CHIRNOAGĂ, Marcel Raymond

Artist plastic, grafician

Data naşterii: 17 august 1930, localitatea Buşteni. S-a născut într-o familie de intelectuali şi
militari de carieră; fiul profesorului universitar Eugen Chirnoagă ( chimist, pentru scurtă vreme
rector al Politehnicii Bucureşti) şi al dr. Eugenia Spitz, de origine franceză (chimistă, asistenta
profesorului Longinescu). Marcel Chirnoagă a beneficiat din copilărie de o vastă cultură
bilingvă, începută în biblioteca familiei sub îndrumarea directă a mamei şi a unchiului său
Mihai Chirnoagă, scriitor şi cenaclist ( unde a luat şi primul contact cu arta).

Parcurge cursul primar la Şcoala din strada Monetăriei, apoi se înscrie la Colegiul Sf. Sava. Chiar
înainte de absolvirea colegiului s-a orientat iniţial către medicină, atras de profesia unuia dintre
unchii săi şi a prietenului Puiu Stoiculescu, însă după terminarea liceului a încercat la Politehnică şi
în final s-a înscris la Facultatea de matematică din Bucureşti, unde a audiat cursurile predate de
eminenţii profesori Onicescu, Dan Barbilian, Miron Nicolescu, Th. Ionescu, H. Hulubei, Stoilov şi
Vrânceanu.

După absolvire (1952), a fost angajat ca meteorolog la Centrul de protecţie meteorologică a

navigaţiei aeriene de pe Aeroportul Băneasa din cadrul Institutului Meteorologic Central, unde a
lucrat timp de şapte ani. A demisionat în 1960 înainte de a fi epurat din motive de dosar, devenind
liber-profesionist ( de fapt, prima experienţă cu securitatea a avut-o în 1949 când a fost arestat la
Tulcea fiind bănuit de colaborare cu unchiul său gen. Platon Chirnoagă şi cu partizanii din Măcin).

Fără a urma o şcoală de specialitate şi fiind un autodidact în domeniul artei, Marcel

Chirnoagă s-a afirmat ca amator şi, în acelaşi timp, ca o mare speranţă în arta plastică; stimulat de
nevoia unui câştig suplimentar, începe cariera artistică bazat numai pe talentul său nativ, pe care-l
perfecţionează în timp şi cu răbdare sub îndrumarea câtorva maeştri prestigioşi (Egisto şi Mihai
Wagner în sculptură, Vasile Kazar şi asistentul lui Ion State în grafică), lecţia acestora având mai
mult o valoare morală decât de model stilistic.În scurtă vreme M. Chirnoagă devine artist
profesionist – membru al Uniunii Artiştilor Plastici în 1953, secretar al Secţiei de grafică al filialei
Bucureşti (1965), apoi secretar al aceleiaşi secţii pe ţară din cadrul U.A.P.(1968-1973).

A debutat în 1948 cu desene în presă (Contemporanul, Flacăra) semnate cu pseudonimele

Milarenco şi Marc. Din 1953 expune lucrări în majoritatea expoziţiilor anuale municipale şi
republicane, iar în 1955 deschide prima expoziţie personală în Sala Universul din Bucureşti, după
care urmează un şir impresionant de alte expoziţii personale în ţară (peste 35) şi în multe alte state
din Europa, America şi Asia (54), de participări la bienale (19) şi expoziţii internaţionale de grup
sau colective (peste 35). Opera vastă a lui Marcel Chirnoagă cuprinde desene în tuş şi cărbune,
litografii, gravuri în metal, unele dintre acestea realizate într-o tehnică deosebită cu sudura pe fier,
afişe, ilustraţii de carte, sculpturi în lemn, piatră şi fier, semnează scenografia pentru mai multe
spectacole de teatru; a fost prezent în paginile unor periodice cu puncte de vedere critice asupra
tendinţelor în arta românească (Arta, Contemporanul, România literară, Luceafărul). De-a lungul
timpului, atelierul de creaţie al artistului a fost frecventat de numeroşi tineri care au beneficiat din
plin de bunăvoinţa, experienţa şi demonstraţiile practice şi teoretice ale maestrului.

Lucrările realizate de M. Chirnoagă în cei peste 50 de ani de creaţie caracterizează două

etape distincte. Prima, între 1948-1963, când a făcut artă de dragul artei, şi, în general, artă la
comandă, mare parte din lucrări ilustrând realismul socialist. Repertoriul acestei etape cuprinde
imagini desprinse din meditaţia lucidă în faţa spectacolului lumii traduse prin tehnica mai potolită a
desenului sau a litografiei – subiectele predilecte fiind caii, muncitorii, peisajele industriale,
pescarii în deltă şi ţăranii la munca câmpului. Etapa următoare, după 1964, reprezintă faza de
maturitate a artistului în care căutările şi acumulările anterioare se coagulează în crezuri şi
convingeri filozofice, multe dintre ele de inspiraţie moralistă, în care domină ideea de om. M.
Chirnoagă se orientează acum către arta cu mesaj. Vigoarea talentului, fantezia neobişnuită, puterea
de muncă, tenacitatea în însuşirea şi perfecţionarea meşteşugului artistic prin autoinstruire
profesională, specifice autodidacţilor, sunt elementele definitorii ale personalităţii şi pentru
conturarea unui stil propriu, inconfundabil, ale artistului. De acum arta lui Marcel Chirnoagă are un
mesaj categoric militant, care prezintă imaginea unei lumi răvăşite de forţe obscure; caracteristicile
dominante ale întregii sale creaţii sunt vigoarea şi siguranţa desenului ( lecţiile de anatomie şi
disecţie luate pe când cocheta cu ideea de a se înscrie la medicină fiindu-i de un real folos în
armonizarea formelor şi redarea mişcării), iar fantasticul este modalitatea lui de exprimare a
tragicului. În această perioadă artistul s-a îndreptat către alegoriile unui univers al spaimelor ce
bântuie adâncurile conştiinţei, ceea ce l-a obligat la experimentarea unor tehnici de lucru foarte
diferite de cele tradiţionale în gravarea metalului, pentru a căpăta un spor de expresivitate a liniei
aspre şi pentru punerea în valoare a ritmurilor energice de alb şi negru. Metafora şi simbolismul fac
din M. Chirnoagă cruciatul unui crez pe care nu-l poate trăda “ideea de om” – dorind ca prin
aceasta să se exprime pe sine.

Marcel Chirnoagă nu poate fi încadrat într-o anumită direcţie a evoluţiei plasticii româneşti.
Personalitatea lui artistică a fost sintetizată cel mai bine de Ion Frunzetti ca fiind “un amestec de
renascentist (Leonardo da Vinci) cu expresioniştii germani de la începutul sec. XX şi de
fantastic înrudit cu suprarealişti”; după unii critici, prin imaginile pline de monştri, Chirnoagă
poate fi considerat ca un continuator al lui Goya, originile bestiarului său trebuind însă căutate
în mitologiilr mediteraneene.

Cele mai reprezentative lucrări din perioada de formare a artistului (1948-1963) sunt: caii, pescarii
din Deltă – ciclul Dobrogea – colectivişti, muncitori de la Laminorul Roman ( lucrări realizate după
documentări sponsorizate de U.A.P.), ciclul oraşul Victoria, ciclul lupta pentru libertate, seria 1907
(contractată de Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă), iar după 1964, lucrările de inspiraţie
morală: Labirintul ( serie de opt gravuri, 1989), Apocalipsa după Sf. Ioan ( tradusă în imaginile lui
Chirnoagă este considerată ca una din cele mai importante opere ale artei româneşti de la sfârşitul
secolului XX), Cele zece porunci ( a ilustrat numai şapte, respectiv cele pe care le respectă! ),
Viciile şi virtuţile; ilustraţii de carte: Cântarea lui Roland, Cântarea Cidului, Cântece ţigăneşti
( M.R.Paraschivescu), Pe Donul liniştit ( M.Şolohov), Don Quijote, Infernul lui Dante, Repere
( M.Maliţa), Cântecul de dragoste şi moarte al stegarului Rilke ( lucrare de referinţă pentru poemul
lui Rainer Maria von Rilke).
Expoziţii personale: 1970, 1980, 1990, 1993, 2000 – Sala Dalles; 1999 – Galeria de artă de la
Bancorex; 1997 – Galeria Artelor a Cercului Militar; 1996 – Galeria Majestic; 1994 – Galeria
J.L.Calderon; 1983 – Muzeul Naţional de Artă al României; 1978 – Galeria Eforie; 1965, 1975 –
Ateneul Român; 1964 – Galeriile de artă Orizont; 1960, 1962 – Galeriile de artă Simeza; 1958 –
Galeriile de artă Galateea; 1955 – Sala de expoziţii Universul; 1998 – Varşovia, Consulatul
Onorific al României Gdynia Polonia; Hotel de Ville, Bruxelles; 1997 – Ambasada Braziliei la
Bucureşti; 1996 – Muzeul Episcopal Wroclaw Polonia; Centrul Cultural Ostrow Wielkopolski
Polonia; Galeria Cuhnia, Centrul Naţional Cultural Mogoşoaia; Cordeleria del Arsenale Veneţia;
Galeriile de artă ale U.A.P. din Iaşi şi Bacău; 1973, 1975, 1977, 1978, 1980, 1988, 1994, 1995 –
Bruxelles; 1994 – La Rochelle, Franţa; 1993 – Galeria de artă contemporană a Muzeului de artă
Cluj-Napoca; Expoziţia Heraldica, Muzeul Naţional Cotroceni, Bucureşti; Sala Studio, Sighetul
Marmaţiei; 1992 – Ulan Bator, Beijing, Muzeul de artă Tulcea. Scenografie la: Hamlet, Teatrul
Naţional Timişoara, regie Dan Nasta; Troia în flăcări,Teatrul Naţional Constanţa, Pentesilea,
regina Amazoanelor,Teatrul Naţional Constanţa, regia Cătălina Buzoianu; Ţi-a murit moartea, măi,
Teatrul Masca, regie Mihai Mălaimare.

Aprecierea creaţiei lui Marcel Chirnoagă s-a materializat în cinci premii: Premiul Tineretului al
U.A.P. (1967), Premiul Kathe Kollwitz la Integrafik Berlin (1967), Premiul II (ex aequo) la Bienala
de la Kracovia (1968), Premiul de grafică al U.A.P. (1970), Premiul Academiei Române (1975).

Lucrări aflate în colecţii

Muzeul Naţional de artaă al României

Muzeul de artă contemporană Galaţi

Muzeele din Iaşi, Bacău, Baia Mare

Colecţii particulare:

Muzeul Bârlad, colecţia Chiricuţă

Muzeul Pripaş, satul Tisa, Maramureş

Muzeul Puşkin, Moscova

Muzeul de artă contemporană, colecţia Lothar Boltz

The Library of New York, U.S.A.

Bibliotheque Nationale de Paris, colecţia stampe

Florenţa, Veneţia, Bruxelles, Anvers

 Bibliografie critică

ARSENE, Florin, CIOCÂRDEL COMĂNESCU, R.: Repertoriul graficii româneşti din secolul
XX, Muzeul de Artă al R.S.R., Cabinetul de stampe şi desene, vol. I,Bucureşti, 1978, p.321-340

BARBOSA, Octavian: Artişti români

CEBUC, Florea: Enciclopedia artiştilor români, vol I

DRĂGUŢ, V: Graphistes Roumains contemporains. Union des Arts plastiques de la Republique

Socialiste de Roumanie, Arta grafică, Bucureşti, 1983

ENCICLOPEDIA marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul
timpului , vol IV. Contemporanii, A – I, Editura Geneze, Fundaţia Realitatea Românească C.Ţ.,
2003, p.199-202

MARCEL Chirnoagă, album omagial la aniversarea vârstei de 70 de ani, editor Fundaţia Culturală
Gama, Bucureşti, 2000