentru această fază, veche, vezi I. Nădejde, Dreptul de ctitorie. Buc. 1910,
pag. 27—33.
U
6) Tunusli, p. 19.
7) Ibid. 20.
BC
RY
a-1 feri fie de arbitrarul statului, fie de negligența urmașilor fonda
RA
torului t).
Astfel au trecut mănăstirile din domeniul dreptului privat în al
dreptului public.
LI B
Daniile făcute unei biserici sau mănăstiri nu pot fi revocate nici
de cel ce le-a făcut, necum de urmașii lui. Glava 116 din pravila lui
Matei Basarab zice: «cela ce dă bucatele acelea la mănăstirea ce a zidit,
care le dă către Dumnezeu și sunt ale lui Dumnezeu, vrea canonul acesta
Y
ca să nu mai aibă voe pe dânsele»....* 2)
Ctitorii fundatori pot desemna prin diată pe rudele lor pentru a
T
«chivernisi» așezământul 3), sau pot- desemna străini; se cercetează deci
SI
diata pentru a se vedea dacă da sau nu fundatorul «rânduește să se
chivernisească (așezământul) în urma sa de clironomii săi»4).
ER
Era însă rar cazul ca ctitorii să-și administreze direct așezământul;
ei lăsau această sarcină asupra unor epitropi sau epistați, rezervându-și
numai controlul5).
IV
Când statul a luat asupră-și dreptul de a numi pe epitropi, numirile se
făceau de obiceiu cu recomandarea sau măcar consimțământul neamului cti-
UN
toricesc6), chiar când fundatorul nu prevăzuse drepturi pentru urmașii săi7).
*) Cantemir, Descrierea Moldovei. Trad. Pascu, p. 177.

2) «Ctitorii nu pot vinde sau strica ceva din ale mănăstirii» zice hrisovul Co-
L
trocenilor dela 1815 (Urechia X A. 259).

3) Astfel, despre mănăstirile Brâncovenești, Gr. Brâncoveanu scria la 1815 că
RA
«s’au ocrotit dintru început de neamul meu». (Ibid. X. A. 272).

4) Hrisov din 1813. Ibid. 133—6.
5) Așa Dumitrache stolnicul — cronicarul — lasă ca biserica și școala de la
NT
Târgu Jiului înființate de el la sfârșitul sec. XVIII, să se chivernisească de epitropi

dintre negustorii și orășenii de frunte, aleși de obștea [negustorilor și orășenilor.
(Urechia Ist. Rom. V. 68). Dimpotrivă, tot pe atunci, Misail monahul lasă epitrop
și chivernisitor peste cele 2 biserici făcute de el la București, pe nepotul său Panait
CE
Băbeanu, care la rându-i va desemna pentru a-i urma, epitropi și ctitori tot din
neam (ibid VII 316. 412)
6) Astfel, la 1815, la mănăstirile Brâncovenești se numesc epitropii recomandați
de Gr. Brâncoveanu, care se plânge că într’un rând s’a numit o stariță la Viforâta
I/
«fără să mi se facă și mie de știre ca unui ctitor» (Urechia op. cit. X A 264 272).
Șerban Vodă Cantacuzino, în așezământnl pentru Cotroceni, prevăzuse că adminis
tratorii netrebnici vor putea fi înlocuiți de «ctitorii rudenii ce vor fi mai de aproape
S
de sângele Măriei Sale (ibid X A 259.

IA
7) . Astfel hrisovul Văcăreștilor orânduia epitrop pe marele logofăt, marele

spătar și marele vistier titulari, dar Mavrocordații sunt totuși considerați ctitori și
cu știrea lor se orânduește egumenul (ibid. VI 112 VÎI 167,1a 1798). La Pantelimon
se orănduesc epitropi, de obicei străini de neamul Ghiculeștilor, dar cu chibzuirea
U
și a banului Ghica, de oare ce «se trage din neamul răposaților ctitori» (ibid V
444). Tot așa la Sf. Șpiridon nou (ibid. X A 194 277).
BC
RY
In vechime se obișnuia uneori să se revie asupra unei închinări.
RA
Glava citată din pravila lui Matei Basarab este potrivnică acestui obicei.
Ioan \ odă Caragea într’un hrisov din 1813 zice că nu numai neamul ctito
rului, dar nici ctitorul însuși nu poate «desghina» și relua în stăpânirea
LI B
sa ctitoria închinata căci *de pe pravile... cele ce odată se afierosesc lui
Dumnezeu, nu se mai pot desgliina și lua înapoi» 4).-Dar chinoviile nu
aveau nici ele dreptul de a înstrăina ceva din averea așezământului,
fără consimțământul ctitorilor, care păstrau totdeauna dreptul de proti-
Y
misis*2). Aveau aceștia și dreptul de control asupra cârmuirii și socote
T
lilor așezământului închinat3).
SI
Din principiul că daniile făcute bisericilor nu pot fi revocate, s’a
dedus, încă din veacul XVII, că urmașii ctitorilor nu pot nici închina
un așezământ, de oarece s’ar strica astfel voința fundatorului, care a
ER
hărăzit așezământului său slobozenia4).
IV
’) Urechia, op. cit. X. A. 133-6.
UN
2) Exemplu de la 1625 pentru moșii făcute danii la Snagov de boerii din
Greci (Ilfov) și pe care niănăstirea vrea să le vânză. (St. D. Grecianu, Istoricul unei
bătrâne moșii boerești, Grecii, p. 18). Alt exemplu pentru schitul Hotărani, în Bulet.
comisiei monum. ist. V (1912) p. 128.
3) Hrisovul bisericii Madona Dudu din Craiova zice că epitropii se numesc
L
cu știrea ctitorilor și sunt sub ascultare de aceștia (Urechia op. cit. X. A. 195-6).
Hrisovul p. schitul Poiana Mărului zice că ctitorii — D. Ghica, N. Dudescu, Câr-
RA
loveștii și Neculeștii. — «ori când se va întâmpla a se supăra acest sf. schit atât
de Episcopii de pe vremi, sau pentru schimonosirea orânduelii ce are schitul, sau
pentru așezarea altui egumen înpotrivă, sau a înstrăina cevași de ale schitului....
NT
nici decum acești ctitori să nu îngăduiască și când nu va fi înțelegerea numai din

cuvânt, atunci... să dea jalbă la dregători... ca niște mai doritori fiind și pentru
sufletul lor, mai bine le va păstra și iar le va pune la locul lor», (ibid. 82). Hrisovul
din 1798 pentru orânduiala mănăstirilor dispune ca socotelile să se încheie anual de
CE
mitropolit, vel log. și vel vornic al obștirilor și «să se arate și ctitorilor ca unora
ce urmează a avea durere pentru lucru strămoșesc al lor» (ibid VII 379)- Ea 1794
Ioniță Vlădăianu constatând că în timpul minorității sale nu se împlinise voința
tatălui său Fota cu privire la biserica și școala înființată de acesta la Craiova,
I/
cere să se numească epitropi 2 negustori care să-i dea socoteală anuală «ca la un
ctitor», (ibid VI. 176). Actul de inchinare la episcopia Buzău a schitului Berea, la
1742, în Filitti, Biserici și ctitori (Rev. Spicuitor în ogor vecin, I (1920) p. 148)/
S
*) Anaforaoa din 1794 a mitropolitului Dositei Filitti, Ianache Moruzi și

IA
Scarlat Grecianu pentru a opri pe Radu Golescu de a închina Vieroșul la Sfetagora

Ei se referă la hrisovul lui Leon Vodă din 7139 și la al lui Const. Vodă Șerban
din 7165, întărind altul al lui Matei Vodă (Urechia, op. cit. VI 34). Dar închinările
de către urmași ai ctitorilor se practicaseră și în sec. XVIII. Așa mănăstirea din
U
Slatina (Olt) întemeiată la 1736 de Nicola și Iane Slătineanu, fusese închinată în

urmă la Xeropotam de vornicul Radu fiul lui Iane. (ibid. X. A. 112).
BC
RY
Urmașii de parte bărbătească ai ctitorilor fundatori, au pasul asupra
RA
descendenților prin femei1).
In rezumat, înțelepciunea bătrânilor noștri ajunsese, măcar în veacul
XVIII, la concluzia că interesul așezămintelor cerea să nu fie adminis
LI B
trate direct de familiile fundatoare, dar să fie sub supravegherea și con
trolul acestora 2). Urmașii fundatorilor aveau și drept la pensiuni din
veniturile așezământului 34).
Să vedem, cum s’a aplicat dreptul ctitoricesc la schitul Doamnei Neaga.
T Y
SI
Acest schit «a fost multă vreme sub chiverniseala ctitorilor», ne
spune actul citat din 1752 4). Din acelaș act deducem că cel dintâi ctitor
ER
chivernisitor a fost Preda post, din Tătărani. Acesta este cunoscut în
doc. ca «nepot» al Doamnei Neaga 5).
Pentru rudeniile Doamnei Neaga avem următoarele doc. care se vor
IV
înțelege ușor cu ajutorul tabelei genealogice anexate la acest studiu.
Un hrisov din 1627 vorbește de o Neaga, sora lui Pătrașco, fata
lui Bogdan din Săhăteni, nepoata de fiu a jupânesei Maria sora Neagăi
UN
Mitroae. Acea Neaga, sora lui Patrașco, este arătată ca vară a lui Preda
și a Saftei, feciorii Predei stolnic din Rumceni, nepoții (vnuți) jupânesei
Stancăi sora Neagăi Mitroae 6). *
AL
’) Hrisovul din 1813 în Urechia, op. cit. X. A. 133-6. La 1798, Cantacuzinii

sunt încă ctitori la Lespezi (Iorga, St. și doc. V. 507) fundațiunea lor de la înce
TR
putul sec. XVIII. La 1813 ctitori la Mărgineni sunt trei Filipești, cari cer Domnului
înlăturarea egumenului, ca «rău econom», (ibid. 90). Descendenții direcți ai funda
torului, chiar prin femei, trec însă înaintea colateralilor bărbați. Așa este cazul la
Colțea, unde ctitori sunt Racovițeștii, descendenți prin femei ai lui Mihai spătarul.
EN
Cantacuzino. Un hrisov din 1787 vorbește de „datoria ce are (D. Racovița) ca un

ctitor a cerceta totdeauna starea acestei mănăstiri", ș; după cererea lui Racoviță se
orânduește epitrop arhiereul Zihnon, (ibid III 51 VI 714). Totuși la Sf. Spiridon
/C
nou, deși existau descendenți prin femei ai ctitorilor fundatori, găsim ctitor, pe la
1800, pe banul Dimitrie Ghica, un colateral, apoi pe fiul acestuia, Grigore, viitor
Domn. (ibid. X. A. 277).
2) Hrisovul din 1815 al bisericii Crețulescu din București, deosebește biserici
SI
de mir care pot fi particulare, boerești, sub exclusiva îngrijire a ctitorilor și mă
năstiri sau biserici domnești ale țării. Dar nici pe cele dintâi nu le administrează
ctitorii totdeauna direct, ci prin năstavnici sau epitropi confirmați de Domn (Urechia,
IA
1. c. X A. 36. Frâu atunci 2 Crețulești ctitori).

3) Așa la Cotroceni, X798 (Ibid. VII. 169), la Sf. Spiridon nou, 1815 (Ibid.
X. A. 277).
U
4) M. I. Toncescu, 1, c.
5) Act. din 1628 (St. D. Grecianu, Cronica lui Radu Grecianu, 344—5).
BC
6) G. M. Ionescu, Istoria Cotrocenilor, p. 536.

RY
RA
Acest hrisov arată deci legăturile de rudenie a mai multor persoane
dela 1627 cu Neaga Mitroae.
Alt act ne spune că această Neaga Mitroae era mătușă (tetca) a
Doamnei Neagăi * 234).
LI B
Aceste acte și hrisoave sunt în legătură cu revendicări de moștenire
dela Neaga Mitroae, care și ea moștenise o frumoasă avere dela o mă
tușă a ei.
Y
Intr’adevăr un doc. din 1586 ne spune că o jupâniță Stanca, pro
prietară în Săhăteni, Greci (Ilfov), Tătărăi (nu Tătărani, lângă Șoplea
T
în Prahova2), Ilhovăț, Lungi și Frățești (azi Lunguieți în Dâmbovița 3),
SI
Bontești și Răzvad, a lăsat toate aceste moșii nepoatei ei de soră Neaga
și soțului acesteia Mitrea vornic 4), pe cari i-a luat «în loc de fii»
ER
(neavând deci copii), excludând dela moștenire «alte surori ale jupâniței
Neagăi sau rudenii de ale lor» 5).
Și când Neaga Mitroae muri și ea, după ce căzuse în robie la
Turci pe vremea lui Mihai Viteazu 6), prea era frumoasă moștenirea ce
IV
lăsa, pentru ca rudele să nu pornească judecăți. De aci numeroasele acte
care stabilesc înrudirea cu Neaga Mitroae a diferiților competitori la
UN
moștenire.
Avem astfel pe descendenții din Maria, sora Neagăi Mitroae, prin
Bogdan din Săhăteni, fiul Măriei, anume Pătrașco și sora lui, Neaga,
care singură mai trăia din această ramură la 1627 7)-
L
Avem pe descendenții din Stanca, altă soră a Neagăi Mitroae, prin

RA
Preda stolnicul din Rumceni, fiul Stancăi, anume Preda din Tătărani
și sora sa Safta, care amândoi trăiau la 1627 8) și sunt numiți și «nepoți
ai Doamnei Neagăi 9).
NT
Avem în sfârșit pe Doamna Neaga, fiica Vlăicului clucer din Rumceni.

1) Ibid. 534, dar cu greșită înțelegere a actului. Cf. Filitti, Așezământul Dositei
CE
Filitti, p. 183.
2) St. D. Grecianu, Șirul Voevoiilor cu divane, p. 58.
3) Filitti, 1. c.
4) Din Hotărani, vel vornic între 1578—1595 (Filitti, Arhiva G. Gr. Cantacuxino,
tabla numelor.
I/
J) St. D. Grecianu, Istoricul unei bătrâne moșii boerești, Grecii, p. 14—15.

6) G. M. Ionescu, 1. c. 531. Filitti, Așezământul Dositei Filitti, p. 183 (după
S
condica moșiei Lunguieți). Mihai Vodă tăiase pe Mitrea voinicul. Neaga este silită
să vânză Domnului moșia Grozăvești, Pentru a se răscumpăra apoi din robie, ia
IA
dela boerul Chiriță Dumitrache Paleologu 200 galbeni. Simeon Movilă restituind
Neagăi moșia Grozăvești, ea dă jumătate din aceasta salvatorului ei. (Iorga, St. și
doc. V, 612—613).
U
7) Doc. din 1627, citat la G. M. Ionescu, op, cit. 536.

8) Ibid.
BC
9) Stoica Nicolaescu, op. cit. 282 3.

RY
RA
Aceasta încearcă la 1613 să atace vânzarea moșiilor Frățești și Lungi
făcută de «mătușa» ei Neaga Mitroae, când căzuse în robie la Turci. O
judecă chiar fiul ei vitreg, Radu Vodă Mihnea, dar «au rămas cinstita
LI B
Doamna Neaga de judecată dinaintea Domniei mele și dinaintea Diva
nului Domniei mele» 4).
Aceeaș revendicare o încearcă la 1625, cealaltă nepoată a Neagăi
Mitroae, anume Neaga din Săhăteni, dar pierde și ea procesul și Domnul
Y
hotărăște ca jeluitoarea să-și caute părțile «la verii ei, ceilalți nepoți ai
Neagăi Mitroae» * 2).
T
Din toate aceste doc. rezultă că Neaga Mitroae era soră cu Maria
SI
din Săhăteni, cu Stanca din Rumceni și cu Vlaicu clucer 34), tatăl Doamnei
Neaga și că, cu toții, erau nepoți de soră ai jupâniții Stancăi din Săhăteni,
ER
Greci, Tătărăi «et autres lieux».
Descendenții Măriei se numesc «din Săhăteni»; descendenții Stancăi
se numesc «din Tătărani»; aceste denumiri ne arată cum se împărțise
IV
între nepoții de soră ai Neagăi Mitroae, — anume Bogdan, fiul Măriei și
Preda, fiul Stancăi,— moștenirea acesteia4). Nici o parte din această moș
UN
tenire nu se vede la urmașii lui Vlad pah. frate al Vlaicului clucer și
deci și al Neagăi Mitroae: aceasta se explică prin faptul că la moartea
Neagăi Mitroae nu mai trăiau fiii lui Vlad —nepoți de frate ai Neagăi —
ci numai fiii acestora, al căror grad de înrudire era deci mai depărtat.
AL
La moartea Doamnei Neaga, între 1614 și 1623, chiverniseala schi-,

tului Aninoasa trebuia să treacă asupra rudelor ei celor mai apropiate
Această chiverniseală aparține până la începutul sec. XVIII-lea, descen-
TR
denților Stancăi, una din mătușele Doamnei Neaga, ziși «ot Tătărani»
cu excluderea celorlalte rude. Aceasta dovedește că Doamna Neaga n’a
lăsat descendenți direcți și că singurul ei văr primar în viață la moartea
EN
ei era Preda stolnicul din Rumceni, fiul Stancăi.

') Grecianu, Geneal. doc. II. 366. Filitti, 1. c.
2) I. Bianu, Doc. românești, I. 100—101. 104. Cf. St. D. Grețianu, Istoricul unei
/C
bătrâne moșii boerești, Grecii, p, 18. Creșterea colecțiilor Acad. Rom. 1912 p. 96. In
Creșt. col. 1910 p, 125 s’a înțeles greșit doc. din 1581—2 : Patrașco din Săhăteni n’a
fost frate cu Neaga Mitroae, ci cu Neaga din Săhăteni.
3) Stoica Nicolaescu, op. cit. 281. Dacă doc. din 1570 pentru moșia Cislău nu
SI
vorbește de cât de 2 surori ale lui Vlaicu, Stana și Maria, deși Neaga trăia, se
poate explica prea bine prin împrejurarea că aceasta va fi renunțat la partea ei din
IA
Cislău, sau o va fi vândut celorlalți. Dacă doc. din 1586 nu vorbește de cât de su
rorile Neagăi Mitroae, cauza este că frații muriseră. Nepoții de frați sunt cuprinși
în expresia: «rudenii ale lor».
4) La 1625 erau ctitori la Snagov, de o parte Neaga fiica lui Bogdan din
U
Săhăteni, de altă parte Preda post. Tătăranul, ca nepoți ai Neagăi Mitroaei care
dăruise Snagovului parte din moșiile ei dela Greci și din județul Săcueni (St. D.
BC
Grecianu, Istoricul unei bătrâne moșii boerești. Grecii, p. 18).

RY
revista arhivelor
Acest 1 reda stolnicul a fost căsătorit cu Marica, fiica lui Drăgușin
RA
banul din Hotarani, din a doua căsătorie a acestuia cu fiica lui Dan
vistierul J). A avut fiu pe Preda postelnicul, zis «din Tătărani» și «nepot»
al Doamnei Neaga și o fiica, Safta 2).
LI B
Preda post, din Tătărani a avut și el fiu pe Negoiță, zis Tătăranu.
Acesta, la 1651, era paharnic și căsătorit cu Marica, fiica lui Nica vis
tierul 3). Da 1654 dobândește un hrisov pentru satul Tătărani «fost de
moștenire lui Preda post. Tătăranul, tatăl lui Negoiță pah., nepotul
Y
Doamnei Neagăi, dela mătușa sa Neaga vorniceasa Mitroaea și dela
Vlaicu clucer, tatăl Doamnei Neagăi, încă .... din zilele bătrânului
T
Alexandru Voevod» 4) Ta 1675, Negoiță, tot pah., avea fiu pe Matei 5).
SI
Ta 1677 era vornic 6). A fost căsătorit a doua oară cu o jupâneasă Neacșa,
pare-se din Stăncești 7).
ER
*) Avem spița următoare :
DAN VISTIER
IV
fiică Maria
UN
= Drăgușin = Hrizan
banul din Hotărani post, din Bărbătești
L
Marco Marica Tatul

Armaș = Preda logofăt
RA
stolnicul
din
Rumceni
I
NT
Safta Preda
post, din Tătărani
De aceea un doc. ne spune că Preda post, din Tătărani a avut unchi pe
CE
Hrizan post, din Bărbătești (G. M. Ionescu, Ist. Cotrocenilor, p, 537), iar alt doc.
că Hrizan post, a ținut pe Maria, mătușă jupanesei Safta (Ibid. 538, dar greșit
soacra). Filitti, 1. c. St. Nicolaescu, 1. c. 283.
2) Act din 1627 la G. M. Ionescu, Z. e. 536. Act din 1628 la St. D. Grecianu,
I/
Viața și Domnia lui C. Brâncoveanu de Radu Grecianu, p. 334 5*

3) C. Giurescn, Despre boeri, p. 105 nota. Nica, vel vistier între 1594—1610, vel
S
log. 1613—1618, eia grec. Dela soția sa Păuna, a avut fii pe Preda, Pătrașcu și
Maria, ctitori la Prodromu la 1614- (Lampridi, Epirotice, VI. 161. Biser. ortod. rom.
IA
anul 23 p. 278). La 1594, Nica dobândește moșie la Corcova, în Mehedinți.

4) St. Nicolaescu, o. c. 282.
5) Creșt. col. Acad. rom. 1910, p. 138.
U
6) Filitti, Arhiva G. Gr. Cantacu%/ino, p. II5*

7) Creșt. col. Acad. rom. 1. c. act din 1680.
BC
RY
Ra bătrânețe Negoiță s’a călugărit sub numele de Nicolae monahul
RA
și s’a desfăcut de o bună parte din averea lui1)- La 30 Iunie 1684, îm
preună cu fiul său Matei2), închină la episcopia Buzăului mănăstirea
Aninoasa cu toate moșiile ei 3). El a exercitat astfel un drept care, cum am
LI B
văzut, la sfârșitul sec. XVIII-lea s’a contestat urmașilor ctitorilor fundatori.
Prin această închinare intrau în stăpânirea episcopiei de Buzău atât
daniile făcute Aninoasei de Doamna Neaga, cât și cele pe care, la 1587
1588, le făcuse acelui schit Stana din Cislău cu soțul ei Radu pah. și
Y
cu nepotul ei Staico (din ramura, zisă de la Cislău, a lui Vlad pah.), din
moșiile lor de baștină de la 'Țigănești și Cislău-
T
Proprietatea episcopiei de Buzău se întindea astfel acum pe o mare
SI
parte din averea de altă dată a boerilor dela Rumceni-Cislău-Tigănești.
*
ER
Matei Tătăranul nu lăsă decât o fiică, Neacșa, măritată cu o rudă
depărtată, Drăgan clucerul, din ramura de la Cislău a aceluiaș neam4).
Prin această căsătorie se uniră două ramuri scoborâtoare deopotrivă
IV
din Vlaicu vistierul din Rumceni de pe la 1523-5 și soții stăpâniră
împreună rămășițele din averea strămoșilor lor comuni.
UN
Din căsătoria Neacșăi Tătăranu cu Drăgan din Cislău se născu un
fiu, Radu; apoi Drăgan se însoți a doua oară și avu o fiică, Maria, care
scobora deci, despre tată, tot din neamul boerilor de la Rumceni-Cislău,
dar nu mai scobora, ca fratele ei vitreg Radu, și din ramura «ot Tătărăi»
L
a aceleeași familii.
RA
*) La 1685 vinde lui Const. Brâncoveanu, viitor Domn, moșia Tătărani (St.
D. Grecianu, Cronica lui Radu Grecianu, p. 264),
NT
2) Este o dovadă că alți pretinși fii ai lui Negoiță, anume Dumitrașco și trei
fete (act din i63o în Creșt. cbl. 1910 p. 138) erau copii vitregi, dintr’o primă căsă
torie a celei de a doua soții a lui Negoiță.
3) St. D. Grecianu, Geneal. doc. II 365. —Actul citat de la 1752.
CE
4) Doc. citat din 1570 numește 3 fii ai lui Vlad pah.: Staico, Dragul și Coadă,
care au părți în moșia Cislău, pe când alte părți erau ale lui Vlaicu clucer și ale
2 surori ale lui. Alt doc. citat, din 1587-8 arată că Stana sora lui Vlaicu clucer,
împreună cu nepotul ei Staico, au dat la Aninoasa părțile lor din Cislău și Țigănești.
I/
La 1634 Matei Vodă întărește lui Dragul log. din Cislău și unchiului său Stroe,
părțile ce le rămăsese din Cislău (Crest. col. 1906 p. 97). Acelaș Domn la 1645, Po
runcește să se deosebească ce au dat și ce n’au dat la Aninoasa din moșiile Cislău
S
și Țigănești, moșii și strămoșii lui Dragul iuzbașa za roșii, și ai unchiului său

IA
Stroe din Cislău «ce au fost de rudă cu moșii lui Neagoepah. din Tătărani» (Iorga
St. și doc. XVI 72). In fine, descendența, la 1655, a Dragului iuzbașa din Cislău
din Staico post, fiul lui Vlad pah. și nepot lui Vlaicu vistier din Rumceni, este
adeverită prin hrisovul citat din 1655. Dragul iuzbașa de la 1655 a avut fiu pe
U
Mihalcea, adeverit la 1667 (Rev. de ist. arheol. și filol. XIII 54) și acesta pe
Drăgan clucerul.
BC
RY
Radu își făcu diata la 1738 și muri puțin în urmă. Tatăl său
RA
Drăgan clucerul murise și sora vitregă a lui Radu, Maria, copilă ne
vârstnică, rămase sub epitropia unor rude1).
Episcopul Metodie al Buzăului socoti că momentul era prielnic
LI B
pentru a mai spori proprietățile dobândite de episcopie prin închinarea
Aninoasei de către Negoiță Tățăranul la 1684.
El pretindea că moșia Rumceni se cuvenea întreagă episcopiei
pentru că ar fi fost cuprinsă în diata prin care Doamna Neaga își lăsase
Y
la 1614, întreaga avere la Aninoasa, deși dania nu menționa anuîîre. și
această moșie.
T
Pretindea că dacă, totuși, boerii Tătărani rămăsese până la defunctul
SI
Radu în stăpânirea unei părți din Rumceni, aceasta trebuia explicat
prin împrejurarea că, având multă vreme Aninoasa sub chiverniseala
ER
lor, vor fi împresurat moșia, iar de la închinarea Aninoasei către Epis
copie, împresurarea va fi fost tolerată și mai departe, din considerație
pentru «scăpătăciunea ctitorilor, pentru pomană», așa că aceștia «au
IV
stăpânit din neam în neam până la Radu».
Argumentația părintelui Metodie ar fi fost exactă dacă moșia
UN
Rumceni ar fi aparținut întreagă Doamnei Neaga; dar aceasta n’avusese
decât o parte din această moșie și pretenția lui Metodie trebue să se fi
întemeiat deci în mod abuziv, pe indivizia în care se vede că urmașii
lui Vlaicu vistier din Rumceni rămăsese, după vechiul obicei, pe a-
L
ceastă moșie.
RA
Folosindu-se că nu-i sta împotrivă decât o copilă reprezintată prin

niște epitropi care probabil au fost ușor câștigați, Metodie puse stă
pânire pe întreaga moșie Rumceni 23).
NT
Reface apoi Metodie biserica din Cislau la 1749. Nu putem ști

dacă, cu acest prilej, va fi șters din pizanie și de pe pereții bisericii
amintirea vechilor ctitori, pentru că biserica a mai fost restaurată la
CE
1839, de episcopul Chesarie. In inscripția pusă de acesta se zice ca bi

serica a fost «zidită din temelie» de Metodie ^), dar nu se pomenește
nimic de Doamna Neaga. <
*
I/
Ea 1752 însă, Maria din Cislău, -fiica lui Drăgan din Cislău și soră
de tată cu răposatul Radu, se măritase, de pe puterea de acum a^ nea
S
mului ei, cu un boernaș de neam, Ștefan Eămotescu, care dobândi mai

IA
’) Actul din 1752 citat.

2) Actul din 1752.
3) Marele dicț geografic al României, vo. Cislau. Schitul Cislau fusese îm
U
podobit la 1786 de episcopul de Buzău Cosma Popescu. (Vezi Iorgulescu în «Lite

ratura și arta română» III (1898-9) p, 241.
BC
RY
târziu boeria de vel clucer za arie. Acesta intra în judecată cu episcopia
RA
Buzăului pentru revendicarea moșiei Rumceni.
El susținu, și cred cu drept cuvânt, că moșia Rumceni nu s’a stă
pânit nici odată — înțelegem întreagă — de mănăstirea Aninoasa și că
LI B
n’a eșit nici odată din neamul boerilor Tătărani. Așa dar, zicea Lămo-
tescu ca vechil al soției sale, moșia se coborâse cu drept la Neacșa
Tătăranca, mama lui Radu, iar averea acestuia, în lipsă de alte rude,
se cuvenea surorii sale vitrege de tată, Măriei Lămotescu.
Y
Cazul acesta de revendicare de moștenire era prevăzut în glava
274 din pravila lui Matei Basarab: «De va muri fecior sau fată... și nu
T
va avea părinți... și nu va avea moș nici moașă... și nu va avea frați de
SI
un tată și de o mamă și va avea alt frate care va fi de un tată și de
două mame, atunci îl moștenește frate-său...».
ER
Pe acest teren se punea, cu tot temeiul,. Marica Lămotescu. Tot ce
se putea discuta era dacă moșia Rumceni fusese ori nu cuprinsă în
treagă în dania Doamnei Neaga. In această discuție, lupta între Lămotescu
IV
și episcopul de Buzău, care probabil trăgea voită confuzie din starea de
indivizie, era inegală. Maria Lămotescu pierdu moșia Rumceni. I se atribui
UN
numai altă moșie, Făurei, pe care de asemenea o revendica Metodie, dar
despre care judecata recunoscu că nu era cuprinsă în dania Doamnei Neaga1).
*
Dar chiar dacă Radu n’ar fi fost frate vitreg cu Maria, încă este
AL
întrebare dacă aceasta n’ar fi avut drept la moștenirea lui.

Neacșa Tătăranu, mama lui Radu, era rudă în a 12-a spiță cu soțul
TR
ei Drăgan, tatăl Măriei, și Radu deci, în a 14-a spiță cu sora sa vitregă Maria2).
Din însăși vechea organizare familială a proprietății pământului 3)
trebuia să rezulte, în vechiul nostru drept, că moștenirea trece «la toată
EN
seminția ce-i mai aproape» sau «lâ tot neamul care se vor alege mai
aproape» 4). Și glava 274 din pravila lui Matei Basarab prevede pentru
cel ce moare fără ascendenți, descendenți sau frați, fie buni, fie vitregi,
/C
ca «să-l moștenească numai rudeniile celea ce-i vor fi rudă mai de

aproape». Dacă n’are rude, femeea răposatului ia jumătate din moștenire,
iar cealaltă jumătate rămâne pe seama Domniei.
Deci și pe această bază ar fi putut moșteni Maria Lămotescu pe
SI
Radu. Dar tot în pravila lui Matei Vodă, glava 276 oprea dreptul de
IA
’) Actul din 1752 în Toncescu, op cit. 46-51.

2) Vezi tabloul anexat.
3) I, C. Filitti, Evoluția claselor sociale în trecutul Principatelor române. In
U
Arhiva p. știința și reforma socială, anul V No. 1,

4) I, D. Condurachi, Teoria moștenirilor, p. 19 și 38-9. Interesant este că în
BC
Codul Donici, cap. 37 art. 9 se admit moștenirile colaterale pânăla orice grad.
RY
_______________ ___________ revista arhivelor 225
RA
moștenire al colateralilor la spița opta inclusiv. Această restricție nu se
găsește în «Syntagma» lui Matei Vlastari 1). Harmenopol însă, luându-se
LI B
după Peira (sec XI) zice că moștenesc rudele în gradul al optulea, ceea
ce pare a exclude pe celelalte *2). In dreptul lui Justinian nu exista limită
de rudenie pentru moștenire; restricția va fi provenit mai târziu prin in
fluența faptului ca era oprita casatoria intre rude numai pânăla al
Y
optulea grad 3).
In orice caz, era greșit alt argument al lui Metodie pentru a re
T
vendica moșia Rumceni, anume că neamul Tătăranilor se stinsese odată
SI
cu Radu, fiul Neacșăi din Tătărani4). Intr’adevăr, am arătat că Tătăranii
nu erau decât o ramura a familiei boerilor din Rumceni, ramură ce-și
ER
zisese «ot Tătărani», din cauza unei moșii de moștenire prin femei, pe
când altă ramură a aceleeași familii adoptase numele de «ot Cislău». Poate
că Marica Rămotescu nu se afla în posesiunea hrisovului de la 1655
IV
dovedind această filiațiune, dar este mai probabil că revendicarea moș
tenirii lui Radu fiindu-i asigurată prin aceea că era soră vitregă cu el,
UN
i se va fi părut inutil și complicat a invoca și alte argumente care să
mai provoace contestațiile puternicului ei adversar 5).
Dar, Marica Lămoteasca, în calitate de ruda cea mai apropiată a

L
ultimului Tățăran și de descendentă din neamul Doamnei Neaga, care

RA
întemeiase schitul Aninoasa, mai era și ctitoră a acestei mănăstiri și

avea, ca atare, un drept de control asupra așezământului, deși fusese
închinat. Nu știu dacă a exercitat vreodată acest drept; e mai probabil
că Metodie va fi procedat ca și alți chiriarchi sau egumeni, fie Români,
NT
fie Greci, cari, sub cuvânt că reparau o biserică, ștergeau amintirea ve
chilor ctitori și-și însușeau drepturile acestora6), așa că și unii și alții
au contribuit la «stingerea pomenirii ctitorilor neamului românesc» 7) și
CE
din aceleași motive de lăcomie ascunse sub pretexte de interes obștesc.
») Cap. XII despre moșteniri, în col. lui Beveregius, Synodicdn sive pan-
I/
dectae. 1672. Voi. II partea 2 p, 155.

2) Cap. V. Titlul VII. Ediția latină- greacă, sub titlul «Promptuarium juris».
S
1587 P“) Zachariă v. Lingenthal, Gesch des griech. rom. Rechts. 1892 p. 135. 139.
141, 144 și nota 422. . A , „ „
IA
4) Greșală pe care o face și St. D. Grecianu in broșura «Familia Lamotescu».

5) La 1806 Marica Lămotescu a reînceput procesul pentru moșia Rumceni
(Toncescu op, cit.) nu știu cu ce rezultat. Actele relative se găseau la Arhivele
Statului, Cond. episc. Buzău, III 39'4° ȘÎ Cond. domn. 53 f. 76-7, care nu se mai
U
pot consulta azi. . . , . ... ,■

' 6) Exemplu în St. D. Grecianu, Istoricul unei batrane moșii boerești, Grecii
BC
p. S4-s: e vorba de schitul Balamucii, acaparat de călugării greci la 1752. _ _

’) I. C. Filitti, Restaurația vechilor monumente și biserica Adormirea Maicii
Domnului din Slatina fOlt). In rev. Literatura și arta rom. XII. (1908) p, 416.
6
LIB
226
NEAMUL DOAMNEI NEAGA
Stanca Neaga = Vlaicu
din Săhăteni, Greci, 1556 Vistier din
Y
Tătărăi, etc. Rumceni
Adoptă pe nepoata și Cislău
ei Neaga Mitroae. 1523—5
T
Era f 1586
SI
Maria Neaga Stana Vlaicu Vlad
în Cislău trăia 1595—1600 sau Stanca clucer din Rumceni paharnic
1570 = Mitrea în Cislău 157O și Țigănești 1555, din Era i 1570
din Hotărani în Țigănești 1585—8 Cislău 1570
ER
V. Vornic 1578—1595 1) = Drăgușin banul din Hotărani Era f 1586
1585 (f- C.) = Chera
2) = Radu jjah. 1587—8 1
Bogdan Preda Neaga Doamna Staico Dragul Coadă

post, din Săhăteni (din 2-a) — M:hnea Voevod post, din Rumceni din Cislău din Cislău
IV
Era f 1625 stolnic din Rumceni Domn 1577—1583 Și 1570, din Cislău 1570 1570
, Era f 1625 1585—1591 și Țigănești 1587
REV ISTA A RH IV ELO R

= Marica fiica lui Ea t între 1614—1623 Era f 1613
Drăgușin banul din = Anca
Hotărani, din a 2-a
UN
căs. a acestuia cu fiica
lui Dan vistierul
I
Pătrașco Neaga Safta Preda N. Stroe
Era f 1627 trăia 1627 = 1) Preda post, din Tătărani din Rumceni 1613
armaș din Poiana Are moșie în Cislău 1613 și Cislău 1634
L
= 2) Sima log. din Trăia 1628
Gheorghe
Păușești 1623
RA Negoiță
I
Tătăranu Dragul N.
pah. 1651, vornic 1677 log. din Cislău 1634
călugăr (Nicolae 1684 iuzbașa 1655
= 1) Maria sin Nica
v. vistier
NT
= 2) Neacșa (f. c.)
Matei Mihalcea Udrea
(din i-a) pah. i662—1667 post.
1684 = cu Elena fiica lui
Cârstea Cornățeanu
CE
din Mărgineni și Florești

și a Anghelinei Năsturel
din Herăști
Neacșa căsătorită cu Drăgan căsătorit 2) cu N.
clucer
Radu Era i* 1738 Marica
I/
din Cislău, Rumceni din Cislău

și Tătărani = Ștefan Dămotescu
Era f I749 vel clucer za arie după 1752
AS
RY
________________ _ ______________REVISTA - ARHIVELOR 227
RA
LI B
DIN TRECUTUL BOIERIMEI ROMÂNEȘTI
VEL-COMISUL ȘERBAN PÂRVU VLĂDESCU ■)
Y
DE
T
NICUEAE M. VLĂDESCU
SECRETAR DE LEGAȚIE
SI
ER
Se cunosc foarte puțin conducătorii din veacurile trecute ale tre-
bilor publice românești. Acest capitol care aparține istoriei țării și în
acelaș timp istoriei familiilor boerești, urmează să se îmbogățească de acum
IV
înainte, bine înțeles, dacă acei ce pot contribui, orcât de puțin, vor aduce
munca lor.
UN
O primă datorie o au posesorii de arhive care cuprind documente
privitoare la trecutul politic și social al țării.
Numărul acestor mărturii prețioase este foarte mic și mai cu seamă
este cu totul rar, ca ele să se refere într’o desăvârșită continuitate la
L
acelaș neam boeresc.

RA
Când totuși lucrul se întâmplă și putem urmări, cu măririle și scă

derile ei, o familie românească străveche, care a jucat un rol de frunte
dealungul veacurilor, înseamnă să pricepem întreg rostul vremurilor
NT
de atunci.
Vor învia pe rând în fața noastră, domnia veche cu prerogativele
ei, clasa boerească întreagă în viața oficială și particulară, clerul, țără
CE
nimea, negustorii.
Vom pricepe acțiuni de guvernământ care se înfățișează la prima
vedere curioase, și tot atât de ușor vom înțelege schimbările în obi
ceiurile și așezămintele țării.
I/
De aceia, când mulțumită unor împrejurări prielnice un neam

păstrează cu sfințenie de multe generații o bogată arhivă a sa, are
S
datoria de a o da la lumină.
IA
Folosind actele particulare alături de cele din arhivele publice,

împlinind lipsurile unora prin cuprinsul celorlalte vom pricepe bine fiecare
epocă și retrăind viața înaintașilor noștrii, vom putea schița fără șovăire
U
personalitatea fruntașilor de altădată ai țării.

BC
’) Rezumat dintr’o lucrare ce va apărea: Arhiva și genealogia documentată a

Vlădeștilor.
RY
228. revista arhivelor
RA
Având la îndemână arhiva neamului meu *) care cuprinde un foarte
însemnat număr de documente cu începere din sec. XV și până în zilele
noastre, am socotit nimerit înainte de publicarea întregului material
LI B
documentar, să lămuresc pe cei doritori, asupra unuia dintre boierii de
seamă ai veacului XVII-lea : strămoșul meu direct, Marele Comis Șerban
Vlădescu, unul din cei patru plenipotențiari cari stau în fruntea soliei solemne,
trimeasă la Viena în 1688 de către Domnul muntean Șerban Cantacuxino-
Y
Voevod, cu scopul de a hotărî, prin atârnarea de Sf. Imperiu, o nouă soartă
T
Țării Românești.
SI
* * *
Politica de continuă amânare pe care Șerban Cantacuzino o ducea
ER
de câtăva vreme cu imperialii nu mai putea fi prelungită.
Evenimentele din toamna anului 1688 îl siliră să înceapă cercetarea
punerei în aplicare cât mai grabnică a îndrăsnețului său plan, cu toată deo
IV
sebirea de credință ce exista încă asupra acestui punct între boerimea țării.
împăratul Leopold trebuia lămurit și cu toată primejdia ce l’ar fi
UN
putut amenința, Șerban Vodă trebui să facă primul pas * 2).
In acest scop plecă spre Viena la 2 Octombrie o solie solemnă com
pusă din dregătorii cei mai apropiați ai Domnului 3), însoțiți de o im
punătoare suită. 4).
L
«O conduceau alături cu Bălăceanu, acesta în adevăr un tempera-

RA
«ment de aventurier îmbătat de gloriolă (sic), cu Șerban din Aninoasa,

«fiul Pârvului Vlădescu. ucis de Mihnea Vodă și doi Cantacuzini : Spă
tarul Iordachi și un tânăr nepot Șerban Căpitanul 5)».
NT
In acești soli de credință își pusese Domnul întreaga nădejde spre

izbânda delicatelor însărcinări ce le încredințase. Se cereau pe lângă
devotamentul față de persoana Domnului, reale calități pentru a se stre
CE
cura în mijlocul unor negociațiuni ce trebuiau mai întâi de toate lungite6).

’) In posesiunea tatălui meu Mihail C. Vlădescu fost Ministru și Rector al
Universităței din București.
'jf Față de turci Șerban Vodă căuta să înfățișeze misiunea ca o încercare de
I/
mediațiune pentru pace și cruțarea țării de jaful armatelor creștine ce ar fi putut

înainta. (N. Iorga Studii și Documente XI 171).
S
D Giurescu și N. Dobrescu Documente și registre privitoare la Constantin Brân-

eoveanuȚIl.
IA
Radul Vel. Logt. Grecianu Viața lui Constantin Vodă Brâncoveanu publicată
de-St. >. Grecianu pag. 9.
5) N. Iorga, Despre Cantacuzini C X L I.
U
3» Domnul care se temea încă de puterea Turciei și de năvălirile tătărești

insistă prin cunoscuta «apendicea» ca momentul închinării să-l hotărască el «când
BC
obștescul vrășmaș de ajuns va fi înfrânt» iar părțile dinspre Bugeac vor fi «întărite
cu puternică mână» (Giurescu și Dobrescu o. c. II).
RY
RA
Și nu era lucrul ușor față de niște convorbitori iscusiți și puternici ca
cei dela Viena, care tocmai din potrivă doreau *).
Agerul Șerban Cantacuzino își alcătuise de minune solia.
LI B
Domnul împărțise fiecăruia rolul ce avea să joace pentru izbânda
m folosul țării și al sau propriu. Aga Constantin Bălăcianu, hotărât și .
cu totul devotat imperialilor, era să fie legătura continuă între plenipo
tențiari, având încrederea celor două părți* i2).
Y
Căntacuzenii, ca rude de sânge ale lui Șerban, pe lângă asigurarea
T
ce aduceeu la Viena despre hotărârea cu care Domnul Ț'ării-Românești
trata — căci altfel nu ar fi compromis un nume care era și al lor—mai
SI
primiseră și îndatorirea de a veghia ca în aceste negocieri niciunul din
interesele ce urmau să aducă strălucirea3) durabilă a neamului Canta-
ER
cuzinesc să nu fie nesocotite.
Pentru ca solia «țării» să nu aibă înfățișarea unei misiuni de
familie 4) Domnul alege încă un boer mare, înrudit trainic cu neamurile
IV
vechi ale țării și mai pe departe cu Casa domnească, un boer de care
era legat printr’o veche prietenie politică, cu tact și cu o fire pacinică 5),
UN
calități ce puteau folosi domneștii solii destinată a conduce negocieri
ca cele ce urmau să aibă loc la Viena în iarna anului 1688—89.
Acesta era Vel-Comisul Șerban Vlădescu.
Fiu al Marelui Vistier Pârvu Vlădescu 6) nepot al Marelui Pitar
L
Tudoran7), strănepot al Logofătului Radu (poreclit Turcea)8) și nu

mărând mai sus în șirul strămoșilor săi pe Radu- Vodă cel Mare, Vlad- Vodă
RA
i) Interesul împăratului era ca Țara — Românească să se declare îndată vasală

Sf. Imperiu, aducând astfel un ajutor de seamă, prin grânarul și așezarea sa, în
NT
câmpul potrivnic Turciei.

Prieten al imperialilor pe față jncă din timpnl lui^ Cantacuzino, el rămâne
i imperială la venirea lui Brâncoveanu și luptă în contra lui. Moare în
f iu, o. c., Cap. XVIII pig. 35).

CE
Lela Zărnești luptând contra Țării care dădea ajutor Turcilor. (Radul V. Logf.
1, o. e., Cap. XVIII pig. 35)-
Asigurarea tronului Munteniei și Moldovei în familia Cantacuzino și sus
ținerea eventuală a lui Șerban la tronul Bizațului. (Cantemir, Istoria, imp. otoman II.
I/
506 n. 73). Pentru tronul Bizantin, Neculcea, (Letopisețe II p. 250) arată gândurile
lui Șerban.
S
Vlordake e fratele Domnului, Șerban nepot, Bălăceanu ginere. (N. Iorga.

Genealogia Cantaeuxinilor; Giurescu și Dobrescu o. ,c. pag. 1 nota 3).
IA
5) N. Iorga, Despre Cantaeux.ini C X L II.

Cf 6) Doc. din 1697 Aprilie 26 (Arhiva M. C. Vlădescu). Doc. din 1699 Februarie
i<7 (Arhiva M. C. Vlădescu) publicat în cursul acestui articol.
N. Iorga, Studii și Documente Voi. V. pag. 492 doc. 42 din 15 Martie 1702 N.
U
Iorga Despre Cantaeuxini C X L I ; Doc. Cantacminilor pag. 153; St. Grecianu, Ge
nealogiile documentate ale familiilor boerești V ol. I pag. 13.
J7) Doc. din 1641 Ianuarie 26; 1645 Noembrie 28; 1653 Iunie 5 (Arhiva M. C.
BC
Vlădefecu); Piatra Tombală a Vel-Vistierului Pârvu în Biserica din Vlădești (Vezi mai
jos); Ghibănescu Surete și Ixvoade Voi. I pag. 352, doc. 94 din 7162 Iulie 5.
8) Doc. din 1603 Martie 4 (Arhiva M. C. Vlădescu). Doc. din 1590 Iunie 18
Arhiva Statului Mitrop. Buc. pach. 96, doc. 6).
RY
Călugărul și înaintașii lor, de o parte *), iar de alta pe Albul Negru* 12)
RA
ascendent și al Bucșanilor, — din care mai târziu ieșiră și pretendenți la
tron —- 3), Șerban crescuse în mijlocul frământărilor și luptelor pentru
domnia și conducerea țării, lupte și frământări la care tatăl său luase
LI B
parte din plin.
Vel-Vistierul Pârvu Vlădescu fusase un potrivnic al primului Can-
tacuzin așezat în țară, al Postelnicului Constantin, tatăl Domnitorului
din 1688.
Y
Mândru de nașterea sa curat românească și de rostul său în con
T
ducerea țării, Vel-Vistierul Pârvul nu se sfia să arate pe față simță
SI
mintele sale.
„In oaste și acasă erau oameni, care ca Pârvu Vlădescu în 1655
„vedeau ca o jignire personală prosperitatea cinstită a casei Cantacuzi-
ER
„nilor“ etc. 4).
Astfel socotea Pârvu și alături de el desigur și alții din boerimea
de vază a Țării-Românești, influența mereu crescândă a iscusitului bi
IV
zantin care, încet dar sigur, prin bogățiile, înrudirile și legăturile ce
știuse să-și facă, pregătea domnia pentru unul din fii, săi.
UN
Când, după moartea lui Matei Voevod (cu care Pârvul trăise în
strânsă prietenie și dela care primise și moșii în dar)5) răscoala sei
menilor prilejui lui Râkdczy să intre în țară și astfel să-și asigure, prin
L
zdrobirea răsculaților, recunoștința Domnului muntean Constantin Vodă,

Pârvul Vlădescu se ridică și învinui pe principele Transilvaniei că „a
RA
robit țara către Postelnicul" 6).
*) Doc. din 1633 Iulie ir (Revista pentru Istorie, arheolegie și filologie Voi. XI
NT
partea I 1910, pag. 52);

Doc. din 1526 Mei 18 (Convorbiri literare No. 11, nov. 1902 anul XXXVI și •
manuscrisul răposatului St. D. Grecianu (Bucșanii); doc. din 1506 August 15 (Con
CE
dica M rei Radu-Vodă No. 1 fila 1608); Documente, col. Hurmuzaki Vpl. XV partea
1 pag. 164 doc. CCC III (publ. de N. Iorga). St. Nicolaescu. Documente Slavo-Române
(1905) pag. 5 și urm. pentru Staico și neamul lui;
St. Grecianu, Genealogiile Voi. II pag. 358 (Basarabii), Doc. Hurmuzaki Voi. XIV
(publ. N. Iorga) pag. 41 doc. XC.
I/
2) Lui jupan Albu și neamului său, Vlad Voevod întărește la 14 August 1437.
stăpânire peste moșiile Lângești, Aninoasa, Rangul, Baloteștii, și Gâurenii (Venelin
S
Vlaho-Bolg 1840 pag. 78-80). Aceste moșii se găsesc până târziu în neamul Vlădești-
lor. Pentru coborârea din Albu-Negru vezi nota precedentă doc. din 1526 Mai
IA
18 și c. 1.
3) Radul V. Logf. Greceanu o. e., cap. XXVII pag. 48 și pag. 49 nota 2.
4) N. Iorga Despre Cantacuxini LXXV.
U
5) Doc. din 1653 Iulie 4, pentru moșia Ueștii de Bâscov și viile (Arhiva M.
C. Vlădescu).
BC
6) N. Iorga, Despre Cantanixini LXII. (Diplomataria XXIII p. 272).

RY
RA
Prea vădita înclinare a Cantacuzinului și a neamului său către
ambițiosul Râkdczy, pe care de nevoe Constantin Vodă îl răbda- în 1655
ca ocrotitor al său, nu plăcea Vistierului Pârvu.
LI B
Bl era fără înconjur pentru o politică dreaptă față de Poartă a cărei
putere nu cunoscuse încă scăderea suferită dela asediul Vienei încoace.
In Divanul țării, Pârvul se ridicase contra politicei aventuroase
pusă la cale de Râkdczy, cel doritor de regalitate, și de aceia, când
Y
acesta prin socotelile-i greșite își pierdu coroana și odată cu a sa pe a
T
Domnilor Munteniei și Moldovei, Pârvu cu conștiința împăcată, punând
mai presus de toate interesele țării, rămase să ție mai departe Visteria
SI
și sub Mihnea care la 31 Ianuarie 1658, cu steagul domniei, se îndrepta
delă Constantinopol spre țară.
ER
Sub cârmuirea scurtă a acestui aventurier cu mintea turburată,
numit în șederea sa la Constantinopol Gioan-Bey și fără îndoială de o năs
cocită obârșie domnească, Vistierul Pârvu nu șovăi o clipă în prietenia
IV
sa către Turci.
Abia așezat în domnie, Mihnea e atacat de coaliția celor trei de
UN
tronați, care urmăreau tot sub conducerea lui Râkdczy, recâștigarea tro
nurilor pierdute și un măreț plan de răzbunare.
Alungat, dar repus în scaun de Turci, Vodă Mihnea a cărui minte
bolnavă nu va mai lăsa nimănui îndoială, se gândește să-și trădeze ocro
L
titorii trecând de partea maziliților Domni.

RA
Când armatele turcești ajunseră în țară în drumul lor spre Ardeal,

unde aveau să pedepsească îndrăzneala lui Râkdczy, Mihnea în loc să se
unească lor, după cum hotărâse sultanul, făuri în minte planul de a le
NT
măcelări.
El împărtășește boerilor cele puse la cale.
înspăimântați de urmările ce un asemenea act avea să aibă pentru țară
CE
și pentru ei, boerii se împotrivesc și printre cei dintâi, Vel-Vistierul Pârvu.

Ca «mutefariacă» i) al Sultanului, cum arătă că este, va fi găsit
cu cale să încunoștințeze pe Turci de trădarea lui Mihnea, nădăjduind
desigur în mazilirea lui, care avea să aducă poate liniștea in țară.
I/
Acum în fața primejdiei, boerii socoteau deopotrivă că singura po

litică cuminte eră de a nu nemulțumi Poarta, și doreau izgonirea lui
S
Mihnea pe care siliți îl primiseră Domn.

IA
1) Vezi nota 23; In raportul său către regele Henry III, Ambasadorul Franței
la Constantinopol, scrie în 1581 cu privire la rangul de muntefariaca: «le premier
(grade) apres Ies sangiacz et gouverneurs des provinces et comme geutilhomme de
U
Sa chambre «etc., "en somme le plus grand honneur qui donne aux filx en freres des
princes vayvodes de Vctllaquie ou Bogdanie» etc. (Doc. Hurmuxaki sp. I Voi. 1 Tocilescu
BC
și Odobescu pag. 62 doc. CXIII).

RY
Dar ei nu cunoșteau destul pe fostul Gioan-bey. Văzând că planul
RA
nu-i izbutește, Vodă se întoarce și tăgăduește uneltirile sale.
«El se hotărâ să se înfățișeze la rândul său înaintea acelor pe care
«voise să-i trădeze și aduse pentru a se dezvinovăți trecutul de slujbă
LI B
«credincioasă la Constantinopol și banii care împrăștiau bănuelile. Câștigă
«astfel nu numai iertarea pârelor, dar și voia de a pedepsi cu moarte pe
«pârâșii săi».
«Chemând la sine pe'Vistierul Pârvu Vlădescu, care se lauda că e
Y
«om al Porții, «mutefariaca» al Sultanului, el puse pe beșlii săi turci
T
«să-l fărâme și tot astfel pățiră și alții: Aga Preda Bârsescu, Istrate o-
«crotitul lui Matei Vodă, care fu prins din fugă și tăiat, Preda Brânco-
SI
«veanu pe care peirea îl ajunse pe neprevestite la Târgoviște, de unde
«bătrânul nici nu se mișcase» 1).
ER
Sfârșitul și-l dete Vistierul Pârvu la gura Teleajenului2) unde
Domnul îl taie «pre grea nedreptate» 3). Se găsise cine să părască la
Vodă și pe Pârvul Vlădescul a cărui însemnătate era prea mare pentru
IV
a nu fi lovită.
Peste trei ani, când trecuse furtuna, văduva Vistiereasă Anca4)
UN
și cei doi fii Costandin și Șerban și fica Bălașa5), așează pe locul de

vecinică odihnă, în biserica neamului lor din plaiurile MușcelUlui, o piatră
înflorată pe care scriu în mijloc,:
f Aci zac....................................................
AL
oasele...........................................................
....................................... Pârvul Vlădescul
Marele Vistier feciorul lui Tudoran 6)
TR
Slugeariul care Iau sfârșit Mihnea

Voevod pre grea nedreptate
la gura Teleajenului când au
EN
trecut Hanul cu Turcii............................

când prăda Țara Ungurească leat 7166
Și după aceia aduse aici oasele
....................... jupăneasa Anca și ... .
/C
............................ î'ntraceastă Sf. Bisearică

................ ... Vovedenie................
______________ leat 7169.
SI
9 N. Iorga, Studii și Documente. Voi. IV Principatele Române pe timpul lui

Gh. II Rakoczy. CCXCIV.
2) Piatra tombală din Biserica din Vlădeștii de sus (Muscel) a cărei inscripție
a fost cetită de D-l Iuliu Tuducescu împreună cu mine în vara anului 1023.
IA
3) V. nota 24.
4) Fica lui Ivan Vel-Șifar (Doc. din 1649 Febr. 4 în Arhiva M. C. Vlădescu).
T ? Do.c- din *662 Decembrie 19 (Arhiva M. C. Vlădescu); Pisania bisericii
din Vlădești, nota 33, Doc. din 1699 Febr. 10 (Arhiva M. C. Vlădescu) publicat mai jos.
U
6) Tudoran poartă rangul de: Postelnic în 1587; Vel-Portar în 1600 mai 16

și Vel-Picar în acelaș an la 24 mai; Vel-Sluger în 1620; Vel-Pitar în 1623; Biv-
BC
Vel-Sluger în 1634.
RY
RA
Capul Vistierului Parvu cade prin chiar învoiala acelor pe care,
cu credință, o viață întreagă îi servise.
\ iața sa fusese netedă și drumul său în conducerea destinelor țării
LI B
fără șovăire. Așa crezuse el, că interesele neamului cer o politică sinceră
față de 1 urcia și că o încercare de zguduire a stăpânirii puternicului
suzeran era o nebunie.
Timpul în care trăia îl îndreptățea să creadă astfel și cele ce au
Y
urmat au arătat că pentru epoca lui, aprecierile îi fuseseră drepte.
T
Fără a târgui vreodată sprijinul său acelor ce credeau ca și dânsul,
SI
Pârvu Vladescu a trăit și a murit ca conducător de țară, pentru un crez
politic. Sfârșitul tragic al Vistierului aduse, ca deobicei, pe lângă jalea
neașteptatului doliu, urgia și iaful domnesc. Casele din Târgoviște, co-
ER
nacile curților sale, gospodăriile și așezările mai mărunte ale moșiilor i)
și viilor 2) răspândite dela munți la țărmurile Dunării, fură prădate,
banii ce se aflau în casă, lucrurile de preț și giuvaerurile Marei Vistierese
IV
fură luate de slujitorii domniei.
«In zileale Mihni Vodă pe vreameâ ce au peritu boearenul ei Pârvul
UN
«Vistierul fost-au trimes Mihnea Vodă pre boearenul Domnii Meal[e]

«Alexandru V[el] Stolnic ce ău fost atunce Postelnic Mare de au fost
AL
’) Dintre moșiile Vel-Vistierului Pârvu Vlădescu, Botenii (Mușcel) — o fărâ

mă din ceiace fusese — este azi proprietatea familiei mele. Această moșie îm
preună cu Lucienii și Prisăcenii (Vlașca) fuseseră cumpărate de Vel-Vistierul Pârvu
la 15 iulie 1655, (doc. în Arhiva M. C. Vlădescu) dela Vasile Aga sin Preda Vel-
TR
Spătar, vnc. Nica Vel-Logofăt pentru 900 de aspri.

Moșia Botenii s’a transmis până la părintele meu după cum urmează : Dela
Pârvul Vistierul fiului său Șerban Mare-Comis (doc. din 1670 aprilie 20; din 1697
aprilie 26: din 1699 februarie 10 — (citat nota 13) — în Arhiva M. C. Vlădescu;
EN
dela Șerban fiului său Constantin, tot Mare-Comis, (doc, din 1732 Martie 2, Arhiva
M. C. Vladescu); dela Constantin fiului său Costin Comis (diata Marei Comisoae
Stanca Vlădescu — Savastia Monahia — din 1799 Eebr. 1 (Arhiva M. C. Vlădescu).
De la Costin fiului său Gheorghe Logofătul (hotărnicia Botenilor făcută de ingi
nerul hotrnic Alexandru Palladi la 30 Noemvric 1846 și actul Tribunalul Muscel
/C
No. 374 din 1855, copie autentică din 10 ghenarie 1857 Arhiva M. C. Vlădescu) Dela
Gheorghe Vladescu la fii săi Constantin și Gheorghe (acț din 1866 Septembrie 18 și
copie autentică pentru împroprietărirea clâcașilor pe moșia Boteni, din 1865 Iulie 30,
liberată în 1872 Iunie 18 (Arhiva M. C. Vlădescu).
Pentru Constantin Comisul sin Șerban vezi N. Iorga Studii ți documente voi. V
SI
pag. 490 doc. 42 din 15 Martie 1702 și pag. 492 d°c- 56 din 10 Martie 1737.
Pentru Gheorghe sin Costin vezi Arhondologia boerilor Caftanlîi și feciorilor
de boeri din 1831 a județului Muscel. «Ghiță sin Comisul Vlădescu de ani 31» (Ana
IA
lele parlamentare Tom II, Obicnuita obștească adunare a Țărei-Românești Legislat 1

ses. I. 1831—32, pag. 154—155 jud. Muscel).
2) Dintre vii — tot o fărâmă din viile «Piteștilor» pe care le avea Șerban —
cea din Coasta Câmpului (în preajma viilor Brâncovenești de odiniară) este pro
U
prietatea părintelui meu. Această vie făcea parte din zestrea Vistieresei Anca (doc.
din 1634 Martie 7 în arhiva M. C. Vlădescu) și la ea se adăogau moștenirile lui Pârvu
BC
(Izvoranii) și alte cumpărături (doc. din 1658 Mai 27 anul tăerii lui Pârvu — în
arhiva M. C. Vlădescu).
RY
scris ce au aflat de ale casii lor toate și le au luat pre sama dom
RA
nească» etc.1).
Dar urgia cea mare pentru Casa Vistierului nu avea să țină mult,
căci Mihnea fugar se sfârșea peste hotare și la tron se ridică Gheorghe
LI B
Ghica.
Sub cei doi Ghiculești cari domnesc dela 1659 la 16.64, împrejură
rile și întinsele lor rudenii le va fi ajutat fiilor lui Pârvu să-și refacă
repede rostul, acum când prietenia domnească le era asigurată deadreptul
Y
prin însăși fratele2) Vistierului, Vel-Postelnicul Badea3), care sub domnia
T
celui de al doilea Ghica este și capuchehaia4).
SI
’) Doc. din 1679 mai 19 (Arhiva M. C. Vlădescu) Transcris la arhivele Statu
lui sub No. 47 din 19-31 Ianuarie 1870 după cererea răp. Gheorghe G. Vlădescu.
ER
Doc. pe hârtie, ca începutul primului rând împodobit. Semnătura proprie a lui
Șerban Cantacozino-Voevod.
Pecetea domnească bine conservată poartă în scut vulturul cruciat al Țării
Timbru: Coroana princiară închisă. Cimier vulturul bizantin și suporți sf. împărați.
IV
2) Doc. din 1639 Mai 2 (Arhivele Statului Mitr. Bc. pach. 96 doc. 20) și nota
următoare.
3) La 17 Aprilie 1660 (doc. rom. Arh. St. No. 230 (16), comunicat de D-l Iuliu
UN
Tuducescu) Gheorghe Ghica dă următorul hrisov către «cinstitul dregătoriul» Domnii
sale «Jupân Badea Velichi-Postelnic» și feciorii săi Cazan Clucerul, Radul Spătarul,
Colotă Postelnicul și către nepoții săi de frate Tudoran Paharnicul sin Iane Pahar
nicul (vezi nota 39) și către Constandin Spătarul și Serbau Spătarul feciorii Pârvului Vis
tierul ca să (ie tot satul Vlădeștii ot sud Muscel i Padu, care sat au fost judeci cu moșia
lor, iar în zilele răposatului Șerban Voevod leat 7112 sau vândut lui Tudoran Pitarul
L
(vezi nota 14), tatăl lui Badea Vel-Postelnic, drept m.ooo aspri; pentru acești ru
mâni din Vlădești fii lui Tudoran Pitarul au arătat la pâra ce au avut în zilele lui
RA
Matei-Voevod 2 hrisoave etc. (pentru cumpărarea satelor Vlădeștii de sus, de mijloc

și de jos, de lângă strămoșeasca moșie Aninoasa (Muscel) de către Tudoran Vel-Pitar,
vezi Ghibănescu, Surete și Izvoade voi. 1 documentele din arhiva Statului).
«Și iar să ție satul Găgueștii și satul Aninoasa și Găurinii toți pe jos de Negești
NT
ot sud Muscel i Padu» etc.

«Și să ție' moșie și în satul Ix/voranii și 2 rumâni, cumpărată dela Vasile Spă
tarul feciorul lui Mușat Vestierul» etc.
«Și să ție moșie în satul Răugenii și altă parte de moșie în Izvorani. care o au
CE
cumpărat Tudoran Pitarul dela cumnatu său Dragomir, feciorul Pârvului Poștei.»
(doc. din 1604 Mai 21, din Academia Rom. doc. 172 — C, arată pe larg aceeastă
înrudire: Radul Voevod dă boerului D. S. lui Tudoran Pitarul și jupânița lui Stana
ca să ție satul Ceeovenii partea cumnatului său Dragomir Postelnicu sin Părvul
Postelnicul cu toți vecinii etc.) «și iar au cumpărat Tudoran Pitarul moșie în Pero
ram dela Balea Spătarul și dela frate-său Mandea Comisul și altă parte în Ixvorani
I/
dela Dragomir Spătarul și dela frate-său Călugărul».

«Și iar să ție ei toată moșia satului Cârtueleștilor și Bărcăneasa ot sud Tele
orman».
S
«Și iar să ție ei moșie în Bucșanii după Neajlov sud Vlașca» (moșia din Bucșani
o vide Vel-Comisu Constantin Vlădescu sin Șerban, lui Iordake Vistier ot Izvor
IA
(Știrbei) la .10 Martie 1737, N. Iorga, Studii și Documente voi V pg. 492 doc. 56).
«Să ție și tot satul Iașii ot sud Vlașca ce Iau fost cumpărat Mihai Vodă dela
moșteni drept bani gata asprii 15630, apoi Mihai-Vodă au fost miluit cu acest sat
pre Tudor Pitarul, (pentru donațiunea Iașilor vezi și doc. din 1662 Martie 26 dela
U
Academia Română doc. 78 și 113 pach. 44 doc. 1600 Mai 34 Acad Rom. doc.
91 XL), pentru dreaptă și credineiasă slujbă ce i-au slujit aici în țară și prin alte țări
BC
străine». (Iași sunt lângă Hulubești, stămoșeasca moșie a lui Tudoran Pitarul, unde
RY
RA
Marea-\ istiereasă își vedea de treburi, cumpărând moșii și țigani5)
ca să mărească moștenirea fiilor care se ridicau în ranguri, după cea de
atunci alcătuire a țării.
LI B
Șerban era in 1660 spătar6) ca și fratele său Constandin, iar în 1662
paharnic7), boerie cu care îl găsește și venirea în scaun a Radului Reon
\ oevod, când țara avea din nou să se frământe împărțită în două puter
nice tabere.
Y
Jaful și secătuirea la care luau parte pe lângă Domn, sumedenie
T
de greci aduși de el din Constantinopol, făcea că un partid puternic să
se ridice și să înceapă lupta pentru izgonirea lor.
SI
Cantacuzinii, românizați cu totul prin încuscrirea lor Basarabească
și în dușmănie cu «înstrăinații» însuflețeau mișcarea națională.
ER
Vlădeștii în chip firesc nu se puteau găsi decât alături de cei care
luptau pentru țară în contra Grecilor pustiitori.
IV
au avut loc luptele lui Mihai, N. Bălăcescu, Istoria Românilor sub Mihai Viteazul
pag. 45 (ed. A. Lapedatu).
Să ție ei și moșie în Hulubești (doc. din 1592 Aprilie 29; 1594 Septemvrie 12 ;
UN
1596 Martie 9: 1597 Septemvrie 3; 1619 Decemvrie 11; 1661 Fevroarie 3; 1661 Octom
brie 1 ; în arhiva Barbu Știrbei (copii în arhiva M. C. Vlădescu) din care se urmărește
străvechea stăpâuire a Vlădeștilor asupra acestei moșii. Documentele trecute la fa
milia Știrbei prin căsătoria Dumitranei Vladescu Strâmbeanu, fica Caimacamului
Constantin, coborâtor din Vel-Post. Badea Vlădescu, (vezi nota 45) cu Stolnicul
Constantin Știrbei (N. Iorga Studii și documente voi. V pag 328 doc. 121 din 23 No-
L
emvrie 1764; pag. 329 doc. 122 din 15 Decemvrie 1765; doc. 123 din 12 Septem
RA
vrie 1766; doc. 124 din 10 Iulie 1767; idem voi. VIII pg. 3-9).
Pentru Hulubești, Balotcști și Râugeni, Mihnea Vodă sin Alexandru Vodă, în
tărește lui Tudoran și fratelui său Dobrișan stăpânirea «pentru că le sunt bătrâne
și drept moșii și de moștenire» (doc. din 1587 Februarie 7 în arhivele Statulni, Mitr.
Bc. pach 57 doc. 3). Pentru aceste moșii și altele, documentele din arhiva M. C, Vla
NT
descu vor fi publicate în întregime în «Arhiva și genealogia documentată a Vla-

deștilor»),
«Și iar să ție Badea Vel Postelnic un sălaș de țigani pe care l’au cumpă
rat Radul Logofătul, moșul lui Badea Vel-Postelnic în zilele Radului Vodă la
CE
leat»., etc..
«Și iar au fost cumpărat Tudoran Pitarul o țigancă dela Dragomir Postelnicul
și dela Bidiviul drept un cal bun turcesc și altă țigancă au fost cumpărat Tudoran
Slugerel dela Pribeagul Simon de Săvâstreni din ținutul Făgărașului drept 10000 aspri
la leat 7142» (1634).
Divan - jupân Mânui Vel Ban Cralevschi; jup. Preda Bucșanul Vel-Dvornic ;
I/
jup Stroe Vel Logofăt; jupân Pană Filipescul Vel-Vistier; jup.... Vel-Spătar; jup.
Iordake Trufanda Vel-Clucer; jup. Chirka Vel-Stolmc; jup. Pavel Colțea Vel-
Comis- jup Drăghici Cantacuzino Vel-Paharnic; jup. Papa Vel-Sluger; jup. Gheorghe
S
Mihalc’ea Vel-Pitar is [provnic] Șerban Cantacuzino V-ton Logofăt (viitorul Domn).

Au scris Stoica Logof. în București. .
IA
0 Doc. din 1663 August 20 din Orseguivar, (arhiva M. C. Vladescu) St. Gre-
cianu; Genealogiile voi. 1 pg- 28-31.
5) Doc. din 1669 Februarie 20 ; 1662^ August 1; 1668 Februarie 14 ; 1669 Mai
30; 1671 Februarie 4 (în arhiva M. C. Vlădescu).
U
6) Vezi nota 3 mai sus.

’) Doc. din 1662 Decembrie 22 (arhiva M. C. Vlădescu). Grigore Ghica con
BC
firmă lui Constantin Spătarul și Șerban Paharnicul fii lui Pârvul Vistierul stăpânire
peste un sălaș de țigani cumpărat dela Hrizea Spătarul.
RY
Șerban nu putea uita că tatăl îi fusese ucis de grecul sau grecizatul
RA
Gioan-bey și în contra străinilor luptau toți ai lui. Rudele Cantacuzinilor
și partizanii lor erau și rudele lui. Radu Kretzulescu ginere *) al Postel
nicului Constandin și cumnat al viitorului Șerban-Vod^ era totdeodată
LI B
și cumnat *2) al vestitului bogat 3) Marele-Clucer Tudoran Vlădescu, văr
primar 4) al Paharnicului Șerban.
Soția lui Șerban Vlădescu era Maria, sora5) viitorului Mare-Ban
Vintilă Corbeanu, alt ginere 6) al bătrânului Cantacuzin.
Y
Lupta între cele două partide, când mai înverșunată, când mai po
T
tolită, după împrejurări, se sfârși cu izbânda naționalilor. La 8 Ianuar
SI
1669, nemulțumiții strânși în număr mare la Ienișor unelteau mazilirea
Radului Vodă. In Martie ei aduc Domn pe blândul Vornic Antonie
din Popești.
ER
Două luni mai târziu, la 30 Mai 1669 7) Șerban era Postelnic. Vic
toria adusese cu sine și schimbarea boeriei.
IV
*) N. Iorga, Genealogia Cantacuzinilor, arborele, pag. 52.
Idem, Despre Cantacuzini CXXXV.
UN
2) Doc. din 1633 August 20 (Arhiva M. C. Vlădescu), nota 33 și St. Grecianu.
Genealogiile Voi. I, pag. 29—36.
Soția lui Tudoran Vel-Clucer Vlădescu este Alexandra Kretzulescu,; sora Ma
relui Logofăt Radu. Ea este zugrăvită alături de Marele-Clucer și de neamul lui
în ctitoria Vladeștilor, Mănăstirea Aninoasa din Mușcel (monument, istoric). Pe
mormântul ei, al doilea în dreapta intrării, se află o lespede mare înflorată și cu
AL
următoarea inscripție: «Sub această piatră odihnesc oasele răposatei roabei lui
Dumnezeu jupănița Alexandra soția lui jupan Aga Tudoran.... s’a pristăvit la
leat 7203 luna.... (Inscripția aceasta ca și celelalte din biserică sunt trecute într’o
condică a M-rei).
TR
Moșia Aninoasa, este întărită în 1590 Iunie 18 de către Mihnea sin Alexandru
Vodă lui Pătru Postelnicul, Dobrișan Postelnicul și Tudoran Postelnicul (viitorul
Vel-Pitar și Vel-Sluger, moșul lui Tudoran, Vel-Clucer și Vel-Agă, vezi nota 33,
nota 14 și Grecianu St. Genealogiile v. I «Aninoasa*) căci «e a lor dreaptă și bătrână
EN
moșie și strămoșaseă pentru care moșie au fost avut pâră cu Badea Armașul ot Buc-
șani. (Arhivele Statului. Mit. Bc. pach. 96. Doc. 6).
3) I. Gion Istoria Bucureștilor pag. 332: în mahalaua popii lui Istrate avea
case bolovănite Tudoran Clucerul ot Aninoasa care ținea pe Alexandra Krețuleasca
și era rudă cu cele mai mari neamuri ale țării și în deosebi cu Cantacuzinii», etc.
/C
pag. 409: în mahalaua popii lui Istrate «mai avea case încă un mare bogat anume
Tudoran Clucerul ot Aninoasa, mare proprietar de vii în podgoria Piteștilor, mare
proprietar de moșii în județul Mușcel», etc.
Locul pe care își clădise case în București Vel-Aga Tudoran Vlădescu era
situat în marginea Dâmboviței «cu grădina ce trece peste apa Dâmboviței» și fusese
SI
al Mitropoliei din Târgoviște (doc. din 1670 Martie 17 al Mitropolitului Teodosie,

în Arhiva M. C. Vlădescu).
4) Doc. din- 1664 Ianuarie 27 (Arhivele Statului Mit. Bc. pach. 346/165 netreb.
IA
doc. 45). doc. din 1654 Iulie 5 (Arhivele Statului, Mit. Bc. pach, 96 doc. 19) și nota 33.
5) Foae de zestre a jupăniței Maria, din 1668 f. lună și zi (Arh. M. C. Vlădescu).
6) N. Iorga. Genealogia Cantacuzinilor pag. 52.
Idem, Despre Cantacuzini CXXXV.
U
7) Doc. din 1669 Mai 30 (Arhiva M. C. Vlădescu). Fii lui P'isențea Slugerul
se împacă cu jupâneasa Anca a răposatului Pârvul Vistierul și cu coconii d-nei
Costandin Spătarul și Șerban Postelnicul pentru niște țigani. Doc. din 1671 Ianuarie
BC
2.0 și Martie 20 (I. Filitti, Arfoim G. Gr. Cantacuzino pag. 176—177).

RY
__________________________________REVISTA ARHIVELOR 237
RA
Antonie Vodă cu care Șerban se înrudea prin alt văr-primar Radul
fiul Vel-Postelnicului Badea Vlădescu, îl luase la Curte, pentru Postel
LI B
nicie, «dregătorie de cunoștințe și iscusință».
In trebile de casă, cu toată liniștea pe care o da legăturile lor cu
\ odă, fii răposatului Vistier mai avură mici zgăndăreli pentru o parte
din averea moștenită.
Y
De rea credință și naivi, feciorii unuia din boerii ce altă dată vân-
dusera Pârvului Vlădescu trei sate cu moșiile lor, se sculară să tăgă
T
duiască vânzarea tatălui.
SI
Ei aduceau ca mărturie o carte a fostului Constandin-Vodă pe care
alergaseră să-l caute în țara leșască.
ER
Zadarnică încercare, mai cu seamă, când alături de celelalte, urmașii
omorâtului Vistier aveau și dreptatea cu ei.
Dar să lăsăm să vorbească hrisovul domnesc:
IV
«Cu mila lui Dumnezeu, Io Antonie Voevod și Domn a toată Țara-
« Românească dă Domnia Mea această poruncă a Domniei Meale (Slavo-
«nește) jup[â]nesei Ancăi care a fost a Pârvului Vistiiariul și fee[o]rilor
UN
«ei anumțe] Conscandin Spătarul i Șărban Postelnicul și cu fee[o]rii lor

«căț[i] Dumnezeu le va dărui ca să le fie lor satul Boteanii ot sud Mașipadu
«(Mușcel) de pe apa Argeșelului tot satul î[n]să numai pșrtea lu[i] Vasile
L
«Aga fee[o]rul Predei Spătarul nepotul Nicăi Logofătul câtă parte au

«ținut el den câmpu den pădure den ap[ă] cu vaduri de moar[ă] și den
RA
«șăzutul satului și cu toț[i] rum[ă]nii câț[i] să vor afla. Și iar să hie

«(sic) jup[ă]nesii Ancăi și fec[o]rilor ei Costandin Spăt. i Șărban Post,
«satul Pris[â]ceanii ot sud Vlașca de pre ap[a] Argeșului, tot satul cu tot
NT
«hotarul și cu tot venitul den câmpu den pădure den ap[ă] cu vaduri
«de moarfă] î[n] apa Argeșului și cu baltă și cu toț[i] rumânii și dă pre-
«tutindinilea den hotar pân[ă] î[n] hotar, pentru că aceste 2 sate care
CE
«scriu mai sus cu toț[i] rum[ă]nii și cu tot venitul dă priste tot hotarul
«fostu le au cumpărat Pârvul Vist, dela Vasile Aga drept bani gata t[a]l
«900 care fac ughi 600 și cu zapis de vânzare de la mâna lui și cu mulți
«boiari mărturie care scriu î[n] zapis. Și iar să fie jupâneasii Ancăi și
I/
«fec[o]rilor ei Costandin Spăt. și Șărban Post, satul Lucianii ot sud Muscel

«du pre apa Argeșelului tot satul cu tot hotarul și cu toț[i] rum[ă]nii
S
«și cu tot venitul den câmp den pădure den ap[ă] și cu vaduri de moar[ă]
IA
’) St. Grecianu. Genealogiile voi. I «Aninoasa»,. ■ „ , , . ■ t, j 1

• I Filitti Arhiva G. Gr. CântacuMW actele moșiei Stramba și Hulubești. Radul
U
Clucerul Vlădescu este începătorul ramurei Vladescu-Strâmbeanu, nume luat după

moșia de zestre a soției sale Stanca, nepoată lui Antonie Vodă. Constandin Strâm-
beanu Caimacan al Olteniei și Consilier Imperial al Austriei în timpul ocupațiunei,
BC
este zugrăvit cu soția sa Despina și fiica lor Dumitrana (vezi nota 33) în Mănăstirea
Aninoasa a Vlădeștilor (Mușcel).
RY
RA
«î[n] apa Argeșelului care satu l-au cumpărat Părvul Vist, iar dela Vasilie
«Aga fec[o]rul Predei Spătarul nepotul Nicăi Log. drept bani gata t[a]l
«300 cin ugh[i] 200 de a lui bună voe cu zapis de vânzare dela mâna
«lui și cu mulți boiari mărturie care scriu î[n] zapis. Și iar să fie
LI B
«jup[â]neasii Ancăi și fec[o]rilor ei Costandin Spat, i Șărban Post, niște
«țigani anum[e] Stoica țiganul Zlătariul cu fec[o]rii lui i Drag[o]mir
«Zlătariul cu țiganca lui Salomiia și cu fie-său Stan cu țiganca lui
«anum[e] [rupt] i Oprea țiganul cu țiganca lui anum[e] [rupt] și cu 2
Y
«fec[o[ri anum[e] [rupt] și Patru iar fecfojrul lui Dra[o]mir țiganul cu
T
«țiganca lui anum[e] [rupt] și iar 2 fec[o]ri ai lu Drag[o]mir țiganul
SI
«anum[e] [rupt] pentru că acești țigani toț[i] care scriu mai sus i au
«cumpărat Pârvul Vist, iar dela Vasilie Aga dreptu bani gata t[a]l 300
ER
«cin ugh[i] 200 și cu zapis de vânzare de la mâna lui și cu mulți boiari
«mărturie scriș[i] î[n] zapis pentru că aceste sate și rumâni și țigani
«care scriu mai sus fost au ai lu Vasilie Ag[a] fec[o]rul Predii Spăt.
«nepotul Nicăi Log. de moșie de la părinții lui și tot le au fostu ținut
IV
«cu bun[ă] pac; iar dup[ă] aceaia când au fostu în zilelfe] lu Costandin
«Vodă căzând Vasilie Ag[a] la mare nevoe și ajungându-1 vreamea pân[ă]
UN
«la pierzare și făcând moșiile de vânzare ca să ia bani să ș[i] scoaț[ă]

«capul den nevoe de cătră domnie fost au vândut aceste sate și rum[â]ni
«și țigani î[n] preț cum scrie mai sus Pârvului Vist, și pân[ă] au fostu
«Pârvul Vist, viu le au ținut cu pac și dup[ă] petrecania lui fec[o]rii
L
«lui cari scriu mai sus iar i au ținut cu bun[ă] pac făr de nic o gâl-
RA
«ceavă pân[ă] acum iar dup[ă] aceaia când au fost acum în zilelfe] Domnii
«Meale s au ridicat cu pâră Vasilie și cu frate sau fec[o]rii lu Vasilie
«Ag[a] și au venit de s au pârât de faț[ă] naintea Domnii Meal[e] î[n]
NT
«Divan cu Costandin Spăt. și cu frate său fec[o]rii lu Vasilie Ag[a] zi-

«când cum n’au vândut tatăl lor Vasilie Aga aceaste sate și rum[â]ni
«și țigani Pârvului Vist, nic sântu zapisate tătâne său lu Vasilie Aga
CE
«care scria pre aceste sate și rum[â]ni și țigani adevărate și o carte a

«lu Costandin Vod[ă] care era făcutfă] pre zapisălfe] de cumpăr[ăjtoarea
«acestor sate și rum[â]ni și țigani nu iasta adevăratfă] și îfnjcă sau fostu
«trimes fecfojrii lu Vasilie Agfa] pre supt cumpăt la Costandin VodfăJ în
I/
«Țara Leșească ca să le facfă] o carte de mărturie să xicfăf că nau dat Pârvul

S
« Vist nic un ban pre aceaste sale și rumjâjni și țigani cari scriu mai sus».
«Intraceaiă Costandin Vodă avându mânie pre Pârvul Vist, făcut-au o
IA
«carte a lui la Domnia Mea de mărturisealfă] ca să iau aceaste sate și

«rumfă]ni și țigani de la fecfojrii Pârvului, Vist, și să le dau fec[o]rilor lu
«Vasilie Aga. Intraceaia Domnia Mea am căutat și am judecat pre dirept
U
«și pre leage denpreun[ă] cu toțfi] cinstiț[i] dirig[ă]torii Domnii Meal[e]

BC
«și am dat Domnia Mea lu Vasilie și frăține său legea țărâi 12 boiari
RY
revista arhivelor
RA
«pre răvașe domnești anum[e] Vintil[ă] Vel [rupt] 1 Badea [rupt] i Radul
«[rupt] i Stoichiță Agfa] i Negoiță Câp[i]t. za dăr[ă]banți i Radul Căp[i]t.
«Bilcirescul i [rupt] Pârcălabul i Pătrașco Căp[i]t. Bucșanul i Radul Ru-
LI B
«deanul i Stoica [rupt] i Calota Vist, ca să jure eu acești 12 boiari de
«cătră Constandin Spăt. și de cătră frate-său Șărban Post. fec[o]rii Pâr-
«vului Vist, cum că nau vândut tat[ă]său ce scrie mai sus în zilele lu
Costandin Vod[ă] Pârvului Vist, când a fost Vasilie Ag[a] închis la nevoe
Y
«de cap, și cum nu ș-au scos el capul den nevoe și den [în]ehisoare cu
T
«banii Pârvului Vist, și că nau luat el bani pre aceaste sate cu rum[â]ni
«și țigani și cum nu sântu zapisele lu Vasilie Ag[a] bune ci suntu reale
SI
«și mincinoase și jurând întră cestaș chip să ș[i] ia satele înapoi și să
«le ție cu pac.
ER
«Dec când au fostu la zi și la soroc nic cum nu sau putut apuca
«de leage sâ jure ci încă singur[i] Vasilie și cu frate-său Radul fec[o]rii
«lui Vasilie Aga au venit naintea Domnii Meal[e] în divanul cel mare
IV
«de au mărturisit ei singuri cu gurile lor cum nu pot jura fiind ispravnic
«la jur[ă]mântu credincios boiarinul Domnii Meale Ghincea V[e]l Portar.
UN
«Derept aceaia am dat Domnia Mea jup[â]neasii Ancăi și fec[o]rilor ei
«Costandin Spăt. și Șărban Post. fec[o]rii Pârvului Vist, ca să le hie lor
«satul Boteanii ot sud Mușcel î[n]să numai partea lu Vasilie Aga cu
'•toții] rum[â]nii și cu tot venitul și satul Pris[ă]ceanii tot cu tot hotarul
L
«și cu toț[i] rum[â]nii și cu tot venitul și satul Lucianii iar tot cu tot
RA
«hotarul și cu toț[i] rum[â]nii și cu tot venitul și țiganii care scriu mai

«sus moșâe (sic) ohabnic și stăt[ă]toare lor și fec[o]rilor în veac, pantru
«că au rămas Vasilie și cu frate-său Radul fec[o]rii lu Vasilie Ag[a] de
NT
«leage și de judecată den naintea Dămnii Meal[a] den divan cum mai
«multă treabă cu aceaste sate și rum[â]ni și țigani să n’aibă și de cătra
«nimeni neclatită după porunca Domniei Mele. Iată deci și mărturii
CE
«punem Domnia Mea (în slavorcește).

«Pan Mareș V[e]l Ban i pan Gheorghie V[e]l Vor. i pan Radul
«Crețulescul V[e]l Log. i pan Șărban Ca[n]tacuzen V[e] Spăt. i Papa
<V[e]l Vist, i pan [rupt] V[e]l Cliuc. i Miliai Ca[n]tacozeno V[e]l Post, i
I/
«Vâlcul V[e]l Peh. i Ivașco V[e]l Stol. Stoian V[e]l Com[i]s i Pătrașco
«V[e]l Sluj, i Curuia V[e]l Pit. i Is. Toma Radul Năsturel Vtor Log. Și
S
«am scris eu Mihai fiul lui Stan Log. din Târgoviște în orașul de reșe-
IA
«dință în București luna Aprilie 25 zile de la Adam până acum cursul

«anilor 7178 (1670). (slavonește). Io Antonie Voevod.
(Pergament, monogram cu roșu, semnătura proprie a Domnului,
U
Prima literă M lucrată în aur și culori, cu doi șerpi încolăciți și flori

heraldice, iar începuturile de frază însemnate prin majuscule în roșu.
BC
Documentul bine păstrat; în arhiva M. C. Vlădescu).

RY
RA
După doisprezece ani dela moartea Vistierului, vechile pătimi nu
se stinseseră încă. Departe de țară Costandin Vodă căuta să-și răzbune
pe neamul lui Pârvu Vlădescu care în chibzuita-i minte alesese slujba
LI B
țării în loc de a unui domn fugar.
Mazilul Voevod mai visa poate întoarcerea în Scaunul opării și nu
pierdea vreun prilej de a-și face prieteni.
Y
Cartea cerută de fii Vel-Agăi Vasile, (Vasile fusese Vel Agă, tatăl
său Preda, Vel Spătar, iar bunicul Nica Mare Logofăt la sfârșitul sec.
T
XVI și începutul lui XVII. Doc. din 1625 Iunie 10; 1634 Ianuarie 20;
SI
etc. Arhiva M. C. Vlădescu) îi da puțința de a veșteji amintirea sfetni
cului care fără sfială se despărțise de politica sa nebunească și tot deo
ER
dată si bucuria de a lovi în urmașii Vistierului.
Dar Vlădeștii de acum nu mai erau băețandrii din 1658 pe care
îi cunoscuse Constandin Vodă. Cu rostul lor deplin și bine așezat sub
IV
domnia unui înrudit, ei își arată drepturile de netăgăduit și câștigă ușor.
Când cu slujba, când cu grija a lor sale, timpul trecea iute și în
țară iarăși aveau să se facă schimbări.
UN
Liniștita domnie a boerului dela Popești nu ținu nici trei ani îm
pliniți și până în 1679, Șerban se va fi dat după timp, fie mai aproape
de Domn, fie diregiuind pe la gospodăriile lui.
L
Venirea la tron a lui Șerban Cantacuzino grăbi intrarea lui în Di

vanul țării i).
RA
După ce trece prin Marea Căpitănie a lefegiilor 2) Șerban e înălțat

la rangul de Mare-Comis 3) care-1 ține mai aproape de Domn.
Legăturile lui cu Cantacuzinii și acelaș trecut de credințe și lupte
NT
politice, unea strâns pe ambițiosul Voevod cu fiul Vistierului Pârvu.

împrejurările schimbaseră dușmănia, ce cu douăzeci și cinci de ani
în urmă încolțise între părinți, în încrederea și prietenia cea mai deplină
CE
între fii, încredere și prietenie pe care Șerban avea să o păstreze mereu

neamului Cantacuzinesc 4).
* * *
I/
. Impunătoarea 5) solie a lui Șerban Vodă mergea încet și cu voință

căuta prilej de întârziere 6). După oprirea pricinuită de Veterani7) în
S
’) N. Iorga. Documentele Cantacuzinilor, doc. LIII, pag. III.

IA
2) Doc. din 1680 (Arhiva M. C. Vlădescu). Fii lui Mihart Paharnicul vând
lui jup. Șerban Mare-Căpitan de lefegii un sălaș de țigani cu 112 taleri.
3) Doc. din 1687 Octomvrie 6 (Arhiva M. C. Vlădescu) și nota 46.
4) Vezi mai jos, la urcarea pe tron a lui Ștefan Cantacnzino. <
U
>Era formată din 130 de persoane și avea 250 de cai.

BC
RY
__________________ _______ REVISTA arhivelor _____________________ 241
RA
' Ardeal, misiunea o ' pornește înainte până la Presburg unde poposește
mai lung și unde o ajunge Spătarul Preda Pârșcoveanu 4) cu vestea
morții Domnului care se întâmplase la 29 Octombrie 2).
I otdeodată el aducea și confirmarea pe care noul ales, Constantin
LI B
Brâncoveanu, nu putea să nu o dea, când bine știa că Șerban Vodă
fusese silit să trimeată misiunea sai
Noua Domnie așezată pe neașteptate și cu o grabă neobicinuită
Y
din cauza împrejurărilor 3), nemulțumește adânc pe unul din soli, pe
ambițiosul Bălăcianu 4). Totuși «solia» așa cum fusese alcătuită de
T
Șerban Vodă, înaintează spre Viena unde sosește la 10 Decemvrie. îm
SI
păratul primește împuterniciții în audiență solemnă la 10 ale lunei
următoare și negocierile se încbee cu diploma din 30 Ianuarie 1689 5).
ER
In țară, Domnul abia 'ales, avea de întâmpinat, ca întotdeauna,
greutățile legate de începutul domniei. In afară, lucrurile nu se lămu
riseră îndeajuns în paguba Turcilor, pentru a îngădui o închinare fără
primejdie către împăratul creștin. Brâncoveanu pe care nu-1 lega de
IV
Imperiali trecutul de lungi negpcieri ale fostului Domn, nu vedea cu
ochi buni cum se urmau întrevederile la Viena.
UN
Acolo, Cantacuzenii, care prin venirea lui Brâncoveanu la tron

văzuseră scăzând speranțele de mărire ale neamului lor, vor fi fost mai
puțin înverșunați pentru închinare. Bălăcianu însă care voia cu orice
preț înlăturarea6) Brâncoveanului, lucra împotriva instrucțiunilor ce
AL
Domnul le va fi trimes.
Șerban Vlădescu, deși partizan al unei politici de închinare și so
TR
cotit ca germanofil până târziu 7) nu putea nici să renunțe la trecutul

trăit alături de Șerban-Vodă în căutarea apropierii pe față de creștini,
nici nu voia să lucreze în contra Domnului, care avea acum soarta
EN
țării în mână.
El își dedea seama că mai de folos era a convinge pe Brâncoveanu,
decât de a se pune deacurmezișul celor voite de dânsul.
/C
• De aceia, când Bălăcianu rămase la Sibiu, unde se întâlnea cu vă
ii Radul V. Logofăt Grecianu, o. c. pag. 13.

Radul V. Logofăt Grecianu, o. c. pag. 9. ~ .. .
Î
SI
Temerea așezării unui domn străin, fie de creștini, daca ar fi ajuns la

bândă, fie de Turci.
Radul V Logofăt Grecianu, lucr. cit. pag. 13 cu privire la primirea vestei
IA
încoronării lui Const- Brâncoveanu, de către soli zice : «de domnia Mării Sale lui
Consțandin Vodă sau bucurat, afară de Costandin Bălăeianul.
T) N Iorga Doc. privitoare la Constantin Vodă Brâncoveanu pag. 43. Die neue
eroffnef/Ottomaniscbe Pforte Fortsetzung, Augsburg 1701, 484 (comunicat de D-l
U
V. Zabprovschi).
Radu V. Logofăt Grecianu, o. c. pag. 13—14.
BC
Gion, Istoria Bucureștilor, pag. 122.

7
RY
duva lui Șerban Vodă *) spre a unelti și a spera împreună *2) căpătarea
RA
coroanei pentru nevârstnicul cocon Iordache ce rămăsese pe urma răpo
satului Domn, Șerban este singurul 3) dintre conducăturii solii din Oc
tombrie 1688, care se întoarse în țară însoțit de Contele Csâky.
LI B
Dar Brâncoveanu, aprins de cele înfăptuite la Viena, nefiind încă
trainic așezat pe Tron și întunecat și de hăinia lui Bălăcianu, după ce
refuză recunoașterea hotărârilor dela Viena, se năpusti asupra Marelui
Comis Șerban.
Y
Acuzându-1 de toate învinuirile pe care avea să le aducă celor cari
T
lipseau și socotindu-1 înțeles cu Bălăcianu, ca să lucreze contra Domniei,
SI
îl pedepsește cu asprime 4).
In zadar se va fi dezvinovățit Șerban arătând cum stau lucrurile.
Domnul îl avea în mână și căuta prin el să lovească în dușmanii cu
ER
care-1 credea înțeles. Șerban Biv-Vel-Comis, după înăsprirea cu Vodă,
căci rămăsese în afara Divanului domnesc, lua calea moșiilor sale. Din
mersul său la Viena, unde îl trimesese încrederea și prietenia Domnului
IV
mort, Șerban se alese cu îndurarea unor ispășiri de păcate închipuite
și cu amintirile strălucitei cetăți. Sub înrâurirea nobilimei de acolo se
UN
mai alese Șerban și cu blazonul heraldic pe care-1 va purta alături de
iscălitura sa 5) și va pune să-l sape în marmoră albă tocmai departe
la moșie 6).
Fericit se va fi simțit că urgia de acum nu adusese moartea și
L
confiscarea bogățiilor. Retras în mijlocul a lor săi, unde uitarea dom

RA
nească îi dădu răgaz să se îndeletnicească cu căutarea averei sale, care

oricum suferise, Biv-Vel-Comisul Șerban nu unelti în contra Brâncovea-
nului și nici măcar nu găsi cu cale să bârfească politica ce o ducea
NT
Domnul.
Poate chiar, că astfel cum se întorseseră lucrurile, Șerban însuși
va fi văzut că o închinare de îndată la Imperiu nu era de folos țării.
CE
Prin atitudinea lui, fără îndoială și desigur și prin mijlocirea Doamnei

lui Constantin Vodă, cu care era în neam 7), el se îmbunează cu Domnul.
^-âdu V. Logofăt Grecianu, o. c. pag. 14 «Sârbcă de fel dela Nicopol (Nicopole)
I/
fata Gheții neguțătorul de abale».

2) Radu V. Logofăt Grecianu, ibid. pag. 22 «și alte fumuri mai mari acei mueri
îi urla în cap».
S
3) Radul V. Logofăt Grecianu, ibid. pag. 14 «și așa numai Șerban Comisul Vlă-
descul împreună cu Ciachi (sic) acela au venit».
IA
\L/Giurescu și Dobrescu, o. e.c. pag. VI și nota 3 (Hurmuzaki V. 1,

I, 284—5. Ma
gazinul; Istoric V 102).
ci) Documente voi. X. Românii și Brașovul, pag. 40.
c|) N. Iorga, Studii și Doeumente
ț) La Vlădeștii-de-sus (Mușcel) mormântul lui Răducan, fiu (mort copil) al
U
Marelui Comis Șerban.

7lSoția lui Radu Vlădescu Spătarul, era vară cu Doamna Maria, nepoată
de fiu fât. D. Grecianu, Note și Anexe la Viața lui Constantin Vodă Brâncoveanu de
BC
Radul V.V Logofăt Grecianu, pag. 354) lui Antonie Vodă (vezi nota 45).
RY
RA
In 1692 Șerban este Biv-Vel-Postelnic *).
Postelnicia cea mare i-o va fi dat Domnul prin 1691 când izbânzile
imperialilor -) făceau pe Brâncoveanu să se gândească că era timpul
LI B
sa se apropie de creștini. El va fi socotit că pentru afacerile externe
nu era rău să aibă în Divan, un boer cunoscut la Viena, care chiar dela
dânsul suferise pentru o prea grabnică aplecare către împăratul creștin,
și care era mai nimerit ca oricare altul — ca unul ce cunoștea bine pe
Y
Veterani, iarăși însărcinat să se îndeletnicească cu treburile muntenești —
să lucreze la o nouă apropiere între țară și imperiali 3).
T
Găsise Domnul poate și un mijloc de a răscumpăra suferințele din
SI
1689, dând astfel o mulțumire lui Șerban a cărui bună credință față de
tron, fără temei o pusese la îndoială.
ER
Dar rămânerea lui în Divan nu fu lungă.
Fie că vre-o nouă neînțelegere politică sau de alt fel se va fi ivit
între Brâncoveanu și sfetnicul său, fie că Șerban — care încercase odată
IV
primejdia de a fi rău cu Domnul — socotea mai cuminte să se ție cât
mai departe de tron.
UN
Acum, când avusese Postelnicia cea mare și arătase tuturor o îm
păcare mândră cu Brâncoveanu, el se mulțumește cu dregătorii care
ținându-1 în slujba țării nu îl mai puteau primejdui cu ușurință.
Ca odinioară Constantin Cantacuzino, care deși fusese Logofăt Mare,
L
după ieșirea din slujbă începu iarăși să se iscălească cu vechiul lui titlu
RA
de Postelnic 4), tot așa și Șerban iscălea Comis, titlu care îi amintea
zilele de strălucire petrecute la Viena.
Era poate și în aducerea aminte a lui Șerban-Vodă dela care pri
NT
mise această boerie.
N. Iorga Documentele Cantaeuvinilor, pag. 153--4 (doc. LXV).

CE
{1691—2 (7200) «Eu jup[â]neasa Stanca dela Ogreazeani, fata lui Pavlache
Banul» dă zapis lui «Șerban Biv-Vel-Postelnic snă Pârvul Vistiarul Vlădescul»
pentru vânzare la Ogrezeani (Vlașca) «fiind dumnealui mai volnic a cumpăra, căce
find aciastă moșie lipită de moșiia dumisal[e] dela Prisăceani, care iaste supt pă-
I/
retea casei dumisale și nesuferind pre alții străini să intre acolea în moșia Ogră-
zeani», etc. (Doc. în Ac. Rom. 176/LXX1V, menționat și de St. Grecianu. Genealogiile
voi. I pag. 13).
S
Pentru nota D-lui N. Iorga dela pag. 196 (Studii și Documente voi. X) asupra
lui Șerban a se vedea documentul de mai sus și nota 6 și 13 din această lucrare
IA
precum și N. Iorga, Studii și Documente voi. V, note explicative la documente,

pag. 693, «la pag. 369. Pârvul Vistierul Vlădescu, ucis de Mihnea Vodă lasă un
fiu : Șerban», etc.
U
2) Giurescu și Dobrescu, o. c. pag. IX.

3) Hurmuzaki V pag. 387, 397—99-
BC
4) N. Iorga, Despre Cantaeuzini, pag. LXIII,

RY
RA
însărcinat a ține judecăți la Craiova *), trecând și prin ispravni
cii *2) Câmpulungului rezervat marilor boeri, loc pe care îl ține până
la 1700 când e înlocuit cu Radu Golescu 3) el schimbă, fiind în această
LI B
dregătorie, scrisori cu Brașovul 4) pentru interesele celor de dincoace
și dincolo de munți.
Scrisorile lui, și mai cu deosebire cea scrisă din Vlădești la 15
Aprilie x 1695 5) și trimeasă: «Cinstitului și al nostru de aproape vecin
Y
dumnealui marelui-județului Brașovului cu cinste și cu sănjăjtate să
s[ă]dea, sunt scrise cu iscusință și într’o limbă plăcută.
T
El închee: «al *dumital[e] bun priiatin și de bin[e] voitor, gata
SI
sipre (sic) slujba dumital[e]» iscălind: ,
«Sărban Pârvul Biv-Vel-Com[i]s Vlădescul».
ER
Alături se vede, ca pe toate actele ce porneau dela dânsul, pecetia
cu arme-
Timpul de învrăjbire cu Domnul trecuse și se schimbase într’atât,
IV
încât Brâncoveanu făcuse din prigonitul Mare-Comis de altădată unul
din boerii săi de încredere.
UN
Pentru cunoștințele ce avea despre străini și obicinuința lui de a
lucra cu dânșii, Șerban e însărcinat de Domn și cu îndeplinirea, dim
preună cu trimiși de peste hotare, a vreunei hotărâri de seamă 6).
Ca și alții, care căutau să semene lui Vodă mereu în mișcare dela
L
una la alta din nenumăratele sale Curți, Marele-Comis se împărțea între

RA
conacile sale.
Dela Prisăcenii din Vlașca unde găsea răcoarea între zidurile trai-
NT
*) N. Iorga Studii și Documente, voi. V, pag. 310. doc. 68.

Șerban purta uneori și numele de Prisiceanu după moșia sa din Vlașca (doc.
din 1722 Martie 15, Arhiva M. C. Vlădescu ; N. Iorga, Studii și Documente, voi. VII,
pag. 31, doc. 28 din 3 Noemvrie 1710). Unii din urmașii săi — cei ce moșteniseră
CE
această moșie — continuară a purta ambele nume (doc. din 1746 Aprilie n, în Arhiva
M. C. Vlădescu) iar alții numai pe unul din ele, despărțindu-se în ramuri deosebite.
2) N. Iorga, Studii și Documente, voi. X pag. 193—94: Ispravnicii erau re-
«prezintanții» persoanei lui Vodă și «îndeplinitorii voinței lui într’o anumită
«afacere». Ei nu erau permanenți afară de anumite puncte din pământul țării, unde
«prezența necontenită a unui om domnesc, era neapărată» «Astfel pentru ne-
I/
«voile vămii și ale hotarului, un ispravnic stătea necurmat, din cele mai vechi
«timpuri, la Câmpulung». «Locul său era de mare încredere; prin mâna lui treceau
S
«mulți bani, hotărâri însemnate era chemat să le pronunțe el și, în sfârșit printr’însul
«se căpătau poate cele mai grabnice știri din străinătate. Din acest din urmă punct
«de vedere Câmpulungul muscelean era pentru Munteni același lucru ca localitatea
IA
«cu același nume din Bucovina de astăzi, pentru Moldoveni

«De aceia ispravnicul se alegea dintre boerii mari și de neam bun».
3) N. Iorga Studii și Documente, voi. X, pag. 197, doc. 3. Scrisoarea lui Con
U
stantin Vodă Brâncoveanu către: «dumnealui jupănul Echll Ghiorghe, Marele-Județ

al cinstitii cetăț Brașovul» prin care-i anunță această schimbare.
4) N. Iorga, ibid. voi. X și «Scrisori de hoeri», pag, 100.
BC
6) N. Iorga, ibid. voi. X, pag. 134—35.

6) Radul V. Logofăt Grecianu, o. c. pag. 177.
RY
nice ale caselor sale (nota i p. 243) când treburile îl fereau mai aproape
RA
de București, el pleca când aven răgaz în sus spre dealurile și munții
Mușcelului, Argeșului și Dâmboviții unde-1 chemau slujba sau interesele
pământurilor sale !).
LI B
Domnia lungă a lui Constantin Brâncoveanu mai potolise țara.
Boerii sub influența bogatului și luxosului Domn își vedeau de înfru
musețarea gospodăriilor și banii, mai puțin trebuitori pentru fugă, serveau
la aceasta.
Y
Șerban în liniștea păcei cu Domnul se ocupa și de ale lui *2),
T
pentru a lăsa urmașiloj un rost chibzuit.
El știa bine că puterea o aveau în țară cei cu lanuri întinse, cu vii
SI
și păduri, cu sate de «rumâni» sau chiar de țărani liberi.
Străvechile moșteniri le păstrase întregi Marele Comis și cele mai
ER
de curând intrate în neam creșteau prin cumpărături în jur.
Pentru Aninoasa, pentru Bucșani, pentru Vlădești și alte moșii
stăpânite de atâtea generații de înaintași, nu era nevoe de confirmări
IV
neîncetate. Dar pentru cele ce vreodată fuseseră — pe drept sau nu —
prilej de judecată, înțelepciunea cerea o recunoaștere cât mai deasă a
UN
dreptului de proprietate.
Șerban nu uita acest lucru.
Cu prilejul cumpărării unor părți de moștenire ale fraților săi, el
cere Domnului să i se întărească nu numai stăpânirea cumpărăturilor,
AL
dar și să amintească de drepturile lui asupra unor sate cândva contestate.

Din îngrijită Cancelarie a Curții Brâncovenești cu slove frumoase
și clare ne vorbesc rândurile următoare:
TR
«Cu mila lui Dumnezeu Io Costandin Basarabă Voevod și Domn

«a toată Țara Românească. Dat-am Domnia Mea aceasta porunca a
«Domniei Mele (slavonește) boiarinului Domniei Meale Șerban Biv- Vel-Comis
EN
^feciorul Pârvului Biv-Vel-Vistier Vlâdescul și cu fecorii lui câț[i] Dum-

«nezeu îi va dărui ca să-i fie lui niște vii in dealul Piteștilor in Coasta
«Câmpului. însă toată partea de vii a frăține-său lui Constandin Spăta-
/C
«riul și să chiamă numele lui Chirilă, ce i s’au venit la împărțeală dela

«părinții lor, pentru că Constandin Spătariul avându el a(ce)ste vii partea
«lui și ne putându-le lucra și văzându cum să prăpădescu de lucru le
SI
«au făcutu vânzătoare și s’au tocmitu cu frate-său boiarinul Domniei

«Meal[eJ Șerban Comis de i a vândut toată partea lui de vie [rupt]
IA
«drept t[a] 100 și pentru acești bani i-au dat un [rupt] dreptu t[a[l 20
1) Doc. 1695 Mai 27; 1713 Noemvrie 25 ; 1713 Ianuarie 18. Doc. 1696 Decem
U
vrie 24 (Arhiva M. C. Vlădescu).

2) Doc. 1697 Aprile 26; (Arhiva M. C. Vlădescu). '
N. Iorga, Studii ți Documente, voi. V, pag. 49°, doc. 42 din 1702, Mai 15.
BC
RY
«și boi 6 dreptu t[a]l 60 [rupt] [ta]l 20 de s’au plătitu t[a]l ioo și au
RA
«făcut și zapisul lui de vânzarea viilor cu [rupt] [și] cu mulți boiari
«mărturii iscăliți în zapis. Si iară să fie boiarinului Domnii Meal[e]
«Serbau Comisul o vie în Coasta-Câmpului 4 răzoare de vie pe lângă
LI B
«viile lui Martin Piteșteanul însă 2 răzoare de vie și [rupt] cat au ținutu
«Constandin Spătariul [rupt] aceste 4 răzoare de vie fiind [rupt] boiari-
«nului Domnii Meal[e] Serban Comisul [rupt] pre lângă viile lui Martin
«Piteșteanul fostu leau (făcut vânzătoare) lui Șerban Comis. Iar după
Y
«ce au aflat [rupt] ne mai căzânduise lui a cumpăra au întorsu toți banii
T
«lui Martin Piteșteanul înapoi. Dec și Martin văzându cum că să mai
«cade boiarinului Domnii Meal[e] Serban Comisul a cumpăra moșia de
SI
«la frate-său el și au luat toți banii înapoi câți au fost dat talere 40 iar
«zapisul ce Iau fostu făcutu Constandin Spătariul ne fiindu la prâlezu
ER
«atunce ca să se vază câți bani au fostu datu pre aceste rozoare de viiă
«au fost făcutu o scrisoare a lui cu zi ca să aducă zapisul să i îl dea
«și viindu ziua au adus și zapisul acela de sau văzutu că au fost datu
IV
«t[a]l 40 și la dat la mâna boiarinului Domnii Meal[e] Serban Comisul.
«Si iar să fie boiarinului Domnii Meal[e] Serban Comisul ocină satul
UN
«Lucianii ot sud (județul) Muscel, tot satul cu rumâni și eu tot hotarul
«den câmpu, den pădure, den apă și cu vad de moară în apa Argeșelului
«și cu siliștea satului de preste totu den hotaru până în hotaru care se
«hotărăște den sus cu satul Botenii ce este iar al boiarinului Domniei
L
«Meal[e] Serban Comisul, și den josu se hotărăște cu satul Hârtieștii și

RA
«muntele ce se chiamă Dudele pre jumătate, pentru că acestu sat Lu-

«cianii cu moșia cu rumânii și cu acastă jum[ă]tate den munte fiindu
«al Jupăneasii Bălașii sora boiarinului Domniei Meal[e] Serban Comisul
NT
«datu de zestre dela părintele lor Pârvul Vistiariul mai denainte vreamfe]
«totu Iau ținutu pre seama ei cu bună pace; Iar după aceaia cându au
«fostu acum în zilele Domnii Meal[e] iar jupăneasa Bălașea împreună cu
CE
«fii său Papa Comisul, lor trebuindule bani la trebile lor și făcând acestu
«satu vânzător tocmitu se au cu frate său Serban Comisul de î l-au
«vândutu dreptu tal. 150 de a lor bună voe iau făcutu și zapis de vân-
«zare cu pecetea și cu iscăliturile lor și cu mulți boiari mărturii iscăliți în
I/
«zapis precum am văzutu Domnia Mea amândouă zapisele ce au fostu

«făcutu Costandin Spăt. de vâuzarea acestor vii ce scrie mai sus și scri-
S
«soarea lui Martin Piteșteanul ce au făcutu când ș[i] au luatu banii

IA
«înapoi și zapisul Jupâneasei Bălașii ce au făcutu împreună cu fii-său

«Papa Comisul de vânzarea satului Lucianii cu jumătate den muntele
«ce să chiam[ă] Dudele toate la mâna boiarinului Domnii Meal[e] Serban
U
«Comisul.. Dreptu aceaia și Domnia Mea încă am datu acastă carte a

BC
«Domnii Meal[e] boiarinulni Domnii Meale Serban Biv-Vel-Comis ca să

RY
<aib[ă] a ținea și a stăpâni aceaste vii den dealul Piteștilor den Coasta-
RA
«Câmpului și satul Lucianii cu rumâni și cu tot hotarul și muntele ce
«să chiamă Dudele pre jumătate cum iaste și mai sus zis cu bună paac
«să i fie moșie stătătoare lui și fecorilor nepoților neclintită în veaci.
LI B
«Și am intaritu cartea acasta cu tot sfatul și credincoșii boiarii Diva-
«nului Domnii Meal[e]; Pan Cornea Brăiloiul Vel Ban Cralevschi i Pan
«Stroe Leurdeanul Vel Vornic i Pan Diicul Rudeanul Vel Logofătu i
«Pan Mihaiu Cantacuzino Vel Spătariu i Pan Șerban Vel Vistieriu i Pan
Y
«Radul Vel Cluefar] i Pan Dumitrache Caramanlâul Vel Postelnic i Pan
T
«Scarlatu Vel Paharnic i Pan Radu [rupt] Vel Stolnic i Pan Radul
«Golescul Vel Comis i Pan Iorga Vel Slugeariu i Pan Costandin Cor-
SI
«beanu Vel Pitar i Ispravnicu Ștefan Cantacuzino Vtori Logofăt. Și sau
«scris cartea acasta în orașul Scaunului Domnii Meal[e] în. București
ER
«întru al unsprezecelea an din Domnia Domnii Meal[e] de Isar Logofătul
«den București Februarie în zile zeace și dela Adam până acum cursul
«anilor 7207 iar dela nașterea lui Hs. 1699».
IV
Io Costandin Voevod.
Ștefan Cantacuzino Vt Logf.
UN
am protocolitu.
(Doc. pe hârtie, prima literă lucrată în roșu și negru foarte fin

L
Majuscule cu roșu în cuprinsul documentului. Semnătura proprie a Dom

RA
nului, pecetia mare aplicată, foarte bine conservată poartă în scut: pomul
însoțit de două figuri încoronate iar deasupra (en chef) vulturul cruciat
al țării cu zborul în jos, adextrat de soare și asenestrat de un crai nou.
Timbru: coroana închisă de opt ori (regală sau a principilor suverani
NT
uneori). Doc. în Arhiva M. C. Vlădescu, de pe care există și copia au

tentică No. 288 din 5/17 Iunie 1871 liberată de Direcțiunea G-lă a Ar
CE
hivelor Statului.
Mazilirea lui Brâncoveanu avea însă din nou să turbure țara.
Cantacuzinii, în cap cu Stolnicul Constantin, nu iertară lui Brân
coveanu de a le fi scăzut înrâurirea in trebile domniei, și ajutand la
I/
pieirea lui 1) la care atâția dușmani se ațineau, izbutiră sa aduca din

nou coroana în neamul lor.
S
Urcarea lui Ștefan Cantacuzino în scaun însemnă pentru Șerban

reintrarea în Divan, de astă dată ca Mare-Clucer *
2). Domnul din neamul
IA
•) Magazinul Istoric IV, pag. 32 (Cronica lui Radu Popescu).

2) N Iorga Studii și Documente, voi. III anexe, pag. 96(1714 Martie 4). St. Gre-
U
cianu, Genealogiile voi. II, pag. 22-24. (UU Mai 2; 1715 Martie r6). Doc. 1732
BC
Martie 2 (Arhiva M. C. Vlădescu).

RY
lui Șerban-Vodă nu uită legăturile fostului Mare-Comis cu înaintașul
RA
său, și nici acesta, credincios trecutului și prieteniilor sale, nu șovăi să
ia, în vremuri încurcate, răspunderea unei boerii de Divan.
Se va fi bucurat Serbau de întronarea unui Cantacuzin, de care îl
LI B
lega atât amintirea prietenului de altă dată și în sufletul lui va fi în
colțit iară nădejdea unei închinări către unul din cei doi împărați creștini.
Dar trecătoarea domnie a lui $tefan-Vodă nu era făcută pentru
înfăptuirea unor schimbări de seamă ca aceasta. întâmplările puseră
Y
capăt curând credinței bătrânului Comis $erban.
T
Punerea în Scaunul țării a primului fanariot, a lui Niculae Ma-
SI
vrocordato, aduce nemulțumire.
O seamă de boeri cu nume mari și altă credință politică decât
ER
aceia a noului Domn, îi stătură înpotrivă. Serban moștenise mândria
tatălui și nu înțelegea încălcarea cinstei cuvenită marei boerimi băștinașe
în folosul slujitorilor Porței 1).
Printre protivnici era și el 2)- IV
'J'ara sfârșise timpul liniștei de sub Brâncoveanu.
Armatele străine trecuseră iară peste hotarele ei și înaintau.
UN
Da mănăstirea Vierăș (Mușcel) unde fuseseră împinși de învălmășala
și jaful din țară, Serban, cu vărul său Grigore3) Vistierul Vlădescu de
la Tigveni, cu Preda Izvoranul și alții, fură uciși de Nemți 4).
AL
Credinciosul împăratului de la Viena, în mântuirea căruia o viață

întreagă crezuse, piere străpuns de sulițele ostașilor nemți și acasă la
una din moșiile îndepărtate o ștafetă avea să aducă aceiași jale ca în 1658.
TR
Si fiul ca și tatăl se sting de oamenii celor în care nădăjduiseră.

EN
/C
SI
>) Atitudinea V. Vistierului Pârvu în 1655.

2) Gion, Istoria Bucureștilor, pag. 122.
3) Fiul Vel-Postelnicului Badea Grecianu, Genealogiile voi. I. «Aninoasa» ;
IA
N. Iorga, Studii și Documente voi. V, Condica lui Const. Brâncoveanu pag. 369, pentru
«rânduiala nunței» Postelnicului Gligori Vlădescul ce i s’au făcut Fr. 6 d. lt. 7204.
(1696); doc. din 1711 Martie 1.5 (Arhiva M. C. Vlădescu). Păuna Tigveanu este soția
U
Marelui Ban Pârvu Cantacuzino din care coboară Cantacuzinii de azi din ramura
întâi născută.
BC
4) Șincai, (Ironica Românilor III, pag. 391—2.

RY
RA
BULE DE AUR SIGILARE
DLLA DOMNII ȚĂRII-ROMÂNEȘTI Șl Al MOLDOVEI
LI B
DE
CONST. MOISIL
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNE
T Y
Introducere.
SI
Documentele sunt, de sigur, cele mai importante și mai pre
țioase izvoare ale istoriei, dar valoarea acestor izvoare nu stă numai
ER
în cuprinsul lor, ci depinde și de anumite elemente și particularități
exterioare, cum sunt materialul din care sunt confecționate, carac
terele scrisului, ornamentele, pecețile, etc. Studiul acestor elemente
IV
și particularități exterioare înlesnește de o parte înțelegerea deplină
a cuprinsului unui document, iar de altă parte poate da indicații in
UN
teresante pentru cunoașterea istoriei culturale a timpulni în care
a fost scris.
Pecețile, în special, merită o atențiune deosebită, căci ele servesc
nu numai pentru verificarea autenticității documentelor și pentru
AL
identificarea persoanelor cari le-au emis, dar oferă, prin reprezen

tările lor, un material de cel mai mare preț pentru știința heraldică,
pentru genealogie și pentru istoria costumelor, iar prin modul lor
TR
de execuțiune contribuie la cunoașterea evoluțiunii gravurii în metal

și a gustului artistic. De aceea sigilografia, care este știința peceților,
contează drept una dintre cele mai importante științe auxiliare
EN
ale istoriei.
O privire asupra monumentelor sigilografice românești ne per
mite să constatăm o evoluție normală, neîntreruptă și potrivită cu
/C
cerințele timpului, atât în ce privește materialul și forma peceților

noastre, cât și în privința ornamentelor, stemelor și altor reprezentări
sigilografice. •
SI
De altfel tocmai în faptul acesta constă superioritatea monu

mentelor noastre sigilografice față de cele numismatice: monete
IA
românești n’au existat decât în anumite epoce, pe câtă vreme pe

cețile le putem urmări neîntrerupt din a doua jumătate a veacului
al XlV-lea și până astăzi. Dacă situația economică a vechilor prin
U
cipate românești a fost în anumite epoce de așa natură, încât n’a

permis emiterea de monete proprii, în schimb situația politică n’a
BC
RY
fost niciodată atât de inferioară, încât să nu îngăduie Domnilor ro
RA
mâni de a întrebuința sigilii oficiale, cu titulatura lor și cu armele
țării, iar starea socială și culturală a fost totdeauna destul de
înaintată ca diferitele autorități civile, bisericești și militare, corpo
LI B
rațiile, societățile și particularii să uzeze de acest mijloc de auten
tificare a actelor și scriptelor.
Putem considera prin urmare pecețile — alăturea de documen
tele ce ni-s’au păstrat din trecut — drept dovezile cele mai puter
Y
nice, mai sigure și mai evidente de situația deplin autonomă a
T
Domnilor români în orice epocă a istoriei noastre, și de viața de
cultură superioară ce a dus-o poporul nostru în tot cursul desvol-
SI
tării sale—— .
Aspectele, sub cari se prezintă vechile peceți românești, sunt
ER
din cele mai variate. începând cu monumentalele peceți de ceară,
de formă emisferică și atârnate de pergamente prin găitane de mă-
tasă colorată; trecând la elegantele peceți aplicate cu chinovar, cu
IV
ceară sau cu fum pe actele de mai târziu; și terminând cu sobrele
peceți moderne aplicate cu tuș, întâlnim forme, ornamente și repre
UN
zentări atât de interesante și de variate, încât ne mirăm cum de
studiul acestor monumente a fost până acum atât de puțin cultivat.
Nu încape însă îndoială, că dintre toate monumentele noastre
sigilografice, categoria cea mai remarcabilă o formează pecețile de
L
metal, cari sunt în acelaș timp și cele mai rari, căci nu se între
RA
buințau decât la documente de o importanță cu totul excepțională.

Pecețile de acest fel se prezintă la noi sub două înfățișări:
unele sunt simple capsule de metal—mai mult sau mai puțin îm
NT
podobite— destinate să protejeze pecetea de ceară ce se află în in

teriorul lor; altele sunt adevărate bule de aur ce au pe față și pe
revers reprezentări și inscripții sigilare.
CE
Nu se cunosc până acum la noi decât puține peceți de metal;

de altfel și în alte țări numărul lor este foarte redus. In orice caz
nu am văzut până astazi decât patru capsule sigilare românești,
dintre cari trei în depozitul Academiei Române (dela Grig. Cali-
I/
mah, Domnul Moldovei, din 1762; Alexandru Moruzi, Domnul

Țării-Românești, din 1792; I. Caragea, Domnul Țării-Românești,
S
din 1812) și una la Arhivele Statului din București (dela Mili.

IA
Sturza, Domnul Moldovei, din 1846). Iar bule de aur cunosc numai
șase, din cari cinci se găsiau până în toamna anului 1916 în de
pozitul Academiei Române, dar cu ocazia războiului au fost trimise
U
în Rusia; iar a șasea se află la mănăstirea Hilandar dela muntele

BC
RY
_________________ ________________ REVISTA ARHIVELOR 251
Athos, aceasta din urmă , mi-a fost comunicată numai în fotografie
RA
de d. Stoica Nicolaescu, cunoscutnl slavist.
Toate aceste bule au fost descrise în mod sumar, parte de
mine1) parte de generalul P. V. Năsturel2), dar reproduceri de ale
LI B
lor nu s’au publicat decât parțiale3), astfel că ele nu ne pot da
decât o idee incomplectă despre importantele monumente de cari
ne ocupăm aci. De aceea am crezut de folos să le public pe toate
împreună, dând în acelaș timp și reproducerile lor, pentru ca acest
Y
prețios material sigilografic să poată fi pus la dispoziția cercetători
T
lor. Și aceasta cu atât mai mult, cu cât actualmente nici unul din
monumentele acestea nu se mai găsește în țara noastră.
SI
ER
Bulele de aur sigilare.
întrebuințarea bulelor de aur ca sigilii nu datează dintr’o epocă

IV
prea veche. Se pare că împărații bizantini au fost cei dintâi, cari
au introdus acest obicei, spre a da o importanță mai mare diplo
melor ce ieșiau din cancelaria lor, și că el nu este anterior veacului
UN
al IX-lea.4)
Dela Bizantini obiceiul a fost împrumutat de către împărații
Carolingieni, apoi de cei germani, de către papi, regii Franței și
L
ceilalți potentați europeni.5)

In răsărit el a trecut în cancelariile țarilor sârbi și bulgari,
RA
cari au întrebuințat și ei uneori bule sigilare de aur sau de argint,

mai ales pentru întărirea documentelor de importanță deosebită6).
In terminologia cancelariei bizantine pecetea de aur se numiâ
NT
XpiaSpouXXov, care s’a tradus în Apus prin bulla aurea. Sârbii și Bul
garii au adoptat termenul bizantin sub forma de xpnc0B0vjn>, și l-au
extins apoi asupra tuturor diplomelor emise de țarii lor, chiar și
CE
atunci când aceste diplome nu aveau atârnate bule de aur, ci peceți

de plumb sau de ceară. Astfel în cancelariile acestor state termenul
«hrisovul» devine sinonim cu «diplomă», cliarta.
I/
1) Creșterea coleețiunilor Academiei Romane Cabinetul numismatic pe anul I915*

2) Geueralul P. V. Năsturel, Ao»a plantatio în Revista p. istorie, arheol. și
S
filol. voi. XV (1915) p- 1 urm. , . . •. „

3) pjouă bule — aversurile - în Cronica numismatica ți arheologica IV (1923) p.
IA
24 și 23 și una — tot aversul — în amintitul studiu al generalului Năsturel, p. 45 «g- 46.

î) Du Cange GZossarrâm cuv. bulla și bulla aurea. Opera de curând apărută a
lui Fr. Dolger, Corpus der griechischen Urkunden* des Mittelalterș und der neueren Zeit,
Miinchen u. Berlin 1924, n’am avut-o la îndemână.
U
5) Du Cange, ibidem ., , , ■ o c- a 1 . 1 s
6) Cf. Mușmov Monetele și pecețile tarilor bulgari, Sofia 1924 (in 1. bulgara) p. 160
urm.; Novacovici, Zaconski Spomeniți, Belgrad 1912 (în 1. sârbă) p. 183, 3°5, 3°7> 3J5> elc-
BC
RY
Când s’a adoptat în cancelaria Țarii-Românești terminologia
RA
slavă, s’a introdus și termenul «hrisovul»—care în românește a de
venit «hrisov»—cu aceiaș semnificație de «diplomă»; tot așa a trecut
și în Moldova.
LI B
Mai târziu însă, când unii Domni români au atârnat de anu
mite diplome bule de aur, în loc de obișnuitele peceți de ceară, au
numit aceste bule tot cu cuvântul «hrisovul», care este termenul
propriu pentru «bula de aur». Se înțelege că prin aceasta se putea
Y
da naștere la echivocuri și de aceea! pe unele bule de ale noastre
găsim în loc de «hrisovul», termenul slav 3<ihtw nffdTTi — pecete
T
de aur, iar pe altele cel grec de «engolpion» = medalion, și prin
SI
aceasta se înlătură orice confuziune între diplomă și pecetea de aur
atârnată de ea.
ER
In țările apusene, și chiar în cele din vecinătatea noastră, găsim
întrebuințându-se bule de aur sigilare încă din veacurile al Xll-lea
— al XlV-lea1), la noi însă nu apar — după cunoștințele ce le avem
IV
astăzidecât abia în a doua jumătate a veacului al XVI-lea. Aceasta
se datorește, foarte probabil, caracterului documentelor de cari se atâr
UN
nau pecețile de aur. Și în Apus și în Răsărit era în obiceiul cancela
riilor să se atârne bule de aur numai la documentele ce acordau privi
legii, libertăți sau danii de o importanță excepțională și către persoane,
instituții sau corporațiuni față de cari suveranul ținea să-și manifes
L
teze o bunăvoință cu totul deosebită.2) In special au beneficiat de

RA
astfel de atențiuni mănăstirile celebre, al căror prestigiu impunea

suveranilor să le ofere daniile sau privilegiile într’o formă cât mai
pompoasă.
NT
La noi toate diplomele de danie și privilegii, cunoscute până

acum, sunt întărite cu peceți de ceară; de altfel în nici una din
cele trei țări românești: Muntenia, Moldova și Transilvania, nu au
CE
existat mănăstiri de o importapță capitală pentru ortodoxie, iar cât

privește puterea seniorilor feudali, n’a fost nici ea prea mare. Chiar
daniile — destul de numeroase — pe cari le-au făcut Domnii români
din veacul al XlV-lea până în al' XVI-lea către mănăstirile dela
I/
Muntele Athos sau către alte lăcașuri sfinte din Orient, n’au pre-
zintat o importanță și o valoare atât de mare, încât hrisoavele prin
S
cari se acordau aceste danii să fi fost întărite cu peceți de aur.

Dar pe la jumătatea veacului al XVI-lea intervine o schim-
IA
0 Cf. Mușmov o, c. pentru Bulgaria; Pray, Syntagma historicum de sigillis regum

U
et reginarum Hungariae. Budae 1805 p. 32 (pentru Ungaria). Novacovici, o. e. (pentru

Serbia).
2) Du Cange l. c.; Pray o. e. p. 33. Bresslau, Urkundenlehre I p. 67.
BC
RY
feEVISTA ARHIVELOR 253
bare< In primul rând situația marilor mănăstiri creștine din imperiul
RA
turcesc devine foarte critică din cauza propagandei musulmane și a
persecuțiilor sistematice ce le făcea guvernul turc contra clerului or
todox. Astfel, spre a se putea salvă creștinismul amenințat, eră ne
LI B
voie acum de ajutoare cu mult mai mari decât înainte. ’
De altă parte în acest timp singurii suverani ortodoxi cari puteau
ajută în mod efectiv creștinătatea din imperiul turcesc, erau Domnii
Țării-Românești și ai Moldovei; ei singuri își păstraseră o situație
Y
autonomă în urma cuceririlor turcești din răsăritul Duropei. In mod
T
natural acești Domni devin, după căderea imperiului bizantin, pa
tronii și protectorii lăcașurilor sfinte din împărăția turcească, ame
SI
nințate de islamism. Și în această calitate ei fac și danii, cu mult
mai mari decât înainte, acestor lăcașuri, și-și pun în joc toată au
ER
toritatea și influența lor spre a-le salvă. Nu este deci de mirare,
că Domnii noștri încep să întărească de acum înainte diplomele prin
cari acordau danii mai importante acestor lăcașuri, cu peceți de aur,
IV
Și aceasta este chiar o explicație a faptului, că toate bulele de aur
ce posedăm, provin dela diplome de danie către lăcașuri sfinte din
UN
imperiul turcesc.
De altfel și o altă împrejurare a contribuit să se creeze în acest
timp relațiuni mai strânse, decât înainte, între Domnii români și
clerul ortodox din imperiul turcesc. In a doua jumătate a veacului
AL
al XVI-lea cei mai mulți dintre Domnii munteni și moldoveni aveau

legături de familie cu descendenții nobilimii bizantine, sau cel puțin
erau influențați de cultura grecească. Conducătorii bisericii ortodoxe
TR
și clerul marilor mănăstiri creștine din imperiul turcesc erau, la

rândul lor, Greci, cari căutau să confunde interesele bisericii cu in
teresele și aspirațiunile naționale grecești. Această situație excepțio
EN
nală ce o câștigă Domnii Români în Biserica ortodoxă în a doua

jumătate a veacului al XVI-lea, legăturile lor culturale și comuni
tatea de interese cu conducătorii marilor mănăstiri din imperiul tur
/C
cesc, explică în deajuns de ce acum era mai natural, decât mai

înainte, să se emită în cancelariile noastre diplome întărite cu peceți
de aur. A
După modul de execuțiune bulele de aur se grupează in doua
SI
categorii Unele sunt masive, formate dintr’un bulgăr rotund sau

sferic de aur, prin mijlocul căruia trece de sus în jos șnurul cu
IA
care se atârnă de diplomă. La aceste bule inscripțiile, tipurile și

ornamentele sigilare sunt executate prin ciselare. Altele sunt lame-
U
lare, adică alcătuite din două plăci de aur, rotunde și bombate,

cari’sunt lipite la margine* una de ceialaltă prin sudarea metalului.
BC
RY
In această margine sunt pătrunse de două sau trei găuri prin cari se
RA
petrecea șnurul. De regulă plăcile se fixeau mai întâi pe o turtă ro
tundă de ceară, care le serviâ de suport, și numai apoi erau sudate.
La bulele lamelare inscripțiile, tipurile și ornamentele sunt execu
LI B
tate cu ajutorul unor tipare, în așa fel, încât și pe placa din față
și pe cea de pe revers să fie scoase în relief 1).
La noi nu se cunosc până acum decât bule de aur de cate
goria a doua, dar plăcile din cari sunt formate nu sunt în între
Y
gime de aur, ci de argint sau de metal galben suflate pe dinafară
T
cu un strat gros de aur. Dimensiunile lor sunt relativ mari: 90—-
100 mm. în diametru, și au pe față reprezentări heraldice, iar pe
SI
revers, de obicei, scene biblice în legătură cu hramul lăcașului sfânt
căruia i-s’a acordat diploma respectivă.
ER
Cum am spus mai sus, dintre cele șase bule de aur ce ni s’au
conservat, cinci se gaseau până în toamna anului 1916 în colec-
țiunea Academiei Române. Din acestea însă numai una își păstrase
IV
diploma scrisă pe pergament — dată de Grigore Ghica în 1664 —
celelalte patru erau fără diplomele de cari fuseseră atârnate odi
UN
nioară. Toate aceste bule fără diplome au fost achiziționate pentru
Academie de către răposatul I. Papiniu, fost ministru al României
la Constantinopol, care le-a cumpărat acolo în 1908, după ce
D. A. Sturdza studiindu-le, și-a dat asentimentul său.
L
Pergamentul cu bula de aur dela Gr. Ghica (1664) a fost pri

RA
mit în dar dela Iosif Naniescu, fostul mitropolit al Moldovei, iar

ceialaltă bulă de aur ce se află în mânăstrirea Hilandar, și-a con
servat și ea pergamentul, care este dela Mihnea II din 1589.
NT
Atât diploma cu bula de aur dela Gr. Ghica, cât și cea dela
mănăstirea Hilandar, sunt scrise cu o grijă deosebită și împodobite
cu vignete, inițiale, monograme și alte ornamente în culori,
CE
astfel că prezintă toate caracterele unor diplome excepționale, ce

meritau să aibă atârnate de ele bule de aur.
Bula de aur dela Alexandru II al Tării-Românesti

I/
Iiitre cele șase bule de aur românești, cunoscute astăzi, două

S
nu pot fi datate decât prin aproximație, căci nu există nici un ele

IA
ment sigur pentru fixarea anului când au fost emise. Diplomele de

cari erau atârnate nu mai există, iar inscripțiile de pe bule nu conțin
alte elemente de datare decât numele Domnilor: la una Alexandru,
U
*) Cf. Pray, o. e. p. 31; Babelon (E.) L’art du medailleur în Michel, Histoire de

BC
l’art, III, 2, p. 921 ; Leist, Urkundenlehre (ed. Weber) p. 259.

RY
la ceialaltă Petru. Insă Domni cu acest nume au fost mai mulți în
RA
veacul al XVI-lea în Țara*-Românească, astfel că atribuirea acestor
bule unor anumiți Domni cu numele de Alexandru și Petru o putem
face numai pe baza criteriilor puțin sigure ce ni-le oferă execuțiunea
LI B
tehnică sau reprezentările figurate.
Consider drept cea mai veche dintre aceste bule aceea cu nu
mele lui Alexandru, Domnul Țării-Românești, și o atribuesc lui
Alexandru II (1568—1577)- Ea are pe față stema Țării-Românești,
Y
reprezentată prin două personagii domnești sădind un pom, și in
T
scripția circulară:
+ GLH) 3ddTQ 1I6HHT IO >M( AdildlV E06B04 fHh BddlIIKH
SI
(= + GUI 3dfITQ lIGMfITh [GKTE0PH] IO lId(ȚhlH4P<'; G06B04d TOC-
IIO4MHI1 ErlflIIIKH [36dklll] = + Această pecete de aur [a făcut-o] Ion
ER
Alexandru Voevod Domnul Țării-Românești).
Pe revers scena Schimbării la față a lui Crist și inscripția:
4-XPddI IIP'hOEPdîKGHie rîl Eti H GHGflHIIir Giy Xd (= + XPddFh
IV
HPhOEPfEK6HI6 r0GII04d EOrd II ‘GIIdGGHIUdrO yG&Gd XPlIGTd =
+ Hramul schimbarea la față a Domnului Dumnezeului și Mântui
UN
torului Isus Cristos).

Diametrul 100 mm. Pe marginea superioară două găuri, pe cea
inferioară o gaură prin cari trecea șnurul. (Tab. III fig. 1 și 2).
Motivele cari pledează pentru atribuirea acestei bule lui A-
L
lexandru II sunt următoarele:

RA
1. Modul de reprezentare a stemei Țării-Românești este cel

obișnuit în a doua jumătate a veacului al XVI-lea. Cele două per
sonagii domnești, cari în stemele anterioare erau înfățișate în formă
NT
de busturi sau numai până la genunchi1), aci apar în întregime.

De altă parte ele nu sunt îmbrăcate în mantiile domnești,' ca în
stemele mai vechi, ci în caftane lungi și încinse la mijloc cu
CE
brâie late. . . .
Dar stema aceasta nu este nici absolut identică cu stema dela
sfârșitul veacului al XVI-lea, care cuprinde și un element din stema
primitivă a Țării-Românești: acvila cu crucea în cioc, așezată în
I/
vârful pomului, și care apare pentru întâia oară astfel alcătuită sub
S
Mihnea II în 1589 2). . .

Astfel putem circumscrie cu destulă preciziune epoca bulei
IA
noastre: între 1550—1589, deci tocmai în epoca domniei lui A-

lexandru II.
') Cf. Stoica Nicolaescu, Doe. slavo-romăne p. 334—335 ?i General Năsturel.
U
Nova plantatio fig. 18, 19, 22.

2) General Năsturel, Z. e. fig. 40.
BC
RY
2. Forma frumoasă și elegantă a literilor din inscripții este
RA
particulară veacului al XVI-lea 1).
3. Comparând bula aceasta ca execuție cu celelalte ce ni s’au
conservat, și pe cari le descriem mai jos, constatăm o mare ase
LI B
mănare cu bula lui Petre Șchiopul din 1575 și a lui Mihnea II
din 1589.
Să studiem acum mai de aproape reprezentările de pe bula
lui Alexandru II.
Y
Cea de pe față înfățișează de sigur una din cele două steme
T
ale Țării-Românești. In această țară stema cea mai veche, pe care
SI
ne-au conservat-o pecețile și alte monumente heraldice, se compunea
dintr’un scut în câmpul căruia se află o acvilă cu capul întors spre
ER
stânga și ținând în cioc o cruce (acvilă cruciată, aquila valachica),
acostată la dreapta — sau la stânga — de unsoare, și la stânga —
sau la dreapta — de un crai nou* 2). Această stemă s’a întrebuințat
— cu oarecari modificări — neîntrerupt până în timpurile actuale și
IV
a intrat și în compozițiunea stemei regatului român.
Dar paralel cu dânsa apare în pecețile din a doua jumătate a
UN
domniei lui Mircea cel Bătrân, o stemă nouă, care înfățișează două
personagii domnești afrontate și având între ele un pom. La început
aceste personagii erau numai două busturi încoronate, iar pomul o
AL
simplă ramură. De pe la jumătatea veacului al XV-lea însă, ele

sunt înfățișate stând în picioare și îmbrăcate în mantii domnești,
iar pomul dintre ele este arătat lămurit, cu rădăcinile vizibile, cu
TR
crăngi și coroană; forma lui aduce cu a unui chiparos3). Spre

sfârșitul veacului al XVI-lea cele două personagii domnești primesc
o atitudine mai lămurită: fiecare din ele prinde cu mâna dreaptă
EN
tulpina pomului făcând gestul ca și cum l-ar sădi 4).

Ce reprezintă personagiile domnești? S’a crezut de unii că ar
înfățișă pe împărații Constantin și Blena5); de alții că ar simboliza
/C
descălicatul Țării-Românești (nova plantatio) 6); în sfârșit s’a mai

presupus că această «sădire» ar Teprezentă transmiterea moștenirii
imperiului bizantin către domnii Țării-Românești 7).
SI
’) Cf. inscripția deasupra bisericii dela mănăstirea Tismana din 1541 (la Ște-
fulescu, M-rea Tismana p. 96) sau cea dela mănăstirea Vieroș etc.
2) Cf. reproducerile din Docum. Tlurmuzachi I 2 tab. I și II și descrierile din
IA
Bogdan Relațiile Țării-Românești eu Brașovul p. LV urm.

' s) V. reproducerile din Stoica Nicolaescu, Documente slavo-romăne p. 334 și 335
și cele din lucrarea citată a generalului Năsturel fig. 22, 25, 40 etc.
4) V. bula de care vorbim și cea a lui Mihnea Turcitul (tab. III 1 și IV 3);
U
pecetea lui Mihai Viteazul la general Năsturel o. c. fig. 48 bis, etc.

5) D. A. Sturdza în Analele Acad. Rom. VIII, s. 2-a (1888) p. 247; Onciul, ibid.
XXVII (1904-5) P- Î7.O- /
BC
6) V. Ă. Urechiă. Schițe de sigilografic românească în Revista Literară XII.

7) General Năsturel l. e. p. 26 și 77 urm.
RY
REVISTA AKHIVEI.Or 257
RA
Sa crezut de altă parte, că cele două personagii sunt de sex
îferit. unul băi bat, celălalt femeie. In realitate din pecetiile bine
conservate și bulele* de aur ce posedăm (tab. III, i și IV i) se
LI B
vede limpede că amândouă personagiile sunt bărbați, unul în vârstă
și altul tânăr.. .Faptul acesta mă îndeamnă să cred că ele reprezintă pe
Domnul . țării și fiul său mai mare, moștenitorul tronului, după
cum găsim reprezentați foarte frecvent pe monetele și pecețiile bi
Y
zantine pe împărat și fiul său moștenitor.
Este interesant de constatat, că pe la sfârșitul veacului al XVI-lea
T
se introduce în compozițiunea acestei steme acvila cruciată din
SI
stema veclie, fiind pusă în vârful pomului. Stema combinată în
acest mod apare pentru întâia oară — cum am spus mai sus — pe
ER
o bulă de aur din 1589 de la lihnea Turcitul, fiul , lui Alexandru
II, și s’a păstrat și sub urmașii săi până în epoca Fanarioților.
Cât privește scena de pe reversul bulei lui Alexandru II, ea
IV
reprezintă schimbarea la față a lui Crist. Mântuitorul este înfă
țișat conform obiceiului, stând în picioare pe munte, luminat de soarele
strălucitor și binecuvântând cu mâna dreaptă. Dar ceea ce este ca
UN
racteristic, el ține în mâna stângă un volumen. La stânga lui se

află Moisi, cu tablele legii, la dreapta Ilie; dar cei trei apostoli:
Petru, Iacob și Ioan, cari ar trebui, conform tradiției, să fie de față,
lipsesc. Dând o proporție prea mare figurii lui Crist, artistul n’a
L
mai avut loc și pentru apostoli.

RA
Pe lângă aceste reprezentări, și pe fața și pe reversul bulei se

găsesc ornamente, cari sunt toate de acelaș gen : spirale cu flori și
frunze. Astfel de spirale umplu spațiul gol dela sfârșitul legendelor
NT
și câmpul de pe față la spatele celor două figuri domnești. Ele

sunt în genul ornamentelor de spirale obișnuite în sculptura noastră
ornamentală din veacul al XVI-lea și de mai târziu.
CE
Pe lângă aceste ornamente, inscripțiile de pe fața și de pe re

versul bulei sunt și ele mărginite de câte două cercuri groase în
formă de șnur, iarăși un motiv ornamental caracteristic artei noa
stre vechi.
I/
Cărei mănăstiri i s’a acordat de către Alexandru II diploma

S
de care eră atârnată această bulă?

Din inscripția și din reprezentarea de pe revers rezultă, că a
IA
fost dată unei mănăstiri a cărei biserică avea hramul Schimbarea

la față. La Muntele Athos, sunt două mănăstiri cu acest hram:
Cotlomuș și Pantocrator. Foarte probabil însă, că bula nu provine
U
dela nici una din aceste mânăstiri< pentru următorul motiv: Ea a

BC
fost cumpărată pentru Academia Română dela un anticar din Constan-

RY
RA
tinopol împreună cu alte trei bule, cari proveniau toate dela mă
năstirea de pe muntele Sinai din Arabia. Și această mănăstire are
hramul Schimbarea la față, așa că înclin a crede, că bula de care
LI B
vorbim a fost dată tot acestei mănăstiri.
In inscripția de pe revers s’a strecurat o greșală făcută desi
gur de gravor, care nu știa slavonește: Giy în loc de HfG.
Y
Bula de aur dela Mihnea II Turcitul al Țării-Românești.
T
O bulă foarte asemănătoare cu a lui Alexandru II provine
SI
dela fiul său Mihnea II Turcitul, din anul 1589. Ba se află ac
tualmente în arhiva mănăstirii Hilandar dela muntele Athos-, îm
ER
preună cu pergamentul de care a fost atârnată. O cunosc dintr’o
fotografie ce mi-a comunicat-o d. Stoica Nicolaescu, profesor la
școala militară de infanterie și cunoscut slavist.
IV
Pe față această bulă reprezintă aceiaș stemă ă Țării-Românești:
două personagii domnești sădind un pom; dar combinată cu vechea
UN
stemă: acvila cruciată acostată de un soare (dreapta) și o semilună
(stânga). Acvila este conturnată și așezată în vârful pomului, iar
crucea este timbrată de o coroană. Pe margine se află inscripția:
+ ciif ero/im^ h xpcob^/i GbTBOPH 10 /hhxh’6 bogbo^ rjiib
L
BZI/ILIIKH (= + G'hH enrozini^ H XPHGOBOțTIE GbTBOPH IQ zlIHXHt Boesoyțd

RA
[36/IkIHJ =+Acest engolpion și hrisov l-a făcut

H rocnojlIHh B/IHIHKH
Io Mihnea Voevod, Domn al Țării-Românești).
Pe revers reprezentarea Sfintei Treimi și inscripția:
NT
4-Gi’fl TPPHIțG /HOHhGTHPb XMflHAflP A XPd/II BbB64HI6 KLțbl

(= + GBtTUfl TPOHIțg /HOHflGTHPb XH/IfIH4flPb A XPâzHE BbBG^GHHe E0-
rOPO^Hlțbl = + Sfânta Treime [dela] mănăstirea Hilandar al cărei hram
CE
[este] Bunavestirea Născătoarei de Dumnezeu).’

Diametrul 90mm. Metal galben suflat cu aur (Tab. IV fig. 3-4).
Și aci găsim atât pe față cât și pe revers ornamente de spirale
I/
asemănătoare cu cele de pe pecetea lui Alexandru II; așa că putem

susține pentru amândouă aceiaș inspirație, deși artistul este de sigur
S
altul. Dar din punct de vedere al execuțiunii tehnice trebuie să recu

noaștem că bula dela Alexandru II este cu mult superioară.
IA
Interesant este și modul de execuție a pomului, care are două

coroane, una mai sus și alta mai jos. De asemenea felul cum. sunt
U
reprezentate soarele și luna, în formă de capete omenești, este ca

racteristic pentru sfârșitul veacului al XVI-lea și denotă o influență
BC
străină.
RY
REVISTA ARHIVET.OR 259
RA
Ca. și la bula precedentă constatăm o greșală în inscripție da
torita gravorului: rs. TPPHqe în loc de Tpomțe.
LI B
Bula de aur dela Petru Cercel al Țării-Românești.
A doua bulă care nu este datată și deci nu se poate identifică
cu deplină siguranță, este de la un Domn al Țării-Românești,
Y
numit Petru.
Pe față această bulă reprezintă figura Domnului, în picioare,
T
cu coroană pe cap și ținând m mâna dreaptă o cruce cu trei brațe.
SI
In câmp ornamente de spirale cu flori și frunze, iar de jur îm-
prej ur inscripția:
ER
+ CLH XPIGOB^ZIB GTBOPBI 1(5 II6TPS BOHBO/ț H rilb BddHIKOH
36BIZII (= +Această bulă de aur a făcut-o Ion Petru Voevod și Domn
al Țării-Românești). IV
Pe revers se află scena Schimbarea la față și de jur împrejur
inscripția:
UN
+ h iiphzioîki ero & /homcthpt! s cmm bi> xpam cl’oe npto-
EPflîK (lectura: +h nPHZioaîH ero & thomgthp’l & chmh be xpazhti
GBtTOe nP’60EPflrK[6HH6] —+ Și a dăruit-o mănăstirii din Sinai cu
hramul sfânta Schimbare la față).
L
Diametru ioo mm. Metal galben suflat cu aur. (tab. V fig. 5-6).
Aș atribui această bulă lui Petru Cercel, ultimul Domn cu
RA
numele de Petru, care a ocupat în veacul al XVI-lea tronul Țării-

Românești. Motivul principal care mă îndeamnă să fac această atri
buire este marea asemănare ce se constată între tehnica acestei
NT
bule și a bulelor ce ni s’au păstrat dela Petru Șchiopul (1575) și dela

Matei Basarab (1645). In special forma literilor din inscripțiile
acestor trei bule, relieful lor foarte jos față de relieful inscripțiilor
CE
dela bulele lui Alexandru II și Mihnea II, arată că ne aflăm în

fața unei inovații în arta gravurii în metal, inovație care se mani
festă la sfârșițul veacului al XVI-lea și se precizează definitiv în
veacul al XVII-lea. De altfel și alte monumente în metal stau do
I/
vadă de această prefacere în arta gravurii, cum sunt de pildă legă

S
turile ferecate ale cărților bisericești, panaghiarele, discurile cu in

scripții, etc. 9
IA
Dacă observăm mai de aproape reprezentarea de pe fața acestei

U
’) Cf Lapedatu (Al.), Ștefan cel Mare și mănăstirea Neamțului, în Buletinul Comis.

Monum Ist III (1010) p ’ 1'90 urm.; Stelian Petrescu, Odoarele dela Neamțu și Secu,
București ion - Legăturile în metal de cărți bisericești aflătoare la Muzeul Național
BC
din București, la Academia Romană și la Mitropolia din Cernăuți, etc.

RY
RA
bule, constatăm că artistul executând figura Domnului a urmărit să
ne dea un portret. In adevăr de o parte expresia feței și modul de
tratare a părului și bărbii, de altă parte minuțiozitatea cu care este
LI B
executat costumul domnesc, indică lămurit această intențiune. Spre
a ne convinge despre aceasta este destul să comparăm figura Dom
nului de pe bula de care vorbim cu personagiile domnești de pe
bulele anterioare. Se observă numai decât cum aceste din urmă
Y
sunt simple figuri convenționale, pe câtă vreme cea dintâi este un
adevărat portret. Și atunci dacă bula este în realitate dela Petru
T
Cercel, cum bănuim, am avea pe fața ei însuși portretul acestui
SI
Domn 1).
Crucea cu trei brațe pe care Domnul o ține în mâna dreaptă
ER
are și ea o semnificație proprie: Domnul Țării-Românești făcând
o danie importantă mănăstirii din muntele Sinai, caută să se pre
zinte în atitudinea unui suveran protector al creștinismului și de
IV
aceea ține, ca un patriarh, în mâna dreaptă crucea.
Ornamentele de ramuri orânduite în spirale și împodobite cu
UN
flori și frunze se aseamănă mult cu cele dela bulele anterioare,
dovedind că și în gravura în metal s’a 'continuat tradiționalele mo
tive ce le găsim în sculptura în piatră sau în lemn.
Cât privește reprezentarea de pe revers: Schimbarea la față,
AL
este mult mai bine executată decât pe bula lui Alexandru II. Crist
luminat de soarele în formă de nimb oval cu lungi raze ascuțite,
stă în picioare pe vârful muntelui stâncos. De o parte și de ceialaltă
TR
a lui se află Moisi și Ilie în atitudine de admirație pioasă. Jos la

poalele muntelui cei trei apostoli Petru, Iacob și Ioan, prosternați,
abia îndrăsnesc să privească chipul transfigurat al Mântuitorului.
EN
Bula de aur dela Petru Șchiopul, Domnul Moldovei

/C
Și dela Petru Șchiopul, Domnul Moldovei, ni-s’a păstrat o bulă

de aur, care este datată și deci atribuirea ei acestui Domn este sigură.
Ea reprezintă pe față un tip heraldic curios: stema Moldovei
SI
combinată cu o altă stemă pe care n’am putut-o identifica până

acum. Descrierea acestei steme este următoarea: scut scartelaț, în
IA
primul cartier fasciat, în al doilea o cruce patriarhală, în al treilea

o serie de trei besanți, în al patrulea un obiect nedistinct. Scutul
U
este timbrat de un coif decorat cu un panaj bogat și âvând în vârf

BC
’) Portretul ctitoricesc al lui Petru Cercel dela Mitropolia din Târgoviște se

aseamănă foarte mult cu acesta.
RY
------------------ --------------------- revista arhivelor ___________ 261
RA
armele Moldovei: capul de bour cu stea între coarne, acostat de un
soare (dreapta) și un crai nou (stânga). Inscripția de jur împrejur-
+ neMfl i'h icj neTPâ B06B04M rocnoAiiP 36zhzih znoa^âBGKOH
LI B
(= + Pecetea lui Ion Petru Voevod, Domnul Țării Moldovei).
Pe revers este înfățișată scena Schimbării la față, iar de jur
împrejur legenda:
+ H»e Bii chimii cTt rop-6 xpii npwEPuaieHie rîf ea h cmc hh-
Y
Uioro (lectura: HÎK6 E'L CHHflH GB-feT-fc TOPls XPflzHE nPWEPâfKGHie roc-
T
II0J6 EOTrt H GIMG6HH6 HHIIierO = + care' [a dat-o] la sfântul munte
Sinai cu hramul Schimbarea la față a Domnului Dumnezeu și
SI
Mântuirea noastră.
Pe marginea de sus: kîito • ânr ■ aiijfi • • k • ăh-r = (anul 7083
ER
[1575] luna Fevruarie 8 zile).
Diametrul 90 mm. Metal galben suflat cu aur. Două găuri în
marginea de sus și una în cea de jos, prin cari trecea șnurul.
IV
(Tab. VI fig, 7-8).
Modul cu totul neobișnuit de reprezentare a stemei Moldovei
UN
pe fața acestei bule ne lasă să credem că intenția lui Petru Șchiopul
nu a fost de a înfățișă stema țării, ci stema sa particulară, căci aci
armele Moldovei (capul de bour cu soarele și luna) servesc numai
ca ornamente ale unei steme particulare. La orice stemă elementul
AL
principal îl constituie scutul cu reprezentările ce se găsesc în câmpul

lui, iar tot ce este în afară de scut formează ornamentele stemei.
Scutul stemei de care vorbim nu cuprinde însă nici un element,
TR
nici o mobilă — ca să întrebuințăm termenul heraldic — din stema

Moldovei, ci toate mobilele din cele patru cartiere ale lui sunt
străine. Adevărat că unele din acestea se întâlnesc pe vechile mo-
EN
nete moldovenești: astfel fasciile și crucea patriarhală; dar pe mo-

nete aceste elemente heraldice nu au nici o legătură cu vre-o stemă
particulară de Domn, ci sint imitate după monetele. străine ce au
/C
circulat în Moldova.
Cu toate acestea se pare, că cel puțin dela Despot-Vodă, unii
Domni moldoveni, cari au petrecut timp mai îndelungat în străi
SI
nătate, și-au făcut steme proprii. Astfel n’ar fi de mirare ca și Petru

Șchiopul să-și fi alcătuit o stemă a sa, diferită de stema țării.
De altfel bogata ornamentare a coifului ce timbrează scutul și
IA
modul cum sunt reprezentate soarele și luna trădează o influență

apuseană: artistul care a compus această stemă era neapărat în
U
curent cu formele heraldicei apusene, în special cu ale celei germane.

Avem deci toate motivele să vedem în această stemă blazonul
BC
particular al lui Petru Șchiopul.

RY
RA
Și în Țara Românească se întâlnesc în acest timp elemente
apusene în stema țării. Astfel Mihnea II Turcitul, contimporanul
lui Petru Șchiopul, a adoptat pe pecețiile din prima lui domnie,
LI B
un scut, timbrat de o coroană și susținut de doi lei. *).
Apariția influențelor heraldice occidentale la noi în acest timp
nu trebuie să ne mire, căci numeroșii Domni și boeri, cari au pri
begit în țările străine în această epocă, au putut aduce, odată cu
Y
alte obiceiuri, și formele noui ale heraldicei apusene.
T
Cât privește reprezentarea de pe revers, Schimbarea la față, este
SI
de o execuție cu mult inferioară celor de mai înainte. Figura lui
Crist nu e deloc impunătoare; nimbul solar abia se poate observa,
iar apostolii prosternați aproape nu seamănă a ființe omenești. Se pare
ER
că meșterul care a executat această reprezentare este cu totul altul
decât cel ce a executat reprezentarea de pe față, care este cu mult
superioară. Insuș cercul de șnur ce mărginește reprezentarea de pe
IV
față, lipsește pe revers.
UN
Bula de aur dela Matei Basarab Domnul Țării-Românești.
Și dela acest mare Domn al Țării-Românești ni-s’ă păstrat o
bulă de aur datată.
L
Ba reprezintă pe față stema acestei țări așa cum o găsim peste

RA
tot în timpul lui Matei Basarab: scut timbrat de o coroană; în câmp

două personagii domnești sădind un pom; în vârful pomului acvila
cruciată acostată la dreapta de un soare, la stânga de un crai nou.
NT
Inscripția de jur împrejur:

+ IC3 zMTHO KflG/lPdKb B06B04 H THIi BG61O6 367II/I6 SrPOBZId-
XI6GK06 B/IIT 3PHr. = + Ion Matei Basarab Voevod și Domn a toată
CE
Țara-Românească, în anul 7153 (1645).

Pe revers se înfățișează scena următoare: sus într’un medalion
Maica Domnului cu pruncul pe piept, la dreapta Sf. Ilie (scris HZIHH)
în atitudine de adorare, la stânga Șf. Bcaterina (scris KdTHll) ținând
I/
în mâna stângă un disc cu monograma lui Crist; jos Daniil în

groapa leilor. Inscripția de jur împrejur:
S
+ lld GTdd KXTPHHâ H Hfl GTiKfl TOPX GHMHGKd H461K6 El X0-

(lectura: + lld
IA
4HTE BZIT 3ÎlHf GBITdd KATPHHd H Ud GBlTdl TOPI

GHHâHGKfl H46ÎK6 EOri XO^HTl Bl dtTl 3PÎÎf = Da sfânta Caterina
dela sfântul munte Sinai, unde a sălășluit Dumnezeu. Anul 7153 (1645).
U
Diametru 90 mm. Metal galben aurit Două găuri în marginea de

sus și una în cea de jos prin cari se petrecea șnurul. (Tab. VII, 9-10).
BC
*) Reprodus la General Năsturel o. c. fig. 45.

RY
RA
rePrezentarea de pe fața acestei bule este de remarcat pe
lângă forma scutului, caracteristică domniei lui Matei Basarab, faptul
de a se timbra^ scutul cu o coroană. Până la jumătatea veacului
LI B
al X\ I-lea nu întâlnim nici în Țara Românească nici în Moldova
acest obiceiu. Se pare că în Moldova primele peceții domnești cari
reprezintă stema țării timbrată de o coroană sunt dela Gaspar
Grațiani1); în Țara-Românească însă obiceiul acesta îl constatăm
Y
- cum am văzut mai sus — încă în prima domnie a lui Mihnea
T
Turcitul la 15872). De sigur că și acest element heraldic s’a in
trodus la noi tot prin mijlocirea unei influențe occidentale.
SI
Cât privește scenele biblice reprezentate pe reversul bulei, nu
sunt în legătură cu hramul mânăstirei Sinai. De altfel chiar în in
ER
scripție se arată că dania lui Matei Basarab era adusă în cinstea
Sfintei Ecaterina dela sfântul munte Sinai spre slava Maicei Dom
nului. De aceea ni se înfățișează deoparte o scenă de adorare a Maicii
IV
Domnului, de altă parte figura Sfintei Ecaterina, fondatoarea mă-
uăstirii Sinai. Iar peștera cu Daniil între lei, s’a pus probabil spre
UN
a complecta ideia de «munte sfânt».
Bula de aur dela Grigore Ghica Domnul Țării-RomânOști.

L
In colecțiunea Academiei Române se găsea până la 1916 un

frumos pergament prin care Grigore Ghica, Domn al Țării-Româ-
RA
nești, întăriă daniile făcute de predecesorii săi mănăstirilor dela

muntele Athos. Documentul eră datat din Cușmir (jud. Mehedinți)
20 Maiu 1664 și avea atârnată o frumoasă pecetie de argint aurit.3).
NT
Pe față această pecetie reprezenta stema Țării-Românești la fel

cu cea de pe bula lui Matei Basarab, și de jur împrej ar inscripția
+ iu» r<iHropft rwKa koekoa kkiiio 3f/uae oyrpoK<iii^ratKO£ kt» hi 3por. =
CE
4-Ion Gligorie Ghica Voevod a toată Țara-Românească în anul 7173

(1664).
Pe revers într’o ghirlandă de frunze acvila cruciată și sub ea
I/
inscripția pe 6 rânduri: xpitosu | na tw ciHropis rasa

KOfKOA j rt TOm tlpETHrOp»! • rt • K • AE I TE 'M'kH'ktTHpa IE rkHTf UIpETK |
S
8p8<i rȚhHTBaSH /mShte | <itoh8<i8k ■ K'ta'fcT | 3-p.o.K. (Acestu hrisovu fă

cutul-a Ion Gligorie Ghica Voevod a toată Sfetagora a 20 de sfinte
IA
mănăstiri ce sântu înprejuru sfântului munte Atonului văleat 7172.

Diametru 90 mm. (tab. VIII fig. 11 ; 12).
U
1) Cf. Albumul -sigilografic alcătuit de D. Sturdza-Scheianul, la Academia

Română.
BC
2) General Năsturel Z. c. fig.-45-

3) A fost publicată mai întâi de Generalul Năsturel Z. c. pag. 65 și fig. 71-71 bis.
RY
RA
Este interesantă în primul rând la această bulă stema țării,
identică cu cea din timpul lui Matei Basarab. Primul urmaș al
lui Matei, Constantin Șerban, păstrase stema acestuia, dar sub Mi-
LI B
liail Radu ea suferă o modificare simțitoare, de oarece se introduce
acvila bicefală austriacă, în scop de a justifica titlul de archidux pe
care acest Domn și-l luase alăturea de acela de princeps. 4) Grigore
Ghica . însă înlătură aceste manifestări de megalomanie ale excen
Y
tricului Mihail Radu și revine la vechea stemă a lui Matei Basarab.
T
De altă parte însă și titulatura ce și-o dă Grigore Ghica pe
această bulă este destul de curioasă. Pe fața bulei el se intitulează
SI
«Voevod a toată Țara Ungrovlahiei» iar în inscripția de pe revers
își zice: «Voevod a toată Sfetagora a 20 de sfinte mănăstiri ce sânt
ER
împrejurul sfântului munte Atonului».
Generalul Năsturel, care cel dintâi a publicat această pecete,* 2)
credea că aceste cuvinte fac parte din însuș titulatura Domnului și
IV
emise părerea că Domnii Țării-Românești au adăugat ăcest titlu «în
urma răscumpărării întreg sfântului Munte cu banii Domnilor și
UN
boierilor țărilor române sub domnia sultanului Selim II (bețivul)» 34).
In realitate cuvintele «a toată Sfetagora, etc.» nu au a face cu
titulatura Domnului, ci indică numai cui i-s’a dat hrisovul de
danie și bula. Nu putem trage din ele nici o concluzie cu privire la
AL
vre-o stăpânire de fapt sau de drept a Domnilor noștri asupra mun

telui Athos, ceiace ar fi fost o imposibilitate, dată fiind situația excep
TR
țională ce o avea republica bisericească dela sfântul Munte.

Datarea actului de danie din satul Cușmir (jud. Mehedinți) do
vedește, că Domnul se afla atunci în trecere prin acel sat. Nu știu
EN
dacă trecerea lui Ghica pe aci în ziua de 20 Mai 1664 s’ar putea
pune în legătură cu expediția turcească contra Austriacilor; în orice
caz la începutul lui Iunie el eră la Brașov, îndreptându-se spre
/C
Ungaria de nord.4)
-Un interes deosebit prezintă faptul, că inscripția de pe reversul
acestei bule este în limba românească; după cât știu este primul
caz când pe o pecete oficială se întrebuințează limba noastră.
SI
Cât privește ornamentația este cu mult mai simplă decât la

bulele anterioare; chiar și ca execuție tehnică ea este inferioară celorlalte.
IA
De altfel se pare, că urmașii lui Grigore Ghica n’au mai păs

trat obiceiul bulelor de aur; în orice caz nu cunosc nici o pecete
U
') Iorga, Steagul lui Mihnea Vodă Radul în Anal. Acad. Rom. XXXVI (1914)
p. 632; pecetea reprodusă la General Năsturel l. c. fig. 69.
BC
2) General P. Năsturel, l. e. fig. 71-71 bis.

3) Ibid p. 65—66.
4) Verss. Pribegia lui Grigorașcu Vodă în Anal. Acad. Rom. III (1924) p. 280.
RY
__ .________________________ revista ARHIVELOR ______________________ 265
RA
dc acest fel dela Domni ca Șerban Cantacuzin și C. Brâucoveanu
cu un prestigiu mult mai mare, având curți cu mult mai strălucite
și dispunând de bogății cu mult mai imense decât Grigore Ghica.
LI B
Iar în epoca Fanarioților ajung la modă capsulele de metal,
în cari se închidea pecetea de ceară și de cari ni s’au păstrat câteva
dela Grigore Calimah Alex. Moruzi (1792) și I. Caragea
(1812). Obiceiul acesta s’a continuat și în vremurile mai noui și
Y
însuși actul de încoronare a regelui Carol I (1881) este întărit cu
o pecete de ceară închisă într’o capsulă de argint.
T
SI
încheiere
ER
Bulele de aur descrise mai sus ne descoperă o latură prea
puțin cunoscută — de către mulți chiar nebănuită -— a sigilografiei
românești. Bxtrem de importante pentru raritatea lor, pentru metalul
IV
din care sunt confecționate și pentru arta cu care sunt lucrate, aceste
obiecte își au locul printre cele mai prețioase rămășițe culturale ce
UN
le-am primit ca moștenire dela înaintașii noștri.
Alăturea de minunatele odoare de aur și de argint ce s’au
găsit în număr atât de mare în bisericile noastre, alăturea de admi
rabilele ferecături în argint aurit ale vechilor cărți religioase, ală
AL
turea de artisticele inele sigilare de aur și de argint ale Domnilor

și boierilor de altădată, bulele de aur stau dovadă nu numai de fastul
cu care obișnuia să se încunjure clasa conducătoare din țara
TR
noastră, dar și de prețul ce-1 punea ea pe produsele artei gravurii

în metal și de evoluția ce a avut această artă la noi.
Dacă adăugăm strălucitele miniaturi și ornamente ale vechilor
EN
manuscrise și documente, frumoasele monete muntenești și moldo

venești și încântătoarele giuvaeruri lucrate cu o artă superioară, ne
putem da seama pe deplin de marele rol ce l-au avut în viața cul
/C
turală a strămoșilor noștri produsele artelor minore și de imperi

oasa datorie ce avem cu toții de a aduna, de a păstra cu sfințenie
și de a studia cu râvnă monumentele de acest fel.
In special monumentele sigilografice merită cea mai mare aten
SI
țiune atât pentru caracterul lor documentar, cât și pentru valoarea lor
artistică. De aceea o acțiune în vederea studierii și publicării acestor
IA
monumente se impune numai decât.

U
BC
') V. tab. VII fig. 13—u-

RY
RA
DOCUMENTE
LI B
DOUĂ ACTE DELA MIHAIU VITEAZUL
DE
Y
D-ra ZOE G. BALȘ
T
Domnul M. Seulescu, harnicul strângător de documente referi
SI
toare la istoria noastră, ne-a dat spre publicare două acte latine
dela Mihai Viteazul. Cel dintâiu, dat în Alba Iulia în ziua de
ER
27 Martie 1600, cuprinde o poruncă a Voevodului către capitulul din
Szerdahely *) și anume cererea ca pastorii bisericelor de acolo să
ție pregătiți, până la ordin ulterior, cai buni pentru trasul instru
IV
mentelor de războiu, căruțe și conducători. Al doilea, dat puțin mai
târziu (17 Aprilie) tot în Alba Iulia, e oarecum o repetare a poruncii
UN
precedente deși ea se îndreaptă, de astădată, către judecătorii și
cetățenii orașului și scaunului Szerdahely; Voevodul amintește de
ordinul dat pastorilor bisericilor săsești în privința cailor și căru
țelor : la fiecare căruță, specifică aci ordinul, vor trebui înhămați
L
câte șease cai; autoritățile vor trebui deasemenea să aibe grijă ca

RA
conducătorii să fie oameni credincioși și cinstiți, iar nu cumva unii

capabili să dezerteze sau să aducă cine știe ce stricăciuni; vor primi
o plată lunară de trei florini.
NT
Ambele aceste porunci sunt, probabil, în legătură cu pregătirile

militare în vederea expediției împotriva Moldovei. Comisarii imperiali
din Ardeal vorbesc încă în ultimele zile din Februarie de probabi
CE
litatea unui atare atac *2) și numeroase știri despre intențiile lui Mihai
cu privire la Moldova se întâlnesc des în rapoartele lor din cursul
lunei Martie. La începutul lunei următoare comisarii dau amănunte
asupra felului în care Voevodul își pregătește armata și deose
I/
bitei sale griji pentru artilerie: tunurile sunt gata de plecare încă
din 7 Aprilie și o poruncă ar fi fost dată ca fiecare pastor sas să
S
procure un anumit număr de cai3). Un exemplar al ordinului la

IA
care se referă comisarii imperiali este, foarte probabil, documentul
p Mercurea, Reussmarkt (jud. Sibiu), așezată pe calea ce unește Sebeșul cu Sibii.

U
2) Hurmuzaki-Iorga: Documente privitoare la Istoria Românilor, voi. XII, pag. 739,

No. 1107.
BC
3) Raportul comisarilor din 9 Aprilie. Ibid. pag. 827, No. 1195,

RY
__________________________ REVISTA ARHIVELOR 267
RA
din 27 Martie, pomenit mai sus, adresat pastorilor din scaunul
Mercur ei i).
Plecarea artileriei, care era de mult așteptată din zi în zi*2), avu
LI B
loc la 26 Aprilie; a doua zi porni și Mihai, din Alba Iulia, în expe
diția împotriva Moldovei. Primul popas îl făcu la Mercurea3), apoi
Voevodul se îndreptă spre Făgăraș și Brașov. De aci, el luă vechea
cale de legătură între Țara Bârsei și Moldova, prin Prejmer, Kezdi-
Y
Vasarhely și Berețc, în valea Oituzului, spre Trotuș 4).
In documentele de mai jos, Voevodul Țării Românești poartă
T
titlul — obișnuit și în celelalte acte ale sale din vremea aceia —anume
SI
de sfetnic și locțiitor al împăratului și de «Generalis Capitaneus» al
oștirilor transilvănene.
ER
Pe ambele acte se află iscălitura, cu litere cirilice, a lui Mihai
însuși.
Pe pecete — aceea a Țării Românești — se citește legenda : + Iw
IV
Mnxan.iL BoeBojța. In partea de sus, sub corb, literile: + ca Matate MJipjție
UN
1600 Martie 27. Alba Iulia, Miliai Voevod către Capitalul din Mercurea.
Michael Valachiae Transsalpinae Waivoda, Sacrae Caesareae

Regiaeque Maiestatis Consiliarius, per Transsylvaniam Locumtenens,
AL
eiusdemque cis Transsylvaniam partiumque ei subiectarum fines

exercitus Generalis Capiteneus. Honorabilibus Decano, Senioribus,
Caeterisque pastoribus Ecclaesiarum Capituli Zeredahelyensis : Sa-
TR
lutem et favorem. Cum ea sit praesentium temporum conditio, ut

pro defenssione patriae parați in omnem ewentum esse debeamus,
convenit etiam in tempore ea, quae ad belii usum sunt necessaria
EN
praeparemus. Committimus itaque et mandamus vobis harum serie

firmiter, et praemonemus ut iuxta usum receptam consuetudinem,
equos validos non rubiginosos, et currus cum aurigis ad hoc idoneijs,
/C
qui ad vecturam tormentorum, aliorumque bellicorum impedimentorum

instrumentorumque requiruntur, statim praeparetis, et ita in promptă
SI
î) Mihai mai întrebuințase această cale — de intervenție prin biserică — pentru a obține
un ajutor, cerând bisericelor săsești să-l împrumute cu bani. Ibid. pag. 734, No. 1098.
2) La 11 Aprilie comisarii scrieau împăratului: «Heut vernemben wir das man taglih
IA
der Ross undter das Gesehitz gewart, und sollen 24 Veldstukhen von hinnen gegen Fogo-
rosch... obgefurt werden». Ibid. pag. 832, No. 1196. De altfel porunci erau date pretutindeni
ca oștirile să fie gata de plecare.
U
3) Ibid. pag, 864, No. 1222.

4) Trecu munții în ziua de 4 Mai. Ibid. pag. 898, No. 1251. Pentru itinerar cf. și
BC
Szădeczky : Erdely es Mihdly Vajda Tortenete, Temesvăr, 1893, pag. 160. #

RY
habeatis, ut quam primum, aliae literae nostrae ad vos pervenerint,
RA
statim sine absque ulla mora, illos expedire et ad locum necessarium
praefigendum (?) mittere possitis. Secus nulla ratione facturi. Prae-
sentibus perlectis exhibenti restitutis. Datum Albae Iuliae die vige-
LI B
sima septima mensis Martij. Anno Domini Millesimo, Sexcentesimo.
Iw Miixami Bor.
Michael Mexes Secretarius.
Y
Pecetea Țării Românești aplicată (stricată).
Pe verso: (alt scris) Michael Vaivoda 1600 postulat equos castrenses.
T
SI
1600 Aprilie 17, Alba Iulia, Mihaî Voevod către autoritățile din Mercurea.
ER
Nos Michael Valachiae transalpinae Vaivoda, Sacrae Caesareae
Regiaeque Maiestatis Concilliarius, per Transy lvaniam Locumtenens,
et eiusdem cis Transylvaniam, partiumque ei subiectarum fines Exer-
IV
citus Generalis Capitaneus etc. Prudentibus et Circumspectis Regio
et Sedis Judicibus, caeterisque juratis civibus oppidi et Sedis Zere-
UN
dahely salutem et favorem. Constare vobis scimus nos ordinibus et
statibus regni bellicum indixisse apparatum, ac ipsis quoque Pasto-
ribus EcclaCsiarum Saxonicalium commisisse, ut ipsi etiam pro
AL
vehendis tormentis, aliisque impedimentis bellicis certum numerum

currum, cum senis ad singulos equis ad nos mittere debeant. Eam
ob rem vobis harum serie committimus et mandamus firmiter, ut
TR
secundum consuetudinem alias in simili negotio observatam ad dictos

currus vectores et aurigas sufficientes, idoneosque et quidem tales
quibus tanti momenti negotium comitti possit, non autem fugitivos,
EN
vel propter quos damnum aliquod vel nobis vel ipsis pastoribus
inferatur, sed fidos et integrae fidei, ex communitatibus et medio
vestri pro stipendio ipsorum menstruo ternorum florenorum sine
/C
aliqua tergiversatione dare modis omnibus debeatis et teneamini.

Secus non facturi. Praesentibus perlectis exhibenti restitutis. Datum
Albae Iuliae decima septima die mensis Aprilis, Anno Millesimo
Sexcentesimo.
SI
Iw Mnxami Box
IA
Pecetea Țării Românești aplicată, bine păstrată.

Pe verso: (alt scris) Michael Vaivoda 1600 imperat ut Saberienses (sie) dent nobis
aurigas.
U
BC
RY
- -------------------- - ----------- revista arhivelor 269
RA
O PORUNCĂ A LUI ALEXANDRU MURUZI Vv.
CU PRIVIRE LA GOSPODĂRIA MĂNĂSTIRILOR
LI B
DIN MUNTENIA
DE
GII. NICOLĂIASA
pai.eograf-ajutor la academia română
T Y
Mănăstirile, eu toate privilegiile lor seculare, între care și acela
SI
de a fi scutite de orice fel de impuneri, nu scăpară nici ele din ochii
iscoditori ai unora din Domnii fanarioți, împinși de nevoi, dar și de
ER
năravul lăcomiei, de a se preocupă mereu cu găsirea de noui mij
loace, prin care să poată stoarce bani—cât mai mulți bani—din
vlăguitele Principate. Astfel Domnii munteni: Constantin Hangerli
IV
și mai apoi Alexandru Muruzi, stânjeniți în strângerea veniturilor
de molimi, foamete, lăcuste, bejănii și de banditismele lui Pasvantoglu,
sunt nevoiți să impue și mănăstirile: Primul le supune la vinăriciu,
UN
iar al doilea le silește să contribue sub forma unui împrumut

forțat.
Acestea, fiind înzestrate cu întinse moșii și diferite venituri *),
AL
le putea fi ușor să satisfacă atât întreținerea lor proprie, cât și pre

tenția domnească; nu erau însă bine chivernisite. Moșiile lor erau
date toate în arendă pe prețuri de nimica, iar cele necesare vieții și
TR
le procurau cu bani, de pe piață, călugării trăind în trândăvie, cu

rari excepții.
Starea aceasta de lucruri face pe Alexandru Muruzi, care se
EN
ocupă și cu specula productelor, și care n’ar fi dorit concurenți la

cumpărarea cerealelor pe piața Bucureștilor, dar care avea și însu
șiri alese de gospodar priceput și rânduit, — însușiri pe care și le
/C
arătase în parte și în cele câteva luni cât a domnit în Moldova,

precum și în cele doua rânduri de domnie în Țara Românească • ,
să dea porunci strașnice ca toți egumenii să ia măsuri de a-și opri
unele moșii, care să se cultive pe seama mănăstirilor pentru trebuința
SI
lor proprie, spre a nu mai cumpără din târg productele necesare,

deoarece se contribuia prin aceasta la mărirea scumpetii și la lipsa
IA
obștească. Deasemenea le. poruncește să se îngrijească a plantă livezi
’) Mănăstirea Căldărușani, djn condica căreia s’au luat documentele ce urmează, avea
U
in acel timp : 20 de moșii, diferiți munți, vii, case și prăvălii în București, scutelnici și alte
BC
venituri.
RY
mari cu duzi pentru întinderea culturii viermilor de mătasă, dând
RA
sfaturi frumoase și vrednice de laudă în această privință, sfaturi
cari îl pun pe Domn într’o lumină simpatică, dupăcum se vede din
actele ce urmează i).
LI B
Copie după adresa vel-logofătului Nicolai Brâucoveanul către mitro
politul Dositei al Ungrovlahiei.
Y
«Cu fiiască plecăciune închinându-mă, sărut blagoslovitoarea
dreapta preasfinției] tale, părinte Mitropolite.
T
Măriia sa preaînălțatul nostru Domn, pliroforisindu-să cum că
SI
unii din egumenii mănăstirilor moșiile ce au toate le vinde în arendă
și pe seama mănăstirilor nu opreaște nici una, ca să strângă dijma
ER
și alte venituri pentru trebuința mănăstirii peste an, ci, vânzându-le
toate, cumpără din târg bucate ce vin de vânzare pentru trebuința
norodului, din care această urmare a lor să pricinuiaște lipsă și nu
IV
pot ajunge să iâ cei lipsiți și să-și facă trebuința lor. Pentru care
s’au dat strașnică luminată porunca Mării sale ca toți egumenii de
UN
obște de pe la toate mănăstirile să-jj oprescă câte o moșie sau doaoă
pe seama mănăstirii, să facă și sămănături, spre a strânge bucate
nu numai pe cât îi iaste trebuința peste an, ci să și prisosească.
Și cu toate că egumenilor de aici, din politiia Bucureștilor, li
L
s’au făcut cunoscută această luminată poruncă, dar și Preasf[ințiia]ta,

RA
ca un chiriarh al părții, să dai și celor după afară această poruncă,

ca să o urmeze negreșit; și cei de aici să se mai deșteapte din partea
Preasfinției] tale, să nu carecumva să vie la auzul Măriei sale că
NT
nu urmează porunca și să aducă pe Măria sa la turburare.

Pe larg aceasta ni s’au mai poruncit, ca toți egumenii să se
silească și să se îndatorească a face dâte o liveade sau doaoă mari
CE
de duzi pe la moșii, sau și pe aproape de mănăstire, unde va avea

, loc, fiind de mare folos și al lor, și țării; căci prin alte părți cu
aceasta să face mult ajutoriu de alișveriș și evtihis la norod din
mătasea ce iase. Și însuși egumenii să fie pricina și de al lor folos,
I/
și de îndemnarea altora.
Ci dar, Preasf[ințite], să faci cunoscută porunca și hotărârea
S
Măriei sale lui Vodă pentru amândoaoă madealele, atât sfințiilor sale
IA
părinților episcopi, ca și sfințiia lor să unneaze și [să] dea poruncă

și egumenilor din eparhiia sfințiilor sale de a urmă, cât și egume
nilor din eparhiia Preasfinției] t[ale] de a fi următori.
U
Și sânt al Preasfinției] t[ale] fiu sufletesc».

BC
i) V. Bibi. Ac. Rom. — Ms. 1236, f. 1.

RY
_______________ ____________ revista arhivelor ______________ 271
Copie (lupa porunca Mitropoliei cătră protopopul Gherghițti.
RA
«Dositheu, milostiiu bojii Arhiepiscop i Mitropolit Ungrovlahias.
C ucearnice protopoape, chir popovloane al plășii Gherghiții, suci.
LI B
Ilfov, blagoslovenie.
Poruncim ca să mergi pe la toți egumenii mănăstirilor clin
plasă-ți și, cetindu-le această copie scoasă de pe pitacul dum[nea]lui
\ el-log[o]făt[ul] de Țara de sus, Nicolai Brâncoveanul, ce din porunca
Y
Măriei sale lui Vodă ne scrie, să pui a și-o treace fieștecare în condica
mănăstirii, spre a fi știută și spre încredințare că au auzit-o și vor
T
fi următori întocmai, și să o și iscălească în dos. Și așa, cu iscălitura
SI
tuturor, să ni-o trimiți, spre a să află aici la Mitropolie ca un sinet
aceasta‘ [17]99 Avgust 10».
ER
UN DOCUMENT DELA ALEXANDRU CEL BUN
IV
UN
PREOTUL C. BOBULESCU
Suret (le pe ispisoc vechili pe sărbie dela Alexandru V-vod Domn Țării
Mold[o|vii, scris în Suceava din leat 6935 [=1427] Oct[oin]v[ri] 15
L
RA
înștiințare facem prin această cartea noastră tuturor cui vor

căută asupra ei sau o vor auzi citindu-se pentru acest adevărat slugă
a nostru Oancea că ne-au slujit cu dreptatea și cu credință a căruia
văzând noi cea cu dreptatea și cu credință cătră noi slujbă l-am
NT
miluit cu osăbită a noastră milă, împreună și pe femeaia lui Nastea

de le-am dat drept slujba lor în țara noastră a Moldovei un sat pe
Grabove1) unde au fost casa a lui Dobrăcin și a brațului Pleșescul
CE
pentru ca să le fie uric cu tot venitul și fiilor lui ce-i are și fiilor
Nastei ce-i are cu Dobrăcin, cum și celuialalt fiu a ei ce-1 are dela
alt bărbat, cum și fraților și surilor a Oancii și fiilor lor și niamu-
I/
rilor tuturor tot deopotrivă, și nepoților lor, strănepoților, preastră-

S
n AeesZ lexis Grabove de să va fi numind starea locului așe cu acest nume Grabove
apoi ase trebui să rămâe; iar de nu, apoi trebue să să zică pe Cărpiniș pentru că rusește
IA
copaciul ce să numește Grab sau Grabvna apoi moldovenește să ■ numește carpăn sau dacă
sânt »‘^t^ este^făcută pe marginea documentului de însuși Parei Debrici traducătorul lui.
Foarte interesant este acest document pentrucă prin el ni se conserva nmmrea slavă a localității, unde era satul
jroarre inieie .un aceea de Grabove pe cind in realitate găsim ca ea era cunoscuta sub numirea de
X’UMS ^"nuXtoTcum^le folosFțo intr-un proces de hotărnicie din 1818 Decern™ 10: _
U
oarpimș, așa ce. i V cursui ei alăture m Barsaneștu ce sânt pe din gios și mn dele apus la rasant, care
Imrw în locul târauhii Stefăneștii urmându să stăpânire păr acum m vale ce acum se numește Murgufa, care moșii
să numiscuê Cărpiniș» să nu uităm că toate aceste localități odinioară făceau parte din ținutul Dorohoiului. - C. B'
BC
RY
nepoților și la tot neamul lor cine li să va alege mai de aproape
RA
nestrămutat nici odinioară în veacii veacilor. Iar hotarul acestui sat
din gios despre satul lui Oprișac, după vechiul hotar la Bașău pe
tabie: lecțisuri neînțelese la dial pe hotarul cel vechiu pân la
LI B
Șușman, cum și despre satile lui Pan Mihăilă și despre pădure și
din tot hotarul și despre toate părțile după vechiul hotar pân unde
s’au apucat din veac. Și la aceasta este credința a mai sus numitei
Domnii noastre Alexandru V-vod și credința a preaiubitului fiiu a
Y
Domnii meale Iliiaș V-vod și credința a tuturor fiilor noștri și cre
dința a tuturor boerilor noștri a Moldovii a mari și mici. Iar dup[ă]
T
viiața noastră cine va fi Domn țării noastre, acestie din fii noștri
SI
sau din niamul nostru sau pe cine și ar alege Dumnezeu a fi Domn
țării noastre aceștie a Moldovei, unul ca acela să nu aibă a strica
ER
daniia și întăritura noastră, pentrucă noi le-am dat și le-am întărit
pentru acea driaptă și cu credință a lor cătră noi slujbă și spre mai
mare tărie și întărire tuturor acestor de mai sus scrise, am poroncit
IV
credincos boeriului nostru lui Ivașcu Brăteiavic[i] să scrie, și cătră
adevărată carte noastră aciastă pecete noastră să lege.
UN
De pe sărbie pe limba moldovenească am
tălmăcit la anul 1816 septv. 17.
Cliuc[e]r Pav[e]l Debr[i]ci.
AL
[V°] Alexandru V-vod bătrânul din leat 6935 Octv. 15 pe satul

Dobrăcini *).
TR
O JALBĂ DELA ÎNCEPUTUL VEACULUI AL XIX

EN
- DOCUMENT MUSCELEAN -
DE
DAN I. SIMIONESCU
/C
ELEV AL școalei de ARHIVARI-PALEOGRAFI
Printre mai multe acte vechi, în legătură cu trecutul Muscelului

SI
pe care le posed, am găsit și această duioasă și impresionantă plân

gere a mai multor țărani din satul Suslănești (com. Mățău), către
IA
Domnitor, contra boerului Niculae Rucăreanu.

’) Numirea Dobrăcini se menține și’n 1818. «■ .... și tot alăture cu hotarul Cișmă~
U
neștilor păr în hotarul Dobrăcinilor în matca Conovii și matca Conovii în gios păr în
Conobie*.—C. B.
BC
RY
REVISTA AR HIVELOR 273
RA
Acesta, prin mijloace de natura celor relatate de acest document,
ieușise să facă o bună avere și devenise o personalitate în Muscel,
pela 1814.
Jalba e scrisă, cu frumoasă scriere, de Popa Ștefan în numele
LI B
mai multor țărani, loviți crud de nedreptatea boerului nostru.
Hârtia n’are nici o rezoluție scrisă pe ea, ceeace ne face să ne
îndoim, că ar fi ajuns în chiar mâinele Domnitorului. In [orce caz,
faptele menționate în plângere sunt de vădit interes.
T Y
SI
Cu lacrămi fierbinți jăluim1) Măriri Tale prea înălțate D(o)mne,
ER
pentru l(o)g(o)fătu Nicolae Rucăreanu, că făcîndu-să părtaș cu Nă-
măeștii, și puindu-i la cale de au scos un hrisov vechi al unui ciauș
Lunea din Năm(ă)ești, care acea moșie s’au găsit vândută de feciorii
IV
mai sus numitului ciauș, pela oroșani Cîmpulungeni. i pela satu
Mățău, cu zapise și acel hrisov a rămas la numitul din Nămăești, și
UN
acum în anii trecuți s’au2).... cu iconomie între noi și între Nămăești,

ca să scoatem hotărnici, zicând ca să ne scoață moșie prin hotăr
nicie de pre la unii alții. Dar noi nu ne-am mulțumit pe acel cuvânt,
că ne era frică de sărăcie, dar dumnealui ne-au dat și zapis pfrjecum
AL
că cîtă moșie vom scoate prin hotărnicie, să fie pe din doao, adecă
dum[nealui] cu banii, și noi cu alergarea și. cu protmisiia (sic). Iar
nescoțind moșie, să fie banii dumnealui pierduți. Și acel zapis de
TR
cheptură (sic) nu ni l-au dat în mâinile noastre, ci l-au dat unui

Gheorghie Morarul ce era și el cu noi amestecat. Și făcându-să om
al dum[nealui], tăinuește zapisul de nu ni l-au arătat, dar dumnealui,
EN
numitu legofăt, văzând că va să rămîe păgubaș de bani, au cerut

hotărnicie dela dumnealor boer ispravnic și au măsurat al doilea
tot hotarul și ne-au luat moșie, pogoane o sută și urful, în silă fărz
/C
de voia noastră. Și așa făcîndu-să răzăș cu noi, au venit dum[nealui]

la satul nostru și puind la cale pe săteni, unii care au fost mai ti
căloși dintre ai noștri, ca să vindem toată moștenirea satului nostru,
făr de știrea unor moșneni, și au și tocmit tot hotarul zicând dum
SI
nealui] că toată cheltuiala hotărniciei să fie tot dela dumfnealui]. Și

iarăși mai bucurându-se, zicând că ne va scădea satul din bir cu lude
IA
patru și încă ce va mai rămânea să ne ridice cu totul asupra dum-

U
>) După jăluim urinează în original milii care e șters.

2) Originalul rupt și mai multe cuvinte șterse.
BC
9
RY
[nealui], cât pe birnici, cât și partea preoțească, spre a nu fi supărați
RA
nici de bir, nici de potvoadă și a nu mai da zapciu sau slujitor prin
satul nostru. Și în loc de a ne mai ușura ne-au mai pârât la dum
nealui] ispravnicu, de ne-au mai încărcat încă cu doao lude, ca să
LI B
ne vindem moșiile în silă, că nu vream să dăm zapise de moștenire-
Și văzând dumțnealui] că nu dăm zapise și șezând ispravnicul în casa
dumțnealui]: au poruncit la zapciu plășii și la slujitorii'care au fost
mai răi de ne-au strâns cu mare zor șî ne-au legat cu mâinile în
Y
dărăt, cât pe noi, cât muerile care au fost văzând, cât și doao fete
T
ce nu le-au fost părinții acas, și fiind în vreme de iarnă cu ger și
SI
luundu-ne pe toți legați alăturea cu cai și ne-au tras prin apă prin
doao râuri pe jos de ne-au degerat și inimile din noi, iar nu numai
ER
picioarele, ca vai do viiața și zilele noastre. De care s’au întâmplat
unei fete de i s’au tras din degerătură și de groază au bolnăvit și
au murit. Și țiindu-ne închiși în pușcărie cât au vrut. Apoi chemân-
du-ne în casa dumțnealui] ne-au trimis cu slujitor la un logofăt ce-i
IV
dedese probă de a face zapise fiește căruia pe anume. Și nefiind
toți față au pus muerile și fetele de au pus degetele în loc de iscă
UN
litură, nefiind bărbații și părinții față. Iar noi vreo șapte opt oameni
ne' aflăm nedați zapise împreună cu preotul satului.
Deosebit de aciasta am pus trei livezi de fân zălog la dumțnealui]
L
până cînd vom da banii și să ne fie livezile slobode. Și acum ne

arată un «apis de statornicie și noi la viiața noastră nu știm că am
RA
vândut nici acele trei livezi, nici în obștea satului, și acum ne arată
zapise de cumpărătoare, pe pogon cîte: tl. 10, adec zece, dar noi nu
ne mulțumim nici cu: tl. treizeci de pogon, mai vârtos pentru cămi-
NT
nurile caselor, că ne rămîn copii vânduți. Și cu lacrămile pe obraz,

că dumțnealui] au dat poruncă de au venit oameni de prin alte sate
de au arat... și ne-au scos vitele ce li-am avut în alte izlazuri omenești
CE
și nu putem ținea nici pasăre înprejurul casei, și dijma nu o ia după

obiceiu toamna din zece una, din ce să află bucate gata atunci, ci
ia de pogon câte banițe patru, și banița de oca patru zeci și patru,
I/
precum nu s’au mai pomenit. Și din această povățuire a dumfnealui]

am rămas săraci de moșie și de dobitoace și de bucate și datori
S
vânduți pela toți neguțătorii.

Și ședem încă la opreală din povățuirea dumfnealui] de trei
IA
săptămâni. Și ne plângu copii de foame- Și această sărăcie mare nu

să mai află la nici o parte de loc.
U
Și cu lacrămi fierbinți ne rugăm milii și bunătății Măriei Tale,

Doamne, ca cu luminată poruncă a Măriei Tale să ni să trimită om
BC
RY
-----—-—__ ,________ UEVlS'l'A ARHIVKf.OR _______________ 2?5
spre ane rădica de aici și a ne înfățișa înaintea Măriei Tale, spre
RA
a ni să descoperi dreptatea, că aicea vedem că vom peri cu totul
de nedreptăți.
Și prin lumina Sf(ân)tului Duh. Cum va fi mila Măriei Tale.
LI B
1814, Mart. 5.
încă mai avem a arăta și altele înaintea feații Măririi Tale. Ai
măriei tale prea plecați robi satu Suslănești:
Y
Eu popa Ștefan ot Suslănești jăluescu
T
Eu unchiaș Banat Țuțea jăluesc; eu unchiaș Stan Ghe-
SI
boain jăluesc — eu Grigore Negură — Eu Stanciu
Oproiu pârcălab — eu Stanciu xet Pătru.
ER
HRISOVUL LUI GR. A. GHICA VODĂ PENTRU ZAHARIEȘTI
IV
OT SUCEAVA
UN
DE
GH. GHIBĂNESCU
PROFESOR SECUNDAR, SENATOR
MEMBRU CORESP. AI, ACADEMIEI ROMÂNE
AL
Suret (li pe ispisoc: Mării Sale: Grigore Alexandru: Gliica Voevod,

Domnu țării Moldovii: la veleat: 1765: August: 5:
TR
Facem știrea cu acest hrisov a Domnii meale tuturor cui să cade

a ști, pentru multă pâră și giudecată ce au avut de față la Divan
EN
înainte Domnii meale, și înainte a tot sfatul nostru, credincioș boerii

domnii meale, dum[nealui] Sandul Miclescul, biv-vel jicfnicer], și fra-
tiseu Gavril Miclescul, postfelnic] cu Petrea Cheșcu, biv vel șeftrar],
/C
și cu alți niamuri a lui, pentru moșie Zaharieștii ce ești la ținut Sucevii

jăluind, Domnii meale, numiții Sandul Miclescul, jicfnicer], și Gavril
postfelnic], cum că satul Zaharieștii iasti drept a lor de baștină, și
de danie, și de cumpărătură, di pe strămoșul lor Tudosie Dubău ce
SI
au fost logofăt mari și di pe moșul lor logofăt Gavril Miclescul

ginerile lui Tudosie Dubău logofăt, cari sat l-au stăpânit moșul lor
IA
Gavril Miclescul, și tatul lor, cum și ei păn la domnie răposatului

Costandin Vod. Racoviță, iar la vreame domnii sale Costandin Ra-
coviță Voevod s-au sculat Cheșculeștii, și cu nedreptate le-au luat acel
U
sat Zaharieștii din stăpânirea lor, luându-le și o somă din scrisorile

BC
RY
lor, cu poroncă și cu om gospod. și la aceasta numiții Miclești. ș-au
RA
cerut dreptati, cu cari pricină și jalobă a lor încâiu i-am orânduit
domnie mia cu giudecata prin țidula domnii meale,la cinstit și al nostru
duhovnicesc părinte preasfinția sa Kir Gavril, mitropolitul țării, și la
LI B
cinstiți și credincioș boerii domnii meale, dumnealor Ion Palade
vel vor[nic] de țara de gios, i Enache Costandachi vel vor. de țara
de sus, i Vasilie Razu hatfman], i Manolachi vel spă[tar] ; înnaintea
a cărora rânduiți giudecători, după poroncă, stând de faț[ă], o parte
Y
și alta, s-au întrebat pe șet[rar] Petre Cheșcu, ce are a răspunde la
T
aceasta, el au arătat o carte de giudecată din let 7265, iscălită de
preosfinția sa, proin Mitropolit Kir Iacov, și de răpoosații Ion Bogdan
SI
biv vel logofăt i Iordachi Balș biv vel vor[nic], întru cari arată
răspunsurile și dovezile Cheșculeștilor, după cari acum preosfinția sa
ER
părintele Mitropolitul și dinpreună cu dumnealor veliții boeri, din po-
ronca domnii meale de iznoavă cercetând răspunsurile și ispisoacele
și dovezile amânduror părților, întracesta chip am aflat, adecă, satul
IV
Zaharieștii, din vechiu au fost a Măricăi fetii lui Ion Hăra vorțnic],
după ispisoacile ce au arătat Micleștii, dela domnie sa răpoosatul,
UN
Ion Vod. din leat... și dela Pătru Vod. din let = 7085== și =7086 =
(greșit pus +3p^s). întru cari întăresc stăpânire Măricăi pe tot satul
Zahariești, și acest sat Zahariești mai pe urmă le-au împărțit neamurile
Măricăi, dintru care giumătate de sat au rămas în parte lui Gheorghie
L
Careu aprod, și a fraților lui Vasile și Costin, nepoții Măricăi, feciorii

RA
lui Ionașco Cărcu, după ispisocul Irimii Movila Vodă din let, 7113 ;
dintracești 3 frați, Vasile ș-au dat parte lui danie mumii *lui Cârcoae
și mumăsa Cârcoaie au lăsat-o nepoților ei, ficiorilor lui Costin, frate
NT
lui Vasile, anume Neculaiu și Irimiica portar și Nastasie, giupâ-

neasa lui Ion Țica. post[elnic]. Irimie portar fecior lui Costin fiind
sterpu au dat danie parte lui, a trie parte din giumătate de sat,
CE
nepotului său lui Tudosie Dubău, parte lui Gheorghie Cărcu aprod,
moșul lui Tudosie Dubău; iar a trie parte din giumătate de sat au
rămas și aceia la Tudosie Dubău baștină și s-au cunoscut că Tudosie
Dubău logofăt au fost nepot de .fecior lui Gheorghie aprodul, de
I/
vreme ce Vasile fratele lui Gheorghie aprodul au fost sterpu și parte

lui au dat-o danie mumii lui. Iar Costin tij fratele lui Gheorghie
S
aprod, au avut feciori pe Nicolai și pe Nastasie giupâneasa lui Iani

IA
Țica, postfelnic], și pe Irimie porțtar], carile au dat danie parte lui

lui Tudosie Dubău, numindu-1 nepot, și s-au cunoscut că i-au fost nepot
de văr primari, după cum au arătat și Micleștii, cum că Gheorghie
U
aprodul au făcut pe Ghilafeiu Dubău și Ghilafeiu Dubău pe Tudosie

BC
Dubău, carea acel Ghilafeiu Dubău au fost văr primari cu Irimia

RY
porfțar], feciori din 2 frați, din Gheorghie Cărcu aprod și din
RA
Costin. Și pentru ace a trie parte ce au dat-o danie lui Tudosie Dubău
la Iliiaș Vod[a], muma Irimii port[ar], și frații și nepoții Irimii, Pavăl
și Andrieș, feciorii surorii lui Nastasii Țicoae, și cu giudecată s-au
LI B
datu-s[a] în stăpânire lui Tudosie Dubău, după ispisocul lui Ilieș Vod
din let 7175 și dintraceste arătări și ispisoace să dovedește că
doaâ părți din giumătate de sat sunt drepte a Micleștilor, o parte a
Y
lui Gheorghe Cârcu, aprod, ci au moștenit-o strămoșul lor, Tudosie
Dubău, și o parte Irimie, porftar], ci au dat-o danie iarăș lui Tudosie
T
Dubău, iar a trie parte din giumătate de sat, parte lui Niculaiu fra
SI
tele lui Irimie por[tar] și a Nastasiei Țicoai, surorii lui, după cum
s-au văzut, au rămas toată parte aceia la niamul Țicoaei, păn când
ER
au agiunsu la Toader Țica, carele făcând un furtușag la casa lui
Costandin Pârvul, au dat Ștefan lorga Pârvului -doi boi și un cal, și
cu carte răpoosatului Mihai Vodă, parte lui Toader Țica din Zaha-
riești a poprit, și au vândut-o Ștefan lorga răpoosatului Gavril
IV
Miclescul logofăt, iarăș cu carte de volnicie dela domnia sa Mihaiu
Vodă Racoviț[ă], care și această parte a lui Toader Țica fiind vândută
UN
din poronca gospod logofătului Gavril Miclescul, să dovidește că

iaste dreaptă a Micleștilor de cumpărătură și s[ă] incheia giumătate
de sat, iar pentru ceialantă giumătate de sat, au arătat Micleștii un
zapis din leat =7195= de la o Anisie giupâneasa lui Grigoraș Șep-
L
telici, și cu feciorii ei Ion și Ilie și Sandul, întru care scrie, că au

RA
vândut a patra parte din satul Zaharieștii lui Tudosie Dubău, carea
au dat-o danie Ileana Stoln[iceasa] Venculicioai nepotului său lui
Grigoraș Șeptilici, soțului Anisiei la leat = 7177= care și această
NT
parte din ceaialantă giumătate de sat, să dovedește că iaste dreaptă

a Micleștilor de cumpărătură tot dela strămoșul lor Tudosie Dubău
rămâind nevândută o parte numai din giumătate de sat, a patra parte
CE
din lot satul, care să încheia tot satul a Micleștilor. Au cercetat acum
preosfinția sa părintele mitropolitul dinpreun[ă] cu dumnealor veliții
boeri, și carte de giudecată a Cheșculeștilor întru caii sânt aratate
răspunsurile și dovezile lor și au găsit că s-au făcut cu greșală, nu
I/
cu atâta cercetări la dovezile și răspunsurile Micleștilor, ci mai vârtos

la răspunsurile Cheșculeștilor, care socotindu-le nu s-au găsit a avea
S
vrun temeiu sau dreptate, întâi că pentru partea lui Ghiorghie Cărcu
IA
aprod, moșul lui Tudosie Dubău, nu pomenește nimică în carte de

giudecată nici arată vreo dovadă Cheșculeștii cu ce au eșit din stă
pânire niamului lui Tudosie Dubău. A doao, pentru parte lui Irimie
U
port[ar], ce au dat parte lui Tudosie Dubău pentru cari au avut și

giudecată la Ilieș Vod, precum mai sus s-au pomenitu-să, au arătat
BC
RY
Cheșculeștii un ispisoc de la Duca Vocl[ă], înprotiva ispisocului lui
RA
Ilieș Vod. întru cari scrie că sau giudecat muma Irimiei port[ar] cu
Tudosie Dubău tot pentru acea danie a Irimiei și l-au dat rămas Duca
Vod[a] pe Tudosie Dubău, și acea parte a Irimiei.port[ar] au dat-o să
LI B
o stăpânească muma lui, arătând cum că au căutat la pravilă și
au găsit că părinții moștenesc pe fii după moarte lor, iar nu alte
rudea și această giudecată să cunoaște că iarăș cu greșală s-au făcut
de vreame ce fiecare în viața lor sunt volnici să facă orcei vor vre
Y
cu lucrurile lor, și să le dăruiască la cine vor vrea, și acea danie
T
iaste nestrămutată, iar părinții moștenesc numai cele cer vor rămâne
SI
după moarte ficiorilor nedate de dânșii. Irimie port[ar] în viața
lui au dat danie parte lui lui Tudosie Dubău, și la aceasta giudecată
a lui Ilieș Vod[a], să găsăște driaptă și cu cale. Cheșculești au mai
ER
arătat, cum că muma lui Irimie port[ar] și neamurile ei, au făcut
așezare cu Tudosie Dubău pentru parte Irimii ci au dat-o danie lui
Dubău după giudecățile ce au avut, la care au arătat și un zapis
IV
din leat 7178, întru care scrie că s-au așezat muma Irimii și nea
murile ei ca să dei = 150= lei lui Tudosie Dubău pentru parte Irimiei
UN
și au zis Cheșculeștii cum că i-ar fi dat acei bani. Micleștii iarăș au
răspunsu cum că acel zapis au fost în scrisorile lor, din care să
cunoaște, că n-au dat banii lui Tudosie Dubău, că de i-ar fi dat ș-ar fi
luat zapisul. La aciasta au răspuns Cheșculeștii că zapisul acela în-
L
preună cu toate celelante scrisori a Zaharieștilor au fost la Toader

RA
Țica până după veanire Moscalilor celor de demult și țiind gazdă

la un diacon arminesc din Suceava, ar fi lăsat scrisorile toate la
acel diacon și el mergând la Hotin au perit pe drum, după aceaia
NT
mergând Gavril Miclescul, cu o slujbă la Suceava și ' oblicind că

sânt scrisorile la acel diacon, armenesc, l-ar fi pus la pedeapsă și
au luat scrisorile cu deasila, și după aceaia au stăpânit Micleștii,
CE
Zaharieștii. Și la aceasta altă dovadă n-au arătat, făr numai măr

turie acelui diacon armenesc, cărue s-au socotit să nu i să de crea-
dință că nu i s[ă] cade să s[ă] dea credință, întâiu că mărturie unui
I/
om, și mărturie ereticilor ce vor mărturisi pentru creștini, nu [să]

cadea, nici să priimești după pravilă; a doao că n-au avut Micleștii
S
treabă în Zahariești, cum de au cercetat numai pentru scrisorile

Zaharieștilor, și le-au luat de la acel diacon; al triile să dovedește
IA
și mărturie inincinoas[ă] și din stăpânire lui Gavril Miclescul ce au

stăpânit Zaharieștii înainte Moscalilor celor de mult, precum să va
U
arăta, și de n-ar fi avut Micleștii scrisori cu ce au stăpânit, și cu ce

l-au îngăduitul Toader Țica, fiind că mărturie acelui diacon arminesc
BC
arată că după Moscali au luat Miclescul scrisorile dela dânsul, pentru

RY
KEVISTA ARHIVEI.OR 279
clame Ilenii Stolfnicesei] Venculețoae, au arătat că au dat a patra
RA
pai te din sat nepotului său lui Grigoraș Șeptelici, care mai pe urmă
au vândut-o lui 1 udosie Dubău, Anisie giupâneasa lui Grigoraș Șep-
tilici cu feciorii ei. Au arătat Cheșculeștii altă danie tot de la Ileana
LI B
Stolfniceasa], însă fără de veleat și fără de iscălitură, numai cu o
pecete. La aceasta preosfinția sa părintele mitropolitul dinpreună cu
dum[nealor] veliții boeri, au găsit că mai bună și mai de credință
este danie Micleștilor, fiind cu veleat și cu iscăliturile a mulți boeri,
Y
de cât danie ce au arătat Cheșculeștii făr de veleat și făr de iscă
lituri, osăbit de aceste că și în carte Cheșculeștilor de giudecată arată
T
cum că Micleștii atuncea n-au arătat vreo dovadă, nici niscaiva cărți
SI
gospod de stăpânire, nici au adus marturi ca să dovedească că au
stăpânit ace moșie niamul lor, și cum că Cheșculeștii au adus marturi
ER
că au stăpânit ace moșie tot Toader Țica, fiind că s-au trimes carte
gospod dinpreun[ă] cu carte de blesțem la dum[nealui] pah[arnic]
Răducanul fiind ispravnic Sucevii, și la med[elnicerulj Costandin
Bașota ca să cerceteze stăpânire acestei moșii, și dumnealor, cerce
IV
tând au trimis și mărturie întru care arată cum că Toader Țica au
stăpânit Zaharieștii, și cu ace mărturie au datu tot satul la stăpânire
UN
Cheșculeștilor, arătând în carte cea de giudecată cum că după cum

pân atuncea au fost în stăpânirea niamului Cheșculeștilor, așa și de
atuncea înainte să fie tot la stăpânirea lor. La aceasta au răspunsu
Micleștii cum-că atuncea nu i-au îngăduit ca s’arate dovezi de stă
L
pânire, sau să aducă marturi, iar cum că au stăpânit niamul lor au

RA
arătat dovezi = 2 = cărți gospod: de la fericitul întru pomenire

răpoosatul unchiul domnii mele, domnia sa Grigorie Ghica Vvodă,
una din leat = 7247 = data lui Gavriil Miclescul logofăt de stăpânit
NT
Zaharieștii, și una din leat = 7256 = dată Catrinii mumi acestor

Miclești, de stăpânit iarăș Zaharieștii. Osăbit de aceasta Micleștii au
adus și câțva oameni bătrâni Câmpulungeni dau măiturisit acum
CE
înainte mai de sus rânduiților giudecători, zicând că a or primi și

blestăm, și vor giura și în biserică cum-că și ei și părinții loi tot
pe acea’ moșie au arat și tot Gavril Miclescul le lua dijmă și după
cum au mărturisit au făcut și mărturie de dânșii și de Lupul
I/
Hadâmbul, și Tănas Meleghi, vorțnici] de poartă,^ și au mai mărtu

risit și Vasile Pârvul mazil ot Cernăuț, ca au stăpânit satul Zaha
S
rieștii Gavril Miclescul, înpreun[ă] cu tatăl său Pârvul, ce stăpânea

IA
partea Țicăi pentru pricinele ce mai sus s-au arătat, cari mai pe
urmă au vândut-o lui Gavril Miclescul, Ștefan Iorga. Au mai mărturisit
Grigorie Ciornea, și Toader Luncanu, Câmpulungeni, priimind și
U
blestem că înainte Moscalilor, încă de la Leși, de după pace pân în

BC
RY
doi ani de după Moscalii cei de demult au arat dinpreun[ă] cu
RA
alți Câmpulungeni pe moșia Zaharieștii, și tot Gavril Miclescul le lua
dejmă. Iar din parte Cheșculeștilor au mărturisit iarăș înnainte numi-
ților giudecători, Ion Goian, și fratesău Nacul Goian din ținut Sucevii,
priimind și blestăm, cum că vinie Toader Țica la casa tatălui lor
LI B
Gheorghiț Goian, și întreba unde șadea, și au arătat ii că au auzit
că spune cum că șadea în Zahariești pe moșia sa înainte Moscalilor
celor de demult. S-au întrebat pe Cheșculești de au și alți mar
Y
tori ca să dovedească cum că n-au stăpânit Micleștii acel sat, ci
tot Toader Țica, și au răspunsu că n-au alți marturi și cum că
T
acei marturi ce sunt iscăliți în mărturie c-au triimis: pah[ar-
SI
nicul] Răducan i medțelnicerul] Bașotă, nu trăesc, au murit,
măcar că și acea mărturii nu êste încredințată, de vreme că
ER
mărturii Micleștilor fiind și mai mulți, și față, au mărturisit înprotiva
acelor marturi, cărora s-au socotit că mai mult să cade să li să de
credință fiind că au și arat pe ace moșie, și Miclescul i-au dejmuit,
IV
iar mărturie Goinoeștilor ce au mărturisit în parte Cheșculeștilor, să
veade a fi adevărată, însă pentru că au auzit pe Toader Țica zicând
UN
că șade în Zahariești pe moșia sa, nu se dovedește din zisa lui c-au
fost moșia lui, măcar că și Micleștii nu tăgăduesc că Toader Țica
n-au avut o parte din moșie în Zahariești, de vreme că și din scrisorile
lor să dovedești că au avut fiind din niamul lui Gheorghie Cărcu
L
aprod, dar au vândut-o logofătului Gavril Miclescul Ștefan Iorga

precum s-au arătat, din care să dovedește, că Cheșculeștii ce zic că sint
RA
din Gheorghiț Cărcu pentru că sint din Toader Țica, n-au nici o
parte de moșie în Zahariești, fiind vândută toată parte. Țicăi și mo
șia Zaharieștii să dovedește că este dreaptă a Micleștilor de baștină,
NT
și de danie și de cumpărătură di pe Dubău și di pe Gavril Miclescul

logofăt, după dovezile ce mai sus s-au arătat, măcar că la a patra
parte din tot locul n-au arătat Micleștii dovezi, dar să cunoaște că
CE
tot în stăpânirea neamului au rămas și Cheșculeștii n-au treabă cu

ace a patra parte, de vreame că ei trag din Toader Țica, și Toader
Țica fiind vândut de au și fost ace a patra parte a lui vânzare, au
I/
rămas tot în stăpânire Micleștilor, fiind că în zapisul vânzării scrie

toată partea Țicăi, dar e osăbit, că de nu iaste ace a patra parte
S
a Micleștilor, fiind că n-au arătat dovezi, de vor eși alții cu scrisori

și cu dovezi de stăpânire, vor lua-o, dar fiind că Gavril Miclescul,
IA
după cum au mărturisit ațâți marturi că au stăpânit tot satul Za-

harieștilor, să veade că și ace a patra parte au fost a lui, măcar că
U
în carte cea de giudecată a Cheșculeștilor arată că păn la acea giude-

cată au fostu moșie Zaharieștii tot în stăpânire niamului Micleștilor și
BC
RY
atunci au luatCheșculeștii cu giudecata la stăpânire lor.Deci preosfinția
RA
sa părintele mitropolitul dimpreun cu dumnealor veliții boeri ce
s-au numit mai sus, stând de au cercetat și au luat sama aceștii pri
cini, de o dată nu le-au făcut nici o hotărâre giudecata, ce au socotit să-i
trimită cu poruncă și cu carte de blestem acol la ținut Sucevii, și
LI B
să mai cercetezi din Câmpulungeni, și din răzăși împregiurașii acei
moșii, cine au stăpânit moșia Zaharieștii înaintea Moscalilor celor de
demult cum și după Moscali și fieștecare după cum va mărturiși
să de mărturie, după care giudecata și cercetare, ce s-au făcut din po
Y
runca domniei meale, am văzut domnie mea și anaforaoa preosfinții
T
sale părintelui mitroplitului țării și a dumilorsale veliților boeri, întru
SI
care arată asemene toată pricina, deci tot neodihnindu-se Cheșculești
și dând jalobă domnii meale cerșindu-ș dreptate, arătând că cu cerce
tare și cu giudecata aceasta li s[ă] face strâmbătate, am poroncit
ER
domnie me de s-au scos și la divan înainte domnii meale, și stând și
domnie mea dimpreună cu tot sfatul domnii meale, de am cercetat
pricina și răspunsurile și la o parte și la alta, și neputăndu-se do
IV
vedi. din răspunsurile și dovezile lor a cui iaste dreptate, și visând
domnie me ca s[ăj nu s[ă] facă strâmbătate nici la o parte și nici la
UN
alta, și ca să putem ști cum este dreptate și adevărul să li să poată

hotăra giudecata cu divanul domnii meale, și de aci de la preosfinția
sa părintele mitropolitul făcându-se carte de blestem, am scris cartea
domnii meale cătră ai noștri cinstiți și credincioși boieri dum. Dinul
L
A-~izino, biv vel ban, șj la Constantin Canano biv vel pah[arnic],

RA
cări e pricini. De aice încă am orânduit domnie mea mumbașir

al domnii meale Neculai,post[elnic],poruncindu-li-s[ă] prin cartea
meale, în ce chip să cerceteze stăpânire acei moșii din răzăș
NT
eș de acolo. De la cari numiți boeri ni-au venit mărturie întru

,u văzut iscăliți preoți și oamenii bătrâni marturi, răzăș și me-
tot așa au adeverit după carte de blestăm ce au mărturisit
CE
i cu sufletele lor pentru moșia Zehariești, că dinaintea Mosca-

’or de demult și dela. Moscali încoace știu că tot Micleștii au
t,și au dejmuit pân la vreme domnii sale răposatului Constandin
.acoviță. In care mărturie a mărfurilor au iscălit și dum[nelor]
I/
boeri ce au fost rânduiți di au cercetat. încă și Câmpulungenii

prin rlurie lor ce au dat cu pecete târgului adiverescu cu sufletele
S
lor că Lai nainte tot Micleștilor au dat dejmă, iar nu Cheșculeștilor,

IA
arătând pricina pe largul în mărturie ce au dat. Și acum cu aceasta al

doile mlrturie am rânduit domnie me pricina aceasta la preosfinția sa
părintela mitropolitul, și la domnialor veliții boieri ce sântu numiți
U
mai sus \ă mai cerceteze cu amănuntul și în ce chip vor găsi cu

BC
282
RY
revistă arhivelor
dreptate să ne înștiințeze. Și din poronca domnii meale mai cerce

tând iarăș am văzut domnia mea șv al doile anafora a preosfinții
RA
sale părintelui mitropolitului și a dumnealor veliților boeri, întru
cari arată că au aflat dreptate tot a Micleștilor asupra moșii Zaha-
rieștilor, cum că iaste dreaptă a lor, iar Cheșculeștii n-au nici o dreptate.
LI B
Deci tot neodihnindu-s[ă] Cheșculeștii și mai cerșindu-ș dreptate la
domniia mia prin jaloba lor, am poruncit domnia mea de s-au scos și
al doile rând la divan, și stând iarăș însumi domnia mea dim
preună cu tot sfatul domnii meale de am cercetat pricina aceasta,
Y
și vrând ca să-i facem cu curmare și hotărâre să lipsească gâlceava
T
dintre dânșii, am întrebat domnia mea pe Petru Cheșcu șat[rar], și pe
ceilalți Cheșculești, ce au a răspunde împotriva atâtea mărturii și do
SI
vezi ce sunt împotriva lor. Ei alta n-au răspunsu făr de cât iarăș au
zis că moșia Zahariești este a lorrăzămând tot la acea carte de giu-
ER
decată a lor ce s-au pomenit mai sus, dar altă dovadă întemeiată s-au
adevărată la zisele lor cum că este moșia Zahariești a lor, n-au ară
tat, făr de cât numai așa cu gura strigând și zicând, că iaste a lor,
IV
și cu acele terfeloage de scri[sori] ce s-au zis mai sus trage moșia la
stăpânirea lor. Apoi văzând că cu acest chip de nedreptate nu pot ca
UN
să întunece moșia, au întorsu întralt chip zicând cum că numiți
Miclești, Sandul jicțniceriul] și Gavril postelnicul], nu s-ar fi tră
gând din Gheorghe Cărcu aprod, nici sunt de acel niam, și cu ne
dreptate să acolisesc de moșie Zahariești, și vrând domnia mea ca
L
să adeverim și aceasta, am cerșut Micleștilor ca să arate ei dovadă

RA
să dovedească că se trag ei dintracel niam. Ei întâiu au arătat că au

martori și dovezi încredințate rădicând cu sufletul și giurând înaintea
domnii meale, cum că se trag dintracel Gheorgie Cărcu aprod, dar
NT
la aceasta nu li-am dat domnia mea credință, la zisele lor, ce li s-șu zis,
de către domnia mea : pute-vor ei merge să facă giurământ și la șfânta
mitropolie înțracesta chip ca să știm că să trag dintracel niam? Ei au
CE
răspunsu înaintea noastră că vor face și giurământ întraces/a chip,

că să știu că’să trag dintracela niam, și i-am orânduit domniia mea ca
să meargă la sfânta mitropolie să-i primiască blăstămul și după po
ronca domnii mele au mersu și la sfânta mitropolie. Și au/ făcut și
I/
giurământ, primind blăstămu cum că ei suntu din niamul acela, din

S
Gheorghie Cărcu aprod, și moșia iaste a lor. După cum s-a/i- văzut și
mărturie preosfinției sale părintelui mitropolitului în ce chip au făcut
IA
ei giurământ, și dovedind ei și cu giurământ întracesta chip,/iar am mai

întrebat domniea mea pe Cheșculești, mai au ceva a răspunde ? Ei
nici un cuvânt de răspundere n-au mai avut, și toate pârile șl jalobile
U
lor, dovedindusță] făr de cale și înprotiva dreptății, s-au dat rămași

BC
RY
_________________________________ REVISTA ARHIVELOR 283
din toata giudecata, ca nici o dată să nu mai aibă a să scula cu pâră
RA
și cu gâlceavă, ca să tragă moșia Zaharieștii la stăpânire lor, iar
dum|nealui] Sandul Miclescul biv vel jicnicer, și frate-său Gavri^
post|elnic], îndreptându-s[ă] cu dovezile și mărturiile de mai sus
LI B
arătate, și cu stăpânire de ațâța ani, cum că moșia Zaharieștii au
fost tot la stăpânire lor, hotărâm domnia mea și le întărim stăpânire
pe satul Zaharieștii, cu heleștee și cu mori, ce sint în ținutul Sucevii,
ca să le fie dela domniea mea lor și feciorilor lor și nepoților și
Y
strănepoților lor, driaptă ocină și moșie, și uric, și întăritură, cu tot
T
hotarul, și cu tot venitul neclătită și nestrămutată nici odănăoară. Și
pentru ca să nu să mai rădice Cheșculeștii cu vrun chip de pâră sau
SI
gâlceavă vrodată asupra acei moșii Zaharieștii, poroncim domniia
mea, vătaj de aprozi, să le ia șî toate scrisorile și terfeloagele de la
ER
mâna Cheșculeștilor ce vor ave pentru moșie Zahariești, și să se de
la mâna Micleștilor, ca mai multă pâră să nu să pârască preste hri
sovul domnii meale. Și spre aceasta iaste credința a îmsumi domnii
IV
meale, Noi Grigorii Alexandru Ghica Voevoda și credința a prea iubiți
.fiii domnii meale, Dumitru Voevod i Alexandru Voevod și Iacov
UN
țVoevod, și credința a cinstiți și credincioși boerii cei mari ai divanului
domnii mele dumnealor Ștefan Rusăt vel logofăt, i Ion Paladi vel
Vornic di țara de gios, i Enachi Costandachi vel vornic de țara de
au?, i Vasile Razul hatman i pârcălab Suceavschi, i Iordachi Bălăsachi
L
vel postelnic, i Ioan Cantaeuzino vel visternic, i Manolachi vel spătar

RA
i țcrdachi Hrisoscoleo vel ban, i Manolachi vel paharnic, i Iordach-

Bils vel stolnic i Panaiodor vel căminar, i Alexandru vel comis, și
•cr ința tuturor boerilor domnii meale mari și mici. Și s-au scris hri-
NT
I acesta în laș întru al doilea an a domnii noastre întâiu.

<Suretul acesta fiind asemenea cu hrisov cel adevărat îl încre-
dintim cu ale noastre iscălituri.
CE
\Gavril Mitropolit Moldaviei

cn Sturz e vel vornic Vasile Razu vel logofăt
Wcculai Roset vel vornic Ion Cantaeuzino vel logofăt
Rxandru Neculce vel vornic Ion Roset vel vornic
I/
l\e ulai Balș vel paharnic

jpaste vel spătar
S
Cls andin R. spătar

Ilî Canta hatman
IA
IoVliche Balș postelnic
Iii Documentul acesta ne-a fost dat spre copiere de d. senator Onciul, ca făcând
U
parte din pLetul de acte a d-lui Gligorcea din Cernăuți. (Surete ms. XLV. 697-709).
întrunit povestea urmării proprietății în satul Zaharieșttz atinge multe familii; Ilara,
BC
RY
284. REVISTA ARHIVELOR
Boldur Hâra, Cârciu, Dubău, Țica, Micleștii, etc., și deci ne suim în pragul secol, al XVI,
cătră 1520, cetitorul va vedea că din cuprinsul acestui hrisov domnesc se lămurește începutul
RA
neamului lui Tudosă Dubău, marele logofăt din secol. XVII și cronicar prin Vasile Damian
treti logofăt, gramaticul său.
Iată încrângătura :
LI B
Hărra (1500)
Ion Hărra Boldur Hărra comis (1550)

vornic
I
Y
Mărica (are tot satul Zaharieștii)
T
x. fată
SI
= Ionașcu Cărcu
ER
Gheorghe Cărcu Vasile Costin
aprod. Cărcu Cărcu
sterp
Ghilafie Dubău Neculai IV

Ieremia Nastasiia
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
RY
RA
MISCELLAN EA
Ceva despre mitropolitul unit
LI B
Ajânlom kegyelmednek szolgâ-
• Atanasie latomat, isten kegyelmedet etc.
In arhiva Muzeului Ardelean, pă Amit kegyelmed az ocsemmel
strată la biblioteca Universității din beszellett volt, keson ertettem meg.
Cluj, am găsit următoarele știri A papok dolga irânt o felsegetol a
Y
documentare despre acela, care a diplomâban ugy vagyon, hogy a
fost mitropolitul unit Atanasie: papok akâr zâlogban, akâr mike-
T
pen tartsa az orokseget, semmirol
Ecles Antos uram, ne adozzon, ha fiskalis leszen, akâr
SI
menyit szânthat, vethat, semmirol
Kegyelmed becsulettel irt levelet dezsmât ne adjon. Ezzel isten-
veven Bocsârdon mindjârt archie-
ER
nek etc.
piscopus uramhoz berugaszkodtam,
Datum Fejdrvârt die 17 Aug. 1701.
de otthon nem talâlvân, azon dol-
got az ocsere biztam es mit irt (ss) Athanasuis arcliiepiscopus
utânam, im kegyelmednek oda kiil-
IV Valachorum in Transsylvania.
dottem pârban. Communicâlom az
originalt prefectus uranimal hol- Adresa: Nemzetes Antos Lâszlo
UN
naputân Kiikullovârt. Tudom, 6 urnak meltosâgosfejedelem kegyel-
kegyelme kegyelmedet tovâbb in- mes urunk 6 nagysâga fogarasi
struâlja. joszâga becsuletes udvarbirâja bi-
Lâtom, fiscalitast forgat, de most zodalmas kedves jdakaro uramnak
azon folcl nincsen a fiscus kezenel, 6 kegyelmenek.
L
hanem donatariusnâl etc. Amândouă aceste scrisori ne in

RA
Kegyelmed tudositâsât megszol- formează despre lucruri mărunte

gâlom, a keves takarodâs irânt, din anturajul mitropolitului Ata
ami hâtra van, azirânt is vârom nasie, care se întitula «archiepis-
kegyelmed j dakaratjât. Kerem pe- copus Valachorum in Transsylva
NT
dig, a jobbâgyokat moneâlja, a nia». Prin Ion Keszei de Ovar în

szena el ne veszszen. trebase înainte de 17 August 1701
Ha boreim elkeszulnek, kegyel Ladislau Antos judecătorul de curte
medet kerem csak ide kuldje. En, peste moșia princiară din Făgăraș,
CE
ha lehetne (feketen) szeretnem s ce obligațiuni fiscale au preoții ro

meg is torve, ha practicabile, csak mâni după unirea cu biserica ca
itt csinâltatom meg. Sokkal kegyel tolică. Ion Keszei n’a. găsit însă la
medet nem terhelhetem. Csattyaim Bucerdea decât pe fratele mai mic
I/
is hozzâ meg nem keszek. A Geb- al mitropolitului, căruia i s’a comu

harat uram levele is egy kevesse nicat apoi întrebarea făcută. Așa
itt maradt, de elkuldom osztân aszt se explică, de ce însuși Atanasie
S
is. fîltesse Isten kegyelmedet sze- scrie la 17 August 1701 din Alba-
Iulia lui Antos și-i arată că în di
IA
rencsesen joegeszsegben.
Palâsti, die 18 Augusti 1701. ploma leopoldină pentru unire stă
scris anume că preoții sau ca em-
Kegyelmed koteles szolgâja batic sau în orice fel își păstrează
U
N- Ovări Keszei Iănos. proprietatea, că nu plătesc nimic

BC
286
RY
REVISTA ARHIVELOR
fiscului, oricât ar ara și sămăna și pacti ac confoederationis nobiscum

nu dau nici o dijmă. ac regno nostro Iranssuvamae îu-
RA
Scrisoarea mitropolitului Atana- siurandi.... firmissimo vinculo....) au
sie este o lămurire mai mult a vre- hotărît să distrugă la un moment
murilor, cari se croiau nouă pentru prielnic țara Ardealului, după cum
Românii ardeleni la începutul se de câteva ori mai încercaseră; de
LI B
colului al 18-lea. aceea el a prevenit invaziunea Mun
I. Minea. tenilor, i-a atacat și a alungat pe
Radu Șerban din domnie.
Un document despre expediția Documentul acesta are și alte
Y
principelui ardelean Gavriil Bâthori părți interesante, cari-1 deosebesc,
în Țara-Românească (1611) de alte documente ardelene contim
T
porane. Fiind vorba, ca efemerul
In prefața la voi. IV din Studii învingător, care era în Februarie
SI
și Documente apoi între altele mai 1611 Gavriil Bâthori, să confere lui
ales în broșura Un biruitor, d. N. Samuil Giulaffy de Rathot, la 26
ER
Iorga a arătat făgașul atât de mult ale lunei, toate posesiunile stolni
acoperit cu purpura luptelor, pe cului Corcodel (Korkodely), trebue
cari Radu Șerban le-a dus pentru să ia și din formulele obicinuite în
a păstra partea munteană din moș IV documentele muntene. Așa se ex
tenirea politică a lui Mihai Viteazul. plică partea, unde este vorba de
Amestecul în treburile politice din obligațiuni fiscale și adică: «ex-
UN
Ardeal a rămas iarăși octroat dom ceptis decimis taxis, censibus datys
nului din Țara-Românească. Chiar collectaneis reditibus, arendis, tri-
în Ardeal s’a menținut cam o ju cesimis, teloneis paludibus, lacubus
mătate de veac tendința de a se vulgo baltha appellatis et fisco ap-
păstra o influență preponderantă plicatis».
AL
politică dincoace de munți. Documentul, al cărui original se

Dintre principii ardeleni, cari au păstrează în arhiva Muzeului Ar
crezut că din Ardeal pot reface delean dela biblioteca universitară
TR
pentru Ardeal ideia politică, căreia din Cluj, este următorul:

marele Mihai, din împrejurări ne Nos Gabriel dei gratia Trans
prielnice, nu i-a putut crea o mai silvaniae, Walachiae Transalpinae
îndelungată realizare, între cei mai princeps, partium regni Hungariae
EN
îndrăsneți a fost Gavriil Bâthori. dominus et Siculorum-comes etc.

In Februarie 1611 își închipuia că memoriae commendamus tenore
s’a instalat definitiv în stăpânirea praesentium significantes, quibus
Țării-Românești. In documentul expedit universis, quod nos, cum
/C
ce-1 publicăm mai jos, spune că l-a ad nonnullorum fidelium domi-

dat «in sede nostra princiipal Tar- norum consiliariorum nostrorum
govista», in titlu se dă ca «dei gratia singularem intercessionem nobis
Transsilvaniae Walachiae Transal- pro parte magnifici pueri Samuelis
SI
pinae princeps». Tot cu această Giulaffy de Rathott factam, turn

ocazie Gavriil Bâthori insinuează vero volentes eundem prosequi, to-
IA
că Radu Șerban dimpreună cu sfet tales itaque et integras domos seu

nicii și boerii săi desconsiderând curias nobilitares una cum totali-
«drepturile și condițiile învoelii și bus et integris possessionibus por-
alianței cu noi și țara noastră arde
U
tionibusque et iuribus possessio-

lenească» (extra iura et conditiones nariis ubivis et in quibuscumque
BC
RY
finibus, terminis, oris, limitibus, co- sexus universis, per manus, uti
RA
mitatibus, sedibus, oppidis, villis praemissum est, iure belii benigne
et possessionibus regni huius Va- dedimus, donavimus et contulimus,
lachiae Transalpinensis existentes, prout damus, donamus et confe-
hereditates, quae in praesenti cu- rimus iure perpetuo et irrevocabi-
LI B
iusdam Korkodely ztolnik praefuiș- liter teneri, possideri pariter et ha-
sent, sed eadem eo quod Radulius beri harum nostrarum vigore et te-
vaivoda et consiliarii ac boerones stimonio literarum mediante. Quas
caeterique omnes status et ordines nos in formam privilegy1) redigi
regni Transalpinensis extra iura faciemus, dum nobis in speciem
Y
et conditiones pacti ac confoedera- fuerint reportatae. Datum in sede
tionis nobiscum ac regno nostro nostra principali Targovista die
T
Transsilvaniae iusiurandi[...]firmis- vicesima sexta mensis Februarii
SI
simo vinculo contra nos regnumque anno Domini millesimo sexcente-
nostrum Transsilvaniense delibe simoundecimo (ss) Gabriel princeps.
rata consilio hoc statuissent, ut data Precum se poate vedea docu
ER
occasione funditus nos praedictum- mentul este o contribuție prețioasă
que regnum Transsilvaniae veluti și la legăturile dintre boerimea
hoc idem antea quoque aliquot vi- munteană și nobilimea ardeleană,
cibus attentare factiter delerent, cari începând mai ales din preajma
IV jumătății secolului al XVI-lea până
huiusmodi pravum et perniciosum
eoruin conatum praevenire et anti la Constantin Brâncoveanu au fost
UN
cipare volentes, ob idque aperto așa de neîntrerupte.
Marte eosdem aggredi regnoque I. Minea.
hocTransalpinensi exturbare coacti
fuimus.Ideo annotata eiusdembona Din legăturile lui Constantin Can-
iure belii per nos consecuta, simul
AL
temir eu principele Mihail Apafi

cum cunctis suis utilitatibus.et per-
tinentiis quibuslibet terris, videlicet In volumul 29 din Istoria Ardea
arabilibus cultis et incultis, agriș, lului in scrisori originale, care se
TR
pratis, pascuis, campis, foenetis, syl- păstrează în arhiva Muzeului Ar

vis, nemoribus, montibus, vallibus, delean dela biblioteca universității
vincis vincarumque promontoriis, din Cluj am găsit următoarea co
aquis, fluviys, piscinis, piscaturis municare a Domnului moldovean
EN
aquarumque decursibus, molendi- Constantin Cantemir, făcută la 12

nis et eorum locis, generaliter vero Decemvrie 1685 din Iași cătră prin
quarumlibet utilitatum et pertinen- cipele ardelean Mihail Apafi:
tiarum suarum integritatibus quo-
/C
Serenissime Michael Apafi Prin

vis nominis vocabulo vocitatis ad ceps Transilvaniae Magnus Comes
easdem de iure et ab antiquo spec- Siculorum et Rex Partium Hun-
tantibus et pertineri debentibus, gariae Dominus et Patronus mihi
exceptis decimis taxis, censibus da- colendissime.
SI
tys collectaneis, reditibus, arendis, A Deo Omnipotenți Maximo de-

tricesimis, teloneis, paludibus, la- sideramus felicem et prosperam sa-
IA
cubus vulgo baltha appellatis et nitatem cum obtata pace in annos

fisco applicatis sub suis veris metis
et antiquis limitibus existentes me ') Am păstrat la transcriere totdeauna y din
morata Samueli Giulaffy haeredi- original, fiindcă după cum se poate constata,
U
busque et posteritațibus utriusque nu s’a observat o întrebuințare uniformă.

BC
RY
quam longissimos in sedem Tue pecunys possint extraere victum;
RA
Regie Maiestatis magno cum toto quia in nostra provinția (sic!) in-
palatinatu Maiestatis Tue. Ochasio gens fame (sic!) est et valde care-
nostrarum litterarum humilimarum mus panem. Hoc faciendo a D. O. M.
nichil aliud est nisi tarditas, quod magnam remunerationem habebit.
LI B
non scripsisemus, sicuti ante reci- •Cui rogamus, ut șervet et foveat
procam consuetudinem abebamus Ț. R. M. in regali trono nestorios
et ut mos erat Provincie nostre, vivendo annos. Quod Deus faciat.
quando a Porta Ottomana venie- Iassis die 12 Decembrie 1685.
Y
bant in principatum Moldavie, erat
obligatio antiqua vicinitatis, ut que- Benevolus amicus vicinus et ad •
T
revent M. T. cum honore, qua de obsequia paratissimus
re rogamus T. R. M., ut parcat nobis, ( Io Konstandin Voevoda
SI
de nostra tardatione, quia nulla
alia ochasio fuit, nisi absentia et Prin această scrisoare lua Con
ER
debilitas, quam nostra et illius mi- stantin Vodă Bătrânul1) primul
serime provincie, quia primum per- contact cu Mihail Apafi, principele
venimus in provincia, ex iussu im Ardealului, muribund politicește. Si
perii facimus iter ad partes supe- tuația lui Mihai Apafi prezenta
IV
riores et cum reversi sumus, statim atâtea puncte de asemănare cu îm
pervenit supremus dux cum Tur- prejurările, în cari își purtau dom
UN
cico esercitu et chano Tartarorum, niile principii din cele două țări
quia fuerunt ad partes superiores românești. Luptele Ligii Sfinte prin
et nos secum duxerunt, non ire, rezultatele lor cereau celor 3 prin
non est in nostra potestate. Et cum cipi să ia hotărâri imediate de ati
denuo reversi sumus a castris, per tudine politică. Tocmai din aceste
L
venit nobis reiterata, ut denuo nos motive de cele mai multe ori ho
RA
ascenderemus in illis partibus: hec tărârea trebuia să fie provizorie.

nobis fuerunt impedimenta, quod Creștinătatea repurtase succese fru-
tardavimus. Modo autem porfectam
(sic!) reversionem semper sumus 1) Așa îi zice Dimitrie Cantemir în Descriptio
NT
in illo desiderio mittendi unum ex Moldaviae. Neculce în cronica sa (Kogălniceanu,

nostris baronibus cum debito ho Cronicele României ed. 2-a tom. II pag. 226
nore et ad hoc vinimus. Nune mit- afirmă că Constantin Vodă în 1685 era «om
timus hune nostrum servum ad re- bătrân ca de șapte zeci de ani», pe când Di
CE
mitrie Cantemir în Vita Constantini Cantemyrii

quirendum de bona et prospera (ed. Academia Română, pag. 83) scrie că tată-său
valetudine T. R. M. significando în 1693 Martie era în anul al 66-lea, ceeace
M. T. et Tua Regia Maiestas ut be- înseamnă că Constantin Cantemir la 8 Noem-
nignius at misericors rex requiescat vre 1692 (după aceeaș Vita pag. 3 Constantin
s’a născut la 8 Noemvre) împlinis.e 65 ani,
I/
nobis, rogamus autem V. M., ut fiat deci s’a născut în anul 1627, dată, care se po
iussio ad regios oficiales, in confi- trivește și cu cealaltă cronologie din Vita. Dacă
S
nibus T. R. M. ob nostros miseros în copia lui Bayer, care singură ne-a păstrat
subditos, si aliquis illorum aliquam această lucrare a lui Dimitrie Cantemir, găsim
că Constantin s’a născut în 1612, trebue să se
IA
iniuriam aberet veniendo ad illas știe că Bayer nu totdeauna a putut descifra

partes,ut habeat rectum iudicium et manuscrisul «greu de cetit» și atunci în primul
nos similiter erimus facturi. Denuo rând trebue să luăm ca bune datele scrise cu
litere, unde Bayer a putut ceti mai bine, și
U
reiteratam supplicationem facimus apoi datele scrise cu cifre. Despre aceasta mai
ad V. R. M., ut agat misericordiam amănunțit vezi lucrarea mea Despri Dimitrie
BC
cum nostris miserimis Moldavys ut Cantemir, Iași 1924.

RY
RA
moașe; și mai frumoase planuri se se poată menține în Moldova, iar
făceau. împăratul Leopold și papa Dumitrașcu Cantacuzino va fi scos
Inocențiu XI credeau că pot fi li
LI B
din domnie de cătră stăpânii săi
berate popoarele din Balcani. Pen din Constantinopol prin insisten
tru întâia oară se gândește lumea țele lui Șerban Cantacuzino, care
liabsburgică la un panslavism cu își prepara o hegemonie politică și
colorit austriac și nuanță creștină. lua măsuri, ca Domnul Moldovei să
Y
Polonii nu putuseră și nu vor putea fie omul său. Abilitatea sa îi dicta
încă multă vreme să scoată Came- să formeze un bloc politic atât față
T
nița dela Turci. Dar regele Sobieski de pretențiile vechi turcești, cât și
se gândea la lucruri mari: să ia față de cele nouă ale imperialilor
SI
din prada, ce și-o închipuia, Ar și Polonilor. Așa se explică tratatul
dealul și cele două țări române. dela Făgăraș, care putea fi înce
ER
Tratative erau în continuu curs cu putul altor tratative pentru Ardeal.
Ardelenii, cu Muntenia lui Șerban Constantin Cantemir, instalat la
Cantacuzino și un puternic partid începutul verii 16859, găsi multe
polonofil îl îndemna să smulgă și IV mănăstiri și cetăți din Țara de sus
Moldova din mânile Turcilor. In ocupate de Poloni și pretențiile
fruntea boerimii moldovene polo- turce de a aproviziona sau de a
asigura aprovizionarea Cameniței.
UN
nofrone era chiar Miron Costin.
In oastea polonă, care ajutase Scrisoarea trimisă de noul Con
despresurarea Vienei în 1683, era stantin Vodă lui Apafi dă amă
credința «că Polonii vor ierna în nunte prețioase pentru primul an
Ardeal, Moldova și Țara-Româ- de domnie. In țară era mare foa
L
nească, că aceste țări li sunt prie mete, ceeace știm și din cronici.
tene, că vor merge tot înainte, și Lipseau cereale, nu erau lemne.
RA
răspunzându-li-se de Germani: să «Oamenii în târg în Iași... ardeau

dea Dumnezeu, ei răspunseră că curțile boierilor și ogrăzile și a
încă nu și-au scos cu adevărat să altora, de arsese târgul mai jumă
tate, că nu era cine să aducă lemne.
NT
biile din teacă, că vor începe din

nou războiul, numai să li ție Dum Vitele erau scumpe; mierea era
nezeu pe regele ce au, și că nă- scumpă; găini mai nu erau în țară;
dăjduiau să vadă în curând Con- găina era câte un leu, oul câte un
CE
stantinopolea»1). Cu trimisul vene- potronic, ocaua de unt câte doi orți

țian Morosini, Sobieski va discuta bătuți și era și câte un zlot, ocaua
apoi la Zloczow, cum s’ar putea de brânză era câte doi potronici;
înjgheba la Salonic o flotă puter iară bani eșise muiți în țară»—scrie
Neculce, ceeace se confirmă și
I/
nică, care să ușureze înaintarea

oștilor polone spre Constantinopol prin expunerea celorlaiți cronicari.
și ar putea coopera la cucerirea ca
S
pitalei turcești2). înainte de a vedea, ’) O notiță a unui manuscris, care conține

cronica lui Miron Costin, spune contrar altor
ce vor face în mod real, Sobieski și
IA
știri că domnia iui Constantin Cantemir a în

imperialii discută pretinse drepturi ceput în Mai 1685. Cronica atribuită lui Ni-
istorice asupra Ardealului, Țării- colae Costin (ed. II Kogălniceanu, tom. II,
Românești și Moldovei. Petriceicu pag. 35) spune că a fost îmbrăcat cu caftan la
U
n’a avut destul ajutor polon, ca să 15 Iunie și a sosit la Iași în 5 Iulie. Cf. N.
Iorga, op. cit. pag. 157 se afirmă că la 18 Iulie
BC
a venit la Iași ca domn Constantin Cantemir.

1) N. Iorga, Studii și Documente XI pag. 149. FiZa Constantini Cantemyrii pag. 28 lasă loc
Îbidem, pag. 150. gol pentru anul și luna instalării în scaun.
10
RY
RA
«Numai dela Tătari și din țara însă fără deosebită importanță pen
ungurească aduceau câte puțină tru Moldova lui Constantin Can-
păine» scriu iarăși fără deosebire temir, fiindcă Ardealul subminat
LI B
cronicarii. Iată că și scrisoarea ne de revolta lui Tokolyi va însemna
arată că Domnul moldovean a in tot mai puțin în transformările po
tervenit la Apafi să admită ca Mol litice, cari se proectau atunci de
dovenii să cumpere cereale și alte lumea habsburgică în legătură la
alimente în Ardeal. început cu Venețienii și Polonezii,
Y
Oantemir se scuză, de ce-i noti apoi și cu Rușii.
fică tocmai la 12 Dec. instalarea în Cine a redactat latinește această
T
domnie. Abia ajuns în Iași trebui scrisoare ? Wargalowski, viitorul
SI
să pornească în partea de sus a pisar de latinește al lui Constantin
țării. De bună seamă este vorba Oantemir? Sunt prea multe greșeli
de zădărnicirea prăzii podgliiazu- ca să ne putem gândi la acest iesuit,
ER
rilor leșești, amintite cu lux de amă care va îndeplini și misiuni poli
nunte ele cronicari și de Vita. întors tice. Este posibil că a scris-o beiza
dela pacificarea țării trebui să ia deaua Dimitrie sau poate Cacavella.
parte la expediția serascherului IV I. Minea
Soliman pașa și a lui Selim-Ghirai,
când cei doi hatmani leșești au in Când a murit Nicolae Alexandru
UN
trat în țară. Și Șerban Vodă «cui Voevod?
ipse odor Turcicus contrarius erat»
fusese obligat a coopera; a scăpat Inscripția de mult cunoscută, gă
însă plătind. A venit numai până sită în mănăstirea dela Câmpulung
la Iași, unde a fost întâmpinat de sub strana domnească, a păstrat
L
tânărul Dumitrașcu beizadea, vii știrea că Nicolae Alexandru, ur

RA
torul ginere. mașul lui Basarab cel Mare, â murit

In scrisoarea sa Oantemir este mo la 16 Noemvre' 13641). Pe lângă alte
dest sau prudent. Nu spune nimic informațiuni, cari confirmau mai
despre lupta dela Boian, unde s’a de aproape sau mai r de departe
NT
distins Oantemir cu Moldovenii săi această dată, se adaogă o notiță

în ziua de 11 Sept, și cele urmă prețioasă, pe care am găsit-o în
toare1). Oantemir insistă că a tre cartea lui Blasiu Orban, Descrierea
CE
buit să ia parte la expediția sera Săcuimii (Orban Balâzs, A Szekely-

scherului și hanului. Expresia este fold leirâsa II Pesta 1869, pag. 87).
de așa fel că putea fi expusă și de Aici se semnalează un eancionale
un Domn devotat Turcilor, dar și
de unul, care se bucura de protecția ’) D. Onciul, Originele principatelor române,
I/
București 1899, pag. 182, nota 89. Facsimile a

și prietenia lui Șerban Cantacuzino, inscripției a dat și d. Virgil Drăghiceanu în
preliminând atitudinea de neutra Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice an
S
litate binevoitoare pentru creștini. X—XVI, 1917—1923 pag. 18. Această inscripție
Acelaș Oantemir ne informează are însă ceva neobicinuit pentru vremea morții
IA
despre o nouă expediție întreprinsă fiului lui Basarab cel Mare. Domnul răposat
este numit gospodar, nu gospodin, cum este în
în regiunile Țării de sus, despre hrisoavele și unele ispisoace domnești. Aceasta ar
care tac cronicele. dovedi că inscripția este de mai târziu. Tocmai
U
După 1685 Decembre 12 vor mai la Vlad Călugărul, în vremea căruia se poate
fi legături cu Mihail Apafi, toate constata în Muntenia și altă influență moldo
BC
venească, am întâlnit într’un singur document

în titlu «gospodar». In acelaș document este uric
') N. lorga, o. c. p. 158. în loc de ocină.
RY
RA
găsit la biserica catolică din satul 0 descriere franceză necunoscută a
Sânta Măria. Acest manuscris are serbării Paștilor în Principatele
litere minuscule, inițiale frumos pic Române la sfârșitul veacului XVII
LI B
tate și Orban afirmă, că după forma
literelor, manuscrisul ar fi din se Scrierea lui De la Croix fost se
colul al XlII-lea. In partea calen cretar al ambasadei franceze la
daristică a manuscrisului, la sărbă Constantinopol în vremea lui Lu
toarea Sf. Andrei, deci în rubrica dovic XIV:
Y
16 a lunei, s’a putut ceti următoarea ,,La Turquie cretienne sous la
notiță latină: Hie obiit Alexand puissante protection de Louis le
T
voevoda transalpinii s Anno dnimil- Grand, protecteur unique du.cris-
tianisme en Orient contenant l'etat
SI
lesimo CCC"'0 LX,m quarto. Orban
dă însemnarea și’n facsimile, așa present des nations et des eglises
că lectura poate fi controlată. El grecque, armenienne et maronite
ER
a cetit decimo quarto în loc de dans l'empire otoman". Paris 1695,
sexagesimo quarto. In însemnare este o colecție foarte interesantă a
este adică un L evident înainte de obiceiurilor religioase în Orient.
X. Se mai adaogă că de ar fi fost
IV Capitolul XV din Cartea III pp.
1314 forma latină a inscripției ar 69—73) cuprindea următoarea de
scriere a serbării Paștilor în Prin
fi fost alta, așa că în mod indiscu
cipatele noastre, desigur mărturia
UN
tabil este 1364, confirmat și prin
cuiva care fusese de față la o ase
inscripția dela Câmpulung.
După acelaș Orban acest cancio- menea serbare1):
De quelle maniere on celebre la
nale ar proveni dela acea mănăs
fete de Pâques en Valachie et en
tire din Săcuime, care s’a menținut
L
Moldavie.
ca centru de propagandă catolică
La fete de Pâques se celebre bien
RA
în părțile răsăritene ardelenești, plus solennellement en Valachie et

Țara-Românească și Moldova. Iar
en Moldavie, ou il n’y a que des
Nicolae Alexandru în ultimii ani Grecs, que dans tous Ies autres lieux,
de domnie, din îndemnul soției șale â cause de la liberte.
NT
Clara, n’a fost dușman al catolicis Le Prince et la Domna Princesse

mului, nu i-a creat stavile, cum va vont en habit de ceremonie et suivis
face fiul său Vladislav. Astfel poate d’une Cour forte Ieste, trois heures
un stareț sau alt călugăr catolic
CE
avant le jour â l’Eglise, dans le

însemna și un fapt din istoria cato
parvis de laquelle il y a deux Trones,
licismului, când auzind de moartea
l’un pour luy et son epouse etl’autre
voevodului o răboj ește în rubrica
de calendar din cancionale. Această pour le metropolite, qui Ies regoit
en habits pontificaux suivi de son
I/
împrejurare adaogă valoarea no

clerge.
tiței. Pe de altă parte, ca și expu
Les officiers de la Cour du prince
nerile cronicărești streine, notița
S
aceasta îi zice Domnului îngropat sont derriere luy, sțavoir les prin-
la Câmpulung numai Alexandru, cipaux seigneurs et la noblesse a
IA
nu Nicolae Alexandru, cum se ci sa droite et les officiers de Justice

tește în inscripția găsită în mă et corps des Marchands â sa gauche.
năstirea din Câmpulung. Știm, cum Et la milice fait une enceinte pour
U
a încurcat acest nume dublu pe

empecher le peuple, qui vient en
primul cronicar al Țării-Românești. foule voir la ceremonie, d’incom-
BC
I. Minea ') Păstrez ortografia originală.

RY
RA
moder Ies assistans. II y a dans pagne de pueseus de vestes, que
le milieu de cette place un autel l’on distribue au clerge et â la no
sur lequel ou celebre la messe, et blesse : sgavoir, trois de velours,
apres l’Evangile le prince et le Me- satin et drap au Metropolite et aux
LI B
tropolite partent en meme-temps et huit principaux nobles et deux de
se rencontrent â l’auteul, ou ils satin et drap â chacun des autres,
s’entre saluent au visage, se don- avec lesquelles ils se reitirent pleins
nant â baiser mutuellement une pe- des liberalite de leur prince, qui
Y
tite croix ornee de pierreries, qu’ils rentre dans son Palais pour se di-
tiennent ă la main, en disant: vertir avec la princesse, sa familie
T
Christos anesti, et retournent â leurs et principaux officiers, qu’il regale
places. Ensuite tous Ies assistans de vestes de brocard d’or».
SI
reguliers et seculiers, voent â leur
rang baiser la main du Metropolite P. P. Panaitescu
ER
et de la princesse au son des tam-
bours, trompettes, timbales et haut Mihai-Viteazul și orașul Cluj
bois, au bruit de plusieurs decharges
de canons et de mousqueterie et îndată după ocuparea Ardealului
IV
des aclamations du peuple, qui fait și așezarea sa în capitala acestei
retentir l’air de ces paroles de la provincii, în Alba Iulia, Mihai Vi
UN
Resurection en s’embrassant. teazul, îndemnat de lipsurile oș
Cette ceremonie est suivie d’un tirii, avu prilej să intre în legă
festin public du prince dans son tură, ce-i drept cam costisitoare și
Palais aux principaux du clerge et neplăcută, cu orașul Cluj. Avem o
de la noblesse. On sert le clerge en scrisoare datată din Alba-Iulia la
L
poisson, comme Caloîers, religieux, 4 Noemvre 1599 prin care Mihai

RA
et toutes sortes de viandes aux Vodă cere împrumut 6000 floreni

autres. II y a trois tables : une pe- dela «orașul nostru» Cluj, pentru
tite sur une estrade sous un dais nevoile oștirii sale. împrumutul a-
pour le Prince, lequel mange seul, cesta trebue înțeles așa, că orașul
NT
et deux fort longues ă droite et ă avea să substragă banii dați din

gauche de celle lâ, l’une pour le birul ce avea să plătească vistie
Metropolite et le clerge et l’autre riei statului (Doc. e în limba un
CE
pour Ies officiers de la noblesse et gurească, iscălitura Voievodului în

Ies nobles. latinește, și pecetea e cea obișnuită).
Le Metropolite fait la benediction In 13 Decemvrie 1599 Mihai dă
de la table. Durant le repas, le prince un ordin cătră primarul Clujului,
envoye des assietes changees des ca lucrurile rămase după răposații
I/
meilleurs mets â ceux qu’il veutfavo- Nicolae Pojan și Martin Diaconul

riseretboait ala sânte de la Domna îndată să le dea lui Ioan Boer
S
ă rouge-bord, debout et pud tete. (Doc. în limba ungurească, iscăli

A la fin du repas, Ies tables etant tura latinească și pecetea cu cele
IA
levees, tous Ies nobles voent deux â trei steme).

deux aux pieds du prince boire un La 14 Ianuarie 1600, confirmă
rouge-bord â genoux et nud tete. stăpânirea orașului Cluj peste șapte
U
Ce meme repas se reitere deux sate din județul Solnocul din lă-
autres fois dans le cours de l’annee untru, foste ale fraților Alexandru
BC
aux fetes de Noelet de l’Epiphanie : și Gavril Kendi și luate dela ei

mais celui de Pâques est accom- pentru necredință încă de Sigis-
RY
______ _____________ __________ revista arhivelor 293
RA
munci Bathory (publ. în Jakab E. rini.(Iscălitura cu cirilice). Orașul dă
Kolozsvăr tortenete Okleveltăr, II, banii ceruți, iar Teodosie înseamnă
Budapesta, 1888, p. 174—5; iscăli pe scrisoare lui Mihai Viteazul pri
LI B
tura cu litere cirilice). mirea banilor în românește astfel:
Tot dela Mihai Viteazul avem di «Luatamu eu Teod[o]sie log[ofăt]
ploma de întărire din 24 Ianuarie o[raș] Clujudai]eri] 1000 pe ceștii
16u0, a tuturor privilegiilor ora bir de 6 taler-».
șului Cluj (Doc. în latinește, iscăli
Y
Sub «chitanța» românească «Bar-
tura cu cirilice și peceta obișnuită). can vistier» scrie așa: Datau la
T
Ca «Voevod al Țării-Românești, Tudosie log. și bir șase tal. tal- 7».
al Moldovei și consilier al M. Sale» In socotelile orașului Cluj ni s’au
SI
Mihai Viteazul confirmă la 1 Sep păstrat o însemnare despre chel-
temvrie 1600 un testament al unui tuelile avute de primărie cu între
nobil Mateiu Ferentzi de Vacz, făcut ținerea logofătului «Todor» și a
ER
în Cluj în 9 Decemvrie 1599. (Doc. suitei sale în 8 August 1600. S’a
e în limba ungurească; iscălitura cheltuit 6 fl. 41 den. pentru 28 funți
cu cirilice și pecetea cu trei steme: IV carne, 26 funți pește, 4 pui, o gâscă,
L UN
RA
Semnătura cu litere latine a lui Mihai Viteazul.
cașcaval, brânză,fructe, ceapă, cras-

NT
a Țării Românești, Moldovei și Ar

dealului). taveți, lămâie, pâne, etc., din care
înainte de lupta nenorocită dela numai pentru vin 2 fl. 20 den. pe-
Mirislău Mihai Viteazul trimite o trecându-și până dimineața.
CE
solie la împăratul Rudolf în luna Dela Barcan vistiernicul s’a păs

August 1600,ca să-i comunice dorin trat, alături de actele de mai sus,
țele Domnului român. Din această și o însemnare românească, cu pe
solie făceau parte nobilul ungur cetea și iscălitura lui: Jupan Bar
can vistier să se știe cum sau plătit
I/
Gaspâr Kornis, și omul de încre

dere și cronicarul Teodosie Logo Clujvareanii de dajde de bir de
fătul, care cunoștea și limba ungu 4 tal. taljeri] 666 de leau oprit
S
rească (Szâdeczky, Erdely es Mihăly pentru unealte ci au dat lu[i] Vee-

vajda tortenete, Timișoara, 1893, vod, iar răvașul nostru să le fie
IA
P- 550). Având aceștia nevoie de înseamn la vistiriia domnuflui]

bani de drum, Mihai Viteazul^ prin nostru. Pis ap[ril] 5 [1600] Barcan
o scrisoare ungurească, dată din vistier. (L. S). j
U
Alba Iulia, în 7 August 1600, cătră Din vremea, când legăturile lu

primarul orașului Cluj poruncește Mihai Viteazul cu orașuj Cluj erau
BC
să-i pună acesta la dispoziție Iui bune, avem o scrisoare din 20 Mai
Teodosie Logofătul o mie de flo- 1600 a Domnului, prin care comu-
RY
RA
nică cu bucurie, din tabăra de pe mai repede de cum credeau oră
malul Nistrului, cetățenilor din Cluj, șenii din Cluj în favorul lui Mihai
că a cucerit țara Moldovei (Szâ- Viteazul, deși pe timp foarte scurt,
LI B
deczky, o. c., pp. 536 No. 178). dar totuși destul pentru a-și răz
Secretarul lui Mihai Viteazul, Ia- buna asupra atrocităților cetățeni
cobinus Ianos, pe care îl întâlnim lor din acest oraș. In urma luptei
iscălit adeseori pe actele citate mai dela Guruslău (3 August 1601) Mihai
sus, e de origine din orașul Cluj. se întoarce biruitor spre Cluj, care
Y
Mihai Viteazul pune în fruntea îndată se supune, plătind suma de
orașului Cluj, ca jude regesc pe un vreo 100 mii florini ca pedeapsă.
T
român credincios ipe Andrei Stăncel, Viteazul Domn în onoarea bravului
SI
care căuta să informeze precis tot și credinciosul său ostaș Baba No
deauna pe Domnul român, și su- vac, pune un steag mare în locul
praveghia orice mișcare de răsvră- unde a fost așezat acesta în țeapă.
ER
tire contra acestuia, paralizând-o. Sate și oameni din jurul Clujului
Vedem că la apelul secret de răs au căzut jertfă răsbunării lui Mihai
coală (Sept. 1600) trimis de Ștefan Vodă, pentru omorîrea și chinuirea
IV
Csâky și nobilimea ardeleană cetă ostașilor săi credincioși pomeniți
țenilor din Cluj, (Iakob, Kolozsvăr mai sus (vezi Szâdeczki, o. c., p.
tortenete, Okleveltar II, Budapesta, 221—2,259 — 60 după cronicarul
UN
1888, pp. 176—7 No. LXXIX), aceștia contemporan Szamoskozy în Monu-

la început nu răspund, ba îl de menta Ilungariae historica, Scrip-
nunță lui Mihai Vodă prin solii se- tores, XXX, Budapesta, 1880, pp.
creți Ioan Hosz și Tom a Literat, 128—9, 146, 150). Interesante sunt
AL
promițându-i credință și cerând în cuvintele unui român din vremea

dar o comună. Domnul îi laudă și aceea despre cetățenii Clujului și
le zice: Nu un sat ci o sută vă dau în general despre Unguri: «Voi ați
numai să rămâneți credincioși, să fiți dat în mânile neamțului pe Domnul
TR
precauți, să nu vă întoarceți pe dru meu, dar veți vedea, că acest Voe-

mul de țară ca să vă prindă Ungurii; vod iarăși va fi stăpânul vostru,
să însuflețiți pe cei de acasă «în cre din cauza căruia veți peri voi câi
EN
dință față de noi».... La întors solii nilor» (Szamoskozy, l. c., p. 150).

sunt prinși de Unguri și chinuiți. Tot în arhivele orașului Cluj să
Clujenii cu toate asigurările de mai păstrează alte două documente
credință, totuși au trecut pe partea referitoare la Mihai Viteazul. Unul
/C
nobililor răsculați contra lui Mihai e un act latinesc, fără iscălitură,

Viteazul. Iau parte la lupta dela dar cu pecetea obișnuită, prin care
Mirislău (18 Sept. 1600). judecă un proces între niște nobili
După înfrângerea dela Mirislău unguri (Alba Iulia, 18 Iulie 1600).
SI
Clujul își răsbună cumplit asupra Altul, tot înedit, în ungurește, cu

oamenilor lui Mihai. Așa ard de vii iscălitura cirilică a Domnului și pe
IA
în piața Clujului (Ianuarie 1601) pe cetea îndatinată, cuprinde hotărâ

viteazul căpitan Baba Novac și pe rile dietei din Brașov ținută în
preotul «Saski», punându-i apoi în 12—15 Martie 1600 despre dările
pe porți, tricesima, și despre io
U
țepe pe drumul Feleacului în față

cu «bastea» croitorilor. Iar pe alții bagii, cari nu-și îndeplinesc servi
BC
ca Ioan Szelestey și armașul Sava, ciul iobăgesc față de domnii de

i-au bătut cumplit și i-au aruncat în pământ sau fug dela aceștia schim-
temniță. Roata norocului s’a întors bându-i. St. Meteș
RY
RA
Orașul Cluj asediat de oștirea Țării Românești scrie de pe dealul
românească la 1658 Feleacului, în 4 Sept. 1658, această
LI B
scrisoare cătră orașul Cluj: Io Mi-
Răsvrătirea nesocotită a princi hailu Radulu Voevodu.... voao ce-
pelui ardelean Gheorghe Rakoczy tățeniloru dela Clujvaru. Să cău-
al II-lea contra Turcilor face ca tați că acia voru veni sluga Domnii
aceștia, împreună cu oștirea româ meale Cortu comisu și cliuc[er];
Y
nească a celor doi Domni români, ci să aveți ai lăsarea să intre în
să asedieze orașul Cluj în 10—14 cetate să cumpere pe bani pâine,
T
Septemvrie 1658. La această expe făină, orzu și altu ce va mai trebui
diție de pedepsire iau parte în per Domnii meale. Ci să nu-i opriți,
SI
soană Gheorghe Ghica Domnul Mol nic să aibă altu valu.
dovei și Mihail Radul Domnul Țării Scrisoarea aceasta românească,
ER
Românești. Armata română s’a a- rătăcită printre scrisorile turcești
șezat pe dealul Feleacului, de unde ale arhivei orașului Cluj, a fost pu
putea supraveghia orașul foarte blicată și de d. Iorga în Acte ro
bine. Cetățenii din Cluj îngroziți IV mânești din Ardeal din Buletinul
de acest asediu, care costa vieți Comisiei istorice a României, II,
omenești, pustiiri de sate și averi București, 1916, pp. 224, No. XLIV.
însemnate, trimit pe primul senator
UN
St. Meteș
al orașului Ioan Lintzegh să trateze
cu asediatorii, ca astfel să scape 0 româncă din Țara românească
orașul de teroare. Lintzegh ne spune rescumpără o tipografie
în ziarul său, ce se păstrează în și repară o biserică calvină din Cluj
AL
arhiva orașului, a plecat în tabăra în secolul al XVII-lea

dușmanilor cu mare frică, reușind
totuși să facă o înțelegere, în urma înrudirile dintre boierimea din
căreia armatele asediatoare au ple
TR
Principatele Române și nobilimea

cat din preajma cetății Clujului, ungurească din Ardeal în trecut
după ce au stors, ca despăgubire nu erau rare. Fete de boieri ro
de răsboiu, bani și diferite lucruri mâni și de nobili unguri treceau,
EN
prețioase în valeare de vre-o 60 mii prin căsătorie, dintr’o țară în alta,

taleri. având moșii întinse în țara de unde
Domnul Moldovei Gheorghe Ghica, plecau și păstrând cele mai intime
împreună cu un beg tătăresc, au relații cu cei rămași la vatra pă
/C
primit 5200 taleri; căpitanii lui rintească. Bucuriile familiare strân

Ghica Vodă 21 taleri, Mihai Radul geau împreună rudele din cele
Domnul Țării Românești a luat două țări vecine, fără deosebire de
5600 tal. apoi două cupe de aur în neam, pentru a se revedea și a pe
SI
preț de 150 tal. și un scofium frumos, trece bine. Fiecare căută să fie bun
Căpitanii lui Radu Vodă 16 tal. și și darnic în mediul cel nou, urmând
astfel o datină de binefaceri pentru
IA
un pumnal aurit în preț de 36 flo

rini, iar tâlmaciul acestui Domn obștea țării respective.
12 tal. și un brâu de mătasă cu Să amintim aici una din aceste
18 fl.; iar boierilor li s’au dat vre-o înrudiri și binefaceri.
U
50 tal. și postav de Lunden pentru Postelnicul Preda din Țara Ro

dolmane. mânească, fiul Spătarului Diicul
BC
In ziua ultimă a asediului și după Buicescu, ia de soție o unguroaică

înțelegerea cu Lintzegh, Domnul din Ardeal, Ana Szalânczy. Din că-
RY
296 KEVIS'TA ARHIVELOR
RA
sătoria aceasta au doi copii: Diicu că Stanca, trăind într’un mediu
și Stanca. Stanca trece în Ardeal, străin, s’a maghiarizat cu totul, ne
măritându-se după influentul nobil mai păstrând nici un raport cu cei
LI B
Ladislau Szekely, cel care a lucrat din țara sa de naștere, odată ce
mult la căderea Mitropolitului din face astfel de danii unor oameni,
Alba Iulia, Sava Brancovici. Au cari pe noi Românii totdeauna
doi fii cu numele Adam și Moise. ne-au pizmuit. Această credință e
Stanca Buicescu a rămas văduvă cu totul neîntemeiată, cum se vede
Y
sau s’a despărțit de soful ei din- precis din o scriseare românească,
T
tâiu, căci la sfârșitul veacului al foarte mișcătoare, adresată către
XVII-lea, o întâlnim ca soție a unui Stanca de fratele ei «mai mic» Diicu
SI
persoane însemnate în vieața pu Buicescul la 13 Decemvrie 1702.
blică ardeleană și anume a lui Ște Diicu scrie «mai mari bune sori,
ER
fan Haller. In timpul când Stanca dumneaei lealei Stancăi» așa «ca
trăia împreună cu acest nobil, în unii surori dragă, bună și adevă
15 Septemvrie 1699, vedem că ea rată, mă închinu cu sănătate, Dum
dăruiește suma însemnată de 560 nezeu cu norocu și viiață lungă să
IV
florini bisericii și școlii calvine din blagoslovească pe dumneata». Con
Cluj., cari își rescumpără tipografia tinuă în acest ton, vorbind și de
dela măiestrul tipograf Totfalusi aranjarea între ei a moștenirii unor
UN
Kis Nicolae cu 560 fl. Stanca («But- averi părintești și încheie scrisoa
sesdi Sara») dă banii cu condiția, rea cu cuvintele: Și noi de aicea
ca din venitul anual al tipografiei nu avumu a cinsti pă D-voastră
500 fl. să fie cheltuiți pentru repa cu altu fără de cătu trimisămu
AL
ratul bisericii calvine din strada D-voastră un morunu, ci pă cumu

Lupului (astăzi str. Kogălniceanu), se-au tămplatu D-voastră ca dela
iar dacă va fi nevoie și capitalul un mai mic fratele D-voastră să
TR
întreg să se întrebuințese pentru primiți și să poți cunoaște dum

biserică. In caz când cei 500 fl. vor neata dragoste desăvărsitu»,(Iorga,
ajunge pentru reparatul bisericii, o. c., pp. 249-2, No. LVIII).
atunci restul din veniturile anuale
EN
dela tipografie, îl pune la dispo St. MetEș

ziția epitropilor și predicatorilor
calvini și a profesorilor dela școala 0 învoială românească din Ardeal
calvină pentru £-1 folosi după bunul
/C
lor plac, (doc. publ. în Iakab, Ko- Dau mai jos acest act românesc
lozsvăr tortenete okleveltâr, II Bu din veacul al XVIII-lea, scris de
dapesta 1888 pp. 442—3 No. CCIV). «diacu Pop Simion». «Acelui în-
Astfel biserica calvină ungu lo[n]tru scrisă in cinstita și slă
SI
rească, care se află astăzi în str. vită varmegie a Clujului, țirculușu

Kogălniceanu, a fost reparată pe Turzi-Arieș în a. 1789 venit îna
IA
banii unei românce din Țara Ro intea noastră acești omeni anume
mânească, precum tot cu banii a- popa Ionu și Crăța Mitrea pro vi-
cesteia s’a răscumpărat tipografia țales, amândoi din varmegia Clu
U
calvină, din teascurile căreia au eșit jului, numitu satu Hidiș și având
la lumină atâte cărți latinești și un lipsă Crăța Mitrea de niște banii,
BC
gurești menite să învețe și să în popa Iomi sau aflatu ai plini lipsa^
vrăjbească pe oameni. lui Crăța Mitrea și înaintea noastră
Dar cineva ar putea să creadă au număratu popa Ionu lui Crăța
RY
RA
Mitrea 8 florinți vonașu și este la originea acestui cuvânt. Cel dintâi
țamuru și este vecinu pe din josu pretindea că vine dela Tătar din
de Rața Gavrilă și pe dinu susu timpul atingerei țărilor noastre cu
Bulbucu Gligoru și se se scoată în Tătarii de religie mosaică, sau
LI B
vreme ogorului și înainte noastră Ghasarii, răspândiți în Rusia de
sau întăritu cu irutușu și cu iscă sud și în Polonia. Dimitrescu-Iași,
litura și cu pecete noastră. Am în din contra, pretindea că cuvântul
tăritu Irimie Niculae și jude Va- vine dela «Untertan», cuvânt ger
silie și în casa lui Crăța Simion. man, însemnând supus, și din timpul
Y
(Doc. în Arhivele Statului din Cluj). când mulți evrei se puseră supt
protectoratul Austriei ca «sudiți».
T
N.B. Documentele românești ale lui Tudosie
Logofătul și Bărcan Vistiernicul din 1600 și al Se înțelege că asistența înclina
SI
lui Mihail Radul Voevod din 1658 sunt publi spre ultima părere.
cate în faximil în ziarul Universul, XLII, Bu Iată însă că într’un dosar din
curești 1924 No. 190 (din 22 August). Toate Arhivele Statului din Iași dăm de
ER
documentele a căror proveniență nu se indică
aici, sunt dpj Arhivele Statului din Cluj. acest interesant pasaj: «Stanciul
Stahi ot Fundeni au arătat că este
St. Meteș văr primare cu jăluitoriul, că adecă
IV tat[ă]-său și cu Ion Tartan sau
Mormântul lui Vasile Lupu Groza, tatăl jăluitoriului au fost
frați, iar pentrucă Ion s-au poreclit
UN
In revista aceasta, (I, 137—138) Tartanu, au fost că după osăbita
d-nul Șt. Meteș, Directorul Arhivei întâmplare au câștigat această po
Statului din Cluj, a constatat că reclă dela o clacă de coasă a unui
Vasile Lupu a fost înmormântat la ture, când să afla aice el»I).
Iași, la Trei-Ierarhi, deși a murit O altă mărturie întărește cea pre
AL
la Constantinopol. Pentru a întări cedentă.

această documentată și convingă «Ion Hăncul ot satul Șărbăneștii
toare constatare, adăugim urmă țăn[ut]u Tecuciu. De vrăstă ca de
TR
torul text dintr’un document din 75 sau 80 = ani: arată* că pe tatăl

7186 (1678) Feb. 9: «ș-au rămas că parucinicului l-au chemat Ion și
lugării dela Mănăstirea Goliea din că-1 numea oamenii că-i ficior Grozăi.
toată judecata țării, pentru căci Dar slujind la un turc dela o clacă
EN
s-au aflat mai pre urmă dreaptă l-au poreclit oamenii Tărtanu»2).
danie și miluire numai Treisfeti- Tărtanul acesta a emigrat ca
telor dela Vasilie V. V. și dela fiiu «oștean» în 1770 în Rusia, ^când
său Ștefan V. V., unde și oasele Rușii cu coadă»; s’a întors în 1789
/C
lor aeave (sic) sânt înăuntru în vreme Nemților», a stat la Gâr-

biserică în a sa zidire....'»1'). lești «vr’o cinci ani cu casa sa»
Sever Zotta dejmuind pe ceilalți răzași pentru
«că stăpânisă ei singuri în lipsa lui
SI
partea sa și apoi după ce s-au făcut

Contribuție la originea cuvântului pace3) iar s-au dus cu totul în Roșia
Târtan
IA
și n-au mai venit»4).

Am asistat odată la o aprinsă
') Tr. 381, Dos. 327, f. 298. Proces-Verbal
discuție între regretații D. Onciul din 1834 Iun. 10 urm.
U
și C. Dimitrescu-Iași, privitoare la 2) Ibid. f. 304.

3) Dela Siștov, 4 Aug. 1791.
BC
’) Uricar, V, 238. 4) F. 298, verso.

RY
RA
Porecla Tărtan a căpătat-o deci pânirii ungurești, răspunde d. G.
Ion Groza pe când abia se înfiin Miiller, directorul arhivei naționale
țase consulatul Austriac1) și era săsești din Sibiu, susținând con
deci imposibil ca o poreclă pe o trariul și luând ca martori pe di-
LI B
bază etimologică nu numai străină, feriții învățați români cari au făcut
dar și atât de recentă să intre în cercetări în aceste arhive, ca d-nii
patrimoniul linguistic al unor ră N. Iorga, I. Lupaș, G. Bogdan-Duică
zeși îndepărtați din jud. Tecuci. și alții.
Cauza poreclei se poate explica.
Y
Turcii se serveau pentru servicii Carte domnească prin care se ade
inferioare de Tătari- Cum Ion Groza verește că Gheorghie Logofătul
T
a făcut un astfel de serviciu unui de taină din Dorohoi urmează să-și
SI
Turc, evident în contrazicere cu stăpânească în pace un rănd de
sentimentul de demnitate al răze case din mahalaua Scaunelor, cum
șilor, poate pentru că își pierduse părată dela Iordaehe Dobrogeanul,
ER
acest sentiment în armata rusească, 1749 Mart 5. .
atunci după regimul cnutului, i s’a
dat porecla de Târtan=Tătar. Ță JfzVosta’îtt Bojîeiu Io Grigorie
ranii numesc deci pe Evrei, Târ- Ghica Vvcl i Gospodină vsei zemli
IV
tani, fiindcă sunt de religie mo Vlahscoi.
zaică, iar cei dintâi mozaici cu cari Davat Gospodvami sie povelenie
Gospodvami slugii Domnifeji meale
UN
au venit în contact au fost Tătari
sau Tartari cum li zic, greșit, unii. lui Gheorghie Logofăt de taină, ca
Dealtfel, ce rost ar avea, din punct să aibă a ținea și a-și stăpâni casa
de vedere opus, acest cuvânt în cu locul din mahalaoa Scaunelor 9
Bucovina de ex., unde el este is întru carea șade, care o au cum
AL
toric, cu toate că dela baron până părat dela Iordachie Dobrogeanul,

la țăran toți au fost «Untertani» pentrucă de față în Divan înaintea
înainte de a deveni «Staatsbiirger» Domnifeji Meale l-au tras la jude-
TR
(cetățeni) după constituție. Aflăm decată Matei ce au fost căpitan, ne

însă că și azi în Moldova se zice, potul numitului vânzătoriu, zicând
în păturile de jos ale populației, că murind unchiu-său l-au lăsat pe
«măi Tătare». Regretatul Onciul a dânsul epitrop și din ti. 246 în cât
EN
avut deci dreptate și n’am întârziat au tocmit casa, ceilalți bani i-ar fi
să-i dăm satisfacția cuvenită re dat Gheorghie Log[o]f[ă]t, iar tl. 36
zultând din constatarea de față. nu i-au dat unchiu-său, ci căută ca
să-i dea lui acum, au să-i întoarcă
/C
Sever Zotta el tl. 210. cât au dat și să-i iea casa

întru stăpânirea lui.
Arhivele Săsești din Transilvania Pentru care întrebând Domniia
Mea pe Gheorghie Log[o]f[ă]t, ce are
SI
La cele spuse de către d. St. Meteș să răspunză, el au arătat zapizul de

în numărul precedent al revistei cumpărătoare dela acel Iordachie
noastre, cu privire la greutățile ce Dobrogeanul dela lt. 7256 Sept. 1 dni,
IA
au întâmpinat cercetătorii români întărit de sfințiia sa Părintele Kir

în Arhivele săsești în timpul stă Neofit, Mitropolitul Țării și de dum-
U
*) In 1782 Iunie 11 e numit St. Reicevich *) Numire dispăută. Azi se zice «Merăria».
agent .comercial în Principatele Române (Nistor E vorba de casele Weiner (berărie și cinema
BC
în Hurm. XIX, 9). tograf).

p’
RY
**T
REVISTA ARHIVELo|t IAȘI ; 299
m11*11Tar—u*
RA
nealor veliții boiari, fiind iscălit încă Deci cerând Domniia Mea lui
și mai sus numitul Matei căpitanul, Matei Căpitanul de au arătat diiata
întru care zapis scriiâ că au luat unchiu-său, după ce s’au cetit în
toți bani. Au mai răspuns Gheor- Divan, îș’au văzut că nici pe dânsul
LI B
ghie Log[o]f[ă]t cumcă atunci când nu-1 voinicește să ceară acei bani,
i-au vândut lui casa, Matei Căpi nici dă arătă undevaș că i-au rămas
tanul nici cum nu au zis că va da Gheorghie Log[o]f|ă]t datoriu cevaș,
el bani să o iei, fără numai s’au fără rțixin ai cu gura lui în silă căuta.
sculat cu altă pâră de au tras și pe De icațe cunoscând Domniia Mea
Y
Iordachie unchiu-său, înaintea Dum că cererea lui eră rea, și fără cale
nealor veliților boiari cu pricină ca fiind jși în zapis iscălit, l-am gonit
T
aceasta, cumcă jumătate locul despre din Djvajn, și am hotărit ca Gheor
SI
poartă șl cu casa ce să află acum, ghie Log[o]f[ă]t să-și stăpânească
ar fi fost ale mame-sii de zestre, și casele și cu locul cât coprinde îm
cu acest mijloc gândiiâ să-l oprească prejur, după cum în zapis suma
ER
să nu le vânză, ca după moarte să-i stânj ânilor anume arată. Drept aceia
rămâe lui. Dar răspunzând unchiu- i-am dat această carte de adeve
său, Iordachie, cumcă muma lui rință, întărită cu pecetea și cu iscă
Matei soru fiindu-i, el o au înzes IV litura Domniei Meale.
trat din stradania sa, și toate ceale Mart 5 dni 7257 =11749],
ce i-au pus în foae scrisă de mâna
UN
lui, i le-au împlinit; și nearătându Iscălitura proprie a Domnului. Peeetie roșie
■mică.
Matei foaia mume-sii de zestre, ca Proeit Vel Logofăt.
să să vază de-i sânt zisele lui ade
vărate, și văzând Dumnealor veliții (Aet în posesia d-lui student Nechifor din
boiari că sânt trecuți la mijloc mai Dumeni-Dorohoi; d-sa îl are dela familia Weiner,
L
Dorohoiu).
bine decât cincizeci de ani, și nici
odată această pâră nu s’a mai făcut Econ. D. Furtună
RA
întru atâția ani, ne mai având nici

altă dovadă, a volnicit pe Iordachie, Comlsiunea Consultativă Heraldică
unchiu-său, prin carte de judecată
NT
ca să-și vânză casele fiind ale lui, Prin legea pentru fixarea stemei
care carte s’a citit în Divan îna Regatului României din Iulie 1921
intea Domniei Meale și și Dumnealor s’a înființat pe lângă Ministerul de
veliții boiari fiind față, iarăș în- Interne o Comisiune Consultativă
CE
tr’acestaș chip ne-au spus. Au mai Heraldică, ale cărei atribuțiuni sunt
răspuns Gheorghie Log[o|f|ă]t cum de a fixa stemele județelor, comu
că în urma aceștii judecăți, ca să nelor și altor autorități și instituții
nu aibă vreo supărare de cătră și de a controla întrebuințarea lor.
încă din 1922 comisiunea a fost
I/
Matei, au făcut pe Iordachie, un

chiu-său, de i-au dat din banii ca numită având ca președinte pe re
selor tl. 25, doao pogoane de vie și gretatul D. Onciul, iar ca membri
S
atunci s’au iscălit și el în zapisul pe d-nii M. Seulescu, AL Crăsnaru,

de vânzare, dând încă și alt zapis Paul Gore, Const. Moisil și Virgil
IA
al lui deosebi la mâna unchiu-său, Drăghiceanu (secretar). Până în pri

cumcă nu mai are nici o treabă cu măvara anului 1923, când D. Onciul
casele, nici că să va mai scula,cu a decedat, comisiunea a revizuit și
U
vreo gâlceavă, care și acel zapis s’au fixat stemele județelor din vechiul
văzut la Divan. regat, ținând seamă de stemele tra-
BC
RY
diționale, cari n’au fost modificate din Viena și deschisă în prezența
RA
decât în părțile ce nu corespun președintelui Republicei Dr. Hei-
deau cu regulile heraldice. nisch, înconjurat de întregul gu
După moartea lui D. Onciul, a vern și asistat de Corpul diplo
LI B
a fost ,numit președinte al comi- matic străin.
siunii d. M. Seulescu, iar numărul S’au expus stampe, scrisori și
membrilor s’a complectat cu d-nii documente emanate dela Baben-
Z. Pâclișanu, C. Marinescu, P. Mo- bergi, Habsburgi, precum și dela
dolea, I. C. Filitti și Iuliu Tudu- alte capete încoronate din Europa
Y
cescu (secretar). ca: Napoleon I Bonaparte, Napo
Până astăzi s’au fixat stemele tu leon al IlI-lea, Frederic I, Frederic
T
turor județelor din țară și a mai al II-lea cel Mare al Prusiei, etc.
multor orașe. Aceste steme au fost
SI
Li s’a rezervat un loc și Regilor
desenate în culori de către d. D. Poloni, Unguri și Boemi.
Pecuraru și depuse la Arhivele Sta Nici Principii Transilvaniei n’au
ER
tului, spre a servi de model pentru fost trecu ți cu vederea, rezervân-
județele și comunele respective. du-li-se și lor un loc la această ex
Când întreagă lucrarea va fi ter poziție, destul de bogată și aranjată
minată, se va alcătui un album care după ultimele metode technice.
va cuprinde toate stemele județene
IV
Reușita morală și materială a în
și comunale, cum și cele ale episco trecut așteptările.
UN
piilor, mitropoliilor și patriarhiei. M. Popescu
In acelaș timp comisiunea pre
gătește un regulament pentru între
buințarea stemelor oficiale. Către Domnii colaboratori
Ședințele comisiunii se țin la Ar
L
hivele Statului, unde se depun și Din cauza abondenței de ma

RA
toate actele și documentele ce ser terie unele studii și documente n’au

vesc ca material pentru lucrările ei. putut fi publicate în numărul de
De oarece lucrările comisiunii față, care și altfel a întrecut vo
heraldice intră în cadrele Revistei lumul fixat.
NT
Arhivelor, le vom publică începând Deasemenea din motive de teh

cu numărul viitor al revistei. nică tipografică nu s’au putut pu
C. M. blica în acest număr documentele
CE
cu litere chirilice.
Expoziția arhivistică din Viena Cerem scuze domnilor colabora
tori pentru toate acestea și le pro
In primăvara acestui an atât mitem că vom publică întreg ma
lumea arhivistică cât și amatorii terialul primit în numărul viitor,
I/
au avut ocaziunea să admire ex ce va apare în Octomvrie a. c.

poziția de stampe, scrisori și docu
S
mente, organizată la «Staatsarhiv» Direcțiunea

IA
U
BC
RY
III
RA
LI B
T Y
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
Bula de aur dela Alexandru II al Țării-Românești

BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LIB
RA
RY
RY
IV
RA
LI B
T Y
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
Fig. 4.
SI/
IA
U
BC
Bula de aur dela Mihnea II al ȚărU-Romdneșli (H89)

(Fig. 3 fața, fig. 4 reversul).
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
RY
RA
LI B
T Y
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
Bula de aur dela Petru Cercel al Țării-Române^ti

BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
RY
VII
RA
LI B
TY
SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
"Ruin /7z> nur z7z>7z» IL-J, 7. (

BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
RY
VIII
RA
LI B
Y
T
SI
ER
Fig. ii. Fig. 12.
Bula de aur dela Grigore Ghica (1664)

Fig. II (fața). (micșorată)
IV Fig. 12 (reversul).
L UN
RA
NT
CE
SI/
IA
Fig. 13- FiS- 14-

U
Capsulă de metal cu pecete de ceară, dela Gr. Calimah (1762)

Fig. 13 deschisă. (micșorată) Fig. 14 capacul.
BC
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LIB
RA
RY
RY
I
RA
Anul II.
LI B
REVISTA
Y
ARHIVELOR
T
SI
ER
A R H I V I ST I CĂ — C R O N O LOG I E — D I P LO M ATI CĂ
ERALDICĂ-GENEALOGIE-INSTITUȚIUNI
M I N IATU RISTICĂ - PALEOGRAFIE - SIGI LOG RAF1E
IV
UN
SUB ÎNGRIJIREA D-LUI
CONSTANTIN MOISIL
L

RA

NT
CE
S I/
IA
BUCUREȘTI
U
tip.ografia curții regale f. gobl fii

NO, 19, STRADA REGALĂ, No. 19
BC
c. 13358 1926
RY
RA
LI B
CUPRINSUL
T Y
T. BXlan, Arhivele Bucovinei.
SI
S. Reli, Ceva despre fo'ndurile arhivistice din arhivele Bucovinei.
ST. Nicolaescu, Reforma arhivelor în Rusia (traducere).
ER
SEVER Zotta, Despre neamul Cantemireștilor.
D-r M. Popescu, Sigiliul lui Sigismud Bathori, principele Transilvaniei.
IV
Șt. Berechet, Documente slave privitoare la Basarabia în tipărituri
rusești.
UN
D-r A. VERESS, Orânduieli românești vechi tipărite în Ardeal (1744-1848).

Em. Vîrtosu, Eliade ca tipograf.
Elena Eftimiu, Antimiia fata vornicului Gr. Ureche.
L
RA
Gh. Nicolaiasa. Tara Moldovei.

ConsT. Moisil, Carte de mărturie din 1634 pentru confirmarea proprie
tăților clucerului Barbul Poenaru.
NT
MiSCELLANEA: Pascua Romanorum: pabula Iulii Csesaris? (Dr. Ilie Gher-

ghel).— Argument nou contra autenticității uricului atribuit lui
CE
Iurg Coriatovici (I. Minea).—Știri nouă despre propaganda cato

lică în Moldova în sec. XVII (I. Minea). — Constantin Vodă Șerban
față de imperiali și cazaci (N. C. Bejenaru). — Desbaterea procesului
I/
lui Gh. Șincai și sentința de eliberare din închisoare (Tr. Popa).—

S
Când a zidit Vasile Dupu biserica din Orheiu? (Șt. Berechet). —

IA
Despre semnătura latinească a lui Mihai Viteazul (D-r A. Veress).—

Spicuiri noui despre Horia, Cloșca și Crișan (Dr. M. Popescu).—
U

BC
RY
RA
LI B
Y
ARHIVELE BUCOVINEI
T
DE
SI
TEODOR BĂLAN
PROFESOR ȘI MEMBRU AE COMISIUNII ARHIVELOR STATULUI DIN CERNĂUȚI
ER
Acum când Arhivele Statului sunt pe cale de a fi organizate
din nou, când în urma înființării României Mari statul român are
IV
a griji și de adăpostirea și ordonarea materialului arhivistic aflător
în provinciile românești desrobite, va fi de lipsă a vorbi și de arhi
UN
vele publice care se află pe teritoriul fostei Bucovine. E adevărat că
Bucovina ca teritoriu este cea mai mică provicie în ghirland de țări
care s’au unit cu regatul român, dar în ce privește bogăția de do
cumente ea va trebui să fie numită între cele dintâi. In Bucovina,
AL
spre deosebire de țările românești care făcuseră parte din statul

maghiar de odinioară, trecutul țării este strâns legat de dominația
politică a elementului românesc; în consecință documentele ne vor
TR
da dovadă de caracterul românesc al țării, de stăpânirea îndelungată,

neîntreruptă și nedisputată a poporului românesc în Bucovina, asupra
căreia în timpul din urmă elemente iresponsabile din alte țări caută
EN
să revindece drepturi cari nu au existat niciodată.

In Cernăuți se află mai multe arhive publice. Cea a Adminis
trației este cea mai bogată. De aceea ea va forma elementul consti
/C
tuant al «Arhivei Statului din Bucovina» ce este pe cale a se întemeia..

In ea sunt adăpostite dosarele aparținătoare administrației militare
depe timpul generalilor austriaci Spleny și Enzenberg (1774—1786),
SI
dosarele administrației cercuale a Bucovinei (1786—1836), și cele ale

administrației autonome a Bucovinei (1848—1918). Mai sunt aici do
sarele Guberniului din Lemberg care privesc Bucovina (1786—1848)
IA
și documentele fostului consiliu școlar al Bucovinei care încep cu

anul 1880.
U
Importanța acestui material crește când ne dăm seama că

între ele se află foarte multe documente care se referă la timpurile
BC
anterioare ocupațiunii austriace. Mulți boeri și răzeși, apoi multe

RY
RA
instituțiuni culturale și bisericești solicitaseră pe vremuri în diferite
chestiuni intervenția administrației, prezintând cu această ocazie do
cumentele doveditoare de drepturile lor. Acestea ne sunt păstrate
LI B
parte în original,, parte traduse în limba germană. Odată publicate,
ele ne vor servi pentru a lumina multe chestiuni din trecutul Mol
dovei, astăzi încă necunoscute.
Până la izbucnirea războiului mondial aceste dosare erau păs
Y
trate în câteva camere ale Palatului administrativ. In timpul războ
T
iului ele fură parte îndosite, parte transportate la Viena. Dosarele
rămase în Cernăuți au fost parte deteriorate, parte distruse de soldații
SI
ruși. Documentele transportate la Viena erau de mare valoare isto
rică. O parte din ele a fost readuse la Cernăuți, pentru a fi reîn-
ER
corporate arhivei statului.
După prăbușirea Auștriei arhiva administrației din Bucovina
suferi pierderi asemenea de mari, ca pe timpul războiului mondial.
IV
Armata română apropiindu-se de Cernăuți în luna Noembrie 1918,
Etzdorf, președintele austriac al Bucovinei, dădu ordin funcționarilor
UN
săi să distrugă tot materialul arhivistic destinat pentru Austria.

Atunci un cârd de funcționari și servitori, ca un stol de corbi, se
năpusti asupra dosarelor administrației bucovinene, luând din ele
tot materialul documentar ce le părea suspect arzându-1; focurile din
AL
sobele diferitelor camere ale fostului edificiu al administrației buco

vinene arseră câteva zile și nopți de-arândul, nimicind un material
TR
arhivistic peste măsură de scump.

In luna lui Decemvrie 1918 Arhiva Bucovinei ajunse sub în
grijirea secretariatului de Interne din Cernăuți; fiind lipsă de camere
EN
arhiva fu transportată în beciu. Până în primăvara anului 1924, deci

aproape cinci ani, aceste dosare rămaseră în beciu, parte puse pe
scânduri, parte aruncate pe podele. Din cauza umezelii multe hârtii
/C
au trecut în stadiu de putrefacție, la altele scrisoarea nu se poate

descifra decât cu multă trudă. Astăzi Arhiva Bucovinei se află adă
postită în câteva camere ale Palatului administrativ și e bine îngrijită.
Din causa multelor transportări și a vizitei soldaților ruși, foarte
SI
multe dosare ale acestei arhive lipsesc. După calculul provizoriu al

nostru lipsesc din ea: fascicole 1051, registre 20, indice 31.
IA
In încăperile administrației din Bucovina sunt adăpostite și

resturile arhivei fostului comitet al țării, adică arhiva vieței buco
U
vinene. Aproape nimic n’a< mai rămas din ea. Aproape totul a fost
distrus sau vândut ca hârtie în luna lui Noemvrie 1918.
BC
Celelalte arhive publice din Cernăuți sunt asemenea destul de

bogate. Tribunalul penal, tribunalul, apoi judecătoria de ocol din
RY
RA
Cernăuți posedă multe documente, unele chiar din anul 1797. Ele nu
au fost studiate de nimeni. Istoricii noștri vor găsi aici multe infor
mații de valoare.
LI B
In biroul corpului de jandarmi s’a aflat pe vremuri o arhivă
și o bibliotecă, conținând material cu privire la istoria recentă a
Bucovinei. Armata română n’a găsit în anul 1918 decât un mare vraf
de hârtii și cărți. S’a făcut ordine și s’a selecționat materialul. Ce a
Y
fost de valoare s’a menținut și se află astăzi păstrat în podul edi
T
ficiului acestui comandament.
La administrația fondului religionar se păstra înainte de răsboiul
SI
mondial un mare număr de documente referitoarea la averea și tre
cutul mănăstirilor din Bucovina. Dela răsboiu încoace documentele
ER
vechi au fost separate de cele recente. Cele vechi au fost transportate
în podul edificiului. Acuma doi ani ele fură vândute ca hârtie veche.
La biroul fonciar, numit Tabula țării, se află un vast material
IV
arhivistic, poate cel mai vast din toată Bucovina. El ne dă deslușiri
asupra proprietăților imobiliare ale familiilor boerești și ale mănăs
UN
tirilor de pe vremuri. Sunt documente din care aflăm istoria dife
ritelor sate din Bucovina, adică succesiunea posesorilor dela Alexandru
cel Bun încoace. Austria ocupând Bucovina, s’a numit o «comisiune de
delimitare» care plecă dela o moșie la alta pentru a constata dreptul
AL
de proprietate al fiecărui stăpân de moșie. Cu această ocazie s’a

dresat un proces-verbal cu posesorii moșiilor și s’au copiat docu
mentele care au fost prezintate. Rezultatul acestei folositoare anchete
TR
este depus în «Liber granicialium» din care sunt 10 volume, format

mare. In «Liber Instrumentorum» (98 volume) sunt depuse docu
mentele de proprietate, de trecere a proprietății dela un stăpân la
EN
altul dela anul 1775 înainte. In «Liber Instrumentorum antiquorum»

se află copiile după documentele vechi, anterioare ocupațiuni aus-
triace. Colecția foilor de zestre se află în cartea intitulată «Pactorum
/C
dotalia», cea a testamentelor în «Liber testamentorum», iar cărțile de

judecată în volumele «Relationes» și «Contractum antiquorum». Do
cumentele de proprietate asupra orașului Cernăuți se află în cartea
SI
maiorului Pitzelli, din care se poate constata cine a fost proprietarul

unui imobil al acestui oraș în anul 1775.
IA
Războiul mondial a lăsat și aici urme nefaste. O mare parte

din cărți a fost distruse. După ancheta provizorie făcută de noi
lipsesc aproape 60-70 cărți.
U
Orașul Cernăuți posedă o arhivă bine păstrată care însă nu

conține decât documentele dela anul 1869 încoace.
BC
In orașul Suceava a^fost pe vremuri trei arhive. Din ele nu a

RY
RA
rămas decât arhiva tribunalului și arhiva orașului; cea a prefecturii
nu mai există.
înainte de războiul mondial fiecare prefectură, fiecare revizorat
LI B
școlar județean posedau arhivele lor. După cât suntem informați
toate aceste arhive au fost distruse în decursul războiului mondial.
Mai bine păstrate sunt arhivele diferitelor judecătorii de ocol care
în cea mai mare parte salvară materialul lor arhivistic.
Y
Tot astfel fiecare școală primară și secundară era obligată să
T
aibă o arhivă. Cele ale școlilor primare au fost distruse în cea mai
mare parte pe timpul războiului mondial, pe când cele ale școlilor
SI
secundare au rămas aproape neatinse.
Se naște întrebarea, dacă arhivele pe care le-am numit au fost
ER
studiate, până acuma sau nu. Ele au fost studiate, dară numai foarte
puțin. Dintre români, Teodor V. Stefaneli căutase puțin în dosarele
generalului Enzenberg strângând material. pentru istoria ocolului
IV
Câmpulungului moldovenesc. Altul n’a fost până acuma. In Tabula
țării din Cernăuți d-1 Sever Zotta dela Iași a copiat multe documente
UN
cu privire la trecutul unor familii din Moldova de sus. Aici a studiat

un timp și d-1 Nicolae Iorga, care a publicat în resumate scurte ma
terialul găsit aici în «Documentele familiei Calimachi» și în «Studii
și documente» volumul V. In suceava nu a studiat- nimeni, în Câmpu
AL
lung numai Teodor V. Stefaneli-, care a publicat materialul adunat

în ale sale «Documente câmpulungene».
TR
Așa dară Bncovina posedă un vast material arhivistic, care

odată publicat va servi mult neamului nostru în justificarea drep
turilor sale asupra teritoriului Bucovinei care apoi nu vor mai
EN
putea fi contestate nici odată.

/C
SI
IA
U
BC
RY
RA
CEVA DESPRE FONDURILE ARHIVISTICE
LI B
DIN ARHIVELE BUCOVINEI
DE
SIMEON RE LI
Y
PROFESOR, SECRETAR AL COMISIUNII ARHIVELOR STATULUI DIN CERNĂUȚI
T
SI
Arhivele regionale ale țării noastre din Transilvania, Bucovina
și Basarabia înființate prin noua «lege de organizare a Arhivelor
ER
Statului», păstrează și adună în depozitele lor mai ales acele acte,
documente sau piese vechi, din cari se desprind știri și mărturii
despre întâmplările, faptele, suferințele sau bucuriile neamului nostru
IV
din aceste provincii în cnrsul stăpânirilor streine. Materialul lor arhi-
vistic, în partea cea mai mare, e deci mai specific și mai deosebit
decât fondurile arhivistice ale Vechilor arhive din București sau Iași
UN
precum deosebită a fost și soarta și evoluția acestor regiuni româ

nești printr’un timp oarecare. Actele și documentele oficiale din cance
lariile și arhivele stăpânirilor streine, ținute până nu demult departe
AL
de ochii cercetătorului român, iar acuma adunate și concentrate în

arhivele regionale ale României întregite, conțin știri și informațiuni,
cari nu se pot afla în vechile noastre arhive naționale.
TR
Prin această particularitate ele vor fi o parte întregitoare a

arhivelor centrale din București și cercetătorii trecutului vor putea
lămuri în baza lor mai bine și mai temeinic multe chestiuni istorice
EN
de interes general sau local.

Acesta e și caracterul și rolul principal al arhivelor regionale
ale Statului din Cernăuți.
/C
Fondurile arhivistice ale acestor arhive conțin deci știri și amă

nunte despre tot ce s’a petrecut pe acest colț de pământ românesc
în cursul celor 143 ani de stăpânire austriacă, ilustrând toate mani
festările de viață politică, culturală, economică sau socială ale nea
SI
mului nostru de acolo.

Dar fiind Moldova de Miază Noapte, numită mai târziu «Buco
IA
vina» leagănul Moldovei, unde au stat cele dintâi capitale moldove

nești, și unde s’au întemeiat cele mai vechi și cele mai multe mănăstiri
și alte instituțiuni naționale, e lucru firesc, că tot aici s’au păstrat
U
pe la mănăstiri, pe la urmașii vechilor familii boerești, și pe la vechile

BC
așezăminte legate de această regiune românească, un număr consi

derabil de documente și acte, române și slavone, cari datează din
RY
RA
vremuri cu mult înainte de răpirea Bucovinei de către Nemții dela
Viena, și ajung până prin veacul al XV-lea.
Și e bună speranța că acuma, măcar o parte mare din aceste
LI B
străvechi documente originale vor fi câștigate și adunate pentru
fondurile arhivelor regionale ale Statului din Cernăuți.
Colecțiile fundamentale de material arhivistic, adunate și con
servate până acuma în Arhivele Bucovinei, constau din acte și docu
Y
mente din toate arhivele oficiale vechi ale autorităților administrative
T
austriace, îucepând cu anul 1775.
SI
Despre cuprinsul lor felurit, bogat și de multe ori necunoscut
și interesant, ne convingem, dacă aruncăm o privire, cât de fugitivă,
ER
în vechile registre, cari încep chiar cu anul 1775, și ni s’au păstrat
foarte bine, arătându-ne în mod cronologic sau alfabetic numărul
actelor și chestiunea la care se referă dosarele respective.
IV
Cele mai vechi dintre hârtiile oficiale ale Arhivelor Statului
din Cernăuți sunt așa numitele «Acte militare'*. Ele conțin întreaga
UN
arhivă a fostei Administrații militare a Bucovinei, imediat după
anexare, dela a. 1775—1786- Intre aceste acte scrise în limba ger
mană, în stilul birocratic austriac, numit nemțește «Amtsschimel», se
află însă și multe scrise în limba română, cu cirilică. Ele sunt sau
AL
corespondența autorităților cu instituțiunile vechi moldovenești, sau

cu populația băștinașă, corespondența băștinașilor cu autoritățile
austriace, sau documente vechi, anexate de către particulari ca
TR
dovezi pentru apărarea sau valorifiaarea drepturilor lor în diferite

afaceri.
EN
Amintesc ca cele ce au o importanță mai mare, următoarele

chestiuni, despre cari cercetătorul harnic va afla interesante știri în
dosarele «Actelor militare» din Arhivele din Cernăuți:
/C
O proclamație, numită «publicație* a «Măriei Sale împăratului»

Iosif II, și a «înaltului Hofkriegsrath» (consiliului aulic de războiu)
din Viena către populația Bucovinei, tipărită înainte de anul 1790 în
limba română, cu cirilică, constând din 39 de articole («ponturi»),
SI
spre înștiințare a fiecărui om, la fiecare biserică din Bucovina, care

publicație se va ceti de către preotul satului în trei Dumineici la
IA
auzul tuturor.
In această proclamație împărătească se îndeamnă populația
U
Bucovinei să se ferească de diferite crime și delicte și i se pune în

vedere ce pedepse groaznice și torturi ne mai auzite îi așteaptă pe
BC
ceice vor călca această ordonanță, după publicarea ei obștească.

RY
RA
Iată spre pildă ce glăsuește primul «pont» (punct) din această pro
clamație :
I. Cel ce va defăima pe Dumnezeu-
LI B
«Pedeapsa acestuia este: să i se rupă sau să i se tae limba,
• «când va defăima cu cuvântul; iar de va defăima cu mâna, să i se
«tae mâna. Iar de va fi defăimarea lui mai grea, să i se rupă carnea
«lui din trup cu clește înferbântate, și să i se tae fășii, și să se târâ-
Y
«iască pe uliță, apoi să se arză în foc».
T
Iată cât de mult se ținea în acele vremuri la cinstea supremă,
care e cinstirea lui Dumnezeu!
SI
Alte acte de mare importanță istorică în legătură cu trecutul
Bucovinei din secolul al XVIII-lea între «Actele militare» de la
ER
1775—1786 sunt:
Tablourile boerilor, mazililor și răzeșilor Bucovinei, recunos-
cuți de stăpânirea austriacă ca «nobili», respectiv ca proprietari în
IV
anul 1786. In aceste consemnări oficiale ale administrației militare
se arată numele și pronumele proprietarilor de moșii sau pământ și
UN
cu indicarea satului sau localității unde-și are proprietatea, precum
și a clasei nobilimei, căreia-i aparține fiecare proprietar (boeri, marili,
ruptași). Aceste tablouri conțin frumoase nume românești de nobili
și proprietari, azi dispărute cu desăvârșire, mai ales în părțile
L
înstrăinate ale Bucovinei dela granița Poloniei, d. e. «Dănuță»,

RA
Grierușu, Mohorâtu, ș. a. Alte dosare însemnate și interesante

dintre actele amintite sunt cele privitoare la următoarele chestiuni
bucovinene.
NT
«■Colonizarea Arnăuților», ordonanțele autorităților centrale din

Viena, ca «partea Moldovei anexate» de armatele habsburgice «să
nu te mai numiască Moldova» ci «districtul Bucovinei». (No. 148).
CE
«Emigrările'» peste «cordon», în Moldova ale Moldovenilor, cari

din diferite motive, mai ales neputându-se deprinde cu nouile împre
jurări create de stăpânirea străină părăsiau țara.
«Colonizările» Bucovinei cu elemente străine din părțile de apus
I/
ale monarhiei austriace, (nemți și unguri ș. a,).

«Situația Evreilor» și a «Armenilor» din acele vremuri din
S
Bucovina.
IA
«Raporturile Bucovinei cu principatul Moldovei».

«Robotul» (claca sau boerescul); actele oficiale privitoare la
readucerea moaștelor «Sf. Ioan cel Nou» dela Zolkiew în Galiția
U
unde fuseseră duse de regele Poloniei Ioan III Sobieski, la Suceava.

Importul sării și al vinului din Moldova.
BC
«Chestiuni vamale cu Moldova».

RY
RA
înființarea sau reorganizarea “școalelor moldovenești'» din
Bucovina.
începuturile bisericii catolice în Bucovină și introducerea unei
LI B
supravegheri episcopale asupra comunităților bisericești catolice în
noua provincie austriacă.
Propaganda catolică între populația băștinașă moldovenească
a Bucovinei spre a spori numărui disparent al catolicilor venetici.
Y
In fine mai întâlnim în această colecție corespondență oficială,
privitoare la «construirea de poduri și șosele», la înființarea de
T
«magistrate» (primării înzestrate cu putere de administrație auto- •
SI
nomă) in orașele Cernăuți, Suceava și Șiret, ș. a.
II. A doua colecție însemnată din fondurile Arhivelor Buco
ER
vinei sunt dosarele din arhivele «Kreisamt-ului», adecă a adminis
trației districtuale (cercuale) a Bucovinei din anii 1786 -1830.
Din materialul arhivistic al «Kreisamt-ului» din această epocă
IV
amintesc dosarele despre:
«Afacerile bisericești ortodoxe ale Bucovinei» șî ale «Fondului
UN
religionar ortodox al Bucovinei», și ale «Școalelor» Bucovinei.
«Tabele despre prețurile pieței» de atunci.
Crime, omoruri și afaceri de siguranță publică.
Moșiile Fondalui religionar ortodox al Bucovinei.
L
«Afaceri mănăstirești». Intre acestea amintesc o colecție mare

RA
de ca. 80 documente vechi moldovenești din sec. 16, 17 și 18, pri

vitoare la averile și ctitoriile mănăstirești, traduse pela anul 1840 în
limba germană de către un anume «Bortnic», funcționar mai înalt
NT
al administrației bucovinene. probabil român, căci cunoștea bine limba

românească și scrierea cirilică, pe lângă limba slavonă veche. Această
colecție poartă titlul de «Klosterurkunden» (documente mănăstirești).
CE
De mare importanță istorică și socială sunt apoi dosarele privi

toare la “Reședința episcopală» și “Seminorul clerical» din Cernăuți,
apoi «Jealbe de-ale locuitorilor» țării împotriva stăpânirii; afaceri
de proprietăți; conflicte cu Moldova, acte privitoare la îndatoririle
I/
de robot ale țăranilor clăcași și la asupririle acestora din partea

boerilor; carte pentru hotare între proprietari, chestiuni de ofensă ș a.
S
Intre actele “Kreisamt-ului» din anii 1831—1854 prezintă un

IA
interes deosebit următoarele dosare: ușurarea boerescuhti din anul

1848 (No. 99); dotarea bisericii catolice cu pământ în Bucovina,
confiscarea moșiilor unor proprietari din satul Cadobești pentru
U
asuprirea țăranilor clăcași (No. 742), așezarea și colonizarea Lipo

venilor în Bucovina, (No 758), delimitări de frontieră între Buco
BC
vina și Moldova și diferite chestiuni de frontieră (1776- 1854), ș. a

RY
REVISTA ARHIVELOR
RA
Deosebit de interesante și de instructive pentru cei dornici să
cunoască trecutul Bucovinei sunt în fine dosarele «Kreisamt-ului»
privitoare la: «Colonizarea unor familii din Bohemia», «zeciuiala
LI B
orașului Cernăuți», «-privilegiile iarmaroaeelor din Cernăuți», privi
legiile și asupririle Evreilor din Sadagura», (No. 207—304/42) acte
și corespondență oficiala privitoare la «asupririle și jalobele țăra
nilor din satele Câmpulungul Moldovei, Boșanci, Uidești, Lisaura,
Y
Granicești, «Verenceanca» (Vrânceni), Davidești, Clivodin, Ocna,
T
apoi «documente privitoare la Zamca și Rarău».
SI
III. Alt fond însemnat al Arhivelor regionale din Cernăuți sunt
așa numitele «Acte guberniale», adecă arhiva «(?îi&emizwn»-ului din
Lemberg, privitoare la afacerile Bucovinei dela anul 1836—1861.
ER
Intre acestea amintesc, după o privire superficială, dosarele
privitoare la următoarele chestiuni și întâmplări mai însemnate din
trecutul Bucovinei: IV
«Imigrări și emigrări», «ciumă și holeră» în Bucovina, o «ceartă
de graniță între Bucovina, Moldova și Transilvania», (fasc. 92-100),
UN
«Regidarea proprietății din Bucovina», O ceartă pentru boeresc în

satele Granicești, Cupca și Camenca», acte privitoare la «Mănăstirea
Humorului», «Colonizarea slovacilor în Irlliboca» (azi Adâncată),
acte și corespondență privitoare la «expulzarea Evreilor intrați în
AL
Bucovina în mod clandestin și fraudulos», apoi ordonanțe privitoare

la «petrecerea nepermisă a Evreilor la sate, la «stăpânirea de pro
TR
prietăți creștinești din partea Evreilor», «impozitele Evreilor pentru

aprinderea lumânărilor și pentru carnea cușer», «încreștinări de
Evrei»; «permisiuni de căsătorii pentru Evrei», apoi «afaceri poli
EN
țienești». «afaceri nobilitare», și multe altele.

IV. Al patrulea fond de acte și documente oficiale din arhivele
din Cernăuți sunt actele și corespondența «Preziduilui guvermtlui
țării», colecția anilor 1801—1884.
/C
Acestea conțin dosare despre: «Schimbări de Domnie în Mol

dova și Țara Românească», «întâmplări politice», «războae și răs
coale», în Austria respective în Bucovina, «întâmplări politice în
SI
Moldova și în Țara Românească», «fuga familiilor turcești din

țară», «Evreii ca crâșmari», «arestarea persoanelor suspecte și a
IA
refugiaților politici de origină polonă .din Bucovina, «observarea

ofițerilor francezi și a funcționarilor civili născuți în Galitia» în
timpul încercării de eliberare a Poloniei, «întâmplări din Rusia»,
U
«exportul băuturilor spirtoase la Ilotin», «afaceri criminale», «obser

varea emisarilor străini»', «afaceri de spionaj» și multe altele.
BC
RY
RA
V. In fine se mai află depozitată în Arhivele Bucovinei din
Cernăuți și o parte mare din arhiva fostului «-Comitet al Țării*.
Aceste acte sunt amestecate în cea mai mare neordine și multe
LI B
dintr’însele neînregistrate. Rânduirea era sistematică și înregistrarea
lor se execută acuma de către funcționarii arhivelor. Lucrul acesta,
destul de greu, se va termina în vre-o câteva luni, și atunci vom
cunoaște mai exact și conținutul acestui material arhivistic.
Y
*
T
VI. Pe lângă fondurile arhivistice amintite până aici și concen
SI
trate în depozitele Arhivelor Bucovinei, se mai află un material
vechiu, foarte bogat și prețios, în arhivele tribunalelor din Cernăuți
ER
și din Suceava, apoi la Consistorul arhiepiscopesc al Bucovinei din
Cernăuți, șî la alte instituțiuni vechi ale țării și ale bisericii. E
nădejde că și acest prețios material se va căpăta și depozita cu
IV
timpul în Arhivele regionale ale Statului în baza nouii legi a Arhi
velor Statului,
UN
Fondurile arhivistice existente în Arhivele Bucovinei vor fi
complectate poate cu timpul și prin materialul foarte valoros și inte
resant privitor la Bucovina, care se află de prezent încă în străi
nătate. în special în Polonia (Galiția) și în Austria (Viena).
L
Astfel se află în Polonia, probabil în Lemberg, arhiva veche a

RA
«Tribunalului nobilimei* sau « Cezaro-crăiasca judecătorie a forum

nobilium din Stanislav», la care se judecau toate daraverile «nobi
lilor» sau boerilor din Galiția și Bucovina până la anul 1848.
NT
La această judecătorie, de pildă, își revindică, prin anul 1792,

Vistierul Ienachi Cantacuzino din Horodniceni drepturile sale de
stăpânire asupra satelor bucovinene Osclibii și Malatinița, ce i le
CE
dăruise unchiul său Spătarul Iordachi Cantacuzino-Deleanu, numit

mai târziu, după ce se călugărise, monahul Gherasim Cantacuzino,
împotriva Hatmanului Costache Ghica și a soției acestuia «Manuța
Hatmaneasa» x). Arhiva acestei «judecătorii a nobililor», se va fi
I/
aflând de prezent în «Arhivele naționale poloneze» din Lemberg,

Deasemenea în Lemberg trebue să se afle și actele vechi ale
S
«Curții de Apel» («Oberlandesgericht») căreia îi era supusă și Buco

IA
vina, în instanță judiciară superioară, din vremuri vechi și până la

războiul mondial.
Dosarele vechi, privitoare la afacerile bucovinene ale acestei Curți,
U
trebue numai decât reclamate și aduse din Polonia pentru Arhivele

BC
’) Vezi: S. Reli: Amintiri dinlr'un castel la Nistru București, 1924, pag. 108-121.
RY
RA
regionale ale Statului din Cernăuți, fiind ele de cea mai mare impor
tanță juridică și istorică pentru noi.
Se mai află, în fine, un număr mare de documente românești
LI B
și slavone din vremuri vechi prin arhinele familiare ale multor
persoane particulare din Bucovina, mai ales pe la urmașii vechilor
familii de boeri și mazili.
Faptul, că în sânul acestor familii se află și persoane de o
Y
cultură înaltă 'și aleasă, cari înțeleg pe deplin rostul cultural și
T
național al Arhivelor Statului, ne îndreptățește a nădăjdui, că acești
SI
proprietari de vechi documente le vor depozita — rezervându-și
dreptul de proprietate — la Arhivele regionale ale Statului spre
păstrare și studiere, sau le vor dona acestor arhive.
ER
Când se va realiza opera grea de descoperire, concentrare și
organizare după un sistem modern și practic a acestor fonduri arhi-
vistice de către Direcțiunea regională a Arhivelor Statului din Cer
IV
năuți ce se va creia, sperăm în curând, atunci aceste arhive ale
țării noastre scumpe vor fi o oglindă prețioasă, prin care se va
UN
putea privi întreaga viață istorică pe tărâmul politic, social, cultural,

juridic șj .economic a neamului nostru românesc din fosta «Bucovină».
Și la această operă grea sunt chemați să conlucre ca colabo
ratori harnici și pricepuți, și absolvenții «școalei practice de arhivari-
L
palegrafi» dela Direcțiunea generală a Arhivelor Statului din Bucu

RA
rești. O chemare nespus de frumoasă, înălțătoare și folositoare țării

și neamului !
NT
CE
S I/
IA
U
BC
RY
RA
REFORMA ARHIVELOR IN RUSIA
(TRADUCERE DIN LIMBA CEHĂ DUPĂ VĂCLAV LETOSNIK)
LI B
DE
STOICA NICOLAESCU
PROFESOR LA ȘCOALA SUPERIOARĂ DE RĂZBOIU
T Y
In numărul revistei lunare Novaia russkaia kniga pe luna
SI
Februarie 1922, se află o dare ele seamă instructivă a profesorului
M. Polietkov din Tiflis, despre reforma arhivelor,' introdusă pe anul
ER
1918 de guvernul sovietic din Rusia. Această dare de seamă privește
numai timpul până la jumătatea anului 1920, totuși, ea este intere-,
sântă, cu atât mai mult cu,cât avem mai puține știri despre organi
IV
zația arhivelor din Rusia.
Calea către reforma arhivelor Statului din Rusia a fost des
UN
chisă încă de mai înainte, întrucât chiar cercurile științifice ruse
cereau o reformă în senzul centralizării arhivelor, a pregătirii știin
țifice a funcționarilor și a organizărei lucrărilor științifice de editare.
Starea de răsboiu și revoluția, amenințând arhivele, au reclamat
L
apoi apărarea lor și pe de altă parte, marea eră cerea să se adune

RA
și să se păstreze date despre ea. De aceia va fi ușor de înțeles, că,

deși în 1908 a fost convocat congresul reprezentanților arhivelor
științifice guberniale, totuși abia în timpul răsboiului și al revoluției
NT
s’a început în această direcție o mișcare mai intensă. In 1915 a luat

ființă Societatea cercetătorilor de arhive din Petrograd; în 1916 a
fost convocat un congres ca și cel din 1908, iar în 1917 s’au făcut
CE
încercări pentru salvarea arhivelor Curței; s’a format Societatea

pentru studiul revoluției și un Muzeu al luptătorilor pentru libertate».
Și astfel reforma guvernului sovietic, cu executarea căreia a
fost însărcinat D. B. Riazonov, a fost bine primită de către cercurile
I/
științifice. Consfătuirea din Petrograd, ce a avut loc în Martie 1918,

a avut în vedere dintru început și librăria, dar, foarte curând, și-a
S
concentrat toată atenția asupra arhivelor. In fruntea comitetului

IA
preparator, ce, a ales, a fost pus Riazanov cu profesorii Platonov și

Presniakov, însă sufletul acestei reforme a fost A. I. Nicolaev cu
funcționarii săi Maiakowsky și Cerepnin; o parte importantă au avut
U
și directorii altor trei arhive și anume: directorul arhivei Senatului

BC
Blinov, directorul arhivelor navale Lebedev, și directorul arhivelor

militare Gibaiev. Academicianul Lappo-Danielevsky, care față de
RY
RA
reformă avea o atitudine foarte rezervată, a adus foloase prin critica
sa, plină de vederi largi și împăciuitoare».
In urma consfătuirilor a fost înființată prin decretul din 1 Iunie
LI B
1918 Fundația comună a Arhivelor Statului (E. S. A. F.), care este
dirijată de administrația generală a arhivelor, considerată ca o sec
țiune aparte la Comisariatul național al învățământului. In fruntea
administrației arhivelor, care se împarte în colegii și secțiuni, stă
Y
Riazanov cu înlocuitorul său profesorul Platanov. Subîmpărțiri de
ale Fundației Arhivelor Statului sunt toate arhivele oficiilor de Stat
T
și cele publice, cele desființate și cele existente până la 25 Octombrie
SI
1918, cu ale căror documente, clasate se complectează treptat mate
rialul arhivelor. Arhivele particulare pot fi intercalate la Fundație
ER
numai în înțelegere cu posesorii lor. Fondația se împarte în
secțiuni, cari în majoritate sunt una cu arhivele mai mari, sau
se compun din câteva mai mici, cari însă își păstrează independența
IV
și 'indivizibilitatea. Administrația secțiunilor o conduc directorii,
agendele le îngrijesc pe de o parte arhivarii, practicanții arhivari
UN
bătrâni, fără vre-o cultură specială, făcând serviciul curent admini
strativ și informativ, iar pe de altă parte arhiviștii, calificați ca spe
cialiști în știință, cari au sarcina a prepara pentru tipar materialul
de arhivă, a întocmi edițiuni, etc.
AL
Colegiile, din motive științifico-tactice, sunt unite din punct

de vedere material în Secții cari îritocmesc planurile pentru edi
tarea materialului arhivelor, unifică și conduc lucrările arhivelor în
TR
secțiuni.
Cele șapte secții (legislatura și administrație generală, juri-
sprudență, armată și marină, cultele, agricultura, administrație in
EN
ternă, arhivele istorico-revoluționare) sunt complectate de o a opta

secție ajutătoare, care trebue să întocmească biblioteca Fundației
arhivelor și să centralizeze tot materialul tipărit din arhivele de
/C
mai nainte.
O instituție importantă pentru arhive, este inspectoratul general
al administrației arhivelor, care îngrijește de ordinea în arhive, de
salvarea arhivelor neglijate și uitate, făcând astfel legătura de unire
SI
între administrația centrală a arhivelor și provincii. Tot atât de im

portantă este și secția de informații sau științifico-statistică a admi
IA
nistrației centrale cu Nicolaev, apoi cu profesorul Valter în frunte,

în trei grupe: prima, cea rusă, întocmește bibliografiile arhivelor
rusești, face anchete, cursuri și expozițiuni, întocmește prelucrarea
U
științifico-tehnică a materialului statistic, manuale generale despre

BC
arhive și literatură poporană; a doua, cea străină, urmărește biblio-

RY
RA
grafiile arhivelor străine, lileratura, legislatura Și în genere pro
gresele, întocmește tabloul de piesele rusești din arhivele străine;
a treia, a librăriei, organizează biblioteca secției și ajută pe celelalte
LI B
două grupe în lucrările lor.
In locul proectatului soviet al administrației centrale a arhivelor,
care trebuia să fie format din directorii arhivelor generale și repre
zentanții științelor și școalelor, ca cel mai înalt areopag al arhivelor,
Y
s’a făcut sub influența lui Nicolaev conferința directorilor secțiu
nilor din administrația centrală a arhivelor. Dintru început aceste
T
conferințe au fost numai adunări informative pentru directori, dar
SI
cu timpul aceste conferințe s’au transformat în grupări, cari fac
propuneri în chestiuni de știință și administrație. Fie că se ia o
ER
decizie în colegiul administrației centrale a arhivelor cu prezența
președintelui conferinței cu drept de vot hotărâtor, fie că se ia o
decizie în chiar conferința, totuși se numește chiar în conferință o co-
IV
misiune deosebită, pentru care lucrările preliminare le face secțiunea
științifico-statistică a administrației arhivelor la olaltă cu inspec
UN
toratul, care se bucură de practica de toate zilele. Astfel conferința
s’a dezvoltat, ajutată de secția științifico-statistică și de inspectorat,
devenind instituția de căpetenie și factorul principal al progresului
arhivelor rusești.
AL
Prin influența poziției centrale a Moscovei, Secția centrală a

administrației arhivelor a fost înființată la Moscova, care trebuia să
se împartă cu Petrogradul în administrația întregului teritoriu al
TR
Rusiei Sovietice. Moscova însă, în scurtă vreme, a luat în stăpânire

aproape întregul teritoriu rusesc, întinzându-și puterea în Siberia-
Occidentală, Turkestan și Caukazul de Nord, unde ca urmare a par
EN
celării latifundiilor s’a format o secție specială a arhivelor boerești.

La Petrograd a rămas o singură secțiune în frunte cu profesorul
Platanov, iar cercul lui de activitate se întinde numai asupra a 4
/C
gubernii: a Petrogradului, Pskovului, Novgorodului și a Cerepe-

vețcului.
Călătoriile inspectorilor de arhive au dus la organizarea arhi
SI
velor în centrele provinciale. Aci au fost înființate administrațiile

arhivelor guberniale și ca o instanță superioară, administrația arhi
IA
velor regionale.
In afară de organizarea arhivelor s’a dat dintru început atențiunea
la pregătirea administrativă și științifică a funcționarilor din arhive.
U
In 1918 — 1919 s’au făcut la Moscova cursuri și exerciții practice;

în 1919—1920 s’au repetat la Petrograd aceste cursuri, și după expe-
BC
RY
RA
riențele dobândite, s’a înființat școala de arhivari, ca o secțiune a
institutului arheologic din Petrograd.
Astfel și a treia din dorințele cercurilor rusești a fost împlinită
LI B
prin înființarea Comisiunei de editură pentru publicarea documen
telor a Fundațiunii comune a Arhivelor Statului. Comisiunea însăși
editează numai lucrări din era nouă, lăsând Comisiei arheologice
lucrurile mai vechi, dar supraveghează editarea în general, chiar și
Y
a particularilor, atâta vreme cât este vorba de material din Funda-
T
țiunea arhivelor Statului. In comisiunile din Petrograd și Moscova
s’au întocmit programe de editură și tot astfel în fiecare secțiune a
SI
fundațiunei.
Salvarea arhivelor rusești în timpurile grele, furtunoase, se dato-
ER
rește faptului că, la reorganizarea lor, au lucrat specialiști, înlătu-
rându-se astfel reforme adoptate sub regimul bolșevic în alte direcțiuni.
Astfel s’au organizat arhivele pe o bază sănătoasă, deși, pe alocurea nu
IV
corespund idealului arhivelor moderne. Arhivele au fost organizate
ca un tot independent, cu administrație proprie; piesele din arhive
UN
sunt la dispoziție pentru cercetări științifice; ocrotirea lor este
asigurată, precum și pregătirea specială a funcționarilor și publicarea
științifică a materialului arhivelor ca și calea către noi progrese.
S’au întocmit programe, a căror aducere la împlinire va cere
AL
foarte multă vreme, dar sunt urmate cu voe bună de oameni, cari nu
stau sub dictatura guvernului, ci realizează idealurile lor științifice
proprii. Cercetătorii arhivelor au înfruntat însă mari neajunsuri, cari
TR
pe lângă că le aduceau suferințe atât materiale cât și morale, amenin

țau integritatea și chiar existența arhivelor. Și anume guvernul din
1919, din lipsă de hârtie, a început a sechestra documente de regi
EN
stratură fără însemnătate, cu care ocazie s’au distrus și unele acte

de stat importante din secolul al 18-lea. De foarte multe ori a fost
nevoe să se intervină pentru apărarea amenințatelor mărturii ale
/C
trecutului.
Cercurile arhiviștilor au continuat lupta între ideal și realitate
chiar în epoca la care nu se referă datele profesorului Polietkov,
adică până la jumătatea anului 1920. O informație demnă de crezare
SI
a dat subsemnatului (Vâclav Letosnik) în această chestiune profesorul

sociolog P. A. Sorokin, care in Rusia a avut legături cu personalități
IA
marcante din cercurile arhiviștilor, și care abia în August 1922 a

părăsit patria sa, fiind expulzat. După aceste știri au fost secondate
U
planurile arătate, deși în întregul lor au fost mult împedicate de

criza economică. Mai cu osebire a avut de suferit activitatea editoare.
BC
Și în bugetul Statului a fost trecută la fondul arhivelor, ca și la

RY
RA
fondul altor ramuri o sumă mai mică. Atitudinea guvernului față
de lucrările arhivelor este foarte favorabilă. Stricăciunile aduse ar
hivelor, afară de cazul citat, se datoresc răsboiului și turburărilor
prin care a trecut Rusia. La începutul anului 1921 a fost înființată
LI B
o secțiune deosebită a Fundației arhivelor Statului, unde se depune
tot materialul privitor la mișcarea comunistă din Rusia. In general
putem spune că situația arhivelor rusești este relativ bună și cu
siguranță mai bună ca situația altor ramuri ale științei și că arhi
Y
vele sunt ramura lucrărilor rusești, care sub dominația guvernului
T
sovietic a avut mai puțin de suferit.
SI
V V
(Din Casopis arhivni Skoly v Praxe, 1, 1923).
ER
IV
DESPRE NEAMUL CANTEMIREȘTILOR
UN
DE
■ SEVER ZOTTA
DIRECTORUL ARHIVELOR STATULUI DIN IAȘI
L
MESIBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNE

RA
III. Anexe
NT
1.
Document din 7183 (= 1675) April 6)-
CE
Cuprinsul: Gh. Buga, fiul lui T. Buga din Chilieni (Tutova)

mărturisește că venind la (Ceucani) la Cantemir, serdariul, (viitorul
Domn Constantin) a luat pe un fiu al lui, Antioh, (viitorul Domn)
I/
drept fiu de suflet și i-a dat diferite proprietăți în schimbul obliga-

țiunei din partea donatorului de a griji de donator în viață și prin
S
un an dela moarte.
«Adecă eu Gheorghie Buga, său Toader Buga, scriu și mărto-
IA
riscu 0 cu cestu adevărat zapis al meu precumu amu avut ficiori și

emu căstorit 9 prea toți și em înzăstrat den ce au fost prilejul meu
și ei ca niște omeni tineri fiendu inșri 9 la mente n’au cătat să mă
CU
grijască încă pănă-s viu, dar după morte me; deci și eu printr-ace
încă fiindu cu suflet amu vinit la dumnelui Cantimir sărdariul ș-amu
RY
luat un cucon a dumisale pe Antohie să-mi fie ficior de suflet și să
RA
mă socotească pănă voi fi cu suflet și după marțea 9 me să aibă
dumnelui a mă griji pănă la anul și a mă pomeni, iar eu dau danii
dumisali dreptu sufletul meii doaâ pogoani de vie, care o am făcut
LI B
eu singur din pădure mereae și o livadă de pomi din Valea Lupului
din capul viei popei și cu nuci cu tot, așjidereale *) amu mai dat
dumisali un bătrân din sat din Chilieni, din vatra satului și din
cănpu 9 și din țarină și din fănaț și din pădurea și cu vad de moară
Y
și din tot locul cu tot vinitul, parte me de moșie și de cumpărătură,
T
cătă se va alege; acista parte, care mai sus scriem, să-i fie dumisale
driaptă ocină și moșie în veci; iară cine să va ispiti din ficiori mei,
SI
sau den sănmenție *) me să străce danie me, după morte me, acela
să fie treclet și proclet și afurisit de Domnul nostru Isus HS. și de
ER
prea curata și cinăstita 9 a lui maică și de 318 oteți, ce-u fost la
săbor dintâi în Nikeia și să fie afurisit și giudețul fie carele ce va
vre să străci danie ce-m tocmit eu după morte me și căndu s’au
IV
făcut acesta zapis a fost dumnelui Scărlet Șerbul ce-u fost comis
marea și dumnelui Abăza vornicul de poartă și dumnelui Pojoga
UN
căpitan și Chiriac snă Neculce Bojoranul și Iordache snă Costantin1)
Ceucanul și Zaharie snă Boga ot Chilieni și Alsandru1) snă Buga
ot tam și pen mai mare credința acești boeri au iscălit și noi toți
ne-mu pus degetele și eu popa Ghiorghițu amu scris zapisul să-s
L
știe. Și iiubașe Bej an ot Călraș s-au tămplat.

RA
Ceucani, vl[eato] 7183 m]i]s[i]ță

April 6 dnii.
NT
(s.) Abăza vornicolo por [ții]. (s.) Iordachi snă Costantin

(s.) Chiriac șin Bujoran. ot Cioeaniiscal.
(s.) Toader Pojoga căpitanul.
CE
+ Gheorghie Buga + Zaharie snă Buga + Sara Buganul

+ Toader Vierulu.
Pe verso: Zapisul Chilienilor.
I/
Zapisul este deosebit de interesant, atât ca formă, cât și ca fond

Scriitorul, preotul Gheorghiță din Ceucani, se lupta greu cu orto
S
grafia, ale cărei inconsecvențe sunt remarcabile și ale cărei particu

IA
larități, ca Gmșri» în loc de «ușori», «marțea» în loc de «■moarte'»,
i) Sic.
CU
Note: Original la Acad. Rom. Ms. rom. No. 4081, f. 32. Comunicat de d-1 N. Docan,
(v, m. s.).
2
RY
RA
lașjidereale» în loc de «asisjderea* sunt alarmante și recomandabile
cercetării psihiatricilor noștri. *) •
Din punctul de vedere juridic, înfiarea este în flagrantă con
LI B
trazicere cu codul nostru civil, (art. 309) care nu admite ca persoane
care au copii, sau descendenți legitimi, să adopteze. Totuși, constatăm
că Buga justifică adopțiunea prin faptul că a fost neglijat de fiii
lui «ușori la minte», cari n’au căutat a’l griji «încă până’s viu, dar
Y
după moartea me» și prin faptul că i-a înzestrat. El și-a făcut deci
datoria de tată, iar ei l-au desconsiderat. Adopțiunea de față, care
T
poate să intereseze pe cercetătorii vechiului nostru drept român, are
SI
deci caracterul desmoștenirei din cauza ingratitudinei. «Un bătrân
din sat din Chilieni» înseamnă, firește, nu un om bătrân, ci partea de
ER
răzășie derivată dela unul din vechii stăpânitori ai satului. Neamul
Buga, zis și Buganul, a fost un vechi neam de răzeși din Chilieni,
Cernești și Mireni, pe valea Paraschivului* 2) și poate înrudit cu Can-
IV
temireștii prin Schiva Dabija, n. Crăciun. Fără înrudire premergă
toare este greu de admis intimitatea raporturilor între Buga și Can-
UN
temir.
Ce privește martorii din zapis, Șerbul — comis mare este evi
dent identic cu Șerbul comisul, socrul lui Ionașco Balș34 ). Meăre
Vornicul este Istrate, poreclit Abăza, fiul marelui comis Ionașco
L
Coroify, iar N. Bojoranul (=Bujoranul) este fiul lui V. Bujoreanu

RA
staroste (de Focșani?) și al Anghelinei, fiica lui Cîrstea Ghenevici,

mare Vornic și a Anghelinei Crăciun.5)
NT
2.
Document din 7236 (— 1728) Augxist 18-
CE
Cuprinsul: Hrisant, Patriarhul Ierusalimului și Palestinei, face

cunoscut că în 1720 a împrumutat pe Antioh Cantemir, fostul Domn
al Moldovei, cu 500 de lei, pentru care sumă acesta i-a zălogit moșia
I/
Scheia în țin. Neamțului. Murind Antioh, a obligat pe fiii săi să

plătească datoria, iar, în caz contrar, să rămână moșia Patriar
S
hului. Venind Patriarhul în 1728 în Principatele Române și consta-

IA
’) «pădure mereae» înseamnă evident p. «meree», (v. Uricar, XVII, 184, com. de
d-1 Docan) adecă continuă, dela mereu.
2) Com. de d-1 Docan.
U
3) Arh. genealogică. I, 208.

4) Com. de d-1 Docan.
BC
5) Uricar XXI, 258—60 și Virg, Caraivan, * Mo vila. Roșie'», 49 (v. și m. s. spița

Nădăbaico.
RY
tând că copiii lui Antioh nu vor să plătească datoria, a scos moșia
RA
la mezat și a cumpărat-o Șt. Iane, f. al doilea Logofăt, răzeș cu ea și
descendent din neamul, care a vândut moșia lui G. Cantemir Voevod.
Hrisanthă cu mila lui D[u]mn]e]zău Patriarhii a Sf[i]ntei lui
LI B
D[u]mn[e]zău cetăți Ierusalimului și a toată Palestina.
+ Facem știre cu această carte a patriarșii noastre ca să fie de
bună credință cui să cuvine a ști. Precum la anul delaHs. 1720 tâm-
plându-să din tâmplarea vreamilor de au venit la smereniia noastră
Y
rapăosat mărie-sa Antohie Vod[ă] și s-au rugat de i-am făcut bini cu
= 500= lei cu zi care pentru acești bani ni-au pus mărie-sa zălog
T
un sat anume Șcheia carele iaste la ținutul Niamțului și ni-au dat
SI
și zapisăle ciali bătrâni a satului la noi ca de n-ar da banii la zua
însămnatâ să rămâia satul al nostru pentru acei bani ce tâmplân-
ER
du-s[ă] de au trecut peste zi [opt] ani și banii nu i-au dat și întra-
ceiaș vreame după datoriia trupască i-s-au tâmplat și săvârșirea
viiații mării sale întru care și în diiata mării sale cu limbă de
IV
moarte au lăsat asupra fiilor mării sale ca-să plătiască această da
torie. Iară neplătind să rămăe satul al nostru pentru acești bani.
UN
Iară acmu la anul 1728 viind Patriarșiia noastră aicia în-ț[a]ra Ro-
măniască și în-ț[a]ra Moldovii pentru cercetarea sv[i]ntelor m[ă]n[ă]-
stiri carele sint suptu stăpăniria Sf[â]ntului mormânt și aflând în
ț[a]ra romăniască pre Ion beizadea și Mariia fii răpăosatului Antohie
L
Vod[ă] întrebatu-i-am ca-să plătiască această somă de bani datoriia

RA
părinților săi și să-ș ia satul și nicedecum nu s-au apucat să plă

tiască fără de cât au dat scrisoare la măna noastră iscălită ca-să
vindem această moșii cui om găsi pentru acești bani și aicia în
NT
Moldova iarăș aflând pre Costantin beizadea și Anița pe carea o-

ține dumnealui Toader Pălade biv vel Vist[ernic] fii răpăosatului
Antohi Vodă iarăș i-am întrebat ca-să răscumpere această moșie
CE
care nice domniialor n-au vrut să plătiască această datorie și au

iscălit în mărturiia fraților săi ca-să rămăe această moșie pentru
acești bani. Pentru care văzind Patriarșiia noastră că nime din fii
și din niamul răpăosatului Antohie Vod[ă] n-au vrut să răscumpere
I/
această moșie și aflându-să și sf[â]ntul mormânt în multe valuri și

datorii am socotit și am scos această moșie la vânzare și aflându-s[ă|
S
dumnealui Ștefan Iane biv Vtori Logof[ă]t ca-să o cumpere fiind și

IA
răziaș cu această moșie încă-ș[i] adeverind că să trage și din niamul

acelor vânzători carii au vândut această moșie mai de nainte ră-
păosat lui Costantin Cantimir Vod[ă] socotit-am că iaste cu cale ca
CU
să margă această moșie iarăș la niamul cel vechiu fiind și răziaș

și am vândut-o dumisale numitului mai sus Logof[ă]tului Ștefan Iane
RY
RA
dreptu cinci sute de lei și făcăndu-ne plată deplin întru mănule
noastre i-am dat și noi această scrisoare a-Patriarșii noastre la mâna
sa și i-s-au dat și ispisoacele ceale vechi aceștii moșii care au fost
zăloj[i]te la noi. Dreptu aceaia ca-să aibă a-stăpăni toate părțile ce
LI B
au cumpărat răpăosat Costantin Cantimir Vod[ă] dela Lupașco A-
rapul [și] o parte dela călugării dela mănăstirea Bistriții tot dintracest
[ho]tar acestui sat cu vecini și cu hălășteu și din cămpu și din pă
Y
duri și cu tot vinitul ce s-ar afla pre acestu hotar și ca să-i fie
driaptă ocină și moșie în veaci lui și giupăneasăi sale și fiilor săi
T
și nepoților și a-tot niamul său și să aibă a-ș face și ispisoc dom-
SI
nescu de întăritură pe această scrisoare a-Patriarșii noastre. Iară
cine din niamul sau rudeniile lui Antohie Vod[ă] s-ar trage și s-ar
ER
scula mai pre-urmă cu niscari pricini zicând ori că n-au foștii în
țară ori că nu li-au dat măna din tâmplarea vremilor ca-să hi răs
cumpărat această moșie sau măcar și niscari drease de s-ar mai afla
IV
la cineva din niamul lui Antiohie Vod[ă] pre acestu sat și nu li-ar
da la măna lui Ștefan Iane Logof[ă]tului și măcar căt de puțină
pricină ar pune ca să-l scoaț[ă] din moșie ori pe dănsu ori pe niamul
UN
său sau de ar zice cum la vânzarea acestui sat n-au avut știre unii
ca aciia să fie blăstămați și ne-ertați de D[o]mnul D[u]mn[e]zău ce-au
făcut ceriul și pământul și de prea curată maica Sf[ijnții sale fecoară
L
Mariia și afurisiți de 318 părinți purtători de D[u]mn[e]zău dela so

borul dela Nicheia și de 12 Apostoli vărhovnici și de toate sf[i]ntele
RA
săboar[e] și de Patriarșiia noastră și după moartea lor netopiți.

Piiatrile herul leamnele să vor topi iară ei niceodată și să aibă
parte cu trecletul Arie și în viiața lor să dobăndiască cutremurul
NT
lui Cain și zugrumarea Iudei și procopsală dela D[u]mn[e]zău să nu

vadă în toate zilele viații lor și pentru adevărul am iscălit și s-au
pus și peceatea Sv[â]ntului Ierusalim.
CE
Aceasta scriem
u las l]ea]t 7236 Avfgust] 18
S I/
IA
Gligoraș (Uricarul)
Note. Documentul de față aflător între hârtiile Baronului I.

U
Stârcea, proprietarul moșiei Văleni, jud. Roman, are importanță nu

numai pentru că ni confirmă trista soartă a emigratului fără de
BC
voie, Antioh Vodă Cantemir, care ducea la Constantinopol o viață

RY
de miserie1), dar și pentru că emană dela vestitul Patriarh TTHsantf,
RA
care în 1711, înaintea începutului ostilităților între Ruși și Turci, fu
însărcinat de aceștia să mijlocească, prin prietenul lui, C. Brânco-
veanu, evitarea războiului cu condițiunea că «va lăsa Turcul Mos
LI B
cului Dunărea hotar'». Hrisant, îndeplinindu-și misiunea printr’o
scrisoare către Brâncoveanu, acesta trimise pe Gh. Castriota Mace
doneanul, Comisul, ca mijlocitor, însă în urma sfaturilor lui D. Can-
temir și Toma Cantacuzino, Țarul refuză propunerea2).
Y
Refuzul, deși probabil convenea gândurilor intime ale lui Hri
T
sant, care avea vechi legături cu Moscova, încă din 1693, când fu
SI
trimis de unchiul său, Patriarhul Dositei, să cumpere slove pentru
tipografia lui Antirn Ivirianul din București3), nu-i va fi creat o
situație plăcută la Poartă, iar bănuiala, care plana asupra casei lui
ER
Antioh Cantemir, i-ar fi putut impune o oarecare rezervă în rapor
turile sale cu ea. Cu toate acestea vedem că nobilul prelat nu făcea
parte din cei, cari ocoleau casa nenorocitului Domn, ci din contra o
ajută la nevoie. IV
Patriarhul pretinde că ajutorul acesta i-a dat în 1720, însă din
UN
zapisul lui Antioh prin care zălogește satul Șcheia reiese că împru
mutul a fost făcut tocmai în acel an critic 1719, când se adresă des
perat Țarului. II reproducem, deși nu este original, ci probabil o
traducere din grecește.
L
RA
«Facem șiire cu aciastă a noastră adivărată scrisoare la mana părintelui Patriarhului

de Ierusalim Kir Hrisanthă, precum ne-au îndatorit sfinția-sa cu o sută șasă xeci de galbini
ungurești și doi lei păr la un an, pentru care bani am dat la sfinția-sa zălog satul nostru
Șeheiă din Moldova ș-am dat și zapisul4) cel vechi — Deci de n-am da banii sfinții-săle păr
NT
la anul, să fii sfinția-sa volnic să văndă satul și să-și e banii și de nu s-ar agiungi banii
cu prețul satului, ce-ar lipsi, iarăș noi să avem a-i plini sfinții-sale și pentru mai mare cre
dință ni-am iscălit și pecetia noastră s-au pus.
let 7227 Mai 9
CE
Noi Antioh Costantin V. F.5)

S I/
>) «Suntem lipsiți de cele necesare zilnic, care sunt consumate șiJsuntem desprețuiți
de toți». (Scrisoare a lui Antioh către Petru cel Mare din 15 Ian. 1719, in St. Ciobanul,
IA
«Dimitrie Cantimir in Rusia». Ed. Acad. Rom-, 1925, 147).

2) Let. II, 102 și 317.
3) Iorga, Stud. și Doc. VII, CLXXVII.
CU
4) A se ceti: «xupisele» (moșiei) v. doc. din 1728.

5) Doc. Văleni transcris de P. Casimir. Leg. de Divanul apelativ al Moldovei. Secția
III, No. 3111, 1850, Mai 16. In loc de Noi e evident a se ceti Io.
RY
RA
Suma nu corespunde cu cea din documentul din 1728, însă se
pare că împrumutul s-a făcut în lei (= taleri 9 și s-a trecut în zapis
numai contravaloarea lui în galbeni ungurești spre a nu’I expune
LI B
fluctuațiunilor valutei. Dealtfel n’ar fi avut sens a se împrumuta cu
160 galbeni și 2 lei; se cunoaște deci operațiunea de transformare
a leilor în galbeni. Valoarea unui galben unguresc a fost deci atunci
3.12 lei și ceva-
Y
Oricât de solemnă și sacramentală a fost mărturia Patriarhului
Hrisant învestită cu sigilul Patriarhiei, ea avea nevoie și de întă
T
rirea Domnitorului, Gr. Ghica, care a urmat în 7237 (1728) Sept. 2,
SI
reproducându-se în ea cuprinsul mărturiei Patriarhului*2).
Acesta e bine cunoscut istoriei Principatelor Române, pe cari
ER
le-a vizitat cel puțin în trei rânduri și unele date dtspre el nu ni
se par deci inutile. Hrisant Notaras Moraitul Moraitul (din Moreia)
a urmat în Febr. 1707 în scaun Patriarhului Dositeu, mort în vârstă
IV
de 108 ani, al cărui nepot de pe mamă (M^rpog avetpto?) era 3). Având
studii temeinice din străinătate, a lăsat numeroase publicațiuni, între
UN
cari și una cu subiect laic « China șerbită», scrisă în parte după notele
spătarului N. Milescu, pe care l-a vizitat la Moscova, în parte după
raportul exploratorului T. Baicov din 16534).
Curând după urcarea sa în scaun, încă în Iunie 1707 Hrisant
L
a venit la București, unde se afla și la sfârșitul anului5). A revenit

RA
în 1714 și în Iulie se afla la Iași6), de unde, întorcându-se probabil

spre București a vizitat în Ianuarie Episcopia de Roman7). Pentru
ultima dată a fost în Țările noastre din 13 Sept. 1727 până în 18
Dec. 1728 8). A venit iar întăi la București, unde N. Mavrocordat, cu
NT
care întreținea o vie corespondență 9), l-a primit cu fast regal și de

aici a plecat, după 18 Iunie, la Iași, unde domnea nepotul de soră
CE
’) Se ștîe că talerii, bătuți întăi de contele Șt. Schlick in Ioachimstal în Bohemia, in

1518, aveau pe avers leul Bohemiei; de acolo numirea Lowenthaler, iar la noi lei. (Nistor,
Handel und Wandel in d. Moldau, 133—135; Gauhen, Adelslexicon, I, 2105, unde se men
I/
ționează că Schlick a căzut în bătălia dela Mohaci, 1526),

2) Doc. Văleni, copie leg.
3) Erbiceanu, Cronicarii greci, 106 «unchiu-său răposatul Dositheiu Patriarhul» (Let.
S
II, 53).
IA
4) Ibid. 107-8 și Iorga, op. cit. 1. c.

5) Iorga, Ist. Bis. Rom. II, 11, 47.
«) Id., Stud. și Doc. V, 100.
7) Melehisedec, Cronica Romanului, II, 2.
U
«) Mag. ist. IV, 152, 176.

9) A. Mavrocordat în «Arhiva» din Iași, 1896. 488 urm., după Legrand, Epistolaire
BC
grec, Paris 1888.

RY
al lui Mavrocordat, Grigorie Ghica *). Aici, de unde dă în Septemvrie
RA
hrisovul pentru școale * 2), rămase până la sfârșitul lui Noemvrie, când
se întoarse la București spre a pleca de acolo în 18 Dec.3). Din
acest timp, este precum am văzut documentul de care ne ocupăm.
LI B
Vizitele Patriarhului nu urmăreau numai scopuri spirituale, sau
politice, ci mai ales interesele materiale ale Patriarhiei, căreia erau
închinate nu mai puțin decât 24 de mănăstiri și schituri 4) cu desigur
peste 100 de moșii.
Y
Satul Șcheaia (Șcheia) din documentul de față nu mai face
parte din județul Neamțului, ci din cel al Romanului și nu se mai
T
chiamă astfel, ci Vălenii, mai nainte numele unui cot al Șcheilor56),
SI
precum un alt cot avea numele Davidul^). Văleni se chiema partea
de răsărit a moșiei, situată între partea de apus, (Șcheia) și Moreni7).
ER
Pe partea( numită mai nainte Șcheia, se află, lângă parcul Baronului
Stîrcea, interesanta biserică a lui Cozma Șarpe, Postelnicul lui Ștefăh
cel Mare, Bogdan III și Ștefan IV, din 7027 (1519) Iunie 228*). De
IV
acest sat «Văleanii» este, credem, vorba în uricul lui Ștefan cel Mare
din 6990 (1482) Martie 15 9).
UN
Antioh Cantemir avea moșia de pe tată-său Constantin Vodă,
care în 7198 (1689) Dec. 20, cumpărase jumătate din Șcheia *pre
valia lui Șarpe'1’ cu vatră de sat, cu casă gata, cu beserică de piatră,
cu giumătate de heleșteu 10) etc. dela Lupașco Arapul, fiul lui Ilie și
L
al Tudosiei, fiica lui Pătrașcu Ciolpan, însă după ce Apostol Catar-

RA
giul, fost Comis, «fiind răzăși mai aproapi» n) aflător atunci® în Țara-
munteniască», renunțase să o cumpere. Din cealaltă jumătate de sat,
jumătate a luat-o Cantemir în 7198 (1690) Ianuarie 1, în schimb
NT
’) ibid.
2) Rev. ortodoxa, XV, 577.
3) Mag. ist., voi. cit., 176.
CE
4) Intre ele: Sf. Gheorghie, Sf. Sava, Răzvan, Văcărești, etc. în Muntenia; Sf. Sava,
Barnovschi, Nicorița, Galata, Cetătuia. Bârnova, Pobrata, Bistrița, etc. în Moldova. (Bere
chet, Doc. slave, I, 86).
5) u't mata ito H/MtHStT kstm vmsbih"... (Orig. slav, dela Al. Iliaș din 7140
I/
(1632) Iunie 28. — Doc. Văleni).

6) Moșia «Davidul, ce-i zic în documenturi Șcheia». Testam, din 1837 Oct. 19. (Ibid.).
’) Ibid., Doc. din 1776 Apr. 24 și 1785 Martie 15.
S
8) Lângă acest sat Moreni era situată moșia Poiana a Ep. de Rom. pe care regre
IA
tatul I. Bogdan nu o putea găsi pe hartă, precum reiese dintr’un Perilips de scrisori:
«Pentru hotarul Morenilor de cătră Poenile Episcopiei Romanului». Se citează uricul din
6996 (1488) Oct. 15. (v. Bogdan, Doc. lui Șt. c. Mare, I, 358).
») Ibid. 260-1.
CU
,0) Nu mai există.

u) Proprietarul satului învecinat, Tupilați.
RY
dela mănăstirea Bistrița, egumen fiind «Gligorie, trimes de la sfântul
RA
Ierusalim», căruia, precum știm, mănăstirea era închinată. In schimb
i-a dat jumătate Băhneani în acelaș județ *)• In 7199 (1691) Aug. 29,
Cantemir a mai cumpărat «a patra parte de heleșteu ce-s[ă] hotă-
LI B
rești cu Șicheia Arapului», dela Safta (Iani, Jignicer) fata lui (Ilie)
Șeptelici (f. Vornic Mare) și cuconii ei Constantin și Ștefan*2).
Acest Ștefan, fiul lui Iani Jignicerul este evident Ștefan Iani,
Logafătul al 2-lea, cumpărătorul Șcheiei în 1728, când se zice că
Y
este «răziaș cu această moșie» și se trage și din «mamut acelor
T
vânzători, carii au vândut aceasta moșie» lui Cantemir.
Precum am văzut era nepotul de fiică al lui Ilie Șeptelici, din
SI
căsătoria acestuia cu Ana. Ea era fiica lui Petrașco Boul, fost spătar,
bunicul unui Gheorghiță Ciolpan și al fraților lui34). Deci înrudirea
ER
cu familia Arapul avu evident loc prin familia Boul, căreia apar
ținuse satul prin moștenire dela Șarpe*). In 7178 (1670) Feb. 21,
Doamna Safta a răposatului Gheorghie Ștefan Vodă, născută Boul
IV
(fiica lui T. Boul Visternic, ucis în 16155) dă zapis despre moșii, cari
sunt «despre strămoșul nostru Șiarpe Postelnicul»6). Ea era sora
UN
Banului de Craiova, supt Gavril Movilă, Șt. Boul,
Ștefan Iani, sau Eni, Postelnic în 7224 (1716) Mai 20, fost mare
Șatrar în 7253 (1745) Ianuarie 13, căsătorit cu Maria7) fiica lui V.
Busuioc și a Teclei, nepoata lui Gr. Busuioc și a unei Murguleț8)
AL
n’a mai trăit în 7254 (1746) Apr. 159) și a lăsat o numeroasă des
cendență, stinsă în a treia generație. Din ea făcea parte și acel N.
Eni, n. 1821, administratorul Vălenilor, arendați ginerelui Ileanei
TR
') Doc. Vălenilor.— Marturi la schimb: Episcopii: Sava de Roman, Misail de Ră
dăuți, Vărlan de Huși; Egumenii: Leonte de Galata, Donosie de Barnovschi, Antim de
EN
Cetățue, Neofit de Sf. Sava, Irimia de Trei-Sfetitele și, Timoftii de Sf. Vineri, cari toți
iscălesc grecește.
2) Ibidem. Intre marturi: M:[iron] K:[ostin] biv Loglofăt] v. și doc. din 7188 (1680)
Aug. 25, în care Ana Vorniceasa răpos. Ilie Șeptilici, sora lui Ilie Boul, dă ginerelui Iani Jign.
/C
și fiicei Safta partea ei din Văleni.

3) Ibid. Doc. din 7164 (1656) Martie 24.
4) In 7105 (1597) Iunie 25, Ieremia Movila întărește stăpânirea peste niște țigani
Nastasiei, soția lui Mustea, Uricariul, nepoata lui Șearpe Postelnicul și feciorilor ei T. Boul
SI
Stolnicul, Gavril Diacul, Pătrașco, Dumitru, Ionașco și a surorilor lor Antimia și Efrosina.
(Creșt. Gol. Acad. Rom. 1908, 59). Mustea a fost, sau tată vitreg al Bouleștilor, sau avea
IA
porecla Boul. In 1629, se împart unii din frați cu Văleni, Moreni și a. moșii.
6) Let. I, 265.
6) lorga, Stud. și Doc. IV, 274. Tot acolo, p. 276, n.: «fiind Văleani a Doamnii»
7) Doc. Văleni.
CU
8) Acad. Rom. Spițe.

8) Doc. Văleni.
RY
Isăcescu, n. Eni, Comisul Leon Radu. Eni transcrise acestuia în 1839

«revoluționarul» proiect de reorganizare a Moldovei, pe baze mâi
RA
mult aristocratice, în cari se resimte influența austro-polonă, însă V
nu tocmai îndepărtate de cerințele unei adevărate democrații na
ționale O- Ultima stăpânitoare a Vălenilor, din acest neam, a fost
LI B
marea binefăcătoare*2) Catinea Eni, căsătorită în 1843 cu Ioan ca
valer de Stârcea din Bucovina, fratele bunicului actualului proprietar.
Y
3.
T
Document din 7241 (1733) Ianuarie 12.
SI
Cuprinsul: Constantin Cantemir vel Comis și Dumitrașco Can-
temir Beizade, fiii răposatului Antioh Cantemir Voevod și ai răpo
ER
satei Doamne Ecaterina, născută Ciaur, dau cu consimțământul pre
supus al fratelui lor cel mai mare, Ioniță Beizade, aflător în Țara-
Românească, surorii lor Anița din moștenirea părintească moșia
IV
Urlații în jud. Fălciu și partea ce i se cuvine din moșia Țigani și
din Țigani, j
UN
«Constantin Cantemir vel Comis, Dumitrașco Cantemir Beizade,
feceoriî răposatului Antiohie Vodă, facem știre cu această scrisoare
a noastră la mîna d-sale suroreî noastre Anița. Precum știind noi
L
că și la căsătoria Dumisali fiind și noi rămași de părinți nici o ze

stre nau luat și după dilata părintelui nostru avînd Dumneaei parte
RA
cît în moșiile părintelui nostru așa și în casele din Țarigrad și vă-

zendune Dumneei și pe noi la cît ne aflam învoituneam pentru toată
partea Dumisali și iam ales și iam dat un satu anume Urlații cu
NT
toate alte siliști dinprejur acestui sat ce sînt la ținutul Fălciului ca

să fie Dumisali moșie vecinică neavînd noi nici un cuvînt a mai
pomeni și pentru aceasta și fratele nostru cel mai mare Ioniță Bei-
CE
zede măcar că nici nu sau tîmplat fiind în țara Romînească numai

nici D-lui la aceasta nu poate să aibă cuvînt de netocmire din vreme
ce Dumneei sora noastră Anița după diata părintelui nostru de ar
fi vrut a cere și mai mult de cît atîta i sar fi venit ei așa cu dra-
I/
doste frățască și Dumneei primind iam dat de la noi această încre-

S
1) Hurmuxaki, Supl. I, Voi. VI, 77 urm. și Gh. Mârzescu, Testam, defunctei Catinea
IA
Stârcea, născută Eni Văleanea, 50.

2) Prin testamentul ei a lăsat î. a, 5000 de galbeni Sf-lui Spiridon, 5000 de galbeni
pentru soldat» invalizi din resboiul pentru Independenta țerei și «alte resboaie ce scumpă
CU
mea patrie România le va mai avea», 1000 de galbeni Reuniunei Femeilor Române din Iași-
etc. (Ibid. 2 urm.)
RY
dințată scrisoare ca să navem noi de acum înainte a ne mai ame
RA
steca la acestu satu ce scrie mai sus Urlații și să avem ai da Du-
misali și toate zapisele cele vechi de toate acele siliști. Insă pentru
moșia Țigani ce sar veni de pe Ciaurești parte mamei noastre ră
LI B
posatei Doamnei Catrina dintracele ce sar veni dreaptă parte Du-
misali să aibă Dumneei a cere și’ ași lua așijderea și de sar afla
niscari țigani din parte părintelui nostru încă să avem ai da parte
și Dumisali și după învoiala ceam avut iam dat de la noi această
Y
scrisoare în care pentru credință am iscălit și noi și alți boeri mari
T
ce sau întîmplat, și eu Vasile caminariul am scris.
U laș 7241 Ghenar 12.
SI
(Iscălitura autografă) C. Cantemir vel comis- D. Cantemir.
Ion Neculce vel vornic martur.— Iordachi Cantacuzin vel spă
ER
tar- — Sturz a hatman. — C. Razu vel spatar- — Costantin........ lo
gofăt.— Ant........ visternic.— ..... biv vel paharnic*-
IV
Note. Documentul se află între hârtiile familiei Berea din Huși
și a fost publicat de d-nul Ghibănescu în «Uricarul», voi. XXIII,
UN
276-77. II reproducem întru cât confirmă unele arătări ale docu
mentului precedent din 1728, mai ales în ce privește situația materială,
rea, a familiei pe timpul vieții lui Antioh. După moartea lui, în 1726,
încetând nevoia unui traiu reprezentativ, condiționat și de rang
AL
social și de speranța recâștigărei scaunului domnesc, situația copiilor

pare să se fi înbunătățit, căci pe lângă că nu este clar dacă cu
TR
vintele «văzându-ne Dumneei și pe noi la cât ne aflam învoituneam...»

sc referă la trecut, sau la momentul învoirei, constatăm, dintr’un alt
document, din 1733 Ianuarie 17, că Anița mai capătă încă 24 moșii,
EN
nominal enumerate, între cari Siliștenii și Ceucanii J).

Domnița Anița Cantemir era căsătorită cu T. Paladi, mort în
1755 Feb. 1, ca fost mare Visternic*23), fiul acelui Ion Păladi din
«Băcani* mai sus de Bârlad, a cărui nuntă din 1691 cu Nastasia.
/C
fiica Vornicului Ion Racoviță, deveni fatală fraților Miron și Velișco

Costin 8). Ea a murit în urma soțului ei, după 7263 (1755) Iunie 24,
cănd dă «vii la Greci» Mitropoliei. Avu pecete cu coroană și armele
SI
Moldovei și iscăli, grecește, «Anița Domnița* 4). In acest an va fi

avut cel mult 57 de ani, întrucât Antioh s’a căsătorit în postul Cră
IA
ciunului din 1696 cu Ecaterina, fiica lui Dumitrașco Ceaur din Valea-
’) Ghibănescu, < Cureștii», XXVI. Siliștenii au fost răscumpărat de Constantin Vodă
CU
în anii 1686—1689 (Ibid. XX-XXI).

2) Iorga, Inscr. TI, 139-40.
3) Let. II, 240-41. —v. și acest studiu introducerea.
4) Iorga, Stud. și Doc. V, 108.
RY
Seacă, jud. Bacău *), nepotul de frate al lui Gheorghie Ștefan-Vodă.
RA
Ea era soră cu răsvrătitorul «Grof» Vasile Ceaur.
In documentul de față vedem că nu este menționată și a doua
fiică a lui Antioh, Maria, logodită întâi cu Radu, fiul lui Constantin
LI B
Brâncoveanul, mort 1714, Aug. 15 * 2) și căsătorită mai târziu la Bu
curești c. 1719 3) cu Constantin Dudescu, «Banid Craiovei și Grof de
Imperiu» 4) mort, călugăr prin silă, în 1766 5) și înmormântat, se pare,
' dimpreună cu soția sa, în curtea bisericei Sfinții Apostoli din Bucu
Y
rești6). Biserica păstrează și un potir, evident donat de el, cu ur
T
mătoarea inscripție grecească «Adu-ți aminte, Doamne, de păcătoșii
robii tăi, Constantin, Maria, Nicolae, Zoe, de părinții și copiii lor;
SI
7747»78). Nemenționarea Măriei în documentul de față, ne face să
presupunem că ea nu mai era în viață în 1732, iar numărul mic al
ER
copiilor ar veni în ajutorul acestei presupuneri. încurcăturile finan
ciare ale lui Antioh din 1719, sunt poate a se pune în legătură cu
căsătoria fiicei sale.
IV
Petrecerea lui Ioniță Cantemir în Țara-Românească se explică
deci prin încuscrirea menaționată. El pare să se fi întors în Mol
UN
dova abia în 7250 (1741/42) când C. Mavrocordat îl autorizează să
caute Țigani de ai Cantemireștilor și Ceaureștilor9). Poate că nu
este o întâmplare că tocmai in acel timp a dăruit C. Dudescu po
tirul sus menționat și se poate presupune că donațiuuea a fost fă
L
cută cu prilejul morții Măriei, care va fi fost cauza întoarcerei lui

RA
Ioniță. El se va fi stabilit desigur în Valea-Seacă, moșie de pe

mamă (v. m. s.) în jud. Bacău, al cărui Ispravnic era în 7256 (1748)
Iulie 24 9). Spătarul M. Cantacuzino însemnează despre el: «Ioan:
NT
s’a însurat în Moldova; acolo a și murit; de la care copii n’au ră

mas» 10). Sion, însă, pretinde că a fost «holteiu bătrân». Luând în
considerare vârsta înaintată, ca fiul cel mai mare al lui Antioh, în
CE
clinăm, mai ales întrucât bine informatul Spatar nu dă numele soției,

spre părerea lui Sion. El n’a mai fost în viață în 7262 (1754) Iulie 23 n).
*) Let. II, 42. — La cununat Patriarhul Iacov al Constantinopolului, cel înmormântat
I/
la Golia. v. despre acesta și studiul nostru «Mănăstirea Golia» în Bul. Com. Mon. Ist. 1925
și Bul. Muzeului Municip. Iași.
2) R. Greceanu, cronica, ed. Șt. Grcceanu, Buc. 1906. 269.
S
’) Mag. ist. IV, 124.

4) Geneal. Cantacuxinilor, ed. Iorga. 419.
IA
5) Iorga, Stud. și Doc. VIII, XXXVII; și Id. în Analele Academiei Române 1925.
M. S. Ist., 378.
6) Bilciurescu Mănăstirile din Rom. 253.
’) Iorga, Inser. I. 267. — Nicolae și Zoe erau copiii lor. (Geneae, Cantac. 1. c.).
U
8) Iorga, Stud. și Doc. VI, 286.

9) Arh. Stat. Iași, Tr. 1137. Dos. 126, F, 307. — v. și C. Sion, Arhondologia Mol
dovei, 134 : «au petrecut la moșia Valea Saca»
BC
10) Geneal. Cantac., ed. Iorga, 418.

’l) Acad. Rom. Creșt. Col. 1909, 193.
RY
RA
SIGILIUL LUI SIGISMUND BATHORI
PRINCIPELE TRANSILVANIEI
LI B
DE
D-r. M. POPESCU
PROFESOR, ARHIVAR LA ARHIVELE STATULUI DIN BUCUREȘTI
T Y
La răscoala micilor state creștine, de sub suzeranitatea turcească,
dela sfârșitul secolului al XVI-lea, pornită din îndemnul curagiosului
SI
domn al Țării-Românești, Mihai Viteazul, fu atras și ușuraticul prin
cipe al Transilvaniei, Sigismund Bathorii).
ER
Acesta crescut în școala iezuită și înconjurat de călugări din
acest ordin2), căută să se folosească de această mișcare și prin
mijloace bine ticluite s’o arate ca pornită și susținută de el
IV
Din această pricină, în toate scrisorile trimise pe la curțile
creștine3), stăpânitoare în Europa, se lăuda încontinu cu faptele vite-
UN
zești ale «căpitanului său valah, Mihai dela Dunăre4), care prin victo
riile lui nenumărate ajunsese spaima întregei împărății turcești».
Pentru ca să poată da apoi, și mai mare crezare celor spuse în
scrisorile sale, în născocirile ambițioase pentru mărirea la care visa
L
să ajungă5), puse să i-se sape un sigiliu în care fură orânduite nu

RA
numai emblemele popoarelor de sub stăpânireasa, ci și ale acelora cu

care făcuse legătură de arme împotriva dușmanilor seculari ai
creștinătăței.
NT
Ba ce-i mai mult, în fala-i fără seamă, nu uită să poruncească,

ca la numărul emblemelor, să adauge și pajura imperiului roman
de națiune germanică.
CE
Sigilul acesta la prima vedere îți face impresia că este a unui

stăpânitor sub a cărui sceptru se află cel puțin jumătate de continent!
Pentru Transilvania, dealtfel, Sigismund Bathori, a făcut o faptă
lăudabilă prin unirea emblemelor popoarelor ce locuesc această pro
I/
vincie, fiindcă până la el nici un principe nu s’a gândit la aceasta,

iar după el lucrul acesta a rămas ca obiceiu6).
S
IA
’) Cronica anonimă Ed. Ioanid pag. 47.

2) Teutschlaender Michael der Tapfer Wien 1879.
3) Hurmuzachi, Doc. voi. IV. p. I. și voi, XII. apoi. Monumenta Comt. Transil. voi. IV.
4) Teutschlaender o. e. S. 73.
CU
5) N. Iorga, Istoria Românilor 1920, București,

6) Siebmacher’s IV. Abth. 12. S. 2.
RY
Așa a fost continuat, de vărul său cardinalul Andrei Bathori,
de Bocskay și de ultimul principe din neamul Bathoreștilor, Gabriel1).
RA
Secuii, Ungurii și Sașii apoi în adunarea ținută la Sebeșul să
sesc în 24 Mai 16592) consfințiră stema Ardealului, iar Maria Theresia
o recunoscu când ridică Ardealul la rangul de Mare ducat în 5
LI B
Noembrie 17653).
Sigilul întocmit după dorința lui Sigismund Bathori se prezintă
în chipul următor: (Fig. I).
In mijloc, în partea de sus într’un scut, vulturul împărătesc4),
Y
având pe piept emblema Bathoreștilor: din partea stângă trei colți
T
de balaur.
In partea dreaptă a vulturului imperial se află stema Transil-
SI
ER
IV
L UN
Flg. 1. * Fig- 2.
RA
vaniei: 1) Secuii reprezentați, prin soarele cu raze și semiluna cu coar

nele înăuntru, pe câmpul albastru.
2) în acelaș câmp ceva mai jos, jumătate de vultur drept cu ari
NT
pele întinse, emblema Ungurilor din Principatul Transilvaniei.

3) în partea de jos a acestora pe câmp galben, emblema Sașilor,
cele șapte turnuri, așezate 3. 2. 1., cu.o ușă, două ferestre și trei
CE
creneluri.
La stânga vulturului imperial, emblema Munteniei, câmpul
albastru, acvila cu fața spre stânga, capul întors spre dreapta, cu
o cruce aurie în cioc, deasupra acestuia soarele cu raze și semiluna
I/
cu coarnele în afară.
Dedesubtul emblemei muntenești, pe câmp alb, două persoane,
S
IA
’) Siebmacher, S. 3.
2) Ibid.
3) Ibid.
*) Ibid. Sigismund Bathori a fost trecut în rangul prinților germani prin diploma
imperială din 28 Ianuarie 1592; din această prteină are pajura imperială în sigiliu așezată
CU
la loc de cinste.
RY
bărbat și femee, întoarse una către alta și îmbrăcate în albastru, la
RA
mijloc le separă un pom verde, deasupra căruia se află un corb cu
un inel în cioc : emblema Olteniei.
Dedesubtul vulturului imperial, pe un câmp roșu, un cap de
LI B
bou, care are între coarnele cercuite o stea cu cinci raze, iar în
partea stângă un soare cu raze și în cea dreaptă o semilună întoarsă
înăuntru. In partea de jos a capului de bou atârnă blana iar de nas
un inel, emblema Moldovei.
Y
Pe întregul scut o coroană princiară, iar de jur împrejur în
formă ovală scris: «Sigismundus Bathori Dei Gratia Transilvaniae,
T
Moldaviae, Valahiae transalpinae et Sacr. Rom. Imp. Princeps, Partium
SI
regni Hungariae Dominus et Siculorum comes».
ER
IV
L UN
J£ig. 3. Fig. 4.
RA
Acest sigiliu a fost luat apoi și de soția sa Maria Cristina de

Habsburg-Steiermark, cu singura deosebire că aici se mai adaugă
deasupra emblemei Bathoreștilor și coroana Babenbergilor. Turnu
NT
rile sașilor sunt: 3. 2. 2. (Fig. 2).

Cardinalul Andrei Bathori nu s’a lăsat mai prejos de Sigismund
și a pus să i-se sape și lui un sigiliu.
CE
Din acesta lipsește vulturul imperial, iar aranjamentul e cu totul

altul ca la a lui Sigismund.
Sigilul lui Andrei se prezintă astfel: (Fig. 3).
I/
Forma ovală, în mijloc într’un scut albastru dela stânga spre

dreapta emblema Bathoreștilor, trei colți de balaur.
S
In partea stângă a emblemei Bathoreștilor, pe fond auriu em

blema Sașilor șapte turnuri 3. 3. 1., cu o ușă și trei creneluri.
IA
La partea dreaptă a emblemei Bathoreștilor, pe fond albastru,

sus emblema Secuilor: soarele cu raze și semiluna întoarsă înăuntru
CU
iar jos a Ungurilor : jumătate de vultur drept cu aripele întinse.

Dedesubt în stânga emblemei Bathoreștilor, emblema Țări-Ro-
RY
mânești, acvila întoarsă spre stânga iar capul îl are spre dreapta
RA
în cioc având crucea aurită, deasupra acvilei soarele și semiluna
întoarsă în afară. De aici lipsește emblema Olteniei.
In partea dreaptă a emblemei Bathoreștilor, pe câmp roșu,
LI B
emblema Moldovei cu cap de bou, coarnele cu vârfurile înafară și
între ele steaua cu cinci raze, de aici lipsește soarele și semiluna.
Emblema Țării-Românești și a Moldovei sunt așezate dedesubtul
celei a Batoreștilor și a Transilvaniei ca și cum aceste țării ar fi
Y
fost supuse lui Andrei Bathori, iar nici decum tovarășe de arme
prin situația moștenită dela Sigismund.
T
Forma ovală a sigiliului e încoronată cu coroana princiară, iar
SI
deasupra acesteia printr’o legătură de ciucuri «fochi» susținuți de
ER
IV
L UN
Fig. 5.
RA
patru îngeri, doi sus, doi jos, se află pălăria de cardinal, ca o ocrotire
a celor expuse mai sus.
NT
Sub ultimul Bathori, Gabriel, visul de mărire al înaintașilor

spulberându-se, iar lucrurile luându-și drumul de mai înainte și
stema Transilvaniei se modifică.
CE
Stema de data aceasta se prezintă în modul următor: (Fig. 4).

Forma rotundă, la mijloc într’un scut oval, încoronat cu coroana
princiară, se află, emblema Bathoreștilor, trei colți de balaur eșind
din partea stângă.
I/
De partea dreaptă a aceștia, emblema Sașilor pe câmp galben

2. 3. 2., iar de partea stângă emblemele Secuilor și a Ungurilor, pe
S
câmp albastru.
Toate acestea înconjurate de un balaur1).
IA
>) Siebmacher’s IV. A. 12. g. 2. Primul strămoș al Bathoreștilor când a venit in

U
Ungaria a omorât un balaur în mlaștinele dela Ecseg și a primit ca să aibă în stema fami
BC
liei trei dinți de balaur, după alții, de lup. De aceia în stema familiei sunt acești dinți de balaur.
RY
De jur împrejur seris: «Gabriel Bathori, Dei Gratia Princeps
RA
Transilvaniae Partiumregni Hungariae Dominus et Siculorum Comes».
Mihai Viteazul, primul erou al idealului nostru național, trebue
să se fi inspirat după sigilul lui Sigismund Bathori când a pus de
LI B
s’a săpat sigilul celor trei țări surori unite sub sceptrul său, prin
luptă, nu tovărășie, și de aceia aranjamentul emblemelor (Fig. 5)
deasupra cărora tronează acvila muntenească, cu crucea în cioc,
mărginită de soare, de oparte, și de semilună de altă parte.
T Y
SI
DOCUMENTE SLAVE
ER
PRIVITOARE LA BASARABIA, ÎN TIPĂRITURI RUSEȘTI
DE
ȘTEFAN BERECHET
IV
COMISAR REGAL IN CHIȘINĂU
UN
Nu este un lucru necunoscut, că aproape totdeauna am urât tot

ceia ce este rusesc. Acest sentiment a produs complectul dispreț asupra
științei ruse, dispreț isvorât din punctul de vedere politic, care a
L
adus atâta știrbire istoriografiei românești. Știința istorică româ

RA
nească nu s’a pus la curent cu întreg materialul publicat în literatura

slavă modernă, în deobște, și în cea rusă, în special. Literatura rusă
istorică documentară este foarte bogată, cu toate acestea printre oa
menii noștri de șțiință nu s’au prea găsit de aceia, cari să o cerceteze
NT
în folosul istoriei noastre naționale. S’au scris în această literatură

lucrări privitoare la istoria noastră civilă și bisericească pe cari ni
CE
meni nu le-a citit, căci dacă le ar fi citit, s’ar fi corectat de mult

adânci greșeli din domeniul istoriei noastre, pentru a nu dăinui în
ele jumătăți de secole și adeseaori și mai mult. Aceasta a provenit
de acolo, că nimeni nu citește lucrările apărute la vecinii noștri, —
I/
prieteni sau neprieteni — cu cari am trăit secole întregi. Este trist,

că puținele lucrări, — și acelea trimise de autorii lor, și nu comandate
S
special de instituții, — stau cu foile netăiate câte 20—30 ani! Istoricii

noștri își fac studiile numai în apus, când viața noastră bisericească
IA
și de stat s’a scurs între popoarele slave ale căror arhive și bi
blioteci sunt pline de documente și cărți necitite și nefolosite de noi.
CU
Este ne mai auzit ca să stea o carte streină, bogată în comori ne

prețuite pentru literatura și istoria noastră, nefolosită timp de 20—30
RY
de ani. Urmările le trage numai acel popor, care nu studiază pe
RA
vecini, pentru disprețul ce-i poartă. Știința nu are porți închise. Vi
novat rămâne cel ce nu bate la ele! Comoara de dincolo de ele nu-1
va chema niciodată!
LI B
Iată câteva pilde:
a) Asupra trecutului Mitropoliei Proilaviei, istoria noastră bi
sericească cunoștea puține detalii, deși într’o revistă mai stau la dis-
pozițiunea cercetătorilor încă 14 documente, publicate pentru prima
Y
oară de protoereul A. G. Lebedințev în 1860. Revista aceasta este:
«■Hersonskifa eparhialînâia viedomosti — Informațiile eparhiei Her-
T
sonului» No. 6, Sept, care le-a publicat în articolul «Hanscaia U-
SI
craina = Ucraina hanului». care mai târziu s’au publicat și în co
lecția despre care vom vorbi mai jos, voi. XXXI, 1913, Odesa, pp.
ER
1—22. Cuprinsul acestor documente a lărgit ramele cunoștințelor
noastre nu numai asupra mitropoliei Proilaviei, ci și a bisericei ro
mânești de peste Nistru. D-l I. Frațiman în «Stfurfiw compaxativ la
IV
istoricul mitropoliei Proilavia» Chiși'nău, 1923 și noi în «Revista so-
cietăței istorico-arheologice bisericești-» voi. XV, pp. 89—98 și 98—108,
UN
precum și în ^Biserica ortodoxă română» S. II. An. 42, No. 5 (518);
Mai 1924 pp. 263—269; No. 12 (525) Decembre 1924 pp. 709—717;
No. 1 (526) Ianuar 1925 pp. 35—42, ne-am folosit de acest.nou material.
b) In istoriografia noastră bisericească se acreditase greșita
AL
părere că mitropolitul Dosoftei al Moldovei a murit ca mitropolit de

Azov, — pus acolo de Petru cel mare al Rusiei,— pe la 1711. Această
părere a dăinuit la noi de prin anul 1871 de când a tipărit Golu-
TR
binschi lucrarea sa asupra istoriei bisericilor slave și române *). Pă

rerea această greșită a rămas în picioare chiar și după apariția lu-
crărei d-lui Șt. Dinulescu*2). Lumina a început să se facă tocmai
EN
târziu, când domnului Silviu Dragomir i-am dat notele autografe din-
tr’un manuscris, la Chiev, din biblioteca Catedralei Sf. Sofia3), din
care notă reeșiâ, că Dosoftei a murit în apropierea anului 1694. —
/C
Adevărul desăvârșit nu l-a putut prinde nici d-l Șt. Ciobanu în lu
crarea sa4), decât mai târziu când, la Lemberg, a avut putința să-1
SI
’) E. Golubînski: Kratkii ocerk istorii pravoslavnâh țerkvel: bolgarskot, serbskoi i

rumânskoi iii moldo-valaskoi — Scurtă schiță a istoriei bisericilor ortodoxe: bulgară, sârbă
și română sau moldo-valaliă Moscova, 1871; pp. 380-81, cf. I. Caracicoveanu: Privire scurtă
IA
asupra historiei bisericei romana-orthodoxa de E. Golubinskiî, (traducere) Iassi 1879 p. 41.

2) Șt. Dinulescu: Viața și scrierile lui Dosoftei, mitropolitul Moldovei Cernăuți 1895.
3) Revista: Convorbiri literare, 1911, No. 10, pp. 1131 —1143.
4) Șt. Ciobanu: Dosoftei, mitropolitul Moldovei și actiritatee sa literară, ediție rusă
CU
1914 Chiev; iar traducerea română de Șt. Berechet este din 1918, Iași. Trebue să se cerce
teze și greșala de tipar din «Istoria literaturei române» de N. Iorga, Vălenii de Munte,
1925 p. 157 unde trebue să se citească 1693 în loc de 1694.
3
RY
stabilească definitiv prin cuvântarea sa de recepție la Academia
RA
Română,— că el a murit exact la 13 Decembre 1693—. De ce nu se
putuse află adevărul nici în «Codex zolchievensis» al lui Șt. Dinu-
lescu, nici în «nota autografă dela Chiev» a* lui Silviu Dragomir și
LI B
Ștefan Ciobanu ? Pentru că el se află ascuns într’o carteJ) a lui
A. S. Petruszewicz, publicată în 1873, în Lemberg, care carte fusese
trimisă Academiei Române de însuși autorul, dar pe care nu o citise
nici un cărturar român. Va să zică, toată lumea alergă după o știre,
Y
dar ea stâ ascunsă în primul volum al cărței lui Petruszewicz, unde
se găsesc foarte multe notițe despre viața lui Dosoftei, până și epi
T
taful de pe mormântul lui în polonește. Nu ne mai mirăm de Ioc, că
SI
așa de puțin se citește la noi, căci chiar și profesorii de literatură
românească, — autori de cărți, — au făcut legământ cu necitirea. Până
ER
astăzi se găsește această greșală strecurată în cărțile de «Istoria
literaturei române» cari se pun în mâna elevilor din cursul superior
al liceelor și seminariilor*
2).
Altă pildă: IV
c) Nimeni nu știa unde sunt îngropate osemintele lui Vasile
Lupu. Cel ce scrie aceste rânduri a găsit, — nu știu — el este întâiul
UN
descoperitor sau respectatul său prieten pr. Șt. Meteș, — o notiță ro
mânească într’un Minei pe Aprilie din 1467, unde pe foaia 43-a este
o notă din Aprilie 1661, care spune: «In anul 7161—1661, luna A-
AL
prilie, atunce au ploat ploaia de grâu și de orțu intre Iași și între

Țotora, în silele lui Ștefan Vodă, ficior lui Vasile Vod(ă) celui
bătrân. Și atunce au murit Vasilie Vodă în Țarigrad și l-au adus
TR
ficiorul în țara Moldovei și l-a îngropat în Iași la a lui mănăstire,

la Trei Sfetitele și într'acel an ce trecuse atunci au fost foamete
mare, că mânca oameni păne de rănsă și de paporă în zilele lui
EN
Ștefan Vod(ă) ficior lui Vasilie Vod(ă)» 3).

Această știre eră pusă la îndemâna cărturarilor încă din anul.
1898. Și de atunci până la cunoașterea ei, fie prin «Picăturile mă-
/C
runte» ale noastre, apărute întâi în «Luminătorul» din Chișinău, fie
J) A. S. Petruszewicz: Svodnaia Galițcata Retopiși = Letopisețul gațițian cronologic

pe 1600—1700, voi. I. Lemberg, 1873.
SI
2) Gheorghe Adameseu: Manual de limba română pentru cl. VI a seminariilor,

pag. 209, București 1920, ed. 2-a, a Casei Școalelor.
IA
3) A. I. Iațimirskiî: Slivianskila rukopisi Niamețkago monastâria v Rumânii =

Manuscrisele slave ale mănăstirei Neamțului din România, Moscova, 1898; Revista Lu
minătorul No. 31 și No. 32, 1 și 15 Noembre, An. LVII, 1924, precum și în ale noastre
CU
Picături mărunte p. 125-26, Chișinău, 1924, of. Revista Arhivelor. An. I, No. 1, pp.
137-38; ibidem An. I, No. 2, p. 297.
RY
prin «Revista Arhivelor» (1,137-138) adusă la lumină de pr. Șt. Meteș,
au trecut aproape 30 de ani!
RA
d) încă de mici învățaserăm, că Grigore Ghica al Moldovei a
fost omorât de Turci, fiindcă a îndrăznit să protesteze la Poartă
pentru răpirea Bucovinei. Cercetat faptul cu deamănuntul, protestul
LI B
neaflându-se nicăeri, s’a dovedit că uciderea lui a avut o altă cauză:
luarea lui din București cu copil cu tot și ducerea lui la Petersburg,
deci închinarea lui dovedită către politica rusă a fost cauza uciderei
lui. Cele trei scrisori publicate de noi1) sunt o puternică dovadă a
Y
acestei păreri arătate mai sus.
T
Aceste scrisori au fost scoase dintr’o cunoscută colecție, înti
tulată: Zapiski Odesscago obșcestva istorii i drevnostei= Notițele
SI
societăței pentru istorie și antichități din Odesa (voi. XIII, pp.
117-8). Această colecție care a început să apară din anul 1844 con-
ER
tinuându-și apariția până în preajma războiului mondial (voi. XXXI.
1913), conține foarte multe pagini destinate chestiunilor românești
în atingere cu Moldova dintre Nistru și Prut.
IV
Alăturea de aceste chestiuni un cunoscut iubitor al culegerilor
de documente slave, privitoare la Moldova răpită, membru al acestei
UN
societăți, N. Murzachevici, a publicat un număr de 21 documente
slave, eșite din cancelariile domnitorilor moldoveni din secolele XV-
XVII-lea, privitoare la oamenii, lucrurile și localitățile din Basarabia.
Iată aceste documente:
L
1. Actul lui Alexandru cel bun din 1407 Martie 8, prin care
RA
dă lui Popșa Mihail două sate: Scorțenii dela Pârâul Negru și Păn-
căuți, care este mai sus de călugării de la Dumbravă 23).
2. Actul lui Ștefan II, fiul lui Alexandru cel bun din 1434
NT
(6942) Octombrc 8 prin care se dă lui Jurj Atoc pământ pe râul

Sărata din jud. Cetatea Albă. Documentul este scris de grămăticul
Donc, la Suceava 3).
CE
3. Actul lui Ștefan cel Mare din 1495 (7003) Februarie 5 prin
care se dă pisarului său Toader, satele Rezina pe Nistru și Sinașcuți
tot pe Nistru 4).
4. Actul lui Ștefăniță Vodă din 1525 (7033) August 27 prin
S I/
1) Mai întâi în Neamul românesc literar An. III, No. 25-6, 10 Iulie 1911, pp.
401—403 și apoi în Documente slave de prin arhivele ruse, fas. 1, pp. 27—31, 1920.
IA
2) Zapiski Odeskago obșcestva istorii i drevnostel, voi. I, pp. 346—48.

3) Ibidem: Voi. II, pp. 662- . .
4) Ibidem: Voi. III pp. 838-39. Publicat și de I. Bogdan în Documentele lui Ștefan
CU
cel mare, voi. II, pp. 70—73.

RY
care se dă lui Lupu Cărmăzănescul un loc în satul Vărzărești (jud.
RA
Chișinău 1).
5. Actul lui Petru Rareș din 1535 (7043) Martie 22 prin care
se dă lui Tomșa, părcalab de Ceobruci, un loc din pustia de pe
LI B
Botna dintre Dobra și Oale, unde este «marele Cheșenev» ca să-și
facă sat 2).
6. Actul lui Iancu Sasu din 1543 (7051) Martie 20 prin care
se dă lui Petru Albota, mare vătaf de Iași, pământ în valea Speei
Y
pe râul Cobolta 3).
T
7. Actul lui Petru Rareș din 1546 (7054) Aprilie 16 prin care
se dă lui Vâlcu, Nichifor și Simion o jumătate de sat Deteleu pe
SI
râul Cula (jud. Orhei). Este scris de Luca Popovici la Huși 4).
8. Actul lui Iliaș Vodă din 1547 (7055) Aprilie 8 prin care se dă
ER
boerului Teodor cu frații lui două locuri pe râul Cula între Borșciar
și Deteleu (jud. Orhei). L-a scris Șandru Cazanovici la Huși 5).
9. Actul lui Alexandru Lăpușneanu din 1554 (7062) Aprilie 30
IV
prin care se dă lui Petru și sorei sale Maria, copii Steninei, pămân
turi pe râul Prut și Sărat. S’a scris de Dumitru Vascanovici la Iași 6).
UN
10. Actul lui Bogdan al IV-lea din 1570 (7078) Februarie 16
prin care se reconfirmă stăpânirea lui Petru Albota asupra satului
din valea Speei pe râul Cobolta. S’a scris de Ilie la Suceava 7).
11. Actul lui Eremia Movilă din 1600 (7108) Martie 25 prin
L
care se dăruește vistiernicului Apostolache și soției sale Cneajna

RA
satul Petrașcani (jud. Soroca). S’a scris de Arsenie Nebojatco în

Suceava 8).
12. Actul aceluiaș domn din 1603 (7111) Aprilie 22 prin care
NT
se dăruește jumătate din satul Ploschireni de la gura râului Ciuhra

păhărnicelului Pântea. S’a scris de Pătrașcu Boureanu în Iași 9).
13. Actul lui Constantin Movilă din 1609 (7117) Mai 1 prin
CE
care se dă mănăstirilor Dragomirna și Secu, pământ pe malul Rău-

tului lângă Orhei. S’a scris la Iași de Cernat 10).
’) Ibidem: Voi. IV, pp. 331-2.
I/
2) Ibidem: Voi. II, pp. 563- . .

3) Ibidem: Voi. IV, pp. 332—34.
S
4) Ibidem: Voi. IV, pp. 334-35.

IA
6) Ibidem: Voi. II, pp. 564-65.

CU

10) Ibidem: Voi. IV, pp. 344-45; s’a mai publicat și în voi. II, pp. 565-66, deose
birea constă numai în ortografie.
RY
14. Actul lui Radu Mihnea din 1618 (7126) Martie 8 prin care
RA
se dăruește lui Eremia Băseanu satul Popăuți (jud. Orhei). S’a scris
de Sianga în Iași 9-
15. Actul lui Ștefan Tomșa din 1623 (7131) Aprilie 9 prin care
se dăruește lui Mierea Marmură uricarul o parte din satul Ziniani
LI B
de pe râul Smila. S’a scris de Mănja *2).
16. Actul lui Alexandru Iliaș din 1632 (7140) August 9 prin
care se dă lui Daniil din Varnița un loc, numit Peștera 3).
17. Actul lui Petru Voevod? din 1633 (7041) Martie 28 prin
care se dă lui Gavriil și sorei lui, Nastea, copii lui Mihnea o jumătate
Y
din satul Bârnova de la gura Socilor, care sat se numește Văscoaia.
T
S’a scris de Cosma Cățel la Huși 4).
18. Actul lui Vasile Lupu din 1636 (7144) Septembre 15 prin
SI
care se dăruește lui Simion Pilinovschi și soției lui, Marica, o ju
mătate din satul Șerbiceni din jud. Hotin. S’a scris la Iași de Io-
nașco Mănja 5).
ER
19. Actul lui Istrate Dabija din 1662 (7170) Ianuar 16 prin
care se dăruește mânăstirei Căpriana săliștea Popouți de pe pârâul
Negru, jud. Orhei. S’a scris la Iași 6).
IV
20. Actul lui Iliaș Alexandru din 1667 (7175) Februarie 15 prin
care se dă lui Ionașcu din Orhei dreptul de a prinde pește în bălțile
Orheiului. S’a scris la Iași de Dumitru Lecatoxușan 7).
UN
21. Actul lui Antioh Cantemir din 1698 (7206) prin care se în
chină mănăstirea Căpriana din Basarabia către mănăstirea Zograf,
din Sf. Munte Atos. S’a scris la Iași de Pătrașco Dobrovețchi 8).
Materialul coprins în aceste 21 de documente are importanță
L
din punct de vedere istoric, juridic și filologic. Retipărirea lor într’o

colecție românească este de mare nevoie, dar acel îndrăsneț, care s’ar
RA
apuca să îndeplinească o asemenea sarcină, ar greși acum, de oarece

s’au strecurat greșeli ortografice la redarea în deosebi a localităților.
Este bine, în orice caz, să se aștepte clipa când legăturile cu Ucraina
s’ar înbunătățî, pentru ca cercetătorul să le retipărească, consultân-
NT
du-le și verificându-le cu originalele, aflătoare în muzeul acestei so

cietăți științifice din Odesa.
Este, deci, o datorie ca fiecare din cunoscătorii unei sau altei
CE
limbi slave să cerceteze bogatele lor colecții de documente, revistele

și tot felul de lucrări în cari sunt tipărite materiale privitoare la
viața noastră istorică.
S I/
’) Ibidem: Voi. V, pp. 840.

2) Ibidem: Voi. IV, pp. 346 — 48.
IA
’) Ibidem: Voi. IV, pp. 348—49.

<) Ibidem: Voi. IV, pp. 350-51.
6) Ibidem: Voi. V, pp. 840-41.
CU
7) Ibidem: Voi. IV, pp. 353-54; mai este publicat încă odată în Voi. II, pp. 566-67,
diferența coustă în transcriere.
8) Ibidem: Voi. I, pp. 349—51.
RY
RA
ORANDUIELI ROMANEȘTI VECHI
TIPĂRITE ÎN ARDEAL
LI B
(1744-1848)
DE
Y
Dr. andrei veress
PROFESOR
T
SI
După o lungă domnie de aproape 30 ani principele Mihai
Apafi murind în primăvara anului 1690, Curtea împărătească din
ER
Viena și-a lățit mrejile și asupra Ardealului slăbit, care prin așa-
numita Diplomă Leopoldiană (dată în Viena, la 4 Decemvrie 1691)
îș pierdu cu desăvârșire independența menținută până atunci cu
IV
atâta dibăcie timp de un veac și jumătate. Țara administrată de
un guvernator pământean deveni totuș o simplă provincie supusă
UN
«înaltei Case Austriace» de care depindea, primindu-și ordinele
direct dela Curte ori dela Cancelaria Ardeleană instituită la Viena.
O exploatare nemiloasă a țării fu cea dintâiu urmare a acestei
schimbări de regim, care însă oricum ar fi criticată, rămâne incon
L
testabil, că Austriacii au introdus o administrație-model, bazată pe

RA
regulele tradiționale ale unui vast imperiu bine organizat, care

administrație procedând după normele oficiilor germane, a contribuit
mult la desvoltarea binelui public sau mai bine zis a poporului,
NT
de care acel regim sub influența curentelor vremurilor se ocupă

din ce în ce mai intensiv.
Ca sediu al guvernului și al guvernatorului s’a ales, precum
CE
nici nu se putea altfel cu mentalitatea Curții vieneze, Sibiiul,

orașul principal al Sașilor, oraș întotdeauna devotat Habsburgilor,
care în răstimpul de o sută de ani, cât Guvernul și-a ținut reșe
dința acolo, a simțit în toate privințele influența binefăcătoare a
I/
acestei împrejurări fericite. Căci guvernatorii erau numiți din nobi

limea înaltă a țării, din sânul magnaților de frunte, cari căpătând
S
acum titluri de conți, baroni și consilieri intimi, se bucurau de o

IA
înaltă demnitate, stimată atât de indigeni, cât și de oaspeții străini,

cari vizitau țara.
Guvernatorul stând în capul unui Consiliu de 12 consilieri,
CU
acesta formă așa numitul guvern (gubernium) numit și de Români

«guberniumul» cu un număr mare de secțiuni și funcționari, titu-
RY
lari sau salariați, cari desfășurau în Sibiiu o viață agitată, plină de
RA
lux, petreceri și frumuseți, precum nu se pomenea mai înainte.
Guvernul Ardealului îș primea ordinele și directivele de ad
ministrație dela Viena, aplicându-le de obiceiu prelucrate și acomo
LI B
date împrejurărilor locale și cerințelor timpului. Aceste «orânduieli»
sau ordonanțe curgeau din ce în ce mai numeroase, conform ideilor
de stat urmărite de oamenii politici din diferitele cancelarii vieneze
sau a sistemului măreț și umanitar de guvernare a unui mare
Y
gânditor cum era împăratul Iosif al II-lea, premergător veacului
său, care avea o singură deviză de domnie și anume: ca popoarele
T
sale să fie ridicate — fără deosebire de limbă și lege — pe o scară
SI
înaltă de cultură, ca astfel ele să trăiască fericite și fără griji ma
teriale.
ER
Ordonanțele primite sau redactate de către Guvernul Ardealului
— în sensul directivelor primite — erau expediate autorităților județene
și comunale în scris. Numărul lor creștea însă din zi în zi în can
IV
tități neașteptate, așa că — chiar dela al doilea pătrar al veacului
al XVIII-lea — s’a simțit nevoia, ca ele să fie tipărite și transmise
UN
astfel diferitelor oficii, unde erau afișate pe pereți ori cetite în
biserică și bâlciuri norodului, pe care îl priveau în primul rând. Așa
se constată lucrul foarte important și curios, că pe când Românii
din Ardeal — în virtutea Constituției — nu erau recunoscuți de na
L
țiune și astfel nici reprezentați în dietele țării, ordonanțele admi

RA
nistrative se tipăreau și erau publicate și în limba românească. In

felul acesta — observat foarte riguros — limba românească a ajuns la
gradul de limbă oficială, ocupând loc de cinste între limbile folosite în
administrație, în ordinea următoare: latină, germană, ungară și ro
NT
mână; iar dacă vre-o ordonanță se tipărea ca foaie-volantă (sau pla-

cardă) numai în trei limbi (fără cea latinească) textul românesc apare
întotdeauna ca al treilea, în partea dreaptă a foii. B de observat însă,
CE
că de obiceiu ordonanțele se tipăreau în fiecare limbă separat, pre

zentând astfel cele românești, independente de celelalte trei limbi
oficiale ale țării, adevărate monumente de limbă.
I/
Cea mai veche ordonanță românească — văzută de mine până

acum —este aceea din anul 1744 tipărită în tipografia numită «aca-
S
demicească» a Iesuiților din Cluj, după care vine una din 1750
tipărită cu toată probabilitatea în Blaj, formând astfel prima tipă
IA
ritură a tipografiei românești, instalată în mănăstirea-Sfintei Troițe.

Ocupat în trecut ani îndelungați cu aranjarea Arhivelor Mu
CU
zeului Ardelean din Cluj, am alcătuit acolo o secție specială din

orânduielile românești, scoase din cele mai diferite legături de acte
RY
răslețe, care — începând cu anul 1744 — formează astfel o colecțiune
RA
foarte bogată, interesantă și prețioasă din toate punctele de ve
dere ale vieții sociale, culturale și economice din Ardeal, care se
oglindește în ea. Văzând importanța acestor ordonanțe, publicasem
LI B
în anul 1910 în limba ungară un catalog descriptiv al lor1), până
la anul 1806, privite atunci de mine numai ca tipărituri românești
necuprinse în monumentala publicațiune a Academiei Române cu
titlul de: Bibliografia Românească Veche.
Y
Simt o îndatorire literară — chiar față de mine însumi — să
public cu prilejul de față și pe românește acest catalog, întregit cu
T
scurte regește, nădăjduind că publicațiunea mea — completată până
SI
la 1848—va fi bine primită, nu numai pentrută se ocupă de un
soiu de documente neluate în seamă până acuma, dar și pentru
ER
bogăția materialului cultural, care se prezintă într’ânsul istoriogra
fiei române, conținând date și amănunte în zadar de cercetat aiurea
prin acte scrise.
Ordonanțele românești descrise alăturat au început să se tipă
IV
rească în sediul Guvernului Ardealului numai din anul 1784, când
ambele tipografii săsești s’au înzestrat cu litere cirilice și zețari
UN
români, așa că aceste orânduieli și decrete guvernamentale formează
primele tipărituri românești din Sibiiu. Penoment^ acesta pe cât de
curios, este destul de explicabil, dacă cunoaștem din date oficiale, că
ordonanțele se tipăreau de obiceiu în' 2000 și mai bine de exem
L
plare (din fiecare limbă) ceeace asigură tipografilor un venit per

RA
manent și sigur, pe care ei puteau contă mai bine decât pe vre-o

cărțișoară adusă lor din întâmplare spre tipărire de vre-un biet
preot sau dascăl român zelos. Așa se înțelege și cazul, că cu prilejul
NT
mutării Guvernului la Cluj—în toamna anului 1790 — îș mută și

Martin Hohmaister o parte a tipografiei sale oficiale, așa numită
«dicasterială», urmând cu tipărirea ordonanțelor de-acum înainte
CE
acolo; iar când numărul acestor ordonanțe a crescut afară din cale,
se grăbește și concurentul lui din Sibiiu, Petru Barth să-și scoată
un privilegiu pentru dreptul de a tipări decretele Guvernului, tipă-
rindu-și prima ordonanță la Cluj în vara anului 1795.
I/
Orânduielile descrise în publicațiunea mea se păstrează în Ar

hivele Muzeului Ardelean din Cluj și nimic nu arată mai bine im
S
portanța acelei colecțiuni, ca faptul că din cele 71 bucăți de față

IA
(până la anul 1806) Academia Română nu posedă mai mult de
’) A se vedea în publicațiunea mea cu titlul «Erdely es magyarorszâgi regi

CU
olâh konyvek es nyomtatvănyok-» (1544 — 1808) Kolozsvâr, 1910; 40 pagini 119. (Extras
din revista Erdelyi Mmeum.)
RY
8 bucăți *). Piesele aci prezentate le-am privit ca documente, iar
RA
dacă cu toate acestea le-am descris în mod bibliografic, am procedat
cu gândul, ca pe baza descrierii mele să se poată evidenția ușor
aiurea prin alte arhive (județene și orășene) exemplarele păstrate
acolo, descriindu-se cele cari nu se cuprind în această a mea pu
LI B
blicație, care are scopul de a formă primul fond al acestor docu
mente tipărite; prețioase atât ca conținut, cât și ca limbă, care
apoi — pe baza ei — se va putea cu ușurință completă, dat fiind că
spre o mai bună orientare dau întotdeauna și numărul oficial de
Y
registratură, sub care ordonanța respectivă a fost expediată autori
T
tăților de către Guvernul Ardealului. Tot pentru ușurarea cercetă
SI
rilor am dat și titlul original al orânduielilor, iar dacă acelea nu
aveau titlu (ca în cele mai multe cazuri) le-am dat titlu [în paran
teză] cu cuvinte scoase din chiar introducerea textului lor.
ER
Se înțelege dela sine, că obiceiul de a tipări ordonanțele și în
limba românească s’a menținut de Guvernul Ardealului până la
desființarea lui, adică până la unirea țării cu Ungaria în 1848
IV
— ba chiar și mai departe — și astfel complectarea colecțiunii mele
este de dorit, atât mai mult, cu cât ea posedă lacune regretabile.
UN
Așa de pildă, nu conține nimic dela 1744 până la 1750, dela acest
an, timp de zece ani, nici o bucată dintre anii 1767 până la 1783,
precum nimic din anii 1791, 1794, ^79^, 1807—09, 1817, 1820—21.
1825—3°> 1832—36, și 1838—1846, din cari ani totuși trebue să
AL
se mai găsească undeva simile documente, ce merită să fie descrise

și mântuite astfel pentru cunoașterea vremurilor; cu atât mai mult,
TR
că ele sunt destul de rare și aceasta poate din pricina, că aceste

orânduieli fiind de ordine administrativă, cu timpul au fost probabil
selecționate — sau «scartate» precum se zicea-—dealungul veacurilor
EN
și trimise la fabrica de hârtie*2).

La facerea acestui «catalog descriptiv» nevoind a păși peste
anul revoluției din 1848, trebue să menționez, că din anii războiului
dela 1848—49 se mai află un număr considerabil de proclamații
/C
și foi volante românești — abia luate în seamă de istoricii români —

cari merită un studiu special.
O altă completare a materialului catalogului meu prezintă
SI
edictul Guvernului Ardealului din 5 Mai 1789, în care s’au adunat

IA
') Descrise în publicațiunea: Foi volante din eolecțiunea Academiei Române

(1642—1866). Lista întocmită de dl. Al. T. Dumitrescu. București, 1912. (Pag. 209—310
din Creșterea colecțiunilor în anul 1911.)
2) Așa numai îmi pot da seamă, cum s’au menținut in colecțiunile răsfoite și
CU
studiate de mine numai exemplarele aci descrise, iar la Academia Română, în Bi
bliotecă numai 3 bucăți și în Arhivă una singură.
RY
— în rezumat ori retipărit literal — sub • titlul de «Extractul ceai
RA
hronologicesc a porăncilor celor împărătești din anul 1786, 1787,
1788», aproape 50 de orânduieli, cu atât mai interesante, că ele
nu se află toate în cele descrise de mine mai sus. Acest «Extract»
LI B
eșit din «Tipografia alui Petru Bart cu învoirea Preaînaltă la
anul 1789» formează o fascicolă de 64 pagini nenumerotate (însă
coaiele de câte 4 pagini semnate dela 1 — 16) plină de date și
amănunte privitoare la istoria economică a țăriiși sunt de părere,
Y
că această publicație folositoare nu este unică, ci trebue să fi avut
o continuare și în anii ce-i urmau, continuare cerută de trebuința
T
zilnică și ordinea de cancelarie de a se avea la ’ndemână permanent
SI
— pentru a se putea face control — orânduielile date întru folosul
obștesc al popoarelor Ardealului, cari stăteau sub ocrotirea umană
ER
a Guvernului, întotdeauna plin cu porniri ce aveau de scop buna
administrație a țării.
IV
1744
[Rânduială] dela prea înălțata crăiasa țării ungurești si a Bohemii
Maria Theresia, preamilostiva noastră doamnă, prin Comișia, sau scaunul
UN
sănătății din Ardeal.
Tiperit în Klus, în Tipografia Academicească. Anul dela.Hristos 1744.
Foaie volantă (de 27 X 31 cm.)*2) dată în Sibiiu, 1 Ianuarie 1744 3) emisă
pentru propoveduirea norodului, ca să se prezinte cu voie bună la casele de
L
contumație, făcute pe granița țării cu scopul, ca să fie acolo adăpostit o vreme

RA
oarecare la timpul ciumii și a altor boale molipsitoare; jos cu tariful ce se

va plăti pentru dezinfectarea lucrurilor predate, variind între 1—34 creițari.
1750
NT
IDEA. Care cu crăiască cănțălărie a Ardealului, și cu Deputatușii

în deputăția Curții Crăești s’au cercetat: după acea iarăș cu deputăția
noastră la curte: Și cu Comisariatușul nostru cel Ostesc înpreună cu
CE
însemnata Cănțălăria noastră cea Crăiască, spre mai mare folos s’au
așezat pentru scăderea Cărăușiilor, și sălășluirilor celor fără plată în
Țara Ardealului.
Folio 11 pag’ni (de 16 X 24 cm.) încadrate și cu o inițială frumoasă,
I/
expediat autorităților de către Guvernul Ardealului sub No. 374/1750. Locul

S
’) Titlul deplin al acestei publicațiuni este: Extractul ceai hronologicesc a

porăncilor cealor împărătești din Anul 1786, 1787, 1788, care pentru aceaia să dă
IA
în Tipar atare tuturor, ca să să păzească prin toți aceaste porănci, și ca să nu poate

zice nimenea, cumcă nu l-a știut. (Fascicola nu are frontispiciu, dar se poate ușor
identifica, dacă notăm, că prima orânduială a ei poartă numărul de 8855/389/1786
iar ultima foaie colofonul de tipar susmenționat și pe mijlocul foaii o gravură de d: II:
2) Socotim aci așanumita «oglindă» de tipar a feței.
CU
3) Data ordonanței o știu din exemplarele celelalte, tipărite în limba latină,

germană și ungară.
RY
tiparului nu este numit, de oarece însă frontispiciul depe prima pagină0
RA
precum și tăiătura literilor seamănă mult cu aceea a Minologionului din Blaj,
din anul 1781 cred că ordonanța a fost tipărită în Blaj, ba chiar că este
prima tipăritură care a eșit din tipografia fondată în mănăstirea Sfintei Troițe
de acolo.
LI B
Prin ordonanța aceasta importantă se desființează așanumita cărăușie,
caro exista de veci și consta din uzanța, că comunele erau obligate a da (gra
tuit) cai sau chiar căruțe la toate persoanele oficiale, ba și la nemeșii, cari
aveau la sine anumite ordine (litterae passuales) care obligație devenise cu
timpul foarte grea și aproape insuportabilă. Ordonanța stabilește în 15 «pon
Y
turi» taxa de plătit de diferiții călători dela o stațiune până la alta. Aceste
stațiuni nu puteau să fie mai îndepărtate de două mile ardelene una de alta,
T
iar dacă nu se putea evita, ca una din ele să fie mai mare de două mile și
SI
avea de pildă 3—4 mile, atunci se socotea drept două stațiuni, plătindu-se
de fiecare cal și stațiune câte 10 creițari, de un bou 7 i/2 creițari, vasăzică
după 4 cai 40 și după 6 boi 45 creițari pe fiecare stațiune, fără deosebire,
ER
dacă căruța aparținea unui militar, ori unui țăran-
1761
IV
[Proclamația generalului Buccow cătră norodul rumănese din
țara Ardealului.]
UN
Foaie volantă (de 19 X 27 cm.) în trei limbi (nemțește, ungurește și ro
mânește) pe aceiaș foaie, data în cetatea Sibiului, 9 Aprilie 1761 și expediată
autorităților de către Guvernul Ardealului sub No. 484/1761, tipărită — pro
babil — cu literile tipografiei seminarului din Blaj.
Generalul Buccow declară, că Maiestatea Sa (Maria Tereza) având chiar
AL
și în aceste timpuri războinice o deosebită îngrijire maternă pentru supușii

săi, a numit o comisiune specială Spre domolirea gâlcevilor observate zilnic
între Români, care comisie îș va începe activitatea cu ziua de 26 Aprilie sub
TR
preșidența sa, a generalului. Poruncește așadar Românilor, ca neuniții să nu

supere pe cei uniți, pe ai căror popi i-au dat afară de multe ori din biserica
și locuința lor, nici aceștia din urmă să nu bântuiască pe neuniți, ci fiecare
«biserică» să-și trimeață pe ziua indicată câte un ales al ei din fiecare județ,
EN
scaun ori district la Sibiu, unde să-și arate jignirile avute în fața Comi
siei delegate.
1766
/C
[Rânduiala împărătesei Maria Terezia față de ciumă.]

Folio 6 pagini (de 16.5 X 29 cm.) dată «în lăcuitoriul oraș al nostru în
Beciu, în 25 de zile a lui August, anul 1766, a stăpânirii noastre 26». Tipărit
SI
cu slovele tipografiei seminalului din Blaj și expediat autorităților de Gu

vernul Ardealului sub 916/1766.
Referindu-se la ordonanțele anterioare, se atrage atențiunea oamenilor
IA
locuitori în apropierea graniței țării (în 10 ponturi) asupra felului cum să se

supună controlului igienic împreună cu mărfurile lor pentru o probabilă evi
tare a ciumei.
CU
") înțeleg prin aceasta •rnamentul din captul paginei, numit de nemți «Kopfleiste».
RY
1766
RA
[Decret împărătesc pentru înființarea miliției rumânești limitanee.]
Folio 31 pagini (de 19 X 30 cm.) dat în Cetatea lăcuinței noastre în
LI B
Beciu, zile 12 alui Noembrie 1766 și expediat autorităților de către Guvernul
Ardealului sub No. 2375/1767.
Este decretul original prin care s’a înființat instituția regimentelor de
grăniceri români, care ne dă în 84 ponturi descrierea organizației întregi,
împreună cu îndatoririle militarilor precum și aprovizionarea ofițerilor și a
Y
militarilor de rând x).
T
1784
SI
[Prefacerea*2) Sinedului a înpărăției turcești pentru slobozenia . . .
negustoriei supușilor crăești și împărătești în Țara turcească.]
ER
Folio 3 pagini (de 17 X 27 cm.) dat în Țarigrad a doa zi în luna Rebi-
ulaliar adecă [24] Februarie3) 1198 (1784) tipăritusau în Blaj cu Tipariul
Seminariului și expediat autorităților de Guvernul Ardealului sub No. 5280/1784.
IV
Ordonanța aceasta a Poartei Otomane cuprinde cele 8 ponturi prin cari
se decretează regulele liberului comerț al negustorilor din Ardeal cu împă
UN
răția turcească.
1784
Norma adecă rânduiala veniturilor patrahirului4)
L
Folio 3 pagini (de 15 X 27 cm.) cuprinzând taxele bisericești de plătit

RA
de câtre credincioșii neuniți, stabilite prin ordinul împărătesc din 23 Sep

temvrie 1784 și expediat autorităților de câtre Guvernul Ardealului sub
No. 5826/1784. La sfârșit: La SIBIU sau tipărit prin Pătru Bart.5)
NT
1784
CE
Cele mai jos însemnate Necuviințe să strică, și de osăbit să opresc.

Folio 2 pagini (de 16.5 X 27 cm.) tipărit în Blaj cu tipariul Semina
riului și expediat autorităților de Guvernul Ardealului sub No. 7569/1784.
Prin această ordonanță importantă Guvernul ia pe iobagi în ocrotirea sa
I/
față de exploatarea lor de către nobili și proprietarii țării, fixând în 15 pon

turi lucrurile ce acești din urmă nu au voie să facă contra iobagilor lor.
S
IA
’) Copiat de mine în întregime pen ru volumul VlI-lea al publicațiunii mele:

Monumente privitoare la Istoria Românilor.
2) Acest cuvânt vrea să corespundă termenului german «Uebersetzung», ce se
află pe exemplarul german al ordonanței.
CU
3) Locul zilei lunii a rămas gol, dar l-am putut întregi din exemplarul german
al ordonanței.
4) Pe exemplarul latinesc cetim: Norma stolaris.
6) Cfr. Bibliografia Românească Veehe No. 476.
RY
1784
RA
Porunca Guberniumului tuturora, și fiește cărora răzvrătitorilor
Rumâni.
Foaie volantă tipărită în formă de patentă (cu un saț larg de 28.5 cm.)
LI B
cu 15 rânduri, dată în Sibiiu, 1784 November 11 (tipărită cu slovele lui
Petru Bart în Sibiiu) și semnată cu mâna de către B. S. de Brukenthal gu-
bernator, David Sz^kely cancellarius și Anton Horvăt secretarius.
Prin această ordonanță guvernul ordonă Românilor lui Horia, răzvrătiți
«prin minciunile vătafilor» ca să se lipsească de pustiirile săvârșite și să se
Y
întoarcă la vetrele lor, căci altfel vor fi înfrânți cu oastea țării.
T
1784
SI
[Porunca Guberniumului contra Rumânilor răsculați.]
ER
Foaie volantă tipărită în formă de patentă (largă de 27.5 cm.) cu 18
rânduri, dată în Sibiiu, 1784 November 18 (tipărită cu literile tipografiei lui
Petru Bart) și semnată cu mâna guvernatorului țării și cei doi contrasemna-
tori de mai sus, începând cu cuvintele: Fiind că întru turburarea.
IV
Prin această ordonanță (expediată autorităților de către Guvernul Ardea
lului sub No. 10753/1784) în numele împăratului Iosif II-lea guvernul văzând
UN
că răzvrătitorii răscoală pe țăranii români din sat în sat prin amăgiri și min
ciuni scornite, pentru ca acest rău să nu se mai lățească, oricine ar prinde
pe vreunul dintre acești Români, se somează ca să-l predea conducătorului
celei dintâi comune sau celui dintâi ofițer vecin, unde cauza lui se va examina,
și găsindu-se vinovat, acela care l-a predat va căpăta 30 de zloți ungurești
L
drept răsplata credinței sale față de craiul și țara sa, iar dacă vre-una din
RA
acele comune ar da loc acelor oameni răsvrătiți și răi, primarul (birăul) acelei
comune se va trage în țapă împreună cu doi de-ai săi (jurați) după legile țării.
1784
NT
[Porunca. Guberniumului contra Rumânilor răsculați.]

Foaie volantă tipărită în formă de patentă (largă de 27.5 cm.) cu 14 rân
CE
duri, dată în Sibiiu, 1784 november 22 tipărită cu slovele lui Petru Bart cu
semnătura guvernului (tipărită) începând cu cuvintele: Cu mare neplăcere.
Prin această ordonanță (expediată autorităților de către Guvernul Ar
dealului sub No. 10874/1784) se ordonă sever tuturor, ca în timpurile acestea
de răzvrătire să fie cu supușenie către conducătorii și proprietarii comunelor,
I/
îndeplinindu-și îndatoririle la cari sunt supuși.

S
1784
IA
[Porunca Guberniumului contra Rumânilor răsculați.]

Foaie volantă tipărită în formă de patentă (largă de 27.5 cm.) cu 9 rân
duri, dată în Sibiiu, 1784 november 23 (tipărită cu slovele lui Petru Bart)
CU
și semnată cu mâna de gubernatorul Brukenthal și doi contrasemnatori, înce

pând cu cuvintele: După ce au înțeles.
RY
Prin această ordonanță (expediată autorităților de către Guvernul Ar
RA
dealului sub No. 10944/1784) se face de știre că împăratul (Iosif II) aflând
despre cruzimile săvârșite de țărănimea română, a poruncit ca să se ia măsuri
severe și fără nici o cruțare contra lor și astfel se vestește tuturora în țară,
că cine va prinde și preda pe conducătorii acestei răscoale, va primi o răs
LI B
plată bună de 300 galbeni.
1784
Scurtată cuprindere Din cea de obște pentru Moștenitoarea țara
ungurească ale Vămilor noi rânduite.
Y
Folio 14 paginix) (de 14 X 27 cm.) dat de Iosif al Doilea.......... în
T
Viena*2), la 29 de zile alui Noemvrie 1784 (tipărit prin Martin Hohmaister
K. ot Im: cu privilegium înterit tipografuș) și expediat autorităților de către
SI
Guvernul Ardealului sub No. 105t>6/1784 3).
Ordonanța cuprinde articolele 65—104 ale regulamentului vămii (hărmin-
ER
ției) cu dispozițiuni severe față de contrabandiști.
1785
învățătură sau tâlcuirea Pentru rubricile, sau Trăsurile liniilor,
IV
ce sânt cuprinse în Foile Conșcripții.4)
UN
Folio 22 pagini nenumerotate (de 13.5 X 28 cm.) cu 4 coaie și o foaie
a erorilor de tipografie, anexat. Din Porunca înnălțatului C'răesc Gubernium
s’au tipărit în Sibiu prin Pătru Bart Tipograful Cetății. Anul 1785.
Ordonanța aceasta (expediată autorităților de către Guvernul Ardealului
sub No. 7868/1784) are de scop de a face cunoscut locuitorilor țării însem
L
nătatea recensământului ordonat de a se face în Ardeal; dar pe când exem

RA
plarele germane și ungare (tipărite aiurea) au numai 6—7 pagini, exemplarul

românesc este mai amănunțit și e de trei ori mai voluminos.
1785
NT
[Rânduiala împăratului Josif II. pentru înlesnirea iobăgiei.]

Foaie volantă (de o lărgime de 39.5 cm.) cu 26 rânduri dată în cetatea
noastră a Beciului, în 22 de zile a lunii lui August, anul Domnului 1785
CE
contrasemnată de către Grof Eszterhăzi Ferencz și Alixander Horvăt tipărită

cu slovele lui Petru Bart din Sibiu 5) și expediată autorităților de către Gu
vernul Ardealului sub No. 6895/1785.
Prin această ordonanță împăratul Iosif desființează pe viitor cu totul
I/
iobăgia și fixează în șase ponturi toate îndatoririle acestora față de proprie

tarii lor de moșie 6).
S
*) E interesant că exemplarul unguresc e mai scurt și nu are decât 2 pagini.

2) Această numire e interesantă, căci chiar și mai târziu se scrie consecvent: Beciu.
IA
3) Numărul ordonanței este scris cu creion, nu tipărit ca de obiceiu.

4) Cuvântul de «învățătură» din acest titlu vrea să corespundă cuvântulni
latinesc de Instructio aflător pe exemplarele celorlalte limbi.
5) E greșită observația din Bibliografia Românească Veche sub No. 495 (voi.
CU
II. p. 311) cum că aceasta ar fi o tipăritură vieneză.

6) Se află și la Academia Română; Creșterea colecțiunilor, 1911, p. 309.
347
RY
REVISTA ARHIVELOR
1785
RA
[Porunca Guberniumului pentru pedeapsa dezertorilor.]
Folio 5 pagini nenumerotate (de 14X24 cm.) dată în Sibii, 10 Septem
vrie 1785 (tipărită cu slovele lui Martin Hohmaister) și expediată autorităților
LI B
de către Guvernul Ardealului sub No. 6903/1785).
Ordonanța aceasta fixează pe baza decretului Curții împărătești din Viena,
din ziua de 18 August 1785 în 9 ponturi pedeapsa dezertorilor, menționând
în introducerea ei, cum că numărul dezertorilor din regimentele ungare e de
două ori mai mare, decât acela al regimentelor germane (adică austriace) însă
Y
pe când la acestea 1l3 din dezertori de obiceiu se regăsesc și se înrolează din
nou regimentelor lor, dintre dezertorii regimentelor ungurești numai a cincea
T
parte a lor se pot prinde și îndupleca la noua înrolare.
SI
1786 I
ER
[Rânduiala împăratului Josif II. în deprinderea lucrului eonșcripțil,
a măsuratului și a mărturisirii fundușurilor sau țiiturilor.]
Folio 98 pagini (de 13.5 X 22 cm.) cu 2 planuri de geodezie, dată in
IV
cetatea noastră a Beciului, 10 zile Fevruarie 9, anii Domnului 1786 tipărit la
Sibiu prin Pătru Bart2) și expediat autorităților de către Guvernul Ardealului3).
UN
Ordonanța aceasta cuprinde toate regulamentele și formularele trebuin
cioase la desevărșirea măsurătoarei pământurilor, a cărei importanță fiind
explicată în 10 ponturi, împăratul asigură pe supușii săi, că scopul este tot
așa de nevinovat, ca și cum a fost acela al recensământului.
L
1786
RA
[Rânduiala împăratului Josif II. în ordinarea căsătoriilor din Ardeal.]

Folio 16 pagini (de 15.5 X 24.5 cm.) dat în Viena Austriei, 6 zile a
NT
lunii lui Martie 1786, tipărit cu slovele lui Petru Bart și expediat autorită
ților de către Guvernul Ardealului sub No. 30/1786.
Această ordonanță având de scop a elimina abuzurile vechi observate în
Ardeal la facerea căsătoriilor, reglementează instituțiunea căsătoriilor prin
CE
62 ponturi 4).
1786
[Rânduiala împăratului Josif II. cu privire la despărțiri.]
I/
Folio 2 foi nepaginate (de 14.4 X 27 cm.) dat în crăiască Cetatea a

S
Beciului, Octomvrie 12 zile 1786 tipărit la Sibiu prin Martin Hohmaister,

IA
1) Tipărit greșit «Martie» și îndreptat pe urmă cu mâna.

2) E interesant că celelalte exemplare (germane și ungare) ale ordonanței au
fost tipărite de Hohmeister.
CU
3) In B. V. R. (sub No. 499, voi. II, p. 312) se zice greșit ca tipărit in Viena.
‘) Semnalat în Creșterea colecțiunilor 1911, p. 309.
RY
K: ot Im: cu privilegium întărit tipografuș, și expediat autorităților de către
RA
Guvernul Ardealului sub No. 11453/1786.
Această ordonanță a avut de scop a completa cuprinsul celei de mai sus
(din 6 Martie 1786) printr’un articol —omis acolo — privitor la cazul despăr
țirii de masă și pat, care se trimite la arbitrii și anume întotdeauna când una
LI B
din părți din reavoiilță încăpățînată nu-și dă asentimentul la aceea despărțire.
1786
Povățuire.
Y
Folio 3 pagini (de 14 X 22 cm.) dat în Beciu, 18 zile a lunii Noemvrie,
T
anul 1786 tipărit cu slovele lui Petru Bart și expediat autorităților de către
SI
Ordonanța dă instrucțiuni în 7 articole în privința felului cum trebuesc
jupuite dobitoacele moarte în vrc-o boală și apoi tăbăcite pieile lor, fără ca
ER
oamenii să se infecteze.
1787
IV
[Rânduială împărătească cătră Uniți! de legea grecească pentru
înpuținarea sărbătorilor.]
UN
Folio 4 pagini nenumerotate (de 16.5 X 26 cm.] dat în Viena, 30 Ia
nuarie 1787 tipărit cu slovele lui Martin Hohmaister din Sibiiu, expediat au
torităților de către Guvernul Ardealului, însă de două ori, odată în anul edi-
țiunii ordonanței și a doua oară la 20 Noemvrie 1804 sub No. 9040/1804.
In această ordonanță împăratul promite, că după ce a regulat deja prin
AL
decretul Guvernului Ardealului din 7 August 1786 cu No. 88ol*) ținerea săr
bătorilor celor neuniți, acum regulează și pe aceea a uniților, pentru ca cre
dincioșii ambelor legi să-și țină sărbătorile în aceleași zile. Astfel fixează
TR
(afară de Duminici) 26 de ‘sărbători pe an, iar cine va ține mai multe, va fi

pedepsit* 2).
1787
EN
Arcan sau învățătură înpotriva călcezii oilor.

Folio 4 pagini nenumerotate (de 13.5 X 22 cm.) fără dată și semnătură,
/C
tipărit cu slovele lui Petru Bart din Sibiiu și expediat autorităților de către
1787
SI
[Rânduiala împăratului contra pribegirei sau fugirei afară din țară.]

Folio 20 pagini (de 14X28 cm.) dat în cetatea Beciului Aprile 2 zile
IA
1787 tipărit cu slovele lui Petru Bart din Sibiiu și expediat autorităților de
către guvernul Ardealului sub No. 5518/1787.
CU
’) Exemplarul românesc al ordonanței nu-1 cunosc.

2) Această «-rânduială» a fost repetată și tipărită din nou la 1804. (Vezi: Foi
volante p. 51.)
RY
Ordonanța explică în 47 articole paguba obștească care rezultă în urma
RA
pribegirii din țara, expunând totdeodată și împrejurările recrutărilor, amăgirilor
și a răpirilor de oameni, pentru cari stabilește diferite pedepse severe1).
LI B
1787
[Rânduiala Guberniumului eătră biraele sătești.]
Foaie volantă în formă de patentă (largă de 34.5 cm ) cu 12 rânduri
dată în Sibiu, 29 Octomvrie 1787 tipărită cu slovele lui Petru Bart și expe
Y
diată autorităților de către Guvernul Ardealului sub No. 11817/1787.
Referindu-se la decretul împăratului din 27 Septemvrie trecut ordonă
T
primarilor comunali, ca pentru mai mare siguranță să predea fiecare la câte
SI
patru săptămâni perceptorilor regali sumele adunate din diferitele contribuțiuni.
1788
ER
Cuprinderea a celor Meșteșuguri .... care doftorul. . . Budelko
pentru eurățirea .... Bucatelor celor necurate .... au aflat.
IV
Folio 2 pagini (de 14.5 X 25 cm.) fără dată, tipărit cu slovele lui Martin
Hohmaister și expediat autorităților de către Guvernul Ardealului sub No.
3083/1788.
UN
Sistemul medicului primar (physicus) al comitatului Gyor de a curăți
grânele bântuite de opsigă, neghină și tăciune se descrie și recomandă no
rodului în 10 articole.
AL
1788
[Pravila cerșitorilor dată de împăratul Josif II.]
TR
Folio 13 pagini (de 14 X 24 cm.) dat în crăiască cetatea a Beciului, în

11 zile a lunei lui Făurarii2), anul 1788 tipărit cu slovele lui Petru Bart și
expediat autorităților de către Guvernul Ardealului sub No. 3262/1788.
Ordonanța aceasta sistematizează chestiunea cerșetorească în 27 articole,
EN
dând pe ultima pagină și modelul pașaportului cu care trebuesc expediați

cerșitorii.
1788
/C
învățătura Pentru Kvietanțiile ceale tipărite .... și contrakvie-

tanțiile.
Folio 14 pagini (de 14 X 24 cm.) fără dată, tipărit cu slovele lui Martin
SI

3709/1788.
IA
Ordonanța aceasta precizează în 13 articole și alte a-s aliniate normele

după cari trebuesc făcute chitănțiile despre bucatele și nutrețul cailor rechi-
zionat de către autorități pe seama miliției.
CU
’) Semnalat în Creșterea colecțiunilor 1911, P- 3°9-

a) Tipărit greșit 14 deoarece în celelalte exemplare ne-române se vede curat 11.
4.
/
RY
RA
1788
Rânduiala pentru Potolire Focului celui, care s’ar întâmpla în
Țara Ardealului.
LI B
Folio 20 pagini (de 14 X 24 cm.) dat în Beciu, în 26 Iunie, anul 1788
tipărit cu slovele lui Petru Bart și expediat autorităților de către Guvernul
Ordonanța dă poporului în 56 de ponturi cunoștințile necesare pentru
evitarea incendiilor și stingerea lor, formând astfel primul regulament de
Y
pompieri.
T
1788
SI
Vestire.
Foaie volantă (largă de 14 cm.) cu 12 rânduri dată în Sibii, 20 Noem-
ER
vrie 1788 și expediată autorităților de către Guvernul Ardealului sub No.
9528/1788.
Publicația știrii, cum că împăratul a permis prin decretul din 27 Oc-
tomvrie 1788 importul lulelelor de lemn și a altor fabricații de Tirol, însă
IV
numai sub condițiunea ca să se plătească după prețul lor o vamă (hărminție)
de 10 O/o.
UN
1788
Vestire.
Folio 2 pagini (de 14 cm.) dat în Sibii, Decemvrie 1788 fără semnături
L
și expediat autorităților de către Guvernul Ardealului sub No. 9976/1788

și 10413/1788.
RA
Ordonanță dată întru urmărirea a doi soldați, Petru (Herczeg) Kovăcs

și Ioan Weber, cari au fugit dela gazdele lor ofițeri, furându-le diferite lucruri.
NT
1788
înștiințare poruncitoare.
CE
Folio 2 pagini (de 14 cm.) dat în Sibii, 31 Decemvrie 1788 fără sem
nături și expediat autorităților de către Guvernul Ardealului sub No.10775/1788.
Ordonanța dispune, ca spre întregirea regulamentului din 21 August 1788
cu No. 7275 în privința înmormântărilor 9 nici o familie să nu mai aibă
drept de a-și ține cavouri în biserici și capele și nu au dreptul de a deschide
I/
cavouri noui — nici chiar pe moșiile lor proprii — decât în «țintirimile» obici
nuite existente.
S
1789
IA
Vestire.
Foaie volantă (de 14 cm.) dată in Sibii Februarie 3 anul 1789 și expe
CU
Circulară pentru aflarea martorului Niculae Masilie.
*) Exemplarul românesc al acestui regulament nu-1 cunosc.

RY
1789
RA
Vestire.
Folio 2 pagini (de 14 cm.) dat în Sibii 22. Februarie anul 1789 și expe
diat autorităților de către Guvernul Ardealului sub No. 700 și 873.
LI B
Citațiune privitoare la dezbaterea succesorală a lui loan Imling și Ro-
zina Konrad.
1789
Y
[Orânduiala Pădurilor prințipatului Ardealului.]
T
Folio 32 pagini nenumerotate (de 14 X 23 cm.) cu desemnul a două
SI
păduri-model, dat în Viena, în Austria în luna lui Mai în 30 de zile 1781
tipărit în Tipografia al ui Petru Bart; cu învoirea Preaînaltă la A [nul] 1789
și expediat autorităților de către Guvernul Aedealului sub No. 4446/1787.
ER
Regulamentul acesța important, care organizează cultivarea sistematică a
pădurilor fu tipărit în nemțește și ungurește încă din anul 1786 și reexpe
diat— precum se vede—la 1787 și 1789 din nou, având 53 și 9 articole.
IV
1789
UN
Scriere deprin prejur1).
Folio 4 pagini nenumerotate (de 14 cm.) fără dată și expediată autori
tăților de către Guvernul Ardealului sub No. 2506/1789.
Circulara cuprinde lista lucrurilor mobile, furate de niște tâlhari necu-
AL
noscuți în ziua de 13 Fevruarie 1789 din casa lui loan Irimie aflătoare în
apropierea comunii Feldioara.
TR
1789
Vestire.
EN
Folio 3 pagini nenumerotate (de 14 cm.) dat în Sibii 14 Aprilie 1789

și expediat autorităților de către Guvernul Ardealului sub No. 2964/1789.
Ordonanța cuprinde decretul împăratului din 5 Martie 1789 cu No. 2590
în privința contractului de matrimoniu a pupililor cari stau sub tutelă.
/C
1789
înștiințare.
SI
Folio 2 pagini (de 14 cm.) dat în Sibii 14 Aprilie 1789 și expediat au
torităților de către Guvernul Ardealului sub No. 2965/1789.
IA
Ordonanța Guvernului în urma poruncii împăratului, ca averea bănească

a orfanilor să fie depusă la fondul obicinuit și păstrată cu cinste.
CU
>) Expresiunea aceasta corespunzătoare cuvântului Circulară, arată foarte in

teresant greutatea întâmpinată de traducătorul ordonanței scrise original în ungu
rește, în care găsim cuvântul de «korlevel» neauzit încă pe românește de dânsul.
RY
1789
RA
Scriere deprin prejur.
Folio 3 pagini nenumerotate (de 14 cm.) dat în Beciu, 3 Aprilie 1789
LI B
Cuprinde lista lucrurilor mobile furate în zilele de 26—27 Martie 1789
de niște tălhari necunoscuți, în comuna Roterhausen din prăvălia negustorului
Iacov Rodler.
Y
k.
1789
T
Seriere deprin prejur.
SI
Folio 3 pagini nenumerotate dat în Maroșporto, 14 Aprilie 1789 și Sibii,
29 Aprilie 1789 și expediat autorităților de către Guvernul Ardealului sub
ER
No. 3706 și 3707.
Circulară în privința prinderii lui Vențel Javorszki cătană prost Luntraș
din Preșburg și a celor trei soldați infirmieri fugiți din spital, furând și
lucruri mobile. IV
1789
UN
[Regulamentui monetei de cinste1].

Folio 9 pagini nenumerotate (de 14 X 23 cm.) cu desemnul decorațiunii
L
(sculptat în aramă) fără dată și expediat autorităților de către Guvernul Ar

dealului sub No. 6784/1789.
RA
Regulamentul constând din 20 articole expune că până acuma virtuțile

militare au fost răsplătite de către generali prin bani, însă împăratul convin-
gându-se că acest premiu se cheltuia mai mult în niște petreceri trecătoare, a
înființat ordine de decorațiuni, care se vor purta de proprietarii lor oricând
NT
în mod public și afară de acestea li se va mări chiar și solda militară,

pentru ca aceste distincțiuni să exercite un îmbold și pentru alții.
CE
1789
[Rânduiala împăratului Josif II. pentru conscripția chiriei caselor.]
I/
Folio 36 pagini (de 14 X 23 cm.) dat în cetatea a Beciului în luna lui

Julie în 23 de zile 1789 (tipărit cu slovele lui Petru Bart) și expediat auto
S
rităților de către Guvernul Ardealului sub No. 8519/1789.

Cuprinde regulamentul privitor la conscripția chiriilor (împreună cu for
IA
mularele necesare) în 48 de articole, promise prin articolul 16 a poruncii îm

părătești din 10 Fevruarie 1786.
CU
*) Traducerea cuvântului unguresc «hadi erdemrend» corespunzător terme

nului de «decorațiune» de astăzi.
RY
1790
RA
învățătură, sau orânduială! Cum, și când, și în ce fel de vreame,
și cui, și după câtă plată să euvine a da Cărăușia, adecă Forșpan?
LI B
Folio 6 pagini nenumerotate (de 13.5 X 22 cm.) dat în Cluj, în zioa al
6-le alui Dețemvrie 1790 tipărit cu slovele lui Hohmaister [din Cluj] și expe
diat autorităților de către Guvernul Ardealului sub No. 9366/1790.
Ordonanță în 8 ponturi în privința desființării cărăușiei gratuite, care
Y
până acuma se impunea în mod abusiv, spre întregirea regulamentului militar
din anul 1759.-
T
1792
SI
[Trei rândueli ale voevodului Țării Rumânești Suțu privitoare la
ER
oierit.]
Folio 5 pagini (de 16 X 24 cm.) nenumerotate dat în București, în 7 și
29 Avgust și 29 Septemvrie 1792 și semnat de Ioan Mihail Constandin Suțul
IV
Voevod Gospodin Zemli Vlașcoi (tipărit cu slovele lui Hohmaister din Cluj)
Aceste porunci domnești privitoare la tunsul lănii și gospodăria oilor
UN
sudiților din țară, au fost retipărite și comunicate autorităților prin circulara
de față, fiind că era un obiceiu vechiu secular, ca oierii din Ardeal să-și mâne
oile în Țara Românească, unde pășunile erau mai bune și vitele se adăposteau
mai bine și peste iarnă, ca în Ardeal.
L
RA
1792
[Pardon-general al împăratului Leopold II. dat dezertorilor.]
NT
Foaie volantă în formă de patentă (de 36.7 cm.) cu 32 rânduri dat îu

Vienna, în zioa 1 a lui Noemvrie 1792 tipărit cu slovele lui Martin Hoh
maister din Cluj și expedjat autorităților de către Guvernul Ardealului sub
No. 7948/1792.
CE
Pardonul e valabil pe un termen de 10 luni, expunând că .cine în acest

răstimp nu se va întoarce la regimentul său, va fi sever pedepsit.
1793
I/
[Regulamentul Guberniumului despre datoria slugilor eătră domnii

S
și stăpânii lor.]
IA
Folio 32 pagini nenumerotate (de 14 X 24 cm.) dat în Cluj în luna lui

Iulii în 18 zile anul Domnului 1793 tipărit cu slovele lui Martin Hohmaister
din Cluj și expediat autorităților de către Guvernul Ardealului sub No. 3466/1793.
CU
Regulamentul slugilor de față constă din 55 articole și e bazat pe acela

a decedatului Iosif II din 22 Iunie 1786 aprobat de cătră dieta Ardealului
în ședința ei din ziua de 20 Septemvrie 1792.
RY
RA
1795
[Porunca împăratului Francisc II. contra militarilor neascultători
din varmegia Hinidoriei.]
LI B
Folio 7 pagini nenumerotater (de 16X27 cm.) dat în Vienna Austriei,
în 3 zile a lunii lui August 1795 tipărit cu slovele lui Petru Bart și expediat
autorităților de către Guvernul Ardealului sub No. 2245/1795.
Ordonanța stabilește pedepse severe pentru soldații mărginași, cari până
și în orașul Hațegului dezertează de sub serviciul militar cu cele mai naive
Y
pretexte.
T
1795
SI
[Rânduiala Guberniumului contra tâlharilor.]
Foaie volantă (de 33.5 cm.) cu 26 rânduri dat în Cluj în luna lui Sep
ER
temvrie în 28 de zile 1795 semnată de Grof Banfi gubernator și doi contra-
semnatari, tipărită cu slovele lui Martin Hohmaister și expediată autorităților
de către Guvernul Ardealului sub No. 5554/1795-
Crăiasca Gubernie pricepând că în ținutul Haromsicului și Făgărașului
IV
precum și al Brașovului s’au sporit tâlharii și hoții și că însuși oareși-cari
din lăcuitorii acestor ținuturi nu numai că se înțeleg cu tâlharii, ci încă îi
UN
și ascund și pitulă pentru istirșirea tâlharilor și hoților, se înștiințează tuturor
de obște prin acest patent cum că la oamenii aceia, cari prinzând pre vreun
tâlhar sau hoț îl vor aduce la mâna tistului sau la diregătoria cea mai de
aproape, se vor da 100 de zloți nemțești numai de cât la mâna lor, iar de va
fi mort și îl vor aduce, 50 de zloți, iară oamenii aceia, cari ar ascunde astfel
L
de tâlhari și hoți și nu-i vor descoperi diregătorilor, nu numai cumplit să vor

RA
pedepsi, ci și cu pierderea vieții sale vor avea a răspunde de o întâmplare

ca aceasta; în sfârșit tâlharilor cari se vor întoarce la viața cea cu bună rân-
duială erta-se-va, întorcăndu-se la casele lor.
NT
1797
[Pardon-general împărătesc dat dezertorilor.]
Foaie volantă în formă de patentă (de 38 cm.) cu 28 rânduri dat în
CE
1 Dekemvrie 1796 tipărit cu slovele lui Petru Bart și expediat autorităților

de către Guvernul Ardealului sub No. 167/1797.
Dezertorilor cari se vor întoarce la regimentele lor împăratul le fixează
un termen de zece luni dela 1 Ianuarie 1797 până la sfârșitul lui Octomvrie,
I/
iar după acel termen se vor pedepsi sever.

S
1797
IA
Punctumuri îndreptătoare.
Folio 22 pagini nenumerotate (de 14X26 cm.) fără dată și expediat
CU
Cuprinde textul rescriptului Curții împărătești din 22 Septemvrie1) 1797
■) Din eroare de tipar scris: Decemvrie.

RY
(în 11 articole) extrădat de către Guvern la Cluj, în 13 Octomvrie 1797 în
RA
privința jurisdicțiunii scaunelor și a districtelor Sașilor din Ardeal; iar sub
titlul specîal de «Estractușul» cele 13 paragrafe ale rescriptelor Curții împă
rătești privitoare la comunitatea orașelor săsești din 22 Iunie 1795 și 22 Sep
temvrie 1797.
LI B
1797
Foaie volantă (largă de 38 cm.) cu 28 rânduri, dată Viena, în 1 Dekem-
Y
vrie 1796 și expediată autorităților de către Guvernul Ardealului sub No. 167/1797.
Prin această ordonanță împăratul prelungește termenul de prezentare de
T
1 Ianuarie 1797 până la sfârșitul lunii Octomvrie pentru toți acei dezertori,
SI
cari se vor înfățișa la regimentele lor.
ER
1798
[Pardon-general împărătese dat dezertorilor.]
IV
Foaie volantă în formă de patentă (de 39 cm.) cu 25 rânduri dată în
Vienna 18 Noemvrie 1797 tipărită cu slovele lui Martin Hohmaister și expe
UN
Prin această ordonanță Consiliul de Războiu din Viena prelungește cu
șase luni amnestia dezertorilor expirată la 31 Octomvrie 1797.
1799
AL
Otdatorincească (Offițialis.)
Folio 3 pagini (de 14 X 23 cm.) fără dată, tipărit cu slovele lui Martin
TR

4111/1799.
Raportul oficial de față descrie pe baza unei comunicări oficiale din
EN
4 Aprilie 1799 din Londeck, grozăveniile și cruzimile săvârșite de către

Francezi în regiunea numită.
1800
/C
Aruncare, *)
Folio 2 pagini (de 15.5 X 23 cm.) fără dat și expediat autorităților de
către Guvernul Ardealului cu rescriptul din 13 Martie 1800 sub No. 2012/1800.
SI
înștiințarea de față face cunoscut pe baza decretului Curții imperiale din

6 Fevruarie 1800 suferințile locuitorilor Austriei din regiunea Breisgau avute
IA
în timpul războiului de acum cu Francezii, recomandându-i milei creștinilor.
i) Acest cuvânt vrea să corespundă termenului german de «Entwurt» aflător

CU
pe exemplarul german al ordonanței de față, tradus și pe ungurește rău cu cuvântul

de: Eloadâs.
RY
1800
RA
[Patentalis împărătesc pentru iertarea dezertorilor.]
Foaie volantă (de 35 cm.) cu 32 rânduri dată în Beci, în 25 Maiu 1800
LI B
tipărită cu slovele lui Petru Bart și expediată autorităților de către Guvernul
Prin această ordonanță Comandamentul militar din Viena prelungește cu
8 luni termenul de prezentare al dezertorilor, ce va expira la 1 Iulie al anuul1).
Y
1800
T
[Dojeneala Guberniumului cătră locuitori, ca se se dea la cătănie.]
SI
Foaie volantă (de 36 cm.) cu 16 rânduri dată în Cluj, în 9 Julie 1800
tipărită cu slovele lui Petru Bart și expediată autorităților de către Guvernul
ER
Ordonanța aceasta s’a dat în urma experienței guvernului, cum că
norodul are teamă mare de cătănie și mintea sa e cuprinsă de o spaimă ne
spusă de serviciul militar, la care era supus.
IV
1801
UN
Foaie volantă (de 35 cm.) cu 35 rânduri dată în Beciu, în 12 Octomvrie

1801 tipărită cu slovele lui Martin Hohmaister și expediată autorităților de
către Guvernul Ardealului sub No. 9343/1801.
Comandamentul militar văzând greutățile circulațiunii pricinuite de îm
L
prejurările războiului, prelungește cu 4 luni până la sfârșitul lunii Fevruarie

RA
1802 termenul de prezentare al dezertorilor.2)
1802
NT
[Patenș împărătesc monetar.]

Foaie volantă în formă de patentă (de 36.5 cm.) cu 19 rânduri dată în
Vienna, 15 Martie 1802 tipărită cu slovele lui Martin Hohmaister și expe
CE

Expirând valabilitatea monetelor de 24 și 6 creițari cu ultima zi a
anului trecut, împăratul scoate altă monetă de argint de câte 7 creițari, finețea
căreia are 28 fiorini-marcă, precum și monetă de 8 1/2 creițari zisă Mariaș
care va umbla în tot imperiul pe preț de 8 1/2 creițari sau 15 soldi, numai în
I/
Tirol cu 9 creițari.
1802
S
Cuprinderea pe scurt a învățăturei .... a celor ce dau porții.

IA
Folio 6 pagini (de 14.5 X 24.5 cm.) și un formular, fără dată tipărit cu
slovele lui Petru Bart și expediat autorităților de către Guvernul Ardealului
cu regulamentul de aplicare la 1 Iulie 1802 sub No. 6192/1802.
CU
’) Semnalat în Creșterea colecțiunilor 1911, p. 309.

2) Semnalat în Creșterea colecțiunilor 1911, p. 310.
RY
1802
RA
Tariffa .... Ia Crăiască Hărminție dela Turnu roșu.
Foaie volantă (de 29 cm.) fără dată, tipărită cu slovele lui Petru Bart și
expediată autorităților de către Guvernul Ardealului (în câte 200 de exemplare
LI B
din fiecare limbă, pregătite în ziua de 4 August 1802) sub No. 11133/1802.
Ordonanța împărătească din 2 Noemvrie 1801 expune toate tarifele, din
cari vedem, că vămile plătite la diferitele oficii vamale (numite hărminție) au
variat după oameni și vite între 1/2 și 12 creițari de om și vită.
Y
1802
T
SI
Folio 5 pagini nenumerotate (de 14.5 X 23.5 cm.) dat în Vienna în
15 August 1802 tipărit cu slovele lui Petru Bart *) și expediat autorităților
de către Guvernul Ardealului sub No. 8426/1802.
ER
In urma acestei ordonanțe termenul de preschimbare al monetei de 12
creițari expirat cu ziua de 31 August se prelungește până la 31 Martie 1803
până când ea se va primi cu 7 creițari, iar după acest termen numai pe va
loarea ei internă de argint.
IV
1802
UN
Patenș [monetar al Guberniumului.]
Foaie volantă în formă de patentă (de 35 cm.) cu 19 rânduri, dată în
Cluj 23 Septemvrie în anul 1802 și expediată autorităților de către Guvernul
L
Această ordonanță e în legătură cu aceea de mai sus și a avut de scop

de a înlătura lipsa de numerar pricinuită din cauza dispoziției ordonanței sus-
RA
numite, cum că moneda de 12 creițari se primește de oficiile financiare numai

pe 7 creițari și astfel guvernul a fost nevoit a dispune acuma astfel, ca mo-
neta de 10 creițari să se primească până la 20 Octomvrie pe 10 creițari, iar
NT
până la 15 Noemvrie 1802 pe 9 creițari hârtie, așanumite băncutie.*2)

1802
CE
Folio 5 pagini nenumerotate (de 15 X 24 cm.) dat în Vienna în 12 Oc

tomvrie 1802 tipărit cu slovele lui Petru Bart și expediat autorităților de
către Guvernul Ardealului sub No. 10396/1802.
Această ordonanță reglementează prin 4 articole circuitul banilor de
I/
schimb, oprind exportul lor și comerțul cu bani mărunți, deoareee s’a ob
servat de către Stat, că cu toate că în anul curent s’au scos multe milioane
S
de așanumiți «petaci» de câte 15 solidi valorând 7 V2 creițari, d abia au rămas

puțini din ei în țară, moneta aceasta devenind obiectul unui agiou și a unei
IA
speculațiuni nerușinate, așa că partea cea mai mare a -ei a ajuns în străinătate.
>) E interesant, că după o notă aflătoare pe unul din exemplare, tipografia a
livrat din această orânduială în ziua de 2 Septemvrie 1802 din fiecare limbă câte
CU
2000 de exemplare.
2) Această ordonanță a fost tipărită asemenea în câte 2000 exemplare dfn fie
care limbă, livrate de către tipograf în ziua de 26 Septemvrie 1802.
RY
1803
RA
Scrierea a mișelui stat a norodului din Ems.
Folio 3 pagini (de 15 X 24 cm.) dat în Bociu Dekemvriq 14 [anul] 1802
LI B
tipărit cu slovele lui Petru Bart 9 și expediat autorităților de către Guvernul
Descriind diferitele incendii, cari au pustiit orașul Ems în aceste vre
muri de războiu dela 1777 încoace și mai cu seamă în ziua de 24 Aprilie
1800 — în urma arderii grajdului husarilor — cere ajutorul oamenilor, deoarece
Y
orașul nu s’a reclădit de atuncia.
T
1803
SI
ER
Foaie volantă în formă de patentă (de 34 cm.) dată în Vienna, 28 Martie
1803 tipărită cu slovele lui Petru Bart și expediată autorităților de către Gu
vernul Ardealului sub No. 2956—2957/1803.
Patent cu referire la cuprinsul patentalișului din 15 Iunie 1800 eșit în
IV
privința prețului feluritelor bânkute (în sine bani cuprinzătoare țidule) până
acuma umblătoare, în 3 § despre băncuța de 50 de zloți, cari se vor schimba
UN
numai până la sfârșitul viitoarei luni Iunie. *2)
1803
Orânduială. 3)
AL
Folio 4 pagini (de 14X24 cm.) fără dată, tipărit cu slovele lui Martin Hoh-
maister și expediat autorităților de către Guvernul Ardealului sub No. 8729/1803.
Această ordonanță reglementează în a—g articole procedura cerută pentru
TR
stabilirea soțului pierdut sau dispărut ori mort la miliția armată și jurisdic-
țiunile militare limitane, când soția rămasă dorește să se mărite din nou. 4)
EN
1804
[Cuvânt pe scurt despre ultuirea vărsatului de vacă.]
/C
Ordonanță de format 8° pagini 63 cuprinzând memoriul protomedicului

Ardealului Mihail Neusttădter, tipărită cu slovele lui Petru Bart și expediată
autorităților de către Guvernul Ardealului sub No. 6318/1804. 5)
SI
') După nota depe exemplarul-model, tipograful a livrat din această tipăritură
românească 2300 exemplare în ziua de 12 Fevruarie 1803.
") Un exemplar al acestei ordonanțe se află și în Biblioteca Academiei Ro
IA
mâne; Arhiva Agenției Austriace, legătura 60.

3) Acest termen vrea să corespundă termenului unguresc de «rendtartâs» și a
celui nemțesc de «Vorschrift» al exemplarelor respective.
CU
5) Nu i-am văzut nici un exemplar, cunoscându-i numai edițiunile germane

și ungare, dar i-am aflat titlul edițiunii românești în Trausch: Schrifsteller-I.exikon
voi. III, p. 19, citat fragmentar și în Bibliografia Veche Română sub No. 669, voi. II,
p. 450 după disertația lui Popp.
RY
1804
RA
Instrucție adecă: îndreptare cea ce trebue să facă cu furătorii
de sare.
LI B
Folio 40 pagini (de 14 X 25 cm.) dat în Vienna în 16 Martie anul 1786
Ordonanța aceasta importantă, care în 6 capitole și 94 articole are de
scop să combată furtul sau — precum se zicea pe atunci — prevaricațiunile cu
sare, a fost făcută încă sub regimul decedatului Iosif II, însă publicată numai
Y
acuma, peste 24 de ani dela moartea susnumitului împărat, dela care pornise
și acest decret folositor.
T
SI
1805
[Poruncă împărătească contra călcărei orânduialelor celor pentru
ER
beteșuguri alipitoare.]
Folio 6 pagini (de 14 X 24 cm.) dat în Vienna, în 21 Maiu 1805 și
expediat autorităților de către Guvernul Ardealului sub No. 5385/1805.
IV
• Această ordonanță importantă reglementează în 13 articole felul cum
orice om să se poată păzi de boalele contagioase și este așa de severă, în-cât
decretează pedepse până la 10—20 de ani de închisoare pentru aceia, cari
UN
nu se supun oficiilor de contumație instalate pe frontierele țării, sau cari
eventual fug din ele.
1806
L
[Proclamația împăratului Francisc II. după pacea cu Napoleon.]

RA
Folio 2 pagini (de 15 X 25 cm.) dat (conform exemplarului german) în

Vienna la 1 Fevruarie 1806 tipărit cu slovele lui Martin Hohmaister și expe
diat autorităților sub No. 1503/1806.
NT
In această proclamație, care începe cu cuvintele mărețe de «Pace am

câștigat» împăratul declară poporului său, cum că nu are o fericire și. glorie
mai mare în orele de odihnă, de cât să poată fi părintele poporului său iubit. 0
CE
1806
Despre general pardon.
I/
Foaie volantă în formă de patentă (de 34.5 cm.) cu 35 rânduri dată în

Vienna în a 2 zi Martie 1806 tipărită cu slovele lui Petru Bart și expediată
S

Prin această ordonanță*2) împăratul Francisc II prelungește termenul de
IA
prezentare al dezertorilor dela 1 Mai până la 31 Decemvrie al anului. 3)
') Semnalat în Creșterea colecțiunilor 1911, p. 310.

CU

3) E de notat că după o însemna-.e oficială, dm această ordonanță tipograful
a livrat Guvernului în ziua de 12 Mai 1806 nu mai puțin de 47°° exemplare.
RY
RA
1806
Țirculariu despre Banii de aramă câte de 30 și de 15 crăițari,
carii să vor rândui să umble.
LI B
Foaie volantă (de 17.5 cm.) data în Beciu, fără altă dată și semnătură,
expediată autorităților de către Guvernul Ardealului în ziua de 16 Aprilie
1807 sub No. 2688/1807.
Cu prilejul emisiunii banilor de schimb susnumiți ordonanța subliniază,
că orice comerț și speculă cu aceste monede este riguros interzis, referindu-se
Y
chiar și la patenta regală anterioară din 12 Octomvrie 1802. 0
T
1810
SI
Țireulari.
Folio 3 pagini (de 14.5 X 26 cm.) expediat autorităților de către Guvernul
ER
Ardealului sub No. 3104/1810 cuprinzând următoarele patru «rânduieli» despe
«ducerea afară» a banilor celor mai mari de aur și argint, cum și a banilor
convenționali; din Beciu, 27 Mai 1799, 13 Septemvrie 1803, 20 Dekemvrie
1803 și 27 Noemvrie 1804. IV
1811
UN
[Anumite rânduieli despre schimbătoarele țedule în curgere.]
Folio 9 pagini (de 15.5 X 26 cm.) cuprinzând rănduiala împăratului
Franțisc I. dată întru cel mai de frunte lăcuitoriu al nostru Oraș în Beciu,
în 20 Iunie 1811, expediată sub No. 5073/1811 având 12 § și patru facsimile
L
a banilor de hârtie de câte 5, 10, 20 și 100 florinți cu descrierea pe românește

RA
a «schimbătoarelor țedule» în cursuș slobozite.
1811
Țireulari.
NT
Folio 2 pagini (de 15.5X26 cm.) fără-dată, expediat sub No. 5913/1911.
Rănduială în 6 puncte prin care se face de știre, că hârtiile de 100 florinți
ajungătoare schimbătoare țedule în cursuș (umblare) să slobod.
CE
1811
Țireulari.
Foaia volantă (de 15X26.5 cm.) dată afară dela Scaunul Austriei (In
I/
Beciu, 30 Iunie 1811) despre cele de 12 de florinți schimbătoare țidule, cari

să slobod in curgere a umbla, expediat sub No. 6605/1811.
S
1811
IA
Țireulari.
Foaie volantă (de 15X25.5 cm.) dată afară dela Scaunul Austriei (In
Beciu, 8 Septemvrie 1811) despre cele de 50 și de 25 de florinți băncuțe
CU
țidule cu schimbătoare țidule, cari se schimbă, expediat sub No. 7571/1811.
’) A se vedea mai sus la data citată.

RY
1811
RA
Țirculari. Din ocărmuitoriul Kesarie-Kreescul Scaun al Austriei de jos
afară dat (In Beciu, 20 Septemvrie 1811) în privința slobozirii celor de 2 și
1 florinți ajungătoare scâmbătoare țidule în curgere.
Foaie volantă (de 15X26 cm.) cu 2 desemnuri ale băncuțelor și scri
LI B
soarea (descripția) lor, expediată sub No. 8174/1811.
1811
Y
Țirculari. Dela a Austrii de jos Kesare Krăescul ocărmuitoriu Scaun
arară dat.
T
Banco Țidulele ceale de 10 zloți cu schimbătoare Țidulă să înschimbă.
SI
Foaie volantă (de 16.5X29 cm,) dat în Beciu, 12 Noemvrie 1811 și
expediată sub No. 9806/1811.
ER
1811
Țirculari. Din Kesare Krăescul a Austrii de jos ocărmuitoriu Scaun
afară dat.
IV
Banco Țidulele ceale de cinci zloți cu schimbătoare Țidule să înschimbă,
Foaie volantă (de 16.5X28.5 cm.) dată în Beciu, 10 Dekemvrie 1911
UN
și expediată sub No. 10453/1811.
1812
L
Țirculari. Din Scaunul Povățuitoriu al Austru de jos afară dat.

RA
Rănduială în privința scoaterii din curs a banilor de 6 creițari, de V2 de

creițari și de a patra parte a unui creițariu de aramă.
Foaie volantă (de 16X26 cm.) dată în Beciu, în 2 zile a lunii Ianuarie
1813 și expediată sub No. 408/1812.
NT
1813
CE
Țirculari. Din a Austrii de jos povățuitoriu Scaun afară dat.

Despre a băncuțelor celor de unu și de doi zloți hotărâre, în 5 puncte.
Folio 2 pagini (de 16X26 cm.) dat în Beciu, în 6 zile a Lunii lui Ia
nuarie 1812 și expediat sub No. 436/1812.
I/
1812
S
înștiințare. De la Kesare Krăiască spre a Băncuțelor și schimbătoarelor

IA
Țidule în schimbare și șteargerea la olaltă unită, și muncitoare Deputăție.

Orânduială în privința preschimbării la timp a bancnotelor celor din anul
1806 de diferite valori. .
U
Folio 2 pagini (de 16X25.5 cm.) dat în Beciu, 2 Fevruane 1812 și

expediată sub No. 1588/1812.
BC
RY
1812
RA
Inehietura 34. Pentru Rândul ce vine de a să țânea cu Pădurile.
Regulament silvic de 15 articole, judecat de Statul Țării (Dieta) de lipsa
LI B
pentru rândul care de acum înainte mai cu mare luare aminte și cu nădeajde
a mai marelui folos a binelui de obște, vine pentru păduri de a să țânea.
Folio 8 pagini (de 15.5X25 cm.) nedatat și expediat sub No. 8768/1812.
1813
Y
Țirculari spre a tuturora Știință a să publica lui trăbuincioasă. 9
T
Rănduiala Crăescului Gubernium în șase puncte in privința oierilor, dată
SI
«după pofta» Kesariu-Krăieștii Agenție din București*2) în Cluj, în 24 Martie 1813.
Folio 4 pagini (de 14.5X23 cm.) expediat sub No, 1821/1813.
ER
1813
[Rănduiala împăratului Franțisc I. spre alcătuirea unui înainte
IV
primitoriu funduș — in anticipationis via.]
Folio 4 pagini (de 14.5X23 cm.) dat în cetatea Beciu, 16 Aprilie 1813
UN
și expediat sub No. 3458/1813.
1813
[Rănduiala împăratului Franțisc I. pentru emiterea sumei de 45
milioane fiorinți ale înainte primitoarelor Țidule.]
L
RA
Folio 9 pagini (de 16X26 cm.) dat în cetatea Beciu, 7 Maiu 1813 și
expediat sub No. 3745/1813 având anexat desenul băncuțelor de 10 și 20 fiorinți.
(Formular eines Anticipations-Scheines a zehen und zwanzig Gulden.)
NT
1813
[Patent de ciumă.]
Folio 6 pagini (de 16.5X26 cm.) fără dată și expediat sub No. 9797/1813
CE
Extras din capul al 6-lea a Normativului celui ce despre paza sănătății

la 4 Noemvrie 1813 sub No, 9146 s’au fost dat la lumină, în 11 articole și
întregit cu un alt regulament de 13 puncte.
I/
1814
[Rănduiala Guvernului Ardealului pentru oltuitul contra vărsatului.]
S
Folio 6 pagini (de 14.5X26 cm.) expediat sub No. 7885/1813.

IA
Orânduiala aceasta cuprinde un tratat detailat contra vărsatului, scris
’) Acest titlu neavând nici un înțeles, pare că s’a omis din el ceva dela tipar.
U
2) Folosit de mine în studiul meu despre Păstoritul Ardelenilor în Moldova

și Țara Românească.
Notă. — Patentul este tipărit cu niște caractere noui, deosebit de cele de
BC
pân’acuma, fără a-i putea preciza tipografia.

RY
într’un limbaj popular și în forma unei predici, începând «In Numele Tatălui....
RA
Amin» în capul tratatului cu stihul I. din Matei cap. 8 îndrumând poporul,
bucuros oltuirii, deoarece «Vărsatul, să credeți, că iaste mai rău decât lepra,
că lepra numai pe unii schimosea, dar de vărsat nime nu scapă, nici împărații,
acolo sus în polatele sale ceale înalte, la toți dea rândul vine» dacă cineva
LI B
nu se oltuiește.
Pe ultima foaie cu mâna: Hievon sind 2000 Exemplare geliefert worden,
den 24-ten Juni 1814. Paul Darotzi Ober-Commissariats Concipist.
1815
Y
Tâlcuirea (Descripția) unei Plante, care să chiamă și Pită Tătă-
T
rască. (Pitan, Patancă sau Piitan).
SI
Foaie volantă (de 16.5 X 28.5 cm.) expediată sub No. 1495/1815.
Descrierea această a Guvernului Ardealului avea de scop a atrage inte
ER
resul norodului asupra «rădăcina plantei aceștia, care iaste foarte groasă, izu *)
dulciu și așa de hrănitorii;, cât în vreame de lipsă numai cu aceasta pot trăi
oamenii, un darab de vreame lungă8 până trece greutatea vremurilor.
IV
1815
[Tratat despre poamele de pamint-crumpenii.]
UN
Folio 9 pagini (de 18X30 cm.) iară dată și expediat sub No. 2891/1816.
Cuprinde învățătura economiei cartofilor și folosul lor în 9 puncte, scrise
foarte amănunțit și pe limba norodului.
Pe ultima foaie: Den 12. Julii 1815 nach Klausenburg abgeschickt
AL
4000 exemplare.
1815
TR
Semnele din carii să poate cunoaște Ciuma.

Folio 4 pagini (de 16.5 X 28 cm.) semnat de Samuil Pataki Protomei-
EN
dicus și expediat sub No. 10897/1815.

Este traducerea din ungurește a tratatului renumitului medic ungur Pa
taki, care pe vremea aceasta era și decanul facultății de medicină din Cluj.
/C
1816
[Țirculară pentru ajutorarea invalizilor de războiu.]
Folio 4 pagini (de 17.5 X 29 cm.) dat în Beciu, la 26 Ianuarie anul 1816
SI
semnat de Samoil Grof Teleki, Grof Ioan Nepomuk Esterhazy și expediat

sub No. 1604/1816 cu un tablou anexat (însemnare) pentru a fi umplut cu
IA
datele cerute
Pe ultima foaie: Von diesem Circulare sind fiinfzig hundert Abdriicke
geliefert, Hermannstadt, den 31 Mai 1816.
CU
i) Gust, tradus cu cuvântul unguresc de: iz.

RY
1816
RA
îndreptare. In ce chip să poate întrebuința Ginda spre hrana
oamenilor în loc de bucate.
LI B
Folio 3 pagini (de 16.5 X 27 cm.) expediat sub No. 9167/1816.
Pe ultima foaie: 1816 den 29-ten Octobris 500 Exemplare geliefert.
1818
Y
îndreptare. Pentru mai ușoară aducerea Vitelor din Bucovina, și
treacerea lor prin Ardeal și țara Ungurească.
T
Folio 2 pagini (de 16.5 X 28 cm.) dat în Cluj, în 14 zile Septemvrie
SI
1818 și expediat sub No, 10123/1818.
ER
1819
Milostiva instrucție Pentru Magistratualiștii, carii Reguiația Urba-
rialiciască o vor duce în săvârșire. (Execuție).
IV
Folio 56 pagini (de 16.5 X 27 cm.) nenumerotate, tradus din latinește și
expediat sub No. 7054/1819.
UN
1823
[Patent pentru împedecarea sehimosiril trupului de frica câtă-
nitului.]
L
Foaie volantă (de 16.5 X 28 cm.) dată în Cluj, în 22 de zile Dekemvrie

RA
1823 în numele lui B. Ioan Iojika, Ladislau Ceadin Cănțălarius Prov(incial)

și Antonius Holaki secretariu și expediată sub No. 12479/1823.
1824
NT
îndreptare. Despre modrul ținerii de Kontumație fără închidere,

care spre binele Gazdelor cu Vite din Ardeal s’au îngăduit, după care
ciurdele de Marhă și acelora Productumuri în vreamea primejdii pot trăi.
CE
Folio 7 pagini (de 17 = 29 cm.) tipărit în coloane cu text ungar și

român, scris de Iosif Benigni Secretariu de Tabără și expediat sub No. 6894/1824
și a doaua oară sub No. 7615/1824.
I/
1831
S
0 Lecuire foarte folositoare a Boalei aeum cureătoare Holera

numită, ce au aflat un preot din Țara Ungurească, și prin Novelele (Ujșa-
IA
gurile) 'dela Peșta s’au vestit, carea prea bunul mai jos subscrisul Preot, întru
această formă scriinduo pentru binele de obște, prin aceasta să și face tu
turor cunoscută.
CU
Foaie volantă (de 16 X 27 cm.) dată în Tisa Băbolna, 3 zile alui August
1831, semnată: Morvai Ioann, Preotul din Tisa Băbolna și expediată sub
No. 474/1831.
RY
Revista arhivelor 365
1837
RA
Ținerea regulilor Pentru Stăpânii Dobitoacelor, sau Păscătorii,
când ei scot Vitele spre pășune afară la Părțile dincolo de Cordon.
Folio 8 pagini (de 16 X 16.5 cm.) expediat sub No, 1711/1837.
LI B
1847
Milostivul Regescu Resc[r]iptu din 7 noembrie subt numerul aul:
Y
5537 anului 1847 emanat.
T
Folio 2 pagini (de 16 X 28 cm.) tipărit cu litere latine și expediat sub
No. 13527/1847 Urb. 328.
SI
1847
ER
[Orânduiala de recrutație.]
Folio 4 pagini (de 16 X 28 cm.) tipărit cu litere latine, dat din ședința
IV
Guberniumuluj a marelui Principat a Transilvanii în 11 noemvrie anului o mie
opt szute patruzetsi si septe în Kluzs czinută.
UN
1848
[Vestire despre încetarea datorințelor urbariale.]
L
Folio 2 pagini (de 14 X 26 cm.) tipărit cu litere latine, dat din Sedintza
înaltului Kreeszku Guberniu a marelui Principatu a Transilvanei în 20. Aprilie
RA
an. 1848 în Klusiu tzinută; semnat de: Grof Teleki Josif, Gr. Lăzăr Lăszl6
Kancelar și Bir6 Jdzsef și expediat sub No. 4901/1848.
NT
CE
S I/
IA
CU
5
RY
RA
ELIADE CA TIPOGRAF
- DOCUMENTE INEDITE -
LI B
DE
EM. VÎRTOSU
LICENȚIAT ÎN LITERE
T Y
Pentru vremea lui, Eliade a fost un om plin de inițiativă și
SI
fără prejudecăți, fapt evidențiat mai ales prin multilateralitatea do
meniilor în cari a activat, dela profesor până la revoluționar, dela
ER
poligraf la tipograf. Documentul pe care îl reproducem aduce câteva
lămuriri și amănunte inedite asupra activității sale tipografice și dă
oarecum o privire generală asupra stadiului acestei arte minore la
IV
noi în preajma anului 1840. Eliade, după cum reese de aici, adusese
multe îmbunătățiri tipografiei cumpărate dela Irina Dr. C. Caracaș
UN
numită tipografia dela Cișmeaua lui Mavroghene *)• Mărind numărul
teascurilor dela 4 la 6, adăugând teascul litografic și turnătoria,
Eliade căută să se țină la curent nu numai cu progresele meseriei,
ci și cu directivele și îmbunătățirile indicate de eflorescența de care
L
cultura românească — tot sub imboldul său — începuse să se bu

RA
cure. Pentru un interval atât de scurt — tipografia o cumpărase cu

8 ani mai înainte *2) — progresele sânt simțitoare și* arată clar, sau
mai degrabă confirmă încă odată, că Eliade eră un animator de
NT
primul rang și avea un acut spirit al realităților. De aici și antici

pările sale cu un ochiu sigur asupra viitorului, de aici chemarea pro
fetică a scrierilor sale în proză, de aici împrumutul de care e vorba
CE
în acest document. Editor și autor totodată, Eliade nu se mulțumiâ să

rămâe un simplu meșteșugar,, ci întrezăriâ și înfăptuiâ o bibliotecă
universală, o colportare inteligentă și amplă a capodoperilor streine
o îmboldire și încurajare a scriitorilor naționali. Sconta astfel nă
I/
zuința ferbinte spre cultură a contemporaneității. Dar, pentru o inimă

neprecupețită în jertfa-i pentru carte, cheltuelile cresc într’un chip
S
înspăimântător! De aici împrumuturi și necontenită înglodare în da

IA
torii, de aici imputări de nerecunoștința și procese de intenții între
*) Cf. V. Popp.— Disertație despre tipografiile românești... Sibiu, 1838, p. 65 i.; cf-
CU
și Ionneseu-Gion. — Doctorul Constantin Caracași — Revista Nouă, III. No. 8, pag. 286.
2) Cf. Gr. Crețu. — Tipografiile din România... București, 1910, p. 7, nota 2; cf. și
articolul amintit al lui Ionnescu-Gion.
RY
el și contemporaneitate ! Casele, tipografia, totul se amaneta bucuros,
RA
pentruca vastele-i planuri literare să-și capete ființă. Documentul de
față se referă la amanetarea tipografiei pentru obținerea unui îm
prumut din partea vistieriei. II transcriem:
LI B
Cinstitei Vistierii,
Dupe jalba ce am dat M. S. Prea înălțatului nostru Domnii1),
Y
ca să mi se înainteze pe doi ani suma contractului ce are așeză
T
mântul meu tipografic cu stăpânirea, și dupe rezoluția ce a bine
voit M. S. a pune la această jalbă, cum și dupe cererea 0. Vistierii
SI
pentru asigurarea banilor înaintați; ca să asigurez C. Vistierie că
în vremea aceasta până la sfârșitul anulțui] 1841 2) voiu tipări hâr
ER
tiile trebuincioase Statului, depuiu zălog însuși așăzământul tipogra
fiei, al căruia preț se vede dupe ducumentele ce le zălojăsc în 0.
Vistierie, însă:
IV
1°. Hrisovul domnesc al răposatului Domnu Suțul 3).
2°. Hârtia de cumpărătoare 4) dela fosta proprietară d-ei c[o-
UN
coajna Irina Caracaș 5), subt iscăliturile mădularelor fostului Divan
săvârșitor, prin care se vinde acest așezământ pe persoana D. Slu-
gerului N. Rădulescul 6) și a mea. Și
3°. Hârtia de desfacere a tovărășiei cu D. Slugerul7), coprinză-
L
toare de câți bani am răspuns, cum și că rămâne tipografia a mea

RA
proprietate. \
Pre lângă acestea, mai depuiu orice îmbunătățiri s’a mai făcut
în tipografie dela 1832 încoaci, precum:
NT
1°. Doă teascuri cu slovele lor pe lângă patru ce se afla înainte

(adică se depun acum șase teascuri).
CE
’) Alexandru Dimitrie Ghica Vv.

2) Petiția de față e nedatată, dai din pasagiul acesta rezultă începutul anului 1840,
dată confirmată și de o însemnare scrisă de altă mână la sfârșit: 1840, Mart.
’) Printr’acest hrisov din 25 Maiu 1820, Suțul întăriă privilegiul acordat de Caragea
— la 3 Noembre 1817 — doctorului Constantin Caracaș ca, împreună cu stolnicul Răducanu
I/
Clinceanu și slugerul Dumitrache Topliceanu să deschidă tipografie la Cișmeoa lui Mavroghene.

Privilegiul era de 20 de ani și prevedea anumite obligații din partea privilegiaților. Sunt pu
S
blicate de V. A. Urechia, Isteria Românilor, XA, pp. 427—432, și XII, pp. 102—109.
4) Cf. Gr. Crețu. — Tipografiile din România... București, 1910, pag. 7, nota 2.
IA
s) Soția răposatului doctor Constantin Caracaș, născută Filitis, rudă cu mitropolitul

Dosithei Filitis. Cf. I. C. Filitti, Așezământul cultural al mitropolitului Dositei Filitti,
București, 1911, p. 147.
CU
«) Zis și Racotă, cf. Gr. Crețu, op. citat, pag. 7.

’) Cf. Ibidem.
RY
368 REVISTĂ ARHIVELOR
2°. Un teasc litografic 0 cu to[ate] petrele și uneltele trebuin
RA
cioase la tipografie.
3°. Așăzământul întreg al turnăriei 2) sau vărsării slovelor cu
toate mașinele și instrumentele aceștii ramuri ce se află în lucrare.
LI B
Cu un cuvânt depuiu tot așăz.ământul, ca la orice vreme să
poată C. Vistierie a se despăgubi de banii înaintați, sau prin tipă
rirea hârtiilor pentru care se dau acești bani, sau prin vinderea
acestui așăzământ, a căruia întocmire mă ține peste împătrit banii
Y
carii îi cer dela C. Vistierie.
I. Eliad
T
(1840, Mart) 3).
SI
ER
împrumutul solicitat era de 48.000 lei. Visteria îl aprobă și de
leagă din parte-i pe Ioan Scufa ca, împreună cu pitarul Murgescu —
grefierul Tribunalului și delegat al Logofeției Dreptății —să întoc
mească o catagrafie a tipografiei pentrucă, potrivit art. 333 și 334
IV
din Regulamentul organic, numai astfel se puteau acorda împrumuturi
pe gaj. Iată și catagrafia, în care descrierea tipografiei este mai
UN
amănunțită:
Listă de lucrurile ce se află în așezământul tipografic

AL
al d- serdarului Iliad.
1°. 6 mașini sau teascuri de tipărit, dintre care patru cu trebu
TR
incioasele ferării de aramă și dooă cu de fier.

EN
*) In Europa litografia apare la sfârșitul veacului al XVIII-lea, iar în Muntenia la

1829, introdusă de librarul Thierin de Menonviile. Iată ce spune însuși Eliade: «D.Tieri vânzătorul
de cărți au statornicit aci în București un institut litografic adecă un mijloc de a tipări în
piatră ori ce fel de lucruri ce să pot seri cu mâna, harțe, icoane, figuri, și toate care pot
/C
înlesni orice canțelarie. Acest ingenios (isteț) meșteșug care este socotit unul din meșteșugurile
cele frumoase, nou atât în Europa cât și la noi încă necunoscut. Dacă îl vom cunoaște și
să va statornici între noi, trebue să rămânem foarte îndatorați acestui binevoitor strein, care
au făcut jărtvă întâmplării capitalul său ca să putem noi a avea cinstea de a zice că avem
SI
o litografie și o librerie întreagă». (Cf. Curierul Românesc, 1829, 1Ș Mai, No. 10). După ce-și
cumpără tipografia, îl vedem pe Eliade cerând, în August 1832, relații prietenului său Mi-
novici «daca pociu a mă adresa către d. Pop la Viena pentru un teasc de litografie». (Cf.
IA
N. Iorga, Contribuții la Ist. Lit. Rom. II, București, 1906, Analele A. R. pp. 264 — 265).
In acelaș an Eliade ținea și litografie în tovărășie cu R. Biliț, venit din Sibiu și elev al lui
Thierrin și Walbaum.
CU
2) Turnătoria.
3) Dată scrisă de altă mână la începutul rezoluției prin care se admite împrumutul,
Vistieria luându-și toate garanțiile necesare.
RY
2°. 10 căștii sau așezăminte de slove ce să află în lucrare, toate
RA
pline cu slove după alăturatele foi supt iscăliturile A. B. C. D. E.
F. G. IA).
3°. O mașină sau teasc tipografic cu toate cele trebuincioase și
LI B
cu 14 pietre.
4°. O turnărie de slove cu instrumenturi de turnat slove, i unul
pentru turnatul liniilor mici și altul pentru linii mari, i o mașină
pentru întocmitul slovelor și patru alfabete întregi sau tiparuri de
Y
slovele arătate în alăturatele foi supt literile A. B. C. D.*2).
5°. Un mobil cu zece sertaruri, în care să află mai multe feluri
T
de slove capitale franțozești și grecești.
SI
6°. 40 vignete între care se află și steriiotiplu pașaporturilor
turcești.
ER
7°. Mobiflijerul trebuincios tipografii, precum mese, fundamente
și altele.
Iwannv]? SxQucpag. C. Murgescu.
IV
UN
Știrile despre tipografiile dela noi din prima jumătate a seco
lului XIX nu sânt încă îndestulătoare și complete, așa că orice con
tribuție cât de mică e bine venită. Cu acest gând am transcris
documentele de față, aflate la Arhivele Statului în dosarul No.
L
306611840 (Mr- Finanțelor), întitulat: «Delă atingătoâre dă cores

RA
pondența urmată pentru împrumutarea făcută d. Iliad, propietarul

priveleghiatei tipografii. Anul 1840, luna Mart».
NT
CE
S I/
IA
CU
1) Aceste foi de amănunțită catagrafiere lipsesc din dosarul din care am luat datele
de mai sus.
2) Lipsesc.
RY
RA
ANTIMIIA,
FATA VORNICULUI GRIGORIE URECHE
LI B
- CONTRIBUȚIE DOCUMENTARĂ -
DE
ELENA EFTIMIU
Y
LICENȚIATĂ IN LITERE
T
TRANSLATOARE LA ARHIVELE STATULUI
SI
Despre familia vornicului Grigorie Ureche, primul cronicar român,
ER
se știe prea puțin. Că e fiul lui Nestor Ureche logofătul și al Mitro-
fanei1), fata lui Toader Jora, e sigur. Domnul P. P. Panaitescu gă
sește în Barwinski2) pomenit un Vasile Ureche, arendaș la Zahajpole,
IV
în Rusia. Oană sau Vana Ureche3) e pomenit în divanul lui Ștefan
III, Domnul Moldovei (1442), fără a ști precis în ce înrudire se află
UN
cu ceilalți. Cea mai veche mențiune este însă despre un Petre Ureche,
încă din vremea lui Alexandru cel Bun. Dintr’un document din 1407
se vede că acesta e trimes de Iosif, mitropolitul Moldovei, spre a
întruni cele două mănăstiri Neamțu și Bistrița4). Atât se poate spune
AL
despre înaintașii lui Grigorie Ureche.

El apare pentru prima oară în documente «la 11 Martie 1628
subt Miron Barnowsky ca un simplu boer. La 1631 subt Moise Mo-
TR
ghilă, mare spătar, subt Alexandru Uiaș nu face parte din divan
deoarece era adversarul lui. Subt Moise Moghilă a doua oară apare
EN
la 1633 ca mare spătar, iar dela 1642 apare ca mare vornic al țării
de jos, până la 8 April 1647, ultimul document în care e pomenit».5)
Dacă despre el avem oarecum știri suficiente, despre urmașii
săi știm prea puțin, sau aproape nimic. Iată însă că un document
/C
din 1657, proprietatea domnului Râul Bossy, aruncă o lumină nouă

și neașteptat de interesantă asupra uneia din fiicele lui Grigorie
Ureche, Antimiia, până la proba contrarie, singura.
SI
Documentul e și mai revelator când, după ce precizează existența

acestei necunoscute urmașe a «săracului Ureche» arată că este «în
IA
La mănăstirea Secul există aerul lucrat de mâna ei.

2) P. P, Panaitescu. Influența polonă în opera și personalitatea cronicarilor Grigorie
U
Ureche și Miron Costin, Buc. 1925, p. 10.

3) Cf. Arch. ist. v. I. p. 1. p. 123 și p. 74. Uricariul IX, p. 137.
4) Cf. Archiva Ist., v. I, p. I, p. 140.
BC
5) Cf. G. Pascu, Ist. Lit. Rom. din sec. XVII, Iași, 1922, p. 45.
RY
cărți foarte învățată». Iată despre ce e vorba: Gheorghe Ștefan,
RA
Domnul Moldovei, întărește lui Gavriil Jora — desigur descendentul
pomenitului Toader Jora, deci rudă cu Antimiia — stăpânirea peste
satul Mândrești din ținutul Cârligăturei, dat lui de Antimiia cu zapis
LI B
scris și subscris de însăși mâna ei. In afară de importanța genea
logică, documentul are o semnificație deosebită pentru menționarea
extraordinarului fapt că una din jupânițele noastre era «în cărți
foarte învățată». Aceasta înseamnă că Grigorie Ureche împărtășise
Y
fiicei sale cât mai mult din cultura dobândită din peregrinările sale
prin Polonia *)> din școlile pe cari le-a frecventat aici și mai ales din
T
lectura cronicarilor străini, Cromer, Bielski, Dlugosz, Paszkowsky, etc.
SI
De obiceiu jupânesele veacurilor trecute apar împodobite cu
multă duioșie, evlavie și cu mult specific femenin, dar prea puține
ER
sunt știutoare de carte. Sunt rare pildele domniței Elina, — sora unui
cărturar, a vestitului Udriște Năsturel2) — și ale celorlalte femei po
menite de D-l N. Iorga în «Vieața femeilor în trecutul românesc».
Astfel Antimiia intră și ea cu demnitate în galeria puținelor,
dar strălucitelor femei culte din trecutul nostru. Pe lângă aceasta, IV
documentul de față aduce un argument în plus, la cele enunțate până
UN
acum, în favoarea ipotezei că Grigorie Ureche este singurul autor
al cronicei ce i se atribue.
Transcriem documentul:
AL
A
p fi AA '< < AAK « A
+ lui Tfiuri'f GtiiLa Blockiu stjiio amthio rnpio 3iaiah zHluikh iu npiHAi np'fc HAAtki h
A » P fi
TR
njĂA K'htHzHH HUJ.m ZIIOAHKtKH.HH KOAApH KIlU'IH/k 4TI.ÎIHLH SILUIRI» m»yHHIKOKA lLltSAAflKH
U1K « X P K ,
HAH A-KlțJA tlOKOIHO.»l8 XpAKIKI SILUI AKOHI Kt.UKki no IKOH SArOXOTIHIA XOT-tljU TKOflTI
q* 41 41
EN
UA.UI IH H pOAI'TIAI 11 HIKH HIHOHOAIHA A HI npitlAOKAHA AA4I H AAfOKAAI tKOA UpAKA

_ 0 P , , * "
H HITIHAA UJIIH.1 H AÂHHA (MU) ZHl»AP«P' A?«'1KI KA.UirATtysl HA UOTOKA EaaSiK! Kk
41 * P
/C
&TÎ» no TopisS tufrkH n» amihi potok. 8 topo uotoka h ii» itasu h n» Kt Kota
r A fi A ai ai P k> r Al r
1% KI noiro TA IU Al'POKA OHIHIKkl IKOH TAKpHAOKH tKopkl l8ip H KHAITHI I H A'kTIt t H
A, Al * , T VK AH T ,
8h8><ato h npioyHO-iATO h K'hf'fc poAO hmS h Î3cfP( tA S4HHI " lvhha i
SI
A * X „ 4 a
AAHHA HinopSlUIHA HIK04I H LUHA IA.HA 1% «OUAU pT»KAA1l (TTKOpi H UIIAHII I BOUIIAA tA S’Rtpi
IA
A
t II 5K T I
KT» KHHPA AOspO 8llHA TA pAA< H PKA1H K!A*U>‘ ™ " AOSP° AÔSAhI U|LI H IV rK.HI
CU
RY
A
M M M H d p f T 41 T t
RA
taSrrt hujh/u r>lKp(40KI îKopi tSqrf H KH-feriH-fc f A»* H H U)
A^X° ’ no’TKp'EA’XO KTiAf rnK/HH
IU fi 141'i K 41
npaK?i u>Rh/i h ArtHlf H 8piI nOTKp-hîKAfHlf Cli K'hrLîi
nrot «40 ki nHCAHH aoxoao
3 t
LI B
HtnoptflllfHO HIK04IM Hfi K-fcKt H HH A>1 IA llf S.UHUJrtf [h HO (-KTKOpHTH] 1) H trt TfHfHHf ✓î'fc’Td
3j>gf. Kt aR-e.
Y
~ IV H t A«
Iu> Th™ iy<J>,i Boku>2)
T
4t t H
SI
tAA riHk KMA
Traducere:
ER
t Io Gheorghe Ștefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn al
Țării Moldovenești. Iată a venit înaintea Noastră și înaintea tuturor
boierilor noștri moldoveni doamna Antimiia, fosta păhărniceasă a lui IV
Alexandru ceașnicul, fiica răposatului Ureche, fost mare vornic, voind,,
cu a sa bună voie, să-și facă pomenire ei și părinților ei, de nimeni
UN
asuprită și nici silită a dat și a dăruit a ei dreaptă și adevărată
ocină și moștenire, satul Mândrești în ținutul Cârligăturei, pe pârâul
Bahluiului, la gura acelui pârâu lat cu mori în ființă pe acel pârâu
și cu iazuri și cu tot hotarul, cu tot venitul. Acea [moșie] a dat-o ea
L
rudelor sale Gavriil Jora sluger și doamnei sale și copiilor lui și

RA
nepoților și strănepoților lui și întregului neam al lui, care se va

alege rudă mai aproape, să-i fie ocină și moștenire neschimbată nici
odată. Și ea singură cu mâinile sale le-a făcut lor zapis și l-a sub
NT
scris, ea fiind în cărți foarte învățată. Așa dar și Domnia Mea, vă
zând dania de a ei bună voie, încă și dela Domnia Mea am dat și
am întărit slugei Noastre, lui Gavriil Jora sluger și doamnei sale,
CE
să le fie lor și dela Domnia Mea acel sat mai sus scris Mândrești,
dreaptă ocină și danie și uric și întăritură cu tot venitul neclintit
niciodată în veci. Și nici să se gândească [altfel a se face].
Din Iași, curgerea anilor 7165 [1657] Ianuarie 25 zile.
I/
Io Gheorghe Ștefan
însuși Domnul a spus.
S
IA
’) Loc rupt.
CU
2) Semnătura proprie a Domnului, făcută cu cerneală roșie, fără subscrierea diacului.

3) Pecetea aplicată căzută.
RY
RA
„ȚARA MOLDOVEI"
LI B
In manuscrisul miscelaneu N. 1267 din B. A. R., — scris de mâna iero-
diaconului Anatolie dela episcopia Râmnicului, în anii 1774—78, și cuprinzând
următoarele: «DwazzwZ lumii» de Dimitrie Cantemir ff. 2—98v), & Cosmografia,
adecă izvodirea lumii, care acum întâiu s’au scris româneaște... în anul mân
tuirii 1774 avgust întâiu de Anatolie ierodiacon, în orașul Râmnicului...*
Y
(f. 102—367), «Hronica Sloveanilor* ș. a. (f. 368—386), precum și alte mărunte
T
chestiuni și curiozități cu subiecte diferite (f. 390—409), —se află intercalate
la partea geografică sau «MaAZam/Z lumii: fragmentul de «-Istoria Țării Ro
SI
mânești (f. 207—248), publicat de d. N. Iorga în «-Operile lui Constantin
Cantacuxino*, București, 1901, pg. 60—179, precum și o expunere pe scurt
despre Țara Moldovei (f. 255—258), pe care găsesc nemerit a o redă în
ER
rândurile ce urmează.
G. Nicolaiasa
IV
«Și Țării Moldovei, scriitorii pământului cei bătrâni îi zicia
UN
Dachiia. Și hotarul ei despre Țara Leșască era Nistrul, căruia îi
ziciă Tira; despre apusul soarelui Azăghi-Metanastia; despre răsărit
Prutul, și acesta Prutul au împărțit această țară în Misiia 'cea mică,
căriia îi zic astăzi Bulgaria ; despre amiazăzi Dunărea, și aceasta o au
L
împărțit cu Misiia cea mare, unde iaste astăzi Țara Sârbească și Bosna.
RA
Această țară, cum și Țara Muntenească, după multe oști ale

chesarilor râmlenești, întăiu au fost de Traian chesar supt putearea
râmlenească supuse și cu lăcuitorii Râmului așăzate; pentru aceaia
NT
multe cuvinte au ei râmlenești și latinești, care să află întru acest

graiu al lor, care cu Sârbii, cu Rasții, cu Slovenii, cu Ardeleanii au
amestecat. Avut-au această țară mai de demult în sine noroade în
CE
multe chipuri, și ades să schimba ca și cea Ungurească, cum sănt

Ghetii, Dachii, Iazighii, Metanatii și Valahi. Au zis acestui neam cum
ar fi de viitori dela Vloh; că, cum scrie Selvius, căci cănd pre vreamia
chesariului Traian, nu eră Poleș[i] nici Dachii sau Ghetii Râmleanilor,
I/
au primit Râmleanii c-u Flacus 30.000 de oameni proști ca să descalece

acolo, să are, să samene, să-ș pască dobitocul, și hrană pentru oaste,
S
(care acolo, pururea pentru Sambaci și Tătari sta). Pentru aceaia de

IA
Flacus s’au chemat dupre grecie Valahii, și acest Selvius scrie îm
podobind slava neamului său. Deci aceasta e mai adevărat, că Va
lahii din Vloh au purces cu acest mijloc. Fost-au în Râm acest obi-
CU
ceaiu, și poate fi și până astăz, căci unii vinovați nu-i pierdea, ci îi

RY
trimitia preste mare, și mai mult aicia unde e Crâmul, pentru lucrul
RA
și alte slujbe, care pururea acolo avia ce face cu Sambacii, Pabtii și
cu Tătarâi, unde au fost și Ovidius, acel ales puternic poetic trimis
precum de aceaste neamuri, singur Ovidius scrie ca o minune la
LI B
Râm, că acel neam iaste acolo, care nici de moarte, nici de puterea
Râmului nu să temiâ. Și să strângea acolo lăcuitori mai mulți, de
aciia s’au apucat de dobitoc, de herghelii mulți, și pod de piatră
preste Dunăre au făcut. Apa Nistrul pre nește locuri l-au săpat, și
Y
alte slujbe stăpânilor râmlenești le făciă. Apoi deaca s’au înmulțit
T
Ghetii, Dachii și Iazighii, și gonind alt neam, și alegându-ș singuri
voevozie acolo deasupra Dunării au așăzat târgurile și cetățile, au
SI
făcut cum e: Hotinul, Iașii. Suciava, Soroca, Dorohoiul, Ștefăneștii,
Cernăuții, Botoșanii, Vasluiul, Bârladul, Bucureștii, Rușciucul și altele.
ER
Așa amândoao Misiile, cum și despre Ardeal Țara Săcuiască.
Să împarte dar în doao părți Valahii, și acum are doao voevozii:
unul moldovenesc, și altul muntenesc, măcar că mai nainte supt un
IV
voevod eră, că întăiu nu aviâ despărțire această țară. Ci astăz aciia
parte care să atinge de Țara Leșască să cheamă Moldova, peceate are
UN
cap de bou și steale între coarne. Oamenii întru această țară sânt
necredincioși stăpânilor săi, iar iaste toată cu îndestulare, boi, oi,
într’însa de ajunsu, că pășuni sânt întru ales, pentru aceia sânt mai
mulți boi și oi, pentrucă sânt locurile aceștii țări cu munți.
AL
Multe, de acești oameni, n’au scris istoricii până acum. Hronica

ungurească pomeneaște pre voevodul lor, pre Basarab, care s’au pricit
cu Carol craiul unguresc în anul 1330, după care mi să pare că au fost
TR
domnu Ștefan, care au făcut pre Ștefan și pre Petru și neputându-se

tocmi între sine pentru domnie, s’au dat cel mai mare la Cazamir craiul
leșesc, căruia îi zicea cel Mare, de ajutoriu, rugându-se împotriva
EN
frăține-său celui mai mic, făgădui pentru acel ajutoriu să-i fie în
veaci birnic, și aceasta erâ în anul 1359. Apoi iarăși în anul 1376,
pre aciâ vreame când Amurat împăratul Turcilor trecând Heles-
/C
pondul, unde eră maria strâmtă, au luat multe părți grecești și slo-
venești și ale Bolgarii, Sirbii, Albanii și altele. De alte vremi supt
ce stăpâni eră ei, întrând vei afla la Ureache ce au fost vornic mare,
SI
care au scris a doao descălecătură a țării dela Draguș voevod, și la

Miron Costin ce au fost logofăt mare, de lucrurile țării pre rând
IA
vei afla, că măcar că au scris dela Aaron voevod încoace, iar deo
sebit au scris descălecătură țării întăiu, dela Traian împăratul Râ
mului. Iar noi căci sântem născuți într’însa și lăcuitori ei, pomenim
U
pre larg târgurile ei pre rând.

BC
Moldova să cheamă de pre o apă Moldova, căriia ape i s’au

RY
pus nume de Draguș vodă, la a doao descălecătură a ei, după
RA
Traian împăratul Râmului, pre numele unii cățeale a lui, Molda, caria
gonind zimbrul, și ostenindu-să, au apucat apă dintru acia apă, și de
osteneală acolo au crăpat, și așa s’au pus numele apei Moldova,
LI B
dupre care și țara Moldova. Merge această apă printr’însa, destul e
de păscoasă, care apă cade într’altă apă puțin mai jos de târgu care
stă deasupra ei, Romanul, făcut de Roman voevod.
Are târgu mai ales Iașii, unde e scaunul domnesc de Mol
Y
dova, întăiu până a nu cădea țara supt stăpânirea Turcului, întru
care târgu iaste și arhiepiscopiia țării aceștiia. Și Sociava care
T
iaste făcută de Alexandru Vvd cel Mare, unde mai nainte au fost
SI
mitropoliia. Are câteva turnuri cu zid și cu șanțu adănc, carea
e stricată de Turci. Hotinul, tărg oarecănd cu scală mare pe apa
ER
Nistrului (că Nistrul hotărăște acolo Țara Moldovii de Țara Le-
șască), că veniâ neguțători dela Leași, dela Unguri, dela Cazaci,
dela Munteani și dela Mosc și dupre aiuria (iar acum după vrearia
IV
lui Dzeu pentru păcatele noastre l-au luat Turcii de l-au făcut raia
în anul . . , rană nevindecată Moldovei). Avut-au cetate de piatră,
UN
pre carea o au și mai dres Turcii; țănut cu bună roadă. Neamțul
iar tărgu bunișor pre apa Moldovei, are cetate într’un pisc, care o
au fost dobândit-o Leașii în anul . . , viind în țară după ce au luat
Mehmet Sultan Camenița, la al doilea an înfrângând Leașii pre Turci
AL
la Hotin, pre Imbraim Pașa, care eră sărdariu pre oștile turcești, au
fost trimes Leașii domn la Moldova pre Ștefan Petreceico vvd, pre
care împingându-1 Tătarii înapoi, și viind domn dela Turci, Dumi-
TR
trașco Cantacozino vvd, au fost apucat Leașii de au pus câțiva dră-

gani în cetatea Suceavei și a Neamțului, carii au fost pricina stricării
acestor cetăți de Turci. Că Turcii înțelegând că au fost pus Leașii
EN
oaste printr’aceale cetăți, trimis-au poruncă de le-au stricat, iar a

Neamțului tot cu oameni iaste de apărătură. Romanul, târgu nu prea
prost, deasupra apei Moldovei, acolo iaste episcop, având episcopiia
/C
sa de piatră. Bacăul, întru care mai mulți lăcuitori sănt Sași de legea
papistășască, au episcopul său de leagea papistășască, cosciol avia
de piatră, ci fiind deasupra Bistriței, l-au surpat apa. Stă acest târg
pre apa Bistriței, așa numită dupre rusie Bistrița, că e prea reapede
SI
Iaste și alt părău Limpede, de pre limba latinească limbeda, că e

limpede foarte. Ținutul acestui târgu face pâine de ajunsu și vinuri
IA
nu prea proaste. Lăcuitorii de acolo au vii pre dealuri. Iaste un sat

acolo ca de o milă de loc dela târgul, Faraoanii, unde sânt lăcuitori
tot Sași. Au vii în care fac vin bun, și de aciia în jos mergând pre
CU
apa Bistriței, dă din jos de târgul la Lunca Mare, în apa Șiretului

RY
pre tot locul vii, puțini oameni. Lăcuitorii n’au viile sale. Iaste și un
RA
târgșor pre Șiret, Ajudul. Peaște are de voe, ținut n’are al său, ci
acum să chiamă ținutul Putnii, căruia scaun iaste târgul Focșanii, la
marginea țării, prin mijlocul căruia mearge un părău Milcovul, carele
LI B
hotărăște Țara Moldovei de țara Muntenească. Aicia lăcuesc doi sta
rosti, carii să scriu Starostii de Putna. Acest ținut Putna plin e de
vii pre tot locul, la un deal ce-i zic Odobeștii să face vin mai bun
într’acest ținut. Galații, unde iaste acum hotarul Țării Moldovei despre
Y
Turci în mălul Dunării, are vin de voe, pâine și peaște din Dunăre
și scală de vase ce mergu pre Dunăre și pă Marea Neagră. Tecuciul,
T
târgșor, ținutul lui are vin de voe, pâine de toată hrana. Bârladul,
SI
care să socoteaște în mijlocul țării, ținutul lui plin de toate, pâine,
cai, dobitoc, peaște și vin nu-i lipseaște. Județul să chiamă Tutova
ER
despre un rău ce să cheamă Tutova. Târgul stă deasupra apei Bâr
ladului. Vasluiul târgul iar era într’o vreame întâiu scaun țării. Are
ținut cu roadă, iar vin nu are. Fălciiul pre apa Prutului, are ținut
IV
bun, pâine bună și multă, vin are bun la un tărg anume Hușii. Lă-
pușna, ținutul unde vin nu să află, iar pâine, dobitoc, cai de ajunsu.
UN
Oamenii de acolo sănt viteaji buni, călăreți buni, pentru veciniia cu
Tătarii. Orheiul județul iar are de toate, dobitoc, cai, pâine. Oamenii
încă sânt călăreți buni. Soroca pre apa Nistrului scală era într’o
vreame, iar stricată de Turci. Cernăuții, stărostie, stă pre apa Pru
AL
tului, vin nu face, iar fac mied, beare întru ales. Ținutul lui plin de
pâine, de dobitoc, cai, miere de voe, plin e de hăleștiae. Dorohoiul,
iar tărgșor, are un iazer sau baltă foarte păscoasă. Ținutul lui n’are
TR
vin, iar de alt nimic nu lipseaște, de hăleșteae iaste plin. Stă pre apa
Jijiei, destul de păscoasă. Păine, dobitoc, cai, peaște, miere, cămpi
cu pășuni bune. Bae, tărgșor. Sânt acolo lăcuitori pescari, mai
EN
mulți Sași. Au biserica sa. Stă pre apa Moldovei. Grâu face și
de altele. Târgul Stiretului stă pre apa Șiretului. Oamenii de acolo
mai mult cu stupii să bat, că au loc tot cu păduri, și vânători sânt.
/C
Botoșanii, tărg bun într’o vreame, sânt curți domnești, acolo e o

dumbravă tot stejariu făcută de Bogdan Vvd cu Leș[iJ. Cotnariul,
acest tărgu să pune în numărul locurilor Eoropei, care să fac vinuri
bune, că adevărat că vinul de Cotnari pre une locuri ajunge pre
SI
vinul unguresc. Stă pre apa Bahluiului, are ținut bun în toate cu
îndestulare. Hărlăul, unde eră și scaunul țării pre vreamia Radului
IA
Vvd cel Mare, precum să cunosc acum seamnele curților domnești.

Stă pre apa Bahluiului, are vin de ajunsu și bun. Ținutul lui are
îndestulare de pâine, de dobitoc, de miere, de hăleșteae. Târgul
U
Frumos, tărgșor, are curți domnești. Județul lui să chiamă Cărligă-

BC
REVISTA arhivelor
RY
377
tura. Tot cu dealuri și cu văi. Are hăleșteae multe, grănele nu să

fac prea bune, vin are puțin. Târgul Piatra, pre apa Bistriței. Târgul
RA
Trotușul să chiamă de pre apa Trotușul. Are scală mare, Ocna, unde
să face sare pietroasă, ca marmurile, iaste cam vânătă, iar deaca să
pisază iaste albă.
LI B
Lăcuitorii Moldovei sănt nepricepuți la fire, oameni făr de în
vățătură. Școală mare nu au. Trăesc cu nevoe, pentru vremile ceale
aducătoare de primejdii, care pururea nu încetează dupre aceste
locuri. Oamenii acolo să bat cu neguțătoria, și ales Armeanii, Ovreaii,
Y
Sașii, Ungurii, Ragusănii, și mai mult acestor țări sănt precupiile cu
T
grâu, cu vin, cu miere, cu cai, cu boi, care le trec din Moldova la
Ruși, la Leași, așijderea ceară, potăș, smanțuh din țara pomenită și
SI
la Ardeal la Unguri, la Turci trimit. Grăescu cu limbă stricată lati
nească, cum să arată din cuvinte: calul, italieneaște cavalo; apa, ita-
ER
lieneaște l’acva, latineaște acva; pâine, italieneaște il pani, latineaște
pani, și altele multe. In slujba d[umne]zeiască au laudă slovenească,
sârbească, care iaste la Itali limba toșcească între sloveni.
IV
Turcul stăpăneaște aceste țări; el trimite Domni adease pentru
bani. Până nu era așa de tot supuși, era și aceaste țări în numărul
UN
altor țări, nedând din cale nimic altora. Să întrec între domniile
acestor țări mai mult Grecii, carii mai au uitat pre Dzeu, adăogân-
du-se cu pungile la Turci, plătiâ Turcilor câte 800.000 de cara-groși,
numai să scoață pre altul, adăogându-să într’acest chip, au perit
L
aceaste țări mai de tot, fără cât da pașilor daruri; și nu să pără-

RA
seaște acel obiceaiu. Intr’o vreame să nevoiră și Leașii să ție Mol

dova, când craiul leșesc Jicmon al treilea, pre care vreame vrea
Turcii să pue Tătari întru această țară. Trimis-au hatmanul său cu
oști de i-au gonit, iar tot n’au putut ținea domniia, ci au început iar
NT
la Turci. Venit-au aici în anul----- și Petru, marele împărat al Mos

calilor, cu toată putearea, ca să izbăvească aceaste țări de supt
jugul Turcilor pre vreamea lui Dumitrașco Vvd., și s au lovit cu
CE
Turcii la Stănilești pre Prut, ci iarăș nimic n’au isprăvit, și s’au

întorsu la țara lui la Petru-burgu, la cetatea cea făcută de dânsul.
Au aceaste țări cai buni și tari și neînfrănați la alergat».
S I/
IA
CU
RY
37â REVISTA ARHIVELOR
RA
CARTE DE MĂRTURIE DIN 1634
PENTRU CONFIRMAREA PROPRIETĂȚILOR CLUCERULUI BARBUL POENARU
LI B
DE
CONST. MOISIL
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNE
T Y
In bogata colecție de documente privitoare la istoria Olteniei
pe care o posedă d. M. Seulescu, se găsește cartea de mărturie ce o
SI
publicăm mai jos și care din multe puncte de vedere prezintă un
interes cu totul deosebit.
ER
Nu sunt rare cazurile, din trecutul țărilor noastre când distrugân-
du-se sau pierzându-se actele de proprietate, să se recurgă la mărturia
unor boieri sau proprietari megieși, spre a se reconstitui actele ni
micite sau a se confirmă proprietățile prevăzute în ele. Dar numai
IV
arareori o astfel de mărturie s’a făcut cu atâta fast și pentru atâtea
moșii, ca în cazul clucerului Barbul Poenaru, ale cărui acte de pro
UN
prietate fură distruse într’o împrejurare foarte tragică.
Acest Barbul «de Poiană» fusese trimis de Matei Basarab «la
împărăție», la Țarigrad, «în slujba Mării. Sale și a țării». In lipsa lui
o bandă de hoți i-au prădat și incendiat casa, și i-au omorât jupâ-
neasa. Cu acest prilej «i-au pierit cărțile de pre toate moșiile»,
L
întâmplarea fiind de notorietate publică și Domnul însuș cunoscând-o,

reconstituirea actelor de proprietate — din cari clucerului nu-i mai ră
RA
măsese decât unul singur «de coajă», adică de pergament, dar și

acela ars — s’a făcut în Divanul domnesc în prezența Domnului la
10 August 1634.
NT
Barbul clucerul a arătat rând pe rând moșiile, rumânii și țiganii

ce-i poseda și ale căror acte se pierduseră ; a indicat cu multă pre
cizie în ce calitate le poseda: prin moștenire ori prin cumpărare ;
a fixat data aproximativă a fiecărui act pierdut în termeni ca: «în
CE
zilele lui Mihail Voevoda pe vremea când a fost Măria Sa craiu la

Ardeal», sau «în zilele lui Alexandru Voevoda Iliaș», sau «în zilele
Radului Voevod în domnia dentâiu», etc.; în sfârșit a specificat, unde
era necesar, prețul exact al cumpărării.
I/
Boierii «au mărturisit» aceste afirmări ale clucerului Barbul, «cum

știe și Domnul nostru Io Mateiu Voevoda și noi boierii toți și toată
S
țeara» de nenorocirea acestuia și de pierderea actelor, și i-au con

firmat, printr’un singur act, stăpânirea tuturor proprietăților.
IA
Spre o mai mare precizare boierii au ținut să arate în actul

acesta și modul cum au fost pedepsiți hoții cari au prădat casa clu
cerului: «se-au înțepat toți de vii pe marginea orașului București».
U
Foarte probabil că această carte de mărturie a boierilor a

fost pe urmă întărită printr’un hrizov domnesc, care însă nu ni-
BC
s’a păstrat.
RY
Revista arhivelor 37â
Este interesant de constatat, că actul nu este semnat de toți
RA
boierii cari au «mărturisit» drepturile clucerului Radul, ci semnă
turile unora lipsesc, iar în locul lor găsim semnate persoane ce nu
sunt trecute în textul actului.
Astfel lipsesc, în primul rând, semnăturile foștilor demnitari ai
LI B
curții: Radu Buzescul, fost mare ban, Teodosie Rudeanu, fost mare
logofăt și Mihai, fost mare spătar. De altă parte mai lipsește semnă
tura marelui stolnic Vasile Paindur.
In schimb găsim semnați pe Drăgușin (Deleanu), pe Tudoran
sulgerul, pe Para (păharnic?) și pe Radu(?) cari nu sunt menționați
Y
în textul actului.
T
Faptul acesta dovedește, că la semnarea actului n’au fost de
față toți boierii cari au «mărturisit», de oare ce, probabil, în inter
SI
valul de timp necesar pentru redactarea și scrierea actului, unii din
ei, în special cei fără demnități la curte, au părăsit capitala. Și atunci
spre a fi acelaș număr de semnături câți boieri au mărturisit, s’au
ER
complectat cu numele unor curteni luați la întâmplare.
Un interes destul de mare prezintă și pecețile boierilor aplicate
pe actul de care vorbim.
IV
Ele sunt toate peceți mici, făcute, probabil, cu sigilii inelare
aplicate cu tuș negru. Ca tipuri se împart în două categorii: unele re
prezintă figuri geometrice, mai mult sau mai puțin complicate, așezate
UN
într’un scut sau direct în câmpul peceții; altele însă înfățișează
zeități antice, ceea ce dovedește, că unii boieri întrebuințau, ca sigilii,
inele cu pietre gravate antice. Intre acestea am putut distinge pecetea
marelui spătar Mihai Filișeanu, care prezintă zeița Fortuna ținând
în mâna stângă cornul abondenței, în dreapta cârma; a marelui
L
vistier Dumitru Dudescu, reprezintând o divinitate antică nelămurită;

RA
a marelui pitar Dumitru (?) înfățișând Roma victorioasă, șezând

pe scuturi și ținând în mâna dreaptă o Victorie, în stânga o suliță;
a sulgerului Tudoran reprezentând un zeu, șezând pe scuturi(?);
în sfârșit a marelui sulger Zaharia Cușțureanu ce înfățișează pe
NT
zeul Marte; iar a unui Mitru (?) cap de tiner Roman.

întrebuințarea gemelor antice ca sigilii e veche la noi; amintesc
numai că inelul sigiliar găsit în mormântul lui Radu I dela biserica
CE
domnească din Curtea de Argeș are o gemă antică reprezentând pe

Esculap și Hygieia.
Iată și textul actului:

I/
Adică noi boiarii Divanului și ai [ță]rii: jupan Hriza vel ban,

S
i jupan Ivașco vel dvornic, i jupan Radul Buzescul biv vel ban, i
jupan Gligorie vel log[o]f[ă]t, i jupan Theod[o]sie biv vel log [ofăt],
IA
i jupan Dumitrașco biv vel vist[ier], 1 jupan Dumitru Dudescul vel

vistfier] i jupan Miho biv vel spat[ar], i jupan Mihaiu vel spat[ar],
i jupan NedLeJlco vel cliuc[er], i jupan Vasilie vel stol[nic], i jupan
CU
Buzinca vel com[is], i jupan Vucena vel peh[arnic], i jupan Costandm

vel postlelnic], i Dumitru vel pit[ar], i Dragomir vel armaș, 1 Zaharia
RY
vel slugler], i Oprea vel agă, i Radul vtor[ii] vist[ier], i Radul snu
Mihalcea vtorii post[elnic] și alalți boiari ai țerăi, mic[i] și mari.
RA
Scris-am a noastră carte de naintea Domnului nostru Io Mateiu
Basarab Voevoda, ca să fie de mare credință la măna slugii Dom-
nu[lui] nostru anume Barbului cliuci[ar| de Poiană și feciorilor lui
LI B
ce-i va da Dumnezeu. Ca să-i fie satele și rumânii și țiganii și toate
moșiile căte are de moșie și cumpărate de el și de părinții lui, anume
satul Hălmajul ot Dolj iu tot satul și cu toți rumânii și cu tot venitul
de în hotar în hotar, care sat fost-au cumpărat de Grama de Bălteani,
socrul Barbului cliucfiar], dela Șerban Voevoda, încă de căndu au
Y
fost boiariu, derăpt 44000 de aspri gata, în zilele lui Mihail Voevoda,
pe vreame când au fost Măria Sa craiu la Ardeal. Și iar să fie Bar
T
bului cliucifarul] satul Scorila ot sud tvooi Mehfedinți], tot satul cu
SI
tot hotarul și cu rumânii și cu tot venitul de în hotar în hotar, care sat
fostu-l-au cumpărat Barbul cliuci[arul] dela Tudosie biv vel log[ofăt]
și dela fiiu său Preda postelnicul], derept 64000 aspri gata și un cal
ER
bun în zilele lui Alexandru Voevoda Iliiaș. Și iar să fie Barbului
cliuciferul] ocină în Măilat, însă funea Țigoiască toat|ă] și funea a
lui Gărgor toată și den funea Vladului, feciorul lui Neag de în Măilat
al treile loc de preste tot hotarul cât se va aleage, care funi[i] de
IV
ocină fostu-le-au cumpărat Barbul cliucițarul] de preună cu frații lui
Drăghici și Neagoe dela megiașii de sat za . . . i) as[pri], în zilele
UN
Radul[ui] Voevod snu Mihnea Voevoda. Și iar să fie Barbului cliuci-
[arul] ocină în Părău, însă partea a lu Stan Părăianul, toatfă] de
preste tot hotarul cât se va aleage, ce o au fost cumpărat Barbul
cliuci[arul] dela Stan Părăianul derept 3 boi și 1000 de aspri. Și iar
să fie Barbului cliuci[arul] ocină și rumâni în sat la Poiană, jumă
AL
tate de sat partea Bojuranului toată cu toți rumânii și cu tot venitul

de preste tot hotarul cât se va aleage, care jumătate de sat de în
Poiană fost-au cumpărat de Nica, tatăl jupănesei Ianei, muma Bar
TR
bului cliucițarul] și a Iuți] Drăghici și a lu[i] Neagoe, dela Radul

Bojuranul, derept 14000 de aspri srebfreni]2) și un cal bun, în zilele
lui Alexandru Voevoda cel Bătrân. Și iar să fie Barbului cliuci[arul]
ocină în Șipot, însă partea Gherghinei toată de preste tot hotarul cât
EN
se va aleage, care ocină cumpăratu-o-au Barbul cliucifarul] dela Gher

ghina derept 3000 de aspri gata. Și iar să fie Barbului cliucifarul]
1 rumăn în sat la Cănești de pre Gilort, anume Stoica, cu feciorii
/C
Notă.—Boierii cari dau actul sunt: cunoscutul mare ban Hrizea ce pribegise în Ardeal
In urma răscoalei contra lui Constautin Șerban ; marele vornic Ivașco Băleanu; fostul ban
Radu Buzescul; marele logofăt Grigore Grădișteanu; fostul mare logofăt Teodosie Rudeanu;
fostul mare vistier Dumitrașeu Filipescu ; marele vistier Dumitru Dudescu; fostul mare spătar
SI
Miho (al cărui nume de familie uu e cunoscut); marele spătar Mihai Filișeanu; marele clucer
Nedelcu Boteanu ; marele stolnic Vasile Paindur (dintr’o ramură a Grecenilor); marele comis
Buzinco (al cărui nume de familie e necunoscut); marele paharnic Vucina, sârb de origine;
IA
marele postelnic Constantin Cantacuzino ; marele pitar Dumitru (?); marele armaș Dragomir,
fratele Doamnei Stanca a lui Mihai Viteazul; marele sluger Zaharia Cuștureanu ; marele agă
Oprea, fratele lui Leca mare spătar; al 2-lea vistier Radu (?); al 2-lea postelnic Radu Cân-
descu. — /. Tuducescu.
CU
’) Loc gol.
2) De argint.
RY
lui Radul i Stanciul și Barbul i Stanciul i Gherghina i Calin, cu toată

partea lor de ocină, pentru că s’au vândut Stoica cu feciorului] ru
RA
mâni Barbului cliucițarul] de buna voia lor derept 3600 aspri gata
Și să fie Barbului cliuci[arul] 1 sălaș de țigani anume Danciul cu
sălașu lui și cu [rupt]. Și iar să fie 1 sălaș de țigani anume Vintilă
LI B
țiganul, cu tot sălașul lui, ce l-au fost cumpărat Barbul cliucifarul]
dela Jitiian derept 9000 de aspri, în zilele Rfadului Voevod]a în
domnia dentăiu. Și iar să fie Barbului cliuci[arul] 1 țigan Mun
teanul, cu tot sălașul lui, ce l-au fost cumpărat dela Mihart de Șitoaia,
derept 6000 de galbe[ni]. Și iar au cumpărat Barbul cliuci[arul] 1 sălaș
Y
de țigani anume Lupul țiganul, cu tot sălășul lui, dela Hamza banul
de Părăiani derept 9400 de bani. Și iar au cumpărat Barbul cliuci[arul]
T
un sălaș de țigani anume Samoilă țiganul, cu țiganca lui și cu tot
sălașul, dela Mihaiu cupețu și dela frate-său Frănți, care sălaș de
SI
țigani fost-au vândut de Nicola al Aldei de în Smrădeșteși (șic) lu[i]
Mihaiu și lu[i] Frănți, derept 62 de galbeni în datoria lor. Apoi Barbul
ER
clucifarul] el l-au scumpărat dela dânșii cu acești bani ce scriu mai
sus, căci au fost el mai volnic. Și alți țigani și țigance și copii de
țigani ce va mai fi cumpărat Barbul cluci[arul] tot să-i fie de moșie
Pentrucă aceste sate și ocine și rumâni și țigani ce scriu mai sus
IV
fost-au ale Barbului cliuci[arul] de moșie și de cumpărătură încă mai
denainte vreame, den zilele altor Domni și au avut cărți și zapise
pre toate moșiile. Iar după aceia cându au fost acum în zilele Dom
UN
nului nostru Io Mateiu Basarab Voevoda, tămplatu-se-au vreame,
fiindu Barbul cliuci[arul] trimis de Domnul nostru la împărăție în
slujba Mării Sale și a țării, aici în urma lui mers-au nește hoți la
casa lui în Poiană, de i-au prinsu jupăneasa și pre oamenii lui, de
L
i-au muncit noaptea și i-au căznit și i-au arsu cu foc, pănă i-au omorât
jupăneasa și i-au luoat tot den casă ce au avut, și i-au perit atunci
RA
toate cărțile de moșii, cum știe și Domnul nostru Io Matheiu (sic)

Voevoda și noi boiarii toți și toată țeara de această pagubă, cum i-au
omorât hoții jupăneasa și i-au perit cărțile de pre toate moșiile. Și
au adus numai o carte de coaj[ă] arsă de o am văzut noi toți cu
NT
ochii în Divan, că scriia pre satul Halmăjul. Așa știm și mărturisim

noi toți boiarii cu sufletele noastre și am mărturisit și înaintea
Domnul[ui] nostru cum i sănt ocine și moșii direpte ale Barbului
CE
cliuci[arul], ce i-au perit cărțile de pre aceste ocine de acei tâlhari.

Și hoții de întrănșii încă i-au prinsu de se-au înțepat toți de vii pre
marginea orașului Bucureștii, ca neștfe] tlăhari (sic)~ aici la scaun.
Derept aceia noi încă i-am făcut cartea noastră ca să-i fie Barbului
cliuci[arul] aceste ocine moșie lui și coconilor. Aceasta mărturisim ca
I/
să se știe și să se crează ; și pentru credință pusu-ne-am toți pece-

țile și iscăliturile. , ,
S
I na pisah az Lep[ă]dat log|ofăt| u București m-ța August 10

dni vleat 7142.
IA
(ss) Hrizea vel ban (pecete octogonală nedistinctă).

Gligorie vel log. (pecete rotundă cu o figură nedistinctă).
CU
Ivașco vel vot. (pecete inelară octogonală nedistinctă).

G
RY
Vucena vel. păh. (pecete inelară rotundă nedistinctă).
RA
Mihai vel spat, (pecete inelară rotundă reprezentând For
tuna).
Dumitru vel vistier (pecete inelară rotundă reprezentând
LI B
o divinitate antică nelămurită).
Radul vel . . . . (pecete rotundă reprezentând un scut cu
o figură nelămurită).
Buzinca vel corn- (pecete octogonală cu un monogram?).
Dragușin .... [rupt] (pecete rotundă cu o figură nedis
Y
tinctă).
Dragomir . . . . [rupt].
T
Oprea vel agă (pecete octogonală cu o acvilă?).
Nedealco vel cluc (pecete inelară octogonală nedistinctă).
SI
Dumitru vel pit. (pecete inelară rotundă reprezentând
Roma victorioasă).
ER
Costandin Cantacuzino vel postelnic (pecete inelară ovală
cu acvila bicefală ?).
Mitru (?) (pecete inelară rotundă reprezentând un cap de
tiner roman). IV
Zaharia (pecete inelară rotundă reprezentând pe Marte cu
un torfeu în mâna dreaptă și’o suliță pe umărul stâng).
UN
Pe verso: Costandin vtori post, (fără pecete).
Radul vtori post, (fără pecete).
Tudoran sulg. (pecete rotundă reprezentând o figură antică
șezând pe scuturi?)1).
Para peh (?) (pecete octogonală nedistinctă).
L
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
*) Tudoran sulgerul VlădescuL

RY
RA
M1SCELLANEA
LI B
Pascua Romanorum: Pabula Iulii din redacțiuni mai vechi ale cronicelor
Caesaris? —Un capitol din nomen ungurești *)•
clatura istorică română Nimeni nu s’a încumetat a tâlcui a-
ceastă denumire enigmatică, fie din ne-
Când din negura primelor însemințări
Y
cunoștința altor elemente comparative,
istorice se desprind contururile unei noi fie din împrejurarea, că vaza cronica
T
formațiuni politice, sau un nou popor rului anonim, slăvit odinioară de Unguri,
își accentuiază prin manifestări război a scăzut mult în ochii istoricilor, mai
SI
nice energia-i, încătușată până atunci: ales din cauza amintirei Românilor ca
cronicarii timpului, încurcați de ivirea popor de baștină în Ardeal.
acestui nou factor politic, își arată ne
ER
A doua o întâlnim la un cronicar
dumerirea prin denumiri stângace, date francez, Odo de Dagilo2), carele, înso
acelui popor. țind (1147) pe regele Ludovic al VII.
Pentru Români a demonstrat cu nu în cruciata a doua, face descrierea acelei
meroase pilde acest lucru B. P. Hasdeu*);
iar noi n’am cruțat osteneală, de a con
tribui, după timp și împrejurări, cu câte
IV
expedițiuni militare-religioase.
Ambele denumiri par a mai arăta, că
șesul Ungariei era considerat cândva ca
UN
ceva la statorirea nu mai puțin nume o întindere de pământ, bună doară numai
roasei nomenclaturi a Comanilor* 2), in de pășunat, și nu pentru locuințe sau
teresantul popor tatar, carele a țesut vreo stăpânire statornică.
marama, de sub vălul căreia a renăscut Indicațiuni, că asemene stări de lu
AL
la viață politică constantă poporul român. cruri nu erau cu totul eronate, avem și
Denumirele, de care vrem să ne ocu în informațiile prețioase ale lui Const.
păm de astă dată, par — mutatis mu- Porphyrogennet asupra frontierelor dintre
tandis — a constitui o înlănțuire carac Pecenegi și Unguri, unde ni se spune,
TR
teristică a unei tradițiuni și străduinți că între țările acestor popoare era o

străvechi a imperialismului roman și a depărtare de patru zile, pe când bună
primei licăriri a unei vieți de stat în oară între Pecenegia și Bulgaria numai
EN
preajma adăpostului munților Car păți, una de jumătate de zi 3).

după potolirea valurilor năvălirei bar
barilor și pănă la ivirea Ungurilor. >) Anonymus, Gesta Hungarorum ed. Flo-
rianus, Historiae Hung. fontes dom., S. 8., II,
Prima denumire o întâlnim la faimosul p. 10; vezi textul mai jos, p. 382, n. 2.
/C
notar anonim al regelui Bela și în unele 2) Odo de Dagilo, De Ludovici VII profec-
cronici externe, ce au cules știrile pri tione in orientem, M. G.; 8. S. XXVI, p. 60, 62,
(=Migne, Patrologia latina, CLXXXV, p. 1213):
vitoare la Ungaria la fața locului, sau «Terra hec in tantum pabulosa est, ut dicantur
in ea pabula Iulii Cesaris extitisse».
SI
3) C. Porphyrogennet, de administrando im-

perio ed. Bonn. III, p. 165: Srccoxiarai 8e rj
’) Hasdeu, Istoria critică a Românilor, Bu Ilaîțtvaxia,.. tmb Se Toupzfag 68dv Tjpepiov rcsa-
IA
curești 1875, I. aâpov, arco 8e Boulfapiaj <55ov ûepaj

2) Qherghel, Cercetări privitoare la istoria Hunfalvy, celebrul etnograf maghiar, înte-
Comanilor, în Tinerimea română, București, meindu-se pe acest pasagiu, credea a putea
1899, p. 263 sq.; 1900, p. 387 sq.; Arhiva, Iași, susține, că între Pecenegia și Ungaria se în
CU
1905, p. 357 sq.; 1910, p. 124 sq. ; Revista p. tindea un teritoriu de vânătoare! Vezi Hun-
istorie, arch. si filol. ed? Tocilescu-Kretzulescu, falvy, Die Rumănen und ihre Anspriiche, Wien
București 1922, p. 187 sq. 1883, p. 33,
RY
Cine însă înainte de toate erau acei rești și în valorificarea cronologică a
RA
Romani ai lui Anonymus; și ce cimili diferitelor lor părți, după cercetările
tură cuprinde ceealaltă denumire, ce a- istoriografilor competenți.
propie de istoria Ungariei numele lui Intre studiele referitoare cele ale lui
Iuliu Caesar, carele nici n’a călcat vreo Kaindl!) nu sânt numai cele mai amă
LI B
dată câmpiile Panoniei, și cu atât mai nunțite și mai cuprinzătoare, ci și cele
puțin teritoriile de-a stânga Danubiului, mai convingătoare.
necum ale Daciei, și nici n’a trăit macar Comparând știrile diferite și intrând
într’un timp mai apropiat așezării Un în critica textelor, el arată în mod foarte
Y
gurilor, pentru ca numele său să se fi lămurit, că primele însemnări cronistice
perpetuat pănă în secolul al 12-lea și ungare datează din timpuri anterioare
T
să fi putut avea oarecare atingere cu înfăptuirei primelor cronice ungurești în
istoria Ungariei? forma lor actuală.
SI
La prima vedere nu credem, că s’ar Urmărindu-1, să începem cu unica cro
încumeta careva dintre istorici a raporta nică ungurească, care ne precizează tim
ER
denumirea dintăiu la populațiunea româ pul înfăptuirei ei și ne dă și numele auto
nească băștinașă1); considerațiuni geo rului, adică cea alui Simon de Kexa2), de
grafice, etnografice și topografice îndem dicată regelui Ladislau al IV. (1275-1290)
nând a căuta vetrele ei străbune mai curând și terminându-se cu descrierea luptei
IV
în munți și delurișuri decât în câmpie. contra Comanilor la lacul H6d (1282).
Aceasta se învederează din relativi E însă neîndoios, că înainte cu câteva
UN
tatea îngrămădirilor satelor în regiunea decenii încă exista o cronică locală un
colinelor în Muntenia și a codrilor în gurească, pe care au folosit-o și croni
Moldova; apoi din împrejurarea, că în carii străini.
Crișana și Timișana linia etnografică Se întărește aceasta mai întăiu prin Ri-
acopere în genere pe cea orografica a cardo 3), carele înterprinse la 1235 sub în
AL
dealuriior; în fine și din precumperiirea demnul Papei Grigorie al IX. (f 1241) o

toponimiei slave în câmpie. călătorie în orientul scitic, spre a desco
Alte considerațiuni însă ar înlesni acea peri pe străbunii și consângenii Ungurilor.
TR
presupunere 2). Acesta începe relațiunea sa astfel:

Pentru a eși din dilema: sau de a nega <Inventum fuit in gestis Hungarorum
cu întregul — și esențialul; sau de a în Christianorum....»
globa între cele presupuse — și miezul Existența unor însemnări cronistice
EN
lucrului: să încercăm limpezirea gin ungurești înainte de 1235, arătate de

gașei cimilituri, ce licărește prin conți Ricardo, e susținută de Alberic 4), «mo-
nutul ei istoric din bezna întunecoasă a
/C
începuturilor noastre medievale. ’) Kaindl, Studien zu den ungarischen Ge-

Aceste denumiri meritând pentru cau schichtsquellen, Wien 1894—1900, I.—XVI.,
zele arătate toată luarea noastră aminte, A. Holder, Sep.—Abd., unde se arată și toată
literatura chestiunei.
să purcedem cu rigorozitatea cuvenită 2) Kexa, Gesta Hungarorum, la Florianus,
la lămurirea lor.
SI
Historiae Hungaricae foutes domestici, S. S.,

Pentru acest scop se impune, credem, II, p. 52 sq.
a introduce pe cetitorul binevoitor în 3) Ricardo, De facto Ungariae Magnae, la
Endlieher, Monumenta Arpadiana, I. p. 248;
IA
liniamentele filiațiunei cronicelor ungu- Kaindl, op. cit. VII, p. 48.

4) Albericuș, Chronica, M. G.; S. S. XXIII;
’) Totuși A. D. Xenopol, Istoria Românilor, Kaindl, op. cit., p. 8 sq.; aci își are locul și
Iași 1888, I, p, 478, cu mai mult patriotism Arhidiac. Tliomus (1266), Historia Salonitarum
CU
de cât migăieală științifică, identifică pe acei pontificum la Schwanătner, Script. rerum Hung.,
pastores Romanorum cu — Românii. Vindob. 1746: «Haec regio dicitur antiquitus
2) Vezi mai jos p. 383, n. 2. fuisse pascua Romanorum».
RY
REIVSTA ARHIVELOR 385
nachus Trium fontium», care ne dă mordială nu trecea de finea secolului
RA
dovada internă, nu numai că a folosit al 11-lea *).
fântâni istorice ungare, dar și că acestea Toate bune pănă aici; dar nu cumva
nu treceau de secolul al 11-lea. au copiat unii de la alții?
Astfel știrile despre Almus, marele
LI B
La acestea mentorul nostru răspunde :
stăpânitor al Ungurilor; despre cei șeapte De la Anonim n’a copiat nimene, fiindcă
căpitani ai lor; controversa, ce o ridică nicăeri nu găsim vreuna din știrile sale
cu privire la convertirea lui Ștefan cel «ciudate» despre Români.
Sânt al Ungariei de către Gizela: «7'a- Dar nici acesta n’a copiat pe Keza
Y
men dicunt Ungari, quod sanctus Adal- sau celelalte cronice, fiindcă la dânsul
bertus...* i-ar fi creștinat; știrea greșită, nu se găsește nici o urmă despre istoria
T
că regele Petru ar fi fost fratele Gixelei Hunilor, atât de larg tratată acolo și
și multe altele, arătate de Kaindl’), pe cari Anonimus nici nu-i amintește
SI
ca identice cu ale cronicelor ungurești, măcar !
și nu cu alte fântâni istorice străine — Dar dacă nici acesta n’a folosit cro
ER
invederează, că pe timpul lui Alberic nicele, nici acestea pe «Notar»: asta
(1235) existau în Ungaria însemnări arată limpede, că toate în deosebi au
istorice. supt dintr’o fântână comună, adică din
Cu toate că acest cronicar avusese cronica primordială ungurească2) Gesta
relațiuni cu Iacob de Praeneste, care
adăstase în anul 1233 în Ungaria, totuși
IV
Hungarorum (vetera), care deci nu îm
brățișa secolul al 12-lea.
știrile mai bogate despre secolul al 11. întrebarea, ce se impune acum, e : ex
UN
de cât cele despre secolul următor îl presia «pasc.ua Romanorum» face parte
scoate din bănuiala, că i s’ar fi comu din fondul comun al analelor vechi un
nicat acele știri mai vechi și mai amă gare, sau poate e numai un adaos a lui
nunțite prin viu graiu. Anonymus ?
L
Dovezile, ce le grămădește în conti Părerea din urmă o emite Florianus 3),

nuare Kaindl*2), sânt zdrobitoare, ară ceealaltă însă Kaindl.
RA
tând, că nu numai Alberic, dar și Ano Acesta, deși respinge ca partizan alui
nymus precum și toate celelalte cronice Roesler, relațiunile notarului anonim de
ungurești, ca Kexa, Chronicon Budense, spre Români, obiectează lui Florianus,
NT
Chron. Dubnicense, Chron. Pictum Vin- că între Ricardo, carele întrebuințează

dobonense etc. s’au alăptat pănă pe la de asemenea această expresiune4), și
finea sec. al 11-lea din primordiala cro Anonymus nu există raporturi, deoarece
nică ungurească. primul^ extrage numai capitolele pănă la
CE
Cum se lămurește aceasta ? Ștefan I, pe când celalalt folosește mai

Cronicele, așa de limbute păn’ acu, cu preferință epoca acestuia. Deoarece
devin foarte sgârcite pentru sec. al însă atât știrile lui Ricardo cât și cele
12-lea; se observă așa dar pretutindene ale lui Anonymus se găsesc înregistrate
în fondul comun al celorlalte cronici, și
I/
o frântură în continuitatea uniformă a

știrilor de pănă acuma; iar de aci îna
inte la Alberic și o amestecătură ne
S
J) Kaindl, op. cit., VII, p. 25—26.

așteptată de fapte, contrar știrilor pre 2) Ibidem, p. 46.
IA
cise de pănă acum. Acestea toate înve 3) Florianus, Historiae Hungaricae fontes
derează după Kaindl, că fântâna pri- domestici, 8. S.. II, p, 297; cf. Kaindl, op. cit..
IX, p. 28.
4) Ricardo, op. cit,, p. 248: «Ungaria maior,
CU
’) Ibidem; Albericus, op. cit., p. 779. de qua VII duces... uenerunt in terram que
2) Kaindl, op. cit., VI, p. 24; VII, p. 2b; nune Ungaria dicitur, tune uero dicebatur
46; 50. pascua Romanorum».
RY
expresia «pascua Romanorum», comună terram Pannonie habitantes» 1), cari au
RA
ambelor scripturi, trebue pusă în soco luat’o la fugă, îndată ce auziseră de tre
teala fântânei istorice comune amân cerea Ungurilor «iuxta Danubium usque
durora 1). ad aquas calidas» 2), par a se referi la
Stabilind astfel cronologia și prove aceiași.
LI B
niența acestei denumiri, să procedăm și Valoare istorică nu pot avea, bine
la destrămarea și cântărirea ei internă, înțeles, aceste reminiscențe sub forma
pentru a nu o scoate din cadrul înțe aceasta. Noi ne vom sili însă a des-
lesului ei primitiv, care, după cât se gheuca în atențiunea cetitorului coaja
Y
vede, nu zace în sarcina notarului ano anacronistică, spre a desface miezul
nim al regelui Bela. istoric, ce ar fi cuprins cnmva în el.
T
Pentru acest scop se impune a ne O luare aminte mai osebită provoacă
orienta nițel în terminologia întrebuin pasagiul despre lupta Ungurilor sub
SI
țată de acest autor în tot cuprinsul cro «Usubu» și «Eusee» contra «romanos
nicei sale, privitor la noțiunea «Romani», milites», qui «castrum bexprem custo-
ER
Vom vedea numaidecât, că acest ter diebant» 2), precum și contra «-castrum
men nU are în cronică un înțeles con ferreum», deoarece atât numirea capi
stant și bine determinat, din învederată talelor celor două comitate apusene cât
cauză, că autorul s’a servit de feliurite și arătarea, că în fugă acei «romani»
IV
fântâni, întrebuințând termenii în origi au trecut frontiera, în terra theutoni-
nalitatea lor. corum 2), scot mai bine în relief tradiția
Vom începe scrutarea cu pasagele cele luptelor Ungurilor cu stăpânitorii Pa
UN
mai simple, lămurindu-se, cum credem, noniei, ce ținea atunci, deși numai no
în felul acesta din ce în ce mai lesne minal, de imperiul frâne.
cele mai îndoelnice sau enigmatice. Dar termenul «Romani» mai poate fi
Astfel prima mențiune se explică privit și sub o a treia ipostază, care e
AL
prin ea însăși, referindu-se la literatura și mai îmbrobodită.

istorică: «hystoriographi, qui gesta Ro- Tradiția codificată la Anonymus Belae
manorum scripserunt2). ne spune, că principii Rutenilor, cău
TR
Ceeace Anonymus povestește apoi tând să scape de înghesuiala Ungurilor,

anacronistic despre «romani» Panoniei, le mutară gândul spre înbelșugata țară
fugăriți de Atila, putea să se refere sau a «Panoniei», lăudând’o peste măsură,
la resturile populațiunii romane 3), care adăugând, că ar fi locuită de Slavi,
EN
a supraviețuit năvălirilor barbare 45 ), sau Bulgari și Vlachi 3) adică 4) păstori ai

la rămășițele france, alungate de Un Romanilor.
guri B).
Tot astfel și acei «omnes romani per
/C
’) Anonymus, op. cit., p. 39.

2) Anonym.us, op. cit., p, 41; «terra theuto-
riicorum» e, învederat, aci denumire etnogra
’) Kaindl, op. cit., VIT, p. 48 sq.; VIII, p. fică. Cât despre «romani milites» se va avea
23, 41; IX, p. 10, 28. în vedere, că abia în anul 887 fu detronat
SI
2) Anonymus, op, cit., p. 3. Carol «Pleșuvul», carele reuși a supune impe

3) lbidem-, »rex athila... de terra scithica des- riului seu «roman» toate țările lui Carol cel
cendens cum ualida mânu in terram pannonie Mare; și e știut, cum denumirea politică mai
uenit; et fugatis romanis regnum obtinuit». viează încă mult timp în amintirea și în ter
IA
4) Despre viața suportabilă a Romanilor sub minologia poporană.

barbari, vezi Jung, Roemer und Romanen in 3) Anonymus, op. cit., p. 10: «quam terram
den Donaulăndern, Innsbruck 1887, p. 232 sq. habitarent sclaui Bulgarii et Blachii, ac pas-
după Eugippus," Vita S. Severini. tores Romanorum». Că Anonymus nu avea cu
CU
5) Budinger, Osterreichische Geschichte, Leip- noștințe geografice și istorice îndestulătoare, nu

zig 1858, p. 205, amintește un uric alui Arnulf va surprinde pe nimene. Că Panonia aci nu era
din 893, dat ducelui Slovenilor panoniei; p. 217. de cât Ungaria de dincoace de Dunăre, reiesă
RY
In continuare ni se explică întrucâtva, riei medievale râvneau a avea și con-

ce ar căuta acei păstori aci.
RA
simțimântul basileului din Constantino-
Anume, fiind că «-Romanii-» după pol, când poftiau la câte o provincie
moartea lui Atila pretindeau, că Pa- din sfera politică bizantină.
nonia ar fi pășunea lor, deoarece tur Totuși în dibuirea pârtiei istorice a
LI B
mele lor pășteau acolo ; și deci îndrituit unor relațiuni atât de înbrobodite, a unor
s’ar fi numit ea după ei «Pășunea Ro texte cu atâtea nomenclaturi anacroni-
manilor !). stice, pregetarea precaută trebue să cân
In alt pasagiu apoi ni se precisează, tărească orișice neconcordanță, să înlăture
că după moartea lui Atila «principii prin pătrundere și apercepere orice ne
Y
romani» au ocupat Panonia pănă la dumerire, astfel ca faptele să te lumineze:
Dunăre, unde au așezat apoi pe «păs — nu cum ar fi poate mai practic, uneori
T
torii lor» 2). și mai patriotic — să siluești tu bietele
SI
In aceste combinații de relațiuui, date relațiuni'.
după tradiție de principii Ruteni gali- Marea nedumerire, ce ni se impune,
țieni asupra popoarelor din «Panonia», — și ne-o impunem și noi înșine în mod
ER
unde se enumeră și Bulgari și Vlachi, critic în destrămarea pasagiului ultim
ocupată după moartea lui Atila de «prin din Anonymus — este învăscută în acei
cipii romani», nu poate fi vorba de principes romani, cari ar fi ocupat «Pa
Romanii de pănă acuma din imperiul nonia» dincoace de Dunăre, unde locuiau
romano-frânc. Ele s’ar putea raporta
mai apropiat istoricește și geograficește
IV
Vlachii, adică păstorii Romanilor!
Aceasta nu se potrivește de cât exte
UN
de Romeii imperiului bizantin, cari pu rior cu ceva roman, fie și romeic; esen
rurea nutriau aspirațiuni asupra terito țial trebue să fie cu totul altceva.
riilor cucerite și stăpânite odinioară de «Romani principes» indică doar un
vechii Romani. organism federativ; căci nu e vorba
Ca statul cel mai însemnat din răsă aici de continuarea unei stăpâniri, mul
L
ritul european, imperiul bizantin se bu tiplicate prin succesiune, ci de un eve

RA
cura și la vecini de o mare vază, iar niment coexistent, legat de un anumit

popoarele barbare în tot decursul isto- timp sau răstimp.
Organizare federativă avut-au mai toate
popoarele dunărene contimporane sau mai
din împrejurarea, că între râurile Panoniei el
NT
numără și Tyscia (i. e. Tisa), p. 10. Ținând tărzioare descălicării Ungurilor.

seama și de posițiunea locului, unde Ungurii Dar dece principes romani?
ar fi căpătat indieațiuni despre întinderea teri In cea mai apropiată atingere cu
toriilor «usque ad Danubium», — nu poate fi aceștia stau după textele citate și acei
CE
vorba acolo de cât de țările de dincoace de pastores Romanorum, așezați sau încu
Dunăre.
4) Conjuncția «ac» arată, credem, aci o legă viințați de aceștia a pășuna în locurile
tură mai strânsă, chiar o egalitate între ambele arătate, «ubi collocauissent pastores
cuvinte, (cf. Georges, Lat.-deutsches Handwor- suos».
terbuch Leipzig 1879, I, p. 632).
I/
') Anonymus, op. cit., 1. c.: «Quiapost mor- îndeletnicirea românească, ba roma
tem athile regis terram pannonie romani dice- nică a păstoritului, adeverită istoricește
S
bant pascua esse, eo quod greges eorum in și filologicește în tot cuprinsul larg al
terra pannonie pascebantur. Et jure terra pan culturei popoarelor vecine, e îndeobște
nonie pascua romanorum esse dicebatur, nam
IA
et modo romani pascuntur de bonis hungarie». cunoscută.

2) Ibidem, p. 12: «...Dicebat... quod terra lila Inșirarea într’un suflet, ba identifi
fuisset terra athile regis. Et mortuo illo preoc- carea Vlachilor și păstorilor Romanilor
cupassent romani principes terram pannonie
CU
în textul lui Anonimus, e, credem, de

usque ad danubium, ubi collocauissent păs
torea suos. stul de semnificativ.
RY
S88 REVISTA ARHIVELOR
Dacă comparăm acum cele spuse de că aci avem a face cu o remeniscență

literară și cu o veche tradiție locală.
RA
anonimul notar cu relațiunile celorlalte
cronice ungurești, nu numai vom găsi o Persistența tradiției despre vechimea
confirmare și o întregire a tradițiunei Românilor în toate cronicele ungurești
despre Români, dar vom putea distinge o scoate ca un substrat istoric de cea
LI B
și o înrudire textuală oarecare, ceeace mai mare însemnătate, deasupra amă
iarăși vine să confirme cele arătate mai nuntelor lui Anonymus, căpătând prin
sus despre fântâna istorică ungurească ea însăși o valoare deosebită.
primordială, înfăptuită, nu cum crede Aprecierea între aceste fântâni istorice,
Kaindl pe la începutul secolului al așa de feliurite în genere, nu reiesă așa
Y
12-lea1), ci abia pe la jumătatea acestuia. dară din faptul brut al tradiției despre
Astfel cronicele ungurești sub rubrica Români ca locuitori străvechi ai Unga
T
«Fugant nationes» spun, că populațiunea riei, ci și din amănuntele textuale.
SI
Panoniei, Frigiei, Macedoniei și Dalma Comparațiunea între pasagiele lui A-
ției, obosită de stăpânirea Hunilor, au nonymus și ale celorlalte cronice un
părăsit pământul natal și au trecut în gurești, discutate păn’ acuma, mai stâr
ER
Apulia (!); numai Vlachii, cari erau nesc și alte observațiuni.
iobagii și păstorii lor, rămânând de Dintre toate popoarele stăpânite de
bună voe în Panonia ! 2). Huni numai Vlachii adastă după cro
Aci și acolo numele de Vlach era
secondat, ca un fel de «-epitheton or-
IV
nicele ungurești stăpânirea lor, iar după
pasagiele discutate din Anonymus ră
nans», de «-păstor-», cu caracteristica, că mân ca stăpânitori în Panonia (!) pănă
UN
ei, dintr’un conservatism atavic, «glebae la Dunăre «principes Romanorum» și
adscripti», îndurau toate în patria na păstorii lor, iar în alt loc: Vlachii
tală, servind politicește după împreju adică păstorii Romanilor.
rări, când unuia, când altuia. Aceste expresiuni atât de apropiate
Ideia comună, ce se desprinde din învederat nu sânt numai o varietate de
AL
ambele categorii de citate, e, că Românii stil, ci par a arăta o contaminare a

treceau după vechia tradiție ungurească două idei apropiate: pe de o parte ele
drept cei mai autorizați aborigeni ai par a indica stăruința Românilor ca și
TR
timpurilor străvechi și păstoriau oare la celelalte cronici ungurești, iar pe de

cum îndrituiți câmpia Panoniei pănă la alta —sfera de înrăurință politică a «Ro
venirea Ungurilor. manilor de la Constantinopob, lucru ce
EN
Toată factura acestui pasagiu indică, reiesă și mai concret și din alte pasagii
la acelaș autor1). Principes romani însă
>) Kaindl, op. cit. VIII, p. 101. nu pot fi aci și în sec. al 12-lea alți
Argumentul nostru este amintirea principa
tului Swcdal, întremat abia pc la jumătatea sec. al cariva de cât căpiteniile Românilor,
/C
12-lea; cf. Ra/nibaud, Histoire de la Russie, Paris după cum reiesă și din scrutarea altor
188, p. 90. fântâni istorice independente.
2) S. de Kexa, Gesta Hungarorum, în «Flo-
rianis», op. cit., II, p. 65, (= Chron . pictum
Vindobonense, ibidem, p. 118 sq.): Pannonie, *) Cu drept cuvânt se putea numi Panonia
SI
Pamfilie, Macedonie, Dalmatie et Frigle civi- după moartea lui Atila «pășunea Romanilor»,
tates que crebris spoliis et obsidionibus per întrucât atât împărații bizantini cât și cei frânei
Hunos erant fatigate, natali solo derelieto in de la Carol cel Mare încoace purtau titulatura
IA
Apuliam per mare... transierunt; Blachis, qui de împărați romani, avâud pretențiuni și stă
ipsorum fuere pastores et coloni remanentibus pânind nominal sau și de fapt teritorii pano-
sponte in Pannonia». nice. In expresia «Pascua Romanorum» pare
Vezi critica noastră amănunțită : «AnonymUs a se fi contopit înpreună cu regretul despre
CU
Belae regis notarius și cronicele ungurești des acea pretențiune, ce a neliniștit atâta timp pe
pre Români în «Tinerimea Română», Bucu regii Ungariei, și recunoașterea unei doroina-
rești 1898, p. 28 sq. țiuni mai mult sau mai puțin efemere.
RY
Mai întăiu în prealabil trebue relevat, 3. Apoi mai putem număra aci și pe
că existența Românilor la nordul Dunării
RA
«cnejii Bolochoveni», cari sânt atestați
în timpul primei redacțiuni a cronicelor ca luptători vajnici în gâlcevele ukrai-
ungurești găsesc sprijin nu numai în ști niene ale secolului al 13-lea, stăpânind
rile generale contimporane, adesea invo un teritoriu propriu între principatele
LI B
cate, ale lui Kinnamos și N. Akominatos Halic, Wolynia și Kiew1).
sau ale cronicei primordiale rusești 4. Ci tot astfel ni apar străbunii no
(Nestor)1), ci și în pasagiul descoperit ștri și în alba timpurilor, înainte de des
de noi despre o țară românească la călecare, sub diferiți voevoxi; precum și
nordul Dunării la scriitorul irlandes 5. în terminologia atât de multiplă a di
Y
Snorri Sturleson despre Blokumanna- feritelor «(erU pănă în zilele noastre.
land2) (1118). 6. Aceiași trăsătură constituțională o-
T
Privitor însă la constituționalismul glindesc și feliuritele numiri de « Vlachii'»
SI
federativ al Românilor de atunci vom ale Armânilor2) sau ale Românilor trans-
enumera următoarele: danubieni pe teritoriele astăzi iugoslave 3).
1. Mai întâiu citatul din Arma Kom- Din cele arătate vedem așa dară, că
ER
nena despre Tfijv âaxwv re cele spuse de notarul anonim al regelui
levat de noi într’o lucrare mai veche 3) Bela despre căpeteniele (principes) Ro
contra părerei de păn’ atunci: că s’ar manilor găsesc sprijin în alte fântâni
referi la Unguri, întrucât federalismul istorice foarte disparate.
Ungurilor, ce s’ar oglindi în acel pa
sagiu, nu mai avea ființă la acea epocă.
IV 7. Dar nu numai în esența celor ară
tate Anonymus Belae e în concordanță
UN
Fiînd adică vorba aici de campania cu alte fântâni deosebite.
împăratului Isac Komnenos din 1059, O fântână istorică mai târzie ne în
acești Daci, aliați cu Pecenegii, luptând vederează aceiaș știre despre principi
pe la Triadița, nu puteau fi Unguri, ai Romanilor, cu adaosul original, că ei
cari pe atuncea erau de mult consolidați ar fi stăpânit și în Moesia, indicându-ne
L
sub un singur seeptru. și numărul lorty.

Această tradiție polonă oglindește tim
RA
Scriitoarea de viță împărătească avea

de sigur cunoștință de aceste schimbări puri înainte de așezarea Slavilor în țerile
constituționale și nu putea să-i confunde balcanice și fără cuvânt ar putea și de
pe Unguri, pe cari-i amintește de alt astă dată Anonymus fi învinuit a fi
NT
mintrelea sub numele cunoscut tuturor

celorlalte popoare : OSyȚpot!
Aceste deducțiuni ale noastre au ră din..., extras din «Korrespondenzblatt d. V. fur
mas pănă astăzi neclintite.
CE
siebenb. Landeskunde, Sibii 1893, p. I.

2. Din contra, federalismul sau mai ') MiJdosich-Kaltwniaeki, Uber die Wande-
potrivit poate colectivismul Românilor rungen der Rumunen etc., Wien, 1879 p. 40;
această știre scoasă din cronicele rusești găsește
reiesă și din faimosul citat alui Rașid- o eq uivalență toponimică în Asroă. Bamrabski»,
ad-din despre popoarele «■Kara-ula- «antiquisBasarabei vadum vocatum» în Wolynia,
I/
ghice», cu care au avut de luptat Tă amintită de Sarnicki, Descriptio veteris et novae
Poloniae, apud AfiWosicA-Kaluzniacki, p. 61,13.
tarii în 1241 4). 2) Gherghel, Zur Frage der Urheimat der Ro-
S
mănen, Wien 1910, p. 26.

>) Vezi explicarea ingenioasă și sugestivă alui 3) Ibidem, p. 27.
IA
Diculeseu, Die Gepiden, Leipzig, p.' 243, refe 4) Anonymi, Descriptio Enropae orientalis
(1308) ed. Dr. Olgierd, Krakoviae 1916, p. 44.
ritor la Vlachii din «Nestor». apud Diculeseu, Die Gepiden, op. cit., p. 201,
2) Despre toate acestea vezi : Gherghel, Zur
Geschichte Siebenbiirgens, Wien, 1892, p. 2». . . . : «erant pastores Romanorum et habe-
CU
bant -super se decern reges potentes in tota

3^ dbidei)i p» 41. messia et panonia».
«) Gherghel, Zur Nachricht des Raschid-ad-
RY
plăsmuit însuși aceste știri despre Ro Gerard: am putea și noi, întemeiați pe
mani. aceleași motive, să prețuim la fel ști
RA
Patriotismul unguresc slăvise mai în- rile sale despre Români, întrucât găsesc
tăiu pe cronicarul cu atâtea date și re susținere și în celelalte cronice.
miniscențe, mai vechi de cât ale celor Căci dacă știri și expresiuni răzlețe
LI B
lalte cronice despre începuturile istoriei la Anonymus, confirmate de una sau
maghiare, lepădându-se mai târziu de mai multe fântâni, fără să fi fost înrâu
dânsul, deoarece înregistrase și autoh- rite una de alta, le pune Kaindl în so-
tonitatea Românilor; cel românesc din cotiala fântânei originare comune, pe
contra l’a susținut pentru aceleași in- acelaș temeiu putem revendica și noi,
Y
bolduri sentimentale. după unanimitatea mărturisirei croni
Ce trebuia să facă istoricul? celor ungare despre vechimea locuin
T
Călăuzit de sentimentul patriotic întru țelor Vlachilor în Ungaria, că această
încordarea sârguinței și agerimei pătrun
SI
tradiție unanimă trebue pusă pe seama
derii în cercetările sale, el cate să sca aceleiași cronice primordiale ungurești.
pere prin logică și tecnică metodologică Dar nu numai în principiu, ci aproape
ER
fântânei nemaleabile — adevărul 1 cu aceleași expresiuni conglăsuesc toate
După ce acest venerabil cronicar ungur cronicele despre Români *).
fusese așa dar hărțuit și tratat de falși- Intr’un suflet, cum văzurăm, vorbește
ficator de roesleriani, critica amănunțită Anonymus despre *Blachi ac pastores
IV
a fântânilor a reabilitat totuși în mod romanorum», iar cronicele certifică :
mai mult inconștient unele știri ale sale. « Vlachi, qui ipsorum coloni extitere ac
UN
Multe date de ale Ini Anonymus fo_- pastores».
losite în mod critic, zice Kaindl, sânt Bine înțeles, că adevărul istoric, ce
într’adevăr prețioase. Intre aceste trebue s’ar desprinde din aceste deduceri, n’ar
să numărăm mai ales cele privitoare la putea să culmineze de cât doar în for
referințele răsăritene ’). mula: că în timpul însemințării croni
L
Pe lângă diferitele pasagii, care ne celor (1150) Românii treceau de locui

RA
arată înrăurința efectivă a Curții bizan tori străvechi ai Ungariei, fără nici o
tine *2), precum și cea privitoare la stă pretenție de a fi cumva valorificat și
pânirea lui Achtum, cu indicațiunea domi- pentru timpul descălecării Ungurilor.
națiunii sale, necunoscute celorlalte cro Vom vedea însă în curând, că această
NT
nici, dar adeverite de « Vita S. Gerardi», dată va putea fi înpinsă și mai departe
eminentul istoric austriac Iluber dove în timp, depănând acelaș fir al tradiției
dește contra lui Roesler, că și afirma- verificate.
țiunea lui Anonymus despre stăpânirea La Anonymus anume joacă un rol
CE
bulgară la nordul Dunării e susținută însemnat și Cumanii, mai întăiu ca ad

și de alte fântâni. versari, apoi ca aliați ai Ungurilor, în
Iar dacă amănuntele deosebite, ce le fine ca susținători ai lui Glad, înain
aduce Anonymus despre referințele Un tașul lui Achtum, în luptă cu Ștefan cel
I/
gariei răsăritene (nu cele despre Români!) Sânt al Ungariei.

le găsește Kaindl prețioase («werthvoll»), Mențiunile acestea despre Comani nu
S
întrucât întregesc pe cele ale Vieții St. sânt învederat de cât niște anacronisme ;
ele au însă deosebită însemnătate nu
IA
*) Kaindl, o. cit., IX, p. 32. numai pentru precisarea timpului, în

2) Anonymus, op. cit., p. 14; Keanus... au-
xilio et consilio imperatoris grecorum preoccu-
pauerat terram îllam»; p. 20: (Menumorut:)
CU
«... terram hanc... per graciam domini mei im ') Gherghel, Anonymus Belae regis notarius
peratoris constantinopolitani. și cronicele ungurești despre Români, op. cit.
RY
care a scris Anonymus, ci și pentru stu Cât privește însă pe «Cumanii» cari
RA
diul înbroboditei nomenclaturi etnice. au sărit (1108) în ajutorul lui Glad,
Acest popor al Comanilor se înlănțue înaintașul lui Achtum, aceștia nu pu
adică în nomenclatura sa de o termino teau fi de cât populațiunea vecină prin
logie istorică mistică, ce a învăluit din cipatului acestuia, ce se întindea după
LI B
străvechi și mai învălue pe alocurea și Vita S. Gerardi de la Criș pănă la
estimp poporul român și regiunile car Severin, numită în celelalte cronice «Cu
patine. mani nigri» !), despărțiți după aceleași
Deoarece în maniera cronicarilor me de «Cumanii albi» de două state rutene
dievali e datul, de a compila, adesea «■Rutenia» și «Suxdal»-. căci ei nu pot
Y
fără critică, știri tale-quale din alte fân fi scoși din cadrul terminologiei tim
tâni la îndămână; și se întrebuințează pului, în care cade prima însemințare
T
astfel adesea o terminologie etnică sau istorică ungurească.
SI
politică, după timp și autor variabilă Termiuologia istorică-geografică e a-
ca înțeles: cercetătorul cate să desprindă ceiaș doar la Anonymus ca și cronicari.
termenul în înțelesul adequat cadrului După primul Ungurii eșind din Scitia
ER
imediat, în care acesta se găsește în trec mai întăiu prin statul rutean Suxdal.
globat. apoi «ad partes rutenorum2). Acelaș
Cum am procedat deci la lămurirea drum îl schițează și cronicele 3).
și diferențierea noțiunii «Romani» la Pe lângă aceasta ținem a mai releva,
autorul nostru, tot astfel cu îngăduința
cetitorului binevoitor vom urma și îa
IV că atât Suxdal cât și principatul Ru-
tenia sau Halic au fost întemeiate pe
UN
scrutarea termenului «■ Comuni». la mijlocul secolului al 12-lea, deci
Dacă pentru epoca, când a trăit Ano cam în timpul primelor însemnări ana-
nymus, și pentru cea a fântânei primor listice ungare.
diale, din care s’a alăptat, se poate con Astfel nimic nu pare a se opune, a
tura un răstimp aproximativ: stabilirea identifica pe «Cumanii» lui Anonymus,
AL
timpului stăpânirii Comanilor în șesurile cari ar fi dat ajutor lui Glad, cu Co-
dunărene, necesare valorificării crono manii «negri» ai celorlalte cronice un
logice și istorice a noțiunii «Comani» gurești.
TR
în diferitele locuri la acest cronicar, se Comanii lui Anonymus din 1108 nu

poate face cu mai multă precisiune. se pot desprinde deci din terminologia
Stabilirea Comanilor nu poate fi da
EN
tată înainte de 1189, cum se credea mai

>) Această denumire face parte, cum a do-
înainte de toți istoricii chestiunii1), iar vedit’o Uasdeu și a amplificat’o și subsemnatul,
numele lor nici nu e cunoscut în istoria din nomenclatura țerilor carpatine și a popo
medievală înainte de jumătatea a doua rului român și nu din cea mongolă, cum credea
/C
a secolului al 11-lea. Onciul, luându-se după o aserțiune nedovedită

a lui Biidinger, op. cit., p. 404.
Acei «Cumani» așa dară, cari apar 2) Anonymus, op. cit., p. 7—8: Septem prin-
la Anonimus mai întăiu ca adversari, cipales persone qui hetumoger uocantur egressi
apoi ca aliați ai Ungurilor în trecerea sunt de terra scithia uersus occidentem; donec
iu rusciam que susudal uocatur uenerunt. Post
SI
lor pe la Kiew sânt un anacronism, quam autem ad partes rutenornm peruenerunt...

asupra căruia nu ne permitem acum et dum Kyew transissent uoluerunt regem ru
nici o tâlcuire. tenorum subiugare.
IA
3) Kexa, op. cit., II, p. 58 (= Chron. Poson,

ed. Florianus, IV, p. 7. = Chron. Dubnieense.
>) Gherghel, Zur Geschichte Siebenbiirgens, ibidem, III, p 9): «Tune omnes Capitanei....
op. cit., p 13; Gherghel, N. Iorga, Cele dințai egressi de Scitia intrantes tandem Bessos et
CU
cristalizări de stat ale Românilor, extras din Cumanos Albos, deinde Suzdalos, Ruthenos,
teramque Nigrorum Cumanorum intrayere».
«Arhiva», Iași. XXX, p. 3.
RY
istorică-geografică posterioară jumătății despre acel rex Iulus, învins de Ștefan

secolului al 12-lea, nici nu pot fi con regele Ungariei și adus 1003 «adfidem
RA
fundați cu Comanii, cari s’au așezat pe veritatis», se acopere cu cea alui Ade-
la 1189 în țerile române; căci chiar mar de Chabane: «1002 Stephanus. . .
dacă Anonymus a fost notarul lui Bela Ungrlam nigram ad fidem veritatis. . .
LI B
al IV-lea, el nu putea transpune un convertere meruit», arătând totodată, că
popor ivit cu 50 de ani mai înainte Ungurii negri se refer la populațiunea
— în timpuri cu 250 de ani în urmă. Ardealului, despre care misionarul Brun
Nici cronicele, când se estind asupra de la Querfurt, ajuns la Pecenegi (1003),
luptelor, ce le-au purtat prin secolul al zice: «Audiri etiam de Ungris negris,
Y
11-lea Ungurii cu «Clinii» (cf. ung. ad quos . . . prima legatio S. Petri venit,
Kun, Kunok = Comani), nu le mai a- quod conversi, omnes facti sunt chris-
T
daogă epitetonul de «negri». Aceasta o tiani», știut fiind, că Gyula primi îna
SI
fac, când trebue să-i deosebiască de intea lui Achtum catolicismul (1003 :
Comanii cei adevărați sau «albi». 1008).
Primii n’au deci ce căuta în nomen Iar «Vita S. Gerardi» arată, că Ștefan
ER
clatura Comanilor, ci sănt termenul în- aducea sare pe Mureș, trecând prin prin
brobodit, dat unui popor vecin Ungariei cipatul lui Achtum, înainte de 1008,
sec. al ll-lea și 12-lea, pe care analiștii astfel că acolo în Ardeal trebue să se
unguri se feresc a-i identifica cu vre fi aflat Gyula stăpânitor, învins, precum
IV
un popor slav sau tatar, care insă trecea se știe în 1003.
în tradiție de un popor așezat în tim Această supunere era însă numai nomi
UN
puri străvechi în coastele răsăritene ale nală î); abia în 1103 apar, între martori,
Ungariei- un episcop și un principe al Ardealului.
Un alt criteriu pentru stabilirea ra Noi nu putem reedita aci ceeace am
porturilor etnice din imperiul Ungurilor expus aiurea mai pe larg despre popu
sânt și năzuințele pentru răspândirea lațiunea țerilor carpatine.
AL
creștinixmului. Cetitorii nedumeriți încă vor aprecia,

Se știe, că ortodoxia a premers în dacă «Comanii negri» ai cronicelor un
Ungaria catolicismului. gurești și ai secolului al ll-lea, cari
TR
Atât în principatu lui «rex Iulus» purtau lupte aprige cu Ungurii, pustiind
(ung. Gyula), cât și în cel a lui Achtum (năvălind prin Ardeal) în diferite rân
ortodoxismul avusese legături cu Bi duri Ungaria; despre care expediții cro
zanțul, secondat bineînțăles și de înrău- nicele rusești sânt mute, cu toate că
EN
rință politică. înregistrează regulat incursiunile «Po-

Cronicele de mai târziu îl așează pe lovților» în țerile bizantine; cari în fine
Gyula în Ardeal. purtau nume, ce nu se întâlnesc în in
/C
Neputându-se lua tradiția drept ade terminabilele pomelnice de nume «po-

văr istoric 1), noi am invocat în favoarea lovțe» ale cronicei primordiale rusești
ei trei fântâni contimporane, ce se în (Nestor), nici în cele bizantine; care
tregesc una prin alta 2). aduc prin formă sau prin esență cu -
Știrea din Annales Hildesheimenses
SI
’) Că aceste atitudini adverse Ungurilor cu

’) Biidinger, Oesterreichische Geschichte, op. prindeau pe lângă deosebirea de crez și o ad
IA
cit., I, p. 391. versitate etnică-politică, pare neîndoios.

2) Gherghel Zur Gesch. Siebs., op. cit., p. 9 Dacă Ungurii stăpânesc pănă fn zilele noa
sq. încă Schlotxer, Kritische Sammlung zur stre șesul, n’au făcut ei aceasta numai fiindcă
Geschichte der Deutschen in Siebenbiirgen, Got- erau popor de stepă, ci fiindcă au găsit în păr
CU
tingen 1795, p. 455, identifică terra Gyla cu țile ocrotitoare muntoase popoare așezate, pe
Transilvania. care s’au mulțămit a le stăpâni politicește.
RY
nume românești — pot fi socotiți ca Ro mai lămurite și adeverite, credem a le
mâni sau ba 1). fi descoperit în denumirea a doua din
RA
Dupăce am desprins din sgura ter titlul acestui articol un reazăm istoric-
minologiei anacronistice medievale no- linguistic, ce va fi credem, îndeajuns
țiunele interesante și le-am arătat va apreciat, spre a sprijini ideia dominantă
loarea în cadrul lor contimporan, să
LI B
tradițională a autochtonității poporului
revenim la punctul de plecare, recapi român în vetrele sale străbune și a aju
tulând în scurt rezultatele de păn’ aici. tora, pe lângă altele, aiurea arătate, con-
1. Am arătat, că atât expresiunea cepțiunea adastării sale aicea din tim
«Pascua Romanorum» cât și tradiția puri străvechi.
Y
despre locuințele străvechi ale Româ Această denumire adică «Fabula Iulii
nilor ungureni și ale Comandor (negri) Caesaris*, folosită de Odo dc Dagilo
T
din câmpiele ciscarpatine se pot socoti (fll52), carele însoțea pe Ludovic al
ca substrat al cronicei primordiale un Vll-lea al Franței în cruciata a Il-a
SI
gurești: Gesta Hungarorum (vetera). prin Ungaria, seamănă a fi o întregire
2. Comanii «negri* nu trebue con și mai misterioasă a enigmaticei «Pascua
ER
fundați cu Comanii adevărați, iar de Romanorum*, discutată pănă acuma.
numirea face parte din nomenclatura Să vedem, dacă prin ciocnirea și pă
țerilor carpatine și a poporului român. trunderea ambelor numiri nu vom putea
3. Gyula domnia în Ardeal, înclina contribui la limpezirea cimiliturei.
cu locuitorii săi spre ortodoxism și se
bucura de oarecare independență.
IV Mai întăiu e învederat, că această
denumire n’a putut s’o culeagă croni
carul, străbătând Ungaria, de cât la fața
Pe lângă aceste resultate indirecte,
UN
am dibuit posibilitățile adastării popo locului, mirându-se oarecum de avuția
rului român în timpurile înfăptuirei pășunelor ungurești.
primelor însemințări analistice ungu Ea se înfățișează astfel ca o întregire
rești în regiunile nord-dunărene, după a primei caracterizări: și prin înțeles
L
licăririle istorice caracteristice și după (pabula = pascua) și prin contimporanei-

tâlcuirile cele mai migăloase. tate (1147 :1150).
RA
4. Astfel am putut să ne facem con Această terminologie dată Ungariei

vingerea, că pe la mijlocul secolului ai de odinioară («dicantur . . . extitisse»)
12-lea Românii treceau in ochii croni precum și amintirea lui Iuliu o repune
NT
carilor unguri drept cel mai vechiu po în aceiaș valoare cronologică ca și tra-
por al Ungariei. dițiunea despre «Pascua Romanorum*.
5. Pe lângă această tradiție, ce pare Să dibuim acum, cum s’ar putea îm
a fi populară, am putut oblici și una păca «notele», în aparență contrare, ce
CE
literară, concretisată în cele două de au mai rămas de armonizat.

numiri «Pascua Romanorum* și «prin- Iuliu Caesar e prin sine însuși, ca
cipes romanorum*, ce reeditează mai înpărechere, o enigmă, cum am prelu-
mult inconștient acelaș lucru într’o formă diat încă de la începutul studiului nostru.
literară tradițională și complectează cele Un Iuliu înainte de timpul cronica
I/
prin atâtea probe adeverite despre con- rilor ni apare în istoria Ungariei pe la
stituțiunea după semne federativă a Ro 1003, în Analele Hildesheimense, con
S
mânilor în primele lor aparițiuni. timporane evenimentelor.

Acestor posibilități în parte numai Acest nume a fost însă pururea, fie
IA
întrevăzute, subsumate, din ce în ce istoric (în cronice), fie onomatologic (în

nume de botez) identificat cu Gyula de
mai târziu.
CU
’) Gherghel, Zur Gesch. Sieb., op. cit., p.

35—47, unde se discută toate acestea. Dar de ce Caesar ?
RY
Se știe' doar, că «Gylas», identificat CarolJ) și nu și întors, cum crede bună

și acesta cu Gyula, a fost botezat la oară Nemeth^-, numai frivolitatea tim
RA
Constantinopol; și n’ar fi lucru a mirare, purilor mai noue a îndrăznit a aplica
ca Grecii, cari au dovedit o specifică numiri de mari demnități la nume de
iscusință de a numi popoare și căpi- familii ty, nicicând de persoană!
LI B
tenii barbare cu titluri pompoase 1), să Contopirea expresiunilor «Pascua Ro-
fi acordat și acelui Iulus—Gylas titlu manorum» și «principes Romanorum»,
de Caesar, ce se conferea în anumite la Auonymus cu știrea lui Odo de Da
înprej urări și străinilor 2), spre a-i lega gilo «Pa bula Iulii Caesaris» pare a
sufletește sau politicește de interesele oglindi o stăpânire politică federativă
Y
casei imperiale. în câmpia Tisei sub conducerea unui
Dacă această conjectură s’ar găsi plau- principe Iuliu, cu consimțimântul împă
T
sibilă, atunci titlul de «rea;» al analelor ratului bizantin.
SI
germane amintite s’ar oglindi atât în Care sunt temeiurile acestei presu
Iuliu Caesar a lui Odo de Dagilo cât puneri ?
și în posițiunea politică excepțională a 1. Expresia de «■pășune'», dată Un
ER
lui Gyula, după cum reiesă din studiul gariei e susținută de două fântâni isto
constituționalismului ungar contimporan. rice independente una de alta: pabula:
Așa credem a putea interpreta spusa pascua;
lui Coust. Porphyrogennet, carele afirmă,
că Gylas era o demnitate 3) la Unguri,
IV 2. Caracteristica de «principii Roma
nilor» a lui Anonymus se reflectă atât
fără a ne relata însă și numele celui de drastic în cea a îui Odo de Dagilo,
UN
învestit pe timpul său cu acea demnitate. din care reiesă nu numai strania nu
Ibn Dasta, un autor arab contimporan mire specific romană de «Iuliu Caesar»,
însă ne spune din contra, că «Gyla», dar și calitatea de stăpânitor prin exce
asemuit de toți istoricii cu «Gyula», era lență : Caesar;
un nume personal 4). 3. Legătura subordonată Constanti-
L
Prin continuitate însă și numele per polului reiesă atât din botezul lui Gyula
RA
sonal poate deveni o demnitate, cum aci, cât și din raporturile politice ase
avem exemple clasice în «Caesat» și în mănătoare ale populațiunei Ungariei ră
săritene înainte de venirea Ungurilor,
cum se vede din reminiscențele la Ano
NT
’) Astfel căpiteniei Ungurilor Bulțu i se con

feri (954) la botez titlul de «patriciu»; cf. Bii nymus, verificate de « Viata S. Gerardi»,
dinger, op. cit., p. 390. sau și din titulatura de Caesar, expli
2) Du Cange, Glossarium Graecitatis, Lugduni cată mai sus, dacă nu e cumva o simplă
1688, col. 542: «adeo ut qui hac dignitate do-
CE
narentur extranei filiorum loco haberentur». interpretare a lui rex Julus;

3) C. Porphyrogennet, De administrando im- 4. Cel mai prețios rezultat e însă cel
perio, ed. Bonn, III, p. 174: o ȚuXâț xal 6 căpătat prin contopirea și complectarea
xapx&v aux sîalv ovopara xâpta âÂÂa ccgnopaTa ; ambelor știri privitoare la ivirea unui
Biidinger, op. cit., p. 392.
stăpânitor cu numele de Iuliu inainte
I/
4) Ibn Dasta, ed. Chwolson la Roesler, op.

cit., p. 167. n. 1. Roesler polemisează cu Ibn
Dasta, zicând, că aserțiunea lui Porphyrogennet
S
e susținută și de alte fântâni, fără să ne spună ') Caesar, din care grec. KaJaap, germ.
care- Pe cuvânt nu credem pe nimene; pe Kaiser; Carol, din care slav. Kral, ung. Kiraly,
IA
Roesler și mai puțin. Iar dacă R. spune, că rom. «craiu». pe când Iâ> din titulatura dom
Porph. e bine informat, de ce nu ne spune și nitorilor români a rămas la jumătatea drumului.
numele ascuns sub acea demnitate. Din cronici 2) Nemeth, Zur Kenntniss der Petschenegen,
deasemenea nu reiesă, că acel Gyula sau Iulus în «Kordsi Csoma Arehivwm, Budapest 1922,
CU
ar fî fost o demnitate; din contra! Vezi și pă p. 221.

rerea lui Biidinger, op. cit., p. 394, n. 3, despre 8) La Germani: Kaiser și Konig; la Cehi:
lipsurile referințelor lui C. Porphyrogennet. Kral, la Unguri: Kiraly.
RY
de așezarea Ungurilor, mai mare peste reflexe caracteristice privitoare la un

căpeteniile celorlalți «principi romani».
RA
anumit popor.
Evoluarea presupunerii mai sus for E într’adevăr stranie întrolocarea unor
mulate și în esență astfel sprijinite spre nume mai mult sau mai puțin apropiate,
o probabilitate istorică pare a fi strâns ce radiază din cuprinsul Daciei și par
LI B
legată de numele în atâtea feliurite a licări uneori din taina ființei medie
forme apropiate și în trei ipostase în vale a poporului român.
rudite redate: Iuliu. într’adevăr în afară de acel faimos
Paralelismul dintre tradiția despre «tertius capitaneus Gyula» al tradiției
Români ca cea mai veche populațiune cronicelor ungurești, care ’și avea sediul
Y
a Ungariei, încă din timpul Hunilor; în Ardeal, sau de și mai faimosul duce
al Românilor Gelu, încuibat după mult
T
— cea despre calitatea lor aborigenă ca
păstori ai Hunilor și «Romanilor», — și bănuitul Anonymus tot acolo; apoi în
SI
cea despre caracteristica denumire veche afară de provincia peceneagă Gyla, ce
a Ungariei ca pășune a Romanilor îna după cercetările noastre trebue localizată
inte de descălecarea Ungurilor și de pă pe acelaș teritoriu 0; în afară de căpi-
ER
șune a lui Iuliu Caesar la Anonymus, tenia ungurească Gila, menționată de
în cronicele ungurești și la altele ex arabul Ibn Dasta, pe când Ungurii tă-
terne: mână gândul de a cerceta, dacă bărau încă în Atelkuzu pănă în regiu
nile Moldovei — toate numirile topogra
acel enigmatic Iuliu Caesar e un expo
nent al istoriei ungare, sau o criptă ne
voită, referitoare la o personalitate ră
IV fice ungurești cu Gyula *2^— precum și
cele de familie 3), derivate din acest nume
UN
sărită din subconștientul istoriografiei — se refer la teritorii românești, ceeace
medievale atât de îngăimate. ' găsim foarte caracteristic și demn de
toată atenția noastră.
Intr’o chestiune onoinatologică pe atât
de interesantă, pe cât de grea, din cauza ■) Cam aceiaș părere înpărtășesc și ungurii
L
atâtor forme apropiate, dar diferite ca G. Gxebe în Kiirosi Csoma Arch.ivum, op. cit.,
înțeles, răspândite în timp și spațiu — 1922, p, 215 sq. și G. Feher, ibid., p. 133, n.
RA
2) Revay, Nagy Lexikon, Budapest 1913, IX,

atențiunea noastră încordată trebue să p. 241:
îmbrățișeze toate posibilitățile, dacă nu Gyulakuta, în comitatul Mureș-Turda ;
spre o definitivă deslegare, cel puțin Gyulas, cu locuitori români;
pentru a furnisa și a face accesibil și Gyulasx-eg, în comitatul Solnoc-Dobâca cu lo-
NT
cuitori români;
altor pene mai competente tot mate Gyulatelep, in comit. Caraș-Severin; pe româ
rialul, ce mi-a fost dat să’l adun și să’l nește ?
prelucrez. Gyulatelke, » » Cluj, cu loc. rom.;
»
CE
Gyulato, » Arad, « » » ;
Vom căuta deci să cântărim aceste Gyulavări, » Bichiș, rom. Giula.
forme atât sub raportul răspândirei geo (Enciclopedia rom. Sibiiu 1900, II, p. 359);
grafice, cât și sub a celei cronologice Gyulavarsând, corn. Giula-Vărsand, ibid., în
corn. Arad;
necum și sub cel al filiațiunei! Gyulafalva, sat 1. Covasna in Ardeal; în fine
I/
Din primul punct de vedere e mai și o Gyulafalva, sat în corn. Turocz (astăzi
întăiu foarte semnificativ, că acest nume Cehoslovacia) cu locuitori «tăiiți» (slovaci).
3) Revay, op.-cit., ibidem:
S
în variile sale înțelesuri se referă la Gyulay, familie ardelenească;

teritorii românești. Gyulaxambor, familie, ee’și trage originea din
IA
A deduce dinti’o simplă asemănare principii Ardealului;

Gyulaffy, familie ardelenească; ibidem p. 238.
exterioară a două nume —- la înrudirea Aci trebue de adăogat și «Iula», fiul lui La-
lor internă, e tot atât de nesocotit, ca dislau, Banul, dăruit de Ștefan, ducele Tran
CU
și ignorarea unor forme similare mul silvaniei cu patru sate în Ardeal la a. 1263
tiple, referitoare la acelaș teritoriu și cu Hurmuxaki—Densușianu. Doc. I, p. 310.
RY
REVISTA ARHIVELOR
Aceste nume ungurești află apoi o pină adequată, e Gyulafalva1), satul

paralelă tot atât de caracteristică într’o maramureșan dintr’o regiune curat ro
RA
sumedenie de nume topografice1), necum mânească, confirmat ca posesiune lui
și în nume de familie 2) românești. Gyula, fiul lui Dragoș la 1349, pe ro
Ceeace face numele Gyula și mai sus mânește «Giulești» pănăînziua de astăzi.
LI B
pect, e, că’l găsim și la poporul enig Ceeace trebue de reținut aici, e, că
matic al «Cunilor» sau «Comanilor negri», Românii poartă în timpurile vechi nume
alăturea de alte nume tot atât de suspecte, românești sau slave, niciodată ungu
ca Osul, pe care’l găsim și sub forma rești 2).
<Oslu», apoi «Cwfesc», «Copulch», găsit In fine din punct de vedere a filia-
Y
și sub forma unui diminutiv românesc țiunei conclusiile, cu după aparență le-am
Copulcior 3). putea trage, concordă cu cele preludiate
T
Sub raportul cronologic numele acesta păn’ acu.
SI
se extinde în variile sale forme pe un Să purcedem de la un fapt îndeobște
spațiu de timp de vre-o 500 de ani. cunoscut.
Formele cele mai vechi întâlnite în Numele Gyula a fost din timpurile
ER
cronicele apusene «Annales Hildeshei- cele mai vechi identificat cu luliu.
menses» (1002) și la «Odo de Dagilo» Aci pare a fi cheia chestiunii.
(1147): «Iulus» și «Iulius», precum și Cu creștinarea și răspândirea catoli
cea orientală a arabului «Ibn Dasta» cismului, Ungurii au primit și formele
IV
(850) «-Gilcr», nu ne indică o origine exterioare religioase.
ungurească. E însă foarte semnificativ, că numele
UN
Corespondența termenilor înrudiți latine ale lunilor Iunie și Iulie, precum
«Pascua Romanorum» și «Patrula Tulii și cel al Iudeei, s’au păstrat în ungu
Caesar* ne sugerează de altă parte ideia, rește 3), cum dealtmintrelea și în cele
că numele luliu s’ar referi la o stăpâ lalte limbi nelatine4),fără alterarealiterii
nire anterioară descălicării Ungurilor în începătoare, pe când Iulus sau Iulius
AL
Panonia, ceeace deasemeneanw pledează au dat in ungurește pe «Gyula»!

a fi fost cuvânt maghiar. Aceasta e cu atât mai bătător la ochi,
O formă târzie ungurească, însă care întrucât femeninul corespunzător, pre
TR
ne redă cea mai autorisată equivalență cum și derivatul Iulian a păstrat pe J

cu o formă românească, pornită după o latin: Iulia: Iulis; Iulian: Iulian5).
comparație sumară fiecare dintr’o tul- Aceste considerente s’ar părea sufi
ciente, pentru a ne îndoi de originea
EN
ungurească a acestui nume.

’) Marele dicționar geografic al României,
București 1900, III, p. 535 sq.: Nici o analogie sau vreo lege fone-
Giula, sat în județul Ilfov;
/C
Giula, » » Mehedinți; ’) Revista pentru istorie etc. ed. Tocilescu,

Giula, deal » • București 1885, V, p. 166.
Giula, » Vâlcea ; 2) Despre «chinezul» Farcaș din Banatul
Giula, părâu » » Mehedinți ; Severinului la 1247 nu știm, de a fost Român
Giulea, cătun înL » Vlașca; sau mai de grabă Ungur.
SI
Giulești, comună, deal și pădure în Vâlcea; 3) Revai, op. cit., XI, p. 75: Itînius; 71:
Ciulești, sat în județul Ilfov; Iulius; 61 : ludea.
Giulești, » » » 4) Așa bunăoară în grecește, vezi Rhousopoulos,
Giulești, » » »
IA
» ; Worterbuch der neugriechischen u. deutschen

Giulești, » » » Suceava; Sprache, Leipzig 1900, p. 479; ’Io6Xtoj, Iulie;
Giulești din deal » Roman ; To6vioj, Iunie. După Greci au urmat Bulgarii
Giulești » vale » » și ceilalți Slavi.
U
2) Familie olteană cnnoscută. 5) Ghetie, Dicționar maghiar-român, Buda

s) Gherqhel, Zur Gesch. Siebs., op. cit., p. 36, pesta 1906, p. 340: «Iuliska, Iulis: Iulia, Iu-
n. 1; 43, n. 2. îieta ; Iulian : Iulian.
BC
RY
tică nu-i vine într’ajutor; nici nu i s’a în lucrarea: Principatele Române și
RA
putut găsi pan’acuma tulpina în limba politica orientală a împăratului Sîgis-
maghiară x). mund, Buc. 1919. Acum aducem un ar
întrebarea, care decurge din cele gument nou, care iarăși exclude auten
pănă aci arătate, ar fi: De unde să fi
LI B
ticitatea documentului. După documentul
luat Ungurii acest nume? publicat de Hasdeu, Iurg Coriatovici ar
Expunând în cele premergătoare tot fi fost domnitor al Moldovei în Iunie
materialul, ce ne-a fost la îndemână, 1374. Ne punem însă întrebarea: dacă
privitor la limpezirea acestei chestiuni, Lațcu Vodă a murit înainte de începutul
Y
ne-am ferit a exprima o simplă presu lui Iunie din anul 1374, de ce papa Gri-
punere. Dar cu aceiaș seninătate de ju gorie XI nu știe, nu amintește aceasta
T
decată, cu care din cele păn’ aci desfă în scrisoarea sa din 5 Octomvre al
șurate se desprinde originea neungu aceluiaș an? La această dată papa scria
SI
rească a numelui Gyula, credem, că arhiepiscopilor din Ungaria despre ma
reiesă și posibilitatea unei origini ro- rele număr de Români convertiți la
ER
mânești, pentru următoarele motive: catolicism în vecinătatea despre Tătari
Din presupusa formă românească a țării ungurești, că acești Români însă
iGiuliu*, din care după analogia nu nu sunt de loc mulțumiți cu preoții
melor de familie «Niculea, Giurgea», uoguri, că ar trebui să se dea nouilor
[I]Onea, s’ar fi putut naște Giulea — ar
reeși, prin muierea lui g 4~ y forma
IV catolici un episcop, care să le știe limba
etc.1). Nu scrisese aceiaș papă lui Lațcu
la 25 Ianuarie 1372 ?2) Iar din Iunie
acreditată ungurească2) Gyula.
UN
Aceasta trebue, bine înțăles, să se fi până ’n Octomvre fusese destul timp,
întâmplat înainte de muierea lui 1 + i ca papa să fie informat despre noua
în românește. situație din Moldova, dacă într’adevăr
Scoțând din vraful terminologici isto ar fi fost.
AL
rice la lumina critică denumirile discu SepjîosmaKOTOg? In legătură cu primul

tate, credem a fi contribuit cu un capitol mitropolit al Moldovei- Fazele conflic
nou și sugestiv la chestiunea autochto- tului început în domnia lui Roman I
nității Românilor, punându-se rezultatele, între statul moldovenesc și patriarhia
TR
ce vor fi apreciate întemeiate, în legătură constantinopolitană sunt bine cunoscute

cu celelalte neîndoioase de păn’ acuma și atât de temeinic interpretate, încât e
nevoie într’adevăr de foarte multă pru
Dr. Ilie Gherghel
EN
dență și moderațiune, când crezi că ai

descoperit ceva nou, ca să te lași con
Argument nou în contra autentici vins că interpretarea veche trebue să fie
tății uricului atribuit lui emendată. Aceste idei ni le sugerează cea
/C
Iurg Coriatovici mai nouă și interesantă cercetare relativ

la chestiunea aceasta, pe care a dat-o
Alte argumente și literatura chestiunei, d. prof. C. Marinescu în înființarea
dacă documentul atribuit lui Iurg Co mitropoliilor în Țara Românească și în
SI
riatovici este autentic sau nu, le-am dat Moldova (An. Acad. Rom. Seria III, tom.
II Mem. 6. București 1924). Și aici
b Kuun, Codex Cumaniens, Budapesta 1880, (pag. 20) aepjLeidazoTOî este tradus ca
IA
p. XXIX., îl deduce din «gulya» (= grex!), interpretare cu: «adică sfințit la Oh-
din care «gulyas» = pastor.
2) Astfel transcriu bunăoară Ungurii și nu
mele orașului Giurgiu-. Gyirgyâ (N. A. Con-
CU
stantinescu, Cetatea Giurgiu, în Analele Acad, ’) Hurmuzaki-Densusianu, Documente I2

rom., secția Ist., București 1916. p. 494. Cf. și pag. 216, 217, 220—1.
George, ung. Gyorgy. 2) Ibidem, pag. 197.
7
RY
rida» *). Așa admisese și Onciul. Poate fiu al țării și de acelaș neam cu domnii
RA
rămâne această interpretare ? locului, că guvernul moldovean l-a trimis
Este necesar să dăm și acuzarea și la Halici, ca să-1 sfințiască mitropolitul
desvinovățirea adusă în favorul episco- de acolo, care avea voe dela sinod să
pilor moldoveni, pentru ca să putem ști, hirotonisiască «episcopi în episcopiile Ru
LI B
ce însemna aspômaxoTOs. Când în Mai siei celei mici, între care era și Cetal ea-
1395 patriarhia încredința protopopului Albă». Acelaș patriarh înșiră și acuzele
Petru administrarea bisericii moldove aduse, cări s’au dovedit înscenări în
nești, episcopii nerecunoscuți de patri contra lui Iosif. Când patriarhia a căutat
arhie sunt numiți în scrisoarea patriar să impue ca mitropolit moldovean pe
Y
hală pentru aceasta: 'he'jSoeTuazoTcot. 2). omul său, pe Ieremia, se zicea că Iosif
T
In scrisoarea cătră Ștefan I patriarhul a intrat din altă parte venind ca cutro-
supărat se coboară la acuze vulgare în pitor în biserica moldovenească.
SI
contra episcopilor moldoveni, cu cari Aici textul publicat de Miklosich și
ținea toată țara, zicând că «sunt hoți și Miiller are aepȘoemaxoTOg wv tcoOsv (d.
ER
stricați și prădători . . . Dumnezeu e Iorga 1. c. pag. 32 a tradus: «fiind el
foarte mănios asupra lor» —continua iri pe vremuri episcop sârbesc»). Dacă
tatul patriarh *23). Când le cere să-și pă- aceasta putea să se aducă în contra lui
răsiască scaunele episcopale, le zice a- Iosif ca acuză, de ce nu se găsește și’n
celaș : maxOTOi (== episcopi
falși4). Toată supărarea patriarhiei n’a
IV
scrisori patriarhale de mai înainte ?
Această împrejurare mi-a sugerat idea
schimbat punctul de vedere moldove că suntem în fața unei transcrieri gre
UN
nesc nici în vremea domniei lui Ștefan șite. Deci propun : 'psuSosmaxorcoț, în loc
I, care în alte direcții a contrazis în- de enigmaticul aspÔEitlaxoroț, Așa ceva
tr’atâta tradiția domniilor mușatine, nici se găsește și’n scrisori patriarhale ante
sub Iuga nu s’a plecat statul moldo rioare celei din 1401 Iulie 26. «Fiind
L
venesc. pseudoepiscop venit de aiurea» ar fi în

Alte vremuri în această privință re felul acesta .traducerea corectă.
RA
prezintă patriarhatul lui Matei și domnia Fost-a Iosif episcop, de Cetatea-Albă

lui Alexandru cel Bun, când s’a ajuns înainte de a ajunge episcop al Mol
la împăcare. dovei? In Principatele Române și po
NT
Prin scrisoarea din 26 Iulie 1401, litica orientală a împăratului Sigismund

noul patriarh recunoaște ®) dorința țării am arătat că Petru I a lăsat lui Roman I
și a domnului, că Iosif e adevărat epi moștenire Moldova dela munte până la
scop. De Meletie nu mai este acum mare. Petru I a stăpânit Cetatea-Albă.
CE
vorba. Cu această ocazie patriarhul in Dela cine a luat-o? De sigur nu dela
serează în scrisoare expunerea justifi- (renovezi, cari în actele lor ar fi amintit
cătoare făcută de solii lui Alexandru așa ceva. Stăpânirea moldovenească în
cel Bun la patriarhie. Ei au arătat că Cetatea-Albă va fi un favor pentru Ge-
I/
Iosif nu e venit în țară de aiurea, ci e novezii. cărora li se asigură noui dru

muri comerciale. De aceea ar fi intere
S
’) Nu există contrazicere intre acuzele aduse sant de urmărit mențiunile despre epis
lui Iosif de către patriarhie. Scrisoarea patri
arhală din 26 Iulie 1401 conține și acuzarea copatul din Cetatea-Albă în diferitele
IA
răposatului patriarh, dar și apărarea prezen notiții. Unele îl amintesc: așa notiția
tată la Constant’nopol de guvernul moldovean. publicată de Ralli și Potli (SuVTafpa
(Cf. însă C. Marinescu op. cit. pag. 20, nota 1). vwv Fewv zac tepwv xavovwv. Atena V.
2) Hurmuzaki-Iorga, Docum. XIVi, pag. 18.
U
3) Ibidem, pag. 21. 1885 pag. 186 etc.) și o prezintă greșit

4) Ibidem. în legătură cu episcopatul Chievului,
BC
6) Ibidem, pap. 31—2 și 34—36. precum s’a găsit și’n altă notiție, care
RY
RFAUSTA ARHIVELOR 399
RA
este aproape identică cu cea de mai păratului Leopold I, cel dintâi Habs-
înainte (H. Gelzer, Beitrăge zur russ. burg, care a schițat pretențiunile răpo
Kirchengeschichte in Zeitschrift fiir Kir- satei țAultro-Ungarii pentru stăpânirea
chengeschichte XIII, 1892 pag. 252—4). drumului spre Salonic și Marea-Neagră.
LI B
Iosif se constată având episcopatul Nu trfebue uitat nici rolul avut în a-
Moldovei în vremea lui Petru I, deci ccastfț direcție de acel domnitor Ghica,
el ar fi putut să fie episcop în Cetatea- fost la Roma după Victoria creștină
Albă, găsit de Moldoveni. Documentul dela Ș. Gothard.
patriarchal din 1402 Iulie 26 afirmă
Y
însă că Iosif a fost trimis de guvernul I. Vito Pilutio
moldovean, ca să fie hirotonisit de mi Dintre misionarii, cari pe această vreme
T
tropolitul Haliciului. Acelaș document au bătătorit cu propaganda lor drumurile
SI
afirmă însă mai departe că «mitropolitul moldovenești, mai cunoscut este Vito
Haliciului... luase voie sinodicească a Pilutio, acel episcop italian, cu care a
hirotonisi episcopi în episcopiile Rusiei stat de vorbă și Miron Costin înainte
ER
celei mici, între care era și Cetatea- de a scrie prefața la De neamul Mol
Albă». dovenilor. Vito Pilutio a fost mult timp
Noi interpretăm aceasta în senzul : misionar în părțile noastre, cum ne spune
exista în jurisdicția patriarhiei constan- hotărârea congregațiunii de Propaganda
tinopolitane anterior întemeierii ierar
hiei speciale moldovenești un episcopat
IV Fide, când în ședința sa din 29 Martie
1678 îl recomandă papei pentru a fi
UN
de Cetatea-Albă, pentru care post a fost numit arhiepiscop de Marcianopol cu
hirotonisit Iosif, când Moldovenii au reședința în Durostor.
luat în stăpânire orașul, al cărui episco Vito Pilutio cunoștea bine limba ro
pat îl desființase stăpânirea tătărească. mână, pe care o constată așa apro
Mitropolitul Haliciului rugat a da for piată de cea italiană. La 1677 a publicat
AL
mele canonice pentru episcopatul mol la Roma Catechismul creștinesc sau, cum
dovenesc nu putea hirotonisi pentru o e in titlu cărții: Dottrina christiana tra-
diecesă inexistentă. In felul acesta dela dotta in lingva valacha dai padre Vito
TR
episcopatul de Cetatea-Albă s’a ajuns Pilvtio Da Vignanello Minore Conuen-

la mitropolia Moldovei, după cum nu tuale di S. Francesco, Roma 16771).
mult mai înainte dela episcopatul din Cartea scrisă cu litere latine cu drept
Vicina s’a ajuns la mitropolia de Argeș cuvânt a fost catalogată si discutată la noi.
EN
a Țării-Românești. Se știa până acum că la 28 Aprilie

1679 Vito Pilutio era decis să plece în
I. Minea Dumineca viitoare peutru a-și lua postul
de arhiepiscop de Marcianopol în primire.
/C
S’a publicat și documentul, din care se

Știri noui despre propaganda vede că acelaș la 25 Iunie următor era
catolică în Moldova în sec. XVII la Viena în drum spre locul său de re
ședință 2).
SI
Sunt cunoscute sforțările făcute de

catolicismul regenerat în sec. XVII Nu s’a publicat însă documentul, prin
pentru convertirea altor popoare. Astfel care a fost numit sau recomandat ca
IA
urmăria compensații pentru ceeace per-

duse prin reforma religioasă. In ce ne *) Bianu-Hodoș, Bibliografiaromânească veche
privește pe noi și ce se referă la jumă fasc. III, pag. 216.
2) I. Bianu, Vito Pilutio. Documente inedite
CU
tatea a doua a secolului al XVII-lea, ui arc.hivulu propagandei în Columna lui Tra-

s’a mai adaus idea de luptă în contra ianu. Noua serie, anulu IV. Buc. 1883, pag.
Turcilor și mai ales imperialismul îm 257, 258.
RY
arhiepiscop. Noi l-am procurat pentru 1678 a Congregațiunii de Propaganda
RA
biblioteca Universității din Iași și-l pu Fide și aprobat de papă la 13 Iunie
blicăm reprezentând o pagină de istorie următor.
românească. Drumul era împreunat cu greutăți,
LI B
Documentul e următorul: cheltueli mari. De aceea am văzut că
Copia. Decretum Congregationis de tocmai la 25 Iunie 1679 noul arhie
Propaganda Fide habitae die 29 Martis piscop era în Viena. La 25 Octomvre
1678. 1680 ca episcop de Marcianopol scria
Relatis per Eminentissimum et Reve- din Bacău x) Propagandei *2).
Y
rendissimum Patrem Cardinalem Albri- Deosebit de interesant pentru noi e
faptul că reședința arhiepiscopatului era
T
tium necessitatibus temporalibus eorum
populorum, quos Sacra Congregatio con- Durostorul nostru.
I. Minea
SI
suevit committere curae archiepiscopi
Marcianopolis propter diuturnam caren-
tiam ipsius archiepiscopi in curia a duo-
ER
Constantin Vodă Șerban
bus annis et ultra defuncti, eadem Sacra față de imperiali și Cazaci
Congregatio inherendo decretis ab eadem
alias factis decrevit supplicandum esse Se știe că lovitura militară a răscoalei
IV
SSmo ut in archiepiscopum................
dignetur deputare patrem Vitum Pilu-
Seimenilor din timpul lui Mateiu Basarab
a fost opera lui Constantin Șerban pusă
tium de Julianello diecesis civitatis Cas- la cale în folosul său 3).
UN
tellanae ordinis Minorum Conventualium Această răscoală a făcut-o bazat nu
sancti Francisci antiquum ipsius congre numai pe partizanii săi din țară, ci și
gationis iis in partibus missionarium, pe doi sprijinitori din afară: imperialii
virum pietate, zelo ceterisque virtutibus și Cazacii. împrejurările interne ale ace
stei lovituri de stat au fost studiate.
L
valde commendabilem eique administra^

tionem concedere eorum ecclesiarum lo- Legăturile externe cari puteau să asi
RA
corumque, qui sunt intra Danubium, gure, in configurațiunea generală politică,

Pontum Euxinum, Montem Hoemum et succesul răscoalei, după cum vom vedea
Țluvium Janetram, necnon illius partis merită această cercetare aparte.
VaUaqchiae (sic!), quae est ultra Dami- In ultimii ani ai domniei sale Mateiu
NT
biurn septentrionem versus eidemque pro Basarab arata o deosebită aplecare po
loco ordinario suae residenliae assignare litică cătră Turci — pe cari, cum ne
urbem Durostorum. Datum Romae 29 mărturisește Paul de Alep îi iubea peste
CE
Martis 1678. măsură — 4). Partidul boeresc muntean,

Urmează apoi aprobarea papală în
următoarele rânduri ; ’) După un text latin citat de bună seamă
greșit Hasdeu a dat însemnarea că papa
Quo decreto relato per S. D. Vitm Inocențiu XI a numit la 23 Dec. 1679 pe Vito
Cervum secretarium SSmo D. etc. Stas
I/
Pilutio ca episcop de Baeău (Archiva Istorică Ii

sua omnia benigne approbavit et ad pag. 176). Ca arhiepiscop de Marcianopol nu
ulteriora in expeditione iuxta solitum putea fi nici vicariu de Bacău la 22 Dec. 1681,
S
procedi mandavit in audientia habita cum a însemnat d. N. Iorga în Istoria bise

ricii românești II, pag. 324.
IA
die 13 lunii 1678. 2) I. Bianu, 1. c. pag. 260 și urm.

3) N. Iorga. Răscoala Seimenilor, An. Acad,
V. Cervus secr.s Răm. S. II, Tom. XXXIII și N. C. Bejenaru.
Constantin Vodă Șerban înainte de domnie.
CU
Arhiva Anul 31, No. 1.

Din document rezultă deci că Vito 4) Paul de Alep, Călătoriile Patriarhului Ma-
Pilutio a fost recomandat că episcop earie de Antiohia în Țările Române, tradus de
de Marcianopol în ședința din 29 Martie Emilia Cioran, Buc. 1900, pag. 108.
RY
care ținea cu creștinii și era deci contra restauratorul tradiției de politică cre
RA
Turcilor vedea cu ochi răi această po ștină, tradiție moștenită dela marele erou
litică. Sentimentele acestea le arată cu din pragul sec. XVII-lea. Această poli
prisosință boerimea munteană la moartea tică fusese abandonată după moartea lui
lui Mateiu Vodă când, cu toată dorința Radu Șerban căci chiar domnia lui Ma
LI B
ce-o avea bătrânul domn de a-i urma teiu Basarab nu reprezintă altceva decât
în scaun Diicul, nepotul său, totuși este influența deplină a politicei ardelene în
ales urmaș Constantin Șerban. Alegerea țara-românească, politică care însemna
aceasta are semnificația ei deosebită. interesele Ardealului totdeauna în con
Diicul, pe lângă faptul că era incapabil
Y
flict cu imperialii și nicidecum ideia
și urât de boerime 1), ar fi făcut alături creștină în luptă cu Turcii. împrejură
T
de Postelnicul Constantin Cantacuzino rile generale politice au impus aproape
politică filo-turcească și astfel alegerea Domnului din țara românească reluarea
SI
fiului lui Radu Șerban — cel ce-și pier politicei mai vechi.
duse tronul pentru apărarea ideei cre In starea de azi a informației nu
ER
știne — poate fi considerată ca o reac- putem constata legături directe între
țiune a partidului creștin care păstra Constantin Șerban și imperiali. Putem
prin aceasta tradiția lui Mihai Viteazul. însă bănui că noul Domn va fi căpătat
Acest partid creștin cu ajutorul că sprijinul imperialilor și va fi legat prie
ruia se urcase pe tron Constantin Șerban
nu mai putea fi de astădată devotat lui
Rakoczy, prințul Ardealului așa cum îl
IV tenie cu ei prin intermediul Cazacilor.
Aceștia ajutând pe Vasile Lupu în lup
tele lui contra lui Mateiu Vodă provo-
UN
vedem în vremea lui Mateiu Basarab. caseră în sufletul bătrânului domn o ură
Se știe că Constantin Șerban a luat nestinsă. Paul de Alepx) confirmă în
tronul in contra voinții lui Rakoczy 2), mod indiscutabil că ura Domnului dela
care la început a întrebuințat fel de fel Târgoviște în contra Cazacilor și Rușilor
L
de intrigi spre a-1 putea răsturna ajun era grozav de mare 2) și Mateiu Basarab
gând în urmă și la răscoala trupelor căuta să dovedească totdeauna Turcilor
RA
Seimenilor în contra lui. Această răs acest lucru. După învingerea lui Vasile
coală a provocat-o Rakoczy tocmai spre și Timuș în 1653 Mateiu Vodă făcu
a avea prilejul de a interveni cu tru un mare măcel printre Cazacii prizo
pele sale în Țara Romănească și a face nieri, iar când se întoarse la Târgoviște
NT
astfel o schimbare de domnie după pla și fu întâmpinat de Aga Vistieriei, tae

nurile sale de heghemonie politică. Con în fața acestuia capetele mai multor
stantin Șerban și-a susținut domnia însă, Cazaci zicând câ o face din ură contra
CE
tot pe acest partid care neputând avea lor și din iubire către persecutorii lor 3).
prietenia lui Rakoczy își va fi îndreptat Se dovedește prin felul cum se urmează
privirile spre imperiali dela cari sperau evenimentele că Constantin Șerban a
ajutor la caz de nevoie așa cum făcuse căutat să utilizeze eventualitatea unui
Mihai Viteazul și Radu Șerban. ajutor căzăcesc în planurile sale contra
I/
Faptele așa cum vor urma ne dove lui Mateiu Basarab pentru care Cazacii
desc că au existat legături între impe
S
riali și Domnul din Țara Românească. >) Paul de Alep, op. cit. 108.
Constantin Șerban ne apare deci ca
IA
2) Unei ambasade ruse venită la Târgoviște

pentru încheerea unui tratat de alianță domnul
’) Paul de Alep, Op. cit. TIO. îi trimite răspuns «să nu-i văd fața«. (Paul de
2) Am dovedit aceasta pe larg în lucrarea Alep, op. eit. 107).
CU
mea de doctorat: Constantin Vodă Șerban și 3) Mateiu Vodă credea că raporturile dintre
vremea sa (Cap. respectiv în Arhiva, Aa. XXXI Turci și Cazaci sunt încă rele; ele se imbună-
No. 3-4). tățisă însă.
RY
aveau resentimentele atitudinei descrise Turci din Europa, se interpuse Ardealul
RA
mai sus. care-și apăra cu încăpățânare indepen
Constantin Șerban a intrat mai întâi dența și numai cu ajutorul principatelor
în legături cu Vasile Lupu, care era la române această independență putea fi
Cazaci, legături despre cari, solii arde sdrobită. Politica imperialilor lucrase în
LI B
leni înștiințau pe craiu și în Iulie 1654. așa fel că pe tronul dela Târgoviște
Constantin avea legături cu Lupu că- să aibă un partizan devotat al ior
ruia-i jurase prietenie încă de pe timpul pe care sa se bizue în contra Craiului
când era la Tătari *). Aceste legături Ardealului.
Y
vor continua și după urcarea lui Con Evenimentele desfășurate în urmă însă,
stantin Șerban în scaun căci numai în schimbă perspectivele Habsburgilor la
T
baza acestei prietenii putea scrie Lupu, noi și determină pe domnul din Târgo
din Constantinopol în 20 Iunie 1654, viște să aibă altă atitudine față de ve
SI
fratelui său Gheorghe Hatmanul, care cinii săi. După înfrângerea Seimenilor la
era întemnițat în Ardeal: «dacă vei Șoplea în 26 Iunie 1655, Constantin
ER
scăpa din temniță să vii la Dumnealui Șerban se supune fatalității istorice și
la Constantin Vodă, că Dumnealui ne devine ca și vecinul său din Moldova,
iaste ca un fiu» *2). Aceste fapte neli aliatul lui Rakoczy. Această schimbare
nișteau pe Rakoczy care se și plânge IV de atitudine și-a avut repercursiunile
Turcilor că Domnul din Țara Românească sale și la vecinii și prietenii săi Cazacii.
este mai mult prietenul Cazacilor decât Când aceștia se întorc din năvălirea fă
al său și că face daruri lui Mihail Pă-
UN
cută în Polonia în 1655 nu uită și Țara
trașcu care se găsea la Cazaci. Mihail Românească, a cărei prietenie vor s’o
Pătrașcu era trimis de Imperiali la Ca încerce. O solie care ducea din partea
zaci — unde se găsea pe această vreme lor propuneri amenințătoare găsea pe
1654, și unde voia să se căsătorească Constantin Șerban într’una din cele mai
AL
cu Ruxanda văduva lui Timuș — pentru rele situații. Prădăciunile Ungurilor, cari
ca cu ajutorul acestora să încerce o fuseseră lăsați pe lângă el pentru pază,
răscoală a iobagilor români din Ardeal și cari mergeau cu nelegiurile până la
TR
în contra lui Rakoczy, și spre a aduce pângărirea bisericilor, produsese în țară

iarăși Ardealul sub oblăduirea împăra un sentiment general de revoltă. Toată
tului. lumea, inclusiv Domnul, doreau plecarea
Constantin Șerban deci, pe tronul acestor oaspeți și mulți ar fi voit alun
EN
Munteniei și în relațiuni bune cu Cazacii, garea lor chiar cu forța mai ales că so-
Mihail Pătrașcu la Cazaci cu ajutorul liea căzăcească ce venea la Constantin
cărora avea să intre în Ardeal și să Vodă aștepta nn singur gest al Dom
răscoale pe Români în contra lui Ra nului pentru aceasta. Dar situația Dom
/C
koczy și pentru împăratul, iată o situa- nului era de așa natură încât aceasta
țiune ce convenea de minune Habsbur- n’o putea face cu nici un chip, deși
gilor. Această situație nu putea fi un atât el cât și poporul doria alungarea
simplu hasard ci un aranjament dibaciu Ungurilor. Cum altfel ne-am putea ex
SI
al politicei austriace, de care, în nici plica scrisoarea pe care căpitanul de

un chip nu putem crede că era străin Buzău o trimite Cazacilor la această
IA
Domnul din țara românească. dată, prin care le spune acestora că ar

In calea planurilor Habsburgice, de fi foarte mulțumiți dacă Cazacii ar face
a pătrunde către răsărit, scoțând pe
CU
’) Hurmuzaki, Doc. V2. 13 Sept. 1665, Di

’) Mon.Hung. Hist. Diplomataria XXIII, 148. plomataria, XXIII, 238—-9 cf. și Iorga, Studii
2) Iorga, Studii și Doc. IV, 31. și Doc. IV. Prefața.
RY
o năvălire în Țara românească căci poate trupe spre a-și îndeplini planurile sale
RA
atunci vor scăpa și ei de foame *) ? războinice.
Isbucnind războiul nordic, Cazacii, După ultima sa lovitură dată în Mun
în dorul lor după libertate, se răscoală tenia contra lui Ghica Vodă (1660),
și ei contra Poloniei. încercarea făcută Constantin Șerban «ureându-se alăture
LI B
de Rakoczy de a-i împăca* 2) nu-și a- cu munții aproape de Maramureș pela
junge scopul iar când și Craiul Ardea Bistrița, trecând prin cetatea Dornii au
lului devine dușmanul Polonilor atunci ieșit la Câmpu-Lungul moldovenesc și
și relațiunile dintre Țara românească și trecând mai pe din sus de Suceava au
Cazaci devin prin forța lucrurilor, prie
Y
lovit pela Hotin și au trecut Nistrul
tenoase. In 1656 3) Rakoczy încheiase pela Movilău mergând la Cazaci» *). In
T
un tratat formal de alianță cu Cazacii Ardeal nu se putu opri deloc. Aici se
pentru care Constantin Șerban voia să petrecea ultimul act al dramei lui Ra
SI
trimită la aceștia pe Udriște Năsturel 4), koczy care se termină cu ciopârțirea
iar în Decembrie acelaș an ei sunt cu craiului de iataganele turcești și cum
ER
prinși în tratatul încheiat între Ardeleni, Barcsai, urmașul lui Rakoczy, era prie
Suedezi, Brandenburg și Rodziwil prin tenul Turcilor, Constantin Șerban își
care Polonia era împărțită între puterile vedea drumurile închise în această parte.
contractante. Astfel el ajunge la vechii săi prieteni,
De aci înainte situația Domnului din
Țara românească va fi legată de aceia a
craiului din Ardeal, pentru interesele
IV Cazacii. \
Un favorabil concurs de împrejurări
îi dădu din nou speranțe și aioi. în
UN
căruia și-a trimis trupele sale să lupte demnat poate de Kemeny care luase
în Polonia. Prietenia între țările ro locul lui Barcsai la domnia Ardealului,
mânești șl Cazaci se menține chiar și și ajutat de Cazaci — cari erau supărați
după dezastrul Craiului în Polonia când pe Domnul Moldovei Ștefăniță — pentru
AL
cei 3 Domni din principatele române că acesta îndrăsnise să atace Rașkowul

sunt mazâliți. Astfel în 1658 la încheerea unde stătea sora sa Ruxanda văduva
păcii dintre Tătari și Cazaci, aceștia din lui Timuș, Constantin Șerban se hotărî
urmă pun condițiunea ca Turcii și Tă să atace iarăși Moldova spre a se urca
TR
tarii să nu facă nici un rău lui Rakoczy pe tronul ei.

precum și ambilor săi aliați, Constantin Cu o armată de vre-o 5000 de Ca
Vodă Șerban și Gheorghe Ștefan. zaci2) el trece Nistrul pela Soroca și
EN
Politica urmată de Cazaci față de intră astfel în Moldova.

pribegii Domni din țările române a fost Panica răspândită în populație la in
un joc dublu. Deși au însoțit armatele trarea trupelor căzăcești în Moldova este
turcești de pedepsire a acestor țări in așa de mare, încât aproape toată popu
/C
1658 totuși acestea erau numai atitudini lația se refugiază la munți și în păduri.
spre a nu intra în conflict cu Poarta La Coiceni pe Prut, oastea moldove
otomană. Când împrejurările li-au permis nească comandată de Catargiul, Grigore
tot ei (Cazacii) au fost aceia cari au Păharnicul și de Mihalcea Hâncul Ser-
SI
pus la dispoziția lui Constantin Șerban darul, care întâmpină pe năvălitori, este
împrăștiată iar Domnitorul, Ștefăniță se
retrage în grabă spre sud, în preajma
IA
') Diplomataria, XXIII, 230 și Iorga, Studii Bugeacului după ajutor tătăresc.
și Doc. IV.
2) Ibidem, 287—88.
CU
s) Ibidem, 416—17. 0 Miron Costin. ed. Kog. I, 368, ed. Bar-

h Ibidem, 425, Iorga, Studii și Doc. IV, winski, 205—6.
CCXLIX. 2) Șincai, III, 90.
RY
Astfel cu ajutorul Cazacilor Con când episcopul ațâțat de sateliții săi,
RA
stantin Șerban se instalează a doua oară acuză pe Șincai la subprefectul din
ca Domn al Moldovei la începutul anului Aiud, Acesta, având vie în memorie
1661. Domnia avea să-i fie de . scurtă revoluția celor trei eroi-martiri și îngro
durată. Lovit pe neașteptate de Turci ziți de zgomotul de arme, aleargă re
LI B
în momentul când ținea sfat cu câțiva pede la Blaj și deține pe revoluționarul
boeri spre a-și alcătui un divan, Con de valah și-l închide într’oz casă din
stantin Vodă părăsi în grabă capitala curtea episcopului. De aici este dus la
Moldovei urmărit de aproape de Tătari. casa sa proprie din Blaj și timp de trei
Nestatornicii Cazaci văzând puterea săptămâni ca sa nu poată evada este
Y
mare a Tătarilor concep planul de a străjuit.
preda în mâinile lor pe Domnul pentru
T
In răstimpul acesta, subprefectul ceru
care luptau. Stamatenco, șeful Cazacilor, aprobare dela congregația județană de a
SI
trata cu aceștia pentru vinderea lui închide pe Șincai în temnița grea din
Constantin Șerban și dacă el n’ar fi Aiud, unde erau închiși numai iobagii,
promis lefuri mari trupelor sale merce
ER
Congregația aprobând cererea subpre
nare și-ar fi terminat atunci cariera. fectului, directorul școlilor românești din
Făgăduindu-le de fiecare om câte 20 lei, Blaj este transportat la Aiud și înfundat
la Movilău și dând chiar atunci însem în temniță.
nate sume de bani stoinicilor Cazaci,
Constantin Vodă reușește să se salveze.
IV Subprefectul, negând dreptul de nobil
al lui Șincai, intentează procesul împo
In retragerea sa desordonată spre triva sa, la forul, care judecă pe iobagi,
UN
Nistru a fost atacat de două ori de sedes filialis (fiu sz6k). Acest for, de
către Tătari, odată la dealul Tatarașilor bună seamă că l-ar fi osândit la moarte,
și a doua oară la mănăstirea lui Aron Șincai, adunându-și dovezile necesare și
Vodă, când viața lui Constantin Șerban lămurindu-și dreptul de nobil, ceru ca
AL
a fost din nou în pericol. A]uns cu mare procesul său să fie desbătut de forul
greutate la Nistru trecu în Polonia de competent al nobililor, sedes generalis
unde n’a mai încercat vre-odată să o- (derek sz£k). In urma lămuririlor date,
cupe tronul Moldovei.
TR
acest proces se transpune la forul com

N. C. BejEnaru petent, care-1 desbate la 23 Iunie 1795.
Doctor in litere și filosofie Iată procesul verbal al acestui proces
în traducere:
EN
Desbaterea procesului lui Gh. Șincai «Sentință adusă de sedes generalis

și sentința de eliberare din închisoare (derek szek) din Aiud, județul Aiba-In-
ferioară, la 23 Iunie 1795, în procesul
Cei trei călugări dela Blaj: Suciu, intentat de Ion Ghilean, subprefect ca
/C
Șincai și Maior au ajuns într’un grav acuzator oficial, impotriva lui Gheorghe
conflict cu episcopul Ion Bob. Acesta Șincai pentru cuvintele, cari ținteau la
cerca să-i umilească și să-i îndepărteze turburarea patriei, și pentru faptele sala
din Blaj, unde voia să aibă numai că imorale.
SI
lugări, cari se supun fără de nici un Eu sunt conducătorul conspiratorilor

murmur. și autorul revoluției viitoare,
IA
Conflictul acesta deslănțui o groaznică Cuvintele acestea, rostite de acuzat,

furtună, în deosebi, asupra lui Gheorghe în toamna anului trecut, pot fi tălmăcite
Șincai. Ironia sa arzătoare nu cruța pe și în sensul că țintesc la turburarea li-
episcopul ambițios, care cerca prilejul niștei din țară. Acuzatul, fiind dețiuut
U
potrivit pentru ca să-și poată răzbuna. și închis de subprefect, a recunoscut că

Acest prilej sosi la 27 August 1794, a rostit aceste cuvinte. Pentru ca nu
BC
RY
cumva să fie schimbat sensul acestor Textul original.
RA
cuvinte, subprefectul, în conformitate cu
putereă funcțiunii sale, a ordonat ca V. Ispăny Atyănak Tiszti hivatala
acuzatul să fie ținut sub pază, la casa szernit tett rendeldsdbol maga hăzanăl
sa proprie.
LI B
orizet ala tetetet mindaddig, mig nem az
Desbătârtdu-se această chestiune în akkor tartott Nemeș Varmegyănek ko-
fața congregației județene, acuzatul a zonsdges Gyuldseben ezen târyy elofor-
fost trimis în închisoare pentru aceste dulvan az Alperes ezen szavaidrt az
cuvinte și s’a ordonat ca subrefectul să Vărmagye foghăzăban hozatott es V.
Y
înceapă acțiune publică împotriva sa. Ispăny Atyankfiânok pereltetdse megpar-
Această procedură a fost aprobată și de ancsoltatott, valamint illyeten perelte-
T
guvern. Dreptul de nobil al acuzatului tesdt a Flgs Fokormăny Szek is mdltoz-
nefiind legal, acțiunea s’a început la tatott helybe hagyni, es rendelni ’s ekent
SI
sedes filialis, Dovedindu-se dreptul de az Alperesnek torvdnyesen nem ldven
nobil acțiunea s’a înaintat forului nobi nyilvănsăgos szemdlyes nemessdge elso-
ER
lilor, sedes generalis (derek szek). ben a Fiu Szeken ellene kereset indi-
Acuzatul s’a năzuit să stingă acțiunea tătott, ott pedig Nemessegdrbl bizo-
și să dovediască că aceste cuvinte nu nyitvăn, minehutăna a Szek cliteltettet
le-a rostit ca să turbure liniștea din volna mostani Derekszekiink elott viszont
țară ci, după cum se vede din decla
rația alăturată sub B, le-a rostit împo
triva episcopului. Această dovadă însă
IV ezen per felvetetett es az keperes Altal
is a pertfolyta Derekas feleletenel fogva
beadatott. Igyekepett az Alperes a fel-
UN
n’a fost acceptată. Dar martorii cari au peresseg ellen tett Kifagăsăval egyfelol
declarat aceasta fiind legitimați și măr ezen keresetet erbtelennb tenni toreke-
turisind la fel și martorii din declara dett mas felol a dolog derekăhoz szolvăn
ția C, că cuvintele acuzatului s’au în emlitett szavait mint nem a Kozonsbges
L
dreptat împotriva episcopului — nu osân csendessdg felhăborităsăra tzblozo rothat

dim la moarte pe acuzat, amăsurat ac beszeddt mas ertelembe vitetni mely
RA
țiunii acuzatorului, ci, având în vedere szernit a B. beții alatt levo benig exam.
că pentru aceste cuvinte cari scandali noha az Alperes ezen szokat a Mgs
zează pe cetățeni a fost pedepsit și in Piispbk urra tzdloszoknak adta fel, de
1791, dar din aceasta n’a tras nici o ezen feladăsănak hitel nem adatott, ha-
NT
învățătură, ci s’a murdărit și mai de nera minekutănna azon tanuk, a kik
parte cu vorbele și faptele sale josnice, errol hitelesen bizonyithattok, meg hi-
având în vedere arestul suferit, hotărîm teltettek volna, azon C. beții alatt ldvo
CE
ca acuzatul să fie eliberat și să plă- Esketdsben levb tanuk is hasonlolag az

tiască toate cheltue'ile acuzatorului. Alperes emlitett szavait a Piispbk urra
Acuzatorul, nefiind satisfăcut, cu a- czelozoknak lenni adtak fel: arra halălla
ceastă sentință face apel; acuzatul pro nem biinthetodhetik, hanem mivei ezen
bează că n’are loc apelul. szok olyan botrănkoztato szok, melyeken
I/
Forul judecătoresc cântărind argu a kozbătorsăgok kedvellok megindulhat-

mentele aduse de amândouă partidele nak 4s az Alperes mdg ilg szavaidrt meg
S
aduce sentința definitivă: is biintettetett 1791 ben, kozkereset

Nu se admite apelul; se ordonă ca alatt levdn, de nem hogy azon tanult
IA
acuzatul să fie eliberat din închisoare. volna, sbt azutăn is alatson tseleke-
Acuzatorul protestează, acuzatul re- deteivel, beszedeivel magat piszkolta :
protestează». arra ndzve tekintetben jbven eddig szen-
CU
Din procesele verbale ale forului judecătoresc vedett rabsăga, melyet maga okozott
din Aiud, sedes generalis, la 10 Iulie 1795. magănak, az Alperest nyelvvălssag biin-
RY
tetese biintetdsen marasztja ’s meg Când a zidit Vasile Lupu Biserica
RA
fizdtvdn a Telperes Atjankfiănak ezen Sf. Dimitrie din Orhei?
perre tett Kolts^g^t făradsăgăt hogy
szobadon erestessdn hatărozza. Vasile Lupu, domnul Moldovei (April
A felperes apellălya ezen pert minden 1634—13 April 1653) a clădit în Mol
LI B
hozza tartozandokkal egybe ’s mivel bi- dova dintre Prut și Nistru două ctitorii:
zonyos tehintetbe itelet nem lett, annăl biserica Sf. Dimitrie din Orhei și bise
fogva cum plenitudine hogy itelet t6- rica Sf. Nicolae din Chilia. Prima nu
tessek ellătăs vdgett juxta Decr. Trip. se știe când a fost clădită, iar a doua
3, 7, 3, 6, 7, 35 et Approb. Con, 4, 1, a fost ridicată în timp de un an, de la
Y
Art. 25 kivănnya simpliciter transmi- 10 Mai 1647 până la 10 Mai 1648.
In ceiace privește anul zidirei primului
T
tăltatni et pr. Az Alperes ellen mond,
az appellationak, mivel a Telperes ke- locaș, nimeni până astăzi nu a deslegat
SI
resete nem levdn megprobălva, ennek problema. Noi ne vom încerca să o dez
bbvebb ellătăsra ninesen oka, minthogy legăm.
pedig az Alperes detentioban vagyon, in înainte ca la noi să se fi ocupat oa
ER
eo casu ha tortennek transmităltatăsa, menii de știință de aceste probleme,
addig is kivănya szabadon valo bocsă- Rușii au pus chestiunea de mult în dis
tottăsăt mint residentiatus nemeș em- cuție. încă din 1867, I. Murzakevici1),
bernek A Telperes most is inhaercolvan membru Societăței de istorie și antichi
IV
hagy sok pontok 6s kornyiil ăllăsrol tăți din Odesa, care societate avea și o
itdlet nem lett, kivănya apert simpli bună revistă, s’a, ocupat de biserica Sf.
UN
citer transmităltatni oda, a hol aszokat Dimitrie din Orhei, atingând și chestiu
meg iteljek et submittet judicio.. nea anului zidirei ei. Autorul articolului
Az Alperes is inhaercal ellene mon- eu privire la anul clădirii acestei bi
serici
dăsănak minthogy a mi probăhoz nincs' ixviestno spune numai: «A sojaleniiu, ne-
v kakom godu postroenna (eta
AL
feljelb sem itelhetik meg ăs kerem sza

badon vălo bocsattatăsomat: țerltovi)' — cu părere de rău, nu se știe
când s’a clădit această biserică2). Mai
departe Murzakevici, de sigur influențat
TR
Itelet de sinacsarul Sf. Dimitrie, bănuește, că

acest locaș de închinare a fost ridicat
Felsobb Iteletve nem bocsăttatik; az de domnitor, soția și fiul său: «po obietu,
EN
Alperes pedig a fogsăgbol ki bocsăttatni- o oblekcenii iii ixțielenii kogo-to holiaș-

văgeztetik. ceago = după o făgăduință, pentru ușu
A Felperss protestai de litteris Prae- rarea sau vindecarea a unui oarecare
bolnav»3) Acest scriitor strein, necu
/C
ceptoria Appellatioriis Az Alperes re" noscător al istoriei naționale românești,

protestai de ulterioribus expertis et fa- de sigur, nu putea dezlega problema pe
tigiis poenaque illegitime extrahendi man- care o ridicăm noi. Pentru lămurirea ei,
dati et prot. măcar în parte, este bine sâ redăm în-
SI
curcata-i inscripție slavă, scrisă pe o

Nemeș Alsofeher megye torvenyes Derek
SzekeJegyzo honyvebol N. Enyeden Sz. Iakab
IA
Havânak 10 dik napjân 1795 esztendoben. *) In ort. «Slamanskaia nadpisv v Ovgheevskoi

țerlcoi se. Dimitrtâu = Inscripția slavă a bise-
Kiadta Paal Beniamin not. ricei Sf. Dimitrie din Orhei» în «Zapiski Odes-
L. S. skago obseestva istorii i drevnostei» voi. VI,
CU
1867, pp. 514 —515 ; vezi și stampa IV dela fine.

Traian Popa 2) Ibidem, p. 514.
Prof. Târgu-Mureșului 3) Ibidem, p. 514.
RY
lespede de piatră și așezată pe peretele dacă este pus la plural atunci înțelesul
RA
interior de la a doua ușă de intrare 1). se schimbă cu totul. Și aici este, în
adevăr, cazul să se fi atras atențiune.
41
Semnele crucei săpate în piatră în care
+ H3B046HH6 COlț/I H GTi 11001161116- este coprins ultimul rând ne liniștește
LI B
și ne întărește credința în corectura
H16/H CM H GTi | Bf”hIII6HI6/lI GTTO
H
noastră, îngăduindu-ne să ne expunem
H/IMfl H G1>34fl C'L XP/IZH Bl. | HZH-fi părerea noastră fără temere de a fi
pierdut drumul. D-l Șt. Ciobanu în ar
Y
c-fro G/WBH/iro se/iHK/ir zhxhhhk/i ticolul său despre acelaș subiect nu
atinge această chestiune, lăsând-o tot
T
/1IHP0- | TOHllBfir 4H/1IHTPH6 HTBO- deschisă, nepreocupându-1 această latură
M .. .. .. „ .. a chestiune!1).
SI
1'6 ICO BflGIZIie B06B0A E01KIK)|4I4TI10 Dacă examinăm coprinsul tuturor in
scripțiilor de pe la toate ctitoriile lui
rOGnOîlP 36/1146 ZH0/I40BGK0H H
ER
Vasile Lupu, atât de la locașurile din
roGno» er to4Ogw| + h 444 hxl
Moldova dintre Carpați și Prut, cât și
ale acestor două de dincoace de Prut,
IC9/IH B06B04A t găsim următoarele:
IV 1. In inscripția bisericei Trei Erar-
hilor din 6 Mai 1639 vedem că se vor
«Prin îngăduirea Tatălui și prin gră bește despre fiul lor «Ioan» și fiicele
UN
birea Fiului și desăvârșirea Sfântului Maria și Roxanda 2).
Duh început-a și clădit-a această bise 2. In inscripția de la clopotnița ace
rică întru numele Sfântului, slăvitului, leiași biserici, din 16 April 1638, vor
marelui mucenic, ixvorâtorul de mir, bește despre soția voevodului, Tudosca și
Dimitrie, făcătorul de minuni, lo Va-
L
cu «prea iubitul lui fiu Ioan Voevod» 3).

sile Voevod cu mila lui Dumnezeu, Domn 3. Pe placa pusă la moaștele Sf. Pa-
RA
al pământului Moldovei și Doamna lui raschivei se spune la sfârșit: «In acelaș

Tudosia și copilul lor Ioan Voevod». anu (1641) s’a născut domnului nostru
prea doritul său fiu, lo Ștefan Voevod»45 ).
Din coprinsul inscripției, care este Dacă ne adresăm materialelor istorice
NT
păstrată în toată întregimea, nu vedem găsim alte date înregistratoare ale che-
de cât amănuntul, că această biserică a stiunei noastre. Pavel de Alep spune
fost clădită de Vasile Lupu, cu soția sa în Călătoria lui Mșcarie, patriarhul An-
CE
Tudosia și fiul lor Ioan. Studiată in tiohiei:

scripția aceasta din punct de vedere «In zidurile nartexului (adică în in
ortografic, socotim numai că la citirea teriorul bisericei Trei Ierarhilor) se află
ei trebuia să se observe, că în ultimul nișe, unde sunt mormintele copiilor Dom
rând este scris cuvântul n'"’Ao“ în loc nitorului și ale femei sale celei dintâi^).
I/
de „'"’a" lucru care se putea semnala

de orice cunoscător cât de slab în ale >) Ibidem, p. 47.
S
slavoniei. Acest lucru are mare însem 2) N. Iorga. Înscripții clin bisericele Româ
nătate, căci dacă substantivul «fiul» niei», voi. II, București 1908, pag. 149; vezi
IA
și la pp. 169—229 în “Notițe istorice și arheo

este scris în singular iese un înțeles și logice» de Ep. Melchisedec, București 1885.
3) Ibidem, pag. 150.
>) Ibidem, p. 514 vezi și stampa amintită; 4) Ibidem, pag. 151.—152.
CU
vezi și «Anuarul Com. Mon. Ist. secția din Ba 5) « Călătoriile patriarhului Maearie de An-
sarabia, 1925, Chișinău, p. 47 în art. lui A. tiohia în Țările Române» de Emilia Cioranu,
Ciobanu. «Biserici vechi din Basarabia». București 1900, pag. 25.
RY
Iar mai jos adaugă: «Aci sunt patru din Decembre al acestui an, de la Ojo-
RA
ferestre cu gratii, câte două într’un genii din Prahova contra bătrânului
perete și imaginea Domnitorului și Matei Basarab, i se lăsase tronul Mol
a nevestei sale, Doamna cea moartă, dovei, el fiind sigur pe promisiunea
de care am pomenit mai sus, căci ea Turcilor și a oștilor sale, că va ocupa
LI B
murise încă când trăia el, apoi cei trei tronul muntenesc.
copii morii, imul lângă altul, în haine Miron Costin în cronica sa româ
frumoase și pe ealpacurile lor era eâte nească cât și latină, vorbește despre
o dungă de samur» *). Aceste lucruri întâmplările după înfrângerea lui Vasile
le vede patriarhul în anul 1653, adică Lupu t «înțelegând *) Ioan Vodă, fi
Y
când, — după istorie, — lângă Domn nu ciorul lui Vasilie Vodă de poticala tă
T
se mai găsia de cât soția a doua Eca- tâne său în țara Muntenească străns-au
terina, luată dintre rudele hanului cri- boerii ce erau puși la boerie pre lângă
SI
meian, în 1640, imediat după moartea el și le-au zis, că el de domnie nu este,
primei soții, Tudosca, fata lui Bucioc, pentru slabă sănătatea sa ce avea (că
și unicul fiu al acestei Ecaterine, Ștefan, era Ioan Vodă slab, și desnodat și de
ER
căci fetele primei erau de mult sub mâini și de picioare, cum nu ar hi fost
acoperemânt străin conjugal: Maria ple ficiorul lui Vasilie Vodă, care, era ca
case încă din 1645, după cneazul litvan, un leu și la hire și la. trup), iar tă-
Ianusz Radziwil*2), iar Ruxanda, pără
sise cu sfărâmare de inimă frumoasa ei
patrie ca să se sălășluiască lângă urâtul
IV
tâne-său au lăsat scaunul domniei, și
au venit Vasilie Vodă iar în scaun'».
Tânărul fiu, numai de cincisprezece
UN
la chip cazac de stepă, Timus, fiul lui ani în 1640, fu trimis de tatăl său ca
Bogdan Hmelnițchi3). ostatec pe lângă Poartă, se bolnăvi pe
Dacă cercetăm cronicele vedem, că drum și se îndreptă la Brusa2) la băi,
Ioan Voevod despre care vorbesc câteva unde muri, în Octombrie 1640. Ambi
L
inscripții de la bisericile din Iași și țiosul tată în loc să-l primească înfru
aceasta de la Orhei, este o persoană, musețat cu cuca domnească, îi primi
RA
care a jucat un rol istoric. El este fiul trupul rece3). După aceasta urmă în
Tudoscăi, adică al primei soții a lui grabă a doua căsătorie din care răsări
Vasile Lupu, care după cum ne comu unicul acum fiu al lui Vasile, Ștefan,
NT
nică Pavel din Alep, mai avusese de la care domni de două ori în țara Mol
ea, afară de cele două fete, acum mări dovei: 1) de la 1/XII 1659—31/1 1661
tate, încă doi fii, cari, de sigur, închi-
sesere ochii prea de vreme, înainte de 9 «Cronicxle», tom. I. pag. 308.
CE
a juca un rol politic, ceiace însemnează 2) N. Iorga, «Istoria Românilor prin cala
tori», voi. I, București 1920, pag. 273.
că au fost mult mai mici de cât Ioan. 3) «Studii și documente», voi. IV, N. Iorga,
Acestui Ioan până la 1639 îi hărăzise București 1902, pag. CXBVI-CCIII și pag.
tatăl său tronul Munteniei al lui Matei, 326, unde din raportul unui olandez din 10
Noembre 1640 reiese că: «... Săptămâna
I/
ca după această dată, înainte de lupta trecută a murit aici fiul domnului Moldovei,
care ceru stăpânirea în 'fora Românească, și
’) Ibidem, pag. 25. a fost trimis, înbălsămat, eu pompă mare, la
S
2) « Cronicele României sau Letopisețele Mol- tatăl său, pentru a fi îngropat într’o mănă
daviei și Valâhiei», ed. II, București 1872, stire din țara lui . . ». Vezi chipul lui Ioan
IA
tom. I, pag. 311; vezi și descrierea lui Everh și al mamei- lui de pe perdeaua de pe mor
Hoppelius din «Ioan Neculce» fasc. 4-a, 1924, mântul lor din bis. Trei Ierarhi, pp. 150—151
pp. 252—260; cf. N. Iorga; «Acte și frag în articolul d-lui N. Iorga: « Tapițeriile doam
mente» I, pp. 196—197, București 1895. nei Tudosca a lui Vasile Lupu». pp. 145—153,
U
3) Ihirmuxaki, supl. II, voi. 3, pag. 34, aci tipărit în «Buletinul Comisiunii Monumentelor
avem descrierea nunței Ruxandei. «Cronicele» istorice». An. VIII. fasc. 32, Oct.—Dec. 1915,
BC
tom. I, pag. 320. •București. .

RY
și 2) de la Fevruarie 1661—29/IX1661, tive, cum e și acela citat, în care Mihai
RA
care aduse și osemintele tatălui său din Vodă cere un împrumut orașului pentru
Constantinopole și le îngropa în ctitoria nevoile oștirii sale.
lui de la Trei Ierarhi x). Impresia sau mai bine zis convin
LI B
Din expunerea istorică, făcută mai sus, gerea aceasta a mea, cum că semnătu
reiese în chip luminos, că fiul lui Vasile rile latinești ale lui Mihai Vodă mei
Lupu, Ioan, care era paralizat, nu mai odată nu sunt autografe adică scrise
trăește după Oct. 1640. Acum dacă cu mâna sa proprie, o am de mult și o
legăm dorința tatălui său de a-1 vedea motivez în primul rând cu faptul, că el
Y
Domn, fie chiar și în locul său, ca el să primind o educație română, ortodoxă,
privească slăbănoaga-i odraslă, stăpânind nu a avut prilejul de a învăța literile
T
din scaunul vecinului răsturnat, cu do latine, de cari altfel nu avea trebuință,
rința de a se însănătoși cât mai degrabă, nu va fi avut poate nici ocazie, ca în
SI
nu putem admite ca timp al ridicărei tinerețe să învețe latinește. Acest lucru
acestei biserici, afierosite unui sfânt a e atât mai probabil, cu cât se știe, că
ER
cărui viață vorbește de multe vindecări, pe când în Moldova, cu atâtea sate și
de cât în răspasul de timp de la 1654 biserici catolice, tot se mai găseau (chiar
până la 1640, dar în niciun caz după și în timpul lui Mihai-Vodă) preoți și
această dată. Socotim că lămuririle noa dascăli catolici, în Țara Românească rar
stre sunt suficiente pentru luminarea
acestei chestiuni.
IV pică vre-uuul, dela care ar fi putut în
văța boerii literile latinești ori chiar
UN
limba latină, abia cunoscută pe atunci
Șt. Berechet în țara lui Mihai-Vodă.
Ajuns la domnie, Mihai-Vodă avu
permanent diaci ungurești la Curte, de
Despre semnătura latinească a lui cari se servea nu numai la ascultarea
L
Mihai-Viteazul solilor ardeleni, dar și la scrierea răs

punsurilor date la scrisorile sosite din
RA
D-l Șt. Meteș ocupându-se în arti

colul său din ultimul număr al revistei Ardeal, ba chiar și dela Constantinopol,
noastre de documentele lui Mihai-Vi de unde se scria pe ungurește, limba
teazul adresate magistratului orașului diplomației cancelariei otomane fiind pe
NT
Cluj, ne dă (pe pag. 243) și facsimilul acele vremuri cea ungară față de Ardeal
semnăturii sale latinești, luată de pe și principatele române. Acești diaci
prima sa poruncă către susnumitul oraș, semnau apoi scrisorile' făcute de ei și
dată în ziua de 4 Noemvrie 1599 în explicate ori citite chiar Domnului, căci
CE
Alba-Iulia. E bine să cunoaștem această am ferma convingere, că Mihai-Vodă

semnătură, însă ca unul care cunosc vorbea ungurește, de oarece ținând me
foarte bine documentele lui Mihai-Vi reu ostași săcui pe lângă sine, trebue
teazul, din cari am chiar o colecțiune să fi învățat fără îndoială limba lor, în
I/
însemnată de inedite, trebue să constat care se înțelegea mai în urmă și cu

și să mărturisesc, că semnătura lati boierii (nemeșii) unguri și săcui din
Ardeal, cu cari stătea în relațiuni per
S
nească a lui Mihai Vodă nu e autografă,

ci e pusă întotdeauna de însuși scrii manente.
IA
torul documentului, sau de prepusul lui Convingerea mea, cum că semnăturile

din cancelaria princiară, aflată în Alba- latinești ale lui Mihai-Vodă provin toate
Iulia, după cum se obișnuia pe vremea de mână străină, o și dovedesc prin
următoarele constatări.
CU
aceea la documente simple administra

E frapant, că trăsătura semnăturilor
*) «Revista Arhivelor* An. I, No. 2, p. 297. latinești ale lui Mihai-Vodă nu e una
RY
410 Revista arhivelor
și aceiaș ca a semnăturilor sale cirilice *), soarea privată ar fi suferit o mare lipsă
RA
ci ea variază după funcționarul care de tact și curtoazie, dacă nu ar fi fost
scria documentul și felul cum semna ori semnată de acela, în a cărui nume se
făcea manupropria, pe care de multe ori scria. Iată-mi dovezile diplomatice. Po
LI B
diacii se trudeau a o imita după aceea sed copia scrisorii inedite a lui Mihai-
a Domnului lor. Semnătura reprodusă Vodă (din Târgoviște, 3 Iulie 1597)
în facsimile de pildă, cu întortochetura către papa Clemente VIII scrisă în la
dublă a manupropriei imitează perfect tinește, prin care îi cere ajutor de bani
semnătura principelui Sigismund Ba- pe seama oastei sale, care o ține în ser
Y
thori *2), iar altădată întîmpinăm alte ma- viciul creștinității, semnată cu cirilică,
nuproprii, după «condeiul» și obicinu- care de sigur ar fi semnat-o viteazul
T
ința scriitorului documentului. Actele Vodă latinește, dacă ar fi știut să-și
administrative fiind de o importanță subscrie numele cu litere latine; tot cu
SI
secundară, din punct de vedere juridic cirilică fiind semnată și a doua a sa
și paleografie, nu se cerea ca ele să fie scrisoare către aceiaș din Alba-Iulia,
ER
iscălite de însuși domnitorii țării, cari (2 Fevruarie 1600).
de multe ori nici nu știau de actele Faptul că aceste două scrisori (scrise
date în numele lor diferitelor autorități în diferite timpuri) au fost semnate per
și orașe, căci acelea se trimiteau se sonal de Mihai-Vodă — chiar cu ciri
poate zice automatic, în număr mare și
lucrul principal la acest fel de docu
IVlică — este semnul unui deosebit omagiu
și devotament față de capul Bisericii
UN
mente era, ca ele să aibă pecete în re catolice; lucru ce nu-1 dovedea Mihai
gulă. Atari acte nici nu se prea semnau întotdeauna față de împăratul Rudolf,
de principii Ardealului, ci cancelarul căruia îi scria' mai des. Așa de pildă
prezentându-le domnitorului spre apro scrisoarea sa (din Târgoviște, 16 Martie
bare, în semnul aprobării se scria de 1598) către Rudolf, scrisă în întregime
L
obiceiu în dreapta actului cuvântul de ungurește de către secretarul Ioan Răcz

RA
«Lecta» pe edițiuni oficiale de tribunal, e semnată de însuș acest diac ungur în

pe când actele administrative se semnau latinește cu cuvintele «Michael Vaiuoda
— tot în dreapta — de funcționarul res regni Transalpinensis» având duetul și
pectiv al cancelariei; precum semna și caracterul perfect al scrierii susnumi-
NT
secretarul Ioan Iacobinus poruncile lui tului secretar ungur. De însemnat este
Mihai-Vodă, fără ca să mai fi aplicat însă, că mai pe urmă, în Ardeal, Mihai
și semnătura acestuia 3). Vodă semnează mai totdeauna cu ciri
Cu totul altfel era uzanța cancelariei
CE
lică, de câte ori scrie împăratului Ru

la o scrisoare privată, adresată către dolf, fratelui său Maximilian, ba chiar
vreun principe străin ori alt personaj și consilierului Pezzen și altora, tra-
înalt sau la o diplomă nobilitară, care tându-se de scrisori politice, cari tre
firește nu ar fi fost validă, fără o sem buiau să aibă neapărat o semnătură
I/
nătură autografă a donatorului; iar scri autografă *)•

Cele mai importante documente al can
S
*) Semnătura lui cirilică e publicată în fac celariei princiare ardelene au fost întot
simile de N. Iorga în Hurmuzaki: Documente deauna diplomele nobilitare (litterae
IA
XII, p. 648. 1185 și 1159, iar de mine in Veres

Endre: Zalânkemenyi Kakas Istvan (Budapest, armales) care se redactau și se emanau
1905) p, 96.
2) Aceasta este publicată sub No. 7 a planșei ’) Scrisori ale lui Mihai-Vodă semnate cu
CU
de iscălituri din Hurmuzaki: Documente XII. cirilică adresate împăratului Rudolf și altora
3) Un număr mare din aceste porunci ale găsim in Hurmuzaki: Documente voi. III,
lui Mihai-Vodă, semnate numai de către Iaco p. 393; voi. XII, p. 481, 577, 579, 820, 873,
binus, se află în Hurmuzaki; Documente XII. 964, 1009, 1123 și Supl. II, voi. I, p. 418.
RY
după un anumit formular tradițional, era Sas de origină, aparținând puținilor
RA
păstrându-se formele arhaice până și în Sași rămași încă pe la sfârșitul veacului
facerea și sigilarea documentului so al XVI-lea în Cluj, oraș maghiarizat
lemn pe pergament, document atât de pe nesimțite și dela sine dealungul vre
LI B
însemnat și valoros pentru toată familia, murilor, fără nici o influență sau dis
care îl câștiga drept răsplata serviciilor poziție specială a autorităților și mai
sale. Așa fiind lot cu cirilică semnează. puțin a domnitorilor pământeni!
Mihai-Vodă diploma nobilitară, cu care
cinsti (în Alba-Iulia, 18 Fevruarie 1600) Dr Andrei Veres
Y
pe vrednicul Georgie Chiokoniesthi și
frații săi12), iar la 10 Aprilie 1600 pe Spicuiri noi despre Horia, Cloșca,
T
Matia Sz^kely?); cari diplome nu ar fi și Crișan.
avut nici o valoare legală, dacă ele ar
SI
fi fost semnate (în latinește) de vreun In a doua jumătate a veacului al
scriitor al cancelariei din Alba-Tulia, XVIII-lea, mai toate capetele încoronate
ER
învățat a semna poruncile Domnului din Europa, încercară să introducă în
său către orașele din Ardeal. țările lor reformele cerute de ideile
Cred că am dovedit în destul faptul filozofice umanitare, propovăduite de
— dealtmintrelea foarte firesc — că Mi pleiada filosofilor francezi, în fruntea
hai-Vodă Viteazul nu scria cu litere
latine și că toate semnăturile lui lati
IV
căreia se găsea Vltaire.
Conducerea și orânduirea statelor, însă,
UN
nești provin din mâna slujbașilor cance întocmite ' după aceste idei, premergă
lariei sale. înainte de a termina însă toare desvoltării națiunelor de mai târziu,
acest scurt studiu, trebue să fac atent era cu totul în contrazicere cu cea
pe Dl Meteș asupra fatalei sale erori, existentă, care își avea obârșia în viața
cum că «Mihai Viteazul pune în fruntea medievală.
L
orașului Cluj, ca jude regesc pe un ro Din care pricină acolo unde monarhul
RA
mân credincios, pe Andrei Stăncel», căci a fost mai puțin destoinic, iar supuși
un jude regesc (?) cu numele de Andrei alcătuiți dintr’un conglomerat cu totul
Stăncel nu a existat niciodată nici la deosebit nu numai din punct de vedere
Cluj, nici aiurea, ci el e confundat (în- etnic-național ci chiar și religios, apli
NT
tr’un mod foarte ciudat și regretabil) carea acestor reforme, dătătoare de sti
cu Andrei Reuchel «iudex primarius» mulent pentru muncă a fost nu numai
al orașului Cluj 3), ales — după privi foarte grea ba chiar imposibilă.
legiile sale vechi — de cei 100 de se Ușor i-a fost unui Fridiric al II-lea
CE
natori ai orașului, iar nu numit de Mihai, cel Mare, cu energia care-1 caracteriza,
care nici nu avea dreptul să numească să introducă reforme printre supuși săi
un primar, după cum nu-1 aveau nici alcătuiți din neam german, docil și do
principii ardeleni. Acest Reuchel altfel ritori de lucruri noi și migăloase.
I/
Ușor ia fost și Caterinei a Il-ua să

') Originalul diplomei în colecțiunea Acade facă același lucru, deși s’a stins odată
S
miei Române; publicat în parte de Ștefan D. cu ea, în masa colosului slav,

Greceanu: Eraldica Română (București, 1900) Nu se poate spune, însă, acelaș lucru
p. LXII-LXIII și în întregime în «Revista
IA
Istorică» 1920 p. 246—7.

și despre tânărul, înaintat în vreme, îm
2) Publicată în întregime. în «Genealogiai părat al Austriei, Iosif al II-lea.
Fuzetek» (Cluj) 1900 p, 29—30. Acesta deși își făcuse o ucenicie, destul
3) Citat de monografistul orașului Cluj, de de lungă, în ale domniei sub conducerea
CU
cedatul Jacab Elek în Koloxswâr* tortenete

voi. II, p. 375 greșit ca: Beuchel, în loc de mamei sale Maria Theresia, totuși în
Reuchel. marea-i grabă de a nu rămâne mai prejos
RY
412 REVISTA ARHIVELOE
de nivelul dela nord, nu luă în seamă nemeșului, ci devenind liber și stăpân
RA
că ceia ce a putut face acesta în țara pe bucata lui de pământ, udată atât
sa, nu numa că nu era aplicabil pentru amar de vreme cu sângele și sudoarea
supuși săi, dar putea să-i fie chiar dă strămoșilor săi, avea să-i fie egal.
unător. Durere dublă, pe deoparte valoarea
LI B
Sub stăpânirea sa se găsea un conglo moșiei, prin lipsă de brațe de muncă,
merat de popoare, cari puteau să întreacă scădea, pe dealta iobagul liber cu timpul
cel mai frumos mozaic posibil. putea să-i facă concurență.
Ușor îl conduci pe austriac, ce nu se La orizont se arăta așa dar odată cu
Y
teme decât de foame, deasemenea ușor reformele ce aveau șă fie introduse,
îl împaci pe Ceh, pe Slovac, pe Polon, căderea prin sărăcie a magnaților și odată
T
pe Sârb, pe Român și chiar pe Italian, cu aceștia decăderea Națiunei ungurești,
deci reformele însemnau în loc de civi
SI
cu foarte mare greutate însă pe Maghiar.
Maghiarul Ungur, în fala-i caracteris lizație, regres pentru Unguri.
tică, nu renunță așa ușor, la pofta de Deaceia s’a căutat să se împiedice
ER
de a trăi din sudoarea muncei altuia și introducerea lor prin toate mijloacele
la mândria de a se ști atot puternic pe posibile și imposibile.
moșia ce o are în stăpânire, fie ehiar In uneltirile lor machiavelice magnații
prin usurpare. s’au folosit și de data aceasta în contra
IV
Obiceiurile caracteristice rasei turanice
n’au găsit cu cale nobilimea maghiară
acestor reforme de mișcarea pornită,
pentru introducerea lor, de către cei
UN
să le sacrifice ambițiunilor lui Iosif al trei corifei cunoscuți; Horia, Cloșca și
II-lea și aceasta cu atât mai mult cu Crișan.
cât acesta le nesocotise amorul propriu, Promotorul acesteia fu Nicolae Ursu
nevoind să se încoroneze și cu coroana zis Horia.
Sfântului Ștefan, în calitate și de rege Acesta era fiu de țăran din Alba și
AL
al Ungariei. servise ca oștean în armata împărătească.

Așa că dorinței împăratului de a in Aici el avu ocasiune să învețe să cu
troduce în întreaga sa stăpânire, sistemul noască lumea mai bine, să-și dea apoi
TR
administrației centraliste, armată per seama de starea înjositoare a conaționa

manentă, recrutată în mod obligatoriu lilor săi și despre folosul reformelor ce
și biruri regulate și egale pentru toți avea să introducă împăratul. In oaste
supușii, nobilii răspund printr’o mișcare el servise cu credință și pentru bunele-i
EN
revoluționară amenințând cu deslipirea calități ostășești căpătase un lanț? de aur

de Austria cu chipul împăratului precum și o di
Credincioși vicleniei specifică rasei plomă de scutire de dări.
/C
lor magnații s’au folosit în rebeliunea Reîntors acasă tocmai în timpul când
împotriva împăratului de însuși acei pe se decretase aplicarea reformelor, cărora
care îi asupreau și pe ale căror drepturi magnații se împotriveau din răsputeri,
etnice le usurpase încă de multă vreme, fără să bage de seamă fu și el luat de
SI
tot pe cale mișelească. curentul mișcărei și ca unul ce fusese

Una din noile reforme avea să fie și soldat se dete de partea împăratului,
desființarea iobăgiei, se lovea deci în pentru a putea fi folositor neamului.
IA
marii proprietari prin aceasta. Mai întâi cu țărani din satul său, iar
Ori cele mai mari moșii, așa numitele iar mai apoi cu cei de prin împrejurimi,
«latifundii» aceștia le aveau în Transil ajutat fiind de Popa Crișan și de Cloșca
CU
vania, răpită dela români. Ivan din Cărpiniș, porni răsboiu împo
Durerea mare era că de data aceasta triva curților boerești,
«valahul» numai avea să joace rolul Repede numărul răzvrătiților se ridică
RY
la peste 36.000. întreg districtul Slatnei către fisc trecându-i în rândul nobililor
fu în picioare, Mai mult de 136 castele
RA
fără pământuri.
și 62 de sate fură jefuite și date pradă Tot din aceste acte mai aflăm apoi
focului, numărul celor morți ridicându-se că țăranii erau din ținutul Aranyanos,
la peste 40000. iar împărțirea banilor Ii s’a făcut cu
LI B
Revoluția luă o mai mare extindere ocasiunea adunării staturilor, de către
prin faptul că Horia începu să fie so guvernatorul țării Ardealului.
cotit ca trimis ăl împăratului, mai ales Banii au fost plătiți din fondul țării,
că insignele amintite mai sus întăreau deci tot din sudoarea celor răsculați.
aceasta; așa că pe negândite întreg Ar Mai aflăm apoi că acești doi martiri
Y
dealul era în plină revoltă, deoparte ai neamului au fost executați împreună
țăranii români cu punctul de sprijin în cu 150 de tovarăși la Cluj în ziua de
T
ținutul Moților, de alta nobilii unguri 3 Ianuarie 1875.
SI
uniți cu Secuii. Iată actele despre cari vorbii mai sus:
Revoltații cereau înlăturarea titlurilor «Des Rădel-fiihrer Hora [sic] und
de noblețe, împărțirea moșiilor și con seines Mittgesellens Gloschka [sic] Ivan,
ER
tribuții egale și obligatorii. welche, aus Sicbenbiirgen fliichtig ge-
Reforme radicale, ce au fost să se worden sind, und ihren Weg liber den
împlinească mult mai târziu. Pass Fekete-Ton genommen haben sollen.
In fața acestor primejdii ce-i amenințau
IV Gloschka Ivan [sic] von Kerpenis zum
tronul împăratul Iosef al II-lea se văzu Salatna Dominio gehorig, beilăufig 40
nevoit să ia măsuri urgente. Jahre alt, kleiner zusammgedruckter
UN
Trimise dar o parte din armată sub Statur, follen braunen mehr runden
conducerea lui Paul Kvay, iar pe capul Angesichts, hat eine stumpfe zusammen-
lui Horia puse 300 ducați, iar restul gedruckte Nașe, dunkel braune Haare,
răsculaților fiind ertați printr’un patent einen rotlichten braunen Schnurbart, ist
special, cu condiția să depună îndată stark von Knochen, stosset im Reden mit
L
armele. der Zunge an, hat iibrigens mehr eine

RA
Revolta începu dar să fie potolită rauhe als dumpfe Stimme, gehet und
încetul cu încetul. stehet gerad, ist ingleicher Landkleidung
Horia, însă, om foarte energic și cu wie nachstehend beschreibener Hora
tovarășul său Cloșca Ivan, nu se lăsară [sic], pflegt aber auch ein kurzes walla-
NT
să fie prinși ci vroiau cu ori ce preț, chisches Polzel mit halben Armeln von
văzând mișeleasca purtare a magnaților, Schafpelz mit der Wolle auswărts zu
să vie la Viena spre a-și apăra în per tragen, reitet ein gutes leichtes kastani-
enbraunes Gebirgspferd, worauf ein ge-
CE
soană cauza în fața împăratului.

Fură prinși prin trădare de un pă wonlieher hungrischer Sattel mit einem
durar anume Melțer împreună cu șapte schwarzen Schaffell bedeckt, der Zaum
țărani. und Zugehor ist von ordiner schwarzen
Cu prilejul fugei lui Horia și a lui Leder, ertragt zuweillen die hier zu Land
I/
Cloșca, spre Viena, în Arhivele Mini iibliche Schwarze Miizen von Lammfell,
sterului de Interne, secția «Ober Polizei» zuweillen aber auch eine mit schmalen
S
ni s’a păstrat o descriere foarte amă Finger breiten goldenen Collane oben
nunțită a acestora, pe care o voi publica eingefasste und geschnittene Czako Hau-
IA
mai jos; iar în Arhivele Ministerului de ben mit einer dabei goldenen Schlinge,
Finanțe comune «chitanțele de plata jpedoch ohne Schnur.
recompensei pădurarului și țăranilor, Hora [sic] alias Nicola Ursx, beilău
CU
precum și decretul imperial pentru scu fig 40 bis 50 Jahre alt, aus Nagy-Oranios
tirea lor și a urmașilor lor de dările zur dasigen Kirche gehorig, Alba Kuty
8
RY
414 Revista arhivelor
genannt hat kein Eigenthum allda, son- von sieben Aranyoscher Bauern, die der
RA
dern halt sich bei seinen Befreinden auf, Wald-tieberreiter Meltzer her beigeschaf-
ist mittler Statur, mehr geschlanchten, fet bewirket worden sein.
als dicken Leibes, leicht braunes kiirzes Wir wollen diesen Bauern nebst den
Haare, fast rotlich kurzen Sehnurbart, 700 Dukaten, die ihnen vermog Unserer
LI B
lănglichten Angesichts, sehr kleinen spi- in der Sacherlassenen allerbochsten Ent-
zigen Nașe, owal griibigt und Sommer schliessung ohne hin gebiihren, und die
fleckich, besonders aber sind ihm die auch bereits bei der Thesaurariats Cassa
obere und untere Augenlieder hellrot- angewiesen worden sind, noch als eine
fleischik, halt sich im Gehen und seiner besondern und sich auf ihre Nachkom-
Y
Stellung gerade, trăgt an seinem Leibe menschaft ausdehnende Wohlthat da-
durch angedeihen lassen; dasselbe al-
T
die in Salatner .Dominio gewonliche
Kleidung, bestehend in einem schwartzen sogleich als Freie Bauern erklărt in
SI
beinahe bis an die Knie reichenden dann dieser Absicht von allen Grundobry-
bei den Seiten blau ausgezierten Kittel; keitlicher Dienstbarkeitlos gezehlt, und
hat weise, mehr eng als weite hungarische da sie den Vernehmen nach ohnelhin
ER
Hosen; seine Ftisse sind mit halbgesch- Cameral Unterthanen waren, von allen
nierten Cschmen bedeckt, trăgt jezt einen der Camer oder der Cameral Herrschaft
mit der Wolle inwendig gekehrten langen gebiihrenden, was immer Namen ha-
Sehafen Pelz, hat eine gewohnliche
schvarze Muze auf dem Kopf, und meis-
tens einen diinnen Haselstock in der
IV benden Schuldigkeiten befreyet, auch
sie sowohl als ihre Nachkommligen unter
die zahl der Treyen, keiner Grund-
UN
Hand. Herrschafft unterworfenen Le u t h e n
Siebenbiirg. Halmagy dan 24. Dezember
gezehlt und immer gehalten werden
1784. i). sollen.
Dem Wald Ueberreitter Meltzer, der
AL
bei Herbeischaffung und Belehrung ob-

No. 23641178a. gedachten sieben Vertrauten Innwohnern
gute Dienste geleistet: haben Wir gleich-
falls Belohnung von 100. Dukaten Verlie-
TR
Ioseph der zweyte etc.

hen und bereits bei der dassigen Cameral-
Hochwiirdiger, Hoch und Wohlgeborne Cassa angewiesen. Auch wird es demnach
etc: Aus dem von Unserem Sieben obligen, wegen Auszahlung obgedachte
EN
burgischen Gouverneurs und dem all- zweien Summen einverstăudlich mit Un
dassigen General Commando Gemein- serem Siebenbiirgischen Thesaurariat die
schaftlich unterfertigten und unterm Vorkehrungen zu treffen, Unseren ob-
4-ten dieses Monats eingeschichten Be- gedachten wohlverdieusten Bauern diese
/C
richt, haben Wir mit Vergnugen Ver- ihnen von Uns bewilligte besondern
nohmen, dass die beyde Hauptfiihrer Gnaden zu erklăren den Vollzug der-
der alldortigcn Unruhen Horia und selben gleichfalls einverstăndlich mit
Kloschka wirklich in Verhaft gebracht Unserem Siebenbiirgischen Tesaurariat
SI
und ihre Gefangen Nehmung eigentlich unverziiglich zn bewurcken und Uns von
dem Erfolg seiner zeit des weitere
IA
vorzulegen.
’) Originalul în «Staatsarchiw der Innereu. Und Wir verbleiben iibrigens Euch
Justiz», sub Fascikel X. ha. 5 b. P. B. 1785. mit unseren kaiserliche konigliche und
Această fasciculă s’a găsit din întâmplare, de grossfiirstlichen Hulden und Gnaden
CU
către D-l Ruzicka în Polizei Varia, pentru care wohlgewogen.

lucru îi aduc aci mulțumiri. Gegeben in unserer Stadt Wienn der
415
RY
revista arhivelor
17-ten Monats Iănner 1785, Unserer Un autograf al lui Gh. Asaehi

Reiche des Romischen in zweisten und
RA
In Muzeul Camerii de Comerț din
der Erblăndischen in fiinften Iahre.
București, colecția de documente a d-lui
Ioseph m. p. D. Z. Furnică, printre hârtiile de co
Carol Graf Palffi m. p. respondență ale vestitei case de comerț
LI B
Ad Benignum Sacrae. Cae. Regiae. et Apost. din Sibiu, Hagi Const. Pop, se află și
M-tis Mandatum proprium. o scrisoare a lui Gh. Asaehi, datând
Iohann von Back. din anul 1823. Ea este adresată din
Viena—unde scriitorul moldovean fusese
K. K. trimis de Ioan Alexandru Sturza spre
Y
Qualiter suaMajestas Sacrma, Sylvarum a reprezentâ Moldova pe lângă guvernul
obequitatorem Meltzer et Rusticos illos, austriac, — bancherului vienez Popp *).
T
quorum opera Coripbae Primarii tumul- Profitând de prezența acestuia la
SI
tuaantum Hora et Kloska [sz’c] interupti București ■— unde probabil îl chemaseră
sunt remunerandos clementissime sta- afacerile-i comerciale — precum și de
tuerit exadvoluto Benignissimi Rescripti vaza de care se bucură Popp în lumea
ER
Regii dd-to 16. lanuârii 1. a. emanați aristocrată austriacă, Asaehi îl rugă să
tenore Inclytus Theratus Regius uberius se intereseze de soarta unui tablou, pe
perspiciet quo igitur remuneratio haec care îl trimisese baronului Hiller,— fost
a Cassa Camerali appacidata iisdem ob- IVfuncționar al Agenției austriace la Iași,
tingat, requiritur Inclytus Theratus ut pe atunci cancelar al numitei Agenții
700 aureos benignissime resolutos Illmo la București2), — cu rugămintea de a-1
UN
înaintă domnitorului Grigore Ghica. In
Dno. Consiliario Guberniali de Bruken-
cazul când baronul Hiller nu l-ar fi
thal trausponiendos disponere. ung.
prezentat, Asaehi rugâ pe Popp să-i facă
Commissarium sua ex parte denominare
acest serviciu.
velit, in cujus praesentia dicta remu
Totdeodată îl anunță că pentru sub
L
neratio per Illmum Dnum Conss. Gublem.

scripția (de ce subscripție e vorba nu
in oppido Abrudbanya, aut Zalathna,
RA
știm) în vederea căreia Popp țrebuiă

occasione Fori Hebdomadalis congrua să meargă la Iași, el scrisese prietenilor
Solemnitate distribuetur. E. Consilio R. lui. Dintre aceștia îi recomandă pe tâ
M- Principatus Transyl. Gubernii. nărul Balș, Alexandru Balș3), descen
NT
Cibinii die 27 Ianuarii 1785. dent al vechei familii de boeri moldo

Adarn Veres Sec. Gublis. veni Balș, ca unul ce ar fi putut să
14 Iănner 1785. deă un sprijin efectiv proiectelor sale 4).
CE
V° Allerhochste Hand Billet wegen der 1) Zenovie, feciorul bătrânului Hagi Con
stantin Pop, din Sibiu. Asupra acestei familii
Belohung der 7. Bauern, welche den de vestiți negustori, N. lorga. Studii și docu
Berichtigsten Horia und Kloska in Sie- mente T. 8 p. III—VIII.
benbiirgen eingebracht haben mit 700 2) Numit în 1822 prin demisia lui Udritzchi.
Dukaten, dann mit Befreiung von allen Hurmuzachi, Voi. X Doc. CLXXVIII p. 136.
I/
3) Asupra familiei, Lecca G. Octav, Familiile

obrigkeitlichen Schuldigkeiten nicht min- boerești române, p. 33—40.
der des siebenburgischen Wald Bereiters 4) Popp făcea dese călătorii și la București
S
Meltzer mit 100 Ducaten.*1). și la Iași de care îl legau diferite chestiuni

bănești. In Septembrie 5,. anul 1823, el încheie
IA
s. s. Dworacli. cu mitrop. Grigorie, C. Bălăeeanu, Iordache

No. 613. Golescu, Mihail Ghica și Nestor membri ai E-
Dr. Mihail Popescu. foriei școalelor, un contract de tipărire la Viena
a o mie «de trupuri psaltichii românești». An.
CU
’) Originalul în «Hofkamerarchiv» la anul Ac. T. 28. N. Iorga, Contribuții la ist. lit.

respectiv. române, p. 236.
RY
Preocupările artistice pare a nu le fi j’espere qu’elle ne vous empechera pas
părăsit Asachi nici chiar în funcția lui d’aller ă Jassy. J'y ai ecris ă plusieurs
RA
diplomatică. Dovadă rândurile finale în amis pour preparer Ies esprits, mais
care ruga pe Popp a copia portretul il est reserve d vos moyens et ă votre
lui Mihai Viteazul din biserica ce-i presence pour achever la subscription.
poartă numele, aflătoare în București și Avânt votre depart de Vienne, je vous
LI B
a-1 trimete la Viena pentru litografiere. ai engage d’operer ă Jassy entre deux
Deși concepută în termeni reci, de po personages une intimite pour l’avantage
liteță, scrisoarea prezintă totuși interes reciproque, je reitere mes instances, en
prin aceia că evidențiază, în afară de vous assurant que si vous entamex ă
Y
întinsele relații pe care Asachi le aveâ Bucaresti, vous achevex ă Jassy, dans
cu personalitățile marcante ale epocii, une tete-ă-tete le meilleur des oeuvres.
T
în amândouă țările române, și timpuria En arrivant dans cette viile, faites la
preocupare de a scoate la iveală din connaissence dujeune Alexandre Balche,
SI
trecutul mort figurile mari ale istoriei mon intime ami, qui est le plus instruit
noastre •— indiferent scopul mercantil *) et le mieux intentione de toute notre
ER
sau cultural ce-1 animă — precum și jeunesse. Je voudrai lithographer le por-
mijloacele la care apelă el spre a-și trait du grand Mikay Prince de Vala-
adună materialul necesar. chie qui y regna Van 1600, il doit etre
Reproducem autograful: represente dans l’eglise de son nom qui
Monsieur,
IV est ă Bucaresti. Faites en tirer une
copie exacte en crayon, et je vous re-
UN
mettrai avec reconaissance Ies frais. En
Je profite de votre voyage de Bucu vous souhaittant l’accomplissement de
rești, pour vous prier de vouloir bien vos projets et une parfaite sânte je vous
vous informer aupres de Mr. le Baron prie d'agreer l’assurance de l’estime, de
de Hiller sur la reception de ma lettre votre tres humble serviteur.
L
et d’une boete (sic) contenante un por- G. Asaky.

RA
trait encadre que je lui ai envoye dans Vienne ce 1 Julliet 1833.

le mois de marș, en le priant de le faire [V0:] De Vienne. A Monsieur Mon
presenter ă Son Altesse le Prince Beg- sieur Constantin de Popp ă Bucaresti
nant. Comme je n’ai la dessus aucune
NT
reponse, je pense, que quelque raison l’a C. Fierăsqu

empeche d’acceder ă ma priere, veuillex,
dans ce cas, vous charger d’un offre, Congresul arhivarilor g’ermani.
CE
qui ne pcut qu’etre agreable ă S. A.

Serenissime. Vous devex etre fort con Dela 30 August la 2 Septembrie 1925
tent, d’avoir trouve ă Bucaresti mon a avut loc la Regensburg al XVII-lea
sieur V agent de Lippaty, sa presence congres al arhivarilor de naționalitate
facilitera l’execution de vos projets, mais germană.
I/
Ședințele congresului s’au ținut în

sala de festivități a primăriei în care
’) Cf. An. Ac. T. 28. Scrisoarea lui Asachi
S
către Popp din 5/u April 1826 prin care-i cere sală, între anii 1663—1806 s’au adunat
părerea asupra posibilității de desfacere îu Tran parlamentarii fostului Imperiu roman,
IA
silvania, Valachia și Moldova a portretului de națiune germanică.

Țarului Alexandru pe care-1 litografiase în S’au strâns, cu această ocaziune, re
1825.-p. 261.
2) Bancher brașovean. Numit în 25 August prezentanții tuturor arhivelor orășenești
CU
1822 în locul agentului anstriac von Raab. și provinciale, atât din Republica ger
ef. Hurmuzachi, voi. X, p. 175. mană cât și din cea austriacă, nelipsind
RY
chiar nici reprezentanții arhivelor par ganizație temeinică, unitară și conformă
RA
ticulare. cu principiile arhivisticei moderne-
A fost dar un frumos prilej de în Legea asigură în primul rând regu
frățire și sfătuire pentru viitor! lata depunere a materialului arhivistic
Salutul frățesc al Austriei l’a purtat din partea tuturor autorităților Statului;
LI B
prof. Dr. Bittner, dela Staatsarchiv, care organizează direcțiuni regionale la Iași,
într’o frumoasă cuvântare a arătat si Cluj, Chișinău și Cernăuți, asigură re
tuația creiată arhivelor austriace, după crutarea și stabilizarea funcționarilor
răsboiu, încheiând cu rugămintea de a instituției și preconizează o activitate
se împlini unirea frățească cu un ceas științifică bogată și constantă.
Y
mai devreme. De altfel această activitate a început
T
Din partea guvernului bavarez con- încă din 1923 și se desfășoară în toată
gresiștii au fost salutați de Dr. Stohsel, deplinătatea. In anul 1924 a apărut
SI
care privind mulțimea adunată, ca răs Revista Arhivelor - la 28 Nov. 1924 s’a
puns la invitațiile făcute, se arată foarte înființat școala superioară de arhivistică
încrezător în steaua poporului german. și paleografie; în Mai 1925 s’a înființat
ER
Din partea orașului au fost salutați muzeul Arhivelor Statului, care s’a inau
de către primar Dr. Herrmann. gurat în 28 Martie 1926, fiind pus de
Chestiunile discutate cu această oca- atunci înainte la dispoziția publicului în
ziune au fost:
1. Dr. Riedner: «Arhiva și războiul
IV
fiecare Duminecă și sărbătoare.
C. Bănaru
mondial». Vorbitorul a căutat să scuze
UN
Germania de învinuirea de a fi distrus
arhive compromițătoare, încheiând cu începuturile tipografiei în Ucraina
dorința poporului german, în privința D-l Șepticki Andrei a publicat de cu
răsboiului mondial, de a se stabili ade rând un volum festiv intitulat: HOHATKII
AL
vărul și dreptatea asupra cauzei lui- KHHrOIIEMATAHa HA 3EMAHX

2. Dr. Freytaag a vorbit despre (<Ar HKPAIHH. (începuturile tipografiei în
hiva centrală a principelui de Thun și țările Ucraine) Lemberg, 1924, și editat
Taxis». cu ocazia aniversarei de 350 de ani dela
TR
3. Dr. Meisner și Dr. Reinhol despre tipărirea primei cărți rutene la Lemberg
«Furtul de documente și cum trebue (Apostolul, 1574). (In vederile ireden
să ne păzim de acesta». tismului ucrainian, autorul consideră ca
EN
4. Dr. Rudolf Hodl despre «Arhiva «Ucraina» și Galiția Orientală, Vol-

Ministerului de războiu din Viena». hinia, Rusia Albă etc.) Execuția tipo
Asupra celor două chestiuni din urmă, grafică splendidă, la urmă un album cu
prima având o importanță deosebită, reproduceri din vechea artă tipografică
/C
iar cea de a doua interesând și țara ruteană.

noastră, voi reveni într’un număr viitor. începând cu o scurtă introducere
asupra istoriei tipografiei în Europa,
Dr. Miii. Popescu trece la tipografia la Slavi. Prima carte
SI
în veche-slavă tipărită e Octoihul din

Organizarea Arhivelor Statului Cracovia (1431), urmată de alte câteva
din aceiași oficină. Imediat la rând ur
IA
In ziua de 15 Iunie 1925 s’a promul mează operile tipografice din Cetinge
gat legea de organizare a Arhivelor Sta (Octoih 1494) ale lui Macarîe care lucră
tului, prin care această instituție, care pentru voevodul Gheorghe Crucevici,
CU
de aproape un veac se conducea numai și mai târziu pentru Domnii Țării Ro
după un simplu regulament, capătă o or mânești (15).
RY
RA
La Moscova abia la 1563 apare prima Lemberg mitropolitului Moldovei An
carte tipărită (Apostolul), urmată de un tonie. E reprodusă în «fac-simile» scri
șir de tipărituri religioase. Din Moscova soarea lui de adeverință din Iașî, 23
vine Ivan Fedorovici la Lemberg și April 1735 pentru «hârtia cumpărată
LI B
tipărește acolo la 1574 «prima carte de Frăția Stauropigiei dela Danzig, dela
slavă în Ucraina» cu toată opunerea pan Watson» pentru care a trimes la
breslei stolerilor, cari credeau că li se Lemberg pentru cumpărarea hârtiei pe
încălcase drepturile! doi lei și 25 de bani coala «o sută de
Ivan Fedorovici găsește un protector coaie de hărtie Watson». Hârtia trebue
Y
în cneazul Constantin de Ostrog, la care transportată pe costul Frăției din Lem
tipărește o serie de opere între care și berg la Cernăuți (planșa 145).
T
celebra Biblie de la Ostrog (1581).
SI
Ostrogul cu școlile și cu tipografia sa P. P. Panaitescu
devine centrul cultural al ortodoxiei
rusești. Bibliographia Hungariae Historiea
ER
La Lemberg «Frăția Ortodoxă» își
face tipografie proprie cu ajutorul pa Verzeichniss der 1861 — 1921 er-
triarhului Eremia al Constantinopolului, schienen, Ungarn betreffenden Schriften
Gheorghe Movilă al Moldovei și Mihail
al Kievului (1587). Prima operă a nouii
IV
in nicht ungarischer Sprache. Zusamen-
gestellt vom Ungarischen Institut der
tipografii, care multă vreme înrâuri asu Universităt Berlin. — Berlin, Leipzig,
UN
pra ortodoxiei rusești, rutene și mol 1923. Verlag Walter de Gruyter.
dovene, fu Gramatica slavo-grecească Cartea de 300 pagini e publicată de
(1591) pentru școala Stavropigiei din institutul unguresc atașat universității
Lemberg. Până la 1629 sub influența din Berlin, care, dela încheerea păcii,
celei din Lemberg se întemeiază încă
L
desfășoară, sub conducerea priceputului

șase tipografii în țările rutene. său director, d-nul Robert Grager, o
RA
In aceiaș epocă se ridică în nord o activitate din cele mai intense, editând
altă mișcare de tipografie slavonă-orto- regulat anuare. în cari studiile ce pri
doxă cu centrul la Wilna. vesc relațiile prietenești din trecut, între
Pe lângă aceste tipografii de oraș Ungaria și țările germanice, precum și
NT
sunt tipografiile de mănăstiri, conduse cele cari arată contribuția Ungariei la

de călugări. Cea mai celebră e cea din marile mișcări istorice cu caracter ge
Pecerska din Kiew (Ceaslovul 1617), neral european, ocupă un loc de frunte.
CE
din care mai târziu Petru Movilă făcu Afară deci, de folosul științific do
centrul renașterii pravoslaviei (1642—3). bândit prin luminarea trecutului Unga
La Uniew, unde și-a tipărit Dosoftei riei sub toate raporturile, prin studii de
Psaltirea în versuri și Acatistul româ amănunt, aceste anuare îndeplinesc tot
nesc, întemeiase tipografie la 1670 ar deodată și funcțiunea unei propagande,
I/
himandritul Varlaam Șepticki, bănuit condusă în modul cel mai inteligent și

de altfel de aplecare pentru unirea cu a cărei eficacitate s’a putut constata
S
Roma. Duca Vodă se adresase zadarnic acum câți-va ani, când institutul ungu
tipografiei «Frăției» din Lemberg, Do resc a organizat în aula universității
IA
softei* recurse deci la tipografia cea nouă din Berlin, comemorarea lui Petofi, la
din Uniew. care a reușit să adune și să intereseze
Hârtia pentru tipar se aducea de tnate personalitățile de vază ale lumii
U
obicei pentru tipografiile rutene din intelectuale și politice germane. Astfel

Danzig. Din depozitul ei de hârtie îm aceste anuare îndeplinesc în țările ger
BC
prumută la 1735 tipografia frăției din manice și funcțiunea, pe care «Revue

RY
de Hongrie» e menită s’o îndeplinească gală, foarte săracă în capitolul referitor
RA
în Franța. la istoria Românilor, destul de bogată
Studiile mai mari alcătuesc volume în capitolul referitor la ultimile eveni
separate, și fac parte din seria de vo mente și la problema minorităților, așa
lume care formează «Biblioteca Ungară», cum a, fost pusă prin încheerea recentei
LI B
pe care o publică acelaș institut. păci.
Volumul de față face parte din ca Cu toate scăderile menționate, cartea
drul acestei biblioteci și este o contri este indispensabilă deocamdată cercetă
buție bibliografică folositoare pentru torului istoric, și de neprețuit folos
cunoașterea istoriei Ungariei, în grani pentru ori-ce publicist și om politic de
Y
țele pe cari le-a avut până în 1918, la noi, care caută o orientare bibliogra
fiind astfel de mare folos și pentru in- fică asupra atâtor probleme, ce i se pun
T
formațiunea bibliografică asupra istoriei imperios acum, în urma revenirii ținu
SI
Ardealului, Banatului și ținuturilor un- turilor de peste munți în cadrele statu
gurene locuite de Români, lui lor firesc.
Materialul bibliografic bine ordonat Constantin Sassu
ER
face orientarea ușoară. Cartea se com
pune din două părți principale, cari la
rândul lor, își au subdiviziunile lor. Originea cuvântului „Tartan**
Prima parte conține bibliografia refe
ritoare la istoria Ungariei până în 1914,
IV In legătură cu vorba tartan, poreclă
ce se dă Evreilor, și care d. Sever Zotta
având ca subdiviziuni: istoria Austro- susține că ar veni dela tătar (v. mai sus
UN
Ungariei în general, istoria generală și p. 297), îmi iau voie să dau următoarele
isvoarele istoriei Ungariei, istoria națio lămuriri:
nalităților, istoria locală, (provincii, co
Cei doi săteni tecuceni, amintiți în
mune), bibliografia specială referitoare
documentele citate de d. Zotta, au fost
la diferitele epoci ale istoriei Ungariei.
AL
numiți târtani nu pentru că au făcut o

Partea doua cuprinde bibliografia isto
clacă la un Turc, ci pentru că au slujit
riei Ungariei dela 1814 până la înche-
cândva la el, iar claca pomenită a fost
rea păcii dela Trianon, cu capitole
TR
numai un prilej nimerit de a-i boteza

speciale bibliografice referitoare la con astfel, prin rostul unui hâtru de glume,
tribuția Ungariei în marele război și la
cum este datina la șezători.
diferitele fronturi ale războiului.
Relevez capitolul special, privitor la In al doilea rând, după tot ce știm
EN
bibliografia războiului contra României- noi, poporul nu zice Evreilor: «Măi

Ca încheere un capitol, referitor la bi tătare
bliografia asupra tratatelor de pace și In schimb, dacă s’ar referi la ideia
simplă de «Tătar», porecla celor doi
/C
a legăturilor Ungariei cu vecinii săi, în

urma acester tratate. tecuceni ar fi fost: «Tătaru» ori «Tă-
Este de regretat, că autorii s’au măr tăreanu» (familie în jud. Dorohoiu) ori
ginit numai la cărțile apărute după 1861, «Tătărașu» (=țigănașul) ori altfel.
Alta este deci lămurirea cea dreaptă.
SI
și numai la cele în alte limbi decât cea

ungurească; o bibliografie complectă a- Fără a avea pretenția că am dat-o de
supra istorici Ungariei, publicată într’o finitiv, noi înțelegem că: Tărtan, tartan
IA
limbă europeană, ar fi fost de neprețuit ori tartan va să zică astăzi în poporul

folos. din părțile Tecuciului: «om voinic dar
Informațiunea bibliografică, așa cum leneș». Om voinic, pentrucă târtanii
U
este cu restricțiunile arătate, pe cari și erau urieșii din vechime, despre care
le-a impus autorii, este de valoare ine se povestesc atâtea, că se apucă de tor-
BC
RY
țile cerului, ori că li se mai zic și căp Jidovii hrănesc un bou, după credin
RA
căuni. țele poporului român, și acel bou se va
Să se pună acum în legătură această junghia în cer, iar din sângele lui va
vorbă despre târtanii cei vechi — voi ploua o ploaie de foc care va arde pă
nici, căpcăuni, urieși și păgâni — cu mântul. (Vezi Pamfile, Sfârșitul lumii,
LI B
faptul că ei se mai zic și jidovi — «neam Bârlad, 1911, p. 61). Și multe alte lu
de oameni din pricina cărora a fost po cruri se povestesc în popor despre ji
topul» (Pamfile, Povestea lumii de demult, dovi, urieși, căpcăuni și târtani, diavoli...
București, 1913 p. 147) — și atunci vom Dacă poate fi de vreun folos, mai
căpăta lămurirea ce o așteptăm dela adăogăm că prin jud. Mureș-Turda se
Y
mărturiile de mai sus, dă și azi porecla de «tarton'» unui om
Adaog (după aceiaș lucrare a lui care umblă hoinar, fără rost și are pre
T
Pamfile, p. 166), că jidovilor în Buco dispoziții rele (corn, de d. A. Borșianu).
SI
vina, Muscel, Oltenia, li se mai zice și In orice caz, foarte de seamă este să
cătcăuni și diavoli, iar în părțile biho- se știe că astăzi prin satele Tecuciului
rene, căpcâni. In Macedonia li se zice (ca de ex. Poiana, corn, de elevul meu
ER
cap-di-câne.
seminarist Borș Manolache, cl- VI),
Ca urmași ai lor, poporul n’a găsit tartan va să zică un om voinic (uriaș)
pe nimeni mai potriviți decât pe Tătari, dar leneș. Poporul nici nu socotește
ca unii ce ne-au schingiuit destul! IVpe Evrei harnici, ci dimpotrivă.
Deaceia tătar va să zică prin Roma-
nați, «uriaș din vremuri, drac» (Vezi însemnăm și știrea că în multe părți'
UN
N. Păsculescu, Literatură populară ro un șal mare, gros, se mai zice și tartan.
mânească, București, 1910, p. 299). Econ. D. Furtună
L
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
RY
RA
BIBLIOGRAFIE
LI B
Cărți și reviste primite la direcția revistei
Antonovici (Iacov, episcop de Huși), Documente Bârlădene, voi. IV și V.
Anuarul Institutului de istorie națională din Cluj, publicat de Al. Lapedatu și I. Lupaș
(II 1924).
Y
Arhiva, organul Societății istorico-filologice din Iași, publicată de Iile Bărbulescu, 1925
T
și 1926 (No. 1-2).
Bibliotheque de l’Eeole des Charles, revue d’erudition, Paris 1925 (voi. LXXXVI, 1—6).
SI
Arhivele Olteniei, public de Dr. Ch. Laugier și C. D. Fortuneseu, Craiova 1925 și 1926
(IV No. 11-22, V 23—24).
Archiv des Vereines fur siebenbiirgisehe Landeskunde, Sibiu 1925.
ER
Arhiva Someșiană, Năsăud 1925 (No. 2—3) 1926 (No. 4).
Bălan (T.), Moșia Cernanea și familia Hurmuzachi. Cernăuți 1925.
Buletinul Comisiunii istorice a României, București 1925 (voi. IV).
IV
Bănescu (N.), Academia grecească din București și școala lui Gh. Lazăr. ,Cluj 1925.
Busuioceanu (Al)), câteva portrete noi ale lui Mihai Viteazul. București 1925 (Aualele Aca
demici Romi ne).
UN
Cercetări istorice. Buletinul Seminarului de Istoria Românilor al Universității din Iași,

publicat de I. Minea. Iași 1925.
Ciobanu (Șt.), Dimitrie Cantemir în Rusia. București 1925 (Anal. Acad. Rom.).
Codrul Cosminului. Buletinul Institutului de istorie și limbă din Cernăuți, publicat de Ion
AL
I. Nistor și V. Grecu, Cernăuți 1924 (voi. I).

Costaeheseu (M.). Observări cu privire la uricele lui luga Vodă, Iași 1925 (extras din
«Ion Neculce»).
Daco-Romania. Buletinul Muzeului Limbii Române, Cluj 1924 (voi. III).
TR
Dieulescu (C.). Contribuție la vechimea creștinismului în Dacia, Cluj 1915. (Extras 'din
Anuarul Institutului de Istorie Națională).
Drăgan (N.). Codicele pribeagului Gh. Ștefan, Voevodul Moldovei, Cluj 1924. (Extras din
EN
Anuarul Institutului de Istorie Națională).

----- Catehisme luterane, Cluj 1924. (Extras din Daco-romania).
Drăghieeanu (Virg.). Curtea de Argeș. București 1925.
Filitti (I. C.). Clasele sociale în trecutul românesc. București 1925. (Convorbiri Literare).
/C
Georgeseu (I.). Un martir al datoriei către Țară: episcopul D. Radu. Cernăuți 1925. (Extr.
din Analele Dobrogei).
----- 15 ani de transhumantă în țările române (1782—1797) Cernăuți 1925.
Ghibănescu (Gh.). O pagină din istoria finanțelor Moldovei, Iași 1925 (Extr. «Ion Neculce»).
SI
----- Fereștii (Vaslui), studii și documente, Iași 1926.

Grecu (V.) Versiunile românești ale erminiilor de pictură bizantină, Cernăuți 1924. (Extras
din Codrul Cosminului)
IA
«Ion Neeulcea» Buletinul muzeului municipal, Iași 1925 (voi. IV).

Iorga (N.). Domnița Anca și patronagiul ei literar. — O prigoană politică sub Fanarioți. Bu
curești 1925 (Analele Academiei Române).
U
----- Trei călători în țările românești; Caronni, Rey, Kunisch și originea «Luceafă
rului» lui Eminescu. București 1925 (ibid).
BC
RY
Iorga (N.). Lucruri noi despre Chilia și Cetatea Albă. București 1925 (ibid.).
RA
----- Un prinț portughez cruciat în Țara Românească în sec. XV. București 1925 (ibid).
—o istoric a lui Mihai Viteazul de el însuș, București 1925 (ibid.).
Lupaț (I). Din activitatea ziaristică a lui Andrei Mureșianu. București 1925 (Analele Aca
demiei Române).
LI B
----- Contribuțiuni la istoria ziaristicei românești Ardelene. Sibiu 1926 (Bibi. «Astra»).
Meteț (Șt.). Moșiile Domnilor și boierilor din țările române în Ardeal și Ungaria. Arad
(Biblioteca Semănătorul).
----- Relațiile mitropolitului Andrei Șaguna cu Românii din Principatele române.
Y
Arad (ibid.).
Minea (I.). Note și interpretări. Iași 1925. (Extras din «Cercetări istorice)».
T
Hdiiller (G. E. Dr.). Die Ursachen der Vertreibung des deutschen Ordens aus dem Burzen-
lande u. Kumanien im 1225. (Extr. din Korrespondenzblatt des Vereins f.
SI
Siebenb. Landskunde 1925).
—— Die Grafen der Kronstădter Distriktes bzw. des Kronstădter Provinzialverbandes.
ER
Sibiu 1925. (Extr. din Arhiv. des Vereins f. siebenb. Landeskunde).
Panaitescu (P. P.). Influența polonă în opera și personalitatea cronicarilor Gr. Ureche și
Miron Costin. București 1925 (Anal. Acad. Rom.).
----- Nicolas spatar Milescu (1646—1708), Paris 1925 (Ecole Roumaine en France).
IV
Rădulescu (Andrei). Dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, București 1925 (Analele
Academiei Române).
nocques (Mario) Le 24 Janvier. Paris 1925.
UN
Șooropa (Virg.). Tătarii în valea Rodnei. Cluj 1925 (Extr. din Anuarul Ist. Naț.).
Stahl (H.). Grafologia și expertizele în scrieri. București 1925.
Teodorescu (Stoica). Monografia orașului Câmpina. Istoric și documente. Câmpina 1924.
—— Monografia comunei Telega. Istoric și documente. Câmpina 1925.
L
Veress (A. Dr.). Campania creștinilor în contra lui Sinan așa din 1595. București 1925.
(Anal. Acad. Rom.).
RA
Vlădeseu (I.). începutul anului în cronicile moldovenești până la Ureche. Buc. 1925 (ibid).
----- Derpre dări sau impozite, București 1925.
Zeletin (St.). Istoria socială, București 1925.
NT
CE
S I/
IA
U
BC
RY
RA
LI B
INDICE
(ÎNTOCMIT DE EMIL VÂRTOSU ȘI C. FIERÂSCU).
Y
Abăza (vornic de poartă) 317. Arhiva Senatorilor (din Chișinău)
T
Acte guberniale 309. 17, 191, 192.
Acte militare 306, 307. Arhive (generalități) 8 urm.; 85,
SI
Ajud 376. 86, 87; 77 146—157; 177—188;
Albotă (Petre) 336. 201—203; 298; (tratate privitoare
ER
Alexandri (V.) vornicul 140. la) 80-84.
Alexandru II Domnul Țării-Româ- Arhivele Basarabiei 16,17,189-200.
nești (Bula de aur) 254, 256, Arhivele Bucovinei 301—311.
IV
258, 260. Arhive județene (Transilvania) 73.
Alexandru cel Bun, Domnul Moldo Arhive orășenești (Transilvania) 74.
UN
vei 271, 272, 303, 335. Arhivele din Rusia (reforma sovie
Alexandru Iliaș, Domnul Moldovei telor) 312—316.
337. Arhivele Statului (legea de organi
Alexandru Lăpușneanul, Domnul zare și activitatea științifică) 417.
AL
Moldovei 336. Aron-Vodă (mănăstire) 404.

Alexandru Moruzi, Domnul Țării- Asachi (Gh.) 415—416.
TR
Românești 269. Aslan (Constantin), vornic 39, 43,

Alexandru (ceașnic) 271—2. 45, 46, 50, 53, 54.
An die Romanen 36, 37. Athanasie (mitropolit în Ardeal) 285.
Azăghi-Metanastia 373.
EN
Aninoasa (mănăstire) 210, 211, 213.

214, 220, 222, 223.
Aninoasa-Cislău (schit) 210,224,225,
Antimiia, fiica lui Grigore Ureche, Băcani (sat) 326.
/C
370—2. Bacău 375.

Antonie Vodă, Domnul Țării Româ Bainski (Vasile), serdar 68, 69.
nești 236, 237, 239. Bălăcianu (Constantin) agă, 228,
SI
Antos (Ladislau) 285. 229, 241, 242.

Apafi (Mihail), Principele Transil Bălășescu (Nifon) 105, 106, 138.
IA
vaniei 287, 289, 290. Băleanu (Ivașco, vel vornic) 379,381.

Arhiva centrală europeană din Balș (Alexandru) 416.
Paris (Napoleon I) 78—80. Balș (Constantin, biv vel logofăt)
U
Arhiva Muzeului Ardelean 181, 187, 47, 50; (Dimitrache, biv vel
postelnic) 49; (Grigore, biv vel
BC
286, 287.
RY
postelnic) 49, 51; (Iordachi, mare Bucovina {arhivele) 301—312; (co
RA
vornic) 33, 276; (Theodor, biv lonizări 309.
vel vornic) 47, 53. Buga (Gh.) 205, 316, 318.
Băncești (sat) 215. Buganul (Sava) 317.
LI B
Bandac (Preotul) 199. Buicescu (Diicul, spătar) 295; (Preda,
Bănișori 3. postelnic) 295; (Stanca) 296.
Bantăș (Ana) 65; (Nicoară, vornic) Bule de aur 250—254 (dela Domnii
66; (T.) 66. Țării-Românești și Moldovei)
Y
Bănulescu-Bodoni (Gavril, mitro 257, 265.
T
polit) 198. Buonvisi (cardinal) 135.
Barcan (Vistier) 293, 297. Buștenari 7.
SI
Bârlad (târgul) 45; (vornic de) 64. Buzescul (Radu) 379,380, 382.
Bârnova (sat) 337. Buzinca (vel comis) 379, 380, 382.
ER
Barth (Petru) 340, 342.
Bathori (Andrei), 329, 330.
Bathori (Gabriel) 286, 287, 329, 331, IV
332. Calacev (N.) 12.
Bathori (Sigismund) 292,328,330,332. Calimah (Alecu, biv vel vornic) 49.
UN
Beldiman (Alecu) 51; (Dimitrie, biv Câmpulung 244, 291.
vel postelnic) 51. Canano (Constantin, biv vel pahar
Bibescu (Gh.) Domnul Țării Româ nic) 281.
nești 107. Cancionale 290, 291.
L
Boer (Ioan) 292. Cândescu (Radu, vtori postelnic)

RA
Bogdan IV, Domnul Moldovei, 336. 379, 382.

Bogdan (Ioan, biv vel logofăt) 276. Cănești (sat) 38.
Bonjuriști 3. Cantacuzino (Constantin, vel pos
NT
Bordeani 4, 5, 6. telnic) 382; (Dinu, vel ban) 281;

Borșciar (sat) 336. (Mihai, ban) 215.
Bortnic 308. Cantemir (neamul) 61—72,204—209;
CE
Boteanu (Nedelco, mare clucer) 279, 316—327. (Anița) 325, 326. (An-
282. tioh) 61, 71. 205, 316—321, 323,
Boureanu (Petrașcu, diac) 336. 325—327, 337. (Constantin) 62, 70,
I/
Brăescu (Gheorghe, hatman) 49. 72, 287—290, 316—319, 320, 324.

Brâncoveanu (Constantin) Domnul (Constantin, comisul) 325—326.
S
Țării-Românești 241—245, 247; (Dimitrie) 288, 321. (Ioniță) 319,

(Nicolai) 270, 271. 327. (Iordachi?) 206 207. (Maria)
IA
Brănești 4. 319, 327. (Nestor) 63, 64. (Ru-

Brașov 244, 294. xanda)206,208,209. (Theodor) 63.
Brebu 4. Căpitan (vel) de codru 205.
U
Buburuzi (sat, v. Ivănești) 205. Căpriana (mănăstire) 337.

BC
Bucerdea 285. Caracaș (Irina) 367.

RY
Caragea (Ioan) Domnul Țării- Ro Corcodel (Korkodely) 286, 287.
RA
mânești 217. Cortu (comisu) 295.
Cârcu (Gh., aprod) 276, 277, 282. Costache (Iordache, vornic) 49.
Cărmăzănescul (Lupu) 336. Costandache (Enache, vel vornic)
LI B
Cărpiniș 271. 276.
Cărunți 4, 5. Cotroceni (mănăstire) 132.
Casso (L. A.) 198. Cozoni (familia) 139, 140.
Catargi (Grigore, paharnic) 403; Craiova (arhiva) 201.
Y
(Ilie) 206, 208. (Iordache, biv vel Crețulescu (Constantin) ban 131.
vornic) 51. Csâky (Ștefan) 294.
T
Cățel (Cozma, diac) 337. Cubăe (soția lui C. Cantemir) 67.
SI
Cazaci 401—404. Cula (râu) 336.
Cazanovici (Șandru, diac) 336. Cumani 390—393; 396.
ER
Ceaur (Dumitrașco) 326. Cuștureanu (Zaharia, mare sulger)
Ceauș Radu (Lisa) 56, 57, 59. 279, 282.
Cehan (Petre) 64. Cuz a (Gheorghe,biv vel postelnic)49.
IV
Cerchez (Costache, hatmanul) 41.
Cernat (diac) 336,
UN
Cernățești 5. Dabija (paharnic) 206—209. (Istrati)
Cernăuți 301—309, 376. Domnul Moldovei, 208, 209, 337.
Cetatea-Albă 398; (arhivele) 189-200. Damian (Vasile) 284.
Ceucani (moșie) 67. Dârstor 131, 132.
L
Caesaris lulii (Pabula) 393, 394, 396. Darvas 21.

RA
Chasari 297. Davidul (sat) v. Scheia.

Cheșcu (Petre, șetrar) 276. Debrici (Pavel) 271, 272.
Cheșculești 175—283. Deleanu (Drăgușin) 382.
Delea-nouă (biserică) 56.
NT
Chilieni (Tutova) 205, 206, 316—318.

Chișinău 336, Delea-veche (bis.) 56.
Cicoveni (sat) 206, 207. Deșteptarea României 34.
Deteleu (sat) 336.
CE
Cioconești (Gh.) 411.

Cislău 210—214. Diboul (spătarul) 192.
Cloșca 141, 413—415. Dimachi (Neculai biv vel vornic) 48.
Cluj 181, 286, 287, 292—294, 295, Dimitrescu-Iași (C.) 297,
I/
296, 340. Dimitrie Sf. (biserică) 406, 407.

Cluj-Mănăstiur (arhiva) 75. Dobrăcin 271.
S
Cobolta (râu) 336. Dobrovețchi (Patrâșcu, diac) 337.

Donici (Andronachi) 48, 51.
IA
Cocorăști 3, 4.
Coiceni (sat) 403, Dosoftei (mitropolitul) 333, 334,271.
Comisiunea heraldică 299. Drăgan (Iordache, spătar) 50.
U
Conachi (Costachi, biv vel vornic) 48. Dragomir (mare armaș) 379, 382.
Congresul arhivarilor germani 416. Dragomirna (mănăstire) 336.
BC
RY
Dragul (Iuzbașa) 210, 211, 222, 226. Giulaffy de Rathott (S amuel) 286,287.
RA
Dubău (Tudosie) 275—281, 284. Golubinschi (E.) 333.
Dudescul (Const. banul Craio vei) 327; Grabove (v. Cărpiniș) 271.
(Dumitru, vel vistier) 379, 382. Grădișteanu (Grigore, vel logofăt).
LI B
Dumitrache (stolnicul) 216. Grama (de Bălteni) 380.
Durac (Mihalcea) 208. 379, 380, 381.
Durostor 400, Greceanu (Alecu, biv vel vornic)
Duzi 270. 48. 51.
T Y
SI
Eliade Rădulescu (I.) 366, 368.
Etzdorf 302. Haller (Ștefan) 296-
Eupraxia (monahia) 128. Halmăj (sat) 380—381.
ER
Evtihis 270. Hâncu (Mihalcea, serdar) 403.
Expoziție arhivistică (Viena) 300. Hâra (Ioan, vornic) 276; (Maria)276;
IV (spița neamului) 284.
Hâva (Gavrilaș, logofăt) 139.
Herie 111—115
UN
Făgăraș (Tratatul dela) 289. Hiller (baronul) 415, 416.
Ferentzi de Vacz (Mateiu) 293. Hohmaister (Mărtin) 340.
Filipescu (Dumitrașcu, biv vel vis Horia 141, 412—415.
tier) 379. Hosz (Ioan) 294.
L
Filișanu (Mihail, vel spătar) 379. Hrisant (patriarhul) 318,319,321,322.

RA
Filoteiu (mănăstire) 126, 129. Hrisovul (bulla aurea) 251.

Flehteimahăr (Flechtenmacher) 53. Hriza (vel ban) 379, 380, 381.
Foișor (biserica) 55. Hurmuz aki (Alecul, căminar) 46.
NT
(Costa, medelnicer) 46.
Gane (Ruxanda, soția lui C. Can-

CE
temir) 65.
Gavril (mitropolit) 276, 283. lacobinus (Ioan) 294, 410.
Geartoglu (biserica) 91. Iancu Sasu Domnul Moldovei 336-
Ghenovici 207, 208, Ilarion (episc. al Argeșului) 98—100.
I/
Gheorghe Ștefan, Domnul Moldovei Iliaș (Rareș, Domnul Moldovei) 336.

371, 372. Ioan (fiul lui V. Lupu) 407,408, 409.
S
Gheorghie (logofăt de taină) 298. 299. Iordachie (Dobrogeanul) 298, 299.

IA
Ghica (Bula de aur dela Grigore) Iosif (mitropolit) 398, 399.

263, 264, 275, 335. (Grigori, biv Iurg (Coriatovici) Domnul Moldovei
vel vornic) 48; (omorârea lui 397.
U
Grigore Ghica) 335. Ivănești (sat în jud, Fălciu) 205.

BC
Gioan-Bey 231, 232, 236. Izbă 193.

RY
Jicmon (Sigismund III, regele Po Mânja (Ioan, diac) 337.
RA
loniei) 377. Măntuleasa (biserica) 55.
Jora (Gavriil, sluger) 372. Mânui (Dimitrie, spătar) 56.
Jurători 3. Marghita (Doamna) 139.
LI B
Jurj (Atoc) 335. Marmoră (Mierea, uricar) 337.
Martonfi (episcop) 22, 23.
Matei Basarab Domnul Țării Româ
nești 380, 381, 400, 401; (Bula
Y
Kendi (Alexandru și Gavril) 292. de aur dela) 262.
Keszei (Ion) 285.
T
Matei (căpitanul) 298, 299.
Kisseleff (Paul) 88. Mavrocordat (Constantin) Domnul
SI
Kornis (Gaspar) 293. Țării Românești, 215; (Nicolae)
Kunitz (Georg, baron) 134. 322.
ER
Mesceni 196.
Metodie (episcop de Buzău) 223,
224, 225.
La Croix (De) 291.
IV
Mezes (Michael) 268.
Lămotescu (Maria) 224—226.
Miclescul (Sandul, jitnicer) 275. (Ga
(Ștefan) 223—224.
UN
vril, logofăt) 275—283. (Iancu,
Lancaster 197.
biv vel vornic) 48, 51. (Vasile,
Lebedințev (A. G.) 333.
vornic) 54.
Lecatoxușan (D., diac) 337.
Micotova (sat) 121,
Lemberg (arhive românești) 310.
L
Miercurea (v. Szerdahely).

Liber granicialium 303.
RA
Mihai Viteazul 266—268; (semnătura

Liber instrumentorum 303.
latină) 292—294, 328, 332, 409-
Lintzegh (Ioan) 295.
411.
Lippa (agent austriac) 50.
NT
Mihnea II (Bula de aur dela) 258.

Literat (Toma) 294.
Mihnea (Vodă Radul) 231—234. (Tur
Lupu (Ioan, fiul lui Vasile Lupu)
citul) 212, 213.
407, 408.
CE
Miho (biv vel spătar) 379, 380.

Milescu (N. spătar) 322; (Vasile, vor
nic) 53.
Măilat (sat) 380—381. Moldova (întâmplările din 1848) 32.
I/
Malcavinski (T ) 198. Moldovei (descrierea) 373—377.

Mănăstiri (documente și obiecte Moruzi (Alexandru) Domnul Țării
S
vechi) 92, 98. Românești 269, 270.

IA
Mănăstiri închinate (documente) Movilă (Constantin și Eremia) 336.

97; (situația juridică) 215—217; Movilău 404.
(gospodărie) 269, 270. Murzachievici (N,) 335.
U
Mândrești (satul) 372. Mutefariaca 231, 232.

Mănești (satul) 63. Muzeul Arhivelor Statului 417.
BC
RY
Nădăbaico (Ioan, vornic) 206—209. Paindur (Vasile, mare stolnic) 379,
RA
Nămăești 273. 382.
Neaga (Doamna, soția lui Mihnea Palade (Ioan, vel vornic) 276.
Turcitul) 210 — 215; 218 — 220, Păncăuți 335.
LI B
222—226; (spița) 226; (Mitroae, Pântea (paharnic) 336.
mătușa ei) 218, 219, 220. Pâques (fete de) 291, 292.
Neaga (Mitroae) 218—220. Para (paharnic) 382.
Neagoe (învățăturile lui) 93, 98, Pascua (Romanorum) 385, 386, 393,
Y
394, 396.
Nebojatco (Arsenie, diac) 336.
Paul de Alep, 400, 407.
T
Neculce (Ion) 204, 205, 288, 289, 326;
Păuleni (satul, jud. Iași) 123.
(revista «Ion Neculce») 144.
SI
Petru Cercel, Domnul Țării Româ
Neofit (episcop și mitropolit) 90—93, nești (Bula de aur dela) 259, 260.
ER
107, 201, 203. Petru Mușat, Domnul Moldovei, 398.
Nicești 191, 192. Petru-Rareș, Domnul Moldovei 119
Nicolae Alexandru Domnul Țării 336.
Românești, 290, 291.
IV
Petru-Șchiopul -Domnul Moldovei
(Bula de aur dela) 260. 261.
Novac (Baba) 294.
Petru Voeved ? 337.
UN
Petruszewicz (A. S.) 334.

Pilutio (Vito) 399, 400.
Oancea 271. Plantatio (Nova) 256.
L
Obedeanu (biserica) 201, 202. Pleșescul 271.

Plutarhul Moldovei (lord. Balș) 33.
RA
Onciul (Dimitrie). 155, 156, 290,

297, 298. Poenaru (Barbu, clucer) 378,380, 381.
Oprișac (sat) 272. Polietkov (M.) 312.
Pop (Diacu Simion) 296.
NT
Orândueli românești (Ardeal) 342

—365: (amnestie) 354 . 356, 359; Pop (Hagi C-tin) 416.
(cărăușie) 343.353; (căsătorii) 347; Popăuți (sat) 337.
Popa-Soare (biserica) 56.
CE
(cerșitorie) 349 ; (divorț) 347;

(hoție) 359; (incendii) 350; (în Popovici (Luca, diac) 336.
mormântări) 350; (monete) 356, Popșa (Mihail) 335.
357, 358, 360; (orfani) 351; (pă
Posad 200.
I/
duri) 351, 362: (pășunat) 353, Preda (postelnicul) 295; (din Tăta-
rani) 218, 219, 221.
362, 364; (plante alimentare) 363,
S
Proilaviei (Mitropolia) 333.

364; (sanitare) 342, 343, 348. 349,
Protimisis 217.
IA
358, 359, 362, 363. 364, 365; (ser

Putna (ținutul) 376.
vitori) 353.
Orban (Blasiu) 290, 291.
U
Ovidiopol (vama) 191. Racoviță (Mihalache) 49.

BC
Ovidius 374. Radu (Leon, comis) 325.

RY
Radu Mihnea Domnul Moldovei 337. Selvius 373.
RA
Radu Șerban Domnul Țării-Româ- Șerban Cantacuzino Domnul Țării
nești 286. Românești. 228, 229, 241, 242,
Rădulescu (N. slugerul) 367. 243, 248.
LI B
Radziwill (Maria) 408. Șerban (Gonst. Domnul Țării-Ro-
Rakoczy (Gheorghe) Princip. Tran mânești) 400—404.
silvaniei, 401, 403. Șerbiceni (sat) 337.
Ralet (Dimitrie, biv vel vornic) 47,48.
Sianga (diac) 337.
Y
Rașcov 403. Sf. Dumitru (biserica din Orhei) 406.
T
Razu (Vasile, hatman) 276. Sf. Nicolae (biserica din Chilia) 406.
Reuchel (Andrei) 411. Silișteanul (Petru) 63; (Toader) 64,
SI
Rezina 335. 65, 204—206.
Riazonov (D. B.) 312, 313. Silișteni (satul) 63, 64.
ER
Sinai (m-rea și muntele) 253—263.
Roset (Ștefan, biv vel vornic) 49, 51.
(Dracache, biv vel vornic) 48, 51.
Sinașcuți 335.
(Vasile, hatman) 48, 51. Șincai (Gh.) 20, 21 Cronica lui 22
IV
Rucăreanu (Nicolae] 272, 273. —30, 404.
Rudeanu (Teodosie, biv vel logofăt) Șiret (târgul) 376.
UN
379. Soroca 403.
Rudolf (împăratul) 293. Staicu-Bradu (biserica) 56-
Rumceni 210-212; 214,215,218—220; Stamatenco (șef de cazaci) 404.
222—225. Stana (soția păharnicului Radu)
L
Ruxanda (fiica lui Vasile Lupu) 408. 211—213, 222.

RA
Stăncel (Andrei) 294, 411.

Ștefan cel Mare Domnul Moldovei
Șaba (sat) 197, 198, 199. 117, 118, 121, 335.
NT
Sameși 52. Ștefăniță Vodă Domnul Moldovei,

Sărata (râul) 335. 335; (Lupul) 403, 407.
Șarpe (Cosma, postelnic) 323. Ștefan II al Moldovei 335.
CE
Scaune (malialaoa) 298. Ștefan Iane (vtori logofăt) 319, 320,

Scheia (satin jud. Neamț) 318, 319, 324.
321,323,324. Ștefan (Popa) 273, 275.
Sche/pdele 50. Ștefan Tomșa Domnul Moldovei 337.
I/
Schimbătorilor (Ulița) 46. Steme (Țara Românească) 256, 257,

Școala de arhivari (România) 4175 263; (Moldova) 261; (Transilva
S
(Rusia) 315. nia) 329, 330.

Stihire pentru săptămâna pati-
IA
Scofium 295.
Scorila (satul) 380. melor patriei 33.
Scorțenii (Prahovei) 3, 4, 5, 6. Sturza (Alecu, spătar) 53; (Dimitrie,
U
Scorțenii (Moldova) 335. biv vel logofăt) 47—50.

Secul (mănăstire) 44, 336. Sudiți 50.
BC
9
RY
Sulină (Dimitrie) 198. Văleni v. Șcheia.
RA
Suslănești 272, 275. Vărzărești (jud. Chișinău) 336.
Sutzu (N., mare logofăt) 39. Vascanovici (Dumitru, diac) 336.
Szerdahely (Anton, censor) 22; (Ca- Vasile Lupu Domnul Moldovei (mor
LI B
pitulul din) 266—268. mântul lui) 137, 138, 297, 334;
(act) 337.
Vatican (arhiva) 178. 180.
Tabula țării 303, 304. Vechelelie 50.
Y
Taicaturile 49. Vene(Petrache, vornic de poartă) 46.
Tardent (Louis-Vincent) 199.
T
Veraion (Fanton de) 90 și urm.
Târgu-Ocna (Castelul din) 141, 142. Viena 228, 229, 231, 241 242, 248.
SI
Tartan 297, 298. 302, 306.
Tătărani (sat) 218. Vișa (soția lui Mihnea Turcitul)
ER
Tătăranul (Matei) 222 ; (Neaoșa) 224; 213, 214.
(Negoiță) 221, 223: (Preda) 221. Vizireanu (Niculae și Pavel) 191,192.
Tătarași (deal) 404. Vizireni (com.) 191.
IV
Teodosie (Logofătul) 293, 297. Vlad-Călugărul Domnul Țării Ro
Teslimăricesc 45. mânești. 126. 128, 129.
UN
Țigănești (sat) 211. Vlădescu (Pârvul, mare vistier) 228
Timuș (Hmilnițchi) 402, 403. —233,237,238,240. (Șerban, mare
Tipografia academicească (Cluj) comis) 228—230, 232, 234—237,
339. 240-248.
L
Toader (pisarul) 335.

Vlaicu (clucer) 210—213, 219, 220,
RA
Tohani (plaiu) 214, 215.

222, 226.
Totfalusi (Kis Nicolae) 296
Vlaicu (vistier) 210—212, 222, 226.
Trei-Ierarhi (biserica din Iași) 407,
Vucina (mare paharnic) 379, 382.
NT
408.
Tudosca (soția lui Vasile Lupu) 407,
408.
CE
Turia (părâu) 121, 122. Winkler 34.
Udei 196.
Ulmuleții (moșia) 131. Zahariești (moșia) 275—283.
I/
Urdești (satul) 117, 118, 120. Zavesca 111.

Ureche (Grigorie, vornicul) 372. Zimnicele (moșia) 131, 132.
S
IA
U
BC
RY
RA
LI B
TABLA DE MATERII
Y
Pagina
Avakian (Gr.). Arhivele rusești din Cetatea-AIbă și importanta lor pentru istoria
T
Românilor............................................................................................................. 189—400
Bejenaru (C. N.). Constantin Vodă Șerban față de imperiali și Cazaci................ 400—404
SI
Bălan (Teodor). Arhivele Bucovinei........................ .................................................. 301- -304
Băleanu (Alex.). O scrisoare din anul 1853 a profesorului Nifon Bălășescu către
ER
Gr. Ghica Domnul Moldovei..............................................................................105—108
Balș (Zoe G.). Două acte dela Mihaiu Viteazul...................................................... 266—268
Berechet (Ștefan). Documente slave privitoare la Basarabia, în tipărituri rusești . 332—337
----- Când a zidit Vasile Lupu biserica Sf. Dimitrie din Orhei? . . 406—409
IV
Bibliografie 143—419
B. (I.). Organisarea Arhivelor Statului......................... •......................................... 417
Bobuleseu (preotul C.). Un document dela Alexandru cel Bun........................... 271—272
UN
Bogdan (N. A.). Pamflete politice împotriva lui Mihail Gr. Sturza Vodă .... 31— 38
Bulat (T. G.). O arhivă centrală la Craiova in 1838 .............................................. 201—203
Costăehescu (M.). Trei urice vechi moldovenești......................................................... 121—124
Eder (P. Dr.). Uber Archivfragen in den Kriedensvertrăgen des 19 u. 20 Jahrhunderts 77— 84
L
Eftiiniu (Elena). Antimiia, fata vornicului Grigore Ureche...................................... 370—372

Fierăseu (C.). Un autograf al lui Gh. Asachi.......................................................... 415—416
RA
Filitti (Ioan C.). Schitul Aninoasa-Cislău (Buzău) și neamul Doamnei Neaga . . 210—226
Furtună (Econ. D.). Carte domnească pentru Gheorghie Logofătul de taină din
Dorohoi. din 1749 . ...................................................................... 298—299
—— Originea cuvântului «târtan» ...................................................... 417
NT
Glierghel (Ilie Dr.). Pascua Romanorum: Pabula Iulii Caesaris? Un capitol din
nomenclatura istorică română......................................................... 383—397
Ghibănescu (Gli.). Din documentele moșiei Urdești.................................................. 117 120
CE
----- Hrisovul lui Gr. A. Ghica Vodă pentru Zahariești ot Suceava . 275—284
Gore (Paul). Arhivele . . . .'........................................... •..................................... 8-20
lorga (N.). Un mănunchiu de acte prahovene......................................................... 3 7
Karadja (I. 0.). Un dosar de porunci dela Ioan Sandu Sturza Vv........................ 39— 54
Lupaș (Ioan Dr.). Un tablou statistic al arhivelor județene și orășenești din Transilvania 73— 76
I/
Meteș (Ștefan). Arhivele din Ardeal după războiu . .......................................... 85—87

—— Mormântul lui Vasile Lupu, domnul Moldovei............................... 137—138
S
----- ------ Un portret nou al lui Horia și Cloșca-------------------------------- 140—141

----- ------ Mihai-Viteazul și orașul Cluj 292—294
IA
Orașul Cluj asediat de oștirea românească la.1658 ......................... 295

___ Q româncă din țara romaneasca răscumpără o tipografie și repara
o biserică calvină din Cluj în secolul al XVII-lea............... 295—296
U
----- O învoială românească din Ardeal................................................. 296 297

Minea (I.). Ceva despre mitropolitul unit Atanasie............... 285—286
BC
RY
Pagina
RA
Minea (I.). Un document despre expediția principelui ardelean Gavril Bâthori în
Țara Românească (1611)...................................................................... 286—287
----- Din legăturile lui Constantin Cantemir ou principele Mihail Apafi . . 287—290
LI B
---- - Când a murit Nicolae Alexandru Voevod?--------------------------------- 290—291
----- Argument nou în contra autenticității liricului atribuit lui Iurg Coriatovici 397—399
----- Știri noi despre propaganda catolică in Moldova în sec. XVII . . . 399—400
Moisil (Const.). Un program de muncă..................................................................... 1— 2
----- Bule de aur sigilare dela domnii Țării-Românești și ai Moldovei. 249—265
Y
■----- Carte de mărturie din 1634 pentru confirmarea proprietăților clu-
cerulwi Barbul Poenaru ... ........................... ... 378—382
T
----- Comisiunea Consultativă Heraldică ............................................... 299—300
Motogna (Victor). O publicație de amnistie militară în 1. românească din anul 1797. . 115—116
SI
Mototolescu (D.). Herîe.................................................................................................... 109—115
Nicolaeseu (St.). Ajutoare bănești și danii ale Domnitorilor români către M-rea
ER
Sf. Filofteiu din Muntele Athos...................................................125—130
----- Reforma arhivelor în Rusia (traducere din limba cehă după
Vâclav Letosnik)................................................................................. 312—316
Nicolaiasa (Gh.). "Cercetări de izvoare istorice în trecut........................................... 88—104
IV
----- Câteva date despre Nifou Bălășescu --------------------------- 138
----- O poruncă a lui Alexandru Moruzi Vv. cu privire la gospo
UN
dăria mănăstirilor din Muntenia...................................... 269—271
—— Țara Moldovei..................................................................................... 373—377
Pâclișanu (Z. Dr.). Cenzura cronicii lui Gh. Șincai............................................... 20— 30
Panaiteseu (P. P.). O descriere franceză necunoscută a serbării Paștilor în Prin
cipatele Române la sfârșitul veacului XVII.................................................. 291—292
AL
----- începuturile tipografiei în Ucraina............................................... 417

Popa (Traian). Desbaterea procesului lui Gh. Șincai și sentința de eliberare din
închisoare............................................................................................................ 404—406
TR
Popescu (Dr. M.). Sigiliul lui Sigismund Bathori principele Transilvaniei . . . 328—332
----- Spicuiri noi despre Horia, Cloșca. și Crișan................................ 411—415
—— Congresul arhivarilor germani 416—417
----- Expoziția arhivistică din Viena................................................... 300
EN
Reli (Simeon). Ceva despre fondurile arhivistice din arhivele Bucovinei................ 305—311
Saint-Georges (Al.). Castelul din Târgu-Ocna.......................................................... 141—142
Sassu (C.). Bibliographia Hungariae Historica.......................................................... 418
/C
Siinjoneseu (Dan I.). O jalbă dela începutul veae. XIX. — Document muscelean . 272—275
Stăncescu (Mihail). O delimitare de moșie la hotarul Țărri-Românești în 1764. . 131—132
Tuduceseu (luliu). Comoara. Un act de superstiție petrecut în București .... 55— 60
Veress (Andrei Dr.). Un nou sistem de catalogare a arhivalelor............................... 177—188
------------------- Orânduieli românești vechi tipărite in Ardeal (i744—1848) . 338—365
SI
----- Despre semnătura latinească a lui Mihai-Viteazul ..... 409—411

«Vârtosu (Emil). Eliade ca tipograf.............................................. .............................. 366—369
IA
Vledescg (Nienlae M.) Din trecutul boierimei românești. Vel-comisul PârvuVlădescu 227—248
Zaborowski (V.). Ceva despre colecția Hurmuzaki.......................................................... 133—138
----- Importanța arhivelor vieneze pentru Istoria Românilor .... 145—176
U
Zotta (Sever). Despre neamul Cantemireștilor:

I. Considerațiuni genealogice privitoare la «Vita Constantini Cantemyri». 61— 72
BC
II. Un «frate» necunoscut al lui C; Cantemir Vv........................................ 204—209

III. Anexe................................................................................................... ■ 316—327
RY
Pagina
Zotta (Sever). Doi frați ai Iui Mihnea Vv. călugări in Moldova........................... 136—137
RA
----- Trei surori necunoscute ale lui V. Alexandri................................... 139
----- Un indiciu genealogic privitor la doamna Marghita (Melonia) a lui
Simeon Movilă Vv................................. '............................................ 139
LI B
----- Mormântul lui Vasile Lupu----------------------------------------------------- 297
----- Contribuție la originea' cuvântului «Tartan»................ .... 297—298
ILUSTRAȚII
T Y
Hrisovul lui Vlad-Vodă Călugărul pentru M-rea Sf. Filofteiu din muntele Athos. Tab. I.
înflorituri depe manuscrise din sec. XV-lea și XVI-lea. ............................................ Tab. II.
SI
Bulă de aur dela Alexandru II al Țării Românești....................................................... Tab. III.
Bulă de aurdela Mihnea II al Țării Românești (1689)........................................... Tab. IV.
ER
Bulă de aurdela Petru Cercel al Țării-Românești.......................................................... Tab. V.
Bulă de aur delaPetru Șchiopul al Moldovei. (1575).....................................................Tab. VI.
Bulă de aur dela Matei Basarab (1645)......................................................... ... Tab. VII.
Bulă de aur dela Grigore Ghica (1664)........................................................................... Tab. VIII.
IV
Capsulă de metal cu pecete de ceară dela Gr. Calimah (1762)............................ . Tab. VIII.
Sigiliul lui Sigismund Băthory............................................................................................. PaK’ 329
Sigiliul Măriei Cristina........................................................................................................... PaS- 329
UN
Sigiliul lui Gavril Băthory................................................................................................ PaK- 330

Sigiliul lui Mihai Viteazul....................... ...................................................................... PaS- 331
L
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
BC
U
IA
SI/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
BC
U
IA
SI/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
RY
Nr. 4 Anul 1927
RA
REVISTA
LI B
ARHIVELOR
T Y
SI
ARHIVISTICĂ—CRONOLOGIE—DIPLOMATICĂ
HERALDICĂ —GENEALOGIE —INSTITUȚIUNk
ER
MINI AT URI STICĂ-PALEOGR A FIE-SIGILOG RAFIE
IV
PUBLICAȚII)NE ANUALĂ
SUB ÎNGRIJIREA d-lui

UN
CONSTANTIN MOISIL
AL
TR
EN
/C
SI
IA
BUCU REȘTI
TIPOGRAFIA CURȚII REGALE F. GâBi. FII

U
NO. 19, STRADA REGALĂ, No. 19

BC
RY
RA
LI B
CUPRINSUL
Y
Revista Arhivelor, t Regele Ferdinand I al României.
T
— — f Ioan I. C. Brătianu.
SI
Const. Moisil, Progresele arhivisticei.
G. Nicolăiasa, Chestiuni practice de cronologie românească veche.
ER
I. C. Filitti, Arhondologia Munteniei dela 1822—1828.
G. D. Florescu, Divane domnești din Muntenia în secolul al XV-lea.
Const. Moisil, Studii de sigilografie românească.
IV
M. Popescu, Capetele de arabi din stema Basarabilor.
I. C. Filitti, Averea episcopului Costandie Filitti.
UN
M. Popescu, Contribuțiuni documentare la istoria revoluției din 1821.
Miscellanea: Din istoria arhivelor românești: arhive județene și școală
de arhivari (Const. Moisil).— Istoricul Thalloczy despre Arhivele
Statului (Dr, A. Veress). — Raportul generalului Puchner despre
AL
situația Transilvaniei în 1848 (după Gyalokay I.).—Când și cum a

fost asasinat Grigore Ghica Voevod (Sever Zotta). — Rectificări
istorico-genealogice (F. Hagi Mosco).—Juristul Nestor; Postelnicul
TR
Ianache (I. C. Filitti). —Pascua Romanorum, II (Dr. I. Gherghel).—

Coroana lui Ștefan Bocskay (M. Popescu).
Recenzii. Reviste arhivistice: Archeion (P. P. Panaitescu), Archivalische
EN
Zeitschrift (C. M.).—Arcliives et Biblio theques de Belgique (C. M.).

Devei tari Kozlemenyek (C. M.). Publicații de documente: Publi
cațiile d-lui N. Iorga (C. BJ. — Silviu Dragomir, Documente
/C
nouă privitoare la relațiile Tării Românești cu Sibiul (C. Bj.—

Tr. Popa, Documente privitoare la trecutul Românilor din scaunul
Mureșului (0. B.).—T. Bălan, Familia Onciul (C.B).—F. Vârtosu,
SI
Tudor Vladimirescu (I. C. Filitti). — M. Costăchescu, Observări

istorice și documente; Observări istorice II (P. P. Panaitescu).—
IA
S. R.eli, Documente slavo-Române (P. P. Panaitescu). — V. Grecu,

Probitatea știrilor din conograful lui Dosotei al Monembasiei
(I. C. Filitti).— Arhivele Olteniei (C. B.). — Arhiva someșană
U
BC
(Continuare pe pag. 3 a copertei).

RY
:î
RA
+
LI B
T Y
In ziua de 20 Iulie 1927 Dumnezeu a chemat
SI
la sine pe marele, bunul și iubitul nostru suveran
REGELE FERDINAND I
ER
IV
ÎNFĂPTUITORUL UNITĂȚII NAȚIONALE A TUTUROR ROMÂNILOR
UN
întreg poporul românesc și toți ceilalți locuitori

ai țării noastre, au primit cu adâncă îndurerare
L
această tristă veste și au manifestat pentru iubitul

RA
suveran cele mai duioase sentimente de nețărmurită

jale și de veșnică amintire.
NT
CE
SI/
IA
U
BC
BC
U
IA
SI/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
RY
RA
+
LI B
T Y
Providența a smuls, pe neașteptate, din această
SI
lume, în ziua de 24 Noemvrie 1927, pe prim-ministrul
ER
țării
IOAN I. C. BRĂT1ANU
IV
UN
cel mai mare bărbat de stat al României actuale

și cel mai vajnic luptător pentru unitatea noastră
națională.
L
RA
Țara întreagă, zguduită de durere, a adus

ultimul ei prinos de respect și devotament aceluia,
care aproape un sfert de veac a cârmuit-o cu atâta
NT
pricepere și desinteresare.
CE
SI/
IA
U
BC
BC
U
IA
SI/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
RY
RA
LI B
Y
PROGRESELE ARHIVISTICE1
T
DE
SI
CONST. MOISIL
DIRECTORUL GENERAI, AL ARHIVELOR STATULUI
ER
In cursul războiului mondial arhivele din cele mai multe state
beligerante au avut de suferit pagube de cari se vor resimți pentru
IV
totdeauna.
Numeroase depozite publice și particulare de acte și documente
UN
au fost distruse său împrăștiate cu prilejul acestui război, iar cele

ce au putut fi salvate, numai în rari cazuri au fost readuse la
locurile de origină. Este adevărat că în general localurile speciale
ale arhivelor de stat sau orășănești au fost cruțate și depozitele
AL
lor n’au fost violate; în schimb arhivele autorităților publice, cen

trale și provinciale, ale instituțiilor și - ale particularilor au căzut
într’o largă măsură pradă furiei armatelor năvălitoare sau de ocupație.
TR
In acelaș timp însă războiul a avut și un efect favorabil arhi

velor: a făcut să se deștepte în opinia publică mondială un interes
neobișnuit de mare față de aceste instituțiuni.
EN
Mai întâi, însuș faptul, că arhivele din cele mai multe țări
au avut de suferit din pricina războiului, a atras asupra lor atenția
opiniei publice și sub presiunea acesteia s’a căutat, după încetarea
/C
ostilităților, să se obțină toate reparațiile posibile.

De altă parte războiul, cu transformările politice și sociale ce
i-au urmat, a scos în evidență marea importanță a arhivelor nu
SI
numai pentru știință, dar în primul rând pentru interesele politice

și militare ale popoarelor, pentru justificarea revendicărilor terito
IA
riale și naționale, pentru recunoașterea drepturilor istorice, pentru

justa apreciere a situației etnice și economice din diferite țări și
pentru nenumăratele interese materiale și morale ale tuturor
U
cetățenilor.
In sfârșit, după marele război au apărut, și în domeniul arhi-
BC
RY
2 REVISTA ARHIVELOR
visticei idei noui, cari urmăresc modificarea organizării arhivelor în
RA
conformitate cu spiritul timpului.
Toate acestea: atât dezastrele din cursul războiului, cât și
măsurile ce s’au luat în favoarea arhivelor imediat după încetarea
LI B
ostilităților, au contribuit să se formeze un curent puternic pentru
chemarea la o viață nouă a acestor instituțiuni și pentru propășirea
lor potrivit importanței ce o au și serviciilor ce le aduc.
*
* *
Y
Un prim efect dezastros al războiului asupra arhivelor a fost
T
distrugerea depozitelor de material arhivistic, cari 11’au putut fi
SI
ridicate la timp din fața armatelor năvălitoare. In Belgia, Franța
și Italia nordică, de o parte, în Serbia, Polonia și România, de
ER
altă parte, furia armatelor dușmane a nimicit fără milă, ori de câte
ori s’a prezentat ocazia, depozitele de arhive. Trebuie să recunoaștem
— cum am amintit și mai sus — că depozitele din localurile proprii
IV
ale arhivelor de stat și uneori și ale celor orășenești, 11’au suferit
pagube prea mari, dar aceasta nu este decât o slabă compensație
pentru distrugerile ce le-au îndurat arhivele autorităților din capi
UN
talele țărilor invadate sau ocupate, din localitățile de provincie ale

acestor țări, cum și nenumăratele depozite de arhive particulare *).
Un alt procedeu, aproape tot atât de dezastros pentru arhivele
L
din țările invadate sau ocupate a fost răpirea unor anumite depo
zite și transportarea lor în țările ce la început câștigaseră succese
RA
militare. Acest procedeu deși n’a contribuit dela început la nimicirea

depozitelor respective, a produs cu toate acestea pierderi foarte mari,
căci depozitele răpite nu s’au mai putut restitui, după război, în
NT
întregime, decât în cazuri foarte rari. Cât de mult a fost uzitat acest
procedeu rezultă și din faptul, că în toate tratatele de pace s’au
fixat clauze speciale pentru restituirea actelor, documentelor, etc.,
CE
«ridicate» (enlevcs) din țările invadate 12).

1) Arhiviștii germani au protestat contra învinuirilor ce s’au adus armatelor
germane de a fi distrus depozitele de arhive în țările unde au năvălit sau pe cari
le-au ocupat. Mai mult, ei pretind că în multe părți oamenii specialiști cari au fost
I/
însărcinați de comandamentul german cu supraveghierea arhivelor din țările ocupate,

nu numai le-au apărat, dar le-au și organizat. (Cf. literatura acestei chestiuni în
S
Archivalisehe Zeitschrift, 3te Folge, 3 ter Bând p. 240 urm.). Dar aceasta nu se poate
susține decât pentru anumite armate și anumite arhive; în general atât în apus
cât și în răsărit lucrurile s’au petrecut cu totul din potrivă. (Cf. între altele Cuvelicr,
IA
Les ÂreArres de VEtat en Belgique pendant la guerre 1914—1918). De asemenea cunoscutele

distrugeri de arhive de ale autorităților și particularilor făptuite în România, fără
nici un motiv, și de armatele germane și de celelalte armate de ocupație).
2) Cf. în special tratatul din Versailles între puterile aliate și asociate și Ger
U
mania (1919) art. 28 și 245—247; cel dela St. Germain-en-Laye (1919) cu Austria,
art. 191; și cel dela Trianon (1920) cu Ungaria, art. 175.
BC
RY
___________________________ revista arhivelor_____________________3
In sfârșit o operațiune nu mai puțin păgubitoare pentru arhive
RA
a fost în cursul războiului evacuarea depozitelor arhivistice. In
diferite state, amenințate de invaziunea dușmanilor, s’au luat măsuri
de a se ridica din timp arhivele autorităților publice din regiunile
LI B
mai expuse și de a se trimite în locuri sigure. Iar exemplul acesta
a fost imitat uneori și de particulari. Deși această operațiune se
făcea de către organele speciale și cu toată grija posibilă, totuș graba
cu care se lua o astfel de măsură, nesiguranța transportului, și
Y
adeseori chiar a localităților unde erau duse arhivele, au contribuit
ca uneori depozitele evacuate să se piardă în totul sau în parte.
T
Exemplul evacuării arhivelor României este tipic. In fața pri
SI
mejdiei de a se ocupa Capitala de către armatele dușmane, s’au
evacuat în toamna anului 1916 din depozitele Arhivelor Statului
ER
41 de lăzi mari cu documentele cele mai vechi și mai importante;
din depozitul Academiei Române 19 lăzi cu documente, manuscrise,
monete și medalii, iarăș de cea mai mare valoare pentru trecutul
IV
nostru; numeroase lăzi cu anumite acte și dosare dela unele mini
stere sau autorități și multe pachete cu acte și documente de ale
UN
particularilor. Toate acestea au fost trimise la Iași, spre a fi în
siguranță. Dar când în vara anului 1917 frontul dela Șiret a fost
amenințat și el, depozitele arhivistice amintite, la cari s’au adăogat
și unele din Moldova, au fost trimise în Rusia, după ce li s’a
L
garantat siguranța nu numai de către guvernul rusesc, dar și de

către celelalte guverne aliate. Cu toate acestea nici astăzi, după 10
RA
ani dela evacuarea lor, depozitele trimise în Rusia nu ni s’au

înapoiat și nu se poate prevedea timpul când vom intra- din nou
în posesiunea lor, nici starea în care le vom primi.
NT
Se înțelege că acolo unde evacuarea s’a făcut numai în inte

riorul țării, pierderile au fost mult mai mici.
* * *
CE
Odată războiul terminat, prima problemă ce s’a pus cu privire

la arhive a fost restituirea depozitelor răpite. Această problemă s’a
putut rezolvă în chip mulțumitor, după o muncă grea depusă de
I/
comisiunea de reparațiuni, numită în acest scop, și după nenumărate

S
intervenții diplomatice. Cu aeest prilej s’au putut constată mai precis

enormele pagube ce le-au suferit unele țări prin pierderea ireparabilă
IA
a depozitelor de acte și documente ridicate de dușmani sau evacuate,

și cari cu toate cercetările întreprinse, nu s’au mai putut găsi.
Dar în afară de aceasta, pentru popoarele, cari au izbutit să-și
U
realizeze prin acest război unitatea națională sau să-și întregească

BC
RY
4 REVISTA ARHIVELOR
RA
teritoriul național, s’a pus și o altă problemă mult mai grea și mai
complicată: repartizarea arhivelor statelor desmembrate. Două mari
imperii, Austro-Ungaria și Rusia, s’au prăbușit cu totul în urma
LI B
războiului; imperiul german și Turcia, la rândul lor, au trebuit să
restitue anumite teritorii pe cari pe nedrept le ocupaseră până atunci.
Aceste transformări teritoriale au adus cu sine și trecerea depozi
telor de arhive respective în posesiunea țărilor succesoare, obliga
Y
țiune stabilită în mod precis în tratatele de pace *)•
Repartizarea însă nu s’a putut face atât de ușor cum se părea
T
la început. In primul rând statele cari trebuiau să predea arhivele
SI
au amânat prin tot felul de pretexte această operațiune; de altă
parte statele succesoare n’au procedat totdeauna în deplină armonie,
ER
nici cu suficientă energie, ca să obțină ceeace li se cuveniâ.
In special statele succesoare ale monarhiei austro-ungare n’au
reușit nici până astăzi să obțină și să-și repartizeze arhivele moștenite.
IV
Singură Republica Austriacă s’a arătat dispusă să execute tra
tatul de pace (dela Saint-Germain-en-Laye, 1919) și prin convenții
UN
speciale cu statele succesoare a repartizat acestora depozitele cuvenite.
Ungaria însă a avut dela început o atitudine cu totul recal
citrantă în privința executării clauzelor tratatului dela Trianon
(1920) privitoare la arhive. Cu toate intervențiile și presiunile făcute
L
timp de 6 ani de către statele succesoare, guvernele ungurești n’au

cedat decât o mică parte din arhivele administrative, pe câtă vreme
RA
arhivele autorităților centrale și arhivele istorice—de cea mai mare

importanță pentru cunoașterea trecutului popoarelor moștenitoare—
au rămas până astăzi în posesiunea statului ungar.
NT
Merită să fie amintită, cu acest prilej, atitudinea Republicei

Sovietelor Rusești în chestiunea arhivelor polone. Sovietele anga-
jându-se în tratatul de pace cu Polonia (dela Riga 1921) de a le
CE
restitui depozitele de arhive evacuate în Rusia în timpul războiului

mondial, cum și cele ce reveniau Poloniei în urma despărțirii ei
de Rusia, au permis delegaților poloni să cerceteze, să ridice și să
I/
transporte acasă toate aceste depozite.

In sfârșit o ultimă problemă ce se pnneâ arhivelor după război
S
era îndrumarea organizării lor în conformitate cu spiritul timpului.

Trebuie sâ amintim dela început, că cea dintâi reformă radi
IA
cală a arhivelor după război s’a făcut în Republica Sovietelor Rusești.

U
’) Cf. de pildă pentru Austria art. 93, 192, 193, 249 și 250 din tratatul dela
St. Germain; pentru Ungaria art. 77, 176, 177, 252 și 253 din tratatul dela Trianon;
BC
pentru Germania art. 28 și 52 din tratatul dela Versailles; pentru Rusia art. 11 din
tratatul dela Riga (1921).
RY
REVISTA ARHIVELOR 5
Din norocire reforma s’a făcut de către specialiști în știința arhivelor,
RA
astfel că această instituție nu a fost «bolcevizată» ca altele, ci mai
mult pusă la curent în conformitate cu cerințele mai vechi ale arhi
varilor ruși 1).
LI B
In Republica Austriacă s’a inovat mai puțin: s’au pus doară la
dispoziția publicului arhivele militare contimporane și arhivele secrete.
In alte țări a început să se dea deasemenea un interes mai
mare arhivelor contimporane, organizându-se secții speciale pentru
Y
războiul mondial și stările de lucruri create de el2).
T
Interesante sunt însă măsurile luate în unele țări de a se
unifica organizația arhivelor de stat. In această privință amintim
SI
în primul rând crearea Reichsarchiv-vAvĂ din Potzdam, menit să fie
«arhiva națională a întregului popor german», sau cu alte cuvinte
ER
«o instituțiune organică pentru centralizarea ideii de stat actuale3).
De altă parte proectul italian de a se da o organizație unitară
arhivelor statului din întreg regatul; în sfârșit legea de organizare
IV
a Arhivelor Statului din România (1925), prin care se unifică orga
nizarea tuturor depozitelor de arhive ale statului și în acelaș timp
UN
se îndrumează instituția arhivelor statului spe o activitate științifică

și culturală.
O mare importanță prezintă în mișcarea de renaștere a arhi
velor faptul, că în toată lumea s’a recunoscut necesitatea de a se
L
da funcționarilor acestor instituținni o pregătire științifică superi

RA
oară. Până la război se credea suficient ca arhivarii să aibă o pre

gătire practică, pe care de regulă o primiau făcând serviciul într’o
arhivă; iar școli speciale erau puține: în Paris, vestita Ecole des
NT
chartes ; la Viena cunoscutul Institut fur oesterreichische Geschichts-

forschung; la Florența Scuola di paleografia și alta de fel la Roma;
la Liverpool School of local history and records, în sfârșit seminarul
CE
de arhivistică din Marburg.

După război însă s’a manifestat tot mai mult tendința de a se
înființa astfel de școli pe lângă arhivele de stat și din celelalte țări.
Ca urmare a acestei tendințe s’a înființat în 1919 o școală de arhi
I/
vari la Haga și în acelaș an alta la Praga, în 1920 o asemenea

școală la Petrograd, iar în 1924 Școala superioară de arhivistică și
S
IA
1) Pentru reforma arhivelor rusești cf. Revista Arhivelor, voi. I, (Nr. 3) p. 312
studiul d-lui V. Letosnik, tradus de d. Stoica Nicolaescu.
2) Astfel sunt arhivele pentru cunoașterea războiului mondial, înființate în
U
cele mai multe state; secțiile de autografe ale personalităților moderne, etc.
3) Cf. Rogge Das Reiehsarehiv în Arhivalische Zeitschrift 3te Folge, 2ter Bd.
BC
(1925) P- ii9-
RY
6 REVISTA ARHIVELOR
paleografie din București, și se pare că în curând vom avea astfel
RA
de școli și în alte capitale.
In toate aceste școli se predau nu numai cursuri de arhivistică
(organizarea și serviciul arhivelor), ci și toate științele auxiliare ale
LI B
istoriei, cari au legături mai strânse cu documentele, astfel că absol
venții lor au o pregătire serioasă și în ce privește cercetarea, stu
dierea și publicarea izvoarelor istorice.
In legătură cu această activitate școlară, multe arhive dau la
Y
lumină publicații speciale, cari cuprind pe lângă studii de speciali
tate, cercetări critice în domeniul materialului arhivistic, cum și
T
ediții de acte și documente.
SI
Astfel avem pe lângă vechea publicație de erudiție a școalei
din Paris: Bibliotheque de l’Ecole des chartcs, care este astăzi în al
ER
88-lea .an de existență; pe lângă cea a institutului din Viena:
Mitteilungen des Instituts fur oesterreichische Geschichtsforschung,
care datează de 50 ani, și pe lângă vestita Archivalische Zeitschrift
IV
din Miinchen, care apare dela 1870, revista italiană întitulată Rivista
delle bibliotheche et degli archdvi, care apare din 1919; buletinul
Archives et bibliothcques de Belgique care iesă dela 1922; Casopis
UN
archivni scoly (Buletinul școalei de arhivari) din Praga, care este

astăzi în al 5-lea an de asistență; Leveltdri Kozlemenyek (Informa-
țiuni arhivistice) din Budapesta, care apare din 1923; Revista Ar
L
hivelor din București, care apare din 1924, și Archeion din Varșovia
apărut anul acesta. Toate publcații periodice scoase mai ales din
RA
inițiativa și prin îngrijirea arhivelor de stat din aceste țări și la

care colaborează în mare parte conducătorii și funcționarii superiori
ai acestor arhive.
NT
Activitatea școlară și publicistică a arhivelor europene, men

ționată mai sus, a primit imbold în mare parte și dela congresele
pe cari le-au ținut arhivarii din diferite țări în anii ce au urmat
CE
războiului mondial. ,
Primul congres arhivistic a avut loc cu prilejul congresului
internațional de istorie ținut la Brnxelles în 1923. La acest congres
I/
au luat parte numai reprezentanții statelor ce făceau parte atunci

din Societatea Națiunilor, deci și dintre arhivari au lipsit Germanii
S
și Austriacii. Pe lângă chestiunile de interes tehnic-arhivistic, s’au

discutat la acest congres și chestiuni privitoare la repartizarea arhi
IA
velor între statele succesoare ale monarhiilor prăbușite. Principalii

vorbitori în această privință au fost d-nii I. Paczkowski, directorul
general al arhivei din Varșovia și Iau Opocensky, directorul ar
CU
hivei Ministerului de Externe din Prăga, cari au susținut dreptul

RY
REVISTA ARHIVELOR 7
statelor succesoare de a pretinde și a primi orice fel de acte și
RA
documente privitoare la teritoriile anexate, acele devenind proprie
tatea statului succesor. Iu discuția aceasta au intervenit și d-nii I.
Cuvelier, directorul general al Arhivelor Statului din Belgia și baronul
LI B
Verhaegen, cari au afirmat cu tărie că atât arhivele administrative,
cât și cele istorice revin în mod necondiționat statului care exercită
actualmente suveranitatea asupra teritoriilor alipite.
La rândul lor arhivarii germani și austriaci s’au întrunit și ei
Y
într’un congres (Archivtag) la Regensburg (1925), în care alăturea
de probleme de specialitate s’a vorbit și despre problema arzătoare
T
pentru Germani, a distrugerilor de arhive în timpul războiului
SI
mondial *).
Deși astăzi toate țările europene fac parte din Societatea Na
ER
țiunilor, totuș nn credem să se poată întruni un congres general
al arhivarilor decât după ce așa zisele Puteri Centrale își vor fi
îndeplinit toate obligațiunile impuse de către tratatele de pace cu
IV
privire la arhive.
In sfârșit o altă lăture a activității arhivistice, care a luat după
UN
război o desvoltare mai mare, a fost organizarea de expoziții de
acte, documente, manuscrise, sigilii, etc., în scop de a se atrage
atențiunea publicului asupra acestor monumente de cultură ale trecu
tului și în acelaș timp de a se promova colecționarea și studierea lor.
AL
începutul s’a făcut, putem spune, cu redeschiderea «muzeului»

Arhivelor Naționale din Paris (1919), unde publicul poate admira
din nou în fiecare Duminecă interesantele specimene de documente
TR
franceze, dintre cari unele împodobite cu înflorituri și miniaturi

admirabile, cum și documente de ale țărilor cu cari Franța a avut
pe vremuri legături diplomatice, comerciale sau culturale.
EN
Expoziții permanente există și pe lângă arhivele mari din alte

țări, dar Arhiva Statului din Viena (Staatsarchiv) a organizat în
1925 o expoziție temporară de documente, autografe și stampe pri
/C
vitoare la istoria monarhiei habsburgice și a țărilor ce au făcut

parte odinioară dintr’însa, expoziție, care cu toată situația grea din
acea țară, a atras un public foarte mare *2).
Arhivele Statului din București au ținut să fie și din acest
SI
punct de vedere la înălțimea instituțiunilor similare din Apus și în

1925 s’a înființat și aci .un muzeu de documente, sigilii și stampe,
IA
1) O scurtă dare de seamă în.Besi'sta Arhivelor voi. I, (Nr. 3)p. 416. Conferința
d-lui Otto Riedner despre Arhivele și Războiul mondial (Archivwesen und Wetkrieg) ți
U
nută la acest congres a apărut în Korrespondenz-Blatt pe 1925.

2) Amintită în Revista, Arhivelor, voi. I, (Nr. 2) p. 300.
BC
RY
8 REVISTA ARHIVELOR
care a fost inaugurat în Martie 1926 de către M. S. Regina Maria
RA
a României.
Amintim că o expoziție foarte interesantă de documente basa-
rabene a organizat în 1925 direcțiunea Arhivelor Statului din Chi-
LI B
șinău, cu prilejul Expoziției regionale a Basarabiei din acel an.
❖ *
Din expunerea de mai sus se vede câte probleme s’au pus în
Y
timpul și după războiul mondial cu privire la arhive și cât de
T
mari sforțări au făcut toate popoarele europene atât pentru a repara
SI
pagubele ce le-au suferit aceste instituțiuni din cauza ostilităților,
cât și pentru a le face să fie la înălțimea cerințelor vremii.
In ce privește arhivele noastre, trei probleme mari așteaptă să
ER
fie rezolvate cât mai curând.
1. Construirea de localuri proprii pentru cele 4 arhive regio
nale (Iași, Cluj, Chișinău și Cernăuți) și complectarea localului
IV
arhivei centrale din București.
2. Concentrarea tuturor arhivelor vechi ale autorităților cen
UN
trale, județene și comunale la arhivele statului din Capitală și

provincie, spre a asigura o bună păstrare a materialului arhivistic
grămădit astăzi în cele mai rele condiții în depozitele numitelor
autorități.
L
3. Punerea în aplicare a legii de organizație a Arhivelor Sta

RA
tului în ce privește salarizarea funcționarilor acestei instituțiuni,

spre a putea avea un corp de funcționari stabili și legați de ea.
Odată cu rezolvirea acestor trei probleme capitale pentru vii
NT
torul arhivelor noastre, se va putea spune, că arhivele de stat ale

României au intrat în faza desvoltării normale, având putința să
satisfacă pe deplin cerințele științei istorice și să contribuie, prin
CE
materialul documentar ce-1 posed, la valorificarea drepturilor și la

asigurarea intereselor materiale și morale ale Statului și ale cetă
țenilor.
S I/
IA
U
BC
RY
REVISTA ARHIVELOR 9
RA
CHESTIUNI PRACTICE
DE CRONOLOGIE ROMÂNEASCĂ VECHE
LI B
DȘ ș i
G. NICOIiAIASA
PALEOGRAF AL ACADEMIEI ROMÂNE
Y
I. Diferite ere și stiluri
T
Cercetătorul de scripte vechi constată neregularitate în privința
SI
fixării datelor din diferitele epoci ale istoriei noastre.
Dintre documentele vechi așa zise externe, firește că cele de prove
ER
niență străină (dar cari se referă la noi) sunt datate fiecare după crono
logia obișnuită în țară căreia aparțin persoanele sau instituțiile dela care
emană acele documente. Nu tot acelaș lucru se întâmplă însă cu actele
IV
ce emană dela români (autorități, persoane particulare, instituții ș. a.) și
se referă la relațiile ce am avut cu vecinii sau cu străinii mai depărtați
UN
de hotarele noastre. Pentru acest fel de acte se observă lipsa unei reguli
generale și precise în ceeace privește cronologia adoptată la stabilirea
datelor, precum nu există regulă nici în privința limbii în care ele sunt
redactate.
AL
In actele scrise în limba latină (diplome, o parte din actele oma

giale și din tratatele de alianță, corespondențe, instrucții ș. a.), de regulă
se consideră anul după era creștină1)', asemenea și pentru cele scrise în
TR
alte limbi diu țările de culturi ori culte occidentale, adică în limbile:
• polonă, italiană, germană, franceză, ungară ș. a.
In actele externe de limbă slavonă, se întrebuințează pentru indicarea
EN
anilor două sisteme și anume: In cele mai multe din puținele documente
ce avem din secolul XIV, în multe din al XV-lea și în mai puține din cele
următoare, se urmează datarea după era creștină2), a cărei întrebuințare
/C
se constată și în unele scripte de proveniență internă, de interes intern

și de limbă slavonă, română sau greacă, din secolele XVI—XVIII,
precum: cărți vechi și manuscripte de cuprins bisericesc, inscripții și
SI
acte, cronici etc.; la început alături de era cea veche (biblică), iar mai
târziu și singură, și tot mai frecventă cu cât ne, apropiem de jumătatea
IA
1. «Anno Domini», “post Christum natum», «post sanctam nativitatem divinam», etc.
2. „flOAl, U'fcTO/MI, KO-A.HC/HK11, „IIoaT» A’tTOAl’K tKATOrO fOÎKITKd rOtnOAkH A „,
U
„riOAT, zl'fcThl pOÎKtTKil ^pirTOKk11, „HoA'l' ypHITOKA pOîKtTKil “, „Zii™ tnAtHTf-
4hHArO“. etc.
BC
RY
a II-a a secolului XVIII și mai ales de sfertul ultim al acelui secol,
RA
decând începe și în actele oficiale datarea numai după era actuală, dis
părând cu totul din uz cronologia veche.
Insă o bună parte din actele vechi de limbă slavonă și de natură
LI B
externă, majoritatea inscripțiilor și cronicilor, cele mai multe din tipări
turile și din manuscriptele noastre de orice cuprins și scrise în una sau
mai multe din cele 3 limbi amintite mai sus, precum și marele număr
de acte interne J) din veacurile XIV—XVIII, și cari formează partea cea
Y
mai bogată din materialul istoric al arhivelor noastre, au datele stabilite
după cronologia bizantină, socotindu-se anii «dela zidirea lumii» 1 2).
T
Dacă în privința anilor redați după o eră sau alta, lucrul e vizibil
SI
și deci ușor și simplu, nu tot acelaș lucru se întâmplă cu stilul calen
daristic, adică cu felul de a se consideră începutul anului într’o lună
ER
sau alta. Fiindcă, dacă pentru Muntenia părerile sunt unanime în a se
recunoaște întrebuințarea complectă3) și continuă e cronologiei bizan
tine, pentru Moldova părerile sunt împărțite, și din ele rezultă că, în
IV
primele două veacuri și jumătate dela întemeierea statului, nu a existat
numai un singur sistem cronologic, ci au fost în uz mai multe stiluri, după
UN
diferitele influențe venite din sud, est, nord și vest. Astfel, începutul
anului s’a socotit de unii sau de alții pentru Moldova: a) la 1 Sep
temvrie pentru toate timpurile; b) ca fapt general la 1 Septemvrie și
<â excepție la 1 Ianuarie; c) în mod neregulat: când la 1 Septemvrie,
AL
când la 1 Ianuarie, până la sfârșitul domniei lui Ștefan cel Mare;

dl la 1 Martie pentru epoca lui Alexandru cel Bun și la 1 Ianuarie
pentru urmașii lui; e) în toate aceste trei stiluri diferite4); f) la 1 Ianuarie
TR
ca regulă generală, dela întemeiere și până la sfârșitul deceniului al

II-lea din secolul XVI (C. Giurescu)5); gl prelungirea acestei reguli <
EN
1) Hrisoave privitoare la: donațiuni și confirmări de posesiuni, conferiri de

ranguri, acordări și întăriri de privilegii, scntiri de dări și de prestații; hotărâri de
judecăți; porunci, anaforale, jălbi și rapoarte; hotărnicii, zapise, mărturii, diate,
/C
sănii etc., etc.

2) „oy 4-fcT0“, „kt, ,i£to“ și „K dțTo“, precum și „ 5 sau „ E
etc.
3) Adică și a erei și a stilului: anii numărându-se dela Adam și începând la
SI
1 Septemvrie.
4) Rezumatul acestor opinii se poate vedea în articolul lui C. Giurescu: «câ
IA
teva cuvinte asupra cronologiei vechi românești», publicat în «Convorbiri Literare»

anul XXXIV (1900), pp. 693, 738 ș. u., precum și în studiul d-lui I. Vlădescu:
«începutul anulni în cronicile moldovenești până la Ureche», publicat în Analele
Academiei Române, Mem. secț. istorice, seria III, tom. IV, mem. 8.
U
5) C. Giurescn (tatăl), op. citat. In această constatare, Giurescu se sprijină pe

probe culese din inscripții, cronici și documente.
BC
RY
— deocamdată numai pentru cronici — până pe la sfârșitul acelui secol1).
RA
Da toate aceste reguli se admit și excepții.
Nepotrivirei de păreri în privința existenței și duratei diferitelor
stiluri în cronologia mai veche a Moldovei, i-a corespuns lipsa de unitate
LI B
și câteodată și de criteriu în socotirea datelor la editarea sau rezumarea
isvoarelor noastre istorice scrise. Multe din aceste publicații sunt astăzi
susceptibile de revizuire mai ales din acest punct de vedere, iar utili
zarea lor necesită atenție și chibzuință. Nu vom putea însă ajunge să
Y
cunoaștem în toate scriptele data exactă, din pricina neputinței de a ști
totdeauna dacă un pisar, în cutare caz, a adoptat un stil sau altul; și
T
de aceea nu vom putea oricând să înlăturăm probabilitatea unei erori
SI
la cetirea leatului, ci vom admite o aproximație de 365 de zile.
Din publicațiile de inscripții, cronici, documente, regește, studii
ER
etc„ în cele mai multe s’a adoptat stilul bizantin pentru amândouă
principatele ciscarpatine și pentru toate secolele (XIV—XVIII): (Cf. B. P.
HasdeUj N. Iorga, I. Bogdan — în cronici, Ulianițki, Kaluzniacki ș. a.,
IV
listele de documente publicate în «Creșterile colecțiunilor» din biblioteca
Academiei Române ș.a.). De asemenea s’a întrebuințat — cu drept cuvânt—
stilul Septemvrie în toate celelalte publicații de isvoare muntenești din
UN
orice secol, sau moldovenești dela începutul veacului al XVI-lea încoace,

și care nu sunt menționate în lucrarea de față. D-l Gh. Ghibănescu,
în mare parte din numeroasele sale publicații de acest fel2), pune numai
L
anul dela facerea lumii, atât în titlurile textelor, cât și în listele de la

sumar (când ele există); totuși, din indiciile ce se găsesc în unele zzofe,
RA
reiese că d-sa întrebuințează stilul Septemvrie și pentru scriptele mol

dovenești din secolul al XV-lea. Cât privește Uricariul lui T. Codrescu,
acesta are atâte inconsecvențe și greșeli, că nu mai știm care din ele
NT
sunt «de tipar» și care ale editorului colecțiunii. După stilul apusan, s’au
publicat de I. Bogdan documentele lui Ștefan cel Mare. Câțiva istoriografi
întrebuințează fără rost stilul Ianuarie pentru documente interne moldo
CE
venești din veacurile XVI—XVIII (Cf. D. Dan, C. Erbiceanu și Ghenadie

Enăceanu); iar alții nu au nici o sistemă și se folosesc când de un stil,
când de altul. (V. Episc. Melhisedec în numeroasele sale publicații).
I/
Dar partea cea mai mare a isvoarelor scrise o formează materialul

istoric inedit, din care însă un covârșitor număr s’a irosit în timpul răz
S
boiului, fără nădejde de redobândire 3).

IA
1) I. Vlădescu, în op. cit., își sprijină afirmările numai pe exemple din cro
nicile vechi moldovenești.
2) Surete și isvoade, Ispisoace și xapise, etc.
3) Numai din Biblioteca Academiei s’au trimes în 1916 la lași, și de acolo
U
la Moscova, peste 27.000 documente interne românești, în afară de alte tezaure nu
meroase. De asemenea și din Arhivele Statului.
BC
RY
In vederea raportării cât mai exacte a anilor bizantini la era creș

tină, va trebui să ținem samă de următoarele condiții la cercetarea acestor
RA
isvoare: i) Dacă ele sunt moldovenești dinainte de 1520; 2) dacă sunt
moldovenești de după această dată; 3) dacă sunt muntenești indiferent
din ce secol; 4) dacă sunt de peste munți. In cazul I se va socoti
LI B
după regula Giurescu, adică adoptându-se stilul de 1 Ianuarie pentru
toate scriptele. (însă nu vom procedă cu prea mare încredere și ușurință,
dată fiind și posibilitatea altui stil: de 1 Septemvrie sau poate și de
1 Martie). In cazurile 2 și 3 se va adoptă cronologia bizantină complectă,
Y
adică anul socotit dela facerea lumii și începând la 1 Septemvrie. In
T
categoria aceasta întră cele mai multe din scriptele noastre. Pentru
SI
cazul 2 va trebui însă câteodată să avem oarecare îndoială, și anume
pentru documentele moldovenești din restul veacului al XVI-lea, căci încă
ER
nu avem dovezi lămuritoare suficiente dacă a fost numai un stil sau altul,
ori amândouă stilurile, și în ce măsură a fost întrebuințat unul față de cellalt
în acea vreme; dar până la evidențiarea acestor probe, vom continuă să
adoptăm pentru documente și inscripții din acest timp, stilul de Sep
IV
temvrie, fără a exclude posibilitatea existenței și celui de Ianuarie, care
continuă în cronicii). In cazul 4, izvoarele ardelene de limbă română
UN
sau slavonă1 ) vor fi datate: când după stilul Ianuarie, când după stilul
23
5
4
Septemvrie; iar cele latinești, germane și ungurești vor purtă anul dela
Nașterea Domnului.
AL
In afară de numărul anului, se mai menționează în scriptele vechi

luna*) și xiuaty, iar în unele documente muntenești și externe și pe coperta
unor cărți tipărite mai ales în Muntenia, se mai punea și indicționul^),'
TR
precum și crugul soarelui și al lunei, termenul pascal, temelia, numărul

de aur, ciclul de 19 ani, epacta ș. a.; însă foarte rar se găsesc trecute
acestea din urmă.
EN
Cunoașterea lunei e cu deosebire necesară, între altele și pentru

a deduce exact anul creștin din cel biblic; fiindcă anii din cele două
ere deosebite pot fi corespunzători numai pentru unele din cele 12
/C
luni ale anului, și anume: sau pentru Ianuarie — August, sau pentru
Septemvrie — Decemvrie. Se întâmplă însă ca în unele date să nu
1) I. Vlădescu, op. cit.

SI
2) Cărți și manuscrise de cuprins bisericesc ș. a.

3) /IMlAlț.l.
IA
4) 4tHI> și A'»” sau #hh.

5) Al câtelea an dintr’un ciclu de 15 ani. Pentru aflarea lui se adună anul
(dela Hs.) cu 3 și suma se împarte prin 15; restul ce rămâne în afară de cât, ne
U
arată indictionul corespunzător anului. Acesta, împreună chs celelalte elemente în
trebuințate la datare, se află coordonate în tabelele cronologice (v. C-te de Mas Patrie ș.a.).
BC
RY
REVISTA ARHIVELOR iâ
fie menționată și luna, (dupăcum se poate întâmplă în altele să nu
RA
fie trecut nici anul). In acest caz, nu vom ști precis dacă diferența
dintre anul creștin și cel biblic este 5508 sau 5509. In asemenea
împrejurare, majoritatea istoriografilor și a arhivarilor paleografi, din
LI B
nevoia de a aranja scriptele în ordine cronologică, pun de obicei, în
mod arbitrar, un an mai mult sau mai puțin ipotetic, și anume acela
ce rezultă din scăderea lui 5508, presupunându-se astfel, pe nedrept,
că asemenea date s’ar referi numai la lunile Ianuarie — August, lucru
Y
ce se poate întâmpla (pentru 8 cazuri din 12), însă nu-i exclusă și posi
T
bilitatea ca datarea în acest fel să fie greșită (pentru 4 cazuri din 12),
și astfel nici ordinea cronologică să nu fie urmată cu exactitate. Din
SI
lipsa de certitudine și de grija exactității, e mai bine a se pune amân
doi anii probabili: sau în ordine succesivă, despărțiți printr’o liniuță 1),
ER
sau se scrie întâi anul mai recent (care e și cel mai probabil) urmat
de cel precedent pus în paranteză.
Se întâmplă însă câteodată ca în cuprinsul textului unui script
IV
vechiu oarecare să avem indicii de: persoane și evenimente cunoscute,
sărbători fixe și mobile, indicțion, ziua din săptămână, crugul soarelui,
UN
sau al lunii ș. a., care ne pun în măsură să ne dăm sama ori de certitu
dinea, ori de imposibilitatea cutării luni, cutărui anotimp sau grup de luni.
In asemenea cazuri transformarea datei va fi totdeauna exactă. Tot prin
aceste indicii vom putea să verificăm datele problematice din publi-
AL
cațiunile de isvoare istorice.

TR
II. Mijloc practic de prefacerea anilor creațiunii

după era actuală.
Pentru raportarea anilor biblici la era creștină, se face calculul
EN
cunoscut, și anume: se scade din numărul leatului diferența dintre cele

două ere, care este 5508 pentru lunile Ianuarie — August și 5509
pentru lunile Septemvrie — Decemvrie.
/C
Pentru cei ce vin rar în contact cu materialul istoric din arhivele

noastre, calcul acesta este necesar, dar suficient, și nu prezintă inco-
veniente. Nu tot acelaș lucru este însă pentru cercetătorii continui și
SI
asidui: istoriografi, istorici de orice fel, bibliografi, arhivari-paleografi

ș. a., cărora le pot trece aproape zilnic prin mâni mărturii scrise ale
IA
trecutului nostru. Aceștia vor caută să simplifice sau chiar să evite

calculul de mai sus, fie el scris sau mintal, pentru transformarea datelor
vechi după era noastră vulgară. $i aceasta nu numai spre a economisi
U
1) Cum se observă în publicațiile de regește și documente ale d-lui Iorga.

BC
RY
timp și material de scris, ci și pentru a nu stânjeni, prin întreruperi
RA
necesare calculului, cetirea curentă a unui text oarecare, spre a nu
sustrage atenția dela preocupări din altă ordine de idei, cât și spre a
ușura cetirea și aprecierea justă a datelor chiar atunci când întâm
LI B
plător nu avem hârtie și creion la îndemână.
In rândurile ce urmează vom expune un mijloc practic și simplu,
prin care putem raporta anii bizantini la era nouă, dela prima vedere
și cu cea mai mare ușurință. Prin acest mijloc, anii șcriși «-dela Adam*
Y
pot fi cetiți «dela Hristos» dintr’o dată, fără nici o întrerupere, adică în
T
mod direct, curent și fără calculul scăderii, ce s’a amintit în rândurile
SI
anterioare. In felul acesta, întâlnind diverse date vechi la cetirea unui
pasaj dintr’o cronică spre exemplu, ne vom face imediat ideea justă la ce timp
din era noastră se referă acea dată. La fel vom procedă cu datele când va
ER
fi să așezăm actele vechi în ordinea vechimii. De asemenea și atunci
când, ocazional, avem de cetit o inscripție veche: pisania unei biserici,
epitaful de pe un mormânt, inscripția de pe un clopot, etc. Tot astfel
IV
vom face și la verificarea datelor din publicațiunile de documente,,
regește ș. a.
UN
înainte de a arătă care este acest mijloc expeditiv de transformare
a datelor, va trebui să se țină samă de următoarele observațiuni:
Anii dela creațiune, totdeauna scriși cu slove cirilice, vor aveă în scrip
AL
tele românești miile reprezentate de puține ori prin semnul #3 (6 mii) și de

cele mai multe ori prin semnul ^3 (7 mii). Sutele vor fi însemnate de
puține ori prin 4 (nouă sute...), sau prin nimic (șapte sute...), și de mai
TR
multe ori prin P (o sută...), și prin C (două sute...)1*). Dacă împărțim nu
mărul cifrelor anului bizantin în două părți, vom aveă: Partea întâia, for
mată din cifrele miilor și ale sutelor, va fi scrisă numai în unul din urmă
EN
toarele patru feluri: _/3, ^SP și ^3C. In partea a doua a numărului, ci
frele ce reprezintă xecile (î, K, 3, M, H, â, O, n șj H) șj unitățile (A, B, l1,
A? 6j Sî 3, H și 0) pot să fie amândouă, să lipsească amândouă, ori să
/C
fie numai una din ele.

La transpunerea în era actuală a anilor biblici, e nevoe să ne uităm,
în mod fugitiv, la partea a doua a numărului leatului, chiar înainte de
a ceti miile, adică să știm ce cifre avem la zeci și la unități, dupăcum e
SI
necesar să știm și luna (sau grupul de luni) înainte de a ceti unitățile

numărului. In ceeace privește partea a doua a numărului leatului, va
IA
trebui să observăm dintr’o aruncătură a privirii dacă se prezintă în unul

sau altul din următoarele două cazuri:
U
1) Unele cifre își schimbă semnele în decursul timpului, dar aceasta nefiind
BC
o chestiune de cronologie, ci de paleografie, asupra ei nu insistăm aici.

RY
A) Să aibă zeci (cu sau fără unități), sau măcar unități dela 8 în sus
RA
(8 sau g pentru lunile Ianuarie—August și numai 9 pentru lunile Sep
tembrie—Decemvrie).
B) Să nu aibă nimic (nici zeci, nici unități), sau să aibă numai uni
LI B
tăți, însă mai mici de 8 (când e vorba de lunile Ianuarie—August), sau
mai mici de 9 (când e vorba de Septemvrie—Decemvrie).
Cazurile A sunt cele mai frecvente (se potrivesc pentru 92—91 de
ani dintr’un secol). Cazurile B sunt mult mai rare (8—9 ani dintr’un
Y
secol). In cazurile A, adică de cele mai multe ori, căci se referă la anii
T
8 (sau 9)—99 din fiecare secol, vom ține seamă de următoarea regulă :
Da partea I a numărului leatului (la cifrele miilor și sutelor), se va ceti
SI
în felul următor: ^SII,.. = o mie patru sute.., ^3.. = a mie cinci sute..,
3 P.. = o mie șase sute.., ^3 C.. = o mie șapte sute... Adică vom ceti tot
ER
deauna la mii: «o mie», iar la sute: patru, cinci, șase sau șapte sute, după
cum va fi scris: IȚ, nimic, P sau C. Da partea a II-a a numărului lea
tului scris, vom ceti zecile cu una mai puțin și unitățile cu două mai mult
IV
(pentru lunile Ianuarie—August) sau numai cu una mai mult (pentru
lunile Septemvrie—Decemvrie).
UN
Exemple:
șase mii I J 0 mie
nouă sute J ( patru sute
^Slțgg, Suceava = =1457.
șaizeci.................. . . . cincizeci
AL
cinci .................. . . . șapte

1 0 mie
șapte mii . . ■ ( cinci sute
TR
^3BT Iulie = 1504 Iulie.

zece...................... ... —
doi...................... . . . patru
șapte mii 1 J 0 mie
EN
0 sută I | șase sute

^PIM (Ian.—Aug.) = = 1673 (Ian.
opt zeci .... . . . șapte zeci — Aug.)
unu...................... . . . trei
/C
șapte mii 1 / 0 mie

două sute J ’ ( șapte sute
7S.3GKB Aprilie — = 1714 Apr.
două zeci . . . ... zece
doi • • • . . . patru
SI
(șase mii 1 J 0 mie

nouă sute f ( patru sute
#SI|KȘ Nov., Argeș= = 1417 Nov.
IA
două zeci . . . . . . . zece

șase . ■ • . . . . șapte
șapte mii 1 / 0 mie
U
f ’ l cinci sute
#3IIM Decemvrie — = 1579 Dec.
opt zeci . . • . . . . șapte zeci
BC
opt . . ■ . . . . nouă
RY
șapte mii | J o mie
RA
o sută J.......................I șase sute
#3P/H Octomvrie = = 1631 Oct.
patruzeci ......................... trei zeci
......................... unu
șapte mii |......................... J o mie
LI B
două sute J....................... I șapte sute
#3CT Septemvrie = 1701 Sept.
zece
............................ unu
Y
In cazul special când avem la unități cifra 8 sau 9 (pentru Ianua
rie—August), sau numai 9 (pentru Septemvrie—Decemvrie), adăogându-se
T
2 (pentru Ian.—Aug.) său 1 (pentru Sept.—Dec.), obținem sumele 10 sau
SI
11, adică citim la unități: nimic sau unu, iar pe zece îl trecem la zeci,
de unde am scos un zece. De unde rezultă că se face o mică abatere
ER
dela regula generală pentru cetirea zecilor și unităților, când avem la
unități 8 sau 9. Si anume: Pentru lunile Ianuarie — August, când avem
la unități 8, zecile se citesc așa cum sunt scrise în anul dela facerea lumii,
IV
iar la unități nu cetim nimic; iar când avem la unități 9, zecile rămân la
fel, iar la unități cetim 1. Pentru lunile Septemvrie—Decemvrie: când
UN
avem la unități 9, zecile rămân tot așa cum sunt, iar la unități nu
cetim nimic.
Exemple:
șase mii | / 0 mie
L
nouă sute j I patru sute

#S1|OH Ianuarie = = 1470 Ian.
RA
șapte zeci . . . . . . șapte zeci

opt......................... . . . —
șapte mii | f 0 mie
NT
0 sută J ( șase sute

5*3P0 August = = 1601 Aug.
nouă . . . . . . . unu
CE
șapte mii 1 ( 0 mie

două sute J l șapte sute
^3Cd0 Decemvrie = = 1730 Dec.
trei zeci . . . . . . . trei zeci
nouă . . . —
I/
Cazurile B sunt corespunzătoare primilor 7 (8) ani din fiecare secol

și ultimului an din secolul precedent: 1400—1407 (8), 1500—1507 (8),
S
1600—1607 (8), 1700—1707 (8). Deci se întâmplă numai de 8 (9) ori

IA
dintr’o sută. In aceste cazuri se procedează la fel ca în regula precedentă

pentru cazurile A, cu deosebire că, nefiind zeci din care să scădem un
zece, vom preface în zeci pe una din sute. Din cauza aceasta vom ceti
CU
sutele cu una mai puțin ca de obiceiu, adică decât cum cetim pentru
maioritatea anilor din fiecare secol.
RY
Astfel: #SIț nu va mai fj cetit .«o mie patru sute...» ci «o mie trei
RA
sute...*, adică cu ioo mai puțin; #3 se va ceti «o w'e patru sute...* în loc
de «o mie cinci sute...»; #3P «o mie cinci sute...»; iar #3C «o mie
■șase sute...*. La zeci vom ceti invariabil 9, iar unitățile se vor mări .la
LI B
fel ca în regula precedentă (adică cu 2 pentru lunile Ianuarie—August,
sau cu 1 pentru Septemvrie—Decemvrie).
Exemple:
Y
șase mii 1 / o mie
#51^ Dec., Argeș —
nouă sute J ( trei sute
T
= 1391 Dec.
. nouă zeci
SI
.............................. unu
șapte mii 1 (o mie
J...................... ) patru sute
ER
#3 Ian.—Aug. = 1492 Ian.—
.............................. nouă zeci Aug.
.......................... doi
șapte mii ) J o mie
o sută
IV
J...................... I cinci sute
# 3 P fi Sept. = 1593 Sept.
.............................. nouă zeci
UN
■ doi .......................... trei
șapte mii 1 o mie
# 303 Iulie
două sute J { șase sute
= 1099 Iulie
. nouă zeci
AL
șapte . nouă
Următoarele rânduri și tabela de cifre de mai jos vor arătă în
TR
rezumat și în mod concret cele spuse până aici cu privire la cetirea

anilor dintr’o eră în alta:
i. Toți anii dela creațiune dintre 7000 și 7007 (sau 7008 pentru
EN
lunile Septemvrie — Decemvrie) se vor ceti dela Hs. 1492 plus cifra
dela unitățile numărului anului bizantin (o—7 sau 0 8).
2. Toți anii dela creațiune dintre 7008 (sau 7009 pentru lunile Sep
/C
temvrie—Decemvrie) până la 7°99 se vor ce^ dela Hs. 1500 plus zecile
dela anul bizantin micșorate cu o zece și unitățile mărite cu două unități
(sau cu o unitate, când e vorba de lunile Septemvrie—Decemvrie).
SI
Pentru secolele celelalte se va avea în vedere aceeaș regulă. Adică:

6900=1392 (1391) 9 6908 (6909) = 1400
IA
6901=1393 (1392) 6909 (6910) =1401

6902 = 1394 (i393) 6910 (6911) = 1402
ș. a. m. d. ș. a. ni. d.
U
1) Cifrele din paranteză se iau în cazul lunilor Septemvrie—Decemvrie.

BC
2
RY
7000=1492 (l49l) 7108 (7109) = 1600
RA
7001 = 1493 (l492) 7109 (7110) = 1601
7002=1494 (l493) 7110 (7111) = 1602
ș. a. m. d. ș. a. m. d.
LI B
7008 (7009) = 1500 7200 = 1692 (1691)
7009 (7010) = 1501 7201=1693 (1692)
7010 (7011) = 1502 7202 = 1694 (1693)
ș. a. m. d. ș. a. m. d.
Y
7100= 1592 (1591) 7208 (7209)= 1700
T
7101 = 1593 (1592) 7209 (7210)= 1701
7102=1594 (i593) 7210 (7211) = 1702
SI
ș. a. m. d. ș. a. m. d.
ER
Notă. Am văzut deosebirile de procedee la cetirea anilor în legătură
cu grupele de luni: Ianuarie—August, Septemvrie—Decemvrie. Pentru
ușurarea înțelegerii regulelor de mai sus, ele se pot simplifică în chipul
IV
următor: Se poate consideră pentru anul întreg numai regula privitore
la lunile Ianuarie—August, sau ca și cum ar fi vorba numai de stilul
UN
Ianuarie, iar la urmă se va ceti cu un an mai puțin, când vor fi lunile
Sep temvrie—Decent vrie.
L
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
RY
RA
ARHONDOLOOIA MUNTENIEI
LI B
DELA 1822-1828.
DR
Y
IOAN C. FILITTI
T
SI
Domnul Mihail Seulescu mi-a pus la dispoziție, din bogata d-sale
bibliotecă, manuscrisul cu următorul titlu:
ER
ARHONDOLOGHiE
LA POSTELNICIA CEA MARE
IV
de boeriile ee se fac halea și paie i epistasii
UN
începând de la anul dintâiu a Domniei
prea înălțatului și bine credinciosului
Domnu și stăpânitoru a toatei Ungrovlahiei
GRIGORIE DIMITRIU GHICA V.vd.
AL
Leat 1822 Septemvrie,

Manuscrisul cuprinde toate boeriile acordate de primul Domn
TR
pământean după Fanarioți, din prima până în ultima zi a cârmuirii lui.
f- It. 1822, Septemvrie 14, Joi.

EN
Vel postelnic, d-lui Mihalache Ghica, din agă.

/C
It. 1822, Sept. 23, Sâmbătă.

Vtori postelnic, Dumitrache Făleoianu; treti post. Ioniță Ver-
nescu; muhurdar, Iancu Caragea; vtori spătar, Costa che Necu-
SI
lescu; vtori cămăraș, Gheorghe Filipupolitu; cupar, Dumitrache

Cotopule; ici ciohodar, Dimitrie Dimancea.
IA
It. 1822, Octomvrie 1, Duminică.

U
Vel pitar, Petrache Perieț; vornic de harem, Hurmuz; vtori comis

BC
Ioan Hristu.
RY
RA
It. 1822, Oct, 7, Sâmbătă.
Vel clucer, d-lui Aleco Neculescu, clin paharnic.
LI B
It. 1822, Oct. 15, Duminică.
Divictar, Iancu Colceac.
Y
It. 1822, Noemvrie 1, Miercuri.
T
Vel ban, d-lui banu Const. Crețulescu; vel vistier, d-lui banu
SI
Barbu Văcărescu; vel spătar, d-lui vornicu Dimitrașcu Racoviță;
vel. log. țării de sus, d-lui vornicu Const. Bălăcianu; vel log.
ER
țării de jos, d-lui logofăt Dimitrache Bibescu; vel agă, d-lui Mi-
hăiță Filipescu, din clucer; vel post, și epistat al vornicii politiei,
d-lui Iancu Cocorăscu, din căminar.
IV
It. 1822, Noemvrie 5, Duminică.
UN
Vel vornic țării de sus, d-lui vornic Istrate Crețulescu; vel log.
al pricinilor străine, d-lui log. Const. Câmpineanu; vel hatman al
divanului, d-lui hatman Dimitrache Ralet; vtori log. țării de jos,
d-lui Costache Bălăcescu.
L
RA
It. 1822, Noem. 12, Duminică.

Vel vornic al 3-lea, d-lui vornic Scarlat Grădișteanu; vel vornic
NT
al 4-lea, d-lui vornic Fotache Știrbei; vel log. de obiceiuri, d-lui

log. Ioniță Fălcoianu; vtori log. țării de sus, Iancu Prejbeanu.
CE
It. 1822, Noem. 21, Marți.

Rând de vel log. țării de jos, d-lui vel post. Mihalache Ghica.
I/
It. 1822, Noem. 30, Joi.

Vel log. al pricinilor străine, d-lui log. Nestor; caimacam la Craiova,
S
cu sărutare de mână, d-lui log. Costache Câmpineanu.

IA
It. 1822, Dech. 11, Luni.

Din tagma hatmanii divanului.
U
Vătaf de aprozi, Costache Florescu; ceauș de aprozi, Dimitrache

BC
Fărcășanu; ceauș de păhărnicei, Mihalache.

RY
f 2 v. It. 1822, Dech. 15, Vineri.
RA
Vel comis, d-lui Aleco Belu, din divictar.
It. 1822, Dech. 20, Miercuri.
LI B
Vel sărdar, Iordache Benescu ot Craiova; vtori log. de obiceiuri,
Costandin sin clucer Iordache Mavrodin.
Y
It. 1822, Dech. 26, Marți.
T
Vel stolnic și vel capichehaia la Țarigrad, Iordache Mavrodin,
SI
din clucer za arie; staroste de brutari, Ștefan Babic.
ER
It. 1822, Dech. 28, Joi.
Vătaf de divan, Vasilaclie Neculescu.
IV
It. 1823, Ghenarie 2, Marți.
UN
Medelnicer halea, Tănase Bălăcianu.
It. 1823, Ghen. 28, Duminică.

AL
Epistat de vel portar, pitar Grigore Călinescu.

tagma spătării
TR
Vel căp. za lefegii, Matei Burănescu sin sluger Drăghiceanu; vel

ceauș, Gheorghiță vătaf sin Iordache log.; polcovnic za seimeni,
Sterie vnuc sărdaru Eftimie; polcovnic za potere, Mihalache Că-
EN
plescu; polcovnic za vânători, Hristache Vasiliu.

It. 1823, Fevruarie 1, Joi.
/C
Șătrar halea, cu sărutare de mână, Scarlat Marinescu.

It. 1823, Fevr. 25, Duminică.
SI
Căpitan za dorobanți, Stan log.; treti log. agesc, Tănase Șainoiu;.

polcovnic za Târgoviște, Aleco Chilișoiu; polcovnic de târg, Lambru
IA
Papazoglu; polcovnic za vânători, Costache; ceauș, Iancu.
f. 3v. It. 1823, Fevr. 26, Luni.

U
Treti portar cu sărutare de mână, Dimitrie Sarandi.

BC
RY
It. 1823, Mart 2, Vineri
RA
tagma vornicii politii
Treti log. za politie, Nicolae sin Petre; polcovnic za politie, Co-
standin Teodoru.
LI B
It. 1823, April 11, Miercuri.
Vel spătar, d-lui vornic Grigore Filipescu.
Y
It,. 1823, Aprilie 14, Sâmbătă.
T
Clucer za arie, Petrache Saraful.
SI
U. 1823, Aprilie 28 Sâmbătă.
ER
Vel paharnic halea, lanache Halta, fiind fost iar paharnic.
It. 1823, Mai 11, Vineri.
Treti log. za hătmănie, Ioniță Titeanu.
IV
în tagma spătării.
UN
Vel căp. za lefegii, Teodorache Anghelescu; polcovnic za potere

Nicolae Pleșoianu; meimarbașa, Dimache.
It. 1823, Mai 14, Luni.
AL
Vel agă halea, d-lui spătar Scarlat Mihălescu, cu rând de log.

de pricini streine.
TR
It. 1823, Mai 15, Marți.

Vel vornic de politie, d-lui Aleco Ghica, din comis; sărdar, Va-
EN
silaclie Voinescu; vtori armaș, Aleco Stănescu.

It. 1823, Mai 24, Joi.
/C
Epistat al vornicii a patrulea, cu sărutare de mână, d-lui log.

Dimitrache Brăiloiu.
SI
Epistat al vornicii obștirilor, cu sărutare de mână, d-lui hatman

Pană Costescu.
IA
It. 1823, Iunie 11, Luni.

Vel căminar, Iordache Mavrodin, al doilea capichehaia al Țari-
U
gradului, din stolnic.

BC
RY
lt. 1823, Iunie 12, Marți.
RA
în tagma agii.
Polcovnic de târg, Iordache Frangopolu.
LI B
în tagma portării.
Vtori portar, Costandin Călinescu braț portarbaș.
lt. 1823, Iunie 17, Duminică.
Y
Sărdar, Nicolae Candiano, grămăticii slăvitului Hasan-bei.
T
f- 51 lt. 1823, Iulie 10, Marți.
SI
Vel log. de țara de sus, d-lui Costache Câmpineanu, din log. al
ER
pricinilor streine.
lt. 1823, Iulie 26, Joi.
IV
Vel clucer, d-lui Nicolae Trăsnea, din căminar; vtori vistier.
Mincu Mardagiu; treti log., Păun Pisculescu; treti vist., Dinu
UN
Iarnu; Nicolae iconomul Colții.
lt. 1823, Aug. 12, Duminică.
Polcovnic de Cerneți, Gheorghe Pestrițul ot Mehedinți.
AL
lt. 1823, Aug. 23, Joi.

Vel stolnic, Grigore Călinescu, din vel pitar; treti vistier, Pârvul
TR
f- &v. lt. 1823 Sept. 20, Joi.

EN
Vtori vistier, Iane Gheorghiu Bucureșteanu.

din tagma vornicii politii.
/C
Treti log za politie, Ioniță Țiruș; polcovnic za politie, Matache

Argeșanu.
lt. 1823 Sept 26, Miercuri
SI
Clucer za arie, Petrache Grigorescu, din treti log.

IA
tagma bănii.
Treti log. al Craiovii, Chivul Movilă; vtori armaș za Craiova,
Grigore, din postjelnicel]; polcovnic za Craiova, Oprea, din post.;
U
polcovnic za Cerneți, Petrache Râmniceanu.

BC
RY
It. 1823, Oct. 11 Joi.
RA
In breasla agii.
Căp. za dorobanți, Iancu Pală sin Paharnic Alexandru Pală; treti
LI B
log. agesc, Scarlat Pală sin paharnic Alexandru Pală; ceauș,
Iancu Fărcășanu.
It. 1823, Noemvr. 10, Sâmbătă.
Y
Sluger, Iancu Sâmboteanu ot Prez. Olt.
T
It. 1823, Noemvr. 18, Duminică.
SI
iar în tagma spătării.
Polcovnic za vânători, Ilie, omul d-sale vel spătar.
ER
It. 1823 Dech, 2 Sâmbătă.
Vel stolnic, Cost. Bălteanu, din sărdar; treti log. la divan, Iancu
IV
Drugănescu; treti log. la departamentu de opt, Iordache Paladâ;
treti log. la departamentul de șapte, Cost. Borănescu; treti log.
UN
la criminalion, Tudurache sin sărdar Petrache ot armașie.

It. 1823, Dech. 27, Joi.
L
Vel clucer, Manolache Drinu, din paharnic ot Silistra.

RA
It. 1824. Ghen. 7, Luni.

Sărdar, d-lui Grigore Cantacuzino; clucer za arie, Ionița Berindei;
NT
treti vistier, Ștefan Vrunzescu.

It. 1824, Ghen. 12 Sâmbătă.
CE
Vel căminar, d-lui Dimitrache Belu, din vel comis.

It. 1824, Ghen. 22, Marți.
Sărdar, Iancu Prejbeanu, din vtori log. țării de sus.
I/
It. 1824 Ghen. 23, Miercuri.

S
Vel vameș, Iordache Dobrescu.

IA
It. 1824 Fevr. 6, Miercuri.

U
Vel cămăraș, luminatu beizadea Iorgu Ghica; vel vornic țării de

sus, d-lui vornic Istrate Crețulescu; vel vornic țării de jos, paib,
BC
d-lui vel post. Mihalache Ghica; treti vornic, d-lui Iordache Go-
RY
lescu; al 4-lea vornic, d-lui Ionița Știrbei; al 4-lea vornic paie,
RA
d-lui Dimitrache Bibescu, din log. țării de jos; vei log. țării de
sus, d-lui Mihalache Racoviță; vel log. al pricinilor streine, d-lui
Nestor; vel log. de obiceiuri, d-lui Ioniță Fălcoianu; vel hatman
LI B
al divanului d-lui Ștefan Bățlăjcianu.
It. 1824 Fevr. 7 Joi
Vel stolnic, Eftimie, din sărdar; vătaf de păhărnicei, Gioanache
Y
slugeru; vătaf de curte, Pârvul Mirminguz treti vist.
T
It. 1824 Fevr. 8 Vineri.
SI
Vel ban, d-lui banu Cost. Crețulescu; vel vornic țării de sus,
d-lui Cost Filipescu; vel log. țării de jos, d-lui vornic Fotache
ER
Știrbei; vel căminar, d-lui Aleco Belu, din vel comis; sărdar
Spirea Gazote.
f- 7v-
IV
It. 1824 Fevr. 10, Duminică.
Vel stolnic, Stanciu, din medelnicer; vtori vistier, Costache Buescu.
UN

Vel comis, cu sărutare de mână, d-lui căminarii Costache Zefcari.
AL
It. 1824, Fevr. 14. Joi.

Șetrar, Tudorache Păianu; vtori spătar, Aleco Retoridi; vătaf
TR
de divan, Nicolae Fundățeanu; ceauș de aprozi, Dimitrie Băbeanu.

It. 1824, Fevr, 26 Marți.
EN
Sărdar și capichehaia la Silistra, Dimitrache Voinescu, din ici —

ciohodar.
/C
f- 8 It. 1824, Mart. 8, Sâmbătă.

Vtori log., Zamfirache Bălăcescu; treti log. Ștefan Golumbeanu;
treti log. za taină, Dumitru Palilu.
SI
It. 1824, Mart. 18, Marți

IA
Staroste de cumpania Craiovii, Gheorghe Burețea.
It. 1824, Aprilie 7,

U
Caimacam Craiovii, d-lui biv vel hatman Dimitrache Ralet.

BC
RY
It. 1824, Aprilie, 16, Miercuri.
RA
Sărdar, Ioniță Drugănescu; vtori log. țării de sus, paie, Costache
Otetelișanu.
LI B
It. 1824, Aprilie 21, Luni
Vel comis paie, d-lui Grigore Cantacuzino, din sărdar; sărdar
paie, d-lui Iordache Fălcoianu; vtori armaș, Dimitrache vnuc d.
pah. Voinescu.
T Y
It. 1824, Aprilie 26, Sâmbătă.
SI
vel agă, d-lui biv vel vornic Mihalache Cornescu.
It. 1824, Aprilie 29, Marți.
ER
vel comis, d-lui Scarlat Bărcănescu.
It. 1824, Mai 3, Sâmbătă.
IV
sărdar, Grigore Obedeanu, din sluger.
UN
muhurdar, Iancu Colceac, din divictar.
L
It. 1824 Mai 10 Sâmbătă.

RA
divictar, Bărbuceanu Catargiu; vtori post., Iordache Crețeanu;

treti post., Iancu Crețulescu.
It. 1824, Mai 11, Duminică.
NT
vel comis, d-lui Costache Crețulescu, din vtori log.

CE
clucer za arie, Alexandru Mihuleț sin răposatul sărdar Dimitrache

Mihuleț.
I/
tagma agii.
căp. za dorobanți, Costache Dona; treti log. agesc, Dimitrache
S
Nica; polcovnic za Târgoviște, Niculae Herișescu; polcovnic de

IA
târg, Mihalache Vieroșanu; polcovnic za vânători, Matei Răceanu;

ceauș, Manolache Măldărescu.
It. 1824, Mai 20, Marți.
U
vel cămăraș za ocna, Ștefanache Hagi-Ioan.

BC
RY
RA
vel stolnic, d-lui Costa che Burche, din medelnicer; sărdar, Dimi-
trache Topliceanu, din sluger; medelnicer, Ioniță Cioranu; treti
log. hătmănesc, Costache braț sărdar Aleco ot hătmănie.
LI B
f. 9v. It. 1824, Mai 27, Marți.
vel paharnic, Cănuță [fiul cronicarului Dumitrache], din sărdar.
Y
f. 10. It. 1824, Mai 29, Joi.
T
vel postelnic, luminatu beizade Iorgu Ghica.
SI
ER
epistat al cămărășii gospod, cu sărutare de mână, d-lui vornic
Aleco Ghica.
It. 1824, Iunie 4, Miercuri
IV
vel vornic de politie, d-lui Miliăiță Filipescu, din agă; vel căminar
UN
d-lui Aleco Văcărescu, din stolnic.
It. 1824, Iunie, 7, Sâmbătă.
vel stolnic, Răducanu Poenaru, din sărdar.
L
RA
It. 1824, Iunie 10, Marți.

vel căminar, Pavel [Petrescu] din sărdar.
NT
It. 1824, Iulie 6, Duminică.

vătaf de păhărnicei, Aleco sin Chcsar.
CE
f; 10 It. 1824, Iulie 18, Vineri.

vtori vistier, Amza Dărăscu, din ceauș agesc.
It. 1824, Iulie 21, Luni.
I/
vtori vistier, Teodor ot d-lui vistier Hagi Mosh.

S
It. 1824, Iulie 31, Joi.

IA
vel sărdar, Gheorghe Filipupolitu, din vtori cămăraș.

It. 1824, August 11, Luni.
U
vtori vistier, Mihai Popescu.

BC
RY
lt. 1824, August 19, Marți.
RA
medelnicer, Barbu Movilă, din treti vistier; șătrar, Dimitrache sin
Tănase, din treti vistier; vătaf de aprozi, Scarlat Lupuianu.
LI B
lt. 1824, August 24, Duminică.
sărdar, Ghiță Argetoianu.
lt. 1824, August 30, Sâmbătă.
Y
sluger, Hristodul Marinoglu.
T
lt. 1824, Sept. 12, Vineri.
SI
sluger, Nicolae Gorneanu.
ER
lt. 1824, Sept. 16, Marți.
vtori vistier, Ștefan Zătreanu. IV
lt. 1824, Sept. 17, Miercuri.
UN
căminar, d-lui Glieorghe Știrbei, din stolnic; medelnicer, Costache
Donea, din căpitan za dorobanți; treti log. de pricini streine
Costaclie.
L
tagma vornicii politii.

RA
treti log. za politie, Matei Periețeanu; polcovnic za politie, Daniil

lt. 1824, Sept. 20, Sâmbătă.
NT
vtori log. țării de sus, Aleco Ritoridi, din vtori spătar; vtori
spătar, Dumitrache Ruset.
CE
lt. 1824, Sept. 25, Joi.

Serdar, Ioniță Fălcoianu; vtori vistier, Constantin Ruse (?).
lt. 1824, Sept. 26, Vineri.
I/
Rând de vel log. țării de sus, cu sărutare de mână, d-lui Aleco

S
Ghica, din biv vel vornic de politie; sluger, Mihalache Cliiumur-

gioulu.
IA

U
Sluger, Aleco Popescu.

BC
RY
lt. 1824, Oct. 12, Duminică.
RA
Polcovnic de potere, Aleco Cârtescu.
lt. 1824, Oct. 19, Duminică.
LI B
Paharnic, Ștefan Gănescu, din vel comis.
f- 12- lt. 1824, Oct. 29, Miercuri.
Sluger, Costache Argintoianu. '
T Y
lt. 1824, Noemvrîe 8, Sâmbătă.
SI
Căminar, Iordache Arion, din paharnic; sluger, Manolache Vlahidi.
lt. 1824, Noem. 13, Joi.
ER
Clucer za arie, Ioniță Sibiceanu, din ceauș spătăresc; vtori log\
Manolache Părăianu ot Craiova; vtori vistier, Nicolae Giulescu
IV
ot sud Vâlcea.
lt. 1824, Noemv. 14, Vineri.
UN
Val clucer, d-lui Ioniță Voinescu, din paharnic.

lt. 1824, Noemv. 25, Sâmbătă.
L
Sărdar, Ioniță Jiianu, din vel pitar; clucer za arie, Iancu Arion.
RA
lt. 1824, Dech. 3 Miecuri.

Treti log., Nicolae Săulescu; treti vist., Costandin Lerescu.
NT
f- 12 v. lt. 1824, Dech. 14, Duminică.

Treti vistier, Nicolae sin Teodor ot mahalaoa Udrican.
CE
lt. 1824, Dech. 19, Vineri.

Șătrar, Dimitrache Fărcășanu, din ceauș de aprozi.
I/
lt. 1824, Dech. 21, Duminică.

S
Staroste de brutari, Gheorghe sin Gliițu din București.

IA
lt. 1825, Ghen. 7, Miercuri.

Epistat al vistieriei celei mari, cu caftan, d-lui vornicu Mihalache
U
Ghica; epistat al cămării domnești, cu caftan, d-lui log. Ștefan Belu.

BC
RY
It. 1825, Ghenar 8, Joi.
RA
sluger, Toma Turnavitu.
1825, Ghen. 10, Sâmbătă.
LI B
sluger, Nicolae Ulmeanu, din vtori vist; treti log. de Craiova,
Ștefan Vlădescu; polcovnic de Cerneți, Șerban Lipianu; vtori
armaș de Craiova, Andrei Cuțarida; treti log. la departamentul
de opt, Nicolae Ștefănescu; treti log. la departamentul de șapte,
Y
lonița sin protopopu Gheorghe.
T
It. 1825. Ghenar, 28, Miercuri.
SI
treti log. de creminalion, Scarlat Stăncescu; treti log. za taină,
ER
Dincă Bădulescu; polcovnic de Craiova, Ion Lăfceanu; polcovnic
de Cerneți, Gliiță Burileanu.
IV
Sărdar, Costache Florescu, din vătaf de aprozi; clucer za arie, '
UN
Dinu Negru, din treti vistier; vtori vistier, Costaclie sin vătaf
Mihalache.
It. 1825, Fevr. 3, Marți.
AL
Sărdar, Aleco Bagdad, din medelnicer; medelnicer, Matei Filișanu,

din bașciohădar.
TR
It. 1825, Fevr. 5, Joi.

Medelnicer, Costache Crețeanu; sluger, Mihalache Rahtivan.
EN
It. 1825 Fevr. 7, Sâmbătă.

Sărdar, Aleco Darvari.
/C

Paharnic, Hristodor Neculescu, din sărdar; stolnic, Scarlat Prij-
beanu; medelnicer, Costache Sterian; polcovnic za potere, lancu
SI
sin Grigore.
It. 1825, Aprilie 5, Duminică.
IA
Vtori log. țării de sus, Costache Fălcoianu.

U
It. 1825, Aprilie 6, Luni.

BC
Sărdar, Costache Bălăcescu, din vtori log.

RY
It. 1825, Aprilie 9, Joi
RA
Vel comis, d-lui Iancu Carăgea, din muhurdar; sluger, Dimitrache
Papazoglu.
LI B
F- 14 lt. 1825, Aprilie 20, Luni.
Vel ban, d-lui Constandin Bălăcianu; vel vornic țării de jos, d-lui
Teodorache Văcărescu, din al 3-lea vornic; epistat de vel spătar,
cu caftan, d-lui log. Constantin Câmpineanu.
Y
lt. 1825, Aprilie 21, Marți.
T
SI
Stolnic, Nicolae Pardalos, din sărdar; sărdar, Costache Bobescu,
din vel pitar; vel pitar, Manolache Cuțarida; șătrar, Dimitrache,
ER
din cafegibaș; vtori vistier, Pascale Tămășescu.
lt. 1825 Aprilie 22, Miercuri.
IV
Vel vornic al patrulea, d-lui vornic Dimitrache Bibescu; vel log.
țării de jos, d-lui Nestor, din log. za pricini streine; vel log. de
UN
pricini streine, d-lui Mihalache Cornescu; vel agă, d-lui postelnic
Filip [LenșJ.
f. 14 v. lt. 1825, Aprilie 27, Luni
L
Vel log. de obiceiuri, d-lui Pană Costescu; vel hatman al diva

RA
nului, d-lui Mihăiță Filipescu; vel vornic de politie, d-lui Aleco

Crețulescu, din agă.
NT
lt. 1825, Mai 3, Duminică.

Vel comis, d-lui Iancu Bălăcianu; medelnicer, Răducanu Hrisos-
culeu, din vtori vistier.
CE
lt. 1825, Mai 13, Miercuri.
Vel comis, d-lui Aleco Mânu.

I/
lt. 1825, Mai 16, Sâmbătă.

S
Medelnicer, Toma Leurdeanu; treti log., Scarlat zet medelnicer

IA
Tocilescu.
lt. 1825, Mai 18 Luni.
U
Medelnicer, Nicolae Chițoran, din vătaf za vistierie.

BC
RY
It. 1825 Mai 20, Miercuri.
RA
Divictar, Constandin Racoviță, ce au fost vtori log. țării de jos.
LI B
Ceauș de aprozi, Costache Ciupelnițeanu.
It. 1825, Mai 24, Duminică.
Vătaf de divan, cu sărutare de mână, Aleco Paladâ.
Y
It. 1825, Iunie, 2, Marți.
T
medelnicer, Costache Topliceanu.
SI
It. 1825, Iunie 12, Vineri,
ER
Epistat de vel comis, cu sărutare de mână, d-lui log. Costache
Răsti.
IV
It. 1825, Iunie 27, Sâmbătă.
Vel stolnic, d-lui Pavlache Dedulescu; sărdar, Grigore Algî.
UN
It. 1825, Iunie 28, Duminică.

Vtori log. țării de jos, Iancu Miliălescu.
L
It. 1825, Iulie 20, Luni.

RA
Sluger, Costache Neculescu.

tagma bănii.
NT
Polcovnic de Craiova, Stan Slăniceanu ot sud Saac; vtori armaș

de ,Craiova, Nicolae vnuc clucer Ion Chintescu ot Craiova; treti
log, al divanului Craiovi, Răducanu Baldovin ot Berlești sud Ia
CE
lomița; treti log. la departamentu de opt al Craiovi, Filip Popescu

ot Văleni de munte sud Saac; polcovnic de Cerneți, Soare A-
postol ot Văleni de munte sud Saac.
I/
It. 1825, Iulie 24, Vineri,

Vel pitar, Manolache Bălăcianu.
S
tagma agii.
IA
Polcovnic de Dorobanți, Tudor sin Tudor Cucu ot sud Ialomița;

treti log. agesc, Vasilache sin vtori armaș Gheorghe Orescu din
CU
București; polcovnic de Târgoviște, Petrache Olănescu din Bucu

rești; polcovnic de târg, Niculae Strâmbeanu ot Craiova; pol-
RY
IlEVlSTA ARHIVELOR
covnic de vânători, Nicolae Lipoveanu ot Râmnic sud Vâlcea;
RA
ceauș agesc, Gheorghe Capeleanu ot Râmnic sud Vâlcea.
f- 16- lt. 1825, Iulie 28, Marți.
LI B
Vel stolnic, d-lui Iancu Otetelișanu, din medelnicer.
lt. 1825, Iulie 30, Joi.
Vel căminar, d-lui Bărbuceanu Știrbei.
Y
lt. 1825, Aug. 25, Marți.
T
Clucer za arie, Grigore Murgășanu ot Craiova.
SI
lt. 1825, Aug. 26, Marți.
ER
Vtori postelnic, Costache Ote[te]lișanu.
lt. 1825, Aug-. 29, Sâmbătă.
IV
Vătaf de păhărnicei, cu sărutare de mână, Mihalaclie Murgulescu.
UN
lt. 1825, Sept. 5, Duminică,
Caimacam la Craiova, cu sărutare de mână, d-lui biv vel log.
Aleco Glii ca.
AL
lt. 1825, Sept. 17, Joi.

Treti postelnic, Dimitrache Tufeanu; vtori spătar, Costache Co-
TR
stescu.
f- 16'’- lt. 1825, Sept. 26, Sâmbătă.
EN
Epistat de vel cămăraș, cu caftan, d-lui vistierii Grigore Româ

niți ; medelnicer, Ioan Colceac, din muliurdar.
/C

Vel stolnic, Niță Drugănescu, din sărdar; medelnicer, Grigore
Leordeanu; muliurdar, cu sărutare de mână, d-lui comisul Aleco
SI
Florescu; vtori vistier, Iancu Costacopolu.

lt. 1825, Octomvrie 22, Miercuri.
IA
Paharnic, d-lui Grigore Călinescu, din stolnic.

U
lt. 1825, Dech. 6, Duminică.

Vel căminar halea, cu caftan, d-lui căminarii Aleco Comăneanu.
BC
3
RY
It, 1825, Dech. 18, Vineri.
RA
Vel comis, d-lui lancu Grădișteanu; sărdar, Ioniță Dărzeanu, din
medelnicer; treti log., Panait ot d-lui vel ban Bălăcianu.
LI B
It. 1825, Dech. 31, Joi.
Vel paharnic, d-lui Grigore Drugănescu, din sărdar; sărdar, Tu-
doraclie Răculescu, din medelnicer; șătrar, loan Rioșianu ot Cra-
Y
iova; clucer de arie, Grigore Rădulescu din București; vtori vi
stier, Nicolae ot d-lui vornic Mânu. ,
T
It. 1826, Ghencir 20, Miercuri.
SI
Sluger, Spirache Dona, din ceauș spătăresc; clucer za arie, Nițu
ER
Pitișteanu.
It. 1826, Ghenar 29, Vineri.
IV
Păharnic, d-lui Tancu Bălăcianu, din vel comis; sărdar, Mărgărit.
It. 1826, Fevr. 3. Miercuri.
UN
Căpitan za lefegii, Elefterache logofețelu; treti log., Costandin

Bujorescu; polcovnic de seimeni, Ioniță logofețel; polcovnic de
vânători, Ioniță Pisculescu; polcovnic de potere, Costandin Be-
L
nescu; baș buluc baș, Caloian Lipianu; ceauș, Nicolae braț stolnic
RA
Chițescu.
tagma vornicii politii.
Treti log., Gheorghe Bălteanu; polcovnic de politie, Dimitrache
NT
Eclisierescu.
It. 1826, Fevr. 4, Joi.
CE
Vel agă halea, d-lui log. Dimitrache Hrisosculeu.

It. 1826, Fevr, 15, Luni.
I/
Medelnicer, Iordache Călinescu ot Ploești.

S
It. 1826, Fevr. 20, Sâmbătă.

IA
Sluger, Ștefanache Hagi-ioanu, din vel cămăraș za ocne.

It. 1826, Fevr. 22 Luni.
CU
Stolnic, d-lui Iacovache Prijbeanu; șătrar, Nicolae Predescu; clucer

za arie, Iordache Gazote; treti vistier, Costandin Oprescu.
RY
RA
Paharnic, d-lui Iancu Ruset.
LI B
It. 1826, Aprilie 24, Sâmbătă.
Căminar, d-lui Iancu Ralet, din paharnic.
• 18- It. 1826, Aprilie 26, Luni.
Y
Paharnic, d-lui Constandin Lazaru ot Craiova, din sărdar.
T
It. 1826, Mai 6, Joi.
SI
Sărdar, Grigore Negru ot Câmpina, din șătrar.
ER
Baș beșli agasa, d-lui Isinail aga.IV
li. 1826, Mai 23, Duminică.
Sărdar, loniță Rudeanu, din clucer za arie; clucer za arie, Iancu
UN
Greceanu.
It. 1826, Mai 27, Joi.
Vel vornic al 3-lea, d-lui loniță Știrbei; vel vornic al 4-lea, d-lui
AL
Fotache Știrbei; vel log. țării de jos, d-lui Dimitrache Ralet, din
hatman; vel hatman paie, d-lui Costache Ghica, din căminar; pa
TR
harnic, d-lui Iancu Slătineanu, din vel comis.

f-t8v. H. 1826, Mai 29, Sâmbătă.
EN
Vel log. de pricini streine, d-lui Iancu Văcărescu; vel hatman

al divanului, d-lui Nieolae Filipescu, din agă; vel vornic de po
litie, d-lui Iancu Cocorăscu, din vel postelnic; polcovnic de poteră,
/C
Mihalaclie Cincu.
It. 1826, Mai 31, Luni.
Vel log. țării de sus, d-lui vornic Aleco Ghica; epistat de vel
SI
log. za obiceiuri, cu sărutare de mână, d-lui aga lordache Florescu.

IA
It. 1826, Iunie 3, Joi.

Căminar, d-lui Constandin Borănescu, din stolnic.
U
It. 1826, Iunie 16, Miercuri.

BC
Vtori vistier, Aleco Zaraiane.

RY
tagma hătmănii.
RA
Treti log. Iordache Ciupagea; vătaf de aprozi, Tănase Pedcu;
vătaf de divan, Ștefan Vlădescu.
LI B
It. 1826, Iunie 18, Vineri.
Ceauș de aprozi, Aleco Lupuianu.
Y
It. 1826, Iunie 20, Duminică.
T
Sluger, Mihalache Ciupagea, din treti log.; polcovnic de poteră
Nicolae Ciupagea.
SI
It. 1826, Iulie 8, Joi
ER
Vtori log. za obiceiuri, Mihalache Vieroșanu; vtori vistier, Gheorghe
vnuc vistier Șerban Magheru; polcovnic za seimeni, Ghiță Pleșo-
ianu sin Constandin Pleșoianu; polcovnic za poteră, Nicolae Văr-
IV
biceanu sin postelnic Ioniță Vărbiceanu; polcovnic za vânători,
Vasilache sin Ion Cernățeanu; baș bulucbaș za seimeni, Marco
UN
sin Stan Stanciu.
Clucer za arie, Cost. Lerescu ot sud Argeș, din treti vistier; vtori
L
vistier, Scarlat Protopopescu, ot Târgoviște; polcovnic za poteră.

RA
Vasile Mălcescu ot sud Argeș.

NT
Clucer za arie, Toma Olănescu ot sud Vâlcea; vtori vistier, Pa-

nait vnuc proin Râmnic1).
CE
It. 1826, Iulie 20, Marți.

Stolnic, Costache Vilara; sărdar, Panait Spahiu.
It. 1826, Iulie 22, Joi.
I/
Sărdar, Ștefan Miculescu, din clucer za arie, din sud Mehedinți;

S
clucer za arie, Vasile Strâmbeanu, din treti log., din sud Mehe
dinți; vtori vistier, Dimitrache Pliniceanu, din sud Mehedinți
IA
It. 1826, Iulie 24, Sâmbătă.

CU
Stolnic, d-lui Iancu Zefcari.
’) Adică nepotul fostului episcop de Râmnic Galaction.

RY
RA
Sărdar, Matei Ciupelnițeanu, din treti spătar; medelnicer, Dimi-
trache Urianu, din treti comis.
LI B
It. 1826, Iulie 29 Joi.
Vtori vistier, Ianache Sănătescu ot sud Gorj.
Y
Vtori Vistier, Eftimie Scărlătescu din București.
T
It. 1826, Aug. 19, Joi.
SI
Vătaf de păhărnicei, cu sărutare de mână, Iordache sin paharnic Ilie
ER
li. 1826, Septemv. 18 Sâmbătă.
Epistat de vtori log. țării de sus, cu sărutare de mână., d-lui
paharnic Manolache Chiatipul; vel comis, d-lui Iancu Mânu;
IV
vtori log. țării de jos Iordache Crețeanu, din vtori post.;' divictar,
Manolache Crețulescu; vtori spătar, Hristodul Hristopolu.
UN
It. 1826, Septemv. 25, Sâmbătă.

Treti postelnic, Costache sin stolnic Apostolache.
L
f- 20v- It. 1826, Sept. 29, Miercuri.

RA
Vel cămăraș paie și epistat de vel comis, d-lui Costachi Zefcari,

din căminar; sluger, Nicolae Vieroșanu.
NT
It. 1826, Octv. 8, Vineri.

Păharnic, Dimitrache Grecianu, din sărdar; stolnic, Răducan To-
cilescu, din medelnicer; sărdar, Preda Săulescu, din sluger.
CE
It. 1826, Octv. 9, Sâmbătă.

Vel vornic țării de sus paie și epistat de vel spătar, d-lui Gri-
gore Filipescu, din vornic țării de jos; sărdar, Hurmuz, din vornic
I/
de harem.
S

IA
Clucer za arie, Nicolae Brătescu, din vtori vistier; treti log., Co
stache Lazarescu.
It. 1826, Octv. 20, Miercuri.
U
Vtori postelnic, Dimitrache Ruset, fiind fost treti spătar.

BC
RY
RA
Vtori log. țării de sus, Tudurache sin dohtoru Panaiotache.
U. 1826, Octv. 27, Miercuri.
LI B
Epistat de cupar, cu sărutare de mână, sărdaru Gheorghe Filipu-
politu ce este și vtori cămăraș.
It. 1826, Noemv. -1, Joi.
Y
Sărdar, Nicolae Cotopule.
T
It. 1826, Noemv. 6, Sâmbătă.
SI
Medelnicer, Costandin Calistrat, din șătrar; vtori vistier, Ioniță
Eranciopolu (?).
ER
IV
Medelnicer, Dimitrache Bibescu; clucer za arie, Dimitrache vnuc
d-lui clucer Ioniță Voinescu, din vtori armaș.
UN
It. 1826, Noemv. 25, Joi.
Căminar, d-lui Grigore Călinescu, din paharnic.
It. 1826, Noemv. 30, Marți.
AL
Clucer za arie, Dimitrie Sarandi, din treti portar; vtori vistier,

Gheorghe Viviță (ori Didiță?) din postelnicel.
TR
It. 1826, Dech. 27, Luni.

Vel căminar paie, d-lui Gheorghe Bibescu.
EN
It. 1826, Dech. 30, Joi.

/C
Medelnicer, Vasilache sin căminaru Polizache.

It. 1827, Ghenar 18, Marți.
Vel agă paie, d-lui Costache Balet, din vel clucer; șătrar, Panait
SI
Mărunțeanu, din vtori log.

IA
It. 1827, Ghenar 24, Luni.

Vel comis paie, d-lui Aleco Retoridi, din vtori log.; sărdar, Tă-
U
nase Carabulea, din sluger; vtori vistier, Stanciu Bobăicescu ot

Cerneți.
BC
RY
It. 1827, Fevr. 5, Sâmbătă.
RA
Medelnicer, Ioniță Mitescu, din sluger.
It. 1827, Fevr. 7, Luni.
LI B
Vel comis paie, d-lui Costache Fălcoianu, din vtori log.; clucer
za arie, Iordache Nicolidi; vtori vistier, Costandin Dionisiu.
It. 1827, Mart. 14.
Y
Caimacam la Craiova, cu sărutare de mână, d-lui biv vel hatman
T
Costache Ghica.
SI
f- 22- , It. 1827, Aprilie 8, Vineri.
ER
Paharnic, d-lui Iancu Câmpineanu; sărdar, Zamfirache Crețeanu,
din vtori log.
IV
It. 1827, Aprilie 21, Joi.
Medelnicer, Grigore Dimancea.
UN
It. 1827, Aprilie 24, Duminică.

Vel căminar, d-lui Grigore Ghica sin luminatu beizadea Dimi-
trache Ghica.
L
It. 1827, Aprilie 28, Joi.

RA
Vel pitar, Costandin Boerescu.

It. 1827, Mai 4, Miercuri.
NT
Epistat de vornic țării de sus, cu sărutare de mână, d-lui vornic

Iordache Golescu; epistat de vornic țării de jos, cu sărutare de
CE
mână, d-lui log. Costache Câmpineanu.

f. 22v. it, 1827, Mai 5, Joi.
Vel ban, luminatu beizade Costache Ghica; epistat de vel cămăraș

I/
cu caftan, d-lui vornic Nicolae Ghica; vel agă, d-lui aga Costache
S
Cornescu; stolnic, d-lui Cost. Zătreanu ot Craiova, din medel

nicer; medelnicer, Ioniță Mavrodin ot sud Teleorman.
IA
It. 1827, Mai 26, Joi.

U
Sluger, Costache Viișoreanu; vtori vistier, Ioniță Popovici ot Cra

iova, din postelnicel.
BC
RY
lt. 1827, Mai 28, Sâmbătă.
RA
Sărdar, Costache Miliail Pălăcianu; vtori vistier, Mihalache.
lt. 1827, Mai 31, Marți.
LI B
Vel ban, d-lui banu Barbu Văcărescu.
lt. 1827, Iunie 7, Marți,
Căminar, Ștefan Ogrădeanu, din stolnic; vel pitar, Costache Bo-
Y
rănescu, din treti log.
T
lt. 1827, Iunie 9, Joi.
SI
Paharnic paie și epistat de vel portar, Dimitrache Voinescu, din
sărdar; stolnic, Petrache Perieț. din vel pitar.
ER
lt. 1827, Iunie 11, Sâmbătă.
Paharnic, Vasilache Voinescu, din sărdar.
IV
UN
Treti vistier, Constandin sin Ianache Rovinaru, din sud Gorj.
lt. 1827, Iunie 22, Miercuri.
Vel log țării de sus, d-lui Aleco Filipescu, din log. țării de jos;
L
vel log. țării de jos, d-lui log. Nestor; vel hatman paie, d-lui
RA
Aleco Vilara, din agă.

NT
Epistat de vel vistier, cu blană, d-lui banul Grigore Brâncoveanu.

lt. 1827, Iunie 27, Luni.
CE
Epistat de vel postelnic, d-lui vornic Grigore Filipescu; vel vornic

al 3-lea, d-lui vornic Aleco Ghica; epistat de vel spătar, d-lui
log. Aleco Ghica; vel vornic de politie, d-lui vornic Aleco
I/
Nenciulescu.
lt. 1827, Iulie 2, Sâmbătă
S
Medelnicer, Franțiscu (?); treti vistier, Tudorache Merișescu.

IA
lt. 1827, Iulie 6, Miercuri.

U
Vel clucer, d-lui Barbu Știrbei, din căminar; paharnic, Grigore

Izvoranu, din sărdar; sărdar, Grigore Bengescu.
BC
RY
lt. 1827, Iulie 11, Luni.
RA
Epistat de vel vornic al patrulea, cu sărutare de mână, d-lui log.
Pană Costescu; epistat de vel log. de obiceiuri, cu sărutare de
mână, d-lui vornic Aleco Crețulescu; vel hatman paie, d-lui
LI B
Dimitrache Ghica, din căminar; sărdar, Bănică Bălăcianu; medel
nicer, Iordache Neculescu; vtori vistier, Ioniță zet eclisiarhu Luca.
It. 1827, Iulie 15, Vineri.
Y
Vel hatman al divanului, d-lui log. Manolache Băleanu.
T
It. 1827, Iulie 16, Sâmbătă
SI
Sărdar, Costache Hiotu; medelnicer, Iancu Dimancea; vtori vistier,
ER
Ștefan Drăgoescu.
IV
Vel spătar paie, d-lui Pavlache Nevrogordit (?); vel comis paie,
d-lui Costache Racoviță, din vtori log.; clucer za arie, Mihalacbe
UN
Izvoranu; vtori vistier, Costandin Roșea.
Sărdar, Luca [Poenaru], din treti vistier; sluger, Constandin Algî.
L
RA
’■ It. 1827, Iulie 27, Miercuri.

Vel comis paie, d-lui Dimitrache Fălcoianu, din vtori postelnic;
sărdar, Barbu Dănescu, din vtori vistier; medelnicer, Mincul Mar-
NT
dagiu, din vtori vistier; sluger, Păun Piscupescu.

In tagma hătmănii.
CE
Vătaf za aprozi, Ghiță Vălcănescu; vătaf za divan, Costache

Cerchez; vătaf de păhărnicei, Manolache Dâmboviceanu.
It. 1827, Aug. 17, Miercuri.
I/
Sărdar, Matei Filișanu, din medelnicer; medelnicer, Ioniță Cră-

S
ciunescu, din treti log.; sluger, Iancu Anghelidi.

IA
It. 1827, Aug. 23. Marți.

Sărdar, Dimitrache Cotopulea, din cupar; sluger, State Pardalosi
din căpitan za dorobanți; clucer za arie, Petrache Mihail; vtor
U
vistier, Andrei Deșu; treti vistier, Alecu Dimieriu.

BC
RY
f- 25- It. 1827, Septemv. 6, Marți
RA
Căminar, d-Iui Nicolae' Iuliand, din stolnic; medelnicer, Fotaclie
Păianu, din vtori armaș; vtori vistier, Gheorghe Hristodul; treti
vistier, Vasilache; treti log. za Craiova, Ioniță Ciocârzeanu; pol
LI B
covnic za Craiova, Ioniță Poenaru.
It. 1827, Septemv. 13, Marți.
Medelnicer, Constandin Brătășanu; sluger, Dincă Socoteanu.
Y
It. 1827, Septemv. 16, Vineri.
T
Sărdar, Ștefan Ioanu starostea, din medelnicer; medelnicer, Iancu
SI
Tătăranu; sluger Tănase Rioșanu.
ER
It. 1827, Septemv- 23, Vineri.
Sluger, Nicolae Otetelișanu; vtori vistier, Tudorache arabagibașa;
vtori armaș za Craiova, Iordache Titopoleos; polcovnic za Cerneți.
IV
Alexandru Boțea.
f-2Bv- It. 1827, Septemv. 26, Luni.
UN
Vel comis paie, d-lui Costache Glogoveanu.

It. 1827. Septemv. 27, Marti.
L
Epistat de vel comis, cu sărutare de mână, d-lui spătar Pavlache1)

RA
It. 1827, Septemv. 28, Miercuri.

Vtori portar, cu sărutare de mână, medelnicer Manolache Hiotu.
NT
It. 1827, Octv. 4, Marți.

Vel clucer, d-lui Iancu Ralet, din căminar; paharnic, d-lui Costache
CE
Ștefănescu, din sărdar.

Sărdar, Nicolae Vieroșanu, din delibaș; medelnicer Tudorache
I/
Porumbarii, din câr(c) sărdar.

S
f- 26- It. 1827, Octv. 6 Joi.'

IA
Sărdar, Iancu sin vătaf Mihalache, din tufeccibaș; medelnicer,

Ioan Caramanlău, din... 2).
U
*) Este Pavlache Nevrogordit (?) de mai sus.

2) Greu descifrabil; poate ghiungi=ibricciu, ibrictar.
BC
RY
RA
Sărdar, Dimitrache Bogdănescu, din șătrar.
It. 1827, Octv. 22, Sâmbătă.
LI B
Sărdar, lordache Politimos; medelnicer, Aleco Brădescu, din caf-
tangibaș; clucer za arie, Nicolae Costandinu Teohari, din grămătic
al cămării.
Y
Vel clucer, d-lui Grigore Călinescu, din căminar.
T
SI
Stolnic, Ghiță Lehliu, din sluger; sluger, loan Racotă; vel pitar
ER
Gheorghe Hronescu; vtori vistier, Ioniță Stănescu; treti vistier
Dimitrache Elefteriu.
26 v. It. 1827, Dechv. 3, Sâmbătă.
IV
Sărdar, Costache Otetelișanu, din vtori postelnic; medelnicer, Cos-
UN
tandin Călinescu, din vtori portar; vtori vistier, Manolache Robescu;
treti vistier, Alexandru [arca.
It. 1827 Dechv. 17, Sâmbătă.
L
Sărdar. Iancu Gărdescu, din sluger.

RA
It. 1827, Dechv. 29 Joi.

Sărdar, Ianache Pitișteanu; medelnicer, Dimitrie Dimancea, din
ici-cioliodar.
NT
It. 1828, Ghenar 7, Sâmbătă.

Sărdar, loan Hristu, din vtori comis.
CE
It- 1828, Ghenar. 8, Duminică.

Sărdar, Grigore Andronescu, din treti log.; cupar, cu sărutare de
mână, Cliiriac, omul casei gospod.
I/
It. 1828, Ghenar 17, Marți-

S
Medelnicer, Aleco Lipanescu, din samdagibaș x).

IA
f. 27. lt. 1828, Ghenar 21, Sâmbătă.

Sluger, Iancu Pală, din căpitan za dorobanți.
U
1 Șeful lumânărarilor Curții.

BC
RY
It. 1828, Ghenar 24, Marți.
RA
Sărdar, Costache Brăiloiu; medelnicer, Nicolae Alexandrescu, din
cafegibaș.
It. 1828, Ghenar 26, Joi.
LI B
Stolnic, d-lui Barbu Socoteanu, din sărdar; sărdar, Dimitrache
Knezu, din sluger; sluger, Panait Vițopulo; clucer za arie, Tănase
Gazoti; vtori vistier Anton Algî.
Y
It. 1828, Ghenar 28, Sâmbătă.
T
Sărdar, Dimitrache Polizache; sluger, Alexandru Diculescu, din
SI
vtori vistier.
ER
Căminar, d-lui Petrache Arion, din stolnic; medelnicer, Gheorghe
sin stolnic lanache Geanoglu braț episcop din Râmnicu1); sluger
IV
Dimitrache Măican; clucer za arie, Stancu Tereijăscu.
UN
27 v- It. 1828, Fevr. 21, Marți.
Vel clucer, Costandin Iatropolu.
It. 1828, Mart. 26, Luni.
AL
Stolnic, Dimitrache Ștefanupoliti.

It. 1828, Mart. 30 Vineri.
TR
Stolnic, d-lui Diriiitrache Zefcari; medelnicer, Iordache Gazoti, din

clucer za arie.
EN
It. 1828, Aprilie 3, Marți-

Stolnic, Pană Buescu, din sluger; sluger, Costache Tigveanu;
/C
clucer za arie, Ghiță Carainescu; vtori vistier, Gheorghe Furduescu.

It. 1828, Aprilie 5, Joi-
SI
Căminar, d-lui Costache Vilara, -din stolnic; stolnic, Gheorghe

Argintoianu, din sărdar; medelnicer, Constandin Argintoianu; sluger,
IA
Aleco Furduescu; clucer za arie, Hristache sin vameșul Chiriac.

ot Craiova; vtori vistier, Petrache Tigveanu; treti vistier, Ioniță
Ralea sin Ștefan.
U
!) Cetire nesigură; episcop de Râmnic era Neofit.

BC
RY
f- 28- lt. 1828, Aprilie 9, Luni,
RA
Căminar, d-lui Mihalache Darvari, din paharnic; sărdar, Ralea
Alexiu; sluger, Gheorghe Sachelarie; vel pitar, Constandin Anagnoste.
LI B
lt- 1828, Aprilie 14, Sâmbătă.
Paharnic, Ianache Arion, din stolnic; sărdar, Iancu Trăsnea; clucer
za arie, Nicolae Jurescu; vtori vistier, Dimitrache Mușceleanu;
treti vistier, Toma Cernăvodeanu.
Y
lt. 1828, Aprilie 18, Miercuri.
T
Vtori postelnic, Mihalache Goranu.
SI
lt. 1828, Aprilie 19, Joi.
ER
Sărdar, Costache sin răpos. d-lui clucer Ștefănică; vtori vistier,
Pavlache Gheorgliiu ot sud Romanați.
IV
lt. 1828, Aprilie 21, Sâmbătă.
Sărdar, Mihalache Chiumurgioglu; vel pitar, Dinu Râmnieeanu.
UN
f.28v. lt. 1828, Aprilie 24 Marți.

Treti postelnic, Matei Ștefănescu.
AL
lt- 1828, Aprilie 25, Miercuri.

Vel vornic țării de sus, d-lui vornic Mihalache Gliica; vel vornic
al patrulea, d-lui Grigore Romanet, din vel vistier; stolnic, Preda
TR
Săulescu, din sărdar ; sărdar, Scarlat Urlățeanu. din sluger; me-

delnicer, Aleco Mavrodin din mungibașx); vel pitar, Matei Pău-
nescu, din credincer; vtori vistier, State Stolojanu.
EN
lt. 1828, Aprilie 26, Joi.

Vel comis paie, Manolache Crețulescu, din divictar; sărdar, Aneste
/C
chiurcibaș; medelnicer, Chiriac, omul gospod., din cupar; sluger,

Mihalache Vieroșanu, din vtori log. za obiceiuri; sluger, Nicolae
Blehan; vtori vistier, Antonache sin polcovnic Andrei Botocea.
SI
f. 29. (fără dată)

IA
Vel vornic al patrulea paie, cu sărutare de mână, d-lui Costache

Câmpineanu, din vel log. țării de sus; vel vornic al patrulea
paib, d-lui spătar Aleco Ghica, din vel log. țării de sus; vel
U
») Șeful lumânărarilor Curții.

BC
RY
hatman paie, d-lui aga Costache Cornescu, din agă; vel agă paie
RA
d-lui Grigore Filipescu, din vel clucer; vel cămăraș paie, d-lui
Iancu Ghica, din vel comis; vel clucer, d-lui Pană Băbeanu, din
căminar; căminar, Vasilache Voinescu, din paharnic; stolnic,
LI B
Iordaclie Porumbaru, din sluger; sărdar, Spiru Dascălu: sluger,
Scarlat Racotă; clucer za arie, Ghiță Velescu; treti log. Costache
sin lane Dimiariu; vtori vistier, Mihai ceaușul de vistierie; treti
log. Ioan vnuc Bobescu; treti vistier, Hristea Condeescu.
Y
*. * *
T
Citind această arhondologie ne dăm seama cât de puțin suntem
SI
documentați asupra unor obiceiuri ce se urmau încă acum 100 de ani.
In câteva cazuri arhondologia zice că boeriile s’au dat «cu caftan» ;
ER
în alte câteva cazuri că s’au dat «prin sărutare de mână» a Domnului;
încolo, nu arată cu ce ceremonie s’au conferit. Nu știm precis care
era criteriul acestor deosebiri. IV
Boeriile se confereau de regulă prin îmbrăcare de caftan. Erau
însă boerîi mici care nu comportau neapărat inobilarea prin îmbrăcate
UN
de caftan. Așa spre pildă vedem în arhondologie că se fac treti portari,
vătafi de divan, vătafi de păhărnicei, cu sărutare de mână, dar știm că
se întâmpla să se facă zapcii ai divanului prin îmbrăcare cu caftan 4).
Deasemenea, unii logofeței ai divanului erau cu caftan, alții fără12). Se
AL
considerau uneori ca «ofichion de boerie» comportând îmbrăcare cu

caftan, unele slujbe fără caracter boeresc, ca spre pildă «maimarbașa»
TR
la 180734 ), sau starostele de brutari în arhondologia reprodusă4).

înălțarea unui boer cu caftan la o dregătorie mai înaltă implica
îmbrăcarea lui cu un nou caftan.
EN
Cât privește trecerea unui boer caftanlâu într’o funcție egală sau
inferioară aceleia ce avusese, arhondologia menționează de câteva ori
că s’a făcut prin sărutare de mână și de câteva ori că s’a făcut prin
/C
îmbrăcare de caftan.
Este de observat că demnitățile cele mai înalte ale statului, pentru
ocuparea cărora rivalizau membrii protipendadei, erau prea puține la
număr și ierarhizate; chiar boemi care ajunsese la cea mai înaltă
SI
treaptă, care era bănia, era nevoit după câtăva vreme să lase locul
altuia și deci, dacă nu voia să rămâe în afară de slujba statului, să
IA
primească să fie chemat în altă demnitate mai mică. Mai vârtos tre-
1) Hurmuzaki-Iorga, X. 529 (memoriul consulului Kreuchely pe la 1823).

U
2) Ibid. 541-2.—V. A. Urechia, Ist. Rom. IX 273 (sub Fanarioți).

3) Urechia, ibid. 131.
BC
4) Cf. Hurmuzaki, X. 207. Tot așa starostele de cunipania Craiovei în arhondologie!

RY
buia să alterneze în slujbe boerimea secundară. Vedem astfel în arhon-
RA
dologie, vel ban numit vel vistier, vel vornic numit vel spătar, vel spătar
numit vel agă, vel căminar numit vel comis, vel comis numit muhurdar,
vel medelnicer numit vtori portar, etc.
LI B
Pentru a se salvgarda se vede vanitatea unor boeri, deseori, când
sunt chemați într’o funcție inferioară aceleia pe care o avuseseră, nu
sunt numiți titulari ci numai «epistați» ai ei. Așa spre pildă, vel ban
epistat de vel vistier, vel logofăt epistat de vel. spătar sau de vel că-
Y
măraș, vel postelnic epistat de vornic al politiei, vel vistier epistat de vel
T
căinăraș, vel cămăraș epistat de vel comis, serdar epistat de cupar, etc.
Asemenea numiri în funcții sau epistasîi egale sau inferioare situa
SI
ției pe care boerul o avusese, arhondologia arată că se făceau deseori
prin sărutare de mână și numai excepțional (sunt 7 cazuri) prin îm-
ER
brăcare de nou caftan. Este de crezut că noul caftan va fi fost o
mângâiere pentru boerul chemat într’o altă funcție decât aceea pe
care o dorise. IV
Arhondologia arată că se făcea deosebire între titlul, funcția și
rândul boerilor.
UN
Se știe că de pe la mijlocul sec. XVIII-lea se luase obiceiul de

a se conferi titlurile dregătoriilor fără ca ele să se și ocupe efectiv.
Aceste conferiri de titluri se făceau însă tot prin îmbrăcare cu caftan,
încât titularul era considerat că ocupase efectiv funcțiunea un moment,
L
momentul îmbrăcării cu caftan. Conferirea de titluri prin diplome

RA
(pitace) nu s’a obișnuit în Muntenia decât când Domnii au cârmuit

sub ocupație rusească. Boerii cari nu aveau decât titlul onorific erau
ziși paie; cei în funcție efectivă, halea. Boeri paie deveneau halea și
NT
invers. Arhondologia ni arată un căminar devenind căminar halea,

un paharnic paie devenind paharnic halea. Căminarul s’a făcut însă
«cu caftan», iar paharnicul «cu sărutare de mână». Tot cu sărutare
CE
de mână se face un șetrar halea. Este probabil că celui dintâi i se

va fi dat un nou caftan ca mângâiere că fusese numai chemat în
funcția efectivă a rangului său, în loc de a fi înaintat.
Acelaș boer putea avea deci titlu și funcție deosebite. Un vel ban
I/
spre pildă să fie vel vistier, un vel spătar să fie vel agă, un vel că
măraș să fie epistat de vel comis, un vel paharnic epistat de vel
S
portar, etc. Domnul mai conferea însă uneori boerilor și un rând

IA
deosebit și de titlul și de funcția ce aveau, rând superior acestora. Li

conferea adică o ordine de precădere protocolară superioară titlului și
funcției lor. Așa spre pildă găsim în arliondologie că unui vel spătar
U
care îndeplinea funcția de vel agă, i se acordă rând de vel logofăt al

BC
RY
pricinilor străine; unui vel postelnic i se dă rând de vel logofăt al
RA
țării de jos; unui vornic al politiei, rând de vel logofăt de țara de sus.
Numirea boerilor în funcția de caimacam, se făcea prin sărutare
de mână, tot așa adică după cum se făceau numirile de ispravnici:
LI B
nu se mai îmbrăcau cu caftan «căci trebuia să mai fi fost boeri», ci
veneau numai la curte să sărute mâna Domnului1).
Când vedem câtă neînțelegere este astăzi la noi pentru chestiile
de protdcol, nu s’ar crede că am fost o țară atât de protocolară.
T Y
Arhondologia publicată mai sus nu vorbește decât de caftan;
SI
știm însă din alte izvoare că îmbrăcămintele de onoare erau de mai
multe feluri.
ER
Condica de obiceiuri a logofătului Gheorgache, scrisă la 1762,
vorbește de conteș de samur cu care Domnul a îmbrăcat pe un boer,
pe când pe altul îl onora cu feregea de postav; de caftan fără taftă
IV
și de caftan cu taftă legată peste umăr, ce boerii în funcție purtau
la ceremonii; de blană de samur sau de cacom, de capoturi, de bini-
UN
șuri de postav, de cubur cu cacom sau cu sângeap, cu care se îm
brăcau personagii de distincție «fiecare după cinstea sa»2).
Domnii se îmbrăcau cu blană, cu cabaniță de samur și «peste
cabaniță cu caftan» sau cu feregea de cacom.
L
Cu caftan se îmbrăcau și mitropoliții3) și episcopii 4) căci «darul

RA
cel arhieresc» era «cinstea neamului» și boerie5); se îmbrăcau boerii.

In Fevruarie 1821 se trimite un «contoș blănii, din partea țării»
si ugerului Solomon, pentru că a prins pe niște partizani ai lui Tudor
NT
Vladimirescu 6).
Astăzi, după numai 100—150 de ani, nu mai știm nici care era
deosebirea de formă între aceste îmbrăcăminte, nici care era criteriul
CE
după care se distribuiau unele sau altele.

Aflăm numai despre conteș că era o «manta lungă, cu mâneci
lungi, largi și spintecate7) iar despre cabaniță că era o «manta cu
sută în fir de aur și de argint, blănită cu samur și vulpe neagră și
I/
cu poală îndărăt lungă ca de trei palme, cu de aceeaș blană; cu mâinile

S
*) Dionisie Fotino, Istoria Daciei, trad. Sion, III, 264.

IA
2) Letopisețe, ed. Kogâlniceanu, ed. 2-a, III 304—317. 331.

3) Așa mitropolitul Grigore când a fost ales la 1823 (Hurmuzaki, X- 209).
4) Spre pildă Gherasim al Buzăului la 1819 (ibid. 69).
5) Hrisovul dela 1755 al lui C. Vodă Racoviță boerind pe fiul episcopului Grigore
U
Socoteanu (Convorbiri literare, anul 22 p. 256—7).

6) Cronica lui Dârzeanu, ed. Iorga p. 49—50.
BC
7) Hurmuzaki, X. 498 (raport aî lui Kreuchely).

RY
scoase prin găuri despre liniere ca la caftan, iar mânecile aruncate
RA
îndărăt până la pământ și cu marginile iarăș blănite; dinainte la piept
are ceaprazuri, șireturi în lanțuri și nasturi mari» 1).
Conteș, cuburi și feregele erau rezervate boerilor mari2).
LI B
* * *
Arliondologia lui Grigore Vodă Ghica arată că acest Domn în 7
ani, dela 1822 la 1828, a acordat boerîi, una sau succesiv mai multe,
Y
la 505 indivizi, dintre cari 342 au fost boeriți întâia oară de el. Dintre
aceștia din urmă 145 erau de origini mie necunoscute, probabil absol
T
venți ai școalelor sau oameni de casă ai boerilor mari. In aceeaș vreme,
SI
în Moldova, loniță Vodă Sturdza a boerit 871 indivizi3) din care vre-o
90 ridicați întâia oară de el din popor.
ER
In catagrafia de toți boerii Țării Românești, întocmită la 1829
din ordinul cârmurii rusești, găsim 750 de boeri de toate treptele, până
la cea mai mică boerie. Dintre aceștia, 342 fiind boeriți întâia oară
IV
de Grigore Vodă Ghica, rămâne că 408 își aveau boeriile dela Domnii
fanarioți cari precedaseră pe Ghica. Cei 750 de boeri și boernași dela
UN
1829 aparțineau la 580 de familii și aceste cifre trebuesc raportate
la o populație de circa 165.000 familii sau circa 800.000 locuitori4);
o proporție care arată că învinuirea adusă ultimilor Domni fanarioți
de a fi distribuit boeriile cu nemiluita, este foarte exagerată. Proporția
AL
de privilegiați nu era mai mică în Occident.

In arliondologie întâlnim 62 nume de familii de origine grecească.
Dintre ele, opt sunt nume de familii care mai de mult sau mai de
TR
curând intraseră în protipendada țării; 12 sunt nume de familii secun

dare cunoscute, iar restul nume noui, obscure, ceeace arată că Grigore
Ghica n’a prigonit principial pe Greci.
EN
De altă parte arliondologia nu arată să se fi dat vre-o atenție

deosebită familiilor românești decăzute în vremea Fanarioților5).
/C
SI
’) Dionisie Fotino, 1. c. 245.'

2) Hurmuzaki, 1. c. 520.
3) Listele din Ghibănescu, Șurete și izvoade, X. 263—273 și 2<6 28a.
IA
4) După statistica consulului Kreuchely la 1824 (Hurmuzaki, X. 294).

5) Este interesant a arăta aci ca la 1822 boerii divanului Oraiovei au rugat pe Domn
să boerească pe Iordache și Grigore fii răposatului vtori vistier Ioan Otetelijauu.
«Să te milostivești a ridica acest neam căzut, pentrucă ni este la toți cu necinste
U
să-1 vedem pe urma slugilor boerești și-altor proști cari în străina stăpânire a Grecilor, cu
dare de bani, s’au făcut ceeace nu li se cădea». (Arh. Stat. Admin. vechi No. 2423). Arhon-
dologia arată că Domnul pământean n’a dat curs acestei cereri.
BC
4
RY
50 REVISTA ARHIVELOE
RA
DIVANE DOMNEȘTI DIN MUNTENIA
LI B
ÎN SECOLUL AL X VLEA
DREGĂTORI ȘI BOERI
1389-1496
Y
DE
T
GEORGE D. FLORESCU
SI
MIRCEA I CEL BĂTRÂN
ER
73 1486 — f 1418 Januarie 31
IV
Mai toți istoricii noștrii sunt de acord asupra anilor de domnie
ai lui Mircea cel Bătrân. Doar numai că unii ca d. N. Iorga și
UN
d C. Kogălniceanu ne indică pe un Vlad Voevod între 1394—95
(v. Iorga: Istoria Românilor) sau între 1396—97 (v. C. Kogălniceanu:
Istoria Românilor voi. I. 1903). Pe acest Vlad îl vom numi Vlad I.
L
' '■ 'I. Septembre 4, Râmnic !)

RA
Mircea Vv. dăruește Mănăstirei Cozia o parte din satul Jiblea

care fusese a boerilor Standul, Costea, Vâlcul, Albul și Radomir,
cărora le dăruește în schimb satul Orlești pe Olt, scutindu-le într’a-
NT
celaș timp și partea ce le mai rămăsese în Jiblea.

Mărturiile domnești: Popa Chir Nicodim, Popa Gavril și
Sarapion și jupanii: Vladislav dvornicul, Bars Roman, Mădrăcică,
CE
Truție, Vlad, Dan, Oaucea Mogoș, Danciul, .Cârstian.

’) v. C. Giurescu: Despre boeri p. 22 n. 2; v. și pag. 27—28; v. Arh. St. copie
slavă în fragment original și traducere de Dl. Stoica Nicolaescu.
I/
II. Iggi Decembre 2"], Argeș 4)

S
Mircea Vv. dăruește egumenului Stanciu și fratelui său Călinii

IA
moșia Scoreiu din Țara Făgărașului.

Mărturiile domnești: Vlad vornicul, Drăgan banul, Salpan 2)
Algia 3), Groza Moldovan, Sapan 4) Aga, Holdovics logofăt 5).
U
’) v. Hurmuzaki voi. I. partea II-a p. 341—42.

BC
2) = jupan
RY
RA
REVISTA ARHIYELOR 51
3) = Aldea boer însemnat al lui Mircea (v. nota 2 doc. III).

4) = jupan
LI B
5) = Baldoviti logofăt. In vremurile acestea logofătul era grămăticul hrisovului
(v. divanele următoare).
III. 1394 Jamiarie 8, indiction 75, Fără loc 4)
Y
Mircea Voevod întărește Mănăstirei Cozia, ctitoria sa, stăpânire
T
peste locnl Călimănești de la Olt, care fusese mai înainte a boe-
rului său Nan Dobu. In acest hrisov Voevodul mai întărește și
SI
alte moșii.
Mărturiile domnești: Mitropolitul Chir Antim a toată Ungro-
ER
Vlahia, Mitropolitul Severinului Athanasie, Bgumenul Vladislav,
Stănil Banul, Jupan Vladislav, Jupan Manea, Jupan Alaman, Jupan
Bars, Jupan Danciul, Jupan Milciil, Voico, Aldea, 2) Dănișor, pro-
IV
tovistieru Popșor, vistieru Șerban, stolnicul Bratu, Costea picernic, 3)
Sin spătar, Lubaș pivnicer, Filos logofăt 4).
UN
4) v. St. Nicolaescu: Alexandru Aldea în Rev. pt. Istorie Arhelogie și filologie

1922 p. 230 nota,
2) A fost identificat cu Alexandru .Aldea Voevod. Nu cred posibil acest lucru,
genealogicește vorbind.
3) = paharnic.
AL
4) Dregătoria de logofăt este aci luată ca grămătic (v. mai departe).
IV. Fără an (1991—1400), Fără lună, zi și loc 3)

TR
Mircea Voevod întărește boerilor săi Ioan, Borcca și Călin

satele Braniștea Urășei și Vadul Șercăei dimpreună cu muntele
EN
Cereștilor, scutindu-i de toate dijmele.

Mărturiile domnești: Jupan Vlad, Drago ban2) Jupan Aldea,
Jupan Aga, Jupan Bran, Jupan Cristian, Jupan Vălcan, Jupani
/C
Duca, Jupan Cioban, Stan Drăgan, Aldea velichi 3) logofăt, scris

de Badea.
') v. Pușcariu Ion: Fragmente istorice despre boerii din Țara Făgărașului
voi. IV. p. 45/9. Data documentului a fost greșit citită ca fiind 1417. Hrisovul publicat
SI
în transcriere românească cu caractere cirilice zice că a fost tălmăcit la 1617 Julie

10 de Protopopul Vas iile, iar copia germană (amestecată cu citațiuni latinești) care
urmează transcrierei române în Pușcariu, a fost făcută de Antonie Monea Vinețescul
IA
în Făgăraș la 1733 Iulie în 23 (în tălmăcirea română) sau 30 (după transcrierea

germană, care de altfel este semnată de Ionaș Mone de Also Venecza). De altfel
corectarea datei de mai' sus a fost făcută încă de Al. A. Vasilescu (v. Urmașii lui
Mircea cel Bătrân în Rev. pt. ist. arh. și fii. voi. XVI 1922 pag. 122 nota 4). Anii
U
1391 —1400 i’am împrumutat și noi dela această lucrare bazându-ne pe boerii martori
și în alte documente contimporane acestor ani de la Mircea I. D. C. C. Cîiurescu
BC
în recenta-i lucrare: Organizarea financiară sub Mircea cel Bătrân în An. Acad.
Rom. ser. III. Tom. VII. Mem. I. 1927 p. ro susține totuși anul 1417.
2) Trebue să fie identic cu Drăgan bannl dela 1391 și 1398 v. scrisoarea boe-
rului Aldea mai jos.
3) P.ima oară că întâlnim acest termen în analele divanelor Țării Românești.
RY
RA
V. 1400 Iulie 20, Argeș 4)
Mircea Vv. donează boerilor Micul și Stoia jumătate din
satul Mândra 2).
LI B
Mărturiile domnești: 3) Vlad ur 4), Ioan ur 5), Nelka 6), Luka 7),
Stănil 8), Marin 9), Koszte 10), Brațul 41), Duda 12), Blalum logofet 13)-
’) v. Pușcariu op. cit. p. 43/5
2) v. idem; reprodus în singura copie ungurească existentă aflată la familia
Y
Szokacs din Mândra.
3) Dăm aci înșirarea mărturiilor domnești textual după copia ungurească
T
publicată de Pușcariu op. cit. p. 44 căutând, mai jos în note a identifica pe boerii
aceștia prin comparație cu celelalte divane dela Mircea cel Bătrân.
SI
4) «Ur» se traduce din ungurește prin «domn» «nea» «neică», aci însă cred că
înțelesul este «jupan» și într’adevăr aflăm pe jupan Vlad la 1398 (v. mai departe
documentul boerului Aldea No. XI) cât și în hrisovul nedatat de mai sus (v.
ER
No. IV.).
6) Nu întâlnim pe acest boer în nici un alt divan a lui Mircea. înclin a crede
că este o eroare în traducere.
6) Nici acest boer nu ne este cunoscut ca divanist al lui Mircea, poate însă
fi Vălcan sau Milco. Pe primul îl întâlnim cu atributul de jupan la 1391 —1400,
IV
fiind al 7-lea boer martor; iar pe Milco = Milcul îl aflăm în hrisovul din 1394
printre mărturiile domnești cu acelaș atribut, tot al 7-lea boer martor după cele 3
fețe bisericești.
UN
7) Singura oară când întâlnim un boer cu acest nume.
8) Nu cred să poată fi identificat cu Stănilă banul dela 1394 dar poate unul și
acelaș personagiu cu Stănil comis, al 9-lea boer martor la 1415. Iunie 10 (v. mai
sus în' text).
9) Acelaș cu Jupân Martin din 1415 Iunie 10 (v. documentul No. X).
10) Identic cu Costea picernic (= paharnic) al 15-lea boer martor.
AL
n) Identic cu stolnicul din hrisovul citat la nota precedentă, îndată înaintea

picernicului.
12) Nume pe care nu l’am întâlnit până acum și care trebue să fie și el rău
transcris, poate Duda să fie Duca din documentul nedatat (v. No. IV).
TR
’3) Nu cred să mă înșel susținând că acest logofăt aflat ca ultim martor aci,
este grămăticul hrisovului, totuși numele acesta foarte stălcit în transcrierea ungu
rească, trebue să fie căutat prin identificare cu Baldovin sau Mihail Logofeții.
EN
VI. 1409 Mai 11, Giurgiu 1).

Mircea Vv. scutește de mai multe dări satul Polcouții închinat
/C
de jupan Galea Mănăstirei Strugalea în urma cererei următorilor

boeri: Baldovin Logofăt, Jupan Șerban și Radu a lui Stan.
Mărturiile domnești:2) Radu ban, jupan Dragotă, Stanciu fiul
lui Barbu, Radu fiul lui Stanciul, Șerban vistier i namestnic 3)
SI
Gostian Negrul, jupan Belotă, Manciu vistier, Baldovin logofăt,

Mihail grămătic 4).
IA
’) v. Hasdeu: Arhiva istorică I. 1 p. 97—8, unde data este greșită, hrisovul

purtând acolo anul 1399; v. corectarea acestei date C. Giurescu op. cit. v. C. C. Giu-
rescu: Contribuții la studiul marilor dregătorii din sec. XIV. și XV. 1926 p. 32
U
nota 5 și p. 28.
2) Transcrierea de mai sus s’a făcut după Hasdeu; dau totuși la vale și tran
BC
scrierea textuală a divanului cum l’am aflat din Miletici și Agura: Sbornik IX
^.AKO-pO/MdllIITE II TEHT4 C44KH4HCK4 p. 328.
RY
Radu ban, jupan Dragotă, Stanciul Barbulov imă, Radul Stanulov imă, Șerban
RA
vistiar, Iarcăi namestnic Gostea (== uorr-k) i ij-rhu i jupan Bealotă i Manciul vistiarl
logofătul Baldovin scrie Mihail.
3) — locțiitor.
4) Aci Mihail este grămătic; acest boer fiind acelaș cu logofătul Mihail ultimul
boer divanist la 1415 Martie 28 (v. mai departe în text).
LI B
VII. 1413 August 6, indictiomcl 6, Câmpulung 4)
Mircea Vv. reînoește tratatul de comerț încheiat de predecesorii
Y
săi cu pârgarii Brașovului, stabilind taxele vamale pentru fiecare
lucru adus în țară sau scos.
T
Mărturiile domnești: Radu ban, jupan Andriaș, jupan Stoica
SI
Rusul, jupan Badea al Vameșului, scriitor logofătul Baldovin.
') v. I. Bogdan: Doc. și Regește relative la relațiile Țărei Românești cu Bra
ER
șovul și Ungaria în sec. XV. și XVI. ed. I p. 3-5 ; v. idem ed. II p. 3—6.
VIII. 1413 Azigust 23, Târgoviște *) IV

Mircea Vv. oprește confiscările și zălogirile de mărfuri și de
oameni dând și un privilegiu comercial Brașovenilor.
UN
Mărturiile domnești: Radu Kalacca 2), pridem banus noster,

nune autem judex et palatinus curiae nostrae 3), item Scherban,
item Andreas, item Radol fratre Kazan, item Waldowin logofeții 4).
L
>) v. Bogdan op. cit. ed. II. voi. I p. 35—8. Acest privilegiu se află îutr’o scri
soare de reînoire a privilegiului acesta a lui Dan Vv. purtând data de 1431 Ianuarie
RA
30, indiction 9 (v. mai jos în text) (v. Hurmuzaki XV. p. 8—10).
2) Kalacca = Calotă, după dl. C. C. Giurescu op. cit. p. 43 nota 2.
3) Formula latină se traduce precum urmează : fostul nostru ban însă acum
judecătorul și palatinul curței (= vornic).
«) Baldovin Logofătul cunoscut nouă de mai înainte; aci ca și în alte hrisoave
NT
grămătic al privilegiului.
IX. 1413 Martie 28, indiction 8, Mănăstirea Cozta 4)

CE
Mircea Vv. confirmă Mănăstirei Cozia venitul vămei de la Genune

Mărturiile domnești: Radul ban, jupan Voico, protovistieru
Popșor, logofătu Baldovin, Aga ban, Jupan Utmeș, Jupan Stoico
Rusa 2), Jupan Albul, Jupan Crăstea și Mihail logofăt scrie 3).
I/
1) v. I. Bogdan: Un hrisov al lui Mircea cel Bătrân, în Analele Academiei

S
Române tom. XXVI. No. 4 pag. 109—115 (1903).

2) = Jupan Stoica Rusul (v. documentul următor în text).
IA
3) v. nota 4 doc. VI.
X. 1413 Junie 10, Argeș *)

U
Mircea Vv. întărește lui Vlad cu nepoții săi: Sișa și Buia și

lui Stănilă cu frații săi, ca să-i fie lui Vlad cu toți nepoții săi
BC
REVISTA ARHIVELOR
RY
Buia, Sișa și lui Stănilă cu frații săi satul Beala din Județul Mo-
trului, scutindu-le și de alte dări.
Mărturiile domnești: Radul ban vornic, jupan Martin, Aga ban,
RA
jupan Stoica Rusul, jupan Dragoinir de la Segarcea, Baldovin
Logofătul, Micul vistier și Vasea spătar, Stănilă comis, Manea stolnic
Gherghina paharnic, scrie Mihail grămătic.
LI B
') v. I. Bogdan op. cit. p. 114/15 : v. C. Giurescu op. cit. p. 23 nota 7. De
altfel acest document este ultimul cunoscut mie de la Mircea cel bătrân având măr
turii domnești.— Majoritete din boerii martori îi vom afla în divanul lui Mihail W.
fiul lui Mircea, succesorul său la tron și fost asociat cu tatăl său la domnie.
Y
Afară de aceste zece documente cu mărturii domnești, singurile
T
cunoscute nouă de la Mircea Vodă cel Bătrân, mai avem să adăo-
SI
găm hrisovul boerului Aldea purtând data de:
ER
XI. 1398 Noembre 21, indiction p. Fără loc. 1)
Prin care acesta dă Mănăstirei Cutlumușul din Sfântul Munte
IV
Athos sau Grădina Maicei Domnului, satul Cireșovul de la Olt.
Mărturiile sunt: jupan Vlad, Dragoi banul, jupan Aga, jupan
UN
Deatco, Baldovin logofăt, jupan Aldea am descris, -I Țabisa am
descris 3).
’) v. St. Nicolaescu op. cit. p. 239 nota; v. N. lorga: Muntele Athos în legă
tură cu țările noastre (1913 1 Noembrie) în An Acad. Rom., v. nota 2 de la doc. III
AL
din prezenta lucrare.

2) Probabil că boerul Aldea a fost chiar concepatorul actului.
3) Țabisa a fost boerul care a scris, adică grămăticul.
TR
Dintre acești boeri, mai toți, afară de grămăticul Țabisa, ne

sunt cunoscuți din celelalte divane mai sus enumerate.
Precum vedem, singurele dregătorii întâlnite în decursul domniei
EN
lui Mircea cel Bătrân, după divanele înfățișate mai sus, sunt: vor
nicul, banul, logofătul, vistierul, stolnicul, spătarul, comisul, pahar
nicul și pivnicierul, relevând că dregătoria de picernic este tot iden
/C
tică cu cea de paharnic x).

Totuși nu trebue să trecem cu vederea că în majoritatea cazu
rilor dregătorii sau boerii în funcții bine specificate sunt în genere
SI
în lista mărturiilor printre ultimii din divan, afară de vornicul, care

în toate divanele înfățișate mai sus este în fruntea mărturiilor
IA
domnești: Vladislav vornicul din 1389 fiind sigur identic cu Vlad

’) Precum vom întâlni ulterior mecionoșa = spătar și stratornic = postelnic.
U
BC
RY
REVLSTA ARHIVELOR 55
vornicul de la 1391, cu jupan Vladislav de la 1394 *), cu jupan
RA
A'Iad din fruntea mărturiilor documentului fără dată și într’acelaș
loc la 1400, precum și identic cu prima mărturie a boerului Aldea
dela 1398. Dispariția lui în celelalte divane dela 1409 înainte
LI B
ne-ar proba vădit că încetase din viață înainte de această dată.
Cred chiar că dregătoria de vornic în timpul lui Mircea cel
Bătrân era funcția cea mai înaltă în ierarhia dregătoriilor, reme
morând cazul lui Radu ban pe căre’l aflăm la 1413 August 25
Y
«pridem banus noster, nune au tem judex et palatinus curiae nos-
trae» 2) și la 1415 Iunie 10 purtând două dregătorii, cea de ban
T
și cea de vornic 3).
SI
Ca grad de însemnătate, vornicului îi urmează dregătoria de
ban, căci Drăgan banul dela 1391 al 2-lea martor este identic: cu
ER
Drago ban din documentul fără dată, cu Dragoi banul mărturia
boerului Aldea de la, 1398 tot al doilea martor, și poate unul și
acelaș cu jupan Dragotă din 1409 într’acelaș loc în șirul mărtu
IV
riilor domnești.
S’ar părea că în ierarhia dregătoriilor cea de vistier este ime
UN
diat următoare. Intr’adevăr la 1394 avem pe Popșor protovistier în

aceiaș funcție la 1415 Martie 28, urmat îndată de vistieru Șerban
înaintea stolnicului, picernicului, spătarului și pivnicerului, căci Pilos
logofăt, precum am spus mai sus, 4) trebue să fie grămătic al hriso
L
vului, precum la 1398 și la 1415 Iunie 10, avem pe Mihail gră

RA
mătic, numit logofăt la 1415 Martie 28.

Șerban vistierul de la 1394 este identic cu Șerban vistier la
1409, urmat la doi boeri mai departe de: Manciu vistier înaintea
NT
logofătului. Acest Șerban trebue să fie identic cu jupan Șerban al

lui Bilcear dela 1413 August 6 și Șerban fără atribut și dregătorie
19 zile mai târziu. La 1415 Iunie 10 totuși, Micul vistier este
CE
îndată după logofătul Baldovin 5).

Cât pentru celelalte dregătorii ne este greu, din puținele aceste
mărturii domnești, să tragem o concluzie în ceeace privește ierarhia
lor; cert însă că dregătoria de logofăt ținută mai întotdeauna în
I/
divanele înfățișate de către Baldovin, de la 1391 înainte, pare în

>) Aci el este însă fără dregătorie în urma lui Stănil banul lucru care s-ar
S
explica însă prin faptul că acest Stănilă ban trebue să fie ruda domnului. Aceasta
ar reeși dintr'un act dela 1421 Iunie 1 a lui Radu Vv. Pleșuvul fiul lui Mircea unde
IA
este menționat printre martori «Stan unchiul voevodului» (v. documentul XIV și nota 7).
2) v, nota 3 doc. VIII mai sus în prezenta lucrare.
3) v. C. C. Giurescu op. cit. p. 43.
4) v. nota 5 doc. X.
U
5) In studiul d-lui Al. A. Vasilescu op. cit. p. 435 aflăm la nota 5 că un Micul
al lui Popșor a fost vistier sub Mircea la 1415 Iunie 10 (v. Ac. Rom. Msse. doc.
BC
132/C) cu toate că se dă ca sursă Bogdan: 1 hrisov op. cit. aflu în acest hrisov
numai pe Popșor protovistier.
RY
toate cazurile să fi fost, dacă nu identică ca însemnătate cu a visti
RA
erului, în toate cazurile nu mult mai puțin importantă.
Aceasta în privința dregătoriilor; însă analizând cele ii divane
de mai sus relevăm un lucru nu de mai puțină importanță, cel
LI B
puțin pentru mărturiile boerești ale lui Mircea cel Bătrân. Aflăm o
sumedenie de boeri care poartă atributul de jupan, prin urmare pe
lângă mărturiile domnești, dregători și martori fără funcții întâlnim
și boeri nobili, și mai mult încă, observăm că în toate documen
Y
tele de mai sus, afară de primul din 1389, unde atributul de jupan
T
coprinde pe toate mărturiile inclusiv Vladislav vornicul, niciodată
atributul de jupan nu este pus unui boer dregător, ba chiar dacă
SI
incidental poartă o dregătorie, atributul de jupan cade. Vladislav
vornicul este identic cu Jupan Vladislav 1), jupan Aga din docu
ER
mentul fără dată este Aga ban de "fa 1415 Martie 28.
Totuși din puținele exemple ce le avem nu putem emite ceva
sigur. Credem însă că trebue luat în considerație acest fapt și aser
IV
țiunea noastră ar fi că numai jupanii erau sfetnici nobili.
Documentul din 1394 este unul din cele mai concludente:
UN
după fețele bisericești urmează banul2) căruia îi succed șase jupani
urmați de trei boeri netitrați pentru a continua cu 5 dregători și a
isprăvi cu logofătul grămătic.
In hrisovul din 1391 aflăm pe un «Salpan Algia» al treilea
AL
boer și un «Sapan Aga» al cincilea. Cred că nu mă înșel identi

ficând pe primul cu «Jupan Aldea» autorul hrisovului din 1398,
și pe al doilea cu «Jupan Aga» întâlnit cu dregătoria de ban fără
TR
atribut atât la 1415 Martie 28 cât și la Iunie 10 acelaș an.

Pe lângă documentele de mai sus dl. Stoica Nicolaescu 3) ne
menționează încă unul de la Mircea, nedatat, pe care’l pune între
EN
anii 1414 și 1415, prin urmare cu puțini ani înainte de încetarea

din viață a Domnului, dar în vedere că n’avem cunoștiință de măr
turiile domnești nu l’am menționat mai sus. Acest act de altfel are
/C
o mare importanță istorică și genealogică: 1) existența Mănăstire!

Snagov încă din acele vremuri și 2) aflarea unui frate a lui Mircea,
jupan Staico 4).
SI
Mai aflăm în prețioasa lucrare a d-lui C. C. Giurescu 5) o

listă de 20 de acte din care 14 emanate de la Mircea cel . Bătrân,
IA
’) v. în text doc. III.

2) v. nota 1 de la pag. precedentă.
3) v. op. cit. p. 235 nota 4 de la pag. 234.
4) Fratele lui Mircea nu putea fi decât nobil, de aceea îl avem aci cu atri
U
butul de Jupan ceea-ce ar confirma spusele noastre de mai sus.

5) Organizarea financiară a Țării Românești în Epoca lui Mircea cel Bătrân
BC
în An. AcadâRom. ser. III. tom. VII. mem. I. 1927.

RY
multe fiindu-ne și nouă cunoscute din diverse lucrări *). Totuși nu
RA
aflu în această înșirare de documente, actul menționat cu divan de
noi, purtând data de 1415 Martie 28, nici scrisoarea lui Aldea din 1398.
Prin urmare din cele spuse mai sus rezumăm în privința
LI B
domniei lui Mircea cel Bătrân următoarele;
1) . Marile dregătorii în șirul însemnătății lor erau: vornicul,
banul, vistierul, logofătul, spătarul, stolnicul, paharnicul, comisul și
pivnicerul, pe care le purtau reprezentanți ai clasei nobiliare române,
Y
cari însă atunci se distingeau prin atributul de jupan pus în fața
numelui lor.
T
2) . Pe lângă acești martori aflăm și boeri fără titluri și dre
SI
gătorii, aleși probabil dintre boerii de țara, câți mai mulți aflători
prezenți la facerea actului.
ER
') Probabil că majoritatea materialului documentar azi pierdut fiind evacuat la
Moscova, a fost studiat încă de răposatul C. Giurescu a cărei operă începută, cu
mândrie o urinează fiul său. IV
* MIHAIL I
UN
1418 Januarie 31 —1420/1 iarna

Fiul cel mai mare al lui Mircea, pe semne fiu legitim. Moare
la 1420 în iarnă, ucis în luptă de Dan Vv. (vezi mai departe în text).
L
RA
XII. 1418 Iunie 22 1).

Miliail Vv. dă hrisov Mănăstirilor Cozia și Codmeana ca să
primească ori-și ce danii, Jără amestec a rudelor donatorilor: dre
NT
gători sau alții.

Mărturiile domnești: Jupan Voico, Radu ban, Aga' ban, Jupan
Șerban Liubitul, Stanciul Sârbul, Stan ciul Meazea, Crâstea Tătarul,
CE
Bora, Neaneiul, Logofătul Pilea.

9 v. C. Giurescu op. cit. p. 23 nota 1; v. arh. Stat. sect. ist.; v. Miletici și
D. Agura op. cit. p. 331.
I/
Acesta este singurul divan cunoscut nouă de la fiul lui Mircea

cel Bătrân.
S
Majoritate din acești boeri i-am întâlnit de altfel în divanele

trecute; singura dregătorie întâlnită aci este cea de ban în persoana
IA
cunoscuților boeri Radu și Aga încă dela 1391 și 1409, logofătul

Pilea fiind grămăticul hrisovului.
U
Mai toți acești boeri, ne-o spune dl. Al. A. Vasilescu 1) și

9 v. op. cit. p. 133.
BC
RY
anume: Radul bau, Șerban Liubitul, Standul Sârbul, Bora, Nean-
RA
ciul și Pilea logofăt, cad în lupta pentru tronul Țării Românești
în toamna sau iarna 1420/1 când Turcii cu pretendentul lor Dan,
fiul lui Dan fratele lui Mircea Voevod, înving pe Mihail susținut
LI B
de Unguri, ba îl și ucid în luptă.
Aserțiunea aceasta, a morții dregătorilor de mai sus, se bazează
pe dispariția lor dintre mărturiile oricărui Domn urmaș la tron
lui Mihail Voevod 1).
Y
Se cunosc de altfel mai multe hrisoave de la acest Domn dar,
în lipsa cunoașterei mărturiilor domnești, nu intrăm în studiul lor.
T
’) Dl. Al. A. Vasilescu (op. cit. p. 133 text), ne spune că toți boerii de mai
SI
sus cad în lupta din toamna sau iarna anului 1420I1 și printre aceștia numără pe
Radu Banul. Ori aserțiunea D-sale este contrazisă între aceeași lucrare la pag. 134,
la domnia lui Radu Praznaglava, unde spune în nota 3, că boerul acesta Radu, care
ER
este susținător al noului Domn, este sfetnicul lui Mircea și al fiului acestuia Mihail
(v. în text divanele lui Radu Praznaglava și nota la Radu Ban din hrisovul acestui
voevod cu data 1421 Mai 17).
IV
DAN II.
UN
1420—1421
(iarna)
Nu știm dacă acest voevod a domnit după înfrângerea și
L
omorârea vărului său Mihail sin Mircea.

Nici un isvor străin, fie contimporan acestor vremuri, sau re
RA
lativ la evenimentele petrecute în această epocă, nu pomenește de

lupta între acest voevod și vărul său Mihail. Nu avem de altfel
de la Dan al doilea nici un hrisov și nici un divan. Punând aci
NT
pe Dan II. am fost călăuziți de lucrarea menționată mai sus a

d-lui Al. Vasilescu.
CE
RADU II. PLEȘUVUL

zis și PRAZNAGLAVA
1420/21 iarna—1422.
I/
Datele domniei le adoptăm după Dl. Vasilescu, cu toate că

S
alți istorici ca: d-1 St. D. Greceanu susțin (v. Doc. genealogice a
IA
fam. boerești II pag. 345) că acest voevod ar fi fost în scaun și

în 1419, după hrisoave publicate în C. Aricescu (v. Indice, broșura
II. pag. iii.) și Ion Brezoianu (Apendicele lucrărei: Instituțiile vechi
U
românești pag. 282) azi însă surse necontrolabile. Tot în studiul

Domniei sale se mai spune că acest voevod ar fi fost în scaunul
BC
RY
Țării Românești între 1424 și 1427, date care le admite și C. Giu-
rescu op. cit. p. 22, ba încă fără întrerupere de la 1421. Intr’adevăr
RA
Radul Pleșuvul se luptă pentru tronul Țării cu Dan Vv.
XIII. 1421 Mai //, indiction 14. Fără loc. 1) '
LI B
Radul Pleșuvul încliee un tratat de pace cu Brașovenii și cu
Țara Bârsei, în care-și făgăduesc ajutor reciproc și libertate deplină
de comerț în țările lor.
Mărturiile domnești: jupan Radu2), jupan Vâlcan 3), jupan
Y
Nan 4), Jupan Stan 5), jupan Vâlcsan, jupan Neg, jupan Drăghici6),
T
Mihail Protovistier 7), Radu al lui Sahac 8), Oancea Lungaș 9).
SI
’) v. Bogdan op. cit. ed. II. p. 9—10.
2) Boerul acesta nu este altul decât Radu Ban al lui Mircea Vv. și a lui Mihail
Vv. poate chiar unul din rarii boeri scăpați în lupta din toamna anului 1420—21.
ER
Prezența lui ca prim boer al lui Radu Praznaglava ne face a crede că n’au fost
certuri pentru tronul Țării Românești între cei doi fii ai lui Mircea: Mihail și Radu.
3) Fost boer al lui Mircea cel Bătrân (v. doc. IV. și nota 6 doc. V).
4) Boer nou pe care’l vom întâlni încă dese ori în divanele următoare.
5) Fi va oare identic cu boerul Stan Dragau al lui Mircea W. fv. doc. IV.
IV
v. și n. 7 doc. XIV).
6) Jupanii Vâlcsan, Neg și Drăghici sunt boeri noui dintre cari pe unii îi
vom mai întâlni și între alte divane (v. pentru al III-lea nota mai pe larg la doc.
UN
LXXX.
7) Acest boer poate fi identificat cu Mihail logofătul și grămăticul lui Mircea
cel bătrân (v. doc. VI., IX, X).
8) Diferit de Radul fiul lui Stan (x. doc. VI.) poate însă identic acesta cu
Radul fratele lui Cazan (v. doc. VIII.).
9) Nu credem a putea fi identificat cu Oancea Mogoș martor 'al primului
L
document cunoscut în Țara Românească. Alt Oancea nu mai întâlnim după 1389
RA
până acum (v. doc. I.).
XIV. 1421 Iunie 1 1), Fără loc.

NT
Radul Praznaglava întărește stăpânire Mănăstirei Nucet2), unde

este hramul S-tei Treimi, peste toate bălțile Dunării de la Balta
Săpatul până la gura Ialomiței, dăruite de Tâmpa încă de pe vremea
CE
lui Mircea cel Bătrân, tatăl Domnului, și pe vremea egumenului

Sofronie al Mănăstirei Nucet.
Mărturiile domnești:3). Radu, Vâlcan, Nan, Utmeș 4), Cârstea 5)
Badea 6), Stan «uieți voevod» 7), Vlăcsan Viorin, Drăghici, Oancea
I/
Lungaș, Micul Popșor și logofăt 8) scrie Gherghina logofăt.

’) v. St. D. Greceanu op. cit. p. 345 ; v. Arh. Stat. Cond. Brâncov. No. 2 p.
S
367 ; v. mențiune la St. Nicolaescu op. cit. p. 121 nota 5.

2) . = M-rea Cozia ctitoria lui Mircea Vv. unde se. află și înmormântat fapt
IA
care se află menționat în hrisovul acesta.

3) Relev aci că am trecut dregătorii lui Radu Vv. fără a indica care este ju
pan și care nu, neavând decât lista boerilor la îndemână și fără a fi putut controla
divanul acesta altundeva.
U
4) Boer întâlnit încă la 1415 Martie 28 al 6-lea martor acolo, și aci al 4-lea.
BC
RY
5) Poate identic cu Cârstea Tătarul al lui Mihail I, cred însă că nu poate fi
RA
identificat cu Cârstian boerul lui Mircea (v. doc. I.).
6) Avem în divanele lui Mircea Vv. pe un Badea al Vameșului (v. doc. VII.);
locul în șirul martorilor, al patrulea din cinci boeri, iar aci al șaselea din doispre
zece, ne-ar lăsa să credem că este acelaș boer.
LI B
’) «Ueți» (slavon) = unchi (românește). Prin urmare Stan este unchiul voevo-
dului, însă nu putem spune nimic precis în privința acestei rudenii. Să fie oare
frate cu Mircea sau unchi acestuia, ceeace nu cred, luând în considerație locul lui
între mărturiile nepotului său Radu Voevod; poate va fi fost frate cu mama lui Radu
a cărei nume nu-1 știm.
8) Am aflat mai sus pe un Popșor protovistier (v. doc. III. și IX) și pe Micul
Y
Vistier (v. doc. X.). Acesta din urmă din prezentul divan este sigur fiul acelui
Popșor, dar nu pot până în prezent da o lămurire dregătoriei de logofăt cu propo
ziția «și» înainte. Fi va oare o eroare a Domnului Ștefan D. Greceanu sau avem
T
afâce și aci cu două dregătorii precum am văzut pe Radu Ban mai sus? (v.
SI
doc. X).
XV. 1421 Noembre 21, indiction /J Târgoviște
ER
Radu II reînoește tratatul de comerț încheiat de strămoșii săi
cu Brașovenii stabilind taxele de vamă prin târguri și pe drumul
IV
Brașovului până la Brăila.
Mărturiile domnești: 2) jupan Vâlcan, jupan Nan, jupan Vâlc-
UN
san, Aga Ban 3) jupan Radul al lui Sahac, Mihail vistierul, scrie
logofătul Gherghina 4).
') v. Bogdan op. cit. ed. II. p. 13.
2) Numai întâlnim aci pe jupân Radu fostul sfetnic al lui Mircea Vv. al lui
L
Mihail Vv. și chiar al acestuia.

3) Fostul boer al lui Mircea Vv. (v. doc. IV, IX, X) și martor al boerului
RA
Aldea (v. doc. XI).

4) Prin urmare Gherghina Logofăt este și aci grămăticul hrisovului ca și în
trecutul document.
NT
Acestea sunt singurele trei documente cu mărturii domnești

care ne sunt cunoscute din domnia lui Radu II Praznaglava, și toate
din prima lui domnie.
CE
Mai aflăm însă un hrisov al lui.
XVI. Fără an, Iunie 19 V

I/
Conținutul nu’l cunoaștem.

Mărturiile domnești fiind: jupan Radul2), jupan Vâlcan3),
S
jupan Cârstea 4), jupan Mircea 5), jupan Stan 6) jupan Nan '), jupan
Stancuț 8), jupan Pătru Zamona 9) și logofătul Gherghina 10).
IA
’) v. C. Giurescu op. cit. p. 22.

2) Cunoscutul boer (v. doc. VI—X).
U
3) v. nota 5 doc. XIII.

4) v. nota 5 doc. XIV.
5) Pentru prima oară în divanele lui Radu Praznaglava, personagiu necu
BC
noscut până acum.

RY
6) Probabil Stan unchiul voevodului (v. mai sus p. 60; doc. XIV nota 7).
RA
7) Boer cnnoscut și de aiurea din divanele lui Radu W.
8) Fi va oare Jupan Stanciu ? o rea transcriere sau eroare de tipar, atunci ar
putea fi identificat cu unul din boerii: Stanciu Sârbul sau Stanciu Meazea, însă de
primul ne spune dl. Vasilescu (v. mai sus p. 13 nota 1) că piere în lupta dintre Dan
LI B
și Mihail atunci n’ar rămânea decât să fie al doilea.
9) Un nou boer.
10) Cunoscutul grămătic al lui Radu Praznaglava (v. doc. XIV. și XV).
Nu putem fixa în lipsă de alte date, anul în care acest hrisov
Y
a fost dat, neavând din a doua domnie al lui Radu (1424—27)
nici o mărturie domnească. Luând însă în considerațiune că aflăm
T
ca prim boer martor pe Radul, cunoscutul Ban al lui Mircea care
SI
nu mai este în divan în 1421 Noembre, am putea pune anul 1421,
deci îndata după documentul XIII.
ER
Lucrul ar părea verosimil relevând aci și pe alți boeri cunoscuți
nouă din alte hrisoave. IV
DAN II.
UN
1422 —1431
t 1432 Iunie 1.
L
S-a scris mult asupra acestui voevod și a originei lui, unii

RA
istorici susținând că au fost doi Domni omonimi, unul fiu al lui

Dan I, fratele lui Mircea și altul fiul lui Mircea, deci frate cu
Mihail Vv. Radu Vv. Alexandru Vv., și Vlad Vv. Pentru lucrarea
NT
de față am adoptat studiul citat al domnului Al. A. Vasilescu care

emite’ părerea, de altfel împărtășită și de alți cercetători istorici, că
nu există decât un singur Dan și anume Dan II, fiul lui Dan I. și
CE
deci văr primar cu Mihail, Radu, Alexandru Aldea, și Vlad Dracu.

Ași mai putea aduce în sprijinul acestei aserțiuni o nouă părere:
fii lui Mircea cel Bătrân : Mihail, Radu și Alexandru Aldea au
trăit în pace între ei, dar ultimul a avut dese certuri pentru
I/
domnie cu fratele său Vlad Dracul (probabil frate vitreg), pe când

S
Dan II. s-a războit cu toți verii lui începând cu Mihail și ispră
vind cu Radu Praznaglava.
IA
Nevoind să intrăm într’un studiu prea amănunțit asupra acestui

voevod adoptăm cea mai logică din ipoteze, că Dan II. este fiul
lui Dan I. și prin urmare păstrează tronul țărei de la 1422—1431
U
fiind însă în certuri continue pentru scaunul țării cu Radu Praz

BC
naglava, între anii 1424 și 1427-

RY
RA
XVII. 1422 Octombre 23, indiction z, Tărgoviște 4)
Dan Vv. reînoește tratatele anterioare de comerț cu Brașovenii.
LI B
Mărturiile domnești: Jupan Albul2), Jupan Borcea3), Jupan
Voico 4), Jupan Cega 5), Jupan Utmeș, 6) Jupan Baia, 7) Jupan Găr-
doman 8), Nanotă spătar 9), Milet vistier 10) și Coico logofătul scrie 41).
Y
’) v. Bogdan op. cit. p. 15 —17; v. idem și nota 4 la pag. 13 în care Dl. Bogdan
emite părerea de altfel foarte justificată că este o greșeală în dată; indictionul 1
T
corespunde lui 1423 iar lui 1422 îi corespunde indictionul 15, în cât acesta trebue
să fie anul exact. Relevăm aci un lucru, că cu toate că la Patriarhia din Constan-
SI
tinopole nu se calcula decât cu indiction, la noi în țară sunt frecvente erori în indi
cările acestea. Pentru divan v. și Ștefan Greceanu op. cit. p. 344 voi. II.
2) Boer întâlnit pentru prima oară în divanele vremii. El poate fi identificat
ER
cu Albul Negrul tatăl lui Cega și bunic lui Vlaicu vornicul socrul lui Radu Vv. de
la Afumați (v. Stoica Nicolaescu: Un hrisov al lui Radu de la Afumați din 1526
Mai 18, în Convorbiri Literare anul XXXVI, pag. 1036).
3) Alt boer nou care trebue să fie părinte sfetnicului lui Radu cel Frumos și
al lui Vlad Călugărul (v. divanele acestor .Domni mai depaite în text).
IV
4) Pesemne acelaș boer cu primul sfetnic al lui lui Mihail I (v. doc. XII).
5) Fiul lui Jupan Albul de mai sus. (v. nota 2 de mai sus).
6) Fi va oare boerul lui Mircea voevod (v. doc. IX) ?
UN
7) 8) 9) io) și 11) Boeri noui în divanele timpului, din care unii dispar pentru
totdeauna din lista mărturiilor.acestor vremi.
XVIII. 1424 Februarie 28, Fără, loc 4)

L
Dan II. întărește Mănăstirilor Cozia și Cotmeana stăpânire

RA
peste 10 case de oameni din Tărgoviște scutindu-le și de dări.

Mărturiile domnești: 2) Borcea, Voico, Albul, Dobrocea 3), Utmet
4), Cârstea Pleșeanul, Coico logofăt, Nanotă spătar, Mileș vistier 5),
NT
Dragomir comis, Nan paharnic.

’) v. St. D. Greceanu op. cit. p. 344 unde nu ne dă decât divanul; v. Al. A
Vasilescu op. cit. p. 139; v. Arh. St. Cond. Brânc. 2, p. 243 sau No. 266 f. 253/4 însă
azi necontrolabilă.
CE
J) Mărturiile sunt înșirate de noi în ordinea în care le-am aflat la Greceanu,

cred însă că ordinea lor a fost schimbată.
3) Identic cu Dobrotă; poate boerul omonim dela doc. XIX.
4) = Utmeș v. doc. XVII.
5) = Mileț.
I/
XIX. 1424 Noembrie /o, Tărgoviște 4)

S
Dan II. acordă Brașovenilor un tarif nou de vamă, mai

IA
scăzut decât cele anterioare, ca recunoștință pentru dreptul dat de

Regele Ungariei Sigismund de a putea bate monedă proprie în
țara sa.
U
Mărturiile domnești: jupan Borcea vornicul, jupan Albul, jupan

Voico, jupan Radul al lui Sahac 2), logofătul Coica. Mihail proto-
BC
vistierul, jupan Utmeș, jupan Dobrota, Manea stolnic, Nan paharnic

Dragomir comis.
RY
RA
*) Intre documentele XV.IIși XIX. mai aflăm unul purtând data de 5 August
(v. Hasdeu op. cit. p. 19/21) însă în vedere că originalul n'are divan, nu l’am men-
notat mai sus.
2) Acest boer fost în divanele lui Radu Praznaglava trece la Dan, însă pe
semne numai pentru a instiga contra acestuia. Alături de el aflăm și pe Mihail
LI B
protovistierul care va muri de moarte silnică, (v. mai departe)
XX. (1426) Fără an, Duminica Floriilor, Argeș 1)

Dan II confirmă M-rei Tismana stăpânire peste morile făcute
Y
de Egumenul Agathon, urmașul lui Nicodim, la Târgul Jiului pe locul
T
dăruit de jupan Standul și Miclăuș Mănăstirei Tismana.
Mărturiile domnești: Jupan Borcea vornic, jupan Albul, jupan
SI
Dobromir, jupan Dobrotă, Negrilă spătar, Mileț vistier, Sarul stolnic,
Balea paharnic, Caragea comis, logofătul Coico scrie 2).
ER
*) v. Al. Stefănescu: M-rea Tismana ed. II. 1909 p. 188; v. idem: Istoria Tărgu
Jiului ed, II. 1906 p. 333/5. Am adoptat data acestui document după domnul Al. A.
Vasilescu p. cit. p. 143 n. 6. De altfel făcând calculul când cădea Paștele în anul
1426 îl aflăm la 31 Martie, încât Dumineca Floriilor cădea desigur la 24 Martie. Pe
IV
de altă parte întâlnim în divan pe jup. Borcea. jup. Albul, jup. Dobrotă și Mileț
vistierul fiul său cât și pe Coico (= Coica) logofătul, boeri întâlniți încă mai înainte
și unii chiar după 1424. Prezența pentru prima oară a unui Balea paharnic și a lui
UN
Negrilă spătar ne face să credem că documentul nu poate fi anterior lui 1424.

Pentru că vorbim aci de diferiți boeri, relevăm un act particular de o mare
importanță prin faptul că ne arată o pleiadă de nume de boeri. Acest act este tes
tamentul lui Petre Man (v. St. Nicolaescu: Doc. sl.-rom. p. 219) a cărui mărturii
sunt următorii boeri:
Jupan Albul, Jupan Jvanco, jupan Stanciu, Cârstian, Petru, Hanoș Purgarul,
L
Boța, Conț Mihail, Jano, Radul Porea, Andreiaș, Constandin, Ștefan a lui Hana
RA
David, Salint, Matei a lu Cotam, Antonie Lungul, Popa Stoian, Voicojdela Ocna,
Stan, jupan Golea, jupan Mircea; datat din Sfânta Maria la 17 Julie 1425 (v. și
Arh. St. M-rea Cozia No. 4). Fără a intra în studiul identificării acestor boeri vom
releva numai că mulți dintre ei sunt mărturii străine, unguri sau sași, sau poate
chiar români din ținutul Brașovului.
NT
După documentul diu 10 Noembrie 1424 (v. doc. XIX) avem altul de la Dan
II, tot din acelaș an Decembrie 12 prin care se confirmă mai mult sate M-rei
Cozia. Aflăm în divan după informațiile culese în diferite lucrări (v. Al. Vasilescu
op. cit.; C. C. Giurescu: Noi contribuții etc.) pe următorii boeri: Albul, Coico (logo
fătul și probabil misionarul lui Dan la Craiul Ungariei Sigismund în acest an 1426)
CE
Balea paharnic (v. doc. XIX) și Mihail protovistier pe care de altfel îl aflăm pentriț
ultima oară printre mărturiile domnului, căci puțin după aceea, atât Radul al lui
Sahac cât și el, fiind bănuiti de către Dan că i-ar fi potrivnici, vreau să fugă la
fostul lor domn Radu Pleșuvul. Radu Sahac scapă iar Mihail cade omorât de Dan,
2) In divanul acesta aflăm câteva personagii noi ca: jupan Dobromir, Negrilă
I/
spătar, Sarul stolnic și Caragea Comis, grec de origină pesemne.

S
XXIV. 1430 Septembre 16, indiction 9, Argeș 1).

Dan II confirmă Ini Stoica, Dumitru, Vâlcsan, Mihail, Petru
IA
și Șișman stăpânire în satele Ciurilești, Amarul, Dâmbova, Turci-

nești și jumătate Balomirești precum și scutiri de toate dările.
U
Mărturiile domnești2): jupan Badea vornic, jupan Sarandino

logofăt, Coico Balea paharnic3), Negrilă spătar, Stan stolnic, Stoica
BC
comis.
RY
') v. Stefulescu: Doc. sl. rom. rel. la Gorj p. 15—17; v. Ilasdeu op. cit. p. 73
RA
v. Arh. St. M-rea Tismana No. 365 între actele istorice (azi la Moscova). Avem de
adăogat aci câteva note pentru complectarea știrilor din aceste vremuri și anume
relevăm trei hrisoave anterioare documentului XX. dar posterioare lui No. XIX. și
care sunt următoarele :
LI B
XXI. Fără an (1428?) Mai 25, Argeș.
Dan II. întărește lui Stroe, David și Mareș și frații și nepoții lor, stăpânire
peste Modruzești și Crăpești (v. Al. Vasilescu op. cit. p. 149 nota 10; v. Arh. Stat.
Cond. Ep. Buzău 103 f. iii). Printre boerii din divan se află și Bușag logofăt.
T Y
XXII. 1428 .Septembre io, Argeș.
SI
Dan II. întărește lui Petru, Bratia, Drăgoi, Manea și Neagoe stăpânire peste
moșiile Valea și Călugărul. Din mărturiile domnești nu cunosc decât pe următorii
boeri: Albul, Coico, Balea (boeri întâlniți și mai înainte), Tatul Sârbul, Tocsaba,
ER
Iarciul și Nan Pascal precum și Bușag logofăt (v. Arh. St. sec. ist. orig. sl.). Din
cauza acestui ultim boer întâlnit numai în divanul doc. XXIII, și XXIV, de mai
jos susține Dl. Al. Vasilescu că și actul No. XXII, este din acest an.
XXIII. 1428 Octombrie 7, Fa/ră loc. IV

Dan II. întărește M-rei Snagov bălțile cu toate lacurile și satele Frânghieștii
și Turbații și Vrăeștii. Printre martori, aceiași ca din documentul anterior, (v. Al.
UN
Vasilescu op. cit. p. 149 nota 10 ; v. Ac. Rom. Msse.doc. 285/XX astă-zi la Moscova).
Neavând la îndemână documentele XXI, XXII și XXIII și negăsindu-le
nicăieri publicate în extenso cu mărturiile domnești, mă refer la informațiile aflate
în diversele lucrări istorice tratând asupra acestei epoci iv. și C. C. Giurescu : Noi
Contribuții).
AL
3) Atât în Stefulescu op, cit. cât și în Hajdeu op. cit. la nota 2 p. 26 aflăm
acest dublu nume de Coico Balea paharnic, totuși cred că dregători a de logofăt este
cea a lui Coico precedând numele lui, fiind probabil numai o eroare de punere de
virgulă: divanul trebue citit în acest loc «................. jupan Sarandino, logofătul
Coico, Balea paharnic_ ______ » căci pe Coico îl aflăm la 1424 și 1428 logofăt și pe
TR
Balea încă paharnic din documentul dat în Dumineca Floriilor.
XXV. 1431 Ianuarie 30, indiction g, Târgoviște *)

EN
Dan II. reînoește Brașovenilor și Țărei Bărsei privilegiul co

mercial al lui Mircea cel Bătrân, stabilind pentru mărfurile de tranzit
o taxă de 3%.
/C
Mărturiile domnești: jupan Borcea, jupan Sarandino, jupan

Coico logofătul, jupan Voico, jupan Nan Sculotă 2), jupan Dobrotă
și fiul său Mileț vistierul, jupan Nan Pascal, Balea paharnic, Ne-
SI
grilă spătarul, Cazan stolnicul, Stoica comisul 3) iar Necula scrie.

’) v. Bogdan op. cit. ed. II. p. 35. Acesta este ultimul document cu mărturii
IA
domnești cunoscut nouă de la Dan W. II.

2) Intr’o copie slavă purtând data aceiași (v. Bogdan op. cit. p. 36) aflăm numai
jupan Sculotă. Fi-va oare o eroare aci ? Cert însă că întâlnim de mai multe ori prin
divane 2 boeri omonimi.
U
3) Boerul acesta probabil tău ar în vedere că este tot la sfârșitul divanelor lui
Dan II. este pe semne acel Stoica de care vorbește un document al lui Dan de
BC
prin Mai—Junie 1427 după alungarea lui Radu Pleșuvul de către vărul său ajutat
de Unguri (v. Bogdan op. cit. p. 30 și nota la No. XIV tot acolo).
RY
RA
ALBXANDRU II. ALDBA
1431 Iunie—1435 Iulie
LI B
Adoptăm anii de domnie studiului domnului St. Nicolaescu
asupra acestui voevod cât și după d-1 N. Iorga (v. Ist. Rom. Vl-a)
cu toate că d-1 Vasilescu îi fixează anii de domnie între 1431 —1437
Y
iar d-1 C. Kogălniceanu (v. Ist. Rom. voi. I. ed. 1903) de la
1431 —1433, revenind în urmă (v. Tabloul genealogic și cronologic
T
al Basarabilor ed. 1912 p. 25) la datele de mai sus 1431 —1435,
SI
cât pentru d-1 St. D. Greceanu (op. cit p. 344/5) D-sa susținea tot
prima părere a d-lui C. Kogălniceau. Nu cred totuși că Alexandru
ER
Aldea să poată fi identificat cu boerul Aldea de la 1398 (v. mai
sus în text doc. XI) pentru două motive, primul istoric, al doilea
genealogic:
1) Cert ca Mihail I era fiul cel mai mare și poate singurul
IV
legitim a lui Mircea cel Bătrân fiindu-i asociat la domnie încă de
la 1391. Insă de Aldea nu aflăm vorbindu-se în epoca aceasta, așa
UN
lipsită de fapte concrete, decât la sfârșitul domniei lui Dan Vv.

(1429); și apoi pe boerul Aldea nu-1 aflăm în divanele lui Mircea
Vv. decât în răstimpul de la 1391 —1400 și încă printre primii
AL
boeri martori (v. doc. II. III. IV. și XI) deci bărbat mai în vârstă,
mort probabil înainte de 1409.
2) Alexandru Aldea apare ca un domn tânăr, o spune chiar
TR
d-1 St. Nicolaescu (v. op. cit. p. 238). De câți ani? 'Vre-o 25—30,
dar atunci ar fi abia născut pe la 1400 dacă nu puțin înaite. Tatăl
său Mircea cel Bătrân va fi fost la acest an de vre-o 50 ani. Totuși
EN
cred că Alexandru Aldea era un Bărbat mai în vârstă la momentul

când intră în luptele politice, poate de 40 ani; primul său hrisov
fiind datat din 1431 Iunie 14 (v. St. Nicolaescu op. cit. p. 243/4;
/C
v. Hurmuzaki XV.; v. Bogdan op. cit. ed. II. p. 312). Va fi murit

deci în vârstă de vre-o 45 de ani de o boală lungă și grea de care
ne vorbesc mai multe mărturii contimporane, însă a zăcut mult.
Alexandru Vv. era susținut de Domnul Moldovean, omonim, con
SI
timporanul tatălui său, în vreme ce tronul țărei era râvnit de Vlad

Dracul fratele său vitreg susținut de Sigismund regele Ungariei,
IA
(v. I. Minea: Politica lui Sigismund). Se pare că îndată după alun

garea lui Dan Voevod (1431) se înscăunează fiul său Laiotă, însă
pentru scurtă durată (v. V. Motogna: Un document privitor la
U
Laiotă Basarab în Rev. Ist. X. 1924 p. 192/4). Dl. Motogna iden

BC
tifică pe Alexandru Aldea cu boerul Aldea a lui Mircea Voevod

5
RY
RA
(v. op. cit. p. 122). Dan II însă nu moare omorât, fiind în scaunul
Țărei Românești, ci la 1432 Iunie 1 (v. St. Nicolaescu op. cit. p.
234 și nota 4; v. Glasnik LIII p. 87), ceeace ne face să credem că
LI B
Laiotă fiul lui va fi fost mai degrabă partizanul Ungurilor, susți
nătorii tatălui sau, decât candidat la tron fără sprijin. Ungurii având
pe Vlad Dracul, va fi fost poate susținut de Turci ca un contra
candidat.
T Y
XXVI. 1431 Noembre 17, indictionul 11, Tărgoviște
SI
Alexandru II. închină M-rei Dealul satele Alexienii la Ialomița
și Răzvadul 2) aproape de Mănăstire sub Deal.
ER
Mărturiile domnești: Jupan Albul3), jupan Radul Saliacov 4),
Nan Pascal 5), jupân Stanciu 6), jupân Jarciul 7), jupan Tocsaba fc),
jupan Drăgoi Banov 9), logofătul Cazan 10), Vlaicul stolnic, Barbul
IV
paharnic, Stanciul vistier, Tatul comis, Calcio scrie11).
’) (v. St Nicolaescu op. cit. p. 244/7; v. condica M-rei Dealul la Acad. Rom.
UN
No. I. p. 177; v. și Arh. Stat. M-rea Dealul pach. 15 No. I, azi la Moscova).
2) Pesemne Răzvadul de sus fostă proprietatea pe la mijlocul secolului al
XVI-lea al lui Socol vornicul lui Pătrașcu Vv. dăruit pe la 1592 v. Ștefan Greceanu
Cronica lui Radu Greceanu; v. I. Filitti,: Boerii Craiovești și N. Iorga: începuturile
în Convorbiri literare) lui Socol din Cornățeni de către vărul acestuia Radul din
AL
Stăncești»
3) Boer cunoscut (v. mai sus doc.: XVII/XX, XXII și XXIII ale lui Dan W).
4) Idem (v. XVIII sub Radu Pleșuvul și XIX sub Dan W.).
5) Acest boer nu trebue confundat cu Nan Sculotă (întâlnit în documentele
TR
XIII—XVI sub Radu Pleșuvul și în doc.: XIX și XXV sub Dan). Pe Nan Pascal
îl aflăm numai sub Dan II (v. doc. XXII și XXV).
6) Nu pot precis identifica pe acest boer care nu poate fi, cred, identic cu
boerul jupan Stancuț (v. mai sus doc. XVI a lui Radu Praznaglava și nota 8).
7) Boer al lui Dan II (v. doc.: XXII și XXIII).
EN
8) Idem. Idem.
9) Probabil Dragoi al lui Ban, iar nu Dragoi Banul care chiar dacă ar fi să
se transcrie în românește astfel, n’ar putea fi identic cu Dragoi Banul lui Mircea
(v. divanele acestuia).
/C
10) Fost stolnicul lui Dan II (v. doc. XXV).

”) Ceilalți 5 boeri sunt dregători ai lui Alexandru Aldea.
XXVII. 1432 Ianuarie zg, Fără loc 9

SI
Alexandru Aldea Vv. întărește stăpânire M-rei Cozia asupra

IA
satului Golești 2).

Mărturiile domnești: jupan Albul 3), jupan Nan 4), jupan Stan
ciul 5), și Radul al lui Sahac 6), i Dragomir al lui Berendei 7),jupan
U
Stan 8) și fratele său Jarciul 9), Nan Pascal 10), Tatii 1 Sârbul 41),
logofătul Voinea 12), Stoica mecionoșa 13), Mircea stolnicul 14), Radul
BC
vistier I5).
RY
') v. St. Nicolaescu op. cit. p. 252/3; v. Arh. St. Cond. M-rea Cozia f. 365
RA
verso, azi la Moscova.
. 2) Fi va oare cunoscuta moșie Golești după care atât descendenții vechilor
boeri Bucșani din sec XVI-lea, boerii Brâncoveni ai sfârșitului aceluiaș secol, în
urmă unul din boerii Leurdeni din prima jumătate a secolului al XVII-lea și în fine
LI B
prin descendență un boer Știrbei autorul tuturor Goleștilor de astăzi, și-au luat
numele ?
3) v. n. 3 doc. XXVI.
4) Identie cu Nan Sculotă (v. nota 5 doc. XXVI).
5) v. nota 6 doc. XXVI.
6) Idem nota 4 doc. XXVI.
Y
7) Un boer nou.
8) Idem.
T
») v. nota 7 doc. XXVI.
10) v. nota 5 idem.
SI
”) v. divanul doc. XXVI, poate identic cu Tatul Comisul de acolo.
,21 Boer nou.
13) Mecionoșa (slav) = spătar. Stoica poate fi identic cu comisul lui Dan țv.
divanele acestui Domn).
ER
14) Boer nou.
’5) Idem.
IV
XXVIII. 1434 Iunie 23, indiction 12, Târgoviște 4).
Alexandru Aldea întărește stăpânire M-rei Cozia peste multe
UN
sate, sălașe de țigani și bălți printre care relevăm Oltenii 2), Bojo-
renii 3), Stănceștii 4), Moară la Cătăluiu 5).
Mărturiile domnești: jupan Albul 6), Radul Sahacov 7), Standul
fratele lui Mircea 8), Vlăcsan Florei9), Radu Borcea 10), Nan Pascal
L
41), Tatul Srăbul 12), jupan Jarciul 13), Stancea spătar 14), Standul
RA
vistier 15), Vlaica stolnic 16), Barbul paharnic 17), Cazan logofăt 18),
scrie Calciu 19).
>) v. St. Nicolaescu op. cit. p 266/70; v. Arh. St. sec. Ist. (azi la Moscova).
NT
2) Acest sat a fost ulterior, pe la sfârșitul sec. XVI-lea, în posesia boerilor din
Bujoreni, ba chiar aflăm la 1592 Februarie 4 (v. Episcop. Râmnic pach. 34 doc. 13)
un act foarte interesant relatând despre o pricină dintre Egumenul Teodosie, Stan
dul și Stroe, cu Vladul logofăt din Olănești și Pribil ot. Bujorani pentru satul
Olteni. Primii trei chiar aduc în fața lui Ștefan Vodă (1592—3) cărți vechi și bătrâne
CE
«________ cartea lui Alexandru Vodă cel bătrân (= Alexandru Aldea) ?i cartea lui
Radu Vodă care au pierit la Râmnic (= Radu dela Afumați) și cartea Vintilăi Vodă
(= Vlad Vintilă) și cartea Mircei Vod (= Mircea Ciobanul) și cartea lui Alexandru
Vod (= Alexandru Mircea) și cartea Mihnei Vodă (= Mihnea Turcitul) ......................
și am văzut și am citit Domnia mea acele cărți bătrâne de la acei bătrâni Domni
I/
și am adeverit Domnia mea cum că dintr’acele zile până acum sunt ani 163________ »
de când Vlad și Pribil n’au stăpânit satul Olteni; ei rămân de lege și judecată.
I,a 1561 Mai 31 (v. Arh. St. Episcop Râmnic pach. 34 doc. 2) hrisov de dăruire din
S
partea lui Dumitru, sorei sale Stanca, moșii la Bujoreni și la Olteni.

3) Moșia Bujorani o aflăm încă la 1540 Octombrie 13. (v. Mănăstirea Zlătari
IA
doc. 2 pach. 12) în mâna unor boeri Stoica velichi paharnic și frații săi jupan Muja
comis și Stan stratornic cu fiul său Stan pârcălab. Aceștia sunt probabil moșii
Banului Șerban Bujoreanu din primele decenii ale secolului al XVIII-lea.
4) Moșie de baștină a boerilor ot Stăncești rude cu boerii ot Mărgineni și ot
U
Cornățeni ai sec. XVI-lea.

») La 1580 aflăm o mănăstire pe acest sat ridicată de bătrânii boeri Corbeni,
Stan marele spătar soțul Caplei fata lui Teodosie Banul fiul lui Neagoe vornicul.
BC

RY
RA
71 v. nota 4 idem.
8) Stolnicul din doc. XXVII, frate cu Stanciu (v. nota 14 doc. XXVII).
9) Am întâlnit mai sus pe un Vâlcsan Viorin (v. doc. XIV), poate va fi acelaș.
10) Probabil fiul lui Borcea vornicul (v. doc. XVII—XX și XXV) și pe semne
unul și acelaș personagiu cu Radu vistierul din documentul precedent.
LI B
”) Boer cunoscut v. nota 5 doc. XXVI.
12) v. doc. XVI și nota 11 doc. XXVII.
>*) Xu'l pot identifica; luând în considerație locul pe care’l are în divan; înclin
a crede că este unboer nou.
’5) v. documentulXXVI.
Y
le) v. idem
17) v. idem
T
,sj v. idem
,9j v. idem și nota 11 doc. XXVI.
SI
ER
VLAD II DRACUL
1431—33 în luptă cu Alexandru Aldea
IV
1435/6—1442
UN
l-a Domnie deplină.
In ceeace privește anii de domnie ai acestui Voevod am adoptat

lucrarea răposatului Ion Bogdan (v. op. cit. p. 5 4 și nota 1 în j osul
AL
paginei) ca fiind cea care aruncă o mai vie lumină asupra faptelor
lui Vlad Dracul, mai toți ceilalți istorici emițând diverse păreri de
multe ori contradictorii.
TR
De altfel este și greu din lipsă de isvoare precise a spune

ultimul cuvânt; Vlad Dracul fiind în continuă răsboire cu fratele
său Alexandru Aldea încă de prin 1431 până la moartea acestuia
EN
(1435), domnia sa deplină nu o putem admite de cât de la data

aceasta, cu toate că avem acte datate din timpul domniei lui Aldea
(v. și aci doc. XXIX). Nefiind ținta noastră în lucrare de față a
/C
face critica diverselor păreri emise, ne mărginim a aminti lucrările

mai importante tratând asupra acestei epoci: 1) N. Iorga: îndreptări
și adăogiri la Ist. Rom. după acte din arhivele săsești: Brașovul
SI
(v. An. Ac. Rom. seria II. tom. XXVII p. 9 și urm.); 2) Gr. C.
Condurato: Michael Beheims Gedicht ueber den Woiwoden Wlad
Drakul ed. 1903 Bminescu. 3) Ion Pușcariu: Două documente pri
IA
vitoare la revolta boerilor din Țara Făgărașului în favoarea lui

Milinea Vodă numit cel rău (v. An. Ac. Rom. ser. V. tom. XXXIII
U
p. 3); 4). C. Kogălniceanu: Tablou cronologic și genealogic (op.

cit.) și 5) I. Minea: Principatele Române și Politica Orientală a îm
BC
părat. Sigismuud ed. 1919. In destul de lunga sa domnie, Vlad

RY
Dracul a avut să se războiască, pentru deplina stăpânire a tro
RA
nului tatălui său, cu Radu Pleșuvul fratele său vitreg și cu Dan
și cu Basarab fii lui Dan al II-lea, fiind susținut pană la moartea
lui Sigismund (1437 Decembre 9) de către acesta, iar de la această
LI B
dată înclinându-se spre Turci (v. I. Minea op. cit. p. 244). Vlad
Dracul moare la 1446 (v. St. Nicolescu: Doc. SI: Rom. p. 3—4) la
satul Bălteni. II numim aci al II-lea pentru că pe voevodul Vlad
care a domnit, se pare pentru scurtă vreme, în timpul domniei
Y
lui Mircea îl numim Vlad I.
T
XXIX. 1432 Ianuarie 20, Tărgoviște 1).
SI
Vlad Dracul W. întărește lui Roman, nepotu lui Stanciu Boerul,
ER
două moșii anume satele Voivodeni și Săsciori — Loviște, de ase
menea partea lui Baicu 4) a lui Vlad din comuna Sămbăta-de-sus,
muntele Moșul și apa Făgărașului, și-i scutește de cărăușii și alte
dijme.
IV
Mărturiile domnești: Vajkul dvornik ur 2), Thodor ur 3), Nan
ur 4), Sztancsul, 5) es Myrcza, 6) batja Racztatul 7), Pratya 8), Szancsul
UN
lionoj 9). Kojka Vysztyr 10), Szemen Asztalnok n), Mânyok pohăr-
nok 12), Bagyo Sovăszmester 13), Ștefan az irodeak, 14) es Mikaila 15)
’) v. I. Pușcariu. Fragmente op. cit. p. 50; v. Revista Transilvania 1873; v.
AL
Hurmuzaki I. 2 p. 572. Originalul slavon al acestui document pare a fi pierdut; o

copie ungurească, după Hurmuzaki (v. nota 1 din josul paginei 572) se găsea la
M-rea Clujului (Coloșmonoștor la Pușcariu v, Revolta boerilor, loc. cit.) traducere
din 1727 controlată de Ladislau Popu piotopopul dușului și Popa Precupu la 1734.
TR
Cu toate că în prețioasa sa lucrare Dl. Grigore Condurato (Miliael Beheims

Gedicht p. 61) susține că’data documentului acesta este autentică luând însă în con
siderație lista boerilor martori și referindu-ne la documentul No. XXVII. al lui
Alexandru Aldea Vv. emanat atunci, în caz de exactitate și al aceluia, cu cinci zile
mai devreme, aflăm anumiți boeri cari sunt și mărturii lui Alexandru Aldea și ai
EN
lui Vlad Dracul, și încă nu ca transfugi de la primul la al doilea, dar încă men
ționați și în alte documente cu mărturii domnești ai primului Voevod.
înclin a crede, în lipsă de control a materialului documentar contimporan
acelor vremi, și care azi nu stă la dispoziția cercetătorilor de cât grație publica
țiilor, că data acestui document este cu leatul greșit. Anul 1432 în cifre latine cu
/C
leatul de la Adam .este 6940 (de altfel așa redat și de Pușcariu în transcrierea un
gurească) sau pe slavonește dar nimeni nu ne spune dacă la leatul slavonesc nu
lipsește cifra unităților.
Să luăm însă mărturiile domnești a,le documentului lui Aldea W. din 1432
Januarie 15 fără loc, cât și al prezentului hrisov și comparându-1 cu divanul docu
SI
mentului lui Vlad Dracul din 8 Aprilie 1437 avem păstrând șirul enumerărei boeri
lor, următorul tablou:
IA
La 1432 Ianuarie 15 La 1432 Ianuarie 20 (a) La 1437 Aprilie 8

sub Aldea Vw. sub Vlad Dracul sub Vlad Dracul
Jupân Albu Jupân Voicul vornic Jupân Voico vornic
Jupan Nan Jupân Tudor Jup. Tudor
U
o) Pentru identificarea numelor stălcite a boerilor din copia ungurească, vezi

BC
mai departe notele la fiecare în parte. ...

RY
Jup. Stanciu Jup. Nan Jup. Nanul
RA
Radu Sahacov Standul jup. Stanciul
Dragomir al lui Berendei Mircea frate mai mare. Fratele lui Mircea
Jup. Stan și Tatul Sârbul Ștefan logofăt
Fratele său Jarciul Bratia (?) Dimitrie spătarul
Nan Pascal Stanciul Honoi Micle Paharnic
LI B
Tatul Sârbul Coica vistier Badea comis
Logofătul Voinea Semen stolnic scrie Mihail diaconul
Stoica mecionoșa Manea (= Miclea) pah.
Mircea stolnic Badea comis
Radu vistier Ștefan (logofăt)
Mihăilă scriitor.
Y
Cert că în tablourile înfățișate aflăm printre mărturiile lui Aldea trei boeri
T
(v. cei subliniațj) pe cari peste 5 zile îi vom afla la Vlad Dracul, inamicul său în
verșunat, și annme pe Nan, Stanciul și Tatul Sârbul. Pentru primul știm că este
SI
Nan Sculotă (v. doc. XXVI n. 5) fost boer al lui Radu Pleșuvul; ai doilea este unul
din cei doi boeri omonimi ai lui Aldea Voevod (v. doc. XXVI nota 6) în toate cazurile
diferit de Stanciu Honoi, iar al treilea este fostul comis al lui Aldea Vv. la 1431
ER
(v. doc. XXVI și nota 11 doc. XXVII) boer însemnat al lui Vlad Dracul în tot cursul
domniei lui după moartea lui Alexandru Aldea. Absența acestui boer dintre mărtu
riile documentului al III-lea din tabloul de mai sus ne face să credem că la acea
dată era în misiune, de oare-ce pe Tatul Sârbul îl aflăm mărturie domnească alini
IV
Vlad chiar în 1439 când este al patrulea boer martor, (v. mai departe în text) și
chiar mare vornic în acelaș an al doilea boer divanist (v. doc. XXXVI).
Rațiunea care ne face să credem (și aceasta numai dacă data documentului
UN
lui Aldea este exact redată) că documentul publicat de Pușcariu este antidatat
având leatul incomplect este în special prezența acestui boer Tatul Sărbul în diva
nul lui Vlad Dracul cinci zile după ce l’am aflat la Aldea W. știind de altfel precum
am arătat și mai sus că el este credincios lui Alexandru și prin 1434 poate chiar
până la moarte, (v. doc. XXVIII).
Comparând divanul din coloana Il-a al tabloului de mai sus cu cel din coloana
AL
IlI-a observăm că mai toți boerii afară de Dumitru spătar se află în documentul
din 1437 Aprilie 8, prin urmare data documentului XXIX trebue corectată precum
urmează, adică 1437 Januarie 20, în vedere că divanul hrisovului acesta este mai
asemuitor în privința boerilor care’l compun cu acelea din acest an.
TR
Leatul slavonesc rămâne deci, BlțrtlG (6945) iar nu 31țrII (6940) ceeace ne pro
bează într’un mod vădit că la leatul slavonesc din act lipsește cifra unităților.
') I. Pușcariu în rezumatul român din capul acestui document ne pune în

EN
paranteză ca identificare a acestui boer un nume Vlaicul, bazându-se pe semne pe

proasta transcriere în ungurește a tuturor numelor proprii din act și din mărturiile
domnești. Numele acesta de Baico ar putea mai repede fi identificat cu Voico, boer
întâlnit destul de dese ori în divanele acestor vremi încă dela 1394 (v. documentul
III) de altfel cred că întărirea boerului Stanciu asupra celor două sate ne-ar lăsa
/C
să înțelegem că acel boer Baicu nu mai era în viață la data hrisovului.

2) Nu este altul decât Voico vornicul întâlnit încă în mărturiile domnești ale
lui Mihail Voevod, (v. doc. XII) și ale lui Dan II (v. doc. XVII—XIX și XXV) fiind
pe semne advers lui Radu Pleșuvul și lui Aldea Voevod.
3) Jupân Tudor sau Teodor este un boer nou, probabil însă credincios de mult
SI
lui, căci mai pretutindeni este printre boerii de frunte ai lui Vlad Dracul.
4) Este Jupân Nan Sculotă (v. doc. VIII—XVI) diferit de Nan Pascal careva
deveni și el în urmă boer al lu Vlad Dracul.
IA
5) Stanciul este acel boer frate lui Mircea întâlnit la 1434 (vezi doc. XXVIII)
sub Aldea Voevod, de altfel aci în transcrierea ungurească virgula este greșit pusă
trebuind să fie după vorba «batja» (exact batya = frate mai mare) prin urmare
«Sztancsul es Myrcza batya» = Stanciul și Mircea frate mai mare.
U
6) vezi nota 5 de mai sus.

’) Racztatul = Tatul Sârbul căci «racz» (exact «racs») în ungurește vrea să
zică sârb. Pentru acest boer v. doc XXVII nota 11 și nota (1) doc. XXIX.
BC
8) Pratya — ? Bratia. N’am putut până în prezent identifica pe acest boer a

RY
cărui nume desigur este îngrozitor de stâlcit, fi va Radul Borcev pe care îl întâlnim
în numeroase divane ale lui Vlad Dracul?
RA
9) Szancsul honoj = Stanciul Honoi, alt boer bine cunoscut nouă din divanele
lui Vlad Dracul.
10) = Coico (= Coica) vistier, fost logofăt (v. doc. XVIII, XIX,’ XXV) și uneori
și grămătic cu acest rang (v. doc. XVII și XX al lui Dan W.).
LI B
”) = Semen stolnic, boer întâlnit pentru prima dată sub Vlad Dracul.
12) Numele acesta de Manyok ne amintește pe cel de Manea în românește și
atunci ar părea să fie viitorul Manea vel vornic (v. doc. XXXII) singurul boer cu
acest nume întâlnit în divanele lui Vlad Dracul identic cu. Manea Udriște fratele
Stoicăi de la 1439 (v- doc. XXXII). Dar în vedere că nu întâlnim pe vreun paharnic
Manea identificăm pe acest Mânyok cu Miclea paharnic întâlnit aproape continuu
Y
îu această funcție chiar alături de Manea Vornicul. Manyok va fi fost Manea iden
tic cu Miclea?
T
13) Bagyo Sovaszmester nu esto altul decât Badea Comisul. In privința pro
numelui acestuia trebue să relevăm ca «g» era probabil tradus prin «d» în secolul
SI
al XV-lea și XVI-lea, căci avem aceeași ortografie a acestui nume într’un document
latinesc din 1507 Decembre 3 al lui Radu cel Mare unde aflăm pe Badea Vornicul
cunoscutul boer din Cojești trecut «Bagyo Vornik».
u) Ștefan az irodeak es Mikaila = Ștefan logofăt și Mihailă care scrie.
ER
!5) vezi nota 14 de mai sus.
XXX. 1434 (?) Iulie 18, Tărgovișle 1).

IV
Vlad Dracul dăruește slugilor sale Stan sin Tatul și Ursu și
Radul Stan sin Bara și Godea satul Mărgineni.
UN
Mărturiile domnești: Jupan Voicul, jupan Tudor, jupan Nanul,

jupan Stan, jupan Radul Borcea, jupan Nan Pascal, jupan Dimitrie
spătar, jupan Stoika pustelnic, jupan Simeon stolnic, Miclea paharnic
Badea Comis, Ștefan logofăt 2).
L
RA
*) v. I. Pușcariu; Fragmente op. cit. p. 55/7; v. idem in An. Acad. Rom. op.
cit. p. 3/53; v. I. Minea op. cit. p. 240 nota 2; v. Pușcariu: Date istorice privitoare
la familiile nobile române, ed. Sibiu 1892 p. 170.
Rămânem foarte nedumeriți asupra datei acestui hrisov și dacă l’am pus aci
ne-am bazat numai pe faptul că lucrarea cea mai recentă în care l’am găsit din nou
NT
relevat este în An. Acad. Române lucrarea lui Pușcariu amintită, unde ne indică
anul 1434 fără însă să ne dea vre-o lămurire asupra corectărei leatului 1437 din
lucrarea sa: Fragmente istorice. Pe lângă aceasta mai avem de relevat că în lu
crarea lui la pag. 57 data transcrierii de pe slavonește în românește este riJIIB
CE
adică 1752 pe când în traducerea ungurească care urmează îndată (v. p. 58) anul
este 1758 iar în nota din lucrarea domnului Minea (v. op. cit. p. 240 n. II) data tra
ducerii este 1782. Anul 1782 în caractere slavone este â'țnB, și nu ilJHB precum se
află în copia românească cu caractere slavone în Pușcariu (Fragmente), cât pentru
data din copia ungurească 1758 ar trebui să fie âfHH evident necorespunzător în
privința cifrei unităților cu data exactă copiată de noi mai sus.
I/
Cât ce privește data de 1437 dată de Pușcariu în lucrarea sa din 1907 (Frag
mente) luând divanul și coroborându-1 cu al altora consecutive din acest an,—și avem
destule, mai toate ale lui Vlad Dracul fiind din 1437,—aflăm:
S
.La 1435 (?) Julie 18 La 1437 Aprilie 23 La 1437 August 10

IA
Jup. Voicul Jup. Toder Jup. Voieo vornic

Jup. Tudor Jup. Nanul Jup. Tudor
Jup. Nanul Jup. Tatul Jup. Nanul
Jup. Stan Stanciul Honoi Jup. Stanciul frate Mircei
U
Jup. Radul Borcea Jup. Voicul Jup. Nan Pascal

Jup. Nan Pascal Jup. Manea vel vornic Jup. Stanciu Honoi
Jup. Dimitrie spătar Jup. Nan Pascal Dumitru spătar
BC
RY
Jup. Stoica pustelnic Radul Borcev Coica vistier

jup. Simeon stolnic Dumitru spătar Semen stolnic
RA
Miclea pali. Jup. Ștefan logofăt Miclea pah.
Badea comis Jup. Serban v. vist. Badea comis
Ștefan logofăt Jup. Simen stolnic (Ștefan) logof.
Jup. Miclea vel. pah. Badea scrie
LI B
Jup. Badea vel comis
Scrie Coica logofăt.
Precum vedem divanele tuturor trei documente sunt aproape identice ceeace
ne face să credem că tot data de 1437 din prima lucrare a D-lui Pușcariu (Frag
mente) este cea adevărată și că cele două documente de care se întreabă Dl. I.
Y
Minea dacă sunt diferite sunt unul și acelaș act. Pe toți boerii hrisovului acestuia
îi aflăm mai în toate divanele lui Vlad Dracul, afară de acel Stoica pustelnic ( =
T
postelnic) căci jupan Stan al treilea boer martor nu poate fi decât jupan Stanciul
fratele lui Mircea. Dl. C. C. Giurescu în lucrarea D-sale: Contribuții pag. 39 ne spune
SI
precis că dregătoria de postelnic apare abia la 1460 Martie 2 (v. Bogdan op. cit. p.
326) dar copia ungureaseă ne spune clar «Stoika Posztelnik» prin urmare ori dre
gătoria de postelnic apare încă de la 1437 în Țara Românească, ori expresia Pustei
ER
nic precum, găsim în Pușcariu vrea să zică altceva. Singura aserțiune mai sigură
însă este: că chiar numele acestui boer este greșit și că acest Stoika nu poate fi
altul de cât Coica cunoscutul boer al lui Vlad Dracul.
In tot cazul până la proba contrarie noi adoptăm pentru actul de față leatul
6495 adică 1437. IV
2) Am spus mai sus (v. nota precedentă) că jupan Stan este sigur Stanciul
fratele lui Mircea și că Stoika Postelnic este o stălcire posibilă a numelui Coica,
iar dregătoria este poate cea de postelnic, rămâne să spunem - încă câteva cuvinte
UN
asupra altui boer întâlnit în acest divan cu numele puțin schimbat și anume Simeon
stolpic, care nu este altul decât Semen stolnic; poate chiar ca numele adevărat să
fie mai repede Simeon decât Semen.
Și în vedere că mai sus am identificat anul acestui hrisov ca fiind 1437 vom
adăoga că aflăm vorbindu-se de câți-va boeri într’un document al lui Vlad Dracul
dat din Făgăraș la 1436 Julie 16 (v. Hurmuzaki XV. part. I-a p. 22) în care, voevo-
AL
dul asigură de prietenie pe Brașoveni împreună cu dregătorii săi Demetrium Zpatar

(= Dimitrie Spătar) Sthepanum logofethum (= Ștefan logofăt) Kaika Homsponopo-
lum, (= Coico Spanopol) și magister Johanuem. In ceeace privește pe Coico (v.
Bogdan op. cit. I. p. 312) urmat de numele Homsponopolum sau Hausponopolum,
TR
identificarea de mai sus o adoptăm de la d-1 Filitti (v. Arh. pt. Știință și Reformă
Socială VI. No. 3—4 p. 341 nota 1). Cât pentru magistrul Icn nu putem ști dacă
este vreun boer transilvănean sau om al lui Vlad Dracul, căci vreun boer divanist
cu acest nume nu întâlnim în domnia acestui voevod.
EN
XXXI. 1437 Aprilie 8, indiction 14, Tărgoviște 1).

Vlad Dracul reînoește Brașovenilor vechile privilegii comerciale
/C
stabilind pentru toate mărfurile taxe vamale de import și export și

taxa de 3% pentru mărfurile de transit.
Mărturiile domnești: jupan Voico vornicul, jupan Tudor, jupan
SI
Nanul, jupan Stanciul, fratele lui Mircea, Ștefan logofătul, Dumitru

spatar, Micle paharnic, Semen stolnic, Badea comis, scrie Mihail
IA
diaconul.
*) v. Bogdan op. cit. p. 71/4 ; v, și nota pentru fixarea indictionului care este
pentru 1437, *5 Și 1111 14, acesta fiind pentru 1436.
U
BC
RY
XXXII. 1437 Aprilie 23 (— 21), Târgoviște 4).
RA
VIid Dracul întărește jumătate din Voila 2) lui Stoica Ciul-
nioenescul și celor cinci feciori ai lui: Moian, Stoica, Sin, Vlad și
Mihail. Din act se vede că Moian are fii pe Aldea și pe Moian,
LI B
iar Stoica pe Șerban, Coman și Mihail. Se mai vorbește și de o
Stanca poate soră cu cei 5 frați.
Mărturiile domnești: Jupan Toder, jupan Nanul, jupan Tatăl,
Stanciul Honoi, jupan Voicul, jupan Manea vel vornic 3), jupan Nan
Y
Pascal, Radul Borcev 4), Dumitru spătar, Jupan Ștefan logofăt,
T
jupan Șerban vel vistiernic 5), jupan Simen 6) stolnic, jupan Miclea
SI
vel paharnic, jupan Badea vel comis, scrie Coica logofătul 7).
*) v. N, Torga Studii și Documente XII p. 277—78 din Documentele Expo
ER
ziției din Sibiu din anul 1905.
2) Sat în Oltenia, după hotarele de care se vorbesc în act,
3) Viitorul Manea Udriște frate lui Stoica.
4) Un boer pe care’l întâlnim din când în când în divanele lui Vlad Dracul.
5) Un boer nou.
IV
6) = Semen stolnic v. divanele celelalte ale lui Vlad Dracul.
7) Din această vreme avem un hrisov al lui Radu Praznaglava al cărui con
ținut nu-1 cunoaștem, el este dat la 19 Iunie 1437 (v- St. Nicolaescu: Doc. sl. rom.
UN
p. 220; v. arh. St. M-rea Cozia secț. istorică azi la Moscova).
XXXIII. 1437 August 10, Tărgoviște 4).

Vlad Dracul întărește lui Stoilă, Radu, Petru, Brațul, Radul
L
Neagul, Bucuru, Șerban și Stan stăpânire în Luciani și le scutește

RA
satul de ori-ce dări.

Mărturiile domnești: jupan Voico vornic, jupan Tudor, jupan
Nanul, jupan Stanciul fratele Mircei, jupan Nan Pascale, jupan
NT
Stanciu Hanoi 2) Dumitru Spătar, Coica vistier, Semen stolnic,

Miclea paharnic, Badea comis, (Ștefan) logofăt, scrie Badea. Tra
ducerea în românește făcută de dascălul Lupp 3).
CE
«) v. Iorga: Studii și documente VII. p. 47 colecția George Ionescu fost revi

zor școlar.
2) = Stanciul Honoi (v. documentele celelalte ale lui Vlad Dracul).
3) Avem din această vreme încă un hrisov al lui Vlad W. datat din 1 August
I/
(v. C. Giurescu op. cit. p. 24 și nota 4) a cărui conținut nu-1 știm și nici nu l’am
putut afla. In toate cazurile printre boerii pe care-i aflăm în divan sunt cei 3 cunos-
cuți nouă încă de mai înainte, Tudor, Stanciul Honoi și Stanciu fratele lui Mircea.
S
Doc. fiind din secția istorică Arh. Stat, numai poate fi controlat azi).
IA
XXXIV. 1437 August 13, Tărgoviște 1).

Vlad Dracul întărește boerilor Roinea, Radul, Dragomir, Albul,
U
Vlăcsan și Vlaicului stăpânire peste satele Lănjești, Gorni, Ani-

noasa2), Rujul, Balotești 3) și Găureni scutindu-le de dări.
BC
RY
Mărturiile domnești: jupan Voico, vornic, jupan Tudor, jupan
RA
Nanciul 4), jupan Stanciul cu fratele său Mircea, jupan Nan Pasiolă 5),
jupan Stanciul Honoi, Dimitru spătar, Coico protovistiar, Semen
stolnic, Micle paharnic, Badea comis, Ștefan logofăt scrie Coi ca.
LI B
') v, Venelin pag. 78/9 v. Miletici op. cit. p. 122/3; v- Arh. St. Sect. Ist. (azi
Moscova) menționat C. Giurescu și C. C. Giurescu op. cit.).
2) Probabil sat în Vâlcea cu toate că nu putem preciza care, existând și unul
în Muscel și altul în Buzău.
3) Poate fosta proprietate a boerilor cu acest nume.
Y
4) = Jupan Nanul.
5) = Jupan Nan Pascal.
T
XXXV. 1439 August 2, indiction 2. Argeș 4).
SI
Vlad Dracul întărește M-rei Tismana stăpânire peste toate
ER
daniile ce i se făcuse de bunicul său Radu Vv. de Dan Vv. unchiul
său, de Vladislav Vv. unchiul tatălui său și de Mircea Vv. părintele său.
Mărturiile domnești: jupan Tudor,jupan Stanciul,jupan Manea
IV
vornicul, jupan Stanciul fratele lui Mircea, jupan Tatul Sârbul,
jupan Sarciul 2), jupan Stanciul Honoț, 3), Coica proin 4) vistier,
Dimitrie spătar, logofătul Ștefan, Semen stolnic, Șerban vistier,
UN
Miclea paharnic, Badea comis și Coica scrie.

’) (v. Al. Stefulescu M-rea Tismana ed, II 1909 p. 181).
2) — lardul.
3) = Ho oi.
L
*) Proin = biv = fost.

RA
XXXVI. 1439 Septembre 8, dat în Argeș și scris în Tărgoviște 4).

Vlad Dracul acordă neguțătorilor din toată Polonia, Galiția și
NT
Moldova, libertatea comerțului în Muntenia și a trecerei în Turcia

plătindu-se vamă excepțională în Rămnicu și ordinară în celelalte
orașe.
CE
Mărturiile domnești: Jupan Tudor, jupan Tatul mare vornic,

jupan Nan, jupan Voico, jupan Manea Uariște și fratele său Stoica 2),
jupan Jarciul, jupan Radul Borcev, jupan Stanciu Honoi, Ștefan
logofăt, Dimitru spătar, Șerban vistier, Semen stolnic, Miclea pahar
I/
nic, Radu comis, Mihail grămătic.

’) (v. Hasdeu op. cit. p. 84/5; v. Arh. Muncipală din Leopole fasc. 519.
S
2) Boer de care ne vom mai ocupa mai departe.

IA
XXXVII. 1441 Mai 14, Tărgoviște 4).

Vlad Dracul întărește M-rei Glavacioc ca să-i fie stăpânire la
U
Neajlov, moșie a lui Berilă și de asemenea și Mirceștii din Te

leorman partea Radului Ban ohavnică.
BC
RY
REVIS1A ARHIVELOR 75
Mărturiile domnești: jup. (loc alb) jup. Nanul, jupan Stanciul
RA
Honoi, Radul Borcei, Șerban protovistier, Dumitru spătar, Miclea
paharnic 2).
*) (v. Acad. Rom. Cond. M-rea Glavacioc) (1852 Mss. No. 1449).
LI B
2) In divan n’aveni decât nume cunoscute ca mărturii însă cred că divanul
nu este întreg; pe semne că originalul după care s-a făcut copia era în proastă stare
Aserțiunea mea se bazează în parte și pe hrisovul următor, o lună și jumătate mai
târziu.
Y
XXXVIII. 1441 Junie jo Targoviște •*).
T
Vlad Dracul dă hrisov M-rei Snagov.
SI
Mărturiile domnești: 2) Manea Vornic______ Todor__ ___
Radul Borcev, jupan Vlăcsan Florev, Tatul Srăbul, jupan Jarciul,
ER
Dimi 3) spatar, Șerban vistier, Semen stolnic, Miclea paharnic,
Ștefan logofăt, Calce scrie. IV
') v. Venelin op. cit. p. 87/9: v. mențiunea în C. C. Giurescu op. cit. p. 9.
2) Si aci observăm unele lipsuri printre mărturii cauza fiind deteriorarea
originalului.
UN
3) Prescurtare a numelui Dimitrie, cunoscutul spătar al lui Vlad Dracul.
BASARAB II
L
1442 vara—1443 vara

RA
Acest voevod pe care’l numim aci al II-lea (luând în consi

derație că Basarab I este părintele lui Nicolae Alexandru Vv. și deci
NT
strămoș lui Mircea cel Bătrân, și care a domnit în Țara Românească

de la 1310—1338) este acel «Basarad filio condem Dan Waywodae»
despre care vorbește un act din Zond dat de regele Albert al Un
CE
gariei (1438—1440) urmașul lui Sigismund (f 9 Decembre 1437)

(v. V. Motogna: Un document privitor la Laiotă Basarab în Revista
Istorică X 1924 p. 124—6) deci o lună și jumătate după docu
mentul lui Vlad Dracul înfățișat mai sus (v. documentul XXXVIII).
I/
Acest Basarab Vv. din ramura Dănească este acelaș care ținuse
tronul pentru foarte scurt timp înaintea lui Alexandru Aldea (v.
S
Motogna o. c. p. 122) la 1431 după dispariția tatălui său Dan al

IA
II-lea.
Ne este destul de greu a fixa evenimentele petrecute în țară
în răstimpul de la 1442 până la 1443. Singurul fapt important
U
cunoscut este o expediție turcească a lui Mezet Beg în principate

prin Martie 1442, care întorcându-se cu prăzi a fost atacat de Vlad
BC
RY
76___ REVISTA ARHIVELOR
Dracul. Scrisoarea călugărului Bartolomei de Genova (v. cronica lui
RA
Wavrin ed. Dupont) ne spune chiar că Vlad Dracul a fost ucis în
luptă, ceeace nu concordă cu realitatea. Dl. Iorga analizând în mod
amănunțit această epocă (v. Studii și Documente III. prefața pag.
LI B
XIX—XXI) încheie «In toate cazurile ceva a trebuit să se întâmple
în vara anului 1442 pentru a face pe Vlad să se căiască de schim
barea la față, dar nu va fi fost ceva decât închiderea celor doi
principi ce stăteau în Turcia, Vlad Țepeș și Radul cel Frumos ca
Y
ostateci. Tinerețea lor și frumusețea lui Radu unul din ei vor fi
T
oprit luarea de măsuri mai aspre în potriva lui».
Scrisoarea călugărului din Genova este anterioară reinstalării
SI
în tronul țărei al lui Vlad Dracul (1443). Bxplicația prezenței lui
Basarab pe tronul Țărei Românești în 1442 Martie 23 (v. Iorga:
ER
Operile lui Constantin stolnicul Cantacuzino la Cronologia Tabelară
ed. 1901 p. 24) adică 5 zile după expediția lui Mezet Beg ne face
a crede că Vlad Dracul în atacul săvârșit a fost prins de Turci și
IV
aruncat în închisoare, scăpat de acolo nu fără multe promisiuni de
subordonare Portei. In toamna anului 1443 Ion Huniade, Voevodul
UN
Ardealului încă dela 1431, începe expediția sa contra Turcilor, ex
pediție însă întreruptă din cauza iernei și continuată în anul viitor,
terminându-se pentru creștini cu înfrângerea lui Vladislav și Huniade
în câmpiile Varnei, ajutați fiind de Vlad Dracul care-i întâlnise
L
încă la Nicopole. Bătălia dela Varna trebuie pusă în urma docu

RA
mentului din 7 August 1444 dat de Vlad Dracul din Târgoviște

prin care se reînoește tratatul de comerț încheiat pe vremuri cu
Mircea cel Bătrân și reînoit acum cu Huniady (v. N. Iorga: Studii
NT
și Documente op. cit. p. XX—XXI).
XXXIX. 14444 Fără lună și zi, Târgoviște x).

CE
Basarab II întărește M-rei Cutlumușul, marea lavră românească

la Sf. Munte Athos, rezidită de dânsul, stăpânire peste mai multe
sate.
I/
Mărturiile domnești: Jupan Dragomir 2), Jupan Cazan Saha

(cov) 3) ..._______ jupan Borcea 4), jupan Balea 5), Dumitru stra-
S
tornic 6) ................. Calciu grămătic 7).

IA
') v. St. Nicolaescu : Aldea p. 236 nota. D-sa ne indică (v. Doc. sl. rom. p. 4;
v. idem Aldea p. 236 nota; v. arhiva Stat. Cond, M-rea Cozia No. 18 f. 132 tradu
cere),—un document al lui Basarab Vv. prin care întărește M-rei Cozia stăpânire
peste toate moșiile foste întărite de mai înainte de alți Domni. (—v. conținutul
U
documentului No. XXVIII aci). Acest hrisov e scris de Calotă.

In Cronologia tabelară (v. Operile stolnicului Cantacuzino ed. Iorga p. 24)
BC
aflăm un document din 1442 Martie 23 dat de Basarab Vv. «sin Basarab Vv.» M-rei
RY
Snagov prin care îi întărește stăpânire pe morile de la Drid, după cum le-au ținut
RA
și în zilele lui Vlad Vv.; hrisovul este scris în Gherghița.
Ne frapează în acest ultim act epitetul «sin Basarab vv.» lucru puțin probabil.
Dacă transcrierea actului în privința titulaturei și a anului este exactă atunci putem
crede că Dan să fi putut fi chemat Basarab, totuși ne îndoim asupra leatului acestui
act.care pare a fi emanat de la alt Basarab poate mult mai târziu și anume de la
LI B
Basarab cel Tănăr fiul lui Basarab acesta; și atunci Vlad de care se vorbește în act
trebue să fie Vlad Țepeș și nici decum Vlad Dracul.
De altfel anii in Cronologia tabelară sunt dese ori greșite.
2) Pesemne identic cu Dragomir al lui Berendei din 1432 Ianuarie 15 (v. doc.
XXVII, corectat de noi cu leatul 1437), fost boer deci al lui Ăldea Vv.
3) Piva oare frate cu Radu Sahacov fost boer al lui Aldea Vv. (v. doc. XXVI)
Y
și încă mai înainte al lui Radu Pleșuvul? (v. doc. XIII și XV). Un Cazan este logo
făt al lui Alexandru Aldea (v. XXVIII).
T
4) Cunoscutul Borcea vornic al lui Dan II. (v. doc. acestui voevod).
5) Fastul paharnic al lui Dan al II-lea.
SI
°) Dumitru stratornic este sigur un alt boer decât spătarul lui Vlad Dracul.
7) întâlnit dese ori ca grămătic încă al lui Aldea și Vlad Dracul (v. doc.
XXVIII și XXXVIII).
VLAD II. DRACUL

ER
IV
» 1442—1446
UN
A doua Domnie.
Revine în scaunul Țării Românești puțin timp înaintea expe

diției proectate de Huniade contra Turcilor în toamna anului 1443
L
RA
XL. 1447 August 8, Tărgoviște

Vlad Dracul întărește mai multor moșneni stăpânire în Co-
teana pentru înfrățirea lui Taeîncoș, Stan și Colțea, casă fie 3 frați
NT
nedespărțiți. Hotare: Lacu Fătăciunii, drumul Slatinei.

Mărturii domnești: Tudor, Nanul, Stan ciul, Pashalia, Radu
Borcea, Dumitru spătar, Stoica vistier, Semăn stolnic, Badea comis,
CE
Ștefan logofăt 2).

1) V. N. lorga; Studii și Documente V. p. 169 din colecția de acte a d-lui
Constantin Basarab Brâncoveanu. In privința anului dl. Iorga ne lasă să înțelegem
I/
că ar putea fi o eroare a grămăticului căci este cunoscut că Vlad Dracul moare în

urma uneltirilor lui Ioan Huniade în 1446 și nu în 1447. Fi-va oare acest document
dela Vladislav Dan fratele lui Basarab care adesea se întitulează și Vlad Vv. ? Nu
S
ne vine să credem (v. nota următoare).

2) Toți boerii aceștia sunt cunoscuți nouă încă din prima domnie al lui Vlad
Dracul. Pashalia este pe semne Nan Pascal. Stoica vistier pesemne Stoica fratele
IA
lui Manea Udriște ; Semăn stolnic identic cu Semen stolnic.

Acest act în toate cazurile .este ultimul cunoscut nouă dela Vlad Dracul.
U
BC
RY
DAN III.
RA
I446— 1448
LI B
N11 avem nici cu divan de la acest voevod. Nu există nici un
document dela el, încât dacă îl punem aci îl facem numai pentru
că l’am găsit pomenit în diverse lucrări*234) ca fiind existat la anul
1448. Gr. Tocilescu2) ni-1 pune între anii 1446/52 iar D. Onciul 3)
Y
adoptă datele de mai sus precum și I. Bogdan4) care o pun în
corelație cu bătălia de la Cossovo din 18 —19 Octombrie 1448.
T
SI
VLADISLAV II
ER
1448—1456 primăvara.
IV
Ar urma deci că suirea în scaun a acestui Voevod, în urma
fratelui său Dan al IlI-lea, să fie după lupta de la Cossovo. B foarte
UN
curios totuși că înainte de anul 1451 nu se află documente de la
acest Domn. Singurele de altfel cunoscute de la Vladislav sunt
cinci din anul 1451 din care noi dăm cele aflate prin publicații
diverse. Iată și cele cinci: 28 Martie 1, 2, 5 și 7 August aflate la
AL
Archivele Statului (azi evacuate), din care cunoaștem mărturiile dom

nești ale celui din 28 Martie, 1 și 5 August și din 30 Septembrie.
La Arhive se mai găseau unul din 2 August 1453, altul din 1450
TR
sau 1455 după cum indictionul este 13 sau 3. I. Bogdan 5) ne

spune că se mai află un alt hrisov la dl. Mihail Vlădescu din 1453
August 5.
EN
Noi dăm mai la vale numai pe cele aflate cu divane.
XLI. 1451 Martie 28, Fără loc 4)

/C
Vladislav II întărește M-rei Dealul moșiile Jugureni, Cireșani,

Măicănești și munții Cireșani și Brăteiul.
Mărturiile domnești: Manea Udriște vel vornic 2), jupan Dimi-
SI
trie spătar 3), jupan Mihail logofăt 4). jupan Duca 5), jupan Cazan
logofăt6) jupan Jacov 7), jupan Berivoe 8), Stoica Curcmaz.9), Dra-
IA
0 (v. I. Bogdan: Vlad Țepeș și narațiunile germane și rusești asupra lui.

ed. 1896 p. 8).
U
2) v. Manual Ist. Rom. ed. II. 1900 p. 176.

3) v. Convorbiri Literare XXXVII p. 229.
4) Bogdan op. cit. p. 69.
BC
5) v. Documente și Regește op. cit. p. 85 nota 1.

RY
gomir din Brănești 10), Petre n), Babușin din Luciani st._....... 12),
RA
Neagoe stolnic 13), Balea paharnic 14), Manea comisul 15), Maleuș
stratornic 16), scrie Costaudin 17).
LI B
’) v Condica M-rei Dealul I. p. 89/90 la Acad. Rom. de unde extragem conți
nutul și mărturiile, totuși în lucrarea d-lui I. C. Filitti (Arh. Gh. Gr. Cantacuzino
p. 16 nota 5) ni se indică unul cu aceași dată dar se pare din explicațiile date de
D-sa în privința schimbătilor mărturiilor prin comparația divanelor, că ar fi alt
hrisov dând ca sursă Arh. St. M-rea Dealul pach. 11 ’doc. I. Cred însă că sursa
aceasta și cu cea pe care o dăm mai sus nu sunt decât una și aceiaș.
Y
2) Manea Udriște este un boer bătrân pe care-1 vom mai întâlni încă în vre
murile acestea.
3) Alt boer al Ini Vlad Dracul (v. divanele acestui Domn).
T
4) Un boer nou pe care'l vom întâlni de acum înainte de mai multe ori.
5) Nu cred să pot identifica pe acest boer cu un omonim întâlnit încă înainte
SI
sub Mircea Voevod.
6) Cunoscut boer, el fiind Cazan Sahacov.
7) N’am întâlnit până acuma pe vreun boer cu acest nume, care de altfel nu
ER
pare a fi românesc. Va fi fost vreun catolic ardelean.
8) De asemenea nici acest nume n’a fost întâlnit înainte.
9) Fi-va oare acest boer identic cu Stoica vistierul lui Vlad Dracul ? (v. doc. XL).
10) Boer întâlnit pentru prima oară.
IV
*’) Cred că numele acestni boer este rău transcris.
’2) Pesemne un boer de țară.
1S) Un boer nou.
u) Fost încă paharnic al lui Dan al II-lea deci al tatălui Voevodului.
UN
15> Nu poate fi confundat cu boerul Manea Udriște care aci se află în fruntea
divanului.
1G; și ’7) Boeri noi în divanele țării.
L
XLII. 1451 August z, Tărgoviște 1).

RA
Vladislav II întărește lui Mihail 2) și feciorilor lui stăpânire peste

satele Rușii 3), Voidnovul, Racovița și Tătărei precum și siliști din
Amara scutindu-le de toate dările.
NT
Mărturiile domnești: Manea Udriște, Tudor, Stancea vornicul

4), Mihail logofătul 5), Cazan Sahacov, Stan al Negrei 6), Dumitru
spătar, Cazan Crețu 7), Stanciu spătar8), Pahule vistier 9), Neagoe
CE
stolnic, Balea paharnic, Manea comis scrie Coica 10).

■) v. I. C. Filitti op. cit. p. 16; v. Acad. Rom. 249/XI; v. Iorga Operile lui
Constantin Stolnicul p. 24; v. Acad. Rom. Mss. 1322 f- 19. Documentul de mai
sus e trecut fără lună și zi' în Cronologia tabelară (ed. Iorga p. 24 25) și tot acolo
este trecut cu leat greșit; de asemenea hrisovul din 1451 Martie 28 pe care-1 aflăm
I/
în Cronologia tabelară cu data de Julie 14. Intr’adevăr că avem din luna aceasta,
fără a-i ști ziua, un hrisov dat de Vladislav W. slugilor sale Dragomir, Ruhat și
S
feciorilor lui Ion și Vălcul și nepoților lui Dragomir și Tatul cu feciorii, și lui Micul
și lui Bora mai multe sate ertându-le de dări. (v. C. Giurescu op. cit. p. 28). Dar în
vedere că nu cunoaștem divanul nu l’am menționat în lista documentelor noastre.
IA
2) Acest boer este primul cunoscut din neamul Bălenilor.

3) Dl. I. C. Filitti (v. op. cit. p. 16 nota 2) ne spune că numele acestei moșii
este pesemne vechiul nume al satului Băleni. în acte ulterioare de pe la sfârșitul
sec. XVI-lea totuși se vorbește de o moșie Rușii lui Chirtop care acest Chirtop
U
pare a fi autor al unui neam de boer de țară Lăzureni, el fiind rudă apropiată cu
Mihail, primul boer din neamul Bălenilor.
BC
Cred că Rușii este mai mult vechiul nume al Lazurilor care astăzi se și nu-
RY
mește Lazurile Rușilor. Pesemne că prin descendență Lazurile au rămas în neamul
RA
boerilor Lăzureni iar Rușii în stăpânirea boerilor Băleni.
4) întâlnim încă la 1434 Iunie 25 (v. doc. XXVIII) un boer cu acest nume
purtând dregătoria de spătar, el nu poate fi decât acelaș
5) v. nota 4 doc XLI.
LI B
G) Fiul lui Negrilă spătar pe care-1 aflâm în divanele tatălui lui Vladislav W.,
Dan al II-lea (v. doc. XXIII—XXV).
7) Un alt boer decât Cazan Sahacov întâlnit și logofăt.
8) Stanciu spătarul trebue diferențiat de Stancia și înclinăm a crede că este
un boer nou, omonim cu cel de mai sus. Nu cred ca Stanciul Spătaru acesta să fie
Stanciul făiă dregătorie din documentul ultim al lui Vlad Dracul, (v. documentul XI,).
Y
9) Nu cred a putea fi identificat cu Pashalia (v. idem).
10) Cunoscut grămătic.
T
XLIII. 1451 August p, indiction, 14 Tărgoviște î).
SI
Vladislav II întărește lui Barbu stăpânire în Mrăș.
ER
Mărturiile domnești: Jupan Manea Udriște, jupan Todor, jupan
Stan ce vornic, jupan Miliail logofăt, jupan Cazan Sahacov, jupan
Stan Negrev, jupan Stanciul spătar, Nahulea 2) vistiar, Balea pahar
nic, Neagoe stolnic, Manea comis, scrie Dragomir grămătic.
IV
>) v. Miletici și Agura op. cit. p. 334 No. 7; v. Docan N.: Despre elemente
cronologice în documentele românești în An. Acad. Rom. ser. II-a Tom. XXXII.
UN
r9io p. 390. Mai avem cu două zile mai târziu un document al acestui Voevod dat
M-rei Cozia pentru scutire de vamă (v. Docan op. cit.; v. Arh. St. perg. S. Ist. azi
la Moscova), care este documentul relevat și în Cronologia Tabelară p. 25.
2) Greșală de tipar; de sigur Pahulea. Vezi și celelalte divane.
L
XLIV. 1451 Septembrie ji, Gherghița 4).

RA
Vladislav II dă un hrisov.
Mărturiile domnești: Manea sin Udriște2), Stanciu vornic,
(Mihail logofăt, Dumitru spătar, Cazan Sahacov, Stan Negrea,
NT
Cărstea stolnic 3), Balea paharnic, Pahule vistier, Manea comis,

Radu stratornic 4) scrie Coman.
’) V. Filitti op. cit. nota 5.; v. Acad. .Rom. Pachet 76 Document 23 copie
CE
din 1839.
2) Prin urmare Manea Udriște este fiul unui boer Udriște.
3) Pentru prima oară întâlnim pe acest boer, care nu poate fi confundat cu
omonimii săi anteriori.
4) Un boer nou.
I/
XLV. 1452 Fără lună și zi, Sf. Gheorghe 4), Tărgoviște. 2)

S
Vlad II 3) întărește boerului său Stanciu Mailat Dej anul, fra

IA
ților și fiilor lui Dragomir și Oprea a treia parte din Dejanul cu

munții Priseaca, Isvoru, Zarna cu veniturile, scutindu-i de dijme.
Mărturiile domnești: 4)
U
Eu Mânii Udriște de .80 de ani 5) Eu Udriște omu de 70 de ani

BC
Eu Don Todor Stanesul de 87 ani 6) Eu Ion Todor Stanesculu 87 ani

RY
Paliul Stan vistierul de 89 ani 7)

Pahulea Stanu vistierulu de 99 ani
RA
Neagoe Stan stolnicul ,, 86 „ 8)
Neagoe Stanu stolniculu „ 86 „
Luca Marincul „97 „ 9)
Duca Sarniculu (paharnic),, 97 „
Iuon Manea comisul „ 101 „ 10)
Jonu Manea comesulu „ 107 „
LI B
Ivan Bucur spătariul „110 „ n)
Ion Bucuru spatariulu „110,,
Don Duca Supil „ 88 „ 12)
Donu (Dumitru?) Duca
Supil......................... „ 88 „
StanceaVlad vornicul „79 „ 13) Stanciu Vladu vorniculu „ 79 „
Y
Mihai Don secretar „ 100 „ 14) Mihaliu Don (Danu ?)
secretariu . . . . „ 100 „
T
Dumitru Bucur spatar „ 89 15) Dumitru Bucur spatariu „ 89 „
SI
Stoian Negreș stolnic „ 99 „ 16) Stoianiu Neagoeșiu stol
niculu . . . . de 103V2 ,,
ER
CosanSahalod vornic de 103 ani17) Cocanu Saholod (Socolu ?)
vornic de 103 ani
Oprea Opriski visteariul 109 „ 18) Oprea Uriaca (Urechea?)
IV
vistierulu de 109 „
Pahule Stupici vistierul 19) Pahula Stupilu vistieru
UN
’) Leatul acestui hrisov este 6960 care poate fi ori 1451 ori 1452; luând în
seamă însă că este dat în ziua de Sft. Gheorghe care pe acea vreme se serba ca la
catolici în zîua de 24 Aprilie ar părea că anul al doilea ar fi cel exact. De altfel
avem din acest an încă dinjanuarie 2 indiction 13 (greșit căci este 15) un document
interesant prin conținutul său, prin care Vladislav W. întărește M-rei Cozia o moară
AL
dăruită de Cazan vel logofăt și fratele său Radu. Cazan este cunoscutul boer Cazan
Sahacov întâlnit dese ori în aceste vremuri (v. doc. anterioare) iar Radu Sahacov
este și el boer martor în multe documente (v. doc. XIII; doc XIX n. 2 și doc. XXV).
’ De aci rezultă indiscutabil că Sahac tatăl său, poate un strămoș după al cărui
TR
nume se disting Cazan și Radu, a trebuit să fie un boer de frunte, încă poate înain
tea domniei lui Mircea cel Bătrân, de oarece nu întâlnim pe nici un boer cu acest
nume în perioada aci, analizată. Un lucru reese sigur din acest document că par
ticula ov, sau ev într’alte cazuri, vrea să zică «al lui» sau «fiul lui» terminațiune
EN
pe care o întâlnim pentru boerii noștrii și mult mai târziu. Un Dinicu Golescu se
numește la începutul secol, trecut Constandin Radovici pentru că părintele său se
chema Radul cunoscutul Ban din Golești, și mai avem dese alte mărturii de felul
acesta în decursul veacurilor.
2) v. I. Pușcariu : Fragmente op. cit. p. 59—62 ; v. idem : Revolta boerilor op.
/C
cit. p. 3—63 ; v. actul publicat în slove latine în Timotei Cipariu ; Arhivu ptr. Filo
logia și Istoria ed. 1867 p. 423—4; original foarte deteriorat în arhiva Mailaților
din Dejani.
3) Vlad acesta nu este Vlad Țepeș cum i s-a părut D-lui Pușcariu în prima
sa lucrare (Fragmente 1892) ci este Vladislav cum de altfel o și corectează în a doua
SI
sa lucrare (Revolta boerilor p. 3/63) iar Timotei Cipariu încă dela 1867 ne spune
precis că Voevodul este Vlad III. din ramura lui Dan,
4) Dăm îu coloanele de mai sus în prima, cea din stânga, lista mărturiilor
IA
după cum ne-o redă Pușcariu (v. op. cit.) iar în coloana din dreapta după Timotei
Cipariu (v. op. cit.) pentru că este o oarecare diferență atât în ceeace privește nu
mele boerilor cât și ca vârstele specificate în fața fiecăruia.
In ceea-ce privește aceste mărturii prezentul act este singurul cunoscut nouă
U
și credem chiar unicul existent astăzi în analele mărturiilor domnești din Țara
Românească. De aceea vom insista mai mult asupra boerilor, dintre care unii ne
, sunt personagii cunoscute încă dinainte, și a căror vârstă specificată aci, chiar dace
BC
6
RY
82 REVISTA ARHIvfcLOfe
nu este vârsta lor adevărată, și ne este greu a o crede, totuși ne dă o înfățișare
RA
unică în analele istorice de persoanele care alcătuiau mărturiile domnești și diva
nele voevozilor în secolul al XV-lea. Toți boerii erau bărbați în vârstă.
5) Manea Udriște ne este un boer bine cunoscut (v. doc. XXXIII) dela Vlad
Dracul, frate cu Stoica (v. doc. XXXVI) și după numele lui pare fiu lui Udriște.
In transcrierea lui Cipariu aflăm că este numit numai Udriște și are 70 de ani nu
LI B
80. Nu cunoaștem pe vre-un boer Udriște care să fi fost martor domnesc în epoca
aci studiată, luând însă seamă de vârsta înaintată ne-ar lăsa să înțelegem că acel
Udriște a fost anterior chiar lui Mircea W.; dar pentru acești boeri Manea Udriște
sau Udriște vom mai reveni mai departe când vom vorbi de mărturiile domnești
din documentele lui Vlad Călugărul printre cari găsim pe doi boeri din neamul
acesta, rude cu voevozii secolului al XV-leă din ramura Dănească.
Y
'*) Don Todor Stanesul = Ion Todor Stănescul este cunoscutul boer Tudor
sau Jupan Todor al lui Vlad Dracul (v. nota 3 la doc. XXIX). Particula aceasta
T
fie «esul» sau «eseul» pur românească, ne lasă să înțelegem că este fiul unui Stan.
In toate cazurile, pentru prima oară în analele numelor de boeri întâlnim aci o
SI
terminațiune românească precum vom vedea mai departe în domnia lui Vlad Călu
gărul pe trei boeri cu dublu nume din care al doilea are terminațiunea aceasta și
anume : Vintilă Florescul, Drăghici Vintilescul și Barbu Craiovescul.
ER
7) Pahul Stan vistiarul = Pahulea Stan vistierul; (vârsta diferă cu 10 ani) este
cunoscutul boer Pahulea cu aceiaș dregătorie și într’alte documente ale lui Vladis-
lav (y. XLII—XLIII) și pentru că și la următorul boer întâlnim tot aceiaș nume
de Stan înclinăm a crede că Pahulea și cu Neagoe, primul vistier al doilea stolnic,
erau dacă nu frați în toate cazurile descendenți dintr’un Stan și poate chiar rude
IV
cu Jupan Todor de mai sus. Nu putem, din pleiada boerilor Stan întâlniți în măr
turiile domnești înfățișate, să fixăm pe acel Stan care va fi fost poate părinte sau
moș al acestor trei boeri. Neagoe este incontestabil stolnicul din documentele XLI
UN
—XLIII.
8) v. nota 7 de mai sus.
9) Luca Marincul = Duca Sarnicul (paharnicul?). Nu știm care din cei doi
transcriptori ai actului au citit just numele acestui boer. Luănd în considerație
vârsta de 97 de ani (pe care să nu o luăm chiar, ca exactă însă totuși că Luca sau
AL
Duca erau boeri în vârstă) și că întâlnim amândouă aceste nume printre mărturiile
lui Mircea cel bătrân, i’am putea identifica fie cu Luca din documentul V. fie cu
Duca din doc. IV.
10) Ion Manea Comisul la Pușcariu de 101 ani, la Cipariu de 107, vârstă iarăș
TR
dubioasă, să fie oare fiul unui Manea? Care Manea însă? poate jupan Manea de
la 1394 (v. documentul III) sau Manea stolnicul de la 1415 (v. doc. X). Totuși vom
releva aci că în domnia lui Vladislav avem pe un Manea comis ca martor în toate
divanele lui; ar urma deci că acest Manea comis este identic cu Ion Manea de mai sus.
”) Ivan Bucur Spătar este desigur frate cu Dumitru Bucur spătar căci al doilea
EN
de 89 ani nu poate fi feciorul primului de 110 ani ; boerii în acele vremuri ca și

mai târziu căsătorindu-se la o vârstă mai mare de 25 ani. Pe un Ivan aflăm în
dregătoria de spătar în această vreme însă pe Dumitru spătar îl aflăm martor în
multe hrisoave încă din vremea lui Vlad Dracul (v. doc. XXX—XXXIII).
/C
12) Don Duca Supil = Dumitru ? Supil: Acest boer ne rămâne încă neidentifi
cabil. Intr’adevăr câ. sub Mircea W. întâlnim în documentul V. pe un Luca precum
am văzut mai sus și pe un Duda pe care l’atn identificat acolo cu Duca din doc.
IV. Totuși luând în considerație că numele majorităței boerilor este foarte stălcit
poate ca Luca acela să fie Duca Sarnicul sau Marincul de mai sus, iar Duda să fie
Duca Supil. Vârsta de 88 de ani, pe care nu o putem înregistra ca fiind adevărată,
SI
ne-ar lăsa să putem crede acest lucru.

13) Stancea Vlad vornicul este sigur Stanciul vornicul lui Vladislav Vv., pesemne
fiu sau descendent al unui Vlad care nu poate fi decât cunoscutul jupan Vlad sau
IA
Vladislav, vornic și prim sfetnic al lui Mircea cel Bătrân.

14) Mihai Don = Mihaliu Don secretar. Nu este decât Mihail logofătul, boer
cunoscut din divanele lui Vladislav Vv.
15) v. nota 11 de mai sus.
U
I6j Stoian Negreș = Stoian Neagoeșiu nu este altul decât Stan Negrev sau
al Negrei despre care am vorbit mai sus Iv. doc. XLII nota 4) boer cunoscut al lui
BC
Vladislav Vv.
RY
17) Cazan Sahalod vornic = Cocanu Saholod (Socol ?) vornic este indiscutabil
RA
cunoscutul boer al lui Vladislav W. II, Cazan Sahacov întâlnit adesea și Sahalov.
Și pentru că T. Cipariu spune în paranteză că Sahalod ar putea fi Socol relevăm
un document destul de curios publicat in Cipariu (op, cit. p. 788-90/ Acest docu
ment este o copie din 1796 a unui zapis din 1396 Noembre dat unor «străini valahi»
cari au fugit din «țara muntenească» în Ardeal anume ; Vladislav Clococioțan, Ma-
LI B
teiu Vitejescu, Vladu Socol, Tonia Dorobănțescu, Dragomir vornicel, Lupu Săbăuț,
Oprișan Soldâțescu și Neagului Băcău, și ’lăsăndu-i să se stabilească în ținuturile
munților. Zapisul face o istorisire a venirei Romanilor în Dacia, a gonirei Goților
și Bulgarilor și mai vorbește și de Negru Vodă prinț sârbesc. Actul este dat în
«Mag'nistratul Sas din Sebeș» la data de mai sus care ar concorda cu scdrta domnie
Y
în Țara Românească a lui Vlad Vv. cel d’intăi.
Ce ne interesează în acest act în a cărui studiu amănunțit nu intrăm este
pomenirea unui nume care ar putea să fie origina vorbei Sahalod, venită de la
T
Socol, căci avem într'acest act pe un Vlad Socol la 1396. Nu insist asupra celor-1-
alte nume care firește că sunt romanizate ulterior însă relev că numele de Socol
SI
pare să fi existat încă din aceste vremuri; vom mai reveni încă asupra acestui boer
Cazan Sahacov mai jos.
18i Oprea Opriski = Oprea Uriac vistierul este un boer pe care nu putem să’l
ER
identificăm ; va fi poate grămăticul hrisovului.
19J Cât pentru Pahulea Stupici sau Stupii vistier ne amintește foarte mult pe
al doilea martor chiai- al acestui document. IV
XLVI. 1456 Aprilie 15, Târgoviște *)
Vladislav Vv. întărește boerului Mogoș 2) cu fii și fiicele lui,
UN
Corbii de jos pe Argeș- și Corbii de Peatra 3) precum și Miceștii

cu jumătate din Mălureni.
Mărturiile domnești: Jupan Dragomir Udriște 4), Stanciu vornic,
L
Mihail logofăt, Stan Negrev, Coi ca 5), Cazan Sahalov 6), Cazan
Crețul, Dimitrie și Stoian spătari, Pahulea vistier, Balea paharnic,
RA
Cârstea stolnic, Manea comis, Radul stratornic ')•

1) v. Hasdeu op. cit. p. 142. înaintea acestui document trebue să mai relevăm
NT
unul din 1453 August 2 dat de Vladislav slugilor sale Stan și Vladimir fratele său,
și fiului său Utmeș și Radului pentru părți în Zătreni ale lui Vlad, Stoica și Dan
pe care le cumpăraseră îu zilele lui Basarab Voevod, precum și Păușeții, Vladimi-
reștii, Foleștii, Coșanii și Coprozi cu scutiri de toate dările Jv. Arh. Stat. Sect. Ist.;
v. C. Giurescu op. cit. p. 28 nota 4).
CE
2) Un bătrân boer din neamul Buzeștilor documentar cunoscut ca ancestor

acestui neam.
3) Pentru aceste moșii avem mai multe acte care ne relevă că a fost chiar o
mănăstire la începutul sec. XVI-lea în Corbii de piatră căreia în primele decenii a
acestui secol i se întăresc mai multe stăpâniri, spunându-se prin acele hrisoave că
I/
M-rea fusese clădită de jupaneasa Hamzoaia călugărița Magdalena. soția lui Hamza.
4) Cert un nou boer din neamul lui Manea Udriște care pe semne se stinge
în cursul anului 1451.
S
5) Boer întâlnit încă și sub alte domnii.

e) Și aci Sahalov în loc de Sahacov.
IA
7) Alt boer nou al lui Vladislav.

Acest hrisov este ultimul cunoscut nouă cu mărturii domnești, majoritate din
boeri ne sunt cunoscuți. Puțin dintre ei îi vom afla în urma domniei de mare urgie
al lui Vlad Țepeș, care în cursul anului acesta, poate chiar puțin după data acestui
document, ucide pe Vladislav Voevod din ordinul lui Huniade.
U
BC
RY
RA
VLAD III. ȚEPEȘ
Mai—Junie 1456 — 1462 August
LI B
Prima Domnie.
Am adoptat anii de domnie cu specificarea lunilor, lucrărei
Y
răposatului I. Bogdan (v. Doc. și Reg. op. cit. p. 90; v. și Idem:
Vlad Țepeș op. cit.).
T
SI
XLVII. 1458 Martie 5, indiction 6, Tismana. *)
Vlad Voevod Țepeș întărește M-rei Tismana stăpânirea peste
ER
toate moșiile ce le-a avut încă d’.n domnia tatălui său Vlad (Dracul).
Mărturiile domnești: jupan Dragomir Țapal 2), jupan Voico
Dobriță 3), jupan Stan Negrev dvornic -), Jova vistier 5), Buda stolnic6)
IV
Gherghina comis 7), Stoica Paharnic 8), Pătru stratornic 9), Cazan
logofăt 10), Radu grămătic xl_).
UN
') v. Venelin op. cit. p. 91—2; v. Bogdan, op. cit. p. 75 doc. în extenso ; v.
Ștefulescu: M-rea Tismana p. 189. Acest document este singurul hrisov intern de
danie cunoscut până azi de la acest Voevod a cărui domnie este un lung șir de
nelegiuiri.
Spre sfârșitul domniei lui Vlad Țepeș întâlnim prin Ardeal pe un Dănesc
AL
pretendent la tronul Țârei Românești cunoscut cu numele de Dan Pretendentul.

De la el avem multe scrisori din care rees informații asupra diferiți boeri credin
cioși lui; mai toate aceste scrisori fiind emanate din Ardeal: Brașov și Feldioara
unde se găsea pribegind. In privința originei lui unii istorici spun că este fiul lui
TR
Dan II., deci frate cu Vladislav și cu Basarab (v. Condurato: Relațiile Țârei Româ
nești cu Ardealul; v. Idem: Vlad II. Dracul op. cit.; v. și Iorga ; Ștefan cel Mare
p. 62) iar alții ne spun că este fiul lui Dan III. sau Danciul (v. Onciu în Conv. Lit.
op. cit. p. 229); noi adoptăm părerea lui Bogdan (v. op. cit. p. 103—4 nota la
EN
No. LXXX).
Documentul cel mai important de la acest pretendent este următorul:
XLVIII. Dan pretendentul dă o scrisoare latinească cerând ca mai mulți boeri
să fie despăgubiți de nelegiuirile, schingiuirile și neajuusurile făcute lor de Vlad
Țepeș (v. Hurmuzaki voi. XV. 1. p. 34 nota 1 din josul paginei).
/C
Boerii de care este vorba în acest act sunt următorii:

1) . Bogdan Doboka palatinus = Bogdan Dăbăcescul vornic
2) . Alb Thesaurario = Albu vistier
SI
3) . Radul Lugefet = Radu logofăt

4) . Berinogh = Berivoiu
5) . Constantin Scherban milite = Constantin Șerban stratornic
IA
6) . Roman Kure = Coman Curea

7) . Drogomir Brostus = Dragomir Broască (?)
8) . Ywan spotar = Ivan Spătarul
9) . Dragomir magistro pincernarium — Dragomir paharnic
U
10) . Barlabasch magistro agasonum = Bărlabaș comisul

11) . Nicula mensarum = Micul stolnicul
BC
12) . Radu Schuple = Radu Șuplea

13) . Apostol magistro lectorum = Apostol postelnic
RY
14) . Besan Ruffo = Bejan Roșul
RA
15) - Pugul = Pahulea
16) . Bran = Bran
17) . Stan Eldisch = Stan Aldeș
18) . Nan Totka = Nan Totcă
LI B
Identificarea acestor personagii după Hurmuzaki — Iorga (op. cit.) ne lasă
totuși in nedumerire pentru câteva personagii; aflăm însă o judițioasă explicație a
numelor acestor boeri în lucrarea D-lui I. Bogdan (v. op. cit. p. 276 nota 1 din josul
paginei). înșirăm numai pe cei a căror nume stălciat a fost pus în concordanță cu
actele vremii: 4) Berinogh = cu Bărnog sau Berivoiu ; 5) Constantin Serban este
curtean; 6) Coman Curea este identic cu Coman Gură; 7). Dragomir Brostus =
Y
Dragomir din Brăneșți ; 11) Nicula mensarum = Micul paharnic ; 15) Pugul— Pahulea.
In urma identificărei boerilor de mai sus după Domnul Bogdan vedem că din
T
18 abia 5 ne sunt într’adevăr. cunoscuți.
4) Pe un jupan Berivoiu întâlnim la 145T, al 7-lea boer martor sub Vladislav,
SI
W. alături de Dragomir din Brăneșți aflat și aci (v. doc. XLI). Cât pentru acesta
din urmă (v. doc. XLI) l’am diferențiat de omonimul său jupan Dragomir primul
sfetnic al lui Basarab al II-lea Voevod (v. doc. XXXIX) pe care acolo l’am identi
ER
ficat poate cu Dragomir al lui Berendei (v. nota 2 doc. XXXIX). Să fie oare Dragomir
din Brăneșți, cunoscutul Dragomir al lui Udriște sau jupan Dragomir diu 1443? Nu
putem pentru moment certifica aceasta. Patriarhul Eftimie într’un pomelnic pome
nește pe un Dragomir mare vornic din Băilești din neamul Voevodului Vladislav.
(v. mai departe la divanele lui Vlad Călugărul). Prezența lui Dragomir din Brăneșți
IV
alături de Dan pretendentul, un Dănesc indiscutabil, rudă apropiată cu Vladislav
și cu Basarab ne face să credem că să poată fi boerul de mai sus.
5) Constantin Șerban să fie oare grămăticul lui Vladislav (v. doc. XLI) sin
UN
gura oară când întâlnim în aceste vremuri pe un boer cu acest nume bizantin.
8) Un Ivan Bucur spătar am întâlnit în interesantul document din 1452 (v.
doc. XLV) care este indiscutabil acelaș cu prezentul lvan spătar. Cert că în pri
vința vârstei trebue să fim foarte circumspecți căci dacă la data de 1452 ar fi avut
110 ani (și este cel mai bătrân boer din cei 14 martori) la data prezentului act ar fi
fost de 118, virstă mai puțin acceptabilă.
AL
9) Dragomir paharnicul nu poate fi Dragomir Udriște prim martor al lui

Vladislav Vv. (v. doc. XLVI). Fi-va oare acel Dragomir Țapal prim boer al lui Vlad
Țepeș la 1458? (v. doc, XLVII). Nu-1 cred în vedere că acolo este primul dregător
iar aci al noulea și încă pentru un alt motiv ; Țepeș s-a înconjurat, precum am văzut
TR
de o sumedenie de boeri noui; foștii credincioși ai partidei Dănești, afară de puțini,

fugiseră pe semne în Ardeal. Dragomir paharnicul poate fi încă identificat cu Dra
gomir grămăticul lui Vladislav (v. doc. XLIII) Și totul ne face a înclina spre
aceasta.
EN
15) Nu este altul decăt Pahulea vistierul cunoscut nouă din divanele înfăți
șate (v. mai sus in text) acelaș cu Pahulea Stupici sau Stupii (v. doc. XLV).
Din identificarea de mai sus tragem concluzia că după moartea lui Vladislav
singura rudă mai apropiată cu pretenții de domnie în Țara Romanească anume Dan,
era susținut de sfetnicii partidei Dănești căci , vedem că toți boerii de mai sus au
/C
fost credincioși lui Vladislav și Basarab fii lui Dan al II-lea.

2) Un boer nou care nu credem, in vederea numelui al doilea Țapal (v. Vene-
lin op. cit.) sau Țacal, (v. Bogdan op. cit. p. 75) [poate atunci Șacal = Șacalov deci
din neamul lui Cazan și lui Radu (v. mai sus doc. LVX], să poată fi identificat
cu Dragomir Udriște. Acesta este refugiat cu mulți alții ca Mihail logofătul și
SI
Pardosul (v. Bogdan Brașovul p. 91) la Brașov. Primul se va reîntoarce cu Radu

cel Frumos însă Mihail logofătul cred că a fost ucis.de Vlad Țepeș bazându-ne pe
scrisoarea acestui Voevod prin care cere Brașovenilor să-i trimeată pe acesta și
IA
pe Pardosul ca inamici ai lui (v. Bogdan op. cit. p. 91).

3) Voico Dobriță n’are nimic a face cu boerul Voico întâlnit mai înainte.
4) Pesemne trădător al lui Vladislav Voevod al cărui boer a fost aproape în
toate divanele.
U
5) Un nou boer, pesemne altă unbaltă al lui Vlad Țepeș.

«) Altă unealtă al lui Vlad Țepeș. Atât pe el cât și pe predecesorul său nu
BC
îi vom mai întâlni în nici un divan domnesc al succesorilor acestui Voevod.

RY
’j'Pesetnne viitorul Gherghina, Pârcălabul Poenăreștii cetăți, cunoscut cu
RA
această dregătorie în timpul domniei lui Vlad Călugărul și a fiului acestuia Radul
cel Mare. Acesta din urmă îl numește unchi. Gherghina Pârcălabul era cumnat deci
lui Vlad Țepeș, totuși nu credem ca la data documentului de mai sus să fi fost
căsătorit cu sora lui Vlad Călugărul al lui Țepeș și al lui Radu cel Frumos. Gher
LI B
ghina Părcălabu este cunoscut ca făcând parte din neamul boerilor din Băleni.
8) Aflăm în două din numeroasele scrisori ale lui Vlad scrise Brașovenilor
(v. Bogdan op. cit. p. 91/2) vorbindu-se de un Stoica Armașul plecat în misiune la
ei între 1456-9 și altă dată peutru niște daraveri ale lui cu Paul Chever la aceiași
dată. Stoica acesta poate fi identificat cn boerul de mai sus.
9) Alt boer nou.
Y
10) Cazan logofătul este poate identic cu Cazan Crețul fost boer al lui Vladis-
lav. Putem crede totuși a fi chiar Cazan Sahacov viitorul sfetnic cu dregătoria de
T
logofăt în primul divan cunoscut nouă de la Radul cel Frumos; singurul lucru care
ne miră și pe care îl relevăm aci este locul pe care îl are acest boer în divanul lui
SI
Vlad Țepeș al 9-lea boer martor,
n) Alt boer nou.
Precum vedem pe lăngă Vlad Țepeș găsim o pleiadă de boeri noi printre care
ER
mai trebue să relevăm și pe un Cărstian Pârcălab misionar al lui la Brașov la 1475
August 4 (v. Domnia Il-a al lui Vlad Țepeș mai departe).
IV
RADU III. CBD FRUMOS
1462 Junie - 1474 Januarie.
UN
Adoptăm anii de domnie lucrărei d-lui Al. Lăpedatu (v. Radn

cel Frumos în Revista Transilvania anul 1902 pag. 13—38). Acest
Voevod este fratele lui Vlad Țepeș, și încă frate bun, pomenit ca
L
fiu al lui Vlad Dracul încă la 1437 August i (v. Brezoianu pag. 235)
RA
alături de Mircea (f 1446) și Vlad (Țepeș). Radu zis cel Frumos

este ridicat în scaunul Țărei în locul fratelui său de către Mohamet
al II-lea pe la mijlocul anului 1462 Dl. Bogdan pune suirea sa
NT
în scaun în August 1462 (v. op. cit. p. 104) când a fost lupta între
Vlad Țepeș și Turci. Majoritate din boerii acestuia îl vor părăsi
Vlad refugiat la Matei Corvin va fi aruncat de acesta în închisoare
CE
XDIX. 1464 Iulie 10, (București) Ț

Radu cel Frumos întărește M-rei Tismana stăpânire peste
I/
toate satele și moșiile sale întocmai ca și tatăl său (Vlad Voevod

Dracul) prin hrisovul din 1439 August 2).
S
Mărturiile domnești: jupân Dragomir vornic3), jupan Coico

Dobriță 4), jupan Cazan logofătul 5), jupan Stoica Vintilov 6), jupan
IA
Neagoe Borcev 7), jupan Duca8), jupan Diia logofăt9), Dumitrul10),

Brațul spătar n), Deatcu stolnic 12), Ivan paharnic 13), Neagoe co
U
mis 14), scrie Coica 15).

BC
’) v. Stefulescu: M-rea Tismana p. 190; Arh. St. M-rea Tismana pach. 7 doc.
164 Sect. Ist. (azi evacuat la Moscova,). Acesta este primul hrisov cu divan cunoscut
RY
RA
nouă de la Radu cel Frumos. Anterior acestuia avem un document de întărire din
1462 M-rei Tismana (v. Stefulescu op. cit. p. 189) fără lună, zi și loc, și fără mărturii
domnești. O scrisoare interesantă în ceeace privește pe câțiva boeri ’ai lui Radu cel
Frumos aflăm la 1462—63 (v. Bogdan op. cit. p. 105) unde acest voevod vorbește de
5 boeri ai lui anume : Mihail, Stan, Mircea, Stoica și Mănzea. Pe trei dintre aceștia
LI B
pe care i’am subliniat; Dl. Bogdan (v. op. cit. p. 105 nota din josul paginei) caută
a-i identifica. Să-i luăm în parte:
Mihail și Stan sunt indiscutabil primii boeri cnnoscuți dintre aceste vremuri
ca autori ai neamului boerilor Băleni, ei sunt tatăl și fiul (v. doc. LIII în rezumatul
conținutului). Primul n’a fost boer de divan, însă desigur un intim al Domnului; pe
al doilea I. Bogdan ne spune că ar putea fi Stan stratornicul (v. mai departe doc.
Y
LI) identic poate cu spătarul de la 1472 (v. documentul LV mai departe). Stoica este
incontestabil boerul Stoica Vintilov fiul sau descendentul unui Vintilă. Stoica Vin-
T
tilov ne este un boer cunoscut și de care vom vorbi încă.
Cât pentru Mânzea nu aflăm pe nici un boer divanist al lui Radu cel Fru
SI
mos cu acest nume de aceea nici nu insistăm asupra lui.
2) v. în prezenta lucrare documentul XXXV.
3) Un însemnat boer despre care vom vorbi mai pe larg mai jos. El este frate
ER
cu o jupăneasă Preia soția lui Nan mali vornic (v. Bogdan op. cit. p. 112) care și
acesta din urmă este boer divanist al lui Radu cel Frumos.
4) Am întâlnit mai sus (v. documentul XLVII) pe un boer Voico Dobriță tot
al doilea boer martor al lui Vlad Țepeș. Nu ne face umbra unei discuții că acesta
este una și aceiaș persoană cu celălalt. Boer nou al lui Țepeș (v. doc. XLV) va
IV
fi părăsit pe aceasta odată Radu Voevod în scaun (p. Woyko Dobricha = Voico
Dobriță v. Bogdan p. 104 nota). De altfel eroarea de citire făcută de Stefulescu se
explică foarte limpede «C» pronunțat «ca» în slavonește este K iar «V» este fi prin
UN
urmare avem aci a face cu fostul sfetnic intim al lui Vlad Țepeș.
5) Alt cunoscut boer întâlnit așa de dese ori în aceste vremuri, Cazan Sahacov,
sfetnic în vârstă, care îl vom mai întâlni și în anii următori.
6) Cert că este boerul Stoica din scrisoarea Brașovenilor (v. nota 1 mai sus). Nu
putem să identificăm pe acest boer fiu sau descendent al unui Vintilă. Dl. Bogdan
ne spune că l’a întâlnit în divanul unui hrisov din 1464 Mai 30 și Octombrie 28,
L
hrisoave pe care din nefericire nu le mai putem avea la îndemână spre control,
fiind evacuate la Moscova. Totuși Stoica Vintilov nu poate fi identic cu Stoica
RA
fratele lui Dragomir căci altfel și ’ acesta ar fi Dragomir Vintilov. atribut pe care nu
I’am găsit nici unui boer cu acest nume. Să fie oare unul diu transfugii lui Vlad
Țepeș și anume paharnicul acestuia? (v. documentul XLVII).
7) Iarăș un boer rudă indiscutabilă cu Radu Borcev martor domnesc cunoscut
NT
nouă de mai înainte. El este fiul acestui Radu fiul lui Borcea (v. pentru aceasta
din urmă, doc. din 1452 Ianuarie 2 indiction 15 nota 1 de la doc. nostru XLV).
8) Ne este foarte greu a-1 identifica; Poate fi sau Duca Sarnicul (paharnicul ?)
(v. doc. XLV) sau Duca Supil (v. idem) din documentul din 1452 al lui Vladislav
Voevod (v. documentul XLV). înclinăm a crede că este poate al doilea dintre aceștia
CE
luând seama la vârsta pe care i’o aflăm în acel document și relevând că sub Radu
cel Frumos vom mai întâlni și un boer Duca cu ațrtbutul «ot Greci» (v. mai departe).
9) Un boer necunoscut; credem că dregâtoria de logofăt a acestuia, nu se re
feră la jupan Diia, ci la boerul următor.
10) Să fie oare acest boer Dimitrie spătarul frate cu Ion și din neamul lui
I/
Bucur (v. documentul XLV) boer în vârstă lă 1452. In anul viitor (v, doc. L) vom
întâlni pe un Dumitru logofăt care incontestabil este unul și aceiaș cu acesta, ceeace
ne face a susține că dregâtoria de logofăt al lui Jupan Diia se referă la Dumitrul.
S
•n) N’am întâlnit până în prezent pe nici un boer eu acest nume. El ne apare
ca un boer nou.
IA
12) Un boer nou, pe care-1 vom întâlni încă în divanele vremurilor.

-13) Alt boer nou, de asemenea întâlnit încă în această funcție.
14) Nu trebue confundat cu bătrânul boer Neagoe Borcev întâlnit alături în
divanul acestui hrisov. De altfel este singura dată când întâlnim pe un boer cu acest
nume în funcția de comis. Să fie oare părintele însemnaților. boeri de mai târziu ai
U
lui Vlad Călugărul și Radul cel Mare, cunoscuți sub numele de Craiovești a căror tată
este cunoscut numai cu numele de Neagoe de la Craiova. Nu o putem afirma precis.
BC
RY
RA
Nu credem însă că Neagoe comisul acesta să fie una 'și aceiaș persoană cu Neagu
sau Neagoe vornicul pe care’l vom mai afla încă mai departe.
15) In anul 1464 mai aflăm încă un hrisov fără a-i cunoaște divanul afară de
un singur boer Stoica Vintilov. (v. mai sus nota la acest boer).
LI B
L. 146$ Noembre 5, Fără loc 4)
Radu Voevod cel Frumos dă un hrisov.
Mărturiile domnești: Dragomir vornic 2), Detco Dobriță 3), Duca
Y
ot Greci 4), Stoica Vintilov, Neagoe Borcev, Dimitrie logofăt 5)
Bratulov spătar 6), Lai vistier 7), Detco stolnic, Ivan paharnic, Nea
T
goe comis.
SI
1) v. Filitti op. cit. No. 91 p. 17 nota 3. Nu cunoaștem însă conținutul hriso
vului care se afla la Acad Rom. pach. 134 Doc. XII, azi evacuat.
2) Cunoscutul b<j,er din neamul lui Udriște rudă cu Dăneștii. (v. Filitti op. cit.
ER
nota 2).
3) Numele de Deatco ne pare ori o rea citire a boerului Voico Dobriță (v.
mai sus nota doc. XLIX) ori poate o eroare de tipar. In caz că în adevăr ar fi un
boer. cu acest nume rămâne indiscutabil din neamul primului, frate poate cu fostul
IV
sfetnic intim al lui Vlad Țepeș.
4) Boer întâlnit anterior fără particula «ot Greci; va fi poate un boer din
neamul boerilor întâlniți sub numele «ot Greci» în sec. XVI-lea.
UN
5) v. nota 10 doc. XLIX.
6) S-ar părea că acest boer cu dregătoria de spătar să fie un fiu al luiBratu,
terminațiunea slavă «ov» însemnând «al lui». Credem totuși că este o eroare de
cetire căci indiscutabil acest boer este identic cu Brațul spătar, din 1464 (v. doc.
XLIX și nota 10 doc. XLIX).
7) Un boer nou pe care’l vom întâlni încă în divanele lui Radu cel Frumos.
L
LI. 1467 Ianuarie 15, București 1).

RA
Radu cel Frumos dă alt hrisov.

Mărturiile domnești: jupan Neag vornic2), jupan Duca, jupan
NT
Dragomir Udriștev 3), jupan Cazan Sahacov, Jupan Neagoe Bor

cev, jupan Stanciul Soiumul mali dvornic 4), Deatco stolnic, Brațul
spătar, Lai vistier, Ivan paharnic, Mircea comis 5), Stan și Radul
CE
stratornici 6), scrie Stan.

’) v. Miletici și Agura op. cit. p. 335. Nu cunoaștem conținutul hrisovului.
Mai aflăm un act în anul 1466 v. Miletici p. 344/5) fără dată și loc și fără divan. In
prezentul hrisov observăm că avem pe toți sfetnicii cunoscuți nouă, ai lui Radu
cel Frumos.
I/
2) Fi-va oare acest boer viitorul vornic și boer însemnat al lui Radu cel Frumos ?
3) Cunoscutul boer; vornicul din documentul precedent.
S
4) Pare a fi cunoscutul boer Stanciul cu toate că dregătoria de mali dvornic

adică vornic mic în funcție alături de Neag Vornic mare ne lasă să înclinăm că ar
fi un boer nou ; de altfel el dispare încă în urma acestui hrisov din lista boerjlor
IA
divaniști ai lui Radu cel Frumos.

5) Apare pentru prima oară în divanele vremurilor luănd locul lui Neagoe.
L’am mai întâlnit totuși în scrisoarea lui Radu, Brașovenilor, pomenită mai sus.
Acest boer cade prizonier în mâinile lui Ștefan cel Mare în bătălia de la Soci 7
U
Martie 1471 (v. Iorga; Ștefan cel Mare p. 131).

6) Dregătoria de stratornic = postelnic era ținută în genere de boeri tineri
BC
încăt înclinăm a crede că acești doi Stan și Radul erau coconi boerești; de altfel
ne sunt și greu de identificat.
RY
LII. 1468 Mai 78, București 4).
RA
Radu cel Frumos întărește lui Dălban stăpânire peste jumă
tate din muntele Andrianu 2) de cumpărătură.
LI B
Mărturiile domnești: Jupanul Neagul vornic, Jupan Duca,
Dragomir al lui Udriște. Jupan Cazan logofăt, Bratu spătar, Deatcu
stolnic, Lai vistier, Vintilă paharnic, Mircea comis, scrie Lațco 3).
’) v. Stefulescu : doc. sl. rom. op. cit p. 18—19; v- Muzeul Gorjului sec. XV-lea
Y
doc. I.; mențiune la I. C. Filitti op. cit. p. 17 nota 3.
2) Muntele acesta se cliiamă astă-zi Dălban de la numele boerului căruia i se
T
întărește stăpânire în acest hrisov.
3) Toți boerii acestui divan ne sunt cunoscuți din mărturiile domnești ante
SI
rioare.
LUI. 1468 August 25, Indiction 2, București *).
ER
Radu W. cel Frumos întărește boerului jupan Mihail 2) ot
Ruși, și fiului său Stan «care s’au tras din neam mare și statornic»
IV
precum și bătrânului Chirtop 3) stăpânire în Ruși 4), Mușătești,
Hilești, Racovița, Tătărăi lăngă Conceag 5) Siliștea de la Amza, a
UN
Sinteștilor 6) și Grecii (Dâmbovița), cumpărate de la Domn. Li se

mai întăresc satele Sturzenii, Brana și Rușii din Târgoviște cu scu
tire de dijme.
Mărturiile domnești: z) Neagul vornic, Duca8), jupan Dragomir9)
L
Udriștev, Cazan 10), Neagoe n), Diia feciorul lui vel stolnic12), Brațul
Furdui spătar 13), Vălcul vistier 14), Vintilă paharnic 15), Mircea comis
RA
Badea cel bătrân 16), Furcă clucer 17), scrie Stan grămăticul.
>) v. Const. Căpitanul ed. Iorga p. 24. Aflăm la .acelaș an însă cu data. de
2 Octombrie un act publicat de dl. I. C. Filitti (v. op. cit. p. 16—17 No. 91) având
NT
acelaș conținut (doc. aflându-se în colecția de acte George Gr. Cantacuzino, jizi în
posesia d-lui Mihail G. Cantacuzino) precum și un act din 1468 desigur, fără dată
insă în rezumat cu acelaș conținut (v. Constantin stolnicul ed. Iorga p. 26). Cert că
unul dintre transcriptorii documentului fie dl. I. C. Filitti sau Dl. Iorga au înre
CE
gistrat data greșită. Luând însă seama că dl. C. C. Giurescu (v. Contribuții op.
cit. p. 39) înregistrează tot data de 2 Octombrie bazat pe lucrarea d-lui I. C. Filitti
și în vedere că acesta din urmă este cunoscut ca un scrupulos cercetător, înclinăm
a crede că data de 2 Octombrie este cea adevărată.
2) Primul boer cunoscut din neamul Bălenilor (v. doc. XLIX nota 1).
3) Un alt boer rudă apropiată cu Mihail ot Ruși, strămoșul boerilor cunoscuți
I/
încă din secolul al XVI-lea ca numindu-se ot Lazuri.

4) Pe un Staicu din Ruși îl aflăm spre sfârșitul secolului; el este Staico
S
logofătul (v. mai departe).

5) Numele acesta trebue citit «Colceac» (v. documentul No. LVII mai departe)
O Un boer Staico ot Sintești este întâlnit în prima jumătate a secolului al
IA
XVI-lea (v. Elie Nicolescu : In jurul lui Basaraba Laiotă, tabela divanelor, în Rev.
Literatura și Arta Rom.)
7) înșirăm aci mărturiile după cum ni le dă dl. I. C. Filitti ca unul ce a
avut pentru ultima oară documentul în mână, și pentru că sunt anumite deosebiri
U
între lista boerilor dați de dl. Iorga și cei de mai sus.

«) Acest boer lipsește în înșirarea mărturiilor domnești după Dl. Iorga unde
BC
anul este evident greșit. 1469 (6977).

RY
9) Transcrierea justă a d-lui I. C. Filitti se află la dl. Iorga: Dragomir și
RA
Udriște, ceeace este evident o eroare de tipar. Intr’adevăr Dragomir este fiul lui
Udriște, sau dacă nu, din neamul lui evident. Un Udriște aflăm în aceste vremuri
dar numai odată ca martor în divan (v. mai departe doc. LXII) ba chiar Dra
gomir și Udriște sunt boeri din acelaș neam (v. mai departe la Domnia lui Vlad
LI B
Călugărul).
10) Este cunoscutul Cazan Sahacov.
11) Este alt boer cunoscut: Neagoe Borcev.
12) După dl. Iorga ar urma, luând seama la punctuație, că acest boer este fiul
precedentului adică al lui Neagoe; iată și punctuația după D-sa «_____ Neagoe,
Diia feciorul lui, Vel stolnic ........ » ori Stolnicul lui Radu cel Frumos înainte de
Y
acest hrisov este Deatcu, prin urmare acest nume de boer a fost omis de grămăticul
hrisovului: Stan.
T
13) Dl. Iorga ne lasă să credem că sunt 2 boeri, unul Brațul fără dregătorie,
altul Furdui spătar, pe când dl. Filitti ne spune precis că este Bratu Furdui spătar
SI
cum de altfei este și just. Pe acest boer îl aflăm cu numele de Bratu spătar înainte
de data prezentului act și Furdui spătar de acum înainte.
14) Un nou boer divanist al lui Radu cel Frumos.
,5) Pentru prima oară întâlnim pe acest boer din divanele lui Radu cel Frumos
ER
și-l vom întâlni de acum înainte în mai toate divanele vremurilor, căci el este vii
torul logofăt al lui Basarab Voevod cel Tânăr și al lui Vlad Călugărul, cunoscut
sub numele de Vintilă Florescul primul boer dintr’acest neam și despre care mai
avem și alte date din conținutul a diverse hrisoave ale acestor Voevozi. (v. și
IV
mai departe).
16) Nu putem identifica pe acest boer nou al lui Radu, însă după particulă
pare un bărbat cu vârsta înaintată. Poate deci fi identic cu comisul lui Vlad Dracul
UN
(v. doc. XL).
17) Prima oară când întâlnim această dregătorie printre mărturiile domnești
ale vremurilor (v. C. C. Giurescu op. cit. p. 39). Totuși nu credem ca dregătoria de
clucer să fi fost pe aceste vremuri dregătorie de divan.
L
LIV. 1471 Ianuarie 25 (— 22), Gherghița 1).

RA
Radu cel Frumos întărește o cumpărătură de moșie lui Oană

cu fii săi Stan, Vlacsan și Stancul dela Lepădatul fiul lui Maxim,
și de la Vladul și Vlaicul fii lui Stanul, pe 1000 aspri.
NT
Mărturiile domnești: jupan Neagu vornic, jupan Dragomir

Manev 2), jupan Cazan Sahacov, jupan Neagoe Borcev, jupan
Dumitrul logofătul, jupan Stanciul mali (= mic) dvornic, Furdui
CE
spătar 3) Vlâcul vistier, Pine stolnic 4), Vintilă paharnic, Mircea

comis, Drăghici stratornic 5).
*) v. Venelin op. cit. p. 95/6 unde în titlul documentului aflăm ziua 25 iar în
text 22 data pe care o admite și dl. Gh. Ghibănescu (v. op. cit.). Doar numai eă
I/
D-sa ne spune că acest hrisov este ultimul cunoscut de la Radu cel Frumos și se
bazează chiar pe acest document pentru a pune dispariția acestui voevod în iarna
1472—73 (v. op. cit. p. 126) cu un an mai devreme. De altfel trebue să relevăm că
S
pe vremea când a fost scrisă monografia D-sale asupra lui Vlad Călugărul, mate
rialul istoric și documentar era foarte puțin cunoscut.
IA
2) v. mai departe la domnia lui Vlad Călugărul p. 56/7 nota 3 doc. LXXIV.
3) v. nota 13 de la doc. LIII.
4) Alt boer nou pe care-1 întâlnim pentru prima oară și numai la această dată.
5) Alt boer nou de care ne vom mai ocupa căci îl vom întâlni și ulterior în
U
divanele următoare.
BC
RY
LV. 1472, fără zi și loc 1).
RA
Radu cel Frumos întărește lui Baico și altora ocină la Dușești-
Mărturiile domnești:2), Neagoe vel vornic, Dragomir Manev,
Cazan Saliacov, (Neagoe) Borcev, Nan mali dvornic 3), Stan Tepev
LI B
stolnic 4), Vălcul vistier, Vintilă paharnic, Vladul comis 5), Drăghici
și Jitian stratornici 6).
’) v. N. Iorga: Studii și Documente VII. p. 21 ; v. Col. de acte d-1 Profesor
Șapcaliu din Câmpulung; Am pus acest document fără lună aci în vedere că Stan
Y
Tepev este stolnic și într’ecelaș an la 25 Julie (v. doc. LVI), spătar, fiind înlocuit,
în dregătoria de stolnic prin boerul Piper.
T
2) Am înșirat aci mărturiile așa precum le am aflat în rezumatul dat de d-1
Iorga (v. op. cit.) încât nu știm care boeri au atributul de jupan și care nu ; nefiind
SI
în măsură a putea controla originalul.
3) Incontestabil un nou boer, diferit de Nan Pascal și Nan Sculotă întâlniți
prin divanele altor Domni anteriori. El este cumnatul lui Dragomir vornicul și deci
ER
după nevastă din neamul boer:lor Udriște (v. mai departe la domnia lui Vlad Călugărul.
4) Stan acesta este fiul unui Tepei boer pe care nu-1 întâlnim printre mărtu
riile anterioare. Să fie oare acest Stan stratornicul de la 1467 ? (v. doc. LI).
5) Un alt boer nou al lui Radu cel Frumos.
6) Alt boer tânăr, martor nou în divan.
IV
LVI. 1472 Iulie 25, Gherghița 4).
UN
Radu cel Frumos întărește lui Voislav cu fii și cumnatul său

Stan stăpânire în Corcova cumpărată de Voislav de la diaconul lui
Radu Voevod, Petru, pe 600 aspri ertându-1 de cajul obișnuit dat
domnului.
L
Mărturiiie domnești: Neagoe vornic, Dragomir Udriștev, Cazan

RA
Sahacov, Neagoe Borcev, Nan mali vornic, Stan Tepev spătar 2),
Piper stolnic 3), Vlaicul vistier 4), Vintilă paharnic, Vladul comis,
Drăghici și Jitian stratornici.
NT
>) v. colecția de acte Ana C. Odobescu publicat în rezumat de d-1 Iorga (v.
St. și doc. VIL p. 269).
2) Am întâlnit în divanul precedent pe acest boer stolnic iar aci locul lui este
luat de Piper (v. nota următoare) (pentru Stan Tepev vezi nota 4 doc. LV).
CE
3) Boer nou în divanurile lui Radu cel Frumos, pesemne un boejr credincios
lui și care moare în luptele dintre acest voevod cu cei doi Basarabi căci odată cu
moartea lui Radu nu mai aflăm nicăieri despre el.
*) Neîndoelnic o eroare de transcriere. Până acum am întâlnit în funcția de
vistier pe un Vâlcul (v. doc. LIII—LV.) înlocuind pe Lai (v. doc. L—LII,) iar la
I/
1473 (v. doc. LVII) reîntâlnim pe Vâlcul în ultimul hrisov cunoscut nouă de la
Radu cel Frumos.
S
LVII. 1472 Septembre 16, București 4).

IA
Radu cel Frumos întărește lui jupan Mihail «boiarinul Dom

niei Mele» și fiului său Stan mare spătar !) cât și lui Chirtop
ocină în Bocovei de lângă Colceac cumpărată de la Domn, drept
U
un cal turcesc. Domnul îl iartă de diferite dijme și îi mai întărește

BC
lui Mihail stăpânire peste Cocoșârii jumătate și Cucuteni a treia parte.

RY
Mărturiile domnești 2): jupan Dragomir feciorul lui Udriște,
RA
jupan Neagul vornic, jupan Cazan Sahacov, jupan Neagoe snă
Borcii, jupan Furdui vel logofăt3), Nan vornic, Piper stolnic, Vălcul
vistier, Stoica spătar 4), Vintilă paharnic, Vlad postelnic 5), Crăstian
LI B
medelnicer 6), Jitien clucer 7), scrie Theader logofăt.
’) Document în colecția familiei mele ; Acte și hrisoave referitoare la moșia
Lazuri și Răzvad (Jud. Dâmbovița).
’) Nu întâlnim în aceste vremuri pe alt «vel spătar» decât pe Stan Tepev (=
Y
al lui Tepei) care poate fi prezentul boer. De altfel chiar acest Stan Tepev este
martor in documentul anterior, ar urma, și probabilitatea ar fi. ca porecla de Tepev
T
să se refere la un ancestor mai îndepărtat al lui Stan mare spătar, fiul lui Mihail
dacă sunt amândoi una și aceași persoană. Intr’adevăr totul ar înclina către această
probabilitate luând în seamă că spătarul din divanul prezentului act este un Stoica
SI
și nu Stan.
2) înregistrăm șirul boerilor după o copie românească a hrisovului original
copie din secolul al XVII-lea, originalul slav fiind azi pierdut.
ER
3) Fostul spătar înaintat în funcția de logofăt (Furdui) (v. nota 13 doc. LIII).
4) Un nou boer pe care nu l’am putea identifica cu ceilalți omonimi din
această epocă, emitem doar părerea că el ar putea fi viitorul Staicu logofătul, boerul
și dregătorul lui Vlad Călugărul. IV
5) Alt boer tânăr. Nu poate fi comisul de la 1472 (v. doc. LV).
6) In ceeace privește pe acest boer nou în divan înclinăm a crede că este
identic cn Cărstian portarul boerul intim al lui Vlad Țepeș. Cât pentru dregătoria
UN
aceasta este pentru prima oară că o întâlnim în secolul al XV lea în Țara Româ
nească ; în Moldova ea fiind existentă încă de la 1468 (v. C. C. Giurescu op. cit. p. 40).
7) Boer întâlnit înainte cu dregătoria de stratornic (v. doc. LIV și LV alături
de Drăghici).
AL
BASARAB III. CEL BĂTRÂN

zis Laiotă
TR
1473 Nov./Dec. 1474 Jan./Feb. — 1476 Octombrie

Prima Domnie.
EN
Cronologia Domnilor în acești ani e destul de anevoioasă din

lipsa, de acte mai ales interne purtând date precise, cu toate că
/C
avem de la acest voevod, frate cu Vladislav (după d-1 I. C. Filitti

diferit de Basarab II. de aceea îl punem și noi al treilea) o mulțime
de scrisori. Cunoaștem de la el doar două documente cu divane
din care unul ni-1 relevă I. Bogdan (v. op. cit. p. 268 nota și
SI
pag. 131 nota) anume din 1475 Iunie 1, însă din ale cărui măr
turii nu cunoaștem decât pe următorii 6 boeri: jupan (Dragomir)
IA
Manev, jupan, Neagoe, jupan Balea paharnic, Manea Negrul, Dră

ghici (spătar) și poate Stănilă vornic. Documentul s-a aflat la Arh.
Stat, fiind astă-zi evacuat, iată pentru ce nu am trecut acest docu
U
ment în text, căci firește că în divan erau și alți boeri afară de

BC
cei 6 de mai sus.

RY
Dragomir—căci nu poate fi altul—Manev ne este cunoscut și
RA
de aiurea (v. pentru ei și mai departe la domnia lui Vlad Călu
gărul). Jupan Neagoe este indiscutabil, Neagoe Borcev cu toate că
Dl. I. Bogdan (v. op. cit. p. 268 nota) îl identifică cu un jupan
LI B
Neagoe al lui Radu din scrisoarea a 4 boeri ai lui Basaraba Laiotă
din scurta sa domnie a doua la 1477 Februarie. Cât pentru Balea
paharnic el este boerul bine cunoscut al lui Vladislav Voevod și
al tatălui său Dan al II-lea. Pentru Manea Negrul și Drăghici
Y
spătar vezi mai departe în note.
Al doilea document este înfățișat mai la vale în text (v. doc.
T
No. LVIII) Basarab ocupă scaunul țării încă din iarna anului 1473
SI
când fu alungat de Radu cel Frumos cu ajutor turcesc. Acesta din
urmă moare puțin după începutul anului 1474 iar în tron rămâne
ER
Dăneseul Basarab susținut de Unguri, menținându-se cu greu pe
tronul țării din cauza intrigărilor lui Vlad Țepeș, care fusese de
curând eliberat din închisoarea în care se âfla încă de la 1462.
IV
LVIII. 1476 Iulie 4, Gherghița 1).
UN
Basarab Vv. fiul lui Dan II. întărește lui Oană 2) cu fii săi
Stan și Stancul ocină în Bărcănești 3)
Mărturiile domnești : Jupan Dragomir Manev 4), jupan Cazan
Sahacov 5), jupan Neagoe Borcev6), jupan Dan vornic7) jupan
L
Tudor logofătul 8), Dragomir stolnic 9), Badea vistier 10), Manea
RA
Negrul n) și Drăghici spătar 12), Manea comis 13), Dimitrie Gliizda-

văț stratornic 14), Iova grămăticul scrie 15).
NT
9 V. Venelin p. 118—19; v- G4i- Ghibănescu op. cit.

2) Despre acest boer am mai aflat o știre încă din domnia lui Radu cel Frumos
la 1471 Januarie 15.
3) Nu știm dacă moșia aceasta este Bărcăneștii din Prahova mai jos de M-rea
Ghighiul. Fi-va oare boerul Cană cu fii săi Stan și Stancul și Vlăcsan (v. doc. LIV)
CE
strămoșul cel mai vechi al neamului boerilor Bărcănești-Mogoșești ?

4) Un boer cunoscut încă de mai înainte. Pentru ueamul lui vezi mai departe.
5) Cunoscutul sfetnic de frunte al voevozilor anteriori.
6) Alt cunoscut bătrân boer fiul desigur al lui Radu Borcev (v. mai sus nota 7
doc. XLIX).
I/
7) Un boer nou. Fi-va oare Dan misionarul lui Laiotă in scurta lui a doua
domnie ?
8) Pe semne Toader logofăt grămăticul ultimului hrisov al lui Radu cel Frumos
S
(v. doc. LVII).

9) Un alt boer nou.
IA
10) Nu putem ști cine este acest boer, indiscutabil diferit de Badea cel bătrân
de la 1471 (v. doc. LIII). Un Badea vornic este misionar al lui Basaraba Laiotă în
Ardeal, poate în anul fugei sale (v. Bogdan op. cit. p. 131).
19 Pe acest boer l’am întâlnit pentru prima oară la 1475 Junie 1. Fi-va oare
U
el acel Negre vistierul care împreună cu jupan Tudor logofătul de mai sus (v. nota
8 de mai sus), este trimis de Laiotă la Brașoveni prin 1475 ? F,1 este însă sigur <Jin
neamul boerului Stan Negrev al lui Vladislav Vv.
BC
RY
’2) Drăghici spătarul este indiscutabil fostul stratornic al înaintașului lui
RA
Basarab cel Bătrân, boer divanist precum am văzut la 1475 Junie 1.
13) Un nou boer în divanurile vremurilor. El lipsește în înșirarea mărturiilor
domnești dată de d-1 Gh. Ghibănescu (v. op. cit).
’*) Un boer pe care îl vom întâlni și ulterior. Intr’o scrisoare a lui Laiotă
aflăm pe un boer misionar al acestuia la Brașov și anume Dimitrie Postelnic (v.
LI B
Bogdan op. cit. p. 115) pe la 1474, puțin după suire pe tronul țârei. Dl. Bogdan se
întreabă cine poate fi ? Credem că nu ne înșelăm identificând pe Dumitru Ghizda-
văț stratornicul cu acel misionar, mai ales știind că stratornicul este identic cu
postelnicul.
I5) Precum vedem sunt în divanul acesta al lui Basaraba Laiotă numai bătrânii
boeri ai lui Radu cel Frumos. Pentru alte slugi credincioase ale acestui Dănesc afară
Y
de jupan Tudor, Negre vistier, Badea vornic, Dimitrie postelnicul și Drăghici spă
tarul, pe care i-am văzut mai sus, scrisorile acestui voevod adresate Brașovenilor
T
ne mai indică pe următorii misionarii: Frăncu și Bunea întâlniți intr’o scrisoare din
Januarie 1474 (v. Bogdan p. Î14), Cărstian portar (pesemne viitorul Pârcălab al lui
SI
Vlad Țepeș) aflat într’o scrisoare din 1474 (?); un jupan Horga, pesemne boer de
taină a lui Laiotă căci n’am aflat niciodată Acest nume în divanele fie ale lui Radu
cel Frumos fie ale următorilor voevozi la tronul Țărei Românești; pe Piper stolnic pe
ER
care l’am văzut boer divanist al lui Radu cel Frumos, misionar în Ardeal la 28
Februarie 1476; și în fine pe doi oameni căci nu cred să fie boeri, Bucur și Cernat
între 1475-76.
IV
VLAD III. ȚBPBȘ
1476 Octombre-Decembre
UN
A doua Domuie.
Intre prima și a doua domnie a lui Basarab Laiotă adică din
Octombrie 1476 până prin Januarie 1477 trebue pusă a doua domnie
AL
al lui Vlad Țepeș. Nu avem totuși nici un document cu mărturii

domnești spre a ne da seama care erau boerii acestui Voevod în
TR
scăunat de Unguri în unire cu Ștefan cel Mare Domnul Moldovei.

Avem din această vreme o scrisoare datată din Brașov la 7 Octom
brie 1476, un privilegiu al lui Vlad Țepeș acordat Brașovenilor; și
EN
la 8 Noembrie fără an, dar din conținut se vede că este tot leatul
1476, o altă scrisoare a acestui Voevod. Acestea sunt singurile măr
turii sigure de prezența lui Vlad Țepeș ca Domn al țărei. Bl este
/C
probabil omorât încă înainte de Januarie când regăsim pe Basarab

cel Bătrân în scaunul Țărei Românești.
BASARAB III. CBL BĂTRÂN

SI
zis Laiotă
IA
1477 Januarie — 1477 Nov./Dec.

A doua domnie.
U
Nu avem nici un act precis cu mărturii domnești din această

BC
a doua domnie de zece—unsprezece luni; numai trei scrisori da-

RY
tate una din 1477 Aprilie 8 alta din 15 Julie acelaș an și în fine
RA
a treia din 9 August, din care ultimile două sunt date din Florești
pe semne actualul Florești din Dâmbovița—Ilfov, căci cel cunoscut
din Prahova nu credem să fi exact încă pe acea vreme.
LI B
Singura mărturie de existență pe lângă el a câtorva boeri o
aflăm într’o scrisoare a patru fruntași sfetnici la 1477 prin Februarie,
deci puțin după noua sa înscăunare (v. Bogdan op. cit. p. 268) și
anume: jupan Dragomir Manev, jupan Neagoe Radulov, jupan
Y
Stănilă vornicul și Balea paharnicul.
Primul boer este cunoscutul sfetnic din neamul lui Udriște.
T
Al doilea Neagoe Radulov, fiul deci al unui Radu, totodată
SI
identic cu Neagoe Borcev prin urmare nepotul de fiu al lui Borcea
(vezi pentru acesta din urmă doc. XIII). Neagoe acesta este stol
ER
nicul lui Vladislav Voevod, ceeace ne face să înclinăm că și Balea
paharnic este tot acel Balea, paharnicul lui Vladislav.
Stănilă vornicul este mai greu de indentificat. Fi-va oare Stan
IV
dul vornicul lui Vladislav sau Stan Negrev din ale cărui rude avem
în fostele divane ale lui Basarab cel Bătrân pe Manea Negrev.
UN
Mai avem din aceste vremuri informațiuni asupra unui mi

sionar al voevodului, Brașovenilor, și anume pe Dan care poate, în
caz că este un boer, să fie identificabil cu sfetnicul din 1476 (v.
doc. LVIII și nota 1 doc. XLVII).
L
RA
BASARAB IV. CEL TÂNĂR

zis ȚEPELUȘ
NT
1477 Nov./Dec. sau 1478 Januarie — 1482 Apr./Junie.

Am adoptat anii de domnie ai acestui nou Dănesc, fiul lui
CE
Basaraba Voevod al doilea și deci nepot lui Basarab III cel Bătrân,
după I. Bogdan (v. op. cit. p. 131).
LIX. 1478 Aprilie 3. București x).

I/
Basaraba cel Tânăr întărește lui Crăciun ot Slatina și fiilor săi

S
și lui Manea frate-său cu fii, și lui Petru cu fii, ocină în Stiăbaiț

de la Negomirov și de la Oancea.
IA
Mărturiile domnești: Jupan Dragomir Manev 2), jupan Neagoe

Borcev 3), jupan Gherghina 4), jupan Dan velichi vornic 5), jupan
Vintilă velichi logofăt ®), Cazan vistier ^), Radu paharnic ), Petiu
U
stolnic 9), Stane comis 10), Prălitul și Petro stratornici n).

BC
RY
1) v, Venelin p. iii; v. Ghibănescu p. 127. Data acestui hrisov este greșit

trecută în Venelin precum o rectifică I. Bogdan (v. op. cit. p. 131) bazându-se pro
RA
babil pe prezența unora din boeri în divanul acestui hrisov ca Vintilă, vel logofăt
aci, și fost paharnic al lui Radu cel Frumos, pe care el îl dife ențiază de Vintilă
stolnicul lui Basaraba Tepeluș zicând că acesta din urmă este paharnicul lui Radu
cel Frumos (v. pentru acest boer mai departe). Avem de altfel un număr însemnat
LI B
de scrisori Brașovenilor emise de Țepeluș precnm și scrisori de boeri pe care le
vom releva la fie-care în parte.
2) Boer cunoscut.
3) Alt boer fost incă sub Vladislav Voevod.
4) Un alt boer pe care l’am întâlnit încă; el este cumnatul lui Vlad Țepeș și
a lui Vlad Călugărul și face parte din neamul boerilor Băleni.
Y
5) Pe semne acelaș cu vornicul lui Basarab cel Bătrân.
6) Un boer cunoscut nouă încă din domnia lui Radu cel Frumos (v. doc. 1,11-
T
LVI). I. Bogdan (v. op. cit. p. 138 nota pag. 139) ne înfățișează o scrisoare din 13
Septembrie a lui Țepeluș scrisă Brașovenilor, scrisoarea pusă de D-sa la anul 1478,
SI
în care Voevodul spune că a trimis la ei «pe credinciosul său jupan Vintilă stolnicul».
Pe acest Vintilă stolnicul T. Bogdan îl identifică cu Vintilă paharnicul de la 12
Junie și 28 Julie 1472 "al lui Radu cel Frumos fără să aibă pe semne cunoștiință de
ER
prezența acestui boer încă de la 1468 Mai 18 (v. doc. LII) pe lângă acelaș Voevod.
Ba chiar mai mult I. Bogdan diferențiază pe boerul de mai sus Vintilă velichi
logofăt de paharnicul omonim, identic pentru dânsul cu stolnicul din scrisoarea mai
sus pomenită. Dregătoria de stolnic era în secolul al XV-lea pe aceași treaptă ca
însemnătate cu cea de paharnic, martore ne sunt destule divane, superioritatea
IV
celei de-a doua nu începe decât pe la sfârșitul sec. al XVI-lea (v. C. C. Giurescu
Contribuții pag. 134/5). Până la proba contrarie pentru noi nu face umbra unei dis
cuții 1) că scrisoarea din 13 Septembrie atribuită lui Țepeluș și deci datată din 1478
UN
nu este a acestui voevod ci a predecesorului său. Aserțiunea noastră se bazează pe
faptul că în conținulul documentului, Basarab Voevod nu-și spune a fi Basarab Mlad
( — cel Tânăr) cum o, face Țepeluș pentru distingere de unchiul său Laiotă. Firește
că scrisoarea nefiind a lui Țepeluș trebue antidatată. și 2) că nu întâlnim în aceste
vremuri pe un alt Vintilă decât pe boerul lui Radu cel Frumos care a trecut Cu
mulți alții dintre cei de seamă de partea lui Basarab cel Bătrân sub care, Vintilă a
L
rămas probabil boer de taină și nu de divan, pentru a deveni sub nepotul inamic
al acestuia, mare logofăt. Primii acești 5 boeri din hrisovul cu data de 1478 Aprilie 3,
RA
nu sunt decât boeri bătrâni și stâlpi ai domniei. Dar de acest boer vom mai vorbi
și mai departe,
7) Acest boer nu este altul decât cunoscutul Cazan Sahacov sfetnicul atâtor
alte domnii anterioare, încă din timpul domniei lui Vladislav voevod. Domnul Bog
NT
dan (v. op. cit. p. 278 nota la No. CCXXV) ne lasă să înțelegem că sunt mai mulți
boeri Cazan omonimi, identificând pe cel prezent cu Cazan Sahacov boerul lui
Radu cel Frumos, distingându-1 însă de Cazan logofătul de la 1451 (v. doc. XL) pe
care'l zice identic cu Cazan logofătul lui Vlad Țepeș din 1458 Martie 5 și 1461 Fe
bruarie 10 (v. aceste documente mai sus).
CE
8) Nu putem pentru moment identifica pe acest boer. Alt Radu,înaintea lui,

nu întâlnim decât pe un Radul Schupledin 1460 Martie 2 (v. nota 1 doc. XLVII) ca
martor, însă nu ca boer divanist. Iar la 1458 în singurul document cu divan al lui
Vlad Țepeș (v. doc. XLVI) aflăm pe un Radu grămătic.
9) Un boer nou.
I/
10) I. Bogdan ne spune (v. op. cit. p. 278 nota precum și p. 175 nota) că el
este Staico comisul din 16 August 1481. scris greșit acolo Stanco și identic cu Stan
sau Stanco comisul din 1482 Martie 23. înclinăm a crede că el este viitorul ginere
S
al lui Vlad Călugărul sub care încă din primul său divan îl aflăm logofăt și printre
primii săi boeri. El trebuie diferențiat de Staico Vintilov de care am vorbit mai sus
IA
și desigur altul decât Staico spătar.

") Doi boeri tineri, sfetnici noi ai Domnului.
U
BC
RY
LX. 1481 August 6Pitești, !).
RA
Basarab Țepeluș întărește lui Roman și fraților săi Dan, Radul,
Micul, și Mușat stăpânire asupra ocine în Ulitești și Micești cum
LI B
părate de la Zamona 2) și de la fii lui Ganea pe 500 de asprii.
Mărturiile domnești: 3), (Neagul) biv și vel dvornic4), jupan
Stănilă Vasiev 5), jupan Vlad velicbi dvornic 6), Sucal vistier 7),
Vintilă logofăt8), Pardoslu spătar9), paharnic Manea Buțcă 10),
Y
Pătru stolnic 41), Stanco comis 12), Drăgoi pisar 13).
T
') v. Miletici p. 340 No. 14, v. rezumatul conținutului hrisovului în Gh. Ghibă-
SI
nescu op. cit. p. 134 și divanul p. 135. Am relevat mai sus că această monografie
asupra, lui Vlad Vodă Călugărul este bazată pe prea puține surse istorice și docu
mentar cunoscute pe vremea apariției ei. Unele date sunt greșit înregistrate, destul
ER
să relevăm că un hrisov din 1482 Martie 23 este trecut in 1480 înainte de bătălia
de la Râmnic, d-lui Ghibănescu i-a scăpat din vedere că indictionul anului slavon
6988 nu poate fi 15,.acesta corespunzând anului 1482. Prezentul document este ulti
mul cunoscut din prima domnie a lui Basarab Țepeluș și este dat din Pitești pe
IV
când era în fugă la boerii săi credincioși Craioveștii (v. Al. Lăpedatu : Vlad Vodă
Călugărul ed. 1903 extras din Conv. Lit. anul XXXVII pag. 26). Data lui este greșit
trecută August 16 căci în Miletici este August 6.
2) Un Pătru Zamona aflăm în divan sub Radu Pleșuvul (v. doc. XVI).
UN
3) Mărturiile sunt înșirate aci după cum le-am aflat în Miletici (pag. 340).
4) Numele acestui mare vornic lipsește în Miletici dar d-1 Dăpedatu (v. op.
cit. pag. 27) ne spune că este Neagul vornic, cunoscutul boer.
s) Un alt partizan ai lui Țepeluș, fiu pe semne sau descendent al lui Vasea
spătar de la 1415 (v. doc. X).
L
6) Alt boer credincios al lui Țepeluș, care însă ridicându-se asupra lui Vlad
Călugărul, domnul lăsat în scaun de Ștefan cel Mare în locul pretendentului Mircea
RA
după bătălia de la Râmnic, este omorât de acesta din urmă, încă înainte de reîn
toarcerea lui Țepeluș pentru a-și relua tronul pierdut.
<) Să fie oare acesta, Cazan Sahacov ? N’o putem afirma cu certitudine. In
toate cazurile dacă nu este acest cunoscut boer trebue să credem că este un sfetnic
nou de care nu vom mai afla nimic în urmă. Pe un Cazan biv și vornic vom întâlni
NT
pentru ultima oară la 1482 Julie 13 (v. mai departe doc. LXII în primul divan al
lui Vlad Călugărul din a doua sa domnie). Acesta din urmă este Cazan Sahacov.
») Acest boer este pentru ultima oară în divanul lui Țepeluș, trecând de
partea lui Vlad Călugărul pe semne încă înainte de’ reîntoarcerea lui Țepeluș in a
CE
doua domnie. « ,
a
9) Boer rămas credincios lui Țepeluș pe care insă nu l’am întâlnit in divane
până acuma.
*°) Alt boer rămas credincios descendenților lui Dan I W.
11) L’am mai întâlnit și în trecutul divan. E)1 este misionar la Brașov (v. Bog
dan op. cit. p. 161/2 No. CXXVIII și CXXXI). .. .
I/
12) Și aci o greșeală de tipar în privința numelui sau. Acest boer fund Staico
comisul, fost divanist și în celalt hrisov cunoscut nouă de la Țepeluș. De altfel și
acesta va trece curând, poate în urma lui Vintilă logofătul de partea lui Vlad Călu
S
gărul, căci la 1482 Martie 23 el trebue să fie Stan comisul lui Țepeluș, singurul boer
rămas credincios din toți câți aflăm în prezentul divan.
IA
13) Puține luni după fuga lui Țepeluș în Oltenia acesta se reîntoarce, pe semne
susținut de Craiovești, căci la 16 Novembre 1481 îl aflăm scriind Brașovenilor (v.
Bogdan op. cit. p. 112 ed. I. nota) din București.
U
BC
7
RY
VLAD IV. CĂLUGĂRUL
RA
1481 August — 1481 Septembre.
Prima Domnie.
LI B
Domnia aceasta de scurtă durată ne este relevată într’o scri
soare a acestui Voevod dată din Târgoviște Brașovenilor prin care
îi anunță că au pus pe fugă pe Țepeluș (v. Bogdan: op. cit. ed. I.
Y
pag. 113; v. și Lapedatu: op. cit. pag. 29). Fuga lui trebue pusă
T
prin Septembre căci n’avem nici o știre de o ciocnire între Vlad
Călugărul și Țepeluș.
SI
Din răstimpul acesta, poate nici o lună, n’avem nici un act
intern cu mărturii domnești de la acest Voevod.
ER
BASARAB IV. CEL TÂNĂR
IV
zis ȚEPELUȘ
UN
1481 Sept./Oct. — 1482 April./Mai.
A doua Domnie.
L
La 16 Novembre 1481 Basarab Țepeluș era din nou în scau

nul Țării Românești după cnm ne indică o scrisoare a lui, Brașo
RA
venilor, trimisă din București (v. Bogdan: ed. I. p. 112 nota și

Lapedatu: op. cit. pag. 29).
NT
LXI. 1482 Martie 23, indiction 13, Gherghița 1).

Basarab cel Tânăr dă un hrisov.
CE
Mărturiile domnești: Mitropolitul chir Macarie 2), Jupan Prâvul

vel vornic 3), jupan Mircea paharnic 4), Jupan Barbul 5), jupan Di-
mitru Ghizdavăț 6), jupan Prave logofăt 7), jupan Mircea dvornic 8),
Albă spătar 9), Cormici Stoian armaș 10), Piper stolnic 11), Stan
I/
comis 12), Vladislav vistier 13), Oană stratornic 14), Caloian scrie 15)
S
*) v. Miletici op. cit. p. 338—9 dat din M-rea Gherghița; v. Stoica Nicolaescu
Aldea, pag. 237 nota v. și C. C. Giurescu pag. 39). Data din Miletici este greșită
IA
1480 și greșit înregistrată și de d-1 Ghibănescu (pag. 135) indictionul 15 corespun

zând anului 1482. Este ultimul document cunoscut nouă de la Basarab Țepeluș.
2) Din vremea lui Mircea cel Bătrân n’am mai întâlnit în fruntea divanului
pe vre-un Mitropolit (v. doc. 1).
3) Unul din boerii Craiovești fiul lui Neagoe de la Craiova. Pentru prima
U
oară aflăm pe boerii Craiovești ca susținători a vreunui Domn în scaunul Țării

Românești. De altfel de acum înainte vom întâlni adesea pe acest boer împreună
BC
cu fratele său Barbu, cei doi mai în vârstă din cei 4 frați: Barbu, Pârvu, Danciul,
RY
și Radu, printre mărturiile domnești ale lui Vlacț Călugărul a cărui fiu Radu le va
RA
fi în urmă și rudă.
4) Ultimul boer rămas credincios lui Țepeluș din toti cei dinainte de bătălia
de la Râmnic, pe lângă Stan comisul, dacă înțr’aițevăr acest Stan este Staico comi
sul cum îl corectează I. Bogdan. El este Mircea' Butcă.
5) Cel mai mare dintre frații Craiovești.'j c|
LI B
«) Boer pe care l’am intâlnit postelnic și Statornic sub Basarab Laiotă șicare’l
vom întâlni încă și în domnia lui Vlad Călugărul.
’) Un boer nou pe care pentru moment nu’l putem identifica.
8) Alt boer care incontestabil nu poate fi identic cu paharnicul de mai sus.
9) Iar alt boer nou pe care’l putem identifica cu comisul lui Vlad Călugărul,
viitor spătar. Un jupan Albul este misionar al voevodului între 1480 -1482 la Brașov,
Y
(v. Bogdan p. 171).
10) Un alt boer nou despre a cărui prezență nu vom mai auzi.
T
11) Cunoscut boer de mai înainte.
12) Să fie oare acest boer Staico comis precum ne spune I. Bogdan ? (v. o. c).
SI
Ne vine greu a o crede. Am spus mai sus că Staico comisul care scrie o scrisoare
alături de Cazan vistieru' este viitorul ginere al lui Vlad W. Călugărul. De aceea
ne vine greu a crede că după întoarcerea lui Țepeluș în tron acest Staico comis să
ER
fie încă pe lângă el. Logic este că acest boer se diferențiază de cel-l-alt, precum o
spune și d-1 Lapedatu, el este de sigur boerul rămas credincios lui Țepeluș după
bătălia de la Rămnic din 8 Iulie 1481 (v. op. cit. p. 30). De altfel înclinăm cu atât
mai mult a crede că acest boer este unul diferit de ginerile viitorului voevod luând
seama că în divanele lui Vlad Călugărul aflăm pe un Stan stolnic (v. mai departe).
IV
’3) Alt boer nou pe care nu-1 putem identifica cu viitorul spătar al lui Vlad
Călugărul luând în considerație că dregătoria de vistier este superioară acelei de spătar.
u) Un boer tânăr, pe semne, pe care de asemenea nu 1 mai întâlnim prin divane.
UN
15) Despre un Caloian ne vorbește o scrisoare a lui Țepeluș Brașovenilor care

trebue pusă după documentul din 6 August 1481 când mai aflăm pe Vintilă logo
fătul în divanul lui Țepeluș. înclinăm a crede că acea scrisoare este chiar atunci
anti-datată, ea trebuind să fie pusă după prezentul hrisov adică puțin înainte de
alungarea din scaun al lui Țepeluș de către Vlad Călugărul.
înainte de a încheia cu Domnia aceasta sbuciumată al lui Țepeluș să mai
L
amintim, din scrisorile pe care le avem de la dânsul, pe diferiții boeri nemenționați

RA
în divanele sale.
Pe boerul Vlad fără dregătorie îl aflăm într’o scrisoare a acestui Voevod către.
Brașoveni (vezi Bogdan op. cit. ed. II. p. 135 No. CVII) el este Vlad vornicul cel
care s’a ridicat contra lui Vlad Călugărul și care muri de moarte silnică de către
acesta din urmă.
NT
Pe un Jupan Neagu și un Jupan Stanciu, boeri bătrâni ai lui Țepeluș, primul

încă din vremea lui Radu cel Prumos la 1471 Januarie 25, iar al doilea fost vornic
mic al aceluiaș Domn, identificat de I. Bogdan (v. op. cit. p. 139 nota 2) cu Stan
dul din Glogova cumnatul lui Țepeluș, fiind căsătorit cu Anca sora acestuia, și la
care se refugiase Basarab cel Tânăr după alungarea din a doua lui domnie de către
CE
Vlad Călugărul. La acest cumnat fu chiar omorât de Mehedințeni la satul Glogova

(v. Bogdan p. 113). Stanciu acesta pare a fi strămoșul boerilor Bengești rude apro
piate cu boerii Glogoveni. Nu credem însă să poată fi identificat cu Stan Corto-
flești dintr’o scrisoare a acestuia și a unui Cărjă, misionarii lui Țepeluș la Ștefan
Bathory prin 1478.
I/
Un Dragomir pe care nu-1 credem identic cu Dragomir Manev, bătrânul boer

în fruntea primului divan al lui Țepeluș, este de două ori misionar al acestui voevod
în Ardeal, (v. Bogdan op. cit. No. CXXX p. 162 și No. CXXXII ( p. 165).
S
Printre boeri de ai lui Țepeluș care scrie ei însuși scrisori Brașovenilor pe

lângă Dragomir Manev fostul vornic al lui Radu cel Frumos, al lui Basaraba Laiotă
IA
și al lui Țepeluș precum și al lui Vlad Călugărul (v. pentru acest boer mai jos)
Neagu fost vornic, Cazan vistier, Vladul vornic, avem o scrisoaie a lui Vintilă logo
fătul adresată Doamnei Maria soția lui Țepeluș, care scrisoare ca text este identică
cu cea a lui Cazan vistierul și Staico comisul de datat fie din 1479 sau 1480 când
U
domnia lui Țepeluș era în agonie (v. amândouă în Bogdan op. cit. pag. 277—9;
v. pentru a doua lorga : Scrisori de boeri ed. I. 1912 pag. 6).
Mai avem în fine scrisoarea lui Cazan vornicul de pe la 1480—82 scrisă Bra
BC
șovenilor lăsând să înțelegem îngrijorarea pe care o avea Țepeluș de un atac din

partea lui Ștefan cel Mare.
RY
RA
VLAD IV CĂLUGĂRUL
1482 vara — 1496 toamna
A doua Domnie.
LI B
Pentru a doua domnie a acestui voevod ne referim la lucrarea
d-lui Alexandru Lapedatu (op. cit.) și a lui I. Bogdan (op. cit.).
In contrazicere însă cu D-lor am pus pe acest Vlad ca al IV-lea
Y
cu acest nume, căci precum am spus mai sus Vlad Voevod, care
T
ține scaunul țării puțini ani în timpul domniei lui Mircea cel Bă
SI
trân, l’am numit Vlad I.; prin urmare Vlad Dracul este al doilea,
Vlad Țepeș al treilea și Vlad Călugărul al patrulea.
ER
LXII. 1482 Junie 1$, Târgoviște 4)
Vlad Călugărul întărește lui Roman și fraților săi Radul,
IV
Micul, Mușat și Stoica stăpânire în Micești și Ulitești 2).
Mărturiile domnești: Udriște3), Neagoe Borcev 4), Cazan biv
UN
vornic 5), Vintilă logofăt 6), Drăghici vel dvornic 7), Staico logofăt 8),
Manea Negrul vistier 9), Hârgotă paharnic 10), Danciul stolnic n),
Dumitru și Cega spătar 12), Alagoz comis 13), Colțea și Rodea stra-
tornici14), Ivăniș grămătic 15).
L
J) v. Lapedatu op. cit. p. 71 No. 1 ; v. Acad. Rom. Doc. 7/XL originalul actual
RA
mente evacuat. Mai aflăm de altfel din acest an un document relevat de d-1 Iorga
(v. Operile lui Const. stolnicul: Cronologia tabelară pag. 27 No. 37) prin care Vlad
întărește boerului său Mihail spătar mare, moșie în Ruși. Am spus mai sus că acest
boer este primul cunoscut din neamul Bălenilor. O singură mențiune mai facem că
aci este pentru prima oară înregistrat cu dregătoria de mare spătar, funcție care în
NT
aceste vremuri este ținută de alți boeri (v. divanele respective).

2) Conținutul acestui document atât în privința moșiilor cât și a boerilor este
identic cu ultimul hrisov al lui Țepeluș din prima lui domnie, dat din Pitești în
fuga sa spre Oltenia (v. doc. LX).
CE
3) Acest boer care apare pentru prima dată în divan este un boer cunoscut,
fost stăpân a Țării Făgărașului, ținut cedat lui de Matei Corvin în timpul Domniei
lui Radu cel Frumos. Udriște a trăit multă vreme în Ardeal și pe semne că și moare
în iarna 1482 — 1483 poate chiar puțin mai înainte de oarece lă 1483 Januarie 1 el
nu mai figurează printre mărturiile domnești ale lui Vlad Călugărul. După moartea
lui ținutul Făgărașului fu din nou concedat Universității Săsești (v. Lapedatu op.
I/
cit. în Rev. Transilvania).

4) Cunoscutul bătrân boer din domniile celor doi Dănești, Laiotă și Țepeluș.
“) Alt însemnat boer, cunoscutul Cazan Sahacov care aci apare pentru ultima
S
dată, bărbat pe semne foarte în vârstă ; se stinge și el în toamna sau iarna acestui an.
6) Fostul paharnic al lui Radu cel Frumos, fost misionar al lui Basaraba cel
IA
Bătrân și în fine sfetnic intim al lui Țepeluș, iar din 1481 partizan al lui Vlad Călu
gărul. El este Vintilă Florescul de mai târziu (v. mai departe).
7) Fostul stratornic al lui Radu cel Frumos, spătar al lui Basarab Laiotă și
acum mare vornic al noului voevod, de altfel un boer de frunte care aproape nu vă
U
lipsi-din divanele lui Vlad Călugărul (v. pentru identificarea lui nota 3 doc. LXXX
mai departe).
BC
8) Alt boer de frunte al acestui voevod, de altfel și ginere al lui, fost comis
sub Țepeluș.
RY
9) Boer cunoscut încă de mai înainte.
RA
10) Un martor domnesc nou pe care’l vom întâlni de acum înainte în mai multe
divane ale lui Vlad Călugărul.
’*) Să fie oare acesta unul din frații Craiovești? Nu credem acest lucru luând
în considerație că un Danciu este omorâtorul lui Basarab Țepeluș. De altfel boerii
Craioveșii nu apar în divanele lui Vlad Călugărul de cât la 1487, ei rămânând încă
LI B
rezervați față de acest voevod. (v. pentru Danciu stolnic nota 4 doc. LXIV).
12i Doi spătari pe care îi întâlnim pentru prima dată în divan, dispărând
amândoi din divanele anului 1483. Dumitru poate fi identic cu Dumitru Ghizdavăț
pe care îl vom mai întâlni mai la urmă boer de frunte al lui Vlad Călugărul, (v.
mai departe).
13) Un alt boer nou pe care nu-1 vom întâlni în urmă.
Y
14) Doi boeri tineri care rămân în funcție și după această dată.
15) Precum observăm: din divanul înfățișat și alăturându-1 cu cele care urmează
T
rezumăm că primii boeri ai lui Vlad Călugărul ne arată că Domnul n'avea încă un
divan fix, mulți boeri din cei înfățișați dispărând pentru totdeauna.
SI
LXIII. 1483 Ianuarie 27, Târgoviște 1).
ER
Vlad Călugărul întărește boerilor săi: Batie, Radul, Dragoe
Stanciul, Brațul, Dragul, Dobromir, Dragul, Radul și Danciul moșie
în Coșiștița, Dragotești, Cert enițagora, Lubnic moșii de moștenire,
IV
și în Criva din Mehedinți, București și Rusănești moșii cumpărate
dela Mușat.
UN
Mărturiile domnești: Dragomir Manev, Neagoe Borcev, Dră-

ghici fost mare vornic, Cârstian mare vornic 2), Staico mare logofăt,
Vladislav spătar 3), Manea vistier4), Hărgotă paharnic, Danciul
L
stolnic, Stanciul comis 5), Colțea și Radea 6) postelnici, Hodor grămătic.

RA
') (v. Lapedatu op. cit. p. 71 No. 3; v. Acad. Rom. doc. 5/LXXVI).
2) Un boer nou al lui Vlad Călugărul, poate identic cu Pârcălabul lui Vlad
Țepeș. Acest boer devine unul din sfetnicii de frunte ai lui Vlad Călugărul și
rămâne în aceiaș funcție, ba de multe ori și fără dregătorie atât^sub Radul cel Mare
cât și sub urmașii acestuia în scaunul Țării, căci moare abia în 1512 pe semne la
NT
adânci bătrânețe. Dl. I. C. Filitti (v. op. cit. pag. 8) ni-1 identifică cu primul boer
cunoscut din neamul Buzeștilor, de altfel aserțiune și a d-lui Ștefan D. Greceanu
(v. Șirul voevozilor cu divane și note; v. Fișe inedite la Familia Buzeștilor) unde
se pare că acest boer este trecut chiar în divan cu numele de «Cârstian Buzescul».
CE
După alte surse cunoscute nouă ar reeși că este strămoșul unui neam de boeri, zis
«ot Stăncești» poate chiar descendenți «per feminas» din acest bătrân Buzesc.
3) Acesta ia locul lui Dumitru și Cega păstrând dregătoria de spătar mai
departe.
4) Cunoscutul boer Manea Negrul (v. mai sus doc. LVIII).
s) Nu cred să poată fi identic cu Stan sau Staico comisul. Bl dispare din
I/
divane încă de la sfârșitul anului.

6) = Rodea (v. doc. LXII).
S
LXIV. 1483 Mat 12, Târgoviște x).

IA
Vlad Călugărul întărește lui Dragomir stolnicul 2), și fratelui

său un sălaș de țigani.
U
Mărturiile domnești: Jupan Dragomir Manev, Neagoe Borcev,

Drăghici fost mare vornic, Cârstian mare vornic, Staico logofăt,
BC
RY
Manea Negrul vistier, Nan mali (== mic) vornic 3), Hărgotă paharnic.
RA
Gogoașe stolnic, 4), Vladislav spătar, Colțea stratornic, Codrea grămătic.
*) V. Lapedatu op. cit. p. 71 No. 4; v. Acad. Rom. doc. 5/XC azi evacuat.
2) Pentru moment nu putem identifica pe acest boer.
LI B
3) Fi-va oare acest boer cumnatul lui Dragomir vornicul, căsătorit cu sora
acestuia Preia (v. Bogdan, op. cit. p. 112) căci alt boer cu acest nume nu întâlnim
în epoca aceasta.
4) Prin urmare Danciul stolnic identic cu Gogoașă stolnic nu este altul decât
Danciul Gogoașe a cărui fiu Drăghici a avut pretenții la tronul Țării Românești.
Y
LXV. 148^ Iunie z, Târgoviște 1).
T
Vlad Călugărul întărește M-rei Tismana moșiile: Tismana,
SI
Pocruia, Godinești, Sărbșorii și Ohaba foste ale lui Vintilă logo
fătul 2) de cumpărătoare de la Stanciul Cortofleș pe 160 florini.
ER
Mărturiile domnești: Mitropolitul Chir Macarie, jupan Dragomir
Manev, jupan Neagoe Borcev, Drăghici Stoicev 3), jupan Cărstian vel
vornic, jupan Staico logofăt, Manea vistier, Vladul Arbănaș spătar
IV
4), Nan mali (= mic) vornic, Hărgotă paharnic, Danciul stolnic,
Stanciul comis, Colțea și Rodea stratornici.
UN
9 v. Dăpedatu op. cit. p. 71 No. 5; v. Stefulescu; Tismana, p. 195; v. Venelin

p. 125. Mărturiile domnești ale acestui hrisov au în Venelin în fruntea divanului pe
Mitropolitul Chir Macarie care lipsește în rezumatul din Lăpedatu.
2) Acest boer întâlnit precum am văzut încă sub Radu cel Frumos și sub cei
doi Dănești nu apare între mărturiile prezentului hrisov; el este cunoscutul Vintilă
L
Florescul, boer de frunte al lui Vlad Călugărul și strămoșul neamului boerilor pur
tând acest nume, tatăl lui Drăghici vornicul din prima jumătate a secolului al
RA
XVI-lea și a două fiice Velica și Neacșa din care prima pare a fi soția lui Radu
Postelnicul Craiovescul unul din cei 4 frați ctitori ai M-rei Bistrița. Vintilă Flo
rescul este el însuș ctitor al M-rei Tismana și poate fondatorul schitului Strâmbul
(Găiseni) unde toți descenden'ții săi se află înmormântați. Cât pentru moșiile de mai
NT
sus ele ne sunt cunoscute din mai multe hrisoave anterioare datei acestui document.
Pocruia este întărită M-rei Tismana încă din 1387 Junie 27 de Mircea cel Bătrân,
ea aparținuse unor boeri Tomir, Voico și Radoslav. Satul Tismana și cu altă moșie
Ploștina fostă tot în stăpânirea lui Vintilă Florescul sunt întărite aceleași M-ri de
Sigismund Craiul Ardealului la 1429 Octombrie 28 (v. Stefulescu Tism. p. 180—1;
CE
v. Venelin .p. 55/9). Vlad Dracul ne amințește că satul Tismana fusese dăruit M-rei
încă de Radu W. moșul său deci de fondatorul ei, într’un act din 2 August 1439
(v. Stefulescu op. cit. p. 181—3). Sărbșorii fuseseră dăruiți aceleași M-ri de Ioan
Huniady la 20 Octombre 1444 (v. Idem p. 183-9). In Pocruia și Godinești a avut
ocine Radu cel Frumos după cum o specifică Vlad Călugărul într’o întărire dată
I/
M-rei Tismana la 1493 Junie 15 (v. mai departe doc. LXXXVIII).

Mai avem pentru aceste moșii întăriri ulterioare dela Vlad W. fiul lui Radu
cel Mare, Mircea Ciobanul și un boer Radu logofăt descendent al lui Vintilă Florescul.
S
3) Este acelaș boer cunoscut încă din domnia lui Radu cel Frumos ca stratornic.
în urmă spătar lui Basarab Laiotă și în fine mare vornic al lui Vlad Călugărul. Nu
IA
mele de Staicov ne lasă să înțelegem că ar fi fost fiul unui Staico. Vom spune din
capul locului că acest boer este primul cunoscut din neamul boerilor numiți
«ot Mărgineni» și, de oare-ce în descendența lui aflăm boeri cu numele de Udrișce
(vistierul din Mărgineni, și postelnicul din Mărgineni) precum și un Dragomir
U
spătar, toți boeri din sec. al XVI-lea înclinăm a crede că Drăghici Stoicev este fiul
lui Stoica frate cu Manea Udriște (v. pentru acesta mai departe nota 3 doc. LXXIV).
Drăghici acesta este ctitorul și fondatorul M-rei de la Cricov numită în urmă M-rea
BC
Mărgineni ba chiar și Drăghicești din cauză pe semne a numeroaselor danii făcute

RY
de boeri Drăghici descendenți ai lui (v. Arh. St. M-rea Mărgineni, v. Fișe inedite
RA
în col. St. D. Greceanu la Filipești). El este acel strămoș al Elenei Postelniceasa
Cantacuzino cu care se fălește în mândra ei titulatură din 1862: Eu Elinca care am
fost jupâneasa răposatului Constantin Cantacuzino biv vel postelnic, fata răposatului
Șerban Vodă, nepoata jupânesei Maria, strănepoata jupânesei Anca ot Coiani, așij-
derea după maică mea răposata Doamna Elena, nepoată lui Udriște vistierul, stră-
LI B
nepoatâ lui Drăghici -vornicul din Mărgineni (v. Buciumul I. p. 351, 1863). In privința
filiațiunii acesteia vezi judicioasa explicare a d-lui I. C. Filitti în lucrarea D-sale
«Boerii Craiovești» din Conv. Lit. an 54.
0 Nu cunoaștem pe acest boer însă în vedere că spătarul lui Vlad Călugărul
este până la 1491 (afară de 1483 Junie 5 v. doc. LXVI) Vladislav înlocuit în urmă
cu Stroe cred că numele de Vlad Arbănaș corespunde tot acestui boer, Vlad fiind
Y
prescurtarea lui Vladislav.
T
LXVI. 1483 Iunie 3, Târgoviște 1).
SI
Vlad Călugărul întărește slugei sale Mihai 2), și nepotului
ER
acestuia (Mihai) cu fii săi stăpânire în Topești 3), cumpărat de la
Manea 4), fostul stolnic, fiul Barbului.
Mărturiile domnești: jupan Dragomir Manev, jupan Neagoe
IV
Borcev, jupan Drăghici fost vornic, jupan Vintilă Florescul 5), jupan
Cârstian vornic, Manea vistier, Danciu stolnic, Hărgotă paharnic,
UN
Standul comis, Dediul spătar 6), Ceucoț grămătic 7).

') v. Lăpedatu op. cit. p. 71 No. 6; v. Stefulescu doc. sl. rom. p. 23; v. Hajdeu
op. cit. p. 37; v. Miletici op. cit. p. 340 No. 15-, . .
!) Nu credem ca acest boer să poată fi identificat cu Mihai ot Ruși numit
vel spătar într’un document din 1484 (v. pentru aceasta mai sus).
L
3) Aflăm vorbindu-se de această moșie în diferite acte din prima jumătate a

sec. XVI-lea (v. Stef. D. Greceanu: Șirul voevozilor, acte din 1511 Novembre 20 și 28
RA
(v. Arh. St. Cond. M-rei Tismana I. folio 181 ; v. Idem M-rea Tismana pach. 2 doc. 4).
4) Nu cnnoaștem din divanele anterioare pe nici un Manea biv stolnic sin
Barbul. Fi-va oare Manea stolnicul lui Mircea cel Bătrân și Dan II (v. doc. X și XIX),
5) Pentru prima oară în divan fără dregătorie (v. not. 3 doc. LXXX mai departe).
NT
6) Locțiitor pesemne al lui Vladislav spătar care reapare în 1484.

U Precum vedem în prezentul divan aflăm numai boeri cunoscuți ai lui Vlad
Călugărul; și înainte de a trece la anul 1484 relevăm câteva documente emanate
încă în cursul aceluiaș an și anume unul ia 11 Junie din Târgoviște și altul la 25
al aceleiaș luni tot din Târgoviște, întăriri date M-rei Tismana (v. Lăpedatu op. cit.
CE
p. 72 No. 7; v. ptr. amândouă Brezoianu op. cit. ed. 3882 p. 239). Un alt hrisov fara
divan este cel dat în cursul acestui an fără dată însă : O întărire lui Manea, !on,
Radul și Stanciul cu feciorii lor peste Toplița, Feleații, Titulații și altele (v. Arh. St.
Cond. M-rea Tismana I. f. 508; v. Lăpedatu p. 71 2).
I/
LXVII. 1484 Martie p, Târgoviște 4).

S
Vlad Călugărul întărește «jupanului Mihai spătar din casa

IA
domniei mele», fiilor săi, fratelui său Ioan cu fii și verilor săi Mihai
și Balea cu fii lor stăpânire peste a treia parte din Ruși cumpărată
de la Malciu pe 3000 asprii.
U
Mărturiile domnești: Dragomir Manev, Neagoe Borcev, Cârstian

vel vornic, Staico logofăt, Vladislav spătar, Hărgotă paharnic,
BC
RY
Danciu stolnic, Manea Negru vistier, Albul comis 2), Colțea și Rodea
RA
postelnici, Cârlig grămăticul 3).
0 v. Filitti Arh. G. Gr. Cant. doc. 94 unde data nu este precizată din cauza
lipsei cifrelor sutimilor, zecimilor și unităților din leat. Analizând însă divanul
LI B
acestui act am aflat pe Albul comis în locul lui Stanciu care dispare. Chiar d-1
Filitti fixează anul între 1483 și 1485 ceeace concordă cu anul pus de noi.
2) Acest boer nou ia locul lui Stanciu, care este înaintat vistier în anul viitor
(v. doc. LXVIII).
3) Pe lângă acest document din Martie 1484 mai aflăm un alt hrisov de întă
rire al lui Vlad Călugărul din Aprilie 24 dat tot din Târgoviște (v. Stefulescu: op.
Y
cit. pag. 25), neavând nici o mărturie domnească; în care Domnul întărește niște
stăpâniri mai multor boeri: Ivul, Arcă, surorei acestuia Elena, și fiului lui Arcă,
peste Ciocadia. Tupșa, Poiana, Munții Părăginosul șl Plescoaia, moșii de moștenire.
T
Ispravnic al hrisovului este Dumitru Ghizdăveț boerul cunoscut de mai înainte.
SI
LXVIII. 1485 Aprilie g, Târgoviște 1).
ER
Vlad Călugărul întărește lui Danciul cu fii lui, fratelui său
Marcu și lui Lațco cu fii lor stăpânire în Jași.
Mărturiile domnești: jupan Dragomir Udriște 2), jupan Neagoe
IV
al Borcei, jupan Drăghici Stoicov, jupan Dimitrie Ghizdăveț, jupan
Cârstian vornic, jupan Staico logofăt, Stanciul vistier 3), Vladislav
UN
spătar, Hârgot paharnic, Danciul stolnic, Alb comis, Colțea postelnic,
scrie Preda.
*) v. Stefulescu op, cit. p. 26—7.
2) Vom mai reveni asupra acestui boer (v. nota 3 doc. LXXIV).
L
3) Postul comis care în anul acesta apare pentru prima oară în această dre-
gătorie.
RA
LXIX. 1487 Iulie 31 București 1).

Vlad Călugărul întărește M-rei Snagov a lua vinăriciul din Cer-
NT
nătești și diferite dări din județul Brăilei.

Mărturiile domnești: Dragomir Udriște, Neagoe Borcev, Vintilă
Florescul, Drăghici Vintilescul 2), Barbu Craiovescul 3), Cârstian,
CE
Părvul mare vornic 4), Staico logofăt, Badea 5), Danciul stolnic,
Colțea paharnic6), Staico vist. 7), Albul Comis, Rodea și Neagoe
postelnici 8).
I/
’) v. Lăpedatu op. cit. p. 72 No. 10; v. Ac. Rom. orig. 172/XX azi evacuat;
v. Cronologia tabelară ed. Iorga No. 29 cu luna greșită, Mai în loc de Iulie.
S
Din anul 1486 n’avem nici un act cu divan în schimb avem două hrisoa- e
și anume:
IA
LXX. 1486 Aprilie 23, Gla-vacioc (vezi Lapedatu op. cit. p. 72 No. 8).
Vlad Vv. întărește lui Slav și fiilor săi diferite stăpâniri de moșii (v. Columna
lui Traian 1876 Anul VII. seria nouă p. 468/9) a cărui mărturii sunt următorii boeri:
U
1) . Dumitru Ghizdavăț Ban

2) . Deatco Ban
BC
3) . Boico din Bătești

RY
4) . Radu din Precina

5) . Vălcan din Costești
RA
6) . Stanciul Fusea
7) . Frățilă din Mărășești
8) . Rădeiu din Bățești
9) . Dan din Șipot
10) . Stepan al lui Tepei
LI B
11) . Cârstian din Runc
. boerii aceștia îi cunoaștem și anume : pe Dumitru Ghizdavăț pe

care îl întâlnim pentru prima oară cu dregătoria de Ban și pe Stanciul Fusea care
poate fi identic cu Stanciul vistierul, fost comis. Sa fie oare acest boer un sfetnic
Y
originar din ținutul Dâmboviței, unde aflăm un neam de boerinași cu numele Fusea?
Pe Deatco Ban îl vom întâlni încă într’alte documente contimporane- Numele celui
T
de al zecilea boer ne atrage mai mult atenția în vedere că am întâlnit încă la 1472
pe un boer Stan al lui Tepei (= Tepev) stolnic (v. doc. LV. și LVI). Fi-va oare acesta
SI
un descendent al lui ? Cât pentru Cârstian nu credem a putea fi identificat cu boerul
Cârstian de care am vorbit mai sus (v. nota 2 doc. LXIII), Ceilalți boeri martori par boeri
de țară de prin împrejurimi iar nici de cum boeri divaniști.
ER
Celalalt act este o întărire dată din București de Vlad Călugărul la 30 Junie
1486 lui Roman cu fii săi Dan, Deatco și Șerban și încă altor boeri stăpânire în
Romanești, Balomirești, Budieni, Isvoare, Crasna. Gioseni, Jupănești, Albeni, Răzleul
și Prigoria. Actul n’are divan, doar ca ispravnic pe Vintilă mare vornic care nu
este altul decât Vintilă Florescul iscălit în toate actele acestea fără dregătorie.
IV
2) Pentru acest boer vezi nota de la documentul din 1491 Septembrie 3 (v.
doc. LXXX).
3) Acesta este viitorul însemnat boer Barbul Banul primul în această funcție
UN
înființată de Vlad Călugărul la 1492 (v. Filitti op. cit. p. 196) pe semne pentru a
avea pe puternicii acești boeri de partea sa. S-a scris mult asupra acestui neam de
boeri olteni, dar singura monografie care aruncă o lumină mai vie asupra lor este
cea a d-lui I. C. Filitti (v. op. cit.). Am mai aduce aci o contribuție pentru expli
cația prezenței deodată a acestor boeri în di vanele lui Vlad Călugărul, căci și Barbul
și Pârvul sunt mărturii domnești ai acestui hrisov. N’am întâlnit până aci în diva
L
nele acestui Voevod, de 5 ani de când era pe tron pe nici un boer din neamul Cra-
ioveștilor, cari totuși se manifestaseră ca susținători ai lui Basarab Țepeluș la 1482
RA
(v. doc. LXI) rudă cu unul din ei.

In vremurile acestea, din documentele înfățișate mai sus, ne vom da repede
seama că boerii de vază erau întotdeauna părtași la toate faptele voevozilor și
primi martori ai diferiților domni chiar protivnici de ex.: Dragomir Manev sau
Udriștev, Neagoe Borcev și alții; ori Craioveștii susținători ai lui Țepeluș pentru
NT
prima oară, se țin retrași din politica lui Vlad Călugărul, ocrotitori de altfel al
fiului lui Basarab cel Tănăr născut precum ne spune foarte bine documentat dh I.
C. Filitti din Neaga, soția lui Pârvu I. Craiovescu și Basarab Țepeluș. Vlad Călu
gărul a dus în toată domnia lui o politică împăciuitoare atât cu Ungurii și Ștefan
CE
cel Mare la nord cât și cu Poarta la sud. D. Lăpedatu ne indică (v. op. cit. p. 12
nota 3) că Vlad Călugărul era născut pe la 1430—35 deci la data documentului unde
apar Barbul Craiovescul și Pârvul vel vornic în primul divan, era un bărbat apro-
piindu-se de vârsta de 60 de ani, vârstă înaintată. Barbul și Pârvul Craioveștii erau,
precum am spus mai sus, ocrotitorii coconului domnesc, ultimul Dănesc, Neagoe,
viitorul Basarab Vv. de la 1512 —1521 născut deci pe la 1467—70 și acum tânăr.de
I/
18—20 de ani. înțeleptul Voevod se va fi poate gândit la fiul său Radu, o fire blajină
dar bolnăvicioasă, cumnat după soție cu Părvul tatăl adoptiv al lui Neagoe (v.
S
Filitti op. cit.), și atunci din spirit de politică internă va fi vrut liniște din partea
eventualelor pretenții a acestora asupra tronului său odată el mort; poate chiar
această căsătorie al lui Radu Voevod cu Cătălină sora Neagăi Craioveasca va fi fost
IA
o căsătorie politică. Pentru îmbunarea boerilor Craiovești, va fi creiat pentru ei

Bănia Craiovei la 1492. Numai așa înțelegem acceptarea din partea Craioveștilor de
a face parte din divanul lui Vlad Călugărul și continuarea fără lupte interne a fiu
lui acestuia Radul pe tronul țărei după moartea sa, căci Radu zis cel Mare a avut
U
ca susținători pe acești puternici boeri.

4) Apare pentru prima dată în divanele lui Vlad Călugărul. FI este unul din
BC
RY
frații Craiovești și tatăl adoptiv al lui Neagoe Voevod Basarab de la 1512 (v. și
RA
nota precedentă).
5) Un boer nou care, în vedere că nu poartă dregătorie, pare un sfetnic mai în
vârstă sau un boer de neam mare; înclinăm a crede că este cunoscutul Badea aflat
și cu numele de «ot Cojești». Acest Badea este de altfel cumnatul lui Dragomir și
ginere lui Udriște (termenul de cumnat în acele vremuri până și prin secolul al
LI B
XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea se întrebuința și pentru vărul primar
prin alianță).
6) Fostul postelnic de la 1484 (v. doc. LXV.I), boer pe care îl vom întâlni
încă prin divanele vremurilor.
7) Un nou boer care ia locul lui Manea Negrev.
8) Nu credem să poată fi identic cu viitorul Basarab Voevod de le 1512—1521.
T Y
LXXI. 1487 Novembre 27, București 1).
SI
Vlad Călugărul întărește lui Ștefan cu fii, lui Ion și fratele
acestuia Neagul, stăpânire peste a șaptea parte din Lelești și din
ER
muntele Coarnele.
Borcev, jupan Drăghici Stoichev, jupan Prăvul velichi dvornic,
IV
jupan Staico logofăt, Danciul stolnic, Colțea paharnic, Vladislav
spătar, Staico vistiar, Albă comis, Neag și Rodea postelnici, scrie
UN
Radul grămătic 2).
*) v. Ștefulescu : Doc. p. 28 ; v. Muzeul Gorjului sec. XV. doc. V. Mai avem
din acest an un document de la Vlad Călugărul din Iulie 12 prin care întărește
M-rei Rusicul din Sft. Munte Athos un ajutor anual de 6000 asprii (v. Cipariu op.
cit. p. 198; v. Lapedatu op. cit. p. 72 No, 9).
L
2) Toți boerii ne sunt cunoscuți din celelalte divane anterioare, ale lui Vlad
Călugărul; lipsesc numai Barbul Craiovescul, Vintilă Florescul și Cărstian vornicul
RA
pe caie-i vom afla în 1488 (v. doc. LXXII).
LXXII. 1488 Februarie 4, Bticurești1).

NT
Vlad Călugărul întărește M-rei Govora stăpânire peste satul Hința.

Mărturiile domnești: jupan Dragomir Udriște, Neagoe Borcev,
Vintilă Florescul, Drăghici Stoicev, Cărstian vornic, Părvul mare
CE
vornic, Staico logofăt, Colțea paharnic, Staico vistier, Albul comis,

Neagu și Radu postelnici 2).
’) v. Lăpedatul op. cit. p. 72 doc. 11; v. Arh. St. Cond. M-rea Govora filano
azi evacuată.
I/
?) Prin urmare Rodea și Radu sunt una și aceași persoană.

S
LXXIII. 1488 Aprilie z, Fără toc 1).

IA
Vlad Călugărul întărește lui Neagul și fratelui său Vlad o

parte din satul Neagra și trei părți din Urlăndești pentru că Neagu
a înfrățit pe Vlad și acesta pe Neagu.
U
Mărturiile domnești: Dragomir Manev, Neagoe Borcev, Vintilă

BC
Florescul, Drăghici Stoicev, Părvul vel vornic, Staico logofăt, Dan-

RY
ciul stolnic, Colțea paharnic, Vladislav spătar, Staico vistier, Albul
RA
comis, Neagu și Rodea postelnici, scrie Stan logofătul2).
') v- Lăpedatu op. cit. p. 72 doc. 12; v. Acad. Rom. Cond. M-rea Glavacioc
fila 15—16 zice dl. Lepădatu pe când noi am aflat documentul cu data de 10 Aprilie
în condica M-rei Sadova I la Acad. Rom. tot fila 15—-16. Din această lună al ace-
LI B
luiaș an, doar la 17, din București, aflăm un hrisov de întărire M-rei Cozia peste
moșiile cunoscute încă de mai înainte (v. doc. III, și XXVIII). Acest hrisov n’are
divan, (v. Lăpedatu p. 72 doc. 13; v. Arh. St. Cond. M-rea Coziei I. f. 69).
2) Numai lipsește decât Barbul Craiovescul din prezentul divan.
Y
LXXIV. 1489 Ianuarie 8, Ta/rgoviște 1).
T
Vlad Călugărul întărește M-rei Codmeana o moară sub Pod
SI
gorie, dată ei de jupan Staico logofăt 2) și jupâneasa lui Caplea și
cu feciorii lor.
Mărturiile domnești: Drăghici Manev 3), Neagoe Borcev, Vintilă
ER
Florescul 4) Drăghici Stoicev, Pârvul mare vornic, Staico logofăt,
Danciul stolnic, Colțea paharnic, Vladislav spătar, Staico vistier,
Albul comis, Neagu și Rodea postelnici 5).
IV
9 v. Lăpedatu op. cit. p. 72 doc. 14; v. Arh. St. Cond. M-rea Codmeana I. f. 66.
2) Cunoscutul Staico logofăt sfetnicul și ginerile lui Vlad Călugărul fiind
UN
căsătorit cu jupâneasa Caplea. Pesemne că această căsătorie avusese loc de mai

mulți- ani de oarece se vorbește și de danii făcute M-rei de feciorii lor.
3) Am întâlnit încă de câteva ori, în ultimile două decenii pe un boer Dragomir
când vornic, când Manev, când Udriștev. iar acum pe un Drăghici Manev. Să cău
L
tăm a vedea cine sunt acești boeri. Numele de Manev pe de o parte, Udriștev pe
de alta, ne-ar lăsa să înțelegem, luând seama la particula finală, că am avea a face
RA
cu 2 boeri distincți; căutând însă ascendența primului bazați fiind pe cele ce ne

spune C. Giurescu (v. op. cit. 'p. 24) că atunci când părintele unui boer era mai
cunoscut fiul adăoga numele tatălui său cu particula «ov» sau «ev» la numele aces
NT
tuia, ceeace se traduce în românește prin «al lui»; ar urma deci ca Dragomir Manev
să fie fiul lui Manea i ir Dragomir Udriștev fiul lui Udriște. Totuși am văzut mai
sus că Neagoe Borcev, cunoscutul boer al atâtor domni în această ultimă jumătate
a sec. XV-lea este Neagoe al lui Radu în scrisoarea adresată de cei 5 boeri Bra
CE
șovenilor pe la 1477; ori Radu Borcev este tatăl acestui Neagoe, prin urmare prin
comperație am deduce că pentru boerii de mai sus, al doilea nume de Manev sau
Udriștev nu trebue luat ca fiind numele tatălui dar mai mult ca fiind din neamul
unuia dintr’aceștia; prin urmare «al lui Manea», «al lui Udriște». Am spus mai sus
că Manea Udriște, este fiul lui Udriște, un Udriște care este anterior domniei lui
I/
Mircea cel Bătrân. Să mai recapitulăm cele spuse acolo: La 8 Januarie 1394 (v. doc.
III) întâlnim pe un jupan Manea, al 6-lea boer martor, un Manea este stolnic la io
S
Junie 1415 al 10-lea boer în lista dregătorilor; nu putem crede că este una și aceiaș
persoană (Manea stolnicul este fiul lui Barbul) (v. doc. LXVI). Un Manea este vor
IA
nic lui Vlad Dracul la 2 August 1439, iar la 9 Septembrie aceiaș an îl aflăm ca al
5-lea boer martor cu numele de Manea Udriște fără dregătorie, deci un boer în
vârstă. Pe Manea Udriște îl vom întâlni de acum înainte sub Vladislav II. W. La
U
28 Martie 1451 ca vel vornic, la 1 și 5 August fără dregătorie, la 31 Septembrie ca

fiu al lui Udriște și în fine la 1452 iarăși fără dregătorie ca fiind de 80 de ani (v.
BC
RY
Doc. XLV). La 1456 (v. doc. XLVI) aflăm pe un Dragomir Udriște fără dregătorie
RA
ca prim boer al lui Vladislav iar Manea numai apare, ceea-ce ne lasă să înțelegem
că s-a stins la adânci bătrâneți. Pe acest Dragomir Udriște sau Udriștev îl vom
întâlni sub Radu cel Frumos mai întâi ca vornic de la 1464—1465 (v. doc. XLIX și
L) iar în anul 1463—69 din nou fără dregătorie cu particula Udriște pentru ca de
LI B
la 1471—72 (v. doc. LIV) să avem pe Dragomir Manev,iar la 1473 (v. doc. LVII)
pe Dragomir numit fecior lui Udriște (pe semne «Udriștev» tradus în românește
«al lui Udriște» = fiul lui Udriște, însă, incontestabil nu Udriște tatăl lui Manea).
Sub Basarab Laiotă întâlnim pe Dragomir Manev la 1476 și tot el este în primul
divan al lui Țepeluș la 1478 (v. doc. LIX). Acestea sunt informațiile documentare
Y
pe care le avem asupra acestor boeri din divanele domnești înainte de suirea în
T
scaunul Țării Românești al lui Vlad Călugărul a cărui partizan este Dragomir
Manev încă din 1479 sau 1480 căci la 1482 nu mai este în divanul lui Țepeluș. D-l.
SI
Filitti (v. op. cit. p. 17 nota 3) ne spune că într’o carte a Patriarhului Eftimie aflăm
pe «Dragomir mare vornic din Băilești, fiul lui Mânu (Manea) din neamul voevo-
dului Vladislav». Să fie oare Vladislav unchiul lui Mircea cel Bătrân ? Tot acolo ne
ER
mai spune că într’altă carte a aceluiaș Patriarh aflăm pe «Dragomir Udriște mare
vornic din neamul lui Vladislav Voevod». Tot D-sa ne dă și pomelnicul acestui
boer, pe semne tot din cartea Patriarhului Eftimie și anume: Dragomir, Mânu,
IV
Pate (= Badea), Paguna (= Păuna), Vladislav Voevod, Neacșa Doamna, Matei Voe
vod, Vlad Voevod și Neagoe Voevod. De aci D-sa conchide că Dragomir al lui
Udriște este fiul lui Manea care el este fiul lui Udriște (Manea Udriște din docu
UN
mentul cu data de 1451 August 1 v. op. cit. p. 16 No. 90) (v. și la noi No. XLII).
Concluzia d-lui Filitti este că Dragomir Manev și Dragomir Udriște sunt deci una
și aceiaș persoană.
Să urmărim pe acest, sau pe acești, boeri Dragomir Manev și Dragomir
L
Udriște în documentele lui Vlad Călugărul. In primul divan adică la 1482 Iulie 13
aflăm ca prim boer martor pe Udriște fără a întâlni pe vre-un Dragomir fie Manev
RA
sau Udriștev. Acest Udriște, suntem toți de acord, este Udriște boerul credincios
al lui Basarab Țepeluș. In toate documentele până la 1485 Aprilie aflăm ca prim
boer pe Dragomir Manev (v. doc. LXIII—LXVII), la 1485 Aprilie 5 (v. doc. LXVIII)
și la 1487 Julie (v. doc. LXIX) avem pe Dragomir Udriște, și mai frapant caz avem
NT
la 1487 Novembre 27 ca prim boer pe Dragomir Manev, la 1488 Februarie 4 din nou
pe Dragomir Udriște (v. doc. LXXI și LXXII) prin urmare la interval de 3—4 luni
avem pe acești boeri alternând. La 1488 Februarie 4 (v. doc. LXXII) prin urmare
CE
tocmai 2 luni mai târziu avem din nou pe Dragomir Manev. Nu putem crede și
nimic firesc nu ne îndrituește că acolo unde aflăm pe Dragomir Udriște celalt Dra
gomir Manev să nu apară și vice-versa ; pentru noi nu face nici o umbră de discuție
că Dragomir Manev și Dragomir Udriște sunt una și aceiaș persoană, fiu al lui
Manea Udriște cel mort pe semne la 1452. Numele de Udriște îl poartă incidental
I/
fie din cauză că se trage din boerul Udriște, moșul său, fie că este un al doilea
nume de botez, fie în fine că grămăticii, unii dintre ei, ÎL cunoșteau ca fiu al lui
S
Manea și alții ca boeri din neamul lui Udriște.

In ceeace privește pe voevodul Vladislav acesta nu poate fi decât Vladislav II.
IA
rudă pe semne de aproape cu Manea Udriște pentru ca în pomelnicul lui Dragomir

să fie trecut acest Domn.
Boerul Drăghici Manev din documentul din 6489 Ianuarie 8 (v. No. LXXIV)
U
nu este decât o rea transcriere a primului nume: Dragomir; precum vom vedea mai
BC
RY
departe (v. doc. LXXXIV) pe acest boer trecut Drăghici Udriște în loc de Dragomir
RA
Udriște. (poate Drăghici = Dragomir),
Și pentru că am vorbit de acest boer vom mai releva că el este căsătorit cu
o Neacșa (v. Bogdan op. cit. p. 267 No. CCXX) iar ca soră are pe Preia soția lui
Nan mali dvornic (v. Bogdan op. cit. p. 112 doc. LXXXVI) Manea tatăl lor era frate
LI B
cu Stoica (v. mai sus în prezenta lucrare doc. XXXVI).
Boerul Udriște cel mort la 1483 trebue să fie tot din neamul acestor boeri pe
semne frate mai mic al lui Manea Udriște și socrul lui Badea din Cojești. — Cât
pentru Stoica acesta nu poate fi decât părintele lui Drăghici Stoicev contimporan
Y
cu Dragomir Udriște, vărul său și atunci încrăngătura genealogică a acestor boeri
cu neamul Băsărăbesc-Dănesc ar fi următoarea:
T
SI
Dan I. Udriște
1385 — 1386 Boer înainte
ER
de 1394.
Dan II.
IV
MANEA UDRIȘTE STOICA UDRIȘTE |
1 1422—31 Vornic 1439 1439 Boer al lui
t 1432 i/VI. Fără dreg. Laiotă și
UN
1451 t 1452. Vlad Căi.

+ 1483
?
L
DANCIUL BASARAB VLAD1SLAV | DRAGOMIR PREIA 1 | DRĂGHICI STOICEV

Stratornic 1471.
1= Badea
?
(UDRIȘTE) și 1464 —
RA
(Dan III) 11. II-lea

Voevod 1442/3 1448—56 (Eaiotă) Manev. 1472 Spătar 1476 ot
1446/8. t 1456 t 1480 vornic =jup. Vornic 1482 — 1497 Cojești.
1456/65 Nan t 1497-
1467 = mali (ot Mărgineni)*
NT
Neacșa vornic
CE
| BASARAB IV. |
Țepeluș
1477/XI/XII—1482/lV/VI.
I/
u Ultima dată când întâlnim pe acest boer în divanele vremurilor, el dispă

rând pentru totdeauna (v. doc. LXXV n. 2 și doc. LXXX n. 2).^
s. Avem din aceste vremi și anume din anul acesta mea un document din
S
Aprilie 1489 (v. Arh, St. M-rea Mărgineni trad. rom. fără original; y. Fișe inedite
la d-1 Ștefan D. Greceanu la boerii Filipești) in care Domnul întărește lui Drăghici
IA
feciorul Stoicăi (= boer din Mărgineni) fiului său Stoican și fetelor sale Mana,
Neacșa și Chera și nepoților săi Vintilă și Radu stăpânire in Corneni partea lui
Danciul pentru că fusese schimb între Drăghici și Danciu primul dând Blagodeștn
partea Lupșăneni și Stroeni și cea a lui Ivan paharnic și a Pardosului și a fratelui
U
acestuia jumătate din Rădulești dela Calnău. Hrisovul n’are divan.

Dl Lăpedatu pune în acest an un document pe care-I dateaza din Mai 22
1489 dat din București de Vlad Vv. sin Vlad Vv. însă acest document dat lui Bolea
BC
RY
Ion pentru stăpânire lui și fiilor săi asupra satului Plăcioiul nu emană de la Vlad
RA
Călugărul ci de la Vlad Vintilă Voevod care domnește între 1532—1536, de altfel
chiar divanul ne indică că nu poate fi de la Vlad Călugărul: Iată-1 cum ni-1 dă
D-sa: Drăghici mare vornic (acesta nu este Drăghici I. din Mărgineni ci Drăghici
I. din Florești), Staico mare logofăt (omonim cu ginerele lui Vlad Călugărul) Hamza
Ban, Radul vel vistier (pesemne boerul din Golești cunoscut din domnia lui Radu
LI B
Paisie Vv.) Drăghici spătarul (un alt boer din Mărgineni) Gran stolnic (este singura
dată când întâlnim acest nume) Staico comis, Radul Pașadia, Ispravnic Giurea logo
făt, Țalapie Stamatic (probabil grămătic).
Y
LXXV. 1489 Septembre 11, București 1).
T
Vlad Călugărul întărește M-rei Govora satele Nănișești la
Gura Topolovului, partea lui Mircea, și Mirilești partea*lui Sprintin
SI
cumpărate de la Radu din Băiești.
Mărturiile domnești: Dragomir Manev, Drăghici Stoicev, Părvul
ER
mare vornic, Staico logofăt, Danciul comis 2), Albul stolnic 3),
Dumitru paharnic 4), Vladislav spătar, Staico vistier, Neagul și Radu
stratornici, scrie Radul grămătic. IV
*) v. Lapedatu op. cit. p. 73 doc. XVI.; v. Miletici op. cit. No. 17; v. mențiune
la C. C. Giurescu op. cit. p. 14 nota 1 d.).
UN
2) Unul din frații Craiovești (v. Filitti: Craioveștii p. 197).
3) Fost comis înainte. Totuși ni se pare că este o eroare în transcrierea dre-
gătoriilor acestor 2 boeri. Pe Albul îl vom întâlni de acum înainte stolnic, care ca
dregătorie este superioară comisului.
4) Un nou boer care nu trebue confundat cu Dumitru Ghizdavăț.
AL
LXXVI. 1489 Octombre 2, București 4).

TR
Vlad Călugărul întărește M-rei Tismana stăpânire peste Făr-

cășești cumpărați de la Dan clucerul pe 2000 asprii.
EN
Borcev, jupan Drăghici Stoicev, jupan Părvul vel vornic, jupan

Staico logofăt, Vladislav spătar, Staico vistier, Albul stolnic, Dumitru
paharnic, Datco comis 2), Neagoe și Radu postelnici, scrie Drăgoi.
/C
’) v. Stefulescu: Tismana p. 196/7; v. Arh. St. Cond. Tism. II. f. 421; v. și

mențiune la C. C. Giurescu : Contr. p. 14 nota 1 d ; v. Lapedatu op. cit. unde n’are divan.
2) Boer nou care pare că înlocuește pe Danciul comis din documentul ante
rior, totuși credem că este o proastă citire, documentul nu’l transcrie nici Stefulescu.
SI
LXXVII. 1490 Ianuarie 7. Fără loc 1).

IA
Vlad Călugărul întoarce M-rei Tismana o parte din satul Ceaurii

pentru care s’a judecat boerul Pătru cu Egumenul Matei, rămânând
primul de lege și de judecată.
U
Mărturiile domnești: Dragomir al Manei, Neagoe al Borcei,

BC
Drăghici al Stoicăi, Pârvu mare vornic, Staico mare logofăt, Danciul,

RY
REVISTA arhivelor 111
comis, Albul stolnic, Dumitru paharnic, Vladislav spătar, Staicu
RA
vistier, Neagoe și Radul stratornici, Stan grămătic.
') v. Lăpedatu op. cit. p. 73 doc. XVIII; v. Stefulescu op. cit. p. 197; v. Hajdeu
op. cit. p. 56; și vezi Magazin istoric I. p. 490.
LI B
LXXVIII. 1490 Iulie 26, București 1).
Vlad Călugărul întărește lui jupan Lațco, „cinstitul dregă
tor al domniei sale, din casa domniei sale“ 2), fiilor săi și verilor
Y
lui jupan Andrian și jupan Lupul cu fii lor stăpânire peste Ohaba
T
3) jumătate lângă Tismana și jumătate din Petreni fiindu-le moșii
de moștenire; mai i se întărește și moșii în Topești4) fostă făcut
SI
schimb cu Stanislav clucerul și Stan stolnicul dându-i-se în schimb
satul Mihăilești. I se mai întărește și cumpărăturile lui Lațco de
ER
la Manea sin Barbu.
Mărturiile domnești: jupan Dragomir Udriște, jupan Neagoe
Borcev, jupan Drăghici Stoicev, jupan Pârvul vornic, jupan Staico
IV
logofăt, Danciul comis, Albul stolnic 5), Dumitru paharnic, Vladislav
spătar, Staico vistier, Neagu și Dragomir 6) stratornici, Corlat grămătic.
UN
>) v. Lăpedatu op. cit. p. 73 doc. 20; v. Stefulescu Loc. p, 30—34; v. Hajdeu op.
cit. pi 5—7. Din această vreme dl. Lapedatu ne mai dă un hrisov cu data de 12 Apr.
din București, în care Voevodul întărește M-rei Govora stăpânire peste bălțile Pirotul
și Lișteava și Gârla din Cuibul Vulturilor țv. și Miletici p. 341 doc. 16; v. Lapedatu
p. 73 doc. 19). Documentul pare a nu fi avut divan.
AL
2) Această distincțiune credem că este adresată unui boer care face parte din
familia voevodului. Nu cunoaștem rudenia lui Lațco cu Vlad Călugărul.
3) Pe semne moșia pe care am întâlnit-o mai sus.
*) Altă moșie pe care am mai întâlnit-o și pe care o vom afla și mai departe
TR
fără a putea pentru moment specifica identitatea boerilor acestora.

5) La d-1 Lapedatu aflăm acestui boer dregătoria de spătar evident greșit.
6) Un nou boer pe care însă nu-1 întâlnim în divanul următor.
EN
LXXIX. 1490 Septembre 11, București 1).

Vlad Călugărul dă un hrisov.
/C
Borcev, jupan Drăghici Stoicev, jupan Părvul velichi dvornic, jupan

Stoica logofăt, 2), Danciul comis, Albea stolnic 3), Dimitrie paharnic,
Vladislav spătar, Stancov Stihar 4), Gospodină 5) și Radul strator
SI
nici, Radul grămătic. 6).

IA
’) v. Miletici op. cit. p. 34i/3- „ . .. .

2) Este cunoscutul Staico logofăt. Stoica fiind identic cu Staicu.
8) = Albul stolnic: Boerul cunoscut de mai înainte.
4) Nu este altul decât Staico vistier pentru ultima dată aci m divan, fiind
înlocuit prin Tudor.
U
5) Alt nume nou de postelnic. a ..... ^ .

6) Avem din acest an deci, aceiași boen ca m trecut cu foarte mici schimbări.
BC
RY
LXXX. 1491 Septembre 3 București 1).
RA
Vlad Călugărul întărește M-rei Tismana stăpânire peste satele
Bahna, Petrovița, Ploștina și Fărcășești, veri-câte a ținut jupan Vin-
LI B
tilă 2) și Brătești din zilele lui Radu Vodă.
Mărturiile domnești: Dragomir Udriște, Neagoe Borcev, Dră-
ghici Vintilescul 3), Pârvul mare vornic, Staico logofăt, Tudor vistier,
Danciul comis, Dumitru paharnic, Albul stolnic, Stroe spătar, Neagoe
Y
și Radul stratornici scrie Oancea grămătic 4).
T
') v. Venelin p. 129—130; v. Ștefulescu: Tismana p. 197/8,
2j Acesta este cunoscutul boer Vintilă Florescul paharnic sub Radu cel Frumos
SI
stolnic al lui Basaraba L,aiotă ca misionar la Brașoveni, în fine logofăt mare al lui
Basarab Țepeluș și al lui Vlad Călugărul iar de la 1483 boer fără dregătorie poate
mare vornic precum îl aflăm la 1486 ispravnic cu această dregătorie. Am văzut mai
ER
sus că în 1489 la Ianuarie 8 îl aflăm ultima oară în divanul lui Vlad Călugărul,
iar documentul de față ne lasă să credem că decedase la data de 1491. In vedere
că la Mănăstirea Strâmbul (Găiseni) ctitoria neamului lui Vintilă Florescu aflmă un
mormânt a cărui piatră tombală roasă de vremi ne lașa să citim următoarele:
f) np'fctTdKH re pcB-K s5kik> riWfMHk Rhhth4« 4144 Ioynîe 3
IV ___________ ki Kj>is[r]
r<1HL|8 r, K;6[r] 4SHH__
adică în românește:
«f A răposat robul lui Dumnezeu jupan Vintilă, în luna lui Junie în zile 7
UN
................. temelia 15, crugul soarelui 3, crugul lunii___________ » am putea conchide
că această piatră acoperă trupul acestui strămoș al boerilor Florești (v. N. Docan:
Despre elemente cronologice în documentele românești în An. Acad. Rom. tom. XXXII
Meni. sect. ist. No. 4 (1910) p. 38/390).
Făcând însă calculul vechei măsurători a timpului aflăm că temelia 15 cores
punde crugului lunei 12, iar după actualul ciclu pascal care începe cu leatul slavon
AL
6917 și merge până la 6448 este un singur an căruia ar putea corespunde crugul
soarelui 3 și crugul lunei 12 și anume 6947 adică 1439 ceeace însă nu poate fi cazul
aci de oarece toate mormintele de la Strâmbul sunt din secolul al XVI-lea (la 1572
Junie 28; Drăghici vornicul; la 1542 Octombrie 15: Stroe mare ban sin Drăghici vor
TR
nicul; la 1578 August i7:Ivașco; sub Neagoe Basarab (1512—1521) o jupânensăAna

la 1544 Octombrie: Stroe mare Ban de Craiova (v. și Docan op. cit. p. 43/395); la
1556 sub Pătrașcu Vodă fără indicația persoanei; în fine la 1588 Aprilie 26 un jupan
Vălcu spătar (v. toate aceste inscripții în Iorga: Inscripții din bisericile române voi.
EN
II. p. 48—51 No. 134—137, 140—142) și al XVII-lea (la 1696—1697 un Pândele sin
Miclea din Trastiana (v. Iorga op. cit. No. 133). Prin urmare luând ca bază crugul
soarelui 3 din inscripția tombală de mai sus am avea referindu-ne la epoca de care
vorbim în studiul de fața, anii 6957, 6985, 7003, 7031 și după era creștină anii cores
punzători: 1449, 1477. 1495 Și 1523-
/C
Dar din cursul unui document purtând data de 1624 Mai 29 (v. St. Greceanu:
Fișe inedite Florescu) reese că moșii și părinții Măriei din Florești își află locul
de veci în vechea lor ctitorie la Strâmbul, prin urmare mormântul lui jup. Vintilă
moșul acestei jupănese nu poate fi decât lăcașul de veci al lui Vintilă Florescul.
Dar atunci din anii înșirați mai sus nu poate concorda cu data încetărei din viață
SI
decât anul 1495.

Conchidem că Vintilă Florescul se stinge la 7 Iunie 1495 șease ani după ce
nu-1 mai întâlnim în divanele domnești ale lui Vlad Călugărul; aceasta ne face a
IA
crede că ajuns la o vârstă înaintată rămâne retras din politica militantă, poate chiar
bolnav se retrage la moșia sa de baștină Floreștii (din Dâmbovița, aflată timp de
un secol și jumătate în neamul său) nu departe de schitul ridicat poate de el la
Strâmbul, unde după ce își dete obștescul sfârșit, descendenții săi, fiicele și fiul,
U
i-au astrucat trupul acolo, punându-i desigur și numele la Sft. pomelnic al mănăs-
tirei, după obicei (v. pomelnicul în I. C. Filitti: Craiovești p. 409 nota 8).
3) Observăm din înșirarea documentelor de mai sus că de la 1 Iunie 1483 și
BC
pănă la 16 Iunie 1493 se află în divan Drăghici Stoicev (Stoicov) deci fiul lui Staico
RY
afară de datele de 31 Iulie 14B7 ȘÎ 3 Septembrie 1491 (v, doc. LXIX) când avem pe
RA
Drăghici Vintilescul. Analizând cu deamănuntul divanele domnești ale acestei epoci
luăm seamă că în tot timpul domniei lui Vlad Călugărul de la 27 Ianuarie 1483 (v.
doc. LXIII) și până la 1492 (v. doc. LXXXIV) primul boer în divan este Dragomir
Manev sau Udriște (v. nota 3 doc. LXXIV).
Am spus mai sus că Drăghici Stoicev este stratornicul lui Radu cel Frumos
LI B
(v. doc. LIV LVI) Spătarul lui Laiotă (v. doc. LVIII) și vornicul ba chiar fost mare
vornic la 27 Januarie și 12 Mai 1483, și primul boer cunoscut din neamul Mărgine
nilor strămoșul tuturor Cantacuzinelor din Muntenia.
Pentru identificarea boerului Drăghici Vintilescul care apare incidental când
al patrulea boer martor la 1487 Julie 31 (v. doc. LXIX) când al treilea la 1491 (v.
doc. LXXX), să luăm șirul boerilor din documentele imediat anterioare și posteri
Y
oare datelor de mai sus. Drăghici Stoicov este al treilea martor în hrisovul din 1485
Aprilie 5 (v. doc. LXVIII) și al treilea în cel de la 1487 Novembre 27 (v. doc. LXXI)
T
la 4 luni după ce întâlnim pe Drăghici Vintilescul al patrulea boer în divan. Notăm
însă că în acest din urmă hrisov aflăm pe Vintilă Florescul al treilea martor care
SI
lipsește în divan la cealaltă dată. La 1490 Julie 26 (v. doc. LXXVIII) aflăm pe Dră
ghici Stoicev al treilea boer martor și în acelaș loc la 1491 Septembre 3 pe Drăghici
Vintilescul, pentru ca în imediat următorul divan (v. doc. LXXXI) la 1492 Mai 6
ER
să avem pe Drăghici Stoicev al doilea boer divanist, loc pe care îl va păstra de
acum înainte până la 1492 Octombrie 9 (v. doc. LXXXI—LXXXIV) în 4 documente
consecutive. In acest an murind Dragomir Manev (v. nota 3 doc. LXXI V) acest bătrân
boer Drăghici trece în fruntea divanului, loc pe care îl ține până la 1497 Januarie 9
când îl aflăm pentru ultima dată în divan, murind pe semne în cursul acestui an
IV
sau în anul viitor. Credem că din cele înfățișate mai sus reese vădit că Drăghici
Vintilescul nu poate fi altul decât Drăghici Stoicev adică primul boer din Mărgineni.
Am crezut multă vreme că Drăghici Vintilescul era diferit de Drăghici Stoicev
UN
luând în considerație terminațiunea românească a celui de al doilea nume.

Intr’un document cu divan al lui Vlad Călugărul la 1487 Julie 31 (v. doc. LXIX)
avem în lista mărturiilor, după Dragomir Udriște și Neagoe Borcev pe următorii
trei succedându-se unul după altul și anume : 'Vintilă Florescul, Drăghici Vintilescul
și Barbul Craiovescul, ori ultimul dintre aceștia este neîndoelnic cunoscutul frate
mai mare Craiovesc, fiul lui Neagoe din Craiova, primul Ban al Craiovei. Numele
L
de Craiovescul venind de la Craiova; Florescul ar veni de la Florești, și într’adevăr

moșia aceasta a aparținut acestui boer, și chiar o aflăm în aceste vremuri, căci ea
RA
trebue să fie locul de unde Basarab Laiotă trimite trei scrisori latinești Brașovenilor
(v. Bogdan op. cit. p. 335/6). Cât pentru Vintilești cu toate cercetările noastre n’am
putut găsi un sat sau oraș în Muntenia, care să ne fi putut da o indicație a fi fost
moșie de proprietate a acestui Drăghici.
NT
Și pentru că aci vorbim de numele Vintilescul vom releva inscripția aflată pe

un engolpion care se găsea la Mănăstirea Snagov, zicem, * se găsea, de oarece tre
când în primăvara anului 1922 pe la acea M-re și interesându-mă de odoarele de
care vorbește atât d-1 Iorga (v. Inscripții de biserici) cât și Al. Odobescu (v.
Câte-va ore la Snagov în Rev. Romană, unde aflăm și facsimila acestui panaghiar),
CE
bătrânul preot care slujea arareori la Mănăstire mi-a confirmat că numai are nimic
ca relicve ale trecutului acestui lăcaș bisericesc, lăsat de altfel într’o părăginire
condamnabilă.
Iată inscripția acestui engolpion după Odobescu și Iorga:
A făcut acest panaghiar Dumnealui
I/
A făcut acest panaghiar jupan Drăghici

pentru locașul Vintilesc spre a se Drăghici vel stolnic la hramul de lo
cuprinde în zestrea mănăstirei de la cuință Voevedenia Precistei, Mănăstirea
S
Snagov, în anul 6939 Junie 7. Snagovului în anul 6939, Junie 7.

și iată și inscripția slavonă după cum ne-o dă d-1 Iorga (v. op. cit.) «rETsopa n>u
IA
(UHdriMp îKoynrtH Ap^ruț KE4 ctoohhk (nu ; f»HHTH4«Komis) st Xp'i-v uiGUT’ka npiicruiA RtKe[Af]nh
AioHiUTKip <vt Gu'kroK, k ,it sipi& . 10HK1 3» iar d-1 Ghibănescu (v. op. cit.) zice că acest
panaghiar a fost dăruit de familia Vintilă din 1431 bazându-se probabil pe cele
explicate de Al. Odobescu.
U
Cine este acest Drăghici? Enigmă istorică la care nimeni nn poate răspunde;
am relevat aci această inscripție pentru coincidența frapantă de nume cu persoana
BC
de care ne ocupăm, dacă Odobescu a citit just inscripția.

8
RY
Drăghici acesta fie că este «jupanul Drăghici» fie «Drăghici vel stolnic» poate
RA
însă fi identificat cu sfetnicul lui Radu Pleșuvul din 1421 Mai 17 (v. doc. XIII) și
Junie 1 (v. doc. XIV).
Recapitulând mărturiile domnești ale acestei epoci putem afirma cu toată
siguranța că nu întâlnim în nici un divan un stolnic Drăghici, și mai puțin un «vel
stolnic» în perioada de la 1420—1435.
LI B
Iată și un tablou de stolnicii întâlniți în prima jumătate a secolului al XV-lea)
ca mărturii domnești:
La 1394 Januarie 8 sub Mircea cel Bătrân pe Bratu stolnic (v. doc. III)
1415 Junie 10 H n Manea (v. „ X)
Jî 1424 Nov. 10 ,, Dan II. Manea „ (v. „ XIX)
Y
v 1426 Dum. Fior, „ n » n Sarul (v. „ XX)
1430 Sept. 16 ■ „ » )} n Stan >. (v. „ XXIV)
T
1431 J anuar 30 „ M fi Cazan „ (v. „ XXV)
» 1431 Novemb. 17 ,, Alexandru Aldea 5 J Vlaicul ,, (v. „ XXVI)
SI
>> 1432 Januar. 15 „ >> >> Mircea „ (v. ,. XXVII)
de „ 1437 ... 20 „) <V. „ XXIX)
până la 1447 August 8 „ (Vlad Dracul) Semen „ (v. ,. XXIX-XL)
1451 Martie 28 ,, Vladislav Neagoe „ (v. „ XLI)
ER
»>
In nici unul din aceste divane nu întâlnim pe vreun Drăghici fie chiar în
altă funcție, afară de cel fără dregătorie la 1421.
In toate cazurile după cele spuse mai sus cu toată coincidența similitudinei
IV
numelui, dacă inscripția a fost bine citită de Al. Odobescu și anul adevărat este
1431. nu credem să aibă vre-o identificare «Drăghici donatorul lăcașului Vintilesc»
sau «vel stolnicul» cu Drăghici Vintilescul de la 1487 și 1491 de care ne ocupăm,
fiind o diferență de mai multe de 55 de ani între data de pe engolpion și prima
UN
apariție al lui Drăghici Vintilescul în divan. Poate că acesta din urmă să fie un
descendent, fie nepot de fiu sau de frate al primului și această aserțiune ultimă
s’ar baza pe un alt caz care îl întâlnim în neamul boerilor Plorești-Cornățeni și
anume chiar al lui Vintilă Florescul. Cunoaștem pe acest dregător al lui Vlad Călu
gărul purtând acest nume între 1483—1489 și aflăm pe la mijlocul secolului al XVII-lea
L
sub Matei Basarab pe un alt Vintilă Florescul fiul lui Socol Clucer din Cornățeni
care documentar este descendent al primului deci o afirmație de descendență de care
RA
nu ne putem îndoi.
Prin urmare conchidem că Drăghici Vintilescul din 1491 întâlnit încă la 1487
este una și aceiaș persoană cu Drăghici Stoicev și diferit de Drăghici donatorul
locașului Vintilesc al Snagovului care acesta din urmă poate fi o rudă colaterală a sa.
4) In acest divan întâlnim ca boeri noi pe:
NT
1. Tudor vistier dregător în această funcție până la 1496 puțin înainte de

moartea lui Vlad Călugărul și
2. Stroe spătarul care ia locul lui Vladislav.
In Venelin aflăm trecut în locul lui Albul stolnic pe un Ană stolnic ceeace
CE
evident este o eroare de tipar.

Din aceiaș dată cu documentul de față adică tot din 3 Septembrie 1491 mai
avem un act (v. St. Nicolaescu: Doc, sl.-rom. p. 237) în care aflăm vorbindu-se de
4 Bani care să statornicească asupra unei pricini a M-rei Tismana (v. Arh. St. M-rea
Tismana pach________ No. 2); acești boeri fiind jupanii: Detco Ban, Dediul Ban,
Diicul Ban și Dragomir Ban (v. și C. C. Giurescu op. cit. p. 44).
I/
N. B. Relevăm aci că în hrisovul din 3 Septembrie 1491 dat de noi mai sus
în text aflăm pentru ultima oară pe Neagoe Borcev care pe semne se stinge puțin
S
după această dată căci numai apare în nici un divan al lui Vlad Călugărul sau al
fiului său Radu cel Mare.
IA
LXXXl- 1492 Mai 6, București1).

Vlad Călugărul întărește lui Bran și fraților săi Radul spătar
U
și Petru stratornic moșie în Bălești partea lui Tolea 2).

BC
Mărturiile domnești: Dragomir Manev, Drăghici Stoicev, Cărs-

RY
tian mare vornic, Părvul vornic, Staico logofăt, Tndor vistier, Danciul
RA
comis, Dimitrie paharnic, Albul stolnic, Stroe spătar, Neagul și
Radu stratornici, Pătru grămătic.
LI B
’) V. Lăpedatu op. cit p. 73/4 doc. 24 ; v. Acad. Rom. doc. 10/XL ; cf. și C. C.
Giurescu op. cit. nota 1 d. p. 14). Avem din acest an încă două documente care fiind
fără divan nu le-am menționat mai sus. Primul este din Aprilie 1 prin care Domnul
întărește fraților Craiovești stăpânire peste Potelu și Gârlele (v. Lăpedatu op. cit.
p. 73 No. 22; v. Arh. St. M-rea Bistrița III. f. 42) și în al doilea din 29 aprilie (v.
Cipariu p. 199; v. și Lapedatu op. cit. p. 73 No. 23) dă un ajutor de io.coo asprii
Y
chiliei din Sft. Munte Athos, fondată de Cosma portarul Sfântului Munte.
2) Nu putem identifica pentru moment pe acești doi boeri.
T
LXXXII. 1492 Iulie 9, Fără loc *).
SI
Vlad. Călugărul întărește lui jupan Chirtop 2) cu feciorii și
ER
fetele lui satele Rușii, Racovița, Sturzenii și Mușetești 3), Tătuleștii
ot Cernătești și ocina Sinteștilor. Apoi a fost ceartă între Chirtop
și unchiul său Dobrița 4), pentru niște stăpâniri de țigani însă ră
IV
mâne aceștia din urmă de lege și judecată.
Mărturiile domnești: Dragomir Manev, Drăghici Stoicev, Cărs-
UN
tian biv vornic, Părvul vel vornic, Staico vel logofăt, Tudor vistier,
Danciul comis, Stroe spătar, Albea stolnic 5), Dumitru paharnic.
Neagul și Radul stratornici, Cărstian grămătic.
’) V. Filitti: Arh. G. Gr. Cant. p. 18 doc. 95).
L
2) Boerul pe care 1-am întâlnit mai sus și pe care îl credem unul din moșii
boerilor ot Lazuri (v. Documentele acestor boeri în Arh. familiilor Băleanu și Florescu).
RA
3) Toate aceste patru moșii le-am mai Întâlnit mai sus la 1468 Octombrie 2.
(v. Doc. LIII).
1) Nu putem identifica pe acest Dobriță unchiul lui Chirtop ; să fie oareVoico
sau Deatco Dobrită? boer întâlnit mai înainte în divanele domnești (v. Doc. XLVII
NT
—L și nota 3). Neavând nici o altă informație demnă de luat în considerație ne

limităm a înregistra că poate acest Dobriță este un boer din Lazuri. Știm că la
data de mai sus mai trăia Mihai căruia Vlad W. îi confirmă în 1495—6 moșie în
Ruși (v. St. Greceanu Genealogii documentate I. p. 259; v. Filitti op. cit. p. 18 doc.
96; v. Acad. Rom. Mss. 1322 fila 22/3)._
CE
5) Este incontestabil Albul stoînic.
RADU Vv. sin VLAD Vv.

I/
CORIGENT
S
1492 Septembre.
IA
De la Mircea cel Bătrân aflăm pentru prima oară pe un voevod

asociându-și la domnie pe fiul său, pe semne cel mai mare. Că n’a
U
fost ceartă între tată și fiu reese din mărturiile domnești, toți dre
gătorii fiindu-ne bine cunoscuți încă dinainte și rămași credincioși
BC
RY
lui Vlad Călugărul în documentele ulterioare. Destul să relevăm
RA
documentul emanat de la Vlad Călugărul peste o lună (v. doc.
LXXXIV). Se pun deci în privința acestui hrisov două întrebări:
1) Fi-va oare data exactă? Autoritatea D-lui St. Nicolaescu în această
LI B
materie ne este o chezășie. 2). Oare n’ar fi fost o întărire făcută
contra voinței voevodului? Nu putem admite aceasta în vedere
că Vlad Călugărul, precum îi spune și numele, și precum o știm
din faptele sale a fost un domn pacinic înclinat spre cele sfinte.
Y
Credem că la momentul când Radul coregentul dă hrisovul de mai
T
jos, Vlad Călugărul om în vârstă se afla poate greu bolnav. Avem
de la el un hrisov dat în acest an la 25 Julie Sibienilor mulțu-
SI
mindu-le pentru meșterul trimis să-i pue un candelabru la M-rea
Cozia (v. Lapedatu op. cit. p. 74 doc. 25; v. Stadtsarchiv: Sibiu;
ER
v. Ac. Rom. copie). Hrisov fără divan dat din București. De ase
menea hrisovul următor celui de mai jos este dat tot din București
o lună mai târziu (v. doc. LXXXIV). IV
LXXXIII. 1492 Septembre 8, Târgomște 1).
UN
Radu (cel Mare) întărește, ca un domn deplin, M-rei Govora

și lui kir Macarie egumenul M-rei, stăpânire peste satul Hința,
pentru că o jumătate fusese cumpărată de dânsul, iar cealaltă de
L
Staico logofătul. Primul cumpărase partea sa dela Stanciul fiul lui

RA
Voinea iar al doilea de la Dan și Cârstian din Glod.

Mărturiile domnești: jupan Dragomir Manev, Jupan Drăgliici
Stoicev, jupan Pârvul mare vornic, jupan Cărstian fostul vornic,
jupan Tudor vistier, Albul stolnic, Danciul comis, Dimitru paharnic,
NT
Stroe și Milco 2) spătari, Neagoe și Radul stratornici, scrie Radul

clucerul.
CE
P v. St. Nicolaescu: Doc. sl. rom. p. 240; v. Arh. St. M-rea Govora pach. I.
doc. 2 azi evacuat.
2) Un nou boer pe care nu-1 întâlnim decât aci.
I/
VLAD CĂLUGĂRUL
S
LXXXIV. 1492 Octombrie 9, București 1).

IA
Vlad Călugărul întărește lui Staico logofăt și copiilor săi:

2) Pârvul, Jitian, Barbul stăpânire peste următoarele moșii:
Cornățelul 3) și Descoperești 4), cumpărate de Staico logofătul de la
U
Stanca jupanița lui Părvul și de la fiicele acestuia: Anca, Părvana,

BC
Fina, Tudora și Stanca și de la Giurea și verii lui Părvu.

RY
Mărturiile domnești: Drăghici Udriște 5), Drăghici Stancov 6),
RA
Părvul------------- 7), Tudor vistier, Albul stolnic, Dumitru paharnic,
Stroe spătar, Radul și------------- 8) stratornici.
’) v. Lăpedatu op. cit, p. 74 doc. 26 ; v. Miletici op. cit. p. 344 No. 19.
LI B
2) Prin urmare avem spița genealogică următoare din conținutul acestui hrisov
și cele ce cunoaștem de mai înainte:
Vlad Călugărul = Samonida ? ?

1482—1496
1 , 1 1
Y
Radu Vv. Caplea 1=j Staico ot | Rudă cu | Stanca | == Părvul
T
Coregent 1492 Ruși și ot
Domn 1492—1508 Băjești
SI
= Cătălină. Comis
Logofăt
+ 1507
ER
IV
| Pârvul Jitan Barbu | Anca Părvan Fina Tudora Stanca]
UN
3) Pentru identificarea diverselor sate cu numele acesta v. Filitti : Craioveștii.

4) întâlnim această moșie într’o întărire din 1580 Septembrie 27 al lui Mihnea
Turcitul, M-rei Cătăluiul, alături de alte moșii Găojani și Lupșani foste stăpâniri
ale boerilor din Mărgineni încă de la începutul sec. XVI-lea și Făsăeni și Dințești
L
viitoare moșii bătrâne și de baștină ale boerilor Cornățeni din sec. XVII-lea moște
niri de la Drăghici vornicul din Florești din prima jumătate a sec. XVI-lea ; toate
RA
dăruite acestei mănăstiri de mai mulți boeri din neamul Corbenilor.

5) Indiscutabil llragomir Manev sau Udriștev (v._ nota 3 p. 56). Este ultima
oară când îl aflăm în divan ; pe semne copleșit de bătrânețe se stinge în iarna
1492—1493.
6) Eroare de scriere sau de cetire Gtmhkok în loc de Ctxhkok.
NT
7) Desigur vel vornicul de mai sus.

8) Pe semne Neagoe cunoscutul postelnic.
CE
LXXXV. 1493 Aprilie 10, Bucureștii).

Vlad Călugărul întărește M-rei Tismana stăpânire peste Siliștea
Bahnei și Vârful Vladului, moșie de moștenire încă din timpul
bunicului său Mircea cel Bătrân.
I/
Mărturiile domnești: jupan Drăghici Stoicev, jupan Crăstian

S
biv și dvornic, jupan Staico logofăt, jupan Tudor vistiar, Danciul

comis, Dumitru paharnic, Stroe spătar, Albul stolnic, Neag și Radu
IA
stratornici, scrie Oprea 2).

i) v. Lăpedatu op. cit. p. 74 No. 29 ! v. Arh. St. Cond. Tism. II. f. 166 ; v.
U
Stefulescu ■ Tism. p. 198/200; v. Arh. St. M-rea Tism. pach. 40 doc. 150;) Avem din
acest an la Januarie 15 un act dat, zice Dl. Lepădatu după Dl. Brezoianu, din Bu-
lești (v. Brezoianu op.'cit p. 240; v. Lăpedatu op. cit. p, 74 No. 28) Mănăstirei Tis-
BC
RY
mana. Curios totuși câ nu este trecut de Dl. Stefulescu în monografia D-sale asupra
RA
acestei mănăstiri. Credem că atât luna cât și data sunt greșite.
a) La d. Lăpedatu lipsește în lista martorilor acest grămătic, tot acolo aflăm un
doc. purtând aceiaș dată ca doc. nostru No. LXXXV. însă conținutul este diferit
Voevodul întărind M-rei Tismana stăpânire peste Groșani închinate M-rei de Mareș
la moartea sa. Dl. Lăpedatu ne spune că divanul este aceiaș. Noi neputând afla,
LI B
doc. în lucr. cercetate, nu insistăm asupra lui. Fi-va oare o eroare de dată deoarece
aflăm, însă la 1671, vorbindu-se de un Rustea sin Mareș din Groșani care-și vinde
partea sa M-rei Tismana. Nu credem a se putea admite acest lucru (v. Stefulescu
M-rei Tismana p. 361).
Y
LXXXVI. 1493 Mai 30, Fără loc 1).
T
Vlad Călugărul întărește lui Dan, Drăgoi, Neagoe, Dobromir
și fiilor lor, jumătate din Ciucu cumpărată de la Stanciu Fărluț și
SI
stăpânire peste muntele Andrianu cumpărat de la Jitian.
Mărturiile domnești: jupan Drăghici al Stoicăi, jupan Cărstian
ER
biv vornic, jupan Părvul vel vornic, Staico logofăt, Danciul comis,
Albul stolnic, Dumitru paharnic, Stroe spătar, Tudor vistiernic,
Radu postelnic, Drăgoiu grămătic. IV
*) v. Stefulescu Doc, sl. rom. p. 34—35 ; v. Muzeul Gorjului sec. XV. Doc. VI
(traducere, veche).
UN
LXXXVII. 1493 Iunie 3. București 1).

Vlad Călugărul întărește M-rei Tismana stăpânire peste Vo-
L
dița Mare și Siliștea Bahnei și vârful Vladului în pricina de jude

cată cu Roșea și cu fii lui Răsipă.
RA
Mărturiile domnești: jupan Drăghici Stoicov, jupan Barbul

Cralevschi 2), jupan Crăstian biv și dvornic, jupan Prăvul vornic,
jupan Staico logofăt, Danciul comis, Tudor protovistiar, Alb stolnic,
NT
Stroe spătar, Radul stratornic scrie Ceucuț Stan.

*) v. Lăpedatu op. cit. p. 76 No. 33; v. Stefulescu: Tismana p. 200; v. Arh. St.
M-rea Tismana pach. 4 Doc. 152 sect. Ist. azi evacuat. In Lăpedatu lipsește, în înși-
CE
rarea mărturiilor, grămăticul Ceucuț Stan.

2) Cunoscutul boer Craiovesc, cel mai mare din frați. Lipsa lui din toate măr
turiile domnești de la 1487 până acum trebue pusă pe socoteala că el fiind Ban de
Craiova nu se afla în București. De altfel el va dispare din nou din divanele urmă
toare ale lui Vlad Călugărul până la 16 Junie aceiaș an.
I/
LXXXVIII. 1493 Iunie 13. București 1).

S
Vlad Călugărul întărește M-rei Tismana stăpânirea avută peste

IA
satele Pocruia și Godinești ce i le dăruise Radu cel Frumos 2) fra

tele său.
In acest hrisov voevodul se adresează către jupan Hrănitul
U
spătar 3) «dregătorul și boierul din casa domniei mele» și soției

BC
sale Maria precum și fiilor și nepoților săi, fii lui: Stănilă, Stau
RY
4J pe Jiu, cât a ținut Albul

cu frații și fii săi ca să le fie Bălești *
și Budienii câte au ținut fii Albului pentru că fuseseră luate de fra
RA
tele său Radul Vv. moșiile Pocruia și Godinești de la socrul Hră
nitului, jupan Crăstea și de la Stănilă dându-le Mănăstirei, iar lor
în schimb, Băleștii și Budienii, iar alți boeri ca Tatomir, Ursea și
LI B
Bogdan să nu aibă nici o treabă în hotarul Băleștilor pentru că a
văzut voevodul cărțile lui Radu Voevod în care se vorbește de
schimbul făcut 5). Budienii îi cumpărase mai înainte Cărstia socrul
lui Hrănitul de la Ion Capotă din Făntănele iar cărțile pentru
Y
această moșie le schimbaseră mincinos Tatomir, Ursea și Bogdan
T
pe hotarul Băleștilor punându-le numele Ursești «ei nu sânt Ursești
SI
ci toți Bălești și cărțile lor sunt mincinoase».
Mărturiile domnești: Jupan Drăghici Stoicov, jupan Crâstiian
biv și dvornic, jupan Prăvul velichi dvornic, jupan Staico logofăt,
ER
jupan Tudor vistiar, Danciul comis, Dumitru peharnic, Stroe spătar,
Albul stolnic, Gospodin 6) și Radu stratornici.
IV
’) v. Lepădatu op. cit. p. 75 No. 34; v. Ștefulescu Doc. p. 35/6; v. Miletici op.
cit. p. 343/4; v. Ștefulescu Tism. p. 202.
2) Pe semne la acelaș moment când le dăruise și Vintilă Florescul.
UN
3) Nu știm cine este acest boer pe care nu-1 întâlnim ca dregător al voevodului,
însă din cuprinsul actului am avea următoarea spiță genealogică:
? JUPAN CÂRSTEA
Rudă cu Vlad Vv.
Călugărul.
AL
I HRĂNITUL SPĂTAR| = | MARIA |

TR
Anul 1493 1493

EN
STĂNILĂ STAN Au Frați.
? ?
/C
Fi-va oare acest Stan fiul lui Hrănitul; Stan Cortofleș dela care cumpărase
Vintilă Florescul parte din moșiile Pocruia, ' Godinești, Ohaba și Sărbșori? Fosta
oare și rudă ? Chestiuni la care nu putem răspunde din lipsă de acte precise, din
SI
aceste vremuri. . „ » , , , . „
4) A nu se confunda cu moșia Băilești fosta m neamul boerului Dragomir
Manev și apoi în moștenirea Craiovească.
IA
o Aceste hrisoave sunt azi pierdute pe semne. N’am aflat de ele nicăieri.
6j La d. Lăpedatu în locul acestui stratornic aflăm pe Neagu.
U
BC
RY
LXXXIX. 1493 Iunie 16, București^).
RA
Vlad Călugărul întărește M-rei Glavacioc jumătate din Isvo-
rani, pe care l’a luat în schimb Domnul de la Datcp și Radul pa
harnicii 2).
LI B
Mărturiile domnești: jupan Drăghici Stoicov, jupan Barbul
Craiovescul, jupan Cârstian biv dvornic, jupan Părvul mare vornic,
jupan Staico logofăt, jupan Teodor mare vistier, Stroe spătar, Dan
ciul comis, Albul stolnic, Dumitru paharnic, Radu postelnic 3).
Y
') Vezi Lăpedatu p. 75 Doc. XXXV; v. Acad. Rom. copie Doc. 6/LXXVI.
T
2) Pe semne doi boieri de țară căci nu-i putem identifica cu cei divaniști
din această epocă. De altfel trebue să relevăm că pronumele de Radu era foarte
SI
puțin uzitat în a doua parte a sec. XV-lea.
3) Avem din anul 1493 încă două hrisoave: primul din Junie 19 (v. Arh. St.
Cond. M-re Bistrița III f. 42 v.) și celalt din Sept. 10 (v. Aricescu: Broș. I. p. 64
ER
No. 847).~>fn primul, Voevodul scutește de toate slujbele pe toți rumânii moșiei
Craioveștilor Potelul, iar în al doiiea întărește lui Neagoe grămătic moșia Vărzești
și locuri în Tărgoviște (v. pentru amândouă Lăpedatu p. 75 No. 36 și 37). Neavând
însă divanele nu le menționăm decât aci în notă.
IV
XC. 1494 Februarie 16, București *).
UN
Vlad Călugărul întărește «dregătorului din casa domniei mele»
jupan Vladul spătar 2) și fratelui său Frecea cu fii lor și unchiului
lor Gorga cu fiica sa Stana cu fii ei, ca să le fie stăpânire în Bă-
deni. Se face și înfrățire între cei doi frați cu vara lor.
L
Mărturiile domnești: Drăghici vel vornic, Cârstian biv vornic,

RA
Staico logofăt, Teodor vistier, Danciul comis, Stroe spătar, Dumitru

paharnic, Albul stolnic, Radu stratornic 3).
’) v. Filitti: Arh. G. Gr. Cant. p. 201 Doc. 642; v. cond. Bălenilor No. 2.
NT
2) Boer din Bădeni. Din acest act reese următoarea spiță genealogică :
?
pare a fi rudă cu Vlad Călugărul.
CE
| GORGA F]
I/
STAN VLADUL FRECEA

Spătar
S
IA
v. pentru acest neam și St. D. Greeeanu; op. cit. voi. I. la Bădeni p. 67. v. idem :
Fișe inedite la Isvorani.
U
3) Observăm că din acest divan lipsesc amândoi boerii Craiovești: Barbul și

BC
Pârvul. Drăghici vel vornicul este Drăghici Stoicev.

RY
XCI. 1494 Martie 16, București^).
RA
\ Iad Călugărul întărește M-rei Bistrița daniile făcute de ctitorii
ei: Barbul Craiovescul cu frații săi, Părvul, Danciul și Radul2)
anume: Plăvicenii de Soaș, Brâncovenii, Ghindenii, Vădastra, Po-
LI B
telul și Balta Albă precum și asupra moșiei Mălurenii dată de
Hamza Banul 3) și o vie la Căzănești dată de Staico logofăt 4). Iar
daniile acestea să fie păzite de Radu și Mircea fii săi.
Mărturiile domnești: Mitropolitul Kir Ilarion, Drăghici mare
Y
vornic, Cârstian și Badea zet Udriște 5), Stoica mare logofăt, Deatco
T
mare Ban, 6) Deadiul vel comis 7), Stroe spătar, Dumitru paharnic,
Radul și Dragomir 8) stratornici, Colțea vornic mic 9), Stan vornic
SI
mic 10*), Cocora vornic mic 14), Chisar grămătic.
ER
’) v. Lăpedatu op. cit. p. 75/76 doc. 36; v. Rev. Românismul pe 1870 p. 156.
2) Acești 4 boeri cunoscuți sub numele de Craiovești, fii ai lui Neagoe de la
Craiova.
3) Hamza Banul acesta este Hamza Banul din Obislav. Asupra lui din cerce
IV
tările noastre am avea următoarea incrângătură genealogică ca complectare a arbo
relui genealogic al Buzeștilor după Dl. St. D. Grecianu (v. op. cit. ÎI. p. 432 arbore).
UN
DAN al II-lea UDRIȘTE
BASARAB al II-lea I -> I STOICA MANEA I

1 1 UDRIȘTE
L
RA
BASARAB al IV-lea ANCA |=|STANC1U1J ? |DRAGHIC]| Idragomir PREIA I

NT
Țepeluș
Țepeluș 1 'de la STOICEV UDRIȘTE =NAN rnali
Glogova (MANEV) vornic
1479
CE
I BENGA I I HAMZA 1=1 SI AVNA I

t 1522 vel Ban din
Obislav
I/
I STANCIUL BENGA 1=1 STANCA

spătar 1560 ot Bratovoești 1572
S
4) Cunoscutul sfetnic și ginere al lui Vlad Călugărul.

IA
5) N’am putut avea la îndemână hrisovul, sau măcar o copie fidelă tipărită,
pentru a putea ști dacă și Cârstian (cunoscutul boer Buzescu după d-1 Dilitti și d-1
Greceanu ; strămoș ai Stănceștilor după studiile noastre) este ginere lui Udriște;
«zet-» — «ginere» pare a se referi la amândoi boerii, am avea deci o a doua rudenie
U
a acestui înseninat boer, ceea-ce ar explica locul ocupat de Cârstian în șirul mărtu
riilor domnești ale lui Vlad Călugărul, Badea acesta este cunoscut sub numele de
Badea din Cojești (v. Ștefan Greceanu: Șirul voevozilor perioada de la 1500—1512).
BC
RY
6) Pentru prima oară întâlnim pe acest sfetnic cu dregătoria de mare ban ;
RA
el ține în prezentul divan locul de vistier, Tudor vistierul în funcție lipsind.
7) Nu credem să fie un nou boer, dar o rea citire a numelui lui Danciu. Rele
văm numai particula de «mare» pe care n’am găsit-o până acuma la acest boer.
8) Un boer nou pe care nu-1 putem identifica.
9i Trebue să fie fostul stratornic sau postelnic.
LI B
10) Fi-va oare acest vornic mic, spătarul Stan fiul lui Mihail spătarul, cunos
cutul strămoș al boerilor Băleni ?
”) Un alt boer nou întâlnim pentru prima și singura dată în divanele lui
Vlad Călugărul.
Y
XCII. T-494 Aprilie i, București 1).
T
Vlad Călugărul întărește M-rei Govora satul Ionești, cu Si
SI
liștea Corbeanilor cumpărat de la fiica și fii lui Jitian 2).
Mărturiile domnești: Drăghici mare vornic, Barbul Craiovescul
ER
Cârstian biv vornic, Staico logofătul, Tudor vistier, Danciul comis,
Albul stolnic, Dumitru paharnic, Stroe spătar, Radul și Dragomii
stratornici, Ban grămătic. IV
r) Lăpedatu op. cit. p. 76 doc. 40; v. Arh. St. M-rea Govora pach. 6 No. 1.
2) Pe semne unul din fii lui Staico logofătul, dgci nepot de fiică al Voevodului.
UN
XCIII. 1494 Iulie 22, Tărgoviște 1).

Vlad Călugărul întărește M-rei Govora, satele Pirotul și Iazerul
Pirotului, Gârla și Lișteavul închinate Mănăstirei de Albul spă
L
tarul 2).
RA
Mărturiile domnești: Drăghici mare vornic, Barbul Craiovescul,

Cârstian biv vel vornic, Staico logofăt, Tudor vistier, Danciul comis.
Stroe spătar, Dumitru paharnic, Albul stolnic și Radu stratornic,
NT
') v. Lăpedatu op. cit. p. 76 doc. 42 ; v. Arh. St. M-rea Govora pach. 23 No. ?.
Acest hrisov este primul, dela 1489 Januarie 8 încoace, decând Voevodul numai era
în Târgoviște sau cel puțin numai dă documente din acest oraș. De altfel de acum
CE
înainte toate hrisoavele lui Vlad Călugărul sunt din Târgoviște, afară de cel din 1495
Septembrie 4 dat din Glavacioc, mănăstire ridicată de Vlad Călugărul, unde de altfel
i se odihnește și trupul.
2) Fi-va oare spătarul lui Basarab cel Tânăr de la 1482 (v. doc. LXI) căci Albul
spătarul din 1496 (v. doc. XCVI) este evident o eroare de transcriere în Lăpedatu.
I/
XCIV. ^495 Aprilie 19, Tărgoviște 1).

S
Vlad Călugărul întărește slugilor lui, Stoica cu feciorii și cu

IA
fata lui Vlădaia și feciorilor ei stăpânire în Lumași și în Păr drept

stăpânire de baștină ale Stoicăi. Acesta vine în fața Domnului pentru
a o înfrăți cu Neacșa, ca să-i fie ca un fecior.
U
Mărturiile domnești: jupan Drăghici vel vornic, jupan Cârstian

BC
biv vornic, jupan Barbul (loc alb) 2), jupan Staico logofăt, jupan
RY
Teodor vistier, Danciul comis, Stroe spătar, Dumitru paharnic,
RA
Albul stolnic, Radul și Dragomir postelnici.
*) v. Lăpedatu op. cit. p. 76 doc. 43 ; v. Cond. M-rea Sadova la Acad. Rom.
fila 185.
LI B
2) La d. Lăpedatu op. cit. aflăm pe jup Hârbul. Locul alb ar trebui să fie Craio
vescul, totuși în condica M-rei Sadova aflăm pe Părvul urmat de un loc alb, acesta
ar fi Părvul vel vornic. Nu credem să poată fi acesta din urmă în vedere că avem
mai sus pe Drăghici vel vornic (= Drăghici Sțoicev) urmat de Cărstian biv vornic.
Dacă în locul lui Barbu punem pe Părvul din Condica sus me.nționată ar fi putut
poate avea atributul de Craiovescul.
Y
XCV. Iunie (fără zi), Tărgoviște x).
T
Vlad Călugărul întărește lui Stanciul și fiilor săi stăpânire peste
SI
o vie și pomet în Daia.
Mărturiile domnești: Drăghici mare vornic, Cărstian fost vornic,
ER
Staico logofăt, Tudor vistier, Danciul comis, Dumitru paharnic,
Albul stolnic, Stroe spătar, Radu postelnic, Zlate logofăt ispravnic
2), Cârlig grămătic. L).
IV
') v. Stefulescu: Doc. sl. rom. p. 37/8, proprietatea d-lui C. Z. Broșteanu-
Urdăreanu.
UN
2) Pe semne ispravnicul hrisovului.

3) In acest divan întâlnim pentru ultima oară pe Drăghici Stoicev cu dregă-
toria de vel vornic, el dispare din divanele vremurilor, pe semne se stinge la adânci
bătrânețe căci la 1498 (v. Cond. Mărgineni ; v. fișe inedite din colecția St. D. Gre-
ceanu) într’un document de întărire copiilor săi reese că tatăl lor era mort. Avem
din acest an două documente fără divan (v. Lăpedatu op. cit. No. 45 și 46) unul
L
din 4 Sept, dat din Glavacioc prin care se întărește M-rei o braniște a sa de la Sla
tina numind vătaf pe Tatul din Hințești peste ea (». Arh. St. M-rea Glavacioc p. 22
RA
doc. I.) și altul din Aprilie 8 întărind M-rei Tismana stăpânire asupra Cărbeștilor
(v. Brezoianu op. cit. p. 240).
XCVI. ^496 Aprilie 26, Tărgoviște 1).

NT
Vlad Călugărul întărește boerului său Stanciul cu fii mai multe

stăpâniri.
Mărturiile domnești; Barbu Ban 2), Cărstian, Părvul mare vornic,
CE
Staico logofăt, Manea vistier3), Danciul comis, Albul spătar4),

Dumitru paharnic, Albul stolnic și Neagul postelnic.
r) v. Lăpedatu op. cit. p. 76 doc. 47 '< v- Arh. St. Cond. Tism. I. f. 5°4-
I/
ultimul hrisov cunoscut nouă dela acest Voevod care pe semne că se stinge în > ară
sau toamnă, la vârsta de aproape 65 de ani, după o domnie neîntreruptă și pacinică
de 13 ani, lăsând în scaun pe fiul său Radu, zis cel Mare.
S
2) Pentru prima oară cu dregătoria de ban în fruntea divanului; el este Barbul

Craiovescul.
IA
3) Un nou boer, locțiitor numai al lui Teodor, dacă nu cumva ar fi o greșeală

de citire.
0 Acest boer nu există;. el trebue să fie Stroe spătar care rămâne și sub
Radu cel Mare, boer în aceiaș dfegătorie.
U
In toamna anului 1496 Vlad Călugărul gârbovit de ani își

găsește obștescul sfârșit fiind în scaunul Țării Românești și lăsând
BC
RY
tronul în mâna fiului său mai mare, Radu, numit în istorie «CEL
RA
MARE» pe care l’am văzut încă din 1492 asociat tatălui său la
cârma țării.
Pe mai toți boerii prezenți în ultimul hrisov cu mărturii
LI B
domnești, cunoscut de la Vlad Călugărul, îi întâlnim sub noul voevod.
1) . Barbul Banul rămâne în divan până la 1519 inclusiv, călu-
gărindu-se la M-rea Bistrița, ctitoria neamului boerilor Craiovești,
și încetând din viață la adânci bătrâneți în 1526 x).
Y
2) . Cârstian rămâne și el sfetnic credincios al noului Voevod
T
și se stinge asemenea la o vârstă înaintată la 1512 2).
3) . Părvul vornicul este în aceași dregătorie în toată domnia
SI
lui Radu cel Mare și se stinge la 1512, iar locul de veci i’l aflăm
la M-rea Snagov 3).
ER
4) . Staico logofătul, cumnatul noului Voevod, rămâne în aceiaș
dregătorie în tot cursul domniei acestuia, stingându-se și el din
viață la adânci bătrâneți la 1505 după Martie 26 4).
IV
5) . Manea vistierul dispare din divan, dregătoria aceasta fiind
ținută sub noul voevod de fostul vistier Tudor până la 1502 Martie 9
UN
5) căci la 1502 Aprile 30 6) aflăm pe Calotă vistier, alt ginere al

lui Vlad Călugărul. Pesemne că și Ștroe se stinge din viață copleșit
de ani.
6) . Danciul comisul va rămâne în aceiaș funcție până în 1503
L
Junie 11 7), când în locul lui vine Părvul fiul lui Staico logofăt,
RA
deci nepotul Domnului. Danciul se pare să fi murit puțin după

această dată căci la 1520 era răposat8).
7) . Pe Stroe spătar îl aflăm pentru ultima oară în această
NT
dregătorie la 1501 Decembrie 15 9) locul lui fiind luat de Bogdan 10)

iar Stroe devine mare vornic, dregătorie în care îl găsim până la
1508 Septembrie 10) n) snb Mihnea cel Rău.
CE
8) . Dumitru paharnicul rămâne încă credincios lui Radu cel

’) v. Filitti: Craioveștii p. 196/7.
2) v. divanele domnești ale lui Radu cel Mare, Mircea cel Rău și Vlad.
3) v. Filitti: op. cit. p. 197.
I/
4) v. Stefulescu M-rea Tismana: p. 208 ; v. Arh. Stat. Cond. Tism. I. f. 1740 ;

v. mențiune la C. C. Giurescu : Contribuții p. 11.
5) v. Ștefulescu: Doc. SI. Rom. p. 46; v. Stef. D. Greceanu: Șirul Voevozilor
S
p. 3—4 v. Arh. St. schit Polovraci pach. I. bis or./sl.

6) b. St. D. Grecianu op. cit. 3—5 ; v. Arh. St. M-rea Tism. pach. 7 netrebnice.
IA
7) v. Idem p. 8; v. Arh. St. Episcop. Argeș pach. 16 Doc. 2.

8) Filitti: op. cit. p. 197.
9) v. St. D. Grecianu op. cit. p. 1/2; Arh. St. M-rea Nucet pach. 20 Doc. 1.
10) Poate viitorul logofăt și ginere al lui Vlad Călugărul, dar nu credem să fi
U
fost soțui Caplei fosta soție al lui Staico logofătul care era o femeie în vârstă la
această dată.
n) v. St. D. Grecianu: op. cit. p. 18/19; v. Arh. St. M-rea Bistrița pach. 23
BC
Doc. II.; v. Arh. St. coud. Brâncov II. p. 557.

RY
Mare în primul său divan din 1497 Ianuarie 9 l) de când nu-1
RA
mai aflăm în nici un divan următor, pe semne se stinge din viață.
9) . Albul stolnic dispare odată cu voevodul său. In locul lui
întâlnim pe Dragomir2) cunoscutul dregător aflat și sub numele
LI B
de Izvoranul stolnic.
10) . Neagoe postelnic dispare de asemenea, dar nu pentru
totdeauna, căci îl vom întâlni încă în domnia noului Voevod 3).
Y
>) v. Stefulescu Doc. SI. Rom. p. 39/40; v. idem M-rea Tismana p. 204; v
Miletici și Agura op. cit. p. 347.
T
2) La 1497 Ianuarie 8 din Tărgoviște il aflăm Izvoranul stolnic și tot în acelaș
an Dragomir stolnic (v. și nota precedentă'.
SI
3) La 1501 Decembrie 15 din Tărgoviște; v. St. D. Grecianu op. cit. p. 1/2; v.
Arh. St. M-rea Nucetul pach. 20 Doc. 1 trad. Rom. din 1692 original lipsă.
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
RY
RA
STUDII DE SIGILOGRAFIE ROMÂNEASCĂ
LI B
DE
CON ST. MOISIL

directorul general al ARHIVELOR statului
Y
I. SIGILII DE DREGĂTORI
T
Una dintre caracteristicele esențiale ale sigiliilor vechi românești
SI
este, că cele mai multe dintre ele sunt sigilii heraldice.
Pe câtă vreme în țările din apusul și centrul Europei se obișnuia,
ER
nu numai în evul mediu, dar și în timpurile mai noui, ca pe sigi
liile împărațilo’". regilor, principilor, — și în general ale nobililoi---- să
se reprezinte figura seniorului respectiv în picioare, călare sau șezând
IV
pe tron; la noi atât sigiliile domnești, cât și cele boierești reprezintă
numai steme, mai mult sau mai puțin conforme cu regulele heraldicei.
UN
Chiar și sigiliile noastre bisericești nu înfățișează personagii ecle-

siastice, ca în țările catolice, unde episcopii și egumenii sunt repre-
zentați pe sigilii șezând pe tron, stând în picioare sau îngenunchiați
în fața vreunui sfânt; ci la noi sigiliile de acest fel înfățișează numai
L
pe sfântul protector al eparhiei, mănăstirii sau bisericii respective.

RA
Cât plivește sigiliile orașelor și corporațiilor, tipurile lor sunt

de asemenea heraldice, cum de altfel era și natural, căci trebuiau să
simbolizeze trecutul și ocupațiile principale ale orășenilor sau mem
NT
brilor corporației.
Această tradiție constantă în sigilografia veche românească a
fost însă ruptă în veacul al XVU-lea prin apariția unei serii de
CE
sigilii iconografice de mari dregători, reprezentând figura dregătorului,

în costumul și cu însemnele proprii ale dregătoriei. Astfel de sigilii
cunoaștem până acum mai ales dela câțiva vornici mari ai Țării-Româ-
I/
nești din veacul sl XVII-leâ și XVIII-lea.

Dar în afară de aceștia, alți dregători mari și-au alcătuit sigilii,
S
cari de și nu reprezintă figura dregătorului, înfățișează însă însemnul

IA
dregătoriei. Și sigilii de acestea am constatat până acum în special în

Țara-Românească.
Existența acestor două categorii de sigilii — cari de sigur ni-s’au
U
păstrat în exemplare cu mult mai numeroase decât cunoaștem actual

mente, exemplare ce ar merita să fie cercetate și publicate — dove
BC
dește tendința unor mari dregători din Țara-Românească de a da, prin

RY
RA
tipuri sigilare caracteristice, o autoritate cât mai mare și o autenti
citate nediscutabilă actelor emanate din cancelariile lor.
. Vom cerceta în primul rând sigiliile iconografice pe cari le-am
putut găsi până acum, și apoi sigiliile purtând însemnul dregătoriei.
LI B
1. Sigiliile iconografice ale vornicilor mari
din Țara-Românească.
T Y
Cunoaștem astăzi astfel de sigilii numai dela câțiva vornici mari
ai Țării-Românești, pe câtă vreme la vornicii mari sau la alți dregă
SI
tori din Moldova n’am constatat până acum sigilii iconografice.
Vornicii mari ai Țării-Românești, de la cari cunoaștem sigilii de
ER
acestea sunt: Preda Brâncoveanu din anul 1652, Radu Popescu (?) din
1670, Radu Krețulescu din anul 1675, Badea Bălăceanu din anul
1678, Alexandru Alexianu din 1694, Șerban Cantacuzino din anul
IV
1708, Iordache Krețulescu din 1724 și Ștefan Văcărescu din 1758.
Toate aceste sigilii sunt aplicate pe cărți de judecată date de
UN
către acești dregători sau pe porunci în legătură cu rolul lor de judecători.

Actele cari au sigilii de acest fel, emană direct dela marii vornici
respectivi și nicăiri nu se amintește despre vre-o însărcinare specială
dată de Domn în acest scop, nici nu se face vre-o referire la autori
L
tatea Domnului.
RA
Formula cu care încep aceste acte cuprinde la început numele

marelui vornic, după care urmează cuvintele: "dat-am cartea noastră»,
sau "scriem cartea noastră», sau "dat-am cartea de judecată».
NT
Iar formula de încheiere este de regulă: "Aceasta scriem», sau

"Aceasta am scris».
Numai rareori actele acestea poartă semnătura proprie a dregă
CE
torului; de regulă se pune numai sigiliul, care este astfel singurul

semn de autenticitatea actului.
Interesante sunt ca mod de redactare cărțile de judecată ale
marelui vornic Ștefan Văcărescu din 26 Mai și 28 Iulie 1758. Aceste
I/
acte cuprind sus la mijloc data, apoi textul se desparte în două co
loane, dintre cari coloana primă (din stânga) cuprinde în rezumat expu
S
nerea părții reclamante, iar a doua (din dreapta) replica părții acuzate.
IA
Urmează apoi în rânduri întregi motivarea și hotărârea marelui vornic,

întărită cu sigiliul respectiv 1).
în poruncile date de marii vornici în legătură cu hotărârile
U
lor judecătorești, nu lipsesc nici formule de amenințare (imprecationes)

BC
') V. mai jos p. 135.

RY
RA
cum găsim și în poruncile domnești. Astfel în porunca lui Badea
Bălăceanu din 1652 se află următoarea amenințare: «că ne lăsându-i
moșia în pace și neviind de față, bine să știți că vom mâna om
LI B
cu .trepăd de vă vor aduce fără voia voastră'». O amenințare aproape
identică este și în porunca marelui vornic Alex. Alexianu, privitoare,
de altfel, la acelaș caz 1).
Rezultă prin urmare că actele pe cari s’au aplicat sigiliile icono
Y
grafice ale marilor vornici sunt acte de autoritate, decurgând din
însăși natura acestei dregătorii și poate că tocmai spre a da acestor
T
acte o înfățișare potrivită cu importanța ce o aveau, s’au alcătuit acele
SI
sigilii neobișnuite, pe cari marele dregător era reprezentat în persoană,
cu costumul și însemnele dregătoriei sale.
ER
Ni s’au păstrat dela marii vornici ai Țării-Românești din veacul
al XVII-lea și XVIII-lea și cărți de judecată sau porunci întărite
numai cu semnătura lor sau cu sigiliile lor personale. Natural că aceste
IV
acte aveau aceiaș autoritate ca și cele întărite cu sigilii iconografice.
Dar este ușor de înțeles, că o poruncă sau o carte de judecată pe care
UN
se aplica un sigiliu ce înfățișă pe însuș dregătorul, în costumul și cu

însemnul dregătoriei, făcea o impresie cu mult mai mare asupra îm-
pricinaților, decât atunci când avea numai semnătura sau sigiliul per
sonal al dregătorului.
L
Studiind mai de aproape sigiliile iconografice ale marilor vornici

RA
constatăm că se pot grupa, după tipuri, în trei categorii:

Tipul I. Marele vornic este înfățișat stând în picioare spre dreapta
(sau stânga) și purtând pe umeri caftan fără mâneci, lung până la
NT
glesne, iar sub acesta un anteriu cu mâneci strâmte. In cap are o

căciulă mică, rotundă; în picioare încălțăminte ce nu se pot defini. In
mâna dreaptă (sau stângă) ce iesă de sub caftan, ține un toiag lung,
CE
cu capătul superior mai gros. (Fig. 1).

Acest tip îl întâlnim pe sigiliile marilor vornici Preda Brânco-
veanu (1652), Radu Popescu (1670) și Radu Krețulescu (1675).
Tipul II. Marele vornic este reprezentat sub forma de bust mare,
I/
până la genunchi, în jumătate profil spre dreapta sau spre stânga.

Este îmbrăcat în acelaș costum ca și la tipul I, iar în mâna dreaptă
S
(sau cea stângă), ce iesă de sub caftan, ține toiagul. (Fig. 2).
IA
Sigilii de felul acesta avem dela marii vornici Badea Bălăceanu

(1678), Alex. Alexianu (1694) și Șerban Cantacuzino (1708).
Tipul III. Marele vornic este înfățișat șezând într’un jilț mare
U
lângă o masă dreptunghiulară. Costumul este acelaș ca și la tipurile

BC
*) V. mai jos p. 132.

RY
precedente, eu deosebirea că uneori caftanul lipsește, alteori în loc de
RA
căciulă poartă în cap o cucă. In mâna dreaptă, rezemată pe brațul
jilțului, ține toiagul, iar în mâna stângă, rezemată, pe masă, are o carte
deschisă, pravila (Fig. 3 și 4).
LI B
In chipul acesta sunt reprezentați pe sigilii marii vornici Iordache
Krețulescu (1724) și Ștefan Văcărescu (1758).
Privite cu atenție, reprezentările de mai sus ne permit să con
statăm, că în primul rând, costumul și însemnele acestor dregători mari
Y
sunt în conformitate cu moda contimporană. Caftanele fără mâneci și
cu guler de blană constituiau în veacul al XVII-lea și XVIII-lea
T
haina caracteristică a boerilor mari, iar toiagul era de asemenea în
SI
semnul marilor dregători.
Atât în Moldova, cât și în Țara-Românească, marii dregători,
ER
când stăteau în divan, purtau toiege. Numai când comandau armata,
marele hatman în Moldova, și marele spătar în Țara-Ro.mânească, purtau
buzdugane.
IV
După relațiile scriitorilor contimporani toiegele marilor dregători
se destingeau unele de altele prin culoarea lor diferită. Se pare însă
UN
că această distincție exista numai în Moldova, căci în Țara-Românească

toți aveau toiege de argint masiv sau de lemn argintat1).
Forma acestor toiege ne-o redau foarte exact sigiliile de care
vorbim. Ele sunt lungi, ajungând de jos, dela pământ, până la umeri,
L
și având capătul superior mai gros. (Fig. 2 și 3). Al lui Ștefan Vă
cărescu merge îngroșându-se spre capătul superior unde se termină în-
RA
tr’un mâner rotund (Fig. 4).

De altă parte observând modul cum sunt reprezentate pe aceste
sigilii figurile marilor vornici, ajungem la convingerea că la tipul I
NT
și II avem numai niște reprezentări convenționale, pe câtă vreme la

tipul III gravorii sigiliilor au urmărit să ne dea adevărate portrete.
CE
Intr’adevăr privind sigiliul marelui vornic Iordache Krețulescu

(fig. 3) sau al lui Ștefan Văcărescu (fig. 4) ne dăm seama, că gravorii
n’au căutat să ne înfățișeze numai aspectul general al unui mare
dregător muntean, ci au încercat să imprime figurilor o asemănare cât
I/
mai apropiată cu personagiile ce le reprezintau, indicând trăsăturile

caracteristice ale fizionomiei lor. In special sigiliul lui Văcărescu, care
S
ni s’a păstrat mai bine, are figura marelui vornic atât de expresivă,
și forma feței și a’ barbei atât de caracteristice, încât de sigur redă
IA
portretul — cât se putea redă pe un sigiliu — al acestui personagiu.

U
1) Cf. pentru toate acestea C. O. Giurescu, Noi contribuții, la studiul marilor dregă
tori din secolele XIV și XTr p. 47 urm.
BC
9
RY
Cât privește inscripțiile de pe sigiliile iconografice ale marilor
RA
vornici, sunt gravate totdeauna pe margine între două cercuri lineare
paralele. Aceste inscripții cuprind la sigiliile de tipul I numai numele
și titlul marelui vornic; la cele de tipul II se adaugă și anul, iar la
LI B
cele de tipul III se mai adaugă și luna.
De sigur că aceste date arată anul și luna când boierul respectiv
a fost învestit cu dregătoria de mare vornic. Altfel n’ar avea nici o
rațiune să fie puse pe sigilii.
Y
* * *
După ce am arătat în trăsături generale cum se prezintă sigiliile
T
iconografice ale marilor vornici din Țara-Românească, să facem de
SI
scrierea lor amănunțită, rezumând și cuprinsul actelor pe care sunt
aplicate, pentru ca cercetătorii să-și poată da seama de valoarea lor.
ER
Sigiliul lui Preda Brâncoveanu (1652).
Dela acest mare vornic, bunicul viitorului Domn, Constantin
IV
Brâncoveanu, am găsit un singur act întărit cu sigiliu iconografic. Este
o carte de judecată dată la 3 Iulie 1652 (7160) *).
UN
In această carte Preda Brâncoveanu dă hotărârea într’un proces

dintre postelnicul Dumitrașcu din Cepleni cu soția sa Caplea, de o
parte, și stolniceasa Călina Brădescu, văduva stolnicului Barbu Bră-
descu, de altă parte. Litigiul între ei era pentru un țigan al jupânesei
AL
Caplea. Acest țigan furând doi cai dela mănăstirea Crețăști a lui Barbu
Brădescu, a fost prins de vornicul Stanciu din Sălătruc pe când acesta
TR
din urmă era «ispravnic la casele domnești la Brâncoveni» și a fost

reținut la curtea stolnicesei Călina.
Sigiliul aplicat pe această carte de judecată reprezintă pe marele
EN
vornic Preda Brâncoveanu în picioare, jumătate profil spre dreapta,

cu caftan pe umeri și căciulă în cap, iar în mâna dreptă ținând un toiag.
Inscripția circulară: f IIP64/I EP'hHKOBtH^ E6ZIHKH ÊOPHHKb.
/C
Sigiliul este aplicat cu tuș verde. Alte lămuriri nu putem da,

de oare ce nu am avut la îndemână originalul.
Sigiliul lui Radu Popescu (1670)

SI
Pe un act aflător în colecțiunea Academiei Române, act fără

IA
titulatură și fără semnătură*2) se află aplicat cu ceară verde un sigiliu

iconografic de mare vornic.
’) Fostă în colecția Academiei Române pachet XC doc. 55, acum trimisă în Rusia.
U
Copie la d. I. Tuducescu.
2) Pachet CLXXXV, doc. 65.
BC
RY
Actul este o poruncă către șase «megiași adeveritori» ai arma
RA
nului Mircea clin Stroești de o parte, și ai lui Dan și fratelui său
Bărcan Novac, de altă parte, cu privire la un vad de moară.
Porunca aceasta are data de 1 Martie 1670 (7178), iar sigiliul
LI B
de ceară verde este cu totul deteriorat. Totuș reproducerea lui s’a
păstrat destul de bine pe marginea stângă a actului, căci actul fiind
îndoit în trei părți, una din aceste părți s’a lipit de ceara sigiliului și
astfel atât tipul cât și inscripția s’au imprimat destul de vizibil pe
Y
această îndoitură.
Cu ajutorul d-lui H. Stabl, profesor la Școala superioară de Ar
T
hivistică și Paleografie, am reușit să disting nu numai tipul sigiliului,
SI
dar să descifrez și o parte din inscripție.
Sigiliul reprezintă pe marele vornic în picioare spre stânga, cu
ER
caftan și căciulă și ținând în mâna stângă toiagul cu capătul superior în
formă de bilă. Din inscripție se distinge numai j* ‘doimii P. •. OV. PHHK
(ț Jupan R[ad]ou[l... vel dvojrnic.
IV
Mărimea 36 mm. în diametru. Ceară verde.
Sigiliul lui Radu Krețulescu (1675).

UN
Sigiliul iconografie al acestui mare vornic l-am găsit până acum

pe două acte: o carte de judecată din 30 Mai 1675 (7183), aflătoare
în colecția Academiei Române (p. CLXXXV, 233) și un act din
AL
20 Noemvrie 1675 amintit de V. A. Urechiă în lucrarea sa Miron

Costin, Opere complete, voi. I
TR
Actul din 30 Mai bașa că se chiamă Mo-

1675 este o poruncă către reanul și iaste a lui, iar
6 boieri «adevărători» ai ■ Standul și Godean Roșul
EN
lui Iani Iuzbașa din Tă- | ei zic că se chiamă Pri-

tulești, ai lui Stanciu din I beagul și iaste a lor».
Periați și ai lui Godean Actul din 20 Noem
/C
Roșul din Năieni, ca să vrie acelaș an nu-1 cu

cercetaze o moșie dela Căl- noaștem, dar sigiliul este
mățui «care zice Iani Iuz- reprodus de V. A. Ure-
chiă în lucrarea menționată mai sus.’)
SI
Pe amândouă actele acestea se află acelaș sigiliu al lui Radu

Krețulescu: marele vornic în picioare, în jumătate profil spre dreapta,
IA
cu caftan pe umeri și căciulă în cap, ținând în mâna dreaptă toiagul.

La spatele lui, în câmp, se vede o inimă străpunsă de o săgeată.
Inscripția circulară: f Pfl.JX/1 KP6lț£ZI6CKXZIh B6ZI JKOPHHKb (Fig. 1).
U
1) Reproducem sigiliul după V. A. Urecliiă, căci cel de pe actul din 30 Mai este stricat.
BC
RY
V. A. Urechiă (o. c. II p. 567) a văzut în mâna stângă a vor
RA
nicului o cruce. In realitate o figură ce seamănă cu o cruce se află
în câmpul din față, dar în mâna stângă vornicul nu putea ține nici
un obiect, căci această mână nu este vizibilă în sigiliu. (Cf. fig. 1).
LI B
Sigiliul este aplicat cu tuș verde și are diametrul de 30 mm.
Sigiliul lui Badea Bălăceanu (1678).
Y
Cunoaștem un singur act cu sigiliu iconografic dela acest mare
T
vornic. Se află pe o pornucă către Voicilă sin Radul Nebunul din
Drăgănești și feciorii lui, vor aduce fără voia
SI
prin care le cere să lase voastră». *)
pe călugărul lachim din
ER
Cioceni să stăpânească Sigiliul aplicat pe
o moșie cumpărată dela acest act reprezintă
bustul marelui vornic
ei. «Iar dacă va părea
IV
până la genunchi, având
lucrul într’alt chip, să
veniți de față, că nelă- pe umeri caftan cu guler
UN
sându-i moșia în pace

mare de blană, iar în
cap o căciulă mică, ro
și ne viind de față, bine
să știți, că vom mâna tundă. In mâna dreaptă
Fig. 2.
ține toiagul.
om cu trepăd de vă
L
Inscripția circulară: f . . . IWH Efl/țfc E'Lz’I’hMeHXzT B67I ^BOP. . . 3PIIS

RA
[Ju]pan Badea Bălăcenul vel dvornic 7186).

Sigiliul este aplicat cu tuș verde și are diametrul de 40 mm. (Fig. 2).
NT
Sigiliul lui Alexandru Alexianu (1694)

In colecțiunea Academiei Române se află o poruncă dela marele
CE
vornic Alexandru Alexianu*2) din 14 Noemvrie 1694 (7203), tot către

Voicilă, fiul lui Radul Nebunul din Drăgănești, cerându-i și de astă dată
să lase pe călugărul lachim să-și stăpânească în pace pământul cum
părat dela Radu Nebunul și Oancea.
I/
Porunca se termină cu o amenințare aproape identică cu cea din

S
porunca lui Badea Bălăceanu, amintită mai sus: «că nelăsându-i moșia
să și-o ție în pace și ne viind de față și va mai venfi] a doua oară
IA
cu jalbă, bine să știți că vă vom trimite om domnesc de vă vor aduce

aicea făr de voe voastră și veți da și trepăd» 3).
U
*) Academia Română pach. CXVIT, doc.. 94.

Fiul banului Ghiorma.
BC
3) Academia Română, pach. CXCVII, doc. 100.

RY
Sigiliul cu care este întărită această poruncă, ce nu poartă nici o
RA
semnătură, reprezintă bustul marelui vornic în profil spre stânga, având
pe umeri caftan cu guler de blană, și sub el un anteriu. In cap poartă
o căciulă mică, rotundă, iar în mâna stângă ține toiagul.
LI B
Inscripția circulară este : ’f... 446^404?^ fi6d 46OPHHK fid 3Cr.
(t [Jupan] Alexandru vel dvornic vlt 7203).
Sigiliul este aplicat cu tuș verde: diametrul 33 mm.
Y
Sigiliul lui Șerban Cantacuzino (1708).
T
Dela acest mare vornic, care era nepotul fostului Domn cu acelaș
SI
nume, cunoaștem până acun un singur act cu pecete iconografică.
Este o carte de judecată din 5 Mai 1708 (7216), aflătoare în colecția
ER
d-lui Dr. G. Severeanu, și relativă la un litigiu dintre Crăciun Gărdescul,
feciorul lui Vișan, și socrul său Ioan Străulescul. La «întrebăciunea
de față înaintea noastră», zice vornicul, Crăciun mărturisise că cumpărase
IV
la Horez (în original Urez) 100 stânjini de moșie dela nepoții săi
Oance și Nae, iar mai târziu a mai cumpărat și dela socrul său Ioan
UN
Străulescul 50 de stânjeni și a stăpânit acea moșie netulburat de

nime timp de șase ani. «Decii numai ce s’au sculat Ioan Străulescul
cu gâlceavă asupra lui Crăciun, zicând cum că nu-1 va îngădui pe
Crăciun ca să ție cei 100 de stânjini ci au cumpărat dela Oancea i
AL
Nae nepotu-său, pentru că el nu este iscălit într’acel zapis. Deci noi

văzând că de șase ani n’au mai zis nimic și încă și el, în urmă ci au
cumpărat Crăciun acea moșăe, i-au vândut și el acei stânjini 50, și
TR
mai având el moșăe acii n’au mai zis nimic; iar când au fostu acum,
având cu Crăciun alte gâlcevi, el s’au scornit cu gâlceavă pentru
această moșăe, găsind și pricină că nu este iscălit in zapis, măcar că
EN
lui nici nu i-să cadfe] a să iscăli, că această moșăe este a fămei

lui, că el îi este bărbat de al doile. Ci are fămeea lui un fecior cu
bărbatul cel dentăi, și feciorul este iscălit în zapis, anume Vintălă (sic),
/C
și fiind și el de față l-am întrebat și el n’au tăgăduit, că nu s’au

iscălit de voie, ci cu voe lui..»
Sigiliul aplicat pe acest act înfățișează bustul până la genunchi
SI
al marelui vornic, în jumătate profil spre dreapta, având pe umeri

caftanul, iar în cap o căciulă mică de blană și ținând în mâna
IA
dreaptă toiagul.
Inscripția circulară: ț . . . LU......... B...................................... HHK 3Cr<
(f... Ș[erban] Cantacuzino v[el dvorjnic 7213).
U
Mărimea 45 mm., tușul verde. Fiind cam deteriorat nu se poate

distinge în deajuns nici figura, nici inscripția.
BC
RY
134 REVJSTA ARHIVELOR
RA
Sigiliul lui Iordache Krețulescu (1724).
II cunoaștem după reproducerea Iui G. I. Ionescu-Gion în Istoria
Bucureștilor (p. 183).
LI B
rând de nasturi. In cap
Reprezintă pe marele poartă o căciulă ro
vornic șezând spre stân tundă, mică; în mâna
ga, pe un scaun cu spe dreaptă, rezemată pe
Y
tează, în fața unei mese brațul scaunului, ține
dreptunghiulare. Este toiagul, iar în cea stângă
T
îmbrăcat într’un caftan rezemată pe masă, ține
SI
fără mâneci, sub care pravila deschisă.
se vede un anteriu cu Inscripția circulară:
ER
mâneci strânse, și în îopjBKe KfeqxziecK^zib
cheiat în față cu un B6/IB JBOPHHKB reHriPie
* Iordaclie Krețulesculu velit dvornicu ghenarie 7232 (1724).
3C/IB ("j
IV
Sigiliul lui Ștefan Văcărescu (1758).
UN
II cunoaștem din două cărți de judecată din 26 Mai și 28 Iulie 1758,

în arhiva d-lui C. Basarab-Brâncoveanu și la Academia Română 1). De
oare ce acest act este interesant nu numai ca cuprins, dar și ca formă,
AL
îl reproducem mai jos în întregime. loare mai închisă.

Sigiliu], foarte Mânecile se ter
bine conservat, re mină în manșete
TR
prezintă pe marele strâmte, tot de cu

vornic șezând pe loare închisă. In
un jilț cu spetează mâna dreaptă ține
EN
joasă, lângă o masă toiagul, ce merge

dreptunghiulară, a- îngroșindu-se spre
coperită cu o față capătul superior,
/C
cadrilată. Este îm iar în mâna stângă,

brăcat într’un an rezemată pe masă,
teriu larg, ce cade are pravila des
în falduri bogate chisă. In cap poartă
SI
și tivit la gât cu o o cucă după moda

Fig. 4.
bantă lată de cu- timpului.
IA
Inscripția circulară: IlțecbBH B'hK'LPeCK^ZI B64 JBOPHGK: 4>6BP£flPlfi

KS 1758 (Ștefan Văcărescul vel dvornic, Fevruarie 21—1758).
U
Diametrul 55 mm. Tuș albastru.

BC
*) Mulțumim și pe această cale d-lui C. Basarab-Brâncoveanu pentru bunăvoința ce a

avut de a-ne pune la dispoziție acest act,
RY
RA
Iată și cărțile de judecată pe care este aplicat acest sigiliu:
I.
LI B
«Mai 26—1758
«Costantin i braț eg[o] nepoți răp «Dumfnea ei] șăt[răreasa] Catrina
[osatuluij Șteful, biv vel șăt[rar], după au răspuns, că la dânsa sânt numai
hotărârea judecății ce au avut pentru 6 boi, care fiind 41 de vite ale șătră-
Y
clironomia unchiului lor Șteful șăt resii Caliții, rămase la dumnea-ei,
|rar], cer dela dum[neaei] șătrăreasa le-au plătit de văcărit cu tl 66, și
T
Catrina 8 boi ce au rămas la casa luându-le nepoții șătrăresii Caliții,
ei din vitele unchi-său. Cârloveștii, aceste vite, i-au dat acei
SI
6 boi pentru banii văcăritului, din
care un bou însă au murit de iarnă,
ER
iar 3 i-au vândut drept tl. 37 ^2.
«De vreme ce dum[nea ei] șătrăreasa Catrina au plătit banii văcări
tului acelor vite și vitele le-au luat nepoții șătfrăresii] Caliții și pentru
IV
bani i-au fost lăsat acei boi;
«Hotărâm: Costandin i braț eg[o] să plătească acei tl. 66, banii
UN
văcăritului, și dum[nea-ei] șătrăreasa Catrina să dea acei 6 boi, de

nu vor suferi ei ca să răinâe acei boi pentru banii văcăritului, iar
pentru celelalte vite să și-le caute ei la nepoții șătfrăresii] Caliții. A-
ceastaascriem. Mai 26 —1758».
AL
(în colțul stâng de jos: T. Cd. Șt.)
II.
TR
1758 Iulie 28.

EN
Dumțnealui] Mateiu Roset vei clu Dumnea-ei pah[arniceasa] Stanca

cer au tras la judecată înaintea mea Obedeanca zapisul și datoria nu și-au
pe dumnea-ei pahfarniceasa] Stanca tăgăduit-o, numai zice că acum nu
Obedeanca, cerându taleri o mie cu are să-i plătească.
/C
dobânda lor, cu zapisul dumnea-ei,

care l-am văzut și e scris dela leatul
1755 Iunie 16 dni.
Deci fiind datoria bună și netăgăduită și mai vârtos că au trecut
SI
peste soroc 2 ani și jumătate, și n’au avut purtare de grijă să-i plă
tească;
IA
Hotărâm: dum[nea-lui] ceauș de aprozi să apuce pe dumnea-ei

pabjarniceasa] să împlinească banii și cu dobânda lor după zapis..
U
Aceasta. Iulie 28 din 17581).

BC
>) Copie la d. I. Tuducescu.

RY
RA
Acest mod de a redacta o carte de judecată contrastează cu re
dactările anterioare ale acestor acte și dovedește, evident, o influență
străină, care trebuie căutată de sigur în cancelaria administrației au-
LI B
striace din Oltenia.
După cum am spus mai sus, până acum n’am găsit sigilii icono
Y
grafice decât la marii vornici ai Țării-Românești, ceea ce însă nu
T
exclude ca și alți dregători mari să fi întrebuințat sigilii de acest fel.
O indicație despre aceasta ar fi mențiunea d-lui Gh. Ghibănescu
SI
în importanta sa eolecțiune de documente interne, întitulată Surete și
izvoade, voi. IX pag. 254, că pe o carte de judecată dată de marele
ER
ban al Craiovei, Enachi Catargi, la 6 Septemvrie 1616 (7125) se află
un sigiliu reprezentând ; un boier ținând cârja în mâna stângă». Din
cauza relei conservări a sigiliului, care era de ceară «neagră» — de
IV
sigur verde—, d. Ghibănescu n’a putut descifra inscripția, actul însă
poartă semnătura marelui ban.
UN
Exemplul acesta ar dovedi că și banii Olteniei, al căror rol prin

cipal era tot cel de judecător, ca și al marilor vornici, întrebuințau
sigilii iconografice. In orice caz chestiunea merită cercetări și studii
aprofundate.
L
RA
2. Sigilii cu însemnele dregătoriei

NT
Sunt foarte rari cazurile, atât în Țara-Românească cât și în Mol

dova, să întâlnim sigilii vechi cu tipuri cari să reprezinte însemnele
CE
dregătoriei. De altfel ni s’au păstrat și foarte puține acte anterioare

veacului al XlX-lea emanate direct dela dregători, astfel că nu ne
putem da seamă în ce măsură s’au putut întrebuința astfel de sigilii.
Vechile peceți boierești prezintă uneori tipuri, cari ne lasă să,
I/
bănuim că ar avea o legătură cu demnitățile ce le aveau boierii res

pectivi. Astfel ar fi pecetea vornicului Stroe atârnată de documentul
S
lui Radu cel Mare din 1507 Decemvrie 3, pecete ce reprezintă «un
IA
buzdugan și o semilună la stânga» 1). Acest buzdugan ar putea fi con

siderat ca însemnul vorniciei pe acea vreme2).
U
') Publicat de I. Bogdan, Relațiile Țării-Românești cit Brașovul p. 355 nota.

BC
. 2) Cf. C. C. Giurescu, Noi contribuțiuni la studiul marilor dregătorii din sec. AVI
și AP p. 48 n. 1.
RY
RA
Tot în această categorie am putea pune pecetea spătarului Mihu
din 1630, care reprezintă doi lei afrontați ținând în labe un buzdugan1).
Acest buzdugan ar putea reprezenta însemnul spătarului în acea epocă.
LI B
De asemenea pecetea spătarului Andrei, fiul lui Neagoe aga, din
1643, reprezentând un braț înarmat cu o spadă, însoțită de un soare
și o semilună 2).
Dar oricum ar fi, aceste sigilii sunt personale și le găsim pe acte
Y
emanate din cancelaria domnească sau pe acte particulare, nu pe acte date
de către însuși acești dregători. De altfel toate aceste sigilii sunt inelare.
T
Iată însă că prin bunăvoința d-lui M. Seulescu, profesor univer
SI
sitar și proprietarul unei bogate și importante colecțiuni de documente
vechi românești, am putut cunoaște un act emanat din cancelaria marii
ER
spătării a Țării-Românești în 2 Iunie 1823, care este întărit cu o
pecete reprezentând de sigur însemnul dregătoriei de mare spătar.
IV
Sigiliul marelui spătar Grigore Filipescu (1823)
UN
Actul menționat este o poruncă a marelui spătar Grigore Fili

pescu, care a avut un rol foarte important după revoluția lui Tudor
Vladimirescu, dată căpitanilor din județul Mehedinți.
AL
Fiind interesant ca cuprins îl transcriem în întregime:

TR
Dela Spătărie.
Căpitani de potere și voă tuturor căpitanilor din sud Mehedinți. Fiind

EN
că aici într’acele cinci județe ot prest|e| Olt s’au orânduit de către Măria
Sa Vodă cârcsărdar și capziman tuturor poterilor dum[nea|lui sărdar Costandin
Bălteanu, carele este însărcinat a privigheâ cu îngrijire pentru făcătorii de
rele ce să vor ivi în vrc’o parte de loc, deaceia vi să face cunoscut și
/C
printr’această carte vă poruncim ca să dați numitului toată ascultarea și su

punerea și oricând vă va înștiința că face trebuință a sări cu toții în prin
derea tâlharilor, numaidecât să vă porniți cu toată ascultarea și supunerea
urmând povățuirilor dumisale, căci cel care va urmă împotrivă, acela nu numai
SI
va fi lipsit, dar încă să va și pedepsi.

1823 Iunie 2.
IA
(ss) Grigorie Filipescu (ss) Teodor Medel[niceru]

U
1) Academia Română pach. CLXXX'I doc. 84.

BC
2) Academia Română, pach. CXCVII, doc. 63.

RY
RA
Pecetea aplicată pe acest act este de formă ovală și reprezintă
un scut timbrat de o coroană princiară și având în câmp o spadă
în formă de iatagan, culară: rPUTOPlG 4»l-
LI B
îndreptată cu partea dIH6GKi5:B6d:Gn’b-
curbată spre stânga; de TdP : 1823: (Fig. 5).
teaca ei atârnă două Aplicată cu tuș
curele spre dreapta. negru: mărimea 38X
Y
Scutul este așezat pe 35 mm.
o panoplie de stindarde Deși această pecete
T
și săbii, iar jos o tobă este din primul pătrar
SI
mare având deasupra al veacului al XlX-lea,
două bețe încrucișate. totuș ea izvorește din
ER
Inscripția este cir- aceiaș concepție ca și
sigiliile iconografice descrise mai reprezentarea însemnului
spătăriei se urmărea acelaș scop ca și prin înfățișarea iconografică
IV
a marilor vornici.
UN
Sigilii de mari armași

In colecțiunea Academiei ^Române am găsit trei acte emanate din
cancelaria armășiei și având sigilii cu însemnul acestei dregătorii.
L
Toate trei actele sunt niște porunci date de «epistații armășiei»

către «zapcîi plășii Focșanilor» sau către «zapcîi, vătașii și călărașii
RA
de țigani», privitoare toate la niște țigani ai lui Costache Caragea1).

Primul, datat din 24 drapele și o tobă. De sub
Mai 1808, este dat de scut iesă la dreapta un
NT
către Grigore Filipescu, iatagan, la stânga un toiag,

biv vel vornic, epistat al iar deasupra tuturor se
armășiei, și are o pecete înalță un buzdugan. La
CE
ovală, aplicată cu tuș, cu dreapta și la stânga buz

următoarea reprezentare: duganului sunt inițialele
pe un tun cu țeava spre rP și *bd (Grigore Fili-
I/
stânga, un scut în formă pescu), iar de o parte și

de inimă așezat între două de cealaltă a tunului G6d
S
și HP (vel armaș); sub tun anul 1808.

Mărimea 37-1-33 mm. Aplicată cu tuș negru. (Fig. 6).
IA
Celelalte două acte sunt din 24 Mai 1817 și din 30 Ianuarie 1818.
Ele nu au numele marelui armaș ; ci numai titlul «Dela armășie».
U
Sunt întărite amândouă cu acelaș sigiliu, care diferă întrucâtva de

cel dela primul act. Este curios în special faptul, că numele marelui
BC
’) Academia Română, pach. CXCVn, doc. 120, 129, 146.

RY
RA
armaș este indicat numai prin inițiale, iar numele demnității este scris
în întregime. Iată cum se prezintă acest sigiliu:
Pe un tun cu țeava superior o cruce. De a
LI B
spre stânga se află un dreapta și de a stânga
scut în formă de inimă buzduganului inițialele
așezat între drapele, tobe d1 și d (Filip); de o
și trâmbițe. De sub scut parte și de alta a tu
Y
iesă la dreapta o sabie cu nului : d și îlî (Lenj ?).
gardă, iar la stânga un
T
toiag. Deasupra lor la Inscripția circulară:
SI
mijloc se înalță un buz ț Silfi : fiGd : KdilIHflP :
dugan, având la capătul Fig. 7. GlIICTflTJS : RPdl’hllIHli.
ER
Mărimea 37-ț—33 mm.; aplicat cu tuș negru. (Fig. 7).
De sigur că elementul principal din stema atât de complicată a
arinășiei este buzduganul, care poate fi considerat ca însemnul acestei
IV
dregătorii.
UN
Sigiliul agiei din București

Și șefii agiei sau poliției din București aveau la începutul vea
cului al XlX-lea sigilii speciale, cu însemnele acestei dregătorii.
AL
Pe un act din 2 Martie 1822, aflător în colecția Academiei Ro

mâne *), găsim un astfel de sigiliu, care prezintă un interes destul de
mare pentru sigilografia noastră.
TR
Actul menționat poartă nătură, ci de desupt are

titlul «Dela agie» și cu- din nou mențiunea «Dela
prinde o înștiințare către / J agie» și lângă ea o pecete
EN
«negustorii de orice hkk ovală în tuș negru.

breslă» ea să nu cum- 1 . Această pecete repre
pere niște clopote ce s’au «■ zintă uu scut oval timbrat
/C
furat dela biserica logo- IgS de o coroană princiară și

fătului Dinicu Golescu din așezat pe o panoplie de
București. drapele, trâmbițe și tobe.
Fig. 8.
SI
Nu poartă nici o sem- In scut un braț ținând

un toiag, iar sub el un topor de pompier.
IA
Pe margine inscripția: iIIHX'rlH/I <I>HZIHneCK& : eilICTUTci : flțlH 1822.

Ovală, mărimea 36X30 mm. (Fig. 8).
U
BC
’) Pach. CXCVIII doc. 233.

RY
Descriind sigiliile de dregători și dregătorii de mai sus, n’am pre
RA
tenția de a fi epuizat tot materialul sigilografic existent.
Se știe că o mare parte din acest material, ce se păstra înainte
de războiul mondial la Arhivele Statului sau la Academia Română,
LI B
nu-1 putem folosi actualmente, de oarece se află în Rusia. De altă parte
prin colecțiunile particulare, pe care nu le-am putut cercetă decât într’o
mică măsură, se află de asemenea un bogat material de acest soi.
De aceea vom primi și publică cu plăcere orice complectare a
Y
sigiliilor de dregători, cari, după cum am spus mai sus, trebuie să fie
T
mult mai numeroase decât cele pe cari le-am menționat în acest studiu.
SI
ER
II. SIGILII DOMNEȘTI CU STEMELE JUDEȚELOR
Printre raritățile noastre sigilografice putem număra o serie de

IV
sigilii domnești, cari pe lângă stema țării au și stemele județelor din
țara respectivă.
UN
Astfel de sigilii întâlnim și în Țara Românească și în Moldova,

în special către sfârșitul veacului al XVIII-lea și începutul celui de
al XlX-lea, deci în ultima epocă a domniei Fanarioților.
De altfel Domnii fanarioți n’au introdus numai această inovație
L
în sigilografia noastră. Lor li-se' datorește și întocmirea stemei icnite

a celor două principate, prin așezarea alăturea a bourului moldovean
RA
și a acvilei muntene, compoziție care a fost reluată apoi la 1859, când

s’a făcut unirea principatelor.
Se înțelege că din momentul în care stemele județene au fost
NT
introduse în sigiliile domnești, ele au început să fie adoptate și în

sigiliile unor autorități provinciale, civile și religioase. Astfel găsim
sigilii de ale banilor și caimacamilor Craiovei sau de ale episcopilor
CE
de Râmnic purtând stemele județelor Olteniei.

In chipul acesta s’a creiat o categorie de sigilii cu totul deosebite
și cari se întrebuința în acelaș timp cu sigiliile tradiționale. Căci
I/
trebue să menționăm, că numai unele din actele emanate din cancela

riile domnești sau ale altor autorități sunt întărite cu sigilii de tipul
S
acesta nou, și că nu toți Domnii cari s’au succedat în această epocă

au întrebuințat astfel de sigilii.
IA
De altă parte se pare că noul tip de sigilii a fost mult mai

uzitat în Țara-Românească decât în Moldova, căci n’am găsit până
U
acum astfel de sigilii decât dela câțiva Domni moldoveni.

Tocmai raritatea sigiliilor de acest tip este primul motiv al impor
BC
tanței lor. La aceasta trebue să adăugăm și marea lor valoare heral-

RY
dică provenita din faptul, că ne-au păstrat stemele tuturor județelor
RA
din cele doua principate românești, steme despre cari altfel nu avem
decât prea puține informații literare.
In adevăr cea mai veche mențiune despre steme de județe româ
LI B
nești datează din prima jumătate a veacului al XVIII-lea și nu pri
vește decât stemele județelor din Oltenia. Ea se cuprinde în raportul
înaintat în anul 1720 de administrația austriacă din Oltenia către
Consiliu] de Război din Viena, cu privire la situația acestei provincii,
Y
ce fusese de curând ocupată de Austriaci. 1) Anexa a 9-a a acestui
T
raport, datată din 14 Octomvrie 1718, este întitulată Quoad sigilla
și cuprinde următoarea descriere și motivare a stemelor, ce se între
SI
buințau pentru județele Olteniei:
„Quoniam unusquisque Districtus in aliqua re altero est abun-
ER
dantior inventus, id circo
„Vultsa sigillum habeat cum signo Arboris, quia prae ceteris
magis fructifer est.
IV
„Romonazy autem sigillum sit Manipulus frumenti, si quidem
abundat frumenti.
UN
„In inferior Syl Piscis, propter abundantiam piscium et paluduni.

„In superior Syl Cervus ob ferarum copiam et venationum.
„In Mehedinzi sigillo autem sit Alveare propter abundantiam
apium et mellis, quibus superat alios districtus.
L
„Crajovae 14 8-bris 1719“. 2)

RA
Deși din felul cum este redactată această informație ar rezulta,

că crearea stemelor județelor din Oltenia s’ar datori administrației
austriace, totuș cred, că ele sunt mai vechi și administrația austriacă
NT
nu a făcut altceva, decât să le recunoască, modificând întru câtva pe

unele din ele.
Motivele pentru cari susțin această părere sunt următoarele:
CE
1. Nu intra în sistemul de administrație austriac obiceiul stemelor

județene sau districtuale; dovadă că în Bucovina, pe care au stăpânit-o
aproape 150 de ani, n’au introdus astfel de steme.
2. Cum se explică faptul că mai târziu, când începem să avem
I/
informații complecte despre stemele județene, găsim astfel de steme nu

numai în Oltenia, ci la toate județele și din Țara-Românească și din
S
Moldova ?
IA
3. Se vede bine că administrația austriacă a modificat unele steme

mai vechi ale județelor din Oltenia, steme cari s’au reintrodus apoi după
liberarea provinciei de sub Austriaci. Astfel stema județului Mehedinți pe
U
Hurmuzachi, Doeum. VI p. 306.

BC
2) Ibidem, p. 328.
RY
care administrația austriacă o fixase ca un stup de albine, apare mai
RA
târziu sub forma unei singure albine și s’a păstrat sub această formă
până astăzi. Stema județului Vâlcea pe care administrația austriacă o
stabilise: un arbore (pcm fructifer), nu s’a păstrat, ci găsim în locul
LI B
ei până târziu un țăran mânând un cal în jurul unui puț cu roată.
Acest motiv heraldic are desigur legătură cu vechea îndeletnicire a
locuitorilor din acel ținut de a exploata puțurile de apă sărată, abun
dente în acea regiune.
Y
Cât privește stemele județelor din Muntenia și din Moldova,
despre ele nu avem nici o mențiune literară anterioară sigiliilor domnești
T
de care ne ocupăm aici și de aceea pentru istoricul lor aceste sigilii
SI
sunt singurile izvoare de cari dispunem astăzi.
ER
1. Sigilii cu stemele județelor Țării-Românești.
Cel mai vechi sigiliu care cuprinde județele din Țara-Românească

IV
este — după cunoștințele mele actuale — dela Alexandru Moruzi din
anul 1792.
UN
El se găsește aplicat pe un act de danie acordat mai multor preoți

de la biserica din Schei «de lângă cetatea Brașovului» la 16 Noem-
vrie 1793. x)
Sigiliul are în mijloc un scut în stil renaissance, în care se află la
L
dreapta acvila cruciată a Țării-Românești, așezată pe o terasă terminată

RA
cu un turn de biserică, iar la stânga capul de bour al Moldovei. Sus

în colțul drept al scutului un soare, în colțul stâng un crai-nou. Scutul
este timbrat de o coroană princiară și susținut de Sf. Constantin
NT
(dreapta) și Sf. Elena (stânga). De sub marginea lui superioasă iese

un iatagan (dreapta) și un buzdugan (stânga); iar sub marginea lui
inferioară se află data numirii Domnului, scrisă pe 2 rânduri: 1792
CE
ȚfK£K 26.
De jur împrejurul scutului, între două cercuri lineare, este inscripția:
f 1C3 ft/IGMHJtVS KCDCTHH4HH /HOPSZ KK,ț P>';> zlIHZTfl Zl<v>H JS/UH636&
,țO/TIH A TO/IT'Ii IțflPfl PXzMTiHtCK'h 2).
I/
Intre inscripție și margina sigiliului se înșiră de jur împrejur 17

S
medalioane mici, ovale, în cari sunt reproduse stemele județelor Țării-

Românești.
IA
De oare ce sigiliul de pe actul ce-1 avem la îndemână este cam

șters, nu se disting destul de bine toate aceste steme, totuș se pot
U
’) Arhivele Statului București, secț. ist. Nr. 3196.

BC
2) Inscripția are unele ligaturi ce nu s’au putut reproduce aci..

RY
complecta cu ajutorul unui act din 1794 dela acelaș Domn și pe care
se află acelaș sigiliu.
RA
Tata aceste steme: 1. Râmnicul-Sărat: un cal spre stânga *) și
inițialele C P (Slana Râmnic); 2. Buzău: o pasere lângă un turn de
LI B
biserică, inițialele E Z; 3. Săcuieni: cunună din două spice; inițialele
C .K 4. Prahova: o capră sălbatică spre stânga; inițialele HB.
5. Ialomița: un pește spre dreapta; inițialele A d. 6. Ilfov, doi
sfinți lângă o poartă de mănăstire (?); inițialele I 4’. 7. Dâmbovița:
Y
un țap spre stânga; inițialele 4 E. 8. Vlașca: trei spice, cel din
mijloc mai înalt; inițialele R d. 9. Teleorman: o oaie spre dreapta;
T
inițialele I d. 10. Muscel: o pasere spre dreapta; inițialele di III.
SI
ER
IV
UN
AL
TR
Fig. 9.
EN
11. Argeș: o acvilă luându-și zborul; inițialele 4 P. 12. Olt: un turn

cu cruce; inițialele O d. 13. Romanați: un snop; inițialele P di.
14. Vâlcea: un om ținând de căpăstru un cal lângă un puț rotund;
/C
inițialele R d. 15. Dolj-, un pește; inițialele 4 d. 16. Gorj: un cerb

spre dreapta; inițialele T P. 17. Mehedinți: o albină cu capul în sus
inițialele di X.
Diametrul sigiliului 60 mm. Aplicat cu tuș roșu.
SI
Cum am spus mai sus, acelaș sigiliu se găsește și pe un alt act

dela Alex. Moruzi, dat la 16 Fevruarie 1794. 2) Dar aici el nu este
IA
aplicat cu tuș roșu direct pe pergament, ci a fost mai întâi aplicat cu

U
’) Direcțiunea se înțelege în sens heraldic.

8) Arhivele Statului București, Mitrop. 304.
BC
RY
144 _______________________ REVISTA ARHIVELOR______________________________
foită ele aur pe o rondelă de pergament separată și pe urmă aceasta a
RA
fost lipită pe act.
Acest tip de sigiliu cu stema unită a Principatelor, îl găsim și
la câțiva urmași ai lui Alex. Moruzi în Țara-Românească. Astfel la
LI B
Alex. Ipsilanti pe un act din 1797; la Mihail C. Sutzu din 1801
(până la războiul mondial exista chiar sigiliul original de argint la d.
M. C. Sutzu; acum este numai o reproducere în galvanoplastie la Aca
demia Română (Fig. 9) și la Constantin Ipsilanti pe un act din 1803 *2).
Y
In toate aceste sigilii stemele județelor sunt aceleași, numai la
Teleorman oaia are între picioarele dinainte o ramură cu o frunză în
T
vârf, cam în genul cum este reprezentat «mielul Domnului» pe stemele
SI
apusene.
Insfârșit mai cunoaștem un sigiliu cu acelaș tip dela Alex. Nic.
ER
Sutzu pe un act din 20 Iunie 1819.
Stemele județelor sunt aceleași, dar sigiliul nu este aplicat direct
pe act, ci mai întâi pe o membrană de pergament separată, ce a fost
IV
pe urmă lipită pe act. Are diametrul de 65 mm. și este aplicat cu tuș
roșu. 3)
UN
Un al doilea tip stemele județelor Țării-Românești

diferă de cel descris minată cu un turn
AL
mai sus numai prin de mănăstire și în

faptul că în câmp, în soțită sus la dreapta
loc de stema unită a de un soare, la stânga-
TR
Țării-Românești și de un crai-nou. Scutul

Moldovei, se gă este timbrat de o co-
sește numai stema . roană princiară acos
EN
Țării-Românești. Ea tată la dreapta de un

este reprezentată, ca iatagan, la stânga de
și la tipul precedent, un buzdugan, și sus
/C
prin acvila cruciată ținut de Sf. Con

stând pe o terasă ter- stantin (dreapta) și
Sf. Elena (stânga). Sub (anul, luna, ziua) și ini-
țialele IR '■ 40. (Fig. 11).
SI
Stemele județelor sunt aceleași ca și la tipul precedent, cu deo

IA
sebirea că oaia dela Teleorman are peste tot ramura cu frunză,, iar
pasărea dela Muscel ține o ramură în cioc.
U
') Academia Română pach. CXCII doc. 33.

2) Arhivele Statului, secț. ist. 3197.
3) Academia Română, pach. CXCH, doc. 34.
BC
RY
RA
Am găsit asest tip în timpul ocupațiunei rusești dela 1806—1812
(in special pe două acte din 1809 (Fig. 10) *); pe condica lui Caragea,
ediția din 1812 (Fig. 11), pe un act dela Caragea din 4 Martie 1813
LI B
și pe altul din 13 Mai 1813 * 2). Insfârșit acest tip a fost adoptat și
de Gr. 1). Gliica în primul său an de domnie, 1822, și îl găsim pe
un act dela acesta din 21 Mai 1824 3).
T Y
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
Fig. 11.
2. Sigilii cu stemele județelor Moldovei

SI
Și în Moldova s’au întrebuințat sigilii domnești cu stemele județelor.

IA
Le găsim în aceiaș epocă, ca și in Lara-Lomaneasca și se datoiesc desigui

faptului că aceleași persoane s’au perindat ca Domni in amandoua țările.
U
1) Acad. Română pach. CXCVII1 doc. 108 și Arhivele Statului București, Mitrop. 176.
2) Arhivele Statului, M-rea Cotroceni 59 și secț. ist. 3198.
BC
3) Academia Română pach. CLX.X.XI doc. 81.

RY
RA
Materialul sigilografic privitor la Moldova es,te însă astăzi mult mai
redus, decât cel privitor la Țara-Românească; de aceea nu ne putem
da seamă cari Domni moldoveni au întrebuințat sigilii de acestea, nici
LI B
câte tipuri au existat.
Exemplarele ce le cunoaștem astăzi sunt toate posterioare anului
1812, este însă foarte probabil, că și înainte de această dată s’au uti
lizat în Moldova sigilii de acest fel.
Y
In orice caz exemplarele ce le posedăm ne dau putința să cunoaștem
T
stemele jndețelor din Moldova (fără Bucovina și Basarabia), așa cum
erau la începutul veacului al XTX-lea și cum au fost desigur și în
SI
cursul celui anterior, căci din momentul în care găsim în acest timp
steme județene în Țara-Românească, trebuie să fi existat și în Moldova.
ER
IV
UN
AL
TR
EN
Fig. 12.
/C
Vom descrie un sigiliu-tip moldovenesc din anul 1819 dela Mihail

Gr. Sutzu.
In mijlocul sigiliului se află stema Moldovei: scut cu capul de
SI
bour, cu stea între coarne. Scutul este timbrat de un glob conciger și

așezat pe o panoplie de drapele, arme, tobe și ghiulele, având ca orna
IA
ment un pavilion căptușit cu hermină și timbrat de o coroană princiară

însoțită la dreapta de un iatagan, la stânga de un buzdugan.
De jur împrejur 16 medalioane rotunde cu stemele județelor:
U
1. Iași: un cal în galop spre dreapta; inscripția în caractere grecești

BC
Iaac. 2. Cârligătura: un mânz mergând spre dreapta; inscripția KapÂt-

RY
RA
vaiSpa. 3. Hârlău: o alee de stejari (?); inscripția XtpkoȘi. 4. Botoșani:
o coasă înfiptă într’un lan; inscripția IIoToaavL. 5. Dorohoi: un rac
spre dreapta; inscripția Aopo'/ot. 6. Herța-, o mână ținând cumpăna
LI B
dreptății; inscripția Xepraa. 7. Fălciu: un bou spre dreapta; inscripța
8. Vaslui: un stup de albine; inscripția BaokSt 9. Tutova:
trei pești' suprapuși spre stânga; inscripția TS-cojia. 1Q. Covurlui: o
corabie; inscripția KopSpXSt. 11. Tecuci: o ramură de viță cu un cior-
Y
chin; inscripția TsxStoi. 12. Putna: Bachus pe un butoi; inscripția
T
IlSxva. 13. Bacău: un deal de sare; inscripția Ilazofit. 14. Roman:
o tulpină de trandafir cu două flori; inscripția Pwpavou. 15. Neamțu:
SI
o capră neagră spre stâDga; inscripția Ntapxaov. 16. Suceava: trei brazi
unul lângă altul; inscripția SvjTaafla.
ER
Pe marginea sigiliului se află inscripția circulară: ’f 1819 HCOflHS
zMHXăHzi rrurcoPHe esqsa bb ek ziih/ih 4Szhh636K iozhh a toatt»
IțflM /HC3ZI4C3BHH. IV
Diametru 68 mm. Aplicat cu tuș roșu (Fig. 12). Ț
Amintim că în Codicile civil al Principatului Moldovei redactat
UN
în timpul lui Scarlat Calimah și publicat la Iași în 1816 se găsește
de asemenea reprodusă stema Moldovei înconjurată de stemele județelor,
cari sunt aceleași ca și pe sigiliul descris mai sus.
Este curios că până acum n’am întâlnit nici un sigiliu moldo
L
venesc de acest fel, care să aibă în mijloc stema unită a Principatelor

RA
Române, așa cum se găsește foarte des în Țara-Românească.

De asemenea este interesant că numele județelor sunt scrise atât
pe sigiliul lui Mih. Suțu, cât și pe cel al lui Calimah, în caractere
NT
grecești, ceea ce în Țara-Românească nu întâlnim în sigiliile domnești.
3. Sigilii cu stemele județelor Olteniei

CE
Cum am spus mai sus, unele administrații provinciale au imitat

exemplul cancelariilor domnești de a pune în sigiliul oficial stemele
județelor, și astfel și-au întocmit și ele 'sigilii cu stemele județelor de
sub oblăduirea lor.
I/
In special întâlnim sigilii de acest fel în Oltenia, unde a existat

până târziu o administrație quasi-autonomă.
S
Natural că și sigiliile oltene de acest fel sunt foarte rari și de

IA
aceea ele merită toată atenția și trebuie adunate cu o grijă deosebită.

Vom descrie aici două din acelaș an, 1813, însă dela caimacani
deosebiți, altul din 1822 și un altul din 1827.
U
BC
1) Academia Română, doc. din 15 Noeni. 1820, pach. C doc. 145 (acum în Rusia,
dar fetografiat da ®. Sturdza-Scheianu). Ligaturila din inscripția n’ati putut li redate.
RY
RA
Primul se găsește pe rezoluția pusă de caimacamul Craiovei Gli.
Arghiropol pe o jalbă12) cu data de 13 Ianuarie 1813, iar sigiliul se
prezintă astfel:
LI B
Intr’o figură ovală, cinci medalioane rotunde cu stemele județelor;
Mehedinți (albină și inițialele dl X), Gorj (cerb și inițialele T P), Dolj
(pește și inițialele 4 d), Vâlcea (cal sărind lângă un puț și inițialele
li d), și Romanați (snop și inițialele F dl). In spațiul liber dela mijloc
Y
o cruce înflorată și deasupra ei data: 1813. '
T
De jur împrejurul medalioanelor între două linii ovale, paralele cu
SI
marginea sigiliului inscripția: ’j"......... dPriPOn EHB B6ZI EdH KrtHzMK.
KPflHOBH.
Oval. Diametrul 35 + 30 mm. Aplicat cu tuș negru.
ER
IV
L UN
RA
Fig. 13. Fig. 14.
Al doilea sigiliu aproape la fel se află pe un act al caimaca-

nului Craiovei Constantin Ghica. Stemele județelor Olteniei sunt fixate
NT
tot în medalioane, dar distribuite astfel: sus Mehedinți, la dreapta

Gorj și Vâlcea, la stânga Dolj și Romanați. In mijlocul sigiliului o
panoplie formată din steaguri, arme și tobe, iar sub ea într’un alt
CE
medalion data 1827.

Inscripția pe margine: V K0CTUH4HH : riiKd : KflH/HflKfl/M:
KPfllOBH. 2)
I/
Oval. 35X30 mm. Aplicat cu tuș negru (Fig. 13).

Un al treilea sigiliu cu stemele județelor Olteniei l-am găsit pe
S
o poruncă a caimacamului Nicolae Scanavi din 12 August 18133).

IA
Este tot de formă ovală și reprezintă în mijloc o biserică cu două

turnuri mici, având deasupra inițialele H G (Nicolae Scanavi) de desubt
F» 1> (caimacam Craiovei), iar la dreapta și la stânga cifrele anului 18/13.
U
1) Arhivele Statului București, Mitrop. 208/4.

BC
2) Academia Română pach. CLXXXV doc. 277.

3) Actul și sigiliul în copie la Arhivele Statului București.
RY
In câmpul superior al sigiliului este o coroană princiară, iar în câmpu
RA
rile laterale și în cel inferior sunt cinci medalioane cu stemele jude
țelor Olteniei: Romanați (snop și inițialele P dl); Gorj (cerb și ini
țialele r P); Dolj (pește și inițialele 4 d); Vâlcea (țăran cu un cal
LI B
lângă un puț, și R d); Mehedinți (albină și inițialele di X).
Oval. Diametrul 35 + 30 mm. Aplicat cu tuș negru. (Fig. 14).
In sfârșit al patrulea, pus pe un act din 18 Decemvrie 1822,
seamănă foarte mult cu cel din 1827, dar este foarte șters.1)
Y
Dar nu numai administrația civilă din Oltenia, ci și cea biseri
cească și-a întocmit sigilii cu stemele județelor. Ca exemplu dăm sigiliul
T
ocârmuirii episcopiei Râmnicului din 18482).
SI
Intr’un scut oval cinci medalioane cu stemele județelor Mehedinți
(albină, dl 4), Gorj (cerb sărind, T P), Vâlcea (puț rotund, un om și
ER
un cal; Ud), Romanați (snop, PM) și Dolj (pește pe valuri 4 d).
Scutul este timbrat de o mitră episcopală, însoțită de o cruce
(dreapta) și o cârjă (stânga) unite toate printr’un omofor presărat cu
IV
cruci mici; iar de sub marginea inferioară a scutului atârnă un engol-
pion (dreapta) și o cruce (stânga), prinse în șiruri de mătănii.
L UN
RA
NT
Fig. 15.
Pe margine inscripția circulară: OrcApaiSipM G4IHT- OnitKonn Paui-

CE
hikS ; în câmp 18/48.

Oval. Diametru 28 mm. Aplicat cu tuș negru. (Fig., 15).
Deși acest sigiliu este mult posterior celorlalte, el dovedește însă
că și administrația bisericească din Oltenia s’a influențat de tipul si
I/
gilai* al administrației civile și l-a păstrat chiar și după ce admini

strația civilă, quasi-autonomă a acestei regiuni, a încetat de a mai exista
S
IA
U
’) Academia Română pach. CLXXXV doc. 32.

2) Act din 13 Martie 1850 aflător în posesiunea mea.
BC
RY
RA
CAPETELE DE ARABI DIN STEMA BASARABILOR
DE
LI B
MIHAIL POPKSCU
PROFESOR SECUNDAR. ARHIVAR LA ARHIVELE STATULUI DIN BUCUREȘTI
Y
Lămurirea chestiunei capetelor de Arabi din stema Basarabilor
a dat prilej filologilor și istoricilor noștri să-și arate puterea erudiției.
T
Explicarea acestor capete a fost pusă în legătură cu «Sarabi-
SI
Tiarei», cu «Ban-Sarabi», cu «Arabi» etc.
Pentru susținerea tezelor s’au invocat scrierile lui Iornaudes
ER
Gotul, Dione Hrisostomul, Euripide, Plaut,... ajungându-se până și la
«Gorjul istoric și preistoric» a lui Ștefulescu, ca la urmă, chestiunea
să rămână tot nelămurită 1). IV
In nici o stemă rămasă dela Basarabi nu sunt reprezentate
capetele de Arabi; acestea au fost introduse de occidentali, pentru
UN
cari orientul a fost până târziu "terra incognito» și neștiința acestora
a indus în eroare și a dat de lucru filologilor și istoricilor noștri,
cari au luat drept adevăr neștiința celor dintâi, fără să cerceteze cu
documente adevărul.
L
In occident primul la care găsim reprezentate capetele de Arabi,

RA
în stema Principatelor române, este Levinus Hulsius Gaudens2).

Pe coperta Cronologiei scrisă de Hulsius la 1597, se poate vedea
în mijloc stema imperiului roman de națiune germanică, înconju
NT
rată de stemele țărilor supuse lui, iar acestea încadrate de stemele

țărilor înconjurătoare imperiului.
Printre aceste steme se află atât a Țării-Românești (Valachia)
CE
cât și a Moldovei și a Transilvaniei.

------------------------ -— 4
') D. C. Petrescu: Rostul capetelor de arabi în stema Băsărăbeștilor, Convorbiri
literare pe Octombrie 1925 pag. 782. D. Petrescu este așa de sigur că începe: «Știm că...
2) Levinus Hulsius Gaudens: Chronologia, hoc est brevis descriptio rerum
I/
memorabilium in provinciis hac adjuncta tabula topographica comprehensis gestarum,

usque ad hune M. D. III C. annum praesențem: ex variis fide dignis authoribus
colîecta. Noribergae. Typis Christophori Lochneri.
S
Levinus Hulsius s'a născut la Geneva, de unde a plecat în 1590 la Niirenberg,

IA
unde învățând 1. franceză s’a făcut notar public în 1594. S’a ocupat mult cu mate
matica și geografia.
In 1602 a întreprins o călătorie în Olanda și Anglia, de unde s’a înapoiat la
Frankfurt a. M. murind aici în 1605.
U
Lucrarea citată prezintă foarte mare interes pentru principatele române; Mol
dova, Basarabia, Ț. ^Românească și Transilvania sunt foarte bine tratate și dă multe
BC
amănunte asupra lor.

RY
REVISTA ARHIVELOR' 151
Stema Țarii-Românești se prezintă astfel: în câmp argintiu, trei
RA
capete de Arabi ce privesc spre dreapta (Fig. i).
Stema Moldovei în câmp argintiu, în vârful a două crengi
heraldice, două capete de Arabi față în față (Fig. 2).
LI B
După Hulsius rezultă deci că în stemele Principatelor române,
la 1597, se. aflau capetele de Arabi.
Aceasta nu corespunde adevărului, căci la 1597, sub Mihai
Viteazul stema Țarii-Românești se prezintă ast-fel: Două personagii
Y
domnești încoronate plantând un pom, iar deasupra lor acvila cu
crucea în cioc. (Fig. 4).
T
SI
WALACHIA /MOLDAV,-A
ER
IV
UN
2 3
Această stemă o găsim la fel și la Radu-Șerban, urmașul lui

Mihai, cum și la alți Domni următori Ț (Fig. 4-5).
L
RA
NT
CE
Iată adevărata stemă a Țărei Românești pe la 1597, nu cea

dată de Hulsius *2).
S I/
9 Dela Radu Șerban există o scrisoare către Regele Ungariei Mathias, fratele
și urmașul împăratului Rudolf al II, pe care se află această stemă.
IA
Scrisoarea are data de 20. II. 1611, din Roman, unde se afla refugiat la Domnul
Moldovei Constantin. Movilă. Ea se află în «Staatsarchiv» din Viena «Urkunden
abtheilung».
2) Ea Hulsius se dă ca stemă a Podoliei capul de bou. Nu cumva aceasta a
U
fost adusă în stema Moldovei prin Koriatovici ? Dacă luăm drept bun mărturia
cronicilor moldovene că Jurg Koriatovici a fost domn înțelept, bun gospodar și întoc
mitor de țară, atunci sigur că dela el avem capul de bou în stema țării Moldovei.
BC
RY
Cât privește Moldova, aceasta a avut în totdeauna capul de
RA
bour, după cum ne dovedesc pecețile de pe documentele tuturor
Domnilor moldoveni.
Cum se face că Hulsius, care-i bine informat în privința stemelor
LI B
celorlalte state, greșește cu totul pe cele ale Principatelor române ?
Cercetând lucrările heraldice din evul mediu nu putem găsi
isvorul de care s’a folosit, Helsius, decât într’o variantă a cronicei
lui Ulrich de Richenthal *).
Y
Acesta fiind însărcinat de municipiul Constanța (Blveția) să
facă descrierea soborului ce s’a ținut acolo (1414—1418), pe lângă
T
povestirea celor întâmplate la sobor și numele oaspeților, a găsit de
SI
cuviință să reproducă și stemele acestora și ale țărilor ce reprezentau.
Descrierea lui Richenthal ni s’a păstrat în 6 variante, cea mai
ER
bună fiind a lui Aulendorf.
Din aceste variante am cercetat în manuscris pe cea dela Viena,
în faximil pe Aulendorf*2) și tipărită pe cea dela Constanța 3).
IV
In toate acestea am găsit că Românii au fost reprezentatați la
Constanța prin «Debemur (in tipăritură Thebemur) herzog der Min-
UN
dere Walachei» care ăvea stema: în câmp roșu, un leu albastru, cu
coroană de aur, privind spre dreapta (Fig. 6). In tipăritură mai este
în colțul stâng de sus o stea cu 6 raze, în cel de jos un crai nou.
Din descrierea lui Richenthal mai aflăm că trimisul Româ
L
nilor, a venit cu Wittold, principele Lituaniei, trimis al regelui

RA
Poloniei, cu care era și frate4).

*) Ulrich de Richenthal 4 după 1438 a scris : Chronik des Constantzes Concils,
oder das Concilium so ze Constentz ist gehalten worden 1414-1418. Cronica lui Ri
NT
chenthal o avem în variantele următoare: 1. Aulendorf, în posesia grafului Gustav zu

Konigsegg ; 2. Constante, în posesia orașului Constanța ; 3. Karlsriihe, 2 ex. în posesia
orașului; 4. Petersburg, latinește, fostă în posesia bibliotecei imperiale; JFien, în posesia
bibliotecei naționale sub No. 3044 ; 6. Wolfenbiittel și 7) Winterthur, pierdută.
In tipărituri cronica există: a) Augsburg, Anth. Sorg. 1483 ; b) Augsburg 1536 ;
CE
ambele în dialect augsburghez;.e) Frankfurt a. M. P. Keffeler 1575. Câte trele acestea

nu’s exacte nici ca text și nici ca ilustrațiuni. d) Der Aulendorfer Codex scos de
Mich. Rich. Buck, Stuttgart u. Tiibingen Bibliot. 1882. Pe aceasta o posedă și Bi
blioteca noastră regală.
Da sinodul dela Constanța ce s’a deschis la 5.XI.1414 și s’a închis la 22.IV.1418,
I/
au luat parte 26 prinți. 140 grafi, 3 patrarchi, 29 cardinali 33 arcliiepiscopi, 150 episcopi,
100 stareți. O foarte interesantă lucrare asupra acestei cronici a publicat de curând
d. C. Caragea în Analele Academiei Române (metn. secț. ist.) VII (1927).
S
2) Facsimilul Aulendorf poartă No. 52239 C. în «National Bibliotek» din Viena.

’) Tipăritura «Constanța» poartă Sig. 24,6.7. și este din 1536. Augsburg.
IA
4) Că trinisul Principatelor române a venit cu Wittold, trimisul regelui Poloniei,

reese și din «Tagebuch des Kardinals Fillistrate» publicat la Finke, Forschung u.
Quellen zur Geschichte des Constantzer Conzil. Padoreb. 1889. Cardinalul numește
pretutindeni «legatus unus Dacie» sau «legatus regis Dacie» Pag. 196 și 217.
U
După cronica lui Richenthal între «Stătte aus der grossen Walacliie» erau : Vo-
derland, Herat, Constha, Vaida, Vertzga și Romsmark. «Stătte die minder Valachie»
erau: Numarkt, Langnov, Ergx (Argeș?), Zurni, Schmoletzgi, Candra, Rodaun, Ottal,
BC
Cona, Sfat, Krokostani [Botoșani ?] Burlat [Bârlad], Bachlo [Bacău],

RY
In varianta dela Constanța, citită în tipăritură, ani găsit de
RA
asemenea «Herzog und dispot iun der merern Walachie, des bot-
schafft kam mit deni Thoberm».
Stema acestuia se prezentă astfel: în câmp argintiu, doi copii
LI B
de arab spate’n spate și cu mâinele ridicate în sus. (Fig. 7).
In variantele citate mai sus am mai găsit următoarele:
Sub stema descrisă a lui Thebemur se află: în câmp argintiu,
trei capete de arabi privind spre dreapta iar deasupra acesteia scris :
Y
- Der hochgeborne Herzog von Ascholott1) hinder der Walachie».
Mai jos de aceasta: în câmp argintiu, în vârful a două crengi
T
heraldice două capete de arabi față în față (Fig. 8). Deasupra acesteia
SI
scris: «Von dem Edlen wolgebornen Herzog von Possen2) inn der
Tiirckey, in faxiniilul (Canstanța) «hinder der mindere Walachie».
ER
Un alt heraldist la care se găsește și stema Țării-Românești
este Schrot in Truck3). La acesta găsim (Fig. 10) «Walachia
șj hebcmiit
(pottmntc metan SXSa
fam
IV
ȘSohbem <£blen wijc» ®er bocb<ieboin
von wwlocc tynbK
bornen jbetqog von
fâalcfxți. fcmnnbKlfcirtcfcp. SSalacfcie
L UN
RA
6 7 8 9
maior" în câmp argintiu doi copii de arab privind în afară, mâinele

NT
din năuntru încrucișate; iar (Fig. 11) «Walachia minor», în câmp

argintiu, un leu încoronat, privind spre dreapta. Culoarea leului roșie.
Tot la Schrot mai găsim «Kaiserliche Walachia» în câmp ar
CE
gintiu, leu cu coroană privind spre dreapta; culoarea leului roșie.

(Fig. 12).
1) Herzogul de Ascholott este reprezentantul republicei creștine ce a existat
I/
în secolul al XIV și începutul celui de al XV-lea la golful Anchialos : azi golful Me-
semvria, la M. Neagră, în Bulgaria. Exact în urma Walachiei. Vezi: Spruner-Menke:
Hand-Atlas fur Gesehichte des Mittelalters. Drite Auflage. Gotha 1880. Blat 7. «Anchelaos,
S
Bisțhum im XIV. Iahrhundert».

2) Possen = Bosnia, așezată în spatele «Kleine Walachei». Bosnia a avut până
IA
în sec. XV, ca stemă cea arătată în Fig. 9. Dovadă, Rubcici. cea mai veche colec-
țiune de steme pentru Peninsula Balcanică. Acesta a compus colecția în onoarea lui
Ștefan Nemania. Păcat că aici nu se menționează și stema măcar a Țării Românești.
Nu știu unde a văzut D-l Petrescu stema Basarabilor la Rubcici.
U
3) Schrot in Tuck: Wappenbuch des heiligen romisehen Reiehs. wwd allgemeiner

Christenheit in Europa. Gedruckt in Miinchen bei Adam Berg 1581.
BC
RY
Pentru Kaiserliche Siebenburgen» (Fig. 13) în primul câmp de
RA
culoare galbenă, o coroană; în al doilea câmp de culoare roșie, trei
frunze verzi de nufăr unite, printre care se încrucișează două pumnale.
Stema aceasta este a orașului Sibiu, iar nu a Transilvaniei 1).
LI B
Stema Transilvaniei este cea dela Fig. 3: câmpul prim sus ju
mătate de vultur, având deoparte și de alta soarele și crai nou, iar
în câmpul din partea de jos șapte munți cu câte un turn, roșii.
Stemă dată de Hulsius.
Y
Printre manuscrisele anonime de heraldică din Biblioteca națio
nală dela Viena, am mai găsit următoarele steme date ca fiind ale
T
Țării- Românești.
SI
Manuscriptul No. 9227, dă ca stemă «merer Walachia» în
câmp argintiu, un leu negru cu coroană privind spre dreapta. (Fig. 14).
ER
Transilvania aici are aceiaș stemă ca în Fig. 13.
Manuscriptul No. 1491 dă stema lui Thebemur la fel ca cea
descrisă la Fig. 11. IV
UN
AL
IO 11 12 13 14
TR
Manuscrisul No. 8247 spune Kaiser aus der Walachie» în

câmp roșu, un cap bărbătesc, cu barbă și coroană, privind spre
EN
dreapta.
Tot în acest manuscris la pag. 22 «Herzog dispot in den
mehrerer Walachie» aceiaș stemă ca cea descrisă la Fig. 14.
/C
Din cercetarea manuscriselor heraldice se ce află în biblioteca

națională, din Viena2), rezultă că heraldiști occidentali u’au fost
lămuriți asupra stemelor Principatelor române, dar în orice caz
capetele de arabi se găsesc numai la Hulsius.
SI
0 Transilvania are stema dată de Maria Tlieresia, care a ridicat-o la rangul

IA
de «Grossfiirstenthum».
-) Karl Aunerer. Die heraldisehen Handschriften der Wiener National-Biblioteck:
eine zusamraen fassende Ubersicht. fol. 1926.
In Biblioteca națională din Viena sunt: 23 «Wappenbiiclier» cu peste 20.000
U
de steme, numai din sec. al XV-lea.

BC
RY
Faptul acesta nu se poate explica decât în modul următor:
RA
Hulsius a folosit ca isvor o variantă din cronica lui Richental în
care găsind, după cum am arătat la Fig. 8 și 9 «Ascliolott hinder
der Walachei» și «Possen hinder der mindere Walachei» cercetând
LI B
atlasul și negăsindu-le, atribue pe prima Țărei-Românești, iar pe
cea de a doua Moldovei prin care înțelegea «mindere Walachei»;
la aceasta fiind îndemnat și de evenimentele istorice trăite de el:
Mihai Viteazul unit cu împăratul Rudolf al II-lea, se resculase
Y
împotriva Turcilor ajungând aproape stăpân până la Balcani1), unde
se afla acel Ascholott.
T
In felul acesta se poate documenta neexistența capetelor de
SI
arabi din stema Basarabilor și reprezentarea continuă : a leului pentru
Oltenia, a acvilei cu crucea în cioc (Fig. 5) pentru Țara-Româ-
ER
nească2) și a capului de bour pentru Moldova.
IV
L UN
RA
NT
CE
S I/
>) Mihai Viteazul în urma victoriilor repurtate împotriva Turcilor ajunsese în

Imperiul roman de națiune germană, să fie asemănat cu Arhanghelul Gavril. Vezi
IA
Bisselii: MtctaeZ Walcichie Waywoda, pag. 137 ta A. Papiu Ilarianu: Tesaurul de

monumente istorice. Buc. 1862.
2) Palma: Heraldicae Regni Himgariae. Vindobona 1466, cunoaște capetele de
arabi în stema Țării Românești, le pune însă în legătură cu Ludovic de Anjou, al
U
Ungariei, că le-ar fi dat în amintirea Sardiniei. Spune însă că adevărata stemă a

Țării Românești este tot numai acvila.
BC
RY
RA
AVEREA EPISCOPULUI COSTANDIE FILITTI
+ 1827
LI B
DE
IOAN C. FILITTI
S’au împlinit 100 de ani de când, la 8 Septemvrie 1827, s’a
Y
îngropat în biserica Sf. Dumitru din București, ctitoria sa, fostul episcop
T
al Buzăului Costandie Filitti* 234).
Public aici catagrafia, făcută la 19 Septemvrie următor, a averei
SI
răposatului2).
ER
„Catragrafia de periusia răposatului proin episcop al Buzăului
Costandie, cum se arată mai jos.
IV
No. I. Sipecior în care s’au găsit acestea:
Ghiozdan de malteh3) negru de mătase, j Zapis al D-eî vornicesei
UN
Catinchi Filipeascăi Balșini, cu leatul 1827 August 1, de galbeni 1892

din periusia răposatului mitropolit Dositie4), pe numele răposatului
episcop Costandie, cu amanet munții din sud Mușcel, plaiu Nucșoarii. |
Zapisul domniții Marioara Caragea de opt galbeni împărătești, cu leatul
AL
1827 Iulie 12. | Ipac5) al lui Grigore Cariboglu cu leatul 827 Iunie
22, de galbeni 70. | Ipac al lui Cariboglu cu leatul 827 Iulie 27, de
TR
galbeni 25 împărătești. | Ipac al lui Alexandru Vlasto anonimon, de

galbeni 250, cu leatul 827 Ianuarie 15, cu amanet giuvaericâ, ca Ia
cel ce se va arăta să-i plătească. | Ipac al lui Vasile Caloiti paharnicii,
EN
pentru 201 galbeni, cu leatul 827 Fevruarie 9, cu emanet un loc din

dealul Spirii. I Ipac al doctorului Silvestru6) de galbeni 25 împără
tești, cu leatul 825 Ianuar 18. | Ipac zapis al D-lui logofătului Con-
/C
standin Golescu, de galbeni 504, cu leatul 826 August 4, pe numele

lui chir Velisarie Pavlid7) cu emanet acaretul din sud Mușcel. | Ipac
al stolnicului Gianî Orășanu, de galbeni 150, cu leatul 826 Sept. 8,
pe numele lui Anastase Filiti. | Ipac al stolnicului Sotir Asanache, de
SI
') Naum Bâmniceanu, în Erbiceanu, Cronicarii greci p. XLII—III.

2) Copie legalizată de Ministerul justiției la 8 Aprilie 1864, după catagrafia din condica
IA
117 a logofeției țării de sus, pe anii 1825—1830, fila 98 și din Condica 13 din anii 1827-8,
fila 139. (In colecția mea).
3) Mătase de Malta.
4) Filiti, unchiul lui Costandie.
U
5) De asemenea.
S Filiti, fratele lui Costandie.
7) Unul din executorii testamentari ai mitropolitului Dositei Filiti.
BC
RY
RA
galbeni 50, cu leatul 827 Iunie 30. | Ipac al doctorului Silvestru, de
galbeni 50, cu leatul 826 Sept. 10. | Ipac al părintelui mitropolit Dio-
nisie1) de galbeni 50, cu leat 827 Ianuarie 31. | Ipac al lui Nicolae
LI B
Gheorgliiu Coclangiu, de galbeni 20, cu leatul 827 Iunie 1. | Ipac al
lui Costache Filipescu, de galbeni 17, cu leatul 827 Iunie 27. | Ipac
al Elisavetei Zolotiri, de galbeni 25, cu leatu 827 Ianuarie 12. | Ipac
al D-lui vornicului Grigore Băleanu, de galbeni 2105, cu leatul 827
Y
Ianuar 2, cu emanet moșia Bolintinu, pe numele Velisarie Pavlidi. |
Ipac al D-lui vornicului Băleanu, de galbeni 2100, cu leatul 827 Ia
T
nuarie 4, iarăș cu emanetul de mai sus, tot pe numele lui Velisarie. |
SI
Ipac al Elenii Herascăi, de galbeni 25, cu leat 827 Ianuarie 8. | Ipac
al Zaharii Mavrodin, de galbeni 10, cu leatul 827 Ianuarie 27. | Ipac
ER
al lui Costandin Grădișteanu, de galbeni 20, cu leatul 827 Iulie 16. |
Ipac al D-lui logofătului Costescu2), de galbeni 357, cu leatul 815
Oct. 21, fără de nume. | O scrisoare a D-lui logofătului Costescu, cu
IV
o copie de adeverință a răposatului episcop de primirea banilor. | Ipac
al Luxandrii Mavrocordat, de galbeni 25, cu leatul 826 Aprilie 1, cu
UN
emanet o vie de zestre, având și un zapis vechi al viei. | Ipac, plic
cu șase bucăți hârtii doveditoare pentru datoria de talere 34.260 a
răposatului Domn Suțu.
AL
Alt ghiozdan de piele verde:

Plic cu șase bucăți al răposatului serdar Diamandi Filiti, ce sunt
TR
lăsate în păstrare la răposatul episcop. | Zapis al paharnicului Gheorglie

Neculescu pe numele răposatului serdar Diamandi Filiti de talere 3000,
cu leatul 813 Iunie 16, cu 11 bucăți sineturi ale moșiei sale, j Plic
EN
cu 4 bucăți scrisori cu osebite cuprinderi. | Zapis avlicesc 3) al răpo

satului egumen Visarion Cotroceanu de talere 7.000, din leatul 811
Ianuarie 14, pe numele lui Anastase Zalonghitul. | Plic cu deosebite
/C
însemnări. | Zapis al lui Iancu Trandafir, de talere 600 cu leatul 818

Oct, 14. | Ipac al lui Gheorghe Ciobanogln de talere 3.000, cu leatul
811 Ianuarie 20, fără de nume. | Zapis al lui Anastase Panaiot Za
longhitul de talere 5.000, fără de nume, cu leatul 811 Sept. 22. | Ipac
SI
al lui Cristodor Costandin Marinoglu, de galbeni 416, pe numele lui

Diamandi Filiti, cu leatul 813 Ianuarie 13. | Ipac al lui Gherasim
IA
polcovnicu de talere 500, fără nume, cu leatu 815 Iunie 16. | Plic cu
niște însemnări neiscălite. | Plic cu niște scrisori către doctorul Costan-
U
J) Dionisie Lupu.
2) Pană Costescu.
BC
3) Datorii aulice erau cele contractate de egumeni și ehiriarhi pe seama mănăstirilor

sau eparhiilor.
RY
RA
dinache *) ca să învoiască niște casnici, j Un apodixis *2) al Tomii Filiti
și Christodor 34), în care se arată că au dat răposatului episcop un
zapis avlicesc al mănăstirii Sf. loan de talere 15.000, cu alți taleri
LI B
3.000 dobândă pentru un alt zapis de atâția bani ce era dator tatăl
numiților la răposatul episcop. | Plic protest pentru banii ce avea să
ia de la răposatul Domn Suțu. | Plic cu trei bucăți hârtii socoteli ale
lui chir Pană Sterie. | Ipac al lui Panait Ștefan și Nicolae Anastasiu
Y
de talere 1.000 cu leatul 820 Fevruarie 17. | Apodixis al arhiman
dritului Antiin cu leatul 825 Aprilie 30, pentru patru zapise de
T
datorii, ce au fost luat de la răposatul episcop. | Apodixis al lui Panagu
SI
Pavlidi pentru câte zapise ale răposatului i s’au dat în sumă de talere
51.982. | Zapis fără de nume al lui loan Scufă de talere 8.000, cu
ER
leatul 825 Iunie 1. | Zapis al lui Atanasie Lascari, de galbeni 25, cu
leatul 826 Ianuarie 26. | Ipac al D-lui vel logofăt Alexandru Fili-
pescu, pe numele lui Anastase Filiti, de galbeni 896 cu leatul 827
IV
Ianuarie 10 și cu emanet moșia Fundeni. | Plic cu 9 bucăți scrisori. |
Plic cu 5 zapise avlicești exoflisite 5), însă:
UN
unul de talere 1.500 al Buzăului Dositie, fără de nume cu leatul 1793
Iulie 10; | Ipac de talere 15.000 al răposatului episcop Costandie pe
numele spătarului Costandin Șuțu, cu leatul 818 Iunie 17. I Tpac de
talere 10.000 al răposatului episcop pe numele Saftei Castrișoaii cu
AL
leatul 818 Decemvrie 2. | Ipac de talere 17.600, ipac al răposatului

episcop pe numele vistierului loan Moscu, leat 818 Decemvrie 2. | Ipac
de talere 8.000 pe numele lui Teodosie Vrană, cu leat 818 Decemvrie 2. |
TR
Zapis al Marii Obedencii pentru un loc al episcopiei, leatul 1796

Aprilie 15.
EN
Alt ghiozdan de ghermesut 6):

Plic cu 17 zapise vechi de talere 30.000 și galbeni 961. | Zapis
/C
cu leatu 816 Noemvre 2, al lui Mihail Cristodulu, de galbeni 100. |

Ipac cu leatul 819 Sept. 24 al serdarului Nicolae Filiti, pe numele
lui Anastase, de talere 1.000. | Ipac al lui Mihail Tirocomu cu leatul
816 Octomvrie 6, de talere 1.000. | Ipac al lui Costache Saegiu, cu
SI
leatul 816 Octomvrie 20, de talere 6.700. | Ipac al lui Nichita Formac
cu leatul 824 Sept. 1, de talere 826. | Ipac al lui Costache Saegiu,
IA
cu leatul 815 Ianuarie 30, de talere 5.000. i Ipac al lui Costache, cu

*) Costandinache Caracaș nepot de frate, prin soție, al lui Costandie.
U
2) Adeverința.
3) Frații Tonia și Hristodor sau Hristodill Filiti, nepoți de frate ai lui Costandie.
4) Care a îngrijit pe Costandie în ultimii ani ai vieții.
BC
5) Achitate.
c) Atlaz, cu ape.
RY
RA
leatul 821 Oct. 30, de talere 7,154. | Plic cu 19 bucăți apodixe i
socoteli și altele. | Înscris cu chiar slova răposatului episcop pentru
câți galbeni s’au luat din periusia Ț răposatului mitropolit Dositie. |
LI B
Plic cu opt bucăți hârtii ce privesc la pricina Băbeanului. | Socoteala
lui Gheorghe Gârgoli. |
Alt ghiozdan de panglice :
Y
Zapis de talere 10.409 al lui Velisarie Pavlidi, cu leatul 827
T
Mai 1, către răposatul. | Ipac de talere 2.000 al clucerului Nicolae
SI
Trăsnea, cu leatul 815 Iulie 15 către Toma Filitu. | Ipac al numitului
de talere 3.500, cu leatul 815 Iulie 12, către stolnicu Toma Filitu. j
ER
Contract apodixis al lui Velisarie Pavlidu cuprinzător pentru două zapise
ce sunt pe numele său, că sunt banii răposatului episcop, j Ipac al Iui
Gheorghe Fația de galbeni 16, cu leatul 823 Noemvrie 13. | Apodixis
al lui Velisarie Pavlidi de 2.105 galbeni ai D-lui dvornicu Băleanu,
IV
cu leatul 827 Ianuarie 3. | Zapis al lui Costandin Țigara de 322 gal
beni cu leatul 825 Aprilie 8, către răposatul episcop, cu emanet și o
UN
scrisoare, | Zapis al vistierului Sava, de talere 525, cu leatul 821

Martie 18. | Zapis al slugerului Costandin de talere 1.000, leatul 819
August 6. | Plic cu 34 bucăți corespondențe. | Ghiozdan roșu cu o foaie
AL
catagrafie de vreo câteva odăjdii bisericești. | Plic cu diata *2) răposa

tului mitropolit Dositie și o însemnare românească pentru câți galbeni
au fost în fieștecare pungi, în sumă de [loc alb]. | Plic cu patru si
TR
neturi rusești pentru o casă de la Chișnov. | Plic cu multe scrisori de

felurite pricini. I Engolpion. pajerea sgripsor, învierea zugrăvită și îm
prejur cu diamanturi, în cutie. | Cruce de topazuri, într’o cutie. | Peptene
EN
de baga, în toc de plisă 3) cu fir. | Pungă cu două peceți ale episco

piei și o jumătate a Sfinților Apostoli i o altă pecete prosopichi 4).
/C
No. 2. Alt sipet mai mărunt.
Cele ce s’au găsit naht 5) într’o pungă: 426 rubiele. | 42 funduci. |

164 galbeni împărătești și olandezi. | 24 misiri și stambolii. | 1 sufăr
SI
întreg. | 1 sfert dublă de Ispania. j 3 antice de aur. | 4 antice de ar

gint. | Un inel antică veche cu diamanturi împrejur. | O tabachere de
IA
aur cu smalț și cu diamanturi suvenir. | O evanghelie îmbrăcată în

’) Moș'enirea.
U
2) Testamentul.
3) Catifea de bumbac.
BC
*) Personală.
« 5) Numerar.
RY
RA
argint peste tot și poleită, cu cinci smalțuri. | 2 legături șireturi albe
late. | 2 pungi de fir seci, j O stea veche a Sfintei Anii. | Copie după
o carte patriarșească pentru mănăstirea Sfântului Ioan de aici. | Plic
LI B
cu copii după hrisoavele și anaforaoa rusii maturilor J). [ Plic două si
neturi ale unei prăvălii a mănăstirii Cotrocenilor, ce s’au cumpărat de
la mezat și trei legături cu sineturi ale moșiei Costienii *2). | Plic cu
12 bucăți ale metohului sfintei episcopii 3). | Legătură de pânză în
Y
care sunt multe hârtii de corespondență. | Legătură de pânză în care
sunt multe hârtii de corespondență și altele. | Plic cu 71 zapise avli-
T
cești ale episcopiei și ale eparhiilor, exoflisite și unele sparte. | Plic cu
SI
multe zapise de datorie prosopichi. | Legătură de pânză cu multe hârtii
și socoteli netrebnice. I Plic cu multe zapise ale răposatului arhimandrit
ER
Neofit. | Plic 30 bucăți sineturi ale locului episcopiei Buzău, ce este
împotriva hanului Greci 4). j Plic pecetluit cu sineturile viei ot Dealul
Spirii. | Legătură cu sineturile episcopiei pentru moșii i vii și altele.
IV
No. 3. Alt sipet-
UN
Ghiozdan de piele, pecetluit cu pecetea D-lui căminarului Cos-

tandin Buri, cunoscut și de clironomi | Plic cu sineturile moșiei Fundeni
a D-lui vel logofăt Filipescu, ce le are puse amanet la răposatul
episcop. | Plic cu sineturile locului paharnicului Vasile Caloiti. | Ipac
L
cu sineturile vii Cariboglului, bucăți 19. | Legătură de pânză pecetluită

RA
a moșiei Ștefănești cu sineturi ale D-lui logofătu Costandin Golescu. |

Condică roșie de moșia și munții Nucșoara din sud Muscel a D-lui
dvornicului Iordache Filipescu. | Pungă de atlas galben cu o cutie de
NT
argint cu sfinte moaște5) i târnoseală și o pereche mătănii. | Șal roșu

vărgat, i Ghiozdan de serashir6) cu fir. | Tabacheră de aur cu smalț. |
Ipac de aur sadea. | Ceasornic mic de aur cu lanțul lui. | Pereche
CE
cercei de diamant cu trei pânțe 7) | Inel de smarand. | Inel ipac de

smarand, mai mic. | Patru pietre de topaz, feluri. i Stea mică cu dia-
manturi. | Inel mare de smaragd pecetluit. | Inel de robin pecetluit. |
Tabacheră de ghioc8), | Ingolpion de argint. , Ingolpion de diamant cu
I/
cinci icoane pe smalț și un smaragd. I șase galbeni olandezi. | 29 iuz-

S
9 Impozitele, afară de darea personală.

2) Din jud. R.-Sărat.
IA
3) De la biserica Sf. Dumitru din București.

4) Din București.
5) Moaștele Sf. Nicanor într’un chivot cu numele lui «Costandie al Buzăului, din
lanina» și cu data 1795 Iulie 10. Capu Sf Nicanor (f 7 Aug. 1419) se păstrează la mănăs
U
tirea Zavorda, eparhia Grebena. Azi moaștele la generalul Gheorghe Filitti.

6) Stofă țesută cu fir.
BC
’) ?
8) Scoică.
RY
luci1) turcești vechi. | 17 ichilici2) vechi. | 19 ruble rusești. I 13
RA
sfanți3). | Bohcealâc cu tot tacâmul lui, cu bohceaoa de stofă, greu. | Doi
piepteni cu tocurile lor. | Patru pungi de fir seci. | Legătură cu multe
scrisori ale răposatului și atestaturile. J Un ghiozdan negru de piele în
LI B
care sunt acestea, însă: | patru zapise avlicești ale episcopiei, parte. |
legătură de pânză cu sineturile casei din dosul episcopiei, j două pro
soape cusute cu fir.
Y
No- 4 alt sipet.
T
Pungă albă de atlas, pecetluită, cu galbeni 1271. I Ipac de fil
eu galbeni 1000, pecetluită. | Pungă despecetluită cu galbeni 157 ve
SI
netici. | Punguliță mică cu galbeni 16 stamboli. j Tabacheră de smalț
albastru cu diamanturi, cu cutia ei roșie. | Tabacheră de aur sadea | Ipac
ER
de fildeș cu două diamanțele înlăuntru. | Pungă de fir cu un ceasornic
mare turcesc înlăuntru. | Două peceți mari de argint. | Doi piepteni cu
tocurile lor. | Condică de zapisele avlicești. j Trei documenturi, însă
IV
două ale episcopiei de hirotonie și altul al episcopiei Argeșului. | Două
cărții pentru târgul Drăgaicii. | Zapis pentru o țigancă. | Șase hoheea-
UN
lâcuri cu tacâmurile lor grele. | Patru gevrele 4) grele. | O cămașă i o
pereche ismene de pânză subțire.
No. 5. Alt sipet.

L
Pungă de astar5) pecetluită, cu galbeni . . 2000

RA
Ipac de zof6) albastră pecetluită . . . . 1500

Ipac de atlas alb pecetluită.............................. 1100
Ipac de astar pecetluită................................... 1000
NT
Ipac de astar pecetluită....................................1000

Ipac de astar pecetluită................................... 1000
7.600
CE
Șase bohcealâcuri într’o boheea cu tacâmurile lor grele, j Bohcea

de fir. | Bucată ghermesut. | Prosop cusut. | Bucată, pânză.
No. 6. Alt sipet.

I/
Patru tăvi de argint. | Căție de argint. | Solniță de argint cu trei

S
[loc albj. Ipac solnițe mai mici argint. | Două ibrice argint. | Teas 7)
IA
’) Monetă care la 1821 valoră 4 taleri sau lei vechi’ iar la 1828, 8 taleri.
2) Ichilic, monetă care la 1821 valoră 2—3’/2 taleri, iar la 1828, 2 lei.
3) Un sfanț, la 1821, valora 1 taler 20, iar la 1828, 2 lei 10 parale.
4) Batiste.
U
5) Pânză subțire.
6) Sau zuf, stofă de lână de Angora.
BC
7) Tăviță. 11
RY
162 BEVISTA ARHIVELOR
argint. | Cutie în care se află o căție i burdar * 24) de argint. 1 18 zar-
RA
furi2) de argint. | 6 linguri de masă de argint. | lingură mare de ciorbă,
de argint. | 6 cuțite cu furculițele lor, de argint. | 6 păhăruțe de argint |
6 farfurioare de argint. | 11 lingurițe de argint. | 5 linguri de masă
LI B
de argint. | Hoha3) de argint, j Raht 4) de argint cu selebantul 5) lui. |
Toc cu 12 cuțite i 11 furculițe și 12 linguri de masă i lingură mare
de ciorbă și 2 solnițe de argint. I 2 sfeșnice de niadem6) rusesc.
Y
No. 7. Alt sipet.
T
Giubea samur. | Giubea sangiap 7). | Ipac miel. | Colceag8) pentru
SI
mâini. | 4 trâmbe de pânză care zic că sunt ale slugii. | 2 covoare,
unul nou și altul vechi. | 6 cadre, 3 mari și 3 mici. ' 2 icoane cu
ER
pervasuri de argint, j 3 icoane ipac fără de argint. | Toc cu 12 perechi
cuțite, furculițe i linguri de argint. [ Pereche cisine de catifea. | Scăunaș
de piele. IV
No. 8. O ladă verde.
UN
Cauc ce zic că este al răposatului mitropolit Dositie. | 2 tocuri

cu o pereche tărcale9) de argint. | 3 cruci de argint poleite, cu măr-
geanuri, cu tocurile lor, din care una este a episcopiei ot Poiana Mă
rului 10). | Ipac cruce mai mică de argint. | Tetravanghel mic de argint
L
cu tocul lui. | Cădelniță de argint. | Cârjă de argint și poleită, j Cârjă

RA
de abanos neagră și sus la cap cu argint. | Cârjă de sidef și sus la

cap fildeș, j Bohcea, înlăuntru cu arhiereticâ veche a răposatului Do
sitie mitropolitu. | Cârjă de fildeș săpată. | Mantie de atlas pătlăginiu. |
NT
Sacos de seraschir. | Stihar de atlas cu flori. | Omofor mare de serashir

cu cruci de fir. | 2 pogonate n) de catifea roșie cusute. I 4 perechi
rucavițe cu fir grele, | 4 funte de fir. | 2 epitrahire de stofă. | 2 ge-
CE
vrele cusute cu fir. | Rând de odăjdii, negru, împreună cu omofor și

epitrafiru. | Stihar de atlas cu flori. | Stihar cu orar i cu mânecar
’) Sau buhurdar, cădelniță.

I/
2) Zarf, ceașcă.
3) ?
S
4) Tacâmul pentru cai.

5) ?
«1 Metal.
IA
7) Blană de jder.
8) Manșon
9) ?
10) Mănăstirea dela Poiana Mărului, făcută in sec. XVIII de starețul Vasile. ajutat de
U
banul D. Ghica, N. Dudescu, boerii Cârlova și Neculescu, devenise stavropighie neatârnată

de episcopia Buzăului. (V. A. Ureehia, Ist. Rom. VIII. 320.—X A. 81—2.
BC
m Probabil ipogonat.e, perne pe care îngenunclie arhiereul.

RY
RA
diaconesc. | 2 stihare atlas cu flori pentru anagnoști. | Leturghieru Mă-
neascăi *) scris cu mâna, | Ceaslov românesc. | Prosop cusut.
LI B
No. 9. Un sipet vechi.
Cruce mare de lemn săpată. ' 3 cruci de lemn mic cu tocurile
lor. | Ingolpion de lemn săpat, j 4 imamele feluri chihlibar. 1 67 bucăți
mese, șervete și peșchire. | Cearșaf mare pentru învelitul macatului. |
Y
26 bucăți macaturi și perdele, j 12 perechi ciorapi scurți de lână. | 4
T
perechi meși negri, j Polog de borangic. | Hârtie cu o pungă de tutun
SI
și alta de peptene i de ceasornic. | Peptene mare de baga. | Bohceluță
verde cu mânecări. j Pereche ceacșiri 2) de postav vechi, j Cămașă de
ER
borangic. | 2 bohcele vechi. | Bohcea cu hârtii vechi. ; Plic cu 5 hârtii
ce privesc la Vintilă Vodă, ale episcopiei.
No. 10. Un sipet mare roșu.

IV
Covor cu ciucuri. | Șal mare negru. | 3 perne roșii de stofă, j
UN
Chingă veche. | 4 anterie feluri. | 2 rase. | Camilafcă. | Biniș de postav
capladisit. 3). | Ipac, anghiorșal 4). | Bohcea de gât. | Rasă de catifea
rusească neagră, căptușită cu malteh. | Feregea 5). | Pereche ciacșiri
anghiorșal. | Harșa 6) de catifea neagră cu flori, | Bucată neagră mu-
L
liair 7). | Capot de postav pătlăginiu. I Antiriu de noapte. | 2 bucăți

RA
cămăși și ismene. | 2 prosoape și 4 peșchire nouă. | 2 bohcele vechi. |

Bohcea în care este: 2 antirie, un șal cu flori și un cumaș sili mi 8)
ce sunt emanet de la Alexandru Vlasto. | Bohcea ipac în care se află
o bucată pambriu 9) galbenă, un biniș căptușit și un antiriu roșu, tot
NT
al lui Vlasto, pus emanet. j Oglindă mică închisă, j 5 basmale pentru

nas. j Peșchir.
CE
No. 11. 0 hulă mică legata cu fer.

Evanghelie îmbrăcată peste tot în argint, poleită, ce zice că este
a răposatului mitropolit Dositie. | Lădiță cu o evanghelie nouă de argint
I/
peste tot și poleită, cu numele răposatului mitropolit Dositie. | 59 bu

căți cărți feluri. | Condică veche.
S
9 Smaranda Măneseu, soția doctorului Silivestru Piliți și cumnata lui Costandie.

IA
2) Pantaloni.
3) Căptușit.
4) Șal de Angora.
5) îmbrăcăminte de onoare a boerilor mari.
U
6) Acoperiș de șea.
7) Țesătură pentru vestminte călugărești.
.8) Cumaș seîimie, stofă prețioasă.
BC
9) Stofă de lână.
RY
RA
No. 12. Ladă brașovenească mare.
Scurteică de postav blănită cu pacea de samur. | Biniș cu profi

luri 1) samur și înlăuntru cu silviu2). | Giubea cu samur chilea 3). |
LI B
Giubea de ghermesut cu cutupuri 4) de samur, blănită înlăuntru cu
siliviu. | Biniș anghiorșal blănit cu sangiap. j Tamban 5) de postav cu
zenihi 6) blănită. j Ipac de postav cu miel blănită. | Colceac blănit. j
Covor nou. | 12 fețe pernă catifea. I Pereche șalvari de postav. | .Macat
Y
verde de lână cu ciucuri. | 2 iatagane i 2 sileahuri 7) vechi, j 5 ver
T
gele de ciubuce. | Pungă cu feluri de hârtii. |
SI
No. 13.
ER
Scatolcă neagră cu sticle i pahare, din care sunt și sparte.
No. 14.
IV
Scatolcă pentru drum cu tot tacâmul ei, adecă sticle, feligene și ceșci.
UN
Lucrurile care s’au lăsat afară în zioa morții răposatului episcop.

2 ipomanahce 8)' de argint, j Brâu cu mărgăritar. | Pogonat 9) cu
fir. | Stihar de stofă. | Epitrahir cu fir. | Omofor cu fir. | Sacos cu fir. |
L
Liturghie. | Acestea se află în mâinile arhimandritului Antim.'l Epi

RA
trahir și un omofor cu care s’a îngropat. I Engolpion al Născătoarei,

rusesc, care se află la cinstitul consulat. ( Cavaleria Sfintei Ana cu o
stea și o cruce, din leatul 812, la cinstitul consulat.
NT
5 perechi cuțite, furculițe i linguri de argint. | 6 lingurițe de

dulceață, de argint. | 6 zarfuri de argint. | 4 păhăruțe de argint. | Acestea
se află în mâinile slugilor lăsate.
CE
7892 V2 bani naht ce s’au găsit în ziua când a murit, înlăuntru

în sipeciorul cel mic cu No. 1 și s’au dat în mâinile clironomilor pentru
cheltuiala îngropării, însă: 27 galbeni împărătești. | 40 rubiele. | un
I/
misir10). j una patru din misir. I 17 ruble rusești. | 1350 rubiele într’o
hârtie.
S
*) Margini. Vestmântul îmblănit al boerilor, cu care se îmbrăcau și episcopii.

2) Blană.
IA
3) ?
4) ?
6) ?
6) ?
U
7) Seleaf, brâu pentru arme.

8) ?
BC
9) Probabil ipogonat.
10) Monetă în valoare de 3 taleri la 1821 și de 6 taleri la 1828.
RY
No. 15. Un sipet al răposatului mitropolit Dositie.
RA
Bohcea cu 7 bucăți cămăși i 3 bohcealâcuri osebite cu tacâmurile
lor grele. | Bohcea ipac cu 14 bucăți cămăși, ismene, șervete, zicând
că sunt ale răposatului episcop Buzău. | Polog borangic.
LI B
0 cutie în care se află acestea, însă :
Plic cu sineturi ale moșiei Bolintinu ale D-lui dvornicu Grigore
Y
Băleanu, pecetluite. | Ghiozdan de atlas în care se află un plic cu
zapise de datorii i alte scrisori trebuincioase, ! Ipac plic într’acelaș
T
ghiozdan de mai sus, cu hârtii de desfaceri și alte socoteli. | 4 bas
SI
male pentru nas. | Pungă cu un taler nemțesc de argint. | Cutie de
argint cu ochelari. J Punguliță cu 2 peceți de argint. | Pungă cu 44
ER
galbeni împărătești.
Un sipecior mic cu 4 pungipecetluite, însă:

IV
Pungă cu galbeni................... 2484 și lei 4
Pungă cu galbeni.................... 1300
UN
Ipac cu galbeni........................ 2000
Ipac cu galbeni ....... 1031
6815
L
Alt sipecior mai mare în care se află acestea, însă:

RA
Pungă cu galbeni împărătești. . 1935 și 4 sfanți

Pungă ipac cu galbeni.... 1500
Ipac cu galbeni ...... 1126
NT
Ipac cu galbeni ..... ■ 1213

5774
CE
4 plicuri cu hârtii de corespondență în feluri de pricini, netrebuin-

cioase. | Ghiozdan ipac cu asemenea hârtii, j Ghiozdan de piele cu
feluri de hârtii.
I/
Cele ce s’au găsit acasă 0 la răposatul episcop.

S
. Caretă verde nouă. | Ipac veche de drum. | Caleașcă purtată. | 2 cai

vineți cu hamurile lor.
IA
Scurteică de ghermesut cu sangeap. | Scurteică lungă cu sangeap. j

Antiriu verde. | Biniș de postav. | Camilafcă de pălărie. | 3 antirie
U
’) Costandie a murit la metohul episcopiei Buzău, Ia biserica Sf. Dumitru. Unde

erau casele lui proprii în București, nu știu.
BC
RY
vechi. I Masă de pânză cu 5 șervete. | 2 cămăși. j 3 cearșafuri. | 4
RA
prosoape. | 5 fețe de pernă. | 2 ilice | Acestea sunt toate într’o ladă. |
2 saltele cu 6 perdele. | Chilim. | Covor. | 8 tingiri cu capacele
lor, de aramă. | 3 ipac tingiri fără de capace. [ 8 lahane1) cu boldu
LI B
rile lor. | Ladă plină cu cărți felurimi. | Scrin nou de mijloc. | 3 gia-
inantane goale. | Scrin ipac mai mic, zic că este al mitropolitului
Dosi ti e.
Y
Iarăș s’au mai găsit în urină aceste mai jos arătate:
T
Icoană mică a Născătoarei de Dumnezeu, cu două fețe îmbrăcate
SI
în argint. ■ Cruciuliță cu sfânt lemn ce a fost în mâna răposatului la
îngropare, j Ceasornic de aur de sân. | Tabacheră de argint poleită. |
Această catagrafie făcându-se față cu noi rudele și clironomii
ER
răposatului unchiului și fratelui nostru, răposatul episcop Costandie,
față aflându-se și din partea cinstitului consulat al Rusiei și din
partea dregătoriei logofeții cei mari a țării de sus, cei mai jos
IV
iscăliți [sic].
827, Septemvrie 19.
UN
Urmează semnăturile în grecește:
Constantin Caracaș doctor, împuternicit al boerului doctor Silvestru

Filiti, socrul meu. I Nicolae serdar [Filiti] nepot al fericitului și repre
L
zentant din partea surorii mele Zoița. | Antim arhimandrit, reprezen

RA
tantei împuternicit al lui Hristodul, fiul serdarului Diamandi [Filiti].

Toma Filiti căminar, nepot al fericitului stăpân și reprezentant a
surorii mele, j Papa Nicolae Gheorghiadi, împuternicit al nepoților
NT
fericitului episcop, Anastasie și Constantin [Filiti] cari lipsesc de aici

precum și al soției mele Ecaterina nepoata fericitului. |
Dela logofeția mare a țării de sus.
CE
La această catagrafie când s’a făcut și când s’a iscălit de cele

de mai sus arătate rude, aflându-mă și eu față, am iscălit.
827, Septemvrie. 19.
Alexandru Filipescu, vel logofăt.
I/
* * *
S
Așa dar averea rămasă pe urma episcopului Costandie Filitti, era

IA
exclusiv mobiliară: argintărie, vestminte arhierești și blănuri de onoare

(binișuri și feregea), icoane, cruci și engolpioane de preț, numerar
și creanțe.
U
BC
RY
RA
Numerarul, în diferite monede, însuma, după cursurile fixate de
Ruși la 1828, 724.463 lei vechi, piaștri sau taleri (de câte 40 parale)
sau 23.370 galbeni.
Creanțele erau de 257.625 lei vechi, din care însă trebue scăzuți
LI B
cei 34.260 lei vechi datoriți de răposatul Vodă Al. Suțu, pe urma
cărora prigonise pe Costandie și-l scosese la 1819 din scaunul Bu
zăului și pe care desigur moștenitorii nu i-au putut încasa. Rămân
223.365 lei, sau 7.335 galbeni.
Y
In total, a rămas moștenitorilor o avere de 30.705 galbeni, sau
T
947.828 lei vechi, cari puteau produce o dobândă de circa 100.000
SI
lei vechi pe an.
Nu era mult într’o vreme când boeri bogați încasau arendă de
ER
la o singură moșie chiar peste 20.000 lei vechi pe an.
Transformată în lei noi aur, pe cursul de 12 lei aur un galben,
"averea rămasă pe urma lui Costandie reprezenta 368.460 lei aur, cu
putere însă de achiziție de vre-o trei ori mai mare la 1828 decât la
IV
1914, deci 1.105.380 lei aur la 1914.
Nu se poate numi o avere mare după 26 de ani de .episcopat.
UN
Au fost destui în trecutul nostru cari de la puțin au ajuns la averi

mult mai mari.
Avea deci dreptate consulul prusian când, la 1819, raportând
despre demisia impusă lui Costandie de Al. Vodă Suțu, scria că epis
AL
copul prigonit din cauza lăcomiei Domnului, nu abuzase în perceperea

taxelor ce i se cuveneau din eparhia lui și nu se bucurase de la cei
TR
săraci 1).
De altfel, ca și ceilalți episcopi, Costandie fusese pus deseori la
contribuție de Domni, fie pentru trebuințele lor personale, fie pentru
EN
a satisface exigențele turcești sau ale trupelor străine de ocupație. S’au

păstrat multe zapise de împrumuturi, cu sume mari, fie ale lui Cos
tandie singur, fie împreună cu colegii săi, în anii 1793 —1800
/C
1805—6, 1818—1819 2).

Apoi, Constandie nu precupețise din veniturile de care dispunea,
pentru a întreține școli și spitale în eparhia sa3), pentru a ajuta cu
burse tineri săraci4), pentru a face reparații, la 1801, la episcopia
SI
Buzăului5) la 1812 la schitul Poiana Mărului, pentru a face biseri

cuța din satul Găvănești al episcopiei6), biserica dela Găvanele din
IA
’) Hurmuzaki—Iorga, X, 64-6, 71 — 3.
2) Acad. rom. Creșt. eol. 1910 p. 168 urm., 173. 180.
3) Hurmuzaki, 1. e.
U
4j Spre pildă la 1801 pe Ștefan Manega care a învățat medicina și și-a zis chiar
Piscupescu.
BC
5) Acad. rom. pachet 127 doc. 13.

6) Dicționarul geografic al României, Găvănești.
RY
munții Buzăuluir) și în sfârșit, la 1819, biserica Sf. Dumitru din
RA
București*2) în care, ca un ctitor, s’a și îngropat.
Documentele arată deci că spunea adevărul Costandie în dimisia
ce de nevoe adresa prigonitorului său Al. Vodă Suțu la 1 August
LI B
1819: «am depus toate sforțările ca să administrez bine episcopia și
să îngrijesc pe cât, am putut, lucrurile ei. Acum o las, mulțumit,
urmașului meu... cu totul fără datorii și îngrijită după cuviință» 3).
Memoria lui n’a fost totuși cruțată.
Y
Lucrurile de preț din moștenire au fost deasemenea împărțite
T
între rude și s’au împrăștiat fără urme. Cutia cu moaștele Sf. Nicanor
SI
se află azi la generalul Glieorghe Filitti. Un engolpion, reprezentând
învierea și înconjurat când-va de pietre scumpe, este la mine. Un inel
ER
cu rubin se afla în proprietatea răposatei Maria general Teodor Văcă-
rescu, născută Mănescu-Filitti. O cruce îmbrăcată în argint și purtând
săpată data morții episcopului, care ar fi trebuit să se afle la biserica
Sf. Dumitru, n’am mai găsit-o acolo încă dinainte de război.
IV
La 20 Decemvrie 1827, Domnul dădea următorul ordin:
UN
«Io Grigorie Dimitrie Ghica Voevod... Dumneavoastră boerilor ce
sunteți orânduiți pentru împărțirea periusiei răpos. Costandie. proin
episcop al Buzăului, văzând alăturata tălmăcire de notă, scrisă dela
14 ale acestei luni pentru cererea ce face cinstitul general consulat al
L
Roșii de a se trimete de aici la judecătoria bisericeștilor pricini din

RA
Cișnov câte-va lucruri anume ce s’ar fi aflând în periusia numitului

răposat episcop, să faceți cuviincioasă cercetare și să arătați Domniei
mele prin anaforâ».
NT
1827, Decemvrie 20
Nota consulatului rusesc cerea următoarele obiecte: o icoană în
briliante pe care răposatul o avea dela împăratul rusesc,, anume un
CE
engolpion al Maicii Domnului; cărți și evangl elii; manuscrise litur

gice în limba moldovenească; cădelniță; odăjdii negre arhierești; cârja;
sacosul; omoforul, mantia, ipoglienadion, brâul, stiharul, rucavițele și
epitrahilul.
I/
Din dosarul No. 141 din 1827, păstrat în arhivele consistorului

S
bisericesc dela Chișinău, privitor la moștenirea lui Costandie4), se vede

însă că aceste lucruri nu s’au și dus acolo. Catagrafia reprodusă arată
IA
’) Vezi T. C. Filitti, Despre schitul Găvanele. In Revista istorică, XI (1925) p. 89- 96.
2) Cum spune chiar inscripția păstrată încă deasupra ușii de intrare.
U
:i, Acad. rom. Ms. 1063 f. 296. In grecește. Datoresc traducerea bunei voințe a d-lul
prof. P. P. Panaitescu.
4) Refugiat la 1820 la Chișinău, Costandie cumpărase acolo case, devenise cetățean
BC
rus și primea dela țar o pensie anuală de 3000 ruble.

RY
că numai engolpionul Născătoarei și marele cordon al ordinului Sf. Ana 1)
RA
fuseseră luate de consulatul rusesc din București. Pentru celelalte
lucruri, s’a urmat o lungă corespondență până la 1829, mai ales în
privința prețioasei «panagliie» 2), La 29 August acest an, rudele lui
LI B
Costandie au fost invitate de consulatul rusesc să ridice faimosul
engolpion în termen de 30 de zile, după care vor pierde orice drept
de a-1 mai reclama3). Nu știu ce urmare a avut această invitație.
Este de regretat că s’au pierdut evangheliile, cruciulița cu lemn
Y
sfânt, liturghierul manuscris al Smarandei Filitti-Mănescu, bohceaoa,
T
cele două legături, cele două ghiozdane și cele 8 plicuri, toate cu
corespondența, atestaturile și hârtiile episcopului, precum și condica
SI
veche, lada cu cărți și celelalte 59 cărți de care pomenește catagrafia4).
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
’) Pe care-1 avea dela 1812.

IA
2) Datoresc aceste informații bunei voințe a d. prof. Ciobanu, membru al Academiei

române, care s’a ostenit să cerceteze dosarul.
3) Arh. Stat. Buc. Judecătorești vechi No. 952, al Arhivei No, 1221 din 1829.
4) Grosul bibliotecii sale. 4000 de volume, Costandie îl dăruise gimnaziului pe care,
U
la 1813, îl înființase în locul său natal, Zița din Epir. Consulul prusian îl înfățișă, la 1819,
ea pe «cel mai luminat și instruit din tot clerul» (Ilurmuzaki, X. 64—6), iar dascălul
BC
Ștefan Comită, dedieându-i voi. XI din Enciclopedie, îl poreclea «cel iubit de muze».
RY
170 REVISTA ARHIVEI.OR
RA
CONTRIBUȚIUNI DOCUMENTARE
LA
LI B
ISTORIA REVOLUȚIEI DIN 1821
DE
MIHAIL POPESCU
Y
PROFESOR SECUNDAR. ARHIVAR LA ARHIVELE STATULUI, BUCUREȘTI
T
SI
Printre actele ce se păstrează în «Bundesministeriumarchiv fur
innere» secția «Polizei Hofstelle», din Viena, se află —în parte—
ER
și relațiunile corespondenților dela gazetele «Wiener Allgemeine
Zeitung» și dela «Augsburger Allgemeine Zeitung» trimiși în
Principatele române ca să cerceteze «de visu» și să relateze pentru
IV
cititorii acestor gazete, cu renume mondial, atât despre mișcarea lui
Tudor cât și despre a lui Ipsilanti.
UN
Această corespondență a fost descoperită -— în parte — de către
cenzură și pusă la proprire, pentru ca ideile revoluționare să nu
prindă nici la Grecii—destul de numeroși în monarhia austriacă—
și nici la Români sau celelalte naționalități.
AL
Ea poartă timbrul contemporanietății și corespondentul celei

dintâi aflăm că era un oarecare Popovici, iar al celei de a doua
un oarecare Kari Goli.
TR
Reiese apoi că acești corespondenți se aflau chiar de la înce

putul evenimentelor în Principate și că au observat în amănun
țimi—după cum se va vedea din cele ce se vor publica mai jos—
EN
toate chestiunele în legătură cu aceste două mișcări simultane.

Spre a putea fi feriți de neplăceri și pentru a putea împlini
cu folos însărcinarea dată, corespondenții au căutat să se alipească
/C
personalului ce se găsea în serviciul consulatului austriac, așa că

au putut cunoaște ușor chiar și unele chestiuni mai puțin cunos
cute publicului măre.
SI
Ei își trimiteau aproape săptămânal înseninările, făcute zi cu zi,

asupra evenimentelor ce s’au petrecut, mai ales în capitala Prin
IA
cipatului muntean, însoțite adesea ori și de observațiuni personale.

Pentru istoria evenimentelor întâmplate la 1821 corespondența
aceasta prezintă importanță prin aceia că s’ar putea găsi isvoarele
U
de care s’au servit scriitorii occidentali, cari s’au ocupat cu aceste

evenimente.
BC
RY
REVISTĂ ARHIVELOR 171
De aceea ar fi de mare folos publicarea în întregime a cores
RA
pondenței acestor două gazete, asupra evenimentelor din 1821, și
aceasta cu atât mai mult cu cât le cunoaștem și isvorul.
Pe lângă corespondența acestor doi gazetari, cenzura a găsit
LI B
cu cale să păstreze copie și după raportul lui von Hakenau, agentul
Austriei la București, prin care raport se anunță începutul mișcărei
lui Tudor.
Deasemenea copie și după scrisoarea soției lui Mihail Șuțu,
Y
Domnul de pe atunci al Moldovei, scrisoare trimisă tatălui său,
fostul Domn Caragea, ce se afla la Pisa.
T
Soția Domnului Moldovei povestește evenimentele petrecute în
SI
Iași la sosirea lui Ipsilanti, strădania soțului său de a lucra pentru
Eterie, colecta făcută și suma strânsă precum și speranța tuturor în
ER
ajutorul Rusiei.
Apoi se mai găsesc copii după scrisorile, semnate de Vlăhuță,
refugiat la Sibiu, una către acelaș Caragea, iar altă către Mavro-
IV
cordat, tot de la Pisa, ambele în legătură cu mișcarea lui Tudor
și a lui Ipsilanti.
UN
Nici scrisoarea lui Caragea către baronul Bellio, de la Viena,
11’a scăpat necenzurată.
Tot aici se mai găsește raportul baronului Schiestek, agent
austriac la Sibiu, prin care atrage atenția poliției asupra corespon
AL
denței lui Popovici, precum și raportul starostelui Wolf, agent aus

triac la Bacău, prin care povestește îufrângerea Eteriștilor la Mă
năstirea Secul, înfrângere la care a fost martor ocular.
TR
Ca încheiere se mai află raportul unui agent secret trimis în

Moldova de către comandamentul general din Galiția, precum și
lista celor refugiați la Sibiu și care se găseau acolo încă în 1822.
EN
Cele cuprinse în corespondențile publicate mai jos prin des-

crirea evenimentelor secundare, ca : răscoala Târgoviștenilor, cearta
Arnăuților cu Turcii la Galați precum și semnalmentele lui Tudor
/C
adaugă un număr de informații noui la cele publicate până acum

asupra revoluției din 1821.
SI
IA
U
BC
RY
172_____________ REVISTA ARHIVELOR
RA
LI B
T Y
I.
SI
HochloblicJus k. k. Landesprăsidium.
ER
Am 3. d. habe ich die Bhre gehabt einem Hochloblichen
k. k. Landesprăsidium das erfolgte Ableben des hiesigen Fiirsten
IV
Alexander Soutzo anzuzeigen, und zu bemerken dass, das hiesige
anderlei Fiirstenrecbts gewohnte Volk in seiner Rufe fortleben
UN
ohne sich darum viei zu bekiimmern, allein kurz darauf, ver-
breitete sich das Geruch dass am 30. vorigen Monats wo der
Tod des Fiirsten noch nicht allgemein bekannt war, eine Bande
bewafneter von Bukarest aus marschirt, und nach dem Gorjer
L
distrikt sich begeben haben, allwo selbe unter Anfiihrung eines

RA
sicherer Sluger Tudor die Ruhe der kleinen Wallachei store und
die offentliche Sicherheits gefăhrde.
Ich fand mich veranlasst beim dem hiesigen provisorische
NT
Regierungskomitee unterm 10-ten dieses mittels Note mich anzu-

fragen, was es fiir ein Bewandniss mit diesem Geriichte habe, und
welche Massregeln zur Brhaltung der allgemeinen Sicherheits und
CE
Ruhe sowohl riicksichtlich dieses Fiirstentumes, als auch der be-

nachbarten Grăuzen genommen worden wăre, da eine Vernach-
lâssigung weiser Anordungen hochst gefăhrlich und Nachtheilig
werden konnte.
I/
Am 14-ten dieses erhielt ich vom gedachten Komitee die

Antwort; ein sicherer Sluger Tudor welcher zur Zeit der letzten
S
russischen Landesokupierung als officier gedient sein, als er das

IA
Ableben des Fiirsten vernahmen in Gesellschaft eines anderen rus

sischen officier Demeter Makedonski und einer Bande von bei-
leufig 40 Manii bis nach Tîrgu-Jiu in dem Distrikte Gorj hiuein-
U
gezogeu, habe alldort den Ispravnic Clucer Const. Oteteleșean

iiberrumpelt, ihm mit sich genommen, und sich in dem Kloster
BC
RY
RA
Tismana eingespert, wo aus er einen Aufruf an das Volk erlassen
habe, worinn er ihm volle Freiheit versprăclie, welches Versprăche,
auch Ursache sein, dass sicii die Anzalil seiner Anhănger vermehre.
LI B
Ubrigens liabe die provisorische Regierung angemessene Anstalten
getroffen, dass die Communication dieser Bande, mit denen Land-
leuten gehemmet, ihr Vorhaber vereitelt und selbe womoglich zerT
streut wurde. Was aber in obiger Antwort des Comitee nicht be-
Y
riihrt wird, ist der Umstand dass jenes Oberhanpt des Aufstandes
zu gleicher Zeit im Namen des Walachischen Volkes eine Bitt-
T
schrift an den gross Herr nach Constantinopel gesendet habe,
SI
worin umstândlich alle besonders unter der Regiernng verstorbene
Fiirsten erduldeten bedriickungen dargestellt worden und um Ab-
ER
hilfe gebeten wird. Ungeacbtet der getrofenen Anstalten welche bei
einer Regierung die keine oder sehr wenige Macht in Hânden
hat, nicht in die gehorige Wirksamkeit gebracht werden, hat Sluger
IV
Tudor sich nicht nur in der Kloster Tismana festgesetzt und selbes
Verprowiantirt, sondern auch bereits die sichere Nachrichten zu
Folge Cernetz und das in Mechedintzer distrikte liegende Kloster
UN
Strehăia besetzt und seine Anhang der Sache nach bis auf 400
Fremden und uber 1000 Wallachen vermehrt.
Nirgends werden von ihm gewaltthătigkeiten verubt und das
AL
Bigentum sowohl von Privaten als jenes der Regierung wird 1111-
angetastet belassen, demnoch haben die Bewohner der Stadt Craiova
von der er nur 3 Poststationen entfernt ist, ihre besten Habselig-
TR
keiten wegfiihren lassen, und bereiten sich zur Flucht.

Auch die Stadt Bukarest ist in nicht geringen Besorgnissen
und trostet sich nur mit der Hoffnung einer baldiger bekannt-
EN
machung des von der Pforte ernannten neuen Fiirtesn denn es

bei guten Binsichten gelingen diirfte, das Volk zu besânftigen und
Abhilfe der Bedriickungen, iiber welche sich der Anfiihrer Sluger
/C
Tudor im Namen des Volkes beklagt zuzusichern.

Ich vermangle nicht dies einem hochloblichen k. k. Landes-
prăsidium zur Kenntniss zu bringen und werde auch nicht unter-
lassen die fernere Breignisse gehorsamst nachzutragen
SI
(ss). V. Hakenau
IA
K. k. Rath und Agent.
Bukarest, den 17-ten Februar 1821.

U
BC
RY
RA
II.
Hochverehr. Herr Verwalter.
LI B
Dem 30 Jânner starb hier der Regierende Fiirst Al. Soutzo,
nachdem er 2 Jahren tind entwelche Wochen regiert hat, verhast
Y
und verflucht vom ganzen Lande denn er mit seinen Kreaturen
haben das Land abermals abgesaugt. Er ist den 1 Feburar in der
T
Spiridons Kirche begraben worden.
SI
Aber schon am diesem Tage ist ein gewisser Sluger Tndor
mit 38 Bewaffneten Mănnern nach Tîrg-Jiu iiber den Alt-fluss
ER
gereisst und hat den dortigen Ispravnic ausgehoben und in das
feste Kloster Tismau eingesperrt, dann sammelte er alle seine
Getreuen um sich und schickte eine Estaffette an hohe Pforte,
IV
dann an den russischen Kaiser nach Laybach wo er diesen Mo-
narchen verstândigte warum und aus welcher Ursache er die
Waffen gegen die Unterdriicker des Landes ergriffen habe.
UN
So dann liess er ein Manifest in Publicum austrauen, worin

er das ganze Land zu den Waffen aufruft.
Die hiesigen Bojaren glaubten im Anfange, dass es nur ein
L
Spass sein, und bemuhten sich eineu schriftlichen Bannflucht von

dem Mitropoliten wieder Ihn, dann einen Befehl an einen Panduren
RA
Capitaine zu schicken, dass dieser mit seinen Leuten den Tudor

aufheben mochte, auch setzten sie einen Preis auf seinen Kopf von
500 Piaster. Kaum war dieses geschehen so bekammen wir schon
NT
die Nachricht, dass Tudor in Cernetz mit 1500 Mann meistens

Siebenburger deserteurs eingeriickt sein, dort den Ispravnic auf-
gehoben und einen von seinen Leuten zum Ispravnic eingesetzt
CE
habe, dann riickte er sehr vorsichtig gegen Crajova, alle Kloster

und festen Platze nahm er in Besitz, legte garnison und provian-
tierung hinein, und gegenwărtig steht er 4 Stunden von Crajova,
I/
auch hat er einen unserer Cameraden Namens Franz Klinger als

Ingeneur angenommen. Die hiesige provisorische Regierung er-
S
griff zwar alle Massregeln um den Aufstand einhalt zu thun, allein

kein Bojar hatte Herz ihm entgegen zu gehen, sondern sie sam-
IA
melten alle Arnauten ungefăhr 300 an der Zahl, gaben ihnen einen
Einmonatlichen Sold von 50 Piaster dennen welche beritten waren,
U
und 25 Piaster jenen welche zu Fuss gingen, zu ihnen geselte

sich noch alles huderliche Gesindel aus Bukarest und so wie sie
BC
in Crajova' eingeruckten, erklărten diese dass sie den Domnu Tudor

RY
(deun so wird dieser genannt) nicht eher angreifen werden, bis
RA
ihnen die Regierung nicht den Sold auf 3 Monate in voraus
bezahlt.
Die Regierung fiirchtete dieses zu thun damit sie nicht etwa
LI B
nach erhalt dieses Geldes zum Domnu Tudor iibergehe.
Also stand die Saclie bis vorgestern. Gestern friîh bekan die
hiesige osterr. Agenție mittels Bstaffetțe von ihren Starosten aus
Târgoviște die Nachricht, dass die dortigen Bauern besonders jene
Y
welchen der verstorbene Furst ihre Giitter eigenmăchtig abge-
T
nommen hat, einen Aufstand erregt, und nach gehaltenen Sessionen
SI
600 Mann gut bewaffnet, gerade in Anzuge gegen Bukarest sind.
Sie fordern ihre Privilegien und ihre Giitter zuriick.
ER
Gestern schon bestiirmten sie die Bojaren und die Witwe des
verstorbenen Fiirsten um die herausgabe jenes Chrisow. Was ent-
schieden ist weiss ich nicht, genug, alles ist in Bukarest zur Flucht
IV
bereit, man ist in tausend Angsten, die hiesigen Consule haben
Couriere nach Laybach geschickt, was von dorten kommen wird
steht zu erwarten.
UN
Auch hat der kommandiereiide General aus Hermannstadt

einen Officiere an Domnu Tudor geschickt, warum und weswegen
ist uns unbekannt geblieben.
L
Dieser Domnu Tudor war russischer Obrist, Commandirte

RA
hier wârend des russischen Krieges ein Corps von 6000 Mann,
Panduren, war beim Congress 1814 in Wien und klagte dort beim
russischen Kaiser dass der hiesige Regierung ihn den Schaden
NT
von 70.000 Piaster welche ihm die Răuber gemacht nicht ersătze,
da er doch die Răuber der Regierung iibergaben, die Regierung
aber diese Răuber ausgesaugt, dann ihnen die Freiheit gegeben
CE
hat, ohne ihm einen Brsatz zu leisten. Dieses bewog ihn nun die
Waffen zu ergreiffen und er erklărte den Monarchen dass er die
Waffen nicht eher niederlegen werden bis sie nicht in diesen
Lănder eine andere Regierungsform einfiihren werden.
I/
Weder von Constantinopel noch von Laybach ist etwas hieher

gekommen, die Pforte hat zwar den Spatar Calimachi, der im Iassy
S
Furst war, auf die Stelle des Soutzo ernannt, allein kein kai-
IA
macan ist von ihm bis dato hier angekommen, einige Bojaren
wolten die Turken gegen Tudor zu Hilfe rufen, der russ. und
osterr. Consul hingegen wiedersetzten sich diesen als Tractatwiedrig
U
und wir sind im langen Brwartungen.

Mein heissester Wunsch wăre wenn die Osterreicher diese Lănder
BC
RY
besetzen mochten, allein alle glauben dass es die Russen thun
RA
werden.
Hier ist ein Geldmangel dass ich ihnen nicht sagen batiu,
keiu Mensch will etwas herausgeben, alles maciit sicii zur Flucht
LI B
fertig. Die Bojaren zittern, ihre Angsten iibertreffen alle Schil-
derung, die Arnauten spielen hier gegenwârtig die Herrem
(ss) Popovich
Y
Bukarest 3 Mărz 1821.
T
SI
III.
ER
IV
Als ich meinen Brief von 3. d. ihnen expedierte, glaube ich
von dem Aufstande der Bauern aus Târgoviste eine Brwahrung
UN
gemacht zu haben, die Bauern sind auch ungefăhr 400 an der
Zahl, sind auch den 3 Mărz abends vor Bukarest eingetroffen und
haben eine Deputation aus ihrer Mitte an den Mitropoliten und
Landes-Bojaren mit der Anfrage geschickt ob sie ihnen ihre
AL
Chrisovs iiber ihre Giitter zuriickgebeu wollten oder nicht.

Die Bojaren, in die Bnge getrieben, haben auf der Stelle alle
Schriften von der Witwe des verstorbenen Fiirsten tumultarisch
TR
erhoben und nachdem sie vorzeigt und vorgelesen sind offentlich

verbrannt, jedoch die Bauern vermissten unter diesen Schriften
ihren von dem alten Const. Vodă Brancovan ausgefertigten Chrisov,
EN
welcher lautete: dass die Stadt Târgoviște mit der ganzen Um-
gebung ihnen wegen ihrer Tapferkeit auf ewige Zeiten geschenkt
sein, und jvorderten mit angestumen und unter verschiedenen
/C
Drohungen diese Schrift allein keiner von den Bojaren wollte

etwas davon wissen. Die Bauern weisen sich aus dass dieser Chrisow
sich in den Hănden des alten Golescu befand, man nahm noch
SI
lebende zwei Sohne ins verhor, besonders den Iordake Golescu,

welcher Grosslogofet ist, weil die Bauern diesem beschuldigten,
IA
dass er ihren Chrisow den verstorbenen Fiirsten mn 15.000 Piaster

verkauft hat, dieser legte offentlich in der Kirche vor allen Bauern
den Haupteid ab: Dass er diesen Chrisow nie gesehen habe; nun
U
trat der zweite Bruder von diesen Bojaren offentlich und erbot
sich auch den Bid abzulegen, dass er diesen Chrisow unter den
BC
RY
RA
Schriften seines Vaters gefunden und wie er ihn gelesen. Audi ein
zweiter Bojar dazu gekonimen welcher auch das Zeugniss gegeben
li at; um ist der Prozess zwischen den zwei Briider im Gange.
Die Deputation der Bauern ist nocli hier, die anderen 400 aber
LI B
liaben sicii wieder zerstreut.
Seit diesel* Zeit laufen die Bauern von allen Seiten lieran und
iiber alle Bedriickungen vordern sie Ersatz, welche die Bojaren
auch leisten.
Y
Der Domnii Tudor von dem ich in meiner ersten Briefe vom
T
3. Mârz das umstăndliclie mitgeteilt habe, hat nach umgesuchen
SI
der Stadt Crajova sicii nach Râmnic ins Gebirge gezogen. Er hat
schon mehrere Distrikte in seinei* Gewalt.
ER
Lăut Gestern eingelaufenen Nachrichten besteht seine Macht
aus 8.000—10.000 Manii und von Tag zu Tag wird er furchtbarer.
Vor 2. Tagen sind auch. die 3 Kaimacans aus Constantinopel hier
eingetroffen, diese sprengten aus dass die Tiirken im Anzuge sind
IV
um den Tudor zu bekâmpfen, zu welchen Zwecke sie von den
Bojaren 250.000 Piaster erhoben und nach Constantinopel geschickt
UN
liaben; allein gut unterrichtete Personen wollen behaupten dass

dieses Geld fiir den Tudor bestimmt sein, nâmlich damit zu be-
stechen, damit er sich unsichtbar macht, denn die Griechen fiirchten
sehr dass wenu die Tiirken in Land kommen die Russen sicher
L
nicht die Hănden im Schoss halten werden, uni so mehr als der
RA
hiesige russ. Consul von Ministerium aus Constantinopel den Ver-

weis bekamm warum er nicht zugelassen hat dass die Bojaren die
Tiirken um Hilfe gerufen liaben. Er hâtte sich nicht drein mischen
NT
sollen. Am Schluss des Briefes kamm Herr Agent Secretar eben

aus der Kanzlei und erzăhlte dass gestern Abends die Estaffette
aus Galatz eingetroffen mit der Nachrichten, ein Arnauten Capi-
CE
tăine ist mit einen Tiirken in Streit geraten, worauf der Tiirke
den Capitâine eine Ohrfeige gab, der Capitâine zog die Pistole
und schoss den Tiirken tod, worauf der Capitâin alle Arnauten,
Griechen und Albanesen sammelte und iiber die anderen Tiirken
I/
hergefallen sein, so dass sie in einer Nacht 300 Tiirken und mit
ein Wort alle Tiirken umgebracht haben, was in Galatz war.
S
Pernei* ist bei diesel* Revolution die Stadt mehr als in io

IA
Orten angeziindet und ganz verbrannt. Dieser Capitâine bemâcli-

tigte sich nicht nur der Arnauten der todgeschlagenen Tiirken,
sondern auch ihrer an Schiffen habenden Kanonen und zog sich
U
in die Moldau, alle Dorfer schlossen sich an ihn und sind gegen-
BC
wărtig in Marsch gegen Iassy. Die Bojaren packen hier alles zu-
12
RY
sammen und machen sicii bereit zur Flucht nach Hermannstadt
RA
und Kronștadt und dies aus Ursache weil sie fiirchten die Tiirken
mochten kommeii und aus Raclie alle Griechen umbringen.
Die Siebenbiirgengrănze gegen die Wallachei ist voii Militar.
LI B
O! Gott! wenn sie nur kommen mochten.
Der russ. Consul aus Galatz hat sich gefliichtet Was mit
dem Consoli geschehen ist, ist bis dato niclit bekannt.
Y
(ss) Popovich.
T
Bukarest am io Mărz 1821.
SI
ER
IV.

IV
Ich verfolge meine ihnen mitgeteilte Berichte, dass wir seit
UN
einigen Tagen und zwar seit vorigen Sonntage in den grossten

Angst waren, diese Flucht hat sich aus. der russischen Kanzlei
ins Publicum verbreitet, in dem der russische Consul Herr von
Pini, seine Kanzlei einpakte und nach Kronștadt fiihren liess, man
L
wusste nicht was man davon denken solite, einige wollten be-
RA
haupten die Russen kommen aus der Moldau und die Tiirken
sind im Anziige gegen Bukarest, natiirlich wir mussten auf unsere
Sicherheit denken und alles wurde eingepakt, nur ich schloss
NT
mich die Agenție Beamten und gab acht welche bewegungen ma
chen wird, und weil ich sah dass diese ganz ruhig ist, so war ich
auch ruhig, allein das Volk packte alles zusammen und fiihrten
CE
ihre Habseligkeiten in alle Kirchen. Ich kann ihnen Herr Ver

walter den Tumult nicht beschreiben was hier noch bis dato
herrscht. Alle Bojaren haben angepakt und fliichten nach allen
Seiten, ein Fnhrmann mit 4 Pferde bis Kronștadt ist unter
I/
800 Piaster gar nicht zu bekommen.

S
Der Fiirst Brancovan ist gestern friih weg, die witwe des
verstorbenen Fiirsten hat sich in ein Kloster eingespert. Alles
IA
schwebte in ângstlicher Brwartung. Vom Jassy bekommen wir

keine Nachrichten, erst gestern um Mittag erhielt der hiesige
Agenție eine Bstaffette von ihren Starosten aus Foksani mit der
U
Proklamation des Fiirsten Ipsilanti, die hier iibersetzter beischlusse,

BC
dass diese russische General (ein Sohn jenes Ipsilanti welcher sich
RY
RA
idurcli Homora gefluclitet hat) an der Spitze einer Armee von
ungefâhr 5.000 Manii, lauter Griechen im Anzuge s.ei und den
12-ten in Focșani sein wird und wir hoffen ilinen in 4 bis 6
LI B
Tagen hier in Bukarest zu sehen.
Die Nachncht die er in seiner Proklamation erteilt, dass die
Plage der Aufruhr im ganze Tiirkei am 23 Feber d. J. sei, wid
sie mit der Zeit bestâttigen, denn an diesen Tage sind alle Turken
Y
in ganz Moldau umgebraclit und die aus der Wallachei haben
sie in ihre Festungen gefluclitet und eingespert, jene in* Braila
T
anstatt einer Ausfall zu machen oder diesen Ipsilanti den Weg
SI
nach der Wallachei bei Foksani oder Buzău zu speren, sitzen in
i'hren Festungen und haben alle Brucken abgetragen. Fin Rei-
ER
sender welcher vorgestern aus Rusciuk kam, erzăhlte dass noch
da die Turken ungefâhr 300—400 an der Zalil in dieser Festung
in tausend Angsten sind, so soli aucli in Silistria ausehen.
IV
Nun haben wir den Scliliissel zu allen Bewegungen welche
hier seit 21 Jânner d. J. mit dem Sluger Tudor gescliehen sein,
UN
und von wo dieser Mensch Geld hatte eine so furchtbare Armee
zu organisieren, wie wir einigen Privat Nachrichten beimessen,
die hier seit mehrereu Wochen im Umlauf waren, so hat sich die
Insei Crit am 1 von turkischen Joche befreit wo die Griechen
AL
melir als 10.000 Turken umgebraclit und sich aller ilirer Ka-
nonen bemăchtiget haben. Ich weiss nicht ob ich Ihnen in meinem
friiheren Briefe die Nachricht aus Servien ertlieilt habe, dass die
TR
Servier in Bewegung sind und dass auch dorten die Turken sich
bloss auf ihre Festungen eingeschrânken, nun ensteht die Frage
was wollen die Griechen? Sind sie unterstiitzt von fremden Hofen
EN
oder niclit? Thun sie dies mit vorwiesen der Verbiindeten, oder
nicht? Wir glauben hier allgemein mit eiuem ja, alle diese Fragen
zu beantworten, wenn wir uns an der Tractat erinnern was die
/C
Monarchen unter sich in Betreff der Religion gemâcht haben.

Ferner an die Worte cines andern Tractats dass in der Teri-
torialzustaud von Europa so wie er in dem J'ahre 1815 und den
volgenden festgesetzt und von allen Măchteu gegenseitig garantirt
SI
sein, nicht mindeste Enderung vorgenommen werde, so miissen

wir schliessen, dass Europa selbst die Bicanen regierung wiinscht
IA
um das gleichgewicht zwisclien dic anderen Măchte Aufrechtzu-

erhalten. Zur herstellung des Bizanzenreich ’) ist nicht besimmt
aber seit gestern weiss ich dass mir hier in Bukarest iiber 6000
U
l) Ist eine. Art von Freimaurer schon seit mehreren Jaliren errichtet, wie gross
BC
ihre Anzahl im turkischen Reich ist nicht bestimmt.

RY
RA
in Bereitschafts sind sich an Ipsilanti anzuschliessen, es war freilicli
bis gestern ein geheimnis, allein gestern abends erfuhr ich dass
die Carbonari oder Freimaurer schon seit Jahren eine Kasse zur
befreihung ihres Vaterlands eingelegt an ilirer Spize, so viei ich
LI B
bis zur Stunde erfuhr, sind der sich zu Laybach beim russischen
Kaiser befindliche Minister Capo d’Istria, der Ispilanti und der
von hier vor 2V2 Jahren mit entsetzlicher Reichthumer entflohene
Y
Fiirst Caragea welcher sich an der Spize einer anderen Armee
befinden solite und gegen Albanien im Anzuge begriffen sein.
T
Bs ist auffalend dass weder die hiesige Agenție noch das russische
SI
Consulat einige Instructionen von ihren Hofen erhalten haben.
Vielmehr kreuzen die Couriere hie durch Bukarest von
ER
Constantinopel nach Laybach, und von Laybach nach Constanti-
nopel. Wir sind in langen Brwartungen uber die Proklamation
was der Ispilanti an das walachische Volk erlassen und welche
IV
Regierungsform er hier einrichten wird der die Kaimakans welche
von den Fiirsten Călimachi hier von Constantinopel geschikt
worden, machen sich zur Riickreise dahin bereit und wollen den
UN
Ipsilanti gar nicht erwarten.

(ss) Popovicli.
AL
Bukarest 13 Mărz 1821.

TR
V.
Herr Verwalter.
EN
Am 3. April ist der Capităine Iordaki mit ungefăhr 400 Ar-

/C
nauten von Ipsilanti hieher nach Bukarest gekommen, sie hatten

die Fahnen der Freiheit, nămlich die eine war die 3 Fărbigen
mit den Pelikan und mit den Worten: Freiheit oder den Tod;
die zweite war mit dem Bilde des St. Georg auf einer Seite und
SI
auf der andere Seite das Wappen der Wallachei, und zogen grade
in die Mitropolie, als den Sitz der hiesigen Regierung.
IA
Also die Mitropolie ist dem Tudor nicht geofnet, wohl aber
dem Ipsilantischen Truppen.
U
Beschreibung von Tudor. Br ist im Mittlerem Alter hat ein

lângliches mehr volles Gesicht, dunkle Augen, ist durch ein kleines
BC
Gewăchs an der linken Seite des Nasenloches leicht erkenntlich,

RY
trăgt auf dem Kopfe eine schwarze Miize vom Lahm Fell, ganz
RA
rund, ein Schuh hoch mit weissen boden, der iibrige Anzug ist
kaufmănnisch. Br ist bewaffnet mit 2 Pistolen und einem Messer,
spricht ziemlich Deutsch, scheint kaltbliittig zu sein. Bei einer
LI B
zusammenkunft in einem Han (Binkelirhaus) horte ich auf einmal
schossen, vielleicht aus 100 Gewehren, ich wusste nieht was ich
davon hal ten soli, es tratten 4. verkleidete herein, sagte ihm etwas
ins Ohr, er gab ihneu Befehle und sprach weiter, allein ich suchte
Y
mich zu entfernen, als ich auf die Gasse kam sah ich eine Menge
Volksversammlung und die Freiheitsfahne heruintragen, die Geist-
T
lichen gingeu heraus in ihrem Ornat und singen dann die Fahnen,
SI
(Arnauten, Griechen, Wallachen, Deutschen, etc. etc. hinter drein)
welche unter 1000 Schiissen in allen Gassen herumtragen worden
ER
ist, dann wurde sie auf ein hohes Thor vor dem Bellnischen
Haus aufgesteckt, dies geschah den 4. April Nachmitags um
4. Uhr. Die Fahne wurde nieht in Freien sondern in Bellnischen
IV
Haus eiugeweieht, gleich darauf kam die Garde des Herr Tudor
und dieser ritt gerade zum Spatar Baleanu, hielt sich da 2. Stunden
auf, dann ritt er in sein quartier. Die Binweihung der Fahne und
UN
Austekung war sowohl fur die provisorische Regierung als fur den
Tudor so unerwartet dass die erstern sich in 2 Stunden nieht er-
holten konnten.
L
Brst den zweiten Tag erfuhr ich die Ursache der Bile der
Fahnenweihe. Am 4-ten April vormitag kam nămlich ein Courier
RA
aus Constantinopel mit den wichtigen Nachricht, dass die Tiirken

40.000 Mann Befehl erhalten haben, iu doppelten Mârschen zu
kommen und die Moldau und Wallacliei zum Gehorsam zu bringen,
NT
dann war dabei ein Banufluch von dem Patriarchen an den hie-
sigen Metropoliten um ihn dem Volke vorzulesen, dass Niemand
sich unterstehen solite sich an das Ipsilantische Korp anzuschliessen.
CE
Dieser Banufluch war mit einem Schreiben von russischen Mini-

sterium begleitet, ferner ein Befehl an alle russische Unterthanen
sich nieht zu unterstehen weder an das Korp des Tudor noch am
jenes des Ipsilati sich anzuschliessen, sondern nach Rusciuk mit
I/
ihrem Consul zu gehen (wenn dieser nieht schon in Hermann-

S
stadt wăre!).
Also dieser Wegen haben die Griechen geeilt damit ihnen
IA
der Mitropolit und diese Depesche den Spass nieht verdierbt.

Als die Freiheitsfahne eingeweieht ist, hat mau zwischen dem
Volke beigesclilossene Proklamation ausgecheilt, von welcher ich
U
ihneu liier aucli eine mitteile.

BC
RY
Der Tudor verhălt sicii ganz ruhig, ungeachtet die Freiheits-
RA
falme in Bukarest welit. Bs scheint dass er auf eine Antwort von
Constantinopel wartet, er hat sicii bis heute nicht mit den Griechen
vereinigt, gestern rief er einen Glockengiesser und einen Schlosser,
LI B
vom erster wollte er, er solite ihm 30 Kanonen giessen, von den
Glocken der Kirchen, und von Schlosser vorderte er 3000 Bajonete.
Ob etwas aus dieser Sache wird steht zu erwarten, ich glaube
schwerlich.
Y
Der Ipsilanti befand sicii gestern in Ploesti mit ungefăhr
10.000 Mann, hier sind fur ihm Quartier gemacht. Allein heute
T
sagte man dass er gar nicht nach Bukarest kommen will, sondern
SI
nach Târgoviste. Auch spricht man hier sehr stark, dass die
Tiirken alle Griechen die in ihren Festungen wareu, umgebracht
ER
haben, Fiu Franzose aus Constantinopel schreibt hier dass der
Fiirst Soutzo iu Iăssy abgesetzt sei in Constantinopel kein Ge-
heimnis mehr. IV
Wer aber auf seinem Stelle kommen wird, ist nicht bekannt.
Heute den 6 April ist abermal eine servische oder bulgarische
UN
Fahne unter feierlichkeit in der Stadt herumgetragen worden.
Der franzosische und preussische Geschăftstrăger haben auch
Orden bekommen nach Ruskiuk zu gehen.
Bs heisst der Ipsilanti hat keine grosse Bust nach Bukarest
L
zu kommen seit er Nachrichț. erhalten, dass das Ministerium ihm

RA
so verfolgte. Andere meinen, er warte auf 12 Kanonnen die er in

Roman hat aus Glocken giessen lassen. Wenn der Ispilanti wuste
wie ihn das Volk verflucht wegen seinen Unternehniung, so moclite
NT
er hieher sicher nicht mehr kommen. Bs ist entsetzlich zu denken,

welche Blend er das ganze Land gebraclit hat. Seine Unterneh
mung scheint in jenes seines Vaters gleicli zu sein. Sein Vater ver-
CE
sprach den Russen im Jalire 1806 dass er eine Armee aus diesem
Lande von 40.000 Mann organisieren wird, und Russland solie
ihm nur 3000 Mann geben. Allein Ipsilanti konnte nicht mehr
als 5.000 Mann zusammen bringen und musste die Flucht iiber
I/
Kronstadt nehmen, als die Tiirken kammeu, und Russland musste

S
150.000 Mann ausopfern.

Sichere Nachrichten aus Constantinopel versichert dass man
IA
allen Griechen die Freiheit gegeben hat sich aus der Hauptstadt
zu entfernen, welche nicht im Stande sind einen Tiirkischen
U
Caventen, dass er Friedfertig ist, auch auf dcm Lande geschiet

das nămliche.
BC
RY
Am 6 April Nachts kam hier der Ministerial Secretare Pisani
RA
als Courier, brachte depeschen auch fur den Ipsilanti, dann reiste
er weiter nach Laybach, er soli gewisse Instruktionen fur das Con
sulat gebracht haben.
LI B
(ss) Popowich.
Bukarest 7 April 1821.
Y
VI.
T
SI
Proklamation des Ipsilanti.
ER
Edle bewohner Bukarest. Da icli durch die Dacischen Pro-
vintzen marschire, so iiberzeuge ich micii zu meinem grossten
Leidwesen, dass ilir euere Hauptstadt verlassen und Euch zer-
IV
streut liat.
Bewohner Bukarests. Euere Vaterland, Euere Nation und die
UN
gut gesinnten missbilligen euer Bewohner, der Patriotismus gross-
muttiger Mânner bewehrt sich nur unter solche Umstănde, wenn
die Stiitze des Vaterlands mit solchem Beispiele vorangehen was
bleibt dem Volke zu thun.
L
Edle Bewohner Bukarest kehrt in euer Hăuser zuriick, das

Interesse euer Vaterland, eur Nation, eur eigenes Interesse laden
RA
euch zur Ruckkehr in euere Hauptstadt ein. Heu es handelt sich

uni die kiinftige gliickseligkeit euerer Nation, wer wird das seinige
nicht dazu beitragen. Wenn sich zum Ungliicke ein solcher unter
NT
Euch befindet der moge aus dem Verzeichnisse der Vorsteher aus-
geloscht werden. Das Vaterlands wird einem solchen wegen seiner
gleichgultigkeit zur rechenschaft ziehen. Er moge sich iiherzeugen
CE
dass seine Furcht ungegriindet ist, und dass wir alle ehe ein
Tropfen Dacischen Bluttes vergosse wird dem Tod zu finden
entschlossen sind.
I/
Gegeben in Griechischen Hauptquartier

S
zu Mizil am 18/30 Mărz 1821’).

IA
U
’) Cf, și Aricescu Istoria . . . pag. 101-102.

BC
RY
RA
VII.
Proklamations Ipsilanti an wallachischen Volks.
LI B
Romani viri.
Nachdem ich heute den gesegneten Boden der Moldau ver-
Y
lasse, ziehe ich weiter in das Gebiet eueres geliebten Vaterlandes,
die sie nach der Befreiung von der Sclaverei sehenden.
T
Moldauer haben micii mit offenen Armen und mit freuden
SI
Trânnen empfangen. Ich erwartete auch von den hochgeehrten
und gut gesinnten Sohuen der Wallachei gleiche gesinnungen.
ER
Romani viri, nachdem ich die Reise zu welcher mich die
Stimme meines Vaterlandes rufet eingetretten habe, komme auch
zu Buch als Proffet Buere politische Bntsklavung und gliickselig-
IV
keit. Buere Ungluckliches Vaterland, welches seit mehrere Jahr-
hunderten die unmânschlichen Pluderungen, Greulthaten und Be-
UN
leidigungen mit den gebeugten Kopfe ertrug, hat auch die Reste
seiner Rechte verlohren, denn die Tiranei eurer Biirsten hat eure
Geisteskrăfte gănzlich verdunkelt und liessen fur den Mut und die
Wurdigkeit der Nation, weil ihr euere politische Bntsklavung im
AL
vorigen Jahrhunderten nicht verteitigen und eucli seit so vielen

Jahren den Leidenschaften den Grausamen Beinden der Mensch-
heit nicht wiedersetzen konnte, den ewigen Schimpf. Die Stunde
TR
hat dennoch fur euere Befreiuug geschlagen. Bine grosse Nation,

ich nenne sie gross wegen gross Tliaten ihres Vorfahrens, sie ist
gross auch wegen des unvergleichen Muthes und ihrem ellende.
EN
Sie eilt auf den beleuchteten Wege zu ihrer Bntsklavung. Die

Brnte der Bruclite ihrer tapferen Helden und ihrer Bemuhungen
ist nahe, ich frage daher wann werdet ihr eine leichtere Aneiferung
/C
zur wiedererlangung eurer seit mehreren Jahrhunderten unter-

drîickten heiligen Rechte. Breunde Romani, es ist demnach an der
Zeit damit ich aufwachet, es ist an der Zeit damit ihr die dem
SI
Menschen von der Natur geschenkten naturlichen und politischen

Rechte welche die politische Gesellschaft zu schutzen und zu ver-
IA
teidigen verpflichtet ist, kenut lernet und nach erlangung der-

selben streben sollet.
Seit versichert, dass die Zeit wo die Ohren der Becherscher
U
der Stimme des Volkes wenigen geliohr gegeben haben voruber

ist. Bben heute sehen wir dass dieselben Becherscher der Nationen
BC
RY
denselben die gebiihrenden Rechte freiwillig einrăumen und sicii
RA
zur erfiihlung der reclitlichen Wiinsche der Nationen beeilen.
Wir Romani, wehrend meineni Marsche durch das Gebiet
euerer geliebten Vaterlandes wird meine erste Sorge sein, den
LI B
Mannzucht und Ordnung welche meine von Mut und Tapferkeit
beseelten Nation zur Liebe und Befreiung des Vaterlandes zu
beobachten Schuldig ist vor Augen zu haben.
Icb bin daher iiberzeugt dass wir aucli von eurer Seite die
Y
Freundschaftliche Aufnahme welche ihr den um des Allgemeinen
Wohlstrebenden Mănner Schuldig seien seiden werden.
T
(ss) Alexander Ipsilanti
SI
Iassy den 13 Miirz 1821.
ER
VIII.
IV
Die Filrstin der Moldau an ihren Vaier Fiirst Caragea
UN
in Pisa.
Wie wunschenwert wăre ihre hieherkunft wenn sie nicht năher
wollen so koramen sie wenigstens bis nach Kischinew.
L
Wie trostlich wâr dies bis uns. Man sagt es oft mit săufzen
RA
und die Sachen stelien kommen sie aucli ungeliindert auf ihr Gut
sehen. Die russischen Truppen sind gleich nach der heruberkunft
des Ipsilanti an die Ufer des Pruth lierab und formiren dort eine
NT
Linie von 30.000 Manii. Sie erwarten einen zweiten Befehl, haben
aber indess die Ordre sicii sobald ein Tiirke einen Fuss heruber-
setzt hereinzubrechen, die zweite Ordre wird Stunde fiir Stnnde
CE
erwartet in dem aucli von den 2 Provinzen ein Bericht iiber die
Sache Abgeschickt worden ist. Waruni sollen wir also noch lănger
ihre gegenwart beraubt sein, da wir mit Gotteshilfe die Freiheit
unserer Vaterlandes hoffeu konnen. Sie wissen nicht was fiir ein
I/
Bnthusiasmus unter den Christen herrschaft. Zu 200—300 koni-

men von Odessa viele davon zu Fuss, von den deutschen Gegend
S
und von allen Seiten eilen Griechen lierbei und passieren tăglich
IA
ung-ehindert die Grănze. Gott ist sicher mit dieser Sache und wird
sie uns vollfuhren 3.000.000 Piaster sind allein in Iassy von den
bisherigen Beitrâgen beisammen. Denken sie nun in den ver-
U
') Cf. și Aricescti Istoria . . . 100-toi.

BC
RY
schiedenen anderen Gegenden was da geschieht. Sie miissen wissen
RA
beim diesem Gelde ist kein Kreuzer von Moldauer, nein alles bloss
von Griechen. Bs ist eine grosse Sache wie beobachten hier ein
incognito bis wir eine Antwort von hochsten Orden erhalten, und
LI B
dann entweder so oder so eile ich ihnen entgegen lieber Papa.
Bei diesem edelmiithigen Verfahren der Griechen, rache ich
mich an den verfluchten Judas wegen des Geldes was er noch
zu kriegen hat. Woher soli es kommen nach dem er mir schon
Y
das Hemd vom Leibe genommen? Ist neulich wie wir in der
Lage mit Ipsilanti waren, war nur nichts mehr geblieben, indem
T
er mir alles teils auf Pfand, teils zum Verkauf genommen hatte.
SI
Zuletzt nahm er noch fur eine falsche Nachricht, die er uns ge-
bracht hatte den lezten Platz des Fursten aus dem Kasten. Wie-
ER
viel hatte ich Ihnen solche Dinge zu sagen! Ich hatte Gott ge-
beten wir wenigstens dass was mir geblieben war zu nehmen,
damit er es nicht bekommt und der Herr hat mich erhort und
IV
ich hoffe er wird mich noch in vielen Stuken erhoren. Ich habe
die Fanarioteu in der Folge die Binwohner eine grosse Kollekte
UN
fur einen solcheji Fall zusammen geschlossen hâtten, dass sicii
diese Summe bei den Judas befiende und dass er (Ipsilanti) Mittel
machen soli sie zum allgemeinen besten in die Hănde zu be-
kommen. Der Arme horte mir mit Staunen an, und seufzte. Ich
AL
weiss nicht ob sie ihn kennen lieber Papa. Ich habe ihn nicht
mehr erkannt und ihn auf unsere Kindheit erinnert. Aus den
Stillschweigens meines Bruders vermute ich dass er vielleicht einen
TR
Plan hat heimlich davon zu gehen, wie es immer sei, ich hoffe
ihm zu sehen indem wir alles Notige veranstaltet haben. Die
Kaimakame in Bukarest haben bei ihrer Ankunft alsogleich er-
EN
klărt dass auch sie von der Gesellschaft sein, und alles wegen
Tudor wiissten. Sie haben so die Gemiither beruhiget. Wer hătte
das gehofft, dass Negi, Vogorides Janko, Samurkasch schon lange
/C
bei der Gesellschaft wăren ?!..

Iassy 19 Mlirz iSzr.
SI
IX.
IA
Vlaliutz an den Fursten Caragea in Pisa.

Ich wunsche dass mein Gegenwărtige Flugell bekâmme, um
U
Euerer Hocheit die grossen Vorfălle zuerst zu berichten, die sie

sehr Wahrscheinlich, aber schon vor meinem Briefe ersehen haben
BC
RY
werden. Mein Bntzucken uiid meine Freude ist unbeschreiblich.
RA
Wir liaben die susse Hoffnung, sie bald zu sehen; sehen sie mein
Fiirst die Wr.nder der Gottlichen Vorsicht, sehen Sie wie unver-
muthet sicii die mensclilichen Dinge ăndern. Ich gedancke mich
LI B
friiher nach Bukarest zu begeben uni vielleicht einen Theil meines
kleinen Vermogens der im Gefahr ist retten zu konnen und viel
leicht begiinstigen mich die Umstănde. Mein Fiirst, ich sehe so
vielle wunderbare Fugungen, dass ich auch die Uberzeugnng habe
Y
dass sich ihr Soim auch in sicheren Haffen befinden. Mochten
sich auch bald schriftlich diese trostliche Nachricht erhalten. Die
T
Kaimakans des Calimachi hatten bei ihrer Ankunft in Bukarest
SI
die Verwierung und U nentschlossenheit gesehen sich mit den
Landes Bojaren daruber berathen und den 25 Februar alten Styls
ER
den Bntschluss gefasst Turkische Truppen zur Vernichtung der
Rebellen in das Land zu bringen. Wie es heisst haben die Kaima-
kans die nothige Fermane bei sich um von den Festungen die
benothigten Truppen zu verlangen.
IV
Der Beschluss war zwar gut geheissen und angenommen
seine vollziehung aber verschoben und man hatte den zweiten Tag
UN
uocli nicht befiigt, niemanden abgeschikt, da die Bojaren selbst

anfingen lange gesicliter zu machen und wieder die Folgen nach-
zudenken. Den 26 Februar kammen Briefe von Samurkaki in
L
denen er schreibt er sei mit Tudor in einigen Vergleich einge-

gangen, und er lioffe mit den Versprechen einige seiner Vor-
RA
derungen zu erfiihlen, die Sache in etwas beilegen zu konnen.

Zugleich verlangte er man solite 111 von der Vistierie 180.000
Piaster schicken, die er den Rebellen geben kdnne, damit er den
NT
grossten Theil seiner Truppen hievon bezahle und fortscliicke,

obwohl er die Summe dringend verlange so hatten die Bojaren
ihre Absenduug docil wie gewohnlich aufgesclioben, wenn sie
CE
nicht von einer măclitigeren Seite dazu gezwungen werden wăre

und so schikten sie sich am 26 Abends an das Geld zu abzu-
senden. Die Kaimakans bleiben bis ihren ersten Ideen und fingen
I/
an sich passiv zu zeigen und nicht zu unternehmen aus Unbe-

kanntschaft mit den Verliăltnissen. Sie warteten indes auf eine
S
Bestimmte und einstimmige Antwort der Bojaren ob mau Truppen

bringen solie oder nicht. Aus denselben Tag ander Tags darauf
IA
beschlossen werden solite, Herr Pini gab hierein gar keiiie Mei-
nung ab, nach andern heisst es dass der Gesandte in Constanti-
nopel zu diesem Bntschlusse seine Beistinimung gaben.
U
Dieser Aufstand in der Wallachei hat in Constautinopel, in

BC
RY
1'88 REVISTA ARHIVELOR
Rumelien und in allen Festungen stoff genug zum reden gegeben-
RA
Wenn aber schon dieses vielen Allarm verursacht hat so muss
ein anderes unerwartetes Breignis dieselben noch vermehren. Der
Capităine Basil Caragea der sich in Galatz befindet, hat man
LI B
weiss nicht wie mit einen Turken Hândel bekommen nud fur
Gut befunden ihn zu todten. Die Turken fingen sogleich an sich
in Menge zu versammeln mit dem entschluss sich zu răchen.
Caragea kamm ihnen zuvor und hatte friiher alle Griechen
Y
die er aufbringen konnte und jene von den dortigen Schieffen
versammelt und - den Turken den Bintritt in Galatz verwehrt.
T
Diese Nachricht ist von dem russische Consulate gegeben worden,
SI
dasselbe von dem dortigen Vice-Consul erhalten und am 24 Fe
bruar den Bojaren mitgetheilt hatte. Am 26 friih aber kamm di-
ER
rekt an die Kaimakans eine zweite Nachricht wo man schreibt
dass Caragea in einem hartnăckigen Kampfe 15 von seiner Deute
verloren, aber iiber 50 Turken und den Tobriski selbst umge-
IV
bracht habe, hierauf habe er die Stadt an den vier Bcken Ange-
ziindet und sich mit einigen 60 Mann in die moldauischen Ge-
UN
bierge gezogen. Der Mensch der diese artige Nachricht iiberbracht
hat, sagt dass sich die Leute von dort und dass es allenthalb
noch brannte als er abging.
In dem Calarasi von Jalomitza hat sich ein anderer Aufriihrer
L
anfangs bloss mit 15. Wallachen gezeigt die dadurch seine Pro-
RA
klamation dass die Bauern nicht zahlen sollen u. s. w. auf eininal

zu 30 Mann anwuchsen mit denen er die Polizei behorde priigelte
und versagte alles Geld aus der Wistierie wegnahm etc.
Auf diese Nachricht hatte man einige Truppen dahin ge-
NT
sendet, es ist aber ungewiss ob man ihn finden und noch unge-
wiesser ob man etwas gegen ihn âusrichten werde, wenn er seine»
Anfang vermehrt. Zu gleicher Zeit sind auch einigen Unordnungen
CE
zu Argesch und an den Alăută vorgefallen so weit die Nach-

richten aus Bukarest am 26 Februar. Am 27 wurde die Bestiir-
zung und Furclit noch grosser als sich das Geriicht verbreitete
I/
dass die Turken zu Ibraila und Galatz die Unschuldigen Christen

umgebracht haben wo sie deren Antraffen. Zur gleicher Zeit ist
S
von Craiova die Nachricht angetroffen dass der Commandant von

Vidin den Bojaren bedeutet haben sie sollten den Rebellen Tudor
IA
zur Ruhe bringen,. sonst schicke er 3000. Mann die sie und den
Tudor umbringen werden. Diese unverhoften und unsinnige An-
U
zeige hat die armen Craiovaner zur.Verzweiflung gebraclit und sie

haben angefangen sich noch weiter zu fluchten. Binige sind auch
BC
RY
hieher gekommen. Die Bojaren in Bukarest befiirchteten unter
RA
diesen Umstanden auch einen Tiirkischen Anfall und haben sicii
am 28 zu fliichten angefangen. Der general Pini schickte sicii
nacli der Erzâhlung eines am 1 Mârz alten Styls von dort ange-
LI B
kommen Couriers ebenfalls zur abreise an. Mitten in diese Ver-
neuerung der Dinge kam die Nachriclit dass Truppen in die
Moldau eingeriickt sein und vorriicken. Die Bojaren die noch
nicht fort sind bleiben also wieder und die andern kehren ver-
Y
mutlilich um. Dies wird sich alles noch deutlicher zeigen. Es ist
T
aber uberfliissig in Zukunft dariiber umstăndlicher zu schreiben,
SI
da die Epocile vorruber ist und wird vielleicht iiber andere Dinge
schreiben werden. Ich glaube sie werden alle mit ihren Bulletinen
zufrieden sein, denn was mir bekannt geworden ist habe ich zur
ER
Befriedigung ihrer Neugierde aufgezeiclinet.
Ich Wunsche zur Satisfaktion des Herr von Rostra anzeigen
zu konnen, dass Aii Bascha sainmt seinen Schâtzen und Kriegs
IV
bediirfnissen in die Hănden der Sullioten gefallen sein. Allein ich
habe wieder nichts gefuhrt.
UN
(ss) Vlaliuța.
Hermannstadt 5/17 Miirz 1821.
L
RA
X.
NT
Fiirst Caragea an Baron Bellio in Wien.

Nach den letzten Briefen sehe ich den Aufstand in der
CE
Wallachei wieder entmuthiget und mit einen Worte wallachisch

ohne Vereinigung wie alle die Unternehmungen und Schritte dieser
Nation. Ich tăuschte mich Anfangs und hielt ihm fur heureux
allein «parturiunt moiites exit ridiculus mus». Nichts desto weniger
I/
glaube ich dass der Fiirst Calimachi aus dieser Ursache friiher
nacli Bukarest kommen wird weil er selbst wiinscht bei dieser
S
Gelegenheit den Conferentzen zu entkommen. Nun wollen wir

IA
sehen wer statt seiner dazu bestimmt wird sein.

Bruder der Dragoman ist dazu nicht tauglich gewiss werden
sie einen andern ernennen. Diese zwei Bruder kommen zu Con-
U
stantinopel wegen des Furstenthumes zusammen in Streit, allein

BC
der Fiirst Cari liat den Sieg davon getragen, dieser wird sich in
RY
RA
der Wallachei gut zeigen, er ist auch ein sonster nud weisiger
Manii. Nach den gestern sichern Nachrichten die wir haben hat
die Napolitanen Angelegenheit ihr Bnde genommen zur Schande
der Macaroni und so wie man es auch gehofft hatte dass es an-
LI B
dern wurde. Man schreibt von Florenz dass heute der alte Konig
von dort nach Neapel geht. Ich zweifle nicht (sowie es auch
wunsche) dass auf gleiche Weise es in Piemont enden wird.
Y
Die Angelegenheiten des Alli Pascha verhalten sich ganz so
wie wir zu wissen, es ist nun zu erwarten was der Curzid Pascha
T
machen wird wenn er dort anlangt. Ich bin sehr Neugirig zu
SI
wissen was der Freund mir auf alles das Antworten wird, was ich
von den Fiirsten Michel meinem Schwigersohn geschrieben babe.
ER
Br ist nun iiberflussig dass sie jene Seiten beriihren, also lassen
Sie in der Zukunft da von alle.
Wenn es von dem unserigen Abhănge so hătten dazu bei,
IV
daher ist jedes Unternehmen Uberfliissig. Bliken wir zu den gii-
tigen Gott dass wir dorthin gelangen wo es uns am ziitrăglichsten
ist, dass wir in unseren Alter Ruhe haben und Gott bewahre uns
UN
von dem often Anzihen dass ebenso kostspielig als in unserm

Alter beschwerlich ist.
(ss) Fiirst Caragea
L
RA
Pisa 19 Miirz 1821.
XI.
NT
Vlahutza an Mavrokordat in Pisa.

CE
Ich weiss wie begierig du bist den Wahrenstand der Vorfâlle

in der Wallachei und Moldau und Tiirkei zu erfahren in dem es
sich nun Verwandte, Freunde, Bekannte und Compatrioten handelt,
I/
aliem so sehr ich deine Neugierde befriedigen wollte, so wenig

S
kann ich iiberhaupt und insbesondern von den dortigen ereignisse

in Brfahrung bringen, es vergeht kein Tag keine Stunde ja kein
IA
Augenblik wo man nicht verschiedcne Dinge liort aber sie sind

so uuzusammenhângend, entstaltet, wiedersprechend und unsicher,
dass man oft in den Fall kommt entweder alles zu glauben oder
U
am aliem zu zweifeln. Ich will dir ungeahtet dasjenigen sagen

BC
was man fiir das Waliren halten kann und dass sich auf volgendes
RY
beschrănkt. Ipsilanti hat sicii seit 8 Tagen nach Bukarest genăhrt,
RA
halt sich aber vortwăhrend auf einem Gute von ihni aus und
ruckt niclit ein, wăhrend er doch mit âusserster ungeduld erwartet
wurde Capitâine Gheorgacki, Farmăki, Sabbas sind mit Truppen
LI B
in der Stadt, die sogenannte helenische Armee soli uber 12.000
Mann steigen und ihre Zahl tăglich wachsen, sie sollen blos 4—5
Kanonen liaben die, sie von ein paar Schiffen in Galatz ge-
nommen liaben. Ipsilanti ladet die fliichtigen Bojaren ein in ihre
Y
Hâuser zuruckzukehren und bedauert dass es sich fliichtet.
T
Vladimirescu hat sein Bager zu Ciorogârla (des Samurkaschi Gut)
er selbst befindet sich mit einer starke Garde in Haus der alten
SI
Brankovan, er hat gegen 4000 Panduren, worunter einige Serbier
und Bulgaren sind, von der einen Seite bittet und ladet er die
ER
Bojaren von Crajova in ihre Heimat zuruck kehren und von der
andern erklărt er dass er Ipsilanti nicht anerkenne, sondern in
dem er fiir sein eigenes Vaterland kămpfe den Sultan als Beherr-
IV
scher erkenne. Die Provinz befindet sich in Anarcliie und vieler
Unordnung so dass weder die anhânger Ipsilantis noch jene Tudor
UN
die Vortheile ziehen welclie war erwartete. Man vermutet dass diese
Spaltung keinen Bestand habe, und unter der Decke doch ein
Plan und Binverstăndnis sei; andere sagen wieder dass sich die
beiden Parteien unfehlbar entweder mit Gewalt und mit Uber-
L
redung Aussolinen miissen, weil es die schlimmsten Folgen hătte,

RA
vorzuglich wenn man eine tiirkischen Invasion annimmt.

Die Kaimakane befindet sich zu Ruskiuk, Samurkaki ist von
ihnen zu dem Kommandanten von Vidin gegangen um ihn zu
NT
bitten Truppen in die Wallachei marschieren zu lassen. Die

Festungen werden Tag zu Tag befestigt. Bs lieisst jetzt dass sich
von Silistria gegenuber aucli einige Tiirken gezeigt hâtten, allein
CE
sie riicken nicht vor und auch die hellenisch dackischen Truppen
gehen nicht auf sie los. Die Pforte nimmt die grossen Massregeln,
wird Truppen und es ist von Constantinopel eine Armee von
40.000 Mann aufgebroclien. Fiirst Scarlat und der Beizadea Ianku
I/
Calimachi der von seinem Bxil zuriickberufen und zum Hospodar

der Moldau ernannt worden sollen mit der Armee zu Adrianopel
S
angekommen, und mit dieser auf ihre Posten vorrucken um nach

IA
vernichtung der Rebellen instaliert zu werden. Fin gewisser Aris-

tides der wie ihr vielleicht schon gehort habt von Ispilanti an die
Servien geschickt und in Orșova sammt seinen Papieren aufge-
U
fangen wurde, ist in Bisen nach Constantinopel transportiert und

dort so grausam torquirt worden dass er die Masonerie und Ge-
BC
RY
sellschaft gestanden hat, man zwang ihn dass was er in Zifferu
RA
mit sich hatte aufzulosen, er that es, aber man mass seinem Dechif-
frement keine Glauben bei, als er die Tortur nicht mehr Anstalten
konnte sagte er: man mochte nach Orșova schicken wo sich je-
LI B
mand sachkundiger befinde dessen solite man zwingen es Wort
fur Wort zu entziffern und es wurde sich zeigen dass er nicht
luge, dies gescha dann auch. Die Pforte hat nebst andern auch
5 Bojaren angezogen und den Patriarchen befragt ob er fur sie
Y
garantieren wolle, auf dessen vermeinende Antwort hat man sie
T
enthauptet. Man behauptet als gewiss es wâren der Nikolaki
Sknaavi, der Mihalaki Mănos und Theodor Riso die andern
SI
weiss man noch nicht. Man entwaffnet die Christen und macht
ihnen furhterlichen Drohnungen. Viele Familien haben sich auf
ER
verschiedenen Schiffen geborgen. Von Unruhen und Aufstănden
in Rumelien hort man nicht in Constantinopel. Aly-Pascha halt
sich fortwăhrend siegreich. Die Servier hoffen ihre Vorschlăge die
IV
hauptsâchlichen auf den Privatvortheil ihres nationals Chefs ab-
ziehen, durch zu setzen und verhalten sich ruhig. Die Pforte hat
UN
der Hospodar Michael seine Tron verlustig erklărt und in kontu-

maciain verurtheilt, auf Befehl hat ihm der Patriarch excomunizirt.
Man hat auch die strengsten Ordres an den Mitropoliten der
Wallachei abgeschickt, wegen alle die die Waffen gegen die Regie-
L
rung ergreifen wiirden dieser hat sie nicht publiciert, sondern sich
RA
dffentlich fur die Revolution erklărt. Capitâine Gheorgaki und

Formaki sind Ipsilanti entgegen und haben die hellenischen
Fahnen ubernommen und sie am 23 Mârz aufzupfanzen, auf die
NT
Nachricliten aus Constantinopel und die Patriarchal Schreiben

waren sie gezwungen selbe ani 22 abzusteken. Die Fahnen sind
3 Făhrbig, nach alter Sitte der Griechen, die eine hat ein Kreutz
CE
und die andern ein todten Kopf und einen Phonix. Der Furst
und die Fiirstin hauptsăchlich werdcn iiber den elenden Tod
Skanavis und wegen der anderen Bojaren aus unsern Landsleuten
traurig werden, darum habe ich es lieber dir geschrieben damit
I/
du es ihnen auf gute Art beibringen kannst dass sie weniger

allarmirt. Dies ist alles was man liort mein Bruder, die Zeit wird
S
lehrnen was wahr ist und ob die Unternehmungen der Gegner

IA
gut oder schlecht sind. Bs wird alle Tage hărter die Wahrheit zu
erfahren vorziiglich iiber die Angelegenheiten der Tiirkei dem in
Bukarest sind weder Consule, weder Bekannte die uns doch manch-
U
mal geschrieben haben, fur kiinftig ist jezt auch noch die Corn-
BC
RY
RA
munication von Rumelien abgescheitten, vielleicht konnt ich ihr
iibers Meere bessere Nachrichte haben.
P. S. Jetzt hore ich dass die Tîirken nicht passiert sind son-
LI B
dern gegen 4000—5000 Mann in Silistria sind. Bis 19 Mărz
war in Constantinopel ausser der Gedacht enthauptung nichts vor-
gefahllen, es ist der Befehl dem Unglănbigen nichts- zu leide zu
thun aber sie zn entwaffnen.
Y
(ss) Vlahuța.
T
Hermannstadt 11 April 1821.
SI
ER
XII.
Herr Verwalter. IV
Bukarest den 24. Mărz 1821.
UN
Hier empfangen Sie die weitern Nachrichten uber die in der

Wallachey seit dem 13. dieses als dem Tage meines letzten Briefes
erfolgten Begebenheiten.
L
Kurjos ist die ganze Geschichte, Thudor steht auf! Sein Vater-
land die Wallachei von den Griechen und Bojareu zu befreien,
RA
macht allen Monarchen von Buropa seine Absichten bekannt. Nun

steht ein zweyter nămlich Ypsilanti auf uni das griechische Volk
von der Sklaverey und Tiraney der Tîirken zu befreyen. Biner
NT
von den lăut meinem friiheren Schreiben angekommenen Kaimakans

Samurkasch genannt, mit Postpferden iiber die Donau gegangen,
um die Tîirken zu bringen: was noch mit uns geschehen wird,
CE
weis der liebe Himmel wir stehen iii der Mitte, von allen Seiten
richtet und sammelt sich das fiirchteriiche Gewitter iiber uns. Den
zukiinftigen Mittwoch lioffen wir den Ypsilanti hier zu sehen,
I/
wenn bis dahin die Tîirken der Domnii Thudor und der berîich-
tigte Caravijera nicht hier erscheinen sollten, das Nachfolgende
S
werden sie aus den Tagesbegebenheiten ersehen.

Den 14-ten Mărz erfuhr ich aus einer wichtigen Hand dass
IA
der anhero bestimnite Fiirst. Kalmiachi fîir die wallachische Fursten-

thums wurde der Pforte neunzehn Millionen Piaster geopfert, und
U
dass Alli Basclia aus Janina zur Unterstîitzung der griechischen

Revolution 400 Millionen gegebeu, und dass der liiesige Dima
BC
Cziszmeschiu von hier im Monat December v. J. mit 50 Millionen

• 13
RY
194 REVISTA ABHIVELOR
RA
Piaster nach Griechenland zur Anwerbung der Truppen abge-
gangen ist.
Der hiesige russische Dragoman (oder Konsular Dolmetsch)
LI B
Georg ist aucb einer von den griechischen Carbonari, denn er
werbet auch Truppen fu.r die Griechen, davon i Mann zu Pferd 50,
und jener zu Fuss 25 Piaster erhălt, an diesen Tage als den 14-ten
dieses kamm das Bouletin von Ypsilanti in welchen er den Helden
Y
Ceriera jener Arnauten Capitaine der in Gallatz die Tiirken im
Schlafe umgebracht hat, zum Hauptmann liber 1000 Soldaten
T
ernannt und 9000 Piaster zwischen seinen Truppen als Geschenk
SI
vertheilt, auch brachten an diesem Tage die Fregatten des Bim
Bascha Sava die nicht weit von Sindrilitâ eine Post von hier ge-
ER
fangenen 5 Tiirken gebundener zum russischen Consul Pini, dieser
anstatt selbe den fiirstlichen Kaimakatns zu iibergeben, befahl sie
unter der Wache gegen die Donau abzuschicken. An diesem năm-
IV
lichen Tage kamm der Dwornik Samurkas (Justitz Minister) vom
Sluger Thodor an dem er mit 250.000 Piaster zu dessen Befrie-
UN
digung und Bestechung abgeschickt war zuriick, dieser Samurkas
gab dem Thodor von diesem Gelde nur die Hălfte, die andere
Hâlfte behielt er als ein weiser Grieche fur sich zuriick, und nahm
seine Flucht nach Siebenbiirgen.
AL
Den 15-ten Mărz ergriff die Wittwe des verstorbenen hiesigen

Fiirsten Sutzo mit ihren Prinzen und Prinzessinen aus dem Kloster
Raduwoda die Flucht, Sie fuhr mit ihrer Familie in Kotzen ein-
TR
gehiillt, um von anderen Bmigrantenwăgen nicht unterschieden zu

seyn, auf einen Mokanerwagen (ordinăren Tracht oder Leiterwagen).
Diesen Bmigranten Wagen oder Karavanen schloss sich auch die
EN
Frâu russische Konsulin und alle Bojaren Frauen vom Range an,
die Flucht an diesem Tage war so gross — dass 2 Frauen auf
offener Strasse entbunden worden sind, die Strassen waren so voii,
/C
dass man nicht 3 bis 400 Klaster Raum in der Tănge hatte, und
fragte man Jemanden von diesen Fliichtlingen, warum er fliehe,
so erliielt man die Antwort, weil sich die Bojaren fliichten, und
weil sich alles fliichtet, so fliichte ich mich auch.
SI
An diesem Tage erfuhr ich dass Thudor bereits 10.000 Mann

strak ist, auch war hier an diesem Tage ein grosser pannischer
IA
Schrecken entstanden, ungefâhr um 10V2 Uhr friih brannte in

einem Rauchfange neben der katholischen Kirche, die Glocken
U
fingen an zu lâuten, als plotzlich ein Arnaut von Podu-Kalitz

eine Briicke welche von der Dombowitza herfiihrt, hereingesprenkt
BC
kamm, und lăut rief, die Tiirken Kommen! Die Tiirken kommen!
RY
RA
Das Gedrănge war ausserordentlich, die Kaufleute liessen ihre Ge-
wolbe zu zumachen, eine Menge Volks stiirmte in die Kirchen,
um sicii darinn einzusperren, die Strassen waren voii mit aufge-
LI B
pakten Wâgen, alles sclirie, und alles weinte, ich săli selhst dieseni
Spektakel zu, und musste liell lăut lacheu, iiber die verzweifelten
Gesichter — die Gassenbuben machten sicii den Spass — warfen
mit den Steinen und der Getroffene glaubte schon er sei todt. —
Y
Den 16-ten Mărz erliob der Bllenische General oder Capitain
T
Carijera ii.ooo Piaster von delii Isprawnik aus Fokszan gab ihm
dafiir eine Quittung um selbe an die Visteria (Schatzamt) zu
SI
schiecken: an dieseni Tage wollten die revoluzionăren Griechen
die Freyheltsfaline in Bukarest aufpflanzen, allein der russ. und
ER
osterreichische Consul erlaubten es niclit, diese Faime ist ganz
weiss hat ein schwarzes Kreuz und darunter ein Pelikan, auf dieser
Fahne stehen die Worte geschrieben: Gott beschiitze uns. Alle
IV
Griechen fiihrten Waffen die Bojaren die hierdurch geblieben sind,
ebenfalls und hatten auf den Kopfen tiirkische Binden.
UN
Am 17-ten d. um 6 Uhr Morgens kamm der russische Graf
Tolstoi als Courier von Laybach und brachte Depeschen an H.
Consul Pini und an unsern H. Agenten v. Fleischhaker, das Volk
stromte dahin und wollte wissen, was gekommen ist, es wurde
L
selben versprochen, den zweiten Tag den Inhalt der Depeschen

RA
bekannt zu machen, hătte ich auf dieses Versprechen gewartet, so

liătte ich nichts erfahren, denii dem Volke wurde nichts bekannt
gemacht, die Depesche war eine Antwort auf die Anzeige der
NT
Agenzie, und des russ. Consulats rucksichtlich des Thudors, darinn

die Monarchen diese zwei Stellen aus Laybach verstăndigen, dass
das Manifest des Thudor auch an Sie gekommen ist, ferner dass
CE
sie den revoluzionăren Geist der Volker unterdrucken, niclit aber

unterstutzen wollen, nud dass sie unter einem die Pforte auffordern
mit ihrer ganzen Macht gegen den Thudor aufzubrechen, und
solite die Pforte Hielfe brauchen, so sind alle Milit. Grenz Com-
I/
manden verstăndiget auf jedesmahlliges Verlangen der Pforte nach

der Wallachey Truppen abmarschieren, um die Revoluzionăren zu
S
vernichten, dieser Kurier ging weiter nach Constantinopel mit

IA
Depeschen an die Ministers, derselbe kamm in 9 Tagen aus

Laybach nach Bukarest, dieser nămliche Courier brachte nun die
Antwort, auf die an den Hof gemachten Anzeigen vom 13. i£.
U
und 20. Februar welche bloss auf den Domnii Thudor bezug
hatten, wann aber die Antwort auf die unterm 10. Mărz von hier
BC
mit Kourier wegen erfolgten Binbruch des Ypsilanti kornmen wird,

RY
RA
ist nicht bekannt, daher wir bis daliin auch in der grossten Un-
wissenlieit schweben. An den nămliclien 17. Mârz erftihr ich dass
in allen Distrikten die Bauern sicii weigern ilirer Obrigkeit nicht
LI B
mehr als 4 Piaster 16 Para zu zahlen, Sie sagten der Domnii
Thudor hâtte ilinen so befohlen, tind wenn die Sabcyi (Haiduken) sic.
Minne macliten sie zur Zahlung zu zwingen, so wurden selbe
fiirchterlich gemisshandelt. A11 eben diesem Tage kamm hielier die
Y
Nachricht dass der von hier gefliichtete tiirkische Divan Effendi
T
und Beschlaga mit allen iibrigen Tiirken eine Post hierwărts
Rusciuk auf dem wallachischen Boden sicii befinden, weil ilinen
SI
der Bascha von Rusciuk so gar sagen liess, dass wie sie daliin
kommen, er Sie alle stranguliren lassen werde, da sie Bukarest
ER
ohne Befehl verlassen haben.
Den 18-ten Mârtz erfuhr icli dass der Fiirst Michael Souzzo von
Jassy mit einer griinen ellenischen alt-griechischen Miitze nach
IV
Art der altgriechischen Fiirsten spazieren herumgehe, und eben so
auch der Ypsilanti. A11 diesem Tage warfen die meisten Griechen
UN
ihre Waffen nieder, wegen den aus Laybach angekommenen Kou-

rier, ihr Muth sank, auch der russ. Consular-dragoman Georg
liess die Nașe herunter. Uberliaupt alle griechischen Carbonari sind
durch diese Ankunft des Kouriers wie vom Blitze getroffen, sie
AL
wussten nicht was sie denken sollten. An den nămliclien Tage

wollte der fruher in Gura-Humora bei der Regierung gewesste
TR
jetzt aber hier wohnende Ingenieur von Ott eine deutsche Legion
oder eine Biirger Militz in der Hofnung dass die Regierung dazu
Geld geben werde, errichten — wahrscheinlich um seiner misslichen
EN
Lage aufzuhelfen, allein alle gesitteten Deutschen protestirten da-

gegen, nur die Lumpen sammelten sich, doch aus der ganzen
Sache ist nichts geworden.
/C
Den 19. Mârz kammen an die Agenzie die gewohnlichen

Couriere aus Konstantinopel. mau wusste dort noch keine Sylbe
von Ypsilanti wohl aber von Thudor welcheu jedoch die Tiirken
aus Furclit vor den Russen nicht angreifen wollten, auch war bis
SI
dahin in Konstantinopel keine Revoluzion veranlasst: nach Ver-

sicherung der Privatnachrichten, hat Kalimachi keine Lust mehr,
IA
nach Bukarest zu kommen, — sondern will diess Fiirstenthum an

die Murusische Familie verkaufen. Die eben heute angekommene
Estaffette aus Jassy dass Ipsilanti mit 5000 Manii, meistens Grie
U
chen, die er theils in der Moldau, in Odessa nud Russland zu-

BC
sammen gerafft hat, vor 3 Tagen von Jassy abgegangen, und sich
nach Roman in Marsch gesetzt hat, uni von dort die versammelten
RY
Panduren mitzunehmen, die Fahne dieser Truppen, welche den
RA
Bid der Preue angelegt hat, wurde vom Jassyer Metropoliten ein-
geweiht, man glaubt allgemtein, dass Ypsilanti mit seinen Truppen
sicii am Gebirge halten wolle, uni sicii mit dem Thudor welcher
LI B
ebenfalls lăngst dem Gebirge gegen Bucarest, in Marsch ist, sicii
zu vereinigen, und iiber das Gebirge in Servien einzubrechen.
Den 2Oten Friih fuhr die Frâu Agentin v. Fleischhaker sammt
ilirer Familie nach Hermannstadt ab, und ich bezog mit H. Fray-
Y
wald den Pallast des Fiirsten Brankowan, auf wie lange weiss ich
nicht; nach dem Gerede will Ypsilanti darinn wohnen. Die eben
T
heute aus Roman von Ypsilanti an den hiesigen Kaimakan mittelst
SI
Bstaffette angekommen Depeschen sollen das Volk beruhigen, und
er ăussert darinn seine Verwunderung warum das Volk fliehe, dass
ER
der Graf Wigtenstein bereits iiber den Pruth im Anzuge seye, und
droliet dass er dafiir nicht gut stehe, was danii mit den Fliicht-
lingen geschehen werde, so erhielt auch der russ. Consul Pini von
IV
Constantinopel einer Courier mit der Antwort riicksichtlich des
Domnit Thudor, der russ. Minister trăgt ihm auf Bukarest nicht
UN
zu verlassen, glaubt er jedoch in Buccarest nicht sicher zu seyn,
so soli er nach Ruszczuk, und von da nach Constantinopel mit
eiiiem Worte wohin die Kaimakans gehen, dahin soli er sich
auch begeben. Aber H. v. Pini hat dazu keine Lust, sondern will
L
mit H. v. Fleischhaker zugleich und in einem Wagen nach Hermann

RA
stadt abfahren, beide so wie die Kaimakans sind noch liier weil sie
wegen Ypsilanti aus Constantinopel noch keine Instructionen er-
halten haben.
NT
Heute Abends zog ein kleiner Trupp von Thudor seine Leute
liier in Buccarest ein, alle Kloster ausser und in Bukarest sind
mit Heu und Hafer fur die Truppen des Ypsilanti, und Thudor
CE
angefullt, alles Heu und Hafer von den gefluchteten Bojaren ist in
Beschlag genommen, und beide vorgenannte Hâupter sollen an
einem Tage hier einrucken, was weiter geschehen wird, wollen wir
erwarten.
I/
Lăut Năchrichten der von der Donau kommende Kouriere

zogen die Tiirken sich alle in ihre Festungen, und ăussern ihre
S
Verwunderung warum die Leute aus Buccarest fliehen, denn die

IA
Tiirken fiirchten sich vor uns; und wir von ihnen. Fine wichtige
Person sagte uns heute, dass die Hauptrevoluion in Konstantinopel
auf den 15 ten Mârz bestimmt sey, an diesem Tage sol Constan
U
tinopel in Asche gelegt, und der tiirkische Kaiser gefangen oder

nmgebracht werden. I11 Tesalonick haben die Griechen Termopile
BC
RY
befreyt und besezt, auch soli Moria, Seres u. s. w. befreyt seyn,
RA
auch sagt man der verstorbene Fiirst Souzzo sey vergiftet worden,
weil er den Plan dieser Revoluzion der Pforte bekannt gemacht
haben soli, die Greichen in Constantinopel haben hingegen bei der
LI B
Pforte den Souzzo zum Liigner gemacht.
Seit einigen Tagen werden auch deutsche Handwerksbursche
gegen monatliche 80 Piaster angeworben, bis zur Stunde haben
bereits 150 Deutsche Handgeld genommen.
Y
Ypsilanti hat drei Fahnen, eine mit dem Bilde des St. Georgius,
die 2 te die drey fărbige Frevheitsfahne, und die dritte mit dem
T
schwarzen Kreutze.
SI
(ss) Popovich.
ER
XIII.
IV
Plerr Venvalter,
UN
Bey der durch niich unternommenen Reise in die Moldau

liatte ich Gelegenheit folgendes, riicksichtlich der daselbst vorgefal-
lenen revolutionairen Ereignisse zu bemerken, und iiber den gegen-
AL
wârtigen Stand der Dinge in dieser Provinz aus ser verlâsslichen

Quellen die verbiirgtesten Nachrichten zu erhalten.
Der in der Moldau und Wallachey bewirkte Aufstand, das Werk
TR
eines, seit Jahren her existirenden Komplots hat dermalen der Fiirsten
Alexander Ypsilanti zu seinen ersten Vertreter, der sich als Ver-
fechter der gerechten Sache (wie er sich unterschreibt) seine Bestim-
EN
mung in verschiedenen Prokklamazionen an die Einwohner der

Moldau und Wallachey, so wie an die iibrigen Griechen in der
Tiirkey bekannt gegeben hat. Dessen Armee ist gegenwărtig auf
/C
eine Zahl von 17000 Mann gebracht, unter welchen die durch den
Sluger Theodor in der Wallachey zusammen gebrachte Mannschaft
innbegriffen ist, diese nunmehr ganz berriten mit Pistolen, Săbel,
und Picken bewafnete Armee steht unmittelbar unter den obern
SI
Befehl des Fursten Alexander Ypsilanti. Folgende Personen be-

kleiden Unterbefehlshaberstellen mit dem Titel Chiliarchon (oder
IA
Chef) als: Fiirst Georg Kantakuczeno aus Bessarabien, Georg Kon-

laky, Koloko, Sroni, beide von Morea, dann die Kapităns Jordaky,
Sawa Termakis, Basile Kinferkțziubasza, Duka, Sultczer Theodor,
U
Grigor Conte, sămtlich von Janina gebiirtig.

BC
RY
Nach Aussage dieser Hăupter șînd ferners noch, auch mehrere
RA
in Diensten Russlands gestandene Officiers ebenfalls darunter.
> Diese neu formirte Armee efhg.lt sowohl ihre Verstărkungen
an Mannschaft, Munizion, Geld, Pfierden, und uberhaupt alle Be-
LI B
diirfnisse, theils von freywilligen i Biitrâgen der Nazionalisten, und
auch hauptsâchlich von den in der Moldau regierenden Fursten
Souzzo, der alle Binkiinfte des Liâhdes darauf so sehr verwendet,
dass er jedes Bediirfniss bis aufj Fleisch baar bezahlen lăsst, wozu
Y
eine eigene Kasse in Jassy errichtet worden.
Das gesannnte Corps befindet sicii an den Grănzen der Moldau
T
und Wallachey, unweit der Stadt Foksan, wo auch das Haupt-
SI
quartier ist. Sowohl die Armee als auch die Bewohner dieser Lănder
glauben die Uiberzeugung zu haben, dass Russland als Gebiethher
ER
sămtlicher griechischer Aufstănde die Christen schutzen wird, welches
sich auf gemachte geheime Verheissungen des russischen Ministers
Strogonof zu Constantinopel griindet, der sich/âller dort existireuden
IV
Fanarioten (Bewohner dieser griechischen Stadt theils unter dem
Namen Fanar bekannt) einverstănlich gemacht, und fur die Aus-
UN
fiihrung bekannter Zwecke gewonnen haben soli. Der bei der rus
sischen Mission zu Constantinopel befindliche Dragoman Frankini,
welcher vormals in franzosisch diplomatischen Diensten gestanden,
soli in diesen Angelegenheiten vorzuglich gewirkt, und auch den
L
zur Broberung Constantinopels erforderlichen Plan gemacht, so wie

jene dort bestehende Găhrung entzunden haben.
RA
Hier in der Moldau hat bei diesen Breignissen als bedeutend

Bingeweihter der grosse Bojar und der reichste Gutsbesitzer des
Landes Wisternik Rosnowan den vorziiglichste Binfluss auf die
NT
stattgehabten Verănderungen geltend gemacht nicht nur allein zum

Behuf der neuforinirten Armee gegen die Tiircken 10.000 Hollănder
Ducaten dann 300 Pferde mit Sattel und Zeug gratis hergegeben,
CE
sonder sich auch zu einer geheimen Sendung nach Russland bis

Kisinew von Seite des regierenden Fursten Suzzo so eben gebrauchen
lassen. Sein Sohn Nikolai der gegenwărtig als dirigirendes Wisstier
(Schatzmeister) des Langes in Activ ităt ist hat zum Behufe einer
I/
zugewărtigenden Armee in der Moldau in Bande eine bedeutende

S
Frucht gratis Liferung ausgeschrieben und aufzuhâufen angeordnet.

Sein eigenes Haus in Jassy liess er zur Aufnahme und Unter-
IA
bringung eiues erwârten hohen Gastes auf das Prăchtigste neu

mobliren.
Uiber den Pruthfluss haben die Russen seit kurzem 3 Schiff-
U
brucken schlagen lassen, und zwar die erste in Skuleny, die zweite
BC
RY
bey Lipkaly, und die dritte bei Leova, auch denen Grănzbehorden
RA
den Befehl ertheilt, jeden aus der Moldau kommenden Fluchtling
gleicli passiren zu lassen.
In Bessarabien befinden sich gegenwărtig im Ganzen 40.000
LI B
Mann Russischer Truppen, worunter 25.000 Mann von jenen die
jenseits des Dniesters angekommen begriffen sind, tind wovon was
bis jetzt bekannt, die Division Sabanje ihre Aufstellung bei Toma-
rova erhâlt.
Y
Die in Bessarabien befindliche russische Armee wiirde, zumal
T
bald erscheinen, gleich nach der Ankunft Ypsilanti in der Moldau
im Lande auf den Adel, so wie auf die Mehrzahl der Nazion un-
SI
gemein vorteilhaft gewirkt haben.
Jetzt aber nach gemachter Brkenntnis einer statt gefundenen
ER
Tâuschung durch das Verzogern dieser Armee, hebt Partheiygeist
im Lande sein Haupt empor, die Meinungen erhielten eine andere
Richtung und man kann fuglich den gegenwărtigen Standpnnkt
IV
der verschiedenen Partheyen in folgende 3 Kathegorien theilen, Lin
Theil der Bojaren ist Turko-Grec, der zweitg Russisch, und der
UN
dritte an der Spitze mit 5 Haupt-Familien des Landes als: Mauro-
cordato, Ghika, Balsch, Paschkan und eine Branshe der Familie
Stourza nebst dem Handelsstande en Gros und den vielen oester-
reichischen Suject bestehen, Oesterreichisch gesinnt.
AL
Hauptsăchlich bestand wie oben bemerkt diese Spaltung durch

das Hiutergehen der Russen, welche ohne frtiher gepflogene Riick-
sprache mit dem Senate der Moldau, den Ypsilanti zu einem so
TR
grossen Unternehmen Vorschub leistete, und derselbe noch dazu

vorgab, die Russen wurden ihn auf dem Fusse folgen ohne bis
jetzt erschienen zu seyn.
EN
Vielmehr ist, der, die Ruhe friiher aufrechthaltende russische

Konsul Pisany von Jassy schleunigst abgeruffen, und der Adel in
Amgst, Besturzung, und in einen so grossen Unbewusstsein gerathen,
/C
dass selben bei der wirklichen Entfernung des Consuls selbst die
Flucht an die Grănzen Russlands und Oesterreichs nehmen, ohne
den eigentlichen Grund hiezu sagen zu konnen.
SI
Dieser auf das Volk der Moldau so sehr nachtheilig gewirkte

Umstand, welches in Furcht und Besturzung gerieth, hat der Furst
IA
Suzzo durch einen geschafften Befehl an alle fluchtig gewordenen

Bojaren mit der Weisung zur sogleichen Riickkehr behoben, und
denen Isprawniks (Kreishauptleute) im Lande aufgetragen, das Volk
U
zur Ruhe und Ordnung zu ermahnen, da bis jetzt kein Grund zur
Furcht und Flucht vorhanden sey.
BC
RY
Man ist chircii diese Ereignisse zur Erkenntnis gelangt, dass
RA
der russische Konsul aus dem Grunde abgereist ist, uni sowohl das
auf die russische Protection viei bauende Volk und den Adel in
Angst zu bringen, damit sie insgesammt ihre Heymath verlassen,
LI B
und zur Bevolkerung des wiisten Bessarabiens ihre Zuflucht nehmen
sollen. Die getroffenen Massregeln des Fursten Souzzo haben vor
der Hand den diessfâlligen Erwartungen entgegen gewirkt, und ich
bemerkte sowohl in Stădten als auf dem Lande Zutrauen zu den
Y
fiirstlichen Verheissungen, da der Verkehr im Handel und Wandeln
nur durch eine kurze Zeit unterbrochen war.
T
Der Russische Konsul Pissany besucht aus Skuleny den Fursten
SI
Souzzo sehr oft. Dieser Fiirst als Haupt der ganzen protergirten
Verschworung in der Moldau ist fur diese Sache ganz begeistert
ER
und im Falie des Misslingens der Griechen gegeu die Osmanen
bereit nach Russland seine Zuflucht zu nehmen, wozu er auch den
Bojaren Rosnowan bereits gattz gestimmt hat.
Von mehreren Tagen ist auch der 4te Bruder Ipsilanti aus
IV
Russland in Jassy mit dem Eide den Todt seines Grossverwalters
zu rachen oder zu sterben, angekommen. Fiirst Souzzo kiisste ihn
UN
den Schwur von seinen Lippen, und gab ihm seine beinahe letzte
Resource von 100 Arnauten zur Armee mit, sich als Opfer dem
Vaterlande, und die lăngst gesehnten Freyheit zu weihen.
Fin Sohn des Fursten Angeri welcher seit geraumer Zeit das
AL
Vertrauen des Aii Pascha besitzt, und von ihm durch mehrere Jahre
50.000 Piaster jâhrlich Gelialt bezog, hatte im Auftrage desselben
TR
mit dem Fursten Alexander Ispsilanti eine paartăgige Unterredung

in Bakeu. Von da kam er nach Jassy zum Fursten Souzzo von wo
er nach dem Dorfe Rekeulczemy (?) zuriickkehrte und nunmehr allda
EN
verweilt, uni die Servier, welche mit dem Pforte in friedlichen

Abschliessen ilirer Sache begriffeii sind, zum Vereine zu bewegen,
die jedoch, da ihnen ein Fiirst zur Beherrschung aus ihrer Nazion
/C
von der Pforte zugestanden, nicht einwilligen wollen.

Die moldauschie Regierungsform blieb durch unmitelbares
Mitwirken des russisclien Konsuls unter den Fursten Suzzo bisher
ohne der mindesten Verănderung; hauptsăchlich besorgt derselbe
SI
jede Laudesgeschâfte dic dem Zwecke der Einkiifte fiir die Webung,
Ausriistuug der Truppen, ihre Verpflegung und Bewafnung vor-
IA
ziiglich entsprechen. Die Ypsilantische Armee hat sowohl von Kauf*

leuten, die aus dem Auslande unter Kaufmannsgiitern Pulver und
Bley einfiihrten, als auch aus Russland in Kiisten die Waaren
U
gepackt. Diese Bediirfnisse sind iu bedeutender Quantităt erhalten

BC
202
RY
REVISTA ARHIVELOR
worden, vorzuglich besorgten die Kaufleute u. Gebriider Apostolo

und Christodolo, Petrico, die Pulverbeischaffung, und ein gewisser
RA
Diogene Panajote versandte dasselbe auf eigene Kosten von Jassy
in das Hauptquartier nach Foksan.
Fine Abteilung von Ypsilantischen Corps ist zwischen Dzuir-
LI B
dzewo und Bukarest vorgeriickt, und mit denen allda befindlichen
Turken ein Hangemeng geworden, wo der Scharmiitzcl jedoch
unbedeunt ausfiel. Den grossen Widerstand von Seite der Turken
befiirchten die Griechen von Ibfaila und Dzuirdzewo, wo bereits
Y
bedeutende Verstărkungen von turkisclien Truppen angelangt seyn
T
sollen.
SI
Furst Alexander Ypsilanti begab sich nach Bukarest und oku-
pirte das Regierungsrecht in der Wallachey ini vollen Masse, mit
dem, dass wen die Gebriider des vergifteten vormahligen moldau-
ER
ischen Fiirsten sich nicht. nach Kronstadt gefliichetet hătten, er selbe
als Verrăther an der heiligigen Sache, aufhăngen liesse. Fur alle
schleunige Kundmachungen an die Armee und fur die Landes-
IV
bewohner fuhrt Ypsilanti eine Druckerey mit sich; und hatte Dichter
und Uibersetzer in verschiedenen fremdartigen Sprachen berufen,
UN
das fur gegenwărtigen Zeitpunkt geeignete -— aus Zeitschriften f. f.

ins Griechische zu iibertragen, und zu verbreiten.
Zur Aneiferung der Bewohner in beiden Furst enthiimern kreuzen
zu diesem Zweck russische Bmissaire in beiden Provinzen unter
L
dem Vorwande des Handels herulii — welche liiedurch Leichtigkeit

RA
iu der Ausfiihrung ihrer von Ypsilanti erhaltenden Weisung —

erlangen. Fin bedeutender grosser Theil der Bojaren in der Moldau
und Wallachey besonders Anhănger Oesterreichs— sehen und er-
NT
kennen in diesen Neuerungen nichts gutes —und erklăren solche

fur carbonarische Grundsâtze. Sie hoffen durch nachdrucksame Mass-
regeln der Nachbar — Staaten — besonders Oesterreicli dass diesem
CE
Unwesen gesteuert werde.

Dass Furst Ypsilandi im Finvernehmen mit Aii Pascha welcher
schon bis Larisa vorgedrungen seyn soli, agirt, beweist der Umstand,
dass ausser dem Prinzen Hangerli noch ein bedeutender Grieche
I/
der vormahls beim abgelebten Fursten Ypsilanti in Dienste'n war,

S
nach der Hand zum Aii Pascha ging, ist mit einer Zahl von 500
Griechen, welche theils aus Russland und theils aus den Provinzen
IA
diesseits der Donau sammelte, zu dessen Corps gestossen habe.

Furst- Souzzo Regent der Moldau. welcher ganz fur die Sache
der Griechen lebt, stelit nunmehr in gar keiner Verbindung mit
U
der Pforte. Seine Kouriere laufen nicht melir wie sonst nach K011-
BC
RY
stantinopel, sondern nach Russland, indem aticii die letzte Furcht,

seine Familie in Konstantinopel zii wissen nunmehr mit den gluc-
RA
klichen Bntkommen seines Bruders Nicolay und Schwagers Skina
nacli Odessa verschwand.
Br hat vor kurzem den Fiirsten Alexander Ypsilandi sieben
LI B
tiirkische und Arabisclie Hengste als Streitpferde geschickt.
Die Ypsilantisclie Armee welche bis ietzt nur 3 Kolonen hat
deren aber mehrere in gelieimen Wege aus Russland erwartet, besteht
aus Grieclien, Bulgaren, Servier, Arnauten und angeworbenen Na-
Y
zionalisten der Moldau und Wallachey. Die Griechen sind schwarz
T
gekleidet. Die Moldauer Walachen aber dunkelblau nach Kosaken
Art, mit einer lierabliăngenden Moldauer Miitze, und der drei fer-
SI
bigen Kokarde, schwarz, roth und weiss geziert. Fin Muster dieser
Kopfbedeckung bringe ich mit. Fiir die Moldau sind Jassy und
ER
Botuschan die Hauptwerbeplâtze, der Zulauf ist dermahlen nicht
stark, und aus der Klasse der rechtlichen Binwohner erhălt die
Werbung gar keinen Zuwachs. Seit den Beginn der Werbung etwa
IV
vier Wochen hat der Platz Botuschan bis jetzt 189 Mann geliefert,
wovon vor 8 Tagen 120 Mann vollkommen equipiert und beritten
UN
nach Jassy abgiengen. Der Rest dieser Neugewoibenen befindet sicii
noch in Botuschan besteht meistens aus entlaufenen Odai-Knechteii,
Hirten, und den gemeinsten Volke, von welchen dieser Werbplatz
auch nur den einzigen Zulauf erhălt.
AL
Wăhrend den Marsch geschieht die Verpflegung im Wege der

Requision. A11 baarer Zahlung ist monatlich 30 Piaster (8 fr. 30
TR
kr. C. M.) fiir jeden Gemeinen festgesetzt.

Gegenwărtigen Bericht sende ich von liier durch einen Ver-
trauten auf die Post nach Sereth um von da mittelst Bstaffette nach
EN
Demberg befordert zu werden.

Nachdem ich in verschiedenen Richtungen (jedoch aus guten
Griinden mit Vermeidung der Hauptstadt Jassy) das Land durchzog,
von so manchen des gegenwărtigen Zustandes der Moldau mir die
/C
Uiberzeugung verschaffte und in der Bage war mit einigen sehr

bedeutenden Anhăngeru Oesterreichs in Verbindung zu treten, deren
Namens-Brwăhnung bei meiner Riickkunft, miindlich geschieht, so
SI
trette ich morgen die Riickreise von liier iiber Botuschan und Si-
routz an, bemerke noch die getroffene Binleitung einer gesicherten
IA
und verlăssliclien Korrespondenzfuhrung, und gedenke im Laufe

dieser kunftigen Woche in Lemberg einzutreffen.
(ss) Karl Goli.
U
Sulitze in der Moldau den 7 ten April 1821.

BC
204
RY
REVISTA ARHIVELOR
XIV.
RA
Bukarest den 12. April 1821.
LI B
Wohlgeborner Hcrr !
Mein Brief den ich Ihnen unter Ihrer eigenen Adresse nacli
Y
Ausgpurg geschickt habe, ist vom 7. d. M. datirt. Bis am 7. habe
T
ich Ihnen alle die hiesigen Begebenheiten mitgeteilt. — Nun folget
SI
die Fortsetzung. —
Am 7. d. Nachmittag verbreitete man das Geruchte hier,
Thodor Vladimiresko hătte die Maske abgeleget, und sich mit den
ER
Griechen vereiniget;— wenigstens sah man beim Thodor im Zim-
mer die Hăupter der griechischen Revolution, als den Bakanoglu,
Skufa, Hristary — welche nicht nur da mehrere Tage schrieben,
IV
sondern der erstere soli einen Pass genommen haben, um nach
Wien, Triest, Deipzig etc. zu reisen, um seine geheimen Auftrăge
UN
in Gang zu setzen.
Am 8. sprachen die Griechen offentlich, der gewesene Fiirst
Souzzo, sey aus der Ursache in der griechischen Schulde, als er
Dulczaza, und Wasser zum Trinken forderte, vergiftet worden, weil
AL
er den Plan der Verschworung der Pforte entdeckt hătte; — auch

verbreitete sich das Gerucht, und dieses aus dem Hauptquartier
TR
des Thodor, — dass die Tiirken ungefehr 3 bis 400 Mann mit
dem ffirstlichen Caimakan Samurkasch in Crajova eingezohen,
und jene 5 Districte seyen ohne Blutvergiessen wiederum unter
EN
die tiirkische Bothmăssigkeit gekommen. Den 8, dieses, ungefăhr

11 Uhr Vormittag erkuhnte sich ein gewisser Brazky, der ausgab,
er wâre Hauptmann in osterreichischen Diensten gestanden, die ’
/C
Revolutionsfahne zu nehmen, und mit 4 Trompetern in allen

Gassen die Teutschen zu den Waffen fur den Thodor zu rufen —
ja er wollte sogar in dem Hofe des k. k. Ost. Consulat beym
hinteren Thor eindringen, allein der Wache stehende Unter Offi-
SI
cier wies ihn mit dem Bajonette zuriick, — doch wurde er, nicht
weiter gehindert die Teutschen zu den Waffen zu ermuntern. Die
IA
Ost. k. k. Agenție erliess hierauf ein Zirkular an alle k. k. Unter-

thanen; aber trotz aller dieser Brmahnungen fanden sich leider
mehrere Teutsche, die an der Revolution Theil nahmen, — erstens
U
ein gewisser Adamsberger, der die Maschine zum Bohren der

BC
RY
RA
Canoneli verfertigen soli, — dann ein gewisser v. Ott -— Tngenieur
der sicii anheischig maclite, Schanzen um .die Stadt aufzuwerfen,
um Bukarest in Vertheidigungsstand zu setzen; letzterer jedoch
LI B
soli dem Tliodor so einen Kost'enuberschlag eingereichet haben,
dass dieser seinen ganzen Plan verwarf, und blos einen Graben
forderte, welcher so tief, und breit, seyn soli, dass eine Kuh nicht
liinuber springen kann.
Y
An diesem Tage wurde die Proclamation des Fiirst Kalimachy
nebst jenem Bannfluch des Patriarchen aus Constantinopel in
T
2 Kirclien gelesen. In der zweiten Kirche aber, als mau dem
SI
Volke bis zur Hâlfte las, kam der Arnauten Capi taine Jordaky,
und erlaubte es nicht weiter zu lesen. In dieser Proklamation, die
ER
ein Bogen stark ist, wird nicht nur der Metropolit, Bischofe, Bo-
jaren, und iiberhaupt das ganze Volk iiber den verfiilirerischen
Binfall des Ipsilanti in Kenntnis gesetzet, versichernd dass die
IV
Pforte mit Russland in bester Hannonie stânde, und das Volk soli
sich nicht verfuhren lassen, sondern soli zu den Waffen greifen,
und diesen gemeinschâftlichen Feind vertilgen. Uiberhaupt ver-
UN
spricht er fiirstliche Belohnung allen Jenen die diess thun werden,

Tod und Verderben allen Jenen, die Theil an Ipsilanty mag seyn
mittelbar, oder unmittelbar genommen haben. Diese Proklamazion
L
blieb sowohl beim Metropoliten, als H. Bojăren ohne Wirkung, —

nur die 2. Klasse von Bojaren, und der Kaufmannstand nahm
RA
sich vor, neutral zu bleiben, und die Breignisse abzuwarten. Da-

gegen bemerkte man unter den letzten Tagen, dieses Breignisses
viele junge Griechen aus Odessa, Wien, Ofen etc. welche auf die
NT
Ankunft des Ipsilanty warteten, 11111 Dienste anzunehmen.

Den 9. d. ist die Avantgarde des Ipsilanty unter AnfiihrUng
des Duca, ungefăhr 300 Mann stark, hier in Bukarest eingezogen,
CE
und der Prinz Ipsilanty traf am nemlichen Tage mit ungefăhr

500 Mann, lauter Cavallerie, und 3 Canoneli, zwei eiserne in sehr
schlechtem Zustande, und einem messingenen 3 Pfiinder in Collen-
tina, nahe bei Bukarest, und stieg in dem Lustschlosse des Banii
I/
Gyka ab. Noch au dem nemlichen Tage fuhr der H. Metropolit

S
hin; — nach seiner Zuriickkunft kiindigte er, dass H. Ipsilanty

von den Klostern Binmal Hundert Tausend Piaster binnen 24
IA
Stunden fordere, — auch die Juden mussten 5000 Piaster ge-

ben: — ob der Handelsstand davon befreyet wird, ist bis zur
Stunde nicht bekannt. Unter der Begleitung des Prinzen Ipsilanti
U
ist der gewesene Russ, Graf Cantacuseno, dann der Mauro — Br-
BC
sterer ist Ritter zweyer Orden, als Wladimir und Ana, Ipsilanty
RY
RA
hingegen hat nur Wladimirs Orden, nebst einer silbernen Ehren-
medaille. Alle sind aber schwarz angezogen, tragen einen schwarzen
pohlnischen Rock, Pantallonhosen, -— auf dem Kopfe schwarze von
ordinâren Lammfăllen lang gemachte, und auf einer Seite gebo-
LI B
gene Miitzen. — so. trăgt auch ein Theil seiner Leibwache errich-
tetes Chor? (Corps) nur mit dem Unterschiede, dass sie von Zinn
gegossene Todenkopfe auf ihren Miitzen tragen. Die Offizierrs
Y
tragen so wie der Ipsilanti die 3 fărbige Schârpe.
Hier hat mau das Geriicht verbreitet, dass die Tiirken alle
T
Waffen sowohl den Griechen als Bulgaren gewaltsam wegge-
SI
nommen haben, und welche solche nicht niederlegen wollten, die
Flucht ergreifen mussten. Die Răubereien und Plunderungen haben
ER
in der ganzen Wallachey so iiber Hand genommen, dass sie sogar
Caravanen von 30 bis 40 Wâgen iiberfallen, und ihnen alles weg-
nehmen. Die meisten Răubereyen nud Mordthaten soli des Thodor
IV
seine Leute iiber dem Altfluss gemacht haben, und wenn sich
auch die Parthey mit Pâssen vom Thidor, Ipsilanty und allen
deren Capitains versichert, so niitzet dieses gar nichts, — ausge-
UN
raubt werden sie doch. Der Thodor driickt sich in seinem Pass so
ăus, — An die Bruder der Versarrimlung, der N. N. etc. — Auf
dem Petschaft des Ipsilanty steht ein Konig auf Brandkohlen, —
AL
rund herum die Worte: Alexander Ipsilanty bevollmăchtigter Be-

freyer Griechenlands.
Noch am 9. schickte Ipsilanty einen Courier nach Cron-
TR
und Hermannstadt, und fordert die Bojaren zur Riickkehr unter

verschiedenen Androhungen. Allein ob sie kommen werden ist
sehr zu zweifeln, da sie die Nachricht vom Kaiser Alexander in
EN
allen Oest. Zeitungeu gelesen liaben.

An diesem Tage răumte Thodor mit seine Truppen Bukarest,
und zog sich wieder nach Kotrucseny am Rande der Stadt
/C
Bukarest, nachdem er sich von den Bojaren, und Mctropoliten ein

Zeugnis hat geben lassen, dass er sanimt seinen Leuten sich gut,
und rechtschaffen aufgefiihret habe etc. —- Den 10. nachmittag kam
die Post, und brachte die Zeituug, Aufklărung, und Antwort der
SI
liohen Monarchen wegeu Thodor, und Ipsilanty. Die Besturzung

der Griechen war ausserordentlich, besonders des H. Skufa, welcher
IA
die Posten hier, und in der Moldau in Pacht hat, und ein Haupt
der Ipsilant. Parthey ist, — und vielen Hundert Anderen; mau
horte von allen Seiten: wir sind verloren — und die meisten,
U
welche bis zur Stunde Truppen fur Ipsilanty angeworben, haben

BC
Pâsse nach Oest. Staaten genommen; allein den 2-ten Tag wussten
RY
schon einige den Sinu jener 4 Punkten anders auszulegen, nem-
RA
lich zu ihrem Vortheil. Ihre ganze Hoffnung ruhet noch auf der
Riickkunft des als Courier von Constantinopel nach Laybach ge-
schickten Minister Sekretârs v. Pisany;— warum, und wie, ist uns
LI B
nicht Eingeweihten ein Geheimniss.
Den 11. dieses kam hier die bestimmte Nachricht den Aii
Pasclia ans Janina habe die Pforte nicht nur gânzliche Verzeyhung
angebothen, sondern auch die Bestăttigung seiner Paschalik. Allein
Y
ersterer nahm es nicht an, sagend er ist kein Aii Pascha mehr,
T
sondern Alexander.
An diesem Tage bekam man Nachricht, dass die Turken aus
SI
mehreren Orten die Donau passirt haben, und gegen Bukarest im
Anriicken seyen; man wollte es aber nicht recht glauben. Den 12.
ER
aber wusste man ganz bestimmt, dass 700 Turken aus Sillistria nach
Kalarași und von da nach Obelischt je angekommen seyen. Nun
war der Wirrwar hier ausserordentlich, — unter anderem befahl
IV
Ipsilanty, dass die Tiicher, welche den Schneidern zur Verfertigung
der Monturen gegeben wurden, wegzunehmen seyen, man fragte
UN
nicht ob fertig, oder nur zugeschnitten, man nahm sie weg, und H.
Ipsilanty ist noch am nemlicheii Abend mit ungefâhr 300 Mann
gegen Tergovist gezohen. Den 13. marschirte ihm nach der Ducea
mit der Arriergarde, in Aliem ungefâhr bis 3000 Mann. Die Griechen
L
meynten, dass Ipsilanty ein Manover machen wolle, allein wir wissen
RA
sehr gut sein Manover, er will das Gebirg erreichen; denn mit 3000
Mann vor 700 wegzulaufen in solcher Eile, kann man schon
urtheilen, welches Manover er machen will. Wo sind die 3000 accor-
NT
dirten Bajonette, die 30 Canonen, dann die Lanzen; Piken,? alles

hat man im Stich gelassen, Bis 14. April um Mittag hat man hier
keinen Turken noch gesehen, — dagegen die provisorische Regierung,
CE
als Metropolit, Visztiar, Bratianu als Spatar etc. schicken sich zur
Flucht, weil sie auch die Turken befurehten, indem sie Alle -diese
Revolutionsgeschichten in Bukarest erlaubt haben. Zu allen diesen
Geschichten will man den Russ. Consul H. v. Pini beschuldigen;
I/
sie meynen, er ist an aliem Schuld, denn hătte er mehr Standhaf-

tigkeit, und Klugheit gezeigt, wâre ,es niclit so weit gekommen; —
S
er hătte so viei Furcii und Aengsten verrathen, bevor er noch bes

IA
timmte Instructionen wegen Ipsilanty aus Constantinopel hătte, und

uaturlich dadurch war das ganze Volk mehr in Furcht gebracht.
Anstatt die Flucht standhaft bis zur Ankunft der Instuctionen zu
U
verhindern, liat erst befordert. Man will hier auch behaupten, H. v.

Pini sey auch deswegen nicht nach Djurgiu mit die Caimakans ge-
BC
RY
gangen, sondern nach Herniannstadt weil er eine Untersuchuug
RA
furchtet, besonders wegen die Bedruckungen des Landes, welche
wehrend seines Daseyns mehr befordert, als eingeschrănkt hătte, und
mehr dergleichen Geriichte. Dass er die Flucht der Bojăren mit
LI B
die Caimakans verhindern konnte, ist mehr als gewiss; — warum
er es aber niclit that’ ist uns nicht bekannt.
Karl Goli
T Y
An Se. Vohlgeboren H. E. J. Stegmann verantwortlichen Redacteur der All-
gemeinen Zeitung zu Augsburg.
SI
Unter Umschlag
An Herrn Joii. Lor. Schătzler, Augsburg.
ER
XV.IV
In der Moldau ist der zAlte, aber in Folge seine Beitritts zur
UN
griechisclien Verbriiderung, von der Pforte in die Acht erklărte,

und als Verrâter schon verurteilte Fiirst Michael Sutzo auf das
thâtigste bemiiht, die Gemiither zu beruhigen, die Flucht der
Bojaren zu verhindern, und so viei als moglich die Streitkrăfte
AL
Ipsilantis zu vermeliren.
Alle fur die innere Sicherheit im Lande aufgestellten Arnauten
TR
und Plaiaschen, so wie alle lăngst der Grânze gegen Siebenburgeu

zur Sicherung der Mauthgefalle, bestandene Pauzieren (grenzwâchter)
wurden gesammelt und dem Ipsilanti in die Wallachei nachgesandt
EN
und da dieser Schritt ohne dem die Abnahme der Mauth, un-
thunlich macht, wurde aller Handel mit Siebenburgeu ganz frei
gegeben.
/C
Alle jungen Bojaren und freien Leute wurde tclls mit Ver-
sprechungen teils mit Gewalt zu den nâmlichen Entzwecke ge-
zwungen, der Jungen Griechen welche aus Bessarabien tâglich
ankommen, in kleinen Haufen von :o—50 Kopfe gesammelt zu
SI
Ipsilanti eilen. Aber alle Bemuhungen des Fiirsten sind ohne Er-
folg, die Arnauten rauben und pludern wo sie hinkommen, alles
IA
ist zur Flucht bereit.

Die Weiber und die bester Habseligkeiten sind schon in die
Gebirgsklostern und gegen die grănze gefliichtet und bei ersten
U
Sclirekungs verbreitender Nachricht einer Annâhrung der Tiirken,

BC
fluchten gewiss die ganze Bevolkerung in die Wăldern, denn nie-

RY
niand hat aucli nur ein geringes Vertraum, dass Ipsilanti und
RA
Tudor dem Andrang eines turkrschen Korps wiederstehen konne.
In Bukarest hat sich von den wenig zuruckgebliebenen Bojaren
ein Divan formirt an dessen Spize der Metropolit, der Bischof
LI B
von Argesch und der Schatzmeister Aleco Filipesco steht, der aber
dem gebietherischen Binfluss Ipsilantis und Tudors untergeordnet
ist. Dieser Divan hat neuerlich nemlich am io-ten die Ispravniks
(Kreisvorsteher) fur alle Distrikte ernannt und in den hiezu aus-
Y
gefertigten Dekreten gerichtigskeits Pflege und zuruckfuhrung des
Volkes, zur Ordnung und gehorsam empfohlen.
T
Tudor hat aber in einem dieser Dekrete beigeschlossenen
SI
Befehl die Abgaben bestimmt, welche kiinftig und zwar sammt
der Ruckstănden seit ersten Jănner dieses Jahres erhoben werden
ER
sollen, und welche beinahe aber so viei betragen als in den driik-
kendsten Zeiten Caragea und Soutzo gezahlt werden mussten. Die
Rustungen dauern ubrigens fort und werden mit aller den Eigen-
IV
heiten eines gar niclit kriegerischen und des Krieges ganz unge-
wohntes Volkes mogliches Tătigkeit betrieben, da aber von den in
UN
Bile zusammen geraften Haufen beinahe ebensoviele sich immer
verlieren, âfcs die Werbringen tăglich neuliefern, so lăsst sich wirk-
lich nicht viei militârischen Brfolg von dem ganzen Unternehmer
versprechen. Unterdessen sind Raub und Pliiderungen auch der
L
Tagsordnung und- alle nachricliten stimmen iiberein dass alle

Strassen hoclist unsicher sind. Ich eile zugleich ein Abschrift eines
RA
auf der Post Bndecten Bukarester Briefes hier beizuschliessen,

von welchen die meisten Abgaben wirklich bestăttiget wahr sind,
und welches als an den Redakteur der Allgemeinen Zeitung adres-
NT
siert, der gewissen Popovich als den Korrespondenten entdecket

und daher die Leichtigkeit darbiettet bei dem Hofpostamte in
Wien nach gut Befund der hochsten Stelle diese ganz Korre-
CE
spondenz hemmen zu konnen.

Bs ist erwiesen dass nur eine sehr unbedeutende Trupp tiirken
bei Silistria iiber die Donau gesetzt und bis in das nahe Ort
I/
Kalarasch vorgeruckt ist, und von dieser ist nur eine Patruille
von 3 Mann nach Obilesti gekommen, der Brscheinen eine allge-
S
meine Bestiirtzung in Bukarest verursahet hat, und inflogendessen

auch noch die meisten Bojaren des letzten sogenanntes Divans gegen
IA
Kimpolung etflohen.
Selbst der Metropolit wollte mit der Reliquen (der heilige
Leib Demeters) die Flucht ergreifen, wurde aber durch das Volk
U
und ei'nen Befehl Tudors verhindert und war am 16-ten noch in

BC
li
RY
Bukarest. Ipsilanti ist sicher am 13-ten gegen Tirgoviste gezohen,
RA
ihm folgte am 14-ten Ducea mit ungefăhr 300 Pferden in der
nămlichen Richtung und alle Kapităns mit ihren Arnauten, die
sicii offentlich fur ihn erklârt liatten.
LI B
Tudor ist noch in Kotroceni, maclit aber alle Anstalten bei
Annăhrender Gefahr sich uber Piteschti und Argescli nach Rimnik
zu ziehen und die Hochgebirge zu gewinnen welche Siebenbiirgen
von der kleinen. Wallachei trennen.
Y
Dieses Freiwillige uberlassenden Platenlandes und hineilen
in ein Gebierg welches nur in ein ihren verschlossenes Land
T
nămlich nach Siebenbiirgen fiihret und die Preisgebung der Riick-
SI
zuglinie gegen den Pruth von welchem der Tumult ausgegangen
war scheint die Absicht zu verrathen, einen Gebirgskrieg fiihren
ER
und giinstigere Wendung der politischen Lage erwarten zu wollen.
Die Paschen aus den Donaufestungen haben den Wallachischen
Bauern erklâren lassen, dass es wohl bekannt sein, dass nicht sie
IV
diese Unruhen begonnen hătten und dass sie Unbesorgt sein sollen,
infolgedessen bringen sie auch ihre Produkte auf die tiirkischen
UN
Mărkte ohne ihm mindesten beunruhiget zu werden.
Die Osterreichischen Schafhirten welche ihre Schafe teils am
rechten teils am linken Donauufer in der năhe von Braila und
Silistria weiden, hat den Pascha von Silistria kommen und erklâren
L
lassen dass er sie als Untertanen eines hochbefreudeten Monarchen

RA
kennen und si schâtzen werde, dass er sie aber von den Unruhen
in der Moldau und Wallachei warne. Es ist auch keinem irgend
ein machtteil zugefiigt worden, sie werden beschiitzet und es zeigt
NT
sich, dass die friihere Nachricht ihrer Ermordung absichtlich von

Ipsilantis und Tudors Anhengere verbreitet war, und da ich diese
Nachricht auf sicheren Wegen und auch Ămtlich von der Agenție
CE
erhalten liabe, so eile ich solche auch zur Beruhiguug der Grânz-
schaf oeconomen allgemein bekannt zu machen.
(ss) Baron Schustekh.
Hermannstadt 21 April 1821.
I/
XVI.
S
IA
Uebersetzung eines von der Pforte an die Befehlshaber der

Truppen in der Moldau erlassenen Fermans angelengt zu Jassy
den 17 ten und publizirt den 18 ten Oktober 1821.
U
Hochgeehrte, hochmogenden Răthe, vortreffliche Administra-

BC
tors (der Welt?) einsichtsvolle scharfsinnige und mit verschiedeuen

RY
Talenten vom Kdnige des Himmels begabte H'andliaber der Volks-
RA
angelegenheiten, du wirklicher Gouverneur und Nazir von Braila,
Bekier Pascha, dann du ezerkadschie (Verwalter) der Moldau, mein
Visir Salicii Pascha.
LI B
Nach dem es unserer hohen Pforte kuud geworden ist, dass
in dem Umfange der Provinzen Moldau und Wallachey alle Apos-
taten vertilgt worden sind, und einige der ersteren unser gefluch-
teten treuen Rajas, wieder in ihre Heimath zuriickgekehrt sind,
Y
andere derselben aber bereit sind, zuruckzukehren, und nur bei dem
T
Umstande wo wegen Brmanglung der regierenden Fiirsten nicht
nur die fiirstlichen Gefâllen, als Mauth, Salzgruben und andere
SI
Binkunfte ohne alle Gebarung blieben, sondern auch die Bebauung
und Beurbarung der Guter der nach. Kronstadt und in die Umge-
ER
gend.gefliichteten, brach liegen geblieben sind,— diese Absicht nicht
ins.Werk setzen; und, da nun diese zwei Lănder Wallachey und
Moldau die Vorrathskammern meiner măchtigen Monarchie genannt
IV
werden, so ist die Herstellung der Ruhe, und Sicherheit der Unter-
thanen dieser beiden vorbemelden Lănder unvermeidlich nothwendig,
UN
zu welchem Blide sowohl von Uns, als auch von unseren hochan-
sehnlichen Bevollmăchtigten die ndthigen Befehle des Inhalts erlassen
worden sind, dass alle getreuen, rechtlichen und ergebenen Unter-
thanen die sich in die benachbarten Staaten gefluchtet haben, weder
L
an ihren Personen noch aber an ihrem Vermogen etwas zu be-

RA
sorgen haben werden, vielmelir sollen sie im vollem Genusse ihrer

bestehenden und noch zu erhaltenden Privilegien bleiben; nuf soli
jeder derselben in seine Heimath zuruckkehren, alle Besorgnisse
NT
von sich bannen, und sich dem Feldbau widmen. Alles dieses soli
durch oeffentliche Ausruffer, sowohl in der Hauptstadt als auch
in den Distriktsstădten und Dorfern allgemein verlautbart werden.
CE
Diese Lage der Dinge hat bis zur Brnennung der Fiirsten zu
bestehen, bis dahin werden die bevollmăchtigten Kaimakams alle
Regalien des Fiirsten verwalten, und die Landes angelegenheiten
nach der Verfassung leiten;
I/
Da iibrigens aus den von dem Visir czerkadechie der Moldau

erstatteten Berichten hervorgeht, dass in den friiher erlassenen hochsten
S
Befehlen, der Bojaren, keine ausdriickliche Brwâhnung geschah, und

IA
sie dadurch besorgt gemacht, Anstand nalimen in ihr Vaterland

zuruckzukehren so wird der Pforte sowohl der Bericht des Kai
makams der Moldau, als auch der mit Tinten Unterschriften von
U
Personen aus der Bojaren Classe versehenen Arsumaksar vorgezeigt,

und es ist daraus entnommen worden, dass sie getreu edel, und
BC
RY
unschuldig sind, und daher soicohl die Unterthanen als auch. die
RA
Bojaren gleicli geachtet werden. Ihr erwăhnten Bojaren, werdet
daher diesen hoheri. Befehl allen die es angeht zur Kenntnis bringen
indem ihr zugleich dessen auch unsere Unterthanen versichern
LI B
moget. Ihr werdet e.uch bestreben und Mittel anwenden, uni jedeni
ohne Ausnahme des Standes zur Ruckkehr zu bringen, weil ineine
kaiserliche Absicht ist, dass, jedeni Unterthan Sicherheit und unge-
stohrte Ruhe zu Theil werde, da jeder was Standes er auch seyn
Y
mag, in so ferne er unschuldig und treu ist, nichts zu besorgen
T
und zu befahren, sondern vielmehr Anspruche auf die kais. Huld
und Sicherheit zu niachen hat. Jeder mogte darnach seine Pflicht
SI
erfiillen, und auch wird es obliegen, dies allgemein kund zu machen.
ER
XVII.
IV
Nach durch Hiilfe des hochsten endlich gliickliehen beendigten
langwirigen Feldzuge der Tiirken gegen die Volontăirs, bin ich
UN
nun ini Stande einen loblichen Regiments kommando, die bei diesen
Zuge sowohl, als auch wehrend der gânzlichen vertilgung der
Volontaire durch die Tiirken Verfallenheiten geniiglich zu beschreiben.
Zuvorains aber sagen schon, dass der heurige Feldzug der
L
Tiirken gegen die Volontaire bereits gliicklich beendet worden ist

RA
und zwar folgendermassen vor 4 Wochen nâmlich haben die Herrn

tobenden Volontaire nebst denen schon vorhin beschriebenen Stănden
die Stadt Niamz und zum teii auch Foltischeni verbrannt und
NT
nebst Morden und Pliidern was sie daherum begingen, haben sie
auch die tiirkische Besâtzungen b.is Paschkan zuriickgejagt und
allada auch schriftlich erteilt, dass sie sich mit den Tiirken formlich
CE
schlagen wollten auch droheten sie Roman zuiiberfallen.

Da dieses alles estafettaliter dem Bascha von Ibraila (welcher
bis dahin den Unterenteils des Landes durch sein geschickten Agas
dirijirte) berichtet worden, so schickte dieser mit noch 600 Mann
I/
frischen Truppen mit verschiedenen Agas den Seliktar Bey zum

S
Oberkommandant anher, welcher nach seiner hiesigen Bintreffung

nicht aber auch im Namen des Paschas ersuchte mit diesem Korps
IA
selbst auch mitzugehen, welches ich dann vielerwichtige Ursachen

halber nicht abschlagen konnte. Und so nachdem wir alle Btsaz-
zungen aus den Stădten an uns zogen eillten wir in doppelten
U
Mârschen nach Foltischeni, trafen dort aber nur 60 Volontâ re an,

BC
die iibrigen sind mit ihren Rauben gegen Kornulunci in die Wald-
RY
gegenden gezogen. Allen diesen ist dichtig nachgesezt worden, und
RA
am Moldauflusse aticii viei erbeutetes Vieh, ladenen Wăgen mit
Waaren, Brandweinkessel und andere Kupfergeschiere abgenommen
worden von denen Volontâire aber keiner gefangen werden konnte.
LI B
Mit dieser Leute sind die Tiirken in die leere Stadt Foltischeini;
die schon vorhien von den Volontâire verwiirtet war, hineingekommen.
Den 2 ten Tag darauf war Bairam, doch sind sie allarmirt
geworden, das 40 Volontâire bei Bonestie an der Bukowiner Grenze
Y
in den Kukuruz eldern verstekt hielten, worauf wegen des Bairams
wichtig zugeeilt wurde die hisigen Tiirken iibereilten mich hier
T
und eilten voran ohne dass ich eben den aida herumstehenden K.
SI
K. Grănzwacliten die Unternehmungen der Tiirken friiher hătte
bekannt machen konnen begniigen eine kleine Grânz Provokation,
ER
dafiir empfingen sie aber auch die verdientestrafe indem die braven
Grânzwachen vom Mareschall Regimente bald darauf 2 hiibsche
Hengste unter diesen Helden erschossen und auch einen Turken
IV
blessirten, worauf freilich die Tiirken eilten mich selbst hervorzu-
bringen, um den allarm zustillen was ich auch bald gut zu machen
UN
wusste. Bndlich nach dem daherum auch keine Volontăirs zu finden
waren, kehrten wirxwieder nach Faltischeni zuriick, den folgenden
Tag schikten wir mehrere Observationstruppen aus, und aus ver-
schiedenen Wegen zu erfahren wohin die Volon^âirs sich eigentlich
L
gezogen hatten und an demselben Abende erfiihren wir allgemeine

RA
dass sie sich iu 3 Abteilungen gegen «Monhstirea Neamțului» und

Seku verzogen hatten.
In dem Augenblicke als man sich beratschlagte, wie man diese
Raubershorde verniiftig umzingeln konne, langte ein frisches Korps
NT
Turken von 600 Mann von Jassy an-, und zwar unter Anfuhrung
des Barniak Bimbascha Melimet Aga, welcher zugleich vom Săli
Pascha einen Firman hievorbrachte, dass der bis dahin zu Ibraila
CE
regierende Jusuffpascha abgesetzt und das Oberkommando den

hiesigeu Turkischen Truppen unter dem Befehle des zu Jassy vor-
stehenden Săli Pascha Bxcellenz stânde, welche das Kommando
I/
dem Baschniak Melimet Aga iibertrug, dieses machte grosse Diskution

unter denen dem Jusuff Pascha angehorigen und zwar: so dass sie
S
2 Tâge, Tag und Nacht, die Kopfe zusammenschlugen und zwar

um so mehr als sie nun befuhrteten das dieser Săli Pascha sie von
IA
allen gelderpresungen, Vieli und anderen Schaden zufiigungen an

den Unterthanen in diesen Distrikten wo sie vor stundeu zur Rechen-
U
schaft ziehen wurde und da nun der frischen Truppen Herrfiihrer

forderte, dass diese schon lange hier geniessteten Blutsăuger den
BC
RY
Vortrap gegen die Volontăire maclien sollten so entstund eine kleine
RA
Revolution unter ihnen welche mit eiiiem zweistiindigen Pistolen
feuer dahin endigte, dass die erst gedachtem dem Jusuff Pascha
angehorenden (ungefăhr 800 Mann) zu Pferde sassen und sicii von
LI B
diesen Korps trennten und so als zuggellose turkische Soldaten
sicii unter vielen Raubern und Pliidern nach Ibraila hinken machten,
nachdem dieses uberstanden war haben wir uns mit den iihrigen
Korps (ungefăhr 1200 Mânu) nach Tirgu Neamtz begeben, vorher
Y
aber aus Foltischeni, 'dem Săli Pascha alles estaffetirte berichtet,
T
auch 3 Kanonen verlangten.
Als wir in Tirgu Neamtz ankommen, liatte unsere Vortrab
SI
auch 40 Volontăire angetroffen welcher aber auch wir zu Foltischeni
bei unserer Annăhnung den Ausweissnahmen, aber auch unserm
ER
von starken Marsche ermiideten Truppen, dieselben nicht weiter
verfolgen konnten. Und so zogen selbige ruhig nach Seku zu. Bhe
noch von Seiner Bxcellenz dem Săli Pascha der 2 Befehl auf die
IV
berichteten Umstăude und die Kanonen anlangen Konnten, drohten
die Volontăire uns zu uberfallen doch bliebes nur beim drohen,
UN
und machten uns auf den Fall gefasst, bis endlich die Kanonen
mit 1500 frischen Truppen sicii an uns stissen.
Nun waren wir stark an Macht geliorig vor zu maschieren
sounirten daher auch nicht noch am demselben Tag die Weghălsigten
L
Volontăire auf zu suchen, wir begegneten uns auch mit ihnen ungefăhr
RA
1V2 stunde weit von dem bertihmter kloster Seku.

Dieser Rauberliorde war aber neben auch dreistgenug bei aller
unserer ubermarsch die Brust zu zeigen und empfing der Vortrab
NT
unserer Truppen mit so hizigen Ploton feuer dies einige 200 Tiirken
nur zu geschwind des opfer werden mussten.
Und dies war ihnen uns so leichter, als sie ihr feuer alles
CE
hinter den Meteressen hervorgeben und mau ihnen wenig anhaben

konnte. Doch diese dauerte nur ein Paar stunden und ungeachtet
ihre Bage liberali im Busch werke war, so haben endlich die
andrangenden Janischaren sie aus ihren Posten genotigt und so sind
I/
die Tiirken und Volontăire zugleicher zeit am kloster Thore gelangt.

Daher iveder Volontăire noch Tiirken hineinkommen konnten. Die
S
Volontăire machten in dessen neukunstgrife und drangten so schnell

IA
durch die Menge auf einem mit grossen Băumen bewachsenen Hiigel,
dass man sie bei aller angewandten Miihe doch nicht abhalten
konnte, und da stellten sie sicii die Pferde angehunden hinter den
U
Băumen, den Tiirken wieder entgegen wolier sie so sicheres Feuer

wieder auf die Tiirken zu bringen mussten und dass die Tiirken
BC
RY
sicii nur von Ferne lialten konnten, die Kannonen aber waren noch
RA
unterwegs und zum kloster noch nicht angelangt. Bndlich nâhrten
sich der Abend und die Volontăire machten sich wieder eben so
geschwind als mbglicli nach dem klosterthore allwo die inwendigen
LI B
Volontăire sie auch freundlich empfingen und hinein liessen.
Bei diesem gedrenge der Volontăire ins kloster hat sich ein
besonderer Umstand ereignet, weil mit unter auch zwei Tiirkeii
hineinscliliessen. Diese wâhrend dem die Volontăire die andrăn-
Y
genden Janischaren vom Thore zu verscheuchen sich bemiiten haben
T
in verschiedene Orten im kloster Feur angelegt, so dass alles
holzwerke in Brand geriet, und bis an die Mauern zu Asche ward.
SI
In den grossen Gedrănge aber zind docil 200 Volontăire von diesen
ins kloster geflohenen abgescheiten worden.
ER
Freilich ist nun alles Versucht wprden diese womoglich zu
fangen sie waren aber auch geschikt genug sich eben so geschwind
in dem Walde zu verziehen dass der Verfolgen der Mutenfiel sie
IV
weiter zu verfolgen und der Abend war den Volontăire gunstig. So
kehrten nun die Tiirken gegen das Lager mit grossen Schaden zuruck.
UN
Nun wurde gearbeite von beide Seiten, die kanonen sind auch
aufgepflanzt worden und von 3 Seiten, 13 Tage lang, Tag und
Nacht die kloster Mauern vergeblich beschossen. Bs ist war wenn
dieses kloster auch nicht regular als eine Festung gebaut ist, so ist
AL
es der Starke wegen docil fur solche an zu sehen. Bs hat 4 Basteyen

und eineu Starken Glockenturm zum wiederstande gegen die Feinde
unten sind auch gegen irdische Vestiefungen.
TR
Bndliche gelangte es doch, das Tor durch die 24 Pfăndern so

zu durchschiissen (freilich erst durch viele 100 Kanonenschusse)
dass es nicht mehr einen Tore sondern einem ungarischen Fenster
EN
mit runden Fensterscheiben ăhnlich selie.

Nun glaubten die Janiscliaren dieses Tor leicht einzuschlageii,
bemerkten aber nicht dass die Volontăire diesen Schaden vor inn-
/C
wendig mit Stein, Holzern u. so weiter so zu errammeln wussten

dass der Binbruch immer frișcli erschwert wurde.
Am 12 Tage also wurde besclilossen, durch die Jaiiitschare,n
SI
stiiremen zu lassen. Ungefâhr iun 8 Uhr in der Friilie wurde das

Feuer rum herum verdoppelt und ein j anitscharen Fahnenfuhrer
IA
fiihrte eine Faime mit ungefălir 100 Manii ans Tor iun wenigh
stens den oberen Teii, wo das Tor durchsiclitig war einzubrechen.
Die Volontăire waren aber auch auf dieses gefasst und emp
U
fingen die Stiirmen mit so vollen Kugelregen, dass sie in weniger

als einer halbe Stunde 72 Todte ausser den blesirten vorden
BC
RY
Tore lassen mussten und der Fahnenfiihrer mit abgeschlossenen
RA
Mutze mit Not die Fahne samt einigen Blesirten aus der Gefahr
bringen konnte.
Nun sahen die Tiirken dass sie Mănner vor sich hatten, folg-
LI B
lich wurde Rat gezogen. Alle grossen Agas drangen unter den
Haufen der Janitscharen und verlangten endlich auch micb zur
Beratschlagung. Als ich zur Rede kam, musste ich alle ihre eiu-
foltige Anstalten gestehen und zwar: Dass nachdem sie nicht regel-
Y
messiges und verniiftiges machten sie auch bei abermaligen Ver-
T
suchen nichts besseres zu gewertigen hatten, und ich gab meinen
SI
Meinung auf eine andere Mauer. Den Grossen gefiel sie alein,
was gefăllt den dumnien Janitscharen! Sie wolten durchhaus einen
2 Versuch mit Sturm zu inachen. Wer konnten ihnen wiederstehen?
ER
Beschlossen und geniacht. Bben mit den vorhinnigen Vortheilen,
wiederum davon gelauffen. Nun konnten an wegen den vielen
Todten sich nicht einmal den Thore năheren. Also wieder Rat ge-
IV
halten, wo sie meinen, Vorschlag williger annah'men ehe aber
solches ausgefiihrt werden konnte, langte auch die Post von Jassy
UN
ăn welche die Nachricht mit tracii ten dass der Săli Pascha mit
4000 Mann und 2 Kanonen nocli an demselben Abend im Lager
eintreffen wiirde, biswoliin also alles aufgeschoben werden solite.
Nun rieth ich womoglich die Todten aus dem Wege zu rău-
AL
men. Dazu wurde ich wieder erwăhl-t mit den Volontâire zu con-
versiren und so gab ich das Zeiclinen. und năhrte mich dem
TR
Kloster Thore und nachdem von beidem Seite das Schussen ein-
gestellt war erschieuen auch der Festungskommandant Monsieur
Charmaki und gestaltete die Wegrăumung den Todten ver1angt
EN
aber auch dass man ihm den Abzug aus dem Kloster mit bewaf-
neten Leuten gestatten moge solist wird er gezwungen sein auch
noch mehrere Tiirken zu ruiniren.
/C
Abends wollten sie sich den Tiirken keineswegs ergeben.

Das verliessen sie aber dass sie an der kais. Grenze wohin sie
sich in Schutz begeben wollten auch die Waffen ablegen wiirden.
Dieses konnten die Tiirken nicht eingehen besonders da der Pascha
SI
im Anzuge war.
Nach Wegrăumung der Todten wurde das vergebliche Feuern
IA
der Tiirken wiederum fortgesetzt, worauf auch der Pascha Ange-

langte. Dieses wurde schon aus dem Lager mit 3 Kanonenschiissen
angekiindigt.
U
Alle grossen Aga mit einigen von ihren Kompagnie stellten

BC
sie den Pascha vor, erzăhlte alle bisherigen Umstănde und ich war
RY
aucli an der seite der Pascha und nachdem ihm einen Plan bekannt
RA
gemacht worden ward selbigen von ihm mit beifall gut gehiessen,
und er wunderte sich, warum man selben nicht gleich von Anfange
befolgt hătte, gab auch Befehl zum Sturm anstalten zu machen.
LI B
Da aber schon Abend war, so fand ich wieder, dass die Ausfuhrung
nich gliicklich sein wiirde, und ersuchte die Pascha dieselbe auf
den kiinftigeii Tag verschieben zu wollen, und da ich auch das
Begehren des Volontăire bekannt gemacht wurde, so eisuchte ermich
Y
wieder zu den Volontăire zu gehen und ihnen anzudeuten, dass
T
wo ferner sie in 2 stunde ilire Waffen nicht abgeben wollten sie
nicht die Kais. Grunze sonders als Rajas anzunehmen und nach
SI
Constantinopel mit Schonung ihres Lebens zu escortiren und den
Sultan zu bitten dass ihnen nachher der freie Riickzug in ihr Vater-
ER
land gestatten werden sollten.
Die Vollontăire erwiedenten hier wieder, dass die Abgabe ihrer
Waffen an diesen Abende noch nicht geschehen konne weil es schon
IV
zu spat sei und batten den Pascha mochte die Ausfuhrung bis den
folgenden Tag aufschieben.
UN
Diese Bitte wurde ihnen aucli gewăhret ohne noch weiter mehr
Pulver in die Luf zu schussen.
Den 13-ten Teg also schikte micii der Pascha zum letztemale
zu ihnen iun die endliche Entschliessung. Die Volontăire trugen viei
L
zweifel an den versprechung des Paschas und batten mich ins

RA
besonders ihnen meine Meinung zu ăussern, in dem sie im Noth-

falle sich noch immer etliche Tage halten kdnnten und doch lieber
mit den Waffen in der Hand zu sterben wollen, als sich den Turken
NT
zu ergeben. Ich erwiederte darauf dass ein general bei uns sein
gegebenes Wort halte, und ein Pascha solite nicht weniger thun
und sagte zu mehrerer Uberzeugung, solite der Kommandant selbst
CE
mit noch zwei andern mit mir zur Pascha konimen und dessen
Versprechen aus eigenen Munde erfahren.
Auf diese Persuasion endlich folgte der erste Capităine der
Volontăire namtns Charmachi mit noch zwei andere Volontăire mit
I/
mir bis zum Pascha dem ich sellige auch gehorig vorstellte und er
ihnen sein Versprechen eben auch mundlich bestătigte.
S
■ Sie legten ilire Waffen an ab, und wurden in ein besonderes

zelt unter Waclie gesetzt. Einer ausgenommenen der mit mir zu
IA
den iibrigen zuriick kamm und das Empfangene versprechen seiuen

Briidern mitteilte und einen allda gehabten Sohn herausvorderte.
U
Auf diese Art also wurde das Spiel gewonnen, sie iibergaben
ilire Waffen worauf die jaiiitscharen iama» machten; das ist wer
BC
RY
Stărker, der mehr, der Pascha liess aber auch riicksichtlich befehlen,
RA
dass die Volontăire auch ihr bares Geld behalten kbnnten, dies
war denen Janitscharen ganz recht, denii nach dem sie nicht alle
Janitscharen an der Waffen der Volontăiren regressieren konnten
LI B
so ubervielen sie die verlassen in dem Klostern und veriibten an
ihnen als Greulthăter als Janitscharen, der Pascha wunderte nicht
bezahlte noch aber drin jeden Volontăirs schădel oder Ohr mit 15
Piaster, so haben 400 etliche Volontăirs ihr Schiksal zu «Mona-
Y
stirea Secul» beendet.
T
Nebst diesen sind aber auch «Caluger» und andere «Ciocoi»
bojaren, biirger und Kaufleute mitunter zu Schlachtopfer geworden
SI
Hiemit noch am selbigen Tage obgleich schon gegen «toca»
zeit hat der Pascha im Lager das Signal zum Aufbruhe und'in
ER
2 Stunden sind alle Kanonen wieder fortgefiihrt worden, und was
moglich war mitzubringen, bis nach T. Neamtz ins Nachtquartir
gezogen und sodan den anderntag nach Roman. IV
Dies ist das ganze was ich einen Lobi. Regimentskommando
von denen Vorfăllen in der Moldau seit 4 Wochen wovon ich
UN
Augenzeuge war, in Dienstfreundschaft berichten kann.
Nun zieht das Zugellose Volk der Tiirken wieder hinuntergegen
Ibraila. O! Jammer wie soli ich nun das arme Land schildern!
Kein Feder konnte beschreiben, was die armen Inwohner erlitten
L
und was miissen sie gegenwărtig erleiden.

RA
Die zugellosen Tiirken glauben nun als Sifeger zu revertiren

und geben sicii alle mogliche Rechte, alles was ihnen vorkomet,
auch Menschen als sklaven mit zuschleppen.
NT
Mit einem Worte nun sind auch unsere arme ungarischen

Katholiken, samt ihren Seelen hirten zum Preisse des Misshand-
lung geworden.
CE
Die Kirchen werden allenthalben eingebrochen und gepliidert.

Die altare Gottes iudenselben auseinander. geworfen.
O! ich hore auf, mehr davon zu sagen.
I/
(ss) Staroste Wolf

Bakaueragent.
27 Oktober 1821.
S
IA
U
Notă. Aceste acte s’au păstrat în Arhiva, ce era așăzată în «Justitzpalast» care
a fost ars în vara acestni an de revoluționari. De va fi ars și aceste acte? nu știm!
BC
In acest caz pierderea pentru noi va fi foarte mare.

LIB
XVIII.
Y
Namenliches Verzeichniss deren mit Ende Dezember 1822 zu Hermannstadt und in den hermannstădter Sthulsdorfern
T
sich aufhaltenden tiirkischen Untertanen welche wegen derdaselbst stattgefundenen revolution Ereignissen hieher gefliichtet und
SI
bis her nicht zuriickgekehrf sind.
Names des tiirkischen
ER
N. c. Name des Hauswirthen Nation Charakter Gebiirtig Zald der
Untertanen
I Fridrich Klogber Poștei. Const. Vlahutz Grieclie Untcr Caragca, sein Stlimeger-Vaiet t'onstanlinopol 7 Personen
Georg Vlahutz »
IV
2 Killer Hutmacher Beamler. Spahtr in Wallach. 9
Reissenfelssischen Haus Johann Vlahutz » Griech. Bojar » I »
4 Clucer Aleco Somurcaș > Ispravnic Wallach. » IO »
revista arhivelor
Poștei. Aleco Archiropulo Divanid Craiova »■ 8 »
UN
5
6 Hagi Johann Kostapetu » Bojer in Craiova » 2 »
7 Nicola Kostapetu » Handelsmann .» I '>
8 Polichrony Kostapetu » » in Wall. » 4
9 Const. Lascar Bojer Wallachei » 8 »
IO Poștei. Johann Scordilla » » » » »
L
II Kaniinar Janko » Handelsmann Bukarest »
12 Johann Alviz » » » I >
1.3
M
RA
Kluc. J. Vlajan
Const. Aman
Wallach
»
Bojer Div.
Bojer
Craiova
»
5
i
»
»
15 Meii don Econom » Prister in Argesch Argesch 1 »
16 Witw. Const. Otetteleschan » Bojerin Craiova I »
17 Stolnic Voicu Petranu » Bojer Bukarest »
NT
5
18 Barbu Stirbey » » » >4 »
19 Vornic Aleco Ghika » » Neffe v. Ghica » ■9 »
20 J. Balutza » Handelsmann Craiova 8 »
21 N. Radovici » » » s »
CE
22 Panaiot Soutzo Grieche » » 10 »

23 Clucer D. Otetteleschan Wallach Bojer » 10 »
24 Cluc. Șerban Murguschan » .» » 10 »
25 N. Dumba Grieche Handelsmann » 10 »
26 Maria Mavrodin » » »
27 Alexandru Stamati Scarlat » Handelsmann » 3 »
I/
28 Janko VI adj an Wallach 1 »

29 Johann Goga*) Grieche Handelsmann Macedonien 1 to
l-A.
1 30 Anthon Mutha » » ■> >
AS
1
c) An den griechischen Agenție.
RY
RA
MISCELLANEA
LI B
Din istoria arhivelor românești: de material arliivistic, încât a fost ne
Arhive județene și școală de voie să se suspende, dela această dată,
arhivari. orice depuneri de ale autorităților ju
încă dela înființarea Arhivelor Sta dețene și comunale.
Y
tului (1831 în Muntenia și 1832 în In anul 1862 (4 Aprilie) înființându-se
Moldova) se poate constata o preocu direcțiunea generală a Arhivelor Statului
T
pare permanentă din partea conducă s’a stabilit prin regulamentul publicat
torilor acestei instituțiuni de a asigura în acelaș an (31 Octoinvrie) despărțirea
SI
cât mai bine păstrarea materialului arhi- arhivelor autorităților centrale, de cele
vistic și în acelaș timp de a da institu- județene și comunale. Astfel de acum
ER
țiunii o organizare cât se poate mai po înainte în arhiva centrală se primeau
trivită cu menirea ei. numai arhivele ministerelor și ale ce
In ce privește prima preocupare, con lorlalte autorități centrale, pe câtă vreme
ducătorii Arhivelor Statului au depus arhivele autorităților județene și comu
IV
toate silințele spre a obține localuri bune nale urmau să se păstreze la locurile
și stabile pentru depozitele și birourile lor. Iar pentru organizarea lor unitară
și pentru controlul lor se crease un post
UN
instituțiunii; iar în privința organizării
au încercat sistemele cele mai practice de inspector al arhivelor din districte,
utilizate în alte țări. post care însă n’a fost înscris niciodată
O problemă mai ales a dat mult de în buget. Dispozițiile regulamentului din
gândit acestor conducători: dacă în or 1862 au fost confirmate prin regula
L
ganizarea arhivelor țării trebuie adoptat mentul din 1869, lăsându-se. astfel ar
hivele județene și comunale lipsite cu
RA
sistemul centralizator sau ar fi mai prac

tică o descentralizare a depozitelor. totul de orice organizare și îndrumare.
Odată cu unirea definitivă a Mun Situația tristă ce se crease acestor
teniei cu Moldova în 1862, s’a creat la arhive și care amenința cu distrugerea
NT
București un depozit central al actelor vechilor depozite de acte și documente

de stat, pus sub conducerea unui di din provincie, l-a determinat pe Gr. Mânu,
rector general. Acest depozit avea o su director general al Arhivelor Statului,
cursală la Iași, unde se păstrau o parte să adreseze în 9 Octomvrie 18 <0 un
CE
din actele de stat ale Moldovei. lung raport Ministrului Instrucțiunii și

Dar depozitele acestea nu cuprindeau Cultelor, în care să ceară concentrarea
numai acte și documente privitoare la depozitelor de arhive județene și co
stat, ci și o foarte mare cantitate de munale în capitala fiecărui județ și deci
I/
material privitor la administrația jude intemeierea de arhive județene, cam în

țelor și comunelor, de oarece vechile genul cum sunt arhivele departamentale
S
regulamente ale arhivelor muntene și din Franța.

moldovene prevedeau, ca să se depună Iată cum motivează Gr. Mânu această
IA
în Arhivele Statului și toate actele și propunere:

dosarele administrațiilor județene și co «Arhivele din București și Iași, în
munale. virtutea regulamentelor mai sus citate,
U
Din această cauză încă pe la 1841 se fiind inchise dela 1862 încă ori cărei
adunaseră în Arhivele Statului din Mun depuneri de acte ale autorităților locale,
BC
tenia și Moldova cantități atât de mari Direcțiunea opune negreșit un refuz ca-
RY
tegoric la numeroasele cereri ce i se' la o așa stare de lucruri se prezintă de
RA
adresează în această privință sau de-a sineși; și aceasta ar fi a se pune în
dreptul de către autoritățile județene aplicațiune principiile deja așezate prin
administrative și judiciare, sau prin in regulamentul dela 1862; cu alte cuvinte
termediul autorității ministeriale. Ase a se înființa în fiecare județ un serviciu
LI B
menea cereri au devenit une ori atât special, fie cât de mic, pentru conser
de stăruitoare și imperioase din partea varea și regtdarea arhivelor autorităților
unora din autorități, prea mult doritoare locale. Subsemnatul crede, Domnule Mi
de a se descărca de sarcina unor depo nistru, că daca veți binevoi a vă adresa
Y
zite devenite prea mari pentru localurile la consiliile județene ale cărora sesiuni
lor restrânse, încât au adus chiar con se deschid la 15/27 corent, nu se va
T
flicte neplăcute între dânsele și direc găsi nici unul care să refuze a înscrie
țiune, care nu putea decât să mențină în bugetul său fondurile cuviincioase
SI
în vigoare dispozițiunile regulamentelor; pentru crearea unei arhive speciale a
pe lângă aceasta, direcțiunea, la rândul județului. Foloasele unei asemenea in-
ER
său, nu așteaptă decât o ocaziune spre stituțiuni se va putea lesne aprecia când
a înapoia județelor actele lor, câte au se vor lua în considerațiune avantajele ce
fost depuse aci, în număr considerabil, vor rezulta pentru locuitorii din județe
până pe la anul 1841, și spre a face IV de a avea la îndemână, bine regulate și
astfel loc altor acte ale Ministerelor ce conservate cu îngrijire și siguranță, toate
nu se mai pot primi din cauza lipsei de actele autorităților cu care sunt zilnic
spațiu. în contact și de cari sunt legate toate
UN
«Pe de altă parte, autoritățile locale, interesele lor, dela actele starei civile
prefecturi, tribunale etc., împovărate, până la titlele prin cari se legitimează
cum am zis mai sus, de niște depozite averile și drepturile fiecăruia.
cari se măresc pe fiecare zi și pe cari «Afară de acestea, nu trebuie să se
AL
nu le mai pot coprinde localurile lor; uite că această nouă sarcină asupra bu
silite, uneori a strămuta cu dânsele, în getelor județene — dacă sarcină poate
grabă și în neregulă atâta cătățime de fi — este cu totul în spiritul descentra-
TR
hârtie, alte oii a le preda fără ordine lizator al legislațiunei noastre actuale,
în primirea funcționarilor ce se pres și dacă nu s’a prevăzut anume în legea
chimbă, sunt astfel condamnate a purta consilielor județene, după cum s’a făcut
o sarcină incomodă fără nici o utilitate în țările de unde am împrumutat o a-
EN
practică, pe câtă vreme devine pe fie semenea instituțiune, nu este mai puțin
care zi mai dificil a-și procura din adevărat că ca o trebuință specială, ca
asemenea grămezi acumulate de condici o nevoie care atinge interesele județelor
și dosare, veri o știință pentru servciul în parte, acestora le incumbă și datoria
/C
lor sau veri un act pentru interesele să avizeze la mijloacele de a le împăca.

cetățenilor. «Cât pentru fondurile ce ar necesita
«Dacă vom adăoga încă eventualită realizarea unui asemenea scop, subsem
țile contrarie ce se ivesc une ori, un natul crede că o alocuțiune dela trei
SI
incediu, spre exemplu, ca acum câțiva până la cinci mii lei noi, după impor
ani la Tribunalul Râmnicul-Sărat, sau tanța județului, ar fi pe deplin suficientă.
IA
o inundațiune sau fie chiar umezeala «Votâtidu-se o asemenea alocuțiune

localului, ca la unul din Tribunalele din am putea păși și la o altă îmbunătățire,
București, vom putea avea o ideie despre care ar da mai târziu foloase însemnate.
starea în care se află actele publice pe «Lipsa de persoane competente cari
U
la județe și chiar în Capitală. să poată descifra actele cele vechi, fie

«Din toate cele ce preced remediul chiar din timp mai dincoa, de când s’a
BC
RY
lepădat caracterele cirilice. sau care să vor putea, la trebuință, ocupa cu onoare
RA
poată ceti mai cu seamă vechile acte o catedră sau a fi încărcinați cu cursuri
slavonești, devine din ce în ce mai simțită; ori conferințe publice, cu inscripțiuni
și cu toate acestea nu este un proces, școlare, sau cu cercetări istorice și ar
o cestiune de hotărnicie, o afacere heologice ca agenți ai Comitetului Ar
LI B
administrativă care să fi luat naștere heologic, ori ai Societăței Academice etc.»
cu câțiva ani mai în urmă, unde să Propunerile lui Gr. Mânu au fost bine
nu fie neapărată nevoie de asemenea primite de către ministrul de atunci.
cunoștințe. S’a intervenit numai decât la prefectu
«N’ar fi oare o însemnată înlesnire rile tuturor județelor și încă în sesiunea
Y
ce s’ar aduce intereselor particulare pe de toamnă a consiliilor județene s’a pus
cât și intereselor publice, când s’ar în în discuție chestiunea.
T
ființa pe lângă Arhiva Centrală din Din răspunsurile primite se constată
SI
București cursurile necesare spre a forma că umnai o mică parte din consiliile ju
juni experți în asemenea materii, cărora dețene au admis înființarea arhivelor
se vor preda în acelaș timp și celelalte județene și au votat credite necesare și
ER
cunoștințe practice, spre a forma din- anume Iași, Tecuci, Vaslui, Olt și Me
tr’înșii buni arhiviști și a-i răspândi hedinți, restul au pretextat lipsa de
apoi în județe? fonduri sau inutilitatea înființărei ar
IV
«Și dacă cu timpul și cu ajutorul hivelor județene.
statului s’ar mai adăoga la aceste cursuri Și astfel propunerea lui Gr. Mânu nu
și altele de istoria și arheologia națională, a putut deveni realizată, din care cauza
UN
nu s’ar face cu modul acesta un bun un mare număr de arhive provinciale
început de o școală complectă, care să s’au distrus ori s’au pierdut. (Arh. Stat.
ne dea tineri erudiți și folositori în di Buc. Dos. 230 Min. Instr. Cult.).
verse ramuri?
Const. Moisil.
L
«Posedând după terminarea studiilor

lor cunoștințele diverse ce indicarăm
RA
mai sus, exersați pe de altă parte la Istoricul Thalldczy despre Arhivele

practica serviciului prin lucrările ce vor Statului.
fi chemați a săvârși în acelaș timp în
arhiva centrală, asemenea tineri pot fi Istoria .și «literatura» Arhivelor Sta
NT
prin județe cetățeni și funcționari în tului din București și Iași nu e tocmai

adevăr utili, pot deveni propagatorii cei atât de bogată ca să nu ne intereseze
mai activi ai culturii publice. Ocupând datele și amănuntele, cari ne-au rămas
CE
funcțiunile modeste de arhivari ai ju dela istoricul ungur Ludovic Thalldczy,

dețului, ei pot servi în acelaș timp spre care cu prilejul excursiunii regionale în
a organiza în fiecare oraș principal o Ardeal a Societății Istorice Ungare')
bibliotecă publică și un mic muzeu local, din ultima săptămână a lunii August
fiind un îndemn perpetu pe lângă con- 1879 repezindu-se la București, a vizitat
I/
siliele județene și comunale spre a creia Arhivele, lăsârdu-ne despre ele câteva
asemenea instituțiuni științifice; ei vor date statistice destul de interesante de
S
putea fi întrebuințați ori și când în in amintit.

teresele statului și ale județui în ori ce Tânărul istoric începător, Thalldczy,
IA
serviciu, care ar reclama cunoștințe mai

alese, ca agenți ai cadastrului, ca con *) Magyar Tortr'nelmi Tărsulat, întemeiată
la 1867.
servatori de ipoteci, când se vor organiza
U
2I A rumun nemzeti leveltâr. în revista sus

asemenea servicii, atât de imperios re numitei societăți istorice «Szâzadok*, voi. 1879,
clamate atsăzi, ca experți în scripte, și pag. 697—702.
BC
RY
veni la București cu scopul de a vedea publicație, Thalldczy notează că cel mai

și afla dacă în Arhivele Statului se vechiu document din Arhivele dela Bu
RA
găsește vreun material care ar merită curești este din anul 1387, iar cel mai
atențiunea istoricilor unguri pentru a-1 vechiu din sucursala Arhivelor dela Iași
studia mai cu deamănuntul în interesul unul din 1433. Mai interesantă este
LI B
completării istoriografiei ungare. nota scriitorului ungur cum că cele mai
Nu reiese din micul articol citat al multe documente privitoare la relațiu-
lui Thalloczy, dacă s’a întâlnit cu di nile ungare s’ar afla în secțiunea a Il-a
rectorul B. P. Hasdeu, despre care men (a bunurilor publice) și că multe amă
ționează numai că opera sa: «Istoria nunte s’ar putea avea din arhiva fami
Y
critică a Românilor» e scrisă cu multă liei Lahovari, «care a fost nobilitată de
erudiție, pare însă că la Arhive fu că către regele Ungariei Ludovic-cel-Mare»,
T
lăuzit de subdirectorul Eduard Con/, precum și din arhivele familiilor Sturdza
șeful secțiunii l-a și a IlI-a a Arhi și Ghica.
SI
velor, despre care zice că e «foarte cult Thalldczy vizitând și bihlioteca Aca
și bun cunoscător» al tezaurelor Arhi demiei Române, bogată de 30.000 vo
ER
velor, precum și de linguistul Dumitru lume, nu a aflat in ea decât 4 (patru)
Feșacov, 'șeful secției a Il-a, care cu cărți istorice ungare; dar înainte de a
prinde și arhivele mănăstirești, în total pleca din București a mai vizitat Mu
2316 hrisoave și acte înregistrate, multe IV zeul, precum și colecțiunea arheologică
fiind încă necatalogate. a ministrului de Interne M. Kogălni-
Interesându-se de materialul privitor ceanu, despre care publică aiurea ase
UN
la istoria Ungariei, Thalloczy află dela menea un mic articol1).
Coni că 'el văzuse vreo 5—6 hrisoave Dr. Andrei Veress.
slavonești ale lui loan Huniade despre
moșiile sale, dar că sunt foarte multe
documente din epoca principatului Ar Raportul generalului Puehner
AL
dealului și mai cu seamă despre rela- despre situația Transilvaniei

țiunile țărilor române cu Ardealul din în toamna anului 1848
veacul al XVIII-lea, dar mai bogată în In revista Leveltâri Koxlemenyek
TR
această privință ar fi sucursala din Iași. I, (1923) p. 534) d. Gyalokay Ieno,

Ambele arhive se administrau cu un cunoscut prin cercetările sale asupra
personal de 16 funcționari și 3 servi revoluțiunii din 1848 în Ungaria, publică
tori, având directorul general dela Bu
EN
un foarte interesant raport pe care l-a

curești un salariu anual de 6.666 lei, înaintat comandantul armatelor austriace
iar acela din Iași numai 2.400 lei, pe din Transilvania, baronul Puehner, prin
când la București subdirectorul lua o cipelui Windischgraetz, comandantul
leafă de 5.400 lei. Salariile se urcau
/C
suprem al oștirilor imperiale.

astfel în București la suma de 39.991 lei Acest raport, datat din 1 Noemvrie
și în Iași la 4.024 lei, iar împreună cu 1848, prezintă interes atât pentrucă
cheltuielile de administrație bugetul am arată cât era de inferioară, din toate
belor arhive abia ajungea suma modestă
SI
punctele de vedere, armata imperială

de 50.935 lei; în această sumă se cu care trebuia să apere Transilvania contra
prindea însă și suma de 3.000 lei pentru revoluționarilor unguri, cât și pentrucă
IA
publicațiunile Arhivelor, cari însă după confirmă incapacitatea și insuficienta

tipărirea celor două fascicole ale lui informație a generalului Puehner cu
C. Aricescu, nu au mai avut sub noul
regim nici o urmare. ’) București regiseggyujtemenyekrol; «Ar-
U
Făcând mențiune de această din urmă •chaeologiaiErtesito», voi. XIII, 1879, p. 307-311
BC
RY
224 REVISTA AR1TTVELOR
privire la situația forțelor ungurești și wie die offene Absicht dieser Stelle
RA
în special a celor săcuiești. Puchner dahin ging die Sr. Majestăt anhănglichen
care nu dispunea decât de vre-o 5000 treuen Truppen ganz zu vernichten —
de soldați, credea că numai Săcuii dis wie zur Erreichung dicses Zwechkes
pun de cel puțin 30.000 oameni bine auch die schlechtestenMittel von Amts-
LI B
înarmați, bine echipați și entuziaști, wegen angewendet wurden, wie man
pe câtă vreme in realitate — după cum sich endlich sogar erfrechte einzelne
afirmă și d. Gyalokav — numărul aces kleinere Truppenabtheîlungen ihrerWa-
tora abia se ridica la vre-o 3000 de ffenvorrăthe zu berauben, wogegen zu-
luptători. letzt auch unserer Seitz Waffengewalt
Y
Mai transpiră din acest raport neîn angewendet werden musste — und andere
crederea ce o avea Puchner nu numai mehrere derley directe und indirecte
T
în Românii ce se ridicară să susțină Angriffe auf die Truppe Sr. • Majestăt,
SI
cauza imperialilor, dar și în Sași, cari iibergehe ich als vergangene schmerz-
sunt «ein schwerfălliges Volk von viei liche Ereignisse und werde nur den
Worten und wenig That, Keines Enthu- Zustand vom 18. Oktober herwărts
ER
siasmus făhig». schildern — als von dem Tage an
Interesantă este și afirmarea lui welchen ich mich von dem ung. Minis-
Puchner, că se găsia atât de izolat, terium lossagte, die Ztigel der Landes-
IV
încât nu putea corespunde cu colonelul Regierung ergriff und das Land unter
Urban, comandantul regimentului al das Kriegsgesetz stelite.
2-lea de grăniceri români din ținutul Die angeschlossenen Proclamationen
UN
Năsăudului, decât prin București și Iași. sowohl an das Militair wie an die
In sfârșit o altă informație interesantă Civil Behorden geben hieruber năheren
este că Puchner spera încă în Noem- Aufschluss.
vrie în ajutorul trupelor rusești, ce abia Noch ehe ich die Proclamationen
AL
ocupaseră Principatele noastre. erliess, hat sich in Agyagyfalva (sm?)

im Udvarhelyer Stuhl, trots meiner
Praes Nr. 1549/p. vielfăltigen Protestatiouen Gegen das
kon. Gubernium, eine Szekler National
TR
An Seine Durchlaucht den k. k. Herrn versammlung gebildet — bei welcher

F. M. Oberbefehlshaber der Osterrei- sich die nieuterischen drei Szekler
chische Fleere Alfred Fursten Regimenter mit vollstăndiger Armatur
Windisch- Graetx.
EN
und Munition eingefunden haben —

Hermanstadt, am 1 November 1848. welche nun ganz offen sich der Revo-
lution ansclilossen, Vorposten bezogen
Nach erhaltener begluckenden Nach- und eine durchaus feindliche Stellung
/C
richt, Euer Durchlaucht seyen zum Ober annehmen. Ihre Comandanten erliessen
befehlshaber der osterreichischen Heere Proclamationen worin das General Co
ernannt, welches allein noch im Stande mando aufgehoben wird und dergl.
ist das Vertrauen der so sehr gedemii- Ungesetzlichkeiten mehr. Diesen Regi-
SI
thigten getreuen Arrnee, auf eine bessere mentern hat sich ein Landsturm von
Zukunft wieder aufzurichten: beeile ich Szeklern und Ungaro angeschlossen,
IA
nrich E. Durchlaucht hier eine kurze der zum Theil gut bewaffnet ist, da
Skizze der hiesigen Zustănde zu geben. das ung. Ministerium die Bewaffnung
In welcher Lage die k. k. Truppen dieses Volkes auf alle Art unterstiitzte,
sich wăhrend der legalen Wirksamkeit wăhrend es die der Wallachen und
U
des kon. ung. Ministeriums befanden — Sachsen auf jede Art verboth und
wie diese immer driickendcr wurde — hinderte.
BC
RY
Dieses Szekler Aufgeboth wird sehr desarmiert, die Cavalerie ihrer Pferde
RA
verschieden auf 20—40.000 angegeben, beraubt.
gegen 30.000 diirfte es jedoch immer Von Generalen ist einzige F. M. L.
anzunehmen seyn. Hiezu sind noch die Gedeon dienstbar — F. M. L. Pfers-
wohlbewaffneten Neugeworbenen (on- mann und Schurtter krank — General
LI B
kbntes) beilăufig 5000 an der Zahl — Kalliany hier noch ganz fremd —
endlich die Nationalgarden aller unga- General Gallbrunn und Graeser haben
rischen Stădte zu rechnen, die doch sich der Revolution angeschlossen!
ebenfalls wieder auf 4—5000 angesch- Den nordlichen Theil des Landes
lagen werden miissen. hat Obstlt. Urban des 2. Wallachen
Y
Allen diesen feindlichen Massen konn Regiments, mit seinem Regimente und
T
ich nur eine ăusserst geringe Truppen einen wallachischen Landsturm besetz
Macht entgegensetzen u. zwar: und occupiert den Landstrich von
SI
Naszod iiber Bistritz bis Szăsz-Rdgen,
4. Comp. Grenadiere............................ 400 M. wodurch die Comunication mit Gallizien
2. Comp, bestehen nur im Cadre . . — frei ist. Das Sud-Corps behauptet den
ER
Bianchi 12 Comp. ........................ 1000 M.
Cari Ferdinand 12 Comp.................... 4000 M. ganzen siidlichen Theil bis Carlsburg,
3-tes Lelningen 6 Comp................. 46u M. Balazfalvo (Blaj) liber Mediaș, Elisa-
3-tes Turszky 3 Comp......................... 90 M. bethstadt, Schășsburg, lăngs der Alt
L. W. Sivkovich 6 Comp................... 850 M. IV
und Kronstadt.
44 Comp. Inftr. 4000 M.
Die Revolutions Parthey occupiert
Max Chev. leger Combatt................ 730 M. Deds, Klausenburg, Thorda, N. Enved,
UN
Savoyen Dragoner............................ ('20 M. den durch die mitte des Landes sich
Mann 5350. ziehenden Aranyoser und Maroser Stuhl,
M. Vâsârhely, endlich das ganze Szekler
Hierbei muss noch angefiihrt werden Land, Gyorgy6, Czik (Ciuc), Hărom-,
AL
dass ausser Bianchi und Sivkovich alle szdker Stuhl, wodurch die Verbin-
Comp, beinahe nur Cadres sind, die dung zwischen Siid-und Nordtruppen
mau wolil bemiiht ist zu complettieren ganz unterbrochen ist, endich die Ver-
— bisher aber noch wenig Zuwachs stăndigung mit dem Oberstlt. Urban,
TR
hat ■— daher machen die 44 comp, nur einen sehr einsichtsvollen und thătigen
4000 Mann mobile Truppen aus, wovon Offizier, nur durch den ăusserst zeit-
jedoch 1/3 an die Festung Carlsburg raubenden Weg iiber Bukarest und
EN
und ein Paar an andere Garnisonen Jassy pflegen kann.

gebunden bleiben muss. Bei den beyden Dieser Weg ist auch der Einzige auf
Walach. Regimente™ ist Alles aufge- dem mir die Correspondenz nach Wien
bothen, doch fehlt es an Waffen zur- und mit E. Durchlaucht moglich ist und
/C
gănzlichen Beniitzung. — Nur eine ein- bitte daher auch gehorsanjst ihn fur
zige 6—8-ge Fuss-Batterie ist fbrmlich allenfăllige gnădige Erlăsse an mich
ausgeriistet, daher mehrere Kanonen hochgeneigtest beniitzen zu wollen, da
aus Karlsburg not diirftig durei} schnell jede andere Communication durchaus
SI
abgerichtete Infanterie b^dient werden. unsicher wonicht gar unmoglich ist.

5 Comp. E. H. Cari Ferdinand sammt Um aber ein weiteres Bild meiner
den Regimentsstab und den meineidigeri Lage zu geben, muss ich anfuhren, dass
IA
Obersten Baldacci sind — besonders die Sachsen Sr. Majestăt treu ergeben
auf Zuthun des Letzteren — zum Feinde sind und ja hier und da Etwas leișten,
iibergegangen 3 Comp. Turszky und 1 wie Z. B. sie jetzt ein Nationales Jăger
U
Escadron Chev. legers wtirden mit Bataillon ' errichten. Doch ist es ein
Gewalt in Klausenburg zuriickbehalten, schwerfălliges Volk von viei Worten
BC
15
RY
â26 REVISTA ARHIVELOR
und wenig That, keines Enthusiasmuses gesteller Ruhe wider wie friiher dem
RA
făhig. Gubernium untergestellt und sodann als
Die Wallachen Landesbevolkerung ist schlechte Patrioten angesehen und ver-
Treu und willig — giebt sich allenthal- volgt zu werden fiirehten. Es wăre
ben zum Landsturm her, doch sind die daher der Guten Sache sehr forderlich,
LI B
Leute feige — begehen die grăulichsten wenn S. Majestăt nicht nur meine jetzt
Missethaten und dazu fehlt es liberali proclamierte Militar Regierung baldigst
an Waffen. zu bestăttigen, sondern jetzt schon auch
Dies Euer Durchlaueht ist die Kraft, fur spătere Zeiten ein Civil und Mili-
Y
die ich den enthusiasmieiten, muthigen, tair Gouvernement einzusetzen geruhen
beweglichen Szekler entgegen zu stellen wollten, weil auch nach Bewăltigung
T
habe. des Aufstandes noch auf lăngere Zeit
Es ist daher meine erste Pflicht, nur durch eine Militair Regierung die
SI
nachdem ich die Lage der Dinge gewis- Consolidierung eines gesetzlichen Zu-
senhaft geschildert habe, und auch standes verbiirgt werden diirfte, vodurch
ER
gewiss E. Durchlaueht die Misslichkeit nicht nur mehr Kraft und Einheit in
derselben nich verkennen, wăhrend es die hiesige Verwaltung treten, sondern
doch unerlăsslich ist Siebenburgen nicht auch die oberwăhnten Zweifel der Beam-
nur zu behaupten, sondern die Revolu- ten behoben wiirden, welches die schnelle
IV
tion hier zu erdriicken — wenndann und unbedenkliche Unterwerfung der
mit Kraft gegen Ungarn operiert werden Dikesterien zur Folge haben muște.
sole — E. Durchlaueht dringendst zu Um gnădige baldige Erwirkung dieser
UN
bitten, mir ein Hilfe von mehreren Allerh. Resolutionen wage ich E. Durch-
Bataillons und Batterien aus Gallizien laucht unterthănigst zu bitten.
moglichst sehnden zusenden zu wollen, Schliesslich erlaube ich mir anzufiih-
mit welchen ich sodann nach hier her- ren, das durch die grossen Verwiistun-
L
gestellter Ordnung nach Ungarn auf- gen welche von Szekler und Wallacheu
brechen wiirde.
RA
veriibt wurden und wodurch bereits-

Wohl steht im Riicken auf nur 3—4 iiber hundert Dorfer eingeăschert wor-
Mărsche von hier eine wohlgeriistete den sind, die Theuerung hier im Lande
50.000 Mann starke, mit Geschiitz wohl so ausserordentlich gestiegen ist, dass
NT
versehene Russische Armee. die von der gemeine Soldat mit seiner Lohung
Tag zu Tag sich vermehrt — in wieweit schlechterdings gar nicht, der Subalterne
ich diese als eine Reserve ansehen darf Offizier bei den jetziegen unablossigen
— in wie ferne ich in ungiinstigstem Mârsfthen nursehr schwer subsistieren
CE
Falie von ihr Succurs erwarten kann konnte.

darf — ist mir unbekannt — wăhre mir Hiezu tritt noch dass die ungarischen
aber zur griindlichen Einleitung umfas- Truppen tăglich 8 kr. Lohnung und die
sender Operationen zu wissen sehr Offiziere sehr hohe Gagen haben, welches
I/
nothig! die Demembrierung der k. k. Truppen,

Auch an Geld leiden wir Mungel, */2 welche durch die Noth bewogen wur
S
Million wâre hier dringend nothig. den zu der feindlichen Militz iiberzu-
Die Unterwerfung des Ober Landes gehen, sehr erleichterte.
IA
Commissariats ist erfolgt, die des The- Um daher nicht nur dem materiellen
sauriats geht sehr zâhe vor sich, das Noth der eigenen Leute abzuhelfen.
Gubernium aber huldigt der Revolution. sondern auch den wirksamsten Hebel
U
Das Widerstreben von innerlich auch zum Ubertritt zum Feinde zu vernichten,
Gutgesinnten, hat seinen Grund offen- geboth es die absolute und unerlossliche
BC
bar darin, dass diese Leute nach her- Nothwendigkeit den gemeinen Mann
RY
sămmtlicher hierlăndigen k. k. Truppen, Precum știm xeefetul (turcește: zaifet,
RA
vom Feldwebel und Wachtmeister ab- zeifdt = festival, banchet) avu loc în
wărts, eine Subsistenz Verbesserungs 12 Oct. c. n. 17771) și s’ar părea deci
Ztilage tăglicher 4. kr. C. M., dem sub- că data din Mineiu este greșită, dacă
LI B
alternen Offizier aber eine Zulage von n’am ști că în sec. al XVIII-lea dife
monatlich 10 fl. verabzeichen zu lassen, rența între ambele calendare era tocmai
welches man bei der ăussersten Din- de 11 zile, ca cea de față. Aceiași dată
glichkeit des Falles in der Anhoffnung de Duminică 1 Oct. c. v. ni-o dau și
hoherer Genehmigung aueh bereits ein- Efemeridele lui O. Caragea 2), mare co
Y
zuleiten sich erlaubte und hiemit um mis al lui Gr. Ghiea, Rămâne deci (cu
die hohe Beweckung zu bitten wagt. toată aparenta eroare a lui Xenopol,
T
care în Istoria Românilor dădu data de
12 Oct. fără a menționa calendarul noii,
SI
Când și cum a fost asasinat eroare la care se referă d nul Nico
Grig-orie Ghiea Voevod laescu) bine stabilit că asasinatul avu
ER
loc în 1/12 Oct. 1777.
în mai tot regatul s’a comemorat Ce privește ora asasinatului se im
moartea tragică, de acum 150 de ani, a lui pune deasemenea o lămurire. Ceasurile
Grigoric Ghiea, a cărui opunere față de sunt turcești și diferența între ele și
IV
cedarea Bucovinei stabilește, fără voie, cele «europenești» era de 6 ore. Deci
o legătură logică între moartea lui și asasinatul avu loc la 8 ceasuri seara.
UN
soarta ei. Cu acest prilej cercetări vechi Indicațiunea aceasta ar corespunde și
și noui au contribuit la luminarea și cu narațiunea lui Caragea: «Și așa a
precizarea tristului eveniment. Astfel intrat în careta lui cu doi telegari pe
d-nul St. Ntcolatscu, cunoscutul slavist, la ceasurile 1 de noapte și s’a dus la
publică următoarea inscripție de pe un beilicuri. .» 3). La 9 seara totul era
AL
vechiu Mineiu : «sd se știe când au tăet sfârșit și boierii fură chemați dela Mi
Turcii pre Măria Sa Grigorie Alexandru tropolie la curte de către caimacamul
Ghiea Voevod in Eși cu vicleșug un Razu 45).
TR
spurcat de turcu capegiu, la casele de Cum, însă, a fost asasinat? Majori

Beilic, la văletu 1777 Octomvrte 1, Du tatea istoricilorB) pretinde că a fost
minecă spre Luni, ca la 2 ciasuri de înjunghiat însă un raport contemporan,
noapte. Și într’aceea xi au fost și Zăe- din 23 Oct. către Ministrul Rusiei (din
EN
fetul Nemțesc la Cernăuți și toată Constantinopol) dă următoarea descriere

noaptea, când au jurat pe toți oamenii, a tristului evenimeut: Apres un quart
ce s’au aflat supt stăpânirea lor la d’heure de conversation, le capigibachi,
pretextând que le froid qu’il faisoit dans
/C
1777 Oct. 1, Dumineca spre Luni. Și

Luni au început a cădea ceață ca fumul ce grand appartement augmentoit son
pe pământ și au fost tot funru până mal, pria le prince d’entrer dans une
Joi dimineața și apoi s’au rădecat acea chambre plus petite et moins exposee a
negură* l).
SI
') Polak, Die Huldigung der Bulcowina am

') Ziarul «Adeverul», București, 8 hiov. 1927. 12 Olctober 1777; și Gramada, Din Bucovina
Mineiul a fost dat de către Ieremia Movila de altă dată.
IA
Voevod, Doamna sa Elisaveta, mama sa Maria 2) Hurmuzaki, voi. XIII, p. 72.

și fiul său Constantin «rugii noastre la sfânta 3) Ibid. p. 74.
biserică ce este în cetatea Suceava» (Sf. Gheor- 4) Ibid. p. 75.
ghie?) în 26 Mai 7107 (1699). Precum ni co 5) Sulzer. Engel (după Raicevici), Andreas
U
munică d-nul Nicolaescu, Mineiul se afla acum Wolf (după povestirea Ruxandei Balș, fiica lui
un an și jumătate de vânzare Ia soc. bibliofilă Gr. Ghiea), Dora d’Istria (o Ghiea), Manolachi
și aparținuse odată familiei Holban. Drăghici, Hurmuzaki, Xenopol și a.
BC
RY
âââ REVISTA ARHIVELOR
l’air (la porte de cette derniere donnoit Ghica le întreținea pe ascuns cu Bușii,
RA
dans la grande salle). Lă le capegibachi, precum și de vorbele pe care le spusese
apres avoir converse pendant quelque cu privire la protecția Rusiei, de care
tems avec le prunce, frappa de mains, se credea asigurat. Fiindcă Hospodarul
LI B
sur quoî on vil immediatement entrer luase măsuri pentru a se refugia, când
un schatir avec trois autres personnes: nevoia o va cere la Ruși, Poarta în
le premier ayant une corde sous l’habît, trebuința viclenia pentru a scăpa de el.
la passa ă l’improviste au cou du pririce In acest scop ea trimise la Hotin un
qui n’ayant eu le tems que de jetter un ofițer însărcinat,, după cum. se spunea,
Y
seul cri, qui ne fuit point entendu, fut să facă mai multe întocmiri relative la
aussitot etrangle» . Acelaș sfârșit prin trupele aflătoare la frontiera Moldovei.
T
strangulare ni-1 arată și enciclopedii'e Acest ofițer, însoțit de 40 de ianiceri,
Mayer («erdrosselt») și Brockhaus și î.naintă până la Iași, unde se prefăcu
SI
Ffrou («zadușen»). Dealtfel se știe că bolnav.
strangularea era în Turcia un mod o- Prințul, care nu-și închipuia că se
ER
bișnuit de a se lepăda de înalți dem cretul său ar putea să fie cunoscut, să
nitari incomozi. duse să-i facă o vi.sită însoțit de me
Versiunea aceasta, cea mai naturală, dicul său1). Fu foarte bine primit, îi
a căpătat de curând o nouă confirmare se servi cafeaua și șerbetul. După com
IV
prin o comunicare făcută unui ziar din plimente reciproce și-o convorbire vagă,
Iași 2) de către un ieșan aflător la Paris, Prințul. începu să se întrețină despre
UN
d-nul Baidaf'f, care a avut fireasca cu- afacerilepolitice. Sub cuvânt de a putea
riositate să consulte, cu prilejul come discuta nesupărat aceste chestiuni, Mi
morării morții lui Gr. Ghica, ziarele nistrul Porții ordonă celor de față să
vechi aflătoare în biblioteca națională. se retragă.
Iată ce scrie d-sa: Toată lumea eși, cu excepția a câtor
L
«Revista bilunară «Journal politique va servitori ai ofițerului, cari la un

RA
et litteraire* publicată ia Luxembourg, semn dat, se aruncară asupra Prințului

conține în numărul său din 1 Decemvrie și-l sugrumară.
177/, tomul 148, pp. 503—505 urmă Medicul bănuind după sgom.otul ce-l
toarea relație a crimei, trimisă din Iași, auxia ceiace se întâmplase, se retrase
NT
trei zile după săvârșirea ei: imediat, pentru a pune la adăpost pe

fiul mai mare al Prințului, care în
Iași 15 Octomvrie 1777. acest chip putuse să scape. După această
executare, Ministrul Porții convocă sfatul
CE
«Grigore Ghica, Prinț al Moldovei,

și-a sfârșit xilele într’un chip foarte boerilor, le citi firmanul, care conținea
tragic- Fiind expvrat termenul de 3 ani sentința de moarte împotriva Hospoda-
după care acest hospodar trebuia să rului, formă o regență compusă din 4 2)
ceară Porții confirmarea lui în acest dintre aceștia pentru a guverna până
I/
post, el trimise spre acest sfârșit pe al la noi ordine și se reîntoarse la Hotin,

doilea fiu al său la Constantin,opol. lăsând boerilor corpul acestui Prinț și
S
Tânărul Prinț fu primii acolo cât se aceștia porunciră să i se facă în biserici

poate de bine și obținu firmanul, pe slujbe religioase-».
IA
cari venise să’l ceară în mialele părin

telui său. Poarta fusese între timp in ’) Fotache (v. Caragea, în Hurmuzaki voi.
formată de legăturile pe cari Prințul cit. 73 75).
2) 6: Logofătul Razu (Președinte), Log. Io-
U
niță Cantacuzino, Vornicul D. Sturza, Hat

’) lorga, Acte și Fragmente, II, 139. manul lord. Ruset, Visternicul lord. Balș și
BC
2) «Opinia^ din 30 Oct. 1927. Spătarul Manolache Buzdugan. (Ibid. p. 77).

RY
Precum vedem este numai o mică tudinea caimacamului Razu la spătărie,
RA
deosebire între raportul către Ministrul imediat după asasinat: «Iar el ori de
Rusiei și corespondența jurnalului din câte ori atunci se apropia de boierul
Luxembourg, ambele, contemporane, a- hatman, nu-i spunea altceva decât să
firmând sugrumarea.
LI B
se uite la încălțămintea lui care era
Dece atunci s’a transmis posterității sângerată» *). Rezultă că Razul, care
o altă versiune? dece tace aproape tocmai avea să vină la Beilic după plecarea
în privința aceasta vorbărețul Caragea, Domnului, chemat fiind de capegi-bașa*2),
care înseamnă detailiuri de mai mică a asistat la decapitare probabil silit,
Y
importanță, precum că Vodă a plecat fie ca să-l cuprindă groaza, fie ca să
«cm 3 feciori, 4 ciohodari, capul tuna servească de martiir față de Poartă, în
T
rilor cu petru pușcași, al treilea comis caz de nevoie. Fără a considera ches
Iorgache, care să p. egâtească și careta tiunea uciderei lui Gh. Ghica Voevod
SI
lui mimai cu doi telegari, lucru ce s’a. ca deplin lămurită, am înțelege dacă
și făcut»? Numai în treacăt amintește demnitatea națională adânc jignită, ar
ER
Caragea fapte «■nepilduite de a fi în fi denaturat prin forma legendei reali
junghiat un Domn în statul lui» t). tatea împrejurărilor, iar mândria aristo
Credem că lui Caragea îi era scârbă cratică și simțul estetic ar fi făcut pe
și rușine să mărturisească că Domnul Raxanda Balș să coloreze povestirea ei
IV
său a fost strangulat, ca oricare cri cu o mică deviațiune de la adevărul
minal ordinar. Strangularea era pentru istoric.
UN
boieri o pedeapsă capitală infamantă Sever Zotta
în țările noastre, ca și în cele apusene,
vecine cu țările noastre. Chiar la în Rectificări istorico-genealoglce.
ceputul secolului al XIX-lea, când frații
Cuciuc, feciori de boier, fură spânzurați In Revista istorică anul 13 (1927).
L
pentru paricid, întâi au fost îmbrăcați p. 45, d. Sever Zotta publică o spiță
de neam scrisă la 1842 de O. Tufescu
RA
în suhman sau degradați. Cum putea

să primească societatea moldovenească «colegschii reghistrator», cu ascendența
strangularea chiar al, fără îndoială, iu acestui boer basarabean până la un Isar
bitului și stimatului Domn al Moldovei? Mihul clucer, fiul lui Mihul pârcălab.
NT
însuși capigi-bașa, sosind la 2 (8) D. Zotta adaogă că identificarea lui

noaptea la spătărie, «după ce a șezut, Mihul pârcălab nu este grea, căci tre-
a început vorba zicând, că era bine ca bue să fie evident acelaș cu hatmanul
mactulul (adecă decapitatul) să se fi și pârcălabul de Suceava Mihul dela
CE
supus poruncii împărătești» I). Vedem 1616--1618, din domnia lui Radu Vodă
că Turcul, cunoscând obiceiurile țării, Mihnea. Se poate, dar amintesc că în
insistă asupra cuvântului decapitat, deși sec. XVII-lea, în Moldova existau și
decapitarea a avut loc după uciderea pârcălabi simpli cârmuitori de ținuturi,
de obicei câte doi de ținut, în afară de
I/
victimei. Decapitarea era «relație ofi

cială». marele hatman care purta și titlu de
pârcălab al Sucevei. Așa dar nu se
S
Ea pare să fi avut loc chiar în aceiași

seară, nu «nuit d’apres» 3), deoarece impune neapărat ca Mihul pârcălab din
spițaTufescu să fie acelaș cu Mihul hat
IA
dealtfel n’am putea să înțelegem urmă

torul pasaj din Caragea privitor la ati man și pârcălab de Suceava la 1616 1618.
Dar d. Zotta mai identifică pe Mihul
U
') ibid. p. 78.

2) Ibid. p. 76. ’) Hurmuzaki, op. cit. p. 76,
3) Iorga, op. cit. p. 140, 2) Ibid. p. 74,
BC
RY
hatmanul Iui Radu Vodă Mihnea în an semnează un act de vânzare împreună
RA
Moldova, cu Miho spătarul în Muntenia cu fii săi Dima comis și Leca spătar. El
al aceluiaș Voevod. Dacă această iden iscălește grecește: «Mihos logothetis» i).
tificare este exactă, atunci Mihul hat Adaog că și fratele lui Miho, faimosul aga
manul și pârcălabul de Suceava aparține Leca al lui Mihai Viteazul, care avea mai
LI B
familiei Racotă din Muntenia și nu mulți sfetnici greci, iscălea și el tot
poate fi acelaș cu Mihul pârcălab din grecește,2) ceeace arată că acești frați
spița Tufeseu. erau originari dela sudul Dunării, greci
Miho spătarul apare pentru prima sau grecizanți. Faptul că în cronica lui
oară în divanul lui Radu Vodă Mihnea Ludescu, Miho este numit Mihul, cum
Y
în Muntenia la 2 Martie 1616 1). Radu relevă d. Zotta, sau că este citat în unele
T
Vodă părăsind în August 1616 scaunul documente cu numele de Mihul, nu
Țării Românești, trece în acel al Mol poate constitui o dovadă contrară, odată
SI
dovei până la Fevruarie 1619. Se poate ce în divane figurează mereu ca Miho 3),
ca Miho spătarul să-l fi însoțit și să fi și odată ce el însuș iscălește Mihos.
ER
ocupat în Moldova dregătoria de hatman, Originea ardeleană ce d. Zotta ar fi
corespunzătoare elei de spătar din Mun dispus să-i atribue, identificându-1 cu
tenia. Miho reapare în Țara Românească, hatmanul și pârcălabul Mihul din Mol
tot ca vel spătar, după o eclipsă de doi dova, este deci exclusă.
IV
ani, în divanul lui Gavril Movilă la- Spița Tufescu, în care de altfel, însuș
19 Aprilie 1610 ca și la 15 Iulie 1620 2). d. Zotta relevă «nepotriveli», vorbește
II găsim apoi 'cu aceeaș dregătorie, la de patru copii din Moldova ai lui Mihul
UN
8 Iunie 1626 în divanul lui Alex. Vodă pârcălab. Această arătare poate fi exactă
Coconul3) la 23 Noemvrie 1628 în di pentru Mihul pârcălab din spița Tufescu,
vanul lui Alex. Iliaș4) și-și păstrează poate fi exactă și pentru Mihul hatmanul
slujba până la 1630, când apare ca vel și pârcălabul Sucevei cu care îl iden
L
logofăt în divanul lui Leon Vodă. In tifică d. Zotta; este inadmisibilă însă
hrisovul dela 1 Sept, acest an, se sta pentru Miho marele spătar și logofăt
RA
bilește totodată și identitatea lui Miho muntean.

logofătu cu Miho spătarul de mai îna Acesta din urmă a avut într’adevăr
inte, arătându-se că într’o pricină de patru copii, bine cunoscuți, dar care
NT
judecată fusese martor și «Miho vel lo au trăit în Muntenia4), unde urmașii
gofăt care a fost atunci spătar mare5). lor trăesc și azi. A-l identifica cu Mihul
La 1631 este un moment mare ban, pârcălab din spița Tufescu, ar însemnă
apoi reapare ca vel spătar6) La 16 Fe a-i atribui încă alți patru copii cari ar
CE
bruarie 1640 deci șapte ani după ce fi trăit în Moldova. Cei patru copii din
d. Zotta îi pierde urma, îl regăsesc vel log. Muntenia poartă, încă dela 1619, nu
în divan7), iar la 28 Noemvrie acelaș mele patronimic de Racotă; fiul lui
Mihul pârcălab din spița Tufescu se
I/
’) Iorga, studii și doc. VII. 165. La 1615 în numește Isar Mihul, adică transformă
divanul lui Radu Vodă, vel spătar era încă Leca în nume patronimic numele de botez
(ibid. V. 297) Rudeanu zis și din Leurdeni, al tatălui: din acelaș tată s’ar fi des-
S
soțul Grăjdanei Băleanu și ucis de Domn. (Acad,

rom. Creșt. col. 1910 p. 272). ’) Ibid doc. 184.
IA
2) I. C. Filitti, Arhiva G. Gr. Cantacuzino, 2) Ibid. p. 52 nota 4.

doc. 105 și 668. 3) Doc. publicate de Filitti, o. c. și pe care
3) Ibid. doc. 111. le-am văzut în original.
4) Ibid doc. 5T3. 4) Ghinea bi vel armaș Racotă 1619; Dima
U
5) Ibid. doc. 674. comisul; Leca spătar Racota 16.9, zis și din
6) Ghibănescu, Arhiva din Iași. 1915 p. 165. Găvănești (Teleorman); Grăjdana. (Filitti, o. c.
BC
7) Filitti, o. c. doc. 122, p. 52 nota 4),

RY
prins deci doua rânduri de copii, pur II
RA
tând nume patronimice deosebite și trăind
în țări diferite, străini unii de alții. Este In acelaș număr din Revista istorică,
exclusă ipoteza că Miho ar fi avut opt la pag. 12, analizând publicația școalei
copii, din cari pe patru, cei din spița române din Roma «Diplomatarium ita-
LI B
Tufescu, i-ar fi luat în Moldova și apoi licum» I. 1925, d. lorga relevă numele
i-ar fi lăsat acolo când s’a întors în lui Andonie Andronache, nepotul lui
Muntenia. Tot așa este exclusă altă Ilie Știrbei, care la 17z6 vrea să așeze
ipoteză că Miho când a trecut în Mol pe fini său Matei, de 9 ani, la colegiile
Sf. Atanasie sau cel «Urban» din Roma
Y
dova la 1616, în vârstă de cel puțin
47 de ani1) să se fi căsătorit acolo a Acest Andronache este Paladă, rudă
de aproape cu Gherasim Paladă, pa
T
doua oară, să fi avut în doi ani (1616-
1618) pe cei patru copii din spița Tu triarh al Alexandriei la 1688. Andro
SI
fescu și să-i fi lăsat în seama mamei nache a fost vel pitar la 1736, vel co
lor când s’a întors în Muntenia după mis la 1739, vel clucer la 1743 și era
mort la 1753- A fost secretar al lui
ER
doi ani.
In concluzie, deci: se poate ca Miho Const. Vodă Mavrocordat și Jean Claude
pârcălab din spița Tufescu să fi fost Flachat îl laudă pentru erudiția lui.
ardelean, să fi avut patru copii, să fi Căsătorit cu Bălașa, fiica marelui ban
fost din familia Gane, să fi fost socrul
IV
Constantin Știrbei și-a Marinei fiica ma
relui ban Vintilă Corbeanu, Andronache
lui Constantin Cantemir Vodă.
Dar tocmai aceste arătări sau ipoteze Paladă a avut patru copii: lordache
UN
exclud identificarea lui Mihul pârcălab vtori vistier căsătorit cu Profira (în
din spița Tufescu, cu Miho spătarul și călugărie Pelaghia) fica lui Antonache
logofătul muntean dintre 1616—1640, Caliarhi-Florescu vel ban; Despa, Soția
începătorul familiei Racotă care există lui Dumitrașco Racoviță vel vornic;
Maria. soția lui Pârvu spătar Canta-
L
și azi în Muntenia. O asemenea încer

care zadarnică de identificare ar fi fost cuzino; Matei, cel citat în document,
RA
care a fost căsătorit cu sora lui Vintilă

ușor evitată, dacă d. Zotta n’ar fi trecut
Prejbeana. Este de observat însă că nu
cu vederea o lucrare foarte cunoscută,
Andronache, ci fiul său Matei, era ne
care conține multe date genealogice cu
pot lui Ilie Știrbei, mama sa Bălașa
NT
privire la familiile boerești din Muntenia 2)

fiind sora acestuia 1). La Arhivele Sta
Iar dacă Mihul pârcălabul Sucevei tului 2) pe un document din 1742 Fe-
la 1616-1618 este acelaș cu Miho spă vruarie 6, lângă semnătura lui Andro
tarul Racotă din Muntenia, ceeace se nache se vede și pecetea lui, foarte
CE
poate, atunci el nu este acelaș cu Mihul bine păstrată și eraldică, înfățișând, în

pârcălab din spița Tufescu, care ră scut, o căprioară mergând spre stânga,
mâne, în acest caz, să fi fost un simplu cu gâtul străpuns de v săgeată.
pârcălab de ținut 3). Andronache Paladă trebue deosebit
I/
de omonimul său Andronache postelni

0 Unul din fii săi. Ghinea, este încă dela
1619 biv vel arm aș. De nu va fi avut atunci cul dela 1712, care făcuse studii la
S
decât zb de ani, trebue să fi fost născut cel Veneția și era fiul unui Pascal vel vornic,
mai târziu la 1594; dacă tatăl său Miho nu
mitnila Procopie Canuși, fii ai lui lordache
IA
va fi avut atunci decât tot 25 de ani, trebue

să fi fost născut cel mai târziu la 1569. Racut cari trăiau atunci, erau nepoții mitro
2) Filitti, Arhiva G. Gr. CantacuzinoBuc. 1919. politului Nectarie și nu fac parte din familia
3) Menționez în treacăt că familia Racotă Racotă cum crede d. Iorga în Bulet. com. is
trebue deosebită de familia Râcut sau Racuti torice V. 302-6 și 315.
U
dela începutul sec. trecut. Frații Ilie Racut țtâ1) Filitti, o. c. p. 2t2.
sarda r, lordache, Constantin medclnicer și Di- 2) Episc. Buzău, pach. 30,
BC
RY
ctitor al bisericei sf. Nicolae (zisă Gear- 1718 4), vel vistier la 1732, vel clucer
RA
toglu) din Târgoviște. Emițând ipoteza la 1736, vel ban al Craiovei la 1742-3,
că ar putea fi rorba de una și aceeaș apoi iarăș vel vistier. Copiii iui au fost:
persoană, Filitti *234) n’a observat că An- Eudoxia, soția lui Ion Sandu Sturza;
dronache fiul lui Pascal s’a călugărit Smaranda, soția lui Const. Crețulescu vel
LI B
sub numele de Atanasie. S’a păstrat o ban; Profira, soția lui Iordache Paladh
scrisoare a lui, dela Muntele Athos, vtori vistier; Const. Florescu vel pitar
către Constantin Vodă Brâncoveanu, cu 1745, vel paharnic 1755, ctitor al bise
privire la închinarea la Hurez a ctito ricii dela Colentina-Floreasea din mar
Y
riei dela Târgoviște2'). . ginea Bucureștilor2). •
In sfârșit acești doi Andronache, tre-
T
bue deosebiți de Antonache sau Ando- III
nache Caliarhi, începătorul neamului
SI
boerilor Florești de astăzi. El era originar In izvodul lui Gavriil Movilă, cu data
din Hios, unde familia sa, în sec. XVI 1634, publicat în Revista istorică, anul
ER
și XVII a numărat clerici și medici. 13 (1927) p. 68, numele de botez «Brăin»
La noi, Pantaleon Caliarhi a fost unul trebue rectificat în «Brăilă» Este vorba
din medicii lui Brâncoveanu345). Venit de Brăilă din Drăgoiani3). Jupâneasa
în țară probabil odată cu medicul lui Dumitra menționată în document, a fost
IV
Brâncoveanu, poate fiu al său, Antonache soția unui Barbu clucer dela 1597 care
'poate fiul acel «Caliarhi care face studii dobândise moșie în Drăgoiani. Ea a
UN
aici la Sibiu la Societatea Părinților», fost mama Negrușei, căsătorită cu Brăilă,
de care vorbește un raport austriac din a lui Paraschiv postelnic și a lui Margăi
Martie 1717, când tatăl său murise4) din Drăgoiani 4) căsătorită cu un Dra-
La 1717 iscalea Florescu- Se căsătorise gomir armașul. Din acești doi din urmă
deci cu Ancuța fiica lui Istrate Statovici5) s’a tras familia boerească Brăiloiu.
L
care semnează incidental și Florescu,

RA
după numele moșiei pe care și el o avea IV

dela maică-sa Ancuța Cantacuzi1no 6) sora
Stancăi Brâncoveanu, așa că Istrate era In Revista Arhivelor, anul II Xo. 3,
văr bun cu Const. Vodă Brâncoveanu. p. 378, d. Moisil a publicat un intere
NT
înrudit astfel, prin soție, cu cele mai sant document din 1634 privitor la con
de seamă neamuri ale țării, Antonache firmarea proprietăților clucerului Barbu
Caliarhi-Florescu, este mic postelnic la Poenaru. In nota dela p. 380, d. luliu
Tuducescu a încercat identificarea unor
CE
’) L. c.
2) Bulet corn, momim, ist. I. p. 60 — Acail. boeri cari sunt menționați în act numai
rom. ms. 2 88. cu numele de botez- Aceste identificări
3) Filitti, o. c. p. 42 nota 5 și pag. 253 (Ex trebue însă rectificate.
cursul despre famliile grecești). Hrizea vel ban este Hrizea Popescu,
I/
4) C. Giurescu, Material pentru istoria Olte

niei sub Austriaci, I. 163. ctitorul schitului Bălteni 5).
s) «Socrul lui Antonache vistier» (Arh. Stat. Grigore marele logofăt, nu știu din
S
Radu Vodă, pach. 12 act. 17). Pentru Istrate,

vezi Ilie Nicolescu în Noua revistă română, IV
1) C. Giurescu, o. c. 299,
IA
p. 331. Istrate era fiul lui Stoian vel comis

(Doc. din 1703 în Revista, de ist. arheol, și filol. 2) Acolo era casa de care vorbește Daponte
XV. 85) și a murit la 1708 (Hurmuzaki, XV. (Filitti. o. c. 42 nota 5). La 1800 biserica dela
1523). Floreasca avea încă preot și dascăl (V. A.
Urechia, Ist. Rom. VIII. 15).
U
6) La care moșia scobora dela vechii boeri

din Florești, prin Doamna Elena a lui Radu *) Iorga, St. și doc. VII p. 5, doc. din 1628.
Vodă Șerban și prin băneasa Anca din Coiani 4) Acad. rom. doc. din 12 Iunie 1675.
BC
(Iorga. Doc. Cantac. 72). 5) Filitti, o. c. 2 nota.

RY
ce neam este, dar nu este Grădișteanu 0.
RA
o silă cu jupânul Dumitru Dudescul,
Dumitrașco vistierul nu este Filipescu, vtori vistier, drept 260 de galbeni, de
ci din Bogdănei* 2). ni-au dat jupânul Dumitru vistierul 230
Miho biv vel spătarul este Racotă, de galbeni, iar 30 de galbeni nu ni-au
LI B
de care am vorbit. dat, că ne-am tocmit noi de bună voia
Mihai vel spătarul nu este Filișanu, noastră de vor veni iar ceilalți rumâni
ci Coțofeanu 3). să ni dea toți banii deplin iar de nu
Dumitru vel pitarul este Filișanu4). vor veni, tocmitu-ne-am să socotim
Oprea vel aga nu este fratele Lecăi câte câți bani vor cădea la un rumân
Y
spătar, ci este din Bucu-Ialomița 5). să scădem den bani și iar ne-am tocmit
Cât privește pe boerul Buzinca, re cu jupânul Dumitru vistierul câți ru
T
produc următorul document din 1625 mâni se vor afla din partea noastră
în posesia mea,
SI
fugiți mai denainte vreme mai mulți decât
«Adecă eu Preda postelnic și Drosul, cei 19 rumâni ce am făcut tocmeală, el
feciorii Radului postelnic ot Balomirești, să fie volnic pe toți să-i strângă la sat
ER
scris-am acest al nostru zapis cum să și să-i fie rumâni ca și ceilalți de moșie.
se știe că am vândut partea noastră -Și ne-am tocmit noi de a noastră bună
toată de ocină den sat din Tâmburești 6) voe, fără de nici o silă și mărturie, încă
și cu 19 rumâni capete, anume Vlădan IV s’au tâmplat de au fost la tocmeala
cu fecioriiș i Bal ea cu fecioriiș i Micul noastră mulți boiari, anume ot Rridulești
cu fecioriiș i Bratco cu fecioriiș i Buzul Buzinca comisul i Oancea logofăt și
UN
cu fecioriiș i Dobre cu fecioriiș i Crăciun frate-său Neanciul dvornec i ot Topo-
cu fecioriiș i Sin cu fecioriiș i Dragoslav loveni Tudor stolnicul i Balea postelnic
cu fecioriiș i Filip cu fecioriiș i Ispas ot Ruși i Stanciul i Dragomir ot Boziani
cu fecioriiș i Vâlcul cu fecioriiș i Bontul i star Dragomir pârcălabul Balomire-
cu fecioriiș i Lupul cu fecioriiș și Stroe știlor. Aceasta am scris, să fie de bună
L
cu fecioriiș, iar 4 rumâni dentracești 19 credință la mâna jupânului Dumitru vtori

RA
au fugit la Turci, anume Crăciun cu vistier. Pis. Mihalcea log. ot Măgureani

fratesău și Bădica i Manea Răul și u grad București meseța Iunie dni 16
Radul cu doi feciori însurați și am tocmit vleat 7133 (1625)».
noi de a noastră bună voe fără de nici Iși pun pecetea: Eu Preda, Eu Dro
NT
sul, Mogoș, Balea post., Tuduru, Marco

*) Nu poate fi Grigore fiul lui Bunea, căci
era abia logofăt mic la 1631 și devine vel vistier peh.; iscălește Mihalcea.
la 1653. Nu poate fi Grigore fiul lui Valeu, Acest Buzinca vel comis din Râdu-
căci trăește după 1710. (Filitti, o. c. doc. 708, lești x) este un personagiu important dela
CE
710, 712 și doc. inedite la par. Negulescu dela începutul sec. XVII-lea. La 1620 e vel
bis. Batiște).
2) Literatura și arta română, IV. 401. comis în divan, iar la 1640, clucer. Este
3) Fililtti, o. c. p. 213 doc. 677, divan din deci acelaș cu Dimitrie Buzinca clucer
1635. [nu slugerj mare, care la 1639 ridică
4) Stefulescu, Gorjul istoric, 1904 p. 54.
I/
biserica Sf. Dumitru din Târgoviște2).

5) Oprea a fost tatăl unui Leca vtori pitar
la 1650, apoi căpitan, zis și din Viezurești.
’) Probabil Răduleștii din Prahova sat care
S
(Rev. de ist. arheol. și filol. XI partea 1, p. 298).

Acest Leca trebue deosebit atât de Leca vel la 21 Sept, 1632 se confirmă lui Ivașco vel
spătarul Rudeanu tăiat la 1616, soțul Grăjdanei vornic Băleanu pentru că «acest sat a fost
IA
Băleanu, cât și de Leca spătarul Racotă din moșienire mai denainte vreme al strămoșului
Găvănești-Teleorman dintre 1629—1653. lui jupan Ivașco vel voruic, apoi au fost dat
6) Numele vechi al satului Cocargea-Ialomița, zestre Doamnei Voicăi [din Slătioare], Doamna
moșie dată de zestre la 1811 Zoiții Hagi Mosco răposatului Pătrașco Voevod,iar Doamna Voica
U
fiica vel banului Grigore Băleanu, de către l’au dat iarăș zestre fie-si Marii». (Greceanu,
bunica ei Zoe Manolache Brâncoveanu. (Foaia Geneal, doc. I. 292).
BC
de zestre la mine). 2) Iorga, Inscripții, II. 90.

RY
Rezultă de aci că Buzinca era de sigur dulescu, «Doi praviliști români». Craiova
RA
numele său patrimonic. Nu știu al cui 1923 pag. 7-8).
fiu a fost, dar era rudă de sânge cu Pot adăogâ următoarele lămuriri com
faimosul jupan Gherghina, pârcălabul plimentare asupra originei acestui juris
cetății Poenari «cinstitul boer, unchiul consult român de acum o sută de ani,
LI B
Domniei mele» cum îi zice Radu Vodă ajuns la cele mai înalte trepte boerești
cel Mare sin Vlad Vodă Călugărul și mulțumită învățăturii sale.
strămoș al boerilor Băleni *). Dintr’o Catagrafia oficială a tuturor boerilor
primă căsătorie, Buzinca a avut doi fii, Țării Românești, întocmită la 1829 din
Y
pe Preda slugerul și pe Papa*2). Preda ordinul lui Kisseleff, coprinde pe « Nestor»
a fot împreună cu Ivașco Băleanu, ctitor cu vârsta de 63 de ani, ceea ce arată
T
la mănăstirea Nucet, fiind din «sângele că eră născut la 1766. Ca loc al na
lui Gherghina pârcălab» 3) și s’a căsătorit șterii este arătată Craiova. In București,
SI
cu Maria fiica lui Dumitru Dudescu la 1829, ședeâ în mahalaoa Arhiman
vistierul cumpărătorul din actul repro dritului, văpseaoa verde No. 1882.
ER
dus mai sus. A doua soție a lui Buzinca In Analele parlamentare ale României
a fost Grăjdana 4), fiica lui Miho Racotă, ni se spune că la 1837 a murit Dumi-
vel spătar și vel logofăt, dar cu ea n’a trana, văduva serdarului Preda, fratele
avut copii. marelui logofăt Nestor.
IV
Emanoil Hagi Mosco De altă parte, tot în catagrafia a-
mintită, printre boerii județului Vâlcea,
figurează: Preda Predescul, în vârstă
UN
Juristul Nestor. — Despre el până
acum, se știau următoarele: «Cu numele de 70 de ani (deci născut la 1759),
de Nestor... îl găsim semnat în mai născut la Craiova, fiu al lui Macarie
toate actele. Odată semnează Nestor Cra- ieromonahul, având reședința în orașul
iovescu clucer [la 1815], iar contempo Ocnei, iar avere o vie la Troian, în
L
ranul său mai tânăr, Petru Poenaru, îl Vâlcea, pe pământ moștenesc, o pereche
case în orașul Ocnei și o casă în Cra
RA
numește logofătul Ștefan Nestor. La 25

Aprilie 1815 găsim o semnătură: Con iova, în mahalaoa Obedeanului. Preda
stantin Nestor clucer. Din aceste in- aveă fiu pe Nicolae Predescu, șetrar,
formațiuni ni e îngăduit să presupunem în vârstă de 24 de ani, deci născut la
NT
că numele lui eră Ștefan Nestor Cra- 1805, în satu Călimănești și care ședeâ
iovescu. Poate că numele de Craiovescu cu tatăl său în orașu Ocnei.
arată de unde era. Nu-i știm însă ori Așa dar numele de familie al faimo
ginea; știm că eră născut român. Eră sului legist «Nestor» (poate o poreclă
CE
desigur ridicat de jos; aproape sigur că dată de vre-nn dascăl al său grec) eră
eră fiu de țăran . . . Putem presupune Predescu. Eră născut la 176b la Craiova
că s’a născut pe la 1770» (Andrei Ră- și eră fiu al lui Macarie ieromonahul.
A avut un frate mai mare, Preda Pre
’) Grecianu, 1. c. 260.
I/
2) Intr’un act dela Acad. rom. (paeh. 158 descu care, dela soția sa Dumitrana, a
doc. 24) se vorbește de Dimitrie Buzinca cu fiii avut un fiu Nicolae.
I. C. Filitti
S
Preda și Papa pah. la 1647. La 1699 un Bu

zinca vistier are nepoți pe Dumitru și Tănase,
cu moșie în Micșani. (Creșt. col. Acad. rom.
IA
1907 p. 62). Postelnicul Ianaehe. — In Revista

3) Filitti, o. c. doc. 123 (din 1640). istorică, anul XIII (1927) p. 376, d.
■*) Ea s’a recăsătorit cu Bunea vel vistier ot Sever Zotta menționează pe «Ianaehe
Grădiște, fiul lui Valeu din Fianca și n’a avut
U
copii nici cu acesta. Averea ei a trecut la Matei postelnic al lui Vasile Lupu, grec, de
Leurdeanu și la Papa sin Diicu Buicescu, nepoți care ni amintește Bandinus că ar fi
BC
ai ei după jupânesele lor. (Filitti, o. c. doc. 708). restaurat biserica catolică din Iași. A-
RY
cesta pare să fi fost Ienachi Paladi, tul străbun; numai «Blachii, cari fuseseră
RA
postelnic în 1646 și se pune întrebări a păstorii și iobagii lor», rămânând de bună
dacă nu este a se identifica cu Ienache voe în Panonia! !).
mare postelnic, restauratorul bisericii Iar Anonymus zice, că după moartea
Sf. Sava din Iași, nepotul răposatului lui Atila, au ocupat «principii romani»
LI B
(1625) Scarlatos din C-pol, care pare să țara Panoniei până la Dunăre, unde au
fi fost «Gealepul», socrul lui Alexandru așezat pe «păstorii lor» 2).
Vodă Coconul și al lui N. Mavrocordat Cine erau atunci acei păstori, dacă
tatăl Exaporitului». după tradiție n’au mai rămas acolo de
Y
Amintesc că acest din urmă Ianache cât Blachii?
este Caragea., după cum am arătat de Așa dar, cum Vlachii fuseseră păstorii
T
mult în lucrarea «Arhiva G. Gr. Can- Hunilor, ei cată să fi fost și ai «prin
tacuzino» p. 2i4, după cum a confirmat cipilor romani».
SI
apoi d. Const. I. Karadja în Revista In ultimul moment aflu, că și un
istorică VI (1920) p. 61-2 și după cum istoric ungur3) se vede îndemnat a
ER
se vede și din spusele lui Paul de Alep admite aceiaș tâlc pasagiului în discuție,
(Călătoriile lui Macarie, trad. Cioran, pe care noi l’am dat vreo câteva luni
p. 255). mai înainte.
I. C. Filitti IV Deci să ne fie ertat a crede, că tra
ducerea lui «ac» prin «adică» a fost
Paseua Romanorum: Pabula Iulii atât după logică, cât și după lexic, pre
UN
Caesaris II. cum și după analiza textelor fericit
aleasă.
In Revista istorică (XII p. 287), d. 2- Cât privește știrea despre «Blbku-
prof. N. Iorga face o serie de obser- mannaland'», descoperită și publicată de
vațiuni critice cu privire la articolul noi acum 35 de ani, să ni se îngădue
L
nostru cu titlul de mai sus publicat în

RA
Revista Arhivelor No. 3 p. 383 și urm. ') Gesta Hungarorum în «Florianus,

La aceaste observațiuni ne permitem Hist. Hung. fontes domestici»; S. 6. II., p. 65:
« ... Blachis, qui ipsorutn fuere pastores et
a răspunde următoarele: eoloni remanentibus sponte in Pannonia».
1. Noi arătasem acolo, că pasagiul 2) Anonymus, Gesta Hungarorum, ed. FZo-
NT
despre «Paseua Romanorum'» trebue pus rianus, op. cit., S. S. II., p. 12 : «... Dicebat
... quod terra illa fuisset terra athile regi-1. Et
în socoteala primordialei fântâni ungu mortuo illo preoccupassent romani pmneipts
rești; iar cât privește tradiția ungară terram pannonie usque danubium, ubi colloca-
CE
despre străvechimea Românilor Dacici, uissent pastores suos».

am desvoltat aceasta aiurea *). 3) K. Schiinemann, Die «Romer» des ano-
nymen Notars. în «Ungarieche Jahrbucher»,
Și d. Iorga în critică vede «recunoș- Budapest 1926, VI.. p. 451: «Es kann kaum
terea de către Unguri a priorității Ro ernstlich bezweifelt werden, dass dieser Ausdruck
mânilor în aceste regiuni^). zunăchst als Bezei hnung der Walachen zu
I/
Textele deci se vor înrudi și se vor diedienen hatt,“. Nicht nur Simon von Keza und
ungarischen Chroniken setzen ausdriicklich
întregi, alăptându-se din aceiaș fântână. die B zeichnungen «Romerh rten» und «Wa
S
Kexa bunăoară ne spune, că sume lachen» einander gleich, sondern au h eine

denie de popoare (civitates), obosite de kurz narh 1300 von <inem auscheinend fran-
IA
prădăciunile Hunilor, au părăsit pămân- zosi chen, sich lăngeze Zeit in Siidosteuropa
a'dhaltend -n ‘Ordensbrud r, vel eieht eini m
Domitiikaner, verfasste Beschreibung Ost uro-
’) Gherghel, Anonymus Belae regis notarius pas»; p. 454: «Wenn er daher die Blachii
U
și cronicele ungurești desnre Români, în «Ti und die pastores Bomanorum nebene nander
nerimea română» Buc. 1898. nennt, so bedentet das nur, dass er beide fiir
2) Iorga, op. cit., p. 287 jos. t gleichartige Vollcer halt».
BC
RY
a observa, că ea nu merită desconsi palatului și urmau pe împărat și în luptă,
RA
derarea *) ilustrului istoric și are ne le credem nemijlocite.
asemănat mai mare însemnătate decât 3. Această știre și dată nu sufere com
«Bolochovenii», întrucât ea se valorifică parație cu Bolochovenii, și pentru mo
a) priu ea însăși, fiind înglobată într’un
LI B
tivul, că aceștia apar ca niște căpitenii
mănunchiu de știri istorice și geografice, răzlețe, referitoare, după nume, fără în
ca: amintirea împăratului bizantin Alexios doială la o poporațiune românească; pe
Komnenos (1080—1118) (în text: «Ki- când în relațiuhea normană ni se vor
rialax, i. e. Kbptog ’AXețtog); a Dunării bește de o țară a Românilor. Iar în
Y
(î. t. «Duna»); a câmpiilor pecenege (î. privinița cronologică Bolochovenii ating
t. «Pezinavolu»); apoi caracteristica, că după aprecierea lui Katuxmacki, care i-a
T
«regele» «păgânilor» era orb (preten studiatI), abia anul 1130.
dentul la tron după alte fântâni, care
SI
4. După scrutarea osebitelor înțelesuri
fu orbit de Alexios)2); b) a fost după a termenului «Romani» la Anonymus
cuviință apreciat de I. lung34) și de Belae, cel întrebuințat în enumerarea
ER
A. D. Xenopol^)-, în fine c) fiindcă a popoarelor din «Panonia» răsăriteană
găsit confirmarea strălucită într’o in- desigur se putea referi mai apropiat la
scripțiune rwmetz, tălmăcită de Ekblom Grecii bizantini decât la Romanii diii
și referită de acesta «cel mai de vreme» comitatele apusene, cari fugiau «in terra
IV
la sfârșitul secolului al Xl-lea 5), theutonicorum»,
Cu această ocaziune vom rectifica Dar aceasta era pentru noi numai un
UN
data de 1118, ultimul an de domnie și popas în depănarea firului istoric. Cnm a-
de viață a lui Aiexios Komnenos, în firmațiunea nu numai a lui Kexa, cum
cea de 1094, data ciocnirei Bizantinilor observă d-1 Iorga, ci (prin deducere) și
cu barbarii dela nord6). a cronicei primordiale ungurești despre
Cât despre veracitatea Islandezului,
AL
«Blachi» — cari ca păstori și coloni ai

istoricul literar H. Paul îl ridică alături Hunilor și apoi ai Romanilor ar fi ră
de istoricii timpului nou 7). Iar relațiile mas în Panonia din timpuri străvechi are
cu consângenii săi, Normanii vareagi, un colorit local — și acei faimoși «prin-
TR
cari constituiau în timpurile acelea garda cipes Romanorum»2) poartă toată fac
tura unei tradiții locale.
’) Iorga, op. cit. p. 288 «Snorri Sturleson cu
Aceștia ar fi cu totul deplasați în
EN
Blokumannal ud din 1118 nu pare să aibă mai imperiul absolut al Romeilor: în con
muîtă importanță (e un «Islandes») decât Bo- cepția acestora nu încăpeau vederile
lochovenii, în notițele rusești». confederative^) sau filiogene ale popo-
2) Gherghel, Zur Gescaichte Siebenbiirgens, rațiunilor slavo-mongoloide «scitice».
/C
Wien 1892, p. 28.

3) 1. lung, I. Gherghel, Zur G seh. f'ieb., în 5. Iar dacă acești «romani principes»
«Mittheilungen d. In tit. b. ost. Gesch., In- ai lui Anonymus, sprijiniți și de cei
nsb uck 1892, p. 526.
4) A. D. Xenopol, în «Revue historique, Paris
SI
1892, p. 395. ’) Miklosieh-Katuzniacki, Wanderungen d.

5) V. Bogrea, în «Anuarul de ist. naț.» Cluj, Rumunen, Wien 1879, p. 10.
1926, p. 326.
6) Henberg, Ges h. d. Byzantiner, Berlin 2) Cf. și Schitnemann, op. cit., p. 451 : «D.iss
IA
1883, p. 273; (fel'xe.r la Krumbaeher, Gesch. er d e romischen Kais r darunter verstand. ist
d. byzant. Literatul-, p. 1017. nicht ar.zunehmeu, da er sie sich offenbar als
7) II. Paul, Grundriss d. g rm. Philo’ogie, neben einander hersche: d vorstellt».
Stras-burg 1901, II.. p. 812: «Snorri ist als 3) ibidem p. 452 par. i.: «Diese Angabe
U
Historiker sei er Zeit vorausgeeilt und kann wăre moglicherweise mit den principes Roma
den Geshichtoforschern der Neuzeit zur Seite norum des anonymus Notars in Verbindnng
BC
gestellt werden». zu bringen». .

RY
REVISTA ARHIVELOR
RA
«decern reges potentes 0 in tota messia Cifrul lui Șerban Cantacuzino.
et panonia din «Descriptio Europae o-
rientalis» a lui Anonymus polon vădesc In arhiva ministerului de interne din
o proveniență locală; cum de altă parte Viena se află două acte dela Domnul
LI B
și denumirea «Pascua Romanorum», Munteniei Șerban Cantacuzino, scrise
dată Ungariei, înainte de dascălecarea cu alfabet cifrat. Unul este o scrisoare
Ungurilor, după cele mai vechi tradiții datată din București 16 Aprilie 1687,
cronicare ungare;—ni se va îngăduia adresată împăratului Leopold I, în care
vedea și în- «Pabula Iutii Cciesaris», Domnul își exprimă dorința de a lupta
Y
numire dată .aceleiaș Ungarie, mențio alături de imperiali contra Turcilor, iar
nată la Odo de Dagilo, însoțitorul lui celălalt este din 5 Decembrie 1687 și
T
Ludovic al Vll-lea al Franței la 1147 anunță trimiterea episcopului din Ni-
SI
prin această țară în cruciata a doua — copol ca împuternicit pe lângă curtea
aceiaș proveniență locală. din Viena.
Această vedere reiesă și din altă Amândouă actele sunt scrise în între
ER
considerație. gime cu alfabet cifrat și au și trans
Ne putem întreba: Ce l’a făcut pe crierea făcută pe vremuri în cancelaria
cărturarul fnancez a pomeni de Iuliu imperială, care posedă cheia cifrului.
Caesar? Reflecții istorice nu face. Stră
IV De oare ce s’ar putea ca și alte acte
bătând însă Ungarin s’a convins «de dela numitul Domn să fie scrise cu a-
visu» de bogăția pășunelor ungurești; cest alfabet, am căutat să găsesc cheia
UN
și atunci adaugă, ce auzise dela alții, cifrului și reușind s’o descoper, dau aici
că țara are imaș atât de întins, încât intreg alfabetul cifrat al lui Șerban
se spunea, că fusese acolo pășunea lui Cantacuzino, împreună cu literile cores
luliu Caesar 2). punzătoare din alfabetul nostru :
Această denumire enigmatică nepu-
L
tându-se despărți deci de cealaltă, mai jnrLCjed

RA
străvezie, și negăsindu-i-se nici aiurea ABCDEFGN1KLMNOPR

vreun temeiu, trebue repusă în cadrul,
STU2 SEMNĂTURA DOMNULUI-'
ei contimporan, spre a vedea, dacă din
întregu-i, cu care ar sta în legătură, nu xcfliueqeq
NT
nsouLCun
s’ar putea desprinde un înțeles apreciabil.
Datele istorice învederate, pretându-se Leon Ruzicka
a fi conbinate nesilite, spre a înfățișa
CE
un tablou verosimil, aspiră a fj eșit din

faza hipotezei3) și tânjesc, spre desă Coroana lui Ștefan Boeskai.
vârșirea lor, a fi verificate și din punct
de vedere filologic — cu dragostea și In urma încheerei tratatului de la
interesul național și științific, ce com Trianon (4 Iunie 1920) între România,
I/
portă o chestiune atât de revelatoare ca moștenitoare a fostei monarhii

din străistoria română. Auștro-Ungaria, și între Ungaria de
S
astăzi, s’au ivit o mulțime de chestiuni

Dr. Ilie Gherghel
de drept istoric, arhivistic și artistic.
IA
Din toate chestiunile, de felul amin

------ --- ---- tit mai sus, aproape nici una n’a fost
*) Vezi mai sus p. 235. n. 3.
2) Odo da Dagilo, op. cit. 1. c.: «Terra hec rezolvată, cu toată dreptatea și bună
U
in tantum pabu osa < st, j.t dieantur in ea pa- voință României.
bula Iuli Caesar s extitisse».
3) Bfrnheim, Lehrbuch d, hist. Metode, Leip- Așa între alte chestiuni de drept is
BC
zig 1903, p. 576—577. toric, deasemenea nerezolvată, este și

RY
aceia privitoare la posesiunea coroanei proprietate reese și din inventarul te
RA
fostului Principe al Transilvaniei, Ște zaurului.
fan Bocskai (1605—1606). Iată ce găsim trecut în inventarul
Bocskai a fost un nobil din Transil fostului tezaur imperial la No. 1109,
făcut îu 5 Mai 1619, după moartea
LI B
vania, la început prieten al Austriacilor,
mai pe urmă dușmanul lor cel mai în împăratului Mathias.
verșunat. «Ein Siebenbiirgische ganz guldene
Turcii, stăpânitori pe vremea aceia cron, Persianische arbeith, sodem Potz-
pe o foarte mare parte din Ungaria și gai (Ștefan Bocsckai) imanfang durch
Y
suzerani ai Transilvaniei, vroind să pro den Tiizggischen Kaiser prăsentirt und
fite de dușmănia lui Bocskai în contra hernachmahls durch den palatino Tur-
T
Habsburgilor au căutat să-1 atragă de scho (Georg Turzo) ihrer maj. geliefert
worden, darinnen klein und grosse
SI
partea lor.
De aceia sultanul Aehmed I-iu i-a turges (Tiirkise) 32 ttirges, 89 robincorn,
trimis, prin Lala Mahomed Pașa, o co klein und gross, 64 schmerall (smaragde),
ER
roană de aur bătută cu pietre scumpe, klein und gross, 22 robinpallas (un fel
cu care aveau să-1 încoroneze ca prin de rubine puțin mai albe) und dann in
cipe al Transilvaniei, în speranța de a-1 allen 281 stiickh cartenperl (perle, pe
face să dorească și partea Ungariei de o parte drepte), obenauf ein schonen
IV
sus ce rămăsese Austriacilor. grossen schmerall in einem doppleten
După moartea lui Bocskai (26 De fueterall.» *)
UN
cembrie 1606) coroana aceasta ajunse O coroană transilvană, nu ungară,

în stăpânirea rudei sale Balint Horno- cum pretind astă-zi Ungurii, cari dacă
nai Drugetli care o păstră ascunsă în ar fi avut vreun drept de proprietate
castelul din Sarospatak. Murind Homo- asupra acestei coroane, ar fi cerut-o
încă din 1790, imediat după moartea
L
nai, palatinul Thurzo, o luă în 1610 și

o duse la Viena, predând-o împăratului lui Iosif al II-lea, după cum au cerut
RA
Mathias, care o ceruse încă din 1609. coroana sf. Ștefan.

Nu rămâne de cât ca guvernul nos
De atunci coroana se păstrează la tru s’o ceară și s’o ridice cât mai re
Viena în tezaurul imperial, care după pede spre a o păstra în mnzeul nostru:
NT
1919 a rămas în stăpânirea Republicei coroana fiind patrimoniul nostru sfânt

federative Austriace. și drept.
Rezultă din cele expuse mai sus, că Mihail Popescu
această coroană a fost a Transilvaniei
CE
și că a fost păstrată la Viena, nu cu

*) O coroană transilvană, de aur, lucrătură
titlul de proprietate ci numai spre con persiană, ce a aparținut la început lui Ștefan
servare. Bocskai, dată fiindu-i de sultanul turcilor, a-
De altfel Republica federativă aus poi adusă Maiestății Sale (Mathias) de către
I/
triacă nu ridică nici o obiecțiune în pri palatinul Thurzo; Având 32 de turcuoase mari
și mici, 89 de rubine mari și mici, 64 de
vința dreptului de proprietate românesc smaralde mari și mici, 22 de rubine mai des
S
asupra acestei coroane și aceasta cu a- chise, apoi 281 de jumătăți de perle, iar dea
tât mai mult cu cât dreptul nostru de supra un smarald mare și frumos.
IA
U
BC
RY
RA
R E C E N S I I
LI B
REVISTE ARHIVISTICE
Y
Areheion. (Revista arhivelor din Po și alte acte de origine diversă (actele
lonia). I. Varșovia 1927. 228 pp. nunțiaturii apostolice, de pildă).
T
Trei articole privesc revendicările ar-
Primul număr al noului organ polo hivistice polone în Rusia. J. Siemien-
SI
nez consacrat arhivelor cuprinde un ski: Revendicarea arhivelor regatului
bogat sumar cu articole privind în spe polon-, Bielkowski I. Pe treime să re
cial organizarea arhivelor polone după
ER
vendicăm dela Kiev?- F. Suchodolski.
capătarea independenței și revendicațiile Executarea articolului XI al tratatului
de arhive în Rusia, Austria și Germa din Riga privitor la arhive. Articolul
nia. Articolul d-lui Rybarski Adminis
IV XI al tratatului polono-rus din Riga
trația centrală a arhivelor în republica (18 Mart. 1921) prevede restituirea de
polonă renăscută, arată cum încă din către Rusia a tuturor arhivelor, colec
vremea autonomiei date sub ocupația țiilor de artă și bibliotecilor luate de
UN
germană (1915—1918), Polonii au cău Ruși de pe teritoriul actual al Poloniei
tat să reînființeze arhive centrale de încă dela prima împărțire a Poloniei
stat. După terminarea războiului s’a în (1771). Dintre arhivele transportate în
ființat o comisie centrală care avea să Rusia cele mai importante sânt arhivele
L
centralizeze lucrările pentru înființarea coroanei polone, cari au fost acum a-

arhivelor. Se proectau clădiri noi pen duse în cea mai mare parte înapoi la
RA
tru depozite și birouri, dar din cauza Varșovia. Mai sânt însă afară de aces
catastrofei financiare din 1924 —1925, tea în revendicațiile polone și mai multe
planurile acestea nu s’au putut duce la volume ale metricei, între cari cea mai
îndeplinire. veche copie a metricei litvane, precum
NT
Articolul d-lui W. Lopacinski Arhi și multe arhive particulare. In jurul

vele de stat în Polonia este o descriere arhivelor și bibliotecilor revendicate de
succintă a materialelor istorice cuprinse Polonia se duce încă o luptă de șicane
CE
în diferitele arhive de stat polone. A- și târgueli, care nu pare că se va ter

ceste arhive cuprind arhivele provin mina curând.
ciale ale Galiției, Posnaniei și Poloniei D-l Eugen Barwinski, cunoscut și la
rusești sub ocupația străină, resturi din noi prin editarea traducerii latine a
arhivele coroanei polone înainte de îm cronicii lui Miron Costin, a fost însăr
I/
părțire (cea mai mare parte din acestea cinat de guvernul polon cu o misiune
au fost transportate în Rusia), precum și la Viena pentru revendicarea acelei
S
metrica litvană și acea a coroanei. Me părți din arhivele fostei monarhii aus-
tricele sânt registre oficiale în cari se tro-ungare, care se cuvine după tratate
IA
înscriau în timpul vechiului ragat polon, Poloniei. Rezultatul acestor tratări îl

toate actele private (procese, înnobilări, descrie d-sa în articolul intitulat: Ne
cumpărături de moșii) precum și actele gocierile cu Austria în chestia arhi
U
oficiale (ordine regale, alianțe, tratate velor, Deasemenea d-l I. Stojanowski

de pace și de vasalitate). La acest ma în articolul său Negocierile cu Germa
BC
terial se adaugă și arhivele municipale nia în chestia arhivelor vorbește de

RY
ă4â REVISTA ARHIVELOR
RA
mersul negocierilor pentru obținerea ritelor arhive germane (a vechiului im
actelor revendicate la Berlin. periu, cea din Ludwigsburg, a orașului
Celelalte articole privesc chestiuni Rosenhaim, a principilor de Castell).
mai speciale, de clasare a materialului Volumul se încheie cu o bogată lite
LI B
arhivistic și de administrație. ratură arhivistică.
Revista apare în excelente condițiuni Al 2-lea volum (1926) cuprinde două
tipografice. studii importante de arhivistică: IFas
P. P. Panaitescu. ist Arehiv-, was Bibliotek gut? de Ires
Striedinger, în care se tratează problema
Y
Arehivalisehe Zeitsehrift, Miinchen, materialului ce trebue să intre în arhive
3-te Folge, Bd. 2 și 3 (1925 și 1926). și a celui ce revine bibliotecilor; o pro
T
Vechea revistă germană, înființată la blemă mult desbătută, dar care încă n’a
SI
1870, și-a întrerupt timp de 10 ani primit o soluție definitivă. Apoi Das
apariția, din cauza războitdui și a împre Recht des Staates an seinen Archivalien
jurările postbelice și numai cu mari de Ernst Miiller, în care se discută, în
ER
greutăți a putut reapare în 1925. baza unor sentințe judecătorești, chesti
Primul volum (fasc. 2 al serviei) cuprinde unea dreptului ce-1 are statul asupra
în primul rând un studiu al lui P. Kehr actelor publice aflătoare în colecții
despre administrația arhivelor prusiane
în primul veac al existenței lor (1815—
IV
particulare. I
Două studii asupra arhivelor spaniole
1915), în care se dă o privire generală în special a celor catalane (de P. Kehr)
UN
a fazelor prin care au trecut aceste și a celor din Simancas (W. Heins).
arhive. Articole despre istoricul și organizarea
E. Posner și W. Lippert dau infor arhivelor din Koblenz (E. Schanz),
mații interesante asupra noilor clădiri Gotha I W.Schmidt-Ewald),Viena (Staats
de arhive din Berlin-Dahlem și din archiv de Seidl, Kriegsarchiv de Nicher-
L
Dresda, de unde se pot cunoaște ulti Falkenhof), din Riga (H. Bruiningk),
RA
mele îmbunătățiri în construcția acestor Liineburg (W. Reinecke), Egger (K.

localuri speciale. Siegl).
Un remarcabil studiu de Helm. Rogge La urmă continuarea literaturii arhi-
ne lămurește asupra înființării și orga vistice din volumul precedent.
NT
nizării arhivei celei noi a republicei C. M.

germane, așa numita « Reichsarchiv»,
destinată să fie arhiva națională a în Arehives et Bibliotheques de Bel-
CE
tregului popor german. g’ique este buletinul Asociației conser

Două articole, unul de Loth. Gross, vatorilor de arhive, biblioteci și muzee
celălalt de L. Bittner tratează despre din Belgia. A apărut în 1923, dar din
originea și organizarea arhivei vieneze cauza dificultăților financiare a încetat
Haus- Hof- und Staatsarchiv și reorga după doi ani, spre a reapare în 1926.
I/
nizarea ei după război. In primul volum se remarcă studiul

In sfârșit Pius Dirr caută într’un lui I. Cuvelier, directorul general al
S
scurt studiu asupra soartei arhivelor Arhivelor Statului din Belgia, întitulat
belgiene în războiul mondial să respingă Des necessites presentes dans le domaine
IA
acuzațiile aduse de către I. Cuvelier, de la conservation des Arehives. In

directorul general al acelor arhive, că împrejurările actuale,' când organizația
armata germană ar fi produs pagube statului se resimte de urmările războiului
U
mari atât arhivelor statului din Bruxelles, trebue să se ia masuri ca actele și

cât și celor din orașele de provincie. documentele statului să nu se distrugă
BC
Alte studii privesc organizarea dife sau înstreineze din cauza nepriceperii
RY
RA
funcționarilor de arhive de pe la auto In stârșit un alt studiu important
rități sau din cauza lipsei de localuri publică Jules Germain, Remarques sur
încăpătoare. De aceea autorul este de la conservation des sceaux, în care arată
părere, ca la toate autoritățile mai mari: mijloacele cele mai practice pentru con
LI B
ministere, instanțe judecătorești, județe, servarea sigiliilor de ceară. Măsurile cele
orașe, serviciul arhivelor să fie centra mai bune i se par următoarele: Să se
lizat în mâna unui arhivar diplomat, așeze documentele cu peceți cât mai
care fiind om de specialitate și cu prac rare și mai izolate în sertare, spre a
tică într’o arhivă a statului, să supra
Y
nu se atinge pecețile una de alta și spre
vegheze selecționarea și inventariarea a nu se așeza mai multe peste olaltă.
T
materialului arhivistic, cum și conser Iar documente cu peceți mai importante
varea lui după metodele întrebuințate și mai rari să nu se dea cercetătorilor
SI
în arhivele statului. decât în copie sau facsimile.
In acest chip chiar și după ce situația Alte articole ne informează despre
se va normaliza și vor începe iarăș să
ER
înființarea unui atelier de fotografie pe
se facă depuneri regulate la arhivele lângă Arhivele Statului din Bruxelles
statului, organizația aceasta nouă a arhi (există mai de mult un atelier de mulaje
velor autorităților va aduce servicii IV și de restaurări de sigilii) și despre
însemnate, de oarece materialul destinat introdncerea celor mai noi metode pentru
arhivelor statului va putea fi depus în reproducerea fotografică a documentelor.
condiții cu mult mai bune decât până
UN
acum. C. M.
O altă problemă de actualitate tra
tează, în volumul II, d. H. Nelis, La Leveltări Kozlemenyek, periodicul
conservation des corespondances privees arhivei statului ungar, publicat de Dr.
L
du XIX siecle. După ce arată cât de Csânki Dezsb. Anii I-IV (1923, 1924,
importantă este pentru istoria sec. XIX 1926 și 1927). In urma războiului mon
RA
corespondența bărbaților de stat, a mari dial arhiva statului din Budapesta insta-
lor politiciani și marilor industriași, a lându-se într’un nou local, clădit în mod
învățaților, scriitorilor, artiștilor, călăto special și dotat cu cele mai noi îmbu
rilor, stărue asupra necesității de a se nătățiri, directorul ei, învățatul Dr.
NT
colecționa această corespondență atât Csânki Dezsb, a început să publice, cu

de către arhivele centrale cât și de cele concursul Ministerului Instrucțiunii, o
provinciale, de a se centraliza apoi reper revistă anuală, care cuprinde numeroase
CE
toriile la Arhivele Statului, înfiînțându-se studii și informațiuni din domeniul arhi-

acolo o secție nouă : la section des archi- visticei și a celorlalte științe în legătură
ves modernes. cu documentele, cum și material istoric
O problemă strâns legată de organi și genealogic privitor la Ungaria.
zarea arhivelor este cea a bibliotecilor La primul volum (1923) remarcăm
I/
aflătoare în localurile arhivelor. Despre în special studiul lui Miskolczy Gy.

aceasta publică Mariette Nicodime un despre întemeierea arhivei de stat ungu
S
studiu: Les bibliotheques des depdts rești (1867). Apoi darea de seamă a lui
d'archives, în care pledează pentru în Eckhart F. despre arhiva camerei aulice
IA
zestrarea bibliotecilor de pe lângă arhive din Viena, cum și materialul documentar

cu toate cărțile și publicațiile ce ar privitor la Ioan Co'rvin ca guvernator
putea fi necesare cercetătorilor: opere al Ungariei (de Hajnal I.) și scrisorile
U
de paleografie, diplomatică, cronologie, lui Nâdasdy (de Malycz E).

atlasuri geografice, dicționare, facsinile, Din voi. II (1924) menționăm isto
BC
cărți de drept și de istorie. ricul arhivei orașului Ujbănya (de Csânki

16
RY
Un alt articol remarcabil este al lui
RA
și Bekoczi), cum și studiul lui Fekete L.
despre scrisorile turcești din arhiva fami Fekete L. despre limba documentelor
liei Zichy. turcești și valoarea lor ca izvoare istorice.
In voi. III (1926) se publică un inte Ca material documentar interesant
LI B
resant studiu asupra vechilor depozite pentru istoria Ungariei se publică un
de arhive ale statului ungar și modul număr de acte și regește din mănăstirile
lor de organizare în evul mediu, de Slavoniei și Croației, de Mâlycz E.
Dr. Czobor Alfred. încă în vremea lui Voi. IV (1927) pe lângă informații
Ludovic cel Mare (1355) exsistâ în Buda asupra arhivelor din Valencia, Neapole
Y
un domus tavernicalis unde se păstrau și Viena și a unor arhive ungurești,
documentele vechi ale țării; sub regina cuprinde un studiu asupra situației
T
Maria (1383) este din nou amintit. Sub arhivelor austriace după război (de
SI
Ladislav V se amintește de actele păs Eckhardt F.) și altul asupra arhivelor
trate in archivis et domibus thaverni- bavareze.
calibus, iar sub Matei Corvinul se vor Se înțelege că toate volumele dau la
ER
bește de un servitor domorum taver- urmă bogate informații arhivistice și
nicalium. dări de seamă despre literatura arhi
In timpul lui Vladislav II (1507) vistică.
sunt menționate libri annales regurn IV Demn de menționat este și faptul că
cari se păstrau în aceste arhive și se după război a început să se dea o
arată cum pentru un proces s’au tran atențiune mai mare științelor auxiliare
UN
scris de acolo două documente din 1217 ale istoriei, publicându-se până acum
și 1256. manuale de Cronologie (de Szentp(îteri
Autorul studiază modul de organizare I„ 1923). Heraldică (de Aldasy A., 1923)
a acestei arhive până la lupta dela Istoria științelor auxiliare al istoriei în
Mohaci și povestește apoi peripețiile Ungaria (de Gărdonyi A., 1926). Toate
AL
prin cari a trecut după ocuparea Unga editate de Societatea istorică ungurească.
riei de Turci și până la supunerea țării C. M.
de către Austriaci.
TR
PUBLICAȚII DE DOCUMENTE
Publicațiile d-lui N. Iorga. In D-1 Iorga după ce dă în introducere
EN
cursul anului 1927 d-1 prof. N. Iorga toate lămurite necesare asupra acestor
a dat la iveală următoarele publicații acte, le publică în facsimile.
de documente :
2. Ultimele scrisori din țară către
/C
In analele Academiei Române (seria

III, voi. VII): N. Bălcescu. Cuprinde 15 scrisori, dă
1. Noi acte românești la Sibiu cu ruite d-lui Iorga de d. Vârnav Liteanul,
prinzând 3 scrisori inedite dela Mihnea cari fuseseră scrise de oameni ca V.
Alexandri, M. Kogălniceanu, I. Bălă-
SI
Vodă Radu din anii 1658 și 1659, în

legătură cu planurile lui de răscoală ceanu, I. Ghica, Șt. Golescu și de către
contra Turcilor. rudele mai apropiate, lui N. Bălcescu
IA
Apoi o invitație la nuntă din partea pe când se găsiă bolnav la Palermo,

lui Radu dela Afumați către Sibieni; scrisori sosite acolo după moartea ne
două scrisori (una în grecește, alta în norocitului patriot român. In ele se gă
U
românește) ale lui Ali-beiu din Nicopol sesc știri interesante privitoare la si
(1619) și o scrisoare a negustorilor din tuația din țară pe la sfârșitul anului
BC
Târgoviște către Sibieni. 1852 și începutul lui 1853, cum și la

RY
REVISTA ARHIVELOR
RA
activitatea și planurile politice ale di arată cât de frecvente erau în aceste
feritelor personalități marcante. două veacuri relațiile comerciale și po
3. Informații germane despre Ro litice ale Țării-Românești cu Sibiul.
mânia și Basarabin pela 1870. Pentru Deși nici unul din aceste acte nu se
LI B
cunoașterea situației dela noi în acest referă la chestiuni de o importanță po
timp, prezintă un interes destul de mare litică sau militară mai mare, ele pre
lucrarea D-rului Quitzmann, cum și zintă pentru istoria comercială și cul
știrile publicate de un anonim în im turală un material interesant.
portanta publicație Unsere Welt. D-l
Y
Iorga extrage din amândouă lucrările
știrile ce pot servi la lămurirea istoriei Traian Popa, Documente privitoare
T
noastre între 1866—1870. Se adaugă la trecutul Românilor din vechiul scaun
al Mureșului, voi. I. Târgu-Mureșului.
SI
și informații asupra Basarabiei la 1867
scoase din lucrarea etnografului german Autorul, un distins profesor din Târgu-
Rudolf Kulemann. Printre puținele lu Mureșului și foarte bun cunoscător al
ER
crări ce există asupra Basarabiei în a- bogatelor arhive din acest oraș, publică
ceastă epocă, scrierea învățatului german o serie de documente privitoare la Ro
este una din cele mai serioase. mânii din Secuime, Români cari în vre
In Buletinul Comisiei istorice a Ro
IV murile vechi erau cu mult mai numeroși
mâniei (voi. VI): decât astăzi și cari populau odinioară
1. însemnări preoțești din Banat din cele mai multe din satele astăzi ma
UN
anul 1741; ghiarizate.
2. Câteva documente de drepte din Conscripțiile locuitorilor ortodoxi (ne
Vălenii de Munte, dintre 1807 -1852. uniți) din anii 1783, 1785, 1789, etc.
3. Acte Botoșenene dintre 1831—1872. arată cât de numeroasă era populațiu-
4. Trei documente crâncene din 1726, nea românească — aceasta era neunită
L
1819 și 1820- — în anumite regiuni din acest ținut.

Foarte interesantă este o listă a preo
RA
Tot în acest buletin d-sa publică și

capitolele din Cronica lui Wavrin, cari ților hirotonosiți în Muntenia și Mol
privesc istoria orientului european și a dova (1776), cum și alta a preoților și
Românilor, în special cruciata duceiui învățătorilor români din ținut (1778).
NT
de Burgundia din 1444. In sfârșit de o valoare excepțională

C. B. sunt cele 20 de rapoarte ale autorită-
ilor locale ungurești cu privire la re
voluția lui Horia (1784).
Silviu Dragomir, Documente nouă
CE
Afară de acest fel de documente,

privitoare la relațiile Țării-Românești volumul d-lui Popa conține și textul
cu Sibiul în secolii XV și XVI (Ex celor 10 acte dela Mihaî Viteazul, află
tras din Anuarul Institutului de istorie toare în arhiva orașului și datate din
națională din Cluj, voi. IV). In arhiva 1599 și 1600.
I/
Muzeului Bruckental din Sibiu a găsit Dorim ca volumul II al acestei me-

d. prof. I- Lupaș o mulțime de docu ritoase publicații de documente să apară
S
mente românești, dintre cari pe acele cât mai curând spre a putea contribui
scrise în limba română le-a publicat d-sa, și mai mult la elucidarea situației și
IA
iar pe cele scrise în limba slavă le pu vieții Românilor din vechiul scaun al
blică sub titlul de mai sus d. Dragomir. Mureșului în vremurile când o stăpânire
Sunt 70 de acte și documente dintre străină și vitregă căuta să-i desființeze.
U
anii 1470—1550 și anume: scrisori dom

nești și scrisori de boieri, mitropoliți, C. M.
BC
obștii mănăstirești și orășenești, cari

RY
RA
Teodor Bălan. Familia Oneiul, stu încă cin vremea lui Alexandru cel Bun.
diu și documente. Cernăuți. Intr’un vo Documentul trezește o mulțime de ob
lum de 230 pagini, autorul, cunoscut servații asupra toponimiei, onomasticei
prin studii mai mici de istorie și ge și vechii organizări agrare, (mai toate
LI B
nealogie, expune pe scurt originea și satele au însemnarea «unde a stat cu
filiațiunea diferiților «Onciulești» amin tare9, «unde stă cutare9, odată cu men
tiți în documentele moldovenești și apoi țiunea de «cneaz». Cf. și «satul unde-s
publică 177 de acte și regește referi Caragonici» «unde șed Grabovții9 «sa
toare mai ales la familia Oneiul luraș- tele ce au fost ale cneaghinei» (doamnei}.
Y
covici și la Onciuleștii din Lucavăț, Urmează două documente dela Alexandru
T
Vilance Zamostie, Cuciurul mic și cel Bun din 1400, unul inedit, unul
Broscăuți. La urmă se reproduce stema acum întâi tradus.
SI
familiei Oneiul (spița Grigoraș Oneiul), Cf. în primul formula neobișnuită
reprezentând doi porumbei afrontați cu care începe documentut «tuturor bu
stând pe o colină verde, iar deasupra nilor pani (i. e. boeri), cari vor căuta la
ER
lor o cruce încoronată. dânsa» (p. 8) și mențiunea «satul a-
C. M. nume Poiana, pe care l-a dat Voevo-
dul» (fără altă specificare) (p. 9). In
IV
M. Costăeheseu. Observări istorice al doilea e interesant cuvântul românesc
«LțflPHHh».
și documente. Extras din «Ioan Neculce»
Interesanta broșură se termină cu
UN
fasc. VI Iași 1927 16 pp.
două documente inedite dela Ștefan cel
Dl. Mihai Costăeheseu a început de Mare. Transcrierea și traducerea corectă,
câtăva vreme să publice în revista comentariul bogat în special clin punct
«Ioan Neculce» o serie de documente de de vedere geografic.
AL
foarte mare importanță privitoare la

cele dintâi vremuri ale istoriei Moldo M. Costăeheseu, Observări istorice
vei. Aceste documente, unele dela Ște I. Cu privire la neamul lui Ștefan cel
fan I și d la Iuga Vodă, dau lămuriri
TR
mare II. Știri istorice dintr’un uric

adesea unice pentru istoria culturală
dela Petru Rareș. Iași [1927] 19 pp.
așa de puțin cunoscută a acestor vre
muri. Publicarea lor e însoțită cu note Dl. Costăeheseu complect cază cele ce
EN
foarte bogate extrase dintr’un material știam despre familia lui Ștefăn cel
adesea inedit și azi inaccesibil (docu Mare, bazat în parte pe material isto
mentele "dela Academie duse în Rusia). rie inedit- Observ că din punct de ve
Dl. Costăeheseu pare a avea la dispo dere canonic Ștefan nu putea avea de
/C
ziție o colecție aproape completă a do cât trei soții (Evdochia de Kiev, Maria
cumentelor slave «.dinaintea lui Ștefan de Mangup, Maria sau Voichița, fiica
cel mare'» și e de dorit ca o asemenea lui Radu cel Frumos, toate trei de
colecție să nu rămâie risipită în publi neam domnesc ortodox); celelalte ca
SI
cații periodice, ci să fie publicată în- Marușca, sânt desigur nelegitime.

tr’un volum cu indice, care ar avea o va Documentul lui Petru Rareș din 1546
loare neprețuită pentru cercetători.
IA
menționează expediția făcută «în țara

In prezenta broșură se publică întă Ungurească, până la Făgăraș9 (îm
rirea satelor lui Mihail «dela Dorohoi9 potriva lui Ștefan Mailat la 1541) și
de către Ilie și Ștefan la 1437. Averea fuga boerului Roman Gârbovăț în țara
U
acestui mare latifundiar la începutul Muntenească (A° aib’nT'fcutKOH 3f.naH),

veacului XV, cuprindea nu mai puțin Ștefan cel Mare.
BC
de 50 de sate și seliștii, pe cari le avea

RY
Simeon Reli, Documente slavo-ro- V. Grecu, Probitatea știrilor con

mâne din sec. XV-XVII păstrate în
RA
timporane din cronograful lui Dositei
Arhiva Statului din Cernăuți. In Co al Monembasiei, în Codrul Cosminului
dul Cosminului. II-III. Cernăuți 1927. anul II—III (1925/6) Cernăuți 1927,
pp. 429—442. pap. 537-556.
LI B
Documentele slave publicate de d. Reli Această probitate, d. Grecu o docu
sunt în număr de cinci, unul singur mentează prin două știri din Crono
graf pe care și alte izvoare le dovedesc
este din veacul XV, celelalte din vea
exacte.
curile XVI (la sfârșit) și XVII. Do
Y
Una din aceste știri este aceea despre
cumentul dintâi din 1453 dela Alexan filiațiunea lui Petru Vodă Șchiopul.
T
drei Vodă, are o importanță excepțio La izvoarele, cunoscute, pe care d. Grecu
nală, el ne arată înainte de Ștefan cel le citează cu privire la această filiație,
SI
se poate adăoga documentul ce am pu
Mare organizarea municipală, în special blicat la pag. 46 a volumului II «Din
din punct de vedere financiar, a orașului
ER
archivele Vaticanului», Buc. 1913 (cf.
Suceava și e cea mai veche pomenire a Iorga, Bulletin de l’Institut pour l’etude
organizării unei «slobozii» ■ Din nefe de l’Europe sud orientale, I p. 200),
ricire traducerea e foarte defectuoasă; IV document omis de d. Stoica Nicolaescu
în broșura d sale dela 1915.
„oKoao“ nu este «lângă» ci «în jurul».
A doua știre doveditoare a probității
Scutirea de bir, „A*1 Hf a«ut... hh acu, autorului Cronografului, este aceea că
UN
hh noMAy. hh h/ihlu,u nu se traduce «să ginerele păcălit al Doamnei Chiajnei a
nu aibă a plăti nici danie, nici zeciuială, fost Ioan Cantacuzino. D. Grecu crede
nici alte cele (/?), dan—bir, posada și (p. 555) ca «trebue părăsită părerea că
însuș Mihail Cantacuzino a fost mirele
iliș, sânt termeni technici de impozite,
L
păcălit». Observ că această părere a

a căror explicare se poate găsi în indi fost părăsită mai dinainte. In lucrarea
RA
cele lui I. Bogdan. «Documentele lui «Arhiva G. Gr. Cantacuzino», Buc.

Ștefan cel Mare». „4*’ Ht posAv... hh ro- 1919, la pag. XXI-XXII, am arătat,
nu înseamnă «să nu lucreze... în întemeiându-mă atât pe Cronograful lui
Pseudo-Dorotei, cât și pe alte izvoare,
NT
târguri», ceiace ri are 'sens, «lucrul la că este vorba de Ioan Cantacuzino. (Cf.
cetate» era o prestație foarte cunoscută. spița «Cantacuzino», planșa I la finele
Cf. deasemenea „auAthhv ot nMî.n... aceleiași lucrări și spița Basarabilor
CE
o't KHHorjMA-1 traduse simplu «să nu dee anexată la artieolul «Banii și caima
albinăritul, nici vinăritul» în loc de camii Craiovei» în revista «Arhivele
«desetina (zecimala)) dela albine și dela Olteniei», 1924 No. 18).
vii». „Akophhmh toHHKtKwx" sânt Vornicii
Sucevei, nu portarii (în documentele I. C. Filitti
I/
slave „nopTap’fc‘9, ceiace este cu totul alt

ceva. Tot așa de greșit sunt traduse și Tudor Vladimireseu. Glose, fapte și
S
documentele celelalte. Cf. de pildă la p. documente noi. București 1927 (Casa

448 „no îTHpoAty yoTHfy, noKyA'’ »3 Școalelor). Sub acest titlu d. Emil Vîr-
IA
0TîKHK4uif“ = după hotarul Cel vechiu,pe tosu publică 99 documente, mai ales
unde a umblat din veci» tradus «hotarul din arhiva d-lui Const. Basarab Brân-
vechi cât vor trăi ei»). coveanu. Conținutul acestor documente
este o dezamăgire pentru cei cari aș
U
P. P. Panaitescu teptau cu nerăbdare publicația lor. In-

BC
RY
tr’adevăr, sunt prea puține contribuțiile Cât privește rolul episcopului Ilarion
ce le aduc pentru cunoașterea țelurilor al Argeșului în cancelaria lui Tudor,
RA
urmărite de Tudor Vladimirescu și a mij d. Vîrtosu se mărginește a menționa,
loacelor prin care s’a gândit să le ajungă. cu o tendință de micșorare, că este
In prima parte a introducerii, d. relevat ca foarte important de către
LI B
Vîrtosu relevă că doc. ce publică permit contimporani, în frunte cu Eliade Rădu-
să se fixeze exact data intrării lui Tudor lescu (p. 38). Cele ce se pot ști în
în București: 21 Martie. această privință, sunt de natură tocmai
In a doua parte, d. Vîrtosu se ocupă a adeveri rolul precumpănitor al epis
îndelung de «relațiile dintre Tudor și copului de Argeș. Originar pare-se din
Y
Gheorghe Lazăr», pentru a ajunge la Silistra, grec sau grecizant, Ilarion
concluzia, pe care o cred justă, că nu Gheorghiadi se născuse în București și
T
se dovedesc cu nimic «afirmațiile celor fusese crescut de mitropolitul Dositei
ce cred că Gheorghe Lazăr a fost cu Filitti, în admosfera acelei lumi culte
SI
trup și suflet pentru revoluție și pentru grecești de la noi reprezintată prin unii
Tudor Vladimirescu» (p. 26—7). Argu boeri, medici și dascăli de seamă călă
ER
mentele însă: «grafia, forma ardeleană toriți prin apus, în frunte cu un Neofit
Todor și accentele calde», pentru a Duca. Această lume era călăuzită de
atribui lui Gheorghe Lazăr scrisoarea două idei cardinale atavice: aceea a eman
nesemnată, din 28 Aprilie 1821, către cipării naționale de sub jugul străin și
IV
un «arhon paharnic», mi se par neîn păgân al Turcilor și cea democratică,
temeiate (p. 21 și 135—7). Mai de ai căreia germeni se găseau în clasici
UN
grabă aș crede că scrisoarea este a unui și care a făcut din Greci, cu excepția
moldovean. vanitoșilor din Fanar, cei mai aprinși
In a treia parte a introducerii, d. adepți ai teoriilor marei revoluții fran
Vîrtosu a cules «note despre cancelaria ceze. Ideea emancipării naționale nu
lui Tudor». Relevă importanța neîndo- despărțea pe Români de Greci; dimpo
L
elnică a lui Petrache Poenaru în această trivă, îi asocia spre un țel comun. De
RA
cancelarie. Aduce o prețioasă contribuție: aceea a putut mitropolitul Veniamin

dovada existenței unor agenți de legă Costachi să binecuvinteze revoluția lui
tură între Tudor și boerii Moldovei «ca Ipsilanti. Numai după ce această revo
unii ce suntem de un neam, de o lege» luție, ca și aceea a lui Tudor, a fost
NT
și în scop «ca fiind la un gând și'într’un dezaprobată de țarul Rusiei, drumurile

glas cu Moldova, să putem câștiga Grecilor și ale Românilor s’au despărțit.
deopotrivă dreptățile acestor prințipaturi, Cât privește ideea democratică, a pătruns
ajutorindu-ne unii pe alții» (p. 103). și ea și în boerime, chiar într’o bună
CE
Aflăm și numele unuia din acești agenți, parte a celei mari. Acestea erau ideile
Sion (p. 137). Se cuvenea să se insiste pe care Ilarion le reprezintă în cance
asupra acestei contribuții, principale laria lui Tudor. De aceea când a părăsit
după socotința mea, a lucrării d-lui și el Bucureștii și s’a refugiat la Brașov,
I/
Vîrtosu. Legăturile cu Moldovă explică a și fost amarnic dojenit de fostul său

de ce în cele din urmă cererile adresate patron, care l’a socotit ca dezertor de
S
Porții de boerii Moldovei și ai Mun la cea mai sacră datorie (Aricescu, Istoria
teniei au fost aceleași în fond și arată revoluției de la 1821, voi I p. 50 și 57).
IA
limpede lipsa de temei a părerii că D. Vîrtosu aduce textul jurământului

dreptățile dobândite în sfârșit de amân lui Tudor către boerii mari din Bucu
două Principatele nu au fost, pentru rești, la 23 Martie, deci două zile după
U
Muntenia, numai urmarea indirectă a intrarea în oraș (p. 81—2). Dacă nu se

dorințelor formulate de Moldoveni. cunoștea însuș atftul, se cunoșteau con'
BC
RY
secințele lui. De acum, pricinuitori ai Este greu de crezut că Tudor își va

relelor de care a suferit țara, au fost fi închipuit că se va putea impune prin
RA
numai «Domnii ce au stăpânit până acum8 arme fie Rusiei fie Turciei. Când a
nu și «unirea pământenilor boeri» cu aflat, la 20 Martie, că Rusia îi deza
acei Domni. Tudor făgăduește că «nu probă mișcarea, după cum osândea și
LI B
va cugeta asupra vieții și cinstei cuiva pe a eteri știlor, Tudor a declarat că
din patrioții» lui, de unde până atunci această vestire pe el mi-1 supără (p. 77).
toți boerii răi, fie «patrioți», fie străini, Evident este că, odată ce Rusia nu-și
erau deopotrivă denunțați vindictei țînea făgăduiala de a sprijini revoluția,
populare. Tudor recunoaște, «stăpânirea Tudor nu se mai putea solidariză cu
Y
țării» și-i va da «toata supunerea și eteria, dar atunci speranțele Iui nu se
ascultarea». Și într’adevar, doc. arată mai puteau îndrepta, spre deosebire de
T
că Tudor a lucrat de atunci ca organ ale Grecilor, decât spre Turci, (cf. scri
al cârmuirii provizorii, de la care cerea soarea lui din Aprilie către boerii refu-
SI
și primea instrucții (p. 94. 118). In giați la Brașov, p, 96—7). In această
sfârșit, Tudor se lega să fie «gata a se situație, înarmarea norodului, prezența
ER
război, prin armele ostașilor ce otcâr- lui Tudor în fruntea unor trupe, nu se
muește, înpotriva vrăjmașului ce se va mai înțeleg decât ca o presiune asupra
arăta înpotriva dreptăților țării». boerilor, în îndoitul scop de a-i sili să
Dar, precum am spus, doc. publicateIV persiste în cererile de înlăturare a
de d. Vîrtosu nu aduc lumină nouă cârmuirilor fanariote (cum pare a reeși
asupra problemei esențiale a țelurilor din scrisoarea către Al. Filipescu la 4
urmărite ele Tudor și a mijloacelor de Aprilie, p. 102) și de a ocroti intere
UN
înfăptuire la care se va fi gândit. sele poporului de rând. Situația se

In ce au consistat negocierile dintre aseamănă astfel cu aceea în care s’a
Tudor și boerii mari din București de aflat și revoluția munteană de la 1848.
la 16 Martie, când sosește la Bolintin Față de Rusia și de Turcia, după cum
L
și până la 23 Martie, când depune jură am scris odată, atitudinea lui Tudor a
mântul? Ce au câștigat boerii, se vede. servit la aceasta că li-a atras atenția
RA
Că toată vina suferințelor țării a fost asupra stării interne a Principatelor,

aruncată exclusiv asupra Fanarioților, mai mult decât puteau face condeele
iarăș se vede. Dar ce garanții a cerut novatorilor. Partida națională s’a afirmat
mulțumită lui Tudor, ca fiind partida
NT
Tudor pentru a împiedica pe viitor

împilarea poporului, ce reforme a cerut, tuturor claselor sociale, ceea ce va fi
aceasta nu se arată. Și este sigur, de cântărit mai greu în hotărârile curților
altă parte, că suferințele ' norodului nu suzerană și ocrotitoare, decât ori ce fel
CE
încetau de a-1 preocupă (p. 95. 106. de scrieri. Fanarioții n’au mai revenit,
118). Când, cum și întru cât au fost dar, Tudor dispărând, starea norodului
siliți boerii să asculte de plângerile nu s’a îmbunătățit.
ticălosului norod, cum zice arzul de la Aș fi conceput altfel decât d. Vîrtosu
27 Martie ? (p. 89 nota 3). introducerea la lucrarea d-sale. Conți
I/
Cine putea fî «vrăjmașul dreptăților nutul actelor ce publică ar fi trebuit

țării», înpotriva căruia Tudor se legă încadrat în acel al actelor cunoscute,
S
să fie gata de război ? Contra cui se pentru ca din înlănțuirea cronologică să

înarma Tudor? (p. 87. 106) «Norodul reiasă evoluția ideilor lui Tudor și ale
IA
adunat intru dobândirea dreptăților boerilor. Notele ce însoțesc incidental

patriei», cum se exprimă Tudor la 25 documentele, sunt insuficiente pentru a
Martie (p. 85), de la cine și prin ce lămuri.
U
fel de mijloace urmă să le dobândească? *

BC
248
RY
REVISTA ARHIVELOR
Câteva observații de amănunt. arhivistic au fost d-nii T. G. Bulat, Al.

Nu cunosc un Chesarie al Râmnicului Vasilescu, C. N. Mateescu, G. Fotino,
RA
la 1825, căruia d. Vîrtosu îi atribue M. Popescu și Al. Sacerdoțianu, toți
citatul, cunoscut, din fruntea prefeței. profesori, cum și dl. M, Teodorian-Ca-
Serdarul Răducanu de la 22 Aprilie rada. Pe lângă acte de proprietate,
1821, nu este Răducanu Nicolau negus foarte importante pentru istoria proprie
LI B
tor în Orșova, cum presupune d. Vîrtosu tății și pnetru genealogia familiilor ol
(p. 126 și n. 5), ci sau Trestianu, sau tene, prezintă interes actele administra
Dâmboviceanu. tive, mai ales ale Banilor și Caimaca-
«Bălinu și Firescu», de ai căror nilor, cum și informațiile despre situația
Y
arnăuți vorbește o scrisoare din 28 Olteniei sub stăpânirea austriacă. Nu
Aprilie 1821, n’au nimic de a face cu putem felicită în deajuns redacția pen
T
o «familie Belu Firescu», cum zice d- tru locul larg ce-1 oferă comuuicărilor
Vîrtosu (p. 135 nota 4). «Firescu» este de acest fel.
SI
viitorul general și mare ban Const. C. B.
Năsturel Herăscu, iar «Bălinu» ar putea
ER
fi Grigore Băleanu. Arhiva Someșeană, revistă istorică-
Ignatie Iacovenco (p. 95 nota 1) și-a culturală, ce apare în Năsăud sub în
început într’adevăr cariera ca atașat la grijirea inimosului și învățatului profe
consulatul rusesc din București, iar mai sor Virgil Șotropa, a publicat anul a-
IV
târziu a ajuns maior și director al poș cesta, ca și anii trecuți, un număr de
telor rusești din București. documente privitoare la Românii de pe
Cât privește bibliografia, care vrea valea Someșului. Menționăm în special
UN
să fie complectă de oare ce cuprinde Documentele bisericești, publicate de d.

și cărți rele și chiar tot felul de mărun Iulian Marțian în No. 7 al revistei, și
țișuri de un interes îndoelnic, se cuve cari cuprind ordine și circulări de ale
nea să menționeze, îmi permit a crede vicarilor năsăudeni către preoții din
L
că cu oare care folos pentru cercetarea acest ținut.

Primele acte sunt dela vicarul I.
RA
evenimentelor de la 1821, și articolele

mele despre «Originile democrației ro Halmagi (1797), urmează apoi dela vi
mâne», apărute în trei numere ale revis carul I. Nemeș până la anul 1809. Pu
tei «Viața românească» (Nov. 1922, blicarea actelor dela vicarii următori
NT
Ian. și Fevr. 1823), pe care d. Vîrtosu va continua în numerile viitoare.

le putea cunoaște din «Istoriografia Este de toată lauda, că intelectualii
română în 1923 și 1924» de Ioachim năsăudeni, grupați în jurul acestei re
Crăciun. (Cluj, 1926 p. 98 și 133). viste, cercetează cu dragoste și interes
CE
trecutul acestui tinut românesc, în care

I. C. Filitti pe vremuri exista o mișcare culturală
remarcabilă. Cunoscând activitatea, as
Arhivele olteniei, excelenta revistă pirațiile și stăruințele depuse de stră
I/
fondată de d. Dr. Ch. Laugier și re moși spre a-și asigură o viață liberă
dactată de d. C. Fortunescu, a conti românească, noile generații, în condi
nuat și anul acesta să publice acte și țiile actuale mult mai favorabile, vor
S
documente inedite privitoare la Oltenia. reuși, de sigur să ridice acest ținut la

IA
Cei mai însemnați colaboratori ai re un nivel cultivai și mai înalt.

vistei cari au contribuit cu material C, B.
U
BC
RY
PUBLICAȚII DIVERSE
RA
Gh- Ghibăneseu: Divanurile dom ca un bun cunoscător al chestiunei, ne
nești din Moldova și Muntenia, extras vom mărgini a analiza spițele genealo
din Buletinul Muzeului municip. Iași gice asupra neamului Băsărăbesc și
LI B
«Ioan Neculce» No. 7. rudeniilor lor, aflate la paginele 3, 20,
33 și 36.
Autorul este un cunoscut și neobosit
Din capul locului vom spune că, cu
cercetător al arhivelor moldovenești, cât
toată bunăvoința autorului de a servi
privește Țara Românească, lucrările pe cercetătorii istoriei Muntene, D-sa
Y
D-sale se resimt în mare parte de lipsuri pare a nu avea cunoștință de câteva
regretabile, de aceea și lucrarea pre importante lucrări, fie genealogice sau
T
zentă nu este nici complectă nici pusă istorice, apărute încă de vre-o 20 de
la punct,
SI
ani în urmă și care lămuresc pe ori
Vom analiza conținutul broșurei cine asupra filiației voevozilor Țăre:
D-lui Ghibăneseu numai din punctul de Românești.
ER
vedere istoric și genealogic privitor la
Țara Românească, căci pentru Moldova, Dl. Ghibăneseu pare a nu avea cunoș
credem că sumedenia lucrărilor D-sale tință de următoarele lucrări de specia
— destul să citim cele 60 de volume litate:
IV
de Surete și Izvoade, în manuscript — tre- 1. Stoica Nicolaescu: Radu Negru și
bue să ne fie o chezășie pentru exacti' urmașii săi, în Revista «România Nouă»,
tatea afirmațiunilor din lucrarea de față. 1908 p. 449—53, cu un arbore genea
UN
Autorul după ce amintește de lucrarea logic al Basarabilor.

D-sale, purtând același titlu, dar pentru 2. De același: Documente de la Mihai
secolul al XVII-lea, apărută în revista Viteazul ca domn al Țărei Românești,
Arhiva, Jași între anii 1915 și 1918, ne Ardealului și Moldovei 1600, în Revista
pentru Istorie, Arheologie și Filologie
L
înșiră în mod cronologic, pe două coloane,

pe voevozii Moldovei și Munteniei. voi. XII. partea I, 1911 p. 246, cu un
RA
Astfel aflăm, pentru aceasta din urmă, arbore genealogic al lui Mihai Viteazul.
pe un Vlad Dragomir la 1511, un Iliaș 3. Constantin Kogălniceanu: Tabloul
Vodă și un Radu Vodă la 1591, perso genealogic și cronologic al Basarabilor
(1310—1659) ed 1912.
NT
nagii cari nu au fost decât pretendenți

căci ei, nu numai că nu au dat hrisoave, 4. I. C. Filitti: Boerii Craiovești, în
dar n’au fost niciodată documentar cu- revista «Convorbiri Literare» anul 54,
noscuți ca voevozi titulari ai acestei țări. 1922/3 No. 3. 4 & 5.
CE
Pe lângă înșirarea în mod cronologic 5. De același: Banii și Caimacamii

a divanelor amânduror principate române, Craiovei, în revista «Arhivele Olteniei8
și aceasta în limita cercetărilor D-sale, anul III, 1924, cu un arbore genealogic
lucrarea D-lui Ghibăneseu mai conține complect al Basarabilor.
6. De același: Schitul Aninoasa și
I/
o parte genealogică, autorul voind să

lămurească pe cititor asupra reprezen neamul Doamnei Neaga, în Revista
tanților familiilor domnitoare, cari au Arhivelor, Anul I, No. 2,1925, precum și
S
stat pe tronul moldovean șî muntean 7. Tabloid de divane Muntene de la

anul 1530 până la 1545, la sfârșitul
IA
intre 1500 și 1600.

Neintrând în analiza genealogiei voe- lucrărei D-lui Elie Nicolescu: In jurul
vozilor moldoveni, pentru rațiunea că lui Basarab Laiotă, publicat în revista
Dl. Ghibăneseu, ca un asiduu cercetă Literatură și Arta Română 1903 p.
U
tor al istoriei acestui principat, trece 664/7

BC
RY
Genealogiile Basarabilor D-lui Stoica Nicolaescu: Documente
slavo-române, nu a luat seamă la notița
RA
a) La pag. 3, la încrângătura genea de la pag. 254, care ne lămurește în
logică a voevozilor Munteniei, aflăm parte asupra filiației acestor voevozi.
următoarele :
Referindu-ne la spița descendenței
Basarab cel Bătrân este numit de
lui Mircea Vodă cel Bătrân, pe care
LI B
Dl. Ghibănescu, Basarajb I Laiotă și
Dl. Ghibănescu nu o leagă cu cea a lui
taxat ca. părinte al lui Basarab Mlad II,
Dan II. dar lasă să se înțeleagă că
soția acestuia din urmă este tot după
acesta i-ar fi fecior; am avea de făcut
D-sa Neaga Craioveanu (?). Ori este
știut că Basarab Laiotă este in continue următoarele rectificări.
Y
lupte cu Basarab II Mlad, zis și Țepeluș Radu Vodă căsătorit cu Maria Despina
și că nu spune niciodată celui de al este voevodul cunoscut istoriei cu epi
T
doilea că i-ar fi tată, precum nici Țepeluș tetul «cel Frumos».
Un Țepeluș Vodă, frate cu Mihnea
SI
nu spune lui Laiotă că i-ar fi fecior.
O eroare genealogică, care pare a Vodă cel Rău, este inexistent. Țepeluș
reeși din cursul acestui tablou genea este . epitetul sub care se cunoaște în
ER
istorie Basarab Mlad, părintele lui Nea
logic și chiar din textul lucrărei, este
faptul că Dan II părintele lui Laiotă goe Basarab, fiu al unui Basarab Vodă,
este cotat ca frate cu Vlad Dracul și dar altul decât Basarab Laiotă.
deci și el fiu al lui Mircea Vodă cel
IV In descendența lui Mircea Vodă de
Bătrân. Acest din urmă voevod n’a la 1510 aflăm ca fiu al acestuia pe un
Ion Crețul Potcoavă, personagiu necu
avut nici un fiu Dan iar cel menționat
UN
aci de Dl. Ghibănescu este fiul lui Dan noscut până azi genealogiei Basarabilor.
I, fratele lui Mircea cel Bătrân și La descendența lui Vlad Călugărul,
autor al branșei zisă Dănească. Dl. Ghibănescu uită să ne indice pe
Pentru Neaga, numită de D-sa: primul soț al jupânesei Caplei, fata
acestui voevod, fostă soție lui Staico
L
Craioveanu. chestiunea epitetului dat

acestei jupânese este elucidată de Dl. logofătul, numit din Băjești, Bucov și
RA
I. C. Filitti în lucrarea D-sale: Craio- Ruși, iar în descendența părintelui aces

veștii, din cunoscuta revistă: Convor tei jupănese, odată ce menționează pe
biri Literare. Caplea, uită a releva pe Neacșa, soția
Un Preda Basarab (?), pus in spița lui Calotă vistierul, în urmă vornic.
NT
genealogică a D-lui Ghibănescu alături La descendența lui Radu Vodă, cel

de Neagoe Vodă Basarab, n’a existat Mare, ni se indică ca fiu al său, pe lângă
niciodată cu epitetul pe care î-1 dă D-sa. alții, și Uie Radu Vodă, Domnul Țărei
CE
Preda este Ban, mort la 1521, fiu al Românești de la 1552—3, pe semne

lui Pârvul I vornicul și al Neagăi, iar informație bazată pe lucrările genealo
Neagoe Vodă este fiul lui Basaraba gice ale D-lui Stoica Nicolaescu, fără
Vodă Mlad, dar fiu natural, din legă ca Dl. Ghibănescu să aibă cunoștință
tura acestuia cu Neaga. de lucrarea D-lui Elie Nicolescu: Cine
I/
După Dl. Ghibănescu, Vladislav III, este Uie Radul Vodă 1553, apărută încă
Domnul Țărei Românești de la 1523— din 1904, în Revista Arta și Literatura
S
25, este fiul unui Vladislav II, fiu și Română.

Nu intrăm mai adânc în analiza acestui
IA
acesta al lui Dan II. Este oare genea-

logicește posibil ca un voevod de la arbore genealogic de oarece la, pagin ele
1448 până la 1456 să aibă fiu pe Domnul 20, 33 și 36 avem unele complectări
de la 152(t—5 ? Dl. Ghibănescu care despre care vom vorbi îndată.
U
citează în cursul lucrărei D-sale studiul b) La spița descendentă a lui Radu

BC
RY
Vodă cel Mare, de la pag. 20, vom soția lui Stamate, sunt necunoscute
umple golurile lăsate de Dl. Ghibănescu. descendenței acestui voevod.
RA
Acest voevod a avut pe lângă copii c) La spița de la pag. 33, care ne
indicați de D-sa: Boba, Cârstina și înșiră rudeniile lui Mihnea Vodă Turci
Mircea, încă o sumedenie de copii: tul, avem următoarele de adăogat:
Radu Bădică, văr cu Neagoe Basarab
LI B
Mama sa este Ecaterina Salvaresei.
și desigur născut din Cătălină, Stroe Surorile Domnului de la 15^7—83 și
postelnic 1529. Radu de la Afumați, în urmă de la 1585—91 sânt: Roxan-
Vlad Vintilă, Radu Paisie (în privința dra și Maria, soția lui Gheorghe Hatman,
acestuia sunt controverse, vărul acestui care lipsesc la Dl. Ghibănescu, ba chiar
Y
voevod Nicolae Olahul numindu-1 fiu al înclinăm a crede că aceasta de a doua
unchiului său Stanciu și trecându-1 cu va fi. poate aceea adoptată de la Dl.
T
numele Petru, pe semne Petru de la St. Nicolaescu ca fiică a lui Mircea
Argeș, identic cu Radu Paisie sau Călu Ciobanul: Alexandra, soția lui Gheorghe
SI
gărul) Cârstian vistier și Maican spătar, Cămărașul; Elena, necăsătorită la Dl-
cari lipsesc complectamente din spița Ghibănescu, este soția lui Sguromali
ER
citată. Hrisoscoleo.
Dl. Ghibănescu conglomerează în Cât pentru voevod, el a fost într’a-
descendența lui Mircea Ciobauul pe toți devăr căsătorit de două ori, având copii
copii lui Mircea Vodă, coregentul lui și după turcirea sa.
IV
Mihnea cel Rău, tatăl său, la 1510, căci Pe părinții Vișei nu-i cunoaștem, cât
Alexandru, care pare a fi Domnul Mun ceeace privește pe ascendenții Neagăi,
teniei dela 1568-—-77, soțul Ecaterinei greșește Dl. Ghibănescu când spune că
UN
Salvaressi, și Miloș, sunt feciorii lui Vlaicul tatăl Doamnei, căsătorit cu Chira,
Mircea Vodă de la 1510. In privința fata lui lonașco vornic (informație ine
celorlalți copii, enumerați în spița aceasta, dită până acum), este fiul lui Ivașco
Pătrașcu este necunoscut genealogiei vornicul, fratele lui Albul clucerul.
L
Basarabilor, iar Anca, soția lui Neagoe Acești doi boieri sunt bine cunoscuții
Banul, (nu Neagu Banul) afirmație și a reprezentanți ai neamului boerilor ziși
RA
D-lui Stoica Nicolaescu, în: «Petru «ot Golești», fii ai Caplei din Golești,
Vodă cel Tânăr și Petru Vodă Șchiopul și ai lui Radul vistierul zis din Golești,
ed. 1915» (v, .arborele genealogic), este amândoi boieri și dregători credincioși
fiica lui Șerban Banul Craiovesc și al ai tatălui voevodu lui: Alexandru Mircea,
NT
Margăi, fiica lui Radu Postelnicul, fra cât și ai lui Mihnea Turcitul. Ivașco
tele lui Barbul Banul. vornicul moare? în Moldova la 1584
Dobra, uu Doba, este soția lui Barbul și- și află mormântul la Mănăstirea Bis
CE
Banul de la Bănești, cât pentru Stana, trița, iar Albul clucerul moare la 1574
ea ține în căsătorie pe un Ivan logofăt în luptă.
de la Pitești nu un Ion logofăt, Vlaicul, părintele Doamnei Neaga,
Altă fată a lui Mircea Ciobanul și este clucerul din Rumceni și Țigănești
anume Ana este soția lui Radu SocoL 1555, și din Cislău, 1570, mort la 1586,
I/
fiul puternicului boer al lui Pătrașcu fiu al lui Vlaicu vistier din Rumceni
Vodă, iar Marula, sora Anei, a fost și Cislău 1523—5, soț al altei Neaga
S
pețită de Ion Cantacuzino. (1556) sora Stancăi din Săhăteni și

In ceeace privește pe Alexandra, Greci.
IA
soția lui Gheorghe Cămărașul, această Descendența lui Mihnea Turcitul, din
jupăneasă este greșit trecută încă de spița D-lui Ghibănescu, conține perso
Dl. Stoica Nicolaescu, ca fiică a lui nagii necunoscute până azi arborelui
U
Mircea Ciobanul. Zamfira și Marina, genealogic al Basarabilor. Istoricește se

BC
RY
cunosc următorii copii ai acestui voevod: căsătorit cu Velica, fiica lui Ivan vor
1) Radu Mihnea, domn al Munteniei în nicul de la Răzvad, rudă pe semne cu
RA
secolul al XVlI-lea, sot al Arghirei, Socol vornicul lui Pătrașcu Vodă, care
sora lui Bartolomei Minetti. 2) Vlad, pare a fi fost tot «ot Răzvad».
3) Radu, 4) Ecaterina, soția lui Miron Maria trecută de două ori în spița
Barnovschi Vodă din Moldova 1626/9, D-lui Ghibănescu, odată ca fiică a Voi-
LI B
1633/8 Mustafa Bey și Ibrahim Bey, copii căi și acolo căsătorită cu Dragomir
turci după renegarea din partea părin vistier, și a doua oară trecută ca fiică
telui lor a credinței creștine. a Tudorei, căsătorită acolo cu Drag
d) Spița genealogică de la pag. 36 vistier, în realitate, este soția unui boer
Y
păcătuește prin alte inexactități, care din Drăgoești, fie Tudor sau Radu.
ne par mai mult a cădea în vina tipo Descendența lui Mihai Viteazul este
T
grafului decât în a autorului lucrărei. justă, însă la nota 2. din josul paginei
Așa aflăm că Pătrașcu Vodă, cunoscut 36, greșește Dl. Ghibănescu când spune
SI
istoriei cu epitetul «Cel Bun», este fiul că Stanca Doamna este fiica lui Radu
lui «Tudosă banul», în contrazicere chiar logofăt și a Neacșei, fata lui Jane vis
ER
cu spița de la pagina 3. unde este just tier, soră cu Dobromir Banul și cu
pus ca fiu al lui Radu Paisie Vodă. Anca, mama Ivanei, soția lui Dragomir
Tudosă Banul, pe semne Teodosie Banul logofăt.
din Periș, sfetnic al tatălui lui Pătrașcu IVStanca, soția legitimă a lui Mihai
Vodă își găsește moartea în lupta Viteazul, este fiica unei alte jupănese
contra lui Mircea Ciobanul, la 1548, la Neacșa, în călugărie Maria, și tot ea
UN
Periș, alături de Udriște vistierul din este nepoată, fie de mamă sau tată, a
Mărgineni, alt boer însemnat al lui Radu lui Dobromir Banul din Corbi, Bibești,
Vodă Paisie. Runcu ș: Voinigești, care era mort la
Pătrașcu Vodă a avut ca soție pe 1586, fiind fost căsătorit cu ojupăneasă
Voica din Slătioare, soră poate cu Nea- Vil'iia sin Manea sin Mogoș. Dobromir
L
goe Spănaciu, dar nu fiică a lui Ivașco cu Vilaia sunt părinții unui Mihail mort
vornic, căci alt boer cu acest nume și tânăr î îainte de 1579, după Dobromir
RA
această dregătorie nu este decât cel Banul.

relevat mai sus, când am vorbit de In privința descenienței lui Mihai
spița lui Mihnea Turcitul de la pag. 20, Viteazul, din legătura sa legitimă, avem
NT
a studiului D-lui Ghibănescu, de adăogat că NicoLe Pătrașcu cu

Tudora, trecută ca soție a lui Pătrașcu Ancuța, fiica lui Radu Șerban Vodă și
Vodă, nu a fost legitimă, ea este sora a Elenei din Mărgineni, aveau pe lângă
epirotului Jani (v. Filitti: Mama și soția Ilinca soția lui Eustratie vistierul Leur-
CE
lui Mihai Viteazul, în Convorbiri Lite deanu, și pe următorii copii, rămași fără
rare anul 1921 p. 609/27; și mamă numai posteritate: Gavril -Ț 1622, Mihai +
a lui Mihai Viteazul, călugărită în urmă 1656 și Ancuța soția lui Constantin
la Cozia și cunoscută sub numele de vtori post, din Albești.
I/
Maica Teofana. Florica este întPadevăr soția lui Preda

In privința copiilor lui Pătrașcu Vodă slujerul din Greci și Părdești dar nu
S
cu Voica avem pe următorii cunoscuți cum spune Dl. Ghibănescu, în nota 3

istorisi Țării: Vintilă 1577, Petru Cercel din josul paginei 36, fiu al Papei Flo-
IA
și Maria. ricoiul. Floricoiul s-a numit chiar gine

Greșește Dl. Ghibănescu când trece pe rele voevodului Mihai. Rudenia despre
toți acești, copii ca fiind ai Tudorei. care vorbește Dl. Ghibănescu în nota
Petru Cercel nu putea avea un frate
U
aceasta este greșită și inexactă.

Patru. VoeVodul de la 1583—5 era Cât pentru descendența lui Preda și
BC
RY
RA
a Domniței Floricăi, odată ce chiar nești, care încă de pre băncile școalei
D-sa ne spune în notă că Dobromir de comerț ce a absolvit, prinsese dra
Banul este frate cu Neacșa, mama goste de a studia și a aprofunda fazele
Stancăi Doamna, evident că este o gre- de des voi tare a comerțului și industriei
LI B
șală de tipar a pune pe acest însemnat românești. Cu sârguința și răbdarea fur-
Ban, ca nepot de fiică al propriei sale nicei, d-1 Furnică urmărind și 'găsind
nepoate de soră. la anticari și particulari mărturii scrise
Descendența lui Gheorghe logofăt, despre comerț a făcut tot sacrificiul
din Bogdănești, nu fratele lui Dobromir material ca să intre în posesiunea lor.
Y
Bau, este Sima soția lui Stroe Buzescu, Timp de mai bine de trei decenii a
și Chirca. înjghebat o frumoasă și bogată biblio
T
Din legătura lui Mihai Viteazul cu tecă și arhivă de științe comerciale,
SI
Tudora din Tărgșor, fiica lui Mihai din care o mare parte le-a dăruit Ca
Cămărașul, soție în urmă a lui Fiera merei de comerț și industrie din Bu
logofăt și mama lui Stroe vornicul Leur- curești, punând astfel temelia bibliotecii
ER
deanul, avem pe Marula, soția lui Socol și muzeului acelei instituțiuni.
din Cornățeni, paharnic și în urmă clucer, Acum douăzeci de ani d-1 Furnică a
asasinat în răscoala Seimenilor la 1654. publicat o meritoasă lucrare, bine apre
Acestea în privința genealogiei Basa-
IV ciată de cărturari și specialiștii din
rabilor din secolul al XVI-lea. acea vreme: Din istoria comerțului la
In privința divanelor domnești Mun- Români, mai ales băcănia, o culegere
UN
tene din secolul al XVI-lea, din lipsă de documente inedite, —însoțite de un
de spațiu, mă mărginesc a zice că lucrarea frumos studiu introductiv, — privitoare
D-lui Ghibănescu, este incontestabil la comerțul vechiu românesc.
numai un rezumat al tuturor divanelor In noua sa lucrare d-1 Furnică a pu
din fiecare an și imposibilitatea D-sale blicat un studiu desvoltat asupra in
AL
de a cunoaște mai multe documente dustriei românești, bazat pe izvoare

muntene din acest secol, face că dese documentare, scos în stil limpede și
ori îi scapă diferite personagii, de multe la înțelesul tuturor, fără pretenție de
TR
ori chiar dintre cele mai de vază. Dar a fi o lucrare de înaltă erudiție.
asupra acestora voi reveni cu alt prilej. Toate afirmațiunile d-sale, pentru par
Lucrarea D-lui Ghibănescu, pe cât tea veche a industriei, se basează pe
de meritorie, ne apare ca un schelet al mărfurii contimporane, cărți tipărite și
EN
unei lucrări în stil mare, unde identi manuscripte, iar în partea mai nouă a
ficarea fiecărui personagiu istoric, dre lucrării, expune amintirile sale și ale
gător și boer, ar fi trebuit să-și aibă altora, prin care învie o lume pe care
am sacrificat- o prea ușor patimii de a
/C
'OCU^' George D. Florescu

preface, de a înnoi, începând prin a dis
truge fără să avem noi înșine, măcar
Furnică D. Z., Industria și desvol- elementele de căpetenie ale conștiinței
tarea ei în Țările Românești. Lucrare viitoare,—cum, prea bine, caracterisează
SI
făcută pe baza documentelor. Cu o scri d-1 prof. N. Iorga, în scrisoarea de In

soare de introducere de prof. N. Iorga. troducere, lucrarea d-lui Furnică.
Editura Camerei de comerț și industrie
IA
Merit deosebit al d-sale este că în

din București. Inst. de arte grafice «Ti descrierea desvoltării breslelor vechi și
parul Românesc» 1925. In 8°, pag. 226. a industriei, ne dă, în note, o enume
rare de vechi breslași și industriași, cu
U
Autorul acestei lucrări nu e cărturar

de profesiune, ci mare comerciant și numele și starea lor materială și socială,
BC
industriaș, mare prieten al cărții româ —unii din ei având și ranguri boerești
RY
RA
și de slujbași în administrația breslelor șește noile d-sale păreri asupra dom
și în slujbile țării. niei lui Radu I. De cât, cele ce spune
Câteva documente mai caracteristice, d. Kogălniceanu despre această domnie,
publicate ca anexe la sfârșitul studiului, erau cunoscute.
LI B
precum și cele trei planșe, ce înfăți Nu mai existau «îndoieli neîntemeiate»
șează vederi din trecutul vechilor bresle că Radu ar fi domnit. Se știe că fusese
și peceți aplicate pe acte ale diferitelor mai întâi asociat la domnie de fratele
corporații industriale din vremuri, re său Vladislav, precum și că domnia lui
Y
produse în carte, cu notele esplicative a început la 1376 sau 1377. Izvoarele
dela pag. 245, complectează cu mult semnalate de d. G. I. Brătianu au con
T
succes buna lucrare a d-lui Furnică. firmat părea d-lui Iorga, că prin Godon,
Indicele dela sfârșit ușurează mult fratele lui Vladislav, împotriva căruia
SI
folosirea lucrării și la cercetările celora a luptat regele Ludovic al Ungariei la
cari vor să studieze mai departe și 1377, trebuie înțeles Radu.
ER
poate mai desvoltat trecutul industriei Părerea lui Onciul, că Radu ar fi
românești. fost acela care a renunțat la Făgăraș,
Sfârșind această sumară dare de sea ca și părerea lui Bunea, că Radu ar
mă, nu putem trece cu tăcerea, un to IVmai fi stăpânit Făgărașul, erau dease-
varăș de muncă și colaborator al d-sale, menea părăsite.
— acesta însă pe teren real și practic— Se știe iarăș, că Radu a fost primul
UN
ce le-a avut cu iubita sa soție, răposata ctitor al Coziei, Cotmeanei și Tisma-
d-na Ana D. Furnică, căreia-i închină nei și că a fost ctitor și la biserica din
cartea. Această nobilă femeie a lucrat ne Câmpulung.
obosit și cu însemnate sacrificii materiale In sfârșit se vede că d. Kogălniceanu
la realizarea căminului și a cantinei, nu este lămurit în privința stăpânirilor
AL
pentru întreținerea și ajutorul fetelor ungurești și românești asupra Banatului

sărace cari învață meserii, înființat de și a orașului Severin.
Societatea Principesa Maria, de supt D-l Kogălniceanu nu citează lucra-
TR
înaltul patronagiu al M. S. Reginei Maria. reae d-lui Minea, Urmașii lui Vladis
Răposata a fost secretara acestei So lav I, și nu pare a fi cunoscut pe a
cietăți dela înființarea ei în 1893 și mea, Despre Negvu-Vodâ, deși a apă
până în ultimul timp. rut în Analele Academiei Române la
EN
X. 1'924. In această din urmă lucrare am

insistat cu deosebire asupra împrejură
C. Kogălniceanu, Radu I (1376— rilor, cari au adus indentificarea lui
1382) în Arhiva din Iași (1927 p. 187
/C
Radu Vodă cel istoric cu legendarul

urm.). Negru-Vodă, chestiune pe care o atinge
Am cbservat de mai multe ori, dela în treacăt și d. Kogălnieanu.
război în coace, tendința unora dintre Cât privește argumentele d-sale pen
istoriografii noștri de a nu se docu tru a așeza sfârșitul domniei lui Radu I
SI
menta pe deplin asupra problemelor pe la 1382, în loc de 1384, ele nu sunt

care le tratează. Rezultatul este că se de loc convingătoare. I C F
IA
dau adese ori drept descoperiri, lucruri

cunoscute mai dinainte. Așa este cazul
și cu studiul d-lui C. Kogălniceanu. Dr. Iosef Macurek: Husîtistvi v
Jîumunskijch Zemich. (Husitismul în ță
U
D-sa a luat cunoștință de niște iz

voare italienești semnalate de d. G. I. rile române). Brno 1927.
BC
Brăteanu în Pevue hîstorique (11.1925, O interesantă și documentată lucrare

p. 73—81) și pe baza lor ne împărtă a d-lui Dr. Macurek — un bun prieten
RY
RA
al Românilor—în care tratează pe larg St. Meteș. Contribuți/unt nouă pri
chestiunea husitismului la noi. vitoare la familia Buhuș din Moldova.
Husitismul s’a răspândit în Moldova, (A nalele Acad. Rom. seria III., tom VII-)
Ardeal și Ungaria de Est, mai întâiu Plecând dela diploma de nobil arde
LI B
între credincioșii catolici în special Un lean acordată de principele Apaffy la
guri și Sași. In Moldovaa s’a răspândit 1676 boierului moldovean Lupașco Bu
mai ales în vreme lui Alexandru cel huș, autorul indică mai întâi câțiva
Bun, care i-a primit bine, i-a încurajat boieri din Muntenia cari au primit tit
chiar în momentele triste pentru ei, luri nobiliare în Ardeal, sau cari rămâ
Y
căci erau persecutați în toate părțile. nând acolo, s’au contopit în aristocrația
T
ungurească. Apoi bazat pe documentele
Au fost mulți adepți ai lui Hus între
publicate și unele inedite, expune geneo-
Moldoveni și Ardeleni, cari au știut
SI
logia familiei Buhuș începând din 1421 și
admirabil să răspândească ideile refor
terminând cu arhimandritul Iermoghen
matoare ale lui Hus. O mare mulțime
Buhuș din 1817. Această familie boie
ER
de oameni urmărea pe acești predica
rească a avut un rol mai însemnat în
tori, dela un sat la altul, ascultând cu
sec. XVI, când Cârstea Buhuș a ajuns
luare aminte spusele lor. Erau mai
vornic de Țara de sus și apoi marc
multe centre husite în Moldova, între
IV păharnic, iar fiul său Dumitrașco a de
cari și Hușii, nume care denotă acest venit unul dintre cei mai bogați boieri
lucru, precum și Baia, unde s’a distins moldoveni și mare vistier sub mai
UN
mult un adept al husitismului, lacob,
mulți Domni. In sec. XVII găsim pe
care și-a făcut studiile la Praga. Aceste
Alexandru hatman și fii săi, cari au
centre husite erau meren vizitate de un rol hotărâtor în schimbările politice
șefii și de adepții husiți din Boemia și și în luptele din acel timp. Pentru sec.
Moravia. In Moldova și-au găsit ei sal XVIII autorul are informații mai res
L
varea atunci când erau persecutați în trânse asupra acestei familii, care pe la
RA
țara lor, mai ales în Moravia. jumătatea sec. XIX se stinge prin fap
In vremea lui Ștefan cel Mare cu tul că ultimul ei membru, ziditorul
toate că aveau aceiași libertate de pro mănăstirii Horaița, se călugărește.
N.
NT
pagare a ideilor husite, totuși din cauza

deselor invadări a Turcilor și a neli- C. C. Giureseu. Organizarea finan-
cinră a Țării Românești în epoca lui
niștei din țară, au fost nevoiți să pără Mircea cel Bătrân. (Ananele Acad. Rom.
CE
sească Moldova, gândindu-se mereu și seria III, tom. VII). Din puținele do
vizitând mai târziu, țara care i-a primit cumente și informații ce avem cu pri
și voevozii ei, cari i-au încurajat în vire la domnia lui Mircea cel Bătrân,
vremurile dureroase. autorul a reușit să scoată elementele
necesare pentru a ne înfățișa câteva
I/
Autorul pune într’o lumină frumoasă aspecte a organizației financiare din

Țările Române în această epocă, iar din acel timp.
S
documentele întrebuințate de dânsul, se Primul capitol arată starea economică

din acel timp și în special bogățiile
IA
oglindește sufletul doritor de cultură al naturale ce se exploatau. Al 2-lea tra

poporului român și de a cunoaște orice tează despre impozite, cuprinzând o
manifestare religioasă. Cartea mai cu expunere asupra impozitelor în natură
U
prinde multe alte amănunte interesante- și bani (dijme și bir) și asupra munci
lor sau slujbelor ce trebuiau să pres
BC
Elena Eftimiu. teze locuitorii către - domnie. Urmează

I
RY
256 REVISTA 'ARHIVELOR
RA
apoi despre veniturile domnești și des telor ediții ale cronicei, cu mult succes
pre vămi. stemele ce sunt indicate pentru fiecare
In capitolul al patrulea se studiază delegat și cari de și nu sunt totdeauna
repartiția impozitelor, iar în al cincilea cele adevărate, ajută mult la înțelegerea
LI B
perceperea lor. Urmează alte două ca numelor date și ele de cronicar într’o
pitole privitoare la destinația impozite formă cu totul schimonosită.
lor și la scutirea de impozite. La sfâr La urmă d-sa reproduce diferite scene
șit se dau în regește 4 documente ine în cari apar delegați de ai noștri, cum
dite dela Mircea cel Bătrân. și stemele ce li-se atribuie lor.
Y
N. N.
General Radu R. Rosetti, Un epi
T
C. I. Karadja. Delegata din țara
noastră la conciliu!. din Constanța în sod din anii 1848149 în Transilvania.
SI
anul 1415. (Ananele Acad. Rom. seria (Extras din anuarul Instit. de ist. na-
III, tom. VII). Analizând cronica lui țion. Cluj, IV). Este vorba de strălu-
Ulrich von Richental în scop de a sta cifa apărare a Munților Apuseni de
ER
bili precis cari au fost delegații trimiși către revoluționarii români comandați
dela noi la acel sinod, d. C. Karadja de Avram lancu. Autorul arată mai
ajunge la concluzia următoare: din Mun întâi cauzele revoluției românești din
tenia a fost o solie în frunte cu Tu-
gomir sau Dragomir (în text Thubomir
IV 1848, apoi situația militară a Unguri
lor, Austriacilor și Românilor (o expu
și Dubomir); din Moldova o altă solie nere precisă a mijloacelor de luptă și
UN
condusă de George Samusinis și Sta- a organizării legiunilor românești și a
nislau Rotampan; o delegație a orașe tactieei întrebuințate da tribunii impro
lor muntene și moldovene; Grigore vizați). Apoi povestește amănunțit și cu
Țamblac ca reprezentant al bisericii date prtcise cum s’au desfășurat luptele
L
moldovene ; Contele Știbor și Pipo Con cu armatele ungurești după a doua bă
tele Timișoarei; in sfârșit Dominic tălie dela Sibiu (Martie 1849) și până
RA
Castor, episcopul catolic din Oradea- la zdrobirea armatei ungurești de către

mare, delegați unguri și sași din Cluj, Ruși la Șiria. O serie de concluzii
Brașov, Câmpulung, etc. foarte interesante, de ordine militară,
Pentru recunoașterea delegaților noștri încheie lucrarea.
NT
d. Karadja a utilizat, pe lângă diferi N.

CE
COMEMORAREA RĂZBOIULUI NEATÂRNĂRII
Conferințele dela Ateneul Român. cunoașterea istoriei răsboiului o valoare

Sun auspiciile Universității libere, con documentară excepțională.
dusă cu atâta pricepere și erergie de Prima conferință a fost ținută de d.
I/
către D-na Sabina Cantacuzino, s’au ți Al. Lapedatu, care a vorbit despre
nut la începutul anului 1927 o serie Antecedentele istorice ale independen
S
de conferințe Ia Ateneul Român, cari tei române. A 2-a de către d. Vmtilă

au fost apoi publicate într’un volum Brătianu despre Situația internă în
IA
sub titlul «Războiul Neatârnării. care se desfășoară războiul nertârnării.

Dat fiiud că aceste conferințe au fost A 3-a de către Ion I. C. Brătianu
ținute de către personalități de primul despre România și chestiunea Orien
U
rang — între cari și mult regretatul Ioan tului. (Această conferință, pentru care
I. O. Brătianu — ele prezintă pentru defunctul prim ministru adunase un
BC
RY
material foarte bogat și pe care a ex Toate aceste probleme sunt expuse
RA
pus-o cu o dispoziție de spirit și cu o pe bază de izvoare documentare, așa
elocvență admirabile, a ținut 3 ședințe). cum rezultă din aceste izvoare și fără
A 4-a de către generalul Radu Rosetti nici o preocupare. Tocmai de aceia ex
despre Armata Română în războiul
LI B
punerea d-lui Iorga se depărtează mult
dela 187 7178. A 5-a de către d. I. O. de istoria oficială a războiului mai
Duca despre Consecințele războiului și mult decât atâta, dintr’însa oficialitatea
dezvoltarea internă în urma lui. A 6-a apare astfel cum a fost în realitate: cu
de către d. I. Nistor despre Consecin multe calități, dar și cu anumite scă
Y
țele războiului asupra Românilor din deri, explicabile și scuzabile pentru
Bucovina și Basarabia. A 7-a de către timpul acela, când nici politica noastră
T
d. Sextil Pușcariu despre Răsunetul nu era destul de lămurită, nici situația
războiului pentru independență în Ar noastră de stat vasal și cu o situație
SI
deal. A 8-a de către d. C. Banu des economică foarte precară, nu ne per
pre Influența războiului asupra stării mitea o atitudine atât de hotărâtă și
ER
culturale de după război. de demnă, cum ne închipuim astăzi.
Publicarea acestor conferințe consti- Cu toate acestea bunul simț al po
tue un adevărat monument istoric în porului și patriotismul elementar al ma
chinat amintirii celor ce s’au sacrificat selor au adus biruința.
pentru independența României.
C. B.
IV Un număr de admirabile reproduceri
de vederi și scene din război, în cea
mai mare parte inedite, ilustrează lucra
UN
N. Iorg’a, Răsboiul pentru indepen rea atât de interesantă a d-lui Iorga,
dența României. Acțiuni diplomatice și lucrare indispensabilă ori cui vrea să
stări de fapt. (Academia Română) Din- se documenteze pe deplin asupra acestui
tr’un punct de vedere cu totul original mare eveniment din istoria poporului
L
și ținând seama de împrejurări și ac românesc.

țiuni cărora până acum nu li s’a dat C. B.
RA
decât prea puțină Importanță, tratează

d. N. Iorga cauzele și desfășurarea răz General Radu R. Rosetti, Partea
boiului pentru neatârnare, în acest vo luată de armata română în războiul
NT
lum comemorativ al Academiei Române. din 1877. (Cultura Națională). Intr’un

Mai întâi vorbește despre idea in volum de 170 de pagini, cunoscutul
dependenței românești în țară și străi istoriograf militar, d. general R. Rosetti,
nătate ; apoi despre rolul ce l’a avut face o expunere amănunțită și înteme
CE
Turcia «nouă», Turcia reformistă, în iată pe o informație bogată și în mare

deșteptarea ideii de independență la parte inedită, asupra rolului și activi
Români. Urmează o expunere amănun tății armatei române în războiul care a
țită a pregătirilor de revoluție în Bal dat independența României. Expunerea
I/
cani și a rolului diplomației noastre în aceasta este precedată de un scurt is

aceste pregătiri. Cum a fost pregătită toric a desvoltării armatei noastre dela
alianța cu Rusia și ce rol a avut ofi Regulamentul Organic, care a reînfiin
S
cialitatea în declararea războiului. Pla țat-o și a organizat-o, și până în mo

IA
nurile de colaborare cu Rușii și ope mentul intiării ei în războiul dela 1877,

rațiile armatei române la Plevna. Ne istoric de o valoare excepțională ca do
gocierile de pace și a doua răpire a cumentare și preciziune. Cât-privește
Basarabiei. In sfârșit mărturiile străi acțiunea militară din timpul războiului
U
nilor despre România în timpul răz este expusă în mod amănunțit, arătân-
du-se toate laturile pregătirii și tacticei
BC
boiului.
RY
noastre militare, precum și pregătirea Românească) 1927. Publicată de «Așe
RA
și tactica armatei rusești și turcești, și zământul cultural Ion C. Brătianu»
analizându-se cu scrupulozitate fiecare această broșură cuprinde o înșirare
operațiune. Un număr de 20 anexe, metodică a scrierilor românești și străine
compuse din tablouri și schițe topogra privitoare la războiul independenței
LI B
fice ajută de minune înțelegerea tuturor noastre: documente și manuscrise dela
acțiunilor militare, iar notele ce însoțesc Academia Română și Arhivele Statului,
textul lucrării ne dau o bibliografie cărți și articole din ziarele și revistele
neînchipuit de bogată asupra acestui românești și străine, hărțile și stampele
Y
subiect. q jg câte se găsesc în colecția Academiei Ro
mâne, cum și o bucată muzicală a lui
T
I. Băcilă, Bibliografia războiului Muzicescu.
pentru independență (18i7-78) (Cartea C. B.
SI
ER
REVISTE, BULETINE, ANUARII
Bibliotheque de l’Ecole des Char- blicațiunea Institutului de istorie gene

tes, voi. LXXXVIII, 1—3 Paris 1927. rală dela Universitatea din Cluj (1927)
Pe lângă o notiță a d-lui R. Cagnat
asupra vieții și activității lu Elie Berger,
IV
sub conducerea d-lui C. Marinescu. Cu
prinde studii și documente de cel mai
UN
menționăm următoarele studii de erudiție: mare interes pentru istoria noastră în
L. Levillain, De l’authenticitâ de la legătură cu istoria universală. Semnalăm
«clausula de onctione Pippini»; Leon în special admirabilul studiu al d-lui X.
Mirot, La colonie lucqeoise â Paris du Iorga despre expedițiile francezilor din
XlII-e au XV-e sifecle; E. Lyon, Com- Burgundia în Orient (Les aventures «sa-
L
ment fut ^laborde l’ordonnance sur Ies razinnes» des Francais de Bourgogne
au XV-e siecle); comunicarea d-lui G.
RA
rachats en Poitou (mai 1269) — Biblio

grafie și cronică foarte bogată. T. Bulat despre cruciata dela Xicopole
Codrul Cosminului, Buletinul «In (1396) în literatura veacului XlV-lea
stitutului de istorie și limbă», Cernăuți și XV-lea; relațiunea nouă publicată de
NT
1927. Intre studiile istorice remarcăm în d. Giurescu asupra campaniei lui Petru
special al d-lui I. Nistor despre Băje- cel Mare în Moldova la 1711; notele
narii ardeleni în Bucovina, cu informații d-lui P. P. Panaitescu asupra legăturilor
noi și interesante asupra emigrărilor din literare polono-române și asupra călăto
CE
Ardeal în Moldova, mai ales în sec. rilor occidentali în România; studiul

XVIII-lea. Studiul de paleografie al d-lui despre monumentele de artă ale Româ-
X. Grămadă despre transformările sufe nilor ardeleni de d. C. Petranu și însfârșit
rite de literile alfabetului latin; critica contribuțiile românești la istoriografia
I/
d-lui V. Grecu asupra cronografului lui generală de d. I. Crăciun.

Dositei al Monembasiei; cum și articolul Din domeniul istoriei occidentale a-
S
d-lui T. Bălan (despre Teodor Racoce) mintim notele d-lui C. Marinescu asupra
și documentele slavo-române publicate fastului curții lui Alfons V de Aragon
IA
de d. S. Reli. și asupra corsarilor din serviciul lui, și

Buletinul Comisiunei Istorice a Ro studiul d-lui G. Brătianu despre ori
mâniei, -voi. VI, București 1927. Cu- ginile războiului dintre Geneva și Veneția
U
Winde documente publicate de d. X. (Curzola, 1294 — 1299). De asemenea

Iorga și fragmente din cronica lui Wavrin. studiile de istorie bizantină ale d-lui
BC
Melanges d’histoire generale. Pu- Șt. Bezdechi. jq-

RY
RA
INFORMAȚIUNI
LI B
Doliul național. Anul 1927 a fost istoria noastră: înfăptuirea unității na
un an de mare doliu pentru întreg po ționale a tuturor Românilor.
porul românesc, căci moartea a secerat Ioan I. C. Brătianu n’a fost numai
două din personalitălile cele mai mar un mare bărbat de stat, dar și o per
Y
cante ale epocei contimporane : pe Regele sonalitate culturală de primul rang, care
Ferdinand I și pe sfetnicul său cel mai s’a ocupat în mod constant cu proble
T
înalt, pe primul ministru Ioan I. C. mele istoriei noastre naționale, pe cari
Brătianu. ținea să le studieze totdeauna pe bază
SI
Este o fatalitate ce se repetă : în 1914 de documente. Acest fapt, ca și dorința
moartea regelui Carol I a.fost urmată de a cunoaște cât mai bine trecutul
ER
la scurt interval de decesul fostului familiei sale, l-a făcut să adune un bogat
său prim ministru D. A. Sturdza; iar material documentar, original sau cdpii,
în 1927, trei luni după săvârșirea din foarte prețios pentru istoria Țării-Ro-
viață a regelui Ferdinand I, providența mânești, de care familia sa a fost legată
a smuls dintre cei vii pe primul său
ministru Ioan I. C. Brătianu.
IV
și în trecut și în vremurile mai noui
atât de strâns.
Regele Ferdinand I, om de înaltă
UN
Afară de aceasta defunctul prim mi
cultură științifică și literară, de o deli nistru a fost și un mare bibliofil ; im
cateță de suflet puțin obișnuită și de portanta bibliotecă ce-și formase la
un devotament fără pereche, avea o Florica cuprindea un însemnat număr de
predilecție specială pentru științele natu cărți rari și de stampe prețioase, în cea mai
L
rale și mai ales pentru botanică. Ceea mare parte privitoare la istoria noastră.
ce nu l-a împiedicat să se ocupe mult
RA
și cu științele istorice pentru cari avea Cu astfel de preocupări era natural

deasemenea o înclinare deosebită. Dis ca Ioan I. C. Brătianu să se intereseze
cursurile sale atât de frumoase ca formă în chip deosebit de depozitele noastre
arhivistice și să dea Arhivelor Statului,
NT
și atât de serioase ca fond, dovedesc

tot concursul de care aveau nevoie.
cu prisosință aceasta.
Față de instituția Arhivelor Statului Părerea sa era că la Arhivele Statu
defunctul suveran a manifestat un mare lui nu trebue să se facă nici filologie,
CE
interes și o bunăvoință deosebită, atât nici istorie, ci în primul rând arhivistică,

cu prilejul alcătuirii legii de organizare iar interesul cel mai mare să se dea
a acestei instituții (1925), cât și la inau organizării sistematice a depozitelor, spre
gurarea Muzeului Arhivelor (19z6), pri a putea fi puse cât mai lesne la dispo
mind ca solemnitatea să fie pusă sub ziția cercetătorilor. De altă parte, Arhi
I/
protecțiunea sa și a M. S. Regina Maria. vele Statului nu trebuie să servească

Funcționarii Arhivelor Statului, cen drept locașuri de retragere și de odihnă
S
trale și regionale, profesorii și 'elevii pentru anumiți învățați sau cercetători

școalei de arhivistică și paleografie și emeriți, ci să fie un vast câmp de
IA
colaboratorii revistei noastre au fost muncă serioasă și metodică pentru toți

cuprinși de cea mai profundă jale la cei ce urmăresc studiul izvoarelor docu
vestea morții marelui, bunului și iubitului mentare ale istoriei politice, economice,
U
suveran, a cărui scurtă domnie a în sociale și culturale a poporului nostru.

semnat pagina cea mai glorioasă din De aceea el s’a interesat de aproape
BC
RY
și de instituțiile ce s’au creat în timpul siunea, în marea majoritate a cazurilor,
RA
din urmă pe lângă Arhivele Statului n’a făcut altceva decât să restabilească
(școala de arhivistică, muzeul arhivelor) vechile steme județene și să le dea o
și dc revista noastră. înfățișare conformă cu regulele heral
Moartea neașteptată a acestui mare dicei. Numai acolo unde n’au existat
LI B
Român, întâmplată în ziua de 24 Noem- steme județene vechi, ca în Bticovina sau
vrie) a zguduit adânc sufletele noastre, Dobrogea, s’au alcătuit din nou, dar ți-
de oare ce prin dispariția lui n’am nându-se seamă de elementele din stemele
pierdut numai pe unul din cei mai mari orașelor sau ale altor instituțiuni locale.
bărbați de stat ai României contimporane, De a'celaș principiu au fost călăuzită
Y
pe cel mai înțelept și mai îndârjit luptător comisiunea și în fixarea stemelor celor
T
pentru realizarea unității noastre națio 17 municipii, cari au fost și ele termi
nale, dar și pe un adânc înțelegător și nate anul acesta. S’au restabilit vechile
SI
susținător al preocupărilor științifice și steme ale muncipiilor și numai în câteva
culturale ale instituției noastre. cazuri s’au introdus mici modificări.
Astfel întreagă lucrarea comisiunii
ER
Comisiunea consultativă heraldică heraldice trebue privită ca o renaștere
cu sediul la Arhivele Statului, și-a con a vechilor steme județene și comunale,
tinuat în tot cursul anului 1927 lucrările dintre cari unele căzuseră în desuetudine
privitoare la stemele județelor și ora
șelor. Aceste steme au fost revăzute
IV
în timpurile din urmă.
In prima ședință după vacanța de
încă în anul trecut de către mult regre vară (24 Sept.) comisiunea a comemorat
UN
tatul prim ministru Ioan I. C. Brătianu, moartea regelui Ferdinand I, iar în
care era un foarte bun cunoscător al ședința dela 26 Noemvrie a comemorat
heraldicei naționale și a cercetat per moartea lui Ioan I. C. Brătianu. Cu
sonal în amănunțimi schițele tuturor ste prilejul acestor comemorări dl. M. Seu-
AL
melor alcătuite de comisiune. După ce lescu, președintele comisiunii, a arătat

le-a studiat, a luat parte, împreună cu partea pe care fiecare din marii defuncți
d. Alex. Lapedatu, ministrul cultelor și au avut-o în lucrările comisiunii, indi
artelor, la o ședință a comisiunii, unde cațiile ce le-au dat d-sale personal și co
TR
și-a expus părerile sale asupra modifi misiunii pentru buna reușită a lucrărilor
cărilor ce ar trebui făcute unora din ele. și incalculabilele pierderi ce le-a suferit
Stemele județene au fost prezentate țara și poporul românesc prin moartea lor.
EN
și regelui Ferdinand I, care de aseme Spre, sfârșitul anului comisiunea a a-

nea avea cunoștințe foarte temeinice de vut durerea să piardă pe unul dintre
heraldică. Defunctul rege a arătat un membrii săi, pe învățatul heraldist și
viu interes acestor lucrări și într’o marele patriot Pavel Gore, care a murit
/C
audiență acordată d-lui președinte al subit la începutul lunei Decemvrie. De-

comisiunii și-a spus părerile sale asupra scedent al unei vechi familii boierești
fiecărei steme în parte. din Basarabia și fost pe timpul stă
De altfel atât regele Ferdinand I, pânirii rusești de acolo mareșal al no
SI
cât și Ioan I. C. Brătianu au recoman bilimii basarabene, Pavel Gore a luat

dat comisiunii, ca regulă generală, să parte activă la acțiunea pentru reunirea
IA
păstreze cât se poate mai mult tradiția Basarabiei la România. Devotat în spe
și să nu introducă modificări, decât cial studiilor istorice și arheologice, a
acolo unde ar exista elemente heraldice condus mai mulți ani muzeul din Chi-
incompatibile cu situația actuală sau șinău și a fost președinte al Comisiu
U
jignitoare pentru poporul românesc. nii Arhiveior Statului din Basarabia

Ținând seamă de acest principiu comi până la înființarea direcțiunii regionale1
BC
RY
a acestei instituțiuni. Ca heraldist de
RA
Giurescu). și izvoarele interne ale isto
frunte a colaborat cu mult zel la alcă riei Românilor (I. Vlădescu); cursuri
tuirea stemei României întregite, stemă speciale (obligator numai unul singur):
care se datorește în mare parte indi paleografia slava (P. Cancel), paleogra
LI B
cațiilor lui. Numit încă din 1921 în fia latină (d-ra M. Ho/ban), paleografia
Comisiunea consultativă heraldică, n’a greacă (Iulian Ștefănescu), expertiza gra
luat parte decât la puține ședințe, din fică (H. Stahl) și biblioteconomia (predată
cauza greutăților de deplasare dela Chi- de Al. Ionescu-Sadi până în Sept. 1926).
șinău la București. Anul II, cursuri comune-, sigilografia
Y
In ședința dela 10 Decemvrie comi și heraldica (Const. Moisil), diplomatică
siunea a luat act cu cel mare regret de (N. Constantinescu), izvoarele externe
T
săvârșirea din viață a lui Pavel Gore, ale istoriei Românilor (P. P. Panaitescu);
iar președintele d. M. Seulescu, într’o cursuri speciale: aceleași ca la anul I.
SI
caldă cuvântare a arătat meritele știin In anul școlar 1926// cursul de bi
țifice ale defunctului. blioteconomie nu s’a predat din cauza
ER
Stemele județene alcătuite de comi- morții regretatului Al, Ionescu-Sadi
siune au fost cercetate în primăvara (Sept. 1926), care a lăsat adânci regrete
anului 1927 de d. Oct. Goga, ministru atât în sâi ul membrilor corpului didac
de interne al guvernului averescan, caretic, cât și în rândurile elevilor școalei.
După venirea la putere a actualului

IV
le-a aprobat cu câteva mici modificări. In legătură cu școala de arhivistică și
paleografie s’au ținut în anul 1927 mai
multe conferințe publice. Primele două au
guvern liberal, stemele, atât cele județene
UN
cât și cele municipale, au fost prezen fost ținute de doi specialiști francezi în
expertiza grafică, d-nii Crepieux- Jamin și
tate d-lui I. G. Duca, ministru de interne,
și depuse la minister spre a-se face forE. de Rougemont, cari venind în Bu
malitățile necesare pentru decretarea lor.
curești cu prilejul unui mare proces, au
L
In cursul anului comisiunea heraldicăbinevoit să primească invitația ce le-a

a fixat și stema Sf. Patriarhii și a tufăcut-o d. H. Stahl, profesorul de ex
RA
turor mctropoliilor și episcopiilor or pertiză grafică, dea onora școala noastră
todoxe din țară. Și la stabilirea acestor
cu câte o conferință.
steme s’a ținut seamă de tradiție, pu- D-l Gr^pieux-Jamin a vorbit despre
nându se, ca și în stemele vechi, sfân Principiile fundamentale ale grafolo
NT
tul patron al eparhiei sau al bisericei giei în ziua de 13 Martie, iar d. de

catedrale respective. Numai pentru Sf. Rougemont despre Aplicația grafolo
Patriarhie s’a alcătuit o stemă cu totulgiei în ziua de 15. Martie.
CE
nouă, căci instituția aceasta n’a existat O a treia conferință a fost ținută de
în vechime la noi. Această stema a fost d. P. P. Panaitescu despre B P. Has-
lucrată în deplin acord cu I. P. Sf. Sa deu ca istoric, în ziua de 27 Martie.
Patriarhul Miron și după indicațiile sale. Publicul numeros și select care a
luat parte la aceste conferințe este cea
I/
Școala superioară de arhivistică mai bună dovadă de interesul ce-1 pre

și paleografie. înființată în 28 Nocm- zintă conferințele de acest fel.
S
vrie 1924 această școală a funcționat

neîntrerupt sub conducerea directorului Muzeul Arhivelor Statului. Inau
IA
general al Arhivelor Statului. Cursurile gurat în ziua de 28 Martie 1926 de

ce se predau în școală sunt următoarele: către M. S. Regina Maria, M. S. Regina
Anul I, cursuri comune: arhivistică Elisabeta a Greciei și de A.S. R. Prin
U
(Const. Moisil), paleografia română (N. cipele Niculae, muzeul de documente,

Cartojan), instituțiile românești (C. C. peceți și stampe a fost deschis de atunci
BC
RY
încoace în fiecare Duminică și sărbătoare tului și cu concursul primăriei sectorului
RA
spre a fi vizitat de public. III (Albastru) și a primăriei centrale, locul
Muzeul acesta cuprinde trei secțiuni: viran a fost amenajat într’un parc frumos,
paleograftcă, unde sunt expuse docu unde s’au așezat apoi cele două busturi.
mente și manuscrise muntene, moldo Desvelirea lor s’a făcut în ziua de
LI B
vene și ardelenești din diferite epoci 10 Noemvrie în prezența I. P. S. Sf.
ale istoriei noaste; sigilografică, în care Sale Patriarhul Miron, I. P. S. Sale
se expun sigilii și pereți de toate ca Pimen, mitropolitul Moldovei, a d-lor
tegoriile, românești și streine; secția miniștrii Al. Lapedatu și I. Nistor, a
Y
stampelor și hărților, care cuprinde un d-lui prof. N. Iorga, I. Bianu și alți
însemnat număr de stampe reprezentând profesori universitari și secundari, a
T
portrete, monumente și vederi din toate d-lui N. Minovici, primarul sectcrnlui,
regiunile locuite de Români, cum și o a familiilor Hasdeu și Onciul și a unui
SI
foarte bogată colecție de hărți vechi numeros public de intelectuali.
privitoare la țara noastră. Au vorbit d-nii Al. Lapedatu, în nu
ER
întreg materialul de stampe și hărți mele comitetului, N. Iorga în numele
este proprietatea d-lui G. Olszewski, Academiei Române, I. Bianu, în nu
directorul onorific al Muzeului și în a- mele facultății de litere din București,
celaș timp directorul «Muzeului Toma N. Minovici, ca primar al sectorului,
IV
Stelian»; tot d-sa a expus și o parte Eusebie Vicol în numale societății aca
din sigilii și câteva documente, și a supra- demice «Junimea» din Cernăuți și Const.
UN
veghiat întregul aranjament al muzeului. Moisil, în numele Arhivelor Statului.
Deși Muzeul Arhivelor se adresează
mai mult unui public special de ama Erată. In studiul d-lui G. Florescu
tori și cercetători, cu toate aceste a despre Divanurile domnești din Mun
fost vizitat în cursul anului de nume tenia, s’au strecurat câteva greșeli mai
AL
roase persoane din toate clasele sociale. însemnate, pe cari ne grăbim să le recti
ficăm: la pag. 59 n. 8 a-se citi Standul
Desvelirea busturilor lui B. P. în loc de Stan; pag. 83 rândul 2 (n. 1)
Hasdeu și D.Oneiul. Cu prilejul morții nu l-am menționat în loc de mennotat;
TR
regretatului D. Onciul, fost director pag. 63, doc. XX n. 1, a se citi (v.

general al Arhivelor Statului (f 22 doc. XXIVn. 3) în loc de (v. doc. XIX)';
Martie 1923) s’a format un comitet de pag. 66 n. 4. a-se citi (v. XIII și XV)
EN
foști elevi ai săi, în frunte cu d. Alex. în loc de (v. XVIII); la pag. 68 n. 12

Lapedatu, ministrul cultelor și artelor, a se citi v. doc. XXVI în loc de XVI;
cu menirea de a-i ridica un bust la la pag. 80 n. 8 a se citi (v. doc. XL)
Arhivele Statului. In urma intervenției în loc de (v. doc. XI); la pag. 112 n. 2
/C
Academiei Române, comitetul acesta a a-se adăugă: Un calcul indentic face și

primit să se ocupe și de ridicarea unui d. I. C. Filitti (v. Craioveștii p. 409
bust marelui filolog și istoric B. P. n. 3) emițând părerea că datele 1496
Hasdeu, care a precedat pe Onciul la sau 1525 ar putea fi cele juste. La
SI
■ direcțiunea Arhivelor Statului. pag. 119 rândul 5, a-se citi: in schimb

Comitetul a hotărât ca cele două le-a dat Băleștii. La pag. 122 doc. XCIV
busturi să se așeze pe locul viran din rândul 4, a se citi: a o înfrății peVlădaia
IA
fața localului Arhivelor Statului, (B-dul cu Neacșa. Lajâg. 4-34 nota 2 a-se citi:
Principele Mircea), iar executarea lor a, Mihnea cel Rău, în loc de Mircea cel Rău.
încredințat-o sculptorului
f \ M. Onofreî. Greșeli 'tmîai>rtrici atât din acest stu-
U
Prin stăruința d-lui Const. Moisil, ac- diu, cât< și dpi -jalte« părți ale revistei,
tualul director general al ArhiveloroSta? rugăma pe cititori să le înd^pteze singuri.
BC
. l —....
V'.A - ‘ J
RY
RA
LI B
Y
SOMMAIRE
T
SI
ConsT. Moisil, Le progres de la Science des archives. Apres la guerre mondiale qui
ER
a bouleverse Ies archives de toute l’Europe, commence une grande activite ayantpour
but de refaire Ies pertes subies, d’introduire dans l’organisation de cette institution
un esprit plus liberal et de remettre auxnouveaux Etats Ies fonds qui leur revenaient
IV
apres le demembrement des anciens empires. Des ecoles nouvelles d’archivistes s’ouv-
rent â La Haye et â Prague (en 1919), â Petrograd(en 1920), et ă Bucarest (en 1924);
des nouvelles publications periodiqucs paraîssent: Rivista degli bibliotheche e degli
UN
archivi (Rome 1919); Casopis archivni scoly (Prague 1922); Leveltâri Kozlemenyek
(Budapest 1923); Revista Arhivelor (Bucarest 1924), Archeion (Varsovie 1927).
Aupres des Archives de l’Etat â Bucarest on a fonde aussi un musee de docu-
ments, de sceaux et d'estampes.
L
G. Nicolaiasa, Questions pratiques de chronologie roumaine ancienne. Apres avoir

expose Ies differentes eres et styles employees dans Ies anciennes chancelerîes rou-
RA
maines, on indique plusieurs moyens pratiques pour la transposition des dates

anciennes en dates de l’ere chretienne.
I. C. Filitti. Le Nobiliaire de la Valachie. Dans un manuscrit de la col-
NT
lection de Mr. le professeur M. Seulesco on a decouvert l’«archondologie» de la

principaute de Valachie depuis 1822—1828. Elle comprend Ies noms des personnes
qui ont obtenu des rangs nobiliaires sous le regne du prince Gregoire Ghica.
Georges D. Florescou, Les *divans» princieres de Valac'iie dans le XV-e siecle.
CE
L’auteur identifie, d’apres les documents publies et inedits, les boyards valaques
qui ont figure dans les «divans» ou conseils des grands boyards, depuis le regne
du Mircea le Grand (1389) et jusqu’ă 1496. II donne en mâne temps toutes sortes
de relations genealogiques concernant ces boyards et leurs familles.
I/
Const. Moisil, Etudes de sigillographie roumaine. L’auteur s'occupe de deux

categories de sceaux: i° les sceaux iconographiques et herarldiques des anciens
grands dignitaires de Valathie; 20 les sceaux princiers de Valachie et de Moldavie,
S
contenant aussi les blasons des districts de ces pays. Les sceaux iconographiques re-
IA
presentent la figure du dignitaire, dans le costume du temps et avec les insignes de sa

dignite; ceux heraldiques seulement les insignes de la dignite posees dans un ecu.
M. PopESCOU, Les tetes d’Arabes dans les armes des Basarabs. Hulsius dans sa
Chronologie de 1597 represente les armes de la Valachie ayant dans l’ecu trois tetes
U
d’Arabes, et celles de la Moldavie avec deux branches en sautoir surmontees de

tetes d’Arabes. L’auteur croit que ces representations ont ete emprumpte par Hulsius
BC
la Chronique d’Ulrich de Richenthal, la variante imprimee ă Constance.

RY
264■ REVISTA ARHIVELOR
DOGbMEîsrTS: L’jnventaM'R de la fortune de l’eveque C. Filitti (11827) par I. C. Filitti.
RA
■ Confribiiti'on^ôeiimentaires d la revolution de 1821 par M. Popescou.
Mtschllanea. Contributions â l’histoire des archives roumaines: Ies archives
districtuelles et l’ecole d’archivistes (Const. Moisil).—L’historien hongrois Thalloczy
et Ies archives de l’Etat roumain en 1870 (A. Veress). -- Un rapport du general
LI B
Puchner sur la Transylvanie en 1848. — Le meurtre du prince moldave Gregoire
Ghica en 1777 (Sever Zotta). — Rectifications genealogiques (E. H. Mosco et I. C.
Filitti). — Pascua Romanorum; pabula lulii Caesaris, II (I. Gherghel).—L’alphabet
chifre du prince -valaque Serban Cantacuzene (Leo Ruzicka). — La couronne du
prince Transylvain Etienne Bocskay (M. Popescou).
Y
Bibliographie. Revues de specialite (Archeion, Archivalische Zeitschrift, Archives
T
et Bibliotheques de Belgiquq, Leveltâi Kozlemenyek). — Publications de docunients
(N. Iorga, S. Dragomir, Tr. Popa, T. Balan, Emil Vârtosu, M. Costăchescu, S. Reli,
SI
V. Grecu, Arhivele Olteniei, Arhiva Someșană). — Publications diverses (G. Ghibă-
nescu, C. Kogălniceanu, Dr. Maciirek, D. Z. Furnică). — Publications commemora-
ER
tives de. la guerre de l’independance roumaine (1877—1878) (Les conferences de l’A-
thenee roumain; N. Iorga, La guerre de l’independance roumaine; General R. Ro-
setti, Le role de l’armee raumaine dans la guerre de 1877/8; I. Băcilă, Bibliographie
de la guerre de l’independance roumaine).—Bulletins et annuaires: Bibliotheque de
l'Ecole des Chartes; Codrul Cosminului. IV
Informations. Le deuil național (f Roi Fcrdinand I; fjean I. C. Bratiano).—
L’activite de la Commission Heraldique.— L’ecole roumaine de paleographie (cours
UN
et conferences publiques). — Le musee des Archives de l’Etat. — Inauguration des
bustes de B. P. Hasdeu et D. Onciul, anciens directeurs generaux des Archives
de l’Etat roumain.
Errata.
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
L UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
T Y
LI B
RA
RY

1924 1927 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1924 1927 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RY

PROFESOR, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANE

No. 19, STRADA REGALĂ, No. 19

Șt. Meteș: Arhivele din Ardeal după războiu.

T Motogna: O publicație de amnesție militară în 1797.

•seu: Ajutoare bănești și danii ale Domnilor români către

iVx Fmitare de moșie la hotarele Tării-Românești în 1764.

(Continuare pe pag. 3 a copertei)

Dar atâta nu ajunge.

O arhivă, deși cuprinde depozite de documente vechi, nu tre­

contactul zilnic cu ele se pătrunde de spiritul timpurilor apuse; căruia

la cunoașterea, lămurirea și deslegarea problemelor istoriei naționale.

neglijată, iar studiul documentelor, peceților, stemelor, ornamenticei

tate științifică se impune în mod imperios.

Arhivele Stalului ap, .nu, numai putinț^Sțr și datoria să o facă.

Dar spre a-și putea îndeplini această misiune, Arhivele Sta­

înființarea de ateliere pentru ornameritica manuscriselor, unde să se

peceți, steme, miniaturi, etc. cari să desvolte și să cultive interesul

activitatea științifică pe care urmează să o desvolte Arhivele Statului.

pentru ca cercetătorii să poată cunoaște cât mai deplin conținutul

Apariția revistei noastre nu formează decât un început de reali­

lor prețios și desinteresat foarte mulți dintre cei ce se ocupă la noi

istorice, este nu numai o dovadă de nerăbdarea cu care eră așteptată

dar și o încurajare că inițiativa noastră va da rezultatele dorite.

sărindarelor, întâlnim și câte unul de un caracter deosebit, ca acela

Ca și în actele pământurilor de pe valea Teleajenului, pe care

corespunzătoare vorbirii de fapt, păstrează până în pragul zilelor

Cocorăști i Radu otu Scorțiani, ca sa jure Stoianu cu acești 2 oameni

jure. Și zioa să jure de astăzi Iul. 19 înu 2 săptămâni înaintea bănișo-

(Pecete mică, verde, ruptă.)

. . . amu cumpărații eu Stană i bra[t] ego Stoiană otă Scorțeani

anume Drăghic otu Cocorăști, Radulă Surdulă ... și ană judecată cu

t Adecă eu Stanculă Crăstiiană j Marină, fecorii lu Dragomiră

vândută și partea mătușă-mea Rada, pentru căce o amă cumpărată eă

dela fecorulu lu Stoian . . . pentru că foștii zălogită drepții cosd. 25. Și

Adecă noi, cești 4 megiiași, anume Pungașii, Neagoe, D. . , Stană otă

creză. Mai 31 d., 1759.

lană mart. t Ionă Bolană mart, f Eu Barbulă Bolană mart., f Eu Nicoară

t Adică eu profesa Preda a răposatului popi lui Costandinu otă

popa Părvu, iară de dreptă pănă înă vălce, de stănga să rozorește cu

cu o tocitore, cu o bute i cu crama ei, dreptu tl. șaptezece și cinci, și

t Adică eu popa Gheorghie Bolană otă Scorțeni dină înpreună cu

nostre ceste alăturea cu diiaconti Părvu și cu Neguțu Pană, însă caseile

alătura cu cruca, cumă va arăta semnele; la care dumnealoră și zapisă

Eu popa Gheorghie Bulană otă Scorțeni i fecori mei Anca, Dumi­

jumătate pănă voomă face noi casă. Acasta.

Incredințăză acestă zapisă alu casiloră ce le-amă cumpărată eu sin-

tocmai, înă măna meai ca și eu să răspunzu soru-me Ilinchi, zestre ce

m’au hotărătu maica, tl. 400, pentru 4 pogoane dă vie dă la Cernățești.

Deci frate-mieu Dumitru să aibă [a] stăpâni casile cu curtea, cu șopronu

Suptii-iscălitu dau zapisu mieu la cinstită mâna Sfinții Sale părin­

«Ilie Bolanii otii Scorțeni dinpreună cu soțiia mea anume Marina i cu

să vorii și vedea, însă dă dăsupra dinii pruni Ghichi merge alături la

liamnecu înu veci stătătorii ca să stăpânească Stami sinii Neguțu... Amu

practică și însemnătatea aceasta nu s’a stabilit numai de acuma, ci din

aproape tot așa și în țările românești.

și științei omenești. Fiecare arhivă este un izvor bogat pentru istoria și

Bibliografie : 1) Holtzinger: Kateehismus der Registratur und Archiekunde, Leipzig

tuție științifică și, ca atare, trebue să fie sprijinită cu toate mijloacele

poate să prețuiască rostul și însemnătatea materialelor arhivare și să

Prima condiție pentru a păstra bine arhiva este localul potrivit

arhivare pentru scopurile științifice și practice. E de dorit ca localul să

2. Să fie nepericlitat de umezeală.

O arhivă, deși cuprinde depozite de documente vechi, nu tre

Dar spre a-și putea îndeplini această misiune, Arhivele Sta

Apariția revistei noastre nu formează decât un început de reali

Eu popa Gheorghie Bulană otă Scorțeni i fecori mei Anca, Dumi

Suptii-iscălitu dau zapisu mieu la cinstită mâna Sfinții Sale părin

Mai există încă un vrăjmaș viclean și puternic al arhivelor: ume

materialului arhivar, după ordinea istorică. Fiecare arhivă are clasifi

juriștilor, ea este un conglomerat necunoscut de diferite hârtii și nu

Sunt diferite metode de descriere a arhivelor și aplicarea acestor me

Ministerului de Externe. Documente privitoare la diferite familii, fără des

Aceste documente în deșert ocupă locul materialelor archivare vii

specialist. In activitatea lui el trebuie să se bucure de cea mai mare li

bertate, având de călăuză obligatoare nu voința ministrului lui, ci regula

rite ministere, aceasta trebue să se execute. Din punct de vedere biro

chestia predării acestei arhive Comisiunei Basarabene sau măcar mu

Trebue să nădăjduim că Guvernul Român va reuși dacă va inter

soane, majoritatea cărora au fost funcționari ruși și preoți din Basara

11. A doua Arhivă însemnată este Arhiva Tribunalului din Chi