Cecilia Cuțescu-Storck

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Cecilia Cuțescu-Storck

Cecilia Cuțescu-Storck

Date personale

Născută 14 martie 1879 
Câineni, Vâlcea, România 

Decedată 29 octombrie 1969 (90 de ani) 

București, RS România 

Părinți Natalia și Ion Brăneanu

Frați și surori Fulvia Brăneanu

Ortansa Brăneanu

Căsătorită cu Romulus Kunzer, Frederic Storck

Copii Romeo Kunzer Storck, Gabriela

Storck, Cecilia (Lita) Botez

Cetățenie  România 

Ocupație pictoriță
muralist[*] 

Activitate

Studii Academia de Arte Frumoase din

München, Academia Julian  
 Pregătire Jean-Paul Laurens, Jean-Joseph
Benjamin-Constant[*]  

Profesor
Micaela Eleutheriade  
pentru

Mișcare
Tinerimea artistică, Societatea Arta  
artistică

Premii 1. Maestru Emerit al Artei

2. Cavaler al Legiunii de Onoare

Modifică date / text 

Cecilia Cuțescu-Storck (1909) - Portret de Frederic Storck expus la Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia
Cuțescu-Storck

Cecilia Cuțescu-Storck (n. 14 martie 1879, Câineni, Vâlcea, România – d. 29

octombrie 1969, București, RS România) a fost o pictoriță română cu o puternică
influență în viața culturală din perioada interbelică.

Cuprins

 1Date biografice
 2Casa Storck
 3Cariera artistică
 4Distincții
 5Scrieri proprii
 6Scrieri despre pictoriță
 7In memoriam
 8Note
 9Bibliografie
 10Legături externe

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Cecilia Cuțescu s-a născut la Râul Vadului, în Comuna Câineni. Este adoptată de
bunicii materni, de la care ia numele de familie Cuțescu. Rămâne însă foarte apropiată
de părinți, Natalia și Ion Brăneanu, și de surorile sale, Fulvia – care moare în
adolescență – și Ortansa – care devine o importantă activistă pentru drepturile femeilor
în România.

Artista Cecilia Cuțescu-Storck, portret realizat de Frederic Storck

Împreună cu bunicii, Cecilia Cuțescu se mută la București pentru a frecventa

prestigioasa Școala Centrală de Fete. Pasionată de artă de la o vârstă fragedă, se
ascunde în timpul orelor de școală pentru a picta. La terminarea școlii, familia Cuțescu
cere sfatul pictorului polonez Tadeusz Ajdukiewicz, o personalitate cu renume la
vremea aceea, care confirmă talentul Ceciliei. Artista este trimisă la München în 1897
unde studiază la Damenakademie cu profesorii Fehr și Schmidt, iar în 1899 se mută la
Paris unde frecventează Académie Julien sub tutela lui Jean Paul Laurens si Benjamin
Constant. În acest timp expune constant în Franța și în România. La Paris lucrările îi
sunt acceptate la Salonul de Toamnă, iar în 1906 are prima expoziție personală la
Galerie Hessèle pe Rue Lafitte. La București este co-optată in gruparea Tinerimea
artistică, iar lucrările ei au fost expuse alături de cele ale lui Constantin Brâncuși.
În timpul șederii la Paris, în 1903, se căsătorește cu violonistul Romulus Kunzer, cu
care are un fiu, Romeo, devenit și el pictor important [1], sub numele de Romeo Storck.
Căsătoria însa nu durează mult. În 1906 artista revine în țară definitiv și se stabilește la
București, iar trei ani mai târziu se căsătorește cu sculptorul Frederic (Fritz) Storck.
Împreună au două fiice: Gabriela Storck, devenită arhitect, și Cecilia (Lita) Botez,
ceramistă.
După întoarcerea în țară, devine tot mai interesată de artele decorative și pictura murală
monumentală. În 1916, devine profesoară la catedra de arte decorative a Academiei de
Arte Frumoase din București, fiind prima femeie profesor la o universitate de artă de
stat din Europa. Creează numeroase picturi murale în clădiri publice din București,
dintre care cea mai importantă este marea frescă "Istoria Negoțului Românesc",
realizată în 1933 în aula Academiei de Studii Economice. Continuă să expună în țară (la
Tinerimea artistică, în saloanele oficiale și la expoziții de stat) și peste hotare, iar în anii
1924 și 1928 reprezintă România la Bienala de la Veneția. În 1937, este aleasă
președintă a Sindicatului de Arte Frumoase.
În 1943 artista publică o carte autobiografică intitulată Fresca unei vieți, iar in 1966
volumul este întregit și revizuit sub titlul O viață dedicată artei. Cecilia Cuțescu-Storck s-
a stins din viață în 1969 la București.

Casa Storck[modificare | modificare sursă]

După căsătorie, Cecilia și Frederic Storck construiesc în colaborare cu arhitectul
Alexandru Clavel imobilul de pe Str. Vasile Alecsandri, nr.16, care devine căminul
familiei. Construcția este încheiată în 1911, iar între 1913 și 1917 artista decorează
interiorul cu numeroase picturi murale de inspirație simbolistă având ca subiect figuri
feminine și o vegetație luxuriantă. Alege să picteze în encaustică, nu în tradiționala
frescă, deoarece culorile obținute sunt mai calde și vibrante.
Cuțescu-Storck își creează în această casă un impresionant atelier a cărui intrare este
străjuită de un stâlp de marmură verde, replică a unui element arhitectural din Bazilica
San Marco din Veneția. Pe peretele opus se află două mari panouri decorative intitulate
"Dragostea pământească și Dragostea spirituală", pictate de artistă în perioada 1912-
1915. Panourile sunt despărțite de o fântână sculptată în piatră de către Fritz Storck,
modelată după ușa bisericii Colțea. Acest diptic evocă convingerea artistei că femeile
beneficiază de importante resurse intelectuale și spirituale. În 1918 în incinta atelierului,
chiar în fata acestor panouri decorative, se formează "Asociația pentru emanciparea
civilă si politică a femeii române".
În 1948 operele de arta ale soților Storck au fost declarate de utilitate publica, iar în
1951 atelierele celor doi artiști au fost deschise ca muzeu de arta, familia a păstrând
spațiul de locuit. În prezent imobilul poate fi vizitat si adăpostește Muzeul de Artă
Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck.

Cariera artistică[modificare | modificare sursă]

Decorațiunile murale din propria casă au dovedit talentul Ceciliei Cuțescu-Storck și i-au
asigurat mai multe comenzi importante. Prima a fost pictura "Agricultura, Industria și
Comerțul" (1916) aflată în holul de onoare al Băncii Marmorosch-Blank, clădire situată
pe strada Doamnei și proiectată de arhitectul Petre Antonescu. A urmat "Istoria
Negoțului Românesc" (1933) în Aula Magna a Academiei de Studii Economice, cu o
suprafață de peste 100m2. Aceasta conține peste o sută de personaje în mărime
naturală, dispuse în șase registre care se succed, ilustrând comerțul românesc de-a
lungul timpului.
Pictura murala "Istoria Negoțului Românesc" din Aula Magna a Academiei de Studii Economice

În aceeași perioadă artista primește o altă comandă prestigioasă, anume plafonul din
Sala Tronului a Palatului Regal, astăzi Muzeul National de Artă al României. Compoziția
alegorică în format tondo se intitulează "Apologia artelor românești". În 1937 este
invitată să participe la decorarea Pavilionului Românesc la Expoziția Internațională de la
Paris cu compoziția "Petru Cercel și curtea sa".
În afară de compoziții murale, Cuțescu-Storck a creat compoziții de factură simbolistă și
peisaje pe pânză, în ulei și în pastel. Un exemplu important este tripticul "Țigăncile",
intitulat si "Bucuria vieții". Pictat în 1911, însă din păcate distrus în timpul războiului,
tripticul măsura aproape 3 x 7 metri și înfățișa personaje feminine înconjurate de o
natură luxuriantă. După cum remarca Petru Comarnescu, deși "chipurile sunt
frământate de neliniște, încercări, suferinți, sugerându-ne aceste stări sufletești,
trupurile țigăncilor par asemenea fructelor și florilor care nu întâmplător se află în
preajma lor. Trupurile acestea, care nu au nimic din senzualismul vulgar, ci sunt pline
de frumusețe, curățenie, sănătate, poarta căldura și aspirațiile vieții." Alte compoziții de
concepție asemănătoare sunt "Adam si Eva" (1912), "Maternitate” (1913) sau "Înțelept
indian” (1932). Cuțescu-Storck este de asemenea o talentată graficiană, cu o bogată
operă peisagistică in tuș si sepia, care poate fi admirată în prezent la Muzeul Storck.
Activitatea artistică a Ceciliei Cuțescu-Storck s-a împletit in permanență cu convingerile
sale feministe. În 1916, alături de Olga Greceanu și Nina Arbore, artista a înființat
„Asociația femeilor pictore și sculptore”, cele trei formând așa numitul „Grup al celor trei
doamne”[2]. Datorita saloanelor organizate periodic de asociație, numeroase artiste au
reușit să-și expună public lucrările în perioada interbelică. Tot în 1916, Cuțescu-Storck
a obținut catedra de arte decorative de la Academia de Arte Frumoase din București,
fiind prima femeie din Europa care a predat la o astfel de instituție.

Distincții[modificare | modificare sursă]
 Medalia de aur si Marele premiu la Expoziția Internațională de la Barcelona
(1929)
 Cavaler al Ordinul Meritul Civil, Spania (1930)
 Cavaler al Legiunii de Onoare, Franța (1933)
 Medalia de aur la Expoziția Internațională de la Paris (1937)
 Maestru Emerit al artei în 1957, pentru întreaga activitate artistică. [3]

Scrieri proprii[modificare | modificare sursă]

 Fresca unei vieți, Bucovina, Editura Torouțiu, 1943
 O viață dăruită artei, Editura Meridiane, 1966
 Fresca unei vieți, Editura Vremea, București, 2006

Scrieri despre pictoriță[modificare | modificare sursă]

 Leon Thevenin: Cecile Coutesco-Storck, sa vie et son oevre, Quatre Chemins,
1932
 Angela Vrancea: Cecilia Cuțescu-Storck, Editura de Stat pentru Literatură și Artă,
1957
 Gabriela Storck și Petre Comarnescu: Cecilia Cuțescu-Storck: Expozitie
Retrospectiva, Uniunea Artiștilor Plastici, 1959
 Marin Mihalache: Cecilia Cuțescu-Storck, Editura Meridiane, București, 1969
 Liliana Vârban, Ionel Ionița, Dan Vasiliu: Casa Storck - Muzeul Storck, Muzeul
Municipiului București, 2005
 Jeremy Howard: East European Art, Oxford University Press, 2006
 Shona Kallestrup: Art and Design in Romania 1866-1945, Columbia, Eastern
European Monographs, 2006
 Aurora Liiceanu: Patru femei, patru povești, Editura Polirom, 2010

In memoriam[modificare | modificare sursă]
În iunie 2010, din inițiativa rectorului Academiei de Studii Economice din București,
Gheorghe Roșca, și a primarului Ion Nicolae, din Câineni, a fost amplasată, în cătunul
Râul Vadului, o placă de comemorare în cinstea reputatei pictorițe Cecilia Cuțescu-
Storck.[4]

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Evocare Cecilia Cutescu Storck
2. ^ Nina Arbore (1889-1942) | Ziarul Financiar
3. ^ O listă completă se află în monograful Cecilia Cuțescu-Storck de Marin Mihalache (Editura
Meridiane, București, 1969)
4. ^ Pictorița Cecilia Cuțescu-Storck, comemorată la Câineni