Cum s-a schimbat iubita mea Bucuresti!? DE CE? UNDE? CUM?

Intrebarile esentiale la adresa arhitecturii totalitare in Romania aproape ca nu au raspuns. E halucinant si strigator la cer ce s-a intamplat. Asa cum se spune in sociologie "nu exista societate sanatoasa fara individ sanatos" - societatea romaneasca ante '89 si post decembrista sufera si sangereaza in toate clasele si in toate organele acestui macro-organism numit societate; Ca exemplu al schimbarii am ales ca studiu de caz un subiect hiper dezbatut: BUCURESTIUL. Inima Romaniei frante, atriile sale nu au mai pompat sange si viata ci venin si frustrari. Avem senzatia ca in Bucurestiul de astazi nu mai avem ce iubi ... si am senzatia ca aceasta iubita m-a parasit de demult si anume din perioada interbelica...si am ramas cu o sotie hada, batrana, neputincioasa si supraponderala, care se misca greu si anevoios... e avida de putere, de bani si lacoma. E birocrata si corupta, se lasa usor si e influentabila. Dar trebuie sa o iubim in continuare si trebuie sa iertam. Trebuie sa o schimbam si sa o fardam. Cu speranta determinare si pasiune vom reusi.Ideea e ca trebuie sa fim constienti ca in mainile noastre sta iubirea pentru aceasta femeie frumoasa ARHITECTURA si ca trebuie in totdeauna sa avem grija de fiicele ei ORASELE. Trebuie sa constientizam trecutul si sa nu il repetam. Din aceasta "relatie"

trecuta am avut ce invata. Nu ne vom pierde speranta pentru ca suntem tineri si plini de viata si aceasta viata o vom insufla si in modul in care vom percepe si vom construi arhitectura oraselor de maine. De la aceasta "sotie" vom prelua doar ceea ce este bun iar defectele le vom schimba.

Pe durata ntregii sale existente, regimul comunist a reusit sa si vada mesajul politic exprimat poate cel mai bine, n planificarea arhitecturala din Bucuresti. Arhitectura, vazuta ca stiinta ce proiecteaza cladirile, att cele de locuit, ct si cele institutionale, nu putea (asa cum nu putea nici un alt domeniu stiintific sau cultural) sa nu fie subordonata modului de gndire al sistemului totalitar comunist, mod de gndire perfect definit prin formula orwelliana a "dublului limbaj" - diferenta dintre discursul oficial si cel real.
Realitate si propaganda Discursul oficial, propagandistic, cu privire la intentiile urbanistice ale regimului comunist suna ct se poate de frumos: "Bucurestii se transforma pe zi ce trece ntr-un oras modern, capitala a unui stat n care se desavrseste constructia socialismului. Maretele constructii ale socialismului se nalta n fiecare colt al orasului. Largile bulevarde luminate fluorescent, cartierele moderne muncitoresti ridicate n ultimii ani, ritmul impresionant al nnoirilor dau Bucurestilor de azi o nfatisare cu totul diferita de orasul din anii regimului burghezo-mosieresc, n care mizeria cartierelor marginase de cocioabe locuite de

muncitori contrasta dureros cu cartierele luxoase, construite pentru exploatatori" . Realitatea este mult diferita. Ceea ce au intentionat conducatorii tarii n aceasta perioada a fost dezradacinarea locuitorilor prin cantonarea lor n imense cartiere de blocuri de locuit, apreciate de majoritatea autorilor non-comunisti drept adevarate "colhozuri urbane". Aceasta actiune avea menirea de a mplini mai multe obiective: alienarea, omogenizarea, nivelarea locuitorilor si transformarea lor n "automate ale modernitatii" pentru a mplini n final evolutia acestora spre "omul nou" de tip socialist. O a doua latura a gndirii comuniste viza constructiile institutionale, megalomanice, specifice regimurilor totalitare, servind ca expresie a prosperitatii si bunastarii statului. n fine, o ultima modalitate de a pune n practica ideile totalitare comuniste a fost distrugerea unor monumente de certa valoare istorica ce servisera drept locuri de memorie pentru popor, cu scopul de a sterge memoria unei perioade anterioare regimului din mintea oamenilor. De-a lungul intervalului de timp studiat (1947-1989) putem identifica trei diviziuni temporale majore, fiecare cu modalitatile sale de a aborda discursul arhitectural: perioada de nceput (de la preluarea puterii pna spre a doua jumatate a deceniului '60), perioada de mijloc (1960 - 1970), perioada terminala (anii '80). n cele ce urmeaza acestea vor fi abordate si analizate pe rnd. Perioada de nceput n plan politic, este vorba despre acel interval temporal n care regimul, proaspat instituit ncearca sa si impuna controlul asupra tuturor domeniilor de decizie din stat. Acest lucru nu se putea realiza dect prin ajutorul neconditionat al U.R.S.S. Perioada dintre sfrsitul deceniului al 5-lea si nceputul deceniului al 7-lea se traduce prin dependenta totala, politica, administrativa si ideologica, de puterea sovietica.

Aceasta dependenta este foarte usor observabila n domeniul arhitecturii, unde Bucurestii ncearca sa devina o copie a Moscovei. Cel mai bun exemplu este Combinatul Poligrafic Casa Scnteii (construit n anii 1952-1957), copie fidela a Universitatii M. V. Lomonosov din Moscova. Pentru constructiile institutionale, modelul moscovit este fidel respectat. Planul de "transformare socialista" a Moscovei presupunea implantarea "mprastiata" a cladirilor n planul inelar al Moscovei, ca simbol al modernizarii, n replica la turnurile Kremlinului istoric. Se observa si n cazul bucurestean o diversificare a locatiilor alese pentru cladirile exponentiale: Sala Palatului R.P.R. (inaugurata n mai 1960), Palatul Radiodifuziunii, Pavilionul central de expozitii a economiei nationale a R.P.R. Aceasta situatie este diferita fata de ceea ce se va ntmpla n perioada de final a comunismului, atunci cnd toate constructiile exponentiale vor fi grupate n jurul unei axe Est-Vest. n ce priveste constructiile functionale, n aceasta perioada ncepe sa se aplice modelul (ce va fi apoi generalizat) al cartierelor cu blocuri de locuit. ntre anii 1955-1970, apartamentele menite sa gazduiasa numarul tot mai mare de muncitori sunt construite la periferia orasului, pe terenuri virane sau n zone suburbane, de-a lungul unor bulevarde de centura sau al soselelor de acces n orase, pe criteriul proximitatii fata de recent construitele unitati industriale. Acest mod de a construi nu afecta zona centrala, istorica a oraselor. Astfel, pentru nceput au fost construite, potrivit planului de sistematizare, blocuri n zonele Floreasca, Bucurestii Noi, Vatra Luminoasa. n a doua jumatate a anilor '50, constructiile n Bucuresti s-au desfasurat n zonele Titan (pentru a acomoda peste 200.000 de locuitori n apropiere uzinelor 23 August si Republica, precum si a uzinei Policolor din cartierul Dudesti), Drumul Taberei (n apropierea fabricilor din Militari si Ghencea), Jiului si Berceni (ncepnd cu anii a60). n zonele

Militari, Ghencea, Giulesti, Balta Alba au fost demolate strazi constituite din locuinte individuale pentru a face loc, de-a lungul arterelor principale, constructiilor de 6-10 etaje n front continuu4. Ritmul constructiei de blocuri, asa cum afirma propaganda comunista, a crescut an de an: 7.800 apartamente n anii 1957-1958, 7.700 apartamente doar n 1960, 12.400 apartamente n 19615. Perioada de mijloc Perioada anilor 1960 - 1970 este cea n care regimul comunist a reusit o totala subordonare a administratiei si economiei a statului, intrnd n zona de consolidare a puterii sale. Pe plan politic, perioada corespunde ndepartarii programatice de Moscova si afisarii unei asa-zise linii "independente". n plan arhitectural, aceasta este perioada cea mai prolifica n ceea ce priveste constructia de blocuri de locuit. Acestea, pe lnga constructiile exponentiale, al caror mesaj metaforic este naltimea si apropierea de Occident (Hotelul Intercontinental, Centrul de Televiziune, Aeroportul Otopeni), au menirea de a demonstra caracterul puternic, durabil al regimului si evolutia sa exponentiala, ca si legaturile ce ncep sa se nfiripe ntre Romnia si statele din afara lagarului comunist. Sunt preferate acum cartierele-monolit de blocuri, situate nu numai pe marile artere ce le traverseaza, dar si "n profunzime". Modelul sovietic de blocuri este nlocuit cu cel francez. Constructiile beneficiaza si de un set de norme tehnice, elaborat la jumatatea deceniului al 7-lea. Multitudinea de blocuri nou-construite are ca scop un deziderat urmarit cu insistenta de conducatorii regimului atragerea ct mai multor locuitori din mediul rural n mediul urban. Pe data de 29 octombrie 1974 este adoptata legea 58 privind "sistematizarea teritoriilor si localitatilor urbane si rurale". Aceasta stipula: "Sistematizarea are drept scop

organizarea judicioasa a teritoriului tarii, judetelor si comunelor, a localitatilor urbane si rurale, zonarea functionala privind modul de folosinta a terenului, stabilirea regimului de naltime, a densitatii construite, precum si a densitatii locuintelor, a spatiilor plantate si de agrement, echiparea cu dotari social-culturale, cu lucrari tehnicoedilitare si cai de comunicatie si transport, pastrarea si mbunatatirea mediului nconjurator, punerea n valoare a monumentelor istorice si de arta si a locurilor istorice, cresterea eficientei economice si sociale a investitiilor si mbunatatirea continua a conditiilor de munca, de locuit si odihna pentru ntreaga populatie". Un lucru ce suna foarte frumos n teorie. n practica nsa, sistematizarea a nsemnat, pe lnga distrugerea a mii de sate, distrugerea aproape totala a constructiilor urbane traditionale si nlocuirea lor cu blocuri de apartamente, precum si ncercarea de mutare a ntregii populatii rurale, de peste 11 milioane de oameni, din locuintele unifamiliale, proprietate privata, n apartamente la blocuri, n calitate de chiriasi. Cutremurul de la 1977 aduce si el noi schimbari n conceptia arhitectonica. n plan tehnic, cladirile construite n urma lui beneficiaza de un set complet de norme antiseismice. n plan politic, este semnalul pentru reevaluarea centrului istoric. Odata cadrul legal stabilit (Legea sistematizarii), n urma desfiintarii Directiei Patrimoniului Cultural National (25 noiembrie 1977), perimetrul central al capitalei Romniei, ramas neatins pna spre mijlocul deceniului al 8-lea, ncepe sa fie la rndul lui supus procesului de remodelare urbana. Un studiu realizat de arh. Constantin Jugurica, director tehnic al Proiect Bucuresti, principala institutie ce avea n sarcina reconstructia capitalei, arata ca, dintr-o arie a Bucurestiului de 9.250 ha, 650 ha sunt ocupate de constructii sanatoase, anterioare anului 1943, 2.150 ha sunt cladiri noi (construite ntre 1944 si 1970), 800 ha sunt cladiri construite ntre 1971 si

1975, iar marea majoritate, 5.650 ha sunt constructii vechi, sub standardele moderne. Astfel, constructiile anterioare anului 1943, reprezinta, sub raport teritorial, 7,02% bune si 61% sub standard din total, respectiv din 621.000 de locuinte, 410.000 sunt bune, iar 211.000 sunt sub standard. Din cele patru alternative ale modificarii structurii centrului istoric propuse la nceputul anilor a70 (demolare si reconstructie; renovare pe arii ntregi; restructurare prin pastrarea constructiilor adecvate, nlaturarea celor inadecvate si inserarea de constructii-plomba; modernizare conform standardelor contemporane) ncepe sa fie folosita predilect prima dintre ele, sub motivul ca "vechile orase, cu structura lor specifica si reteaua stradala, nu pot fi adaptate la cerintele vietii cotidiene"9. Suntem, ncepnd cu mijlocul anilor '70, n tranzitie spre perioada finala, martora a celor mai mari distrugeri de monumente istorice din Bucuresti. Perioada finala Perioada anilor '80, cea de sfrsit a regimului comunist din Romnia, vine n plan politic cu o noua ideologie, cea a national-comunismului. Aceasta este impusa de conducatorul politic Nicolae Ceausescu ntr-o ncercare de a camufla realitatile economice nefaste prin apelul la un discurs de tip nationalist-extremist, coroborat cu vechea ideologie a comunismului. n ce priveste discursul arhitectural, acesta este marcat ntr-o masura hotartoare de optiunile (capriciile) lui Nicolae Ceausescu, fie ca este vorba de constructiile de tip megalomanic influentate de calatoriile sale prin statele comuniste asiatice, fie de distrugerea acelor locuri istorice indezirabile unui stat care se proclama n cel mai nalt stadiu al organizarii umane.

Avem, deci, doua dimensiuni ale planului urbanistic n aceasta perioada: pe de o parte distrugerea centrului istoric, actiune fara precedent n cultura romna (asa cum am vazut, n perioadele anterioare se ncerca mentinerea si integrarea monumentelor n noile arii construite), pe de cealalta parte proiectele cu mesaj totalitar, grupate n jurul Centrului Civic. n ce priveste prima dimensiune, avem de-a face, pe lnga demolarile a cartiere ntregi (cum a fost, spre exemplu, cartierul Uranus, de pe Dealul Spirii), cu darmarea deliberata de monumente, n special religioase, sau mutarea lor, cu scopul de a fi ascunse ntre blocuri. Daca astfel de darmari au avut loc, n mod necesar, dupa cutremurul din 1977 (cladiri afectate de acest cutremur), politica de demolare a devenit generala ncepnd cu anul 1984. O lista a cladirilor distruse n aceasta perioada (1984-1987) nu poate sa omita monumente istorice precum manastirea Cotroceni (datnd din 1679, darmata n 1984), manastirea Vacaresti (construita n secolul al XVIII-lea si darmata n 1986), biserica Sf. Spiridon Vechi (din secolul al XVII-lea, darmata n 1987). Dintre monumentele istorice mutate pentru a fi ferite de ochii locuitorilor mentionam Schitul Maicilor, biserica Olari, manastirea Mihai Voda, biserica Cuibul cu Barza10. Povestea distrugerii manastirii Vacaresti, "cea mai reprezentativa realizare a arhitecturii romnesti din secolul al XVIII-lea" (Vasile Dragut)11, este reprezentativa. Spatiul pe care era amplasata aceasta manastire a fost initial destinat unui nou Tribunal al Poporului. Dupa ce fusesera elaborate serii de planuri care sa conserve, pe lnga cladirea Tribunalului, macar biserica Vacaresti, s-a decis demolarea n ntregime a complexului monastic, operatiune desfasurata ntre anii 1984 si 1987. Renuntnd la constructia Tribunalului, Nicolae Ceausescu a dispus amplasarea aici a unei noi Sali de Sport. Aceasta constructie nu s-a concretizat nici ea, astfel ca spatiul ocupat anterior de monumentul istoric a ramas teren viran pna n zilele noastre12.

n ceea ce priveste proiectele exponentiale majore ale perioadei (Casa Poporului, Muzeul Muzeelor, Biblioteca Nationala, Complexul institutiilor muzicale reunite, Sala Congreselor), acestea au fost n mare parte influentate de modelul oferit de capitala Coreei de Nord, n urma istoricei vizite facute acolo, la invitatia lui Kim Ir Sen, de Nicolae Ceausescu. Acesta a trimis n 1985 o delegatie de arhitecti si specialisti romni la Phenian pentru a vizita palatul prezidential, o sala a congreselor si o sala de sport, n vederea construirii unora similare la Bucuresti. Ulterior au fost stabilite amplasamentele pentru Casa Poporului pe dealul Uranus, Sala Congreselor pe amplasamentul fostului hipodrom de pe Calea Plevnei (ulterior aici avea sa fie nceputa constructia cladirii menite sa reuneasca toate muzeele) si Sala de Sport, al carei amplasament avea sa varieze, de la malul Dmbovitei, la Ciurel-Grozavesti la fostul amplasament al manastirii Vacaresti. Din toate aceste proiecte, doar primul a fost concretizat (avnd ca sef de proiect pe arh. Anca Petrescu)13 . Pornind de la Casa Poporului a fost realizat proiectul Centrului Civic - o axa majora (Calea Victoriei Socialismului, lunga de 3,5 km) traversnd orasul pe directia Est-Vest pna la Piata Alba Iulia, n fronturi continue, rezervate unor "cladiri de locuit cu magazine la parter", cu insertii de cladiri monumentale cu functie publica (o galerie comerciala compacta, biblioteca nationala, complexul institutiilor muzicale reunite). Acest program ar fi trebuit sa devina purtatorul mndriei nationale, expresia potentialului nelimitat al "socialismului multilateral dezvoltat" si opera capitala a "omului nou" si a liderului providential14. ntr-un eseu asupra Limbajului totalitar n arhitectura, arhitectul Mariana Celac observa: "Cu o volumetrie inconsistenta si cu o exuberanta decorativa ce trimite la toate stilurile arhitectonice prin interpretarea eclectismului de sfrsit de secol al XIX-lea, ce urmareste sa trimita un mesaj eroic, al mndriei nationale, al victoriei noii ordini,

arhitectura din perioada finala a regimului comunist, reprezentata cel mai bine de Casa Poporului, nu face dect sa transmita impresia de ludic, carnavalesc, ridicol"15. Momentul decembrie 1989 surprinde peisajul urbanistic bucurestean ntr-o situatie dezolanta, care poate fi cu usurinta descrisa chiar si de un observator venit din afara: "[...] vechea inima a orasului distrusa, aproximativ 8.000 de case distruse si 30 de biserici demolate pentru a lasa loc liber unui palat gigantic si pentru un bulevard [...] de-a lungul caruia se nsira cladiri rezidentiale masive pentru activistii de partid"16. n lumina celor prezentate (distrugerile de monumente istorice, alienarea locuitorilor si caracterul intentionat al acesteia), demersul arhitectural comunist este condamnabil. Sub aspect estetic, el a adus mai curnd dezavantaje capitalei Romniei. Note si Biografie 1. Bucuresti, ghid, Bucuresti, 1962, p. 47 2. Mariana Celac, O analiza comparata a limbajului totalitar n arhitectura n Miturile comunismului romnesc, Bucuresti, 1998, p. 291 3. Dinu C. Giurescu, Distrugerea trecutului Romniei, ed. Museion,Bucuresti, 1994, p. 13 4. Ibidem, p. 21 5. Bucuresti, ghid, Bucuresti, 1962, p. 48 6. Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 42 7. Ibidem, p. 71 8. Ibidem., p. 17

9. Arh. Cezar Lazarescu, Probleme actuale ale dezvoltarii oraselor, ap. Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 16 10. Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 52-53. Pentru o lista completa a monumentelor demolate sau deplasate, a se vedea anexa 1. 11. Ibidem, p. 52 12. Gheorghe Leahu, Distrugerea manastirii Vacaresti, Bucuresti, 1986 13. Ibidem, p. 108-109 14. Mariana Celac, op.cit., p. 297-298 15. Ibidem, p. 301-301 16. New York Times, 3 decembrie 1989 ap. Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 74