1.

Corneliu Baba (1906-1997)

Pictor român.

1906: Se naște la Craiova.

Fiu al pictorului Gheorghe Baba şi al Matildei Ciortus – ambii părinţi refugiaţi din Banat,
provincie aflată la acea dată sub dominaţia Imperiului Austro-Ungar.

Pasionat de artă, muzică și filosofie.

1912 Avea deja un șevalet propriu. Primele lecţii de desen le ia de la tatăl său, pictorul
Gheorghe Baba, care studiase la Academia de Artă din Viena.

1922 A realizat unul dintre cele mai apreciate autoportrete.

1926 Urmeaza o perioada Scoala Nationala de Arte Frumoase din București. După un
semestru, abandonează studiile, dezamăgit de mediul de învățare.

1930 Finalizează Facultatea de Litere și Filosofie avându-I profesori pe Nae Ionescu, Tudor
Vianu.

1934 Are prima sa expoziție de pictură la Băile Herculane. Se înscrie apoi la Academia de
Arte Frumoase din Iași la clasa profesorului Nicolae Tonitza iar mai târziu devine professor
la aceeași academie.

1948 Debutează oficial cu lucrarea “Jucătorul de Șah” la Salonul de Arta din București.
A fost arestat pentru scurtă vreme la închisoarea Galata din Iași de regimul comunist, din
pricina acestei picturi care înfățișa un jucător de șah aplecat asupra tablei pe care rămăseseră
7 piese, cu un cal negru amenințând un pion alb.
În următorul an îi va fi retras postul de profesor universitar și va fi mutat la București.

1958 A fost numit profesor de pictura la Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu din
București si a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor

1964,1970 Devine membru corespondent al academiei de Arta din Berlin și al academiei de

Arta din Roma..

Genuri plastice abordate: autoportretul, arlechinul, regele nebun, peisajul și natura moarta.

“În liniștea atelierului meu am suferit cel mai mult, ca pictor, ori de câte ori, pe pânza mea,
culorile mele sunau fals” Corneliu Baba