Arthur Verona

PREZENTARE REALIZATA DE MAGDICI EMILIA

“La foc, in padure”

“Fata padurarului”

“Plecarea la pescuit”

“ Ta r a n c a p e c l a i e
fan”
Arthur Petre Anton Bartolomeu Francisc Maria Verona

Pictor roman, nascut in Braila, 24 august 1867 si

decedat in Bucuresti, 26 martie 1946 (78 ani)

Parinti: Francesco Spiridon Verona si Amalia de

Lukovici

Sotie: Maria Zermn

Copil: Albano Verona “Pe inserat”

“ Tr o i t e d i n A r g e s ” “In padure”
 “Serbare campeneasca”

Studiile liceale le-a absolvit în 1888, la Cernăuți, fiind mai apoi trimis de părinți
la Academia din Viena, pentru a studia artele militare.
Prima lucrare a viitorului pictor, va fi expusă la Viena, în 1889 și purta titlul de
„Patrula de noapte”. Absolvă Academia militară în anul 1891, devenind ofițer de
dragoni în armata austriacă. Participă în 1893 la salonul Seccesioniștilor de la
München.
Renunță în scurt timp la cariera militară (1894), sub influența mișcării
seccesioniste și a pictorilor Fritz von Udhe și Simon Hollosy (întemeietorul școlii de
pictură de la Baia Mare) dedicânu-se exclusiv picturii. A studiat, începând cu 1895 la
Academia de Arte Frumoase München, ca elev al lui Fritz von Uhde. Anul 1897 îl
găsește alături de Simon Hollosy, la Baia Mare, iar în același an participă la Paris, la
Salonul Oficial cu lucrarea „În codrii Herței”, care apare în catalogul oficial al
salonului la poziția 701 și pentru care obține Mențiunea juriului.
 În anul 1899, artistul pleacă la Paris, pentru a urma cursurile celei
mai celebre instituții artistice a vremii Academia Julian, unde îi are ca și
profesori pe Jean-Paul Laurens și William-Adolphe Bouguereau. Expune
lucrările sale la Expoziția internațională de la Paris și în 1899 și 1900.
Intors în tară, expune la expozitia artiștilor în viață. Participă în 1901, la
constituirea Societății Tinerimea artistică, și ca fondator al ei, se bucura de
succese.
Expune din nou la Viena, la Salonul Oficial. Lucrările sale sunt
remarcate de Nicolae Grigorescu, care le laudă. În 1902, organizează și
prima expoziție personală. Lucrează intens, în ulei, peisaje în special din
Moldova, Brăila, Herța. Face și desene. Impresionismul picturii lui
dobândește o notă particulară, lipsită de spontaneitate. In 1903 atelierul lui
din Piața Victoriei este mistuit de un incediu, iar o mare parte a lucrărilor
sunt distruse, totuși este prezent cu peste 12 lucrări la Expozitia „Tinerimii
artistice” și reușește să expună și la Atena și München.

“Alegoria primaverii” “O zi frumoasa”

 Este premiat la Salonul Oficial, în 1906, iar un an mai
tîrziu în 1907, participă la a V-a expoziție a societății
„Tinerimea artistică”. În același an realizează lucrarea de
artă monumentală „Cosașii”. Se remarcă ca un bun
“Cort tiganesc” portretist, fiind considerat egalul lui Grigore Demetrescu
Mirea (G.D. Mirea). Execută și picturi murale: tavanul
casei lui Kalinderu si al Palatului Gheorghe Cantacuzino
din București. La 7 iulie 1909 este distins prin decret regal
cu Medalia Bene Merenti Clasa I. În urma participării la
Salonul de pictură de la München, în 1910, este distins cu
Medalia de Aur. Între 1911-1912, participă la diverse
“Convoi de sanii in expoziții cu peste 25 de lucrări și obține la München
Bucovina”
pentru lucrarea „Spartul horei” a doua Medalia de Aur.
Un an mai tîrziu în iunie 1913, la Expoziția internațională
din München obține cea de a treia Medalie de Aur și este
considerat, de critică, ca urmașul lui Nicolae Grigorescu.
Pictează nuduri in spirit secesionist.

“Spartul horei”
 “La camp” “Peisaj”

Cu timpul, pictura sa devine idilică. În timpul războiului rămâne in Bucuresti, sub ocupația
germană, ceea ce face ca opinia publică să-i fie ulterior defavorabilă. În 1917 lucrările sale
împreună cu tezaurul României sunt duse în Rusia. Organizează academia liberă de pictură. Este
distins cu Ordinul „Steaua României”.Odata cu ofensiva contra Tinerimii Artistice, Verona sufera
multe critici. Ultima lui manifestare de prestigiu a fost în 1921, având o mare expoziție personală.
În 1924 participa la a XXIII-a Bienală de la Veneția cu 7 lucrări, regele Umberto al Italiei îi
cumpără lucrarea „Nuntă în Moldova”. Continuă să fie numit in jurii, iar în 1926 Regina Maria îi
oferă o comandă: pictura capelei Castelului de la Bran. În 1927 pictează fresca ” Maica
Domnului” pentru biserica de la Preany Kattor din Iugoslavia. Devine membru al ordinului Steua
Roșie și este numit cavaler onorific „Pentru Merit” i se conferă de asemenea ordinul „Meritul
Cultural” în grad de Cavaler Clasa I. În 1934, bolnav de reumatism, este amenințat cu paralizia.
Anul 1935 aduce nenorocirea asupra lui, un incediu îi distruge pentru a doua oară atelierul,
împreună cu peste 100 de lucrări. Totuși participă la Expozitia de la Bruxelles, reîntors în țară,
Casa regală îi oferă o nouă comandă: pictura tavanului deasupra Scării Voievozilor din Palatul
Regal, realizând fresca intitulată „Apoteoză”. În 1940 devine profesor la Școala superioară de
pictură și sculptură bisericească de pe lângă Arhiepiscopia București.
 În 1941 i se fixează o pensie lunară
și printr-un decret semnat de generalul
Ion Antonescu, i se acordă
naturalizarea. Participă la Salonul
Oficial de toamnă din 1942, în anul
următor, prin decizie ministerială
devine Membru al Corpului Artiștilor
Plastici. Se stinge la 29 martie 1946,
suferind și uitat, la București.
“Autoportret”
 Surse:
~https://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Verona
~http://museoarthurverona.ro/galeria/arthur-verona/
~https://g1b2i3.wordpress.com/alexandru-ciucurencu-
pictor-roman/arthur-verona25-august-1868-26-martie-1946-
bucuresti-pictor-roman/

“Dorobant la asalt”
“ Ta r a n i i n p a d u r e ”