MUZEUL JUDEȚEAN ARGEȘ

ARGESIS, STUDII ȘI COMUNICĂRI, seria ISTORIE, TOM XXVIII, 2019, p. 153-176

FOTOGRAFI ȘI ATELIERE FOTOGRAFICE DIN CÂMPULUNG,

ÎN A DOUA JUMĂTATE A SEC. XIX
ȘI ÎN PRIMA JUMĂTATE A SEC. XX

DRAGOȘ CHISTOL*

Două au fost motivele care au stat la baza redactării prezentei lucrări: în

primul rând, colegul Aurel Radu, de la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale
Argeș, mi-a propus să scriu un articol despre acest subiect asupra căruia nu s-a
insistat, nici măcar din partea pasionaților de fotografie (fapt pentru care țin să-i
mulțumesc; și, de asemenea, pentru ajutorul acordat); iar în al doilea rând, faptul
că, pe 20 martie 2019, la Muzeul Județean Argeș a fost deschisă o expoziție
temporară cu titlul „Retrospectiva unei lumi apuse. Fotografii și aparate de
fotografiat din colecțiile Muzeului Județean Argeș”, la a cărei realizare am
participat. Expoziția a adus în atenția publicului vizitator fotografii din a doua
jumătate a secolului XIX și din prima jumătate a secolului XX, unele dintre
acestea purtând marca atelierelor din Câmpulung.
Mai întâi de toate, să spunem că istoria fotografiei și a aparatului de
fotografiat se întinde pe aproape 200 de ani. Prima fotografie din lume, care a
dăinuit până în zilele noastre, a fost realizată de Joseph Nicéphore Niépce, în
1826 - View from the window at Le Gras -, fiind obținută după un timp de
expunere de opt ore1.
Un alt pasionat al fotografiei, artistul și decoratorul francez Louis
Jacques Mande Daguerre, a continuat să experimenteze, reușind să reducă timpul
de expunere la 10-20 de minute, dar procedeul său se preta pentru imagini
statice – peisaje, de pildă. Cu toate acestea, prima fotografie a unei persoane a
fost realizată tot de către Daguerre, în 1838, și reprezenta un lustragiu care curăța
pantofii unui client, aceștia stând nemișcați preț de aproximativ 10 minute. La
19 august 1839, invenția lui Louis Daguerre - daghereotip-ul - a fost brevetată

*Muzeul Județean Argeș, Pitești.

1https://en.wikipedia.org/wiki/View_from_the_Window_at_Le_Gras (20.09.2019);
https://en.wikipedia.org/wiki/Saint-Loup-de-Varennes (04.10.2019);
http://www.portalroman.com/articole/Istoria_fotografiei-121.html (20.09.2019).

https://biblioteca-digitala.ro
154 DRAGOȘ CHISTOL

de Academia Franceză, acea zi devenind data oficială a descoperirii fotografiei,

în prezent și Ziua Internațională a Fotografiei2.
Din acel moment, inovațiile în domeniul fotografiei au făcut ca, la 1851,
timpul de expunere necesar pentru obținerea unei imagini să se scurteze la doar
patru sutimi de secundă3. Astfel, fotografiile și portretele fotografice au devenit
foarte populare în rândul publicului, mulți fiind dornici să-și imortalizeze
imaginea și s-o lase moștenire generațiilor viitoare. Evident că, în acei ani,
fotografiile erau realizate de către cei care aveau pregătirea necesară și care, de
asemenea, aveau capital pentru achiziționarea echipamentelor fotografice.
Primul atelier foto din lume a apărut la 1840, în New York, pe celebrul
bulevard Broadway, s-a numit „Daguerreian Parlor” și i-a avut ca proprietari pe
Alexander Simon Wolcott, un inovator în domeniul fotografiei, și pe John
Johnson4. De aici a început povestea atelierelor fotografice care, mai apoi, s-au
răspândit în întreaga lume.
În spațiul românesc, prima fotografie (calotipie) a fost realizată de Carol
Szathmari, în noiembrie 1848, pe o hârtie sensibilizată, cu dimensiunea de 300
x 210 mm. Aceasta se păstrează, astăzi, în colecția Bibliotecii Academiei
Române5. Cât despre primele ateliere fotografice, acestea au aparținut lui
Wilhemine Pritz, Carol Szathmari, în București (1843), fraților Nestor și Ion
Heck, în Iași (1850)6, Mezey Lajos, în Oradea (1852)7 și lui Theodor Glatz, în
Sibiu (1855)8.
Primul atelier fotografic din Câmpulung-Mușcel i-a aparținut lui
F. (Franz9) Cavallar. De origine, se pare, italiană, acesta, împreună cu familia,
s-a mutat din Pesta (Budapesta de astăzi) în Câmpulung. A deschis atelierul

2 https://basilica.ro/ziua-mondiala-a-fotografiei-aproape-200-de-ani-de-la-primele-fotografii-din-
istorie/ (20.09.2019).
3 https://blog.f64.ro/2014/12/24/aparatul-de-fotografiat-repere-cronologice/ (20.09.2019).
4 https://en.wikipedia.org/wiki/Alexander_S._Wolcott (20.09.2019).
5 Constantin Săvulescu, Cronologia ilustrată a fotografiei din România. Perioada 1834-1916,

București, Asociația Artiștilor Fotografi, 1985, p. 109.

6 http://www.scrigroup.com/diverse/arta-cultura/FOTOGRAFIA-IN-ROMANIA-Fotograf63547.

php (20.11.2019).
7 https://www.oradeamea.com/fotografiaxix/ (11.12.2019).
8 http://www.scrigroup.com/diverse/arta-cultura/FOTOGRAFIA-IN-ROMANIA-Fotograf63547.

php (20.11.2019).
9 Inițiala „F” provine de la „Franz”, numele acesta fiind abreviat, inițial, „Frz.”, după cum apare

pe spatele a două fotografii publicate de Andrei George: „Frz. Cavallar Photograph aus Pesth.”
(traducere din germană: „Frz. Cavallar Fotograf din Pesta.”). Totuși, având în vedere numele de
familie – Cavallar –, cu rezonanță italiană, Andrei George speculează că inițiala „F.”, așa cum
apare ea, mai târziu, pe spatele fotografiilor realizate în studioul din Câmpulung, ar putea proveni
de la „Francesco”. Surse:
https://www.flickr.com/photos/58646687@N08/8093786689 (20.09.2019) și
https://www.flickr.com/photos/58646687@N08/8116799816/in/photolist-dnfHNq-dkdLNn
(20.09.2019).

https://biblioteca-digitala.ro
FOTOGRAFI ȘI ATELIERE FOTOGRAFICE DIN CÂMPULUNG… 155

„F. Cavallar” în 1860 și, după moartea sa, în 1869, afacerea a fost preluată de
soție, Cecilia Cavallar10. O perioadă (cel târziu până în anul 1874), atelierul a
funcționat sub numele de „Cecilia Cavallar et Jhalski”11. După această dată și
până la începutul sec. XX12, studioul fotografic apare cu numele de „Cecilia
Cavallar”. Marele merit al soților Cavallar a fost acela că, alături de portrete ale
orășenilor, au realizat și fotografii ale țăranilor îmbrăcați în costume populare,
lăsându-ne moștenire imaginea locuitorilor din acele vremuri13. Ceea ce uimește

10 Adrian-Silvan Ionescu, Photographers in Romania (1840-1940), p. 47, în „Muzeul Național”,

XX, 2008, p. 45-70. Surse digitale:
http://www.muzeulnationaljournal.ro/fisiere/dl.asp?filename=20-Muzeul-national-XX-2008-04-
Adrian-Silvan-Ionescu.pdf (20.09.2019) sau http://muzeulnationaljournal.ro/?articol=17079-
photographers-in-romania-1840-1940-fotografi-in-romania-1840-1940 (20.09.2019) sau https://
ro.scribd.com/document/360401189/20-Muzeul-National-XX-2008-04-Adrian-Silvan-Ionescu
(25.10.2019);
https://www.flickr.com/photos/58646687@N08/8093786689 (20.09.2019) și
https://www.flickr.com/photos/58646687@N08/8116799816/in/photolist-dnfHNq-dkdLNn
(20.09.2019).
11 Este posibil ca, cel târziu până în 1874, atelierul să fi funcționat sub acest nume. Presupunerea

se bazează pe faptul că pe spatele unei fotografii, aflată în patrimoniul Muzeului Județean Argeș,
înregistrată cu nr. de inventar IMC-6848, alături de marca atelierului fotografic este prezent și
numele furnizorului cartonului fotografic: „K. Krziwanek Wien” (Karl Krziwanek, Viena, Austro-
Ungaria). Acesta a deținut o companie furnizoare de materiale fotografice până la moartea sa, în
1874. Sursa:
https://de.wikipedia.org/wiki/Karl_Krziwanek (20.09.2019).
12
Atelierul fotografic „Cecilia Cavallar” funcționa, cu certitudine, în 1903. Acest an apare
menționat pe o fotografie aflată în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de
inventar IMC-3085.
13 Adrian-Silvan Ionescu, op. cit., p. 47. Două fotografii, realizate în atelierul „F. Cavallar”, care

înfățișează portul popular feminin din zona Mușcelului, se află în patrimoniul Muzeului Județean
Argeș, fiind înregistrate cu nr. de inventar IMC-3135 și IMC-3148.
Aici ar fi locul să menționăm faptul că interesul pentru fotografia etnografică a apărut în
preajma războiului Crimeei. Pe lângă activitatea de atelier, ce presupunea realizarea de portrete
pentru comanditarii citadini, fotografii au fost atrași de lumea pestriță și agitată a străzilor și
târgurilor. În spațiul românesc, primul fotograf care și-a îndreptat atenția asupra străzii a fost
Ludwig Angerer (1827–1879). De profesie farmacist militar, el a lucrat la Departamentul de
Medicină Militară al Armatei Imperiale Habsburgice. A însoțit trupele austriece de ocupație din
Țara Românească, fiind încartiruit în București, începând cu septembrie 1854. Pasionat de
fotografie, Ludwig Angerer a realizat mai multe imagini ale Bucureștilor, în 1856 (astăzi,
fotografiile se află în patrimoniul Muzeului Municipiului București). În studioul său improvizat
sau chiar pe stradă, a imortalizat figuri ale negustorilor ambulanți: halvițari, gabroveni, plăcintari
sau bragagii. Fotografiile sale - pozitive pe hârtie sărată realizate după negative pe plăci de sticlă
cu colodiu umed - au ajutat la reconstituirea costumelor specifice diferitelor tipuri de meserii din
acea perioadă, dar și la descoperirea cosmopolitismului acelei lumi aflate atât sub influențe
occidentale, cât și orientale. Întors acasă, Ludwig Angerer a deschis primul atelier fotografic din
Viena, în 1858, devenind și fotograf al Curții Imperiale, al împăratului Franz Joseph I, în 1860.
Surse:
Margareta Savin, Ludwig Angerer, unul din primii fotografi ai Bucureștilor, p. 223-224, în
„București. Materiale de istorie și muzeografie”, 1968, VI, p. 223-229 (extrasul din revistă, în

https://biblioteca-digitala.ro
156 DRAGOȘ CHISTOL

la aceste fotografii de epocă este claritatea imaginii, prezența detaliilor în

imagini, acestea nefiind pierdute prin blur, după cum ne-am fi așteptat și, de
asemenea, calitatea suportului. O parte din fotografii, care au inscripționată sigla
atelierului, au dăinuit până în zilele noastre și au intrat în patrimoniul Muzeului
Județean Argeș14. Așa am putut afla despre faptul că, de-a lungul existenței sale,
studioul din Câmpulung și-a procurat cartonul fotografic din Austria (Austro-
Ungaria, după 1867), din atelierele litografilor Karl Krziwanek (Viena) și
Bernhard Wachtl (Viena), sau din Germania, din atelierele litografilor E. Kaders
(Dresda) și Oscar Rummel & Co. (Nerchau). Aceștia erau bine-cunoscuți
furnizori de materiale fotografice în Centrul și Estul Europei, unii dintre ei având
afaceri extinse în mai multe țări și chiar continente. Așa a fost, de pildă, cazul lui
Bernhard Wachtl, mai sus amintit, furnizor pentru ateliere fotografice din Europa
de Est (Grecia, Imperiul Otoman, România etc.) și Africa (Egipt)15.
Alte ateliere din Câmpulung, din a doua jumătate a secolului XIX și de
la începutul secolului XX, pe care le-am putut determina prin prisma siglelor
prezente pe fotografiile aflate în patrimoniul muzeului, au fost „I. Vestner” și
„Emilie R. Speek”. Acestea au funcționat la sfârșitul secolului XIX și începutul
secolului XX16. Despre atelierul „I. Vestner” știm cu certitudine faptul că era
situat pe „Strada Mircea Vodă, nr. 21, lângă Piață”, după cum este inscripționat
pe spatele unei fotografii17. De asemenea, putem deduce faptul că acesta a
funcționat o perioadă mai scurtă de timp, undeva între anii 1880-189818. Cât

format PDF, poate fi descărcat de aici https://monoskop.org/File:Articol_ludwig_angerer

savin.pdf - 20.11.2019),
http://www.scrigroup.com/diverse/arta-cultura/FOTOGRAFIA-IN-ROMANIA-Fotograf63547.
php (20.11.2019),
https://en.wikipedia.org/wiki/Ludwig_Angerer (20.11.2019) și
https://bercenidepoveste.ro/ludwig-angerer-farmacistul-care-tragea-bucurestiul-in-poze-in-anul-
1856/ (20.11.2019).
14 Fotografiile se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrate cu nr. de inventar IMC-

3085, IMC-3135, IMC-3137, IMC-3149, IMC-3166, IMC-6844, IMC-6845, IMC-6846, IMC-

6847 și IMC-6848.
15 https://en.wikipedia.org/wiki/Bernhard_Wachtl (20.09.2019).
16 Atelierul „Emilie R. Speek” a funcționat cu certitudine până în ajunul Primului Război Mondial.

În lucrarea lui Adrian Săvoiu, Câmpulung Muscel. Scrinul cu amintiri, București, Editura „Ars
Docendi”, 2008, p. 126, este publicată o fotografie realizată în atelierul „Emilie R. Speek”, în anul
1913. Același an este menționat și pe o fotografie, realizată sub forma unei cărți poștale, aflată în
patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-6990.
17 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-

3181.
18 În Anuar de comercianții și industriașii din județele Argeș, Muscel, Olt și Teleorman. Care

formează circumscripția Camerei de Comerciu și Industrie Pitesci, apărut în 1898, la inițiativa

Camerei de Comerciu și Industrie Circumscripția II Pitesci, atelierul nu apare menționat, ceea ce
înseamnă că acesta a funcționat anterior acestui an (Sursa: Anuar de comercianții și industriașii
din județele Argeș, Muscel, Olt și Teleorman. Care formează circumscripția Camerei de Comerciu
și Industrie Pitesci, Pitești, Tipografia Gheorghe Poppescu, 1898, p. 44). Știm, însă, sigur că

https://biblioteca-digitala.ro
FOTOGRAFI ȘI ATELIERE FOTOGRAFICE DIN CÂMPULUNG… 157

despre atelierul „Emilie R. Speek”, acesta apare într-un Anuar al comercianților

și industriașilor din 1898, proprietar fiind Ricard Speek (în anuar apare „Spek”
și nu „Speek”, așa cum este menționat pe fotografii, aceasta fiind o posibilă
eroare a autorilor)19. Atelierul folosea cartoane fotografice furnizate de Bernhard
Wachtl (Viena)20 și S. Weiss (București)21 și, de asemenea, realiza și fotografii
sub forma unor cărți poștale, care puteau fi folosite ca atare22.
Din păcate, documentarea cu privire la atelierele fotografice care au
funcționat în Câmpulung, în a doua jumătate a secolului XIX și la începutul
secolului XX, este limitată și din cauza faptului că dosarele aflate la Serviciul
Județean al Arhivelor Naționale Argeș nu păstrează nici un fel de informații
referitoare la acestea. Nu putem decât să sperăm că, pe viitor, cercetările asupra
altor fotografii realizate în atelierele din micul oraș să ajute la cunoașterea mai
clară și amănunțită a istoriei acestora.
După Primul Război Mondial, au fost mai mulți aceia care au dorit să
devină fotografi și chiar să-și deschidă o afacere în acest domeniu. Astfel, în
urma studierii dosarelor aflate la S.J.A.N. Argeș, am putut stabili că, în perioada
interbelică, în Câmpulung activau 16 fotografi cu „carte de meserie”, aceștia
fiind următorii: Eduard Constantinescu, Ioan Munteanu, Dumitru Albu, Stelian
Tudor Albu, Neculae Baraghin, Ion Cotenescu, Constantin Dobrescu, Gheorghe
Gheorghiu, Coralia Munteanu, Lucreția Pantelică, Savu Pâslaru, Ioan Răuțoiu,
Tencu Topală, Gheorghe Țigău, Nicolae Țintea și Dumitru Tudor23.
Primii doi, menționați mai sus, au fost proprietari ai unor ateliere
fotografice și, totodată, au deținut și statutul de „meșter fotograf”, făcând parte
din comisia de examinare care acorda cartea de fotograf24. Atelierul lui Eduard
Constantinescu a fost deschis în 1931 și avea sediul pe str. Negru Vodă, nr. 81,
unde a funcționat până la desființare, la 4 iunie 194825. Atelierul lui Ioan

studioul era funcțional în anul 1893, acesta realizând o fotografie a învățătorilor din județul
Muscel, la conferința desfășurată la Câmpulung, în septembrie 1893 (Sursa: https://ro-
ro.facebook.com/DomeniulMUSCEL/photos/a.219343198162066.47237.163085767121143/152
2840904478949/?type=3, 13.11.2019).
19 Anuar de comercianții și industriașii din județele Argeș, Muscel, Olt și Teleorman…, p. 44.
20 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-

6855.
21 Fotografiile se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrate cu nr. de inventar IMC-

6852, IMC-6853 și IMC-6854.

22 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-

6990.
23 Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Argeș (în continuare, S.J.A.N. Argeș), fond Camera

de Muncă Câmpulung, dosarele nr. 4A, 6A, 53B, 120B, 145C, 48D, 46G, 165M, 167M, 19P, 113P,
114P, 31R, 20T, 39T, 42T, 86T și fond Camera de Comerț și Industrie Pitești, oficiul Câmpulung,
dosarele nr. 611 și 728.
24 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Muncă Câmpulung, dosar nr. 20T, f.n.
25 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Comerț și Industrie Pitești, Oficiul Câmpulung, dosar nr.

728/1931, f.n.

https://biblioteca-digitala.ro
158 DRAGOȘ CHISTOL

Munteanu se afla pe aceeași stradă, la nr. 120, și a funcționat în perioada 1 mai

1923 – 28 mai 194626.
Mai târziu, statutul de „meșter” a fost dobândit și de alți fotografi, ceea
ce dădea acestora dreptul de a lucra pe cont propriu.
Cartea de fotograf, ca de altfel orice carte a unei meserii lucrative, era
obținută în urma unei examinări teoretice și practice la finalul căreia era încheiat
un proces-verbal unde erau consemnate calificativele obținute27. În baza Legii
pentru pregătirea profesională și exercitarea meseriilor, publicată în „Monitorul
Oficial” din 30 aprilie 1936, solicitantul depunea la Camera de Muncă
Câmpulung un dosar care conținea fotografia acestuia, chitanța care făcea
dovada plății unei taxe (300 de lei, de pildă, în anul 1937) și un certificat
(recomandare) care să ateste că a lucrat ca ucenic, cu contract, în cadrul unui
atelier fotografic. De pildă, dosarul solicitantului Dumitru Tudor ne prezintă un
astfel de certificat: „Subsemnatul, Albu Dumitru, din Com. Cetățeni, jud.
Mușcel, de profesie fotograf, certific prin prezentul că tânărul Stelian Dumitru
Tudor a lucrat ca ucenic în atelierul subsemnatului timp de trei ani unde a învățat
și este apt de a exercita profesia de fotograf lucrător”28.
Savu Pâslaru, un alt solicitant al cărții de fotograf, a anexat la dosar, pe
lângă un certificat de ucenicie, și un certificat de absolvire a „Cursului
Profesional pentru Ucenici în toate meseriile sau pe specialități” din Târgoviște,
cursul absolvit fiind chiar cel de „fotograf”29.
Dosarele fondului Camerei de Muncă Câmpulung mai aduc la lumină și
alte aspecte interesante. Gheorghe Gheorghiu, de pildă, solicita eliberarea unei
cărți de calfă în meseria de fotograf, după ce lucrase, în perioada 4 iunie 1931 –
4 septembrie 1932, în bine-cunoscutul „Studio I. Mencer”, din Pitești, situat pe
strada Șerban Vodă, nr. 8130. O calfă reprezenta un muncitor complet calificat
într-o meserie. După efectuarea unei perioade de ucenicie și după examinarea sa
teoretică și practică de către meșteri, care-i eliberau un certificat, calfa putea să
lucreze ca angajat, dar nu era încă în măsură să lucreze pe cont propriu, asemenea
meșterilor.
Alături de actele mai sus amintite, un document în plus găsit în dosarul
lui Dumitru Albu (cel menționat anterior), care solicita eliberarea unei noi cărți
de meșter fotograf în locul celei pierdute (emisă de Corporația Pitești), este un
certificat de naționalitate eliberat de primăria comunei Cetățeni. Actul certifica
faptul că „locuitorul Dumitru Albu este de naționalitate română, născut din

26 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Comerț și Industrie Pitești, Oficiul Câmpulung, dosar nr.
611/1931, f.n.
27 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Muncă Câmpulung, dosar nr. 120B, f.n.
28 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Muncă Câmpulung, dosar nr. 6A, f.n.
29 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Muncă Câmpulung, dosar nr. 114P, f.n.; certificatul este datat

5 iunie 1938.
30 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Muncă Câmpulung, dosar nr. 46G, f.n.

https://biblioteca-digitala.ro
FOTOGRAFI ȘI ATELIERE FOTOGRAFICE DIN CÂMPULUNG… 159

părinți români, nu este supus la nici o protecțiune străină”31.

Unii dintre solicitanți, cum este cazul, de pildă, al lui Tencu Topală,
macedonean de origine, și Ioan Răuțoiu, solicitau acordarea cărții de meșter
pentru meseria de „fotograf la minut”, ceea ce însemna că aceștia doreau să
activeze ambulant, prin oraș, fără să dețină un atelier fotografic32. Un astfel de
fotograf folosea drept negativ o hârtie foto de mici dimensiuni (cel mai des
întâlnit format fiind acela de 6 x 9 cm), expunerea făcându-se prin scoaterea
capacului de la obiectiv. Apoi, „negativul” astfel expus era developat chiar în
interiorul aparatului. Imaginile erau relativ fine datorită sensibilității scăzute a
hârtiei. Trebuia, însă, ca persoana fotografiată să stea nemișcată 2-3 secunde, cât
dura expunerea. Apoi, „negativul”, încă umed, era fixat pe o paletă rabatabilă,
care era rotită în fața obiectivului. După „procesare”, hârtia se punea la uscat.
Câtă vreme aceasta era umedă, fotograful o putea colora cu tempera. Astfel, în
câteva minute, clientul avea fotografia33. Ideea „fotografului ambulant” a apărut
în Anglia, la mijlocul secolului al XIX-lea, existând veritabile studiouri
fotografice pe patru roți. Acestea se prezentau sub forma unor trăsuri dotate atât
cu echipament fotografic, cât și cu masă și pat. În acest fel, fotograful se putea
deplasa dintr-o localitate în alta, mâncând și dormind în acel studio ambulant.
După cum am spus, ideea a fost preluată de la englezi, cu mențiunea că cei din
perioada interbelică activau ambulant doar cu aparatul fotografic în parcurile
dintr-un oraș, acolo unde, de obicei, lumea venea pentru agrement.
Alături de cei 16 fotografi menționați anterior, un dosar din fondul
Camerei de Muncă Câmpulung reprezintă un caz aparte, și anume cel al lui
Constantin Piscan. La 5 august 1938, acesta a solicitat eliberarea unei cărți de
lucrător pentru meseria de fotograf, anexând la dosar un certificat de ucenicie
eliberat de meșterii Ioan Munteanu și Eduard Constantinescu. Doar că, spre
ghinionul său, cei doi meșteri, care erau și membri ai comisiei de examinare, și-
au putut da seama foarte ușor de faptul că certificatul era unul fals. Astfel,
solicitarea lui Constantin Piscan a fost respinsă34.
Meseria de fotograf a reprezentat nu doar apanajul bărbaților, dar și al
femeilor, iar cel mai bun exemplu este al Ceciliei Cavallar, mai sus amintită. Dar
nu doar aceasta… printre numele menționate anterior am întâlnit alte două femei-
fotograf: Coralia Munteanu și Lucreția Pantelică. Cea de-a doua solicita
Corporației Câmpulung35, la 9 septembrie 1933, eliberarea unei cărți de meșter,

31 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Muncă Câmpulung, dosar nr. 4A, f.n.
32 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Muncă Câmpulung, dosar nr. 20T, f.n. și dosar nr. 31R, f.n.
33 https://www.orasul.ro/articles/view/fotograful-din-cismigiu.html (20.09.2019).
34 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Muncă Câmpulung, dosar nr. 114P, f.n.
35 Anterior intrării în vigoare a Legii pentru pregătirea profesională și exercitarea meseriilor,

publicată în „Monitorul Oficial” din 30 aprilie 1936, solicitantul depunea dosarul pentru obținerea
cărții de fotograf la Corporația Câmpulung, o corporație a meseriilor care funcționa în baza Legii
pentru organizarea meseriilor, creditului și asigurărilor muncitorești, cunoscută și sub numele de

https://biblioteca-digitala.ro
160 DRAGOȘ CHISTOL

întrucât dorea să-și deschidă un atelier propriu, după ce condusese atelierul

deținut de Ioan Munteanu, în perioada 10 septembrie 1928 – 10 septembrie 1930.
În ciuda faptului că deschiderea unui nou atelier fotografic într-un mic oraș, cum
era Câmpulung, însemna un concurent în plus pentru cele deja existente, Ioan
Munteanu, fostul patron al Lucreției Pantelică și membru al comisiei de
examinare ce acorda cărțile de fotograf, a avut cuvinte de laudă la adresa
acesteia, după cum reiese din certificatul anexat la dosar: „am fost foarte
mulțumit, pentru care dau acest act ce-i va folosi la scoaterea carnetului de
patroană”36. În plus, la dosar era depus și un certificat din partea companiei
Kodak (Egypt) SA, în care era declarat faptul că, în perioada iunie 1930 – august
1933, Lucreția Pantelică a lucrat pentru aceasta. Cei din companie s-au declarat
foarte mulțumiți de „serviciile ei, îndeplinindu-și conștiincios toate obligațiile și
răspunderile”37.
Dacă ne întrebăm cât de rentabilă era această afacere, să spunem că
proprietarul unui atelier fotografic obținea un profit de 30%, după cum aflăm
dintr-un deviz întocmit la 30 martie 1942, de Constantin Dobrescu. Devizul se
referă la un număr de 30 de tablouri fotografice, alb-negru, dimensiunile 18 x 24
cm. Costul realizării unei fotografii era de 220 de lei, din care:
„30 lei placa, 10 lei lumina, 60 lei mâna de lucru, 30 lei hârtie și carton,
70 lei cheltuieli de întreținere, 20 lei amortizarea aparatelor; Prețul de vânzare
bucată = prețul de cost plus 30% = 286 lei”38.
În final, să spunem că, din păcate, fascinanta istorie a atelierelor foto
particulare din Câmpulung, ca de altfel a tuturor celor din țară, a fost întreruptă
de puterea politică instaurată la București, la 6 martie 1945; afacerea era
considerată parte a lumii așa-zis „burghezo-moșierești”, pe care noul regim,
pretins proletar, dorea s-o lichideze.

Legea Nenițescu, publicată în „Monitorul Oficial” din 27 ianuarie 1912. Legea a fost inițiată de
Dimitrie S. Nenițescu, ministru al Industriei și Comerțului în perioada 29 decembrie 1910 – 27
martie 1912 și 28 martie 1912 – 14 octombrie 1912, fiind printre primele care au legiferat sistemul
de asigurări sociale: „asigurarea contra boalei”, „asigurarea contra accidentelor” și „asigurările
pensiei de bătrânețe și asigurările în contra invalidității de boală”. Surse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_S._Neni%C8%9Bescu (04.10.2019) și
http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-din-27-ianuarie-1912-pentru-organizarea-meseriilor-
creditului-i-asigur-rilor-muncitore-ti-legea-neni-escu-emitent-parlamentul-160213.html
(04.10.2019).
36 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Muncă Câmpulung, dosar nr. 19P, f.n.
37 Ibidem, f.n.
38 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Muncă Câmpulung, dosar nr. 48D, f.n.

https://biblioteca-digitala.ro
FOTOGRAFI ȘI ATELIERE FOTOGRAFICE DIN CÂMPULUNG… 161

Ilustrații

„View from the window at Le Gras”39.

Prima fotografie realizată în lume, de Joseph Nicéphore Niépce
(Franța, Saint-Loup-de-Varennes, 1826).

„View of the Boulevard du Temple”40.

Fotografie realizată de Louis Jacques Mande Daguerre
(Franța, Paris, 1838)

39 https://en.wikipedia.org/wiki/View_from_the_Window_at_Le_Gras (20.09.2019);
https://en.wikipedia.org/wiki/Saint-Loup-de-Varennes (04.10.2019).
40 https://en.wikipedia.org/wiki/View_of_the_Boulevard_du_Temple (20.09.2019).

https://biblioteca-digitala.ro
162 DRAGOȘ CHISTOL

Daguerreotype Saloon41.
(Anglia, jumătatea sec. XIX).

Daguerreotype Saloon42.
Primii fotografi ambulanți aveau atelierele în trăsuri trase de cai.
Trăsura servea, totodată, drept adăpost pentru artistul fotograf,
fiind dotată cu masă și pat. (Anglia, jumătatea sec. XIX).

41 https://sheridanphothistory.wordpress.com/2013/09/16/the-daguerreotype-saloon/ (24.09.2019).
42 https://sheridanphothistory.wordpress.com/2013/09/16/the-daguerreotype-saloon/ (24.09.2019).

https://biblioteca-digitala.ro
FOTOGRAFI ȘI ATELIERE FOTOGRAFICE DIN CÂMPULUNG… 163

Piața Bisericii Sf. Anton, din București43.

Fotografie realizată de Ludwig Angerer (1856).

Mahalaua Antim, din București44.

Fotografie realizată de Ludwig Angerer (1856).

43 https://en.wikipedia.org/wiki/Ludwig_Angerer#/media/File:Angerer_-_Pia%C5%A3a_sf._Anton,_1856.jpg
44
https://en.wikipedia.org/wiki/Ludwig_Angerer#/media/File:Angerer_-_Mahalaua_Antim_1856.jpg

https://biblioteca-digitala.ro
164 DRAGOȘ CHISTOL

Fotografie realizată în atelierul F. Cavallar, din Câmpulung (1860-1869)45.

Fotografie realizată în atelierul F. Cavallar, din Câmpulung (1860-1869)46.

45 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-
3135.
46 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-

3149.

https://biblioteca-digitala.ro
FOTOGRAFI ȘI ATELIERE FOTOGRAFICE DIN CÂMPULUNG… 165

Fotografie realizată în atelierul F. Cavallar, din Câmpulung (1860-1869)47.

Fotografie realizată în atelierul „Cecilia Cavallar et Jhalski”, din Câmpulung

(1869-1874)48.

47 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-
6847.
48 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-

6848. Este realizată pe carton fotografic furnizat de Karl Krziwanek (Viena, Austro-Ungaria).

https://biblioteca-digitala.ro
166 DRAGOȘ CHISTOL

Fotografie realizată în atelierul „Cecilia Cavallar”, din Câmpulung (1878-1880)49.

Fotografie realizată în atelierul „Cecilia Cavallar”, din Câmpulung (1886-1904)50.

49 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-
3166. Este realizată pe carton fotografic furnizat de Karl Krziwanek (Viena, Austro-Ungaria).
50 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-

6844. Este realizată pe carton fotografic furnizat de Bernhard Wachtl (Viena, Austro-Ungaria).

https://biblioteca-digitala.ro
FOTOGRAFI ȘI ATELIERE FOTOGRAFICE DIN CÂMPULUNG… 167

Fotografie realizată în atelierul „Cecilia Cavallar”, din Câmpulung (1874-1886)51.

Fotografie realizată în studioul „Cecilia Cavallar”, din Câmpulung (1903)52.

51 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-
6845. Este realizată pe carton fotografic furnizat de E. Kaders (Dresda, Germania).
52 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-

3085. Este realizată pe carton fotografic furnizat de Oscar Rummel & Co. (Nerchau, Germania).

https://biblioteca-digitala.ro
168 DRAGOȘ CHISTOL

Fotografie realizată în studioul I. Vestner, din Câmpulung (sfârșitul sec. XIX)53.

Fotografie realizată în studioul Emilie R. Speek, din Câmpulung (1902)54.

53 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-
3181.
54 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-

3111.

https://biblioteca-digitala.ro
FOTOGRAFI ȘI ATELIERE FOTOGRAFICE DIN CÂMPULUNG… 169

Fotografie realizată în studioul Emilie R. Speek, din Câmpulung (1904-1913)55.

Fotografie realizată în studioul Emilie R. Speek, din Câmpulung (1898-1904)56.

55 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-
3183.
56 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-

6852. Este realizată pe carton fotografic furnizat de S. Weiss (București).

https://biblioteca-digitala.ro
170 DRAGOȘ CHISTOL

Fotografie realizată în studioul Emilie R. Speek, din Câmpulung (1898-1904)57.

Fotografie realizată în studioul Emilie R. Speek, din Câmpulung (1904-1913)58.

57 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-
6853. Este realizată pe carton fotografic furnizat de S. Weiss (București).
58 Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-

6855. Este realizată pe carton fotografic furnizat de Bernhard Wachtl (Viena, Austria).

https://biblioteca-digitala.ro
FOTOGRAFI ȘI ATELIERE FOTOGRAFICE DIN CÂMPULUNG… 171

Fotografie realizată în studioul Emilie R. Speek, din Câmpulung,

sub forma unei cărți poștale (1913)59.

59Fotografia se află în patrimoniul Muzeului Județean Argeș, înregistrată cu nr. de inventar IMC-
6990.

https://biblioteca-digitala.ro
172 DRAGOȘ CHISTOL

Cerere pentru eliberarea cărții de lucrător în meseria de fotograf,

a solicitantului Gheorghe Țigău60.

60 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Muncă Câmpulung, dosar nr. 39T, f.n.

https://biblioteca-digitala.ro
FOTOGRAFI ȘI ATELIERE FOTOGRAFICE DIN CÂMPULUNG… 173

Certificat eliberat de meșterul Neculae Baraghin,

în scopul obținerii cărții de fotograf a solicitantului Gheorghe Țigău61.

61 Ibidem, f.n.

https://biblioteca-digitala.ro
174 DRAGOȘ CHISTOL

Carte de lucrător fotograf emisă pe numele lui Constantin Dobrescu62.

Lucreția Pantelică63. Coralia Munteanu64.

62 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Muncă Câmpulung, dosar nr. 48D, f.n.
63 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Muncă Câmpulung, dosar nr. 19P, f.n.
64 S.J.A.N. Argeș, fond Camera de Muncă Câmpulung, dosar nr. 165M, f.n.

https://biblioteca-digitala.ro
FOTOGRAFI ȘI ATELIERE FOTOGRAFICE DIN CÂMPULUNG… 175

PHOTOGRAPHERS AND PHOTOGRAPHIC STUDIOS IN CAMPULUNG,

IN THE SECOND HALF OF THE 19TH CENTURY AND
IN THE FIRST HALF OF THE 20TH CENTURY
Abstract

This article refers to photographers and photographic studios in

Câmpulung-Muscel, in the second half of the 19th century and in the first half of
the 20th century.
The first photographic studio in this town, and clearly among the first in
the country, had been established in 1860 and it was in use until 1869. It was
owned by Franz Cavallar. Beside it, there were other few studios in this town,
having been owned by Cecilia Cavallar, I. Vestner and Emilie R. Speek. Based
on the research of Argeș County Archives, it is revealed the fact that, after the
First World War, the photographic studios sooner mentioned did not exist
anymore; thus, during the Interwar Period, there were other 16 professional
photographers in this town and its surroundings, some of them having been
owners of this sort of studios.
Unfortunately, all these private owned photographic studios were
gradually closed in the first years of the communist dictatorship.

https://biblioteca-digitala.ro