Sunteți pe pagina 1din 6

Clasicismul si regimurile totalitare

Perioada anilor 30 sunt un bun exemplu al contradictiilor istorice: ani de prosperitate


urmati de ani de criza, viziuni utopice progresiste in contrast cu preluarea valorilor antichitatii,
coexistenta tendintelor internationaliste cu amplificarea spiritului nationalist, mentinerea deloc
complicata a pacii contracarata de constientizarea necesitatii aparitiei unui nou conflict armat.
Criza economica si sociala determina aparitia spiritului nationalist si a nevoii de
legitimare a puterii asupra indivizilor si a elitei. Acest lucru se reflecta in arhitectura prin
generalizarea unui clasicism monumental folosit in conturarea instititutiilor si spatiilor publice.
Augustin Ioan in cartea sa Arhitectura Puterii, justifica aceasta directie: Puterea se vede pe
sine prin ideologia si edificiile care o definesc, drept final al unei evolutii implacabile in
devenirea societatii date, intrarea in an-istorie, in atemporal, in definitive si imaubil.
Tendintele unei arhitecturi a trecutului se bazeaza pe ideea ca asigurarea continuitatii
necesita preluarea unor formule care au rezistat de-a lungul timpului : , puterea ravneste
inscrierea in etern prin adaptarea sau imitarea acelor arhitecturi creditate cu prestigiul
invingatorului.1 . Pentru a atinge obiectivul propriei recunoasteri in ochii supusilor, dar mai ales
in cei posterioritatii, nici un procedeu al mimesis-ului nu este exclus. Se preiau chiar edificii din
trecut sau din afara locului unde se construieste. Ceea ce conteaza este efectul modelului, nu
neaparat in ordinea esteticului, cat mai ales in aceea de simbol al puterii.
Unde se doreste supravietuire, se adopta formule care au supravietuit deja. Arhitectura
Puterii a privit intodeuna inapoi. Pompieristica chip inevitabil prin insasi natura mesajului pe
care doreste sa-l transmita, puterea ravneste inscrierea in etern prin adaptarea sau imitare acelor
arhitecturi creditate cu prestigiul invingatorului.Clasicismul perioadei interbelice a fost comparat
cu Stilul International si catalogat drept fascist sau totlitar.
Clasicismul modern al anilor 1930 apare ca o reinterpretare, mai mult sau mai puin
simplificat, mai mult sau mai puin banal, a modelului.2 In cadrul fenomenului noi arhitecturii
1

Augustin Ioan, Arhitectura si puterea, 1992

2 M. Criticos, Modernitatea arhitecturala si modelul istoric

moderniste, Germania, Italia si Rusia manifesta o contrareactie. Aceasta contrareactie nu este


pura respingerea a stilului international, ci si o cautare, prin intermediul fascismului, nazismului
si national-socialismului, a unei arhitecturii care e profund inradacinata in viata sociala.
Arhitectii lumii totalitare au cautat sa realizeze constructii pentru mase, opuse intunecatei
arhitecturi burgheze3. Poporul devine singurul comanditar. In spiritul unui sentiment de
superioritate si biruinta, se preiau elemente ce tin de lumea Greco-romana si se materializeaza
constructii comparate cu discursuri retorice redundante, tinute intr-o limba de lemn, in care
sintaxa era neoclasica, iar vocabularul eclectic4. URSS-ul marcat de celebra fraza a lui
Lunacearski dreptul poporului sovietic la coloane nu este departe de Germania coloanelor in
numele lui Nietzsche pe acorduri wagneriene.
Cazul italiei fasciste, unde puterea a promovat intens si sincer arta si arhitectura de
avangarda, este ceva mai particular, desi pericolul vulgarizarii arhitecturii prin simboluri clasice
sau clasicizante, pandea si eterna Roma imperiala lui Benito Mussolini. In final, are loc sinteza
unui clasicism sobru, solemn. Arhitectura moderna italiana se baza pe doua directii, un proces al
cautarii noului si, complementar lui, privirea catre trecut si traditie. Spre deosebire de modul in
care traditia Greco-romana a fost utilizata de arhitectii noului val classicist euorpean, arhitectii
italieni au folosit citate istorice in alt mod, acordandu-le alte semnificatie. Elemente ale
limbajului au fost preluate, nu numai fizic, fotografic, ci si ca explorare a fondului metafizic al
culturii italiene
Elementele de arhitectura antica nu sunt utilizate prin simplu decalc, ele trec printr-un
filtru analitic care duce la extragerea unui spirit propriu, mai mult decat crearea unei simple
pastise.
Gasirea unui nou limbaj care sa corespunda atat comandamentelor politice cat si celor
estetice este dificila, daca nu imposibila, inainte de realizarea unui architect de tip nou, capabil
sa-si assume responsabilitati tehnico-disciplinare diverse, care sa gandeasca problemele noii
arhitecturi nu doar ca anulare totala a vechiului limbaj architectural, ci ca mijloc de a conferi
acestuia noi constant specific, invariante, care sa genereze un nou repertoriu formal, realizabil
3 Sorin Vasilescu, Arhitectura Italiei faciste, Editura fundatiei Arhitext design, 2011
4 idem

printr-un nou stil de munca. Continuitatea patrimoniului facandu-se o clara distinctie intre un
grup de imagini associate unei tehnici de compunere si transformare a unui repertoriu derivate
din clasic si o serie de cercetari empirico-deductive.
Belli, in dezbatere asupra Arhitecturii, arta de stat, atrage atentia asupra nevoii de
clarifica ce este arhitectura care poate fi considerate arhitectura fascista, intrebandu-se retoric
daca arhitectura romanitatii sau cea rationalista reprezinta punctul de plecare al arhitecturii
fasciste. Acestei dileme se incearca a i se da o rezolvare prin afirmatia ca nu citatul antic in sine
este suficient, ci esenta sa care trebuie folosita in efortul de a da o alta calitate valorica
arhitecturii moderne. Elementele noii arhitecturi, recte citatele istorice, utilizate in forme
modern, rationaliste, trebuie sa fie coordonate in spirit fascist. fascismul trebuie sa dea un
aspect fascist intregii arte edilitare italiene. Atunci nu va mai trebui permanent repetat ca
fascismul este fascism.5
Un element mereu prezent al arhitecturii totalitare este simplificarea retoricomonumentala. De asemenea, se sfideaza dimensiunea spatiala si temporala prin utilizarea scarii
gigantice si a materialelor vesniciei, pentru a oferi istoriei un mesaj peren.
Arhitectura, forma cea mai reprezentativa a artei de stat, considerate de catre lumea
totalitara ca element al suprastructurii, era inclusa intr-un sistem de valori cu decodificare
politica si suspusa acelorasi legi ca celelalte forme de manifestare artistica. Hitler, pornind de la
idee a lui Semper spuneaAtunci cand o noua idee se impune, fiind receptata, imediat de catre
constiinta colectiva, ea gaseste mereu in arhitectura unicul instrument capabil a-i traduce
ideologia in constructii monumentale. Aceasta puternica capacitate civilizatoare a fost intodeuna
recunoscuta arhitecturii din acest motive a fost simbol al sistemului social, religios si politic
dominant. Dar impulsul necesar pentru punerea in aplicare a acestor functiuni nu a fost dat de
arhitecti, ci de regeneratorii societatii.
Arhitectura totalitara este modelata in forma particulara prin traducerea in limbaj
architectural a unor directive de partid produse de o ideologie stiintifica gratie careia nu forma
este purtatoarea continutului, ci continutul este definit formal din exterior. Arhitectura totalitara
este de intrupare a mitului unei noi realitati.
5 Sorin Vasilescu, Arhitectura Italiei faciste, Editura fundatiei Arhitext design, 2011

Arta si arhitectura realist socialista s-au proclamat drept singurele mostenitoare legitime
ale celor mai valoroase traditii culturale universal. Lunacearski a fost acela care a recomandat
arhitectilor si artistilor sovietici sa se bazeze mai ales pe arhitectura clasica a antichitatii decat
pe arhitectura burgheza, sa ia drept modele cele mai grandioase realizari ale arhitecturii grecesti.
In acelasi spirit Hitler recomanda ca este mai bine sa imiti un lucru bun decat sa produci un
lucru nou, dar prost.
In 1934, de la tribuna primului congress al arhitectilor sovietici, Sciusev afirma, pornind
de la indicatiile lui Lunacearski, ca: Edificiile oficiale, de utilitate publica ale vechii Rome sunt,
prin scara si calitatea lor artistica un fenomen unic in arhitectura mondiala. Noi suntem, in acest
domeniu, singurii mostenitori directi ai Romei; numai o societate socialista, dispunand de o
tehnologie socialista, poate sa construiasca maret si sa atinga o perfectiune artistica si mai
superioara.
Dar fiind faptul ca regimuri similar genereaza afirmatii similare. Sciusev nu a facut altceva
decat sa emita un punct de vedere cu al lui Hitler, care, in nenumarate ocazii califica arhitectura
Romei cea mai magnifica republica a istoriei ca pe o arhitectura a claritatii, frandoarei si
monumentalitatii. Al Treilea Reich, prin gura lui Hitler si produsul arhitectilor sai isi revendica
si intr-o mare masura pe buna dreptate titlul de urmas legitim al Romei. Dar al unei anumite
Rome. Dorinta de continuatori ai grandorii Eternei Urbe a fost, in mod fortat si adeseori
caricatural, materializata in arhitectura arta de stat, dand nastere la sisteme de ordine dorice
sau ionice, portice si piedestalui, frize de temple, basoreliefuri de sarcofage care constituiau
elementele principale ale decoratiei arhitecturale. In Germania si URSS nenumarate coloane
decorau fatadele constructiilor oficiale- de la complexul Nurneber de Speer la bibiloteca Lenin
din Moscova, de la Casa Soldatului din Berlin la teatrele de Stat din Novosibirsk Minsk, Soci,
Alma-Ata.
Concomitent, in Romania, are loc aderarea la axa Roma-Berlin si existau tendinte catre
fascismul Italian care determina aparitia unui stil de tip Carol al II-lea (Palatul Regal,
Ministerul de Interne) impreuna cu un clasicism modern. In cadrul actiunilor de afirmare in fata
societatii romanesti, regimul communist si-a manifestat inca din primii ani ai existentei sale
interesul pentru realizarea unor cladiri monumentale, in general functiuni publice, cu evident
substrat propagandistic. Acestea erau create ca simboluri ale noii puteri in curs de consolidare cu

ajutor sovietic. A fost in primul rand, cazul Casei Scanteii, dar si cazurile constructiilor ridicate
cu ocazia Festivalului Tineretului din 1953, ale cladirii Operei Nationale, Stadionului Diname,
Casei Radio sau Complexului Cinematogradic de la Buftea.
Edificarea Casei Scanteii, astazi Casa Presei Libere, a marcat momentul de impunere
brutala in arhitectura a realismului socialist de inspiratie stalinista, iar silueta acesteia va deveni
in anii 50 un adevarat brand al puterii, care aparea in reprezentarile simbolice ale tarii sau
orasului Bucuresti, pe bancnota cu cea mai mare valoare sau chiar pe obiecte de uz current.
Lucrarea a respectat principiile de baza ale metodelor de compozitie ale arhitecturii
sovietice, urmarind simetria si cresterea treptata a volumelor catre volumul principal, situat in
miezul compozitiei, iar decoratia clasicizanta, amendata de circumstanta cu motive simbolice
comuniste: secera si ciocanul, manunchiuri de spice, steaua in cinci colturi etc.

Proiectul Casei Radiodifuziunii a fost criticat pentru jocul functionalist si complicat al


volumelor [] ce exprima direct structura de beton armat. Pentru a scapa de etichetarea de a fi
exemplul tipic al unei arhitecturi formaliste si cosmopolite, porticul care precede sala de
concerte a trebuit sa primeasca o decoratie cu coloane clasice incununate de statui, la executia
careia s-a renuntat ulterior, datorita inceperii desovietizarii si in arhitectura. La fel s-a intamplat
si in cazul decoratiilor interioare ale spatiilor publice aferente salii de concerte, in proiect
prevazute in forme clasicizante, dar simplificate in final. Arhitetura Casei Radiodifuziunii este
una de referinta in peisajul construit din Bucuresti.
Modelul clasic apare frecvent ca referinta in arhitectura secolului XX. Luand in considerare vasta
raspandire sub diferite forme, este considerat de catre Peter Davey adevaratul Stil International
al anilor 20. Ce o face de preferat in fata Stilului International propriu zis este importanta
acordata memoriei culturale in forma sa de exprimare.

Bibliografie:
M. Criticos Modernitatea arhitecturala si modelul istoric
http://biosoc.univ-paris1.fr/IMG/pdf/AppelACommunication_vol9_dissidences.pdf
Alexandru Panaitescu, De la CASA SCANTEII la CASA POPORULUI Patru decenii de
arhitectura in Bucuresti 1945-1989, Simetria
Ana-Maria Zahariade- Arhitectura in proiectul comunist. Romania 1944-1989, Simetria
Sorin Vasilescu- Arhitectura Italiei fasciste, Editura Fundaiei Arhitext design, Bucureti, 2011
Augustin Ioan, Arhitectura si Puterea, 1993