Examenul național de bacalaureat 2024

Proba de evaluare a competențelor digitale - document de lucru

Oamenii de știință au constatat că GEOGLIFELE au fost realizate prin
îndepărtarea rocilor de la suprafața de culoare închisă, pe care le-au așezat
ulterior în forme prestabilite, astfel descoperindu-se solul de o nuanță mai
deschisă. Șanțurile au fost create cu o mare precizie și este posibil ca nazcanii
să fi posedat cunoștințe de geometrie și inginerie de bază, la fel ca vechii
egipteni. Scriitorul Jim Woodman consideră că liniile nu au putut fi realizate
decât cu ajutorul direcțiunilor date din aer, astfel construind un balon din
materialele existente în acea vreme. Aparatul a zburat doar 2 minute, însă
cercetătorii sunt sceptici privind aceasta teorie deoarece nu s-au găsit dovezi
care să o susțină. Potrivit lui William E. Shawcross, oamenii au înlăturat
„învelișul subțire și brun al suprafeței”, călcând pe el.
Englezul Tony Morrison (realizator de filme și explorator) a demonstrat
că se pot realiza linii drepte cu ajutorul câtorva țăruși, cotidianul Time afirmând
că traiectoria GEOGLIFELOR din Nazca era deviată la interval de câțiva yarzi
pe parcursul unei mile, fapt susținut de parii ce au fost găsiți la un interval de
1,8 kilometri.
Maria Riche a explicat că nazcanii au desenat mai întâi liniile pe parcele
de pământ cu lungimea de 6 picioare (1,8288 metri), multe dintre acestea fiind
descoperite lângă GEOGLIFE. Apoi părțile componente erau separate pentru a
fi realizate la o scară mai mare. Ea a afirmat că liniile drepte au putut fi făcute
prin întinderea unei sfori între doi stâlpi, cercurile cu ajutorul unei frânghii
ancorate de o piatră și liniile curbe mai complexe prin unirea anumitor arcuri de
cerc. Cercetătoarea a prezentat ca probe ce susțin aceste teorii unele roci sau
găuri ce reprezintă centrele cercurilor.

Liniile Nazca au fost văzute în anii 1920 de către oamenii aflați în

avioanele comerciale care la început au crezut că sunt linii primitive desenate în
pământ. Descoperirea lor este însă atribuită arheologului peruvian Toribio Mejia
Xesspe care le-a identificat în timpul unei excursii realizate pe dealurile din
apropiere în anul 1927, inițial crezând că sunt artefacte importante ce aparțin
civilizației incașe. GEOGLIFELE au devenit cunoscute pe scară largă după anii
1930 când au fost observate dintr-o aeronavă, viziunea de ansamblu a acestora
putând fi remarcată doar din aer. Piloții avionului trebuiau să fotografieze
locurile prin care urma să fie construită autostrada panamericană care trecea
prin Valle de Palpa. În timpul survolului acestei zone au realizat instantanee cu
niște linii necunoscute lor, crezând că sunt drumuri vechi sau șanțuri de irigare
incașe. Teoria a fost ulterior infirmată de către cercetătorul Paul Kosak de la
Universitatea din Long Island care a efectuat în 1940 diagnoza asupra acestei
descoperiri.

GEOGLIFE
Examenul național de bacalaureat 2024
Proba de evaluare a competențelor digitale - document de lucru
GEOGLIFELE se află pe un platou deșertic ce se întinde între orașele
Nazca și Palpa, această zonă fiind cunoscută la nivel local sub denumirea de
„Pampas de Jumana”. Regiunea este situată la 400 de km sud de Lima și are
100 km lungime, 8 km lățime, liniile fiind realizate pe 450 km 2. Condițiile au fost
prielnice pentru conservarea lor în timp datorită climei (este una dintre cele mai
aride ținuturi de pe Pământ, aversele durând doar 20 de minute pe an) și a
geomorfologiei (teren drept, stâncos ce minimalizează erodarea sa de către
vânt). Acești factori combinați cu existența unui sol de culoare deschisă au făcut
posibilă păstrarea GEOGLIFELOR pe parcursul anilor. Silexul ce se află la
suprafața liniilor conține oxid de fier, motiv pentru care au o nuanță întunecată.
Mistere despre GEOGLIFE...
1. Calul Alb din Uffington:
a) Potrivit legendei, calul alb poate fi văzut noaptea
păscând în Valea Manger din apropiere;
b) În al doilea Război Mondial, GEOGLIFA a fost
camuflată pentru ca piloții germani să n-o poată folosi
drept punct de reper;
c) Curățarea tradițională a imaginii Calului Alb era o
sărbătoare care implica muzică și jocuri. Festivitățile
aveau loc o dată la șapte ani. [...]
2. GEOGLIFELE din stepa Kazahstanului:
a) Acest grup de aproximativ 260 de GEOGLIFE se află în
regiunea Turgai, în nordul Kazahstanului. Acestea mai
sunt cunoscute și ca „liniile Nazca din Kazahstan” sau
„GEOGLIFELE de stepă”;
b) Au fost construite din lut, roci și lemn și au o varietate
de forme geometrice: pătrate, cruci, cercuri, chiar și
ceva ce seamănă cu o svastică;
c) Deși, probabil, există de mii de ani, GEOGLIFELE din
stepă au fost descoperite abia în 2007, de un
economist kazah care studia zona cu ajutorul Google
Earth.
3. Candelabrul din Paracas, Peru:
a) Când vine vorba de GEOGLIFELE peruane, cei mai
mulți oameni se gândesc la liniile Nazca. Totuși, la 186
de kilometri de liniile Nazca se află o figură la fel de
impresionantă, cunoscută drept „candelabrul din
Paracas”;
b) Situată în Peninsula Paracas, în golful Pisco, această
GEOGLIFĂ seamănă cu un candelabru uriaș. Are
lungimea de 182 de metri, iar adâncimea gravurii este
de circa 60 de centimetri;
c) Datarea cu carbon a obiectelor de olărie găsite aici
plasează situl în jurul anului 200 î.e.n. Totuși, nu se știe
dacă această datare se aplică și „candelabrului”.

(Adaptat după Cheia misterului de la Nazca: descifrarea unei enigme

arheologice, Henri Stierlin, Editura Enciclopedică, 1992)

GEOGLIFE