“Pictorul de Aur”

Realizată de : Culighin Elena

Viaţa şi activitatea

Data naşterii14 iulie
(1862);
Locul naşterii:Baumgarten
(Viena), Аustria;
Data morţii: 6 februarie
1918) (55 ani);
Locul morţii:Viena, Austro-
Ungaria;
Cetăţenia:Austro-
Ungaria;
Genul:Modern;
Lucrări cunoscute:
Sărutul, Portretul Adelei
Bloch-Bauer, Judith
 Viaţa şi activitatea.
Copilaria şi tinereţea
S-a născut în regiunea Baumgarten, la 14
iulie 1862 în familia giuvaiergiului Ernest
Klimt. Gustav a fost al doilea copil din 7-
trei băieţi şi patru fetiţe. Tatăl său a fost un
originr din Bohemia şi un gravor pe aur,
mama sa, Anna Klimt, s-a străduit, dar nu a
reuşit să devină muzician. O mare parte
din copilăria sa, Klimt a petrecut-o în
sărăcie din cauza situaţiei economice grele
din acea perioadă, iar părinţii lui nu aveau
un ppost de muncă permanent. Toţi cei trei
fii ai lui Ernest Klimt au devenit pictori.
 Viaţa şi activitatea.
Copilaria şi tinereţea
În primii ani gustav învăţa de la tatăl său, mai apoi, din 1876-
la colegiul de artă din Viena de pe lîngă Muzeul austriac de
artă şi industrie, în care a fost admis, în 1877, şi fratele său
Ernest, care mai tîrziu a devenit gravor.
Gustav Klimt a studiat aici pînă în 1883 şi s-a specializat în
pictură arhitecturală. Ca exemplu în această prioadă i-a
servit pictorul genului istoric Hans Makart. Spre deosebire
de mulţi alţi pictori tineri, Klimt a fost de acord cu principiile
studiilor academice conservative.
În 1880 Gustav, fratele său, Ernest, şi prietenul lor Frantz
Matsch au lucrat împreună, împpodobind cu fresce teatrele
din Karlovy varz, Sturan. În anul 1883, frații Klimt, împreună
cu Franz Matsch, fondează la Viena propria lor școală de
artă decorativă și primesc comenzi din mai multe părți ale
Europei. Curând, cei trei pleacă în România unde execută
lucrări pentru decorarea castelului Peleș din Sinaia. În 1886,
grupul lor participă la realizarea scărilor noului teatru
imperial, Burgtheater, din Viena.
 Viaţa şi activitatea.
Copilaria şi tinereţea
În 1893, Gustav Klimt pictează tabloul
reprezentând interiorul teatrului castelului
Esterhazy, cu care obține premiul expoziției
organizate de "Künstlerhaus" ("Căminul Artiștilor").
La nici treizeci de ani este considerat unul din cei
mai importanți artiști austriaci. Între anii 1891-
1897, devenit membru al societății artiștilor
vienezi, "Künstlerhausgenossenschaft", împreună
cu alți pictori, se străduiește să reformeze instituția
aservită unor principii artistice net conservatoare.
Până la urmă, ei înființează, în 1897, o nouă
grupare artistică, separată de Künstlerhaus, care
se va numi Secesiunea. Membrii acesteia primesc
un teren din partea orașului Viena, pentru a-și
putea construi sediul.
 Viaţa şi activitatea.
Copilaria şi tinereţea
În 1892 tatăl şi fratele Ernest decedează, şi
Gustav devine responsabil de bunăstarea
financiară a familiei sale. În afară de
aceasta, evenimentele din acea perioadă
lasă o amprentă asupra viziunii artistice şi
în scurt timp el si-a dezvoltat un stil foarte
individual.
La începutul anilor 1890 pictorul o
întîlneşte pe Emilia Floege, care, necătînd
la multele aventuri amoroase cu alte femei,
a fost singura lui însoţitoare pînă la sfîrşitul
vieţii.
Portretul Emiliei Floege,
1902 Historisches Museum der
Stadt Wien, Vienna
 Secesiunea vieneză Nuda Veritas

În 1897, Klimt a devenit unul din

fondatorii şi preşedintele Secesiunii
vieneze şi a revistei “ Ver Sacrum”
(Sfînta Primăvară”). El a fost membru al
acestui grup pînă în 1908. Iniţial,
scopurile Secesiunii au fost organizarea
expoziţiilor pentru tinerii pictori, care
aveau un stil neobişnuit, atragerea celor
mai bune lucrări ale pictorilor străini în
Viena şi popularizarea lucrărilor
membrilor grupului prin editarea revistei.
Simbolul grupului era Athena Pallada,
simbolul justiţiei, înţelepciunii şi artei.
 Secesiunea vieneză
Deasupra intrării în pavilionul asociației
se putea citi următoarea inscripție:
"Fiecărei epoci îi este caracteristică
propria artă, iar artei - libertatea".
Fidel acestui ideal, Klimt își
eliberează arta de tabu-uri. În 1905
ajunge însă în conflict cu artiștii ce i-
au fost apropiați și, ca urmare, rupe
legăturile cu Secesiunea și formează
un alt grup, "Kunstschau".
În ciuda numeroaselor legături și aventuri
amoroase, Klimt a avut o singură dragoste
trainică, Emilia Flöge, pe care a
reprezentat-o în mai multe tablouri.
Începând din anul 1900, pictorul petrece
mereu câteva săptămâni de vară pe moșia
familiei Flöge, pe malul lacului Attersee.
Pictează mai ales peisaje, grupuri de
copaci, boschete de flori ("Grădină cu
floarea soarelui" 1905), dar și compoziții în
care motivul principal îl reprezintă teme
antice cu personaje feminine,
reinterpretând miturile și simbolurile, ca în
tabloul "Iudita și Holofernes I" (1901).
Gustav Klimt: Portretul Emiliei Flöge
(Detaliu), 1902

Gustav Klimt: Judith şi Holofern, 1901

Perioada de Aur
 Perioada de aur
Una din cele mai renumite picturi ale lui
Klimt este "Sărutul" (1907-1908). Ea
datează din așa-numită perioadă "de aur" a
artistului. Acest lucru este ilustrat cel mai
bine de petalele aurii ce luminează
fosforescent scena intimă a sărutului.
Măestria decorativă a lui Klimt se poate
observa pe exemplul oferit de covorul de
flori întins la picioarele celor doi
îndrăgostiți, pe care figurile unite în
îmbrățișare au încremenit într-o imobilitate
statuară.
 Perioada de aur
“Perioada de aur” a creaţiei lui Klimt este
marcată de o reacţie pozitivă a criticii şi
reprezintă una din cele mai productive
pentru Klimt. Denumirea perioadei provine
de la aurirea, utilizată în multe lucrări ale
pictorului, începînd cu “ Palatul
Athenei”(1898) şi “ Judith”(1901), dar cea
mai cunoscută lucrare rămîne a fi
“Sărutul”(1907-1908). Fundalul de aur şi
simbolismul aproape de cea bizantică ne
duc cu gîndul spre mozaicele Veneţiei şi
Rovenei, admirate de Klimt în timpul
călătoriilor sale prin Italia.
Palatul Athenei
 Perioada de aur
Klimt ducea un trai destul de simplu,
lucra în propria casă, dedica tot timpul
picturii(inclusiv şi mişcării Secesinea)
şi familiei, şi nu prea prietenea cu alţi
pictori. El era destul de renumit pentru
a putea primi comenzi private, şi avea
posibilitatea de a-şi alege ceea îl
interesa. La fel ca şi Rodin, Klimt
utiliza mifologia şi alegoria pentru a
masca natura sa adînc erotică, iar
desenele sale deseori arată interesul
pur sexual faţă de femei.
 Perioada de aur
Klimt a scris foarte puţin despre viziunea
sa despre artă sau metodele sale. El nu
avea un jurnal personal, dar îi trimitea lui
Phloge cărţi poştale. În eseul “ Comentarii
despre autoportretul inexistent” el afirmă: “
Eu niciodată nu am realizat portrete. Eu
sunt interesat cel mai puţin de persoana
proprie, în calitate de subiect, de tablou
decît de alte persoane, în primul rînd de
femei…în mine nu există nimic
deosebit….eu sunt pictor, care pictează zi
de zi, de dimineţă pînă seara… Cel care
doreşte să afle ceva despre mine trebuie
să privească foarte atent tablourile mele…”
 Ultimii ani
În 1911 tabloul lui Klimt, “Viaţa şi
Moartea” a primit un premiu la
Expoziţia Internaţională din Roma. În
1915 a decedat mama sa. Pe 6
februarie 1918 Gustav klimt a decedat
în Viena din cauza pneumoniei,
suferind anterior un accident vascular
cerebral. El a fost înmormîntat în
cimitirul Hietzinger din viena.
 Post-mortem
Tabloul Portretul Adelei Bloch-Bauer s-a
vândut la 19 iunie 2006 pentru suma
record de 135 Milioane US Dollar.
Cumpărător este miliardarul american
Robert Lauder din New York pentru muzeul
"New Gallery" finanțat de el.
În 2005 despre viaţa sa a fost turnat filmul
lui Raoul Ruiz, în rolul principal –John
Malkovich, care seamănă foarte mult cu
Klimt.
Ilustraţie a posterului
pentru filmul “Klimt”
 Galerie
Grădină cu flori

Danae, 1907
Galerie
Portretul
Adelei
Bloch-
Bauer,
1907
Galerie
Doamnă
cu
evantai,
1917
Galerie

Sărutul,
1907-
1908
Galerie

Fecioara,
1913,
Galereea naţională,
Praga
Galerie
Viaţa şi Moartea,
Galerie
Cele trei
vîrste ale
femeii,
1905,
Galeria
naţională de
Artă
Modernă,
Roma
Galerie
Dansatoarea,
1916-1918
Galerie
Prietenele,
1916-1917,
Tabloul a fost
distrus într-un
incendiu în
1945
Galerie
Mada Primavesi,
cca 1912
Galerie
Pădure de mesteacăni,
Galerie
Malcesine pe
Lacul Garda
Galerie

Biserică în Cassone-
Peisaj cu chiparoşi"
(1913)