Sunteți pe pagina 1din 99

STUDIU DE CAZ

SIMBOLISMUL
EUROPEAN
 Am folosit drept surse de documentare:
 “Simbolismul european” de Magdalena
László-Kutiuk;
 “Ion Minulescu si Constiinta simbolismului
romanesc” de Emil Manu;
 “Simbolism, modernism, avangardism” de
Ioan Mihut;
 Internetul:-wikipedia.org, referatele.com.
 Directiile de investigatie urmarite in
realizarea acestui studiu de caz sunt:
-tehnici poetice simboliste;
-teme si motive;
-elemente de arta poetica (poezii despre
poet si poezie in cadrul simbolismului).
Simbolismul
 Simbolismul este un curent literar apărut
în Franţa,ca reacţie împotriva
parnasianismului,a romantismului retoric şi
a naturalismului, promovând conceptul de
poezie modernă.
Considerat din perspectiva social-istorică,
simbolismul apare ca produs şi expresie a
stării de spirit generate de agravarea
contradicţiilor societăţii capitaliste de la
sfârşitul secolului al XIX-lea.
 Numele curentului a fost dat de poetul
Jean Moreas,care în 1886 a publicat un
celebru articol-manifest, ”Le symbolisme”.
În acelaşi an s-a constituit gruparea care
s-a autointitulat „simbolist㔺i în fruntea
căreia s-a găsit poetul Stephane
Mallarme.
 SIMBOLÍSM s.n. Curent în arta şi literatura
universală, de la sfârşitul sec. XIX şi începutul
sec. XX, care a încercat, cu ajutorul simbolurilor,
să stabilească corespondenţe între fenomenele
universului fizic şi cele ale lumii morale,
eliberând totodată versul de rigorile
tradiţionalismului clasic şi căutând prin melodie
şi armonie verbală să-l apropie de muzică. ♦ (În
artele plastice) Practicarea unei arte ideiste şi
sintetiste în spiritul simbolismului literar.
 Termenul de „simbolism” provine din
cuvântul grecesc „symbolon ”, intrat în
limbă prin filieră franceză. Simbolul este
un substituent, el înlocuieşte expresia
directă, vorbirea noţională,mediind
cunoaşterea pe calea analogiei şi a
convenţiei.
 O dată cu evoluţia limbajului, simbolul a
devenit tot mai complex, folosindu-se în
toate domeniile culturii, iar în literatură
este un mod de constituire a imaginii
artistice.
 Simbolul literar concentrează în imagini
elemente ale realului cu un grad mai mic
sau mai mare de generalizare. În cuprinsul
romantismului, simbolul rămâne însă ca în
literatura premergătoare,nu se diferenţiază
foarte net de alegorie.
 În simbolism raportul dintre simbol şi
realitate este sugerat. Curentul care il
diferenţiază de altele tocmai prin faptul că
dă imaginilor poetice funcţia implicit şi nu
explicit simbolică.
 Ideologia şi estetica simbolismului.
Simbolismul reprezintă o reacţie
antipozitivistă şi antiraţionalistă. Poeţii
simbolişti vor prelua din şcolile anterioare
tot ce se potrivea spiritului lor neliniştit şi
dornic de „altceva” decât ceea ce le putea
oferi mediul ambiant şi vor fi receptivi la tot
ce este nou în domeniul filozofiei, al
picturii, al muzicii, al ştiinţelor şi al artelor
în general.
 Sunt preţuiţi în special Vilon, Racine,
Chateaubriand, Nerval, Lamartine.
Simboliştii preiau idei filozofice din Fichte,
Hegel, Schelling, Schopenhauer, sunt
atraşi de poezia lui Novalis, a lui Poe şi
Whitman, de arta orientală .

Poezia simbolistă românească apare la
sfârşitul secolului al XIX-lea, perioadă
măcinată de adânci contradicţii sociale. Pe
fondul înapoierii industriale şi al unei
agriculturi ce mai păstra rămăşiţe feudale,
contradicţiile dintre clase se ascut.
 Creaţia literară de la sfârşitul secolului
trecut şi începutul secolului nostru exprimă
o stare de spirit antiburgheză. Scriitorii
devin tot mai sensibili la suferinţele
„dezmoştenitorilor” , ei dezvăluie
exploatarea şi asuprirea, comunică
exasperarea provocată de monotonia vieţii
provinciale din acea vreme.
 Ca şi în Franţa, simbolismul este şi la noi
produsul oraşului.El se naşte împotriva
inflaţiei de poezie minoră a epigoniilor
eminesciene şi a semănătorismului care
făcea abuz de teme morale, de limbaj
ţărănesc, de „ţărănism sectar”(Ovid
Densusianu).
 Reprezentaţii curentului vor fi simbolişti şi
„decadenţi”: cele două feţe ale mişcării
simboliste apar, interferenţe, la Ştefan
Petică, D. Anghel, Ion Minulescu, D.
Iacobescu, George Bacovia.

„Simbolismul românesc parcurge o etapă
estetico-teoretică, începând din 1880, prin
Al. Macedonski, o perioadă de căutări şi
experienţe (1892-1908), una de
plenitudine (1908-1914) şi, în sfârşit, una
de declin(1914-1920)”-Lidia Bote.
 Poezia românească premergătoare
simbolismului nu-şi pierde lirismul aşa
cum s-a întâmplat cu poezia parnasiană
franceză, ci, dimpotrivă, ea s-a înviorat
sub pana lui Eminescu, Macedonski şi
Coşbuc.
 Mihai Eminescu a însemnat, pentru poezia
românească ceea ce a însemnat
Baudelaire pentru poezia franceză. De
aceea, s-a spus că simbolismul românesc
derivă din Eminescu şi că, în faza lui
iniţială, este eminescianizat.
Mihai Eminescu, deşi format la şcoala
romantică germană, sub impulsul
„spiritului epocii” vine în poezie cu o
muzică apropiată de cea simbolistă
(„Melancolie”, ”Se bate miezul nopţii”).
 Al. Macedonski este cel care teoretizeaza acest
curent, fara ca poezia lui sa fie in totalitate
simbolista.
In desfasurarea simbolisului romanesc se
identifica mai multe etape:
 1.Momentul experientelor si al tatonarilor –
reprezentat de Al. Macedonski si articolele sale
publicate in revista ''Literatorul”. Atrasi de
experientele simboliste vor fi si Tudor Arghezi,
Traian Demetrescu, Stefan Petica, Dimitrie
Anghel.
 In anul 1892, Al. Macedonski publica articolul
“Poezia Viitorului”, prin care se considera un
adept al poeziei moderne si o concepe din
muzica, imagine si culoare. Privita in ansamblul
ei, poezia lui Macedonski nu este o poezie
simbolista,in ea coexista elemente
romantice,clasice,simboliste si parnasiene.
 Alexandru Macedonski-teoretician al
simbolismului .La revista „Literatorul”
1880, Al. Macedonski deschide calea noii
orientări artistice.Teoretizând simbolismul,
el a dovedit totodată gust şi simpatii
pentru mai toate celelalte curente literare
cu caracter novator.
 Adordând, înainte de 1880,problema artei
romantice şi a celei simboliste,Macedonski
susţine că poetul nu este decât un
instrument al senzaţiilor primite de la
natură,pe care le transmite apoi în
formulări inedite;poezia îi apare ca o
revărsare a sentimnetului.Poetul
accentua,astfel,latura romantică a poeziei.
 2. Pseudo-simbolismul este sustinut de
activitatea lui Ovidiu Densusianu, in cadrul
revistei “Viata noua”, aparuta in anul 1905.
Densusianu scrie o poezie citadina,
intrand in conflict cu semanatoristii si
poporanistii. Densusianu este considerat
al doilea teoretician, dupa Al. Macedonski.
 Ovid Densusianu Un alt teoretician şi
susţinător al simbolismului este Ovid
Densusianu(întemeietorul revistei „Viaţa
nouă”1905-1925).Simbolismul lui
Densusian este polemic prin atitudinea de
combatere a epigonismului eminescian şi
a semănătorismului,prin proclamarea
principiului libertăţii şi a progresului în artă.
 Densusianu cerea o literatură
nouă,afirmând că specificul naţional nu
este un monopol al sămănătoriştilor,ci
apare în orice operă scrisă de români;el
nu se găseşte numai la ţară,este prezent
şi în mediul citadin,adică pretutindeni în
spaţiul românesc.
 Directorul „Vieţii noi” pledează pentru o
artă adresată celor iniţiaţi,prin aceasta
urmărind nu izolarea artei de popor,ci
ridicarea maselor la nivelul elitelor,pentru
că, în accepţia lui,”artă pentru
artă”înseamnă „artă înaltă”.
 3.Simbolismul exterior sau minulescian
este reprezentat de Ion Minulescu. Acesta
valorifica noi modalitati de
expresie,aspectul formal si mai putin
viziunea,substanta simbolista.Minulescu
este un simbolist doar din punct de vedere
formal,din punct de vedere al continutului
este romantic.
 Poezia sa este retorica,declamativa,inclina
spre versul liber,la muzicalitatea versurilor;
Minulescu are o preferinta pentru numarul
fatidic trei si pentru numele exotic.
Poezii: “Multa asteptatei”, “Acelei care va
veni”, “Romanta fara muzica”, “Romanta
fara ecou”, “Ultima ora”.
 Ion Minulescu .Poezia lui Ion
Minulescu reprezinta un apogeu,dar si un
punct limita al simbolismului
romanesc,limita determinata de o
difuziune extraordinara.
 Cu ocazia aparitiei volumului sau “De vorba cu
mine insumi”(1913),sub semnatura Hildago si
sub pretextul unei scrisori catre un
prieten,revista ieseana “Versuri si proza”cauta o
explicatie a popularitatii poetului,cantarind
avantajele si dezavantajele acestei
situatii:”Pentru publicul cel mare Minulescu a
fost si este sinonim cu simbolism.
 4.Simbolismul autentic, bacovian, este
reprezentat de George Bacovia in
volumele “Plumb”, “Scantei galbene”,
“Comedii in fond”. El scrie o poezie a
tristetii,a depresiei, a sugestiilor si a
corespondetelor eului cu lumea,cu
universul perceput in dezordinea si
ciclicitatea sa fatala.
 Despre G. Bacovia , N.Manolescu afirma
ca este simbolist prin formatie , dar care
îsi depaseste epoca , apartinând poeziei
moderne ca unul dintre marii precursori .
 Implicarea simbolismului în opera lui
Bacovia este evidenta, întrucât acesta
recurge la : simboluri , sugestii ,
corespondente , muzicalitate , prozodie .
 Influentele resimtite în poemele sale sunt
diverse : E.A Poe , Rollinat , Verlaine ,
Baudelaire , s.a .Temele si motivele simboliste
preluate de poet ar fi : conditia poetului si a
poeziei , motivul singuratatii , melancolia ,
evadarile , natura romantica , starea de
nevroza , culorile si muzica , poezia târgului,
s.a. Declararea atasamentului fata de simbolisti
se regaseste în volumul “Cu voi ” .
 S-a spus ca poezia lui Bacovia sta sub
semnul liricii simboliste franceze . Însusi
poetul marturisea în 1943 ca persistenta
într-o culoare a deprins-o de la francezi si
ca prin 1898-1903 , una din obsesiile sale
a fost simbolismul decadent si l-au
preocupat adânc Verlaine,
Rimbaud,Baudelaire,Rollinat ,Jean
Moreas .
 Poezia lui Bacovia exprima o stare
depresiva specifica unui intelectual
proletar ,cu o structura sufleteasca
ultrasensibila,de aceea poate fi încadrata
si în directia simbolismului depresiv .
 "Decembre" are consonante cu mai multe
poeme bacoviene, identificate prin planurile
multiple de referinte pe care le dezvolta acest
text poetic. Mai intai pare o celebrare a iernii,
printr-o ciudata stare de extaz creata de caderea
masiva de zapada, teroarea boreala din alte
texte (preluata de la Alecsandri) fiind convertita
in dorinta de recluziune intima in casa iubitei, din
care de altfel priveste sau recepteaza, prin
sugestie, intregul spectacol hibernal.
 Pentru poet, anotimpul semnifica, in mod
obisnuit, apocatastaze individuale, boli
incurabile, angoase insurmontabile. Este aici
insa, in "Decembre", o stare de puritate
perpetuata prin poezie, prin lectura ei continua
("Nu rade... citeste nainte"), opusa cu totul
atmosferei funerare din "Cuptor": "Sunt cativa
morti in oras, iubito,/ Chiar pentru asta am venit
sa-ti spun".
 "Decembre" este un elogiu adus sentimentului
erotic, vazut, in ultima luna a anului, ca punct
de plecare catre un nou inceput. Catrenele
poeziei, in numar de sase, cu rima de tipul a a
b b, contureaza un cadru spatial si temporal de
inceput de lume, prin integrare intr-o
cosmicitate perfecta, intr-o singura culoare,
albul absolut.
 Motive simboliste cunoscute, al singuratatii, al
solitudinii iubitilor intr-un timp aparent
catastrofic, devenit primordial, motivul iubirii,
diferit de cel al romanticilor, totusi profund, cu
note eschatologice, de sfarsire prin combustia
interna a sentimentului de dragoste, se
armonizeaza intr-o feerie melodica singulara in
universul poetic bacovian.
• SINESTEZIA
 -reprezinta o asociere spontana intre
senzatii de natura diferita, care se
sugereaza reciproc;
 -ea are, pentru simbolisti, valoarea unei
cai de acces la unitatea misterioasa a
lumii;
 -este prezenta in celebrul vers ,,Parfum, culoare,
sunet se-ngana si-si raspund” (Corespunderi de
C. Baudelaire), in poezia Vocale de Arthur
Rimbaud: ,,…A, brau catifelat de muste-n roiuri,
brun/ Ce zumzaie pe cate vreo proaspata duhoare //
…I, purpuri, sange ftizic, superbe guri razand/ De
furii, de betie sau de cainti patrunse. // U, ciclica
vibratie a marilor verzui. // …O, trambita veciei,
stridente si infrangeri
 …”, dar si in simbolismul romanesc: ,,Oh! Lucrurile cum
vorbesc […]/ Bronz, catifea, lemn sau matase/ Prin grai
aproape omenesc.” (Rondelul lucrurilor de Al Macedonski)
sau ,,Clar de noapte parfumat,/ O gradina cu orizontul
departat…/Si in somn, pe banca veche, cugetari se
contrazic,/ Greierul zimteaza noaptea, cu nimic.” (George
Bacovia, Nocturna), ,,…O pictura parfumata cu vibrari de
violet.” (G. Bacovia, Nervi de primavara)
 Sugestia La baza tehnicii simboliste stă
sugestia,corespondenţele,clar-
obscurul,spleen-ul,starea de
inefabil.Simbolul se realizează prin
sugestie,de aceea Baudelaire numea
poezia „o specie de vrăjitorie evocatoare”.
Rolul sugestiei în realizarea simbolurilor
este foarte mare.Mallarme susţine că „a
numi un obiect este a suprima trei sferturi
din plăcerea poemului”şi adaugă „a
sugera,iată visul!”.
Urmând acest principiu,poeţii simbolişti nu
descriu,nu narează,nu relatează.Ei
resping anacdotica ,fabula,reportajul.D.
Anghel nu descrie florile,în volumul „În
grădină”,nici Ştefan Petică
fecioarele,în”Fecioara în alb” .
Ei comunică mai ales senzaţii (olfactive,
vizuale) corespunzătoare unor stări
sufleteşti.Ion Minulescu descrie corăbii
mari,insule,faruri spre a-şi exprima
aluziv,pe cale de sugestie,dorul de
călătorii,tentaţia depărtărilor.
 Corespondenţele Corespondenţele
sunt un mod de sondare,de luminare a
zonelor ascunse ale realităţii.Ideea
fundamentală a simbolismului constă în
exprimarea unor raporturi între eul
poetului(universul mic)şi lume(universul
mare)care se traduc la nivelul receptivităţii
prin simboluri.
Ele tind să exprime relaţiile ce există,pe
baza unor afinităţi secrete,între părţile
componente ale totului cosmic.In
categoria corespondenţelor intră şi
analogiile dintre senzaţii,emoţii,imagini de
naturi diferite.
 Muzica Simboliştii vor plasa în lumea
de obiecte şi fenomene starea de
inefabil,de taină,care nu poate fi descrisă
şi expusă,ci numai sugerată,astfel arta
simbolistă se apropie atât de mult de
muzică.
Au pledat pentru muzică Verlaine-„muzica
înainte de toate”,Mallarme-face distincţie
între valoarea muzicală şi cea noţional-
poetică a cuvintelor,Macedonski,pentru
care „arta versurilor este arta muzicii”.
 Cuvintele capătă nuanţe subtile,ele devin
muzică.Câteva poezii simboliste au fost
puse pe note-„Cânta un matelot”a lui I.
Minulescu,”Note de primăvară”a lui G.
Bacovia. Istrumentalismul face confuzie
între muzicalitate şi sonoritate,precum
Ghil, uneori Macedonski,Minulescu.
 Este subliniată şi o muzică interioară la
Bacovia, care a asimilat muzica,în sensul
că ea sugerează stări de spirit,în timp ce
la Minulescu ea rămâne adesea
exterioară.
 Prozodia Marea invocaţie a simboliştilor în materie
de prozodie o constituie introducerea în poezie a
versului liber,însă nu toţi poeţii simbolişti au renunţat la
versificaţia clasică(Mallarme,Verlaine,Rimbaud). În
Franţa versul liber a fost introdus de Gustave
Kahn.Rene Ghil utilizează şi el versul liber,încercând
să substituie sensul noţional al cuvintelor
expresivitatea lor muzicală.
 Versul clasic apare multor poeţi simbolişti
ca insuficient,rima este considerată ca o
simplă convenţie,de aceea,ei ajung la
concluzia că sfoara asimetrică,cu
versificaţie liberă,în ritm
variabil,corespunde muzicii
interioare.Versul liber produce efecte
muzicale deosebite.
 Poemul „Hinov”al lui Macedonski renunţă
la versul liber,sub motivul că aceasta
prezintă pericolul alunecării spre proza
ritmică.În poezia românească versul liber
se deosebeşte la Ov. Densusian,I.
Minulescu,T. Arghezi,L. Blaga.
 Trasaturile simbolistilor:

- promoveaza evadarea din lumea reala


(exterioara) in spatii utopice;
- evitarea sentimentalismului, a retorismului
si patetismului romantic (arta oratorica, ritm
sacadat, inalt);
- deschiderea spre inovatiile formale – versul
liber – fara rima, fara ritm, cu refren;
 - cultivarea cu precadere a simbolului si a
sugestiei drept modalitati de relevare a
corespondentelor catre lumea materiala si
cea spirituala; - simbolul este un semn –
imagine, obiect concret, o cifra, un cuvant,
care substituie un element abstract – o
idee, un concept sau un fenomen;
 - se valorifica cultivarea senzatiilor:
muzicale,olfactive,coloristice, tactile;
cuvantul poetic este
magic,aluziv,conotativ;
- predispozitia pentru stari nedefinite,
pentru proiectia diafana si pentru reverie
(spleen-ul este un amestec de
tristete,deziluzie, monotonie);
- preferinta pentru anumite teme si motive:
a. motivul orasului si al targului provincial
(monotonia si mediocritate vietii);
b. motivul instrumentelor muzicale;
c. motivul ploii si al toamnei (mohorata,
cetoasa, ploioasa);
 d. tema naturii, care nu este privita ca
peisaj, deoarece ei nu admira natura, nu
vad nimic frumos la ea;pentru simbolisti
natura este potrivnica,terifianta,vrajmasa;
e. tema marilor calatorii;
muzicalitatea interioara a versurilor (Paul
Verlaine afirma “Muzica e inainte de
toate”, iar simbolistii se conduc dupa acest
aforism);
- obsesia
culorilor:alb,negru,violet,rosu,galben.
 Teme şi motive simboliste În
diversitatea ei,tematica poeziei simboliste
exprimă,în ultima analiză,o atitudine
noncoformistă,de inaderenţă la o lume
prozoică, mercantilă,filistinizată.
Poeţii simbolişti recurg la proza de
damant,destăinuie starea de „spleen”,de
solitudine,”nevroze”susţinute de o întreagă
recuzită caracteristică simbolismului,care
voalează suportul imediat al acestor
stări,izvorâte din neacceptarea lumii date.
 Motivul singurătăţii descinde din
romantism.În simbolism el îşi pierde
grandoarea,nu este clamat,devine elegiac
şi intim.Ştefan Petică îi dă o dimensiune
tragică:”Bătui la porţile străine,/Şi-nchise
porţile-au rămas”..
Nota de singurătate este îmbogăţită cu
melancolia tăcerii,cu gesturi nehotărâte,cu
tristeţi apăsătoare la D. Anghel.Bacovia se
simte pribeag pe pământ,odaia îl sufocă
precum sicriul.
 O cauză a exvitabilităţii şi a agitaţiei este
starea de gol în care liniştea devine
apăsătoare sau provoacă stări
nelămurite:”Eu stau,şi mă duc şi mă-
ntorc”,”Stau singur în cavou”,
”Singur,singur.singur”,”Eu singur cu
umbra”.
Efectul singurătăţii este melancolia şi
spleen-ul,”Motivul spleen-ului presupune
un amestec de plictiseală
profundă,dezolare şi tristeţe abstractă,fără
ca poetul să ajungă la decepţie şi
pesimism propriu-zis,ca în
romantism”(Lidia Bote).
 Natura Spre deosebire de poezia
romantică,natura nu mai este subiect,ci
stare sufletească,exprimată muzical ori
cromatic,sau decor. Astfel,parcul,grădina,
statuiile,orizonturile marine sunt
prezentate static.
 În jurul obiectelor plutesc muzica şi
parfumul,în spaţii nedefinite,ca şi în poezia
lui Baudelaire;poeţii îşi propun să dezvăluie
„corespondenţele”din natură.Percepţia
vizuală a naturii îi apropie de
impresionişti,în sensul estomparii
contururilor sub impresia luminii.
În jurul obiectelor plutesc muzica şi
parfumul,în spaţii nedefinite,ca şi în poezia
lui Baudelaire;poeţii îşi propun să dezvăluie
„corespondenţele”din natură.Percepţia
vizuală a naturii îi apropie de
impresionişti,în sensul estomparii
contururilor sub impresia luminii.
 Motivul ploii- începând cu
Macedonski(„Cântecul ploaiei”)-şi al
toamnei apare la toţi simboliştii.Critica a
semnalat ecouri eminesciene în poezia
toamnei.
Sonetele lui Eminescu în care toamna
constituie prilej de aduceri-aminte,într-o
lumină sură,filtrată de soare,se prelungesc
în poezia lui Al. Petroff,Tr. Demetrescu,Şt.
Petică: „O,lasă toamna care piere/Graiul
dulcilor poveşti”.
 Motivul ploii- începând cu
Macedonski(„Cântecul ploaiei”)-şi al
toamnei apare la toţi simboliştii.Critica a
semnalat ecouri eminesciene în poezia
toamnei.Sonetele lui Eminescu în care
toamna constituie prilej de aduceri-
aminte,într-o lumină sură,filtrată de
soare,se prelungesc în poezia lui Al.
Petroff,Tr. Demetrescu,Şt. Petică: „O,lasă
toamna care piere/Graiul dulcilor poveşti”.
 Sonetele lui Eminescu în care toamna
constituie prilej de aduceri-aminte,într-o
lumină sură,filtrată de soare,se prelungesc
în poezia lui Al. Petroff,Tr. Demetrescu,Şt.
Petică: „O,lasă toamna care piere/Graiul
dulcilor poveşti”.
La I. Minulescu,sentimentul ploii intră în
analogie cu existenţa stereotipă: ”Umede
de-atâta ploaie,/Orăşenii pe trotuare/Par
păpuşi automate...”.Alteori,la I.
Minulescu,îşi face loc nota jovială,uşor
estetizată şi exterioară:”Plouă gris ca-într-
o stampă japoneză”.
 Iubirea Simboliştii nu încadrează tematica
iubirii în contextul naturii.Cele două elemente
nu formează,ca la romantici,un tot.Poeţii vor
găsi însă corespondenţe în comunicarea
sentimentelor.Ei vor exprima uneori şi direct
sentimentul,implicând trăiri intense,manifestate
prin reacţii vitaliste(Macedonski)sau
maladive(Bacovia).
 Predilecţia pentru parfumuri şi muzică este
de ordin vital.Macedonski,M. Săulescu,
Şt. Petică iubesc viaţa,sunt însetaţi de
ea.Ei cântă energiile cosmice,iar procesul
lâncezirii,ca şi cel al anemiei sau al
nevrozei devin rareori trăire propriu-
zisă,rămânând simplă manieră.
Instrumentele muzicale
 Simbolismul aduce în poezie o gamă de
instrumente muzicale,realizând corespondenţe
între emoţie şi instrumentul muzical:vioara,violina
exprimă emoţii grave;clavirul-tristeţea şi
sentimentul disperat al iubirii;caterinca evocă medii
sărace;fluierul este funebru;fanfara trezeşte
melancolii; pianina, melancolia constituie motive
uneori exterioare,decorative,alteori vor intra în
substanţă şi în atmosfera generală a poeziei .
 La noi , I. Minulescu percepe muzica
sentimental,iar Bacovia,grav,dezvăluindu-
ne stări nevrotice:”Iubita cântă-un marş
funebru.../Ea plânge,şi-a căzut pe clape,/Şi
geme greu ca în delir.../În dezacord clavirul
moare”. Muzica lui Bacovia este stridentă şi
irită,iar la Minulescu se tânguie în romanţe.
 Trasaturi : -folosirea simbolurilor nu
cu functie plastica sau explicativa, ci cu functie
sugestiva ; prin sugestie, zona de semnificatii a
simbolului devine plurivalenta (ex : simbolul
pruncului) ; -promovarea muzicalitatii
prin care se intelege ansamblul valorilor sonore
legate de tonalitatea emotional –afectiva si de
sensul poeziei.
 Pentru poetii simbolisti nu este importanta
tonalitatea, ci incantatia versurilor.
-predilectia pentru imagini poetice deschise (vagi) ;

-culivarea frecventa a corespondentelor ingelege


ca modurile de reflectare a visului liber (semnificatii
ascunse ale lucrurilor, corelatia intre senzatii vizuale
si auditive) ; -preferinta pentru un limbaj
bogat in resurse de comunicare artistica si
preferinta pentru versul liber.
CONCLUZII
 Prin urmare,simbolismul este un curent
literar care aduce o noutate absoluta in
literatura vremii;pentru simbolisti,poezia
este “arta de a simti”(J.Moréas),iar
cuvantul trebuie sa exprime
mister,muzica,sugestie in directia
inefabilului(St.Mallarmé).
 Prin simbolism poezia românească s-a
înnoit artistic,şi-a îmbogăţit considerabil
mijloacele de expresie,instrumentele
prozodice,lărgindu-şi tematica îndeosebi
prin orientarea spre lumea oraşului.
 “ Prin simbolism poezia noastra se
“modernizeaza”, contemporana cu peisajul liric
occidental, capata o alta fizionomie.
(…)simbolismul, in fundamentul sau, reprezinta
mai presus de orice o poezie de cunoastere prin
intermediul metaforei, al simbolurilor si, mai ales,
al emotiilor subtile : olfactive si muzicale, ca si
instrumente genuine, spontane, de intuire si
descifrare a esentelor universului.
 (...) Simbolismul romanesc [e] mai curand sentimental,
elegiac, decorativ si stilizat... Specific simbolista este
doar rafinarea senzatiilor si emotiilor, ca urmare a
predispozitiilor eului citadin, complex, evoluat la un alt
nivel moral si artistic, in baza unor noi experiente
intelectuale si de viata moderna. Este ceea ce-l
deosebeste, substantial si tematic, de romantismul minor,
anterior, de eminescianism si samanatorism...
 Simbolismul este coplesit de olfactiv, de
parfumuri, arome si miresme, cu o mare
predilectie pentru volatil si inefabil odorifer sau
muzical, caci aspiratia sa fundamentala ramane
evaziunea, expansiunea, dilatarea simpatetica a
eului. ‘’
(Lidia Bote, Antologia poezie simboliste
romanesti, Bucuresti, 1968, prefata)