O reflectie subiectiva asupra locuintei in Romania socialista.

Locuirea si
impresia lui 'acasa' in produsele regimului comunist . Cartierele dormitor.

Acest eseu nu are pretentia de a critica arhitectura romaneasca din perioada

1944-1989, nici de a dezbate o tema neatinsa din discutia pe aceasta
perioada sau de a reformula ideile gasite in bibliografia suport a acestei
teme. Voi incerca, pe suportul teoretic dat de studiile din bibliografie, sa
exprim subiectiv anumite opinii asupra repercusiunilor arhitecturii socialiste
in Romania si in special in Bucuresti, avand ca experienta personala locuirea
in cartierul Drumul Taberei, din perspectiva copilului mutat "de la casa cu
curte la bloc".

Bibliografie:
Arhitectura in proiectul comunist. Romania 1944-1989 - Ana Maria Zahariade
De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru decenii de arrhitectura in
Bucuresti 1945-1989. - Alexandru Panaitescu
Arhitectura romaneasca contemporana - Cezar Lazarescu
Istoria arhitecturii in Romania intre secolele 16-20

Nicolae Ceausescu, Conferinta Uniunii Arhitectilor de la 4 martie 1971

"Tot ce s-a realizat in acesti ani, toate edificiile, atat cele cu caracter
economic, cat si cele social culturale, au fost create pe baza celor mai
moderne cuceriri ale stiintei arhitectonice, ale tehnicii de constructie. Ele
poseda un grad inalt de dotare si de confort, ofera conditii superioare de
munca si de viata, inscriindu-se cu cinste alaturi de tot ceea ce se realizeaza
mai valoros pe acest taram in tarile avansate ale lumii. Criteriul fundamental
care trebuie sa stea in centrul atentiei tuturor celor care lucreaza in domeniul
arhitecturii este utilitatea sociala a lucrarilor pe care le concep si le
realizeaza."
-din Istoria arhitecturii in Romania de Gheorghe Curinshi Vorona : Arhitectura
Romaniei inanii socialismului.Caracterul de masa si vocatia sa urbanistica.
Tehnica avansata in slujba tipizarii constructiilor. Diferentierea functionala ca
reflectare a proceselor vietii in cadrul relatiilor socialiste. Aspiratia arhitecturii
contemporane romanesti catre specific si amprenta proprie.

"Arhitectura oraselor si satelor, a institutiilor si unitatilor agricole trebuie sa

imbine utilul cu frumosul, sa promoveze folosirea stilului romanesc, a
specificului propriu, asigurand totodata o utilitate si eficienta maxima. " extras din Programul Partidului Comunist Roman
Aceste extrase redau principiile care ghidau modul in care se construia la
comanda regimului socialist; desi premisele dictate erau bine intentionate, in
practica s-a ajuns (vorbind strict de calitatea locuirii, fara a pune accentul pe
aspectele stilistice, estetice si formale) la scaderea treptata a calitatii locuirii
in toate orasele mari ale Romaniei, degradand pana la obtinerea asa
numitelor "cartiere dormitor".
Aceste erori nu reies insa dintr-o lipsa de cautari din partea personalitatilor
arhitecturale ale epocii: in domeniul locuintei ieftine apar experimente
moderniste, ex: cartiere muncitoresti (Ferentari). Nu toate astfel de programe
au fost atat de radicalel; unele exemple respecta vechile parcelari, sau
propun cartiere pe modelul orasului gradina (Serban-Voda, Steaua, Drumul
Sarii, orasul muncitoresc Hunedoara).
Ca urmare a industrializarii si cresterii drastice a populatiei urbane, din partea
conducerii revine un aport mare de investitie in activitatea de constructii. Din
aceasta investitie, partea alocata crearii de locuinte era net inferioara cea
alocata industriei sau programelor cu rol de reprezentativitate mare sau de
propaganda.
in discursul comunist, retorica 'noului' vine ca dintr-o dorinta de acoperire a
urmelor soctiatatii capitaliste, eficienta economica motivand ideolofic
schimbarile urbane si de expresie care ar fi reprezentat tara.
Locuinta era de fapt un produs secundar al coagularii nucleelor industriale,
aspect egalat si de logica stalinista, cum ca sistematizarea teritoriala este o
consecinta a industrializarii (trasatura ce reiese din documentele
programatice - "Pe langa noile industrii au luat nastere asezari muncitoresti,
dotate cu lucrari edilitare si anexele social-culturale necesare...").
Cu cifre exacte, peste 500 de unitati industriale sunt construite pana in 1978,
pe cca 33000 de hectare. De multe ori, aceste constructii mutileaza
ecosistemul local, una din cele mai dramatice teraformari fiind scufundarea
insulei Ada Kaleh si transmutarea orasului Orsova.
paranteza
[Gh.B.] La noi parc totul sttea pe loc, nu alerga nimeni. S-alergi dup una,
dup alta... nu era fuga asta. Vedei, viaa de acolo nu are nimeni unde s o
mai ntlneasc, pentru c pe bucica aia mic de o mie apte sute pe cinci,
ase sute lime, acolo ne desfuram toat activitatea: de la pine, lapte,
cafenele, magazin, librrie, fabric de igarete, fabric de confecii... [...]

Acolo nu se poate spune legturi apropiate, pentru c insula... totul era unu'.
Era, cum s v spun? Ca o curte mare n care erau mai multe case. Nu se
nchideau casele, majoritatea caselor n-avea garduri. Dunrea ne nconjura,
ne pzea, parial ne i hrnea. Ne pzea de tot ce era ru de dincolo. De aia
la noi nu aveai nevoie de chei ca s ncui ua. Delimitrile de grdin existau
ntr-un fel, dar nu era absolut interzis s faci un pas dincolo sau s iei un fruct
din grdina cutruia. Foarte multe curi nu mai aveau garduri n ultimul timp.
Nu se mai pstrau acele garduri nalte [de odinioar], ca femeile s nu fie
vzute de brbaii strini. [...]
Fragmente extrase din Adakale-Li. Patria din buzunarul de la piept,
Autori: Carmen Mihalache, Magda Andreescu, Editura Martor
Inca din anii 1950 locuinta era plasata sub semnul maximei eficiente
exonomice, inevitabil devenind tinta proiectarii tipizate. Cultura moderna a
locuintei este elaborata dupa razboi, avand drept cautari: scheme de
'proiecte-tip', mobilare si echipare rationala, industrializarea si prefabricarea
constructiilor, reducerea costurilor si noile tehnologii.
Frapanta afirmatie a lui Ceausescu din 1985, cum ca pana in 1990, 90-95%
din populatia Bucurestiului va locui in bloc denota dorinta de controlare
deplina a maselor, pusa sub falsa motivatie de eficientizare a modului de
locuire.
Unitatea de baza este reprezentata de bloc, desi in prima etapa de
construire, cvartalele concepute nu reprezinta o iesire din scara tesutului
urban mostenit, arhitectura ingrijita si executia atenta usurand integrarea in
organismul orasului.
Cautarea unei forme nationale care sa reprezinte tara si in acelasi timp sa
exprime continutul socialist contrasteaza cu influenta care venea din partea
teoriilor de arhitectura sovietice. Astfel ca urmare a discursului lui Hrusciov,
care critica arhitectura realismului socialist, determina schimbari de conceptii
si in tara. Cvartalele incepute sunt terminate, insa arhitectura lor se simplifica
si devine uneori ironica.
Cartierul Catelu
Dej maitarziu critica la randul sau proiectarea locuintelor si indica noile
moduri de interventie urbana:completari de fronturi stradale in centru,
restructurari alearterelor si constructia marilor ansambluri de locuinte
colective la perferie.
ritmul activitatii de constructie creste deci inca o data substantial, noile
interventii , bazate insa tot pe baza teoretica de la Moscova incep sa
evolueze ("teoria unitatii de vecinatate" a lui Carence Perry, transformata in
teoria microraionului).

Intrand in perioada urbanismului liber, apar blocurile construite pe terenuri

libere, in afara limitelor orasului
Marile ansambluri de locuinte sunt terminate in anii 70; in 71, in deschiderea
Conferintei Uniunii arhitectilor, Ceausescu afirma ca:
"blocurile sunt dispersate uneori la intamplare, nu se incheaga in strazi si
bulevarrde precis conturate, intr-o linie urbanistica clara, nu a existat
intotdeauna preocuparea pentru asigurarea unei ambiante generale socialculturale corespunzatoare cerintelor noi de viata, arhitectii neglijand adesea
traditiile bogate si valoroase ale arhitecturii romanesti, specificul nostru
national" .
Din ratiuni de economisire a terenului, are loc "operatia de indesire", noi
blocuri inalte sunt asezate oriunde existau spatii verzi intre compozitiile
urbanismului liber, precum si in zone dedicate echipamentelor urbane.
Rezultatul este distrugerea vegetatiei ajunsa la maturitate. lipsa dotarilor
publice necesare locuirii, in fine rezultatele sunt asa numitele "cartiere
dormitor".
Tot in aceasta perioada se incepe demolarea masiva a zonelor traditionale din
zonele centrale ale oraselor, urmand a fi realizate anumite incinte de
locuinte: "curti betonate, mai mult sau mai putin inchise de blocuri inalte
formate din tronsoane cu forme incerte care compun spatii urbane pustii,
mult mai deprimante, mai sterpe si finalmente mai monotone decat spatiile
microraioanelor.
Dupa cutremuril din 77, una din cele mai aberante dar si primitive idei
comandate este cea a fatadelor cu panouri prefabricae, decorate cu motive
nationale.