Tunelurile misterioase de sub piramide

energiaconstiintei.ro/tunelurile-misterioase-de-sub-piramide/

21 august 2018

Întotdeauna când vine vorba de misterioasele tuneluri care împânzesc pământul,

explicaţiile sunt aceleaşi: au fost făcute de sacerdoţi pentru ritualuri religioase. Dar dacă
lucrurile au stat altfel? Dacă chiar acei „zei” au fost autorii acelor lucrări pe care le găsim
azi şi nu ştim ce este cu ele?

O descoperire întâmplătoare

Spre sfârşitul anului 2003, o furtună a bântuit peste centrul Mexicului. Când s-a potolit,
Sergio Gomez Chavez şi colega lui, Julie Gazzola, arheologi la Institutul Naţional de
Antropologie şi Istorie din Mexic, au inspectat şantierul de lângă Templul Şarpelui cu
Pene. Mai nou, Templul Quetzalcoatl, se numeşte Templul Şarpelui cu Feţe. Piramida
respectivă are 260 de capete de şerpi cu pene.

În anii ’80 ai secolului trecut, sub ea s-au descoperit multe morminte. În aceste morminte,
erau 137 de schelete cu mâinile legate la spate. Asta denotă că a fost o execuţie în
masă, un sacrificiu făcut în timpul construcţiei lăcaşului. Gomez a observat că pământul
s-a scufundat din cauza ploii și s-a deschis o groapă. La lumina lanternei, aceasta se
vedea ca un puţ drept, ca un tub cu pereţii finisaţi.

În ziua următoare, legat cu o frânghie, arheologul a coborât în el. Cei doi ştiau că în urmă
cu doi ani fusese găsit un tunel lucrat de om, datat din anul 200. Acesta se afla exact sub
Piramida Soarelui. Acela a fost începutul unor descoperiri uluitoare.

Căutări în adânc

În 2004, dr. Victor Manuel Velasco Herrera de la Institutul de Geofizică, a scanat zona şi a
descoperit un tunel şi mai multe încăperi. În 2005, a fost introdus în subteran TLALOC II-
TC. Era un robot cu laser şi cameră video în infraroşu. Acesta a efectuat schema
tridimensională a camerelor de sub piramidă. În 2009, s-a găsit intrarea în misteriosul
tunel.

În 2010, s-au început investigaţii ample şi s-a stabilit că lucrările respective au peste
2.000 de ani vechime. Groapa găsită de Gomez nu era intrarea reală. Accesul se facea
printr-un puţ vertical cu un diametru de 5 m, şi ajungea la o galerie la 14 m sub pământ.
De acolo pornea un coridor de 100 m care se ramifica în mai multe direcţii.

Pereţii erau finisaţi cu pudră de magnetit, pirită, hematit şi aur, dându-i o luminozitate
deosebită. La 17 m a mai fost găsit un „peisaj montan” în miniatură, din care nu lipseau
lacurile. Surpriza arheologilor a fost de proporţii atunci când au constatat că acestea
aveau în loc de apă mercur lichid.

1/4
 Artefacte găsite

Descoperiri excepţionale

Au fost excavate peste 1.000 de tone de pământ și au fost găsite cochilii de scoici uriaşe,
ceramică, oase de pisică şi bucăţi de piele omenească. Într-o încăpere s-au găsit măşti
din lemn îmbrăcate în cuarţ şi jad. S-a găsit și o piatră semipreţioasă din silicat de
aluminiu, calciu şi magneziu, de culoare albă-verzuie. Se pare că aceasta era folosită la
confecţionarea unor obiecte de artă, coliere, inele, dinţi de crocodil.

Aceste obiecte de artă erau făcute dintr-un material verde. S-au găsit şi nişte bizare
figurine umanoide, care aveau cristale montate în ochi, şi aripi asemănătoare celor de
cărăbuş. În două încăperi diferite, s-au găsit sute de bile confecţionate din rocă şi
îmbrăcate în jarozit, sulfat hidrat bazic de potasiu. Acestea aveau diametre cuprinse între
40 şi 130 mm, nereușind nimeni să afle care era destinaţia lor.

Gomez a mai descoprit patru statui din „greenstone”, „verdeaţă”. Sunt nişte minerale de
culoare verde extrem de valoroase. Două erau în poziţiile originale, ca şi cum ar fi privit
stelele de pe cer. S-au găsit și niște oglinzi mari, din pirită. Pe acestea, cercetătorii le-au
interpretat ca fiind portaluri către alte dimensiuni spaţio-temporale. Până în 2015 au fost
scoase la lumină peste 75.000 de artefacte. Multe dintre artefacte fiind expuse la Muzeul
De Young din San Francisco, deschis în 2017.

Pe firul unor legende

Oraşul Teotihuacan a fost construit de o populaţie puţin cunoscută şi a înflorit între anii
100 î.Hr.-750 d.Hr. Locuitorii săi au dispărut fără urmă, oraşul fiind pustiu până în anul
1300. Acesta a fost momentul când aztecii au venit în el şi l-au botezat „Teotihuacan”.

2/4
Asta se traduce prin „Locul în care oamenii devin zei”.

Într-o altă poveste din zonă, zeul Soare Inti, a poruncit lui Manco Capac şi lui Mama Oclla
să iasă din Lacul Titicaca, şi să construiască oraşul Qosqo, Cuzco de mai târziu. Cei doi
au mers prin peşteri şi tuneluri subpământene până ce au ajuns la Cuzco. Acolo au creat
civilizaţia încasă Hurin Cuzco.

A existat o populaţie preincaşă, misterioasă, capabilă să efectueze lucrări subpământene

complexe, durabile, care necesitau calcule complicate şi o tehnică de lucru cu totul
specială? Ne este chiar aşa de greu să recunoaştem că pe Terra au trăit şi alte inteligenţe
înaintea noastră?

Schița virtuală de tuneluri de sub piramidă

În alt loc şi alt timp

Poate că întrebările de mai sus vi se par forţate, menite să dea o tentă de senzaţional. Cu
câţiva ani în urmă, un grup de cercetători a descoperit în Marele Canion american mai
multe încăperi şi o reţea de tuneluri conectate între ele. G.E. Kincaid, conducătorul
expediţiei respective a vorbit despre o cameră uriaşă, de peste 450 m2, din care plecau
mai multe galerii ca nişte raze.

Unul dintre tunele, vechi de peste 1.800 de ani, ajungea într-un sistem de culoare
subterane aflat la 12 m sub Templul Șarpelui cu Pene din Mexic, construcţie care se pare
că a fost ridicată în anii 150-200. Adică în complexul de tuneluri pe care vi l-am prezentat
mai sus.

3/4
Distanţa dintre Marele Canion din nordul Arizonei şi Templul Şarpelui cu Pene din Mexic,
234,04 km. Un drum pe sub pământ de aproape 240 km, făcut cu peste 2.000 de ani în
urmă?

4/4