Materiale i cercetri arheologice

Cercetări arheologice la Gilău

Mircea Rusu

Citer ce document / Cite this document :

Rusu Mircea. Cercetări arheologice la Gilău. In: Materiale şi cercetări arheologice, N°2 1956. pp. 685-716;

doi : https://doi.org/10.3406/mcarh.1956.1084

https://www.persee.fr/doc/mcarh_0076-5147_1956_num_2_1_1084

Fichier pdf généré le 18/11/2020

CERCETĂRI ARHEOLOGICE
DE LA GILĂU

M. RUSU
 Cercetările

conturul
ficare
Akad.
«Dolg.
Wien,
ner,
asupra
ieşit
aflată
tice,
secolul
zează
silvică).
informaţii.
de
amintit
rul
silvice
stabili
castelului.
secţiune,
s-a
răzleaţă,
ramica
Cu Dislokation,
verificare
tot
acestei
găsit
Évk.,
VIII,
»,lacu
în
că
şiSăpăturile
Importanta
Identificarea
Prima
în
II,
321(castelul
caracterul
trecut
respectivă
acestui
în
verifica
caracterul
de
iveală
Asupra
Anonymus,
Dăm
Jakô
mai
au
1911,
19x0,
turnul
un
XI,
este
actual
în
anul
material
regiunile
cronicarul
comune
68—9;
principala
II,
Z.,
aggerul
document
durat
ales
278
aproximativ
129
prin
secţiune
aşezat
1949,
material,
1864
Aaduce
principelui
întrucît
—vestic
al
(il.);
materialului
J.din
Gesta
colectivului
şi30;
gyalui
înne
de
Szilâgyi,
ceramic
aşezare
p.descoperiri
valurilor
bibliografie
de
epoca
castrului
W.
Mureş
G.
porţiunea
cu
ne
-au
vara
7;(val
înHungarorum,
unele
sondaj
al
vârtartomăny
anonim,
Kubitschek,
la
Florescu,
-au
C.ocazia
(A)
preţios
acel
parcul
fără
«porţii
făcut
anului
29
Gooss,
de
Kozl.»,
din
în
Râkoczy
post-roman.
militară
îndreptat
ISTORICUL
unde
.VI
şia(180/130
indicii
«apămînt)
arheologic,
provenit
roman
al
centrul
care
unei
«E.D.R.»,
castrum
izolate
să
din
sudice,
dovedit
avea
—Cluj
ar
se
«A.V.S.L.
I,«castelului
şiurbăriumai,
cap.
săpăturii,
1951
Jahrbuch
amintesc
1941,
14.
continuăm
putea
datează
rar.
interiorul
excursii
preţioase,
şiXXVII,
»,VII
din
posibilitatea
a119;
de
roman,
castrului
atenţia
IV,
care
m).
au
civilă
anterior
»iuxta
s-au
făcut-o
că
Această
diferitele
f.secolul
care
XIII,
fiidem,
inscripţii,
CERCETĂRILOR
1930,
1951.
Kolozsvâr,
avut
istoric
cf.
Altertumskunde
urmele
există
localizat
completează
din
ştiinţifice
oprit
castrului.
săpăturile
Popa
fluvium
Téglabélyegek,
avea
1876/277;
86,
romană,
s-a
în
asupra
descoperiri
mai
însă
cele
şi
alcategorie
din
88,
special
şial
Lisseanu,
aici
observat
1944,
XVII-lea).
s-au
ca
128;
şimonede,
deintenţia
mult
aici.
principelui
castrul
trei
abia
făcută
obiectiv
asupra
P.
aşezării
un
»,fortificaţie
V.
Zomus
p.de
Gropile
îndreptîndu-ne
măsurat
de
Kirâly,
izvoarele
III,
Cristescu,
Isv.
10;
prin
VIII.-
secţiuni
Recunoaşterile
castru
Jako
un
laaici,
de
1909,
conturul
aici,
M.Roska,
propriu-zis,
ist.
Gilău:
de
obiecte
localităţii
caracter
Apulum,
de
Scopul
diploma
antice
positum
ceramică
Rom.,
123
aadîncite
este
Zsigmond3,
1st.
Râkoczy
s-a
dimensiunile
studiu
din
roman,
K.istorice
cerceta
(A,
—Mii.
Erd.
5Torma,
etc.2
vol
1892,
cunoscută
executat
unei
şiparcul
din
sondajului
de
p.
B,
Muz.
mai
«Mitt.
I,militară
»1
«în
Gilău,
41,
afăcute
p.sondaj
dar
castrul
neAşezările
C,),
p.(actuala
ale
Aparcul
fost
gropi
181—2;
almult
207;
Évk.,
agger
45Num.
Magy.
şilipsesc
care
Daciei
un
în
materialul
lui
lui,
şiA.
din
pentru
găsită
în
încă
1943,
romană,
de
era
în
roman.
96.
W.
şcoalei
aceeaşi
atenţia
sondaj
Gesell.
Schober,
şcoală
Tudom.
preci¬
şiGelu,
hota¬
slave
după
veri¬
jurul
p.
Wag¬
de
care
alte
an¬
din
ce¬
40.»,şia
 M. ItlJSI 4

AŞEZAREA

Castrul de la Gilău este aşezat lîngă drumul Napoca (Cluj) — castrul de la Bologa,
pe o terasă, care domină cursul Someşului mic. El se întinde pe o suprafaţă de 2,34 ha
3în laturi.
parcul Latura
actualeiestică
Şcolişi silvice.
colţul nord
Conturul
-estic nu
castrului
se maise observă
poate vedea
bine pe
destul
teren,dedeoarece
clar pe
în parte, au fost distruse de şanţul medieval al castelului. La sud de castru, pe o
prelungire a terasei (în pepiniera actuală a Şcolii silvice) se observă intense urme de
locuire. Aici, probabil, a fost aşezarea civilă (canabele)1. Mai la sud-vest, se observă
unele ridicături şi urme probabile de ziduri, care ar putea indica locul băii. Tot pe aici,
se pare că urca drumul roman pe terasa castrului. Aşezarea castrului pe o asemenea
terasă este obişnuită la romani, care intenţionat caută astfel de locuri pentru a-şi putea
desfăşura în voie trupele în caz de eventual atac. Din punct de vedere strategic, locul
este bine ales, căci de aici se poate controla nu numai drumul care merge de -a lungul
văii Căpuşului şi a Someşului mic, ci şi accesul dinspre văile Someşului cald şi Someşul
rece. Importanţa castrului de la Gilău creşte şi mai mult prin faptul că este cel mai
apropiat post militar mai puternic de Napoca, unde probabil n-a existat castru.2 Astfel,
trupele de la Gilău, pe lîngă supravegherea drumului şi a văilor amintite, mai aveau
rolul de a ţine în frîu populaţia locală dacică, care, după urmele materiale existente,
a fost destul de numeroasă în acestă regiune. De altfel, chiar construirea castrului în
interiorul provinciei e legată de aceasta, mai ales că dacii au încercat în mai multe rînduri
să scuture jugul sclavagist roman.

SĂPĂTURILE

S-au tras în total 3 secţiuni: A, B, C, completate unde era nevoie de şanţuri

suplimentare perpendiculare. Vom trata pe scurt rezultatele şi materialul aflat în aceste
secţiuni.
Secţiunea A, lungă de 34 m, a fost trasă pe latura de sud aproximativ la
jumătatea distanţei dintre colţul de sud-vest şi poarta sudică (vezi fig. 1, planul general
al sondajelor).
De la 0 — 17,5 m, secţiunea se întinde în interiorul castrului. între 17,5 şi 18,8 m

se
tul
interpretarea
în
termediar
cîte
este
Temelia
stabilit
află
regiunile
virgin
lată
de
5,45
zidul
2următoarele
1dem,
celor
pentru
al
mMureş
1,30
castrului,
incintei,
lui
laturile
pe
iar
trei m.
în
s-au
cele
aziduri
şiseexterior
Suprafaţa
dimensiuni
sudică
Cluj
am
trei
publicat
observa
iarale
continuat
laturi,
de
»3.turnului
de
şiaici
Conturîndu-se
conturul
interioară
în
nordică
3,5
iar
ale
şi aici
raportul
m.
pînă
latura
era
turnului:
Nu
şanţurilor
au
lucrările
adîncită
a laturnului
preliminar
în
de
vom
27,5
înexterior
sud
laturile
secţiune
insista
în
pentru
s-a
antice.
fiind
era
aggerul
adîncit
al
cîte
vestică
deci
asupra
dezvelirea
curtina
zidul
Adîncimea
şantierului:
4,40
castrului
de
secţiunea
lateral
şi
ei,m.
14,52
castrului
estică
deoarece
lui
Grosimea
medie
«Aşezările
al
dem
pînă
integrală.
auunui
pămînt,
(vezi
propriu
în
înprofilul
la turn
exterior
interior
pâmîn-
fig.
zidului
slave
S-au
fiind
-zis,
in¬
2).
şi

caincit
«între
A.I.S.C1.
ipoteză
arNapoca
fi 321»,greu
deAtribuirea
Pînă
«S.C.I.V.
I,şilucru
să
Porolissum
p. seprezent
în 5(vezi
»,dovedească
3 numirii
; 1952,
Em.
R.E.
(cf.
indiciile
Panaitescu,
p.deW.
Supl.
aici
317
Macedonica
Kubitschek,
care
—VI,
existenţa
318,ar
«235)
A.C.M.I.
pl.putea
aşezării
cuII.
acestuia
Eine
toate
sprijini
» ,romische
romane
III,
cănumai
unii
ipoteza
p. de
84.
contestă
pe
Strassenkarte,
Iabaza
existenţei
Gilău,
acestor
că Macedonica
deşi
unui
în date.
foarte
« castru
J.C.A.I.»,
problematică,
arlafi Napoca
fost
V, p.o 85staţiune
poate
sînt
sq; atît
C.fiintermediară
totuşi
Daicoviciu
de slabe,
pusă
 hH
h
PLANUL S0NDA3BL0R
itii DE IA1951
GILAU
Scaïa
1 11 11 11 11

o s lD 15 2 O rr»
'll■ 1i'¬
1I

Fig. i. — Planul sondajelor de la Gilău.

Fig. 2. — Turnul intermediar de pe latura de sud.

690 M. RUSU 6

făcută tot prin pietre de rîu, care n-au fost legate cu mortar. Această secţiune, pe lingă
materialul roman abundent şi interesant, a mai dat şi două gropi -vetre, săpate în aggerul
roman, gropi în care s-a aflat material ceramic lucrat cu mina, din perioada prefeudală.
Prima groapă a fost găsită la un metru de colţul nord-vestic al turnului, înspre
exterior, în imediata apropiere a zidului (0,30 m). Ea are o formă rotundă cu diametrul
de 0,65 m şi o adîncime de 0, 76 m; ea întretaie stratul de cultură roman şi aggerul.
Faptul că în această groapă, pe lîngă material ceramic prefeudal, s-a găsit ceramică şi
obiecte romane, este uşor de explicat; groapa a tăiat stratul de cultură roman, iar în
momentul în care pereţii gropii s-au surpat, materialul roman care se afla în aceşti
pereţi, a căzut o dată cu pămîntul peste oalele, cenuşa şi chirpiciul din groapa prefeu¬
dală. m
0,30 A de
doua
zidul
groapă
nordic.
esteEa aşezată
are un ladiametru
0,70 m de
de 0,60
colţul
m şinord-vestic
o adîncimealdeturnului
0,46 m. şiŞi în
la
această groapă s-a găsit, împreună cu material roman, aceeaşi ceramică lucrată cu mîna.
Pe fundul ei, stratul de cenuşă era de 0,06 m grosime. Nu este de loc întîmplător
faptul că aceste gropi au fost făcute în imediata apropiere a turnului, deoarece în
acea vreme zidul se mai păstra în bună parte, constituind astfel un loc prielnic pentru
adăpostire. N-am găsit urme de locuinţă la suprafaţă şi nici bordeie propriu-zise, dar
se pare că aceste gropi au fost folosite ca vetre. Chirpiciul şi cenuşa aflată la fundul
gropilor ar fi o dovadă concludentă în favoarea acestor ipoteze. Materialul ceramic
prefeudal, precum şi faptul că aceste gropi străpung stratul roman, pătrunzînd adînc
în agger,
Daciei » de
sîntcătre
celeromani.
mai bune dovezi că acest castru a fost locuit şi după « părăsirea

Secţiunea B a fost trasată pe latura de vest, aproximativ la 100 m de colţul sud-

vestic. Ea este lungă de 11 m şi a avut ca scop identificarea traseului zidului vestic. în

profilul
lui.
ea
neolitică,
(grosimea
romane,
nisip.
făcut
în avea
stratigrafia
ceramic
prezintă
descriere
presărate
El
castrului
de
care
mai
canalmaterial,
piatră
cărămizi,
se
Şi
mare,
strîngea
din
asemănător
aici
între
Secţiunea
Stratul
oîntinde
acestei
obişnuit
deoarece
lungime
anumite
de
mai
cîteva
cărămizi
de
iar
maximă
temelia
care
castrului
găsindu-se
piatră,
metrii
rîu,
apa
ţigle
amănunţită
prim
secţiuni
în
al
trecea
fragmente
de
Cde
care
(roman
s-a
el
2-lea
dificultăţi
turnul
zidului
-a
pătrate.
şiaocare
24
30
este
ploaie
fost
pe
olane,
aflat
găsim
lungul
—
probabil
n-au
se
de
doar
este
constau
de
27,
format
ovede
trasată
aporţii
şim;
este
şiLăţimea
ceramice
de
stratigrafiei.
întindere
fapt
fost
mortar,
prefeudal),
în
între
de
cîteva
compus
ulterior
întregii
la
clar
lată
-a
pe
ceea
colţul
s-a
un
pe
însă
din
turnul
metrii
întreg
curmezişul
tot
sub
fragmente
strat
canalului
latura
găsit
ce
humus
prefeudale.
blocuri
s-a
fragmente
legate
de
considerabilă
exclusiv
de
secţiuni.
poartă
de
au
priveşte
prelungit
de
conturul
sud-est
o1,30
39
de
vest
mai
diplomă
—
depunere
între
modern
de
sud,
este
42).
şiceramice
m,
secţiunii,
din
al
în
apărut
piatră
se
ceramice,
interpretarea
al
de
Grosimea
valului
ele
porţii
formată
cu
laacest
în
vărsa
castrului
dărîmături
(fig.
militară
0,25
circa
alţi
recentă.
cu
şi
acest
fasonate
şiromane.
are
sudice
20
mortar.
strat
s-a
(aggerului)
3).
apoi
m.
fragmente
50
iar
de
de
strat
ode
lui
romană.
găsit
Tot
înm,
m
asemenea
sînt
în
grosime
lui,
romane
şi
şila
variază
apar
ea,
de
exteriorul
Secţiunea
astfel,
interior
onefasonate,
în
un
Hoghiz
cuprinse
şiducea
de
secţiunea
pe
ceramice
acest
foarte
Profilul
canal
de
pămînt
de
s-a
printre
între
din
lîngă
măi
aceea
1.0,15
strat,
putut
într-un
apuţine
castrului.
blocuri
de
dărîmăturile
Canalul
fost
0,30
A.
ales,
din
fragmente
al
materialul
—complicat
care
scurgere
observa
în
0,55
dăm
castru¬
—
Iniţial,
săracă
epoca
urme
canal
mult
inte-
1mari
este
sînt
Un
m.
mo

1 «S.C.I.V. », I, 1950, nr. i, p. 124 şi Materiale arheologice, 1953, vol. I, p. 790, fig. 3.
7 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA GILĂU <391

riorul turnului, la 0,25 m sud de faţa interioară a laturii nordice şi la 0,10 m de peretele

vestic alse
grafia Începînd
secţiunii
complică.de
(vezi
laStratul
metrul
fi g. 3)alla
33,50
doilea
o adîncime
(adică
se subţiază
din
de 0,90
partea
pînă
m s-a
exterioară
îngăsit
dreptul
diploma
a zidului
metrului
militară
castruluf)
38, romană
unde
strati-
se
1.

Legenda

îiPămÎTTÎ
de tncaflaşprunâîutidiz
âs. ffllrTObrim deschis,
pialxa. din
eu$agenS2HTid
zidfgi cărbune. pSîitri_mjnuüvar§ipiûÎBe
Căiâmizi si olane. SigadeoiioaTK
Ei-brun din

_____
jne,cu ume navede cSxbune
jgpxul des<»p<udmd33cJfr ►Bcag>r*zniîe
_j Lui de culoare
cèb&nîzigalben.
ét|iglg.

29 50 51 Sfr 5 34 55 36 3 3p 4p 43ift.

! ■. I ■ 1 » 1 ■ 1 » 1 1i'1 1 1 ! 1i;1
I■
■

Fig. 3. — Profilul secţiunii C.

pierde în humusul modern, pentru ca apoi să se îngroaşe tot mai mult, pînă la metrul
43. mult
cu Deosebirea
mortar, dintre
avînd stratul
deci o 2culoare
şi 2 /a mai
este deschisă,
următoarea:
iar primul
al doileaeste
(2 /a)
format
este format
din dărîmături
tot din

1 Locul descoperirii e indicat în profil prin litera D, iar în fotografie prin semnul X.
44*
692 M. RUStJ

dărîmături, dar acestea sînt făcute în timp mai îndelungat, căci în acest strat predomină
humusul care îi dă o nuanţă mai închisă.
Stratul al treilea (3) ţine de la metrii 34,30 — 40,50. El este format din pămînt brun
deschis cuprinzînd fragmente mici de mortar, sfărîmături de piatră din zid, precum şi
bucăţi de cărbune, (care ar putea proveni de la grinzile turnului vestic al porţii de sud).
Stratul al 4-lea începe la 33,50 m şi se termină la 40,70 m. El este format din dărî¬
mături cu mortar masiv, pietre din zid, cărămizi, ţigle şi olane. în dreptul metrului 34,

el se m
ferioară
zidului
0,60
culoare
bifurcă:
(între
de
desparte
brunpiatră,
metrul
închis.
partea
stratul
care
superioară
33,50
Dărîmăturile
aldărîmîndu-se,
34ea
şi 34,10),
de
izolează
alacestui
5-lea.
care
a stratul
rupt
era
Acest
stratformată
berma,
2 umplu
/astrat
de ar
păstrată
ca
stratul
înreprezenta
şi cea
valul,
aldoar
mai
treilea,
din
prima
mare
pepămînt
oiar
parte
porţiune
distrugere
partea
bătut
primul
in¬
dea

şanţ al castrului de piatră. în ce priveşte partea superioară a stratului (cea care izolează

stratulcastrul
amestecat
ţiunea
truit Stratul
din
al 2-lea
şiexterior
de
bătut
alpiatră,
de 5-lea
alprovine
din3-lea)
pentru
este
care nu
probabil
s-a
cuprins
a găsim
forma
făcutîntre
de
deocamdată
iniţial
berma
la tăierea
metrii
valul
nouluiovalului
(aggerul
20interpretare
castru
—39. înEl
şicastrului
momentul
aeste
astupa
sigură
format
de1.şanţul
cînd
pămînt).
dins-a
castrului
pămînt
cons¬
Por¬

de pămînt. Grosimea maximă este de cca. 2 m în interiorul turnului.

Stratul al 6-lea este format din pămînt negru (humusul antic) care susţinea pro¬
babil gliile de iarbă (caespites) ale valului de pămînt al primului castru. în el s-au

găsit
34,
de
El
sului
observă
astupă
pămînt).
acest
fragmente
antic
Stratul
dărîmături.
strat
vechiul
Acest
cu alsepămîntul
de7-lea
şanţ
îngroaşă
strat
vasealeste
este
şicastrului
galben
urme
brusc
format
cuprins
de
neumblat.
(s-ar
dedin
fier.
între
pămînt
putea
pămînt
Interesant
metrii
Trebuie
şica provine
de
aici
34—este
culoare
semnalat
să39.probabil
sefaptul
fi negru
terminat
că
cădin
în
în amestecul
-brun
acest
dreptul
berma
foarte
strat
metrului
castrului
humu¬
umed.
nu se

Stratul al 8-lea este format dintr-un pămînt negricios cu mici urme de dărî¬
mături, care acoperă fundul şanţului prim al castrului de piatră. El începe la metrul
39 şi se continuă prin metrul 43 mai departe.
Stratul al 9-lea astupă fundul celui de al 3-lea şanţ. Este un strat de depunere
de culoare galbenă închis şi e cuprins între metrii 41,30—42,40.
Acest strat
Al 10-lea
a foststrat
atinsarenumai
o culoare
în exteriorul
galbenă. El
zidului
este stratul
între metrii
pămîntului
33 — 43.
virgin, neumblat.
Stratul al 11-lea este în interiorul castrului şi e cuprins între metrii 4,30 — 10,30.
Grosimea lui maximă atinge 50 cm; în acest strat pe lîngă ceramică, oase arse de ani¬
malelemn.
de şi pietriş se aflau urme masive de cărbune, care ar putea proveni de la o cabană

Stratul al 12-lea cuprins între metrii 0—4 este format dintr-o masă de pietriş
şi nisip, în care se aflau pietre şi ceramică. El este aşezat pe un pavaj de piatră necio¬
plită (piatră
dintre metrii de
0 —rîu).
2,50, Porţiunea
cu 10— 15decm.pavaj
Pavajul
dintre
ar putea
metriifi3—4
drumul
este care
mai lega
ridicată
poarta
decît
sudică
cea
cu pretoriul (via principalis), căci secţiunea nefiind perfect perpendiculară pe zid, prin

deviereaStratul
romană. spre
în schimb
est,
al 13-lea
capătul
între
este
secţiunii
metrii
format
6—ardin
9 ajunge
s-au
pămînt
găsit
exact
brun
la încca.
cenuşiu
dreptul
1,40 cu
mporţii
adîncime,
urmesudice
slabecîteva
(vezi
din fig.l).
epoca
frag¬

mente ceramice din epoca neolitică şi o greutate de ţesut (vezi fig. 3).

S-ar putea să fie o dărîmare parţială a zidului sau a turnului din epoca prefeudală.
9 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA GILĂU 693

Stratul al 14-lea este format din lut de culoare galbenă. încă n-am putut explica

nea
cumde
(întrea metrii
ajuns
pavaj acest
15
dintre
— 18),
lutmetrii
ori
în stratul
deasupra
15 — 18
de aggerului
este
dărîmături
prea departe
(între
(întremetrii
metrii
de turn
203 —(9
23,
10)m),
sau
50).iar
deasupra
Deoarece
în secţiunea
pavajului
porţiu¬
A,

la aceeaşi distanţă, am găsit un pavaj identic1, noi presupunem că aceste pavaje ar

putea fi via sagularis. Pe pavajul din secţiunea C (15 — 18 m) s-au constatat urme de
pămînt ars, care ar indica o vatră, probabil ulterioară distrugerii castrului, deoarece
aici s-au aflat fragmente ceramice prefeudale.
Din nefericire, timpul prea scurt prevăzut pentru aceste sondaje şi alte împreju¬
rări nu ne -au permis o adîncire generală a secţiunii pînă la pămîntul viu. Ca o comple¬
tare a secţiunii C, s-a trasat un şanţ perpendicular pe aceasta pentru a se urmări zidul
nordic al turnului vestic al porţii de sud, precum şi pentru a urmări canalul de scur¬
gere. S-a aflat colţul acestui turn, de asemenea s-a constatat o întrerupere a canalului
tocmai în apropierea zidului. La 0,45 m în stratul de dărîmătură s-a aflat o monedă
de la Hadrian. Tot în această secţiune s-a aflat şi o vatră care era înconjurată cu
pietre din zid şi cărămizi scoase din canal. Pe vatră s-au găsit oase calcificate de ani¬
male, multă cenuşă, precum şi ceramică romană şi prefeudală.

CASTRUL DE PĂMÎNT

Confruntînd observaţiile făcute în cele trei secţiuni, se pot deosebi mai multe faze de
construcţie ale castrului, dintre care prima este cea a castrului pe pămînt. în secţiu¬
nile A, între metrii 12,65 —17,50; B, între metrii 2 —7,50 şi C, între metrii 26 — 32 se
conturează un val de pămînt avînd o grosime medie de 1,50 metri. Acest val nu poate
să fie decît al castrului de pămînt, căci altfel nu ne putem explica de ce temeliile curtinei
şi ale turnurilor castrului de piatră nu ating pămîntul neumblat, ci se opresc tocmai
în acest strat de pămînt bătut. De asemenea, şanţul prim, atît la secţiunea A cît şi
la secţiunea C nu poate fi atribuit decît castrului de pămînt pentru că este prea mic
şi prea aproape de zid pentru a fi al castrului de piatră; de asemenea stratele 5 şi 6
acoperă şanţul primai secţiunii C; or în aceste straturi urmele de dărîmături sînt rare
iar cele de mortar inexistente. Singurele urme materiale sînt cîteva fragmente ceramice
romane şi zgură de fier. Dacă şi acest şanţ ar aparţine castrului de piatră, ar fi tre¬
buit să aflăm în el urme de mortar, cărămizi, ţigle şi pietre ca în şanţul următor.
Alte componente ale castrului de pămînt sînt greu de schiţat. Astfel, capătul exterior
al bermei ar fi indicat de o îngroşare bruscă a stratului 5 în dreptul metrului 34. V ia
sagularis este indicată numai în secţiunea A, între metrii 18 —20, 502 de un strat subţire
de 0,10; 0,6, 0,15 m format din nisip şi pietre mărunte de rîu.
Tehnica valului de pămînt corespunde cu ceea ce romanii numesc muri caespiticii,
căci după cum am amintit mai sus, stratul al 6-lea este format dintr-un pămînt negru închis,
care se deosebeşte clar de celelalte straturi şi care ar putea să fie format tocmai din gliile de
iarbă (caespites) care îmblăneau valul de pămînt3. Alte indicii mai sigure referitor la tehnica
construirii catrului de pămînt nu putem da4. în ce priveşte forma şi dimensiunile castrului

de pămînt,
necesară
însă, putem
pentru
deavea
asemenea
a unele
urmări
nu
presupuneri.
sau
putem
rezolva
da precizări,
Seaceastă
ştie căproblemă.
deoarece
ala Siliana
săpăturile
Asupra
(unitatea
datării
n-audeavut
garnizoană
acestui
amploarea
castru
de

« A.C.M.I.
indica prin34*1 »,urmele
Analogii
Vezi
Ibidem.
Merită
IV, profilul
1932
sălafie
de —alte
scînduri
8,secţiunii
semnalate
p.castre
16tehnica
sq;
A,din
liniile
stratul
M.construirii
Dacia
Macrea,
orizontale
io,avem
înzidului.
Bologa,
«la:înS.C.I.V.
Bumbeşti,
secţiunea
Cf.
în «A.C.M.I.
»,C. III,
Aîn (vezi
Daicoviciu,
1952,
C.I.L.,
», profilul)
p.IV,loc.
III,
316.
p.222.
cit.
14în 485,
valul2; de
C. Daicoviciu,
pămînt bătut,
MiciacareC.,în
ar
694 M. RUSU 10

la Gilău) staţiona în Dacia încă din primii ani ai cuceririi ei de către romani1. Din
aceasta se poate presupune că lagărul a fost construit încă din timpul lui Traian.
Nu putem însă preciza exact momentul construirii castrului de piatră, deci durata cas-
trului de pămînt, urmînd ca cercetările viitoare -să lămurească această problemă.

CASTRUL DE PIATRĂ

în cea de a doua fază de construcţie, s-a ridicat peste castrul de pămînt unul

de piatră.
Tehnica construirii zidului este cea obişnuită: faţa exterioară este formată din
pietre fasonate (opus quadratum), iar cea interioară din pietre necioplite (opus incertum),
legate între ele cu mortar. Temelia zidului prezintă însă o particularitate: ea este fă¬
cută din pietre de rîu, fără legătură obişnuită cu mortar. Aceste pietre sînt puse «în
picioare », una lingă alta, iar spaţiul liber dintre ele este umplut cu pămînt2. Dacă ne gîndim
că temeliile curtinei au fost săpate în vechiul agger al castrului de pămînt, format dintr-o
masă compactă şi solidă de pămînt bătut, ne putem explica de ce constructorii acestui
castru au făcut economie de mortar, căci soliditatea necesară susţinerii zidului era garan¬
tată prin prezenţa acestui agger. Temelia zidului are o adîncime de 0,60 m şi o gro¬
sime de 1,30 m, iar înălţimea acestei temelii împreună cu zidul păstrat este de 1,20 m
ţam găsit-o numai în secţiunea C). Se pare că etajul superior al turnurilor amintite
era făcut din cărămidă, iar acoperişul era din ţiglă. în sprijinul acestei ipoteze vin

fragmentele
cum
turnului
indica
berma
zidurilor
să
metrului
fi şiajuns
prin
castrului
lipsa
vestic
şi34 aapropiere
de
cel
totală
de
crenelurilor
cărămizi,
al
de
dărîmăturile
puţin
porţii
apămînt,
lor
unpînă
în
s-au
hipocaust.
nu
ţigle
secţiunea
căci
zidului,
în
putem
găsit
şidreptul
altfel
olane,
cîteva
Zidul
da
care
B,
numetrului
unde
precizări.
aflate
ne
au
fragmente
curtinei
putem
făcut
nuîn35,
avem
Berma
-o
aexteriorul
explica
fost
de
ea turn.
să alunece
a«construit
castrului
tegula
fost
lipsa
secţiunilor
în însă
imediata
în
ei.
mammata
probabil
de
şanţ.
Despre
ruptă
piatră
APrimul
apropiere
şi»înălţimea
în chiar
C,
care
dreptul
trebuie
pre¬
şanţ
pe
ara

al castrului de piatră cuprins între metrii 39— 41 (secţiunea C) avea o adîncime de cca.
3 metri faţă de nivelul antic. Al doilea şanţ, cuprins între metrii 41 —45, aparţine tot
castrului de piatră. Acest lucru ni-1 dovedesc stratele 8 şi 93. Despre porţile castrului
nu putem spune nimic deocamdată, deşi secţiunea C trece întîmplător prin turnul ves¬
tic al porţii sudice (porta principalis dextra)4.
Via sagularis este reprezentată prin porţiunile pavate din secţiunea C (între metrii
15 — 18) şi secţiunea A (stratul 5). Drumul care lega cele două porţi — sudică şi nor¬
dică — de pretoriu (via principalis) este indicat de porţiunea pavată dintre metrii 0 — 4 a
secţiunii C. Nu ar fi exclus însă ca la castrul de piatră să fi existat mai multe faze de con¬
strucţie. Verificarea acestei ipoteze este însă posibilă numai după efectuarea mai multor
secţiuni pe toate laturile castrului. Tot atunci s-ar putea verifica şi mărimea exactă
atît a castrului de piatră cît şi a celui de pămînt.
Forma şi aranjarea arhitectonică a castrului de la Gilău, după cîte am putut
constata pînă acum, pare să aibă analogiile cele mai apropiate la castrele de la Răcari5
şi Drubeta6.

de piatră 4ar■6821fl Pentru

R.Al.
La
Ibidem.
fi fost
Paribeni,
castrul
început
Bărcăcilă,
analogii
în dreptul
decredeam
Optimus
laDrubeta,
vezi
Inlăceni
metrului
căPrinceps,
Gr.p.acest
Florescu,
avem
1545.sq.
şanţ
aceeaşi
I, «p.a Arhivele
231;
aparţinut
situaţie.
«C.I.L.»,
Olteniei
Comunicare
tot castrului
»,III,IX,845,847,
1930,
verbală,
de pămînt
p.7651.
373
prof.
—şi 387
căM.cel
şi extras
Macrea.
de al(Castrul
doilea şanţ
roman
al castrului
Răcari).
 11 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA GILĂU 695

Pe baza sondajelor efectuate nu se poate preciza momentul construirii castrului

de piatră. Faptul însă că majoritatea castrelor de piatră din Dacia sînt făcute în jurul
celei de a doua jumătăţi a secolului al II-lea şi pe la începutul secolului al IlI-lea1,
ne-ar îndreptăţi să credem că şi acest castru a fost făcut tot atunci. Unele observaţii
ar indica construirea lui în piatră încă înainte de anul 150 e.n., poate chiar pe timpul
lui Hadrian. Astfel forma castrului care se apropie mult de cel republican2, precum şi
aflarea unei monede a lui Hadrian în secţiunea C, la 45 cm adîncime, deci în plin strat
'de dărîmătură a turnului, ar veni în sprijinul acestei observaţii. Mai mult chiar, descoperirea
diplomei militare în turnul de vest al porţii sudice, diplomă care datează din anul 164
e.n., arată că în preajma acestui an, castrul de piatră care exista deja (probabil de mai
multe decenii), a suferit un atac şi poate chiar unele avarii, care au prilejuit pierderea
diplomei respective. Toate aceste observaţii ne fac să presupunem, pînă la probe
contrarii, construirea acestui castru în piatră, încă din prima jumătate a secolului al
II-lea.

MATERIALE

Ceramica din epoca neolitică

Piesele nr. 1, 2 şi 4 din figura 4 sînt torţi de vase de culoare roşiatică. Pasta este
bine frămîntată, dar impură, iar arderea este incompletă. Piesa nr. 8 este un perete de
vas cu toartă rotunjită. Amîndouă feţele au o culoare cenuşiu deschis în timp ce în
secţiune, din cauza arderii incomplete, are culoarea cenuşiu închis. Pasta are mult siliciu.
Piesele nr. 3,5 şi 7 sînt buze de vas cu profil aproape drept, doar muchia buzei este
uşor răsfrîntă în exterior. Numărul 3 are un buton în relief. La toate, pasta şi arderea
este identică cu cea de la nr. 8. Piesa nr. 6 este o greutate de ţesut, piramidală cu baza
pătrată. Este slab arsă, iar în interior are urme de paie şi siliciu. Toate fragmentele cera¬
mice sînt lucrate cu mîna. Datarea este destul de dificilă, totuşi pe baza analogiilor pe
care le cunoaştem, putem să încadrăm ceramica respectivă în epoca neolitică, cultura
Tisa 3. Pentru noi este semnificativ doar faptul că pe terasa pe care ulterior s-a stabilit
castrul roman, a existat în epoca neolitică o aşezare sporadică. Desigur, săpături mai ample
vor
siy durata
permite
ei. să se stabilească mai precis întinderea şi caracterul acestei aşezări, precum

Obiecte de bronz şi os
1. Cataramă de bronz de formă-ovală, cu capetele rotunjite şi îndoite în exterior.
Limba este formată dintr-o sîrmă mobilă, care se subţiază la vîrf. A fost găsită în secţiunea
C în grămada de pămînt aruncată. Dimensiuni: diametrul 4,8 cm, grosimea 0,5 cm /0, 3
cm, lungimea limbii 5 cm, grosimea la bază 0,5 cm, grosimea la vîrf 0,2 cm. Este foarte
probabil romană, deşi această formă de cataramă se continuă pînă la sfîrşitul perioadei
prefeudale 4.
2. Verigă de bronz (brăţară?), în formă de cerc, cu secţiunea ovală, are o patină
frumoasă. A fost găsită în secţiunea C la 0,50 cm adîncime. Dimensiuni: diametrul 6
cm, grosimea 1 /0, 7 cm.

p.Gr.289,
vikinge,
Florescu,
fig.
vezi
4321 696—8,
C.Pentru
Cf.
Analogii:
«S.M.Y.A.
Castrul
Daicoviciu,
F. Torma,
forma
crede
«Salzburg
roman
»,căcastrului
La
24/25,
XLII,
sînt
deTransilv.,
romane
Ia1939,
Jahrbuch»,
Bericht
Răcari
şi datarea
tîrzii.
p.-Dolj,
der
109VII,
141,ORom.
lui
sq;
piesă
sqq.,
p. 1930,
timpurie,
7,V.—pl.
identică
24,
Christescu,
Germ.
p.XXXI,
nr.47,compară
aKomm.,
2,pl.
fost
fig.1st.
XI,
găsită
1.1 planul
Mii.,
—fig.
1934—35,
8,la p.Ilişua
17;general
133.
J. p.(M.A.C.
Hampel,
40cu sqq.,
cel inv.
alAlt.
pl.castrului
3364).
9,friih.
12 Pentru
şiMitt.
depl.la in
12.cataramele
Răcari,
Ung., cf.I,
696

4-— Ceramică din epoca neolitică.

 13 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA GILĂU 697

3. Pelta de bronz, probabil piesă de harnaşament.S-a aflat în sondajul făcut în 19491.

4. Fibulă (?) de bronz, probabil cu ţîţînă. Aflată în secţiunea A la 0,60 cm.
Dimensiuni:
5. Obiect
2 —de1,5bronz
cm. a cărui întrebuinţare nu o putem preciza. Secţiunea A, 0,60 m.
6. Cîrlig dublu din fier, cu vîrf rupt, aflat în secţiunea A, la 0,40 m.
7. Miner de oglindă (?), din metal alb, aflat în interiorul turnului vestic al porţii,
în imediata apropiere a diplomei militare 2.
8. Cataramă de bronz în formă de pelta, cu limba din fier, aflată tot lingă diplomă,
la aceeaşi adîncime. Dimensiuni: 3/3 /0, 3 cm3.
9. Fibulă din bronz cu buton la capătul piciorului şi cu susţinător înalt. Pe curba
piciorului o proeminenţă ornamentată cu patru linii adîncite. Arcul este scurt, iar acul
rupt. Aflată tot lîngă diplomă. Dimensiuni: picior 3,7 /0, 3 cm, buton 1 /0, 7 cm, susţină¬
tor 1,5 /0, 8 cm4.
10. Miner de bronz cu capul teşit, ornamentat cu un semn în formă de Y. Aflat
în secţiunea A la 0,60 m adîncime. Dimensiuni: 5 /I /0, 5 cm.
11. Placă de bronz rotundă cu o gaură pătrată la mijloc şi cu marginea zimţată,
.aflată 5
în secţiunea C la 0,50 metri
12. Cui de bronz cu capul rotunjit. La vîrf are urme de fier. Secţiunea A, 0,50
metri. Dimensiuni: 6/1 cm.
13. Ac de bronz cu partea superioară ornamentată cu linii adîncite. Secţiunea
C, 0,70 metri. Dimensiuni: 10/0,3 cm.
14. Stilus (?) de bronz cu un capăt ascuţit şi altul lăţit. Secţiunea A, 0,50 metri.
Dimensiuni: 13/0,2 cm.
15. Ac de păr din os cu capul conic. Secţiunea C, 0,50 m. Dimensiuni:
11/0,7/0,2 cm. 5

siuni
şi
Dimensiuni
paralele,
: 9,5
16. /0,Ac
17.
18.
19. Partea
Vîrf
precum
:4 6/0,
de
mic
/ de
0,5
2cusut
superioară
cm.
ac
de
cm.
şi din
os
dincu
cu os.
linii
os,capul
aSecţiunea
rupt
unui
careconic.
tocmai
ac
se de
întretaie
C,Secţiunea
păr,
în0,60
dreptul
din
cm.
formînd
os,
C,
Dimensiuni:
urechii.
ornamentat
0,50
romburi.
m.
Secţiunea
4/0,4
cuSecţiunea
trei
C,cm.
0,50
cercuri
C,
m. 0,60
Dimen¬
adîncite
m.

Obiecte de fier (pi. I)

Deoarece descrierea fiecărui obiect în parte ar necesita spaţiu prea mult şi ar da

articolului
făcută pe categorii
o notă prea
de obiecte.
evidentă de tehnicitate, ne vom mărgini la o descriere sumară,

la usă. Nr. 5,1. 6Scoabă

şi 15 ţîţîni
din de
fier,uşa.
nr.Toate
2 şi 3aupiese
fost aflate
din fier
în nedeterminabile,
secţiunea A. Nr. 8nr.
— 11
4 scoabă
si 23 vîr-
de
furi de pilum <sau de lance. Nr. 12— 14 cuţite cu muchia îngroşată şi curbată, dar cu
tăişul ascuţit
rotunde sau ovale
şi. drept.
de diferite
Nr. 16 dimensiuni.
zăbală. Nr. 17
Nr.şi 2422
— 33
minere
cuie de
din fier.
fier Nr.
de diferite
7, 18 — 21
dimensi-
verigi

(Tar
Hung.,
lichen
cea)Fibeln
XXV.
64etc.
321 Analogie
Analogii
Analogii
inPentru
Pann.,
şiîn datare,
datare
A.Ért.,
M.A.C.
116,
Materiale
. pl.M.vezi
inv.
1940,
inv.
V,arheologice,
Pârducz,
fig.
M.4848
3793
p. Pârducz,
48,243
şi(Veţel),
op.
înJ sq.
10I,Diss.
cit.,
437a
pl.
p.Denkmâler
I, 792,
p.Pann.,
XXIX
9210,
care
46,fig.
are
pl.
I.II,
şi4,3
der
şi9301
A.Ért.,
II,
nr.
stampilă
care
Sarmatenzeit
fig.
4.(Saschiz),
9are
1941,
şi(pct.
şiIlona
p.3129,
inscripţia
2,3Ungarns,
79Kovrig,
şi sq.
4 înTAVITI
5751pi.pag.
I,Die
(Alba
X—
p. Haupttypen
următoare).
46,XXII.
.lulia,
.pl.. MANI.
III,
Moigrad),
fig.
der 2,kaiserzeit-
în
II Arh.
8401
6D8 M. RUSU 14

uni în secţiune, pătrate, dreptunghiulare, sau rotunde, cu capetele rotunjite sau teşite.
Nr. 34 cheie de fier, cu miner obişnuit, dar cu limba destul de complicată. Nr. 35 probabil
un miner de la o unealtă. Nr. 36 trepied.

Ţigle, cărămizi şi ceramică

1. (fig. 6). Fragment de ţiglă romană cu scriere cursivă. Este greu de întregit
numele aceluia care a scris. Propunem următoarea lectură: [A]VRE (lius) . . . SRE. Se
pare că a existat şi al treilea rînd. Aflată în secţiunea C, la 0,50 cm.

Fig. 6—7. — Ţigle, cărămizi şi ceramică.

2. Farfurie terra sîgillata , ornamentată cu motive florale şi animaliere (în cerc,

o lebădă Este
fugind). zburînd
o marfa
cu o sigur
inimădeîn import,
cioc; sus,
adusă
la stînga,
probabil
un din
corbGalia
în plin
1. zbor, iar jos, un cîine
1. (fig. 7). Fund de farfurie identic ca factură cu farfuria de mai sus.
1 Cu ceramica « terra sîgillata » de import în Dacia, ne vom ocupa într-un studiu specia!.
15 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA GILĂU 699

2. Rotiţă de car de cult, făcută din lut 1.

3. Fragment dintr-o farfurie terra sigilata de culoare roşie. Dimensiuni: 8,5 / 5,5 / 0,8
cm. Ornamentaţia începe cu o ghirlandă de ovuri care încinge farfuria imediat sub buză.
Cîmpul de ornamentaţie este împărţit în două de o coloană formată din puncte în
relief, care au drept capitel, trei frunze. în partea stingă se vede partea inferioară a unei
figuriîmbrăcată
Este umane (probabil
într-un chiton,
de femeie).
iar părul
în partea
este adunat
dreaptăînzeiţa
formăDiana
de coc
mergînd
în creştetul
spre dreapta.
capului.

coloană
în mîna se
stingă
află stampila:
ţine un arc,
OFiarSACRI.
în mînaSacer
dreaptă
estepiciorul
unul dintre
uneicei
căprioare
mai activi
2. între
olari Diana
de terra
şi
sigi Hata cunoscut în Galia la Lezou 3.
4. Fragment dintr-un vas de terra sigillata locală (imitaţie) de culoare cenuşie.
5. Opaiţ de culoare cărămizie, aflat în secţiunea A, la 2,50 m în umplutura
şanţului antic. Lipseşte partea din fund unde probabil era ştampila fabricantului.
6. Fragment de cărămidă cu sigla S, probabil a alei Siliana 4.

Ceramica romană (pi. II)

1. Fragment de « ceaşcă dacică» (?), aflat în secţiunea A, la 2,70 m în umplutura

şanţului antic. De la nr. 2 — 21 (exceptînd numerele 13 şi 14) avem diferite profile sau
forme de vase romane provinciale. Toate sînt lucrate cu roata dintr-o pastă fină, bine
frămîntată şi bine arsă. Culoarea diferă, însă majoritatea sînt cărămizii sau cenuşii. De
remarcat că numerele 3 şi 11, prin factura şi ornamentaţia lor, pe baza analogiilor cu alte
descoperiri, ar putea fi datate eventual în sec. al IV-lea. Ceramica din cate¬
goria aceasta (în afară de cea lucrată cu mîna) este destul de frecventă la Gilău5. Nr. 13
este un fragment dintr-o farfurie mare din marmură. Nr. 14 este o piatră de ascuţit. în

planşa
din
unde
această
Ilişua
această
este
aceasta
unde
ceramică
ştiut
y categorie
sînt
s-au
îndeobşte
nu
cunoscute
alesne
este
> numai
este
cămult
astfel
cuptoare
cunoscut,
unele
maidefragmente
abundentă,
urme
dedar
ars
materiale
eadin
ceramice
sedeşi
această
apropie
sînt
sondajele
dintre
mai
epocă.
ca sărace.
factură
cele
s-aumai
făcut
Locul
de specifice.
cea
înunde
jurul
de las-a
zidurilor,
Ceramica
Căşei
lucrat
şi

Ceramica prefeudală (pl. III şi fig. 8)

în planşa III, de la nr. 1 —23, avem diferite buze de vase (de remarcat că fiecare pro¬
fil de buză diferă, ceea ce înseamnă că avem vase diferite). Numărînd profilul buze¬
lor am constatat că avem 32 de vase diferite din această perioadă. De. la nr. 24 — 29 sînt
funduri de vase, al căror profil în general este drept şi simplu (fără suport inelar de sus¬
ţinere). Profilul buzelor în general este drept, dar cu uşoară răsfrîngere a muchiei buzelor
spre exterior. Aceste profile, dimpreună cu cele ale pereţilor de vase şi a fundurilor,
arată că forma predominantă nu este borcanul rotunjit la mijloc, ci oala cu pereţii uşor
curbaţi. Pasta şi factura acestor vase diferă total de cele romane. La această categorie de
ceramică, pasta este impură, prost frămîntată, iar arderea este incompletă, în timp ce

Rômischer
weil,
Ittenweiler
romane,
p. unde
4845321 —im
Tôpfer
J.Ar
în9, viaţa
Déchelette,
Szilâgyi,
Elsass,
M.A.C.
trebui
pl. inaXXIX,
Rheinzabern,
continuat
p.săînexistă
113,
Les
Téglabélyegek,
op.
se3; vases
un
130—
dea
cit.
R.şi cărucior
I,după
Forrer,
oIII,
céramiques
131.
p.atenţie
p.176,
retragerea
p.întreg
233,
Die
21,
297—8,
mai
ornés
fig.
pl.
rômischen
cumare
statului
246.
XIV,
patru
dep. acestei
la138196—9.
Gaule
rotiţe.
sclavagist
Terrasigillata-Topfereien
sq;categorii
Romaine.
R. Knorr,
roman
de Paris,
ceramică
Südgallische
(Cristeşti,
1904,deoarece
von
Lechinţa).
II,Terrasigillata-Gefâsse
p.Heiligenberg-Dinsheim
17,
ea apare
fig. 64;şi înW. alte
von
Ludowici,
aşezări
Rott-
und
700 M. RUSU 16

prelucrarea este exclusiv cu mina. Culoarea diferă după sistemul de ardere: unele sînt
roşiatice, altele negricioase. Multe fragmente au urme de afumare (sau urme de rămăşiţe
organice arse) ceea ce înseamnă că erau folosite, fie direct deasupra focului, fie la marginea
lui (aşa cum se mai folosesc şi astăzi aceste oale în anumite sate de la munte sau la
stîne). Un fapt aproape general constatat este lipsa ornamentelor. Fragmentele 17 şi 21,
ornamentate cu linie ondulată, se deosebesc ca factură şi formă de celelalte (ele intră mai
degrabă în categoria ceramicii tîrzii romane). Fig. 8 prezintă aceleaşi caracteristici. Atra¬
gem atenţia doar asupra formelor de vase şi mai ales asupra fragmentelor 1 şi 3, singurele

........

Fig. 8. — Ceramică prefeudală.

care au urme de ornamente ; primul un cerc incizat, iar al doilea, vîrfurile de la o linie
ondulată. Cele două capace, prin simplitatea formei şi primitivitatea lucrării lor (deşi
astfel de forme de capace, făcute însă cu roata, găsim şi în ceramica romană provincială),
intră fără îndoială în această categorie de ceramică prefeudală. Datarea acestei categorii
ceramice, pînă la cercetări mai ample, care vor aduce indicii cronologice mai sigure,
este deocamdată ipotetică 1. Pe baza analogiilor cu ceramica găsită în mormintele avare,
precum şi în aşezarea de la cătunul Sf. Gheorghe-Cipău (unde o astfel de ceramică a fost
găsită într-un nivel de cultură aflat deasupra bordeielor din secolele V—VI), ne gîndim
să datăm şi ceramica noastră, în primul rînd, în cea de a doua jumătate a mileniului
întîi al erei noastre (eventual între secolele VII -VIII). Bazaţi pe faptul că ea apare în
special în gropile făcute în aggerul roman, ne oprim pentru moment la această datare.
In urma unei statistici făcute asupra materialului ceramic de la Gilău, am ajuns
la următoarele rezultate: 5% ceramică din epoca neolitică, 70% ceramică romană şi 25%
ceramică prefeudală lucrată cu mîna. Din aceste cifre reiese că urmele prefeudale sînt
destul de abundente şi că o locuire mai îndelungată, după părăsirea castrului, a fost
posibilă
zării « castrului
aici. Dacă
» luidatarea
Gelu la
propusă
Gilău, mai
pestesus
ruinele
rămîne
castrului
valabilă,
roman,
atunci
nu posibilitatea
este exclusă. locali¬

A Szentes-Kajâni
1 T. Horvâth,
avar temetô,
Az ulloipi. ésXLII,
kiskôrôsi
XLIII.avartemetô, în Arch. Hung., XIX, pi. XXXIX şi. XL, XLII; J. Korek,
17 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA GILÂU 701

Monede

S-au găsit în total trei piese, dintre care numai două sînt determinabile.
1. Hadrianus (128 e.n.) secţiunea C, la 0,45 cm adîncime.
Avers [HADRIAJNUS AVG. COS [III PP]. Bustul împăratului cu lauri, îmbrăcat
şi îndreptat spre stînga.
Revers [PIETAS AVG. S]C. Pietas în picioare spre stînga, ridică amîndouă mîinile,
la stînga un altar aprins, la dreapta o barză. Bronz mare. Greutatea 21,79 g. Diametrul:
3,10 cm (Coh. 2.II, 192/1035).
2. Monedă nedeterminabilă aflată în secţiunea C, în pămîntul aruncat.
3. Philippus I (244 e.n.) aflat în secţiunea A, la 0,50 m.
Avers IMP.M.IVL. PHILIPPVS AVG. Bustul lui cu lauri, îndreptat spre dreapta
şi îmbrăcat.
Revers P.M.S. COL. VIM. AN. VI (în exergă). Provincia în picioare, cu braţele
lăsate în jos, aşezată între un leu si un taur. Bronz mare. Greutatea: 17,55 g. Diametrul:
2,95 cm (Pick, \ 40 /102 şi Coh. 2, V 120 /268).

luicare
şi
timpul
de piatră.
Moneda
sedomniei
termina
Cea
deacestui
de
tot
la la
Hadrian,
cuFilip
Filip),
împărat
(dimpreună
după
arL putea
cum am
ficulegată
tezaurul
amintit,
de frămîntările
poate
de 1170
fi legată
de denari
prin
de care
construirea
aflattrece
tot Dacia
lacastru-
Gilău
în

Diploma militară romană

Locul exact al descoperirii diplomei l-am indicat mai sus. Urmează să precizăm
doar detaliile şi mediul în care a fost găsită diploma.
Ea a fost găsită în interiorul turnului vestic al porţii sudice (porta principalis dextra),
în stratul de dărîmătură care aici se îngroşa printr-o înclinare în spre zid. Diploma era
aşezată cu faţa în jos şi cu cutia pentru sigilii în sus. Pe amîndouă feţele exterioare ale
tăbliţelor, pe carbonatul de cupru, s-au păstrat urme de paie. Sub diplomă şi în imediata
ei apropiere, s-au găsit capete de cuie din fier, care puteau să fie de la o platoşă din piele,
nituită tocmai cu astfel de capete de cuie. Aproximativ la aceeaşi adîncime (80 — 90 cm)
s-au găsit: un vîrf de lance şi diferite fragmente indeterminabile din fier, o cataramă şi
o fibulă din bronz, precum şi un miner de oglindă din metal alb. Toate aceste obiecte,
împreună cu diploma, au putut să cadă o dată cu podeaua turnului (pe care probabil
se aflau) după arderea completă sau parţială a ei, căci toate obiectele poartă urme evidente
de arsură puternică. Diploma a fost găsită aproape întreagă (îi lipseşte numai colţul
drept din partea superioară). Apa şi mortarul topit de la zidul din apropiere s-au
strsairat printre plăcile diplomei, între care au format o pojghiţă calcaroasă care s-a cură¬
ţit destul de greu. O dată cu curăţirea ei (făcută după indicaţiile date de Institutul de
Chimie din Cluj), din cauza acestei pojghiţe de calcar, care s-a transformat într-un lipici
puternic, şi a incendiului prin care a trecut, partea superioară a tablei a doua s-a
rupt în bucăţi mărunte, acolo unde au fost crăpături încă din antichitate. Cele două
plăci erau legate la mijloc printr-o sîrmă dublă din bronz.
Faptul că diploma de la Gilău este aproape identică cu cea de la PalatOvo nu-i
scade nimic din importanţă. Ea este fără îndoială un document preţios, care aruncă raze
de lumină în negura îndepărtată a istoriei patriei noastre şi confirmă definitiv (pe
lingă alte documente epigrafice), că ala Siliana a staţionat la Gilău. De asemenea ea ne
arată că posesorul ei, Acilius Dubitatus, este «din castru», deci localnic (nu ar fi exclus

părăsirea Daciei,
1 Tezaure
«A.I.S.Cl.
monetare», III,
care p.sfîrşesc
271 — 305.
tot cu Filip s-au găsit şi în alte localităţi, vezi M. Macrea, Monedele şi
7Ô2 M. RUSÜ 18

ca mama lui să fi fost dacă). Un alt lucru demn de semnalat este faptul că diploma noastră
este Dacia
din a doua1. diplomă militară romană, găsită în săpături făcute sistematic la castrele

Eliberarea normală a soldaţilor care şi-au îndeplinit stagiul militar, din cele trei
ale şi douăsprezece cohorte existente în Dacia Porolissensis, ne arată că în jurul anului
164 a fost o relativă linişte în Dacia. Acest fapt este semnificativ, deoarece este cunoscut
că atît înainte (157 — 8) cît şi după (167 —70) au existat aici tulburări serioase 2.
Momentul pierderii diplomei este greu de stabilit; ea a putut fi pierdută imediat
după emitere sau mult mai tîrziu. Bazîndu-ne însă pe evenimentele intervenite în Dacia,
presupunem că ea a putut fi pierdută încă în cursul domniei lui Marcus Aurelius.
Pentru studiul epigrafic al diplomei, vezi anexa la p. 703 — 713.

CONCLUZII

Sondajele de la Gilău, deşi incomplete pentru a ne da o imagine clară asupra

castrului, lasă totuşi să se desprindă unele concluzii pe marginea celor observate.
Astfel s-au putut stabili două faze ale castrului: una de pămînt şi una de pia¬
tră. Castrul de pămînt a putut fi construit încă din primii ani ai stăpînirii romane în
Dacia. Aşezarea castrului la un punct strategic favorabil în interiorul provin¬
ciei avea menirea, pe lîngă apărarea văilor sau a drumurilor de aici şi cea de a supra¬
veghea populaţia locală din împrejurimi. Altfel nu ne putem explica existenţa acestui
castru în interiorul provinciei, destul de departe de castrele de apărare ale graniţei,
atît de obişnuite la romani. Că populaţia continuă să mai existe, ba chiar să ducă o
luptă subvers’vă sau directă împotriva cotropitorilor romani, ne o dovedeşte castrul
de piatră din p'ima jumătate a secolului al II-lea (poate încă pe timpul lui Hadrian)
care avea menirea de a sta de strajă împotriva acestor răbufniri interioare sau venite
din afară ale dacilor. Diploma militară de la Gilău, prin acel Acilius Dubitatus « cas-
tris », ne lasă să întrezărim existenţa acestei populaţii locale. Momentul semnificativ al
pierderii diplomei îl legăm deocamdată de frămîntările prin care trece Dacia şi impe¬
riul roman în timpul lui Marcus Aurelius. Izvoarele literare, epigrafice, precum şi cele
arheologice, confirmă această ipoteză. Un alt rezultat al sondajelor de la Gilău este
dovedirea locuirii castrului după părăsirea lui de către romani, indicată de acele gropi
cu cenuşă şi material ceramic prefeudal făcute în aggerul roman, deşi pentru mo¬
ment nuDovedirea
amintit. putem sălocuirii
stabilim
castrului
precis de
cărui
la Gilău
grup neceramic
arată că
prefeudal
populaţia
aparţine
locală nu
materialul
numai
că nu a părăsit Dacia, dar ea continuă să dăinuiască pe aceste meleaguri aşezîndu-se
chiar pe aceste puncte întărite (castrele romane), care constituiau culmile exploatării
şi subjugării ei de către puterea sclavagistă romană. Noi credem că o cercetare sis¬
tematică şi intensivă a centrului aşezării fortificate de la Gilău (pretoriul) ar putea să
aducă alte dovezi mai concludente în această privinţă. Lărgirea acestor săpături siste¬
matice şi asupra aşezării civile (canabele) ar putea să ne dea o imagine mai complexă
asupra aspectelor multiple şi puţin lămurite ale aşezărilor civile romane, precum şi
asupra celor din epoca prefeudală.
Pentru cazul că se va dovedi ca exactă datarea presupusă pentru ceramica lucrată
cu mîna, urmează să se vadă în ce măsură ea poate fi pusă în legătură cu informaţiile

p.D. 61Berciu,
Dacia, —«S.C.I.V.»,
7 2;12 «Em.
Dio
O.S.C.I.V.
V.Cassius,
Panaitescu,
Kudriavţev,
IV,
», II2,
nr.
LXXI,
1931,
3—4,
Castrul
în11p.1933,
«—V.D.I.
roman
833, 16,
p.s; »,583
A.D.
de3, lasqq.
19, LXXII,
1936,
Căşei,
Dmitriev,
57—70;
3,în LXXVII,
« A.C.M.I.
înD.«V.D.I.»,
Tudor,
27,39;
Tr. »,« x,Interfecti
II,
C. 1949,
Daicoviciu,
1929, p.p.a 8324;
latronibus»
x ; Laidem,
mai
Transilv.,
jos,
«V.D.I.»,
în p.inscripţiile
p. 712,
102,4, nr.
n.1951,
din3;6-
 19 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA GILÂU 703

cronicii notarului anonim şi să constituie un sprijin pentru confirmarea pe cale arheo¬

logică a datelor istorice despre sediul fortificat al lui « Gelou », ducele blachilor şi
slavilor.

ANEXĂ
DIPLOMA MILITARĂ ROMANĂ DE LA GILĂU *
Una din cele mai valoroase descoperiri ale campaniei din anul 1951, făcută de
colectivul cluj an « Şantierul slavii în Ardeal», este diploma militară romană (tabula hones -
tae missionis) de bronz, găsită în cursul săpăturii (iulie 1951), la secţiunea D a zidului
în
de interiorul
incintă în turnului
dreptul porţii
B de lade
castrul
sud,
1Gilău, m
în adîncime de 0,90 Este
un document de interes excepţional
atît prin noile date informative ce
aduce textul lui, cît mai ales prin
felul scrierii şi starea de conservare
a pieselor alcătuitoare, care prezintă
noi elemente privind tehnica diplo¬
melor, fapt pentru care comportă un
comentar ceva mai amănunţit2. Fiind
copia dată unui călăreţ « lăsat la vatră »
(missus honesta missione), din for¬
maţia auxiliară de cavalerie ala Siliana
de la Gilău, după decretul -lege din
21 iulie 164 e.n. pentru armata Daciei
Porolissensis, diploma noastră este
asemănătoare cu cea fragmentară
(3
soldat'din
/4 din tabella
cohors I),
I Batavorum
aparţinînd milia¬
unui
ria găsită în 1936 în satul Palatovo
(lîngă Dupniţa, sud-vestul Bulgariei)
şi publicată cu excelente întregiri şi
comentarii savante de prof. Detschew
din Sofia3; cele două diplome con¬
temporane se completează şi se Fig. 9. Fotografia
de descoperire
sect. C (interiorul
al diplomei
turnului).
romane.Semnul X, locul
explică reciproc în unele puncte
lacunoase.

Starea de conservare a diplomei de la Gilău este în general bună, cele două tăbliţe

alcătuitoare
probabil
de legătură.
din fiind
întregul
antichitate)
aproape
document
şiîntregi
avînd (o
era
o bună
ruptură
acoperit
parte
ceva
cudin
mai acoperitoarea
un strat
mare gros
la undecolţ
sigiliilor
zgură
datează
şicuoxidare
foarte
sîrme

galben -verzuie (inquinamentum), formînd un singur bloc şi fiind puternic lipite, aproape

onis
hôren
(=«A.Ep.»,
p. 69i,
1952,
C.I.L.,
Welt »,»,p.der
înIII,
ed.
701.
318.
*321 p.Militărdiplome,
R. Acest
Dim.
împrejurările
—Pentru
III,
902—919
1939,
Diploma
E.,vol.
IV
Detschew,
capitol
diplomele
nr.A1 şi(1932),
1x3).
(Berlin
a 2006
adetaliate
fost
înfost
Ein
—militare
«Germania»,
X1910),
2038)
949
semnalată
redactat
neues
şiale;romane
p.bibliografia
F.Militârdiplom
descoperirii
Lammert,
596—8.
deşi28,1944—50,
:I.H.
descrisă
I.Nesselhaufîn
mai
Russu
Militărdiplome,
(importante
veche
aus
pe Dacia
de
p.scurt
citată
la242—250;
C.I.L.
Institutul
Porolissensis,
pentru
înînacolo;
R.—
raportul
XVI,
interpretarea
O.E.,
de
K.Seeck,
p.Kraft,
istorie
XV
în147—
preliminar
« Klio
(1932),
«Geschichte
Die
201
aldocumentului)
»,Academiei
(după
Tafel
1666
XXX
al —von
săpăturii:
Mommsen
des
8,(Leipzig,
«R.P.R.,
Brigetio
Untergangs
Tabula
sînt şi«S.C.I.V.»,
expuse
1937
honestae
Cluj.
Domaszewski,
und),der187
das
mai
antiken
missi¬
—Auf-
sus,
III,
199
704
ItdaeFxbsotşiFig
elrniogru.ialfo—ia.
 21 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA GILĂU 10b

sudate una de alta, probabil din cauza unui incendiu si prin acţiunea varului cu nisip
fin ce a pătruns între ele ca şi a umezelii la care a fost expusă în cursul anilor îndelun¬
gaţi, timp de peste 17 veacuri cît a stat în pămînt şi între dărîmături (v. mai sus, p. 701).
Cele două tăbliţe apar roase în cîteva puncte pe suprafaţa scrisă, poate şi din cauza
curăţirii, cînd sub acţiunea corosivă a acizilor s-au detaşat cîteva bucăţi mici din tă¬
bliţa II (care erau de fapt sparte încă în vechime) şi puţin din tăbliţa I, tocindu-se ceva
mai multdeteriorări,
acestor faţa scrisă;
frecvente
dar lectura
la obiectele
şi întregirea
antice. textului nu are de suferit din cauza
Piesele alcătuitoare. Cele două tăbliţe componente ale diplomei, de dimensiuni
egale, cu liniaturi verticale în cîteva locuri, au forma unui dreptunghi nesimetric cu
lungimea de 14 (resp. 14,2) cm, lăţimea de 10 (respectiv 10,5) cm, iar grosimea de 0,14 cm;

alta
ori
subţire,
greutatea
sîrmă;
în bucata
lat,totală
îndinmijloc
ruptă
dupădin
sîrmăalte
curăţire
de vechime)
bronz
douăe —
găuri
de pentru
din
178prin
care
g1.a care
La
fi legate
la diploma
două
este în
închisă
colţuri
formă
noastră
diploma
audedouă
s-au
diptich
cu
găuri
păstrat
ajutorul
(carte)
(una
cîteva
cuunui
vizibilă,
verigi
bu¬
fir

căţi — trecut de trei sau patru ori prin cele două orificii; pe faţa externă a tăbliţei I
(unde era expus la uzare), mănunchiul de fire era răsucit spre a rezista mai bine2, iar
pe tăbliţa II capetele sîrmei erau ascunse (nu înnodate) sub fascicol ; peste acestea se aşeza
de -a lungul un strat de ceară pe care se aplicau sigiliile martorilor autentificatori ai
copiei, în spaţiul liber dintre coloana cu nomina şi cea cu cognomina celor şapte per¬
sonaje romane. Spre a le feri de distrugere, deasupra sigiliilor era montată o apărătoare
lunguiaţă din bronz, pe care Mommsen o numea « theca », iar Torma « capsula »,
înalte
constînd
de 0,5
(cumcmsesudate
vede lateral
clar în îndiploma
formă de
noastră,
pereţi;fig.
la diploma
11), din Gilău
două s-a
lamepăstrat
lungi ladelocul
7,5,

aceşti
originalpereţi
— ceea
laterali,
ce pare
confecţionaţi
a fi primul
dincaz
material
cunoscut
cevapînă
mai azi
fragil
— cea
şi cu
maisudura
mare mult
parte slă¬
din
bită, fapt care a făcut să se detaşeze cîteva bucăţi mici în cursul curăţirii diplomei;
deasupra era fixată (dar se pare, nu sudată, cum a relevat Torma) peste rîndul sigiliilor

toare
văd
ruginită.
de ceară
urme
forma
o de
a un
treia
lame.
uluc
tăbliţă
în
deschis
locul
aşezată
launde
ambele
orizontal
se aflau
capete,
(pierdută
sigiliile,
unde la(laturile
placa
diploma
este
scurte
GÎlău).
în ale
general
întreaga
capsulei)
mai apără¬
puţin
nu se

ruptă
care
compunerea
XVI,
sigiliile
3°3~
tăţii era
diplomei
7îde
p.(C.I.L.,
W.
sudat
149—
săpătorii
Cazurile
Kubitschek,
şi —deasupra
1503—
XVI,
textul
urmele
de sînt
careconservare
55
diplomelor
ausigiliilor
=«J.O.A.I.
eidescoperit-o,
destul
F.peVollmer,
de
chiar
faţa
(«B.I.A.B.»,
cf.rare:
», externă
înşiXVIII,
Inscriptions
fragmentară
afară
întîmplător),
la unade
VI,
1914,
exemplar
tăbliţei
bibliografia
1930—
Baivariae
a148
acoperitoarea
acestei
II—1,din193.
sînt
143Romanae
Bavaria
piese
citată
—clar
5, (capsula,
fig.
consta
vizibile
las-a
(1915),
p.
135aflat
dintr-un
703,
=pe
theca),
nr.
una
CIL,
foarte
nota
510);
din
importantă
singur
XVI,
2,multe
lamele
laC.10).
oTorma,
capac
diplomă
diplome
laterale
Pentru
pentru
alungit
«A.din
asigurarea
piesele
şimilitare,
Ért
cea
înBulgaria
care
chip
»,alcătuitoare,
cf.
VI,
autentici¬
acoperea
deC.I.L.,
(cutia
1886,
uluc

Scrierea fi forma literelor prezintă elemente curioase în exemplarul interior al diplo¬

mei noastre, caracteristice pentru felul cum se executau copiile date veteranilor intere¬
saţi. Deosebirea, obişnuită începînd din epoca lui Traian, între execuţia exemplarului
extern şi a celui intern este aici mult mai pronunţată. în timp ce faţa din afară, care putea

grafii),
«Dacia
etc.
XVI, 108.ex.:
», 821VII—
Dimensiuni
Locul
Cum
C.I.I.,
VIII,
secelor
XVI,
vede
pl.două
şi spre
IT';
greutate
14 lame
(pi.
«J.O.A.I.
ex. laterale
înpentru
I), diploma
35 »,(pi.
secîteva
XXXI,
distinge
II),
de ladiplome:
61bbl.
Cristeşti-Mureş,
clar
(pl.147;
prin
III),
C.I.L.,
«două
145 XVT,
A.Ért.
dungi
(pi.
«A.
», VI);
1944—6,
p.Ért.
uneori
151.
«J.O.A.I.
», pl.
VI,
adîncite,
LXX
1886,
», VIII;
la p.numeroase
XVII, Magyar
304
pi. IV
(C. müzeum,
=diplome
Torma)
C.I.L., =1946,
(în
XVIC.I.L.,
foto¬
12;
65,

45 — e. 267
7Ü6 AI. K U SU 22

fi citită de oricine lua documentul în mînă, are o scriere ordonată, vizibilă clar, nelipsită
de eleganţă, textul interior (care era acoperit, închis şi stampilat pentru eventual control),
este incizat foarte neglijent, rîndurile nealiniate, cu frecvente greşeli, unele insolite, literele

JZWii t

V £ $, * 1

#
•Il i>R ' aa r

li m p

1
*

Fig. ii. — Fotografia şi desenul tablei

—7 IIhjSTATlAN
Ij): exterior.
------ --
1 W
i1

-«l'ă '««tir.i

fiind săpate stîngaci, cu o tehnică sumară, uneori din 2 —3 linii drepte nesimetrice, adesea
numai schiţate, încît nu o dată abia se apropie de semnul grafic pentru sunetul respectiv1.

XVI, 90 (=«J.O.A.I.
1 Alte exemple
», XXIX
de scriere1935,
asemănătoare
54), a. 144;sauC.I.L.,
apropiată
XVI,: C.I.L.,
143, pi.XVI,
VI, a.70, 233;
pi. IV
147(C.I.L.,
(C.I.L.,III,III,p.p.872)
894),a.124;
a. 243C.I.L.,
etc.
 23 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA GILĂU 707

Fiind copii de pe acelaşi decret imperial, confecţionate probabil în acelaşi atelier de bron-
zar din Roma,
elementelor de ordin
diplomele
general
de din
la Palatovo
asemeneaşiacte,
Gilăudarsînt
şi în
asemănătoare
tehnica scrierii,
nu numai
forma în
şi dimensi-
privinţa

*t >-<%*! » f thjQ

«'fVyţT!» î- l-tf' j&jfefyiÉi

ţ 1 v. ( ( ylw* f îşbv }y?r*ÿt $

cv S p oiv * Wf fe8 £uv3 b MT

77 VA
îixs
W î4k
tfr (vt,

ft. /V, _ t W a W, aPpS

51r AAfTmJW
*5 wmiiHCN»irmtrtA.MvMK.O>o
fR§î!,»w.X» <aK$C

41 A' 'AM % ‘4t'< v v. y-c' c* <t avh

Fig. 12. — Fotografia şi desenul tablei I interior.

unile literelor, prescurtărilor etc. Relevăm numai cîteva greşeli mai grave în exemplarul
interior
Verus e scris «alLucius
diplomei
Aurelius
de la Antoninus
Gilău. în »,rîndul
evident
3, numele
prin contuzia
împăratului
explicabilă
Luduş a gravoru.
Aurelius
lui ori a unui copist, cu numele împăratului precedent Marcus Aurelius Antoninus, iar
7u8 M. RUStJ 24

nu ca o atestare epigrafică autentică a numelui « Antoninus » menţionat, tot prin confuzie,

în unele izvoare literare lm9 r. 9 cohors I. Britton, e scrisă <\ Britton » fără cifra I; r. 10
HISPNN; cohors
BRITT ANNOR ; r.I 12Aelia cohors
Gaesatorum
VI Thracum
e scris e« AELA
scris « GAETSAT(orum)»;
III THRACVM»; r.r. 14 11
pluribusve e scris «PLVRIBVVE»;
T~ semnul pentru « miliaria » este o dată
ă în forma
altă dată de
ca 8 un
culcat
S (r.
culcat.
10 Batavorum),
Asemenea
p fN l greşeli arată superficialitatea cu care
era incizat textul decretului pe paginile
o interioare,
în adevăr cazul
în diploma
unui de
lucru
la Gilău
de mân¬
fiind
M tuială. Deosebirile între textul interior
akvA şi cel exterior fiind uşor de sezisat din
6V*G KfV simpla lor alăturare, nu mai este necesar
■v aTC'<AMR t - a le releva şi insista asupra lor.
Textul diplomei de la Gilău, prin
faptul că este păstrat întreg, prezintă
o formă completă a decretului imperial
l 0 R ta f> OAT şi a situaţiei trupelor din Dacia Poro-
lissensis în anul 164, aducînd (cu foarte
mici excepţii) o confirmare deplină a
Fig. 13. — Desenul tablei II interior, ipotezelor si întregirilor lui Nesselhauf
(C. I.L., XVI, 110) şi Detschew (la dipl.
Palatovo, « Klio », XXX) 2, respectiv cîteva mici corectări, pe care le vom releva la
locul lor, observînd totodată că excelenta publicaţie a savantului bulgar ne -a servit ca
un preţios fir conducător, înlesnindu-ne cercetarea în problema corpurilor de trupă.
Extrinsecus tabella 1
i. IMP(erator) CAESAR MARCVS AVRELI[us Antoninus]
AVG(ustus) ARMENIACVS PONTIF(ex) MA[X(imus)tri-]
BVNIC(ia) POT(estate) XVIII IMP(erator) II C[o(n)s(ul) III et]
IMP(erator)CAESAR LVCIVS AVRELIVS VER[us aug(ustus) Ar-]
5. MENIACVS
II DIVI ANTONINI
TRIB(unicia)
FIL(i)POTEST(ate)
DIVI HADRIAN(i)
IUI IMP(erator)
NEP[otes] II PRO[co(n)s(ul)]
DIVI TRAIANI PARTHICI PRONEPOfTes]
DIVI NERVAE AB NEPOT(es)
EQVITIBVS ET PEDITIBVS QVI MILITA VER(unt) IN
10. ALIS TRIBVS QVAE APPELL(antur) II GALLOR(um) ET PANN(oniorum)
ET SILlAN(a) C(ivium) R(omanorum) ET î TVNGR(orum) FRONT(oniana) ET COHORTIB(us)
DECEM ET DVAB(us) I BRITTON(um mil.) ET I BRITANN(orum)
EQVIT(ata) ET I HISPAN(orum mil.) ET I BATAVOR(um mil.) ET I AELIA
GAESAT(orum) ET II NERV(ia) BRITT(onum mil.) ET II BRITANN
15. (mil.) ET I HISPAN OR(um mil.) ET I CANNAN(efatium) ET II HISPAN(orum).
ET V LINGON(um)
POROLISENSI SVB SEMPRONIO
ET VI TFIRAC(um)
INGENVO
ET SVNT
PROC(uratore)
IN DACIA
QVINIS ET VICENIS PLVRIBVSVE STIPENDIS
EMERITIS DIMISIS HONESTA MISSIONE
20. QVORVM NOMINA SUBSCRIPT(a) SVNT CI
VITAT(em) ROMAN(am) QVI EOR(um) NON HABER(ent) DEDER(unt)
ET CONVB(ium) CVM VXORIB(us) QVAS TVNC HABVISS(ent)

1 Historia Augusta, Eutropius, Malalas; cf’. Stein, « R.E. », III, 1839.

a Pentru diploma de la Palatovo este de semnalat doar în transcrierea lui Detschew, « Klio », XXX, p. 199 omiterea
cuvintelor « quas tune habuissent, cum est civitas is data, aut cum iis », bine întregit de el la p. 189 (probabil greşeală de
tipar).
25 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA GILĂU 709

CVM EST CIVIT(as) IS DATA AVT CVM I1S QVAS POS

TEA DVXISSENT DVMTAXAT SINGV-
25. LIS A(nte) D(iem) XII K(alendas) AVG(ustas)
Tl(berio) HATERIO SATVRNINO Q(uinto) CAECILIO AVITO CO(n)S(ulibus)
ALAE SILIANAE
[aJVRELIVS ATILIANVS
C(ivium) R(omanofum) CVI PRAEEST
EXGREGALE
30. ACILIO SABINI F(ilio) DVBITATO CASTR(is)
DESCRIPT(um)
QVAE FIXA EST ETROMAE
RECOGNIT(um)
IN MVROEX TABVL(a) AER(ea)1
POST TEMPL(um) DIVI AVG(usti) AD MINERVAM.
Intus tabella I
i. IMP(erator) CAE(sar) MARCVS AVRELIVS ANTONIN VS AVG(ustus) ARMENIA
CVS PONT(ifex) MAX(imus) TRIB(unicia) POT(estate) XVIII IMP(erator) II CO(n)S(ul) III ET
IMP(erator) CAESAR LVCIVS AVRELIVS ANTONINVS AVG(ustus) ARMENIACVS TRIB(unicia)
POT(estate)IIII IMP(erator) II PROCO(n)S(ul) CO(n)S(ul) III (?) DIVI ANTONINI FILII DIVI HA
5. DRIANI
DIVI NERVAE
NEPOTES,AB NEPOTES
DIVI TRAIANI PARTHIC(i) PRONEPOTES
EQVITIBV S ET PEDITIBVS QVI MILITA VER V N ALIS III QVAE
APPELL(antur) II GALLOR(um) ET PANNON(iorum) ET SILTAN(a) C(ivium) R(omanorum) ET I TVNGR(orum)
FRONT ON (iana) ET COH(ortibus) XIII BRITTON(um mil.) ET I BRITANNOR(um) EQVIT(ata)
10. ET I HISP(a)NN(orum mil.) ET I BATAVOR(um mil.) ET AEL(i)A GAETSAT(orum) II NERV(ia) BRlT
[to]N(um mil.) ET 1 BRITTANNOR(um mil.) ET I PIISPANOR(um mil.) ET I CANNA
NEF(atium) ET II HISPAN(orum) ET V LINGON(um) ET III THRACVM ET SVNT
IN DACIA POROLISENSI SVB SEMPRONIO INGENVO PROC(uratore).
QVINIS ET VICEN(is) PLVRIBVVE STIPENDIS EMERITIS
15. DIMIS(sis) HONEST(a) MISSIONE QVORVM NOMINA SUB-
[sJCRIPTA SVNT C1VITAT (em)ROMAN(am) QVI EORYM NON HABER(cnO
[ded]ER(unt) ET. CONVBR M CVM VXOR1BVS QVAS 1\NC
HAJBUISSENT] CVM EST CIV1TAS IIS DATA AVT CVM IIS
[quas posteajDVXISSENT DVMTAXAT SINGVLIS
Intus: tabella II
20. A(nte) D(icm) XII K(aLendas) AVG(ustas)
SATVRNINO ET AVITO CO(n)S(ulibus)
[ala]E SILIANAE C(ivium) R(emanorum) C\T PRAEEST
[a] VRELIVS ATILLANVS
EXGREGALE
25. [Acilio] SABINI F(ilio) DVBITATO CASTR(is)
[descrip] T(um) ET RECOGNIT (um) EX TABVLA AEREA
[qua]E FIXA EST ROMAE IN MVRO POST
[tem]PL(um) DIVI AVG(usti) AD MINERVAM.
Ext rinse eus tabella II
M SERVILI GETAE
TI IVLl FELICIS
[C Bel]L7 VRBANI
[L Pulli] PRIMI
[L] SENTI CHRY SOGON1
[C PJOMPON I STATIANI
[L Pull]! ZOSIMI.
TRADUCERE
împăratul caesar Marcus Aurelius Antoninus augustul, biruitorul Armenilor, mare preot în al x 8-lea an al puterii
sale de tribun2, a doua oară aclamat imperator, consul a treia oară şi împăratul Caesar Lucius Aurelius Verus augustul,
biruitorul Armenilor, în al 4-lea, an al puterii sale de tribun, a doua oară aclamat imperator, proconsul, fiii fericitului
împărat Antoninus, nepoţi ai fericitului împărat Hadrianus, strănepoţi ai fericitului împărat Traianus, biruitorul părţilor,
P Această expresie este exact la fel scrisă şi în diploma de la Palatovo (cum se vede în fotografie, pi. I din « Klio »,
XXX), nuîn2 «tabula
distanţate Anul
fotografie,
164a[e]r(ea)
e.n.
nu apropiate
». cum greşit
çum erau
descifrează
în poziţia
Detschew
originală.
p. 188 din cauză că fragmentele
_ ......
y.y.E
•••• diplomei sale sînt prea
•
•

.
 no M. RUSU 26

răsfrănepoţi ai fericitului împărat Nerva, călăreţilor şi pedestraşilor care au servit în trei ale1 şi anume: II a gallilor şi
pannonilor, Siliana de cetăţeni romani şi I Frontoniana a tungrilor şi în 12 cohorte2: I a brittonilor (cu efectiv) de 1000
(soldaţi), I a britannilor călăreaţă, I a hispanilor de 1000, a batavilor de 1000, I Aelia a Gaesatilor, II Nervia a britto¬
nilor de 1000, II Britannica de 1000, I a hispanilor de 1000, I a cannanefatilor, II a hispanilor, V a lingonilor şi VI
a tracilor, — cu garnizoanele în Dacia Porolissensis, sub comanda procuratorului S-mpronius Ingenuus, după un
serviciu militar de 25 sau mai mulţi ani eliberaţi din armată, cinstiţi cu răsplăţi şi ale căror nume sînt însemnate mai
jos3, le-au dat cetăţenia romană şi anume celor care n-o aveau încă precum şi dreptul de legiuită căsătorie cu soţi¬
ile ce aveau atunci cînd li s-a acordat cetăţenia sau cu cele pe care le vor fi luat după aceea, dar numai pentru cîte
una; la 25 iulie cînd erau consuli Tib. H terius Satur jnus şi Q Caecilius Avitus pentru ala Siliana de cetăţeni romani,
comandată de Aurelius Atilianus soldatului Acilius Dubitatus, fiul lui Sabinus, originar de la castru4. (Acest docu¬
ment) este copia controlată după tabla de aramă5 pusă la Roma pe zidul dinapoia templului fericitului împărat
Augustus, lîngă templul Minervei. (Martorii; stampila cu ceară a lui:) M. Servilius Geta, Ti. Iulius Felix, C, Bellius
Urbanus, L. Pullius Primus, L. Sentius Chrysogonus, C. Pomponius Statianus (şi) L. Pullius Zosimus.
*

Precum se poate observa din compararea textului de mai sus cu partea conservată
(resp. întregită de Detschew) din diploma delà Palatovo («Klio», XXX, 187 — 9) cele
două copii sînt, cu excepţia unităţii, comandantului şi ostaşului titular al «livretului»
— identice, prezentînd o serie de trăsături comune nu numai în elementele de ordin general ;
dar o comparare mai amănunţită nu este necesară, căci o poate face oricine examinează
mai în deaproape cele două documente. Observaţiile speciale cu privire la diploma Gilău
sînt expuse pe scurt mai jos.
Data diplomei'. « a'nte) d(iem) XII K(alendas) Aug(ustas), Tib(erio) Haterio Satur-
nino — Q(uinto) Caecilio Avito co(n)s(ulibus) » şi « tribunicia potestas XVIII » a împăra¬
tului Marcus Aurelius corespunde lui 20 iulie 164, cum a demonstrat Detschew, care
a arătat că cei doi consuli din diplomă sînt « consules suffecti» din anul 164.
Corpurile de trupă sînt aceleaşi, în aceeaşi ordine ca cele din diploma-soră de la
Palatovo ; pentru fiecare unitate vezi lucrările lui D. Detschew 6 şi W. Wagner7, unde
fiind adunat tot materialul documentar şi bibliografic asupra lor, nu mai este necesară
decît o simplă înşirare cu mici observaţii de amănunt şi puţine rectificări.

],
înmiliaria
raportul
nată
C(
este
cf.
77.epitaful
839,
1944-5,
Flavia
livretul
ivium)
Hisp.
Daicoviciu,
cum
loc
ca841)«ala
numai
civium
unui
(identitatea?)
co,
Vipia
(prin
RAde
150-1.
(3)
(4)
Cohortes
(2)
şi(omanorum
încît
1 Turda
laPannonior(um)
aveteran
cohors
analogie
R.omanornm
Hispanorum
«eGilău,
pentru
Dacia
înîn (?C.I
număr
locul
I7)căci
cuşase
ex»,Batavor(um)
Hispanorum
de
cuVII—
Britann(ica)
ala
12:
L,
centurione
laîn3dipl.
equitata,
cc'itere,
deGilău
III,
este
IIlocul
veterana»
(1)(Detschew,
3:Pannoniorum
VIII,
cohors
C.I.L.
137(1)
(v.
deci
8760,
miliaria
Hisp.
cuequit(ata),
fiind
miliana
IIdin
331mai
XVI,
în«I
Gal
Britton(um)
—garnizoana
13jos,
IApulum
Klio,
diploma
fP.Fj.
3;BRITT»
forum
766—
Hisp.
apare
ano)
p.A.
care
staţionat
XXX,
71(Wagner,
scrisă
7;Degrassi,
et00citeşte
în');Alba-Iulia
selaîndin
Pannoriorum
miliaria
(nu
laaceeaşi
(3)
afla
date
diploma
în194).
2înala
Căşei
«IDetschew
iulie
exemplarul
necunoscute,
tot
«;Tunşrorum
146—7)
Dacia
VLP
Epigraphica»,
formă
la(Daicoviciu,
înno
(Someş,
Palatovo,
cuDacia
fel
BRITT»),
delatrebuie
loc
(«
deşi
(<• Nord,
locul
Dacia»,
interior
Fnord
K/;o»,
de
Porolissensis,
ronton
înainte
ine în(Milano),
staţionare
8întregit
dipl.
firesc
XXX,
Pentru
Hispanor.
probabilla
de«Dacia»,
(iana)
VII—
I dedina.
Britannor(um)
Dej);
aa.înaceastă
,VIII,
193),
admite
cunecunoscut;
IV,
dipl.
166);
la159
Wagner
co;
castrul
VII
Gherla
1942,
căci
Romica
1937—
trebuie
(CIL,
Palatovo,
ea
unitate,
—căînainte
VIII,
s-a
laînequit.,
154—6,
104—5,
40,
XVI,
(Wagner,
Ilişua
(Sălaj,
săaflat
acelaşi
e în333
307—8).
fie
nelămurit
nu
de
afară
este
(lîngă
A.
o—rsemnul
înno)
la[Iloc
greşeală
5);
Dacia
Zalău,
Radnôti
60—62),
coh.
de
care
ILp(ia)
este
Someşul
(2)
săWagner,
de00lafie
Ide
aa sedeBrittonum
C.I.L.
asemenea
(miliaria)
acest
«laBritton.
menţio¬
incizare
''Mana.
AErt
adaugă
Mare),
Gilău
înce-
, 106,
III,
loc»

12 Ala
Cohors
ar ar
echivala
echivala
cu un
cu un
divizion
batalion
de cavalerie
de infanterie.
de azi.
3 într-un tabel deosebit al tuturor ostaşilor din « contingentul » lăsat la vatră în acest an (la această dată).
lăsaţi la vatră.
647* Dislocation
Născut
Tablă
în «Klio»,
(table)
lîngădep
XXX,
castrul
deAuxiliarformationen
aramă
p.(cazarmă
190—198.
pe -cetate)
care era(1938).
al cuprins
unităţii sale,
decretul
la Gilău
imperial
(v. mai
şi listele
jos, p. tuturor
712). unităţilor şi ostaşilor
 27 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA GILĂU 711

putui ocupaţiei romane, nu in Pannonia, cum greşit presupune Wagner, 93, după faptul că veteranul posesor al diplomei
de la Palatovo este de origine azală (din Pannonia).
(5) cohors I Adia Gaesatorum a staţionat la Bologa (vest de Cluj, « C.I.L. », III, 7648, 8074, 16 şi 26; Cichorius,
« R.E. », IV, 286; M. Macrea, ACMI, IV, 1938, 226—8, AISC1., V, 377—8; Wagner, Dislokation, 134— 5 ; Detschew, « Klio »
XXX, 196-7; J. Szilâgyi, « Kozlemények», III, 1943,95, A dâciai erôdrendszer helyôrségei és a katonai téglabélyege
(Dissert. Pannon., II, 21, Budapest, 1946), p. 11.
(6) cohors II Nervia Brittonrm miliaria e cunoscută în Dacia numai din diploma militară; loc de staţionare
necunoscut.
(7) cohors II Britannica miliaria apare aici singura dată scrisă în exemplarul interior Britannor(am), în alte
atestări sub forma Britann (Wagner, no); staţiona probabil la Romita, resp. Ilişua.
(8) cohors I Hispan(orum) miliaria, cf. nr. 3 (Wagner, 151 — 2); loc de staţionare necunoscut.
(9) cohors I Cannanef(atium) cunoscută numai din diplomă.
(10) cohors II Hixpan(orum) staţiona probabil la Bologa, unde s-au găsit cărămizile stampilate cu numele ei
(Wagner, 154, Macrea, loc . cit., 223 — 5).
(1 1) cohors V Lingonf um), despre care Detschew («Klio », XXX, 197) şi Wagner (160) afirmau că ar fi fost alcătuită
în timpul lui Hadrian (pe la a. 133/4), e atestată în diploma din anul no de la Porolissum şi se afla în nordul Daciei
încă din timpul războaielor de cucerire, fiind deci constituită în timpul lui Traian sau chiar mai înainte (C. Daicoviciu,
Dacia», VII— VIII, 328, 333; J. Szilâgyi « Kôzlemé.iyek», III 93, 96, Téglabélyegek, p. 55, pi. XVI, 243: cărămidă
cu stampilă).
(12) cohors VI Thracum equitata staţiona la Unguraş (Romînaş, Magyaregregy, r. Zalău), v. Wagner, 194, Dai¬
coviciu, loc. cit. 336; cărămizi stampilate: Szilâgyi Téglabélyegek p. 54.

Guvernatorul Daciei Porolissensis şi comandant al trupelor auxiliare din acest dis¬

trict (legiunea V Macedonica nu era în anul 164 în Dacia, adusă abia prin a. 166 — 7, la
Potaissa-Turda), Sempronius Ingenuus procurator este cunoscut numai din
diploma militară; altceva din cariera lui nu se ştie1.
Comandantul alei Siliana, Aurelius Atilianus nu pare să fie unul din
personajeleprocurator
Atilianus necunoscute
al Daciei
pînă acum;
Porolis elensis
este
2. Dacă
foarte această
probabilidentificare
identic cueste
C. Aurelius
valabilă,
Atilianus a ocupat procuratura, natural, după praefectura alei, deci cam în jurul anului 170.
Ala Siliana civium Romanorum, bis torquata, bis armillata, a staţionat tot timpul
ocupaţiei romane a Daciei, începînd poate chiar din a. 106, la Gilău, unde s-au aflat majori¬
tatea documentelor sale epigrafice 3; un praefectus al unităţii la începutul sec. II este M.
Vetius Latro4. în ce priveşte castrul unităţii, vezi mai sus, p. 693 — 695. Aşezarea civilă dez¬

mente
relief
banchet
în
Marcus
voltată
pepiniera
epigrafice
găsite
existenţa
ţiilor
=
descoperit
7651,
descoperiri
de
alpe
sculpturale
în
funebru
848,
Aurelius
«launei
dealul
actuală
şilegătură
Călăreţului
Gilău
pesculpturale,
849,
cariere
laizolate
«a.
(la
este
a7801)
Mărtănuş»
pînă
de
Şcolii
cu
biserica
1800fi.
romane
de
caracter
trac»
castrul
şipuse
la7dintre
silvice
un
(6
Philippus
rom.
cu
funerare,
de
mare
(Veresmart,
alei
funerar:
piatră5
elemente
liră,
din
care
-cat.
Siliana
tezaur
Gilău.
leu
numai
Arabs)
din
işireliefe
votivă)
pe
funerar
militare
(unde
lamonetar,
sat),
în
versantul
despre
nord
vatra
ascunse
un
îns-a
: (muz.
C.I.L.
side
formă
urcior
de
născut
3şi1170
Gilău),
spre
înaparţinătorii
inscripţii
într-o
Cluj,
hotarul
III
de
Acilius
valea
denari
lut
medalion,
845,
unde
Igrădină
6908
(muz.
funerare
Căpuşului;
satului
846
Dubi
din
C.
lor;
—=Cluj,
Torma
6912,
ta
sec.
din
pereţi
s-au
7650,
otus)
seserie
4313);
totalul
ştie
Gilău,
IIaflat
IN
se—
847,
de
presupunea
întindea
de
că
III
1322
materiale
aedicula,
monede
inscrip¬
847a
au
monu¬
a(de
—fost
4),
=în
la

srhaft»,
bélyegek,Viena,
312 W.
804pl.
A.
C.C.I.L.,
Wagner,
înXIV,
Torma,
Stein,
«A.Ep»,
Kubitschek,
VIII,
III,
196—9;
Dislokation,
«R.E.
1910,
Magyar
853;
1939,
»,«Stein,
mai
izq Jahrbuch
suppl.
p.—tudom.
sus,
tp.30
81.Reichsbeamten,
67—69,
;p.VII,
mai
akad.
für
699.
1212;
Altertumskunde
sus,
laévkônyvei,
care
p.Reichsbeamten
687
p.sînt85— 8.XI,
de», adăugat
II, von
Viena,
1864,Dacien,
III,
cărămizile
p. 1909,
7. Budapest,
123cu—stampilă
5 ; « 1944,
Mitteilungen
publicate
p. 37. d.deNumism.
Szilâgyi, Geseil-
Tégla¬
 712 N. RUSU 28

Soldatul veteran, posesorul livretului militar de la Gilău, poartă nume şi indicaţia

toriginei,
us, fiul interesante
lui S a b i npentru
u s, castris
situaţia
(«sa
de la
juridică
castru»).
şi chiar
Numele
etnică
de : factură
AciliusromanăDubita-
(fără indi¬

Atilianus)
precum
carea praenomen-ului,
sensis, Sempronius
se arată
admitecă—Ingenuus
purtătorul
soldaţii
care de cu
altfel
şilui
nume
senu
are
pare
este
romane
o nici
indicat
situaţie
pentru
dinnici
juridică
« auxilia
pentrudeosebită:
comandantul
»guvernatorul
se bucurau
aleiconsiderînd
Siliana,
înainte
Daciei Aurelius
Porolis-
decă« —
li¬

berare» de dreptul latin (jus Laţii) sau chiar de cel roman (jus Romanum) 1 ca şi faptul că
ala Siliana
unitate, Acilius
purtaDubitatus
epitetul civium
(nomenRomanorum,
gentile şi cognomen),
este foarteavea
probabil
cetăţenia
că ostaşul
romanădinobţinută
această
fie în timpul serviciului militar, înainte de 21 iulie 164, fie ca moştenire de la tatăl său,
« romanul » Sabinus, foarte probabil soldat şi acesta (sigur de origine provincială, pere¬
grină) din aceeaşi unitate de cavalerie. Acilius Dubitatus din «castr(is)» s-a născut în
preajma anului 120, probabil chiar în « canabele» (mica aşezare civilă) a unităţii 2 în care
şi-a făcut serviciul militar timp de 25 de ani. Ţinînd seamă de realităţile populare locale,
nu este de loc neverosimilă presupunerea că mama lui Acilius Dubitatus să fi fost o local¬
nică de origine dacică, tatăl lui fiind (ca militar) foarte probabil din altă provincie, din
Moesia ori Pannonia, unde staţionase ala Siliana pînă la începutul secolului al II-lea e.n.
Caracteristic, în orice caz, pentru lagăturile strînse dintre veterani şi unităţile în care ser¬
viseră este faptul că Acilius Dubitatus s-a stabilit la Gilău ori că se afla încă în serviciu
activ, la castru, în ziua cînd şi -a pierdut «livretul militar», descoperit de norocoşii
arheologi clujeni în interiorul lagărului; prezenţa acestui valoros document chiar în
castrul unităţii respective are desigur o semnificaţie deosebită, pe care noi nu o cunoaştem,
stînd probabil în legătură cu evenimentele intervenite în anii următori: războaiele marco -
manice166
anilor şi zguduirile
—7 e.n. prin care a trecut Dacia carpatică, mai ales zona ei de nord, în cursul

Martorii diplomei de la Gilău sînt cunoscuţi exact în aceeaşi ordine în diploma din
18 februarie anul 165, dovadă că aceeaşi grupă de autentificatori ai copiilor date veterani¬
lor au funcţionat ca atari în cursul anilor 164 şi 165. Este neîndoielnic că tot ei figurau
şi pe diploma de la Palatovo (a ostaşului din cohors I Batavorum miliaria) din care s-a
pierdut tăbliţa II ce conţinea numele şi peceţile personale ale martorilor.

cronologică)
4.5.3.2.Diplomele
i. C.I.L.,«C.I.L.,XVI,
: Dacia»,
militare
XVI,
VII—
VII6837-VIII,
33găsite
VIII,
(a.(a. 92),
120),
1937—40,
86),
în333—
Dacia
Breţcu
găsită
Porolissum;
4 (a.
(Ardeal,
330—1
(r.Iano),
Turea
Tg.Banat,
Porolissum;
un
(a.Săcuesc;
(nord
fragment
106)Oltenia),
-vest
Porolissum-Moigrad
descoperit
muz.
îndeînmuz.
Cluj);
număr
Cluj.înCluj,
un
secolul
de fragment
1 5(r.(inclusiv
altul XVI).
inZalău);
muz.
maifragmentele)
muz.
există
Seghedin
Cluj.
în muz.
sînt Aiud.
(Ungaria).
(în ordinea lor

6. «Studii şi cercetări de istorie veche», IV/ 3— 4, 1953,541 — 3 (a.120), Căşeiu (r. Dej); azi probabil la Roma-
7. « Dacia», XI— XII, 1945 — 7, 273—4 (a. 121), probabil din Oltenia (fragment); muz. Bucureşti.
8. Fragment inedit (a. 122/3 — 138?), din Apulum Alba-Iulia; muz. Alba-Iulia.
9. C. I. L., XVI, 75 (a. 129), Oltenia; muz. Saint Germain (Franţa).
to. Fragment inedit (a. 122 — 139); din Apulum; muz. Alba-Iulia.
ti. C.I.L., XVI, 107 (a. 157), Tibiscum-Jupa (r. Caransebeş); muz. Budapest.
12. C.I.L., XVI, 108 (a. 158), Cristeşti (r. Tg. Mureş); muz. Budapest.

1 Vezi discuţia mai pe larg: T. Nagy, « A. Ért», 81, 1954, p. 27—28, în legătură cu diploma dată «Octavio Q (uinti)
f(ilio)
(Budapest)
dismissed
Viftali?]»
auxiliarii».
I, 1951,
din p.a. 197
139; observă:
în legătură
«fullcu roman
diplomaname
de la O.Tokod
Petilius
(Komârom),
C(ai) f(ilius)Radnôti—
Vindex—Barkôczi,
is an unusual
în «Acta
phenomen
archaeologica
among»

C.I.L.,
T25 (fragment)
XVI,
2 Cf.128E. (a.castr.,
Ritterling,
178):ca şiValerio
«A.
unul Ért».,
dubios
ValeriXL,
Ç.T.L.,
f(ilio)
1923Valenti
XVI,
— 6, 85,
'91castr.,
293.
(a- 139
Pentru
« J.O.A.l.
/45), originea
C.T.L.,XVI,
», XXXI,
«castris»
p.1939,
120.
maiBbl,.
există150două
— «A,Ep.».
exemple sigure
1939,
..
.
 29 CERCETĂRI ARHEOLOGICE LA GILĂU 713

13. C.I.L., XVI, no (a. 159), Domaşnea (r. Almaş, reg. Timişoara); Kunsthistor. Museum Wien.
14. C.I.L., XVI, 114 (a. 138 — 161), Răcari (r. Filiaşi, reg. Craiova); muz. Bucureşti.
15. Diploma de la Gilău (a. 164), mai sus, p. 703—712; muz. Cluj.

Diplomele aflate în afara Daciei, acordate unor soldaţi din trupele acestei
provincii, soldaţi care după împlinirea stagiului militar în Dacia se pare că s-au trans¬
ferat şi stabilit definitiv în provinciile vecine (Pannonia, Moesia, Tracia) unde le -au rămas,
pierdute poate de erezii lor, «livretele militare» şi de cetăţenie:

,4
publicate
sigure
sus,
din
lor
asupra
complete
Chaurce
din
p. avem
712
lor.
provinciile
înprivind
Nu
3.2.i.— 1936,
C.I.L.,
«C.
3,nr.
710
numai
cunoaştem
2)Klio»,
I.fragment
—teritoriile
în3,L.,
apusene,
711.
din
XVI,
C.I.L.
4,XXX,
XVI,
6,Romînia,
numărul
din7,57fostului
XVI);
Africa
90Mauten
1937,
8,(a.(a.10total
1 Ungaria
10),
186—9
şide
şi144),
imperiu
pe
Asia
al15Ungaria.
atunci
Dunăre’',
diplomelor
; Nova
din
(a-164),
apuseană,
şiroman.
ele
Bulgaria.
Bulgaria
Zagora
au3)Palatovo
sporit,
fragment
militare
La
publicate
32,
Din
(Bulgaria);
1939,
din
ajungînd
romane
Dacia
(B
din
Ungaria
eruditul
pînă
ulgariade
Banasa
(Romînia)
muz.
acum,
—descoperite
pe
ş3.
bulgar
a, Stara
sud-vest);
cîtesteavem
Din
două putem
D.
provinciile
Zagora.
fragmente
însă
pînăTsontschew
7mai
muz.
aprecia
acum,
noimare,
Plovdiv;
din
apusene
diplome
din
—Raetia
1 ladar
numără
cauza
cifra
se(resp.
cf.
n-avem
7.citează:
mai
lipsei
Numărul
de160fragmente),
sus
180.
alte
(din
de1)p.Informaţii
odiplome¬
informaţii
care
703,
diplomă
708
mai
157

PRESCURTĂRI BIBLIOGRAFICE

A.C.M.I. = Anuarul Comisiei Mon. Istorice, Cluj.

« A.Ep. » = Année épigraphique (supliment la «Revue archéologique», Paris).
«A.Ért», = Archaelogiai É.tesnô (Budapest).
A. I. S. Cl. = Anuarul Inst, de studii clasice, Cluj.
A.V.S.L. = Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde
«B.l.A.B. » = Bulletin (Izvestiia) de l’Institut archéol. bulgare (Sofia).
C.I.L. = Corpus lnscriptionum Latinarum (Berlin).
« Dolg. » = Dolgozatok.
«E.D.R». = Ephemeris Daco-Romana.
« J.Ü.A.I. » = Jahreshefte des ôs.err. arch. Instituts (Viena).
Kôzl. = Kôzlemények, Cluj-Kolozsvâr
RE = Realencyclopàdie der classischen Altertumswissenschaft (Stuttgart).
« V.D.I. » = Vestnik drevnei istorii.

1 « J Ü.A.I. », XXXI, 1939, Bbl., 139.

93 Ért,
A. (a. 82);
1944—5,
3* «Bulletin
Journal
Acta 198—200,
arch.
ofsoc.I,Roman
arch.
1951,
pl. LXXV—
Studies,
Staline
192 (a.» LXXVIII
XXIX,
no);
(Varna),
«A.1939,
IX,
(a,Ért»,
28 — 1954,
1953,
148); 2961—68
«A.Ért»,
(«A. 10Ep.»,
(Anton.
(a.1943,
1939,
139);
Pius).
100
126;Magyar
(a.a. 88148).e.n.);
muzcum,
« B.l.A.B.
1946,», 57—66
XV, 1946,
(a. 146);
86 —

4 «Rev. Arch»., 1953, p. 68.

5 « J.Ü.A.I. », XXXIX, 1952, Bbl., p. 85;
8 «A.Ep.», 1949, 73 (citat în «A. Ért», 1954, 10—12).
7 Germania, 30, 1952, 338 — 348 (sec. II); « Archaeologicke rozhledy », Praga, VI, 1954, p. 556).
PI. I. + Obiecte de fier.
 715

'tW'ïsm

iHhuiiMm»» ""'* '•

rasas?
Sw6SBli8||â»l
iii! lïà j $

i ■ţAjLxWMM///Kr.
wv, «WW1\

till IUU r *’. prr r *r r Tf“ r

'i ùiuji>JJ/JJtiït,JJiJ
'

■,.(„<!, WMaaM

'"•UlVxx.S\'S\"W'VUW‘',VUUM VVMavv "

'm,\ V W/fy/Jf., ;_/V>

w;>)ïïî
'

h|x£>
20
PI. II. — Ceramică romană.
ne

PL III. — Ceramică prefeudală,